TEORETICA SI PRACTICA

fii

DE

DIM1TRIE ALEXANDRESCO
DECANUL FACULTĂŢEI JURIDICE D I N IAŞI

„Tous les jours on mcnrt, tous

les jours on succede".
(Si/neon, Discours au Corps légis-
latìf. Séance du 19 Atrril 1803).

T O M U L ill, P A R T E A il
( S u c c e s i u n i l e ab intestat)

— Art. 644-799

BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE S O C E C & Co. SOCIETATE ANONIMĂ

•1912
 D. A L E X A N D R E S CO

D R E P T U L CIVIL ROMÂN
IN COMPARAŢIUNE CU LEGILE VECHI

ŞI cu

P R I N C I P A L E L E . L E G I S L A T I V I STRĂINE

TOMUL III, PARTEA II

Moşt. ab intestat
(Art. 644—799).

«113
 „II diritto di successione è il piu importante dei diritti
che derivano dal diritto fondamentale di proprietà, e può
essere studiato sotto diversi punti di vista che interessano
la vita dei popoli e delle famiglie, e il regime economico e
politico delle società costituite".

(Pasquale Fiore, Diritto internazionale privato,

p. 495, ed. a 2-a, Firenze, 1874).

„ J e m'étonne q u e Ies publicistes anciens et modernes

n'aient p a s a t t r i b u é a u x lois ^sur les successions u n e plus
grande influence s u r la marche des affaires humaines. Oes
lois appartiennent, il est vrai, à l'ordre civil; mais elles de-
vraient ètre placées en tète de toutes les institutions po-
litiques, car elles influent ineroyablement s u r l'état social
des peuples dont les lois politiques ne sont q u e l'expression.
Elles saisissent en quelque sorte les generations a v a n t leur
naissance".
(De Toqueville, La democraţie en
Amérique, p. 76 urm.).
 EXPLICAŢIUNEA
TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ

DREPTDLDI CIVIL ROMÂN DE

DIMITRIE ALEXANDRESCO
DECANUL FACULTATE! JURIDICE D I N IAŞI

„Tous Ies jours on meurt, tous

Ies jours on succède".
(Siméon, Discours au Corps légis-
tetif, Séance du 19 Avril 1803).

T O M U L III, P A R T E A II
(/Moştenirile ab infestat)

— Art. 6 4 4 — 7 9 9

BCU C l u j - N a p o c â

RBCFG20120063S _ _ .
BUCUREŞTI
ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co. SOCIETATE ANONIMĂ

1912
 183938

©lo. ii29

Toate exemplarele acestui volum vor fi numerotate

şi semnate de autor ( m â n u p r o p r i a ) .
Orice exemplar, pus în vânzare, care nu va întruni
aceste condiţii, va fi considerat ca contrafăcut şi va fi
urmărit ca atare.
 CARTEA III

Codul civil se ocupa în cartea I-a despre persoane, în Diviziunea

c l T l 1
cartea a I l - a despre drepturile ce persoanele pot să aibă °' '
a s u p r a bunurilor, iar în cartea a I l I - a (cea din urmă), despre
diferitele moduri prin care se dobândeşte şi se transmite pro­
prietatea.
Gât pentru materia acţiunilor, care face obiectul titlului Pr. civilă.
V I al cărţei I V din Institutele lui J u s t i n i a n , ea face parte,
în dreptul actual, din procedura civilă.
Codul Calimach se împarte şi el în trei p ă r ţ i : partea c. Caiimach.
I - a se ocupă despre dritul persoanelor ; partea Il-a despre
driturile realniee, iar partea a I l I - a despre înmărginirile ce
privesc către dritul persoanelor, d i m p r e u n ă şi al lucru­
rilor.
Codul Caragea are şease părţi. P a r t e a I-a este intitu- c. Caragea.
lată : pentru obraze (persoane) ; partea a I l - a : pentru lu­
cruri ; partea a I l I - a : pentru tocmeli deobşte; partea a I V - a :
pentru d a r u r i ; partea a V - a : pentru vini, iar partea a Vl-a
şi u l t i m a : pentru ale judecăţilor.

Despre diferitele moduri prin cari se dobândeşte

proprietatea (*).
- ;Dispoziţiuni generale.

A dobândi însemnează a deveni proprietar sau stăpân sensul cur.

d o b a n d i r e
(dominus). Corelativul cuvântului dobândire este deci în- -
străinare.

(' ) Această r u b r i c ă este inexactă, d u p ă cum observă toţi autorii, Inexact, ru­
de oarece cartea a I l I - a a codului civil cuprinde toate r a p o r t u - bricei.

«113 1
 2 C. C. CARTEA III. — DOBÂND. PROPRIETĂŢEI. — DISP. GENERALE.

înstrăinare. A înstrăina însemnează a face p e altul p r o p r i e t a r : rem

suam alienam facere.
Moduri de a Modurile de a d o b â n d i p r o p r i e t a t e a pot fi î m p ă r ţ i t e :
dobândi ori­
ginare şi de­ 1° în originare şi derivate; 2 în m o d u r i de a d o b â n d i cu
rivate. titlu oneros s a u cu titlu gratuit; şi 3° în m o d u r i de a do­
b â n d i cu titlu universal ssm cu titlu particular ori singular.
Moduri de Modurile de d o b â n d i r e s u n t originare, când se d o b â n ­
dobândire ori­
ginare. deşte proprietatea u n u i l u c r u care n ' a fost a n i m ă n u i ; ele
s u n t derivate, când proprietatea se transmite dela o persoană
1
la a l t a ( ). Astfel, o c u p a ţ i u n e a este u n mod de d o b â n d i r e
o r i g i n a r (acquisitio originaria), p e c â n d vânzarea, moştenirea,
dăruirea, etc. s u n t m o d u r i de d o b â n d i r e derivate (acquisitio
2
derivativa) ( ).

rile ce pot să existe între persoane şi b u n u r i . Anschiitz care,

precum ştim, a publicat la 1853 a 5-a ediţie a operei lui
Zacharise (Randbuch des franzòsischen Civilrechts) (*), o b -
servă (I, § 7, p . 16, nota 2, in fine), că s'ar părea că legiui­
torul a g r ă m ă d i t în cartea a I l I - a tot ce n ' a încăput în cartea
I şi a I I - a . „Fast scheint es, als ob in das dritte Buch alles
aufgenommen wurde, was in das erste und zweite nicht
passte".
Rubrica C. R u b r i c a codului italian este mult m a i exactă. E a a r e u r ­
italian. mătoarea c u p r i n d e r e : Despre modurile de dobândire şi de
transmitere ale proprietăţei, şi despre celelalte drepturi asu­
pra lucrurilor (Dei modi di acquistare e di transmettere la
proprietà e gli altri diritti sulle cose). Cartea I I I a codului
ciril ar puteà încă fi i n t i t u l a t ă : Despre modurile prin care
se poate deveni proprietar sau creditor.
C. Calimach. (') „Câştigăm stăpânirea n u n u m a i a driturilor, ci şi a trupeşte-
Art. 414. lor lucruri, zice a r t . 4 1 4 din codul Calimach (314 C. aus­
triac), sau nemijlocit, adecă când l u ă m î n t r ' a noastră stăpâ­
nire l u c r u r i sau d r i t u r i ce n u au niciun stăpân, ori mijlocit,
adecă când ne însuşim vreun drit sau vreun lucru, ce se cu­
u
vine a l t u i a . C p r . Unger, System des òsterreichischen all-
gemeinen Privatrechts, I I , § 72, p . 5, nota 9 (Leipzig, 1868).
2
( ) I n t r e modurile originare de a dobândi proprietatea, figurează
şi producţiunea p r i n munca. I n adevăr, omul, dezvoltându-şi
activitatea sa, produce şi produsul acestei munci este al său.

(*) O alta ediţie a operei jurisconsultului german a apărut în 4 volume, în

anii 1894—1895, la Freiburg, prefăcută (bearbeitete) şi adnotată de Cari
Crome, actualmente profesor la Universitatea din Berlin (înainte la Bonn
şi Marburg). Această din urmă ediţie a fost şi ea, la rândul ei, tradusă
şi adnotată în limba italiană de către Ludovico Barassi, profesor la Uni­
versitatea din Geneva (Milano, 1907—1909).
.MODURILE DE A DOBÀNDÌ PROPRIETATEA. — DISP. GENERALE. 3

Modul de d o b â n d i r e este cu titlu oneros atunci când, în Titlu oneros

Ş1 t l gra
schimbul lucrului primit, s e d ă o valoare oarecare; el este cu ^ " t

titlu gratuit, când se primeşte u n lucru fără a se d a nimic

1
în schimb ( ). Astfel, v â n z a r e a este un mod de d o b â n d i r e cu
titlu oneros, iar d o n a ţ i u n e a , testamentul şi succesiunea a b
intestat sunt m o d u r i de d o b â n d i r e cu titlu g r a t u i t .
M o d u l de d o b â n d i r e şi de s t r ă m u t a r e al proprietăţei Titlu unger­
s a l t ltlu
este cu titlu universal când se dobândeşte o universalitate ? ,
, o i particular.
de b u n u r i ( ) , iar n u n u m a i un l u c r u d e t e r m i n a t ; el este,
din contra, cu titlu particular sau singular, când se d o ­
bândeşte u n u l sau mai m u l t e l u c r u r i determinate. Astfel,
moştenirea a b intestat este u n mod de d o b â n d i r e cu titlu
universal, iar legatul singular, u n mod de d o b â n d i r e cu titlu
particular.
De aici derivă proprietatea literară, artistică, industrială şi co- Proprietatea
l l r in
mercială şi, ca rezultat definitiv, capitalul, care nu este decât ^ " - ' ~ f l 1
U s t n a a e t e
produsul muncei şi al economiei. Acesta este izvorul cel m a i > -
rodnic al proprietăţei. Vezi V a q u e t t e et M a r i n , Comment, des
successions, 4, p . 8 şi 9 (ed. din 1883).
(') I a t ă deosebirile principale î n t r e actele cu titlu oneros şi aceleDeoseb. între
a
cu titlu g r a t u i t : 1° vânzarea, schimbul, etc. fiind contracte ctele eu titlu
1 l e
consensuale, pot fi dovedite prin acte autentice sau s u b s e m - ^ ' j ^ * ^
n a t u r ă p r i v a t ă ; prin mărturisire, j u r ă m â n t şi chiar p r i n m a r - tuit.
tori şi prezumpţii, în cazurile în cari această dovadă este ad­
misă de lege; pe când donaţiunea, ipoteca, etc. n u pot din
contra fi dovedite decât prin acte redactate în forma auten­
tică, fiindcă aceste contracte sunt solemne. T o t astfel, testa­
mentul nu poate fi dovedit decât p r i n t r ' u n act scris, testa­
mentele verbale sau nuncupative, permise a l t ă dată, ne mai
fiind admise astăzi. Testamentul este deci u n act solemn; 2° do-
naţinnile pot fi făcute între soţi (art. 937), pe când vânzările
sunt, în principiu, oprite între ei (art. 1307); 3° o persoană poate
să dispue de toată averea sa prin acte cu titlu oneros, fiindcă
echivalentul înstrăinărei intră în patrimoniul ei, pe când omul
n u poate dispune cu titlu g r a t u i t decât î n t r ' o limită oarecare,
când a r e moştenitori rezervatari ( a r t . 841 urm.), etc. C p r .
Mourlon, I I , 3.
2
( ) S i n g u r u l mijloc de a dobândi cu titlu universal este moşte- Moştenirea,
nirea. Vezi Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile ita­
liano, V I , p . 2 (ed. a 3-a); Surville, Elements d'un cours de
droit civil, I I I , 2, p . 2 . Moştenirea era u n mod de dobân­
dire a proprietăţei şi la E o m a n i (Instit. Gaius, I I , § 97 u r m . şi
Instit. Justinian, Per quas personas nobis adquiritur, I I , 9, § 6).
Vezi Pacifici-Mazzoni, op. cit., V I , p . 2 şi 3, nota 7.
 4 COD. CIV. — CARTEA III. — DOBÂND. PROPRIETĂŢEI. — ART. 644—646.

Piata dato- E x i s t ă o deosebire i m p o r t a n t ă între aceste d o u ă moduri

r u l o r
' de d o b â n d i r e , cftci pe când achizitorul cu titlu universal
plăteşte datoriile aceluia c ă r u i a el succede (art. 6 5 5 , 8 9 3 ,
8 9 6 ) , achizitorul cu titlu p a r t i c u l a r nu plăteşte, din contra,
aceste datorii (art. 9 0 9 ) , afară de efectul acţiunei ipotecare
rezultând din ipotecă, în p r i v i n ţ a b u n u r i l o r cari fac obiectul
achiziţiei (').

Enumerarea modurilor de a dobândi proprietatea.

Art. 644. — P r o p r i e t a t e a b u n u r i l o r se dobândeşte şi se t r a n s ­

2
m i t e : prin succesiune, prin legate, prin convenţiune( ) şi prin tra-
3
diţiune ( ). ( A r t . 4 8 0 , 6 4 5 , 650 u r m . , 684, 800 urm., 9 4 2 u r m . C.
civ. A r t . 711 C. fr.).
Art. 645. — P r o p r i e t a t e a se m a i dobândeşte prin accesiune
sau incorporaţiune, prin prescripţiune, prin lege şi prin ocupaţiune.
(Art. 123, 2 8 5 , 338, 477, 482 u r m . , 502, 680, 1837 u r m . , 1909 0.
civ. A r t . 712 C. fr.(*).
Art. 646. — B u n u r i l e fără stăpân sunt ale Statului. ( A r t . 4 7 7 ,
5
647, 650, 680 C. cir. A r t 713 C. f r . ) ( ) .

(') Opr. T h i r y , I I , 2, in fine, p . 7; Surville, Elements d'un cours

de droit civil francais, I I I , 2, p . 2 (ed. din 1904), etc.
2
Deoseb. de re­ ( ) Textul nostru este m a i bine redactat decât acel francez, căci
dacţie de el prevede că proprietatea se s t r ă m u t ă prin convenţie, iar nu
C.fr. prin efectul obligaţiilor, după cum în mod inexact se exprimă
textul francez. Redactorii codului nostru au ţinut deci, în
această privinţă, samă de criticele autorilor francezi. Cpr.
Marcadé, I I I , 4 ; Mourlon, I I , 8 ; Demante et Colmet de S a n -
terre, I I I , 5 bis I I I . Vezi şi Planiol, I, 2590 (ed. a 6-a).
A r t . 710 din codul italian, zice, de asemenea, că proprietatea
se dobândeşte şi se s t r ă m u t ă prin efectul convenţiunilor (per
ejjfeto di convenzioni).
3
Tradiţia. ( ) Cuvântul tradiţiune este adaos de legiuitorul nostru, el nefi­
g u r â n d nici în textul corespunzător francez, nici în acel ita­
lian, şi L a u r e n t zice că tradiţia n u m a i este astăzi un mod
de s t r ă m u t a r e al proprietăţei. Vezi Avant-projet de revision du
C. civil, I I I , p . 216. Vezi însă infra, p . 8.
4
( ) C p r . Pothier, Tr. du droit de domaine de proprietà, I X , 2 5 3 ,
260, 276, etc.
6
( ) C p r . L . 1, Cod, De bonis vacantibus et de incorporatane,
10, 10. Aceste b u n u r i fac parte din domeniul privat al S t a ­
tului. Şi moştenirile lepădate pro derelicto, pe cari codul C a -
limach le numeşte părăsite ( a r t . 510), a p a r ţ i n tot S t a t u l u i
(art. 477). Cpr. L a u r e n t , V I I I , 4 6 0 . — D u p ă dreptul r o m a n ,
 MODURILE DE A DOBÂNDI PROPRIETATEA. — ART. 644—646. 5

Modurile de dobândire ale proprietăţei sunt u r m ă - Enumerarea

toarele: 1° moştenirea a b intestat (art. 6 5 9 u r m . ) ; 2° dona- Tbtidire ale
ţiunile între vii şi testamentele (art. 8 0 0 u r m . ) ; 3° conven- proprietăţei.
ţiunile (art. 9 4 2 u r m . ) ; 4° tradiţia, însă numai în unele ca­
zuri (vezi infra, p. 8 ) ; 5° accesiunea sau incorporaţiunea (art.
4 8 2 u r m . ) ; 6° prescripţia sau uzucapiunea (art. 1 8 3 7 u r m . ) ;
7° legea (art. 1 2 3 , 2 8 5 , 3 3 8 , 4 8 5 , 5 0 2 , etc.); 8° şi în fine,
ocupaţiunea (art. 6 4 5 , 6 4 7 — 6 4 9 ) .
Perceperea fructelor de către un posesor de b u n ă ere- Perceperea
d i n ţ a s t r ă m u t ă şi ea proprietatea acestor fructe (art. 485), fructelor.
485.
Art.

însă aceasta nu este un mod special de achiziţie, de vreme

1
ce el derivă din lege( ).
Moştenirea a b intestat este un mod derivat de a do- Moştenirea,
bandì proprietatea, căci toate bunurile şi datoriile defunc­
2
tului sunt transmise de drept moştenitorilor săi a die mortisi ).
S'a decis de tribunalul Ilfov că, deşi moştenirea a b in- Titlu pro he-
testat este e n u m ă r a t ă de lege printre diferitele moduri de a rsa? ° r e d e
v e
t r

dobândi proprietatea (art. 644), totuşi ea nu poate fi con­

siderată ca un j u s t titlu (justa causa) în sensul art. 1 8 9 5
C. civil, spre a conduce pe moştenitor la dobândirea p r o ­
prietăţei prin uzucapiunea de 10 sau 20 de ani, pentrucă
moştenitorul, în calitatea sa de continuator al persoanei de­
functului, continua posesiunea acestui din u r m ă cu acelaş
3
titlu, ea fiind întemeiată pe aceeaş cauză ( ).

lucrurile mişcătoare părăsite de b u n ă voe de către p r o p r i e ­

tarul lor a p a r ţ i n e a u p r i m u l u i ocupant (L. 2, Pr., Dig., Pro
derelicto, 4 1 , 7). Vezi şi L. 3, Pr., Dig., De adquirendo
rerum dominio, 4 1 , 1, unde se zice: „Quod enim nullius est,
id ratione naturali occupanti concediticr". Yezi şi infra, p.
13, ad notam. Cpr. art. 497 urm. C. Calimach (381 u r m . O.
austriac). Yezi şi codul Caragea, partea 11-a, capit. 1, art. 1.
(') Cpr. Demolombe, X I I , 15.
2
( ) Titlul de moştenitor, fiind un titlu tranzlativ de proprietate,
moştenitorul este în drept, întemeindu-se pe această singură
calitate, să revendice dela orice detentor un bun ce făcea
p a r t e din patrimoniul a u t o r u l u i său, şi această acţiune fiind
întemeiată pe un titlu recunoscut de lege ca atare, detentorul
u n u i asemenea bun nu poate invoca în a p ă r a r e a sa simplul
fapt al posesiune!, şi să ceară ca moştenitorul să dovedească
dreptul de proprietate al autorului său a s u p r a acestui bun.
Cas. rom. Bult. 1901, p . 1337. Yezi şi Bult. S-a I-a,1881, p . 903.
3
( ) T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1904, No. 37, p. 312, sentinţă
 6 COD. CIV. — CARTEA III. — DOBÂND. PROPRIETĂŢEI. — ART. 644—646.

N u putem însă admite acest mod de a vedeà al m a -

jorităţei tribunalului, d u p ă cum nu-1 admite nici colegul
nostru dela Bucureşti, d-1 E m . Antonescu, în critica sa
foarte judicioasă cu care a însoţit această sentinţă a t r i b u ­
nalului. In adevăr, din combinarea art. 1 8 5 8 , 1 8 5 9 (*) şi
1 8 9 7 pare să rezulte, d u p ă cum a decis de curând (1 Martie
1911) şi Curtea noastră de Casaţie, că moştenitorul înce­
p â n d în persoana sa o posesiune nouă, are în calitatea sa
un j u s t titlu, care, prin posesiunea de 10 sau 2 0 de ani,
să-1 poată conduce la dobândirea prin prescripţie a pro-
prietăţei imobilelor aflate în succesiunea autorului său, chiar
când posesiunea acestui din u r m ă a r fi fost precară sau tole­
rată, sub condiţia insă ca posesiunea moştenitorului să fie
de bună credinţă. I a t ă p e n t r u ce j u r i s p r u d e n ţ a noastră este
u n a n i m ă spre a decide că moştenirea sau, d u p ă c u m se zice
în limba juridică, titlul proherede este un j u s t titlu, care poate
2
conduce pe moştenitor la prescripţie (art. 1 8 9 5 u r m . C. civ.)( ).
3
c Caragea. Aceeaş soluţie era admisă şi sub codul Caragea ( ).

p r o n u n ţ a t ă n u m a i în majoritate, amicul şi colegul nostru, d-1

Iulian Teodorescu, pe atunci j u d e c ă t o r la acel tribunal, fiind
de părere contrară. M a i vezi în acelaş sens o sentinţă m a i
veche tot a t r i b u n . Ilfov, d a t ă sub prezid. d-lui C. Gr. Dissescu
(sentinţă cu drept cuvânt infirmată de Curte), Dreptul din
1881, No. 3 3 , p . 307. T o t acolo este publicată şi decizia Curţei,
care infirmă sentinţa tribunalului, p . 305, 306.
Deoseb. de (*) Este de observat că aceste texte se deosebesc de acele franceze,
redacţie de după cum observă Curtea de casaţie (Bult. 1909, p . 1283),
fr
^' " legiuitorul nostru respectând t r a d i ţ i a veche, consacrată prin
art. 3 al legmirei Munteniei din 8 M a r t i e 1847 asupra măr-
ginirei prescripţiei împresurârei pământurilor şi asupra ade­
văratului înţeles al stăpânirei cu bună sau rea credinţă la
asemenea împresurări. Vezi această legiuire în codul Caragea
(ed. Brăiloiu din 1865), p. 3 9 8 , 399.
2
( ) Vezi • în acest sens, Cas. rom. B u l t . 1909, p. 570 şi p . 1 2 8 3 ;
Dreptul din 1910, No. 3 (eu observ, noastră); Eevista Ju­
risprudenţa din 1911, No. 13, p . 200, 201 şi Dreptul din
1911, No. 5 3 ; Cr. judiciar din acelaş an, N o . 53 (cu observ,
noastră); C.'Bucureşti, Dreptul din 1911, No. 38. Cpr. şi T r i b .
Tutova, Gr. judiciar din 1909, N o . 45 p r e c u m şi observaţia
ce am publicat în Cr. judiciar din 1904, No. 4 9 , p . 410,
4 1 1 . Vezi şi alte decizii mai vechi, citate în tom. I I I , p a r ­
tea 1-a, al Coment, noastre, p . 310, nota 2, etc.
8
( ) Cas. rom. Bult. S-a I-a, 1881, p . 718 şi 8 4 1 . — Contra : Cas.
r o m . Bult. S-a I-a, anul 1881, p . 744.
 MODURILE DE A DOBÀNDÌ PROPRIETATEA. — ART. 644—646.

L a această soluţie n u se opune art. 7 8 6 din codul Art. 644 şi

786
civil, d u p ă care împărţeala este declarativă, iar nu tram- '
lativă de drepturi, căci moştenirea este şi rămâne un titlu
tranzlativ de proprietate (art. 644).
N u ne putem întinde de o c a m d a t ă mai m u l t a s u p r a
acestei chestiuni, pentrucă vom reveni mai pe larg a s u p r a
ei la titlul prescripţiei, u n d e este adevăratul sediu al materiei.
P r o p r i e t a t e a se mai dobândeşte încă. prin donaţiuni Donaţiuni şi
t e s t a m e i , t e
între vii şi testamente, prin legate, d u p ă cum. se e x p r i m ă -
4
art. 6 4 4 ( ).
T e x t u l nostru nu vorbeşte de donaţii, cuprinzându-le Art. s u .
între convenţii, fiindcă donaţiunea este un contract, de oarece
trebue să fie acceptată (art. 8 1 4 ) .
Proprietatea se mai dobândeşte şi se mai s t r ă m u t ă Conyenţii.
prin convenţii sau contracte şi, în asemenea caz, proprietatea
este s t r ă m u t a t ă prin simplul efect al consimţimântului, de
câteori convenţia are de obiect u n lucru determinat în indi­
2
vidualitatea sa, (art. 9 7 1 şi 1295) ( ).
T r a d i ţ i a , despre care textul francez n u vorbeşte, este Tradiţia,
transmiterea voluntară a posesiunei sau detenţiunei u n u i
3
lucru dela o persoană la a l t a ( ) .

(') Testamentul este deci, ca şi moştenirea a b intestat, un j u s t Testament,

titlu tranzlativ de proprietate, şi dreptul de proprietate imo- Netranscri-
biliară este, d u p ă j u r i s p r u d e n t s , opozabil terţiilor, deşi tes­
t a m e n t u l n'a fost transcris. Cas. r o m . Bult. 1906, p. 3 7 ; Cr.
judiciar din 1906, No. 41 (cu observ, noastră). Vezi şi tom.
X al Coment, noastre p . 715, nota 1 şi p. 742.
2
( ) T r e b u e să observăm că, în dreptul roman, ca şi în vechia Deoseb. între
d r a c t u a 1
noastră legislaţie (art. 570, 571 C. Calimach, corespunzători - f ş
r - a n t e n o r
cu art. 425, 426 din codul austriac), contractele produceau -
n u m a i o obligaţie, fără a transfera proprietatea. „Traditio-
nibus et usucapionibus dominia rerum, non nudis pactis, trans-
feruntur". ( L . 20, Cod, De pactis, 2, 3). Astfel, c u m p ă r ă t o ­
r u l devenea n u m a i creditorul lucrului c u m p ă r a t ; el nu de­
venea p r o p r i e t a r decât p r i n tradiţia acestui l u c r u ; pe
când, în dreptul actual, s t r ă m u t a r e a proprietăţei lucrului
cert şi determinat se îndeplineşte independent şi înainte de
orice tradiţie. C u m p ă r ă t o r u l devenind deci astăzi şi creditor
şi p r o p r i e t a r al lucrului vândut, tradiţia serveşte n u m a i a-i
pune obiectul la dispoziţie spre a se servì de el. Vezi tom. \
al Coment, noastre p . 161 u r m . şi tom. V I I I , p. 542 u r m .
M a i vezi tom. X , p. 733, 734.
3
( ) Cpr. art. 568 u r m . C. Calimach (423 u r m . C. austriac). Aceste C. Calimach.
 COD. CIV. — CARTEA III. — DOBÂND. PROPRIETĂŢEI. — ART. 645.

Cazurile când E a s t r ă m u t ă astăzi proprietatea numai atunci când

strâmutâ'as- convenţia are de obiect u n lucru nedeterminat în individua-
tăzi proprie- litate, şi determinat numai în specia sa fin genere). Astfel,
tatea. (Jagg, debitorul s'a obligat a d à u n cal, fără a determina ce
cal anume, creditorul nu va dobândi nimic p â n ă la trădarea
calului, care va determina obiectul convenţiei (*).
Darurile ma- T r a d i ţ i a mai j o a c ă încă rol în materie de d a r u r i m a ­
nuale. i
n u a darul m a n u a l fiind astăzi un contract real, în sensul
e j

riguros ce această expresie aveà la R o m a n i . (Opr. 1 2 6 9 C.

2
Calimach, 9 4 3 C. austriac) ( ).
Accesiunea. D u p ă art. 6 4 5 , proprietatea se mai dobândeşte prin
Art. 645. a cj c e incorporatane.
s u n e g a u

Accesiunea se întemeiază pe ideea că proprietatea unui

lucru principal, atrage proprietatea unui alt lucru zis acce­
soriu, pentrucă acest din u r m ă este o dependinţă a celui
dintăiu. Accessio cedat principali, sau accessorium sequitur
3
principale ( ).
Accesiunea, pe care codul Calimach o numeşte sporire
sau adăogire (art. 537), şi care, d u p ă unii, la R o m a n i nu
era u n adevărat mijloc de dobândire al proprietăţei (*), face
parte din cartea I l - a a codului civil, şi legea lasă mult de
5
dorit în această privinţă ( ).
Uzucapiunea. Prescripţia achizitivă sau uzucapiunea este şi ea u n mod
Art. 1837 urm. ^ j ţ g j j
e proprietăţei. Legiuitorul se ocupă de ea în
( 0 ) i I 1 ( r e a

ultimul titlu al codului civil (art. 1 8 3 7 urm).

Legea. Art. 6 4 5 din codul nostru mai prevede încă legea între

texte figurează în codul Calimach sub r u b r i c a : Despre câşti­

garea proprietăţei prin trădare.
!
() Vezi tom. V a l Coment, noastre, p . 17, text şi nota 2 ; p . 126
şi 167; tom. Y I I I , p. 542, 5 4 3 : tom. X , p . 734, etc. Cpr.
Planiol, I, 2744 (ed. a 5-a); T. Hue, V I I , 7 4 ş i X , 1 1 ; M a r -
cadé, V I , a r t . 1582, 1583, No. 2 ; B a u d r y et Saignat, Vente,
12; Troplong, Idem, I, 48, etc.
2
() Vezi tom. V al Coment, noastre, p. 17, nota 1 şi tom. I X ,
p. 642, precum şi deciziile citate acolo în nota 1. Cpr. P l a ­
niol, I, 2744 (ed. a 6-a).
3
() L . 19 § 13, Dig., De auro, argento, etc., 34. 2.
4
() Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p. 283, text şi
nota 2 (ed. a 2-a).
B
() Vezi tom. I I I menţionat, p . 283 u r m . Vezi a s u p r a acce-
siunei, Planiol I, 2717 u r m . (ed. a 6-a).
 MODURILE DE A DOBÂNDI PROPRIETATEA. — ART. 645, 646. 9

modurile de dobândire ale proprietăţei, despre cari nu vor­

1
beşte nici codul francez nici acel italian ( ).
V a să zică, voinţa legei poate dà naştere la achiziţia Cazurile de
dreptului de proprietate sau unui alt drept real ori de ~ tbt&"ei ^rin c r e
p

anţă. Vezi exemple de asemenea achiziţii îndeplinite 111 V i r ~ efectul legei.

tutea legei, în art. 1 2 3 , 2 8 5 , 3 3 8 , 4 7 7 , 4 8 5 , 5 9 8 , 6 4 6 , etc.
In fine, ultimul mod de dobândire al proprietăţei, pe Ocupaţia,
2 A r t - 6 4 5 -
care art. 6 4 5 din codul nostru îl prevede a n u m e ( ), este
ocupaţi unea.
Ocupaţiunea este un mod originar de a dobândi pro- Mod originar
3 d e d o b a n d i r e
prietatea unui lucru care nu aparţine nimănui (res nullius) ( ). -
Lucrurile cari nu aparţin nimănui sunt deci ale p r i - Lucrurile a
c r e
mului ocupant. Aceasta se înţelege însă n u m a i pentru lu- ^™ ^ ° | " " e

crurile mişcătoare (*), p r e c u m : animalele selbatice, peştele, bândeşte prin

5
plantele ce cresc în mare, etc. ( ), căci această regulă nu mai P t - 0 C U a i e

este aplicabilă la imobile ce nu au stăpân, de vreme ce ele

se cuvin Statului în baza art. 4 7 7 şi 6 4 6 .
Regula edictată de art. 4 7 7 şi 6 4 6 0 . civil, d u p ă care Universaiita-
lle d e m o b l l e
bunurile ce nu au stăpân aparţin Statului se aplică nu * -
numai la imobile d a r şi la universalităţile de mobile, adecă
la mobilele care provin dela persoanele moarte fără moşte­
nitori, sau a căror moştenire a fost lepădata de acei în

0 ) Vezi însă art. 1150, 1151 C. Calimach (859, 860 C. austriac).

2
( ) Vezi a s u p r a acestui mod de dobândire a proprietăţei (von o străin în r -

der Okkupation), Zachariae, HandbucĂ des franzosUchen Civil- privinţa ocu-

rechts, I, § 185 (200), p . 559 u r m . (ed. Crome). — Codul fr. paţiunei.
consacră implicit dreptul ocupaţiunei în mai multe texte,
fară a o prevede însă a n u m e între modurile de dobândire ale
proprietăţei. Codul italian o prevede, din contra, având un
titlu întreg a s u p r a acestei materii (art. 711—719). Codul
olandez (art. 639), menţionează, de asemenea, ocupaţiunea,
sub numele de a p r o p r i e r e sau însuşire (toegening). Mai vezi
art. 383 u r m . C. portughez, art. 610 u r m . C. spaniol, etc.
cari iarăşi se ocupă pe l a r g despre ocupaţiune.
3
( ) Vezi Pothier, Tr. du droit de domaine de proprietà, IX,
20 urm., p. 109 u r m . (ed. Bugnet). Opr. art. 497, 498 C.
Calimach (381 C. austriac); art. 1, partea II, capit. 1 C. Ca­
r a g e a ; L. 3, P r . , Dig., De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1.
Vezi şi supra, p . 5, ad notam.
4
( ) Cpr. Zachariîe-Crome, Handbuch des franzosischen Civilrechts,
I, § 185 (200), p. 559, 560.
6
( ) Vezi infra, p. 19.
 10 COD. CIV. — CABTEA III. —DOBÀND. PKOPEIET AŢEI. — ART. 647.

1
d r e p t ( ). Cât p e n t r u lucrurile mişcătoare considerate în mod
individual, ce n u a p a r ţ i n n i m ă n u i , ele devin proprietatea
p r i m u l u i o c u p a n t (art. 6 4 5 , 6 4 7 — 6 4 9 ) .
Lucrurile la .Ocupaţiunea este p r i v i t o a r e : 1° la lucrurile a căror uz
râ e s t e
Ca e
o upaţia?
C comun t u t u r o r (art. 6 4 7 ) ; 2° la v â n a t şi pescuit
(art. 6 4 8 ) ; 3° la invenţiune sau găsire; 4° şi în fine, la l u ­
crurile luate dela inimici în t i m p de răsboiu foccupatio bel­
lica, prada bellica).

1° Lucrurile ai căror uz este comun tuturora.

?
Art. 647. — Sunt bunuri ( ) , cari n u a p a r ţ i n n i m ă n u i , şi al
căror uz e comun t u t u r o r . — L e g i de poliţie regulează felul între­
b u i n ţ ă m lor. ( A r t . 476 C. civ. A r t . 714 C. fr.).

Lucrurile co- S u n t l u c r u r i cari n u a p a r ţ i n n i m ă n u i , p e care J u s t i -

mune tuturor, nian le numeşte comune t u t u r o r (res communia omnium),
3
p r e c u m : aerul, l u m i n a , marea, a p a c u r g ă t o a r e , etc. ( ). „Et
quaderni naturali jure communia sunt omnium hcec : aer,
4
aqua profluens, et mare et per hoc litora maris, e t c . " ( ).

r
( ) C p r . Demolombe, I X , 4 6 1 şi X I I I , 1 8 ; Duranton, I V , 2 6 9 ;
L a u r e n t , V I , 39 şi V I I I , 4 3 7 ; T h i r y , I I , 4 ; T . H u e , V, 4 ;
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 9 şi 1 2 ; Demante et Colmet
de Santerre, I I I , 9 urm., etc. Vezi şi tom. I I I , p a r t e a I-a ă l
Coment, noastre, p . 2 1 3 , nota 4.
2
( ) C p r . L . L . 2, 4, 5, Dig., De rerum divisione, et qualitate,
1, 8; Instit., I I , 1, De rerum divisione, § 1; Pothier, Pro-
priété, I X , 2 1 , 2 2 , 5 1 , 60, etc. — T e x t u l fr. întrebuinţează
cuvântul lucruri, în loc de bunuri, şi expresia lucruri este
m a i exactă, pentrucă lucrurile de cari vorbeşte art. 647 n u
sunt b u n u r i în sensul juridic al cuvântului. Cpr. Demolombe,
X I I I , 2 1 . Vezi şi infra, p . 1 1 .
3
( ) Vezi a s u p r a acestor lucruri, Zacharise, Handbuch des fran-
zosischen Civilrechts, I, § 107 (174), p . 299 (ed. Crome, F r e i ­
b u r g , 1894).
L a t o n a (mama l u i Apollon şi a Dianei), fiind împedicată
de a bea a p ă dela u n izvor de către nişte ţărani, Ovidiu
(Metamorfoze) p u n e în g u r a ei următoarele cuvinte:
T
Quid prohibetis aquas? L sus communis aquarum est:
Nec solem proprium natura, nec aera fecit,
Nec tenues undas; ad publica munera veni.
4
( ) Instit., I I , 1, De rerum divisione et qualitate, % 1.— Se poate
însă ca cineva să-şi însuşească fragmentele unor l u c r u r i co-
[

D0BÂND. PROPRIETĂŢEI. — VÂNATUL ŞI PESCUITUL. — ART. 648. 11

Majoritatea autorilor susţin că de aceste lucruri a în- Lucrurile de

ţeles a vorbi art. 6 4 7 (*). Laurent crede însă că acest t e x t " * ^ ™ ^ ^
a înţeles a se referi la lucrurile publice, quce in publico troyersâ.
usu habe?itur, cari, d u p ă art. 4 7 6 O. civil, fac parte din
domeniul public, şi a căror uz aparţine tuturor, fără a fi
susceptibile de o proprietate privată, precum s u n t : d r u m u ­
2
rile, rîurile navigabile şi plutitoare, etc. ( ).
Dacă legiuitorul a înţeles a se referi la lucrurile c o - inexactitate
m u n e despre cari vorbeşte textul suscitat din Institutele lui
J u s t i n i a n , iar nu la lucrurile publice despre cari vorbeşte
art. 4 7 6 din codul civil, atunci expresia bunuri, întrebuin­
ţ a t ă de legiuitorul nostru nu este nemerită, d u p ă cum am
mai observat supra, p . 1 0 , nota 2, pentrucă lucrurile pe
cari Romanii le numeau res communio, omnium nu sunt
b u n u r i în înţelesul j u r i d i c al cuvântului, adecă nu sunt
susceptibile de a intra în patrimoniul nostru. P r i n b u n u r i
se înţelege, în adevăr, n u m a i lucrurile susceptibile de o p r o ­
prietate publică sau privată. „ Tutte le cose che possono for­
mare oggetto di proprietà pubblica o privata, sono beni
3
immobili o mobili"', zice art. 4 0 6 din codul italian ( ).

2° Despre vânat şl pescuit.

Art. 648. — F a c u l t a t e a de a vâna sau de a pescui este r e ­

4
gulată prin legi p a r t i c u l a r e ( ). (Art. 480, 5 0 3 , 647 C. civ. A r t . 102
L . poliţiei r u r a l e din 1868; L. asupra poliţiei vânatului din 2 8

mune. Astfel, nu m a i încape îndoială că am devenit stăpân

p r i n ocupaţie a s u p r a apei pe care a m scos-o dintr'un fluviu,
sau a s u p r a aerului pe care l-am închis şi comprimat î n t r ' u n
balon. Cpr. Pothier, Propriété, I X , 84, p. 131 (ed. B u g n e t ) ;
Demolombe, X I I I , 2 1 ; D u c a u r r o y , Bonnier et Eoustain, Com-
mentaire théorique et pratique du code civil, II, 3 8 3 ; Zac-
hariae-Crome, op. cit., I, § 107, p a g . 300, text şi nota 5 ;
Gas. fr. Sirey, 86. 1. 270, etc.
(') Demolombe, X I I I , 2 1 ; D u c a u r r o y , I I , 3 8 3 ; Mar cade, I I I , 1 1 ;
T a q u e t t e et Marin, Successions, 7, p. 11, etc.
2
() L a u r e n t , Principes, Y I , 1 şi Avant-projet de revision du code
civil, I I I , p . 216.
s
() Vezi şi art. 555 d i n j codul civil olandez, care are u r m ă - c. olandez,
toarea cuprindere: „Legea califică bunuri (doorzaken) toate Art. 555.
obiectele şi drepturile susceptibile de p r o p r i e t a t e " . Vezi tom. I I I ,
p a r t e a I-a, al Coment, noastre, p. 126, text şi nota 2.
4
() Cpr. Instit., I I , 1, De rerum divisione, §§ 2 şi 12; L. 3 şi urm.,
 12 COD. CIV. — CABTEA III. — VÂNATUL ŞI PESCUITUL. — AET. 648.

Martie 1906; A r t . 52, 2° lit. c L . judec, de ocoale din 30 D e ­

cembrie 1907; L. a s u p r a pescuitului din 10 Octombrie 1896.
A r t . 715 C. fr.).

împărţirea Animalele se î m p a r t în animale selbatice, domestice şi

animalelor. i n d u m e s n i c i t e .

Animalele Animalele selbatice sunt acele cari trăesc în libertatea

selbatice. j t i Q independent de om, in laxitate
r n a u r a naturali,
a

p r e c u m : lupii, urşii, leii, etc.

Domestice. Animalele domestice sunt acele cari trăesc sub depen­
denţa omului, p r e c u m : găinile, raţele, oile, etc.
indumesni- In fine, animalele indumesnicite sunt acele cari, fără
C l t e
' a înceta de a fi selbatice prin n a t u r a lor, s'au deprins cu
omul şi remân într'o m ă s u r ă oarecare sub imperiul lui (*).
vânatul. Variatul este un mod de a dobândi proprietatea ani­
malelor selbatice, fie cuadrupede, fie bipede, peşti, etc., cari
trăesc în starea lor de libertate firească,
c. german. „Animalele selbatice sunt fără stăpân (herrenlos), zice
Art. 960. ţ a r din codul german, cât t i m p se găsesc în libertate,
solange sie sich in der Freiheit befinden".
Animalele in- Acest mod de achiziţie nu se aplică deci la animalele
c a r c u a e
Ne™pHc! re- 0
'' t ° t că sunt de n a t u r ă selbatică, totuşi s'au in-
guieior deia dumesnicit şi a u căpătat obiceiul de a se întoarce la p r o -
2
ocupaţie. p r e t â n d lor, precum : cerbii, păunii, porumbeii, etc. ( ). (Cpr.
art. 4 6 8 , 5 0 3 O. ci v., 5 0 7 C. Calimach, etc.).
Aceste animale pot însă deveni obiectul unei ocupa-
3
ţiuni, când au fost părăsite de către proprietarul lor ( ).
Art. 648 c. Animalele selbatice de cari am vorbit mai sus, fiind
c^Caiimaeh r e
^ is
devin deci proprietatea primului ocupant. Acesta
n u u s

este sensul art. 6 4 8 . „Toate fiarele selbatice şi paserile se

cuvin apucătorului, de s'au şi rănit înainte de către altul"',
4
zice art. 5 0 2 din codul Calimach ( ).

Dig., De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1; Pothie*, Pro-

priété, I X , 23 urm., etc.
(*) Cpr. art. 608 din codul civil Chilian, p r o m u l g a t la 14 Decem­
brie 1855.
8
() Cpr. L a u r e n t , V I I I , 4 4 0 ; D e m o l o m b e , X I I I , 2 3 ; A u b r y et
Kau, I I , § 2 0 1 , p. 360 (ed. a 5-a); V a q u e t t e et M a r i n , Suc­
cessions, 8, p. 12, etc.
3
() B a u d r y et W a h l , Successions, I, 15.
(*) „Ferec igitur bestiai, et volucres, et pisces, id est omnia ani-
malia, qua) in terra, mari, cado nascantur, simulatque ab
D0BAND. PROPRIETATE!. — VÂNATUL SI PESCUITUL. — ART. 648. 13

L a Romani, oricine avea dreptul de a vâna, pentrucă Dr. roman

1 1 1 a
animalele selbatice, în calitatea lor de res nullius, a p a r ţ i - " „" " ' â t u 1 1 i

neau primului ocupant. Quod enim nullius est, id ratione

1
naturali occupanti conceditur ( ).
Nu se făcea, în această privinţă, nicio deosebire între
cazul când vânătorul prindea animalele selbatice pe fondul
2
său sau pe fondul altuia ( ).
P r o p r i e t a r u l fondului putea, ce-i dreptul, să împedice
3
pe vânător de a-i călca proprietatea sa ( ), însă dacă acest
din u r m ă trecea totuşi pe fondul străin, el devenea proprie­
t a r u l vânatului, cu toată părerea contrară a lui Cujacius
In F r a n ţ a , d u p ă vechile ordonanţe, numai Regele aveà, Dr. vechiu fr.
din capul locului, dreptul de a vâna. „ Tous Ies autres,
zice Merlin, tiennent ce droit de sa Majestè, soit par in-
féodation, ou par concession, et Elle peut le restreindre
com me bon lui semole"" (").
L a noi, d u p ă hrisovul lui Const. Mavrocordat din 1 7 4 0 , Dr. nost™
a n t e r i o r
ţăranul nu puteà pescui pe moşia boerească, fără voea stă- -

aliquo capta fuerint, jure gentium statim illius esse inci-

piunt; quod enim ante nullius est, id naturali ratione occu­
panti conceditur". (Instit., I I , 1, De rerum divisione, § 12).
Vezi şi L. 1, § 1, Dig., De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1.
(M Vezi nota precedentă. Vezi şi suprà, p. 5, ad notam.
2
() „Nec interest utrum in suo fundo quisque capiat, an in
alieno". (L. 3 § 1, Dig., De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1).
3
() „Plane qui in alienum fundum ingreditur venandi aucu-
pandive gratia, potest a domino, si is providerit, jure pro-
hiberi, ne ingrederetur". L. 3 § 1, Dig., loco cit. şi Instit., II, 1,
De rerum divisione, § 12, in medio.
(*) Vezi Pothier, Tr. du droit de domaine de propriété, 24,
p. I l l (ed. Bugnet). „ P r o p r i e t a r u l unei moşii, zice art. 5 0 3
din codul Calimacli, nu poate luà cu sila vânatul ce altul
a vânat pe moşia l u i : are însă voe de a-l opri să nu intre
pe moşia lui cu scop de a vână". Vezi şi art. 6 din legea
a s u p r a poliţiei vânătoarei dela 28 Martie 1906. Cpr. art. 712
§ 2 C. italian, unde se zice: „Non è lecito di introdursi nel
fondo altrui per l'esercizio della caccia contro il divieto del
possessore". Vezi încât priveşte dreptul italian asupra vâna­
tului, Majorana, La caccia e la sua legislazione (Koma, 1899).
5
() Vezi Merlin, Répert., v° Chasse, § 3, ab initio, pag. 5 7 5
(ed. a 5-a din 1827). Cpr. Pothier, Propriété, I X , 27 u r m . ,
p. 113 u r m . Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre,
p. 679, nota 1.
 14 COD. CIV. — CARTEA III. — VÂNATUL ŞI PESCUITUL. — ART. 648.

1
p a n u l u i , însă putea vâna unde voeà ( ). „ D r i t u l de a vâna
şi de a pescui la locuri neoprite, se cuvine fiştecăruia"", zice
art. 5 0 0 din codul Calimach.
Dr. actual. Astăzi, dreptul de a vâna este reglementat la noi prin
legea din 2 8 Martie 1 9 0 6 , care înlocueşte pe acea din 2
Noembrie 1 8 9 1 .
L . poliţiei ru- P a n ă la această lege din 1 8 9 1 , a cărei r a p o r t o r a m
r a in 68 o s t n 0 n n e n
Art io^ ^ * * S' * Camera deputaţilor, nicio dispoziţie n u
exista în această privinţă, afară de a r t . 1 0 2 din legea poli­
ţiei r u r a l e dela 1 8 6 8 , care nu se aplica, şi care prevedea
că v â n a t u l este oprit dela 1 Aprilie pană la 1 A u g u s t ,
p e n t r u tot felul de animale, afară de paserile trecătoare şi
animalele stricătoare (urşii, lupii, mistreţii, etc.), cari se p u t e a u
2
omorî în orice t i m p ( ); şi cu toate că nicio lege n u exista
în această privinţă, a r t . 6 4 8 O. civ. dispunea, d u p ă c u m
dispune şi astăzi, că facultatea de a vâna şi de a pescui
3
este reglementată prin legi particulare ( ).
L . din 28 Astăzi, poliţia vânatului este reglementată p r i n legea
? L p e n t ™ din 2 8 Martie 1 9 0 6 , şi contravenţiile la această lege se
t i e

judecat, de judecă, conform dreptului comun, de către judecătoriile de

O O d i n
i907 ocoale (art. 5 2 , 2° lit. c. L . din 3 0 Decembrie 1907).
Dreptul de a vâna este u n a t r i b u t al proprietăţei în
acest sens că orice proprietar poate vâna pe fondul său
(art. 1 L . poliţiei v â n a t u l u i din 1 9 0 6 ) .
Nimene n u poate vâna pe proprietatea altuia, fără con-

Q) Acest hrisov, care a r e pretenţia de a fi desrobit p e ţ ă r a n i ,

însă care, în realitate, i-a r o b i t m a i r ă u p r o p r i e t a r u l u i m o ­
şiei, a fost reprodus de noi în Cr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 6,
p . 4 1 , nota 1 şi î n Dreptul din 1909, N o . 1 1 , p . 8 7 . E l este
publicat î n Magazinul istoric pentru Dacia, tom. I I , p . 293,
294 ( B u c u r e ş t i , ' 1 8 4 6 ) .
2
( ) Yezi a r t . 4 L . a s u p r a poliţiei vânătoarei din 28 M a r t i e 1906
şi a r t . 1, in fine, din Regul. dela 28 M a i u 1906.
3
Manualul ad- ( ) I n M a n u a l u l administrativ al Moldovei (tom. I, p . 4 7 3 , 474),
ministrativ al găsim însă câteva dispoziţii privitoare la vânat. Astfel sunt,
Moldovei. g pi anaforaua Sfatului din 1842, p e n t r u t i m p u l când
e e x e m U )

este slobodă vânarea vietăţilor nedumesnice şi nestricătoare,

precum şi anaforaua din 1 8 5 1 , p e n t r u uciderea şi î m p u ţ i ­
narea lupilor. L o c u i t o r u l care ucidea un l u p şi aducea drept
dovadă botul şi piciorul drept de dinainte la isprăvnicie (pre­
fectură), căpăta o premie de şease sorocoveţi, p ă s t r â n d şi
pielea în folosul său.
DOBÂND. PEOPEIETĂŢEI. — VÂNATUL ŞI PESCUITUL. — AET. 648. 15

simţimântul scris al proprietarului sau reprezentantului său

(art. 6 din legea menţionată) (').
P r o p r i e t a r u l poate vâna sau permite să se vâneze la
orice epocă şi fără permis de vânătoare, în posesiunile sale
dependinţe de locuinţă, dacă aceste terenuri sunt încunju-
rate de o împrejmuire continuă (art. 7 din legea menţionată).
S'a decis că comite delictul special prevăzut şi pedepsit
de art. 6 din legea menţionată dela 1 9 0 6 , vânătorul care,
postat pe proprietatea sa, întrebuinţează manoperi de na­
t u r ă a a t r a g e şi a atinge vânatul care se găseşte pe pro­
2
prietatea altuia ( ).
L d i n 1 9 0 6
S'a decis, în aceeaş ordine de idei, că există delictul - -
• i n * . - , i, • 1 A, • A » Art. 6.
special de a vana pe proprietatea altuia, de cateon vână­
torul trage cu puşca într'o pasere ce a sburat pe proprietatea
3
sa, atunci când această pasere a trecut pe proprietatea altuia( ).
Aceasta nu este decât o consecinţă a împrejurarei că Art. 489 c.
proprietarul unui fond este proprietarul spatului de aer
4
de deasupra acestui fond (art. 489) ( )
L d i n 1 9 0 6
Acel care a rănit de moarte pe fondul său un animal - *
selbatic, poate însă să-1 ridice de pe proprietatea altuia, fără
a se face culpabil nici de furt, nici de delictul special pre­
văzut de art. 6 din legea poliţiei vânatului dela 1 9 0 6 (°).
Dacă însă animalul a fost n u m a i uşor rănit, vânătorul
nu-1 poate ucide pe proprietatea altuia, u n d e animalul s'a
refugiat, fără a comite delictul special prevăzut de art. 6
6
din legea poliţiei v â n a t u l u i ( ).
(') Cpr. art. 712 § 2 C. italian. Vezi suprà, p . 13, nota 4. „On
ne peut tendre (des p a n n e a u x et des filets), ni thésurer &u
domaine d ' a u t r u i " , ziceà Loysel (Instit. coutumières, I, p. 260,
No. 2 5 3 , ed. D u p i n et L a b o u l a v e din 1846).
2
( ) Cpr. C. din Grand, Dreptul din 1909, No. 19, p . 152 (cu
observ, noastră).
s
( ) C. P a r i s , considerente reproduse în D . P . 80. 3. 1 0 3 ; Képert.
Sirey, v° Chasse, 816 u r m . ; T. H u e , IV, 127. — Contrà: C.
Douai, D. P . 80. 3. 103. Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment.
noastre, p. 3 8 1 , nota 2.
4
( ) Cpr. T r i b . Tours, Pagini juridice din Craiova, a n u l 1907,
No. 15, p . 114 u r m . (cu observ, noastră).
6
( ) Vezi Képert. Sirey, v° Chasse, 395 u r m . ; Cas. fr. Sirey, 69.
1. 189; D . P . 9 5 . 1. 160. Vezi şi tom. I I I , partea I-a, loco
suprà cit.
8
( ) Vezi Képert. Sirey, v° cit., 4 1 8 ; Cas. fr. Sirey, 69. 1. 189.
 16 COD. CIV.— CARTEA III. — VÂNATUL ŞI PESCUITUL. — ART. 648.

In fine, s'a mai decis că v â n ă t o r u l care împuşcă pe

proprietatea altuia, animalul ce rănise pe proprietatea sa,
în scopul de a-i scurta agonia şi de a grăbi ocupaţiunea
dobândită prin împuşcarea anterioară, nu se face culpabil
de delictul special prevăzut şi pedepsit de art. 6 din legea
poliţiei v â n a t u l u i dela 1 9 0 6 (').
Arendaşii. D r e p t u l de vânătoare nu aparţine arendaşului u n u i
011
L
Art 8 1
f ^ decât dacă i s'a concedat acest drept prin contract
9 0 6

(art. 8 L . din 1 9 0 6 ) .
Uzufruo- Cât pentru uzufructuarul unui fond, el are dreptul de
t u a r u L 2
a vâna pe acest fond ( ).
Momentul Ocupaţiunea nu s t r ă m u t ă proprietatea animalului la
v â n ă
t a t i a'ni^a-" t ° r decât atunci când v â n a t u l a căzut în m â n a lui, non
îuiui este stră- aliter ouam si ceperis, quia multa accidere solent ut non
ca as
"vânător* pi v)ì de unde rezultă că cel de al treilea care a r fi
prins un animal rănit de altul, n'ar puteà fi obligat a-1
5
restitui (*), ceeace este conform dreptului nostru anterior ( )
6
şi dreptului roman ( ), unde chestiunea era mai înainte con­
7
troversată ( ).
vânarea pe F a p t u l că vânătoarea a a v u t loc pe p ă m â n t u l altuia,
v o e a a c e s u
P
aUuia! 11
t i proprietar, nu împedică pe vânător de a
(*) Curtea superioară de justiţie din L u x e m b u r g , D . P . 99. 2. 399
şi Dreptul din 1899, No. 74 (cu observ, noastră). — Contra:
Répert. Sirey, v° Chasse, 4 1 8 ; Cas. fr. Sirey, 6 9 . 1. 189.
2
( ) Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p . 465, text şi
nota 2 (ed. a 2-a), precum şi autorităţile citate acolo.
8
( ) Instit., I I , 1, De rerum divisione, § 13.
4
( ) Cpr. A u b r y et E a u , II, § 2 0 1 , p. 363, 364, text şi nota 8
(ed. a 5-a), cari revin a s u p r a primei lor o p i n i u n i ; Demolombe,
X I I I , 2 5 ; L a u r e n t , V I I I , 4 4 1 , 4 4 2 ; Cas. fr. D . P . 62. 1. 4 4 9 ;
Sirey, 6 3 . 1. 237, 238. — Contra: J u s t i ţ i a de pace din Scliri-
meck, D. P . 60. 3 . 80. § 2 ; Sirey, 6 3 . 1. 237, ad notam.—
In caz însă când a n i m a l u l a fost r ă n i t de moarte, el aparţine
acelui care 1-a rănit. L a u r e n t , V I I I , loco cit; Justiţia de pace
din Bulgnéville, D. P . 60. 3. 80. § 1; Sirey, 6 3 . 1. 237,
nota 1; C. P a r i s şi L u x e m b u r g , D . P . 96. 2. 6 3 ; D . P . 99.
2. 399. (Această din u r m ă decizie a fost publicată şi adnotată
de noi în Dreptul din 1899, N o . 74, p . 603 u r m . ) .
6
( ) Cpr. art. 502 C. Calimach şi art. 1, in fine, C. Caragea,
p a r t e a Il-a, capit. 1.
6
( ) Vezi Instit., I I , 1, De rerum divisione, § 13 şi L . 5 § 1, Dig.,
De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1.
7
( ) Cpr. Pothier, Tr. du droit de domaine de propriété, I X , 26.
 D0BÂND. PROPRIETĂŢEI. — VÂNATUL ŞI PESCUITUL. — ART. 648. 17

deveni p r o p r i e t a r u l a n i m a l u l u i ucis de d â n s u l , căci această

î m p r e j u r a r e nu ridică v â n a t u l u i caracterul său de res nullius^).
R ă m â n e însă bine înţeles că v â n ă t o r u l va fi pasibil Art. >m.
de daune-interese p e n t r u călcarea d r e p t u l u i de p r o p r i e t a t e
?
(art. 9 9 8 ) ( ) .
P r o p r i e t a t e a care se dobândeşte a s u p r a animalelor sei- Perdere* pro-
batice p r i n o c u p a ţ i u n e , se pierde o d a t ă cu posesiunea lor, ™ i e i o i do-" p

î n d a t ă ce aceste a n i m a l e şi-au r e d o b â n d i t libertatea lor. bandite pdn

0 1 G
„ F i a r a sau paserea selbatică ce s'au p r i n s , ori s'au d u m e s - ^ J , ^ . } ' c m 1

nicit, zice a r t . 5 0 4 din codul Calimach, de va fugi, p a n ă Art. 504.

atuncea n u m a i se socoteşte că este s u p t s t ă p â n i r e a aceluia
ce le-au prins, ori le-au dumesnicit, p a n ă când dobândeşte
iarăş a sa firească slobozenie, pe care se socoteşte că a u
d o b â n d i t - o când n u se mai vede nici decum, sau când şi
v ă z â n d u - s e , este cu anevoe sau primejdioasă gonirea şi p r i n ­
3
derea ei prin locuri n e s t r ă b ă t u t e " ( ).

(!) Pothier, Proprietà, I X , 2 4 ; A u b r y et R a u , I I , § 2 0 1 , p . 3 6 3 ,

text şi nota 6 (ed. a 5-a); Demolombe, X I I I , 2 3 ; D u r a n t o n ,
I V , 279, 2 8 3 ; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I I I , 11 bis
III, etc. Vezi şi suprà, p . 1 3 .
2
( ) Cpr. A u b r y et Rau, loco cit., p . 3 6 3 . — Şi la R o m a n i , p r o - Dr. roman,
p r i e t a r u l pe al cărui fond cel de al treilea a r fi intrat în
scop de a vâna sau de a pescui, putea să exercite contra
acestui din u r m ă acţiunea a q u i l i a n ă ( L . 28, P r . , Dig., Ad
legem aquiliam, 9, 2) şi chiar acţiunea injuriarum, dacă el a
intrat pe u n fond străin în contra voinţei p r o p r i e t a r u l u i . „Qui
in domum alienam, invito domino introiret, quamvis in jus
vocali, actionem injuriarum, in eum competere, Ofilius ait".
(L. 2 3 , Dig., De injuriis, etc. 47, 10). Cpr. Pothier, Pro­
prietà, I X , 24, p . I l l (ed. Bugnet).
s
( ) „Dacă un a n i m a i sei batic prins îşi redobândeşte libertatea sa, C. german,
r t 9 C 0
zice a r t . 960 din codul german, el devine fără stăpân, îndată ^ - -
- , 1 1 « x - t j . u u , u Dr. roman.
ce p r o p r i e t a r u l nu-1 urmăreşte imediat, sau părăseşte u r m ă ­
rirea l u i " . „Erlangt ehi gefangenes wildes Tier die Freihet
wieder, so wird es herrenlos, wenn nicht der Eigentilmer das
Tier unverziiglich verfolgt oder wenn er die Verfolgung auf-
a
giebt . „Quidquid autem eorum ceperis, eo usque tuum esse intel-
ligitur, donee tua custodia coercetur; cùm vero evaserit cus-
todiam tuam et in naturalem libertatem se receperit, tuum
esse desinit, et rursus occupantis tit. Naturalem autem liber-
tatem recipere intelligitur, cum vel oculos tuos eţfugerit, vel ita
sit in conspectu tuo, ut defficilis sit ejus persecutio". (Instit.
II, 1, De rerum divisione, § 12 şi L . 3 § 2, D i g . , De adquirendo
43113 2
 18 COD. CIV. — CARTEA III. — INVENŢIUNEA SAU GĂSIREA.

Pescuire. A r t . 6 4 8 aplică principiul oeupaţiunei şi la pescuire.

c ^ s f s o ^ c Peştele, ea şi v â n a t u l , fiind res nullius, se cuvine p r i m u l u i
Calimach. ocupant. „ L a mare, la limanuri, la ţ ă r m u r i , la rîurile mari
şi la malurile lor, este slobodă pescuirea oricui", zice a r t . 5 0 1
din codul Calimach; iar codul Caragea (art. 1, in fine,
partea I I , capit. 2) prevede că : „cât peşte vom vâna in
1
locuri slobode de a vâna, este al nostru" ( ).
Peştele aflător R ă m â n e însă bine înţeles că pescuitul ca şi vânatul n u
o a e n u n m a
'chise^Furt P * ° d ^e dobândi proprietatea prin ocupaţie
decât pentru peştele care se găseşte in laxitate naturali. Peş­
tele din iazuri, bălţi, coteţe, etc., ca şi vânatul aflător în
locuri îngrădite, ne mai fiind res nullius, ci o proprietate
privată, acei cari a r prinde asemenea animale prin ascuns,
2
s'ar face culpabili de delictul de furt ( ).
L. din io Oc- F a c u l t a t e a de a pescui este astăzi reglementată prin legea
3
tombrie 1896. d i n 1 0 Octombrie 1 8 9 6 ( ).

3° Despre invenţiune sau găsire.

invenţiune. Invenţiunea sau găsirea este un fel de ocupaţie prin

care dobândim un lucru ce nu a p a r ţ i n e n i m ă n u i , s a u al cărui
proprietar este cel puţin necunoscut.
Lucrurile ne- Invenţiunea se aplică la lucrurile neînsufleţite, pe când
însufleţite, vânatul şi pescuitul se aplică la lucruri însufleţite.
Lucrurile la Invenţiunea este relativă: a) la lucrurile cari nu a u
ri s e ă s n e c e 8 n a u a a r m u t
°* tunea ^P^ ' ^ * ' P ţ niciodată cuiva, fie că ele
4
' a u fost lepădate (pro derelicto), de către proprietarul l o r ( ) ;

rerum dominio, 4 1 , 1. Vezi şi tom. I I I , partea I-a, al Coment,

noastre, p . 2 6 1 , text şi nota 2.
(*) Jus pescandi omnibus commune est in portis
v fluminibusque"
(Instit., I I , 1, De rerum divisione, § 2).
2
() Cpr. Demolombe, X I I I , 3 0 ; D u r a n t o n , I V , 275, 2 7 6 ; F . Hélie,
Théorie du code penal, V, 2033, etc.
3
Con. interna- () Vezi şi convenţia dela 2 5 N o e m b r i e 1906 dintre R o m â n i a şi
ţională din U n g a r i a , a s u p r a măsurilor de l u a t pentru conservarea şi ex-
1906. ploatarea pescăriilor din D u n ă r e . — Legile şi regulamentele
a s u p r a poliţiei vânatului şi pescuitului a u fost publicate şi
adnotate de d-1 I . A d a m ( P i a t r a - N e a m ţ , 1908), lucrare despre
care a m făcut o dare de seamă în Dreptul din 1909, N o . 1 1 .
C. german. (*) U n l u c r u mobiliar devine fără stăpân (herrenlos), zice art. 9 5 9
Art. 959. din codul german, când p r o p r i e t a r u l părăseşte posesiunea
 D0BÂND. PROPRIETĂŢEI. — INVENŢIUNE. — LUCRURI PĂRĂSITE. 19

b) la lucrurile pierdute de către p r o p r i e t a r u l lor; şi c) la

comoară sau tezaur (art. 6 4 9 ) .

a) Invenţiunea relativă la lucrurile cari n'au aparţinut nimănui, sau cari au fost
părăsite de către proprietarul lor.

L u c r u r i l e neînsufleţite, cari n ' a u a p a r ţ i n u t n i m ă n u i , Lucrurile ne-

p r e c u m : pietrele sau plantele cari cresc şi se găsesc în m a r e , însufleţite cari
1
. i , „ . . » -î n ••! i n au aparţinut
ori pe m a l u l marei, ori a n u r i l o r sau fluviilor, etc.( '), devin nimănui,
c C a r a e a
p r o p r i e t a t e a primului o c u p a n t . „Orice lucru nu este al n i - - s -
m ă n u i , acela se face al celui ce va a p u c a să-1 ià înainte,
zice codul Oaragea (art. 1, p a r t e a I I , capit. 1). Deci, câte
pietre s c u m p e sau altele găsim prin locuri slobode, se fac
lucruri ale noastre, bezi comorile cele îngropate, cari s u n t
2
d o m n e ş t i " ( ).
T o t astfel, prin invenţiune sau o c u p a ţ i u n e , devenim p r o - Lucrurile ic-
p da e r
prietar al lucrurilor mişcătoare cari a u a v u t un s t ă p â n , însă ^ ^ . P °
a l cărui s t ă p â n le-au lepădat pro derilicto, adecă cu intenţia
3
de a nu mai fi ale sale( ).
acestui lucru, cu intenţia de a r e n u n ţ a la proprietatea l u i (auf
dos Eigentum zu verzicateli).
(') Cpr. Laurent, V I I I , 4 5 8 ; Zacharise, Handbuch des franzosischen
Civilrechts, I, § 185, p . 560 (ed. Crome), etc. Vezi şi suprà,

2
() „Item lapilli et gemmm et costerà, quae in litore inveniuntur,
jure naturali statini inventoris fiunt". (Instit. I I , 1, Ve rerum
divisione, § 18 şi L . 3, Dig., De rerum divisione, 1, 8. Vezi
şi L . 1 § 1, in fine, Dig., De adquirenda vel amittenda
possessione, 4 1 , 2, u n d e se zice: ^Gemmce, lapilli, margarita?
in litoribus inventa:, ejus fiunt, qui primus eorum possessionem
11
nanctus est . Cpr. Pothier, Proprietà, I X , 5 8 .
s
( ) C p r . Pothier, Propriété, I X , 6 0 ; Demolombe, X I I I , 5 9 ; L a u r e n t ,
V I , 1; Vaquette et Marin, Successions, 2 3 , p . 2 2 ; B a u d r y et
TVahl, Idem, 3 4 ; Bufnoir, Propriété et contrat, p . 2 4 ; Zacliariae,
Handbuch des franzosischen Civilrechts, I, § 185, p . 560, 561
(ed. Crome), etc. — „ P r o derelicto rem a domino habitam si
sciamus, possumus adquirere* (L. 2, P r . , Dig., Pro derelicto,
4 1 , 7). Vezi şi Instit., II, 1, De rerum divisione, § 47, unde
se zice: „Quâ ratione verius esse videtur, si rem pro derelicto
a domino habitam occupaverit quis, statim eum dominum effici.
Pro derelicto autem habetur, quod dominus ea mente abjecerit,
ut id rerum suarum esse nolet: ideoque statim dominus esse
lt
desinit .
 20 COD. CIV. — CABTEA III. — INVENŢIUNEA. — LT7CRUBI PIEBDUTE.

imobUeie pă- Cele mai sus spuse se aplică n u m a i lucrurilor mişcătoare,

r ă sit
4 7 7 ^ căci dacă cineva a r părăsi un imobil, acest imobil va a p a r ţ i n e
S t a t u l u i , în baza a r t . 4 7 7 şi 6 4 6 (').
Lucrurile C h i a r în p r i v i n ţ a lucrurilor mişcătoare, n u t r e b u e con-
^re^pre" sperate ca părăsite (res derelictce), acele cari, la caz de u n
uşurarea ya- pericol iminent, se a r u n c ă în m a r e , spre a se u ş u r a vasul şi
suiui. _j £p f
a 3 g c (navis levandce gratia),
a c u căci p r o ­
u n ( a r e

p r i e t a r u l acestor l u c r u r i n u r e n u n ţ ă la d r e p t u l său de p r o ­
2
prietate ( ).

I) Invenţiunea sau găsirea relativă la lucrurile pierdute de către proprietarul lor.

3
Lucruri pier- N u trebue să confundăm lucrurile p i e r d u t e (épaves)
# ()
4
date (épaves). j j 'GVL gtăpân ( ), căci pe când aceste din u r m ă
a c e e c a r n a u

devin p r o p r i e t a t e a p r i m u l u i o c u p a n t , cele d i n t ă i u a u , din

contra, un s t ă p â n , care păstrează proprietatea l o r . . . hce
enim dominorum permanent^).

C. Calimach. A r t . 510 din codul Calimach (386 C. austriac) a t r i b u e a p u ­

Art. 510, cătorului toate lucrurile mişcătoare -părăsite cu bună voe de
511 şi 512. proprietarul lor, şi art. 5 1 1 din acelaş cod (388 C. austriac)
dispune că, l a caz de îndoială, nu se presupune că cineva a
voit să-şi lepede lucrul său. „Cu atât m a i vârtos, a d a o g ă
art. 512 din acelaş cod (388, in fine C. austriac), se opreşte
orişicare a-şi însuşi l u c r u r i din stricarea corăbiilor, căci aceste
nu se socotesc p ă r ă s i t e " . „Noch weniger darf sich jemand des
Strandrechtes anmassen", zice textul suscitat din codul a u s t r i a c .
O C p r . L a u r e n t , V I , 1.
2
() B a u d r y et W a h l , Successions, I, 34, in fine, p . 30 (ed. a 3-a).
Cpr. Zacharise, Handbuch des franzOsischen CivilrecMs, I, § 185,
p . 560, nota 3 (ed. Crome).
3
JEycwes. Dr. () Cuvântul épaves, prin care se înţelegea toate l u c r u r i l e p i e r ­
Techiu. dute, vine dela expavescere. Aceste l u c r u r i a p a r ţ i n e a u altă
dată în F r a n ţ a Regelui sau au seigneur haut-justicier ( Ober-
gerichtsherrn). Vezi Zacharise, Handbuch des franzosischen
CivilrecMs, I, § 185, p . 5 6 1 , nota 4 (ed. Crome); L a u r e n t ,
V I I I , 4 6 1 . — I n dreptul vechiu francez, Ies épaves a p a r ţ i n e a u
au seigneur haut-justicier. „Biens vacans, terres kermes (herema,
adecă p ă m â n t u r i l e necultivate) et épaves appartiennent au
u
haut-justicier , zicea Loysel (Institutes coutumières, I, p . 2 8 3 ,
No. 277, r e g u l a 50, ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846).
4
() Cpr. Pothier, Propriété, I X , 61 şi 67 urm'.; Planiol, I, 2 5 8 3
(ed. a 5-a), etc.
6
() Instit., I I , 1, De rerum divisione, § 4 8 .
DO BÂND. PROPRIETĂŢEI. — INVENŢIUNEA. — LUCRURI PIERDUTE. 21

Aşa d a r , o c u p a ţ i u n e a n u s t r ă m u t ă p r o p r i e t a t e a l u c r u - Nedobândhea
1
rilor pierdute, de vreme ce acel care le-a p i e r d u t poate să le ^ ^ i ^
revendice dela găsitorul lor (*), dovedind proprietatea sa şi pierdute, prin
plătind g ă s i t o r u l u i cheltuelile făcute de acest din u r m ă p e n t r u Q O U
P t - a m n e

publicare,, conservarea sau h r a n a lui, dacă este v o r b a de

un a n i m a l ( a r g u m e n t din a r t . 9 9 1 C. civ.), p r e c u m şi recom­
2
pensa ce a r fi p r o m i s ( ).
Mai m u l t încă, d u p ă art. 3 2 7 şi 3 2 8 din codul penal, Art. 327,
2 p e n 1
acel care găseşte lucruri străine poate, d u p ă î m p r e j u r ă r i , fi ^ ^ ' A ^ ' r 1 3 u r

c o n d a m n a t p e n t r u a b u z de încredere, soluţie a d m i s ă şi de 522 c. Caii-'

m a o h
codul Calimach. „ N e u r m â t o r u l celor hotărîte în § 5 1 3 — 5 2 1 '
se îndatoreşte a r ă s p u n d e p e n t r u toate p ă g u b i t o a r e l e u r m ă r i ,
zice art. 5 2 2 din acest cod ( 3 9 3 C. a u s t r i a c ) ; iar d a c ă găsi­
torul nu u r m e a z ă aceste orândueli, n u n u m a i că se lipseşte
de colac (recompensă), ei se şi învinovăţeşte p e n t r u vicleşug,
3
d u p ă codul criminalicesc" ( ).

(") Cpr. Mourlon, I I , 16; L a u r e n t , V I I I , 4 6 3 ; Demolombe, X I I I ,

7 1 ; Planiol, I, 2 5 8 3 . — Vezi încât priveşte titlurile la p u r t ă t o r
pierdute, distruse, furate, etc. L. din 2 1 I a n u a r i e 1 8 8 3 , iar
încât priveşte cambiile pierdute sau sustrase, vezi a r t . 3 2 1 ,
354 u r m . C. com.
8
( ) P r o p r i e t a r u l unui lucru găsit, zice art. 5 1 8 din codul Calimach, C. Calimach
(391 C. austriac), se îndatoreşte a plăti cheltuelile cuviincioase şi C. italian
făcute pentru l u c r u l s ă u ; iar găsitorul Iui, de va cere colacul
său (adecă recompensa sa), să-i dea a zecea parte din obiş­
nuitul preţ* al lucrului, de va face pană la 10000 lei (vechi),
sau trecând peste p r e ţ u l acesta, să-i se plătească pentru tot
prisosul, cinci la sută". Vezi şi a r t . 718 din codul italian
care prevede, pentru toate cazurile, o recompensă. I a t ă cum
se e x p r i m ă acest din u r m ă text: „II 'proprietario deve pagare
a titolo di premio al ritroreatore, se questi lo rechiede, il decimo
della somma 0 del prezzo commune della cosa ritrovata. Ove
tale somma 0 prezzo ecceda le due mila lire, il premio pel
soprappiù sarà solamente del trigesimo". S'a decis, cu drept
cuvânt, în Italia, ca găsitorul unei cambii, care o restitue
p r o p r i e t a r u l u i său, n u este în drept a cere p r e m i u l statornicit
de acest text. Cas. Torino, La Legge din 1883, 1, p. 336.
8
( ) Vezi şi a r t . 524 din acelaş cod (395 C. austriac), care dis-C. Calimach.
A r t 5 4
p u n e : „De se vor găsi b a n i sau alte l u c r u r i a vreunui p r o - - - -
prietar necunoscut ascunse fiind de frică, sau spre p ă s t r a r e
î n t r ' u n zid, sau î n t r ' a l t loc, t r e b u e î n d a t ă să se facă a r ă t a r e
pentru aceasta, d u p ă cum deobşte se face pentru g ă s i r i ; ase­
menea şi de se vor găsi într'o casă v â n d u t ă ; iar găsitorul de
le va ascunde, se va socoti ca un fur".
 22 COD. CIV. — CARTEA III. — COMOARA. — ART. 649.

Dobând. pro- Găsitorul unui lucru n u devine deci proprietarul l u i

rm
e r a r i i o f p i e r - P ocupaţiune, ci n u m a i prin prescripţie, dacă p r o p r i e t a r u l
dute, prin n ' a exercitat acţiunea în revendicare în timpul cerut de lege
prescripţie. ft p r e s c r i e (!).
c. Caragea şi D u p ă codul Caragea (art. 2 , partea I I , capit. 1), găsi-
c. Calimach. ţ . ] p s c r i à , fără nieio deosebire, proprietatea lucrului găsit,
oru re

p r i n trei a n i , iar d u p ă codul Calimach (art. 5 2 1 ) , prin trei

ani dela publicare pentru lucrurile mişcătoare neînsufleţite,
şi p r i n t r ' u n an, conform obiceiului p ă m â n t u l u i , tot dela p u ­
blicare, pentru lucrurile de sineş mişcătoare, adecă animalele
2
(moventia) ( ).
Neaptic. în Astăzi, găsitorul nu va prescrie proprietatea lucru-
r r a s e
S
i909 § 2 ' l ° g ' * decât prin treizeci de ani dela găsirea lor, căci
r t

Controversă, a r t . 1 9 0 9 § 2 n u a p ă r ă pe detentorul lucrului pierdut contra

revendicărei din p a r t e a adevăratului proprietar, prin termenul
de trei ani, decât atunci când posesorul lucrului a r e u n titlu
şi este de b u n ă credinţă, şi în specie n u există nici titlu
3
nici b u n ă credinţă ( ).

c) Invenţiunea sau găsirea relativă la comoară.

Art. 649. — P r o p r i e t a t e a u n u i tezaur este a aceluia ce 1-a

găsit în p r o p r i u l său fond; dacă tezaurul este găsit în fond străin,
se î m p a r t e p e din două între cel ce 1-a descoperit şi î n t r e p r o p r i e ­
t a r u l fondului.
Tezaurul este orice lucru ascuns sau îngropat, pe care nimene
n u poate justifica că este proprietar, şi care este descoperit p r i n t r ' u n
p u r efect a l hazardului (*). ( A r t . 4 8 9 — 4 9 1 , 538 C. civ. A r t . 716 0 . fr.).

(!) Cpr. T r i b . St. Etienne, D. P . 9 9 . 2. 3 3 1 , 3 3 2 .

2
( ) Cpr. Pothier, Proprietà, I X , 72, p . 127 (ed. B u g n e t ) .
8
( ) Cpr. Demolpmbe, X I I I , 7 1 ; L a u r e n t , V I I I , 4 6 3 ; Mourlon, I I ,
16; Demante et Colmet de Santerre, I I I , 14 bis I I ; D u r a n t o n ,
I V , 329, 3 3 0 ; Planiol, I, 2 5 8 6 ; Répert. Dalloz, Supplement,
v° Proprietà, 9 8 ; T . H u e , V , 1 9 ; Troplong, Prescription, II,
1049; Vaquette et Marin, Successions, 27, p . 2 5 . — Contrà:
Marcadé, I I I , 1 7 ; D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, I I , 3 9 4 ;
Toullier-Duvergier, I I , p a r t e a I I - a , 49, nota 1, cari aplică în
specie prescripţia de trei a n i , statornicită de a r t . 1909, soluţie
care, d u p ă p ă r e r e a noastră, este inadmisibilă, deşi ea a fost
admisă p r i n t r ' o decizie a Ministerului de finanţe din F r a n ţ a
dela 3 A u g u s t 1825.
4
Greşeală de ( ) A r t . 6 4 9 este r ă u redactat, căci cuvintele „care este descoperit
redacţie. printr'un pur efect al hazardului", nu se referă l a definiţia
 D0BÂND. PROPRIETĂŢEI. — COMOARA. — ART. 649. 28

Comoara este orice lucru mobiliar (*), de o valoare co- Definiţia co-
mercială (pecunia), fie chiar de p u ţ i n ă însemnătate, iar nu more î.
numai de mult preţ, d u p ă cum cere a r t . 5 2 7 din codul
2
Calimach ( ), precum : bani, juvaere, pietre scumpe şi alte
3
lucruri de o valoare comercială ( ), ascuns (*) fie chiar de

ci n u m a i la determinarea dreptului găsitorului străin.

Aceste cuvinte ar t r e b u i deci să figureze în § 1, iar nu în
§ 2 al art. 6 4 9 . Yezi infra, p . 2 5 . C p r . Bufnoir, Propriété et
contrat, p. 2 3 . Yezi şi art. 714 din codul italian.
1
(') „Condita ab ignotis dominis mobilia' ', zice legea unică Cod,
De thesauris, 10, 15. Cpr. T r i b . Florenţa, Sirey, 1903. 4. 2 1 ;
Cas. fr. D . P . 82. 1. 5 5 ; Sirey, 82. 1. 2 5 5 ; Planiol, I, 2578 1°;
Bufnoir, Propriété et contrat, p . 2 1 ; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I, 4 6 ; T . H u e , V , 15. — Astfel, a u r u l sau a r g i n t u l
care s'ar găsi într'o mină, n u este o comoară; pentrucă aceste
metaluri fac p a r t e integrantă din locul în care se găsesc (sunt
pars fundi). Cpr. Demolombe, X I I I , 3 6 ; Yaquette et Marin,
Successions, 15, p . 1 6 ; Bufnoir, Propriété et contrat, p . 2 1 ;
Répert. Sirey, v° Trésor, 3 3 , 5 0 ; T . H u e , Y , 4 5 ; B a u d r y et
W a h l , Successions, I, 37, etc.
2
( ) I a t ă cum se exprimă a r t . 527 din codul Calimach (398 C. a u s - C. Calimach.
t r i a c ) : „Dacă cele găsite vor fi bani san alte l u c r u r i de mult Art. 527.
preţ, ascunse de a t â t a vreme încât să nu fie prin putinţă a
se afià cel de m a i înainte proprietar, atuncea se socoteşte
comoară".
8
( ) Mormintele antice şi lucrurile de preţ aflătoare în ele nu Mormintele
constituesc deci, după rigoarea principiilor, o comoară; pentrucă, antice. Con-
t r e r s a
pe de o p a r t e , ele au fost puse în p ă m â n t pentru ca să r ă m â e °v -
d e a p u r u r e a acolo, iar pe de altă p a r t e , pentrucă ele nu au o
valoare venală sau comercială. Vezi în acest sens, L a u r e n t ,
V I I I , 4 5 4 ; V a q u e t t e et Marin, Successions, 15, p . 16, text şi
nota 3 ; C. Bordeaux, Répert. Dalloz, v° Proprietà, 1 8 9 . —
Contra: Demolombe, X I I I 3 7 ; T r i b . F l o r e n ţ a , Sirey, 1903. 4.
2 1 ; C. Bordeaux şi T r i b . Carlsruhe, Pand. Period. 1900. 2.
2 7 ; Sirey, 1900. 2. 103 şi Cr. judiciar din 1900, No. 2 3 ;
Sirey, 1900. 4. 9.
4
( ) Din acest cuvânt rezultă că comoara poate fi ascunsă nu numai Locurile unde
în pământ, in fundo, in solo, d u p ă cum se exprimă legile poate fi
romane, d a r şi într'o clădire, şi chiar într'un lucru mobil, de ascunsa
e x e m p l u : în saltarul secret al unui scrin, al unei lăzi, etc. Demo­ comoară.
lombe, X I I I , 3 4 ; Marcadé, I I I , 1 4 ; Zaeharise, Handbuch des
franzosischen Civilrechts, I, § 200, p . 4 9 8 , nota 5 (ed. A n -
schiitz), p. 561 (ed. Crome); D u r a n t o n , I V , 3 1 1 ; Mourlon, I I , 1 2 ;
A u b r y et R a u , I I , § 2 0 1 , p . 369, nota 28 (ed. a 5-a); Planiol,
I, 2578, 2°. — Contrà: L a u r e n t , V I I I , 4 5 3 . — Credem că şi bi­
letele de bancă ascunse într'o carte a r putea constitui o comoară.
 24 COD. CIV.— CARTEA III. — COMOARA. — ART. 649.

puţin timp, iar nu numai decât de mult, d u p ă c u m se cerea

1 2
la Romani ( ), sau îngropat ( ), pe care nimene nu poate j u s ­
3
tifica că este proprietar ( ).

Dr. roman şi (') L a R o m a n i se cerea, din contra, ca lucrul să fi fost ascuns

dr. anterior. de m u l t : ^Thesaurus est VOtus qucedam depositio pecuniae,
CUJUS non e x t a t memoria, ut jam dominum non habeat". ( L . 31
§ 1, Dig., De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1). „Comoara
se chiama a u r , argint, banii cei vechi de demult, stăpânul ai
cui a u fost să n u se cunoască cine a u fost", zice P r a v i l a lui
Matei B a s a r a b (glava 89). Cpr. art. 527 C. Calimach, citat
supra, p . 2 3 , nota 2, a r t . 984 C. german, etc. Astăzi, con­
diţia vechimei ne m a i fiind prescrisă de lege, monezile, oricât
de nouă a r fi, pot face obiectul unei comori. Cpr. L a u r e n t ,
V I I I , 4 5 5 ; Demolombe, X I I I , 4 0 ; A u b r y et R a u , I I , § 2 0 1 ,
p. 370, nota 29 (ed, a 5-a); Bufnoir, Propriété et contrat, p. 21 ;
Planiol, I, 2bl8,infine; C. apel Bolonia, Sirey, 1903. 4. 23, etc.
2
Lucrurile cari ( ) L u c r u l care n ' a r fi ascuns sau îngropat, ci s'ar afla n u m a i
nu constituesc pe faţa p ă m â n t u l u i , n ' a r fi deci o comoară, ci un l u c r u pierdut.
o comoară. L a u r e n t , V I I I , 4 5 3 ; T h i r y , I I , 4, p . 1 1 ; Demolombe, X I I I ,
3 3 ; Marcadé. I I I , 14; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 3 7 ;
Planiol, I, 2578, 2°; Zacharise, Handbuch des franzSsischen
Civilrechts, I, § 185, p . 5 6 1 , nota 4 (ed. Crome).— T o t astfel,
ceasornicul sau alt obiect de valoare care s'ar găsi cu ocazia
curăţirei unei latrine, n ' a r aveà caracterul unei comori, ci a
u n u i obiect pierdut. Demolombe, X I I I , 33, care citează în acest
sens o sentinţă a t r i b u n , din Versailles din 16 A p r i l 1875. —
N u constituesc, de asemenea, o comoară obiectele de valoare
găsite în albia unui r â u , fie el navigabil sau nenavigabil. B a u d r y
et W a h l , Successions, I, 37, in fine; T. H u e , V, 16, in fine;
T r i b . Gand, Gr. judiciar din 1 9 1 1 , No. 2 0 , p . 160.
3
Cazul când se ( ) Când se ştie deci a cui e lucrul ascuns, atunci el nu m a i cons-
cunoaşte pro­ titue o comoară. Cpr. Pothier, Propriété, I X , 66; Ducaurroy,
prietarul lu­ Bonnier et Roustain, I I , 3 8 9 ; Demolombe, X I I I , 3 8 ; A u b r y
crului ascuns.
et R a u , I I , § 2 0 1 , p . 370, text şi nota 29 bis; Planiol, I, 2578.
„ I a r de nu vor fi l u c r u r i vechi, şi stăpânul acelor lucruri
se va cunoaşte şi se va şti cine au fost, atunci cine va găsi
acele l u c r u r i nu se va chema că au găsit comoară", zice p r a ­
vila lui Matei B a s a r a b (glava 89, in fine). Vezi şi L . 3 1
§ 1, ia fine, Dig., De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1,
unde se zice: „Alioqnin si quis aliquid vel lucri causa, vel
metus, vel custodies, condiderit sub terra, non est thesaurus,
ciijus etiam furtum fit".-—Acel care va puteà, prin orice do­
vezi, să stabilească proprietatea sa a s u p r a pretinsei comori va
puteà deci s'o revendice, t i m p de treizeci de ani dela g ă ­
sitor, acest din u r m ă neputând să opue proprietarului a r t . 1909
din codul civil. Acest text n u va puteà fi opus decât de ter-
 D0BÂND. PROPRIETĂŢEI. — COMOARA. —. ART. 649. 25

A r t . 6 4 9 , def'enincl comoara, mai cere încă ca ea să Greşeală de

redac ie
fie descoperită p r i n t r ' u n p u r efect al întâmplarei, non data *-
ad hoc opera sed fortuitu, d u p ă cum se e x p r i m ă § 30 din
Institutele lui J u s t i n i a n , De rerum devisione, II, 1 ; sau
quocunque casu, non studio perscrutandi, d u p ă cum se ex­
primă legea unica, Cod, De thesauris, 10, 1 5 ; însă d u p ă
cum am observat, suprà, p. 2 2 , nota 4, această condiţie nu
se referă decât la atribuirea proprietăţei comorei, aşa că aceste
cuvinte ar fi trebuit să se găsească în § 1 al art. 6 4 9 , iar
nu în § 2, care defineşte comoara; căci un lucru ar con­
stitui o comoară chiar dacă ar fi fost descoperit d u p ă a n u m e
4
cercetări şi săpături ( ). A r t . 7 1 4 din codul italian îndreaptă
acest viciu de redacţie, iar art. 9 8 4 din codul german nu mai
2
menţionează caracterul fortuit al descoperirei ( ).
Astăzi, orice mijloace sunt permise pentru a se desco- intrebuin-
peri o comoară, pe când art. 5 3 2 din codul Calimach oprea ţ ^ / p ^ v . "
întrebuinţarea de fapte necuviincioase, şi prin aceste fapte iui Matei Ba
se înţelegeau farmecile cari se fac de oamenii amăgitori spre ^ i h n a c i f
3
înşălăciunea şi spaima celor proşti şi lesne crezători ( ). „Cel
ce va găsi comoară cu vrăji şi cu draci, aceluia nimic să
nu i să dea, ci să ià tot D o m n i a " , zice pravila lui Matei
Basarab (glava 89).
R ă m â n e acum să cercetăm cui aparţine comoara.
4
L a R o m a n i , mai întăiu, comoara aparţinea Statului ( ). Cui aparţine
Adrian modificând însă această stare de lucruri, atribue j u comoara. Dr.
roman.

ţiul, care a r fi dobândit de b u n ă credinţă şi cu un j u s t titlu

lucrul găsit. T. H u e , V, 15, p . 2 0 ; B a u d r y et Walil, Succes­
sions, I, 40 u r m , şi 5 9 ; L a u r e n t , V I I I , 4 5 6 ; A u b r y et Rau,
II, § 2 0 1 , p. 372, text şi nota 39 (ed. a 5-a;) Demolombe,
X I I I , 38 urm.Cpr. Planiol, I, 2580, etc.
(') Cpr. Demolombe, X I I I , 4 1 ; Mourlon, II, 12; D u c a u r r o v , II,
390; Demante I I I , 12; Planiol, I, 2578, etc.
2
() Cpr. art. 422 din codul portughez; art. 352 C. spaniol, etc.
8
() F a r m e c i l e erau oprite şi la R o m a n i ca mijloace de a descoperi Dr. roman şi
d r r
o comoară (L. unica, Cod, De thesauris, 10, 15). — Şi în v e - - vechm f -
chiul drept francez, comoara descoperită prin a r t a magică se
cuvineà în întregimea ei Regelui sau boerului (au seigneur
haut-justicier). Vezi Demolombe, X I I I , 42, şi autorii vechi
citaţi acolo.
4
() Vezi Maynz, Cours de droit romain,_ 1, § 98, p . 709, nota
13 (ed. a 5-a, 1891). — Vezi însă Girard, Manuel element, de
droit romain, p. 316 (ed. a 4-a, 1906).
 26 COD. CIV. —CAETEA III. — COMOARA. - ART. 649.

m ă t a t e găsitorului, dimidium domino soli, dimidium in­

ventori^); soluţie care a fost m e n ţ i n u t ă de J u s t i n i a n , şi care
este în vigoare şi astăzi (art. 649).
c. Caragea şi In codul C a r a g e a , comoara a p a r ţ i n e a D o m n u l u i (art. 1
dr. englez. p a r j j _ capit,
t e a şj f
a A n g l i a , u n d e şi astăzi co­
c a n

moara aparţine Coroanei:

Prav. lui „Comorile câte se găsesc, zicè pravila l u i Matei B a s a r a b

Matei Basa- (glava 8 9 , in fine), toate le ian Domnii, şi n u m a i ce d a u cât se
r a b -
î n d u r ă oarece p u ţ i n lucru aceluia ce găseşte, iar stăpânului celuia
cu locul nu-i d a u n i m i c a " .

c. Calimach. D u p ă a r t . 5 2 9 din codul Calimach ( 3 9 9 C. a u s t r i a c ,

Art. 529. [ i f ì t prin decretul din 16 Iunie 1846), c o m o a r a se î m -
m o c e a

p ă r ţ e a în trei de o potrivă p ă r ţ i , din eare una se luà de

S t ă p â n i r e , a l t a de p r o p r i e t a r u l locului, şi a treia de găsitor,
2
soluţie a d m i s ă şi în vechiul d r e p t francez ( ).
D u p ă c i r c u l a r a Ministerului de justiţie din 1 8 6 1 , î m ­
3
p ă r ţ i r e a comorilor se făcea de A d m i n i s t r a ţ i e ( ).

(') P a r t e a proprietarului, care fusese redusă la o p ă t r i m e de către

Graţian, Theodosie şi Valentinian ( L . 2, Cod, Theodosian, De
thesauris, 10, 18), fu iarăş fixată l a j u m ă t a t e de către Leon,
a cărui constituţie s'a p ă s t r a t în acest punct şi de Justinian
(Jnstit., I I , 1, De rerum divisione, § 39 şi L . unică, Cod, De
thesauris, 10, 15).
2
Dr. vechiufr. ( ) „Par notre droit francais, zice Pothier (Propriété, I X , 64,
in fine), le trésor se partage entre le seigneur haut-justicier
dans le territoire duquel le trésor a été trouvé, le proprié-
taire du lieu où il a été trouvé, et celui qui Va trouvé, les-
quels en doivent avoir chacun un tiers". Vezi şi Loysel (In­
stitutes coutumières, I, r e g u l a 5 3 , p . 287, ed. D u p i n et L a b o u -
laye din 1846), care se e x p r i m ă în termenii u r m ă t o r i : „Quant
aux autres trésors mucés d'ancienneté (adecă cari n u consistă
în a u r ) , letters en doit appartenir au haut-justicier, le tiers
au seigneur très-foncier (au propriétaire), et le tiers à celui
qui les a trouvés". Cât p e n t r u comoara, care consista în a u r ,
ea a p a r ţ i n e a toată Regelui.
„Le Eoi applique à soi la fortune et treuve d'or", ziceàtot
Loysel (op. şi loco cit, p . 284, regula 51). I n fine, în Eta-
blissements de St. Louis cetim u r m ă t o a r e l e : „Nus na fortune
d'or, se il nest Pois, et les fortunes d'argent sont aus barons
et à ceux qui ont grand justice en leur terre". Vezi Chaise-
martin, op. cit, p . 247. P r i n „fortune d'or„ se înţelege a u r u l
găsit din î n t â m p l a r e în p ă m â n t .
8
( ) Vezi această circulară în Colecţia Pastia, p . 1 3 9 8 .
 D0BÂND. PROPRIETĂŢEI. — COMOARA. — ART. 649. 27

P e n t r u a se şti cui se cuvine comoara în dreptul actual, Dr. actual,

trebue să distingem :
1° Comoara aparţine, în întregimea ei, proprietarului
fondului, dacă descoperirea ei se datoreşte acestui pro­
prietar, sau altor persoane, în u r m a cercetărilor ordonate de
dânsul în scopul de a găsi o comoară „Dacă lucrătorii c. Calimach.
s'au năimit de către propietar înadins spre aflarea comorei,
zice art. 5 3 4 clin codul Calimach (401 C. austriac), ei vor
lua numai năimeala lor"".
Această soluţie este juridică, pentrucă, în asemenea caz,
proprietarul este adevăratul găsitor al comorei, şi ocupaţi-
unea ei se îndeplineşte pentru proprietar prin mijlocul lucră­
torilor.
Dacă proprietarul a întrebuinţat sau nu pe lucrători
la descoperirea comorei, aceasta este o chestie de fapt. Destul
este să observăm că n ' a r fi de ajuns pentru aceasta, ca pro­
prietarul să fi a t r a s numai în mod vag luarea aminte a
lucrătorilor, în privinţa lucrurilor de valoare ce ei a r putea
2
să găsească în săpăturile lor ( ).
2° Comoara a p a r ţ i n e tot proprietarului fondului, dacă
ea a fost descoperită de un al treilea, în urma unor săpă­
turi sau cercetări neordonate de proprietar, căci în ase­
menea caz găsitorul ei a violat dreptul de proprietate, şi nu
3
se poate admite ca o faptă ilicită să-i aducă vreun folos ( ).
„ N u va putea nimene să cerce pe loc străin pentru ca să gă­ Prav. lui
sească comoară, fără de voia stăpânului acelui loc, zice pravila lui Matei Ba­
sarab.
Matei Basarab (glava 89), iar de va cerca şi va găsi fără sfatul
stăpânului celuia cu locul, aşa n u m a i din capul lui, nu va r ă m â n e a
să tie a lui, ci se va dà aceluia cu locul, şi de-1 va duce la judeţ,
va aveà şi certare oricum va fi voea j u d e ţ u l u i " .

J
( ) Cpr. Laurent, V I I I , 4 5 0 ; Mourlon, II, 1 2 ; Marcadé, I I I , 1 5 ;
Demolombe, X I I I , 5 0 : B a u d r y et W a h l , Successions, I, 53 şi
5 9 ; Duranton, IV, 3 1 6 ; T. H u e , V, 16; T h i r y , II, 4 ; Vigié,
I I , 2 5 ; Bufnoir, Propriété et contrat, p . 2 3 , etc.
2
( ) A u b r y et R a u , II, § 2 0 1 , p. 371 (ed. a 5-a); Demolombe,
X I I I , 5 0 ; C. Rouen, Sirey, 5 3 . 2. 3 3 5 ; D . P . 54. 2. 117, etc.
8
( ) Cpr. Pothier, Propriété, I X , 6 5 ; Demolombe, X I I I , 51 ; Mourlon,
II, 1 1 ; L a u r e n t , V i l i , 4 4 9 ; D u r a n t o n , IV, 3 1 7 ; A u b r y et Rau,
II, § 2 0 1 , p. 371 (ed. a 5-a); Planiol, I, 2 5 7 9 ; T h i r y , II, 4,
p. 1 1 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 5 6 ; Bufnoir, Propriété
et contrat, p. 23, etc.
 28 COD. CIV. — .CARTER III. — COMOARA. — ART. 649.

Soluţia de m a i sus a r fi admisibilă chiar dacă săpă­

turile a r fi fost făcute de o persoană care a r fi fost în drept
de a le face, precum a r fi, de exemplu, u n posesor de b u n ă
credinţă. Acesta nu va putea să revendice o parte din co­
moară, de vreme ce descoperirea ei nu se datoreşte întâm-
plărei; se poate însă, în asemenea caz, d à găsitorului, o
parte din comoară ca o primă pentru norocul său (fortuna) (*).
3° Comoara a p a r ţ i n e pe j u m ă t a t e , în indiviziune, găsi­
torului ei şi proprietarului fondului, dacă ea a fost desco­
perită printr'un pur efect al întămplărei. Acesta este sensul
ultimelor cuvinte, care se văd în a r t . 6 4 9 şi care, d u p ă
cum a m observat suprà, p . 22, nota 4 şi p . 2 5 , nu sunt
la locul lor. Găsitorul primeşte, în asemene caz, o parte
din comoară ca un fel de p r i m ă pentru norocul ce 1-a a v u t
şi ca o. răsplată pentrucă întâmplarea a făcut să se redea
circulaţiei o avere care, p â n ă la descoperirea ei, rămăsese ne­
2
roditoare ( ).
Prav. lui „De se va prilejì cineva, nu cercând, ci aşa se va nemeri de
Matei Ba­ va găsi o comoară pe u n loc străin, zice pravila l u i Matei B a s a r a b
sarab. (glava 89), atuncea să fie să se î m p a r t ă în două cu stăpânul lo­
cului. Aceasta se socoteşte încă şi când vor găsi niscare comoară
pe loc domnesc sau pe loc călugăresc ce se zice al bisericei, pentrucă
j u m ă t a t e din comoară este de a p u r u r e a a aceluia ce o găseşte, iar
j u m ă t a t e este a bisericei, sau m a i de multe ori domnească".
Momentul Găsitorul devine proprietar al comorei, pentru partea
s a
^eTin^pro- 111
» îndată ce ea a fost dată la iveală, înainte chiar de a fi
poetami co- p u s mâna pe ea, şi aceasta prin derogare dela regulele ocu-
m o r e 1 -
paţiunei; de u n d e rezultă că dacă mai mulţi lucrători a u
fost întrebuinţaţi la o lucrare comună, comoara n u se va
cuveni pro parte t u t u r o r a , ci n u m a i acelui care a desco­
3
perit-o, care a dat-o la iveală ( ).

1
( ) Vezi A u b r y et Rau, I I , § 2 0 1 , p . 3 7 1 , nota 33 (ed. a 5-a);
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 5 7 . — Contra: Demolombe,
X I I I , 5.3; T . H u e , V, 16,
2
C. spaniol. ( ) A r t . 351 § ultim din codul spaniol prevede că, dacă obiectele
Art. 351. descoperite sunt interesante pentru ştiinţă sau a r t ă , Statul
poate să le dobândească, plătind valoarea lor, care va fi î m ­
părţită d u p ă modul statornicit de lege.
3
( ) Laurent, V I I I , 4 5 1 ; Demolombe, X I I I , 54, 5 5 ; Demante et
Colmet de Santerre, I I I , 12 bis I ; B a u d r y et W a h l , Succes­
sions, 1 , 5 1 ; A u b r y et Rau, I I , § 2 0 1 , p . 3 7 0 : Massé-Vergé,
 DOBÂND. PROPRIETĂTEI. — COMOARA. — ART. 649. 29

Acel care, din întâmplare, găseşte o comoară î n t r ' u n

fond străin, t r e b u e deci s'o î m p a r t ă cu p r o p r i e t a r u l fondului
în care ea a fost găsită. Din ceeace ai găsit, j u m ă t a t e mi
se cuvine mie, zice o veche m a x i m ă g e r m a n ă : ,.Dein Fund,
mein Halb"
F a p t u l că găsitorul comorei s'ar fi încercat a ascunde Cazul când
descoperirea ei p r o p r i e t a r u l u i fondului, nu poate să-1 b p - m o r e T n -
2
sească astăzi de p a r t e a ce i se cuvine d u p ă l e g e ( ) ; însă cercat a o
a s c u n d e
acest fapt poate, d u p ă î m p r e j u r ă r i , să constitue u n furt, d a c ă -
există din p a r t e a lui o intenţie f r a u d u l o a s ă concomitentă
3
cu descoperirea comorei ( ).
Ştim, în adevăr, că sustragerea frauduloasă a lucrului Sustragerea
lucrului co­
mun.
II, § 200, p . 1 0 1 , nota 8; C. P a r i s şi Bolonia, Sirey, 72. 2.
138; Sirey, 1903. 4. 2 3 , etc.
(') Vezi Chaisemartin, op. cit., p . 248, 249.
2
( ) Nulla poena sine lege. Gpr. Demolombe, X I I I , 4 9 ; L a u r e n t ,
V I I I , 4 5 ; A u b r y et R a u , I I , § 2 0 1 , p . 3 7 1 , 3 7 2 ; Massé-Vergé,
II, § 294, p . 102, nota 1 2 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I,
55. — Soluţia contrară era insă admisă altă d a t ă :
„ D a c ă găsitorul nu va face de sineş î n d a t ă a r ă t a r e pentru c. Calimach
comoară ce din î n t â m p l a r e se va descoperi, zice a r t . 5 3 1 din şi Prav. lui
M < 1 a
codul Calimach (art. 400 C. austriac), atunci p a r t e a ce i se * j j . ^ l al

cuvine să se dea sărmanilor, i a r făcând a r ă t a r e altul, să i se

dea aceluia". C p r . şi Novella 5 1 a î m p ă r a t u l u i Leon, de in­
vento thesauro cujus esse debeat, dela care textul suscitat din
codul Calimach este î m p r u m u t a t . M a i vezi şi pravila lui Matei
B a s a r a b (glava 89), unde se zice: „Oricine va ascunde co­
moara, dacă o va găsi, ca să nu dea nimic aceluia ce se vine,
1
acelaş perde-şi va şi partea sa ce i se va veni '. A r t . 4 2 5 —
427 din codul portughez sunt redactate în acelaş sens.
s
( ) A u b r y et R a u , loco cit, p. 372, nota 3 7 ; Demolombe, loco cit.;
L a u r e n t , V I I I , 4 5 2 ; Baudry et W a h l , op. cit., I, 55, G a r r a u d ,
Tr. théorique et pratique du droit penal francais, V, 2093
(ed. a 2-a); F . Hélie, Th. du code penal, V, 1924; Blanche,
Etudes pratiques sur le code penai, V, 466, p. 660 (ed. a 2-a);
Cas. fr. Sirey, 9 5 , 1, 157; Cas. Florenţa, Sirey, 87. 4. 12 şi
Dreptul din 1909, N o . 79, p . 632. - Cantra: Rauter, Tr.
théorique et pratique de droit criminel, I I , 507, p . I l i (ed. din
1836); Salucci, La Legge din 1887, p. 3 9 3 , etc. „Acel
ce va şti ceva despre vreo comoară, sau va găsi şi nu va
a r ă t a aceasta antorităţei, zice a r t . 5 din circulara Minist.
dreptăţei dela 11 Sept. 1861, publicată în colecţia Pastia,
p. 1398 urm., se va considera de fur, în caz de a fi găsit
1
ceva, şi se va trăda, prin urinare, în j u d e c a t ă ' ,
 30 COD. CIV. — CARTEA III. — COMOARA. — ART. 649.

c o m u n , de către un comunist, constitue un furt Asupra

acestui p u n c t nu m a i încape nicio îndoială.
Proprietarul Comoara se cuvine pe j u m ă t a t e n u m a i p r o p r i e t a r u l u i ,
pământului. adecă aceluia care are plenum dominium, aşa c u m îl defineşte
a r t . 4 8 0 din codul civil.
Uzuaral şi Acei cari n u au decât un d r e p t real a s u p r a l u c r u l u i ,
uzufructuarul. p r e c u m u z u a r u l şi u z u f r u c t u a r u l (art. 5 3 8 ) nu a u niciun
C. austriac. 2
d r e p t la comoară jure soli, adecă cu titlul de p r o p r i e t a t e ( ),
3
ci n u m a i ca găsitori ( ). „ U z u f r u c t u a r u l n u a r e niciun d r e p t
la comoara găsită în fondul s u p u s u z u f r u c t u l u i " , zice a r t . 5 1 1
in fine din codul a u s t r i a c (*).
Posesorul, lo­ N u a u , de asemenea, d r e p t la comoară nici posesorul,
catarul, etc. fie el chiar de b u n ă credinţă ( ), nici locatarul ( ), etc.
5 6

Bezmănarul. B e z m ă n a r u l are însă d r e p t la o p a r t e din c o m o a r a g ă ­

C. Calimach. sită în fondul s u p u s bezmanului, pentrucă el are toate d r e p ­
turile alipite la proprietatea acestui fond (art. 1 5 2 8 C. C a ­
7
limach, 3 9 9 , 1 1 4 3 C. austriac) ( ).

(') Vezi tom. I X al Coment, noastre, p . 540 şi tom. X , p . 72.

Cpr. G a r r a u d , op. cit, V, 2 0 9 8 ; Cas. fr. Sirey, 4 9 . 1. 6 7 1 .
2
( ) Cpr. Zacharise, Handbuch des franzOsischen Civilrechts, I, §
185, p . 562, nota 8 (ed. Crome); L a u r e n t , V I I I , 4 4 8 , etc.
3
( ) Laurent, V I I I , 4 4 8 ; Demolombe, X I I I , 4 7 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 6 0 ; Planiol, I, 2579, etc. Vezi şi tom I I I ,
partea I-a, al Coment, noastre, p . 4 6 2 .
4
C. austriac şi ( ) „ Auf einen Schatz, welcher in dem zur Fruchtniessung bestim-
C. german, mten Grunde gefunden wird, hat der Fruchtniesser keinen
etc. Anspruch". Aceeaş soluţie m a i este admisă prin a r t . 1040 din
codul german p r i n a r t . 824 din codul olandez, etc. Vezi şi art. 538
din codul nostru civil. C p r . L . 7 § 12, Dig., Soluto matri­
monio, unde se zice : „ Thesaurus in fructum enim non com-
putabitur".
Cazul când Din î m p r e j u r a r e a că comoara nu este u n fruct al p ă ­
comoara a fost m â n t u l u i , d u p ă cum observă şi Pothier (Tr. du douaire,
găsită în V I , 196, in fine, p . 395), rezultă că b ă r b a t u l n u se va folosi
fondul dotai de comoara găsită în fondul dotai al soţiei sale, el neputând
al femeei.
luà decât partea ce i se va cuveni ca găsitor, cealaltă parte
fiind a t r i b u i t ă femeei, în calitate de p r o p r i e t a r ă a fondului
dotai. Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 2 2 8 , şi a u t o r i ­
tăţile citate acolo, în nota 8.
6
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I, 60, şi autorităţile citate acolo;
Zacharise, Handbuch des franzósischen Civilrechts, I, § 185,
p. 562, nota 8 (ed. Crome), etc.
6
( ) B a u d r y et W a h l , op. şi loco cit.; T r i b . Nîmes, Sirey, 8 1 . 2. 9 5 .
7
( ) Conform: a r t . 1561 C. italian. Cpr. L a u r e n t , V I I I , 377. Vezi
 P0BÂND. PROPRIETĂTEI. - COMOARA. — ART. 649. 31

Superficiarul (proprietarul suprafeţei) are, de asemenea, Superficiary,

dreptul la comoara găsita în suprafaţă, care este propri­
etatea lui, fără a avea însă asemenea drept a s u p r a comorei
descoperită în fond (art. 1 5 3 2 C. Calimach, 1 1 4 7 C. aus­
J
triac) ( ).
Comoara, nefăcând parte din fond şi păstrându-şi in- Creditorul
ipotecar.
dividualitatea sa, nu este grevată de ipoteca care loveşte
fondul şi, ca atare, nu se cuvine cu precădere creditorilor
2
ipotecari ( ).
Creditorul ipotecar va aveà însă drept la o parte din ^r&x. hu
comoară ca găsitor, când ea va fi descoperită de dânsul. ' ab. sar

„De se va prilej! cineva să aibă pre m â n a lui nişte ocine

zălogite, şi de va găsi el o comoară, zice pravila lui Matei
Basarab (glava 89), va împărţi cu stăpânul locului, de vreme
ce se chiama că au găsit ca şi cum ar fi într'un loc s t r ă i n " .
G a s i r e a
T o t pentru aceleaşi motive, unii decid că acel care a unei
v , „ ' . G J - A ^ * 1 , comori din
c u m p ă r a t o casa spre a ti d ă r â m a t ă , in scop de a-şi însuşi partea pro-
materialul, n ' a r aveà drept la comoara ce s'ar găsi ascunsă pitarului.
e a r e a
» ,> - i i î• f „ i• A , i î , cum-
într un zid al acelei c a s e , . a t a r a bine înţeles de parte cuve- ă p r a t 0 casă
s r e a fi da
nită lui ca găsitor, căci vânzarea unei case spre a fi d ă r â - P t ~c

3
mată fiind, d u p ă cum ştim, o vânzare mobiliară ( ), propri- troversă.
etatea comorei aparţine aceluia pe al cărui fond era zidită
4
casa ( ).
tom. I X al Coment noastre, p. 419, 420. — î n c â t priveşte
dreptul roman, vezi tom. I X menţionat, p. 376, nota. 1.
1
() Vezi observaţia ce am publicat a s u p r a unei sentinţe a trib.
Neamţ, în Gr. judiciar din 1901, No. 59 p. 4 9 3 , 494. Cpr.
Z a c h a r i » , Handbuch des franzosischen Civilrechts, I, § 185.
p. 562, nota 8 (ed. Crome); Laurent, V I I I , 428, etc.
2
() Cpr. Demolombe, X I I I , 46 bis; B a u d r y et W a h l , Successions, I,
6 4 ; T. H u e , V, 15, in fine, p . 20. Vezi şi art. 533 C. Calimach.
3
() Vezi tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p. 143, 144,
nota 2 ; p. 146, n. 3 ; p. 188, nota 3 (ed, a 2-a), etc.
4
() L a u r e n t V I I I , 4 4 8 ; Demolombe, X I I I , 4 8 ; T . Hue. V, 16,
p. 2 2 ; C. Paris, Répert. Dalloz, v° Propriété, 200. — Contra:
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 6 1 .
Tot controversată este şi chestiunea de a se şti dacă obiectele Găsirea unei
ascunse şi găsite î n t r ' u n lucru mobil c u m p ă r a t la licitaţie, con- comori intr un
stituesc sau nu o comoară. Vezi p e n t r u negativa, T. H u e , loco J ^ p ^ t j a

cit., p. 2 3 şi T r i b . P a r i s , Sirey, 68. 2. 141 (sentinţa a p r o b a t ă licitaţie,

de A u b r y et Rau, II, § 2 0 1 , p . 370, nota 29 bis).—Vezi însă Controversa,
pentru afirmativa, B a u d r y et W a h l , op. cit, I, 38.
 32 COD. CIV. — CABTEA III. — PBiEDA BELLICA.

4° Despre lucrurile luate dela inimici în timp de răsboiu

(prada bellica).

Dr ginţilor. Cel de pe u r m ă mod de a dobândi proprietatea prin

ocupaţie, cel p u ţ i n în p r i v i n ţ a l u c r u r i l o r mobile, consa­
c r a t prin d r e p t u l ginţilor, astfel c u m l-au conceput oamenii
în neînţelegerile şi în d o r i n ţ a lor nesăţioasă de s t ă p â n i r e ,
este relativ la lucrurile pe care î n v i n g ă t o r u l are d r e p t u l de
a le luà dela vrăjmaşi în t i m p de răsboiu. „On acquiert
aussi, par la prise et par le droit de la guerre, ce qu'on
1
prend sur Ies ennemis", zice D o m a t ( ). Ceeace iau dela ini­
mic este al meu, zice o veche m a x i m ă g e r m a n ă : ,, Was ich
u 2
vom Feinde bekomme, das ist mein ( ).
C. Calimach. „ O r â n d u i r e a p e n t r u prăzile şi p e n t r u lucrurile cele î n ­
Art. 535.
toarse dela vrăjmaşi, zice a r t . 5 3 5 din codul Calimach,
3
( 4 0 2 C. austriac), se cuvine S t ă p â n i r e i " ( ).
Concluzie. P o p o a r e l e au deci d r e p t u l n u n u m a i de a se ucide,

Cumpărătorul C u m p ă r ă t o r u l cu pact de r ă s c u m p ă r a r e este el sau nu obli­

cu pact de gat, în u r m a exercitărei acestei facultăţi, a restitui vânză­
răscumpărare. torului comoara ce a r fi găsit în fondul c u m p ă r a t ? Vezi tom.
V I I I al Coment, noastre, p . 786, text şi nota 2, unde se a r a t ă
controversa.
(') Lois civiles dans leur ordre naturel, I V , p . 259, N o . 8 (ed.
Carré din 1823). Vezi şi Pothier, Propriété, I X , 86 u r m . ,
p. 132 u r m . (ed. Bugnet). „Ea qum ex hostibus capimus, jure
gentium statim nostra fiunt". (Instit., II, 1, De rerum dwisione,
§ 17 şi L . 5 § 7, Dig., De adquirendo rerum dominio, 4 1 , 1).
Vezi şi L . 1 § 1, in medio (item bello capta), Dig., De adqui-
renda vel amittenda possessione, 4 1 , 2 .
2
( ) Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit germanique,
p. 2 0 3 , 204 (ed. din 1891).
8
( ) Vezi a s u p r a acestui drept de ocupaţie, Martens. Droit des gens,
I I , § 2 7 9 u r m . p . 247 u r m . (ed. Ch. V e r g è din 1858); D u -
ranton, I V , 335 u r m . ; Masse, Le droit commercial dans ses
rapports avec le droit des gens et le droit civil, I, 118 u r m . ,
p. 103 u r m . (ed. a 2-a, 1861); Zacharise, Handbuch des fran-
zosischen Civilrechts,!, § 185, p . 560, t. şi nota 2 (ed. Crome);
A u b r y et R a u , I I , § 2 0 1 , p . 3 6 8 (ed. a 5-a); B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 1 0 5 ; P . F i o r e , Diritto internazionale pubblico,
I I I , p . 198 u r m . ; Heffter, Le droit international public de
VEurope, § 135, p . 260, 2 6 1 (traducerea Bergson din 1857);
Gr. D . Danielopol, Condiţia juridică a prizonierilor de răsboiu,
p. 114 (teză p e n t r u doctorat, a doua teză de doctorat susţi­
nută la facultatea j u r i d i c ă din Iaşi), etc.
 OCUPAŢIA. — PE>:DA BELLICA. — DE. INTERNAŢIONAL.

dar şi de a se p r ă d a unele pe altele. Acest mijloc de do­

bândire al proprietăţei ar trebui să figureze numai în co­
dul animalelor selbatice, zice u n a u t o r ( ' ) • Dacă asemenea
drept era până la un punct oarecare scuzabil la R o m a n i ,
cari voind a cuceri şi a înghiţi lumea întreagă, au dispărut
ei înşişi de pe faţa p ă m â n t u l u i , şi la care nu numai lu­
crurile, d a r şi însuş vrăjmaşul devenea proprietatea cuceri­
2
torului ( ), el nu se mai poate însă pricepe în timpurile mo­
derne. Şi cu toate acestea, în secolul al X I X , secol de lu­
mină şi de progres, cu ocazia răsboiului franco-german,
Bismarck a emis principiul c ă : la force prime le droit.
Aceasta se numeşte civilazaţie. La F o n t a i n e a a v u t deci
dreptate să zică:
s
L a raison du plus fort est toujours la meilleure ( ) .

Ocupaţiunea în dreptul internaţional privat.

Regulele privitoare la ocupaţiune fiind de ordine p u ­

blică, acest mod de achiziţie se aplică t u t u r o r bunurilor
aflătoare pe teritoriul ţărei în care ea este recunoscută, fie
4
aceste b u n u r i mobile sau imobile ( ).
T o t legea acestei ţări va regula şi condiţiile ocupaţiei.
Astfel, legea română va determina atribuirea comorei
găsită în R o m â n i a , a lucrurilor fără s t ă p â n găsite pe teri-
a
torul nostru ( ), etc. "

(!) L a u r e n t , V I I I , 438.
2
( ) Aceasta nu avea însă loc în răsboaiele civile, in civilibus dis-
sentionîbus (L. 21 § 1, Dig., De capiivis et de postliminio,
et redemptis ab hostibus, 49, 15).
3
( ) Le loup et Vagneau (livre 1, fable 10).
4
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I, 106; Rolin, Pr. de droit
international prive, II, 730, 732; P . Fiore, Le droit interna­
tional prive, II, p. 351 u r m . (traduc. Antoine, 1907).
6
( ) B a u d r y et W a h l , Rolin, op. şi loco cil. Cpr. P . F i o r e , op.
cit., I I , p. 353 u r m . (traduc. Antoine), etc.

43113 3
 TITLUL I
DESPRE SUCCESIUNI

Principii generale.

Sensurile cu- A moşteni sau a succede (sub cedere) însemnează a

vântul, moşte- i u a i o c u i j i t persoane. Astfel, î n t r ' u n sens larg, se
u n e a e

nire sau suc- . 1 1

i î
cesiune, poate zice că c u m p ă r ă t o r u l succede vânzătorului, d o n a t a r u l
succede dăruitorului, etc.
I n titlul de faţă, cuvântul succesiune sau moştenire
însemnează însă transmiterea patrimoniului, adecă a drep­
turilor şi obligaţiilor unei persoane defuncte către o altă
persoană, care traeste şi care se numeşte moştenitor (legea
zice uneori erede). ^Hereditas nihil aliud est, quam suc­
a
cessici in universum jus, quod defunctus habuerit (*).
Art. 65i. In acest sens, art. 6 5 1 zice că succesiunile se deschid
prin moarte, adecă că transmiterea bunurilor se îndeplineşte
p r i n moarte.
Art. 653. î n t r ' u n alt sens, cuvântul succesiune însemnează obiectul
moştenirei, adecă universalitatea b u n u r i l o r active şi pasive,
2
cari trec dela defunct la moştenitorii sâi( ). In acest sens,
art. 6 5 3 zice că descendenţii şi ascendenţii a u de drept po-
(') L . 62, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17. Vezi şi
L. 24, Dig., De verborum significatione, 50, 16, unde se
zice: „ Nihil est aliud hereditas, quam successio in univer­
a
sum jus, quod defunctus habuit .
2
( ) Cpr. Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 3, p . 2.
„Bonorum appellatio, sicut hereditatis, universalitatem quan-
11
dam ac jus successionis, et non singulas res demonstrat .
(L. 208, Dig., De verborum significatione, 50, 16).
 DESPRE SUCCESIUNI. — PRINCIPII GENERALE. 35

4
sesiunea succesiunei din m o m e n t u l morţei defunctului ( ). Bu­
nurile lăsate de u n om se numesc moştenire, zice o veche
regulă g-ermană, extrasă din Sachsenspiegel ( 1 , a r t . 6 § 1).
TMit welchem Gut der Mann erstirbt, das heisst man
2
alles Erbe" ( ).
c c a l i c h
„Moştenitor se numeşte acela căruia se cuvine dritul ™* ' A t

moştenirei, zice a r t . 6 8 9 din codul Calimach ( 5 3 3 C. a u s ­

3
t r i a c a ) , iar averea remasă cu privire către el se zice moş­
tenire". „Hereditas est pecunia, quce morte alicujus ad quam­
quam pervenit". „Moştenirea, zice Zacharise, este p a t r i m o n i u l
ce o persoană lasă d u p ă moartea s a " . „Eine Erbschaft oder
der Nachlass ist das Vermdqen einer Person nach ihrem
lode" (*).
Câteodată, în loc de succesiune sau moştenire, legea Neologismele,
n o a s t r ă întrebuinţează c u v â n t u l ereditate (art. 7 3 7 ) şi chiar °
erezire (art. 1680). S'ar părea că, uneori, redactorii codului
nostru s'au ferit de a vorbi româneşte.
C e
Moştenirea cuprinde întregul p a t r i m o n i u al defunctului, a p r i n d e

5 m e n i , e a
adecă nu numai drepturile, ci şi obligaţiile lui ( ), afară de ^ -
d r e p t u r i l e sale excluziv personale, cari se sting odată cu moartea

1
( ) Vezi infra, p . 5 2 , nota 3 .
2
( ) Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit germa-
nique, p. 380.
3
( ) „Moştenitorul, zice D o m a t (Lois civiles, V, p. 45, N o . 1, ed. Dreptul t « -
e l l l u d r -
Carré), este succesorul universal al t u t u r o r b u n u r i l o r defunc-
tului, şi care este ţinut şi de sarcinile acestor b u n u r i " . „He-
redes, juris successore» sunt". ( L . 9 § 12, Dig., De heredibus
instituendis, 2 8 , 5). „Heres in omne jus mortai, non tantum
singularum rerum dominium succediV'. ( L . 37, D i g . . De
adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2). „ Heredes onera
hereditaria agnoscere... placuit". ( L . 2, Cod, De hereditaria
actionibus, 14, 16), etc. „Moştenitor este obrazul la care trec
toate acele d r e p t u r i ale m o r t u l u i " , zice codul Caragea (partea
IV, capit. 3, a r t . 4), şi a r t . 2 (loco cit.) a d a o g ă : „ D r e p ­
turile mortului ce se moştenesc sunt: toată averea Iui, afară
din boerii, din privilegiile persoanei sale, şi afară din p e ­
deapsa pentru vinele persoanei sale; toate datoriile l u i ; toate
tocmelile lui de pe care ori el este altora cevaşi îndatorat,
ori alţii l u i ; în tine, orice pricină de j u d e c a t ă politicească".
(*) Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 598
ab initio, p . 2 (ed. Crome).
(•') C p r . L . 3, P r . , Dig., De honorum possessionibus, 37, 1; L .
L. 119 şi 208, Dig., De verborum significatione, 50, 16, etc.
 36 COD. CIV. — CABTEA III. — TIT. I. — SUCCESIUNI. — PR. GENERALE.

lui, p r e c u m s u n t d r e p t u r i l e de familie, servitutile personale,

creanţele şi datoriile a l i m e n t a r e , etc. (*).
Drepturile ce U n moştenitor n u p o a t e să a i b ă m a i m u l t e d r e p t u r i decât
a are a u 2
un moştenito* t o r u l s ă u ( ), p e n t r u c ă este de p r i n c i p i u că nimene n u
p o a t e să t r a n s m i t ă m a i m u l t e d r e p t u r i decât a r e el însuş. Nemo
3
plus juris ad alium trans/erre potest, quam ipse habet( ).
Moştenirea nu Moştenirea, fie c h i a r . a c c e p t a t ă s u b beneficiu de i n -
n u m a e s e
eSte
moT^ * i
n!k v e n
i ta
astăzi o persoană m o r a l ă (*), d u p ă c u m
r

p a r e a fi fost considerată a l t ă d a t ă la R o m a n i , cu toate c ă

5
şi acolo chestiunea era controversată ( ).
Temeiul dr. Chestiunea de a se şti d a c ă d r e p t u l de moştenire îşi
d are
Co ™oterX' n temeiul sau în d r e p t u l n a t u r a l său în legile pozitive ale
fiecărui p o p o r , este m u l t discutată. C h a b o t , în r a p o r t u l său
6
c ă t r e T r i b u n a K ) , şi Siméon, în discursul său la C o r p u l

(!) C p r . L . 1 § 4 3 , Dig., De aqua, etc. 4 3 , 2 0 ; L . 1 3 , Cod, De

excusationibus munerum, 10, 4 7 . Vezi şi a r t . 1737 C. portughez.
2
( ) C p r . Zacharise, LTandbuch des franzosischen Civilrechts; I,
§ 1 8 1 , ab initio, p . 4 3 2 (ed. Anschutz), § 123, ab initio, p .
344 (ed. Crome); A u b r y et R a u , I I , § 176, p . 100 (ed. a
5-a); Tropiong, Privii, et hypothèques, I I , 530, etc.
3
( ) L . 54, D i g . , De div. regulis juris antiqui, 50, 17 şi a r t . 580,
1521 C. Calimach (442, 1138 C. austriac). Vezi t o m . X a l
Coment, noastre, p . 5 8 5 , nota 4. M a i vezi L . L . 143, 175 §
1 şi 177, D i g . , loco cit., care e x p r i m ă aceeaş idee. Este d e
observat că această r e g u l ă n u se aplică n u m a i la moştenitorii
p r o p r i u zişi, d a r încă şi l a reprezentanţii părţilor (les ayants
cause), adecă acelora cari succed cu titlu de donaţiune, legat,
vânzare, schimb, etc. D e aceea u n vechiu autor, Olea, zicea,
cu drept cuvânt, că cesionarul esce imaginea cedentului. C p r .
T r o p l o n g , Privii, et hypothèques, I I , 530, p . 352 (ed. a 4-a
din 1845), dela care a m î m p r u m u t a t această citaţie.
4
( ) C p r . T r i b . D â m b o v i ţ a care, în motivele sale, se referă l a
părerea noastră, Dreptul din 1895, N o . 5 1 , p . 4 5 2 ; B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 1 2 2 1 , etc.
6
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 2 8 5 , text şi nota 3 (ed.
a 2-a). „Cât t i m p moştenirea n'a fost p r i m i t ă de moştenitor,
zice a r t . 5 4 7 , în p a r t e a sa finală, din codul austriac (dispo­
ziţie nereprodusă de codul Calimach), ea este considerată, ca
fiind încă posedată de defunct. Hereditas persona; defuncţi
vicem sustinet. „ Vor der Annahme des Erben wird die Ver-
lassenschaft so betrachtet, als wenn sie noch von dem Vers-
torbenen besessen wiirde*. Cpr. Pothier, Oblig., I I , 126, p . 6 0
şi Possession, I X , 5 8 , p . 284 (ed. B u g n e t ) .
6
( ) „Societatea civilă este singura şi adevărata sorginte a p r o -
 DESPRE SUCCESIUNI. — PRINCIPII GENERALE.

2
legislativ ('), considera succesiunea ca o instituţie civilă( ).
Deşi este necontestat că acest mod de t r a n s m i t e r e al b u n u ­
rilor îşi are principiul şi temeiul său în d r e p t u l n a t u r a l , nimic
nefiind mai j u s t şi mai raţional în acelaş t i m p decât s u b ­
stituirea copiilor în d r e p t u r i l e părinţilor lor, d u p ă cum foarte
3
bine observă D o m a t ( ) , totuşi cele mai m u l t e popoare fac
să figureze d r e p t u l de moştenire între d r e p t u r i l e civile şi
sistemul politic al fiecărui Stat a a v u t în t o t d e a u n a mai
m u l t ă sau mai p u ţ i n ă înriurie a s u p r a devoluti unei b u n u r i l o r
prin moştenire. Dreptul civil s'a conformat însă el însuş,
uneori, în această materie, dreptului politic fie ca mijloc,

prietâţei", a zis acest orator. Yezi P a n d . fr., v° Successions,

No. 1, unde sunt reproduse inai multe p ă r ţ i din acest discurs.
„Ordinea successiunilor, zice în acelaş sens Montesquieu
(Esprit des loi*, X X Y I , capit. 11), a t â r n ă (ie principiile
d r e p t u l u i politic sau civil, iar nu de acele ale dreptului n a ­
tural... Ordinea politică sau civilă cere adeseori, nu însă
totdeauna, ca copiii să moştenească pe părinţii lor... M a x i m ă
generală: a-şi hrăni copiii este o obligaţie de drept n a t u r a l ;
a le lăsa succesiunea sa, este o obligaţie de drept civil sau
politic". Aceeaş idee resare şi din discursul postum al l u i
Mirabeau, care a inspirat Convenţiunei naţionale legea din
17 Nivòse, anul al II-lea. Cpr. Surville, Elements d'un cours
de droit civil francala, I I I , No. 8, p . 5. T o t în acelaş sens,
Portalis, vorbind de dreptul de succesiune al copiilor n a t u ­
rali, a zis de asemenea, în discursul său preliminar a s u p r a
codului civil: „Succesibilitatea nu este un drept n a t u r a l , ci
un d r e p t social, cârmuit în totul de legea politică sau civilă,
etc." Vom reproduce infra, p. 171, mai multe părţi din acest
discurs, când ne vom ocupà de moştenirea copiilor naturali.
„Nimic nu este mai eronat, zice un autor (T. H u e , V,
22, p . 31), decât p u n c t u l de vedere al lui Montesquieu. Acest
punct de vedere n ' a r puteà fi admis decât într'o ţ a r ă unde,
ca la Roma, organizarea familiei se întemeia pe baze excluziv
politice". Yezi şi Surville, op. şi loco suprà cit.
(') „ î n d a t ă ce murim, a zis acest orator, toate legăturile, cari
făceau ca proprietăţile să fie ale noastre, sunt rupte, legea
singură putând să le reînvieze. F ă r ă ea bunurile, lipsite de
stăpânii lor, ar aparţinea p r i m u l u i o c u p a n t " , etc.
2
( ) Yezi asupra acestei chestiuni p u r teoretice şi lipsită de orice
interes practic, L a u r e n t , V I I I , 468 u r m . ; Axntz, I I , 1 2 3 3 ;
D u r a n t o n , Y I , 16 u r m . ; T . H u e , Y, 2 2 ; P a n d . fr., v° Suc­
cessions, 1 u r m . ; Ahrens, Cours de droit naturel, I I , § 102,
p. 298 u r m . (ed. a 0-a, Leipzig, 1868), etc.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , V I I I . 474.
 38 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I . — SUCCESIUNI. — PR, GENERALE.

fie ca scop ('). Astfel, se poate explica c u m dreptul de a

moşteni bunurile rurale a r ă m a s încă pană astăzi în ţ a r a
noastră un drept politic care, ca atare, n u a p a r ţ i n e străi­
nilor (art.* 7 Oonstit). (Vezi infra, p. 7 6 , 77).
Revelarea Materia succesiunilor a d a t loc în societatea modernă
accesorale de ^ ° industrie, care era necunoscută altă dată. In oraşele
a

către alţii, mari sunt oameni şi chiar agenţii, cari au de scop de a căuta
pe moştenitorii unei persoane necunoscute şi de a-i deştepta
a s u p r a drepturilor ce li se cuvin în privinţa unei moşte­
niri la care ei nu se aşteptau. Aceştia se numesc Ies
chercheurs de successions (căutătorii de moşteniri).
S ' a decis, în această privinţă, că revelarea drepturilor
succesorale, făcută unei persoane, care nu aveà cunoştinţă
de existenţa u n o r asemenea drepturi deschise în favoarea sa,
2
poate face obiectul unei convenţii valide ( ).
A t â t doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a sunt, în adevăr,
u n a n i m e spre a decide că revelatorul unei moşteniri este în
drept a cere dela moştenitorul pe care 1-a deşteptat a s u p r a
drepturilor sale, suma făgăduită sau chiar o parte oarecare
3
de moştenire (quota litis) ( ), dacă aceasta a fost convenţia

(') C p r . D u r a n t o n , V I , 16.
2
( ) C. Liège, Bevue trimestrielle de droit civil, tom. I I I , a n u l 1904,
p. 6 0 3 , N o . 39 şi Cr. judiciar din 1905, No. 19, p a g . 152
(cu observ, noastră); T r i b . Nevers şi C. Poitiers, Sirey, 1906.
2. 2 1 9 ; D . P . 1908. 2. 332. Vezi a s u p r a acestei materii,
T h i r o u x , Des chercheurs de successions, studiu publicat în
Bevue pratique de droit francais, a n u l 1867, tom. X X I I I ,
p . 3 5 7 — 3 7 6 ; Griorgio Giorgi, Teoria delle obbligazioni nel
diritto moderno italiano, I I I , 392, p a g . 476 (ed. a 4 - a ) ; R é ­
pert. Dalloz, Supplement, v° Agent d'affaires, 6 şi Oblig., 1 9 1 ,
etc.; Planiol, I I I , 2050 bis. M a i vezi C. Turin, La Giurispru­
denza (di Torino), anul 1881, p . 1 3 5 ; D . P . 8 1 . 2. 2 4 5 .
8
Validitatea ( ) A r t . 21 din legea pentru organis. corpului de avocaţi din 1907
pactului nu­ permite convenţiile de onorariu n u m i t e quota litis, adecă p r i n
mit quota litis.
care un avocat stipulează drept onorariu o p a r t e din câştigul
ce va rezulta din proces. Instanţele judecătoreşti sunt însă î n
drept a reduce suma stipulată de p ă r ţ i in caz de vădită exa­
gerare. C p r . T r i b . Buzău, Dreptul din 1 9 1 1 , N o . 6 3 (cu nota
d-lui S. Rădulescu). î n a i n t e de această lege, chestiunea era con­
troversată (vezi tom. V al Coment, noastre, p . 147 u r m . şi tom.
V I I I , p . 6 1 1 , 612). J u r i s p r u d e n ţ a valida însă asemenea conven­
ţie. Vezi C. Craiova, Dreptul din 1908, No. 2 şi Pagini juri­
dice din 1908, N o . 22 (cu o notă a d-lui D . D . Stoenescu).
 DESPRE SUCCESIUNI. — ART. 650. 39

părţilor, pentru cheltuelile făcute de dânsul şi pentru folosul

real a d u s moştenitorului necunoscător al drepturilor sale.
N u m a i atunci convenţia ar fi nulă, pentru lipsă de obiect,
când moştenitorul aveà de mai înainte cunoştinţă despre
dreptul său, şi agentul de afaceri nu i-a revelat în realitate
niciun secret
Asemenea convenţie se consideră de doctrină şi de j u -
L
risprudenţa ca un contract nenumit ( ).

împărţirea moştenirilor în legitime şi testamentare.

Art. 650. — Succesiunea se defereşte sau prin lege, sau d u p ă

voinţa omului, prin testament. (Art. 651 urm., 800, 802 urm. C.
civ. A r t . 720 § 1 0 . italian).
3
Art. 6 5 0 , î m p r u m u t a t dela codul italian ( ), împarte
moştenirile: în legitime sau ab infestat şi în testamentare,
{
fără diată sau cu diată (C. Caragea) ( ), d u p ă cum t r a n s ­
miterea bunurilor are loc în virtutea unei dispoziţii legisla­
tive, sau prin efectul voinţei exprimate de de cujus, adecă
de acel despre a cărui moştenire este vorba (de cujus suc­
cessione agiturj. „Dritul moştenire! se întemeiază pe cea c. Calimach.
A r t b 9 0
de pe u r m a voinţă a testatorului, a r ă t a t ă d u p ă a legilor ' '
orânduială, sau pe lege", zice art. 6 9 0 din codul Calimach
(533 C- austriac).
L a R o m a n i , succesiunile erau ligitime (successio ab in- Dr. roman si
dr. vechi u fr.
Şi fiindcă vorbim de noua lege a avocaţilor, vom menţiona L. corpului de
o dispoziţie excepţională a acestei legi, care permite avoca- avocaţi din
190r A r t 2 1 -
ţilor de a acţiona pe acel ce le datereste onorariul, la domi- " - -
ciliul lor p r o p r i u (art. 21). P e n t r u înlesnirea avocaţilor s'a
derogat dela regula actor seguitur forum, rei (art. 58 I'r. civ.).
(') Yezi tom. V al Coment, noastre, p. 150, text şi nota 6.
(-) Yezi tom. Y al citatelor Comentarii, p. 19, nota 1, in /ine;
B a u d r y et Barde, Oblig., I, 20, p . 19 (ed. a 3-a).
3
() I a t ă cum se exprimă art. 720 din codul italian, dela care c. italian,
(
A r t 72
textul nostru este î m p r u m u t a t : „La successione si devolve per ' °-
legge o per testamento". Cpr. art. 1735 C. portughez, 658 C.
spaniol, etc.
4
() „Moştenirea este primirea unui viu a dreptăţilor unui mort,
căruia îi sunt dăruite de pe pravilă, fără de diată, sau cu
diată" (C. Caragea, art. 1, partea IV, ca.pit. 3).
 40 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — SUCCESIUNI. - ART. 650.

testato sau legitima) sau testamentare (successio testamen­

l
taria) ( ) ; pe când dreptul obişnuelnic francez nu recunoştea
decât succesiunea legitimă. „Institution d'héritier n'a point
2
lieu", zicea Loysel ( ). T o t în acest sens Gian villa, la finele
secolului al X l l - l e a , ziceà în opera sa cunoscută (Tractatus

Dr. roman. (i) Aceste ordine de moşteniri erau incompatibile în aceeaş suc­
cesiune şi se excludeau u n a p r i n alta. Succesiunea ab intestat
nu aveà loc decât în lipsa acelei testamentare. Acesta este
sensul regulei cunoscute : Nemo pro parte testatus, pro parte
intestatus decedere potest. I a t ă cum se exprimă, în această
privinţă, L . 7, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 1 7 : „.7us
nostrum non patitur eumdem in paganis, et testato et intes­
tato decessisse: earumque rerum naturaliter inter se pugna est,
11
testatus et intestatus . Vezi a s u p r a acestei regiile, Windscheid,
Lehrbuch des Pandektenrechts, I I I , § 537, p a g . 204, nota 2
(ed. K i p p din 1901). Vezi şi Zacharise, Handbuch des fran­
zosischen Oivilrechts, I, § 114, p . 318 (ed. Crome). Această
r e g u l ă nu-şi primea aplicare în succesiunile militarilor: „Miles
enim pro parte testatus potest decedere, pro parte intestatus''.
(L. 6, in fine, Dig., De testamento militis, 29, 1). E a suferea,
de asemenea, m a i multe excepţii în privinţa moştenirilor lo­
cuitorilor dela ţ a r ă (pagani). C p r . Mackeledey, Manuel de
droit roman, § 6 3 8 , p . 295 (ed. a 3-a din 1846). — R e g u l a
Nemo pro parte testatus, pro parte intestatus decedere potest,
nu mai există astăzi. Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1909, No. 60,
p. 4 7 7 ; Planiol, I I I , 2 5 1 6 . Aceasta rezultă din art. 802 C. civ.,
d u p ă care o persoană poate să lase în acelaş t i m p şi legatari
şi moştenitori a b intestat, ceeace era permis şi prin a r t . 709,
711 din codul Calimach (554, 556 C. austriac). Vezi şi
a r t . 2088 C. german. Vezi infra, explic, art. 802.
2
( ) Loysel, Institutes coutumières, I, p . 298, N o . 304 (ed. D u p i n
et L a b o u l a y e din 1846). Vezi şi Pothier, Successions, VIII,
(article preliminaire), p . 1. T o t în acelaş sens era şi vechiul
drept germanic, unde puterea şi d r e p t e i individului înceta
odată cu moartea sa, şi unde succesiunea se întemeia înainte
de toate pe ordinea n a t u r a l ă a familiei, bunurile lăsate de
defunct cuvenindu-se rudelor celor m a i de a p r o a p e . I n acest
sens o m a x i m ă foarte veche ziceà: Cine a r e sângele meu, este
moştenitorul meu (Wer mein Blut hat, ist mein Erbe). — Ştim,
din centra, că la Romani succesiunea testamentară era regula
generală, căci dreptul de a institui un moştenitor p r i n t r ' u n
act de ultimă voinţă era considerat ca unul din drepturile
cele mai esenţiale ale cetăţeanului. D e aceea, la Romani, moş­
tenirea a b intestat n u aveà loc decât în lipsa moştenirei tes­
tamentare. Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 3 8 1 . Vezi şi infra,
p a g . 42.
 DESPRE SUCCESIUNI. — ART. 650. 41

de, le gibus et consuetudinibus regni Anglice): Solus Deus

hceredem facere potest, non homo ('). N u m a i D-zeu poate
să creeze moştenitori, nu însă şi omul.
L a Atenieni, succesiunea (x)ojpovojua) se întemeia atât Dreptul ate-
n i a n
pe legătura de sânge cât şi pe voinţa omului. E a era deci "
legitimă (xarà léwc) sau testamentară (xaxà 5óotv). Cea dintăiu
prima pe cea de a doua, în acest sens că defunctul nu putea
să dispue de averea sa prin testament decât în lipsă de
moştenitori. Aceştia erau moştenitori necesari sau neapăraţi
în mod activ şi pasiv, ceeace însemnează, pe de o parte,
că ei nu puteau să fie desmoşteniţi fără o j u s t ă cauză, iar
pe de altă parte, ca n u puteau să repudieze moştenirea,
2
oricât de oneroasa a r fi fost ( ).
In dreptul actual francez există o controversă vie a s u p r a Dr. fr. Con-
t r o v e r s a
chestiunei de a se şti dacă legiuitorul a u r m a t dreptului -
roman sau dreptului obişnuelnic; părerile sunt împărţite,
unii susţinând că voinţa omului nu poate să facă decât
3
legatari şi donatari, nu însă moştenitori ( ).
Legiutorul nostru ne-a scutit de această controversă, Dr. nostru,
u r m â n d dreptului roman, conform a r t . 7 2 0 § 1 din codul
italian.
In dreptul nostru, moştenirile sunt deci deferite prin
dispoziţia legei (moştenire legitimă sau a b intestat) şi prin
voinţa omului (moştenire testamentară).
Moştenirea testamentară poate să fie cu titlu particular Most, cu titlu
p : , r t l o u l a r s a u
sau cu titlu universal. Cea dintăiu are de obiect unul sau . ,
universal.

(') Yezi Demolombe, X I I I , 8 0 ; Tliiry, I I , 6 ; E r . Lehr, Tr. ele­

ment, de droit civil germanique, I I , 1386. p a g . 410. Aceeaşi
regulă exista şi în vechiul drept g e r m a n i c : ,,Gott, nicht der
Mensch. macht die Erben*. Yezi Chaisemartin, Proverbes et
maximes du droit germanique p a g . 425 urm.—• L a Evrei, din
contra, moştenirea testamentară nu-şi aveà fiinţă, ci n u m a i
aceea ah intestat. Yezi Eschbach, Introduction generale à
Velude du droit, 245, p . 507 (ed. a 3-a din 1856).
( ) Yezi Eschbach, op. cit., No. 275, p. 574 urin.
2

3
( ) Yezi în acest sens, Mar cade, I I I , art. 722, No. 3 6 ; D u -
caurroy, Bonnier et Roustain, I I , 3 9 5 ; L a u r e n t . YIII, 477 u r m . ;
H u r e a u x , Tr. du droit de succession, I, 107 urm., p . 344 urm.—
Contra: Mourlon, II, 18; Demolombe, X I I I , 8 0 ; Chabot
(de l'Allier), Comment, sur la toi des successions, I, p . 1 urm.,
No. 2 (ed. Belost-Joliinont din 1839); T h i r y . II, 6, etc.
 42 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. 1. — SUCCESIUNI. — ART. 650.

mai multe b u n u r i , iar cea de a d o u a are de obiect întregul

patrimoniu al defunctului sau numai o p a r t e din el.
Deoseb. între Moştenirea testamentară nu mai are însă astăzi însem-
d r ?1
dr. actual n ă t a t e a ce aveà la R o m a n i , u n d e era o dezonoare de a muri
fără testament. In adevăr, succesiunea testamentară era, la
Romani, d u p ă cum am văzut suprà, p . 4 0 , nota 1, regula
generală, iar cea a b intestat, excepţia, căci Romanii voiau
ca omul să lese în totdeauna un moştenitor instituit de
aceea legea celor X I I table proclamase dreptul de a testa
î n t r ' u n mod absolut. „ Paterfamilias, uti legassit supra pe­
cunia tutelave sua rei, ita jus esto".
Dr. actual. Astăzi, lucrurile s'au .schimbat în acest sens că moşte­
nirea legitimă sau a b intestat este regula generală, iar moş­
tenirea testamentara este o excepţie.
Când are ioc ! Moştenirea legitimă (legitima hereditas), astfel numită
6
m
°tntes7at. " pentrucă este regulată n u m a i de lege, are loc, d u p ă cum
2
dispune a n u m e art. 7 2 0 § 2 din codul italian ( ), a t u n c i
când defunctul n ' a lăsat testament, din care cauză se şi
numeşte ab intestat (ab homine intesto).
instituţia con- U n moştenitor mai poate încă fi astăzi instituit, con-
t r a r 3
ArîTaTurm. dreptului roman ( ), nu numai prin testament, dar
uneori şi prin contractul de căsătorie, d u p ă art. 9 3 3 u r m .
C. civ. (institution contractuelle). Instituţia contractuală, ne­
cunoscută în aşezămintele noastre anterioare, ca şi în dreptul

0 ) »Quamdiu potest ex testamento adiri hereditas, ab intestato

non difertur". ( L . 39, Dig., De adquirenda vel omittenda
her editate, 29, 2). Vezi şi L . 8, Cod, Communio, de successio-
nibus, 6, 59, unde se zice: „Antequam scriptus heres cujus-
cunque portionis capax repudiet heredìtatem, vel alia ratione
quwrenda; facultatem amittat: ci qui testamentum reliquit,
intestato nemo succedit. Igitur perspicis, quod testamentaria!
successionis spe durante, intestato bona defuncţi non rectè
u
vindicentur .
2
C. italian. ( ) Non v si fa luogo alla successione legittima se non quando
Art. 720 § 2. manchi in tutto od in parte la testamentaria"'. Vezi a s u p r a
acestui text, Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile (nuova
edizione riveduta e corredata dall'avvocato Michel Battista,
1907), I I I , 2, p, 3 u r m . ; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di
diritto civile italiano, .VI, p . 11, nota 2. Vezi şi art. 1735
din codul portughez dela 1867.
3
( ) Cpr. L. 19, Cod, De pactis, 2, 3 ; L . 5, Cod, De pactis con­
venti», etc., 5, 14, etc.
 DESPRE SUCCESIUNI. — ART. 650. 43

1
roman ( ), care din legile b a r b a r e a trecut în vechiul drept
2
francez ( ), şi de acolo în dreptul actual, există deci şi în
dreptul nostru. J u r i s p r u d e n ţ a noastră este constantă asupra
acestui punct. Există, ce e dreptul, oarecare deosebiri, în
această privinţă, între legea noastră şi acea franceză, însă
aceste deosebiri nu ne autoriză a tăgădui însuşi principiul
instituţiei contractuale, pe care, pe nedrept, îl tăgăduesc unii
3
autori ( ).
A f a r ă de moştenirile legitime şi testamentare, de care Art. 3ic ai
6 8 4
am vorbit mai sus, codul nostru mai cunoaşte încă moşte- '
nirile speciale prevăzute de art. 3 1 6 şi de art. 6 8 4 .
Trei clase de persoane sunt chemate a primi moşte- Persoanele
nirea unei persoane săvârşite din viaţă: 1° moştenitorii le- ^o^teilre*
gitimi; 2° moştenitorii neregulaţi ; 3° şi legatarii.
Moştenitorii legitimi, legiuiţi sau regulaţi, sunt acei cari Moştenitorii
l e i t l m i
vin la o moştenire în virtutea unef dispoziţii legislative, s -
din cauza înrudirei l o r cu defunctul (*).
F a c parte din rudele legitime: copiii legitimi, acei le-Carisrmtmoş
gitimaţi (art. 306), acei născuţi dintr'o căsătorie putativa g* °™ ~ ten
t
Ie

(art. 1 8 3 , 184), acei adoptaţi faţă cu adoptatorul (art. 315)

şi, în fine, copiii naturali recunoscuţi, faţă de m a m ă şi de
familia mamei lor (art. 6 5 2 , 6 7 7 , 678).
Moştenitorii neregulaţi sau iregulari sunt acei cari vin Moşt. neregu
la 1,
la moştenire tot în virtutea legei, însă nu din cauza unei -
legături de sânge, ci tocmai din cauza lipsei de rude în
J
( ) Vezi Mackeldey, Manuel de droit romain, § 637, pag-. 295
(ed. a 3-a 1846).
2
( ) „Institution par paction, ou reconnaissance d'héritier simple
ou mutuelle. et donation particulière par contrat de mariage,
vaut par la loi saligne des Francois, et ne se peut révoquer",
zice Loysel (Instit. coutumières, I, p . 301, No. 308, ed. D u p i n
et L a b o u l a y e din 1846).
3
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 28, ad notam (ed. a 2-a);
tom. V, p . 117, text .şi nota 3 ; tom. V I I I , p. 6, nota 3 şi
p. 286, text şi nota 2 ; tom. X , p. 740, nota 4. Vezi şi infra
explic, art. 702 şi 9 3 3 . Cpr. art. 1941 din codul german,
î n c â t priveşte instituţiile contractuale în vechiul drept francez,
vezi Doinat, Lois civiles, V, p. 29 u r m . (ed. Carré din 1823).
4
( ) î n t r ' u n sens mai l a r g (latissimo sensu), moştenitorii legitimi
sunt toţi acei chemaţi de lege fa lege vocali), deci şi moşte­
nitorii n e r e g u l a ţ i : „Legitimi hoc est. quibus legitima potuit
deferri hereditas" (L. 2, in medio, Dig., Unde legitimi, 38, 7).
 44 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — SUCCESIUNI.— ART. 650.

g r a d u l suecesibil. Aceştia s u n t , la noi, S t a t u l şi soţul s u ­

pravieţuitor
inexactitate R u b r i c a capit. I V , secţia I - a din codul nostru c u p r i n d e
X
vînţa copiUorîntre moştenitorii neregulaţi şi pe copiii n a t u r a l i ; însă această
naturali, soluţie, a d e v ă r a t ă în codul francez, este inexactă la noi,
u n d e vom vedea că faţă de m a m a lor şi de familia ei,
aceşti copii s u n t a d e v ă r a ţ i moştenitori legitimi, conform a d a -
giului din d r e p t u l f l a m a n d : Nul riest batard de par sa
mère. (Vezi infra,, p . 1 7 7 ) .
Legatarii, do­ Legatarii s u n t acei cari nu a u d r e p t l a moştenire decât
natarii, ete.
în virtutea voinţei expres manifestată de defunct în for­
2
mele legale ( ) ; i a r d o n a t a r i i s u n t acei cari au p r i m i t t o a t ă
averea sau o p a r t e n u m a i d i n averea unei persoane, prin
voinţa acelei persoane, şi pe când ea se afla încă în viaţă
(art. 8 1 3 u r m . ) .
Moştenitorii In fine, moştenitorii p r e z u m p t i v i (dela proesumere) sunt
prezumptivi.
acei cari a r moşteni o persoană a b intestat, dacă acea per­
soană a r m u r i la o epocă determinată.

Deoseb. de (') Codul fr. n u numeşte pe moştenitorii neregulaţi héritiers, ci

codul francez
în privinţa successeurs aux biens, de unde doctrina a tras concluzia că
plăţei dato­ moştenitorii neregulaţi n u continuă persoana defunctului, ci
riilor. moştenesc n u m a i bunurile, ei neplătind datoriile decât p a n ă
la concurenţa bunurilor primite, intra vires emolumenti, chiar
dacă a u p r i m i t moştenirea fără beneficiu de inventar. Vezi
Mourlon, I I , 3 2 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 156 şi
826 u r m . , precum şi autorităţile citate acolo, p a g . 6 1 5 , nota 1
(ed. a 3-a). Această soluţie, contestabilă şi contestată chiar
în F r a n ţ a (vezi Demolombe, X I I I , 160 şi X V , 190), n u poate
fi admisă în dreptul nostru, unde toţi moştenitorii, fie regulaţi,
fie neregulaţi, sunt puşi pe aceeaş t r e a p t ă ; aşa că d i n m o ­
mentul trimiterei în posesiune a moştenitorilor neregulaţi, ei
sunt ca şi cum a r fi legitimi. „ D u p ă p r i m i r e a moştenirei, zice
art. 701 d i n codul Calimach (547 C. austriac), moştenitorul,
încât se atinge de moştenire, închipueşte pe moştenitul, şi
amândoi către un al treilea se socotesc ca o persoană". D o ­
vadă de aceasta este a r t . 6 5 3 , care, modificând textul francez,
nu consideră obligaţia de a p l ă t i datoriile ca u n efect al
sezinei. Vezi infra, p . 60, explic, a r t . 6 5 3 .
Deoseb. între S i n g u r a deosebire care există între moştenitorii legitimi şi
moşt. legitimi acei neregulaţi, este că unii din acei dintâi (descendenţii şi
şi acei nere­ ascendenţii) a u sezina, pe când moştenitorii neregulaţi trebue
gulaţi. s'o dobândească dela justiţie ( a r t . 6 5 3 ) .
2
( ) C p r . a r t . 6 9 1 şi 7 8 5 C. Calimach.
 DESCHIDEREA SUCCESIUNILOR. — ART. 651. 45

CAPITOLUL I

Despre deschiderea succesiunilor (').

Art. 651. — Succesiunile se deschid prin moarte. ( A r t . 63 urm.,

95, 115, 162 u r m . C. civ. A r t . 63 P r . civ. A r t . 718 ' C. fr.).
2
Moştenirile se deschid prin moarte ( ), la ultimul do- M o a r t e a a u t o -
r u l m
miciliu al defunctului (art. 9 5 C. civ.), d u p ă cum adaogă -
art. 9 2 3 din codul italian : nel luogo dell' ultimo domicilio
del defunto Q), căci nu se poate moşteni pe un om care nu

r
( ) Această r u b r i c ă nu este exactă, căci în acest capitol figu- i n e x a c t i t a t e a
rează şi art. 6 5 3 , care se ocupă despre sezină. S p r e a fi r u b r i c e i .
exactă această r u b r i c ă trebuia să fie i n t i t u l a t ă : Despre des­
chiderea succesiunilor şi continuarea posesiunei în persoana
moştenitorului (e della continuazione del possesso nell' erede),
d u p ă cum este intitulată r u b r i c a capit. I I I , secţia I-a din
codul italian, s a u : Despre deschiderea succesiunilor şi despre
sezina moştenitorilor, aşa cum este intitulată r u b r i c a codului
francez.
2
( ) Absenţa, chiar prelungită p a n ă la trimiterea în posesiune de- A b s e n ţ a nu
e s t e 0 0 : a l z a
finitivă a bunurilor absentului, nu face să se deschidă moşte- .
(le
nirea acestui din urmă, această moştenire n e d e s c h i z â n d u - s e desc-hideie
i a - A T i i i î i • / a
i - i r \ mostenirei.
decât atunci cand se dovedeşte moartea absentului (art. 115).
Yezi tom. I al Coment, noastre p. 510 (ed. a 2-a). Cpr. Y a -
quette et Marin, Successions, 35, p . 3 3 ; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I, 1 1 3 ; Surville, Elements d'un cours de droit civil,
I I I , 269, p . 1 6 7 ; Mourlon, I L 2 0 ; A r n t z , I I , 1 2 5 3 ; L a u r e n t ,
V I I I , 5 1 1 ; Demolombe, X I I I , 9 0 ; T h i r y , II, 7; Nacu, I I ,
p. 2 5 , No. 7 etc.
S'a decis de asemenea, cu drept cuvânt, că dacă în mo­
mentul deschiderei unei moşteniri, existenţa absentului, în n u ­
mele căruia se face cerere de trimetere în posesiune a averei
defunctului, era incertă, o asemenea cerere nu este admisibilă,
î n t r u c â t acel ce o face în numele absentului, n u dovedeşte că
existenţa acestui din u r m ă era recunoscută în momentul deschi­
derei succesiunei. T r i b . Bacău, Cr. judiciar din 1905, No. 80 (cu
observ, noastră). Cpr. şi T r i b . Neamţ, Cr. judiciar din 1911,
No. 5 1 . Vezi si infra, p . 7 1 , ad notam.
8
( ) Locul unde domicilia defunctul în momentul morţei sale ser- Art. <ì:ì Pr.
C1V
veste a determina t r i b u n a l u l competent de a r e g u l a dificultă- -
ţile privitoare la moştenire (art. 63 P r . civ). Cpr. Planiol,
I I I , 1702. — S'a decis că art. 63 P r . civ. nu are alt scop decât de
a determina care dintre tribunalele r o m â n e sunt competente
să judece în materie de moştenire, iar nicidecum de a deter­
mina competinţa dintre tribunalele r o m â n e şi acele străine.
 46 COD. C i y . — CARTEA I I I . — TIT. I. — CAPIT. I. — ART. 651.

c. Calimach. a încetat încă din viaţă. Nulla est viventis hereditas. „Dritul
Art. 692. moştenirei, zice art. 6 9 2 din codul Calimach, se începe d u p ă
moartea cea firească sau politicească (civilă) a acelui dela care
r ă m â n e moştenirea". A r t . 5 3 6 corespunzător din codul aus­
4
triac, vorbeşte numai de moartea n a t u r a l ă ( ). Moartea civilă
nu mai există astăzi nici la noi.
Dr. roman. L a Romani, moştenirile se deschideau prin moartea fi­
rească sau p r i n t r ' o condamnare care atrăgea perderea liber-
2
tâţei sau a cetăţeiţ ).
Moştenirea In dreptul nostru anterior era ceva care aveà asemă­
călugărilor.
Controversă. nare cu moartea civilă, căci îmbrăţişarea vieţei călugăreşti
era o cauză de deschidere a moştenirei, atunci când călu­
gărul dispunea de averea sa prin testament. I n asemenea
caz, legatarii, fie rude sau străini, puteau să reclame averea
legată îndată ce dispunătorul se călugărea, ca şi cum el ar
fi murit, iar restul se cuvenea, la moartea lui, monăstirei
3
întru care se învrednicise tunderei monahale ( ).
Cas. r o m . Dreptul din 1 9 1 1 , No. 1 şi Cr. judiciar din
acelaş an, No. 2 ; Bult. Cas. 1910, p . 1335.
C. german. (') „Das Erbrecht tritt erst nach dem Tode des Erblassers ein".—
Art. 1922. „ P r i n moartea unei persoane, b u n u r i l e ei trec în totalitate la
una sau la mai multe alte persoane (moştenitori)", zice
art. 1922 din codul german. Vezi a s u p r a d r e p t u l u i de moş­
tenire în codul austriac, Unger, Das Osterreichische Erbrecht
systematisch dargestellt (Leipzig, 1871).
2
( ) „Damnatione bona publicantur, cum aut vita admititur, aut
civitas aut servilis conditio irrogatur", (L. 1, Pr., Dig., De
bonis damnatorum, 48, 20). ^Bannis à perpetuile, ou con-
damnés aux galères, ne succèdente, ziceà Loysel (Institutes
coutumières, I, p . 354, No. 347, r e g u l a 3 1 , ed. D u p i n et L a -
boulaye din 1846).
3
( ) Vezi hrisovul lui Ipsilant Vodă din 1776; hatişerifurile din
1812 şi 1827, p r e c u m şi ofisul domnesc al p r i n ţ u l u i Ştirbei
din 13 M a r t i e 1851, publicat în codul C a r a g e a (ed. Brăiloiu,
p. 366, 367, nota 1). Toate aceste acte sunt î m p r u m u t a t e dela
Novelele lui Justinian.
Hrisovul din Iată cum se exprimă, în această privinţă § 7 al Hrisovului
1776 § 7. menţionat din 1776, pe care p a n ă acum s'a întemeiat j n r i s -
prudenţa (vezi între altele Cas. rom, S-a I şi Secţii-unite, Bult.
1880, p. 300 u r m . şi 315 urm.), spre a decide că episcopii,
ca şi monahii, nu pot testa, nici fi moşteniţi de rudele lor,
averea ce ei ar lăsa a p a r ţ i n â n d monăstirei unde şi-au închinat
metania: „Acei cari vor îmbrăţişa viaţa monahală, va t r e b u i
ca ei să curme mai întăiu verice încurcături de daraveri vor
 DESCHIDEREA SUCCESIUNILOR. — ART. 651. 47

S'a decis de n e n u m ă r a t e ori ca aceste dispoziţii, rela­

tive la moştenirile călugărilor, în calitatea lor de legi p o ­
4
litice, n ' a u fost a b r o g a t e prin d r e p t u l a c t u a l ( ) , şi această
2
soluţie este a p r o b a t ă de Degré ( ).
Soluţia de mai sus a fost însă in mod victorios r ă s ­
t u r n a t a p r i n decizia Curţei de casaţie din 16 Noembrie
1 9 0 0 , p r o n u n ţ a t ă în Secţii-unite, la care a m luat şi noi
parte şi cu a cărei redactare a m fost însărcinat de Curtea
s u p r e m ă . Moştenirea fiind, în adevăr, u n mod de d o b â n d i r e
a proprietăţei ce izvorăşte din legea civilă (art. 6 4 4 ) , nu
poate fi c â r m u i t ă decât de legea care a înfiinţat-o; iar, pe
de altă parte, legile privitoare la moşteniri, fiind în strânsă
legătură cu organizarea socială a S t a t u l u i , interesează în cel

fi având în viaţa lor de mai înainte, să-şi reguleze ca prin o

diată de moarte toate trebile lor, î m p ă r ţ i n d şi avutul lor bă­
trânilor şi rudelor lor, sau şi altora ce ei vor găsi cu cale;
iar cele rămase lor să le închine la monastirea unde-şi fac
metania, şi unde vor r ă m â n e a pentru totdeauna neclintite: şi
nu n u m a i că monastirea să poată fi vreodată s u p ă r a t ă pentru
asemenea danii din partea rudelor lui, fie ele şi din cele mai
a p r o a p e , dar nici chiar el însuş, la caz de a se căi şi ar voi
să le ia înapoi, să nu poată nici să fie ascultat, ca nişte lu­
cruri cari au fost odată închinate lui D-zeu".
î n c â t priveşte dreptul Moldovei, vezi art. 7 6 2 — 7 6 9 din codul i)r. vechhi
a l
Calimach şi Manualul administrativ al Moldovei, tom. II, -Moldovei
e
p. 392 u r m . î n c â t priveşte vechiul drept francez, vezi Pothier, ^ j ^ ' J " r

Successions, V I I I , p . 6 § 4, p . 13 u r m . şi 109 u r m . ,,Les reli-

gieux ne succèdent point, ni le monastère pour eux\ et si ne
peuvent de rien disposer; Us sont tenus pour morts, dès-lors
de leur profession, et leurs parents leur succèdent", ziceà
Loysel (Institutes coutumières, I, p, 3 5 3 , No. 345 ed. D u p i n
et Laboulaye din 1846). Cpr. art. 573 C. austriac.
î n c â t priveşte vechiul drept germanie, vezi Chaisemartin, V e c h i u l d r e p t
op. cit., p. 414, 4 1 5 . ..Bekoppte Leute kdnnen nicht erben", german,
zice o veche maximă germanică (Gens encapuchonncs ne peurent
hiriferj. — Tot în acest sens se mai ziceà î n c ă : „Călugărul
aparţine monăstirei, aşa cum peştele aparţine a p e i " . Vezi Chaise­
martin, op. cit., p. 4 1 5 .
1
( ) Vezi deciziile citate în tom. I al Coment, noastre, p. 5 1 ,
nota 4 (ed. a 2-a). C p r . a s u p r a acestei chestiuni, Filder-
mann, Les successions en droit compare, p. 122 urm. (teză
pentru doctorat, P a r i s 1909).
2
( ) Vezi Dreptul din 1875, No. 63 şi Scrieri juridice, I,
j). 62 u r m .
 48 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. I. — ART. 651.

m a i înalt g r a d ordinea publică ('), şi se aplică fără deose­

2
bire la toate clasele sociale, deci şi la călugări ( ), nimene
n e p u t â n d , în lipsa unei derogări exprese, să se sustragă
3
dela ele( ).

(') Vezi a s u p r a p r i n c i p i u l u i că moştenirile interesează ordinea

publică, PacificKMazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano,
V I , p . 4, N o . 5. „Le leggi che regolano la successione, sono
d'ordine pubblico, zice acest a u t o r ; perocché quanto ali ordine
di succedere et alla misura dei diritti succesorii, hanno intime
e immediate relazioni coi rapporti di famiglia, e sono intese a
saddisfare a doveri morali, e a proveddere ad interessi so­
ciali, etc."
2
( ) De aceea s'a şi decis, cu drept cuvânt, că acei cari s'au con­
sacrat vieţei monahale nu şi-au pierdut individualitatea lor
fizică şi, deci, sunt responsabili, ca orice indivizi, p e n t r u in­
fracţiunile ce a r comite la legea penală. Cas. rom., S-a I I ,
decizia 1281 din 17 Maiu 1911, Rev. Jurisprudenţa din 2 3
Iunie 1 9 1 1 , No. 22, p. 344 u r m . şi Dreptul din 1911, No. 5 8 .
Alonăstiri. Această decizie m a i pune în p r i n c i p i u că monăstirile a u r ă ­
Daca mai mas persoane j u r i d i c e sau morale chiar în u r m a legei de se­
sunt astăzi cularizare din 1863. Rev. Jurisprudenţa, loco cit. şi Dreptul
persoane mo­
rale. Contro- din 1 9 1 1 , No. 58 (cu nota d-lui Siliu Rădulescu). Cpr. în acelaş
sens, Cas. rom. B u l t . 1902, p . 9 9 9 ; Dreptul din 1902, No. 74
şi Cr. judiciar din 1903, No. 1 (cu observ, noastră critica).
Vezi şi C. Bucureşti, Dreptul din 1906, No. 42 (decizie p r o ­
n u n ţ a t ă n u m a i în majoritate). N u î m p ă r t ă ş i m această p ă r e r e .
Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 270 u r m . (ed. a 2-a).
A r t . 35 din proiectul legei a s u p r a clerului mirean dela 1906,
proclama, în adevăr, personalitatea monăstirilor (vezi tom. I
suscitat, p . 279), însă Senatul, în şedinţa dela 26 I a n u a r i e
1906, a admis p r o p u n e r e a noastră, cu toată opunerea M i t r o ­
politului Moldovei, de a se şterge din lege personalitatea
acestor instituţii pioase (vezi Monitorul oficial, dezbaterile
Senatului din 1906, No. 2 5 , p . 344), şi la Cameră nu s'a mai
propus niciun a m a n d a m e n t p e n t r u reînfiinţarea acestei per­
sonalităţi, condamnată de ideile moderne. I n baza acestui
amendament, un j u d e c ă t o r distins al Curţei din Bucureşti, d-1
Sp. Stateseli, s'a ridicat cu putere în contra soluţiei contrare,
consacrată de majoritatea Curţei, referindu-se la părerea
noastră şi invocând discuţiunea ce a avut loc în Senat cu
ocazia votărei legei clerului m i r e a n din 1906. (Vezi Dreptul
din 1906, N o . 42).
3
( ) Cas. r o m . Secţii-unite, Bult. 1900, p. 1309 u r m . ; Dreptul
din 1900, No. 82 şi Cr. judiciar din acelaş an, N o . 86 (cu
observ, noastră în ambele reviste). Tot in acest sens se p r o ­
nunţase şi istanţele de fond (Cr. judiciar, loco cit. şi Dreptul
 DESCHIDEREA SUCCESIUNILOR. — ART. 051. 49

Cât p e n t r u preoţii de mir, ei n u erau loviţi de nicio Preoţii de mir.

incapacitate, ca şi în vechiul d r e p t francez, d u p ă cum ne
atestă Loysel
A r t . 6 5 1 dispune, d u p ă cum a m văzut, că moştenirile Devoluta
m o t e n i r e i
se deschid prin moarte. Aceste cuvinte s u n t luate în mod ? -
figurat şi însemnează că transmiterea d r e p t u r i l o r şi a obli­
gaţiilor lui de cujus a r e loc de î n d a t ă , la m o a r t e a lui, fără
nicio î n t r e r u p e r e . Deschiderea moştenire! este deci devo­
iuţia, ei pe care legea o regulează fără a ţine sama de n a t u r a
şi originea b u n u r i l o r , d u p ă c u m dispune a n u m e art. 7 3 2
2
din codul francez (eliminat de legiuitorul nostru) ( ).
Moştenirea se regulează, în p r i v i n ţ a devolutici ei, d u p ă Devoiuţia
ş e ni ei
legea în vigoare în m o m e n t u l deschiderei ei, moştenitorii ^° j; j' m e

n e p u t â n d dobândi d r e p t u r i decât dela d a t a morţei lui de deschiderei ei.

din 1896, N o . 41). Curtea din Iaşi admisese de m u l t acest

mod de a vedea (Dreptul 1875, N o . 63). T o t în acelaş sens
se pronunţase l a 1862 (adecă s u b legea veche) t r i b u n a l u l
Ilfov, cu ocazia anularei testamentului episcopului din B u ­
zău, Filoteiu, şi considerentele acestei sentinţe, cari se pot
vedea în observaţia cu care a m însoţit decizia menţionată
a Curţei de casaţie, p a r a fi fost scrise astăzi. Această sen­
tinţă se poate vedea în întregimea ei în Gazeta tribunalelor
( p r i m u l ziar j u r i d i c fondat în ţ a r ă de regretatul Aristide
Pascal), anul I (1862), N o . 56, p . 4 6 3 . M a i vezi aceeaşi r e ­
vistă, p . 809. — In privinţa dispariţiei acestei incapacităţi din
d r e p t u l francez, vezi L a u r e n t , V I I I , 5 3 4 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 1 7 1 ; P . Viollet, Histoire du droit civil francais,
p . 283 u r m . (ed. a 2-a), etc.
(') Institutes coutumières, I, p . 3 5 1 , N o . 3 4 3 , r e g u l a 27 (ed.
D u p i n et Laboulaye). Aceeaş soluţie era admisă şi în vechiul
d r e p t germanic. „Der Pfaff und die Tochter sind gleich nach
Erbe zu nehmen". Vezi Chnisemartin, op. cit., p . 4 1 5 u r m .
a
( ) Astfel, în dreptul nostru, r e g u l a paterna paternis şi materna
maternis, de care vorbeşte şi Loysel (Instit. coutumières, I,
p . 3 5 5 , regula 16, ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846), nu m a i
există. L e g e a a r e însă în vedere originea b u n u r i l o r în art. 316
şi 317. — I n dreptul vechiu germanic, ca şi în vechiul drept
francez, bunurile se întorceau, din contra, acolo de unde ve­
niseră. „Das Gut muss hingéhen woher es gekominen*. Aceasta
era r e g u l a de altă dată, pe care unele legislaţii străine o admit
şi astăzi, însă n u m a i în mod excepţional. Vezi Chaisemartin,
Proverbes et maximes du droit germanique, p . 404 u r m . Cpr.
art. 738, 743 C. austriac. Vezi E r . Lehr, Elements de droit
civil germanique, 374, p . 424 (ed. din 1875).

43113 i
 50 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I. — CAPIT. I. — ART. 651.

cujus. Aceasta este o regulă n e s t r ă m u t a t ă şi necontestată,

întemeiată pe principiul neretroactivităţei legilor (art. 1) (*).
P â n ă la deschiderea succesiune!, zice foarte bine Curtea de
casaţie, moştenitorul nu are un drept câştigat, ci numai o
simplă expectativă, pe care legea poate totdeauna s'o mo­
2
difice ( ).
Dovedirea Deschiderea moştenirei a v â n d loc la moartea lui de
a c e c a r e
mo^teUu^de c u
j iu s
l reclamă succesiunea cuiva va trebui deci să
3
cujùs. Art. dovedească momentul precis al morţei acestui din u r m ă ( ).
65 c. civ. 2 i u a şi ora morţei se va dovedi prin orice soiu de mijloace,
martori sau prezumpţii, pentrucă art. 6 5 nu prevede să se
arate în actul de moarte ziua şi ora săvârşirei din viaţă.
D a c ă , cu toată tăcerea legei, actul de moarte a r cuprinde
asemenea enunţări, ele nu vor aveà nicio putere probatorie,
4
considerându-se ca nescrise ( ).
Eliminarea Dovedirea momentului precis al morţei are şi mai m u l t ă
^comOTfenteT însemnătate când moştenitorul a m u r i t aproape în acelaş
dm codul t i m p cu autorul. T a t ă l şi fiul a u murit, de exemplu, într'o
nostru. primejdie; este de m a r e interes de a se şti cine a murit
întăiu, căci dacă tatăl a murit cel dintâiu, copilul a moş­
tenit pe tatăl său şi a transmis averea mamei sale; iar dacă
copilul a m u r i t mai întăiu, tatăl moştenind pe fiul său,
averea fiului va trece necontestat la rudele tatălui. In codul

1
( ) Opr. C. Iaşi, Bucureşti şi Craiova, Dreptul din 1875, No. 6 3
şi din 1887, No. 7 4 ; Dreptul din 1888, No. 42, şi din 1893,
No. 2 6 ; Cas. rom. Bult. 1890, p . 6 3 9 ; Bult. 1897, p . 339
şi Dreptul din 1897, No, 4 6 ; Judecat, ocol. R.-Vâlcea, Cr. ju­
diciar din 1907, N o . 15, p . 118; C. Rouen, Sirey, 92. 2. 164;
D . P . 9 3 . 2. 169. Vezi tom. V al Coment, noastre, p . 306, 307
şi tom. I (ed. a 2-a), p . 97, 98. Cpr. Pacifici-Mazzoni, Istituzioni
di diritto civile italiano, VI, p . 4 ; B a u d r y et F r o u r c a d e , Per-
sonnes, I, 164; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 8 3 6 ; Thiry,
I, 2 6 ; A r n t z , I, 5 6 ; L a u r e n t , I, 235 u r m . şi Supplement, I,
89, p. 5 8 ; D e m a n t e , I, 9 bis, etc.
2
( ) Vezi deciziile citate în tom. I menţionat (ed. a 2-a), p . 98,
nota 1. Cpr. A u b r y et Rau, I, § 30, p . 115 (ed. a 5-a).
8
( ) Cpr. Judecat, ocol. Cloşani (Mehedinţi), Cr. judiciar din
1904, No. 29, p. 247 (cu observ, noastră).
(*) Cpr. T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1903, No. 45 şi Dreptul
din acelaş an, No. 4 7 ; L a u r e n t , I I , 17, 69 şi V I I I , 512, pre­
cum şi autorităţile citate în tom. I al Coment, noastre, p . 435,
nota 1 (ed. a 2-a).
 DESCHIDEREA SUCCESIUNILOR. — AET. 651. 51

francez art 7 2 0 — 7 2 2 stabilesc oarecare prezumpţii, în­

temeiate pe puterea vârstei şi a sexului ('). Aceste pre­
zumpţii au fost cu drept cuvânt eliminate de legiuitorul
nostru, pentrucă ele decid chestiunea în contra realităţei
lucrurilor.
Dr
La noi, în lipsa unor asemenea prezumpţii, ca şi în -
codul italian, unde art. 7 2 0 urm. din codul francez n'au
fost reproduse, părţile vor putea dovedi prin orice mijloace
supraveţuirea u n u i a din comurinzi. Dacă nu se poate stabili
cine a m u r i t întăiu, averea nu se va transmite dela unul
la altul. In acest sens este redactat art. 7 4 2 din Ante-
proectul de revizuire al lui L a u r e n t , şi această soluţie este
cu mult preferabilă acelor admise de alte legiuiri străine.
A r t . 37 din codul Calimach (25 C. austriac) dispune, c. Caiimacu.
A l t
în această privinţă, că dacă nu se poate dovedi cine a murit '
mai întăiu, se socoteşte ca şi cum toate feţele ar fi murit
2
în acelaş t i m p , soluţie admisa şi de codul german ( ).
Şi această prezumpţie este arbitrară, căci din faptul că Critica codu-
l u J C a l l m a o h
nu se poate stabilì cine a murit mai întăiu, nu rezultă c ă '
toţi au murit în acelaş t i m p . Această prezumpţie nu con­
duce la niciun rezultat practic, pentrucă dacă averea u n u i a
din comurinzi nu trece la celalalt, aceasta nu este pentrucă
ei sunt presupuşi a fi murit toţi în acelaş timp, ci pentrucă
nu se poate stabili cine a murit mai întăiu.

(') In baza acestor prezumpţii, admise atât la R o m a n i (cpr. L. 9

§ § 1 şi 4; L. L. 23, 24, Dig., De rebus dubiis, 34, 5, etc.) cât,
şi în vechiul drept francez, s'a decis că soţia lui Bobe, fiica
celebrului jurisconsult D u m o u l i n , omorâtă în casa ei de hoţi,
în noaptea din 19 F e v r u a r 1572, a m u r i t înaintea celor doi
copii ai săi, în vârstă cel dintăiu de opt ani, iar cel de al
doilea de 18 luni, pentrucă aceşti copii fiind inofensivi, asa­
sinii avuseseră interes de a omorî pe m a m ă înaintea lor. \ ezi
Pothier, Successions, V I I I , p. 109; Toullier-Duvergier, II,
partea II, 77, p. 4 1 ; Demolombe, X I I I , 9 8 ; Pacifici-Mazzoni,
op. cit., Y I , pag. 10, ad notam. Cpr. Roguin. Tr. de droit
civil compare (Successions), I, 144 urm., p. 101 u r m . (ed.
din 1908).
2
( ) „Dacă mai multe persoane au perit î n t r ' u n accident comun, Dr. străin,
zice art. 20 din codul german, se presupune că toate a u murit
în acelaş timp (so urird vermutet, dass sie gleichzeitig gestorben
sein). Cpr. în acelaş sens, art. 878 C. olandez, art. 924 C.
italian, art. 1738 C. portughez, etc."
 52 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. I. — SEZINA. — ART. 653.

Despre sezină.'O sau continuarea posesiuneî în persoana

2
moştenitorilor ( ).

Art. 653. — Descendenţii şi ascendenţii a u de drept pose­

3
siunea succesiunei ( ) din momentul morţei defunctului. Ceilalţi moş­
tenitori intră în posesiunea succesiunei cu permisiunea justiţiei.
(Art. 6 5 2 , 6 5 9 u r m . , 6 6 9 , 6 7 7 , 8 8 9 , 8 9 1 , 8 9 5 , 9 1 1 , 9 1 2 C. civ.
A r t . 34 L . judec, de ocoale din 30 Decembrie 1907. A r t . 724 C. fr.
modificat).

Persoanele Descendenţii şi ascendenţii a u de drept posesiunea s u c -

a n a u s e z m a
* cesiunei din momentul morţei defunctului, stativi a morte ...
quasi continuantur dominium (Instit., De hereditatibus, etc.,
4
III, 1 § 3 , in medio) ( ).
Origina se- A r t . 6 5 3 consacră deci în favoarea u n o r a din moştenitorii
z m e 1
' legitimi (descendenţii şi ascendenţii) vechea m a x i m ă inscrisă

Sezină. Eti- i)) Cuvântul sezină, care este sinonim cu cuvântul posesiune, d e ­
mologie, rivă dintr'un vechiu cuvânt german, sazjan, care însemnează
a pune, a stabili. Vezi Planiol, I I I , p . 396, nota 1 (ed. a 6-a).
Vezi a s u p r a etimoligei acestui cuvânt, care a dat loc l a n e ­
înţelegeri, H u r e a u x , Tr. du droit de succession, I, 54, p . 2 3 3
u r m . (ed. din 1868).
2
Bibliografie. ( ) Vezi a s u p r a acestei materii, pe l â n g ă a u t o r i i obişnuit citaţi,
Simonet, Histoire et théorie dela saisine héréditaire dans les
transmissions des biens par décès (Paris, 1851); Zachariae,
Handbuch des franzGsischen Civilrechts, I V , § 6 1 9 (609),
p . 71 u r m . şi b o g a t a bibliografie citată acolo, î n nota 2 ,
p . 71 (ed. Crome, F r e i b u r g , 1895). Vezi şi alte monografii
citate de Planiol, I I I , 1928. M a i vezi Ştefan Scriban, Cr. ju­
diciar din 1907, N o . 57 (Chestiunea sezinei şi dificultăţile
ce ea ridică); D . G. T a z l ă u a n u , Revista de drept si sociologie,
a n u l 1901, N o . 10 şi 1 1 , p . 2 9 4 — 3 0 1 , etc.
8
( ) P r i n succesiune t r e b u e să înţelegem a c i toată averea defunc­
tului, toate bunurile sale, fie mobile sau imobile, corporale
sau incorporale. Cpr. Demolombe, X I I I , 138, 139. — Sezina
nu se aplica însă l a drepturile sau b u n u r i l e cari, p r i n n a t u r a
lor, sunt intransmisibile, şi cari se sting odată cu moartea lui
de cujus, p r e c u m a r fi, de e x e m p l u : o rentă viageră, un uzu­
fruct, etc. Demolombe, X I I I , 133 bis, 140; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 152, p . 116 (ed. a 3-a), etc.
4
( ) Cpr. Cas. r o m . Bult. 1867, p . 8 4 5 ; Bult. 1879, p . 86. - S e
înţelege însă că sezina nu poate întrece vocaţiunea succeso­
r a l ă a moştenitorului (descendent sau ascendent). Cas r o m .
Bult. S-a I , 1886, consid. dela p . 4 0 8 .
 DESPRE SEZINĂ.— ART. 653. 53

în art. 3 1 8 din c u t u m a P a r i s u l u i : „le mort saisit le vif, son

hoir plus proche et habile a succèder"
Aceasta însemnează că acela a cărui moştenire este Sensul sezinei.
deschisă (le mort) transmite posesiunea t u t u r o r b u n u r i l o r sale
active şi pasive (saisit) aceluia care, în ordinea legală, este
2
chemat la moştenire (le vif) ( ). Cu alte cuvinte, moştenitorul
este p r e s u p u s a fi învestit cu succesiunea de însuş defunctul.
T r e b u e însă să observăm că nu mortul, ci legea trans- inexactitate
3 d e t e x t
mite posesiunea bunurilor cari compun moştenirea ( ). A - '
ceasta este atât de adevărat încât defunctul nu poate, prin
voinţa sa, să împedice transmiterea posesiunei în persoana
descendenţilor şi ascendenţilor săi ('). Astfel, posesiunea bu­
nurilor trece fără nicio întrerupere, în momentul morţei şi în
puterea legei (ipso jure), dela defunct la descendenţii şi a s ­
cendenţii săi, fără nicio manifestare a voinţei lor, şi chiar
fără ştirea lor (sine itila apprehensione) (°). Această transmitere

(*) Tot astfel se e x p r i m ă şi Loysel: „Le mort saisit le vif son Dr. v e c h i u fr.
plus proche héritier habile à lui succèder" (Institutes coutu- şi d r . g-er-
m a n i c
mières, I, p . 315, No. 317, ed. Dupin et L a b o u l a y e din 1846). -
Mai vezi art. 272 coutume cì'Anjon; art. 237 şi 289 coutume
dn Maine, etc. Aceeaşi r e g u l ă o găsim şi în Etablissements
de St. Louis (cartea II, capt. 4): „Li mort sésit le vif".
Aceasta nu este decât traducerea unei vechi maxime g e r m a n e :
„Der Todte erbt den Lebendingen*. Vezi a s u p r a acestei regule
în vechiul drept francez, Pothier, Successions, V I I I , p. 111
u r m . şi Introduction au titre des Successions, I, 3 0 1 , p. 5 3 9 ;
D o m a t , Lois civiles, V, p. 21 şi 91 urm., No. 28 precum şi V I ,
p. 267. Cpr. Le Sellyer, op. cit.,1, 5 4 ; Viollet, Hist, du droit
civil fr.. p. 8 3 2 ; Kosack, Der Besitz der Erben (Weimar,
1877), etc.
2
( ) Pothier, Successions, V I I I , p. I l l ; L a u r e n t , Droit civil inter­
national, V I , 3 5 5 şi Principes, I X , 2 1 9 ; Surville, op. cit.,
I I I , 277, p . 130, 1 3 1 ; Zopfl, Deutsche Bechtsgeschichte, II,
§ 117, 2, etc.
3
( ) Vezi Toullier-Duvergier, Le droit civil francais. II, p a r t e a I I ,
pag. 52, nota 3 ; B a u d r y et W a h l , Successions, T, 151,
p. 116 (ed. a 3-a); Surville, op. şi loco suprà cit.
4
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I, 150; Demolombe, X I I I , 136;
L a u r e n t , I X , 2 3 0 ; T h i r y , I I , 19: Marcadé, I I I , art. 724, No. 47,
p. 34 (ed. a 6-a); Planiol, I I I , 1942, in fine; Chabot, Suc­
cessions, I, No. 14, p. 40 (ed. Belost-Jolimont din 1839); L e
Sellver, Comment, historique et pratique sur le titre des suc­
cessions, I, 58, p . 104 (ed. din 1892). Vezi şi infra, p. 6 1 .
5 c
( ) l a t ă cum se exprimă, în această privinţă, art. 925 din codul - italian.
COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I. — CAPIT. I. — SEZINA. — ART. 653.

imediată a t u t u r o r drepturilor şi acţiunilor drfunctului,

această investitura legală, se numeşte sezină.
A u t o r u l este deci presupus a transmite, fără nicio în­
trerupere, descendenţilor şi ascendenţilor săi, posesiunea t u ­
t u r o r bunurilor sale active şi pasive, jn momentul când îşi
d ă s u n e t u l ; de unde rezultă că uziicapiunea care curgea în
folosul defunctului continua a curge, d u p ă moartea lui şi
fără nicio întrerupere, în folosul descendenţilor şi ascenden­
4 A )
ţilor s ă i ( ) . - "- / .,u
Legiuitorul închipueşte pe unii din moştenitori ca p o ­
sedând moştenirea, deşi de fapt ei n'o posedă încă; de u n d e
2
rezultă că sezina este o ficţiune a legei ( ).
Sezina poate deci fi definită: o ficţiune legală, în
baza căreia unii moştenitori (descendenţii şi ascendenţii) sunt
consideraţi ca posedând bunurile defunctului, chiar înainte
de a fi pus m â n a pe ele. Cu toate, deci, că posesiunea este
un fapt, cu toate că intenţia persoanei fanimus) este nece­
sară spre a o dobândi (art. 1846), totuşi descendenţii şi ascen­
denţii defunctului o dobândesc fără nicio detenţiune materială,
şi chiar fără ştirea lor. Aceasta este atât de adevărat mai
cu samă la noi, cu cât textul nostru nu vorbeşte ca acel
francez, de sezina drepturilor şi acţiunilor defunctului, ci
3
de sezina posesiunei, ca şi art. 9 2 5 din codul italian ( ). N u
s'ar puteà deci susţine la noi că legea permite n u m a i des­
cendenţilor şi ascendenţilor de a se p u n e în posesiunea suc-

italian: „II possesso dei beni del defunto passa di diritto

nella persona del erede, senza bisogno di materiale apprensione".
„Mortuus facit vivum possessorem sine ulta apprehensione",
ziceà T i r a q u e a u . Vezi B a u d r y et W a h l , Successions, I, 1 5 1 ,
p. 115 (ed. a 3-a); Demolombe, X I I I , 126, p . 161, etc.
(>) Cpr. Mourlon, I I , 3 5 ; Mar cade, I I I , art. 724, No. 4 7 ; T. H u e ,
V , 33, p. 4 8 ; L a u r e n t , I X , 2 2 3 , in fine; F . H e r m a n , C. civil
annota, I I , art. 724, No. 5. Vezi şi B a n d r y - L a c a n t i n e r i e , I H ,
463, p. 298 (ed. a 9-a, 1906), d u p ă cari continuarea prescrip­
ţiei începută de defunct în folosul moştenitorului fiind inde­
pendentă de sezină, prescripţia începută de autor a r fi con­
t i n u a t ă şi de moştenitorii lipsiţi de sezină. Cpr. Baiidry et
W a h l , Successions, I, N o . 154, p . 119 şi No. 819, p . 611 (ed.
a 3-a); Demolombe, X I I I , 158, etc.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 2 1 9 ; Demolombe, X I I I , 126; D u c a u r r o y ,
Bonnier et Roustain, I I , 4 1 1 , etc.
3
( ) Cpr. Mourlon, II, 37, 3 8 ; T . H u e , V, 28, etc.
 DESPRE SEZINĂ. — ART. 653. 55

cesiunei fără învoirea justiţiei, căci legea îi priveşte ca pose­

dând averea, deşi de fapt ei n u au i n t r a t încă în stăpânirea
ei. Cu alte cuvinte, descendenţii şi ascendenţii defunctului nu
încep o posesiune nouă în persoana lor, ci continuă pose­
siunea a u t o r u l u i lor. Acest lucru îl p u n e foarte bine în
evidenţă Dumoulin (Molineus), care, comentând art. 3 1 8 din
c u t u m a P a r i s u l u i , se e x p r i m ă în termenii u r m ă t o r i :

„Quand Ies coutumes disent que le mort saisit le vif, cela

signifie q u e la possession du défunt se continue après sa mort dans
la personne de son liéritier. L a possession de l'héritier n'est done
pas une possession nouvelle, ni a u t r e ; elle est absolument et iden-
tiquement la possession telle que le défunt l'avait à l'instaiit de
sa mort (').

