UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIOARA

FACULTATEA DE FIZIC

LUCRARE DE
DISERTAIE

COORDONATOR,
Lector. dr. LUNGU MIHAI
ABSOLVENT,
Firulovici Mladen Adrian

Timioara
2016

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIOARA

FACULTATEA DE FIZIC

PLASME RECI I APLICAII

ALE ACESTORA N MEDICIN

COORDONATOR,
Lector. dr. LUNGU MIHAI
ABSOLVENT,
Firulovici Mladen Adrian

Timioara
2016

Referat,
asupra lucrrii de LICEN cu tema:

elaborat de
Facultatea de Fizic, Specializarea:

n urma analizei lucrrii mai sus precizate specificm urmtoarele:

1.Coninut tiinific

2.Rezultate experimentale / teoretice proprii

3.

Propun nota
comisiei.

pentru lucrare i ca aceasta s fie susinut n faa

Coordonator tiin ific

CUPRINS

Titlu Lucrrii................................................................................................ 1
Referat........................................................................................................... 2
Cuprins.......................................................................................................... 3
Cap.1 .Notiuni generale......................................................................................... 5
1.1. Definitia plasmei ....................................................................................................

1.2 Plasma in laborator....................................................................................... 6

1.2.1. Plasma in gaze rarefiate................................................................................. 6
1.2.2. Descrcarea Townsensed...............................................................................7
1.2.3. Descarcarea corona ........................................................................................ 8
1.2.4. Arcul electric.................................................................................................9

Cap.2. Aplicaii ale plasmei in tehnic................................................... 10

2.1. Lampile cu descarcare in gaz................................................................................. 10
2.2. Monitorul cu plasma.............................................................................................. 13
2.3. Fuziunea nucleara.................................................................................................. 13
2.4. Stellaratorul ........................................................................................................... 14
2.5. Instalatia Tokamak................................................................................................ 14
2.6 .Convertizori Termoionici.....................................................................................

16

2.7. Tehnologia taierii materialelor metalice............................................................

20

2.7.1. Consideratii generale..................................................................................... 23

2.7.2. Taierea materialelor in apa ........................................................................... 24
2.7.3. Taierea cu jet de apa ..................................................................................... 25
2.7.4 Taierea cu laser.............................................................................................. 27
2.7.5. Taierea cu jet de plasma ................................................................................ 29
2.7.6 Prelucrarea prin eroziune cu plasma .............................................................. 31
2.8.Sudarea cu plasma.................................................................................................. 33

2.8.1. Avantajele sudarii cu microplasma................................................................... 35

2.8.2. Performante tehnologice la sudarea cu microplasma.......................................... 39
2.8.3. Sudarea cu microplasma in curent pulsat........................................................... 49
2.8.4. Metodologia de control a unor materiale performante obtinute prin tehnologia de
imbinare prin microplasma.......................................................................................50
Bibliografie.........................................................................................................

53

CAP.1 .NOTIUNI GENERALE

Irving langumir in anul 1929 pentru a denumi un gaz ionizat a fost utilizat termenul
de ,,plasma. Plasma in fizica reprezinta o stare a materiei , este copusa din ioni ,
electroni si particule neutre (atomi sau molecule) care mai numesc generic neutri, poate
fi considerata ca fiind un gaz total sau partial ionizat , este vazuta cao stare de agregarea
distincta , avand proprietati specifice

Plasma in Fizica - pentru a intelege mai bine ce este plasma vom da cateva expemple :
Plasma in natura aproximativ 99 % din materia Universului vizibil dar si
majoritatea din cel invizibil este plasma , stelele contin plasme dense fierbinti iar materia
interstelara este una rece si rarefiata, un alt fenomen spectaculos are loc in ionosfera si
anume aurora boreala , trasnetele.
Plasma in laborator - este foarte dificil de obtinut plasma in laborator , acest lucru
se datoreaza pierderilor de energie prin radiatie electromagnetica si a recombinarilor
particulelor incarcate.
Ecranul cu plasma acesta il intalnim la televizoare , monitoare si a tabelelor de
afisaj , aici plasma se formeaza cu ajutorul pixelilor care sunt redati cu ajutorul unei
retele mici incinte.

Figura:1 Lampa cu plasma

Culorile se datoreaz relaxrii electronilor din stri excitate n stri cu energie mai mic.
Spectrul emis este caracteristic gazului ionizat.

1.1.Definiia plasmei
Plasma este considerat, ntr-o bun aproximaie, un mediu neutru format din
particule pozitive i negative. O definiie mai riguroas impune respectarea anumitor
criterii. Acestea se stabilesc n funcie de lungimea de ecranare Debye ce reprezint
distana pe care sunt ecranate cmpurile electrice externe.
n primul rnd, sistemul trebuie s conin un numr foarte mare de particule ce
interacioneaz colectiv, adic o particul influeneaz vecini situai la distane mari, nu
doar pe cei apropiai. Acest criteriu este ndeplinit atunci cnd numrul de electroni
cuprini n sfera de influen a unei particule este mare. Interaciunile puternice determin
un rspuns colectiv la aciunea cmpurilor electrice i magnetice. Raza sferei de influen
se consider egal cu lungimea Debye.
De asemenea, dimensiunile coloanei de plasm trebuie s fie mult mai mari dect
lungimea Debye. Aceasta asigur cvasineutralitatea plasmei ntruct cmpurile externe
sunt ecranate, plasma rmnnd cvasineutr aproape n ntreg volumul su. Interaciunile
din interiorul plasmei sunt mult mai importante dect cele de la suprafa, unde apar
efecte de margine.
Pe scurt, plasma este un sistem fizic format dintr-un numr foarte mare de particule
neutre (atomi n stare fundamental sau n stri excitate, fotoni) i particule ncrcate
electric (ioni pozitivi i negativi, electroni) ale cror proprieti sunt determinate de
interaciunile colective i care, macroscopic, apare neutr din punct de vedere electric.

1.2. Plasma n laborator

Obinerea plasmei n laborator este dificil din cauza pierderilor de energie prin
radiaie electromagnetic i recombinri ale particulelor ncrcate.

1.2.1. Plasm n gaze rarefiate

Figura:7. Descrcare n gaz rarefiat. Forma coloanei de plasm este modificat de prezena unui
cmp magnetic extern.

La temperaturi joase, se poate obine plasm n gaze rarefiate. Acestea devin bune
conductoare dac li se aplic o tensiune electric suficient de mare. Pierderile sunt
compensate prin transfer de energie provenit de la cmpul electric extern, continuu sau
alternativ. Electronii, fiind mai uori, asigur transferul de energie. Gazul de lucru este
introdus ntr-un tub vidat, izolator, ce conine un catod i un anod conectai la un circuit
de curent electric.
n principiu, pentru aprinderea plasmei este necesar existena unui singur electron
cu o energie suficient de mare pentru a produce o ionizare. Electronii rezultai sunt
7

accelerai n cmp electromagnetic. Pentru ca ei s produc noi ionizri, energia pe care o

primesc ntre dou ciocniri consecutive trebuie s fie mai mare dect potenialul de
ionizare al atomilor respectivi. Are loc, astfel, o multiplicare n avalan a ionizrilor, iar
plasma se aprinde. Pentru meninerea ei este necesar ca, n urma recombinrilor i a
emisiilor de electroni la catod, s se refac cel puin acel electron iniial.
Valorile intensitii cmpului aplicat i a curentului electric prin circuit determin gradul
de ionizare al gazului i tipul descrcrii.

1.2.2. Descrcarea Townsend

Se produce la valori mici ale curentului electric. Concentraia plasmei este, de

asemenea, mic, lumina emis neputnd fi observat cu ochiul liber. De aceea se numete
i descrcare Townsend ntunecoas. n acest caz, densitatea de sarcin a electronilor i
ionilor pozitivi din interior nu influeneaz distribuia cmpului electric dintre electrozi.[4].
Descrcarea luminescent normal
Creterea intensitii curentului determin acumulri de sarcin spaial i
modificarea distribuiei cmpului electric, acesta avnd valori mai mari la electrozi dect
n interiorul descrcrii. Cu ochiul liber se pot observa anumite regiuni ale descrcrii:
-spaiul ntunecat Aston, n care energia electronilor e prea mic pentru a produce
ionizri sau excitri;
-cderea catodic, luminozitate slab datorat dezexcitrilor;
-spaiul ntunecat Crookes, n care are loc accelerarea rapid a electronilor spre anod
i a ionilor spre catod;

-lumina negativ, cu un grad ridicat de ionizare (10 11 cm-3) i electroni energetici,

probabilitate mare de recombinare;
spaiul ntunecat Faraday, n care electronii nu au suficient energie pentru a produce
excitri, sunt accelerai spre anod;
coloana pozitiv, cu o luminozitate specific gazului, datorat proceselor de dezexcitare;
-spaiul ntunecat anodic, cu sarcini spaiale negative;
lumina anodic, n care au loc dezexcitri i recombinri att n volum, ct i la suprafaa
catodului.
Plasma se poate obine i la presiune atmosferic, dac se aplic ntre electrozi o
tensiune suficient de mare.

1.2.3. Descrcarea corona

Are loc n aer la tensiuni de aproximativ 10 kV, ntre electrozi cu raze de curbur mici.
De obicei, unul dintre electrozi este generator de cmp intens, avnd dimensiuni reduse.
Cellalt poate avea o raz de curbur mare sau poate fi chiar plan. Descrcarea se
numete pozitiv sau negativ, n funcie de polaritatea electrodului de mici dimensiuni.
Se disting dou regiuni, una de ionizare, situat n cmpul electric intens, i una de drift,
n care sarcinile electrice create se deplaseaz spre cellalt electrod. Este ntlnit i n
natur, spre exemplu, n timpul furtunii, n jurul paratrsnetelor (focul Sfntului Elmo).

1.2.4. Arcul electric

Figura:8. Arc electric ntr-o main Wimshurst

Este caracterizat prin densiti mari de curent (10 2 A/cm 2). Forma arcuit a
coloanei de plasm este datorat nclzirii gazului din coloan i apariiei unei micri de
convecie a acestuia. Continuitatea curentului electric la suprafaa catodului este asigurat
prin emisia termoelectronic.
Arcul electric este folosit ca surs de lumin, atunci cnd este produs ntr-o incint (tub
de cuar) sau n instalaiile de sudur a metalelor.

CAP.2.APLICAII ALE PLASMEI IN TEHNIC

10

S-a dovedit c prezena plasmei in condiiile naturale ale Terrei este foarte
limitat. Cu toate acestea, datorit eforturilor oamenilor de stiina care au studiat aceast
stare special a materiei aproape ca nu exist astzi nici un sector de activitate industrial,
stiinifica, cultural etc. n care, sub o form sau alta s nu fie folosit i plasma pentru a
uura si nfrumusea viaa omului, pentru a ajuta sa nving natura i s o transforme n
folosul lui.
Plasma are numeroase aplicaii tehnologice cum ar fi tratarea suprafeelor,
funcionarea laserilor, iluminatul electric, obinerea reaciilor de fuziune nuclear.

