BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

“NICOLAE MILESCU SPĂTARUL” VASLUI

Nicolae Iorga
istoric, scriitor, publicist şi om politic
Bibliografie selectivă

Vaslui, 2008
Lucrare realizată de Gabriela Bîrsan
Tehnoredactare şi coperta:
Luminiţa Şerban, Dana Monica Rău

Colecţia:
Din colecţiile Bibliotecii Judeţene “Nicolae Milescu
Spătarul” Vaslui ; 9

Editat şi tipărit la Biblioteca Judeţeană

“Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui
2
 ARGUMENT

În plină invazie a informaţiilor electronice, întoarcerea către

studiu, către ideea de profunzime este un obiectiv strategic
mărturisit de Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul”
Vaslui.
Publicarea unor bibliografii selective, nu este doar o datorie
profesională de comunicare a colecţiilor, ci un efort de a scoate în
evidenţă valorile, o ofertă de modele care, indiferent de timp şi
realităţi, dăinuie.
Nicolae Iorga este o personalitate a culturii româneşti care
mai poate uimi şi astăzi, iar o aplecare asupra operei şi destinului
marelui savant nu poate fi decât benefică.
Deoarece “...Nicolae Iorga a întrupat puterea de muncă
intelectuală a neamului nostru în gradul cel mai înalt...”, ne
îndeamnă spre cunoaştere continuă, constituind un model pentru
tinerii care vor să cunoască lumea iar dascălilor le pune la
dispoziţie un instrument de orientare în scrierile lui Nicolae Iorga
şi ale celor care s-au ocupat de viaţa şi opera sa.
Bibliotecar, Gabriela Bîrsan

3
 “El a fost savantul nostru prin excelenţă, care (...) îşi afla
fericirea numai în cărţi şi avea o ambiţie să stimuleze şi să înalţe
gloria şi faima naţiunii sale.”

Perpessicius

4
 NICOLAE IORGA

Schimbâd ceea ce-i de schimbat, Nicolae Iorga a jucat în

cultura română, rolul lui Voltaire. Personalitatea lui e covârşitoare.
Minor în fiecare activitate în parte, foarte conservativ şi îmbibat de
prejudecăţi, dar răzvrătit continuu, sărind cu iuţeală de la o
atitudine la alta, şi totdeauna tolerat în nestatornicie printr-o bună
credinţă care se simte, Nicolae Iorga apare masiv privit de departe,
prin numărul uriaş de tomuri scrise şi prin multiplicarea
preocupărilor. Totuşi imensa operă e ocupată mai mult cu
personalitatea şi omul va trăi mai ales la modul eroilor din istorii şi
în măsura în care va fi evocat, el e un specialist total, un istoric care
a sorbit apa tuturor. Nu este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu oricât
de îngust şi umbrit din istoria română fără să constaţi că Nicolae
Iorga a trecut pe acolo şi a tratat tema în fundamentul ei. Multă
vreme istoricul următor va fi osândit să corecteze, să sporească
sintezele lui Nicolae Iorga, plăcerea de a intra într-o pădure virgină
îi va fi refuzată. Cunoaşterea aproape monstruoasă a istoriei
universale şi române în cele mai mici detalii, direct de la izvoare,
i-a îngăduit istoricului să improvizeze la cerere şi în timp scurte
istorii parţiale; monogarfii de oraşe, de domenii, de familii, istorii
de relaţii, istoria bisericii, istoria armatei, istoria comerţului, istoria
literaturii, istoria călătorilor străini, a tipăriturilor. Şi acestea nu sunt
simple îndreptare, sunt sinteze complete, exhaustive, uneori
disperant de amănunţite, egoiste în note până a nu lăsa altuia
bucuria unui adaos.
În istoria politică Nicolae Iorga ştie atât de multe, a călcat cu
mintea lui atâtea documente încât memoria lui însăşi va avea tăria
unui document. Numărul de erori, foarte mic, trebuie raportat la
imensul material pe care l-a cunoscut. Iorga este în istorie Virgiliu,
Sf. Paul şi Beatrice laolată, care te conduce din infernul diplomelor
5
până în roza celestă a viziunilor totale. A-i contesta valoarea
"ştiinţifică" este pueril. Acei care i-o dispută îl folosesc la fiecare
capitol şi-i fac procese de detalii. Nicolae Iorga, stilist original, nu
construieşte. Cărţile lui sunt culegeri de documente comentate,
catalogate, enciclopedii, genealogii mai ales toată opera istorică a
lui Nicolae Iorga se desfăşoară invariabil în acelaşi chip cronologic
şi genealogic.
Un lucru izbeşte la Nicolae Iorga şi-i formează la drept
vorbind farmecul. E un om structural bătrân, care n-a avut
niciodată tinereţe şi care a îngrozit la 19 ani tocmai prin tonul său
de fantomă vindicativă. Tânăr, el are colocvii cu academicienii,
relaţii cu bătrânii descendenţi din domnitori, posesori de acte. El
cenzurează epoca în numele unor idei şi se aşează în fruntea unor
oameni mai în vârstă decât dânsul ca un patriarh. Nicolae Iorga a
citit mult din toate literaturile, a tradus şi a compus chiar schiţe de
istorii literare. În studiile despre literatura română veche, toate
citatele sunt excelente, istoricul gustă cu o mare justeţe arta
caligrafică a cronicarilor.
Fiind un temperament eminamente subiectiv, Nicolae Iorga
este interesant în memorii, în articolele scurte de gazetă. Sufletul lui
Nicolae Iorga funcţionează prin explozii de sentiment, cu această
fericită notă care aduce iertarea tuturor instabilităţilor, că în
problemele naţionale el are întotdeanua reacţia cea mai demnă, cea
mai adânc vibratoare, punându-se împrudent şi în consensul
maxim, împotriva calculelor reci ale politicii.
Patriot şi vizionar, profesor şi îndrumător de generaţii, nu
şi-a putut ocoli destinul. A căzut lovit de o mână mişelească. Omul,
a cărui frunte ar fi trebuit încununată cu lauri, cel care educase
generaţii întregi de cărturari, a sfârşit însângerat, lovit, umilit,
necinstit, aşa cum nu merita. Crima comisă asupra lui a înfiorat
toată lumea.
Fragment din Istoria literaturii române, George Călinescu
6
 NICOLAE IORGA
(06 iunie 1871 - 27 noiembrie 1940)

Cronologie

1871 06 iunie Se naşte, la Botoşani, Nicolae Iorga, fiul

avocatului Nicu Iorga şi al Zulniei, născută Arghiropol.
1878-1881 Urmează şcoala primară din Botoşani, obţinând
premiul I la sfârşitul fiecărui an.
1881-1886 Urmează liceul la Botoşani. E tot premiant întâi.
Dă meditaţii şi în 1884 publică primele articole în foaia
„Românul”, scoasă de unchiul său Emanuel Arghiropol în oraşul
Roman.
1886-1888 Continuă liceul la Iaşi, cu aceleaşi excelente
rezultate. Învaţă strălucitor greaca şi latina. Franceza şi italiana le
cunoştea din primii ani de liceu.
1888 Se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi.
1889 Cu dispensă de la Ministerul Învăţământului îşi trece
toate examenele într-un singur an. Absolvă Facultatea de Litere,
specialitatea literatură franceză, cu „Magna cumm laude”.
1890 E numit profesor de latină la Ploieşti, unde nu se
prezintă. Se căsătoreşte cu Maria Tassu; călătoreşte în Italia şi
Elveţia; beneficiază de o bursă de studii în Franţa şi se înscrie la
L’École Pratigue des Hautes Études, secţia istorie-filosofie.
1891 Îşi pregăteşte la Paris lucrarea de diplomă; se
perfecţionează în cunoaşterea limbilor engleză, daneză, olandeză,
suedeză şi norvegiană; colaborează la Enciclopedia Franceză.
7
 1893 Pleacă la Berlin, apoi la Leipzig, unde îşi pregăteşte
teza de doctorat, publicată în limba franceză.
1894 Lucrează în arhivele din Germania şi Italia. Revine în
ţară cu o bibliotecă de 10000 de volume şi mii de documente
copiate în arhivele din Europa.
1895 Cătoreşte în Italia, Austria şi Olanda. E numit profesor
universitar provizoriu, la 1 noiembrie, deschizându-şi cursul cu
lecţia „Despre utilitatea studiilor istorice”.
1896-1897 La 9 aprilie este ales membru corespondent al
Academiei; publică rapoarte consulare prusiene din Iaşi şi
Bucureşti.
1898 Începe să conferenţieze la „Ateneul Român”; călătoreşte
în Austria şi Italia în scopuri ştiinţifice.
1899 Cercetări în arhivele din Transilvania. Activitate bogată
în cadrul Academiei. Are numeroase colaborări la publicaţii străine
de specialitate.
1900 În urma unui conflict cu membrii secţiei de istorie a
Academiei încetează a mai ţine comunicări în acest for până în
1904. Divorţează de Maria Tassu. Depune spre premiere la
Academie „Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea”.
1901 Se căsătoreşte cu Ecaterina Bogdan, sora istoricului şi
slavistului Ioan Bogdan. Marele istoric german Karl Lamprecht îi
propune să scrie o istorie a românilor pentru colecţia sa de istorie
universală. Apare „Istoria literaturii române în secolul al XVIII-
lea”, care inaugurează lunga serie a celei mai cuprinzătoare istorii
literare din cultura română.
1903 Începe să colaboreze la „Sămănătorul”.
1904 Vede lumina tiparului „Istoria literaturii religioase a
românilor până la 1683”.
1905 Ajunge director al revistei „Sămănătorul”, căreia îi va
imprima o orientare foarte precisă, rămasă în istorie sub numele

