Sunteți pe pagina 1din 8

CARTEA PLÂNGERII

trad. Claudiu Dobra

1
Căderea Ierusalimului
1
Ah! Cum stă singură cetatea cea plină de oameni altădată!
A ajuns asemenea văduvei! Ea, care era mare printre popoare,
prinţesa ţinuturilor, a ajuns înrobită.
2
Boceşte amarnic în noapte şi lacrimile-i sunt pe obraz.
Dintre toţi amanţii ei nu este unul care s-o consoleze;
toţi prietenii ei au înşelat-o şi i-au devenit duşmani.
3
Către captivitatea îndurerată şi înrobită s-a dus Iuda;
Locuieşte printre neamuri şi nu-şi găseşte odihna;
Toţi asupritorii ei au atins-o în mijlocul nenorocirii.
4
Drumurile Sionului sunt îndoliate, căci nu s-a mai intrat cu sărbătoare.
Toate porţile ei sunt distruse, preoţii ei suspină,
fecioarele ei sunt mâhnite şi ea însăşi este plină de amărăciune.
5
Este stăpân peste ea duşmanul ei – prosperând,
fiindcă DOMNUL a întristat-o din cauza răzvrătirilor sale.
Copiii ei merg în captivitate înaintea duşmanului.
6
Fiicei Sionului i s-a dus toată măreţia.
Prinţii ei au ajuns ca cerbii ce nu găsesc păşune
şi merg fără putere înaintea urmăritorului.
7
Gându-i zboară, Ierusalimului, în zilele necazului şi rătăcirii ei, la bogăţiile avute.
Când oamenii ei au căzut în mâna duşmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor!
Duşmanii au privit-o şi au batjocorit-o din cauza prăbuşirii ei.
8
Ierusalimul a păcătuit mult, de aceea a ajuns murdar.
Toţi cei ce-o onorau o dispreţuiesc, căci i-au văzut goliciunea.
De asemenea, ea însăşi suspină şi se întoarce-n altă parte.
9
Jegul îi era pe haine, dar nu s-a gândit la sfârşitul ei.
Căderea i-a fost de neînţeles. Nimeni nu o consolează.
„Priveşte-mi, DOAMNE, durerea, întrucât duşmanii mei au triumfat!“
10
Luatu-a mâna duşmanului toate bogăţiile ei.
Mai mult, a văzut neamurile intrând în Locaşul Sfânt,
cărora Tu le-ai interzis să intre în adunarea Ta.
11
Mâncarea, tot poporul o caută suspinând.
Ei şi-au dat bogăţiile pentru hrană, ca să-şi păstreze viaţa.
„Priveşte, DOAMNE, şi ia aminte la cât sunt de dispreţuit.“
12
Nimic nu înseamnă aceasta pentru voi, care treceţi pe drum?
Priviţi şi observaţi dacă există durere asemenea durerii mele,
cu care DOMNUL m-a întristat în ziua Mâniei Lui aprinse!
13
Oasele mele au primit focul trimis din înălţimi,
sub picioarele mele o plasă a întins, răsturnându-mă.
M-a pustiit şi m-a ostenit tot timpul zilei.
14
Păcatele mele le-a legat ca un jug, împletit de Mâna Lui,
peste gâtul meu, înrobindu-mi puterea.
Stăpânul m-a dat în mâna duşmanilor, fără să mă pot opune.
15
Rămas-am fără vitejii mei, căci Stăpânul i-a depărtat din mijlocul meu.
El a chemat peste mine armata, ca să-mi distrugă tinerii.
Stăpânul a călcat-o ca în teasc pe fecioară, pe fiica lui Iuda.
16
Strig amarnic şi ochiul îmi varsă şiruri de lacrimi,
că s-a dus de la mine Mângâietorul, Cel Ce trebuia să-mi refacă sufletul.
Fiii mei au fost zdrobiţi, deoarece duşmanul a învins.
17
Şi nimeni nu este să consoleze Sionul, deşi îşi întinde mâinile rugător.
DOMNUL a poruncit ca vecinii lui Iacov să-i fie duşmani,
Iar Ierusalimul a ajuns murdar în mijlocul lor.
18
Tu, DOAMNE, eşti drept, întrucât m-am răzvrătit împotriva Poruncii Tale!
Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele! Priviţi la durerea mea!
Fecioarele şi tinerii mei merg în captivitate.