2.1. Lmpile cu descrcare n gaz

Sunt utilizate, att n iluminatul public, ct i al locuinelor, datorit randamentului
mare fa de becurile cu incandescen. Cele mai comune tuburi conin un gaz nobil inert,
argon sau neon, i vapori de mercur. Plasma astfel obinut emite n UV. Suprafaa
tubului este acoperit cu o substan fluorescent care emite un spectru continuu, n
domeniu vizibil. n funcie de gazul de lucru utilizat se pot obine diferite culori ale
radiaiei emise, (rou pentru neon, albastru pentru argon, galben pentru vaporii de sodiu).
Tubul fluorescent

O lamp fluorescent este o surs cu descrcare n vapori de gaz care folosete

energie electric pentru a excita vaporii de mercur n argon sau neon rezultnd astfel
radiaii electromagnetice n spectrul U.V.; aceste radiaii sunt apoi convertite n spectrul
vizibil datorit stratului luminofor (pudra care acoper pereii de sticl interior).
Spre deosebire de lmpile incandescente, cele fluorescente au nevoie pentru a
funciona de un balast ce are rol n stabilizarea descrcrii. Pentru sursele fluorescente
obinuite balastul este ncorporat n corpul de iluminat. Sursele fluorescent compacte
necesit de asemenea un balast care poate fi nglobat n corpul de iluminat sau n tubul
fluorescent ceea ce permite acestor tipuri de surse s aib acelai socul ca i

11

lmpileincandescente.
Istoric

Strmoul acestui tip de surs de iluminat este probabil dispozitivul lui Heinrich
Geissler care n 1856 a obinut o strlucire albstruie de la un gaz care a fost introdus ntrun tub i excitat cu o bobin de inducie. n anul 1894 D. McFarlane Moore a creat lampa
Moore, o surs cu descrcri n vapori de gaz pentru uz comercial pentru a completa
sursa incandescent inventat de fostul su ef, Thomas Edison. Gazele utilizate erau
azotul i dioxidul de carbon care produceau o lumin roz i respectiv alb i a avut un
succes moderat.
n anul 1901 Peter Cooper Hewitt a prezentat sursa cu vapori de mercur care
emitea o lumin albstrui-verzuie ceea ce o fcea nepotrivit pentru multe aplicaii. ns
aceasta s-a apropiat foarte mult de lampa fluorescent de astzi i avea o eficien mult
mai mare n comparaie cu sursa incandescent. n 1926 Edmund Germer i colaboratorii
si i-au propus s creasc presiunea din tubul fluorescent i s nveleasc pe interior
tubul cu o pudr fluorescent care convertete lumina ultraviolet ntr-o lumin alb
uniform. Astzi, Germer este considerat inventatorul sursei fluorescente. Mai trziu
General Electric a cumprat patentul de la Germer i sub conducerea lui George E. Inman
au introdus sursa fluorescent pe pia ncepnd cu anul 1938.
Principiul de funcionare

Principiul de funcionare al tubului fluorescent se bazeaz pe micarea inelastic a

electronilor. Un electron incident (emis de filamentul ce formeaz catodul electrodului) se
ciocnete de un atom din gazul din interior (cum ar fi mercurul, argonul sau kriptonul)
folosit ca i emitent de radiaii ultraviolete. Acest fapt determin ca un electron din atom
s sar temporar la un nivel de energie superior i s absoarb o parte sau n totalitate
energia cinetic produs de electronul incident. Din acest motiv ciocnirea este denumit
inelastic. Starea superioar de energie este instabil i de aceea atomul va emite un foton
n ultraviolet astfel nct electronul atomului s revin la o stare energetic inferioar, mai
stabil. Fotonii eliberai din amestecul de gaze au o lungime de und n partea ultraviolet
a spectrului. Nefiind astfel vizibili pentru ochiul uman trebuie convertii n lumin

12

vizibil. Acest lucru este fcut de fenomenul de fluorescen. Aceast conversie

fluorescent se produce n stratul de fosfor care nvelete tubul pe interior unde fotonii
ultraviolei sunt absorbii de electronii atomilor de fosfor determinnd un salt energetic i
apoi o stabilizare cu emisia unui alt foton. Fotonul emis din aceast a doua interaciune
are o energie mai mic dect cea care l-a produs.Componenii care constituie stratul de
fosfor sunt astfel alei nct s emit fotoni cu lungimi de und vizibile pentru ochiul
uman. Diferena de energie dintre fotonul ultraviolet absorbit i cel din spectrul vizibil
emis determin nclzirea stratului de fosfor.

Figura2.1. Schema de principui al unui tub fluorescent.

2.2. Monitorul cu plasm

13

Este utilizat n construcia televizoarelor, a monitoarelor i a tabelelor de afiaj.

Pixelii sunt redai cu ajutorul unei reele de mici incinte n care se formeaz plasma.
Pentru fiecare pixel exist cte trei asltfel de incinte. Pereii lor sunt acoperii cu
substane fluorescente care emit cele trei culori principale, rou, albastru i verde.
Intensitatea lor este controlat prin intermediul curentului electric apicat fiecrei celule n
parte.
Depunerea in straturi subtiri se face prin bombardarea unei inte din metal de
ctre particulele energetice din plasm. Atomii de la suprafaa catodului sunt extrai i se
depun pe anod sau pereii incintei.

2.3. Fuziunea nuclear

Datorit energiilor mari ale particulelor din plasm este posibil ca dou nuclee s
se apropie suficient de mult pentru a depi bariera electrostatic si de a forma un nou
nucleu, cu mas atomic mai mare. Fenomenul poart numele de fuziune nuclear i se
produce cu degajarea unei cantiti imense de energie datorat defectului de mas.
Temperaturile extrem de ridicate nu permit contactul plasmei cu pereii unei incinte
deoarece aceasta s-ar topi. Reacia necontrolat a fost utilizat la contrucia bombelor cu
hidrogen. Pentru utilizarea energiei n scopuri panice este necesar controlarea reaciei
de fuziune. Pentru aceasta, plasma trebuie confinat, adic meninut ntr-un volum bine
determinat cu ajutorul cmpurilor electromagnetice sau al laserilor.
2.4. Stellaratorul
14

Este o instalaie folosit pentru obinerea plasmelor termonucleare i controlarea

reaciei de fuziune. Plasma este meninut ntr-un volum de form toroidal. Confinarea
se face cu ajutorul unor bobine cu o geometrie complex ce nconjoar torul de plasm.
Cmpul are att o direcie toroidal, de-a lungul axului torului, ct i una poloidal, n
seciunea transversal. Confinarea bazndu-se exclusiv pe cmpul dat de bobine,
stelleratorul poate funciona n regim staionar. Studiul teoretic al acestui sistem este,
ns, dificil din cauza configuraiei asimetrice a cmpului magnetic.
2.5. Instalaia Tokamak

Este asemntoare stelleratorului, dar geometria bobinelor este mai simpl,

acestea confinnd plasma doar n direcie toroidal. Cmpul magnetic poloidal este creat
de un curent indus n plasm. Acesta contribuie i la nclzirea plasmei. Rezultatele
obinute cu astfel de sisteme au fost mai satisfctoare dect cele obinute n cazul
stelleratoarelor.[5]
Fuziunea nuclear ar putea reprezenta sperana de viitor a omenirii n materie de
obinere a energiei electrice. n prezent se depun eforturi pentru construirea primei
centrale nucleare bazate pe fuziune. Proiectul internaional ITER i propune construirea
unei instalaii tokamak care s produc mai mult energie dect consum pentru
aprinderea i ntreinerea plasmei de fuziune. Proiectul de cercetare urmrete
15

demonstrarea utilitii reaciei de fuziune n scopuri panice i proiectarea primei centrale

bazat pe acest sistem.

Fuziunea deuteriului iInterorul unei instalaiiMacheta

Liniile de cmp n

a tritiului

interiorul tokamak-ului

tokamak

instalaiei ITER

Parametrii plasmelor tehnologice pot varia foarte mult, n funcie de configuraia

instalaiei i a cmpului aplicat, dup cum se poate observa n tabel .
Lungimea
Tipul de plasm

Concentraie

Temperatur
(K)

( m 3 )

Temperatur
(eV)

Debye
(cm)

Plasma de fuziune

1015 10 17

10 8

10 4

10 3

Theta pinch

1016 1014

10 6

10 2

10 5

scazuta

10 9 1014

10 4

101

10 4

Plasma din laseri

10 20 10 21

10 6

10 2

10 6

Descarcari

in

gaze la presiune

Mercur lichid

10 23

10 2

10 2

10 10

Electroni in metal

10 23

10 3

10 1

10 10

2.6. Convertizori Termoionici

16

Conversia energiei termice sau a energiei mecanice n energie electric se face de

obicei cu ajutorul unor instalaii ce conin pari mobile care pe lng uzajul n timp al
materialelor de construcie determin i pierderi de energie prin frecare.
Plasma i-a gsit aplicabilitate n dou tipuri de instalaii n care conversia de
energie termic se face fr s existe pari mobile, i anume n convertizori termoionici i
n generatorii magnetohidrodinamici.
Ideea construciei unui convertizor termoionic a aprut din urmrirea modului
de funcionare a unei diode termoelectrice. Caracteristicile volt-ampermetrice ale diodei
si punctul lor de funcionare determin puterea pe rezisten de sarcin R .(fig.1).

Fig.2.2.

Caracteristica volt-ampermetric de funcionare a unei diode. Este

evident creterea puterii cnd se trece de la diodele pe dreapta la diodele pe stanga.

Puterea pe rezisten de sarcin P=RI=VI este proporionala cu aria
dreptunghiului (hasurat) n figura 1 (curba "a"), iar randamentul transformrii este dat de
raportul dintre puterea pe rezistena de sarcin (puterea util = VI) i puterea consumat
pentru nclzirea termocatodului. Urmrind figura 1 se poate observa c puterea util a
unei diode termoelelctrice si randamentul sunt cu atat mai mari cu cat caracteristica voltampermetric este deplasata mai spre stanga si are o pant cat mai mare. Se zice ca se

17

trece de la diodele "pe dreapta" la diodele "pe stanga" (adic se trece de la diodele a cror
caracteristic volt-ampermetric este dat in figura 1 de curba "a" la diodele a cror
caracteristica este data in figura 1 de curba "c"), lucru posibil prin micsorarea lucrului de
extractie al anodului, prin micsorarea distantei catod-anod si prin compresia partiala sau
totala a sarcinii spatiale electronice din fata catodului.
Convertizorul termoionic este un "motor termic" format dintr-o incinta vidata
sau umpluta cu gaz sau plasma ce contine termocatod (emitatorul de electroni) si un anod
(colectorul de electroni). Functionarea convertizorului se face pe seama energiei termice
furnizate catodului. Aceasta energie termica ridica temperatura electronilor la catod , o
parte de electroni avand, statistic, energie suficienta pentru a trece bariera de extrctie a
catodului. Termoelectronii emisi au atat energie cinetica, pentru ca au parasit o suprafata
calda, cat si energie potentiala relativa la electronii din catod, deoarece au fost "ridicati"
deasupra barierei potentialului de extractie al catodului.
Un electron care a parasit o suprafata incalzita (catodul) la temperatura de 1160
K pentru un material cu potentialul de 3V, are o energie cinetica medie de 0,1 eV si o
energie potentiala de 3 eV. De remarcat este valoarea energiei potentiale este de 30 de ori
mai mare decat valoarea energiei cinetice. Daca electronul intra intr-o alta suprafata
metalica (anodul) el va pierde energie proportional cu potentialul de extractie al
suprafetei metalice in care intra; este deci convenabil ca electronii sa fie colectati cu
suprafete metalice cu potentiale de extractie cat mai mici posibile. Energia care i-a ramas
electronului poate fi utilizata pentru efectuarea unui lucru mecanic in circuitul extern.
Colectorul (anodul) de electroni trebuie sa aiba temperatura mica (sa fie rece) deoarece o
suprafata metalica emite, la aceeasi temperatura , cu atat mai multi electroni cu cat
potentialul de extractie este mai mic. Asadar, in convertizorul termoionic, termocatodul
trebuie sa fie la o temperatura cat mai mare si sa fie construit dintr-un material cu
potentialul de extractie cat mai mare iar anodul trebuie sa fie la o temperatura cat mai
mica si sa fie construit dintr-un material cu potentialul de extractie cat mai mic. In acest
fel energia ramasa electronului pentru a efectua lucrul mecanic in circuitul exterior va fi
mai mare, deci implicit tensiunea pe rezistenta de sarcina va fi mai mare (vezi fig.2).
In realitate, deplasarea electronilor de la catod spre anod este "obstructionata"
de stratul de sarcina spatiala negativa din fata termocatodului astfel ca o parte din energia