8
de „sămănătorism”. Ideile lui găsesc partizani devotaţi şi apar chiar
reviste care se revendică de la ele.
1906 La 13 martie, Iorga rosteşte o fulminantă conferinţă în
apărarea drepturilor limbii naţionale, provocând o mişcare de masă
în Piaţa Teatrului Naţional împotriva unui proiect spectacol în limba
franceză. Apare primul număr al publicaţiei de lungă durată
„Neamul românesc”, iar în toamnă Iorga abandonează direcţia
„Sămănătorului” în urma neînţelegerilor care-l acuză a fi
transformat revista într-o tribună personală.
1907-1909 Apare „Istoria literaturii române în secolul al
XIX-lea”, în trei volume. Iorga scoate noi publicaţii prin care îşi
continuă activitatea de la „Sămănătorul: Floarea darurilor” în 1907
şi „Neamul românesc literar” în 1908. Se hotărăşte să se
statornicească la Vălenii-de-Munte unde îşi instalează o tipografie
şi înfiinţează faimoasa lui Universitate populară.
1910 Este ales membru activ al Academiei Române. Face să
apară săptămânalul „Neamul românesc pentru popor”.
1911 Rosteşteste discursul de recepţie la Academie intitulat
„Două concepţii istorice”.
1914 Întemeiază „Institutul de Studii Sud-Est European”. Ia
atitudine contra războiului mondial, „acest odios masacru”.
1915 Începe să editeze „Revista istorică”.
1916-1917 Militează prin vorbă şi faptă pentru victoria
poporului român în lupta de reintregire naţională şi documentează
prin lucrări istorice apartenenţa Transilvaniei la România.
1918 Devine deputat şi apoi preşedinte al primei Adunări a
deputaţilor din România reîntregită.
1919 Devine membru al Institutului Franţei.
1920 Apare „Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea şi
legăturile lor” care va avea trei volume.
1921 Îşi deschide cursul La Sorbona şi înfiinţează Şcoala
română de la Fonteney-aux- Roses lângă Paris. Este sărbătorit cu
9
prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. „Ramuri” scoate un volum
omagial.
1923 Ia fiinţă „Fundaţia Iorga” pentru care donează casa şi
biblioteca sa din Bucureşti.
1924 Organizează şi conduce primul congres internaţional de
bizantinologie care are loc în Bucureşti.
1926-1928 Apar la Paris cele patru volume ale
monumentalei opere „Essai de synthese de l'histoire de
l'humanite”.
1928 Începe să apară revista „Cuget clar”. În toţi aceşti ani,
Iorga călătoreşte şi conferenţiază neobosit în toate ţările europene, e
primit cu fast de mari universităţi care-i decernează titlul de doctor
honoris causa, iar în 1930 vizitează Statele Unite ale Americii.
1929 După ce, în 1927, fusese numit decan al Facultăţii de
Litere, acum, devine rector al Universităţii din Bucureşti. Tipăreşte
„Istoria literaturii române. Introducere sintetică”, alcătuită dintr-un
număr de prelegeri universitare.
1931 Preşedinte al Consiliului de Miniştri până în 1932.
Începe să-şi publice „Memoriile”. Dovezi numeroase şi
impresionante ale recunoaşterii internaţionale a operei sale, acum şi
în toţi anii următori.
1933-1934 Iorga ia o atitudine tot mai fermă împotriva
pericolului fascist, a expansionismului german şi a ascensiunii
politice a Gărzii de Fier.
1934 Apar câteva opere fundamentale şi anume „O viaţă de
om aşa cum a fost”, „Istoria literaturii româneşti contemporane”,
„Oameni cari au fost”, „Histoire de la vie byzantine”.
1935 Circa 180 de conferinţe în ţară şi în străinătate. Publică
„La place de Roumains dans l'histoire universalle”, „Istoria lui
Mihai Viteazul”, etc.
1936 Apare primul volum din „Sfaturi pe întunerec”,
conţinând conferinţe ţinute la radio, şi tot primul din impunătoarea
10
„Istoria românilor” care va număra în final nu mai puţin de 11
volume. Scoate noua serie din „Cuget clar” cu semnificativul
subtitlu „Noul Sămănător”, în ale cărui pagini desfăşoară nedrepte
capmanii polemice contra literaturii moderne.
1937-1940 Ani de muncă încordată şi de luptă neînfricată
împotriva primejdiei fasciste. Legionarii îl ameninţă cu moartea.
Articolele publicate în aceşti ani sunt un exemplu de conştiinţă
civică. Lucrează la un mare proiect de sinteză, un fel de istorie
universală, „Istoriologia umană”. Continuă să conferenţieze peste
hotare, continuă să primească cele mai înalte onoruri ştiinţifice,
continuă să-i apară volume peste volume.
1940 Atmosfera politică se înăspreşte în condiţiile create de
declanşarea războiului la 1 septembrie 1939. După Dictatul de la
Viena şi instaurarea regimului antonescian, libertăţile democratice
sunt abolite aproape în totalitate. În semn de protest, Iorga
suspendă apariţia ziarului său „Neamul românesc”. După
cutremurul din 10 noiembrie, care-i avariază casa de la Vălenii-de-
Munte, se mută în vila sa de la Sinaia unde lucrează mai departe la
„Istoriologia umană”. Într-un asemenea moment, la 27 noiembrie
după amiază, este ridicat de legionari şi asasinat cu ferocitate în
aceeaşi noapte. A doua zi trupul neînsufleţit este decoperit în
apropiere de Ploieşti.
Astfel s-a stins Nicolae Iorga, cea mai vie forţă de creaţie a
poporului său, omul celor 1250 de cărţi şi al celor 25000 de
articole.

11
 NICOLAE IORGA
- bibliografie selectivă -
(volume din colecţiile Bibliotecii Judeţene
„Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui
în ordinea cronologică a apariţiei)

I. Opera
I.1. Ediţii de opere

Istoria literaturii româneşti contemporane. Vol. 1-2.

Bucureşti, Editura Adevărul, 1934. Vol. 1 : Crearea formei, 372 p.
; Vol 2 : În căutarea fondului, 322 p.
859.0.09/I-72

Istoria românilor. Ediţia I. Vol. 1, Bucureşti, 1936. Partea I :

Stămoşii înainte de romani, 272 p., Partea II : Sigiliul Romei,
346 p. ; Vol. 2 : Oameni ai pământului (până la anul 1000),
Bucureşti, 1936, 352 p. ; Vol. 3 : Ctitorii, Bucureşti, 1937, 358 p.
; Vol. 4 : Cavalerii, Bucureşti, 1937, 446 p. ; Vol. 5 : Vitejii,
Bucureşti, 1937, 428 p. ; Vol. 6 : Monarhii, Bucureşti, 1938, 518
p. ; Vol. 7 : Reformatorii, Bucureşti, 1938, 352 p. ; Vol. 8 :
Revoluţionarii, Bucureşti, 1938, 400 p. ; Vol. 9 : Unificatorii,
Bucurerşti, 1938, 402 p. ; Vol. 10 : Întregitorii, Bucureşti, 1939,
500 p.
93(498)/I-72

12
Pagini alese. Vol 1-2. Antologie şi studiu introductiv de M. Berza.
Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965. Vol. 1 : LXI + 306 p. ;
Vol. 2 : 464 p.
859.0-821/I-72

