Particularităţile dezbaterilor judiciare

în privinţa minorilor

- Aspecte şi definiţii generale cu privire la dezbateri judiciare

- Specificul dezbaterilor cauzelor cu inculpaţi minori

Conform art. 377 al. 2 din Codul de procedura penală dezbaterile judiciare constau din
cuvîntările procurorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile, apărătorului
şi inculpatului cînd apărătorul nu participă în cauza dată sau dacă inculpatul cere cuvîntul. Dacă
există mai mulţi reprezentanţi ai părţilor, ordinea cuvîntărilor lor o stabileşte instanţa.
Dezbaterile judiciare încep după terminarea cercetării judecătoreşti, cind preşedintele
şedinţei de judecată le anunţă.
Art.378 al Codului de procedura penala prevede ca în cuvîntările lor, participanţii la
dezbateri nu au dreptul să se refere la probe noi care nu au fost examinate în cadrul cercetării
judecătoreşti.În cazul în care trebuie prezentate probe noi, participanţii la dezbateri pot cere
reluarea cercetării judecătoreşti, indicînd, totodată, care anume circumstanţe vor fi cercetate
suplimentar şi în baza căror noi probe. Instanţa, ascultând opiniile celorlalte părţi, adoptă o
încheiere motivată privind admiterea sau respingerea cererii sau demersului respectiv.
Instanţa nu poate limita durata dezbaterilor la un anumit timp, însă preşedintele şedinţei
de judecată are dreptul să întrerupă cuvîntările participanţilor la dezbateri dacă aceştia, în
susţinerile lor, depăşesc limitele cauzei ce se judecă. Între cuvântări nu se admit întreruperi, însă,
pentru motive întemeiate dezbaterile pot fi întrerupte, dar întreruperea nu poate depăşi 3 zile.
Înainte de a se incheia dezbaterile, presedintele completului de judecata da ultimul cuvant
inculpatului personal. In timp ce inculpatul are ultimul cuvant nu i se pot pune intrebari.
Neacordarea ultimului cuvant inculpatului personal poate atrage nulitatea hotararii pronuntate

1
daca se va constata ca exista o vatamare ce nu poate fi inlaturata. Dupa terminarea dezbaterii
judecatoresti se declara inchisa sedinta de judecata trecandu-se la deliberarea si solutionarea
cauzei.
În lucrarea stiinţifica „Minorul si jstiţia penală” autorii subliniază că dezbaterile judiciare
reprezintă punctul culminant al procesului penal şi constau din concluziile orale pe care
procurorul şi părţile (personal sau prin aparatorii lor) le spun cu privire la chestiunile de fond ale
cauzei. Dezbaterile judiciare reprezinta stadiul în care se manifesta în plenitudine principiile
specifice judecatii, cind se confruntă în mod direct şi nemijlocit functiile procesuale
fundamentale : acuzarea. apararea si jurisdictia.
Legislatia procesula penala din Romania defineste dezbaterile judiciare ca fiind faza
judecatii în care procurorul şi partile prin concluziile orale privind chestiunile de fapt şi de drept
ale cauzei, prezinta instantei din punct de vedere al invinuirii si al apărării, existenta sau
inexistenta faptei, vinovatia inculpatului, incadrarea juridica a faptei, solutia care trebuie
pronuntată.
Examinind practica judiciara în cauzele privind examinarea infractiunilor savirsite de
minori, Plenul Curtii Supreme de Justitie mentioneaza, că instanţele judecatoresti in principiu
asigură aplicarea corectă a legislaţiei în cauzele de felul acesta.
Conform Hotarârii PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A ROMANIEI -
despre practica aplicării de către instantele judecatoresti a legislatiei în cadrul examinării
cauzelor privind infractiunile săvîrşite de minori, - în scopul intensificarii influentei educative a
dezbaterilor judiciare in cauzele cu inculpaţi minori, clarificării mai ample a datelor ce
caracterizeaza personalitatea si comportarea minorului, a conditiilor lui de educare, de instruire
si de muncă, instantele judecatoresti, sunt în drept sa atragă la dezbaterile judiciare reprezentanţi
ai intreprinderilor, institutiilor, în cadrul cărora a facut studii sau a muncit minorul, reprezentanţi
ai comisiilor şi inspecţiilor pentru minori, iar în caz de necesitate - şi reprezentanţi ai altor
organizatii. Acestor persoane în cazul în care este necesar li se ofera posibilitatea de a expune
parerea organizaţiilor, care le-au imputernicit, despre inculpat sau parinti, despre masurile luate
cu caracter preventiv şi educativ şi despre alte circumstanţe privind evidenţierea şi înlaturarea
cauzelor şi condiţiilor, care au contribuit la săvirşirea infracţiunei.
Ţinind cont de vârsta inculpatului, dezbaterile judiciare trebuie sa se efectueze în asa
mod, ca să se excludă circumstanţele, ce ar putea acţiona negativ asupra minorului. Este necesar
sa se ţină cont de aceasta şi la interogarea minorului pătimit şi a martorilor, mai ales în cazurile
cu privire la infractiunile privind viaţa sexuală.
Pe durata dezbaterilor judiciare este posibilă luarea deciziei cu privire la înlaturarea
inculpatului minor dacă participantul la dezbateri comunică judecaţorului printr-o cerere că în