18

ramasa electronlui (in rationamentul fara considerarea sarcinii spatiale) trebuie folosita
pentru invingerea barierei de potential creata de aceasta sarcina negativa (vezi fig.2). Este
evident ca atentia trebuie indreptata in continuare catre reducere, cat mai mult posibila , a
barierei sarcinii spatiale negative. Exista mai multe cai de a face acest lucru, si anume:
-neutralizarea electronilor cu ioni;
apropierea electrozilor;
-folosirea campurilor electrice si magnetice;
-folosirea unei grile de accelerare;
Nottingham (1959) a aratat asemanarea care exista intre caracteristicile voltampermetrice ale convertizorilor termoionici cu plasma si cele obtinute teoretic pentru
convertizori termoionici in vid sau sarcina spatiala in conditiile considerarii unor valori
mai mici pentru distanta catod-anod.

Fig.2.3. Reprezentarea schematica a potentialelor si a pozitiilor in spatiul

catod-anod: EFc,EFa - potentialul electrochimic al catodului, respactiv al anodului; V=1/e
(EFc - EFa) diferenta de potential in ciruitul extern; ec ,ea lucrul de extractie al
catodului, respectiv al anodului; Vc, Va potentialul ;a suprafata catodului, la suprafata
anodului; d distanta dintre anod si catod; x c, xa coordonata de pozitie a catodului,
repsectiv anodului.
Intr-o prima proximitate, rolul plasmei se reduce la umplerea unei mari parti a
spatiului catod-anod cu un mediu conductor in care, la trecerea curentului, are loc doar o
cadere mica de tensiune. Marginile plasmei actioneaza c un anod efectiv, aflandu-se la

19

distanta mica de termocatod. Aceasta distanta este de ordinul lungimii de ecranare Debye.
Aceasta este cu atat mai mica cu cat concentratia purtatorilor de sarcina din plasma este
mai mare, ceea ce permite trecerea, de la catod la anod, a unui curent electronic de
saturatie mare.
Alta reprezentare a convertizorilor termoionici cu plasma este data in lucrarea
lui Lewis si Reitz (1959). Autorii considera ca tensiunea electromotoare si voltajul sunt
functie de proprietatile plasmei, la temperatura ~3000 K si concentratia ~1019-1023m-3 In
apropierea catodului se formeaza un strat de sarcina spatiala negativa , iar in apropierea
anodului se formeaza un strat de sarcina spatiala pozitiva in care exista un gradient de
potential. Distanta catod-anod depaseste cu mult drumul mediu liber al componenentei
electronice a plasmei iar viteza de drift a electronlior este mult mai mica decat medie
termica ceea ce permite a considera plasma in echilibru termodinamic.
Unul din primele convertizoare termoionice cu plasma apartine lui Vener si
Medicus (1951). Cercetand arcul de joasa tensiune in Xenon cu catod fierbinte, autorii au
observat ca miscarea lucrului de extractie al anodului prin acoperirea acestuia cu atomi
de bariu a dus la deplasarea caracteristicii descarcarii "catre stanga" iar aparatul a devenit
sursa de tensiune electromotoare. Pentru un curent de 0,5A s-a obinut o diferenta de
potential de 0,8V si un randament de 0,3% (de retinut insa ca era vorba de anul 1951).
Ulterior, tehnicile experimentale si teoria convertizorilor termoionici cu plasma
s-au dezvoltat foarte mult ajungandu-se la puteri si randamente superioare.
Convertizorii termoionici pot fi folositi ca dispozitive finale in reactorii de
fisiune si fuziune nucleara. Daca 20% din energia de fiziune (fuziune) este convertita
termoionic in energie electrica de 80% este preluata de agentul termic si convertita de
turbine in generatoare cu randamentul de 30%, randamentul total este de 44%.
In combinatia cu sisteme optice de focalizare, convertizoarele termoionice sunt
folosite pentru transformarea directa a energiei solare in energie electrica.
Deasemenea, convertizorii termoionici pot fi folositi pentru transformarea
energiei calorice a unei flacari de mare temperatura in energie electrica.

2.7. Tehnologia taierii materialelor metalice

20

2.7.1. Consideraii generale:

Taierea sau debitarea este operaia tehnologic prin care se urmarete
desprinderea totala sau partiala a unei parti dintr-un material, in scopul prelucrarii

21

acestuia. Clasificarea procedeelor d e taiere este prezentata in schema urmatoare:

22

Taierea (debitarea) mecanica se realizeaza cu mijloace mecanice, cum ar fi:

foarfece, clesti, stante, fierastraie, masini - unelte, pietre abrazive, dalti. Se aplica in
special in operatiile de lacatuserie.
Taierea (debitarea) termica este folosita in cazul materialelor metalice de
dimensiuni mari si se realizeaza prin topire locala, cu flacara de gaze, cu arc electric, cu
jet de plasma, sau cu laser.
Taierea (debitarea) neconventionala se foloseste in cazul metalelor greu de taiat
prin procedeele obisnuite. Se bazeaza pe efectul combinat termic si electrochimic.

23

Alegerea procedeului de debitare se face in functie de precizia impusa pieselor

taiate, de duritatea materialului, de calitatea acestuia si de consumul energetic al
procedeului. Se poate face cu sau fara pierderi de material. Pentru productia individualase
poate adopta un procedeu cu productivitate mica, dar care sa necesite un utilaj cat mai
ieftin. Pentru productia in serie sau in masa se aleg procedee foarte competitive,
compensand costul mai ridicat al utilajului sau al instalatiei care , in general, este mai
mare. Astfel, taierea in linie dreapta a tablelor mai groase se face cu foarfecele - ghilotina,
care poate realiza pana la 25 taieturi/ minut. Pentru taierea tablelorsubtiri (pana la 3 mm)
in fasia de diferite latimi, se recomanda folosirea foarfecelor cu cutite disc multiple cu o
viteza periferica cuprinsa intre 5...25 m/min, deoarece asigura o productivitate mare. La
taierea cu foarfecele mecanice, teoretic nu exista pierderi de metal, deci din punct de
vedere al economiei de material, aceasta taiere este economica si productiva. Barele de
diferite sectiuni se debiteaza in mod frecvent cu fierastraul alternativ sau circular. La
fierastraul alternativ, masina si scula sunt ieftine, latimea taieturii este mica (deci pierderi
mici de material), dar productivitatea este scazuta. La fierastraul circular, masina si scula
sunt complicate si scumpe (panza necesita ascutirea pe o masina speciala), latimea
taieturii este relativ mare (deci pierderi mari de material), dar productivitatea este mare,
iar costul manoperei este scazut. In functie de aceste considerente se calculeaza costurile
pentru diferitele variante posibile de taiere si se adopta procedeul de cost minim.
Operatia de taiere trebuie sa asigure:
- rugozitate mica a suprafetelor separate;
- precizie mare a volumului sau a lungimii piesei;
- lipsa abaterilor de la forma geometrica a piesei;
- realizarea unor semifabricate cu lungime mai mare decat sectiunea transversala;
- pastrarea caracteristicilor materialului in zona de separare.
Dupa natura taierii, se deosebesc:
- retezarea (adica taierea capetelor barelor);
- debitarea propriu-zisa (adica taierea semifabricatului in mai multe bucati);
- despicarea (adica taierea, totala sau partiala, in lung, de la exterior spre interior);

24

- exciziunea (adica taierea in vederea scoaterii unei portiuni din interiorul unui
semifabricat).
In general taierea este o lucrare pregatitoare pentru alte operatii de lacatuserie,
de aschiere, de deformare plastica. Din acest motiv controlul semifabricatelor taiate se
executa din punct de vedere dimensional. Instrumentele folosite sunt metrul, sublerul,
rigla gradata, raportul si sablonul. Un alt obiectiv in control este si calitatea suprafetelor
prelucrate. Pentru a stabili daca suprafetele prelucrate prezinta sau nu denivelari
accentuate se utilizeaza rigla de verificare. Rebuturile care se inregistreaza la debitare pot
fi cauzate de nerespectarea intocmai a dimensiunilor prescrise sau a parametrilor
procedeului (viteza, temperatura, parametrii electrici). Daca taierea s-a facut dupa trasare,
rebutarea se poate datora transarii gresite sau neatentiei lucratorului.

2.7.2. Taierea metalelor in apa:

In apa taierea metalelor se poate face cu flacara de gaze si oxigen sau
oxielectric. Pentru taierea in apa cu flacara, gazul combustibil folosit este hidrogenul
comprimat in butelii, deoarece presiunile sunt de 10...15 ori mai mari fata de cele de la
taierea in aer. Acetilena poate fi utilizata la adancimi de circa 4 m, deoarece prezinta
pericol de explozie. Peste aceasta adancime, fiind necesare presiuni mari de gaze
combustibile, se foloseste numai flacara de preincalzire cu hidrogen - oxigen. Este
necesar ca la locul de taiere sa fie format in prealabil un volum de aer pentru ca taierea sa
fie executata in aer. Gazul combustibil trebuie sa fie la presiune mare si pentru a depasi
presiunea aerului din jurul flacarii.
Flacara de gaz se regleaza la suprafata apei, dupa care scafandrul - taietor, cu
flacara aprinsa, coboara in apa, astfel incat o mare parte a flacari este mentinuta fara sa
taie efectiv.
Arzatoarele sunt de constructie speciala, cu doua racorduri pentru oxigen (unul
pentru flacara si unul pentru oxigenul de taiere), un racord pentru gaz si un racord pentru
aer.