Pagini de tinereţe.Vol 1-2. Ediţie alcătuită, prefaţă şi bibliografie

de Barbu Theodorescu. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968.
Vol. 1 : XXXIV + 332 p. + 13 f. portr. + 7 facsim.; Vol. 2 :
556 p
859.0-821/I-72

Opere economice. Ediţie îngrijită de Georgeta Penelea. Bucureşti,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, 848 p.
33/I-72

Pagini alese. Antologie pentru şcolari. Bucureşti, Editura Ion

Creangă, 1985, 224 p.
93(498)/I-72

Istoria românilor. Vol. 1 Text stabilit, note, comentarii, postafaţă

şi indice de Vasile Chirica, Virgil Mihăilescu-Bîrliba, Ion Ioniţă.
Introducere şi notă asupra ediţiei de Gheorghe Buzatu şi Victor
Spinei. Ediţia a II-a. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1988. Partea I : Strămoşii înainte de romani, 352 p., Partea II :
Sigiliul Romei, 308 p. ; Vol. 4 : Cavalerii. Volum îngrijit de Stela
Cheptea şi Vasile Neamţu. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996,
476 p. ; Vol. 5 : Vitejii. Volum îngrijit de Constantin Rezachevici.
Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, 476 p. + f. pl. color ;
Vol. 7 : Reformatorii. Volum îngrijit de Sorin Iftimi. Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 2002, 312 p. + 4f. pl. color.
93(498)/I-72

13
 I. 2. Opere separate

Drumuri şi oraşe din România. Bucureşti, Editura Minerva,

1904, 292 p.
91(498)/I-72

Istoria lui Ştefan cel Mare : Povestea neamului românesc.

Bucureşti, Editura Minerva, 1904, 336 p.
93/498)/I-72

Sate şi Mânăstiri din România. Bucureşti, Editura Minerva,

1905, 370 p.
91(498)/I-72

Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor.

Vălenii-de-Munte, Tipografia Neamul Românesc, 1908, 432 p.
2/I-72

Plângerea lui Ioan Sandu Sturza Vodă împotriva sudiţilor

străini în Moldova. Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., 1912,
11 p. + 1 facs.
93(498)/I-72

Două tradiţii istorice în Balcani : A Italiei şi a românilor.

Bucureşti, Librăriile Socec & Comp., 1913, 16 p.
93(498)/I-72

Legăturile românilor cu ruşii apuseni şi cu teritoriul zis

“Ucrainian”. Bucureşti, Editura Pavel Suru şi Librăriile Socec &
Comp., 1916, 61 p.
93(498)/I-72
14
Sate şi Mânăstiri din România. Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura
Librăriei Pavel Suru, 1916, 296 p.
1(498)/I-7

Histoire des Roumains - et de leur Civilisations. Paris, Henry

Paulin, Editeur, 1920, 290 + XVIII p.
008/I-72

Istoria românilor în chipuri şi icoane. Ediţia I. Craiova,

Editura Ramuri, 1921, 336 p.
93(498)/I-72

Din opera poetică a lui N. Iorga. Craiova, Editura Ramuri,

1921, 431 p.
859.0-1/I-72

Mihail Kogălniceanu : Scriitorul, omul politic şi românul.

Bucureşti, Editura Fundaţiunei A. I. V. Socec, [s.a.], 212 p.
93(498)/I-72

Casandra : Poem dramatic în 5 acte ; Ovidiu : Poem dramatic

în 5 acte. Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Comp. [s.a.],
162 p.
859.0-2/I-72

Cărţi representative în viaţa omenirii - După note

stenografiate. Vol. 1-4. Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor. Vol. 1 :
1924, 312 p. ; Vol. 2 : 1928, 158 p. ; Vol. 3 : 1929, 160 p. ;
Vol. 4 : 1931, 96 p.
93(100)/I-72

15
Istoria comerţului românesc - Epoca mai nouă. Bucureşti,
Tiparul Românesc, 1925, 210 p.
93(498)/I-72
Războiul pentru independenţa României – Acţiuni
diplomatice şi stări de spirit. Bucureşti, Editura Naţională,
1927, 243 p.
93(498)/I-72

Istoria românilor - prin călători. Ediţia a II-a. Vol. 1-2.

Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor. Vol. 1 : 1928, 292 p. ; Vol. 2 :
1929, 228 p.
93(498)/I-72
O viaţă de om : aşa cum a fost. Vol. 1-3. Bucureşti, Editura
N. Stroilă, 1934. Vol. 1 : Copilărie şi tinereţă, 320 p. ; Vol. 2 :
Luptă, 320 p. ; Vol. 3 : Spre înseninare, 250 p.
93(498)/I-72

Sângele lui Minos : Dramă în cinci acte. Vălenii de Munte,

Editura Datina Românească, 1935, 71 p.
859.0-2/I-72

“Şcoala nouă” de istorie : O lămurire definitivă. Vălenii de

Munte, Editura Datina Românească, 1936, 20 p.
93(498)/I-72

Guide historique de la Roumane. Bucarest, Deuxieme edition,

1936, 176 p.
72(498)/I-72
Une revelation : La marechal von MacKensen parle...
Vălenii de Munte, Editura Datina Românească, 1938, 20 p.
93(4)/I-72
16
România - Mamă a unităţii naţionale - Cum era până la
1918. Vol. 1-2. Bucureşti. Vol. 1 : România „Munteană”, 1939,
438 p. ; Vol. 2 : Moldova şi Dobrogea, 1940, 404 p.
93(498)/I-72

Discursuri parlamentare. Ediţia a II-a. Vol. 1-2. Bucureşti.

Editura Bucovina, Vol. 1 : 1939, Partea I, 416 p. Partea II,
384 p. ; Vol. 2 : 1940, 468 p.
930(498)/I-72

Memorii. Bucureşti, 1939. Vol. 6 : Încercarea guvernării peste

partide (1931- 2), 416 p. ; Vol. 7 : Sinuciderea partidelor
(1932- 8), 468 p.
93(498)/I-72

L'origine et la patrie premiere des Romains : Repouse a

une agression. Vălenii de Munte, Editura Datina Românească,
1938, 38 p.
93(498)/I-72

Moartea lui Alexandru : Dramă în cinci acte. Vălenii de Munte,

Editura Datina Românească, 1939, 77 p.
859.0-2/I-72

Regele Cristina : Dramă în cinci acte. Vălenii de Munte, Editura

Datina Românească, 1939, 81 p.
859.0-2/I-72

Desvoltarea imperialismului contemporan : Lecţii la

Universitatea din Bucureşti. Vol 1-2. Bucureşti, 1940. Vol. 1 :
256 p. Vol. 2 : 200 p.
330/I-72
17
Observaţii şi probleme bănăţene. Bucureşti, 1940, 120 p. +
XXI pl.
93(498)/I-72

Generalităţi cu privire la studiile istorice. Ediţia a III-a.

Bucureşti, 1944, 352 p.
930(498)/I-72

Istoria lui Ştefan cel Mare. Pentru poporul român. Prefaţă

de M. Berza. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, 300 p.
93(498)/I-72

Materiale pentru o istoriologie umană. Fragmente inedite

publicate de Liliana N. Iorga. Cuvânt înainte de D. M. Pippidi.
Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968,
XV + 375 p.
93(100)/I-72

Istoria lui Mihai Viteazul. Ediţie îngrijită de N. Gherman şi I.

Iova. Bucureşti, Editura Militară, 1968, XXIII + 461 p.
93(498)/I-72

Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688 -

1821). Vol. 1-2. Ediţie îngrijită de Barbu Theodorescu. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1969.Vol. 1 : Epoca lui Dimitrie
Cantemir. Epoca lui Chesarie de Râmnic, XXV + 456 p. ;Vol. 2 :
Epoca lui Petre Maior - Excursii, 544 p.
859.0.09/I-72
Studii literare. Vol. 1-2. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de
Barbu Theodorescu. Bucureşti, Editura Tineretului, 1969. Vol. 1 :
Scriitori români, 335 p. ; Vol. 2 : Scriitori străini, 303 p.
859.0.09/I-72
18
Istoria armatei româneşti. Ediţie îngrijită de N. Gheran şi V.
Iova. Bucureşti, Editura Militară, 1970, 408 p.
355(498)/I-72

Scrieri istorice. Vol. 1-2. Ediţie îngrijită şi tabel cronologic de

Barbu Theodorescu ; Studiu introductiv de Aurelian Sacerdoţeanu.
Bucureşti, Editura Albatros, 1971.Vol. 1 : 412 p. Vol. 2 : 291 p.
93(498)/I-72

Istoria învăţământului românesc. Bucureşti, Editura Didactică

şi Pedagogică, 1971, 178 p.
37(498)/I-72

Bizanţ după Bizanţ. Bucureşti, Editura Enciclopedică Română,

1972, 304 p.
93(495.02)/I-72

Evocări din Literatura universală. Ediţie îngrijită de Liliana

Iorga - Pippidi, cu o prefaţă de Alexandru Duţu. Bucureşti, Editura
Univers, 1972, XIX + 274 p.
82.09/I-72

Peisagii. Antologie, prefaţă, note şi glosar de Mircea Zaciu.

