1

Extreme condiţionate
In doua exemple instructive vom trata problema extremelor conditionate : aflarea
punctelor de extrem local ale unei functii de clasa C 2 , f : Rn → R , ale carei variabile
trebuie sa satisfaca in plus conditiile de legatura:

 F1 (x1 , x2 , ..., xn ) = 0,

F2 (x1 , x2 , ..., xn ) = 0,


 ...............................
Fk (x1 , x2 , ..., xn ) = 0,


Problema 1: Aflaţi punctele de extrem local ale funcţiei f : R3 → R

f (x, y, z) = xy + 2yz + 2xz,

stiind ca x, y, z satisfac relatia xyz − 4 = 0.

Rezolvare : Functia f este f (x, y, z) = xy + 2yz + 2xz si avem o singura relatie de

legatura data de : F (x, y, z) = xyz − 4 = 0.
Etapa 1: Se formeaza functia lui Lagrange
k
X
Φ(x1 , x2 , ...xn , λ1 , λ2 , ..., λk ) = f (x1 , x2 , ...xn ) + λi · Fi (x1 , x2 , ...xn )
i=1

(numarul multiplicatorilor λ este egal cu numarul de relatii de legatura)

In cazul nostru avem o singura relatie de legatura si prin urmare:

Φ(x, y, z, λ) = f (x, y, z) + λ · F (x, y, z) = xy + 2yz + 2xz + λ(xyz − 4)

Etapa 2: Se afla punctele stationare ale lui Φ, adica solutiile sistemului:

 ∂Φ
 ∂x
= 0,
 ∂Φ

= 0,
∂y
∂Φ

 ∂z
= 0,
 ∂Φ
∂λ
= 0,

In cazul nostru avem de rezolvat sistemul:

 ∂Φ

 ∂Φ∂x
= y + 2z + λyz = 0,

∂y
= x + 2z + λxz = 0,
∂Φ

 ∂z
= 2y + 2x + λxy = 0,
 ∂Φ
∂λ
= xyz − 4 = 0,

care are solutia x = 2, y = 2, z = 1, λ = −2 si am obtinut pentru Φ punctul stationar

M (2, 2, 1, −2).
Daca M (2, 2, 1, −2) este un punct stationar pentru Φ atunci P (2, 2, 1) este un
punct stationar conditionat pentru functia f .(se elimina valoarea lui λ de la
coordonate)
2

Etapa a 3-a : Aflam ce tip de punct de extrem este P(2,2,1). Se considera

functia auxiliara:
g(x, y, z) = Φ(x, y, z, −2)
( functia obtinuta inlocuind pe λ in functia lui Lagrange) In cazul nostru :

g(x, y, z) = xy + 2yz + 2xz − 2xyz + 8.

Calculam d2 g(2, 2, 1) pentru a decide ce tip de punct de extrem este P.

∂ 2g 2 ∂ 2g 2 ∂ 2g 2 ∂ 2g ∂ 2g ∂ 2g
d2 g = dx + dy + dz + 2 dxdy + 2 dxdz + 2 dydz
∂x2 ∂y 2 ∂z 2 ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z

∂2g ∂2g ∂2g

In cazul nostru avem ∂x2
= ∂y 2
= ∂z 2
= 0 si :

∂ 2g ∂ 2g ∂ 2g
= 1 − 2z, = 2 − 2y, = 2 − 2x.
∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z

Putem calcula d2 g si folosind regulile de diferentiere.

In particular avem d2 g(2, 2, 1) = −2dxdy − 4dxdz − 4dydz.
Eliminam unele diferentiale folosind relatia rezultata prin diferentierea relatiei
de legatura :
Relatia de legatura este xyz − 4 = 0 si diferentiind-o obtinem :

yzdx + xzdy + xydz = 0

iar in punctul P (2, 2, 1) aceasta relatie devine:

2dx + 2dy + 4dz = 0

de unde dz = − 12 (dx + dy)

Inlocuind pe dz in g gasim:

d2 g(2, 2, 1) = 2dx2 + 2dy 2 + 2dxdy

Pentru aceasta forma patratica avem :

 2 
 ∂ g (2, 2, 1) = 2 ∂ 2 g (2, 2, 1) = 1   2
∂ g

2

∆2 =  ∂x ∂x∂y
 > 0, ∆1 =  2 (2, 2, 1) = 2 > 0
 
∂2g ∂2g
 ∂x∂y (2, 2, 1) = 1 ∂y 2 (2, 2, 1) = 2
 ∂x

Sau putem scrie

d2 g(2, 2, 1) = dx2 + dy 2 + 2dxdy + dx2 + dy 2 = (dx + dy)2 + dx2 + dy 2 > 0.