2
discursul său se va referi la unele circumstante legate de minor. Însa este posibil ca instanta de
judecata din propria initiativa sa ia decizia înlăturării minorului din sala de judecata chiar dacă
participanţii la dezbateri nu au depus o astfel de cerere dar în cuvantările lor, se vor referi la
unele împrejurari ce pot influienta negativ inculpatul minor.
Un şir de particularităţi ale dezbaterilor judiciare pe cauzele penale a minorilor poartă
caracter pur metodic. În primul rând este vorba, despre stabilirea consecutivităţii cuvântărilor. O
particularitate esentiala a acestui stadiu de examinare judiciară o constituie faptul că între
participanţi sunt posibile divergenţe de păreri în aprecierea anumitor probe şi circumstanţe ale
cauzei penale.
Cerinţele generale înaintate faţă de participanţii la dezbaterile judiciare constau în
concretizarea, obiectivitatea afirmatiilor şi influienţei educative pentru crearea unei atmosfere
prielnice în desfaşurarea procesului judiciar.
În timpul examinării cauzelor cu inculpaţi minori în instanţa de judecată, pentru
procuror pe lîngă cunoaşterea regulilor generale de costrucţie a discursului este necesară
cunoaşterea particularitaţilor specifice acestei categorii de dosare.
Discursul procurorului : faţă de procuror, sunt înaintate două sarcini :
- susţinerea învinuirii înaintate.
- Exercitarea unei influienţe educative maxime asupra inculpatului minor şi celor
prezenţi la dezbateri.
Cuvântarea procurorului în cauzele cu minori se deosebeşte de altele prin volumul şi
particularităţile reflectării anumitor momente, printr-un caracter specific al naraţiunii. În timpul
aprecierii faptei, procurorul atrage atenţia asupra cicumstanţelor ce caracterizează gradul de
pericol social al acesteia, când caracterizează inculpatul minor formulează concluzii privind
condiţiile de viaţă, de educare, cele care ating influienţa negativă a copilului, legătura acestor
momente cu infracţiunea, rolul lor în apariţia motivului criminal. Nu este raţional de a expune şi
de a aprecia imediat totalitatea cicumstanţelor cauzei, moment care ar putea genera dificultăţi şi
repetări confuze. Este de dorit de a expune iniţial fabula învinuirii pe fiecare episod aparte şi apoi
analiza probelor ce se referă la acestea.Uneori minorul abordeaza o poziţie condamnabilă,
legându-se de alta de o cu totul de altă natură.
Privind pedeapsa procurorul se expune reieşind din importanţa educativ-preventivă a
acesteea cu luarea în consideraţie a tuturor cicumstanţelor care influenţează gradul de vinovăţie,
dar şi din necesitatea de individualizare a sancţionării. Concluziile procurorului privind volumul
şi caracterul pedepsei, individualizarea acesteia în corespundere cu circumstanţele cauzei şi cu
persoana inculpatului este cel mai important moment al aplicării normelor juridice.

3
 În cuvântarea acuzatorului trebuie să se acorde o atenţie deosebită analizei probelor,
fiecare probă pe care procurorul îşi întemeiază învinuirea, trebuie realizată indicarea bunei
calităţi a sursei acesteia, autenticitatea şi veridicitatea faptului stabilit.
Participarea procororului la examinarea dosarelor cu inculpati minori trebuie să ia
forma unei dialogări perceptibile copiilor, argumentul sau contraargumentul trebuie să fie
particularizat în funcţie de situaţie.
Dicursul avocatului : în discursul său avocatul trebuie să atingă câteva scopuri de
bază :
- De a convinge instanţa de necesitatea aplicării unei pedepse mai blînde sau chiar
achitarea inculpatului minor.
- Corectarea şi reeducarea minorului.
- Să ofere o perspectivă nouă (un nou viitor).
- Să atragă atenţia celor prezenţi la împrejurările ce au dus la săvîrşirea infracţiunei.
- Să se refere la măsurile ce pot exercita o influieţă educativă asupra inculpatului.
- Să influienţeze pozitiv minorul ajutîndu-l să perceapă corect esenţa legii.
- Să-l incomodeze în faţa faptei comise – să nu rămînă minorul cu sentimentiul
iresponsabilităţii sau cu gîndul că nu poate fi pedepsit.
Este raţional de a arăta aspectele negative din comportamentul său. De altfel, bunul
simţ dovedeşte că acest moment nu contravine funcţiei de apărare, ci dimpotrivă , sporeşte
influienţa educativă a procesului judiciar.
Uneori avocaţii încearcă a trece responsabilitatea pe seama părinţilor, tutorilor, uitând
că inculpatul îşi poate forma o închipuire incorectă în privinţa vinovăţiei sale , iar aceasta
produce acţiuni cu sens contrar celor dorite. Cel vinovat de comiterea infracţiunei trebuie să fie
supus răspunderii penale, de aceea trebuie de menţionat că vinovăţia părinţilor, tutorilor,
curatorilor nu-l eliberează de responsabilitate.
Preşedintele şedinţei are dreptul să oprească participanţii la dezbateri, dacă în
cuvântările lor ei se vor referi la împrejurări ce nu au legătură cu procesul. Cuvâtările
participanţilor la dezbaterile judiciare presupun o polemică, o polarizare a intereselor, însă până
la o anumită limită. În aceste cazuri polemica trebuie redusă la minimum, pentru ca să nu
afecteze influienţa educativă a procesului.
Concluzile participanţilor la dezbateri, în privinţa autenticităţii faptelor, sunt diferite nu
întotdeauna pe deplin obiective , uneori chiar ostile, ceea ce nu face faţă cerinţelor eticii
judiciare.
Până la retragerea completului de judecată pentru deliberări , judeca ascultă ultimul
cuvânt al inculpatului care-şi exprimă atitudinea sa definitivă faţă de învinuire şi se adresează cu

4
anumite solicitări. Acordândui ultimul cuvânt inculpatului, preşedintele şedinţei trebuie săi
explice în ce constă esenţa acestei etape a judecăţii cauzei.
Dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei ,
instanţa are obligaţia să dispună reluarea cercetării judecătoreşti.