Cluj, Editura Dacia, 1972, 448 p.
859.0-992/I-72

Oameni cari au fost. Antologie, ediţie îngrijită, note şi comentarii

de Valeriu şi Sanda Râpeanu. Studiu introductiv de Valeriu
Râpeanu. Bucureşti, Editura Militară, 1975, 272 p.
859.0-94/I-72

19
Sfaturi pe întuneric : Conferinţe la Radio. Antologie, ediţie
îngrijită, note şi comentarii de Valeriu şi Sanda Râpeanu.
Bucureşti, Editura Militară, 1976, 208 p.
93(498)/I-72

O viaţă de om : aşa cum a fost. Ediţie îngrijită de Valeriu şi

Sanda Râpeanu. Studiu introductiv, note, comentarii, indice de
Valeriu Râpeanu. Bucureşti, Editura Minerva,1976, LXII + 957 p.
93(498)/I-72

Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică (după note

stenografice ale unui curs). Postfaţă de Mihai Ungheanu. Bucureşti,
Editura Minerva, 1977, 320 p.
859.0.09/I-72

Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal şi

Banat. Vol. 1-2. Ediţie îngrijită, prefaţă şi tabel cronologic de
Lucian Cursaru. Bucureşti, Editura Minerva, 1977. Vol. 1 : LXVII
+ 259 p. ; Vol. 2 : 395 p.
91(498)/I-72

Istoria lui Ştefan cel Mare. Ediţie îngrijită de Victor Iova,

prefaţă de Manole Neagoe. Bucureşti, Editura Minerva, 1978,
295 p.
93(498)/I-72

Ultimele. Ediţie şi comentariu introductiv de Stelian Neagoe.

Craiova, Editura Scrisul românesc, 1978, 228 p.
859.0-1/I-72

Istoria lui Mihai Viteazul. Vol. 1-2. Ediţie îngrijită de Niculae

Gheran şi Victor Iova, prefaţă de Manole Neagoe, tabel cronologic
20
şi indice de Victor Iova. Bucureşti, Editura Minerva, 1979. Vol. 1 :
LVII + 221 p. ; Vol. 2 : 271 p.
93(498)/I-72

O luptă literară. Vol. 1-2. Ediţie îngrijită de Valeriu şi Sanda

Râpeanu, studiu introductiv, note şi comentarii de Valeriu
Râpeanu. Bucureşti, Editura Minerva, 1979. Vol. 1 : XLIII + 416
p. ; Vol. 2 : 495 p.
859.0.09/I-72

Teatru. Vol. 2. Ediţie îngrijită de Mariana Iova. Bucureşti, Editura

Minerva, 1980, 650 p.
859.0-2/I-72
Călătorii peste hotare. Vol. 1-2. Ediţie îngrijită, prefaţă şi tabel
cronologic de Lucian Cursaru. Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Vol. 1 : XLIX + 238 p. ; Vol. 2 : 287 p.
91(100)/I-72

Eminescu. Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi bibliografie

de Nicolae Lin. Iaşi, Editura Junimea, 1981, 360 p.
859.0.09/E48 I
Discursuri parlamentare : 1907 - 1917. Introducere în
antologie de Ion Constantinescu. Bucureşti, Editura Politică, 1981,
372 p.
93(498)/I-72
O viaţă de om : aşa cum a fost. Vol. 1-4. Ediţie îngrijită, note,
comentarii de Valeriu şi Sanda Râpeanu, prefaţă de Valeriu
Râpeanu, tabel cronologic de Victor Iova. Bucureşti, Editura
Minerva, 1981. Vol. 1 : LXXIII + 230 p. ; Vol. 2 : 272 p. ; Vol. 3
: 304 p. ; Vol. 4 : 304 p.
930(498)/I-72
21
Istoria românilor prin călători. Ediţie îngrijită, studiu
introductiv şi note de Adrian Anghelescu. Bucureşti, Editura
Eminescu, 1981, 703 p.
93(498)/I-72

Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea - de la

1821 înainte. Vol. 1-3. Ediţie şi note de Rodica Rotaru, prefaţă
de Ion Rotaru. Bucureşti, Editura Minerva, 1983. Vol. 1 : Epoca
lui Asachi şi Eliad (1821 - 1840), XXIX + 366 p. ; Vol. 2 : Epoca
lui M. Kogălniceanu (1840 - 1848), 312 p. ; Vol. 3 : Anul 48 şi
urmările sale. Opera politică a emigranţilor. Literatura din ţară de
la 1847 până la agitaţiile pentru unire. Regalitatea literară a lui
Vasile Alecsandri. Literatura românească în epoca unirii şi supt
domnia lui Vodă Cuza (1848 - 1866), 432 p.
859.0.09/I-72

Evocări istorice. Antologie, postfaţă şi bibliografie de Ion Rotaru.

Bucureşti, Editura Minerva, 1983, 327 p.
93(498)/I-72

Voinţa obştii româneşti. Bucureşti, Editura Militară, 1983,

192 p.
93(498)/I-72

Studii asupra evului mediu românesc. Ediţie îngrijită de

Şerban Papacostea. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1984, 460 p.
93(498)/I-72
Corespondenţă. Vol. 1-3. Ediţie, note şi indici de Ecaterina
Vaum. Bucureşti, Editura Minerva. Vol. 1 : 1984, 480 p. ; Vol. 2 :
1986, 424 p. ; Vol. 3 : 1991, 424 p.
859.0-6/I-72
22
O viaţă de om : aşa cum a fost. Ediţie îngrijită, note, comentarii
de Valeriu şi Sanda Râpeanu. Studiu introductiv de Valeriu
Râpeanu. Bucureşti, Editura Minerva, 1984, LXII + 825 p.
93(498)/I-72

Istoria lui Ştefan cel Mare. Această ediţie reproduce textul

ediţiei apărute la Editura Minerva în anul 1978. Bucureşti, Editura
Militară, 1985, 272 p.
93(498)/I-72

Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică (după note

stenografice ale unui curs). Ediţie îngrijită, note şi indici de Rodica
Rotaru, prefaţă de Ion Rotaru. Bucureşti, Editura Minerva, 1985,
XXVI + 214 p.
859.0.09/I-72

Locul românilor în istoria universală. Ediţie îngrijită de Radu

Constantinescu. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1985, 511 p.
93(100)/I-72

Istoria literaturii româneşti contemporane. Vol. 1-2. Ediţie

îngrijită şi indici de Rodica Rotaru, prefaţă de Ion Rotaru.
Bucureşti, Editura Minerva, 1986. Vol. 1 : Crearea formei (1867 -
1890), 440 p. ; Vol. 2 : În căutarea fondului, 464 p.
859.0.09/I-72

Teatru şi societate. Antologie şi note de Gabriela Moldoveanu,

studiu introductiv de Valeriu Râpeanu. Bucureşti, Editura
Eminescu, 1986, XXIV + 336 p.
859.0.09/I-72
23
Pe drumuri depărtate. Vol. 1-3. Ediţie îngrijită, selecţia textelor,
studiu, note şi comentarii, bibliografie de Valeriu Râpeanu.
Bucureşti, Editura Minerva, 1987. Vol. 1 : 672 p. ; Vol. 2 : 448 p.
; Vol. 3 : 569 p.
859.0-992/I-72

Evoluţia ideii de libertate. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi

note de Ilie Bădescu. Bucureşti, Editura Meridiane, 1987, 432 p.
93(498)/I-72

Despre cronici şi cronicari. Ediţie îngrijită de Damaschin Mioc.

Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988, 367 p.
859.0.09/I-72

Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria. Ediţie îngrijită de

Georgeta Penelea. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1989, 567 p.
93(498)/I-72

Considerazioni generali sugli studi stori. Saggio introduttivo

e cura di Bianca Valota Cavallotti. Milano, Editura Unicopli, 1990,
359 p.
93(498)/I-72

Cărţi reprezentative în viaţa omenirii. Vol. 1-2. Bucureşti,

Editura Enciclopedică, 1991. Vol. 1 : 296 p. ; Vol. 2 : 244 p.
93(100)/I-72

În luptă cu absurdul revizionism maghiar. Ediţie alcătuită de

Mihai Ungheanu. Bucureşti, Editura Globus, 1991, 240 p.
93(498)/I-72
24
Politica externă a regelui Carol Introducere, notă asupra
ediţiei şi repere istorice de Vicenţiu Rădulescu. Bucureşti, Editura
Glykon, 1991, 326 p.
93(498)/I-72

Scrisori către Catinca : 1900-1939. Editate de Andrei Pippidi.

Cuvânt înainte de Liliana Iorga-Pippidi. Bucureşti, Editura
Minerva, 1991, 291 p.
859.0-6/I-72

Istoria românilor pentru poporul român. Vol. 1-2. Ediţie

îngrijită de Georgeta Penelea Filitti. Bucureşti, Editura Minerva,
1993. Vol. 1 : XXXII + 224 p. ; Vol. 2 : 216 p.
93(498)/I-72

Stări sufleteşti şi războaie ; Sufletul românesc ; Îndreptare

de ostaşi. Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Anca Pavelescu.
Bucureşti, Editura Militară, 1994, 192 p.
93(498)/I-72
Oameni cari au fost. Vol. 1. Studiu introductiv, ediţie critică,
note şi comentarii de Valeriu şi Sanda Râpeanu. Galaţi, Editura
Porto-Franco, 1994, XXIV + 456 p.
859.0-94/I-72
Istoria relaţiilor române. Antologie, ediţie îngrijită şi note de
Florin Rotaru. Bucureşti, Editura Semne, 1995, 295 p.
93(498)/I-72
Neamul românesc în Basarabia. Ediţie îngrijită, introducere,
note şi bibliografie de Iordan Dateu. Bucureşti, Editura Fundaţiei
Culturale Române, 1995, 319 p.
93(478.9)/I-72
25
Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor.
Vol. 1-2. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Este reprodusă întocmai
după ediţia din 1928 de la Editura Ministerului de Culte,
Bucureşti, Editura 100 + 1 Gramar, 1995. Vol. 1 : 434 p. ; Vol. 2
: 496 p.
2/I-72

Histoires des relations roumaines : anthologie. Bucureşti,

Editura Semne, 1995, 546 p.
93(498)/I-72

Regina Maria : cu prilejul încoronării. Iaşi, Editura Porţile

Orientului, 1996, 136 p. + fotogr.
93(498)/I-72

Regele Ferdinand : cu prilejul încoronării. Iaşi, Editura

Porţile Orientului, 1996, 184 p. + fotogr.
93(498)/I-72

Hotare şi spaţii naţionale. Afirmarea vitalităţii româneşti.

Studiu introductiv de Mihai Ungheanu, postfaţă de Sever Ardelean.
Galaţi, Editura Porto-Franco, 1996, 356 p.
93(498)/I-72

Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică (după note

stenografice ale unui curs). Chişinău, Editura Litera, 1997, 260 p.
859.0.09/I-72

Pagini de critică literară. Antologie, prefaţă, note şi comentarii

de Valeriu Râpeanu. Bucureşti, Editura Garamond, 1997, 152 p.
859.0.09/I-72

26
Dezvoltarea imperialismului contemporan. Lecţii la
Universitatea din Bucureşti. Ediţie îngrijită cu prefaţă şi note de
Andrei Pippidi. Bucureşti, Editura Albatros, 1997, XXXIII +
362 p.
93(100)/I-72

La Place des Roumains dans l'istoire universelle. Bucureşti,

Editura Albatros, 1998.
93(498)/I-72
Războiul pentru independenţa României : Acţiuni
diplomatice şi stări de spirit. Cuvânt înainte Vladimir Diculescu,
ediţie îngrijită şi note de Elisabeta Simion. Bucureşti, Editura
Albatros, 1998, 326 p.
93(498)/I-72

Chestiunea Dunării (istorie a Europei răsăritene în

legătură cu această chestie). Ediţie îngrijită, studiu introductiv
şi indice de Victor Spinei. Iaşi, Institutul European, 1998, 336 p.
93(4)/I-72
Generalităţi cu privire la studiile istorice. Ediţia a IV-a.
Introducere, note şi comentarii de Andrei Pippidi. Iaşi, Editura
Polirom, 1999, 400 p.
930/I-72
Scrisori de boieri ; Scrisori de domni. Ediţie îngrijită de
Ruxandra Mihăilă. Bucureşti, Editura Eurosong & Book, 1999, 288 p.
859.0-6/I-72

Istoria lui Ştefan cel Mare. Această ediţie este o reproducere în

facsimil a lucrării Istoria lui Ştefan cel Mare, apărută în 1904.
Bucureşti, Editura Artemis, 2004, 344 p.
93(498)/I-72
27
Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906.
Ediţie îngrijită şi prefaţă de I. Oprişan. Bucureşti, Editura
Saeculum I. O., 2005, 447 p.
93(498)/I-72

Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria. Vol. 1-2. Ediţie

îngrijită şi prefaţă de I. Oprişan. Bucureşti, Editura Saeculum I.O.,
2006. Vol. 1 : Până la mişcarea lui Horea (1784), 295 p. ; Vol. 2
: Dela mişcarea lui Horea până astăzi, 319 p.
93(498)/I-72

I.3. Conferinţe
Pentru întregirea neamului : Cugetări din război : 1915-1917.
Biblioteca “Epopeea Neamului”, 1925, 50 p.
93(498)/I-72

Ce a fost, ce este, ce poate fi Iaşul : Conferinţă ţinută în Aula

Universităţii din Iaşi, la 6 aprilie 1935. Bucureşti, Editura
Tipografiile Române Unite, 1935, 22 p.
91(498)/I-72

Sfaturi pe întuneric : Conferinţe la radio. Bucureşti, Fundaţia

pentru literatură şi artă, “Regele Carol II”, 1936, 432 p.
93(498)/I-72

Pentru liniştea sufletului românesc şi pentru păstrarea

ordinei şi disciplinei cetăţeneşti. Cuvântare rostită, în şedinţa
Senatului de la 17 februarie 1937. Bucureşti, Imprimeria
Centrală, 1937, 10 p.
32(498)/I-72
28
Masele populare ale oricării mişcări din Balcani :
Conferinţă ţinută, la 3 martie 1939. Bucureşti, 1939, 25 p.
04/I-72
Ce e Bizanţul : Conferinţă la Universitatea Liberă (Mart.1939).
Bucureşti, 1939, 22 p.
04/I-72
Consideraţii noi asupra rostului secuilor : Conferinţă la radio
(1938). Bucureşti, 1939, 9 p.
04/I-72
Definiţia noii stări de lucruri în România : discurs rostit în
şedinţa Senatului, miercuri, 28 iunie 1939 cu prilejul răspunsului
la Mesajul Tronului. Bucureşti, Tipografia Lupta, 1939, 36 p.
93(498)/I-72

Afirmarea vitalităţii româneşti : Conferinţe la cursurile de

vară din Vălenii de Munte 1939 : Rezumat de ascultătoare.
Vălenii de Munte, 1940, 61 p.
930(498)/I-72

Ce durează ? : Conferinţă la liga culturală din Braşov (Octombrie

1939 ). Vălenii de Munte, 1940, 15 p.
04/I-72

Comemorarea lui Ştefan cel Mare : Conferinţă la conducerea

premilitarilor (maiu 1940). Bucureşti, 1940, 10 p.
93(498)/I-72

Concepţia românească a ortodoxiei : Conferinţă ţinută în ziua

de 13 ianuarie 1940 la Societatea “Femeilor Ortodoxe”.
Bucureşti, Editura România, 1940, 32 p.
04/I-72
29
O încercare zadarnică de înviere : Conferinţă. Bucureşti,
1940, 15 p.
04/I-72
Originea şi desvoltarea istoriei universale : Conferinţă la
deschiderea anului 1938-9. Bucureşti, 1940, 25 p.
93(100)/I-72
Conferinţe şi prelegeri. Vol 1. Bucureşti, Monitorul Oficial şi
Imprimeriile Statului, 1943, 103p.
93(498)/I-72
Conferinţe : Ideea unităţii româneşti. Ediţie îngrijită de Ştefan
Lemny şi Rodica Rotaru ; postfaţă, note şi bibliografie de Ştefan
Lemny. Bucureşti, Editura Minerva, 1987, 360 p.
93(498)/I-72