T o ţ i moştenitorii, chiar şi acei neregulaţi sau anomali, Art. 644.

a u , din momentul morţei a u t o r u l u i lor, a die mortis, pro­
2
prietatea b u n u r i l o r sale (art. 6 4 4 ) ( ); pe când sezina sau p o -

(') C p r . L a u r e n t , Principe*, I X , 223 şi Droit civil international

V I , 364, dela care am î m p r u m u t a t această citaţie.
2
( ) C p r . Bugnet a s u p r a lui Pothier, Successions, V I I I , p. 111,
nota 1; Marcadé. I I I , art. 724, No. 46: Planiol, I I I , 1926;
Thiry, I I , 20, p. 30; L a u r e n t , I X , 217, 237 şi 258; Baudry
et "Wahl, Successions, I, 151,154 şi 817; P a n d . fr., v° cit, 1682;
D . T a z l ă u a n u , Revista de drept si sociologie, anul 1901, No. 10
şi 11, p . 296; A l . Degré, Dreptul 1899, N o . 19, p . 153, nota 1;
C. Bucureşti, Dreptul din 1908, No. 75 şi din 1900, No. 77.
D i n î m p r e j u r a r e a că toţi moştenitorii au, din momentul morţei Dobândirea
a u t o r u l u i lor, proprietatea bunurilor cari compun moştenirea, fr^telor.
1 L
, „
u F . • • • . Controversa.
r e z u l t a ca acei cari mi au sezina, ca şi aeei cari o au, au
drept la fructele produse de bunurile cuvenite lor din mo­
mentul deschiderei moştenirei, iar nu n u m a i din ziua punerei
lor în posesiune, pentru că fructele se cuvin, ea un accesoriu,
p r o p r i e t a r u l u i lucrului care le-a produs (art. 483). „Fructus
autem omnes augent hereditatem, sive ante aditam, sive post
aditam hereditatem accesserint". ( L . 20 § 3, in fine, Dig., De he-
reditatis petitione, 5, 3). I n caz deci când fraţii, cari n ' a u sezină,
ar veni la moştenire în concurenţă cu ascendenţii defunctului,
ceeace este cu p u t i n ţ ă (art. 671, 673), fiecare moştenitor va
aveà drept, din ziua deschiderei moştenirei, la fructele produse
de partea din averea cuvenită lui. D a c ă un descendent sau un
ascendent s'ar ivi in urma punerei în posesiunea unui alt
moştenitor mai depărtat, acesta n ' a r aveà drept, în u r m a evic-
ţiunei sale, decât la fructele percepute în calitate de posesor
de b u n ă credinţă (art. 485), pentru că el nu este moştenitor.
 56 COD. CIV. — CARTEA I.— TIT. I. — CAPIT. I. — SEZINA. — ART. 653.

sesiunea o au numai descendenţii şi ascendenţii defnnctului,

ceilalţi moştenitori nedobândind-o decât dela justiţie (art. 653).
Dr. roman. L a Romani, din contra, moştenirea nu intra în p a t r i ­
moniul moştenitorului, afară de moştenitorii numiţi sui et
necessarii, decât printr'o acceptare n u m i t ă aditio hereditatis

Cpr. L a u r e n t , I X , 227, 2 4 5 ; Demolombe, X I I I , 160 Us şi X I V ,

335, 336; D e m a n t e et Colmet de Santerre, I I I , 89 bis V I I ;
T. H u e , V , 140 ; L e Sellyer, Successions, I, 78, p . 133;
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 8 2 1 , etc. — Contra: Cas.fr.
C. B o r d e a u x şi Montpellier, Sirey, 4 1 . 1. 4 5 3 ; Eépert. Dalloz,
vo Successions, 79, nota 2 ; D . P . 5 5 . 2. 187; D . P . 7 1 . 2.
250; Sirey, 74. 2. 6 5 (motive), etc., d u p ă cari dreptul la
fructe ar fi o consecinţă a sezinei şi, ca atare, nu s'ar cuveni
moştenitorilor fără sezină decât din ziua punerei lor în p o ­
sesiune. Această soluţie este însă cu desăvârşire inadmisibilă,
pentrucă punerea în posesiune este relativă n u m a i la pose­
siune, iar nu şi la proprietatea averei de moştenire, care a p a r ­
ţine t u t u r o r moştenitorilor, fără nicio deosebire, din ziua
morţei lui de cujus (art. 644). Este adevărat că legatarii nu
a u drept la fructele legatului decât din ziua cererei în j u ­
decată, sau din ziua încuviinţărei legatului (art. 890 şi 899
§ 2), însă aceasta este o excepţie, care tocmai confirmă r e ­
g u l a generală. Exceptio firmat vim legis in casibus non exceptis,
ziceà Bacon. (De just. univ., Afor. 17).
(') Cpr. Pothier, Successions, V I I I , p. I l i (ed. B u g n e t ) ; Zachariae,
LTandbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 619, p . 7 1 ,
nota 2 (ed. Crome). „In suiş heredibus aditio non est neces­
saria, quia statini ipso jure heredes existunt". ( L . 14, Dig.,
De suis et legitimis heredibus, 38, 16). In Institutele lui J u s ­
tinian se zice de asemenea: „Sui autem heredes etiam igno-
rantes fiunt" (De hereditatibus, etc., I l l , 1, § 3).
C. Calimach. Codul Calimach, inspirat de principiile dreptului r o m a n ,
cerea şi el n e a p ă r a t o aditio hereditatis (art. 701 şi 1028).
C. austriac. Codul austriac este mai explicit decât vechia legiuire a
Moldovei, căci cu toate că acest cod respinge aplicarea m a x i ­
mei: hereditas non adita non transmittitur (art. 809), totuşi
art. 797 u r m . din acelaş cod, dispune că nimene nu poate, din
autoritatea sa p r o p r i e să se p u e în posesiunea unei moşteniri,
fără intervenţia tribunalelor, cari sunt împuternicite a p u n e
peceţi din oficiu, a face inventar şi publicaţii şi a t r a n s m i t e
posesiunea legitimă acelor în drept. Vezi Mattei, I para­
grafi del codice civile austriaco avvicinati dalle leggi romane,
franceze e sarde, I I I , p . 572, N o . 3. I a t ă cum se e x p r i m ă
acest a u t o r : „II legislatore austriaco non ha addotato il princi­
pio che il possesso delV eredità passi ipso jure nelV erede".
C. Calimach. Codul Calimach n ' a reprodus aceste dispoziţii, însă o cir-
 DESPEE SEZINĂ. — ART. 653.

Baza fundamentală a dreptului ereditar nu mai este Baza dreptu-

deci astăzi romană, ci germanică, căci moştenitorul nu inai Dreptufaer­
are astăzi nevoe de a accepta succesiunea spre a deveni moş- manie,
tenitor, el dobândind această calitate prin însăş moartea lui
de cujus. Acceptarea moştenirei îl împedică numai de a mai
p u t e a r e n u n ţ a la ea. P r i n acceptarea succesiunei moştenitorul
perde deci dreptul de a mai p u t e a r e n u n ţ a
A venit acum momentul sa ne întrebăm care sunt efec- Efectele sezi-
n e 1
tele sezinei sau învestiturei legale, în baza căreia unii din '
moştenitori sunt presupuşi a aveà încă din ziua morţei lui
de cujus posesiunea bunurilor sale, deşi ei nu o au încă poate
de fapt.
Sezina are de efect nu numai de a face pe moştenitor
posesorul întregei averi a defunctului, nu n u m a i de a-1 face
creditor al t u t u r o r creanţelor defunctului, şi debitor al tu­
turor datoriilor sale, dar îi permite încă de a luà de fapt
2
posesiunea acelei averi, dacă el n'o are ( ), precum şi de a
exercita toate acţiunile defunctului, chiar şi acele posesorii ;
ea îi transmite deci nu n u m a i posesiunea t u t u r o r dreptu­
rilor pasive şi active ale defunctului, dar îi dă şi exerciţiul
acestor drepturi.
P r i n u r m a r e moştenitorii cari au sezina (descendenţii Urmărirea
şi ascendenţii) pot, din momentul morţei lui de cujus, să ' ' f ^ X u ^ şî~
urmărească, fără nicio formalitate, pe toţi debitorii defunc- vice-versa,
t u l u i ; să revendice bunurile sale întocmai ca însuş defunctul,
şi să fie, la rândul lor, urmăriţi de către creditorii moşte-
oulară ministerială din 1858, publicată în Colecţia Pastia,
p. 1114, a r a t ă reg-ulele ce a u a se păzi la intrarea în stă­
pânire a moştenirilor a b intestat.
(') Vezi infra r u b r i c a : Despre acceptarea pură şi simplă (a moş­
tenirei), p. 2 2 3 . Cpr. Zacharise-Crome, Handbuch des fran­
zosischen Civilrechts, IV, § 620 (610), p . 80, nota 4. „Die
fórmliche Annhame der Erbschaft ist ein Verzichi auf das
a
Verzichtsrecht , zic aceşti autori. Vezi şi Cas. rom. Bult. 1901,
consid. dela p. 754.
2
( ) Planiol, III, 1938, 1°: B a u d r v et W a h l , Successions, I, 153
şi 8 9 1 ; L a u r e n t , I X , 2 2 3 ; Thiry, II, 2 0 ; T. Hue, V. 3 3 ;
Vigié, II, 4 6 ; Demolombe, X I I I , 133; A u b r y et Kau, V I ,
§ 609, p. 366, etc. (ed. a 4-a), etc.— Cât pentru moştenitorii
cari nu au sezina, ei nu pot să ia. moştenirea în stăpânire
înainte de a fi puşi în posesiune de justiţie. Cpr. L a u r e n t ,
TX, 2 4 0 ; Demolombe. X I I I , 156, e t c '
 58 COr». CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. I. — SEZINA. — ART. 653.

n i r e i ; pe când moştenitorii cari n u a u sezina, deşi s u n t şi

ei, d u p ă cum a m văzut, învestiţi ipso jure şi chiar fără
ştirea lor, cu p r o p r i e t a t e a d r e p t u r i l o r şi obligaţiilor defunc­
t u l u i , totuşi nu au posesiunea averei şi acţiunile acestui din
u r m ă , adecă exerciţiul d r e p t u r i l o r sale active şi pasive; şi
p â n ă la punerea lor în posesiune de către justiţie, ei nu
pot încă să u r m ă r e a s c ă pe debitorii moştenirei, nici să fie
u r m ă r i ţ i de creditorii ei sau de alte p ă r ţ i interesate
înstrăinarea U n moştenitor fără sezină poate însă să înstrăineze
moştenirei b u n u r i l e moştenirei, înainte chiar de a fi p u s în posesiune
de către justiţie, de oarece prin aceasta el îşi exercită un
d r e p t al său p r o p r i u , iar nu un d r e p t al defunctului. Dis­
poziţia art. 6 5 3 din codul civil, d u p ă care toţi moştenitorii,
a f a r ă de descendenţi şi ascendenţi, t r e b u e să ceară şi să

(') C p r . L a u r e n t , I X , 224, 225, 2 4 3 , 502, etc.; Demolombe, X I I I ,

133, 159, 1 6 0 ; Planiol, I I I , 1938, 2°; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I 153 şi 8 9 1 ; T h i r y , I I , 2 0 ; Vigié, I I , 4 6 ;
A r n t z , I I , 1 2 7 3 ; T . H u e , V, 3 3 ; A u b r v et E a u , V I , § 609,
p. 366 (ed. a 4 - a ) ; Cas. fr. D . P . 60. 1. 8 3 ; Sirey, 60.
1. 6 5 2 ; C. Bucureşti şi T r i b . Ialomiţa, Dreptul din 1888,
No. 28 şi din 1889, No. 4 4 ; Dreptul din 1900, No. 7 7 ; T r i b .
Ilfov, Cr. judiciar din 1899, N o . 4 şi Dreptul din acelaş an,
N o . 6 ; Judecat, ocol. Ploeşti, Cr. judiciar din 1904, No. 17
(cu observ, noastră).
Exercitarea S'a decis însă că moştenitorii, cari nu a u sezina, a r putea,
petiţiei de ere­ înainte de a dobândi punerea lor în posesiune, să revendice
ditate de că­
tre moştenito­
moştenirea pe cale de petiţie de ereditate, pentrucă cine
rul nesezinar, revendică proprietatea moştenirei n u a r e nevoe de a aveà
înainte de pu­ m a i întăiu posesiunea ei. C. Iaşi, Dreptul din 1875, N o . 6 3 ;
nerea lui în C. Craiova, Dreptul din 1896, N o . 38 şi din 1900, N o . 2 2 ;
posesie. Con­
troversă.
Cas. rom. Bult. 1898, p . 8 7 5 ; Bult. 1901, p . 7 9 4 ; Bult. 1904,
p . 1236 şi Cr. judiciar din 1904, No. 72 (cu observ, noastră
în sens contrar); Bult. 1906, p. 8 6 7 ; T r i b . Brăila, Cr.
judiciar din 1897, No. 4 ; T r i b . Buzău, Dreptul din 1903,
No. 78 (tot cu observ, noastră în sens contrar.). Vezi şi
T r i b . P r a h o v a , Cr. judiciar din 1903, N o . 77, p . 6 5 9 .
Această soluţie este însă, d u p ă părerea noastră, cu desă­
vârşire inadmisibilă. A se vedea observaţiile noastre, p u ­
blicate în diferitele reviste j u r i d i c e m a i sus menţionate. Vezi
tot în sensul nostru, L a u r e n t , I X , 502, 5 0 9 ; T . H u e , V,
2 6 0 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 806 şi 8 9 1 ; P a n d . fr.,
v° Successions; I, 1966; Dalloz, Nouveau C. civil annota, I I ,
p . 85, N o . 7; Alex. Degré, Dreptul din 1875, No. 6 3 ,
p. 5 0 3 , etc.
 DESPRE SEZINĂ. — ART. 653. 59

obţină punerea în posesie dela justiţie, nu are, în adevăr,

alt scop decât acel de a permite moştenitorilor să exercite
acţiunile defunctului şi să r ă s p u n d ă la ele,- acest text nu
poate însă să atingă întru nimic transmiterea drepturilor
dela defunct la moştenitor, care se îndeplineşte în virtutea legei,
din momentul chiar al deschidere! moştenirei (')•
U n alt efect al sezinei este că moştenitorii, cari au Administrarea
această învestitură legală (descedenţii şi ascendenţii) pot şi mo^temre'i
chiar au obligaţia de a administra bunurile moştenirei,
aceasta fiind chiar scopul principal al sezinei (").
Cât pentru moştenitorii cari nu au sezina, ei nu au Moştenitorii
nici dreptul, nici sarcina de a administra averea de moşte­ cari nu au
sezina.
nire, înainte de a fi puşi în posesiune de către justiţie, ei
n e p u t â n d să ià decât măsurile necesare la conservarea drep­
3
turilor lor ( ).
U n alt efect al sezinei în F r a n ţ a este că moştenitorii, cari Plata dato-
n i l o r
au sezina, au îndatorirea de a plăti toate sarcinile moşte- '
nirei ('); de unde s'a tras concluzia că, d u p ă codul francez,

r
( ) C. Bucureşti si Cas. rom. Dreptul din 1900, No. 77 şi din
1908, No. 72; B u l t . 1908, p. 1612 u r m .
2
( J Cpr. L a u r e n t , I X , 241.
s
( ) L a u r e n t , loco cit.. D. T a z l ă u a n u , Revista de drept şi socio­
logie, a n u l 1901, No. 10 şi 11, p. 297 urm. — Contra: Vazeille,
Successions, I. art. 770, p. 120, No. 2 (ed. din 1837); AL
Degré, Dreptul din 1899, No. 19. Vezi şi Cas. rom. Bult.
S-a I, anul 1870, p. 140, care pune în principiu că t r i m e -
terea în posesiune de către justiţie are efect retroactiv pană
în ziua deschiderei moştenirei. Această soluţie, admisă şi de
către Curtea de casaţie din F r a n ţ a (v. Répert. Dalloz,
Successions, 416). este inadmisibilă, pentrucă pretinsa retroac­
tivitate a punerei în posesiune este o ficţiune, şi nicio ficţiune
nu poate să existe fără u n a n u m e text de lege. Cpr. L a u r e n t ,
I X , 239.
4
( ) Sarcinile moştenirei cuprind mai întăiu datoriile defunctului, ^e cuprind
s a r c m l l e mo
nu n u m a i acele cari rezultă din contracte şi obligaţii, dar . . ?"
chiar din delicte sau quasi-delicte. Intre sarcinile moştenirei,
quae ab herede cccperunt (L. 40, Dig., De obligationibus et actio-
nibus, 44, 7), figurează cheltuelile de î n m o r m â n t a r e , de preţeluire,
de inventar, etc. : taxele de înregistrare datorite după legea tim­
b r u l u i (cpr. L. 2, Cod, De hereditariis actionibus, 4, 16), fie
că aceste taxe se consideră ca o obligaţie a moştenirei, fie
ca o obligaţie a moştenitorului. Cpr. B a u d r y et W a h l , Suc-
cessions. 1, 157: Le Sellyer, Idem, I, 64, p. 110, 111; T.
 60 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. I. — SEZINA. — AET. 653.

moştenitorii lipsiţi de sezină nu plătesc datoriile defunctului

ultra vires emolumenti, nici chiar atunci când a u primit
moştenirea fără beneficiu de i n v e n t a r ^ ) ,
Deoseb, de Legiuitorul nostru a eliminat, şi cu drept cuvânt, din
codul francez
art. 6 5 3 cuvintele relative la plata datoriilor, pentrucă
p l a t a lor nu este un efect al sezinei, ci o consecinţă a
transmiterei moştenirei. Moştenitorul, chiar neregulat, repre-
zintând persoana defunctului, trebue să plătească datoriile
acestuia, uita vires emolumenti, de câteori a primit moşte­
2
nirea ^ fără beneficiu de inventar ( ). Dacă această soluţie
3
este admisă de unii în F r a n ţ a ( ), cu atât mai m u l t ea
trebue să fie admisă la noi.
Dr. roman, Aceasta era şi teoria r o m a n ă în privinţa moştenitorilor
extranei. Cu toate că ei nu dobândeau moştenirea decât prin
adiţia de ereditate, totuşi ei continuau persoana defunctu­
lui. „Heres quandoque adeundo hereditatem, jam tunc a
4
morte successisse defuncto intelligitur ( ).
Consocinole Din faptul că posesiunea bunurilor defunctului trece,
sezinei.
d u p ă cum am văzut în momentul morţei şi în puterea legei
(ipso jure) dela defunct la descedenţii şi ascendenţii săi,
rezultă următoarele consecinţe.
1° Aceşti moştenitori dobândesc moştenirea, chiar dacă
ar fi minori sau interzişi;
2° Ei o transmit, î m p r e u n ă cu a lor, îndată ce ar
supraveţui cât de puţin autorului lor.

H u e , V, 34, etc. Vezi infra, capit. V I , secţia 3 (art. 774

urm.), r u b r i c a : Despre plata datoriilor şi a sarcinilor moş-

(') L a u r e n t , I X , 226, 244 şi X I I , 58 u r m . ; D u c a u r r o y , I I , 5 4 6 ;

Marcadé, I I I , art. 724, No. 4 9 ; D e m a n t e , I I I , 24 bis I V ;
T h i r y , I I , 222, 224 şi 4 3 7 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I,
156 şi 826, p r e c u m şi autorităţile citate de aceşti autori,
p. 615, nota 1 (ed. a 3-a).
2
( ) Vezi D. Tazlăuanu, Revista de drept şi sociologie, a n u l 1 9 0 1 ,
No. 10 şi 1 1 , p. 301 care, referindu-se la p ă r e r e a noastră, o
a p r o b ă în totul. Vezi şi suprà, p. 44, nota 1.
3
( ) Vezi Belost-Jolimont a s u p r a lui Chabot, Successions, I, nota 5,
p. 701 (ed. din 1839).
4
( ) L . 54, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2.
M a i vezi L . 193, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17.
Cpr. L. 2, Cod, De hereditariis actionibus, 4, 16, p r e c u m şi
art. 701 din codul Calimach (547 C. austriac).
 DESPRE SEZINĂ.— ART. 653. 01

Sezina nu este însă irevocabilă, căci ea poate fi des- R e Y o c a b i i i t a -

t e a s e z m e i
fiinţată prin efectul renunţărei, de oarece nimene nu poate fi -
moştenitor în contra voinţei sale (art. 686). Moştenitorul
dobândeşte, în adevăr, moştenirea fără ştirea lui (ignarus),
însă el n'o poate păstra în contra voinţei sale (invilus).
Nemo invitus heres. „Cel ce nu voeşte, cu sila moştenitor
nu se face", zice codul Caragea (art. 5, partea I V , ca pit. 3).
1
Il nest héritier qui ne veut", ziceà Loysel ( ).
N u numai moştenitorii renunţători sunt lipsiţi de sezină, M o ş t e n i t o r i i
dar încă şi acei incapabili sau nedemni. Cu alte cuvinte, " e ţ ^ g t o n
numai descendenţii şi ascendenţii, cari vin la moştenirea de­
2
functului, au învestitura legală care se numeşte sezină ( ).
r o g a r e
Sezina fiind o ficţiune, şi ficţiunile fiind de domeniul ^ * . d ă

legiuitorului, testatorul nu poate, d u p ă cum a văzut suprà, i n a d m i s i b i -

litate
p. 5 3 , să deroage dela dispoziţia art. 6 5 3 , şi să împedice -
transmiterea instantanee a posesiunei în persoana descen­
denţilor şi ascendenţilor săi, nici să dea sezina legatarilor
universali (art. 8 8 9 , 8 9 1 ) .
A l t ! U 1
El poate însă să dea executorului testamentar sezina - -
pentru toate sau parte din mobilele sale, însă numai pe
t i m p de un an dela moartea sa (art. 911). Cât pentru
sezina imobilelor, el nu poate s'o dea niciodată, pentrucă
sezina fiind o excepţie dela dreptul comun, nu poate să
aibă loc decât în virtutea u n u i text de lege, şi art. 9 1 1
3
nu vorbeşte decât de posesiunea mobilelor ( ).
In codul francez, toţi moştenitorii legitimi, chiar şi
4
acei naturali ( ), au sezina, adecă sunt învestiţi ipso jure cu

(') Loysel, Institutes coutumières, I, p. 318, No. 318 (ed. din 1840).
2
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I, 147.
s
( ) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1892, No. 5 9 ; C. Lyon,
Sirev, 6 5 . 2. 254; Thiry, II, 462, p. 4 5 8 ; Arntz, II, 2 1 2 2 ;
Marcadé, IV, 149; L a u r e n t , X I V , 3 3 8 ; Demolombe, X X I I ,
4 7 ; Mourlon, II, 8 6 7 ; D e m a n t e , IV, 171 bis I I ; Planiol, I I I ,
2 8 1 7 ; T. H u e , VI, 358, p. 4 5 5 ; Saintespès-Lescot, Don. et
testaments, V, 1537, p . 6 (ed. din 1861), etc. — Contrà: "\ azeille,
Successions et donations, I I , art. 1026, No. 2, p. 91 (ed. din
1837); Delvincourt, I I , p. 373, nota 6 (ed. d i n l 8 3 4 ) . Vezi infra.
explic, art. 9 1 1 .
4
( ) A r t . 724 din codul fr. a fost, în adevăr, în acest sens mo- D r . fr. a c t u a l ,
dificat prin legea din 25 Martie 1896, aşa că astăzi, în
F r a n ţ a , sezina aparţine t u t u r o r moştenitorilor de sânge.
 62 COD. CIV.—CARTEA I I I . — T I T . I. — CAPIT. I. — SEZINA. — ART. 653.

posesiunea drepturilor şi obligaţiilor ce defunctul avea în

momentul morţei sale, i a r a r t . 9 2 5 din codul italian şi art.
8 8 0 din codul olandez o conferă t u t u r o r moştenitorilor în
genere, chiar şi acelor neregulaţi (*).
Dr. nostru. L a noi, d u p ă ce a r t . 6 5 2 î m p a r t e moştenitorii în l e ­
gitimi şi neregulaţi, legiuitorul părăseşte djeodatâ această îm­
părţire, dând sezina numai descendenţilor şi ascendenţilor.
Sezina co- Dintre descendenţii legitimi fac p a r t e şi copiii n a t u r a l i
p n l
raii! a t U
recunoscuţi, faţă eu moştenirea mamei lor naturale şi ascen­
denţii acestei din u r m ă (art. 6 5 2 § 2 , 6 7 7 , 6 7 8 C. civ.).
Sezina copii- Copiii adoptaţi a u şi ei sezina, în privinţa moştenirei
lor adoptaţi. a ( j p t â t u l u i , pentrucă ei au faţă de acesta drepturile u n u i
0 o r
2
copil legitim (art. 315) ( ).
Femeea să- C â t pentru femeea săracă, care vine la moştenirea b ă r -
are
""sezhìa băţului său, în baza a r t . 6 8 4 , ea nea vând sezina legală,
3
trebue să ceară posesiunea dela justiţie ( ).
Deoseb. de c Legiuitorul nostru a modificat principiul sezinei n u
fr a 1 1u m a n
ieg"tarilor' ' ^ privinţa moştenirei a b infestat, d a r şi în privinţa
acelei testamentare; căci pe când, în codul francez, legatarii
universali a u sezina legală, în lipsă de moştenitori rezerva-
tori (art. 1 0 0 4 , 1 0 0 6 C. fr.), în d r e p t u l nostru, din contra,
legatarii universali sunt obligaţi a cere posesiunea fie dela
moştenitorii rezervatori, fie dela justiţie, în lipsă de rezer-
4
vatari ( ).
Critica îegei Sistemul admis de legea noastră este lipsit de orice
noastre. logică şi greşit din toate punctele de vedere. I n adevăr,

(') D u p ă a r t . 880 § u l t i m din codul olandez, n u m a i Statul

trebue să ceară posesiunea dela justiţie, şi aceasta în scopul
de a se constata lipsa totală de moştenitori: „De Staat moet
zich door den regter doen in het bezit stellen". Cpr. a r t . 900,
9 0 1 din Ante-proeetul de revizuire a l l u i L a u r e n t . Vezi şi
a r t . 2011 din codul portughez dela 1867, care a r e u r m ă ­
toarea c u p r i n d e r e : „ P r o p r i e t a t e a şi posesiunea moştenirei
sunt transmise moştenitorilor, fie legitimi, fie testamentari, din
momentul morţei autorului lor".
2
( ) C. Galaţi şi T r i b . Ilfov, Dreptul din 1897, N o . 6 0 şi din
1911, N o . 1. Vezi şi tom. I I al Coment, noastre, p . 407
(ed. a 2-a).
8
( ) Vezi infra, explic, a r t . 684, p . 2 0 8 .
(*) Vezi infra, explic, a r t . 889, 8 9 1 . Vezi şi C. Bucureşti, Dreptul
din 1886, N o . 6 2 . C p r . şi Cas. r o m . Bult. 1898, consid. dela
p. 8 6 9 ; Bult. 1908, p. 849.
 DESPRE SEZINĂ. — ART. 653. 63

fraţii şi surorile, în calitate de colaterali, nu au sezina, deşi

vin la moştenire odată cu ascendenţii (art. 671, 673); mai
mult încă, uneori fraţii şi surorile exclud chiar pe ascen­
denţi (art. 672). Sezina aparţine deci, în cazul art. 672,
unor persoane cari nu sunt moştenitori, adecă ascendenţilor.
Ori cum ar fi, bun sau rău, acesta este sistemul legei noastre.
Prin urmare, numai descendenţii şi ascendenţii, fie ei
majori sau minori, şi oricare ar fi sexul lor (*), au în dreptul
nostru sezina. Ceilalţi moştenitori, adecă: colateralii, soţul şi
Statul, nu vor puteà intra în posesiunea averei defunctului
decât cu permisiunea justiţiei, şi această permisiune produce
2
aceleaşi efecte pe care legea le atribue sezinei legale ( ).
Descendenţii şi ascendenţii având sezina legală, această Sezina moş-
t e n i t r a r
investitură aparţine si moştenitorilor străini, dacă este vorba ° °
I » > ' î -l • • • stranii.

de o avere mobilă sau de imobile urbane, pentrucâ străinii

au capacitatea de a dobândi, fie chiar prin moştenire, ase­
menea avere în România, şi pentrucă sezina este privitoare
3
la transmiterea proprietăţei bunurilor ( ).
(') I a dreptul germanie, n u m a i moştenitorii majori şi de sex Dr. germanic,
bărbătesc aveau sezina, ceeace însă nu era admis în dreptul
obişnuelnic francez. Vezi B a u d r y et W a h l , Successions, I, 146.
^ ezi a s u p r a sezinei în dreptul germanic, Chaisemartin, Pro-
verbes et maximes du droit germanique, p. 382 u r m .
2
( ) Cas. rom. Bult. 1896, p. 1523.—S'a decis însă, cu drept cuvânt,
că trimeterea în posesiune a unei succesiuni, fiind un mijloc
pentru conservarea şi administrarea averei, nu implică, din
partea judecătorilor cari a u încuviinţat-o, recunoaşterea d r e p ­
tului de proprietate al legatarului asupra acelei averi. Cas.
rom. Bult. 1898, p . 8 6 8 /
8
( ) Cpr. T. H u e , V, 30 şi 258 ; Despagnet, Precis de droit in- Dr. interna-
ternational prive, 366, p. 1059 (ed. a 5-a, 1909). Chestiunea ţional.
este însă controversată, şi unii fac să a t â r n e sezina de legea
personală a defunctului, oricare ar fi n a t u r a şi situaţia bunu­
rilor la care moştenitorii pot să pretindă. Vezi în acest din
u r m ă sens, Weiss, TV. théorique et pratique de droit in­
ternational prive, I V , p . 570 urm. Vezi şi B a u d r y et W a h l
(Successions, I, 165), după cari chestiunea de a se şti dacă
sezina are loc şi în folosul căror moştenitori ea va exista, se
regulează, în privinţa imobilelor, de legea în vigoare la
situaţia lor. iar în privinţa mobilelor, de acea în vigoare în
ţara defunctului sau în acea a domiciliului său. Tot în acest
sens s'a p r o n u n ţ a t şi t r i b u n a l u l Ialomiţa, Dreptul din 1889.
No. 44, p. 352 (motive). Vezi asupra acestei chestiuni, Laurent,
 64 COD. CIV. — CARTE A III. — T I T . I I I . — CAPIT. I. —SEZINA. — ART. 653.

Punerea în De câteori va fi însă vorba de imobile rurale, străinii

n u a u m
Străinilor în ' privinţa, acestor b u n u r i , sezina legală, pentrucă
privinţa imo-ei nu au capacitatea de a le moşteni (art. 7 § 5 Constit.).
Contooversà!' Curtea
b
de casaţie decide însă în mod constant că străinii
pot fi trimeşi în posesiunea bunurilor rurale, pe care ei
ar fi chemaţi a le moşteni, fie a b intestat, fie în baza
u n u i testament, şi că judecătorii nu sunt în d r e p t a res­
pinge cererea lor sub cuvânt că ar fi străini, pentrucă
această punere în posesiune având un caracter provizor,
p r i n t r ' î n s a nu se modifică întru nimic condiţiile şi validi­
1
tatea drepturilor de moştenire ale unei persoane l, ).
Acest mod de a vedeà al Curţei de casaţie este, d u p ă
Critica juris- părerea noastră, cu desăvârşire inadmisibil. In adevăr, străinii
fiind d u a a r t 7
P d
de casaţie ' C
' P - § 5 din Constituţie, incapabili de a
dobândi imobile rurale chiar prin moştenire, fie testamen­
2
t a r ă fie a b intestat ( ), principiu recunoscut de însâş Curtea
supremă, care le conferă numai dreptul la valoarea acelor
3
imobile în bani ( ), a decide că străinii pot fi trimeşi în
posesiunea bunurilor rurale, pe care ei nu le pot moşteni,
însemnează a le conferi în mod indirect dreptul de moşte­
nire, pe care o dispoziţie de ordine publică îl tăgădueşte,
şi a înlătura textul formal al art. 7 § 5 din Constituţie.
Sezina nu este Am văzut că toţi descendenţii şi ascendenţii defunc-
Controverta. ^iui au, din momentul morţei acestuia, posesiunea b u n u ­
rilor cari compun moştenirea. T r e b u e însă să observăm că
aceşti moştenitorii nu a u sezina toţi deodată, în mod colec­
tiv, ci pe rând, în ordinea în care sunt chemaţi la moşte­
nire (*). Aceasta era şi formula dreptului vechiu: „Le mort
Droit civil international, V I , 355 u r m . ; Vincent et P é n a u d ,
Dictionn. de droit international, v° Successions, 79 u r m .
Cpr. P . F i o r e , Le droit international prive, I I I , p . 569 u r m .
(traduc. Antoine, ed. din 1907).
(') Cas. r o m . Bult. 1898, p . 1 6 8 , 6 0 4 şi 8 6 8 ; Dreptul din 1898,
No. 20 şi 68 şi din 1899, No. 1 8 ; Cr. judiciar din 1898,
No. 5 şi 9; Bult. 1899, p . 151 (decizie p r o n u n ţ a t ă î n ' Secţii-
unite). — Vezi însă T r i b . Suceava şi C. Iaşi, Dreptul din
1891, No. 75 şi Dreptul din 1892, No. 13, p. 100.
2
() Vezi infra, expl. art. 7 § 5 Constit., p . 76, 77.
3
() Cas. rom. Dreptul din 1910, No. 4 1 , p . 327 şi din 1 9 1 1 ,
No. 39 (ambele cu nota d-lui S. Rădulescu). Vezi şi Revista
Jurisprudenţa din 1910, p . 1 9 5 ; Bult. Cas. 1910, p . 3 7 1 .
4
() Cpr. L a u r e n t , I X , 2 3 1 ; Demolombe, X I I I , 147 u r m . ; A u b r y
 DESPRE SEZINĂ. — ART. 653. 65

saisit le vif, son hoir plus proche....", zice a r t . 3 1 8 din

c u t u m a P a r i s u l u i , de u n d e ne vine instituţia sezinei.
Astfel, când din mai m u l ţ i descendenţi chemaţi de odată
]a o moştenire, unii a r fi renunţat, acei cari n ' a u r e n u n ţ a t
vor fi consideraţi ca a v â n d posesiunea întregei averi din
1
momentul deschiderei moştenirei (art. 6 9 7 ) C ).
I a t ă care este interesul practic al chestiunei de m a i sus. interesul
Moştenitorii neavând sezina în mod colectiv, ci pe rând în ^ i * e t " v i - n

ordinea în care ei s u n t chemaţi a moşteni, de aci rezultă tăţei sezinei.

că u n descendent sau u n ascendent, spre a izbuti în petiţia de
2
ereditate ( ) ce a r exercita contra u n u i detentor al b u n u r i l o r

et R a n , V I , § 6 0 9 , p . 3 6 8 , text şi nota 2 5 (ed. a 4 - a ) ; B a u d r y

et W a h l , Successions, I, 147, 1 4 8 ; Planiol, I I I , 1 9 3 5 ; T .
Hue, V , 3 1 ; T h i r y , I I , 1 8 ; Arntz, I I , 1 2 7 2 ; B a u d r y - L a c a n -
tinerie, I I , 467 (ed. a 9 - a ) ; L e Sellyer, Successions, I, 60,
p. 1 0 5 ; D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, I I , 5 9 8 ; Surville, o p .
cit., I I I , 282, p . 1 3 3 ; D . Tazlăuanu, Revista de drept şi socio­
logie, a n u l 1901, p . 300, 3 0 1 ; C. D o u a i (sub Cas.), Sirey, 6 8 .
1. 2 5 ; D . P . 6 8 . 1. 2 6 5 . — C o n t r a : Blondeau, Tr. dela sepa­
ration des patrimoines, p . 6 5 2 u r m . (ed. din 1840); Zacharise
(Masse-Vergè), I I , § 367, p . 296 u r m ; Idem, Handbuch des fran-
zosischen Civilrechts, I V , § 6 0 9 , p . 6 8 , text şi nota 10 (ed.
Anschtitz din 1853), § 619, p . 7 5 , nota 10 (ed. Crome), d u p ă
cari toţi descendenţii sau ascendenţii în g r a d u l succesibil a r
aveà sezina în mod colectiv (die Kollectiv-saisine). cât t i m p
moştenirea n ' a fost p r i m i t ă de acei chemaţi în ordinea legala
a moşteni. Această soluţie, întemeiată pe principiile dreptului
germanic, este însă inadmisibilă, pentrucă cutumele franceze,
de unde ne vine instituţia sezinei, exclud toate ideea u n u i
drept colectiv.
Toţi descendenţii sau ascendenţii, cari vin deodată la aceeaş
moştenire, a u însă sezina, p a n ă la î m p ă r ţ e a l ă , în mod colectiv
şi indivizibil. Vezi L a u r e n t , I X , 2 3 2 ; A u b r v et R a u , V I , §
609, p. 3 6 7 , text şi nota, 22, etc,
1
( ) C p r . B a u d r y et W a h l , Successions, I, 148.
2
( ) V o m vedea m a i la vale, la finele titlului moştenirilor, când Deoseb. între
ne vom ocupa despre petiţia de ereditate, pe care codul o petiţia de ere-
d l t a t e e
treee eu vederea, că aceasta este o acţiune reală, pe care ?' f. ţ. A

., .. , , i ,. * i 7 , m revendi-
moştenitorn o a u contra acelora ce deţin t a r a drept p a r t e e a r e

sau totul din bunurile ereditare, pretinzând că au drept la

acele b u n u r i . Dacă pârîtul se pretinde a fi moştenitor, con­
testând calitatea reclamantului, există hereditalis petitio; dacă
însă el pretinde că a dobândit b u n u l dela însuş defunctul sau
terţii, atunci există revendicare. Cpr. Planiol, I I I , 2046, 2047.
43118 5
COD. CIV. - CARTE A. III. — TIT. I. — CAPIT. I. — SEZINA. — ART. 653.

moştenirei, nu are nevoe de a dovedi lipsa unei alte rude

m a i a p r o p i a t e , ci n u m a i de a stabilì calitatea sa de r u d ă
faţă cu defunctul (*).
A m zis că moştenitorii cari n ' a u sezina t r e b u e să ceară
p u n e r e a lor în posesiune dela j u s t i ţ i e .
Această cerere se adresează t r i b u n a l u l u i celui din u r m ă
domiciliu al defunctului (art. 9 5 0 . civ.), d u p ă c u m d i s p u n e
2
a n u m e art. 7 7 0 din codul francez ( ).
Moştenitorul care cere posesiunea unei averi, v a t r e b u i
să dovedească p r i n orice mijloace: m a r t o r i , p r e z u m p ţ i i , etc.,

x
( ) Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 282, p. 133.
2
( ) C p r . Cas. r o m . Bult. S-a I-a, 1886, p. 404. — Această punere
î n posesie se j u d e c ă pe calea graţioasă, în camera de consiliu
(Cas. rom., decizia suprà cit.)- P ă r ţ i l e nu vor fi citate î n con­
tradictor decât la caz de contestaţie, când m a i mulţi vor cere
posesiunea aceleiaşi moşteniri. C. Bucureşti, Dreptul din 1886,
N o . 62. I n orice caz, o contestaţie de Stat n u poate fi j u d e ­
cata cu ocazia unei cereri de trimetere în posesiune. C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1875, No. 41. — D a c ă calitatea t u t u r o r moş­
tenitorilor este contestată, nimene n u va fi trimes în pose­
siunea averei pană l a j u d e c a r e a definitivă a contestaţiei. C. B u ­
cureşti (decizia suprà cit.).
Din î m p r e j u r a r e a că punerea în posesie se rezolvă pe calea
graţioasă, în camera de consiliu, rezultă că asemenea încheeri
nu sunt supuse niciunei căi de a t a c din partea terţiilor inte­
resaţi, cărora ele nu sunt opozabile.
„Considerând zice, t r i b u n . Ilfov, că trimeterea în posesie
este o m ă s u r ă care se ià în camera de consiliu, d u p ă cererea
unei părţi, în afară de orice dezbateri contradictorii, d u p ă ce
în mod s u m a r judecătorul examinează şi constată dreptul
părţei la succesiunea ce cere, m ă s u r ă l u a t ă de urgenţă, î n t r ' u n
scop de interes general, pentru a n u se lăsa în nesiguranţă
posesiunea moştenirilor; că această m ă s u r ă l u a t ă de t r i b u n a l
este de n a t u r ă graţioasă, conform a r t . 104 P r . civ., iar n u
contencioasă ; ca atare, ea fiind dată n u m a i în interesul aceluia
care a cerut-o, n u a r e nicio a u t o r i t a t e faţă de drepturile celor
de al treilea interesaţi cari n ' a u l u a t p a r t e la e a , şi faţă de care
nu poate avea niciun efect; că neputând aveà a u t o r i t a t e faţă
de aceşti terţii, urmează în mod logic că a s u p r a unor asemenea
măsuri n u se poate reveni d u p ă cererea acestora, căci ei nu
pot uzà de căile de a t a c ordinare ale dreptului comun, cari
sunt privitoare n u m a i la măsurile cu caracter contencios, şi
deci, calea opoziţiei este inadmisibilă în asemenea caz, etc.".
Gr. judiciar din 1911, No. 47, p. 377, 378 (cu nota d-lui
C. Popescu). Vezi şi infra, p. 67, 68.
 DESPRE SEZINĂ.— ART. 653. 67

4
înrudirea sa cu defunctul în g r a d u l succesibil ( ), stabilind ca
moştenitorul care ar exista în grad mai apropiat, a renunţat
la moştenire.
D u p ă rigoarea principiilor ar trebui ca acel care cere
trimiterea sa în posesiunea unei moşteniri, să dovedească că
2
nu există alt moştenitor în grad mai apropiat ( ), mai ales
în dreptul nostru, unde legiuitorul n ' a prescris nicio publi­
citate (art. 7 7 0 din codul fr., fiind eliminat de ligiuitorul
nostru), şi unde nu s'au luat oarecare garanţii decât în pri­
3
vinţa soţului supraveţuitor şi a Statului (art. 6 8 1 , 682), ( ).
Cu toate acestea, în practică, nu se cere altă dovadă
decât înrudirea cu defunctul, şi cel mult, stabilirea că nu
s'a prezentat niciun moştenitor în grad mai apropiat spre a
4
«ere moştenirea ( ).
Hotărîrile de trimetere în posesiune, cari n'au fost pro- Caracterul w
n u n ţ a t e în contradictor, nu au un caracter definitiv spre a ^ " ^ T n pò-
puteà fi opuse moştenitorului în grad mai apropiat, care sesiune,
5
a r cere mai în u r m ă moştenirea prin petiţia de ereditate ( ).
Mai mult încă, jurnalele de punere în posesiune, date Neopunerea
l o r ter llk
în camera de consiliu, conform art. 6 5 3 C. civ., nu pot fi * "'-
aduse la îndeplinire în contra terţiilor, cari nu au luat parte

1
i) Vezi infra, r u b r i c a : Despre dovedirea înrudirei în materie
de moştenire, p. 1 1 9 . — S ' a decis că trimeterea în posesiunea
unei averi succesorale, fiind o măsură provizorie pe care in­
stanţele de fond o discută şi constată în mod sumar, fără ca
prin ea să se prejudice drepturile acelora ce s'ar pretinde
moştenitori, î m p r e j u r a r e a că judecătorii fondului a u respins
cererea unor pretinşi moştenitori p a n ă ce ei nu vor dovedi
în mod suficient calitatea lor, nu-i împedică de a trimete în
posesiune pe ceilalţi moştenitori, întrucât gradul lor de înru­
dire cu defunctul este constant şi necontestat. Cas. rom. Bult.
1890, p. 1135 u r m .
C^) Cpr. Toullier-Duvergier, Le droit civil francais, I I , partea
I l - a , No. 291 urm., p. 190 urm.
3
() Opr. C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 3 1 .
4
() Cpr. Mourlon, I I , 1 9 3 ; Laurent, I X , 2 5 0 ; Demolombe, X I V ,
2 1 2 ; D u c a u r r o y , I I , 5 4 7 ; A u b r y et R a u , V I , § 639, p. 7 0 1 ,
text şi nota 14 (ed. a 4-a), etc.
5
() T r i b . Ilfov, Dreptul din 1887, No. 33 şi Cr. judiciar din
1904, No. 49 şi din 1911, No. 47 (considerente reproduse
suprà, p. 66, nota 2). Cpr. L a u r e n t , I X , 246, 259. Vezi
şi tom. VII al Coment, noastre, p. 482, 4 8 3 , text şi nota 1.
 68 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I. — CA'PIT. I.—SEZINA. — ART. 653.

la pronunţarea lor şi cari a r poseda averea de moştenire,

aceştia neputând fi deposedaţi decât p r i n t r ' o acţiune în petiţie
de e r e d i t a t e ^ ) .
Plata taxelor înainte de a fi pus în posesiune, moştenitorul va plăti
2
L.^Imbruiu^ taxele de transmitere prevăzute de legea timbrului ( ); aceasta
6

însă numai dacă moştenirea s'a deschis în u r m a promulgarci

3
legei t i m b r u l u i , această lege nea vând efect retroactiv ( ).

(') A se redea în acest sens o notă foarte judicioasă a u n u i t â n ă r

m a g i s t r a t stagiar de m u l t viitor, d-nul D . Grhimpău (Pagini
juridice din 1910, N o . 69), care critică cu drept cuvânt o carte
de j u d e c a t ă dată în sens contrar şi motivată î n t r ' u n mod insufi­
cient. T o t în acest sens se p r o n u n ţ ă şi d-nul C. Popescu în Cr.
judiciar din 1 9 1 1 , N o . 47, p . 378, referindu-se la p ă r e r e a noastră.
2
L. timbrului ( ) P o t r i v i t legei t i m b r u l u i din 1900, moştenitorii sau legatarii
din 1900. unei succesiuni sunt datori, în termen de şease luni dela des­
chiderea moştenirei, să facă declaraţie la administraţia finan­
ciară respectivă, de averea r ă m a s ă şi valoarea ei şi sa plătească
t a x a cuvenită fiscului, iar t r i b u n a l u l chemat a statua a s u p r a
n e m u l ţ u m i r i l o r uneia din părţi, poate încuviinţa un termen
de plată, dacă moştenitorii formulează asemenea cerere; de
u n d e rezultă că acest termen nu poate fi cerut decât atunci
când moştenitorii a u făcut declaraţie în termenul legal, iar
n u şi atunci, când acest termen expirând, ei sunt u r m ă r i ţ i ca
contravenienţi. Cas. rom. S-a I I I , B u l t . Cas. 1910, p . 574.
Vezi şi Revista Jurisprudenţa din 13 Maiu 1910, p . 252.
Cazul când î n c â t priveşte taxele de t i m b r u ce urmează a percepe Statul
moştenirea
este deschisă
r o m â n , în caz când succesiunea unei persoane, r o m â n e sau
în străinătate străine, se deschide în străinătate, însă averea sa mobilă se
sau, când fiind află în R o m â n i a , sau când succesiunea unei a t a r e persoane
deschisă în se deschide în R o m â n i a , însă averea sa mobilă se află în străi­
România, ave­ nătate, vezi Cas. r o m . S-a I I I , Bult. 1908, p . 1963 urm., şi
rea mobilă se
găseşte în Cr. judiciar din 1909, No. 8. — Această din u r m ă decizie
străinătate. p u n e în principiu că inscrierea u n u i vas plutitor în registrele
u n u i consulat străin, cum şi î m p r e j u r a r e a că acel vas p o a r t ă
o bandiera străină (în specie acea A u s t r o - U n g a r ă ) , dovedeşte
n u m a i naţionalitatea vasului, nu însă şi domiciliul lui, care,
conform codului comercial, se fixează numai prin inscrierea
vasului la căpitănia u n u i port. P r i n u r m a r e , dacă se stabileşte
că nişte şlepuri au ca domiciliu u n port din România, fiind
înscrise la căpitănia acelui port, ele a u a fi considerate ca
avere aflătoare pe teritoriul r o m â n şi, ca atare, sunt supuse
la taxele de t i m b r u pentru succesiuni, prevăzute de legea
t i m b r u l u i , chiar dacă s'au plătit alte taxe la consulatul austro-
u n g a r , bine înţeles dacă succesiunea s'a deschis în R o m â n i a .
8
( ) Cas. rom. Bult. 1890, p. 1141 şi Dreptul din 1890, N o . 72.—
Contra: C. Bucureşti, Dreptul din 1890, No. 47, p . 377.
 CALITĂŢILE CERUTE PENTRU A SUCCEDE. 69

Taxele prevăzute de această lege nu se plătesc însă Activul net

a l m 0 t e m r e i
decât a s u p r a activului net al moştenirei, deducându-se da- ? -
toriile defunctului (').
Dar, dacă pentru a se plăti taxele de moştenire, pre­ Dovedirea
datoriilor
văzute de legea timbrului, nu se are în vedere decât activul succesiunei.
net al moştenirei, s'a decis însă că, d u p ă art. 65 din legea
timbrului dela 1 9 0 6 , combinat cu art. 1 1 9 1 şi 1 1 9 7 C. civil,
datoriile unei succesiuni trebuesc legal dovedite, şi proba cu
martori nu poate fi admisă când valoarea lor, a cărei scădere
se cere, trece de 150 lei, decât numai atunci când există u n
2
început de probă scrisă ( ).

CAPITOLUL II

Despre calităţile cerute pentru a succede.

Spre a putea moşteni, trebue a nu fi nici incapabil,

nici nedemn. Capitolul de faţă se ocupă atât despre inca­
pacitate cât şi despre nedemnitate.
Incapacitatea nu trebue confundată cu nedemnitatea din Deoseb. între
Inai multe puncte de vedere. Deosebirea principală este că Nedemnitate^
incapacitatea are loc de drept, pe când nedemnitatea nu
poate, cel puţin d u p ă părerea generală, să rezulte decât
3
dintr'o hotărîre judecătorească ( ). Apoi, incapacitatea împe-

(') C. Iaşi şi Cas. rom. Cr. judiciar din 1900, No. 60 şi Bult.
Cas. 1900, p. 1187; C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1904,
No. 80, p. 676. Cpr. şi C. Galaţi, Cr. judiciar din 1908,
No. 63, p. 5 0 3 . Vezi şi tom. X al Coment, noastre, p. 3 7 1 ,
nota 2.
î n c â t priveşte evaluarea imobilelor unei succesiuni, spre a Evaluarea
se p l ă t i taxele de înregistrare, vezi Cas. rom. Bult. Cas. imobil, suc­
a n u l 1901, p. 1431 u r m . cesiunei.
2
( ) Cas. rom. S-a I U , decizia No. 235, din 8 Iunie 1910. Vezi
Revista Jurisprudenţa din 16 Septembrie 1910, No. 2 5 , p. 400,
No. curent 396. — Această decizie mai p u n e in principiu că,
d u p ă art. 65 al. 6 şi 7 din legea t i m b r u l u i , creanţele ce de­
functul a r aveà contra unora din moştenitori, se socotesc în
calculul succesiunei, şi moştenitorii debitori nu pot r e n u n ţ a
la ele. Yezi Bult. Cas. 1910, p. 1049.
3
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I, 168, 260 urm.; L e Sellyer,
Idem, I, 8 1 , p . 143 urm.; Planiol, I I I , 1 7 3 1 ; L a u r e n t , I X , 1 0 ;
Demolombe, X I I I , 270, etc.
 70 C. C. — CAET. I I I . — TIT. I. — CAP. II. — INCAPACITATE. — ART. 654.

dică de a dobândi dreptul, iar nedemnitatea împedică de a-1

p ă s t r a . „ I n d i g n i possunt capere, sed non reţinere"', ziceà
Cujacius (*).
Opunerea in- Incapacitatea şi nedemnitatea a u însă acest caracter
c o m u n c a o t
nedemntfâteî. P ^ opuse de toţi acei interesaţi, atât incapabi­
2
lului şi nedemnului, cât şi moştenitorilor l o r ( ) .
Legea nu se ocupă despre calităţile necesare spre a putea
transmite moştenirea, pentrucă nicio incapacitate de astfel
3
de n a t u r ă nu m a i există astăzi ( ).

I. Cauzele de incapacitate.

1° Existenţa moştenitorului în momentul deschiderei moştenirei.

Art; 654. — P e n t r u a succede t r e b u e n e a p ă r a t ca persoana ce

succede să existe în m o m e n t u l deschiderei succesiunei.
Copilul conceput este considerat că există.
Copilul născut m o r t este considerat că n u există. ( A r t . 120,
121, 2 8 6 urm., 6 5 1 , 888, 9 2 4 C. cir. A r t . 725 C. fr.).

c italian. In principiu, orice om este capabil de a moşteni, afară

Art. 723. ^ p ţ j j j a n u m e statornicite de lege. „ Tutti sono capaci
e x c e e

di succedere, salve de eccezioni determinate dalla legge"', zice

a r t . 7 2 3 din codul italian (*).
S u n t incapabili d e a moşteni:
Persoanele in- 1° Acei cari erau săvârşiţi din viaţă în momentul des-
a 5
^^oştenf. 6
eluderei moştenirei ( ), pentrucă d u p ă cum se e x p r i m ă codul

(') Vezi L e Sellyer, Successions, I, 8 1 , p . 144, dela care a m

î m p r u m u t a t această citaţie. Vezi şi infra, p . 8 1 , 8 2 .
2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, I, 168, in fine; L a u r e n t , V I I I , 5 3 2 ;
Demolombe, X I I I , 2 7 1 , etc
3
Călugăria. ( ) Demolombe, X I I I , 165 u r m . — I n privinţa incapacităţei de a
transmite, care, altă dată, rezulta din călugărie, vezi suprà,
p a g . 46 u r m .
4
C. Calimach. ( ) Vezi a s u p r a acestui text, Filippis, Corso completo di diritto
Art. 694. civile italiano comparato, X I , p . 2 4 urm., N o . 2 5 u r m . „Cel
ce este slobod a câştiga ceva de sineş, sau prin altul, poate
d u p ă r e g u l ă să şi moştenească", zice a r t . 6 9 4 , ab initio din
codul Calimach (538, ab initio C. austriac). Cpr. art. 9 4 9 din
codul civil actual.
6
( ) D a c ă moştenitorul prezumptiv s'a săvârşit din viaţă înaintea
aceluia pe care trebuia să-1 moştenească, el n ' a p u t u t să t r a n s -
 SUCCESIUNI. — INCAPACITATE. — AET. 654. 71

Caragea (art. 1, partea I V , eapit. 3), numai un viu poate

moşteni pe un mort. P o t h i e r zicea foarte bine, în această
privinţă, că neantul nu poate să aibă nicio proprietate

mită propriilor săi moştenitori drepturile sale eventuale la

moştenire (art. 5 3 6 0 . austriac). — D a r dacă moştenitorul cuiva
s'a săvârşit din viaţă d u p ă deschiderea moştenirei, însă înainte
de a o l u à în stăpânire, dreptul moştenirei trece la moşteni­
torii lui, afară n u m a i de s'a c u r m a t acest drept prin lepădare
sau altfel (art. 6 9 3 C. Calimach, 537 C. austriac). C p r . art. 692
C. civ. actual. Vezi A r n t z , I I , 1383.
I n caz când se reclamă o moştenire în numele u n u i absent, Absenta.
trebue să se dovedească existenţa acestui din u r m ă în momentul
deschiderei moştenirei. T r i b . Bacău, Cr. judiciar din 1905,
No. 80 (cu observ, noastră). Vezi şi supra, p . 45, nota 2.
(') Pothier, Successions, V I I I , p . 7. „ N u poate să devie moşte- C. german.
nitor, zice art. 1923 § 1 din codul german, decât acel care Art. 1923.
traeste în momentul devolutici moştenirei". - Erbe kann nur
iverden, wer zur Zeit des Erbfalls lebt".
Existenţa cerută spre a putea moşteni fiind existenţa u m a n ă Dacă monştrii
t m t e n l
(cpr. a r t . 30 C. spaniol), se naşte î n t r e b a r e a dacă această ca- P ° ° Ş -
Controversă.
litate trebue sau nu refuzată monştrilor, adecă acelora qui
contra formam immani generis converso more procreantur,
veluti si m.ulier monstrosum aliquid, aut prodigiosum enixa sit.
(L. 14, Dig., De statu hominum, 1, 5). Chestiunea este discu­
tată. Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 247, text şi nota 2.
L a Romani, copilul care se năştea cu forma u m a n ă , având l)r. roman.
n u m a i un defect oarecare de conformare, era o persoană
(L. 14, in fine, Dig., loco cit.). Ceeace distingea personalitatea
omului era capul (cpr. L . 44, Pr., Dig., De religiosis, etc.,
11, 7), care, d u p ă cum observă L e b r u n , este sediul inteligenţei
şi p a r t e a cea m a i nobilă a omului. Cpr. Domat, Lois civiles,
I, p . 2 0 3 , 204, N o . 14 şi 15 (ed. Carré din 1823); Savigny,
System des heutigen romischcn Bechts, I I , § 6 1 , p . 9 şi 10
(ed. germ. din 1840). Vezi a s u p r a monştrilor, L e Sellyer,
Successions, I, 8 5 , p. 148 u r m .
In vechiul drept germanic, după Sachsenspiegeî, monştrii, Dr. vechiu
copiii infirmi, ologi, leproşi, etc. (Altvile, Ttrerge, Krupel, germanic.
Miselsiche, etc.), erau incapabili de a moşteni şi succesiunea
trecea la moştenitorii cei mai a p r o p i a ţ i . Copilul născut m u t
sau o r b , sau fără mână, era exclus n u m a i dela fiefuri. Vezi
E r . L e h r , ' Tr. clement, de droit germanique, I I , 1389, p . 4 1 2
(ed. din 1892). N u erau, de asemenea, capabili de a moşteni
hermafrodiţii şi piticii. „Auf Zwitter und Zwerge erstirbt xceder
Lehen noch Erbe". Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes
du droit germanique, p. 4 1 6 , 417. Vezi în privinţa condiţiei
j u r i d i c e a hermafrodiţilor la Romani, tom. I I al Coment, noastre.
 C. C —CAET. III. — T I T . I. — CAPIT. II. — INCAPACITATE. — ART. 654.

2° acei cari nu erau încă concepuţi sau zămisliţi în acest

m o m e n t ; 3° acei cari, deşi erau zămisliţi în momentul des-
elùderei moştenirei, nu s'au născut vii; 4° şi în fine, străinii,
însă numai în privinţa imobilelor rurale (art. 7 § 5 C o n s t i t i
Copilul trebue Aşa dar, pentru a putea moşteni este suficient ca copilul
s n e n u m a i
lit in'momen- ^ zămislit în momentul deschiderei moştenirei,
tui deschide-destul este ca el să se nască viu (fie chiar neviabil),
rei moştenire j
c a c i t
a c e t e consideră ca inexistent (art. 6 5 4
n a g c u m o r S

§ ultim). „Qui mortui nascuntur, neque nati, neque procreati

videntur" (').
Art. 808 Aceasta nu este decât aplicarea maximei cunoscute,
c civil, admisă în toate timpurile şi în toate legislaţiile, a cărei
aplicare se găseşte şi în art. 8 0 8 O. civil. „Infans conceptus
2
pro nato habetur, quoties de ejus commodis agitur" ( ).
c. Calimach. „ L e g i l e . s e îngrijesc şi pentru acei zămisliţi, zice art. 34
Art. 34. ( j eodui Calimach (22 C. austriac), încă dela ceasul zâ-
m

mislirei lor, pentrucă se socotesc ca nişte născuţi, când se

atinge pricina de dânşii înşişi, iar nu de o a treia per­
3
soană"^ ).
Copilul zămis-. Copilul zămislit (qui in utero est) nu este încă o persoană
lit trebue să j puterea cuvântului ; legea îl consideră însă cu toate acestea
n
A
se nască viu. . .
ca atare, pentru ca, prin faptul unei naşteri tardive, el să
nu fie lipsit de drepturile ce i s'ar fi cuvenit, dacă s'ar fi
născut mai de vreme. Copilul zămislit se consideră ca exis­
tent numai sub condiţia de a se naşte viu (*), chiar dacă
p. 384, nota 6 (ed. a 2-a). Mai vezi acelaş tom. p . 2 1 9 , nota 3
şi 385, ad' notam.
, (') L. 150, Dig., De verborum significatione, 50, 16.
2
() Vezi a s u p r a acestei maxime celebre, Ricci, Corso teorico -
pratico di diritto civile, I I I , 17 bis, p. 36, 37 (ed. din 1907).
Vezi L . L . 7 şi 26, Dig., De statu hominùm, 1, 5, unde se
zice: „Qui in utero sunt in toto pene jure civili intelli-
guntur in rerum natura esse".
3
Dr. vechiu şi () Vezi şi art. 986 din acelaş c o d , l p r e c u m şi art. 40, p a r t e a I V
c. german. capit. 3 din codul C a r a g e a ; art. 1, in medio, capit. 3 7 din
codul A n d r . Donici, etc. Cpr. art. 1923 § 2 C, g e r m a n .
4
() T r e b u e , ziceà u n vechiu autor, Henrys,, ca copilul să fie
născut viu (vivus), après ètre sorti tout à fait du ventre de
la mère. Vezi Demolombe, X I I I , 176. Copilul care nu s'a
născut viu nu poate moşteni, zice o veche m a x i m ă a d r e p ­
t u l u i g e r m a n i c : „Ein Kind das kein Leben empfangen mag
kein Èrbe sein". Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 414, No. 2 7 . —
 SUCCESIUNI. —INCAPACITATE. — AST. 654. 73

a fost e x t r a s cu ajutorul unui i n s t r u m e n t din pântecele mamei

1
sale, et si exsecto ventre editus est ( ), şi chiar daca a r fi
2
murit imediat d u p ă naştere, quamvis natus illieo decesserit ( ).
Codul francez şi acel italian (art. 7 2 4 ) mai cer î n c ă u e o s e b . de c.
f
ca copilul, pentru a fi o persoană, să se nască viabil (vital ^ ^ b l u t a - " a

kabilis), adecă să fie astfel conformat încât să p o a t ă t r ă i ; tei copilului,

însă această condiţie n u se mai cere de legiuitorul nostru,
care, d e p ă r t â n d u - s e dela codul francez, a modificat în această
3
privinţă a r t . 2 8 8 , 6 5 4 şi 8 0 8 din codul civil ( ), ceeace este

S e p a r a ţ i a copilului de m a m ă trebue să fie complectă (art. 30

C. spaniol), şi copilul trebue să fi trăit d u p ă separaţie. „Das
so geborne Wesen muss nach der Trennung gelebt haben", zice
Savigny, System des heutigen romischen Rechts, I I , § 6 1 , p. 8.
Opr. L . 3, Cod, De posthumis heredibus instituendis, etc.,
6, 26. — O mişcare oarecare a t r u p u l u i n u este o dovadă
suficientă că copilul a trăit, pentrucă această mişcare poate
să fie o continuare a vieţei uterine. (.) dovadă a vieţei copi­
lului a r rezulta însă din respirarea lui, din ţipetele sau plânsul
lui, voce emissa, după cum se e x p r i m ă L. 3 suscitată din
codul lui Justinian.. Cpr. Pand. fr., v° Successions, 186, şi
numeroasele autorităţi citate acolo; Chaisemartin, op. cit.,
p. 4 1 4 . Chestiunea de a se şti dacă un copil, mort imediat
d u p ă naşterea sa, a r e s p i r a t sau nu în mod complect se de­
cide în mod suveran de judecătorii fondului după mărturiile
acelor cari a u asistat la naştere, şi d u p ă procedeurile de in­
vestigare statornicite de medicina legală (dociinaţia p u l m o ­
nară), etc. Cpr. A u b r y et R a u , I, § 5 3 , p. 262 (ed. a 5-a).
1
i ) L. 12, Pr., Dig., De liberis et posthumis, etc., 28, 2. Cpr.
Savigny, op. cit., II, § 6 1 , p. 7, text şi n o t a e ; Unger, System
des osterreichischen allgemeinen Privatrechts, I, § 26, p. 231,
232.—Legea Regia voeà ca corpul unei femei, care ar fi murit
îngreunată, să fie deschis, spre a scăpa, dacă eră cu putinţă,
viaţa copilului. Acel care contravenea acestei dispoziţii se
făcea culpabil de moartea unei fiinţe, căreia i se putea con­
serva viaţa. ( L . 2, Dig., De mortuo inferendo, 11, 8). Cpr.
Savigny, op. cit, I I , § 6 1 , p . 7.
2
( ) L. L . 2 şi 3, Cod, De posthumis heredibus, etc., 6, 2 9 . Cpr.
Savigny, op. cit., II, § 6 1 , p . 9, text şi nota m.
3
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 24!) (ed. a 2-a); tom. I I ,
p. 2 4 5 , 246 (ed. a 2-a) şi tom. V I I , p . 308, 309. Cpr. 0 .
Bucureşti, Dreptul din 1892, Xo. 6 3 . — Cu toate că viabili­
tatea n u mai este, la noi, o condiţie a persoualităţei copilului,
totuşi perzania u n u i copil prea crud pentru a putea trăi, n u
se consideră ca o naştere. „ Uxoris abortu testamentum mariti
non solvi". ( L . 2, Coil, De posthumis heredibus, 6, 29). Cpr.
 74 C. C — C A R T . III. — T I T . I. — CAP. II. — INCAPACITATE. — ART. 654.

conform şi cu vechia noastră legislaţie, u n d e copilul, spre

a fi o persoană, nu aveà nevoe de a fi viabil
Naşterea co­ P e n t r u ca un copil să p o a t ă moşteni şi, prin u r m a r e ,
pilului viu.
să p o a t ă t r a n s m i t e drepturile sale altora, este deci suficient
ca el să fi fost conceput în m o m e n t u l deschiderei moştenirei şi
să se fi născut viu. (Conf. art. 5 4 4 0 . civ. elveţian din 1 9 0 7 ) .
Ce trebue să Acel care reclamă o moştenire în numele u n u i asemenea
dovedească
acel care re­ copil, v a trebui deci să d o v e d e a s c ă : 1° că copilul a t r ă i t
clamă moşte­ cât de p u ţ i n , adecă că s'a născut viu, şi 2° că el era con­
nirea în nu­ 2

mele copi­ ceput în m o m e n t u l deschiderei moştenirei ( ). Onus probandi

lului. incumbit ei qui dicit.

Savigny, op. cit., II, p . 8, text şi nota i; Demolombe, X I I I ,

176, etc.
Dr. străin şi (') Aceeaş soluţie este admisă atât în codul g e r m a n (art, 1) cât
C. lui Andr. şi în codul austriac. Iată, în adevăr, cum se exprimă, în
Donici.
p r i v i n ţ a acestui din u r m ă cod, u n autor, Unger, op. cit., I,
§ 2 6 , p . 232, 2 3 3 : „Zur Rectsfâhigkeit des Geborenen ist nach
ósterreichischen Bechte Vitalităt (Lebensfăhigkeit) nicht erfor-
derlich. Das lebendgeborene Kind ist rechtsfăhig, mag es auch
nicht lebensfăhig sein, etc.". — Vezi şi codul l u i A n d r . D o ­
nici, § 1, capit. 37, unde se zice: „ I n t r e fii se cuprinde şi
fiul ce este zămislit în pântecele mamei sale, carele se va
naşte d u p ă moartea t a t ă l u i său cu viaţă, cu întregime, şi l a
vreme, măcar să slobozească glas în ceasul ce se va naşte,
având însă suflare şi fiind în viaţă, şi având întregimea o m e -
nirei desăvârşit, şi născut d u p ă moartea t a t ă l u i său l a v r e m e " .
Dr. roman. Mai m u l ţ i jurisconsulţi cereau altă dată şi la R o m a n i , ca o
condiţie indispensabilă, ca copilul să fi ţipat, să fi slobozit
glasul său în momentul naşterei, d u p ă c u m se e x p r i m ă A n d r .
D o n i c i ; însă Justinian a condamnat această opinie ( L . 3 , Cod,
De posthumis heredibus instituendis, etc., 6, 29). C p r . Savigny,
System des heutigen ròmischen Bechts, I I , § 6 1 , p . 8 (ed. germ.).
2
( ) C p r . Demolombe, X I I I , 1 8 6 ; L a u r e n t , V I I I , 545 şi I X , 1 0 ;
P a n d . fr., v° Successions, 2 0 0 ; Mourlon, I I , 4 1 ; D u r a n t o n ,
V I , 7 8 ; D e m a n t e , I I I , 2 9 ; A u b r y et R a u , V I , § 592, p . 277
(ed. a 4 - a ) ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 177, p a g . 143
(ed. a 3-a); Marca'dé, I I I , a r t . 725, N o . 5 8 ; T h i r y , I I , 2 5 ;
H u r e a u x , Successions, I, 117, p . 3 6 5 ; Planiol, I I I , 1724, şi alte
autorităţi citate î n tom. V I I al Coment, noastre, p . 308, 309,
nota 6. M a i vezi şi tom. I, p a g . 246, nota 1 (ed. a 2-a). —
Contrà: Massé-Vergé, I I , § 354, p . 2 4 1 , n. 3 ; Vazeille, Suc­
cessions, I, art. 7 2 5 , N o . 3, p . 1 5 (ed. din 1837), d u p ă cari,
capacitatea fiind regula generală, iar incapacitatea o excepţie,
copilul este presupus născut viu, şi dovada a r i n c u m b a ace­
lora cari susţin că el s'a născut mort. A m susţinut în tom. I ,
 SUCCESIUNI. — INCAPACITATE. — AET. 654. 75

Chestiunea de a se şti dacă există sau nu incertitudine Chestie de

f a p t
asupra existenţei moştenitorului este o chestie de fapt, care '
se rezolvă în mod suveran de judecătorii fondului
Se naşte însă întrebarea : cum se v a stabili momentul stabilirea mo-
2 011
concepţiunei? Chestiunea este viu controversată ( ). Unii aplică, opţiune*; "
în adevăr, şi la moştenire prezumpţiile statornicite de a r t . 2 8 6 controversă,
urm. dela legitimitate, d u p ă cari gestaţiunea cea mai scurtă
nu poate fi mai mică de 1 8 0 zile, iar cea mai lungă nu
3
poate trece peste 3 0 0 zile ( ).
Este u n caz în care aplicarea acestor prezumpţii a r
părea neîndoelnica, şi anume, atunci când legitimitatea !'co-
pilului este în legătură cu dreptul de moştenire. Astfel, dacă
un copil s'a născut în cele 3 0 0 zile care a u urmat moartea
tatălui său, copilul fiind legitim, el a moştenit pe tatăl său.
Ambele chestiuni confundându-se, nu se poate contesta vo-
caţiunea ereditară a copilului, fără a se contesta în acelaş
4
timp şi legitimitatea "lui ( ).

partea I-a, p . 125 (ed. 1-a), că această din u r m ă părere a r

fi admisibilă şi la noi, în baza a r t . 35 din codul Calimach
(23 C. austriac), care n ' a r fi a b r o g a t (art. 1912). Cpr. şi art. 724
§ ultim C. italian. A c u m însă, după m a t u r ă reflexie, părerea
contrară ni se p a r e singură juridică, pentrncă, în drept, acel
care r e c l a m ă o moştenire în numele unei alte persoane, trebue
să dovedească existenţa acelei persoane în momentul deschi­
derei moştenirei ( a r g u m e n t din art. 120, 121). F a p t u l că co­
pilul s'a născut viu se va stabilì de cele m a i multe o r i prin
înfăţişarea actului de naştere, care constată că copilul s'a
născut viu (art. 41). Acest act va face dovadă despre faptul
că copilul s'a născut viu pană la înscrierea în falş. I n lipsă
de act de naştere, sau dacă copilul a fost înfăţişat mort ofi­
ţerului starei civile, faptul că copilul s'a născut viu va fi stabilit
prin m a r t o r i , cari au asistat la naşterea lui, prin procesul
verbal de autopsie, dacă autopsia a avut loc, etc. C p r . L a u ­
rent, V I I I , 5 4 4 ; Mareadé, I I I , 5 8 ; D e m a n t e et Colmet de
Santerre, I I I , 31 bis. Vezi şi Dalloz, Nouveau code civil
annoti, I I , art. 7 2 5 , No. 25 u r m .
r
( ) C a s . fr. Sirey, 92. 1. 16.
2
( ) Aceeaş controversă există şi în Italia. Vezi Ricci, Corso teo­
rico-pratico di diritto civile (1907), I I I , 14 urm., p. 2 5 u r m .
8
( ) Vezi autorii citaţi de T h i r y , I I , 24, nota 1 şi de B a u d r y et
W a h l , Successions, I, 182. Vezi şi Dalloz, Nouveau code civil
annoti, I I , art. 7 2 5 , No. 10 u r m .
(') Cpr. Demolombe, X I I I , 1 8 4 ; Planiol, I I I , 1708, p a g . 333
76 c . C. — CAET. III. — CAP. II. — INCAPACITATE. — AET. 7. — CONSTIT.

Ou toate acestea, prezumpţiile de mai sus, n ' a r fi nici

î n t r ' u n caz, d u p ă unii, aplicabile în specie, fiindcă ele a u
fost înfiinţate n u m a i în favoarea legitimitâţei, care este de
ordine publică, iar nu în materie de succesiuni, unde n u sunt
în j o c decât interese băneşti; şi ştiut este că prezumpţiile
legale nu pot fi întinse dela un caz la altul prin analogie.
Judecătorii vor determina, deci, momentul concepţiunei con­
form dreptului comun, p u t â n d u - s e referi şi la ştiinţa me­
dicală. Aceasta este rigoarea principiilor (*).

2° Incapacitatea străinilor de a dobândi imobile rurale.

Art. 7 § 5 Consti! revizuită la 1879. — N u m a i Românii sau

cei naturalizaţi r o m â n i pot dobândi imobile r u r a l e în R o m â n i a .
D r e p t u r i l e p a n ă a c u m câştigate sunt respectate. Convenţiunile in­
ternaţionale astăzi existente r ă m â n în vigoare cu toate clauzele şi
termenele cuprinse într'însele.

Venim acum la incapacitatea privitoare la moştenirea

imobilelor rurale de către străini, chestiune pe care am mai
2
t r a t a t - o odată cu toate dezvoltările ce merită ( ).
Art. 644. A m susţinut atunci din t o a t ă convingerea, şi susţinem
şi astăzi că, în u r m a revizuirei Constituţiei din 1 8 7 9 , stră­
inii nu pot sâ dobândească prin niciun mod imobile rurale
în ţ a r a noastră, nici chiar prin moştenire a b intestat sau
testamentară, întrucât cuvântul a dobândi, care se vede în­
trebuinţat de legiuitorul constituant, cuprinde toate modurile
de dobândire ale proprietăţei, prin urmare, şi moştenirea,
3
care este şi ea un mod de achiziţie (art. 644) ( ).

(ed. a 5-a); T . H u e , V, 37. Vezi şi autorii citaţi de Dalloz,

Nouv. C. civil annoté, II, art. 725, No. 10. Cpr. P a n d . fr.,
v° Successions, 197, şi autorităţile citate acolo.
O Cpr. Laurent, V I I I , 5 3 8 ; Planiol, I I I , 1708, p. 3 3 3 , text şi
nota 1 (ed. a 5 - a ) ; B a u d r y et W a h l , Successions, I , 1 8 1 ; T .
Hue, V , 3 7 ; Acollas, I I , p . 6 4 ; Filippis, Corso di diritto
civile italiano comparato, X I , 34, in fine, p. 3 2 ; Surville,
Elements d'un cours de droit civil, I I I , 12, p . 7; P a n d . fr.,
v° cit, 198. Vezi şi Mimerei, Bevue critique, tom. V, a n u l
1854, p. 512.
2
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 338 u r m . (ed. a 2-a).
3
( ) Vezi, pe lângă autorităţile citate, în tom. I al Coment, noastre,
p. 3 4 ] , nota 1,. Gr. Vnlturescu, Creditul fondar (ed. a 2-a),
 SUCCESIUNI. — INCAPACITATE. — DE. MUZULMAN. 77

D r e p t u l de a dobândi, prin orice mod, imobile rurale, este Dr. politic,

deci un drept politic, care nu aparţine decât cetăţenilor români.
Ştim însă că o j u r i s p r u d e n ţ ă constantă, pe care n ' o D r . străinilor
aprobăm, conferă străinilor dreptul la valoarea acestor imobile. imorJiieîorTu-
TJltimile decizii p r o n u n ţ a t e de Curtea de Casaţie în acest rale în bani.
sens sunt din 16 Martie 1 9 1 0 şi din 2 2 Martie 1 9 1 1 (').
Dar dacă străinii nu pot dobândi imobile rurale, ei Dobândirea
: lI
p o t , din contra, să dobândească imobile u r b a n e , p e n t r u c ă ^ ° g p ° g ur pt

dreptul de a dobândi aceste din u r m ă imobile nu se con- civil,

sideră ca un drept politic, ci ca un drept civil, şi ştiut este
că străinii se b u c u r ă în ţ a r a noastră de drepturile civile
de cari se b u c u r ă şi Românii (art. 11 C. civ. şi 7 Constit.).

Despre o incapacitate specială existentă în dreptul

muzulman.

D u p ă legea m u z u l m a n ă , spre a fi capabil de a moşteni,

trebue a fi neapărat credincios, adecă de religie muzulmană.
Ca atare, această lege refuză calitatea de moştenitor atât
aceluia care a fost crescut în altă religie decât aceea a lui
Mahomet, cât şi aceluia care şi-a renegat credinţa sa de
2
muzulman ( ); şi aceasta în ambele cazuri, chiar dacă moş­
tenitorul ar fi manifestat voinţa, în u r m a deschiderei moşte-

p. 264 u r m . şi 691 u r m . Cpr. T r i b . Dorolioi şi părerea d-lui

consilier al Curţei din Iaşi, C. N . Buzdugan, ambele p u b l i ­
cate în Dreptul din 1908, No. 67, pag. 550 urm. Mai vezi
Judecat, ocol. F a l c i u (C. Bossie), Cr. judiciar din 1908, No. 46,
p. 367, 368. Yezi şi suprà, p. 64. Cpr. P a s q u a l e Fiore, Le
droit international prive, IV, 1406, p. 6 şi 7 (traduc. A n -
toine din 1907), care se referă la p ă r e r e a noastră şi chiar la
Comentariile noastre în limba r o m â n ă .
0) Vezi Dreptul din 1910, No. 41 şi din 1911, N o . 3 9 ; Revista
Jurisprudenţă din 1911, No. 17, p. 258. Yezi tom. I, p. 342,
ad notam (ed. a 2-a) şi t. X al Coment, noastre, p . 348, text
şi nota 8. — î n c â t priveşte incapacitatea străinilor (aubains)
de a moşteni imobile în F r a n ţ a , care a subzistat pană la legea
din 14 Iulie 1819, vezi Pothier, Successions, V I I I , p. 9 u r m . ;
Planiol, I I I , 1 7 2 8 — 1 7 3 0 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I,
186 u r m . , etc. î n c â t priveşte dreptul străin asupra acestei
chestiuni, vezi B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 218 u r m .
2
( ) Gas. fr. D . P . 1909. " l . pag. 427, 428 şi Dreptul din 1910,
No. 5, p . 40. Cpr. T r i b . Paris, J. Clunet 1911, p. 1265.
 78 C. C. — C A S T . I I I . — T I T . I . — C A P . II. — EFECTELE INCAPACITATE!.

nirei, de a îmbrăţişa religia mahometanâ, şi ar fi î m b r ă ­

ţişat-o chiar în realitate (').
c. Calimach. I n dreptul nostru anterior, găsim ceva analog cu dis-
àrt. 978. 979. p j ţ j j j ( j
0 Z ej e fa dreptul m u z u l m a n . In adevăr, d u p ă
m a s u g n

2
a r t . 9 7 8 din codul Calimach ( 7 6 8 C. austriac) ( ), părinţii
p u t e a u să desmoştenească pe fiii lor, între altele, când aceştia
nu erau ortodoxi sau nu se împărtăşeau în biserica orto­
doxă, fiii a v â n d şi ei dreptul de a desmoşteni pe părinţii lor
pentru aceeaş pricină (art. 9 7 9 C. Calimach, 7 6 9 C. austriac).
3
Această dispoziţie este î m p r u m u t a t ă dela legile romane ( ).
Iată cum vechile noastre legiuiri înţelegeau libertatea
de conştiinţă, u n a din cele mai mari cuceriri ale timpurilor
moderne. Erai silit, vrând-nevrând, să fii pravoslavnic, căci
altfel erai lovit în existenţă. V o r b a ceea: Vrei, nu vrei,
bea Grigore aghiazmă!

Efectele incapaciţăţei.
Incapacitatea îşi produce, d u p ă cum ştim, efectele sale
4
de drept, fără ca să fie nevoe de o hotărîre judecătorească ( ).
E a poate fi invocată de oricine are interes.
!
( ) Vezi T o r n a u w , Le droit musulman exposé d'après Ies sources,
p. 254 (traducerea Eschbach, P a r i s , 1860); S a u t a y r a et Char-
bonneau, Droit musulman, I I , 609, p. 112; Khalil, Code mu-
sulman (traduc. Saignette), art. 2 2 5 1 , p a g . 699, etc. Vezi în
privinţa succesiunilor şi împărţelei în d r e p t u l m u z u l m a n , C.
N . Toneanu, Cr. judiciar din 1909, No. 2 0 ; R o g u i n (prof.
L a Lausanne), Tr. de droit compare, Successions, I, p. 490 u r m .
Dr. austriac 2
( ) „Ein Kind kann enterbt werden: wenn es vom Christenthume
şi germanic. abfâllt", zice art. 768 din codul austriac. T r e b u e însă să
menţionăm că această dispoziţie a fost a b r o g a t ă î n A u s t r i a
prin legea din 25 Maiu 1868 (art. 7). Este de observat că,
în vechiul drept germanic, copiii nebotezaţi nu e r a u moşte­
nitori. P ă g â n i i nu trebue să moştenească (Reiden sollen nicht
erben). Acesta era regula vechiului drept, aplicabilă mai cu
samă în n o r d u l Germaniei. I n caz de îndoială, se presupunea
însă că copilul fusese botezat. Vezi Chaisemartin, Proverbes
et maximes du droit germanique, p. 413.
3
Dr. roman ( ) Vezi Novella 115, capit. 3 § 14 şi H a r m e n o p o l , De exere-
şi dr. străin. datis, 5, 10, p. 6 8 5 (ed. H e i m b a c h din 1851). — L e p ă d a r e a r e ­
ligiei constitue şi astăzi o cauză de excludere dela succesiune
în Suedia. Vezi P . F i o r e , Le droit civil international, I, p . 129
(traduc. Antoine).
4
( ) Vezi suprà, p a g . 69. Cpr. P a n d . fr., v° Successions, 217.
 SUCCESIUNI. — EFECTELE ÎNCAPACITĂŢEI. 79

Incapacitatea existând din momentul deschiderei moş- inexistenţa

s e z m e i
tenirei, moştenitorul incapabil n ' a avut niciodată sezina, aşa -
că nu este nevoe de o hotărîre judecătorească pentru a-i
lua o posesie pe care el n ' a a v u t ' o .
El n'a avut, deci, niciodată dreptul de a se folosi şi Nulitatea ac-
1 t e d e
de a dispune de bunurile moştenirei, nici chiar de a le ^ ™ 0 i n

administra; de unde rezulta că toate actele făcute de dânsul capabil,

sunt nule.
In caz când el s'ar găsi în posesiunea moştenirei, ade- Exercitarea
vârâţii moştenitori vor aveà în contra lui o acţiune în pe- ^ ^ ì M u Ì ^ '
tiţie de ereditate, şi judecătorii constatând că el este inca-unei petiţii de
e r e d l t a t o
pabil de a moşteni, îl vor c o n d a m n a la delăsarea b u n u r i l o r -
cari c o m p u n moştenirea (*), şi chiar la restituirea fructelor
2
percepute de dânsul ( ).
Incapacitatea, împedicând pe un individ de a dobândi Opunerea in-
succesiunea, poate fi opusă n u numai însuşi incapabilului, P c a
t - a e i t a e i

dar încă şi moştenitorilor sau succesorilor săi; şi vice-versa,

incapacitatea poate fi opusă de orice persoană interesată,
nu n u m a i de către moştenitorii regulaţi sau neregulaţi şi de
creditorii lor (art. 974), d a r încă de debitorii moştenirei şi
3
de detentorii bunurilor ereditare ( ).
Ea poate fi opusa incapabilului, chiar d u p ă ce el a
fost admis la împărţeală de către comoştenitorii săi, pentrucă
aceştia nu pot, prin consimţimântul lor, să-i confere o ca­
4
litate pe care el n'o are ( ).
Incapabilul nu va putea fi a p ă r a t decât prin pres- Opunerea
cripţia (uzucapiunea) de treizeci de ani, dacă în tot timpul " P z u u a
'- n m e

cerut pentru a prescrie, el a avut posesiunea necesară pentru

5
dobândirea proprietăţei b u n u r i l o r moştenirei ( ).
In fine, incapabilul care, din eroare, a r fi fost pus în Dobândirea
. . , . n , . n i fructelor.
posesiunea succesiunei, va dobândi proprietatea fructelor Art. 485.
acestei succesiuni, dacă era de b u n ă credinţă (art. 485),
pe când vom vedea că nedemnul este asimilat unui posesor
6
de rea credinţă (art. 6 5 7 ) ( ).
1
i) L a u r e n t , I X , 1 1 ; Demolombe, X I I I , 272.
2
() B a u d r y et W a h l , Successions, I, 232.
3
() P a n d . fr., v° Successions, 218, şi autorităţile citate acolo.
4
() P a n d . fr., v° cit., 219, şi autorităţile citate acolo.
5
() P a n d . fr., v° cit, 2 2 0 ; Demolombe, X I I I , 271 bis.
6
() Vezi infra, p. 104; P a n d . fr., v° cit, 2 2 2 .
 80 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. II. — ART. 655.

Prescr. acţ. în Ca şi acţiunea în nedemnitate (*), acea întemeiată p e

2
incapacitate. j
p à i t a t e se prescrie prin treizeci de ani ( ).
n c a C

Eenunţarea E a se stinge, pentru fiecare moştenitor prin r e n u n ţ a r e a

m
°rao"!t0" ^ acţiunea sa, şi această r e n u n ţ a r e poate fi n u n u m a i e x ­
a

3
presă, d a r şi tacită ( ).

Capacitatea de a moşteni în dreptul internaţional.

Capacitatea sau incapacitatea de a moşteni, privind pe

acel chemat la succesiune, a t â r n ă de legea personală a moş­
tenitorului, care vâ fi consultată spre a se vedea dacă acesta
are sau nu capacitatea de a moşteni, dacă este copil le­
gitim, legitimat, a d o p t a t , etc. Legea străinului nu v a înceta
de a fi aplicabilă decât atunci când se va găsi în opoziţie
4
cu d r e p t u l public şi ordinea publică din ţ a r a noastră ( ).
Gradul pană Chestiunea de a se şti pană la ce g r a d succed rudele
cecT'rudeie." t m r a m
devoluţia moştenirei, iar n u în capacitatea de a
5
moşteni ( ).

I I . Cauzele de nedemnitate.

Art. 655.— S u n t nedemni de a succede şi, prin u r m a r e ,

excluşi dela succesiune:
1° Condamnatul pentrucă a o m o r â t sau cercat să omoare pe
defunct;

(!) B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 2 9 0 .

2
() B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 2 3 1 .
3
() B a u d r y et W a h l , op. şi loco suprà cit.
4
() C. Iaşi, Dreptul din 1908, N o . 23 (cu observaţia n o a s t r ă ) ;
C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 33 (tot cu observ,
noastră) şi din 1902, N o . 2 7 ; , T r i b . Dorohoi, Cr. judiciar
din 1902, N o . 10 (tot cu observ, noastră); Savigny, System
des heutigen romischen Rechts, V I I I , § 3 9 7 , p . 3 1 3 (ed.
germ.); B a u d r y et W a h l , Successions, I, 234, 2 3 5 . Vezi şi
tom. I al Coment, noastre, p . 132, text şi nota 2, etc.
6
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 234, p . 1 9 1 . Vezi încât p r i ­
veşte devoluţia moştenirei în d r e p t u l internaţional privat
(chestie controversată), t o m . I al Coment, noastre, p . 129
u r m . (ed. a 2-a) şi infra, r u b r i c a : Regulele cari cârmuesc
devoluţia moştenirei în materie de drept internaţional privat,
p. 218 u r m .
 CAUZELE DE NEDEMNTTATE. — ART. 655, 656. 81

2° Acela care a t ă c u t în contra defunctului o acuzaţiune ca­

1
pitolai ), declarată de j u d e c a t ă calomnioasă;
3° Moştenitorul major care, având cunoştinţă de omorul de­
functului, n a denunţat aceasta justiţiei. (Art. 342 urm. C. civ.
Art. 47 § 3, 48, 49, 2 2 5 urm., 298 C. pen. A r t . 14, 15 urm., 29,
30, 46 u r m . , 385 u r m . P r . pen. A r t . 18 Constit. A r t . 727 C. fr.).
Art. 656. — Lipsa de denunţare nu poate vătăma în drep­
turile lor pe ascendenţii şi descendenţii omorâtorului, pe afinii săi
de acelaş grad, pe soţul sau soţia sa, pe fraţii sau surorile sale,
pe unchii sau mătuşele sale, pe nepoţii sau nepoatele sale. (Art.
655, 660 u r m . C. civ. A r t . 53 C. pen. A r t . 728 C. fr.).

Incapacitatea, de care am vorbit mai sus, consistă în Deoseb. între

1
lipsa calităţilor sau condiţiilor necesare spre a putea m o ş - ^ i , ™ ^ * ^
teni, pe când nedemnitatea p r e s u p u n e , din contra, existenţa tatea.
acestor calităţi şi condiţii, constituind o decădere a d r e p ­
tului de moştenire contra u n u i moştenitor, din cauza p u r ­
2
tărilor sale faţă de persoana sau memoria defunctului ( ).
D u p ă părerea generală, nedemnitatea, care nu se aplică Nedemnitatea
decât moştenitorilor a b intestat p e n t r u cari a fost în- ™ p " ^ . c l e t
a
e a

3
fiinţată ( ), ar fi un fapt, o decădere, care împedică de a neie capabile,
o l i t r 0 V C T S a
p ă s t r a o moştenire a b intestat, pe care cineva a dobândit-o. < -
Nedemnitatea n ' a r atinge deci, în acest sistem, decât per­
soanele capabile şi p r e s u p u n e chiar capacitatea, căci acei

(') Este de observat că p a r a g r a f u l 2 al a r t . 655 cuprinde o greşală Inexactitate

de redacţie, de oarece particularii n u m a i pot ii astăzi acuzatori de text.
publici, ca la Romani, acuzarea fiind în domeniul ministeru­
lui public (art. 1 P r . pen.). C p r . A u b r y et R a u , V I , § 593,
p. 283, nota 8; L e Sellyer, Successions, I, 128, p. 188, 189:
Planiol, I I I , 1742; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 4 6 :
1
Thiry, II, 3 5 ; Zacharia , HandbuchdesfranzosischenCivilrechts.
IV, § 604, p . 20, nota 5 (ed. Crome). Vezi infra, p a g . 89.
Apoi, trebue să mai observăm că acest text este fără nicio
aplicare practică, din cauză că în dreptul nostru nu există
pedeapsa cu moarte (art. 18 Constit.). Vezi infra, p . 84 si 90.
2
( ) Cpr. T h i r y , I I , 29.
8
( ) Moştenitorii testamentari nu vor puteà d e c i t i lipsiţi de lega- Neapl. cade­
tele lor decât pentru cauză de ingratitudine (art. 831 şi 937). lor de nedem-
n i t a t m o t e
Cpr. P l a n i o l , I I I , 1731 şi 1749; Demolombe. X I I I , 262 şi . ! ? "
X X I I , 2 7 8 ; L a u r e n t , X I I I , 2 şi X I V , 2 6 5 ; Massé-Vergó, t ^ ^ T '
II, § 355, p. 2 4 5 , nota 11 in fine şi I I I , § 484, p . 232,
nota 4, in fine; Duvergier a s u p r a lui Toullier, II, partea I I ,
No. 1 1 1 , p . 7 1 , nota 1; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 293.
Vezi infra, p. 97 şi 102. — Curtea din Lyon a decis contrariul

43113 6
 82 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . I. — CAPIT. II. — ART. 655.

cari n ' a u dobândit o moştenire nu pot s'o piardă. Indigni

possunt capere, sed non reţinere (').
P r i n urmare, n u m a i persoanele capabile ar p u t e à fi
declarate nedemne, şi nedemnitatea, d u p ă acest sistem, şi-ar
produce efectele sale numai dela pronunţarea hotărîrei. V o m
vedea însă infra, p . 9 8 , când ne vom ocupa despre efectele
nedemnităţei, că această chestiune este foarte controversată
şi că d u p ă o teorie foarte acreditată, nedemnitatea exista,
ea şi incapacitatea, ipso jure, din momentul deschiderei moş­
tenirei.
Nedemnitatea Nedemnitatea nu mai are însă, în dreptul actual, ca­
racter penai." racterul penal pe care îl aveà la Romani, ci este mai m u l t
o excludere dela moştenire, care derivă din voinţa presu­
pusă a defunctului. In adevăr, legea depărtează dela moş­
tenire, ca nedemni, pe toţi acei cari ar fi fost depărtaţi de
2
însuşi defunctul ( ).
Cauzele de ne- Romanii aveau mai multe cauze de nedemnitate, între
c a r i v o m c i t a : a e n t
d 6
Ron^ni. l a
t a t u l la viaţa defunctului; faptul de a-1 fi
părăsit în cursul captivităţei sau alienaţiunei sale mintale;
faptul de a nu fi provocat rânduirea unui tutor în timpul im-
pubertăţei sale; refuzul de a exercita sarcinile testamentare;
faptul de a fi împedicat pe defunct de a-şi face testamen­
3
tul, sau de a schimba pe acel făcut ( ); faptul de a fi
4
blestemat pe testator în public ( ), etc.

(Sirey 64. 2. 2 8 ; D. P . 64. 2, 66), insă această decizie este

criticată de toţi autorii, afară de T r o p l o n g (Donations et tes­
taments, I, 581).
(M Vezi suprà, p . 70. Opr. Plauiol, H I , 1731 (ed. a 6-a).
2
() Vezi T . H u e , Le code civil italien et le code Napoleon,
I, p . 177. — Vezi însă Planiol, I I I , 1736.
s
Dr. străin în () Nedemnitatea privitoarea la testamentul defunctului (cpr.
privinţa ne- L. 1, Dig., Si quis aliquem testări prohibuerit, etc., 29, 6;
demnităţei L. 1 şi 2, Cod, eod. tit, 6, 3 4 , etc.), este admisă şi astăzi în
8
tesT'defunc ^ unele legiuiri străine. Vezi, de exemplu, art. 725 0 . italian,
a r t >
tului. ^ 8 5 C. olandez, art. 2339 C. german, art. 542 C. aus­
triac (697 0 . Calimach), etc. I n codul portughez şi în acel
spaniol, nedemnitatea este înlocuită p r i n desmoştenire (art. 1875
u r m . C. portughez, a r t . 848 u r m . C. spaniol). Vezi infra, p . 97.
4
() Cpr. Dig., De his, qum ut indignis auferuntur, 34, 9, Cod,
De his, quibus ut indignis hereditates auferuntur, etc. 6, 3 5 ;
Novella 115, capit. 3, §§ 12 şi 13, etc. Vezi Leclerq, Le
droit romain dans ses rapports avec le droit francais, III,
 CAUZELE DE XE DEMNITATE. — ART. 655.

In vechiul drept francez, cauzele de nedemnitate erau

sate la aprecierea judecătorilor:
„Les causes <|ni peuvent rendre l'héritier indigne de la suc-

p. 157 u r m . ; Y a u W e t t e r , Cours element, de droit rom., I I ,

§ 649, p . 380. Cpr. art. 695, 700 C. Calimach (540—546
C. austriac). Yezi şi codul penal (Ştirbei), care prevede, de
asemenea, trei cauze de nedemnitate (art. 30 şi 281). Cât
pentru codul Caragea, el nu are nicio dispoziţie a s u p r a ne-
demnităţei. — Yezi însă în pravila lui Matei Basarab (glava
284), vinele fari fac pre feciori fără de moştenire din bu­
catele părinţilor lor. Aceste vini e r a u : bătaia sau vrăjm&ţirea
rieţei părinţilor ; aflarea trupească întru păcat cu maştiha
sau cu posatnica (ţiitoarea) tătâne-să (vezi şi glava 2 1 1 ,
sânge amestecat ce fel taste); faptul de a pâri pe părinţii
săi, şi de a-i aduce prin acea pâră şi clevetire în grea
pagubă: faptul de a nu veni în ajutorul părinţilor, când ei
ar fi bolnavi, slabi sau săraci; refuzul din partea copiilor
( partea bărbătească) de a garanta pre părinţii lor; oprirea
tatălui de a-şi face testamentul (tocmeală sau carte ca să-i
fie după moarte); faptul de a se căsători fără voia tatălui
săw, etc. „Feciorulde va avea tată şi va luà muere fără voe
şi sfatul tătâne-său, acela să nu aibă de în bunătăţile tătâne-său
nimica, numa ce să fie fără de moştenire; iară de va muri
şi-i vor rămânea feciori, acei feciori cer moştenirea dela
moşul lor şi iau, iară nu şi mumă-sa".
Codul Calimach are mai multe cauze de nedemnitate
(art. 695 urm.), din care vom menţiona pe cea mai importantă.
„Cel ce cu rău cuget au vătămat, ori s'au ispitit a vătăma
la cinste, la t r u p , sau la avere pe acela dela carele au remas
moştenirea, pe copiii, părinţii sau soţia lui, şi prin aceasta
s'au făcut vrednic de legiuită pedeapsă, zice art. 695 din
acest cod, se socoteşte nevrednic de moştenirea aceluia, p a n ă
atunci pană când nu se va dovedi vederat din î m p r e j u r ă r i
că l-au iertat pre dânsul acela". Acest text este traducerea
art. 540 din codul austriac, a s u p r a căruia vezi S t u b e n r a u c h ,
Commentar zum osterreichischen allgemeinen bilrgerlichen
<resetzbuche, I, p . 746, 747 (ed. Schuster und Schreiber din
1902); Mattci, 1 paragrafi del codice civile austriaco avvicinati
dalle leggi romane, francesi, sarde, etc., I I I , p. 36 u r m . ( V e ­
nezia, 1853). D-l F i l d e r m a n n vorbeşte de art. 540 din codul
austriac, în teza sa foarte conştiincioasă, pe care o cităm cu p l ă ­
cere, Les successions en droit compare, p . 268, 269 ( P a r i s , 1909),
aprobând cu drept cuvânt această dispoziţie a legiuitorului
austriac, fără a ne spune însă că această lăudabilă dispoziţie
există şi în codul Calimach, ceeace, d u p ă părerea noastră,
constitue o lacună regretabilă.
 84 COD. CIV. — CARTEA III. - TIT. I. — CAPIT. II. — ART. 655.

cession sont indéfìnies, zice Domat, et le discernement de ce q n i

peut suffire ou ne pas suffire pour avoir cet effet, depend de l a
qualité des faits et des circonstances" (').

Dreptul Astăzi, legiuitorul a redus cauzele de nedemnitate

actual. n u m j i două, căci deşi art. 6 5 5 din codul civil prevede
a a

trei cazuri de nedemnitate, totuşi a m văzut suprà, p. 8 1 ,

nota 1 şi vom vedeà şi infra, p . 9 0 , că acuzaţia c a p i t a l ă
a d u s ă în persoana defunctului şi recunoscută de j u s t i ţ i e
calomnioasă, nu poate produce ia noi niciun efect, din
cauza lipsei pedepsei cu moarte ( a r t . 18 Constit.).
Drept strict. E n u m e r a r e a cauzelor de nedemnitate fiind limitativă,
judecătorii nu mai pot a d m i t e astăzi altele decât acele a n u m e
2
statornicite de l e g e ( ) .

(') Vezi Domat, Lois civiles, V, p . 121 urm., No. 2 u r m . (ed.

C a r r é din 1823). Vezi şi Pothier, Successions, VIII, p . 29. 30.
Scriirile defăimătoare figurau altă dată între crimele capitale
( L . unică, C. De famosis libellis, 9, 36. Vezi şi H a r m e n o p o l ,
VI, 9, De calumniatoribus et libelli famosi inventoribus). Vezi
Domat, op. cit., p . 129, N o . 8. I n vechiul drept francez
exista, ca şi la R o m a n i (cpr. Nov. 115 cap. 3), atât desmoşte-
nirea (l'exérédation) cât şi nedemnitatea. Vezi Pothier, op.
cit., V I I I , p . 2 5 u r m . şi 29. Aceeaşi soluţie ecà admisă şi în
codul Calimach. A r t . 695 şi u r m . din acest cod vorbesc, în
adevăr, de nevrednicia la moştenire, iar art. 9 7 8 u r m . despre
desmoştenire. Codul Caragea nu vorbeşte decât de desmoşte-
nire (art. 3 4 — 3 6 , partea I V , capit. 3). Astăzi, desmoştenirea
a dispărut din legea noastră, ne mai existând decât nedemni­
tatea. C p r . Planiol, I I I , 1735, 1736. A s u p r a cauzelor pentru
cari ascendenţii p u t e a u să excludă pe descendenţi dela moş­
tenirea lor (Nov. 115), vezi Windscheid, Lehrbuch des Pan-
dektenrechts, I I I , § 590. Vezi în privinţa desmoştenirei în
r a p o r t u r i l e sale cu nedemnitatea, Roguin, Tr. de droit civil
compare (Successions), I, 207 u r m . , p. 167 u r m . (ed. din 1908).
Acest autor se referă în mai multe locuri la Comentariile noastre.
2
( ) C p r . Marcadé, I I I , 6 1 ; Mourlon, I I , 4 8 ; Laurent, I X , 2 ;
A u b r y et R a u , V I , § 593, p . 286, 2 8 7 ; Demolombe, X I I I ,
2 1 8 ; L e Sellyer, Successions, I, 114; Planiol, I I I , 1737;
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 4 0 ; P a n d . fr., v° rit., 2 3 2 ;
Nacn, I I , N o . 37, p . 39, 40, etc.—Astfel, refuzul de a dà ali­
mente n u mai este astăzi o cauza de nedemnitate. Vezi P a n d . fr.,
v° cit., 2 3 3 . Nedemnitatea se deosebeşte deci, din acest punct de
vedere, de ingratitudine în materie de donaţiuni şi testamente
(art. 8 3 1 , 3°, 930). Laurent, Demolombe, B a u d r y et W a h l ,
op. şi loco suprà cit. T o t astfel, acel care ar fi împedicat p e
 CAUZELE DE NEDEMNITATE. — ABT. 655. 85

Iată cauzele de nedemnitate admise de legea a c t u a l ă : Dreptul

Sunt nedemni de a moşteni : actual.
1° Acei cari au fost condamnaţi (*), fie ca autori prin-

defunct de a-şi face sau de a-şi revoca testamentul său (vezi

suprà, |). 82), nu mai poate astăzi ti declarat nedemn dea-1
moşteni a b infestat. A u b r y et Kau, VI, loco cit., p. 286, 287.
(') Moştenitorul nu va fi deci nedemn, dacă n'a fost condamnat Necesitatea
penaliceşte (cpr. T r i b . Montreuil, D. P . 97. 2. 184) p r i n t r ' o unei hotărîri
hotărîre reraasa definitivă: de exemplu, dacă e i a m u r i t chiar penale.
,w • ,. , î • . * ^ A • , , Prescr. actiu-
in u r m a pronunţare) verdictului piraţilor, insa înainte de a •
1 1 0 1
• , „' i i , . publice,
se pronunţa decizia Curţei, sau daca dela comiterea omorului Amnestie.
a trecut timpul prescris de lege pentru prescrierea acţiunei
publice, sau dacă el a fost amnestiat, etc. Cpr. T h i r y , I I , 3 0 ;
Planiol, III, 1738; B a u d r y et W a h l , Successions', I, 2 4 1 ,
p. 198 (ed. a 3-a), şi autorităţile citate acolo.
Prescrierea pedepsei şi g r a ţ i a r e a condamnatului nu opresc Prescrierea
însă nedemnitatea de a-şi avea loc, pentrucă în asemenea pedepsei
l ra lar
cazuri, condamnarea subzistă. Baudrv et W a h l , op. cit., I, ? g t <'a
condamna­
243, şi 2 9 1 ; L a u r e n t . IX, 5 ; Demolombe, XIII, 2 2 6 ; Vigié, tului.
II, 6 6 ; I l u r e a u x , Successions, I, 134, p . 3 8 3 ; Le Sellyer,
Idem, I, 122, 123; Marcadé, III, 6 5 ; Z a c h a r i * , Handbuch
dts franzosischen Civilrechts, IV, § 604, p. 20 (ed. Crome), etc.
Moştenitorul nu va fi de asemenea nedemn, dacă era smintit C a z u r i l e în
în momentul comiterei faptului, sau in stare de legitimă cari moşteni-
t o r u l n u e s t e
a p ă r a r e , sau dacă fiind minor de 15 ani, a l u c r a t fără p r i -
eepere (art. 62 C. pen.), căci în toate aceste cazuri nu se
pronunţă nicio condamnare. Cpr. Surville, op. cit., III, 16,
p. 9 ; B a u d r y et W a h l . op. cit., I, 2 4 1 , şi autorităţile citate acolo.
Acel condamnat în baza art. 63 din codul penal, va fi Art. 63 0.
insă nedemn, căci în acest caz există culpabilitate, deşi pe- penal,
deapsa este micşorată. B a u d r y et W a h l , loco cit., p. 198.
Condamnarea prin contumacie a t r a g e nedemnitatea, ca şi Condamnarea
acea contradictorie, pe câtă vreme decizia Curţei n'a fost ni- prin contu-
micită. B a u d r y et W a h l , Successions, 1, 2 4 5 , şi autorităţile macie,
citate acolo; P a n d . fr., v° cit., 2 3 8 ; Nacu, IT, p. 37, N o . 28.
A m văzut că moartea moştenitorului î n t â m p l a t ă înaintea Moartea uci-
pronunţărei verdictului juraţilor împedică astăzi nedemnitatea g-aşului în­
â m l a t a î n a
de a-şi produce efectele sale. N u tot astfel erau lucrurile l a ţ P -
Romani, unde faptul se j u d e c a şi d u p ă moartea ucigaşului ş i y ™ ^ , " "
unde averea moştenită de dânsul era confiscată (L. 9, in fine, tuiui juraţilor.
Dig., De jure fisei, 49, 14). In dreptul actual moartea uci­
gaşului, î n t â m p l a t ă înaintea pronunţărei hotărîrei definitive,
împedecând nedemnitatea de a-şi produce efectele sale, moş­
tenitorul culpabil are interes de a se sinucide înaintea p r o ­
nunţărei pedepsei pentru a transmite succesiunea moştenito­
rilor săi. Cpr. T. IIuc, Le code civil italien et le code Na-
 86 COD. CIV. —CARTEA III. —TIT. I. — CAPIT. II. — ART. 655.

1
eipali, fie ca co-autori, agenţi provocatori sau complici ( ) r
2
pentrucă au omorît sau au cercat să omoare pe de cujus ( )-

C. italian. poléon, I, p. 177, 178. Această soluţie fiind imorală, art. 725-
Art. 725. din codul italian n u m a i cere condamnarea moştenitorului, ci
dispune că este nedemn de a moşteni acela care, cu voinţă, a
ucis sau s'a încercat a ucide pe persoana la moştenirea căreia
era chemat: „Chi avesse volontariamente ucciso o tentato di
uccidere la persona della cui successione si tratta". Tot în
acest sens este redactat şi art. 2339 din codul german.
Complicitatea. (') Credem că complicitatea va produce nedemnitatea moştenito­
Art. 48, 40 r u l u i în dreptul nostru, ca şi în F r a n ţ a (cpr. B a u d r y et
C. pen. W a h l , op. cit., I, 242, text şi nota 9) şi în Italia ( R i c c i , -

Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 19, p. 40), deşi l a

noi compiicele se pedepşte cu un grad mai jos (art. 48, 4 9
C. pen.), pentrucă legiuitorul n u are în vedere în specie
Tentativă. pedeapsa, ci criminalitatea şi imoralitatea faptului. Dovada
Art. 38 C. pen. de aceasta este însuş textul art. 655, care, pentru aceleaşi
motive, prevede a n u m e tentativa de omor, deşi tentativa, ca
şi complicitatea, se pedepseşte tot cu u n grad mai jos (art.*
38 C. pen.).
2
Omorul cu vo- ( ) Aşa dar, pe când simplul atentat la viaţa d ă r u i t o r u l u i sau
intă. testatorului este o cauză de revocare a donaţiunei sau testa­
mentului (art. 8 3 1 , 1° şi 930), n u m a i omorul comis sau
cercat cu voinţă (cpr. Ricci, Corso teorico-pratico di diritto
civile, I I I , 19, p. 39), fie el omor simplu sau asasinat, a t r a g e
d u p ă sine nedemnitatea.
Loviturile Loviturile, oricât de grave a r fi, chiar când a r fi cauzat
cari au cauzat moartea (art. 2 4 1 , 242 C. penal), sau omorul fără voe n u
moartea, omo­ a t r a g d u p ă sine nedemnitatea. Textul francez este mai îndoelnic
rul fară voe,
etc. în această privinţă decât al nostru, p e n t r u c ă el nu prevede
faptul de a omori, ci acel de a cauza moartea. Cpr. Marcadè,
I I I , 6 2 ; L a u r e n t , I X , 4 : Demolombe, X I I I , 228, 230. 2 3 1 ;
Mourlon, I I , 5 0 ; A u b r v et R a u , T I , § 593, p . 2 8 1 , text şi
nota 1; T h i r y , I I , 3 1 , 3 2 ; Arntz, II, 1283; B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I, 2 4 4 ; Planiol, I I I , 1739, 1740.
Dr. roman. L a Romani, legea 3, Dig., De his quo? ut indignis aufe-
runtur, 34, 9 declara, din contra, nedemn pe moştenitorul
care lăsa pe testator să moară din culpa sau negligenţa sa,
„Qui manifestissime comprobatus est id egisse ut per negli-
gentiam, et culpam suam mulier, a qua heres institutus erat,
moreretur".
C. Calimach. A r t . 6 9 5 din codul Calimach (540 C. austriac) c u p r i n d e
Art. 695. între cauzele de nedemnitate şi simpla v ă t ă m a r e , cu cuget
r ă u , la cinste, la t r u p sau la averea lui de cujus, sau a r u ­
delor ori a soţiei sale. Vezi suprà, p . 83, ad notam, in fine.
Duel. Moartea cauzată în duel va fi o cauză de nedemnitate n u m a i
 CAUZELE DE NEDEMNITATE. — ART. 655. 87

T0n n'hérite pas de ceux quoti assassine'", a zis Siméon

înaintea Corpului legislativ; însă acelaş lucru îl spusese
mai înainte Corneille
Aşa d a r , rămâne bine stabilit că pentru ca moştenitorul Necesitatea
să fie exclus dela moştenire ca nedemn, nu este de ajuns u»ei hotar.
/. A, ' „ ». . 1 , i judecătoreşti,
d X

să n o m o r i t sau sa ti cercat de a o m o r i pe autorul

său, ci trebue ca acest fapt să fie judecătoreşte constatat.

atunci când moştenitorul a fost condamnat ca ucigaş, nu[]însă

şi atunci când se va recunoaşte că el n'a avut intenţia de a
cauza moartea. B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 2 4 4 ; Demolombe,
X I I I , 2 3 4 ; Marcadé, I I I , 6 4 ; L e Sellyer, Successions, I, 120,
p. 1 8 7 ; D u r a n t o n , VI, 9 6 ; Pacifici-Mazzoni. Istituzioni di
diritto civile italiano, V I , 28, p . 29 (ed. a 3-a); Naeu, II,
p. 37, No. 25, eta.—Contrà: Planiol, III, 1 7 4 1 ; Thiry, I I ,
34; P a n d . fr., v° Successions, 255. Vezi asupra duelului, o b ­
servaţia ce a m publicat în Dreptul din 1898, No. 2 3 .
Ce t r e b u e să decidem în cazurile când crima ar fi scuza- Cazul când
bilă (art. 250 u r m . C. penal)? Cu toată controversa ce există crima ar fi
s c u z a D l l a
în această privinţă, credem că nedemnitatea îşi va produce -
r
... i î *J * , , • . „ , ,.^ „ Controversa.
efectele sale, caci scuzele legale micşorează pedeapsa t a r a a
şterge criminalitatea faptului şi, în orice caz, ar fi imoral
de a se dà, în asemenea î m p r e j u r ă r i , ucigaşului averea vic­
timei sale. Laurent, IX, 4; Demolombe, X I I I , 2 3 2 ; Thirv,
II, 3 3 ; Arntz, I I , 1283; Planiol, I I I , 1 7 3 8 ; T . H u e , V, 4 3 ;
H u r e a u x , Successions, I, 132; Le Sellyer, Idem, I, 118,
p. 1 8 6 : Demante, I I I , 35 bis I V ; Vigié, I I , 6 6 ; A u b r v et
Rau. V I , § 5 6 3 , p . 2 8 2 ; Masse-Vergai!, § 355, p . ' 2 4 3 ,
nota 1, in medio; Baudry et W a h l , Successions, I, 2 4 3 ; Nacu,
II, p . 37. Xo. 24, etc. — Contrà: Marcadé, I I I , 6 3 ; D u c a u r r o y ,
II, 4 2 4 ; Duranton, VI, 9 5 ; Chabot, Successions, I, a r t . 727,
p. 73 u r m . No. 7 (ed. Belost-Jolimont din 1839), etc.
A fortiori, deci, admiterea de circumstanţe atenuante nu va Admiterea de
impedicà nedemnitatea de a-şi produce efectele sale. Baudry circumstanţe
et W a h l , op. şi loco cit; Demolombe, X I I I , 2 3 3 ; Vigié, II, atenuante.
66; L e Sellyer, op. cil., I, 119, p. 186, 187; Demante, I I I ,
35 bis I V ; Duranton, V I , 96, etc.
Aceeaş soluţie va fi admisă, tot pentru aceleaşi motive, Art. 65 C. pen.
de câteori moştenitorul, în loc de a fi condamnat de Curtea
cu j u r a ţ i , a fost condamnat de t r i b u n a l u l corecţional, pentrucă
era minor de 20 ani şi nu aveà complici majori (art. 65
C. pen.).
(') O veche m a x i m ă germană exprimă aceeaşi idee, când zice că
m â n a sângerândă nu ieă nicio moştenire. „Die blutige Hand
nimmt kein Erbe". Vezi Chaisemartin, Proverbe* et mao-Ames
du droit yermanique, p . 417 u r m . (ed. din 1891).
 88 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. II. — ART. 655.

Prescrierea Această cauză de nedemnitate n u se şterge nici p r i n

P e r e s c e r e a eci 2
ţiarea suTe-P " P e p s e i (% nici prin g r a ţ i a r e a S u v e r a n u l u i ( );
ranuiui, am- nici prin amnestia p r o c l a m a t ă în u r m a c o n d a m n a r e ! nedem-
s a u m c u r s u 3
t»rea*ondam- n u i U l
'' ^ u r m â r i r e i s a l e ( ) ; nici p r i n iertarea
natului, din p a r t e a defunctului. P r o n u n ţ a r e a nedemnitâţei fiind, în
adevăr, întemeiată pe consideraţii de m o r a l ă şi de ordine
publică, p a r t i c u l a r i i n u pot modifica asemenea dispoziţii
(art. 5 0 . civ.). Apoi, nedemnitatea n e p r o d u c â n d u - ş i efectele
sale decât în u r m a morţei lui de cujus, şi ea folosind n u m a i
moştenitorilor săi, o asemene iertare a r aveà caracterul unui
pact succesoral oprit de lege (art. 7 0 2 , 9 6 5 şi 1 2 2 6 ) (*).

(') C p r . P a n d . fr., v° cit-, 256, şi autorităţile citate acolo. Vezi

p. 85, nota 1 . — Prescrierea acţiunei publice face, din contra,
ca nedemnitatea să n u m a i aibă loc. Planiol, I I I , 1738; T h i r y ,
II, 3 0 ; Zacharise, Handbuch des franzòsischen Civilrechts, I V ,
§ 604, p . 20, nota 2 (ed. Crome). Vezi suprà, p . 8 5 , nota 1.
2
( ) Vezi suprà, p . 85, nota 1. Cpr. P a n d . fr., v° cit., 2 5 6 ; Nacu,
I I , p . 37, N o . 2 7 , etc.
8
Efectele am- ( ) Este, în adevăr, de principiu că amnestia nu-şi produce toate
nestiei. efectele sale decât în privinţa faptelor politice, salvo jure
alieno. C p r . B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 4 1 şi 2 4 3 ;
H u r e a u x , Idem, I , 135, p . 3 8 4 ; L e Sellyer, Idem, I, 125;
Zacharise, Handbuch des franzòsischen Civilrechts, I V , § 604,
p. 20, nota I-a, etc. Aceasta nu este însă adevărat decât atunci
când amnestia a survenit în u r m a condamnărei moştenitorului
sau cel p u ţ i n î n u r m a introducerei acţiunei contra l u i , căci
dacă amnestia a avut loc înaintea u r m ă r i r e i moştenitorului
sau în cursul ei, n ' a r m a i exista nici crimă nici delict şi, deci,
nici nedemnitate, chiar dacă faptul material a r fi constatat.
Cpr. H u r e a u x , Successions, I, p . 384, nota 1 ; B a u d r y et W a h l ,
Idem, I, 2 4 1 , p . 198 (ed. a 3-a); L e Sellyer, Idem, I, 1 2 6 ;
T. H u e , V, 4 3 , etc.
4
( ) Demolombe, X I I I , 2 2 6 ; Marcadé, I I I , 7 3 ; Thiry, I I , 3 8 ; T.
Hue, V , 4 4 ; B a u d r y et W a h l , Succesions, I, 2 9 1 ; L e Sellyer,
Idem, I, 152, p . 199 u r m . ; H u r e a u x , Idem, I, 134, p . 3 8 3 ;
Zacharise, Handbuch des franzOsischen Civilrechts, I V , § 604,
p. 20 (ed. Crome); Arntz, I I , 1284; A u b r y et R a u , V I , § 5 9 3 ,
p. 285, text şi nota 1 7 ; D u r a n t o n , V I , 109. — Contra: Malpel,
Successions, 62. C p r . L a u r e n t , I X , 9. Vezi a s u p r a pactelor
succesorale, infra, p . 314 u r m .
Iertarea lui D u p ă a r t . 6 9 5 din codul Calimach (540 C. austriac), ier­
de cujus. C. tarea din partea l u i de cujus ştergea, din contra, efectele n e ­
Calimach şi demnitâţei, soluţie care era admisă şi în vechiul drept francez.
dreptul străin.
Vezi Pothier, Successions, V I I I , p . 2 9 ; Demolombe, X I I I . 2 2 6 .
Aceeaş soluţie este admisă şi p r i n a r t . 540 § ultim din noul cod
 CAUZELE DE NEDEMNITATE. — ART. 655.

Iertarea din partea lui de cujus nu-şi va produce elee-A.t. 830,930.

tele sale decât în privinţa ingratitudinei relative la revocarea
donaţiunilor şi testamentelor (art. 8 3 0 şi 9 3 0 ) (').
Nimic n ' a r împedica însă pe de cujus de a institui Primirea din
moştenitor pe nedemn prin testamentul său, căci n e d e m n u l T m < ^ ~
este oprit de a primi moştenirea numai a b intestat, nu însă tenirei testa­
2
şi prin testamente ). ' montare.
Ce trebue să decidem în privinţa revizuirei procesului Revizuirea
1 . . f 1~ ,.; I ' 1 , procesului.
criminal (art. 4 4 o urm. p e n . ) : In caz de a se a d m i t e re­
vizuirea şi de a se decide că hotărîrea c o n d a m n ă t o a r e era
c o n t r a r ă a d e v ă r u l u i , revizuirea va a t r a g e dispariţia nedem-
3
nităţei ( ).
2° S u n t nedemni de a moşteni acei cari au făcut contra denunţarea
i /• . 1 • 7 . • ., • 1 ^ capitală con-
d e t u n c t u l u i o denunţare capitala, i a r nu o acuzare, d u p a ,,4 defimc-
4
cum i m p r o p r i u se e x p r i m ă textul ( ), care în u r m ă a fost 1
t" *».
5
declarată calomnioasă ( ) de către j u s t i ţ i a represivă, iar nu
civil elveţian, aplicabil în toate cantoanele cu începere dela 1
Ianuarie 1912. Vezi şi art. 726 din codul italian, d u p ă care
moştenitorul nedemn poate fi reabilitat de autorul său, prin
testament sau p r i n t r ' u n act autentic. Mai vezi art. 757 din -
codul spaniol, legea b u l g a r ă din 1889 asupra moştenirilor,
art. 2343 C german, etc. Cpr. Roguin, Tr. de droit compare
< Successions). I, 199, p . 161 (ed. din 1908).
0 ) C p r . L a u r e n t , I X , 9 şi X I I I . 24.
2
( ) Cpr. Demolombe, X I I I , 2 2 7 ; I l u r e a u x , Successions, I, p . 383,
nota 2 ; B a u d r v et W a h l , Idem, I, 2 9 1 , p. 2 3 4 ; Laurent, I X ,
9; T . H u e . V,' 44, in fine; A u b r y et Rau, V I , § 593, p. 285,
nota
Vigii' ,17.
1
II,in66,
fine,in etc.
fine; P a n d . fr, v° cit., 257, şi autorităţile
8
( )
citate acolo.
4
( ) Vezi suyrà, p. 8 1 , nota 1. Vezi şi a r t . 298 din codul penal, Art. 298
care cuprinde aceeaşi inexactitate când zice: „acela care, recu- C. penal,
noscând că acuzaţiunea sa este mincinoasă, etc.".
(") P e n t r u ca denunţarea să fie calomnioasă, se cere ca faptele
i m p u t a t e să fie falşe, iar denunţătorul să fie de rea credinţă
(C. Iaşi, Dreptul din 1883, Xo. 24), elemente cari trebue să
lie constatate în sentinţa de fond. Cas rom. Dreptul din 1887,
Xo. 2 3 şi Bult. Cas. 1887, p . 162. D e n u n ţ a r e a fiind, d u p ă lege,
o datorie cetăţenească (art. 29 P r . pen.), se poate foarte bine
î n t â m p l a ca să fie neîntemeiată şi, cu toate acestea, să n u
fie calomnioasă. C p r . Demolombe, X I I I , 240.
Şi fiindcă vorbim de calomnie, vom menţiona o sentinţă a Calomnie,
t r i b u n . Prahova, care p u n e în principiu că unul din elemen- Cartă ^postala
tele delictului de calomnie fiind publicitatea, nu există acest
90 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I. —CAPIT. II. — A R T . 655.

de tribunalele civile (*), d u p ă cererea acelui calomniat, sau

2
d u p ă acea a moştenitorilor săi ( ), ori a ministerului p u b l i c ,
3
din oficiu ( ).
Art. 18 L a noi însă unde, d u p ă c u m a m observat m a i sus,
Constit. ^ n ţ gj ^ g £ ^ pedeapsa cu m o a r t e nu-şi are fiinţă
o t a

(art. 1 8 C o n s t i t ) , această cauză de nedemnitate trebue să fie

4
considerată ca inexistentă ( ), p e n t r u c ă p r i n t r ' o d e n u n ţ a r e ca­
pitală se înţelege acea care p u n e v i a ţ a sau capul cuiva în
a
primejdie ( ).

element şi, deci, nici calomnie, de câteori cineva i m p u t ă unei

persoane, printr'o cartă poştală deschisa, fapte cari, d a c ă a r
ii adevărate, a r expune pe acea persoană la pedepse sau m ă c a r
la u r a şi dispreţul cetăţenilor, întrucât impiegaţii poştali,
cari au p u t u t l u a cunoştinţă de aceste fapte, sunt obligaţi de
lege a păstra secretul corespondenţei. Vezi Dreptul din 1909,
No. 1, p. 7 (cu observ, noastră).
(') B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 4 8 ; L e Sellyer, Idem, I,
132; P a n d . fr., v° cit., 2 6 6 : D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain,
I I , 4 2 6 ; Domolombe, X I I I , 2 4 1 ; A u b r y et R a u , V I , § 593,
p . 283, text şi nota 1 1 ; T . H u e , V , 4 4 ; L a u r e n t , I X , 6 ; D u -
vergier a s u p r a l u i Toullier, I I , partea I I , 109, nota b; Ricci,
Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 2 1 , p. 46 (ed. din 1907).
— Contrà: Demante, I I I , 35 bis V I I I ; D u r anton, V I , 1 0 7 ;
Vigié, I I , 6 7 ; Pacifici-Mazzoni, op. cit., V I , 29, p . 40 (ed. a 3-a).
2
() Demolombe, X I I I , 2 4 2 ; A u b r y et Rau, op. şi loco cit, p . 284,
text şi nota 14. — Contrà:Ducaurroy, II, 426;Thiry, II, 35;
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 249, etc.
8
() B a u d r y et W a h l , T h i r y , loco cit.; A u b r y et R a u , loco cit;
Demolombe, X I I I , 242, etc.
4
() C p r . F i l d e r m a n n , care admite în totul părerea noastră, Les
Successions en droit compare, p . 2 7 4 . — Contrà.-Petrescu, Suc­
cesiunile, I, p. 124. Cpr. şi Nacu, I I , p . 38, N o . 30.
5
() C p r . B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 4 7 ; H u r e a u x , Idem,
I, 136, p . 3 8 6 ; Lo Sellyer, Idem, I, 129; Zacharise, Hand-
buch des franzòsischen Civilrechts, I V , § 604, p . 20, nota 4
(ed. Crome); Demolombe, X I I I , 2 3 9 ; Planiol, I I I , 1742; T h i r y ,
I I , 3 5 ; L a u r e n t , I X , 6, etc. — „Appellatio capitalis, mortis,
vel amissionis civitatis inielligenda est". ( L . 103, Dig., De verb.
significatione, 50, 16). — P e r d e r e a civitatis, era, în adevăr,
considerată ca moartea firească. (Instit., 1, 12, Quibus modi»
jus potestatis solvitur, § 1). Vezi şi L . 2, Dig., De publicis
judiciis, 48, 2, unde se zice: „Capitalia sunt judicia, ex qui­
bus poena mors aut exilium est: hoc est aquaz et ignis inter­
dicţia. Per has enim paznas eximitur caput de civitate . . .
Non capitalia sunt (judicia), ex quibus pecuniaria, aut in
 CAUZELE DE NEDEMNITATE. — AET. 655. 91

Unii autori privesc ca capitală orice d e n u n ţ a r e , care a r Denunţ, care

a t r a g e o pedeapsă i n f a m a n t ă f ) .1
_ ' £dèSTin-
Această părere, care se intemeiază pe dreptul roman, famantă.
o n t r O T e r s a
este astăzi inadmisibilă, căci textul nu întrebuinţează cu- ' -
vintele acuzare infamantă, ci acuzare capitală, şi nu se poate
considera capitală decât d e n u n ţ a r e a care a t r a g e d u p ă sine
2
pedeapsa morţei ( ).
3
3 S u n t , în fine, nedemni d e a moşteni : moştenitorii ( ) ^denunţarea

• zi\ • A I ,• - î î i ,• ' î • omorului de-

majori() cari. a v â n d cunoştinţa de omorul defunctului, nu f tuiui.
ime

corpus aliqua coercitio, pozna est". Mai vezi L. 28, P r . şi §

1, Dig., De paznis, 48, 19, care ne a r a t ă pedepsele capitale
şi acele necapitale.
(/) Vezi Vigié, I I , 6 7 ; Chabot, Successions, I. art. 727, p. 77, Mărturia min-
No. 13, etc. — D u p ă alţii, şi o m ă r t u r i e mincinoasă a r putea cinoasă. ^
C o n t r o v e r s a
fi asemănată unei denunţări calomnioase. Cpr. Planiol, III, -
1742; T . H u e , V, 4 4 ; L e Sellyer, op. cit., 1, 1 3 6 : Demolombe,
X I I I , 2 3 7 . F i l d e r m a n n , Les successions en droit compare,
p. 268 (teză p . doctorat, Paris, 1909). — Vezi însă B a u d r y
et W a h l , Successions, I, 246, p . 201 (ed. a 3-a): P a n d . fr.,
v° cit., 2 6 1 , etc.
2
( ) Vezi Belost-Jolimont a s u p r a lui Cliabor, op. cit., I, p. 8 3 ,
nota 3 ; Marcadé, I I I , 6 7 : B a u d r y et W a h l , Successions. I,
247; H u r e a u x , Idem, I, 1 3 0 ; Le Sellyer, Idem, I, 130; Zacha­
rise, Handbuch des franzòsischen Civilrechts, I V , § 604, p. 20,
nota 4 ; Demolombe, X I I I , 2 3 9 ; D u c a u r r o y , Bonnier et Rou-
stain, I I , 4 2 5 ; Demante, I I I , 36 bis V Ì I ; T h i r y I I , 3 5 ;
A u b r y et Rau, V I , § 5 9 3 , p. 2 8 3 , text şi nota 10 (ed. a 4-a);
Planiol, I I I , 1742. — A r t . 725, 2° din codul italian vorbeşte
de denunţările cari s'ar pedepsi cu o pedeapsă criminală
(punibile con pena criminale).
3
( ) Orice altă rudă, pană a nu avea calitatea de moştenitor, nu
are deci obligaţia de a denunţa omorul lui de cujus. Cpr.
Demolombe, X I I I , 2 5 5 .
4
( ) Moştenitorul minor nu a r e îndatorirea de a denunţa omorul Cazul când
Itti de cujus, pentrucă el nu are exerciţiul drepturilor sale. moştenitorul
8 t e m i n o r
Cpr. Planiol, I I I , 1744: Baudry et W a h l , op. cit, 1, 2 5 5 ; ' ' -
Le Sellyer, Idem, I, 1 3 9 ; Demolombe, X I I I , 2 5 7 ; Demante,
III, 35 bis I X , etc. „Minoribus vigintiquinque annis heredibus
non obesse crimen inulta; mortis placuit*. ( L . 6, ab initio,
Cod, De his quibus ut indignis hereditates auferuntur, etc.,
6, 35). —• Interzişii sunt puşi pe aceeaş t r e a p t ă cu minorii
(art. 454). Planiol, Demolombe, B a u d r y et W a h l , loco suprà cit.
Moştenitorul smintit este, de asemenea, scutit de această de- Cazul când
nunţare, p e n t r u c ă : Dementis nulla est voluntas. C p r . Demo- m<jster^itorul
lombe, loco cit. Demante, B a u d r y et W a h l , loco suprà cit.,
 92 COD. CIV. — CAETEA III.— TIT. I. — CAPIT. II. — ART. 655.

l-au d e n u n ţ a t justiţiei, adecă ofiţerilor de poliţie j u d i c i a r ă

puţin i m p o r t ă d a c ă ei a u aflat o m o r u l înainte sau d u p ă m a ­
2
j o r i t a t e a lor, înainte sau d u p ă deschiderea moştenirei ( ). Legea
consideră lipsa acestei d e n u n ţ ă r i ca un u l t r a g i u a d u s me­
moriei defunctului, şi U l p i a n privea, cu d r e p t cuvânt, o ase­
menea d e n u n ţ a r e ca un act de pietate către defunct, ori din
3
partea cui a r fi venit ( ).

etc. — I n u r m a dispariţiei incapacităţei sale, moştenitorul este

însă obligat a face denunţarea prescrisă de lege, d u p ă cum
vom vedeà infra, p . 9 3 .
Sărăcia moş- Cât pentru sărăcia moştenitorului, ea n u m a i este astăzi,
temtorului. c » dreptul vechiu francez, o scuză a lipsei de denunţare.
a n

B a u d r y et W a h l , loco cit.; Demolombe, X I I I , 258, etc.

Dr. roman. (•) Legile r o m a n e nu se m u l ţ u m e a u cu o simplă denunţare, ci
obligau pe moştenitor a r ă z b u n a moartea l u i de cujus prin
acuzarea ucigaşului, şi aceasta sub pedeapă de a se confisca
averea moştenită. „Heredibus autem qui in ulciscenda morte
defuncţi cessaverant, tam testamento, quam ab intestato aufe-
runtur bona". ( L . 15 § 2, Dig., De Senatusconsulto Silaniano
et Claudiano, 29, 5). M a i vezi L . 15, P r . şi § 1, Dig., eod.
tit.; L . 2 1 , Dig., De his qucc ut indignis auferuntur, 34, 9,
unde se zice: „O'mnes enim heredes, vel eos qui loco heredis
sunt, of dose agere circa defuncţi vindictam convenit". Cpr.
L . L . 1, 7 şi 9, Cod, De his quibus ut indignis hereditates
auferuntur, 6, 35,
Nedemnitatea odată stabilită, moştenitorul perdeà de drept
averea, care se cuvenea de cele m a i multe o r i fiscului ( L .
unică § 12, Cod, De caduci» tollendis, 6, 51), iar câteodată
la alte persoane (Cod, legea citată, § 1 2 : sive in nostrum
fiscum, sive in alias personas perveniant). Vezi şi Novella
115, capit. 3 , § 12. Această dispoziţie datează încă dela legea
J u l i a şi P a p i a Poppeea: „Lege nobis adquiritur, velut ca-
ducum vel ereptitium ex lege Papia Poppata: item legatum
ex lege duodecim tabula-rum, sive mancipi res sint, sive nec
mancipi" (Ulpiani Regul., De dominiis et acquisition%us re­
rum, 19, § 17). — B u n u r i l e l u a t e dela moştenitorii nedemni
se n u m i a u bona ereptoria (Ulpiani Regul., loco cit.,). Vezi
V a n W a t t e r , Cours element, de droit romain, I I , § 649, in fine.
p. 381 (ed. a 2-a). Astăzi aceste b u n u r i nu se mai cuvin fis­
cului, ci moştenitorului subsecuent. Cpr. Pothier, Successions,
V I I I , p . 39, text şi nota 2 (ed. Bugnet). Vezi infra, p. 98, nota 2 .
2
( ) Baudry et W a h l , op. cit., I, 2 5 6 ; Demolombe, X I I I , 2 5 9 . —
Contra: Massé-Vergé, I I , § 3 5 5 , p. 244, nota 9.
3
( ) C p r . L . 20, P r . şi § 5, Dig., De adquirenda vel omittenda
hereditate, 29, 2.
 CAUZELE DE NEDEMNITATE.— AET. 655. 93

Minorul sau interzisul este deci scutit de d e n u n ţ a r e Minorul fşi in­

n u m a i în t i m p u l minoritaţei sau interdicţiei sale('). terzisul. t e r z i s u

N u eşţe însă nevoe ca moştenitorul să d e n u n ţ e pe uci- Nearătarea

2 u ( a u l u i
gaş, ci n u m a i , omorul ( ); şi aceasta n u m a i atunci când crima % ? -
3
n ' a r fi fost a d u s ă de alţii la cunoştinţa justiţiei ( ).
Moştenitorul va trebui să denunţe omorul a u t o r u l u i său, iertarea de-
4
chiar dacă culpabilul a fost iertat de defunct ( ). funetuiui.
Legea n e a r ă t â n d termenul în care u r m e a z ă a se face Când trebue
s ă s e f a c ă d e
denunţarea, judecătorii vor aprecia, d u p ă î m p r e j u r ă r i , d a c ă '
nuntarea.
moştenitorul a fost sau nu culpabil de negligenţă, şi dac­
5
ei a făcut d e n u n ţ a r e a la t i m p ( ). că
(') B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 5 5 ; Le Sellver, Idem, I.
141, p! 1 9 3 ; B u r e a u x , Idem, I. 142, p. 390, 3 9 1 : P a n d . fr.,
v° cit., 280 u r m . ; Laurent, I X , 7; Demolombe, X I I I , 2 5 9 ;
Thirv, I I , 3 7 ; Arntz, II, 1286: .Marcadé, I I I , 70: Mourlon,
II, 5 3 ; A u b r y et R a u , VI, § 593, p . 286, etc. — Contra.•
DucauiToy, l ì , 5 2 9 ; Massé-Vergé, ^11, § 355, p. 244, nota 9 :
Poujol, Successions, I , art. 727, No. 1 1 .
(-) Marcadé, I I I , 7 0 ; Mourlon, I I , 5 3 ; Arntz, II, 1286; Thiry,
II, 3 7 : Laurent, I X , 7; Ducaurrov, II, 4 2 8 ; Surville, op. cit.,
I I I , 16, p. 10; P a n d . fr., v° cit, 2 7 1 ; Planiol, I I I , 1724:
B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 2 5 1 , 2 5 3 . — N u este, de asemenea,
nevoe ca moştenitorul să se constitue parte civilă, legea mul-
ţumindu-se numai cu o simplă denunţare. Demolombe, X I I I ,
2 4 6 ; B a u d r y et W a h l , Successions, 1 , 2 5 1 ; L e Sellyer, Idem,
I, 144, p . 194; D u r a n t o n , V I , 1 1 1 ; Petrescu, Succesiunile, I.
p. 130. Soluţia contrară e r a însă admisă la Romani şi în ve­
chiul drept francez. Yezi B a u d r y et W a h l , op. şi loco cit.,
p. 203 nota 5 (ed. a 3-a); L e Sellver, Idem. I, 144, etc.
3
( ) C p r . Demolombe, X I I I , 254.
4
( ) Demolombe, X I I I , 2 4 9 : — Contra: L . 2, Dig., De Senaluscon-
sulto Stiantano et Claudiano, 29, 5.
5
( ) Cpr. Marcadé. I I I , 7 0 ; Arntz, I I . 1 2 8 6 ; Mourlon, 11,53; Lau­
rent, I X , 7; D u c a u r r o v , I I , 4 2 9 ; Thiry, I I . 3 7 : Vigié, II.
7 1 ; Demolombe, X I I I , ' 2 5 1 ; Planiol, I I I , 1744; B a u d r y et
W a h l , Successions, I , 2 5 2 ; L e Sellyer, Idem, I, 146, p. 195:
H u r e a u x , Idem, T, 141 şi 144, p . 389 şi 3 9 6 ; Pand. fr., v° cit.,
2 7 5 ; A u b r v et Rau, V I , § 5 9 3 , p . 2 8 5 ; Zacharise, Handhuch
des franzosischen Civilrechts, I V , § 604, p . 2 1 , nota 8; F i l -
dermann, op. cit, p. 2 8 1 . — A r t . 756, 4° din codul spaniol c. spaniol
dela 1889 dispune, în această privinţă, că este incapabil de a A r t . Too, 4°.
moşteni pentru cauză de nedemnitate, moştenitorul major, care
cunoscând moartea violentă a testatorului, n ' a denunţat-o jus­
tiţiei în termenul de o lună, atunci când u r m ă r i r e a n a fost
exercitată contra Iui din oficiu.
 94 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. II. — AET. 655.

Se admite, în genere, că denunţarea făcută în t i m p u l

vieţei defunctului este făcută la t i m p ^ ) .
Neapiic In orice caz, termenul de trei luni şi 4 0 zile, acordat
d e e e e n t r u
'civii °
art
^ £ P facerea inventarului şi deliberare (art. 706),
2
nu este aplicabil în specie ( ).
Chestie Cât pentru chestiunea de a se şti dacă moştenitorul a
de fapt. a v uşt ţ ( j săvârşirea omorului, aceasta este
t g a u Q u c u n 0 m a e

o chestie de fapt de domeniul exclusiv al instanţelor de fond,

3
care se poate stabili prin orice mijloace de probă ( ).
tri^cirill! Existenţa acestei cauze de nedemnitate, care a dispărut din
codul italian, se verifică de tribunalele civile, pentrucă nicio
condamnare prealabilă în penal nu are loc în specie (*).
Nedenunţarea N u m a i lipsa de denunţare a omorului defunctului este
p l 01 0 c a u z a
gaţniui! * de nedemnitate în persoana moştenitorului major,
Art. 29 Pr. care a a v u t cunoştinţă de acest omor; de unde rezultă că
p e n
' moştenitorul nu poate fi declarat nedemn dacă, cunoscând
planul ucigaşului, 1-a lăsat să-1 execute, fără a-1 împiedica.
P u r t a r e a acestui moştenitor este din toate punctele de vedere
imorală, însă nu i se poate aplica, în asemenea caz, nici § 1
nici § 3 al art. 6 5 5 . A r t . 29 din P r . penală, care obligă
pe oricine are cunoştinţă de u n fapt penal a-1 aduce la cu­
noştinţa autorităţilor respective, este, în adevăr, lipsit de
5
orice sancţiune ( ).
Art. 655, :ì» Legea vorbind numai de denunţarea omorului lui de
cu us s e
aecât ia omo- J ->
6 e
înţelege că această dispoziţie nu se aplică nici la
mi eu Toinţâ. omorul fără voe (art. 2 4 8 C. pen.), nici la omorurile care, d u p ă
lege, nu se pedepsesc. Art. 6 5 5 , 3° din codul civil a avut,
în adevăr, în vedere, zice foarte bine Curtea noastră de ca­
saţie, u n omor cu voinţă, de a cărui existentă moştenitorul
major a a v u t cunoştinţă şi nu 1-a denunţat, iar n u o moarte
ocazionată din cauza lipsei de aptitudine şi îngrijire, fără

1
ţ ) B a u d r y et W a h l , op cit., I, 2 5 2 ; Demolombe, X I I I , 2 5 1 ;
Massé-Vergé, II, § 355, p . 2 4 4 , nota 10, etc
2
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I, 252, in fine; L e Sellyer,
Idem, I, 147, p. 196, etc.
8
( ) Demolombe, X I I I , 2 5 0 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, I, 2 5 2 ;
P a n d . fr., v° cit., 274, etc.
(*) Cpr. Demolombe, X I I I , 268.
6
( ) Vezi Demolombe, X I I I , 248. Cpr. L . 2, Dig., De lege Pom-
peia, de parricidiis, 48, 9.
 CAUZELE DE NEDEMNITATE. — ART. 656. 95

nicio rea voinţă din partea acelor cari s'au făcut culpabili
de neîngrijire (').
Venim acum la a r t . 6 5 6 , prin care legea scuteşte pe Art. <>5o.
unele persoane de a face d e n u n ţ a r e a de care s'a vorbit
mai sus.
P r i n excepţie dela regula de mai sus, sunt scutiţi de Persoanele
a d e n u n ţ a omorul lui de cujus: ascendenţii şi d e s c e n d e n ţ i i ^ u n ţ l omo-
ucigaşului, precum şi afinii în linie directă, fraţii sau su- m i iui de
rorile sale; unchii sau mătuşele sale, nepoţii sau nepoatele J - CU US

sale, precum şi afinii în g r a d u r i l e corespunzătoare, şi in

fine, soţul sau soţia ucigaşului ('").
Legiuitorul n ' a voit să silească pe moştenitorii, cari se Motivele aces-
t e i
găsesc rude în gradele mai sus prevăzute cu ucigaşul, să P- ' e x c e n

jertfească interesele lor de familie p e n t r u un interes bănesc,

3
ceeaee era admis şi la R o m a n i ( ). A t â t morala cât şi ones­
titatea publică, zice un autor(*.), se o p u n ca nişte persoane
unite prin legături a t â t de strânse, să se denunţe unele pe altele.

1
( ) Oas. r o m . Bult. S-a I, 1876, p . 237. Opr. Demolombe, X I I I ,
247; Merlin, Répert., v° Indignile, N o . I V ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 2 5 1 , p . 204 (ed. a 3-a), etc.
2
( ) Această excepţie există deci şi pentru cuscrii sau afinii cu Cuscrii sau
a f i n u e u t l t l u
titlu de colaterali, iar n u n u m a i pentru acei cu titlu d e
d e c o I a t e r a l 1
ascendenţi şi descendenţi, căci cuvintele afini de acelaş grad, -
dintr'o eroare de redacţie n u se găsesc la finele textului,
pentrucă aceste cuvinte au fost substituite cuvintelor, „afini
în linie directă", cari figurau în proiect tocmai p e n t r u a cu­
prinde şi pe colaterali. Acesta este unul din cazurile r a r i în
care, după cum observă L a u r e n t (I, 2 7 3 şi I X , 8), trebue
să ne d e p ă r t ă m de litera textului, pentrucă el nu cuprinde
voinţa legiuitorului. Opr. B a u d r y et W a h l , op. cit, I, 2 5 8 ;
Le Sellyer, Idem, I, 1 6 4 : H u r e a u x , Idem, I, p . 392, nota 1;
Thiry, I I , 3 7 ; Demolombe. X I I I . 2 6 1 ; L a u r e n t I X , 8; T .
Hue, V, 4 6 ; Arntz, I I , 1286; Marcadé, I I I , 7 1 ; Mourlon, I I ,
54; A u b r y et E a u , V I , § 5 9 3 , p . 286, text şi nota 2 2 ; Z a ­
charise, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 604
(594), p . 2 1 , nota 10 (ed. Crome); F u z i e r - H e r m a n , C. civil
annoté, I I , a s u p r a a r t . 7 2 8 ; Fand. fr.. v° cit, 2 8 5 ; Naeii, I I ,
p. 39, N o . 36, etc.
3
( .) Cpr. L . L . 13 şi 17, Cod, De his qui accusare non j)ossunt, Art. 53
c
9, 1.—Tot pe aceleaşi motive se întemeiază şi a r t . 5 3 din - penai,
codul penal, după care ascendenţii şi descendenţii, b ă r b a t u l şi
femeea, fraţii şi surorile n u se socotesc tăinuitori.
4
( ) Toullier-Duvergier, I I , partea I l - a , 1 1 1 , in Jine, p . 72.
 96 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. II. — ART. 656.

Complicitate. . Moştenitorul se b u c u r ă de imunitatea ce-i conferă a r t .

Art. 48 c pen. ggg^ chiar dacă r u d a sa în g r a d u l indicat de acest text
este numai complicele ucigaşului, motivele fiind aceleaşi, şi
aceasta cu toate că, la noi, complicele se pedepseşte cu
un g r a d mai j o s (art. 4 8 0 . pen.) (*).
El se mai foloseşte încă de această imunitate dacă, d e
b u n ă credinţă, a crezut (ceeace n u era) că r u d a sa în
g r a d u l mai sus a r ă t a t era ucigaşul sau complicele ucigaşului
autorului său, pentrucă, în asemenea caz, nu i se poate i m ­
2
puta nicio negligenţâ ( ).
Critica Cată însă să mărturisim că, în cazul când justiţia a r
art. 656. a y e ^ ş t j ţ â despre omor, fără a cunoaşte pe ucigaş,
e u n o n

legea nu-şi poate atinge scopul, căci moştenitorul, care n ' a

făcut denunţarea prescrisă de lege, v a aveà alternativa d e
a se lăsa a fi constatat de nedemn, sau de a denunţa p e
r u d a sa, pentru a dovedi că se găseşte în excepţia admisă
de a r t . 6 5 6 . P e n t r u a înţelege deci utilitatea acestei excepţii,
trebue să presupunem că ucigaşul a fost condamnat, sau se
găseşte încă în manile justiţiei când se opune nedemnitatea
3
moştenitorului ( ).
Deoseb. de C. I a t ă însă un moştenitor, care a fost constatat nedemn
fr. în p r i v i n ţ a ^e t c a tribunalele civile: m a i în u r m ă se descopere însă
r e
1
revizuirei. ^ . t
că ucigaşul era în a r e p t a nu-1 denunţa. Ei bine, în ase­
menea ipoteză, moştenitorul nu mai are niciun recurs, dacă»
decizia care-1 constată nedemn este definitivă, r e m â n â n d u - i
numai dreptul de apel, în caz când termenul n ' a r fi încă
expirat. In F r a n ţ a , chiar dacă decizia a r fi definitivă, el
ar putea s'o atace prin calea excepţională, n u m i t ă la requète
civile (art. 4 8 0 P r . fr.), ceeace la noi nu este cu p u t i n ţ ă ,
4
fiindcă legiuitorul nostru n ' a admis revizuirea pentru dol( ).
A r t . 6 5 6 lasă deci mult de dorit, şi de aceea codul italian

(') Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 5 9 : L e Sellyer, Idem,

I, 165; Demolombe, X I I I , 2 6 3 ; Marcadé, I I I , 7 2 ; P a n d . fr.,
v° cit, 286, etc. Vezi şi suprà, p . 86, nota 1.
{-) B a u d r y et W a h l , loco cit; L e Sellyer, op. cit, I, 166; D e ­
molombe, X I I I , 2 6 4 ; Marcadé, loco cit.; Mourlon, I I . 5 5 ,
nota 1; P a n d . fr., v° cit, 287, etc.
3
( ) Cpr. Marcadé, 111, 7 1 . Mai vezi P a n d . fr., v° cit, 288, şi
autorităţile citate acolo.
4
( ) Cpr. F i l d e r m a n n , op. cit., p . 280, 2 8 1 .
 EFECTELE NE DE MNITĂŢEI ÎN GENERE. 97

1-a eliminat î m p r e u n ă cu a treia cauză de nedemnitate, care

consistă în denunţarea omorului lui de cujus, înlocuind-o
prin nedemnitatea, care consistă în alterarea celei de pe
urmă voinţe a defunctului (art. 7 2 5 C. italian), nedemni­
tate î m p r u m u t a t ă dela dreptul roman (Dig., Si quis ali-
quem testări prohibuerit, vel coegerit, 2 9 , 5), care exista
în dreptul nostru anterior (art. 6 9 7 0 . Calimach, 5 4 2 C.
austriac şi pravila lui Matei Basarab, glava 284) şi care,
d u p ă cum am văzut suprà, p . 8 2 , nota 3. există şi astăzi
1
în unele legiuiri străine ( ).

Efectele nedemnităţei în genere.

Moştenitorii, cari s'au făcut culpabili de faptele pre­

văzute la art. 6 5 5 , sunt excluşi ca nedemni dela moşte­
nirea ab intestat a lui de cujus.
Nedemnitatea nefiind însă absolută, ci relativă, nu mai Relativitatea
încape îndoială că nedemnul păstrează capacitatea de a n o , l e m i l l t a
t e i
-
moşteni a b intestat pe orice altă persoană, fie chiar pe
copiii săi, în privinţa averei ce aceştia ar fi luat în locul
2
părintelui lor nedemn ( ). (Vezi infra, p . 111).
Ştim, de asemenea, că art. 656 se aplică numai la Neapiic.
moştenirile ab intestat, moştenitorii testamentari n e p u t â n d fi ^*'^f|g ri
lipsiţi de dreptul lor decât prin acţiunea în revocare pentru testamentare,
a
ingratitudine (art. 8 3 1 şi 937) ( ).
Se naşte însă întrebarea dacă nedemnitatea are loc de

(') Vezi art. 745 din Ante-proiectul de revizuire al lui L a u r e n t

şi art. 540 din noul cod civil elveţian dela 1907, aplicabil in
toată Elveţia cu începere dela 1 I a n u a r i e 1912.
2
( ) Cha.bot, Successions, I, art. 730, No. 2. p . 9 1 ; L a u r e n t , I X ,
3 1 ; Demolombe, X I I I , 296, 297 u r m . ; Planiol, I I I , 1 7 5 1 ;
Marcadé, I I I , 8 6 ; Demante, I I I , 39 bis I I I ; A u b r y et Rau,
V I , $ 5 9 1 , p. 274, nota 0 şi § 594, p. 292; B a u d r y et
W a h l , Successions, I, 2 7 3 , p . 220 şi 289, p. 231 (ed. a
3-a); L e Sellyer, Idem, I, 199, 200, p. 226 u r m . ; D u r a n t o n ,
VI, 114. Această soluţie era admisă a t â t la R o m a n i cât şi
1
în dreptul vechiu francez. Opr. L . 7, Dig.. De his qua ut
indignis auferuntur, 34. 9. Vezi şi Domat, Lois civiles, V,
p. 133, No. 18. Cpr. P a n d . fr., v° cit, 327 urm.
3
( ) Vezi supra, p. 8 1 , text şi nota 3 şi infra, p. 102.

(3M3
 98 C. C —CART. I I I . — TIT. I . — CAP. II. — EFECTELE NEDEMNITĂŢEI.

Dacă nedem-drept, ca şi incapacitatea, sau dacă ea există astăzi, ca şi

m a i n
a
de drept "a°şi ^ R° Ş*
î n
vechiul drept francez('), numai în virtutea
incapacitatea, hotărîrei care a p r o n u n ţ a t - o . Această chestiune este plină
2
Controversă. d dificultăţi( ). D u p ă părerea generală, nedemnitatea n ' a r
e

exista ipso jure, ci numai dela pronunţarea ei printr'o ho-

tărîre judecătorească; de unde a r rezulta că p a n ă la de­
claraţia ei, nedemnul a r păstra drepturile ce decurg din
calitatea sa de moştenitor, r e m ă n â n d supus t u t u r o r obliga­
3
ţiilor ce-i i m p u n e această calitate ( ).
Această părere este însă c o m b ă t u t ă de unii autori, şi
mai cu seamă de L a u r e n t , pentrucă capitolul de faţă ocu-
pându-se de calităţile cerute spre a putea moşteni, pe cari
le e n u m ă r ă în mod negativ, declară pe unii incapabili, iar
pe alţii nedemni; de unde a r părea să rezulte că nedemni­
tatea consistă tocmai în lipsa calităţilor cerute spre a putea
moşteni. D u p ă acest sistem, nedemnitatea a r exista ipso jure,
ca şi incapacitatea, din momentul deschiderei moştenirei şi
hotărîrea care intervine, la caz de contestaţie, n'o pro­
n u n ţ ă , ci o constată numai. Moştenitorul nedemn, ca şi
acel incapabil n'a a v u t niciodată sezina, dacă el este des­
cendent sau ascendent al defunctului (art. 653). El fiind cu
totul străin de moştenire, n'a p u t u t niciodată să se folo­
sească şi să dispue de ea. Toate actele emanate dela d â n s u l

(') Vezi asupra acestei controverse, P a n d . fr., v° cit., 293 u r m . —

Dreptul aus- Codul austriac nu cere, în această privinţă, nicio condam-
triac. n a r e penală, însă cu toate acestea, chestiunea a dat loc la
hotărîri contradictorii în j u r i s p r u d e n ţ ă . Vezi Roguin, Droit
compare (Successions), I, 198, in fine, p . 161 (ed. din 1908).
2
( ) Vezi Pothier, Successions, V I I I , p . 30. I a t ă cum se e x p r i m ă
acest a u t o r : „L'indignite n'a pas lieu de plein droit; elle
doit atre prononeée; c'est pourquoi, p a r le droit romain,
l'indigne acquérait l'hérédité, mais le lise l'en dépouillait
l o r q u ' i l en avait été declare indigne. P a n n i nous, ce n'est
point le fise qui profite de l'indignité de l'hériter, mais ce
sont les autres parents en degré de succèder avec l u i " .
8
( ) Vezi în acest sens, T h i r y , II, 3 8 ; Arntz, II, 1288; Marcadé,
I I I , 74; D e m a n t e , I I I , ' 3 7 ; Demolombe, X I I I , 274 u r m . ;
A u b r y et R a u , V I , § 593, p . 287, text şi nota 2 5 ; Mourlon,
§ II, 6 3 ; Chabot, Successions, I, art. 727, No. 20, p . 8 0 ; L e
Sellyer, Idem, I, 170, p . 209; Surville, Elements d'un cours
de droit civil, I I I , 17, p. 10 u r m . ; D u c a u r r o y , II, 4 3 1 ;
Vigié, II, 7 5 ; T r i b . M a r m a n d e , D . P . 8 1 . 3. 8 5 , etc.
 EFECTELE NEDEMNITĂŢEI ÎN GENERE. 99

sunt deci nule. D u p ă acest sistem, moştenitorul nedemn se

consideră ca un posesor de rea credinţă (argum. din art. 657) ('),
şi orice amestec în averea de moştenire este privit ca făcut
de o persoană fără calitate.
Dacă se admite principiul că nedemnitatea rezultă din
lege, iar nu din hotărîrea judecătorului, reclamantul nu
va porni în contra moştenitorului nedemn, care ar deţine
moştenirea, o acţiune în nedemnitate, d u p ă cum susţin mai
2
toţi autorii, ci o petiţie de ereditate ( ), soluţie admisă
astăzi şi in Elveţia d u p ă noul cod civil din 1 9 0 7 , care
urmează a se aplica în toate eantoanele, cu începere dela
3
1 I a n u a r i e 1 9 1 2 ( ).
Dacă faptele cari constituesc nedemnitatea sunt cons­
tante şi necontestate, judecătorul nu va interveni decât atunci
când moştenitorul nedemn va aveà posesiunea moştenirei şi
va refuza de a o părăsi. J u d e c ă t o r u l va interveni în specie,
d u p ă teoria de mai sus, nu pentru a dà naştere nedemni-
tăţei, ci p e n t r u a constata că cauza ei este anterioară des­
chiderei moştenirei.
Această acţiune aparţine tuturor acelor interesaţi, adecă Persoanele
comoştenitorilor nedemnului şi moştenitorilor din g r a d u l s u b - ^„e^actiunea
secuent, însă numai când nedemnul nu are alţi comoşte- în nedemni-
4 t a t e
nitori în acelaş g r a d ( ) ; donatarilor şi legatarilor, când '
nedemnul este moştenitor rezervatar, pentrucă excluzându-1

(') Vezi suprà, p. 7 şi infra,, p. 104.

2
< ) Vezi în acest din u r m ă sens, L a u r e n t , I X , 12 urm. şi Avant-
projet de revision du code civil, I I I , p . 2 3 0 ; T. Hue, \ .
4 7 : Masse-Vergè, l i , § 356. p. 245, nota 1: F . H e r m a n , C.
civil annoté, I I , art. 727, No. 2 1 ; (J. Bordeaux, D. P . 54,
2. 157: Sirev, 54. 2. 225 (cu nota lui Devilleneuve): C.
Poitiers, D. P. 56. 2. 195. Cpr. Planiol., III. 174(5—1748.
A r t . 725 din codul italian curmă discuţia, făcând din nedem- c. italian,
nitate o cauză de incapacitate. „Sono incapabili come in­ A r t . 725.
degni di succedere, etc....", zice acest text. Tot astfel se ex­
p r i m ă şi art. 756 din codul spaniol: „Son incapaces de suceder
por causa de indignidad...", zice acest text. Vezi infra, p. 112,
nota 4. Cpr. a s u p r a codului italian, Pacifici-Mazzoni, Delle
successioni, I, 2 1 . — Vezi însă de acelaş autor, Istituzioni di
diritto civile italiano, VI, pag. 46, nota 1 (ed. a 3-a), care,
de astă dată, combate părerea lui L a u r e n t .
3
( ) Vezi Code civil Suisse, annoti' par Virgile Eossei, ]>. 2 0 9 .
(\) B a u d r y et W a h l , op. cit., I. 267.
 100 C. C —CAET. III. — T I T . I . — CAP. II. —EFECTELE NEDEMNITĂŢEI-

astfel pe dânsul, ei a r păstra intact d a r u l s a u legatul lor

Art. 974 C. E a poate fi exercitată, în baza a r t . 9 7 4 , şi de credi­
civ. Contro­
versă.
torii acelor în drept, pentrucă ea n u este exclusiv personală
aceluia cărui aparţine, ci face p a r t e din patrimoniul său
2
(est in bonis) ( ).
Terţii. Mai pot încă opune nedemnitatea: debitorii moştenirei,
precum şi terţii dela cari moştenitorul revendică un imobil
3
al moştenirei ( ).
Art. 975. Dacă acei interesaţi a u r e n u n ţ a t la acţiunea în nedem­
nitate, creditorii lor pot s'o exercite, d u p ă ce vor anula
4
renunţarea lor prin acţiunea p a u l i a n ă (art. 9 7 5 ) ( ).
Indivizibili­ Acţiunea în nedemnitate este, ca orice acţiune, indivi­
tatea acţiunei.
zibilă. E a se exercită deci de fiecare moştenitor (sau în
numele fiecărui moştenitor), p e n t r u partea sa, şi hotârîrea
p r o n u n ţ a t ă faţă de u n moştenitor nu are autoritatea l u c r u ­
5
lui j u d e c a t faţă de ceilalţi (art. 1 2 0 1 ) ( ).
Când se poate Acţiunea în nedemnitate, a v â n d de scop de a lipsi p e
exercita ac­
ţiunea.
nedemn de moştenire şi a o atribui reclamanţilor, n u poate
fi exercitată decât în u r m a morţei lui de cujus, când se
deschide moştenirea (art. 651), căci pană atunci n u există
6
nici moştenire, nici moştenitori ( ).
Contra cui se Declaraţia de nedemnitate se urmăreşte contra nedem­
exercită ac­
ţiunea.
nului cât t i m p el traeste şi, în u r m a morţei sale, contra

J
( ) L a u r e n t , I X , 1 9 ; Mourlon, I I , 5 9 ; Demolombe, X I I I , 281
u r m . ; T h i r y , I I , 3 9 ; Vigié, I I , 7 6 ; T . H u e , V, 4 8 ; A u b r y
et R a u , V I , § 593, p . 2 8 7 , 2 8 8 ; B a u d r y et W a h l , Successions,
I, 264, etc.
2
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I, 264, p . 2 1 5 ; L e Sellyer,
Idem, I, 1 7 7 ; H u r e a u x , Idem, I, 146 şi 1 6 8 ; T h i r y , I I , "39;
Vigié, I I , 7 5 ; T . H u e , V, 4 8 ; L a u r e n t , I X , 19; Mourlon,
I I , 6 0 ; Demolombe, X I I I , 284.— Contra : M a r cade, I I I , 7 8 ;
D u r a n t o n , V I , 120; Massé-Vergé, I I , § 353, p . 240, nota 6 ;
Taulier, Théorie raisonnée du code civil, I I I , p . 136 (ed.
din 1843).
3
( ) Vezi B a u d r y et W a h l , op. cit.. I, 264, p . 2 1 6 .
4
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 6 5 ; L e Sell ver, Idem, I,
178; A u b r y et R a u , V I , § 5 9 3 , p . 288, etc.
5
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 2 6 8 , şi autorităţile citate
acolo.
6
( ) T h i r y , I I , 3 8 , p . 4 5 ; Vigié, II, 7 8 ; L a u r e n t , I X , 2 0 ; D e m o ­
lombe, X I I I , 2 7 8 ; A u b r y et R a u , V I , § 5 9 3 , p. 2 8 7 ; B a u d r y
et W a h l , Successions, I, 2 7 1 , etc.
 EFECTELE NEDEMXITĂŢEI ÎNAINTEA DECLARĂREI EI. 101

moştenitorilor şi legatarilor, cărora el a transmis moştenirea

defunctului împreună cu a sa proprie (').
Această acţiune, în lipsa unui termen mai scurt, se Prescrierea
exercită în termen de 30 de ani (art. 1890) dela data des- a^I'i*89o.
chiderei moştenirei, în cele două prime cazuri de nedemni-
tate, iar în cazul de al treilea, din ziua în care moşteni­
2
torul a cunoscut omorul defunctului ( ).
T r i b u n a l u l competent este numai acel civil, tribunalele Trib. eompe-
e n
represive neavând nicio competenţă în specie; şi domi- '
ciliul, din punctul de vedere al competenţei ratìone persona;,
nu poate fi decât acel al pârîtului sau al deschiderei moş­
tenirei, dacă cererea se prezintă în mod incidental într'o
3
acţiune de împărţeală ( ).

Efectele nedemnităţei înaintea declarărei sale.

Cât t i m p nedemnitatea n'a devenit definitivă p r i n t r ' o f

E ectr etm-
a e t n -
hotărîre care să fi dobândit autoritatea lucrului judecat,
nedemnul este moştenitor, el p u t â n d să înstrăineze bunurile
moştenirei, remănând însă ca nedemnitatea să-şi producă, în
urina declarărei sale, efect retroactiv (*).

(') B a u d r y et W a h l , Successions, 1, 2 6 9 : L e .Sellyer. Idem, I.

193, 196; Planiol, III, 1748, 2°; Tliirv, I I , 40: A u b r y et
R a u . VI, § 593, p. 288, text şi nota 2 8 ; Demolombe, X I I I ,
279. Cpr. L. 22, Cod, De Senatusconsulto Silaniano et Clau­
diana, 2, 3 5 ; L . 9, Dig., De jure fisei, 49, 1 4 . — C o n t r a :
Marcadé, I I I , 7 4 : D u e a u r r o v , Bonnier et Roustain, II, 4 3 1 :
Demante, I I I , 39 bis I şi l ì . Cpr. L a u r e n t , I X , 2 1 .
1
C ) L a u r e n t , I X , 2 0 ; Demolombe, X I I I , 2 8 9 ; Demante, I I I , 37
bis I V ; Duranton, VI, 117; Le Sellver, Successions, I, 159,
p. 2 0 4 ; H u r e a u x , Idem, I, 162, 163", p. 417, 4 1 8 ; B a u d r y
et W a h l , Idem, 2 9 0 ; T. H u e , V, 48, ete.
3
C ) Cpr. Planiol, I I I . 1748, 1°; Thiry, l i , 38, p . 4 5 ; B a u d r y et
W a h l , Successions. I, 262, 2 6 3 ; L e Sellyer, Idem, I, 157,
p. 2 0 3 ; H u r e a u x , Idem, I, 150, p. 4 0 5 , ' 4 0 6 ; T. Huo,, V,
48, etc. — Această acţiune este şi de competinţa judecătoriilor
de ocoale, în marginile coinpetinţei statornicite de art. 34 din
legea dela 30 Decembrie 1907. — In F r a n ţ a , judecătoriile de
ocoale nu au nicio competenţă în această privinţă. Vezi
H u r e a u x , Successions, I, 151, p. 406 (ed. din 1868).
4
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I, 272.
 102 C. C. — CART. III. — T I T . I. — CAP. II.—EFECTELE NEDEMNITĂŢEI.

Efectele nedemnităţei în urma declarărei sale.

Nedemnitatea, odată declarată, exclude pe moştenitor

dela moştenirea la care era chemat, fără ca el să fie oprit
de a luà din moştenirea unei alte persoane bunurile de care
a fost lipsit prin efectele nedemnităţei; căci, în asemenea caz,
1
el le ieà dintr'o moştenire dela care n'a fost exclus ( ).
Moştenirea Moştenitorul nedemn, nefiind exclus decât dela moşte-
repre^entatie. ni rea a b intestat a lui de cujus, are, d u p ă cum am văzut
suprà, p . 9 7 , capacitatea de a primi liberalităţile ema­
2
nate dela acest din u r m ă ( ).
Moştenitorul nedemn poate, de asemenea, să reprezinte
pe defunct în succesiunile deschise în u r m a morţei acestui
din u r m ă , nefiind nevoe ca cineva să fi moştenit pe o per­
3
soană sevârşită din viaţă, spre a o putea reprezenta ( ).

Persoanele chemate a luà moştenirea, care s'ar fi cuvenit

moştenitorului nedemn.

L a R o m a n i , moştenirea de care era lipsit nedemnul, se

4
cuvenea Fiscului ( ).
I n dreptul vechiu francez, nedemnitatea u n u i moşte-

(») Planiol, I I I , 1 7 5 1 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 273, p . 220,

şi autorităţile eitate acolo. Cpr. L . 7, Dig., De his quce ut
indignis auferuntur, 34, 9, unde se zice: „Qui Titii testa-
mentum falsum dixit, nec obtinuit, heredi ejus heres existere
prohibendus non est, quia non principaliter in Titii heredi­
tatem succedit". Cpr. Domat, Lois civiles dans leur ordre na-
turel, V, p . 133, No. 18 (ed. C a r r é din 1823).
2
( ) Planiol, I I I , 1749; B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 273, p . 220,
şi autorităţile citate acolo.
(•') Planiol, I I I , 1750 şi 1 7 7 1 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 273
şi 3 2 5 ; T h i r y , I I , 5 7 ; T. H u e , V | 6 3 ; L a u r e n t , I X , 6 8 ; L e
Sellyer, Successions, I, 2 5 9 ; Marcadé, I I I , 8 9 ; Demolombe,
X I I I , 294 şi 3 9 8 ; Demante, I I I , 51 bis I I ; A u b r y et R a u ,
V I , § 594, p . 292 şi § 597, p . 3 0 0 ; Pacifici-Mazzoni, Isti­
tuzioni di diritto civile italiano, 22, pag. 2 7 ; Ricci, op. cit,
I I I , 3 1 , p . 79, etc. Vezi infra, explic, art. 668, p . 134.
4
( ) Cpr. L . 5 § 6, Dig., De Ms quae ut indignis auferuntur,
34, 9; L . 1, Pr., Dig., De jure fìsci, 49, 14. Vezi şi Pauli
Sent, V, 12, §§ 2 şi 3 .
 EFECTELE NEDEMNITĂŢEI. - ART. 657 103

nitor Iacea ca moştenirea cuvenită lui să treacă la moşte­

nitorul cel mai apropiat d u p ă nedemn :
„Ceux qui étant capables de succèder, s'en rendent indignes,
zice Domat, sont exclus des successions.-... et Ies biens passent à
ceux qui, à leur défaut, y sont appelés" (').

Această soluţie fiind adevărată şi astăzi, partea moş- Dr. actual,

tenitorului nedemn se cuvine comoştenitorilor săi, şi în lipsa
2
acestora, moştenitorilor din g r a d u l subsecuent ( ).
încât priveşte raporturile dintre nedemn şi cei chemaţi Rezoivirea
a lua partea de moştenire cuvenită lui, nedemnul este pre- àrep^uhrT\u
supus ca n'a fost niciodată moştenitor, declaraţia de nedem- demnului,
nitate a t r ă g â n d o rezol vi re retroactivă (ut ex tunc) a drep­
3
tului său ( ); de unde rezultă că, în u r m a rezolv irei retroac­
tive a titlului său, el va restitui partea sa de moştenire
comoştenitorilor săi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor din
gradul următor
Acest principiu rezultă din art. 6 5 7 , care presupune
retroactivitatea şi care vorbeşte n u m a i de fructe, pentru ca
5
să nu rămâe nicio îndoială în privinţa lor ( ).
Art. 657. — Moştenitorul depărtat dela succesiune ca nedemn,
este obligat a întoarce toate fructele şi veniturile a căror folosinţă
a avut-o dela deschiderea succesiunei. (Art. 123, 485. 522, 5 2 3 ,
(i
655, 994, 996, 998. 1086 C. civ. A r t . 729 C. fr.) ( ).

Acest text presupune nu numai retroactivitatea decla-

(') Domat, Lois civiles, V, p. 121, No. 1 (ed. Carré din 1823).
Vezi şi Surville, op. cit., III, 17, p. 10.
('-) B a u d r y et W a h l , Successions. 1, 274; Le Sellyer, Idem. I,
175; Demolombe, X I I I , 3 0 1 ; Planiol, I I I , 1755; Cas. fr.
Sirey, 47. 1. 6 7 3 ; Sirey, 56. 1. 5 (cu nota Iui Devillneuve).
3
( ) Pand. fr., v° cit., 348 u r m . ; B a u d r v et W a h l , op. cit., I, 2 7 5 ;
Arntz, I I , 1289; T h i r v . I I , 4 2 ; Ă u b r y et Rau, VI. § 594,
p. 2 9 0 ; T. H u e , V, 4 9 ; Planiol, I I I , 1755 urm.; Demolombe,
X I I I , 3 0 1 . Cpr. L a u r e n t , I X , 22, 23, etc.
4
( ) Demolombe, X I I I , 3 0 1 ; T. H u e , V, 4 9 ; Le Sellyer, Suc­
cessions, I, 1 7 5 ; B a u d r y et W a h l , Idem, 276; Pand. fr.,
v° cit., 349, şi toţi autorii.
5
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , loco suprà cit.
6
( ) T e x t u l corespunzător francez întrebuinţează cuvântul exclus, Deoseb. de
iar nu depărtat, din care Demante (III, 34 bis) trage con- redacţie de
C - h -
cluzia că nedemnitatea îşi produce efectele sale din ziua h o - '
t â r î r e i care o declară. Vezi şi infra, p . 108, nota 2.
 104 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. —CAPIT. II. — ART. 657.

raţiunei de nedemnitate, d a r lasă încă a înţelege că n e d e m n u l

este p r e s u p u s de rea credinţă, căci posesorul de b u n ă cre­
4
d i n ţ ă dobândeşte proprietatea fructelor (art. 4 5 8 ) ( ). „He­
redes quos necem testatoris inultam, omisisse constiterit,
fructus integros coguntur reddere. Neque enim bonce fidei
possessores ante controversial^, illatam videntur fuisse, qui
2
debitum officium pietatis scientes omiserut* ( ).
Ce trebue Bă I n consecinţă, n e d e m n u l va restitui n u n u m a i fructele
r
e d e m n u f ^ veniturile percepute, ci şi acele pe care el a r fi trebuit
n

3
să le perceapă (fructus percepti et percipiendij ( ).
Aplic. art. P r i n aplicarea a r t . 9 9 4 , el va restitui d o b â n d a sumelor
4
994. Contro- p i i t e de d â n s u l , din ziua de când le-a p r i m i t ( ).
r m

7 v
versa. * *
1
( ) C p r . Chabot, Successions, I, art. 729, No. 1, p . 86 (ed. Belost-
J o l i m o n t din 1839); Laurent, I X , 2 3 ; Planiol, I I I , 1 7 5 6 ;
A u b r y et R a u , V I , § 594, p . 2 9 0 ; Zacharise, Handbuch des
franzòsischen Civilrechts, IV, § 592, p a g . 15, nota 1 (ed.
Anschfitzs), I V , § 6 0 2 , p . 17, nota 5 (ed. Crome din 1895);
Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, V I , 35,
p. 4 7 ; Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, I I I , 28,
p . 69 (ed. din 1907), etc. Vezi şi suprà, p . 79 şi 9 0 .
2
( ) L . 1, ab initio, Cod, De his quibus ut indignis hereditates
auferuntur, etc., 6, 3 5 .
3
( ) A r n t z , I I , 1 2 8 9 ; Marcadé, I I I , 8 1 ; Ricci, op. cit., I I I , 28,
p . 6 9 . — T e x t u l fiind conceput în termeni generali, moşteni­
torul nedemn va restitui chiar fructele percepute în momentul
când cauza nedemnităţei nu-şi aveà încă fiinţă. Planiol, I I I ,
1756; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 7 6 ; L e Sellyer, Idem,
I, 184; Demolombe, X I I I , 5 0 6 : L a u r e n t , I X , 2 3 . — Contrà:
Marcadé, I I I , 82.
4
( ) Planiol, I I I , 1756, 1°; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 7 8 ;
Arntz, I I , 1 2 8 9 ; L a u r e n t , I X , 2 4 ; A u b r y et R a u , V I , § 594,
p . 290, text şi nota 4 ; Marcadé, I I I , 8 1 . — Vezi însă D e m o ­
lombe, X I I I , 3 0 7 ; T . H u e , V, 4 9 ; Vigié, I I , 8 3 ; Demante,
I I I , 38 bis I I ; D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, II, 4 3 2 ; Le
Sellyer, Successions, I, 186; Zaeharisv, Handbuch des fran­
zòsischen Civilrechts, I V , § 592, p . 15, nota 1 (ed. Anschtìtz),
etc., după cari nedemnul n ' a r datori dobânda sumelor primite
de dânsul, în calitate de detentor al moştenirei, decât din
ziua cererei î n j u d e c a t ă făcută contra lui ( a r g u m . din a r t . 1088).
Acest text este însă inaplicabil în specie, fiind vorba de un
posesor de r e a credinţă, care este de drept pus în întârziere
în privinţa sumelor primite de dânsul şi care, deci, trebue
să restitue dobânda lor din momentul primirei acestor sume.
Vezi A u b r y et R a u , loco cit., p a g . 290, nota 4. C p r . T h i r y ,
 EFBCTEIiE NEDEMNITĂŢEI.— ART. 657. 105

Nedemnul va restitui chiar d o b â n d a dobânzilor şi a Dobânda do-

b a n z i l o r
fructelor, sub condiţiile şi în marginile a r ă t a t e de art. 1089, -
1090 C. civila).
El nu se va libera, în privinţa dobânzilor, prin pres- Neaplio. în
cripţia de cinci ani, statornicită de art. 1907, acest text iŢov^conurt-
nefiind aplicabil în specie, ci numai prin prescripţia de versă.
2
treizeci de ani dela deschiderea moştenirei ( ).
Nedemnul este t r a t a t ca posesor de rea credinţă şi în Construcţiile
ceeace priveşte construcţiile ce el a p u t u t să facă pe imo- m 0 ş t . ne-
bilele moştenirei, precum şi în privinţa degradărilor aduse demn, etc.
3
acestor b u n u r i ( ).
Nedemnul este însă în drept a cere restituirea îmbu- Restit. îmbu-
^ . .. , , . . A .. . nătâtirilor
n a t a ţ i n l o r aduse bunurilor moştenirei, tot in termenii unui făcute de
posesor de rea credinţă (*), el fiind în drept a cere dela nedemn,
moştenitori restituirea suinelor plătite de dânsul creditorilor
5
moştenirei ( ).
Dobânda sumelor datorite nedemnului va curge dela ^ g ^ ^ ^ ' ^ 1(
lit
c

cererea în judecată, conform art. 1 0 8 8 , d r e p t u l comun fiind ă. v e r s

6
de astădată, d u p ă unii, aplicabil în specie ( ).
In fine, ultima consecinţă a retroactivităţei nedemni- Renaşterea
tăţei este că toate drepturile personale sau reale, cari existau stin^Tprîn
în folosul nedemnului contra defunctului, sau vice-versa, şi confnziune.
cari se stinseseră prin confuziune, renasc, succesiunea fiind
II, 42, pag. 4 7 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 278, pag. 225
(ed. a 3-a); Zacharhc, op. cit., IV, § 602, pag. 17, nota 5
(ed. Crome). Vezi asupra acestei controverse, P a n d . fr., v° cit.,
357 u r m .
1
i) B a u d r v et W a h l , 023. cit., I, 2 7 9 ; A u b r y et Ran, VI. § 594.
p. 2 9 1 ; P a n d . fr., v° cit, 359, etc.
(-) P a n d . fr., v° cit, 3 6 0 ; Marca dé, I I I , 8 1 ; T. Hue, V, 49;
Demolombe, X I I I , 3 0 9 ; A u b r y et Ran, VI, § 594, p . 2 9 1 ;
Duranton, IV, 363 şi VI, 122; Baudry et W a h l , Successions,
I. 280. — Contrà: Le Sellyer, Successions, I, 190.
s
() B a u d r y et W a h l , op. cit.," I, 2 8 1 ; Demolombe, X I I I . 3 0 4 :
L a u r e n t , I X , 7 5 ; Pand. fr., v° cit, 365. etc.
4
() B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 2 8 1 , in fine.
5
() Planiol, I I I , 1757; T. Hue, V, 4 9 ; B a u d r y et W a h l , op. cit.
I, 2 8 2 ; L e Sellyer, Idem, I, 188; P a n d . fr.. v° cit. 366;
A u b r v et Rau. VI, § 594, p. 291, etc.
(") B a u d r y et W a h l , op. cit.. I, 2 8 3 ; Demolombe, X I I I , 308;
T. H u e , V, 49. — Contra: A u b r y et Ran, VI. § 594, p . 2 9 1 ,
text şi nota 9: Le Sellver, Successions. I, 188, etc.
C. C. — CAET. III. — TIT. I. — C A P . I I . — E F E C T E L E NEDEMNITĂŢEI.

presupusă că n ' a fost niciodată d o b â n d i t ă de către moşte­

nitorul recunoscut nedemn

Efectele nedemnitâţei în privinţa terţiilor.

Moştenitorul nedemn, în timpul cât a posedat moşte­

nirea, a p u t u t să facă acte cu titlu oneros sau cu titlu
g r a t u i t , cu privire la bunurile cari o c o m p u n , de e x e m p l u :
înstrăinări, ipoteci, servituti, donaţiuni, etc. Şi atunci ches­
tiunea este de a se şti dacă, în asemenea cazuri, aceste acte
trebue sau nu să fie respectate, în u r m a pronunţărei nedem-
nităţei, faţă de terţii cari au contractat cu dânsul.
D u p ă părerea generalmente admisă, înstrăinările, ipo­
tecile, servitutile şi alte drepturi reale constituite de moşte­
nitorul nedemn ar fi valide faţă cu toţi cei de al treilea de
bună credinţă, adecă cari nu cunoşteau cauza nedemnitâţei p - r
D u p ă rigoarea principiilor însă, toate actele de dispo­
ziţie şi chiar acele de administraţie, făcute de nedemn îna­
intea excluderei sale sunt nule şi neavenite erga omnes,

(>) P a n d . fr., v° cit, 3 6 9 ; Planiol, I I I , 1756, 3°; Thiry, II, 42,

in fine; Arntz, II, 1290; Vigié, I I , 8 2 ; Marcadé, " I I I , 8 3 ;
D u c a u r r o y , II, 4 3 3 ; T. H u e , V, 4 9 ; D u r a n t o n , VI, 124;
L a u r e n t , I X , 2 6 ; Demolombe, X I I I , 302 bis; D e m a n t e , I I I ,
38 bis I I I : Massé-Vergé, I I , § 356, p . 2 4 7 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 2 8 4 ; Hureaux, Idem, I, 177; Le Sellyer, Idem,
I, 179, 180; A u b r y et Rau, V I , § 594, pag. 2 9 1 , text şi
nota 7. — Soluţia dreptului r o m a n era, cu adevărat, în sens
contrar ( L . L . 8, 17 şi 18 § 1, Dig., De his qucc ut indignis
auferuntur, 34, 9; L. 29 § 2, Dig., De jure fisei, 49, 14),
însă această din u r m ă soluţie n'a fost niciodată p r i m i t ă în
dreptul modern. Cpr. A u b r y et E a u , loco cit., p. 2 9 1 , nota 7;
Demolombe, X I I I , 302 bis; Chabot, Successions, I, art. 730,
No. 3, p. 9 1 , 92. — Soluţia admisă în dreptul r o m a n era ne­
dreaptă, căci moştenitorul nedemn, fiind lipsit de beneficiul
moştenirei, nu era echitabil de a-1 supune sarcinilor ei. ţn-
commoda sequuntur commoda.
2
( ) Cpr. Mourlon, I I , 6 7 ; Arntz, II, 1 2 9 1 ; A u b r y et Bau, V I ,
§ 594, p . 2 9 2 ; Massé-Vergé, II, § 356, pag. 2 4 7 ; Zacharise,
Handbuch des firanzosischen Civilrechts, I V , § 592, pag. 16,
text şi nota 2 (ed. Anschutz); D u r a n t o n , VI, 126; Marcadé,
I I I , 79, 8 0 ; D e m a n t e , I I I , 38 bis I V ; D u c a u r r o y , I I , 4 3 3 ;
Vigié, I I , 8 4 ; L e Sellyer, Successions, I, 170 u r m . ; C. P o i -
 EFECTELE NEDEMNITAŢEI ÎN PRIVINŢA TERŢILOR. 107

fiindcă e m a n ă dela un moştenitor exclus cu efect retroactiv

fut_ex time), încă din momentul deschiderei moştenirei şi,
prin u r m a r e , dela o persoană fără calitate. Această rigoare
se justifică p a n ă la un p u n c t oarecare, căci nedemnul care
ar aveà dreptul de a administra bunurile moştenirei, a r putea
să vatăme interesele moştenitorilor, fără ca ei să aibă vreo
garanţie contra relei sale credinţe
D u p ă art. 8 3 4 din codul civil, înstrăinările şi consti- Neapiic., în
3
tuirile de drepturi reale, p r e c u m : ipoteci, servituti, etc. ^ ^ c . c i v .
emanate dela un d o n a t a r sau legatar sunt valide şi în u r m a
revocărei darului sau testamentului, dacă aceste înstrăinări
sunt anterioare inscrierei cererei de revocare în marginea
registrului de transcrieri, pentrucă atât primitorul darului
cât şi legatarul au fost adevăraţi proprietari pană în mo­
2
mentul revocărei donaţiunei sau testamentului ( ); pe când
moştenitorul exclus ca nedemn n ' a fost niciodată proprietar,
de vreme ce incapacitatea sa fiind anterioară deschiderei
moştenirei, ea 1-a împedicat de a deveni proprietar, şi pu­
nerea sa în posesiune este o adevărată uzurpare. Cât pentru
interesul terţiilor, el este ocrotit cel-puţin în cele două ca­
zuri de nedemnitate prevăzute de art. 6 5 5 , fiindcă în ambele
cazuri, se dă câte o hotărîre de condamnare, care poate să
parvie la cunoştinţa lor.
Ceeace însă este neîndoelnic este că moştenitorul ne- Responsabi-
demn, care a posedat u n t i m p cât de scurt bunurile succe- nedemn.'
sorale, este responsabil de gestiunea şi administraţia sa, ca

tiers, D. P . 56. 2. 195, etc. Cpr. cele spuse de noi în tom. X

al Coment, noastre, p . 587, ad notam.
(') Cpr. Planiol, I I I , 1 7 5 9 ; Sur viile, op. cit., I I I , 17. p. 12: T.
H u e , V, 5 0 ; L a u r e n t , I X , 2 9 ; Demolombe, X I I I , 3 1 0 u r m .
Vezi şi Zacharise, Handbuch des franzòsischen Civilrechts, IV,
§ 602, p . 1 6 (ed. Crome). Demolombe menţine însă actele de
administraţie necesară. Aceasta însemnează, după părerea
noastră, a legifera, iar nu a aplica legea, căci dacă drepturile
nedemnului sunt desfiinţate, toate actele emanate dela dânsul
trebue să cadă, p r i n aplicarea regulei cunoscute: resoluto jure
dantis, solvitur jus accipientis. Cpr. T. H u e , loco suprà cit.
Vezi asupra acestei chestiuni, B a u d r y et W a h l , op. cit., I,
2 8 5 u r m . ; H u r e a u x , Successions, I, 1 8 4 urm., p. 4 4 1 u r m . ;
P a n d . fr., Î'° cit., 3 7 0 urm., etc.
2
( ) Vezi tom. X al Coment, noastre, p . 586, 587, nota 5.
 COD. CÌV. — CARTEA I I I . — T I T . I. — CAPIT. II. — ART. 658.

orice detentor al unui lucru străin. Responsabilitatea sa este

cu atât mai m a r e cu cât el este de rea credinţă. A s u p r a
acestui punct toţi autorii sunt de acord (*).

Efectele nedemnităţei în privinţa copiilor nedemnului.

Art. 658. — Copiii nedemnului venind la succesiune, în vir­

tutea dreptului lor propriu, fără ajutorul reprezentaţiunei, n u sunt
2
depărtaţi ( ) pentru greşeala tatălui lor; acesta însă nu poate, nici
î n t r ' u n caz, reclama uzufructul b u n u r i l o r successiunei, pe care
legea îl acordă taţilor şi mamelor a s u p r a b u n u r i l o r copiilor lor.
(Art. 338 urm., 664 urm., 668, 755 C. civ. A r t . 730 C. fr.).

Dr. Teohiu fr. In dreptul vechiu francez, cel puţin d u p ă unii, între
cari vom cita pe L e b r u n , copiii nedemnului erau excluşi
dela moştenire din cauza culpei părintelui lor. Pothier nu
admitea însă această din u r m ă soluţie Iată, în adevăr, cum se
e x p r i m ă jurisconsultul dela O r l é a n s :
„ L e b r u n pretend q u e l'indignité de l'homicide descend à ses
enfants, et il en r a p p o r t e quelques arrets, ce qui me parati souffrir
quelque difficulty, les enfants ne devant pas ètre punis pour la
3
faute du pére" ( ).

A r t . 6 5 8 din codul civil are de scop de a c u r m à

această discuţie.
Acest text cuprinde trei propoziţii deosebite :
Ipotezele pre- 1° Copiii nedemnului nu sunt excluşi dela moştenire
v ă z u e d e art
g - p r i n greşeala părintelui lor; 2° ei nu pot veni la moştenire
5 8

prin reprezentarea părintelui lor, ci n u m a i în virtutea d r e p ­

tului lor p r o p r i u ; 3° părintele nedemn nu poate, nici î n t r ' u n
caz, să aibă folosinţa legală a b u n u r i l o r moştenirei, pe care
legea o conferă prin art. 3 3 8 u r m . tatălui şi mamei a s u p r a
b u n u r i l o r copiilor lor.
Prima ipo- Să luăm fiecare din aceste trei propoziţii în p a r t e :
teză
- 1° Copiii nedemnului nu pot fi excluşi dela moştenire
4
prin greşeala părintelui, fie acesta tatăl sau m a m a lor ( ).

(') Cpr. L a u r e n t , I X , 2 5 .
2
( ) Textul francez întrebuinţează şi aici, ca şi în art. 657, cu­
vântul exclus, despre care vezi suprà, p. 103, nota 6.
3
( ) Pothier, Successions, V I I I , p. 29 (ed. B u g n e t ) .
4
( ) I n adevăr, deşi legea nu vorbeşte în acest text decât de tată,
totuşi nu m a i r e m a n e îndoială că această dispoziţie se aplică
 EFECTELE NEDEMNITĂŢEI. — ART. 658. 109.

In adevăr, personalitatea culpei fiind un principiu admis în

toate legislaţiile ('), copiii nedemnului a u capacitatea de a
primi, în virtutea dreptnluj lor propriu, fără ajutorul re-
prezentaţiunei, moştenirea dela care părintele lor a fost exclus.
2° A doua propoziţie, care rezultă din a r t . 658, a r a t ă A doua ipo-
c ă : copiii nedemnului nu pot veni la moştenire prin repre- ^ „ î ^ " ; ™ "
zentaţiunea lui. In adevăr, reprezentaţiunea având ca efect art. 658.
de a pune pe reprezentant în locul şi drepturile acelui
reprezentat (art. 664), în specie, reprezentatul n ' a a v u t nici
un drept, de vreme ce el a fost recunoscut nedemn încă
din momentul deschiderei moştenirei. Aceasta lasă însă a
se presupune că moştenitorul nedemn era săvârşit din viaţă
în momentul deschiderei moştenirei.
Ce trebue însă să decidem în caz când moştenitorul Cazul când
0§ 1 011l
nedemn s'ar fi săvârşit din viaţă înaintea lui de cujus, aşa ™ îe°*
e( a
că, în timpul vieţei acestuia, el n ' a r fi p u t u t fi declarat nedemn? murit înaintea
Copiii săi pot ei, în asemenea caz să-1 reprezinte? Sau acţi- controversă
unea în nedemnitate, care n ' a p u t u t li exercitată în timpul
vieţei culpabilului, pentrucă succesiunea lui de cujus nu
era încă deschisă, puteà-va ea să fie exercitată contra copiilor
săi, pentru a-i ìmpedicà de a veni la moştenire prin repre­
zentaţie? Chestiunea este controversată, însă părerea cea mai
juridică şi cea mai riguroasă în acelaş t i m p faţă de modul
cum art. 658 se vede redactat, este că copiii nedemnului
pot, în asemenea caz, fi împedicaţi de a veni la moştenire
prin reprezentarea părintelui lor. In adevăr, textul a r t . 658
este, pe de o parte, expres în această privinţă, el împedicând
pe copiii nedemnului de a veni la moştenire prin reprezen­
taţia autorului lor; greşeala părintelui lor numai atunci nu
le poate fi opusă când ei vin la moştenire în virtutea d r e p -

şi mamei. Demolombe, V I , 517 ; A n b r y et Hau, V I , § 550 bis,

p. 86, nota 14 (ed. a 4-a); Berriat St. P r i x , Notes element,
sur le C. civil, I I , 2 5 9 3 ; Proudhon, Tr. des droits d'usufruii,
d'usage personnel et d'habitation, I, 155, p. 191 (ed. din 1836);
Efrim Mazlâm, Dreptul din 1885, No. 77, etc. Art. 728 din
codul italian şi art. 887 din codul olandez simt exprese în
această privinţă.
(') ^Crimen vel poma paterna nidlam maculam filio infligere
potest. Namque unusquisque ex suo admisso sorti subjicitur,
nec alieni criminis succesor constituitur : idque divi fratres
Hierapolitanis rescripserunt''. ( L . 26, Dig., De picnis, 48. 19).
 110 COD. CIV. —CAETEA III. — TIT. I . — C A P I T . II. — AET. 658.

tului lor propriu. Apoi, pe de altă parte, moştenitorul ne­

demn, dacă a r fi supraveţuit, n ' a r fi a v u t niciun d r e p t la
moştenirea lui de cujus ; cum s'ar p u t u e à deci ca copiii lui
să-1 poată reprezenta atunci când, d u p ă art. 6 6 4 , repre­
zentaţia are tocmai de efect de a conferi reprezentanţilor
drepturile reprezentatului. I a t ă p e n t r u ce credem că nedem­
nitatea poate fi stabilită contra copiilor moştenitorului nedemn,
spre a le ridica benefiiciul reprezentaţiei (*)•
Critica legei. Acest sistem nu este însă la adăpost de critică, căci
echitatea protestează de astă d a t ă în contra subtilitâţei d r e p ­
tului. Legiuitorul nu voeşte, în adevăr, ca greşeala părinţilor
să vatăme drepturile copiilor, şi cu toate acestea el ajunge
la acest rezultat nedrept, de oarece greşeala părinţilor este
tocmai cauza care, în specie, împedică pe copii de a veni
c. Calimach. la moştenire prin reprezentaţie. De acea art. 6 9 6 din codul
Art. 69o. Q ] i
a (541 fj. austriac) dispune, cu drept cuvânt, c ă :
m a c n

„dacă cineva, fâcându-se nevrednic moştenirei, va muri

înaintea aceluia dela carele au remas moştenirea, nu se
depărtează dintr'acea moştenire copiii lui, ci vor luà p a r t e
cât u r m à să ieà acela, de nu s'ar fi făcut nevrednic; iar
de se va scoate din moştenire după moartea, lăsătorului ei,
2
se lipsesc de dânsa şi moştenitorii lui" ( ). V a să zică, d u p ă
acest text, copiii nedemnului săvârşit din viaţă înaintea lui
de cujus, nu erau depărtaţi dela moştenirea acestui din u r m ă ,
3
soluţie admisă şi de art. 5 4 1 din codul austriac ( ).