25

Deoarece puterea dezvoltata de flacara este redusa s-au construit arzatoare

speciale cu benzina pulverizata, la care nu mai este necesara formarea volumului de aer.
S-au prelucrat astfel piese cu grosimi pana la 100 mm, la adancimi de pana la 30 m;
consumul de oxigen este de 30...60 m3 /h, iar cel de benzina de 10...20 l /h.
2.7.3.Taierea cu jet de apa:

La concurenta cu prelucrarea laser se afla prelucrarea cu jet de apa cu particule

abrazive, unul dintre cele mai noi procedee de taiere. Plecand de la prelucrarea sticlei,
unde singura problema care apare sunt zgarieturile de pe suprafata taiata cu jet de apa,
prin injectarea de particule abrazive foarte fine s-a reusit taierea materialelor metalice.
Cea mai larga aplicatie o constituie prelucrarea unor materiale folosite in
industria aeronautica, unde sunt in curs de desfasurare numeroase cercetari.
Firma Aerospatiale a realizat in acest scop un robot cu sase axe destinat prelucrarii de
finisare a materialelor compozite si a unor cavitati in aliajele de titan si fibrele de carbon.
De asemenea, s-au realizat canale in aliajele de titan si nichel, cu latimi variind intre
0,15...10 mm, gauri infundate si forme complexe in spatiu, cu suprafete foarte fine.
Realizarea utilajelor care sa prelucreze prin acest procedeu ridica probleme
deosebite. Diferite firme recomanda realizarea diuzei de focalizare a jetului din diamant,
cilindrul de focalizare din carbura de bor, iar ca material abraziv injectat in lichid se
foloseste pulberea de corindon.
Proprietatile materialului abraziv sunt dictate de materialul piesei, de preciza si
calitatea taieturii, de lungimea ei. In functie de materialul abraziv folosit, durata de viata
a cilindrului de focalizare este de 80...100 ore, de 4...5 ori mai mare decat a celor din
26

tungsten, dar si pretul este de circa 10 ori mai mare. In afara de carbura de bor se fac
cercetari si asupra altor materiale, cum ar fi de exemplu, materialele ceramice. Problema
fundamentala o constituie uzura diuzei. S-au realizat pana in prezent diuze din materiale
ceramice sinterizate, din carbura de tungsten (Japonia), din safir (Franta), din bor (SUA).
Se studiaza si problema realizarii unui nou sistem de injectie care sa ofere
avantajul contractului diuzei numai cu apa, coloana de particule abrazive urmand sa fie
injectata in interiorul coloanei de apa.
2.7.4. Taierea cu laser:

Taierea cu laser este un procedeu care, la ora actuala, cunoaste o larga

dezvoltare si aplicare. Ca avantaje se pot enumera:
- taieturi foarte fine in materialele cu fragilitate marita sau cu duritate mare, taieturi
in

orice directie si in locuri greu accesibile;

- absenta eforturilor mecanice asupra pieselor.
Instalatia laser este un utilaj complex destinat operatiilor de taiere conturata si

debitarilor de precizie. In principal se compune din urmatoarele echipamente: laser cu

CO2, sistem de deplasare a semifabricatului in coordonate xy, cap de taiere deplasabil pe
axa z, instalatie electrica conventionala CNC pentru deplasare pe contur.
Instalatia are multe domenii de aplicabilitate, dintre care se pot enumera:
- in industria constructiilor de masini si electrotehnica, pentru taierea conturata si
debitarea tablelor cu grosimi pana la 6 mm, din oteluri de uz general ( panouri diverse,
piese plane complexe in fabricatia de autovehicule, material rulant), din oteluri aliate
( scule, repere plane complexe din aeronautica) si din oteluri inoxidabile; taierea dreapta
si profilata a tevilor din otel; taierea conturata si debitarea simpla a materialelor plastice,
cauciuc, electroizolante;
27

- in industria usoara si a lemnului, pentru taierea conturata a materialelor textile, piele,

materiale plastice, furnire, lemn, melaminate de grosimi pana la 20 mm.
Principalele caracteristici tehnice ale instalatiei tip CO2 - 400 sunt:
- echipamentul laser:
- putere reglabila: 100...400W;
- mediu activ - amestec CO2, He, N2;
- gaze auxiliare de lucru: O2 sau N2;
- sistemul de deplasare a pieselor in coordonate:
- cursa maxima pe xy: 800...1000 mm;
- viteza tehnologica de deplasare: 0,1...8 m/min;
- precizia de conturare: 0,1 mm/m
- sistemul CNC:
- deplasarea pe axele xy cu viteza programabila;
- programare pe consola, in cote relative sau pe banda perforata;
- multiplicare - demultiplicare, retur pe contur, lucrul in oglinda;
- afisarea pe display alfanumeric: cote prescrise, cote parcurse, regimuri si situatii de
lucru.
- instalatia electrica de comanda si control:
- puterea instalata (totala): 15 kVA; 380 V; 50 Hz.

Prelucrarea cu laser se caracterizeaza prin:

- productivitatea marita fata de procedeul de taiere oxiacetilenica sau cel de taiere
mecanica, de 10...20 ori, in special datorita vitezelor mari de taiere;
- pierderi minime de material datorate interstitiului mic de taiere (0,2...0,5 mm) si
croire economica asistata de calculator;
- precizie de taiere conturata si zona de influenta termica redusa;
- elasticitatea mare de prelucrare a profilelor plane si a materialelor (gama larga de
materiale prelucrabile).
Tinand seama de aceste avantaje si de elementele specifice ale instalatiei, se
urmareste extinderea domeniilor de aplicare pentru realizarea de repere plane complexe,

28

in special pentru productie de serii mici si mijlocii si pentru prelucrarea materialelor cu

calitati speciale (aliaje dure si extradure, materiale compozite, amorfe, stratificate).

2.7.5. Taierea cu jet de plasma:

La taierea cu jet de plasma, datorita concentratiei mari de energie intr-un spatiu
restrans, se pot atinge temperaturi foarte inalte sub un puternic efect de suflu. Materialul
piesei este incalzit pana la topirea unui strat, dupa care se sufla din taietura cu jetul de
plasma. La grosimi ale pieselor mai mari de 10 mm, jetul de plasma este inlocuit de un
arc de plasma (caldura degajata in sectiunea taieturii este mai mare).
Jetul de plasma este utilizat din ce in ce mai mult la taierea otelurilor bogat
aliate, a metalelor neferoase si chiar a materialelor nemetalice. Se pot utiliza drept gaze
plasmogene: argon, azot, hidrogen, heliu. Folosindu-se generatoare de plasma cu puteri
instalate de pana la 150 kW se pot taia materiale care, in cazul otelurilor, ajung pana la
120 mm grosime, iar pentru aluminiu pana la 125 mm.

Figura 2.4. Instalatie de taiere cu jet de plasma a materialelor compozite

29

1. electrod de wolfram; 2. duza; 3. amestecul de gaze; 4. sistem de racire cu apa; 5. jet de

plasma; 6. materialul de taiat; 7. calculator electronic.
Aceasta figura prezinta o Instalatie de taiere cu jet de plasma a materialelor
compozite
Jetul de plasma 5 actioneaza asupra materialului de taiat 6, pozitionarea si deplasarile
sx, sy, sz si rotirea wz, necesare decuparii conturului dorit putand fi realizate manual, sau
automat cu ajutorul calculatorului 7.
Principalii parametri ai instalatiei de taiere cu plasma sunt: viteza de taiere,
intensitatea si tensiunea curentului electric in arcul de plasma, natura si debitul gazului
plasmogen.
Stabilirea valorilor acestor parametri se face in functie de natura materialului
prelucrat, grosimea semifabricatului, calitatea impusa suprafetei, productivitatea impusa,
precizia dimensionala si forma geometrica cerute.
Grosimea semifabricatului debitat cu jet de plasma poate fi de pana la 60...80 mm
si chiar mai mult. De retinut insa ca, o data cu cresterea grosimii semifabricatului debitat,
cresterea densitatii de curent nu mai conduce la o crestere proportionala a vitezei de
taiere. Aceasta se datoreaza faptului ca o mare parte a energiei termice este consumata la
extinderea zonei influentata termic care, pentru un rost de taiere b = 1,5 mm, poate capata
o extindere de 0,24 mm.
Plasmatroanele care folosesc gaze plasmogene biatomice (N2, H 2, O 2)
asigura taierea de calitate a semifabricatelor din materiale metalice (cu precadere a
otelurilor inalt aliate, refractare si inoxidabile, aliajelor de aluminiu, cupru, titan) si
compozite cu matrice metalica sau din mase plastice ( termoplastice, termorigide,
elastomere).
Printre defectele specifice taierii cu jet de plasma se mentioneaza: rotunjirea
muchiilor datorita taierii cu o putere prea mica a generatorului de plasma; rugozitatea mai
mare pe una dintre suprafetele rezultate prin taiere, ca urmare a efectului turbionar al
jetului de plasma; aparitia de bavuri pe partea opusa a zonei taiate si improscari de
material, sub forma de stropi, ca urmare a taierii cu viteze prea mari; formarea unor zone
influentate termic in care, sub actiunea tensiunilor termice si remanente pot aparea fisuri,
crapaturi.

30

Pentru prelucrarea pieselor din otel carbon cu grosimi de pana la 75 mm se pot

utiliza, in locul gazului inert, aer sau oxigen. Calitatea taieturii cu jet de plasma este cel
putin tot atat de buna ca si cea realizata prin taierea oxiflacara, insa cu o zona influentata
termic mai mica, de cel mult 1,5 mm. Precizia taieturii este de 1,5 mm.

2.7.6. Prelucrarea prin eroziune cu plasma:

Plasma este un gaz sau un amestec de gaze puternic ionizat (compus din
molecule, atomi, ioni si electroni) si cvasineutru din punct de vedere electric. Se
caracterizeaza prin: conductivitate electrica mare, capacitate de interactionare cu
campurile electrice si magnetice, permanenta sursa de radiatii electromagnetice cu
spectru larg (infrarosu, vizibil, ultraviolet). Natura mediului gazos, gradul de ionizare si
de recombinare determina temperatura plasmei, care variaza in limite foarte largi.
Deosebim astfel plasma de temperatura scazuta, de aproximativ 103 0K si plasma
nucleara, pana la 108 0K, definita de unii autori ca fiind a patra stare de agregare a
substantelor, cu implicatii directe in descoperirea a noi surse de energie.
In domeniul constructiilor de masini se foloseste plasma de 6000...300000K,
obtinuta in urma unor descarcari electrice in mediu gazos prin arc, prin scantei sau
latente. Plasma se obtine in generatoare de plasma, numite si plasmatroane, in care
coloana arcului electric este obligata, sub actiunea unui jet de gaz, sa treaca printr-un
spatiu limitat de orificiu unei duze.

31

Figura.2.5 . Schema de principiu a unui generator de plasma

1 - electrod de wolfram; 2 - jet de gaz; 3 - ajutaj de cupru; 4 - jet de plasma; 5 piesa supusa prelucrarii; 6 - sursa de curent continuu.
Arcul electric se formeaza intre un electrod de wolfram 1 si piesa supusa
prelucrarii 5. Arcul provoaca ionizarea gazului si va fi suflat in afara sub forma unui jet
de plasma 4 pe suprafata piesei unde va produce erodarea acesteia, rezulta^nd piesa
prelucrata. Plasmatronul este un ajutaj de cupru 3 racit fortat cu apa.
Generatoarele de plasma pot functiona, dupa modul in care se realizeaza
descarcarea, in doua variante:
- cu arc cu plasma ( arcul arde intre electrodul - catod si piesa anod trecand prin duza)
- generator tip Plasmarc;
- cu jet de plasma (arcul arde intre electrodul - catod si duza - anod, plasma fiind
suflata de catre presiunea gazului sub forma de jet) - generator tip Plasma - Plating.
Sistemul de alimentare cu gaz plasmogen consta din butelii de presiune inalta in
care se afla inchis gazul de lucru; argon, hidrogen azot, heliu, kripton sau amestecuri ale
acestora.
Sursa de alimentare cu energie electrica are, in functie de generatorul utilizat,
puteri de pana la 105 W si tensiunea necesara arcului de plasma de 200 - 250 V.
Prelucrarea dimensionala se obtine in urma operatiei de taiere, cilindrare
exterioara, filetare, metalizare. Se pot prelucra cu plasma otelurile inoxidabile, otelurile
manganoase, aliajele de titan, cuprul, magneziul, aluminiul si aliajele lor, fonta si
deseurile toxice ale industriei chimice (prin transformare in produse marfa).