19
Ţinta apelului meu era cei ce mă iubeau, dar ei m-au trădat.
Preoţii şi bătrânii mi-au murit în cetate, căutând
de mâncare pentru a putea trăi.
20
Uită-Te, DOAMNE, cât sunt de nenorocită!
M-am întors în inima mea, pentru că răzvrătirile-mi sunt multe!
Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casa morţii.
21
Vaietele mele ei le-au auzit, dar nu este nimeni să mă consoleze.
Duşmanii au auzit despre nenorocirea mea, bucurându-se de ce-ai făcut;
poate Tu vei aduce, vei chema ziua când ei vor ajunge ca mine.
22
Zău, adu toată răutatea lor înaintea Ta şi comportă-te cu ei
la fel cum te-ai comportat cu mine, pentru răzvrătirile mele!
Fiindcă suspinele-mi sunt mari, iar inima-mi este ostenită.
2
Judecata Domnului cu privire la Sion
1
Ah! Cu ce întuneric a acoperit Stăpânul pe fiica Sionului în Supărarea Lui!
A aruncat din cer pe pământ măreţia lui Israel
şi nu Şi-a mai amintit de scaunul Picioarelor Sale în ziua Mâniei Lui.
2
Binecuvântatul a nimicit fără milă toate locuinţele lui Iacov.
În Mânia Lui a răsturnat fortificaţiile lui Iuda şi le-a aruncat la pământ;
a dezonorat regatul şi pe prinţii lui.
3
Cuprins de Mânia Lui a despărţit în două toată puterea lui Israel.
Şi-a retras Dreapta Lui dinaintea duşmanului
şi a aprins un foc în Iacov, o flacără ce mistuie totul în jurul ei.
4
DOMNUL Şi-a încordat arcul, la fel ca şi duşmanul.
Dreapta-I era pregătită asemenea duşmanului, distrugând tot ce-i frumos.
Şi-a revărsat Mânia ca un foc peste locuinţa fiicei Sionului.
5
El, Stăpânul, a ajuns asemenea duşmanului.
L-a nimicit pe Israel, a nimicit palatele, a distrus fortăreţele.
S-au înmulţit plânsetele şi lamentaţiile în mijlocul lui Iuda.
6
Făcutu-Şi-a praf Locuinţa cum distrugi o grădină. Distrusu-Şi-a Locul adunării Lui.
DOMNUL a dat uitării sărbătorile şi Sabatele din Sion.
În Mânia Lui aprinsă a dispreţuit pe rege şi pe preot.
7
Grozav lucru! Şi-a respins Altarul, Şi-a abandonat Sanctuarul.
A dat în mâinile duşmanului zidurile Palatului Său.
Ei au strigat în Casa DOMNULUI ca-n zi de sărbătoare.
8
Hotărârea de a distruge zidul fiicei Sionului era a DOMNULUI.
El a întins o linie de măsurat şi nu Şi-a retras Mâna de la nimicire.
El a făcut de plâns fortăreaţa şi zidul când le-a nimicit.
9
Îngropate-n pământ au fost porţile ei şi închizătoarea distrusă.
Regele şi prinţii se află în captivitate printre neamuri.
Legea nu mai e, iar profeţii nu mai primesc descoperiri de la DOMNUL.
10
Liniştiţi stau pe pământ bătrânii fiicei Sionului.
Şi-au pus deasupra capului praf şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului capul îşi pleacă în pământ.
11
Mult am mai plâns încât ochii mei s-au sfârşit. Interiorul îmi fierbe,
inima mi se varsă peste pământ, fiindcă poporului meu este distrus,
iar copiii şi bebeluşii sunt leşinaţi pe drumurile cetăţii.
12
„Nu este pâine şi vin?!“, strigau către mamele lor
şi cădeau leşinaţi pe drumurile cetăţii asemenea răniţilor.
Îşi dădeau sufletul în braţele mamelor lor.
13
„Of! Cum să te îmbărbătez? Cu ce să te compar, fiică a Ierusalimului?
Cum să te fac frumoasă şi cum să te consolez, fecioară, fiică a Sionului?
Pentru că mare este rana ta, asemenea mării. Cine te va putea vindeca?
14
Profeţii tăi ţi-au profeţit deşertăciuni şi nimicuri,
nu ţi-au prezentat păcatele, ca să te scape de exil.
Profeţiile lor pentru tine erau false şi înşelătoare.