(') Vezi în acest sens, T h i r y , II, 4 5 ; Planiol, I I I , 1 7 5 3 ; A u b r y

et Rau, V I , § 594, p . 288, 2 8 9 ; p . 293, nota 16 şi § 597, p . 3 0 1 ,
text şi nota 12; T. H u e , V, 51 şi 6 3 ; L a u r e n t , I X , 72;
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 3 3 2 ; L e Sellyer, Idem, I, 192;
C. Bordeaux, D . P . 54. 2. 1 5 7 ; Sirey, 54. 2. 226 (cu n o t a
l u i Devilleneuve).— Contrà: P o t h i e r , Successions, V I I I , p . 40,
text şi nota 1 a lui B u g n e t ; A r n t z , I I , 1292; Mourlon, II,
6 9 ; Marcadé, I I I , 8 5 ; D u r a n t o n , V I , 131, care revine a s u p r a
primei sale o p i n a m i ; Surville, op. cit., I I I , 309, p . 144, 1 4 5 ;
Demolombe, X I I I , 273 şi 2 9 2 ; Demante, I I I , 39 Us I I ;
D u c a u r r o y , I I , 4 3 5 ; Belost-Jolimont a s u p r a l u i Chabot, Suc­
cessions, I, art. 730, p . 92, 9 3 , observ. 2, etc. Cpr. a r t . 728
şi 734 din codul italian; art. 696 C. Calimach (541 C. aus­
triac), etc. Vezi şi P a n d . fr., v° Successions, 3 4 1 u r m .
2
( ) P a r t e a finală a acestui text nu există în textul corespunzător
austriac, ci este adausă de legiuitorul Moldovei.
3
Dr. străin. ( ) Vezi a s u p r a textului austriac, Stubenraiich, Commentar zum
 EFECTELE NEDEMNITĂŢEI. — ART. 658. Ill

3° In fine, a treia propoziţie, care rezultă din a r t J j f j j ì ^ treia i p o -

te c re re
este că de câteori copiii vor veni la moştenire în virtutea f,t f. ,~
• . . 1 1 ' zulta dm art.
dreptului lor p r o p r i u , în locul părintelui lor exclus ca nedemn, 058, cu pri-
acest p ă r i n t e n u are, nici î n t r ' u n caz, d r e p t la _folosinţa ^ „ ^ j
legală a b u n u r i l o r cari c o m p u n averea acestor copii, cu al arerei co-
p n l ( e m
toate că el a r exercita puterea p ă r i n t e a s c ă ; căci aceasta a r ° n f " u m

însemna a se folosi în mod indirect de o moştenire de care

legea îl lipseşte. Părintele fiind, în asemenea caz, nedemn
de a fi proprietar, este nedemn de a fi şi n/n fruct imr
N u trebue însă să împingem rigoarea acestor principii Dreptul pă-
n
prea departe, căci la moartea copiilor săi, părintele nedemn, ^mn h?
la caz de s u p r a v e ţ u i r e , îi va moşteni ca ascendent (art. 670), arerea găsită
luând astfel b u n u r i l e pe cari el era nedemn de a le l u a P ~ a t r i m o

• mul copiilor
în mod direct, pentrucă b u n u r i l e moştenite de acei chemaţi săi.
în locul nedemnului se confundă cu patrimoniul lor p r o p r i u
2
şi intră în aplicarea d r e p t u l u i comun ( ).
P ă r i n t e l e recunoscut nedemn va aveà, de asemenea, Uzufructul
legal al altor
bunuri.
dsterreichischen allgemeinen biiryerlichen Gesetzbuche, I, p. 7 4 8 ;
Kirchstteter, Idem, p . 31 ; Unger, Das osterreichische Erbrecht,
§ 3 3 , p a g . 136 u r m . ; Mattei, I paragrafi del codice civile
austriaco, avvicinati dalle legi romane, francesi e sarde, I U .
p. 45 urni.;
Roguin, Droit compare (Successions), 1, 2 0 3 ,
in fine, p. 165. — Unele legislaţii străine, precum codul ita­
lian (art. 728), admit pe copii nedemnului a invoca beneficiul
reprezentaţiei cel puţin încât priveşte moştenirea a b intestat.
Mai vezi a r t . 929 C. spaniol; a r t . 1979 C. p o r t u g h e z ; a r t . 2344
C. g e r m a n ; a r t . 541 din noul cod elveţian dela 1907. I a t ă
cum se e x p r i m ă acest din u r m ă cod: „Nedemnitatea este per­
sonală. Descendenţii nedemnului moştenesc ca şi cum autorul
lor a r fi predecedat", etc.
(') A r t . 728 Ss 2 din codul italian lipseşte, în asemenea caz. pe „ . , , 0
v
' „ . . , • , r i i i • i Părintele ne-
parmtele nedemn nu numai de uzufructul legal, ei şi de demn, lipsit
zând n u m a i uzufructul legal, aşa că el va capitaliza venituril e m i n i s t r a i i a
administraţia legală a averei de moştenire. L a noi, ca şi în de uzufructul egală.
copiilor, dând l ă m u r i t ă samă atât de capital cât şi de veni­
F r a n ţ a , părintele nedemn conservă administraţia legală, per- legal, are ad-
turile lui. Cpr. Ef. Mazlâm, Dreptul din 1885, N o . 77.
P ă r i n t e l e nedemn, redus la sărăcie, are însă dreptul de a cere ]> ptvii ă - re p

alimente dela copiii săi, p e n t r u c ă copiii nu încetează nici rintelui ne-

odată de a fi supuşi datoriilor pictatei filiale către părinţiii demn la ali-
lor ( L . 50, in fine, Dig., Ad S. C. Trcbellianum, 36, 1). Cpr. mente.
Proudhon, Usufruii, I, 256, p . 193 (ed. din 1836).
(') Yezi suprà, p. 197, text şi nota 2.
 112 C. C — CAET. III. — TIT. I. — C. II. — NEDEM. — D E . INTEENAŢIONAL

folosinţa legală a oricărei alte averi personale a copiilor

săi alta decât acea de moştenire el a v â n d chiar uzufructul
părţei din succesiunea defunctului luată de copiii remasi
2
în viaţă ca moştenitori ai unui al copil al său decedat ( ).
Drepturile In fine, se decide, în genere, că soţul moştenitorului
n e
^InltorSuT d e m n va aveà uzufructul legal, şi d u p ă unii, chiar dacă
nedemn, el a fost complice al faptelor cari a u a t r a s nedemnitatea,
pentrucă el nu este însuşi recunoscut nedemnjf). Chestiunea
este însă controversată. //

Nedemnitatea în dreptul internaţional privat.

Nedemnitatea nefiind, la u r m a urmei, decât o incapacitate

4
sui generis ( ), trebue să fie cârmuită, în dreptul internaţional
privat, de legea care cârmueşte incapacitatea, adecă de legea
5
personală a moştenitorului ( ).
ordine pu- R ă m â n e însă bine înţeles că această regulă a r suferi
b l i c a
" excepţie în privinţa cauzelor de nedemnitate admise de legile
6
străine, cari a r fi contrare dreptului nostru public ( ). Acest
p u n c t este admis de toţi autorii.

Proudhon, T r . des droits dì usufruii, etc., I, 155, p . 191.

2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 282, p . 2 3 1 , şi autorităţile citate
acolo.
8
( ) B a u d r y et W a h l , op. şi loco cit.; L e Sellyer, Successions, I,
2 0 2 ; D e m a n t e , I I I , 39 bis I I I . —Contrà: P r o u d h o n , Des droits
d'usufruii, d'usage personnel et d'kabitation, I, 155, p . 191,
192 (ed. a 2-a din 1836).
(*) De aceea, art. 725 din codul italian şi 756 din codul spa­
niol zic: „Sunt incapabili de a moşteni, ca nedemni..., etc."
Vezi suprà, p. 99, nota 2.
5
( ) Vezi A . Weiss, Tr. th. et pratique de droit international prive,
IV, p . 555 u r m . ; L a u r e n t , Droit civil international, VI, 183;
T . Hue, V , 4 6 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 2 9 4 ; V a -
reilles-Sommières, Synthase du droit international prive, I I ,
8 5 1 ; D e m a n t e , I, 10 bis I V ; Vincent et P é n a u d , Dictionn.
de droit international prive, v° Successions, 3 1 . — Vezi însă
Eolin, Pr. de droit international prive, II, 7 3 8 ; Brocher,
Idem, I, 127, etc.
c
( ) D e m a n t e , Vincent et Pénaud, T . H u e , loco suprà cit.; ZacharioB,
Handbuch des framOsischen civilrechts, I V , § 604 (594),
p. 19, nota * (ed. Crome). Vezi tom. I al, Coment, noastre,
p. 148 u r m . (ed. a 2-a). Cpr. C. Craiova, Dreptul din 1911,
No. 69. Vezi şi infra, p . 318.
 DIFERITELE ORDINE DE SUCCESIUNE. — ART. 652 § 1, 659. 113

CAPITOLUL III

Despre osebitele ordine de succesiune

SECŢIUNEA I.

Dispoziţiuni generale.

Art. 652 § 1. — Legea regulează ordinea succesiunilor între

moştenitorii legitimi ( A r t . 659 C. cir. A r t . 723, ab initio C. fr).
2
Art. 659. — Succesiunile sunt deferite copiilor ( ) şi descen­
denţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în
ordinea şi d u p ă regulele mai jos determinate. ( A r t . 315, 6 5 0 — 6 5 3 ,
669 u r m . , 672 u r m . , 676 C. cir. A r t . 731 C. fr.).

P r i n ordinea moştenirilor fordo succedendi) se înţelege Ce este <jt„

'ierarhia stabilită între diferitele clase sau categorii de mps- n f ; ™ ţ , " d m
r
? t e

tenjfo^ al devolutici succesiunei. -^ ^

T o ţ i moştenite>rii nu sunt chemaţi de "odată, ci pe r â n d , C h e m a r e a '
0 § t t 0 1 r
cei m a i apropiaţi în î n r u d i r e excluzând pe cei mai d e - ™ ^ " ^ r i

3
p a r t a t i ( ). „Der Năchste am Blut, der Erste zum Guff după alţii.

(') Această r u b r i c ă este inexactă pentrucă, pe deoparte, ca­

pitolul de faţă nu se ocupă de toate felurile de moşteniri,
ci n u m a i despre cea r e g u l a t ă sau legitimă, iar pe de altă parte,
secţia a I l - a din acest capitol se ocupă despre reprezentaţiune.
Cpr. Marcadé, I I I , 90.
2
( ) Se înţelege că este vorba aci n u m a i de copiii legitimi şi
adoptaţi (art. 315), căci despre copiii n a t u r a l i se ocupă a r t .
652, § 2, 677 şi 678. Cuvântul copii este inutil, copiii fiind
cuprinşi în expresia generală descendenţi. D a c ă acest cuvânt
a fost adaos în art. 659, d u p ă cererea T r i b u n a t u l u i , aceasta
este n u m a i spre a se cuprinde şi pe copiii adoptaţi. Cpr.
D u e a u r r o y , Bonnier et Eoustain, I I , 450.
3
( ) „Nicio r u d ă nu este chemată la moştenire, cât t i m p există o c. g e r m a n ,
r u d ă din ordinea precedentă, solange ein Verwandter einer A r t . 1930.
vorhergehenden Ordnung vorhanden ist", zice art. 1930 din
codul german. — Legea regulează, în adevăr, succesiunile a b
intestat după voinţa presupusă a defunctului, conform afec-
ţ.iunei sale fireşti. I a t ă cum se exprimă, în această privinţă,
un autor italian, F i l i p p i s (Corso completo di diritto civile
italiano comparato, X I , p a g . 2 1 , N o . 2 0 ) : „La legge, nel
devolvere la successione, tiene conto delle affezioni presunte
dell'uomo, disponendo dell'eredità nello stesso modo nel quale
presumibilmente ne avrebbe disposto il defunto"'. D e aceea
s'a şi zis că succesiunea a b intestat este testamentul tacit sau

43H3
8
 C. C.—CART. III.— TIT. I. —CAP. III. — S-a I. — ART. 651 § 1, 659.

zice o veche m a x i m ă g e r m a n ă (*). Intăi vin moştenitorii legitimi

p â n ă la al 12-lea g r a d (art. 676), copiii n a t u r a l i , fie chiar
adulterini sau incestuosi (art. 677), fiind în privinţa mamei
şi a familiei ei, consideraţi ca legitimi (art. 6 5 2 § 2 , 6 7 7 ,
678). In lipsă de moştenitori legitimi în g r a d u l succesibil,
legea cheamă pe soţul remas în viaţă (art. 679), deşi nicio
2
î n r u d i r e nu există între soţi ( ); iar în lipsa soţului şi a
3
t u t u r o r , vine S t a t u l ( ). Fiscus post omnes.
stabilirea or- P e n t r u a şti d a c ă o r u d ă este chemată la moştenire,
moştenitori, t r e b u e a se vedea în ce categorie sau clasă de moştenitori
ea se găseşte. Cată deci, mai înainte de toate să stabilim
n u m ă r u l claselor, categoriilor sau a ordinelor de moştenitori
şi rudele cari c o m p u n fiecare din aceste categorii.
P e n t r u a se determina rudele cari trebue să moşte­
nească, unele înaintea altora, nu se are deci în vedere n u m a i
g r a d u l de înrudire, ci şi clasa sau categoria din care ele
fac p a r t e , căci r u d a cea mai a p r o p i a t ă nu exclude în tot­
d e a u n a pe cea mai d e p ă r t a t ă (*).

presupus al defunctului. Cpr. Planiol, I I I , 1700. „Considerând,

zice C a r t e a de casaţie, că este cunoscut că în ce priveşte de-
voluţiunea succesiunilor a b intestat, legiuitorul a ţ i n u t samă
de voinţa presupusă a defunctului, luând de bază g r a d u l de
afecţiune ce el puteà să aibă p e n t r u diferitele sale r u d e , e t c " .
Cas. r o m . Bult. 1901, consid. dela p . 27. T o t în acest sens
a zis şi T r e i l h a r d : „ L e gouvernement vous présente p a r notre
organe le projet de loi sur les successions, c'est à dire le
testament presume de toute personne qui décéderait sans avoir
suffisamment exprimé une volonté differente". — Vezi însă
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 3 0 3 ; Surville, Elements d'un
cours de droit civil, H I , No. 8, p. 4 ; Viollet, Histoire du
droit civil francais, p . 817 u r m . (ed. a 2-a), etc.
(') Vezi Zacharise, Handbuch des franzósischen Civilrechts, I V ,
§ 606, p . 22, 2 3 , nota 1 şi § 607, p . 29, nota 1 (ed. Crome);
Ohaisemartin, op. cit., p . 384 u r m . Vezi infra, p. 122, nota 2.
2
() „Maritus et uxor ab intestato invicem sibi in solidum pro
antiquo jure succedunt, quotiens deficit omnis parentum, libe-
rorumve, seu propinquorum legitima vel naturalis successio,
a
fisco excluso . ( L . unică, ab initio, Cod, Unde vir et uxor, 6. 18).
3
() „ Scire debet gravitas tua,~intestatorum res, qui sine legitima
herede decesserint, fisci nostri rationibus vindicandas". ( L . 1,
ab initio, Cod, De bonis vacantibus, etc., 10, 10).
4
() „Repetilis itaque omnibus qua; jam tradidimus, apparet non
semper eos qui parem gradum cognationis obtinent, pariter
 DIFERITELE ORDINE DE S C C C E S I U N E . — A R T . 651 § 1, 6 5 9 . 115

Astfel, nepotul de fiu exclude pe tatăl lui de cujus,

deşi nepotul este în spiţa a doua, iar tatăl în spiţa întăi
(art. 662), pentrucă nepotul face parte din prima clasă de
1
moştenitori, iar tatăl din clasa a doua ( ).
Art. 659 împarte moştenitorii legitimi în trei clase sau împărţirea

-io î i .. 'mi i .. of) • î i !•• m o ş t e n i t o r i l o r

categorii: 1 descendenţii; 2 ascendenţii; 6 şi colateralii. t i . i n p a r u c ase

Această clasificare, împrumutată dela Novella 118 din fresala d e

anul 543 ('"), este însă vicioasă, căci ea ar lăsa a se pre- p u i t o r u l u i ,
supune că ascendenţii şi colateralii succed în totdeauna
deosebit unii de alţii, ceeace nu este, deşi ei formează
câte o categorie a parte. Prin urmare, trebue, să recunoaş­
3
tem patru clase sau categorii deosebite de moştenitori ( ) :
uocari; eoque amplius ne eum quidem qui proximior sit cognatus,
semper potiorem esse". ( I n s t i t , 3, 6, De gradibus cognationis,
§ 1 1 , ab initio).
(') C p r . L a u r e n t , I X , 4 0 ; Demolombe, X I I I , 3 0 0 ; Marcadé, I I I ,
9 1 , etc. Vezi şi infra, p . 152, nota 1.
2
( ) , , 0 / f t M s generis ab intestato successio tribus cognoscitur gra- N o v . 118 şi
dibus, hoc est: ascendentium et descendentium, .et ex latere - °_stru d r n

a n e r i r -
(quae in agnatos cognatosque dividitur). ( N o . 118, Prcef.). Vezi
şi a r t . 16, p a r t e a IV, capit. 3 din codul Caragea, care a r e
următoarea c u p r i n d e r e : „Rudele cele din jos se protimisesc
de cele din sus la moştenire, şi cele din sus de cele de ală­
t u r e a " . Codul Calimach î m p a r t e rudele în patru clase: 1° clasa
pogorîtorilor; 2° a surorilor,, a fraţilor drepţi şi fiilor şi a
fiicelor; 3° a fraţilor celor de pe tată sau de pe m a m ă n u m a i
şi a fiilor şi a fiicelor l o r : 4° şi in fine. clasa celor m a i
de a p r o a p e rudenii d u p ă spiţă din celelalte rudenii lăturaşe
(art. 915 C. Calimach). Art. 731 din codul austriac î m p a r t e
rudele în şase clase sau categorii. Vezi şi art. 1924 urm. d i n
codul german.
s
( l Şi la Romani, moştenitorii ab intestat e r a u î m p ă r ţ i ţ i în patru D r . r o m a n ,
clase. Cpr. Girard, Manuel element, de droit romain, p. 847
(ed. a 4-a, 1906); F i l d e r m a n n . Les successions en droit compare,
p. 376 u r m . (teză p. doctorat. P a r i s , 1909). Unii a u t o r i (vezi
Mackeldey, Manuel de droit romain, § 6 4 5 , p. 2 9 9 , nota 4 ;
Mattei, / paragrafi del codice civile austriaco, avvicinati
dalle leggi romane, francesi e sarde, I I I , p . 463, nota 1, etc.)
reproduc următoarele versuri, cari cuprind aceste patru clase
de moştenitori a b intestat.

D e s c e n d e n s omnis s u c e e d i t in o r d i n e p r i m o ,
A s c e n d e n s p r o p r i o r , g e r m a n u s , Alius e j u s .
T u n e l a t e r e ex u n o j u n e t u s q u o q u e filius ejus,
Denique proximior reliquorum quisque superstes.
 116 C. C —CAET. III. — T I T . I. — CAPIT. III. — S-a 1. — AET. 660, 661.

1° copiii şi ceilalţi descendenţi ai defunctului (art. 6 6 9 ) ; 2*

ascendenţii privilegiaţi (tatăl şi m a m ă ) , şi colateralii privile­
giaţi (fraţii şi surorile) (art. 6 7 1 - 6 7 3 ) ; 3° ascendenţii o r d i n a r i ,
adecă alţii decât t a t ă l şi m a m ă (art. 6 7 0 ) ; 4° colateralii
o r d i n a r i , adecă alţii decât fraţii si surorile şi descendenţii
lor (art. 6 7 5 ) (').
Excluderea In fiecare din aceste clase, ordinea d u p ă care moşteni-
ruîufceiui *oi*ii cari o c o m p u n s u n t chemaţi la moştenire, se determină
mai ^depărtat d u p ă p r o x i m i t a t e a g r a d u l u i de î n r u d i r e . Cu alte cuvinte,
mai apropiat moştenitorul cel mai a p r o p i a t în g r a d exclude pe cel m a i
d e p ă r t a t , iar moştenitorii cari s u n t în acelaş g r a d moştenesc
2
pe capete ( ). Proximior excludit remotiorem; ceque proximi
3
succedunt in capita (art. 6 6 9 , 6 7 0 şi 6 7 5 ) ( ).

Modul de stabilire al proximităţei înrudirei.

Art. 660. — P r o x i m i t a t e a rudeniei se stabileşte prin n u m ă r u l

generaţiunilor ; fiecare generaţiune n u m ă r ă un grad. ( A r t . 6 6 1 u r m .
C. civ. A r t . '735 C. fr.).

Art 661. — Şirul gradelor formează linia; se numeşte linie

d r e a p t ă şirul gradelor între persoanele ce se cobor u n a d i n t r ' a l t a ;
linie colaterală, şirul gradelor între persoanele ce n u se cobor
unele din altele, d a r cari se cobor d i n t r ' u n autor comun. L i n i a
d r e a p t ă se î m p a r t e : în linie dreaptă descendentă şi în linie d r e a p t ă
ascendentă.

J
( ) Vezi infra, p . 138, 139. Cpr. T r i b . Mehedinţi şi Ilfov, p r e c u m
şi C. Craiova, Dreptul din 1886, N o . 4 2 ; din 1887, N o . 6 5
şi din 1888, N o . 16. C p r . A u b r y et E a u , V I , § 596, p . 2 9 5 ,
2 9 6 ; T h i r y , I I , 50, p . 5 1 ; Demolombe; X I I I , 3 6 1 ; B a u d r y
et W a h l , Successions, I, 3 0 4 ; T. H u e , V , 5 6 ; Surville, op. cit.,
I I I , 286, p . 134; N a c u , I I , No. 5 3 , p . 46. — Vezi însă Mourlon,
(II, 77) şi L a u r e n t ( I X , 39), cari î m p a r t moştenitorii legi­
timi în cinci clase sau categorii.
2
( ) „Câte guri, atâtea p ă r ţ i , zice u n vechiu proverb g e r m a n —
Soviet Mund, soviet Pfund". Vezi Zacharice, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 607 (597), p . 29, nota 2 ; Chaisemartin,
Proverbes et maximes du droit germanique, p . 410 u r m . ; H i l -
lebrand, Deutsche Pechtsspruchwòrter (proverbe juridice ger­
mane), p . 145, 150. Vezi şi infra, p . 136, nota 1.
8
( ) C p r . A u b r y et K a u , loco cit., p . 296 (ed. a 4-a). Vezi şi infra,
p. 146.
 STABILIREA ÎNRUDIREI. — ART. 6 6 0 - 6 6 3 . 117

întâia este acea ce leagă pe capul n e a m u l u i cu acei ce se

cobor dela el; a doua este acea ce leagă o persoană cu acea din
care ea se coboară. (Art. 660, 662, 663 0 . civ. A r t . 736 0. fr.).
Art. 662. — In linie dreaptă se n u m ă r ă atâtea g r a d u r i câte
sunt şi generaţiuni între persoane: astfel, fiul este către tatăl său
în cel dintăiu g r a d ; nepotul de fiu în cel de al doilea; şi vice-versa,
tatăl şi b u n u l către fiii lor şi nepoţii lor de fiu. (Art. 660 C. civ.
A r t . 737 C. fr.).

Art. 663. — In linia colaterală, gradele se numera după ge­

neraţiuni, începând dela una din rude pană la autorul comun, şi
dela acesta pană la cealaltă rudă.
Fraţii sunt dar în g r a d u l al doilea; unchiul şi nepoata în a l
treilea; verii p r i m a r i , în al patrulea, etc. (Art. 144, 660 urm. C.
civ. Art. 738 C. fr.) (').
Sub numele familiei, zice art. 48 din codul Calimach Familia.
(40 C. austriac), se cuprind părinţii şi toţi pogorîtorii lor, Q^-^jf'
iar legătura între aceste persoane se numeşte rudenie.
î n r u d i r e a sau rudenia este deci legătura de sânge care înrudirea,
uneşte persoanele ce se cobor unele din altele (Jinie dreaptă
sau directă), sau d i n t r ' u n a u t o r comun (linie colaterală sau
lăturalnică), p ă n â la g r a d u l al doisprezecelea (art. 676).
„înrudirea este legătura care uneşte persoanele descendente
2
din acelaş autor p a n ă Ia g r a d u l al zecelea" ( ), zice a r t .
4 8 din codul italian.
înrudirea de sânge este legiuită, când se naşte din că- Diferitele
sătorie; nelegiuită, firească sau naturală, când se naşte din- ° u d i r i . " s p e m

tr'o împreunare fără căsătorie, din curvie, zice codul Caragea

(art. 2 1 , partea I V , capit. 3). Ea este civilă, când se naşte
din adopţiune.
Despre cuscrie sau alianţă şi înrudirea duhovnicească, Cuscria şi
care rezultă din botez (art. 145), nu mai vorbim, pentrucă ^orniceasca*"
ele creează numai o împedicare la căsătorie, şi n u se ţin
în samă când este vorba de moştenire.
Linia este un şir de persoane între care există î n r u - Linia.

(*) Aceste texte a u mai fost odată reproduse şi explicate în t o m .

I al Coment, noastre, p. 581 urm. (ed. a 2-a). Planiol (I,
p. 230, ed. a 5-a) observă, cu drept cuvânt, că aceste texte nu
sunt la locul lor în titlul moştenirilor.
2
( ) Vezi şi art. 742 § 2 din codul italian. D u p ă art. 15 din co- C. Caragea.
dui Caragea (partea I V , capit. 3), rudele moşteneau n u m a i
pană la a opta spiţă a rudeniei.
 118 c. C —CART. III. — T I T . I. —CAPIT. III. —S-a I.—ART. 661 URM.

dire. Linia este dreaptă sau directă şi lăturalnică sau co­

laterală.
Linia dreapta. L i n i a dreaptă se compune d i n t r ' u n şir de persoane, cari
se cobor una din a l t a ; iar cea lăturalnică sau colaterală
se compune d i n t r ' u n şir de persoane născute d i n t r ' u n a u t o r
comun (art. 6 6 1 C. civil şi 51 C. Calimach).
Linia asoen- L i n i a dreaptă este ascendentă (suitoare), când avem în
d
«indent»r" privire pe p ă r i n ţ i ; ea este descendentă (eoborîtoare), când
avem în privire pe cei născuţi (art. 6 6 1 C. civ. şi 52 C .
Calimach).
Spiţa. Spiţa (art. 144) sau g r a d u l (art. 660) este distanţa ce
există între două persoane înrudite între ele (*).
„Aflarea spiţelor este lesne în 1 inu" dreaptă, zice art. 57
din codul Calimach, pentrucă câte naşteri există, atâtea
spiţe se n u m ă r ă " . Quot sunt generationes, quot sunt gradus.
Astfel, fiul către t a t ă este spiţa întâi ; nepotul către b u n ,
spiţa a d o u a ; strănepotul către s t r ă b u n , spiţa a treia, şi aşa
mai departe (art. 6 6 2 C. civil actual).
„ I a r în linie lăturalnică (colaterală), aflarea spiţelor nu
este a t â t de lesnicioasă, zice tot codul Calimach (art. 58),
pentrucă aci se n u m ă r ă spiţele suintlu-ne dela u n a din rude
către autorul comun şi coborându-ne p a n ă la cealaltă r u d ă .
2
Astfel, fratele şi sora sunt spiţa a d o u a ( ) ; nepotul şi
nepoata, unchiul şi mătuşa, spiţa a treia; nepotul cel m a r e
şi nepoata cea mare, unchiul cel mare şi mătuşa cea m a r e ,
vărul p r i m a r şi vara p r i m a r ă , spiţa a patra, şi aşa mai
departe, etc." (art. 58 din codul Calimach şi art. 6 6 3 din
codul civil actual).

(') L e g i u i t o r u l întrebuinţează cuvintele spiţă sau grad, p e n t r u c ă

rudele sunt presupuse aşezate pe spiţele sau treptele unei scări
( L . 10 § 10, Dig., De gradibus et affinibus, 38, 10). Cpr. L e
Sellyer, Successions, I, 230, p . 2 5 5 . Vezi infra, p . 135, nota 2,
in fine. S p i ţ a neamulni se c o m p a r ă şi cu un a r b o r e al cărui
t r u n c h i u sau t u l p i n ă este autorul comun, iar copiii sunt
crengile sau r a m u r i l e , cari produc şi alte r a m u r i . Cpr.
art. 667 C. civ.
2
( ) Cpr. Cas. r o m . Bult. 1890, p . 6 4 3 . — I n linie colaterală nu
poate deci să existe înrudire în g r a d u l întăiu. „Ex transverso
sive a latere nullus est primus gradus, et ideo incipit a se­
cundo". (L. 1 § 1, aft initio, Dig., De gradibus et affinibus
et nominibus eorum, 38, 10).
 DOVEDIREA ÎXRUDIREI Î S MATERIE DE MOŞTENIRI. 119

Dovedirea înrudirei în materie de moşteniri.

Ştim că, în regulă generală, înrudirea se dovedeşte prin cmuu.

extracte de pe actele_ starei .civile.
Aceste reguîe, statornicite de lege pentru stabilirea Neapiic. re-
filiaţiunei legitime, nu sunt însă aplicabile în specie, de câte- S
fiHati ne * U

ori se tinde a se dovedi înrudirea în gradul succesibil, pe c â n d este

, • Î I 1~ » v o r b a de a
temeiul căruia se reclama o avere succesorala, in asemenea s e sta t,n\ i n .
caz fiind în discuţie numai interese băneşti care nu intere- r u d i r e a în
V • A I I !• Î /• I • gradul succe-
seaza ordinea sociala, ca in cazul reclamaţiunei de nliaţiune 3ibi |
legitimă. Prin urmare, în materie de succesiune, proba gra­
dului de înrudire cu de cujus poate ti făcută nu numai
prin actele starei civile, ci şi prin alte mijloace legale de
probă, precum : corespondenţa părţilor, titluri de familie,
1
martori şi chiar prezumpţii, etc. ( ).
(>) Vezi Cas. rom. Bult. 1886, p. 6 6 2 ; Bult. 1892, p. 2 7 3 ; Bult.
1901, p. 794: Bult. 1903, p. 4 9 ; Bult. 1905, p. 1387; Bult.
1907, p. 6: Cr. judiciar din 1907, No. 14; Dreptul din 1907,
No. 3 3 ; Bult. 1909, p . 113, 114 şi Dreptul din 1909, No. 3 1 ;
Judec. ocol. Pechea, Cr. judiciar din 1910, No. 23 (cu observ,
noastră): C. Bucureşti, Dreptul din 1890, No. 27 şi din 1896,
No. 6, p. 4 2 : C. Alien, Sirev, 94. 2. 8 2 : Cas. fr. D . P. 94. 1.
401. Vezi şi 1). P. 1904. 1. 246, 247. Vezi în acelaş sens,
Laurent, I X , 36, 3 7 ; Demolombe, X I I I , 340, 3 4 1 ; Le Sellyer,
Successions. I, 2 3 3 ; Dalloz, Nouveau V. civil annoti', II,
art. 735, Xo. 2 u r m . Cpr. Bar.drv ct W a h l , Successions, I,
896 urm.; T. Hue, V, 5 3 , p. 80. Vezi şi suprà. p. 66, 67.
S'a decis că, în materie de moşteniri, calitatea şi gradul Legea p e r s o -
de inrudire trebue.se dovedite conform legei personale a păr- naia a păr­
l o r
ţilor, de oarece este vorba, în specie, de o lege de statut " -
personal, care urmăreşte pe străini oriunde s'ar aflà. C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1910, No. 3.
Această decizie m a i pune în principiu că, conform dispo- Dreptul mu-
!! 1 ,an
ziţiilor codului otoman, sentinţile tribunalelor religioase (Seri) "" *
pot face dovada gradului de înrudire, când este vorba de cu­
legerea unei moşteniri, şi că aceste sentinţe fiind adevărate
acte de stare civilă, îşi produc efectul lor erga o nines. Drep­
tul, loco cit.
S'a decis, în privinţa hotâririlor străine, cari constată ca- l l o t a r î r i i e
litatea de moştenitor legitim, că aceste h o t ă r î r i îşi produc s t r a m e nu au
efectul lor în România, fără să aibă nevoe de a fi înves- ^ y ; e g n
e g t t u

tite eu formula executorie de către tribunalele noastre, în- f o r m u l a e x e -

trucât nu este vorba. în specie de a se procede la vreun act tutorie,
de executare. T r i b . Covurlui, Cr. judiciar din 1903. Xo. 85,
 C. C—CART. III.—TIT. I.—C. III.—S-a I.—MODURILE DE A MOŞTENI.

Chestie de Aprecierea actelor cari tind la stabilirea g r a d u l u i de

fapt. înrudire, în materie de moştenire, este de suverana a t r i b u ţ i e
1
a instanţelor de fond şi scapă de sub orice control superior ( ).
Cazurile când Dar, dacă g r a d u l de înrudire poate, în materie de mos­
se aplică re- tenire, sa fie stabilit, d u p ă cum a m văzut, prin martori şi
gulele privi- .. . , 1 1 . T I .
toare la ches- p r e z u m p ţ n , independent de orice început de probă scrisă, se
tiiie de stat. decide, cu drept cuvânt, că regulele privitoare la chestiunile
de stat sunt aplicabile şi în materie de moşteniri, atunci
când sub a p a r e n ţ a unei petiţii de ereditate se ascunde o
a d e v ă r a t ă reclamaţie de stat; când, de exemplu, reclamantul
s'ar pretinde copilul legitim al lui de cujus, pe când u n
2
alt moştenitor i-ar contesta această calitate ( ).
Chestie de I n orice caz, o contestaţie de stat nu se poate j u d e c a
3
stat. c u i
o c a z i cereri de trimitere în. posesiune ( ).
a u n e

Diferitele moduri de a moşteni.

Trei moduri O persoană poate să moştenească pe alta în trei mo-

deosebite de d i deosebite, pe care nu trebue să le confundăm, căci fie-
u r

mostemre. i i • i /> • > • < • •

care mod de moştenire produce efecte diferite.

p. 727 (cu observ, noastră). Este, în adevăr, generalmente a d ­
mis, deşi chestiunea este controversată, că hotărîrile străine
pot fi invocate înaintea tribunalelor noastre ca producând lu­
cru j u d e c a t pentru constatarea u n u i fapt sau u n u i drept, for­
malităţile statornicite de art. 374 P r . civ. nefiind aplicabile
decât atunci când este vorba de aducerea lor la îndeplinire.
Vezi autorităţile citate în observaţia noastră, care însoţeşte
sentinţa de mai sus a t r i b u n . Covurlui, p r e c u m şi în tom. V I I
al Coment, noastre, p . 460, nota 1. Vezi şi tom I I al Co­
ment, noastre, p. 365 (ed. a 2-a).
n Qe s a m a
Aplic, legei J- fi ? i decis că regulele cari urmează a se aplica
în vigoare în la admiterea probei testimoniale p e n t r u dovedirea înrudirei
momentul într'o acţiune de petiţie de ereditate, precum şi la ascultarea
caii ş a in- • i ţ
c r e c trebue să facă a r ă t ă r i l e acelor martori, sunt
m a e e

cuvântat * ». . i A i • i A
proba. acele cari e r a u in vigoare in momentul cand j u d e c a t a a în­
cuviinţat această probă, iar nu dispoziţiile legiuirilor în vi­
goare în momentul când a u trăit diferitele persoane ale căror
g r a d de î n r u d i r e trebue stabilit. Cas. rom. Dreptul din 1910,
No. 46, p . 366 şi Bult. Cas. 1910, p . 375.
(') Dalloz, Nouveau C. civil annoti, I I , art. 735, No. 17.
2
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1875, No. 4 1 . Cpr. Demolombe,
X I I I , 440.
8
( ) C. Bucureşti, Dreptul, loco suprà cit.
 DIFERITELE MODURI DE A MOŞTENI. 121

1° O persoană poate veni la succesiunea sau moştenirea V e n i r e a i a

n ire
altei persoane în virtutea dreptului ei propriu (jure proprio, ™° ^ t "ia un

de son chef). Aceasta se întâmplă atunci când moştenitorul d r e p t p r o p r i u ,

este ruda cea mai apropiată a defunctului şi se găseşte în
ordinea acelor chemaţi la moştenire.
2° O persoană poate veni la moştenirea alteia fgrfn. re- M o ş t e n i r e a
prezentaţie, adecă luând locul unei sau mai multor p e r s o a n e ^ t a t i e ^ u t ' i -
sâvârşite din viaţă înaintea deschiderei moştenirei. P r e s u p u - u t a t e a r e p r e -
zenta iei
nând, în adevăr, ca am lăsat în urma mea un liu şi doi copii $ -
ai unui alt fiu al meu, săvârşit din viaţă înaintea mea, moş­
tenirea mea se va împărţi în două părţi egale: o parte o
va luà copilul meu remas în viaţă, iar cealaltă parte o vor
lua cei doi nepoţi (copiii celuilalt fiu al meu, decedat îna­
intea mea). Aceşti doi nepoţi ai mei vor veni la moştenirea
mea, reprezentând pe părintele lor mort, şi luând partea ce
s'ar fi cuvenit acestui din urmă, dacă el ar fi fost înviată
în momentul morţei mele. Fără ajutorul reprezentaţiei, aceşti
doi nepoţi ai mei n'ar fi venit la moştenirea mea, ci ar fi
fost excluşi de către fiul meu rămas în viaţă, ceeace ar fi
fost nedrept; căci, după cum se exprimă o veche maximă
germană, nimic nu este mai scump decât copilul copiilor
Apoi, dacă tatăl nepoţilor mei (fiul meu săvârşit din viaţă)
ar fi trăit în momentul morţei mele, el ar fi luat partea sa
din moştenirea mea, şi copiii săi (nepoţii mei) ar fi găsit
această avere în patrimoniul tatălui lor. De aceea Loysel
ziceà : „Ou representation a lieu infiniment, ce qui échet au
u 2
pére, échet au fls ( ).
Codul Caragea (partea IV, capit. 3, art. 17, lit. f) ex- c. Caragea.
primă aceeaşi idee zicând: „Când, afară din copiii săi cei vii,
mortul are şi nepoţi de fiu, se chiama şi aceştia la moşte­
nire şi moştenesc dimpreună cu unchii lor partea ce se cădea

(\) ,,Es ist nichts lieber al* Kindes Kind". Vezi Chaisemartin
Proverbes et maximes du droit germanique, p . 407 u r m .
2
( ) Loysel, Institutes coutumières, I, p . 324, No. 322 (eel. D u p i n
et L a b o u l a y e din 1846). Ulpian ziceà, de asemenea: „JEquum
est enim nepotes in patris sui locum succedere, et earn par-
tem habere quam pater eorum, si viver et, habiturus esset". ( Ul-
piani Regula:, tit. 26, De ìegitimis heredibus, § 2, in fine).
Cpr. F e r r i n i , Manuale di Pandette, 626, p . 769 (ed. a 3-a,
1908).
 122 C. C—CART. I I I — T I T . I.—C. I I I — S-a I.—MODURILE DE A MOŞTENI.

să moştenească tatăl lor, de trăia". Iată care este deci, în

specie, utilitatea reprezentaţiei. E a face ca acei cari altfel
n ' a r fi moştenit, să vie la moştenire, restabilind rezultatul
ce a r fi produs cursul firesc al lucrurilor 0).
Dr. muzui- Cu toate acestea reprezentaţia nu este admisă în dreptul
2
man. muzulman ( ).
Moştenirea 3° j fj
n persoană poate să moştenească pe alta
n e i ( )

3
P r m
tere" Smi
pi'in transmisiune (art. 692), jure alieno ( ). Aceasta se v a
î n t â m p l a atunci când cineva va luà o moştenire cuvenită
altuia, care a murit în u r m a deschiderei acestei moşteniri,
fără a o ti primit sau lepădat. De e x e m p l u : A m o a r e ; B
moşteneşte pe A , şi moare şi el puţin t i m p d u p ă A , lăsând,
la rândul lui, ca moştenitor pe C. Acest din u r m ă moşte­
nitor (C) găseşte mostinireà lui A în patrimoniul lui B .
Acesta nu este însă un mod a parte şi deosebit de ^a
moşteni, d u p ă cum vom vedeà infra, sub a r t . 6 9 2 , p e n t r u c ă
moştenitorii transmitentului nu sunt moştenitorii aceluia a
cărui succesiune se cuvine transmitentului, ci aceluia care
s'a săvârşit din viaţă fără a-şi exercita dreptul său de op-
J
- ţiune ( ). Vezi infra, p. 259, 260.

( ' ) Cpr. Thiry, I I , 54; L a u r e n t , I X , 58; Mourlon, I I , 97; D u -

cauroy, Bonnier et Roustain, I I , 462, p . 316, etc.
2
( ) Vezi Young, Corps de droit ottoman, I, p . 306 (Oxford,
1905); B a u d r y et W a h l , Successions, I, 337, etc.
n
Dr. german. I dreptul vechiu germanic, descendenţii constituiau p r i m a
clasă de moştenitori, şi excludeau pe nepoţi. Se aplica deci
în toată rigoarea lui a d a g i u l : Je năher am Blut, um so nă-
her am Gut. Acest adagiu are şi o altă v a r i a n t ă : „Der Năchste
am Blut, der Năchste zum Gut". Vezi Chaisemartm, Provèrbes
et maximes du droit germanique, p . 384 u r m . Vezi şi suprà,
p. 114, text şi nota 1. Reprezentaţia, care nu a p a r e mai
târziu decât la F r a n c i şi în L o m b a r d i a , a pătruns foarte încet
dincolo de Rhin. Vezi E r . Lehr, Tr. element, de droit germa­
nique, I I , 1387, p . 410 (ed. din 1892). Reprezentaţia este însă
admisă în noul cod german. „In locul descendentului, care nu
mai este în viaţă în momentul devoluţiei moştenirei, zice
a r t . 1024 din acest cod, vin descendenţii cari sunt r u d e cu
defunctul prin intermediarul s ă u " . I n asemenea caz, moşte­
nirea are loc pe t u l p i n ă (Erbfolge nach Stămmen).
3
( ) Opr. art. 693 şi 1054 C. Calimach. Vezi şi art. 537, 809
din codul austriac, a r t . 1952 C. german, etc. Despre aceste
texte vom vorbi infra, sub art. 692, 693.
4
( ) Cpr. A r n t z , I I , 1383, 3°; Marcadé, I I I , 211; L a u r e n t , I X . 70;
 DESPRE REPREZENTAŢIE. — ART. 664. 123

S'a decis că, şi sub codul Calimach, acel în favoarea Moşt. prin
căruia era deschisă o moştenire, o transmitea moştenitorilor ^ ™eau. s c

săi, chiar dacă el înceta din viaţă fără a şti despre aceasta, mach,
fără ca legea să supue acest drept de moştenire la altă
restricţie decât acea a prescripţiei (').
Aceste principii generale, odată expuse, trecem acum
la reprezentaţie.

SEC'JTUNK A II

Despre reprezentaţiune

Definiţie şi n o ţ i u n i istorice.

Art. 664. — Rcprezentaţinnea este o ficţiune a legei, care are

2
de efect de a pune pe reprezentanţi în locul, în gradul ( ) şi în
3
drepturile reprezentatului ( ). (Art. 658. 665 urm., 75'» C. civ.
A r t , 739 C. fr.).

Demolombe, X I I I , 384; Iìaudrv et W a h l . Succession*. II,

1083: Le Sellyer, Idem, 1, 234, p. 262, etc. — Yezi însă
Duranton, Y I , 406.
(!) C. Iaşi, Dreptul din 1895, No, 60, p. 498.
3
( ) Unul din aceste cuvinte, şi poate chiar amândouă, sunt inu­
tile faţă cu cuvântul drepturile, cart" se găseşte mai la vale,
căci gradul nu este decât locul ocupat de reprezentant. Cpr.
Planiol, I I I , 1 7 6 1 ; L a u r e n t , I X , 54 şi 7 3 ; Demolombe, X I I I ,
4 3 0 ; Mourlon, II, 8 7 ; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto
civile italiano, I I I , p. 19 şi 20, nota 1; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 3 2 1 , etc. — „Placuit nepotes neptesque, item
pronepotes et proneptes in parentis sui lOClim succedere". (In-
stit., De hereditatibus guai ab intestato dejeruntur, I I I , I, § 6,
in medio). Yezi şi Nov. 118, capit. 1 şi 3.
3
( ) I a r nu reprezentantidui, după cum din eroare se exprimă Inexactitate
textul oficial. Textul ar fi fost mai corect dacă s a r fi e x p r i m a t de text.
astfel: . . . „de a p u n e pe reprezentanţi în drepturile pe cari
le-ar fi avut reprezentatul, dacă ar fi trăit" ; căci el fiind
săvârşit din viaţă înaintea deschiderei moştenirii (art. 068),
n'a p u t u t să aibă niciun drept. Reprezentantul nu-şi ţine deci
drepturile sale dela reprezentat (vezi infra, pag. 134), fiindcă
acesta este mort, ci îşi exercită un drept al său propriu,
având însă aceeaş întindere pe care a r fi avut-o şi drepturile
reprezentatului, dacă el ar fi putut să le valorifice. Cpr. Sur­
ville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 307, p. 143.
 124 COD. CIV.— CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. I I I . — S-a II.—AET. 664.

Ficţiune Reprezentaţia este o ficţiune sau o închipuire a legei

a l e D e f i
^'" ( u n i i autori z i c : u n beneficiu al legei) (*), în virtutea căreia
i e

u n descendent din o persoană săvârşită din viaţă ocupă

î n t r ' o moştenire locul pe care Tar fi o c u p a t acea persoană,
dacă s'ar fi găsit în v i a ţ ă în m o m e n t u l deschiderei moşte-
2
nirei ( ).
O r u d ă a defunctului poate deci veni la moştenirea
acestui din u r m ă n u n u m a i în v i r t u t e a d r e p t u l u i s ă u p r o ­
p r i u , d a r şi p r i n reprezentarea u n u i alt moştenitor defunct,
strictă, inter- Reprezentaţia fiind însă o excepţie şi o ficţiune a legei,
pretare. e s ţ e d strictă interpretare şi, ca a t a r e , t r e b u e să fie res­
e

t r â n s ă în limitele legale.
Reprezentaţia Astfel, vom vedeà m a i la vale, p . 1 2 6 şi 1 6 1 , că ea nu
e
"r v „!!°
î n
poate fi admisă în linie ascendentă, d u p ă c u m d i s p u n e a n u m e
lini© ăiSCGll. -
£ i i •»

dents. art. 7 4 1 din codul francez, eliminat de legiuitorul nostru ca

deprisos.

0 ) Yezi Surville, op. cit, I I I , 2 9 8 , p . 139; Planiol, I I I , 1 7 6 1 ;

T . H u e , V, 5 8 , p . 86, etc. — Vezi însă Zacharise, Handbuch
des franzòsischen Oivilrechts, I V , § 607, p . 30, care păstrează
cuvântul Fiktion. „ L a representation, qui r a p p r o c h e l'héritier
a u degré de celui qu'il représente, est une veritable fiction",
ziceà un vechi u autor, Poullain du P a r c . Vezi L e Sellyer,
Successions, I, 240, p . 2 7 1 , dela care a m î m p r u m u t a t această
citaţie.
2
( ) Unii autori, precum Toullier ( I I , p a r t e a I I , 189), T . H u e ,
(V, 58), Planiol ( I I I , 1761), etc., critică această definiţie,
î m p r u m u t a t ă dela Pothier (Successions, V I I I , p . 38), zicând
că legea n u t r e b u e sa facă î n c h i p u i r i , ci să poruncească, şi
codul italian, ţinând samă de această critică, a şters din
art. 729 cuvântul ficţiune. „Reprezentaţia, zice acest text, a r e
de efect de a face să .intre pe reprezentanţi în locul, în g r a d u l
şi în drepturile r e p r e z e n t a t u l u i " . Vezi şi a r t . 924 C. spaniol,
1980 C. portughez, etc. în care cuvântul ficţiune nu figurează
de asemenea. A u t o r i i n u a p r o b ă însă, î n genere, această ino­
vaţie, pentrucă reprezentaţia este, în adevăr, o închipuire l e ­
gală, de oarece ea face să se considere pe reprezentat ca
trăind în persoana reprezentantului. Opr. L a u r e n t , I X , 54 şi
Avant-projet de revision du C. civil, I I I , p . 3 0 9 ; D e m o -
lombe, X I I I , 3 9 0 ; D u c a u r r o y , I I , 4 5 9 ; Marcadé, I I I , 1 1 2 ;
Mourlon, I I , 8 6 ; Demante, I I I , 47 bis I I ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 3 2 0 ; L e Sellyer, Idem, I, 240, p . 2 7 0 u r m . ;
T h i r y , I I , 5 3 ; F i l d e r m a n n , op. cit., p . 317, 318, etc. Vezi şi
Eoguin, Tr. de droit compare (Successions), I, No. 300, p . 2 6 9 .
 DESPRE REPREZENTAŢIE.— ART. 665. 125

Reprezentaţia ne vine dela R o m a n i unde, în linie Originea re-

1
dreaptă, era admisă în infinit ( ). J u s t i n i a n a întins-o însă, ^ ^ r o m a n . '
prin Novella 1 1 8 , la nepoţii şi nepoatele de frate şi de
soră, adecă la copiii fraţilor şi surorilor lui de cujus, fără
ea ea să poată merge m a i d e p a r t e .
Reprezentaţia era, de asemenea cunoscută în vechia c. C a i i m a c h .
noastră legislaţie, şi chiar c u v â n t u l reprezentaţie se găseşte
2
în codul Calimach (art. 9 2 4 , 9 3 1 şi 9 3 2 ) ( ).

Persoanele cari pot invoca reprezentaţia.

D u p ă art. 6 6 5 şi 6 6 6 , reprezentaţia nu exista decât

în linie d r e a p t ă descendentă şi în linie colaterală. Iată, în
adevăr, cum se e x p r i m ă aceste t e x t e :
Art. 665. — Reprezentaţiunea se întinde nemărginit în linie
directă descendentă.
E a este admisă în toate cazurile, concure copiii defunctului
cu descendenţii u n u i copil mort mai dinainte, întâmple-se ca toţi
copiii defunctului fiind morţi înaintea lui, descendenţii zişilor copii

:
( ) Instit., I I I , 1, De hereditatibus qua ab intestato deferuntur,
§ 6. — D u p ă codul Theodosian ( L . 4, De legitimis heredibus,
5, 1), descendenţii fiicei nu reprezentau pe m a m a lor decât
pro parte.
2
( ) Vezi art. 9 1 9 u r m . din codul Calimach (833 u r m . C. austriac). Dr. nostru
Mai vezi codul lui Andr. Donici, capit. 37 § 1, in medio şi anterior.
§ 8, ab initio; codul Caragea, partea I V , capit. 3, art. 17 urm., etc.
Pravila lui Matei B a s a r a b dispune, de asemenea, în glava 2 7 3 :
„Insă de-i va m u r i moşul (lui de cujus) şi-i va r ă m â n e a fe­
cior, de aceia va avea şi nepoţi dela un fecior a lui ce va fi
murit, atunci întră nepoţii în locul tatălui lor şi î m p a r t avuţia
moşu-său, î m p r e u n ă cu unchiul, fratele tătâne-său, tocmai în
două, şi ieà unchiul, adecă fratele t a t ă l u i lor, j u m ă t a t e , iar
acei copii, ori de vor fi p a r t e bărbătească, ori muerească, sau
mici, sau mari, iau şi ei cealaltă j u m ă t a t e , şi unchiul nu are
nicio preţueală mai mult decât nepoţii lui, adecă decât copiii
frăţine-său cari au m u r i t " .
î n c â t priveşte vechiul drept francez, vezi Pothier, Succes- Dr. vecliin
sions, V I I I , p . 38 u r m . (ed. Bugnet). Iată c u m se exprimă francez,
în această privinţă Loysel : „Jadis representation n'avait point
lieu; maintenant elle est recue quasi partout en tigne directe,
et par beaucoup de coutumes en la collaterale, jusquaux
enfant» des frères". (Institutes coutumières, I, p . 320, No. 321).
 126 C. C — C A R T . I I I . — T I T . I . — CAPIT. III. —S-a II. — A R T . 665, 666.

să se găsească între ei în g r a d u r i egale, sau neegale. ( A r t . 6 6 0

urm., 667 u r m . C. civ. A r t . 740 C. fr.).

Art. 666. — In linie colaterală, reprezentaţiunea este admisă

în privinţa copiilor şi descendenţilor fraţilor sau surorilor defunc­
tului, vie ei l a succesiunea sa în concurs cu u n c h i u s a u mătuşă,
întâmple-se ca toţi fraţii şi surorile defunctului, fiind m o r ţ i m a i
dinainte, succesiunea să se găsească trecută la descendenţii lor, în
g r a d u r i egale sau neegale. ( A r t . 6 6 0 u r m . , 664, 667, 6 6 8 , 6 7 2 C.
civ. A r t . 742 C. fr.).

Linia directa Reprezentaţia a r e loc în infinit n u m a i în linie d r e a p t ă

şi colaterala, descendentă, şi în linie colaterală, în această din u r m ă pri­
vinţă n u m a i p e n t r u descead£r4iifra^ilox^i surorilor defunc-
J
t u l u i , legea n e a c o r d â n d - o celorlalţi colaterali ( ).
Linia ascen-1 E a nu a r e , de asemenea, niciodată loc în linie ascen-
n e n t &
^tenţt r e p r e - ] p ' legiuitorul nostru a eliminat a r t . 7 4 1 din codul
zentaţiei. Jfrancez, care este expres în această p r i v i n ţ ă ; p e n t r u c ă ea
^fiind o excepţie şi o ficţiune (art. 6 6 4 ) , excepţiile s u n t , p e
de o p a r t e , de strictă interpretare, i a r pe de alta, ficţiunile
2
nu pot să e m a n e decât dela lege ( ).
Exemplu. Astfel, t a t ă l meu mort înaintea mea, n u v a fi repre­
zentat în moştenirea mea de către ascendentul său (bunicul
meu), căci cu cât ascendenţii s u n t mai d e p ă r t a ţ i , cu a t â t
afecţiunea descendenţilor este m a i slabă p e n t r u ei.

H C. Bucureşti, Gr. judiciar din 1 9 0 1 , N o . 27, p . 2 1 5 . C p r .

B a u d r y et W a h l , Successions, 1, 3 4 1 , p . 2 7 3 ; T h i r y , I I , 56,
in fine, p . 6 1 ; L a u r e n t , I X , 6 4 ; Planiol, I I I , 1 7 7 5 ; D e m o ­
C. Caragea. lombe, X I I I , 4 2 5 . „ P r a v i l a ce chiama copiii fraţilor celor
morţi ca să moştenească d i m p r e u n ă cu unchii, zice codul C a ­
r a g e a (partea I V , capit. 3, a r t . 19, lit. h), nu se întinde şi la
rudele de alăturea cele mai depărtate d u p ă fraţi şi nepoţi
de fraţi; toţi ceilalţi lăturaşi moştenesc de pe spiţa rudeniei,
protimisindu-se totdeauna cei m a i de a p r o a p e din cei mai de
departe".
2
( ) C p r . L a u r e n t , I X , 5 3 , 5 5 , 6 2 ; Petrescu, Succesiunile, I,
p . 1 8 6 ; Nacu, I I , p . 6 5 ; F i l d e r m a n n , op. cit, p . 3 5 8 , etc.
Dr. roman Vezi şi suprà, p. 124 şi infra, p. 1 6 1 . — Nici l a Romani,
şi dr. nostru ascendenţii nu se b u c u r a u de favoarea reprezentaţiei, unde
anterior. ascendentul cel m a i a p r o p i a t excludea î n todeauna pe cel
mai d e p ă r t a t î n linia sa şi î n linia opusă. (Novella 118,
capit. 2, ab initio). — Reprezentaţia nu era admisă, î n linie
ascendentă, nici în dreptul nostru anterior. Vezi a r t . 927 C.
Calimach (735 u r m . C. austriac).
 DESPRE REPREZENTAŢICNE.— ART. 665. 127

Ascendentul cel mai apropiat în grad va exclude deci Art. o t o .

pe ascendentul cel mai depărtat (art. 670) (').
Dar, dacă reprezentaţia nu se justifică şi este cu drept Justificarea
1
cuvânt exclusă în linie ascendentă, ea se justifică, din c o n t r a / ^ ' ' ^ " ' ^ '
în linie colaterală şi mai cu samă în linie descendentă, pen- oendenta si
e o l a t e r a l t l
truca ar fi fost prea riguros de a lipsi pe descendenţi de moş- -
tenirea bunicului lor, sau, pe nepoţi de aceea a unchiului
sau mătuşei lor, numai din cauza ca ei a r fi avut nenoro­
cirea de a perde pe tatăl lor. (Vezi supra,, p. 1 2 1 ) .
Nicio raţiune n ' a r fi justificat, de asemenea, reprezen-Nejustificarea
1
taţia în celelalte grade de înrudire ale liniei colaterale, căci ţ ^ ^ ' e î a i t e '
prezumpţia de afecţiune se micşorează şi chiar dispare în grade de în-
totul cu cât înrudirea este mai depărtată. ™dire.

Reprezentaţia în linie dreaptă descendentă (art. 665).

In linie dreaptă sau directă descendentă, reprezentaţiaEe^nzentaţia

are loc în infinit, oricât de depărtată ar fi înrudirea. Astfel, co- j , . " ^ " ' ^ .
2
pilul legitim sau legitimat ( ), va putea să reprezinte pe tatăl său cndentă.

. (') Opr. Planiol, I I I , p. 348, nota 1 l e t i , a 5-a); P a n d . fr., v° Suc­

cessions, 44'.); Demolombe, X I I I , 4 2 2 ; L a u r e n t , I X , 6 3 , etc.
(
I ) Opr. a r t . .)H) u r m . C. Calimach (733 C. austriac). Copilul
3
Copilul na-
t u r î l
natural recunoscut va puteà sa reprezinte pe mama sa, spre l faţade
a veni la moştenirea părintelui ei (bunul natural al copilului). m 0
5 t e n l
™ a

, , : 1
, . . - i i mamei sale.
Aceasta soluţie se impune i n dreptul nostru, unde copilul na­
tural este, faţă de mamă, asimilat unui copil legitim, conform
adagiului cunoscut: Nul nest batard de par sa mere.
Copilul adoptat nu poate însă să reprezinte pe adoptator, R e p r e z e n t a ţ i a
l u l
spre a veni la moştenirea părinţilor acestui din urmă, pentrucă, există în
1
după a r t . 315, adoptatul nu moşteneşte pe rudele adoptato-^"J""^ ^ " t K
u L L O l a
rului. C p r . Mourlon, II, 9 2 ; Arntz, II, 1 3 0 9 ; D u r a n t o n , I I I , " ' ' "
3 1 3 ; Demolombe, V I , 133 şi X I I I , 3 9 3 ; L a u r e n t , I X , 65 şi
8 1 ; A u b r y et Kau, V I , § 560, p. 134, text şi nota 5 ; Baudry
et W a h l , Successions, 1, 326, p. 262 (ed. a 3-a); B a u d r y et
Chéneaux. Personnes, IV, 1 0 1 ; Beudant, I I , 6 7 7 ; T . Hue,
III, 125 şi V, 6 2 ; Surville, op. cit, I I I , 3 0 8 , p. 1 4 4 ; Nacu,
II, p . 6 5 , No. 6 2 ; C. Toulouse. Sirey, 4 5 . 2. 6 9 ; D . P . 4 5 .
2. 103. C p r . T r i b . Tecuci, Dreptul din 1892, N o . 30, etc. Vezi
tom. I I al Coment, noastre, p . 405, nota 1 şi p. 415, nota 1
(ed. a 2-a). Vezi şi infra, p. 133, nota 5.
De asemenea, descendenţii adoptatului nu pot, prin repre- Descendenţii
zentarea acestui din urma, să vie la moştenirea adoptatorului, adoptatului.
COD. CIV. — CART. III. — TIT. I. — CAPIT. III. — S-a II. — ART. 665.

şi, p r i n t r ' î n s u l , pe bunicul său, spre a veni la moştenirea

s t r ă b u n u l u i , şi aşa m a i d e p a r t e .
In baza acestor principii s'a decis că nepoţii de fiica
ai lui de cujus au d r e p t u l de a veni, p r i n reprezentaţie, l a
succesiunea bunilor lor, deschisă sub codul nou, deşi m a m a
lor a fost înzestrată s u b legea veche (C. Caragea), u n d e p r e c u m
se ştie (v. infra, p . 1 4 0 u r m . ) , băeţii excludeau pe fete (*).

pentrucă ei sunt cu desăvârşire străini fată cu dânsul. C p r .

L a u r e n t , I V , 250 şi I X , 8 3 ; T . H u e , I I I , 127 şi V , (52; D e -
molombe, V I , 139 u r m . şi X I I I , 3 9 4 ; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I, 326, p . 262 (ed. a 3-a); Surville, op. cit, I I I , 3 1 2 ,
p. 1 4 5 ; H u r e a u x , Successions, I, 18, p . 131 u r m . ; V a q u e t t e
et Marin, Idem, 164, precum şi multe alte a u t o r i t ă ţ i citate
în tom. I I al Coment, noastre, p . 409, nota 1 (ed. a 2-aj. M a i
vezi în acelaş sens, T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din
1909, N o . 80 şi Cr. judiciar din 1910, No. 1 8 ; N . Stănescu,
Dreptul din a n u l 1911, N o . 8 0 . — Cu toate acestea ches­
tiunea este foarte controversată, şi atât j u r i s p r u d e n ţ a cât şi
o p a r t e din doctrină se p r o n u n ţ ă în sens contrar. I n acest
sens se zice: Cine adoptează pe părinte adoptează şi pe co­
piii săi (cpr. L . 27, Dig., De adoptionibus, 1. 7). Vezi n u ­
meroasele autorităţi citate în tom. I I al Coment, noastre,
p . 408, nota 1, la cari trebue să adăogăm, Cas. r o m .
(Secţii-unite), Cr. judiciar, din 1910, N o . 3 9 ; Bult. Cas 1910,
pag. 699 şi Dreptul din 1910, N o . 4 1 ; Cr. judiciar din
1911, N o . 7 5 şi Săptămâna juridică din 1911, N o . 1, p . 1 0 ;
Dreptul din anul 1 9 1 1 , N o . 76. Vezi în acelaş sens, T h i r y ,
I I , 56, p . 60, etc. Chestiunea p a r e a fi definitiv tranşată de
Curtea de casaţie, conform j u r i s p r u d e n ţ e i franceze, contrar
parerei noastre. U l t i m a sa decizie, pronunţată în Secţii-unite,
la 29 A p r i l 1910, şi acea a S-ţiei 1 din 18 Octombrie 1911,
asupra cărora C u r t e a de casaţie poate să revie cu altă
ocazie, p u n , în adevăr, în p r i n c i p i u că adopţiunea crează
între adoptator şi copiii adoptatului o înrudire fictivă după
imaginea celei reale; de unde a r rezulta că descendenţii adop­
tatului a u vocaţiune la succesiunea adoptatorului. Vezi în
acelaş sens, Cas. belg. Pasicrisie belge, 1876, 1, 19 şi J. Clunet,
1876, p . 4 6 8 , 4 6 9 . Această soluţie a fost combătută de noi
atât în Coment, noastre de drept civil (tom. I I , p . 4 1 0 u r m . ,
ed. a 2-a) cât şi în Cr. judiciar din 1902, N o . 61 şi din 1905,
No. 4 1 . D e această din u r m ă părere este şi d-1 N a c u (II,
p. 66, N o . 62). Vezi asupra acestei controverse celebre, P a n d .
fr., v° Adoption, 448 u r m . ; V a q u e t t e et Marin, Successions,
161 u r m . ; E m . D a n , Cr. judiciar din 1909, N o . 6 3 , etc,
( ^ Cas. r o m . S-a I, Bult. 1872, p . 3 5 8 .
 DESPRE REPREZENTAŢIE. — ART. 6 6 5 , 666. 129

Reprezentaţia trebue însă sâ se sue din spiţă în spiţă, R e p r e z e n t a ţ i a

fără a se rupe lanţul. Ea nu poate deci să aibă loc p e iuloc poa '
p e săi'ite.
n u p o a t l a v e a

sărite, per saltum, sau omisso medio, d u p ă cum se exprimă

Lebrun, căci spre a putea ajunge la gradul întaiu, trebue
ca reprezentantul să poată trece prin toate gradele interme­
diare (*). „Nepoţii şi nepoatele de fii şi de fiice ai mortului,
zice art. 9 1 8 din codul Calimach (732, in fine 0 . austriac), c c a i i m a e i i .
A l t 9 1 8
nu au dreptul de a intra în moştenirea lui, dacă tatăl sau '
mama lor vor trai, cum nici strănepoţii şi strănepoatele lui,
de va trăi bunul sau b u n a lor".
Astfel, spre a puteà veni la moştenirea străbunului meu, E x e m p l u ,
trebue să reprezint pe tatăl meu şi pe bunul meu. Deci,
dacă bunul se află încă în viaţă (art, 6 6 8 C. civ. şi 9 1 8
C. Calimach), sau dacă el a fost nedemn sau a renunţat la
moştenirea tatălui său (străbunul meu), reprezentaţia este
întreruptă, şi nu voiu puteà veni, cu ajutorul ei, la moş­
tenirea străbunului, ci numai în virtutea dreptului meu pro­
priu, dacă n'ar fi altă r u d ă mai aproape ca sa ma excludă, de
exemplu : copiii străbunului.
Reprezentaţia este admisă în toate cazurile, fie că ar c a z m i i e i n
c a n
aveà de rezultat de a face să concure descendenţii unui copil !' i ~ e ) r e

1
. » . . . . . ... . z e n t a t i a este
mort mai inaiate lui de cujus (prcemortuusj cu copiii acestui admisă,
din u r m ă ; fie că ea ar aveà de rezultat de a face sa vie
împreună la moştenire numai descendenţi de ai copiilor morţi
mai înaintea lui de cujus, cari ar fi între ei în g r a d u r i egale
2
sau inegale faţă eu de cujus ( ).
Dacă defunctul n'a lăsat decât copii, reprezentaţia nu Art. <»6<i.
va aveà loc, pentrucă toţi copiii moştenesc pe capete, jure
proprio (art. 669).
Reprezentaţia în linie colaterală (art. 666).

Când defunctul a lăsat numai fraţi sau surori, r e p r e - c a z u r i l e c â n d

1 I t l a
zentaţia nu are loc, pentrucă atunci toţi fraţii moştenesc în ^ j ^ j | j 1 (

( ) Opr. T h i r y , II, 5 / , in fine, p. 6 3 ; Laurent, I X , 74; Dejno-

]

lombe, X I Ì I , 4 0 6 : D u r a n t o n , Y I , 175; Mourlon, I I , 9 5 ; A u b r v

et Kau, Y I , § 597, p. 2 9 8 ; Planiol, I I I , 1777; B a u d r y et TYahî,
Successions, I, 327; Le deliver, Idem, I, 2 4 3 ; Nani, I I , p. 66,
Xo. 6 3 , etc.
(~) î n c â t priveşte exemple în care descendenţii ar fi în g r a d u r i

13113
 130 COD. CIV. CARTEA III. — TIT. I. — C A P I T . III.—S-a II. — ART. 666.

c. Caiimach. v i r t u t e a d r e p t u l u i lor p r o p r i u .
„ D a c ă mortul va avea n u m a i
Art. 930. drepţi f ţ j şi gurori, îl moştenesc aceştia deopotrivă, p e
r a

c a p e t e " , zice a r t . 9 3 0 din codul C a l i m a c h .

Cazurile când C â n d însă, pe l â n g ă fraţi, defunctul a lăsat şi nepoţi
reprezentaţia ( j j l ţ i fraţi (cari fraţi e r a u morţi m a i înaintea lui de cujus),
n a

"colaterală! nepoţii a u nevoe de beneficiul reprezentaţiei, căci altfel ei

Art. 932 C. a r fi d e p ă r t a ţ i de către fraţi, cari se găsesc î n t r ' u n g r a d de
Calimach.
î n r u d i r e mai a p r o p i a t cu defunctul, g r a d u l al doilea d u p ă
art. 6 6 3 . „Când cei drepţi fraţi şi surori vor veni la moş­
tenire cu nepoţi din asemenea fraţi de mai înainte m u r i ţ i ,
zice a r t . 9 3 2 din codul Calimach, atuncea fraţii şi surorile
îl moştenesc pe capete, iar nepoţii şi nepoatele după trupini,
1
prin dritul reprezentaţiei"' ( ).
j n 2
Persoanele în linie colaterală, reprezentaţia este admisă in infiniti ),
favoarea î p r i v i n ţ a copiilor şi descendenţilor fraţilor sau surorilor
n

3
C a r o r
ioc! defunctului ( ). Astfel, dacă eu am m u r i t fără a lăsa nici
a

egale sau inegale faţă de de cujus, vezi. Mourlon, II, 9 7 , 9 8 ;

L a u r e n t , I X , 5 8 ; Demolombe, X I I I , 417 u r m . , etc.
C. Caragea. (') Vezi şi art. 19 lit. d din codul Caragea (partea I V , capit. 3),
unde se zice: „ D e va m u r i vreun frate sau vreo soră fără de
moştenitori, şi a u fraţi sau surori, şi nepoţi de fraţi, atunci
d i m p r e u n ă cu fraţii moştenesc şi nepoţii partea tatălui lor,
sau a mumei lor, ce se cădea s'o ieà, de t r ă i a " .
2

Dr. roman ( ) Novelele 118 şi 127 mărginesc, din contra, beneficiul r e p r e ­

îi dr. nostru zentaţiei n u m a i l a nepoţii de frate sau de surori (fratrum
anterior. mascculorum et fwminarum filiis aut filiabus), fără a-1 întinde
la strănepoţi şi mai departe. (Novela 118, capit. 3 , in medio).
Această din u r m ă soluţie e r a admisă şi în dreptul nostru a n ­
terior. Vezi a r t . 8, capit. 37 C. Andr. Donici; art. 9 3 1 , 932,
934, 938 u r n i . C. C a l i m a c h ; art. 19, lit. d u r m . C. Caragea
(partea I V , capit. 3), etc. Vezi şi infra, p. 149, nota 3 .
Soluţia de mai sus este admisă şi în unele legiuiri străine.
Dr. străin.
C. spaniol şi Vezi de exemplu, a r t . 9 2 5 , 2° şi 927 C. spaniol; a r t . 1982
portughez. C. civ. portughez din 1867, etc. „In linie colaterală, zice acest
din u r m ă text, reprezentaţia nu este admisă decât în favoarea
copiilor fraţilor şi surorilor defunctului (na linha transversal
só se dă direito de representacao em favor das filhos de
irmaos do fallecido), când ei vin la succesiunea acestuia î m ­
p r e u n ă cu alţi fraţi sau surori a i defunctului.
2
( ) I n linie colaterală, reprezentaţia nefiind admisă decât pentru
fraţii sau surorile defunctului, urmează că un nepot de soră,
colateralul cel m a i a p r o p i a t în grad, exclude dela moştenire
pe strănepoţii acelei surori, cari sunt m a i d e p ă r t a ţ i cu el în
g r a d . Cas. r o m . Bult. 1910, p . 1557 şi Dreptul ăin 1911, N o . 13.
 DESPRE REPREZENTAŢIE. — ART. 666. 131

descendenţi, nici ascendenţi, ci n u m a i un frate A şi un nepot

d e frate, C (fiul u n u i alt frate al meu, B mort înaintea mea),
nepotul meu de frate, C, va veni la moştenirea mea prin •
reprezentaţia tatălui său B, ca şi cum acest din u r m ă a r
t r ă i , şi va luà o parte egală cu fratele meu A. Dacă fra­
tele meu predecedat, B, a r fi lăsat mai mulţi copii, iar nu
n u m a i u n u l , toţi vor luà împreună partea ce s'ar fi cuvenit
lui, dacă el s'ar fi aflat în viaţă în momentul morţei mele.
Nepoţii de frate sau de soră pot deci veni la moş­
tenirea defunctului (unchiul lor) în concurenţă cu unchi sau
mătuşe (fraţi sau surori de ai defunctului), de exemplu, în
ipoteza de mai sus, în care caz unchii sau mătuşele i-ar
•exclude dacă ei n ' a r aveà beneficiul reprezentaţiei.
Dacă defunctul ar aveà m a i mulţi fraţi şi toţi ar fi
murit înaintea lui de cujus, lăsând fiecare din ei copii, aceşti
nepoţi, fiind în graduri egale faţă cu defunctul, adecă în
spiţa a treia (art. 663), vor veni la moştenire, împărţind
averea lui pe tulpină (art. 6 6 7 ) (').
Deci, dacă un frate al defunctului a lăsat un copil, î m p ă r ţ e a l a p e
i a r un alt frate a lăsat trei copii, averea nu se va împărţi i - t , , 1 1 , n a

în patru, ci în d o u ă : j u m ă t a t e o va luà un nepot, iar cea­

laltă j u m ă t a t e o vor luà ceilalţi trei nepoţi. Reprezentaţia
nu are deci de efect, în specie, de a conferi moştenirea unei
persoane, care fără ajutorul ei n ' a r fi luat-o. căci nepoţii

(') A r t . 931 din codul Calimach dispune, din contra, că în caz C. C a l i m a c h .

de a veni la moştenirea l u i de cujus n u m a i nepoţi şi nepoate î m p ă r ţ e a l a p e
:
ié etv
de frate sau de soră, î m p ă r ţ e a l a se face pe capete, iar nu »V -
pe tulpină, consacrând astfel părerea jurisconsultului Azo,
care trecuse şi î n H a r m e n o p o l (V, 8, De heredibus, § 15), de
unde probabil a luat-o codul Calimach. Jurisconsultul Accursius,
voea însă ca, în asemenea caz, î m p ă r ţ e a l a să se facă pe tul­
pină, şi în dreptul vechiu francez, această din urmă părere
era u r m a t ă de Dumoulin (Molineus). Yezi Merlin, Képert.
v° Representation, tom. 15, p . 58, S-a I, § 3, No. 3 (ed. a 5-a
din 1828). C p r . B a u d r y et W a h l , Successions, I, p. 2 7 3 ,
nota 2 (ed. a 3-a); L e Sellyer, Idem, I, 2 4 8 , p . 288 u r m . Yezi
şi D o m a t , Lois civiles, Y, p . 383, N o . 8, in fine (ed. Carré),
care a r a t ă că î m p ă r ţ e a l a pe capete era admisă şi de legile
Wizigoţilor, extrase din dreptul r o m a n : „Si ex uno fratre
sit unus filius, et ex alio fratre vel sorore forsitan plures,
omnem hereditatem defuncţi capiant: ccqualiter per capita
dividant portiones".
 132 COD. CIV.—CARTEA . I I J > - T I Ţ i : I.—CAPIT. III.— S-a II.—ART. 666,

de frate, fiind cu toţii în aeelaş g r a d de înrudire cu defunctul!,!

pot veni la moştenirea unchiului lor jure proprio; ea facfe
# înşă, în specie, ca averea moştenită să se î m p a r t ă pe tulpină,
iar nu pe capete, d u p ă c u m a r fi, dacă reprezentaţia a r fi
înlăturată 0 . '
Căzui când I n fine, descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului
descendenţii p t e n i la moştenire, deşi ei ar fi în g r a d u r i inegale, pen t r u c a ,
0 V

fraţilor sunt J v. . i , iv ,'•

în V a d u r i in linie colaterală, reprezentaţia se întinde in infinit, ca şi
inegale. m y \e d p t ă descendentă. Aeeasta se va î n t â m p l a când
i n r e a

nepoţii vor veni la moştenirea defunctului în concurenţă cu

strănepoţii lui, cari sunt cu un grad mai depărtat. In ase­
menea caz, reprezentaţia este necesară, căci fără ajutorul ei,
strănepoţii ar fi- depărtaţi de către nepoţi, d u p ă principiul
2
că rudele cele mai de a p r o a p e exclud pe cele mai depărtate ( ).

Persoanele cari pot fi reprezentate.

Art. 668. — N u se reprezintă decât persoanele moarte. P o a t e

cineva reprezenta pe acela la a c ă m i succesiune a renunţat. (Art. 658,
664 u r m . , 698 C. civ. A r t . 744 C. fr.).

Numai per- A reprezenta pe cineva însemnează a-i luà locul, şi

soaneie fiindcă nu se poate luà locul unei persoane care se află încă
moarte pot n A . .w - j • • • • i „ • i o A •
reprezentate, in viaţa, s a admis principiul că numai persoanele săvârşite
3
din viaţă înaintea d e s c h i d e m moştenirei, pot fi reprezentate ( ).
c Caiimach. „Nepoţii şi nepoatele de fii şi de fiice ai mortului nu
Art. 918. a dritul a intra în moştenirea lui, zice art. 9 1 8 din codul
u

Caiimach (732, in fine C. austriac), cum nici strănepoţii şi

strănepoatele lui, de vor trăi bunul şi buna lor" ('*).
absentului.
Reprozent. Persoana absentă se va considera însă ca m o a r t ă
Controversă
(art. 121), d u p ă cum dispune a n u m e art. 7 3 4 d i i o c o d u l
(*) Cpr. Laurent, I X , 6 1 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 342.
2
( ) Cpr. Laurent, I X , 61.
3
( ) I a t ă cum se e x p r i m ă în această privinţă D u m o u l i n : „Nota
quod reprezentaţia nunquam est de persona vivente, sed est
tantum de parente mortuo... Itaque matre repudiante, filii
ejus non possunt venire per representationem, etiam in Unea
recta". Vezi L e Sellyer, Successions, I, 2 5 5 , p . 294, dela care
a m î m p r u m u t a t această citaţie. Vezi şi infra, p. 137.
4
( ) Vezi Novella 118, capit. 1, in medio şi capit. 3, ab initio.
 DESPRE R E P R E Z E N T A Ţ I E . — ART. 668. 133

italian, şi va puteà fi reprezentată. Aceasta este cel puţin

doctrina generalmente admisă, deşi chestiunea este contro­
versată O.
R ă m â n e însă bine înţeles ca reprezentaţia este, în ase- R e p r e z e n t a ţ i a
menea caz, provizorie şi că, la reîntoarcerea absentului, sau i ' "'- , 1 O V i Z O r

la dovedirea morţei sale, se va procede la o lichidare de­

2
finitivă ( ).
N u se poate, de asemenea, reprezenta pe ascendentul A r t . i;.>8.
sau pe fratele ori sora, cari ar fi fost nedemni sau inca­
pabili de a moşteni pe de cujus (art. 658), pentrucă nu se
poate intra în drepturile unei persoane care nu are niciun
3
drept ( ).
T o t pentru aceleaşi motive, art. 6 9 8 dispune că nu se Art. 698.
poate reprezenta pe moştenitorul care ar fi renunţat la moş­
tenirea lui de cujus ('').
In fine, chiar când ascendenţii sau fraţii şi surorile ar V o c a ţ i m . ™
fi morţi, sau n'ar fi fost nici incapabili, nici nedemni, re- P ° i „ ^ r j r i e

prezentaţia nu va puteà să aibă loc, dacă descendenţii lor m o ş t e n i r e .

nu au o vocaţiune proprie şi personală, la moştenirea lui,
de cujus, pentrucă reprezentaţia este numai un ajutor pe
5
care legea îl conferă unor rude capabile de a moşteni ( );.

(') Yezi autorităţile citate pro şi contra în tom. I al Coment,

noastre, p. 520, nota 2 ( e d a 2-a). Yezi şi observaţia ce am
publicat asupra unei sentinţe a trib. din Bacău, în Gr. judiciar
din 1905, No. 80, p. 640. Cpr. Pildermann, op. cit., p . 3 4 5 , 346.
Yezi a s u p r a acestei chestiuni, Le Sellyer, Successions, I, 257,
p. 295 u r m . ; H u r e a u x , Successions, I, 16, p . 1 2 1 ; Yalette sur
Proudhon, Tr. sur l'état des personnes, I, p . 353 urm. (ed.
din 1848), etc.
2
( ) B a u d r y et W a h l . Successions, I, 334, p. 269 (t-d. a 3-a).
6
( ) Yezi suprà, p. 109. — Contra: art. 734 C. italian, 929
C. spaniol, 1979 C. portughez, etc. Yezi asupra acestei
chestiuni, Fildermann, op. cit., p. 337 urm.
(*) Yezi infra, explic, art. 698, p. 284 u r m .
("') Cpr. Laurent. I X , 6 5 : T. H u e , Y, 6 2 ; T h i r y , II, 5 7 ; B a u d r y
et W a h l , Successions. I, 3 2 6 : Surville, op. cit., I l l , 308.
p. 143, 144, etc.
Moştenitorul trebue să aibă prin el însuş o rocaţiune ere­
ditară personală, pentrucă el vine, după cum ştim. la moş­
tenire în virtutea dreptului său p r o p r i u . Yezi saprà, p . 123,
nota 3. De aceea am şi văzut, suprà, p . 127, nota 2, că
adoptatul nu poate să reprezinte pe adoptator, spre a veni la
moştenirea părinţilor acestui din u r m ă ; pentrucă, după art. 315,
 134 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. III. — S-a II. — ART. 668.

de unde rezultă că moştenitorul incapabil sau nedemn nu

poate moşteni prin reprezentaţie, d u p ă cum nu poate moş­
teni nici jure proprio. Astfel, un nepot de fiu, declarat ne­
demn, pentrucă a atentat la viaţa b u n u l u i său, nu poate
să vie la moştenirea acestui din urmă prin reprezentarea
tatălui său.
Pentru a re- Dar, dacă nu se poate reprezenta pe un ascendent sau
e u n c a r e a r
cineva^i/e P f i fi renunţat la moştenirea lui de cujus
r a t e

nevoe de a (art. 698), nu este nevoe, spre a reprezenta pe cineva, d e

1 a
tomată" fi moştenitorul său, ci este de ajuns de a fi descen­
dentul său.
astfel, deşi în u r m a morţei tatălui meu, eu am r e n u n ţ a t
la moştenirea lui, totuşi îl voiu reprezenta în moştenirea
bunului meu (tatăl tatălui meu), când această moştenire se
va deschide, pentrucă reprezentaţia nu face, în specie, p a r t e
din moştenirea tatălui meu, de vreme ce el a murit înaintea
b u n u l u i . Acest drept, pe care nu-1 ţin dela tatăl meu, ci
dela lege ('), d u p ă cum dispune a n u m e art. 8 9 5 din codul
2
olandez ( ), s'a născut deci în persoana mea.
cazul când Din principiul că reprezentantul îşi ţine dreptul său
^ ^ ^ M e l a lege, iar nu dela reprezentat, rezultă că el se va folosi
conceput la de beneficiul reprezentaţiei, cu toate că n ' a r fi fost încă con-
c e u a
pre/entatubTi. P t l moartea reprezentatului, căci reprezentantul nu
moşteneşte pe acel reprezentat, ci pe de cujus. Asupra
3
acestui punct toţi autorii sunt de acord ( ). Quantum ad
successionem avi, non habet a patre, sed ex disposinone legis,
4
ziceà Bartholus ( ).
Eeprezent. T o t din acest principiu mai rezultă că se poate re­
apărui mo*t. prezenta pe acela dela a cărui moştenire reprezentantul a
reprezen- fost exclus ca nedemn, dacă el are capacitatea de a moşteni
pe de cujus ă

adoptatul nu are vocaţiune personală de a moşteni pe rudele

adoptatorului.
(') Vezi suprà, p . 123, nota 3.
2
C. olandez. () „Copilul nu ţine dela tatăl sau m a m a sa dreptul de a-i r e p r e -
Art. 895. zenta", zice acest text. „Een kind onteent niet van zijne ouders
het regt om hen te vertegenwoordigen".
3
() Cpr. L a u r e n t , I X , 6 8 ; Vaquette et Marin, Successions, 166, p . 94.
4
() Vezi Vaquette et M a r i n , op. şi loco cit., dela care a m î m p r u ­
m u t a t această citaţie.
5
() Vezi suprà, p . 102.
 EFECTELE REPREZENTAŢIEI. — ART. 667. 135

In fine, se poate p u n e ca principiu că reprezentantul N e p l a t a d a t o ­

r u
mi este obligat a plăti datoriile reprezentatului, d a c ă n ' a ™^ 'Xi " t lt

primit moştenirea lui (').

Efectele reprezentaţiunei.

Art. 667. — In toate cazurile in cari reprezentaţivmea este

admisă, p a r t a j u l se face pe tulpjnă. (souche). D a c ă aceeaş t u l p i n ă
a produs inai multe r a m u r i , subdivizia se face iarăş pe tulpină în
fiecare r a m u r ă , şi m e m b r i i aceleaşi r a m u r i se î m p a r t egal între
dânşii. ( A r t . 664 u r m . , 669, 6 7 5 , 740, 745 C. civ. A r t . 743 C. fr.).

Reprezentaţia produce d o u ă efecte: 1° ea t r a n s m i t e R e p r e z e n t a ţ i a

p i o d o u a
moştenirea la nişte persoane cari, fără ajutorul ei, a r fi fost ^' t e

lipsite de succesiune; 2° ea a t r a g e î m p ă r ţ e a l a pe tulpină sau

trudim,, d u p ă cum se e x p r i m ă art. 9 3 2 din codul Calimach,
ori după trunchiu, d u p ă c u m se e x p r i m ă codul lui Andr.
2
Donici (§ 1, in medio, capit. 37) ( ); aşa că toţi reprezen­
tanţii, ori câţi ar fi, se socotesc a fi un trup, d u p ă expresia
lui A n d r . Donici, şi iau cu toţii, la un loc, partea care s'ar
fi cuvenit reprezentatului, î m p â r ţ i n d - o apoi în părţi egale
între ei.
Astfel, dacă p r e s u p u n e că Z (bunul sau s t r ă b u n u l ) E x e m p l u d e
moare lăsând o avere de 1 2 0 0 0 lei, iar ca moştenitori, un »u:> 'ţ pe, iU eala

1
' tulpina.

(') D u c a u r r o y , Bonnier et Koustain, I I , 469, in line, p. 3 2 1 :

Demolombe, X I I I , 3 9 9 ; B a u d r y et W a h l , Sticcessions, I, 3 4 6 ;
Yatjuette et Marin, Idem, 166, 4". Vezi infra, p. 137, 4".—
Vezi însă art. 7 5 5 , partea finală 0 . civil.
('-) Codul Caragea numeşte împărţeala pe Uilpină: pe obrazul c. Caramea
părinţilor, sau pe casă (xatà îratpiav, zice textul grecesc) şi d r . r o m a n ,
(art. Ì 7 lit. g şi h, partea I V , capit. 3). — A r t , 740 şi 745
din codul actual numesc această î m p ă r ţ e a l ă în stârpe (ex
stirpibus, in stirpes). „Quam successionem in stirpes vocavit
antiquitas". (Nov. 118, capit. 1). Vezi şi L. 2, Cod, De
suis et legitimis liberis, etc., 6, 5 5 , unde se zice: „Nepotes ex
diver sis filiis varii numeri avo succedentes ab intestato, non
pro virilibus portionihus, sed ex stirpibus SUCCedunt". Cpr.
Instit., 3, 1, De hereditatibus, § 6.
Rudele sunt presupuse a fi aşezate pe spiţele sau treptele
unei scări; de aceea se şi întrebuinţează cuvântul spiţă sau
grad, spre a se arăta d e p ă r t a r e a înrudirei care există între
două persoane. Vezi supra, p. 118, nota 1. ..Gradus autem
COD. CIV. — CABTEA III. — TIT. I. — CAPIT. III. —S-a II. — AKT. 667.

cppil, A, actualmente în viaţa şi mai mulţi descendenţi a

unui alt copil, B, mort mai înainte, averea se va împărţi
în două părţi egale, din care o parte ( 6 0 0 0 lei) se va cuveni
lui A, iar cealaltă parte ( 6 0 0 0 lei) se va luà de descen­
denţii lui B, oricâţi vor fi la n u m ă r , împârţind-o între ei
în părţi egale, pe capete (in capita) d u p ă cum dispune
2
art. 9 1 7 din codul Calimach (732 C. austriac) ( ).
Reprezentaţia având, în adevăr, de efect de a sui pe
reprezentanţi în locul reprezentatului (art. 664), ei se soco­
tesc ca o singură persoană, şi nu pot luà decât ceeace a r
fi luat reprezentatul, dacă a r fi trăit. In specie, B, dacă
a r fi trăit, ar fi luat n u m a i 6 0 0 0 lei; prin u r m a r e , tot
6 0 0 0 lei vor luà şi reprezentanţii lui, oricâţi a r fi la n u m ă r .
î m p ă r ţ e a l ă pe' t u l p i n ă are loc în toate cazurile în cari
reprezentaţia este admisă, fie că reprezentanţii se găsesc între
3
ei în g r a d uri inegale faţă cu de cujus, fie în g r a d u r i egale ( ).
D e câteori însă reprezentaţia nu va aveà loc, şi moş­
tenitorii vor veni la succesiune jure proprio, împărţeala se
4
va face pe capete, iar nu pe tulpină ( ), d u p ă cum dispune
a n u m e a r t . 9 1 7 din codul Calimach ( 7 3 2 O. austriac).
Aceasta este teoria generală a reprezentaţiei, ale cărei fo­
loase sunt, d u p ă cum am văzut, necontestate. E a nu trebue să
fie confundată cu moştenirea prin transmitere, de care am vorbit
suprà, p . 122. Există, în adevăr, transmitere de câteori m o ş ­
tenitorul supraveţuind un t i m p cât de scurt lui de cujus,

dicti sunt a similitudine scalarum locorumque proclivium, quos

ita ingredimur, ut a proximo in proximum, id est in eum, qui
quasi ex eo nascitur, transeamus". ( L . 10 § 10, Dig., De
gradibus et affinibus, etc., 38, 10).
!
() „Soviel Mund, soviet Pfund" (câte guri, atâtea părţi), zice
o veche m a x i m ă germană. Vezi suprà, p. 116, nota 2.
2
() D a c ă aceeaş t u l p i n ă a produs mai multe r a m u r i , subdivizia
se face iarăş pe tulpină. Cpr. art. 920, 921 C. Calimach
(733 C. austriac). Astfel, în ipoteza de mai sus, dacă p r e s u ­
p u n e m că B a lăsat, la r â n d u l lui, un copil în viaţă, C, şi
descendenţi ai u n u i alt. copil săvârşit din viaţă, D , p a r t e a l u i B
se va mai î m p ă r ţ i încă în două, din care j u m ă t a t e (3000 lei)
se va lua de C, iar cealaltă j u m ă t a t e (3000 de lei), de r e ­
prezentanţii lui D , cari o vor î m p ă r ţ i între ei în p ă r ţ i
egale. Cpr. L a u r e n t , I X , 7 6 ; Ducaurroy, I I , 4 6 7 , etc.
3
() Cpr. art. 919 u r m . C. Calimach (733, 734 C. austriac).
4
() Cpr. Demolombe, X I I I , 4 3 6 ; D e m a n t e , I I I , 49 bis, etc.
 EFECTELE REPREZENTAŢIEI. — ART. 667. 13"

a dobândit succesiunea acestui din u r m ă şi a lăsat-o moş­

tenitorilor lui, confundată cu a sa proprie, cu toate că n'a
acceptat-o, nici n'a repudiat-o.
lată deosebirile semnalate de autori între reprezentaţie Deoseb. î n t r e
si t r a n s m i t e r e : ' «'^ezentaţia
' _ şi moştenirea
1 Pentru ca reprezentaţia să poată aveà loc, trebue p r i n t r a n s m i ­
f e r e
ca acel reprezentat să se fi săvârşit din viaţă înaintea lui '
de cujus. Representatio nunquam est de persona vivente zicea
Dumoulin (vezi suprà, p. 132, nota 3); pe când transmiterea ^
implică, din contra, că acel care transmite moştenirea a su-
praveţuit autorului originar şi a a v u t vocaţiune la moşte­
nirea iui;
2" Reprezentaţia, d u p ă cum ştim, nu are loc decât în
linie dreaptă descendenţă, şi îu linie colaterală, n u m a i în
folosul copiilor născuţi din fraţi şi surori, pe când trans­
miterea succesiunei se îndeplineşte în folosul oricărui moşte­
nitor al t r a n s m i t e n t u l u i :
3° Reprezentantul, venind la succesiune proprio nomine,
nu exercită drepturile reprezentatului, pe când acel care
vine la moştenire prin transmitere, exercitând drepturile
transmitentului, trebue să fi cules succesiunea lui, prin urmare,
să nu fi fost nici renunţător, nici nedemn, cu toate că ar fi
renunţat la moştenirea lui de cujus originar, sau ar fi fost
declarat nedemn de a veni la această moştenire;
4° Reprezentantul nu plăteşte datoriile reprezentatului,
dacă n'a acceptat succesiunea lui (vezi p. 135), pe când acel
care culege o moştenire prin transmitere plăteşte datoriile trans­
mitentului, a cărui succesiune trebue neapărat s'o primească:
5° Reprezentantul, obligat a raporta ceeace de cujus
dăduse reprezentatului, mai trebue, cel puţin d u p ă unii, să
raporteze şi liberalităţile primite de el însuşi, căci el vine la
moştenirea lui de cujus nomine proprio; pe când acel care
culege o succesiune prin transmitere nu trebue să raporteze
decât ceeace transmitentul a primit dela de cujus;
6" Testatorul poate să deroage dela principiile repre­
zentaţiei de câteori este vorba de o moştenire în linie cola­
terală; pe când transmiterea succesiunei se îndeplineşte tot­
deauna independent de voinţa lui de cujus originar, e t c ( ' ) .

(') Vezi Vaqnette ot Marin. Successions, 178, p. 99.

C. C—CAET. I l l — T I T . I.—CAPIT. III.—S-a II — ORDINELE DE MOŞTEN.

Reprezentaţia in dreptul internaţional privat.

Reprezentaţia, a v â n d de efect modificarea devoluţiei m o ş ­

tenirei, este c â r m u i t ă de principiile de care este c â r m u i t ă
însăş devoluţia; adecă, dacă este v o r b a de imobile, de legea
situaţiunei lor, iar d a c ă este vorba de mobile, de legea per­
1
sonală a defunctului ( ).

Diferitele ordine de moştenire.

A r t . 6 5 9 , r e p r o d u c â n d Novella 1 1 8 , î m p a r t e moşteni­
torii legitimi în trei ordine, clase sau categorii, însă a m
văzut supina, p . 1 1 5 , 1 1 6 , că această clasificare este ine­
x a c t ă şi că moştenitorii legitimi se î m p a r t în patru cate­
gorii, şi în ordinea u r m ă t o a r e :
1° Descendenţii defunctului; 2° ascendenţii privilegiaţi

(') Vezi B a u d r y et W a h l , Successions, I, 3 4 9 ; Weiss, Tr. théo-

rique et pratique de droit international prive, I V , p . 5 5 9 ;
Rolin, Pr. de dr. international prive, I I , 7 3 9 : T . H u e , V ,
2 5 8 ; C. Besancon, Sirey, 79, 2, 249. Vezi tom. I al Coment,
noastre, p . 129 u r m . , şi 134 u r m . (ed. a 2-a), şi la autorităţile
citate acolo trebue să a d ă o g ă m : T r i b . din Le Havre, J. du­
ri et, anul 1908, p . 1161 şi Dreptul din 1909, N o . 1, p . 8 ( c u '
observ, noastră). — Vezi însă C. Iaşi (Dreptul din 1908, No. 2 3 ,
tot cu observ, noastră în sens contrar), care aplică, în privinţa
devoluţiei moştenirei ab intestat, legea naţională a defunctului
atât la mobile cât şi la imobile, sub cuvânt că r e g i m u l suc­
cesoral nefiind decât interpretarea voinţei presupuse a defunc­
tului, o lege unică trebue să fie aplicată în privinţa t u t u r o r
b u n u r i l o r sale, şi această lege nu poate fi decât acea a de­
functului, care cârmueşte însăş persoana sa, care organizează
familia şi care, în acelaş t i m p , este expresia ideilor şi senti­
mentelor sale. Vezi şi P . F i o r e , Le droit international prive,
I V , 1477, p . 132 (traducere Antoine, ed. din 1907). A r fi
de dorit ca soluţia Curţei să fie acea legală; însă, din nefericire,
ea este inadmisibilă faţă de a r t . 2 din codul civil, care con­
sacră vechia tradiţie a statutelor, cu toate consecinţile şi ano­
maliile l a care ea a dat loc, şi care e r a admisă şi prin a r t . 396
din codul Calimach (300 C. austriac). Vezi în sensul acestei
din u r m ă păreri, T r i b . Corbeil, Pand. Period 9 8 . 5. 4 4 ; T r i b .
Romanaţi, Dreptul din 1 9 1 1 , N o . 2 4 (cu nota d-lui Siliu R ă -
dulescu). Vezi şi infra, r u b r i c a : Regulele cari cârmuesc devo­
luţia moştenirei în materie de drept internaţional privat, p . 2 1 8 .
 SUCCESIUNILE DEFERITE DESCENDENŢILOR. — ART. (569. 139

(tatăl şi m a m a ) şi colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile);

n
3 ascendenţii o r d i n a r i ; 4° şi în fine, colateralii ordinari pănâ
4
la gradul al doisprezecelea ( ).

SECŢIUNEA III

Succesiunile deferite descendenţilor (prima clasă

2
de moştenitori) ( ).

Art. 669. — Copiii sau descendenţii lor succed tatălui, maniei,

3
moşilor, moaşelor ( ) şi vericărui alt ascendent, fără deosebire de
sex, şi chiar de ar fi născuţi din deosebite căsătorii.
4
E i succed în p ă r ţ i egale când se găsesc toţi î n gradul întăiu ( )
şi sunt chemaţi d u p ă p r o p r i u l lor d r e p t ; ei succed pe tulpină, când
sunt chemaţi toţi, sau unii din ei, prin reprezentaţiune. ( A r t . 306,
315, 658, 6 5 9 urm., 664 urm., 652, 677, 678, 6 9 8 C. civ. A r t . 745
C. fr.).

(') Vezi Roguin (profesor de legislaţie c o m p a r a t ă la Universi- D r . s t r ă i n ,

tatea din Lausanne), Tr. de droit civil compare (Successions),
I, p . 429, Xo. 4 4 1 ( P a r i s , 1908), care tot astfel î m p a r t e or­
dinele de moştenire în dreptul românesc, referindu-se la pă­
rerea noastră. — î n c â t priveşte diferitele ordine de moştenitori
în celelalte legislaţii străine (dreptul austriac, dreptul neer-
landeZj dreptul b u l g a r , dreptul sârbesc, d r e p t u l englez, etc.),
vezi Roguin, op. cit., p. 3 0 1 u r m . şi 422 u r m .
2
( ) Capitolul de faţă, ocupându-se n u m a i de moştenirile l e g i t i m e c p i ; ;
0 { c a r

sau regulate, n ' a p u t u t aveà în vedere decât pe descendenţii se ocupă acest

legitimi. In rând cu copiii legitimi t r e b u e puşi: copiii le- capitol,
gitimaţi (art. 3 0 6 ) ; acei adoptaţi, în privinţa moştenirei adop­
t a t o r u l u i (art. 315) şi, în fine, copiii n a t u r a l i recunoscuţi,
în privinţa moştenirei mamei şi a rudelor ei (art. 6 5 2 2,
677 şi 678).
8
( ) P r i n moşi sau moaşe (expresie î m p r u m u t a t ă dela codul Ca-Sensul evprc-
S l e i
ragea), se înţelege aci bunii şi bunele, d u p ă cum îi numeşte moşi,
m0B
art. 9 1 8 din codul Calimach. ?*'-
4
( ) Aceste cuvinte cuprind o inexactitate, după cum vom vedea i n e x a c ţ i t a t i -
mai l a vale, p. 147, căci nu n u m a i descendenţii din gradul de text.
întăiu (copiii) împărţesc averea pe capete, ci şi descendenţii
dintr'un grad mai inferior, precum nepoţii şi strănepoţii, când
vin la moştenire jure proprio, fără ajutortil reprezentaţiei,
ceeace se va î n t â m p l a atunci când descendenţii din gradul
întăiu vor fi r e n u n ţ a t l a moştenire sau vor fi fost nedemni
(art. 698). Cuvintele: când, se găsesc toţi în gradul întăiu,
a r t r e b u i deci eliminate, pentru ea redacţia textului să fie
corectă. Cpr. Marcadé, I I I , 1 1 5 ; Mourlon, II, 1 0 6 ; Demo-
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. III. — S-a III. — ART. 669.

Descendenţii Descendenţii defunctului formează p r i m a clasă sau ca­

defunctului.
tegorie de moştenitori legitimi. E i succed jţe_jmpete, adecă
l u â n d fiecare o p a r t e egală ('), când vin la moştenirea ascen­
denţilor lor, în v i r t u t e a d r e p t u l u i lor p r o p r i u , *\ .pe tulpină,
când vin la moştenirea lor cu a j u t o r u l reprezentaţiei (art. 6 6 7 ) .
Deosebire Descendenţii succed părinţilor, bunilor, s t r ă b u n i l o r şi
de sex. 2
celorlalţi ascendenţi, fără deosebire de sex ( ). L e g i u i t o r u l

lombe, X I I I , 4 4 5 ; D u c a u r r o y , I I , 4 7 5 , p. 3 2 5 ; T. H u e , V,
6 6 ; L e Sellyer, Successions, I, 268, pag. 310, etc. Cu toate
acestea art. 736 § 2 din codul italian, art. 8 9 9 din codul
olandez, a r t . 1986 din codul portughez, etc., r e p r o d u c această
redacţie vicioasă, care n u se vede î n d r e p t a t ă decât în a r t . 786
din Ante-proiectul de revizuire al l u i L a u r e n t .
Dr. german. (') „Kinder erben zu yleichen Teilen", zice a r t . 1924 § u l t i m
Gerade. din codul german. — Unele legislaţii germane, anterioare
acestui cod, aveau o instituţie n u m i t ă Gerade. Aceasta era
u n g r u p de b u n u r i , care se cuvineau n u m a i fetelor, şi dela
care erau depărtaţi fraţii lor. C p r . a r t . 8 5 8 C. civil actual
al cantonului Zurich. Vezi Roguin, Droit compare (Succes­
sions), I, 2 1 7 , p . 176, 177. Vezi asupra acestei instituţii m a i
m u l t e maxime germane, reproduse şi comentate de Chaise-
m a r t i n , Proverbes et maximes du droit germanique, p . 392 u r m .
2
Excluderea ( ) A r t . 669 a b r o a g ă deci codul Caragea, d u p ă care fetele nu
fetelor dela moşteneau î n concurenţă cu fraţii lor, ci n u m a i fraţii, cari
moştenire. C. e r a u însă datori a-şi înzestra surorile chiar din a v u t u l lor
Cârâirea.
propriu. (Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1874, N o . 58). I a t ă
ce găsim î n această privinţă, î n codul C a r a g e a : „Când p ă ­
r i n ţ i i a u feciori şi fete, n u m a i feciorii moştenesc deopotrivă,
şi p r e fete, de vor fi neînzestrate, datori sunt să le înzestreze
şi să le căsătorească. — Când a u fete neînzestrate şi înzestrate,
n u m a i cele neînzestrate moştenesc deopotrivă fiecare. — Când
a u numai fete înzestrate, atunci moştenesc deopotrivă u n a cu
a l t a " (art. 17, lit. c, d şi e, p a r t e a I V , capit. 3). A r t . 1 3 ,
p a r t e a I I I , capit. 16 din acelaş cod m a i dispune î n c ă : „ M u ­
rind tatăl, şi remăind fată neînzestrată şi avut părintesc, dator
este fratele s'o înzestreze din acel avut, dând şi dintr'al său
când nu se va ajunge, ca s'o m ă r i t e după b ă r b a t de potriva
ei şi de pe cinstea ei. — încă şi când nu va rămânea niciun
avut, dator este şi atunci fratele s'o înzestreze cu dintrale
sale" (*). Vezi şi codul Ipsilant din 1780 (capit. despre moş­
teniri).

Dr. atenian. (*) In vechiul drept atenian, c â n d cineva lasă o fată fără avere (0Tja3c),
ruda cea mai de aproape era obligată să se căsătorească cu ea, «an s'o
înzestreze după puterile sale. Orice cetăţean aveà la îndămână o acţiune
populară contra acestei r u d e pentru a o sili a-si îndeplini obligaţia sa.
 SUCCESIUNILE DEFERITE DESCENDENŢILOR. — A R T 669. 141

actual a admis deci, cu d r e p t c u v â n t , egalitatea intre toţi

î n c â t priveşte partea i'iiu averea cu care" fraţii erau obli­

gaţi a-şi înzestra pe, surorile lor, legea nereglementând nimic,
s'a decis că aceasta r ă m â n e a să se aprecieze de instanţele
judecătoreşti. T r i b . Mehedinţi, Gr. judiciar din 1903, No. 50,
p. 439 u r m . (cu observ, noastră).
S'a decis, în baza textelor de mai sus, că, sub codul Ca­
ragea, fetele nemoştenind pe părinţi în concurenţă cu fraţii
lor, o fată, fie ea căsătorită chiar d u p ă m o a r t e a p ă r i n ţ i l o r şi
fraţilor ei, nu poate revendica nimic dela nepoţi din moşte­
nirea remasă d u p ă u r m a părinţilor săi. dacă se constată că
ea a fost înzestrată d i n averea părintească. Cas. rom. Bult. 1900,
p. 787 (decizie p r o n u n ţ a t ă în unire cu concluziile noastre ea
p r o c u r o r general).
Alte decizii ale Curţei de casaţie pun, de asemenea, în prin­
cipiu că dacă. cu adevărat, atunci când fetele vin în concu­
renţă eu fraţii lor, nu au niciun drept de moştenire în averea
părintească, ele au însă dreptul de a obliga pe fraţi să le
înzestreze din avutul părintesc şi, deci, au u n drept în această
avere. P r i n u r m a r e , când fraţii, în executarea obligaţiei ce le
i m p u n e legea, convin a a t r i b u i surorei lor, la î m p ă r ţ e a l a
averei părinteşti, o parte in n a t u r ă din acea avere, p a r t i c i ­
parea ei în acest caz la î m p ă r ţ e a l ă nu poate fi privită ca
contrară legei, şi nici actul de împărţeală, prin care o parte
din averea părintească este a t r i b u i t ă surorei, nu este u n act

Vezi E s c h b a e h , Introduction {/onerato, ò l'ctndc du droit. 2 7 4 , pag'. 571

( e d . a 3-a, ISSO).
Solon p o r u n c i s e , de a s e m e n e a , oa fata unică, c a r e era m o ş t e n i t o a r e L e d i l e lui
(littx).-()pot) să se c ă s ă t o r e a s c ă eu r u d a sa cea m a i d e a p r o a p e ; fiind insă Solim,
că o a s e m e n e a c ă s ă t o r i e n e p o t r i v i t ă p u t e a să fie sterilă, fie d i n c a u z a vârstei
î n a i n t a t e a b ă r b a t u l u i , fie d i n c a u z a lipsei sale de a f e c ţ i u n e , femeea a v e à
o a c ţ i u n e c o n t r a a c e s t u i b ă r b a t s p r e a-1 sili a-şi î n d e p l i n i d a t o r i i l e sale
c o n j u g a l e cel [luţin de trei ori pe / i m n ; şi, l u c r u cuvios, orice c e t ă ţ e a n
p u t e a să se asocieze la a c e a s t ă a c ţ i u n e a femeei. I n fine, eeeace este şi
m a i c u r i o s , şi ceeaec r e a m i n t e ş t e î n t r u c â t v a l e g i s l a ţ i a S p a r ţ i a ţ i l o r , a c e a s t ă
femee, în caz de p e r s i s t a r e a b ă r b a t u l u i în refuzul de a-şi î n d e p l i n i d a t o ­
riile sale c o n j u g a l e , putea, să-şi a l e a g ă , n u pe p r i m u l v e n i t , ea la S p a r t a ,
ci p e u n a d i n r u d e l e b ă r b a t u l u i , p e n t r u ca a c e s t a s'o facă a d e v e n i m a m ă .
Această lege i m o r a l ă , c a r e î n c u v i i n ţ e a z ă şi c h i a r î n l e s n e ş t e a d u l t e r u l . n
fost insă c o n t e s t a t ă de u n i i . Vezi E s c h b a e h , op. cit., 2 7 4 , p . 5 7 1 , 5 7 2 .
Din p u n c t u l de v e d e r e al m o ş t e n i r e i . fetele n u e r a u t r a t a t e , la Ate-
nieni, ca b ă e ţ i i , eăei, în c o n c u r s cu fraţii l o r , ele n u a v e a u d r e p t d e c â t
la o zestre (liciitpo'.Kot), ele n e l u â n d a v e r e a p ă r i n t e a s c ă d e c â t in l i p s ă d e
f r a ţ i . N i c i u n p r i v i l e g i u d e p r i m o g e n i t u r a nu exista î n t r e aceşti d i n u r m ă ,
si în caz de a m u r i ci î n a i n t e a p ă r i n t e l u i , d r e p t u r i l e lor e r a u t r a n s m i s e
d e s c e n d e n ţ i l o r , parte b ă r b ă t e a s c ă , în infinit. Vezi E s c h b a e h , o[J. cit., 275,
p. 075.
La S p a r t a , de a s e m e n e a , f r a ţ i i cei m a i m a r i e x c l u d e a u pe fete. cari L e g i l e Spar­
lili v e n e a u la moştenire d e c â t in l i p s a lor. M a g i s t r a ţ i i v e g h e a u e a fetele, ţinţilor.
c â n d v e n e a u la -moştenire, să se c ă s ă t o r e a s c ă cu b ă r b a ţ i fără a v e r e . \ ezi
E s c h b a e h . o/i. cit.. 2 5 1 , p . 5 2 3 .
 142 COD. CIV. —CARTEA III. —• TIT. I. — CAPIT. III. — S-a III. — ART. 669.

copiii, membri ai aceleeaşi familii; căci, d u p ă cum foarte

bine a zis Mirabeau în unul din cele mai frumoase ale sale

nul şi inexistent. U n asemenea drept al fetei, de a l u à în

n a t u r ă o p a r t e din avutul părintesc, nu încetează prin simplul
fapt al căsătoriei ei, şi nici p r i n faptul unei dote promise şi
neplătite, î n t r u c â t legea nu i m p u n e fraţilor n u m a i obligaţia
de a căsători pe sora lor, ci şi pe aceea de a o înzestra
efectiv din avutul părintesc. Cas. r o m . Bult. din 1901, p . 1428
şi CV. judiciar din 1902, N o . 4 2 ; Bult. 1907, pag. 1 4 8 5 ;
Dreptul din 1907, No. 74 şi Cr. judiciar din acelaş an, N o . 82.
C p r . şi Judec. ocol. Cloşani, Or. judiciar din 1902, No. 42
(cu observ, noastră).
Oblig-, fraţilor Este însă de observat că obligaţia fraţilor de a-şi înzestra
de a-şi în­ surorile din avutul părintesc, nu puteà fi exercitată de surori
zestra suro­
rile nu putea
contra terţiilor detentori ai b u n u r i l o r părinteşti (cpr. T r i b .
fi exercitată Ilfov, Dreptul din 1882, No. 54); aşa că u n frate de rea cre­
•de aceste din dinţă nu aveà decât să-şi înstrăineze averea p e n t r u ca suro­
urmă contra rile sale să r ă m â e pe d r u m u r i . S i n g u r a lor scăpare, p e n t r u
terţiilor. ca să nu fie reduse a perì de foame, nu era, în asemenea
caz, decât monăstirea. E r a deci t i m p u l ca o asemenea lege
nedreaptă să dispară şi să fie chiar dată uitărei.
Privii, lui O asemenea dispoziţie inumană, menită a introduce zizania
Matei Basa- în familie, n ' a existat în P r a v i l a lui Matei Basarab. Iată, în
rab. adevăr, ce găsim în această pravilă (glava 2 7 3 ) : „Copiii, au
parte bărbătească, au muerească, aceia se preţuesc să moş­
tenească pre părinţii lor, şi pre m u m ă n i , etc.".
O. Caiimach. Cât p e n t r u legislaţia Moldovei, chestiunea este îndoelnieă.
Art. 1013. A r t . 1013 din codul Caiimach dispune, în adevăr, c ă : „fii­
cele înzestrate de către părinţi nu pot cere sinisfora (raportul),
d a r nici sunt silite să pue la mijloc zestrele lor".
C Caiimach. încât priveşte codul Caiimach, art. 916, corespunzător cu
Art. 916. a r t . 732 din codul austriac, dispune, de asemenea, că copiii
legitimi moştenesc pe părinţii lor, fără deosebire de partea
bărbătească sau femeească. — Se susţine însă că, în codul
Caiimach (code pour la Moldavie, publié vers Ì817), fata
înzestrată era exclusă dela moştenire. Această dispoziţie, zice
un autor străin, care s'a ocupat de dreptul nostru (Albert,
La liberte de tester, p . 760), nu este romană, ci este, ca multe
altele din acest cod, reprodusă din Basilicale. Vezi şi Roguin,
Droit compare (Successions), pag. 185. L a p . 429, No. 4 4 1 ,
acest din u r m ă autor, referindu-se la Coment, noastre, a r a t ă
că privilegiul masculinităţei era necunoscut în Moldova. In
orice caz, chestiunea nu se poate pune decât p e n t r u fetele
înzestrate (art. 1013 din codul Caiimach, pe care l-am reprodus
m a i sus), căci în privinţa acelor neînzestrate, art. 916 din
codul Caiimach dispune că: „Dacă mortul va lăsa fii, adecă
 SUCCESIUNILE DEFERITE DESCENDENŢILOR. — ART. 669. 143

discursuri, pe care însă moartea 1-a împiedecat de a-1 pro­

nunţa: „Dacă natura a stabilit egalitatea intre oameni, cu
atât mai mult ea trebue să existe între membrii aceleaşi fa-

pogorîtori din spiţa întâi, născuţi din legiuită însoţire, atuncea

li se cuvine lor întreaga lui avere, fără deosebire de partea
bărbătească şi femeească, ori că trăind el, sau când după
moartea lui s'au născut".
Acest privilegiu al masculinităţei, străin de dreptul r o m a n Originea
p l l ( U
(cpr. Novel. 118, capit. 1, ab initio), şi de moravurile n o a s t r e " ^ ' ™ ^ " t

pană la codul Ipsilant, pe care îl găsim însă în I n d i a (în

legile lui Manii), în China, chiar în t i m p u r i l e actuale (vezi
Roguin, op. cit. mai la vale, pag. 181, No. 224, in fine), în
legea salică (nulla portio hereditatis mulieri veniat), etc. şi
care, înainte de revoluţia franceză, a existat şi în unele părţi
ale F r a n ţ e i (vezi Demolombe, X I I I , 4 4 3 ; L a u r e n t , V I I I , 502;
D u c a u r r o y . I I , 4 7 3 ; Yiollet, Histoire du droit civil fran­
cai*, j). 823 urm., ed. a 2-a; F i l d e r m a n , op. cit., p. 413 urm.),
îşi trage originea sa din vechiul drept germanic. (Vezi E r .
Lehr, TV. element, de droit civil germanlque. II, 1388.
pag. 410 urm.). El a fost mai în urmă adoptat de Slavi
de unde, după toate probabilităţile, a trecut în dreptul nostru
anterior. Cpr. C. Craiova, Dreptul din 1893, Xo. 26. Vezi
şi I. Feretz, Privilegiul masculinităţei în pravilniceasca con­
dică Ipailant «i în legiuirea Caragea, pag. 39 urni. (Bucu­
reşti, 1905). Aceasta este l u c r a r e a principală, în baza căreia
amicul nostru, d-1 I. Feretz, a fost numit a g r e g a t la facul­
tatea j u r i d i c ă din Iaşi. în u r m a r a p o r t u l u i nostru, publicat
în Dreptul din 1906, Xo. 38.
Textul corespunzător francez (art. 745) mai exclude încă D r e p t u l .le
şi privilegiul primogeniturei (le droit d'aînesxe), după care. p ^ m o g e n i -
în unele p ă r ţ i ale F r a n ţ e i , fratele cel mai mare luà singur
moştenirea părintelui său (cpr. Potliier, Successions, VIII,
pag. 37 urm.; D u c a u r r o y , II, 4 7 3 ; Fildermann, op. cit.,
p. 418 urm.).
Acest drept al fratelui celui mai m a r e n a existat în dreptul C. C a l i m a c h
1 c
nostru anterior. (Cpr. art. 917 C. Calimach, corespunzător cu? - C â r â i r e a ,
art. 732 C. austriac; art. 17, lit. b şi c, partea IV, capit. 3
din codul Caragea, e t c ) . Vezi a s u p r a acestui drept, care de­
rivă din feodalitate, Roguin, TV. de droit compar? (Succes­
sions), I, 245 urm., p . Ì 9 9 u r m .
D r e p t u l de primogenitura există însă şi astăzi în Englitera, D r . englez.
în privinţa imobilelor, unde copiii de sex bărbătesc exclud pe
fete, oricare ar fi ordinea naşteri lor, şi unde fiul cel mai
m a r e exclude pe cei mai mici. (Vezi Er. L e h r , Elements de
droit civil anglais, I I , 979, p. 344, ed. a 2-a din 1906, re­
văzută de Jacques D u m a s ) ; Roguin, op. cit., I, 250 şi 454 urm.,
COD. CIV.— CARTEA III. TIT. I — CAPIT. III — S-a I I I . — A R T . (i(>9.

milii". T o t în acelaş sens un p ă r i n t e al bisericei latine, Sf.

Ambrozie, zicea foarte b i n e : „Aceeaşi dragoste t r e b u e să
existe p e n t r u toţi aceia pe care n a t u r a i-a unit. „Jungat
liberos oequalis gratia, quos junxit oequalis natura"'. Bunu­
rile părinteşti se î m p a r t deci astăzi între toţi copiii deopo­
trivă, fără deosebire de sex sau de vârstă. ,,Gleiche Brilder,
gleiche Kappen", zice o veche m a x i m ă g e r m a n ă , care pe
româneşte poate fi t r a d u s ă în modul u r m ă t o r : „Câte capete,
1
atâtea căciuli" ţ ).
Copiii succed părinţilor în părţi egale chiar d a c ă a r fi
2
născuţi din mai multe şi deosebite căsătorii ( ).

p. 202 şi 4 4 3 u r m . Averea nemişcătoare se lasă, în această

ţară, fiului celui m a i m a r e ca reprezentant al familiei.
Tot această idee o a r e în vedere şi codul Ipsilant, când
dispune (capit. pentru moştenire, a r t . 3) ca la câminurile pă­
rinteşti, adecă la moşiile din care se t r a g e porecla şi n e a m u l
familiei, a u drept n u m a i acei ce sunt p a r t e bărbătească (cat-
iondes), pentru ca să nu-şi piarză porecla neamului, n u însă
şi partea femeească, căci nu are atâta cuvânt de îndreptare
a cere căminul părintesc, pentru a nu-şi pierde numele fa­
miliei, fiindcă muerea se numeşte după porecla bărbatului
său. (Cpr. a r t . 8 din legea a s u p r a numelui dela 1895). Vezi
tom. 1 al Coment, noastre, p . 252 ed. a 2-a).
Această stare de lucruri, contrară t u t u r o r principiilor de
dreptate şi de echitate, este menită să dispară cu t i m p u l din
toate legislaţiile, chiar din acea engleză, unde tradiţia j o a c ă
un rol atât de important.
Toate aceste privilegii au fost desfiinţate în F r a n ţ a prin
legea din 8 A p r i l 1 7 9 1 , care r u p â n d cu trecutul, deschide o
eră nouă pentru omenire. Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă
art. 1 din această lege: „Toute inégalilé ci-devant resul­
tante, entre Ies héritiers ab intestai, des qualités d'ainés ou
de puinés, de la distinction des sexes ou des exclusions cou-
tumières, soit en ligne directe, soit en tigne collaterale, est
abolie; tons héritiers en égal degré succéderont par portions
égales aux Mens qui leur sont déférés par la loi. En con-
sequence; les dispositions des coutumes ou statuts qui exluaient
Ies filles ou leurs descendants du droit de succèder avec les
males ou descendants des males, sont abrogées".
(') Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit germa-
nique, p . 307 u r m .
2
( ) Aceste cuvinte a u de scop, în F r a n ţ a , de a abroga, sau mai
bine zis de a confirma a b r o g a r e a făcută prin legea menţio­
n a t ă în nota precedentă, din 8 A p r i l 1791 ( a r t . 1) a obiceiu-
 SUCCESIUNILE DEFERITE DESCENDENŢILOR. — ART. 669. 145

Deci, dacă j ţ ş avea. copii ..legitimi sau legitimaţi Exemplu.

(art. 3 0 6 ) (') născuţi din mai multe căsătorii succesive, ei m ă
vor moşteni cu toţii deopotrivă, ca şi ctim a r fi din aceeaş
căsătorie, d u p ă c u m şi copiii ce soţia m e a a r avea d i n t r ' o
căsătorie a n t e r i o a r ă o vor moşteni-o pe d â n s a , î m p r e u n ă cu
copiii născuţi din căsătoria actuală. Copiii mei anteriori nu
vor moşteni însă pe actuala mea soţie (mama lor vitrig'ă),

rilor unor locuri, cunoscute sub numele de drept de devo-

luliune, drept care la noi n'a avut fiinţă (art. 9 2 5 C. Cali­
mach), prin care b u n u r i l e soţului remas în viaţă, ce se
căsătorea din nou, se cuveneau n u m a i fetelor născute din prima
însoţire, cu excluderea băeţilor născuţi din a doua căsătorie.
Cpr. L a u r e n t , V I I I , 5 0 3 ; Demolombe, X I I I , 4 4 3 ; D u c a u r r o y ,
II, 4 7 3 ; Merlin, Répert. v° Devolution coutumière, § 2; Le
Sellyer, Successions, I, 4 3 , p. 72 u r m . , etc.—Autorii ne spun
că, în virtutea acestui drept de devoluţiune, Ludovic al X I V - l e a ,
poreclit Regele-Soare (Le Eoi Soleil) (*), a susţinut un r ă s ­
boiu crâncen, aşa zis răsboiul devoluţiunei (la guerre de
Fiandre, dite de devolution), revendicând provinciile spaniole
ale Ţ ă r i l o r de jos, în numele soţiei sale, Maria Tereza, care
era născută din prima căsătorie a lui F i l i p al IV-lea, pe când
Regele Spaniei, Carol al II-lea, stăpânitorul acelor provincii,
era născut din a doua căsătorie a aceluiaş monarh. Vezi
Vaquette et Marin, Successions, 180, p . 100; Surville, op. cit.,
III, 3 1 5 , p . 145.
I a t ă cum monarhia putredă de altă dată, pe care Revo­
luţia cea mare a aruncat-o la gunoiu, înţelegea interesele
bietului popor, care se spetea plătind la b i r u r i . P e n t r u a m ­
biţia unei femei şi pentru un pretins drept, lipsit de orice
temeiu, se ucideau mii de oameni, iar la reîntoarcerea m o ­
n a r h u l u i încununat cu lauri, acelaş popor, ai cărui fii perise
în răsboiu, ridica arcuri de triumf, târându-se înaintea Stă­
pânului.
(') Codul civil nu face, în adevăr, nicio deosebire î n t r e copiii Copiii legiti-
legitimi şi acei legitimaţi, în ceeace priveşte vocaţiunea lor maţi.
la moştenire. C a s / r o m . Bult. 1890, p a g . 6 3 9 ; Vaquette et Dr. străin.
Marin, op. cit., 182, p a g . 100, şi toţi autorii. A r t . 1988 din
codul portughez este expres în această privinţă. „Sao com-
prehendidos entre os filhos legitimes os legitimados por sub-
11
seguente matrimonio .

(*) Această poreclă provine de aeolo că curtezanii monarhului, îmbătrânit

înainte de timp în rele şi în depravări, au făcut să se bată o medalie
pe care figura următoarea inscripţie: In meo conspectu steţit sol (Soarele
s'a oprit în prezenţa mea). Monarhul auzind veşnic spunându-se că este
egalul lui l)-zeu, a început a erede el însuşi că aeeasta este adevărat.

43113 in
 146 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I. — CAPIT. III. — S-a III. — ART. 669.

pentrucă «ei sunt străini faţă cu d â n s a ; d u p ă cum şi copiii

ei născuţi d i n t r ' u n alt tată îl vor moşteni pe acest din u r m ă ,
fără însă a mă putea moşteni pe mine (tatăl lor vitrig),
pentrucă ei nu sunt copiii mei. „Fiii născuţi din deosebite
c. caiimach. legiuite însoţiri, zice art. 9 2 5 din codul Calimach, moştenesc
Art. 925. d i m p r e u n ă numai pe al lor comun tată, sau pe a lor co­
m u n ă maică, iar pe al lor deosebit tată, sau pe deosebita
maică, îi moştenesc singuri în deosebi".
Excluderea C â n d mai mulţi descendenţi vor veni la moştenirea
a s c
tubelor e n d e n t u l u i lor, cei mai apropiaţi în grad vor exclude pe
mâi depărtaţi, cei mai depărtaţi. Proximior excludit remotiorem (').
Exemplu. Astfel, copiii mei vor exclude pe nepoţii mei de fiii,
dacă tatăl lor traeste, nepoţii pe strănepoţi, şi aşa mai de­
2
parte ( ). Loysel zicea, în această p r i v i n ţ ă : „Ce qu'on d i t :
tant que la tige a souche, elle ne se four che ,• ^st-ee__pas,
tant q u e la ligne directe dure, la collaterale n'a point de lieu".
Reprezentaţie. Fiii mei nu vor exclude însă pe nepoţii sau străne­
poţii mei, când aceştia se vor putea b u c u r a de ajutorul
reprezentaţiei, adecă când tatăl lor (fiul meu) ar fi murit
capabil înaintea mea (art. 6 6 4 , 6 6 5 , 669).
împărţirea Dacă defunctul a lăsat numai copii, fie ei legitimi, "\
3
Pe capete, legitimaţi (art. 306) sau adoptaţi (art. 315) ( ), aceştia fiind !
în g r a d u l întâiu (art. 662), vin în virtutea dreptului lor \
propriu şi, ca atare, vor împărţi averea în părţi egale \
(art. 6 6 7 , 669) sau pe capete, d u p ă cum se e x p r i m ă art. 9 1 7 j
4
din codul Calimach ( ). J
l
( ) Vezi suprà, p . 116.
C. Calimach. O «Când mortul va lăsa fii, adecă pogorîtori din spiţa întăiu,
Art. 916 şi născuţi din legiuită însoţire, zice a r t . 916 din codul Calimach
918- (732 C. austriac), atunci li se cuvine lor î n t r e a g a averea lui,
fără deosebire de partea bărbătească şi femeeascâ, ori că
t r ă i n d el, sau d u p ă moartea lui s'au n ă s c u t " ; şi art. 918 din
acelaş cod (art. 732 C. austriac) a d a o g ă : „Nepoţii şi nepoa­
tele de fii şi de fiice ale mortului nu au dritul de a i n t r a în
moştenirea lui, dacă tatăl sau m a m a lor vor t r ă i , c u m nici
strănepoţii şi stranepoatele lui, de va t r ă i bunul sau b u n a lor".
8
Copiii adop- ( ) Copiii adoptaţi, având aceleaşi d r e p t u r i la moştenirea a d o p ­
taţi, tătorului, ca şi copiii săi legitimi (art. 315), de aici rezultă
că ei exclud dela moştenirea a d o p t a t o r u l u i pe ascendenţii
acestui din u r m ă . C. Bucureşti, Dreptul din 1906, N o . 26, p . 2 0 3 .
4
C. Calimach. ( ) „Dacă vor fi doi sau mai mulţi fii, zice art. 917 din codul
Art. 917. Calimach (732 C. austriac), ei împărţesc moştenirea în p ă r ţ i
 SUCCESIUNILE DEFERITE COLATERALILOR PRIVILEGIAŢI. 147

Dacă defunctul a lăsat copii, cari însă s'au făcut ne- Cazul când
n d e f u n c
demni sau a u r e n u n ţ a t la moştenire, averea se v a cuveni °°} " . -
• î /»• / ... ..î \ I • .s tului sunt
nepoţilor sai de fii (copiii copiilor). Aceştia venind insă, in nedemni sau
asemenea caz, la moştenire în virtutea dreptului lor propriu, '«nunţatori.
R
, - , -• - - - . E - împărţirea
fiindcă persoanele nedemne sau in viaţă n u pot fi repre- p e capete,
zentate (art. 668), împărţeala se va face tot pe capete (art. 698),
deşi aceşti moştenitori nu sunt în g r a d u l întăiu de înrudire.
Cu alte cuvinte, împărţeala se va face în totdeauna pe ca­
pete, când moştenitorii vor veni la succesiune în virtutea
dreptului lor propriu, puţin importă gradul de înrudire în
care ei s'ar afla faţă de de cujus. î m p ă r ţ e a l a nu se va face
pe tulpină, decât atunci când toţi sau măcar unii din ei
vor veni la moştenire prin ajutorul reprezentaţiei (art. 667) (*).
SECŢIUNEA IV ŞI V

Succesiunile deferite ascendenţilor şi colateralilor.

Legiuitorul se ocupă în secţia a I V - a de moştenirea

ascendenţilor, iar în secţia a V - a de acea a colateralilor.
Această împărţire a materiei este însă greşită, pentrucă
fraţii şi surorile trec înaintea ascendenţilor, de oarece d u p ă
a r t . 6 7 0 , aceşti din u r m ă n u sunt chemaţi decât atunci
când defunctul n ' a lăsat nici posteritate, nici fraţi şi su­
rori. P e n t r u mai m u l t ă metodă, vom contopi deci aceste
d o u ă secţii la u n loc, cu a t â t mai m u l t cu cât, în unele cazuri,
tatăl şi m a m a î m p a r t moştenirea cu fraţii şi surorile de­
functului (art. 6 7 1 , 673).

Succesiunile deferite fraţilor şi surorilor şi descendenţilor

lor, atât în cazul când defunctul a lăsat pe tatăl şi pe
mama sa în viaţă, cât şi în cazul când aceştia
au murit înaintea lui. (A doua clasă
de moştenitori).

P e n t r u a şti cum fraţii, surorile şi descendenţii lor,

vin la moştenire, trebue să distingem d o u ă ipoteze: 1° acea

deopotrivă, d u p ă n u m ă r u l lor, şi aceasta se zice in legi

î m p ă r ţ e a l ă pe capete (w.zà xecpaXfjv)", zice textul grecesc.
(') Vezi mpră, p . 139, nota 3 .
 C. C.—CART. III.—TIT. I.—CAPIT. III.—S-a IV ŞI V — ART. 671, 673.

când tatăl şi m a m a lui de cujus sau n u m a i unul din ei

i-au s u p r a v e ţ u i t ; şi 2° aceea când tatăl şi m a m a a u m u r i t
înaintea lui de cujus.

Prima ipoteză. — Cazul când tatăl şi mama lui de cujus,

sau numai unul dinei, au supraveţuit acestui din urmă.

Art. 671.— D a c ă tatăl şi m a m a unei persoane moarte fără

descendenţi i-au supraveţuit, lăsând acea persoană fraţi, surori
sau descendenţi ai acestora, succesiunea se divide în două porţiuni
egale din care j u m ă t a t e n u m a i se cuvine t a t ă l u i şi mamei, şi
se î m p a r t e deopotrivă între dânşii. ( A r t . 066, 6 7 3 , 674 C. civ.
A r t . 748 C. fr.).

Art. 673. — D a c ă tatăl şi m a m a persoanei moarte fără pos­

2
teritate i-au supraveţuit, fraţii, surorile sau reprezentanţii ( ) lor

Inexaetitate (') D u p ă cum textul este redactat, s'ar părea că averea t r e b u e

de text. să se î m p a r t ă în două părţi, din care una să se s u b î m p a r t ă
î n t r e ambii părinţi, aşa cum se î m p a r t e şi cealaltă între
fraţi, oricare a r fi n u m ă r u l lor. Aceasta nu este însă ade­
vărat, pentrucă atât din art. 673 cât şi din primele cuvinte
ale art. 674 rezultă că fiecare p ă r i n t e are o parte fixă şi
invariabilă, a d e c ă : o pătrime (vezi infra, p . 153); de untie
urmează că, la caz de r e n u n ţ a r e din p a r t e a tatălui, m a m a nu
va luă j u m ă t a t e din moştenire, ci tot o pătrime, p a r t e a p ă ­
rintelui r e n u n ţ ă t o r sporind partea cuvenită fraţilor sau s u r o ­
rilor. Cpr. L a u r e n t , I X , . 8 6 ; Demolombe, X I I I , 4 5 1 ; Du-
caurroy, I I , 4 9 0 ; D e m a n t e , I I I , 61 bis I ; Planiol, I I I , 1 8 1 4 ;
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 3 6 5 ; L e Sellyer, Idem, L
2 7 2 ; t a q u e t t e et Marin, Idem, 187, p . 102, 1Ò3; T h i r y , II,
60. Cpr. şi Cas. r o m . Bult. 1893, p . 3 0 5 ; Dreptul 1911, NÒ. 8 1 .
Dr. roman şi D u p ă Novella 118, cap. 2, in medio, ascendenţii î m p ă r ţ e a n
C. Calimach. cu fraţii pe capete: „Si et pater aut mater fuerint, dividenda
Art. 933. inter eos quippe hereditate secundum personarum numerum,
uti et ascendentium et fratrum singuli aequalem habeant por-
tiunem". Vezi şi a r t . 9 3 3 din codul Calimach, unde se zice:
„ D a c ă mortul va aveà suitori de orice spiţă, şi fraţi şi surori
drepţi, îl moştenesc toţi deopotrivă pe capete".
2
Sensul cuvân­ ( ) Cuvântul reprezentanţi este aci sinonim cu expresia descen­
tului repre­ denţi, care se întrebuinţează în a r t . 670, 6 7 1 , 672 şi 675,
zentanţi. căci legea are în vedere calitatea moştenitorilor. Astfel dar,
chiar în caz când copiii fraţilor n ' a r reprezenta pe p ă r i n ţ i i
lor, pentrucă ei ar fi renunţat l a moştenire (art. 698), sau ar
fi fost recunoscuţi nedemni (art. 658) şi a r veni la moşte-
SUCCES. D E F E R I T E C O L A T E R A L I L O R P R I V I L E G I A Ţ I . — A R T . 671, 673. 149

iau j u m ă t a t e din succesiune. Dacă n u m a i tatăl sau n u m a i m a m a

i-a supraveţuit, fraţii, surorile sau reprezentanţi lor iau trei pă­
trimi ale suecesiunei. (Art. 666. 6 7 1 , 674, 8 4 3 C. civ. A r t . 751
C. fr.).

A doua clasă de moştenitori legitimi se compune din A doua iiasă

d e teni
fraţii şi surorile defunctului sau descendenţii lor în infinit. ™^ "
Aceşti din u r m ă vin la moştenire fìejure^ropjtiiL fie p r i n h

reprezentaţie (art. 6 6 6 , 672).

Fraţii şi surorile defunctului sunt chemaţi în al doilea
rând, adecă în lipsă de descendenţi legitimi, legitimaţi sau
adoptaţi.
„In lipsa clasei întăi a legiuiţilor urmaşi, intră la c. Calimach.
A r t 92(>
moştenire clasa a d o u a " , zice art. 9 2 6 din codul Calimach ' "
( 7 3 5 C. austriac).
Fraţii şi surorile defunctului sau descendenţii lor exclud Art. 671 —
(>73
pe toţi ceilalţi moştenitori, afară de tatăl şi mama defunc- "
tului cu care vin î m p r e u n ă (art. 6 7 1 — 6 7 3 ) .
T a t ă l şi mama au fost deci, cu drept cuvânt, numiţi
•ascendenţi privilegiaţi, iar fraţii şi surorile, precum şi des­
cendenţii lor, colaterali privilegiaţi.
Dacă presupunem că defunctul, în lipsă de copii(*), a c ă z n i c â n d
lăsat pe tatăl şi pe m a m a sa în viaţă, p r e c u m . şi fraţi şi j ^ " ^ , *
surori, fie buni numai de t a t ă (consanguini), sau buni numai d e n ţ i si c o i a -
2
de m a m ă (uterini) ( ), ori descendenţi din ei legitimi, sau le- ™ g i . . ^ " t e
i
r
i
l v l

gitiinaţi, nu numai în gradul întăiu, dar chiar în gradele

3
ulterioare ( ), tatăl şi m a m a iau fiecare câte o pătrime din

nire jure proprio, ei vor lua tot trei pătrimi din moştenire,
cealaltă pătrime cuvenindu-se tatălui sau mamei remasă în
viaţă. Cpr. B e r r i a t St. P r i x , Notes element, sur le code civil,
I I . 2 6 4 1 ; L a u r e n t , I X , 9 1 ; Demolombe. X I I I , 4 5 2 ; Massé-
Vergé, I I , § 364, p . 2 6 5 ; Zacharia», Uandbuch des franzd-
sischen CivUrechts* I V , § 610, p. 40, nota 2 (ed. Crome):
D u r a n t o n . VI, 195, nota 2 ; B a u d r v et YVahl. Successions. I,
366; Le Sellver. Idem, I, No. 273', p. 317. No. 321 şi 325,
p. 360, 361 şi 363, etc.
' (') In caz de a exista copii, ei ar exclude dela moştenire pe ^ r t

toate celelalte rude, descendenţii formând, după cum ştim,

p r i m a clasă de moştenitori (art. 669).
('-') D u c a u r r o v , II, 4 9 0 : Demante. ITI, 61 bis I I I ; Demolombe,
X I I I , 455, etc.
3
( ) Novelele 118 şi 127 chemau la moştenire n u m a i pe descen­
denţii fraţilor şi surorilor din gradul întăi. adecă pe nepoţii
 150 c. C—CAKTEA III.—TIT. I.—CAPIT. III. S-a IV ŞI V.—AET. 671, 673.

moştenire, iar fraţii, surorile s a u descendenţii lor în infinit,

oricare a r fi n u m ă r u l lor, i a u cealaltă jumătate, după cum
dispune a n u m e a r t . 7 4 8 § 2 din codul francez.
Cazul când Dacă presupunem că defunctul a lăsat în viaţă n u m a i
defuncta! a p e ascendent privilegiat în loc d e doi, adecă n u m a i p e
u n
r
lăsat numai f . . ° , . , . *,
un aseendent tatăl, sau numai pe m a m a sa, ascendentul remas in v i a ţ ă
privilegiat. v ai ^ u pătrime,
a 0 adecă tot c â t a r fi luat dacă a r fi
trăit şi celalalt ascendent, i a r fraţii şi surorile sau descen­
denţii lor vor l u à trei pătrimi din moştenire.
Art. 673, A ş a d a r , partea ascendentului remas în viaţă este t o t -
6 7 4
' deauna de o pătrime^), d u p ă c u m aceasta rezultă atât din
2
art. 6 7 3 cât şi d i n primele cuvinte ale a r t . 6 7 4 ( ).
Art. 690. Din cele m a i sus expuse rezultă următoarea consecinţă.
In caz de nedemnitate sau de renunţare din partea unuia
din ascendenţii privilegiaţi, celalt ascendent va l u à tot o
pătrime, pentrucă moştenitorul care renunţă e presupus că
n ' a fost niciodată moştenitor (art. 6 9 6 ) .
Partea ascen- Nedemnitatea unuia din ascendenţii privilegiaţi n u
o a t e
^reşt^parteT P ' de asemenea, să aducă celuilalt o sporire p e care n ' a r
fraţilor, fi produs-o nici moartea sa. P a r t e a ascendentului r e n u n ţ ă t o r
sau nedemn v a spori deci în totdeauna partea cuvenită fra­
ţilor şi surorilor, d u p ă c u m dispune a n u m e a r t . 7 4 9 ~TJm
codul francez, eliminat de legiuitorul nostru ca deprisos.
P r i n u r m a r e , fraţii şi surorile v o r l u à totdeauna trei
pătrimi, de câteori vor veni la moştenire în concurenţă n u m a i
cu u n u l din ascendenţii privilegiaţi, fie că celalat ascendent
ar fi murit, a r fi renunţat la moştenire, sau a r fi fost r e ­
cunoscut nedemn; i a r partea lor va fi de jumătate, de câteori
ei v o r veni la moştenirea fratelui lor în concurenţă cu tatăl
şi cu m a m a defunctului.

lui de cujus, n u însă şi pe ceilalţi descendenţi î d g r a d u r i

ulterioare (strănepoţi de fraţi a i l u i de cujus). Vezi' supra,
p . 130, nota 2 .
Art. 843. (') C u toate acestea, a r t . 8 4 3 determină expres rezerva ce trebue
a se păstra părinţilor supraveţuitori, fixând-o în mod invar-
vabil la jumătate d i n averea succesorală, fie că defunctul
lasă tată şi m a m ă , fie n u m a i p e unul din e i ; de unde rezultă
că rezerva ascendentului este m a i m a r e decât p a r t e a l u i de
moştenire. Vezi infra, explic, a r t . 8 4 3 .
2
( ) Vezi supra, p . 184, nota 1.
SUCCESIUNILE DEFERITE COLATERALILOR PRIVILEGIAŢI.—ART. 672. 151

Descendenţii fraţilor şi surorilor sunt puşi pe aceeaş s i t u a ţ i a <ies-

0
treaptâ cu autorii lor, independent de beneficiul r e p r e z e n - ^ J ^ " ^ ^ .
taţiei. Ei vin la moştenirea lui de cujus (moşul sau stră- VoriioV.
moşul lor), î m p r e u n ă cu ascendenţii privilegiaţi (tatăl şi
m a m a defunctului), în virtutea dreptului lor p r o p r i u , atunci
când fraţii şi surorile aflaţi în viaţă au renunţat la moşte­
nire, ori s'au făcut nevrednici de ea (art. 6 5 8 , 6 7 2 , 6 9 8 ) .
î m p ă r ţ e a l a va fi lesne de făcut când fraţii şi surorile Art. u84.
sau descendenţii lor vor veni n u ma i în concurenţă cu ascen-
* * prczin cil j S P C G S L
denţii privilegiaţi. O dificultate serioasă se v a ivi însă atunci text.
când ei vor veni în concurenţă şi cu ferneea săracă a de-
functui, căci vom vedea că a r t . 6 8 4 conferă şi femeei sărace
o pătrime din averea soţului ei. Or, un lucru are patru,
1
iar nu cinci pătrimi ( ).

A doua ipoteză. — Cazul când tatăl şi mama lui de cujus

s'au săvârşit din viaţă înaintea acestui din urmă.

Art. 672.— In caz de a m u r i mai dinainte tatăl şi m a m a

unei persoane moarte fără posteritate, fraţii, surorile sau. descen­
denţii lor sunt chemaţi la succesiune, depărtând pe ascendenţi şi
2
pe ceilalţi colaterali. E i ( ) succed sau d u p ă p r o p r i u l lor drept,
sau prin reprezentaţiune. în modul regulat în secţia a I l - a a acestui
capitol. ( A r t . 664. 666 u r m . 6 6 9 , 674 C. civ. A r t . 750 C. fr.).

F r a ţ i i şi surorile, fie buni (adecă născuţi din acelaş Fraţii şi suro-

tată si din aceeaş mamă) fie vitrigi, adecă născuţi numai , ' l ţ " n l e C o L e

' - T i • • î- rah pnvile-

d m acelaş tată şi din altă m a m ă (consanguini) sau din aceeaş g i ţi.
a

m a m ă şi din alt tată (uterini), sau descendenţii lor din orice

grad, iar nu numai acei din gradul întăiu, ca la R o m a n i ,
formează, d u p ă c u m am văzut, o clasă privilegiată de co­
laterali, cari nu numai că vin la moştenirea defunctului
î m p r e u n ă cu tatăl şi maina lui ( a r t . 6 7 1 , 673), d a r cari,
în lipsa ascendenţilor privilegiaţi, depărtează pe ceilalţi ascen­
denţi şi colaterali.
Astfel, dacă părinţii lui de cujus a u murit înaintea
lui, sau dacă ei a u r e n u n ţ a t la moştenire, ori s'au făcut
(') I n privinţa rezolvirei acestei chestii, vezi infra explic, art. 684
C. civil, p . 210, nota 1.
2
( ) E i , adecă: descendenţii din fraţi şi surori.
 152 COI). CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. III.—S-a IV ŞI V.—ART. 674.

nevrednici de ea, fraţii şi surorile sau descendenţii lor de­

p ă r t e a z ă pe buni şi s t r ă b u n i (*), d u p ă c u m ei depărtează şi
pe ceilalţi colaterali (art. 672).
Descendenţii Descendenţii legitimi sau legitimaţi ai fraţilor şi s u r o -
s u
ra
*roriior rilor defunctului vin la moştenirea unchiului lor p r i n re­
prezentaţie, când tatăl sau m a m a lor s'a săvârşit din viaţă
înaintea lui de cujus (art. 666). E i vin la aceeaş moştenire
jure proprio, de câteori părintele lor (fratele defunctului)
se găseşte încă în viaţă în m o m e n t u l deschiderei moştenirei,
însă a r e n u n ţ a t la ea sau este nedemn (art. 6 5 8 , 6 7 2 , 6 9 8 ) .

împărţeala moştenirei între colateralii privilegiaţi.

Art. 674. — P a r t a j u l j u m ă t ă ţ e i sau celor trei pătrimi, cuve­
nite fraţilor sau surorilor, d u p ă cuprinsul art. precedent, se face
între ei în porţiuni egale, dacă sunt toţi dintr'aceeaş căsătorie; de
sunt din căsătorii diferite, diviziunea se face pe j u m ă t a t e î n t r e
2
cele două linii p a t e r n ă şi m a t e r n ă a defunctului. F r a ţ i i primarii ),
iau p a r t e în a m â n d o u ă liniile, iar uterinii sau consanguinii, fiecare .
în linia sa numai. Dacă sunt fraţi sau surori n u m a i într'o linie,
s
ei succed în total, excluzând pe toate rudele din cealaltă linie. ( ) .
( A r t . 666, 6 7 1 , 6 7 3 , 740 C. civ. A r t . 752 C. fr.).

Excluderea ()) P r i n u r m a r e , fraţii şi surorile exclud astăzi pe buni, cu toate

bunilor. că ei sunt în acelaş grad de înrudire faţă cu defunctul (spiţa
a doua după a r t . 662 şi 663). T o t astfel, descendenţii fraţilor,
cari sunt cel puţin în spiţa a treia cu defunctul ( a r t . 663),
dacă nu mai depărtaţi, exclud pe buni, cari sunt în g r a d u l al
doilea (art. 662), p e n t r u c ă legiuitorul n'a avut în vedere
proximitatea, ci calitatea înrudirei. C p r . D u r a n t o n , V I , 2 4 8 .
Vezi şi Demolombe, X I I I , 360. Vezi şi suprà, p . 114, 115.
Dr. roman şi L a E o m a n i (Nov. 118, capit. 2) şi în codul Calimach,
(.'. Calimach. fraţii nu d e p ă r t a u pe buni, ci î m p ă r ţ e a n moştenirea cu dânşii
deopotrivă, pe capete. Vezi art. 933 din codul Calimach, r e ­
produs suprà, p . 148, nota 1, in fine.
2
Inexactitate ( ) P r i n fraţi primari, legea înţelege fraţii buni sau drepţi (ger-
de text. manis), adecă născuţi din acelaş t a t ă şi din aceeaş m a m ă , ex
utroque parente conjuncţi. Expresia î n t r e b u i n ţ a t ă de acest
text nu este însă corectă, pentrucă, în limba obişnuită, n u se
zice fraţi primari, ci n u m a i veri primari. V. infra, p . 153.
3
( ) S'a decis, cu drept cuvânt, că acest text nu este aplicabil
decât atunci când este vorba de o moştenire între fraţi, fie
că ei vin singuri la moştenire, fie că vin în concurenţă cu
ascendenţi, iar nu şi când este vorba de moştenirea altui co­
lateral. Cas. r o m . Bult. 1890, consid. dela p. 6 4 3 , 644.
 ÎMPĂRŢEALA ÎNTRE COLATERALII PRIVILEGIAŢI. — ART. 074. 153

Partea cuvenită fraţilor şi surorilor sau descendenţilor Partea dive­

m t a f l l ! o r
lor, când vin la moştenire cu tatăl şi m a m a lui de cuius, ^
1
' ' * J şi surorilor.
este, d u p ă cum ştim, în totdeauna de o jumătate, sau de
trei pătrimi, d u p ă cum ei vin în concurenţă cu ambii
ascendenţi privilegiaţi sau n u m a i cu u n u l din ei, pentrucă
partea fiecărui ascendent privilegiat este în mod invariabil
fixată la o pătrime (art. 6 7 1 , 673). (Vezi suprà, p . 148,
nota 1 ).
Cum se va împărţi însă partea cuvenită fraţilor şi î m p ă r ţ e a l a
pî ei C (
surorilor, sau descendenţilor lor? L a această chestiune răs- "'! , "T "
1
* iuta fraţilor
punde art. 6 ^ 4 . şi surorilor.
F r a ţ i i pot să fie buni sau drepţi, adecă de un tată şi F r a ţ i i sunt
b
de o m a m ă (germanis), primari, d u p ă cum impropriu îi " j | ' °;"„*!'" n ;
4
numeşte textul nostru ( ); ei sunt consanguini feodeni patre " r i n i .
1
nati) i ), când au acelaş tată şi m a m e deosebite; ei sunt
uterini (dela uterus), când a u aceeaş m a m ă şi un alt tată.
Când toţi fraţii sunt născuţi de aceeaş căsătorie, adecă ( a/.ui când
t fra 1 lt
sunt cu toţii buni, consanguini sau uterini, partea c u v e n i t ă " « i ' ! ! ! "
' . . . . r-v • n ă s c u ţ i din
lor se î m p a r t e între ei în porţiuni egale şi pe capete. Deci, aceeaşi căsă-
t o n e
dacă vin Ia moştenire trei fraţi buni, sau trei consanguini, sau -
trei fraţi uterini, fiecare va lua câte o treime. î m p ă r ţ e a l a pe
3
linie nu are loc în specie, fiindcă toţi fraţii aparţin aceleaşi linii ( ).
Dacă fraţii sunt însă născuţi din deosebite căsătorii, c a z u l «rând
f a 11 sn t
moştenirea se împarte în două părţi : una se a t r i b u e liniei 5 « . " i

' . . . . J. .. . . născuţi din

paterne, şi alta liniei m a t e r n e : fraţii consanguini iau parte deosebite că -
în linia paternă, iar acei uterini numai în linia maternă, sătom.
pe când fraţii buni iau parte în ambele linii, ceeace face
că ei primesc de două ori cât primesc fraţii consanguini
sau uterini (*).
U n exemplu ne va lămuri mai bine. Să presupunem, Exemplu,
în adevăr, că având un copil din prima mea căsătorie,
Primus, mă căsătoresc din nou cu Maria, care şi ea are
un copil născut dintr'o căsătorie anterioară, Secundus. Din
această a d o u a căsătorie a mea se nasc alţi doi copii,
(') Vezi suprà, p. 152, nota 2.
2
( ) Instit., De legitima agnatorum successione, III. 2, Şţ 1 in
medio.
a
( ) Cpr. Chabot, Successions, I, art. 752, No. 1, p. 381 (ed. Be-
lost-Jolimont din 1839); L a u r e n t , I X , 9 3 , etc.
C) Cpr. Ca.s. rom. Bult. 1891, p. 205.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. III.—S-a IV ŞI V.— ART. 674.

lertius şi Quartus. Aceşti doi copii sunt fraţi buni între

ei, fiindcă au de părinţi acelaş tată şi aceeaşi m a m ă ; ei
sunt fraţi consanguini cu copilul meu anterior (Primus),
pentrucă cu toţii mă au pe mine de t a t ă ; ei sunt fraţi
uterini cu Secundus, pentrucă cu toţi au aceeaş m a m ă , şi
a n u m e pe Maria, actuala mea soţie.
Dacă presupunem a c u m că Terţius a murit fără copii,
lăsând o avere de 2 4 0 0 0 lei, această avere se va î m p ă r ţ i
în modul u r m ă t o r : E u , în calitate de tată al defunctului
voiu lua o pătrime, adecă 6 0 0 0 lei; iar soţia mea, în ca­
litate de m a m ă a defunctului, va luà o altă pătrime, adecă
tot 6 0 0 0 lei, celelalte două pătrimi ( 1 2 0 0 0 lei), cuvenin-
du-se fraţilor lui Terţius, conform art. 6 7 1 şi 6 7 3 .
C u m vor împărţi ei însă între dânşii această s u m ă ?
S u m a de 1 2 0 0 0 lei se va împărţi în două, 6 0 0 0 lei a t r i -
buindu-se liniei paterne, iar 6 0 0 0 lei liniei materne. Quartus,
copilul nostru comun, fiind frate bun (germanus) cu de­
functul Terţius, şi a p a r ţ i n â n d , ca atare ambilor linii, va
împărţi cu Primus, fratele său consanguin, cei 6 0 0 0 lei
atribuiţi liniei paterne, şi cu Secundus, fratele său uterin,
cei 6 0 0 0 lei atribuiţi liniei materne. E l va luà, prin u r m a r e ,
6000 lei, pe când ceilalţi fraţi, Primus şi Secundus,
neaparţinând decât unei singure linii, vor lua n u m a i în
linia respectivă, adecă, câte 3 0 0 0 lei fiecare.
In caz de renunţare la moştenire din partea fratelui
consanguin sau uterin, partea renunţătorului va folosi nu
n u m a i celorlalţi fraţi consanguini sau uterini, ci şi fraţilor
buni (art. 697), fiindcă ei moştenesc în ambele linii
Când sunt fraţi şi surori sau descendenţi din ei n u m a i
d i n t r ' o linie, adecă numai uterini sau n u m a i consanguini,
ei moştenesc în total partea cuvenită lor în ipoteza a r t . 6 7 1
şi 6 7 3 , adecă j u m ă t a t e sau trei pătrimi din moştenire, în­
l ă t u r â n d pe toate rudele din cealaltă linie. Dacă tatăl şi m a m a
2
sunt săvârşiţi din viaţa, ei iau întreaga moştenire ( ).
Cazul art. A r t . 6 7 4 prevede numai cazul în care fraţii şi s u r o -
versă. i'ile a r veni la moştenire î m p r e u n ă cu ascendenţii privile­
giaţi, de oarece acest text vorbeşte de partea cuvenită fra-

1
ţ ) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a 1, anul 1883, p. 310.
2
( ) Cpr. T h i r y , II, 60, p . 67.
 ÎMPĂRŢEALA ÎNTRE COLATERALII PRIVILEGIAŢI. — ART. 674. 155

ţilor în asemenea caz, adecă de o jumătate sau de trei pă­

trimi. Ce trebue să decidem în cazul când fraţii şi surorile
vin singuri la moştenirea fratelui lor legitim, în baza art.
6 7 2 ? C u m se va face împărţeala în asemenea caz între fraţii
născuţi din deosebite căsătorii? D u p ă principiul general al
egalităţei absolute între comoştenitori, sau d u p ă principiul
inscris în a r t . 6 7 4 ?
S'a zis că art. 6 7 4 , fiind o excepţie, trebue restrâns
la ipoteza când fraţii şi surorile nu vin singuri la moşte­
nire, ci în concurenţă cu unul din ascendenţii privilegiaţi,
sau cu amândoi (art. 6 7 1 , 673), aşa că în cazul art. 6 7 2 ,
împărţeala nu se va face conform art. 6 7 4 , ci potrivit
dreptului comun, d u p ă care fraţii cei buni şi cei vitregi
(adecă uterini sau consanguini) vor împărţi moştenirea deo­
potrivă ('). Acest sistem este, d u p ă părerea noastră, cu desă­
vârşire inadmisibil, şi aceasta pentru următoarele motive.
In adevăr, art. 6 7 2 nu ne arată niciun mod de îm­
părţeală, când fraţii şi surorile vin singuri la moştenire,
fără ascendenţii privilegiaţi, pe când art. 6 7 1 , prevăzând
ipoteza în care fraţii şi surorile vin î m p r e u n ă cu ascendenţii
privilegiaţi, dispune categoric că tatăl şi m a m a împart
averea deopotrivă între dânşii, luând fiecare câte o pătrime
(argument din art. 673). A r t . 6 7 5 § 2 prevede, de ase­
menea, că colateralii neprivilegiaţi împart moştenirea deo­
potrivă intre ei, ceeace se spune şi pentru ascendenţii ne­
privilegiaţi (art. 6 7 0 § 2). Deci, dacă legiuitorul ar fi înţeles
ca fraţii şi surorile, născuţi din deosebite căsătorii, să
î m p a r t ă averea în părţi egaie, în ipoteza art. 6 7 2 , el ar fi
spus-o anume, d u p ă cum o spune pentru ceilalţi moştenitori
(art. 6 7 0 , 6 7 1 , 675).
P r i n urmare, legiuitorul, în privinţa fraţilor şi surorilor,
s'a referit în toate cazurile la art. 6 7 4 , a d e c ă : atât în cazul
când ei vin singuri la moştenire (art. 672), cât şi în cazul
când ei vin în concurenţă cu ascendenţii privilegiaţi (art. 6 7 1 ,

(') Vezi în acest sens, T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din

1883, No. 3 şi 5 1 . Vezi şi minoritatea Ciirţei din Bucureşti
într'o altă decizie, Dreptul din 1888, No. 16. Mai vezi, în
acelaş sens, T r i b . Neamţ, Dreptul din 1908, No. 15 (cu
observ, noastră în sens contrar). Idem, Bonachi, Codicele civil
român comentat, I I I , p. 70 (Iaşi; 1889), etc.
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.---CAPIT. III.—S-a IV ŞI V.—ART. 674.

673). Dealtfel, ar trebui să aplicăm fraţilor şi surorilor,

când ei vin singuri la moştenire, regulele prevăzute de lege
pentru alte clase de moştenitori, ceeace a r însemna a legi­
fera, iar nu a interpreta legea.
Afară de aceasta, n ' a r ti nicio raţiune ca fraţii buni
să ieà mai mult când vin în concurenţă cu tatăl sau m a m a
Jui de cujus, sau numai cu unul din ei, şi să ieà mai puţin
când vin la moştenire în concurenţă n u m a i cu rude de­
p ă r t a t e ale aceluiaş de cujus, adecă cu fraţii săi consanguini
sau uterini. Acest sistem împarte moştenirea d u p ă diferite
regule între moştenitorii de aceeaş categorie, ceeace necon­
testat constitue o anomalie. P e n t r u a ajunge la acest rezultat
cu totul straniu, ar trebui un text de lege, care nu există,
şi este greu de a recunoaşte legiuitorului român intenţiuni
ce el n'a p u t u t aveà, admiţând u n sistem care nu există
nici în dreptul roman, nici în dreptul francez, nici în dreptul
nostru anterior.
I n adevăr, dacă ne referim la vechile noastre legiuiri,
vedem că, în ambele ţări, se consacră privilegiul dublei le­
4 2
gături ( ), d u p ă care fraţii buni excludeau pe cei vitrigi ( ),

(') î n c â t priveşte acest privilegiu în dreptul germanie, vezi

Glerber, System des deutschen Privatrechts, § 2 5 1 , iar încât
priveşte vechiul drept francez, vezi Chaisemartin, op. cit.,
p. 404.
2
( ) Vezi art. 9 1 5 , 930—932, 9 3 7 — 9 3 9 din codul Calimach, cari
preferă pe fraţii buni acelor numai de o parte, adecă uterini
sau consanguini. Vezi şi art. 19, lit. c, e, f şi g, p a r t e a IV,
capit. I I I din codul Caragea, d u p ă care fraţii cei b u n i se pro-
timiseau la moştenire din cei vitrigi. Curtea de casaţie, inter­
pretând art. 915 şi 940 din codul Calimach, a întins privi­
legiul dublei legături la ascendenţii buni. „Considerând, zice
î n a l t a Curte, că din combinarea art. 915 şi 940 din codul
Calimach rezultă că aceleaşi consideraţii a u determinat pe le­
giuitor a luà aceleaşi dispoziţii în ambele ipoteze, şi că, pre­
cum fraţii de părinţi buni şi fiii lor vin la moştenirea mo­
şilor (bunilor) cu preferinţă a s u p r a fraţilor buni n u m a i de un
p ă r i n t e şi a fiilor lor, tot astfel şi moşii buni de amândoi
părinţi vin la moştenirea nepoţilor cu preferinţă a s u p r a mo­
şilor buni n u m a i de u n părinte, conform principiilor de r e c i p r o ­
citate şi spiritului legei". Cas. r o m . Bult. S-a civilă, 1864,
consid. dela pag. 702. Această soluţie este, d u p ă p ă r e r e a
noastră, inadmisibilă, pentrucă textele suscitate din codul C a -
 ÎMPĂRŢEALA ÎNTRE COLATERALII PRIVILEGIAŢI. — ART. 074. 157
privilegiu care n'a fost cu totul desfiinţat, ci numai atenuat,
d u p ă cum dovedeşte textul art. 6 7 4 . Cum s'ar explica deci
că legiuitorul să r u p ă deodată cu tradiţiile treculului, pu­
nând fraţii vitrigi (adecă uterini sau consaguini) pe aceeaş
treaptă cu fraţii buni? P e n t r u a admite o inovaţie atât de
radicală, ar trebui încă odată un text expres de lege, pe
care în tot codul nostru nu-1 găsim.
Sistemul pe care-1 combatem se mai întemeiază încă pe
eliminarea din codul nostru a art. 7 3 2 — 7 3 4 din codul
francez, d u p ă care moştenirea deferită ascendenţilor şi cola­
teralilor se împarte în două părţi egale, u n a pentru linia
paternă şi alta pentru linia maternă, şi acest a r g u m e n t pare
a fi cu atât mai serios cu cât art, 7 5 2 (al nostru 674) se
referă la art. 7 3 3 , care nu este t r a d u s în codul nostru.
L a acest argument răspundem u r m ă t o a r e l e : Din elimi­
narea art. 7 3 2 — 734 fr. nu rezultă altceva decât că îm­
părţeala pe linie nu se va puteà face în dreptul nostru,
atunci când va fi vorba de ascendenţi şi colaterali alţii
decât fraţii şi surorile buni, în concurenţă cu fraţii vitrigi
(uterni sau consaguini) ai lui de cujus. Din eliminarea acestor
texte rezultă deci p u r şi simplul că, în privinţa ascendenţilor
şi a colateralilor neprivilegiaţi, legiuitorul nostru a voit să
înlăture sistemul francez, la fente, şi sa adopte sistemul lui
Justinian, d u p ă care bunurile treceau la r u d a cea mai de
aproape din ordinea chemată la moştenire. (Novella 118).
Aceasta este singura concluzie la care ne poate conduce eli­
minarea din codul nostru a textelor franceze mai sus citate.
In adevăr, sistemul lui Justinian era foarte simplu :
toate bunurile lui de cujus formau un singur patrimoniu,

limach, consacrând o dispoziţie excepţională n u m a i io fa­

voarea fraţilor buni, asemenea dispoziţie nu poate fi întinsă
la alte cazuri. Cpr. F i l d e r m a n n , op. cit., p. 397, nota 3.
L a Romani, de asemenea, fraţii buni se bucurau încă din Or. rumân,
vechime, după cum ne atestă Justinian în Novella 84, capit.
2, de privilegiul de a exclude pe fraţii lor consanguini
şi uterini. Yezi şi Nov. 118 a aceluiaş î m p ă r a t . Acest privi­
legiu al fraţilor buni, care altă dată se numea privilegiul
dublei legături (le privilege du double lien), a avut fiinţă şi
în F r a n ţ a , pană la legea din 17 nivòse, anul I I . Cpr. Demo-
lombe, X I I I , 370. Vezi asupra privilegiului dublei legături,
Fildermann, op. cit., p. 397, 398.
COD. CIV—CARTEA III—TIT. I.—CAPIT. III.—S-a IV ŞI V.—ART. 674.

care era deferit rudei, celei mai apropiate din ordinea che­
m a t ă la moştenire, oricare a r fi fost linia din care făcea parte
acea r u d ă . In dreptul vechiu francez, din contra, b u n u r i l e
se deosebeau în proprii (propres) şi acquets. Bunurile p r o ­
prii erau acele pe cari de cujus le căpătase prin moştenire
legitimă, legat sau donaţiune, dela o r u d ă de pe tată sau
de pe m a m ă , iar bunurile numite acquets erau toate acele
dobândite de aiurea. Bunurile proprii se împărţeau în pro­
prii paterne (cari îi venise din partea tatălui) şi proprii
materne (care îi venise din partea mamei)] Bunurile proprii
paterne, la moartea lui de cujus se întorceau la linia pa­
ternă, iar bunurile proprii materne se întorceau la linia m a ­
ternă, de unde şi regula : paterna paternis, materna maternis.
Această împărţeală, care aveà de scop de a împedica tre­
cerea unei averi dela o familie la alta, se numeà la fente
(despicarea); apoi, în fiecare linie, bunurile proprii se s u b -
împărţeau în proprii paterne şi proprii materne, ceeace se
J
numeà la refente (subdespicareaj, şi aşa mai departe ( ).
Legea franceză din 17 nivòse, a n u l II, reprodusă prin
art. 7 3 2 din codul francez, care n ' a fost t r a d u s de legiu­
itorul nostru, făcând un fel de tranzacţie între dreptul cu-
tumier şi dreptul roman, a desfiinţat această regulă, aşa că
regula paterna paternis, materna maternis a fost înlocuită,
2
d u p ă cum observă un a u t o r ( ) , p r i n t r ' o altă r e g u l ă : di-
midium paternis, dimidium maternis. I n acest sistem, legi­
uitorul francez nu se mai ocupă de n a t u r a şi origine b u ­
nurilor remase dela de cujus (art. 7 3 2 Cod. fr.), ci consi­
d e r a n d o l e ca un singur patrimoniu, le î m p a r t e în două
părţi egale, din care u n a se atribue liniei paterne, iar cea­
laltă, liniei materne a ascendenţilor sau colateralilor lui de
cujus, soluţie care se vede admisă şi de art. 9 2 8 din codul
Calimach, însă nu în privinţa împărţelei dintre colaterali,
ci n u m a i în privinţa împărţelei dintre ascendenţi din ambele
linii. Acesta este sistemul care rezultă din art. 7 3 2 — 7 3 4
cod. fr. Codul nostru, prin eliminarea acestor texte, a a v u t
deci de scop de a elimina orice despicare (fente) şi de a
p ă s t r a sistemul simplu şi practic al dreptului roman, d u p ă
1
ţ ) Yezi studiul d-lui N . Crătunescu, citat infra, p 159, nota 1,
dela care a m î u p r u m u t a t în m a r e parte această a r g u m e n t a r e .
2
( ) Vezi Marcadé, I I I , No. 1 0 1 .
 ÎMPĂRŢEALA INTRE COLATERALII PRIVILEGIAŢI.—ART. 674. 159

care bunurile treceau la ruda cea mai de aproape din or­

dinea chemată la moştenire.
Conchidem deci că art. 6 7 4 , departe de a fi o excepţie, concluzie,
d u p ă cum pe nedrept îl consideră unii, este, din contra, un
text general, în care legiuitorul pune un principiu aplicabil
de câteori este vorba de împărţirea unei moşteniri între fraţi
născuţi din deosebite căsătorii. In tot codul civil nefiind •
decât un singur text, care să se ocupe de împărţeala dintre
fraţi, nu ne putem referi decât la el, fie că ei sunt che­
maţi singuri la moştenire (art. 672), fie în concurenţă cu
ascendenţii privilegiaţi (art. 6 7 1 , 673). Aceasta este atât de
adevărat încât însăş Curtea din Bucureşti, care consacrase
J
sistemul ce combatem, a revenit asupra jurisprudenţei sale ( ).
Art. 6 7 4 vorbeşte numai de fraţi şi surori, fără a zice împărţeala
a
nimic de descendenţii lor, deşi şi aceştia pot fi chemaţi l dentil^atluîi
moştenirea unchiului lor, fie în virtutea dreptului lor pro- ş, surorilor,
priu, atunci de exemplu când fraţii ar ti renunţat sau s'ar
fi făcut nedemni de moştenire, fie prin ajutorul reprezen­
taţiei (art. 6 6 6 , 672). Se naşte deci î n t r e b a r e a : cum se va
face împărţeala între descendenţii fraţilor? De câteori aceşti
descendenţi vor veni la moştenirea unchiului lor prin re­
prezentaţie, împărţeala se va face, fără îndoială, conform
art. 6 7 4 , căci efectul reprezentaţiei este de a pune pe re­
prezentanţi în locul fraţilor reprezentaţi (art. 664). Cât pentru
cazul când descendenţii din fraţi ar veni la moştenirea u n ­
chiului lor jure proprio, unii ar voi şi de astădatâ ca îm­
părţeala între ei să nu să facă conform art. 6 7 4 , ci pe ca­
pete şi în părţi egale, aşa că descendenţii fraţilor b u n i ar
lua cât şi descendenţii fraţilor uterini sau consaguini, şi
aceasta pentru motivul că art. 6 7 4 ar fi o dispoziţie excep-

(') Vezi Dreptul din 1888, No. 16 p. 127; Idem, T r i b . Mehedinţi

şi Ilfov, C. Craiova, Galaţi şi Cas. rom. Dreptul din 1886,
No. 42 şi din 1887, Xo. 6 5 şi 9 0 ; Dreptid din 1888, N o . 16
şi din 1889, Xo. 5 4 ; Dreptul din 1891, No. 37 şi 5 6 ; Bult.
Ca-. S-a I-a, 1889, p . 6 2 0 ; Bult. 1890, consid. dela p . 644;
Bult. 1891, p . 7 4 1 . In acelaş sens, N. Crătunescu, Dreptul
din 1887, No. 3 8 ; O. P . Petrescu, Succesiunile, I, p. 231 u r m . :
Alex. Degré, Ser. juridice, I, \>. 165 u r m . Cpr. T h i r y , II,
60, p. 67, 6 8 ; L a u r e n t , I X , 8 9 ; Demante, I I I , 67 bis I; Chabot,
Successions, I, art. 750, Xo. 4, p. 352 urm. (ed. Belost-Joli-
mont). Vezi şi Cas. fr. Répert. Dalloz, Successions, 259, etc.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CA PIT. III.—S-a IV ŞI V.—ART. 670.

1
ţională ( ). Credem însă că am r ă s p u n s de mai 'nainte şi cu
prisosinţă la acest a r g u m e n t . D u p ă părerea noastră şi d u p ă
j u r i s p r u d e n ţ ă , art. 6 7 4 nefiind o excepţie, ci u n text doctrinal
şi de principiu, aplicabil de eâteori fraţii vin la moştenirea
unchiului lor, fie singuri, fie în concurenţă cu ascendenţii
privilegiaţi, descendenţii fraţilor vor î m p ă r ţ i moştenirea a ş a
cum a r fi împârţit-o şi fraţii, dacă ei n ' a r fi fost nedemni,
2
sau n ' a r fi renunţat la moştenire ( ).

Succesiunile deferite ascendenţilor alţii decât tatăl

şi mama (a treia clasă de moştenitori).

3
Art. 670. — Dacă defunctul n'a lăsat posteritate ( ), nici fraţi,
4
nici surori, nici descendenţi dintr'aceştia ( ), succesiunea se cuvine
ascendenţilor din g r a d u l de rudenie cel mai a p r o a p e .
Ascendenţii de acelaş grad moştenesc p ă r ţ i egale. ( A r t . 669,
6 7 1 , 673 C. civ. A r t . 746 C. fr. modificat).
-
v treia clasă Ascendenţii neprivileg iaţi (adecă alţii decât tatăl şi
de moşteni- mama), formează a treia clasă de moştenitori. Ei exclud pe
lenţii nepri- colaterali, afară de fraţii şi surorile defunctului, sau des-
viiegiaţi. cendenţii lor (art. 672). Ascendentul cel mai apropiat în g r a d
ieà deci întreaga moştenire, excluzând pe toţi ascendenţii,
cei mai depărtaţi, fără a se distinge, ca în codul francez,
între ascendenţii din partea tatălui şi acei din partea ma­
mei. Astfel, tatăl sau m a m a exclud pe b u n i ; bunii pe stră­
5
buni, şi aşa mai departe ( ).

(') Vezi Bonachi, op. şi loco suprà cit.

2
( ) Opr. L a u r e n t , I X , 9 3 ; Demolombe, X I I I , 4 5 6 , 5 5 8 ; D u c a u r -
roy, Bonnier et Koustain, I I , 492, p. 338, etc.
3

Art. 6<>n. ( ) D a c ă defunctul ar fi lăsat copii legitimi, legitimaţi sau adop­

taţi, aceşti copii a r fi exclus pe toţi ceilalţi moştenitori
(art. 669).
4
Art. ( ) D a c ă defunctul a r fi lăsat fraţi buni, sau descendenţi din ei,
671. CIS. fraţii sau descendenţii a r fi venit la moştenire î m p r e u n ă cu
t a t ă l şi cu mama, depărtând pe ceilalţi ascendenţi (art. 6 7 1 ,
673).
6
Dr. roman ( ) „Si autem plurimi ascendentium vivunt, hos prceponi jubemus,
şi dr. nostru qui proximi gradu reperiuntur, masculos et faiminos, sive
anterior. paterni, sive materni sint". (Nov. 118, capit. 2, in medio).
„Cu asemenea rândueală, zice art. 929 din codul Calimach,
 SUCCESIUNEA DEFERITĂ ASCENDENŢILOR. — ART. 670. 161

E i succed n u m a i în virtutea d r e p t u l u i lor p r o p r i u , Neadmiterea

pentrucă, d u p ă cum ştim, reprezentanţia n u este admisă P m
r e
t - r e z e n t a i e i

linia ascendentă (*).

I a t ă , de exemplu, un de cujus, care s'a săvârşit din Exemplu,
viaţă fără a lăsa nici tată, nici m a m ă , nici descendenţi, nici
fraţi, nici surori, nici descendenţi din aceştia (adecă nepoţi
de frate sau de soră); în asemenea caz averea lui se cu­
vine ascendenţilor din g r a d u l cel mai a p r o p i a t , cari vor
exclude pe ascendenţii cei mai d e p ă r t a ţ i şi pe colateralii ne­
privilegiaţi. Ascendenţii din acelaş g r a d moştenesc pe capete
2
şi în p ă r ţ i egale ( ).
D u p ă a r t . 7 4 6 din codul francez şi 739 din codul sistemul
f r a n c e z
italian, de câteori mai m u l ţ i ascendenţi vin la moştenirea -
descendentului lor, p a r t e din linie p a t e r n ă şi p a r t e din linie
m a t e r n ă , moştenirea se î m p a r t e în două, din care j u m ă t a t e
o iau ascendenţii de pe t a t ă , iar j u m ă t a t e o iau ascendenţii
3
de pe m a m ă ( ).

intră la moştenire cei mai depărtaţi suitori, din care totdea­

una se protimiseşte cel mai a p r o a p e d u p ă spiţă, ori despre
tată, sau despre m a m ă de ar fi". Vezi şi art. 18, lit. b din
codul Caragea (partea I V , capit. 3), care a r e u r m ă t o a r e a cu- C. Caragea.
p r i n d e r e : „Când multe din cele de sus rude trăesc, d u p ă
moartea vreunui din cei de sus ce n ' a r e moştenitor, a t u n c i
cei mai de a p r o a p e la spiţă se protimisese la moştenirea din
cei mai depărtaţi. — C u m a m zice tatăl numai, sau m u m a
n u m a i , sau amândoi î m p r e u n ă , de trăesc, se protimisese din
moşi şi moşul din strămoşi, etc.".
1
( ) Vezi supra, p . 124 şi 126.
2
( ) D u p ă legea otomană, ascendenţii în linie d r e a p t ă moştenesc i) . muzul- r

n u m a i proprietăţile mullt; ei nu au vocaţiunea succesorală l a man.

proprietatea mirie. Cas. rom. Bult. 1886, p . 491 şi Dreptul
din 1886, No. 6 5 .
3
( ) Acest mod de î m p ă r ţ e a l ă este î m p r u m u t a t dela Novella 118, Dr. roman şi
capit. 2, care a r e u r m ă t o a r e a cuprindere: „Si autem eumdem C. Caiimach.
Vrt 9 2 8 -
habeant gradum, ex cequo inter eos hereditas dividalur : ut '
medietatem quidem accipiant omnes a patre ascendentes, quan-
ticunque fuerint; medietatem vero reliquam a maire ascen­
dentes, quantoscunque inveniri contigerit". A r t . 928 din co­
dul Caiimach dispune de asemenea: „Dacă mortul va aveà
n u m a i buni şi bune despre tată şi despre mamă, îl moştenesc
aceştia după linie, adecă: cei despre tată vor l u à j u m ă t a t e
din averea mortului, iar j u m ă t a t e acei despre m a m ă ; asemenea
vor moşteni şi când d i n t r o parte vor t r ă i amândoi, adecă

43113 11
 162 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. III.—S-a IV SI V.—ART. 670.

Art gj74. Acest principiu s'a admis de legiuitorul nostru n u m a i

în privinţa colateralilor privilegiaţi (art. 674), nu însă şi
în privinţa ascendenţilor (art. 6 7 0 ) şi a colateralilor simpli
(art. 675) O-
Deoseb. de A ş a dar, dacă sunt mai mulţi ascendenţi egali în g r a d ,
e
° italian* ^ exemplu : unul din linia paternă şi doi din linia materna,
061

moştenirea nu se va împărţi la noi în două ca în F r a n ţ a

şi în Italia, pentru ca să se dea j u m ă t a t e ascendentului de p e
tată, iar j u m ă t a t e ascendentului de pe mamă, ci ea se îm­
parte de opotrivă între ei, luând fiecare câte o parte egală,
împărţeala fâcându-se pe capete, iar nu pe tulpină. In F r a n ţ a
deci şi în Italia, în exemplul de mai sus, ascendentul de pe tată
va luà j u m ă t a t e din avere, iar cei doi ascendenţi de pe m a m ă
vor luà î m p r e u n ă partea cuvenită liniei materne, adecă n u m a i
câte o pătrime fiecare; pe când în dreptul nostru, moştenirea
se va împărţi în p ă r ţ i egale, fiecare ascendent având aceeaş
parte, soluţie care, d u p ă cum .se poate vedeà din textul citat
suprà, p . 1 6 1 , ad notam, era admisă şi în codul Caragea.
Art. 670 şi Dacă defunctul a r fi lăsat în viaţă numai un singur
<>7
°' ascendent în linia paternă sau maternă, şi în altă linie nu­
mai colaterali ordinari, atunci moştenirea nu se va î m p ă r ţ i
în două între ascendenţi şi colaterali, ca în F r a n ţ a (art. 7 5 3
C. fr.), ci ea se va luà toată de ascendentul remas în viaţă
(art. 6 7 0 şi 6 7 5 ) . Vezi şi infra, p. 1 6 4 .
critica siste- Acest sistem de împărţeală este criticat, pentrucă în-
1
dTÌe" Puitorull^sneşte trecerea averei dintr'o familie în alta. Să presupu-
ncTstru. nem, în adevăr, că am murit, lăsând în u r m a mea colaterali
neprivilegiaţi şi pe b u n a mea de pe m a m a (mama mamei
mele). Această b u n ă va luà toată averea mea (art. 6 7 0 ) ,
iar colateralii mei nu vor luà nimic. Această critică poate
fi întemeiată pană la u n punct oarecare, însă şi sistemul

b u n u l şi buna, iar dintr'altă parte n u m a i unul, adecă n u m a i

b u n u l sau n u m a i b u n a " .
C. Caragea. Codul Caragea n u î m p a r t e moştenirea în două, nici nu
distinge între ascendenţii despre tată şi acei despre mamă, ci
conferă t u t u r o r ascendenţilor din acelaş grad moştenirea în­
treagă, iar ei o î m p a r t pe capete. Vezi textul citat su fra,
p. 161, ad notam, in fine. A r t . 670 din codul nostru r e p r o ­
duce deci întocmai sistemul admis de codul Caragea.
Art. 133, 352, (') Vezi infra, p . 164. — Vezi însă art. 133, 352, 353 şi 357, u n d e l e -
;Î53 ŞI 357 giuitorul deosebeşte ascendenţii de pe tată de acei de pe m a m ă .
 SUCCESIUNEA DEFERITĂ COLATERALILOR O R D I N A R I . — A R T . 675. 163

admis în F r a n ţ a lasă de dorit, căci d u p ă acest sistem, tatăl

şi m a m a pot să vie la moştenirea fiului lor în concurenţă
cu colaterali din g r a d u l al doisprezecelea. (Vezi infra, nota 1).

Succesiunile deferite colateralilor ordinari, adecă alţii

decât fraţii, surorile sau descendenţii lor
(a patra clasă de moştenitori).

Art. 675. — I n lipsă de fraţi sau surori sau de descendenţi

:
dintr'înşii, şi în lipsă de ascendenţi ( ) , succesiunea se dă rudelor
colaterale din gradul de rudenie cel mai a p r o p i a t .
Când sunt mai multe r u d e colaterale în acelaş grad, s u c c e ­
2
siunea se împarte egal între dânsele ( ). ( A r t . 6 6 3 , (i69. 670 u r n i . ,
676 C. civ. A r t . 753 C. fr. modificat).

Colateralii ordinari p â n ă la al 12-lea grad (art. 676), Moştenitorii

formând ultima clasa sau categorie de moştenitori legitimi, ^ " 0 1 * ^ 1 *
s u n t excluşi dela moştenire: 1" prin descendenţii legitimi, ordi IMAN.
legitimaţi sau adoptivi ai defunctului (art. 6 6 9 ) ; 2° prin
fraţii, surorile sau descendenţii lor (art. 6 7 2 ) ; 3° prin as­
cendenţii privilegiaţi (art. 6 7 1 . 6 7 3 ) ; şi în fine, 4" prin
ascendenţii neprivilegiaţi (buni, s t r ă b u n i , etc.) (art. 670).
Colateralii ordinari succed d u p ă proximitatea gradelor, -Modul cum
şi fiindcă reprezentaţia nu este, d u p ă cum ştim, admisă în ^Eraiî! ordî-
privinţa lor, ei succed în părţi egale, şi î m p ă r ţ e a l a între ei nari.
3
se face pe capete ( ).

1
( ) Ascendenţii dintr'o linie iau deci, în dreptul nostru, întreaga Critica siste-
moştenire, excluzând şi pe colateralii ordinari din cealaltă mului francez,
linie (art. 6 7 0 ) ; pe când. d u p ă textul francez, ascendenţii
dintr'o linie, chiar dacă a r fi în g r a d u l întăi (adecă tatăl sau
mama), nu exclud pe colateralii din cealaltă linie, oricât de
depărtaţi ar fi, soluţie care nu se prea explică, şi care, în
orice caz, nu este în armonie cu afecţiunea presupusă a de­
functului.
2
( ) Textul nostru nu deosebeşte, ca acel francez, rudele de p e D c o s e b . d e c.
tată de acele de pe m a m ă . L a noi, deci, r u d a cea mai a p r o - france/.,
p i a ţ ă în grad. fie de pe tată. tie de pe m a m ă , ieâ toată moş­
tenirea şi exclude toate rudele cele mai depărtate în grad şi
din cealaltă linie. Cpr. a r t . 742 § 1 din codul italian, care
dispune a n u m e că nu se distinge, îu specie, linia p a t e r n ă
de acea maternă, senza distinzione di linea paterna o materna.
s
i ) „Nefiind rudenii din clasa a treia, zice art, 940 din codul v. C a l i m a c h .
 164 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAP1T. III.—S-a IV ŞI V.—ART. 676.

Cazul în care P r i n c i p i u l a d m i s de codul francez, d u p ă care moşte-

m r e a s e m a i
S
'rinofpiui î p ' t e în d o u ă p ă r ţ i , u n a p e n t r u linia p a t e r n ă şi
francez, cealaltă p e n t r u linia m a t e r n ă , n u s'a admis la noi, precum
Art. 674. a m - p . m a p , p , 1 6 2 , decât p e n t r u î m p ă r ţ e a l a m o ş -
g U g 0 s u r a

tenirei dintre fraţii şi surorile născuţi din diferite căsătorii

(art. 6 7 4 ) .
Deci, dacă defunctul a lăsat în v i a ţ ă n u m a i un s i n g u r
ascendent în linia p a t e r n ă sau m a t e r n ă , iar în cealaltă linie
n u m a i colaterali ordinari, moştenirea nu se va î m p ă r ţ i în
d o u ă între ascendenţi şi colaterali, ca în F r a n ţ a (art. 7 5 3
0 . fr.), ci se va cuveni t o a t ă n u m a i ascendenţilor în v i a ţ ă .
(Vezi suprà, p. 162).

Gradul pană la care rudele succed.

Art. 676. — Rudele succed pană la a l doisprezecelea g r a d

inclusiv. ( A r t . 6 6 3 , 6 7 9 u r m . C. civ. A r t . 7 5 5 C. fr.).

Gradul al Descendenţii moştenesc în infinit, iar colateralii p â n ă

i2-iea. ] j doisprezecelea
a a grad inclusiv, aşa că acei cari se găsesc
în g r a d u l al treisprezecelea n u mai s u n t moştenitori, ci s u n t
excluşi de soţul nedespărţit (art. 6 7 9 ) (*).

Calimach, atunci se chiama la moştenire celelalte rudenii l ă ­

turaşe din clasa a p a t r a , dintre care se protimisesc d e a p u -
r u r e a cele m a i a p r o a p e cu spiţa, închizând pe cele m a i de­
p ă r t a t e ; şi de vor fi m a i multe toate dintr'o spiţă, îl moştenesc
toate î m p r e u n ă pe capite". Vezi şi art. 19 lit. h, p a r t e a I V ,
capit. 3 din codul Caragea, care a r e u r m ă t o a r e a c u p r i n d e r e :
C. Caragea „ P r a v i l a ce chiama copiii fraţilor celor morţi ca să moşte­
nească d i m p r e u n ă cu unchi, n u se întinde şi l a rudele de a l ă ­
t u r e a cele m a i depărtate, ci d u p ă fraţi şi nepoţi de fraţi, toţi
ceilalţi lăturaşi moştenesc de pe spiţa rudeniei, protimisân-
du-se totdeauna cei m a i de a p r o a p e din cei m a i de d e p a r t e " .
Dr. roman.
(') I n dreptul pretorian, cognaţii erau chemaţi n u m a i p a n ă l a
g r a d u l al şeaselea (usque ad sextum gradum cognationis)
(Instit., De successione cognatorum, I I I , 5, § 5), iar agnaţii,
pană la orice grad. „Inter masculos quidem adgnationis jure
hereditas, etiam lentissimo gr adu, ultro citroque capitur".
(Instit., De legitimă adgnatorum successione, I I I , 2, § 3, ab
initio). — J u s t i n i a n c h i a m a însă pe toţi colateralii, oricât d e
d e p ă r t a ţ i a r fi, cel m a i a p r o p i a t în g r a d excluzând totdeauna
pe cel mai depărtat, soluţie care era admisă şi prin a r t . 9 4 0
 MOŞTENIREA ASCENDENTULUI DĂRUITOR. — INEXISTENŢA EI. 165

Despre moştenirea particulară a ascendentului dăruitor

(Retour successoral)

(Art. 747 din codul francez eliminat de legiuitorul nostru).

A r t . 7 4 7 din codul fr. dispune că ascendentul, care D r . fra

a r fi făcut o donaţiune descendenţilor săi, îşi reià înapoi
lucrurile dăruite de dânsul, dacă ele se găsesc încă în na­
t u r ă în moştenirea acestor descendenţi, depărtând pe ceilalţi
moştenitori, în caz când descendenţii primitori ai darului
a r fi murit fără copii legitimi, legitimaţi sau adoptaţi.
In caz când lucrurile dăruite a r fi fost înstrăinate de
către descendentul donatar, ascendentul dăruitor moşteneşte
creanţa ce descendentul defunct a r aveà în contra c u m p ă ­
rătorului, p u t â n d , de asemenea, să exercite acţiunile cari
a r aveà de obiect readucerea lucrului înstrăinat în patri­
moniul donatarului, precum a r fi, de e x e m p l u : acţiunea în
revocare a donaţiunei în baza art. 8 2 9 u r m .

din codul Calimach. „ S i vero neque fratres, neque filios fra-

trorum defunctus reliquerit, omnes deinceps a latere cognatos
ad hereditatem VOCamilS, secundum uniuscujusque gradus
procrogativam, ut viciniores gr adu, ipsi reliquis prwponan-
tur". (Nov. 118, capit. 3, § 1, ab initio).
Codul Caragea admitea moştenirea n u m a i p â n ă la spiţa c Caragea şi
a opta inclusiv, ca şi H a r m e n o p o l (De heredibus, 5, 8, § 17) dreptul străin,
(cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1896, N o . 50, p. 430), iar
codul italian o admite pană la spiţa a zecea (art. 742 § 2), ca şi
codul portughez, do decimo grau (art. 2004). — D u p ă art. 775
din Ante-proiectul de revizuire al lui L a u r e n t , rudele moştenesc
numai până la gradul al şeaselea, ceeace este mult m a i logic,
pentrucă la o distanţă aşa de depărtată, p r e c u m este g r a d u l
al doisprezecelea, rudele adeseori nici nu se mai cunosc. F a ­
milia, care există în ochii legei, nu mai are deci fiinţă în
realitate. Cpr. T. H u e , Le code civil italien et le code Na­
poleon, I, p. 188, No. 10, care crede că limita d r e p t u l u i de a
moşteni cea mai potrivită este g r a d u l al optulea, aşa cum o
admitea şi codul Caragea. D u p ă codul spaniol (art. 955), rudele
moştenesc n u m a i pană la gradul al şeaselea, ca şi în Allge-
meines Landrecht fur die Preussischen Staaten (art. 622,
partea II, tit. 1), iar în vechiul drept germanic, pană la
g r a d u l al şeaptelea. „Im siebenten Grade endet die Sippe",
zice o veche m a x i m ă germană. Yezi Chaisemartin, Proverbes
et maximes du droit germanique, p. 387 u r m . (ed. din 1891).
 166 c. C—CART. III.—TIT. I.—CAPIT. III.—S-a IV ŞI V.—REÎNT. SUCCESOR.

Temeiul re- Acest drept al dăruitorului se întemeiază, d u p ă F u r g o l e

asu ra
s u c t e ° s o r a i r k ( P ordonanţei din 1 7 3 1 , Quest. 42), pe o pretinsă sti-
codul francez, pulaţie tacită inerentă donaţiunei, aşa că bunurile dăruite se
întorc de drept la dăruitor, veluti quodam jure postliminii,
ca şi cum ar exista în această privinţă o condiţie expresă
4
stipulată în donaţiune ( ).
Inexistenţa Oricare ar fi motivele ce se invoacă în favoarea acestei
acestei suc­
cesiuni ano­ moşteniri anomale (avo^âXo?), bine a făcut legiuitorul nostru
male în de a eliminat art. 7 4 7 din codul francez, care a d i s p ă r u t
dreptul
nostru. şi din codul italian; căci ascendentul dăruitor este liber să
stipuleze în contractul de donaţiune reîntoarcerea b u n u r i l o r
dăruite, conform art. 8 2 5 din codul civil. De aceea inovaţia
codului italian, care a trecut şi în legea noastră, este a p r o ­
2
bată de autori ( ).
Art. 31(1, Aşa dar, moştenirea anomala a ascendentului d ă r u i t o r
317. 3
nu există în dreptul nostru ( ); însă,, spre a fi logic p a n ă
la capăt, legiuitorul trebuia să desfiinţeze, ca şi codul ita­
lian, şi reîntoarcerea succesorală stabilită în favoarea a d o p ­
4
tatorului şi a descendenţilor săi (art. 3 1 6 , 3 1 7 ) ( ).

Dr. roman. (') Vezi D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, II, 478, p. 3 2 8 ; Acollas,

II, p . 113. Vezi şi alte motive expuse de B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 670. Cpr. Planiol, I I I , 1901. — î n c â t priveşte
motivele pe cari R o m a n i i întemeiau acest drept al ascenden­
tului, vezi L. 6, Dig., De jure dotium, 2 3 , 3 şi L . 2, Cod,
De bonis quw liberis in potestate patri? constitutis, etc., 6, 6 1 .
„Prospiciendum est enim, zice acest din u r m ă text, ne hac
injecta formuline, parentum circa liberos munificentia retar-
detur" ; ceeace însemnează că temerea ascendenţilor de a-şi
redobândi bunurile lor, în caz de moarte a descendenţilor,
n u trebue să împedice dărnicia lor către aceşti din u r m ă .
Cpr. Acollas, I I , p . 113.
2
( ) Vezi T. H u e , Le code civil italien et le code Napoleon,
I, p . 188, N o . 10.
8
( ) Vezi a s u p r a acestei instituţii, necunoscută în dreptul german
(Gesetzliches Wiederanfallsrecht), Zacharise, Handbuch des
franzosischen Cimlrechts, I V , § 6 1 8 (608), p. 62 urm. (ed. Crome,
F r e i b u r g , 1895). M a i vezi a s u p r a acestui drept în codul francez
(dreptul ascendentului dăruitor, numit retour successoral),
P a n d . fr., v° Successions, 550 u r m . ; H u r e a u x , Successions, I,
2 4 — 3 7 , p . 1 4 7 — 2 1 3 ; B a u d r y et W a h l , Idem, I, 669 u r m .
4
( ) Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 415 urm. (ed. a 2-a).
c. francez. D r e p t u l de reîntoarcere succesorală există în F r a n ţ a nu
Art. 766. n u m a i p e n t r u adoptatorul dăruitor şi descendenţii săi (art. 3 5 1 ,
 SUCCESIUNILE NEREGULATE. 167

Chestiunea de a se şti daca dispoziţia care stabileşte Dr. intern?

