BAZE FIZICE SI

TEHNICE ALE
RADIO-IMAGISTICII

CATEDRA DE RADIOLOGIE SI IMAGISTICA MEDICALA SUUB

UMF CAROL DAVILA
RADIOLOGIA STANDARD

 Raza X = flux energetic fotonic – produs de

generatorul de Rx (tub radiogen)
 Sursă

 vector (fascicolul de radiaţii)

 corp de radiografiat (modulator)
 receptor
 decodor
I. SURSA
 = anoda tubului Rx.
Tubul radiogen:
 Format din anod /catod
/conţinătorul (din sticlă)
 Catodul – filament de
tungsten (2300C) 1.discul anodului 4.filamentul catodului
2.axul de rotaţie 5.peretele de sticlă al tubului
 Anodul
3.rotorul anodului 6.statorul anodului
 piesă metalică situată
opus catodului (din
metale greu fuzibile)
 formă de disc cu
suprafaţa înclinată faţă de
axul lung al tubului cu 15-
20
 destinat frânării
electronilor proveniţi din
catod
 tuburile moderne – anode
rotative
 Accesoriile tubului radiogen
 în afara tubului
 scop: optimizarea omogenităţii şi transmisiei fascicolului de raze

1.cupola – rol:
 protecţie mecanică a tubului
 opreşte alte radiaţii
 limitează dimensiunile fascicolului
 conţine uleiul destinat răcirii tubului

2.diafragmul – rol: modelează dimensiunea şi formarea fascicolului

3.centrorul – rol: obiectivează limitele fascicolului

4.filtrul – rol:
 absorbţia razelor moi din fascicolul emis
 omogenizarea fascicolului
II. VECTORUL

 = fascicolul de radiaţii
 radiaţie incidentă:
 fascicolul de radiaţii (formă conică) ce traversează atmosfera de
la fereastra cupolei până la corpul de radiografiat
 radiaţia absorbită:
 radiaţia incidentă care nu mai părăseşte obiectul radiografiat
pierzându-se din fascicol
 radiaţia reziduală:
 ce rămâne din fascicol după pierderea radiaţiei absorbite
 e purtătoarea informaţiei diagnostice
 radiaţie secundară:
 sursa principală de iradiere a mediului înconjurător
 Proprietatile razelor X. Aplicatii
1. Propagare sub forma de fascicul conic
2. Luminiscenta (fluorescenta + fosforescenta): transformare in
energie luminoasa la interactiunea cu substante ca : sulfat de
Zn si Cd, platicianura de Ba  aplicatii:
ecranul radioscopic, ecranele intaritoare
3. Absorbtia + difuziune = atenuare;
absorbtia ~ Z, λ, ρ, grosimea structurii strabatute  aplicatii:
contrastul in imagine, substante de contrast (Ba, I), protectie cu Pb
4. Divergenta: scaderea intensitatii fascicolului cu patratul
distantei  aplicatii: radioterapie
5. Penetrabilitate : functie de lungimea de unda (raze dure / moi)
6. Efecte biologice (ionizare)  aplicatii: radioterapie
7. Efectul fotochimic asupra filmului
•Opacitati de intensitati
variabile
•Transparente
III. MODULATOR
 =corpul de radiografiat
 modifica intensitatea fascicolului de raze X prin absorbtia diferita a
acestuia la trecerea prin structurile care-l compun, transformandu-l
intr-un fascicol neomogen

IV. RECEPTORUL
 fascicolul de radiaţie reziduală este obiectivat pe un mediu
sensibil fotografic ( strat de bromura de argint)
 razele X favorizeaza reducerea bromurii de argint la argint
oxidat de catre substantele reducatoare din revelator  argintul
oxidat este un precipitat negru  in functie de intensitatea variabila
a fascicolului apar tonuri de gri
Formarea imaginii :
Principiile geometrice ale formării imaginii
 Legea proiectiei conice: cu cât obiectul se află situat mai
departe de film şi mai aproape de sursă, proiecţia lui este
mai mult mărită
 Legea proiectiei oblice: un obiect al cărui plan este oblic
faţă de film se proiectează deformat
 Legea incidentei tangentiale
 Legea proiectiei ortograde
 Legea sumatiei si sustractiei
 Legea paralaxei

 Mărimea imaginii dependinde de

distanţa obiect-sursă şi obiect-
film; 1,2,3 –obiecte de aceeaşi
mărime; f –focarul tubului
radiogen; F –film.
 Formarea imaginii :
Factori de perturbare a imaginii:
 Sursa fasciculului:
 focar optic de formă liniară 
apariţia penumbrei în
vecinătatea contururilor imaginii
obiectului.

 zona de penumbră este mai

largă când obiectul este situat
mai aproape de sursă.

 un obiect cu dimensiuni mai mici

decât focarul optic nu va putea fi
reprezentat net în imagine.