I.4. Materiale AV
Constantin Brâncoveanu : [ teatru ]. Adaptare de Dan Tărchilă.
Bucureşti, Electrecord, 1 disc.
859.0-2/I-72
Istoria românilor. 2 CD-uri. Lucrarea redă textul original al
ediţiei I pe suport de hârtie a Istoriei românilor, scrisă între 1937-
1939 în 10 volume. Ploieşti, Noel Computers, 2002. CD 1 : Vol. 1
: Sigiliul Romei ; Vol. 2 : Oamenii pământului ; Vol. 3 : Ctitorii ;
Vol. 4 : Cavalerii ; Vol. 5 : Vitejii ; CD 2 : Vol. 6 : Monarhii ; Vol.
7 : Reformatorii ; Vol. 8 : Revoluţionarii ; Vol. 9 : Unificatorii ; Vol.
10 : Întregitorii.
93(498)/I-72
Istoria literaturii române : Fata lui Chiriac. 1 compact disc.
Bucureşti, Litera Internaţional, [s.a.]
859.0.09/I-72
30
 II. Receptarea critică

II.1. Lucrări cu caracter general

II.1.1. Bibliografii. Cataloage

MAFTEI, Ionel ; Personalităţi ale ştiinţei, culturii şi artei

româneşti. Prezentări bibliografice. Partea I. Iaşi, Comitetul de
cultură şi artă al judeţului Iaşi, 1968, p. 34-37.
01/M14

CIUCHINDEL, C. ; Bibliografia revistelor. România literară.

Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 103, 119,
... 259, 261.
01/C55

LITERATURA română : Ghid bibliografic : Partea a II-a : Scriitori

(A - L). Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară, 1982, p. 456-
472.
01/L66

ŞTREMPEL, Gabriel. Catalogul manuscriselor româneşti. Vol.

2-4. Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1983. Vol. 2 : p. 275, 443 ;
Vol. 3 : p. 62, 145, 203, 212, 240 ; Vol. 4 : p.62, 68, 74, 109,
123, 128, 146, 163, 174, 207, 230, 265.
01/Ş90

BIBLIOGRAFIA românească modernă 1831-1918. Vol. 2 (D -K).

Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, p. 757-782.
01/B51

31
 II.1.2 Enciclopedii

DICŢIONAR enciclopedic român : Vol. 2 : D - J. Bucureşti,

Editura Politică, 1964, p. 851-852.
801.32/D39

MIC DICŢIONAR enciclopedic. Coordonatori : Aurora

Chioreanu, Gheorghe Rădulescu. Bucureşti, Editura Enciclopedică,
1972, p. 1313-1314.
03/M64

CHIŞINĂU : ENCICLOPEDIE. Editor : Iurie Colesnic. Chişinău,

Editura Museum, 1997, p. 265-266
03/C46

SCORPAN, Costin. Istoria României : Enciclopedie. Bucureşti,

Editura Nemira, 1997, p. 320
93(498)/S38

DICŢIONAR enciclopedic. Vol. 3 : H - K. Bucureşti, Editura

Enciclopedică, 1999, p. 244.
03/D39

PREDESCU, Lucian. Enciclopedia României : Cugetarea :

material românesc : oameni şi înfăptuiri. Ediţie anostetică.
Bucureşti, Editura Saeculum I. O. Bucureşti, Editura Vestala,
1999, p. 437- 441.
91(498)/P90

32
 II.1.3. Dicţionare

POPESCU TEIUŞANU, Ilie. Pedagogi şi oameni de şcoală din

România : mic dicţionar. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1975, p. 80-81.
801.32/P

SCRIITORI români : mic dicţionar. Bucureşti, Editura Ştiintifică şi

Enciclopedică, 1978,p. 270-275.
801.32/S38

DICŢIONAR de literatură română : scriitori, reviste, curente.

Coordonator Dim. Păcurariu. Bucureşti, Editura Univers, 1979, p.
201-204.
801.32/D39

LITERATURA română. Dicţionar cronologic. Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979, p. 177, 238, 247, ..., 399,
408-409.
859.0.09/D39

ŞĂINEANU, Lazăr. Dicţionar universal al limbii române. Chişinău,

Editura Litera, 1998, p.1222.
801.32/Ş

DICŢIONAR antologic de istorici, critici literari, eseişti, oameni de

cultură, publicaţii literare : pentru gimnaziu, liceu, capacitate,
bacalaureat şi admitere în facultăţi. Bucureşti, Editura Niculescu,
1998, p. 117-121.
801-32/D39

33
DICŢIONARUL esenţial al scriitorilor români. Coordonatori :
Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu. Bucureşti, Editura
Albatros, 2000, p. 401-407.
801.32/D39

II.1.4. Istorii literare. Tratate

FILE de istorie literară : Evocări. Bucureşti, Editura Albatros,

1972, P. 163-170
859.0.09/F50
LOVINESCU, Eugen. Istoria literaturii române contemporane :
Scrieri. Vol. 4. Bucureşti, Editura Minerva, 1973, p. 161-175.
859.0.09/L81

PIRU, Alexandru. Istoria literaturii române de la început până azi.

Bucureşti, Editura Univers, 1981, p. 225-227.
859.0.09/P67

CĂLINESCU, George. Istoria literaturii române : De la origini

până în prezent. Bucureşti, Editura Minerva, 1982, p. 615-618,
949.
859.0.09/C14
LITERATURA română : crestomaţie de critică şi istorie literară.
Coordonatori : Titus Moraru şi Călin Manilici. Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1983, p. 216-220.
859.0.09/L66
ISTORIA literaturii române în evocări. Bucureşti, Editura
Saeculum I. O., 2001, p-187-195.
859.0.09/I-87
34
 II.2. Monografii

LUI Nicolae Iorga - Omagiu -1871 - 5/18 iunie - 1921. Craiova,

Editura Ramuri, 1921, 352 p.
930(498)/I-72

THEODORESCU, Barbu. Nicolae Iorga. Bucureşti, 1932, 72 p.

930(498)/I-72T

THEODORESCU, Barbu. Contribuţiuni la cunoaşterea strămoşilor

lui Nicolae Iorga. Bucureşti, 1947, 88 p.
93(498)/I-72T

STOIAN, Mihai. Moartea unui savant : Nicolae Iorga. Bucureşti,

Editura Eminescu, 1976, 248 p.
930(498)I-72S

ZAMFIRESCU, Dan. Nicolae Iorga. Etape către o monografie.

Bucureşti, Editura Eminescu, 1981, 188 p.
930(498)I-72Z

NICOLAE Iorga şi marea răscoală ţărănească din 1907 : Mărturii

documentare. Volum întocmit şi îngrijit, studiu introductiv şi note
de Nicolae Lin. Iaşi, Editura Junimea, 1984, 320 p.
93(498)/I-72

DRAGOŞ, Nicolae. Drumeţ în calea lupilor. Bucureşti, Editura

Eminescu, 1987, 478 p.
93(498)/I-72D
ŞEICARU, Pamfil. Nicolae Iorga. Bucureşti, Editura Clio, 1990,
144 p.
859.0.09/I-72Ş
35
ŢURLEA, Petre. Nicolae Iorga în viaţa politică a României.
Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1991, 403 p.
93(498)I-72T

NAGY - TALAVERA, Nicholas. Nicolae Iorga - o biografie.

Traducere de Mihai Eugen Avădanei, cuvânt înainte de Kurt W.
Treptow. Iaşi, Institutul European, 1999, 480 p.
93(498)I-72N

ŞEICARU, Pamfil. Nicolae Iorga. Bucureşti, Editura Profile

Publishing, 2001, 180 p.
859.0.09/I-72Ş

RÂPEANU, Valeriu. Nicolae Iorga 1940 - 1947. Vol. 1 : Preludiu

tragic. Asasinarea morală, 1941, 1942, 1943. Bucureşti, Editura
100 + 1 Gramar, 2001, 272 p.
93(498)I-72R

II.3. Studii, eseuri, scrisori

NICOLAE Iorga [ interpretat de N. Balotă, M. Berya, G.

Călinescu, ...]. Antologie, prefaţă, tabel cronologic şi bibliografie de
Florin Mihăilescu. Bucureşti, Editura Eminescu, 1979, 400 p.
930(498)I-72

MOISIL, Gr. C. Centenar Nicolae Iorga. În vol. Ştiinţă şi umanism.