ţional. Con­
reîntoarcerea succesorală a ascendentului d ă r u i t o r face p a r t e troversă.
din s t a t u t u l personal s a u din acel real este controversată (*).

C A P I T O L U L IV

2
Despre succesiunile neregulate ( ).

Moştenirile neregulate s u n t acele cari nu se întemeiază

pe l e g ă t u r a de sânge şi de familie.
Astfel, în d r e p t u l nostru, moştenitorii neregulaţi s u n t : M o
^ nere­
gulaţi
1° soţul s u p r a v i e ţ u i t o r nedespărţit (art- 6 7 9 u r m . ) ; 2° S t a t u l S
î dreptui
n

(art. 6 8 0 u r m . ) ; 3° şi în fine, femeea v ă d u v ă săracă (art. 6 8 4 ) . nostru.

Legiuitorul nostru, fără a ţine s a m a de modificările inexactitate
însemnate aduse moştenirei copiilor naturali, p u n e şi pe "OP^îor'nt-
turali.
352 C. fr.), p r e c u m şi pentru ascendentul dăruitor (art. 7 4 7
C. fr.), d a r şi pentru copiii legiuiţi ai părinţilor dăruitori
decedaţi a unui copil n a t u r a l (art. 766 C. fr.), ceeace la n o i
nu există, pentrucă şi a r t . 766 fr. a fost eliminat din codul
nostru. Ante-proectul de revizuire al codului belgian, elaborat
de L a u r e n t , menţine reîntoarcerea succesorală stabilită de
codul francez în folosul ascendentului şi adoptatorului d ă r u i ­
tor (art. 797).
L a Romani, tatăl şi bunul de pe tată l u a u înapoi tot ce Dr. roman,
dăduse copiilor lor, depărtând astfel pe ceilalţi moştenitori.
„Iterum ad eum revertatur, vel stipulatione, vel lege hoc fa-
ciente". ( L . 12, ab initio, Cod, Communia utriusque judicii,
etc., 3, 38). M a i vezi L . 5, P r . şi L . 6, P r . , D i g . , De jure
dotium, 2 3 , 3. — î n c â t priveşte însă ascendentul de pe m a m ă ,
el nu-şi l u à înapoi lucrurile dăruite, decât atunci când sti­
pulase reîntoarcerea printr'o a n u m e convenţie. ( L . unică, Cod,
De rei uxoria: actione, etc., 5, 13).
:
( ) Vezi în sensul realităţei statutului, A u b r y et R a u , I, § 3 1 ,
p . 136, nota 1 3 ; T . H u e , V , 8 8 . — Contrà: Weiss, Tr. th.
et pratique de droit international prive, I V , p. 5 6 1 , 5 6 2 ; C p r .
L a u r e n t , Dr. civil international, V I , 262, 2 6 3 .
2
( ) I n vechiul drept francez, moştenirea neregulată era aceea care r j hiu r Tet!

se cuvinea „au Roi et aux Seigneurs hauts-justiciers". P o - francez,

thier, Successions, V I I I , capit. V I , p . 2 2 2 (ed. Bugnet). „ E n
certains cas, zice acest autor (loco cit.), on peut aussi appeler
de ce nom la cotte-morte, ou droit de succèder au pécule
délaissé p a r les religieux cures".
 168 c . C—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a I.—ART. 652, 077, 678.

aceştia între moştenitorii neregulaţi, ceeace este greşit, căci

faţă de t a t ă l său, copilul n a t u r a l nu este de loc moştenitor,
i a r faţă cu m a m a sa şi cu rudele ei, el este un a d e v ă r a t
moştenitor legitim, de vreme ce el i n t r ă în familia mamei
(art. 6 5 2 § 2, 6 7 7 , 6 7 8 ) .

SECŢIUNEA I

Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei

lor, şi despre succesiunea copiilor naturali morţi
fără posteritate C).

Art. 652 § 2.—Copiii naturali, în privinţa succesiunei mamei lor

şi a colateralilor săi, sunt asimilaţi copiilor legitimi, şi vice-versa.
(Art. 6 7 7 , 678 C. civ.).
Art. 677. — Copiii naturali, chiar când căsătoria a r fi p r o i ­
bita între m a m a şi tatăl lor, succed m a m e i lor, ascendenţilor şi
colateralilor mamei, ca şi copiii legitimi. ( A r t . 48, 3 0 8 , 652, 6 7 8
C. civ.).
Art. 678. — Succesiunea copilului n a t u r a l mort fără poste­
ritate, se cuvine mamei sale şi, în lipsa mamei, rudelor ei celor
mai de a p r o a p e . ( A r t . 6 6 9 — 6 7 6 C. civ.).

Dr. vechiu In vechiul d r e p t francez, copiii n a t u r a l i neavând nicio

francez, familie, e r a u , cel puţin d u p ă unele c u t u m e , incapabili de a
2
moşteni, a v â n d n u m a i d r e p t u l la alimente ( ). Enfants bâtards
ne succèdent, aceasta era mai pretutindeni formula vechiului
3
regim, care a c â r m u i t F r a n ţ a p a n ă la Revoluţia cea m a r e ( ).

1
ţ ) Vezi în privinţa dreptului vechiu, A l . P . Mavrojanni, Situa-
ţiunea juridică a copilului natural în dreptul vechiu (teză
p . doctorat, Bucureşti, 1 9 1 1 , a treia teză de doctorat susţi­
n u t ă înaintea facultăţei j u r i d i c e din Iaşi). V . şi infra, p . 175, n. 2.
2
( ) „Quelques coutumes disent qu'un batard, depuis quii est né,
est entendu hors de pain; mais Von juge que, qui fait l'en­
fant le doit nourrir". Loysel, Instit. coutumières, I, p . 9 1 ,
r e g u l a 41 (ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846).
3
( ) Vezi Merlin, Répert., v° Héritier, § 5, tom. V I I , p a g . 430
(ed. a 5-a, 1828); P . Viollet, Histoire du droit civil francais,
p. 5 0 9 , No. 467 (ed. a 2-a). I n cele m a i multe locuri, copiii
n a t u r a l i e r a u incapabili nu n u m a i de a moşteni, d a r chiar
SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 652, 677, 678. 169

de a dispune de b u n u r i l e lor prin acte de ultimă voinţă. In

lipsă de copii, moştenirea lor era a t r i b u i t ă boerului, au Signeur,
sau Regelui. Vezi P. Viollet. op. şi loco suprà cit. „Le Roi
succède seul a u x biens des F r a n c a i s bâtards, q u i meurent in-
testat et sans héritiers, à moins que les Seigneurs hauts-jus-
ticiers ne soient dans le cas de les recueillir", zice Pothier
(Successions, V I I I , capit. 6, p . 222, ed. Bugnet). Un j u r i s ­
consult din secolul al X V I - l e a , Bouteiller, ziceà de asemenea:
„ A illégitime ne peut riens eschoir, ne de l u y ne peut riens
eschoir à autre, fors a u Seigneur à qui et dessous qui ce est
trouvé à cause de son droict seigneurial".—Vezi însă Loysel,
op. cit., I, p . 9 1 , r e g u l a 42, care se e x p r i m ă în termenii
u r m ă t o r i : „Bâtards peuvent acquérir et disposer de leurs
biens, tant entre vifs que par testament".
Este adevărat că, d u p ă unele cutume, p r e c u m : acele din
Sens, A u x e r r e , N o r m a n d i a , etc., copiii n a t u r a l i veneau la
moştenirea mamei lor, însă cele mai m u l t e cutume erau în
sens contrar, şi tot astfel h o t ă r a u şi parlamentele. Vezi
Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit germanique,
p. 365, 366 (ed. din 1891). — încât priveşte vechiul drept
g e r m a n i c , copiii n a t u r a l i venean, după Schwabenspiegel, la
moştenirea t a t ă l u i lor, în lipsă de copii legitimi. Vezi Chaise­
m a r t i n , op. cit., p . 413, N o . 2 5 .
L a Romani, copiii naturales nu moşteneau pe tatăl lor. Dr. roman.
J u s t i n i a n le conferă însă d r e p t u l de a moşteni pe tată, pentru
a şasea p a r t e din averea lui, sub condiţie însă de a nu exista
nici soţie, nici descendenţi legitimi. (Nov. 18, capit. 5 ; Nov. 89,
capit. 12, § 4). I n privinţa mamei lor, copiii n a t u r a l i erau
însă chemaţi la moştenirea ei încă din secolul al II-lea al
erei creştine (Instit., De Senatusconsulto Orphitiano, I I I , 4).
Copiii născuţi ex ne/ario coitu, adecă adulterini şi in- Copiii adulte-
11111 1 ces
cestuoşi, erau incapabili de a moşteni (L. 6, Cod, De incestis 5 ;" ~
u o ? 1
et inutilibus nuptiis, 5, 5). '
I n vechiul drept francez, aceşti nenorociţi copii nu aveau Dr. .vechiu
nici m ă c a r dreptul la alimente, d u p ă cum ne atestă L e b r u n . francez.
(Vezi L e Sellyer, Successions, I, 4 3 , p . 77). Codul Caiimach
era m a i uman în această privinţă (art. 9 4 8 , despre care
vom vorbi p. 172). Naşterea acestor copii nu era deci con­
siderată numai ca o greşalâ, ci ca o crimă, şi aceasta este atât
de adevărat încât Racine nu se sfieşte de a p u n e în g u r a lui
•locaste, care vorbeşte de cei doi fii ai săi, u r m ă t o a r e l e cuvinte:
Tu peux voir sans frayeur les crimes de mes flls,
Après ceux que le pére et la mère ont commis.
Tu ne t'étonnes pas si mes fils sont pertìdes.
S'ils sont tous deux méchants et s'ils sont parricides.
Tu sais qu'ils sont sortis d'un sang ineestueux,
Et tu t'étonnerais s'ils étaient vertueux.
(Racine, Les frères ennemis ou la Thébaide)
Acte !, scène 1-ere.
 170 c. C—CARTEA III.—TIT. l . - C A P I T IV.—S-a I.—ART. 652, 677, 678.

Dr. ebraic şi Aceeaşi soluţie era admisă şi în vechiul drept ebraic (').
dr. interme­
diar francez. F a p t u l de a se naşte era deci considerat ca o crimă. O asemenea
lege b a r b a r ă şi n e u m a n ă era c o n d a m n a t ă de mai 'nainte,
şi trebueà să d i s p a r ă la cea dintăi suflare a v â n t u l u i revo­
l u ţ i o n a r . Şi, în adevăr, Convenţia n a ţ i o n a l ă , prin legea din
12 b r u m a r i u a n u l al II-lea (2 Noembrie 1 7 9 3 ) , decretează
egalitatea între toţi copiii n a t u r a l i sau legitimi, a f a r ă de
acei incestuosi şi adulterini, cari, cu titlu de alimente, a u
d r e p t la a treia p a r t e clin ceeace a r ii a v u t , dacă a r fi fost
legitimi.
Codul Napo­ In fine, vine codul Napoleon care, voind a î m p ă c a
leon.
dreptul vechiu cu acel intermediar, dă copiilor n a t u r a l i
simpli, legalmente recunoscuţi, n u m a i o p a r t e din averea
tatălui şi a mamei lor, fără a le conferi titlul de moşte­
2
nitori ( ).

I a t ă cum t â n ă r u l şi talentatul nostru amic, d-1 A . A . N a u m ,

care de curând a- trecut cu succes teza sa de doctorat în litere
la Universitatea din Iaşi (Idealizmul şi realizmul în artele
plastice), a t r a d u s aceste versuri, d u p ă cererea n o a s t r ă :
Poţi a fiilor mei crime să le vezi fără fior,
După câte sărârşiră tatăl şi cu muma lor.
Şi tu nu te miri de sigur dacă fiii-mi sunt perfizi,
Dacă-s răi şi unul ş'altul, dacă sunt şi paricizi.
Ştii că din păcat ieşiră şi că sunt incestuosi,
Şi tu te-ai mira de dânşii, dac'ai şti că-s virtuoşi.
(Traducere A. A. Naum).

(') Vezi Eschbach, Introduction generale à Vétude du droit,

Dr. atenian. p . 5 0 5 (ed. a 3-a, 1856). — L a Atenieni, copiii n a t u r a l i sau
bastarzi (vóQot) n u aveau d r e p t decât la vóQìia, adecă la 1000
de d r a h m e cel mult. Eschbach, op. cit., 2 7 5 , p . 5 7 5 .
2 :
Dr. actual ( ) O lege recentă, din 2 5 Martie 1896, concepută î n t r u n spirit
francez. L. din de favoare pentru copiii n a t u r a l i , a modificat vechile dispoziţii
25 Martie ale codului francez. Această lege îşi trage originea sa dintr'o
1896.
propoziţie supusă Camerei deputaţilor în 1888 care, în p r i ­
vinţa d r e p t u l u i de moştenire, asimila în totul p e copiii n a t u ­
r a l i acelor legitimi. Vezi B a u d r y et W a h l , Successions, I, 384.
C. portughez. A r t . 1990 din codul civil portughez d ă copiilor n a t u r a l i ,
Art. 1990. legalmente recunoscuţi, toate b u n u r i l e t a t ă l u i şi m a m e i , când
ei n u vin în concurs cu copii legitimi. I a t ă , în adevăr, cum
se e x p r i m ă acest text, demn de a fi i m i t a t : „Se o Jilho ille-
gitimo, perfilhado ou reconhecido nao concorrer com poste-
u
ridade legitima, herdarâ todos os bens de seus paes .
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 652, 678, 679. 171

„Favoarea căsătoriei, a zis Portalis în discursul preliminar

asupra codului civil, păstrarea bunelor moravuri, interesul socie-
tăţei voesc ca copiii n a t u r a l i să nu tie asimilaţi acelor legitimi.
Este, în adevăr, contrar ordinei lucrurilor ca dreptul de a moşteni,
care nu se consideră de toate naţiunile civilizate ca un drept civil,
ci ca un drept de familie, să se cuvină unor fiinţe cari, deşi sunt
cetăţeni, totuşi nu pot fi considerate de legea ce stabileşte căsăto­
riile ca a p a r ţ i n â n d unei familii oarecare. Trebue deci să le şi asi­
gure, într o măsură echitabilă, numai ajutorul pe care umanitatea
il reclamă pentru ei (?!). I n zadar se invoacă în favoarea lor d r e p ­
turile n a t u r e i , căci succesibilitatea nu este un drept n a t u r a l , ci u n
drept social, cârmuit în totul de legea politică sau civilă, şi care
nu t r e b u e să contrazică celelalte instituţii sociale, etc." (').

încât priveşte vechia noastră legislaţie, codul Calimach Dr- nostru

a n t e i l , ) 1
este cu mult superior codului Caragea şi chiar codului -
austriac, d u p ă cum vom vedeà mai la vale; căci, pe când
în codul Caragea, copiii naturali nu aveau niciun drept la
2
averea tatălui lor ( ), ci numai la averea mamei, a unchilor

(') Vezi Poujol, Successions, I, p . 19, 20 (ed. din 1837), care

reproduce în întregimea lor cuvintele seci şi pompoase ale
acestui orator. Vezi şi suprà, p. 37, ad notam.
2
( ) Cpr. C. Bucureşti şi T r i b . Ilfov, Dreptul din 1888, No. « 1 ,
p. 494 şi Cr. judiciar din 1905, No. 44, p . 349 u r m . (cu
observ, noastră). Această din urmă sentinţa pune în principiu
că, sub codul Caragea, instituţiile recunoaşterei şi a legiti-
mărei copiilor n a t u r a l i prin căsătoria subsecuentă a p ă r i n ­
ţilor, erau necunoscute, el neadmiţând decât adopţiunea lor.
Vezi şi C. Bucureşti, decizia suprà citată. Această sentinţă
mai p u n e în principiu că, sub acest cod, judecătorii n u
puteau, în lipsă de lege, să aplice Basilicalele sau obiceiurile
p ă m â n t u l u i , care fusese a b r o g a t e , şi la care putea să r e c u r g ă
n u m a i D o m n u l cu ocazia deslegărilor ce era chemat a dà în
virtutea drepturilor sale nemărginite, dânsul cumulând atunci
în persoana sa puterea legiuitoare cu acea judecătorească şi
executivă.
î m p r e j u r a r e a că judecătorii nu puteau, în lipsa unei Regal, organic
a l
legi, să aplice dincolo de Milcov Basilicalele, şi obiceiurile Moldovei,
V l t 1 8
p ă m â n t u l u i , este de m a r e însemnătate, căci în Moldova, ' ° '
art. 318 din R e g u l a m e n t u l organic dispune, din contra, că,
la caz de neprevederea legei, să se aibă în vedere Basilicalele,
întrucât erau potrivite cu obiceiurile p ă m â n t u l u i . Anaforaua
boerilor ţărei către D o m n din 1827, publicată în Uricariul
(tom. I, partea I I , p. 202, punctul 10), zice în această p r i ­
vinţă: „Judecăţile ce vor fi între boeri sau j a l o b ă a s u p r a
boerilor dela cei mai mici în p â r ă de judecată pentru moşii
 172 C. C—CARTEA III—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a I.—ART. 652, 677, 678.

şi a moaşelor despre m a m ă , codul Calimach dă, din c o n t r a ,

copiilor n a t u r a l i simpli a treia p a r t e din averea t a t ă l u i şi
a mamei, faţă de pogoritorii legitimi (art, 9 4 4 ) , o j u m ă t a t e
(două pătrimi) faţă. cu ascendenţi sau colaterali (art. 9 4 5 ) ,
J
şi d o u ă treimi în celelalte cazuri (art. 9 4 6 ) ( ). N u m a i copiii
a d u l t e r i n i şt incestuosi (nelegiuiţi) s u n t nevrednici de a
moşteni, şi încă şi aceştia, pentru iubirea de omenire, au
d r e p t u l la alimente, bâeţii p â n ă la 18 a n i , iar fetele PANĂ
la 1 6 , comisia epitropicească fiind d a t o a r e nu n u m a i a le
r â n d u i un tutor, d a r încă a hotărî pe fiecare a n câtimea
cheltuelilor trebuincioase, cercetând cu d e a m ă n u n t u l starea
2
moştenitorilor legiuiţi (art. 9 4 8 ) ( ).

şi alte pricini, se vor u r m a n u m a i d u p ă vechiul obiceiu şi

r â n d u i a l a păzită şi p a n ă astăzi la cea mai înaltă judecătorie
a Divanului, care d e a p u r u r e a a u avut u r m a r e a sa, pe
temeiul pravilelor ce se numesc Basilica şi pe condica poli-
ticească (codul Calimach), care este tirmătoare pravilelor şi
publicarisită, şi pe a p ă m â n t u l u i obiceiu; iar unde sau pravila
sau obiceiul n ' a u lămurit, atuncea a u prins loc de p r a v i l ă
hotărîrea Mitropolitului şi a bătrânilor, şi a Divanului cu
glăsuirea D o m n u l u i " ,
c. Calimach. : ( ' ) P e lângă aceasta, a r t . 2 2 3 din codul Calimach (167 C. a u s -
Art. 223. triac) pnne cheltuelile crosterei copilului n a t u r a l în sarcina
tatălui şi, în lipsa lui, în sarcina m a m e i ; iar art. 227 din
acelaş cod (186 C. austriac) adaogă e ă : „ î n d a t o r i r e a pentru
h r a n a şi p u r t a r e a de grijă a copilului n a t u r a l , trece, ca orice
altă îndatorire părintească, la moştenitorii părinţilor l u i " .
Cpr. art. 1712 C. german.
2
Prav. lui ( ) P r a v i l a Ini Vasile L u p u şi a l u i Matei B a s a r a b cuprind
Matei Ba- şj l e oarecari dispoziţii a s u p r a copiilor n a t u r a l i . I a t ă , în
e

sarab. adevăr, câteva dispoziţii din această din u r m ă p r a v i l ă :

„Când face neştine copil cu m u i a r e a lui ceace e blagoslo­
vită, acela copil se chiama adevărat. I a r ă când ţine neştine
m u i a r e în casa lui neblagoslovită, şi se culcă cu dânsa de-
faţă, de va face copil, se chiama hires. I a r ă când se culcă
cu m u i a r e afară de casa lui, acela copil ce va face se chiama
copil. I a r ă când va naşte copil şi niminea n u ştie care t a t ă
l'au făcut, nici cela ce l ' a u sămănat, a e e l a s e chiama întunecat".
. (Orlava 207, pentru copiii cari se chiama adevăraţi, cari hireşi,
cari copiii şi cari întunecaţi).
D u p ă aceste pravile, copiii incestuosi erau incapabili de
a moşteni. I a t ă în adevăr, ce găsim, în această privinţă, tot
în pravila lui Matei B a s a r a b (glava 2 1 2 , pentru mestecarea
de sânge, zac. 6).
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 652, 677, 678, 173

T o a t e aceste dispoziţii fac onoare legiuitorului Moldovei, c. austriac,

şi codul Calimach este d e astă d a t ă superior însuş co­
dului a u s t r i a c , pe care l-au a v u t de m o d e l ; căci, d u p ă acest
din u r m ă cod, copiii n a t u r a l i s u n t chemaţi n u m a i la moş­
tenirea mamei lor, ei n e a v â n d niciun d r e p t a s u p r a averei
rămase dela radele mamei, dela t a t ă l sau alte r u d e ale ei
(art. 7 5 4 C. austriac) (').

„Feciorii ce se vor naşte de în mestecătorii cei de sânge,

aceia nu vor puteà moşteni averea părinţilor lor, nici vor
puteà nici î n t r ' u n chip să se facă să fie cum a r fi de î n
p ă r i n ţ i cununaţi, şi aceasta va fi când se vor fi născut feciorii
la vreamea ceeace va fi mestecarea de sânge de faţă de vor
vedea toţi, şi se vor şti şi mestecătorii cei de sânge, şi vor
cunoaşte şi singuri greşala. I a r ă de se vor fi născut coconii
la vreamea incă p a n ă a n u se cunoaşte mestecătorii de sânge,
cum fac această greşală, atunci feciorii aceia sunt cum a r
fi de în părinţi cununaţi, şi vor puteà moşteni tot ce vor fi
având părinţii".
Soluţia de m a i sus e r a admisă în privinţa copiilor născuţi
dintr'un viol, sau având de m a m ă o călugăriţă. (Glava 252,
zac. 15, pentru ceia ce fac silă featelor, de le strică felia).
„Coconii cari vor naşte de în m u i a r e ce i se va fi făeut
silă, aceia nu vor moşteni nimica de în averea mâne-sa".
Apoi, glava 2 5 8 , zac. 7 (pentru cei ce fac curvie cu că­
lugăriţe, etc.), dispune:
„Feciorii cari se vor naşte de în călugăriţă, aceia sunt
copiii, şi nu vor moşteni nimica de în averea mâne-sa", etc.
Această pravilă opreşte şi pedepseşte (loco cit., zac. 11)
nu n u m a i î m p r e u n a r e a cu o călugăriţa, d a r chiar simplul
fapt de a o s ă r u t a :
„Cela ce va săruta călugăriţa, acela se va certa d u p ă cum
va vreà j u d e c ă t o r u l , iar nu cu moarte" (atât a r mai fi
trebuit!).
l
( ) I a t ă , în adevăr, cum se e x p r i m ă a r t . 754 din acest cod: c. austriac.
„In Bucksicht auf die Mutter haben uneheliche Kinder bei Art. 754.
der gesetzlichen Erbfolge in das frei vererblkhe Vermogen
gleiche Eechte mit den ehelichen. Zu dem Nachlasse des
Vaters und der văterlichen Verwandten, dann der Eltern,
Grosseltern und iibrigen Verwandten der Mutter gebuhrt den
uneheiichen Kindern keine gesetzliche Erbfolge". „In privinţa
mamei, copiii n a t u r a l i au, a s u p r a bunurilor ce pot fi moşte­
nite, aceleaşi d r e p t u r i ca şi copii legitimi. E i nu pot însă să
exercite niciun drept d e moştenire legitimă în succesiunea
tatălui şi a rudelor de pe tată, nici în aceea a tatălui şi
mamei, bunelor sau altor r u d e de pe m a m ă " .
 174 C. C.—CARTEA I I I — T I T . I.—CAPIT. IV.—S-a I.—ART. 652, 677, 678.

e. Andro- Codul lui A n d r . Donici mărgineşte, de asemenea, d r e p -

nache Domci. ^ u r j j e copilului n a t u r a l numai la m a m a şi la b u n a despre
m a m ă . „Cel ce nu se naşte prin n u n t ă legiuită, zice § 1,
ca pit. 3 7 din acest cod, nu poate moşteni pre tatăl său,
ci numai pre mumă-sa şi pre bunâ-sa despre mumă".

Art. 162 C. T r e b u e însă să menţionăm art. 162 din codul austriac

austriac. (217 C. Calimach), care dispune că: „naşterea ilegitimă (die
uneheliche Geburt) nu aduce nicio j i g n i r e consideraţiei civile
şi carierei copilului (la cinstea politicească şi la înaintarea
lui, zice art. 217 din codul Calimach). Vezi a s u p r a a r t . 754
din codul austriac, Mattei, / paragrafi del codice civile aus­
triaco avvicinati dalle legge romane, francesi e sarde, III,
p . 483 u r m . ; Stubenrauch, Commentar zum 0sterreiehischen
allgemeinen burgerlichen Gesetzbuche, I, p. 919, 920, text şi
nota 2 (ed. Schuster und Schreiber din Ì902).
O. german. In codul german, copilul n a t u r a l nu moşteneşte de asemenea,
Art. 1589 şi p tatăl său, pentrucă el nu este r u d ă cu dânsul. „Ein une-
e
1 05
'' heliches Kind und dessen Voter gelten nicht als verwandt",
zice art. 1589, in fine din acest cod. E l moşteneşte însă pe
m a m a sa şi pe rudele ei, ca şi în dreptul nostru, pentrucă
faţă cu dânsa şi cu rudele ei, copilul n a t u r a l are situaţia j u r i d i c ă
a unui copil legitim. „Das uneheliche Kind hal im Verhălt-
nisse zu der Mutter und zu den Verwandten der Mutter die
rechtliche Stellung eines ehelichen Kindes", zice art. 1705 din
codul german.
C. elveţian In noul cod elveţian din 1907, aplicabil în toate cantoa-
din 1907. nele, cu începere dela 1 I a n u a r i e 1912, găsim, în această
privinţă, u r m ă t o a r e l e dispoziţii demne de a fi imitate de alte
legislaţii:
Art. 461. Art. 461. „Rudele naturale au du coté maternei aceleaşi
d r e p t u r i succesorale ca şi rudele legitime. Ele nu a u aceste
drepturi du coté paternei, decât atunci când copilul urmează
condiţia tatălui, în virtutea unei recunoaşteri sau a unei de­
claraţii de paternitate. D a c ă în familia tatălui, o r u d ă natu­
r a l ă sau descendentul său vine in concurenţă cu descendenţii
legitimi de ai tatălui, dreptul său este redus la j u m ă t a t e a
părţei cuvenită u n u i copil legitim sau descendenţilor săi".
Art. 325. Vom menţiona cu această ocazie şi art. 325 din acelaş
cod, care are u r m ă t o a r e a cuprindere: „Copilul a cărui fîlia-
ţiune paternelă rezultă dintr'o recunoaştere sau dintr'o hotă-
r î r e declarativă de paternitate, p o a r t ă numele tatălui, dobân­
deşte dreptul său de cetăţenie şi are, atât în familia tatălui
cât şi în acea a mamei, drepturile şi îndatoririle rezultând
din filiaţiunea nelegitimă. Obligaţiile tatălui sunt aceleaşi ca
şi cum copilul ar fi legitim. Autoritatea tutelară poate să
confere puterea părintească tatălui sau m a m e i " .
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 052, 677, 678. 175

Venim a c u m la legislaţia actuală, ale cărei defecte şi Dreptul

J n o s t m a < t , i a l
lacune sunt cunoscute din lucrările noastre anterioare ( ) . "
Membrii consiliului de Stat, cari au elaborat codul actual,
par a fi a v u t în vedere codul Caragea, u n d e un singur
text reglementează toată materia. Acest text începe prin a
declara că copilul din curvie nu moşteneşte fără d i a t ă pe
tatăl şi pe rudele lui, pentrucă el nu este ştiut lor. Iată,
în adevăr, c u m se e x p r i m ă a r t . 2 0 din acest cod (partea
IV, capit. 3 ) :

„Copilul din curvie, fără diată (testament) nu moşteneşte pre c. Caragea.

tatăl şi pre rudele sale din sus, nici tatăl său pre dânsul şi pre
radele lui din jos, căci el nu e ştiut lor, nici ei lui.
„Copilul din curvie moşteneşte, fără diată, pre muma sa. şi
pre unchi despre m u m a sa, şi pre moaşă despre m u m a sa şi
unchii, moaşa şi m u m a il moştenesc pre el, pentrucă, împrotivă, el
este cunoscut de dânşii, şi ei de dânsul" (*).

Este de observat că legiuitorul actual n ' a r e p r o d u s Copilul n a -

t u r a l n u
decât partea a doua a acestui text, p ă s t r â n d în p r i v i n ţ a cos­
tatai ui cea mai adâncă tăcere. Iată un l u c r u care nu se t ^ U I F c a z : " e
t a t s l s a u
prea explică. Nicăeri, în adevăr, nu se zice în mod expres -

(') Iată cum un jurusconsult străin a apreciat legislaţia noastră Aprecierea

asupra copiilor n a t u r a l i : „ L a legislation des eni'ants naturels l e g i s l a ţ i e i
, a s t r e e
de ce pays est assez singulière et rappelle dans une certame ™ 4
l
niesure le droit r o m a i n ; vis-à-vis de lour mère, ils ont Ies ţ j ' * ™ ft'
mèmes droits que Ies enfants legitimes; vis-à-vis de leur pére, străin,
ils n'ont droit q u ' à des aliments". (Boissonade, Histoire de
la reserve héréditaire, p . 716, Paris, 1873). Bine ar fi dacă
legea noastră ar consacra, în contra tatălui, măcar dreptul
1
la alimente, de cart vorbeşte autorul de mai sus; ea nu re­
cunoaşte insă nici acest drept copilului natural. Aşa juvaer
de legislaţie a rareori se va mai vedea.
2
( ) încât priveşte dreptul de moştenire al copiilor naturali i n c . l u i I M i h a i l
codul lui Mihail Fotino (manuscris în limba greacă aflător TINO.
la Academia română, Noar/.òv irpóysipov, Mr/ar^, ^(OTIVO-OO'.O'J),
vezi A. Mavrojanni (teză suscitată pag. 168, n. 1). care re­
produce textul grecesc din acest manuscris: „Copiii naturali
ai concubinei, pe cari ea i-a făcut cu un b ă r b a t liber, să
moştenească lucrurile mamei lor împreună cu copii ei legi­
timi. — Copiii naturali, cari se nasc dintr'o concubină, nu
moştenesc însă pe tatăl lor, când acesta a r e copii legitimi,
sau soţie, sau alţi moştenitori, însă se hrănesc de moştenitorii
tatălui l o r ; aceasta se î n t â m p l ă n u m a i când tatăl nu le lasă
nimic prin testament".
C. C—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a I.—ART. 652, 677, 678.

că copilul n a t u r a l nu moşteneşte pe tatăl său ; ba, din

contra, sunt dispoziţii cari lasă a se presupune acest drept
al copilului. Astfel," art. 3 0 7 permite cercetarea paternităţei
î n t r ' u n caz cu totul excepţional, fără a ne ARĂTA însă care
sunt efectele acestei dovezi; apoi, art. 6 7 9 d i s p u n e că, dacă
defunctul (fără a distinge între t a t ă sau mamă) n u are nici
r u d e în g r a d u l succesibil, nici copii naturali, averea sa
trece la soţul în viaţă nedespărţit. Cu toate acestea, nu mai
încape îndoială că copilul n a t u r a l este depărtat dela moştenirea
tatălui său, chiar atunci când paternitatea ar fi stabilită p r i n t r ' o
recunoaştere de b u n ă voe sau printr'o hotărîre j u d e c ă t o ­
rească. N u este, în adevăr, suficient ca dreptul de moşte­
nire să nu fie oprit, ci pentru ca asemenea drept să existe,
trebue un text care să-1 admită. C u v â n t u l vag şi general
„defunctul"', a r u n c a t în art. 6 7 9 nu este suficient spre a
conferì un drept atât de însemnat ca dreptul de moştenire;
căci dacă legiuitorul actual a r fi înţeles a d à şi copiilor
naturali un drept de moştenire a s u p r a averei tatălui lor, el
ar fi consacrat acest drept în termeni expreşi aiurea, iar
n u în mod incidental în secţia în care se vorbeşte numai
de drepturile soţului supraveţuitor şi ale Statului. A r t . 6 7 9
fiind traducerea literală şi fără nicio schimbare a art. 7 6 7
din codul francez, nu poate să aibă la noi un alt înţeles
decât acel ce el are în F r a n ţ a Or, în codul francez, acest
text nu conferă nieiun drept copilului n a t u r a l , ci enumera
n u m a i moştenitorii cari depărtează pe soţul nedespărţit
remas în viaţă şi pe Stat, enumerare care, în F r a n ţ a , se
potriveşte, pentrucă acolo copiii n a t u r a l i au oarecare drepturi
a s u p r a averei tatălui lor, care la noi este însă nepotrivită,
pentrucă nicăiri nu se vorbeşte de tatăl n a t u r a l . Copilul
n a t u r a l nu moşteneşte deei nici î n t r ' u n caz pe tatăl său.
Aceasta este rigoarea principiilor, deşi această rigoare, o
1
i-eeunoaştem, este dezastroasă p e n t r u copil Ţ ).

(') Vezi în acest sens, Cas. rom. Bult. 1876, p . 3 1 5 ; C. Iaşi,

Dreptul din 1888, No. 42, p . 3 3 3 ; J u d e c a t , ocol. Cloşani,
Cr. judiciar din 1904, No. 29 (cu observ, noastră); Alex.
Degré, Drenivi din 1873, No. 69 şi din 1889, N o . 7 9 ; Nacu,
Dreptid privat român, I I , p. 3 6 ; Alex. Belcik, Copilul na­
tural {studiu d e legislaţie c o m p a r a t ă ) , p . 162 u r m . (Bucu­
reşti 1902); N . Stănescu, Dreptul din 1 9 1 1 , No. 5 9 . — C o n t r a :
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 652, 677, 678. 177

S'a decis, cu drept c u v â n t , că nici copilul născut sub Copilul n ă s c u t

1
codul Calimach nu vine la moştenirea t a t ă l u i său, dacă J l ^ *
această moştenire s'a deschis sub legea a c t u a l ă pentrucă
este de principiu că moştenirile se regulează d u p ă legile
2
sub care s'au deschis ( ).
Dar, dacă copilul n a t u r a l nu moşteneşte astăzi nici D r e p t u r i l e
î n t r ' u n caz pe tatăl său, faţă cu m a m a el este p u s pe TURAI fatVde U

aceeaşi t r e a p t ă cu copilul legitim; de u n d e rezultă că, în m a m a ' s a .

dreptul nostru, copilul n a t u r a l , fie chiar adulterin sau
incestuos, i n t r ă cu desăvârşire în familia mamei, şi o moş­
teneşte a t â t pe ea cât şi pe radele ei, întocmai ca un copil
legitim, destul este ca filiaţiunea sa să fie constatată p r i n t r ' o
recunoaştere v o l u n t a r ă sau p r i n t r ' o hotărîre judecătorească
(art. 308). ^jul^n'est_bgtQxd~JL&„,pML.£a~mèr£, ziceà vechiul
drept flamand: Keine Mutter trăgt einen Bastart, zice o
veche m a x i m ă g e r m a n ă ('')•

Filemon Ilie, Curs de drept civil, II, p . 8 1 ; Petrescu, Suc­

cesiunile, I, p . 258 u r m .
0 ) C. Iaşi, Dreptul din 1888, N o . 42 şi din 1894, N o . 80 (cu
observ, noastră); Cas. r o m . Bult. 1895, p . 764 şi Cr. judiciar
din 1895, N o . 25, p . 195. — Vezi însă Alex. Belcik, op. cit.,
p. 169, nota 1, care p a r e predispus a admite soluţia contrară,
pe care o admisesem şi noi în ed. 1-a a acestor Comentarii.
J
( ) Vezi asupra acestui principiu incontestabil, suprà, p. 49,
şi 50. Cpr. F i l d e r m a n n , op. cit., p. 464.
3
( ) Se crede că cuvântul bastard, pe care îl întrebuinţează şi Etimologia
art. 954 C. Calimach (v. tom. I I al Coment, noastre, p . 290, ed. cuvântului
b a s t a r c l
a 2-a), îşi trage origina sa din două cuvinte celtice: bas sau -
baz, care însemnează inferior şi tadd, care însemnează a eşi
(enfians de bas, zice, L a u r i è r e în glosariul său, v° Bastard).
Deşi copiii n a t u r a l i erau, în genere, consideraţi ca neavând
niciun drept de familie, totuşi recunoaşterea de către tatăl
lor, m a i ales când acest din u r m ă era nobil, schimba cit
desăvârşire situaţia lor juridică. In adevăr, în asemenea
cazuri, ei luau numele t a t ă l u i şi semnele boeriei lui (contrà:
art. 220 C. Calimach, 165 C. austriac), tăindu-le în două cu
o linie diagonală. „Batard avoué retenoit le noni et la
noblesse de son pére, avec les armes d'icelle barrées à gauche;
mais par l'ordonnance du roi Henri le Grand, il lew faut
u
lettres , ziceà Loysel (Institutes coutumières, I, p. 94, regula
44, ed. Dupin et L a b o u l a y e din 1846). E i împărţeati adese­
ori averea părintească a p r o a p e în aceeaş proporţie ca şi copii
legitimi. Porecla de bastard, hărăzită copiilor naturali în
veacul de mijloc, a fost uneori p u r t a t ă în mod glorios. Astfel,

43113 12
 178 C. C—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. IV.— S-a I.—ART. 652, 677, 678.

Critica legei Aceasta este starea legislaţiei noastre. N i m i c faţă de

actuale.
t a t ă , totul faţă cu m a m a . Aceasta este u n progres, d a r nu
e de ajuns. Legiuitorul viitorului va zice, aşa precum p r o ­
clamă fără şovăire a r t . 3 2 6 şi 7 9 0 din Ante-proiectul de
revizuire al codului civil, elaborat de L a u r e n t , că copiii
n a t u r a l i a c ă r o r filiaţiune este legalmente recunoscută sau
constatată, i n t r ă în familia tatălui şi a mamei lor din care
ei fac parte, a v â n d aceleaşi d r e p t u r i ca şi copiii l e g i t i m i ;
căci, d u p ă c u m foarte bine a zis Cambacérès în r a p o r t u l său
către Convenţia n a ţ i o n a l ă :
„La privation des droits de successibilité, l'exhéréda-
tion, est à la fois une peine flètrissante et cruelle, ; elle n'est
done pas applicable aux enfants naturels, car la nature
qui nous a fait une loi de mourir, ne nous a pas fait
un crime de naître".
Aloşt. d e c ă t r e A r t . 6 7 7 , d i s p u n â n d că copiii naturali moştenese pe
copiii n a t u ­
rali a fraţilor
m a m a lor, pe ascendenţii şi pe colateralii ei (*), fără a vorbi
lor l e g i t i m i .
Controversă.
Arnulf, fiul n a t u r a l al l u i Carloman, a devenit m a i târziu
î m p ă r a t u l Germaniei. Antonin, fiul n a t u r a l al lui F i l i p , ducele
de Burgonia, poreclit Bastardul cel mare al Burgoniei,
n'a avut a suferi din această cauză niciun prejudiciu. D a r
cel m a i ilustru din bastarzi este, de bună samă, fiul l u i R o ­
bert, poreclit D r a c u l (Robert-le-Diable), ducele Normandiei
şi a Arletei cea frumoasă din Faleza, care din W i l h e l m
Bastardul, a devenit mai târziu W i l h e l m Cuceritorul. Vezi
Chaisemartin, op. cit., p . 366.
I)r. a u s t r i a c . (') L e g e a austriacă este m a i riguroasă decât a noastră, în ceeace
priveşte admiterea copilului n a t u r a l la moştenire, căci d u p ă
această lege, el nu poate moşteni pe colateralii mamei sale
naturale. I n schimb, însă, această lege este m a i l a r g ă decât
acea r o m â n ă în ceeace priveşte proba filiaţiunei sale, codul
austriac admiţând, în această din u r m ă privinţă, ca şi codul
Calimach, dovada testimonială fără niciun început de probă
scrisă, ceeace a r t . 308 din codul civil r o m â n n u admite.
C. din Iaşi, Dreptul din 1908, N o . 2 3 (cu observ, noastră).
Legea aplica­ Această i m p o r t a n t ă decizie m a i pune încă în p r i n c i p i u
bilă doved. că, în ceeace priveşte filiaţiunea n a t u r a l ă , dovada ai se face
filiaţiunei co­
pilului.
conform legei personale a copilului, iar n u conform legei
mamei.
Recunoaşterea Tot din această decizie m a i rezultă că recunoaşterea copiilor
copiilor na­ n a t u r a l i , instituţie prevăzută de codul civil austriac, este
turali. astăzi admisă şi de codul civil r o m â n prin a r t . 304, în u r m a
modificărei acestui text prin legea din 1906, al cărei r a p o r t o r
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 652, 677, 678. 170

despre descendenţii ei, chestiunea este de a se şti dacă copiii

naturali moştenesc numai pe persoanele arătate d e lege, sau
dacă ei moştenesc şi pe fraţii lor legitimi ori naturali. S'ar
putea susţine, şi s'a decis chiar c ă copiii naturali n u moş­
tenesc pe descendenţii mamei, fie legitimi, fie naturali, adecă
pe fraţii lor, pentrucă art. 6 7 7 nu vorbeşte de aceşti descen­
4
denţi, ci numai de ascendenţii şi colateralii mamei ( ).

am fost noi înşine în Senat (vezi tom. I I al Coment, noastre,

p. 314 urm., ed. a 2-a), această dispoziţie având efect r e ­
troactiv, ca toate legile interpretative.
I a t ă ce ziceam, în această privinţă, în r a p o r t u l făcut a s u p r a
legei menţionate din 190(5. „ A r t . 304 este, d u p ă părerea
noastră, cu atât mai preţios, cu cât din el rezultă posibilitatea
recunoaşterei unui copil n a t u r a l atât din partea tatălui cât şi
a mamei, recunoaştere pe care unii o tăgăduesc fără cuvânt".
Curtea din Iaşi admite în totul modul nostru de a vedea.
Vezi r a p o r t u l nostru asupra legei din 1906, publicat i n
Monit. oficial, No. 45 din 3 Mai 1906 (dezbaterile Senatului)
şi în Gr. judiciar din 1906, No. 16.
Recunoaşterea copiilor naturali, fiind considerată ca o în- Legea c.*uv
deplinire a obligaţiei naturale care leagă pe tată de copilul -
< »rmueşte
^ N i. ] •î ] i. » I • i • • -ii." - efectele reen-
sau, L n r t e a decide cu drept cuvânt prin decizia suscitata, ca . t n-i n o l s e

această recunoaştere este cârmuită, în privinţa efectelor sale,

de legea personală a părintelui care a făcut-o.
In fine, decizia menţionată a Curţei din Iaşi mai pune L e g e a aldi­
N I principiu că copilul natural recunoscut de un Austriac î n c a b l l ; l
.'' ^'~ la e

România, d u p ă formele legei ţărei noastre, nedobândind naţio- ^„fq -"L* , 1 1

L ^ f O » > Volili Orti J J J < I **

n a u t a tea tatălui care 1-a recunoscut, legea după care acest ternitStei.
copil va administra proba, în ceeace priveşte cercetarea şi
dovedirea materni (aţei, este legea domiciliului său, în specie
legea română, adecă a r t . 308 din codul civil.
P r e c u m vedem, decizia menţionată a Curţei din Iaşi, căreia
i-am consacrat aceste câteva rânduri, şi pe care a m adnotat-o
în Dreptul din 1908, No. 23, este u n monument de drept
internaţional privat, pe care toţi o vor ceti-o cu plăcere.
1
Ì ) Cas. rom. şi T r i b . Bacău, Bult. 1887, p . 103; Dreptul din
1887, No. 28, p . 219 şi din 1895, No. 5 2 . (Decizia Curţei
de Casaţie este criticată de Redacţia Dreptului, şi autorul
anonim a l acestei critici se referă la p ă r e r e a noastră). In acelaş
sens, N . Stănescu, Dreptul din 1911, N o . 5 9 ; Bonachi, Codi­
cele civil român comentat, I I I , p . 78. Acest din u r m ă autor
pretinde că ne contrazicem când admitem dreptul copiilor
n a t u r a l i de a moşteni p e fraţii lor, fiindcă din cauza tacerei
legei, n ' a m admis dreptul de moştenire a l copilului n a t u r a l
la averea remasă dela tatăl său. Răspunsul nostru este foarte
C. C—CARTEA III—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a I.— ART. 652, 677, 678.

A m susţinut însă din răsputeri contrariul în ed. 1-a

a acestor Comentarii, şi j u r i s p r u d e n ţ a , d u p ă multe ezitări
s'a raliat la părerea noastră. Iată motivele pe cari ne înte-
meiam atunci, când eram singur de această părere, şi p e
care ne întemeiem şi astăzi spre a susţine că copiii naturali
vin la moştenirea fraţilor lor legitimi sau naturali. D a c ă
art. 6 7 7 omite de a vorbi de descendenţii mamei, aceasta
nu poate fi decât o scăpare din vedere regretabilă a legiui­
torului (*), căci din întreaga economie a legei, din spiritul
ei şi chiar din însuş textul art. 6 7 7 rezultă că legiuitorul
a înţeles a modifica sistemul nedrept şi a r b i t r a r al codului
Caragea şi a introduce copilul n a t u r a l în familia mamei,
asemănându-1 în totul copilului legitim; şi dovadă de aceasta
este textul u r m ă t o r (art. 678), care dispune că moştenirea
copilului n a t u r a l mort fără posteritate, se cuvine mamei
sale, iar în lipsa acesteia, rudelor ei celor mai de aproape,
adecă mai întăi copiilor ei, şi apoi celorlalte rude. V a să
zică copiii legitimi ai mamei moştenesc pe fraţii lor n a t u ­
r a l i ; de unde rezultă că şi copiii naturali trebue să vie la
moştenirea fraţilor lor legitimi, în baza reciprocitâţei, care
este u n principiu fundamental în materie de moştenire. „Cine
nu d ă moştenire n'o primeşte nici e l " , zice un vechiu pro­
verb german. „ Wer keine Erbe giebt, der nimmt auch
2
keines" ( ).
N u se poate zice că legiuitorul nostru s'ar fi d e p ă r t a t
aci dela principiul reciprocitate!, din cauză că moştenirea

s i m p l u : N ' a m admis asemenea drept în privinţa tatălui, pen­

t r u c ă legea este m u t ă în această privinţă, pe când ea nu este
m u t ă în privinţa rudelor mamei, de oarece copilul n a t u r a l este
faţă de m a m a sa întocmai ca şi un copil legitim (art. 652, 677).
(') O asemenea scăpare din vedere se m a i vede încă în a r t . 652,
u n d e se zice că copiii n a t u r a l i sunt asimilaţi copiilor legitimi,
numai încât priveşte moştenirea mamei lor şi a colateralilor
ei, fără a se zice nimic despre ascendenţii mamei. Şi cu toate
aceste, nu se poate susţine că copiii naturali n ' a r fi asimilaţi
copiilor legitimi încât priveşte moştenirea ascendenţilor mamei,
pentrucă aceasta se spune în mod expres în a r t . 677. P r i n
u r m a r e , d u p ă cum art. 652 a uitat de a vorbi de ascendenţii
mamei, tot astfel a r t . 677 a uitat de a vorbi de descendenţii ei.
2
( ) Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit ger­
manique, p . 412;
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 652, 677, 678. 181

copiilor naturali ar fi neregulată, pentrucă, în legea noastră,

copilul natural nu mai este un moştenitor neregulat, ci un
adevărat moştenitor legitim. In zadar s'ar zice, de asemenea,
că cuvintele „rudele mamei, cele mai de aproape", ce se
văd în art. 6 7 8 , s'ar referi numai la rudele de cari vor­
beşte art. 6 7 7 , adecă la ascendenţii şi colateralii m a m e i ;
căci, pe de o parte, art. 6 7 8 nu este corolarul art. 6 7 7 , ci
se ocupă cu totul de alt ceva, şi a n u m e : de moştenirea
copilului mort fără posteritate; iar pe de altă parte, cuvin­
tele întrebuinţate de art. 6 7 8 sunt prea generale pentru a
nu se referi decât la o parte din rudele mamei. Dreptul
de moştenire al copiilor naturali, în privinţa averei remasă
dela descendenţii mamei, rezultă deci în mod indirect din
art. 6 7 8 . Acest sistem este singur juridic, pentrucă, pe
de o parte, el consacră principiul reciprocitaţei, de care am
vorbit mai sus, iar pe de alta, pentrucă ar fi absurd ca co­
piii naturali să poată moşteni pe rudele mamei cele mai
depărtate, precum sunt ascendenţii şi colateralii ei şi acelaş
drept să nu-1 aibă pentru rudele ei cele mai apropiate atât
prin legăturile familiei cât şi prin legăturile naturei. U n
asemenea sistem ar fi a r b i t r a r şi nelogic, d u p ă cum era
acel consacrat de codul Caragea, şi credem că codul actual a
voit sa facă mai bine, iar nu să cadă în aceeaş eroare.
Copiii naturali vor veni deci la moştenirea descendenţilor
mamei lor, şi vice-versa. P u t e m astăzi considera această
1
chestiune ca definitiv tranşată de j u r i s p r u d e n ţ ă ( ).

l
( ) Vezi în acest sens, A l . Belcik, Copilul natural, p. 170 u r m . ;
C. Bucureşti, Dreptul din 1874, No. 7 9 ; T r i b . Ilfov şi C.
Bucureşti, Dreptul din 1887, No. 28, p. 222, 224 şi No. 39,
p. 3 1 2 ; Cr. judiciar din 1905, No. 29, p . 231 (cu observ,
noastră); Cas. rom. Bult. 1 9 0 1 : p. 2 5 ; Dreptul din 1901,
No. 49 şi Cr. judiciar din aeelaş an, No. 49 (cu observ,
noastră); Revista Jurisprudenţă din 1908, No. 25, p. 385
u r m . şi Bult. 1908, p . 1376. Iată considerentele acestor două
remarcabile decizii, care revenind a s u p r a j u r i s p r u d e n ţ e i ante­
rioare, consacră părerea noastră.
„Considerând că chestiunea adusă în cercetarea acestei
Curţi consistă î n t r u a se şti. dacă copilul n a t u r a l este în
drept să moştenească pe fraţii şi surorile sale, eşiţi dintr'o
căsătorie legitimă:
..Considerând că din întreaga economie a legei rezultă că
 182 c. C—CARTEA III—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a I.—ART. 652, 677, 678.

Moşt. fraţilor Dacă copiii naturali succed fraţilor lor legitimi, a

naturali între
e u
legiuitorul a considerat pe copiii n a t u r a l i ca făcând p a r t e din
familia mamei lor, şi consecinţe acestui principiu, i-a asimilat
cu copiii legitimi în ceace priveşte moştenirile provenind despre
linia m a t e r n ă ;
„Că, u r m ă t o r aceluiaşi principiu, legiuitorul a dispus prin
art. 678 din Cod. civ., că succesiunea copilului n a t u r a l se
cuvine mamei lui şi rudelor ei celor mai de a p r o a p e ; că,
dar, dacă copil vil n a t u r a l poate fi moştenit, în virtutea acestui
text de lege, de fraţii şi surorile sale eşiţi dintr'o căsătorie
legitimă, nu este niciun motiv raţional pentru care legiuitorul
să fi voit a depărta pe copilul n a t u r a l dela moştenirea sus-
numiţilor fraţi şi surori, cu atât m a i mult cu cât r e c i p r o ­
citatea este admisă ca un principiu primordial de echitate în
materie de succesiune;
„Având în vedere obiecţiunea ce se face că moştenitorii
nu se înfiinţează prin interpretare şi că nu sunt moştenitori
decât acei cari' sunt a r ă t a ţ i de lege; că, pe cât t i m p prin
a r t . 677 Cod. civ., legiuitorul nu a dat dreptul copilului
n a t u r a l de a moşteni decât pe m a m a lui, pe ascendenţii şi
colateralii mamei, apoi, nu se poate prin interpretare întinde
dreptul de moştenire al copiilor naturali şi a s u p r a moşteni­
rilor fraţilor şi surorilor eşiţi dintr'o căsătorie legitimă:
„Considerând că, vericât de întemeiată a r fi în principiu
această obiecţiune, ea nu poate fi decisivă în ce priveşte
dispoziţiile legei noastre relative la drepturile succesorale ale
copiilor naturali, căci textele legei se contrazic în această
materie, şi redactarea lor e cu totul neîngrijită;
„Că, în adevăr, pe când d u p ă art. 677 Cod. civ., copiii
n a t u r a l i pot moşteni pe ascendenţii lor materni, acest d r e p t
ei nu-1 a u d u p ă art. 652 din acelaşi codice;
Că, de asemenea, interpretate într'un mod gramatical,
cuvintele ^vice-versa" din a r t . 652 a r avea înţelesul că copiii
legitimi sunt asimilaţi copiilor n a t u r a l i şi moştenesc n u m a i
p e m a m a lor şi pe colateralii ei, ceeace duce la o concluzie
eronată şi contrazice dispoziţiile formale ale a r t . 669 Cod.
civ., privitoare la succesiunile copiilor legitimi, dar ceeace
dovedeşte î n t r ' u n mod vădit cu câtă neîngrijire a u fost
redactate textele de lege în această materie;
Considerând că, în faţa acestei nepotriviri de texte şi a
viţioasei lor redacţiuni, este de datoria j u d e c ă t o r u l u i de a
restabili adevăratul sens al legei d u p ă intenţiunea legiuitorului,
şi voinţa lui n ' a fost alta decât aceea ca copilul n a t u r a l să
facă p a r t e din familia mamei, şi să fie asimilat unui copil
legitim în ceeace priveşte moştenirea mamei şi a rudelor lui
despre m a m ă ;
„Considerând că este cunoscut, dealtfel, că în ceeace priveşte
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — ART. 652, 677, 678. 183

fortiori, e i trebue să se poată moşteni între ei, u n u l pe altul(').

D a c ă copilul n a t u r a l i n t r ă în familia mamei, moşte- Most. ™ p i -
nind chiar pe rudele ei, se înţelege dela sine că şi copilul JecàuTmamK
este moştenit de către m a m a sa n a t u r a l ă , iar în lipsa ei, şi rudele e i .
de rudele ei cele m a i a p r o p i a t e , adecă de descendenţii, ascen­
denţii, şi colateralii ei. A r t . 6 7 8 nu este deci decât o aplicare
a principiului reciprocităţei. P e n t r u ca m a m a sau rudele ei
să p o a t ă însă veni la moştenirea copilului ei n a t u r a l , acest
copil trebue să fie fără posteritate, căci d a c ă el a r fi lăsat
descendenţi legitimi, legitimaţi sau a d o p t a ţ i , atunci aceştia
l-ar moşteni în baza art. 6 6 9 . Dacă copilul n a t u r a l a lăsat
şi el copii n a t u r a l i , se va aplicà a r t . 6 7 7 .
D u p ă a r t . 9 5 4 din codul Calimach ( 7 5 6 C. austriac), c. c a i i m a c i i .
2 A l t ! ) 5 4
copiii n a t u r a l i (textul zice copiii bastarzi ( ) şi din fată gre- ' '
s i t ă ) , se moşteneau numai de mamele lor, i a r nu şi de p ă ­
rinţii şi ceilalţi suitori şi rudele colaterale (lăturaşe) despre
tată şi despre m a m ă .
Art. 9 0 8 din codul francez, modificat prin legea din E l i m i n , a r t .
2 5 Martie 1 8 9 6 , dispune că copiii n a t u r a l i nu pot să ^ X / n o s t r u .

devoluţiunea succesiunilor al) intestat, legiuitorul a ţinut seamă

de presupusa voinţă a mortului, luând de bază gradul de
afecţiune ce dânsul putea să aibă pentru diferitele sale r u d e ;
că, dacă acesta a fost criteriul legiuitorului la î m p ă r ţ i r e a
moştenirilor fără testament, apoi n u este de crezut că legiui­
torul să ti părăsit acest criteriu cu ocazia regularei d r e p ­
turilor de moştenire ale copiilor naturali, şi să fi admis in
principiu că un copil legitim a r e mai m u l t ă afecţiune pentru
rudele lui cele m a i depărtate, decât pentru fraţii şi surorile
lui despre mamă, cari, deşi copii naturali, dar datoresc î m ­
preună cu dânsul viaţa lor aceleiaşi fiinţe, au crescut şi vieţuit
cu dânsul şi î m p r e u n ă a u împărtăşit emoţiunile vieţei;
„Considerând că, odată î n l ă t u r a t ă obiecţhmea de m a i sus,
r ă m â n e stabilit, în principiu, că copilul n a t u r a l este în drept
de a moşteni pe m a m a sa, pe ascendenţii şi colateralii săi
despre m a m ă ; că, în specie, instanţele de fond aplicând această
regulă la faptele mai sus expuse, a dat o b u n ă i n t e r p r e t a r e
art. 6 5 2 şi 677 din codul civil, şi deci, recursul urmează a
se respinge ca fără temeiu", etc.
(') Cpr. Nacu, II, p. 84, 8 5 , No. 9 5 . Această din u r m ă soluţie
s'a admis, judecându-se după Harmenopol, de către Senatul
din St. P e t e r s b u r g , în celebra afacere a moştenitorilor Vartic.
2
( ) A s u p r a originei cuvântului bastard (batard), vezi suprà, p .
177, nota 3. C p r . Le Sellyer, Successions, I, p. 75, nota 1.
C. C—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a I.—ART. 652, 677, 678.

primească nimic prin donaţiune sau testament, peste ceeace

1
legea le acordă la titlul moştenirilor ( ). Acest text fiind
eliminat din codul nostru, s'a decis cu d r e p t c u v â n t că,
în sistemul legislaţiei noastre, calitatea de copil n a t u r a l nu
constitue o cauză de incapacitate pentru el de a p r i m i dela
t a t ă l său liberalităţi prin donaţiuni sau testamente, el fiind
lăsat în aceeaş stare de drept comun faţă de t a t ă , ca şi
2
orice alt copil străin ( ).

O C p r . art. 768, 8 1 5 , 816 şi 1053 C. italian.

2
( ) Cas. rom. Bult. 1892, p . 473.—In Austria, în Germania, în
Anglia, în P o r t u g a l i a şi în multe alte legislaţii străine, părinţii
sunt liberi, ea şi la noi, să dispue de averea lor în favoarea
copiilor lor n a t u r a l i , se înţelege în limitele părţei disponibile.
Codul Caragea merge şi mai departe, oprind în termeni ex-
preşi pe m a m ă de a exclude dela moştenirea ei pe copiii săi
naturali, prin instituirea de moştenitori ai ascendenţilor ei.
„Mama, care a r e copil din curvie, zice art. 30, p a r t e a I Y ,
capit. 3 din acest cod, nu este slobodă sâ-şi lase în diată
moştenitori pre rudele din sus, că se protimiseşte acela de
pe pravilă din rudele ei din s u s " .
A r t . 971 din codul Calimach (inexistent în codul austriac),
dispune că cel ce a r e n u m a i copii fireşti şi părinţi, se înda-
toreşte a lăsa m a i întăi părinţilor legitima, iar rămăşiţa
averei poate s'o lese, de va voi, copiilor săi fireşti.
L a Romani, m a m a n a t u r a l ă piiteà să dispue în favoarea
copiilor săi n a t u r a l i de toată p a r t e a ei disponibilă. N u m a i
mama, care aveà r a n g u l illustris, nu puteà să lase nimic copiilor
săi n a t u r a l i , atunci când aveà copii legitimi. „Sancimus itaque,
ut neque ex testamento, neque ab intestato, neque ex liberalitate
inter vivos habita, justis liberis existentibus, aliquid penitus
ab illusiribus matribus ad spurios perveniat: cùm in mu-
lieribus ingenuis et illustribus, quibus castitatis observatio
prmcipuum debitum est, nominari spurios satis injuriosum,
satisque acerbum, et nostris temporibus indignum esse ju-
u
dicemus . ( L . 5, in medio, Cod, Ad Senatusconsultum Or-
phitianum, 6, 57). Cât pentru copiii incestuosi, ei erau loviţi
de o incapacitate absolută de a p r i m i ceva prin donaţiune
sau testament ( L . 5, Cod, De incestis, etc. 5. 5). Y'ezi şi art.
948 din codul Calimach, d u p ă care copiii adulterini şi in­
cestuosi erau cu totul depărtaţi dela moştenirea părinţilor,
ca nişte nevrednici de ea, având, pentru iubirea de omenire,
numai dreptul la alimente. — î n c â t priveşte pe tatăl n a t u r a l ,
care aveà copii legitimi, el puteà să dispue în favoarea
copiilor născuţi din concubinat şi în favoarea concubinei sale,
n u m a i de a 12-ea parte din averea lui (Nov. 89, capit. 12
 SUCCESIUNEA COPIILOR NATURALI. — A R T . 652. 677, 678. 185

Care este n a t u r a s t a t u t u l u i a r t . 9 0 8 din codul fr. de A r t . oos c

1 4 6 1
care a m vorbit mai sus? Chestiunea este controversată. D u p ă * ' ^ ^ " " "
unii s t a t u t u l a r fi personal ('), i a r d u p ă alţii real (").
Aceasta este soarta lagislaţiei noastre a s u p r a copiilor c o n c l u z i e ,
n a t u r a l i , cu privire la d r e p t u l de moştenire. E a este nu se
poate mai deplorabilă. Cu ocazia modificarci unor dispoziţii
din codul civil prin legea din 1 9 0 6 , a cărui r a p o r t o r a m
a v u t onoarea de a ti în Senatul ţărei, a m voit să modificăm
această lege, reglementând şi situaţia copiilor n a t u r a l i . Cre-

§ 3). In lipsă de copii legitimi, el puteà să le lase prin

donaţiune sau testament toată partea sa disponibilă. (Nov. 89,
capit. 12, § 3 *). Cpr. YYindscheid, Lehrbuch des Pandekten-
rechts, I I I , § 574, p . 346, text şi nota 12 (ed. K i p p din 1901).
Copiii adulterini sau incestuosi erau singuri loviţi de o inca­
pacitate absolută de a primi ceva dela tatăl lor, fie prin
donaţiune, fie prin testament. (Nov. 89, capit. 15). Cpr. art.
948 C. Calimach.
Codul lui Andronache Donici reproduce în mare parte C AnuV
dreptul roman. Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă acest cod al Doniei

Moldovei, care era legea ţărei înaintea promulgarci codului

C a l i m a c h : „ F i i l o r celor fireşti, adecă celor ce nu sunt după
lege prin cununie născuţi, nu poate tatăl a le m a i mult lăsa
decât o a 12-ea parte î m p r e u n ă cu m a m a lor s'o î m p a r t ă ;
însă dacă nu vor fi nici fii după lege născuţi, nici alte rudenii
cărora d u p ă pravilă li se cuvine a moşteni, atunci poate
omul să lese prin diată partea de moştenirea sa şi la fiii cei
fireşti, iar fără diată, pravila nu le dă n i m i c ; decât numai
fiii d u p ă lege născuţi, când nu va remânea diată din moşte­
nirea părintească ce vor moşteni, să le poarte şi lor de grija
hranei, căci nu se poate a se şti cu adevărat cine este tatăl
lor, fiind făcuţi prin c u r i n e ; pentru aceea nici nu poate să-i
moştenească. I a r m a m a lor şi b u n a lor datoare sunt a le
lăsa moştenire, sau pentru pricini cuviincioase prin diată a-i
depărta din moştenire" (art. 4. capit. 36).
(') Yezi Laurent, Droit civil international, V I , 211 u r m . şi Prin­
cipe», I, 1 1 1 ; Demangeat a s u p r a lui Foelix, Tr. de droit in­
ternational privi, I, p . 122, nota a, etc.
2
( ) Marcadé, I, 7 1 ; Demolombe, I, 8 1 ; Duranton, I, 8 7 : A u b r y
et Ran, I, § 3 1 , p. 136, 137, text şi nota 16 (ed. a 5-a) şi
autorităţile citate acolo. A ezi şi tom. 1 al Coment, noastre, p.
140, 141 (ed. a 2-a).

(*) A r t . 1480 d i n codul portughez d e c l a r ă însă a n u l a b i l ă d o n a ţ i u n e a făcută de c. porttudiez.

u n • b ă r b a t c ă s ă t o r i t , c o n c u b i n e i sale. i a r a r t . 1771 d i n a c e l a ş cod aim- A r t . 1480.
lează orice legat făcut de soţul r e c u n o s c u t j u d e c a t ireste culpabil de adulter. 1771.
complicelui său.
C. C—CAETEA III.—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a II.—AET. 652 § 2, 679.

deam, în naivitatea noastră, că momentul oportun a sosit.

A m întimpinat însă dificultăţi din partea G u v e r n u l u i de
atunci, care ne-a trimes de ştire că el înţelege ca legea să
treacă cu iuţeala fulgerului, aşa cum fusese zămislită. Am
voit atunci să ne demitem din însărcinarea de r a p o r t o r : ni s'a
lăsat însă a înţelege că aceasta a r fi u n act de indisciplină.
Ca membru al majorităţei de atunci ne-am supus, iar legea
a r ă m a s schiloadâ şi necomplectă. Cine ştie dacă o ocazie a t â t
de favorabilă se va mai prezenta încă în viitor?. . . N ' o
putem şti. Ceeace ştim însă şi ceeace putem prevede de pe
acum, este că copiii naturali vor avea încă mult t i m p a
suferi de indolenţa şi nepriceperea legiuitorului din 1 8 6 4 .
Am dezesperat de a vedea soarta lor î m b u n ă t ă ţ i t ă şi, d u p ă
toate probabilităţile, vom închide ochii fără a vedea visul
nostru îndeplinit.

SECŢIUNEA II

Despre succesiunea soţului supraveţuitor

şi despre acea a Statului

1° Moştenirea cuvenită soţului rămas in viaţă.

Art. 652 § 2. — I n lipsă de moştenitori legitimi sau n a t u r a l i ,

b u n u r i l e se moştenesc de soţul supraveţuitor. ( A r t . 679 C. civ.
A r t . 723 C. fr.).
Art. 679. — Când defunctul nu a r e nici rude în g r a d u l suc-
cesibil, nici copii n a t u r a l i ('), b u n u r i l e succesiunei trec la soţul în
viaţă nedespărţit. ( A r t . 183, 184, 211 u r m . , 652 urm., 6 7 6 — 6 7 8 ,
($81 urm., 684, 1279 C. civ. A r t . 767 C. fr.).

(!) S a u mai bine zis: nici moştenitori naturali, d u p ă cum se ex­

p r i m ă art. 652 § 2. Cuvintele copii naturali se referă n u m a i
la m a m ă , n u însă şi la tată, deşi textul vorbeşte de defunct
în genere. P r i n u r m a r e , n u m a i copiii n a t u r a l i ai m a m e i vor
exclude dela moştenire pe b ă r b a t u l r ă m a s văduv. Cât p e n t r u
copiii n a t u r a l i ce a r fi a v u t tatăl, ei nu vor exclude pe soţia
sa remasă văduvă, p e n t r u c ă ei n u au niciun drept la moşte­
nirea t a t ă l u i lor, nici chiar în cazul excepţional al a r t . 307,
când cercetarea p a t e r n i t ă ţ e i este, prin excepţie, permisă. Vezi
suprà, p . 176. — Contra: Petrescu, Succesiunile, I, p . 258,
care zice că ne-am înşelat când a m susţinut că niciodată un
 SUCCESIUNEA SOŢULUI SUPRAVEŢUITOR. — ART. 652 g 2, 679. 187

Jn lipsa legaturei de sânge, legea referindu-se la afec- soţul nedes-

ţiunea presupusă a defunctului, şi la raporturile stabilite ^ à c h \rt!~
între soţi, prin căsătorie, deferă moştenirea soţului defunct s>tn şi 1649.
1
celuilalt soţ, nedespărţit r ă m a s în viaţă ( ). „Când, nu vor
fi copii, nici alte rudenii, zice art. 9 6 1 din codul Calimach
(759* C. austriac), atunci moşteneşte bărbatul pe femee şi
femeea pe b ă r b a t , dacă au veţuit nedespărţiţi p a n ă la moartea,
unuia din e i " ; şi art. 1 6 4 9 din acelaş cod ( 1 2 6 6 in fine C.
austriac) a d a o g ă : „Persoana cea despărţită ori în ce chip,
nu are drit să ceară moştenirea fără testament" (se înţelege
2
dela celălalt soţ) ( ).
Soţul r ă m a s în viaţă, nefiind însă rezervatar, va putea Lipsa de re­
3 z e i T a
fi lipsit de moştenire prin voinţa soţului decedat ( ). '
El neavând sezina, va trebui să ceară punerea în po- Lipsa de se-
4 zi,lă
sesie dela justiţie (art. 653) ( ). -
S'a decis că, dacă este vorba de un p ă m â n t rural, soţia Pământ rm-ai.
v ă d u v ă , care ar fi săteancă, are capacitatea de a dobândi
p ă m â n t u l Furai dela soţul său, care fusese împroprietărit,
conform legei din 1 8 6 4 , întrucât legea rurală n'a înlăturat
ordinea succesorală prevăzută de codul civil, ci din contra,
5
a recunoscut-o în mod formal prin art. 8 ( ).

copil n a t u r a l nu poate, in legea noastră, să vie la moştenirea

tatălui său. Nu ştim însă cine din noi doi se înşală. . .
(') Acel care invocă despărţenia trebue să-şi dovedească alegaţia
sa (art. 1169), căci odată ce se stabileşte căsătoria, soţii sunt
pre puşi nedespărţiţi, p a n ă când nu se dovedeşte contrariul.
T r i b . Tutova, Cr. judiciar din 1909, No. 6 3 .
2
() „Când b ă r b a t u l cel mort nu are rude, nici de sus, nici de jos, c. Caragea
1 d l
nici de alăturea, zice codul Caragea (art. 23 § 2, partea IV, S • roman,
capit. 3), îl moşteneşte fără de diată soţia sa; şi pre soţie, de nu
va aveà rude de sus, de jos şi de alăturea, o moşteneşte fără
de diată soţul e i " . Vezi şi L . unică, § 1, Dig., Unde vir
et uxor, 38, 11, care zice: „Ut autemhmc honorum possessio
locum habeat, uxorem esse oportet mortis tempore".
8
() B a u d r y et W a h l , Successions, I, 519. Cpr. T r i b . Bastia, D.
P . 19Ó4. 2. 3 0 3 ; T r i b . Montpellier, D . P . 94. 2 . 1 0 5 (cu nota
lui Planiol), etc.
4
() Cpr. P l a n i o l , I I I , 1864.
6
() T r i b . Tutova, Cr. judiciar din 1909, No. 6 3 şi alte hotă-
rîri citate în tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre, p . 135,
ad notam.
î n c â t priveşte dobândirea p ă m â n t u r i l o r r u r a l e prin moşte­
nirea testamentară, vezi tom. I I I suscitat, p. 135, ad notam.
 188 C. C—CARTEA III,—TIT, I.—CAPIT. IV.—S-a II.—AET. 652 § 2, 679.

L . timbrului. Taxele de înregistrare ce urmează a se plăti între soţi

sunt, d u p ă actuala lege a timbrului 3 % (art. 48 § 3) (*).
Căsătoria pu- Căsătoria putativa p r o d u c â n d toate efectele unei câ-
tativă. sâtorii valide, conferă dreptul reciproc de succesiune ambilor
soţi, dacă b u n a credinţă a existat din parte a m â n d u r o r a ,
sau n u m a i soţului de b u n ă credinţă, când b u n a credinţă a
2
existat numai din partea u n u i a din ei (art. 1 8 3 , 184) ( ).
Anularea că- R ă m â n e însă bine înţeles că dreptul reciproc de moşte-
n l i e n u s u
S a t
tative '
P U
b z i s t â decât până la p r o n u n ţ a r e a hotărîrei de anu­
lare a căsătoriei; de unde rezultă că dacă căsătoria a fost
a n u l a t ă în timpul vieţei soţilor, dreptul de moştenire n u mai
subzistă, pentrucă, în momentul morţei unuia din ei, nu mai
3
există soţi ( ).
Critica legei. Din textele, pe cari le-am explicat mai sus, rezultă uă
soţul supraveţuitor nu este chemat la moştenirea celuilalt
soţ decât in lipsă de alţi moştenitori ; aşa că dacă ar exista
u n moştenitor, oricât de depărtat, fie chiar în g r a d u l al
doisprezecelea, acest moştenitor, pe care poate chiar defunctul
nici n u 1-a cunoscut, a r exclude pe soţul remas în viaţă
dela averea la a cărei agonisire a contribuit de b u n a samă
şi el, prin m u n c a sa şi sacrificiile sale. Această soluţie
este nedreaptă, şi mult mai echitabil şi mai logic este codul
german, care cheamă pe soţul supraveţuitor la moştenirea
celuilalt soţ, în concurenţă cu celelalte r u d e ale defunctului
4
(art. 1 9 3 1 , 1932) ( ), soluţie care se vede admisă şi prin
noul cod elveţian din 1 9 0 7 , ce urmează a fi aplicat în toată

Cpr. Cas. rom. Bult. 1908, p, 813 şi CV. judiciar din 1908,
N o . 59, p . 466. Vezi şi L. interpretativă din 7 A p r i l i e 1910.
(*) D u p ă legea t i m b r u l u i din 1886 (art. 33), soţii erau scutiţi
de orice t a x ă de înregistrare.
2
() Marcadé, I, 696 şi I I I , 189 ter; Mourlon, I I , 1 8 9 ; D e m a n t e ,
I I I , 87 bis, I I I Demolombe, 370, 378 şi X I V , 1 7 2 ; Thiry,
I I 9 7 ; A r n t z J I , 1 3 7 0 ; L a u r e n t , II, 511 #i I X , 157; B a u d r y
et W a h l , Successions, I, 524 ; L e Sellyer, Idem, 1, 466, p. 493,
etc. Vezi şi tom. I al Coment, noastre, p . 670 (ed. a 2-a).
8
() Vezi Le Sellyer, op. cit., I, 466, p . 494 şi autorii citaţi în
tom. I al Coment, noastre, p . 670, nota 4 (ed. a 2-a).—Contra:
Beudant, Cours de droit civil francais, I, 2 9 1 , p . 4 1 0 ; L a u ­
rent, II, 511 şi' I X , 157, d u p ă cari dreptul de moştenire
dintre soţi ar subzista şi în u r m a anularei căsătoriei.
4
() Cpr. D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 136.
 SUCCESIUNEA CUVENITĂ STATULUI. — ART. 652, IN FINE, 680. 189

Elveţia cu începere dela 1 I a n u a r i e 1 9 1 2 (art. 4 6 2 , 4 6 3 ) (*).

Dacă s'ar admite această soluţie şi la noi, ar dispărea din
cod şi art. 6 8 4 , care iarăş lasă de dorit, căci legea are aerul
de a-şi face o pomană faţă cu văduva defunctului, pe când
ea ar trebui să aibă un drept la moştenirea lăsată de soţul
său. (Vezi infra, p . 213).

2° Moştenirea cuvenită Statului.

Art. 652, in fine. — In lipsă de soţ, Statul devine moştenitor.

(Art. 680 C. civ.).
Art. 680. — In lipsă de soţ supraveţuitor, succesiunea trece
la Stat. (Art. 477, 646, 652, 681 u r m . C. civ. A r t . 768 C. fr.).
In lipsă de soţ, care să poată moşteni d u p ă art. 679
2
şi, prin u r m a r e , în lipsă de orice alţi moştenitori ( ), toată
averea rămasă dela defunct (successio in universum jus),
trece la Stat, care o moşteneşte ca avere vacantă şi fără
3
stăpân, în baza art. 4 7 7 şi 6 4 6 . Fiscus post omnes( ). In
adevăr, ceeace nu aparţine nimărui, se cuvine societăţei
întregi, care reprezintă pe toţi cetăţenii. „ Vacantia mortu-
orum bona tune ad fiscum jubemus transferri, si nullum
ex qualibet sanguinis linea, vel juris titulo, legitimum rel-
querit intestatus heredem"'. (L. 1 § 4, Cod, De bonis vacan-
4
tibus et de incorporatione, 10, 10) ( ).

(') Cpr. L. fr. din 9 Martie 1891, care modifică tot în acest
sens art. 767 din codul francez, de care vom vorbi sub art. 684,
p. 205. Vezi şi textele vechilor noastre legiuiri şi acelor străine
citate tot acolo, unde vom reveni a s u p r a chestinnei.
2
( ) In asemenea caz, moştenirea este en déshérence (deset heres).
Cpr. T. H u e , V, 139; Planiol, I I I , 1922: L a u r e n t , I X , 158, etc.
3
( ) N u trebue să confundăm bunurile vecante cu succesiunile
vacante, despre care se ocupă art. 724 u r m .
4
( ) Vezi suprà, p. 114, text şi nota 3. — A r t . 962 din codul Ca- C. Calimach.
A r t 9 6 2
limach dispune că: „In lipsa t u t u r o r moştenitorilor, averea - -
mortului se socoteşte vacantă, şi se cuvine caselor publice,
p r e c u m sunt: şcoalele, spitalurile, casa sărăimanilor, orfano-
trofiile, cutia milelor şi celelalte l u c r u r i folositoare obştei,
afară de a treia p a r t e care, prin ştirea arhiereuhii, să se
cheltuească spre pomenirea m o r t u l u i " . A r t . 24 din codul Ca- C. Caragea.
ragea (partea I V , capit. 3) zice de asemenea: „Când mortul
nu are nici rude, nici nevastă, sau m o a r t a nici rude, nici
bărbat, se moşteneşte fără de diată de cutia milelor". Vezi
C, C—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a II.—ART. 652, IN FINE, 680.

Fiscul, l u â n d în specie averea întreagă a defunctului,

heredis loco, adecă în calitate de moştenitor neregulat, este
g r e v a t de toate obligaţiile ce i n c u m b ă moştenitorilor univer­
sali în genere. Astfel, el va t r e b u i să plătească datoriile de­
2
functului (*) şi legatele p a r t i c u l a r e lăsate de el ( ), etc. î n ­
t r ' u n c u v â n t , el va aveà toate d r e p t u r i l e şi îndatoririle u n u i
3
a d e v ă r a t moştenitor ( ).
D r e p t u l S t a t u l u i de a moşteni b u n u r i l e care se găsesc
4
fără s t ă p â n , fiind o consecinţă a suveranităţei teritoriale ( )

şi a r t . 1, 10 şi 11 din legea p e n t r u obşteasca epitropie, anexa

N o . V , capit. 8 din Regul. organic (codul Caragea, ed. B r ă -
iloin), p . 3 4 3 — 3 4 9 .
A r t . 760 din codul austriac dispune că, în lipsă de soţ
supraveţuitor, moştenirea se cuvine, ca vacantă, fie fiscului,
fie persoanelor cari, în virtutea ordonanţelor politice, sunt în
drept de a p r i m i bunurile vacante. C p r . a s u p r a acestui text,
Unger, Das osterreichische Erbrecht, § 90, p . 383 u r m . Vezi
şi art. 1936 din codul german, după care moştenirea vacantă
se cuvine tot fiscului. A r t . 1942 din acelaş cod a d a o g ă însă
' că „fiscul ' nu poate r e n u n ţ a l a moştenirea ce i se cuvine, când
el este moştenitor legitim". „Der Fiskus kann die ihm als
gesetzlichem Erben angefallene Erbschaft nicht auschlagen".
Cpr. D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 138, in fine, N o . I I .
Q) „Non p o s 8 u n t ulla bona ad fiscum pertinere, nisi qua; cre-
ditoribus superfutura sunt; id enim bonorum cujusque intel-
ligitur, quod eere alieno superest" ( L . 1 1 , Dig., De jure fisei,
49, 14). — Vezi şi L . 114, § 2, Dig,, De legatis, 30, 1, unde
se zice: „Qui intestato decedit, et scit bona sua ad fiscum
perventura vacantia, fidei fisei commiltere potest".
2
( ) „Quotiens lege Julia bona vacantium ad fiscum pertinent, et
legata et fideicommissa prmstantur, qum prazstare cogeretur
u
heres, a quo relieta erant . ( L . 96, § 1, D i g . , De legatis, 30, I).
(») C p r . D e r n b u r g , Pandekten, I I I , § 1 3 8 ; Arntz, I I , 1 3 7 1 ; P l a ­
niol, I I I , 1 9 2 3 ; Demolombe, X I V , 180, 1 8 1 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I, 6 5 9 ; Masse-Verge, I I , § 3 7 1 , p . 2 8 3 , etc.
4
( ) Vezi Planiol, I I I , 1922; Demolombe, X I V , 117, in fine, 1 7 8 ;
Weiss, TV. théorique et pratique de droit international prive,
I V , p . 5 6 5 , text şi nota 2. — Cu toate acestea C u r t e a din
P a r i s a decis că S t a t u l n u este chemat la moştenirea bunu­
rilor vacante şi fără stăpân în virtutea dreptului său de su­
veranitate, ci jure hereditario, ca şi ceilalţi moştenitori nere­
gulaţi. D . P . 1902. 2. 177 (cu nota lui Ambroise Colin).
Cpr. în acest d i n u r m ă sens şi T . H u e , V, 139. Vezi şi a u ­
torii italieni citaţi de P . Fiore, Le droit civil international,
I V , p . 397, N o . 1632 (trad. Antoine).
 SUCCESIUNEA CUVENITĂ STATULUI. — ART. 652, IX P I N E , 680. 191

şi, ca atare, fiind de ordine publică, se aplică nu n u m a i

averilor rămase în u r m a u n u i R o m â n , d a r şi acelora rămase
în u r m a unui străin, chiar în privinţa averei sale mişcătoare;
de unde rezultă că orice avere mobilă sau imobilă, ce un
străin va lăsa în ţara noastră, se va moşteni de Statul român,
iar nu de Statul străin, dacă acest străin n'ar avea niciun
moştenitor cunoscut, fie regulat, fie neregulat (*).
S'a decis, în consecinţă, ca întreaga succesiune a unui Drepturile au-
strâin, atât acea mobiliară cât ş i acea imobiliară, u r m â n d a fi '''^tm-iX* ' 6

atribuită, par déshèrence, Statului situaţiunei acelei averi, auto­

rităţile teritoriale sunt singurele în drept a luà măsurile nece­
2
sare pentru conservarea şi administrarea averei succesorale ( ).
Statul român nu va aveà însă niciun drept, afară b i n e A r e r e a lăsată
1
înţeles de cazul unei convenţii internaţionale, care ar d i s p u n e ^ ^ j ^ ™ ^
3
contrariul, la averea ce Românul ar lăsa în altă ţară ( ).
R ă m â n e însă bine inţeles că, conform teoriei cunoscute Dr. i n t e m a -
lmial
în materie de devoluţie a moştenirei, chestiunea de a se şti t -
dacă străinul a lăsat sau nu moştenitori în grad succesibil,
va fi decisă, î n privinţa mobilelor, d u p ă legea sa personală,
iar în privinţa imobilelor, d u p ă legea teritorială (argum.
din art. 2 0 . civil) (*).

(') Cpr. Planiol, III, 1924; L a u r e n t , Principes, I, 14 şi I X , 159,

precum şi Droit civil international, I V , 255 u r m . ; Demolombe,
X I Y , 178; T. H u e , V, 139, 142; Weiss, Tr. th. et pratique de
droit international prive, IV, p. 564 u r m . : T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1887, No. 6 4 ; C. de justiţie din Anglia, ./. Clunet, 1904,
p. 4 1 5 . — Contrà: B a u d r y et W a h l , Successions, I, 852, p. 650
u r m . (ed. a 3-a). Vezi şi consultaţia dată de facultatea de
drept din Berlin, asupra moştenirei defunctului Z a p p a , J. Clunet,
' anul 1893, p. 745 u r m . Această consultaţie este semnată de
cei mai iluştri profesori germani, p r e c u m : Gneist, Dernburg,
Hinschius, Brunner, Subler, Pernice, Gierke, Eck si Kohler.
2
( ) T r i b . Ilfov, Dreptul din 1887, No. 64, p . 510. Vezi şi C. B u ­
cureşti (afacerea Collaro), Dreptul din 1 9 0 1 , No. 30 şi Cr.
judiciar din 1901, No. 44 (cu observ, noastră), prin care
tribunalele r o m â n e s'au declarat competente de a r e g u l a moş­
tenirea unui străin (în specie un supus elin), deschisă în E o -
mânia, cu toată insistenţa consulului grecesc, care tindea la
desezisarea acestor tribunale. Această r e m a r c a b i l ă decizie a
fost publicată şi adnotată de noi in Sirey, 1904. 4. 21 u r m .
s
( ) Cpr. L a u r e n t , Droit civil international, V i , 256.
4
( ) Vezi infra, p. 218 u r m . şi suprà, p . 138. Cpr. T . Hue, V,
142, p. 180.
 192 c. C. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. IV. S-a II. — ART. 681, 683.

Formalităţile ce trebue să îndeplinească soţul şi Statul

când primesc moştenirea cuiva.

Art. 681. — Soţul în viaţă şi Statul, cari cer succesiunea,

sunt obligaţi a face să se p u n ă peceţi şi a pretinde să se facă
inventar după formele prescrise p e n t r u acceptarea succesiunei s u b
1
beneficiu de inventar ţ ) . (Art. 9 5 , 3 9 2 , 6 5 3 , 6 8 3 , 714 u r m . , 713
C. civ. A r t . 654 urm., 668 u r m . , 702 u r m . P r . civ. Art. 769 C. fr.).
Art. 683. — Soţul în viaţă sau Statul, cari n ' a u îndeplinit
formalităţile la cari sunt respectiv îndatoriţi, pot să fie supuşi la
daune interese către moştenitorii ce s'ar a r ă t a . (Art. 6 8 1 , 6 8 2 , 9 9 8 ,
999, 1084 C. civ. A r t . 772 C. fr.).

Aplic. A t â t soţul supraveţuitor, care vine la moştenire în baza

art. 653. ^ gyg^ ^ gj Statul, n u pot intra în posesiunea averei
a r c

de moştenire decât cu permisiunea justiţiei, conform art. 6 5 3 ,

2
î n t r u c â t ei n u a u sezina ( )
punerea pece- înainte de a cere punerea în posesiune, ei sunt însă
a
^inventaraîiir obligaţi cere punerea peceţilor, spre a nu se p ă r ă d u i averea
mişcătoare a defunctului (art. 6 5 4 u r m . P r . civ.), şi facerea
inventarului, spre a se cunoaşte câtimea şi valoarea averei
de moştenire, căci n u m a i astfel se poate şti ceeace ei trebue
să restitue moştenitorilor cari s'ar ivi mai în u r m ă .
Acceptarea In caz de a accepta moştenirea p u r şi simplu, fără be-
UI ne
m
'sfsimplu " f i c i u de inventar, ei vor plăti datoriile defunctului ultra
vires emolumenti, pentrucă atunci ei reprezintă persoana
3
defunctului ( ).
Sancţiunea L a caz de neîndeplinire din p a r t e a soţului s u p r a v e ţ u i t o r .
d i s p d e m a i
s n s şi a Statului a formalităţilor de mai sus, ei vor putea fi
4
supuşi la d a u n e către moştenitorii ce s'ar ivi mai în u r m ă ( ),

Deoseb. de (') A r t . 773 din codul fr., nereprodus în codul nostru, obligă şi
C francez. pe copiii naturali l a îndeplinirea acestor formalităţi, de câteori
ei vin la moştenire în lipsa rudelor legitime. L a noi, copiii
n a t u r a l i nu sunt, d u p ă cum ştim, moştenitori neregulaţi faţă
de mama, lor, ci adevăraţi moştenitori legitimi (art. 6 5 2 , 677,
678). — A r t . 770 din codul fr., iarăş nereprodus în codul
nostru, m a i prescrie încă trei publicaţii şi afipte, spre a se
aduce la cunoştinţa moştenitorilor moartea lui de cujus.
2
( ) A r t . 770 din codul francez o spune anume.
s
( ) Vezi suprà, p. 44, nota 1 şi p. 60.
4
( ) E i nu vor fi însă supuşi la nicio daună, cu toate că a r fi în
culpă, dacă nu s'ar arata niciun moştenitor, sau dacă lipsa
 FORMALITĂŢILE IMPUSE SOŢULUI. — ART. 682. 193
şi aceasta r ă s p u n d e r e ar avea loc în baza d r e p t u l u i comun
(art. 9 9 8 , 999), chiar daca art. 6 8 3 n'ar aveà fiinţă.
In caz de neobservarea formalităţilor prescrise de a r t . 6 8 1 Dovedirea
moştenitorii, cari s'ar ivi în u r m ă , vor putea dovedi câtimea ^e'moltenire 1

averei de moştenire prin orice mijloace, chiar prin martori prin'orice

şi prezumpţii, p e n t r u c ă ei a u fost în imposibilitate d e a-şi J m l , o a c u

procura o d o v a d ă scrisă despre existenţa acestei averi

4
(art. 1 1 9 8 ) ( ).

Formalităţile impuse, pe lângă cele de mai sus, numai

2
soţului supraveţuitor ( ).

Art. 682. — Soţul în viaţă este încă dator a transforma în

3
numerar lucrurile mişcătoare ( ), sau. a dà cauţiune solvabilă p e n t r u
4
restituirea succesiunei ( ), în caz când s'ar prezenta moştenitori de ai
defunctului în termen de trei ani. D u p ă acest termen, cauţiunea
este liberată. ( A r t . 6 8 1 , 683, 700, 716, 1652 urm., 1659, 1660, 1675
C. civ. A r t . 392 urm., 677 urm., 681 u r m . P r . civ. A r t . 771 C. fr.).

inventarului şi a punerei peceţilor n'a adus nicio pagubă

acelor în drept. Opr. L a u r e n t , I X , 5 3 7 ; Demolombe, X I V , 2 4 6 ;
A u b r y et Rau, V I , § 639, p . 710, 7 1 1 , nota 28 (ed. a 4-a);
Arntz, I I , 1379, etc.
(') L a u r e n t , I X , 5 3 8 ; Demolombe, X I V , 2 4 8 ; Demante, I I I ,
90 bis I I ; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 812 : T . H u e ,
V, 149, etc.
2
() Statul nu este supus formalităţilor prevăzute de a r t . 682, Statul
pentrucă el este presupus solvabil. Fiscus semper solvendo e presupus
solvabil.
censetur. Cpr. Arntz, I I , 1 3 7 8 ; Demolombe, X I V , 2 1 5 ; D u -
ranton, V I , 3 5 8 ; Zachari«;, Handbuch des franzosischen Civil-
rechts, I V , § 640, p. 167, nota 7 (ed. Anschutz), § 650, p . 2 0 5 ,
nota 7 (ed. Crome), etc.
(*) Textul francez prescrie întrebuinţarea mobilierului (Vemploi Deoseb. d e
du mobilier), adecă î n t r e b u i n ţ a r e a banilor prinşi din vânzarea r e d a c ţ i e d e
C fl
lui în c u m p ă r a r e de acarete, r e n t ă sau alte titluri, în dare '
eu dobândă, etc., după cum j u s t i ţ i a va găsi mai avantagios
(cpr. Marcadé, I I I , 1 9 3 ; Laurent, I X , 2 5 7 ; Demolombe, X I V ,
219, etc.), ceeace este m u l t mai logic, p e n t r u c ă scopul legei
este de a înfiinţa o garanţie în folosul moştenitorilor ce s'ar
ivi m a i în u r m ă . I n art. 399, legiuitorul nostru a tradus cu­
vintele „faire emploi" p r i n expresia a dà cu dobândă.
4
() Cauţiunea nu garantează restituirea întregei moşteniri, d u p ă
cum greşit se exprimă textul, ci n u m a i averea mişcătoare
neprefăcută în bani.

«113 13
 194 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. IV. —S-a II. — ART. 682.

Transfer- P e lângă punerea peceţilor şi facerea inventarului

marea arerei , rf gg^ g o ţ u l c a r e v i n e l a t e n i r e în baza art. 6 7 9 0 ,
m o s
v
mişcătoare i n î i /• ' V
numerar, mai este încă obligat a transforma în bani averea mişcătoare ( ) ,
3
ceeace se va face prin vânzarea lor ( ).
Deoseb. de c. T r e b u e însă să observăm că legiuitorul nostru, prin
a c e a s
fr
'ie^e! 10a
^ ~ măsură, nu şi-a atins scopul, căci în loc de a în­
fiinţa o garanţie în favoarea moştenitorilor cari s a r ivi mai
în urmă, el a micşorat-o, din contra, de oarece banii sunt
mai uşor de mistuit decât lucrurile în n a t u r ă . T e x t u l francez
este mult mai logic şi mai raţional, când prescrie întrebuin­
ţarea hanilor proveniţi din vânzarea mobilierului, întrebuin­
ţare care, d u p ă cum ne spun autorii se face prin inter­
venţia justiţiei.
T e x t u l francez prescrie deci o garanţie în favoarea
moştenitorilor, pe când textul nostru procură, din contra,
soţului o minunată ocazie de a-şi însuşi banii în detrimentul
moştenitorilor, fără ca ei să aibă vre-o garanţie în această
p r i v i n ţ ă ; căci, încă odată, a prescrie p u r şi simplu prefa­
cerea mobilierului în bani, fără a luà nicio m ă s u r ă pentru
asigurarea lor, nu însemnează a veni în ajutorul moştenito­
rilor, pe cari legea a înţeles să-i apere. I a t ă ce însemnează
a traduce o legiuire străină în câteva zile. Oricum ar fi,
b u n ă sau rea, aceasta este legea noastră, şi nu se poate
obliga pe soţ a întrebuinţa banii cu o legiuită siguranţă,
atunci când legea îl obligă numai a transforma mobilierul
în numerar.

Art. 684. (') F o r m a l i t ă ţ i l e de m a i sus nu-şi primesc aplicare, atunci când

văduva săracă vine la moştenire în baza art. 684.
2
Averea nemiş­ ( ) Legea nu prescrie nicio m ă s u r ă de siguranţă în privinţa averei
cătoare. Art. nemişcătoare. Soţul va putea însă să ceară dela t r i b u n a l con­
1118 statarea prin experţi a starei în care se găsesc imobilele la
i n t r a r e a sa în posesiune (analogie din art. I l l § 3). Cpr.
B a u d r y et W a h l , Successions, I, 7 9 1 ; Demolombe, X I V ,
226, etc.
8
Formele vân- ( ) I n lipsă de text, vânzarea se va face prin licitaţie publică.
Cpr. L a u r e n t , I X , 2 5 7 ; Demolombe, X I V , 2 1 8 ; D e m a n t e , I I I ,
89 bis V I , etc. — O vânzare de bună voe n ' a r fi însă nulă,
pentrucă legea nu prescrie nicio formă. Cpr. L a u r e n t , loco cit;
Dalloz, Nouveau C. civil annoté, I I , art. 7 7 1 , No. 14.
4
( ) Cpr. Dalloz, Nouveau C. civil annota, II, art. 7 7 1 , No. 15,
şi autorităţile citate acolo.
 FORMALITĂŢILE IMPUSE SOŢULUI. — ART. «82. 195

Dacă soţul preferă să păstreze averea în natură, ceeace Păstrarea

a v e r na
este liber să facă, el trebue să dea o cauţiune solvabilă, " £ i r ~
adecă o persoană care oferă garanţii îndestulătoare, spre a
asigura restituirea averei mişcătoare, care n'a fost prefăcută
2
în bani ('), în caz când s'ar ivi moştenitori regulaţiţ ) de ai
3
defunctului, în termen de trei ani ( ).

!
( ) Textul nostru cuprinde deci o inexactitate când zice că caii- inexactitate
ţi unea răspunde pentru restituirea întregei succesiuni, căci <ìe te\t.
legea a voit de sigur să zică că cauţiunea răspunde la averea
mişcătoare ce n'a fost prefăcută în hani. A r li absurd, în
adevăr, a se presupune că legiuitorul a lăsat soţului alternativa
sau de a preface mobilierul în bani, sau de a dà cauţiune
atât pentru averea mişcătoare cât şi pentru acea nemişcă­
toare. Cpr. Bonachi, op. cit, III, p. 86. Legea nu prescrie,
în adevăr, cauţiunea nici pentru reaua administrare, nici
pentru averea nemişcătoare, ci n u m a i pentru acea mişcătoare,
pe care soţul a preferat s'o păstreze în n a t u r ă . Cpr. Demo­
lombe, X I V , 2 3 1 : L a u r e n t , I X , 2 5 6 : Mar cadi', I I I . 193, etc.
2
{ ) In dreptul nostru nu s'ar putea întâmpla ca un moştenitor
neregulat să se ivească în u r m a . şi să ieâ averea dela soţ.
pentrucă soţul este singurul moştenitor neregulat, care vine la
moştenire în u r m a moştenitorilor regulaţi (art. 679), şi în lipsa
lui nu vine decât Statul.
3
( ) T e r m e n u l de trei ani nu începe a curge dela admiterea cau- t><- când în-
c
ţiunei, ci dela punerea soţului în posesiunea averei de moş- ^ ţ * „ j ' " / ^ n e

tenire, pentrucă de atunci începe şi răspunderea cauţi unei. t r e i j < _

a n ( on

L a u r e n t , I X , 2 5 6 ; Demolombe. X I V . 2 2 9 : D u r a n t o n , V I , trovers'*.
356; T. H u e . V. 148, p. 188: Marcadé, I I I , 194; Chabot,
Successions. I, art. 771, No. 1, p. 670 (ed. Belost-.Tolimont
din 1839); Le Sellver, Idem, I, 497, p. òli.—Contra: Thirv.
II, 101, p. 109: A u b r y et Ran, VI. § 639, p. 099, text şi
nota 8; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 786, etc., după cari
termenul de trei ani a r începe a curge din ziua primirei cau-
ţiunei de către t r i b u n a l (art. 396 P r . civ.). — Dacă însă, în
l ă u n t r u l termenului de trei ani dela punerea în posesiune a
soţului, s'ar ivi vreun moştenitor regulat, care să reclame res­
tituirea bunurilor, cauţiunea este responsabilă şi în urma
expirărei acestui termen, chiar dacă moştenitorii au reclamat
în contra ei d u p ă expirarea termenului de trei ani. R ă s p u n ­
derea cauţiunei va r ă m â n e a deci, în asemenea caz, treizeci
de ani, conform dreptului comun (art. 1890), cauţiunea fiind
descărcată n u m a i atunci când moştenitorii se vor ivi în u r m a
expirărei termenului de trei ani. Cpr. L a u r e n t , I X , 256; D e ­
molombe, X I V , 2 3 1 ; D u r a n t o n , VI. 3 5 6 ; Thiry, II, 1 0 1 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit., I, 786, in fine, p. 595, 596 (ed. a 3-a):
 196 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. IV. — S-a II. — A R T . 682.

Neiesponsab. Cauţiunea nu este însă responsabilă către creditorii

m o e m r e c a r u a o a e
C
de'creditor!* ^ ^' * P°* ' * t măsurile de conservare pres-
1
scrise de d r e p t u l comun ( ).
Liberarea Dacă în termenul de trei ani dela punerea soţului în
cauţiunei. p j e r e i de moştenire, nu s'a înfăţişat niciun moş­
0 s e g u n e a a V

tenitor regulat, care să aibă dreptul la moştenire, cauţiunea

este liberată atât pentru viitor cât şi pentru trecut, şi această
2
liberare se îndeplineşte ipro jure, fără nicio formalitate ( ).
Cazul când L ţj înfăţişa moştenitori regulaţi în u r m a
a c a z e a s e

X n i o r ^ î n expirărei termenului de trei ani, ei vor perde acţiunea lor

urma expi- n u m a i în contra cauţiunei, nu însă şi dreptul de a cere dela
nuiui de trei soţ restituirea averei de moştenire, pe calea petiţiei de ere-
ani
- ditate, care acţiune se va prescrie prin treizeci de ani, con­
3
form dreptului comun (art. 1 2 2 şi 1 8 9 0 ) ( ).
Soţul nu este Din faptul că soţul este s u p u s la darea unei cauţiuni
n a r t r e
"minlsfraV/ b u i să conchidem, d u p ă cum pe nedrept decid unii,
Controversa, că în tot timpul celor trei ani, el n ' a r fi decât un simplu
administrator, pentrucă el are proprietatea dela lege (art. 644),
4
iar posesiunea dela justiţie (art. 653), ca şi colateralii ( ).

F . H e r m a n , C. civil annoté, I I , art. 7 7 1 , No. 7; Dalloz,

Nouveau code civil annoté, I I , art. 7 7 1 , No. 12.
(*) Demolombe, X I Y , 2 2 3 ; L a u r e n t , I X , 2 2 5 ; D e m a n t e , I I I ,
90 bis I ; D u r a n t o n , V I , 357, p . 420 şi p . 417, nota 1. —
Responsab Acest din u r m ă autor crede însă (loco cit.), că cauţiunea a r
către legatari. fi responsabilă către legatari, chiar către acei particulari, căci
ei ar reclama moştenirea în totul sau în p a r t e în sensul ge­
neral al legei (argument din art. 724).
2
() Arntz, I I , 1378; A u b r y et R a u , V I , § 639, p. 6 9 9 ; T. H u e ,
V, 148, p. 188, etc.
8
() Demolombe, X I V , 2 2 8 ; D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, II,
549; Marcadé, I I I , 194; A u b r y et R a u , loco cit, p. 699, text
şi nota 9 ; Chabot, op. cit, I, art. 771, No. 6, p. 672 (ed. Be-
lost-Jolimont); T. H u e , V, 148, in fine, p. 188, etc.
Petiţia de Petiţia de ereditate va fi exercitată de adevăratul moşte-
ereditate. nitor, de câteori u n altul a fost pus în posesiunea bunurilor
de moştenire, afară de cazul când acest din u r m ă a r a b a n d o n a
posesiunea acestor b u n u r i , fără judecată. Vezi infra, p . 3 0 1 .
4
() Vezi A u b r y et Rau, V I , § 639, p. 704, text şi nota 18;
L a u r e n t , I X , 258. — Vezi însă Chabot (I, art. 7 7 1 , No. 6 şi 7)
şi Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 640,
p. 168, text şi nota 8 (ed. Anschutz), cari consideră pe soţ,
în termenul celor trei ani, ca un administrator, ceeace este
inadmisibil.
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 197

SECŢIUNEA III

Despre dreptul de moştenire al femeei când se află în

concurenţă cu descendenţii sau alte rude chemate
după lege la succesiunea soţului ei defunct (').

Art. 684.— Când b ă r b a t u l moare şi văduva sa nu are avere,

dânsa ieă o porţiune virilă în uzufruct din succesiunea bă r ba t ul ui ,
dacă acesta are descendenţi. (Art. 517 urm., 669, 1279 C. civ.).
Când b ă r b a t u l lasă un singur descendent, p o r ţ i u n e a femeei în
succesiune va fi numai de a treia parte. Acest d r e p t începe dela
epoca încetărei uzufructului legal. (Art. 338, 669 C. civ.).
Când b ă r b a t u l lasă rude de sus sau de a l ă t u r i , atunci femeea
succede la o porţiune în plină p r o p r i e t a t e din averea m o r t u l u i .
(Art. 338, 517 urm., 557, 6 6 1 , 670 urm., 672 urm., 679 C. civ.
A r t . 9 5 7 - 9 6 0 C. Calimach. Art. 17 lit. k şi 2 3 C. Caragea,
partea IV, capit. 3, Nov. 5 3 , capit. 6; Nov. 74, eapit. 5; Nov. 117,
capit. 5, etc.).
înainte de a interpreta art. 6 8 4 , vom examina în puţine
cuvinte, din punctul de vedere istoric, chestiunea ce el rezolvă.
L a R o m a n i mai întăiu, soţul, fie b ă r b a t u l , fie femeea, D r . roman,
nu moştenea pe celalalt soţ decât în lipsă de ascendenţi,
descendenţi şi alte rude legitime sau n a t u r a l e : „quotiens de­
ficit omnis parentum, liberorumve, seu propinquorum legitima
vel naturalis successio". (L. 1, Cod, Tinde vir et uxor, 6, 18).
Mai târziu însă, sub influenţa christianismului, femeea
săracă şi neînzestrată luà a p a t r a parte din averea bărba­
tului său, afară de cazul când venea în concurenţă cu mai
mult de trei copii, în care caz, ea lua o porţiune virilă, adecă
2
cât un copil (pro numero virorum) ( ).
In fine, Novella 22 a lui J u s t i n i a n , capit. 18 dispunea >"»v. 22 a i m

că b ă r b a t u l , care-şi repudia femeea fără nicio cauză binecu- J u s t l l l i a n

-
vantata (si sine causa earn adjiciat domo), trebueà să-i dea
3
a p a t r a p a r t e din averea lui (quartam partem propria , sub­
stantias cogatur exsolvere eij; iar Novella 5 3 , capit 6, infine
conferă aceleaşi drepturi bărbatului ca şi femeei (communein

(M Vezi asupra acestei materii, E u g . Teodorini, Du droit suc-

cessoral de l'époax sur vi cant dans la legislation roumaine
comparéc aux legislations recente» (teză p. doctorat, Paris, 1911).
2
( ) Authentica Pr(eterea, extrasă din Nov. 117, capit. 5, Cod,
6, 18. Mai vezi Nov. 53, capit. 6, De muliere inope indotata;
Nov. 74. capit. 5 şi Xov. 106 a î m p ă r a t u l u i Leon, etc.
 198 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I.—CAPIT. IV. — S-a III. — ART. 684.

namque etiam hanc super eis ponimus legem, sicut et prce-

cedentem); şi această stare de lucruri n ' a fost schimbată, în
privinţa bărbatului, decât prin Novella 1 1 7 , capit. 5, in fine:
„ Virum enim in talibus casibus quartam secundum priorem
nostram legem, ex substantia mulieris accipere, modis om­
nibus prohibemus". (Vezi infra, p . 2 0 6 , nota 1).
Din cele mai sus expuse reţinem un lucru foarte i m ­
p o r t a n t cu privire la origina legislaţiei noastre, şi a n u m e :
că femeea săracă şi neînzestrată luà altă d a t ă o parte din
averea bărbatului ei defunct, în concurenţă cu descendenţii
l u i ; această parte era o pătrime, sau o porţiune virilă, d u p ă
n u m ă r u l copiilor.
Di. de moş- Se controversează însă chestiunea de a se şti, dacă acesta
tenne. Con- & j R
o m a n j5 u d v ă r a t drept de moştenire, sau nu(*),
n a e
tri "versa.
şi această chestiune este întrucâtva controversată şi astăzi.
(Vezi infra, p . 2 1 4 urm.).
2
Dr. vechiu fr. Ideile acestei legislaţii, care se aplică şi astăzi în Grecia( ),
3
trecuse şi în F r a n ţ a în provinciile de drept scris ( ). C â t pentru
provinciile consuetudinare, femeea nu aveà un drept de moş­
tenire în averea b ă r b a t u l u i , ci numai un uzufruct pentru o
4
parte oarecare, un douaire ( ).
Dr. nostru Dacă ne referim la vechile noastre aşezăminte, vedem
anterior. ^ legiuitorul vechiu este, în privinţa soţului rămas în viaţă,
mai echitabil decât acel actual,
c. ipsilant. In adevăr, codul Ipsilant care, precum se ştie, este din
1 7 8 0 , conferă soţului rămas în viaţă, fie bărbatul, fie femeea,
un drept de moştenire în averea celuilalt soţ, în concu-
(') Vezi în sens că femeea era moştenitoare, D e r n b u r g , Pandekten,
I I I , § 137, text şi nota 5. — Vezi însă în sens contrar, W a n -
gerow, Lehrbuch der Pandekten, I I , § 4 4 8 ; Windscheid,
Lehrbuch des Pandektenrechts, I I I , § 574, text şi nota 10,
p . 345. I a t ă cum se e x p r i m ă acest din u r m ă a u t o r : „Auch wenn
sie ihren Theil zu Eigenthum erhălt, ist sie nicht sowohl Erbin,
als gesetzliche VermăchMissnehmerin (o legătură legitimă)".
2
( ) Cpr. C. Aix, Clunet, anul 1882, p . 5 4 1 .
3
( ) Vezi Merlin, Képert., v° Quarte de conjoint pauvre, t o m . X I I I ,
p. 689 (ed. a 5-a din 1828); P . Viollet, Histoire du droit
civil francai», p . 8 6 5 , N o . 809 (ed. a 2-a), etc.
4
( ) Pothier, Dudouaire,ì^o. 1; P r o u d h o n , T r . Sm-droit d'usufruit,
d'usage personnel, et d'habitation, I, 250 u r m . , p . 299 u r m . ,
(ed. a 2-a din 1836); Demolombe, X I V , 176; Acollas, I I ,
p. 173; B a u d r y et W a h l , Successions, I, 502, etc.
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 199

rentă cu rudele lui, fără a fi nevoe ca soţul supraveţuitor

să fie sărac. Femeea primeşte, în concurenţă cu copiii, o
porţiune virilă în uzufruct (pentru hrana vieţei). Femeea care
a a v u t copii nu-şi pierde dreptul ei succesoral prin a doua
căsătorie, fiindcă a suferit iuţimea durerilor, întristările şi
primejdiile vieţei din facere de copii. Muerea stearpă îşi ia
înapoi numai zestrea ei şi darurile dinaintea nunţei, iar băr­
batul, care n'a avut copii, în loc de a treia p a r t e , îşi reia
numai aşternutul patului şi calul de ginere, fiindcă n'a făcut
copii (art. 1 — 6 C. Ipsilant, capit. pentru trimirie).
Aceste dispoziţii trecuse în parte şi în codul Caragea. c. Cara^-a.

însă mai complecte. In adevăr, d u p ă acest cod, soţul supra­

veţuitor, în concurenţă cu copii, are uzufructul unei por­
ţiuni virile; iar în concurenţă cu alte rude decât copiii,
moşteneşte a şasea parte în plină proprietate, însă numai
dacă căsătoria a ţinut cel puţin zece ani; în lipsă de rude,
1
averea întreagă trece la soţul r ă m a s în viaţă ( ).
T r e b u e să observăm că deşi textele de mai sus, menţio­
nate în nota 1, vorbesc numai de soţia cea vie, totuşi din textul
grecesc, care a fost râu t r a d u s , rezultă că bărbatul este p u s
pe aceeaşi treaptă cu femeea, căci acest paragraf nu vorbeşte
n u m a i de soţie, ci de obrazul cel viu către casnici, d u p ă
c u m se e x p r i m ă art. 2 3 din acelaş cod (y.a.\ xh Zcovravòv jrpó-
cjwTtov zob avSpofivo-)); de unde rezultă că acelaş drept este
conferit şi b ă r b a t u l u i .
Codul Calimach cuprinde dispoziţii aproape identice. <-'. c a i i m a c i i .
l4 111,11
Astfel, acest cod recunoaşte dreptul la o porţiune în uzufruct ' ""
(spre întrebuinţare numai) soţului supraveţuitor, adecă atât
bărbatului cât şi femeei, s u b condiţia însă ca ei să nu se
2
recăsătorească ( ). N u beneficiezâ de acest drept femeile b o ­
gate, care n ' a u a d u s zestre în casa b ă r b a t u l u i , nici bărbaţii
bogaţi, cari n'au adus d a r u r i nunteşti. Femeea săracă, având
pană la trei copii dela defunctul ei bărbat, primeşte din
curata, averea lui a p a t r a parte spre întrebuinţare, adecă în

(') A r t . 17, lit. k şi art. 2 3 , partea IV, capit. 3.

2
( ) Astăzi, faptul femeei de a se căsători din nou mi-i ridică
drepturile ce-i conferă a r t . 6 8 4 . Cpr. T r i b . Crorj şi D o l j ,
Dreptul din 1890, N o . 3 şi Or. judiciar din 1906, No. 3 4 ;
Cas. r o m . Bult. 1900, p. 992 (decizie la care am luat şi noi
parte ca. consilier al înaltei Curţi).
COD. CIV.— CARTEA I I I . — T I T . I. —CAPIT. IV. —S-a II. — A R T . 684.

uzufruct, iar dacă are mai mulţi copii, ea primeşte, d u p ă

analogie, n u m a i parte cât un copil, tot în uzufruct. Dacă m u ­
rind b ă r b a t u l , el a lăsat în u r m ă copii dintr'o altă căsătorie,
atunci văduva săracă primeşte din averea lui ori a p a t r a
parte, sau d u p ă n u m ă r u l copiilor, o analogisită parte în de­
plină proprietate; iar dacă n ' a u r ă m a s copii, ci alte rude, ea
primeşte a p a t r a parte în deplină proprietate, o asemenea parte
cuvenindu-se şi b ă r b a t u l u i sărac din averea defunctei sale
soţii. In lipsă de alte r u d e în grad succesibil, averea se moş­
teneşte toată de soţul supraveţuitor, dacă ambii soţi au vieţuit
nedespărţiţi p a n ă la moartea unuia din ei (art 9 5 7 — 9 6 1 ) .
Este de observat că, d u p ă acest cod, recâsătorirea soţului
sărac nu-i ridică dreptul la moştenirea celuilalt soţ, a doua
căsătorie ridicând acest drept numai soţului bogat (*).
Şi d u p ă codul lui Andr. Donici, anterior codului Ca­
iimach, văduva neînzestrată şi săracă luà a p a t r a p a r t e în
deplină proprietate din averea b ă r b a t u l u i , când el lăsa mai
puţin de trei copii. Când erau p a t r u sau mai mulţi copii,
ea luà numai o porţiune virilă (o parte ca unul din fii).
Acest cod reproduce deci Novella 1 1 7 , pe când codul Cali-
mach reproduce Novella 5 3 .
Legile străine au recunoscut şi ele oarecare drepturi
soţului remas în viaţă. Astfel, d u p ă codul austriac, în lipsă
de testament, soţul supraveţuitor (der uberlebende Ehegatte),
adecă atât femeea cât şi bărbatul, fie el sărac sau bogat
fob er ein eigenes Vermógen besitze oder nicfitX, are drept,
în concurenţă cu copiii, la uzufructul unei părţi virile, când
există trei copii sau mai mulţi, şi la uzufructul unei pă­
trimi din moştenire, dacă există mai puţin de trei copii,
proprietatea acestei părţi a p a r ţ i n â n d copiilor. Das Eigenihum
dafon bleibt den Kindern. E l primeşte o pătrime în deplină
proprietate, când vine în concurenţă cu alte r u d e decât
copiii. Soţul separat de t r u p prin culpa sa nu are drept
nici la moştenirea celuilalt soţ, nici la vreo parte succeso­
rală (art. 7 5 7 — 7 5 9 C. austriac).
D u p ă codul german actual, soţul supraveţuitor pri­
meşte ca moştenitor legitim, als gesetzliche Erbe, o pătrime
în concurenţă cu moştenitorii din p r i m a clasă, şi o j u m ă -

(») Cas. rom. RultJ S-a civilă, anul 1869, p. 460.

 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 201

tate în concurenţă cu moştenitorii din a doua clasă şi buni.

In lipsă de rude din categoria întăi şi a d o u a şi de buni
(Grosselter), el moşteneşte întreaga avere (art. 1 9 3 1 ) .
Independent de aceasta, art. 1 9 3 2 din codul suscitat Art. im-2.
a d a o g ă : „De câteori soţul supraveţuitor e chemat ca moşte­
nitor legitim, în concurenţă cu rudele din clasa a doua şi cu
buni, el are dreptul de a prelua, peste partea sa sucesorală,
obiectele casnice, afară de acele cari sunt. accesoriile unui
li
imobil, şi prezenturile de n u n t ă (die HochzeitsgeschenkeJ .
A r t u :!:!
In fine, art. 1 9 3 3 din acelaş cod dispune c ă : „dreptul ' -
de moştenire şi de preluare ale soţului supraveţuitor nu şi-
au loc, de câteori defunctul, în momentul morţei, aveà
dreptul de a introduce o acţiune în divorţ din culpa celuilalt
1
soţ şi a şi introdus-o în realitate" ţ ) .
Noul cod civil elveţian din 1 9 0 7 , care urmează a s e c . civil eive-
ian Avt 4b
aplicà cu începere dela 1 Ianuarie 1 9 1 2 , conferă soţului su- * ' - ' - -
praveţuitor, d u p ă alegerea sa, dreptul de a cere faţă cu
descendenţii defunctului, uzufructul unei j u m ă t ă ţ i sau pro­
prietatea unei pătrimi din averea de moştenire. In concu­
renţă cu tatăl, m a m a defunctului sau copiii acestora, el are
drept la o pătrime în deplină proprietate şi la trei pătrimi
în uzufruct; în concurenţă cu bunii sau posteritatea lor, el
are drept la j u m ă t a t e în deplină proprietate şi la uzufructul

(') După Allgemeines Landrecht fiir die Preussinchen Staaten Codul general
(partea II, titlul 1, art. 625—632), care, pană la actualul prusac
cod german, era aplicabil în provinciile prusace, soţul supra­
veţuitor moştenea a treia parte din averea celuilalt soţ, în
concurenţă cu ascendenţii, fraţii savi surorile ori descendenţii din
aceştia în gradul întâiu, şi jumătate în concurenţă cu rudele
mai depărtate. In lipsă de r u d e în grad succesibil, adecă pană
la gradul al şeaselea, el lua averea întreagă. — Soţul, care
venea în concurenţă cu ascendenţi sau colaterali, lua patul
cu accesoriile lui, t a c â m u r i l e şi celelalte l u c r u r i de masă (alles
Bett = und Tischzeug), mobilele casei şi obiectele de gospo­
d ă r i e . — Soţul moştenitor nu contribueà, a s u p r a acestor obiecte,
la datoriile defunctului, decât atunci când celelalte b u n u r i ale
succesiunei erau insuficiente. — J u m ă t a t e din partea succeso­
rală fixată de lege, era considerată ca legitima soţului supra­
veţuitor (Pflicttheil) şi defunctul nu puteà să micşoreze această
legitimă decât pentru greşelele care l-ar fi putut autoriza a
cere divorţul, etc. P r e c u m vedem, acest cod era nu se poate
mai complect în această privinţă.
 202 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. IV. —S-a II. — A R T . 684.

ceileilalte j u m ă t ă ţ i ; iar în lipsă de b u n i sau de posteritatea

lor, soţul remas în viaţă ieà toată averea celuilalt soţ (art. 4 6 2 ) .
Art. 463. A r t . 4 6 3 din acelaş cod a d a o g ă : „Boţul s u p r a v e ţ u i t o r
poate cere oricând, în locul uzufructului său, o rentă a n u a l ă
echivalentă. — I n caz de convertirea uzufructului în r e n t ă ,
soţul, ale c ă r u i d r e p t u r i a r fi periclitate, poate cere o sigu­
r a n ţ ă dela comoştenitorii s ă i "
<:. italian. D u p ă codul, italian, soţul s u p r a v e ţ u i t o r , fie b ă r b a t u l ,
it. (5.* u r m . g g f £ b o g a t sau sărac (lex non distinguit),
e m e e a i e a r e drept,
în concurenţă cu copiii, la o p o r ţ i u n e virilă în uzufruct,
care p o r ţ i u n e n u poate însă niciodată să întreacă a p a t r a
p a r t e din moştenire. (Tale porzione di usufrutto non può
mai essere maggiore del quarto deW eredità). I n concu-
r e n ţ ă cu ascendenţi, copii n a t u r a l i , fraţi sau s u r o r i , ori des­
cendenţi din ei, el moşteneşte a treia p a r t e în deplină p r o ­
prietate. I n c o n c u r e n ţ ă eu colaterali, soţul primeşte d o u ă
treimi din averea r ă m a s ă , l u â n d moştenirea î n t r e a g ă , d a c ă

l
(!. cant. Gri- ( ) D u p ă codul cantonului Grisonilor (Graubunden) din Elveţia,
zonilor din în lipsă de descendenţi sau ascendenţi, succesiunea se cuvenea
Elveţia. fraţilor şi surorilor, iar văduva supraveţuitoare, care nu aveà
copii, aveà drept la uzufructul a două treimi din averea rămasă,
pe t i m p u l văduviei, de care drept se bucura nu n u m a i p r i m a
soţie, d a r şi soţia d e a doua, dacă căsătoria e r a p u t a t i v a ; astfel
că dacă soţul defunct a lăsat două soţii, care ambele erau legi­
time, ele aveau a î m p ă r ţ i egal această porţiune în uzufruct, dacă
ambele veneau in concurs. C. Galaţi, Dreptul 1903, N o . 10,
p. 88. C p r . Planiol, I, 1110 fris (ed. a 5-a); P a n d . fr., v° Ma­
nage, 1351. Vezi şi t o m . I al Coment, noastre, p . 671 (ed. a 2-a).
Speţa j u d e c a t ă de această decizie este p a n ă a c u m unică în
j u r i s p r u d e n ţ a noastră. U n supus elveţian, Iulius J . Passini,
m o a r e la Constanţa, lăsând în u r m a lui două soţii, ambele
legitime, şi ambele aceste soţii a u fost admise de către Curtea
din Galaţi a î m p ă r ţ i averea defunctului.
U n caz analog se găseşte actualmente pendent înaintea
Curţei din Iaşi. I a t ă speţa de care este vorba : U n ofiţer moare,
lăsând o soţie legitimă, care, conform legei, îşi regulează
drepturile ei la pensie. M a i târziu se descopere însă că acest
militar aveà o soţie anterioară, de care nu era legalmente
despărţit, şi această p r i m ă soţie r e c l a m ă şi ea d r e p t u l ei l a
pensie. Curtea a respins, cu d r e p t cuvânt, pretenţia primei
soţii, întru cât căsătoria de a doua n'a fost a n u l a t ă (Dreptul
din 1911, N o . 77). A m avut onoarea de a apăra înaintea
Curţei d r e p t u r i l e soţiei dé a doua.
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 203

colateralii sunt peste g r a d u l al şeaselea. Orice drept de moş­

tenire se refuză însă soţului contra căruia s'a p r o n u n ţ a t o
sentinţă definitivă de separaţie de t r u p (art. 7 5 3 — 7 5 7 ) (*).
D u p ă a r t . 2 0 0 3 din codul civil portughez dela 1 8 6 7 , c. portu-iiez.
r
soţul supraveţuitor nu moşteneşte pe celalalt soţ decât în lipsă '"
de descendenţi, ascendenţi, fraţi sau surori sau descendenţi
din ei, şi aceasta n u m a i când el nu este prin culpa lui ju-
decătoreşte separat de t r u p şi de b u n u r i (excepto achando-se
judicialmente separarlo de pessoa e bens por culpa sua).
In dreptul muzulman, femeea, care vine la moştenirea Dr. mnzui-
,an
soţului ei, în concurenţă cu fiii săi, nu are drept decât la " "
o optime din această avere, celelalte şapte optimi cuvenin-
2
du-se copiilor ( ).
1)r e n e i e r
In Anglia, d u p ă legea din 2 5 Iulie 1 8 9 0 (Intestates - -
Estates act), în caz de a muri bărbatul înaintea femeei,
fără copii, aceasta din u r m ă are drept la întreaga moştenire,
fără a se distinge n a t u r a bunurilor, însă numai atunci când
succesiunea nu întrece suma de 5 0 0 livre sterline. In p r i ­
vinţa moştenirilor de o valoare mai mare, văduva are drept
tot la o asemenea sumă, având un privilegiu a s u p r a întregei
moşteniri şi pentru dobânda de 4 °/o, din ziua deschiderei
succesiunei.
E a nu are însă drept la hainele de doliu, nici în
contra executorului testamentar, nici în contra creditorilor
b ă r b a t u l u i . E a nu poate, de asemenea, ocupà casa bărba­
tului, în socoteala moştenirei, mai mult de patruzeci zile
dela data morţei lui (quarantine) Drepturile văduvei se
reduc deci, în această legislaţie pretinsă liberală, aproape
la nimic.

(M D u p ă codul celor Două Sicilii (art. 689, 690), astăzi a b r o g a t e , celor două
prin codul italian, soţul lipsit de mijloace avea numai dreptul, Sicilii, astăzi
în tot cursul vieţei sale, la o pensiune alimentară, care se abrogat,
plătea din veniturile soţului bogat săvârşit din vieaţă, soluţie
care e r a departe de a fi satisfăcătoare, p e n t r u c ă nu este vorba
de a se dà soţului r ă m a s în vieaţă numai un ajutor spre a putea
trăi, ci de a-i conferì un drept la moştenire, drept pe care
el trebue să-1 aibă, pentrucă prin munca lui, a contribuit
şi el la agonisirea averei rămase în u r m a celuilalt sot.
2
( ) Cpr. T r i b . Tulcea, Dreptul din 1885_, No. 3 1 .
3
( ) Vezi E r . Lehr, Elements de droit civil anglais, I, 180, p . 113
(ed. a 2-a, revăzută de J . D u m a s , 1906).
 204 COD. CIV. — CARTEA III, —TIT. I. —CAPIT. IV. —S-a I I I . — A R T . 684.

c. Napoleon. Cât despre codul francez, despre care ne-am rezervat

Lacună. a n udreptul de a vorbi la u r m ă , această operă măreaţă,
m e

atât de lăudată şi atât de meritorie în acelaş t i m p , cuprinde

câteodată lacuni inexplicabile din partea jurisconsulţilor iluştri,
cari au avut, sunt acum mai bine de 100 de ani, nobila
misiune de a înzestra cu o legiuire nouă o naţiune m a r e
între toate. Astfel, în specia ce ne preocupă, acest cod nu
recunoaşte soţului, oricât de sărac a r fi, niciun drept la moş­
tenirea celuilalt soţ, în concurenţă cu alţi moştenitori, nici
m ă c a r dreptul la alimente. Prin urmare, soţul care s'a
jertfit o viaţă întrergă, se vedea deodată redus la cea mai
cumplită mizerie, b ă t â n d la uşa unor rude de ale defunc­
tului, înavuţite de cele mai multe ori prin munca şi s u ­
doarea lui. Şi iată cum se explică această nedreptate stri­
gătoare la cer. Maleville observând că proiectul codului nu
conferă niciun drept soţului supraveţuitor, a s u p r a averei celui­
lalt soţ, Treilhard, raportorul secţiei de legislaţie, r ă s p u n d e că
art. 7 5 4 îi conferă uzufructul unei treimi din bunurile soţului
decedat; şi, lucru curios, Consiliul de Stat î m p r e u n ă cu Ma­
leville se mulţumesc cu acest răspuns, deşi textul suscitat nici
nu vorbeşte măcar de soţul supraveţuitor, ci de tatăl şi
4
m a m a , care vin la moştenirea copilului lor ( ). Consiliul
de S t a t a înţeles deci să dea un drept oarecare soţului
a s u p r a averei soţului său defunct, pe când, în realitate, el
2
nu-i d ă absolut nimic ( ).
L. fr. din 9 Astăzi, nedreptatea consacrată în mod involuntar de
Martie 1891. ^ c redactorii codului francez, nu mai exista, căci legea
r e

(') „Et voilà comment, depuis tant d'années, zice Acollas (II,
p. 173), le conjoint surpris par la mort, se trouvât-il avoir
laissé des millions à un collateral du douzième degré, le
conjoint survivant nécessiteux n'aura méme pas droit à des
aliments".
2
( ) Cpr. Acollas, II, p . 173; L a u r e n t , I X , 155 şi Avant-projet
de revision du code civil, I I I , pag. 3 3 3 ; Demolombe, XIV",
176, etc. — T r o p l o n g (Don. et testaments, I I , 765) şi B u n i v a
(Delle successioni legitime e testamentarie, pag. 87, nota 1)
susţin că r e g i m u l comunităţei legale, care formează dreptul
comun al F r a n ţ e i , slăbesc î n t r u c â t v a imperfecţia legei fran­
ceze. L a u r e n t (loco cit.) observă însă, cu drept cuvânt, că
aceasta nu este adevărat. Cpr. şi D. C. Popescu, Dreptul
din 1881, Xo. 2 1 .
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 205

din 9 Martie 1 8 9 1 a modificat, în fine, a r t . 7 6 7 din codul

francez. I a t ă , c u m se e x p r i m ă textul astfel cum este în vi­
goare a s t ă z i :

„Când defunctul nu lasă nici rude în g r a d u l succesibil, nici

copii n a t u r a l i , bunurile cari compun moştenirea l u i a p a r ţ i n în plină
proprietate soţului supraveţuitor nedespărţit, contra căruia nu există
o h o t ă r î r e în separare de corp având puterea lucrului judecat.
Soţul supraveţuitor nedespărţit, care nu moşteneşte proprie­
tatea plină, şi în contra căruia nu există o h o t ă r î r e în separare
de corp având puterea l u c r u l u i judecat, a r e a s u p r a moştenirei so­
ţului său săvârşit din viaţă, un drept de uzufruct care este:
De o pătrime, dacă defunctul lasă u n u l sau mai mulţi copii
născuţi din căsătorie;
De j u m ă t a t e în celelalte cazuri, oricare ar fi n u m ă r u l şi ca­
litatea moştenitorilor.
Calcmlul se va face a s u p r a averei compusă din toate bunurile
existente la moartea lui de cujus, la cari se vor adăoga în mod
fictiv bunurile de cari el a r fi dispus, fie p r i n acte între vii, fie
prin act testamentar, în folosul succesibililor, fără scutire de r a p o r t .
Soţul supraveţuitor nu va putea însă să exercite dreptul său
decât a s u p r a b u n u r i l o r de cari defunctul nu va fi dispus nici p r i n
acte între vii, nici prin act testamentar, fără a aduce vreo j i g n i r e
drepturilor de rezervă sau drepturilor de reîntoarcere.
E l va înceta de a-şi exercita dreptul său în caz când ar ti
primit dela defunct liberalităţi, chiar făcute par precipui et hors
part, a căror sumă ar atinge aceea a drepturilor ce-i conferă legea
de faţă, şi dacă această sumă este inferioară, el nu va puteà cere
decât complimentul uzufructului său.
Pană la î m p ă r ţ e a l a definitivă, moştenitorii pot cere, dând
siguranţe suficiente, ca uzufructul soţului supraveţuitor să fie pres­
chimbat într'o rentă viageră echivalentă. D a c ă moştenitorii nu se
înţeleg între ei, conversiunea este facultativă p e n t r u tribunale.
In caz de o nouă căsătorie, uzufructul soţului încetează, de
J
câteori există descendenţi de ai defunctului" ( ) .

Ajungem a c u m , d u p ă aceste noţiuni istorice, la d r e p t u l

nostru a c t u a l .
Codul nostru, inspirat de tradiţia t r e c u t u l u i , vine î n t r u - ur. nostru,
câtva în ajutorul văduvei sărace prin art. 6 8 4 ; însă această
dispoziţie, oricât de l ă u d a b i l ă a r fi, este d e p a r t e de a fi
satisfăcătoare. In adevăr, d u p ă acest text, care-şi are origina
sa în A u t h e n t i c a Praiterea, de care am vorbit mai sus, fe-

1
i ) Yezi a s u p r a acestei legi, Planiol, I I I , 1870 u r m . ; B a ù d r y et
W a h l , op. cit., I, 514 u r m . ; T. H u e , V, 121 urm., etc.
 20(5 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I . — C A P I T . IV. — S-a II. — ART. 684.

meea nedespărţită care nu are avere în m o m entul morţei

2
bărbatului s ă u ( ), ieà d i n averea acestui bărbat numai în

Femeea des­ (') Femeea, despărţită în momentul morţei bărbatului, n ' a r mai
părţită în mo­ aveà deci niciun drept, pentrucă ea n'ar fi soţie văduvă
mentul morţei în momentul deschiderei moştenirei. (Opr. art. 961 şi 1619 din
bărbatului.
codul Calimach, corespunzători cu art. 759 şi 1266, in fine C.
austriac). Dacă hotărîrea nu era încă transcrisă în momehtul
morţei b ă r b a t u l u i , femeea se va folosi de dispoziţia art. 684,
căci atât t i m p cât hotărîrea de divorţ nu este transcrisă, fe­
meea nu este încă despărţită (art. 2 4 6 — 2 4 8 şi 276).
Dr. roman şi D u p ă Nov. 53, capit. 6, § 2, dreptul de moştenire era
dr. nostru an­ reciproc între b ă r b a t şi femee. P r i n Nov. 117, capit. 5 nu se
terior. m a i conferă însă dreptul de moştenire decât femeei : „ Virum
enim in talibus quartam secundum priorem nostrani legem ex
substantia midieris accipere, modis omnibus prohibemus". (Yezi
suprà, p. 198).—Codul Calimach (art. 960), ca şi codurile I p -
silant şi C a r a g e a , urmând Nov. 5 3 , iar nu Nov. 117, conferă
acelaş drept şi bărbatului sărac, soluţie care era admisă şi în
vechiul drept francez. Vezi Merlin, Répert., v° Quarte de con­
joint pauvre, No. I V , torn. 13, p . 691 (ed. a 5 - a ) . — D u p ă
Basilicale, b ă r b a t u l care, fiind bogat, nu dăduse soţiei sale
d a r u r i nunteşti, era î n l ă t u r a t dela moştenirea ei. V. A l . D e g r é ,
Ser. juridice, I, p. 1 7 1 . Codul lui Andr. Donici, u r m â n d Nov.
117, admite dreptul de moştenire n u m a i pentru femeea să­
racă şi neînzestrată.
2
Dobândirea ( ) F a p t u l că femeea ar fi dobândit avere în u r m a morţei băr­
arerei în urma batului, nu i-ar ridica dreptul la moştenire (Cas. rom. Bult.
morţei băr­ 1902, pag. 729), cu toate că soluţia contrară era admisă în
batului.
vechiul drept francez. Vezi Merlin, op. şi loco cit.
Chestie de Dacă femeea are sau nu avere, aceasta este o p u r ă chestie
fapt. de fapt. Cpr. Cas. rom. Bult. 1877, p . 6 7 ; Bult. 1878, p . 3 5 7 ;
Bult. 1886, p. 4 3 1 ; Bult. 1890, pag. 8 0 5 ; Bult. 1905, p. 170;
C. Iaşi, Dreptul 1890, No. 3 4 ; C. Bucureşti, Dreptul 1903,
No. 2 8 ; C. Aix, J. Clunet, anul 1882, p. 542 (motive), etc.
Starea de să­ Starea de sărăcie, fiind relativă, se va judeca şi aprecia în
răcie este re­ mod suveran de instanţele de fond, în r a p o r t cu averea ră­
lativă.
masă dela bărbat, aşa că o femee a r puteà fi socotită săracă,
cu toate că a r aveà o avere personală oarecare, fie dotala,
fie parafernală, pentrucă moartea n u trebue să aducă nicio
schimbare în poziţia socială a soţului, care a a v u t nenoro­
cirea de a-şi pierde pe tovarăşul vieţei sale. Vezi deciziile
suprà citate, la cari trebue să adăogăm, C. Bucureşti, T r i b .
Ilfov şi T r i b . Dolj, Dreptul din 1887, No. 5 6 ; Dreptul din
1902, No. 4 9 : Cr. judiciar din 1906, No. 3 4 ; Judecat, ocol.
Domneşti (Ilfov), Cr. judiciar din 1911, No. 36. Cpr. Merlin,
op. şi loco cit., p . 690, No. I I . Vezi şi Nov. 117, capit. 5,
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 084. 207

uzufruct ('), o p o r ţ i u n e virilă, a d e c ă o p a r t e cât ieà şi un

copil (pro numero virorumj ('), de câteori bărbatul lasă mai

unde se zice: ,. Hax autem dicimus si mulier qucc dotem non

habeat, laboret inopia". C p r . şi Nov. 5 3 , capit. 6. D u p ă aceste
texte s'ar părea că femeea are drept la porţiunea cuvenită ei
numai atunci când se găseşte într'o sărăcie extremă.
L a Romani, se mai cerea încă ca femeea să nu fi fost în- • >''• roman si
( A n d r [)
zestrată (indolata, inope, pauper), condiţie care nu se vede a d - ' . - ° "
misă de legiuitorul modern, şi nici chiar de cel vechiu, afară
de codul lui Andr. D o n i c i : „Femeea ce nau adu* zestre în
casa bărbatului şi au râma* săracă in văduvie", etc. . . zice § 8 .
capit. 3 3 din acest cod.
(') Acest uzufruct începe când încetează uzufructul legal, adecă <îand îm-.-|.e
la îndeplinirea din partea copiilor a vârstei de 2 0 ani, sau " ^ ^ ' ' ţ " '
la emanciparea lor, dacă ea a avut loc înaintea acestei vârste
(art. 3 3 8 ) , pentrucă pană atunci m a m a a r e folosinţa întregei
averi a copiilor săi. C p r . Cas. r o m . Bult. 1 8 9 2 , p a g . 1 0 8 7 :
Tril). Dolj. Pagini juridice din 1 9 1 0 . No. (53, pag. 5 0 1 (cu
observ, d-lui D. D. Stoeneseu).
In caz când copiii rămaşi în urma bărbatului ar fi născuţi Cazul c â n d
flJ,mei n u
dintr'o căsătorie anterioară, sau când descendenţii rămaşi în f "
I „ i i • ,. . . „ i . , ,. uzufructul
u r m a barbarului ar n nepoţi de ni ai văduvei, care le-ar li le^ii.
lor bunică, uzufructul ei va începe de îndată, pentrucă, în
asemenea cazuri, ea nu a r e folosinţa legală.
Acest uzufruct al mamei este un adevărat uzufruct legal, c a r a c t e r u l
şi se stinge odată cu moartea ei (art. 5 5 7 ) , nuda proprietate u z u f r u c t u l u i
fiind a copiilor, după cum o spune anume Novella 1 1 7 , capit. 5 : ^ J J ^ ^ " " 1 -

Ita quippe,
T usum solum in talibus rebus mulier habeat;
dominium autem illis filiis s e r v e t u r " . Văduva, fiind însă pro­
prietară asupra dreptului ei, poate să cedeze uzufructul altora,
să-1 ipoteceze, dacă este imobiliar (art. 1 7 5 0 ) (vezi tom. X al
Coment, noastre, p. 5 0 3 ) : acest uzufruct poate li u r m ă r i t de
creditorii femeei, etc.
S'a decis că, în caz când femeea ieà o parto în uzufruct în i n d i v i z i u n e a
concurenţă cu alţi moştenitori, cari iau o parte în plină p r o - î n t r e fenico şi
prietate, există între drepturile femeei şi acele ale moşteni- ° Ş m
- t e n , t o n

torului o indiviziune, care permite acestor din urmă de a

provoca î m p ă r ţ e a l a şi licitaţia bunurilor ce nu pot fi î m p ă r ­
ţite în n a t u r ă , fără a li se putea opune regula despre care
vom vorbi mai la vale sub art. 7 2 8 , că nu există indiviziune
între uzufructuarul şi nudul p r o p r i e t a r al aceloraşi bunuri. C.
Nancy, Sirey, 1 9 0 1 . 2 . 4 8 . — V e z i însă Cas. fr. Sirey. 9 0 . 1 . 4 9 7
(cu nota lui Labbé).
2
( ) Vezi Authentica Preeterea, extrasă din Nov. 1 1 7 , Cod, Unde
vir et uxor. 6 , 1 8 , care zice: „Quod si plvres sint (liberi),
succedei conjunx in virilem portiunem". Vezi tom. V I al Coment,
noastre, p. Ì 5 6 . Opr. T . Hue, V I L 2 9 5 , . 3 9 5 .
P
 208 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. IV. —S-a II. — ART. 684.

l
m u l ţ i descendenţi, adecă copii ( ) legitimi, legitimaţi sau
a d o p t a ţ i ; p u ţ i n i m p o r t ă dacă aceşti copii s u n t fructul ultimei
2
căsătorii, sau ai unei căsătorii anterioare ( ), sive ex ea, sive
ex alio matrimonio, d u p ă cum se e x p r i m a Novella 1 1 7 ,
3
capit. 5, in medio ( ).
Lipsa de se- Nici î n t r ' u n caz însă femeea nu are sezina, şi t r e b u e
z m a
" să ceară posesiunea averei dela j u s t i ţ i e (art. 6 5 8 ) , justificând
că se găseşte în condiţiile legei, adecă că este s ă r a c ă faţă
de averea lăsată de b ă r b a t (*).

Dr. roman şi (') A t â t d r e p t u l r o m a n cât şi a r t . 959 din codul Calimach dă-

c. Calimach. deau femeei o porţiune în uzufruct n u m a i , atunci când băr­
batul lăsa mai mult de trei copii.
2
( ) C p r . T r i b . Ilfov, Dreptul din 1890, N o . 37.
8
Dr. roman şi ( ) Vezi şi Authentica Prasterea, Cod, Unde vir et uxor, 6, 18,
C Calimach. care zice: „Succedei una cum liberis communibus alteriusve
matrimonii in quartam". — D u p ă a r t . 960 din codul Cali­
mach, când b ă r b a t u l aveà copii dintr'o căsătorie anterioară,
văduva săracă l u à partea sa în deplină proprietate.
4
( ) Cas. r o m . Bult. S-a I I , anul 1881, p . 269; Bult. 1888, p . 357;
Dreptul din 1888, N o . 29; Bult. 1906, p . 723; B u l t . 1909,
p . 34; Dreptul din 1909, N o . 15 (cu observ, noastră) şi Cr.
judiciar din acelaş an, No. 59; Judecat, ocol. Domneşti (Ilfov),
Cr. judiciar din 1911, No. 36. Vezi şi suprà, p a g . 62.
S'a decis însă că deşi femeea săracă care, în baza art. 684
C. civil, a r e un drept de moştenire în averea soţului ei
defunct, nu intră în posesiunea acestui drept fără permisiunea
justiţiei (art. 653), totuşi n u m a i puţin adevărat este că de
câteori ea r ă m â n e de fapt în stăpânirea u n u i asemenea drept,
şi continuă a fi lăsată în stăpânire de ceilalţi moştenitori ai
soţului, dânsa nu mai a r e interes a se adresa justiţiei; şi cum
nicio acţiune n u se exercită fără interes, n u se poate admite
că, în asemenea caz, femeea a decăzut din dreptul de moşte­
nitoare, deschis din momentul morţei soţului său (a die mortis),
decăderile de d r e p t u r i fiind de strictă interpretare şi neputând
fi admise decât în baza unui text expres de lege. Cas. r o m .
Bult. 1909, p . 34; Dreptul din 1909, N o . 15 (cu observ, noastră)
şi Cr. judiciar din acelaş an, N o . 59; Bult. 1906, p . 723.—
Contrà: T r i b . Neamţ, Dreptul din 1908, No. 50 (sentinţă
criticată de noi şi mai în u r m ă casată).
Tot î n baza acestor principii s'a decis că dreptul conferit
de art. 684 C. civil văduvei fără avere în succesiunea defunc­
tului ei soţ, există independent de recunoaşterea prin justiţie,
şi este transmisibil sub rezerva dreptului pentru acei interesaţi
de a discuta, cu ocazia u n u i litigiu deschis, validitatea d r e p ­
tului femeei. Cas. rom. Bult. 1907, p . 806.
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 200

13113 14
 210 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. IV. —S-a II. — ART. 684.

Motivele art. Legea conferă de a s t ă d a t ă văduvei sărace o p a r t e în

684 § ultim, deplină proprietate, care în treacăt fie zis, a r fi p u t u t fi
m a i m a r e , m a i ales faţă de colaterali, p e n t r u c ă , în lipsă de
copii, afecţiunea soţului săvârşit din viaţă a t r e b u i t să fie
1
m a i m a r e faţă de soţia s a ţ ) .
Art. 679. In lipsă de alte r u d e în g r a d succesibil, î n t r e a g a avere
se cuvine soţului r ă m a s în viaţă (art. 6 7 9 ) .
Partea f meei Se înţelege că p a r t e a cuvenită femeei în condiţiile mai
s u s
>CO
dupa piata expuse nu i se va d à decât din curata avere a b ă r b a -
datoriiiorbăr-tului, d u p ă c u m se e x p r i m ă a r t . 9 5 9 din codul Calimach,
batuiui. j £ d u p ă p l a t a t u t u r o r datoriilor, exsoluto prius
a c e c viri cere

quas ex viri facultatibus ad earn venire per presentam jussimus

legem. (Nov. 117, capit. 5, in medio).
Lacuna la (ì) Aici este locul de observat că a r t . 6 8 4 cuprinde o lacună
care dă h> considerabilă. S ă presupunem, în adevăr, ca defunctul a lăsat
art. 684.
în viaţă pe tatăl şi pe m a m a sa, u n frate, p r e c u m şi pe
soţia sa. D u p ă a r t . 671 combinat cu a r t . 6 7 3 , p a r t e a t a t ă l u i
va fi de o p ă t r i m e , partea m a m e i de o altă p ă t r i m e , iar
celaltă j u m ă t a t e (două p ă t r i m i ) se va cuveni fratelui sau
fraţilor, or câţi a r fi. D e unde vom luà deci partea femeei,
care t r e b u e să fie şi ea tot de o pătrime? D a c ă p r e s u p u n e m
că defunctul a lăsat pe deoparte, n u m a i pe tatăl său sau pe
m a m a sa în viaţă, i a r pe de alta parte, un frate şi pe soţia
sa, dificultatea este aceeaş; căci, în asemenea caz, p a r t e a
t a t ă l u i sau m a m e i va fi de o p ă t r i m e , iar celelalte trei pă­
t r i m i se vor cuveni fraţilor sau descendenţilor lor, ori câţi
a r fi ( a r t . 6 7 1 , 6 7 3 ) . P r i n u r m a r e , soţia defunctului a r ă m a s
şi de astă dată pe din afară, căci u n lucru nu poate să aibă
cinci pătrimi. Or, legea a dispus în specie de cinci p ă t r i m i .
P e n t r u a î n l ă t u r a dificultatea, nu avem decât două m i j ­
loace; 1° sau vom î m p ă r ţ i averea în cinci, d u p ă cum a decis
t r i b u n a l u l Vlaşca ( D r e p t u l din 1873, N o . 79), dând o cincime
soţiei, două cincimi ascendenţilor privilegiaţi, şi două cincimi
fraţilor, cari însă vor l u à trei cincimi când vor veni în con­
curenţă n u m a i cu u n u l din ascendenţii privilegiaţi, soluţie
care nu poate fi j u r i d i c ă , p e n t r u c ă p a r t e a fiecărui moştenitor
este micşorată; 2° sau din întreaga avere vom deduce m a i
întăi p ă t r i m e a cuvenită soţiei, restul împărţindu-se între
ascendenţii şi colateralii privilegiaţi, d u p ă cum se susţine de
d-1 B . M. Missir (Dreptul, loco cit, p . 7 şi 8), soluţie care
iarăş lasă de dorit, pentrucă d u p ă acest sistem, ascendenţii
nu vor l u à câte o pătrime din întreaga avere a defunctului,
nici colateralii două sau trei pătrimi, d u p ă cum dispun
a r t . 6 7 1 şi 673 din codul civil. Vezi a s u p r a acestei chestiuni,
Alex. Degré, Ser. juridice, I, p . 175, 176. Vezi şi suprà, p. 1 5 1 .
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 211

alieno ex cjusdem patrimonio, d u p ă cum se e x p r i m ă H a r - c. ipsiiant.

menopol „ D u p ă ce se vor scoate toate datoriile mortului
ce va aveà, din câtă avere lămurită va rămânea, are a se
face împărţeala trimeriei", zice codul Ipsilant (art. 6, capit.
2
pentru trimerie) ( ).
Dispoziţia legei noastre, oricât de imperfecta a r fi, se Aplic. art. 684
Ti v e s a
va aplica şi văduvelor străine, care ar întruni condiţiile ll" , .!^„ „ " 4

prescrise de a r t . 684, afară numai dacă, încât priveşte averea

mobilă rămasa dela bărbaţii lor, s a r dovedi că statutul lor
3
personal s'ar opune la aceasta ( ).
Chestiunea este însă de a se şti dacă femeea săracă, Dreptul te-
pe lângă dreptul ce-i conferă a r t . 684, care, d u p ă cum tat^si'hain'e'ie
vom vedeà mai la vale, este un adevărat drept de moşte- de dòiiu. Art.
J 2 ! l
nire, cu toate că acest punct a fost uneori pe nedrept con- ' '
testat, mai are sau nu dreptul de a luà din averea b ă r b a ­
tului, în timpul anului de doliu, o sumă potrivită cu averea
b ă r b a t u l u i pentru abitaţiunea şi hainele ei (art. 1279). Afir­
mativa ni se pare indiscutabilă(*). „La /emme ne doit pas
L 5
pleurer le mari à ses dépens '~, zice un vechiu proverb ( ).
M a i mult încă, credem, deşi de astadată, chestiunea Dreptul te
este controversată, că, pe lângă dreptul conferit femeei prin meei la ali­
6
mente.
art. 684, şi pe lângă dreptul ei la hainele de doliu ( ), şi la
(') „Si quis inopem uxorem secundum juris observationem
duxerit, atque ante earn decesserit, si quidem ad ternos usque
liber os maritus habeat sive ex ipsa, sive ex alio matrimonio,
quartane honorum mariti partem capit, exsoluto prìllS viri
oere alieno ex ejusdem patrimonio, ita tamen, ut ne centum
librarum auri quantitatem excedat. (Harmenopol, De heredibus,
5, 8. § 8 1 , ab initio, p . 6 5 5 , ed. H e i m b a c h din 1851).
(-) Vezi şi art. 959, 970 din codul Calimach.
3
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1883, N o . 5 5 . Cpr. Laurent, Droit
civil international, V I , 254.
4
( ) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1890, N o . 3 4 : C. Bucureşti, CV.
judiciar din 1906, No. 7 3 , p . 5 8 7 . — T r i b u n a l e l e a u o putere
discreţionară spre a hotărî în mod suveran suma cuvenită femeei.
Cpr. Troplong, Contrat de mariage, I V , 3671 ; Cas. fr. Répert.
Dalloz, v° Contrat de mariage, 3400, nota 1, in fine.
(•') Cpr. T r o p l o n g , Contrat de mariage, I V , 3670. Vezi şi tom.
V I I I al Coment, noastre, p . 4 6 1 , la a r t . 1279.
( ) Creanţa pe care femeea o a r e contra moştenitorilor barba- Creanţa fe-
(l

tului pentru hainele ei de doliu, nu este transmisibilă moşte- ™eei nu este

t s, 1 s 1 b lla
nitorilor ei. Astfel, dacă ea a m u r i t p u ţ i n timp d u p ă b ă r - ™" g t 11 ; t 0

' ba tul său, fără a fi făcut cheltuelile necesare pentru hainele . j ;ior e i
 212 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. —CAPIT. I V . — S-a II. — ART. 684.

abitaţie, ea mai are încă d r e p t şi la alimente ('). Zicem

însă că această chestiune este controversată. In a d e v ă r , o
2
carte de j u d e c a t ă a j u d e c a t , ocol. I I Ploeşti ( ), infirmată cu
d r e p t c u v â n t de t r i b u n a l u l P r a h o v a , rezolvă chestiunea în
sens contrar, şi 'această soluţie este a d m i s ă de unii a u t o r i
şi în F r a n ţ a .

„Astăzi, zice Merlin, femeea care n ' a adus nicio dotă, a r e

drept l a abitaţie şi l a vestminte în cursul a n u l u i de doliu; ea nu
are însă drept la alimente, aceasta rezultând din alternativa sta­
3
tornicită de a r t . 1570 (al nostru 1 1 7 9 ) " ( ) .

N u p u t e m a d m i t e acest mod de a vedeà. I n adevăr,

d r e p t u l la alimente n u poate fi considerat ca o liberalitate
din p a r t e a b ă r b a t u l u i , ci ca u n omagiu a d u s memoriei sale
şi un d r e p t p r o p r i u al femeei. L e g i u i t o r u l n ' a voit ca v ă d u v a
u n u i b ă r b a t bogat să î n t r e r u p ă deodată şi fără tranziţie
obiceiurile ce ea contractase în t i m p u l căsătoriei. Legea îi
vine în acest scop în ajutor, organizând o protecţie, care
se i m p u n e p r i n starea ei socială. Or, motivele sunt aceleaşi,

ei, moştenitorii femeei n u vor găsi această creanţă în p a t r i ­

moniul ei. T . H u e , Tr. de la cession et de la transmission des
créances, I, 120, p . 163 (ed. din 1891). — S'a decis însă, că
atunei când acţiunea privitoare la hainele de doliu a fost
exercitată de femee, ea a intrat în p a t r i m o n i u l ei şi, în ase­
menea caz, moştenitorii ei găsind-o în succesiune, o pot con­
tinua p a n ă la rezolvirea ei pe cale judecătorească. C. B u c u ­
reşti, Cr. judiciar din 1906, N o . 7 3 , p . 587.
Dreptul cre­ Creditorii femeei n ' a r puteà, de asemenea, să poprească în
ditorilor fe- manile moştenitorilor b ă r b a t u l u i sumele datorite femeei p e n t r u
hainele ei de doliu, fiindcă aceasta a r puteà să aibă de efect
ca femeea să nu poarte doliul d u p ă b ă r b a t u l său. N u m a i
furnisorii, cari a r fi p r o c u r a t femeei hainele de doliu pe
credit, vor puteà să poprească în manile moştenitorilor băr­
batului, sumele datorite în acest scop femeei. Cpr. T . H u e ,
of. şi loco suprà cit.
(') „ H r a n a nu este moştenire", zice o veche m a x i m ă g e r m a n ă
(Nahrung ist kein Erbe). Vezi Chaisemartin, Proverbes et
maximes du droit germanique, p . 380, 3 8 1 .
2
( ) Vezi Cr. judiciar din 1903, N o . 72 (judecător St. Scriban).
Cpr. şi C. Iaşi, Dreptul din 1890, N o . 34.
8
( ) Merlin, R é p e r t , v° Viduitè (droit de—), § 1, No. 3, in fine,
p . 549 (ed. din 1828). Vezi în acelaş sens, Rodière et Pont,
Contrat de mariage, I I I , 1 9 4 9 ; B a u d r y et Surville, Idem,
I I I , 1931 ; T. H u e , I X , 4 9 9 ; P a n d . fr., v» Mariage, 11615, etc.
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 213

fie că femeea are sau nu are avere. S ' a r putea chiar zice
eă starea de sărăcie a femeei este u n titlu mai mult în fa­
voarea ei, şi că legea trebue să-i vie cu atât m a i mult în
ajutor cu cât nevoile ei sunt m a i mari.
Femeea va aveà deci în orice caz drept la alimente; Proporţia în
1
şi aceste alimente vor fi acordate de tribunale în proporţie ^ ^ J ^ ' *
cu averea bărbatului, căci ele trebue să fie în raport cu
traiul şi cu condiţia socială ce ea a avut pe când soţul ei era
1
încă în viaţă ( ). In acest sens s'au p r o n u n ţ a t de mai multe
ori instanţele noastre judecătoreşti, şi această soluţie este
2
admisă de marea majoritate a doctrinei ( ).
Acesta este art. 6 8 4 din codul civil care, oricât de i m - Critica art. ,
6 8 4
perfect a r fi, totuşi constitue un progres necontestat a s u p r a '
codului francez astfel c u m era conceput din capul locului.
Acest text reclamă o modificare g r a b n i c ă l . 1° din cauza a n ­
tinomiilor la care d ă loc (şi încă nu le-am semnalat pe
toate); 2° pentrucă prin el nu se conferă niciun drept de
moştenire bărbatului, legea fiind de astă dată, din acest
punct de vedere, inferioară legiuirilor noastre anterioare;
3° pentrucă prin el nu se conferă oarecare drepturi decât
femeei sărace, ceeace este mai mult o pomană, dacă ne
putem exprima astfel; or, soţia, care a muncit o viaţă î n ­
treagă alăturea de b ă r b a t u l ei, nu trebue să fie considerată
ca o cerşetoare (vezi supra, p . 1 8 9 ) ; 4° pentrucă el nu r e ­
cunoaşte în principiu soţului r ă m a s în viaţă, fie b ă r b a t u l ,
fie femeea, un drept în plină proprietate asupra averei s u c -

(') Cpr. T r i b . Covurlui (afacere în care a m pledat noi înşine),

Dreptul din 1899, N o . 47.
2
( ) T r i b . Covurlui şi C. Galaţi, Dreptul din 1899, No. 38 şi
4 7 ; Dreptul din 1 9 0 3 , No. 1 0 ; Cas. r o m . Bult. S-a I, 1880,
p. 2 1 3 şi Dreptul din 1881, No. 2 4 ; T r i b . P r a h o v a , Gr.
judiciar din 1903, N o . 7 2 ; T r i b . B u z ă u , Cr. judiciar din
1910, No. 22, p . 175 urm. (cu observ, noastră): C . Caen,
E é p e r t . Dalloz, v° Contrat de mariage, 4205. p . 270, ad
notam. In acelaş sens, Gr. Meitani, Dreptul din 1902, No. 6 4 ;
Sériziat, Regime dotal, 290, p . 397 u r m . (ed. din 1843);
Benoit, Tr. de la dot, I I , 1 4 1 , p. 301 (ed. din 1829); Taulier,
Tkéorie raisonnée du code civil, V , p. 3 6 1 ; Holland de V i l -
largues, Répert., v° Regime dotai, tom. V I I I , § 6, No. 3 5 4 ;
E é p e r t . Sirey-Carpentier, v° Dot, 2 9 1 3 ; Dalloz, Nouveau C.
civil annoté, I I I , art. 1570, N o . 30, etc. Vezi şi tom. V I I I al
Coment, noastre, p. 4 5 8 urm.
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I.— CAPIT. IV. —S-a II. — A R T . 684.

cesorale rămasă dela celalalt soţ, deşi soţul supraveţuitor

este cel mai drept moştenitor al defunctului, d u p ă cum se
exprimă o lege din Asizele Ieruzalemului, care a r trebui sâ-şi
găsească locul său în toate legiuirile moderne. „Nimene n u
este moştenitorul aşa de drept al mortului ca soţia s a " ,
1
zice această lege, care este din secolul al 13-lea ţ ).
O singură chestie ne-a mai rămas de discutat a s u p r a
acestui faimos text, şi a n u m e : dacă dreptul conferit de
art. 6 8 4 este un adevărat drept de moştenire, sau u n d r e p t
de creanţă în averea b ă r b a t u l u i .
S'a decis uneori că dreptul conferit femeei sărace d e
art. 6 8 4 nu este u n drept succesoral, ci un drept de creanţă
rezultând din obligaţia ce are b ă r b a t u l , prin contractarea
căsătoriei, de a susţine pe soţia sa nu numai în timpul
vieţei sale, ci şi d u p ă moartea l u i ; şi acest sistem se înte­
meiază pe împrejurarea că dreptul ce rezultă pentru femee
din art. 6 8 4 nu este reciproc, şi că el a p a r ţ i n e n u m a i
femeilor lipsite de avere, aşa că motivul care a făcut pe le­
giuitor să creeze acest drept n ' a fost rudenia sau afecţiunea,
baza dreptului succesoral, ci sărăcia şi neputinţa femeei de
a-şi procura mijloace de vieţuire, atunci când, d u p ă moartea
2
b ă r b a t u l u i , ea s'ar găsi lipsită de mijloace ( ).
Această soluţie, a s u p r a căreia însăşi Curtea din Bucu­
reşti a revenit, este însă, d u p ă părerea noastră, inadmisibilă,
pentru următoarele motive:
1° N u numai că nu rezultă de nicăiri că femeea săracă
a r fi creditoarea bărbatului său, d a r încă art. 684 se gă­
seşte aşezat sub titlul moştenirilor, s u b r u b r i c a : despre dreptul
de moştenire al femeei, etc., şi acest text dispune chiar prin
§ 3 că femeea succede, etc.
2° A t â t la R o m a n i cât şi în vechiul drept francez,
dreptul femeei era în genere, privit ca un drept de moş­
3
tenire ( ), ceeace era adevărat şi în vechile noastre legislaţii,

(') Vezi L a u r e n t , I X , 154, dela care am î m p r u m u t a t această citaţie.

2
( ) Vezi în acest sens, C. Bucureşti, T r i b . Ilfov şi P u t n a (sen­
tinţă casată), Dreptul, din 1888, N o . 5 7 ; din 1889, N o . 61
şi din 1890, No. 3 7 ; Cr. judiciar din 1906, No. 40 (eu ob­
serv, noastră critică). Cpr. şi Cas. r o m . Bult. S-a I l - a , 1881,
consid. dela p. 270 (decizie electorală), etc.
s
( ) Vezi Merlin, Répert., v° Quarte de conjoint pauvre. — Vezi
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 215

unde dispoziţiile relative la drepturile femeei erau aşezate în

titlurile respective care se ocupă despre moştenire. (Vezi
suprà, p . 2 0 9 , nota 1). Prin u r m a r e , n u mai încape îndo­
ială că a r t . 6 8 4 consacră un drept de moştenire, însă această
1
moştenire este a n o m a l a (àvóu.aXot) şi n e r e g u l a t ă ( ).
Din împrejurarea că dreptul conferit văduvei sărace Consecinţik-
prin art. 6 8 4 este u n a d e v ă r a t d r e p t de moştenire, rezultă slS uI
j)™ 1,' s s
A t l

următoarele consecinţe :
1° Femeea nu are nevoe, pentru conservarea d r e p t u l u i Nesupunerea
său faţă de cei de al treilea, de a se conforma dispo- ^neTi'ja^
soţiilor legei relative la transcriere, de oarece această forma­ ormivi.
litate este prescrisă n u m a i pentru actele tranzlative de p r o ­
prietate, şi cari formează obiectul u n u i contract între
părţi (art. 7 2 2 § 3 P r . civ.), iar nu, în genere, şi pentru
2
drepturile ce se nasc din voinţa legiuitorului ( ); de u n d e

însă, în privinţa dreptului roman, suprà, pag'. 198, nota 1.

r
( ) Vezi în acest sens, Cas. r o m . Bult. 1888, p. 5 7 8 ; Bult. 1892,
p, 1 0 8 7 ; Bult. 1900, p . 991 (soluţie implicită); Bult. 1 9 0 1 ,
p. 8 0 5 ; Dreptul din 1 9 0 1 , N o . 4 5 şi Cr. judiciar din acelaş
an, N o . 47 (cu observ, noastră); Bult. 1902, pag. 7 2 9 ; Bult.
1904, p. 1 6 2 7 ; Bult. 1905, p. 170 şi 1 2 0 0 ; Bult." 1906, p . 722
şi 1 7 5 4 : Cr. judiciar din 1906, N o . 4 0 ; Bult. 1909, p . 3 4 ;
Dreptul din 1909, N o . 15 (cu observ, noastră) şi Cr. judiciar
1909, N o . 5 9 ; C. Iaşi, Dreptul din 1890, N o . 34 şi din 1893,
No. 1 2 : Dreptul din 1906, N o . 6 2 (cu observ, noastră); C.
Craiova, Cr. judiciar din 1902, N o . 3 6 ; T r i b . Ilfov, Dreptul
din 1900, N o . 8 0 ; T r i b . Argeş, Dreptul ain 1906, No. 8 ;
T r i b . Dolj, Gazeta Craiovei din 1890, N o . 14; Cr. judiciar
din 1906, Xo. 4 şi 34 (cu observ, noastră); Pagini juridice din
1910, N o . 63 (cn observ, d-lui D . D. Stoeneseu); T r i b . N e a m ţ
şi Argeş, Dreptul din 1908, No. 50 (cu observ, noastră), p. 4 0 5
şi 4 0 7 : Judecat, ocol. r u r a l Filipeşti de T â r g ( P r a h o v a ) şi
ocol. Domneşti (Ilfov), Cr. judiciar din 1 9 1 1 , N o . 3 5 şi 3 6 ;
Alex. Degré, Ser. juridice, 1, p . 170 u r m . : I ) . Tazlăuanu,
Dreptul din 1895, No. 10, p. 1 1 1 . Cpr. şi Nacu, I I , p. 9 3 ,
No. 105. — D u p ă d-1 Petrescu (Succesiunile, 1, p. 3 0 6 urm.),
dreptul care rezultă pentru femee din a r t . 684 n ' a r fi niciun
drept de moştenire, niciun drept de creanţă în averea soţului
ei, ci o favoare a legei admisă pentru văduvele, sărace in
averea soţilor lor, când ei nu au testat ff !). P e lângă că
aceasta este inadmisibil, apoi acest autor numeşte în mai multe
locuri dreptul femeei sărace un drept de moştenire
2
( ) Ştim, în adevăr, că, în legislaţia noastră, nu sunt supuse t r a n -
216 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. IV. —S-a II. — A R T . 684.

rezultă că femeea poate să exercite dreptul său n u n u m a i

contra moştenitorilor soţului, cât t i m p averea r ă m a s ă dela
defunctul ei b ă r b a t se găseşte încă în m â n a lor, d a r şi în
contra celor de al treilea, cari a r fi c u m p ă r a t un imobil
succesoral dela aceştia, chiar când vânzarea ar fi a v u t loc
prin licitaţie publică, şi hotârîrea care a r fi • recunoscut fe­
1
meei dreptul de moştenitoare ar fi posterioară acestei vânzări ( ).

scrierei nici succesiunile a b intestat, nici r e n u n ţ ă r i l e la suc­

cesiuni şi, d u p ă j u r i s p r u d e n ţ a , nici legatele de imobile. Vezi
tom. X al Coment, noastre, p. 742, text şi note.
0) Cpr. T r i b . D o l j , Gazeta Craiovei din 1 Martie 1890, No. 14.
I a t ă p a r t e din considerentele acestei importante sentinţe: „Con­
siderând că, d u p ă art. 684 C. civil, femeea văduvă şi fără
avere ieà o porţiune virilă în uzufruct din succesiunea b ă r b a ­
tului, dacă acesta are descendenţi; că acest drept al femeei
este un drept succesoral, iar nu un drept de creanţă, d u p ă
cum aceasta rezultă din textul clar al legei şi din istoricul
art. 6 8 4 ; considerând că acest drept al femeei de a moşteni
o parte oarecare din averea soţului, îl găsim consacrat în
d r e p t u l r o m a n , care este origina legislaţiilor noastre a n t e r i o a r e ;
căci, în adevăr, acest mod de succesiune neregulată şi anomala
se vede introdus mai întăiu în folosul ambilor soţi, cari se
succedau reciproc în virtutea Novellei 5 3 ; apoi, acest drept de
succesiune este abolit, pentru b ă r b a t şi menţinut p e n t r u femeea
care nu aveà avere, prin Novella 117 a î m p ă r a t u l u i J u s t i n i a n .
(Vezi Alexandresco, tom. I I I , p . 297 urm., ed. 1-a).
„Considerând că tot acest drept de succesiune neregulată a
femeei fără avere îl găsim în F r a n ţ a în părţile unde, înainte
de codul Napoleon, exista dreptul scris; că acest principiu
fundamental (adecă de succesiune), îl găsim atât în codul Ca-
ragea (partea IV, capit. 3, art. 17) cât şi în codul Calimach
(art. 957, 959, 960), care regulează î n t r ' u n mod cert şi ne­
discutabil atât calitatea de succesoară a femeei cât şi partea
ce i se cuvine, d u p ă g r a d u l rudelor cu care vine în concu­
renţă. (Alexandresco, I I I , p . 297, 298 şi p. 470 ad notam).
„Considerând că din mai multe hotărîri judecătoreşti, în­
vestite cu formula executorie se constată că s'a recunoscut
reclamantei calitatea sa de soţie legitimă, p r e c u m şi dreptul
de moştenitoare uzufructuară în a cincea p a r t e din averea r ă ­
masă dela defunctul său soţ H a g i P . Teodor, în care se p r e ­
vede, pe l â n g ă altă avere, şi otelul Teodor, zis şi Mercur;
„Considerând că dreptul femeei fiind deferit prin lege, ca
un drept succesoral, nu era şi nu este supus transcripţiunei,
de oarece această formalitate p r e v ă z u t ă de a r t . 722 P r . civ.,
este prescrisă n u m a i p e n t r u actele tranzlative de proprietate,
 SUCCESIUNEA VĂDUVEI SĂRACE. — ART. 684. 217

2" Femeea săracă fiind o adevărată moştenitoare a băr- Dreptul fe-

d a
batului, nu are nevoe de a-şi valorifica dreptul său pe cale "JT* J l
principală, faţă cu moştenitorii, d u p ă cum în mod greşit unea averei
hotărîse Curtea din Bucureşti ('), ci va cere direct dela j u s - ™ * r k r ă
a l
d e l a

tiţie punerea sa în posesiune a averei succesorale, stabilind

că întruneşte condiţiile cerute de art. 6 8 4 , spre a putea
2
moşteni pe b ă r b a t u l său ( ).
3° Femeea fiind, d u p ă art. 6 8 4 , moştenitoarea b a r b a - i'iata datori­
tului său, trebue să contribue la plata datoriilor succesiunei, tuiui.
se înţelege în proporţie cu partea ei ereditară. Deci, în caz
când ea va luà numai o parte în uzufruct, ea va plăti do­
bânda datoriilor b ă r b a t u l u i , în proporţie cu partea ei virila
(argument din art. 552), nu însă şi capitalul acelor datorii,
care r ă m â n e în sarcina n u d u l u i proprietar (').
P r e c u m vedem, chestiunea de a se şti dacă dreptul
văduvei sărace este un drept de moştenire sau de creanţă
în averea bărbatului, nu este numai p u r teoretică, ci are
o i m p o r t a n ţ ă practică destul de considerabilă. N u insistăm
mai mult a s u p r a acestei chestiuni, pentrucă o credem t r a n ­
şată în mod definitiv de j u r i s p r u d e n ţ ă . Acesta este art. 6 8 4
din codul civil, căruia credem că i-am dat aproape toate dez­
voltările ce merită.
şi cari formează obiectul unui contract între părţi, iar nu
pentru drepturile cari se nasc din voinţa l e g i u i t o r u l u i ; că
art. 722 P r . civ. supune transcrierei n u m a i actele tranzlative,
nu însă şi declarative de drepturi, p r e c u m sunt hotărîrile.
„Considerând că chestiunea este de a se şti dacă imobilul
vândut trece a s u p r a c u m p ă r ă t o r u l u i p u r g a t de orice sarcină,
sau dacă c u m p ă r ă t o r u l a dobândit mai multe d r e p t u r i decât
le avea vânzătorul; considerând că 1. Z. şi d-na M. I. Teodor,
c u m p ă r â n d otelul Teodor, n'au putut dobândi mai multe
d r e p t u r i decât a avut debitorul u r m ă r i t , d u p ă art. 565 P r . civ.;
de oarece, precum acel ce are u n drept real (ie ipotecă, tot
astfel şi acel ce are un drept de proprietate, uzufruct, etc. poate
u r m ă r i acest drept în manile oricui s'ar găsi acel imobil, etc.".
C) Dreptul din 1880, No. 6 1 . Vezi suprà, p. 214. text şi nota 2.
2
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. 1888. p. 357 şi Dreptul din 1888, No. 29.
Vezi mprà. p. 208.
('•) G. Iaşi, Or. judiciar din 1903, No. 22, p. 181. Vezi şi Alex.
Degré, Ser. juridice, I, p. 173. — Dacă datoria este stinsă
prin prescripţie, văduva nu poate fi u r m ă r i t ă nici pentru
dobânda datoriilor, o creanţă stinsă neputând produce do­
bândă. C. Iaşi, decizia suprà citată.
218 c . C.—CARTEA III—TIT. I.—CAPIT. IV.—S-a II.—DR. INTERNAŢIONAL.

Regulele care cârmuesc devoluţia moştenirei în materie

de drept internaţional privat.

Care este legea ce cârmueşte moştenirile străinilor

deschise în R o m â n i a ? O p a r t e î n s e m n a t ă din d o c t r i n ă şi
j u r i s p r u d e n ţ ă decide că succesiunea a b intestat sau tes­
t a m e n t a r ă a u n u i străin, deschisă în R o m â n i a , urmează a fi
r e g u l a t ă , a t â t în p r i v i n ţ a averei mobiliare cât şi acelei i m o ­
biliare, d u p ă s t a t u t u l personal al defunctului soluţie
2
a d m i s ă prin m a i m u l t e legislaţii străine ( ).
Această soluţie este j u r i d i c ă în principiu, şi a r fi d e
dorit ca să fie acea legală, însă avem convingerea că ea
n ' a fost consacrată de legiuitorul nostru, care se referă la
vechia teorie a statutelor, aşa c u m era a d m i s ă prin a r t . 3 9 6
din codul Calimach (300 C. austriac). Şi d o v a d ă că legea n o a s t r ă
se referă, prin a r t . 2 din codul civil, la teoria t r a d i ţ i o n a l ă , este
că n ' a r e p r o d u s a r t . 8 din dispoziţiile preliminare ale codului
3
italian, care c u r m ă orice discuţie în această p r i v i n ţ ă ( ), deşi

(') Vezi numeroasele autorităţi citate în tom. I al Coment, noastre,

p. 130, nota 2, la care trebue să adăogâm, Curtea din Iaşi,
Dreptul din 1908, N o . 23 (cu observ, noastră în sens contrar).
„De câteori zice această din u r m ă decizie, se iveşte un con­
flict în materie de moşteniri între două sau m a i multe legi­
slaţii, r e g i m u l succesoral nefiind decât interpretarea voinţei
presupuse a defunctului, o lege unică t r e b u e să fie aplicată
atât în privinţa mobilelor cât şi a imobilelor, şi această lege
nu poate fi decât aceea a defunctului, care cârmueşte însăş
persoana sa, care organizează familia şi care, în acelaş t i m p ,
este expresia ideilor şi sentimentelor sale. Această lege se de­
termină p r i n naţionalitatea defunctului, principiu adoptat as­
tăzi în dreptul internaţional privat şi consacrat în R o m â n i a
prin mai multe convenţii internaţionale". Vezi şi suprà, p. 138,
nota 1.
2
( ) Vezi t o m . I al Coment, noastre, p . 130, nota 1 (ed. a 2 - a ) .
( ) Vezi C. de casaţie din Turin, Sirey, 1907. 4. 20 şi
3
Dreptul
din 1908, N o . 2 3 , p . 184. — Se controversează însă în I t a l i a
chestiunea de a se şti dacă a r t . 8 suscitat se aplică imobilelor
lăsate de u n Italian într'o ţară, p r e c u m este a noastră, în
care se admite principivil că succesiunea imobiliară este câr­
muită de legea situaţiunei imobilelor. Vezi î n t r ' u n sens şi în-
tr'altul numeroasele autorităţi citate în observaţia noastră,
care însoţeşte decizia menţionată a Cnrţei de casaţie din T u r i n .
 DEVOLUŢIA SUCCESI UNEI. — DR. INTERNATIONA L. 219

se ştie ca mai multe dispoziţii au fost î m p r u m u t a t e de

legiuitorul nostru dela acest cod, care, pe când se legifera
la noi, era în stare de proect. î n g r ă d i r e a pe care consti­
tuanţii din 1 8 6 6 au adus-o proprietăţei imobiliare, a r a t ă şi
mai bine spiritul de care era p ă t r u n s legiuitorul din 1 8 6 4 .
Legile a s u p r a succesiunilor, având adeseori un scop po­
litic, aplicarea unei legi străine în privinţa imobilelor
situate în România ar putea uneori fi contrara scopului
urmărit de legiuitorul teritorial (*).
T r e b u e deci, cu toată lipsa de logică ce militează în
favoarea acestui sistem, să' recunoştem, în privinţa averei
nemişcătoare, atâtea moşteniri particulare câte teritorii vor
fi în care se găsesc imobile de ale defunctului. „Quot sunt
bona diversis territoriis obnoxia, totidem patrimonia intel-
liguntur". Aşa dar, d u p ă acest sistem, pe care, faţă cu
textele noastre, îl credem singur juridic, moştenirea imobi­
liară a unui străin, deschisă în România, va fi regulată, în
privinţa imobilelor, conform legilor române, legea personală
a străinului nefiind aplicabilă decât în privinţa averei mo
2
biliare situată în ţara noastră ( ). In acest sens s'au pro­
nunţat la noi atât Curtea de Casaţie, Curtea din Bucureşti
3
şi din Craiova, tribunalul Ilfov, Oovurlui, R o m a n a ţ i , etc. ( ).

(') „II est de 1'essence moine des clioses, a zis Portali», que Ies
immeubles dont l'ensemble forme le territoire public d'un
peuple, soient regis p a r Ies lois de ce penple, qoiqu'une pârtie
de ces immeubles puisse ètre possédée par des étrangers". Vezi
B a u d r y et W'ahl, Successions, I, p . 036, nota 2 (ed. a 3-a).
V a să zică şi lucrările pregătitoare ale codului sunt in sensul
sistemului ce a p ă r ă m .
2
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. 1895, p . 564 şi Dreptul din 1895,
No. 7 1 . Vezi şi P a n d . fr., v° Successions, 14906 u r m . Mai
vezi P . Fiore, Le droit international prive, I I I , p. 3 8 1 urni..
No. 1281 urm. (trad. Antoine, ed. din 1907). —S'a decis însă
uneori că l e g e a care regulează succesiunile mobiliare, este
acea a u l t i m u l u i domiciliu al defunctului. C. Bucureşti,
Dreptul din 1895, No. 2 3 , p. 190 (decizie cu drept casată).
Cât pentru chestiunea de a şti după care lege se va deter­
mina caracterul mobiliar sau imobiliar al unui bun, vezi Pand.
fr., v° cit, 14939.
8
( ) Vezi numeroasele decizii citate în tom. I al Coment, noastre,
p. 129, nota 1, la cari trebue să adăogăm, T r i b . R o m a n a ţ i ,
Dreptul din 1911, No. 24. Vezi şi suprà, p. 138, nota 1.
 220 c. C—CARTEA III—TIT. I.—CAPIT. V.—ACCEPTARE ŞI REPUDIARE.

Aplic, legei Dacă legea română, care urmează a se aplica suece-

s u n o r
d e s c h i d ^ B o ş - ^ ^ imobiliare ale străinilor deschise în R o m â n i a a variat,
tenirei. n u mai încape îndoială că se va aplica legea care era în
4
vigoare în momentul deschiderei moştenirei (art. 1 ) ( ) .
Capacitatea D a r dacă moştenirea imobilelor, fie testamentară, fie
a D
^tafaTpe" 1
i i t e s t a t , se regulează, d u p ă părerea noastră, conform
sonai. legei teritoriale, este necontestat că capacitatea sau incapa­
citatea de a moşteni, privind pe acel chemat la moştenire,
a t â r n ă de legea personală a moştenitorului, care va fi con­
sultată spre a se vedea dacă acesta are sau n u capacitatea
2
de a moşteni, dacă este copil legitim, legitimat, adoptat, etc. ( ).
Dreptul mu- In privinţa succesiunilor deschise în Dobrogea între
zuiman. Mahometani, se aplică legile şi uzurile m u z u l m a n e de către
tribunalele mahometane instituite în oraşele Tulcea şi Cons­
tanţa, în prima instanţă, şi de Curtea din Galaţi ca instanţă
de apel. Aceleaşi legi se aplică de aceleaşi instanţe j u d e c ă ­
toreşti în privinţa organizărei familiei, puterei părinteşti,
căsătoriilor şi divorţurilor dintre Mahometani (art. 30 L .
3
p e n t r u organizarea Dobrogei) ( ).

CAPITOLUL V

Despre acceptaţiunea şi repudiarea moştenirilor.

Alternativa Moştenitorul chemat la o moştenire are trei a l t e r n a -
v e : s a a c c e
tenitorui " ^
?
1° p t e moştenirea p u r şi s i m p l u ; 2° s'o lepede;
in fine. Mai vezi T r i b . L e Havre, Clunet, anul 1908,
p. 1161 şi Dreptul din 1909, N o . 1, p. 8 (cu observ, noastră),
p r e c u m şi T r i b . P a r i s , J. Clunet, anul 1911, p. 254. Vezi
a s u p r a acestei controverse, Zacharise, Handbuch des fr. Oivil-
rechts, I, § 30, p . 1 1 1 , 112, nota 6 (ed. Crome); P a n d . fr., v°
Successions, 14897 u r m . ; R é p e r t . Sirey, eod. v°, 4391 u r m .
(') Vezi suprà, p. 49, 50. Cpr. Surville, Elements d'un cours de
droit civil, I I I , 284, p. 134. — Legea franceză din 17 Nivóse
a n u l al I l - l e a călcase acest principiu, fiindcă această lege se
aplica cu efect retroactiv t u t u r o r succesiunilor deschise cu în­
cepere dela 14 Iulie 1789, data celebră a luărei Bastiliei.
2
( ) Cpr. T r i b . Dorohoi, Or. judiciar din 1902, No. 10 (cu observ,
noastră). Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 132, text şi nota
2. — Vezi însă P a n d . fr., v° Successions, 14959 u r m .
3
( ) Cpr. C. Galaţi, Or. judiciar din 1909, No. 20, p. 157. Tot
acolo sunt publicate şi concluziile depuse în această afacere
de d-1 C. N . Toneanu.
 ACCEPTAREA ŞI R E P U D I A R E A SUCCESIUKEI. 221

şi în fine, 3° s'o primească s u b beneficiu de inventar (').

Defunctul n u poate să oprească pe moştenitor de a D e f u n c t u l n u
2
primi sau lepăda moştenirea ( ), chestiunea fiind controver- î p . | ^ (
0

3
sată, d u p ă c u m vom vedeà mai la vale ( ), n u m a i în privinţa n a t i v a ce a r e
acceptărei beneficiare. ' ""'gitomi.
P r i n acceptarea p u r ă şi simplă a succesiune!, moşteni- E f e c t e l e a c ­
e e t a r e i r e
torul o consolidează a s u p r a capului lui şi face ca achiziţia P P"
r r * ? şi s i m p l e .
moştenirei să devie irevocabilă.
P r i n repudiarea moştenirei, el se desbracă de calitatea E f e c t e l e r e p u -
d i a r e i
de moştenitor şi de bunurile dobândite în această calitate. - ac-
In fine, prin acceptarea beneficiară, el r ă m â n e moştenitor, c eEpfteăcrteeil e bene­
:
ficia re.
sustrăgându-se însă dela răspunderea ce atrage această ca
4
litate( ).
Deşi legea se ocupă în capitolul de faţa n u m a i de moşte- \ p i i c . acestor
nitorii cu sezină (cari la noi sunt numai descendenţii si ascen- i " ' ? 1 1 1 0 1 1 1 t u _

. . . . . . . . . 111 roi- moşte-

denţii), totuşi principiile statornicite în privinţa acestor moş- nitorilor'în
v n e r e
tenitori se aplica prin analogie t u t u r o r moştenitorilor, chiar " -
(') O moştenire, putând fi acceptată p u r şi simplu sau s u b be­
neficiu de inventar, este moştenitor şi acel care a primit-o
p u r şi simplu, ca şi acel care a primit-o sub beneficiu de in­
ventar. P r i n u r m a r e , moştenitorul condamnat ca atare, fără
nicio altă adăogire, nu poate fi considerat că a fost con­
d a m n a t ca moştenitor p u r şi simplu şi, în asemenea caz, el
nu poate fi privit decât ca condamnat în calitatea ce aveà
înainte de condamnare, deci ca moştenitor beneficiar, dacă
astfel acceptase succesiunea. Cas. r o m . Bult. 1902, p. 6 3 3 u r m .
(") B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 9 6 3 , p . 7 (ed. a 3-a).
3
( ) Vezi infra, r u b r i c a : Secţia a I I I , Despre beneficiul de in­
ventar, p . 336 u r m .
4
( ) Toţi moştenitorii nu au dreptul de a alege între modurile de A r t . 40f>, i>87
a p r i m i moştenirea, căci pentru unii, beneficiul de inventar g 2.
este obligator (art. 4 0 5 , 454, 687 § 2 şi 693).
D u p ă dreptul indian, acceptarea succesiunei era obligatorie T - i n . l i a n .
)r

pentru copii: ei nu aveau posibilitatea nici de a r e n u n ţ a la

succesiune, nici de a o p r i m i s u b beneficiu de inventar, căci
datoriile părintelui t r e b u i a u plătite cu orice preţ, chiar ultra
vires her editar ias. Cpr. Eschbach, Introduction generale à
l'étude du droit, 2 8 3 , in fine, p. 6 0 8 .
Copiii nu puteau să repudieze succesiunea părintelui lor Dr. a t e n i a n ,
nici la Atenieni. Aceşti moştenitori erau deci necesari şi
erau, în orice caz, obligaţi a plăti datoriile părintelui lor,
mai ales acele ce acest din u r m ă aveà către fisc. Vezi Eschbach,
op. cit., 2 7 5 , p. 574, 5 7 5 .
 222 COD. CIV—CAETEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a I.—AET. 685, 686.

şi acelor neregulaţi, p e n t r u c ă d r e p t u r i l e t u t u r o r s u n t ace­

1
leaşi. Acest p u n c t n u sufere nicio îndoială ţ ) .
Acceptarea O moştenire poate fi acceptată sau l e p ă d a t ă n u n u m a i
e
din partea ^
Sa 6
moştenitorul lui de cujus,
ea
d a r încă şi de moştenitorii
moştenitorilor moştenitorului, dacă a u t o r u l acestor din u r m ă n'a acceptat-o
s a u a
m
ruini " l t 0
r e p u d i a t - o el însuşi, şi d a c ă d r e p t u l de a o accepta sau
2
de a o lepăda n u este încă prescris (art. 6 9 2 şi 7 0 0 ) ( ).

SECŢIUNEA I

Despre acceptaţiune (pură si simplă).

Art. 685. — Succesiunea poate fi acceptată c u r a t şi simplu,

sau s u b beneficiu de inventar. ( A r t . 6 8 7 u r m . , 690 u r m . , 700, 704
urm., 9 6 5 C. civ. A r t . 7 0 2 - 7 0 7 P r . civ. A r t . 774 C. fr.).
Art. 686. — Nimene n u este obligat de a face acceptaţiunea
unei moşteniri ce i se cuvine. ( A r t . 6 9 3 , 6 9 5 urm., 7 0 3 C. civ.
A r t . 775 C. fr.).

Ce este repu- R e p u d i a r e a este r e n u n ţ a r e a la o moştenire, i a r accep-

'ee/ptarea.* 0
t a r e a este manifestarea voinţei de a păstra titlul de moşte­
nitor pe care îl conferă legea, sau mai bine zis, r e n u n ţ a r e a
3
la dreptul de a m a i putea r e n u n ţ a la moştenire ( ).

(!) C p r . L a u r e n t , I X , 4 9 9 ; Demolombe, X I V , 260, etc.

2
( ) Vezi infra, p . 3 2 2 u r m . , explic, a r t . 692, 6 9 3 .
8
Dr. roman. ( ) Da Romani, moştenitorul necesar (heres necessarius sau suus
et necessarius), adecă fiul de familie şi r o b u l instituit moşte­
nitor (Irstit., De heredum qualitate et differentia, 2, 19, §§ 1
şi 2), dobândea moştenirea ipso jure, şi chiar în contra voinţei
sale, îndată ce ea era deschisă ( L . 14, Dig., De suis et legitimis
heredibus, 3 8 , 1 6 ) ; pe când moştenitorul voluntar sau extern
(extraneus) n'o dobândea decât printr'o manifestaţie a voinţei
sale, fie expresă (aditio hereditatis), fie tacită fgestio pro
herede) (Instit., De heredum- calitate et differentia, 2, 19, § 7).
Această acceptare aveà efect retroactiv pană în ziua deschide­
rei moştenirei : jam tunc a morte successisse defùncto intelligitur
(L. 54, D i g . , De adquirenda vel omittenda hereditate, 29. 2).
Mai vezi L . L . 138 şi 193, D i g . , De div. regulis juris antiqui,
50, 17.—Moştenirea fiind^însă în unele cazuri p r e a oneroasă,
pretorul a îndulcit m a i târziu asprimea dreptului civil, con­
ferind beneficiul separaţiunei robilor instituiţi moştenitori de
către stăpânul l o r ; de unde ne vine separaţia de patrimonii
 ACCEPTAREA L'UKĂ ŞI S I M P L Ă . — A R T . 6 8 5 . 6 8 6 . 223

Acceptarea sau primirea moştenirei, d e p a r t e de a aduce Efectele a c -

vreun folos, face, din contra, ca moştenitorul sa p e a r d ă c e
olra^ea°
facultatea ce aveà de a r e n u n ţ a la ea „Cel ce va primi
odată şi se va n u m i moştenitor, acela nu poate sa se m a i
lepede de moştenire, ci r ă m â n e bun moştenitor", zice codul
Caragea (art. 10, p a r t e a I V , cap. 3).
„Cel desăvârşit la vârstă, zice a r t . 1 0 3 7 din codul c . Calimach.
A l t 1 0
Calimach, nu poate m a i m u l t să se lepede de moştenirea ' '"'
pe care au primit-o, nici să primească o parte şi o p a r t e
nu, ci este silit s'o primească cu toate sarcinile ei, m ă c a r
2
de vor fi şi p ă g u b i t o a r e " ( ).

(art. 7 8 1 şi 1743). Cât pentru fiii, cari se găseau sub puterea

lui de cujus în momentul morţei sale (keredes sui et necces-
sarii), ei aveau beneficiul abstenţiunei, care-i punea la adă­
post de acţiunea creditorilor, sub condiţie de a nu se ames­
teca în afacerile moştenirei. „Sed his prcctor permittit volen-
tibus abstinere se ab hereditate" (Instit., loco cit., § 2, in fine).
Vezi şi L. 57, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate,
29, 2. Edictul pretorului şi constituţiile î m p ă r a ţ i l o r dădeau,
de asemenea, tuturor moştenitorilor, fără nicio deosebire, acelor
testamentari, ca şi acelor a b intestat, un termen spre a deli­
berà a s u p r a acceptărei sau renunţărei la moştenire. Vezi Dig.,
De jure deliberandi, 28, 8, şi Cod, eod. tit., 6, 30. Vezi şi
codul lui Andr. Donici, capit. 36, Ş 1, in medio. C p r . D u -
caurroy, Bonnier et Roustain, Comment, théorique et pratique
du code civil, II, 552.
(') Vezi suprà, p. 57. Cpr. Cas. rom. Bult. 1901, p. 7 5 2 ; Thirv,
I I . 1 0 5 ; Arntz, II, 1385: Marcadé, I I I , 2 0 0 ; Demolombe, XIY,
527, 5 2 8 : Laurent, I X , 349 şi 4 2 3 ; Planiol, I I I , 1 9 9 7 ; B a u d r y
et W a h l , Successions, II, 9 6 7 ; L e Sellyer, Idem, I, 5 2 1 :
ZachariiC, Handbuch des franzosischen Givilrechts, IV, § 260.
p. 80, nota 4 (ed. Crome).—La Romani, acceptarea sau adiţia Dr. roman,
de ereditate (ire ad hereditatem) era, în privinţa moştenitorilor
voluntari, atributivă de calitatea de moştenitor, pe când astăzi
moştenitorul având calitatea sa dela lege, acceptarea nu-i
conferă o calitate pe care el o a r e de mai înainte, ci face
ca el să nu m a i poată renunţa la moştenirea pe care a p r i ­
mit-o. Calitatea ile moştenitor devine deci irevocabilă în u r m a
acceptărei. (Vezi suprà, p . 57). — Vezi însă art. 6 9 4 .
2
( ) Acceptarea moştenirei era deci altădată nu n u m a i irevocabilă i n d i v i z i b i l i-
dar încă totală şi indivizibilă, d u p ă cum este şi astăzi. C p r . ^ a a e c e p -
t a t

Planiol, I I I , 1 9 7 7 ; Baudry et W a h l , Successions, I I , 1032, ""'

şi autorităţile citate acolo. ^ ezi a s u p r a indivizibilităţei p r i -
mirei unei moşteniri, (luénée. Revue critique de legislation,
et de jurisprudence, anul 1892, p. 453 u r m .
 224 COD. CIV—CARTEA III.—TIT I.—CAPIT. V.—S-a I.—ART. 685, 686.

Modurile de O moştenire poate, d u p ă cum a m văzut, fi acceptată

a
°mortenire? P le ur
simplu sau s u b beneficiu de inventar; cu sau iară
catagrafie, d u p ă cum se e x p r i m ă art. 1026 din codul Ca­
iimach. (Vezi suprà, p . 220, 221).
Cazul când Moştenitorul are un termen pentru a putea alege între
S
moste^itor^ 1
aceste două moduri de acceptare. Dacă sunt mai mulţi co-
moştenitori, unii pot primi moştenirea p u r şi simplu, iar
alţii sub beneficiu de inventar, ceeace necontestat constitue
o anomalie, d u p ă cum vom vedeà mai la vale.
prescrierea F a c u l t a t e a de a accepta sau de a repudia o moştenire, ne-
m (
a^aeoeptà slu ^ ^ decât însuş dreptul succesoral, ca orice drept, se stinge
repudia o prin prescripţia de treizeci de ani dela deschiderea succesiunei
moştenire. ^ ^ ^ JgQQ) (1),
Condiţiile ac- Mai multe condiţii sunt necesare pentru validitatea ac­
cepts™. c e p t £ r e j u j succesiuni: n e

Moştanirea 1° D u p ă cum nu se poate r e n u n ţ a la o moştenire ne-

tì e fie 2
S hitó. deschisă încă (art. 702, 965, 1226) ( ), tot astfel n u se poate
primi decât o moştenire deschisă, pentrucă altfel acceptarea
3
ar fi lipsită de obiect ( ).