 Mişcarea obiectului sau a sursei

 ştergerea contururilor obiectelor
reprezentate.
V. DECODORUL
= staţia finală la care ajunge informaţia = ochiul şi creierul utilizatorului
 analiza informaţiei presupune integrarea într-un context clinic, biologic şi
imagistic

 Lanţul informaţional reprezentat de imaginea radiologică

TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA

Definiţie:
 reprezintă o metodă de imagistică în care, cu ajutorul unui fascicol
colimat de raze X, se produce imaginea unui plan selectat din
regiunea de interes.

Principiul metodei:

 măsurarea atenuării unui fascicol de raze X care străbate un corp şi

calculul coeficientului de absorbţie, deci a densităţii.
 reconstrucţia imaginii unui obiect în funcţie de diversele sale
proiecţii.
Aparatura:
 Tubul
 Circuitele de răcire: ulei-apă / ulei-aer
 Colimatorul
 Detectorii: cu iodură de cesiu sau cu xenon presurizat
În decursul timpului au existat mai multe tehnologii CT:
 sistem rotaţie-translaţie cu detector unic
 sistem rotaţie-translaţie cu detectori multiplii
 sistem rotator cu detectori mobili
 sistem de rotaţie cu detectori staţionari

 Computerul:
 reconstruieşte imaginea
 stochează imaginea
 Gantry-ul: se poate bascula înainte-înapoi cu un unghi variind între 15-39 ˚
 Masa pentru bolnav: calităţile ei sunt apreciate în funcţie de viteza cu care
poate introduce bolnavul în gantry şi precizia cu care vine la o anumită
distanţă(0,5-1mm).

 computertomograf rapid (fast CT, dynamic scanner)

 computertomograf spiral (spiral CT, ultrafast CT)
 computertomograf multislice
Formarea imaginii
 Imaginea CT este o matrice de elemente individuale
 O matrice este un tablou rectangular cu m coloane şi n
linii care are m x n pătrate elementare.
 Volumul studiat este descompus în mici elemente de
volum numite voxeli = volumul elementar.
 Mărimea unui voxel depinde de:
 câmpul de reconstrucţie (FOV –field of view)
 mărimea matricei (64, 128, 256, 512, 1024 elemente)
 grosimea secţiunii (1-20mm)

 Pixelul= imagine elementara

 Mărimea unui pixel= FOV/ mărimea matricei

Formarea imaginii
 are 3 timpi distincţi:
1. Scanarea: fascocolul de raze X străbate structura de examinat făcând o rotaţie
de 360 în jurul bolnavului fiecare detector efectueaza peste 1000 de
masuratori de densitati
2. Reconstrucţia imaginii: computerul procesează datele obţinute şi formează
o imagine numerică a secţiunii, coeficienţii de atenuare fiind organizaţi în
matrice.
 În funcţie de valoarea coeficientului de atenuare si pozitia in spatiu, fiecare
structură internă va putea fi recunoscută.
 Din coeficientul de atenuare a luat naştere unitatea de densitate=UH.
 Apa = 0 UH, Aer = - 1000 UH, os = + 1000 UH
3. Vizualizarea imaginii: este obţinută după o conversie digital-analogică ce
permite ca unei valori numerice sa-i corespundă un anumit nivel de gri pe un
monitor TV
 Fereastra = intervalul de densităţi reprezentate de totalitatea scării de gri-uri a
monitorului.
 fereastră largă: imagine cu contrast moderat
 fereastră îngustă: contrast foarte bun
 nivelul ferestrei trebuie adaptat la valoarea medie a densităţii structurii studiate
Indici de performanta ai CT

 Rezoluţia spaţială = distanţa minimă la care 2 elemente

geometrice matriceale, puncte sau linii pot fi percepute
corect (separat):
 în CT: 0,5-1,5 mm
 în radiografia standard: 0,2-0,4 mm
 în mamografie: 0,1mm