15
Râd şi bat din palme înaintea ta toţi trecătorii.
Fluieră şi dau din cap în faţa fiicei Ierusalimului:
„Despre ea se vorbea că e cea mai frumoasă şi bucuria pământului?“
16
Şi toţi vrăjmaşii tăi îşi deschid gura împotriva ta.
Fluieră şi scrâşnesc din dinţi spunând: „Am înghiţit-o!
Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o, am ajuns s-o vedem!“
17
Stăpânul a făcut ceea ce Îşi propusese, împlinindu-Şi Cuvântul,
pe care l-a rostit cu mult timp în urmă. A nimicit fără milă,
a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor, a înălţat puterea duşmanilor tăi.
18
Tot poporul a plâns către Stăpânul.
Zidul Sionului lasă lacrimile să curgă zi şi noapte ca un râu!
Nu-ţi oferi nici un răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19
Ţine-te trează şi plângi noaptea, când începe paza de noapte!
Varsă-ţi inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului!
Ridică-ţi mâinile spre El, pentru viaţa copiilor tăi leşinaţi pe străzi.
20
Uită-Te, DOAMNE, şi ia aminte! Cui i-ai făcut Tu aşa ceva?
Femeile să-şi mănânce rodul pântecului lor, copiii de care s-au îngrijit?!
Preoţii şi profeţii să fie ucişi în Sanctuarul Stăpânului?!
21
Vai, băieţii şi bătrânii stau culcaţi la pământ pe străzi,
fecioarele şi tinerii au căzut ucişi de sabie!
În ziua Mâniei Tale i-ai ucis fără milă.
22
Zis-ai terorii să vină peste mine, ca-n zi de sărbătoare.
În ziua Mâniei DOMNULUI nimeni n-a scăpat.
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine i-a ucis duşmanul.

3
Dreptatea şi loialitatea Domnului faţă de poporul Său
1
Ah! Eu sunt bărbatul ce a văzut suferinţa sub nuiaua Mâniei Lui.
2
Am fost condus de El prin întuneric, nu prin lumină.
3
Am ajuns de-Şi întoarce Mâna împotriva mea întreaga zi!
4
Bătrâne-mi sunt pielea şi trupul, iar oasele mi-au fost rupte.
5
Bântuitu-ma şi înconjuratu-ma cu amărăciune şi cu nenorocire.
6
Bezna a devenit locuinţa mea, asemenea morţilor.
7
Ca să nu pot scăpa, m-a înconjurat cu zid, m-a pus în lanţuri grele.
8
Când, însă, am strigat şi am plâns după ajutor, mi-a respins rugăciunea.
9
Căile le-a blocat cu blocuri de piatră, iar cărările le-a deformat.
10
Da, m-a aşteptat precum ursul şi leul într-un loc ascuns.
11
Drumurile mele le-a schimbat, m-a sfâşiat şi m-a părăsit.
12
După mine şi-a încordat arcul, făcându-mă ţinta săgeţii Lui.
13
El mi-a străpuns inima cu săgeţi din tolba Lui.
14
Eu sunt de batjocura poporului meu. Toată ziua-s batjocorit în cântecele lor.
15
Eu m-am umplut de amărăciune şi m-am săturat cu pelin.
16
Făcutu-mi-a ţăndări dinţii cu piatra, făcutu-m-a una cu pământul.
17
Furatu-mi-a liniştea sufletului, de am uitat ce înseamnă bucuria.
18
Făcutu-m-a să zic: „Măreţia mea s-a dus împreună cu Ajutorul DOMNULUI“.
19
Gându-mi zboară la durerea şi rătăcirea mea, la amărăciune şi pelin.
20
Gândindu-mă la ele, sufletul meu se întristează în mine.
21
Gândul inimii mele şi ce îmi dă putere să aştept ajutor, iată-l:
22
„Harul DOMNULUI noi nu l-am consumat, Îndurarea Lui nu este la capăt.
23
Hotărât, ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Mare este Credincioşia Ta!“
24
„Hei, am vorbit sufletului meu, El e moştenirea mea, de aceea mă încred în El!“
25
Inimii ce-L caută, ce speră în El, DOMNUL îi arată bunătate.
26
Izbăvirea DOMNULUI e bine s-o aştepţi în tăcere.
27
Insului îi e bine să poarte un jug în tinereţea lui.