(!) Cas. rom. Bult. 1909, p . 385 şi Cr. judciar din 1909, No. 5 6 ;
Zachariee, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 620,
p. 80 (ed. Crome); F i l i p p i s , Corso di diritto civile, X I I , 10,
p. 8. Vezi şi infra, p . 227, text şi nota 4, p r e c u m şi explic,
art. 700, p . 279 u r m .
2
Dr. Ţechin fr. ( ) I n dreptul vechiu francez, fata înzestrată puteà, din contra,
să renunţe la o moştenire nedeschisă încă, pentru o nimica
toată, fut-ce moyennant un chappel de roses, afară de cazul
când fiiul a r fi m u r i t înainte. Cpr. T. H u e , V, 157, p . 197,
198; P . Viollet, Histoire du droit civil francais, p. 8 8 5 ;
V a q u e t t e et Marin, Successions, p . 2 4 1 ; Chabot, Successions,
II, art. 7 9 1 , p . 133 (ed. Belost-.Iolimont). Vezi şi infra, explic,
art. 702, 965 şi 1226 (pacte succesorale), p. 316.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 2 7 8 ; Demolombe, X I V , 300, 3 0 2 ; Mourlon,
II, 2 1 4 ; Arntz, II, 1386: D u e a u r r o y , I I . 5 7 6 ; T h i r y . I I , 106;
T. H u e , V, 1 5 7 ; A u b r y et E a u , V I , § 610, p. 3 7 0 ; B a u d r y
e t W a h l , Successions, I I , 1 0 0 3 ; H u r e a u x , Idem, II, 147, p . 2 5 5 ;
P a n d . fr., v° Successions, 2 3 2 6 ; Zacharise, op. cit-, IV, § 620,
p. 79, nota 1. „Also eine Erbschaft kann nicht schon bei Leb-
zeiten der Erblassers angenommen werden", zice acest din
u r m ă a u t o r . „Neminem pro herede gerere posse vivo eo, cujus
u
in bonis gerendum sit, Labeo ait . (L. 27, Dig., De adqui-
renda vel omittenda hereditate, 29. 2). Mai vezi L . 2 1 , § 2,
Dig., loco cit. Cpr. şi art. 1032 C. Caiimach, de care vom
 ACCEPTAREA MOŞTENIREI. — ART. 685, 686.

Odată insă ce moştenirea este deschisă, ea poate fi ac- A c c e p t a r e a

u a
ceptată de un succesibil chemat în al doilea ordin, p i * e s u - ^ ^ ^ ^ 0 n

punând că acel chemat în primul ordin a r rămâne în inac- c b e m a t in ai

t l k a 0Fl1 1
ţiune. Nimic nu se opune, în adevăr, la o asemenea accep- ' " "'
tare anticipată clin partea u n u i moştenitor chemat în al doilea
4
ordin, în vederea renunţărei acelui chemat în primul ordin ( ).
Cun tln
2° Acceptarea ar fi de asemenea nulă, cu toate că mos- ^ t-<
1
« i i • V î O • î , , • 'v morţei I" ''''
tenirea ar li deschisa, daca moştenitorul n a r avea cunoştinţă cujus.
de moartea lui de cujus, sau dacă el nu s'ar crede chemat
2
la moştenire ( ).
Acel care primeşte o moştenire trebue, deci, să aibă
cunoştinţă de deschiderea ei, pentrucă acceptarea este un act
de voinţă, şi voinţa unui om presupune că el ştie ceeace
voeşte. (Vezi şi infra, p . 282).
3° P r i m i t o r u l moştenirei trebue să fie capabil de a se capacitatea
• ,. , . ' A. . . . , . . de a se o b l i g a .
obliga, caci acceptarea este, in principiu, irevocabila şi ri­
3
dică moştenitorului d r e p t u l de a renunţa mai în u r m ă ( ).
4° P r i m i t o r u l moştenirei trebue să fie moştenitorul ore- Chemarea
i i / . î •' A !• • • 'i i i ^ nioştenito-
zumptiv al defunctului in ordinea statornicita de lege, adecă m i n i l a snc-
să fie chemat la moştenirea pe care o primeşte ('*). cesium-.
vorbi mai la vale când ne vom ocupă despre pactele suc­
cesorale. Vezi infra, p. 315.
Acceptarea ar ti de asemenea nulă, dacă ar fi fost făcută
de un moştenitor prezumptiv, care ar fi crezut pe autorul său
mort, pe când el nu murise în realitate. Arntz, II, 1386.
C) Surville, Elements d'un tours de droit civil, I I I , 399, p. 177.
2
( ) D u c a u r r o y , op. cit., I I , 5 7 6 : Arntz, II, 1386; Mourlon. I I ,
2 1 6 ; L a u r e n t , I X , 279 şi 422; Demolombe, X I V , 303 şi 5 0 3 ;
Tliiry, II, 106; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1018; H u ­
r e a u x , Idem, I I , 148, p. 255, etc. „Heres institutus, si putet
testatore ni vivere, quamvis jam defunctus sit, adire kereditalem
non potest". (L. 32, P r . , Dig., De adquirenda vel omittenda
hereditaie, 29, 2). Vezi şi L. 19, Dig., loco cit., unde se zice :
„Qui hereditatem adire, vel honorum possessionem peter e volet,
certus esse debet, defunctum esse testatorem". Mai vezi Instit.,
De heredum qualitate et differentia, 2, 19, § 7, in medio,
precum şi L. 76, Dig., De diversi^ regulis juris antiqui,
50, 17, etc.
3
( ) Cpr. Zacharia3, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V ,
§ 6 2 1 , ab initio, p. 81 (ed. Crome). Vezi suprà, p. 2 2 3 , nota 2.
Vezi în privinţa capacităţei de a primi o moştenire infra,
p. 229 u r m . — Vezi însă art. 694 C. civil.
4
( ) P e n t r u ca acceptarea unei moşteniri sa fie validă, acel care o
13113 i:>
 226 COD. CIV.— CARTEA I I I . — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 685,686.

Art. 696. 5° P r i m i t o r u l moştenirei n u t r e b u e să fi r e n u n ţ a t m a i

întăiu la d â n s a , căci acel care r e n u n ţ ă la o moştenire, se
consideră ca c u m n ' a fost niciodată moştenitor (art. 6 9 6 ) .
Acceptarea 6° Acceptarea moştenirei, fie ea p u r ă şi s i m p l ă , fie
sxx D e n e
'îieeondiţio^ ^
6
f i c i u de inventar, nu poate fi condiţională, nici cu
naia si fără termen ţ ) , d u p ă c u m d i s p u n e a n u m e a r t . 1 9 4 7 din codul
1

termen. g e(2^ [ [
r m a p e n t r u o p a r t e n u m a i din moştenire. 0
n n Q

asemenea acceptare a r fi deci n u l ă şi neavenită, ca u n a ce

3
nu este permisă de lege ( ). Semel heres, semper heres.

primeşte t r e b u e să fie chemat l a moştenire în momentul a c -

ceptărei, aşa că n u s'ar puteà primi o moştenire pentru cazul
când r u d a cea m a i de a p r o a p e a r refuza-o, sau n ' a r puteà
veni la acea moştenire. Cbabot, Successions, I I , a r t . 774, N o . 6,
rj. 4 ' u r m . (ed. Belost-Jolimont din 1839); L a u r e n t , I X , 280,
4 2 2 ; T h i r y , I I , 106, p . 116; T . H u e , V, 1 5 7 : D u r a n t o n , V I ,
366 şi 4 7 3 . Această soluţie era admisă şi la E o m a n i : „Sed
ita demum pro herede gerendo adquiret hereditatem, SÌ jam
3Ìt ei delata". ( L . 21 § 2, Dig., De adquirenda vel omit-
tenda her editate, 2 9 , 2). — Contra: Demolombe, X I V , 3 0 4 ;
Mourlon, I I , 2 1 5 ; A u b r y et R a u , V I , § 6 1 0 , p . 3 7 1 , text şi
nota 4 ; Planiol, I I , 1970; B a u d r y et W a h l , Successions, I I ,
1 0 2 1 ; Cas. fr. D . P . 99. 1. 441 (cu nota lui C a p i t a n t ) ; Sirey,
99. 1. 5 1 3 (cu nota lui A. W a h l ) , etc. Vezi şi Toullier-Duver-
gier (II, p a r t e a I I , 316, 340) care, p r i n t r ' o contradicţie inexpli­
cabilă, este de această din u r m ă p ă r e r e în privinţa acceptărei,
şi de altă părere în privinţa renunţărei.
(!) C p r . Arnta, I I , 1382; T h i r y , I I , 106, p . 1 1 6 ; L a u r e n t , I X ,
282, 426 şi 4 5 8 ; Marcadé, I I I , 1 9 9 ; Demolombe, X I V , 356 u r m . ;
A u b r y et R a u , V I , § 6 1 1 , ab initio, p . 3 7 9 ; Planiol, I I I ,
1977; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1 0 2 2 ; L e Sellyer,
Idem, I, 520 şi I I , 672, etc. Cpr. L . 51 § 2, Dig., De ad­
quirenda vel omittenda hereditate, 2 9 , 2 ; L . 77, D i g . , De div.
regulis juris antiqui, 50, 17, etc. Vezi Windscheid, Lehrbuch
des Pandektenrechts, I I I , § 5 9 7 , 4°, p . 420 şi § 5 9 9 , in fine,
p. 425 (ed. K i p p , 1901).
2
C. german. ( ) I a t ă , în adevăr, cum se e x p r i m ă acest t e x t : „Die Annahme
Art. 1947. d die Ausschlagung
u n kdnnen nicht unter einer Bedingung oder
u
einer Zeitbestimmung erfolgen .
8
( ) L a u r e n t , I X , 2 8 2 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1028, şi a u t o ­
rităţile citate acolo. C p r . Demolombe, X I V , 362. — Vezi însă
A u b r y et R a u , loco cit., p. 3 7 9 ; Massé-Vergé, I I , § 378,
p. 3 0 3 ; T h i r y , I I , 106,. p . 116, etc., cari consideră acceptarea
cu termen şi p a r ţ i a l ă ca o p r i m i r e nelimitată şi integrală.
Cpr. Planiol, I I I , 1977. Vezi a s u p r a acestei controverse, Dalloz,
Nouveau C. civil annoti, I I , a r t . 7 7 4 , N o . 8 u r m .
 ACCEPTAREA MOŞTENIREI.— ART. 685, 686. 227

Aşa d a r , o moştenire poate fi p r i m i t ă p u r şi simplu Lepădarea

moştenirei.
sau s u b beneficiu de inventar. Moştenitorul, fie că a r e se-
zina, fie că nu o a r e , m a i poate încă s'o repudieze, nimene
ne mai p u t â n d fi silit astăzi a primi o moştenire fără voea
4
sa (art. 6 8 6 ) . „ / / nest héritier qui ne veut", ziceà Loysel ( ).
N u m a i moştenitorii, cari a u ascuns lucruri de ale moş­ A r t . 7o:i.

tenirei, s u n t lipsiţi de facultatea de a se puteà lepăda de

2
ea (art. 7 0 3 ) ( ).
Dacă moştenitorul tăg'ădueşte că a luat calitatea de Dovedirea
acceptarei
moştenitor, creditorii care-1 urmăresc vor stabili că el a moştenirei.
primit moştenirea, moştenitorului neincumbându-i sarcina de
3
a dovedi că el a r e n u n ţ a t la ea ( ).
U n moştenitor, care a r r ă m â n e în inacţiune, n ' a r puteà Aplic. art.
TOO.
deci fi constrâns de ceilalţi comoştenitori a accepta moşte­
nirea sau a se lepăda de ea, nici chiar în urma expirârei
termenului de trei luni şi patruzeci de zile, prevăzut de art. 7 0 6 ,
p e n t r u c ă el are treizeci de ani spre a se puteà p r o n u n ţ a
4
{art. 7 0 0 ) ( ).

x
( ) Institutes coutumières, I, p. 8 1 8 , No. 318 (ed. D u p i n et L a -
boulaye din 1846). Vezi şi a r t . 316 din cutuma Parisului.
„Cel ce nu voeşte, cu sila moştenitor n u se face", zice art. 5
din codul Caragea (partea I V , capit. 3). Regula 11 n'est héritier
qui ne veut se aplică şi la instituţiile contractuale. Cpr. Z a c -
harise, Handbuch des franzdsischen Civilrechts, IV, § 620,
p. 7 9 , nota 2, şi autorităţile citate acolo. Vezi şi a r t . 1022
clin codul Calimach, care zice c ă : „Nimene nu este silit a
primi moştenirea fără voea s a " .
L a Romani, ştim că moştenitorii necessarii şi sui et. necessarii D e o s e b . între
nu puteau, clin contra, să refuze moştenirea. Vezi suprà, ^ " ' " ^ " j
p. 222, nota 3 . Astăzi, nu m a i există deci moştenitori nece­
sari, toţi fiind voluntari. C p r . A u b r y et Ran, V I , § 610, ab
initio, p . 370, text şi nota 1 (ed. a 4 - a ) ; Planiol, I I I , 1 9 5 6
(ed. a 6-a); Surville, op. cit., I l i , 2 8 1 , p . 1 3 3 , etc.
2
( ) Vezi şi a r t . 6 9 3 , care mai admite încă o excepţie dela p r i n ­
cipiul de m a i sus.
8
( ) Dalloz, Nouveau C. civil annoté, I I , a r t . 775, N o . 1.
4
( ) C p r . T r i b . Ialomiţa şi C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 3 3
şi 6 5 ; L a u r e n t , I X , 2 6 4 . Vezi supra, p . 224, text şi nota 1,
precum şi infra, p . 2 9 7 urm., explic, a r t . 700. — S'a decis
însă că, în u r m a expirărei termenelor prevăzute de a r t . 7 0 6
şi 708. moştenitorii pot fi chemaţi în j u d e c a t ă de creditorii
defunctului, când sunt obligaţi să declare dacă primesc moşte­
nirea sau r e n u n ţ ă la ea. C. Iaşi, Dreptid din 1890, N o . 36.
 228 COD. CIV. — CARTEA III* - TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 687.

Cererea îm- Comoştenitorii acelui care r ă m â n e în inacţiune au însă

p a r e 1 A r t
- 28
' u n mijloc indirect de a-1 sili să se pronunţe î n t r ' u n fel, în
7

u r m a expirărei termenului pentru facerea inventarului şi

deliberare, şi a n u m e : acel de a cere împărţeala, căci indi-
viziunea trebue să înceteze îndată ce această acţiune este
exercitată (art. 728) (*).
Dreptul ere- Creditorii moştenirei, adecă ai defunctului, a r putea şi
ditorilor suc­ ei, în u r m a expirărei termenelor acordate de art. 7 0 6 , să
cesiunei.
silească pe moştenitorul r ă m a s în inacţiune, a se p r o n u n ţ a
î n t r ' u n sens sau în altul, căci acest din u r m ă n ' a r aveà
decât să r â m â e treizeci de ani în inacţiune, pentru ca creanţa
creditorilor să se prescrie, din cauză că, atât timp cât moş­
tenitorul r ă m â n e în inacţiune, aceştia nu ar aveà în contra
2
lui dreptul să reclame ( ).
\piie. art. I n l ă u n t r u l termenului de mai sus nici creditorii, nici
708. comoştenitorii, n ' a r puteà sili pe unul din moştenitori a l u à
3
calitate (art. 708) ( ).
Să nu se zică că, în specie, creditorii ar puteà să-şi
lichideze pretenţiile lor în contra u n u i curator, care s'ar
r â n d u i moştenirei, căci asemenea curator n e p u t â n d u - s e r â n d u i
decât în caz de vacanţă a succesiunei, moştenirea nu este
v a c a n t ă decât atunci când nu există moştenitori cunoscuţi
(art. 724) şi, în specie, există un moştenitor, care însă nu
s'a p r o n u n ţ a t încă.
Rudele chemate Ia moştenire în lipsa moştenitorului
r ă m a s în inacţiune, nu pot însă nici î n t r ' u n caz să-1 silească
a luà calitate, chiar în u r m a expirărei termenelor date de
lege pentru deliberare şi inventar, din cauza unei lacune ce
4
există în lege ( ).

Capacitatea de a primi o moştenire.

Art. 687. — Femeile m ă r i t a t e nu pot face valabilă accep­

t a r e a unei succesiuni decât cu autorizaţia b ă r b a t u l u i sau a justiţiei.
Minorii şi interzişii nu pot face valabilă acceptarea unei moşte-

(') Cpr. L a u r e n t , I X , 2 6 5 .
2
() C. Iaşi, Dreptul din 1890, N o . 3 6 ; L a u r e n t , I X , 264.
3
() Cpr. L a u r e n t , I X , 264, 2 6 5 .
(*) L a u r e n t , I X , 266. Vezi infra, explic, art. 708.
CAPACITATEA CERUTĂ PENTRU PRIMIREA MOŞTENIREI.—ART. 687. 229

niri ('), decât conform dispoziţiilor titlului dela minoritate, tutelă

şi emancipare. (Art. 199, 2 0 1 , 207, 405 urm., 430, 445, 454,
458 urm., 950, 1900 C. civ. A r t . 624 urm. P r . civ. A r t . 13, 16
C. pen. A r t . 776 C. fr.).

Moştenitorul având astăzi, d u p ă cum ştim, calitatea Sa C a p a c i t a t e a

direct dela lege, fără nicio m a n i f e s t a r e a voinţei sale, pierde ' p t e a ^ n
a
e
U

prin acceptare facultatea de a mai putea renunţa, făcând minţa.

astfel un act de dispoziţie. Acel care nu poate dispune de
drepturile sale, nu are deci capacitatea de a primi o moş­
tenire. i\stfel, sunt incapabili în această p r i v i n ţ ă :
1° Femeea măritată, fără autorizarea b ă r b a t u l u i sau a F e m e i l e I N ­
2 n t a t e
justiţiei ( ). Feineea autorizată poate accepta atât în mod ex- '
pres cât şi tacitamente, autorizarea bărbatului putând fi
3
expresă sau tacită, conform dreptului comun ( ).
B ă r b a t u l ar putea şi el să primească sau să lepede o B ă r b a t u l ,
moştenire în numele femeei, însă pentru aceasta el are nevoe
de un m a n d a t special (*).
2° Minorii neemancipaţi şi majorii interzişi, cari sunt M i n o r i i n e ­
asimilaţi minorilor (art. 4 5 4 ) ( ) . 5
' ' emancipaţi.

Acceptarea şi lepădarea, în numele minorilor şi a in- Tutorui.

terzişilor, se face de tutorui lor, cu autorizarea consiliului
de familie, acceptarea n e p u t â n d să aibă Ioc decât sub be-
(') Textul nostru este r ă u redactat, căci acceptarea moştenirei Inexactitate
( l e t e x t
nu se face de minori sau interzişi, ci de tutor în numele lor. -
2
( ) „ F e m e e a nu poate, fără ştirea şi voinţa bărbatului, să p r i - C. C a l i m a c h .
A r t 1 0 2 1
measca moştenirea cuvenită ei", zice art. 1021 din codul Ca- - -
limaeh. Asemenea dispoziţie nu se găseşte nici în codul aus­
triac, nici în codul Caragea, nici în acel italian. — A r t . 1453 C. 2-erman.
A r t
din codul german dispune, din contra, că femeea nu are ne- - ]
45.i.
voe de autorizarea b ă r b a t u l u i spre a p r i m i o moştenire sau
un legat, nici pentru a renunţa la rezerva ei. — Nici la R o - Dr. roman,
mani, femeea nu avecâ nevoe, pentru p r i m i r e a moştenirei, de
autorizarea b ă r b a t u l u i , fiindcă ea putea să facă şi o donaţie
fără ştirea lui. L. 6, Cod, De revocandis donationibus, 8, 56.
3
( ) B a u d r v et Wab.1, op. cit., I I , 1048, şi autorităţile citate acolo.
4
( ) L a u r e n t , I X , 2 8 5 ; Demolombe, X I V , 3 2 5 ; B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 1049. Cpr. L. 1 § 1, Dig., De successorie edicto, 38, 9.
Vezi şi infra, p. 283, nota 1.
(') „De sineşi nu pot primi, nici a se lepădă de moştenire, zice c. Calimach
art. 1020 din codul Calimach, nevărstnicii, robii, râsipitorii A r t . 1020.
şi acei ce nu au simţirile întregi, pentrucă aceştia se soco- (
' Saragea,
tese că nu au voinţă slobodă". Vezi şi art. 9, partea I V , capit. 3
din codul Caragea, care vorbeşte numai de nevârstnici.
 230 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. - CAP. V. — S-a I. — ART. 687.

nefiiciu de inventar (art. 405) (*); de unde rezultă că tutorul

nu poate nici î n t r ' u n caz să primească moştenirea tacita­
2
mente, ci numai în mod expres ( ). Orice amestec în afacerile
moştenirei din partea incapabililor, sau chiar din partea
tutorului, este deci de nul efect, pentrucă acceptarea este,
în privinţa lor, un act solemn. Femeile măritate pot să
primească o moştenire tacitamente, însă bine înţeles, n u m a i
3
cu învoirea b ă r b a t u l u i sau a justiţiei ( ).
Acceptarea Ce trebue să decidem în privinţa risipitorilor (art. 4 5 8 )
sau renun­
ţarea din şi acelor slabi de minte, mente capti (art. 445)? In lipsă
partea acelor de text, chestiunea este controversată. Unii cred, în adevăr,
c m a
sììhl jndicTaT * J o r u l pus sub consiliu j u d i c i a r are capacitatea de a
4
Controversă, primi singur moştenirea cuvenită lui ( ), soluţie care era ad­
5
misă şi la R o m a n i ( ); iar alţii susţin că primirea sau le­
p ă d a r e a moştenirei n u poate să aibă loc decât cu învoirea
6
consiliului, şi s u b beneficiu de inventar ( ).
:
( ) Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 741 u r m . (ed. a 2-a).
Tatăl admi­ In privinţa minorilor, cari nu s'ar aflà sub tutelă, ci sub
nistrator puterea părintească, acceptarea moştenirei se va face tot sub
legal. Art.
343. beneficiu de inventar, de către tatăl administrator legal (art. 343).
Cpr. C. Craiova şi Cas. rom. Dreptul din 1897, No. 47 şi
Bult. Cas. 1899, p. 662. Vezi şi alte a u t o r i t ă ţ i citate în tom. I I
al Coment, noastre, p . 498, nota 3 (ed. a 2-a), unde se a r a t ă
controversa. Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1062.
Minorii eman­ Cât pentru minorii emancipaţi, acceptarea şi lepădarea
cipaţi. moştenirei se va face de dânşii, însă acceptarea nu va putea
să aibă loc decât sub beneficiu de inventar, şi cu autorizarea
consiliului de familie (art 4 0 5 şi 430). Cpr. C. Bucureşti,
Dreptul din 1895, No. 6 3 ; Surville, op. şi loco suprà cit.;
L a u r e n t , V, 231 şi I X , 286, p r e c u m şi alte a u t o r i t ă ţ i citate
în tom. I I al Coment, noastre, p. 863, nota 3 (ed. a 2-a).
2
( ) Cpr. Surville, op. cit, I I I , 400, p. 178.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 284 şi 3 3 3 ; Demolombe, X I V , 3 2 2 ; B a u d r y
et W a h l , op. cit, II, 1048, etc. Vezi şi suprà, p. 229.
4
( ) L a u r e n t , V, 370 şi I X , 2 8 7 ; T. H u e , I I I , 5 5 3 ; Z a c h a r i » ,
Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 6 2 1 , p a g . 82,
nota 2, in fine; C. Douai, D . P . 56. 2. 5 6 ; Sirey, 56. 2.
670, etc. — Vezi însă Surville, op. cit, I I I , 400, in fine,
p . 178, d u p ă care acceptarea făcută cu asistenţa consiliului
a r puteà fi şi p u r ă şi simplă.
6
( ) „Eum, cui lege bonis interdicitur, heredem instiiutum posse
adire hereditatem constat". ( L . 5 § 1, Dig., De adquirenda vel
omittenda hereditate, 29, 2).
8
( ) T h i r y , I I , 108; Arntz, II, 1 3 8 8 ; Demolombe, X I V , 3 3 2 ;
CAPACITATEA CERUTĂ PENTRU PRIMIREA MOŞTENIREI.—ART. 687. 231

F a l i t u l fiind, d u p ă a r t . 7 1 7 ( 7 1 3 vechiu) C. com., A c c e p t a r e a

s a l e e a
desezisat de a d m i n i s t r a ţ i a t u t u r o r b u n u r i l o r sale şi neconser- ^ P^' i n a

vând decât d r e p t u r i l e şi acţiunile sale personale, n u poate f a l i t u l u i , con-

t r o v e r s a
să primească sau să lepede o moştenire deschisă în favoarea -
lui, aceasta n e p u t â n d u - s e face decât de j u d e c ă t o r u l sindic (*),
care va aveà nevoe de autorizarea t r i b u n a l u l u i , chiar în
2
p r i v i n ţ a acceptărei s u b beneficiu de i n v e n t a r ( ).
Acceptarea, care a r fi fost făcută de către o femee m ă - N u l i t a t e reia-
t i v a
ritată, u n minor, u n interzis, etc., fără îndeplinirea forma- '
lităţilor prescrise de lege, a r fi a n u l a b i l ă , însă n u l i t a t e a fiind
relativă, n ' a r puteà fi p r o p u s ă decât de incapabil sau de
3
reprezentanţii săi (art. 2 0 7 şi 9 5 2 ) ( ).
Cu toate acestea, debitorii moştenirei pot să opue in- Debitorii s u e -
e s , u n e i
capacitatea moştenitorului, care a primit succesiunea, p e n t r u c ă « -
ei n u pot fi obligaţi a plăti în manile unui incapabil
(art. 1 0 9 6 , 1 1 6 6 ) . (Arntz, II, 1 3 8 9 , infine, p. 112).

B a u d r y et W a h l , Successions, l ì , 1 0 6 3 : L e Sellyer, Idem,

1, 5 3 1 ; H u r e a u x , Idem, I I , 155, p . 2 5 8 ; D u r a n t o n , V I , 4 1 9 ;
Planiol, I, 2 1 3 4 ; L a m b e r t , Du conseil judiciairr, pag. 8 9 ,
precum şi autorităţile citate în tom. I I I , partea I-a al Co­
ment, noastre, p . 108, nota 2 (ed. a 2-a).— A r t . 9 3 1 din codul
italian prevede anume că majorul, care se găseşte în stare de C. i t a l i a n ,
A r t 9 3 1
interdicţie 'parţială, nu poate să primească moştenirea decât - -
cu învoirea curatorului, şi sub beneficiu de inventar (se nou
col consenso del curatore e col benefizio dell' inventario).
0 ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1067, 1068. — Contrà: T r i b .
N a r b o n n e , care pe nedrept consideră d r e p t u l de a se p r o n u n ţ a
a s u p r a unei moşteniri ca excluziv personal falitului. Pand.
Period. 9 3 . 2. 1 2 1 . — R ă m â n e bine înţeles ca, în acest sistem,
sindicul a r puteà să atace r e n u n ţ a r e a făcută de falit în p r e ­
j u d i c i u l şi frauda creditorilor săi, şi să accepte moştenirea cu
autorizarea justiţiei. T r i b . X a r bonne, sentinţa suprà cit. în
Pand. Period. 9 3 . 2. 1 2 1 .
2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1068. — Contra: C. de justiţie
din Geneva, Sirey, 86. 4. 16 şi Répert. Dalloz, Supplement,
v° Faillite, 4 0 7 . Yezi şi Dreptul din 1907, No. 34 (cu observ,
noastră).
8
( ) Arntz, I I , 1 3 8 9 ; Demolombe, X I V , 3 3 8 : Laurent. I X , 3 5 2 ;
T. H u e , V, 156; D e m a n t e , I I I , 96 6M.II; B a u d r y et W a h l ,
Successions. I I , 1071. — Minorul va p u t e à opune nulitatea
independent de orice leziune (art. 1163, 1166). C p r . Arntz, Dr. i o n , a n .
loco cit.; L a u r e n t , I X , 3 5 3 . — L a Romani, adiţia de eredi­
tate, făcută sine auctoritate tutoris, era absolut n u l ă (Instit.,
De auctoritate tutorum, I, 2 1 , 1 şi 2), din cauză că minorul
 232 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . I . — C A P . V. — S-a I. — ART. 689—691.

Aplic. art. Nulitatea acceptărei sau a lepădărei unei moşteniri fa-

e u n n c a a D
9
°veraa n t r
°" °-
c u t
i P i l , fiind relativă, este cârmuită, d u p ă
^
părerea generală, de a r t . 1 9 0 0 , aşa că dreptul de a cere
anularea nu se va prescrie prin 3 0 de ani, ci prin 10 ani,
din ziua încetărei incapacităţei (art. 1 9 0 0 ) (').

Formele acceptărei. Acceptarea expresă. — Acceptarea

tacită.

Art. 689. — Acceptaţiunea poate fi sau expresa sau tacită.

E a este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede
într'un act autentic sau privat (''); ea este tacită, când eredele face
un act, pe care n ' a r puteà să-1 facă decât în calitatea sa de erede,
3
şi care lasă a se presupune n e a p ă r a t intenţiunea sa de acceptare ( ) .

nu aveà priceperea necesară (animi judicium) pentru un act

de asemenea n a t u r ă .
0) Larombière, Oblig., V, a r t . 1304, No. 6 1 ; Demolombe, X I V ,
555 şi X X I X , 4 8 ; A u b r v et R a u , I V , § 339, p . 454 (ed. a 5-a)
şi VI, § 6 1 1 , p . 385 (ed. a 4 - a ) ; Demante, I I I , 9 6 bis I I I ;
Bufnoir, Propriété et contrat, p . 7 2 8 ; T . H u e , V, 1 7 6 ; Vigié,
II, 194; Planiol, I I I , 1988; C. Grenoble, Sirey, 4 3 . 2. 290
şi Répert. Dalloz, v° Prescription, 702. — Contrà: Marcadé,
III, 1 9 7 ; Laurent, I X , 362 şi X I X , 2 5 ; B a u d r y et W a h l ,
• Successions, I I , 1074, in fine, 1687 şi 1699, etc.
2
Sensul cuvàn- ( ) Proiectul codului fr. (art. 84) vorbea de un inscris autentic sau
tutui act sub semnătură privată, însă cuvântul act a fost substituit
acelui de inscris, d u p ă observaţiile t r i b . de Casaţie. Vezi L e
Sellver, Successions, I, 557. — Cuvântul act însemnează aci
înscrisul, care constată un fapt (instrumentum probationis),
pe când m a i la vale, tot în acest text, acelaş cuvânt este luat
în sensul de fapt (pro herede gerendo). Cpr. Marcadé, I I I ,
r
2 0 5 ; Demolombe, XIA , 3 7 4 ; Planiol, I I I , 1994; L a u r e n t ,
I X , 3 0 0 ; Aubry et R a u , V I , § 611 bis, p . 388, nota 8 ; Z a -
charise, Handbuch des franzòsischen Civilrechts, I V , § 6 1 1 ,
p. 74, nota 9 (ed. Anschiltz), § 6 2 1 , p. 84, nota 9 (ed. Crome).
Textul a r fi m a i corect dacă a r prevedea p u r şi s i m p l u că
acceptarea moştenirei rezultă din orice fapt sau din orice
declaraţie scrisă, care manifestă î n t r ' u n mod neîndoelnic in­
tenţia de a lucra ca p r o p r i e t a r şi ca stăpân al moştenirei.
Cpr. Marcadé, loco suprà cit.
3
( ) F r a z a din acest text î n codul francez este întoarsă, p r i m a
condiţie din textul nostru figurând în p a r t e a finală a textului
francez. Vezi consecinţa acestei schimbări de redacţie, infra,
p. 244.
 FORMELE ACCEPTĂREI. — ART. 689—691. 233

(Art. 690 urm., 703, 707, 712. 1171 urm., 1176 u r m . C. civ.
Art. 778 C. fr.).
Art. 690. — Actele curat conservatorii, de îngrijire şi de ad­
ministraţie provizorie nu sunt acte de p r i m i r e a moştenirei, dacă
cel ce le-a făcut n'a l u a t titlul sau calitatea do erede. (Art. 689,
707, 987 urm., 1016, 1536 G. civ. Art. 702 u r m . P r . civ. A r t . 779
C fr.).
Art. 691. — Douaţiunea, vânzarea sau t r a n s p o r t u l (') d r e p ­
2
turilor succesorale ( ), făcute de un erede, t r a g e după sine accep­
tarea succesiunei.
Tot asemenea se î n t â m p l ă :
3
1° Când unul de erezi renunţă chiar g r a t u i t ( ) în folosul
unuia sau a mai mulţi din coerezi;
2° Când r e n u n ţ a r e a se face în folosul t u t u r o r coerezilor fără
4
deosebire, şi se primeşte de renunţător preţul renuntărei ( ). (Art. 689,
695 urm., 800 urm.. 1294, 1391 urm., 1399 C. civ. A r t . 7 8 0 C.fr.).

Acceptarea unei moşteniri este, d u p ă cum am văzut, Acceptarea

manifestarea voinţei de a păstra calitatea de moştenitor. ^ ^ , ^ 1 "

Această voinţă se poate manifesta sau prin fapte, sau prin tacita,
5
cuvinte, re aut facto, aut verbo ( ). In cazul întăiu ea este
6
tacită ( ; sau prin tăcere, d u p ă cum se e x p r i m ă art. 1028
din codul Calimach, pro herede gerendo ('). In cazul al

(') Transportul drepturilor succesorale este înstrăinarea acelor

drepturi, fie cu titlu oneros, lie cu titlu gratuit. Cuvântul
transport sau înstrăinare era deci de ajuns, pentrucă el cu­
prinde atât vânzarea (înstrăinarea titulo oneroso) cât şi dona-
ţiunea (înstrăinarea titulo gratuito). In art. 1 3 9 1 ( 1 6 8 9 0 . fr.),
legiuitorul nostru, ţinând sama do observaţiile lui Marca de
(VI. p. 328), a tradus cuvântul transport prin strămutare,
căci acolo transportul însemnează vânzarea, adecă înstrăinarea
cu titlu oneros.
2
( ) In loc de succesorale, textul oficial întrebuinţează din eroare
expresia succesive.
3
( ) Acest act de r e n u n ţ a r e este un adevărat act de liberalitate.
cart/ se face moştenitorilor; de unde rezultă că el va fi făcut
în forma donaţiunilor, iar nu la grefa t r i b u n a l u l u i . Vezi
infra, p. 252, nota 2.
Ó) Renunţarea făcută sub condiţia de a p r i m i un preţ oarecare
în schimb, nu mai este o donaţiune, ci o adevărată vânzare.
(") Opr. Pothier, Successions, V I I I , p . 115 (ed. Bugnet).
6
( ) In deosebire de renunţare, acceptarea unei moşteniri poate
deci fi şi tacită. Cpr. T r i b . Mehediuţi, Dreptul din 1896,
No. 2, p. 14.
(') Instit.. De heredum qualitafe et differentia, 2, 19, § 7. „ P r o
 234 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 6 8 9 ~ 6 9 1 .

doilea, ea este expresă, sau vederată, d u p ă cum se e x p r i m ă

2
textul suscitat din codul Calimach(*), nuda voluntate( ). In a m ­
bele cazuri, manifestarea voinţei trebue să fie neîndoelnică
V a să zică acceptarea unei moşteniri poate fi expresă
sau tacită (*).
Art. 70?, Acceptarea silită, care rezultă din ascunderea u n o r
obiecte de ale moştenirei (art. 703), este o varietate a ac­
5
ceptărei tacite ( ).
Declaraţia P e n t r u acceptarea beneficiară, adecă făcută s u b bene­
expresă.
ficiu de inventar (art. 7 0 4 urm.), şi pentru renunţarea la
moştenire (art. 6 9 5 urm.), legea cere o declaraţie expresă.
Acceptarea Acceptarea sau adiţia de ereditate, d u p ă cum ziceau
sau renun­
ţarea făcută Romanii, fie expresă, fie tacită, ca şi repudiarea unei moş­
6
prin man­ teniri, poate să emane dela un m a n d a t a r ( ), însă m a n d a t u l
datar. 7
trebue să fie special ( ), pentrucă m a n d a t u l conceput în
termeni generali ar cuprinde n u m a i actele de administraţie
8
(art. 1536) ( ).

kerede gerere, zice Dormeau, est in rebus ad hereditatem aut

jus heredi pertinentibus aliquid tanquam heredem et domi-
num, facere". Cpr. Zachariee, Handbuch des franzosischen Ci-
vilrechts, I V , § 2 6 1 , p. 8 3 , nota 6 (ed. Crome). Acceptarea
tacită poate să aibă loc şi în cazul art. 7 0 1 .
(') Cpr. art. 10, p a r t e a IV, capit. 3 C. Caragea. — Acceptarea
expresă se n u m e à la Romani aditio hereditatis. B Adire, ziceà
Donneau, est prof teri se velie heredem esse, seu nudam vo-
luntatem suscipiendw hereditatis declarare". Vezi L e Sellyer,
Successions, I, 555, dela care am î m p r u m u t a t această citaţie.
2
() Instit., loco suprà cit.
3
() Cpr. Cas. r o m . Bult. 1899, p. 795.
4
() „Die Annhame einer Erbschaft kann entweder ausdrucMich
oder stillschweigend geschehen", zice Zacharia», op. cit., I V ,
§ 6 2 1 , p. 8 3 (ed. Crome).
5
() Cpr. Planiol, I I I , 1992.
6
Dr. roman. () L a Romani, acceptarea expresă (additio hereditatis) nu putea,
din contra, să a i b ă loc per procuratorem. L . 90, Dig., De
adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2 ; L. L. 77 şi 123,
P r , Dig., De diversis regulis juris antiqui, 50, 17.
7
() B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1076; H u r e a u x , Idem, I I ,
16, p. 1 8 ; Le Sellyer, Idem, I, 567 şi I I , 667, 8 1 0 ; T. H u e ,
V, 2 1 0 ; Arntz, I I , 1 3 2 1 ; Demolombe, X I V , 355 bis; A u b r y
et Rau, V I , § 611 bis, p. 3 9 3 , etc.
8
() B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1076; A r n t z , I I , 1 3 9 1 ; H u ­
reaux, Successions, I I , 16, p. 18, etc.
 ; > i )
FORMELE ACCEPTARE!. —ART. 689—691. -

M a n d a t u l dat p e n t r u acceptarea expresă a unei moş- Necesitatea

,dlt
teniri va t r e b u i să fie constatat prin act scris (non obstat (.™"
a r t . 1 5 3 3 ) , fiindcă legea cere un act scris pentru ca să
existe acceptare expresă ('').
M a n d a t u l n u are însă nevoe de a fi autentic, nici chiar Mandat
2
p e n t r u r e n u n ţ a r e a la moştenire ( ). neantcntic.
Acceptarea este expresă când moştenitorul sau m a n d a - Cazurile. unei
3 4
t a r u l lui îşi însuşeşte ( ) titlul sau calitatea de moştenitor ( ) expres"
5
î n t r ' u n act autentic sau s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ( ), j u d i c i a r

(*) Laurent, I X , 3 3 2 ; Demolombe, X I V , 3 7 / ; Baudry et W a h l ,

op. cit., II, 1075 şi 1100. — Contrà: A u b r v et" Ran, V I ,
§ 611 bis.'-p. 3 9 3 , 394.
2
( ) B a u d r y et W a h l . op. pit., II, 1076, şi autorităţile citate acolo.
3
( ) P e n t r u ca moştenirea să fie acceptată în mod expres se cere
ca acel în drept să ii manifestat voinţa sa, luând calitatea
de moştenitor î n t r ' u n act scris. Acela căruia s'ar fi d a t această
calitate de alţii n ' a r fi considerat ca primitor al moştenirei,
deşi el n ' a r fi protestat şi a r fi primit această calitate în mod
pasiv, fără a şi-o însuşi într'un mod activ. Demolombe, X I V ,
3 8 6 : A u b r y et Ran, VI, $ 611 bis, p. 387, text şi nota 5 ;
Baudrv et W a h l , op. cit., II, 1 1 0 5 : L e Sell ver, Idem, I I ,
564: 'Cas. fr. D . P . 60. 1. 1 1 8 : Sirey, 60. 1. 5 6 7 ; C.«Li­
moges, Sirey, 7 1 . 2. 40, etc. — Mai mult încă, actul n ' a r
cuprinde o acceptare expresă a moştenirei, cu toate că ar r e ­
zulta dintr'însul în mod indirect voinţa moştenitorului de a
primi succesiunea, dacă el nu şi-a însuşit titlul sau calitatea
de moştenitor. Un asemenea act a r putea cuprinde cel mult
o acceptare tacită. Cpr. Demolombe, X I V , 3 8 5 ; L e Sell ver,
Successions, I, 5 6 1 , p. 5 6 1 , etc.
4
( ) .Judecătorii fondului vor cerceta şi vor aprecia în mod su­
veran dacă cuvântul moştenitor a fost luat în sensul de pro­
prietar al moştenirei, sau în sensul de r u d a cea m a i a p r o a p e
chemată la moştenire, căci cuvântul moştenitor se întrebuin­
ţează în ambele înţelesuri, şi ştiut este că cuvântul moştenitor
întrebuinţat n u m a i în sensul de proprietar şi de stăpân al
moştenirei se consideră ca o acceptare a succesiunei. Partea
îşi poate face rezervele sale în act, spre a explica ce a în­
ţeles prin cuvântul moştenitor. C p r . L a u r e n t , I X , 2 9 0 , 2 9 1 ;
Demolombe, X I V , 381 u r m . ; D u c a u r r o v , I I , 5 6 7 ; Planiol,
I I I , 1 9 9 3 ; T. H u e , V. 162, p a g . 2 0 3 : " Marcadé, I I I , 2 0 4 :
Mourlon. I I , 2 1 8 ; Arntz, I I , 1 3 9 2 : B a u d r y et W a h l , op. cit.,
II, 1 1 0 6 ; Cas. fr. Sirey, 64. 1. 96'; D . P . 64. 1. 1 2 7 ; Sirey,
89. 1, 1 6 6 ; Pand. Period, 89. 1. 3 6 2 ; Sirey, 9 1 . 1. 6 8 , etc.
6
( ) In einem offentlichen
r oder in einem Privatatele", zice Z a -
charia', op. cit., IV, § (521, pag. 8 3 , text şi nota 7. Asupra
 236 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 689—691.

sau extrajudiciar, de e x e m p l u : î n t r ' u n inventar, î n t r ' u n co­

m a n d a m e n t , î n t r ' u n m a n d a t , etc. N u este n u m a i decât nevoe
ca actul prin care cineva ieà calitatea de moştenitor să fi
fost întocmit ad hoc, căci acceptarea poate fi făcută în mod
incidental p r i n t r ' u n act care a r aveà alt scop (*).
Anularea ac- Declaraţia ar fi bună, cu toate că actul a r fi mai în
1
"de forma. u r m ă anulat pentru vicii de formă, dacă, bine înţeles, a n u ­
larea n ' a r fi relativă la consimţimântul aceluia care a r fi
2
luat calitatea de moştenitor ( ).
Critica legei. Drept vorbind, ar trebui ca acceptarea expresă să re­
zulte n u m a i dintr'o declaraţie formală de primire a moş­
tenirei. Legea nu cere însă asemenea declaraţie decât pentru
renunţarea la moştenire (art. 695) şi pentru acceptarea
sub beneficiu de inventar (art. 704), m u l ţ u m i n d u - s e de astă
d a t ă cu o simplă însuşire, din partea acelui în drept, a titlului
sau calităţei de moştenitor, fără niciun amestec în afacerile
moştenirei.
Acceptarea Legea cere, în privinţa acceptărei exprese, o declaraţie
^ n T c t so- 6
scrisă, de unde rezultă că acceptarea expresă este un act
lemn. solemn, care, prin derogare dela principiile generale, nu poate
să aibă loc p r i n t r ' o declaraţie verbală făcută în prezenţă
3
de martori ( ).

chestiunei de a se şti dacă acceptarea expresă poate să r e ­

zulte dintr'o scrisoare. Yezi infra, . p . 237.
(') Planiol, I I I , 1 9 9 3 ; Demolombe, X I V , . 3 7 8 ; D e m a n t e , I I I ,
98 bis I; T. H u e , V, 162, p . 2 0 3 ; B a u d r v et W a h l , Succes­
sions, I, 1102; L e Sellyer, Idem. I, 5 6 1 . Cpr. Cas. fr. D . P .
8 3 . 1. 404.
2
( ) Demolombe, X I Y , 3 8 8 ; Massé-Vergé, I I , § 378, p a g . 304,
nota 10; Duranton, YI, 383, etc.
8
( ) Marcadé, III, 3 0 4 ; Arntz, I I , 1392; Mourlon, I I , 2 1 8 ; L a u ­
rent, I X , 289; Demolombe, X I V , 3 7 5 ; A u b r y et E a u , V I ,
§ 611 bis, p . 386, etc. — D e c l a r a ţ i a verbală neavând nicio
valoare, judecătorii nu vor permite stabilirea ei. Frustra pro-
batur quod probatum non relevat. Demolombe, X I V , 3 7 6 ;
Duranton, V I , 3 7 2 ; Chabot, Successions, II, a r t . 778, No. 5,
in fine, p . 42 (ed. Belost-Jolimont), etc. — L u a r e a calităţei
de moştenitor definitiv î n t r ' u n proces-verbal de interogator
ar fi însă validă, pentrucă declaraţia părţei este, în asemenea
caz, constatata î n t r ' u n act judecătoresc subsemnat de dânsa
(art. 232 P r . civ.). Demolombe, X I V , 376 bis. — Contra:
Duranton, loco cit.
 FORMELE ACCEPTĂREI. — ART. 689—691. 237

Acceptarea moştenirei nu este însă în genere un a c t nesolemn,

A ( t

solemn, pentrucă ea poate să aibă loc şi tacitamente (').

Legea nedeterminând caracterul actului din care poate scrisoare,
să rezulte acceptarea expresă, şi lăsând în această privinţă
o putere discreţionară judecătorilor, sunt cazuri în cari ac­
ceptarea expresă poate să rezulte dintr'o simplă scrisoare,
când ea este, de exemplu, adresată de un moştenitor unui
alt moştenitor, sau u n u i creditor al moştenirei.
A p r o a p e toţi autorii recunosc însă că o scrisoare mai
mult sau mai puţin confidenţială, adresată unui prieten, sau
chiar unui legatar ori unui creditor al moştenirei. în care
cineva a r fi ţinut limbagiul unui moştenitor cu privire la
o moştenire deschisă în favoarea lui, n ' a r fi, în genere, con­
2
siderată ca un act şi nu i-ar fi opozabilă ( ).
Chestiunea este mai m u l t de fapt decât de drept, şi
3
totul a t â r n ă de termenii scrisorei ( ).
Acceptarea moştenirei poate fi, d u p ă cum am văzut,
nu n u m a i expresă, d a r şi tacită.
Acceptarea este tacita, când moştenitorul sau manda- Acceptarea
4
tarul lui ( ), amestecându-se în afacerile moştenirei (pro lie-
rede gerendo), face fapte din acelea pe care el n ' a r putea
să le facă decât ca proprietar şi ca stăpân, şi care lasă a
se presupune neapărat, evidenter, d u p ă cum se exprimă
legea 4 9 § 3 . Dig., De adquirenda vel omittenda her edi­
a
tate, 2 9 , 2, intenţia de a fi moştenitor ( ).
1
i ) L a u r e n t , I X , 289.
2
( ) Cpr. Arntz, I I , 1 3 9 2 ; Tliiry, I I , 110: Mourlon, I I , 2 1 8 ; D e ­
molombe, X I V , 3 8 0 ; L a u r e n t , I X , 2 8 9 ; A u b r y et Rau, A I.
§ 611 bis, p a g . 387, text şi nota 3 ; Masse-Verge, I I , § 378,
p. 304, nota 10; Duranton, V I , 3 7 3 ; T . H u e , V, 1 6 2 ; P l a -
niol, I I I , 1 9 9 3 ; B a u d r y et TVald, Successions, I I , 1 1 0 1 ; L e
Sellyer, Idem, I, 558, 562.—Vezi însă Demante, I I I , 98 bis 1;
Chabot, Successions, I I , art. 778, No. 5, in fine, pag. 42
(ed. Belost-Jolimont). Cpr. L . 6 5 § 3, in medio, Dig., Ad
Senatusconsultum Trebellianum, 36, 1, unde se zice: ...Nam
si auditus capaces sunt, vel interrogati, nutii possint signi­
ficare, velie se periculo suo hereditatem adire, quomodò ab-
sentes per nuntium".
8
( ) Massé-Vergé, loco suprà cit.
4
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1165, şi autorităţile ci­
tate acolo.
5
( ) Opr. Pothier, Successions, V I I I , p. 115. „Pro lierede ger ere
 238 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 689—691.

Aetele cari Astfel, a r fi, de exemplu, donaţiunea sau vânzarea

atrag accep­
tarea succe-
siunei. videtur is, qui aliquid facit quasi heres". L. 20, ab initio,
Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 2 9 , 2. Vezi şi
C Calimach. Instit., De heredum qualitate et differentia, 2, 19, § 7. „ P r i ­
Art. 1028. mirea moştenirei se face prin tăcere, zice a r t . 1028 din codul
Calimach, când cineva printr'o faptă cuvenită moştenitorului
a r a t ă scopul său, adecă că au p r i m i t moştenirea, p r e c u m
când va vinde de veci sau va dà în posesie, sau în năimeală,
ori va d ă r u i l u c r u r i de moştenire, sau va plăti datorii, sau
va slobozi robi ( c p r . L . 42 § 2, Dig., De adquirenda vel
omittenda hereditate, 29, 2), ori va ţinea şi va întrebuinţa
l u c r u r i de moştenire sau străine aflătoare în moştenire, p r e c u m :
('. Cnragea. amaneturi, ipoteci, depozite, etc.". Vezi şi a r t . 10 § 2 din a

codul Caragea (partea I V , capit. 3), unde se zice: „ A n c ă şi

cel ce, nenumindu-se moştenitor, va a r m a ca un moştenitor,
(plătind adecă datoriile mortului, sau vânzând din averea lui.
şi celelalte), r ă m â n e şi acela bun moştenitor, şi n u se mai
poate l e p ă d a " .
Accept, tacită Sunt cazuri în cari cel chemat la moştenire face ceeace
rezultă mai
mult din in­ el nu aveà dreptul să facă ca moştenitor, şi în care el face
tenţie decât cu toate acestea act de moştenitor. Aceasta se î n t â m p l ă atunci
din fapte. când el a voit să lucreze ca moştenitor. Intenţiunea este deci,
în specie, pusă m a i presus decât însuşi dreptul. „Pro herede
autem gerere, non est facti, quam animi; nam hoc animo esse
debet, ut velit esse heres". ( L . 20, P r . , in medio, Dig., loco cit.).
Astfel, dacă moştenitorul, găsind în moştenire l u c r u r i cari
nu erau ale defunctului, a dispus de ele în credinţă că fac
p a r t e din moştenire, el a făcut act de p r o p r i e t a r şi, deci,
există în specie acceptare tacită, pentrucă acest act lasă a
se presupune n e a p ă r a t voinţa de a fi moştenitor, cu toate că
calitatea sa de moştenitor nu-i dă dreptul de a dispune de
l u c r u r i l e cari nu fac p a r t e din moştenire. C p r . L a u r e n t , I X ,
3 0 5 ; Demolombe, X I V , 4 0 9 ; Demante, I I I , 9 8 bis I I I ; D u -
caurroy, I I , 5 6 9 ; Marcadé, I I I , 2 0 3 ; Dalloz, Nouveau C. civil
annate, I I , art. 778, No. 7 9 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,
1166, etc. Gerit pro herede, qui animo agnoscit
v successionem,
licet nihil atfìngat hereditarium Idemque est et si alienam
u
rem, ut kereditariam, possedisset . ( L . 88, Dig., loco cit.).
D a r dacă cel chemat l a o succesiune dispune de u n lucru
care face p a r t e din ea, în credinţă că acel lucru a p a r ­
ţine altuia, el nu face act de p r o p r i e t a r şi nu se socoteşte
că a p r i m i t moştenirea, cu toate eă, î i realitate, l u c r u l în­
străinat face p a r t e din succesiune, pentrucă el n ' a manifestat
voinţa de a p r i m i moştenirea, de oarece, î n spiritul lui, l u ­
crul nu aparţinea defunctului, ci altuia. E r o a r e a în care se
găseşte cel chemat la moştenire distruge deci intenţiunea sa
 FORMELE ACCEPTĂREI. — ART. 689—691.

unor obiecte cari fac parte din moştenire, oricât de mică

ar fi valoarea acestor obiecte sau a înşişi drepturilor
2
succesorale (art. 691) ( ); constituirea de d r e p t u r i reale (ipo­
teci, servituti, uzufruct, etc.) a s u p r a imobilelor succesorale;
reparaţiile la imobilele moştenirei, cari nu a u un caracter
3
urgent ( ); tăerea unei p ă d u r i ; exercitarea acţiunilor j u d e c ă ­
4
toreşti, cari a p a r ţ i n moştenirei ( ), afară de acele cari, prin
de a p r i m i succesiunea, dacă el va dovedi această eroare.
Cpr. Potltier, Successions, V I I I , p. 1 1 7 . 1 1 8 : T. H u e , V . 1 6 5 :
A u b r y et Rau, V I , § 6 1 1 bis, pag. 3 9 2 ; Marcadé, I I I , ' 2 0 3 ;
D e m a n t e , loco cit.; Arntz, II, 1 3 9 3 ; Mourlon, II, 2 1 9 : L a u ­
rent, I X , 3 0 6 ; Demolombe, X I V , 4 1 0 , 4 1 1 ; Duranton, V I ,
3 8 0 ; Chabot. Successions, I I , art. 7 7 8 , No. 9 , p . 4 5 ; Dalloz.
Nouveau C. civil annoté, I I , art. 7 7 8 , No. 7 6 ; B a u d r y et
W a h l , op. cil., II, 1 1 6 6 , etc. L. 8 7 , Pr., Dig., loco cit., dis­
punea în mod expres că fiul, care s'a pus în posesiunea unui
bun, ce el credea că face p a r t e din moştenirea mamei sale,
şi care, în realitate, făcea parte din moştenirea t a t ă l u i său,
nu era presupus a ti primit această din u r m ă moştenire, la
care el putea să renunţe. „Et ideo filius, qui tanquam ex bonis
matris, cujus heredilatem suscepit, agrum ad hereditatem
patris pertinentem, ui maternum. ignorans possedit, abstinendl
consilium, quod in bonis patris tenuti, amisisse non videtur".
1
i ) Cpr. Cas. rom. şi C. Paris, Dreptul din 1 9 1 1 , No. 8 1 ; Pand.
Period. 1 9 0 5 . 2 . 1 0 . — Vezi însă infra, explic, art. 7 0 7 ,
p. 2 5 5 . — Dăruirea unor l u c r u r i de mică valoare, cu titlu de
amintire, nu lasă, în srenere, a se presupune intenţia de a fi
moştenitor. B a u d r v et W a h l , op. cit.. II, 1 1 2 3 .
2
( ) Cpr. C. Lyon, D . P . 1 9 1 0 . 2 . 1 0 0 ; Sirev, 6 8 . 1 . 3 6 : B a u d r v
et W a h l , "op. cit., I I , 1 1 2 9 ; Demolombe, X I V , 4 4 4 , etc.
3
( ) Reparaţiile urgente nu a t r a g însă acceptarea moştenirei, ele
fiind acte de conservare (art. 6 9 0 ) . Cpr. L a u r e n t , I X , 3 1 0 ,
3 2 0 ; Demolombe, X I V , 4 2 4 ; B a u d r y et W a h l , Successions,
II, 1 1 2 1 ; Le Sellyer, Idem, I, 5 9 5 , etc.
4
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 1 5 3 u r m . — Astfel, • ti­
fi, de exemplu, acţiunea care tinde la delăsarea sau restitu­
irea unui bun al moştenirei (Dalloz, Nouveau C. civil annoti',
I I , art. 7 7 8 , No. 6 0 ; D u r a n t o n , V I , 3 8 6 , etc.); acţiunea în
î m p ă r ţ e a l ă ( H u r e a u x , Successions, I I , 1 6 6 , p . 2 7 5 ; Planiol,
I I I , 2 0 0 0 , etc. şi autorităţile citate infra, p . 2 4 9 , ad notam).
S'a decis că moştenitorul, care a figurat î n t r ' u n proces r e ­
lativ l a moştenire, fie chiar ca pârît, punând concluzii în
instanţă, a făcut prin aceasta act de moştenitor, şi n u se mai
poate prevala de un act de renunţare la succesiune făcut
posterior figurărei sale în acel proces. T r i b . Ilfov, Cr. judi­
ciar din 1 9 0 4 , N o . (56, p. 5 5 8 .
240 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 689—691.

n a t u r a lor, ar aveà un caracter conservator, precum ar fi:

izgonirea chiriaşilor pentru neplata eâştiurilor; acţiunile po­
sesorii, etc.) (*); facerea unei tranzacţii sau u n u i compromis
cu creditorii, legatarii, etc. a s u p r a u n u i proces, care ar in­
2
teresa moştenirea ( ); achiesarea la o hotărîre p r o n u n ţ a t ă
3
contra defunctului ( ), sau dezistarea dela o acţiune introdusă
de el (*); remiterea datoriei u n u i debitor, sau acordarea
5
u n u i termen de plată ( ); luarea posesiunei mobilelor ori
imobilelor succesiunei, sau n u m a i a unei părţi din ele, cu
intenţia şi în scopul, bine înţeles, de a se folosi de ele
(pro suo), iar nu numai în scopul de a le păzi (custodia?
6
causa) ( ); încasarea - creanţelor moştenirei, afară de cazul
când cel chemat la succesiune a r fi creditorul sau lega­
t a r u l moştenirei, şi ar fi înţeles să-şi plătească el î n s u ş ; căci,
deşi în asemenea caz, actul său este neregulat, totuşi el
n ' a lucrat în specie ca moştenitor, ci ca creditor sau le-

S'a decis însă, cu drept cuvânt, că faptul unei persoane,

ce este chemată la o moştenire, de a se prezenta înaintea unei
instanţe de u r m ă r i r e spre a protesta că se u r m ă r e ş t e p r o p r i a
ei avere, p e n t r u datorii succesorale, exclude orice acceptare
a acelei moşteniri. Cas. rom. Bult. 1900, p . 1022 (decizie la
care a m l u a t şi noi parte ca consilier).
S'a m a i decis că simpla intentare a unei acţiuni sau a p ă ­
r a r e a făcută de o persoană într'o acţiune introdusă de u n cre­
ditor al succesiunei, nu implica n e a p ă r a t luarea calităţei de
moştenitor. P e n t r u aceasta judecătorii fondului t r e b u e să cons­
tate şi să stabilească intenţia moştenitorului de a accepta
succesiunea. Cas. rom. Bult. 1902, p. 8 3 .
1
() Vezi infra, p . 249, ad notam.
2
() Demolombe, X I V , 4 4 4 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1128,
şi autorităţile citate acolo.
3
() Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1160; Demolombe, X I V ,
444 etc.
4
() Demolombe, X I V , 444.
5
() Demolombe, loco cit.'"'
6
() Pothier, Successions, V I I I , p. 1 1 6 ; A u b r y et E a u , V I , § 611 bis,
p . 3 9 0 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1117; L a u r e n t , I X ,
3 2 2 ; V a q u e t e et Marin, Successions, 509, p . 2 2 3 . Cpr. Cas.
rom. B u l t . S-a 1, 1879, p . 86. — Posesiunea mobilelor de­
functului a r puteà fi considerată ca u n act de moştenire,
chiar dacă a r fi vorba de mobile de mică valoare. De aceea
Loysel zicea: „Qui prend Ies biens de succession jusquà la
valeur de cinq sols, fait acte d'héritier". (Institutes coutu-
mières, I, p . 318, No. 319, ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846).
 FORMELE ACCEPTĂREI. — ART. 6 8 9 - 6 9 1 .

g a t a r ('); faptul de a cere punerea în posesiune dela justiţie

(art. 6 5 3 ) ; de a ataca testamentul sau alte acte ale de­
2 3
functului ( ): agnovisse non immerito videbitur ( ); faptul de
4
a cere ea un comoştenitor să fie declarat nedemn ( ), etc.
F a p t u l de a dispune prin testament de un lucru care Dispunerea
p n n t
face parte din moştenire se consideră, de asemenea, d u p ă " J ^ ™ f _
moartea testatorului, ca o acceptare tacită a moştenirei; aşa ermi din moş­
că moştenitorii săi n ' a r mai putea să invoace beneficiul tenire.

art. 6 9 2 C . civil, fiindcă, în specie, autorul lor n ' a murit

5
fără a primi moştenirea ( ).
In fine, legea mai consideră ca o acceptare tacită a . vânzarea
moştenirei faptul moştenitorului beneficiar de a vinde imo- mobilelor sùe-
c e s i u n e i f ă r &
bilele şi chiar mobilele succesiunei, fără îndeplinirea formelor
legale (art. 7 1 6 , 7 1 7 C . civ. şi 7 0 5 P r . civ.). Acest fapt formelor"!'- 1

ale
nu constitue, în adevăr, pentru moştenitorul care nu s'a - -
conformat legei, o decădere sau o pedeapsă, ci o renunţare
la beneficiul de inventar şi o acceptare tacită a moştenirei;
de unde rezultă că interpretarea extensivă, iar nu acea res­
()
trictivă, este admisibilă în specie ( ).
î n t r ' u n mod general se poate zice că actele cari lasă
neapărat a se presupune intenţia de a fi primit moştenirea,

(') V annette et Marin, Successions, 509. p. 2 2 4 ; B a u d r y et W a h l ,

Idem, I I , 1135, 1136, şi autorităţile citate acolo.
â
( ) Cpr. D u r a n t o n , VI, 3 8 6 ; Demolombe, X I V , 4 4 8 ; Le Sellyer,
Successions, I, 587, p. 579, etc.
3
( ) L . 14, in fine, Dig., De honorum possessionibus, 37, 1.
4
( ) Demolombe. X I Y , 4 4 9 ; Chabot, Successions, II, a r t . 778,
No. 2 3 , p. 5 5 ; L e Sellyer, Idem, I, 588, etc.
5
( ) Yezi D u r a n t o n . YI, 384, text şi nota 1; Demolombe, X I Y ,
447. Cpr. L. 86 § 2, Dig., De adquirendo, vel omittenda he-
reditate, 29, 2. Yezi şi L 6, Cod. De jure deliberandi, 6, 30,
unde se zice: „Si aria tua patrem tuum ex duabus unciis
scripsit heredem, er sola animi destinatione pater tuus heres
fieri poterai. Igitur si testamento suo easdem uncias ad te
pervenire decrevit: apud rector em provincia' duarum un­
ciarum jus perseguì poter is".
6
( ) Cpr. Zachariaì, Handbuch des franzósischen Civilrechts, IY,
§ 622, pag. 93, nota 18 (ed Crome): „Daraus ergibt sich die
Berechtigung der extensiven Interpretation", zice acest autor.
Yezi şi Laurent, I X , 3 9 4 ; Demolombe, X Y , 3 7 6 ; B a u d r v et
W a h l . Successions, II, 1566, 1574. Cpr. T r i b . R. Vâlcea,
Dreptul din 1897. No. 54. Vezi şi infra, explic, art. 716. l ' r i n e i p i u ge-
nern I.

«11 ;s
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 689—691.

s u n t actele de dispoziţie, de folosinţă şi de administraţie

definitivă
In toate aceste cazuri, p r e c u m şi în altele de aceeaş
n a t u r ă , judecătorii fondului d e t e r m i n ă dacă faptul din care
2
rezultă acceptarea tacită s'a p r o d u s sau nu ( ). Ei apreciază
de asemenea, în m o d suveran, d a c ă faptele produse implică
3
sau n u voinţa de a accepta moştenirea ( ). C u r t e a de casaţie
apreciază însă calificarea legală d a t ă acestor fapte şi con-
secinţile legale pe care j u d e c ă t o r u l Ie t r a g e ' d i n ele (*).
L a caz de îndoială, j u d e c ă t o r u l t r e b u e să decidă că
a c t u l îndeplinit nu a t r a g e acceptarea moştenirei, fiind de
principiu că acceptarea ca şi r e n u n ţ a r e a nu este niciodată
5
p r e s u p u s ă ( ).
M a n d a t u l d a t în scopul ca m a n d a t a r u l să facă un act

0 ) C p r . A u b r y et JRau, V I , § 611 bis, p . 3 9 1 ; L a u r e a t , I X , 3 1 1 ;

Dalloz, Nouveau C. civil annoti, I I , a r t . 778, N o . 44, etc.
Astfel, s'a decis, cu drept cuvânt, că simpla tăcere şi inac­
ţiunea moştenitorului, care n'a protestat contra faptului că u n
legatar p a r t i c u l a r s'a pus în posesiunea lucrului legat, n u
a t r a g e acceptarea tacită a moştenirei. Cas. fr. Pand. Period.
9 0 . 1. 3 1 1 ; Sirey, 9 0 . 1. 3 4 4 ; D . P . 9 1 . 1. 60.
2
( ) Cas. fr. Sirey, 1 9 0 1 . 1. 9 6 .
3
( ) Cas. r o m . Bult. 1888, p a g . 32 şi Dreptul din 1888, No. 1 4 ;
Bult. 1900, p . 1022; Săptămâna juridică din 1912, No. 4,
p. 55 (decizia S-a I, N o . 855 din 7 Decemb. 1911). Constatarea
acceptărei unei succesiuni, zice Curtea de casaţie, este o chestie
de fapt de a t r i b u t u l suveran al instanţelor de fond, care scapă
de sub controlul Curţei de casaţie. Cas. r o m . Rev. Jurispru­
denţă din 1910, N o . 28, p . 440 (decizie nereprodusă în Bult.
Curţei). Această soluţie este însă prea generală, căci chestiunea
de a se şti dacă actele făcute de către un moştenitor, constituesc
sau nu o acceptare a moştenirei, nu este o chestie de fapt, ci
o chestie de drept, care poate fi deferită Curţei de casaţie.
Cpr. Cas. fr. (soluţie implicită), Sirey, 6 9 . 1. 1 7 2 ; D . P . 69.
I . 1 1 0 . — N u m a i constatarea faptelor şi examinarea intenţiunei
părţilor se apreciază în mod suveran de judecătorii fondului.
Cas. fr. Sirey, 74. 1. 3 5 9 ; D . P . 74. 1. 3 5 7 ; Sirey, 76 1. 3 0 7 ;
D . P . 7 7 . 1. 153, etc.
4
( ) C p r . Cas. fr. Sirey, 1 9 0 1 . 1. 9 6 ; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
I I , 1 1 7 4 ; A u b r y et E a u , V I , § 6 1 1 bis, p . 3 9 5 ; Demolombe,
X I V , 3 6 7 ; L a u r e n t , I X , 3 0 0 ; Dalloz, Nouveau C. civil an­
noti, I I , a r t . 778, No. 48 u r m .
6
( ) Bavidry et W a h l , op. cit., I I , 1115 şi 1 1 7 5 ; Dalloz, op. cit.,
I I , art. 778, N o . 4 2 ; T r i b . Brăila, Dreptul din 1882, N o . 4 6 .
 FORMELE ACCEPTĂREI. — ART. 689—691. 243

de moştenitor, atrage şi el acceptarea tacita a moştenirei (*);

însă acceptarea nu are loc decât în u r m a executărei l u i ; de
unde rezultă ca acceptarea moştenirei nn există de câteori
2
m a n d a t u l a fost revocat înaintea executărei lui ( ).
Dacă acel chemat la moştenire a luat în m a n d a t ca- Acceptarea
t x r e s a
litatea de moştenitor, atunci nu mai există acceptare tacită, P -
3
ci acceptare expresă ( ).
Aşa dar, pe când acceptarea expresă rezultă n u m a i Accept, tacită
n te u
din manifestarea voinţei moştenitorului, nuda voluntate, ac- ?. ?! *' .
1
' > ' putinţa i n pn-
ceptarea tacită nu poate să rezulte decât din amestecul său vinta mino-
ril nte
în afacerile moştenirei; de unde şi consecinţa că acceptarea "M.' ' '" lo r

tacită nu este cu p u t i n ţ ă în privinţa minorilor şi interzişilor,

din cauză că, în privinţa lor, ea nu poate să aibă loc
decât s u b beneficiu de inventar (art. 4 0 5 şi 454).
Terţii interesaţi, precum : creditorii, legatarii, comoşte- Dovedirea ac-
o e p m c , ş
nitorii, etc., cari a r pretinde că persoana chemată la o moşte- ^ " " n r e i

nire a primit-o, fie în mod expres, fie în mod tacit, trebue,

ca orice reclamanţi, să-şi dovedească afirmaţia lor (art. 1169),
şi în privinţa acceptărei tacite, dovada va puteà fi făcută
prin orice mijloace, chiar prin martori şi prezumpţii, inde­
pendent de orice început de probă scrisă (').
Cari sunt condiţiile cerute pentru ca să existe accep- Condiţiile ce-
tare tacită? L a p r i m a vedere s'ar părea că art. 689 prescrie ™ g * ^ ^ " . e e

d o u ă condiţii, şi a n u m e : 1° ca actul să n u poată fi făcut ceptărei ta-

L l t e
decât în calitate de moştenitor; şi 2° ca actul îndeplinit să '
lase neapărat a se presupune intenţia de a accepta; şi în
adevăr, unii autorii susţin că conjucţia şi care, în text,
leagă ambele fraze, prescrie existenţa acestor d o u ă con­
5
diţii ( ).

Se admite însă, în genere, că o singură condiţie este

(') Cpr. C. Donai. D. P . 1902. 2. 4 9 5 .

2
( ) Cpr. T r i b . Lombez, D . P . 1902. 3 . 2 9 ; A u b r y et R a n , V I ,
§ 611 bis, p a g . 394; L a u r e n t , I X , 293 şi 3 3 2 ; Demolombe,
X I V , 4 6 1 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1146, etc.
3
( ) A u b r y et R a u , loco suprà cit.; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
I I , 1100, etc. Vezi şi suprà, p . 236.
4
( ) Cpr. Demolombe, X I V , 466, 4 6 7 ; D u r a n t o n , V I , 390, etc.
5
( ) Chabot, Successions, I I , art. 778, No. 2, p . 42 (ed. Belost-
Jolimont), p. 38 (ed. Mazerat din 1839); Zacharise, Handbuch
des franzosischen Civilrechts, I V , § 64, p. 75, nota 11 (ed.
Anschiitz).
COD. CIV. — CAKTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ABT. 6 8 9 - 6 9 1 .

prescrisă de lege p e n t r u existenţa aeceptărei tacite, cealaltă

servind n u m a i ca explicare.
Oare este însă condiţia, şi care este explicarea? Majo­
ritatea autorilor susţin că acceptarea tacită există de câteori
actul lasă n e a p ă r a t a se p r e s u p u n e intenţia de a accepta
moştenirea, şi că cerinţa ca actul să nu poată fi făcut în
altă calitate decât în acea de moştenitor, sau mai bine zis
de proprietar, nu este decât o dezvoltare şi o explicare a
definiţiei cuprinsă în p r i m a parte a frazei şi care, ca atare,
a r putea să lipsească din text (*).
Această părere poate fi adevărată în F r a n ţ a , u n d e
art. 7 7 8 dispune mai întăiu ca actul făcut de moştenitor
trebue să lase a p r e s u p u n e n e a p ă r a t intenţia de acceptare
şi, apoi, ea el să nu poată fi făcut decât în calitate d e
moştenitor.
L a noi, însă, u n d e textul este altfel redactat, şi u n d e
a doua condiţie a textului francez a devenit cea dintăi
(vezi suprà, p . 2 3 2 , nota 2), s'ar puteà foarte bine susţine
că cerinţa ca actul să nu poată fi făcut în altă calitate
decât în acea de moştenitor, este definiţia, iar restul frazei
o explicare şi o dezvoltare a acestei definiţii. Deci, dacă
acel chemat la moştenire a făcut un act pe care el nu-l
puteà face decât în calitate de moştenitor, adecă de p r o p r i e t a r
şi de stăpân al succesiunei, există acceptare tacită, pentrucă
2
acest act implică n e a p ă r a t intenţia de a fi moştenitor ( ).
Acel care a făcut act de proprietar şi de stăpân, care
a dispus, de exmplu, de bunurile moştenirei, nu poate, d u p ă
o doctrină constantă, să declare mai în u r m ă că el n ' a în-

0 ) Cpr. Marcadé, I I I , 2 0 3 ; Arntz, I I , 1 3 9 3 ; T h i r y , I I , 1 1 1 ;

Mourlon, II, 2 1 9 ; Ducauroy, I I , 5 6 9 ; L a u r e n t , LX, 3 0 1 ; D e ­
molombe, X I V , 3 9 8 ; T. H u e , V, 1 6 3 ; Planiol, I I I , 1 9 9 5 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1 1 1 3 ; Zacharise, Handbuch des
franzosischen Civilrechts, IV, § 6 2 1 , p . 84, nota 11 (ed.
Crome din 1894), etc.
2
( ) Cpr. A u b r y et Rau, VI, § 611 bis, p. 3 8 8 , text şi nota 9;
Bonachi, op. cit., I l l , p . 106. Aceasta p a r e a fi şi teoria r o ­
u
m a n ă . „Pro herede enim ger ere, est pro domino gerere .
(Instit., „De heredum qualitate et differentia", 2, 19, § 7). Vezi
şi Ulpiani Regul., tit. 22, Qui heredes institui possunt, § 26,
unde se zice: „Pro herede gerit, qui rebus hereditariis, tan-
quam dominus utitur".
 FORMELE ACCEPTĂREI. — ART. 689—691. 245

ţeles a primi moştenirea Protestatio contra actum non valete).

(Vezi infra, p. 251).
Astfel, orice act juridic, pe care cel chemat la moşte- Actele cari
nire a fost în drept a-1 face in altă calitate decât în acea ^^l^it^'s.
de moştenitor, nu atrage neapărat după sine acceptarea tacită moştenirei.
2
a moştenirei ( ).
(') C p r . Pothier, Successions, V I I I , p . 116; Demolombe, X I V ,
464; Laurent, I X , 3 1 9 ; B a u d r v et W a h l , Successions, I I ,
1172; T. H u e , V, 169; Planiol,' I I I , 1999; A u b r v et Rau,
VI, § 6 1 1 bis, p. 3 9 3 , text şi nota 3 1 , etc.
2
( ) A u b r v et R a n , V I , § 6 1 1 6i«, p. 3 8 8 , 3 8 9 : Demolombe, X I V ,
402, 4 0 3 ; L a u r e n t , I X , 3 0 1 ; Duranton, VI, 3 7 8 : Chabot,
Successions, I I , a r t . 778, No. 8, p. 44 „. . . Si f/uid quasi non
heres egit, sed quasi alio jure dominus, apparet non videri
pro herede gessisse. (L. 20, P r . , in fine, Dig-., 29, 2).
Astfel, dacă moştenitorul era numit executor testamentar E x e m p l e d e
de către defunct (art. 910—919), vânzarea averei mişcătoare acte cari n u
făcută potrivit a r t . 916 S 3, nu a t r a g e n e a p ă r a t acceptarea * *§ accept.
tr

. R
. . /• A tacita a moş-
moştenirei, fiindcă el a putut face asemenea vânzare nu ca ten irei,
moştonitor. ci în calitate de executor testamentar. Pothier,
Successions, V I I I , p . 117: Demolombe. X I V , 4 0 6 ; L a u r e n t .
I X , 3 0 1 , p. 356, 357, etc.
Tot astfel, moştenitorul, care ar fi fost m a n d a t a r u l defunc­
tului, n ' a r fi considerat ca primitor al moştenirei. cu toate că,
în neştiinţa morţei mandantului, el ar fi u r m a t cu mandatul
înainte, înstrăinând, de exemplu, o parte din averea mandan­
tului, pentrucă el a putut face asemenea acte în calitatea sa
de m a n d a t a r . Demolombe, X I V , 407.
Dacă presupunem că moştenitorul, care a r fi fost tovarăş Societate,
cu defunctul, ar fi u r m a t tovărăşia şi d u p ă moarte, în urma
încetărei societăţei (art. 1523 § 3), aceasta n ' a r constitui o
acceptare a moştenirei, pentrucă el a putut să lucreze în ca­
litate de asociat. Demolombe, X I V , 4 0 5 : L a u r e n t . I X , 3 0 2 ;
A u b r v et R a u , VI, § 6 1 1 bis, p. 392 ; Belost-.Iolimont, asupra
lui Chabot, I I , a r t . 778, No. 2 1 , observ. 3, p. 6 2 . — L a Romani, Dr. roman,
se făcea o distincţie: asociatul nu se considera ca primitor al
moştenirei de câteori începea o operaţie nouă (quid novum,)
în u r m a morţei lui de cujus, pe când faptul de a continua
o operaţie începută (rem ccrptam) din t i m p u l vieţei lui de
cujus se considera, din contra, ca o acceptare tacită a moşte­
nirei ( L . 42 § 1, Dig., De adquirenda vel omittenda here­
ditate, 29, 2). Cpr. Chabot, Successions, II, a r t . 778, No. 2 1 ,
p. 5 5 şi D u r a n t o n , V I , 379, cari admit şi astăzi soluţia d r e p ­
tului roman.
De asemenea, faptul din partea u n u i moştenitor, care ai­
ti stăpânit acelaş lucru în indiviziune î m p r e u n ă cu de cujus. . ,
 246 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 690, 691.

Art. 690. P r i n aplicarea acestor principii, art. 6 9 0 dispune că

2
actele curat conservatorii (*), de îngrijire ( ) şi de administra-
bona communio, ( L . 78, Dig., loco cit.), de a se folosi de ace­
laş lucru şi în u r m a morţei coproprietarului, a c u m a u t o r u l
său, sau şi de a luà chiar p e n t r u p r i m a o a r ă în stăpânire
acel lucru în u r m a deschiderei moştenirei, nu poate fi consi­
derat ca o acceptare tacită, pentrucă el a p u t u t l u c r a ca co­
proprietar, pro suo ( L . 20 § 1, Dig., loco cit.). L a u r e n t I X , 303
Demolombe, X I V , 4 0 4 ; A u b r y et R a u , V I , § 611 bis, p . 391
Planiol, I I I , 1995; B a u d r y et W a h l , op. cil., II, 1 1 4 7 — Contra
Chabot, l i , art. 778, No. 8 şi 15, d u p ă care acceptarea tacită a r
exista de câteori lucrul comun a r fi divizibil şi acel chemat l a
moştenire n ' a r m ă r g i n i folosinţa sa la p a r t e a cuvenită lui, so­
luţie cu drept cuvânt respinsă de Belost-Jolimont.
In fine, moştenitorul, care a r fi g a r a n t a t pe defunct, sau
care a r fi codebitor solidar cu dânsul, nu s'ar considera ca
primitor al moştenirei, dacă el a r fi plătit datoria din banii
săi, pentrucă el a p u t u t face această plată în calitate de g a ­
r a n t sau de codebitor (art. 1042, 1652 urm.). Demolombe,
X I V , 4 0 8 ; D u r a n t o n , V I , 3 8 1 ; Chabot, I I , art. 778, N o . 19, etc.
Ce trebue să decidem pentru cazul când moştenitorul, luând
stăpânirea unui lucru al defunctului încă din m o m e n t u l p e
când el era în viaţă, a r u r m à de a-1 stăpâni şi în u r m a des­
chiderei moştenirei? Posesiunea sa nu poate, în asemenea caz,
fi considerată ca o acceptare tacită a moştenirei, pentrucă el
poate stăpâni acel lucru nu n u m a i ca moştenitor, ci şi ca p o ­
sesor. Cpr. L a u r e n t , I X , 3 0 4 ; Demolombe, X I V , 408 ter; C.
Besancon, Sirey, 57. 2. 7 6 7 ; D . P . 58. 2. 30. — Contrar
C. Riom, Répert. Dalloz, v° Successions, 467.
1
Acte conscr- ţ ) Actele conservatorii sunt acele cari a u de scop p ă s t r a r e a
vatorii. averei şi împiedecarea deteriorarci ei (custodia? causa) ( L .
20, P r . , D i g . , De adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2 ) .
Asemenea acte pot să emane, d u p ă cum ştim, şi dela incapabili,
şi sunt cuprinse în actele de administraţie. Astfel sunt, de
exemplu, punerea şi ridicarea peceţilor; facerea inventarului;
î n t r e r u p e r e a prescripţiei, care curgea contra moştenirei; reîno-
irea sau înscrierea ipotecilor neinscrise; reparaţiile u r g e n t e ; î n ­
casarea banilor datoriţi moştenirei; facerea u n u i comandament
sau unei somaţii; protestul unei cambii (cpr. Cas. fr. Sirey,
76. 1. 307); a d u n a r e a recoltei de pe c â m p ; vânzarea obiec­
telor supuse stricăciunei ; exercitarea acţiunilor posesorii din
p a r t e a moştenitorilor cu sezină (art. 653), etc., etc. Cpr. L a u ­
rent, I X , 310, 314, 3 3 1 ; Demolombe, X I V , 419 ter, 4 2 4 ;
Arntz, II, 1394; Mourlon, I I , 2 2 0 ; D u c a u r r o y , I I , 5 7 1 ; P l a ­
niol, I I I , 1998; A u b r y et R a u , V I , § 611 bis, p . 3 8 9 ; T h i r y ,
II, 112; B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1116 şi 1151, etc.
2
Acte de în- ( ) F a p t u l de a luà cheile casei sau dela lada de fier, ori dela
griji re.
 FORMELE ACCEPTĂ REI. — ART. 690, 691. 247

3 provizorie ('), nu se socotesc ca acte de primire sau de

dulapuri, precum şi titlurile sau alte h â r t i i de valoare ale

defunctului (cpr. L . 20, P r . , Dig., De adquirenda vel omit-
tenda hereditate, 29, 2), p r e c u m şi m u t a r e a provizorie în
una din odăile casei defunctului, constitue un act de î n g r i ­
j i r e şi de supraveghere, şi nu atrage n e a p ă r a t după sine p r i ­
mirea moştenirei. C p r . Pothier, Successions, V I I I , p . 116;
L e b r u n , Successions, p a g . 554, N o . 9 (ed. din 1735); T h i r y ,
II, 1 1 2 ; Planiol, I I I , 1 9 9 8 ; Marcadé, I I I , 2 0 6 ; D u c a u r r o y ,
II, 5 7 1 ; L e Sellyer, Successions, I, 5 8 1 . — Contra: B a u d r y
et W a h l , Idem, I I , 1117, p. 98 (în privinţa luărei cheilor
şi hârtiilor defunctului). — F a p t u l însă de a se muta în
mod detinitiv în casa defunctului, ca proprietar, spre a se
folosi de ea (est heres in domo), constitue, din contra, o a c ­
ceptare tacită a moştenirei. Cpr. Demolombe, X I V , 422, 4 2 3 ;
L a u r e n t , I X 313, etc.
1
i ) Actele de administraţie definitivă şi cu titlu de stăpân, pro Actele dead
suo, implică, din contra, ea şi actele de dispoziţie (art. 691), ministraţie
a e f i n i t l v a
acceptarea tacită a moştenirei, oricât de minimă ar fi va- -
loarea obiectelor pentru care aceste acte au fost făcute. Vezi
suprà, p. 238 u r m .
L e g e a nu ue a r a t ă însă cave sunt actele de administraţie Actele d e a d
provizorie şi acele de administraţie definitivă. Actele de ministraţie
r o v l z o r i e
administraţie provizorie sau de simplă administraţie, după P -
cum se exprimă art. 430, sunt fără nicio îndoială actele de
n a t u r a urgentă, cari nu pot fi amânate pană la acceptarea
sau lepădarea moştenirei, şi pe cari, în regulă generală,
moştenitorul le va face în termenul ce el a r e după art. 706
pentru a face inventar şi a delibera. L a u r e n t , I X , 3 1 1 ; D e ­
molombe, X I V , 415 his, 4 2 9 . — A c e s t e acte se vor face, de
cele mai multe ori, spre îndeplinirea unei datorii de cuvioşie
(pietatis causa), sau spre a cunoaşte câtimea averei, sau spre
a se îngriji de avere şi a o conserva, custodite causa, după
cum se exprimă legea 2 0 § 1, Dig., De adquirenda vel omit-
tenda hereditate, 29, 2. „Acel ce au făcut un lucru la moşte- (,'. Calimach.
A r t 1 0 3
nire pentru cuvioşie sau păstrare, zice a r t . 1030 din codul - "-
Calimach, adecă îngropând pe mort, dând h r a n ă robilor sau
vitelor (comp. L . 20 § 1, Dig., loco cit.), sau case cu chirie,
sau alte zidiri, ori întocmind cele stricate, ori vânzând cu
bună credinţă lucrurile supuse lesnei stricăciuni, acesta nu
se socoteşte că prin acele lucruri au p r i m i t moştenirea; este
însă dator mai înainte să arate scopul său, cum că nu face
acestea ca un moştenitor, ci numai pentru cuviinţă sau păs­
trarea lucrurilor". Fiindcă legea nu distinge actele de admi­
nistraţie provizorie de acele de administraţie definitivă, m o ­
ştenitorul va face foarte bine, d u p ă cum prevede codul Ca­
limach, de a-şi a r ă t a scopul său, pentru ca actul să nu se
 248 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 690, 691.

acceptare a moştenirei, dacă acel care le-a făcut n'a luat

interprete ca o acceptare a moştenirei. L a u r e n t , I X , 3 1 9 ; De­

molombe, X I V , 4 2 9 ; Toullier, D . I I (partea II), 3 3 1 . — N u
se poate însă zice, d u p ă cum zice Toullier (No. 332), că, în
caz de îndoială, cel chemat la moştenire este presupus că a
făcut actul în interesul său p r o p r i u şi în calitate de moşte­
nitor, nici că el a înţeles a face n u m a i un act de adminis­
traţie provizorie, d u p ă cum susţin alţii (vezi Demolombe, X I V ,
429 ; Planiol, I I , 1999), p e n t r u c ă asemenea p r e z u p m ţ i i nu se
văd nicăiri în lege. T o t ce se poate zice este n u m a i că j u ­
decătorii vor a p r e c i a în mod suveran caracterul actului, d u p ă
î m p r e j u r ă r i l e cauzei şi după rezervele făcute de moştenitor.
Autorizaţia A u t o r i i m e r g şi mai departe, sfătuind pe moştenitor de a
justiţiei. Con­ cere autorizarea justiţiei pentru actele de administraţie indo-
troversă. elnice (analogie din art. 707) (vezi Demolombe, X I V , 429),
însă s'a zis cu drept cuvânt că justiţia n ' a r e competinţa de
a dà asemenea autorizaţie decât în cazurile a n u m e determi­
nate de lege. L a u r e n t , I X , 318. — Actele de o administraţie
provizorie nu se vor considera ca o p r i m i r e tacită a moşte­
nirei, nici chiar dacă cel în drept le-ar h' făcut cu banii
proveniţi din averea moştenirei. Demolombe, X I V , 430.
Să vedem acum cari sunt actele de administraţie provizorie,
şi cari sunt acele de administraţie definitivă.
înmormân­ î n m o r m â n t a r e a defunctului se consideră ca un act de a d m i ­
tarea defunc­ nistraţie provizorie, ca un act de pietate (pietatis causa) şi,
tului. Act de
prin urmare, nu atrage n e a p ă r a t acceptarea tacită a moşte­
administraţie
provizorie. nirei, d u p ă cum dispune a n u m e art. 1030 din codul Cali-
mach, chiar dacă ea a r fi fost făcută cu banii proveniţi din
averea succesiunei. Pothier, Successions, V I I I , p. 1 2 0 ; L a u ­
rent, I X , 3 1 2 ; Demolombe, X I V , 417, 4 1 8 ; Planiol, I I I ,
1998. Cpr. C. Riom, Dreptul din anul 1911, No. 59, p. 472.
Comp. L. 14 § 8, Dig., De religiosis et sumptibus, 1 1 , 7; L.
20 § 1, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2 ;
L. 4, Cod, De petitione hereditatis, 3, 3 1 , etc. — Aceasta se
înţelege însă n u m a i pentru cheltuelile de î n g r o p a r e p r o p r i u
zise (art. 1279 § 2), căci facerea unor cheltueli p r e a m a r i ,
p r e c u m a r fi ridicarea, cu banii moştenirei, a unui monu­
ment (mausoleum), a r puteà fi privită ca o acceptare tacită
a moştenirei. Demolombe, X I V , 4 1 9 ; B a u d r y et W a h l , Succes­
sions, I I , 1138, in fine; Le Sellyer, Idem, I, 579.
Dr. roman în L a Romani, închirierea imobilelor atrăgea după sine accep­
privinţa in­ tarea tacită a moştenirei (prazdia locando) (Instit., De here-
chinerei sau dum qualitate et differentia, 2, 19, § 7), pe când în codul
arendărei.
Caiimach, n u m a i arendările de moşii aveau această conse­
cinţă, închirierile caselor neconsiderându-se ca o pro herede
I)r. actual. gestio (art. 1030). — Astăzi, a t â t închirierea caselor cât şi
 FORMELE ACCEPTĂ REI. — ART. 690, 691. 249

în ele titlul s a u calitatea d e m o ş t e n i t o r ; p e n t r u c ă deşi a s e -

arendarea moşiilor pe u h termen scurt, fie chiar mai l u n g Arendările şi

de cinci ani, dacă contractul expirând, n u s'a găsit un c h i - î n c h i r i e r i l e de
riaş sau un arendaş pe u n termen mai scurt, pot, d u p ă î m - «n°Me-
prejurări, să fie considerate ca u n act de administraţie pro­
vizorie. N u m a i închirierile şi arendările făcute pe u n t i m p
relativ lung. fără vădită g r a b ă şi t r e b u i n ţ ă , vor avea carac­
terul unui act de administraţie definitivă şi, în consecinţă,
vor a t r a g e acceptarea tacită a moştenirei. Cpr. L a u r e n t , I X ,
3 1 5 : Demolombe, X I V , 4 2 7 bis: Ducaurroy, I I . 5 7 1 ; A u b r y
et Ran, VI, § 6 1 1 bis, p. 3 8 9 ; Tliiry, I I , 1 1 2 ; Surville, Ele­
ments d'un cours de droit civil, I I I , 4 0 1 , p. 1 7 9 , — Vezi însă
Mal pel, Successions, 1 9 0 , care admite şi în dreptul actual
soluţia dreptului roman. Mai vezi Planiol ( I I I , 1 9 9 9 ) care,
pe l â n g ă urgenţă, mai cere încă şi autorizarea justiţiei.
N u numai faptul de a arenda o moşie, d a r şi acel de a
o căuta singur, în caz când a r ă m a s nearendată (prcedia co­
lendo), a r puteà fi considerat ca un act de administraţie pro­
vizorie. Demolombe, X I V , 4 2 5 . — Contra: Instit., De heredum
qualitate, etc., 2 , 1 9 , § 7 .
Acţiunile având de obiect izgonirea chiriaşului pentru ne-Acţiuni pose-
plata câştiului (art. 1 4 3 9 ) , precum şi acţiunile posesorii nu sorii, etc.
atrag, de asemenea, acceptarea moştenirei. Vezi suprà, p . 2 4 0 .
Cât pentru celelalte acţiuni, precum sunt, de exemplu, Acţiunea in
acţiunea în delăsarea sau în restituirea unui imobil a moşte- împărţeală,
e t c
nirei (v. p. 2 3 9 , n. 5 ) : acţiunea în împărţeală, etc. ele se consi- '
deră, din contra, ca acte de dispoziţie şi, în consecinţă, a t r a g
acceptarea tacită a moştenirei C p r . C. Besancon şi Rioni,
D. P . 9 2 . 2 . 5 1 6 ; Sirey, 1 9 0 4 . 2 . 3 1 0 ; Planiol, III, 2000;
B a u d r y et W a h l , op cit-, I I , 1 1 5 4 , p. 1 2 2 . şi autorităţile ci­
tate acolo în nota 2 .
La Romani ( L . 2 , Cod, De jure deliberandi, 6 , 3 0 ) , în p i a t a dator i-
vechiul drept francez (Pothier, Successions, VIII, p . 1 1 8 ) şi ilor defunc-
t u l u u
în d r e p t u l nostru anterior (art. 1 0 2 8 C. Calimach şi art. 1 0 ,
partea I V - a , capit. 3 C. Caragea), faptul de a plăti datoriile
moştenirei din banii săi era considerat ca o pro herede gestio
şi, în consecinţă, a t r ă g e a acceptarea tacită a moştenirei.
Astăzi, acest fapt poate să lase a se presupune acceptarea
moştenirei. d a r se poate î n t â m p l a şi contrariul, căci moşte­
nitorul a putut să plătească datoriile defunctului pentru res­
pectul memoriei acestuia. Cpr. Laurent, I X . 3 2 8 : Demolombe,
X I V , 4 5 5 : D u c a u r r o y , I I , 5 6 8 ; Arntz, I I , 3 1 9 4 ; Demante, I I I ,
9 8 bis I V . Vezi ş i ' B a u d r y et W a h l . op. cit., I I . 1 1 3 8 . -
Vezi însă Chabot, Successions, I I , a r t . 7 7 8 , Xo. 1 9 , p . 5 1 .
Soluţia de mai sus este m a i cu samă admisă de autori în p r i ­
vinţa platei lefelor sau legatelor lăsate servitorilor, în privinţa
 250 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. I. — S-a V. — ART. 690, 691.

menea acte pot fi interpretate ca acte de p r o p r i e t a r , totuşi

n u urmează ca ele să fie n e a p ă r a t interpretate ca a t a r e , d e
oarece acel în d r e p t a p u t u t să le facă n u ca p r o p r i e t a r ,
ci în calitate de persoană c h e m a t ă a moşteni, spre a face
acte folositoare p e n t r u îatreaga moştenire (animo gerendi).
Art. 69i. Actele de dispoziţie, ca şi actele de a d m i n i s t r a ţ i e de­
finitivă implică, din contra, acceptarea moştenirei, oricât de
mică a r fi valoarea obiectelor în p r i v i n ţ a cărora ele a r fi fost
exercitate (art. 691).
înstrăinarea v Astfel, î n s t r ă i n a r e a d r e p t u r i l o r succesorale, făcută de
u n
aaTc^oraîe' moştenitor oricui, fie u n u i străin, fie u n u i comoştenitor sau
t u t u r o r comoştenitorilor, a t â t cu titlu oneros (vânzare, schimb,
tranzacţie, etc.), cât şi cu titlu g r a t u i t (donaţiune), a t r a g e
d u p ă sine acceptarea tacită a moştenirei. In adevăr, p e n t r u

cheltuelilor ultimei boli şi a cheltuelilor de î n m o r m â n t a r e ,

etc. C p r . Pothier, Successions, V I I I , p . 1 1 8 ; Planiol, I I I ,
1 9 9 8 ; B a u d r y et W a h l , loco cit., etc.
Această soluţie este, în genere, admisă chiar în caz când
acel chemat l a moştenire ar p l ă t i micile datorii ale defunc­
t u l u i , din banii moştenirei. J u d e c ă t o r i i vor cerceta şi aprecia
care a fost intenţia moştenitorului. Demolombe, X I V , 427, bis;
L a u r e n t , I X , 3 2 8 : Vaquette et Marin, Successions, 509,
p. 223. — C W r à : D u r a n t o n , V I , 402.
Cât pentru cazul în care acel chemat la moştenire a r fi plătit
datoriile defunctului, în calitate de fidejusor sau de debitor
solidar, nu m a i r ă m â n e îndoială că el n u face act de moşte­
nitor, fiindcă el a putut să le plătească î n calitate de debitor
sau de fidejusor. C p r . Chabot, op. cit., I I , art. 779, N o . 19,
p. 5 1 (ed. Belost-Jolimont). Vezi suprà, p . 246, ad notam.
Tot astfel, faptul acelui chemat la moştenire de a p l ă t i
taxele datorite fiscului după legea t i m b r u l u i , ca şi faptul de
a fi u r m a t cu vânzările u n u i stabiliment comercial ce el a r
fi avut în tovărăşie cu defunctul, n u vor fi n e a p ă r a t consi­
derate ca acte de moştenitor. C p r . Arntz, I I , 1 3 9 4 ; Marcadé,
I I I , 2 0 6 ; L a u r e n t , I X , 3 3 0 ; Demolombe, X I V , 428 bis;
B a u d r y et W a h l , op. cit., 1139, şi autorităţile citate.
In cât priveşte pe moştenitorul, care cere sau primeşte ceeace
se datoreşte moştenirei, el face act de moştenitor, pentrucă el
primeşte b u n u r i l e moştenirei, şi n u le poate p r i m i decât în
calitate de moştenitor şi cu intenţia de a fi moştenitor. Chabot,
op. cit., I I , a r t . 778, N o . 18, p . 50. „Tune pro herede geri dicen-
dum est aut quotiens accipit, quod citra nomen et jus here-
dis accipere non poter at". ( L . 20, § 4, in fine, D i g . , De ad-
quirenda vel omittenda hereditate, 2 9 , 2).
 FORMELE ACCEPTĂREI. - ART. 691. 251

ca moştenitorul să-şi poată vinde drepturile sale, trebue ca

el să fie p r o p r i e t a r ; or, el devine propietar prin acceptarea
implicită a moştenirei. De asemenea, prin cesiunea gra­
tuită, el dâruindu-şi partea sa, trebue mai întăi s'o fi do­
1
bândit înainte de a o dărui a l t u i a ) .
î n s t r ă i n a r e a drepturilor succesorale din partea unui înstrăinare!,
moştenitor, adecă a emolumentului alipit la calitatea sa de ^ ^ 0 " ^
moştenitor, atrage acceptarea tacită a succesiunei, chiar când ale moşteni-
moştenitorul a r fi protestat în actul de înstrăinare contra ^p^reatâ-
prezumpţiei legale de acceptare, căci el nu poate face acte cită.
de înstrăinare fără a fi proprietar. Protestatio contra actum
non valet. (Vezi suprà, p. 245).
Soluţia de mai sus pare a fi îndoelnică, mai ales atunci Aplic, redu­
când înstrăinarea cu titlu g r a t u i t a fost făcută t u t u r o r co- ^ ™-
moştenitorilor, pentrucă donaţiunea drepturilor succesorale, vocarea don»-
m n i l o r etc
ce u n u l din moştenitori a r face celorlalţi comoştenitori, pare a t - -
echivala cu o renunţare, de vreme ce ea foloseşte tuturor,
întocmai ca şi renunţarea (art. 697). In realitate, însă, renun­
ţarea se deosebeşte de donaţiune în mai multe puncte. In
adevăr, moştenitorul care renunţă nu dă nimic nimărui,
ci se leapădă n u m a i de moştenire; iar dacă partea sa fo­
loseşte celorlalţi comoştenitori, aceasta este indepedent de
voinţa lui, şi numai prin efectul legei; pe când moşteni­
torul dăruitor dispune, din contra, de partea sa cu consim-
ţimântul comoştenitorilor săi, cari primesc această p a r t e dela
dânsul, iar n u dela lege; de unde rezultă că regulele dreptu­
lui comun relative la raport, la reducţiune şi la revocarea
2
donaţiunilor, etc., îşi primesc aplicare şi în specie ( ).
Din împrejurarea că acel care a înstrăinat drepturile piata dato-
r i l l o r
sale succesorale, a primit moştenirea tacitamente, rezultă că -
el poate fi u r m ă r i t , chiar ultra vires emolumenti, de credi-

(') Cpr. Pothier, Succesions, V i l i , p. 119; C. Bucureşti, Dreptul

din 1905, N o . 64.— In dreptul vechiu francez, donaţiunea Dr. vechio fr.
făcută tuturor comoştenitorilor era, din contra, considerată
ca o r e n u n ţ a r e la moştenire, însă codul actual a schimbat
această soluţie. Cpr. Planiol, I I I , 1996, p. 418, nota 1 (ed.
a 5-a); B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1129, in fine, etc.
2
( ) Cpr. D u c a u r r o y , I I , 5 7 2 ; Marcadé, I I I , 2 0 7 ; Mourlon, II,
224, 2 2 5 ; Arntz, I I , 1 3 9 6 ; Demolombe, X X I V , 4 3 4 ; L a u ­
rent, I X , 323, 3 2 4 ; D e m a n t e , II, 100 bis I ; Chabot, Succes­
sions, I I , art. 780, No. 1, p. 70 (ed. Belost-.Tolimont).
 252 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — C A P . V. — S-a I. — ART. 691.

torii moştenirei, r ă m â n â n d u - i recurs contra c u m p ă r ă t o r u l u i

sau d o n a t a r u l u i ; pe când acel care r e n u n ţ ă la o moştenire
nu m a i poate nici î n t r ' u n caz fi u r m ă r i t de creditorii ei.
Art. 75i, De asemenea, acel care a v â n d u t sau d ă r u i t d r e p t u r i l e
sale succesorale, p r i m i n d moştenirea, n u poate o p r i d a r u l
ce a r fi primit dela de cujus (art. 751), pe c â n d moşte­
nitorul r e n u n ţ ă t o r poate, din c o n t r a , să oprească d a r u l sau
să ceară legatul ce i s'a făcut, în limitele părţei disponibile
(art. 752).
vite cazuri Acceptarea tacită a moştenirei mai există încă, d u p ă
a r
t a c i t a ? A n ! t - 6 9 1 C. civil, şi în următoarele c a z u r i : 1° c â n d u n u l
fii'i- din moştenitori r e n u n ţ ă chiar g r a t u i t (adecă prin donaţiune)
în folosul unuia sau mai multor comoştenitori^), căci acel
care r e n u n ţ ă astfel d i s p u n e de moştenire, ceeace el n ' a r fi
2
p u t u t face, d a c ă n ' a r fi acceptat-o ( ) ; 2° când r e n u n ţ a r e a

1
( ) R e n u n ţ a r e a gratuită făcută de un moştenitor tuturor comoş-
tenitorilor săi, iar nu n u m a i unuia sau unora din ei, n u implică
acceptarea moştenirei, pentrucă asemenea r e n u n ţ a r e n u schimbă
efectele renunţărei p u r e şi simple (art. 697), ci declară n u m a i
şi confirmă ceeace a r e loc de drept ( a r g u m e n t din a r t . 6 9 1 ,
1° şi 2°). A r n t z , I I , 1 3 9 5 ; L a u r e n t , I X , 3 2 5 , in fine; D e m o ­
lombe, X I V , 4 3 9 ; Demante, I I I , 100 bis I ; T. H u e , V, 169;
Duranton, V I , 3 7 3 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1132.
A r t . 938 din codul italian estè expres în această privinţă. O
asemenea renunţare, spre a fi validă, va trebui deci făcută
la grefa t r i b u n a l u l u i , conform a r t . 6 9 5 , iar nu p r i n t r ' o con­
venţie expresă sau tacită. Cpr. L a u r e n t . I X , 432, in medio.
2
( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1895. No. 2 3 , p . 190. — R e ­
n u n ţ a r e a făcută n u m a i în folosul unora din comoştenitori
foloseşte n u m a i acelora în folosul cărora ea a fost făcută, iar
nu t u t u r o r moştenitorilor, d u p ă cum a r fi folosit o r e n u n ţ a r e
p u r ă şi simplă (art. 697).
Renunţarea fiind, în asemenea caz, o donaţiune, va t r e b u i ,
sub pedeapsă de nulitate, să fie făcută în forma donaţiunilor
(art. 813), iar n u la grefa t r i b u n a l u l u i . Vezi Arntz, I I , 1 3 9 6 ;
L a u r e n t , I X , 3 2 6 ; Mourlon, I I , 2 2 6 ; Marcadé, I I I , 2 0 8 ;
Demante, I I I , 100 bis I I ; Demolombe, X I V , 442 bis. Vezi şi
suprà p . 233, nota 3 . — Contrà: Gas. fr. D . P . 5 8 . 1. 4 3 3 ;
Sirey, 59. 1. 9 ; Planiol, I I I , 1996. p . 418 (ed. a 5-a); C. B u ­
cureşti şi T r i b , Dolj, Dreptul din 1893, N o . 36 şi 52. C p r .
şi T r i b . Tutova, Cr. judiciar din 1908, N . 2 1 , p . 167 u r m .
In caz când renunţarea n ' a r fi fost făcută în forma dona­
ţiunilor, adecă prin act autentic, ea a r fi nulă, şi acceptarea
moştenirei n ' a r exista după unii, în specie, pentrucă nu s'ar
 FORMELE ACCEPTAREI. — ART. 691. 253

se face cu titlu oneros în folosul tuturor corn ostenitorilor,

fără deosebire, şi r e n u n ţ ă t o r u l îşi primeşte preţul renun­
ţ ă m ^ ) fie în bani, fie în producte, fie în îndeplinirea unor
obligaţii contractate de acei cărora renunţarea trebue să
2
folosească ( ).
L a R o m a n i , renunţarea făcută sub condiţia de a se £>'• i-<>man.
plăti renunţătorului un preţ oarecare fpretio accepto) nu
era considerată ca un act de acceptare. „Et obtinuit, hune
pro herede quidem non gerere, qui pretium hereditatis
3
Omittendae causa capit" ( ). Când o asemenea renunţare făcea
însă să cadă testamentul defunctului, dreptul pretorian o
considera ca frauduloasă fin edicto praztoris incidebat), şi
renunţătorul era obligat a liberà legatul şi fideicomisul, ca
şi cum a r fi primit moştenirea ('')•
Domat, intemeindu-se pe această excepţie a dreptului imprumu-

pretorian, d u p ă care renunţătorul fpretio accepto) rămânea 'actuale'«iei"

responsabil către legatari şi fideicomisari, a emis părerea că Domat.

asemenea renunţare este o vânzare şi, prin urinare, atrage

5
acceptarea moştenirei ( ), părerea care a fost îmbrăţişată de

puteà zice ea moştenitorul a manifestat intenţia de a accepta

moştenirea, această manifestare fiind inexistentă. Yezi in acest
sens. Laurent, I X , 3 2 7 : Demante, I I I , 100 bis I I I . — C o n t r à :
Arntz, I I , 1396: Marcadé, I I I , 207, in fine; Demolombe,
X I V . 4 4 3 , etc.
(') Cpr. Cas. rom. Bult. 1888. p . 143 şi Dreptul din 1888.
Xo. 2 7 ; Bult. 1896, p. 5 0 2 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1895,
Xo. 2 3 şi din 1903, No. 4 1 . — De câteori r e n u n ţ ă t o r u l pri­
meşte bani sau un alt lucru drept preţ al renunţărei. ope­
raţia nu mai este o r e n u n ţ a r e propriu zisă, ci o vânzare care,
prin u r m a r e , va fi perfectă între părţi prin efectul consim-
ţ i m â n t u l u i (art. 1295). actul ce se va încheia între părţi
servind n u m a i de. p r o b ă ; de unde rezultă că o asemenea r e ­
n u n ţ a r e nu va puteà li p r i m i t ă de către grefierul t r i b u n a l u l u i .
Laurent. I X , 325. 326.
2
() Marcadé, I I I , 2 0 9 : Arntz, II, 1395: Demolombe. X I V ,
438, etc.
3
() L. 24, ab initio, Dig., De adquirenda vel omittenda heredi-
tate, 29, 2.
4
() L. 24, Dig., loco cit.:. L . 2, Pr., Dig., Testamenta quemadmodum
aperiantur, 29, 4. Vezi şi L. 6, Dig., De diversis regulis
juris antiqui, 50, 17, unde se zice: ..Non vuit heres esse, qui
ad alium transferre voluit hereditatem".
(°) Domat Lois civiles, V, p. 55, Xo. 18 (ed. Carré din 1823).
 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — AET. 691.

redactorii codului francez în contra soluţiei d a t ă de

Pothier, care susţinea că cesiunea cu p l a t ă se apropie mai
2
m u l t de renunţare decât de vânzare ( ).
Ori cum ar fi, art. 6 9 1 prevede trei cazuri speciale în
'cari renunţarea la moştenire implică acceptarea ei tacită.
Aceste trei cazuri nu sunt însă prevăzute de lege în mod
limitativ, ci exempli gratia, căci orice act de dispoziţie şi
de administraţie definitivă, d u p ă cum am văzut suprà,
p. 2 4 1 , 2 4 2 , atrage d u p ă sine acceptarea tacită a moş­
tenirei. „Der art. 7 8 0 (al nostru 691), enthălt nur Beispiele",
3
zice Zacharise ( ).

Actele de dispoziţie, cari se consideră ca acte de admi­

nistraţie provizorie şi cari, ca atare, nu atrag
acceptarea moştenirei.

Ara văzut că, în genere, actele de dispoziţie ale b u n u ­

rilor moştenirei făcute de cel chemat la succesiune se con­
sideră ca acte de moştenitor. A r t . 7 0 7 din codul civil, al
cărui loc adevărat nu este în secţia III de sub capit. V ,
u n d e figurează, ci în secţia de faţă (*), dispune însă că cel
chemat la moştenire poate, cu autorizarea justiţiei, să v â n d ă
lucrurile din moştenire supuse stricăciunei sau a căror păs­
t r a r e ar costà prea mult, fără ca aceasta să a t r a g ă pentru
dânsul acceptarea moştenirei. Vom explica deci de îndată
acest text.

Art. 707. — D a c ă , cu toate acestea, sunt în succesiune obiecte

supuse stricăciunei, sau a căror conservare a r costà mult, eredele
poate, în calitatea sa de persoană în drept de a succede, şi fără
să se poată zice că s'a făcut acceptaţiune din partea-i, să ieà a u t o ­
rizaţia justiţiei ca să vândă acele obiecte.

(') Vezi A r n t z , I I , 1 3 9 5 ; Demolombe, X I V , 436, 4 3 8 ; Planiol,

I I I , p . 418, nota 2 (ed. a 5-a).
2
( ) Pothier, Successions, V I I I , p . 119 (ed. B u g n e t ) .
8
( ) Handbuch des franz&sischen Civilrechts, Ì V , § 6 1 1 , p . 75,
nota 13 (ed. Anschùtz), p . 8 5 , nota 13 (ed. Crome). Vezi în
acelaş sens, Arntz, I I , 1 3 9 5 ; Marcadé, I I I , 2 0 9 ; Demolombe,
X I V , 4 3 8 ; Vaquette et Marin, Successions, 509, p . 2 2 3 , etc.
4
( ) Cpr. D u c a u r r p y , Bonnier et Roustain, I I , 606.
ACTELE DE DISP. CARI NU ATRAG ACCEPT. SUCCESIUNEI.—ART. 707. 255

Această vânzare trebue să se facă cu forma vânzărilor publice (').

( A r t . 396, 6 8 1 , 683, 690, 716 C. civ. A r t . 432, 702 urm., 705
P r . civ. A r t . 796 C. fr.).

Ou toate eă înstrăinarea averei de moştenire este un

act de dispoziţie şi că asemenea acte atrag, d u p ă cum ştim,
acceptarea tacită a succesiunei, totuşi vânzarea cu b u n ă cre­
dinţă a lucrurilor supuse lesnei stricăciuni, d u p ă cum se
e x p r i m ă art. 1030 şi 1 0 5 0 . lit. v din codul Calimach (quce
mora deteriora fiunt), precum sunt : grânele, t'ânaţurile, etc.,
sau a lucrurilor a căror păstrare ar ţine prea scump, precum
2
ar fi nişte cai de lux, echipagii, etc. ( ), quai nimium sump-
tuosa sint, veluti jumenta aut venalitia^), se consideră ca
un act de administraţie provizorie, dacă s'au păzit forma­
lităţile prescrise de lege, adecă dacă s'a luat autorizaţia j u s ­
tiţiei (art. 7 0 2 P r . civ.), şi daca vânzarea s'a făcut prin
mezat p u b l i c ; căci, la din contra urmare, vânzarea s'ar con­
sidera ca un act de administraţie definitivă, şi ar atrage
4
acceptarea tacită a moştenirei ( ).
In privinţa productelor, cari se vând zilnic în piaţa, Productele
p r e c u m : laptele, ouălele, verdeţuri le, etc., vânzarea va fi con- ^ I c ' j n pfaŢs
siderată cu un act de administraţie, chiar daca ar fi fost
făcută de la mână la mâna, fără autorizarea justiţiei. A s u p r a
5
acestui punct toţi autorii sunt de acord ( ).

Despre transmiterea moştenirei.

N u trebue să confundăm transmiterea dreptului de aDeoseb. între

opta între lepădarea şi acceptarea moştenirei cu reprezen- ^ ™ tr 1 s
s
t
n ei
s c
^"
reprezentaţia.
(') Cpr. L. 5 § 1 şi L . 6, Dig., De jure deliberandi, 28, 8; L.
20 § 2, Dig.. De adquirenda vel omittenda hereditate, 29,
2; Pothier, Successions, V I I I , p. 142 (ed. Bugnet).
2
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1171.
3
( ) L. 5 § 1, Dig., De jure deliberandi, 28, 8.
4
( ) Marcadé, I I I , 2 5 1 ; T. H u e , V, 2 1 3 ; Mourlon, II, 2 2 0 ; De­
molombe, X I V , 4 2 8 ; L a u r e n t , I X , 317; Chabot, Successions,
II, art. 796, No. 2 şi 3 , p. 155; Zacharise, Handbuch des
franzosischen Civilrechts, I V , § 614, p. 89, nota 10 (ed.
Anschiltz) § 624, p. 102, nota 10 (ed. Crome), etc.
5
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1 1 7 1 ; L e Sellyer,
Idem,l, 595 şi I I , 836; T. Hue, V, 2 1 3 ; D u c a u r r o y , ÎL, 606;
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a I. — ART. 692, 693.

taţia, căci, spre a luà un exemplu, la moştenirea prin re­

prezentaţie, eu nu moştenesc pe părintele meu pe care îl re­
prezint, ci moştenesc deadreptul pe bunul sau pe unchiul meu,
pe care I-ar fi moştenit părintele meu, dacă a r fi t r ă i t ; aşa
că eu aş puteà veni la succesiunea bunului sau unchiului
meu, chiar r e n u n ţ â n d la moştenirea tatălui meu (art. 6 6 8 ) ;
pe când la moştenirea prin transmitere, eu nu dobândesc
averea bunului sau unchiului meu ca moştenitorul său, ci
în numele părintelui meu şi în calitate de moştenitor al lui,
în al cărui patrimoniu am găsit o moştenire s t r ă i n ă ; de
unde rezultă că eu n'aş puteà dobândi prin transmitere
averea bunului meu, dacă aş renunţa la moştenirea tatălui
meu. Apoi, pe de altă parte, reprezentaţia are loc numai
în materie de moştenire a b intestat, pe când moştenirea prin
transmitere are loc şi în materie de moştenire testamentara (').
Aceste deosebiri între reprezentaţia şi moştenirea prin
transmitere, odată expuse, venim acum la explicarea art.
6 9 2 şi 6 9 3 .

Art. 692.—Când acela căruia .se cuvine o succesiune a m u r i t

2
fără să se fi lepădat de dânsa ( ), sau fără s'o fi acceptat expres

Demante, I I I , 99 bis; L a u r e n t , I X , 276 şi 317, in fine. Vezi

şi infra, explic, art. 716.
1
f ) Vezi suprà, p . 122. Cpr. P a n d . fr., v° Successions, 2568;
L a u r e n t , I X , 70 şi 3 7 4 ; Demolombe, X I I I , 3 8 4 ; D u c a u r r o y ,
I I , 4 6 9 ; Demante, III, 102 bis V I I ; Baudry et W a h l , op. cit.,
II, 1083 urm. Acest din u r m ă autor se exprima în modul u r m ă t o r :
„Transmiterea nu constitue un mod de moştenire a parte şi
deosebit, căci moştenitorii moştenitorului nu moştenesc, ci
exercită drepturile autorului lor. Moştenitorul moştenitorului
nu este deci moştenitorul defunctului. A l t u l este cazul r e p r e ­
zentaţiei ; reprezentantul este un adevărat moştenitor, de vreme
ce el moşteneşte, în adevăr, ocupând un grad ce nu-i a p a r ţ i n e " .
2
( ) Dacă cel chemat la o moştenire ar fi lepădat-o, moştenitorii
lui vor fi ca şi el, străini de dânsa; însă ei având aceleaşi
drepturi pe care le aveà şi a u t o r u l lor, vor puteà să se fo­
losească de dispoziţia art. 701 şi să primească moştenirea, în
numele lor p r o p r i u , dacă ea n'a fost acceptată de alţii, şi
dacă prescripţia nu este îndeplinită contra lor. Cpr. Arntz,
I I , 1383; Demolombe, X I V , 345 şi X V , 5 3 ; Marcadé, I I I ,
2 1 3 ; Mourlon, I I , 2 2 8 : Demante, I I I , 102 bis I ; A u b r v et
Rau, V I , § 6 1 3 , p . 414, etc.
* Dacă presupunem că cel chemat la succesiune a lăsat să
 ACCEPTAREA SUCCESIUXEI. —-ART. 692, 69 3. 257

1 2
sau t a c i t i ) , erezii săi pot deadreptul ( ) să o accepteze sau sa se le­
pede de dânsa. ( A r t . 653, 685, 689, 693, 695 u r m . , 899 C. civ.
A r t . 781 C. fr.).
Art. 693.— Dacă erezii n u se învoesc pentru acceptarea sau
pentru lepădarea succesiunei, succesiunea se va accepta sub bene­
ficiu de inventar. ( A r t . 692, 704 urm., 751 C. civ. A r t . 702 u r m .
P r . civ. A r t . 782 C. fr.).

A m văzut suprà, p. 220, 221, că cel chemat la o A l t e r n a t i v a

moştenire are dreptul de a o p t a între trei alternative deosebite, m o ş t e n i t o r u l !
ft
E l p o a t e : l sau sa primească moştenirea p u r şi simplu (fie în
mod expres, fie în mod tacit); 2° sau s'o primească s u b be­
neficiu de i n v e n t a r ; 3° sau s'o lepede, fără însă a o putea
primi sau lepăda pro parte. Nemo pro parte heres.
D a c ă el s'a săvârşit din viaţă înainte de a o p t a între -Moştenitorii
aceste trei soluţii, la care se putea opri, moştenitorii lui " ' ^ h " . ' 1 0-

pot şi ei, la r â n d u l lor, să întrebuinţeze aceleaşi mijloace.

Acela căruia i se cuvine o moştenire, fie testamentară,
fie a b intestata), transmite deci, moştenitorilor săi d r e p t u ­
4
rile pe cari nu le-a exercitat în timpul vieţei sale ( )^ Moş-

treacă 29 de ani fără a se pronunţa asupra moştenirei descliisă

în favoarea lui, şi apoi a murit, moştenitorul lui va aveà
numai u n an spre a se putea pronunţa şi el, căci moşteni­
torul primitiv n ' a putut transmite dreptul său moştenitorilor
săi, decât astfel cum îl aveà şi el în patrimoniul său. Or, dacă
mai trecea încă un an şi acel chemat la moştenire nu se
pronunţa în cursul acelui an, dreptul său era stins prin
prescripţie (art. 700). Cpr. Surville, Elements d'un cours de
droit civil, I I I , 395, in fine, p. 175: Cas. fr. Sirev, 99. 1.
513 (cu nota lui A l b e r t W a h l ) .
(') Dacă cel chemat la moştenire a r fi acceptat-o înainte de a
muri, moştenirea primită s'a amestecat cu averea lui p r o ­
prie, nemai făcând decât u n singur patrimoniu, care trece la
moştenitorii săi, fără ca ei să mai poată reveni asupra acestei
acceptări decât în cazurile excepţionale prevăzute de a r t . 694.
2
() Acest cuvânt (deadreptul), prin care legiuitorul nostru a
voit să traducă expresia din textul francez de leur chef, nu
este nemerit, căci moştenitorii nu primesc nici nu leapădă
moştenirea deadreptul, d u p ă cum se e x p r i m ă textul, ci exer­
citând drepturile ce aveà autorul lor, acum defunct. C p r Bo-
nachi, op. cit., I I I , p . 116.—In a r t . 658, cuvintele de leur chef
au fost traduse prin cuvintele : în virtutea drepturilor lor proprii.
3
() Cpr. Demante, et Colmet de Santerre, I I I , 102 bis V I L
4
() Regula vechiului drept r o m a n : Hereditas nonelum adita non Dr. roman.

43113 17
 258 COD. CIV—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a I.—ART. 692, 693.

tenitorii reprezentând, în adevăr, persoana defunctului fheres

transmittitur (L. 6, Cod, De jure deliberandi, 6, 30 şi L .

unică, Cod, De caducis tollendis, 6, 5 1 , § 5, şi § 13), nu
mai este deci admisă în dreptul modern. Vezi A u b r y et Rau,
V I , § 609, p. 362, nota 5; Zacharise, Handbuch des fran-
zòsischen Civilrechts, I V , § 609, p . 66, nota 5 (ed Anschutz).
Iată cum se exprimă acest a u t o r : „Also, der Grundsatz des
ròm. Rechts: Hereditas non adita non transmittitur, ist mit
alien seinen Folgerungen und Ausnahmen dem franzòs.
Rechte fremd".
Această r e g u l ă a fost însă mai târziu modificată şi la
Romani, p r i n t r ' o constituţie a î m p ă r a t u l u i Theodosie, după
care dreptul de a p r i m i moştenirea trecea prin excepţie şi
la unii din moştenitorii chemaţi la succesiune, p a n ă când
Justinian a întins, în fine, această excepţie la toţi moşteni­
torii celui chemat la moştenire, mort în a n u l ce i se dădea
pentru a deliberà a s u p r a primirei sau lepădărei acelei moş­
t e n i r i : „Cum in anliquioribus legibus, et prcocipuè in qumstio-
nibus Iulii Pauli invenimus, filiosfamilias paternam here-
ditatem deliberantes posse, et in suam posteritatem hanc
tfcmsmittere; et aliis etiam quibusdam adjectis, quas in hujus-
modi personis precipua sunt: earn deliberationem e t in omnes
successores, sive cognatos, sive e x t r a n e o s , diximus esse pro-
telatldam, etc." ( L . 19, ab initio, Cod, De jure deliberendi et
de adeunda vel acquirenda hereditate, 6, 30).
Aşa dar, pe când la R o m a n i , transmiterea d r e p t u l u i de a
primi sau de a lepăda moştenirea, constitueà u n mod a parte
şi excepţional de moştenire, în dreptul modern, din contra,
această transmitere este o aplicare a principiilor generale de
drept, căci defunctul având facultatea de a p r i m i sau lepăda
succesiunea, acest drept trece la moştenitorii săi, ca unul ce
face parte din patrimoniul său.
C. Caiimach. „Având cineva drit de a moşteni pe altul, zice art. 1054
Art. 693 şi din codul Caiimach, de va m u r i m a i înainte de a-şi a r ă t a
1 0 5 4
- scopul său, păDă la termenul h o t ă r î t de legi (care este de
100 zile spre a deliberà, d u p ă a r t . 1035), că adecă voeşte
sau nu voeşte a p r i m i moştenirea aceluia, lasă dritul cererei
ei la moştenitorii lui, iar de va m u r i după hotărîtul termen,
nu le poate lăsa un drit pe care el însuş 1-a p e r d u t " . Vezi
şi art. 6 9 3 din acelaş cod, care are u r m ă t o a r e a c u p r i n d e r e :
„Dacă moştenitorul cuiva, m a i înainte de a luà moştenirea
întru a sa stăpânire, se va sevârşi (din viaţa), atuncea dritul
moştenirei trece la moştenitorii lui, afară n u m a i de s'au c u r m a t
dritul acesta prin a lui lepădare sau prin alt c h i p " . Cpr.
art. 537 şi 809 din codul austriac. Vezi şi a r t . 1952 din codul
german.
 ACCEPTAREA SUCCESIUNEI. — ART. 692, 693. 259

personam defuncţi sustinet), exercită toate drepturile pe cari

le-ar fi p u t u t exercita el însuş, dacă ar fi trăit.
Transmiterea din partea celui chemat la moştenire, Art. 6 4 4 şi
3
eare moare înainte de a opta între acceptare şi repudiare, "' '
se aplică chiar moştenitorilor cari nu au sezina, şi cari ar
m u r i înainte de a fi puşi în posesiune de justiţie (art. 653),
căci sezina fiind relativă numai la posesiune, ei transmit
4
proprietatea pe care o au a die mortis defuncţi (art. 644) ( ).
Prin faptul că moştenitorii primesc succesiunea cuve- Primirea unei
nită defunctului, ei primesc tacitamente şi moştenirea acestui °(.ceptareT" ni

d i n u r m a , în patrimoniul căruia se găseşte acea moştenire ( ). altei moşte-

2

Acesta este încă un caz de acceptare tacită. Se poate deci

primi o moştenire prin acceptarea altei moşteniri.
Moştenitorii, cari dobândesc o moştenire prin transmi- -\rt. 7:>i *i
tete, trebue să raporteze, conform art. 7 5 1 , toate liberali- ""'
fatile ce a r fi primit acela care le-a transmis succesiunea,
dacă el aveà calitatea de descendent şi dacă n'a fost scutit
de raport, iar nu liberalităţile pe care ei le-ar fi primit dela
primul defunct, căci ei moştenesc numai pe acela care le
transmite moştenirea, în al căruia patrimoniu se găseşte
cealaltă moştenire, iar nu pe acela a cărui avere o dobân­
3
desc prin transmitere (art. 757)( ).

(') Cpr. Marcadé, I I I , 2 1 1 ; Demante, I I I , 102 bis V I I ; Baudry

et W a h l , op. cit., II, 1089. — Pothier (Successions, VIII,
[). 121), zicea că transmiterea moştenirei către moştenitorii
aceluia care a murit înainte de a opta între acceptare şi
r e p u d i a r e , este un efect şi o u r i n a r e a regulei le mort saisit
le vif. Această observaţie nu este exactă, căci şi moştenitorul
care nu are sezina transmite succesiunea care, la moarte, se
găseşte în patrimoniul lui. Această transmitere este deci r e ­
zultatul achiziţiei, care se face ex voluntate legis. Cpr. B u g n e t
a s u p r a lui Pothier, Successions, V I I I , p. 121, nota 3 .
f ) Cpr. Arntz, II, 1 3 8 3 ; Mourlon, I I , 2 2 8 ; L a u r e n t , I X , 7 0 ;
Demante, I I I , 102 bis I I . - - Moştenitorii aceluia care a r fi
m u r i t fără a-şi a r ă t a socotinţa sa în privinţa moştenirei cu­
venită lui, perd deci dreptul de a p r i m i sau lepăda acea
moştenire, prin r e n u n ţ a r e a la moştenirea defunctului, în al
cărui patrimoniu se găseşte acel drept. Arntz, II, 1 3 8 3 ; T h i r y ,
II, 113.
3
( ) Cpr. Mourlon, I I , 2 3 0 ; Arntz, II, 1383. — In asemenea caz, L. timbrului,
se vor plăti deci două taxe de transmitere, pentrucă există
două transmiteri de proprietate. S p r e a nu se plăti două
 260 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. V.—CAPIT. V.—S-a I.—ART. 692, 693.

N u este deci exact de a se zice, aşa c u m p r e t i n d

unii O, că moştenirea prin transmitere a r fi un mod d e o ­
2
sebit şi a p a r t e de a moşteni ( ).
Moştenitorii celuia care t r a n s m i t e o moştenire a l t o r a
formează o s i n g u r ă persoană-, de u n d e rezultă că ei n u pot
l u a decât o s i n g u r ă hotărîre în p r i v i n ţ a întregei moşteniri
transmise. U n i i n ' a r p u t e à deci să primească moştenirea, iar
alţii s'o lepede, pentrucă nici a u t o r u l lor n ' a r fi p u t u t s'o
primească n u m a i pro parte.
Art. «93. D a c ă acel care transmite o moştenire are deci m a i
m u l ţ i moştenitori, cari nu se înţeleg între ei în p r i v i n ţ a
3
acceptărei sau lepădărei ei ( ), această moştenire va fi accep­
4
t a t ă s u b beneficiu de inventar (art 6 9 3 ) ( ).

r â n d u r i de taxe, moştenitorul acelui care ar fi m u r i t fără a-şi

exercita dreptul de opţiune, a r puteà, dacă a r fi î n grad
succesibil cu p r i m u l defunct, .să renunţe în numele aceluia
care ar fi murit, fără a l u à nicio h o t ă r î r e în p r i v i n ţ a moş­
tenirei ce i s'ar fi cuvenit, şi să primească acea moştenire în
numele său propriu. N u se poate zice că, în specie, a r exista
o fraudă l a legea t i m b r u l u i , pentrucă ştiut este c ă : nullus
videtur dolo facere qui suo jure utitur ( L . 55, Dig., De div.
regulis juris antiqui, 50, 17). C p r . Demolombe, X I V , 3 4 3
bis; T . H u e , V, 170; B a u d r y et W a h l , op. cit, I, 1500
(ed. 1-a); P a n d . fr., v° Successions, 2 5 6 9 ; Cas. fr. D . P . 54.
I . 157; Sirey, 54. 1. 3 6 1 .
(*) Vezi Toullier-Duvergier, Le droit civil francais, II, partea I I ,
188, p . 1 1 2 ; D u r a n t o n , V I , 406.
2
() C p r . Laurent, I X , 7 0 ; Marcadé, I I I , 2 1 1 : Arntz, I I , 1 3 8 3 ;
Demolombe, X I I I , 3 8 4 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1 0 8 3 ; L e
Sellyer, Idem, I, 234, p. 262. Vezi şi suprà, p . 122.
8
() A r t . 6 9 3 a r fi aplicabil chiar dacă n u m a i unul din moşte­
nitori ar voi să primească moştenirea, iar ceilalţi (ori cât de
m u l ţ i a r fi) a r voi s'o lepede. Cpr. Demolombe, X I V , 3 5 1 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1 0 8 7 ; A u b r y et R a u , V I , §
6 1 1 , p . 3 7 8 ; Belost-Jolimont asupra lui Chabot, Successions,
I I , art. 782, p . 76. Aceeaş soluţie ar fi admisibilă atunci când
între moştenitori unul din ei a r fi minor sau interzis. D e m o ­
lombe, loco cit.
4
Dr. roman. () L a Romani fiecare moştenitor era, din contra, liber de a
p r i m i sau lepăda moştenirea p e n t r u partea sa, ut alter eorum
partem suam adquirat, alter repudiet ( L . 38, P r . , Dig., De
legatis, 30, 1), soluţie care se vede admisă şi prin a r t . 940
din codul italian. U n i i puteau să primească moştenirea sub
beneficiu de inventar, iar alţii p u t e a u s'o primească p u r şi
 ACCEPTAREA SUCCESIUNE!. — ART. <393. 261

Aceasta este o excepţie deJa a r t . 6 8 6 , d u p ă care nimene

nu poate fi moştenitor în c o n t r a voinţei s a l e O .
Această dispoziţie, a d o p t a t ă în consiliul de Stat în contra Critica art.
observaţiilor lui T r o n c h e t şi ale lui Cambacérès, care a voit ' ' ''
să c u r m e o d a t ă p e n t r u totdeauna contestaţiile ce se ridicau
în vechia j u r i s p r u d e n ţ ă franceză, conferă, cu a d e v ă r a t , moş­
tenitorilor avantajul de a plăti datoriile moştenirei numai
p a n ă la valoarea b u n u r i l o r primite (art. 713), însă ea este pe
de altă parte nedreaptă, căci acel care t r a n s m i t e moştenirea a
p u t u t să primească o donaţiune dela primul defunct (ascen­
dentul său) fără dispensă de r a p o r t , donaţiune care, d u p ă
c u m am văzut, va trebui să fie r a p o r t a t ă , conform a r t . 7 5 1
2
u r m . , de acei cărora moştenirea a fost transmisă ( ).

simplu. „ Unicuique licet contemnere hwc quae pro se in­

troducici sunt'. ( L . 4 1 , in medio, Dig., De minoribus vigin-
tiquinque annis, 4, 4).
i)r
In dreptul vechiu francez, la caz de neînţelegere între - vechiu
moştenitori a s u p r a primirei sau lepădărei moştenirei, ei r e - francez,
prezentând în mod colectiv pe defunct, nu puteau să lucreze
în deosebi, ci judecătorii îi obligau, ori care ar fi fost inte­
resul lor, a l u à împreună, d u p ă î m p r e j u r ă r i , măsura care
părea mai folositoare aceluia care transmitea moştenirea
(quid utilius defuncţi). Vezi Pothier, Successions, VIII, p. 1 2 1 ;
Chabot, Successions, I I , a r t . 782, No. 1, p. 7 5 . Aceasta era
însă absurd, căci transmitentul moştenirei fiind mort, nu m a i
puteà fi vorba de interesul lui, ci de acel al moştenitorilor
săi. C p r . Laurent, I X , 375. Cu toate acestea, autorii recunosc
că soluţia dreptului vechiu era preferabilă celei admise de
dreptul actual. Vezi B u g n e t a s u p r a lui Pothier, Successions,
VIII, p. 121, nota 4 ; D u c a u r r o y , II, 5 7 5 : Marcadé, I I I ;
2 1 4 ; Vazeille, Successions, I, art. 782. p. 153, 154 (ed. din
1837), etc.
Această intervenţie a tribunalelor, faţa cu redacţia textului
actual (693), nu mai este cu putinţă astăzi. Cpr. L a u r e n t ,
I X , 376.—Vezi însă Demante, III, 102 bin V; Demolombe,
X I V , 352, etc.
(') Vezi Mourlon, II, 229, nota 1.
2
( ) Spre a înlătura acest incovenient, unii autorii, nesocotind textul
expres al legei, care nu face nicio distincţie, susţin că moş­
tenitorii, cari a r voi să primească succesiunea, nu pot să impue
prin faptul lor, obligaţia r a p o r t u l u i acelora cari n ' a r voi s'o
primească. Vezi în acest sens, Belost-Jolimont asupra l u i Chabot,
l ì , a r t . 782, p. 76, 7 7 ; Demante, I I I , 102 bis I I I ; Delvincourt,
Cours de code cimi, I I . pag. 82, nota 6 (ed. din 1834). —
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a I.—ART. 688.

Mult mai logic este deci a r t . 9 4 0 din codul italian c a r e ,

r e p r o d u c â n d teoria r o m a n ă , permite fiecărui moştenitor d e
a accceptà sau repudia succesiunea, d u p ă cum îl va povăţui
interesul. „Legea abuzează, în specie, de intervenţia sa, zice
u n a u t o r ('). Fiecare moştenitor a r fi trebuit să fie lăsat liber
de a se decide d u p ă direcţia p r o p r i u l u i său interes".

Efectele acceptărei.

Art. 688. — Efectul acceptaţiunei se sue pană în ziua deschi­

2
derei succesiunei ( ) . ( A r t . 6 5 3 , 696, 6 9 9 , 7 0 1 C. civ. A r t . 777 G. fr.).

Acceptarea aveà o mare însemnătate la R o m a n i , u n d e

moştenitorul ex'traneus nu d o b â n d e a moştenirea decât prin
adiţiune feundo ad hereditatem). De aceea în această legis­
laţie găsim m a i m u l t e texte cari, prin ficţiune, consideră pe
moştenitor, ca p r o p r i e t a r încă din momentul deschiderei suc­
3
cesiunei ( ).

Contrà: Mourlon, I I , 2 2 9 ; L a u r e n t , I X , 3 7 5 ; Marcadé, I I I ,

2 1 4 ; T. H u e , V, 1 7 1 ; T h i r y , I I , 1 1 3 ; A r n t z , I I , 1 3 8 4 ; D e ­
molombe, X I V , 3 4 9 ; L e Sellyer, Successions, I, 610, p . 604.—
D u r a n t o n ( V I , 411), întemeindu-se pe art. 998 C. civil, zice
că moştenitorul, care va cere acceptarea, va trebui să despă­
gubească pe comoştenitorii cari, prin această acceptare, vor
fi supuşi r a p o r t u l u i . Acest a u t o r uită însă că art. 998 prevede
cazul unei daune cauzate fără drept (damnum sine jure
factum), şi acel care uzează de dreptul său nu răspunde de
daune. Qui suo jure utitur neminem Imdit. (Cpr. L . 5 5 , Dig.,
De diversis regulis juris antiqui, 50, 17). Moştenitorul care
a r fi acceptat succesiunea, obligând pe ceilalţi comoştenitori
la facerea r a p o r t u l u i , va fi responsabil de daune n u m a i atunci
când a r fi existat doi din partea lui, adecă când el s'ar fi
înţeles în mod fraudulos cu moştenitorii celeilalte succesiuni,
cărora va folosi r a p o r t u l . C p r . Demolombe, X I V , 349, in fine;
Marcadé, I I I , 2 1 4 ; L a u r e n t , I X , 3 7 5 , etc.
(') Acollas, I I , p . 198, 199. Cpr. T . H u e , V, 1 7 1 .
2
( ) C p r . L . 54, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2 ;
L . L . 138 şi 193, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 1 7 ;
Pothier, Successions, V I I I , p . 124 şi Propriété, I X , 2 4 8 , etc.
„ I n t r a r e a în moştenire se socoteşte clin vremea morţei lăsăto-
rului de moştenire", zice a r t . 1025 din codul Calimach. M a i
vezi art. 701 şi 1024 din acelaş cod.
8
( ) Vezi textele a r ă t a t e în nota precedentă.
 EFECTELE ACCEPTĂREI. — ART. 688.

Astăzi, însă, descendenţii şi ascendenţii dobândesc atât - actual, D r

proprietatea cât şi posesiunea (art. 653), iar ceilalţi moşte­

nitori dobândesc n u m a i proprietatea în virtutea legei, fără
nicio manifestare a voinţei lor, şi chiar fără ştirea lor; aşa
că toţi moştenitorii, chiar şi cei neregulaţi, fiind proprietari
prin efectul legei încă din momentul deschiderei moştenirei,
acceptarea nu poate să le confere ceeace era de mai înainte
în patrimoniul lor. Moştenitorul, care acceptă succesiunea,
chiar sub beneficiu de inventar ('), confirmă deci strămutarea
proprietăţei, care s'a îndeplinit în virtutea legei, încât el
perde dreptul de a mai r e n u n ţ a la moştenire şi r ă m â n e moş­
tenitor irevocabil. Semel heres, semper heres. V. suprà. p. 5 7 ,
2 2 3 , 2 2 9 , şi infra, p . 2 8 2 , 3°, etc.
A r t . 6 8 8 , care este o rămăşiţă a principiilor romane ( ), inulitatea a r t .
2

6 8 8
în privinţa adiţiei de ereditate relativă la moştenitorii vo- '
luntari sau extranei, nu este deci de niciun folos în dreptul
actual, şi soluţia ar fi fost tot aceeaş, chiar dacă el ar fi
lipsit din cod, căci, încă odată, retroactivitatea calităţei de
moştenitor nu rezultă din acceptare, ci din însăş n a t u r a ca­
lităţei sale, adecă din necesitatea continuărei persoanei de­
3
functului şi din principiul : Semel heres, semper heres ( ).
Cu toate acestea este un caz particular, la care probabil Cazul art. 7 0 1 .
redactorii codului nu s'au gândit (% în care art. 6 8 8 este
folositor, şi a n u m e : în cazul art. 7 0 1 C. civil, a d e c ă : când
moştenitorul, d u p ă ce a devenit străin de moştenire prin
renunţare, o acceptă, ceeace el poate să facă de câteori pres­
cripţia nu s'a îndeplinit în contra lui şi moştenirea n'a fost .
primită de alţii: căci, în acest caz, acceptarea nu are numai
de efect de a face irevocabilă calitatea de moştenitor, ci de
a conferi această calitate moştenitorului, care o perduse (°).

(') Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 9 6 1 : A u b r v et Rau,

V I , § 611 bis, p . 396, nota 4 1 .
2
( ) Cpr. Acollas, II, p. 190, şi toţi autorii. Acest text formează
o antinomie cu art. 6 5 3 , care, p r e c u m se ştie, este î m p r u ­
m u t a t dela dreptul obişnuelnic francez. Acollas, loco cit.
3
( ) Cpr. Arntz, II, 1398; T h i r y , II, 114.
4
( ) Cpr. D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, l i , 566, in fine, p. 385.
6
( ) Cpr. Marcadé, I I I , 202; Mourlon, I I , 2 0 7 ; Arntz, I I , 1398;
T h i r y , II, 114; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 960, p. 5
(ed. a 3-a); Planiol, I I I , 2 0 1 0 ; A u b r y et Eau, V I , § 611
bis, p. 396 nota 4 1 , etc.
 204 C. C—CART. III.—TIT. V.—CAP. V.—S-a I.—IREVOCAB. ACCEPTĂREI.

Excepţie dela Este însă de observat că, în cazul art. 7 0 1 , acceptarea

mo en oru U]
to>art?vTtăţeT ^ '* ' ' d u p ă ce mai întăiu renunţase, nu are efect
acceptărei. retroactiv p â n ă în ziua deschiderei moştenirei, fiindcă moş­
tenitorul trebue să respecte drepturile câştigate de cei de al
treilea a s u p r a b u n u r i l o r succesiunei. A r t . 7 0 1 constitue deci
o excepţie dela principiul că acceptarea îşi produce efectele
sale dela deschiderea moştenirei. (Cpr. Demolombe, X V , 77).

Irevocabiiitatea acceptărei.

I n principiu, acceptarea unei moşteniri este, ca şi re­

n u n ţ a r e a , irevocabilă. Semel heres, semper heres (*).
irevocabili- Acel care a acceptat o succesiune nu mai poate deci,
n
tat6 (>P
tareT' " * P i p ' i ^ l'èvie a s u p r a acceptărei sale, rămânând
r m c u s
bun
moştenitor, d u p ă cum se e x p r i m ă codul Caragea (art. 10,
partea I V , capit. 3).
Moştenirea Această regulă generală se aplică atât la acceptarea
2
beneficiata. p U r a gj g j p ] g , ^ ş\ ]
m c beneficiară ( ).
a a c e a

In consecinţă, moştenitorul care a acceptat o succesiune,

fie p u r şi simplu, fie s u b beneficiu de inventar, nu poate să
3
Renunţarea la mai r e n u n ţ e la ea ( ).
b ( de e
Tn ven"ai ^ asemenea, acel care a acceptat moştenirea pur şi
simplu, n'o mai poate accepta sub beneficiu de inventar.
Moştenitorul care a acceptat moştenirea sub beneficiu de
inventar, poate însă, prin excepţie, să renunţe la acest be­
neficiu şi să rămâe moştenitor pur şi simplu (*).
irevocab. re- T o t irevocabilă este, în principiu, şi renunţarea. Astfel,
nunţarei. ' '
C german. Q) Această m a x i m ă este extrasă din L . 88, in fine, Dig., De hered.
instituendis, 28, 5. — Această r e g u l ă nu mai există astăzi în
d r e p t u l german, d u p ă cum rezultă din art. 2100 şi 2139.
P r i m u l din aceste texte dispune. în adevăr, că testatorul poate
să institue un moştenitor în aşa mod încât el să nu devie
moştenitor decât d u p ă ce altul a avut această calitate (sub­
stituit fideicomisar, Nacherbe); iar art. 2139 dispune că, la
deschiderea substituţiei, acel grevat încetează de a fi moşte­
nitor, succesiunea trecând la acel substituit (die Tirbschaft fălit
dem Naeherben an).
2
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1653.
s
( ) Cpr. Cas. rom. B u l t . 1888, p . 3 2 ; B a u d r y et W a h l op. cit.,
II, 967, 968, şi numeroasele a u t o r i t ă ţ i citate acolo.
4
( ) Baudry et W a h l , op. cit., II, No. 968, p. 12 şi No. 1595.
 CAZURILE DE REVOCARE ALE ACCEPTĂREI. — ART. 694.

moştenitorul, care a r e n u n ţ a t la succesiune, n u poate s'o

mai accepte nici p u r şi simplu, nici s u b beneficiu de in­
ventar, nici în mod expres, nici tacitamente (').
Mai m u l t încă, vom vedeà s u b art. 7 0 3 , că moşteni- A r t . TO:Ì.
torul care, în u r m a renunţărei sale, ascunde lucruri de ale
2
moştenirei, comite un furt ( ).

Cazurile în cari, prin excepţie, acceptarea unei moşteniri

este revocabilă.

Art. 694. — Majorul nu poate să-şi atace acceptaţi unea ex­

presă sau tacită a unei succesiuni, decât în cazul când această accep-
taţiune a fost u r m a r e a unei viclenii ce s'a î n t r e b u i n ţ a t în pivinţa-i.
El nu poate reclama în contra acceptaţiunei pentru cuvinte
de v ă t ă m a r e , decât în cazul în care succesiunea a r fi absorbită sau
micşorată cu mai mult de jumătate prin descoperirea unui testament
8
necunoscut în momentul acceptaţiunei ( ) . ( A r t . 405, 4 3 4 . 798,
953 urm., 960, 1157, 1165, 1512 C. civ. Art. 783 C. fr.).

Cu t o a t ă irevocabilitatea acceptărei, moştenitorul rezer-

v a t a r sau nerezervatar major ori minor (°), sau reprezen-

1
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 969.
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 0 0 6 : Baudrv et W a h l , Successions, I I . 969,
şi 1850; H u r e a u x , Idem. I I , 175. p. 2 8 4 ; F . Hélie, Théorie
du code f i e n a i , V, 1928, etc. Vezi infra, p . 3 3 1 , nota 4.
3
( ) In privinţa originei istorice a acestui text, vezi Planiol, I I I ,
p. 414, nota 1 (ed. a 5-a). Cpr. L. 8, Dig., De jure delibe­
randi, 28, 8 ; L . 13 § 1 şi L. L. 22 şi 2 3 , Dig., De adqui-
renda vel omittenda hereditate, 29, 2, etc. Planiol, ( I I I , 1986)
zice că acest text este o inadvertenţă legislativă, iar B a u d r y
et W a h l ( I I , 1660, p . 394) zic că el este o enigmă.
4
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I . 1677, in fine.
(°) Deşi textul nu vorbeşte decât de majori, nu mai încape în- cazul când
doială că el este aplicabil minorilor şi t u t u r o r incapabililor moştenitorul
, Î • T - Î • • , 1
... este minor
m genere, legea vorbind numai de majori pentru a a r a t a ca i t rz.is.
g a u n e

cauzele de a n u l a r e stabilite de a r t . 694 sunt singurele ce pot Controversă,

fi invocate de dânşii, pe când minorii şi ceilalţi incapabili
mai pot încă invoca şi incapacitatea lor. Cpr. B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 1676; Le Sellyer, Idem, I, (523; H u r e a u x . Idem, I I ,
2 0 1 : Vigié. I I , 1 9 3 : A r a t e , I I , 1401, 1 4 0 2 ; Moiirlon, I I , 2 3 8 :
Duranton, V I , 450, 4 5 1 : T h i r y , I I , 1 1 9 : Ducaurroy, II, 7 8 3 :
L a u r e n t , LX, 3 6 2 : Marcarle, III. 2 2 0 ; Demolombe, X I V , 5 3 4 :
T. H u e , V, 176; A u b r y et Rau, VI, § 6 1 1 . p. 382, text şi
nota 17: Masse-Verge. I I , . § 378, p. 3 0 7 : Zacharne, Han-
 266 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a I — A R T . 694.

tanţii şi chiar creditorii lui (art. 974), pot cere anularea

acceptărei exprese sau tacite, a t â t pe cale de acţiune cât şi
pe cale de excepţie, fie că ea a fost făcută p u r şi simplu,
fie sub beneficiu de inventar (*), în caz când această acceptare
2
a r fi fost u r m a r e a unei viclenii sau u n u i doi ( ), ce s'ar fi în-

buch des franzdsischen Civilrechts, I V , § 6 1 1 , p. 77, nota 22

(ed. Anschutz), § 6 2 1 , p . 87, nota 22 (ed. Crome);ì-Belost-
Jolimont, a s u p r a lui Chabot, Successions, II, observ. 1, p . 87
u r m . — Contra: Chabot, op. şi loco cit, a r t . 783, No. 1, p . 78,
d u p ă care anularea acceptărei din partea minorilor şi inter-
zişilor pentru cauzele statornicite de a r t . 694 ar fi lipsită de
interes, fiindcă acceptarea lor nu poate să aibă loc decât sub
beneficiu de inventar (art. 405, 454). Această soluţie este însă
inadmisibilă, p e n t r u c ă chiar acceptarea beneficiară poate fi
dăunătoare incapabililor, din cauza obligaţiei de a r a p o r t a
liberalităţile ce ei a r fi p r i m i t fără dispensă de r a p o r t (art. 751
urm.), şi din cauza sarcinei de a administra pe care o impune
acceptarea.
l.ipsă de Afară de aceasta, minorii, interzişi], femeile măritate şi indi­
forme. vizii puşi sub consiliu j u d i c i a r m a i pot încă să atace acceptarea
făcută de dânşii sau de acei în drept, în numele lor, indepen­
dent, de orice leziune, pentru vicii de forme şi d u p ă unii, chiar
pentru simplă leziune, dacă formele prescrise de lege au fost
păzite. Vezi autorii supra citaţi.
(') Vezi infra, p . 270, ad notam.
r > 2
( ) Dolul, spre a fi o cauză de anulare, trebue să fie de aşa na­
Art. mrr~ t u r ă încât fără el acceptarea să nu fi p u t u t aveà loc (art. 960).
B a u d r y et W a h l , op. cit.. II, 1657; T . H u e , V, 1 7 3 ; L a u r e n t ,
I X , 3 5 4 ; Demolombe, X I V , 5 3 7 ; Acollas, I I , p . 200, etc.
In ce consistă, Dolul sau vicleşugul va consista, în specie, în a face pe moş­
în specie, tenitor să creadă că activul moştenirei este m u l t m a i mare
dolul. decât pasivul ei. Cpr. D u c a u r r o y , II, 5 7 7 ; Demolombe, X I V ,
5 3 7 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1656.
Dolul prin Dolul poate să rezulte nu n u m a i din î n t r e b u i n ţ a r e de ma-
reticentă. noperi fraudiiloase, d a r şi din tăcere sau reticenţă. Cas. fr.
Sirey, 38. 1. 945 şi Répert. Dalloz, Successions, 5 2 4 ; C. Grand,
Dreptul din 1909, No. 55, p. 439 ; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
I I , 1656, in fine. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p . 7 1 .
Dr. roman. L a R o m a n i , majorul nu puteà să ceară anularea accep­
tărei sale exprese sau tacite, decât atunci când era stoarsă
prin ameninţări, metus causa ( L . 85, Dig., De adquirenda
•vel omittenda hereditate, 29, 2), de frică, d u p ă cum se e x p r i m ă
art. 1033 din codul Calimach. D o l u l î n t r e b u i n ţ a t în contra
lui nu dădea loc decât la o acţiune în daune în contra au­
torului manoperilor frauduloase, ceeace este admis şi prin
art. 1047 din codul Calimach. „Is qui decepit aliquem, ut
 CAUZELE DE EEVOCABE ALE ACCEPTĂREI. — AHT. 694. 267

trebuinţat în privinţa lor, fie de u n eomoştenitor care ar

aveà interes să se facă r a p o r t u l (art. 751 urm.), fie de un
creditor al moştenirei sau de un legatar, fie chiar de o a treia
persoană neinteresată în cauză ; pentrucă acceptarea unei
moşteniri este un act de o extremă gravitate şi trebue, în

her editate mnon idoneam adirei, de dolo tenebitur". (L. 40, Dig.,
Dè dolo malo, 4. 3). „ D a c a amăgitorul va fi creditor al mor- C. C a l i m a c h .
A r t 1 0 4
tului, adaogă art. 1047 din codul Calimach, acel a m ă g i t are " ''
împrotiva lui î n t i m p i n a r e a vicleşugului, adecă ca să nu-i
plătească datoria mortului din ale sale şi cu p a g u b a sa".
„Tune enim sufficit contra eum doli mali exceptio". (L. 40,
Dig., loco cit).
Deşi legea nu vorbeşte eie violenţă, totuşi nu mai încape violenţa,
îndoială că ea va ti o cauză de anulare a acceptărei, pentrucă
ea atinge mai mult libertatea consimţimântului decât însuş dolul.
Metus in se dolum recipit. (Cpr. L . 4, § 33, Dig., De doli
mali et metus exceptione, 44, 4). Vezi T h i r y , II, 116, p . 1 3 1 :
Arntz, II, 1404; Mourlon, II, 2 3 3 ; D u c a u r r o y , II, 5 7 7 ; Mar­
cadé, I I I , 2 1 9 ; D e m a n t e , I I I , 1 0 3 ; L a u r e n t , I X , 3 5 7 ; Demo­
lombe, X I V . 5 3 6 : T . H u e , V, 1 7 3 ; Vigié, I I , 188; Acollas,
II, p . 199 şi 2 0 6 ; Planiol, ITI, 1980; Bufnoir, Propriélé rt
contrat, p. 6 2 2 ; A u b r y et Rau, VI, ţ; 6 1 1 , p. 3 8 1 . text şi
nota 1 1 ; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1661; Hureaux.
Idem, II, 2 0 2 ; Le Sellyer, Idem, I, 644, etc.
A r t . 942 din codul italian prevede a n u m e violenţa ca o c. italian, C.
cauză de anulare a acceptărei, iar art. 1033 din codul Caii- C a l i m a c h şi
i i - w . ^ • Dr. roman.
mach dispune ca cineva poate sa se lepede de moştenirea „pe
care a primit-o din vederatâ silă si frică, căci cele făcuţi'
din vederată silă şi frică nu au nicio t ă r i e " . Cpr. L . 21 § 5,
Dig., Quod metus causa gestum sit, 4, 2. Legea 85, Dig., De
adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2, zice de asemenea:
„Si metus causa adeat aliquis hereditatem,; fìet, ut quia in-
vitus heres existat, detur abstinendi facultas".
Cât pentru eroarea, care produce nulitatea numai atnneea. Eroarea,
când este substanţială (art. 954) (vezi tom. V al Coment,
noastre, pag. 47 urm.), ea se confundă cu leziunea, care a r
rezulta din descoperirea unui testament necunoscut în mo­
mentul acceptărei, pentrucă substanţa moştenirei este tocmai
câtimea averei ei. Cpr. Marcadé, III, 2 1 9 ; Mourlon, II, 234;
Demante, I I I , 1 0 3 ; D u c a u r r o y , I I , 576: L a u r e n t , I X . 356:
Demolombe, X I V , 5 3 5 ; Planiol, I I I , 1 9 8 1 ; T. Hue, V, 174;
A u b r y et R a u , VI, § 6 1 1 , p. 3 8 1 ; Massé-Vegé, II, § 378.
p. 306, nota 2 2 ; Vigié, I I , 1 8 8 ; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
II, 1 6 5 5 ; Cas. fr. Sirey, 69. 1. 172; Sirev. 90. 1. 102; D. P .
90. 1. 341, etc.
 268 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a I.—ART. 694.

orice caz, să fie rezultatul unei voinţi liber e x p r i m a t ă

4
(art. 6 8 6 C. civ.)( ).
Acceptarea nu poate, în principiu, să fie a n u l a t ă pentru
Leziune, i^to- ] ziune sau vătămare,
e d u p ă cum se e x p r i m ă art. 6 9 4 , fie
ricul acestei F \ . . . . .
<auze de anu- vorba de un moştenitor major sau minor. Acesta era principiul
lare
- admis de proiectul codului francez, comunicat tribunalelor.
El nu prevedea decât anularea pentru doi. T r i b u n a l u l de
casaţiune a cerut însă ca să se admită două excepţii dela
acest principiu, pentru cazul când activul moştenirei a r fi
fost micşorat cu mai mult de j u m ă t a t e : 1° prin descoperirea
u n u i testament necunoscut în momentul acceptărei; şi 2° prin
2
anularea unor acte neatacate în momentul acceptărei ( ).
Consiliul de Stat, neadmiţând decât în parte observa­
ţiile T r i b u n a l u l u i de casaţie, care se întemeiau pe o j u r i s -
p r u d e n ţ ă constantă, a introdus în cod o singură excepţie
dela acest principiu, şi a n u m e : acea relativă la descoperirea
3
u n u i testament necunoscut ( ).
Xeaplic, în !
( ) A r t . 960, după care doi ui, în materie de convenţii, nu este o
specie, a art. cauză de a n u l a r e decât atunci când a fost î n t r e b u i n ţ a t de una
960 C. civ.
Controversa. din părţile contractante, nu este deci aplicabil în specie,
pentrucă acceptarea moştenirei este un act unilateral, în care
nu exista mai multe p ă r ţ i . P r i n u r m a r e , dolul î n t r e b u i n ţ a t de
oricine, fie chiar de o persoană străină, poate fi propus p e n t r u
a n u l a r e a acceptărei sau r e n u n ţ ă r e i . Cpr. Marcadé, I I I , 2 1 6 ;
Arntz, II, 1 4 0 3 ; T h i r v , II, 116, p. 130, 1 3 1 ; L a u r e n t , I X ,
3 5 4 ; Demolombe, X I V , 5 3 8 ; A u b r y et Rau, V I , § 6 1 1 , p . 380,
text şi nota 10; Masse-Vergè, LÌ, § 378, p. 308, n o t a 2 6 ;
Demante, I I I , 103 bis, I I ; T. Hue, V,' 173; Planiol, I I I , 1979;
D u c a u r r o y , II, 5 7 7 ; Foignet, Manuel de droit civil, H I , p. 3 4 8 ;
B a u d r v et W a h l , op. cit., II, 1 6 5 8 ; H u r e a u x , Idem, I I , 66
u r m . Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, No. 59. Vezi şi
tom. V al Coment, noastre, p. 79. — Contra : Delvin court,
Cours de code civil, I I , p. 8 3 , nota 9 (ed. din 1834); Chabot,
Successions, I I , art. 783, No. 5, p. 79 (ed. Belost-Jolimont
din 1839), p . 70, 71 (ed. Mazerat tot din 1839); Malpel, Idem, 196,
etc., după cari dolul î n t r e b u i n ţ a t de o a treia persoană (dolus
incidens in contractual) n'ar dà loc la anularea acceptărei,
ci n u m a i la o acţiune în daune.
2
( ) Cpr. Demolombe, X I V , 5 4 0 ; Arntz, I I , 1 4 0 5 ; D u c a u r r o y ,
Bonnier et Roustain, I I , 579, etc.
3

Art. 694 este ( ) Dispoziţia art. 694 fiind excepţională, este deci de strictă in­
de strictă in­ t e r p r e t a r e ; de unde urmează că anularea acceptărei nu poate
terpretare. fi cerută pentru alte canze (cpr. C. Bucureşti, Dreptul din
1889, No. 66), de exemplu: pentru descoperire de datorii
 CAUZELE DE REVOCARE ALE ACCEPTĂREI.—ART. 694. 260

D u p ă textul actual, moştenitorul major şi chiar mi- Căzni in care

S t e
nor (*), poate cere anularea acceptărei sale pentru cauză j e

2
de vătămare sau leziune ( ), în cazul când activul succesiu- art. e»4.

contractate de defunct, improvisis debitis ( L . 22, Pr., Cod,

De jure deliberandi, 6, 30) ( A u b r y et Kan, T I , § 6 1 1 , p. 3 8 1 ;
Demolombe, X I V , 5 4 1 ; Planiol, III, 1982: Thiry, I I , 118;
Mourlon, I I , 2 3 5 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1670,etc.), sau
pentru înstrăinări consimţite de dânsul în t i m p u l vieţei sale,
fie cu titlu oneros (vânzare, schimb, tranzacţie), fie cu titlu
g r a t u i t (donaţiuni); pentrucă toate aceste înstrăinări au putut
fi cunoscute de moştenitor. Cpr. Planiol, I I I , 1984; T. H u e ,
V, 172; Demolombe, X I V , 5 4 3 ; Laurent, I X , 3 6 3 ; B a u d r y
et W a h l , op. cit., I I , 1 6 7 1 ; Marcadé, I I I , 2 1 7 ; Mourlon, II,
235, etc. — Heal propusese în consiliul de Stat ca descoperirea
de datorii necunoscute, contractate de de cujus (grandec ws
alienum) să poată servi de bază la anularea acceptări, însă
Tronchet a răspuns că moştenitorul, spre a se pune la adăpost
(ie orice primejdie, nu are decât să primească moştenirea sub
beneficiu de inventar (Demolombe, X I V , 5 4 1 ; Laurent, I X ,
363), ceeace nu este tocmai logic, pentrucă şi datoriile pot
uneori fi necunoscute, ca şi legatele. L e g e a a r fi trebuit deci
să admită anularea acceptărei, de câteori s'ar fi constatat în
fapt o leziune sau v ă t ă m a r e .
(*) Deşi textul nu vorbeşte decât de majori, totuşi nu mai încape Moştenitorii
îndoială că acelaş drept îl au şi minorii, căci n'a ptitut să minori.
intre în gândul legiuitorului de a lipsi pe moştenitorii minori
de o protecţie pe care el o acordă persoanelor capabile. T e x t u l
vorbeşte, precum am mai observat suprà, p. 265, nota 5, nu­
mai de majori, pentru a a r ă t a că incapabilii pot, pe lângă
aceste cauze de anulare, să invoace şi incapacitatea lor. Cpr.
L a u r e n t , I X , 3 6 2 ; Arntz, I I , 1402; Demolombe, X I V , 534;
Planiol, I I I , p. 4 1 1 , nota 1 (ed. a 5-a), şi autorii citaţi suprà,
p. 2 6 5 , nota 5. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p. 9 5 .
3
( ) Se naşte însă î n t r e b a r e a : ce a înţeles legiuitorul prin cuvântul Sensul c m an-
ul v
vătămare? Este vorba în specie de o micşorare a patrimoniului t " l âtă-
i n r u
personal ce moştenitorul poseda înaintea acceptărei, sau n u m a i * *' ^ " t e r

de o micşorare a câştigului ce el a r fi dobândit, dacă testamentul

n'ar fi avut fiinţă, căci cuvântul v ă t ă m a r e sau leziune poate fi luat
şi într'un sens şi într'altul. D u p ă unii, cuvântul vătămare este
luat în sensul întăiu, adecă în înţelesul său j u r i d i c ; de unde
se deduce că acceptarea unei moşteniri nu poate fi a n u l a t ă
decât atunci când averea, de moştenire e mai mică decât le­
gatele şi datoriile, încât moştenitorul, prin acceptare, a perdut
în loc de a câştiga ceva. Vezi Demolombe, X I V , 548, 5 4 9 . —
D u p ă alţii, art. 694 ar fi luat cuvântul v ă t ă m a r e în sensul
de lipsă de câştig. Cpr. Arntz, I I , 1407; Laurent, I X , 358,
 270 COD. CIV—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a I.—ART. 694.

4
nei( ), a r fi fost absorbit sau micşorat cu mai mult de j u ­
2
mătate prin descoperirea unui testament ( ) necunoscut moşte­
nitorului, care a acceptat succesiunea.

360. Vezi a s u p r a acestei controverse, Marcadé, I I I , 2 1 7 , 2 1 8 ;

Mourlon, I I , 236 u r m . ; D u c a u r r o y , I I , 5 7 8 — 5 8 1 , etc. Această
chestiune a t â r n ă însă de o altă chestiune, de care ne vom ocupa
m a i târziu, şi a n u m e : de aceea de a se ş t i , d a c ă moştenitorii
t r e b u e să plătească legatele ultra vires, sau intra vires emo­
lumenti. Vezi infra, r u b r i c a capit. V I , S-a I I I : Despre plata
datoriilor şi explic, a r t . 902. Cpr. Vigié, I I , 1 8 9 ; T h i r y , I I ,
Aplic. art. 116, p . 1 3 1 , 132, etc..
694 în caz de A r t . 6 9 4 nefâcând nicio distincţie între acceptarea p u r ă şi
acceptare be­
neficiară. simplă şi acea beneficiară, nu m a i încape îndoială că şi a c ­
ceptarea făcută s u b beneficiu de inventar va putea fi a n u l a t ă ,
de câteori activul moştenirei va fi absorbit sau micşorat cu
m a i mult de j u m ă t a t e , prin descoperirea u n u i testament necu­
noscut de acceptant. Arntz, I I , 1 4 0 7 ; Marcadé, I I I , 2 1 8 ; T . H u e ,
V, 175, in fine; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1674; L e Sellyer,
Ce se înţelege Idem, I, 624, etc. Vezi şi suprà, p . 266.
prin cuvântul (') P r i n cuvântul succesiune, î n t r e b u i n ţ a t de a r t . 694, unii
succesiune.
Controversă. autori înţeleg activul brut, adecă întreaga moştenire, atât
activul cât şi pasivul. C p r . Demolombe, X I V , 5 5 1 ; D u r a n t o n ,
V I , 4 6 1 ; Mourlon, I I , 2 3 9 . — L a u r e n t ( I X , 359) susţine însă
că este vorba, în specie, de activul net (deducto cere alieno),
soluţie p e care o credem mai j u r i d i c ă , pentrucă prin succesiune
înţelegându-se bunurile cari o compun, p r i n b u n u r i n u se î n ­
ţelege decât ceeace r ă m â n e în u r m a plăţei datoriilor. Bona
non intelliguntur nisi deducto cere alieno. Vezi în acest din
u r m ă sens, pe l â n g ă L a u r e n t , T . H u e , V , 1 7 2 ; B a u d r y et
W a h l , I I , 1 6 6 4 ; Planiol, I I I , 1 9 8 4 ; F o i g n e t , Manuel de droit
civil, I I I , p . 349. Astfel, dacă activul este de 100000 lei, şi
pasivul de 60000, activul brut este de 100000 lei, i a r acel
net de 40000 lei; aşa că, d u p ă p ă r e r e a generală, p e n t r u a fi
o cauză de anulare, legatul va t r e b u i să întreacă s u m a de
50000 lei, i a r d u p ă părerea noastră, este suficient ca el să
întreacă s u m a de 20000 lei.
2
Legatele ce ( ) U n testament poate să cuprindă legate universale ( a r t . 888
poate să cu­ urm.), sau cu titlul universal, adecă ale unei fracţiuni de moş­
prindă un tenire ( a r t . 894), sail, în fine, legate p a r t i c u l a r e o r i singulare
testament.
(art. 8 9 9 u r m . ) . Legatele singulare sau p a r t i c u l a r e p o t în tot­
d e a u n a să vatăme p e moştenitor, fiindcă l e g a t a r u l singular
sau p a r t i c u l a r n u contribue la p l a t a datoriilor (art. 7 7 5 , 9 0 9 ) ;
aşa că u n asemenea legat micşorează n u m a i activul moştenirei,
fără a micşora şi pasivul ei. Cpr. Demolombe, X I V , 5 5 2 ;
. L a u r e n t , I X , 3 6 1 . î n c â t priveşte celelalte legate, chestiunea
este controversată. I n adevăr, unii din acei cari iau cuvântul
 CAUZELE DE REVOCARE ALE ACCEPTĂREI. — ART. 694. 271

Deci, d a c ă în m o m e n t u l acceptărei, moştenitorul a a v u t Cunoşt. moş-

c u n o ş t i n ţ ă de existenţa testamentului, el n u va p u t e à cere despre ™x!st.
a n u l a r e a acceptărei sale, chiar d a c ă el n'a a v u t cunoştinţă testamentului,
de c u p r i n d e r e a acelui testament (*).
A r t 1 1 6 9
Moştenitorul, care va pretinde că testamentul descoperit * -
îi era necunoscut în momentul acceptărei, va t r e b u i să d o ­
2
vedească afirmaţiunea sa (art. 1 1 6 9 ) ( ).
De asemenea, moştenitorul, care va p r o p u n e existenţa Dovedirea do-
dolului, a violenţei sau a leziunei, va trebui să dovedească / ^ " j ^°[.
p r o p u n e r e a sa, şi p r u d e n ţ a îi r e c o m a n d ă de a p u n e pe toţi unei, etc
acei interesaţi în cauză, p r e c u m : legatarii, creditorii, etc.,
3
s p r e a d o b â n d i o hotărîre opozabilă t u t u r o r ( ).
Acţiunea în a n u l a r e a acceptărei se prescrie, d u p ă unii, Prescrierea
4
prin zece ani, conform a r t . 1 9 0 0 ( ), iar d u p ă alţii, prin „ a i ^ c o n - a

treizeci de ani, conform d r e p t u l u i comun (art. 1 8 9 0 ) , art. 1 9 0 0 troversă.

5
nefiind aplicabil decât în materie de convenţii ( ). „Cererea

v ă t ă m a r e în sensul său j u r i d i c , susţin că legatele universale

şi acele cu titlu universal nu pot vătăma pe moştenitori,
pentrucă a t â t legatarii universali cât şi acei cu titlul universal
contribuesc la plata datoriilor (art. 7 7 5 , 909) (vezi Demolombe,
X I V , 5 5 2 ; D u r a n t o n , V I , 4 6 1 , etc.), iar alţii admit posibi­
litatea unei leziuni sau v ă t ă m ă r i şi în privinţa legatelor u n i ­
versale sau cu titlu universal. Opr. Demante, I I I , 103 bisTV;
Marcadé, I I I , 217, care revine a s u p r a primei sale opiniuni.
Vezi şi Mourlon, I I , 337, care face o distincţie.— D u p ă unii,
cari iau cuvântul v ă t ă m a r e sau leziune în înţelesul său vulgar
de lipsă de câştig, n u m a i legatul cu titlu universal, n u însă
şi acel universal, poate fi v ă t ă m ă t o r . Vezi L a u r e n t , I X , 3 6 1 .
Cpr. Planiol, I I I , 1984. — Vezi însă B a u d r y et W a h l (II,
1668), d u p ă cari descoperirea u n u i testament, ce micşorează
moştenirea cu m a i m u l t de j u m ă t a t e , este o cauză de a n u l a r e
a acceptărei, oricare a r fi n a t u r a legatelor ce el a r cuprinde,
fie acele legate universale, cu titlu universal, sau p a r t i c u l a r e .
1
( ) Opr. Chabot, Successions, I I , a r t . 7 8 3 , No. 6, p . 80 (ed. B e -
lost-Joii mont); L a u r e n t , I X , 3 5 9 ; D e m o l o m b e , X I V , 5 4 6 , etc.
2
( ) Demolombe, X I V , 5 4 7 ; D u r a n t o n , V I , 457. „Ei incumbit
probatio, qui dicit, non qui negat". ( L . 2, Dig., De probatio-
nibus, etc., 22, 3).
3
( ) Demolombe, X I V , 5 5 6 ; D u r a n t o n , V I , 467, etc.
4
( ) Demolombe, X I V , 5 5 5 ; A u b r v et Rau, V I , § 6 1 1 , p . 3 8 5 .
5
( ) L a u r e n t , I X , 3 6 2 ; T . H u e , V,' 176; B a u d r y et W a h l , Succes­
sions, I I , 1687; L e Sellyer, Idem,, I, 6 5 0 ; Mourlon, I I , 2 4 0 ; M a r -
CADE, I I I , 2 2 1 ; Arntz, I I , 1410 şi 1425. Opr. Planiol, I I I , 1988.
 272 COD. CIV.—CASTE A III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a I.—ART. 694.

c german, de anulare este exclusă, zice art. 1 9 5 4 § ultim din codul

Art. 1954. g â n d dela acceptare sau renunţare au trecut treizeci
e r m a n ţ c

de a n i "
Art. 1876. Dacă acţiunea în a n u l a r e se întemeiază pe incapacitatea
moştenitorului, prescripţia nu curge decât dela încetarea in-
capacităţei (argument din art. 1876).
Momentul de Dacă ea se întemeiază pe descoperirea unui testament
prescripţia^ c u t 7 prescripţia curge din momentul descoperirei lui.
n e c u n o s

controversa. In caz de doi, violenţă sau eroare, prescripţia curge din ziua
acceptărei, i a r nu din ziua descoperirei dolului sau erorei,
2
nici din ziua încetărei violenţei ( ).
Accept, frau- In caz de acceptare frauduloasă, prescripţia va curge
3
duioasă. t Q t d i acceptărei ( ).
i n m o m e n t u

Confirmarea Acţiunea în a n u l a r e se poate stinge, înainte de a fi

acceptatei. p s c r i s ă , prin confirmarea ori ratificarea expresă sau tacită
re

a acceptărei, făcută de către moştenitorul capabil, în u r m a

descoperirei dolului sau a testamentului, de exemplu, p r i n t r ' o
nouă acceptare (argument din a r t . 9 5 9 , 1 1 6 7 şi 1 1 9 0 ) (*).

Persoanele cari pot cere anularea acceptărei.

Moştenitorul A n u l a r e a acceptărei poate fi cerută atât de moştenitorul

care a ac- c a r e e a e m a n g , c a t şj f\ reprezentanţii săi,
e si chiar de
ceptat şi ere- . . . .
ditoni săi. creditorii săi personali, prin acţiunea paulianâ sau revoca-
Art. 975. ţ jo r e ( a r t > 9 7 5 ) , de câteori el a acceptat în mod fraudulos o
(') „Die Anfechtung ist ausgeschlossen, wenn seit der Annhame
u
oder der Ausschlagung dreissig Iahre verstrichten sind .
2
( ) Arntz, II, 1410. — Contrà: L a u r e n t , I X , 362, care aplică,
în specie, prin analogie, art. 1900, în privinţa punctului de
plecare al prescripţiei, pentrucă regulele cuprinse în acest text
sunt o consecinţă a principiului de echitate, care nu permite
de a se invoca prescripţia contra aceluia ce nu-şi are liber­
tatea sa.
3
( ) Arntz, I I , 1410.
4
( ) Demolombe, X I V , 5 5 4 ; Marcadé, I I I , 2 2 1 , in fine; D u r a n t o n ,
V I , 4 6 5 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 6 8 8 . — A c t u l ce se
opune moştenitorului ca confirmare trebue însă să fie o m a ­
nifestare n o u ă a voinţei sale de a accepta succesiunea, iar nu
o u r m a r e a acceptărei anterioare, initio inspecto (L. 3 § 2,
Dig., De minoribus, etc., 4, 4). Cpr. Demolombe, Duranton,
loco cit.
 ANULAREA ACCEPTARE]. — ART. 694. 273

succesiune împovărată de datorii, ceeace ce se va întâmpla

atunci când moştenitorul se va înţelege cu creditorii moşte­
nirei spre a frauda pe creditorii săi personali. A r t . 9 7 6 nu
se opune la admiterea acestei soluţii (').
Creditorii moştenitorului n u au de dovedit, în asemenea ce trebu
caz, conivenţa dintre moştenitori şi creditorii succesiunei, ^dh'orìf
e S:L
complicitatea părţilor contractante nefiind admisă de doc- moştemto-
11,1U1
trină şi de j u r i s p r u d e n ţ ă decât în privinţa contractelor cu '
2
titlu oneros ( ). Or, în specie, actul (acceptarea moştenirei)
nu este nici cu titlu gratuit, nici cu titlu oneros, iar pe de
altă parte, acceptarea moştenirei nu este un contract, ci un
act de voinţă unilaterală. T o t ce se cere numai, conform drep­
tului comun, este ca pe lângă prejudiciu, să existe şi fraudă
din partea moştenitorului acceptant ( ). (Vezi şi infra, p . 306).
3

Acţiunea pauliană nu aparţine însă creditorilor moşte- Dreptul cre-

nirei, ei nefiind creditori ai moştenitorului ( ). Singurul drept ''^"".g- " ™r°f
4 1

ce au aceşti creditori este de a cere separaţia de patrimonii 78i.

5
(art. 781)'( ).

(') Cpr. A r n t z , II, 1 4 0 9 ; D u c a u r r o y , I I , 5 9 1 ; Laurent, I X , 304

şi X V I , 4 7 8 ; Demolombe, X I V , 5 5 7 ; X V I I , 114 şi X X V ,
155; T h i r y , II, 1 2 9 ; Marcadé, I I I , 2 3 1 ; Mourlon, I I , 2 6 8 ;
A u b r y et B a u , V I , § 6 1 1 , p . 384, text şi nota 2 0 ; Demante,
I I I , 108 Un I V ; Planiol, I I I , 1990; Vigié, I I , 188; B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 1680; Rodière et Pont, Contrat de
mariage, 1, 8 1 6 ; L e Sellyer, Successions, I I I , 1755. Cpr. L . 3,
Dig., Quo3 in fraudem creditorum, 42, 8, unde se zice: „Sive
se obligavit fraudandorum creditorum causa..., vel quodcunque
aliud fecit in fraudem creditorum, palam est edictum locum
habere". Vezi însă L . 1 § 5, Dig., De separationibus, 42, 6.—
Contra: Odier, Contrat de mariage, I, 4 3 0 ; Troplong, Idem,
I I I , 1 5 2 9 ; Glandaz, Encyclopedic du droit, v° Communauté,
3 1 3 ; Chabot, Successions, I I , art. 8 8 1 , No. 2, p. 647 u r m .
(ed. Belost-Jolimont), p. 570 (ed. M a z e r a t ) ; H u r e a u x , Idem,
I I , 200, p . 308, etc. Vezi şi infra, p . 306.
2
( ) Vezi tom. V al Coment, noastre, p . 226 u r m . , precum şi au­
torităţile citate acolo.
3
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1 6 8 1 . — F r a u d a este nece­
sară atât în privinţa actelor cu titlu oneros cât şi acelor cu titlu
gratuit. Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 5 3 3 (ed. a 2-a);
tom. I I I , partea 1-a, p. 571 (ed. a 2-a); tom. V, p. 2 2 5 , etc.
4
( ) Demolombe, X X V , 155; B a u d r y et W a h l , Successions, îi,
1683.
6
( ) B a u d r y et W a h l , loco cit.

43U3 ÎS
 274 G. C.—CART. III.—TIT. I.—CAP. V.—S-a I.—EFECT. ANUL. ACCEPTĂREI.

Cazurile în cari acceptarea este inexistentă.

Acceptarea N u trebue să confundăm cazurile mai sus expuse, în

inexistentă. c a r j
p t a , fie expresă, fie tacită, este numai anulabilă,
a c c e a r e

cu acele în care ea este inexistentă; căci în asemenea cazuri,

J
acceptarea neavând fiinţă, nu produce niciun efect (art. 966) ( ).
Acceptarea In toate cazurile, în cari acceptarea a r fi. inexistentă, ea
1 t nt nu v a u t e a
poate fi con" P fi confirmată, pentrucă n u se poate confirma
2
firmata, n e a n t u l ( ).
Inexistenţa Nulitatea, sau mai bine zis inexistenţa actului, va putea
^n^iecfe 6 1
fi p r o p u s ă de toate părţile interesate, chiar şi de acela dela
care actul e m a n ă ; şi aceasta oricând, fără a i se putea opune
3
prescripţia de zece ani şi nici chiar acea de treizeci de a n i ( ) .

Efectele anularei acceptărei.

Anul. accep- I u r m a anularei ei, acceptarea este ca şi cum n'ar fi

n
a v u
^cruriuTV' t niciodată fiinţă, şi lucrurile sunt puse în starea lor de
starea ante- a i 'nainte, anterioară primirei moştenirei; de unde rezultă
m
c a
mireY moşte- moştenitorul, în u r m a anularei acceptărei sale, poate să-şi
4
nirei. exercite dreptul său de opţiune în toată plenitudinea lui( ).

Cazurile de (') Acceptarea a r fi nulă de drept, sau mai bine zis inexistentă,
inexistenţă când îi va lipsi u n a din condiţiile esenţiale, fără care ea
ale acceptărei. p t n u | ţ j ă fiinţă. Astfel, a r fi, de exemplu, acceptarea
0 a e s a a

unei moşteniri nedeschise încă (art. 702, 9 6 5 şi 1226); accep­

tarea e m a n a t ă dela o persoană nechemată la moştenire, sau
care n'ar aveà cunoştinţă fie de deschiderea moştenirei, fie de
vocaţiunea sa e r e d i t a r ă ; acceptarea unei alte moşteniri decât
aceea pe care se credea că se primeşte în realitate, căci în
asemenea caz a r exista o eroare substanţială, adecă a însuş
obiectului moştenirei, in ipso corpore rei. Cpr. L a u r e n t , I X ,
350, 3 5 6 ; Demolombe, X I V , 531 şi X V , 9 3 ; D u c a u r r o y , II,
576, etc. Vezi a s u p r a teoriei actelor inexistente, tom. I al
Coment, noastre, p . 630 u r m . (ed. a 2-a).
2
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 6 3 3 (ed. a 2-a); tom. V I I ,
p . 4 3 , 44 şi 72 u r m . ; tom X , p . 2 3 0 . Cpr. Judecat, ocol. S u r a i a ,
( P u t n a ) , Gr. judiciar din 1910, N o . 28 (cu observ, noastră).
8
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 4 6 4 u r m . Vezi şi tom. I al Coment, noastre,
p . 633 (ed. a 2-a). Mai vezi infra, p . 314 şi 319.
(*) B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1689; L e Sellver, Idem, I, 635,
6 3 6 ; H u r e a u x , Idem, I I , 2 1 8 ; Planiol, III," 1989; T h i r y II,
120; Vigié, I I , 1 9 4 1 , şi toţi autorii.
 EFECTELE ANULAREI ACCEPTĂREI. 275

El poate, deci, să primească din nou moştenirea, fie Primirea din

c
p u r şi simplu, fie sub beneficiu de i n v e n t a r ; el poate s ' o ^ ^ ^ ' ^
lepede şi, în asemenea caz, el va fi considerat că n'a fost pădarea ei.
niciodată moştenitor (art. 696).
El ar puteà, d u p ă unii, să-şi exercite dreptul său de
opţiune, chiar dacă au trecut mai bine de 30 de ani dela
1
deschiderea succesiunei ( ).
Fiindcă, prin efectul anularei, acceptarea se consideră Nulitatea ac­
e l r c a a u
ea n ' a a v u t loc niciodată, anularea ei atrage, în toate c a - ^ ? "
7
. i° *s
urmarea
zurile, nulitatea actelor cari au fost u r m a r e a ei. Astfel, mOŞ- acceptărei.
tenitorul care, în u r m a anularei acceptărei sale, n ' a r primi
moştenirea din nou, va restitui comoştenitorilor săi, sau mo­
ştenitorilor din g r a d u l u r m ă t o r , tot ce primise în calitate de
moştenitor, jure heredis, fiind în drept a cere restituirea ra­
porturilor ce făcuse, sau a datoriilor ori legatelor ce plătise
2
(art. 993) ( ).
In privinţa actelor de înstrăinare sau actelor de admi-Soarta actelor
nistraţie ce moştenitorul ar fi făcut în această calitate, meofoo f ! ' °f 10 1 6 d e m

» » . i i • tenitor medio
tempore, înaintea anularei acceptărei sale, ele sunt, în prin- tempore, îna-
3 l n t e d e a n u
cipiu, nule ( ), dacă în u r m a anularei acceptărei, el nu pri- "
1 a r e a
" 1
1 T -i , accep-
meşte din nou moştenirea. J u r i s p r u d e n ţ a aplică însă, în p n - tarei. Con­
t i O T e r s ;
vinta acestor acte, teoria moştenitorului aparent, dacă terţiul '-
4
contractant a fost de b u n ă credinţă ( ).
Moştenitorul care, în u r m a anularei acceptărei sale p u r e Repetiţia ee
şi simple, ar fi primit din nou moştenirea, însă de a s t â d a t ă ^ ^ ^ ^
sub beneficiu de inventar, va aveà o acţiune în repetiţie moştenitorul,
pentru a cere înapoi ceeace plătise înainte ca moştenitor
5
p u r şi simplu, peste emolumentul s â u ( ) . om n ea.
Ca toate nulităţile, nulitatea acceptărei odată p r o n u
(') B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1689, in fine; Planiol, I I I , 1989;
n - Accept, este
n u l ă e r g a
ţaţă, Demolombe,
îşi produce Xefectele
I V , 5 5 9 ;sale
A u berga
r y et omnes'f).
Rau, VI, § 6 1 1 , in fine,
p . 386, text şi nota 2 4 . — Contrà: L a u r e n t , I X , 365.
2
( ) L a u r e n t , I X , 3 6 8 ; Demolombe, X I V , 562 u r m . : B a u d r y et
W a h l , op. cit., I I , 1690 u r m . ; T h i r y , II, 120, etc.
3
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1696. V . infra, p. 3 1 3 .
4
( ) Vezi în privinţa actelor de înstrăinare emanate dela moşte­
nitorul aparent, tom. X al Coment, noastre, pag. 577 urm.,
text şi nota 2.
6
< ) L a u r e n t , I X , 368.
6
( ) B a u d r y et W a h l , op. cil., I I , 1697.
 276 COD. CIV.—CAETEA III—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 695.

Competinţa şi procedura anularei acceptărei unei moşteniri.

Cum se exer- A n u l a r e a acceptărei p o a t e fi cerută pe cale p r i n c i p a l ă ;

Ci în
anuîare P e a o a t e
' de asemenea, fi o p u s ă p e cale de excepţie la u r ­
1
măririle î n d r e p t a t e de legatari sau de creditorii moştenirei ţ ) .
Persoanele D a c ă acţiunea este exercitată pe cale principală, ea se
co
g" esercita'* introduce, în caz de doi sau violenţă, contra a u t o r i l o r do-
acţiunea. lului sau violenţei, iar în caz de descoperirea u n u i t e s t a m e n t
2
necunoscut, în contra persoanelor n u m i t e în el ( ).
T b mpe
" ten°t T r i b u n a l u l competent este acel al domiciliului debito­
3
r u l u i , iar nu acel al locului deschiderei moştenirei ( ).

SECŢIUNEA II

Despre renunţarea la succesiuni.

Art. 695. — R e n u n ţ a r e a la succesiune nu se p r e s u p u n e ; ea nu

se poate face decât l a grefa t r i b u n a l u l u i de p r i m a instanţă a dis­
trictului în care succesiunea s'a deschis, şi pe un registru ţinut
4
a n u m e pentru aceasta ( ). ( A r t . 95, 4 0 5 u r m . , 454, 6 9 1 , 6 9 3 , 6 9 6
urm., 704, 706, 752, 7 5 5 C. civ. A r t . 6 3 P r . civ. A r t . 34 L . judec,
de ocoale din 1907. A r t . 784 C. fr.).

Art. 34 L. Judec, de ocoale din 30 Decembre 1907. — Decla-

r a ţ i u n e a de acceptare sub beneficiu de inventar sau de r e n u n ţ a r e
la succesiuni se poate face şi la judecătoria ocolului în care s'a
deschis succesiunea.
In acest caz, judecătorul de ocol este obligat ca, la finele fie­
cărei luni, să transmită copii de pe aceste declaraţii la grefa t r i ­
b u n a l u l u i de judeţ, p e n t r u a se înscrie în registrul prevăzut de
art. 6 9 5 din codul civil. ( A r t . 695 C. civ.).

Definiţia re- R e n u n ţ a r e a , pe care uneori legiuitorul o numeşte re-

5
nunţarei. pu diare (art. 7 0 6 ) sau lepădare (art. 6 9 2 , 6 9 3 , 7 0 0 , 7 2 4 ) ( ),

:
( ) Dalloz, Nouveau C. civil annoté, I I , art. 7 8 3 , No. 59.
2
( ) Dalloz, op. şi loco cit, N o . 6 0 ; Demolombe, X I V , 5 5 6 : B a u d r y
et W a h l , op. cit, I I , 1686, etc.
3
( ) B a u d r y et W a h l op. şi loco suprà cit. — Vezi însă F . H e r m a n ,
C. civil annoté, I I , a r t . 822, N o . 36. ,
4
( ) Contra: L . 9 5 , Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate,
29, 2. C p r . Pothier, Successions, V I I I , p . 145 u r m . (ed. Bugnet).
6
( ) Romanii ziceau: Hereditatem repudiare, recusare, prmmittere,
omittere, etc. Vezi Windscheid, Lehrbuch des Pandektenreehts,
I I I , § 599, p . 424, nota 1 (ed. K i p p ) .
 RENUNŢAREA LA SUCCESIUNE. — ART. 695. 277

este actul prin care moştenitorul declară în mod expres că

înţelege a fi considerat ca străin de moştenirea ce-i conferă
1
legea C ).
R e n u n ţ a r e a la moştenire este o declaraţie unilaterală de Declar, unilat.
2
voinţă, ca şi acceptarea ( ). d
voinţa. e

R e n u n ţ a r e a la moştenire nu poate să rezulte decât din Renunţarea

3 n u s e p r e
voinţa expresă a moştenitorului ( ). E a nu se p r e s u p u n e deci ~
s u p u n e
niciodată, p e n t r u c ă nimene nu este p r e s u p u s a r e n u n ţ a la "
4
d r e p t u l său ( ).
E a trebue să fie în t o t d e a u n a expresă şi nu poate fi Renunţarea
5 11,1 p0 a e ft
t a c i t ă ( ) , precum poate fi acceptarea (art. 6 8 9 ) , p e n t r u c ă le- .*

(') Moştenitorul rezervatar care renunţă la succesiune, fiind cu

totul străin de ea (cpr. T r i b . E . Vâlcea, Cr. judiciar din 1903
No. 38), nu n u m ă r ă pentru calcularea rezervei. T. H u e , V,
182, in fine, p . 227.
2
( ) Windscheid, op. cit., I I I , § 599, ab initio, „Die Ausschlagung
der Erbschaft ist eine einseitige WillenserMăr'ung, wie die
Antretung", zice acest autor.
3
( ) Renunţarea la o donaţiune poate, din contra, ti tacită, pentrucă Renunţ, la
art. 6 9 5 n u este aplicabil donaţiunilor. Cpr. Cas. fr. D . P . donaţiuni şi
l e a t c
80. 1. 319. — Aceeaş soluţie este admisibilă în privinţa r e - s -
nunţărei la un legat particular, pentrucă legatarul p a r t i c u l a r
nu se socoteşte moştenitor (art. 775, 909). Cpr. C. Craiova,
Dreptul din 1888, No. 18. Vezi şi Cas. r o m . Bult. 1888, p .
5 5 5 ; Bult. 1898, p . 37.
(*) Nemo jure suo facile renuntiare prmsumitur, s a u : Nemo res
suas jactare prmsumitur. Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1888,
No. 7 2 ; Cas. r o m . Bult. 1890, consid. dela p . 3 3 0 ; Bult. 1903,
pag. 6 3 8 . Vezi asupra acestui principiu, tom. X al Coment,
noastre, p . 226, nota 6 şi 6 9 4 . Ştim, de asemenea, că nici a c ­
ceptarea nu se presupune, cu toate că ea poate fi tacită. Cpr.
T r i b . Brăila, Dreptul din 1882, No. 46. N u este deci exact
de a se zice, aşa cum p a r a zice unii autori (cpr. Duranton,
VI, 469), că acel chemat la o moştenire este presupus că o
primeşte pană n u se leapădă de ea, căci nicio prezumpţie
legală nu poate să existe fără un a n u m e text de lege. Cpr.
Laurent, I X , 4 2 7 : Planiol, I I I , 2026. Vezi suprà, p . 242.
5
( Ì Cpr. T r i b . Ialomiţa şi C. Craiova, Dreptul din 1886, No. 33
şi din 1893, N o . 48. — R e n u n ţ a r e a poate fi tacită n u m a i în Cazul art.
00
cazul a r t . 700, când moştenitorul lasă să treacă 30 de ani " -
fără să primească sau să lepede moştenirea, prescrierea drep­
tului său făcându-1 să devie străin de moştenire, ca şi cum
el a r fi renunţat la ea. (Vezi infra, explic, art. 700, p . 2 9 5 urm.).
In acest sens, perderea d r e p t u l u i de moştenire prin prescripţie
echivalează deci cu o r e n u n ţ a r e tacită. Cpr. L a u r e n t , I X , 4 4 3 .
 278 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 695.

g i u i t o r u l a voit să deă persoanelor interesate, adecă credito­

rilor şi moştenitorilor subsecuenţi, mijlocul de a se a s i g u r a
despre existenţa ei. Formele renunţărei a u fost deci edictate
î n t r ' u n interes de publicitate
Renunţ, nu R e n u n ţ a r e a la moştenire trebue, ca şi acceptarea, să
e u r
conditional^ ^ P ^ simplă şi să fie făcută la întreaga moştenire. N u
2
nici cu ter- se p o a t e deci r e n u n ţ a cu termen s a u s u b condiţie ( ), sau
p a r
raen
' iaia'
t " n u m a i pro parte, p e n t r u c ă nu se poate pricepe c u m moşte­
nitorul a r reprezenta pe defunct n u m a i p e n t r u o fracţiune
3
din b u n u r i l e sale ( ). (Vezi în privinţa acceptărei, suprà, p . 2 2 6 ) .