Iaşi, Editura Junimea, 1979, p. 117-118
008/M

36
VASILE Pârvan. Răspunsul la discursul de recepţiune al d-lui
Vasile Pârvan. Bucureşti, Editura Eminescu, 1984, p. 36-42.
930(498)P37

RÂPEANU, Valeriu. Scriitori dintre cele două războaie mondiale :

de la N. Iorga... la Liviu Rebreanu, Mihail Sorbul... Tudor
Teodorescu-Branişte. Epilog eminescian. Bucureşti, Editura Cartea
Românească, 1986, 292 p.
859.0.09/R25

RÂPEANU, Valeriu. Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu.

Bucureşti, Editura Arta Grafică, 1993, 248 p.
859.0.09/R25

SCRISORI către Nicolae Iorga. Vol. 2, 3, 5. Bucureşti, Editura

Minerva. Vol. 2 : 1902-1912. Ediţie îngrijită de Barbu
Theodorescu, 1979, 648 p. ; Vol. 3 : 1913 - 1914. Ediţie îngrijită
de Petre Ţurlea, studiu introductiv de Andrei Pippidi, 1988, 402
p. Vol. 5 : 1916 - 1918. Ediţie îngrijită de Petre Ţurlea, 1996,
290 p.
859.0-6/I-72

RÂPEANU, Valeriu. Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu :

Polemici, controverse, elogii. Bucureşti, Editura Lider, [199_],
336 p.
859.0.09/R25

POP, Adrian. O fenomenologie a gândirii istorice româneşti :

Teoria şi filosofia istoriei de la Haşdeu şi Xenopol la Iorga şi Blaga.
Bucureşti, Editura All Educational, 1999, 350 p.
930/P78

37
COJA, Ion. Marele manipulator şi asasinarea lui Culianu,
Ceauşescu, Iorga. Bucureşti, Editura Miracol, 1999, 344 p.
93(498)C94

II.4. Referinţe la om şi la operă în diferite

volume

METEŞ, Ştefan.Activitatea istorică a lui Nicolae Iorga. Bucureşti,

Editura Pavel Suru, 1921, 416 p.
930(498)I-72M

MICU, Dumitru. Literatura română la începutul secolului al XX-lea

: 1900-1916 : publicaţii, grupări, curente. Buccureşti, Editura
pentru literatură, 1964, p. 39-87.
859.0.09/M66

DUMITRESCU-BUŞULENGA, Zoe. Nicolae Iorga. O mare

conştiinţă a vremii. În vol. Itinerarii prin cultură. Bucureşti, Editura
Eminescu, 1982, p. 90-100.
008/D91

GEORGESCU, Titu. Nicolae Iorga împotriva hitlerismului.

Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966, 152 p.
93(498)I-72G

NEGOIŢESCU, Ion. Despre stilul istoricului Iorga. În vol. Scriitori

moderni. Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966, p. 233-243.
859.0.09/N39

38
LEON, Aurel. Nicolae Iorga. În vol. Umbre. Iaşi, Editura Junimea,
1970, p. 64-73.
859.0.09/L46

ORNEA, Zigu. Sămănătorismul. Bucureşti, Editura Minerva, 1970,

398 p.
859.0.09/O-79

DIN presa literară românească (1900-1918). Bucureşti, Editura

Albatros, 1970, p. 118-122, 232-235.
859.0.09/D

POPOVICI, Doru. Omagiu lui Nicolae Iorga. În vol.

Corespondenţe spirituale. Bucureşti, Editura Albatros, 1973,
p. 170-173.
78(100)/P83

TUDOR, Corneliu Vadim. Nicolae Iorga - oratorul. În vol. Istorie şi

civilizaţie. Bucureşti, Editura Eminescu, 1973, p. 17-35.
008(498)/T91

GHIBU, Onisifor. Nicolae Iorga. În vol. Oameni între oameni :

Amintiri. Bucureşti, Editura Eminescu, 1990, p. 207-301.
859.0-94/G47

RÂPEANU, Valeriu. Interpretări şi înţelesuri. Iaşi, Editura

Junimea, 1975, p. 30-59
859.0.09/R25

LOVINESCU, Eugen. Memorii. Bucureşti, Editura Minerva, 1976,

p. 51-61
859.0.09/L81
39
RÂPEANU, Valeriu. Cultură şi istorie. Bucureşti, Editura Militară,
1979, p. 21-136
008(498)/R25

PANAITESCU-PERPESSICIU, Dimitrie. 12 prozatori interbelici.

Bucureşti, Editura Eminescu, 1980, p. 11-53.
859.0.09/P19

RÂPEANU, Valeriu. Cultură şi istorie. Vol. 2 : Nicolae Iorga,

Gheorghe I. Brătianu. Bucureşti, Editura Cartea Românească,
1981, p. 5-121
008(498)/R25

PĂCURARIU, Dim. Un istoric literar tradiţionalist : Nicolae Iorga.

În vol. Scriitori şi direcţii literare. Bucureşti, Editura Albatros,
1981, p. 158-168.
859.0.09/P11

DUMITRESCU-BUŞULENGA, Zoe. Nicolae Iorga şi lupta pentru

impunerea valorilor muzicale româneşti. În vol. Muzica şi literatura
: Vol. 1 : Scriitori români. Bucureşti, Editura Cartea Românească,
1986, p. 275-290.
82.09/D91

PANAITESCU-PERPESSICIUS, Dimitrie. Scriitori români. Vol.

3. Bucureşti, Editura Minerva, 1989, p. 200-248.
859.0.09/P19

RÂPEANU, Valeriu. Cultură şi istorie. Vol. 3 : N. Iorga, I. G.

Duca. Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989, p. 5-108.
008/R25

40
GHIBU, Onisifor. Nicolae Iorga. În vol. Oameni între oameni -
Amintiri. Bucureşti, Editura Eminescu, 1990, p. 207-301.
859.0.09/G47

DIAMANDI, Sterie. Galeria oamenilor politici. Editura Gesa,

1991, p. 158-181.
93(498)/D37

VIANU, Tudor. Arta prozatorilor români. Bucureşti, Editura Lider,

1996, p. 155-169.
859.0.09/V54

ŢUŢEA, Petre. Nicolae Iorga între dictatura regală şi dictatura

legionară. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, 402 p.
93(498)/I-72Ţ

DUMITRESCU-BUŞULENGA, Zoe. Nicolae Iorga - O mare

conştiiţă a vremii. Nicolae Iorga şi literatura universală. În vol.
Portrete. Bucureşti, Editura Elion, 2002, p. 28-50.
859.0.09/D91

41
 PERSONALITĂŢI ALE CULTURII
ROMÂNEŞTI ŞI UNIVERSALE DESPRE
NICOLAE IORGA

“... Scrisul d-lui Iorga era menit pentru sufletul românesc de

pretutindenea. Nu voi greşi de voi spune, că prin scrisul d-lui Iorga se
deştepta mai întâi mândria noastră naţională...”
Ion Agârbiceanu

„... Toată viaţa, profesorul Nicolae Iorga a fost o conştiinţă

care a luminat şi a propovăduit cel mai înalt ideal : dragostea de
ţară, de popor, de umanitate. Natura l-a înzestrat cu excepţionale
calităţi intelectuale şi cu o neobişnuită putere de muncă. Aşa s-a
impus în România şi în lume ca savant în domeniul istoriei, ca un
multilateral şi neobosit creator de cultură, ca scriitor remarcabil,
orator fără rival, însufleţitor al poporului în momente de grea
cumpănă, ziarist uluitor de prolific, dascăl de neuitat, care a
ridicat meşteşugul comunicării prin cuvânt pe culmile sublime
ale artei. La Iorga totul a fost precoce şi excepţional...”
Dumitru Almaş

„...Era elocvenţa care antrenează masele, suflul puternic care

nu cunoaşte stavilă, elanul neinfrânat care te duce la baricadă.”
Dimitrie Anghel

„... Universalismul istoric al lui Iorga nu este abstract, nu

neglijează forţele etnice şi lingvistice, nu fac abstracţie de existenţa
naţiunilor şi afirmă datoria popoarelor de a se înţelege...”
Bertoni
42
 „... Iorga a fost cel care a intrat în pădure, a doborât copacii
şi, graţie energiei sale fără margini, a arat pământul şi l-a
însămânţat pentru ca alţii să poată culege roadele...”
Gheorghe Brătianu

