Preşedintele Camerei Deputaţilor sau a Senatului

Fiecare Cameră parlamentară îşi alege un preşedinte pe toată durată legislaturii,

care este, în acelaşi timp şi preşedintele biroului permanent al camerei respective.
Candidaţii pentru funcţia de preşedinte sunt propuşi de către grupurile parlamentare, se
aleg prin vot secret, cu votul majorităţii senatorilor, respectiv al deputaţilor (în condiţiile
în care este respectat şi cvorumul cerut de lege pentru legalitatea şedinţei, adică jumătate
plus unu din numărul total al senatorilor, respectiv al deputaţilor). Preşedintele Camerei
poate fi revocat din funcţie, înainte de expirarea termenului, prin votul majorităţii
deputaţilor sau al senatorilor. Calitatea de preşedinte al Camerei parlamentare încetează la
expirarea mandatului sau prin demisie, revocare ori pierderea calităţii de deputat, respectiv de
senator.
Atribuţiile preşedintelui Camerei parlamentare:
- convocarea parlamentarilor în sesiuni ordinare sau extraordinare
- prezidarea sesiunilor,
- conducerea şedinţelor şi a dezbaterilor, cu asigurarea desfăşurării normale şi legale
a lucrărilor,
- conducerea lucrărilor şedinţelor biroului permanent al camerei,
- sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea legilor înainte de
promulgarea acestora, cu privire la tratate sau a altor acorduri internaţionale,
precum şi a regulamentului camerei,
- reprezentarea Camerei în relaţiile interne şi internaţionale,
- îndeplineşte orice alte atribuţii care îi sunt stabilite prin regulament sau de plenul
camerei.
S-a susţinut în literatura de specialitate, că preşedintele Camerei parlamentare deţine
1
cea mai importantă, dificilă şi complexă funcţie din Parlament .
2
Birourile permanente sunt organe interne de conducere ale celor două Camere . Sunt
formate dintr-un preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori pentru
Camera Deputaţilor, respectiv 2 chestori pentru Senat, desemnarea acestora fiind rezultatul
negocierilor dintre grupurile parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice
a Parlamentului. Membrii birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei
sesiuni
parlamentare ordinare şi pot fi revocaţi din funcţie oricând. Calitatea de membru al biroului

1
A se vedea Ioan Muraru, Andrei Muraru, Câteva consideraţii teoretice privind
biroul permanent al Camerei parlamentare, în Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu,
Corneliu-Liviu Popescu, Ştefan Deaconu, Gheorghe Iancu, Perspective juridice privind instituţia
parlamentului, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 30.
2
A se vedea Cristian Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan, p. 635.
permanent încetează şi prin deces, demisie sau pierderea calităţii de senator, respectiv deputat.
Printre atribuţiile biroului permanent se numără:
- propune data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare,
- solicită convocarea în sesiune extraordinară,
- supune aprobării Camerelor, regulamentele de organizare şi funcţionare
- organizează şi răspunde de desfăşurarea în bune condiţii a activităţii Camerei,
- întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor camerei,
- hotărăşte înscrierea pentru dezbatere, în prima cameră sesizată sau trimite spre
dezbatere celeilalte Camere, proiectele sau propunerile legislative,
- prezintă Camerei spre aprobare bugetul acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului
bugetar,
- sesizează comisiile permanente în vederea întocmirii rapoartelor şi a avizelor,
- organizează relaţiile Camerei cu celelalte autorităţi publice sau organizaţii,
- conduce şi supraveghează serviciile Camerei,
- îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute prin Regulamentele de organizare şi
funcţionare sau alte dispoziţii legale.

Vicepreşedinţii – îl secondează pe preşedintele Camerei, putând îndeplini unele dintre

atribuţiile acestuia.
Secretarii – au atribuţii precum: întocmirea listei înscrierilor la cuvânt; prezentarea
propunerilor, amendamentelor sau a oricăror alte comunicări adresate adunării camerei;
efectuarea apelului nominal; notarea rezultatului votului etc.
Chestorii – verifică modul de gestionare şi administrare a patrimoniului Camerei;
exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate; asigură menţinerea ordinii în
localul Camerei.