C. Caragea. Şi sub codul Caragea, r e n u n ţ a r e a la moştenire din partea

unor minori t r e b u e à făcută cu ştirea judecatei, ea neputând
fi dedusă î n mod tacit din î m p r e j u r ă r i l e cauzei. C. G a l a ţ i ,
Dreptul din 1887, N o . 77.
Dr. roman şi L a R o m a n i şi în codul Calimach, renunţarea puteà, din
C. Calimach. contra, să fie tacită. „Eecusari hereditas, non tantum verbis,
Art. 1034. sed etiam re potest, et alio quovis judicio voluntatis". ( L . 95,
Dig., Be adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2). Vezi şi
Instit., De heredum qualitate et differentia, 2, 19, § 7, unde
se zice: „Sicut autem nulla voluntate extraneus heres fit, ita
et contraria destinatione statim ab hereditate repellitur". „Lepă­
darea de moştenire se face nu n u m a i prin cuvinte, ci şi prin
fapte şi alte arătări ale voinţei", zice art. 1034 din codul Ca­
limach. C p r C. Iaşi, Dreptul din 1895, N o . 60.
Dr. vechiu In dreptul vechiu francez, în provinciile de drept obişnu-
franeez. elnie, r e n u n ţ a r e a l a moştenire, era, din contra, un act solemn,
ca şi astăzi: „Suivant notre droit, zice Pothier (Successions,
V I I I , p . 145), Ies renonciations a u x successions ne peuvent se
faire que p a r un acte a u greffe, ou p a r une declaration faite
a
en justice dont le j u g e donne a c t e . M a i vezi Pothier, Intro­
duction au titre des successions, I, p . 506, N o . 6 5 , etc.
(») C p r . L a u r e n t , I X , 462, p . 5 3 2 ; T h i r y , I I , 1 2 1 , p . 1 3 5 ; D e ­
molombe, X V , 1 6 ; H u r e a u x , Successions, I I . 18, p . 2 1 , etc.
2
( ) C p r . C. Bucureşti, Dreptul din 1895, N o . 6 3 , p . 5 2 6 .
?
( ) Cpr. A u b r y et R a u , V I , § 6 1 3 ab initio, p . 409, 4 1 0 ; Zacharise,
Handbuch des frazosischen Civilrechts, I V , § 6 1 1 , p . 8 3 , text
şi nota 2 (ed. Anschutz), § 6 2 3 , ab initio, p . 94 (ed Crome);
Demolombe, X I V , 3 5 6 ; 357 T . H u e , V, 1 7 9 ; L a u r e n t , I X ,
426, 4 5 8 ; Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrecths, III, §
599, in fine, p . 4 2 5 „Endlich vertrăgt die Ausschlagung, sie
wenig wie die Antretung, den Zusatz einer Bedingung oder
Befristung", zice acest din u r m ă autor. C p r . art. 1027, 1037,
C. Calimach şi a r t . 12, p a r t e a I V , capit. 3 din codnl Caragea.
Art. 752. Moştenitorul care renunţă, poate să oprească d a r u l sau să
ceară legatul ce i se făcuse, în limitele părţei disponibile
 RENUNŢAREA LA SUCCESIUNE. — ART. 695. 279

Renunţarea la moştenire, fiind un act solemn, trebue Act solemn,

neapărat să fie făcută în formele prescrise de art. 6 9 5 , căci
4
o renunţare făcută în altă formă, fie chiar prin act autentic ( ),
n'ar produce niciun efect, şi nulitatea ar puteà fi opusă de
2
oricine, chiar de autorul ei ( ).

(art. 752), având, deci, interes a renunţa, de câteori liberali-

tatea ce i s'a făcut întrece partea disponibilă. Cu toate acestea,
el nu va puteà să renunţe sub condiţia ca liberalitatea să fie
validă, căci asemenea r e n u n ţ a r e fiind condiţională, va fi neave­
nită, ca una ce a r fi în opoziţie cu drepturile ce legea conferă
creditorilor şi celorlalţi moştenitori. Regula d u p ă care orice r e ­
n u n ţ a r e condiţională este nulă, poate să ne conducă la rezultate
nedrepte în ipoteza de mai sus; această iniehitate este însă
consecinţa principiului, necunoscut în dreptul r o m a n , după
care nimene nu puteà fi în acelaş timp şi moştenitor şi legatar.
Cpr. Arntz, I I , 1425, p. 130; L a u r e n t , I X , 457 u r m . ; Demo­
lombe, X V , 97 u r m . — Vezi însă C. Nîmes, D . P . 56, 2, 225,
Cpr. A u b r y et R a n , V I , § 613, p. 410. A u t o r i i observă însă,
cu drept cuvânt, că decizia mai sus menţionată a Curţei din
Nîmes, care admite posibilitatea unei r e n u n ţ ă r i condiţionale,
calcă în picioare principiile cele mai elementare ale dreptului.
Vezi T. H u e , V , 179; L a u r e n t , I X , 458, etc.
1
( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1895. No. 6 3 ; Laurent, I X , 4 6 2 ;
Demolombe, X V , 1 1 ; Duranton. VI, 4 7 2 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I I , 1604; H u r e a u x , Idem. I I , 18, p. 2 2 ; Aubry
et R a n , VI, § 613, p. 4 1 1 , etc.
2
( ) Demolombe, X V , 16 şi 19; B a u d r y et W a h l , Successions, II,
1704; H u r e a u x , Idem, II, 18, p. 2 2 ; L a u r e n t , I X , 462, 4 6 7 :
T r i b . D a m b o v i ţ a şi Constanţa, Cr. judiciar din 1895, No. 42
şi din 1902, N o . 36.—Vezi însă L a u r e n t . I X , 472.
Formele cerute de lege sunt prescrise nu n u m a i în pri- Renunţarea
vinţa terţiilor, ci chiar în privinţa moştenitorilor între ei, P«n con-
v e n
ceeace exclude r e n u n ţ a r e a printr'o convenţie, fie chiar autentică. " ^ ' ^ ° r e r
r ( e l s a
Cpr. T h i r y , II, 1 2 1 ; L a u r e n t , I X , 4 3 2 . J u r i s p r u d e n ţ a şi o " -
parte din doctrină admit, cu toate aceste, că nimic n ' a r împe-
dicà pe unul din moştenitori de a se obliga către ceilalţi, printr'o
a n u m e convenţie, a nu fi moştenitor, fără nicio declaraţie la
grefa tribunalului, asemenea formalitate fiind cerută n u m a i
în privinţa terţiilor : creditori, legatari, etc. C p r . Arntz, I I , 1 4 1 7 ;
Marcadé, I I I , 2 2 4 : Demolombe, X V , 21 u r m . ; A u b r y et Rau,
VI, § 613, p. 4 1 1 , 4 1 2 ; Vazeille, Successions, I, art. 784, No. 2,
p. 163 (ed. din 1837); Z a c h a r i » , op. cit, I V , § 6 2 3 , p._ 96
(ed. Crome.) „ Unler den Erben geniigt auch cine Verzicht-
u
leistung, ivelcke mittelst eines Vertragcs gesckieht , zice acest
autor. Cpr. Cas. fr. Sirey, 59. 1. 9 ; D . P . 82. 1. 4 1 3 ; Cas. rom.
Bult. 1904, p. 5 8 3 . etc. Această soluţie este foarte îndoelnică,
 280 COD. CIV.-rCAKTEA III.—TIT. I . - C A P I T . V.—S-a II.—AHT. 695.

Declaraţie la F o r m a solemnă prescrisă de lege, pentru ca să existe

grefă. renunţare, consistă într'o declaraţie, nesupusă nici unor cuvinte
sacramentale făcută la grefa t r i b u n a l u l u i j u d e ţ u l u i unde
2
s'a descins moştenirea ( ), sau la acea a judecătorului de
ocol (art. 34 L. judec, de ocol din 1907), căci orice decla­
3
raţie făcută aiurea a r fi nulă ( )..
înscrierea de- Această declaraţie se înscrie î n t r ' u n registru ţ i n u t ad
ciarahei in- ^ ^ f i e r u l t r i b u n a l u l u i , şi se iscăleşte de acel care o
tr un anume /* .
registru, face ( ). Dacă declarantul nu ştie, nu poate sau ' n u voeşte
a semnà, se va face menţiune despre aceasta de către grefier,
5
care va semnà şi el ( ).
Filă volantă. O declaraţie scrisă pe o filă volantă sau netranscrisă
nici î n t r ' u n registru, sau nesemnată de acel care a fâcut-o,
6
ori de grefier, a r fi n u l â ( ) .
Xeprest. jură- N u se cere însă că declaraţia să fie făcută în prezenţa
unm
tenitanduTre judecător, nici ca moştenitorul r e n u n ţ ă t o r să presteze
nunţător. j u r ă m â n t u l , d u p ă cum se obişnuia a l t ă d a t ă în vechiul drept
pentrucă art. 695 nu face nicio dinstincţie între moştenitori
şi terţii.
Vrt. 6 9 1 . Dacă u n i i din moştenitori s'ar obliga prin convenţie faţă de
comoştenitorii săi să renunţe la succesiune, în schimbul unei
compensaţii oarecare (aliquo dato, mediante pecunia), atunci
a r exista acceptare (art. 691). Cpr. T h i r y , I I , 121 in fine;
Demolombe, X V , 2 1 , etc.
(') C p r . Demolombe, X V , 8; B a u d r y et W a h l , op. cit..\l. 1602, etc.
2
( ) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1895, No. 28.
8
( ) Cpr. Demolombe, X V , 16; L a u r e n t , I X , 462, şi toţi autorii.
4
( ) O declaraţie făcută la alt t r i b u n a l sau j u d e c ă t o r de ocol decât
acel al deschiderei moştenirei, a r fi deci nulă. B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 1604; H u r e a u x , Idem, I I , 18, p . 2 3 . — T o t nulă
a r fi şi declaraţia înscrisă în alt registru decât acel a r ă t a t de
a r t . 695. H u r e a u x , Successions, II, 18, 30, p. 2 2 ; B a u d r y et
W a h l , op. şi loco cit. — S'a decis însă că nu este nulă decla­
r a ţ i a care n'a fost făcută în localul grefei, ci la domiciliul
renunţătorului, unde grefierul transportase registrul. Cas. fr.
D . P . 56. 1. 5 ; Sirey, 56. 1. 2 5 7 ; C. Bordeaux, Sirey, 55.
2. 2 8 9 ; L a u r e n t , I X , 4 6 2 ; Demolombe, X V , 17; L e Sellyer,
Successions, II, 660. — Contrà; B a u d r v et W a h l , Successions,
II, 1604, p . 362 (ed. a 3-a).
8
( ) Cpr. Demolombe, X V , 12.
6
( ) Cpr. Demolombe, X V , 16; L a u r e n t , I X , 4 6 2 ; Cas. r o m . Bult.
1894, p. 9 9 (în privinţa declaraţiilor netranscrisè în registru).
. S'a decis însă că o r e n u n ţ a r e la succesiune, trecută în registrul
 RENUNŢAREA LA SUCCESIUNE. —• ART. 695. 281

francez ('); nici ca renunţarea să fie notificată acelor inte­

2
resaţi sau să fie acceptată de ei ( ), etc.
R e n u n ţ a r e a la moştenire, ca şi acceptarea, se poate face Renunţarea
p r i n t r ' u n împuternicit, legea necerând prezenţa declarantului ^ " _ "JfJ^. d

în persoană. Mandatul va trebui însă să fie special (Spezialvol- sitatea unui

a
ImachtJ, d u p ă cum dispune a n u m e art. 1 3 5 3 din codul Calimach " e n t i t c w
( 1 0 0 8 C. austriac), fără a fi neapărat autentic, fiind suficient troversă.
3
ca el să fie legalizat ( ); iar p r o c u r a va r ă m â n e anexată la
registru, fâcându-se menţiune despre aceasta, ca nu cumva
la caz de dispariţia ei, moştenitorul renunţător să susţie
4
că nu a dat nimărui m a n d a t ca să renunţe în numele lui ( ).
Mai multe condiţii sunt necesare pentru ca renunţarea
să fie v a l i d ă :
1° Astfel, d u p ă emu nu se poate accepta o moştenire ne-Condiţiile re­
deschisă încă (vezi suprà, p. 224), tot astfel nu se poate renunţa a"id;tatea re­ T

5
ia o moştenire decât în u r m a deschiderei ei ( ). n.mţărei.

respectiv, este validă faţă de ceilalţi moştenitori, deşi nu este

semnată în registru de către moştenitorul renunţător. C. Iaşi,
Dreptul din 1895, No. 28, p. 230.
(') Opr. Chabot, Successions, l ì , art. 784, No. 4, p. 9 4 ; Baudry
et W a h l , Idem, I I , 1006; Demolombe, X V , 12, etc.
2
( ) C. Paris! D . P . 1903. 5. 7 0 5 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1606,
in fine, p . 3 6 3 ; Demolombe, X V , 1 5 ; L a u r e n t , I X , 4 3 1 , etc.
3
( ) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1895. N o . 28, consid. dela p. 2 3 1 ;
L a u r e n t , I X , 4 2 9 ; Demolombe, X V , 14; B a u d r y et W a h l ,
Successions, II, 1076: H u r e a u x , Idem, II, 16, p. 18 şi Revue
pratique de droit francais, tomul 17, anul 1864, p a g . 160,
No. 179; Mourlon, I I , 2 4 7 ; D u r a n t o n , VI, 4 7 2 ; Belost-Joli-
mont a s u p r a lui Chabot, Successions, II, art. 784, observ. 2,
p. 9 7 ; T. Hue, V, 178 şi 210; A u b r y et Rau, V I , § 613,
p. 4 1 1 , nota 9 ; Massé-Vergé, I I , § 380, p. 315, nota 14;
ZachariìC, Handbuch des franzosischen Civilrechts, IV, § 611,
p. 84, nota 12 (ed. Anschutz), § 6 2 3 , p. 96, nota 12 (ed. Crome).—
Contra: Chabot, Successions, II, art. 784, N o . 4, p. 9 4 ; L e
Sellyer, Idem, I I , 668, p. 25 şi 810, p . 168, d u p ă cari procura
ar t r e b u i să fie autentică, soluţie admisă şi în materie de
ipoteci. Vezi tom. X al Coment, noastre, p . 590, 5 9 3 . încât
priveşte alte cazuri, în care legea cere o procură autentică,
vezi tom. I al Coment, noastre, p. 219 şi 7 6 1 , nota 1 (ed. a
2-a); tom. VI, p. 6 1 1 , u r m . ; tom. V I I , p. 128, text. şi nota 5;
tom. V I I I , p. 41 urm.; tom. I X , p. 565, 566, text şi nota 1, etc.
4
( ) H u r e a u x , op. şi loco suprà cit.; D u r a n t o n , V I , 472, p . 567;
Demolombe, X V , 14, etc.
(•') Cpr. art. 1032 C. Calimach. „Den auf die Erbschaft eines
282 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 695.

2° P e n t r u a putea r e n u n ţ a la o moştenire deschisă, ca

şi pentru a o putea accepta (v. suprà, p . 225), moştenitorul
trebue să aibă cunoştinţă de deschiderea ei şi de vocaţiunea
lui ereditară (*); de unde rezultă că r u d a d i n t r ' u n grad mai
d e p ă r t a t nu poate să renunţe în mod valid la moştenire, cât
t i m p acel chemat înaitea Iui nu s'a lepădat încă de ea, pentrucă
2
n u se poate r e n u n ţ a la u n drept care aparţine altuia ( ).
3° P e n t r u a putea renunţa la o moştenire, trebue a nu
o fi acceptat m a i întăi, căci acceptarea este tocmai r e n u n ­
3
ţarea la dreptul de a mai putea r e n u n ţ a ( ).
Art. 700. 4° Facultatea de a renunţa nu trebue să fie prescrisă
(art. 7 0 0 ) .
Art. 703. 5° Moştenitorul nu trebue să fi d a t la o parte sau să
fi ascuns lucruri de ale moştenirei (art. 7 0 3 ) .
6° In fine, renunţarea la moştenire, cuprinzând o înstră­
inare, nu este validă, dacă moştenitorul, care a fâcut-o,
era incapabil. Regulele privitoare la moştenitorul care
acceptă succesiunea, sunt deci aplicabile şi moştenitorului

Lebenden ist der Verzicht ungiiltig", zice Zacharise, Handbuch

des franzffsischen Civilrechts, I V , § 623|;(613), p . 94, nota 1
(ed. Crome).
J
( ) C p r . Pothier, Successions, V I I I , p a g . 1 4 5 ; Zacharise-Crome,
I V , § 6 2 3 , p . 94, nota 1. Astfel, r e n u n ţ a r e a la o moştenire
deschisă va fi fără efect, dacă r e n u n ţ ă t o r u l a crezut că defunctul
era încă în viaţă. „Quod quis, si velit, habere non potest: id
11
repudiare non potest . (L. 174 § 1, Dig., De div. regulis
juris antiqui, 50, 17). Vezi şi L . 2 3 , Dig., De adquirenda
vel omittenda her editate, 29, 2, unde se zice: „In repudianda
her editate, vel legato, certus esse debet de suo jure, is qui repu­
diat" ; de unde U l p i a n trage concluzia c ă : „Si quis dubitet an
u
vivat testator necne, repudiando nihil agii . Vezi Pothier, loco
cit. Aceasta nu se va întâmpla însă m a i niciodată în practică,
fiindcă nu se poate pricepe cum moştenitorul a r r e n u n ţ a la o
moştenire, atunci când el n ' a r fi sigur de moartea lui de cujus.
Cpr. Laurent, I X , 422.
a
( ) C p r . Pothier, loco cit.; Toullier D., II, partea I I , 3 4 0 ; Laurent,
I X , 4 2 1 ; Arntz, I I , 1413, etc. Aceeaş soluţie este admisibilă
şi în privinţa acceptărei moştenirei. Vezi suprà, p . 2 2 5 , 226,
nota 4. — Contra: Demolombe, X I V , 3 0 4 ; Mourlon, I I , 2 1 5 ,
2 1 6 ; A n b r y et E a u , V I , § 610, p . 3 7 1 , text şi nota 4.
8
( ) C p r . Pothier, Introduction au titre des successions, I, p . 506,
N o . 6 7 . Vezi şi suprà, p. 57, 229, 2 6 3 , etc. Cpr. a r t . 1037
C. Caiimach. Vezi L a u r e n t , I X , 349 şi 4 2 3 .
 EFECTELE RENUNŢĂREI. — ART. 696, 697. 283

care r e n u n ţ ă la ea. A s u p r a acestui p u n c t toţi autorii s u n t

de acord (*).
Când moştenitorul, care acceptă o moştenire, are mai Arătarea TĂ­
inuite calităţi, de exemplu : acea de moştenitor personal şi ™
acea de moştenitor al unui alt moştenitor săvârşit din viaţă renunţarea,
d u p ă deschiderea succesiunei, el va trebui să a r a t e în ce
calitate a înţeles a renunţa, căci în lipsa unei asemenea decla­
raţii din partea lui, se va admite interpretarea cea mai
restrictivă (~).

Efectele renunţărei.
Art. 696. — Eredele ce r e n u n ţ ă se consideră că n a fost niciodată
erede. (Art. 6 8 8 , 6 9 9 u r m . , 7 5 2 , 1 0 1 5 , 1 0 1 9 C. civ. A r t . 7 8 5 C. fr.j
3
Art. 697. — P a r t e a renunţătorului profită coerezilor săi( );

(') Chabot, Successions, I I , a r t . 7 8 4 , No. 4 , p . 9 4 (ed. Belost- Renunţările

J o l i m o n t din 1 8 3 9 ) ; Zacharise, Handbuch des franzosischen făcute în nu-
m e l e i n c a a
Civilrechts, I V , § 6 2 3 , ab initio, p . 9 4 (ed. Crome). Astfel,
R
P "
. ' ' ° „ , ' . . „ • . . . BAILOR,
tutorui nu poate sa renunţe la o moştenire cuvenita minorului
sau interzisului, decât cu autorizarea consiliului de familie,
(art. 4 0 5 , 4 5 4 ) , şi justiţia nu poate înlocui consiliul decât în
cazul art. 3 6 7 ; majorii puşi sub consiliul j u d i c i a r nu pot să
renunţe fără asistenţa acestui consiliu (art. 4 4 5 , 4 5 8 ) ; femeile
măritate, fie chiar şi separate de bunuri, nu pot să renunţe la
moştenire fără autorizarea bărbatului sau a'justiţiei (art. 1 9 9 ,
6 8 7 ) . C p r . L a u r e n t , I X , 4 2 5 ; Demolombe, X I V , 3 1 9 u r m .
Bărbatul nu poate să renunţe singur, în numele femeei, fără Femeea mă-
n t a t a
consimţimântul ei sau fără un mandat special din partea ei, -
pentrucă n u m a i acei învestiţi cu un drept pot să renunţe la
el. „ Unusquisque suam honorum possessionem repudiare po­
test, alienam non potest". L . 1 § 1 , Dig., De successioro edicto,
3 8 , 9 . Vezi şi suprà, p . 2 2 9 , text şi nota 4 .
3
( ) Laurent, I X , 4 3 7 ; Demolombe, X V , 9 ; C. Limoges, S i r e ) ,
4 0 . 2 . 4 9 6 şi Bépert. Dalloz, v° Successions, 6 6 2 .
8
( ) Autorii observă că textul, aşa cum este redactat, cuprinde o Inexactitate
d e t e x t
inexactitate, căci acel care r e n u n ţ ă n ' a fost niciodată moşte- -
nitor (art. 6 9 6 ) , pentru ca el să poată transmite p a r t e a lui
altora. Legea a voit să zică că partea ce s'ar fi cuvenit renun­
ţătorului se cuvine acelora cari ar fi luat-o în lipsa l u i , după
cum se exprimă a r t . 1 2 1 dela absenţă, sau că r e n u n ţ a r e a folo­
seşte acelora cărora prezenţa moştenitorului r e n u n ţ ă t o r făcea
obstacol. Cpr. Arntz, I I , 1 4 2 1 ; Marcadé, I I I , 2 2 6 . Vezi şi
Demolombe, X V , 4 3 , 4 5 . Cu toate acestea, tot astfel se ex­
primă atât art. 1 0 3 9 din codul Calimach cât şi legile ROMANII
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S~a II.—ART. 696—698.

1
dacă este singur, succesiunea trece la g r a d u l ţ ) următor. ( A r t . 121,
659 u r m . , 701, 9 2 9 u r m . A r t . 786 C. fr.).
Art. 698. — Eredele renunţător nu poate fi reprezentat nici
odată. D a c ă renunţătorul este singur în g r a d u l său, sau dacă toţi
coerezii lui renunţă, copiii l u i vin la succesiune, în virtutea p r o ­
p r i u l u i lor drept, p e n t r u p ă r ţ i egale. ( A r t . 658, 6 6 4 u r m . , 668 C.
civ. A r t . 787 C. fr.).

Moştenitorul care renunţă este considerat, prin ficţiune,

2
că n ' a fost niciodată moştenitor ( ). De aceea a m şi văzut,
suprà, p . 2 8 3 , nota 3 , că el n ' a p u t u t transmite partea sa al­
tora, căci nefiind moştenitor, n ' a a v u t nicio parte din moştenire.
R e n u n ţ a r e a are deci efectul unei condiţii rezolutorii. Ca
şi acceptarea, ea se sue pană în ziua deschiderei moştenirei
(art. 6 8 8 ) şi nimiceşte sezina, căci descendenţii şi ascen­
denţii având proprietatea şi posesiunea bunurilor moştenirei
încă din momentul deschiderei succesiunei (art. 653), fără
această ficţiune, renunţarea nu şi-ar fi produs efectele sale
decât din ziua când ea a avut loc. Ascendenţii şi descen­
denţii fiind, în adevăr, proprietari şi posesori în acelaş t i m p
sub condiţia rezolutorie a renunţărei, îndeplinirea acestei
condiţii nimiceşte sezina lor. Cât pentru moştenitorii cari nu
au sezina, renunţarea lor îi face a fi consideraţi că n ' a u
a v u t niciodată proprietatea bunurilor moştenirei.
Moştenitorul care renunţă, este deci privit, prin efectul

citate infra, p . 286, nota 1. Vezi şi a r t . 946 din codul ita­

lian, care a r e u r m ă t o a r e a cuprindere: „ I n succesiunile legitime
partea r e n u n ţ ă t o r u l u i foloseşte (si accresce) comoştenitorilor
săi; dacă el este singur, succesiunea e deferită gradului s u b -
secuent".
!
( ) I n a r t . 697 şi 698, cuvântul grad este luat în sensul de categorie,
ordine sau clasă.
2
( ) Şi la Romani, moştenitorul extraneus r e n u n ţ ă t o r era presupus
că n'a fost niciodată moştenitor. «îs qui heres institutus est,
vel is cui legitima heriditas delata est, repudiations hereditatem
amittit. ( L . 1 3 , P r . , ab initio, Dig., De adquirenda vel omittenda
hereditate, 29, 2). M a i vezi L . 1 § 6, in medio, D i g . , Si
quid în fraudem patroni factum sit, 38, 5 ; L . 22 § 1, in
fine, Cod, De jure deliberandi, 6, 30, etc. — Moştenitorul
necesar era însă în totdeauna presupus moştenitor, cu toate
că s'ar fi a b ţ i n u t dela moştenire, fără ca creditorii defunc­
t u l u i să a i b ă vreo acţiune în contra lui. Vezi L . 5 7 , P r . şi
!• § 2, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 2 9 , 2.
 .EFECTELE EENTjNŢĂBEI. — A ET. 696—698. 285

acestei ficţiuni, ca un străin, care n ' a fost niciodată chemat

la moştenire. „Sit alienus ab hujusmodi hereditate, sive
onerosa, sive lucrosa sit"
Legea n u vorbeşte de condiţia rezolutorie, însă ea a
fost închipuită de doctrină pentru a explica efectul retroactiv
2
al renunţărei ( ).
Cu toate acestea, actele conservatorii s a u de adminis- Validitatea,
traţie provizorie, cari n u constituesc o acceptare, şi p e cari gg^toriisi
moştenitorul a p u t u t să le facă medio tempore, dela des- de adminis-
tra ie
chiderea succesiunei şi p a n ă la renunţare (art. 690), r ă m â n * '
valide atât în privinţa moştenirei cât şi acelor de al treilea.
Astfel, d e exemplu, el a p u t u t în mod valid să vândă Exemple de
act mi
obiectele supuse stricăciunei (art. 7 0 7 ) ; să întrerupă pres- ^ ^ f " is e
3
cripţia; să reînoească inscripţiile ipotecare( ), etc., fiind însă
obligat a d à seama d e administraţia sa şi a restitui nu
n u m a i bunurile succesiunei, d a r şi fructele produse de aceste
5 ii 6
b u n u r i ( ) . „Fructus omnes augent hereditatem ( ).
Moştenitorul care renunţă fiind, d u p ă a r t . 6 9 7 , consi- Art. GUT.
derat că n ' a fost niciodată moştenitor, partea ce s'ar fi
cuvenit lui se cuvine acelor cari a r fi luat-o în lipsa lui.
Acesta este sensul a r t . 6 9 7 care, precum a m observat suprà,

(') L . 22 § 1, in fine, Cod, De jure deliberandi, 6, 30.

2
( ) C p r . Mourlon, I I , 205, nota 1; A r n t z , I I , 1420; Demolombe,
X V , 2 4 ; T h i r y , I I , 1 2 2 ; Demante, I I I , 1 0 5 ; L a u r e n t , I X ,
4 3 3 ; D u c a u r r o y , I I , 566, 5 8 4 ; B a u d r y et "Wahl, Successions,
II, 9 6 0 şi 1618.—Vezi însă Froissart, Bevue pratique, tom.
V, anul 1858, p . 5 0 1 u r m . şi H u r e a u x , aceeaşi Revistă, tom.
18, anul 1864, p . 292 u r m . şi p . 4 1 0 u r m . cari, conform
teoriei l u i Pothier, susţin că moştenitorii a r fi sezisaţi sub
condiţia suspensivă a acceptărei.
3
( ) Arntz, I I , 1420; T h i r y , I I , 122; L a u r e n t , I X , 434; Mourlon,
I I , 2 5 5 ; Demolombe, X V , 3 5 ; Planiol, I I I , 1998, 2 0 2 8 ;
B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1 6 2 7 ; L e Sellyer, Idem,
I I , 685, etc.—In u r m a r e n u n ţ ă r e i însă, moştenitorul n u mai
poate face niciun a c t de administraţie. L a u r e n t , I X , 435.—
De asemenea, creditorii, legatarii şi alte părţi interesate n u vor
m a i puteà îndrepta î n contra lui nicio u r m ă r i r e şi niciun
act de procedură. Demolombe, X V , 3 2 u r m . — V e z i însă Cas.
fr. D . P . 6 2 . 1. 2 9 8 : Sirey, 6 2 . 1. 6 8 6 .
4
( ) L a u r e n t , I X , 4 3 4 ; Demolombe, X V , 30, e t c .
6
( ) L a u r e n t , Demolombe, loco suprà cit.
6
( ) L . 20 § 3, Dig., De hereditatis petitione, 5 , 3 .
 286 COD. C I V . - C A R T E A III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 697.

p. 2 8 3 , nota 3 , este r ă u redactat(*), şi care t r e b u e astfel

cetit: c â n d u n u l din moştenitori r e n u n ţ ă , moştenirea se î m ­
p a r t e astfel ca şi c u m r e n u n ţ â t o r u l a r fi m u r i t î n a i n t e a lui
de cujus, cu toate că el îşi o c u p ă locul lui, de oarece nu
2
poate fi reprezentat (art. 6 9 8 ) ( ).
Astfel, în caz de r e n u n ţ a r e a unui moştenitor la s u c ­
cesiune, partea r e n u n ţ ă t o r u l u i foloseşte t u t u r o r comoştenito-
rilor săi. In caz de a r e n u n ţ a la moştenire un frate b u n
(germanusj al defunctului, p a r t e a cuvenită acestui frate fo­
loseşte deci celorlalţi fraţi şi surori, consanguini, uterini sau
3
buni( ).
Din împrejurarea că partea r e n u n ţ ă t o r u l u i foloseşte tu­
t u r o r acelora c ă r o r a prezenţa moştenitorului r e n u n ţ ă t o r făcea
obstacol, rezultă că p a r t e a r e n u n ţ ă t o r u l u i se cuvine celor­
lalte r u d e ale defunctului, d u p ă ordinea legală a succesiu-

x
Inexacţi tataa ( ) T o t inexact este şi a r t . 1039 din codul Calimach, când dispune
•codului Cali­ c ă : „partea aceluia ce s'au lepădat de moştenire se cuvine
mach şi a împreună-moştenitorilor cari, dacă a u p r i m i t moştenirea, se
dreptului ro­
man. îndatoresc să primească şi p a r t e a aceasta cu însărcinările e i " .
Vezi şi L . 5 3 § 1, Dig., De adquirenda et omittenda here­
ditate, 29, 2, care cuprinde aceeaş inexactitate, când zice:
„Qui semel aliqva ex parte heres extiterit, dejicientium partes
etiam invitus excipit, id est, tacite ei dejicientium partes etiam
invito adcrescunt". C p r . şi L. 9, Dig., De suis et legitimis
heredibus, 38, 16.
2
( ) C p r . Boileux, Comment, sur le C. Napoleon, I I I , p . 192,
nota 4; Planiol, I I I , 2027. — Marcadé ( I I I , 227) dă u r m ă ­
toarea formulă: „Moştenirea se î m p a r t e ca şi cum r e n u n ţ â ­
torul n ' a r fi existat". Cpr. şi art. 1 2 1 C. civ., care este mai
bine redactat decât a r t . 697.
3
( ) Cas. r o m . Bult. 8-a 1, 1883, p . 310 şi Dreptul din 1883,
N o . 4 4 : „Considerând, zice această decizie, că, d u p ă a r t . 696
eredele ce r e n u n ţ ă este considerat că n'a fost niciodată erede;
şi, ca consecinţă, d u p ă art. 697, partea r e n u n ţ ă t o r u l u i profită
coerezilor săi; că, de vreme ce l a moştenirea u n u i frate iàu
p a r t e d u p ă art. 6 7 4 C. civil atât fraţii născuţi din aceeaş
căsătorie cât şi acei născuţi din căsătorii deosebite; î n cazul
din u r m ă , însă moştenirea se î m p a r t e pe j u m ă t a t e î n t r e cele
două linii p a t e r n ă şi maternă a defunctului, şi fraţii p r i m a r i
(buni) iau parte î n a m â n d o u ă liniile, iar consanguinii sati
uter inii î n linia lor numai, este evident că dacă r e n u n ţ ă un
eonsanguin sau uterin, partea r e n u n ţ ă t o r u l u i profită nu n u m a i
consanguinului şi uterinului, ci şi fratelui b u n (primar), fiindcă
el este erede în fiecare linie, etc.".
 EFECTELE RENUNŢARE!. — ART. 697. 287

nilor, atât moştenitorilor regulaţi cât şi celor neregulaţi (').

Dacă moştenitorul renunţător are comoştenitori în acelaş Jus nun de-
c r e s c e d
g r a d , partea lui se cuvine acestor comoştenitori. I n acest " '-
caz este sporire (jus acer escendi), sau mai bine zis jus non
decrescendi, şi sporirea este obligatorie. (Vezi infra, p . 288).
Dacă moştenitorul renunţător nu are comoştenitori, Devoiuţie fa-
c u l t a t l v a
partea lui trece la clasa u r m ă t o a r e de moştenitori, neexistând -
în asemenea caz sporire, ci devoiuţie a moştenirei, care
devoiuţie este, d u p ă cum vom vedeà mai la vale (p. 289),
facultativă, pentrucă nu se poate impune o acceptare moş­
tenitorilor, din g r a d u l subsecuent. Nemo invitus heres.
c
Art. 7 1 8 şi 8 5 8 din codul Calimach (560 u r m . , 6 8 9 - Caiimaeh.
C. austriac) numesc acest d r e p t : dreptul adăogirei sau spo-
rirei. Această sporire este efectul indivizibilităţei acceptărei.
In adevăr, acceptarea moştenirei fiind indivizibilă, d u p ă prin­
cipiul cunoscut: nemo pro parte heres, fiecare comoştenitor
primeşte succesiunea întreagă, aşa că renunţarea u n u i moş­
tenitor are de efect de a face să se considere pe comoşte-
nitorii cari au acceptat, ca şi cum ar fi fost învestiţi singuri
de lege cu întreaga moştenire, din ziua morţei lui de cujus
(a die mortis).
J u s n o n e
Moştenitorii cari au acceptat, sunt deci învestiţi în mod ?-
r
.* . . . . . crescendi.
retroactiv cu partea renunţătorului, mai mult jure non
decrescendi decât jure acer escendi C). Ei nu ţin dreptul lor
0 ) Cpr. Demolombe, X V , 4 2 ; Laurent, I X , 447; B a u d r y e t *
W a h l , Successions, I, 8 1 5 şi II, 1640.
T e x t u l art. 697 dispune că partea r e n u n ţ ă t o r u l u i foloseşte Inexactitate
e t e x t
comoştenitorilor săi, însă a r fi fost mai exact de a se zice '* "
că partea r e n u n ţ ă t o r u l u i profită părţilor comoştenitorilor cari,
astfel, se găsesc mărite fie în manile lor proprii, fie chiar în
manile moştenitorilor lor, dacă ei au murit înainte de a re­
nunţă. Portio enim deficiens portioni ejus qui adivit, magis
quam personaj acerescit. Cpr. Pothier, Successions, V I I I , p. 146;
Demolombe, X V , 4 7 ; D u c a u r r o y , II, 5 8 5 ; V a n W e t t e r ,
Cours element, de droit romain, I I , § 6 9 6 , p . 439, etc.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 4 3 8 ; Marcadé, I I I , 2 2 3 ; Demolombe, X V ,
45 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , p . 379, 380, nota 5 (ed. a
3-a). — D a c ă primitorul moştenirei ar fi fost învestit jure
acerescendi, d u p ă cum aceasta pare să rezulte din a r t . 697,
iar nu jure non decrescendi, d u p ă cura este în realitate, s'ar
puteà zice că moştenitorul cărui foloseşte acest spor, n'are
decât drepturile renunţătorului, ceeace a r însemna a-i impune
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 697.

dela renunţător, ci dela lege, şi folosul ce ei primesc are

loc fără voea lor, etiam invito C), ca o u r m a r e accesorie a
acceptărei lor primitive; de unde rezultă că această sporire
sau adăogire, care are loc în folosul moştenitorului accep-
tant, este obligatorie în acest sens că comoştenitorul, care a
acceptat moştenirea şi căruia partea renunţător ului foloseşte,
nu poate s'o refuze pentru a accepta n u m a i partea lui,
fiindcă nu se poate primi sau lepăda o moştenire n u m a i
pro parte. Coheres, portionem coheredis renuntiantis, licet
2
invitus acquirit( ). „Acel care a acceptat o moştenire p e n t r u
partea sa, repudiază partea deferită lui prin dreptul sporirei",
3
zice art. 1098 din codul olandez ( ).
Aceeaş soluţie este admisibilă chiar în caz când renun­
ţarea ar fi a v u t loc d u p ă ce renunţătorul ar fi dobândit
anularea acceptărei sale, conform art. 694 C. civ., pentru
doi sau pentru descoperirea unui testament necunoscut pană
atunci
şi obligaţii (cpr. C. Grenoble, D. P . 7 1 . 2. 209). F i i n d însă
că p r i m i t o r u l moştenirei nu este învestit cu întreaga moşte­
nire jure accrescendi, ci jure non decrescendi, el ţine dreptul
său dela lege, şi nu poate fi obligat a îndeplini îndatoririle
r e n u n ţ ă t o r u l u i . Cpr. L a u r e n t , I X , 4 3 8 ; Marcadé, I I I , 2 2 5 ;
Demolombe, X V , 43 u r m . ; F . H e r m a n , C. civil annota, II,
art. 786, No. 7; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1645.—Astfel,
comoştenitorii, cari beneficiază de p a r t e a r e n u n ţ ă t o r u l u i , nu
sunt obligaţi a face r a p o r t u l la care era supus comoştenito­
r u l renunţător. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1645 şi I I I , 2704.
(') L . 3 5 , P r . şi L. 53 § 1, Dig., De adquirenda vel omittenda
hereditate, 29, 2.
2
() Vezi Marcadé, I I I , 2 2 3 ; Arntz, II, 1 4 2 2 : L a u r e n t , I X , 4 4 1 ;
Demolombe, X I V , 566 şi X V , 42, 4 8 ; A u b r y et B a u , V I ,
§ 6 0 9 , p. 3 6 3 , text şi nota 9; T h i r y , I I , 122, in fine; Vigié,
I I , 2 0 4 ; Demante, I I I , 106 bis II; D u r a n t o n , V I , 4 3 8 ;
Planiol, I I I , 2030, 3°; T. H u e , V , 182, p. 2 2 6 ; B a u d r y et
W a h l , Successions, I I , 1 6 5 1 ; L e Sellyer, Idem, I, 635 şi II,
6 8 8 şi 695, p. 4 8 ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II,
art. 786, N o . 7 ; C. E o u e n , D. P . 5 8 . 2 . 1 7 2 . — C o n t r à : Belost-
J o l i m o n t a s u p r a lui Chabot, Successions, I I , art. 786, N o . 1,
p. 106 u r m . ; Vazeille, Successions, I, art. 786, No. 2, p . 167;
Villequez, Revue de droit francais et étranger, tom. V I I ,
a n u l 1850, p. 238. Aceşti din u r m ă autori, întemeindu-se pe
echitate, declară sporirea facultativă.
8
() Vezi şi art. 923 din Ante-proieCtul de revizuire al lui L a u r e n t .
4
() Arntz, II, 1 4 2 2 ; L a u r e n t , I X , 4 4 2 ; Marcadé, H I , 2 2 3 : D e -
 EFECTELE KENUNŢĂREI. — ART. 697, 698.

Cât pentru devoluţia dela o clasă de moştenitori la

alta, adecă când renunţătorul n'are alţi comoştenitori, şi
când moştenirea întreagă trece la clasa următoare, nu m a i
r ă m â n e îndoială că sporirea este facultativă, fiindcă este
vorba, în specie, de o nouă' moştenire care se deschide. I n
adevăr, rudele chemate în g r a d u l u r m ă t o r şi în lipsa r e -
n u n ţ ă t o r u l u i , neprimind nimic dela dânsul, ei ţinând d r e p ­
turile lor dela lege, sunt libere de a primi sau lepăda moş­
tenirea (*).
Venim acum la art. 6 9 8 , care este deprisos faţă cu
2
dispoziţia generală a art. 6 6 8 ( ), pe care l-am explicat
suprà, p. 1 3 2 u r m .
Acest text dispune că moştenitorul, care a renunţat la
succesiune, n u poate niciodată fi reprezentat, ca şi acel care
3
a fost constatat de justiţie că este nedemn ( ).
Aceasta este o consecinţă a principiului inscris în
art. 6 6 8 , d u p ă care persoanele, cari se găsesc în viaţă în
momentul deschiderei moştenirei, n u pot fi reprezentate. In
adevăr, prin renunţarea sa, moştenitorul şi-a exercitat dreptul
său, optând între r e n u n ţ a r e şi acceptare, încât reprezen­
tanţii săi n ' a r mai aveà niciun drept de exercitat.
Dacă r e n u n ţ ă t o r u l este singur moştenitor în g r a d u l său,
sau dacă toţi comoştenitorii renunţă, ori sunt declaraţi ne­
demni, copiii şi ceilalţi descendenţi ai lor vin la moştenire
jure proprio, şi î m p a r t averea pe capete, adecă în părţi
egale.

molombe, X I V , 566 şi X V . 4 8 ; B a u d r y et W a l i l , op. cit.,

I I , 1 6 5 1 ; A u b r y et Kau, VI, § (509, p. 363, text şi nota 10.—
Contrà: Toullier-Duvergier, I I , partea II. 3 3 6 ; Demante, III,
106 bis I I : Mourlon, 11, 2 5 6 : D u r a n t o n , V I , 464. C p r . art.
1100 C. olandez şi L. L. 6 1 şi 9 8 , Dig., De adquirenda vel
omittenda hereditafe, 29, 2, care p a r redactate în acest din
urină sens. Vezi a s u p r a acestei controverse, Dalloz, Nouveau
C. civil annoté, I I , art. 786, No. 8.
(') L a u r e n t , I X , 441 şi Avant-projet de revision du code civil,
I I I . p. 354, No. 3 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1652;
Le Sellyer. Idem, I I , 690;' T . H u e , V, 1 8 2 ; F . H e r m a n , C.
civil annoté, I I , a r t . 786, No. 10, etc.
2
( ) Cpr. M arcade, I I , 2 2 8 ; Duranton, V I , 181 şi 4 9 3 ; Boileux,
op. cit., I l l , p . 163, nota 1. Vezi şi L a u r e n t , I X , 7 1 , precum
şi Avant-projet de revision du code civil, I I I , p. 355, No. 4.
('*) Vezi suprà. p. 133.

«nu 19
 290 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a II. — ART. 701.

Astfel, dacă presupunem că din doi fraţi chemaţi la

aceeaş moştenire, u n u l a renunţat, moştenirea întreagă se
va cuveni celuilalt frate (art. 697). D a c ă amândoi fraţii a u
r e n u n ţ a t , având cel dintăi un copil, i a r cel de al doilea trei
copii, aceşti p a t r u copii vor veni la moştenire în virtutea
d r e p t u l u i lor propriu şi vor î m p ă r ţ i averea în p a t r u p ă r ţ i
egale, împărţeala pe tulpină neavând loc, d u p ă cum ştim,
1
decât la caz de reprezentaţie, ceeace în specie nu existat ).
Dacă, în ipoteza noastră, fratele care a r renunţa, a r fi
s i n g u r moştenitor, copiii lui vor î m p ă r ţ i averea tot jure proprio
în părţi egale. L a caz de a n u aveà acest frate copii, averea
va trece la clasa u r m ă t o a r e de moştenitori, adecă la ascen­
denţii cei mai a p r o p i a ţ i în înrudire cu defunctul (art. 670,
697).

Despre revocarea renunţărei.

Cazurile ex- R e n u n ţ a r e a la moştenire este, în principiu, irevocabilă,

eepţionaie în c a gj acceptarea. E a este însă, prin excepţie, revocabilă în
1 1 1
cari renun- ' ^ . n , . ', ,
tarea este re-cazurile u r m ă t o a r e : 1 cand moştenirea lepădata n a fost p n -
Toeabiiă. j t ă de nimene (art. 701); 2° când renunţarea a fost făcută
m

2
în d a u n a şi frauda creditorilor r e n u n ţ ă t o r u l u i (art. 699)( );
şi în fine, 3° când ea a fost rezultatul unui doi sau unei
3
violenţe exercitate în contra renunţătorului ( ).

Dreptul ce are renunţătorul de a reveni asupra renunţărei

sale. — Prima excepţie dela principiul irevocabilităţei
renunţărei.

Art. 701. — In tot t i m p u l în care prescripţiunea d r e p t u l u i

de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce a*u r e n u n ţ a t ,
ei a u încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă ea n u este
4
deja acceptată de alţi erezi ( ).— N u se poate însă vătăma d r e p t u -

(*) Vezi suprà, p . 146.

2
( ) Vezi infra, p . 304 u r m .
s
( ) Vezi infra, p . 311 u r m .
4
( ) Cuvântul erezi este l u a t aci lato sensu, puţin i m p o r t ă dacă
primitorul moştenirei este r u d ă cu defunctul în g r a d u l ime-
 REVOCAREA RENUNŢĂREI. — ART. 701. 21)1

rile cari ar fi dobândite de alte persoane a s u p r a b u n u r i l o r succe-

jsiunei, sau p r i n prescripţie, sau prin acte valabile, făcute de cura­
torul succesiunei vacante ( A r t . 406, 688, 700, 724 u r m . , 1876,
1882 u r m . C. civ. A r t . 790 C. fr.).
L a R o m a n i , r e n u n ţ a r e a era definitivă şi acel care le- Dr. roman,
pădase moştenirea nu mai puteà în u r m ă s'o primească.
„Qui semel noluit honorum possessionem petere, perdidit jus
u 2
ejus, etsi tempora largiantur ( ).
Aceeaş soluţie a r fi t r e b u i t să fie a d m i s ă şi de legiui- Dr. actual,
torul actual, p e n t r u c ă nu este drept de a se ridica comoş-
tenitorilor sau moştenitorilor din clasa u r m ă t o a r e p a r t e a
3
r e n u n ţ ă t o r u l u i , care le foloseşte d u p ă a r t . 6 9 7 ( ). Ou t o a t e
4
acestea legiuitorul modern, u r i n â n d parerei lui D o m a t ( ) şi
a lui L e b r u n , cari, în vechiul d r e p t francez, susţineau soluţia
a c t u a l ă , i n t e r p r e t â n d în mod greşit L. 1 2 , P r . , Dig., De
diat subsecuent d u p ă renunţător, sau î n t r ' u n grad m a i de­
părtat, dacă i-a venit însă r â n d u l la moştenire. A r t . 701 în­
ţelege deci prin erezi toţi acei chemaţi a p r i m i universalitatea
bunurilor defunctului (universum jus defuncţi). Cpr. Arntz,
II, 1 4 3 1 ; A u b r y et R a u , V I , § 6 1 3 , p . 4 1 3 , nota 17; Demo­
lombe, X V , 6 0 ; L a u r e n t , I X , 4 5 4 ; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, II, 980, etc.
(') Vezi a s u p r a acestui text, Cas. r o m . Bult. 1908, p. 2 0 6 0 ;
Dreptul din 1909, No. 14 şi Cr. judiciar din 1909, No. 56.
2
<) L . 1 § 6, Dig., De successorio edicto, 38, 9. Vezi şi L . 4,
Cod, De repudiando vel abstinenda hereditate, 6, 3 1 , unde
se zice: „Major vigintiquinque annis, antequam adeat, de-
latam repudians successionem, post quaerere non potest". M a i
vezi Instit., De heredum qualitate et differentia, 2, 19, § 1 7 ;
Instit. Graius, Coment. I I , § 169, precum şi Ulpiani Begul.,
Qui heredes institui possunt, 22, § 2 9 , etc. C p r . şi a r t . 1040
din codul Calimach, care admite soluţia contrară.
s
() Bazat pe aceste consideraţii, atât codul olandez cât şi A n t e - Dr. străin,
proiectul de revizuire al l u i L a u r e n t au eliminat a r t . 701,
care se vede însă reprodus în codul italian ( a r t . 950).
{*) Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă D o m a t (Lois civiles, V, Origina art.
p. 246, N o . 4, ed. Carré din 1823): „Si après une renon- l^'jfj^™.
:
ciation, l'héritier q u i l'avait faite venait à s en repentir, les j a u j^mn
i

choses étant encore au mème^état, sans q u ' a n c u n a u t r e héri-

tier se fùt présente, rien n'empécherait qu'il ne reprit son droit".
Tot de aceeaş p ă r e r e era şi L e b r u n ( T r . des successions, p . 566,
No. 6 3 , ed. din 1735). Pothier (Successions, V I I I , p . 146) a
dovedit însă că interpretarea acestor autori este greşită. Cu
toate acestea, legiuitorul francez, şi al nostru d u p ă el, a părăsit
doctrina lui Pothier, u r m â n d orbeşte pe D o m a t şi pe L e b r u n .
 292 C. C —CARTEA - I I I . — T I T . I. — CAPIT. V. — S-a II. — A R T . 701.

interrogationibus in jure faciendis, 1 1 , 1 şi L. 2 0 § 4 ,

D i g . , De adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2, a
permis mai întăiu m i n o r u l u i ajuns major, şi chiar t u t o r u l u i
în cursul minorităţei, de a reveni a s u p r a lepâdărei moşte­
nirei, d a c ă ea n ' a fost p r i m i t ă de altă persoană (art. 4 0 6 ) ,
generalizând apoi această dispoziţie prin a r t . 7 0 1 şi a p l i ­
când-o şi moştenitorilor majori (*).
Condiţiile sub P r i n t r ' o favoare excepţională, moştenitorii cari a u r e -
n u n a a 2
C m
torui rennn-" t t ' succesiune ( ), pot deci să revie a s u p r a r e n u n ţ ă r e î
ţător poate să lor şi să primească din nou moştenirea fie expres, fie taci-
a m e n t e 4
^Inuiuare™ t (% fie p u r şi simplu, fie s u b beneficiu de i n v e n t a r ( ),
însă n u m a i s u b următoarele condiţii : 1° trebue ca moşte­
nirea să nu fi fost p r i m i t ă s u b niciun chip de alţi moşte­
5
nitori regulaţi sau neregulaţi ( ), r u d e cu defunctul în g r a d u l

(!) Vezi Demolombe, X V , 5 1 , 5 2 ; L a u r e n t , I X , 449, 4 5 0 ; D u -

caurroy, I I , 5 5 5 ; Mourlon, I I , 2 5 7 , etc.
2
Cazul când ( ) D a c ă m a i mulţi comoştenitori a u r e n u n ţ a t la succesiune, şi
sunt mai mulţi u n u l din ei a revenit m a i în u r m ă a s u p r a r e n u n ţ ă r e i sale,
moştenitori
renunţători.
această acceptare n u împedică pe ceilalţi r e n u n ţ ă t o r i de a
Controversă. reveni şi ei a s u p r a renunţărei lor, pentrucă toţi moştenitorii
r e n u n ţ ă t o r i au acelaş drept d u p ă art. 7 0 1 . C p r . L a u r e n t , I X ,
4 5 3 . — Contra: Demolombe, X V , 6 5 ; Duranton, V I , 5 0 7 ;
Chabot, Successions, I I , art. 790, N o . 2, p. 129 u r m . C p r .
şi T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, N o . 7 3 .
8
( ) Demolombe, X V , 54, 6 4 ; Laurent, I X , 4 5 2 ; A u b r y et R a u ,
V I , § 613, p . 4 1 5 ; Massé-Vergé, I I , § 378, p . 3 0 3 , nota 9 ;
B a u d r v et W a h l , op. cit, I I , 9 8 8 ; H u r e a u x , Idem, I I , 3 5 ;
Cas. fr. şi C. Rouen, D . P . 60. 1. 3 5 1 ; Sirey, 60. 1. 9 5 6 ;
Sirey, 58. 2. 2 2 ; D. P . 58. 2. 172, etc. — R e n u n ţ a r e a fiind
un act solemn (art. 695), ar fi trebuit, ca şi acceptarea, care
constitue retragerea ei, să nu poată fi făcută decât tot în
aceeaş formă. (Cpr. L e Sellyer, Successions, I I , 746, p . 94).
P e n t r u aceasta ar trebui însă u n text expres de lege.
4
( ) Demante, III, 111 bis I I I ; A u b r y et R a u , loco cit.; B a u d r y
et W a h l , loco cit.
Moştenitorii Moştenitorii renunţătorului pot să uzeze şi ei de beneficiul
renunţăto- art. 7 0 1 , ca şi însuş renunţătorul. A u b r y et Rau, loco cit,
rului.
p. 4 1 4 : D u r a n t o n . V I , 4 0 7 ; Zacharise, Handbuch des fran-
zosischen Civilrechts, I V , § 6 2 1 , p . 82, nota 3 (ed. Crome).
„Der art. 790 (al nostru 701) kommt auch den Erben des
1
Erben zu statten' , zice acest autor.
Acelaş drept îl a u şi creditorii moştenitorului (art. 974).
Demolombe, X V , 7 6 ; L a u r e n t , I X , 477, etc.
5
( ) Textele noastre nefăcând nicio deosebire între moştenitorii
 REVOCAREA RENUNŢĂREI. — ART. 701. 298

imediat subsecuent d u p ă renunţător, sau î n t r ' u n g r a d mai

2
d e p ă r t a t (*), şi chiar de un d o n a t a r ori legatar universal ( ),
fie înainte, fie d u p ă lepădarea din partea aceluia care-şi
3
propune de a accepta din nou ( ); căci altfel s'ar a r u n c a
incertitudinea în proprietatea bunurilor, céeace a r fi în d a u n a
4
interesului obştesc ( ).

regulaţi şi acei neregulaţi, urmează de aci că acceptarea chiar

din p a r t e a u n u i moştenitor neregulat, fie chiar Statul, împe-
dică pe renunţător de a p r i m i din nou succesiunea. Cpr. D e ­
molombe, X V , 6 0 ; Marcadé, I I I , 2 3 7 ; Laurent, I X , 4 5 4 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 980, şi autorităţile citate acolo.
Vezi şi' suprà, p. 290, 2 9 1 , nota 4.
Acceptarea tacită sau expresă, p u r ă şi simplă, sau bene- Cererea de
t r i m e t e r e I n
ficiară din partea unui moştenitor neregulat, sau din p a r t e a .
, •• , ' . '/ , ,, E O \ A posesiune din
u n u i moştenitor regulat, care nu are sezina (art. b o a ) , i m p e - p t -
a r t e a m 0 ? e

dică, d u p ă unii, revenirea moştenitorului a s u p r a r e n u n ţ ă r e i nitorului ne-

sale, chiar dacă moştenitorul neregulat, sau regulat fără se- sezinar. Con-
t r 0 T e r s a
zină, n'a cerut încă punerea sa în posesiune, căci n u trebue -
să confundăm dobândirea posesiunei cu acceptarea moştenirei.
Laurent, I X , 454. — Contra: Duranton, V I , 507, p a g . 6 1 7 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 9 8 0 ; Planiol, I I I , 2 0 3 2 ; A u b r y
et R a u , V I , § 639, p. 705, text şi nota 21 ; C. Bordeaux, Sirey,
48. 2. 2 6 3 . — D u p ă alţii, a r fi suficient ea moştenitorul r e ­
gulat, care n u a r e sezina, sau moştenitorul neregulat să fi
cerut măcar, dacă n'a dobândit încă punerea în posesiune.
C. Caen, D . P . 48. 2. 7 8 ; Demolombe, X I V , 2 5 5 şi X V ,
6 1 , 6 2 ; Marcadé, I I I , 2 3 7 ; D u c a u r r o y , I I , 598, nota 1, etc.
Cpr. şi A u b r y et R a u , V I , § 639, p. 704, text şi nota 19.
(') D u p ă o teorie foarte acreditată, dacă între renunţător şi acei
cari, de fapt, au primit moştenirea, există alţi moştenitori
cari nu s'au p r o n u n ţ a t încă, acceptarea anticipată a unor
moştenitori mai d e p ă r t a ţ i a r împedica pe moştenitorul renun­
ţător de a reveni a s u p r a renunţărei sale. Arntz, I I , 1 4 3 1 ;
A u b r y et R a u , V I , § 6 1 3 , p. 414, text şi nota 23.—Contra:
Demolombe, X V , 6 6 ; D e m a n t e , I I I , 111 bis I I ; D u r a n t o n ,
V I , 507, 4°, p. 616 (ed. a 4-a, 1844).
2
() B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 9 8 1 ; L e Sellyer, Idem, I I , 7 4 2 ;
Demolombe, X V , 6 3 ; Demante, I I I , 111 bis I I , etc.
3
() Mourlon, I I , 2 5 7 ; Demolombe, X V , 6 4 ; A u b r v et Rau, V I ,
§ 6 1 3 , p . 414, etc.
4
() Deci, dacă în u r m a renunţărei, succesiunea a fost primită de
altul, moştenitorul r e n u n ţ ă t o r n u mai poate reveni a s u p r a
renunţărei sale. T o t astfel, moştenitorii subsecuenţi nu m a i
pot p r i m i moştenirea d u p ă ce r e n u n ţ ă t o r u l a revenit a s u p r a
renunţărei sale. Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1889, N o . 7 3 ;
Laurent, I X , 4 5 3 : Demolombe, X V , 6 5 , etc.
 294 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a II. — ART. 701.

2° Acceptarea din partea moştenitorului r e n u n ţ ă t o r

trebue să aibă loc înainte de a se stinge dreptul său prin
efectul prescripţiei, adecă în termenul de 30 ani dela deschi­
derea succesiunei, iar nu dela renunţare, căci art. 7 0 1 este
1
u r m a r e a art. 7 0 0 , la care el se referat ),
imposibiuta- R e n u n ţ a r e a n u mai poate deci fi retractată d u p ă e x -
i r a l e a
tracllr^nun- P ' termenului de 3 0 de ani, cu începere dela deschiderea
tarea după ex-succesiunei, cu toate că în acest interval de t i m p , moşte-
n r e a n a r o s
nuiuTde'îOaiiT ' ' ^ ^ * acceptată de nimene. Aceasta rezultă fără
2
Controversă. îndoială din primele cuvinte ale art. 7 0 1 ( ).
Respectarea Moştenitorul care acceptă o succesiune, d u p ă ce mai
m t a m
dobânditele ° lepădase, trebue însă să respecte drepturile câşti-
terţn. gate de cei de al treilea a s u p r a bunurilor defunctului, p r i n pre­
scripţie, sau prin alte acte valabile, făcute de c u r a t o r u l succe­
3
siunei vacante în marginile competinţei sale (art. 7 2 4 u r m . ) ( ) .
Căzui când Minorul, care revine a s u p r a acceptărei sale, în baza
r a r t -
v;ne°asup ră ^ 6 C. civil, nu va respecta însă drepturile dobândite
acceptărei prin prescripţie de către terţii, în t i m p u l minorităţei sale,
mo
Z
•&vt\o6 C o n - * c o n
Ş t e n i r e i vacante, pentrucă acceptarea sa a v â n d
r a
;

troversă. efect retroactiv p a n ă în ziua deschiderei moştenirei (art. 688),

succesiunea a a p a r ţ i n u t minorului încă din momentul des­
chiderei ei şi, deci, prescripţia n'a p u t u t curge contra lui.
Ou toate acestea, chestiunea este foarte controversată (*).

1
ţ ) Opr. L a u r e n t , I X , 451 ; Demolombe, X V , 5 6 ; Marcadé, I I I , 2 3 8 ;
D e m a n t e , H I , 111 bis I V ; A u b r y et Rati, V I , § 613, p . 4 1 2 , 4 1 3 , etc.
2
( ) C p r . L a u r e n t , I X , 4 5 1 ; D e m o l o m b e , X V , 5 6 ; T. H u e , V,
192; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 9 7 3 ; L e Sellyer, Idem,
I I , 7 4 8 ; D e m a n t e , I I I , 111 bis I V ; A u b r y et R a u , V I , § 6 1 3 ,
p, 4 1 3 , nota 17. — Contrà: Belost-Jolimont a s u p r a lui Chabot,
Successions, I I , art. 790, p . 1 3 1 ; Vazeille, Tr. des prescrip­
tions, I, 3 6 5 , p . 440 u r m . (ed. din 1832), d u p ă cari moşte­
nitorul r e n u n ţ ă t o r a r puteà să revie a s u p r a r e n u n ţ ă r e i sale
şi în u r m a înplinirei prescripţiei, dacă moştenirea n ' a fost
acceptată de nimene în t i m p de treizeci ani dela deschiderea
ei, sub cuvânt că n u a r aveà nimene interes a-i opune pres­
cripţia. Această soluţie este însă inadmisibilă,^ pentrucă. în
orice caz, S t a t u l are d r e p t u l şi interesul de a opune prescripţia
(art. 477, 646, 680). Cpr. B a u d r y et W a h l , loco cit.
3
( ) Cpr. Cas. r o m . B u l t . 1907, p . 1130 (decizie în care am pledat
noi înşine înaintea Curţei de casaţie).
4
( ) Vezi autorităţile citate pro şi contra, în tom. I I al Coment,
noastre, p . 7 4 5 , nota 1 (ed. a 2-a).
 PRESCRIEREA DREPTULUI DE MOŞTENIRE. — ART. 700. 295

Legea nefiind restrictivă, ci făcând în specie aplicarea Menţinerea

celorlalte
u n u i principiu de drept comun, d u p ă care toate actele le­ drepturi do­
galmente făcute trebuesc menţinute, nu mai încape îndoială bândite de
terţii.
că se vor menţine ori şi ce alte drepturi, p e cari cei de al
treilea le-ar fi dobândit prin efectul renunţărei, căci moş­
tenitorul trebue să primească bunurile în starea în care se
găsesc (*).
In baza acestor principii se decide, cu drept cuvânt, Nereducerea
donaţiunilor
că moştenitorul rezervatar, care primeşte o moştenire, d u p ă şi legatelor
ce renunţase mai întăiu la ea, nu poate să ceară reducerea cari atacă
partea dis­
donaţiunilor sau legatelor, cari ar întrece partea dispo­ ponibilă.
2
nibilă ( ).

Despre prescrierea dreptului de moştenire, adecă a fa-

cultăţei de a primi sau lepăda moştenirea.
Art. 700. — F a c u l t a t e a de a accepta sau de a se lepăda de o
succesiune, se prescrie prin acelaş t i m p ce se cere pentru prescripţia
3
cea m a i l u n g ă a drepturilor imobiliare ( ) . (Art. - 701, 1863 urm.,
1874 urm., 1876, 1890 C. civ. A r t . 789 C. fr.).
L a R o m a n i , în dreptul clasic, facultatea de a accepta Dr. roman,
sau de a repudia o moştenire era imprescriptibilă. Moşte­
nitorul, ce e drept, trebueà să se p r o n u n ţ e d u p ă cererea
creditorilor în termenul defipt de pretor, s u b pedeapsă de
4
a se vinde bunurile defunctului ( ); însă în lipsa unei ase­
menea cereri din partea creditorilor şi în lipsă de fixarea

(•) Cpr. L a u r e n t , I X , 456; Demolombe, XY, 71; Masse-Verge, I I ,

§ 380, p . 317, nota 28; A u b r y et R a u , VI, § 613, p. 415, etc.
2
( ) Demolombe şi A u b r y et R a u , loco suprà cit.; Cas. fr. D . P .
78. 1. 344; T r i b . şi C. Bucureşti, Dreptul din 1905, N o . 81.
8
( ) P r e s c r i p ţ i a cea m a i lungă pentru imobile este de treizeci de Art. 1890 şi
ani (art. 1890). Aceasta este prescripţia aplicabilă în specie. Pravila lui
M a t
„Tot omvd este volnic, zice glava 280 din pravila l u i Matei e i Ba-
s a r a b
Basarab, să-şi ceară moştenirea, care i se cade să ieà dela -
rudenia lui, treizeci de ani". Redactorii codului francez n ' a u
fixat, în specie, termenul prescripţiei, pentrucă ei nu erau
încă hotărîţi a s u p r a lui, cu atât m a i mult cu cât, în legis­
laţia lui Justinian, ca şi în codul Calimach (art. 1951), era
o prescripţie de patruzeci de ani. Cpr. Cas. rom. B u l t . 1889,
p. 843. Vezi a s u p r a prescripţiei de 40 de ani, Delaporte,
Le nouveau Dunod, p. 280 u r m . (ed. din 1810).
4
( ) (xaius, Instit., Coment. I I , § 167, in fine.
 296 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a II. — ART. 700.

u n u i termen din p a r t e a testatorului, a b s t e n ţ i u n e a m o ş t e n i ­

t o r u l u i , oricât de lungă, a r fi fost, nu-1 lipsea de d r e p t u l
de a primi succesiunea prin a d i ţ i u n e ('). Mai târziu însă
2
această stare de lucruri a fost s c h i m b a t ă ( ).
Dr. actual. Legiuitorul modern, părăsind d r e p t u l r o m a n şi vechiul
Art. -00. ( j p t francez
r e a u r m a t un alt sistem în a r t . 7 0 0 . Care
este însă sensul acestui text a t â t de simplu în a p a r e n ţ ă şi
4
a t â t de întunecos în realitate? Autorii zic că el este o e n i g m ă ( ),
şi l u c r u l este aşa de a d e v ă r a t încât a p r o a p e fiecare din ei
5
îşi are sistemul său ( ), afară de Toullier, care nu emite

(') „Eique liberum est, quocunque tempore voluerit, adire here-

ditatem". (Instit. Gains, Coment. I I , § 167). — „Jure civili
adeundi facultas est perpetua, si a judice aut testatore non sit
prcBScriptum tempus deliberationis", zice Cujacius a s u p r a tit. 30,
lib. 6, Cod, De jure deliberandi.
2
( ) Vezi L. 3, P r . , Cod, De prcoscriptione triginta vel quadra-
ginta annorum, 7, 39.
(•) C p r . Pothier, Successions, V I I I , p . 145 (ed. Bugnet); V I I ,
p. 181 (ed. D u p i n din 1835) şi Introduction au titre XVII
de la coutume d'Orléans, No. 43 şi 66. Vezi şi P a n d . fr., v°
Successions, 2 4 4 1 .
4
( ) C p r . Taulier, Théorie raisonnée du code civil, I I I , p a g . 2 4 9
(ed. din 1843). „Ce qui constitue le sens énigmatique de Var­
ticle, zice Acollas (II, p . 217), cest quii semble appliquer la
prescription trentenaire, pour la meme hypothèse, à deux fa-
cultés qui s'excluent l'urie Vautre". U n alt autor, Planiol,
(III, 1972), se e x p r i m ă în modul u r m ă t o r : „Malgre sa clarté
apparente, l'art. 789 (700 C. rom.) est un des plus difficiles
à expliquer de tout le code civil. Je suis mème convaincu
quii est inexplicable et q u e ses rédacteurs ne se sont p a s rendu
compte de l a question insoluble qu'ils nous donnaient à exa­
miner".
6
( ) Vezi a s u p r a sensului acestui text, Massé-Vergé, I I , § 377,
pag. 3 0 1 , nota 4 ; A u b r y et R a u , V I , § 610, p . 371 u r m . ;
Mourlon, I I , 2 6 1 u r m . ; Arntz, I I , 1428 u r m . ; D u r a n t o n , V I ,
4 8 3 u r m . ; D u c a u r r o y , I I , 592 u r m . ; Marcadé, I I I , 2 3 2 u r m . ;
Vigié, II, 2 4 5 u r m . ; .Thiry, I I , 1 3 2 ; H u r e a u x , Successions,
II, 7 3 u r m . , p . I l l u r m . şi Revue pratique de droit fran-
cais, tom. 17, a n u l 1864, p . 5 3 2 u r m . ; Zacharise, Handbuch
des franzosischen Oivilrechts, I V , § 6 2 0 , p . 80, 8 1 , nota 4
(ed. Crome); L a u r e n t , I X , 4 8 1 u r m . ; Demolombe, X I V ,
306 u r m . ; Demante, I I I , 110 u r m . ; T . H u e , V , 193 u r m . ;
B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1884 u r m . ; Acollas, I I ,
p. 217 u r m . ; Planiol, I I I , 1973 u r m . ; Nacu, I I , p . 112 u r m . ,
No. 1 4 8 — 1 5 1 , etc. — D u p ă unii, în u r m a expirărei t e r m e -
 PRESCRIEREA DREPTULUI DE MOŞTENIRE. — ART. 700. 297

nicio părere, m â r g i n i n d u - s e a reproduce textul legei (').

Sistemul pe care îl credem singur j u r i d i c este acel sistemul ce
a d m i s de j u r i s p r u d e n t s r o m â n ă şi străină, şi care consistăaóTai^uri^
în a zice că însuş d r e p t u l de moştenire, adecă facultatea prudenţei,
de a accepta sau de a r e p u d i a moştenirea, se stinge prin
prescripţia de treizeci a n i ; aşa că, d u p ă treizeci de ani dela
deschiderea succesiunei, moştenitorul, fie el cu sezină sau
fără sezină, a p e r d u t dreptul său la succesiune şi este cu
t o t u l străin de ea, ne m a i p u t â n d nici s'o primească, nici
s'o lepede, chiar d a c ă în acest interval de t i m p nimene n ' a
2
fost p u s în posesiunea ei. Această prescripţie extinctivă ( )
se justifică în de ajuns prin interesul general, care cere ca
moştenirile să nu r ă m â e un t i m p prea îndelungat în sus­
3
pensie şi în incertitudine ( ).

nului de 30 de a n i , acel chemat la moştenire nu mai poate

nici s'o primească, nici s'o lepede, ca şi cum el n ' a r fi fost
niciodată moştenitor, sistem care, d u p ă cum vom vedeà mai
la vale, este singur j u r i d i c . Vezi Vigié, I I , 249 u r m . ; P a n d .
fr., v° Successions, 2445. C p r . L . 69, Dig., De adquirenda
vel omittenda hereditate, 29, 2; L . 22, § 15, Dig., De jure delibe­
randi, 6, 30. D u p ă alţii, acel chemat la moştenire este pre­
supus că a acceptat-o sau lepădat-o, aşa cum va cere interesul
terţiilor. Unii a r voi ca, d u p ă 30 de a n i , acel chemat la moş­
tenire să nu m a i poată renunţa, iar alţii să nu m a i poată
accepta. In fine, alţii voesc ca moştenitorul, care a lăsat să
treacă treizeci de ani, fără a opta între primirea şi lepădarea
succesiunei, să fie considerat ca moştenitor p u r şi simplu
(C. Kioro, D . P . 47. 2. 83; Sirey, 48. 2. 257, cu nota lui
Devilleneuve; Surville, op. cit., I I I , 395, p, 175), etc. T o a t e
aceste sisteme contradictorii cari, d u p ă unii, se reduc la trei,
iar d u p ă alţii la cinci, se pot s u b î m p ă r ţ i cel puţin în opt
sau nouă p ă r e r i . Vezi Marcadé, I I I , 232; P a n d . fr., v° Suc­
cessions, 2445 u r m . ; L e Sellyer, Successions, II, 724 u r m . ,
p. 69 u r m . ; Chabot, Successions, I I , a r t . 789, N o . 1, etc.
(') Vezi Toullier-Duvergier. Le droit cimi francais. II, p a r t e a
II, 351 bis, p . 223. ^
2
( ) Este, iu adevăr, astăzi recunoscut că prescripţia de care vor- Prescripţia
ste în s
beşte a r t . 700 este extinctivă sau liberatorie, iar nu aehizi- ' - ' > pecie,
e x t m ( t , T a
tivă. Cas. r o m . Bult. 1904, p. 1559; Or. judiciar din 1904, " -
No. 25 şi Dreptul din 1904, No. 36: Acollas, I I , p . 216;
Planiol, I I I , 1975, etc.
(*) C p r . T r i b . Ialomiţa şi C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No.
33 şi 65; T r i b . Fălciu, Cr, judiciar din 1900, N o . 4 (cu observ,
noastră): Cas. rom. Bult. 1904. p. 1559; Cr. judiciar din
298 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . I. — CAPIT. V . — S - a II. — ART. 700.

d
Acest sistem se apropie de acel susţinut de Vazeille ( )
şi de Maleville, şi p a r e a fi a d m i s şi în codul italian, u n d e
2
a r t . 9 4 3 vorbeşte n u m a i de facultatea de a accepta ( ), ceeace
r ă s p u n d e la obiecţiunea lui Marcadé, care zice că acest sistem
a r fi admisibil, dacă textul a r fi vorbit n u m a i de facul­
tatea de a accepta, i a r n u şi de acea de a lepăda moştenirea.
La aceasta însă se poate r ă s p u n d e că legiuitorul, în loc de
a zice că d r e p t u l la moştenire se perde prin prescripţie, a
vorbit de facultatea de a primi s a u lepăda moştenirea tocmai
p e n t r u c ă d r e p t u l moştenitorului consistă a t â t în facultatea de
3
a primi cât şi de a repudia moştenirea ( ). Marcadé se înşală
deci el însuşi c â n d acuză pe ceilalţi a u t o r i de eroare, susţi­
n â n d că ei p u n în g u r a legiuitorului o prostie fune niai-

1904, N o . 2 5 (cu nota d-lui N . I . loaniu) şi Dreptul din

1904, N o . 3 6 ; Cas. r o m . Bult. 1907, p. 1896 şi Revista ju­
diciară din 1908. N o . 18, p . 1 4 1 (cu observ, noastră); Bult.
1908, p . 1365 şi 2 0 6 0 ; Bult. 1909, p. 3 8 7 ; Dreptul din 1909,
No. 14 şi Cr. judiciar din 1909, N o . 5 6 ; Judecat, ocol. S i -
mila (Tutova) şi Galaţi, Cr. judiciar din 1905, N o . 32 şi din
1906, N o . 8 0 ; J u d e c . ocol. Cuşmir, Strehaia şi Covurlui, Cr.
judiciar din 1910, N o . 57 şi 5 9 ; Cr judiciar din 1 9 1 1 , N o .
11, etc. C p r . şi Judec. ocol. r u r a l S u r a i a (Putna), Pagini ju­
ridice din 1911, N o . 76, p . 6 0 4 (motive). Această din u r m ă
carte de j u d e c a t ă se referă la p ă r e r e a noastră T o t î n acest
sens este şi j u r i s p r u d e n ţ ă străină. Vezi Cas. fr. D . P . 6 2 . 1.
2 7 3 ; Sirey, 6 2 . 1. 3 3 7 ; D . P . 8 1 . 1. 1 9 5 ; Sirey, 8 1 . 1 . 3 4 3 ;
T r i b . Ussel, Pand. Period. 9 8 . 2. 1 4 1 ; Cas. belg. şi C. Bruxe­
lles, Pasicrisie belge, 9 1 . 1. 15 şi 2. 2 2 6 , precum şi alte de­
cizii belgiene citate de Arntz, I I , 1430. Cpr. Planiol, I I I , 1974,
care citează j u r i s p r u d e n ţ ă românească, referindu-se şi de astă
dată la părerea noastră; L a u r e n t , I X , 246 şi 481 ; T . H u e ,
V, 1 9 5 ; H u r e a u x , Successions, I I , 8 5 u r m . ; V a q u e t t e et M a ­
rin, Successions, 5 9 5 , 596, p . 2 6 1 , 2 6 2 ; P a n d . fr., v° Succes­
sions, 2447 u r m . ; G a r r a u d , De la déconfture, p . 159 (ed. din
1880); Surville, Elements d'un cours de droit civil, I I I , 395,
p. 174, 1 7 5 ; R. C. Benişache, nota asupra unei sentinţe a
T r i b . Tutova, p r o n u n ţ a t ă în sens contrar şi publicată în Cr.
judiciar din 1908, N o . 7 7 , p . 6 2 5 u r m . , etc.
x
( ) Vezi Vazeille, Tr. des prescriptions, I, 3 6 5 urm., p . 440 u r m .
(ed. din 1832). Vezi de acelaş autor şi Successions, I, a r t . 789,
p. 178 u r m . (ed. din 1837); Malpel, Successions, 336, etc.
2
( ) C p r . Ricci, Corso teorico-pratico di diritto cwile, I V , 18 şi
19, p . 29 u r m . (ed. din 1907).
3
( ) Cpr. Laurent, I X , 483.
 PRESCRIEREA DREPTULUI DE MOŞTENIRE. — ART. 700. 299

serie). D u p ă acest autor, nimene nu ştie ce s p u n e ; n u m a i el

singur spune adevărul, şi aceasta M a r c a d é o zice nu numai
cu ocazia explicărei art. 7 0 0 , ci de n e n u m ă r a t e ori.
Moştenitorul care a lăsat să treacă 3 0 de ani, fără a Primire»
S
primi sau lepăda moştenirea, nu o va mai puteà primi nici ™fiti 'de \Z u

chiar s u b beneficiu de inventar, pentrucă el a devenit cu ventar, con-

totul străin de ea ţ ) . 1
- t r o v < r s ă

P a r t e a moştenitorului al cărui drept este prescris rămâ- Cui se cuvine

n â n d în masa ereditară, se va cuveni moştenitorilor cari au J?***™; T ? l '
primit succesiunea, sau cari a u păstrat plenitudinea dreptu- este prescris,
2
rilor lor, fiindcă erau minori ( ).
Prescripţia extinctivă, prevăzută de a r t . 7 0 0 , va începe De când în-
C g e
a curge, d u p ă dreptul comun, din ziua deschiderei n t o ş t e - p ^ ţ ^ s c i p

nirei, căci printr'însa perzându-se dreptul de a primi sau Controversă,

lepăda succesiunea, acest drept există pentru moştenitor
3
încă din ziua deschiderei ei ( ).
Cât pentru rudele cele mai depărtate, chemate la mo- De când curge
ştenire în u r m a renunţărei unui alt moştenitor, chemat îna- ™ i j ^ a ţ " p
V u
1

intea lor, prescripţia nu va curge decât dela renunţarea deior chemate

moştenitorului chemat mai întăi; căci înainte de această re- ' " " « ™ p " a e

-
* ' I I i l l l ţ i t i o l » V^OIl "

n u n ţ a r e moştenitorul subsecuent nu a r e niciun drept ( ). troversă.

(') L a u r e n t , I X , 4 9 4 ; D u e a u r r o y , I I , 5 9 6 ; Demolombe, X I V , 317

şi X V , 144, 1 4 6 ; Arntz, I I , 1429: Mourlon, 1 1 , 2 6 3 ; C . P a r i s
(speţa a 2-a), D . P . 6 3 . 2. 168. — Contrà: Marcadé, I I I , 233,
2 3 4 ; Chabot, Successions, I I , a r t . 789, N o . 2, p . 122 (ed. B e ­
lost-Jolimont din 1839), p . 103 (ed. M a z e r a t ) ; Vazeille, Suc­
cessions, I, a r t . 789, p. 184 (ed. din 1837), etc.
2
( ) L a u r e n t , I X , 4 4 3 , şi deciziile citate de acest a u t o r ; H u r e a u x ,
Successions, I I , 87, p. 137, 1 3 8 . „Qui non adivit hereditatem
sibi delatam ex testamento vel ab intestato, amitlit earn et de-
volviiur proximiori gradui ipsius defuncţi", ziceà Gomez.
Vezi Hureaux, op. şi loco cit., dela care a m î m p r u m u t a t
aceasta citaţie.
s
( ) C p r . Planiol, I I I , 1 9 7 6 ; T . H u e , V, 197; L a u r e n t , I X , 4 9 1 :
B a u d r y et W a h l , Successions, l ì , 1 8 8 9 ; L e Sellyer, Idem, I I ,
7 2 6 ; Vigié, I I , 5 2 5 ; P a n d . fr., v° Successions, 2466 u r m . J u -
dec, ocol. Galaţi şi Strehaia (Mehedinţi), Cr. judiciar din
1906, N o . 80 (motive) şi din 1910, N o . 5 9 , p . 505, etc.
4
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1890; P l a n i o l , I I I , 1976; T . H u e ,
V, 1 9 7 ; L a u r e n t , I X , 4 9 2 ; Demolombe, X I V , 305.—Contra:
Vigié, I I , 2 5 2 ; A u b r y et R a u , V I , § 610, p . 376, 377, text
şi nota 16, etc., d u p ă cari prescripţia ar curge în toate ca-
 306 GOD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a II. — ART. 700.

Aplic. art. Prescripţia statornicită de a r t . 7 0 0 , fiind o a d e v ă r a t ă pre­

1873, 1874
scripţie, este s u p u s ă suspendârei şi intreruperei prevăzute de
d r e p t u l comun (art. 1 8 6 3 u r m . , 1 8 7 4 urm.). E a n u curge
în contra moştenitorilor minori, în cursul minorităţei lor,
4
nici în contra interzişilor, în timpul interdicţiei (art. 1 8 7 6 ) ( ).
Persoanele Această prescripţie poate fi invocată de orice p a r t e in­
cari pot in­ 2 3

voca pres­ teresată ( ), şi chiar de debitorii moştenirii ( )- E a nu poate

4
cripţia. însă fi invocată de judecători, din oficiu ( ).
Situaţia juri­ O singură chestiune ne-a mai r ă m a s de examinat a s u p r a
dică a moşte­ art. 7 0 0 , şi a n u m e : care este situaţiunea moştenitorului
nitorului îna­
intea prescri­ înaintea prescrierei facultăţei de a primi sau lepăda succe­
ere! facultăţei siunea? Cu alte cuvinte, rudele chemate la moştenire în locul
de a primi
sau lepăda moştenitorului r ă m a s în inacţiune, pot ele în termenul de
succesiunea. de 3 0 de ani, statornicit pentru această prescripţie, să si­

lească pe acest din u r m ă a se p r o n u n ţ a ? Chestiunea este

zurile din ziua deschiderei moştenirei. Opr. şi Cas. fr. Sirey,

99. 1. 543 (cu nota lui A l b e r t W a h l în sens contrar). —
A l ţ i i a r voi ca prescripţia să n u înceapă a curge decât din
ziua când acel chemat la moştenire a aflat despre această
chemare, pentrucă n u m a i de atunci el poate să primească
sau să lepede moştenirea (cpr. Mourlon, I I , 264 bis; D u c a u r -
roy, I I , 5 9 6 ; Dernante, I I I , 110 bis V I , etc.), părere care,
în orice caz, este inadmisibilă, de oarece, afară de cazurile
excepţionale statornicite de a r t . 1885, prescripţia curge contra
acelora cari nu au cunoştinţă de dreptul lor. Cpr. Duranton,
V I , 488, p . 5 9 5 , 596 (ed. a 4-a, 1844). L a u r e n t , I X , 4 9 3 ;
T. H u e , V, 197. Cpr. Pand. fr., Successions, 2470 u r m .
(>) P a n d . fr., v° cit., 2478 u r m . ; L a u r e n t , I X , 4 9 5 ; Mourlon, I I ,
2 6 5 ; Marcadé, I I I , 234, in fine; D e m a n t e , I I I , 110 bis V I U ;
D u r a n t o n , V I , 4 8 3 ; B a u d r y et W a h l Succesions, I I , 1 8 9 1 ;
L e Sellver, Idem, I I , 7 2 9 ; T . H u e , V , 1 9 7 ; Vigié, I I , 2 4 7 ;
Nacu, I I , N o . 151, p . 1 1 5 ; C. Rouen, D. P . 7 1 . 2. 2 3 9 ; Si­
rey, 72. 2. 2 9 9 ; Judecat, ocol. Galaţi, Cr. judiciar din 1906,
No. 80", p . 6 4 4 (motive), etc.
(2) A u b r y et R a u , V I , § 613, p . 4 1 9 ; Duranton, V I , .504; L a u ­
rent, I X , 496, 4 9 7 ; B a u d r y et W a h l , op cit,, I I , 1 8 8 7 ; P a n d .
fr., v° cit, 2483 u r m . ; T r i b . Ussel, Pand. Period. 9 8 . 2 . 2 4 1 .
(») B a u d r y et W a h l , loco cit.; T . H u e , V , 197; P a n d . fr-, v° şi
loco cit.— Contra: A u b r y et R a u , V I , § 610, p . 376. Această
prescripţie poate deci fi invocată de curatorul succesiunei
vacante. P a n d . fr., v° cit., 2488.
4
() Cas. rom. Bult. 1906, p . 8 3 9 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,
9 7 4 şi 1587, p . 5 1 7 ; P a n d . fr., «o cit., 2489.
 PRESCRIEREA DREPTULUI DE MOŞTENIRE. — ART. 700. 301

controversată, însă părerea cea mai juridică este, de b u n ă -

seamă, acea care pune în principiu că rudele cele mai de­
p ă r t a t e nu pot sili pe r u d a cea mai apropiată, chemată la
moştenire, a se p r o n u n ţ a cât t i m p dreptul său nu este pre­
scris. Această soluţie, d u p ă părerea noastră, se impune. In
adevăr, pe de o parte, acţiunile provocatorii şi interogatorii
nu mai sunt admise în dreptul actual, iar pe de altă parte,
art. 7 0 0 din codul civil acordând moştenitorului 30 de ani
spre a primi sau lepăda succesiunea, opreşte prin aceasta
însuş pe comoştenitorii săi de a-1 sili să se p r o n u n ţ e îna­
intea expirărei acestui termen
Rudele cele mai de aproape n ' a r puteà, spre a sili pe acel Punerea în
chemat la succesiune, să se p r o n u n ţ e nici să se pue în po- ^ ţ ^ o o , , ^ .
2
sesiunea averei de moştenire ( ), ci numai să ià măsuri con- vatorii.
3
servatorii ( ).
In caz când rudele chemate în locul moştenitorului ră- petiţia de ere-
d i t a t (
m a s în inacţiune s'ar p u n e în posesiunea averei de moşte- -
nire, acest din u r m ă va introduce contra lor o acţiune în
petiţie de ereditate, ceeace va însemna că el a primit moşte­
4
nirea ( ).
încât priveşte pe comoştenitorii chemaţi în concurenţă Act. in
cu acel r ă m a s în inacţiune, ei vor puteà să-1 silească a se P l i m
- ă l e a l ; i

p r o n u n ţ a , introducând în contra lui o acţiune în lichidarea

5
şi împărţeala succesiunei ( ).
Acesta este faimosul art. 7 0 0 din codul civil care, pre-

(') Vezi in acest sens, L a u r e n t , I X , 266; Demolombe, X I I I , 152;

T. H u e , V. 214; A u b r v et Rau, VI, § 610, p. 372; B a u d r y
et Wahl, Successions, II, 1877: L e Sellyer, Idem.. I, 63 şi II,
725; H u r e a n x , Idem, II. 1 3 1 : Surville, op. cit, III, 394, p.
174; Pand. fr.. v° Successions, 2434; Grarraud, De la décon-
fiture. pag. 160, e t c . — Contra: Blotideau, Tr. de la sepa­
ration des patrimoines, p. 656 urm (ed. din 1840); Rolland
de Villargues, Rcpcrt. de notariat, v° Renonciation à succes­
sions, § 2, Xo. 16, etc.
2
( ) Vezi Pand. fr.. r° cit., 2436, şi autorităţile citate acolo.,—
Contra: Massé-Vergé, II, § 376, p. 297, text şi nota 1 0 ;
A u b r y et Rau, VI, § 609, p. 3 6 9 : Demolombe, X I I I , 152, etc.
3
( ) P a n d . fr., v° cit, 2428, şi autorităţile citate acolo.
4
( ) Surville, op. cit, 394, p. 174; P a n d . fr., v° Successions,
3437, etc. Vezi şi suprà, p . 196, nota 3.
u
( ) Surville, op..şi loco cit; P a n d . fr., v" cit.. 2439, şi autorită­
ţile citate acolo.
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. - S-a II. — ART. 699.

c u m a m văzut, a dat loc la atâtea dificultăţi, şi pe care

unii a u t o r i îl consideră ca o enigmă.

Despre dreptul creditorilor de a reveni asupra renunţărei

făcută de debitorul lor. — A doua excepţie dela
principiul irevocabilităţei renunţărei.

Art. 699. — Creditorii aceluia ce r e n u n ţ a în p a g u b a lor pot

să ià autorizaţia justiţiei (') ca să accepte succesiunea pentru de­
2
bitorul lor, în locul şi r â n d u l său ( ).
Intr'acest caz renunţarea este a n u l a t ă n u m a i în favorul cre­
ditorilor şi n u m a i pană în concurenţa creanţelor lor. A c c e p t a r e a nu
se face în folosul eredului care a renunţat. ( A r t . 562, • 7 3 1 , 974,
975, 1719, 1843 C. civ. A r t . 788 C. fr.).

Di. roman. L a Romani, creditorii r e n u n ţ ă t o r u l u i nu p u t e a u să

atace r e n u n ţ a r e a moştenitorilor extranei, p e n t r u c ă aceşti din
u r m ă d o b â n d i n d succesiunea n u m a i prin adiţiune, r e n u n ­
3
ţarea nu-i sărăcea, ci-i împedica n u m a i , de a se î n a v u ţ i ( );
şi se ştie că la R o m a n i , acţiunea p a u l i a n ă nu era a d m i s ă
de câteori debitorul neglijase n u m a i de a-şi mări p a t r i ­
4
moniul său ( ).

l
<ireşală de ( ) T e x t u l este rău redactat, căci autorizarea n u se dă înainte
redaeţie. d revocarea renunţărei, ci n u m a i d u p ă anularea ei, î n urma
e

căreia creditorii primesc moştenirea. Cpr. L a u r e n t , I X , 4 7 7 ;

Demolombe, X V , 8 2 ; Demante, I I I , 108 bis I I ; D u c a u r o y ,
Bonnier et Roustain, I I , 590, etc. Vezi infra, 308.
2
( ) U n u l din aceste două cuvinte este de prisos şi formează un
pleonazm. P e lângă aceasta, cuvintele de m a i sus cuprind şi
o inexactitate, d u p ă cum vom vedeà infra, p . 308.
3
( ) „Non fraudantur creditores, cùm quid non adquiritur a
debitore, sed cùm quid de bonis diminuitur" ( L . 134, D i g .
De div. regulis juris antiqui, 50, 17). Mai vezi L . 28, D i g . ,
De verborum significatione, 50, 16; L . 5 § 1 3 , Dig., De do-
nationibus inter virum et uxorem, 24, 1; L . 6, P r . şi § 2,
Dig., Quce in fraudem creditorum, 42, 8. — Adiţiunea fraudu­
loasă din partea u n u i a din moştenitori pare însă a fi putut
face obiectul acţiunei pauliene. Vezi L . 3, P r . , Dig., Quce in
fraudem creditorum, 4 2 , 8 ; L . 1 § 5, Dig., De privilegiis
creditorum, 4 2 , 6, etc.
4
< ) Vezi A u b r y et R a u , I V , § 3 1 3 , p . 222, nota 16 (ed. a 5-a);
Bédarride, Du doi et de la fraude, I V , 1561,*p. 196 (ed. a 4-a).
 REVOCAREA RENUNŢĂREI. — ART. 699. 303

In d r e p t u l modern însă, toţi moştenitorii a v â n d p r o ­ Dr. actual.

prietatea b u n u r i l o r succesorale ipso jure, a die mortis de­
funcţi (art. 644), şi unii din ei (descendenţii şi ascendenţii)
a v â n d prin ficţiune chiar posesiunea acestei averi (art. 6 5 3 ) ,
r e n u n ţ a r e a face ca moştenirea să iasă din p a t r i m o n i u l lor
şi g a r a n ţ i a creditorilor să fie micşorată (art. 1 7 1 9 ) .
De aceea a r t . 6 9 9 p u n e în principiu că fiecare credi­ Art. 699.
j 2
tor în parte ( ), a cărui creanţă este anterioară r e n u n ţ ă r e i ( ),
poate să ceară revocarea renunţărei făcută în d a u n a şi frauda
lui, şi să exercite d r e p t u r i l e succesorale ale debitorului său
3
p a n ă la concurenţa sumei ce i se datereste ( ).

(') A u b r y et R a u , VI, § 6 1 3 , p . 417 text şi nota 3 5 ; Zacharise,

Handbuch des franzòsischen Civilrechts, I V , § 6 1 3 , p . 8 3 ,
nota 3 (ed. Ansehiitz), § 623, p. 94, nota 3 (ed. Crome); Chabot,
Successions, I I , a r t . 788, N o . 4, p . 110 (ed. Belost-Jolimont),
p. 94 (ed. Mazerat); B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 1713.
In caz de faliment al r e n u n ţ ă t o r u l u i , acţiunea se va exer­ Falimentul
cita de j u d e c ă t o r u l sindic, în calitate de reprezentant al cre­ renunţăto­
rul ui.
ditorilor. B a u d r y et W a h l , loco cit.
Acest drept nefiind conferit decât creditorilor acelor che­ Legatarii.
maţi la moştenire, nu poate fi exercitat de legatari. L a u r e n t ,
I X , 4 8 0 ; Demolombe, X V , 80 bis; T. H u e , V, 1 8 7 ; A u b r y
et Kau, VI, § 6 1 3 , p. 417, nota 3 3 ; Zacharise, Handbuch des
franzòsischen Civilrechts, IV, § 623 (613), p a g . 94, nota 3
(ed Crome); Cas. fr. D . P . 59. 1. 3 2 1 ; Sirey, 59. 1. 506.
( ) I n adevăr, creditorii posteriori renunţărei n ' a u putut crede Creditorii
2

că vor fi plătiţi dintr'o succesiune pe care debitorul lor posteriori re­

nunţărei n'o
(moştenitorul) o lepădase înainte ca ei să devie creditorii l u i . pot ataca ca
Cpr. Chabot, op. şi loco cit., N o . 5 ; A u b r y et R a u , I V , § frauduloasa.
313, p. 220 (ed. a 5-a) şi VI, loco cit., p . 4 1 8 (ed. a 4 - a ) ;
Thiry, I I , 127; Arntz, I I , 1434; L a u r e n t , X V I , 4 6 0 ; B a u d r y
et W a h l , op cit., I I , 1714; L e Sellyer, Idem, I I , 7 0 3 ; H u ­
reaux, Idem, I I , 46, p . 6 7 . C p r . C a s . f r . D. P . 7 3 . 1. 6 5 :
Cas. r o m . Dreptul din 1887, N o . 60 şi Bult. 1887, p . 4 4 5 ,
446. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p . 2 4 2 u r m .
D a t a creanţei sub semnătură privată n u a r e însă nevoe de Neaplic. în
a fi constatată p r i n t r ' u n act având dată certă conform art. 1182, specie a art.
1182. Con­
textul de mai sus fiind străin de această m a t e r i e ; aşa că p â ­ troversă.
r â t u l u i incumbă sarcina de a stabili prin orice mijlaoce a n t i ­
d a t a l a creanţei. A u b r y et R a u , I V , § 313, p . 2 2 0 , 2 2 1 , text
şi nota 15 (ed. a 5-a); B a u d r y et W a h l , Successions, I I ,
UH.—Contrà: L a u r e n t , X V I , 4 6 1 ; D u r a n t o n , V I , 514. C p r .
Domolombe, X X V , 2 3 4 . Vezi tom V al Coment, noastre,
p. 2 4 4 .
8
( ) Restul se va cuveni moştenitorilor cari au primit moştenirea.
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a II. — ART. 699.

75. Aceasta nu este decât acţiunea p a u l i a n ă sau revocatone,

organizată de art. 9 7 5 , care se aplică la orice acte şi, prin
u r m a r e , şi la renunţarea unei moşteniri,
itea Chestiunea este însă de a se şti dacă renunţarea tre-
u e s e
neT ^ ^ ^ frauduloasă sau n u m a i păgubitoare; şi dificultatea
Con- provine de acolo că art. 6 9 9 , ca şi art. 5 6 2 , privitor la
sâ
" renunţarea unui uzufruct, nu vorbeşte decât de paguba cre­
ditorilor, pe când art. 9 7 5 vorbeşte de actele viclene făcute
de debitor în d a u n a sau prejudiciul creditorilor săi.
Se decide de unii că renunţările gratuite, precum este
renunţarea la uzufruct (art. 5 6 2 ) şi renunţarea la moşte­
nire (art. 699), a r fi revocabile numai pentrucă ar fi cauzat
o pagubă creditorilor, independent de orice intenţie frau­
duloasă din partea debitorului renunţător, şi această părere
se întemeiază mai cu samă pe istoricul redacţiei art. 5 6 2 şi
6 9 9 , în care cuvântul fraudă, ce figura în proiectul pri­
mitiv, a fost înlocuit prin cuvântul pagubă, d u p ă cererea
4
t r i b u n a l u l u i de casaţiune ( ). In consecinţă se decide că :
2
Non requiritur consilium fraudendi, sufficit eventus damni ( ).

Demolombe, X V , 8 8 ; Mourlon, I I , 2 6 6 ; Marcadé, I I I , 230;

Arntz, II, 1434, in fine; Ducauroy, I I , 589; D e m a n t e I I I ,
108 CMS I I I , etc.
Dacă n u m a i unii din creditori a u uzat de facilitatea ce le
conferă art. 699, n u m a i ei 'se vor folosi de beneficiul acestei
dispoziţii, nu însă şi acei cari a u stat la oparte. Chabot, op.
cit., I I , art. 788, in fine, p. I l l , No. 4 (ed. Belost-Jolimont);
Z a c h a r i » , op. cit., I V , § 623, p. 94, nota 3 (ed. Crome).
„ Wenn nur einer der Glăubiger auftritt, zo kommt das den
ilbrigen nickt zu statten", zice acest din u r m ă autor.
P ) A r g u m e n t u l tras din lucrările pregătitoare nu este de loc
concludent, iiindcă din aceste lucrări rezultă tocmai con­
trariul, de oarece t r i b u n a l u l de casaţiune ceruse nu n u m a i să
se întrebuinţeze cuvântul pagubă în loc de fraudă, d a r mai
propusese încă un alt articol, în care se zicea lămurit că ac­
ţiunea pauliană trebue totdeauna admisă, când este vorba de
o r e n u n ţ a r e făcută de debitor la o moştenire sau la o donaţiune,
ceeace n'a fost admis. Cpr. L a u r e n t , X V I , 4 4 5 ; Demolombe,
X X V , 1 9 5 ; B a u d r y et Barde, Oblig., I, p . 669, n. 2 (ed. a 3-a), etc.
2
( ) Vezi în acest sens, A u b r y et Rau, VI, § 613, p. 417, text şi
nota 3 6 ; Massé-Vergé, I I , § 380, p . 314, nota 6; Bédarride,
Du doi et de la fraude, I V , 1562. p. 197, 198 (ed. a 4-a,
1887); T h i r y , I I , 125 şi 6 4 7 ; Chabot, Successions, II, a r t . 788,
No. 1; Chardon, Du dol et de la fraude, II, 264 u r m . (ed.
 REVOCAREA RENUNŢĂREI. — ART. 699. 305

Acest sistem este însă, d u p ă părerea n o a s t r ă , i n a d m i ­

s i b i l : 1° p e n t r u c ă frauda, d u p ă c u m foarte bine observă
C u r t e a din Grenoble ('), n u este decât consecinţa pagubei,
aceste d o u ă cuvinte fiind sinonime ; şi 2° p e n t r u c ă acţiunea
p a u l i a n ă este cu n e p u t i n ţ ă de câteori nu există fraudă
(art. 975). P r i n u r m a r e , creditorii moştenitorului r e n u n ţ ă t o r ,
pentru a p u t e a să răstoarne renunţarea făcută de debitorul
lor, vor trebui să dovedească: a) o d a u n ă sau o p a g u b ă
2
oarecare (eventus damni) ( )\ şi bj frauda sau viclenia, adecă
cunoştinţa ce debitorul aveà de p a g u b a ce are să rezulte
p e n t r u creditori din r e n u n ţ a r e a sa (consilum fraudendi ex
3
parte debitorisj ( ). „Ita demum revocatur quod fraudando-

belg. din 1835); Demante, I I I , 108 bis I ; Ducauroy, I I , 5 8 8 ;

Duranton, V I , 5 1 1 şi X , 5 7 8 ; Troplong, Contrat de mariage,
I I I , 1 5 8 5 ; Rodière et Pont, Idem, I, 8 9 3 ; H u r e a u x , Succes­
sions, I I , 42, p . 58 u r m . ; L e Sellyer, Idem, I I , 7 0 2 ; Vigié,
II, 2 1 4 ; Campas (profesor la Dijon), De la revocation des
ades faits en fraude du droit di créancier (Paris, 1847),
p. 19 u r m . , 42 u r m . şi 5 8 ; F . Filippi», Corso de diritto civile
italiano, X I I , 57, p . 3 6 ; Nacu, l i , No. 155, p . 1 1 6 ; C. R e n -
nes, D. P . 77. 2. 137; Sirey, 7 7 . 2. 2 8 9 , etc.
(') Répert. Dalloz, v° Oblig., 972, 1°. — „Quamvis non propo-
natur consilium fraudando habuisse, tamen qui creditores ha­
bere se scit, et universa bona alienavit, intelligendus est frau-
dandorum creditorum consilium habuisse". ( L . 17 § 1, D i g . ,
Qua; in fraudem creditorum, 4 2 , 8).
2
( ) P a g u b a va consista în aceea că moştenirea era folositoare şi
debitorul insolvabil în momentul renunţărei, încât renunţarea
lui a împedicat pe creditori de a fi plătiţi. C p r . L a u r e n t ,
X V I , 476, in medio; Demolombe, X V , 8 0 ; D u r a n t o n , V I ,
517. — Acţiunea creditorilor n ' a r mai aveà deci loc, dacă
moştenitorul ar aveà încă destulă avere din care ei ar putea
să se îndestuleze. Creditorii vor t r e b u i deci să discute în mod
prealabil averea r e n u n ţ ă t o r u l u i , această discuţiune fiind inu­
tilă n u m a i atunci când, în momentul renunţărei, debitorul
renunţător era insolvabil. Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions,
I I , 1708, şi autorităţile citate acolo.
8
( ) Vezi în acest sens, L a u r e n t , I X , 475 şi X V I , 4 4 5 ; D e m o ­
lombe, X , 7 3 5 : X V , 79 şi X X V , 192 u r m . ; L a r o m b i è r e ,
Oblig., I I , art. 1167, N o . 14; B a u d r y et Barde, Idem, I, 6 5 8 ,
6 5 9 ; Păucescu, Idem, I, 3 8 4 ; Arntz, I I I , 9 1 ; Marcadé, I V ,
art. 1167, N o . I I ; Planiol, I I I , 1 9 9 1 ; Gruillouard, Action pau-
lienne, p . 192 u r m . ; G a r r a u d , Déconfiture, p . 2 0 0 ; V a q u e t t e
et Marin, Successions, 584, p . 255 ; Beudant, Controls et obliga-

43H3 20
COD. CIV. — CAKTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. —S-a II. — ART. 699.

rum creditorum causa factum est" Deci, dacă moşte­

nitorul a r e n u n ţ a t fără fraudă, bona fide, r e n u n ţ a r e a este
validă, şi acţiunea creditorilor va fi respinsă, p e n t r u c ă
2
a t u n c i moştenitorul n ' a făcut decât să uzeze de d r e p t u l său ( ).
N u n u m a i r e n u n ţ a r e a moştenitorului, d a r şi acceptarea lui
poate, d u p ă c u m am văzut suprà, p . 2 7 2 , 2 7 3 , fi revocată
3
conform d r e p t u l u i c o m u n , prin exerciţiul acţiunei p a u l i a n e ( ).
Creditorii, cari exercită acţiunea p a u l i a n â , nu a u de do­
vedit în specie conivenţa moştenitorului acceptant cu cre­
ditorii moştenirei, această complicitate nefiind ceruta decât
p e n t r u contractele cu titlu oneros. E i vor trebui însă să do­
vedească, conform d r e p t u l u i comun în materie de acţiune
p a u l i a n ă , d a u n a ce le aduce acceptarea moştenirei şi frauda
4
din p a r t e a moştenitorului acceptant ( ).

tions, 530, p . 312 u r m . Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1887,

No. 28. Vezi asupra acestei chestiuni, tom. I I al Coment,
noastre, p . 533, nota 2 (ed. a 2-a); tom. I I I partea I-a, p . 5 7 1 ,
text şi nota 2 (ed. a 2-a); tom. V, p . 225, 226, etc.
1
() L . 10 § 1, ab initio, Dig., Quay in fraudem creditorum, 42,
8. — Legea JElia Sentia nu anulà, de asemenea liberarea r o ­
bilor făcută de un manumissor decât dacă era făcută in frau­
dem creditorum. „Fraudis interpretatio non ex eventu dun-
u
taxat, sed ex Consilio quoque desideratur . (Instit., Qui et qui-
bus ex causis manumittere non possunt, 1, 6, § 3). In vechiul
drept f a n c e z Pothier cerea, de asemenea, dovada prejudi­
ciului şi a fraudei, eventus et consilium (Introduction au titre
XVII de la coutume d'Orléans, N o . 43). Vezi şi L e b r u n ,
Tr. des successions, p . 559, N o . 27 (ed. din 1735). Sistemul
care cere a t â t prejudiciul cât şi frauda este deci tradiţional.
O raţiune mai mult pentru a fi admis astăzi fără şovăire.
(*) Opr. art. 1035 din codul civil portughez. I n acest sens este
redactat a r t . 925 din Ante-proiectul de revizuire al l u i L a u ­
rent. Codul italian (art. 949) şi acel olandez (art. 1107) r e ­
p r o d u c redacţiunea codului francez. Vezi a s u p r a textului
menţionat din codul italian, Ricci, Corso teorico-pratico di di­
ritto civile, I V , 8 8 u r m . , p . 182 u r m . ; Filippis, Corso di di­
ritto civile italiano, X I I , 57, p . 35, 36.
3
() Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 628,
p. 115, text şi nota 6 (ed. Crome); Demolombe, X I V , 557 şi
X X V , 1 5 5 ; B a u d r y et Barde, Oblig., I, 6 9 2 ; Ducauroy, I I , 5 9 1 ;
D u r a n t o n , V I I , 5 0 3 ; L a u r e n t , I X , 3 0 4 şi X V I , 4 7 8 ; Marcadé,
I I I , art. 7 8 8 , N o . 2 3 1 , etc. Vezi tom. V al Coment, noastre,
p . 224, nota 3 şi p . 246, text şi nota 3. Vezi şi suprà, p . 2 7 2 , 273,
4
() C p r . B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 6 8 1 . Vezi suprà, p . 2 7 3 ,
 REVOCAREA RENUNŢĂREI. — ART. 699. 307

Mai mult încă, creditorii moştenitorului, care nu s'a Primirea suc-

p r o n u n ţ a t încă asupra dreptului ce el are de a primi sau ^ 6 ™ ^ -
d e a lepăda o moştenire, pot, cât t i m p acest drept nu s'atoriior moşte-
prescris încă (art. 700), să primească moştenirea a b intestai A ^ ™ ™ ] ' 0 1

sau legatul în numele şi în locul debitorului lor (art. 974),

pentrucă facultatea de a accepta sau de a repudia o moşte­
nire nu este personală aceluia în favoarea căruia ea este
4
deschisă ( ).
Creditorii au treizeci de ani, conform dreptului comun, Prescrierea
dela d a t a renunţărei spre a o ataca ca făcută în d a u n a -şi ^ ^ " ^ o r ™ "
frauda lor. Acţiunea paulianâ prescriindu-se prin treizeci de Aplicarea
2 a , e p , 1 1 e
ani ( ), aceeaş prescripţie trebue să fie aplicabilă şi acţiunei " "~ m u
3
întemeiată pe art. 6 9 9 ( ). In acest scop, ei vor introduce
o acţiune la tribunalul civil al domiciului r e n u n ţ ă r o r u l u i , atât
contra acestuia cât şi contra moştenitorilor cari s'au folosit
de renunţare, chemându-i pe toţi în j u d e c a t ă pentru ca re­
n u n ţ a r e a să fie a n u l a t ă atât faţă de r e n u n ţ ă t o r cât şi de
4
acei cărora renunţarea foloseşte ( ).

(') Gas. rom. şi C. Galaţi Bult. S-a I, 1887, p. 772 şi Dreptul

din 1887, No. 77, p. 611 şi 6 1 4 ; C. Bucureşti, Dreptul din
1887, No. 11, p. 86 u r m . ; B a u d r y et W a h l , Successions, II,
1078; B a u d r y et B a r d e , Oblig., I, 6 0 1 ; Păucescu, Oblig., I,
336 u r m . ; Demolombe, X I V , 557 şi X Y , 5 3 şi 7 6 ; Vigié,
II, 2 1 3 ; Giorgio Giorgi, Teoria delle obbligazioni nel diritto
moderno italiano, I I , 214; M. A. Dumitrescu, Codul de co-
merciu comentat, V I , 467, p. 300 urm., etc. Yezi şi tom. V
al Coment, noastre, p . 206. — Contrà: Laurent, X V I , 427;
T. H u e , V I I , 195 şi Tr. de la cession et de la transmission
des créances, I, 93, p. 138; T r i b . Argeş, Cr. judiciar din 1904,
No. 18 (cu nota d-lui I u l i a n Teodoreseu). Această sentinţă,
a p r o b a t ă de adnotatorul ei, pune în principiu că dreptul cu­
venit văduvei sărace la moştenirea soţului ei, în baza art. 684,
fiind un d r e p t exclusiv personal, creditorii ei nu pot să-1
exercite în numele acestei din u r m ă . A m combătut însă în Cr.
judiciar din 1904, N o . 33, a t â t sentinţa t r i b . Argeş cât şi
p ă r e r e a amicului nostru, d-1 Iulian Teodoreseu, care pe atunci
nu era încă profesor la Universitatea din Iaşi.
2
< ) Vezi tom. V al Coment, noastre, p. 257. Cpr. B a u d r y et Barde,
Oblig,, I, 729, şi autorităţile citate de aceşti autori, loco cit.,
p. 750, nota 1 (ed. a 3-a).
8
( ) B a u d r y et W a h l , Succsssions, II, 1725; H u r e a u x , Idem, I I ,
5 9 ; L e Sellyer, Idem, II, 7 2 2 ; Vigié, I I , 216, etc.
4
( ) Cpr. Baudry et W a h l , op. cit., I I , 1717.
 308 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a II. — ART.

Piata eredito- R ă m â n e însă bine înţeles că aceşti moştenitori pot să

n l o r
'
plătească pe creditorii reclamanţi, în oare caz acţiunea lor
nu va mai aveà loc (%
Primirea moş- D a c ă creditorii n'au fost plătiţi şi dacă cererea lor în
tenirei din l a fost admisă, tribunalul va autoriza prin aceeaş
a n u a r e

partea eredi- . . :f
toriior, cari sentinţă pe creditori a accepta moştenirea in locul debi-
r
aetìim ea a*u a r u l u i l °
b tU
Autorizarea nu se d ă deci decât în u r m a re-
' liană. vocărei renunţărei. De aceea am şi observat suprà, p . 302^
nota 1, că textul este r ă u redactat.
Motivele au- • D u p ă unii, legea a r prescrie în specie, o autorizare din
al
* t t ţ i e i . " P *tea justiţiei, pentrucă în regulă generală, creditorii nu
ori JUS

pot, din propria lor autoritate, să exercite drepturile şi ac­

3
ţiunile debitorului lor ( ), iar d u p ă alţii, pentrucă anularea
4
renunţărei nu conferă prin ea însăş niciun drept creditorilor ( ).
judecătorii Oricare ar fi motivele acestei autorizări, ea nu poate fi
" a c e f s f â M i t ^ ' ^ ' ^ de judecători, în u r m a anularei renunţărei, sub cu^
1 6 1 1 2 8

rizare. vânt că moştenirea n ' a r aduce niciun folos creditorilor, de

Controversă. n t i n ţ a , care revoacă renunţarea, dovedeşte tocmai
o a r e c e se
5
contrariul ( ).
inexactitate Creditorii cari au izbutit, prin acţiunea pauliană, a re-
d e t e x t
' vocà renunţarea făcută de debitorul lor, vor fi deci a u t o ­
rizaţi a primi moştenirea. Ei n'o primesc însă în locul si
în rândul renunţătorului, d u p ă cum se exprimă textul, pen­
trucă renunţarea r ă m â n â n d validă în privinţa moştenitorului
6
care a fâcut-o (art. 6 9 9 § 2) ( ), şi el fiind considerat ca
(*) Demolombe, X V , 8 7 ; D u c a u r o y , II, 5 9 0 ; B a u d r y et W a h l r
Successions, I I , 1721, etc.
3
( ) T r i b u n a l u l autoriză, în genere, pe creditori a p r i m i moşteni­
rea sub benefichi de inventar. Demolombe, X V , 122. Cre­
ditorii nu a u însă niciun interes a p r i m i moştenirea sub bene­
ficivi de inventar, pentrucă ei nu devin moştenitori. B a u d r y
et W a h l , op. cit, II, 1719.
3
( ) Demolombe, X V , 8 1 .
4
( ) L a u r e n t , I X , 476.
(^) L a u r e n t , I X , 476. — Contra: Chabot, Successions, II, art. 788,
N o . 2, p. 110 (ed. Belost-Jolimont), p. 93 (ed. Mazerat);
Massé-Vergé, II, § 380, p . 314, nota 7.
6
Lipsa de re- ( ) A r t . 699 § 2 dispune a n u m e că acceptarea nu se face de
gres din par- creditori în folosul r e n u n ţ ă t o r u l u i . E l se foloseşte însă indi-
tea moştem- - f p t l ă creditorii lui se îndestulează. Din această
r e c t n a u c
r r
torilor accep- . . .. , . „ . . . . „ .
t a n t j. î m p r e j u r a r e u n u deduc ca moştenitorii, cari a r n p r i m i t
succesiunea în u r m a renunţărei, ar aveà regres în contra de-
 i

REVOCAREA RENUNŢĂREI. — ART. 699. 309

c u m n ' a fost niciodată moştenitor (art. 6 9 6 ) , creditorii n ' a u

p u t u t să primească succesiunea în locul şi în r â n d u l l u i ;
d e aceea se şi cere i n t e r v e n ţ i a ' j u s t i ţ i e i . Judecătorii autoriză
deci pe creditori a primi moştenirea în virtutea legei.
Această acceptare fictivă din p a r t e a creditorilor n U - l Creditorii nu
d e n m o s
face deci să devie moştenitori ai defunctului, de u n d e rezultă T' "
tenitori.
* * t e m

că ei nu pot fi u r m ă r i ţ i de către creditorii moştenirei ( ).

Scopul acestei acceptări fictive este de a se afla p r i ­
sosul ce r ă m â n e , d u p ă ce s'au scăzut toate datoriile defunc­
t u l u i , ca din el să se p o a t ă îndestula creditorii moştenitorului
r e n u n ţ ă t o r . T o t ce va r ă m â n e a din porţiunea r e n u n ţ ă t o r u l u i ,
d u p ă plata integrală a creditorilor săi, se cuvine comoşte-
nitorilor r e n u n ţ ă t o r u l u i sau moştenitorilor din g r a d u l s u b -
2
secuent ( ).
O d a t ă ce ereditorii au acceptat moştenirea, ei t r e b u e Art
bitorului renunţător, pentrucă datoriile acestui din u r m ă a r
fi fost plătite cu banii cuveniţi lor, de oarece renunţarea a
r ă m a s validă în privinţa moştenitorului care o făcuse. Vezi
în acest sens, Toullier-Duvergier, I I , partea I I , 349, nota 1 ;
Mourlon, I I , 2 6 7 ; Duranton, V I , 520 bis; A u b r y et R a u , V I ,
§ 6 1 3 , p . 419, text şi nota 4 4 ; T. H u e , V, 190; Vigié, I I ,
216, etc. La aceasta se răspunde însă, cu drept cuvânt, că re-
n u n ţ ă t o r u l nu datereste nicio restituire moştenitorului • care ar
fi acceptat în lipsa lui, căci dacă p a r t e a ce i s'ar fi cuvenit
lui profită creditorilor, iar nu comoştenitorilor săi, aceasta
nu este prin voinţa lui, ci prin efectul legei.
B u n u r i l e moştenirei se consideră deci, prin ficţiune, ca fă­
când parte din patrimoniul renunţătorului, care patrimoniu
este gajul creditorilor săi (art. 1718, 1719). Res in bonis de-
bitoris manet (Instit., De aclionibus, 4, 6, § 6 in fine). Cpr.
L a u r e n t , I X , 4 7 9 ; Demolombe, X V , 8 9 ; Demante, I I I , 108
bis I I I ; Arntz, I I , 1 4 3 5 ; D u c a u r r o y , I I , 5 8 9 ; Marcadé, I I I ,
2 3 0 ; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1 7 2 3 ; L e Sellyer,
Idem, I I , 709, 710; H u r e a u x , Idem, I I , 5 5 , 5 6 ; Massé-Vergé,
I I , § 380, p . 3 1 5 , nota 11, cari nu se unesc cu p ă r e r e a lui
Zacharise, Handbuch des franzOsischen Civilrechts, I V , § 6 2 3 ,
p. 9 5 , text şi nota 9 (ed. Crome).
1
( ) L a u r e n t , I X , 4 7 8 ; Demolombe, X V , 8 4 ; A u b r y et R a u , VI,
§ 6 1 3 , p. 418. — Vezi însă Chabot, op. cit., I I , a r t . 788,
No. 7, p . I l l (ed. Belost-Jolimont), p . 94, 9 5 (ed. M a z e r a t ) ;
r
B a u d r y et W ahl, op. cit, I I , 1719.
2
( ) A u b r y et Rau, loco cit; Massé-Vergé, I I , § 380, p . 3 1 5 ;
Marcadé, I I , 2 3 0 ; Mourlon, II, 2 6 6 ; D u c a u r r o y , Bonnier et
Roustain, I I , 5 8 9 ; Demolombe, X V , 8 8 , etc.
 310 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a II. — ART. 699.

să fie chemaţi la toate operaţiile de lichidare şi de î m p ă r ­

ţeală, p u t â n d chiar să provoace ei înşişi aceste operaţii
(art. 785)0.
L a lichidarea părţei renunţătorului se va scădea tot ce
acesta datoreà succesiunei. Astfel, în caz când renunţătorul
a r fi descendent al defunctului şi a r fi primit o liberalitate
supusă raportului (art. 7 5 1 . urm.), creditorii vor fi obligaţi
a face acest raport, cel puţin în mod fictiv, i m p u t â n d su­
mele supuse raportului asupra părţei cuvenite debitorului
2
renunţător ( )
P a r t e a de moştenire ce s'ar fi cuvenit renunţătorului
nu devine proprietatea creditorilor, şi ei nu au decât dreptul
3
de a o vinde spre îndestularea lor ( ).
Atacarea re- Creditorii moştenitorului r e n u n ţ ă t o r vor puteà să atace
nunţărei pen- ţarea ] j
r e n u n n u m a i ca frauduloasă, d a r încă pentru
u n u

tiu cauza de i • i . i\ . e v • î
simuiaţie. cauză de simulaţie ( ) ; şi aceasta fără a se distinge, de astă
dată, între creditorii anteriori sau posteriori renunţărei,
pentrucă este de principiu că şi creditorii posteriori actului
simulat pot să exercite acţiunea în simuiaţie, lucru ce n u este
s
/ cu p u t i n ţ ă în acţiunea p a u l i a n ă ( ) .

Cazurile în cari renunţarea poate fi anulată după

cererea părţilor interesate. — A treia excepţie
dela principiul irevocabilităţei renunţărei.
Renunţarea, ca şi acceptarea, este în unele cazuri n u ­
mai anulabilă sau revocabilă, iar în altele, inexistentă. Cu
toată confuzia ce domneşte a s u p r a acestui punct a t â t în
!
( ) Toullier-Duvergier, I I , partea II, 3 4 8 ; Chabot, op. cit., I I ,
art. 788, No. 8, p . 112 (ed. Belost-Jolimont), p . 95 (ed. Ma-
zerat); Demolombe, X V , 8 3 ; Massé-Vergé, I I , § 380, p . 3 1 5 , etc.
2
( ) Demolombe, X V , 8 6 ; Duranton, VI, 515, 5 1 6 ; B e r r i a t St.
P r i x , Notes element, sur le code civile, I I , 2 7 6 6 ; B a u d r y et
W a h l , Successions, I I , 1720, etc.
3
( ). Demolombe, X V , 8 5 ; Marcadé, I I I , 230, in fine, etc.
4
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1728. Cpr. C. P a u , D . P . 8 6 .
2. 183 (motive).
5
( ) B a u d r y et Barde, 0 6 % . , I, 7 3 3 ; A u b r y et Rau, I V , § 313,
p. 240, text şi nota 49 (ed. a 5-a); T. H u e , V I I , 2 3 1 , cum
şi multe alte a u t o r i t ă ţ i citate în tom. V al Coment, noastre,
p . 2 7 1 , 272, nota 6.
 CAZURILE DE ANULARE ALE RENUNŢĂREI. 311

doctrină cât şi în j u r i s p r u d e n ţ â , vom deosebi şi aici actele anu-

labile de acele radical nule sau inexistente, căci, d u p ă cum
ştim, există o m a r e deosebire între aceste d o u ă cazuri

1° Cazurile în cari renunţarea estej numai anulabilă.

Ou toate că legea nu se o c u p ă despre cauzele de a n u ­

lare ale renunţărei, totuşi r e n u n ţ a r e a va fi a n u l a b i l ă , con­
form d r e p t u l u i comun, în următoarele cazuri :
1° Când ea a a v u t loc fără îndeplinirea formelor pre- Neîndepiiu.
folI r le
scrise de lege p e n t r u complectarea capacităţei aceluia în n u - ^° ~ a e

2
mele căruia ea a fost făcută ( a r g u m e n t din a r t . 687) ( ).
3
2° Când ea a fost u r m a r e a unei violenţe ( ) sau a unei violenţă,
fraude (doi), exercitate în c o n t r a r e n u n ţ ă t o r u l u i ( ), fie chiar
4
- f r a n d a

de către u n al treilea neinteresat în cauză ( a r g u m e n t din

s
art. 6 9 4 , 9 5 3 , 9 6 0 , 9 6 1 ) ( ).
In p r i v i n ţ a erorei, ea va face ca r e n u n ţ a r e a să fie Erxare».
inexistentă, iar nu n u m a i anulabilă ( ), când va cădea a s u p r a
6

(') Vezi suprà, p . 274 şi tom. 1 al Coment, noastre, p . 630 u r m .

(ed. a 2-a).
2
( ) C p r . Arntz, I I , 1 4 2 5 ; L a u r e n t , I X , 4 6 8 ; Demolombe, X V ,
9 1 ; Demante, I I I , 108 -bis V I ; A u b r y et R a u , V I , § 613,
p. 4 1 5 ; C. Grenoble, Sirey, 4 3 . 2. 290, etc.
3
( ) S'a decis, cu drept cuvânt, că temerea unui proces nu este
o violenţă. C. Paris, 6 A u g u s t 1897, decizie citată de B a u d r y
et W a h l , p . 407, nota 6 (ed a 3-a) şi necontrolată de noi.
4
( ) C p r . L . 7, Cod, De dolo malo, 2, 2 1 .
5
( ) Vezi suprà. p . 267. Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I I ,
1700; L e Sellyer. Idem, I I , 6 8 1 ; Vigié, I I , 2 0 7 ; Planiol, I I I ,
1979; L a u r e n t , I X , 4 7 0 ; Demolombe, X V , 9 2 ; Demante, I I I ,
108 bis V I ; A u b r y et R a u , loco cit., p . 4 1 5 ; Massé-Vergé,
I I , § 380, p . 3 1 8 ; Arntz, I I , 1425, etc. — Contra: Chabot,
Successions, I I , art. 784, N o . 6, p . 9 5 (ed. Belost-Jolimont),
p. 82 (ed. Mazerat); Toullier D . , I I , partea I I , 3 5 1 ; Marcadé,
I I I , 240, etc., după cari r e n u n ţ a r e a a r fi anulabilă n u m a i
dacă dolul a r fi emanat dela comoştenitorul renunţătorului
sau dela rudele lui din g r a d u l subsecuent.
6
( ) Cpr. Demolombe, X V , 9 3 . — Vezi însă L a u r e n t , I X , 469,
d u p ă care renunţarea a r fi n u m a i anulabilă, când a r aveà
de obiect o altă moştenire decât aceea la care moştenitorul
a înţeles a renunţa, ceeace constitue o contrazicere cu cele
spuse aiurea, căci acelaş a u t o r admite ( I X , 356), că accep­
tarea este inexistentă, când eroarea cade a s u p r a identităţei
 312 C. C.—CART. III,—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II. ANUL. RENUNŢĂREI.

identităţei moştenirei, in ipso cor por e rei, soluţie pe care

am admis-o şi în privinţa acceptărei moştenirei (').
Neaplie. în Afară de cele două cazuri mai sus expuse, renunţarea
specie a art.
694. Contro­ nu poate fi a n u l a t ă nici pentru eroare a s u p r a câtimei moşte­
versă. nirei, nici pentru leziune, fiindcă, în dreptul nostru, le­
ziunea nu mai este o cauză de anulare în privinţa majo­
rilor (art. .1165), şi fiindcă art. 694 nu poate, cel puţin
d u p ă unii, fi admis în specie prin analogie, ca unul ce este
2
excepţional şi, deci, de strictă interpretare ( ).
3° R e n u n ţ a r e a mai poate încă fi a n u l a t ă : când moşte­
nitorul a dat la o parte sau a ascuns lucruri de ale mo­
3
ştenirei (art. 703) ( );
4° In fine, când ea a fost făcută cu termen, sub con­
diţie, sau cu oarecare rezerve (*).
Nulitate re­ Acţiunea în anulare, fiind relativă, a p a r ţ i n e numai moşte­
lativă. 5
nitorului renunţător sau reprezentanţilor săi ( ).
6
Prescrierea E a se prescrie, d u p ă unii, prin treizeci de ani ( ), iar
acţiunei. 7

Controversă. d u p ă alţii, prin zece ani (art. 1 9 0 0 ) ( ).

moştenirei, in ipno corpore rei. — A u b r y et R a u (VI, § 6 1 3 ,
p. 415) şi A r n t z (II, 1425) admit, de asemenea, că r e n u n ţ a r e a
este de astă dată n u m a i anulabilă, însă doctrina lor nu
este cel puţin contradictorie, fiindcă ei admit aceeaş soluţie în
privinţa acceptărei. Chestiunea este însă lipsită de interes
practic, pentrucă mai niciodată nu se va î n t â m p l a ca un mo­
ştenitor să renunţe la o moştenire, crezând că r e n u n ţ ă la alta.
(*) Vezi suprà, p. 274, nota 1.
2
() Cpr. Laurent, I X , 4 7 1 ; Marcadé, 111,240; Demolombe, X V ,
9 4 ; Mourlon, II, 2 6 9 ; Arntz, II, 1425; Demante, I I I , 108 bis
V I ; A u b r y et Rau, V I , § 613, p. 415, 416. Cpr. B a u d r y et
W a h l , op", cit., II, 1701, 1702. — Contra: Toullier-Duvergier,
II, partea I I , 3 5 1 : Massé-Vergé, II, § 380, p. 318. C p r . L .
6, Dig., De transactionibus, 2, 15. Acest din u r m ă sistem
este inadmisibil la noi faţă cu dispoziţia art. 1165, care modifică,
în privinţa leziunei, t e x t u l . corespunzător din codul francez.
3
() Demolombe, X V , 104.
4
() B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1 7 0 3 ; Vaquette et Marin,
Idem, 578, p. 2 5 1 , 2 5 2 ; L a u r e n t , I X , 426, 458. — Vezi însă
C. Nîmes, D . P . 56. 2. 225.
6
() Demolombe, X V , 9 9 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1073,
1699, etc.
6
() T h i r v , II, 124, p. 139; B a u d r y et W a h l , op. cit*, II, 1699,
170Q; Arntz, II, 1425, etc.
' 0) Demolombe, X V , 9 9 ; Vigié, I I , 2 0 8 ; A u b r y et R a u , V I ,
) § 6 1 3 , p. 4 1 5 ; C. Grenoble, Sirey, 4 3 . 2. 290, etc.
 CAZURILE DE INEXISTENŢĂ ALE RENUNŢĂREI. 313

Prescripţia ar începe, în orice caz, a curge d u p ă unii, Aplic. art.

1 9 0 0 ( n t l
dela încetarea incapacităţei şi a violenţei, sau dela descope- ^ °" T e i s
1
ri rea dolului (art. 1900) ţ ) .
R e n u n ţ a r e a atinsă de viciul incapacităţei, dolului sau Confirmarea
r e n u a r e i
violenţei, fiind numai anulabilă, este supusă confirmărei '^ -
2
(art. 9 5 9 , 1 1 6 7 , 1 1 9 0 ) ( ) .
R e n u n ţ a r e a odată anulată, moştenitorul va puteà să Primirea moş-
t e n i l e i
primească moştenirea, fie pur şi simplu, fie sub beneficiu de -
3 4
inventar ( ), el p u t â n d chiar să renunţe din n o u ( ) .
Comoştenitorii sau moştenitorii g r a d u l u i subsecuent, cari Restituirea
m o t e n i r e i
a r fi primit moştenirea în u r m a renunţărei acum anulată, ? -
vor trebui să restitue tot ce primise jure heredis, păstrând
n u m a i fructele, dacă ei au fost de b u n ă credinţa (art. 1 2 3
5
şi 485) ( ).
Cât pentru validitatea actelor, pe care cei de al treileaSoarti actelor
f
a u p u t u t să le facă medio tempore eu moştenitorii actual- cu" miteni-''
mente evinsi, chestiunea a t â r n ă de acea de a se şti care tomi e V i n s .
C o n t r o v e r s a
este valoarea actelor făcute de către moştenitorul aparent. -
Unii fac o deosebire între actele de administraţie şi acele
6
de dispoziţie( ), iar alţii nu menţin nici actele de adminis­
traţie, nici acele de dispoziţie, pentrucă moştenitorul aparent
nu aveà niciun drept a s u p r a lucrului, de oarece acceptarea
făcuta de moştenitorul, care mai întâi renunţase, are efect
retroactiv pănâ în ziua deschiderei succesiunei (art. 6 8 8 ) 0 ) .

2° Cazurile în cari renunţarea este inexistentă.

D u p ă principiile generale, renunţarea va fi inexistentă: Cazurile de

me t t a 1 re
1° când n'a existat consimţimânt; 2 când renuţarea n'a n u ^ fâ r ^ "
!
( ) L a u r e n t , I X , 362. — Contra: Arntz, II, 1425, după care pre­
scripţia ar începe a curge dela deschiderea moştenirei.
2
( ) Demolombe, X V , 9 9 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, 1688 1699 şi
1700, etc.
s
( ) Laurent, I X , 4 7 2 ; Demolombe, X V , 100; B a u d r y et W a h l ,
op. cit, II, 1706; T. H u e , V, 180; Planiol, I I I , 1989, etc.
(*) B a u d r y et W a h l , loco cit; Planiol, I I I , 1989.
5
( ) Demolombe, X V , 102.
6
( ) Demolombe, X V , 103. . _
7
( ) Cpr. Laurent, I X , 554 u r m . Vezi şi suprà, p. 2 7 5 ; ^ ezi
a s u p r a acestei controverse celebre, tom. X al Coment, noastre,
p. 577 u r m . V o m . reveni a s u p r a acestei chestiuni când ne vom
ocupa despre petiţia de ereditate.
 314 c. C—CART. III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 702, 965, 1226.

a v u t niciun obiect; 3° c â n d ea n ' a fost făcută în formele

legale, la grefa t r i b u n a l u l u i sau j u d e c ă t o r u l u i de ocol al lo­
cului u n d e s'a deschis moştenirea; 4° când succesiunea, la
care s'a r e n u n ţ a t , nu e r a încă deschisă, căci, în asemenea
caz, ea este lipsită de obiect (art. 7 0 2 , 9 6 5 , 1226), etc.
Efectele ine- In toate aceste cazuri, r e n u n ţ a r e a nu va p r o d u c e niciun
"nu^rei™" efect (art. 9 6 6 ) , şi inexistenţa a c t u l u i va p u t e à fi p r o p u s ă
de oricine, chiar de acela dela c a r e el e m a n ă ; şi aceasta o r i ­
când, chiar în u r m a expirărei t e r m e n u l u i de 3 0 de a n i . P e
de altă p a r t e , r e n u n ţ a r e a inexistentă n u poate fi confirmată,
p e n t r u c ă n u se poate confirma ceeace n u există. (Cpr.
art. 1 1 6 8 ) 0 .

2
Despre renunţarea la o moştenire viitoare ( ).
— Pacte succesorale. —

Art. 702. — Nici chiar p r i n contractul căsătoriei nu se poate

r e n u n ţ a la succesiunea u n u i om în viaţă, nici nu se pot înstrăina
3
drepturile eventuale ce s'ar puteà dobândi a s u p r a succesiunei ( ) .
( A r t . 5, 845, 9 6 5 § 2 , 9 6 6 , 9 6 8 , 1 0 0 8 , 1 2 2 8 , 1 2 2 6 C. civ. A r t . 791 C. fr.).

Art. 965 § 2. — N u se poate face r e n u n ţ a r e l a o succesiune

ce n u este deschisă, nici n u se pot face învoiri a s u p r a unei astfel
de succesiuni, chiar de s'ar dà consimţimântul aceluia a c ă r u i suc­
cesiune este în chestiune. ( A r t . 5, 702, 1226 C. civ. A r t . 1130 C. fr.).

Art. 1226. — Soţii mi vor puteà să facă nicio convenţie sau

!
( ) Vezi suprà, p . 2 7 4 şi infra, p . 3 1 9 . C p r . L a u r e n t , I X , 464
u r m . — Cu toate acestea, sunt m a i multe decizii cari aplică
în specie prescripţia de 30 de a n i . Aceasta provine din con­
fuzia ce u n e o r i se face între actele inexistente şi acele anulabile.
2
( ) Vezi a s u p r a pactelor succesorale, t o m . V al Coment, noastre,
p . 114 u r m . M a i vezi Bufnoir, Propriété et contrat, p . 5 1 8 — 5 2 6 ;
P a n d . fr., v° Successions, 2324 u r m . î n c â t priveşte dreptul
vechiu francez vezi Montvalon (conseiller-clerc au parlement
de Provence), Tr. des successions, I, p . 2 4 u r m . (ed. din 1780);
L e b r u n , Tr. des successions, p . 526 (ed. din 1735).
8
Art. 1600 ( ) A r t . 1600 din codul francez m a i prevede încă că nu se poate
C. fr. vinde moştenirea unei persoane aflate în viaţă, chiar cu con­
simţimântul acelei persoane, text pe care legiuitorul nostru
1-a eliminat ca de prisos, de oarece el se mărgineşte a repeta
proibiţia a r t . 7 6 2 . C p r . Marcadé, V I , a r t . 1600, N o . I, ab
initio. Vezi t o m . V al Coment, noastre, p. 115.
 OPRIREA PACTELOR S U C C E S O R A L E . — A R T . 702, 965, 1226. 315

renunţare, care a r aveà de obiect să schimbe ordinea legală a suc­

cesiunilor între dânşii şi descendenţii lor. ( A r t . 5, 6 5 9 u r m . , 702,
936 u r m . , 9 6 5 §j"2, 968 C. civ. A r t . 1389 C. fr.). j

„ N i m ă r u i nu este iertat, zice a r t . 1 0 3 2 din codul C a - c. Caiimach.

A l t - 1 0 3 2
limach, să facă tocmală a n u m e p e n t r u primirea sau lepă- '
darea moştenirei unei rudenii a lui ce încă se află în viaţă,
pentrucă asemenea tocmeli sunt în protiva moralului şi
pentru aceasta prihănite, cari de multe ori aduc şi un sfârşit
primejdios'''' (').

Pravila lui Matei Basarab dispune, de asemenea, în Pravila iui

I o 7 7 . Matei Ba-
glava 277, ca: s a r a b

„Tocmelele tatălui, care-şi m ă r i t ă fata şi o înzestrează cu con­

diţie ca zestrea ei dată să fie p e n t r u toate lucrurile ei, şi m a i mult
să nu aibă treabă în bucatele lui, nu are nicio putere, nici ade­
verinţă, nici n u opreşte pe fiea-sa de a-1 moşteni ,de va m u r i fără
carte".
F i i c a înzestrată nu p u t e à însă, în asemenea caz, să vie
2
la moştenire decât făcând r a p o r t u l ( ).

(') Codul Calimach, prin această dispoziţie, traduce legea 30, in Or. roman.
medio, Cod, De pactis, 2, 3, unde se zice: „Hujusmodi pac-
tiones odiosa; esse videntur et plena; tristissimi et periculoşi
u
eventus . Toate contraetele, chiar şi pactele antenupţiale, re­
lative la moştenirea u n u i om viu, erau deci nule şi la R o ­
mani, şi nu produceau niciun efect, asemenea pacte fiind con­
siderate ca contrare bunelor m o r a v u r i : „Ex eo instrumento
nullam vos habere actionem, in quo contra bonos mores de
successione futura interposita fuit stipulaţia, manifestum est:
cum omnia, qua; contra bonos mores vel in pactum vel in sti-
pulationem deducuntur, nullius momenti sint". (L. 4, Cod,
De inutilibus stipulationibus, 8, 39). M a i vezi L. 1, Dig., De
hereditate vel actione vendita, 18, 4 ; L. 94, Dig., De adquirenda
vel omittenda hereditate, 29, 2, etc. — Se puteà însă înstrăina
drepturile eventuale ce cineva aveà la moştenirea u n u i om vin,
cu consimţimântul lui, dacă acest consimţimânt nu era revocat
în tot t i m p u l vieţei sale, et in ea usque ad extremum vita
sua spatium persever'averii; pentrucă tot ce un astfel de pact
aveà odios, era distrus prin consimţimântul şi a p r o b a r e a stă­
pânului bunurilor, cari făceau obiectul pactului. (L. 30, Cod,
De pactis, 2, 3). Astăzi, un asemenea pact este formal oprit prin
art. 9 6 5 , pe când el era permis sub codul Caragea. Cpr. T r i b .
Ilfov, Cr. judiciar din 1897, N o . 2 0 , p. 158.
( ) Cpr. L. 2, Cod, De collationibus,
2
6, 20, de unde dispoziţia
de m a i sus este luată.
 •316 C. C—CART. III.—TIT. 1.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 702, $65, 1226.

Br. vechiu A ş a d a r , r e n u n ţ ă r i l e la o moştenire nedeschisă încă şi

1
francez. p t e l e succesorale, în genere, erau oprite la noi altă d a t ă ( ),
a c

2
d u p ă c u m sunt oprite şi a s t ă z i ( ) ; pe c â n d în vechiul d r e p t
francez, fetele e m u , din contra, mai t o t d e a u n a silite a r e n u n ţ a
în fîavoarea fratelui lor cel mai m a r e , la moştenirea rudelor
lor, chiar colaterale, pentru a păstra, d u p ă c u m zice P o t h i e r ,
3
splendoarea numelui şi b u n u r i l e în aceeaş familie ( ), ceeace
se Iacea m a i cu s a m ă prin contractul lor de căsătorie, în care
ele declarau că se mulţumesc cu zestrea p r i m i t ă . Această
pretinsă zestre e r a însă m a i m u l t u n pretext, căci d u p ă
unele c u t u m e , fetele puteau r e n u n ţ a la d r e p t u r i l e lor de m o ­
ştenire pour un chapel de rosesi).
scopul art. Aceste obiceiuri feodale fiind însă a b r o g a t e prin legea
7 § 2 d i n 1 5 A r i l 1 7 9 1 S C 0 u l a r t
°J m e P > P - > § Ş 7 0 2 9 6 5 2 1 1 2 2 6 e s t e

de a confirma o d a t ă şi mai m u l t această a b r o g a r e .

(.'. Calimach. (') Pactele succesorale erau oprite d u p ă codul Calimach chiar
între adoptat şi adoptator, pentrucă deşi d u p ă a r t . 2 4 9 din
acest cod (184 C. austriac), se puteau alcătui, prin tocmeli,
oarecari deosebiri pentru creşterea, înzestrarea, chipul vieţei
şi celelalte a l e adoptatului, totuşi p r i n aceasta codul Calimach
n'a voit să permită orice convenţii între adoptator şi adoptat.
Cas. r o m . Bult. S-a I, 1876, p . 180 (motive).—S'a decis însă
că învoiala prin care copiii majori ai u n u i interzis î m p ă r ţ e a u
averea acestuia, cu avizul consiliului de familie şi a p r o b a r e a
comisiei epitropiceşti, e r a validă şi nu constitueà u n pact
a s u p r a unei succesiuni viitoare, oprit de codul Calimach. C.
Iaşi, Dreptul din 1888, N o . 5 5 .
2
I)r. străin. ( ) Pactele succesorale sunt, din contra, permise în codul austriac.
Cas. r o m . B u l t . S-a I, 1876, p . 188 (motive). E l e sunt însă
oprite în codul g e r m a n ( a r t . 3 1 2 şi 2302).
3
( ) Vezi Pothier, Successions, V I I I , p . 30, care se e x p r i m ă în
termenii u r m ă t o r i : „ L a raison q u i a fait établir ces renon-
ciations a été pour conserver Ies biens dans l a familie de celui
à la succession de q u i on fait renoncer Ies filles a u profit des
mâles et soutenir, p a r ce moyen, l a splendeur du n o m " .
4
( ) L e b r u n , Successions, cartea I I I , capit. 8, p . 527 (ed. din 1735).
„Hors les contrats de mariage, dans lesquels la j u r i s p r u d e n c e a
admis les renonciations a u x succesions futures, zice P o t h i e r
(Introduăion au titre des successions, I, p a g . 506, N o . 66),
aucun ne peut valablement repudier u n e suceesion, si ce n'est
depuis qu'elle l u i est déférée, etc.". Mai vezi Pothier, Suc­
cessions, V I I I , p . 30 u r m . C p r . B a u d r y et W a h l , Successions,
I I , 1 0 0 5 ; Planiol, I I I , p . 497, 498, ad notam; Bufnoir, Pro­
prietà et contrat, p . 5 1 9 . Vezi şi suprà, p . 224, nota 2.
 OPRIREA PACTELOR SUCCESORALE. — ART. 702, 965, 1226. 317

Legea nu defineşte pactele succesorale, însă din corn- Pactele suc-

c e B e r i t e
binarea art. 7 0 2 , 9 6 5 § 2 şi 1 2 2 6 , cari se ocupă de această ^ e £
materie, rezultă că legiuitorul a voit să proibe, s u b pe­
deapsă de nulitate, toate renunţările la succesiunile nedes-
chise încă, înstrăinarea drepturilor eventuale ale unui moş­
tenitor, în genere, şi orice învoire a s u p r a unor succesiuni ne-
1
deschise încât ).

(') C. Bucureşti, Dreptul din 1900, No. 46. — Astfel, ar constitui Exemple de
c t e
un pact succesoral oprit de lege : cesiunea drepturilor succe- p a succeso-
raIe
sorale ale unui moştenitor făcută înaintea morţei lui de cujus; '
împărţeala între moştenitori a unei succesiuni nedeschisă încă;
renunţarea, înaintea morţei lui de cujus, la beneficiul de in-
" ventar, etc. Baiidry et W a h l , op. cit., II, 1006, şi autorităţile
citate acolo.
Tot ca pact succesoral va fi considerată şi convenţia prin
care creditorii a r r e n u n ţ a la u r m ă r i r e a debitorului lor, pană
la moartea unei persoane determinate, sub condiţia de a se
abandona acestor creditori partea debitorului în această suc­
cesiune. B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1007. •— Curtea din G r e ­
noble (D. P . 1902. 2. 277) a refuzat, fără cuvânt, de a vedea
un pact succesoral în convenţia prin care un terţiu, voind a
g a r a n t a obligaţia părintelui său, se îndatorase către un cre­
ditor al acestuia a-i plăti, din succesiunea acestui părinte, un
an d u p ă moartea lui, suma datorită, în caz când acesta ar fi
m u r i t înaintea b u n u l u i său. Curtea a văzut, pe nedrept, în
această convenţie o obligaţie personală cu termen. Vezi B a u d r y
et W a h l , op. cit, I I , p. 34, ad notam (ed. a 3-a).
N u constitue însă un pact succesoral, oprit de lege, obli- Convenţii cari
gaţia a cărei scadenţă n u m a i este a m â n a t ă pană în momentul n u
constituesc
acte
deschidere! unei succesiuni ce s'ar cuveni debitorului, dacă P ^ u c c e s o -
existenţa acestei obligaţii nu este subordonată condiţiei pri-
mirei moştenirei. Cas. fr. D. P . 97. 1. 5 8 2 ; Sirey, 98. 1. 86.
B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1007, p. 34 (ed. a 3-a).
Tot astfel dăruitorul, care a r fi stipulat în folosul său în- Art. 825.
toarcerea bunurilor dăruite, în baza art. 825 C. civil, pentru
cazul când donatarul a r fi m u r i t înaintea lui, a r puteà să re­
nunţe la acest drept, fără ca să se poată a t r i b u i acestei re­
n u n ţ ă r i caracterul u n u i pact succesoral, pentrucă, precum nu­
mele său îl arată, dreptul de reîntoarcere convenţională, cu
toate că este subordonat morţei donatarului sau descendenţilor
săi, nu se întemeiază pe o vocaţiune ereditara, ci pe convenţia
părţilor. Vezi B a u d r y et Barde, Oblig., I, 2 8 0 ; L a r o m b i è r e , .
Idem, I, art. 1130, No. 19; Cas. fr. Sirey, 36. 1. 3 1 8 ; Ké-
pert. Dalloz, v° Contrat de mariage, 354 şi Disp. entre vifs,
1756. Vezi şi tom. V aţ Coment, noastre, p . 116.
 318 C. C—CART. III.—TIT. I.—CAPIT. V . - S - a II.—ART. 702, 965, 1226.

Most, testa- T o t ca pact succesoral, oprit de lege, a r trebui să se

meritare. i d e r e şi convenţia prin care unul sau mai mulţi copii
c o n s

s'ar obliga, în viaţă fiind părintele lor, a respecta testa­

mentul acestuia, sau a nu ţine nicio s a m ă de el, p e n t r u c ă
proibiţia legei nu se aplică n u m a i la moştenirile a b intestat,
1
ci şi la cele testamentare ţ ) .
Dr. interna- O p r i r e a pactelor succesorale interesând în g r a d u l cel m a i
ţionai. jţ j
m a publică, p e n t r u c ă ele c u p r i n d , d u p ă c u m zice
o r ( m e a

2
Pothier, un votum mortisi ), de aici rezultă că j u d e c ă t o r i i
români nu le vor puteà sancţiona, deşi ele a r fi fost făcute
intr'o ţ a r ă , precum este, de exemplu, Austria, în care ele
3
sunt permise ( ).
4
inexistenţa R e n u n ţ ă r i l e la o moştenire nedeschisă î n c ă ( ) şi orice
a c e
pa
cesoraie P t succesorale în genere sunt oprite, chiar când e m a n ă
UC

5
dela p r o p r i e t a r u l moştenirei ( ), şi când a u de obiect fie

(!) B a u d r y et Barde, Oblig., I, 2 7 3 ; T . H u e , V I I , 7 2 ; L a u r e n t ,

X V I , 8 8 ; A u b r y et R a u , I V , § 344, p . 5 4 1 (ed. a 5-a); L a -
rombière, Oblig., I, art. 1130, N o . 7. Vezi şi tom. V al Co­
ment, noastre, p . 115, nota 1, in fine.
2
( ) Pothier, Oblig., II, 132, p . 6 0 ; Bufnoir, Proprietà et contrat,
p. 519.
s
( ) Vezi numeroasele autorităţi citate pro şi contra în tom. I al
Coment, noastre, p. 150, nota 3 (ed. a 2-a). Vezi şi observaţia
ce a m publicat în privinţa acestei chestiuni foarte controver­
sată, asupra unei decizii a tribun, regional superior din C o l m a r ,
în Cr. judiciar din 1900, No. 62. M a i vezi tom. V I I al Co­
ment, noastre, p . 4, ad notam şi t o m . X , p . 194, text şi nota 3.
4
Paete sucee- ( ) Se înţelege dela sine că renunţările indirecte sunt oprite, ca
sorale indi- şj cele directe, pentrucă n u se poate face pe calea indirectă
r e c t e -
ceeace legea opreşte de a se face recta via. L a u r e n t , X V I , 8 8 .
Convenţiile Convenţiile făcute a s u p r a moştenirei u n u i absent sunt şi
făcute asupra ele nule şi de nul efect, pentrucă moştenirea absentului nu
moştenirei este deschisă, şi pentrucă moartea lui nu se presupune nicio
unui absent.
dată. Cpr. B a u d r y et Barde, Oblig., I, 2 7 8 ; L a u r e n t , Î I , 122
şi X V I , 9 7 ; L a r ò m b i è r e , Oblig., I , art. 1130, N o . 2 3 . Vezi
şi t o m . V al Coment, noastre, p . 116. — Vezi însă Demolombe,
II, 130, 1 3 1 ; A u b r y et R a u , I V , § 344, p . 543 (ed. a 5-a),
etc., după cari, convenţiile privitoare l a bunurile unui absent,
încheiate în u r m a declaraţiei absenţei, a r fi n u m a i anulabile,
dacă se stabileşte ' că, în momentul încheierei lor, absentul e r a
în viaţă. I n lipsa acestei dovezi însă, ele ar fi valide a t â t î n t r e
părţile contractante cât şi în privinţa terţiilor.
5
( ) L a u r e n t . X V I , 8 4 ; Bufnoir, Proprietà et contrat, p . 5 2 1 .
 OPRIREA PACTELOR SUCCESORALE. — ART. 702, 965, 1226. 319

universalitatea moştenirei, fie o p a r t e n u m a i din ea, sau un

obiect p a r t i c u l a r ('); p e n t r u c ă , d u p ă cum a m văzut, ele sunt
2
c o n t r a r e ordinei publice şi bunelor m o r a v u r i ( ); de unde
rezultă că asemenea convenţii, făcute c h i a r prin contractul
de căsătorie, şi cu c o n s i m ţ i m â n t u l aceluia despre a cărui
moştenire este vorba (art. 9 6 5 § 2), n u sunt n u m a i a n u l a -
bile, ci inexistente şi, p r i n u r m a r e , lipsite de orice efecte
3
(art. 9 6 6 ) ( ) . Inexistenţa lor va puteà deci fi p r o p u s ă de
4
j u d e c ă t o r i din oficiu ( ).
Ele n u vor p u t e à de'ci fi confirmate niciodată, nici chiar Consecinţiic
în , u r m a deschiderei succesiunei, p e n t r u c ă neantul nu poateacestor'^ao'te.
5
fi confirmat( ). Quod nullum est confirmări nequit. A r t . 1 3 1 0
din codul italian este expres in această p r i v i n ţ ă .

(!) Laurent, X V I , 8 5 ; Demolombe, X X I V , 3 2 5 ; A u b r y et R a u ,

I V , § 344, p. 542 (ed. a 5-a); B a u d r v et B a r d e , Oblig., I,
265, 2 7 4 ; B a u d r v et W a h l , Successions, I I , 1 0 1 0 ; Cas. fr.
Sirey, 4 5 . 1. 7 8 5 ; D. P . 46. 1. 2 1 ; T r i b . Le Mans (sub C.
Angers), D. P . 6 6 . 2. 9 3 , etc.
Quid juris dacă convenţia a r e în acelaş t i m p de obiect o
moştenire deschisă şi u n a viitoare? Convenţia este ca nulă în
totul, sau poate fi divizată? Vezi L a u r e n t , I X , 419 şi X V I ,
86. Vezi şi A u b r y et Iîau, loco cit., p . 542, 5 4 3 .
2
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 463 şi X V I , 8 3 , 106. — Unii autori susţin Motivele opri-
1 6 1 ac te r
în F r a n ţ a că legiuitorul a o p r i t pactele succesorale pentru P ' l°
, •• x
.. . w A i .. • . , „ , succesorale,
ca moştenitorii prezumtivi sa n u he lezaţi p r i n t r o înstrăinare
nepotrivită a drepturilor lor eventuale (Colmet de Santerre,
V, 45 bis). Această părere este însă inadmisibilă la noi, unde
acţiunea în resciziune pentru leziune nu este în genere ad­
misă. A d e v ă r a t u l motiv al oprirei pactelor succesorale, este
că ele a u fost în totdeauna considerate ca imorale.
8
( ) U n pact succesoral a r fi inexistent, chiar dacă a r fi fost făcut
înainte de moarte p r i n t r ' u n a c t al cărui dată lăsată î n a l b ,
ar fi fost complectată d u p ă moarte. L a u r e n t , X V I , 8 7 ; C.
P a r i s , D . P . 6 3 . 2. 4 5 . — N i m i c nu s'ar opune însă ca p ă r ­
ţile interesate să reînoească convenţia lor p r i n t r ' u n act poste­
rior morţei lui de cujus, şi asemenea reînoire a r fi de astă
dată validă. Cas. fr. Dreptul din 1884, N o . 5 8 , p . 4 7 2 .
4
( ) C. Paris, D. P . 77. 2 2 . 1 1 1 . Yezi tom. V al Coment, noastre,
p. 117, ad notam.
6
( ) Vezi suprà, p a g . 274 şi 314. Mai vezi tom. V al Coment,
noastre, p a g . 1 1 6 ; t o m . V I I , p a g . 73, 74, etc. Cpr. L a u r e n t ,
I X , 4 6 4 ; X V , 4 6 5 ; X V I , 106 şi X V I I I , 564 u r m . , 5 7 5 u r m . ;
Marcadé, V, a r t . 1338, p. 92 şi art. 1398, p . 429 (ed. a 6-a);
B a u d r y et Barde, Oblig., I, 2 6 1 . - Contra: Toullier-Duver-
 320 C. C—CART. III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 702, 965, 1226.

jSeapiie. în Prescripţia de zece ani, prevăzută de art. 1 9 0 0 , nu este

s p e
°i900. aplicabila în specie, pentrucă această prescripţie este o
a r t

1
confirmare tacită ( ).
Nici a art. Prescripţia de 30 de ani este şi ea inadmisibilă, d u p ă
1 8 9 0
' cum vom vedeà mai la vale, cu toate că nu este o confir­
mare.
Lipsa unei ac- N u poate, de asemenea, să fie vorba în specie de o ac-
a n U
^""lar" ţiune în anulare, căci n u m a i actele cari au fiinţă pot fi anu­
late. Pactele succesorale fiind inexistente, judecătorii vor d e ­
clara, p r i n hotărîrea lor, că actul h ' a a v u t niciodată fiinţă.
De câteori deci actul va fi, ca în specie, inexistent, nu n u m a i
părţile interesate, d a r orice persoane cărora s'ar opune actul,
vor p u t e à cere, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de ex­
cepţie, ca ele să fie deslegate de legătura a p a r e n t ă a unei
2
obligaţii ce nu are fiinţă ( ).
Neprescrierea Această acţiune nu se prescrie prin zece ani, conform
acţtunei. ţ ^ 9 Q Q pentrucă, d u p ă cum a m văzut, această prescripţie
a r ?

este o confirmare tacită, care, în specie, este inadmisibilă.

Prescripţia de treizeci de ani este, de asemenea, inad­
misibilă, pentrucă obligaţia care se întemeiază pe o cauză
ilicită, precum este pactul succesoral, neputftnd să producă
niciun efect (art. 966), nu poate niciodată să fie validată
3
prin vreun laps de t i m p , oricât de lung ar fi ( ).
Acţiunea în Se poate însă î n t â m p l a ca renunţarea la o moştenire
tl
xrt. <m. viitoare să fi fost făcută cu titlu oneros şi ca preţul renun­
ţărei să fi fost plătit. In asemenea caz, acel care a plătit
ceeace nu datorà, va aveà o acţiune în repetiţie (art. 993),

gier, I V , partea II, 518, p. 465 u r m . ; Merlin, Quest, de droit,

t. V I , Y° Ratification, No. I l l , p . 582, care revine a s u p r a
p r i m e i sale opiniuni susţinută în Répert., eod. v° (tom. X I V ) .
(') L a u r e n t , I X , 4 6 5 ; A u b r y et R a u , I V , § 339, p . 448, nota 4
(ed. a 5-a); Bufnoir, Propriété et contrat, p . 6 5 3 , 654, 657,
658 şi 727; B a u d r y et Barde, Oblig., I, 2 6 1 ; Cas. r o m . B u l t .
1899, p . 9 7 1 ; Dreptul din 1899, No. 6 0 ; Cas. fr. Sirey, 45.
1. 7 8 5 ; D . P . 46. 1. 2,5 (motive); C. Chambéry, Sirey, 1909.
2. 104. Vezi şi tom. V I I al Coment, noastre, p . 70 şi 90. Cpr.
Judecat, ocol. S u r a i a (Pntna), Or. judiciar, din 1910, N o . 28,
p. 222 u r m . (judecător V. Mamigonian).
(») Cpr. L a u r e n t , I X , .465 urm. şi X V I , 5 3 1 , 564.
3
( ) L a u r e n t , J X , , 4 6 6 şi X V , 465. — Contra: Cas. fr., Sirey, 4 5 . 1.
7 8 5 ; D . P . 46. 1. 2 5 ; C. Chambéry, Sirev, 1909. 2 / 1 9 4 .
 OPRIREA PACTELOR SUCCESORALE. — ART. 702, 965, 122(3. 321
care nu va puteà fi exercitată decât treizeci de ani, nu
pentrucă după trecerea acestui termen, actul ar fi devenit
valid, căci este cu neputinţă ca un act lipsit de efecte ju­
ridice să devie cândva valid, ci pentrucă interesul general
reclamă ca orice acţiune să fie prescriptibilă: ne pcene im-
1
mortales fiant lites ţ ).
Dar dacă pactele succesorale sunt, în principiu, oprite, împărţeala
legea permite ascendenţilor de a împărţi averea lor între ^aentL° vi-t. c

descendenţi prin acte între vii sau testament (art. 794 urm.). "9* «™-
S t l
Această împărţeală nu este un pact succesoral, fiindcă nu poetar"' ~ 61

are de obiect bunuri viitoare. Asemenea împărţeală constitue

însă o dispoziţie mortis causa, în acest sens că ascendentul
face prin convenţie, cu descendenţii săi prezumptivi, în
timpul vieţei sale, ceeace legea nu permite moştenitorilor
de a face decât în urma deschiderei succesiunei. De aceea
împărţeala făcută de ascendenţi, în timpul vieţei lor, este
de strictă interpretare. îndată deci ce se întrece ceeace legea
permite, se face ceeace ea opreşte, adecă o convenţie asupra
2
unei succesiuni viitoare ( ).
La principiul care proibă pactele succesorale, legeaiv-te succeso-
aduce ea însăş mai multe excepţii. P - r a l e e r m i s e

1° Astfel, după art. 933, cineva poate dà viitorilor soţi , Instituţie eon-
prin contractul lor de căsătorie, averea sa viitoare, adecă ^''"'f*"^ -

1 - 1 , 1 T • • Art.
averea ce dâruitorul va avea la moartea sa. Instituţia con­
3
tractuală, pe care legea noastră o admite ( ), este deci un
pact succesoral permis.
2° Art. 845 permite de asemenea, în partea sa finală, Art. 845. in
ne
o stipulaţie, care constitue un pact asupra unei moşteniri '
nedeschise încă (*).
3° In fine, ultimul exemplu de pacte succesorale ex- Art. iota 2
cepţional permise îl găsim în art. 1 0 6 1 § 2. Iată care este
ipoteza prevăzută de acest text : Cumpăr un imobil, stipulând
(*) Cpr. Laurent, loco cit.
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X V I , 105.
3
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p . 2 8 , ad notam (ed. a 2-a).
Mai vezi suprà, p . 42, 4 3 ; tom. X , p . 740, nota 4 ; T r i b . Ro-
manaţi, Cr. judiciar din 1908, No. 40 (cu observ, noastră), etc.
4
( ) Vezi infra explic, acestui text. Cpr. Arntz, II, 1 7 9 3 ; M a r ­
cadé, I I I , 5 7 3 ; Laurent, X I I , 1 3 1 ; Mourlon, II, 617, n o t a i ;
B a u d r y et Bard, Oblig., I, 2 8 1 , etc.
 322 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 703, 712.

că d a c ă voiu m u r i înainte de a plăti preţul lui, copilul

meu cel mai m a r e A fie s i n g u r î n s ă r c i n a t cu această p l a t ă .
Asemenea stipulaţie este validă, în baza a r t . 1 0 6 1 § 2, p r i n
derogare dela d r e p t u l c o m u n , deşi ea constitue o convenţie
a s u p r a moştenirei mele nedeschisă încă (*).

Despre pedeapsa edictată contra moştenitorului care, cu

rea credinţă, a pus la o parte sau a ascuns lucruri
de ale moştenirei.

Art. 703. — Erezii cari a u dat la o parte, sau a u ascuns

l u c r u r i ale unei succesiuni, nu m a i a u facultatea de a se lepăda
de dânsa; cu toată r e n u n ţ a r e a lor, ei r ă m â n erezi şi n u p o t l u à
2
nicio parte din l u c r u r i l e date l a o p a r t e sau ascunse ( ) . ( A r t . 6 8 9 ,
691 u r m . , 712, 1162 C. civ. A r t . 53 u r m . , 306 u r m . C. pen.
A r t . 792 C. fr.).

Art. 712. — Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunei,

sau care, cu ştiinţă şi r e a credinţă, nu a trecut în inventar efecte
3
dintr'însa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar ( ) . ( A r t . 7 0 3 ,
713 u r m . C. civ. A r t . 674, 6 7 5 , 702 u r m . P r . civ. A r t . 306 u r m .
C. pen. A r t . 8 0 1 C. fr.).

Scopul şi or i- Ascunderea sau punerea la o parte (aceste d o u ă ex-

ginea art. 703, p r e g jj gj j i
n ( sj )n o n o r obiecte de ale moştenirei de
m e a u n

către u n u l din moştenitori, aduce p e n t r u acest moştenitor o

decădere şi o penalitate în acelaş t i m p , p e n t r u c ă el a voit

(\) Vezi tom. V I al Coment, noastre, p a g . 238, nota 2. C p r .

B a u d r y - L a c a n t i n e r i e , I I , 229, p . 159 (ed. a 9-a), în ediţiile
anterioare, I I , 9 9 8 . Vezi şi infra, explic, a r t . 1 0 6 1 .
2
( ) C p r . L . 71 § 4, D i g . , De adquirenda vel omittenda heredi-
tate, 2 9 , 2. Vezi şi textele citate infra, p . 3 2 3 , nota 3 .
3
( ) C p r . L . 22 §§ 10 şi 12, Cod, De jure deliberandi, 6, 30. M a i
vezi Novella 1, capit. 2, § 2 ; P o t h i e r , Successions, VIII,
p . 129 (ed. Bugnet). — A r t . 703 şi 712 se complectează u n u l
prin a l t u l ; de aceea ele se explică, în genere, la u n loc. C p r .
P a n d . fr., v° Successions, 4382. A r t . 1460 şi 1477 din codul
francez piai prevăd încă asemenea penalităţi, însă aceste texte
a u fost eliminate de legiuitorul nostru, cu întregul titlu care
se ocupă de comunitatea legală. Vezi a s u p r a a r t . 703 şi 712
un. articol al d-lui D. Grhimpău, magistrat stagiar, p u b l i c a t
în Cr. judiciar din 1 9 1 1 , N o . 1 5 : Despre acceptarea silită
a unei succesiuni cu aplicarea art. 703 la minori.
ASCUNDEREA UNOR LUCRURI DE ALK MOŞTENIREI. — ART. 703, 712.

sa se înavuţească în detrimentul celorlalţi, moştenitori. Acest

moştenitor este, pe de o parte, considerat ca moştenitor p u r
şi simplu, ne mai p u t â n d să renunţe la moştenire, nici să
l
se prevaleze de o r e n u n ţ a r e anterioară ( ) ; iar pe de altă
parte, nu poate să se folosească de lucrurile d a t e la o p a r t e
s a u ascunse. Această dispoziţie, menită a p ă s t r a egalitatea
2
între moştenitori ( ), care-şi are origina sa în vechia j u r i s -
p r u d e n ţ ă a p a r l a m e n t e l o r franceze este foarte d r e a p t ă şi
are de scop pedepsirea fraudei şi a relei credinţe.
4
Aşa dar, moştenitorii, fie regulaţi fie neregulaţi ( ), m a -

!
( ) Se poate deci î n t â m p l a ca cineva să ti r e n u n ţ a t la moştenirea
ce i se cuvineà, şi cu toate acestea să fie considerat ca moş­
tenitor p u r şi simplu. Aceasta se va î n t â m p l a de câteori, fie
înainte, fie în u r m a renunţărei, acea persoană ar fi ascuns
sau dat la o parte l u c r u r i de ale moştenirei (art. 703). D e
aceea s'a şi decis că este • admisibilă chemarea la interogator
a unei persoane, spre a se stabili prin răspunsurile sale că
este moştenitoare, deşi se prezintă în instanţă o r e n u n ţ a r e scrisă
la moştenire. C p r . Judecat, u r b a n ă ocol. T. Severin, Cr. ju­
diciar din 1911, No. 4 5 . Este adevărat că aceeaş judecătorie
a revenit, în aceeaş afacere, a s u p r a soluţiei de mai sus, însă
am criticat această din urmă carte de j u d e c a t ă în Cr. judi­
ciar, loco cit., p . 363, 364.
2
( ) C p r . T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1906, No. 63 şi Dreptul
din 1909, No. 2 1 .
8
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1780; Planiol, nota în D . D r . roman
P . 94. 1. p . 145. Asemenea pedepse se găsesc şi în unele
texte romane. Astfel, L . 6, Dig., De his quce ut indignis au-
feruntur, 34, 9 prevede că: „Eescriptum est a principe, he-
redem rei, quam amovisset, quartam non reţinere". Vezi şi
L. 11, Dig., loco cit., unde se zice: „Heres qui tacitam fidem
contra leges accomodavit, in ea parte, qua fraudem adhibuit,
u
Falcidia non utitur. Et ita Senatus censuil . Mai vezi L . 48,
Dig., Ad Senatusconsultum Trebellianum, 36, 1, citată infra,
p. 3 3 3 , nota 1.
if) Cuvântul erede, care se vede în art. 703 şi 712 este, în adevăr, Sensul cuv
luat aci lato sensu şi însemnează orice moştenitor, regulat erede, care
sau neregulat, legatar sau donatar universal, ori cu titlu u n i - S ]
versai, care este chemat a culege totul sau parte din uni­
versum jus defuncţi. C p r . Cas. fr., Sirey, 9 8 . 1. 3 4 1 ; D . P .
99. 1. 154 (soluţie implicită); Sirey şi Pand. Period. 1 9 1 1 .
1. 168 şi Dreptul din 1911, No. 4 1 , p . 328 (în privinţa vă­
duvei l e g a t a r ă universală a uzufructului t u t u r o r bunurilor
b ă r b a t u l u i ) ; Demolombe, X I V , 5 0 3 ; Vigié, I I , 2 0 2 ; Massé-
Vergé, I I , § 380, p a g . 3 1 7 ; Répert. Sirey, v° Successions,
 324 COD. C I V . - C A R T E A 1 I I . - T I T . I . - C A P I T . V.—S-a. II.—AET. 703, 712.

jori sau minori ('),- cari, cu rea credinţă şi în m o d frau-

1585 u r m . ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 7 8 3 ; L a u r e n t ,

I X , 343.
Moştenitorii A r t . 703 şi 712 se aplică şi moştenitorilor moştenitorului
moştenito­ mort în u r m a deschiderei succesiunei, cărora moştenirea ar
rului.
fi trecut p r i n transmitere (art. 692, 693). Demolombe, X I V ,
5 0 4 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1784; L a u r e n t , X X I I I , 35.
Legatarii sau Aceste texte nu se aplică însă legatarilor sau donatarilor
donatarii par­ particulari, cari nu sunt moştenitori ( B a u d r v et W a h l , op. cit.,
ticulari.
1 7 8 3 ; L a u r e n t , I X , 3 4 3 ; Demolombe, X I V , 5 0 3 ; Cas. fr. r

D . P . 98. 1. 109), nici rudelor sau cuscrilor cari, de ase­

menea, nu sunt moştenitori. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 7 8 3 ;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 623, p . 98, nota
20 (ed. Crome).
Art. 703 şi 712 I n fine, aceste texte, având u n caracter excepţional, nu se
nu se aplică aplică asociaţilor, cari a u ascuns sau pus la o parte obiecte
n socialilor.
de ale societăţei (art. 1530).' Vezi autorii citaţi în tom. I X
al Coment, noastre, p. 530, nota 5, la cari trebue să adă-
ogăm F . H e r m a n , C. civil annoté, I I , art. 792, No. 46 şi Dalloz,
Nouveau C. civil annoté, II, art. 792, No. 1 4 1 ; T. H u e , V,
202, in fine; Boistel, Pr. de droit commercial, p. 2 7 1 , nota 7
(ed. a 4-a, 1890), etc.
l
Aplic. art. 703 ( ) A m b e l e penalităţi, prevăzute de art. 703, sunt deci aplicabile
minorilor minorilor şi chiar interzişilor, dacă ei au lucrat cu pricepere,
doli capaces.
deşi ei nu pot să primească moştenirea decât cu autorizarea
Controversă.
consiliului de familie şi sub beneficiu de inventar (art. 405),
pentrucă, în specie, nu este vorba de acceptarea moştenirei,
adecă de o favoare pe care legea o conferă incapabililor, ci de
o pedeapsă edictată contra moştenitorului de rea credinţă. Or,
incapabilul trebue să sufere şi el această pedeapsă, dacă este
doli capax. Aceasta este părerea, pe care astăzi, după m a t u r ă
reflexie, o credem singură j u r i d i c ă . Vezi în acest sens, la
care ne raliem, după ce în ediţia 1-a susţinusem contrariul,
Mourlon, I I , 2 7 2 ; L a u r e n t , I X , 338 şi X X I I , 3 8 4 ; Vigié,
I I , 2 0 2 ; Demante, I I I , 96 bis V şi 113 bis 1; T. H u e , V,
2 0 6 ; Guillouard, Contrat de manage, I I I , 1264; Troplong,
Idem, I I I , 1 5 6 7 ; Planiol, I I I , 2 0 0 7 ; Nacu, I I , p. 1 0 1 , 102,
No. 121, care omite de a a r ă t a că chestiunea este foarte con­
troversată. Cpr. C. Lyon, Sirey, 1908. 2. 173. — Contrar
T h i r y , II, 1 3 1 ; Demolombe, X I V , 336 şi 5 0 5 ; D u c a u r r o v ,
I I , 6 1 5 ; Massé-Vergé, II, § 380, p. 3 1 7 ; A u b r y et Rau, VÌ,
§ 612, p. 406, text şi nota 26 şi § 6 1 3 , p. 4 2 0 ; Zacharise,
Handbuch des franzòsischen Civilrechts, I V , § 623, pag. 98,
text şi nota 21 (ed. Crome); Surville, op. cit., I I I , 402, p . 180;
H u r e a u x , Successions, I I , 171 şi 2 9 3 ; Chabot, Idem, I I , art. 792,
No. 5, p. 137, etc. Aceşti din u r m ă autori nu aplică i n c a p a -
!

ASCUNDEREA UNOR LUCRURI DE ALE MOŞTENIREI. — ART. 703, 712. 325

1
•duios ( ), a u d a t la o parte ori au ascuns fie prin
sine, fie p r i n alţii (cpr. a r t . 1 0 5 3 C. Calimach), p r e c u m :
3
rude, slugi ( ), etc., lucruri sau obiecte de ale moşteni-

bililor p r i m a incapacitate, ci n u m a i cea de a doua, ceeace

însemnează că minorii şi interzişii, cari au ascuns lucruri de
ale moştenirii, nu vor fi consideraţi moştenitori p u r i şi simpli,
ci vor fi pedepsiţi n u m a i cu aceasta că nu vor l u à nicio p a r t e
din lucrurile dosite, părere pe care a l t ă d a t ă o adoptasem şi
noi, şi a s u p r a căreia ne vedem silit a reveni astăzi.
Cât pentru femeea m ă r i t a t ă , nu mai încape îndoială că Aplic. art. 703
f e m e i m a l
ambele penalităţi prevăzute de art. 703 îi sunt aplicabile, 'i-
t a t e -
dacă, bine înţeles, ea este aceea care a ascuns lucrurile de
moştenire, iar nu b ă r b a t u l ei. Cpr. Cas. fr. Sirey, 77. 1. 2 4 8 ;
D. P . 77. 1. 3 4 7 ; Planiol, I I I , 2 0 0 7 ; Laurent, I X , 3 3 8 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1839, şi toţi autorii.
(') F r a u d a moştenitorului este deci o condiţie indispensabilă pentru Frauda moş-
ten
aplicarea art. 703 şi 712 din codul civil. P a n d . fr., v° Suc- - este ^ r e ­
a r a t a
cessions, 4915 urm., şi numeroasele autorităţi citate acolo; P -
Répert. Sirey, eod. v°, 1496 u r m . Vezi şi infra, p. 330, 3 3 1 .
2
( ) P u n e r e a la o parte este ascunderea u n u i obiect al moştenirei,
în p a g u b a şi în frauda creditorilor, legatarilor sau a celorlalţi
moştenitori. P u n e r e a l a o parte sau ascunderea este deci unul
şi acelaş lucru. C p r . L a u r e n t , I X , 3 3 5 ; Demolombe, X I V , 4 7 3 ;
Mourlon, II, 270, etc. De aceea Romanii cuprindeau sub ex­
presia generală amovere orice fapt fraudulos al moştenitorilor.
„Amovisse eum accipimus, qui quod celaverit aut interver-
terit, aut consumserit". (L. 71 § 6, Dig., De adquirenda vel
omittenda hereditate, 29, 2).
S'a decis că producerea u n u i testament falş constitue o Producerea
ascundere în sensul legei, chiar dacă moştenitorul n'a p a r ­ unui testa­
venit să fie trimes în posesiunea moştenirei. Cas. fr. Sirey, ment falş.
90. 1. 2 4 8 ; D . P . 90. 1. 437. Vezi şi C. Dijon, D . P. 76. Controversă
2. 92. C p r . Planiol, I I I , 2004. — Contra: L a u r e n t , I X , 345
ter. Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1900, N o . 8 0 ; C. Caen,
D. P . 72. 2. 44. Vezi şi Planiol, I I I , 2002, 2°.
3
( ) Cpr. Demolombe, X I V , 4 7 9 ; B a u d r v et W a h l , op. cit, I I ,
1830 bin şi 1832; Cas. fr., D . P . 1903. 1. 6 0 9 ; C. Lyon,
Sirey, 1908. 2. 173, etc. „ M m dixit prwtor: si quid amo-
verit, sed, si per eum eamve factum erit, quo quid ex ea amo-
veretur: sive ergo ipse amoverit, SÌV6 amovendum Cliraverit,
edictum locum habebit". (L. 71 § 5, Dig., De adquirenda vel
omittenda hereditate, 29, 2). „ L a facerea catagrafiei, sau după c Calimach
săvârşirea ei, zice a r t . 1053 din codul Calimach, dovedindu-se Art. 1053.
că moştenitorul a mistuit ori îrpsuşi sau prin altul vreun lucru,
sau vreo scrisoare trebuitoare a moştenirei, sau că a u între­
buinţat vreun alt vicleşug spre p a g u b a creditorilor şi a le-
 326 COD.. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 703, 712

rei (*), şi, d u p ă unii, chiar lucruri străine, dacă ei credeau

2
că acele lucruri fac parte din succesiune ( ), fie înainte, fie

g a t a r i l o r . . . , cu drept se osândeşte a se însărcina cu toate

datoriile şi alte însărcinări ale moştenirei, şi să plătească
şi din ale sale, de n u va ajunge moştenirea spre deplina
p l a t a lor".
Ascunderea N u există însă dosire sau ascundere în sensul a r t . 703 C.
făcută tară şti­ civil, de câteori această ascundere a fost făcută de un terţiu,
rea moştenito­ chiar în interesul moştenitorului, însă fără ştirea acestui din
rului.
urmă. B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1832; Demolombe, X I V ,
4 8 0 ; L a u r e n t , I X , 3 3 8 , etc.
Ce se înţelege (*) P r i n lucruri sau obiecte de ale moştenirei, des effets, d u p ă
prin lucruri cum se e x p r i m ă textul francez, se înţelege, în genere, l u c r u ­
de ale moşte­ rile mişcătoare, cari pot fi dosite cu uşurinţă, p r e c u m : banii,
nirei. juvaerele, titlurile la p u r t ă t o r (cpr. C. Lyon, Sirey, 1908. 2. 173),'
titlurile de proprietate, creanţele defunctului, imobilele prin
destinaţie şi uneori chiar fracţiuni ale u n u i imobil. C p r . T r i b .
Ilfov, Gr. judiciar din 1908, No. 63 şi Dreptul din 1909,
N o . 21 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 8 2 0 ; L a u r e n t , X X I I I ,
22. — Vezi însă Demolombe, X I V , 4 8 4 . C p r . Instit., De usu-
capionibus, etc., 2, 6, § 7, in fine.
C. Caiimach. D u p ă art. 697 din codul Caiimach (542 C. austriac), faptul
Art. - 697. de a ascunde testamentul lui de cujus îl făcea nedemn de
moştenire. Vezi a s u p r a acestui text (542 C. austriac), Mattei,
I paragrafi del codice civile austriaco avvicinati dalle leggi
romane, francesi e sarde, I I I , p . 48 u r m .
2
Ascunderea ( ) F a p t u l de a ascunde l u c r u r i străine, cu credinţa că ele fac
unor lucruri p a r t e din succesiune, a r intra, d u p ă unii, în previziunile legei
străine de mo­ şi a r face ca moştenitorul, care le-a dosit, să peardă d r e p t u l
ştenire.
Controversă.
de a r e n u n ţ a la moştenire, pentrucă un asemenea fapt se
consideră ca o acceptare tacită a succesiunei. Marcadé, I I I ,
2 5 4 ; Demolombe, X I V , 4 7 8 ; T a m b o u r , Du benefice d'inven-
taire, p. 2 2 2 ; L e Sellyer, Successions, I I , 782, p a g . 1 2 5 . —
Contra: B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 1 8 2 1 .
Medeclararea Există, de asemenea, ascundere în sensul legei din p a r t e a
unei datorii moştenitorului debitor, care, cu ştiinţă omite de a declara
în inventarul datoria sa în inventarul succesiunei (Cas. fr., Sirey, 89. 1. 3 1 9 ;
succesiunei,
etc.
T. H u e , V, 199, in fine, p a g . 2 4 4 ; Demolombe, X I V , 477),
sau care ieà lucrurile din moştenire a s u p r a cărora el a r e n u m a i
un drept de uzufruct. (Cas. fr., Sirey, 89. 1. 4 2 8 ; B a u d r y et
W a h l , op. cit, II, 1822, in fine; T . H u e , V, 200, p . 244).
D a r dacă moştenitorul îşi reià din moştenire obiectele ce-i
aparţineau, n u există ascundere în sensul art. 7 0 3 . (Cas. fr.,
D. P . 86. 1. 2 2 0 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1822).
Donaţiuni re­ Chestiunea de a se şti dacă a r t . 703 se aplică la ascun­
ductibile, etc. derea donaţiunilor reductibile şi raportabile, a dat loc la dis-
Controversă.
ASCUNDEREA U N O R L U C R U R I D E A L E M O Ş T E N I R E I . — A R T . 703, 712.

d u p ă facerea inventarului sau c u o c a z i a tacerei lui, însă în

u r m a deschiderei succesiunei, sau cel p u ţ i n în ultimele mo­
mente ale defunctului, dacă ascunderea a fost făcută in scopul
de a frustra moştenirea, iar nu pe de cujus (*), nu mai a u fa­
cultatea, pe care o aveau înaintea Gomiterei acestor fapte,

cutii. J u r i s p r u d e n ţ ă admite astăzi, cu drept cuvânt, afirmativa,

pentrucă această ascundere are de obiect de a lipsi moşte­
nirea de un lucru ce trebue să-i aparţie. In adevăr, atât r a ­
portul cât şi reducţiunea, la care este supus un moştenitor,
face să reintre in succesiune sau obiectul d ă r u i t sau valoarea
lui, şi este de dorit ca toate fraudele comise de un moştenitor,
în dauna comoştenitorilor săi sati legatarilor, să fie pedepsite.
Yezi în acest sens, B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1814, 1815;
Planiol, I I I , 2 2 0 2 ; T. Hue, V, 200, p . 2 4 4 ; Répert. Sirey,
v° Successions, 1527 u r m . ; Cas. fr., D. P . 1901. 1. 3 5 1 : Sirey,
1904. 1. 4 0 ; C. Limoges, Dreptul din 1911, No. 26, p . 208
(cii nota d-lui Siliu Rădulescu). — Contra: Cas. fr. D. P .
55. 1. 4 3 4 ; Sirey, 56. 1. 248 şi 4 2 5 ; C. Rouen, Sirey, 77.
2. 120, etc.; Bressolles, Théorie et pratique des dons manuels,
243 u r m . şi mai cu samă 246, pag. 339 (ed. din 1885); D e ­
molombe, X I V , 476, p. 528. Yezi a s u p r a acestei controverse
Dalloz, Nouveau C. civil annota, II, art. 792, No. 45 urm.;
P a n d . fr., v° Successions, 4 9 7 5 u r m . ; Répert. Sirey, cod. v°,
1525 u r m .
Rămâne însă bine înţeles că nu există ascundere în sensul
legei, de câteori moştenitorul disimulează o liberalitate validă,
care nu este supusă nici r a p o r t u l u i , nici reducţiunei. B a u d r y
et W a h l , op. cit., II, 1818, şi autorităţile citate acolo.
(*) Demolombe, X I Y , 485, 4 8 6 ; Arntz, II, 1418; L a u r e n t , I X ,
3 3 9 ; T. H u e , Y, 200, pag. 2 4 3 ; P . Bressolles, op. cit, 246,
pag. 3 4 0 ; B a u d r y et W a h ì , op. cit, II, 1842, 1 8 4 3 ; A u b r y et
Rau, VI, § 612, p. 4 0 1 ; Massé-Vergé, II, § 380, pag. 317,
nota 26, in fine: C. Bordeaux şi P a r i s , Pand. Period. 88.
2. 122; Pand. Period. 9 1 . 2. 4 7 ; Cas. fr., Sirey, 1906. 1. 15
şi Dreptul din 1906, No. 49, p. 3 9 1 . Cpr. Cas. rom. Bult.
1905, 'pag. 1420 şi Dreptul din 1906, No. 35 (cu observ,
noastră). Mai vezi T r i b . Ilfov, Cr. judiciar din 1908, N o . 63
şi Dreptul din 1909, No. 2 1 . — C o n t r a : Le Sellyer, Successions,
II, 780, p. 124, 1 2 5 ; C. P a r i s , D. P . 4 5 . 4. 489, No. 2.
S'a decis chiar că decăderea din facultatea de a r e n u n ţ a
la succesiune, impusă moştenitorului care a ascuns sau dat
la o p a r t e l u c r u r i de ale moştenirei, este absolută şi poate fi
p r o n u n ţ a t ă după cererea creditorilor succesiunei sau a moş­
tenitorilor, oricare a r fi epoca la care s'au produs faptele ce
o motivează, chiar dacă aceste fapte au fost concertate între
defunct şi moştenitorul său. Cas. fr. D . P . 1910. 1. 292.
 328 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 703, 712.

de a se lepăda de moştenire, ci rămân moştenitori p u r i şi

simpli O, fără a mai puteà primi moştenirea sub beneficiu
de inventar (art. 712). In adevăr, dacă ei ar fi p ă s t r a t
dreptul, pe care îl aveau înainte, aceasta a r fi fost în d a u n a
creditorilor, legatarilor şi a celorlalţi moştenitori.
Acceptarea ta- Acceptarea acestor moştenitori este deci, în acest caz,
cită a sncce silită, prin excepţie dela art. 6 8 8 , nu pentrucă sustragerea
siunei
frauduloasă a unor obiecte de ale moştenirei ar constitui
o acceptare tacită (art. 689), ci pentrucă legiuitorul a voit
2
să pedepsească pe moştenitorul de rea credinţă ( ).
Aplic. art. D a c ă mai mulţi moştenitori au ascuns lucruri de ale
1003 C. cir.
moştenirei, acest fapt constituind un delict civil, cu toţii
vor fi ţinuţi solidariceşte la repararea prejudiciului cauzat
(art. 1 0 0 3 C. civ.), iar moştenitorul care a fost victima
acestui delict este în drept a cere repararea prejudiciului
cauzat, consistând mai cu samă în restituirea lucrurilor sau
a sumelor ascunse, atât dela autorii delictului cât şi dela
moştenitorii lor. In acest din u r m ă caz, dacă autorii delic­
tului sau unul din ei au încetat din viaţă, moştenitorul, în
detrimentul căruia s'a sustras o parte din moştenire, nu
poate acţiona pe fiecare din moştenitorii delicuentului încetat
din viaţă, decât pentru o parte din datorie, proporţională
cu partea lui ereditară; fiindcă datoriile, chiar solidare, se
î m p a r t de drept între moştenitori, şi fiindcă fiecare din ei
contribue la plata acestor datorii, fie ele chiar solidare, numai
în proporţie cu partea sa ereditară. Moştenitorul, care a fost
victima delictului, poate însă acţiona pe fiecare delicuent
pentru tot, precum şi pe toţi moştenitorii delicuentului în­
3
cetat din viaţă, iarăş de odată şi pentru tot ( ).
Cazul când Legea presupune că ascunderea sau punerea la o parte
a
esite^po^teri- lucrurilor, cari fac parte din moştenire, este anterioară
oară renunţă- renunţărei moştenitorului, fiindcă d u p ă art. 7 0 3 , acel care
rei moştenito ""
rulni
s'a făcut culpabil de acest fapt, pierde dreptul de a r e n u n ţ a
la succesiune, ceeace lasă a se presupune că el aveà această

(') Textul corespunzător francez (art. 792) este expres în această

privinţă, şi aceeaşi soluţie este admisibilă şi în dreptul nostru.
2
( ) Cpr. Demolombe, X I V , 4 7 0 ; L a u r e n t , I X , 3 4 4 ; D u c a u r r o y ,
Bonnier et Roustain, II, 6 0 2 ; D e m a n t e , I I I , 113 bis I, etc.
8
( ) Cas. rom. Bult. 1899, p. 662 u r m . (decizie la care am l u a t
şi noi parte ca consilier).
ASCUNDEREA UNOR LUCRURI DE ALE MOŞTENIREI. — ART. 703, 712.

facultate înainte de ascundere('); de unde rezultă că sus­

tragerea posterioarâ renunţărei n ' a r cădea sub aplicarea
legei, ci ar fi considerată p u r şi simplu ca sustragerea unui
2
lucru străin, adecă ca un furt( ), soluţie care era admisă şi
3
la Romani, d u p ă părerea lui Sabinus( ).
Soluţia de mai sus este admisibilă, fără nicio îndoială, Cazul când
s u s t r a e r e a
când succesiunea a fost primită de alţi moştenitori, pentrucă =
e 8 e
, i i i - r>A i i * posteri-
atunci s a sustras lucrul altuia. (Jat pentru cazul cand sus-oară renunţă-
1 61 î n s a î n a
tragerea ar fi fost comisă d u p ă renunţare, însă înaintea de. ' ' ;
, . . . . . unea acceptă-
acceptarea altor moştenitori, chestiunea este indoelnică Si rei altor mos-
t e n l t o n
chiar controversată. Se admite însă, cu toate acestea, că si -
. ' Controversa.
in asemenea caz, ascunderea sau punerea la o parte a lu­
crurilor moştenirei, posterioară renunţărei, trebue să fie
4
considerată tot ca un furt( ).
Dacă moştenitorul a sustras şi ascuns lucruri de ale Cazurile când
m t e n i t o i , u
suecessiunei în u r m a acceptărei sale, sau dacă el a acceptat ° ş
1 1
. . . . şuiere numai
moştenirea in u r m a sustracţiunei, nu m a i poate să fie vorba una din pa-
s e l
de perderea facultâţei de a renunţa, pentrucă el a perdut-o ^ ® d

prin acceptare; însă, în asemenea caz, el va suferi a doua

pedeapsă prevăzută de art. 7 0 3 , adecă nu se va mai putea
împărtăşi din lucrurile dosite de dânsul. A r t . 7 0 3 cuprinde,
O Cpr. Demolombe, X I V , 485.
2
( ) Cpr. Toullier D., II, partea II, 350, nota 1; Laurent, I X ,
339, 3 4 5 ; D e m a n t e I I I , 113 bin V ; Thiry, I I , 132; T. H u e ,
V, 199; Vigié, II, 2 0 2 ; B a u d r y et W a h l , Successions, II,
1850; H u r e a u x , Idem, II, 175; Le Sellyer, Idem, II, 7 7 5 ;
Planiol, I H , 2000; Demolombe, X I V , 4 8 7 ; P a n d . fr., v° Suc­
cessions, 5054. — Vezi însă Demolombe, X I V , 488. Cpr. C.
Rioni, D. P . 5 1 . 2. 196.
8
( ) „Etenim qui semel se abstinuit, quemadmodum ex post delieto
obligatur". (L. 71 § 9, in fine, Dig., De adquirenda vel
omittenda hereditate, 29, 2).
4
( ) L a u r e n t , I X , 339, 4 5 2 ; D u c a u r r o y , I I , 6 0 3 ; Demante, I I I ,
113 bis, V. Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1850; Planiol,
H I , 2006.—Vezi însă Demolombe, X I V , 489; Marcadé, I I I ,
242; A r n t z , II, 1419; D u r a n t o n , VI, 482 bis; A u b r y et Rau,
VI, § 613, p . 419, 420, nota 48, in fine. D u p ă aceşti din
urmă autori, dosirea ar t r e b u i considerată, în asemenea caz,
ca o retragere a r e n u n ţ ă r e i şi, deci, ca o acceptare (art. 701),
ceeace este inadmisibil, fiindcă, pe deoparte, sustragerea nu
este o acceptare, iar pe de altă parte, art. 701 presupune o
acceptare, şi acest text fiind excepţional, este de strictă inter­
 330 COD. C I V — C A R T E A III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 703, 712.