28
Jugul de pe gâtu-i Stăpânul l-a aşezat, de aceea să stea singur şi să tacă.
29
Jelind să-şi umple gura cu pământ, întrucât mai există speranţă.
30
Jigniri să primească peste obraz de la cel ce loveşte şi cu insulte să se umple.
31
Luminăţia Sa nu va respinge oamenii pentru totdeauna.
32
La întristare ştie să consoleze, fiindcă mare-i Dragostea Sa.
33
Lui nu-i place să necăjească şi nu întristează cu bucurie oamenii.
34
Mutilaţi când sunt toţi prizonierii unei ţări,
35
mutată când este dreptatea umană din faţa Celui Preaînalt,
36
mai mult, când un om e inşelat în problema-i, nu vede, oare, Stăpânul?
37
Nimeni n-a afirmat ceva şi s-a înfăptuit fără Porunca Stăpânului!
38
Nu de la Cel Preaînalt vine răul şi binele?
39
N-are de ce să mai murmure omul, când e pedepsit pentru păcatele lui!
40
Of! Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la DOMNUL.
41
Osanale să înălţăm cu inimile şi mâinile noastre spre Dumnezeul din ceruri, spunând:
42
„O, DOAMNE! Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit, iar Tu nu ne-ai iertat!“
43
Pedepsitu-ne-ai şi ascunsu-Te-ai în Mânia Ta. Ai nimicit fără compasiune.
44
Pentru ca ruga noastră să nu poată ajunge la Tine, Te-ai ascuns după un nor.
45
Pe noi ne-ai făcut să fim gunoaie şi refuzaţi printre popoare.
46
Şi-au deschis gura împotriva noastră, toţi duşmanii noştri.
47
Şi noi am suferit teroarea şi groapa, ruina şi distrugerea.
48
Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei din cauza poporului meu.
49
Se scurge continuu şi fără oprire ochiul meu,
50
se scurge până ce DOMNUL va privi din ceruri şi va vedea.
51
Sufletul mi s-a întristat când am văzut ce le-au făcut femeilor cetăţii.
52
Toţi cei ce-mi sunt duşmani fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.
53
Toţi au dorit să-mi ia viaţa într-o groapă, aruncând cu pietre în mine.
54
Torentele au venit peste capul meu şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“
55
Ţi-am chemat Numele, DOAMNE, din adâncimea gropii.
56
Ţipătul mi l-ai auzit: „Nu-Ţi închide Urechea la strigătele mele de ajutor!“
57
Ţin minte că-n ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat zicându-mi: „Nu te teme!“
58
Unicule, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
59
Uitatu-te-ai, DOAMNE, la răul ce mi s-a făcut! Fă-mi dreptate!
60
Uneltirile şi răzbunările lor împotriva mea Tu le-ai văzut.
61
Vai, DOAMNE! Le-ai ascultat insultele şi comploturile împotriva mea.
62
Vrăjmaşi mei le murmură şi le şoptesc zilnic împotriva mea.
63
Vezi-i când stau jos sau în picioare; ei mă batjocoresc în cântecele lor!
64
Zoreşte spre ei, DOAMNE, plătindu-le; răsplăteşte-le pentru faptelor lor!
65
Zideşte-le o inimă împietrită şi blestemul Tău să fie peste ei!
66
Zoreşte, DOAMNE, în mânia Ta şi extermină-i de sub ceruri!

4
Pedeapsa Domnului asupra poporului
1
Ah! Cum s-a înnegrit aurul şi s-a preschimbat aurul curat!
Pietrele Sanctuarului s-au risipit pe la colţurile străzilor.
2
Bogăţia Sionului, craii lui care erau evaluaţi în aur în trecut
acum sunt estimaţi ca vase de ceramică, lucrate de mâinile olarului.
3
Chiar şi şacalii îşi scot sânul, pentru ca puii lor să sugă,
dar poporul meu a ajuns nemilos asemenea struţilor deşertului.
4
De cerul gurii se lipeşte limba sugarului, fiind uscată de sete.
Copiii cer de mâncare, însă nimeni nu le oferă.
5
Ei, care se hrăneau cu delicatese sunt săraci pe străzi.
Cei crescuţi în purpură se mulţumesc acum cu o grămadă de gunoi.
6
Făcu poporul meu represalii mai mari decât cele ale Sodomei,
care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.
7
Gingaşii crai erau mai curaţi decât zăpada şi mai albi decât laptele.