32

2.8. Sudarea cu plasm.

Factori in evaluarea arilor dezvoltate, au in vedere c o mare parte din necesarul

industriilor lor in cadrul competiiei tehnologice si economice mondiale se datoreaz
introducerii tehnologiilor specializate de mbinare cu grad ridicat de fiabilitate, conferite
de tehnologii de asamblare robuste, acestea fiind de regula tehnologii specializate si
neconventionale ntre care reprezentative sunt si tehnologiile de mbinare cu microplasm
a materialelor similare si disimilare.
Realizarea tehnologiilor specializate de sudare, necesit studierea si dezvoltarea
cunostintelor privind procesele fizice de interfata la nivel micro si macrostructural
precum si tiinta conceperii si realizarii unor noi echipamente si tehnologii de asamblare
care sa aib in vedere atit performana procedeelor, privind reproductibilitatea calitaii
imbinrilor sudate cit si posibilitaile de automatizare a fabricaiei, controlul si
monitorizarea proceselor tehnologice, asigurarea calitaii totale a fabricaiei, precum si
protecia mediului nconjurtor .
Tema a urmarit dezvoltarea unui echipament si noi tehnologii inovative de
micrombinare cu microplasm a materialelor similare si disimilare,- scopul urmarit fiind
creterea calitaii, asigurarea consumului intern, disponibilitate pentru export si alinierea
la standardele si normele europene in domeniu.
Scopul acestei initiative este dezvoltarea capacittii in domeniul tiinific si
tehnologic al imbinarii neconventinale de materiale disimilare, asigurarea unor surse
interne de competenta stiintific si expertiza tehnologic de inalt nivel, precum si de
tehnologiii avansate pentru a raspunde cerintelor strategice de dezvoltare pe termen lung
in contextul economiei globalizante.
In prezent in tara domeniul fabricaiei industriale de componente care s inglobeze
tehnologii avansate de mbinare este relativ restrins, motiv pentru care in furnitura
societailor romnesti cu activitai specifice aceasta categorie de produse au o caliatate
necesar a fi ridicata la nivelul cerintelor si standardelor europene.

33

Utilizatori pentru echipamente si tehnologii specializate pentru fabricaia

industrial utilizind tehnologii de mbinare cu microplasm a materialelor metalice
neferoase similare si disimilare, sunt societile comerciale romnesti cu activitai
specifice din orizontala industriei bunurilor de larg consum, industria electrotehnic,
electronic, microelectronic, automobiele, aparate de masur si control, aparatura
medicala etc., societai comerciale cu cu grad ridicat de flexibilitate i adaptare din
categoria ntreprinderilor mici si mijlocii (IMM).
Relansarea economic a unor sectoare de activitate cu reale anse de reuit in producia
industrial de componete si bunuri care nglobeaza tehnologii de mbinare - procesare la
cele mai inalte standarde este posibil prin utilizarea tehologiilor avansate, ntre acestea
numarindu-se si tehnologiile de mbinare cu microplasm.
Identificarea potenialului de diseminare si de aplicare a tehnologiilor de
micrombinare cu microplasm a necesarului de echipamente aparatura si tehnologii
specifice etc., necesit o bun cunoatere a societailor comerciale romnesti cu activitai
specifice, o bun cunoatere a particularitailor procedeelor tehnologice precum si a
tendinelor de dezvoltare pe plan mondial a acestor tehnologii.
La procedeul WIG, arcul se formeaz ntre vrful electrodului de Wolfram si piesa
de sudare, spre deosebire de procedeul de sudare cu plasm (Plasma Arc Welding
PAW), unde electrodul din Wolfram aliat cu Thoriu 2%, este inserat in corpul
electrodului. Arcul de plasm generat in interiorul capului de sudare este puternic
focalizat putind atinge o lungime de pna la 20 mm in afara capului de sudare.

Figura.2.6.Procedeul de sudare cu plasm.

34

Sudarea cu arc de plasm (Plasma Arc Welding - PAW) este un procedeu de

mbinare la temperatura de topire a materialelor pina la 1650 C procedeu similar cu
procedeul de sudare cu arcul electric in mediu protector de argon (Wolfram Inert Gaz
-WIG). Densitatea mare de energie dezvoltata de arcul de plasm are drept efect o topire
rapida a materialului si o zona influentata termic extrem de ingusta. Aceste calitati
confera procedeului aplicabilitate in domeniul microimbinrilor de materiale similare si
disimilare, otel carbon sau inalt aliat, aliaje de cupru, nichel si aliaje de nichel cobalt,
aliaje de titan avind dimensiuni, grosime de material sau diametre de 0,05mmm 1,0
mm.
2.8.1. Avantajele sudrii cu microplasm
Procedeul de sudare cu plasm este un procedeu de sudare prin topire la care
coalescenta se produce prin inclzirea unui arc electric constrins, care arde ntre un
electrod si piesa de sudat sau ntre electrod si o duza de constringere. Protecia la sudare
se asigura de un gaz inert sau un amestec de gaze. Sudarea se poate face cu sau fara
material de adaos. Sudarea se aseamna cu procedeul WIG, cu deosebirea c arcul de
plasm este constrns., printr-o strangulare mecanic sau alectromagnetic. Prin aceasta
temperatura coloanei arcului de plasm este mult mai mare decit a arcului WIG.Sudarea
cu plasm se aplic de obicei in varianta cu arc de plasm (transferat) Sudarea se
efectueaza in curent continuu, foarte rar in curent alternativ, sursa de sudare avind o
cardcteristic externa abrupt czatoare. Comparativ cu sudarea WIG, sudarea cu plasm
prezinta urmatoarele particularitai :
-sursa termic este considerabil mai concentrata, puterea specific fiind de 5x 104
W/ cm2, c atare patrunderea suduruiii este mai mare, putindu-se suda intr-o trecere piese
cu grosimi de 10-18 mm, respectiv utilizind viteze de sudare mari. In acelasi timp
sectiunea cusaturii este mai mare ;
-arcul electric de plasm are un aspect columnar, cee ce il face putin sensibil la
variatii ale lungimii sale.C urmare se admit tolerante mai mari la pozitionarea pe
verticla a pistoletului de sudare, marimea zonei topite neschimbindu-se practic la variatii
ale lungimii arcului. In acelasi timp pozitia pe orizontala a pistoletului este pretentioasa ;

35

-arcul de plasm are o stabilitate foarte bun, ceea ce permite sudarea cu curenti
foare mici, comparativ cu sudarea WIG. In domeniul curentilor mici, mai mici de 15 A,
procedeul se utilizeaza sub denumirea de sudarea cu microplasm ;
-generatorul de plasm este mai complicat deci mai scump.
Prin procedeul de sudare cu microplasm prin topire progresiv se pot suda
grosimi de table ntre 0,005 si 3,2 mm. Tehnica realizarii de microimbinari cu
microplasm se definete in domeniul grosimilor de pna la maximum 1 mm si grosimi
minime de 0,02mm. In domeniul generrii si utilizarii plasmei termice la sudare , atenia
a fost indreptata spre studierea fenomenelor legate de arcul secundar la generarea
plasmei, elucidarea factorilor de care depinde stabilitatea jetului de plasm, posibilitatea
de concentrare ale acestuia prin variaia componentei axiale a presiunii, focalizarea
magnetic si injectarea unui gaz suplimentar in exteriorul ajutatjului.
Sudarea cu microplasm , aceasta varianta a sudrii cu plasm care utilizeaz
intensitai reduse ale curentului de lucru permite prin proprietaile sale mult superioare
celorlalte procedee aplicabile in acest donmeniu,- mbinarea prin sudare a pieselor fine
din cele mai diverse metale si aliaje. Microplasma gsete aplicaii in toate sectoarele
tehnologiei unde se cer sudate table subiri, piese delicate, sau de inalta prcizie. Din punct
de vedere al diversitatii metalelor care se pot mbina prin sudare cu microplasm, aceasta
reprezinta unul dintre cele mai universale procedee,- sudare a titanului, cuprului si
aliajelor de cupru, materiale si aliaje refractare: Wolfram, Molibden, Platina, Kovar,
Incaloy, Hasteloy, etc..
Capacitatea de repetabilitate a calitaii imbinrilor sudate este asigurata de
componentele software si hardware constind in echipamente performante de sudare,control activ, programarea procesului tehnologic, valoarea si forma curentului la pornirea
procesului de sudare, curentul de sudare, frecvena si forma impusurilor, polaritate
reversibil, amorsare prin cureni de inalt frecvena arc pilot,etc., senzorialistic,
automatic si dispozitivare adecvate aplicaiilor.
In perioada 1990-2000 activitatea in domeniul echipamentelor si tehnologiilor
de sudare cu plasm si microplasm s-a derulat cu preponderenta in cadrul TES SA
Timisoara.

36

Relansarea economic a unor sectoare de activitate cu reale anse de reuita in

producia industrial de componete si bunuri care inglobeaza tehnologii de mbinare procesare la cele mai inalte standarde este posibil prin utilizarea tehologiilor avansate,ntre acestea numarndu-se si tehnologiile de mbinare cu microplasm.
Identificarea potenialului de diseminare si de aplicare a tehnologiilor de
micrombinare cu microplasm a necesarului de echipamente aparatura si tehnologii
specifice etc., necesit o bun cunoatere a societailor comerciale romnesti cu activitai
specifice, o bun cunoatere a particularitailor procedeelor tehnologice precum si a
tendinelor de dezvoltare pe plan mondial a acestor tehnologii.

