Veşnicia s-a născut la sat

Această replică celebră o putem gasi in poezia lui Lucian

Blaga, Sufletul satului, însă nu este singura operă ce a descris
frumuseţea glasului pământului. Mulţi dintre scriitorii români au
preluat această temă.

“Veşnicia s-a născut la sat” este o afirmaţie ce se referă la

trăinicia şi frumuseţea artei populare născută din sufletul
ţăranului român,din imaginaţia lui atât de originală şi , fără
îndoială, din puritatea fiinţei sale .
 Arta populară este o moştenire pe care strămoşii nostrii ne-a
lăsat-o şi pe care noi trebuie s-o respectăm şi să ştim s-o
apreciem, deoarece ea reprezintă baza rădăcinilor noastre.

Această artă, ce este pictată în inima şi sufletul ţăranului, este

reprezentată atât de confecţionarea portului popular şi a
podoabelor, meşteşugul împletitului din fibre vegetale, cântecele
simbolice poporului nostru cat şi de obiceiurile creştine.

Mediul autentic în care se puteau

descoperii imagini de un arhaism cu
puteri magice nu mai există în
vremurile noastre, au rămas doar
simple amintiri…În multe sate se mai
jucau încă dansuri străvechi, iar
batrânii îşi purtau costumul naţional
aşa cum îl îmbrăcau odinioară toţi
ţăranii, dar satul este vatra unui
popor si din păcate multe tradiţii
originale se pierd în negura timpului.
 În satul românesc străvechi, religia nu este o activitate în
care socialul domină, nu este un fenomen care se produce mecanic
în virtutea unor legi sociale. Religia este o adevarată şi cea mai
de seamă activitate spirituală, loc de obârşie si dezvoltare a
tuturor forţelor de creaţie ale ţăranului.

Datinile şi obiceiurile au fost înglobate într-un aşa-zis

calendar popular ce are o vechime mult mai mare decât cel
bisericesc şi care s-a păstrat şi transmis pe calea oralităţii, prin
canalele tradiţiei presărat cu o multitudine de sărbători în care
abundau datini şi obiceiuri specifice pentru fiecare sezon
calendaristic, ce denotă o atmosferă unică, mirifică,de intensă
trăire emoţională care reflectă şi o realitate a tradiţiei locale.
 În zilele acestea speciale copiii bucură inimile localnicilor
aducând în fiecare casă spiritul tradiţiei prin diferite obiceiuri
(capra,pluguşorul,sorcova,lazărul),cât şi bătrânii iau parte la
acest tablou de sărbătoare prin datini crestine (impăţitul
grâului,pasca, vopsitul ouălelor roşii, ziua de mucenici).
 Statutul social al oamenilor era definit in functie de pământul
deţinut,astfel încă din cele mai vechi timpuri ţăranii se cristalizau
în jurul unei singure pasiuni şi anume pământul. Dragostea
nemărginită faţă de acesta şi puterea de lucru duceau la
înmulţirea bulgărilor de aur.
 Pentru omul simplu
vatra stramoşească din
totdeauna a reprezentat
viaţa lui, pentru care a
luptat cu demnitate să o
apere, ne lăsând-o să
cadă în mâinile duşmanului.

O altă caracteristică
importantă o reprezintă limba neamului nostru. La dezvoltarea şi
la infiinţarea limbii noastre bogate şi armonioase a participat
însuşi ţăranul.Ea este „opera de artă“, iar fondul străvechi
reprezintă o „mărturie a instinctelor noastre creatoare“.

În concluzie, sufletul satului rămвne a fi comoara de preţ a

unei ţări, a unei naţiuni, a unei conştiinţe...