In concluzie punctul P (2, 2, 1) este un punct de minim local conditionat pentru

functia f si valoarea minima locala a functiei este f (2, 2, 1) = 12
 3

Problema 2: Sa se determine extremele functiei f : R3 → R,

f (x, y, z) = xyz

cu legaturile x + y + z − 5 = 0 si xy + yz + zx − 8 = 0.
Rezolvare : Avem doua relatii de legatura pe care le notam :

F1 (x, y, z) = x + y + z − 5 = 0

si
F2 (x, y, z) = xy + yz + zx − 8 = 0

Etapa 1 : Formam functia lui Lagrange :

Φ(x, y, z, λ1 , λ2 ) = f (x, y, z) + λ1 · F1 (x, y, z) + λ2 · F2 (x, y, z)

si astfel

Φ(x, y, z, λ1 , λ2 ) = xyz + λ1 (x + y + z − 5) + λ2 (xy + yz + zx − 8).

Etapa 2: Aflam punctele stationare a lui Φ:

 ∂Φ
 ∂x
=0
 ∂Φ
 ∂y = 0


∂Φ
∂z
=0
∂Φ
=0


 ∂λ

 1
∂Φ
∂λ2
=0

si derivand partial obtinem:



 yz + λ1 + λ2 (y + z) = 0
 xz + λ1 + λ2 (x + z) = 0


xy + λ1 + λ2 (x + y) = 0
x+y+z−5=0




xy + yz + zx − 8 = 0


Rezolvand sistemul se obtin punctele stationare :

4 4 7 16 4 4 7 4 16 4 7 4 4 16 4
A1 ( , , , , − ); A2 ( , , , , − ); A3 ( , , , , − )
3 3 3 9 3 3 3 3 9 3 3 3 3 9 3
si
A4 (2, 2, 1, 4, −2); A5 (2, 1, 2, 4, −2); A6 (1, 2, 2, 4, −2)

Deci punctele
4 4 7 4 7 4 4 4 7
M1 ( , , ); M2 ( , , ); M3 ( , , )
3 3 3 3 3 3 3 3 3
si
M4 (2, 2, 1); M5 (2, 1, 2); M6 (1, 2, 2)
4

sunt puncte stationare conditionate pentru f.

Etapa a 3-a: Pentru M1 , M2 , M3 functia auxiliara este:
16 4 16 4
g(x, y, z) = Φ(x, y, z, , − ) = xyz + (x + y + z − 5) − (xy + yz + zx − 8).
9 3 9 3

Pentru M4 , M5 , M6 functia auxiliara este:

g(x, y, z) = Φ(x, y, z, 4, −2) = xyz + 4(x + y + z − 5) − 2(xy + yz + zx − 8).

Luam de exemplu punctul M1 ( 34 , 43 , 73 )

Diferentiiind pe g obtinem:

4 4 4
d2 g = 2(z − )dxdy + 2(y − )dxdz + 2(x − )dydz.
3 3 3
iar
d2(4 , 4 , 7 ) g = 2dxdy
3 3 3

In continuare vom elimina din diferentialele dx, dy diferentiind relatiile de legatura in

punctul ( 34 , 43 , 37 )
Prin urmare: 
dx + dy + dz = 0
(y + z)dx + (z + x)dy + (x + y)dz = 0
si inlocuind x, y, z cu 34 , 43 , 73 :

dx + dy + dz = 0
11
3
dx + 11
3
dy + 83 dz = 0

Din aceste ecuatii gasim dy = −dx si dz = 0

Deci d2(4 , 4 , 7 ) g = −2dx2 < 0 si M1 este asadar punct de maxim local conditionat iar
3 3 3
valoarea locala maxima este f ( 34 , 43 , 37 ) = 112
27
.
Analog se rationeaza pentru celelalte puncte .