2.8.2. Performane tehnologice la sudarea cu microplasm

Sudarea cu arc de plasm constituie o extensie i o perfecionare a sudrii prin
procedeul WIG, astfel nct i ea face parte din categoria procedeelor de sudare cu
electrod nefuzibil n mediu de gaz protector.
Trstura esenial a generatoarelor de plasm const n aceea c arcul electric este
constrns ntr-un ajutaj avnd diametrul relativ redus. Aceasta asigur avantajele unei
concentrri energetice ridicate, densiti mari de curent i un aspect columnar cracterizat
printr-o stabilitate deosebit. Natura columnar a arcului de plasm l face mult mai puin
sensibil la variaiile lungimii sale, comparativ cu arcul oricrui alt procedeu de sudare.
Datorit naturii arcului de plasm, constrns i cilindric, sudarea cu plasm
prezint o serie de avantaje fa de procedeul WIG i anume :
-nedeformabilitatea arcului de plasm permite o disipare mult mai bun a fluxului termic
spre pies i nu se observ salturi ale piciorului arcului pe proeminenele pieselor;
-posibilitatea creterii lungimii arcului permite tolerane mai mari la poziionarea
generatorului de plasm. De asemenea, mrimea zonei topite nu se schimb la variaiile
lungimii arcului;

37

-concentrarea energetic mai bun permite sudarea cu vitez mai mare i realizarea
mbinrilor pn la 10 - 15 mm grosime dintr-o singur trecere. De asemenea, extinderea
ZIT este mai redus i deformaiile pieselor sunt mai reduse;
-stabilitatea excelent a arcului de plasm (stabilizat prin aciunea ionizatoare a arcului
pilot) permite sudarea la cureni mult mai mici dect limita inferioar de ardere stabil a
arcului WIG;
-prin construcie, generatorul de plasm mpiedic atingerea electrodului incandescent cu
baia topit, nlturnd posibilitatea contaminrii cu wolfram a sudurilor.
Ca dezavantaj se poate considera faptul c generatoarele de plasm sunt constructiv
mai complexe, deci de gabarit mai mare i mai scumpe.
Comparnd sudarea cu plasm cu metal de adaos cu sudarea MIG/MAG,constatm
-intensitatea curentului i cantitatea de metal depus se regleaz independent la
sudarea cu plasm, permind obinerea unor custuri plane sau uor supranlate, cu
aspect plcut;
-la sudarea cu plasm nu apar mprocri cu metal topit, deci nu sunt necesare ntreruperi
pentru ndeprtarea acestora att de pe pies ct i de pe cpul de sudare;
-la sudarea cu plasm nu apar oxizi la rdcin sau pe suprafaa custurii;
-la sudare cu plasm deformaiile tablelor sunt mai reduse.
Principalele dezavantaje ale sudrii cu plasm fa de sudarea MIG/MAG sunt de
natur economic, datorit costului mai ridicat al echipamentului de sudare i al
argonului. Sudarea cu plasm rmne ns de nenlocuit pentru aplicii tehnologice
pretenioase (industria aero-spaial, nuclear, mecanic fin, tehnic medicl, etc.).n
czul sudrii cu plasm mediul plasmagen este constituit n majoritatea czurilor dintr-un
gaz inert (de obicei argon), eventual amestect n mici proporii cu alte gaze (H2, He). Pe
lng rolul de mediu plasmagen, acest gaz protejeaz electrodul i ajutajul generatorului
de plasm.
Debitele relativ mici cu care se lucreaz au c scop evitarea turbulenei i a
suflrii (expulzrii) nedorite a metalului din baia topit.
Aceste debite reduse nu pot asigura protecia cu atmosfer inert a zonei sudurii,
c la procedeele WIG sau MIG, astfel c este necesar admisia unei cntiti suplimentare

38

de gaz, numit gaz de protecie, al crui debit este de cteva ori mai mare dect cel al
gazului plasmagen.
Astfel, dac pentru gazul plasmagen se folosesc debite de 0,1 ... 2 l/min, pentru
gazul de protecie este necesar un debit de 6 - 10 l/min, funcie de puterea arcului.
Natura gazului de protecie depinde de aplicaia tehnologic. Pentru sudarea
oelurilor austenitice, a nichelului i a aliajelor Cu-Ni se folosesc amestecuri de Ar + H2
(7 - 8 %). Adugarea hidrogenului mrete energia disponibil la sudare i mbuntete
transferul de cldur spre pies. De asemenea, hidrogenul fluidizeaz baia de metal topit
i extrage impuritile din baie (n special urmele de oxigen).
Argonul pur se ntrebuineaz la sudarea metalelor cu o puternic afinitate pentru
hidrogen c Zr, Ti, Al. Printr-un adaos de CO2 crete considerabil viteza de lucru la
sudarea oelurilor carbon obinuite.
Printr-un adaos de heliu se mrete energia coloanei arcului dar pentru c acest
efect s fie semnificativ este necesar de cel puin 50 % He. Utilizarea acestui gaz, dei
avantajeaz din punct de vedere al calitii mbinrilor, este sever limitat de costul su
extrem de ridicat.
n mod obinuit, la sudarea cu plasm se folosete argon - pentru gazul plasmagen
i Ar sau Ar + H2 - pentru gazul de protecie.
Sudarea cu microplasm se numr printre procedeele la care modul de lucru se
schimb n funcie de valoarea curentului de sudare. Astfel, sudarea cu plasm a
microimbinrilor se recomanda procedeul : prin topire progresiv ("melt-in plasma
welding");
Pentru tablele subiri se recomand sudarea cu plasm prin topire progresiv, la
care custura se obine prin avansul progresiv al bii de metal topit (al liniei de fuziune)
prin grosimea tablei. Regimul de sudare este n acest caz relativ "moale". Intensitatea
curentului i debitul de gaz plasmagen au valori reduse, realiznd o presiune cinetic
redus a jetului pe suprafaa bii topite Cldura necesar topirii marginilor se transmite
ndeosebi prin conducie.
n czul sudrii cu plasm, pentru obinerea unor mbinri sudate de clitate, este
necesar susinerea i protejarea bii de metal topit. Aceasta se poate face prin diferite
metode :

39

-cu pern de flux ceramic

-cu panglic special adeziv din fibre de sticl
-cu pern de gaz inert.
Oelurile inoxidabile austenitice, n stare topit, se cracterizeaz printr-o
vscozitate ridicat i o tensiune superficial mare iar baia topit are o form stabil fr
luarea unor msuri speciale.
Oelurile nealiate i slab aliate au o vscozitate i tensiune superficial mai sczute
iar baia topit nu-i mai conserv forma, deci trebuie susinut. Metoda de susinere cea
mai utilizat este cea cu pern de gaz inert, realizat printr-o uoar suprapresiune n zona
rdcinii custurii. Gazul folosit n acest scop este, de obicei, argonul. n cazul folosirii
hidrogenului n amestec cu argonul la gazul de protecie, care pe lng creterea energiei
disponibile la sudare are i un efect de fluidizare a bii topite, susinerea rdcinii cu o
pern de gaz inert este necesar i la sudarea oelurilor inoxidabile.
Utilizarea dispozitivelor de fixare a tablelor permite realizarea unei protecii sigure
i a unei susineri eficace a rdcinii. Aceste dispozitive se utilizeaz ndeosebi n czul
tablelor subiri (sub 2 - 3 mm) unde pot apare frecvent erori de aliniere i deformaii
nsemnate n timpul sudrii.Practic, sudarea tablelor sub 1 mm grosime este imposibil
fr dispozitive de fixare.
Sudarea cu plas se efectueaz, de obicei, n regim mecanizat/automatizat. Pentru
realizarea mbinrilor rectilinii, de obicei, capul de sudare (generatorul de plasm) se
deplaseaz cu viteza de sudare, cu ajutorul unui dispozitiv de tip tractor, iar tablele de
sudat sunt fixe.
Pentru realizarea mbinrilor circulare, de obicei, piesa de sudat este rotit cu
ajutorul unui manipulator, iar capul de sudare este fix. Poziia capului de sudare, n
majoritatea cazurilor, este vertical, respectiv sudare se face n poziie orizontal.

40

2.8.3. Sudarea cu microplasm in curent pulsat

n ultimii ani o perfecionare remarcabil a tehnicii sudrii cu arcul electric, n
general, i cu arcul de plasm, n special, s-a obinut pe seama utilizrii "curentului
pulsat" (modulat). n figura 2 se prezint diagrama de variaie a curentului de lucru la
sudarea n curent pulsat.
Astfel, n locul unui singur nivel de curent, utilizat la sudarea tradiional, curentul
de lucru se obine prin comutarea periodic a dou sau mai multe nivele de curent, fiecare
nivel fiind meninut un timp bine stabilit.

Figura.2.7. Diagrama de variaie a curentului de lucru la sudarea n curent pulsat

Se remarc faptul c n locul unui singur parametru (curent de sudare), n acest caz
avem de a face cu 4 parametrii de lucru reglabili i anume :
-Im = curent minim (curent de baz)
-IM = curent maxim (curent de impuls)
-tm = timpul curentului minim

41

-tM = timpul curentului maxim

Se observ c tm + tM = T, adic perioada de repetiie, iar 1/T = f, frecvena de impuls
sau de modulaie.
Prin reglarea independent a nivelelor Im, IM, tm, i tM este posibil o dozare
foarte precis a energiei introduse n piesele de sudat, iar custura sudat rezult c o
succesiune de puncte de sudur parial suprapuse.
Topirea metalului i formarea bii sunt produse doar de pulsul de curent, devaloare
IM n intervalul tM. Nivelul redus Im are doar rolul de a menine arderea stabil a arcului
de plasm, uurnd reaprinderea pulsului urmtor, interval (tm) n care baia topit se
solidific parial sau total.
Nivelul IM se alege n funcie de grosimea i configuraia pieselor de sudat, dar
depinde i de cracteristicile echipamentului (n special ale generatorului de plasm).
Durata tM se alege n funcie de viteza de sudare i frecvena utilizat. De obicei, durata
tM reprezint 50 - 75 % din perioada de oscilaie T, iar frecvena de modulaie este de 4 10 Hz.
n diagrama din figura 2 se mai observ nc 3 parametrii:
-tc : timpul de cretere
-td : timpul de descretere
-ts : timpul de stingere (stop sudare)
Creterea, respectiv descreterea, n pant a curentului de sudare, de la Im la IM,
respectiv de la IM la Im, are rolul de a evita formarea craterelor la nceputul, respectiv la
sfritul custurii, c urmare a ocurilor termice care s-ar crea dac amorsarea, respectiv
stingerea arcului de plasm, s-ar realiza la valoarea IM.
Conform diagramei din figura 2, amorsarea procesului de sudare se face n
momentul 1, la valoarea Im, dup care ncepe creterea curentului de la Im la IM n
timpul tc, iar comanda de ntrerupere se d n momentul 2 cnd ncepe descreterea
curentului de la IM la Im n timpul td. Stingerea efectiv a arcului de plasm are loc ns
n momentul 3, dup parcurgerea timpului ts, care trebuie s fie mai mare dect td.
La unele echipamente de sudare, timpii tc, td i ts nu sunt reglabili. De asemenea,
n aceti timpi impulsurile (modulaiile de curent pot lipsi). Dintre avantajele utilizrii
curentului pulsat fa de sudarea clasic, se pot meniona:

42

-La aceeai valoare medie a curentului de sudare, utilizarea curenilor pulsai determin o
cretere a penetraiei;
-Controlul precis al vitezei de rcire i solidificare permite scurtarea duratei de meninere
a metalului la temperaturi ridicate. Acest fapt are implicii favorabile n:
a) reducerea timpului oferit unei eventuale contaminri cu gaze a metalului
custurii, gaze provenite fie din atmosfer (n czul unei protecii necorespunztoare), fie
prin difuzie din metalul de baz.
b) formarea unor structuri cu gruni mult mai fini, ceea ce confer custurii
proprieti mecnice superioare, prin viteza ridicat de solidificare i rcire;
c) micorarea riscului fisurrii la cld a mbinrilor datorit staionrii mai reduse n
domeniul temperaturilor de fragilizare.
-Tensiunile reziduale i deformaiile sunt mai mici c urmare a energiei mai reduse
introduse n piese;
-Dozarea foarte precis a energiei introduse n piese, ceea ce are c efect:
a) reducerea limii custurii;
b) reducerea zonei influenate termic;
c) uurarea sudrii tablelor foarte subiri (0,1 - 0,5 mm) prin reducerea volumului bii i
a pericolului curgerii acesteia.
Stabilirea regimului de sudare nseamn, practic, determinarea urmtorilor
parametrii:
-viteza de sudare, vs
-curentul de sudare, Is
-natura i debitul gazului plasmagen, Dg
-natura i debitul gazului de protecie, Dp.
n cazul sudrii n regim de curent pulsat, valoarea efectiv a curentului de sudare
este determinat de:
-valoarea curentului de baz (Im)
-valoarea curentului de impuls (IM)
-durata curentului de baz (tm)
-durata curentului de impuls (tM)
Alegerea parametrilor de sudare se face n funcie de:

43

-natura i grosimea metalului de sudat;

-mrimea (volumul) i configuraia geometric a piesei de sudat;
-dispozitivele tehnologice de sudare folosite;
-construcia generatorului de plasm (diametrul duzei i electrodului, seciunea de trecere
a gazelor, modul de rcire).
n consecin, stabilirea prin calcul a valorilor parametrilor de sudare este practic
imposibil, ele determinndu-se pe cale experimental pentru fiecare caz concret n parte.
Natura gazului plasmagen la sudarea cu plasm este, n majoritatea cazurilor, argonul.
Debitul lui se alege n funcie de tehnic de sudare folosit (prin topire progresiv sau
prin jet penetrant), dar ntotdeauna trebuie s se evite expulzarea metalului topit din baia
de sudur (efectul de tiere).
Natura i debitul gazului de protecie se alege n funcie de natura materialului de
sudat i de construcia generatorului de plasm, astfel nct s se asigure o bun protecie
a bii de sudur fa de mediul nconjurtor, pentru a se evita oxidarea acesteia sau
absorbia de gaze nedorite din atmosfer.
Curentul de sudare determin volumul bii de metal topit. n consecin, valoarea
lui se alege astfel nct, n corelaie cu viteza de sudare, s se asigure o ptrundere
corespunztoare, fr, ns, s apar fenomenul de curgere a bii.
n czul sudrii n regim de curent pulsat corelaia dintre valoarea efectiv a
curentului de sudare i viteza de sudare este determinat i de frecvena impulsurilor i
factorul de umplere. ntruct, n acest caz, volumul bii de sudur este determinat numai
de valoarea curentului de impuls i de durata acestuia, respectiv de factorul de umplere,
viteza de sudare se va alege astfel ca, prin procedeul alternant de topire - solidificare a
bii, s rezulte puncte de sudur parial suprapuse care formeaz custura sudat. n felul
acesta se asigur un control precis i eficace al bii de sudur.
Practic, sudarea cu plasm se folosete mai frecvent n domeniul microplasmei,
cnd curentul de sudare nu depete 50 A (20 A), dar cu posibiliti de reglare foarte
precis ncepnd cu 0,5 A (chiar 0,1 A).
Echipamentele moderne de sudare cu plasm sau microplasm permit sudarea n
regim de curent pulsat, conform unei ciclograme de funcionare de felul celei prezentate
anterior sau chiar mai complexe. n acest caz, echipamentele sunt destul de complicate,

44

coninnd o electronic sofisticat, care necesit un personal calificat corespunztor att

la exploatare ct i la ntreinere i depanare.
La sudarea cu plasm i microplasm, foarte importante sunt dispozitivele
tehnologice de lucru care asigur, de regul, strngerea i poziionarea marginilor tablelor
supuse sudrii, deplasarea automat (mecanizat) a capului de sudare sau rotirea piesei
(dup cz). Aceste dispozitive, pe lng rolul de mecanizarea/ automatizare a procesului
de sudare, cu parametrii de lucru constani (viteza de sudare), trebuie s asigure i un
regim termic constant n zona de sudare. Aceasta nseamn c fora de strngere a tablelor
trebuie s fie constant i uniform distribuit pe ntreaga lungime a tablelor de sudat,
astfel nct absorbia de cldur s fie uniform.
n ceea ce privete noxele rezultate la sudarea cu plasm, aceste sunt mult mai mici
dect la tiere, astfel nct nu sunt necesare sisteme speciale de absorbie i exhaustare, o
ventilare general a ncperii de lucru fiind suficient. De asemenea, zgomotul produs la
sudare este de intensitate mult mai mic dect la tiere, c i pericolul de electrocutare
datorit tensiunilor mult mai mici. Radiaiile i pericolul de explozie n czul utilizrii
hidrogenului sunt ns la fel de periculoase c i la tiere, nct msurile de prevenire
menionate rmn valabile.
Examinarea nedistructiv a tehnologiilor de sudare cu microplasm cupru / cupru, oel /
oel, CuCr / CuCr, CuW / CuW, aluminiu / aluminiu

Examinrile de tip nedistructiv, dei relativ limitate ca informaii furnizate, au ca

premiz un control ct mai riguros i complet posibil a calitii procesului pentru a se
asigura un nivel ridicat de ncredere n produsele rezultate.
Exist relativ puine metode nedistructive de examinare aplicabile sudurilor prin
microplasm, majoritatea ncercrilor tind s fie de natur distructiv.
Condiia de baz ce trebuie realizat este definirea unei metode nedistructive de
control prin care s se verifice funcionalitatea mbinrii n raport cu cerinele
Specificaiei specifice sau n absena acesteia cu destinaia specific de utilizare.
Pentru cazul micrombinrilor prin microplasm cupru/cupru, oel/oel,
CuCr/CuCr, CuW/CuW, aluminiu/aluminiu, avnd ca destinaie aplicaii extrem de
diverse,

examinrile

nedistructive

constau

dimensionale, msurtori electrice.

45

inspectarea

vizual,

msurtori

Se menioneaz n continuare principalele grupe de normative privind ncercrile

nedistructive:
-Grupa ISO/CEI 19.100 Examinri nedistructive, inclusiv aparatura specific (raze
gama i X, detectori cu radiaie penetrant, etc);
-Grupa ISO 77.040.20 Examinarea nedistructiv a metalelor;
-Grupa ISO 25.160.40 Examinarea nedistructiv a mbinrilor sudate;
-Grupa CEI 19.080 ncercri electrice i electronice;
a) Inspectarea i examinarea vizual au ca scop detectarea n primul rnd a
defectelor de neuniformitate a micrombinrii, evidenierea prezenei unor rupturi sau
crpturi ale componentelor puse n contact, stabilirea abaterilor dimensionale fa de
cerinele condiiilor tehnice de calitate din specificaiile tehnice.
Aceast inspectare vizual trebuie s se fac nainte, n timpul i dup finalizarea
procesului de micrombinare cu microplasm.
Dei definit ca inspectare vizual, n cazul micrombinrilor, verificarea nu se
realizeaz exclusiv cu ochiul liber, fiind necesar utilizarea unui sistem de mrit (lup sau
a un microscop cu mrire corespunztoare domeniului dimensional al obiectului de
examinat, de exemplu mriri de x12 x20 ori, eventual cu nregistrarea fotografic a
imaginii mbinrii sau a unor detalii ale acesteia).
n cazul mbinrii unor componente lamelare subiri, prin inspecie vizual se
determin corectitudinea execuiei, existena desprinderilor sau a unor rupturi n material
indicnd poziionarea incorect a celor dou materiale sau valori inadecvate ale
parametrilor tehnologici ai procesului.
n cazul n care cel puin una dintre componentele de mbinat este reprezentat de
un conductor multifilar, inspecia vizual d informaii att n ceea ce privete prinderea
n mbinare a tuturor conductorilor, ct i n ceea ce privete respectarea condiiilor
dimensionale de gabarit impuse prin norma specific.
b) Msurtori de verificare dimensional. Acestea se realizeaz utiliznd metoda
micrometric sau o metod de verificare cu sisteme de calibroare corespunztoare
fiecrui caz n parte.
Dotarea minimal utilizat n acest scop este constituit din:

46

-n cazul utilizrii metodei micrometrice: dispozitive de msurare standardizate ce asigur

-precizia cerut de condiia tehnic corespunztoare;
-n cazul utilizrii unor calibre, acestea se omologheaz la omologarea ansamblului
tehnologiei.
c) Msurtori electrice. Msurtorile electrice se efectueaz n relaie implicit cu
destinaia specific de utilizare a noilor materiale realizate prin micrombinare cu
microplasm i constau n verificarea conduciei electrice i determinarea rezistenei de
contact.
Literatura de specialitate cuprinde mai multe normative referitoare la verificrile
contactelor electrice n raport de particularitile funcionale i constructiv-tehnologice
ale acestora.
Deoarece nu exist explicit metode de control de tip electric pentru tehnologia de
micrombinare cu microplasm, pe baza analizei metodicilor prevzute de literatura de
specialitate, s-a optat pentru metodele prevzute de normativele europene, respectiv CEI
60512-2, adaptndu-se cele prevzute n noile normative aprute n ultimii ani.
Metodele de ncercare specificate sunt metode normate pentru msurarea
rezistenei electrice a unei perechi de metale mbinate prin tehnologia de sudare prin
microplasm.
Rezistena de contact trebuie s fie derivat n mod normal de cderea de tensiune
msurat ntre zonele prevzute pentru conexiunea/racordarea cablajelor la contacte n
punctele definite n specificaia tehnic corespunztoare.
Datorit stadiului de etap, n absena unor specificaii tehnice, punctele de
msurare s-au fixat astfel nct zona de mbinare s fie aproximativ egal deprtat de
punctele de msurare a cderii de tensiune, stabilindu-se o distan de 20mm ntre
acestea; plasarea punctelor de msurare a tensiunii fiind astfel: cte unul pe fiecare din
cele dou materiale mbinate.
Msurtorile s-au executat n curent continuu utilizndu-se o metod de msurare
n patru puncte conform CEI 60 468:1974.
n cazul efecturii de msurtori n curent alternativ valoarea tensiunii de ncercare
este reprezentat de valoarea maxim a acesteia i nu de valoarea eficace.

47

n timpul msurtorilor trebuie luate msuri pentru evitarea exercitrii de presiuni

anormale asupra contactului supus ncercrii.
Un ciclu de msurtori n curent continuu const din urmtoarele etape:
-aplicarea tensiunii;
-msurarea cderii de tensiune la parcurgerea contactului de ctre curent ntr-un sens,
definit generic "sens direct";
-msurarea cderii de tensiune la parcurgerea contactului de ctre curent n sens opus fa
de cel iniial, definit generic "sens invers";
-deconectarea de la sursa de tensiune.
Montajul de msurare utilizat este prezentat schematic n figura 2.8.

Figura.2.8. Schema montajului electric pentru determinarea continuitii electrice i a

rezistenei de contact R .
P1 i P2 materiale mbinate prin sudare cu

U instrument de msurare

microplasm
ZC - zona de micrombinare prin microplasm /

a tensiunii

zona de contact
A instrument de msurare a curentului prin

48

R reostat
E surs de curent continuu

prob
Rezultatul msurrii rezistenei de contact n curent continuu este media a dou
valori obinute la trecerea curentului ntr-un sens i n sens invers. Folosirea ecuaiei (4.1)
d garania c valoarea rezistenei de contact R este corect determinat.