în adevăr, două sancţiuni, şi faptul că u n a din ele nu mai

este aplicabilă nu împedică aplicarea celeilalte
Dovedirea do- Comoştenitorii, legatarii sau creditorii, cari vor p r e -
m ( e c a e x
d e ^ i r * 960~ * ^ f
^ i s t a t o dosire frauduloasă din partea unui
1899. moştenitor, trebue să dovedească faptul ascunderei şi inten­
ţia frauduloasă a acestui moştenitor, cu atât mai mult cu
2
cât frauda nu e niciodată presupusă (art. 9 6 0 şi 1 8 9 9 ) ( ).
3
Admiterea tu- P r o b a se va puteà face prin orice miiloace( ), m a r -
1
turor mijloa- . . 1• •
celor de probă, t o n , p r e z u m p ţ n grave, e t c şi chiar prin interogator, p e n t r u c ă
cei de al treilea au fost în imposibilitate de a-şi p r o c u r a
4
acte scrise (art. 1198)( ).
Che ie d e
** t Judecătorii fondului apreciază în mod suveran, la caz
de propunerea probei testimoniale, dacă faptele articulate s u n t
pertinente în cauză, şi dacă asemenea dovadă este sau n u
5
admisibilă ( ).
N e a p i i c , în Moştenitorul posesor de rea credinţă al u n u i obiect din
specie, a a r t . . ' 1
, , . A t .. j nnn
1909. succesiune, nu va putea deci să mvoaee dispoziţia art. 19Uy
C. civil, pentrucă acest text nu a p ă r ă decât pe posesorii de
6
b u n ă credinţă ( ).
Art. 703 şi J ( ] neştiinţă, de
n c a z e eroare, sau de negligenţă din
V a W ^ e ' n u m a i partea moştenitorului, oricât de g r a v ă ar fi, art. 7 0 3 şi
în caz d e fra­
udă.
J
( ) Toullier D., I I , partea IL 350; Demolombe, X I V , 4 9 7 ; L a u ­
rent, I X , 3 4 5 ; A u b r y et Rau, V I , § 6 1 3 , p. 4 2 0 ; B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 1 8 5 1 ; L e Sellyer, Idem, I I , 797,
p. 132; Cas. fr. Sirey, 3 1 . 1. 2 7 3 ; Répert., Dalloz, v° Suc­
cessions, 639, 1°, etc.
2
( ) Répert. Sirey, v° Successions, 1557 u r m . ; Surville, op. cit.,
I I I , 402, p. 180; Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 76 şi Cr. judiciar
din 1900, No. 28, p . 225 u r m . (cu observ, noastră), etc.
3
( ) Vezi suprà, p . 323, nota 1. Cpr. Merlin, Répert., v° Recelé,
No. I V , p . 255 (ed. din 1828).
4
( ) Demolombe, X I V , 482, 4 8 3 ; L a u r e n t , I X , 336, 3 4 1 ; Répert.
Sirey, v° Successions, 156 urm., P a n d . fr., ed. v°, 5082 şi
numeroasele autorităţi citate acolo; T . H u e , V, 2 0 3 ; Planiol,
I I I , 2004; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1865; L e Sellver,
Idem, II, 8 0 3 ; Cas. fr. D. P . 70. 1. 2 4 8 ; Pand. Périod.'Sd.
1. 5 3 6 ; Sirey, 90. 1. 1 2 ; C. P a u , D . P . 86. 2. 142; T r i b . P a r i s ,
Pand. Périòd. 1901. 5. 10; Dreptul din 1903, No. 10, etc.
5
( ) Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 76 şi Cr. judiciar din 1900, No. 2 8
(cu observ, noastră).
6
( ) L a u r e n t , I X , 3 4 1 ; C. Nancy, D. P . 70. 2. 142. Vezi si Cas.
fr. Pand. Périod. 89. 1. 536.
ASCUNDEREA UNOR LUCRURI DE A L E MOŞTENIREI. - A R T . 703, 7 1 2 . 331

7 1 2 nu s u n t aplicabile, p e n t r u c ă aceste texte p r e s u p u n

r e a u a credinţă şi frauda moştenitorului „ A m o v e r e non
videtur, qui non ealido animo nec maligno rem reposuit.
Nee is quidem, qui in re erravit, dum putat non esse he-
2
reditarium" ( ).
Dolul SaU frauda moştenitorului constituind U n delict P r e s c r i e r e a a c ­
1
ci vil, iar n u un delict penal, acţiunea ce moştenitorii, le- t e n ^ " . " , ^
gatarii si creditorii au contra moştenitorului fraudulos, se m o ş t e n i t o ™ -
' 1 " f" H 1
08
va prescrie prin 3 0 de ani (art 1 8 9 0 C. civ.), iar nu prin 5 " ^ " ' " s ò o "
3
ani, conform a r t . 5 9 4 P r . pen. ( ). In adevăr, p e n t r u ca a r t . 7 0 3
şi 7 1 2 să fie aplicabile, nu se cere ca faptul moştenitoru­
lui culpabil să aibă un caracter delictuos d u p ă legea penală,
ci este de ajuns ca să existe fraudă şi rea credinţă în sensul
4
legei civile ( ).
(*) L a u r e n t , I X , 3 3 6 ; Demolombe, X I V , 474, şi deciziile citate
acolo. Vezi suprà, p . 325, nota 1 şi p a g . 330.
2
( ) L . 71 § 8, Dig., De adquirenda et omittenda hereditate, 2 9 , 2 .
3
( ) L a u r e n t , I X . 3 4 0 ; T. H u e , V, 204, ab initio; Demolombe,
X I V , 5 0 2 ; Planiol, I I I , 2 0 0 4 ; Répert. Sirey, v° Successions,
1569, 1572; B a u d r y et W a h l , Idem, II, Ì 8 6 8 ; Rodière et
Pont, Contrat de mariaqe, I, 8 4 3 ; Troplong, Idem, I I I . 1698
u r m . ; Cas. fr. D. P . 4 5 . 1. 4 4 ; D. I . 5 1 . 1. 1 2 8 ; D. P . 67.
1. 267, etc.
4
( ) Planiol, I I I , 2 0 0 3 ; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1824;
Demolombe, X I V , 4 7 6 ; L a u r e n t , I X , 335 şi X X I I I , 20 u r m . ;
P a n d . fr., v° Successions, 4 9 3 4 ; Cas. fr. Pand. Period. 89.
1. 5 3 6 ; C Amiens, D . P . 8 5 . 2. 111.—Vezi însă Ducaurroy,
Bonnier et Roustain, I I , 602.
Din cele m a i sus expuse rezultă că tribunalele civile pot C o m p e t i l a
t r , l ) l i n
să pronunţe pedepsele statornicite de a r t . 703 şi 712, cu t o a t e - eixile.
că moştenitorul culpabil de fraudă a r fi fost dat judecatei
pentru furt şi ar fi fost achitat de instanţele represive. B a u ­
dry et W a h l , op. cit., I I , 1824; Cas. fr. D . P . 95. 1. 2 0 0 ;
Sirey, 9 7 . 1. 125, etc.
Va să zică ascunderea sau punerea la o p a r t e a lucrurilor C a z u r i l e când
moştenirei poate, după împrei'urări, să constituească un furt, a s c u n d e r e a (

. „ • v, i .- - - î « , p o a t e constitui
şi r a u şi t a r a cale o carte de j u d e c a t a recenta a j u d e c a t . l l n f u r t

ocolului Roşiorii-de-Vede a decis că asemenea fapte nu cad

sub aplicarea codului penal (Dreptul din 26 Iunie 1 9 1 1 ,
No. 48). î m p r e j u r a r e a că ascunderea sau punerea la o parte
a unor l u c r u r i din moştenire este pedepsită de codul civil, nu
împedică aplicarea codului penal, de câteori faptul incriminat
întruneşte elementele unui furt. D e aceea cartea de j u d e c a t ă
mai sus citată este cu drept cuvânt criticată de d. Ştefan
 332 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 703. 712.

Aplic, pres- In caz însă când ascunderea sau dosirea l u c r u r i l o r

crierei penale.
moştenirei prezintă caracterele u n u i delict corecţional, p r e s ­
cripţia nu va mai fi acea a d r e p t u l u i civil, ei acea a d m i s ă
de codul de procedură penală. (Planiol, I I I , 2 0 0 3 ) .
Chestie de Dacă ascunderea din p a r t e a moştenitorului prezintă sau
fapt.
nu caracterul u n u i delict în sensul art. 7 0 3 şi 7 1 3 O. civil,
aceasta este o chestie de fapt, care se apreciază în mod
s u v e r a n de instanţele de fond(').
Neîmpărtăşi- A d o u a pedeapsă, p r e v ă z u t ă de a r t . 7 0 3 şi 7 1 2 , consistă
rea moştenito­
rului fraudu­ în imposibilitatea în care se găseşte moştenitorul c u l p a b i l
los din lucru­ de fraudă, de a s e î m p ă r t ă ş i din lucrurile ascunse sau puse
rile ascunse
sau dosite. la o p a r t e , dispoziţie care se aplică şi moştenitorilor aceluia
2
care a dosit l u c r u r i de ale moştenirei ( ).

Ivanovici (Dreptul, loco cit., p . 383, 384) şi autorii se p r o ­

n u n ţ ă în acelaş sens. Vezi ( i a r r a u d , Tr. théorique et pratique
du droit penai francai», V, 2098, p . 4 0 5 , 406, text şi nota
61 (ed. a 2-a); F . Hélie, Théorie du code penai, V , 1928,
p. 70 u r m . (ed. a 5-a, 1872); F . H e i m a n , Code civil annoté,
I I , a r t . 792, N o . 1 şi 2 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I ,
1810; Planiol, I I I , 2 0 0 3 ; Cas, fr. şi C. Angers, Sirey, 36. 1.
5 2 6 ; D . P . 7 1 . 2. 1 2 7 ; Sirey, 7 1 . 2. 207, etc. — Vezi însă
P l a n i o l (nota în D . P . 94. 1. 145) care, întemeindu-se pe
dreptul vechiu, susţine că represiunea organizată de dreptul
civil este incompatibilă cu orice represiune penală, p ă r e r e pe
care autorul n'o mai susţine în T r a t a t u l său de drept civil.
0) Cas. fr. D . P . 77. 1. 3 4 7 ; Pand. Period. 87. 1. 4 1 0 ; Pand.
Period. 89. 1. 5 3 6 ; D . P . 9 5 . 1. 2 0 0 ; Sirey, 9 7 . 1. 125. T .
H u e , V, 2 0 1 , etc.
2
Restituirea lu­ ( ) Demolombe, X I V , 5 0 2 ; Cas. fr. D . P . 4 5 . 1. 4 4 ; Sirey, 4 5 .
crurilor dosite 1. 1 9 1 . — Moştenitorul sau legatarul acelui care s'a făcut
de moştenito­ culpabil de fraudă, ar puteà însă, în u r m a morţei acestui din
rii moştenit,
fraudulos. u r m ă , să se sustragă dela pedeapsa prevăzută de art. 703
şi 712, restituind lucrul sustras, căci ascunderea n'a fost în
asemenea caz desăvârşită. Demolombe, X I V , 4 8 1 ; T r o p l o n g ,
Contrat de mariage, I I I , 1605.
Restituirea lu­ Cât pentru moştenitorul autor personal al dosirei sau
crurilor dosite fraudei, restituirea lucrurilor dosite făcută de dânsul, fără
din partea în­
suşi moşteni­
nicio cerere din partea celor interesaţi, n ' a r ìmpedècà a p l i ­
torul frau­ carea art. 703 şi 712 C. civ., după cum restituirea lucrului
dulos. furat n ' a r împedeca existenţa furtului. C p r . Grlandaz, Encyclo­
Controversă. pedic du droit, v° Communautè conjuqale, 357. — Vezi însă
Demolombe ( X I V , 480) şi Curtea din Agen ( D . P . 5 1 . 2.
52), cari admit soluţia contrară, întemeindu-se pe vechiul
drept francez.
ASCUNDETEA UNOR LUCRURI DE ALE MOŞTENIREI. — ART. 703, 712. 333

Aceasta este pedeapsa talionului, a cărei origină se Pedeapsa ta-

h o m , l m
găseşte în L. 6, Dig., De his quae ut indignis auferuntur, -
34, 9 (*). In adevăr, d u p ă cum moştenitorul culpabil de
fraudă şi rea credinţă aveà de scop să lipsească pe comoş-
tenitorii săi de lucrurile dosite, tot astfel va fi şi el lipsit
2
de acele lucruri( ). Dent pour dent, ml pour mil
Această penalitate nu se va aplicà decât atunci când Cazurile când
moştenitorul fraudulos are cu cine să î m p a r t ă l u c r u r i l e ^ a p ^ e s t e à -
ascunse, adecă are comoştenitori sau alte persoane cari ar piicaMi».
aveà interes ca masa succesiunei să nu fie micşorată, precum
ar fi, de exemplu, un legatar sau un donatar, contra cărora
moştenitorul culpabil ar voi să exercite acţiunea în reduc-
ţiune (art. 8 4 7 urm.); căci dacă el a r fi singur şi, cu toate
acestea, ar fi ascuns lucruri de ale moştenirei, dispoziţia
3
legei ar fi fără obiect( ).
Restituirea lucrurilor dosite se face, în genere, în forma Cum se face
r a
ordinară a raportului, adecă prin preluări (art. 7 3 9 ) ; d e ^ * ™ ™ ò " " u d

unde rezultă că acţiunea moştenitorilor se confundă cu cererea site-

în împărţeală (*). Aceasta lasă a se presupune că împărţeala
n'a avut încă loc, căci dacă unul din comoştenitori a fost
condamnat, în u r m a împărţelei, să restitue celorlalţi moşte­
nitori lucrurile dosite de dânsul, comoştenitorii, cari au drept
la aceste lucruri, vor aveà contra comoştenitorului lor frau­
dulos o acţiune în revendicare d u p ă n a t u r a lucrurilor dosite.

(') Vezi suprà, p. 323, nota 3. Vezi şi L. 48, Dig., Ad Sena-

tusconsultum Trebellianum, 36, 1, unde se zice: „Paulus
respondit: Si certa portio hereditatis alicui relicla proponi-
tur, et is res hereditarias quasdam furatus sit, in his rebus,
quas subtraxit, denegări ei petitionem oportere, rectè respon-
detitr".
2
( ) Cpr. Demolombe, X I V , 4 9 6 ; D u c a u r r o y , II, 602; Demante, Pedeapsa ta­
l l i , 113 bis I I I . — P e d e a p s a talionului se găseşte în cele mai Honului,
vechi monumente legislative. Vezi, de exemplu, Exodul lui
Moise (capit. 2 1 , § 2 3 — 2 5 ) ; K p r a n u l lui Mahomet (capit.
I I , § 173), etc. Legea celor 12 table ziceà, de asemenea: Si
membrum rupit, ni cum eo pascit, talio esto".
3
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 0 0 8 ; Répert. Sirev, v° Successions, 1604;
T. H u e , V, 2 0 4 ; Marcadé, I I I , 242; Mourlon, I I , 2 7 1 ; De­
ntante, I I I , 113 bis I I I ; Demolombe, X I V , 498 bis; Laurent,
I X , 345, etc.
4
( ) L a u r e n t , I X , 345 bis; Demolombe, X I V , 5 0 1 ; Troplong,
Contrat de mariage, I I I , 1697, etc.
 334 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a II.—ART. 703, 712.

In privinţa valorilor, ei vor aveà o acţiune personală, iar

în privinţa corpurilor certe şi determinate, o acţiune în re­
1
vendicare i ).
Plata dobân- L a sumele sustrase de către un moştenitor din activul
Zll
s°ustrMe.' succesiunei, .se datoresc de către autorul sustragerei şi do­
01

bânzi, şi aceste dobânzi curg dela d a t a morţei lui de cujus.

Aceste dobânzi sunt datorite de moştenitorul fraudulos, fie
ca a u t o r al unui delict civil, fie în baza prescripţiilor codului
civil că sumele datorite succesiunei de către un comoştenitor
produc dobânzi dela d a t a deschiderei succesiunei. Aceste
dobânzi se datoresc tot dela moartea lui de cujus şi de
moştenitorii aceluia care a sustras o parte din activul suc­
cesiunei, întrucât datoriile unei moşteniri, cu restricţiile
art. 7 7 4 şi 7 7 7 C. civil, trec la moştenitori, în condiţiile
şi cu sarcinile ce existau în persoana lui de cujus ('*).
Aplic. art. D a c ă ascunderea lucrurilor de moştenire emană dela
1003 . C M . j m ajţj ş t e n i t o r i , cu toţii vor fi responsabili în mod
m u m 0

solidar, adecă unul pentru altul, în privinţa întregei despă­

gubiri, în baza art. 1 0 0 3 din codul civil care, reproducând
art. 1 1 5 6 din codul italian, c u r m ă controversa ce există
3
a s u p r a acestui punct în F r a n ţ a ( ). '
cheitueiiie de I n privinţa cheltuelilor de judecată, avem, de asemenea,
u n e x c a r e
J
i 4 2 ° P r ! dr. * ^ nu există în codul francez, şi a n u m e : art. 1 4 2
din procedura civilă, care dispune că, în caz de a se con­
d a m n a mai multe persoane pentru fraudă (vicleşug), vio­
lenţă, etc., cheitueiiie vor fi p r o n u n ţ a t e în contra lor în
mod solidar.
contribuţia la Moştenitorul culpabil de fraudă şi rea credinţă va
d
functuiui. e
pl&t' partea lui din datoriile defunctului, cu toate că el nu
controversă. j à parte la lucrurile dosite, pentrucă legea nu-1 scuteşte
e de
4
contribuţia sa proporţională la plata acestor datorii ( ).

(') L a u r e n t , I X , 345 bis; Demolombe, X I V , 5 0 1 ; C. A.gen, D .

P . 47. 2. 8 7 ; Sirey, ' 4 7 . 2. 204, etc.
2
( ) Cas. rom. Bult. 1900, p . 311 (decizie la care a m luat şi noi
p a r t e ca consilier).
3
( ) Vezi Laurent, I X , 337 şi X V I I . 318. Cpr. art. 1733 C.
Calimach (1302 C. austriac). Vezi explic, art. 1003 din codul
civil în tom. V al Coment, noastre, p . 489 u r m .
4
( ) Demolombe, X I V , 5 0 0 ; L e Sellyer, Successions, II, 787, p .
128; L a u r e n t , X X I I I , 2 9 ; Guillouard, Contrat de mariage,
ASCUNDEREA UNOR LUCRURI DE ALE MOŞTENIREI. — ART. 703, 712. 335

„Moştenitorul carele se va dovedi că au ascuns din lu- c. Caiimach.

A l t 1 0 b
lucrurile moştenirei, zice art. 1 0 3 8 din codul Caiimach, nu ' " '
poate mai m u l t să se lepede de moştenire, "ţi este silit să
a 1
răspundă toate datoriile şi celelalte însărcinări ale ei ( ).
Moştenitorul care a ascuns lucruri de ale moştenirei, Art. 712.
sau care cu ştiinţă şi rea credinţă nu le-a trecut în inventar,
în scop de a şi le însuşi în d a u n a creditorilor, legatarilor
sau celorlalţi comoştenitori, nu se va mai folosi de beneficiul
de i n v e n t a r ^ ) , ci va r ă m â n e a moştenitor p u r şi simplu, şi
nu va luà nicio parte din lucrurile omise din inventar, căci
deşi art. 7 1 2 nu prevede această penalitate, totuşi ea este
aplicabilă şi în cazul de faţă, art. 7 1 2 complectându-se prin
3
art. 7 0 3 ( )!
Aceeaş penalitate se va aplica şi moştenitorului inca-Aioşt. incapa
4 b l h
pabil (minor sau interzis), care ar fi lucrat cu pricepere ( ). '
Dacă unele lucruri n'au fost trecute în inventar din Lipsa de fra
L
negligenţă sau din eroare, moştenitorul nu va suferi p e d e p /e^moştenîto
sele edictate de lege, ci va fi numai obligat a dà samă miui.
5
acelor în drept de lucrurile neinventariate ( ),

III, 1412; A u b r y et Kan, V I , § 637, p. 6 8 0 ; Répert, Sirey,

v° Acceptation de succession, 4 8 6 ; Cas. fr. D . P . 6 5 . 1. 5 ;
Sirey, 6 5 . 1. 4 0 ; C. Bordeaux, Sirey, 4 1 . 2. 327 şi Répert.
Dalloz, v° Contrat de mariage, 2437, nota 1; C. P a r i s , D . P .
62. 2. 198. — Contra: T r o p l o n g , Contrat de mariage, I I I ,
1693; Rodière et P o n t , Idem, I, 4 8 2 ; Odier, Idem, I, 5 1 1 , etc.
(') Vezi şi art. 1053 din codul Caiimach, citat suprà, p . 325, n. 3.
2
() L a Romani, moştenitorul care, cu ştiinţă şi r e a credinţă, orni- Dr. roman,
sese de a trece unele lucruri în inventar, nu perdea beneficiul
de inventar, ci trebuia să restitue preţul îndoit al lucrurilor
ascunse: „In duplum hoc restituere, vel hereditatis quantitati
computare compellantur". (L. 22 § 10, Cod, De jure deli­
berandi, 6, 30).
5
() Cpr. Demolombe, X I V , 4 6 9 ; L a u r e n t , I X , 3 8 7 ; D u c a u r r o y ,
II, 6 1 4 ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 801,
No. 22, etc, Vezi suprà, p . 322, nota 3.
4
() Vezi suprà, p. 324, nota 1. Cpr. Zachariìc, Handbuch des fran-
zosischen Civilrechts, IV, § 6 2 3 , p. 98, nota 21 (ed. Crome).
6
() L a u r e n t , I X , 4 1 1 ; Demolombe, X I V , 4 7 5 ; A u b r y et Rau,
V I , § 612, p. 4 0 1 , nota 2 0 ; Zacharia>, Handbuch des fran-
zosischen Civilrechts, IV, § 612, p. 8 1 , text şi nota 15 (ed.
Anschiitz), § 622, p . 92 (ed. Crome); Dalloz, op. şi loco cit.,
No. 9 u r m . ; Cas. fr. D . P . 6 3 . 1. 362 şi 4 0 9 ; Sirey, 6 3 . 1.
377 şi 4 8 8 , etc. Vezi şi suprà, p. 330, 3 3 1 .
 336 c . C.—CART. III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—BENEF. DE INVENTAR.

SECŢIUNEA III

1
Despre beneficiul de inventare ), despre efectele sale, şi
despre obligaţiunile eredelui beneficiar.

Di. roman. L a R o m a n i , în d r e p t u l vechiu, acceptarea moştenirei

aducea în t o t d e a u n a confuziunea p a t r i m o n i u l u i defunctului
cu acel al moştenitorului (confusio honorum heredis et de­
funcţi), aceste d o u ă patrimonii nefăcând decât u n u l singur.
Moştenitorul era obligat să plătească din b u n u r i l e sale toate
2
datoriile defunctului ( ), legatele şi fideicomisele lăsate de
3
d â n s u l , quasi ex contractu( ).
Excepţie pen- N u m a i militarii aveau privilegiul de a nu plăti datoriile
tra militari. ( J fe t ] i decât pană la concurenţa activului moştenirei ( ).
u n c u u
4

Bibliografie. (') Vezi a s u p r a acestei materii, pe lângă autorii obişnuit citaţi,

» Bilhard, Trăite du benefice d'inventaire et de Vacceptation
des successions (1 vol., 1838); T a m b o u r , Du benefice d'inven­
taire (1 vol. 1855); Strohl, Du benefice d'inventaire (1 vol.,
1861); L . de Verdière, Du benefice d'inventaire (1 vol., 1872);
D u r a b l e , Du benefice d'inventaire (1 vol., 1872); M a u r y , Du
benefice d'inventaire (1 vol., 1872), etc. Toate aceste scrieri
sunt teze pentru doctorat, m a i mult sau mai puţin r e m a r c a ­
bile, încât priveşte codul italian, vezi Filippis, Corso di diritto
civile italiano comparato, X I I , 32 u r m . p . 22 u r m . ; iar încât
priveşte vechiul drept francez, vezi lie brun, Tr. des succes­
sions, liv. I I I , capit. 4, p. 421 u r m . (ed. din 1735).
2
( ) „Hereditas autem quin obliget nos airi alieno, etiam si non
sit solvendo, plus quam. manifestum est". ( L . 8, P r . , in medio,
Dig., De adquirenda liei omittenda hereditate, 29, 2). Mai
vezi L. 10 şi L . 22 §§ 12 şi 14, Cod, De jure deliberandi
6, 30.
8
( ) Instit., De oblig, quasi ex contractu, 3 . 27, § 5. „Et tamen
quia ex maleficio non est obligatus heres, quasi ex contractu
dèbere intelligitur".
4
( ) „Milites etsi propter simplicitatem praisentis legis subtilitatem
non observaverint, in tantum tamen teneantur, quantum in
hereditate invenerinl*. ( L . 22 § 15, in fine, Cod, De jure
deliberandi, 6, 30). Vezi şi L . 22, Pr., Cod, loco cit., unde
se zice: „Sed e't veterem constitutionem non ignoramus, quam
divus Gordianus ad Platonem scripsit, de militibus, qui per
ignorantiam hereditatem adierunt, quatenus pro his tantum-
modo rebus conveniantur, quas in hereditate defuncţi invene-
rint; ipsorum autem bona a creditoribus hereditariis non
inquietentur". Vezi infra, explic, art. 777, infine.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — CONSID. GENERALE. 337

Rigoarea acestor principii fù însă mai târziu temperată

prin beneficiul abstinenţii, introdus în folosul moştenitorilor
sui et necessaria^), şi prin dreptul de a deliberà, introdus în
2
folosul t u t u r o r moştenitorilor, fără nicio deosebire ( ).
Dreptul de a deliberà fiind însă o garanţie neîndestu- Dr. Justinian,
3
lâtoare, J u s t i n i a n introduce beneficiul de inventar ( ), lăsând
să subziste şi dreptul de a deliberà cu toate efectele lui.
Moştenitorul nu puteà însă să cumuleze foloasele am- Necumularea
a m b e d r e p
belor drepturi, ci trebueà să aleagă unul din ele. Dacă l e J^. "
voià să se folosească de dreptul de a deliberà, el nu se
puteà folosi de beneficiul de inventar; iar dacă el accepta
moştenirea sub beneficiu de inventar, nu puteà să delibereze
4
d u p ă facerea inventarului ( ). (V. infra, p. 3 5 5 , nota 3).
Beneficiul de inventar era admis şi în vechia noastră c. Caragea.
legislaţie. „ A r e voe moştenitorul, zice codul Caragea (art. 8,
partea I V , capit. 3), să ceară dela j u d e c a t ă a se cerceta
averea şi datoriile mortului cu catastih, carele să i se dea
lui ca să-şi ieà seama".
Codul Calimach dispune, de asemenea, prin art. 1 0 4 2 : c Calimach.
X r t 10i
„Dacă moştenitorul ar vroi să primească moştenirea, însă ~-
n ' a r îndrăzni din pricina datoriilor, temându-se de p a g u b ă ,
poate s'o primească cu catagrafie, spre a sa siguranţă şi
n e p ă g u b i r e ; este însă dator să ceară voe întru aceasta dela
stăpânire sau dela judecătorie, în curgere de una sută zile,
socotite de când s'au înştiinţat că el este moştenitor cu sau
5
fără testament" ( ). Beneficiul de inventar era însă în acest

(') Instit., De heredum qualitate et differentia, 2, 19 § 2, in

fine şi L . 57, Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate,
29, 2, unde se zice: „Necessariis heredibus, non solum im-
puberibus, sed etiam puberibus abstinendi se ab hereditate
proconsul potestatem facit, etc.".
2
( ) Vezi Dig., De jure deliberandi, 28, 8 şi Cod, eod. tit., 6, 30.
8
( ) L . 22, P r . şi § § 14, 15, Cod, De jure deliberandi, 6, 30.
Această constituţie, cunoscută sub numele de legea Scimus,
este din anul 531 al erei creştine. Vezi Verdière, Du benefice
d'inventaire, p . 1.
4
( ) Cpr. Arntz, II, 1437. Vezi a s u p r a beneficiuhii de inventar
în dreptul roman, J. E . T a m b o u r , Du benefice d'inventaire,
p . 7 u r m . (teză p . doctorat, Paris, 1855).
( ) Beneficiul de inventar este admis şi în codul austriac. „Adiţia <j. austriac,
5

de ereditate sau declaraţia prin care cineva primeşte o moş- Art. 800, 80i.
tenire, zice art. 800 din acest cod, trebue să enunţe în acelaş

43113 22
C. C. — CART. III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a III. — BENEF. DE INVENTAR.

din u r m ă cod mai mult o favaore, une grace, decât un drept,

de oarece moştenitorul nu se puteà folosi de el decât cu
învoirea stăpânirei sau a judecătoriei, ceeace era admis,
d u p ă unele cutume, şi în vechiul drept francez, în provin­
4
ciile de drept obişnuelnic ( ).
2
Origina beneficiului de inventar fiind astfel cunoscută ( ),

t i m p dacă se face necondiţionată, sau su b rezerva beneficiului

legal de inventar (muss zugleich enthalten, ob sie unbedingt,
oder mit Vorbehalt der Bechtswohlthat des Inventariums ges-
chehe); şi art. 801 din acelaş cod a d a o g ă : „Declaraţia necon­
diţionată prin care cineva primeşte o moştenire a r e de efect,
chiar dacă aceasta ar fi insuficientă, de a face pe moştenitor
responsabil faţă de toţi creditorii testatorului de toate creanţele
lor, şi faţă de legatari de legatele l o r " . Yezi şi art. 2 0 1 3 din
codul german, care obligă pe moştenitor a face inventar sub
pedeapsă de a fi responsabil în mod nelimitat. M a i vezi a r t . 580
u r m . din noul cod elveţian dela 1907, etc.
D u p ă a r t . 821 din codul austriac (nereprodus în codul Ca­
limach), de câteori mai mulţi comoştenitori a u făcut uz de
beneficiul legal al inventarului, ei sunt, pană la punerea lor
în posesiune, solidar responsabili de valoarea întreagă a suc­
cesiunei. I n u r m a punerei în posesiune, fiecare moştenitor nu
mai răspunde, chiar de sarcinile cari nu întrec masa succe­
siunei, decât pană în concurenţa părţei sale ereditare.
1
( ) Vezi Pothier, Successions, V I I I , p . 1 2 7 ; Chabot, Idem, I I ,
art. 793, p . 142, N o . 3. Cpr. Laurent, I X , 370, 3 7 2 ; B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 1 1 7 8 ; Vaquette et Marin, Idem,
6 0 1 , p . 2 6 4 ; A u b r y et Rau, V I , § 612, p . 397, nota 3 ; P l a ­
niol, I I I , 2 0 1 4 ; Verdière, Du benefice d'inventaire, p. 6 5 u r m .
î n c â t priveşte beneficiul de inventar în vechiul drept francez,
Vezi Lebrun, Tr. des successions, liv. I I I , ch. 4, p . 422 u r m .
(ed. din 1735) şi T a m b o u r , op. cit., p . 121 u r m .
Moştenitorul beneficiar puteà fi exclus de o rudă mai depăr­
tată, care accepta moştenirea p u r şi simplu. „L'heritier simple
exclut Vhéritier par benefice d'inventaire, ce quon a restreint
aux collatéraux", zice Loysel (Institutes coutumières, I, p . 320,
N o . 320, ed. D u p i n et L a b o u l a y e din 1846). Aceasta exclu-
dere n u m a i este cu putinţă astăzi. Vezi H u r e a u x , Successions,
II, 2 4 6 ; B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 1180; Zacharise-Crome,
Handbuch des franzósischen Civilrechts, IV, § 622, p . 89,
nota 7. E a era contestată chiar în dreptul anterior de către
un vechiu jurisconsult, Basnage. Vezi Vaquette et Marin, Suc­
cessions, 6 0 1 , p . 2 6 4 ; Baudry et W a h l , Idem, I I , 1180, etc.
2
( ) Acceptarea beneficiară este criticată de unii. Poetul Ponsard
s'a făcut ecoul acestor critici î n . comedia sa cunoscută : l'hon-
neur et Vargent (Onoarea şi banii). I a t ă versurile l a cari
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — CONSID. GENERALE. 339

acest beneficiu poate fi definit în chipul u r m ă t o r : un mod Definiţie.

facem aluzie, pe cari le reproduc şi Vaquette et Marin (op.

cit., p . 265, ad notam).
Georges
E t comment payera-t-on les dettes de mon pere?
Le Notaire
On ne les pavera pas.
Georges
Done, pour s'etre fie
A riionneur de mon pére, on sera spolié.
Le Notaire
Que voulez-vous! T a n t pis pour qui n'y prend pas g a r d e !
A v a n t que de prefer, il faut qu'on y r e g a r d e !
Georges
Et nos lois ont permis que le nom paternei
F ù t souillé par un fils d'un o p p r o b r e eternei.
Le Notaire
C e s t un malheur, sans doute.
Georges
Alors la loi francaise,
Qui souffre un mauvais acte, est une loi mauvaise.
(Acte II, scène 6)
lată cum ilustrul academician şi profesor, amicul nostru,
d-l Anton Naum, a tradus aceste versuri:
Georges
A t u n c i cine plăteştell
Notarul
E i ! n u plăteşte nimeni; aşa e legea noastră,
Averea de pe m a m ă r ă m â n e a dumneavoastră.
Georges
Atunci, pentrucă 'n tata un om s'a încrezut,
Şi pe onoare n u m a i . . .
Notarul
Câţi oameni n ' a u pierdut!...
C. C. — CART. III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a III. — BENEF. DE INVENTAR.

de acceptare al succesiunei care, pe de o parte, g a r a n t e a z ă

d r e p t u r i l e creditorilor ereditari şi ale legatarilor, iar pe d e
alta, conferă moştenitorului folosul foarte însemnat de a nu
plăti datoriile defunctului decât pană la concurenţa activului
moştenirei, şi de a nu amesteca p a t r i m o n i u l său cu acel al
defunctului (art. 7 1 3 ) . „Aceasta, zicea L e b r u n (*), este u n
p u n c t statornic, de care se poate zice că a t â r n ă î n t r e a g a
materie".
Zicem că acest beneficiu, pe care vechiul d r e p t francez
2
nu-1 vedeà cu favoare ( ) şi pe care unele legislaţii s t r ă i n e
3
nu-1 a d m i t ( ) , a d u c e moştenitorului un folos însemnat, p e n t r u c ă

Georges
Vor pierde creditorii! Ş'un n u m e respectat
V a r ă m â n e a pe lume în veci dezonorat!
Şi numele acela, numele meu să fie,
Şi legea tolerează această infamie!
Notarul
Ce vreţi?... nenorocire!
Georges (sculându-se)
Legi triste şi perfide.
Notarul
U n o m deschide punga când ochii nu-i deschide (*).
(Traduceri, p . 308, 3 0 9 , Iaşi, 1890).
(') L e b r u n , Successions, liv. I I I , ch. 4, N o . 22, p . 428 (ed. a
I V - a din 1735).
2
( ) Acceptarea p u r ă şi simplă părea, în adevăr, m a i onorabilă
p e n t r u defunct şi, în orice caz, m a i avantajoasă creditorilor
şi legatarilor: de aceea r u d a cea m a i depărtata dintre colate­
rali, care se oferea a accepta moştenirea p u r şi simplu, excludea
pe r u d a cea m a i apropiată, care acceptase moştenirea sub
beneficiu de inventar, dacă această din u r m ă nu prefera să
devie ea însăş moştenitoare p u r ă şi simplă. Vezi Pothier, Suc­
cessions, V I I I , p . 127 u r m . ; Demante, I I I , 114 bis I, e t c .
( ) I n t r e aceste din u r m ă vom cita dreptul m u z u l m a n care, străin
8

de ideea continuărei persoanei defunctului, consideră pe moş-

(*) Acest prorerb există şi la Nemţi: „ Wer die Augen nickt aufihut, muss
den Beutel aufthun". Art. 1353 din codul ciyil cuprinde o aplicare a acestei
idei, când dispune că vânzătorul nu răspuude de viciile aparente ale lu­
crului vândut, despre cari cumpărătorul a putut singur să se convingă.
Cpr. Chaisemartin, Proverbes et maxvmes du droit germanique, p. 271.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — CONSID. GENERALE. 341

fără acest beneficiu, el a r fi plătit datoriile defunctului ultra

vires emolumenti. Cine moşteneşte o leţcae, zice un vechiu
proverb g e r m a n , trebue să plătească un t h a l e r : Wer
T einen
Heller erbt, muss einen Thaler bezahlen" (').
0 moştenire nu este deci totdeauna folositoare; ba poate,
din contra, să aducă uneori p a g u b e considerabile aceluia care
o acceptă p u r şi simplu. Aceasta o spune o altă m a x i m ă
2
tot g e r m a n ă : „Erbe ist kein Gewinn" ( ).
Acceptarea beneficiară are deci de scop de a împedica Scopul benef.
d e i n v e n t a r
confuziunea patrimoniului defunctului cu acel al moştenito- -
3
rului. Impedit confusionem inter utrumque patrimonium ( ).
In celelalte privinţe, moştenitorul beneficiar are situaţia
juridică a u n u i moştenitor p u r şi simplu. Ca şi acest din
u r m ă , el este proprietarul bunurilor succesiunei, având sezina,
dacă este descendent sau ascendent (art. 653), având drept
la raport şi fiind supus acestei obligaţii (art. 7 5 1 ) ; ca şi
moştenitorul p u r şi simplu, cel beneficiar se foloseşte de re-
4
ducţiune, dacă este rezervatar ( ), etc. (V. infra, p . 3 6 6 ) .
Mai mult încă, vom vedeà că acceptarea beneficiara se
5
opune la renunţarea moştenirei. Semel heres, semper heres( ).
In regulă generală, acceptarea beneficiară este facuita- Accept, facui-
t a t l v a Ş1 Slllta
tivă (art. 685). E a este silită numai pentru minori şi i n t e r z i ş i "
6
(art. 4 0 5 , 4 5 4 şi 6 8 7 § 2) şi în cazul art. 6 9 3 ( ).

tenitori numai ca nişte succesori la bunuri, şi nu conferă o

acţiune creditorilor decât pană la concurenţa valorei moşte­
nirei, acceptarea ei fiind presupusă, pană la o r e n u n ţ a r e ex­
r
presă din partea moştenitorilor. \ ezi T a m b o u r , op. cit., p . 387,
388. V. şi T r i b . Sousse, Cr. judiciar din 1906, No. 9, p . 72.
T o t astfel este şi legislaţia rusească, care n u recunoaşte Dr. rusesc,
moştenitorului decât un singur mijloc de a se scuti de plata
datoriilor succesiunei, chiar ultra vires, şi a n u m e : r e n u n ţ a r e a
la succesiune. Beneficiul de inventar există însă în Polonia
şi în provinciile baltice. Vezi Eépert. Sirey, v° Benefice d'in-
venlaire, 9 3 3 u r m . şi v° Successions, 4170.
r
() Vezi Chaisemartin op. cit., p. 424.
2
() Chaisemartin, op. şi loco cit.
3
() Cpr. Z a c h a r i » , op. cit., I V , § 619, ab initio, p. 104 (ed. Ans-
chtitz), § 629, ab initio, p. 123 (ed. Crome). V . infra, p . 369, n. 2.
4
() Cpr. Pothier, Successions, V I I I , p. 1 2 6 ; T a m b o u r , Du bene­
fice d inventaire, p . 230, 231 (teză pentru doctorat, Paris, 1855).
(°) Vezi infra, p. 377 şi 4 0 5 , nota 4, in fine.
b
() Vezi suprà, p. 257 u r m . explic, acestui din u r m ă text. D e aceea
 342 C. C. — CAKT. III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a III. — BENEP. DE INVENTAR.

Art. 974. L a aceste cazuri a n u m e prevăzute de lege, unii autori

adaogă pe acela al unei succesiuni acceptată de creditori în
numele debitorului lor (art. 974), şi acela în care o persoană
morală, de exemplu, o comună, un ospiciu, etc., sunt che­
4
mate a culege bunurile cuiva ( ).
irevocabili- In orice caz, acceptarea beneficiară este, în principiu,
2
tate. irevocabilă, ca şi acceptarea p u r ă şi simplă ( ).
Cazul când Dacă sunt mai mulţi moştenitori, unii vor putea să
r m e a s c s u c e e s u n e a u r
^oşten'itori^ 1
P ' ^ i P şi simplu, iar alţii s u b beneficiu
3
de inventar ( ), ceeace necontestat este o anomalie, p e n t r u c ă
patrimoniul defunctului va fi deosebit de acel al moştenito­
rului beneficiar şi unit eu acel al moştenitorului p u r şi simplu,
pe când creditorii au interes ca toate bunurile moştenirei,
cari sunt g a r a n ţ i a lor (*), să formeze un singur patrimoniu.
Dr. străin. P e n t r u a înlătura această anomalie, atât art. 9 5 8 din
codul italian cât şi a r t . 9 3 1 din Ante-proiectul de revizuire
al lui L a u r e n t dispun că, în caz de acceptare p u r ă şi simplă
a unui moştenitor, iar a altuia s u b beneficiu de inventar,
5
acceptarea va fi beneficiară pentru moştenirea întreagă ( ).
Acceptarea succesiunei s u b beneficiu de inventar n u este

s'a şi decis că successiunea cuvenită u n u i minor şi deschisă

în timpul* minorităţei sale, nu-i poate fi dată decât sub b e ­
neficiu de inventar; aşa că moştenitorul minor n u poate fi
responsabil de datoriile acelei succesiuni decât în limitele
părţei ce i se cuvine, i a r nu şi cu averea sa proprie. Cas.
r o m . Bult. 1898, p. 1387.
(') Vezi Bilhard, Benefice d'inventaire, 29, p . 43 u r m . — Vezi
însă T a m b o u r , Benefice d'inventaire, p . 344, 345.
2
() Surville, Elements d'un corn's de droit civil, I I I , 4 2 5 , p . 190
şi 4 4 5 , p . 199. Vezi şi infra, p . 377. Acceptarea beneficiară
poate însă, ca şi acceptarea p u r ă şi simplă, să fie a n u l a t ă
p e n t r u cauzele menţionate în a r t . 694. Surville, op. şi loco cit.
3
() Vezi suprà, p . 224. — D a c ă moştenirea a fost deschisă în fa­
voarea unui falit, sindicul o va putea p r i m i sub beneficiu de
inventar. Curtea de justiţie din Geneva, Sirey, 86. 4. 16 şi
Dreptul din 1907, No. 34, p . 276 (cu observ, noastră). C p r .
P a n d . fr., v° Faillite, 3987 şi 5875. — Sindicul n ' a r putea însă
să primească succesiunea p u r şi simplu, nici s'o repudieze,
aceasta fiind un act de înstrăinare, pe care el niciodată n u este
în drept a-1 face.
4
() C p r . Cas. fr. D . P . 1 9 1 0 . 1. 4 0 2 .
6
() Conform a r t . 1248 din codul chilian dela 1 8 5 5 ; art. 2 0 3 1 ,
2047 din codul portughez dela 1867, etc.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — CONSID. GENERALE. 343

o p r o b a a insolvabilităţei succesiunei, încât ea n u aduce prin

ea însăş exigibilitatea, contra moştenirei, a creanţelor cu
1
termen existente contra ei ţ ).
F a c u l t a t e a de a primi moştenirea s u b beneficiu de in- interzicerea
ventar a p a r ţ i n e t u t u r o r moştenitorilor în genere, celor re- de^nv^ntar
2
gulaţi, ca şi celor neregulaţi, şi chiar legatarilor ( ), dacă de către do
c n
ea n ' a fost interzisă de către de cujus; căci, cu t o a t ă con- "{"*" ^ " e

troversa ce există a s u p r a acestui p u n c t , asemenea clauză a r

fi, d u p ă unii, validă, fără a se distinge între moştenitorii
a b intestat şi cei t e s t a m e n t a r i ; de oarece beneficiul de in­
ventar nu interesează ordinea puhlică, ci este privitor n u m a i
3
la interesul bănesc al moştenitorilor ( ), destul este ca prin

1
( ) Demolombe, X V , 1 6 8 ; L a u r e n t , X, 1 5 3 ; A u b r v et Rau, Y I ,
§ 612, p. 409. — Contră: Duranton, V I I , 3 3 . Cpr. Billiard,
Benefice d'inventaire, 111, p . 373. Această din u r m ă părere
este cu atât m a i inadmisibilă la noi, cu cât ea se întemeiază
pe art. 2146 din codul francez (al nostru 1780), a cărui r e ­
dacţie a fost în dreptul nostru schimbată d u p ă legea ipote­
cară belgiană din 1851. Cpr. Bonachi, op. cit.. I I I , p. 174.
Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 615, nota 1 şi infra,
p. 387, text şi nota 2.
2
( ) I n F r a n ţ a se discută foarte mult chestiunea de a se şti dacă Deoseb. de
legatarii universali sau cu titlu universal a u sau nu nevoe codul fr. în
r i l e 8 a
de beneficiul de inventar spre a nu plăti datoriile ultra vires ^ ^ "j| l' " o r

emolumenti (cpr. Demolombe, X V , 115 urm.). L a noi, însă, ^ r t go 8 9 7

art. 897 § 2 c u r m ă orice discuţie în această privinţă. C p r . C.

Bucureşti, Cr. judiciar din 1904, N o . 80, p a g . 676 şi Dreptul
din 1905, No. 2 1 . Vezi şi Cas. rom. S-a 1 (decizia N o . 14
din 15 Ianuarie 1910), Dreptid din 1910, N o . 15, precum şi
articolul ce am publicat în Dreptul din 1 9 1 1 , No. 3 1 . Vezi
şi infra, explic, art. 897. Decizia Curţei de casaţie m a i sus
citată, deşi este foarte importantă, nu se vede reprodusă în
Buletinul înaltei Curţi. Aceasta ne dovedeşte cn câtă lipsă
de îngrijire se lucrează acest buletin.
8
( ) Vezi în acest sens, L a u r e n t , I X , 3 7 1 ; T . H u e , V, 2 0 9 ; F r é -
minville, Tr. de la minorité, I I , 554, p. 10 (Clermont, 1845);
L e Sellyer, Successions, II, 804, p . 160 u r m . ; Troplong, Do­
nations et testaments, I, 2 8 5 ; Zachariaì-Crome, Handbuch des
7
franzosischen Civilrechts, IV , § 622, p . 89, nota 6. C p r . D u ­
ranton, V I I , 15 şi L . 13 § 1, Cod, Arbitrium tutelec, 5, 5 1 . —
Contra: Pothier, Successions, V I I I , p a g . 126 (în p r i v i n ţ a ve­
chiului drept francez) şi B u g n e t a s u p r a lui Pothier, loco cit.,
p. 126, nota 4 (în privinţa d r e p t u l u i actual); T a m b o u r , Be­
nefice d'inventaire, p a g . 228 u r m . ; T h i r y , I I , 134, p a g . 149;
 344 C. C —CART. III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a III. — BENEF. DE INVENTAR.

acest mijloc să nu să atingă rezerva acestor din u r m ă .

Cujacius c u r m ă în două cuvinte această controversă
celebră, care datează de mai multe secole. Iată, în adevăr,
cum se exprimă acest jurisconsult: „Et sine controversia,
veruni est posse etiam heredi interdici confectionem inven­
1
tării... alioquin ut non sit heres" ( ).
Excepţu dela Aşa d a r , ar fi validă, cel puţin d u p ă unii, clauza prin
regula de mai
c a r e u n testator a r opri pe moştenitorul său prezumptiv
de a primi moştenirea sa s u b beneficiu de inventar, insti­
tuind pe altcineva legatar universal pentru cazul când moş­
tenitorul a r contraveni acestei clauze. Cel mult, s'ar putea
face şi s'a făcut chiar două excepţii dela această regulă,
şi a n u m e : una privitoare la moştenitorii rezervatari, pentrucă
rezerva n u poate să fie restrânsă prin nicio condiţie; şi
cealaltă privitoare la acceptarea minorilor şi interzişilor,
pentrucă legea voeşte ca acceptarea acestor incapabili să fie
2
n u m a i beneficiară ( ). Interest reipublicce pupilles non ma-
nere indefensos.

Vigié, I I , 2 2 2 ; A u b r y et R a u , V I , § 612, ab initio, p. 3 9 7 ;

H u r e a u x , Successions, I I , 247, p a g . 4 0 0 ; Chabot, Idem, I I ,
art. 774, N o . 15, p . 20, 21 (ed. Belost-Jolimont); Vazeille,
Idem,' I, art. 793, No. 2, p. 193 (ed. din 1837); V a q u e t t e et
M a r i n , Idem, 602, p . 2 6 5 ; B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 9 6 3
(ed. a 3-a), 1523 (ed. a 1-a); D u c a u r r o y , Bonnier et Rous-
tain, I I , 5 6 3 ; Demolombe, X V , 1 2 6 ; Demante, I I I , 114
bis I I , etc. Vezi L. 5 5 , Dig., De legatis, X X X , I, unde se
zice: „Nemo potest in testamento suo caver e, ne leges in suo
u
testamento locum habeaiit . — D u p ă un al treilea sistem, iarăş
inadmisibil, interdicţia de a se folosi de beneficiul de inventar
a r fi validă n u m a i în privinţa moştenitorilor instituiţi prin
voinţa omului, ea fiind neavenită când este impusă acelor
chemaţi prin voinţa legei. Vezi în acest din u r m ă sens, Arntz,
I I , 1442; Massé-Vergé, I I , § 379, p . 310, nota 7, etc. Vezi
a s u p r a acestei controverse, Répert. Sirey, v° Benefice d'in-
ventaire, 34 u r m . ; Dalloz, Nouveau Code civil annoté, I I ,
a r t . 793, N o . 6 u r m . ; Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I,
art. 793, p . 6 4 6 , No. 8 (ed. a 4-a din 1908), etc.
(') Cujas asupra titlului 6, 3 0 din Cod, De jure deliberandi.—
Vezi însă F u r g o l e (Testaments, capit. X , secţia 3, N o . 79),
care combate părerea lui Cujas. Cpr. H u r e a u x , Successions,
I I , 247, p . 4 0 0 . Vezi şi Verdière, op. cit., p . 134 u r m .
2
( ) C p r . Arntz, I I , 1442; Bilhard, Benefice d'inventaire, No. 30,
p. 4 5 u r m . (ed. din 1838); Verdière, Idem, p . 136; L e Sei-
 BENEFICIUL DE INVEXTAR. — CONSID. GENERALE. 345

încât priveşte obligaţia de a accepta succesiunea s u b Oblig, de a

beneficiu de inventar, se decide însă, în genere, că ea n u ^ n e t ì e ì t
1
poate fi impusă de către de cujus, moştenitorului s ă u ţ ) . ventar.
Alta este însă chestiunea de a se şti dacă testatorul Scutirea moş-
te lt r 1 d e
poate să scutească pe moştenitorul beneficiar de a face in- " f " ™ a c

ventar. Această chestiune trebue decisă în sens negativ, ventar,

J a l lbl
pentrucă inventarul fiind prescris în interesul creditorilor, " n ™ g ~ t t

aceştia n u p o t fi lipsiţi de g a r a n ţ i a pe care le-o d ă legea.

A scuti pe moştenitorul beneficiar de obligaţia de a face
inventar a r însemna, în adevăr, a-1 împuternici a fi ne­
credincios, ceeace a r fi contrar ordinei publice şi bunelor
m o r a v u r i . I n acest sens se poate zice şi s'a zis chiar, că
inventarul interesează ordinea publică, i a r nu acceptarea sub
2
beneficiu de inventar ( ).
Beneficiul de inventar nefiind personal moştenitorului, Transmiterea
se transmite d u p ă moartea lui t u t u r o r moştenitorilor săi, beneficiului
r , ... de inventar.
sub îndatorirea, bine înţeles, ca aceştia să observe condiţiile
prescrise pentru existenţa acestui beneficiu, dacă n u voesc
să fie obligaţi a plăti datoriile defunctului ultra vires emo-
lyer, Successions. I I , 804, p . 160, etc. — A r t . 956 din codul
italian, a r t . 1089 din codul olandez şi a r t . 1 2 4 9 din codul
chilian dela 1855 dispun a n u m e că moştenitorul poate cere a
fi admis a accepta moştenirea s u b beneficiu d e inventar, cu
toată oprirea testatorului. Vezi în acelaş sens şi a r t . 8 0 3 din
codul austriac, eliminat din codul Calimach, î m p r e u n ă cu
întregul capit. al 15-lea din partea I I , care se ocupă de
luarea în posesiune a succesiunei (von Besitznehmung der
Erbschaft).
(') Vezi Dalloz, o p . şi loco cit., N o . 1 2 ; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I I , 964 (ed. a 2-a şi a 3-a), 1525 (ed. 1-a), etc.
2
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 964, 1194 (ed. e 3-a);
Chabot, Idem, I I , a r t . 794, No. 8, p . 146, 147 (ed. Belost-
J o l i m o n t ) ; T a m b o u r , Benefice d'inventaire, p. 228; Laurent,
I X , 3 8 3 ; Demolombe, X V , 1 2 7 ; A u b r y et Rau, V I , § 612,
p. 4 0 0 ; Massé-Vergé, I I , § 379, p. 310, nota 1 2 ; Z a c h a r i * ,
Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 6 2 2 (612),
p. 9 0 , nota 10 (ed. Crome); V a q n e t t e et Marin, Successions,
603, in fine, p . 2 6 6 ; T . H u e , V, 2 1 1 ; Verdière, Benefice d'in­
ventaire, p. 128; Dalloz, Nouveau Code civil annoté, I I , a r t . 794,
No. 1, etc. Vezi şi infra, p . 3 5 1 . Vezi şi tom. I I al Coment,
noastre, p . 691 (ed. a 2-a), unde a m văzut, cu toată controversa
ce există asupra acestui punct, că nici t u t o r n l nu poate fi
scutit de obligaţia de a face inventar.
 346 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — ART. 704, 705.

lumenti (*). Această soluţie era admisă a t â t de P o t h i e r cât

2
şi de L e b r u n ( ).
Cesiunea be- Nimic nu se opune, de asemenea, ca beneficiul de in-
v e n a r s a a c a
n
!nventer. de
t f obiectul unei cesiuni din partea moştenito-
Controversa. r u l u i , în care caz cesionarul va fi substituit în drepturile
3
şi obligaţiile cedentului ( ), acest.din u r m ă fiind responsabil
către creditori şi legatari de faptele cesionarului ce şi-a
4
substituit ( ).

Condiţiile cerute pentru validitatea acceptărei sub

beneficiu de inventar.

Art. 704.— Declaraţiunea unui erede eă ià această calitate

sub beneficiu de inventar, trebue să fie făcută la grefa t r i b u n a ­
lului de prima instanţă a districtului în care succesiunea este
6
deschisă ( ) ; ea trebue să fie inscrisă pe registrul destinat pentru
trecerea actelor de renunţare. ( A r t . 6 3 , 654 urm., 668 urm.,
681 u r m . C. civ. A r t . 702—707 P r . civ. A r t . 34, in fine, L .
judec, de ocoale din 30 Decembrie 1907. A r t . 793 C. fr.).

Art. 705.— Această declaraţie nu are efect decât fiind p r e ­

cedată sau u r m a t ă de un inventar fidel şi exact al bunurilor suc-
cesiunei, făcut d u p ă formele cerute de legile de procedură şi în
termenele mai jos hotărîte. (Art. 704, 706 u r m . , 712, 723, 897
C. civ. A r t . 654 urm., 668 urm., 674, 675, 702 u r m . P r . civ.
Art. 794 C. fr.).
Art. 34 L. judecat, de ocoale din 30 Decembrie 1907.— Yezi
acest text reprodus suprà, p . 276.

Dr. roman. L a R o m a n i , primirea beneficiară nu era s u p u s ă la nicio

6
declaraţie specială, ci n u m a i la facerea u n u i i n v e n t a r ( ).

(!) Demolombe, X V , 3 8 9 . Vezi infra, p . 356.

2
( ) Vezi Pothier, Introduct. au titre des successions, I, 54, p . 5 3 .
8
( ) Demolombe, X V , 3 9 0 ; A u b r y et R a u , V I , § 618, p . 4 6 8 ;
L e Sellyer, Successions, I I , 900, 9 4 8 , 9 5 3 ; H u r e a u x , Idem,
I I , 285, p . 459, 4 6 0 ; Laurent, I X , 4 0 6 ; Guillouard, Vente,
I I , 8 6 6 ; P a n d . fr., v° Successions, 4425. — Contra: Belost-
Jolimont a s u p r a lui Chabot, Successions, I I , p . 72, 7 3 ; P a n d .
fr., v° cit., 4424 şi autorităţile citate acolo.
4
( ) Demolombe, X V , 3 9 1 ; Pand. fr., v° Successions, 3723 urm.,
4433 şi autorităţile citate acolo.
5
( ) Sau la judecătoria ocolului în care s'a deschis succesiunea
(art. 34, in fine, L . j u d . de ocoale din 1907).
6
( ) L . 22 § 2, Dig., De jure deliberandi, 6, 30.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 704, 705. 347

Astăzi, pe lângă facerea inventarului sau catagrafiei, D r . a c t u a l ,

se mai cere încă din p a r t e a moştenitorului o declaraţie a
voinţei sale de a accepta succesiunea s u b beneficiu de in­
ventar.
Moştenitorul, care va voi să uzeze de acest beneficiu Declaraţie ia
(şi toţi a u interes de a uzà de el, chiar legatarii universali fau^idecăt
4
sau cu titlu universal)( ), va trebui deci să facă o decla- de o.oi.
2
raţie ( ), fie în persoană, fie prin m a n d a t a r i ) , la grefa tri­
b u n a l u l u i civil sau a judecătoriei de ocol a judeţului în
care s'a deschis moştenirea, care declaraţie v a fi înscrisă în
4
registrul destinat la trecerea actelor de r e n u n ţ a r e ( ) . P r o c u r a
va r ă m â n e a n e x a t ă la registru, facându-se menţiune despre
aceasta. (Vezi suprà, p. 281).
înscrierea declaraţiei pe o filă volantă ar fi deci n u l a (**), Filă volantă.

(') Cpr. a r t . 897 C. civil. Vezi şi suprà, p. 343, nota 2.—Zicem

că toţi moştenitorii, chiar şi acei neregulaţi, au interes de a
p r i m i moştenirea sub beneficiu de inventar, căci d u p ă cum
vom vedeà m a i l a vale sub a r t . 777, în dreptul nostru toţi
moştenitorii plătesc datoriile defunctului ultra vires emolumenti.
2
( ) P e n t r u aceasta, ca şi pentru renunţare, nu se cere niciun Neîntrebnin-
a r e a d e ter
termen sacramental. Moştenitorul va face însă bine să zică t ~
m e &
că înţelege a primi succesiunea sub beneficiu de inventar, ^ ^\^ ' n

căci simpla declaraţie de p r i m i r e a succesiunei n ' a r fi sufi­

cientă, chiar dacă în u r m ă s a r face inventar. L a u r e n t , I X ,
378; Répert. Sirey, v° Benefice d'inventaire, 5 3 ; C. Paris,
E é p e r t . Dalloz, v° Successions, 712, etc,
8
( ) L a u r e n t , I X , 3 7 9 ; Demolombe, X V , 134. — Mandatul va Mandat îega-
t r e b u i să fie scris şi special, fără a fi însă n e a p ă r a t autentic, Hzat. Contro-
e r s a
o simplă legalizare fiind suficientă. L a u r e n t , loco cit.; Répert. ^ -
Sirey, v° cit., 6 2 ; Bilhard, Benefice d'inventaire, 34, p . 5 6 ;
Demolombe, X V , 14 şi 134; A u b r y et Kau, V I , § 612,
p. 399, nota 1 0 ; Zacharne, Handbuch des franzOsischen Civil­
rechts, I V , § 622 (612), p . 90, nota 9 (ed. Crome).—Vezi însă
Chabot (op. cit., I I , a r t . 793, No. 4, p . 143) şi Rolland de
Villargues, Répert., v° Benefice d'inventaire, 37, 38, diipă
cari mandatul a r t r e b u i să fie autentic. Vezi şi suprà, p . 2 8 1 .
4
( ) A r t . 9 5 5 , § 2 din codul italian, pentru m a i multă publicitate, C. italian,
A r t 9 5 5
cere ca declaraţia să fie transcrisă, prin mijlocirea grefieru- - § -•
lui t r i b u n a l u l u i , la biroul ipotecilor al locului unde s'a deschis
moştenirea, şi să fie publicată în extract în gazeta a n u n ţ u ­
rilor judecătoreşti.
5
( ) Répert. Sirey, v° Benefice d'inventaire, 55, şi autorităţile
citate acolo.—Contra: Bilhard, op. cit., 3 3 , p . 54. In privinţa
r e n u n ţ ă r e i la moştenire, vezi suprà, p . 280.
 348 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — AET. 704, 705.

ca şi declaraţia făcută în afară de grefa t r i b u n a l u l u i sau j u ­

decătoriei de ocol, textul legei fiind imperativ
Cazul când Declaraţia la grefa t r i b u n a l u l u i sau judecătoriei de
moştenitorul j £ d u p ă unii, necesară chiar în caz când a r fi vorba
1
este minor r '
de moştenirea cuvenită unui minor sau interzis, pentrucă
sau interzis,
Controversa. .^
a r ( f Q Uj ; deosebire în această privinţă, şi
a c e n c 0

pentrucă niciun text de lege nu scuteşte pe t u t o r de înde­

2
plinirea acestei formalităţi ( ).
Act solemn. Acceptarea beneficiară este deci u n act solemn, ca şi
renunţarea la moştenire (art. 695) şi nu poate fi făcută decât
în formele a n u m e statornicite de lege, pentrucă creditorii şi
3
legatarii au interes a o cunoaşte ( ).
inventar. Eficacitatea acestei declaraţii este subordonată la facerea
unui inventar al b u n u r i l o r succesiunei.
Inventarul poate să fie anterior sau posterior deelara-
ţiunei (art. 705). P r u d e n ţ a cere însă ca să se facă mai întâi
inventar şi apoi declaraţia de acceptare, d u p ă cum presu­
p u n e a r t . 7 0 6 , căci dacă declaraţia a r fi precedat inven­
t a r u l , moştenitorul n ' a r mai putea r e n u n ţ a la suceessiune, cu
toate că mai târziu s'ar dovedi că succesiunea nu este a v a n ­
4
taj oasă( ). Semel heres, semper heres.
1
( ) T a m b o u r , op. cit., p . 187, nota 2.—Contra: Billiard, op. cit.,
32, p . 52.
2
( ) Opr. L a u r e n t , I X , 380 şi X , 8 8 ; Thiry, I I , 136; D e m o ­
lombe. X V , 133. — Contra: Planiol, I I I , 2 0 1 6 ; A u b r y et
R a u , V I , § 6 1 2 , p . 3 9 9 ; Massée-Vergé, I I , § 379, p . 310,
nota 1 1 ; T. H u e , V, 2 1 0 ; C. Nîmes et Cas. fr. D . P . 54.
2. 2 0 6 ; D. P . 5 5 . 1. 49. Cpr. şi Cas. fr . D . P . 8 8 . 1. 3 4 5 ; Pand.
Period. 88. 1. 154; Sirey, 8 8 . 1. 3 6 6 ; T r i b . Caen, Pand.
Period. 99, 2 . 86. Vezi asupra acestei controverse, Dalloz,
Nouveau code civil annoté, I I , a r t . 793, No. 24 u r m . Cpr.
Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 622
(612), p. 90, nota 9-a; P a n d . fr., v° Successions, 3269. Vezi
şi infra, p . 337, ad notam. — D u p ă u n alt sistem interme­
diar, lipsa de declaraţie n'ar p u t e à fi opusă minorului sau
interzisului, în t i m p u l incapacităţei lor. Vezi T a m b o u r , Benefice
d'inventaire, p. 349. Vezi şi infra, p . 370, ad notam.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 3 7 7 ; Demolombe, X V , 1 1 9 ; Mourlon, I I ,
275.—Acceptarea p u r ă şi simplă poate, din contra, fi şi tacită
(art. 689). Vezi suprà, p . 233 şi 237 u r m .
4
( ) C p r . Mar cade, I I I , 2 4 9 , in fine; Arntz, I I , 1444, etc.
Punerea pe- Moştenitorul va face, de asemenea, foarte bine de a cere
ceţilor. punerea peceţilor înainte de facerea inventarului, pentru a-şi
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — AET. 704, 705. 349

]
Acest inventar, care va trebui să fie fidel şi exact ( ), va Ce treime să
- cuprindă in-
T 0 1 l t a i u l
p u n e r ă s p u n d e r e a sa la adăpost. A r t . 723 p a r e chiar a-i ' -
impune această obligaţie, de oarece el vorbeşte de cheltuelile
ocazionate cu această operaţie, fără a adaogă, după cum
adaogă textul corespunzător francez: dacă peceţile au fost
puse. Iu caz când sunt moştenitori minori, interzişi sau absenţi
(adecă cari nu se găsesc la faţa locului), peceţile trebuesc
puse în cel mai scurt t i m p (art. 730). Cpr. şi art. 6 8 1 , care
impune obligaţia de a pune peceţi soţului supraveţuitor şi
Statului. Chiar în F r a n ţ a , unde art. 810 (al nostru 723) pre­
supune că peceţile au putut să nu fie puse, încă se sfătueşte
pe moştenitori de a procede la această operaţie. Cpr. Toullier-
Duvergier, I I , partea I I , 3 6 3 ; Laurent, I X , 3 8 5 ; D e m o ­
lombe, X V , 136; Chabot, op. cit; II, art. 794, No. 7, p . 146
şi p. 148, 149, observ. 3 a lui Belost-Jolimont; A u b r y et
Rau, VI, § 612, p. 4 0 1 ; Zacharise, Handbuch des franzo-
sischen Civilrechts, tom. IV, § 622 (612), p . 88, nota 2 (ed.
Crome); T a m b o u r , Benefice d'inventaire, p. 188, etc.
!
( ) Inventarul este fidel când este lipsit de fraudă şi când nu s'a c. Calimach.
A r t
omis în el, nici tăinuit cu rea credinţă vreun obiect de al - 1048.
moştenirei. „Sfârşindu-se catagrafia, moştenitorul dator este,
zice art. 1048 din codul Calimach, să însemneze cu m â n a lui
toată suma cuprinsă în ea, adeverind în cuget curat că nici
au tăinuit însuş, nici are ştiinţă că s'ar aflà tăinuit vreun
lucru de al moştenirei, şi că n'au u r m a t niciun vicleşug în
catagrafie cu ştirea lui, nici prin sine, nici prin a l t u l ; apoi,
s'o iscălească şi el şi cei r â n d u i ţ i la facerea catagrafiei, ase­
menea şi creditorii şi legatarii de vor fi, adeverind deopotrivă
toţi cum că s'au făcut catagrafia eu bună credinţă şi fără
niciun vicleşug".
Şi art. 1049 din acelaş cod a d a o g ă : „Neştiind sau neputând C. Calimach.
A l t
moştenitorul să iscălească, să facă m a i întâi cu m â n a sa - În­
semnul cinstitei cruci, şi d u p ă aceea se iscălească altul
numele lui, începând dela sfântul semn". Aceste dispoziţii
sunt î m p r u m u t a t e dela legea 22 § 2, Cod, De jure delibe­
randi, 6, 30.
Inventarul este exact când s'a trecut în el întreaga avere Deoseb. între
de moştenire. D a c ă s'a omis de a se trece ceva în el, însă inventami
§ 1
nu din rea credinţă, ci din eroare sau scăpare din vedere, " ^ g ^ j
inventarul, deşi inexact, totuşi nu va a t r a g e sancţiunea p r e ­
văzută de art. 712; pe când inventarul infidel, va atrage,
din contra, pentru moştenitorul de rea credinţă, perderea be­
neficiului de inventar (art. 712). Cu alte cuvinte, pentru ca
art. 712 să fie aplicabil, se cere ca inventarul să fie în acelaş
t i m p şi inexact şi infidel. Cpr. Pothier, Successions, VIII,
p. 129; L a u r e n t , I X , 382, 411 şi X X I I I , 2 0 ; Planiol, I I I ,
2018; T h i r y , I I , 136, 138; T. H u e , V, 2 2 1 ; B a u d r y et W a h l ,
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — ART. 704, 705.

1
cuprinde numai bunurile mişcătoarei ), şi va fi făcut d u p ă
2
formele prescrise de art. 6 5 4 urm., şi 6 7 3 P r . civ.( ), şi
Successions, I I , 1 1 9 1 ; H u r e a u x , Idem, I I , 2 6 6 ; L e Sellyer,
Idem, II, 815 şi 8 2 9 ; Demolombe, X V , 139; Marcadé, I I I ,
2 4 9 ; Mourlon, I I , 2 7 6 ; D u c a u r r o y , I I , 6 0 5 ; D e m a n t e , I I I ,
116 bis I I ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 801,
No. 9 u r m . ; Cas. fr. D . P . 6 3 . 1. 362 şi 4 0 9 ; D . P . 9 1 . 1. 60.
In caz când inventarul a r fi fidel, cu toate că a r fi inexact,
inexactitatea se va îndrepta prin adăogirea bunurilor omise.
1
i ) N u m a i bunurile mişcătoare vor fi trecute în inventar, căci
legea se referà la art. 675 P r . civ., care vorbeşte n u m a i de
obiectele aflate sub peceli, şi aceasta nu este cu p u t i n ţ ă decât
p e n t r u mobilele corporale sau incorporale. „Acest inventar
va cuprinde, zice textul de mai sus, o descriere fidelă a t u t u r o r
obiectelor aflate sub peceţi".—Mai este încă de observat că
legea noastră nu cere preţeluirea averei mişcătoare, pe când
n u m a i printr'însa se poate constata câtimea averei. (Cpr.
a r t . 943 § 3 P r . civ. fr., care ne lipseşte).
Dacă moştenirea se compune numai din imobile, aceasta
se va constata p r i n t r ' u n anume proces-ver bal. (Cpr. a r t . I l l
§ 3 C. civ. dela titlul absenţei). Imobilele nu a u nevoe de a
fi trecute în inventar, pentrucă ele nu pot fi sustrase. „Abolita
est enim quorumdam veterum sententia, existimantium etiam
fundi locive furtum fieri" (Instit., De usucapionibus, etc.
2, 6, § 7, in fine).—Titlurile de proprietate ale imobilelor
vor fi însă trecute în inventar. Cpr. L a u r e n t , I X , 382;
B a u d r y et W a h l , Successione, II, 1190, etc.
2
( ) Inventarul se va face de un j u d e c ă t o r al t r i b u n a l u l u i , sau
de j u d e c ă t o r u l de ocol, după o a n u m e delegaţie (cpr. a r t . 897
C. civ., 654 P r . civ.), faţă cu persoanele a r ă t a t e în a r t . 671
şi 6 7 4 P r . civ., în fiinţa moştenitorilor, creditorilor şi a le­
gatarilor, după cum se exprimă art. 1043 din codul Calimach.
U n inventar făcut în mod particular, i a r ă intervenţia u n u i
funcţionar public, a r fi neîndestulător. Demolombe, X V , 140.—
I r e g u l a r i t a t e a inventarului nu va a t r a g e însă perderea bene­
ficiului de inventar, ci n u m a i facerea unui nou inventar, cu
toată părerea contrară a lui Chabot (Successions, I I , art. 794,
No. 5, p. 145), pentrucă, după cum ştim, asemenea sancţiune
nu există decât în caz de fraudă. Cpr. Demolombe, X V , 1 4 3 ;
Demante, I I I , 116 bis I I ; L a u r e n t , I X , 4 1 2 ; B a u d r y şt
W a h l , Successions, II, 1193; L e Sellyer, Idem, I I , 822,
p. 173, etc. Vezi şi suprà, p. 349, nota L
In codul Caragea, îndatorirea de a pune peceţi şi de a
face catagrafia eră în sarcina judecătorilor de p r i m a instanţă,
şi a obşteştei epitropii. In F r a n ţ a , inventarul se face
p r i n act autentificat de notar (Demolombe, X V , 140; T a m ­
b o u r , op. cit., p. 189, etc.).
 BENEFICIUL DE INVENTAR — ART. 704, 705. 351

în termenele hotărîte de a r t . 7 0 6 şi 7 0 9 C. civil (').

Acest inventar este prescris atât în interesul moşteni- Cui profită
m v e n t a r u l
torului, pentru ca el să cunoască câtimea averei, cât şi în -
2
interesul creditorilor şi al legatarilor (art. 7 1 4 , 7 1 8 0 . civ.) ( ).
E l are de scop î n l ă t u r a r e a fraudei, aşa că el intere-Scopul inven-
t a r v i l i u
sează ordinea publică şi bunele m o r a v u r i , căci ordinea p u - -
blică se o p u n e la spoliarea terţiilor; de u n d e rezultă că
defunctul nu va puteà în mod valid să dispue ca moştenitorul
să se bucure de beneficiul de inventar, cu toate că a r fi
fost scutit de a face inventar. Ou alte cuvinte, moştenitorul,
care ar fi fost scutit de a face inventar, va fi oblig-at către
creditori, ultra vires emolumenti^).
C a z u l e a n d
F ă r ă inventar, nu poate deci să existe acceptare bene-
» ^ ^ . .„ - , „ . există un in-
an-
nciara. Legea p r e s u p u n e insa ca nu exista un inventar, caci v e n t îor.
a r

l e r
d a c ă un alt inventar ar fi fost făcut de un alt moştenitor,
fie el chiar r e n u n ţ ă t o r , sau de c u r a t o r u l moştenirei vacante

După art. 2002 din codul german, inventarul se face de C. ger m a n .

moştenitor înaintea autorităţei competente. Conform cererei A r t . -200-2 şi
•2006.
unuia din creditorii succesiunei, moştenitorul poate fi silit a
presta înaintea t r i b u n a l u l u i succesiunei j u r ă m â n t u l de mani­
festare (Offenbarungseid), că el a declarat în cuget c u r a t
obiectele moştenirei în modul cel m a i complect ce puteà să
facă. Moştenitorul care refuză de a presta acest j u r ă m â n t ,
r ă s p u n d e în mod nelimitat către creditorul care a cerut pres­
tarea lui (art. 2006 din acelaş cod).
(') Neobservarea acestor termene nu a t r a g e însă perderea bene­
ficiului de inventar ( a r t . 711). C p r . L a u r e n t , I X , 3 8 5 ; D e ­
molombe, X V , 144; Demante, I I I , 116 bis, I I ; B a u d r y et
W a h l , Successions, I I , 1201 şi 1767; A u b r y et Rau, VI, §
614, p . 4 2 5 ; Zacharne, Handbuch des franzòsischen Civil-
rechts, I V , § 614, p . 9 1 , text, in fine (ed. Ansehtitz), § 624
p. 103, 104 (ed. Crome).—Inventarul se va puteà deci face
în t i m p de trei-zeci de ani dela deschiderea moştenirei. D e ­
molombe, X I V , 317 şi X V , 144, 1 4 6 . — D u p ă Cnabot (Suc- A r t . TOO C
c i v
cessions, I, art. 789, Xo. 2, p. 184), Marcadé ( I I I , 233) şi -
alţi autori, moştenitorul ar puteà primi succesiunea sub b e ­
neficiu de inventar şi după treizeci de ani, însă această soluţie
este inadmisibilă, pentrucă, d u p ă cum ştim, în u r m a expirărei
acestui termen, însuş dreptul de moştenire este stins prin
prescripţie, în baza art. 700 C. civil. Vezi L a u r e n t , I X , 494
şi autorităţile citate suprà, p . 297, 298, nota 3.
2
( ) Cpr. R é p e r t Sirey, v° Benefice d'inventaire, N o . 66.
3
( ) Vezi suprà, p . 345, text şi nota 2.
 352 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — ART. 704, 705.

(art. 7 2 4 urm.), acest inventar va folosi t u t u r o r moştenito­

rilor cari a r fi făcut declaraţia prescrisă de a r t . 7 0 4 , cu
toate că ei n ' a r fi procedat la o nouă catagrafie^).
Cazurile când Inventarul mai este încă inutil, când moştenirea nu
c u r 2
m
Tr!utii! Ste
P i n d e nicio avereţ ), sau când ea cuprinde n u m a i imobile,
fiindcă imobilele n u sunt cuprinse în i n v e n t a r e ) ,
situaţia juri- Se naşte însă î n t r e b a r e a : care este situaţia j u r i d i c ă a
nìtoruiuTc'aré moştenitorului, care a făcut declaraţia prescrisă de a r t . 7 0 4 ,
n'a făcut i n - d a r care n ' a făcut inventarul prescris de a r t . 7 0 5 ? Ohes-
ventar. ţi ţ controversată. D u p ă unii, această declaraţie nu
u n e a e g e

l-ar ìmpedicà de a r e n u n ţ a la moştenire, cât t i m p el n ' a

făcut acte de m o ş t e n i t o r p ; iar d u p ă alţii, moştenitorul care
a r fi făcut declaraţie fără inventar, va rămânea moştenitor
p u r şi simplu, de vreme ce o asemenea declaraţie constitue
5
o acceptare care, în principiu, este irevocabilă ( ).

Chabot, Successions, I I , art. 794, N o . 3, p . 145 (ed. Belost-Joli-

mont), p . 117 (ed. Mazerat); B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 1 1 9 6 ;
L e Sellyer, Idem, I I , 8 1 9 ; H u r e a u x , Idem, I I , 258, p . 4 1 7 ;
Répert. Sirey, v° Benefice d'inventaire, 7 7 ; T . H u e , Y, 2 1 1 ;
Demolombe, X V , 1 3 8 ; L a u r e n t , I X . 3 8 4 ; A u b r y et R a u ,
V I , § 612, p . 4 0 0 ; Massé-Vergé, I I , § 379 p . 3 1 1 , n o t a 15,
in fine; Zacharise-Crome, op. cit., I V , § 622, p . 9 1 , nota 12,
in fine. „Es genugt, wenn einer der Miterben ein Inventa-
rium fertigen lăsst", zice acest autor. — Contrà: Fouquet,
Encyclopedic du droit, v° Benefice d'inventaire, No. 53.
Inventarul Inventarul ce ar fi făcut defunctul înaintea săvârşirei sale
făcut de de- din viaţă n ' a r fi însă, în genere, suficient, căci el m i aveà
funct. îndatorirea de a-1 face exact; şi apoi, legea cere ca inventarul
să fie făcut î n u r m a deschiderei moştenirei. Cpr. T . H u e , V,
2 1 1 , p . 2 5 6 ; Répert. Sirey, v° cit, 7 9 ; L a u r e n t , I X , 384; Chabot,
op. cit, I I , a r t . 794, N o . 2, p . 144.—Vezi însă Demolombe,
X V , 138, in fine. C p r . Zacharise, Handbuch des franzOsischen
Civilrechts, I V , § 622 (612), p . 9 1 , nota 12 (ed. Crome), etc.
2
() C p r . C. Bucureşti, Dreptul din 1888, N o . 2 ; B a u d r y et
W a h l , op. cit, I I , 1 1 9 6 ; Le Sellyer, Idem, I I . 2 8 3 ; T . H u e ,
V , 2 1 1 , p . 2 5 6 ; Demolombe, X V , 137; L a u r e n t , I X , 3 8 4 , etc.
8
() B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1196.
4
() L a u r e n t , I X , 386.
5
() Demolombe, X V , 1 3 1 ; Demante, I I I , 116 bis I ; A r n t z , I I ,
1444; Répert. Sirey-Carpentier, v° Benefice d'inventaire, 73;
F . H e r m a n , C. civil annoté, I I , a r t . 794, No. 3 , etc.; T a m b o u r ,
Benefice d'inventaire, p . 287, nota 2. Acest din u r m ă sistem
este, după p ă r e r e a noastră, singur j u r i d i c .
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 706, 709, 710. 353

In orice caz, anularea inventarului n ' a r face ca moşte­

nitorul sa piardă beneficiul de i n v e n t a r ^ ) .

Despre termenele date moştenitorului spre a deliberà

şi a face inventar.
V

Art. 706.— Se dă eredelui, din ziua deschiderei succesiunei,

trei luni pentru facerea inventarului.
I se mai acordă pentru a deliberà asupra acceptărei sau r e -
pudierei succesiunei un termen de patruzeci de zile, care va începe
a curge din ziua expirărei celor trei luni date pentru inventar,
sau din ziua încheierei inventarului, dacă s'a terminat m a i înainte
2
de expirarea celor trei luni ( ). (Art. 6 5 1 , 6 8 5 u r m . , 695 urm., 708,
709, 7 1 1 , 1884 C. civ. A r t . 729 u r m . , 732, 734 P r . civ. A r t . 795
C. fr.).
Art. 709.— D u p ă expirarea termenelor arătate, eredele u r m ă r i t
poate cere un nou termen, pe care t r i b u n a l u l ce se află în cerce­
3
tarea urmărirei, îl acordă sau îl refuză după circumstanţe ( ).
(Art. 706, 710 u r m . C. civ. A r t . 798 C. fr.).
Art. 710.— Clieltuelile urmărirei, în cazurile articolului pre­
4
cedent ( ), privesc succesiunea, dacă eredele justifică sau că n'a
cunoscut evenimentul morţei, sau că termenele i-au fost neîndestu­
lătoare, din cauza situaţiunei bunurilor, sau din cauza contestaţiu-
nilor ivite. D a c ă el nu poate justifica, clieltuelile îl privesc. ( A r t . 708,
709 C. civ. A r t . 146 P r . c'iv. A r t . 799 C. fr.).

Fiecare moştenitor în parte, fie el major, minor sau T e r m e n u l i n -

5 6 T e n t a r u l m
interzis ( ), are, d u p ă lege, trei luni ( ), din ziua deschiderei -

(*) Bilhard, Benefice d'inventaire, 126, p . 451 u r m . — Contra:

Chabot, Successions, II, art. 794, No. 5, p. 145 (ed. Belost-
Jolimont), p . 118 (ed. Mazerat).
2
( ) Acest text este î m p r u m u t a t dela ordonanţa din 1667 (art. 1 Origina
a r t 7 0 6
tit. 7). Vezi B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1 7 3 3 . F a v a r d de - -
l'Anglade, Répert., v° Benefice d'inventaire, N o . 2 ; Bilhard,
Idem, 52, p . 108. Cpr. L. 1 § 1 ; L. 6, Dig., De jure deli­
berandi, 28, 8; L . 20 § 2, D i g . , De adquirenda vel omittenda
hereditate, 29, 2, etc.
8
( ) C p r . L . 3, Dig., De jure deliberandi, 28, 8.
4
( ) I a r nu în cazul articolelor precedente, după cum din eroare I n e x a e t i t a t e
se e x p r i m ă textul nostru, căci a r t . 709 este u r m a r e a a r t . 710. de text.
Cpr. a r t . 799 C. fr.
6
( ) Cpr. Demolombe, X I V , 268. Vezi şi B a u d r y et W a h l , op.
cit., I I , 1764 u r m . ; L e Sellyer, Idem, I I , 830, etc.
6
( ) Acest termen era de 60 de zile după a r t . 1043 din codul Cali- c. C a l i m a c h .

43113 23
 354 C. C—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 706, 709, 710.

1
succesiuneiţ ), pentru facerea inventarului prescris de art. 7 0 5 .
Acest termen este legal, prin opoziţie acel judiciar, pe
care pot să-1 acorde judecătorii d u p ă art. 7 0 9 . „ N u trebue,

mach, şi el puteà fi prelungit de către j u d e c ă t o r i p a n ă la un

an şi chiar mai mult.
C. Calimach. „Moştenirea fiind m a r e şi încurcată cu multe deosebite
Art. 1044. socoteli, zice art. 1044 din codul Calimach, şi pentru aceasta
nefiind cu p u t i n ţ ă să se săvârşească catagrafia în curgere de
60 de zile, sau oprindu-se săvârşirea ei dintr'o pricină m a r e şi
vederată, cu drept cuvânt se dă de către judecătorie termen
de nouă luni, iar de către stăpânire se dă un an, sau m a i
mult, de va cere t r e b u i n ţ ă " .
Dr. roman. L a Romani, inventarul trebuia să fie început în cele dintăi
30 de zile dela deschiderea moştenirei şi terminat în cele 60 de
zile cari u r m a u celor 30, în cari el trebuia să fie început. „Et
hoc inventarium intra alios sexaginta dies modis omnibus
impleatur sub prmsentia tabulariorum, emterorumque, qui ad
hujusmodi confectionem necessarii sunt". (L. 22 § 2, in medio,
Cod, De jure deliberandi, 6, 3 0 ) . — D a c ă moştenitorul nu era
însă la locul unde se afla toată moştenirea, sau unde se aflau
cele mai multe l u c r u r i ale ei, art. 1045 din codul Calimach
şi L . 22 § 3, Cod, loco cit., îi dădeau termenul de un an
sau şi mai mult, d u p ă trebuinţă, socotit din ziua morţei lui
de cujus.
1
De când curge ţ ) I n privinţa rudelor din gradul subsecuent, chemate la o suc­
termenul în cesiune în locul unui moştenitor renunţător, termenul pentru
privinţa ru­ facerea inventarului nu curge dela deschiderea moştenirei, ci
delor din
dela r e n u n ţ a r e a moştenitorului chemat înaintea lui, de vreme
gradul sub-
secuent. Con­ ce succesiunea nu s'a deschis p e n t r u dânsul decât din ziua de
troversă. când i-a venit r â n d u l . Vezi în acest sens, L a u r e n t , I X , 2 7 0 ;
Marcadé, I I I , 250, in fine; A u b r y et Rau, VI, § 614, in fine,
p. 426, text şi nota 2 0 ; H u r e a u x , Successions, II, 268 bis,
p. 424, 4 2 5 ; Répert. Sirey, v° Bene fice d'inventaire, 113; Baudry
et W a h l , Successions, II, 1739; Planiol, III, 1964; Zacharise-
Crome, op. cit, I V , § 624, p . 101, nota 2 ; T. H u e , V, 212.
Cpr. L . 10, Dig., De jure deliberandi, 28, 8. — D u p ă alţii
însă, atât termenul pentru a face inventar cât şi pentru a deli­
berà n'ar curge contra moştenitorilor din g r a d u l subsecuent
din ziua renunţărei moştenitorului chemat înaintea lui, ci
n u m a i din ziua de când ei au avut cunoştinţă de această r e ­
n u n ţ a r e . Cpr. Demolombe, X I V , 2 6 9 ; Massé-Vergé, II, §
3 8 1 , p . 319, nota 2 ; Duranton, VI, 4 7 0 ; M o u r l o n / l l , 2 7 8 ;
L e Sellyer, Successions, II, 830. Vezi a s u p r a acestei con-
troverse, Dalloz, Nouveau code civil annate, II, art. 795
No. 2 şi 3 ; Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I, art. 795,
p. 647, etc.
 BENEFICINL T)E INVENTAR. — ART. 706, 709, 710. 355

ziceà tribunalul de casaţie, în observaţiile sale asupra pro­

iectului codului civil, să se lase moştenitorului dreptul de a
întârzia cu facerea inventarului un t i m p indefinit"
A r t 7 0 8
Dacă moştenitorul n ' a r fi terminat şi nici chiar început - -
inventarul în cele trei luni date lui pentru aceasta, el va
puteà sâ-1 facă în cele patruzeci de zile date pentru deliberare,
eâci el n u poate fi silit a se p r o n u n ţ a decât în urma expi-
rărei termenelor pentru a face inventar şi pentru a deliberà
2
(art. 708)( ).
P e lângă termenul de trei luni pentru facerea inven- Termenul
tarului, se mai d ă moştenitorului un termen de patruzeci P e n t r u d e l
>-
7
* r/ berare.
de zile pentru a deliberà, adecă pentru a-şi luà bine seama,
d u p ă cum se e x p r i m ă codul lui A n d r . Donici (capit. 3 6 ,
§ l,in medio) şi art. 1 0 3 5 din codul Calimach, dacă trebue
sau nu să primească moştenirea, precum şi pentru a luà
informaţiile pe care inventarul nu le cuprinde asupra va-
3
lorei imobilelor( ).
Acest termen va începe a curge din ziua expirărei celor De când curge
t e r m e n n L
trei luni date pentru inventar, deşi acel inventar n u s'a
terminat sau n ' a fost încă început, sau din ziua încheierei
inventarului, dacă el a fost terminat înaintea expirărei celor
trei luni (art. 7 0 6 § 2).
T e r m e n u l de mai sus presupune că moştenitorul a fost Art. voo.
urmărit de creditorii succesiunei sau de legatari, căci în lipsă
de urmărire, el are 3 0 de ani pentru a accepta succesiunea
sau a se lepăda de ea (art. 7 0 0 ) (*).

(') Vezi T a m b o u r , Benefice d'inventaire, p. 1 9 5 .

2
( ) Chabot, op. cit., I I , ' art. 7 9 5 , No. 3 , p. 1 5 0 (ed. Belost-
Jolimont), p . 1 2 1 (ed. Mazerat); Demolombe, X I Y , 2 6 6 bis;
L a u r e n t , I X , 2 6 8 ; Mourlon, II, 2 7 8 ; Demante, I I I , 1 1 8 bis;
A u b r y et R a u , V I , § 6 1 4 , p . 4 2 2 ; Massé-Vergé, I I , § 3 8 1 ,
p. 3 2 0 , nota 4 ; Billiard, Benefice d'inventaire, No. 5 2 , p . 1 0 8
urm., etc.
;!
( ) Este de observat că codul actual autoriză cumulul dreptului Deoaeb.între
de a deliberà şi al beneficiului de inventar, ca şi codul Caii- dr. a c t u a l şi
d r r o m a n
mach (art. 1 0 3 5 , 1 0 4 2 , 1 0 5 0 , lit. b), pe când la Romani, - -
moştenitorul nu se puteà b u c u r a în acelaş t i m p şi de bene-
ficium inventării şi de spatium deliberandi, ci trebueà să
aleagă între aceste două drepturi. L . 2 2 § § 1 3 şi 1 4 , Cod,
De jure deliberandi, 6 , 3 0 . Vezi suprà, p. 3 3 7 .
4
( ) Vezi infra, p. 3 6 3 .
 356 C. C.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 706, 709, 710.

Moştenitorul se bucură de ambele termene prevăzute de

art. 7 0 6 , ipso jure, adecă prin efectul legei; de unde re­
zultă m a i multe consecinţe:
1° E l nu a r e nevoe să ceară aceste termene dela j u ­
decători, cari a u facultatea numai de a le p r o r o g a ;
2° E l nu poate fi lipsit de aceste termene prin nicio
voinţă particulară, nici chiar prin acea a autorului său
3° In fine, aceste termene n u pot fi mărite în folosul moş­
tenitorului şi în d a u n a terţiilor, judecătorii a v â n d n u m a i
2
facultatea de a le proroga (art. 7 0 9 ) ( ).
Art. 692. In caz când moştenitorul s'ar săvârşi din viaţă îna­
intea expirărei termenelor fixate de a r t . 7 0 6 , dreptul d e
opţiune trece la moştenitorii săi prin transmitere (art. 6 9 2 ) ,
şi aceşti moştenitori se bucură, în privinţa succesiunei cu­
venită autorului lor, de aceleaşi termene pe cari ei le au
în p r i v i n ţ a moştenirei acestui a u t o r ; de unde rezultă că ei
vor aveà termenele de trei luni şi patruzeci de zile p e n t r u
3
ambele moşteniri ( ).
Acordarea Moştenitorul, care a r fi declarat la grefa t r i b u n a l u l u i
s a u
moştTare'a judecătoriei de ocol că primeşte succesiunea s u b beneficiu
acceptat sub de inventar înainte de a face inventar, poate el să ceară
U
inventei Con-termenele legale pentru facerea inventarului şi pentru a de-
troversS.

(') Cpr. L a u r e n t , I X , 2 7 1 ; Demolombe, X I V , 2 6 7 ; A u b r y et

E a u , VI, § 614, p . 4 2 4 ; Répert." Sirey, v° Benefice d'inven-
taire, 110; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1742. — Moşte­
nitorul nu poate fi lipsit de acest termen nici în mod indi­
rect de către creditori sau legatari. B a u d r y et W a h l , op. cit.,
II, 1743 u r m .
2
( ) Demolombe, X I V , 267.
(•) Cpr. A u b r y et R a u , V I , § 614, p . 422, 4 2 3 ; Massé-Vergé,
II, § 3 8 1 , p . 3 1 9 ; Demolombe, X I V , 2 7 1 ; L a u r e n t , I X , 2 6 8 ;
D e m a n t e , I I I , 102 bis I I ; B a u d r y et W a h l , Successions, II,
1738; L e Sellyer, Idem, I, 616 şi I I , 832, p . 179, 180; Dalloz,
Nouveau C. civil annoté, I I , a r t . 795, N o . 4 ; Bilhard, Be­
nefice d'inventaire, 5 5 , p . 119 u r m . ; Planiol, I I I , 1964, etc.
Vezi şi suprà, p . 3 4 4 .
Perimare. S'a decis însă că procedura civilă neadmiţând prin a r t . 2 5 7
nici suspendarea, nici prelungirea termenului de perimare, de
aici rezultă că, în caz de moarte a uneia din părţile î m p r i ­
cinate, termenele defipte de art. 706 din codul civil, p e n t r u
deliberare şi facerea inventarului, nu pot să î n t r e r u p ă c u r ­
gerea termenului de perimare. Cas. r o m . Bult. 1908, p. 2 0 6 5 .
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 706, 709, 710. 357

libera? Chestiunea este controversată. D u p ă unii, aceste ter­

mene, fiind date pentru ca acel chemat la moştenire să se
poată p r o n u n ţ a în cunoştinţă de cauză a s u p r a primirei sau
lepădârei ei, nu mai pot fi de niciun folos aceluia care a
declarat că primeşte moştenirea s u b beneficiu de inventar
D u p ă alţii însă, un asemenea moştenitor ar aveà drept n u ­
mai la termenul de trei luni pentru facerea inventarului,
2
nu însă şi la termenul de patruzeci de zile pentru deliberare ( ).
In fine, alţii susţin că moştenitorul se b u c u r ă , chiar în
urma acceptărei sale beneficiare, nu n u m a i de termenul de
trei luni, d a r şi de acel de 4 0 zile, având însă dreptul de
a alege între titlul de moştenitor p u r şi simplu şi acel
3
de moştenitor beneficiar ( ).
Termenele prevăzute de a r t 706 nu sunt fatale, căci Prorogarea

ele pot fi prorogate de judecători cari, în suverana lor apre- t e i

™aiÌ°s d

ciere de fapt, nesupusă censurei Casaţiei (*), pot să admită

sau să respingă cererea de acordarea unui sau mai multor
5
termene, d u p ă împrejurări ( ).

(') Demolombe, X I V , 2 7 2 ; Duranton, V I I , 2 2 ; A u b r y et R a u ,

VI, § 614, p . 4 2 3 , nota 7; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1737;
Boitard, Colmet-Daage et Grlasson, Lecons de procedure ci­
vile, I, 3 7 1 , p. 423 (ed. a 15-a), etc.
('-) Marcadé, I I I , 250.
8
( ) Demante, I I I , 117 bin; L e Sellyer, Succession*, I I , 825, etc.
4
( ) Cpr. Demolombe, X I V , 2 9 1 ; B a u d r y et W a h l , op. cit. II,
1760, in fine; Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Successions, 737 şi
v° Degré de juridiction, 554.
(°) Deşi legea vorbeşte n u m a i de un singur termen, totuşi se Pluralitatea
admite că judecătorii pot acorda mai multe termene, dacă terraenei
or.
vor găsi de cuviinţă. Cpr. Chabot, Successions, II, art. 798,
No. 4. p. 1 5 7 ; B a u d r y et W a h l , Idem, II, 1749; L e Sellyer,
Idem,'II, 8 5 6 ; Planiol, III, 1 9 6 3 : A u b r v et R a n , V I , § 6 1 4 ,
p. 4 2 5 ; Massé-Vergé, I I , § 3 8 1 , p. 321, "322, text şi nota 14;
L a u r e n t , I X , 2 6 9 ; Demolombe, X I V , 292, etc.—Tribunalele pot
să acorde termene j u d i c i a r e a t â t pentru a face inventar, cât
şi pentru a delibera. A u b r y et Rau, loco cit, p . 4 2 5 ; Massé-
Vergé, I I , § 3 8 1 , p . 3 2 1 , nota 14; B a u d r y et W a h l , Succes­
sions, II, 1760; Le Sellyer, Idem,, II, 8 5 7 ; Demolombe, X I V ,
2 9 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 614,
p. 90, nota 13, in fine (ed. Anschtitz). „Sowohl ad inventarium
COnficiendum und ad deliberandum, als nur zu dem letzeren
Zwecke kann cine neue Frist ertheilt werden", zice acest autor.
Termenele judiciare pot fi chiar mai lungi decât acele le-
 358 c. C—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 706, 709, 710.

Excepţie diia- Termenele legale pentru facerea inventarului şi pentru

tone. deliberare pot deci fi prorogate, în u r m a expirărei lor, d u p ă
cererea moştenitorului urmărit de creditori sau legatari, însă
n u m a i de tribunalul care se află în cercetarea procesului in­
tentat moştenitorului, pentrucă cererea u n u i nou termen este
1
o adevărată excepţie dilatorie ( ).
Cazurile când Din cele m a i sus expuse rezultă că orice prorogare
e s e n u
termenelor ^ i t i l ă , de câteori termenele ordinare p u n pe moştenitor
este inut iis. la a d ă p o s t de orice c o n d a m n a r e şi de câteori nimene nu ri­
dică nicio pretenţie contra succesiunei, căci dacă moşteni­
torul n ' a fost chemat în judecată, el are 3 0 de ani p e n t r u
2
a se pronunţa a s u p r a primirei sau lepădărei succesiunei ( ).
Art. 7io. Concedarea unor termene n o u ă din partea judecătorilor
are de efect ca moştenitorul, care le-a dobândit, să n u poată
fi silit a se p r o n u n ţ a în timpul acestei prorogări, şi să
poată opune creditorilor urmăritori o excepţie dilatorie
(art. 7 0 8 ) .
Concedarea acestor nouă termene nu are însă în tot­
d e a u n a de rezultat de a scuti pe moştenitor de cheitueiiie
procesului făcute în u r m a expirărei termenelor legale, d u p ă
3
cum pe nedrept susţin unii ( ). P e n t r u ca el să fie scutit
de aceste cheltueli, şi pentru ca ele să rămâe în sarcina
moştenirei (*), se cere, în adevăr, ca moştenitorul să j u s t i -

gale, fiindcă totul a t â r n ă de î m p r e j u r ă r i . B a u d r y et W a h l ,

op. cit., I I , 1760, ab initio; L a u r e n t , I X , 327, n o t a i . — Y e z i
însă Demolombe ( X I V , 294), care a r voi ca termenele j u d i ­
ciare să n u fie m a i lungi decât acele legale.
Judecătorii, suverani apriciatori a i faptelor, ar puteà să
proroage termenele legale, deşi moştenitorul n ' a r justifica pe
deplin imposibilitatea de a t e r m i n a inventarul în termenul
legal. Demolombe, X I V , 2 9 5 ; L a u r e n t , I X , 2 7 3 ; A u b r y et
Rau, loco cit., p. 424, nota 13. — Contrà: D u c a u r r o y , I I , 608.
(') C p r . Chabot, Successions, I I , a r t . 798, N o . 3 , p . 157 (ed. B e -
lost-Jolimont), p . 128, 129 (ed. Mazerat).
2
() Chabot, op. şi loco cit., No. 2. p . 157 (ed. Belost-Jolimont).
8
() D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain, I I , 608, p . 417.
4
() Cheitueiiie făcute în u r m a expirărei termenelor legale vor
r ă m â n e a a fortiori în sarcina moştenirei, în cazurile prevă­
zute de art. 710, de câteori moştenitorul a r fi r e n u n ţ a t ime­
diat la moştenire, sau a r fi primit-o sub beneficiu de inventar,
în u r m a primelor u r m ă r i r i îndreptate contra lui, fără a cere
u n nou termen. Cpr. L a u r e n t , I X , 2 7 4 ; Demolombe, X I V ,
 BENEFICIUL DE INVENTAU. — ART. 708, 710. 359

fice că n ' a avut cunoştinţă de moartea lui de cujus, s a u

că termenele legale au fost neîndestulătoare, fie din cauza
situaţiunei bunurilor, cari a r fi fost prea depărtată, fie din
cauza contestaţiilor ivite (art. 710). N u m a i în caz când el
n ' a r putea justifica aceste împrejurări, cheltuelile vor fi în
sarcina lui. Când este vorba de scutirea cheltuelilor, j u d e ­
cătorii nu mai au deci aceeaş putere discreţionară pe care
o au în privinţa prorogarci termenelor legale; de unde re­
zultă că moştenitorul, care va dobândi dela justiţie un nou
termen spre a deliberà şi a face inventar, va plăti cheltue­
lile făcute în u r m a expirărei termenelor legale, şi aceasta
chiar dacă, în urmă, ar renunţa la succesiune sau ar ac­
j
cepta-o s u b beneficiu de inventar ( ).

Condiţia moştenitorilor în timpul termenelor legale

sau judiciare.

Art. 708. — In t i m p u l termenelor pentru facerea inventarului

şi pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunţa, şi nu
2
se poate obţine o condamnaţiune în contra-i. D a c a el r e n u n ţ a ( )
după expirarea termenelor, cheltuelile ce legiuit s'au făcut de dânsul
8
pană la acea epocă Drivesc succesiunea ( ). ( A r t . 706, 709 u r m . ,
723, 1780, 1884 C. civ. A r t . 140, 146 P r . civ. A r t . 797 C. fr.).
La Romani şi în dreptul nostru anterior, nicio acţiune Dr. roman şi
d r a i l t e r 1 0 1 ,
nu puteà fi exercitată contra moştenitorului în termenul '

296; D u r a n t o n , V I I , 21; A u b r y et R a u , V I , § 614, p. 425,

nota 16; Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts,
IV, § 614, p. 90, nota 15 (ed. Anschutz), § 624, p a g . 103,
nota 15 (ed. Crome).
J
( ) A u b r y et R a u , loco cit.; L a u r e n t , I X , 273; Demolombe, X I V ,
295. — Vezi însă D u c a u r r o y (II, 608), după care judecătorii
n'ar puteà să p r o r o a g e termenele legale decât în cazurile pre­
văzute de a r t . 710, adecă atunci când moştenitorul n ' a avut
cunoştinţă de moartea lui de cujus, sau când termenele le­
gale au fost insuficiente; aşa că, d u p ă acest din u r m ă autor,
p r o r o g a r e a termenelor a r dovedi că el nu este în culpă şi
a r face ca cheltuelile să r ă m â e în sarcina succesiunei.
2
( ) Şi trebue adaos: sau dacă el primeşte moştenirea sub bene­
ficiu de inventar. Vezi infra, p . 361.
3
( ) C p r . L . 22 § 11, Cod, De jure deliberandi, 6, 30: Pothier,
Successions, V I I I , p . 148, etc.
 360 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — ART. 708.

de trei luni sau de un an ce el aveà spre a face inventar,

pentrucă prescripţia nu curgea în folosul moştenirei
Dr. actual. In dreptul actual, prescripţia curgând însă în acest
interval de timp atât în contra cât şi în folosul moştenirei
(art. 1884), creditorii şi legatarii a u interes a reclama în
contra moştenitorului, atât pentru a întrerupe prescripţia
(art. 1865), cât şi pentru a face să curgă procentele cre­
anţei sau legatului (art. 1 0 8 8 § 2 şi 8 9 9 § 2). Ei vor puteà
deci să reclame contra moştenitorului chiar în lăuntrul ter­
menelor date de lege sau de judecători pentru facerea in­
ventarului, însă moştenitorul, cât t i m p n ' a primit încă suc­
cesiunea, poate să opue cererilor îndreptate contra lui o
excepţie dilatorie, chiar în cazul când testatorul a r fi dispus
ca datoriile sau legatele lăsate de dânsul să se plătească
2
îndată ( ). Această excepţie va aveà de efect de a p u n e ac­
ţiunea în suspensie şi de a face ca nicio condamnare să nu
poată fi p r o n u n ţ a t ă contra moştenitorului înaintea expirărei
3
termenelor legale sau judiciare ( ).
In urma expirărei lor, moştenitorul ne mai putând însă
p r o p u n e această excepţie dilatorie, el poate fi silit a se pro­
nunţa, fie de către creditori sau legatari, fie chiar de către
4
comoştenitorii săi, cari a r cere împărţeala ( ).

(') „Donec tamen inventarium conscribitur... nulla erit licenţia

neque creditoribus, neque legatarii» vel fdeicomissariis, eos
(heredes) vel inquietare, vel ad judicium vocare, vel res he-
reditarias quasi ex hypothecarum auctoritate vindicare; *ed
sit hoc spatium ipso jure pro deliberatione heredibus conces-
sum". (L. 22 § 11, Cod, De jure deliberandi, 6, 30).
2
( ) Massé-Vergé, I I , § 3 8 1 , pag. 320, text şi nota 5 ; Zachariae-
Crome, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 624, p. 101, text
şi nota 5 ; L a u r e n t , I X , 271, şi toţi autorii.
3
( ) Această excepţie, despre care procedura noastră tace cu de­
săvârşire, art. 174 din proced. franceză fiind eliminat de noi,
va t r e b u i să fie propusă înaintea oricărei a p ă r ă r i a s u p r a fon­
dului (in limine litis), căci dacă moştenitorul s'ar apăra în
fond fără a o propune, el ar fi condamnat ca un moştenitor
pur şi simplu. Cpr. Demante, I I I , 120 bis 1 ; Demolombe,
X I V , 279; D n r a n t o n , V I I , 20, etc.
4
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 264, 2 6 5 ; Demolombe, X I V , 289, 2 7 3 . —
A u t o r i i observă, cu drept cuvânt, că, din cauza unei lacune
ce există în lege, rudele chemate la moştenire în locul aceluia
care rămâne îu inacţiune, nu a u niciun mijloc spre a-1 puteà
 BENEFICIUL UE INVENTAR. — ART. 708. 361

Legea opreşte în l ă u n t r u l termenelor legale sau j u d i - Lumea unor

ciare n u m a i d o b â n d i r e a unei c o n d a m n ă r i în contra acelui ''^"atorii""
chemat la succesiune, nu însă şi luarea de măsuri conser­
vatorii sau asigurătorii, p r e c u m ar fi, de exemplu : luarea
sau reînoirea unei inscripţii ipotecare, p u n e r e a în întârziere, '
notificarea unui titlu executor d o b â n d i t în contra defunc­
tului, etc. (').
Creditorii a r puteà chiar, d u p ă unii, în l ă u n t r u l acestor Urmărirea
a>erei d e
termene, să urmărească averea de moştenire în baza t i t l u —
temre.
rilor executorii dobândite în contra defunctului, pe când el
2
era încă în viaţă ( ).
Dacă moştenitorul r e n u n ţ ă , şi trebue a d a o s : sau dacă
el primeşte succesiunea s u b beneficiu de inventar ( a r g u m e n t
!
din art. 7 0 8 ) ( ), î n d a t ă d u p ă expirarea termenelor legale

sili a se pronunţa. Vezi L a u r e n t , I X , 2 6 6 ; A u b r y et R a u ,

YI, § 610, p . 372, nota 5. — Contra: Blondeau (Tr. de la
separation de< patrimoines, p . 654 u r m . , ed. din 1840), care
susţine că rudele interesate a face sa înceteze inacţiunea acelui
chemat la succesiune, pot sâ-1 acţioneze spre a-1 sili să ac­
cepte moştenirea, sau a-1 face, în caz de neacceptare, să fie
declarat decăzut din dreptul său de moştenire, părere care,
d u p ă cum foarte bine observă L a u r e n t ( I X , 266), este con­
t r a r ă t u t u r o r principiilor, pentrucă decăderile de drepturi cer
un a n u m e text de lege care, în specie, nu există.
(') Cpr. Pothier, Successions, V I I I , pag. 1 4 8 ; T. H u e , V, 2 1 4 ;
Zachariie, op. şi loco suprà cit.; Demolombe, X I V , 2 8 1 ; L a u ­
rent, I X , 2 7 5 ; Chabot, Successions, I I , art. 797, No. 2, p . 154,
155 (ed. Belost-Jolimont), p . 126 (ed. Mazerat): B a u d r y et
W a h l , Idem, II, 1748, 1750 şi 1 7 5 3 ; Carré-Chauveau, Lois
de la procedure civile, II, p . 249, Quest. 757, a s u p r a art. 174
(ed. a 5-a, 1880), etc,
2
( ) L a u r e n t , I X , 2 7 5 ; Chabot, Successions, I I , art. 797, No. 2.
p. 155 (ed. Belost-Jolimont, p . 127 (ed. Mazerat); B a u d r v et
W a h l , Idem, II, 1748; A u b r y et Rau, V I , § 614, p. 423, etc.—
Vezi însă Demolombe ( X I V , 284),.care recunoaşte creditorilor
posesori de titluri executorii dreptul de urmărire, admiţând
insă pentru moştenitor dreptul de a o face ca urmărirea să
fie pusă în suspensie.
3
( ) C p r . Laurent, I X , 2 7 2 ; Demolombe, X I V , 2 8 7 ; B a u d r y et
W a h l , op. cit, I I , 1 7 5 7 ; Chabot, Idem, II, a r t . 797, N o . 3,
p. 156; L e Sellyer, Idem,, I I , 846, p. 1 8 5 ; D u r a n t o n , V I I , 2 0 ;
A u b r y et R a u , V I , § 614, p . 424; Zacharise, Ilandbuch des
franzosischen Civilrechts, IV, § 614, p a g . 90 (ed. Anschiitz),
$ 624, p . 102 (ed. Crome), etc. — Dacă moştenitorul a p r i m i t
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 708, 711.

ori j u d i c i a r e , sau înainte, cheltuelile de j u d e c a t ă pană la

acea epocă, adecă pană la expirarea acelor termene ('), le­
2
giuit făcute de d â n s u l ( ), cu ocazia propunerei excepţiei di-
latorii, s a u în contra lui de creditori ori alte părţi intere­
3
sate ( ), privesc succesiunea, i a r n u pe moştenitor p e r s o n a l ,
fiindcă el a stat în j u d e c a t ă numai ca reprezentantul ei.
Creditorii vor suferi însă cheltuelile la cari vor fi con­
d a m n a ţ i conform d r e p t u l u i comun (art. 1 4 0 P r . civ.), căci
scopul a r t . 7 0 8 n u este de a deroga dela dreptul c o m u n ,
ci de a decide n u m a i că moştenitorul să n u sufere cheltue­
lile legitime făcute de d â n s u l sau în contra lui în intervalul
termenelor ce el a r e p e n t r u a face inventar şi a deliberà (*).

Condiţia moştenitorilor în urma expirărei termenelor

legale sau judiciare.

Art. 711.—Eredele conservă cu toate acestea, după expirarea

termenelor acordate de a r t . 706, chiar d u p ă expirarea termenelor
date de judecător, conform a r t . 709, facultatea de a face încă in-

succesiunea p u r şi simplu, toate cheltuelile vor fi în sarcina

lui, fiindcă ele a u fost făcute în interesul său propriu. L a u ­
rent, I X , 272, in fine.
(') C p r . Demolombe, X I V , 2 8 7 ; Demante, I I I , 120 bis I L — Vezi
însă D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain (II, 607), cari, prin cu­
vintele fană la acea epocă înţeleg momentul pană la r e n u n ­
ţarea moştenirei. — Cheltuelile făcute contra moştenitorului în
u r m a expirărei termenelor, sunt în sarcina l u i , dacă el n u
justifică că a existat o cauză l e g i t i m ă care să-1 împedice de
a se p r o n u n ţ a înlăuntrul acelor termene. Massé-Vergé, I I ,
§ 3 8 1 , p . 3 2 1 , nota 12.
2
() Cheltuelile cauzate p r i n culpa moştenitorului, precum a r fi,
de exemplu, acele făcute prin opoziţia sa, dacă el s'a lăsat
a fi condamnat în lipsă, n u sunt legitime şi, deci, sunt în sar­
cina l u i . C p r . Laurent, I X , 2 7 2 ; Demolombe, X I V , 2 8 8 ; D e -
mante, I I I , 120 bis I I , I I I ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1758,
p. 441 (ed. a 3-a); L e Sellyer, Idem, I I , 844, p . 184, etc.
8
() Deşi a r t . 7 0 8 n u vorbeşte decât de cheltuelile făcute de moş­
tenitor, totuşi n u m a i încape îndoială că acest text a înţeles
a vorbi şi de cheltuelile făcute în contra lui de către părţile
interesate. O p r . Laurent, I X , 2 7 2 ; Demolombe, X I V , 2 8 8 ;
Demante, I I , 120 his I I ; L e Sellyer, op. cit, I I , 8 4 5 , p . 185.
4
() C p r . L a u r e n t , I X , 272.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 711. 303

ventar şi de a se deelarà erede beneficiar; aceasta însă în caz când

dânsul n'a făcut acte de erede, sau în caz când nu este dat în
contra-i o hotărîre judecătorească desăvârşită, care să-1 condamne
ca erede curat şi simplu ('). (Art. 689 urm., 704 urm., 1201 C. civ.
A r t . 373, 375, 702 u r m . P r . civ. A r t . 800 C. fr.).
Acel chemat la o moştenire este obligat a se pronunţa oblig, moşte-
în termenele legale sau judiciare, date spre a face inventar"e^òn'untà"
şi a deliberà, daca nu voeşte să fie considerat ca moştenitor
pur şi simplu şi să răspundă, cheltuelile de judecată.
El este silit a se p r o n u n ţ a în launtrul acestor termene
numai atunci când există vreo acţiune în contra lui din
partea creditorilor sau legatarilor, căci în lipsa unei ase­
2
menea acţiuni, el are treizeci de ani spre a se p r o n u n ţ a ( ).
„ D a c ă nicio instanţă nu este introdusă contra moste- - italian. c

, \rt 063 § 2.
nitorului, zice art. 9 6 2 § 2 din codul italian, el păstrează
în totdeauna dreptul de a face inventar, cât timp dreptul
de a accepta nu este prescris (finche il tempo per accettare
!
non sia prescritto] ( ).
Ou toate acestea, prin excepţie, moştenitorul păstrează Cazurile în
şi d u p ă expirarea acestor termene facultatea de a face in- ^"reaza^fo-
ventar şi de a se declara moştenitor beneficiar; aceasta însă euitatea d e a
numai în caz când el n'a primit moştenirea pur şi simplu, ^ b è I f i - m
s
t
d e
n

4
fie în mod expres, fie în mod tacit ( ), sau în caz când nu eiar'şi în urm»
expirărei ter-
m e n e or
(') Cpr. L . 10, Dig., De jure deliberandi, 28, 8 şi L . 19, Cod, -
eod. tit., 6, 3 0 ; — L . L . 12, 13 şi 14, Dig., De exceplione
rei judicata;, 44, 2. — P a r t e a finală a art. 7 1 1 , privitoare la
hotărîrea p r o n u n ţ a t ă contra moştenitorului, este inutilă, faţă
cu art. 1021 a cărui aplicare o face acest text. Yezi infra,
p. 3 6 5 . Cpr. Pothier, Successions, V I I I , p. 149 (ed. Bugnet),
t. V I I , p . 185 (ed. D u p i n ) . D e aceea, ea se vede eliminată
de art. 1076 din codul olandez. Codul italian a eliminat chiar
cu desăvârşire art. 7 1 1 .
2
( ) Vezi suprà, p. 355. Cpr. L a u r e n t , I X , 264, 3 8 8 ; Demolombe.
X I V , 297 şi X V , 144; Mourlon, II, 2 8 2 ; D u c a u r r o y , I I , 6 0 9 ;
T. H u e , V, 2 1 5 ; A u b r y et Rau, VI, § 614, p . 4 2 5 ; Dalloz,
Nouveau C. civil annoté, II, art. 800, No. 8, etc.
3
( ) D u p ă art. 930 din Ante-proiectul de revizuire al lui L a u r e n t , Dr. străin,
facultatea de a primi moştenirea sub beneficiu de inventar,
în lipsă de procese din p a r t e a creditorilor şi a legatarilor, se
prescrie p r i n t r ' u n an din ziua expirărei termenelor legale.
4
( ) Deşi art. 711 nu vorbeşte decât de acceptarea tacită, totuşi
este necontestat că şi p r i m i r e a expresă a succesiunei face ca
moştenitorul să peardă erga omnes d r e p t u l de a se declara
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. —S-a III. — A R T . 711.

s'a dat în contra lui o hotărîre judecătorească, rămasă de­

finitivă, care să-1 condamne ca moştenitor p u r şi simplu (*),
fie că acea hotărîre a fost p r o n u n ţ a t ă în contradictor şi în
ultimă instanţă, fie că ea a rămas definitivă prin neapelare
2
sau neopozare ( ).

moştenitor beneficiar (cpr. Demolombe, X I V , 362 ter şi X V ,

147), căci moştenitorul având alegere între acceptarea p u r ă
şi simplă şi acea beneficiară (art. 685), acceptarea p u r ă şi
simplă se opune atât la acceptarea beneficiară cât şi la re­
n u n ţ a r e . Cpr. Demolombe, X V , 147; L a u r e n t , I X , 3 8 7 ;
Mourlon, II, 2 8 3 ; D u r a n t o n , V I I , 25, p . 62, etc.
1
ţ ) P e n t r u ca moştenitorul sa peardă dreptul de a se declara
moştenitor beneficiar, nu este suficient ca motivele hotă-
rîrei să-1 considere moştenitor p u r şi simplu, ci trebue ca
dispozitivul ei să-1 considere ca a t a r e . C p r . L a u r e n t , I X , 3 9 0 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1770; P a n d . fr., v° Successions,
4 4 9 0 ; ' D e m o l o m b e , X V , 152 bis; C Besancon, D. P . 66. 2. 8 3 .
Simplul cuvânt moştenitor, care s a r vedea în hotărîre n ' a r
fi suficient. P a n d . fr., loco cit., şi autorităţile citate acolo.
S'a decis însă că moştenitorii cari, deşi acceptaseră sub
beneficiu de inventar, s'au lăsat a fi condamnaţi ca moşte­
nitori puri şi simpli, sunt consideraţi ca atare, deşi aceste
cuvinte nu figurează în dispozitivul sentinţei. Lipsa acestor
cuvinte din dispozitiv nu poate face ca moştenitorii să fie
consideraţi condamnaţi n u m a i ca erezi beneficiari, de oarece
situaţia de moştenitor beneficiar fiind excepţională, a fi con­
d a m n a t ca moştenitor fără nicio rezervă însemnează a fi con­
d a m n a t ca moştenitor p u r şi simplu, atunci mai cu samă când
la j u d e c a t ă nimene n ' a invocat beneficiul de inventar, nici n ' a
vorbit de el. C. Bucureşti, Dreptul din 1902, No. 50.—Această
decizie mai pune în principiu că minorul, deşi nu poate a c ­
cepta succesiunea decât sub beneficiu de inventar, totuşi odată
ce el este condamnat ca moştenitor pvir şi simplu, nu m a i
poate schimba această sentinţă pe cale de contestaţie şi nu-i
r ă m â n e decât o acţiune în despăgubire în contra acelora cari
nu l-au a p ă r a t şi, în orice caz, calea revizuirei, întemeiată
pe a r t . 291 P r . civ.
2
( ) C p r . Demolombe, X V , 150; Mourlon, I I , 2 8 7 ; D u c a u r r o y ,
I I , 6 1 2 ; D u r a n t o n , V I I , 25, pag. 75 u r m . — D u p ă M a r c a d é
(III, 253), hotărîrile pronunţate în ultimă instanţă n ' a r î m -
pedicà acceptarea sub beneficiu de inventar, ci n u m a i acele
rămase definitive prin neopozare sau neapelare, aşa cum se
exprimă textul francez, părere care a fost emisă de Muraire
în Consiliul de Stat. Această distincţie nu poate însă fi ad­
misă faţă de textul nostru, care vorbeşte de hotărîri desâ-
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 711.

Cât t i m p hotărîrea i r a r ă m a s încă definitivă, acel chemat -\-rt. 700.

la succesiune poate deci să opteze între acceptarea beneficiară
şi r e n u n ţ a r e , dacă el n'a făcut acte de moştenitor, fiindcă,
după a r t . 7 0 0 , facultatea de a r e n u n ţ a se prescrie prin trei­
zeci de ani (*).
R ă m â n e însă bine înţeles ca acel c o n d a m n a t ca moşte- Aplic. art.
1 2 0 1 c C 1 V
nitor p u r şi simplu, va fi considerat ca a t a r e n u m a i faţă cu '
persoanele cu cari s'a p r o n u n ţ a t acea hotărîre, nu însă şi cu
acela care n ' a l u a t p a r t e la j u d e c a t ă , faţă de care el p ă s ­
trează facultatea de a accepta succesiunea s u b beneficiu de
i n v e n t a r ; fiindcă, d u p ă art. 1 2 0 1 din codul civil, hotărîrile
judecătoreşti nu-şi p r o d u c efectele lor decât între părţile cari
s'au j u d e c a t Res judicata non nisi inter partes jus facit.
A r t . 7 1 1 , d e p a r t e deci de a deroga dela a r t . 1 2 0 1 , face,
din contra, aplicarea lui, d u p ă cum aceasta rezultă şi din
3
lucrările pregătitoare ale codului francez f ) . L u c r u l j u d e c a t

vârsite. Cpr. Bonachi, Codicele civil român comentat, I I I ,

pag'. 170 (Iaşi, 1888).
1
( ) Demante, I I I , 122; Bonachi, op. şi loco suprà cit.
2
( ) „Julianus respondit, exceptionem rei judicata; obslare, quo-
tiens eadem quaestio inter easdem personas revocatur". (L. 3,
Dig., De exceptione rei judicata;, 44, 2). M a i vezi L . L . 1 şi
9 § 2 ; L. 14, P r . ; L. L. 22 şi 27, Dig., loco cit.—L. 10, Dig.,
De exceptionibus, prcescriptionibus et prccjudiciis, 44, 1, zice
de asemenea: „Modestinus respondit: Ees inter alios judi­
cata alii* non obest".
8
( ) Vezi in acest sens, C. Bucureşti, Dreptul din 1888, No. 2;
Pothier, Successions, V I I I , p . 149, şi nota 3 a lui Bugnet;
T h i r y , I I , 139; T. H u e , V, 2 1 8 ; Planiol, I I I , 2024; B a u d r v
et W a h l , Successions, I I , 1775, p . 450 u r m . (ed. a 3-a);
Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 612,
p. 8 1 , nota 14 (ed. Anshutz), § 622, p. 9 1 , 92 (ed. Crome);
Bilhard, Bénéfice d'inventaire, 124, p . 438 urm., precum şi
numeroasele autorităţi citate în tom. V I I al Coment, noastre,
p. 566, 567, nota 3 . —- Cu toate acestea, chestiunea este foarte
controversată: „Exista altă dată la F a c u l t a t e a de drept, zice
H u r e a u x (Successions, II, p . 2 0 1 , nota 1), atâte interpretări
ale art. 800 (al nostru 711) C. civil, câte şi catedre de drept
civil". Vezi diferitele sisteme cu autorităţile lor, expuse pe
l a r g în tom. V I I al Coment, noastre, p . 567 u r m . , ad notam.
Vezi a s u p r a acestei controverse, pe care Boitard (Lecons de
proced. civile, I, 373, p . 425, ed. a 15-a), o califică de celebră,
P a n d . fr., v° Successions, 4511 u r m . ; Mourlon, I I , 2 8 5 u r m . ;
Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 800, No. 118 u r m . ;
COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I. —CAPIT. V. — S-a^III. — ART. 713.

produce, ce e drept, o prezumpţie de adevăr ('), însă această

prezumpţie fiind relativă, se mărgineşte la interesul părţilor
cari au stat în judecată, şi la reprezentanţii lor (art. 1 2 0 1 ) .

Efectele beneficiului de inventar.

Art. 713. — Beneficiul de inventar dă eredelui avantajul:

1° De a plăti datoriile succesiunei n u m a i pană în concurenţa
valorei bunurilor ce el a p r i m i t ; de a se scuti chiar de plata d a ­
toriilor, predând toate b u n u r i l e succesiunei creditorilor şi lega­
tarilor;
2° De a nu amesteca bunurile sale p r o p r i i cu acele ale succe­
siunei, şi de a conserva în contra succesiunei dreptul de a cere
2
p l a t a creanţelor s a l e ( ) . (Art. 593, 632, 653, 714 urm., 777, 778,
781, 897, 1108 § 4, 1122 urm., 1154, 1155, 1780, 1882 C. civ.
A r t . 648 urm., 702, 706 Pr. civ. A r t . 802 C. fr.).

In raporturile sale cu alte persoane decât creditorii şi

" legatarii, moştenitorul beneficiar continuă a reprezenta per­
soana defunctului, având o condiţie j u r i d i c ă identică cu acea
a unui moştenitor pur şi simplu. P r i n u r m a r e , el va fi s u p u s ,
faţă cu comoştenitorii săi, obligaţiei raportului, dacă este
descendent al defunctului, având în acelaş t i m p dreptul de
3
a-1 cere dela ceilalţi descendenţi (art. 751) ( ), etc. Ceeace
r ă m â n e în urma plăţei datoriilor şi a legatelor, i se cuvine
lui. In fine, el va trebui să r ă s p u n d ă taxele de înregistrare
4
prevăzute de legea timbrului ( ), etc.

T h i r y , I I , 1 3 9 ; Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I, art. 800,

p. 648, 649, N o . 5 (ed. a 4-a din 1908); Acollas, I I , p. 227 u r m .
(') Vezi L . 25, in fine. Dig., De statu hominum, 1, 5 şi L. 207,
Dig., De diversis regulis juris antiqui, 50. 17, unde se zice:
„Ees judicata pro veritate accipitur".
(») Cpr. L . 22 §§ 4 şi 9, Cod, De jure deliberandi, 6, 3 ; L . 48,
Dig., Ad legem Falcidiam, 35, 2 ; Pothier, Introduction au
titre des successions, I, 49, p. 51 şi Successions, V I I I , p . 125,
126 (ed. B u g n e t ) ; art. 1050 C. Calimach, etc.
3
() Vezi suprà, p . 3 4 1 .
4
- () Planiol, I I I , 2107, in fine; Mourlon, II, 2 8 8 ; T. H u e , V, 2 2 5 ;
Demolombe, X I V , 510. — S'a decis că taxele de înregistrare
trebuesc plătite chiar dacă moştenirea s'a deschis înainte de
p r o m u l g a r e a legei timbrului (C. Bucureşti, Dreptul din 1890,
No. 47); însă această decizie a fost cu drept cuvânt casată,
pentrucă legea t i m b r u l u i nu are efect retroactiv. Cas. r o m .
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 713. 367

F a ţ ă eu creditorii succesiunei şi legatarii, moştenitorul Plata dato-

beneficiar, fie el regulat sau neregulat, major sau minor, uoneu?"nta ri la

se b u c u r ă de imensul a v a n t a j de a plăti datoriile moşte­ bunurilor

primite.
nirei şi legatele, d u p ă cum d i s p u n e a n u m e a r t . 9 6 8 din
codul italian ('), n u m a i pană la concurenţa valorei b u n u r i l o r
primite, adecă cari a p a r ţ i n e a u defunctului în momentul morţei
2
sale şi cari a u fost trecute în inventar ( ) : „ut in tantum he-
reditariis creditoribus teneantur, in quantum res substantia?
3
ad eos devoluto? valeant" ( ).

Bult. 1890, p . 1141 şi Dreptul din 1890, No. 72, p . 576.—

Vezi în privinţa taxelor de înregistrare, suprà, p . 68 u r m .
(') Vezi şi Pothier, Introduction au titre des successions, I, 49,
p. 501 (ed. Bugnet).
2
( ) Opr. T r i b . R. Vâlcea, Dreptul din 1895, No. 20, consid. dela
p. 164. Vezi şi C. P a u , D . P . 1911. 2. 292. — Moştenitorul b e ­
neficiar nu este deci obligat a plăti datoriile defunctului şi
legatele din bunurile primite dela defunct, pe când acesta se
află încă în viaţă, şi cari ar fi supuse r a p o r t u l u i (art. 7 5 1 ,
763), nici din bunurile provenite dintr'o acţiune în reducţiune,
ce el a r fi introdus contra u n u i donatar, pentrucă i s'ar fi
atins rezerva (art. 848), nici din preţul p r i m i t din cesiunea
drepturilor sale succesorale, căci toate aceste b u n u r i neintrând
în moştenire, n ' a u fost cuprinse în inventar. Cpr. Pothier,
Introduction au titre des successions, I, 50, p. «501; D e m o ­
lombe, X V , 163, 164, etc.
Dacă sunt mai mulţi moştenitori beneficiari, fiecare va plăti Cazul când
datoriile şi legatele numai pană la concurenţa părţei p r i m i t ă sunt mai mulţi
de dânsul (intra vires emolumenti), căci beneficiul de inventar moştenitori
nu împedică î m p ă r ţ i r e a datoriilor intre moştenitori (art. 777,
1060, 1061). Mourlon, I I , 4 4 2 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I ,
1 2 3 1 ; D u r a n t o n , V I I , 8 ; V a q u e t t e et M a r i n , Successions, 612,
p. 2 7 5 ; Demolombe, X V , 169; Laurent. X , 93 şi X I , 64.
Cpr. Cas. rom. Bult. 1900, p. 3 1 1 . Vezi şi Cas. fr. D. P .
57. 1. 2 9 5 . Mai vezi infra, explic, art. 777 şi 1060.
3
( ) L. 22 § 4, Cod, De jure deliberandi, 6, 30. Vezi şi L. 22, Dr. roman şi
Pr., Cod, loco cit., unde se zice: „Quatenus pro his tantum- •'. Calimach.
modo rebus conveniantur, quos in hereditate defuncţi invene-
rint; ipsorum autem bona a creditoribus hereditariis non in-
quietentur". „Neajungând sau deabia ajungând averea mortului
spre plata datoriilor, zice art. 1050 lit. j din codul Calimach,
el nu va l u à nimic, dar nici nu va plăti nimic din ale sale".—
Moştenitorul p u r şi simplu, ca şi legatarul universal, care a
acceptat succesiunea fără beneficiu de inventar (art. 897), va
plăti, din contra, datoriile defunctului ultra vires emolumenti,
chiar din averea sa proprie, pentrucă averea defunctului şi
 368 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I . — C A P I T . V. — S-a III. — A R T . 713.

F a p t u l instanţei de fond de a nu se p r o n u n ţ a a s u p r a
mijlocului de a p ă r a r e invocat de un moştenitor că, el accep­
tând succesiunea s u b beneficiu de inventar, nu poate să
r ă s p u n d ă decât în m ă s u r a emolumentului său, adecă n u m a i
p a n ă la concurenţa valorei b u n u r i l o r primite, constitue deci
o omisiune esenţială şi face ca decizia p r o n u n ţ a t ă să fie ca-
sabilâ, î n t r u c â t un asemenea mijloc de a p ă r a r e este de n a ­
t u r ă a modifica cel puţin în p a r t e soluţia procesului
Moşt. benefl- \r e s e
u tj
n s a î exact de a se zice, d u p ă cum zice P o t h i e r
o b i i g - a t p e r - (Successions, V I I I , p . 131) şi d u p ă cum zic mai mulţi
2
i S p i a t a autori d u p ă el ( ), că moştenitorul beneficiar a r fi considerat
s o u a

faţă de creditori ca un a d m i n i s t r a t o r comptabil, căci el nu

lucrează în numele creditorilor, ci în numele său p r o p r i u ,
3
în calitatea sa de moştenitor ( ); el este deci obligat personal
la p l a t a datoriilor defunctului, însă el fiind, în baza acceptărei
sale benefiiciare şi, prin excepţie, s t ă p â n pe două averi deose-

cu a lui nu fac decât u n a la u n loc (argument a contrario

din art. 713). Vezi infra explic, a r t . 8 9 7 . Chabot, Successions,
II, art. 8 7 3 , N o . 10, p . 580 (ed. Belost-Jolimont), p. 514 (ed.
Mazerat); Demolombe, X I V , 5 1 6 ; L a u r e n t , X , 9 0 ; A u b r y et
Rau, V I , § 6 1 1 bis, p . 395. C p r . L. 8, Pr., Dig., De adqui-
renda vel omittenda herediiate, 29, 2 ; L . 28, Dig., De rebus
auctoritate judicis possidentis, 42, 5 ; art. 1046 C. Calimach, etc.
J
( ) Cas. rom. Bult. 1900, p . 500 şi Cr. judiciar din 1900, N o . 39.
2
( ) Demante, I I I , 124 bis I ; D u c a u r r o y , I I , 616. C p r . Mourlon,
Examen critique et pratique du Comment, de Troplong sur les
privileges, I I , 317, p . 945 (ed. din 1855), etc.
s
( ) „Heres sub benefìcio inventării est verus heres, quamvis sub
certis modifìcationibus, et est verus dominus rerum heridita-
a
riarum , ziceà D u m o u l i n (Molineus). C p r . Pothier, Successions,
V I I I , p . 1 2 6 ; Mourlon, Transcription, I, p . 2 2 1 , 222, dela
care am î m p r u m u t a t această citaţie. Vezi şi Flandin, Trans­
cription, I, 5 8 3 , p . 4 1 6 .
Posesiune D i n împrejurarea, că moştenitorul beneficiar este p r o p r i e t a r
pro svo. rezultă că el posedă pro suo. Cpr. Demolombe, X V , 176;
Rolland de Villargues, Répert. de notariat, v° Benefice d'in­
ventaire, N o . 12, p . 2 0 1 .
Prescripţia. D i n cele mai sus expuse rezulta că moştenitorul beneficiar
poate să prescrie contra creditorilor chiar oponenţi, şi prescripţia
continuă a curge în folosul lui, dacă ei au lăsat să se perirne
opoziţia lor şi actele de procedură cari au urmat-o (art. 1875).
Rolland de Villargues, op. şi v° cit, p . 216, No. 187.
Art. 1882. P r e s c r i p ţ i a nu curge însă contra moştenitorului beneficiar,
în privinţa creanţelor ce el a r e contra succesiunei (art. 1882).
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 713. 36!)

bite, nu poate fi obligat a plăti aceste datorii decât din

4
averea de moştenire ( ).
Deşi, în regulă generală, o persoană n u poate să aibă Most, beneti-
mai m u l t e patrimonii, totuşi, prin excepţie dela acest p r i n - s tâţân pe S

cipiu, şi p r i n t r ' o favoare a n a l o a g ă cu acea conferită credi- două averi,

torilor defunctului prin art. 7 8 1 , moştenitorul beneficiar este
2
s t ă p â n pe d o u ă averi, cari r ă m â n despărţite în m â n a l u i ( ) ,
şi creditorii defunctului nu se pot atinge de averea lui per­
3
sonală decât în cazul a r t . 7 1 4 ( ).

Motivul acestei dispoziţiuni este că moştenitorul, având pose­

siunea bunurilor moştenirei în interesul t u t u r o r persoanelor
cari au drepturi asupra ei, posedă şi p e n t r u dânsul, şi pose­
siunea sa împedică ca prescripţia să curgă în contra lui. R o l -
land de Villargues, op. şi loco cit.. No. 186 (ed. a 2-a, 1841).
(*) Cpr. L a u r e n t . X , 90, 9 1 ; Demolombe, X V , 159 bis; Vigié,
II, 2 2 5 ; B a u d r v et W a h l , op. cit., I I , 1207, p . 154 (ed. a 3-a);
A u b r y et Rau," V I , § 6 1 2 , p . 4 0 7 ; T. H u e , V, 224, 2 2 5 ;
Dalloz, Nouveau C. civil annoté, I I , a r t . 802, No. 36 u r m . ;
P a n d . fr. v°, Successions, 3358, etc.
2
( ) „ P r i n catagrafia făcută, zice a r t . 1050 lit. a din codul Ca- O. Calimach.
1 0 o
limach, moştenitorul câştigă folosul să deosebească însuş a sa °
avere de averea mortului, fără niciun prepus, dacă a u fost '
u n i t e " . — Beneficiul de inventar face deci obstacol la con-
fuziunea patrimoniului defunctului cu acel al moştenitorului.
Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 174, nota 4 şi 6 9 1 . C p r .
Planiol, I I I , 2 1 0 9 . T . H u e , V, 2 2 3 . A u b r y et R a u , I V , §
330, p . 405 (ed. a 5-a), etc. Vezi şi suprà, p . 3 4 1 .
3
( ) Acceptarea moştenirei p u r ă şi simplă produce, din contra, Efectele ac-
c e t a r e l u r e
confuziunea averei defunctului cu aceea a moştenitorului (con- P P
fusio bonorum) (cpr. L . 7, Cod, De pactis, 2, 3), aşa că toate '
drepturile ce moştenitorul aveà în contra defunctului, şi vice­
versa, se sting prin confuziune. C p r . Demolombe, X I V , 512,
5 1 3 ; L a u r e n t , I X , 3 4 8 ; Marcadé, I I I , 2 5 6 , etc. „Juncta enim
hereclitas ccepit esse" ( L . 10 § 2, in fine, Dig., De vulgari et
pupillari substitutione, 2 8 , 6). „Hereditas adita jam non est
1
hereditas, sed patrimonium heredis '.
D a c ă sunt mai mulţi comoştenitori, din cari unii au p r i m i t Cazul ciìnd
s u n t m a i m u l l
succesiunea p u r şi simplu, iar alţii sub beneficiu de inventar, . t
! • --l , 1 î i- j « •• moştenitori
separaţia patrimoniilor nu va avea loc, cel puţin d u p a u n u , ' .
c a r i aii a c e e p

atât în t i m p u l indiviziunei cât şi d u p ă î m p ă r ţ e a l ă , decât tat în mod

pentru moştenitorii beneficiari. Cât pentru moştenitorii p u r i deosebit. C i n ­
si simpli, ei vor puteà fi u r m ă r i ţ i chiar a s u p r a averei lor troversă.
personale, care se confundă cu acea a defunctului. Vezi în acest
sens, Laurent, X , 86, 8 7 ; Demolombe, X V , 123 şi 1 7 3 ; D u ­
ranton, V I I , 7, 8 ; Boitelle, Bevue pratique de droit francais,
43113 24
 370 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. —S-a III. — ART. 713.

Separaţia de A t â t doctorina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a au admis de mult

4
Mo"™° e r e d i " m
F r a n ţ a ( ), ca acceptarea moştenirei s u b beneficiu de in-
toriior şi le- ventar atrage de drept separaţia de patrimonii în folosul
controversa, creditorilor defunctului şi al legatarilor, fără ca ei s'o ceară
şi fără a aveà nevoe de a luà inscripţia prescrisă de art. 1 7 4 3 ,
2
s p r e a p ă s t r a acest beneficiu ( ).

tom. 40, anni 1875, p. 5 1 8 ; C. L y o n , Sirey, 57. 2, 2 8 9 ; D .

P . 57. 1. 336 (sub. Cas.) — Contra: A u b r y et E a u , VI, § 619,
p. 506, text şi nota 7 4 ; Massé-Vergé, I I , §, 385, p . 3 4 2 ;
B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1 2 Ì 8 ; Blondeau, Tr. de la
separation des patrimoines, p. 575 u r m . ; Dufresnes, Idem, 79;
Barafort, Idem,, 170. Tot în acest sens este şi j u r i s p r u d e n t s .
Vezi numeroasele decizii citate în P a n d . fr., v° Successions,
3526. D u p ă acest din u r m ă sistem, acceptarea beneficiară din
p a r t e a unuia sau mai multor moştenitori, a r a t r a g e de drept
separarea patrimoniilor nu n u m a i în privinţa moştenitorilor
cari au p r i m i t succesiunea sub beneficiu de inventar, dar şi
în privinţa acelora cari au primit-o p u r şi simplu. S e p a r a ţ i a
de patrimonii ar fi deci in acest sens indivizibilă. P a r t i z a n i i
acestui sistem, n u sunt însă de acord între ei; căci unii, precum
A u b r y et R a u , Massé-Vergé, B a u d r y et W a h l (op. cit., II,
1219), etc. nu admit acest efect general şi colectiv decât în
t i m p u l indiviziunei, pe când alţii a d m i t că efectul odată produs,
t r e b u e să subziste şi în u r m a împărţelei.
Cazul când Aceleaşi principii sunt admisibile în caziirile când accep-
acceptaiea be- tarea beneficiară este rezultatul minorităţei sau interdicţiei
rezultatul^f u n u i a din moştenitori. Averea moştenitorului minor sau interzis
y a n
noritătei. deci separată de acea a defunctului, dacă tutorul a făcut
cuvenita declaraţie la grefă şi a procedat la inventar. Cpr.
L a u r e n t , I X , 380 şi X , 8 8 ; Demolombe, X V , 133, etc.
D u p ă un alt sistem, pe care l-am semnalat suprà, p . 348,
nota 2, separaţia de p a t r i m o n i i a r aveà loc în privinţa m i ­
norilor şi interzişilor chiar în u r m a unei declaraţii la grefa
t r i b u n a l u l u i sau j u d e c ă t o r u l u i 'de ocol.
D a c ă minorii sau interzişii a u comoştenitori capabili, cari
a u primit succesiunea p u r şi simplu, separaţia patrimoniilor
va aveà loc n u m a i în privinţa minorilor şi interzişilor. L a u r e n t ,
X , 88. - Contra: C. Nîmes, D . P . 5 5 . 2. 163. Vezi şi Demo­
lombe, X V 174: B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1218, in fine;
P a n d . fr., v° cit., 3536, etc.
(*) P r i m a decizie a Curţei din P a r i s , care s'a p r o n u n ţ a t în acest
sens, este centenară, căci ea este dată la 20 Iulie 1 8 1 1 . Vezi
P l a n i o l , I I I , 2108 bis.
2
( ) Vezi Planiol, loco cit.; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1212
u r m . ; H u r e a u x , Idem, I I , 272 urm., p . 434 u r m . ; Blondeau,
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 713. 371

Ou toate că, d u p ă o m a r e p a r t e din doctrină şi d u p ă Creditorii de-

j u r i s p r u d e n ţ â , separaţia de patrimonii rezultă din acceptarea / ™ a r H Vor e

beneficiară a moştenitorului, aceasta nu împedică pe creditorii face foarte

succesiunei şi pe legatari de a cere separaţia şi de a luà ^ " j ^ ^rin- c

măsurile prescrise de lege pentru conservarea acestui bene- ţiie legei.

ficiu; şi ei vor face foarte bine, spre a c u r m a orice discuţie,
de a se conforma prescripţiilor legei (*).
Mai mult încă, j u r i s p r u d e n ţ a decide, în genere, că mo-;Dreptui o-e-
1
stenitorul nu poate mai în u r m ă si prin faptul său, r e n u n - d " ş ai l t o l o r

' /» . î i ' 1 I T 1 legatarilor la

ţ â n d la beneficiul de i n v e n t a r sau decăzând din acest be- separaţia - p a

nefieiu, să lipsească pe creditorii defunctului şi pe legatari ^ ^ ^ ^

d e beneficiul acestei separaţii, care este p e n t r u dânşii u n bandit pent™
ei Co] tr
d r e p t câştigat şi definitiv dobândit, ca o consecinţă a accep- - J ° -
2
tărei beneficiare ( ).
Separation des patrimoines, p . 503 u r m . ; Dufresnes, Idem,
7 6 ; L a u r e n t , X, 8 0 ; T . Hue, V , 4 2 5 ; Arntz, I I , 1 6 2 2 ; P a n d .
fr., v° Successions, 3510 şi numeroasele decizii citate acolo;
A u b r y et R a u , V I , § 619, p. 504, text şi nota 7 1 ; Masse-Verge,
I I , § 385, p. 3 4 1 ; Zacharise, Handbuch des franzosischen Givîl-
rechts, I V , § 628 (618), p . 122 (ed. Crome); Demante, I I I ,
125 bis I ; T r o p l o n g , Privii, el hypothèques, I I I , 6 5 1 ; Bilhard,
Benefice d'inventaire, 1 1 3 ; T a m b o u r , Idem, 466, p . 2 9 3 u r m . —
Contra: Demolombe, XV, 1 7 2 ; Barafort, Tr. de la separa­
tion des patrimoines, 162, 164; T r i b . Ilfov, Dreptul din 1886,
No. 7 5 . Vezi şi infra, explic, a r t . 7 8 1 . Vezi a s u p r a acestei
chestiuni, L a u r e n t , Supplement, I I I , 320. p. 4 2 6 ; L e Sellyer,
Successions, I I I , 1981, p . 316 u r m . , etc.
1
ţ ) Cpr. Arntz, I I , 1682; Vigié, I I , 4 5 4 ; B a u d r y et W a h l , Succes­
sions, I I I , 3105 u r m . ; P a n d . fr., v° Successions, 3512; Lau­
rent, X, 83 şi Supplement, III, 320; Ducaurroy, II, 763;
Marcadé, I I I , 4 0 1 ; César-Bru, nota în D . P . 99. 2. 4. 73, etc.
Vezi si infra, explic, art. 7 8 1 .
2
< ) Cas. fr. şi C. Grenoble, D . P . 8 2 . 1 . 3 6 4 ; Sirey, 84. 1. 3 1 7 ;
D. P . 9 2 . 2. 2 7 9 ; Sirey, 9 3 . 2. 3 3 ; Cas. fr. (20 Iunie 1908),
Dreptul din 1908, N o . 5 1 , p . 4 1 5 ; A u b r y et R a u , loco cit,
p . 5 0 6 , text şi nota 7 5 ; Zacharise, op şi loco cit., p- 122, text
şi nota 27 (ed. Crome din 1895); P a n d . fr., v° Successions,
2511 şi numeroasele autorităţi citate acolo. — Contra: Cas.
F l o r e n ţ a , Sirey, 1908. 4. 29 şi alte decizii mai vechi citate
în P a n d . fr., v° cit, 3513. C p r . Marcadé, I I I , 4 0 1 ; L e Sellyer,
Successions, I I I , 1 6 8 1 ; Martou, Privii, et hypothèques, I I , 6 7 9 ;
P . Pont, Idem, I, 3 0 1 ; T h i r y , I I , 2 3 9 ; L a u r e n t , X, 8 2 ; Vigié,
I I , 4 5 4 ; T. H u e , V, 4 2 5 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I I ,
3 1 0 5 , p . 472 (ed. a 3-a), etc.
 372 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — ART. 713.

Excluderea Separaţia de patrimonii nu supraveţueşte însă, după

sau evingerea (jominantâ, a r e r e a excluderei sau evicţiunei moştenitorului
1
moşt. benen- r _ ? V
ciar.încetarea beneficiar, înlocuit pnntr un alt moştenitor, care a acceptat
u r
trEitonif e
con- P simplu, căci în asemenea caz, acceptarea
s u e c e s i u n e a

troversă. beneficiară emanând dela un moştenitor aparent, care nu

aveà niciun drept asupra moştenirei, este inexistentă şi, ca
1
atare, nu poate produce niciun efect ( ).
Represent. De aci nu urmează însă, după cum pe nedrept susţin
defunctului u j - /2\
n moştenitorul beneficiar trebue să fie considerat
c a

de către moş- .
tenitor. ' ca un terţiu faţă cu averea de moştenire, Căci el reprezintă
persoana defunctului (personam defuncţi sustinet), însă în
mod imperfect, fiindcă nu plăteşte datoriile decât intra vires
emolumenti.
Aplic. art. Astfel, moştenitorul beneficiar nefiind considerat ca un
1182. Con- tertixi, actele sub semnătură privată emanate dela defunct
tioversa. I T A I • I
fac deplină dovadă în contra lui despre data şi cuprinsul
lor, art. 1182 din codul civil nefiind aplicabil decât ter­
3
ţ i l o r ( ).
Admiterea Tot pentru aceleaşi motive, cei de al treilea, debitori
e r s o n a a
Controversa ' P ^ ' moştenitorului beneficiai-, ar puteà să opue
1

compensaţia creanţelor ce ei ar aveà în contra moştenirei,

căci acel care este creditorul moştenirei este şi creditorul moş­
tenitorului beneficiar, cel puţin pană la concurenţa activului
4
succesiunei ( ).
Dreptul moş- Din împrejurarea că acceptarea sub beneficiu de in-
temtoruiui t r j efect deosebirea patrimoniului defunctului de
v e n a r a r e e

creditor de a r
cere plata acel al moştenitorului, rezultă că acest din urmă îşi păstrează,
o r c e a cre(
ere
8 a°e el01
' c a
* ^ i i t o r , dreptul de a cere dela ceilalţi moşte­
nitori sau, în lipsa lor, dela curatorul succesiunei vacante,
plata tuturor creanţelor sale şi de a exercita toate dreptu-
(») P a n d . fr., v° cit., 3 5 2 1 ; A u b r y et R a u , V I , § 619, p . 507,
text şi nota 7 6 . — Contrà: Blondeau, Separation des patri-
moines, p. 508 (ed. din 1840).
2
( ) Cpr. L a u r e n t , X , 97. — Contrà: A u b r y et Rau, V I , § 6 1 8 ,
pag. 446.
8
( ) L a u r e n t , loco cit. — Contrà: A u b r y et R a u , V I , § 618, p. 4 4 7 ;
Demolombe, X V , 1 8 7 ; Planiol, III, 2120, etc.
4
( ) L a u r e n t , loco cit. — Contrà: Demolombe, X V , 195; Rolland
de Villargues, Répert. de notariat, v° Benefice d'inventaire,
p. 216, No. 185. Cpr. Planiol, I I I , 2119. Vezi şi alte conse­
cinţe ale aceluiaş principiu în L a u r e n t , X , 98, etc.
 BENEFICIUL DE INTENTAR. — ABT. 7 1 3 . 373

rile ce el ar aveà în contra moştenirei, d u p ă cum şi suc­

cesiunea îşi păstrează dreptul ce ar aveà contra moştenito­
1
rului beneficiar f ).
Din cele mai sus expuse s'a tras concluzia că moşte- Garanţia <i e

nitorul beneficiar poate să revendice ca al său imobilul 't - e T K l u n e

vândut fără drept de către autorul la a cărui succesiune

el vine ca erede beneficiar. El răspunde, în asemenea caz, de
garanţia de evicţiune, chiar dacă imobilul s'a v â n d u t prin
vânzare silită, însă n u m a i în limitele bunurilor succesiunei
2
ce a primit ( ).
Prescripţia nu curge însă contra moştenitorului benefi- Prescripţia,
A l t 1 8 2 2 1-
ciar, în privinţa creanţelor ce el ar aveà de încasat dela masa ' ^
3
succesorală (art. 1 8 8 2 § 1)( ).
Moştenitorul beneficiar va puteà deci, ca orice alt ere- Dreptul moşt.
b e e d e
ditor, să urmărească succesiunea, d u p ă cum şi el va puteà ^ ^ " r i

fi urmărit în numele ei, dacă ar fi debitor al defunctului, succesiunea,

4
p u t â n d să scoată în vânzare silită imobilele succesiunei ( ), şi
să devină adjudecatarul lor, în care caz el îşi c u m p ă r ă sau,
5
mai bine zis, îşi reţine şi păstrează lucrul său ( ).

(') Cpr. T r i b . R. Vâlcea, Dreptul din 1895, No. 20, eonsid. dela
p. 164; Marcadé, I I I , 256; D u c a u r r o y , II, 6 1 8 ; Demolombe,
• X V , 185 u r m . — „Si vero et ipse aliquas contra defunclum
habeat actiones, non ho3 confundantur, sed similam cum aliis
creditoribus per omnia habeat fortunam". (L. 22 § 9, in fine,
Cod, De jure deliberandi, ,6, 30).
Moştenitorul beneficiar nu n u m a i că va păstra în contra
moştenirei drepturile sale anterioare, ci va m a i puteà încă să
dobândească şi alte d r e p t u r i (Cpr. art. 1108, 4°). Demolombe,
X V , 188 u r m .
2
( ) T r i b . R. Vâlcea, Dreptul, loco supra cit.
s
( ) Vezi suprà, p. 368, nòta 3.
4
• ( ) Cpr. Marcadé, I I I , 2 5 6 ; Arntz, II, 1 4 5 5 ; Mourlon, II, 2 9 2 ; Aplic, art,
7 0 f i P r c
Demante, I I I , 125 bis I I ; L a u r e n t , X , 96. In asemenea caz, - «-
se va aplica prin analogie art. 706 din procedura civilă. Cei­
l a l ţ i moştenitori vor îndrepta deci acţiunea lor contra moş­
tenitorului debitor, iar în l i p s ă . d e alţi moştenitori, creditorii
moştenirei vor provoca r â n d u i r e a u n u i curator, care va for­
mula cererea în numele moştenirei. Cpr. L a u r e n t , X , 9 6 ; De­
molombe, X V , 200. -TTT Vezi însă D e m a n t e (III, 125 bis IV),
d u p ă cate r â n d u i r e a unui curator n'ar fi în totdeauna necesară.
. (?) Pothier, Sucóessions, V I I I , p. 126;- Demolombe, X V , 1 9 1 ;
J L a u r e n t , X, 100. — Adjudecarea neproducând, în asemenea
-caz,:'-strămutarea proprietăţei, de oarece moştenitorul este p r o -
 374 COD. CIV. •— CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. —S-a III. — ART. 713.

Purgare» imo­ De câteori moştenitorul beneficiar devine, în numele

bilelor de pri­
vilegii şi ipo­ său personal, adjudecatarul unui imobil cuprins în moşte­
teci. Contro­ nire, el poate, în calitatea sa de detentor al imobilului, să-1
versă.
purgheze de privilegii şi ipoteci; p e n t r u c ă , î n asemenea caz,
el n u este personal obligat la plata datoriilor cari afectează
acest imobil
Moşt. pur si Cât pentru moştenitorul p u r şi simplu, el nu poate
simplu. 2
purga, pentrucă este personal obligat la plata datoriilor ( ).
Drepturile Moştenitorul beneficiar îşi păstrează drepturile sale nu
moşt. benefi­
ciar contra n u m a i contra succesiunei, ci şi contra terţiilor. E l poate deci
terţiilor. să-şi exercite drepturile sale în contra celor de al treilea,
chiar când acţiunea sa a r aveà de efect deschiderea în folosul
terţiului acţionat a unei acţiuni în g a r a n ţ i e în contra m o ş ­
tenirei. Terţii nu vor puteà deci să-i opue m a x i m a : Quem
3
de evictione tenet actio, eumdem agentem repellit exceptio ( ),
pentrucă el neplătind datoriile defunctului cu bunurile sale,

prietar încă din momentul deschiderei succesiunei (art. 644),

nu a r e nevoe de a fi transcrisă şi nu dă loc la un drept de
mutaţi une. L a u r e n t , Demolombe, loco cit.; Flandin, Trans­
cription, I, 583, p . 4 1 6 ; Planiol, I I I , 2116. — Contra: Mourlon,
Transcription, I, 8 3 , p . 221 u r m .
1
( ) A u b r y et Rau, I I I , § 293 bis, p . 842, text şi nota 27 (ed.
a 5-a) şi V I , § 618, p. 447 (ed. a 4-a); Demolombe, X V ,
191 bis; B a u d r y et Loynes, Privii, et hypothèques, I I I , 2 3 5 5 ;
P . Pont, Idem, I I , 1274, 1274 bis; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I I , 1305 şi I I I , 3 3 7 7 ; L e Sellyer, Idem, I I , 9 1 1 ,
in fine, p . 2 3 8 ; Planiol, I I , 3297 şi I I I , 2 1 1 7 ; T r i b . Rouen,
Sirey, 76. 2. 2 7 4 ; Cas. fr. D. P . 76. 1. 5 2 ; Sirey, 76. 1. 8 1 ;
Sirey, 95. 1. 149. Vezi şi tom. X al Coment, noastre, p. 717,
nota 1. — Contrà: Colmet de Santere, I X , 169 bis X ; Valette,
Consultation, D . P . 7 3 . 1. 197 u r m . şi Bevue pratique de droit
francais, tom. 39, anul 1875, p . 321 u r m . Vezi de acelaş autor,
Melanges de droit, de jurisprudence et de legislation, I, p . 491
u r m . Vezi şi tom. X al Coment, noastre, p . 717, nota 1.
2
( ) B a u d r y et Loynes, Privii, et hypothèques, I I , 2353 şi p . 592,
nota 2 (ed. a 3-a); A u b r y et R a u , I I I , § 293 bis, p . 842
(ed. a 5-a). Vezi şi tom. X al Coment, noastre, p . 717, text
şi nota 1, unde se a r a t ă controversa.
3
( ) Cpr. L . 1 § 1, Dig., De exceptione rei vendita; et tradita:,
2 1 . 3. Vezi a s u p r a acestei celebre maxime, formulată de Denys
Godefroy fad legem 17, Dig., De evictionibus, 2 1 , 2), tom. V I I I ,
p. 677, text şi nota 1; tom. I X , p . 205, text şi nota 2 ; t o m .
X , p . 679, text şi nota 3, p r e c u m şi t a b l a analitică a tom. I I I ,
p a r t e a 1-a (ed. a 2-a), v° Quem de evictione tenet actio, etc.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — A R T . 713. 375

acţiunea în g a r a n ţ i e nu va puteà fi î n d r e p t a t a decât în c o n t r a

4
moştenirei ( ).
î n c â t priveşte acţiunea moştenitorului p u r şi simplu, Moşt. pur şi

nu m a i încape îndoială că ea va fi respinsă prin aplicarea S I m

P l u
-
2
maximei : Quem de evictione tenet actio, etc. ( ).
Astfel, moştenitorul beneficiar poate să exercite acţiunea Exercit, act.

ipotecară contra terţiilor detentori ai imobilelor afectate ca ,

i» o t e c a r e
-

g a r a n ţ i e la p l a t a creanţei sale, sau să u r m ă r e a s c ă pe fide-

3
jusorii defunctului ( ), etc.
El poate, dacă este creditor ipotecar, să opue lipsa de opunerea

inscripţie a unei creanţe ipotecare sau lipsa de transcripţie ^ ^ i p ^ i e

4
a u n u i contract de vânzare ( ), etc.
Deşi moştenitorul beneficiar nu este, d u p ă cum ştim, Predarea bu-
nurilor suc­
obligat la p l a t a datoriilor decât p â n ă la concurenţa b u n u ­
cesiunei.
rilor primite, totuşi el poate să se scutescâ de această sarcină
5 6
prin predarea sau cedarea ( ) întregei averi de moştenire ( )

(») Demolombe, X V , 1 9 3 ; A u b r y et Rau, V I , § 618, p. 4 4 6 ;

L a u r e n t , X , 9 8 ; T . H u e , V, 224, in fine; P a n d . fr., v° Suc­
cessions, 3558; Chabot, Idem, I I , art. 802, N o . 2, p. 1 8 3 (ed.
Belost-Jolimont), p . 153 (ed. Mazerat); Troplong, Vente, I,
4 4 7 ; Duvergier, Idem, I, 3 5 0 ; D u r a n t o n , V I I , 4 8 ; Baudry et
W a h l , Successions, I I , 1 3 2 9 ; Sirey et Gilbert, Code civil
annoté, I , a r t . 802, p . 6 5 1 , N o . 19 "(ed. a 4-a, 1908), etc.
2
f ) Demolombe, X I V , 514.
8
( ) C p r . Demolombe, X V , 1 9 3 ; L e Sellyer, Successions, II, 9 1 0 ;
P a n d . fr., v° Successions, 3560. — Moşenitorul beneficiar nu A c t . p a u l i a n S .
A r t ! 75
poate însă să exercite acţiunea pauliană având de scop revo- - ' -
earea actelor făcute de defunct, p e r t r u c ă el n u reprezintă pe
creditori. B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1330.
4
( ) P a n d . fr., v° Successions, 3 5 5 7 : B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,
1241, in fine, 1291, etc.
5
( ) P r e d a r e a b u n u r i l o r nu scuteşte însă pe moştenitorul beneficiar O b l i g , d e c a r i
de celelalte obligaţii, precum este r a p o r t u l şi altele, pentrucă s c u t e ş t e p r e -
c a r u m i
el r ă m â n e moştenitor, fiind n u m a i scutit de p l a t a datoriilor. ' ^ ^ " 1

Pothier, Successions, V I I I , p a g . 1 3 5 ; Chabot, Successions, I I ,

art. 802, N o . 8, p . 188 (ed. Belost-Jolimont), p . 157 u r m . (ed.
Mazerat); P a n d . fr., v° Successions, 3646 u r m . ; Marcadé, I I I ,
325, in fine; Demolombe, X V I , 176; L a u r e n t , X , 1 1 5 ; P l a ­
niol, I I I , 2 1 4 0 ; C. Bordeaux, D . P . 9 5 . 2. 3 7 3 , etc.
e
( ) Moştenitorul t r e b u e să cedeze toate b u n u r i l e lăsate de defunct, P r e d a r e a t u -
î m p r e u n ă cu toate fructele şi accesoriile lor, dând samă de t u r o r b u n u -
r l l o r
gestiunea sa, dacă înainte de predare el s'a amestecat în '
acea avere. Pothier, Successions, V I I I , p. 1 3 5 ; Demolombe,
X V , 2 1 1 , 2 1 2 ; D u c a u r r o y , I I , 6 1 7 : A u b r y et R a u , VI, § 6 1 8 ,
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — ART. 713.

în folosul tuturor creditorilor şi legatarilor (art. 7 1 3 şi 1 1 2 2

urm., C. civil) (').
P r e d a r e a b u n u r i l o r succesiunei din partea moştenitorului
beneficiar este un act de administraţie, care n u implică nici
înstrăinare, nici r e n u n ţ a r e din partea lui, ea nea vând de efect
2
decât încetarea gestiunei bunurilor ereditare ( ).

p. 4 4 7 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1482, 1485. — P e n t r u

a fi scutit de plata datoriilor, moştenitorul trebue să predea
toate bunurile succesitfnei, căci creditorul ar puteà să refuze
o predare parţială, şi asemenea predare n ' a r descărca pe moş­
tenitor de plata t u t u r o r datoriilor. — Moştenitorul nu este însă
obligat a ceda bunurile ce defunctul i-ar fi dăruit, pe când eră
încă în viaţă, nici acelea ce provin din raportul făcut de alţi
comoştenitori, sau dintr'o acţiune în reducţiune exercitată
contra unui d o n a t a r ; nici preţul cesiunei drepturilor sale suc­
cesorale, pentrucă toate aceste bunuri nu formează g a r a n ţ i a
creditorilor şi legatarilor. Cpr. Demolombe, X V , 211 u r m . ;
L a u r e n t , X , 104; Mourlon, I I , 2 9 4 ; Arntz, II, 1 4 5 3 ; Piamoli
I I I , 2 1 3 9 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1486; A u b r y et R a u ,
V I , § 618, p. 4 4 7 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 629, p. 124, nota 2 (ed. Crome), etc.
Q) P r e d a r e a tuturor b u n u r i l o r trebue să se facă tuturor credi­
torilor şi legatarilor, căci predarea care a r fi fost făcută n u m a i
unora din ei n'ar produce niciun efect, de oarece legea nu
admite o predare parţială. L a u r e n t , X , 105. Cu toate acestea
chestiunea este controversată şi, d u p ă unii, predarea parţială
şi-ar produce efectele sale, însă numai faţă de creditorii şi
legatarii către cari ea a fost făcută. Vezi în acest sens, A ubry
et R a u , Yl, § 618. p . 448, text şi nota 1 5 ; Masse-Verge, I I ,
§ 386, p . 343, nota 3 ; Baudry et W a h l , op. cit., I I , 1 4 8 3 ;
Demolombe, X V , 214, etc. — I n fine, d u p ă Chabót (Succesions,
I I , art. 802, No, 7, p . 186, 187), D u r a n t o n ( V I I , 42), T . H u e ,
(V, 2 2 7 , p. 271), Z a c h a r i e Handbuch des franzosischen Civil­
rechts, I V , § 619, p . 104, text şi nota 3, ed. Anschutz), H u -
r e a u x (Successions, I I , 3 5 1 , p . 555), etc. predarea făcută sin-
gulatim numai către unii din creditori şi legatari va putea,
d u p ă î m p r e j u r ă r i , fi considerată ea un act de dispoziţie şi de
înstrăinare, şi ca atare, ar a t r a g e perderea beneficiului de
inventar, ceeace în orice caz este inadmisibil, pentrucă ase­
menea predare necuprinzând decât delăsarea posesiunei şi a
administraţiei bunurilor abandonate, nu poate fi privită ca un
act de dispoziţie. Vezi A u b r y et R a u , loco cit., p . 448, nota
15 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) P a n d . fr., v° Successions, 3614 şi autorităţile citate acolo;
Şurville, op. cit., I I I , 425, p . 190.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 713. 377

P r i n urmare, această predare de b u n u r i nu constitue, E f e c t e l e p r e ­

di! pă cum pe nedrept susţin unii ('), o renunţare la moşte-
nire, căci acceptarea beneficiară este în principiu irevocabilă troTersă.
ca şi acea p u r ă şi s i m p l ă : Semel heres, semper heres. Moş­
tenitorul, care a predat b u n u r i l e succesiunei creditorilor şi
legatarilor, conform art. 7 1 3 , 1° din codul civil, a r ă m a s
deci moştenitor, el fiind n u m a i descărcat de gestiunea şi ad­
2
ministraţia bunurilor succesiunei ( ).
Dar, dacă moştenitorul beneficiar nu mai poate să lepede R e n u n ţ a r e a
b f
moştenirea, el poate să renunţe la beneficiul de inventar Şi iîf X A r t ve r

să devie moştenitor p u r şi simplu, asemenea r e n u n ţ a r e pu- 705 Pr. civ.

tând să aibă loc atât în mod expres cât şi tacitamente.
Art. 7 0 5 din procedura civilă prevede chiar un caz de re­
n u n ţ a r e tacită la beneficiul de i n v e n t a r e ) .
Fiecare comoştenitor, a v â n d administraţia pârţei sale P r e d a r e a e s t e
de moştenire, poate uzà de această facultate, aşa că din mai ' ' " i ; ^ ^ " 1 1 1

(') Toullier-Duvergier, II, partea II, 358 (Duvergier nu î m p ă r ­

tăşeşte însă această părere); Bertin, Chambre de conseil, 1183;
Billiard, Benefice d'inventaire, 136, p. 479 urm., etc.
2
( ) Surville, op. cit, III, 425, pag. 190 şi 455, p. 199; Chabot,
Successions, I I , art. 802, No. 8, p. 188 (ed. Belost-Jolimont),
p. 158 (ed. Mazerat); Duvergier a s u p r a lui Toullier, I I , partea
II, 358, nota a; Marcadé, I I I , 2 5 5 ; Demante, I I I , 124 Us
I I I ; Arntz, I I , 1453; Ducaurroy, I I , 6 1 7 ; Mourlon, II, 294:
Planiol, I I I , 2 1 4 0 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1487; Demo­
lombe, X V , 2 0 8 ; . L a u r e n t . X, 111 u r m . ; T h i r y , II, 140; T.
H u e , V, 2 2 8 ; Coulon, Dialogues, I I I , p . 3 7 4 ; Duranton, V I I ,
42, 4 3 ; A u b r y et Rau, V I , § 618, p. 449, text şi nota 19;
Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 802, No. 84; ( i a r r a u d ,
De la déconfiiure, p. 141 (ed. din 1880), etc. Vezi asupra
acestei controverse, P a n d . fr., v° Successions, 3635 u r m . ; Sirey
et firiibert, Code civil annoté, I, art. 802, p. 650, No. 1 urm.
(ed. a 4-a, 1908), etc.
Din î m p r e j u r a r e a că moştenitorul, care a făcut predarea O b l i g , r a p o r -
bunurilor, r ă m â n e moştenitor, rezultă că el este supus obligaţiei t u l u i . A r t 751
u r m
r a p o r t u l u i , pe care legea o impune oricărui descendent care -
a acceptat succesiunea, iar pe de altă parte, moştenitorii din
gradul subsecuent nu pot să-i ià locul. P r e d a r e a bunurilor
din partea moştenitorului beneficiar nu este deci o abando­
nare a proprietăţei, ci numai a detenţiunei bunurilor ereditare,
spre a se descărca de administraţia lor. Surville, op. cit, III,
:
- 425, pag, 190.
3
( ) Vezi infra, p. 403 urm., explic, art. 717 C. civ. şi 705 P r . civ.
 378 COD. CIV. — CAKTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V. — S-a III. — AET. 713.

mulţi moştenitori beneficiari unii pot să facă predarea b u ­

nurilor, iar alţii să n'o facă (*).
Act de adm i- Facultatea pe care o are moştenitorul beneficiar de a
mstraţie. i j i à , bunurile moştenirei creditorilor şi legatarilor, fiind
a a T l t o n

un act de administraţie, aparţine t u t u r o r moştenitorilor be­

2
neficiari, fără a se distinge dacă ei sunt majori sau minori ( ).
Predaiea bu- Asemenea predare sau a b a n d o n a r e de bunuri poate să
e m a n e
natecela"™ dela un tutor, fără îndeplinirea formelor cerute pentru
tutor. înstrăinări (art. 4 0 1 , 4 0 2 C. civ.). El va avea însă nevoe
pentru aceasta de autorizarea consiliului de familie, p e n t r u c ă
această predare cuprinde o delegaţie a obligaţiei ce el a r e
3
de a administra averea minorului sau interzisului ( ).
Formele pre- In ce forme trebue să se facă predarea b u n u r i l o r ? In
d ă r e n t r o
^ ' ^ " lipsă de text, chestia este controversată. In adevăr, d u p ă
e r

unii, declaraţia de predare trebue să se facă la grefa tribu­

4
nalului. (Cpr. a r t . 1 7 9 7 C. civ.)( ).
D u p ă alţii, această predare de bunuri se face p r i n t r ' o
5
notificare individuală fiecărui creditor şi legatar ( ).
6
In fine, d u p ă ultimul sistem, ambele forme a r fi admise ( ).
T
> erând. unui In orice caz, şi oricare ar fi părerea ce s'ar admite în
curator.
(!) L a u r e n t , X , 1 0 3 ; Demolombe, X V , 2 1 0 ; P a n d . fr., v° Suc­
cessions, 3 6 1 2 ; Duranton, V I I , 4 5 ; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I I , 1 4 7 8 ; Massé-Vergé, I I , § 386, p . 3 4 3 ; Zacharise,
Handbuch des frazosischen Civilrechts, I V , § 619, p . 104 (ed.
Anschutz), § 629, p . 124 (ed. Crome), etc.
2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 4 7 8 ; Demolombe, X V , 209, etc.
8
( ) L a u r e n t , X , 1 0 8 ; t . H u e , V, 2 2 7 ; A u b r y et B a u , I, § 113,
p. 6 9 8 , nota 5 (ed. a 5-a); B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,
1478; L e Sellyer, Idem, I , 5 4 2 ; P a n d . fr., v° Successions,
3615 u r m . ; C." Douai, D . P . 56. 2. 9 3 ; Sirey, 56. 2. 3 4 2 , etc.
4
( ) Demante, I I I , 124 bis I I I ; Carré-Chauveau, Lois de la pro­
cedure civile, V , partea I I , Quest. 2527 septies, p . 1640 ( a s u p r a
art. 9 9 5 P r . civ.); Surville, op. cit., I l l , 4 2 5 , p . 1 9 0 ; Bilhard,
Benefice d'inventaire, 137, p . 4 9 3 , etc.
B
( ) Chabot, Successions, I I , art. 802, N o . 7, p . 187 (ed. Belost-
Jolimont), p. 1 5 6 , 1 5 7 (ed. Mazerat); B a u d y et W a h l , Idem, 1480;
L a u r e n t , X , 1 0 6 ; Planiol, I I I , 2 1 3 8 ; T . Hue, V, 2 2 7 ; A u b r y
et R a u , V I , § 618, y. 4 4 8 ; C. P a r i s , Sirey, 38. 2. 4 7 3 , etc.
6
( ) Demolombe, X V , 2 1 5 ; Massé-Vergé, I I , § 386, p . 3 4 3 , nota 3 ;
Arntz, II, 1 4 5 4 ; T a m b o u r , Benefice d'inventaire, p . 3 1 8 . Cpr.
T. H u e , V , 2 2 7 . Vezi a s u p r a acestei controverse, P a n d . fr.,
v° Successions, 3628 u r m . ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté,
I I , a r t . 802, N o . 116 u r m .
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 713. 370

aceasta privinţă, nu este nevoe să se rânduiască un cu­

rator, p e n t r u c ă asemenea c u r a t o r se rândueşte n u m a i când
moştenirea este v a c a n t ă ; şi, în specie, rânduirea unui curator
este fără interes, fiindcă creditorii vor administra, iar acţiunile
vor fi îndreptate contra moştenitorului, părăsirea bunurilor
nefiind altceva decât descărcarea sarcinei de a administra,
care trece dela moştenitor la creditori (*).
N u m a i atunci moştenitorul va p u t e à cere dela justiţie Cazurile c â n d
rânduirea u n u i curator, când va crede că există creditori t m ^ u r à T o r 6

sau legatari necunoscuţi, cari, în asemenea caz, vor fi repre­

2
zentaţi prin acest curator ( ).
Hot
In caz când creditorii şi legatarii nu s a r puteà î n v o i , - modului
ei se vor adresa la justiţie, care va hotărî modul de ad- ' ttatié" e 18

3
ministraţie ( ).
L u a r e a b u n u
Moştenitorul, care a făcut predarea bunurilor, va puteà -
sâ reià administraţia lor, pentrucă această părăsire nefiind, d u p ă p a r ^ e a T o r .
cum am văzut, o renunţare, el păstrează proprietatea averei Controversă,
de moştenire, şi nimic nu-1 împedică de a reveni a s u p r a
4
unei manifestări unilaterale a voinţei sale ( ).

(') Vazeille, Successions, I, art. 802, No. 9, p. 215 (ed. din 1837);
Duvergier a s u p r a lui Toullier, II, partea II, 359, p. 230,
nota a; Belost-Jolimont a s u p r a lui Chabot, Successions, l ì ,
art. 802, observ. 2, p . 189, 190 (ed. din 1839); L a u r e n t , X ,
107; B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1 4 9 3 ; P a n d . fr., v° Cu-
rateurs, 374 u r m . şi Successions, 3652. — Contrà: Chabot,
op. cit, I I , art. 802, No. 8, p. 187 (ed. Belost-Jolimont),
p. 157 (ed. Mazerat); Demante, I I I , 124 bis I I I ; Demolombe,
X V , 2 2 0 ; Massé-Vergé, II, § 386, pag. 343, text şi nota 4 ;
Zaeharise, op. cit, I V , § 619, p . 104, text şi nota 5 (ed. An-
schiltz), § 629, p . 125, text şi nota 5 (ed. Crome); B u r e a u x ,
Successions, II, 353, in fine, p . 558, etc.
2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1480; A u b r y et Bau, loco cit,
p. 448, text şi nota 17; Demante, I I I , 124 bis I I I ; P a n d . fr.,
v° Successions, 3633, etc.
3
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1495; A u b r y et Rau, VI, §
618, p . 4 4 8 ; P a n d . fr., v° Successions, 3652.
4
( ) Cpr. L a u r e n t , X , 110; T. H u e , V, 2 2 9 ; F . H e r m a n , C. civil
annoté, I I , art. 802, N o . 127. — Contrà: B a u d r y et W a h l ,
op. cit, I I , 1 5 0 1 ; Demolombe, X V , 2 2 4 ; D u r a n t o n , V I I , 4 3 ;
A u b r y et R a u , V I , § 618, p . 4 5 0 ; Chabot, Successions, II,
art. 802, No. 8, etc., d u p ă cari moştenitorul n'ar p u t e à re­
veni a s u p r a părăsirei b u n u r i l o r decât sub condiţia de a plăti
toate datoriile şi legatele, ceeace însemnează a schimba situaţia
 380 COD. C I V . — C A E T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V . — S-a III. — A R T . 713.

A fortiori, moştenitorul poate, în u r m a plâţei credito­

1
rilor, să-şi reia bunurile râmase disponibile C ).
Adminis- P r e d a r e a bunurilor odată făcută, creditorii şi legatarii
t r a ţ i a . m urma a u j s (j
a r administra în mod colectiv averea de moş-
c n a e a

predarei bu- *

nurilor, trece tenire, sarcină pe care, înainte de predare, o avea moşteni-

ia creditori ş 1
toì^ul beneficiar (art. 714). Ei vor administra averea întocmai
x
legatari. %

ca şi moştenitorul beneficiar, de oarece legea nu stabileşte

2
un alt mod de administraţie ( ).
Reprezenta Moştenitorul va aveà în u r m a predârei, ca şi mai în-
S U C
' us™itie de e
^ i sarcina de a reprezenta moştenirea în justiţie, pentrucă
m a a i n G

e ă t r e m o ş t e - prisosul, care a r r ă m â n e a în u r m a platei datoriilor şi a le-

c ntr
m t o r . ° °-roatelor, s'ar cuveni tot lui, de oarece părăsirea b u n u r i l o r nu
versa. a . \ or?r> *

este o renunţare, d u p ă cum am văzut supra, p . 3 7 6 . Ac­

ţiunile se vor exercita deci, în u r m a predărei bunurilor, tot
3
în contra moştenitorului ( ).
Cazul când Moştenitorul beneficiar, care nu face creditorilor şi le-
moştemtorui t ă t a r i l o r predarea bunurilor moştenirei, prevăzută de art. 7 1 3 ;
3
nu face pre- . . . T I .I • • r>. 1

darea. este însărcinat cu administrarea şi lichidarea suceesiunei, fiind

obligat a dà sama de administraţia sa creditorilor şi legatarilor.
Trecem deci la drepturile şi obligaţiile moştenitorului be­
neficiar. Obligaţiile moştenitorului beneficiar.

Moştenitorul beneficiar are următoarele obligaţii: 1° de

a administra averea de moştenire şi de a d à socoteli (art. 7 1 4 ,
7 1 5 C. civil, 7 0 7 P r . civ); 2° de a vinde cu oarecare forme
atât mobilele cât şi imobilele succesiunei (art. 7 1 6 , 7 1 7 0 .

i j u r i d i c ă a moştenitorului beneficiar, transformâiidu-1 în moşte­

nitor p u r şi simplu.
(') B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1501, in fine; ' A u b r y et Rau,
loco cit., p . 450. i
2
( ) Demolombe, X V , 2 2 2 ; L a u r e n t , X , 109.
3
( ) Demolombe,. X V , 2 2 1 ; T. H u e , V, 2 2 8 ; L a u r e n t , X , 107;
Dalloz, Nouveau C. civil annoti, I I , art. 802, No. 91 ; P a n d . fr.,
v° Successions, 3662 u r m . ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I L 1333
bis. Contrà: Demante, I I I , 124 èis-III; Chabot, Successions,
art. 802, N o . 8, p . 189 (ed. Belost-Jolimont), p . 157 u r m . (ed.
Mazerat); Merlin, Quest, de droit, v°, Benefice d'inventaire, § 5;
r
; MasséA ergé, I I , § 386. p. 345, etc.
BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 714, 715 C. CIV., 707 PR. CIV. 381

civ., 7 0 5 P r . civ.); 3° de a d à cauţiune (art. 7 1 8 C. civ.);

4° si în fine, de a plăti pe creditorii şi legatarii defunctului
( a r t 719, 720 C.'civ.).

1° Administraţia bunurilor moştenirei.

Art. 714. — Eredele beneficiar administrează bunurile succe­

siunei, şi este dator să dea socoteală de administraţiunea sa credi­
torilor şi legatarilor (').
E l nu devine răspunzător cu bunurile sale proprii, decât după
ce i se va fi cerut darea socotelilor şi el nu va fi îndestulat această
îndatorire.
După l ă m u r i r e a socotelilor, el n u poate fi răspunzător cu b u ­
nurile sale proprii decât pană la concurenţa sumelor ce r ă m â n e
2
dator ( ). ( A r t . 713, 715, 723, 777, 916, 1075, 1088, 1534, 1541,
1718 C. civ. A r t . 129, 6°, 145 P r . civ. A r t . 803 C. fr.).
Art. 715. — E l nu răspunde, pentru administraţiunea sa, decât
8
de greşeli grave ( ). ( A r t . 714, 719, 721, 998, 1080, 1540 u r m .
C. civ. A r t . 506 C. com. A r t . 707 P r . civ. A r t . 804 C. fr.).
Art. 707 Pr. CÌV. — Moştenitorul beneficiar va fi obligat a dà
socoteală despre administraţia sa şi va fi răspunzător de actele
gestiunei sale ( A r t . 714, 715 C. civ.).

Moştenitorul beneficiar, care nu predă b u n u r i l e moşte- Adminis-

nirei creditorilor şi legatarilor, conform facultăţei ce-i lasă Sverei"
art. 7 1 3 , pe care l-am explicat mai sus, are d r e p t u l şi o b l i - d e moştenire,
gaţia de a a d m i n i s t r a şi lichida averea de moştenire, ca o
consecinţă a foloaselor ce-i conferă beneficiul de inventar.
El nu se poate deci sustrage dela această obligaţie decât
predând toate b u n u r i l e moştenirei creditorilor şi legatarilor (*),
In interesul c ă r o r a el le administrează.
• Moştenitorul beneficiar nu este asimilat unui adminis- M a n d a t legai.

(') „L'heritier bénéficiaire est charge d'administrer les biens de

la successions et de rendre compte a u x créanciers de son ad­
ministration", zice Pothier (Successions, VIII, p. 129). Cpr.
Zachariffî-Crome, Handbuch des franzòsischen Civilrechts, IV,
§ 629, p. 126.
2
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 129.
8
( ) A r g u m . ex L . 22 § 3, Dig., Ad Senatusconsultum Trebellianum,
36, 1; L . 24 § 5, Dig., Soluto matrimonio, 24, 3; Pothier,
Successions, VIII, p. 129, § 4, alineat al 3-lea.
4
( ) A u b r y et R a u , VI, § 618, p. 450; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
II, 1316; P a n d . fr., v° Successions, 3700, etc.
 382 COD. CIV.—CARTEL III.—TIT. I.—CAPIT V.—S-a III.—ART. 714, 715.

trator străin, fiindcă el poate să vândă bunurile moştenirei

(art. 6 1 6 , 6 1 7 ) şi fiindcă el se foloseşte, de ceeace r ă m â n e
în u r m a plăţei datoriilor şi a legatelor. Cu toate acestea, în
cât priveşte raporturile sale cu creditorii şi legatarii, el se
consideră ca u n m a n d a t a r legal, m a n d a t u l sau a v â n d însă
o n a t u r ă particulară (*).
Cazul când Dacă sunt mai mulţi moştenitori beneficiari, fiecare
n ( r o e
moâte'nitori* ^ ' ^ P p r i t a r a pârţei sale de moştenire, administraţia se
aU 1

beneficiari, va împărţi între ei, şi fiecare va administra partea sa s u b răs­

punderea sa personală, căci nu poate să existe o răspundere
colectivă acolo unde nu există nici solidaritate, nici indi­
2
vizibilitate ( ).
Darea socote- A ş a dar, în rezumat, moştenitorul beneficiar adminis-
îoioi. trează averea de suceesiune, chiar atunci când există un uzu-
3
fructuar universal ( ), fiind însă obligat a dà samă de ad­
ministraţia sa creditorilor şi legatarilor, ca oricare admini­
strator în genere (art. 9 1 6 , 1 5 4 1 C. civ).
încredinţarea Aceasta administraţie nu poate, în principiu, fi retrasă
m t e n
^leTTnui ° Ş i t o r u l u i , spre a fi încredinţată u n u i terţiu, fie chiar
terţiu. Contro- unui alt moştenitor, afară poate de cazul când, prin negli-
versa. g n ţ a şi inepţia sa, el a r compromite interesele creditorilor
e

şi ale legatarilor. In acest din u r m ă caz, atât j u r i s p r u d e n ţ a

cât şi o parte din doctrină conferă tribunalelor dreptul de

(*) Cpr. Laurent, X , 130. Vezi şi B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,

1320; T . H u e , V, 232. — V e z i însă Demolombe ( X V , 228),
care zice că moştenitorul nu reprezintă pe defunct. Curtea
din Amiens ( D . P . 9 0 . 2. 117) à decis, de asemenea, că moş­
tenitorul beneficiar n u este m a n d a t a r u l legal al creditorilor
şi al legatarilor, însă aceste soluţii sunt cu drept cuvânt cri­
ticate. Cpr. T . H u e , V, 232, 2 3 4 . Vezi şi tom. V I al Coment,
noastre, p . 4 6 5 , 466, nota 3.
2
( ) L a u r e n t , X , 118, 1 3 4 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1318;
P a n d . fr., v° cit., 3 7 0 3 . — J u r i s p r u d e n ţ a conferă însă tribuna­
lelor dreptul de a l u ă măsurile necesare pentru a î n l ă t u r a
abuzurile. Vezi B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1318 şi 1504,
p r e c u m şi autorităţile citate acolo. — I n u r m a împărţelei, fie­
care moştenitor îşi administrează p a r t e a sa. B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 1 3 1 8 ; L a u r e n t , X , 118, etc.
3
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1317 şi 1502; L a u r e n t , X , 120;
Bilhard, Benefice d'inventaire, 6 5 , p . 1 6 1 ; P a n d . fr., v° Suc­
cessions, 4192.—Vezi însă Rolland de Villargues, Bépert. de
notariat, v° Benefice d'inventaire, § 4, p . 206, No. 7 5 .
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 714, 715. 383

a încredinţa a d m i n i s t r a ţ i a averei de moştenire unui terţiu(').

Moştenitorul beneficiar are nu n u m a i d r e p t u l , d a r şi Moşt. bene-
obligaţia de a a d m i n i s t r a b u n u r i l e succesiunei, şi aceasta fără ^ „ p t " » im
nicio p l a t ă ("), p e n t r u c ă el administrează această avere nu onorar,
numai în virtutea d r e p t u l u i său de p r o p r i e t a t e , ci şi în in­
teresul creditorilor şi al l e g a t a r i l o r : Sustinet duas personas,
et administrat hereditatem tanquam suam, sed in utilitatem
s
quoque creditorum( ). I a t ă cum se e x p r i m ă , în această p r i ­
vinţă, Merlin :

(') Vezi Demolombe, X V , 2 3 9 ; A u b r y et Rau, V I , § 6 1 8 , p . 450,

text şi nota 2 2 ; L e Sellyer, Successions, I I , 938, p. 2 5 3 ; S u r ­
ville, op. cit., I I I , 430, p. 1 9 2 ; C. Bucureşti, Dreptul, din 1890,
No. 10; T r i b . Pithiviers, Pand. Period. 8 7 . 2. 2 5 5 ; C. Paris,
Pand. Period. 9 2 . 2 . 1 4 8 ; Sirey, 9 3 . 2 . 1 1 3 ( c u n o t a l u i A l . W a h l ) ;
D. P . 94. 2. 8 1 (cu nota lui Planiol); Cas. fr. Pand. Period.
9 6 . 1 . 1 6 8 ; D . P . 9 6 . 1 . 4 6 7 ; Sirey, 99. 1. 486.—Contra: L a u ­
rent, X , 119, 1 2 1 , 124 şi Avant-projet de revision du code
civil, I I I , p . 5 5 4 ; B a u d r y et W a h l , I I , 1317 şi 1502 u r m .
Cpr. Planiol, I I I , 2 1 2 7 ; T r i b . Covurlui, Dreptul din 1899,
No. 15, p. 127 şi Cr. judiciar din 1899, No. 10. Vezi asupra
acestei controverse, P a n d . fr., v° Successions, 4194 u r m . Vezi
şi infra, p. 396. Mai vezi asupra acestei controverse, Sirey
et Gilbert, Code civil annoti, I, art. 803, p . 654, No. 4 5 u r m .
(ed. a 4-a, 1908).
2
( ) A r g u m e n t din art. 1534. C p r . A u b r y et R a u , V I , § 618,
p. 4 5 5 , 4 5 6 ; Massé-Vergé, II, § 386, p. 345, 346, text şi
nota 12: Demolombe. X V , 2 3 3 , 3 4 0 ; L a u r e n t , X , 1 2 2 : Vigié,
I I , 2 2 6 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1316; L e Sellyer, Idem,
I I , 1 0 2 3 ; P a n d . fr., v° cit, 3732, etc.
3
( ) C p r . Aiibry et R a u , loco cit, p . 450, nota 2 3 ; Zacharise,
Handbuch des franzosischen Civilrechts, I V , § 619, p . 105,
nota 11 (ed. Anschiltz); Massé-Vergé, II, § 386, p . 345,
nota 1 1 . — D u p ă Demolombe ( X V , 228), moştenitorul benefi­
ciar ar administra n u m a i în interesul său. Adevărul este însă
că el administrează atât în interesul său propriu, fiindcă el
primeşte ceeace r ă m â n e d u p ă plata datoriilor, cât şi în fo­
losul creditorilor, cari au interes a-şi încasa creanţele lor în
integral. Cpr. Filippis, Corso di diritto civile italiano com­
parato, X I I , 6 3 , p . 39, 40. O dovadă că moştenitorul bene­
ficiar administrează a t â t în interesul său p r o p r i u cât şi în
acel al creditorilor, este că el nu răspunde decât de culpa
lata (art. 715), căci dacă administraţia l-ar privi exclusiv
n u m a i pe dânsul, el n ' a r aveà nicio răspundere, iar dacă ad­
ministraţia a r fi n u m a i în interesul creditorilor, atunci el a r
t r e b u i să răspundă şi de greşelile sale cele uşoare, ca toţi ad-
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 714, 715.

„ P o u r q u o i administre-t-il ces biens? P o u r q u o i la loi l'en

eonstitue-t-elle a d m i n i s t r a t e u r ? Uniquement parcequ'il n'est tenu
que j u s q u ' à concurrence des biens de la succession; parceque de
là résulte pour l u i l'obligation de constater et de representor a u x
créanciers, comme a u x légataires, l a valeur et tous les produits
de ces biens; parceque ces biens ne sont sa propriété q u ' à la charge
de les employer au paiement de sa q u o t e p a r t des dettes et des
legs. Sa qualité d'administrateur derive done du privilege qu'il s'as-
sure, en faisant inventaire, de ne pas s'obliger au de là de son emo­
lument. Elle, n'est done à ce privilege que ce que la consequence
est à son p r i n c i p e : elle ne détruit done ni sa qualité de p r o p r i é -
1
taire, ni sa q u a l i t é d'héritier" ( ).

Scopul administraţiei conferita moştenitorului beneficiar,

fiind lichidarea averei spre a se plăti pe creditori şi lega­
tari, se înţelege că el va puteà şi chiar va trebui să ceară
vânzarea prin licitaţie publică a b u n u r i l o r mobile şi i m o ­
2
bile ale defunctului (art. 7 1 6 , 7 1 7 ) ( ) ; să facă toate actele
conservatorii, precum a r fi, de exemplu : întreruperea p r e s ­
cripţiei, luarea sau reînnoirea unei inscripţii ipotecare, re­
paraţiile de întreţinere sau absolut trebuitoare, exercitarea
3
acţiunilor posesorii ( ); încasarea creanţelor defunctului s u b
4 5
d a r e de chitanţă ( ); p l a t a d a t o r i i l o r ( ) ; închirierea sau a r e n -

ministratorii în genere. Cpr. L a u r e n t , X , 122, 123. P a n d . fr..

v° Successions, 3 7 2 7 ; A u b r y et R a u , loco cit., p. 450, nota 2 3 ;
Chabot, Successions, I I , art. 8 0 3 , N o . 1 şi 2, p . 191 u r m . (ed.
Belost-Jolimont), p . 160 u r m . (ed. Mazerat), etc.
1
() Merlin, Répert., tom. I I , v° Benefice d'inventaire, No. 2 5 .
2
() C p r . C. Iaşi, Dreptul din 1889, No. 72. — S'a decis că moş­
tenitorul beneficiar răspunde de g a r a n ţ i a de evicţiune, chiar
dacă imobilul s'a vândut prin vânzare silită, însă n u m a i în
limitele bunurilor succesiunei ce a primit. T r i b . Vâlcea,
Dreptul din 1895, N o . 20.
s
() P a n d . fr., v° Successions, 3735 u r m . şi autorităţile citate acolo;
B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1336 u r m . şi autorităţile citate.
4
() C p r . Demolombe, X V , 2 5 3 ; L a u r e n t , X , 1 4 6 ; T. H u e , V,
2 4 3 ; P a n d . fr., v° cit, 3757 u r m . şi alte autorităţi citate
acolo. — Moştenitorul care, în baza art. 717, vinde imobilele
succesiunei a s u p r a cărora ar exista creanţe privilegiate sau
ipotecare, nu poate însă să primească partea din preţ p a n ă
la care se u r c ă privilegiile şi ipotecile. Aceste sume se p l ă ­
tesc direct creditorilor, d u p ă delegaţia moştenitorilor (art. 7 1 7 ) ;
iar dacă creditorii n u se înţeleg între ei, banii se depun l a
casa de consemnaţii, de unde creditorii îi primesc, d u p ă ta­
bloul de ordine. Vezi infra, explic, a r t . 717, p . 4 0 3 u r m .
5
() Moştenitorul beneficiar n u poate însă p l ă t i datoriile defunc-
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 714, 715. 385

darea imobilelor moştenirei, însă n u m a i pe cinci ani cel mult,

căci n u m a i pană la acest termen contractele de închiriere
sau de a r e n d a r e se consideră, în legea n o a s t r ă , ca acte de
administraţie
U n a din atribuţiile cele mai i m p o r t a n t e ale moştenito- Reprezentare
) 1 r
rului beneficiar este de a reprezenta, fie ca reclamant, fie J™^*' " ° ] (

ca pârît, pe creditori şi legatari în toate acţiunile, chiar imo- "justiţie,

biliare, în care succesiunea este interesată, i a r hotărîrile p r o ­
2
n u n ţ a t e faţă de el s u n t opozabile creditorilor c h i r o g r a f a r i ţ )
şi legatarilor ( ). Aceştia a r putea însă să intervie în instanţa
3

tului decât conformându-se ordinei stabilite de lege (art. 719).