"... Trăsăturile caracteristice izbitoare ale profesorului Iorga

sunt amploarea spiritului său, universalitatea cunoştinţelor sale..."
Paul Delacroix

„... Privit din depărtare se arată ca o uzină, ca un oraş în

febră, ca o cultură în ascensiune, ca o civilizaţie. O civilizaţie : iată
cine e Iorga. Fără a te apropia de el nu poţi explica altfel opera.
Pentru că nu un om, nu zece ; nu o bibliotecă, nu zece ar fi fost în
stare să clădească ceea ce a clădit Iorga. Nu adânceşte un gând, un
fapt, o înlănţuire de gânduri şi de fapte. El le simte. Le reconstituie
îndrăzneţ. Şi le trece, deci, prin jarul personalităţii sale...”
Mircea Eliade

„... Când pânza de cuvinte începea să devină din nou

monotonă, la intervale prevăzute, plesnea anecdota sau spiritul. Ah,
spiritul d-lui Iorga. Era expresia cea mai delicioasă a unei
ingenuităţi incurabile. Se vedeau mai întâi doi ochi luminoşi ce se
dilatau fulgurând ; apoi un râs copilăros izbucnea în cascade
irezistibile...după câteva minute venea abia şi vorba de spirit... avea
într-însa o putere de comunicativitate şi o candoare atât de francă
încât erai cucerit...”
Eugen Lovinescu

„... Cum preocuparea pentru istorie este esenţială

spiritualităţii lui Nicolae Iorga, lucrările sale de ordin literar
apărând ca fericite derivaţii ale acestei fundamentale înclinări,
detectarea valorilor estetice ale creaţiei lui începe mai întâi chiar în
43
zona operei istorice, unde ele se oferă în stare brută, descifrând deci
stilul scriitorului Iorga în paginile istoricului, izbuteşti poate să te
apropii mai lesne de artist, adică de un spirit care ia contact cu
lumea pe cale estetică.(...). Dacă istoricul este atras de misterioasa
divinitate a materialului ce i se oferă, el supune, artistic, acest
material, prin unitatea viziunii sale. În unitatea lor, românii îi apar
astfel ca moştenitori ai civilizaţiei geometrice tracice, ca alcătuitori
ai unei forme politice prin care ar fi putut rămâne, alături de gali,
element de filtrare a migraţiilor barbare, de n-ar fost distrusă de
Traian...”
Ion Negoiţescu

„... Un far din familia "farurilor" cântate de Baudelaire,

unul din acele genii ale umanităţii câte s-au aprins pe nemărginitul
ocean al veacurilor, menite să spintece întunericul şi să întreţină
lumina, după care toţi alergăm, din chiar intermitenţa vibrărilor
ei.Unul din aceşti oameni, pe care, mai mult decât pe oricare altul,
ni-i alegem de călăuză, nu pentru că am fi întru totul de părerea lor,
dar pentru că, asemeni unui oracol neadormit, stând de strajă la
porţile cetăţii, orice ar spune, fie că subscriem sau nu, e un ferment ce
dospeşte aluatul gândurilor noastre şi-l creşte...”
Perpessicius

„Vă prezint un bărbat în multe învăţat şi a multe scriitor, pe

care, dacă aş voi să-l numesc Titu Liviu al Daciei sale
Transdanubiene, ar fi să ascund ceea ce ar trebui rostit mai înainte
de toate, anume : că el a scris opere istorice în patru limbi, că a mers
până la izvoarele cele mai ascunse, că a prefăcut în piese de teatru
povestiri istorice şi şi-a împletit numele său cu însăşi istoria... căci nu
a descris numai faptele românilor, nu a publicat numai monumentele
şi a străbătut cu o curiozitate ca a lui Pliniu arta, sălaşurile şi
mânăstirile lor, el urmând analele turceşti, pe o întindere de cinci
44
secole, în tot atâtea tomuri le-a înfăţişat, precum a cercetat şi
obiceiurile şi aşezămintele tuturor neamurilor din părţile de miazăzi
şi soare-răsare ale Europei. Căci nimeni nu se bucură în atare
privinţă de o mai mare şi mai răspândită faimă...”
Poynter

„... El este întâiul care întruneşte în sine toate condiţiile

necesare pentru un istoric literar român : cunoştinţe temeinice, putere
de muncă, pricepere profundă istorică însemnată, cu un gust fin
artistic, cultură universală, iubire pentru subiect şi talent deosebit în
a caracteriza epoci şi personalităţi, în a reconstrui imagini din trecut
şi a le evoca într-o formă caldă şi poetică... opera lui Iorga... va
rămâne temelia oricarei cercetări literare viitoare...”
Sextil Puşcariu

„... Nicolae Iorga a întrupat puterea de muncă întelectuală a

neamului nostru în gradul cel mai înalt... Râvna lui adâncă de a
cunoaşte şi de a împărtăşi şi altora cunoştinţele sale l-a făcut
cercetător în cele mai variate ramuri de cultură... Creator în scris şi
în cuvânt, de o fecunditate fără seamăn... În cuvântul lui se
traduceau pentru toată lumea isteţimea şi originalitatea geniului
românesc... O figură de legendă, încă din timpul vieţii, şi care va
câştiga în grandoare cu cât timpul va trece...”
C. Rădulescu-Motru

„E de neconceput, citindu-i bibliografia, să crezi că a mâncat,

a dormit, a întemeiat o familie, a alcătuit un "minsteriu", a ţinut
jurnale şi a predat cursuri, n-a lipsit de la nici o şedinţă
parlamentară ori academică, de la nici o comemorare, de la nici o
împărţire de premii, că a fost prezent "supt trei regi" în toate
domeniile de activitate şi gândire, nu s-a dat în lături de a ţine vreun
discurs ori a publica o broşură,că a străbătut lumea şi a uimit
45
universităţile, şi că se mai întâmpla să trântească şi câte o glumă, cu
sau fără perdea”.
Nicolae Steinhardt

„Dacă atmosfera morală în care pluteşte oricare din paginile

lui Bălcescu este "cucernicia", aceea a scrierilor lui Nicolae Iorga
este "lupta". Nu este rând desprins din opera acestuia, nu există o
expresie a unei păreri sau a unei impresii oricât de particulare, care
să nu fie apărată sau câştigată împotriva cuiva... Iorga este un
polemist... Prin această particularitate, întregul scris al lui Nicolae
Iorga trăieşte în atmosfera unui vibrant dramatism... Portretul
omului fizic şi moral alcătuieşte unul din sectoarele cele mai
glorioase ale artei scriitoriceşti a lui Nicolae Iorga...”
Tudor Vianu

„...Opera ştiinţifică a lui Nicolae Iorga este una din cele mai
adânci, mai consecvente şi mai sincere încercări ale genului uman de
a străbate pe calea ştiinţei la adevăr şi de a pune acest adevăr în
slujba vieţii şi a oamenilor de pretutindeni. Pentru Nicolae Iorga
orice ştiinţă şi cu atât mai mult istoria, ca ştiinţă umanistă prin
excelenţă, nu-şi are sensul în ea însăşi, ci în viaţa pe care, la rându-i,
o serveşte...”
Dan Zamfirescu

46
Casa Memoriala “Nicolae Iorga”, Botoşani

Casa Memorială din Vălenii de Munte

47
 părinţii lui Nicolae Iorga

Catinca Iorga (1905) Nicolae Iorga, portret

Nicolae Iorga cu fratele său, George (1884)

48
 La Oxford, cu prilejul decernării titlului de
Doctor Honoris Causa, 1930 (colecţia familiei)

49
50
Nicolae Iorga – portret (colecţia familiei)

51
 CUPRINS

Argument / 3
Nicolae Iorga / 5
Nicolae Iorga – cronologie / 7
Nicolae Iorga – bibliografie selectivă / 12
I. Opera / 12
I.1. Ediţii de opere / 12
I.2. Opere separate / 14
I.3. Conferinţe / 28
I.4. Materiale AV / 30

II. Receptarea critică / 31

II.1. Lucrări cu caracter general / 31
II.1.1. Bibliografii. Cataloage / 31
II.1.2. Enciclopedii / 32
II.1.3. Dicţionare / 33
II.1.4. Istorii literare. Tratate / 34
II.2. Monografii / 35
II.3. Studii, eseuri, scrisori / 36
II.4. Referinţe la om şi la operă în diferite
volume / 38

Personalităţi ale culturii româneşti şi universale despre

Nicolae Iorga / 42

52