Rezistena de contact se calculeaz cu relaia

R (W )=

unde:

Umd = tensiunea msurat direct, n

V;
Umi = tensiunea msurat invers, n

V;
Id = curentul direct, n A;
Ii = curentul invers, n A.
Pentru msurarea rezistenei se utilizeaz o metod cu patru borne, n urmtoarele
condiii experimentale specifice:
-montarea electrozilor de tensiune se realizeaz astfel nct s se asigure fixarea probei i
a perechii de electrozi;
-n lipsa unor specificaii privind destinaiile specifice de utilizare a contactelor realizate
prin tehnologia de sudare menionat punctele de msurare a tensiunii pe contact la
trecerea curentului se aleg astfel nct valoarea determinat s fie ct mai reprezentativ;
-se utilizeaz borne de potenial executate din alam, sub form de vrf de ac, conform
CEI 60468:1974;
-se asigur, pe ct distana ntre borna de potenial i borna de curent conform
prevederilor normei;

49

-efectuarea determinrilor se realizeaz la valori bine determinate ale curenilor prin

probe pentru reducerea la minimum a erorilor introduse prin imprecizia msurtorilor de
tensiune corespunztoare;
-creterea numrului de msurtori pentru fiecare tip de contact pentru creterea preciziei
de determinare a valorii medii a rezistenei, n funcie i de numrul de epruvete
disponibile;
-eventuala majorare a valorii curentului de ncercare, n cazul unor contacte de mare
suprafa, n scopul creterii preciziei la msurarea parametrilor electrici.
Dotarea minimal utilizat n acest scop este constituit aparatura prezentat n
lucrrile noastre anterioare
n ceea ce privete sudarea aluminiului, proprietile specifice care afecteaz
procesul sunt caracteristicile sale oxidative, termice (conductivitatea termic este de 6 ori
mai bun ca cea a oelului), electrice i nemagnetice, precum i modificarea culorii la
nclzire, proprietile mecanice, etc. La sudare este important ca aliajele de aluminiu si pstreze caracteristica de conductivitate ridicat, aluminiul pur avnd o conductivitate
electric ce reprezint cca. 62% din cea a cuprului pur; conductivitatea ridicat permite
utilizarea n aplicaii specifice. Aluminiul poate fi sudat indiferent de formele sale de
prezentare: folii, table, repere obinute prin extrudere sau matriare, etc. Pentru sudarea
aluminiului de grosimi de la 0,25 la 150 mm se folosete tehnologia PAW care permite o
bun manevrabilitate i controlul procesului pe toat durata acestui

50

2.8.4 Metodologia de control a unor materiale performante obinute printehnologia

de mbinare prin microplasm
Examinarea distructiv a tehnologiilor de micrombinare cu microplasm
cupru/cupru, oel/oel, CuCr/CuCr, CuW/CuW, aluminiu/aluminiu.
Metodele distructive de examinare/caracterizare a micrombinrilor cu
microplasm se realizeaz, n general, ca ncercri de tip mecanic i verificri ale
comportrii n condiii de mediu specifice aplicaiei concrete.
De exemplu, sudarea cuprului i a aliajelor acestuia prin tehnologia PAW este
compatibil cu tehnologia GTAW a acestor aliaje. Argonul, heliul i amestecuri ale
acestor gaze sunt utilizate pentru sudarea tuturor aliajelor. Se subliniaz c, la sudarea
cuprului nu se folosete niciodat hidrogenul. PAW i sudarea cu microplasm = PAW cu
echipament miniaturizat pentru lucrri complexe, prezint avantajul c datorit
geometriei tehnologice a electrodului implic reducerea drastic a contaminrii n timpul
sudrii aliajelor cu constitueni ce au temperaturi mici de topire, de tipul alamelor,
bronzurilor, bronzurilor fosforoase i bronzurilor de aluminiu.
ncercarea distructiv este reprezentat de fapt de grupa ncercrilor de tip
mecanic i de comportare n condiii specifice de mediu.
Definirea ncercrilor mecanice se face prin analiza datelor privind:
-tipul de solicitare mecanic la care este supus mbinarea pe durata normat de
utilizare, cuprinznd depozitarea, transportul i aplicaia propriu-zis;
-valorile parametrilor caracteristici fiecrui tip de solicitare mecanic la care se
supune proba pentru a rezista condiiilor reale de exploatare;
-caracteristici adiacente pentru execuia ncercrii, de natura numrului, tipului de
epruvete, etc, care fie sunt conforme prevederilor din normele specifice, fie sunt
particularizare n specificaia tehnic corespunztoare.
De asemenea, stabilirea metodei de verificare a comportrii mbinrilor n
condiiile de mediu se poate realiza numai dup definirea aplicaiei specifice. Deoarece,
de regul, verificarea rezistenei materialelor la factorii de mediu specifici destinaiei de

51

utilizare este precedat i urmat de o ncercare mecanic, prezentarea rezultatelor

documentrii este realizat concomitent.
La consultarea bibliografic a normativelor naionale (STAS, SR CEI, SR ISO,
SR EN) i internaionale (CEI, ISO, ASTM) pentru definirea unor metode mecanice de
examinare a mbinrilor metalelor realizate prin tehnologia cu microplasm, s-a constatat
c nu exist o metodic specific, mai ales cnd cutarea s-a particularizat pentru
cuplurile sistemelor tehnologice corespunztoare probelor realizate n cadrul fazei.
Caracteristicile de "material" cele mai reprezentative din punct de vedere al
utilizatorului, ca de exemplu rezisten mecanic la oboseal (anduran), stabilitate
termic (ocuri, mbtrnire), rezisten la coroziune n medii specifice (cea salin,
cldur umed, factori chimici) se verific prin metode corespunztoare generale adaptate
cazului concret de epruvet, adaptarea fiind

prevzut la punerea de acord, cu

beneficiarul utilizator, a specificaiilor tehnice.

Ca urmare a documentrii bibliografice s-au selectat urmtoarele grupe de
normative care se pot utiliza la ncercarea tipodimensiunilor de sisteme de materiale
realizate n sistemele tehnologice similare celor n care s-au executat epruvetele n cadrul
fazei.

I. Normative privind cupru, aliaje ale acestuia, aluminiu, oel, prin extensie mbinri ale
acestora:

- Normative ISO, ASTM, CEI privind metode generale de ncercare distructiv a

metalelor ce constituie obiectul fazei;
II. Normative privind ncercrile mecanice ale metalelor, prin extensie mbinri ale acestora
prin diferite procedee tehnologice:

- Grupa ISO 77.040.10 ncercarea mecanic a metalelor;

- Grupa ISO 19.060 ncercri mecanice n general;
- Grupa ISO 25.160.40 ncercri mecanice pentru mbinri sudate;
III. Normative privind ncercrile climatice ale metalelor, prin extensie mbinri ale acestora:

Grupa ISO/CEI 19.040 ncercri climatice.

52

De asemenea, exist numeroase normative ASTM referitoare la metode de

ncercare corespunztoare grupelor I III definite mai sus.
Din fiecare grup, n raport cu destinaia specific de utilizare i ali parametrii
funcionali specifici se vor include n specificaiile tehnice metodele cele mai adecvate
conform solicitrilor utilizatorilor, din una sau mai multe grupe menionate.
Metodele se pot prelua ca atare sau se pot adapta fiecrui caz concret, prin
realizarea de dispozitive anexe pentru fixarea probelor concrete la dispozitivele de
ncercare generale.
Caracteristicile mecanice ale metalelor determin domeniul de utilizare a
acestora i definesc modul de comportare a acesta. Cele mai importante caracteristici sunt
rezistena, duritatea, ductilitatea (modulul de elasticitate - modulul lui Young), reducerea
ariei, rezistena la impact.
Duritatea unui metal este definit ca rezistena local a metalului la ptrunderea
unui corp mai dur, ncercarea realizndu-se cu etaloane specifice: bil de oel sau de
diamant; caracteristica astfel determinat se numete duritatea Brinell, respectiv duritatea
Rockwell; n funcie de metoda de ncercare utilizat metalele se pot caracteriza din punct
de vedere a duritii Vickers sau Shore.
Rezistena la impact se determin prin ncercarea Charpy, iar ca informaie
furnizat reprezint capacitatea metalului de a rezista la ocuri.
Cuprul i aliajele de cupru sunt utilizate n numeroase condiii de mediu i
aplicaii datorit excelentei lor rezistene la coroziune, care este cuplat cu alte proprieti
dorite, precum conductivitatea electric i termic superioare, facilitatea de prelucrare i
mbinare, domeniul larg de proprieti mecanice, rezistena la reziduurile biologice.
Cuprul se corodeaz n rate nensemnate n aer nepoluat, ap, acizi neoxidani dezaerai.
Aliajele de cupru rezist n majoritatea soluiilor saline, a soluiilor alcaline i a
chimicalelor organice. Totui, cuprul este susceptibil unui atac mai rapid n acizi oxidani,
sruri oxidante ale metalelor grele, sulf, amoniu (NH3) i anumii compui al sulfului i
amoniului.
Datorit acestor proprieti remarcabile, cuprul i aliajele sale se utilizeaz n
numeroase aplicaii, dintre care se menioneaz generic cele mai reprezentative:
-construcii, pentru utilizri ce solicit rezisten la expunerea atmosferic;

53

-aplicaii navale, inclusiv maritime i terestre, n care rezistena superioar la diferite

tipuri de ap (inclusiv apa mrii i microorganismele marine) i la aciunea solului
(microorganisme specifice) sunt importante;
-construcia de maini pentru aplicaii de tipul schimbtoarelor de cldur i
condensatoarelor termice n care procesul poate fi nsoit de un agent contaminat prezent
n aburi;
-echipamente industriale i din industria chimic expuse aciunii unui spectru larg i
variat de chimicale organice i anorganice;
-electrotehnic i electronic, n utilizri ce implic combinarea propriet5ilor
electrice, termice i mecanice specifice.
n ceea ce privete aluminiul i aliajelor sale, acestea prezint o coroziune
ridicat datorit faptului c, n contact cu aerul suprafaa se acoper cu un film de oxid de
numai 1 nm grosime, dar extrem de eficient n protejarea la coroziune. Coroziunea
aluminului este de tip pitting i este produs majoritar datorit ionilor de halogeni (Cl-).
Majoritatea aliajelor de aluminiu au o rezisten excelent privind coroziunea
atmosferic, ceea ce determin utilizarea acestora n aplicaii exterioare, aceasta fr a
necesita acoperiuri, acoperiri de protecie sau mentenan.
Aliajele de aluminiu din seriile 1xxx, 3xxx, 5xxx i 6xxx sunt rezistente la
majoritatea apelor din natur, caracteristicile apei ce controleaz corozivitatea apelor
naturale sunt: temperatura, pH-ul, conductivitatea, disponibilitatea unui reactant catodic,
prezena sau absena metalelor grele, potenialele de coroziune i pitting ale aliajelor
specifice.

54

BIBLIOGRAFIE

Gh. Popa, L. Srghi, "Bazele fizicii plasmei", Ed. Univ. "Al.I.Cuza", Iai,
2000
Nicoleta Dumitracu, "Introducere n fizica plasmei", Ed. Junimea, 1999

Ioan Iovi Popescu, D. Ciobotaru, "Bazele fizicii plasmei", Ed. Tehnic,

Bucureti, 1987

D.Alexandroaei, "Capitole speciale de fizica plasmei", Ed. Univ. "Al.I.Cuza",

Iai, 2001

Ioan - Iovit Popescu, Iancu Iova, Emil Pavel - Fizica plasmei si aplicatii
(Editura Stiintifica si Enciclopedia, Bucuresti 1981)

Gutt Gheorghe, Sonia - "TEHNOLOGII NECONVENTIONALE" Editura

Tehnica, Bucuresti 1992
Lungu, M, Plasma physics and applicatios, Editura Universitii de Vest

Timioara, 2006

Gh. POPA si L. SIRGHI, Bazele fizicii plasmei. Ed. Univ. Al. I. Cuza
Iasi, 2000.

Popescu-Iancu Iova, Ciubotaru I, Bazele Fizicii Plasmei, Ed. Tehnic,

Bucureti (1987).

Vldoiu Rodica, Fizica plasmei i aplicaii 2010.

55