Trupurile lor erau mai roşii decât rubinele, iar feţele le erau ca safirul.
8
Iată-i, acum sunt mai negri decât funinginea, că nu-i mai recunoşti pe străzi.
Pielea le este lipită de oase, ajungând uscată ca lemnul.
9
Îi mai fericit cel ucis de sabie, decât cel ucis de foame,
care moare din cauza lipsei hranei de pe câmp!
10
Jumulitu-şi-au şi gătitu-şi-au femeile copiii cu mâinile cu care-i mângâiau.
Ei au ajuns ca hrană, când poporul meu era distrus.
11
Luminăţia Sa Şi-a consumat Mânia, Şi-a vărsat Mânia Lui aprinsă.
A aprins un foc în Sion, care-i mistuie fundaţiile.
12
Miraţi au fost regii pământului, şi toţi locuitorii lumii,
că distrugătorul şi duşmanul a intra pe porţile Ierusalimului.
13
Nenorocirea se datorează păcatelor profeţilor şi a nedreptăţilor preoţilor,
care au vărsat sângele drepţilor în mijlocul lor.
14
Orbi parcă erau când rătăceau pe străzi, murdăriţi cu sânge,
astfel încât nimeni nu se putea atinge de hainele lor.
15
„Plecaţi, necuraţilor!“ se striga. „Plecaţi, plecaţi, nu ne atingeţi!“
Când fugeau şi rătăceau printre naţiuni, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!“
16
Stăpânul i-a împrăştiat, ca să nu-i mai privească.
Preoţilor nu li se acordă onoare, iar bătrânilor – milă.
17
Rămăseserăm, încă, fără ochii, aşteptând zadarnic ajutorul!
Priveam spre un popor care nu ne-a salvat.
18
Ştiau fiecare pas al nostru, când mergeam în loc deschis.
Sfârşitul se apropia, zilele s-au împlinit, căci ne venise sfârşitul.
19
Toţi persecutorii ne-au ajuns mai repede decât vulturii cerului.
Ne-au urmărit pe dealuri, ne-au pândit prin deşert.
20
Unsul DOMNULUI, suflarea vieţii noastre, a fost capturat în gropile lor,
el despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri“.
21
Veseleşte-te şi exaltă, fiică a Edomului, tu care locuieşti în ţara Uţ!
Dar, paharul va trece şi pe la tine, te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!
22
Zău, fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit! Nu vei mai merge în exil.
Edomule, vei fi pedepsit pentru injustiţiile tale, iar păcatele-ţi vor fi descoperite.

5
Exterminarea poporului
1
Aminteşte-Ţi, DOAMNE, ce ne-au făcut! Priveşte şi vezi dizgraţia noastră!
2
Moştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.
3
Noi am ajuns orfani şi fără tată, mamele noastre sunt asemenea văduvelor.
4
Apele noastre le bem pe bani, lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5
Urmăritorii noştri sunt pe urmele noastre; când suntem obosiţi, nu ne lasă să stăm.
6
Am întins mâna spre Egipt şi spre Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.
7
Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi purtăm sancţiunile lor.
8
Sclavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne salvează din mâna lor.
9
Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustietate.
10
Pielea noastră e ca un cuptor încins din cauza lipsei de mâncare.
11
Femeile au fost violate în Sion, iar fecioarele – în cetăţile lui Iuda.
12
Prinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânii nu au fost respectaţi.
13
Tinerii munceau la piatra de moară, iar copiii cădeau sub poverile de lemn.
14
Bătrânii sunt duşi de la porţile cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.
15
Bucuria este dusă din inima noastră şi plânsul a înlocuit dansul nostru.
16
Coroana a căzut de pe capul nostru. Vai de noi, întrucât am păcătuit!
17
Datorită acestor evenimente, inimile ne-au ajuns ostenite, iar ochii ni s-au întunecat,
18
deoarece pe Muntele Sionului, care a fost pustiit, se plimbă şacalii.
19
Ah, DOAMNE, Tu domneşti etern! Mereu dăinuieşte Tronul Tău.
20
Ne vei uita, oare, pentru vecie? Zilele cât ne părăseşti vor fi pentru mult timp?
21
Întoarce-ne la Tine şi ne vom întoarce! Reînnoieşte-ne zilele ca cele din trecut!
22
Să ne fi respins Tu de tot şi să te fi mâniat pe noi peste măsură?!