 Rezoluţia de densitate = diferenţa de densitate a 2

ţesuturi care să poată fi observate separat.
 în radiografia convenţională: 10%
 în CT: 0,25-0,5%
Avantajele CT Inconvenientele
 diferentiaza intre ele densitati
radiologice putin diferite CT secvential
 realizarea de cupe transversale (axiale)
inaccesibile radiologiei standard  numar limitat de cupe, ce
 iradierea pacientului este limitata pe dau doar o imagine
zona studiata (fata de tomografia
fragmentara (nu avem
conventionala in care pentru fiecare
sectiune este iradiat tot segmentul “vederea de ansamblu” din
respectiv) Rx)
 ptr. CT spiral si multislice:  exclusiv cupe axiale (cu
 rapiditate exceptia craniului unde se
 scanarea intregului volum, fara a pot efectua si cupe coronale
“sari” directe)
 tehnici de reconstructie MPR, 3D
avansate
 investigatie de electie a vaselor si
vascularizatiei parenchimelor dupa
adm. s.c.
INVESTIGATIA PRIN REZONANTA
MAGNETICA
 IRM foloseste proprietatile magnetice ale protonilor de
hidrogen din corpul omenesc ce contine peste 90% apa
 metoda se bazează pe propietatea protonilor de H+
plasaţi într-un câmp magnetic puternic (0,2-3T) şi excitaţi
printr-o undă de RF (impuls), de a emite un semnal, care
este tratat informatic şi convertit în imagine.
AVANTAJE:
 metoda neinvaziva
 reprezentare multiplanara
 contrast spontan intertisular foarte bun
Principiile formării imaginii RM
 fiecare proton este un dipol magnetic, avand o miscare de rotatie in
jurul axului propriu , orientat la intamplare
 pacientul e introdus intr-un camp magnetic de intensitate crescuta
ce aliniaza toti protonii din organism pe aceeasi directie
 cu ajutorul unor bobine de gradienti se induce un alt camp
magnetic,oscilant, de scurta durata,adica o unda de radiofrecventa,
care sa determine rezonanta nucleilor (schimb de energie intre doua
sisteme care oscileaza cu aceeasi frecventa – frecventa de rezonanta)
 Oprirea campului magnetic ce a interactionat cu campul magnetic
principal determina intoarcerea la pozitia de echilibru = relaxare
 longitudinala – relaxare spin-retea, refacandu-se magnetizatia
longitudinala  T1
 transversala – relaxare spin-spin, legata de neomogenitatile de
camp de origine moleculara  T2
 tesuturile au timpi de relaxare diferiti, ceea ce determina contrastul
spontan in RM (lichidele :T1 si T2 lungi, grasimea : T1 si T2 scurti)
 magnetizatia depinde si de concentratia protonilor:
 semnal crescut – lichide, edem
 semnal absent – corticale osoase,calcificari, aer
 substantele de contrast paramagnetice scad timpii de relaxare
Principiile formării imaginii RM
 TR= timp de repetitie
 corespunde timpului de recuperare a magnetizatiei longitudinala,
stabilind la ce interval se reaplica impulsul de RF
 conditioneaza ponderarea in T1 a unei secvente (cu cat TR e mai
scurt, cu atat secventa e mai ponderata in T1)
 TE = timp de ecou
 momentul la care este masurat semnalul
 conditioneaza ponderarea in T2 (cu cat TE e mai lung, cu atat
secventa e mai ponderata in T2)

Secventa scurta T1 Secventa lunga T2, DP

contrast anatomic  contrast invers
(s.a. alba, s.c. gri, LCR negru) (LCR > s.c .> s.a.)
leziune = hiposemnal  leziune = hipersemnal
grasime, metHb… = hipersemnal  lichide = hipersemnal
ECOGRAFIA
 se bazeaza pe studiul modificarilor suferite de un fascicul de
ultrasunete care traverseaza medii cu proprietati acustice diferite  la
zona de contact dintre doua medii diferite apar fenomene de reflexie,
refractie si absorbtie ale undelor incidente  undele reflectate = ecouri
 sunt receptionate si decodificate

 sursa de US = transductorul (emitator+receptor)

 traversarea unor medii cu un coeficient de atenuare foarte mare – os,

calcificari, calculi- determina absorbtia totala a fasciculului incident 
“con de umbra” posterior

 interfata dintre aer si orice alta structura  reflexie totala a

fasciculului  fenomenul de reverberatie  imagine in “coada de
cometa”

 structurile lichidiene, grasimea : “intarire” posterioara

 Semiologic: imagini hipo/ hiper/ anecogene