Vezi infra, explic, acestui text, p. 412 u r m .
Din î m p r e j u r a r e a că moştenitorul a r e dreptul şi capaci- Datio in so-
tatea de a plăti datoriile defunctului, se deduce de unii că lutum. Con-
el poate face şi o datio in solutum. Vezi Merlin, Quest, de t r o v e r s ă .
droit, v° Benefice d'inventaire. § 5, a r t . 2, N o . I I ; D e m o ­
lombe, X V , 2 6 7 ; P a n d . fr., v° Successions, 3765. — Contrà:
T. H u e , V, 2 2 0 ; L e Sellyer, Successions, II, 945, p. 259;
B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1360 şi 1405, cari revin
asupra primei lor opiniuni. Aceşti din u r m ă autori asimilează
datio iii solutum unei vânzări, care n u poate fi făcută pe
calea amiabilă. Aceasta este, de bună samă, părerea cea m a i
juridică.
()) Vezi t o m . I I al Coment, noastre, p . 723. Vezi şi infra, p . 440.—
Acceptarea beneficiară a moştenirei locatarului n u aduce des­
fiinţarea de drept a contractului de locaţiune încheiat de acest
din u r m ă . Vezi tom. I X al Coment, noastre, p . 222, nota 3 . —
N i m i c n ' a r împedica însă pe moştenitor de a cultiva el însuş
b u n u r i l e moştenirei, s u b îndatorirea de a î m p ă r ţ i fructele
între creditori şi legatari. C p r . Demolombe, XV, 2 5 5 u r m . ;
L a u r e n t , I X , 4 0 8 ; P a n d . fr., v° cit., 3742; Baudry et W a h l ,
op. cit, I I , 1338. Vezi şi C. Donai, D . P . 5 5 . 5. 4 2 7 ; Sirey, 5 6 .
2. 2 5 . — Se decide, de asemenea, că moştenitorul poate să
continue exploatarea u n u i fond de comerţ care aparţinea de­
functului, în scopul de a î n l ă t u r a o d e p r e d a r e care a r fi dău­
nătoare creditorilor. P a n d . fr., v° cit, 3744, unde se citează
în acest sens o decizie a Curţei din P a r i s , cu data din 30 M a i
1895, pe care n ' a m putut-o însă controla. — Cesiunea sau r e -
ziliarea unui contract de închiriere sau de arendare este tot
un act de administraţie. B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1339.
2
( ) C â t p e n t r u creditorii ipotecari ai succesiunei, ei fiind terţii, Creditorii
nu sunt reprezentaţi de către moştenitorul beneficiar. Pand. ipotecari,
fr., v° Successions, 3866 şi autorităţile citate acolo, precum
şi v° Chose jugée, 1195 u r m .
3
( ) C p r . Pothier, Successions, V I I I , p . 1 2 9 ; T h i r y , I I , 1 4 5 ; D e -

13113 25
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 714, 715.

angajată, spre a veghià la conservarea dreptului lor(').

Se admite, in adevăr, cu toată controversa foarte se-
jrioasă ce există în această privinţă, că creditorii şi legatarii
au dreptul de a interveni personal de câteori interesele lor
ar fi compromise, căci ei tot creditori r ă m â n , şi bunurile
defunctului servesc spre siguranţa comună a creanţelor lor
2
(art. 1 7 1 8 , 1719) ( ).
Aceeaş soluţie este, în genere, admisă şi în materie de
succesiuni vacante, desi chestiunea este si de a s t ă d a t ă con-
troversată ( ).
Astfel, creditorii sau legatarii a r puteà să poprească
4
în manile terţiilor sumele ce aceştia datoresc moştenirei ( ),
sau să scoată în vânzare silnică averea mişcătoare şi ne­
mişcătoare a defunctului, dacă moştenitorul beneficiar n ' a r
procede el însuş la aceste acte. Dreptul creditorilor de a
vinde mobilele succesiunei a fost chiar formal recunoscut în
Consiliul de Stat de către Treilhard (şedinţa din 16 Nivose
5
anul al X-lea)( ).
Cu toate acestea, chestiunea este controversată şi se
susţine că creditorii unei moşteniri, primită s u b beneficiu de
inventar, n ' a r fi în drept a urmări, în mod individual, averea
de moştenire, s u b cuvânt că ei a r fi reprezentaţi în mod co­
lectiv de către moştenitorul beneficiar, d u p ă cum creditorii

molombe, X V , 2 6 2 ; L a u r e n t , X , 1 3 2 ; D u c a u r r o y , II, 6 2 1 ;
Demante, I I I , 126 bis I I ; Massé-Vergé, I I , § 386, p . 3 4 4 ;
Répert. Sirey, v° Benefice d'inventaire, 4 9 9 ; B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 1326 u r m . : Pand fr., v° Successions, 3851 u r m . , etc.
O T h i r y , I I , 145, p . 158.
2
() C p r . B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1255 şi autorităţile ci­
tate acolo.
8
() Vezi infra, explic, art. 726, 727, r u b r i c a : Dreptul creditorilor
succesiunei, p . 444.
(*) C p r . Gas. fr. D . P . 4 9 . 1. 1 5 5 ; Sirev. 49. 1. 5 6 3 .
5
() C p r . D u c a u r r o v , II, 6 2 2 ; Demolombe, X V , 228 u r m . ; L a u ­
rent, X , 135 u r m . ; Demante, I I I , 128 bis V I I ; Thiry, I I , 152,
p. 1 6 5 ; T . H u e , V , 2 3 3 ; A u b r y et R a u , V I , § 61*8, p . 4 6 3 ,
text şi nota 7 4 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1224 u r m . ;
Roger, Tr. de la saisie-arrèt, 179 u r m . , p . 158 u r m . (ed. a
2-a, 1 8 6 9 ) ; Dodo, Théorie et pratique de la saisie-arrèt, 69,
p. 70, 71 (ed. din 1889). C p r . Planiol, I I I , 2124. Vezi şi
Sirey et Gilbert, Code civil annoté. I, a r t . 8 0 3 , p . 652 u r m .
N o / 1 5 u r m . (ed. a 4-a, 1908).
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 714, 715. 387

1
unui faliment sunt reprezentaţi de sindic( ). Acest sistem*
întemeiat mai cu sama pe art. 2 1 4 6 din codul francez care,
întrucâtva, asimilează moştenirea p r i m i t ă sub beneficiu de
inventar cu falimentul, este cu atât mai inadmisibil la noi,
cu cât art. 1 7 8 0 , corespunzător cu art. 2 1 4 6 fr., este schimbat
2
în redacţia sa( ).
Apoi, chiar în materie de faliment, sunt cazuri în cari, interv. eredi-
a
cel puţin d u p ă unii, creditorii pot interveni în a c ţ i u n i l e ' " J." " d
3
masei creditorilor( ). liment.
Aşa d a r , administraţia moştenitorului beneficiar nu îm-
pedică dreptul individual de u r m ă r i r e al creditorilor succe­
siunei.
Mai mult încă, creditorii succesiunei a r puteà să ceară Aplic, art.
9 4 l t 1 0
a fi subrogaţi în drepturile moştenitorului beneficiar, con- ' ^ " " v e

form art. 9 7 4 C. civil, adecă să fie autorizaţi, în caz de

negligenţă din partea lui, a continua vânzarea începută de
el, pentrucă moştenitorul beneficiar este, în privinţa b u n u ­
rilor moştenirei, un debitor personal al creditorilor defunc­
4
tului, ca şi moştenitorul p u r şi simplu ( ).
Creditorii succesiunei n'au însă nici într'un caz dreptul u™. numi­
de a u r m ă r i bunurile personale ale moştenitorului cu toate , P ~ r i l o r e r s o

l < _ naie ale înoş-

că, în oarecare privinţă, moştenitorul este debitorul lor per- tenitoruiui.'
sonai.
De asemenea, creditorii personali ai moştenitorului be- Dr. credito-
neficiar nu pot să urmărească averea de moştenire, spre a ! P f r i o r e s o n a h

i . ~ ' r ai moştemro-
se îndestula din preţul vânzărei ei, pentrucă această avere miui.
nu devine gajul lor decât n u m a i în u r m a platei integrale a
creditorilor defunctului
Se controversează, de asemenea, chestiunea de a se şti Dr. de admi-
n i s t r a i e
dacă dreptul de administraţie al moştenitorului beneficiar t -
1
( ) Vezi diversele sisteme expuse în Demolombe, X V , 228.
2
( ) Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 6 1 5 , nota 1. Vezi şi
mprà, p. 343, nota 1.
3
( ) Vezi Thaller, Tr. element, de droit commercial, 1874 u r m . ,
p . 936 u r m . (ed. a 4-a, 1910).
4
( ) L a u r e n t , X , 138; Demolombe, X V , 230. — Contrà: Aubry
et Rau, V I , § 618, p . 464, text şi nota 76. Vezi a s u p r a acestei
controverse, >Sirev et Gilbert, op. cit, I, art. 8 0 3 . p. 6 5 3 ,
No. 27.
5
( ) Demolombe, X V , 180 bis: L a u r e n t , X, 140. — Contrà: C.
Limoges, Répert. Dalloz, v° Successions, 869.
 388 COD. CIV.—CARTEA I I I . — T I T . I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 7 H , 715.

poate fi exercitat în numele lui, de către creditorii săi per­

sonali; însă afirmativa este în genere admisă cu drept c u ­
vânt (').
întinderea dr. A m văzut că moştenitorul beneficiar are obligaţia de
a
tratîf'con- administra averea de moştenire. Chestiunea este însă de
trovers&. a se şti care este întinderea şi marginea acestei administraţii?
In lipsă de text, şi această chestiune este controversată.
Art. TOS P r . D u p ă unii, actele de dispoziţie făcute de moştenitorul
O T
' beneficiar, în calitatea sa de proprietar, ar fi valide, pentrucă
el este liber de a dispune de lucrul s ă u ; însă asemenea acte
a r constitui o renunţare tacită la beneficiul de inventar şi
2
l-ar face moştenitor p u r şi simplu (art. 7 0 5 P r . civ.) ( ).
Autorizarea Alţii ar voi ca -moştenitorul beneficiar să poată face
J
""roversă. 0 n
" ^ a
de dispoziţie, însă numai cu autorizarea justiţiei (ana­
c e

3
logie din art. 7 1 6 , 717) ( ). Această părere este, ca şi cea­
laltă, inadmisibilă, pentrucă legea prescriind autorizarea j u ­
stiţiei numai în privinţa vânzărei (art. 7 0 3 C. civ.), p r i n
aceasta însuş judecătorii sunt incompetenţi de a autoriza
4
facerea celorlalte acte de dispoziţiei ); de unde rezultă că,
din cauza lacunei ce există în lege, moştenitorul beneficiar
n u poate face alte acte de dispoziţie decât acele prevăzute
de art. 7 1 6 şi 7 1 7 .
Tranzacţie, Astfel, el nu are, în principiu, capacitatea de a face
compromis. , ,. • rv - J •
0
Controversă. tranzacţie sau un compromis, t a r a a perde prin aceasta
5
însuş foloasele beneficiului de inventar ( ).
(') Vezi Demolombe, X V , 180; P a n d . fr., v° Successions, 3706
u r m . şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Cpr. Demolombe, X V , 259, 376, 3 8 0 ; L a u r e n t , I X , 394 urm.,
401 u r m . ; D u r a n t o n , V I I , 5 5 ; Marcadé, I I I , 2 5 8 ; A u b r v et
E a u , V I , § 618, p. 452. Cpr. Cas. fr. D . P . 62. 1. 7 9 . '
8
( ) Vezi Demolombe, X V , 2 6 4 ; D e m a n t e , I I I , 126 bis I I ; C a r r é -
Chauveau, Lois de la procedure civile et commerciale, V,
p a r t e a II, art. 988, Quest. 2516, p. 1626, etc.
4
( ) L a u r e n t , I X , 402.
6
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 403 ter şi X , 1 4 3 ; T. Hue, V, 2 2 0 ; Le
Sellyer, Successions, I I , 9 4 5 ; B a u d r y et W a h l , Idem, II, 1357
u r m . ; P a n d . fr., v° Successions, 3803 urm., 3820 u r m . şi a u ­
torităţile citate acolo; Cas. fr. Sirey, 68. 1. 12; C. Limoges,
P a r i s şi Toulouse, Sirey, 50. 2. 4 5 3 ; D . P . 5 1 . 2. 1 1 6 ; Sirey,
83. 2. 7 3 , etc. — Unii, precum Demolombe ( X V , 263 urm.),
a r voi însă ca tranzacţiile şi compromisurile să poată fi fă­
cute cu autorizarea justiţiei, iar alţii, cu învoirea creditorilor
 BENEFICIUL DE I N T E N T A R . — ART. 714, 715. 389

E l nu poate să constituească o ipotecă a s u p r a u n u i Constit. de

imobil al succesiunei ('). nicio servitute, fără a perde folosul 'P?* 6 0 1
' s e r
"
. i n • ••> vituti. etc.
acceptărei beneficiare ("). Controversa.

şi a legatarilor. Vezi A u b r y et Ran, V I , § 618, p. 4 5 1 , text

şi nota 26. Se decide însă, în genere, că tranzacţia este va­
lidă, de câteori este considerată ca u n act de b u n ă adminis­
traţie, sau nu micşorează gajul creditorilor, şi când ea are
de obiect t e r m i n a r e a unui proces intentat de moştenitor, căci
reclamantul putând să se deziste fără a p r i m i nimic în schimb,
eu a t â t mai mult poate să se deziste primind o compensaţie.
A ezi tom. X al Coment, noastre, p. 200. Cpr. B a u d r y et W a h l ,
op. cit., II, 1357. Vezi şi Planiol, I I I , 2136.
I n fine, se mai decide că tranzacţia şi compromisul făcute Afaceri de
de moştenitorul beneficiar sunt valide de câteori eh; au de pură adminis-
t r a i e C o n _
obiect afaceri de p u r ă administraţie. Cpr. T. Hue, V, 2 2 0 ; 4 -
t r o v e r s î t
B a u d r y et W a h l , op. cit.,, II, 1359, in fine; Demolombe, X V , -
268; P a n d . fr., v;° cit.. 3 8 2 1 . — Contra: Vazeille, Successions,
1, art. 803, No. 6, p. 218, 219 (ed. din 1837); Duranton,
A II, 2 6 : L a u r e n t , I X , 403 ter, etc. Vezi a s u p r a acestei con­
troverse, Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I, art. 803, p. 652
urm.. No. 9 urm.
(') L a u r e n t , I X , 403 bis; T. H u e , V, 2 2 0 ; L e Sellyer, Succes­
sions, II, 9 4 4 ; Massé-Vérgé, II, § 386, p. 350, nota 25, ab
initio şi in fine. Chestiunea este însă şi de astă dată contro­
versată, şi unii se p r o n u n ţ ă în favoarea validităţei ipotecei,
pentrucă asemenea ipotecă nu va deveni eficace în contra credito­
rilor şi legatarilor decât în u r m a p l ă ţ e i l o r integrale (cpr. A u b r y
et Rau, VI, § 618, p. 453, text şi nota 3 0 ; Baudry et W a h l ,
Successions, II, 1354), iar alţii supun validitatea ipotecei a u t o -
rizărei justiţiei (Demolombe, X V , 264 şi 382), ceeace este
inadmisibil, pentrucă asemenea autorizare nu poate să valideze
un act, care nu intră în atribuţiile şi capacitatea moştenito­
rului beneficiar. Vezi a s u p r a acestei controverse, P a n d . fr., v°
Successions, 3796 u r m .
Moştenitorul poate însă, d u p ă cum vom vedea infra, p. 448 ipotecarea
şi sub art. 786, să-şi ipoteceze şi să înstrăineze p a r t e a sa in- pârţei indi-
T , z e
diviză şi eventuală din moştenire. L a u r e n t , I X , 403 bis; P a n d . -
fr., v° cit., 3 8 0 0 ; B a u d r y et W a h l , loco cit., etc.
E l poate, de asemenea, să contracteze un î m p r u m u t per- Contract, unui
sonai în interesul succesiunei, şi aceasta fără autorizarea j u s - împrumut,
tiţiei. B a u d r y et W a h l , II, 1275, 1355 şi autorităţile citate
acolo.
('-) B a u d r y et W a h l , op. cit.. II, 1356; L e Sell ver, Idem, II, 9 4 4 ;
P a n d . ' f r . , v° cit.. 3 7 9 5 ; Demolombe, X V , 3 8 1 ; T. H u e , V ,
220: Cas. fr. D. P . 62. 1. 7 9 : Sirev, 62. 1. 513, etc. Vezi
Sirev et Gilbert, op. cit, I, art. 803, p. 652, No. 8.
 390 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 714, 715'

împărţeală. Moştenitorul beneficiar n ' a r puteà, d u p ă unii, să p r o -

Cóntroversa. j j
c e a c împărţeală de b u n ă voe, ci n u m a i Ia o î m p ă r ­
a a 0
1
ţeală j u d i c i a r ă ( ).
Acte de dis- EI nu poate să dispue prin acte între vii sau cu titlu
poziţie. g t u i t de bunurile succesiunei, nici să remită o datorie de­
r a

bitorilor defunctului, nici să renunţe în favoarea lor la be­

2
neficiul termenului ( ), etc.
însuşirea mo- E l nu poate să-şi însuşească mobilele moştenirei, nici
e m r e u n e z e 3
S
Chinei e t c " 6
^ t k i ţ
s a
la uzul său p e r s o n a l ( ) ; nici să ocupe u n
Controversă, imobil al succssiunei, fără a plăti chiria, pentrucă el trebue
să dea samă de întregul activ al succesiunei ('*).
Art. 705 Pr. Şi când zicem că moştenitorul nu are capacitatea de
C1V
- a face asemenea acte, înţelegem că el nu poate să le facă
în calitatea sa de moştenitor beneficiar, căci el a r putea să
le facă în calitate de proprietar, însă aceasta a r dovedi că
el a r e n u n ţ a t tacitamente la beneficiul de inventar, cosim-
ţind a rămânea moştenitor p u r şi simplu (argument din
art. 7 0 5 P r . civ.) (Vezi infra, p. 407).
Acceptarea D a r , dacă moştenitorul beneficiar nu poate să facă ac-
sau repudi- tele de mai sus, fără a perde foloasele beneficiului de in-
1
area unei suc- , ., « i „ i-
cesiuni, con- ventar, se decide, in genere, ca el poate sa accepte chiar
tioversă. p gj j p ] u sau să repudieze o moştenire deschisă în fa­
u r s m

voarea defunctului, a s u p r a căreia acesta n u se pronunţase p e

5
când era încă în viaţă ( ).
1
ţ ) L a u r e n t , I X , 405. — Contra: B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,
1 3 4 3 ; T. H u e , V, 2 2 0 ; A u b r y et Rau, V I , § 618, p. 454 şi
p . 4 6 8 ; P a n d . f r . , v° cit, 3 8 2 5 ; C. Dijon, D. P . 90. 2. 2 4 1 ;
Sirey, 9 1 . 2. 8 7 . Vezi şi Sirey et Gilbert, op. şi loco cit.,
N o . 14 şi 14 bis.
2
( ) Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1 3 4 8 ; ' Demolombe, X V ,
269. — Astfel, s'a decis că femeea care-şi constitue dotă b u ­
n u r i l e unei moşteniri ce primise sub beneficiu de inventar,
face prin aceasta act de moştenitoare şi este decăzută din ca­
litatea sa de moştenitoare beneficiară. Cas. fr. Sirey, 49. 1.
4 8 2 ; D. P . 49. 1. 315. Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit, II,
1 3 5 0 ; L a u r e n t , I X , 403, etc.
8
( ) L a u r e n t , X , 144, 147; B a u d r y et W a l , op. cit, II, 1 3 5 1 . —
Vezi însă Demolombe, X V , 1 7 7 ; Demante, I I I , 128 bis I.
Vezi infra, explic, art. 716, p . 402, nota 3 .
4
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1 3 5 2 ; L a u r e n t , X , 1 4 4 . —
Contrà: Demolombe, X V , 177; L e Sellyer, Successions, I I , 1026.
6
( ) A u b r y et R a u , V I , § 618, p. 4 5 3 ; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 714, 715. 391

Moştenitorul beneficiar al unui falit poate sa obţie con- Concordat,

cordatili ('), etc.
E l nefiind obligat a întrebuinţa capitalurile succesiunei intrebum-
poate să le întrebuinţeze aşa cum va crede mai avantajos, ^^orTnc-"
sau să le ţie în posesiunea sa, fără a puteà fi obligat a le cesiunei.
2
depune la casa de consemnaţii ( ).
El nu datereste d o b â n d a capitalurilor decât atunci când Hata do-
a făcut întrebuinţarea lor, sau a tras un folos din ele ( ), 3
tahiHior^Con-
afară de cazul când el a r fi lăsat valori considerabile prea troversă.
mult t i m p neîntrebuinţate, în care caz judecătorii ar puteà
4
să decidă că el a comis o culpă g r a v a ( ).
E l poate uneori datori şi dobânda dobânzilor, în con- Art. loss*,
diţiile art. 1 0 8 9 , însă, bine înţeles, numai în limitele acti­
vului ereditar ce primeşte C).
In u r m a dărei socotelilor, el nu va plăti dobânda su- Art. loss,
1 > t 4
melor, cu care a rămas dator, decât din ziua de când această '
6
sumă a fost cerută (art. 1 0 8 8 , 1544) ( ).
Din cele mai sus expuse rezultă ca administraţia mo- caracterul
ştenitorului beneficiar, având un caracter cu totul a parte, ^"i^ratief"
nu poate fi asimilata cu administraţia tutorului, nici cu moştenito-
ml ene
acea a minorului emancipat; nici cu acea a unei succesiuni fi'. a, ~
i

vacante, deşi există o mare analogie între moştenitorul b e ­

neficiar şi curatorul unei succesiuni vacante (art. 7 2 7 ) ;

II, 1340. — Cu roate acestea chestiunea este şi de astădată

controversată. Vezi in sensuri diferite, Laurent, I X , 4 0 3 ; De­
molombe, X V , 2 6 4 ; Demante, I I I , 126 bis I I . Vezi a s u p r a
acestei controverse, P a n d . fr., v° Successions, 3770 u r m .
(') P a n d . fr., v° Successions, 3776 şi autorităţile citate acolo. %
?
() Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1344; P a n d . fr., v° cit.,
3777 u r m . ; Demolombe, X V , 258. — Contrà: A u b r v et Rau,
V I , § 618, p. 462.
3
() B a u d r y et W a h l , loco cit; T. Hue, V, 235, p. 2 7 7 : Arntz,
I I , 1457; Demolombe, X V , 2 5 7 ; L a u r e n t , X , 183; A u b r y et
Rau, V I , § 618, p. 454, etc.
4
, () Vezi autorii citaţi în nota precedentă.
5
() L a u r e n t . X , 183, in fine; B a u d r y et W a h l , Successions, II,
1553. — Contra: C. Paris, Répert. Dalloz, v° Successions, 928.
H
() Cpr. Arntz, II, 1457; L a u r e n t , X , 1 8 3 ; A u b r y et R a u , VI,
$ 618, p . 467. — Vezi însă B a u d r y et W a h l , op. cit, II,
1552. — D u p ă art. 420, inaplicabil în specie, t u t o r u l dato- Art. 420 e.
reste dobânda sumelor cu care el a r ă m a s dator minorului, fis­
chiar din ziua încheierei socotelelor. Cpr. Demolombe, X V , 348.
 392 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 714, 715.

nici cu acea a femeei măritate, separată de b u n u r i : nici cu

acea a persoanelor trimise în posesiunea provizorie a b u n u ­
rilor u n u i absent, etc. (').
Darea soeote- L a finele administraţiei sale, adecă d u p ă plata dato-
îeior. riilor şi a legatelor lăsate de defunct, moştenitorul beneficiar
trebue să dea seamă creditorilor şi legatarilor de întreaga
sa administraţie, fiindcă, pe lângă averea sa, el adminis­
trează şi o avere străină.
Art. 126. 6° Fiecare creditor sau legatar neplâtit poate să ceară dela
P r C1V
' ' moştenitor, în parte, socoteli despre administraţia sa, iar
sentinţa care l-ar obliga la o asemenea dare de seamă, poate
fi p r o n u n ţ a t ă cu executarea provizorie (art. 1 2 9 , 6° P r . civ).
Procedura Socotelile pot fi date atât prin j u d e c a t ă cât şi p r i n
d ă r e
b u n ă înţelegere, însă justiţia nu va interveni decât la caz
iiior ° C t e

de contestaţie şi de neînţelegeri între părţi,

socotelile In caz de b u n ă înţelegere, socotelile vor puteà fi date fără
d l b n a
* ' ^ [ " g intervenţia justiţiei, chiar dacă unii din creditori sau legatari
e e

ar fi incapabili; căci, în asemenea caz, minorul neemancipat

va fi reprezentat de tutor, minorul emancipat va fi asistat
de curatorul său (art. 4 2 6 ) , iar femeea măritată va fi asis­
2
tată de bărbatul său ( ).
împărţirea so- Socoteala va fi împărţită în doua partizi : capitolul
cotebior. cheituelilor şi al încasărilor. Capitolul cheltuelilor va cu­
3
prinde cheitueiiie de administraţie (art. 723) ( ) şi plăţile

!
( ) Cpr. Laurent, X , 141. — Vezi însă Demolombe, X V , 2 5 1 ,
264. — Unii asimilează pe moştenitorul beneficiar debitorului
u r m ă r i t , căruia este încredinţată conservarea bunurilor u r m ă ­
rite. Cpr. Bonachi, Codicele civil român comentat, I I I , p . 182.
a
( ) L a u r e n t , X , 1 7 5 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1524. — Vezi
însă Chabot, Successions, II, art. 803, No. 3 p. 194; L e Sel­
lyer, Idem, II, 9 3 3 ; Demolombe, X V , 3 3 6 ; Zacharise-Crome,
Handbuch des franzOsischen Civilrechts, I V , § 126, nota 12,
d u p ă cari socotelile nu pot fi date fără intervenţia justiţiei
decât atunci când toate părţile sunt de acord şi au capacitatea
de a tranzige. — In dreptul francez există pentru darea soco­
telilor o procedură specială (art. 529 u r m . şi 995 P r . civ.
fr.), pe care legea noastră n'a reprodus-o.
Cheitueiiie de (8) j n cheitueiiie de administraţie, moştenitorul nu va face să
administratie. figureze nimic pentru ostenelele sale, fiindcă, d u p ă cum ştim,
administraţia sa este g r a t u i t ă (vezi suprà, p . 383). Dacă însă
în loc de a lucra prin el însuş, din cauza însemnătăţei averei,
el a însărcinat pe altul cu încasarea şi administraţia ei, chel-
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 714, 715. 393

făcute, iar capitolul încasărilor va cuprinde tot ce moşte­

nitorul a încasat, adecă : banii găsiţi la facerea inventarului,
produsul vânzârei mobilelor şi al imobilelor (art. 7 1 6 , 717),
într'un c u v â n t : toate veniturile averei de moştenire, şi chiar
despăgubirile ce moştenitorul ar fi fost obligat a plăti pentru
1
greşelele sale cele grave (art. 715) ( ).
încasările si cheltuelile vor fi, bine înţeles, dovedite cu Dored. chei-
2 t u e l i l , , r
acte justificative ( ). ' -
Sancţiunea obligaţiei impusă moştenitorului beneficiar Sancţiunea

de a dà seama de administraţia sa consistă în dreptul ce d ! i r e i

i ^oeote-

au creditorii şi legatarii, cari au cerut darea socotelilor, de

a-1 sili să plătească ultra vires emolumenti, ca şi un moşte­
nitor p u r şi simplu, toate datoriile defunctului, dacă el nu
se supune obligaţiei de a dà seama. Moştenitorul nu perde
însă nici î n t r ' u n caz beneficiul de inventar, pentrucă deşi,
în aparenţa, el devine moştenitor pur şi simplu, totuşi, în
realitate, a t â r n ă de dânsul de a nu fi obligat la plata da­
toriilor cu bunurile sale personale; căci, îndată ce dă soco­
teli, el nu plăteşte cu averea sa decât p a n ă la concurenţa
3
sumelor ce rămâne dator către creditori şi legatari ( ). Obli­
gaţia d e a d à socoteli fiind, în adevăr, o obligaţie de a face,
care se preschimbă în daune când nu se execută (art. 1075),
moştenitorul răspunde, în asemenea caz, de faptul lui, fără
a deveni însă moştenitor p u r şi simplu.
D u p ă lămurirea sau verificarea socotelilor, fie prin Plata rămă-
01
justiţie, fie prin b u n a înţelegere, moştenitorul plăteşte din ^W "-
averea sa sumele cu care a rămas dator, pentrucă, cu
!
adevărat, el este debitor personal al acestor rămăşiţe ( ).
D u p ă vechiul drept francez, moştenitorul se putea scuti Vechiul drept
f r a n c e z
de a dà socoteli, oferind creditorilor toată p a r t e a sa contri- -

tuelile gestiunei unei a treia persoane vor fi, ca şi celelalte

eheltueli, în sarcina succesiunei. Poujol, Successions, I, a r t . 803,
No. 3. p . 504 (ed. din 1837).
r
() Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1531 u r m . şi autorităţile
citate acolo.
(-') B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1550.
3
() Cpr. T a m b o u r , Benefice d'inventaire, p . 3 3 6 ; Arntz, II, 1456;
Marcadé, I I I , 2 5 8 : Demolombe, X V , 3 3 1 . 2 3 2 ; L a u r e n t , I X ,
413 şi X. 182; B a u d r v et W a h l . op. cit., II, 1359; A u b r y
et Bau, VI, § 618, p. "465, etc.
1M Cpr. Demolombe. X V , 347.
 394 COD. CIV—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V . - S - a III.—ART. 714, 715.

butorie din datorie, şi unii aplică această soluţie şi astăzi (').

Punerea în P e n t r u ea moştenitorul beneficiar să plătească datoriile
« ' " d T ^ o w t e i i . defunctului cu averea sa personală, trebue ca el să fi refuzat
darea socotelilor, după ce i-a fost cerută. P r i n urmare, el
trebue să fi fost pus în întârziere de a dà socotelile, aşa
cum dispune a n u m e textul francez. D u p ă art. 1 0 7 9 , moşte­
nitorul a r trebui să fie p u s în întârziere p r i n t r ' o notificare
extrajudiciară. Art. 7 1 4 pare însă a prescrie o cerere în
judecată, ca la obligaţiile cari au de obiect sume de bani
(art. 1 0 8 8 ) . Credem însă, cu toate acestea, că o notificare
prin portărei ar fi suficientă.
Pr. franceză. In procedura franceză, moştenitorul este p u s în întâr-
Ş z e r e r m
995° ' l
A r t
P expirarea termenului fixat de judecător (art. 5 3 0
şi 9 9 5 P r . fr.).
Acţiunea I n loc de a pedepsi pe moştenitor pentru faptul că nu
s
pe
ocoTei1ior. ^ ă °coteli, creditorii pot să introducă în contra lui o acţi­
a

une pentru darea socotelilor fad reddendas rationesj. Această

acţiune nu prezintă însă foloasele punerei în întârziere, căci
ea nu permite creditorilor de a u r m ă r i averea personală a
2
moştenitorului ( ).
Art. i89o. Acţiunea pentru darea socotelilor se prescrie, conform
3
dreptului comun, prin treizeci de ani (art. 1890) ( ).
Art. 6 3 Pr. E a trebue introdusă, conform dreptului comun, la tri-
C1V
" bunalul locului unde s'a deschis moştenirea (art. 6 3 P r .
4
civ.)( ). _
Neindivizibi- Obligaţia de a dà socoteli n u este indivizibilă între moş-
n u
deT^dà^o- tenitori Şi foce ca aceştia să fie solidari către creditorii
5
coteii. moştenirei ( ).
A r t . Tio. Venim a c u m la art. 7 1 5 , care determină responsabi­
litatea moştenitorului beneficiar.
Cu/pa lata. Moştenitorul beneficiar este responsabil de gestiunea
sa, însă această răspundere este derizorie, pentrucă el nu
r ă s p u n d e de greşelele cele uşoare, ca orice administrator în

r
( ) Vezi P a n d . fr., v° Successions, 4245 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1561 şi autorităţile citate acolo.
8
( ) A u b r y et E a u , V I , § 618, p. 4 6 6 ; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
I I , 1562; P a n d . fr., v° cit, 4 3 5 3 , etc.
(*) Cpr. L e Sellyer, Successions, I I , 933 ; B a u d r v et T\ a h i , Idem,
II, 1564; P a n d . fr., v° cit., 4354, etc.
(°) P a n d . fr., v° cit, 4356 u r m .
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 715. 395

genere (art. 3 9 0 , 1 0 8 0 , 1540), ci numai de greşelile sale

cele grave (culpa lata) şi de doi căci ştiut este că culpa
lata sau magna culpa dolo cequiparatur ( ) .
In regulă generală, diligenta ce trebue să se pue în E x c e p ţ i e dela
r i ! K 1 l l e
îndeplinirea unei obligaţii este aceea a unui bun proprietar P i"
î ° ' L r generale.
(art. 1080), ceeace atrage răspunderea şi pentru greşelile Art. inso.
uşoare in abstracta; şi această regula se aplică în toate ca­
zurile în care ea n'a fost, ca în specie, modificată printr'o
dispoziţie specială. P r i n u r m a r e , moştenitorul beneficiar, prin
excepţie, r ă s p u n d e numai de greşelele sale cele grave, deşi
d u p ă principiile generale, el ar fi trebuit să r ă s p u n d ă şi de
cele uşoare. Care să fie oare cauza acestei excepţii? Pothier,
dela cari compilatorii codului francez au î m p r u m u t a t acest
principiu, zice că moştenitorul beneficiar nu r ă s p u n d e decât de
greşelele sale cele grave, pentrucă el este administratorul
bunurilor sale proprii, ceeace ar constitui o garanţie pentru
creditori şi legatari. Iată, în adevăr, cum se exprimă acest
autor:
„On exige de l'héritier bénéfieiaire la bonne foi dans eette
a d m i n i s t r a t i o n ; mais on n'exige pas de lui d'autre diligence que
celle dont il est capable, et q u i i a coutume d'apporter à ses pro-
pres affaires; c'est pourquoi il n'est tenu envers les créanciers que
de la faute grossière dans cette administration, de lata culpa. En
cela l'hértier bénéfieiaire est different des administrateurs du bien
d ' a u t r u i ; cenx-ci sont tenus de la faute légère, de levi culpa; la
»raison est qu'ils ne doivent point s'ingérer à l'administration du
bien d'autrui, s'ils ne sont capables du soin et de la diligence né-
cessaires pour le bien administrer, a u lieu, que l'héritier bénéfi­
eiaire est administrateur de son p r o p r e bien; c'est pourquoi on ne
doit point exiger de lui d'autre diligence que eelle dont il est ca­
8
pable" ( ).

0) Ceeace deosebeşte culpa de doi este intenţia. Culpa sau gre- i ) s e b . ìntre
e o

sala este, în adevăr, un act contrar dreptului altuia, comis fără c u l p ă şi j<,].
intenţia de a face r ă u l , iar dolul consistă în contravenirea cu
rea credinţă la obligaţiile sale. Ad dolum requiritur propo-
situm Icedendi, zice \m vechiu autor (Thomasius). Vezi tom.
V I al Coment, noastre, p. 306. Tot în tom. T I , p. 306 urm.
se studiază şi teoria generală a culpelor.
2
( ) Cpr. Duranton, V I I , 37, p. 99, nota 1. Vezi şi tom. V, al
Coment, noastre, p. 5 0 1 , p. 307, text şi nota 2 ; p . 3 1 1 , text
şi nota 1, etc.
8
( ) Pothier, Successions, V I I I , p . 129 (ed. B u g n e t ) ; V I I , p. 161
(ed. D u p i n ) . Cpr. L. 32, Dig., Depositi vel contra, 16 3.
 396 COD. CIV—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V—S-a III.—ART. 715.

B u n u l simţ protestă însă în contra acestei a r g u m e n t ă r i ,

căci moştenitorul beneficiar nu este proprietar în puterea
cuvântului, de oarece el administrează o avere de care nu
poate dispune, în calitatea sa de m a n d a t a r legal; el a r fi
trebuit deci să fie responsabil, ca curatorul unei succesiuni
vacante (art. 7 2 6 , 727) şi ca orice m a n d a t a r în genere,
pentrucă deşi în unele cazuri o p a r t e din averea adminis­
t r a t ă poate să-i r ă m â e lui, totuşi aceasta nu se va î n t â m p l a
în t o t d e a u n a ; şi apoi, chiar în asemenea caz, moştenitorul
este liber de a-şi compromite interesele sale, nu însă şi pe
acele ale creditorilor şi legatarilor.
Luarea admi- Cu toate acestea, chiar în caz când moştenitorul bene-
a r
mlna'moste- compromite prin administraţia sa întregul patri-
nitoruiui. moniu al creditorilor şi al legatarilor, aceştia n ' a r puteà, cel
Controversa, p ţ j
U n d pg, unii, din cauza lacunei ce există în lege, să
U

ceară ca administraţia averei de moştenire să fie încredin­

ţ a t ă unui gerant sau u n u i sechestru rânduit de justiţie sau
ales de părţi (*). Sistemul admis de lege ne conduce deci la
o inichitate. Aceasta ne dovedeşte că el este r ă u şi că trebue
schimbat. Mult mai logic este deci Ante-proiectul de revi­
zuire elaborat de L a u r e n t care, prin art. 9 3 3 , permite c r e ­
ditorilor de a însărcina pe moştenitorul beneficiar cu lichi­
darea averei de moştenire, sub condiţiile pe care ei le-ar
crede de cuviinţă,
c. italian. Cât pentru codul italian, a r t . 9 7 0 reproduce orbeşte.
Art. 970. dispoziţia codului francez.
Critica legei. Legiuitorul a r fi trebuit, cel puţin, să decidă că comi­
terea unor greşeli grave din partea moştenitorului beneficiar
în administraţia sa, a t r a g e pentru dânsul perderea benefi­
ciului de inventar, ceeace, în lipsă de text, nu poate fi ad­
mis, pentrucă o greşală, oricât de gravă a r fi, nu implică
2
renunţarea la beneficiul de inventar ( ).
1
( ) Yezi suprà, p . 3 8 3 , unde se a r a t ă controversa. Cpr. T r i b .
Covurlui, Dreptul din 1899, N o . 15 şi Cr. judiciar din acelaş
an, N o . 10.
2
( ) L a u r e n t , I X , 410 şi X , 1 2 3 ; Demolombe, X V , 368, 3 8 7 ;
Marcadé, I I I , 2 5 8 ; A u b r y et R a u , V I , § 618, p . 456, nota
45 şi p. 4 7 0 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 5 7 1 ; Belost-Jo-
limont asupra lui Chabot, art. 8 0 8 , p . 212, observ. 1.—Contra:
Massé-Vergé, I I , § 379, p. 313, text şi nota 2 2 ; Chabot, Succes­
sions, I I , a r t . 808, No. 2, p . 210, etc.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 715. 397

Aşa dar, din toate punctele de vedere, legea lasă mult

de dorit şi cere o schimbare grabnică.
Când art. 7 1 5 dispune că moştenitorul r ă s p u n d e de Culpa lev is
greşelile sale cele grave, el nu înţelege a vorbi de greşe­ apreciată
concreto.
in

lile apreciate in abstracte-, ci de acele apreciate in concreto,

adecă cari consistă în a fi mai puţin diligent pentru alţii
decât pentru sine (*). Aceeaş culpă, care ar fi considerată
-
ca uşoara in abstracto, va puteà deci să devie g ravă, dacă
va fi considerată in concreto.
Greşala sau culpa in concreto este aceea în care se ieà Deoseb. între
co
ca normă pe însus acela care a comis-o, de e x e m p l u : c a " ^ V "" tì ct

r ' ' r ereto şi a c e a

la depozit (art. 1599), pe când culpa in abstracto este aceea in autract».
în care să ieà de normă un om străin, de o capacitate şi
de o diligentă mijlocie (art. 1080).
Moştenitorul este responsabil de câteori comite o g r e - C u l pcreţ»
a in con
şalâ, pe care el n ' a r fi comis-o în propriile sale afaceri. Ou
alte cuvinte, greşala lui se apreciază d u p ă diligenta şi în­
grijirea de care moştenitorul este personal capabil şi pe care
el le aduce obişnuit în propriile sale interese: „Talem igitur
2
diligentiam pr astare debet, qualem in suiş rebus" ( ). Dr. roman.
Aceasta este culpa aşa zisă in concreto care, la Romani,
singură era imputabilă asociaţilor, coproprietarilor şi, în ge­
nere, t u t u r o r acelora cari administrau un lucru comun, cel
puţin în parte. „ Sufficit enim talem diligentiam in commu­
3
nions rebus adhibere socium, qualem suiş rebus adhiber solet" ( ).
Aceeaş răspundere o aveà şi bărbatul în privinţa dotei
femeei sale. „Sedetiam diligentiam prevstabit, quam in suiş
rebus exhibet" (*).
Chestie de
Dacă există sau nu din partea moştenitorului o culpă fapt.
gravă sau, mai bine zis, o culpa levis in concreto, aceasta
(') Cpr. Dueaurroy, I I , 6 2 3 ; Demolombe, X V , 2 3 6 ; Demaiite,
I I I , 127; B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1459; Le Sellyer,
Idem, 11,962; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, IV, art. 804,
No. 2 ; P a n d . fr., v° cit, 4 1 2 9 ; Vigié, I I , 2 2 8 ; Larombière,
Oblig., I, art. 1137, No. 7, p. 428 (ed. din 1885).—Vezi însă
Durànton, V I I , 37.
2
( ) L. 25 § 16, Dig., Familia: erciscundw, 10, 2.
8
( ) Instit., De societate, 3, 25, § 9, in fine şi L . 79, Dig., Pro
socio, 17, 2.
4
( ) L . 17, Pr., in fine, Dig., De jure dotium, 2 3 . 3. Vezi şi L.
22 § 3, Dig., Ad Senatusconsultum Trebellianum, 36, 1.
 398 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a IH.—ART. 715.

este o chestie de fapt, care se apreciază în mod suveran de

instanţele de fond (').
Exemple de Astfel, vor fi n e a p ă r a t considerate ca greşeli grave, de
a
turl a a t r a g e
el
ă atrage responsabilitatea moştenitorului, faptul de
n a t u r

responsabili- a nu reînnoi o inscripţie ipotecară înaintea expirărei terme-

6
^viLuhii" n u l
( u i d e 1 5 a
) ; p t u l de a face plăţi, fără an i a r t 1 6 8 6 f a

ţine seamă de opoziţiile creditorilor sau legatarilor (art. 719,

721) (vezi infra, p . 411, nota 1); faptul de a lăsa o clă­
dire să se d ă r â m e din cauza lipsei de reparaţii; faptul de
a nu u r m ă r i la timp pe un debitor al moştenirei, care mai
în u r m ă a devenit insolvabil; faptul de a compromite prin
2
negligenţa sa soarta u n u i proces, etc. ( ).
Peiderea unui F a p t u l de a perde u n proces, oricât de important a r
proces. g t i t u e însă o culpă din partea moştenitorului, dacă
n u c o n s
3
el i-a d a t îngrijirea cuvenită ( ). Habent siderei lites!
Acte de a,i- Moştenitorul n u va răspunde, de asemenea, de conse-
ministraţie. ţjj ic m t de administraţie oportun, pe care el a r fi
e u n u a e

fost în drept a-1 întreprinde. „Sufficit si ab initio utiliter

gessit, etsi effectum non habuit negotium" (*).
Personalitatea P e n t r u a atrage responsabilitatea moştenitorului, culpa
euipet. t să_i fle imputabilă lui însuş, fiindcă orice culpă este
r e D u e

personală.
Culpa tut„- Astfel, culpa comisă în gestiunea succesiunei de către
r u l u n t r o
^ ^ * t u t o r u i moştenitorului beneficiar, minor, n u atrage respon­
e r
2
sabilitatea acestui din u r m ă ( ).
Culpa barba- De asemnnea, calpa comisă de b ă r b a t în gestiunea unei
6
tuiuL. moşteniri cuvenită femeei, nu obligă pe aceasta din u r m ă ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că culpa comisă de b ă r b a t
sau de tutor, atrage responsabilitatea lor personală, chiar

(') Demolombe, X V , 2 3 7 ; Marcadé, I I I , 2 5 9 ; B a u d r y et W a h l ,

op. cit, I I , 1460; L e Sellyer, Idem, I I , 9 6 2 ; Acollas,"lI, p. 2 3 1 ;
Dalloz, Nouveau C. civil annoté, l i , art. 804, N o . 6, etc.
3
( ) Cpr. Poujol, Successions, I, p . 5 1 1 , N o . 2 (ed. din 1837);
B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1459, p . 2 8 9 ( e d . a 3 - a ) ; P a n d .
fr., v° cit., 4130 urm., etc.
8
( ) Poujol, loco cit.
4
( ) L . 10 § 1, ab initio, Dig., De negotiis gestis, 3, 5.
6
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1466. — Contrà: C. Angers,
D . P / 9 4 . 2. 3 7 4 ; Sirey, 97. 1. 3 2 9 (sub Cas.) (cu nota lui
Al. W a h l în sens contrar); Boistel, nota în D . P . 9 5 . 1. 139, etc.
6
( ) B a u d r y et W a h l , loco cit, p . 292 (ed. a 3-a).
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 716. 399

dacă ea ar fi uşoară, si ei n ' a r putea invoca dispoziţia

art. 715 O .
Moştenitorii beneficiari nu sunt solidar responsabili Lipsa de soli-
t l a r i t a t e
pentru gestiunea lor, unii pentru alţii (-). Moştenitorul răs- -
p u n d e însă de gestiunea comoştenitorului său, pe care el 1-a
3
însărcinat a a d m i n i s t r a p a r t e a sa ( ).
Moştenitorul r ă s p u n d e , de asemenea, de gestiunea cesio-Cesion. drept,
n a r u l u i d r e p t u r i l o r sale succesorale succesorale.

2° V â n z a r e a a v e r e i d e moştenire.

A ) Vânzarea averei mişcătoare.

Art. 716. — El (moştenitorul beneficiar) nu poate vinde obiec­

J
tele mobile ( ) ale succesiunei decât prin formele legiuite pentru
vânzările publice.
D a c ă el reprezintă în n a t u r ă obiectele mişcătoare, nu răspunde
decât de depretiarea sau deteriorarea lor cauzată din negligenţa
sa ("). (Art. 396, 401 urm., 690, 707, 715, 718, 998, 999, 1 Ì 0 8 § 4 .
A r t . 4 1 1 , 431 urm.. 677 urm.. 7C2 P r . civ. A r t . 351 C. pen.
A r t . 8 0 5 C. fr.i.

Moştenitorul beneficiar poate să v â n d ă s a u să păstreze Păstrarea mo­

b l l e l o r î n na
rn n a t u r ă obiectele mişcătoare ('), corporale sau incorporale, ~
tură.

(M B a u d r v et W a h l , loco suprà cit.

2
( ) Vezi însă a r t . 821 din codul austriac, citat textual suprà.
p. 338. ad notam.
3
C ) B a u d r v et W a h l , I I . 1465. 1 5 9 1 .
4
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1319, 1465, 1 5 9 1 .
(") încât priveşte chestiunea de a se şti ce se înţelegea în F r a n ţ a
prin cuvântul mobile, înaintea codului civil, vezi R. Poin­
caré (astăzi Ministru de externe al F r a n ţ e i ) , Revindication
des meubles, p. 163 u r m . (teza p. doctorat, P a r i s , 1883).
(") Cpr. Pothier, Successions, V I I I , p. 130 (ed. B u g n e t ) ; VII,
p. 161 (ed. D u p i n ) .
(') Aceste cuvinte cuprind orice avere mişcătoare a defunctului,
chiar creanţele şi efectele publice, C p r . Planiol, I I I , 2 1 3 0 :
T h i r y , I I , 146; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1370; Demo­
lombe, X V , 2 7 7 ; L a u r e n t , X , 1 5 0 ; Zacharise, Handbuch des
franzosischen Civilrechts, I V , § 619, p . 106, nota 14 (ed. A n -
shutz), § 629, p . 127 nota 14 (ed. Crome). Textul francez între­
buinţează cuvântul mobile, care dă loc la neînţelegeri din cauza
art. 533 fr. (eliminat là noi), după care cuvântul mobile între­
buinţat singur, fără nicio altă ar ăt ar e, nu cuprinde banii,
 400 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 716.

cari c o m p u n averea de moştenire E l nu este deci obli­

g a t a le vinde n u m a i decât, ca t u t o r u l (art. 396). Aceasta
rezultă din § 2 al a r t . 7 1 6 , care-i permite de a înfăţişa
mobilele în n a t u r ă . El va aveà însă interes a le vinde, d a c ă
nu preferă să plătească datoriile din banii lui, spre a p ă s ­
tra obiectele de predilecţie. In asemenea caz, el va fi s u b ­
rogat, conform a r t . 1 1 0 8 § 4, în drepturile creditorilor p e
2
cari i-a plătit ( ).
vânzarea mo- De câteori el va voi să vândă mobilele, el nu le va
bilelor. p t e à vinde decât d u p ă formele legiuite p e n t r u vânzările p u ­
U

3
blice ( ), fără a aveà însă nevoe de autorizarea prezidentului
t r i b u n a l u l u i , ca pentru imobile (art. 7 0 3 Pr. civ.) (*).

petrele scumpe, creanţele, cărţile, medaliile, instrumentele de

artă, ştiinţă sau meşteşug, albiturile, caii, trăsurile, armele,
grânele, vinaţurile, fânaţurile şi alte producte. L a noi, nicio
dificultate n u poate să existe în această privinţă.
Imob. prin Imobilele prin destinaţie nu pot fi considerate ca l u c r u r i
destinaţie. mobile. B a u d r y et W a h l , loco cit.
C. Calimach. J
() „ P r i n catagrafia făcută, zice art. 1050, lit. v din codul Ca­
Art. 1050 limach, moştenitorul câştigă dreptul să ceară termen dela j u ­
lit. v.
decătorie ca să poată vinde la vreme cuviincioasă şi cu preţ
căzut, lucrurile moştenirei, cari vor fi supuse lesnei stricăciuni
sau păstrărei cu multe cheltueli, pricinuitoare de p a g u b ă , sau
de va cere trebuinţă, să le vândă toate în fiinţa creditorilor
şi a legatarilor".
2
() Cpr. L a u r e n t , X , 147.
8
() Aceste forme sunt o garanţie p e n t r u creditori, căci p u b l i ­
citatea vânzărei a t r a g e c u m p ă r ă t o r i i şi împedică pe moştenitor
de a ascunde preţul real al vânzărei. Cpr. L a u r e n t , X , 148.
Lucrurile în Se exceptează însă produsele cari se vând zilnic în piaţă,
privinţa p r e c u m : laptele, ouăle, verdeţurile, cari pot fi vândute dela
cărora vân­ m â n ă la mână, fără nicio formalitate, pentrucă aceste vânzări
zarea se con­
sideră ea un
se consideră ca un act de administraţie. Cpr. Planiol, I I I ,
act de admi­ 2130; L a u r e n t , I X , 398; P a n d . fr., v° Successions, 3898; D e ­
nistraţie. molombe, X V , 278; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1370; L e
Sellyer, Idem, I I , 965; Cas. fr. D. P . 1900. 1. 460. Vezi şi
suprà, p. 255.
Fond de co­ Se m a i exceptează, de asemenea, mărfurile unui fond de
merţ. comerţ, cari pot fi vândute fără nicio formalitate, de câteori
moştenitorul continuă gestiunea acestui fond. B a u d r y et
W a h l , loco cit, p . 243.—La R o m a n i , orice vânzare de mobile
sau de imobile se puteà face fără nicio formalitate, dela m â n ă
la mână. ( L . 22 § 8, Cod, De jure deliberandi, 6, 30).
4
() N u se poate, în adevăr, aplica în specie art. 702 P r . civ.,
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 716. 401

E l n u va puteà însă să vândă, nici chiar prin mezat Art. 713 § 1.

public, mobilele legate de defunct, pentrucă el trebue să dea
socoteală despre ele legatarilor (art. 7 1 3 § 1).
Moştenitorul n u poate fi scutit de formele legale ale Scutirea de
î o n le
publicităţei decât prin consimţimântul creditorilor şi al le- ^ ~
gatarilor, în interesul căror aceste forme a u fost prescrise.
Judecătorii n u pot nici î n t r ' u n caz să deroage dela lege,
scutind p e moştenitor de îndeplinirea formelor legale C).
Ce se va întâmpla în caz când moştenitorul va vinde Cazul când
averea mişcătoare fără îndeplinirea formelor legale? A r t . 9 8 9 y mişcă- a e r e a

TiOtirG Sb lost
din p r o c e d u r a franceză r ă s p u n d e că neîndeplinirea formelor vândută, fără
prescrise de lege atrage, pentru moştenitor, perderea bene- f ^ ^ J ^ i e
ficiului de inventar, soluţie pe care legiuitorul nostru n ' o gale. Contro-
v e r s S
admite decât pentru vânzarea averei nemişcătoare (art. 7 0 5 -
P r . civ.). P r i n u r m a r e , în lipsă de text, a r trebui să deci­
dem, d u p ă rigoarea principiilor (şi în acest sens se p r o ­
nunţă, în adevăr, mai mulţi autori din acei mai de samă),
2
că vânzarea averei mişcătoare va fi n u l ă ( ) ; căci a zice ea
moştenitorul nu poate să vândă această avere decât î n t r ' u n
care prescrie autorizarea prezidentului tribunalului şi pentru
vânzarea averei mişcătoare, căci deşi acest text vorbeşte de
moştenitorul beneficiar şi se găseşte s u b r u b r i c a : despre be­
neficiul de inventar, totuşi el se ocupă de acel chemat la
moştenire, care n ' a primit-o încă, i a r nu de acel care a p r i ­
mit moştenirea şi o administrează pentru a o lichida, după
eum este în specie. Yezi în acest sens, L a u r e n t , X , 1 4 8 ; D e ­
molombe, X V , 2 8 1 ; Demante, I I I , 128 bis I I I ; Marcadé, I I I ,
2 6 0 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1 3 7 4 ; L e Sellyer,
Idem, I I , 9 7 5 ; H u r e a u x , Idem, I I , 3 2 3 , p . 518. — Contra:
D u r a n t o n , V I I , 2 6 ; Massé-Vergé, I I , § 386, p . 347, nota 18.
Vezi a s u p r a acestei controverse, P a n d . fr., v° cit, 3 9 1 0 u r m .
(') L a u r e n t , I X , 4 0 2 , in fine şi X , 1 4 9 ; A u b r y et Rau, V I . §
618, p . 452, nota 2 7 ; Zacharise-Crome, IV," § 629, p. 128,
nota 17. Auch r die Gerichte konnen nicht von der Beobach-
tung dieser Vorschriften lossprechen", zice acest din u r m ă
autor.
2
( ) C p r . L a u r e n t , Avant-projet de revision du code civil, I I I , p . 2 5 6 ;
Mourlon, I I , 292 ; Windscheid, Zur Lehre des Code Napoleon
von der Ungilltigheit der Rechtsgeschăfte, p . 14, etc. — D u p ă
Demolombe ( X V , 3 7 5 , in fine) şi alţi autori, judecătorii a r
aveà facultatea de a anula vânzarea făcută fără îndeplinirea
formelor legale, sau de a o considera ca validă, d u p ă împre­
j u r ă r i . Vezi şi Demante, I I I , 128 bis "VI.

43113 ' 2(1

 402 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 716.

mod oarecare, însemnează a zice implicitamente că vânzarea

4
nu v a fi validă d a c ă formele legale n'au fost păzite ( ).
Credem însă, cu toate acestea, că sancţiunea prevăzută
de a r t . 7 0 5 P r . civ. se v a aplica şi la vânzarea mobilelor,
p e n t r u c ă a r fi a b s u r d ca, î n t r ' u n caz vânzarea să fie n u l ă ,
iar în alt caz ea să fie validă. A c e a s t ă soluţie, ni se p a r e
cu a t â t mai admisibilă cu cât perderea beneficiului de in­
ventar n u se consideră, în genere, ca o pedeapsă, care ca
2
atare, a r fi de strictă interpretare, ci ca o r e n u n ţ a r e tacită, ( ).
Răspunderea Dacă moştenitorul a preferat să păstreze mobilele în
3
^tsa deterio- n a t u r ă , ceeace ştim că el este liber să facă ( ), el se v a l i -
a

rarea mobi- k à înfâţişindu-le în starea în care se găsesc, r ă s p u n z â n d

e r

e
' însă, în asemenea caz, de deprecierea sau deteriorarea lor (*),
cauzată prin negligenţa sa, apreciată d u p ă a r t . 7 1 5 . C u ­
v â n t u l negligenza, î n t r e b u i n ţ a t de a r t . 7 1 6 , este deci sino­
nim cu cuvintele greşeli grave, cari se v ă d în art. 7 1 5 , căci

(') Quidquid prohibente lege factum est, nullum producit effec-

tum. — Aceasta se spunea anume în proiectul codului francez,
însă legiuitorul a eliminat această dispoziţie, n u pentru a o
abroga, ci pentrucă compilatorii napoleonieni a u crezut de
prisos de a înscrie în fruntea codului civil toate aforizmele
generale ce el cuprindea din capul locului. Cpr. H u r e a u x ,
Successions, I I , 328, p . 526.
2
( ) C p r . L a u r e n t , I X , 394; Demolombe, X V , 376; B a u d r y et
W a h l , op. cit., I I , 1566, 1574; Zacharise, Handbuch des fran­
zosischen Civilrechts, I V , § 622, p . 93, nota 18 (ed. Crome),
etc. Vezi şi infra, p . 405.
3
( ) î n c â t priveşte mobilele, pe cari el le-a păstrat şi nu. le-ar
înfăţişa în n a t u r ă , el va răspunde preţul lor după inventar,
şi chiar daune, după î m p r e j u r ă r i . (Cpr. art. 397.) Vezi D e ­
molombe, X V , 372; D u c a u r r o y , I I , . 624, etc.
4
In ce consista ( ) Deprecierea consistă în micşorarea preţului lucrului, fără
deprecierea şi nicio stricare, n u m a i prin efectele t i m p u l u i , ale schimbărei
deteriorarea, de modă sau de obiceiuri, etc. (cpr. Demolombe, X V , 238;
mobilelor.
L a u r e n t , X , 147), iar deteriorarea este ponosirea sau stri­
carea lucrului din vechime. Din acest cuvânt s'a dedus, pe
nedrept însă, de unii, că moştenitorul beneficiar poate să î n t r e ­
buinţeze mobilele în folosul său, şi că el n u răspunde de
deteriorarea care ar proveni din întrebuinţarea lor (art. 528 şi
1568). (Cpr. D e m a n t e , I I I , 128 bis, I ; Demolombe, X V , 177).
Această soluţie este însă departe de a fi juridică, pentrucă
moştenitorul fiind obligat a lichida întregul activ al moşte­
nirei şi a dà seamă de el, nu poate fi asimilat urnii u z u -
fructuar. Cpr. Laurent, X , 144, 147. Vezi şi suprà, p . 390.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 717 C. CIV. 705 PR. CIV. 403

nimic nu ne autoriză a crede cà art. 7 1 6 a r fi înţeles a de­

roga dela art. 7 1 5 al cărui u r m a r e el este C1).

B) Vânzarea averei nemişcătoare.

Art. 717. — E l (moştenitorul beneficiar) nu poate vinde imo­

bilele decât d u p ă formele prescrise de procedură. E l dă m a n d a t
2 3
creditorilor ipotecari ( ), cari a u făcut cererea ( ), a p r i m i preţul.
(Art. 718, 1746 urm., 1722, 1737, 1790, 1805 C. civ. A r t . 683 urm.,
4
703 u r m . P r . civ. A r t . 351 C. pen. A r t . 806 C. civ.) ( ).

Art. 705 Pr. civ. — Moştenitorul beneficiar se va socoti moş­

tenitor p u r şi simplu, dacă a vândut imobilele fără a se conforma
regulelor de procedură. ( A r t . 689, 716, 717 C. civ. A r t . 6 8 1 urm.,
703 u r m . P r . civ. A r t . 988 P r . civ. fr.).

Moştenitorul beneficiar nu poate să vândă imobilele Vânzarea irao-

succesiunei, decât d u p ă formele prescrise de procedura civilă bil
eior.
pentru vânzarea imobilelor u n u i minor (art. 6 8 3 u r m . , 7 0 4

(') Cpr. Demolombe, X V , 2 3 8 ; D u c a u r r o y , I I , 6 2 4 ; Arntz, I I ,

1458; Laurent, X , 1 2 3 ; A u b r y et R a u , VI, § 618, p. 454,
nota 3 7 ; Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts,
I V , § 619, p . 106, text şi nota 15 (ed. Anschiltz), § 629, p .
127, nota 15 (ed. Crome), etc. Iată cum se exprimă acest
din u r m ă a u t o r : „Auch hier ist unter Fahrlassigkeit (arg.
art. 804) blos culpa lata zu verstehen".
2
( ) Şi t r e b u e adaos: sau creditorilor privilegiaţi. Cpr. Marcadé,
III, 2 6 1 ; B e r r i a t St. P r i x , Notes element, sur le C. civil,
II, 2850. Vezi infra, p . 408, nota 2.
3
( ) Aceste cuvinte cuprind o inexactitate, căci privilegiile şi ipo- inexactitate
tecile fiind înscrise în a n u m e registre (art. 1738, 1780 urm.), de text.
creditorii privilegiaţi sunt cunoscuţi, fără nicio cerere din
partea lor. Cpr. T . H u e , V, 2 4 0 ; Planiol, I I I , 2 1 4 3 ; L a u ­
rent, X , 1 5 6 ; Demolombe, X V , 2 9 0 ; T a m b o u r , Benefice d'in-
ventaire, p. 282, etc. D a c ă a r t . 717 vorbeşte, de o asemenea
cerere, cauza este că, în dreptul vechiu, ipotecile erau oculte
ca şi Ia Romani, încât creditorii trebuiau să se arate ca să
fie cunoscuţi. Astăzi, deşi creditorii se pot a r a t a la tribunal,
totuşi ei nu au interes de a o face, pentrucă j u d e c ă t o r u l co­
misar formează tabloul de ordine al creditorilor, d u p ă care
ei au a fi plătiţi, conform cu titlurile lor de preferinţă
(art. 506 bis P r . civ.).
4
( ) Cpr. L . 22 §§ 4, 5 şi 6, Cod, De jure deliberandi, 6, 3 0 :
Pothier, Successions, V I I I , p a g . 130, 131 (ed. Bugnet), V I I .
p. 162 (ed. D u p i n ) , etc.
 404 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 717.

P r . civ.) (*), cu învoirea prezidentului t r i b u n a l u l u i locului

2
u n d e s'a deschis moştenirea (art. 7 0 3 P r . civ.) ( ), acest t r i ­
3
b u n a l fiind s i n g u r competent de a face vânzarea ( ).
Recurs în ca- O r d o n a n ţ a ce se v a d à cu această ocazie n u este s u -
4
saţie. p U g a recursului în casaţie ( ).
imobilele ia D i n cauza generalităţei sale, a r t . 7 1 7 din codul civil
cari art. 717
nu se aplică
se aplică la toate imobilele în genere, chiar şi la acele p r i n
5
destinaţie ( ). E l n u se aplică însă la mormintele de familie
şi la locurile cari c o n d u c la aceste morminte, aşa că m o ­
ştenitorul beneficiar poate să nu le v â n d ă , fără a-şi c o m ­
6
p r o m i t e calitatea sa ( ).
Vânzare fa- V â n z a r e a imobilelor este facultativă, ca şi acea a m o -
cultativă.

(') C p r . P a n d . fr., v° Adjudications immobilières, 3193; Baudry

et W a h l , Successions, I I , 1384. — Moştenitorul beneficiar va
puteà să devie el însuş adjudecatarul imobilului astfel vândut,
şi, d u p ă c u m ştim, să purgheze imobilul de privilegii şi ipo­
teci (vezi suprà, p . 374), deşi nimene nu poate fi în acelaş
t i m p şi vânzător şi c u m p ă r ă t o r . L a această soluţie nu se opune
dispoziţia art. 1308 C. civil. Vezi în acest sens, Pothier, Suc­
cessions, V I I I , p a g . 1 2 6 ; T. H u e , V, 2 4 1 ; Répert. Dalloz, v»
Successions, 8 7 1 ; Belost-Jolimont a s u p r a lui Chabot, Succes­
sions, I I , a r t . 806, observ. 2, p . 2 0 6 ; Vazeille, Successions,
I, a r t . 806, N o . 7, p. 230, 2 3 1 . — Contrà: Carré-Chauveau,
Lois de la procedure civile, V, partea I I , p a g . 1619, Quest.
2513 bis. Vezi asupra acestei controverse, P a n d . fr., v° Adju­
dications immobilières, 3211 u r m .
2
( ) Ştim că vânzarea mobilelor se poate, din contra, face fără
nicio autorizare, deşi chestiunea este controversată. Vezi suprà,
p a g . 4 0 1 , ad notam. P r i n u r m a r e , din cauza unei lacuni
regretabile, care există în lege, şi din cauza deprecierei n e ­
justificate a valorilor mobiliare (vilis possessio mobilium), moş­
tenitorul n u va puteà vinde fără autorizarea justiţiei un imobil
de o valoare de câteva sute de lei, pe când el va puteà, din
contra, vinde fără nicio autorizare, efecte publice de sute de
mii de lei.
Imobile si- (*) Aceeaş soluţie este aplicabilă şi imobilelor situate în străină-
tuate în strai- tate, t r i b u n a l u l situaţiunei imobilelor fiind în orice caz incom-
nătate. petent. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 3 8 3 . C p r . P a n d . fr.,
v° cit, 3186, 3187.
4
( ) Vezi infra, explic, a r t . 736, p . 507 u r m .
6
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1 3 8 9 ; Billiard, Benefice d'inven-
taire, No. 80, p . 229.
6
( ) Cas. fr. Sirey, 94. 1. 3 1 5 ; Zacharise-Crome, op.cit.,TV, §629,
p. 127, 128, nota 16, etc.
f

BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 717. 405

bilelor, moştenitorul p u t â n d să v â n d ă n u m a i unele din imo­

bilele şi să păstreze pe celelalte (*).
Dacă moştenitorul nu s'a conformat legei, ci a v â n d u t Perderea be-
imobilele t a r ă îndeplinirea formelor legale, vânzarea n u va ^ n t a r ? Art. 1

2
fi nulă, d u p ă cum a r fi t r e b u i t să fie în realitate ( ), şi 705 p . civ. r

d u p ă c u m este acea făcută de c u r a t o r u l unei succesiuni va­

3
cante ( ), ci moştenitorul se va socoti erede p u r şi simplu
(art. 7 0 5 P r . civ.), aceasta considerându-se ca o r e n u n ţ a r e la
beneficiul de i n v e n t a r şi ca o acceptare tacită a moştenirei (*).
In caz de doi, terţii a r p u t e à însă a t a c a vânzarea prin Art. 975.
5
acţiunea p a u l i a n ă (art. 9 7 5 ) ( ).

(') B a u d r y et W a h l , op. cit., 1382.

2
( ) Cpr. Windscheid, Zur Lehre des Code Napoleon von der
Ungilltigkeit der Bechtsgeschâfte, p . 1 4 ; Demolombe, X V , 172,
p. 187, 188 (ed. din 1879); Zacnariaj-Crome, Handbuch des
fr. Civilrechts, I V , § 629, p . 128, nota 17; Chabot, Succes­
sions, I I , art. 806, No. 2, p . 2 0 5 ; Marcadé, I I I , 260, etc.—
Contra: H u r e a u x , Successions, I I , 328, p . 5 2 4 u r m . P ă r e r e a
acestui autor a r ă m a s cu drept cuvânt izolată, singura soluţie
admisă de lege fiind n u m a i perderea beneficiului de inventar.
3
( ) C p r . Arntz, II, 1 4 7 1 , şi infra, explic, art. 726, 727, p . 4 4 1 .
4
( ) Vezi suprà, pag. 377, şi infra, pag. 426, ad notam.
Cpr. T r i b . Yâlcea, Dreptul din 1897, N o . 5 4 ; T. H u e , V,
2 4 2 ; L a u r e n t , I X , 394 şi X , 1 5 2 ; Demolombe, X V , 172,
365, 3 7 6 ; P a n d . fr., v° Adjudications immobilières, 3195.—
D u p ă un alt sistem, susţinut m a i cu samă de Blondeau (Tr.
de la separation des patrimoines) semnalat de Mourlon (II,
297, nota 1) şi combătut de acest autor (Examen critique et
pratique du Comment, de Troplong sur les privileges, I I , 317,
p. 945 urm.), se susţine că creditorii pot, conform interesului
lor, să lase pe moştenitor în condiţia u n u i erede benefi­
ciar, sau sâ-1 facă a fi declarat moştenitor pur şi simplu,
ceeace ni se pare inadmisibil, pentrucă art. 705 P r . civ. de­
cide că, în asemenea caz, moştenitorul se va socoti moştenitor
pur şi simplu. Aceasta este, precum a m m a i spus-o, u n caz
de r e n u n ţ a r e tacită la beneficiul de inventar. (Vezi suprà,
p. 377 şi infra, p . 426, ad notam).
Moştenitorul poate să renunţe la beneficiul de inventar şi în
mod expres, fie printr-o a n u m e declaraţie î n t r ' u n act autentic
sau sub semnătură privată, fie prin însuşirea î n t r ' u n act a cali-
tăţei de moştenitor (art. 689). Vezi infra, p. 4 2 5 , text şi nota 5.
Moştenitorul beneficiar, ca şi cel p u r şi simplu, nu mai
poate însă, d u p ă cum ştim, r e n u n ţ a la succesiune: Semel heres,
semper heres. Vezi suprà, p . 3 4 1 .
a
( ) Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 629, p . 128,
 406 COD. CIV.—CAETEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 717.

Soluţia de m a i sus va fi aplicabilă chiar dacă vân­

zarea n u va aduce nicio d a u n ă creditorilor, şi tribunalele n ' a r
puteà nici î n t r ' u n caz să menţie acceptarea beneficiară (*).
Piata credito- Moştenitorul beneficiar autoriză pe creditorii ipotecari
6 sau
giaţi ş M p ! ) - " privilegiaţi ori le d ă m a n d a t , d u p ă cum se e x p r i m ă
2
teeari. textul nostru ( ), a primi direct, d u p ă r a n g u l inscripţiilor
3
lor ( ), dela c u m p ă r ă t o r , preţul prins din vânzarea imobilelor,
căci el nu poate încasa partea din preţ pană la care se
u r c ă s u m a privilegiilor şi ipotecilor
Adjudecatarul imobilelor supuse unui privilegiu sau
unei ipoteci n u este deci în drept a plăti preţul vânzărei
în manile moştenitorului, cu toate că acesta este şi vânzător şi
proprietar, pentrucă el nu vinde în calitate de proprietar,
ci în calitatea sa de administrator. C u m p ă r ă t o r u l imobilelor
moştenirei va plăti deci preţul direct creditorilor privilegiaţi
sau ipotecari, d u p ă delegaţia moştenitorului (art. 717), iar
în lipsa de înţelegere între p ă r ţ i , va depune banii la casa
de consemnaţii, de unde creditorii îi vor primi d u p ă tabloul
5
de distribuţie (art. 5 0 6 bis P r . civ.) ( ).
Preţui adju- Deci, daca adjudecatarul a r dà preţul moştenitorului,
n a r
p^te^daHn ^ ' ^ liberat în privinţa creditorilor privilegiaţi sau ipo-
mâniie moşte-tecari, şi a r fi e x p u s a plăti d e a l doilea, dacă moştenitorul
nitorului.

nota 17, ab initio. I a t ă eum se e x p r i m ă acest autor. „Also

die Verăusserung selbst besteht, wennschon sie wegen dolus
(adio pauliana) angefochten werden kann".
(') P a n d . fr., v° Successions, 4 4 0 2 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., II,
1574; L a u r e n t , I X , 3 9 7 ; Demolombe, X V , 3 8 5 ; A u b r y et
E a u , V I , § 618, p . 4 6 9 ; T. H u e , V, 220. — Contrà: Massé-
Vergé, I I , § 386, p. 349. Vezi şi alte autorităţi citate în P a n d .
fr., v° Successions, 4396.
2
() T e x t u l francez yorbeşte de delegaţia p r e ţ u l u i creditorilor.
3
() Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1394. — Creditorii c h i r o -
grafari nu vin a s u p r a preţului, decât în u r m a celor privi­
legiaţi şi ipotecari, şi ei n ' a r puteà, în baza unei popriri, să
vie înaintea acestor din u r m ă sau în concurenţă cu ei. B a u d r y
et W a h l , loco cit; T. H u e , V, 240, in fine; Cas. fr. D . P .
88. 1. 134; Sirey, 90. 1. 4 6 3 ; Pand. Period, 9 1 . 1. 5 1 , etc.
4
() Moştenitorul va p r i m i însă p a r t e a din preţ ce va r ă m â n e a
în u r m a plăţei privilegiilor şi ipotecilor. B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 1396.
5
() Cpr. L a u r e n t , X , 156; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1400;
A u b r y et R a u , VI, § 618, p . 456, text şi nota 47, etc.
BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 717, 718 C. CIV., 705 PR. CIV. 407

ar deveni insolvabil. Qui paye mal, paye deux fois (')• Neperderea

Faptul din partea moştenitorului de a primi banii pro­ b e nveef n. t adre. i n ­

veniţi din vânzarea imobilelor ipotecate sau supuse unui
privilegiu, nu ar atrage însă pentru dânsul perderea bene­
2
ficiului de inventar ( ).
Din împrejurarea că legiuitorul se ocupă în art. 716 F a c e r e a u n o r
şi 717 numai de vânzarea mobilelor şi a imobilelor, rezultă a ldt ies paocztieţ i ed. e
că moştenitorul beneficiar nu poate să facă alte acte de dis­ P e r d e r e a
poziţie, fără a renunţa prin aceasta însăş tacitamente la bi nevneenf .t a rd.e
beneficiul de inventar, şi fără a deveni moştenitor pur şi
simplu, conform art. 705 Pr. civ. Această părere este cu
atât mai admisibilă, cu cât art. 7135 din procedura civilă
nu cuprinde o pedeapsă (mai ales la noi, unde art. 899
din pi*, franceză, care rosteşte cuvântul pedeapsă, nu este
reprodus), ci o renunţare tacită la beneficiul de inventar,
aşa că nu se poate zice cu succes că art. 705 din proce­
dura civilă n'ar puteà fi întins şi aplicat la alte cazuri ne­
3
prevăzute de lege ( ).
De câteori moştenitorul perde foloasele beneficiului de E f e c t e l e p e r ­
inventar, el este considerat din capul locului (ex tunc) ca ddee r eiin vbeennteafr. .
moştenitor pur şi simplu ('').

3° Obligaţia moştenitorului de a dà cauţiune.

Art. 718. — E l (moştenitorul beneficiar) este dator, dacă cre­

ditorii sau alte persoane interesate (") o cer, să dea cauţiune sol­
b
vabilă pentru preţul ( ) mişcătoarelor cuprinse în inventar şi pentru

(') Cpr. Arntz, I I , 14(>0; Demolombe, X V , 286, 2 9 2 ; L a u r e n t ,

X , 146, 154; A u b r y et R a u , VI, § 618, p a g . 457, text şi
nota 4 8 . — Vezi însă Mourlon (II, 296), d u p ă care adjudeca-
t a r u l a r puteà să plătească preţul vânzărei în manile moş­
tenitorului, p e n t r u ea el să-1 distribue creditorilor.
2
( ) Arntz, I I , 1460; A u b r y et Rau, loro vil., p. 458, nota 5 3 .
s
( ) Vezi suprà, p . 390. Cpr. Laurent, IX, 394 urm., 401 u r m .
4
( ) Cpr. L a u r e n t , I X , 415 u r m . ; Demolombe, X V , 3 9 5 ; D e -
mante, I I I , 125 bis I, etc.
(°) Alte persoane interesate nu pot fi decât legatarii.
(°) Preţul n u însemnează aci, ca mai la vale, tot în acest text, î n ţ e l e s u l cu-
ecliivalentul în bani a mobilelor vândute, ci valoarea acelor v â n t u l u i preţ.
obiecte, pe care însă art. 718 § 2 le presupune nevândute.
Am avut însă ocazie de a observa de m a i multe ori că, din
 408 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 718.

2
porţiunea preţului Q) imobilelor nedelegată creditorilor ipotecari ( ) .
De n u se va dà această cauţiune, se vor vinde mişcătoarele
şi preţul lor se va depune, ca şi porţiunea nedelegată din preţul
imobilelor, spre a se întrebuinţa l a desfacerea sarcinilor succesiunei.
(Art. 5 4 1 , 566, 716, 717, 1244, 1675 u r m . C. civ. A r t . 392 u r m .
P r . civ. A r t . 807 C. fr.).

Darea unei Imobilele încredinţate moştenitorului beneficiar nefiind

eaU
vabUe. S01
astăzi lovite de ipotecă legală, d u p ă c u m e r a u în vechiul
3
d r e p t francez ( ), şi el p u t â n d aveà a d à socoteli de sumi
4
i m p o r t a n t e , p o a t e în t o t d e a u n a fi obHgat ( ) de creditorii
moştenirei şi de legatari, adecă de fiecare din ei în p a r t e ,
i a r nu n u m a i decât de i o a t e părţile interesate, a d à o c a u ­
5
ţiune legală solvabilă ( ), pană la concurenţa mobilelor cor-

cauza unei lacuni regretabile, legea noastră n u cere preţeluirea

averei mişcătoare. Yezi suprà, p . 350, n. 1, şi infra, p . 506, n. 1.
(') Aci, ca şi m a i la vale, prin cuvântul preţ se înţelege echi­
valentul imobilelor vândute.
2
() Şi trebue adaos, ca şi în art. 7 1 7 : sau privilegiaţi. Yezi suprà,
p . 4 0 3 , nota 2.
3
() Yezi B a u d r v et W a h l , Successions, II, p . 293 (ed. a 3-a);
Planiol, III,"' 2 1 3 3 .
4
() Moştenitorul beneficiar, ca şi b ă r b a t u l (art. 1244), nu este
obligat a dà cauţiune decât atunci când acei interesaţi o cer,
pe când uzufructuarul este, din contra, obligat a dà cauţiune
fără nicio cerere (art. 5 4 1 , 566). — Orice moştenitor benefi­
ciar, în genere, poate fi supus acestei obligaţii, fie el cât de
solvabil, chiar în cazurile când acceptarea beneficiară este
silită (art. 405 şi 693). C p r . A r n t z , I I , 1 4 6 1 ; Demolombe,
X Y , 2 4 0 ; Zacharire, Handbuch des franzò'sischen Civilrechts,
I Y , § 629, p . 129, nota 21 (ed. Crome); Chabot, Successions.
II, a r t . 807, N o . 2, p . 208 (ed. Belost-Jolimont), p . 173 (ed. M a -
zerat); A u b r y et R a u , V I , § 619, p . 462, etc.—Moştenitorul p u r
şi simplu nu este supus acestei obligaţii, creditorii şi legatarii
având în contra lui destulă garanţie, de vreme ce el r ă s p u n d e
cu toată averea sa, ultra vires emolumenti. Cpr. Mourlon, I I ,
300; L a u r e n t , X , 125, etc.
5
() Zachariae-Crome, op. şi loco cit., p . 1 2 9 ; Chabot, op. şi loco cit.,
p. 2 0 8 , No. 3 (ed. Belost-Jolimont), p. 173 (ed. M a z e r a t ) ; D e ­
molombe, X V , 2 4 1 ; D u c a u r r o y , I I , 6 3 0 ; Demante, I I I , 1 3 1 ;
Planiol, I I I , 2 1 3 3 .
In ce consistă Cauţiunea (satisdatio) consistă într'o persoană capabilă de a
cauţiunea. contracta, care posedă destulă avere spre a g a r a n t a pe credi­
tori şi legatari, şi care îşi a r e domiciliul în resortul Curţei
unde trebue să se dea cauţiunea ( a r t . 1659, 1660, 1675).
Art. 1676. Deşi legea vorbeşte n u m a i de cauţiune sau fidejusiune, se
 BENEFICIUL BE INVENTAR. — ART. 718. 409

porale sau incorporale cuprinse în inventar şi a porţiunei

preţului imobilelor nedelegată creditorilor privilegiaţi sau
ipotecari, căci n u m a i acea p o r ţ i u n e "poate să intre în ma­
nile lui
C a u ţ i u n e a va g a r a n t a şi banii ce moştenitorii a r în- Garantarea
b a r i n
casa dela debitorii succesiunei, deşi legea n u este expresă "^ ° " g t i

2
în această p r i v i n ţ ă ( ).
Această c a u ţ i u n e se va cere pe cale judecătorească şi Art. 392 urm.
Pl C I T
va fi d a t ă conform art. 3 9 2 — 3 9 6 P r . civ. "- -
E a fiind legală, am văzut că poate fi înlocuită p r i n t r ' u n
amanet sau o ipotecă,
Dacă moştenitorul nu va d à cauţiunea cerută de C r e - Sancţiunea
3 n e d c a u
ditori sau legatari, el nu va perde beneficiul de inventar ( ), ^ ^ ' " n

însă mobilele vor fi v â n d u t e la cererea p ă r ţ i l o r interesate,

iar preţul eşit din vânzare, î m p r e u n ă cu ceilalţi bani în­
casaţi de d â n s u l , precum şi porţiunea din p r e ţ u l imobilelor
nedelegată creditorilor privilegiaţi sau ipotecari, se v o r de-

admite însă, în genere, că moştenitorul poate, în' locul unei

persoane capabile şi solvabile, să dea u n amanet sau o ipo­
tecă ( a r g u m . din a r t . 1676). B a u d r v et W a h l , Successions,
II, 1 4 6 7 ; Mureaux, Idem, I I , 3 4 2 ; L e Sellyer, Jder», 1 1 , 9 8 3 ;
Demolombe, X V , 2 4 7 ; L a u r e n t , X , 1 2 8 ; C. A i x , Sirey, 32.
2. 132 şi Répert. Dalloz, v° Successions, 880.—Cernirà: A u b r y
et R a u , VI, § 6 1 8 , pag. 462 (în privinţa ipotecei). P ă r e r e a
acestui din u r m ă autor este inadmisibilă faţă de art, 1676
din codul nostru, care reproduce art. 1922 din codul italian.
Vezi tom. X al Coment, noastre, p . 139, text şi nota 1.
{') Cauţiunea nu garantează întreaga administraţie a m o ş t e n i t o - c aarantează
e

r u l u i ; de unde rezultă ca ea n u se aplică la fructele ce ar cauţiunea,

produce averea de moştenire (art. 975 din codul italian admite
însă soluţia contrară în privinţa fructelor produse de imobile),
nici la mobilele cuprinse în inventar, nici la greşelile moşte­
nitorului. C p r . L a u r e n t , X , 1 2 7 ; Demolombe, X V , 2 4 3 ; P l a -
niol, I I I , 2 1 3 4 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1427; T. H u e ,
V, 2 4 3 , etc. Curtea de casaţie din F r a n ţ a , văzând că legea
e defectuoasă, a căutat s'o înlăture, punând în principiu că
administraţia poate fi retrasă moştenitorului, de câteori averea
ce el posedă nu prezintă g a r a n ţ i i îndestulătoare. (Vezi Répert.
Dalloz, v° Successions, 885). Această decizie este însă cu drept
cuvânt criticată de autori, pentrucă legea conferă moştenito­
r u l u i dreptul de administraţie, fără niciun control, supunându-1
la o răspundere derizorie. Cpr. L a u r e n t , X , 129.
2
( ) Mourlon, I I , 2 9 9 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1472.
3
( ) Cpr. Tain bour, Benefice d'inventaire, p . 336.
COD. CIV.—CABTEA I I I . - T I T . I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 719, 720.

p u n e la casa de consemnaţii, spre a se î n t r e b u i n ţ a la p l a t a

sarcinilor moştenirei, r ă m â n â n d ca ceeace v a prisosi peste
p l a t a datoriilor si a legatelor să se restitue moştenitorului
(art. 7 1 8 § 2).
D a c ă moştenitorul omite de a face această depunere,
4
el datereste d a u n e creditorilor şi legatarilor ( ).
2
Uneori se numeşte şi un a d m i n i s t r a t o r j u d i c i a r ( ).

4" Ordinea în care creditorii şi legatarii trebue să fie plătiţi,

şi recursul lor.

8
Art. 719. — D a c ă unii din creditori ( ) se opun, eredele be­
neficiar nu poate p l ă t i decât d u p ă ordinea şi chipul r e g u l a t de
4
judecător ( ).
Dacă creditorii (sau legatarii) n u se opun, eredele plăteşte
5
creditorilor şi legatarilor, d u p ă r â n d u l cererei ( ). ( A r t . 720, 7 2 1 ,
1719 u r m . , 1790 u r m . C. civ. A r t . 450 u r m . , 573 u r m . , 585 u r m .
P r . civ. A r t . 789 u r m . C. com. A r t . 8 0 8 C. fr.).
Art. 720. — Creditorii (şi legatarii) ce n u se opun şi cari se
B
prezintă după l ă m u r i r e a socotelilor şi plata reliquatelor ( ), nu au
recurs decât î n contra legatarilor; acei cari se prezintă înaintea
lămurirei socotelilor şi platei reliquatelor vor aveà recurs şi în
contra creditorilor plătiţi înaintea lor ("'). ( A r t . 714, 719, 8 9 3 ,
896, 902, 905, 909, 1743 C. civ. A r t . 809 § 1 C. fr.).

(') C p r . B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1 4 7 3 .

2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1473 şi 1505.
3
( ) Şi trebue adaos: sau din legatari. A r t . 976 din codul italian
vorbeşte de creditori şi de alte p ă r ţ i interesate. Yezi infra,
p. 412, nota 3.
4
( ) Cpr. Pothier, Successions, V I I I , p . 132 (ed. Bugnet).
5
( ) C p r . L . 2 2 , § 2, Cod, De jure deliberandi, 6, 3 0 ; Pothier,
op. şi loco suprà cit.
6
( ) P r i n reliquat se înţelege restul r ă m a s în manile moştenito­
rului, d u p ă încheierea definitivă a socotelilor.
(') P a r t e a a doua a a r t . 720, reprodusă cu caractere cursive, nu
există nici în codul francez, de unde a fost eliminată de către
Consiliul de Stat (cpr. Arntz, I I , 1464), nici în codul italian
(art. 977); aşa că, în F r a n ţ a şi în Italia, există controversă
asupra acestui punct, unii fiind de p ă r e r e a admisă de legiui­
torul nostru (cpr. Mourlon, I I , 3 0 7 ; Marcadé, I I I , 266), iar
alţii de p ă r e r e contrară (cpr. A r n t z , I I , 1 4 6 4 ; L a u r e n t , X ,
168; Demolombe, X V , 3 2 5 ; D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain,
I I , 632, etc.). Vezi infra, p . 4 2 1 . Vezi în această privinţă
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 7 1 9 - 7 2 2 . 411

!
Art. 721. — Creditorii ( ) ce se opun vor aveà recurs şi în
2
contra eredelui ( ). ( A r t . 7 1 5 , 719, 720 C. civ.).
3
Art. 722.—In toate cazurile prevăzute de a r t . 720 şi 721 ( ),
recursul se prescrie d u p ă e x p i r a r e a termenului de trei a n i , care
începe din ziua l ă m u r i r e i socotelilor şi a plăţei r e l i q u a t u l u i . ( A r t . 714,
719, 1837 u r m . C. civ. A r t . 809 § 2 C. fr.).

Preţul eşit din vânzarea imobilelor grevate de un pri- c i u aparţine

vilegiu sau de o ipotecă, aparţine, după cum ştim, credi- P t r e u l
eşit din
., . . 1 1 , - 1 , • vânzarea imo-
torilor privilegiaţi sau ipotecari, delegati de moştenitor, spre bilelor gre-
a-1 primi direct dela cumpărător (art. 717). Dacă toti ere- T a t e
.. . P " d e r i

T. •• n î • ,•• ' vileg'ii şi ipo-

ditorn nu sunt de acord şi se ivesc contestaţii, se va pro- teci.
cede la facerea unui tablou de ordine (art. 719 O. civil şi
5 3 3 urm. Pr. civ.).
încât priveşte însă sumele provenite din vânzarea p , ţ u i eşit din e

T z a i e a
mobilelor ori a imobilelor neipotecate, sau din încasarea ^
creanţelor defunctului, precum şi partea din preţul imobi- imobilelor n e -
lelor neafectată la plata creditorilor privilegiaţi sau ipotecari, ipotecate,
legea distinge între cazul când există opoziţie din partea cre-
a s u p r a a r t . 977 din codul italian, Ricci, Corso teorico-pratico
di diritto civile italiano, I V , 49, p . 9 4 u r m . şi 73, 74, p. 156
u r m . ; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano,
V I , 2 3 5 , p. 385 urm., etc.
(') Şi t r e b u e adaos: şi legatarii, a r t . 721 aplicându-se prin ana­
logie şi legatarilor. C p r . Planiol, I I I , 2 1 4 8 ; L a u r e n t , X , 1 7 3 :
Demolombe, X V , 307, etc. — A r t . 721 lipseşte în codul
francez, însă soluţia este aceeaş şi acolo, pentrucă moştenitorul
care plăteşte fără a ţine samă de opoziţiile existente, comite
o greşală gravă, care îl face responsabil cu averea lui p r o ­
prie (art. 715). Vezi suprà, p. 3 9 8 . Cpr. L a u r e n t , X , 1 6 1 ;
Demolombe, X V , 3 0 1 : A u b r y et R a u , V I , § 6 1 8 , p. 4 5 8 ;
Marcadé, I I I , 2 6 7 ; D u c a u r r o y , II, 6 3 3 ; Demante, I I I , 133 6m
I I ; Planiol, III, 2 1 5 0 ; P a n d . fr., v° Successions, 4053 urm.
2
( ) Şi t r e b u e adaos: şi în contra legatarilor şi a celorlalţi cre­
ditori plătiţi în mod arbitrar ( a r g u m . din a r t . 720). Vezi
infra, p . 415, text şi nota 1.
3
( ) T e x t u l oficial al a r t . 722 vizează din eroare a r t . 719, căci
acest text nu se ocupă de recursul creditorilor.
Apoi, mai t r e b u e să observăm că, în codul francez, art. 722 Deoseb. de
nu figurează ca text a parte, ci formează § 2 al a r t . 720 codul francez.
(809 C. fr.), încât acolo exista o controversă, care nu-şi mai
are fiinţă la noi, unde legiuitorul a admis p ă r e r e a susţinută
de A u b r y et R a u (VI, § 618, p. 461). Vezi infra, p . ' 423.
 412 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 719 § 1.

clitorilor sau legatarilor şi acela când nu există nicio opo-

1
ziţie din partea lor ( ).

1° Cazul când există creditori sau legatari oponenţi (art. 719 § 1).

2 3
Dacă u n u l ( ) din creditori sau din legatari ( ) a declarat

Dr. roman şi (*) L a Romani, creditorii erau plătiţi pe m ă s u r ă ce se prezentau

dr. Ţechin (L. 22 §§ 4 şi 6, Cod., De jure . deliberandi, 6, 30), soluţie
francez. care trecuse şi în vechiul drept francez. Vezi B a u d r y et
W a h l , Successions, I I , 1409; P a n d . fr., Idem, 3995, şi a u t o ­
rităţile citate acolo.
3
( ) Opoziţia unui singur creditor sau legatar este deci suficientă
pentru ca moştenitorul să nu p o a t ă p l ă t i pe creditori şi le­
g a t a r i , pană când n u se va determina ordinea in care să se
facă plăţile p r i n t r ' o hotărîre. P a n d . fr., v° cit., 4034, 4046.
Imposibilitatea de a face p l a t a se impune moştenitorului
beneficiar, chiar dacă legatul, al cărui plată se reclamă, a r e
de obiect un corp cert şi determinat. B a u d r y et W a h l , op.
cit., I I , 1 4 2 1 ; P a n d . fr., v° cit., 4 0 4 8 ; T . H u e , V, 2 4 5 ; Z a c -
harise-Crome, op. cit., I V , § 6 2 9 , p . 130, nota 2 7 ; Cas. fr. şi
C. Dijon, D . P . 82. 1. 3 6 4 ; Sirey, 84. 1. 3 1 7 ; D . P . 70. 2.
157, etc.
3
Aplic art. 719 ( ) Deşi a r t . 719 n u vorbeşte decât de creditori, nu mai încape
legatarilor. îndoială că el se aplică şi legatarilor prin analogie (art. 7 Ì 4
§ 1). I n acest sens se p r o n u n ţ ă toţi autorii. Vezi L a u r e n t , X ,
1 7 3 ; Demolombe, X V , 297, 307 şi 3 2 8 ; Mareadé, I I I , 2 6 3 ;
Demante, I I I , 132; Planiol, I I I , 2 1 4 8 ; D u c a u r r o y , I I , 6 3 1 :
B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1 4 1 9 ; L e Sellyer, Idem,
II, 9 9 2 ; P a n d . fr., v° Successions, 3998, etc.
Creditorii Creditorii cu termen sau condiţionali sunt şi ei în drept a
cu termen sau se opune la plată, pentrucă aceasta opoziţie este o m ă s u r ă
condiţionali. conservatorie de care ei pot uza în baza a r t . 1016. Aceşti
Art. 'l016.
creditori nu vor puteà însă fi plătiţi decât n u m a i în u r m a
expirărei termenului sau îndeplinirei condiţiei, fiindcă, d u p ă
cum ştim, acceptarea beneficiară nu aduce exigibilitatea crean­
ţelor cu termen sau condiţionale. B a u d r y et W a h l , loco cit.;
L e Sellyer, Idem, I I , 9 9 3 , 9 9 4 ; L a u r e n t , X , 1 5 3 ; D e m o ­
lombe, X V , 2 9 8 ; Z a c h a r i s - C r o m e , Handbuch des fr. Civil­
rechts, I V , § 629, p. 130, nota 2 5 ; P a n d . fr., r° cit., 3999,
etc. — Contra: H u r e a u x , Successions, I I , 3 7 3 , p . 599 u r m .
Dreptul de D r e p t u l de opoziţie este un drept individual, de care fiecare
opoziţie este creditor sau legatar poate sau nu să uzeze; aşa că opoziţia
un drept in­
dividual.
u n u i a din ei n u conferă niciun drept celorlalţi. L e Sellyer,
op. cit., I I , 9 2 2 ; P a n d . fr., op. cit., 4 0 0 0 ; T . H u e , V, 2 4 5 ;
L a u r e n t , X , 1 5 8 ; Demolombe, X V , 2 9 6 : A u b r y et R a u , V I ,
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 719 § 1. 413

1
că se o p u n e la p l a t ă ( ), m o ş t e n i t o r u l beneficiar n u va plăti
pe creditori şi legatari decât d u p ă o r d i n e a şi m o d u l r e g u l a t
prin c o n v e n ţ i e , sau de j u d e c ă t o r u l î n s ă r c i n a t c u facerea t a ­
bloului de ordine.

§ 618, p. 458.—Yezi însă Zacharise, Handbuch des fr. Cimi"

rechts, I V , § 629, p. 130, nota 2 5 , in fine, c a r e zice că această
chestiune este înrloelnică. „Bedenklich ist auch die Annahme
von Laurent (X, 158), dass die Opposition eines Glăbigers
den ubrigen nicht zu statten komme".
l
( ) Legea nearătând formele în care trebue să se facă opoziţiile F o r m e l e o p o -
la plată, se admite, in genere, că opoziţia prevăzută de z i ţ i e i . Con-
art. 719 poate să rezulte nu n u m a i d i n t r ' o notificare sau poprire, °versa. t r

ci şi din orice act prin care un creditor sau legatar aduce

la cunoştinţa moştenitorului existenţa creanţei sau legatului
şi manifestă in mod neîndoelnic intenţia de a fi plătit din
hanii succesiunei. In adevăr, în lipsă de text, este loc de a
se aplica principiul general d u p ă care manifestarea tacită a
voinţei îşi produce efectele sale ca şi manifestarea expresă.
Cpr. Planiol, I I I , 2 1 4 7 ; Vigié, I I , 2 3 8 ; Demolombe, XV,
2 9 9 ; Arntz, I I , 1 4 6 3 ; T. H u e , V, 2 4 5 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, II, 1410; H u r e a u x , Idem, I I , 305 şi 3 6 7 ;
ZachariiC-Crome, op. cit., I V , § 629, p. 130, nota 2 5 ; P a n d .
fr., v° cit., 4001 u r m . şi 4 0 1 3 ; Répert. Sirey, v° Benefice
d'inventaire, 674 u r m . ; Cas. fr. D . P . 92. 1. 4 8 1 : Pand.
Period. 9 3 . 1. 4 4 1 ; C. Donai, D . P . 1902. 2. 302, etc.—
Contrei: L a u r e n t , X . 157; L e Sellyer, op. cit.. II, S90, 9 9 1 ,
p. 2 9 1 . Cpr. Marcadé, I I I , 2 6 3 . Vezi şi Dalloz, Nouveau code
civil annoté, I I , art. 808, No. 5 u r m .
Astfel, opoziţia poate să rezulte d i n t r ' o simplă chemare C h e m a r e a în
u d e c a t & etl
în j u d e c a t ă pentru lichidarea creanţei şi, a fortiori, dintr'oJ » '-
hotărîre condămnătoare, p r o n u n ţ a t ă contra moştenitorului,
căci prin aceasta creditorul manifestă nu n u m a i intenţia de
a-şi stabili creanţa sa, dar şi acea de a fi plătit. B a u d r y et
W a h l , op. cit., I I , 1 4 1 1 : P a n d . fr., v» cit, 4 0 1 7 ; Cas. fi-, si
C. Orléans, D. P . 82. 1. 364; Sirey, 84. 1. 3 1 7 ; Sirey, 60. 2.
267, etc.
Opoziţia la plată nu rezultă însă din faptul creditorului de L u a r e a unei
a luà o iscripţie ipotecară, pentrucă prin l u a r e a acestei i n s - i n s c r i p ţ i i i p o -
t e c a r e et
cripţii el a p u t u t să aibă intenţia de a-şi conserva numai - -'-
creanţa sa (Demolombe, X V , 2 9 9 ; L e Sellyer, Successions,
II, 9 9 1 ; B a u d r y et W a h l , Idem, II, 1414; P a n d . fr., v° cit,
4024.—Contrà: Belost-Jolimont asupra lui Chabot, Successions,
II, art. 809, p. 218, observ. 1); nici din cunoştinţa ce moşte­
nitorul a r fi avut despre creanţă. B a u d r y et W a h l , op. şi
loco cit, p . 2 6 6 ; P a n d . fr., v° Successions, II, 4 0 2 5 ; C. Orléans,
Pand. Period. 9 5 . 2. 6 0 ; D . P . 95. 2. 184, e t c .
 414 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a III.—ART. 719 § 1.

Plata credit. Acest tablou va cuprinde mai întăiu pe creditori şi

a e e a a l ai
Ş 1
riiof ata
P ° * P ' g t ' i C \ f "ă ca voinţa testatorului sâ poată
2 A
modifica această r e g u l a t ) . Nemo liberalis nisi liberatus( ).
Art. 1719urm. Cât pentru creditori, se va u r m ă conform dreptului
comun (art. 1 7 1 9 urm.), ceeace însemnează că se vor plăti
mai întăi creditorii privilegiaţi, apoi acei ipotecari, d u p ă
r a n g u l lor şi, în fine, creditorii chirografari, fiecare în p r o ­
porţie cu creanţa sa (au marc le franc), dacă activul moş­
tenirei nu este suficient spre a se plăti creanţa lor î n ­
treagă (*).
Cazul când Moştenitorul beneficiar care, neţinând socoteală de o p o -
" f t c u t ^ i ă ţ i z,îţiile creditorilor sau legatarilor, a r fi făcut plăţi arbitrare,
arbitrare. ' v a fi obligat a despăgubi pe creditori şi legatari, către cari
el este culpabil de o greşală g r a v ă (art. 7 1 5 , 7 2 1 ) , p l ă -
tindu-le sumele ce li s'ar fi cuvenit, dacă s'ar fi făcut plăţile
d u p ă tabloul de ordine. (Vezi infra, p. 4 2 2 , nota 1).
FacerejL „unor Din faptul că creditorii şi legatarii oponenţi a u un recurs
nu*aduc^ per- * U
moştenitorului care n ' a plătit conform a r t . 7 1 9 ,
con :ra

derea bene- rezultă că el nu perde beneficiul de inventar, d u p ă c u m pe

inventar" nedrept susţin unii, prin aceste plăţi neregulate; căci, dacă
6

el a r perde acest beneficiu, plăţile făcute de dânsul a r fi

5
valide în privinţa celorlalţi creditori ( ).

(') A u b r y et R a n , V I , § 618, p . 4 5 8 ; Zacharise-Crome, Hand-

buch des frănzosischen Civilrechts, I V , § 629, p . 130; Massé-
Vergé, II, § 386, p . 3 5 2 ; L a u r e n t , X , 155, 1 7 1 ; Demolombe,
X V , 2 9 6 ; Demante, I I I , 129; A r n t z , I I , 1 4 6 3 ; Mourlon, I I ,
3 0 2 ; Marcadé, I I I , 2 6 3 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I .
1434; Verdière, Benefice d'inventaire, p . 2 3 1 ; P a n d fr., v"
Successions, 4039, etc.
2
( ) P a n d . fr., v° cit, 4040; B a u d r y et W a h l , op. cit, 1434, in
fine, p. 275 (ed. a 3-a).
Dr. roman. (3) y j ş[ | 39 ş ţ Dig., De verborum significatione,
e z J i ţ 50, 16,
C a
Art 'i059 h
unde se zice: „Bona intelliguntur cujusque, quaz deducto wre
alieno supersunt". „ D u p ă ce m a i întăiu creditorii vor l u à
deplin driturile lor şi apoi moştenitorul legiuita sa parte,
zice a r t . 1059 din codul Calimach, în u r i n ă să ià şi legatarii
legaturile lor deplin, sau n u m a i p ă r ţ i din ele d u p ă analogie,
sau nimic, dacă n u ajunge averea m o r t u l u i " . Vezi şi a r t . 1050,
lit. d şi e din acelaş cod, citat suprà, p . 418, nota 2.
4
( ) C p r . L a u r e n t , X , 1 5 5 ; Demolombe, X V , 2 9 5 ; Verdière,
Benefice d'inventaire, p . 2 3 1 , etc. Vezi şi tom. X al Coment,
noastre, p . 3 4 2 , 3 4 3 .
5
( ) L a u r e n t , I X ,413 şi X , 1 6 1 ; Demolombe, X V , 3 0 1 ; Arntz,
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — AET. 719 § 1. 415

Creditorii oponenţi vor aveà, de asemenea, recurs contra Recursul ere

d l t o r i l o r
acelora cari a u fost plătiţi în mod a r b i t r a r , fie aceştia . °p°
_ . ' . ' nenţi contra
creditori sau legatari, spre a-i sili la restituirea sumelor acelor plătiţi
î n l a r
primite d e dânşii peste ceeace li s ' a r fi cuvenit d u p ă o JX " a r

1
distribuire regulată (argument din art. 720)( ).
II, 1 4 6 3 ; A u b r y et R a u , V I , § 6 1 8 , p . 2 5 8 , nota 5 3 şi p . 469,
470; T . H u e , V, 2 4 5 ; T h i r y , I I , 1 5 0 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I I , 1 4 2 5 ; L e Sellyer, Idem, I I , 9 9 2 ; H u r e a u x ,
Idem, I I , 374, p . 601 u r m . ; Planiol, I I I , 2 1 5 0 ; Vigié, I I ,
239; P a n d . fr., v° cit., 4 0 5 3 ; Bilhard, Benefice d'inventaire,
No. 7 3 ; p . 199, etc. — Contra: Chabot, Successions, I I , art. 808,
No. 2, p . 210 (părere care n u este admisă de adnotatorul său
Belost-Jolimont, observ. 1 a s u p r a art. 8 0 8 , p . 212).
!
( ) Recursul creditorilor oponenţi î n contra legatarilor este afară Recursul cre­
de orice îndoială, căci dacă creditorii neoponenţi au, d u p ă ditorilor opo
a r t . 720, asemenea recurs contra legatarilor, a fortiori acest "f^'a^rilo™
recurs trebue să-1 aibă creditorii oponenţi, ca o consecinţă
a principiilor ce cârmuesc concursul creditorilor şi al lega­
tarilor. Cpr. L a u r e n t , X , 1 6 1 ; Arntz, I I , 1 4 6 3 ; B a u d r y et
W a h l , Successions, I I , 1 4 2 8 ; H u r e a u x , Idem, I I , 3 7 4 ; L e
Sellyer, Idem, I I , 9 9 2 ; Planiol, I I I , 2 1 5 1 ; Vigié, I I , 2 3 9 ;
T h i r y , I I , 150; Demolombe, X V , 3 0 2 ; A u b r y et R a u , V I ,
§ 6 1 8 , p . 458, text şi nota 5 4 ; G a r r a u d , De Ia déconfiture,
p. 157 (ed. din 1880), etc.
Cât pentru recursul creditorilor oponenţi în contra celorlalţi Recursul cre-
creditori, plătiţi în d a u n a lor, el rezultă prin a r g u m e n t a c l l t o r i l o r
°P°
contrario tot din a r t . 720, căci dacă creditorii neoponenţi ^ ^ [ J y ^ ^
n'au, după acest text, recurs decât în contra legatarilor, ere- ditori,
ditorii oponenţi trebue să mai aibă un alt recurs, şi acest
recurs nu poate fi decât în contra creditorilor plătiţi în d a u n a
lor. Cpr. L a u r e n t , X , 1 6 1 ; Demolombe, X V , 3 0 3 ; A u b r y et
Rau, loco cit., p . 4 5 8 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1 4 2 8 ;
H u r e a u x , Idem, I I , 3 7 4 ; L e Sellyer, Idem, I I , 9 9 7 ; Vigié,
II, 2 3 9 ; Demante, I H , 133 bis l ì ; Thiry, I I , 150; Marcadé,
III, 2 6 7 ; Planiol, I I I , 2 1 5 1 ; Belost-Jolimont asupra lui Chabot,
Successions, I I , a r t . 808, observ. 1, p . 2 1 2 ; P a n d fr., v° cit.,
4 0 6 1 ; Répert. Sirey, v° Benefice d'inventaire, 686 u r m .
Recursul creditorilor oponenţi in contra celorlalţi creditori Aplic. art.
şi legatarilor, n u poate să fie decât o acţiune directă şi în 975.
a n u l a r e a plăţei făcute, sau o acţiune pauliană, dacă plăţile au
fost făcute în frauda drepturilor lor (art. 975).
In orice caz, n u poate să fie vorba în specie de o acţiune Neaplic. art.
' în repetiţie a unui lucru nedatorit (art. 993), d u p ă c u m pe 9!>3 C. cir.
nedrept susţin unii autori (cpr. Demante, I I I , 132 bis î l ) , Controversă.
căci p l a t a nu s'a făcut din eroare, aşa c u m cere a r t . 9 9 3 , ci
în mod arbitrar, fără a se ţine seamă de opoziţiile existente.
 416 COD. CIV.—CAETEA I I I — T I T . I.—CAPIT. V.—S-a III.—AET. 719 § 1.

Acest recurs există chiar în contra creditorilor şi lega­

tarilor, cari a u primit plata în necunoştinţa opoziţiei ce
4
făcuse unii din creditori sau legatari ( ).
Unii subordona acest recurs insolvabilităţei moştenito­
2
rului şi legatarilor ( ), însă această restricţie nu are nicio
3
raţiune de a fi( ).
Becursui le- Legatarii a v â n d şi ei dreptul de a face o opoziţie
gatanior. ^ j p^ p
y e z nota 3), trebue să aibă şi u n recurs,
SU ra

căci altfel dreptul lor a r fi. lipsit de orice sancţiune şi

garanţie ('*).
Legatarii, cari s'au opus la p l a t ă conform art. 7 1 9 ,
vor aveà deci u n recurs direct contra moştenitorului care a
făcut plăţi arbitrare, trecând peste opoziţia lor, căci acest
moştenitor a călcat art. 7 1 9 , comiţând astfel o culpa lata
(art. 715).
Legatarii oponenţi vor aveà, de asemenea, recurs contra
celorlalţi colegatari cari au fost plătiţi în detrimentul celor
dintâi, căci ei a v â n d u n drept egal, moştenitorul beneficiar
5
nu puteà să plătească pe unii în detrimentul a l t o r a ( ) .
Aceşti legatari (oponenţi) n ' a r aveà însă niciun recurs
contra creditorilor plătiţi înaintea lor, pentrucă d u p ă cum
ştim, ei nu iau decât ceeace r ă m â n e în u r m a platei datoriilor,
deducto aìre alieno^).
Opoziţia creditorilor sau legatarilor nu împedică numai

Cpr. L a u r e n t , X , 162; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1428,

in fine, p . 272 (ed. a 3-a).
Prescrierea Recursul creditorilor oponenţi se va prescrie prin trei ani,
acţinnei cre­ iar n u p r i n 30 de ani, controversa care există a s u p r a acestui
d i t o r i l o r opo­ p u n c t în F r a n ţ a ne mai având fiinţa în d r e p t u l nostru. Vezi
nenţi.
infra, p . 422, explic, art. 722. Vezi a s u p r a acestei controverse,
Répert. Sirey, v° Benefice d'inventaire, 689 u r m .
(!) B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1429, şi autorităţile citate
acolo.
2
() G a r r a u d , De la déconfiture, p. 157.
8
() Vezi B a u d r y et W a h l , op. cit., I I I , 1429; Demolombe, X V ,
3 0 6 ; L a u r e n t , Supplement, III, 338, p. 269 lit. i.
(*) Cpr. Demolombe, X V , 297.
6
() L a u r e n t , X , 1 7 3 ; Demolombe, X V , 297, 3 0 7 ; B a u d r y W a h l ,
op. cit., I I , 1430; Planiol, I I I , 2 1 5 1 , etc.
tì
() Cpr. Planiol, B a u d r y et W a h l , loco cit. Vezi suprà, p . 414.—
încât priveşte recursul creditorilor şi legatarilor neoponenţi,
vezi infra, p . 420 u r m . (art. 720).
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 719 § 2. 417

p l a t a , ei şi compensaţia în folosul debitorilor moştenirei

4
cari s u n t şi creditori ai e i t ) .
Opoziţia n u are însă efect retroactiv şi, p r i n u r m a r e ,
nu invalidează plăţile anterior făcute, nici n u distruge com­
2
p e n s a ţ i a d o b â n d i t ă ( ).

2° Cazul când nu există creditori sau legatari oponenţi (art. 719 § 2).

C â n d n u există opoziţii la p l a t ă nici din p a r t e a ere- Derogare

0 1
ditorilor, nici din acea a legatarilor, p r i n derogare dela ^ ' ^ ^ J '
d r e p t u l comun (art. 1719), moştenitorul beneficiar poate şi
3
chiar trebue ( ) să plătească integral legatele şi creanţele
exigibile, t u t u r o r legatarilor şi creditorilor, fie ei chirogra-
4
fari sau privilegiaţi a s u p r a mobilelor (art. 1 7 2 9 u r m . ) ( ),

O T. H u e , V, 2 4 5 , p . 2 8 7 ; L a u r e n t , Supplement, III, 338,

p. 2 6 7 ; P a n d . fr., y° Successions, 4 0 7 9 ; C. Douai, D . P . 1902.
2. 302.
2
( ) L a u r e n t , Supplement, I I I , p . 269, lit. g; B a u d r v et W a h l ,
op. cit., I I , 1 4 3 5 ; P a n d . fr. v° cit., 4077, 4078. "
?
3
( ) Vezi L a u r e n t , X , 164, ab initio; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
II, 1440 şi autorităţile citate acolo. Vezi şi P a n d . fr., v°
Successions, 4 0 9 1 şi autorităţile citate acolo.
4
( ) Cât p e n t r u creditorii ipotecari sau privilegiaţi a s u p r a imo­
bilelor, ei vor fi plătiţi din preţul imobilelor vândute, conform
a r t . 717.
Unii autori, întemeindu-se pe î m p r e j u r a r e a că art. 719 § 2 Cazul c â n d
vorbeşte de creditori, fără nicio distincţie, susţin ca legatarii l e g a t a r i i şi
şi creditorii chirografari, cari a r fi m a i diligenţi, a r puteà d i t o m e h i -
e r e

fi plătiţi din preţul imobilelor, chiar înaintea creditorilor pri- e ^ piatiti

p u t n

vilegiaţi sau ipotecari. Vezi L a u r e n t , X , 1 6 4 : Mourlon, I I , î n a i n t e a e r e -

304. Cpr. şi Demolombe, X V , 309, 3 1 1 . „ U n creditor privi- ditorilor p r i -
legiat. dacă este negligent, poate deci să nu primească nimic, vilegiaţi^şi
zice Planiol ( I I I , 2156, in fine, p . 468, ed. a 5-a), pe când controversa,
creditorii chirografari pot fi plătiţi integralmente".—Această
soluţie este, după p ă r e r e a noastră, cu desăvârşire inadmisibilă,
căci u n a din dotm: sau moştenitorul a consimţit delegaţia
prevăzută de art. 717, şi creditorii se mulţumesc cu dânsa,
şi ei vor fi plătiţi direct de c u m p ă r ă t o r u l imobilului; sau, în
lipsă de delegaţie ori de înţelegere între creditori, adjudeca-
t a r u l va depune banii la casa de consemnaţii şi, în asemenea
caz, ei vor fi plătiţi la tablou, d u p ă rangul lor respectiv. Cpr.
L e Sellyer, Successions, I I , 1002, p . 2 9 7 ; Belost-Jolimont
a s u p r a lui Chabot, Successions, I I , art. 809, observ. 1, p. 2 1 8 .

13113
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a, III.—ART. 719 § 2.

J
d u p ă r â n d u l cererei fiecăruia şi d u p ă cum se prezintă ( ),
fără a puteà refuza p l a t a cerută de u n creditor sau legatar
s u b c u v â n t că a r mai fi şi alţii; de u n d e rezultă că legatarii
vor putea, în lipsa unei opoziţii, să fie plătiţi înaintea cre­
2
ditorilor, dacă a u fost m a i diligenţi ( ), căci creditorii n u
trec, d u p ă cum a m văzut, înaintea legatarilor, decât a t u n c i
când există o opoziţie.
Această p l a t ă este definitivă şi irevocabilă.
In caz de a fi creditor al defunctului, moştenitorul va
puteà deci să reţie p e n t r u dânsul s u m a ce i s'ar datori din
succesiune, şi aceasta chiar dacă a r exista şi alţi creditori
3
cu preferinţă, î n t r u c â t aceştia n ' a r fi făcut opoziţie ( ).
N u poate să fie vorba, în specie, de fraudă în c o n t r a
creditorilor, căci moştenitorul nu face decât să uzeze de facul­
tatea ce-i d ă legea, şi ştiut este c ă : nullus videtur dolo

1
i ) P l a t a trebue să se facă îndată ce moştenitorul a r e bani dis­
ponibili, fără a aştepta ca toată averea să fie prefăcută în
bani (cpr. Demolombe, X V , 313) şi fără a aştepta e x p i r a r e a
termenelor date de lege pentru a face inventar şi pentru a
deliberà. P a n d . fr., v° cit., 4090; Répert. Sirey, v° Benefice
dinventaire, 6 9 4 ; Massé-Vergé, I I , § 386, p . 352, nota 3 1 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1440, in fine, p . 2 7 8 .
2
( ) L a u r e n t , X , 1 7 1 ; Demolombe, X V , 3 0 9 ; Arntz, I I , 1 4 6 3 ;
Marcadé, I I I , 2 6 3 ; Mourloa, I I , 304. — Vezi însă P a n d . fr.,
v° Successions, 4107.—Soluţia d r e p t u l u i actual este î m p r u ­
m u t a t ă dela dreptul roman. Iată, în adevăr, cum se e x p r i m ă
L . 22 § 4, in fine, Dig., De jure deliberandi, 6, 3 0 : „...Ei
eis satisfaciant, qui primi veniant creditores; et si nihil
reliquum est, posteriores venientes repellantur ; et nihil ex
sua substantia penitus heredes amittant, ne dum lucrum facere
sperant, in damnum incidant. Sed et si legatarii interea ve-
nerint, eis satisfaciant ex hereditate defuncţi, vel ex ipsis
rebus, vel ex earum forsitan venditione".
Codul Calimach voià, din contra, ca să se plătească m a i
întăi datoriile cele cu a m a n e t u r i sau ipoteci, pe u r m ă şi
celelalte; apoi, să-şi oprească moştenitorul legiuita sa parte,
şi, în fine, să se dea şi legatele şi milele orânduite de defunct,
dacă va ajunge averea şi la aceasta. Vezi şi art. 1059 din
acelaş cod, textual citat suprà, p . 4 1 4 , nota 3.
3
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2 1 5 5 ; L a u r e n t , X , 1 6 5 ; B a u d r y et W a h l ,
op. cit, II, 1442; Demolombe, X V , 3 1 0 ; Arntz, II, 1463,
p. 1 5 4 ; Verdiòre, Benefice* dìinventaire, p. 238; Tambour,
Idem, p . 2 8 6 ; Billiard, Idem, 7 1 , p . 194; Pand. fr., v° Suc-
cessions, 4085, etc.
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 719 8 2. 419

facere qui suo jure utitur (L. 5 5 , Dig., 5 0 , 17 şi art. 1734

C. Caiimach). Acest sistem, admis şi în dreptul roman (*), este
însă vicios, pentrucă moştenitorul va puteà să-şi reţie creanţa
sa îndată d u p ă descinderea succesiunei, şi înainte chiar de a
se şti că moştenirea a fost acceptată sub beneficiu de inventar.
Moştenitorul va puteà, de asemenea, să compenseze Compensaţie,
creanţele ce el are contra moştenirei cu datoriile ce el are
2
către ea, şi această compensaţie se operează de drept ( ).
Compensaţia poate, în specie, să aducă inconveniente grave, controversa
1 c a e 1
căci de câteori un creditor al moştenirei va fi în acelaş 'L ' 'l :!°" " +

timp şi debitorul ei, de atâtea ori creanţa sa se va stinge d a t ioc.

de drept prin compensaţie (art. 1 1 4 3 urm.), înainte chiar
de a aveà creditorii mai depărtaţi timpul material de a se
opune la plată, şi această compensaţie va aveà loc ipso
3
jure, fără nicio cerere ( ).
Toate aceste soluţii dovedesc că legiuitorul a derogat Derogare
del tul
în specie dela dreptul comun, stabilind că moştenitorul nu g ^„if ()J

poate fi silit a căuta creditorii pe cari el nu-i cunoaşte, chiar

dacă aceşti din u r m ă a r trebui să fie preferaţi acelora cari
se prezintă, şi că el n u poate să refuze de a plăti pe
cei mai diligenţi, făcând astfel o aplicare a maximei cunos­
cute : Jura vigilentibus succurrunt, non dormientibus. Cu
a t â t mai râu pentru acei cari lipsesc! Motivele legei sunt
însă departe de a fi satisfăcătoare şi toţi autorii, afară de
Unger(*), critică legea în această privinţă.

(') „Si vero et ipse (heres) aliquas contra defunctum habeat ac­
tionem, non ha; confundaniur, sed similem cum aliis credito-
ribus per omnia habeat fortunam; temporum tamen prero­
gativa inter creditores servanda". (L. 22 9, Cod, 6, 30).
{") Billiard, Benefice d'inventaire, 101, p. 330 u r m . ; B a u d r v et
W a h l , op. cit., I I . 1445 şi autorităţile citate acolo.
3
( ) Cpr. Laurent, X, 166: P a n d . fr., v° cit., 4 0 9 9 ; Répert. Sirey,
v° Benefice d'inventaire, 6 9 9 : T r i b . Châtillon-sur-Seine, D .
P . 6 3 . 3. 37.—Contra: Toullier-Duvergier, II, partea I I , 380,
după cari compensaţia ar trebui să fie cerută în justiţie.
P ă r e r e a acestor autori este însă inadmisibilă, pentrucă nici
una din condiţiile compensaţiei legale nu lipseşte în specie,
presupunând, bine înţeles, că ambele creanţe sunt certe, lichide
şi exigibile. Cpr. B a u d r v et W a h l , op. cit., II, 1445; Répert.
Sirey, v° cit., 699.
4
( ) Vezi Unger. Das oderreichische Erbrecht systematisch darges-
tellt, S 42, p. 182, 183, nota 14 (Leipzig, 1871).
 COD. CIV.—CAETEA III.—TIT. I.—CAPIT. V . - S - a III.—AET. 720.

I n adevăr, între moştenitori unii pot să tie absenţi

p e n t r u cauze legitime, şi acei de faţă se vor folosi de această
împrejurare p e n t r u a face să fie plătiţi cei dintâi, cu t o a t e
că creanţa lor ar fi venit tocmai la u r m ă d u p ă dreptul
comun.
De aceea codul italian (art. 9 7 6 § 2) a părăsit, cu
drept cuvânt, acest sistem, fixând termenul de o lună, în
care moştenitorul nu poate face nicio plată, chiar în lipsă
de opoziţii.
I n u r m a expirărei acestui termen, în care toţi acei
interesaţi se pot arăta, moştenitorul plăteşte pe creditori şi
legatari în m ă s u r a în care ei se prezintă, rezervându-se însă,
în orice caz, drepturile lor de preferinţă (salvi però i loro
diritti di poziorità)^).

Recursul creditorilor neoponenţi (art. 720).

Creditorii neplătiţi, cari n ' a u făcut opoziţie şi cari se

prezintă după încheierea definitivă a socotelelor şi după
plata reliquatului, adecă a restului r ă m a s în manile moşte­
nitorului, n ' a u niciun recurs în contra moştenitorului care a
făcut plăţile; căci, în lipsa unei opoziţii în regulă, acesta din
u r m ă puteà să plătească oricui, la cererea creditorilor sau
2
legatarilor (art. 7 1 9 § 2)( ).
Ei nu au, de asemenea, niciun recurs, din cauza negli-
3
genţei lor, în contra creditorilor plătiţi ( ), pentrucă aceştia
4
n ' a u luat decât ceeace li se cuvenea ( ), iar creditorii neopo­
nenţi sunt în culpă că nu s'au opus la plată sau că, cel

(') Cpr. Planiol, I I I , 2157.

2
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p . 131 u r m . ; Planiol, I I I ,
2 1 5 6 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1449. T. H u e , V, 2 4 6 ;
L a u r e n t , X , 168; Demolombe, X V , 316, etc.
3
( ) Pothier, loco cit., p. 132; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1 4 5 0 ;
Zaeharise-Crome, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 629,
p. 131, nota 28.
4
( ) „Repetitio nulla est ab eo qui suum recipit". (L. 44, Dig.,
De condictione indebiti, 12, 6). Vezi şi L . 129, Pr., D i g . , De
diversis regulis juris antiqui, 50, 17, unde se zice: „Nihil
dolo creditor facit, qui suum recipit".
 BENEFICIUL DE INVENTAR. — ART. 720. 421

puţin, nu s'au prezentat înainte de a se termina lichidarea

4
succesiunei ( ).
Creditorii neoponenţi n ' a u deci decât să sufere conse-
cinţile propriei lor negligente.
E i vor aveà însă recurs contra legatarilor plătiţi în Recursul
cr 1 t a
detrimentul lor, pentrucă legatarii nu puteau să vie decât ^ j J ? " ^ a 1

în u r m a creditorilor.
Deşi legatarii erau în drept să conteze şi ei pe legatul
ce li s'a plătit, totuşi ei trebue să-1 restitue, pentrucă nu
sufăr nicio p a g u b ă , ci perd n u m a i un câştig fcertant de
lucro captando), pe când creditorii retardatari, a căror
creanţă n'a fost plătită şi cari îşi exercită recursul lor în
contra legatarilor, ar suferi o p a g u b ă reală în lipsa unui
asemenea recurs (certant de damno vitando). Acestea sunt
motivele recursului ce creditorii retardatari a u în contra le­
gatarilor cari şi-au primit legatul, înainte de a se plăti
2
creditorii ( ).
A m vorbit p a n ă acum n u m a i de creditorii retardatari, Art. 720 § 2.
cari se prezintă d u p ă lămurirea socotelilor şi plata reliqua- ^acţ!e de r

tului. Ce trebue să decidem în privinţa creditorilor neopo-codul francez,

nenţi, cari se prezintă înaintea încheierei socotelilor şi a
plăţei restului ce se mai găseşte încă în manile moşteni­
torilor? In F r a n ţ a chestiunea este controversată, din cauză
că lipseşte partea a doua a art. 7 2 0 , care a fost eliminată
3
de către Consiliul de Stat( ). L a noi însă, această contro­
versă nu mai este cu putinţă, pentrucă textul nostru prevede
ambele ipoteze. In adevăr, în caz de a se înfăţişa u n cre­
ditor înaintea lâmurirei socotelelor şi a plăţei reliquatului,
el va puteà fără îndoială să ceară ceeace a mai r ă m a s din
activul succesiunei (reliquatul, d u p ă cum se e x p r i m ă art. 720),
şi dacă acest rest nu ajunge la îndestularea creanţei sale,
să se întoarcă atât în contra legatarilor cât şi în contra

1
I ) Cpr. L . 22 § 4 — 8 , Cod, De jure deliberandi, 6, 30. Yezi
şi art. 1052 C. Calimach.
('-) Yezi Marcadé, I I I , 2 6 4 : Arntz, II, 1 4 6 3 ; L a u r e n t , X , 169;
Demolombe, X Y , 3 1 7 ; A u b r v et R a u , VI, § 618, p . 4 6 1 ,
text şi nota 6 3 ; ZachariiC, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 629, p . 131 (ed. Crome); Verdière, Benefice d'inventaire,
p. 240, etc.
3
( » Vezi suprà, p. 410, nota 7.
 422 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V—S-a III.—ART. 720, 722.

creditorilor plătiţi înainte şi în d a u n a lui (art. 7 2 0 , partea

finală), nu însă şi în contra moştenitorului, care puteà să
plătească oricui, întrucât nu exista o opoziţie în regulă
(art. 7 1 9 § 2 ) 0 .
Cât pentru creditorii neoponenţi, cari s'ar prezenta
după lămurirea socotelelor, însă înaintea platei restului
r ă m a s în manile moştenitorului, ei vor puteà cere acest rest,
având, în acelaş timp, recurs pentru ceeace nu a r ajunge, în
contra legatarilor, nu însă şi în contra creditorilor (argum.
din art. 7 2 0 § 1).
Lipsa de re- Legatarii neplătiţi, cari n ' a u făcut opoziţie la plată,
tarilor neopo- nu au recurs nici în contra moştenitorului, nici în contra
nenţi. Con- creditorilor, cari ştim că trebue să fie plătiţi înainte de
legatari, nici în contra celorlalţi colegatari, cari şi-ar fi
primit legatele lor, pentrucă toţi legatarii sunt în aceeaş
situaţie : certant de lucro captando. P l a t a r ă m â n e deci b u n ă
pentru acel care a primit-o, în baza m a x i m e i : Iti pari causa,
2
melior est causa possidentis ( ).
A.t. 722. Venim acum la art. 7 2 2 . Acest text dispune că, în
toate cazurile prevăzute de art. 7 2 0 şi 721 (textul nostru
vizează din eroare art. 7 1 9 , care nu se ocupă de recursul
3
creditorilor)( ), recursul creditorilor şi al legatarilor se prescrie
prin trei ani din ziua lămurirei socotelilor şi a platei re-
4
liquatului ( ). *
Deosei». între j jR o m a n i , recursul ce aparţinea creditorilor neplătiţi
a
dreptul roman , , - /» i. A , i v 1
?i dr. actual, putea sa n e exercitat in termenul ordinar al prescripţiei, pe
c. Calimach. în dreptul actual atât recursul creditorilor cât şi acel
al legatarilor nu poate fi exercitat decât t i m p de trei ani,
1
( ) N u m a i creditorii cari au făcut opoziţie la plată, a u recurs
în contra moştenitortilui (art. 721), pentrucă, în asemenea
caz, acest din u r m ă a plătit în dispreţul art. 719 § 1, şi a
comis o greşală g r a v ă (art. 715). Vezi suprà, p. 414.
2
( ) Cpr. Arntz, I I , 1 4 6 3 ; Demolombe, X V , 3 2 8 ; P a n d . fr., v°
Successions, 4 1 1 2 ; A u b r y et E a u , V I , § 6 1 8 , p. 459, text
şi nota 6 1 ; B a u d r y et W a h l , 1455; L e Sellyer, Idem, I I ,
1008; Demante, I I I , 133 bis I V ; Planiol, I I I , 2158, etc.—
Contrà: Marcadé, I I I , 2 6 8 ; Massé-Vergé, I I , § 386, p . 353,
nota 36, in fine; H u r e a u x , Successions, II, 387, p . 632 u r m .
( A r g u m . p r i n analogie din art. 720).
3
( ) Vezi suprà, p . 4 1 1 , nota 3.
4
C. Calimach. ( ) Această prescripţie era tot de trei ani şi în codul Calimach
 BENEFICIUL BE INVENTAR. — ART. 723. 423

din ziua lămurirei socotelelor şi a platei reliquatului ('), şi

aceasta în toate cazurile prevăzute de a r t . 7 2 0 şi 7 2 1 ;
ceeace însemnează că această prescripţie s c u r t ă se aplică
a t â t creditorilor şi legatarilor cari a u făcut opoziţie la
plată, cât şi acelora cari nu s'au opus (art. 7 2 1 ) . Codul
nostru făcând din aceasta dispoziţie un text a p a r t e (art. 722),
c u r m ă , în adevăr, controversa ce există a s u p r a acestui p u n c t
în F r a n ţ a , a d m i ţ â n d în termeni expreşi părerea susţinută
de către A u b r y et R a u , d u p ă cum a m mai observat suprà,
p. 4 1 1 , nota 3 r ) .

Plata cheltuelilor pentru peceţi, inventar, darea

socotelilor, etc.

Art. 723.— Cheitueiiie pentru peceţi, pentru facerea inven­

3
tarului şi darea socotelilor privesc succesiunea ( ). ( A r t . 6 8 1 , 708
urm., 714, 730 urm., 919, 1729 C. civ. A r t . 145, 656 u r m . P r .
civ. A r t . 810 C. fr.).

(art. 1052), însă curgea dela facerea inventarului. A t â t legea

veche cât şi cea actuală au introdus, prin derogare dela
dreptul comun (art. 1890 urm.), o prescripţie scurtă, pentru
ca interesul creditorilor şi al legatarilor să nu r ă m â e prea
mult t i m p în suspensie. Cpr. D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain,
II, 632, p . 434. Vezi şi Demolombe, X V , 3 1 8 .
(') S a u m a i bine zis: din ziua plăţei reliquatului, legea presu­
punând că ambele operaţii s'au făcut în acelaş t i m p . Deci,
daca s'a strecurat u n t i m p oarecare între lămurirea socote­
lilor şi plata reliquatului, termenul de trei ani va curge dela
această din u r m ă operaţie. Cpr. Demolombe, X V , 3 2 0 ; A u b r v
et R a u , VI, § 6 1 8 , p . 4 6 1 , nota 6 5 ; Masse-Verge, I I , § 3 8 6 ,
p. 353, nota 3 8 ; H u r e a u x , Successions. II, 390, p. 638.—
Vezi însă D u r a n t o n ( V I I , 35, p . 9 1 , 92) care, voind a favo­
riza pe legatari, face să curgă prescripţia din ziua lămurirei
socotelilor. Această părere a r ă m a s însă izolată, ca una ce
este contrară însuş textului legei. Zacharise-Crome (Hand-
buch des franzosischen Civilrechts, I V , § 629, p . 131, nota 29),
vorbind de p ă r e r e a l u i D u r a n t o n , se e x p r i m ă în termenii
u r m ă t o r i : „ D u r a n t o n ( V I I , 35) will zu Gunsten der Legatare
die Verjăhrung von der Behnungslegung an laufen lassen;
u
ober das ist contra verba legis .
2
( ) Vezi A u b r y et R a u , V I , § 618, p . 461 (ed. a 4-a).
3
( ) Cpr. L . 22 § 9, Cod, De jure deliberandi, 6, 3 0 ; Pothier,
Successions, V I I I , p . 131 (ed. Bugnet), etc.
 424 COD. CIV.—CAKTEA I I I . - T I T . I.—CAPIT. V.—S-a I I I — AET. 723.

Cheltuelile Cheltuelile la cari pot să dea loc punerea şi ridicarea

cari cad în
sarcina succe­ peceţilor, facerea inventarului, darea socotelilor, î n m o r m â n ­
siunei. tarea defunctului (art. 1729 § 2), cheltuelile de j u d e c a t ă <*)
ocazionate cu susţinerea u n u i proces în interesul moştenirei;
î n t r ' u n cuvânt toate cheltuelile făcute cu administrarea şi
2
lichidarea moştenirei ( ), cad în sarcina acestei din u r m ă , şi
se deduc din activul ei înainte de a se plăti datoriile şi
3
legatele lăsate de defunct ( ); pentrucă deşi acceptarea moş­
tenirei sub beneficiu de inventar, care a provoeat aceste chel-
tueli, este în interesul moştenitorului, totuşi dacă el n ' a r fi
primit administrarea averei, care ştim că este g r a t u i t ă (vezi
suprà, p . 383), creditorii şi legatarii ar fi fost nevoiţi a
cere rânduirea u n u i curator, a cărui administraţie a r fi fost
plătită.
Creditorii şi legatarii a v â n d deci interes ca succesiunea să
fie administrată de moştenitorul beneficiar, este j u s t ca chel-

Ce intră în !
( ) I n cheltuelile de j u d e c a t ă intră şi cele făcute cu ocazia vin-
cheltuelile de
derei mobilelor şi a imobilelor (art. 716, 717), pentrucă v â n ­
judecată.
zarea se face d u p ă formele prescrise de procedura civilă. C p r .
L a u r e n t , X , 180; B a u d r y et W a h l , Successions, II, 1542;
C. P a r i s , Sirey, 54. 2. 7 5 2 ; D . P . 55. 2. 210. Aceste chel-
tueli sunt privilegiate ( a r t . 1729 § 1), ca şi cheltuelile de î n ­
Art. 145 Pr. m o r m â n t a r e (art. 1729 § 2). — Moştenitorul beneficiar n u va
suferi decât cheltuelile de j u d e c a t ă la cari a r fi fost personal
condamnat (art. 145 P r . civ), fără repetiţie, din cauză că a r
C. italian. fi compromis interesele administraţiei sale. „Moştenitorul care
Art. 979. a susţinut un proces netemeinic (senza plausibile fondamento),
trebue să fie condamnat personal la eheltueli", zice art. 979
din codul italian.
2
( ) A r t . 723 este, în adevăr, enunciativ, iar nu limitativ. T. H u e ,
V, 248, p . 2 9 0 ; Demolombe, X V , 3 4 2 ; A u b r y et Rau, V I ,
§ 618, p . 455, nota 39, etc.
3
( ) L a u r e n t , X , 1 8 0 ; Demolombe, X V , 341 urm., etc. Vezi şi
art. 919, d u p ă care şi cheltuelile făcute de executorul testa­
C. Calimach mentar sunt tot în sarcina moştenirei.—Şi după codul Calimach
şi dr. roman. (art. 1050, lit. g), cheltuelile îngropărei şi ale grijei mortului,
p r e c u m şi acele ale catagrafiei se scădeau din activul moşte­
nirei. „In computatone autem patrimonii damus et licentiam
excipere et reţinere quidquid in funus expendit, vel in testa­
menti insinuationem, vel in inventării confectionem, vel in
alias necessaria» causas hereditatis approbaverit sese per-
solvisse". (L. 22 § 9, ab initio, Cod, De jure deliberandi,
6, 30).
 ÎNCETAREA BENEFICIULUI DE INVENTAR. 425

tuelile acestei administraţii să nu fie în sarcina lui. „Quem

sequuntur commoda, eumdem sequi debent incommoda"
Taxele de înregistrare ce trebue să se plătească d u p ă L. timbrului,
legea timbrului pentru s t r ă m u t a r e a proprietăţei, sunt şi ele
2
în sarcina succesiunei ( ).
Dacă moştenitorul a plătit aceste taxe din activul suc­
cesiunei, el le va pune în socoteala cheltuelilor, şi-i vor fi
ţinute în samă ca cheltueli de gestiune.
Dacă el le-a plătit din banii săi proprii, el va fi su­
brogat în drepturile şi privilegiul conferit Statului de art. 24
3
din legea actuală a timbrului ( ).

încetarea beneficiului de inventar.

Trei împrejurări pot să aducă încetarea beneficiului de
9
i n v e n t a r : l R e n u n ţ a r e a moştenitorului; 2° decăderea acestui
beneficiu; 3° şi în fine, condamnarea moştenitorului ca moş­
tenitor p u r şi simplu (art. 7 1 1 , in fine).

1° Renunţarea moştenitorului la beneficiul de inventar.

O m u l p u t â n d să renunţe la toate drepturile stabilite în

favoarea sa, cari nu interesează ordinea publică (''), nu mai
încape îndoială că moştenitorul poate să renunţe, bine î n ­
D
ţeles în u r m a deschiderei succesiunei ( ), la beneficiul de in­
ventar şi să manifeste intenţia de a rămânea moştenitor p u r
şi simplu (').

(') L . 1 0 . Dig-., De dir. regulis juris antiqui, 5 0 , 1 7 .

2
( j Vezi în privinţa taxelor de înregistrare, suprà. p. 6 8 , 3 t > 6 ,
nota 4 şi infra, p . 4 7 9 , nota 3 .
(*) Vezi toni. X al Coment, noastre, p. 3 7 1 . C p r . Demolombe,
X V , 3 4 6 ; A u b r y et R a u , V I . § 6 1 8 , p . 4 5 5 ; B a u d r y et W a h l ,
op. cit., II, 1 5 4 9 , etc.
f*J „Regula est juris antiqui omnes licenţiam habere, his qucc pro
u
se inlroducta sunt, renunliare . ( L . 2 9 , Cod, De pactis, 2 , 3 ) .
(°) O r e n u n ţ a r e făcută înaintea deschiderei succesiunei a r fi con- p t
a e e

siderată ca un pact succesoral oprit de lege (art. 7 6 2 , 9 6 5 s u c c e s o r a l e .

§ 2 şi 1 2 2 6 ) . P a n d . fr., v° Successions, 2 3 4 1 . Vezi în privinţa
pactelor succesorale, suprà, p. 3 1 4 u r m .
tì
< ) Deşi moştenitorul, care a primit succesiunea p u r şi simplu,
nu mai poate, d u p ă cum ştim, s'o primească apoi sub bene­
ficiu de inventar, afară de cazul când acceptarea sa a r fi a n u -
 426 C. C—CART. III—TIT. I.—CAP. V.—S-a III.—REN. LA BENEF. DE INA EN. T

Această r e n u n ţ a r e poate fi expresă şi chiar tacită.

Renunţarea E a este expresă când moştenitorul declară î n t r ' u n act
expresă, autentic sau sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă că el înţelege a r e n u n ţ a
1
Ja beneficiul de inventar (art. 6 8 9 ) ( ).
Renunţarea E a este tacită când moştenitorul beneficiar manifestă
tacită. m m \ neîndoelnic (evidenter)
o ( intenţia de a fi moştenitor
2
p u r şi simplu ( ), ceeace este o chestie de fapt de resortul
3
excluziv al instanţelor de fond ( ).
Art. 705 Pr. A r t . 7 0 5 din procedura civilă c u p r i n d e u n caz de re­
4
civ n u n ţ a r e tacită ( ).

lată în baza art. 694 (cpr. Chabot, Successions, I I , art. 793,

No. 7, p . 1 4 3 ; Zacharise, Handbuch des franzosischen Civil­
rechts, I V , § 622, p . 9 1 , ed. Crome); totuşi el poate, dacă a
primit-o sub beneficiu de inventar, să renunţe la acest bene­
ficiu, considerându-se ca moştenitor p u r şi simplu. Zacharise-
Crome, op. cit., I V , § 622, p . 9 1 , nota 1 3 ; T . H u e , V , 2 2 0 ;
Planiol, I I I , 2 1 6 5 şi toţi autorii. Vezi şi suprà, p . 377, 405, etc.
1
() A r t . 689 fiind aplicabil la orice acceptare p u r ă şi simplă, se
aplică deci şi r e n u n ţ ă r e i la beneficiul de inventar. P a n d . fr.,
v° Successions, 4 3 6 5 ; B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 1 5 9 5 ; D e m o ­
lombe, X V , 3 6 4 ; A u b r y et "Rau, V I , § 6 1 8 , p . 462. Vezi şi
suprà, p a g . 405, nota 4. — Vezi însă L a u r e n t , I X , 393 şi
Supplement, IU, 264, p . 1 8 7 ; T. H u e , V, 2 2 0 ; Verdière,
Benefice d'inventaire, p . 2 8 9 ; Planiol, I I I , 2 1 6 5 , etc., după
cari nicio formă specială nefiind prescrisă în specie, asemenea
renunţare a r puteà fi şi verbală.
F a p t u l din p a r t e a cuiva de a fi l u a t într'un act calitatea
de moştenitor, fără a adăoga cuvântul beneficiar, n u implică
însă din p a r t e a acelei persoane r e n u n ţ a r e a la beneficiul de
inventar, fiindcă renunţările nu se presupun. B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 1 5 9 5 ; L a u r e n t , I X , 406 şi Supplement, III, 264;
P a n d . fr., v° cit., 4366'; Demolombe, X V , 3 6 4 ; D u r a n t o n , V I I ,
5 4 ; A u b r y et R a u , V I , § 618, p . 4 6 9 , text şi nota 96, etc.
2
() Cpr. L . 42 § 3, in fine, Dig., De adquirenda vel omittenda
hereditate, 29, 2.
8
() Verdière, Benefice d'inventaire, p . 2 8 9 ; T a m b o u r , Idem, p . 3 2 1 ;
Bilhard, Idem, 120, p . 423 u r m . ; P a n d . fr., v° Successions,
4374 u r m . şi autorităţile citate acolo. — N ' a r t r e b u i însă să
vedem o r e n u n ţ a r e la benefichd de inventar în faptul din partea
moştenitorului de a fi subscris o obligaţie personală pentru o
datorie a succesiunei, sau de a fi g a r a n t a t cu bunurile sale
personale u n act al administraţiunei sale. T a m b o u r , op. cit.,
p. 322. Vezi şi infra, p . 427.
4
() Vezi suprà, p a g . 4 0 5 , nota 4. Vezi în privinţa cazurilor de
 DECĂDEREA DIN BENEFICIUL DE INVENTAR. 427

Această renunţare, fie ea expresă sau tacită, ca şi de- Efect retro-

a e t n C o n t r
căderea din beneficiul de inventar n u a r e d u p ă unii efect r e - ' ""
J
versa.
troactiv ( ).

2" Decăderea din beneficiul de inventar.

Legea p r o n u n ţ ă contra moştenitorului decăderea beni- Cazurile în

ciului de inventar în două c a z u r i : 1° când el a a s c u n s \ H ? c a r e a a J
-
m i t e deca-
obiecte de ale succesiunei, sau cu ştiinţă şi rea credinţă n ' a derea bene-
2 fieiulu d e
trecut în inventar efecte dintr'însa (art.' 7 1 2 C. c i v . H ) ; f
i i ' ^ inventar.
2 când a vândut imobile şi chiar mobile de ale succesiunei,
fără îndeplinirea formelor legale (art. 7 1 6 , 7 1 7 C. civ..
:i
7 0 5 P r . civ.) ( ).
O administraţie rea şi chiar d ă u n ă t o a r e creditorilor şi A d m i n i s t r a ţ i e
i e a l a u n a
legatarilor nu aduce însă, în genere, pentru moştenitor p e r - ^ [ ~ a e

derea benificiului de inventar, deşi chestiunea este contro­

versată (*).
Moştenitorul n u va perde, de asemenea, beneficiul de o a r a n t a r e a
inventar prin faptul că a r fi g a r a n t a t cu bunurile sale p e " " ^ . ^ ' " „ g ! "
unii din creditorii succesiunei, sau că a r fi contractat către c e s h m e i , e t c .
5
ei o obligaţie personală ( ); nici prin faptul că a r fi devenit
cesionarul drepturilor succesorale ale u n u i comoştenitor, chiar
dacă acceptarea cedentului a r fi p u r a şi simplă. I n asemenea
caz, moştenitorul cesionar va fi beneficiar pentru partea sa,
şi moştenitor p u r şi simplu pentru partea comoştenitorului
6
cedent ( ).
Aceeaş soluţie este admisibilă în cazul când moştenitorul C e s . d r e p t u -
n l o r c l e s < ,
beneficiar este acela care a cedat drepturile sale succesorale ^ ' ~
r e n u n ţ a r e tacită, T . H u e . V, 2 2 0 : Capitant, nota în I). P .
1 9 0 9 . ' 1 . 169.
(') B a u d r y et W a h l , I I , 1596. — Contrà : T. H u e , Y, 220, in fine,
pag. 2 6 3 .
2
( ) Vezi suprà, p . 322 u r m . , explic, a r t . 703 şi 712 C. civil.
8
( ) Yezi mprà, p . 399 u r m . , şi 4 0 3 u r m . explic, acestor texte.
4
( ) Yezi suprà, p . 382, 3 8 3 şi 3 9 6 .
6
( ) Demolombe, X V , 3 8 8 ; L a u r e n t , I X , 4 0 9 ; L e Sellyer. Sue-
cessions, I I , 946, p . 259, 2 6 0 ; Pand. fr., v° Successions, 4 4 4 5 ;
C. Kennes, Sirey, 37. 2. 176, etc.
6
() Demolombe, X V , 3 9 2 ; L e Sellyer, op. cit., I I , 952, p . 2 6 2 ;
Hureaux, Idem. I I , 2 8 6 , p . 4 6 1 ; P a n d . fr., v° Successions,
4443 si autorităţile citate acolo.
 COD. CIV—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a IV.—ART. 724.

altuia, cu toate că chestiunea este şi de astă d a t ă c o n t r o ­

versată (*).
T o t astfel, se decide, fără controversă, că moştenitorul
beneficiar nu-şi înstrăinează calitatea sa prin facerea unei
2
împărţeli chiar de b u n ă voe,' etc. ( ).

3° Condamnarea moştenitorului ca moştenitor pur şi simplu.

In fine, moştenitorul perde facultatea de a accepta suc­

cesiunea sub beneficiu de inventar când s'a d a t în contra
lui o hotărîre r ă m a s ă definitivă, care-1 condamnă ca m o ş ­
3
tenitor p u r şi simplu (art. 7 1 1 in fine) ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că, în acest din u r m ă caz,
moştenitorul nu va fi considerat ca atare decât faţă cu per­
soanele cu cari s'a p r o n u n ţ a t acea hotărîre, nu însă şi cu
acelea cari n ' a r fi luat parte la j u d e c a t ă , faţă de care el
îşi păstrează facultatea de a accepta moştenirea s u b bene­
ficiu de inventar (art. 1201). Cu toate acestea chestiunea
este controversată, d u p ă c u m am văzut suprà, p . 3 6 5 , 3 6 6 .

SECŢIUNEA IV

4
Despre succesiunile vacante ( ).

Condiţiile cerute pentru ca moştenirea să fie vacantă.

Art. 724. — Dacă, d u p ă expirarea termenelor pentru facerea

inventarului şi pentru deliberare, nu se prezintă nimene ca să reclame
succesiunea, şi dacă nu este niciun erede cunoscut, sau dacă erezii

J
( ) Yezi suprà, p . 345, 346.
2
( ) A u b r y et R a u , V I , § 618, p . 4 6 8 ; T a m b o u r , Benefice d'in­
ventaire, p . 3 3 5 ; Cas. fr. Sirey, 37. 1 . 7 5 5 . — Contra: C a r r é -
Chauveau, Lois de la procedure civile, V, partea I I , p . 1626,
Quest. 2516 (ed. a 5-a din 1880). Vezi a s u p r a acestei ches­
tiuni, Bilhard, Benefice d'inventaire, 107, p . 353 u r m .
3
( ) Vezi suprà, p . 363 u r m . , explic, a r t . 7 1 1 .
4
( ) Yezi asupra acestei m a t e r i i (vom ledigen Erbe oder von dem
vakanten Nachlasse), Zacharise, Handbuch des franzosischen
CivilrecMs, I V . § 6 4 1 , 642, p . 170—172 (ed. Anschiitz),
§ 6 5 1 , 652, p . 2 0 7 — 2 1 0 (ed. Crome); Filippis, Corso di diritto
 SUCCESIUNEA VACANTĂ. — ART. 724. 429

cunoscuţi s'au lepădat de succesiune, succesiunea este privită ca va­

cantă. (Art. 695, 706, 725 u r m . C. civ. A r t . 811 C. fr.).

In sistemul legislaţiei actuale, o succesiune nu poate o succesiune

niciodată sa fie propriu zis vacantă. In adevăr, dacă există „feiodafâ'fi
deseendenţi sau ascendenţi chiar necunoscuţi, ei au, d u p ă cum propriu zisă
cantit
ştim, sezina (art. 6 5 3 ) ; dacă există alţi moştenitori regulaţi ™ -
sau neregulaţi ori legatari, ei sunt proprietari, creditori sau
debitori prin simplul fapt al deschiderei succesiunei (art. 644).
In fine, dacă nu există nici moştenitori, nici legatari, suc­
cesiunea fiind în desherenţă, este dobândită de Stat, în baza
art. 6 8 0 . Cu un asemenea sistem nu poate deci să existe o
vacanţă complectă a moştenirei, căci ea are totdeauna un
stăpân cunoscut sau necunoscut. De aceea a r t . 7 2 4 nu zice
că, în cazurile statornicite ele acest text, succesiunea este
vacantă, ci că ea este privită numai ca vacantă (').
O moştenire se consideră ca vacantă şi poate fi decla­
r a t ă ca atare, în următoarele î m p r e j u ă r i :
1° Când termenele conferite de art. 7 0 6 pentru facerea in- Cazm-iie când
ventarului şi pentru deliberare au expirat, fără ca să se pre- s e p r e s u p T i e t

2
zinte cineva spre a reclama succesiunea ( ); 2° când nu există vacantă.

civile italiano comparato, X I I , 58 urm., p . 36 u r m . ; Ricci,

Corso teorico-pratico di diritto civile, I V , 98 urm., p . 196
u r m . ; G a r r a u d , De la déconfiture, p. 158 urm. (ed. din
1880), etc.
(') Cpr. G a r r a u d , op. cit., p. 158.
2
( ) In t i m p u l acelor termene (trei luni şi patruzeci de zile), suc­
cesiunea nu este deci vacantă, ei numai în părăsire, ceeace
nu împedică pe părţile interesate de a lua măsuri conserva­
torii; de exemplu, de a cere punerea peceţilor şi chiar rân­
duirea unui curator provizor. Cpr. P a n d . fr., v° Successions,
5214; Demolombe, X V , 402, 4 0 3 ; Demante, I I I , 135 bis V ;
Laurent, X , 184; Thiry, II, 153; B a u d r v et W a h l , Successions,
II, 1924 şi 2 0 8 3 ; L e Sellyer, Idem, I I . 1037, etc. Aceeaş so­
luţie era admisă şi la R o m a n i . „Bum deliberant heredes in-
u
stiluti adire, bonis a prectore curator dalur . (L. 3 Dig., Be
curatoribus furioso et aliis, etc., 27, 10). Vezi şi L . 8, Dig.,
Quibus ex causis in possessione eatur, 42, 4, unde se zice:
„Si din incertum sit, heres extaturus, neene sit, causa cognita
permitti opportebit, bona rei servandee causa possideri. Et si
ita res urgeat, vel conditio, bonum etiam hoc erit concedendum,
u
ut curator constituatur . •
Expresia î n t r e b u i n ţ a t ă de lege fiind generală, se referă, după
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a IV.—ART. 7 2 4 .

moştenitori cunoscuţi ('), sau când acei cunoscuţi s'au lepădat

unii, la moştenitorii regulaţi şi neregulaţi şi, după alţii,

chiar la legatarii universali. (Vezi infra, p . 4 3 1 , adnotam). în­
dată deci ce se va prezenta cineva spre a luă moştenirea, fie
chiar Statul, ea nu mai este vacantă, căci ideea de vacanţă lasă
a se presupune că nimene n'o posedă. De aceea Zacharise zice
(Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 5 1 , ab initio, p. 207,
ed. Crome) că moştenirea vacantă nu este niciodată fără stăpân
(herrenlos), pentrucă Statul este moştenitor în lipsă de alţi
erezi. Fiscus post omnes. Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions,
I I , 1925; L e Sellyer, Idem, II, 1034, p . 319 u r m . ; L a u r e n t ,
X , 185, 190; Arntz, I I , 1467; Demolombe, X V , 407 urm.,
4 1 3 ; A u b r y et Rau, VI, § 6 4 1 , p . 726, text şi nota 2 şi p. 730;
Masse-Verge, I I , § 410, ab initio, p. 4 4 3 ; P a n d . fr., v° Suc­
cessions, 5216; Planiol, I I I , 2037,2° şi autorităţile citate acolo.—
Vezi însă Toullier D., I I , partea II, 292, după care moşte­
nitorii neregulaţi a r trebui să facă a se n u m i un curator.
D u p ă acest din u r m ă autor, art. 724 ar fi înţeles a vorbi
n u m a i de moştenitorii regulaţi. Cpr. şi Marcadé, I I I , 270.
(') In dreptul francez, moştenirea se consideră ca vacantă chiar
dacă există moştenitori neregulaţi cunoscuţi şi n u m a i existenţa
moştenitorilor legitimi împedică succesiunea de a fi vacantă,
deşi ei n'au acceptat-o încă, căci dacă legea ar fi înţeles a
vorbi şi de moştenitorii neregulaţi, succesiunea n'ar fi nici­
odată vacantă, pentrucă există în totdeauna un moştenitor
neregulat cunoscut, adecă Statul. Cpr. P a n d . fr., v° cit., 5 2 1 9 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1930; Planiol, I I I , 2037, 3°;
Demolombe, X V , 4 0 7 ; Laurent, X , 186; D e m a n t e , I I I , 135
bis I ; D u c a u r r o v , II, 637, etc. Motivul acestei soluţii este că
în F r a n ţ a , toţi moştenitorii legitimi având sezina, existenţa
lor împedică moştenirea de a fi fără posesor şi reprezentant:
pe când moştenitorii neregulaţi neavând sezină, succesiunea
este fără reprezentant cât timp aceştia n'au cerut dela justiţie
punerea lor în posesiune.
L a noi, însă, unde n u m a i descendenţii şi ascendenţii au sezina
(art. 653), a r t r e b u i ca n u m a i existenţa acestor moştenitori să
împedice succesiunea de a fi vacanta; şi, în adevăr, Curtea de
casaţie a decis că cuvintele erezi cunoscuţi din art. 724 se
referă n u m a i la moştenitorii cari au de drept posesiunea, iar
nu şi la colaterali. Vezi Bult. Cas. 1889, p. 827 şi Dreptul
din 1889, No. 69. Cu toate acestea, expresia erede î n t r e b u ­
inţată de art. 724, fiind generală şi cuprinzând pe toţi moş­
tenitorii în genere, ceeace se vede admis şi de art. 922 din
codul Calimach, s'ar pnteà foarte bine susţine şi am susţinut
chiar noi înşine în ed. 1-a a acestor Comentarii că, dacă de­
functul are colaterali cunoscuţi, succesiunea nu este vacantă
 SUCCESIUNEA VACANTĂ. — ART. 12i. 431

de succesiune Ci. Aceştia sunt chiar termenii întrebuinţaţi

de art. 7 2 4 .

cât t i m p ei n ' a u r e n u n ţ a t încă, ceeace nu prea este logic,

a d ă u g a m în ed. 1-a (tom. I I I , p . 4 2 1 , nota). Vezi în acest din
u r m ă sens, Alex. Degré, Dreptul din 1899, N o . 19, p . 154 şi
Ser. juridice, I, p 160. Vezi şi o decizie a Curţei de casaţie
din 1893, care p u n e in principiu că actele de u r m ă r i r e făcute
în persoana moştenitorilor debitorului sunt valide, dacă ele au
avut loc în u r m a declaraţiei că primesc moştenirea. In adeyăr,
a d a u g ă Curtea, faptul că ei nu fuseseră încă trimeşi în pose­
siune nu poate atrage vreo nulitate, căci nu această punere
în posesiune le dă calitatea de moştenitori, ci declaraţia lor
că primesc succesiunea. Bult. 1893, p. 212. — Vezi însă D . Taz-
lâoanu, Revista de drept şi sociologie din 1 9 0 1 , amil al I l I - a ,
No. 10 şi 11, p . 299, care ne a p ă r ă de învinuirea de contra­
dicţie ce ne imputa pe atunci Degré.
Gât p e n t r u chestiunea de a se şti dacă moştenirea trebue E x i s t e n ţ a d e
sau nu să fie considerată ca vacantă, când există numai lega- l e g a t a r i sau
( n ri 1
tari sau donatari universali, ea este controversată. Vezi în ^ * ţ . Q ™ " a

diferite sensuri, B a u d r v et W a h l , Successions, II, 1927; Le tróvèrsa

Sellver, Idem. II, 1 0 3 5 : H u r e a u x . Idem. I I , 4 2 5 ; Demolombe,
X V ! 4 1 0 : A u b r y et R a n , V I , § ' 6 4 1 , p . 728, 729, text şi
nota 4 ; P a n d . fr., v° Successions, 5235 urm., şi autorităţile
citate acolo. A r t . 980 din codul italian c u r m ă orice discuţie,
vorbind atât de moştenitorii legitimi cât şi de cei testamentari.
A om observa cu această ocazie că legatarii universali, cari s i t u a ţ i a leg-a-
au proprietatea legatului încă din momentul deschiderei s u c - t a r i l o r î n d r e p -
cesiunei (art. 644"şi 899 § 1), nu au niciodată sezina, căci t u l n o s t r u , în
ei trebue în totdeauna s'o ceară fie dela rezervatari (art. 889), ^''^„u;
fie dela justiţie (art. 891). Cpr. Cas. r o m . Bult. 1908, p. 849.
Vezi infra, explic, a r t . 889 şi 8 9 1 . Cât pentru legatarii cu
titlu universal (legea zice a unei fracţiuni de ereditate), art. 895
dispune că ei vor cere posesiunea dela moştenitorii rezervatari
şi, în lipsa acestora, dela legatarii universali, se înţelege după
ce şi aceştia vor fi dobândit-o dela justiţie. C p r . T r i b . Ilfov,
Cr. judiciar din 1904, No. 66, p . 558 (cu observ, noastră).
Vezi infra, explic, art. 895.
(') D a c ă cel întăiu moştenitor chemat la succesiune reunnţâ, şi Cazul c â n d
există alţi moştenitori cunoscuţi, cărora le vine rândul d u p ă m o ş t e n i t o r u l
l he at
l as u c
el, moştenirea n ' a r fi, d u p ă unii, privită ca vacantă, căci moş- ' "\ -
tenitorul cel mai a p r o p i a t în g r a d u l de înrudire cu defunctul n t a C o

fiind, prin efectul renunţărei sale, presupus că n ' a fost nici- t r a v e r s a ,

odată moştenitor (art. 696), eredele cel m a i depărtat este
presupus a fi fost moştenitor încă din ziua morţei lui de cujus
(art. 697). Vezi în acest sens, B a u d r v et W a h l , op. cit., I I ,
1932; L a u r e n t , X . 1 8 7 : Vigié, I I , 1 6 7 : A u b r y et Rau, V I .
 432 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. V.—S-a IV.—ART. 724.

Prezumpţie de Când aceste condiţii sunt îndeplinite, succesiunea este

vacanţă. r p i i t ă ca v a c a n t ă ; de unde rezultă că există mai mult o
v

prezumpţie de vacanţă, decât o vacanţă reală, căci moşte­

nitorii pot să se prezinte cât t i m p dreptul lor nu este pres­
cris (art. 700). Moştenirea nu va fi deci în realitate v a c a n t a
decât în u r m a prescrierei dreptului t u t u r o r moştenitorilor,
4
în care caz succesiunea se cuvine Statului, în baza art. 6 4 6 ( ).
Deoseb. între Din cele mai sus expuse rezultă că nu trebue să con-
î n ^ ă r ă s i r " ^ fundăm
6
moştenirea vacantă cu acea în părăsire, en déshé-
acea vacanta, rehce fital. giacente), adecă lipsită de moştenitori. In adevăr,
vaeanţa este starea unei succesiuni care nu se cere de nimene,
şi pentru care nu există moştenitor cunoscut, pe când
desherenţa este starea unei succesiuni cerută de Stat şi a
cărei posesiune el o dobândeşte dela justiţie; de u n d e rezultă
că, în acest din u r m ă caz, nu se rândueşte un curator şi
nu se poate refuza Statului gestiunea provizorie a succesiunei
2
p a n ă la îndeplinirea formalităţilor trimiterei în posesiune ( ).

§ 641, p. 727, nota 3 ; D u c a u r r o y , II, 6 3 6 ; Belost-JolimontJ

a s u p r a lui Chabot, Successions, I I , p . 223 u r m . ; P a n d . fr., v
cit., 5 2 3 1 . — Contra: Planiol, I I I , 2 0 3 8 ; Demolombe, X V , 408;
T. H u e , V, 2 5 0 ; L e Sellyer, Successions, I I , 754 şi 1032, 1033;
H u r e a u x , Idem, I I , 4 2 4 ; Demante, III, 135 bis III; T h i r y , I I ,
154; A r n t z , II, 1467; Marcadé, I I I , 2 7 1 ; Mourlon, I I , 3 1 4 :
Cas. fr. D . P . 97. 1. 2 2 3 ; Sirey, 9 8 . 1. 33, Pand. Period.
9 8 . 1. 5 1 3 , etc. Vezi a s u p r a acestei controverse, Sirey et Gil­
bert, Code civil annoté, I, a r t . 8 1 1 , p . 659, No. 3.
Vacanţa par­ In această din tir mă opinie, după care r e n u n ţ a r e a moşteni­
ţială a succe­ torilor celor m a i a p r o p i a ţ i în g r a d u l de înrudire este suficientă
siunei. Con­
troversă. spre a produce v a c a n ţ a succesiunei, această vacanţă a r puteà
fi declarată n u m a i pro parte (cpr. Demolombe, X V , 409;
L e Sellyer, Successions, II, 1034); pe când în cealaltă opinie,
vacanţa nu poate niciodată fi parţială, întrucât există u n moş­
tenitor a b intestat, fiindcă în lipsa altor moştenitori, acest din
u r m ă culege întreaga succesiune, şi cât t i m p există u n moşte­
nitor, succesiunea nu poate fi declarată vacantă. Vezi în acest
din u r m ă sens, D u r a n t o n , V I I , 6 3 ; B a u d r y et W a h l , op. cit-,
1934; P a n d . fr., v° cit, 5234, etc.
1
ţ ) Cpr. L a u r e n t , X , 1 8 8 ; Demolombe, X V , 4 1 3 u r m . ; A u b r y
et E a u , V I , § 6 4 1 , p . 725, nota 1, etc. — D r e p t u l Statului
este deci imprescriptibil, căci el va luà succesiunea în baza
art. 646, de câteori el nu o va mai puteà luà ca moştenitor
neregulat. L a u r e n t , loco cit
2
( ) Cpr. T h i r y , II, 1 5 7 ; L a u r e n t , X , 189 u r m . ; Demolombe, X V ,
 SUCCESIUNEA VACANTĂ. — AET. 725. 433

Succesiunea v a c a n t ă din d r e p t u l a c t u a l se deosebeşte, de Deoseb. î n t r e

d 5
asemenea, de hereditas jacens din d r e p t u l r o m a n (*). „ F i g u r a a' ^ ^ à n ' r

j u r i d i c ă a eredităţei jances în sensul r o m a n n u - ş i găseşte loc

2
în d r e p t u l francez", zice Zacharise ( ).

Rânduirea unui curator.

Art. 725. — T r i b u n a l u l de întâia instanţă din districtul în care

8
succesiunea este deschisă ( ) numeşte un curator d u p ă cererea persoa­
nelor interesate, sau d u p ă aceea a procurorului. ( A r t . 9 5 C. civ.
Art. 80 urm., 129 § 6, 706 P r . civ. L . din 29 Octombrie 1877 pentru
4
atribuţiile minist. public. A r t . 8 1 2 C. fr.) ( ).

O succesiune v a c a n t ă n u poate fi lăsată în părăsire din

cauza d r e p t u r i l o r cari u r m e a z ă a fi exercitate a t â t în contra
cât şi în favoarea e i ; de aceea t r i b u n a l u l de prima instanţă
sau j u d e c ă t o r u l de ocol, p e n t r u succesiunile cari n u întrec
suma de 3 0 0 0 lei (art. 34 L . judecat, de ocoale din 1 9 0 7 )
5
al domiciliului defunctului ( ), r â n d u e ş t e în t o t d e a u n a u n c u -

4 1 3 ; Planiol, I I I , 2 0 3 6 ; A u b r y et R a u , V I , § 6 4 1 , p . 7 3 0 ;
B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1938, 1 9 3 9 ; Vaquette et Marin,
Successions, 6 5 9 , p . 3 0 7 ; Duranton, V I I , 5 6 , 5 7 ; P a n d . fr., v°
Successions., 5 2 4 9 ; Filippis, Corso di diritto civile italiano
comparato, X I I , 58, p . 37, e t c
(\) C p r . B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1 9 2 1 ; Pand. fr., Idem,
5 2 4 8 ; A u b r y et R a u , V I , § 609, p . 362, text şi nota 3 .
2
() „Auch ist bereits bemerkt, dass fur die Rechtsfigur der here­
ditas jacens romischen Sinnes im franzOsischen Recht Jcein Raum
ist". Zacharise-Crome, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 5 1
(641), ab initio, p . 2 0 8 . Vezi şi A u b r y et R a u , loco suprà cit.
3
() Şi trebue adaos: sau j u d e c ă t o r u l de ocol, în privinţa succe­
siunilor cari n u întrec suma de 3000 lei ( a r t . 34 L . judecat,
de ocoale din 1907).
4
() C p r . L . 1 § 1 şi L . 2, P r . , Dig., De curatore bonis dando,
42, 7; L . 8, D i g . , Quibus ex causis in possessionem eatur,
42, 4, etc.
5
() Orice a l t t r i b u n a l a r fi deci incompetent. Demolombe, X V , Domiciliul
l m d e cn us
4 2 3 ; Duranton, V I I , 6 6 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , J
1 9 4 1 ; Chabot, Idem, I I , a r t . 812, No, 3 , in fine, p . 2 2 6 ; (ed.
Belost-Jolimont), p . 185 (ed. M a z e r a t ) ; P a n d . fr., v° Cura-
teurs, 191 şi 2 1 5 .
D a c ă defunctul n u aveà un domiciliu statornic, curatorul Reşedinţa
l m d e CU 1IS
se va r â n d u l de t r i b u n a l u l reşedinţei sale; iar în lipsă ş i d e J

43113
COD. CIV.—CARTEA III. — T I T . I. — C A P . V. — S-a IV. — ART. 725.

care, ca reprezentant al societăţei, are interes ca bunurile

sâ fie bine administrate (art. 7 2 5 C. civ. şi art. 1 lit. b
din legea dela 29 Octombrie 1877).
Concluziile procurorului n u mai sunt însă astăzi necesare,

reşedinţă, de t r i b u n a l u l locului unde de cujus s'a săvârşit din

viaţă. P a n d . fr., v° cit., 1 9 1 şi autorităţile citate acolo.
Ca consecinţă a acestui principiu, s'a decis că puterile cu­
r a t o r u l u i unei succesiuni vacante nu se întind la b u n u r i l e si­
t u a t e afară din teritoriul unde curatela a fost deferită. Astfel,
t r i b u n a l u l din P a r i s a pus în principiu că curatorul n u m i t
în România, unde s'a deschis succesiunea, nu a r e calitatea de
a r ă s p u n d e la cererea de validare a unei p o p r i r i sau la ce­
r e r e a de exequatur a unei sentinţe străine formată în F r a n ţ a .
D. P. 9 6 . 2. 3 5 6 .
I n orice caz, curatorul nu poate să-şi primească puterile
sale decât dela justiţie (cpr. Demolombe, X V , 4 2 1 ) , şi t r i b u ­
nalele nu au facultatea de a r â n d u i mai mulţi curatori. D e ­
molombe, X V , 4 2 6 . —C o n t r a : L. 3 , Dig., De curatore bonis
dando, 4 2 . 7 . Vezi şi art. 9 9 9 din procedura civilă fr., eli­
minat de legiuitorul nostru, unde se zice că, în caz de con­
curs între doi sau mai mulţi curatori, se va preferi, fără
nicio judecată, pe cel întăi numit.
In codul italian (art. 9 8 1 ) , curatorul la o succesiune va­
cantă se numeşte de j u d e c ă t o r u l de ocol (dal pretore), şi de­
cretul de n u m i r e se publică în extract, la stăruinţa grefierului,
în ziarul de a n u n ţ u r i judecătoreşti.
(') Şi la Romani, pretorul r â n d u i a u n curator, de câteori n i -
mene n u cerea posesiunea b u n u r i l o r unei succesiuni, şi exista
m a i m u l t t i m p incertitudine a s u p r a chestiunei de a se şti dacă
are să se prezinte sau nu cineva spre a cere moştenirea. ( L .
8 , Dig., Quibus ex causis in possessionem eatur, 4 2 , 4 , textual
citată p. 4 2 9 , nota 2 . Acest curator era, în genere, unul din
creditori: Unus ex crediloribus, zice L . 9 , Dig., loco cit.
2
( ) Persoanele cari pot aveà interes la r â n d u i r e a curatorului
s u n t : creditorii şi debitorii moştenirei, legatarii, locatarii sau
arendaşii defunctului, coproprietarii sau tovarăşii l u i ; într'un
cuvânt, toţi acei cari a r aveà d r e p t u r i sau acţiuni de exercitat
în contra succesiunei, etc. Cpr. Laurent, X , 1 9 3 ; Demolombe,
XV, 4 2 1 ; T . H x i c , V , 2 5 1 : Marcadé, I I I , 2 7 3 ; D u c a u r r o y ,
I I , 6 3 8 ; Arntz, I I , 1 4 6 9 ; Chabot, Successions, I I , art. 8 1 2 ,
No. 1 , p. 2 2 6 (ed. Belost-Jolimont), p . 1 3 5 (ed. Mazerat);
B a u d r y et W a h l , Idem,ll, 1 9 4 2 ; A u b r y et R a u , V I , _§ 6 4 2 ,
p . 7 3 2 , nota 1 ; Zacharise-Crome, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 6 5 2 , ab initio, p. 2 0 9 ; Planiol, I I I , 2 0 4 1 şi toţi autorii.
 SUCCESIUNEA VACANTĂ. — AET. 725. 435

de câteori curatorul se rândueşte d u p ă cererea acelor inte­

resaţi, afară de cazul când această cerere a r e m a n a dela u n
minor, dela u n interzis, sau dela o persoană p u s ă s u b con­
siliu j u d i c i a r (art. 8 1 P r . civ.).
T r i b u n a l u l sau j u d e c ă t o r u l de ocol, care rândueşte un A r t . 120 § 6
l r C1V
curator, are facultatea de a admite executarea provizorie a ' '
sentinţei sale (art. 129 § 6 P r . civ.).
Sentinţa t r i b u n a l u l u i , care numeşte curatorul, este su- Dr. de apei.
pusă apelului şi Curtea poate să rânduească u n alt c u r a t o r (').
Cererea de rânduire a c u r a t o r u l u i se adresează prezi- Nechemarea
(lentului t r i b u n a l u l u i , fără a se chema pe nimene în con- contradictor,
tradictor, r ă m â n â n d însă dreptul de intervenţie şi la nevoe,
2
dreptul de apel din partea acelor interesaţi ( ).
Dacă s'a r â n d u i t u n c u r a t o r fără ca succesiunea să fi. Cazul când s'a
fost vacantă, adecă când, de exemplu, a r fi existat un m o - cnmto^u^,
ştenitor cunoscut, toate actele săvârşite de curator, precum ca succes, să
şi hotărîrile date faţă de el n u sunt opozabile moştenitorului, ^ n t T ' e o n -
pentrucâ tot ce s'a făcut este radical nul. Moştenitorul va troversă.
puteà deci să revendice, fără îndeplinirea altei formalităţi,
3
bunurile înstrăinate de c u r a t o r ( ), fără ca cei de al treilea
să-i poată opune b u n a lor credinţă. Cel puţin în acest sens
4
se p r o n u n ţ ă unii autori ( ).

(') A u b r y et Rau, VI, § 642, p. 732; T. H u e , V, 2 5 1 ; D e m o ­

lombe, X V , 425. — D a c ă este vorba de r e g u l a r e a unei succe­
siuni de competenţa judecătoriilor de ocoale (art. 34 L . j u ­
decat, de ocoale din 30 Decembrie 1907), curatorul se va
r â n d u l de către judecătorul de ocol. Vezi suprà, p. 4 3 3 , 11. 3.
2
( ) Demolombe, X V , 4 2 5 ; A u b r y et R a u , V I , § 642, p . 732;
Zacharise-Crome, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 652,
p. 209, nota 1 ; Chauveau-Carré, Lois de la procedure civile,
VI, partea II, Quest. 3244, p . 884, etc.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X , 2 0 9 ; Demolombe, X V , 4 1 7 ; A u b r y et Rau,
VI, § 642, p . 737, text şi nota 2 4 ; Massé-Vergé, II, § 410.
in fine, p. 444, text şi nota 4 ; Zacharise, Handbuch des fr.
Civilrechts, I V , § 6 4 1 , in fine, p. 170 (ed. Anschiitz), § 6 5 1 ,
infine, p. 209 (ed. Crome), e t c . — R â n d u i r e a curatorului şi
actele făcute de el sunt deci neavenite faţă de moştenitor,
prin aplicarea art. 9 7 3 , şi moştenitorul nu are nevoe de a
cere a n u l a r e a lor. Cpr. L a u r e n t , loco suprà cit.
(*) Laurent, X , 209. — Contra: Demolombe, X V , 416 in fine:
B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 1936; A u b r y et Rau, VI, §
642, p. 738, text şi nota 2 6 ; Massé-Vergé, loco cit, p . 444,
 436 COD. CIV. — CARTEA JIU — Ţ1T. L —> CAP. V . —S-» IV. — ART. 726, 727.

Renunţarea . Mai^ m u l t încă, r e n u n ţ a r e a din partea acestui moşte-

w t ^ i nifow n.u ;ar faoe ca actele e m a n a t e c e l a c u r a t o r sau h o t ă -
: :

în urmă. Con-rîrile d a ţ e faţă de el să fie opozabile celor în drept, cari

troverà*, a r l u à locul renunţătorului.; căci r e n u n ţ a r e a postériòara a
moştenitorului n u împedică r â n d u i r e a c u r a t o r u l u i de a fi
ilegală ; de oarece, în m o m e n t u l r â n d u i r e i sale, succesiunea
1
nu era vacantă ţ ) .

Adrninistratia curatorului.—Drepturile şi îndatoririle lui.

Art. 726. — C n r a t o r u l unei succesiuni vacante trebue, înainte

de toate, să constate p r i n t r ' u n inventar succesiunea; el exercită şi
urmăreşte drepturile ei; răspunde la cererile făcute în contra-i; a d ­
ministrează sub îndatorirea de a vărsa n u m e r a r u l succesiunei, ca şi
sumele adunate din vânzarea mobilelor şi imobilelor, la casa de
depozite şi consemnaţiuni şi, în fine, sub acea de a dà socoteli.
(Art. l ì 1, 3 9 1 , 406, 504, 701 Ş 2, 7 0 5 , 727, 897 C. civ. A r t . 145,
2
668 urni., 675, 677 urm., 681 u r m . , 704 P r . civ. A r t . 8 1 3 0 . fr.) ( ).

Art. 727. — Dispoziţiile secţiunei I I I din acest c a p . a s u p r a

formelor cerute pentru facerea inventarului, a s u p r a modului de a d ­
ministraţie şi a s u p r a socotelilor ce eredele beneficiar este dator
să dea, sunt îndatoritoare şi pentru curatorii succesiunilor vacante.
(Art. 705, 714 u r m . C. civ. A r t . 8 1 4 C. fr.).

nota 4, in medio.. Aceşti din u r m ă autori asimilează pe cu­

r a t o r unui moştenitor aparent, ceeace este inadmisibil, fiindcă,
în specie, nu există un moştenitor aparent, ci un administrator
şi terţii, cari contractează cu el, t r e b u e să se informeze dacă
el are calitatea necesară spre a puteà contracta. Cpr. L a u ­
rent, X , loco cit.; Zacliarise-Crome, op cit., I V , § 6 5 1 , iti fine,
p. 209, nota 4 „Aho die Analogie mit dem héritier appa­
rent geht kier fehl", zice acest din u r m ă autor.
(') Demolombe, X V , 4 1 9 ; L a u r e n t , X , 2 0 9 ; A u b r y et R a u , V I ,
§ 642, p a g . 737, text şi nota 25. — Contrà: Massé-Vergé, I I ,
§ 410, p . 444, nota 4 ; Zacharise-Crome, op. cit., I V , § 6 5 1 ,
p . 209, nota 4, in fine (argument din a r t . 696). I a t ă cum se
e x p r i m ă acest din u r m ă a u t o r : „ Wenn der Erbe nach ges-
chehener Ernennung des P/legers verzichten solite, so werden
dessen Rechtshandlungen bei Krăften bleiben".
2
( ) C p r . L . 1 § 2, Dig., De curatore bonis dando, 4 2 , 7, unde
se zice : „ Sed si grave a:s alienum sit quod ex pozna crescaţ,
per curatorem solvendum ozs alienum: sicuti cùm venter in
possessione sit, aut pupillus heres tutorem non habeat, de-
cerni solet".
 SUCCESIUNEA VACANTĂ. — ART. 726, 727. 437

C u r a t o r u l unei succesiuni vacante, r â n d u i t conform Intrarea cura-

art. 7 2 5 C. civil, care a r primi însărcinarea ce i s'a dat f^ctìùne!
1
de j u s t i ţ i e ( ) , intră în exerciţiul funcţiunei sale, fără a m a i
2
presta j u r ă m â n t u l ( ) la care era obligat d u p ă Novella 7 2 ,
3
capit. 8 ( ), şi fără a d à cauţiune pentru g a r a n t a r e a gesti-
unei sale
E l va trebui să proceadă de îndată la ridicarea peceţilor, Actele la cari
tr
dacă au fost puse, şi la facerea inventarului, dacă el n'a f adaTura™" c e

făcut fost mai 'nainte, d u p ă cum dispune a n u m e art. 1 0 0 0 din torul,

procedura franceză, pentrucă inventarul este baza oricărei
administraţii străine. De aceea legea i m p u n e inventarul acelor
trimeşi în posesiunea averei unui absent (art. I l l ) , tutorului
(art. 391), uzufructuarului (art. 540), etc.
Formele inventarului sunt acele prevăzute pentru mo- Formele m-
l t a r u h l i
ştenitorul beneficiar (art. 7 0 5 , 7 2 7 C. civ., 6 7 4 , 6 7 5 P r . civ.). ™ -
Curatorul are deci, în genere, aceleaşi drepturi şi înda- Tranzacţie,
toriri ca şi moştenitorul beneficiar. „ Der Pfleger hat diesel- " P ' c m
t
r o m i s

ben Bechte und Verbindlichkeiten, wie der Wohlthatserbe",

5
zice Zacharise ( ) ; de unde rezultă că el nu poate să facă un
6
compromis, nici să tranzigă a s u p r a afacerilor succesiunei ( ).

Q) C u r a t o r u l nu este deci obligat a p r i m i acest mandat, el pu- Art. 1532.

tând să-1 refuze (art. 1532). Cpr. Demolombe, X V , 4 2 7 ; H u -
reaux, Successions, I I , 439, p . 700; B a u d r y et W a h l , Idem,
1946; G a r r a u d , De la déconfiture, p . 1 6 3 ; Zachariffi-Crome,
op. cit., I V , § 652, p. 209, nota 1, in fine, etc.
2
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1957; Demolombe, X V , 4 3 4 ;
T. H u e , V, 2 5 2 ; Sirey et Gilbert, Code civile annoté, art. 812,
No. 4 şi toţi autorii. — Contrà: A r t . 897 P r . civ. ital.
8
( ) „Etenim volumaş dum celebratur decretum quod tradit cu­
ram ei qui ad earn accedit, etiam jusjurandm eum dicere
sacrosancta dei evangelia tangentem" (Nov. 7 2 , capit. 8).
4
( ) Non obstat art. 718 şi 727. Cpr. Demolombe, X V , 4 3 3 ; Lau­
rent. X , 196; D u c a u r r o y , I I , 6 3 9 ; D u r a n t o n , V I I , 7 0 ; T.
Hue, V, 252; A u b r y et "Ran, V I , § 642, p. 732, text şi nota •
6 şi toţi autorii. — C u r a t o r u l ffind însă m a n d a t a r u l unor per- Critica legei
soane cari n u l-au numit, a r fi t r e b u i t să fie obligat a asi- în privinţa
gura gestiunea sa p r i n t r ' o garanţie, m a i ales în dreptul nostru, l l
*. °° 1
u
e i

unde el poate să primească direct banii dela debitorii succe­

siunei. Cpr. art. 106 C. civil, d u p ă care acei trimişi în po­
sesiunea provizorie a b u n u r i l o r unui absent sunt ţinuţi a asi­
g u r ă printr'o cauţiune administraţia lor.
5
( ) Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 652, p . 210 (ed. Crome).
6
( ) Zachariie-Crome, op. şi loco cit., p . 210, nota 3, ab initio;
 438' COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a IV. — ART. 726, 727.

Dreptul cura­ C u r a t o r u l se deosebeşte însă de moştenitorul beneficiar

torului la un 1
prin aceasta că el a r e d r e p t la u n onorariul, ), d u p ă c u m
onorar.
aveà d r e p t şi sindicul a l t ă d a t ă ; şi aceasta chiar c â n d h o -
târîrea, care 1-a r â n d u i t , a r păstra tăcerea în această p r i v i n ţ ă ;
fiindcă el administrează o avere s t r ă i n ă , în interesul credi­
torilor şi legatarilor (nam non gerit suum negotium); pe
când moştenitorul beneficiar, fiind p r o p r i e t a r , îşi a d m i n i s ­
2
trează lucrul său p r o p r i u ( ).
"STeaplic. în A r t . 1 5 3 2 şi 1 5 3 4 , d u p ă cari m a n d a t u l este g r a t u i t ,
specie a art.
1532, 1534. când n u s'a stipulat c o n t r a r i u l , nu s u n t deci aplicabile în
specie, p e n t r u c ă aceste texte vorbesc de u n m a n d a t conven­
3
ţional şi, în specie, m a n d a t u l este j u d i c i a r ( ).

Massé-Vergé, I I , § 4 1 1 , p . 4 4 5 , nota 3 ; Toullier-Duvergier,

I I , partea I I , 4 0 1 , p . 2 4 8 ; L a u r e n t , X , 1 9 9 ; Sirey et G i l b e r t ,
Code civil annoti, I, a r t . 8 1 3 , p . 6 6 0 , N o . 16. — I n p r i v i n ţ a
moştenitorului beneficiar, vezi suprà, p . 388. — Unii conferă
însă curatorului dreptul de a face o tranzacţie cu învoirea
justiţiei. Vezi Demolombe, X V , 4 4 3 .
Art. 1727, (') Sumele datorite curatorului p e n t r u onorariul său sunt pri­
1 7 2 9 , 1°. vilegiate, ca şi cheltuelile de judecată, a s u p r a t u t u r o r b u n u r i l o r
moştenirei ( a r t . 1727, 1729, 1°). B a u d r y et W a h l , op. cit., II,
2 0 3 3 ; P a n d . fr., v° Curateurs, 3 1 0 ; Laurent, Supplement, III,
347, lit. 6, p . 2 7 8 .
2
( ) Vezi suprà, p . 3 8 3 , text şi nota 2 .
3
( ) C p r . Filippis, Corso di diritto civile italiano comparato, XII,
63, p . 4 0 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2 0 2 8 ; L e Sellyer,
Idem, I I , 1052, 1 0 5 3 ; L a u r e n t , X , 1 9 4 ; T h i r y , I I , 1 5 3 ; D e ­
molombe, X V , 4 3 2 ; Arntz, I L 1 4 7 1 ; D u c a u r r o y , I I , 6 3 9 ;
A u b r y et R a u , V I , § 642, p . 7 3 5 , 736, text şi nota 2 0 ; Z a c -
harise-Crome, op. cit, I V , § 652, p . 2 1 0 , nota 4, etc. _„An-
derseits hat er (der Pfleger) Anspruch auf Belohnung", zice
Art. 615 acest din u r m ă autor. — Onorariul cuvenit curatorului n u va
§ ultim Pr. civ. puteà fi m a i m a r e , pe fiecare an, decât 1 0 ° / din venitul net0

al bunurilor administrate, apreciat de instanţele de fond (ana­

logie din a r t . 6 1 5 § ultim P r . civ.).
Dreptul avo­ T o t în puterea acestui principiu se decide că, de câteori
catului la un este vorba de mandatul conferit u n u i avocat, acesta a r e drept
la u n onorariu, chiar dacă mi s'a stipulat nimic în această
privinţă. P e n t r u ca mandatul conferit u n u i avocat sau u n u i
a l t profesionist să fie gratuit, t r e b u e ca g r a t u i t a t e a l u i să fi
fost a n u m e stipulată. I n caz când onorariul profesionistului
n ' a fost a n u m e stipulat, el se apreciază în mod suveran de
instanţele de fond. Vezi tom. I X al Coment, noastre, p . 254
şi 5 5 9 . Cpr. a r t , 2 1 § ultim din legea p e n t r u organizarea
corpului de avocaţi dela 12 Martie 1907.
 SUCCESIUNEA VACANTĂ. — ART. 726, 727. 439

Din împrejurarea eă gestiunea curatorului nu este g r a - Responsab.

, , ' „' ,
v v , . , , , , (.-urătorului.
tuita rezulta ca el nu r ă s p u n d e numai de culpa lata, ca moşte- ji
( u pa ieviSm

nitorul beneficiar (art. 715), ci şi de greşelele sale uşoare

(art. 1540), căci el trebue să aducă în gestiunea sa îngri­
J
jirea u n u i bun proprietar (bonus paterfamilias) ( ).
Curatorul reprezintă succesiunea în justiţie atât ca re- Represent.
i A • A A, <>, A i ? . / » î succesiunei 11
clamant cat şi ca p a n t ( ), p u t â n d chiar fi personal con- justiţie,
demnat la cheltuielile de j u d e c a t ă , de câteori, prin culpa sa,
el va compromite interesele gestiunei sale (art. 145 P r . civ.).
D a r e a s,,c
E l administrează si lichidează succesiunea, ca şi moşte- °-
i ' i i telilor
nitorul beneficiar, fără ca justiţia să poată modifica pute­
3
rile ce-i conferă legea ( ), sub îndatorirea de a dà socoteli
moştenitorului care s'ar prezenta mai în u r m ă , sau, în lipsa
acestuia, creditorilor şi legatarilor, la finele gestiunei sale,
întocmai ca şi moştenitorul beneficiar (art. 7 1 4 şi 727) C).
0) Cpr. Planiol, I I I , 2 0 4 2 ; Demolombe, X V , 4 3 1 , 4 3 2 ; L a u r e n t ,
X , 195; D u c a u r r o y , I I , 6 3 9 ; Mourlon, II, 3 1 9 ; Marcadé, I I I ,
274; Demante, I I I , 137 bis V ; A u b r y et R a u , V I , § 642,
p. 7 3 6 ; Le Sellyer, Successions, I I , 1952, p. 333, 3 3 4 ; Dal­
loz, Nouveau C. civil annoté, I I , art. 814, No. 21 u r m . :
Masse-Verge, II, § 4 1 1 , p. 445, text şi nota 5; P a n d . fr..
v° Curateurs, 2 2 1 ; T h i r y , I I , 156, p. 170; Alex. Degré, Dreptul
din 1884, No. 30, etc'
2
( ) E l reprezintă deci în justiţie atât pe moştenitorul, care s'ar
ivi m a i în u r m ă (cpr. Cas. rom. Bult. 1890, p. 1046), cât şi
pe creditorii succesiunei într'o limită oarecare (cpr. B a u d r y
et W a h l , I I , 1979, 2011), cărora se vor opune toate actele
r e g u l a t făcute de el şi hotărîrile date faţă de dânsul.
Creditorii pot însă necontestat să intervie în instanţa an- intervenţia
gajată de curator pentru a-şi ocroti drepturile lor. Cpr. L a u - creditorilor,
rent, X , 2 0 0 ; Demolombe, X V , 4 3 5 , 4 4 4 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I I , 2 0 1 1 . Creditorii pot interveni şi în instanţele
angajate de moştenitorul beneficiar sau intentate contra lui.
B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 1 2 5 5 ; L e Sellyer, Idem, I I ,
939, p . 253, etc. Vezi şi suprà, p . 386.
8
( ) Cpr. L a u r e n t , X , 1 9 9 ; Demolombe, X V , 4 5 3 ; B a u d r y et
W a h l , op. cit., II, 1998 u r m . — Nici creditorii nu pot să mă­
rească puterile curatorului. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 1999,
2012; T. H u e , V , 252. Cpr. L a u r e n t , X , 199.
4
( ) L a u r e n t , X , 206, 207 şi Supplement, III, 351; F. Herman,
C. civil annoté, Supplement, I, art. 813, No. 14; Vaqiiette et
Marin, Successions, 657, p . 3 0 5 ; B a u d r y et W a h l , op. cit.,
II, 2024. — Contra: Demolombe, X V , 4 6 2 ; A u b r y et R a n ,
VI, § 642, p. 736; Grarraud, Dela déconfiture, p. 166; P a n d .
 440 COD. CIY. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP V. — S-a IV. — ART. 726, 727.

Ce poate face C u r a t o r u l poate să ceară nulitatea actelor încheiate de

curatorul, d e f m ^ fi pentru lipsă de consimţimânt, fie pentru altă
e

c a u z ă ; el poate să invoace contra u n u i moştenitor prescripţia

statornicita de a r t . 7 0 0 şi 7 0 1 ; poate să revendice l u c r u ­
rile sustrase din moştenire şi să ceară repararea daunelor
cauzate prin această sustragere, etc.
Urmărirea de- Curatorul poate să urmărească pe debitorii succesiunei
e
primirea bâ- P debitorii fondurilor ereditare, el fiind în drept, la noi,
niior. a primi direct banii dela aceştia, d u p ă cum vom vedea
mai la vale, etc.
Acţiunea pau- E l nu poate însă să exercite acţiunea pauliană în pri­
hana, etc. v ţ m t e l o r frauduloase emanate dela defunct, pentrucă el
a a c
2
nu reprezintă pe creditori decât într'o limită oarecare ( ) ;
nici să opue lipsa de dată certă a u n u i act emanat dela
3
defunct ( ), etc.
Acte de ad- C u r a t o r u l va face deci toate actele de administraţie,
muustraţie. p r e t : întreruperea prescripţiei; luarea, reînoirea sau
c u m s u n

radiarea unei inscripţii ipotecare; punerea în întârziere; repa­

raţiile de întreţinere, arendarea sau închirierea imobilelor de­
functului, însă numai pe t i m p de cinci ani cel m u l t ; căci,
d u p ă cum ştim, închirierea sau arendarea pe un t i m p mai
îndelungat se consideră ca un act de dispoziţie (art. 4 2 7 ,
4
5 3 4 , 1 2 6 8 , 1 4 1 9 O. civ.)( ).
Acte de dis- C u r a t o r u l nu poate însă face niciun act de dispoziţie,
5
poziţie, afară de vânzarea mobilelor şi a imobilelor ( ), nici chiar

fr., v° Curateurs, 327, etc. D u p ă aceşti din u r m ă autori, cu­

r a t o r u l ar t r e b u i să dea socoteli de câteori i se vor cere, ceeace
ni se pare inadmisibil, pentrucă art. 727 asimilează în totul
pe curator cu moştenitorul beneficiar, şi ştiut este că acest
din u r m ă nu dă socoteli decât la finele administraţiei sale.
Vezi suprà, p. 392. Vezi a s u p r a acestei controverse, R é p e r t .
Sirey, v° Succession vacante, 173 u r m .
1
() Cpr. Baudry et W a h l , Successions, I I , 1974 şi autorităţile
citate acolo. Vezi infra, p . 4 4 3 .
2
() B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1 9 7 9 ; L a u r e n t , X , 2 0 5 ; T r i b .
P a r i s , Pand. Period. 9 3 . 2. 144, etc.
s
() B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 1979. — Contra: L e Sellyer,
Successions, I I , 1051, p . 3 3 3 ; C. P a r i s , Sirey, 64. 2. 2 0 7 ;
D . P . 66. 5. 4 5 1 , etc.
4
() Vezi suprà, p . 3 8 5 .
6
() S'a decis că c u r a t o r u l poate vinde chiar mobilele incorporale,
cari fac parte din succesiune. Cas. fr. Sirey, 1904. 1. 170.
 SUCCESIUNEA VACANTĂ. — ART. 726, 727. 441

cu autorizarea justiţiei, asemenea autorizare nefiind admisă

de lege decât în privinţa vânzărei imobilelor (art. 7 0 3 P r .
1
civ.M ).
T o a t e actele făcute de curator în limitele mandatului Validitatea
de administraţie ce-i conferă legea, vor fi deci respectate dea^tura/or^n
moştenitorii cari s'ar ivi în u r m ă (analogie din art. 4 0 6 şi limitele man-
, , a t u l u i Bau
7 0 1 partea finală); pe când actele cari a r întrece limitele -
2
acestui m a n d a t ar fi nule (art. 1546) ( ).
Deci, în caz de vânzarea unui imobil fără îndeplinirea Cazul când
i m b l a
formelor legale, acei în drept, adecă moştenitorii cari s'ar T V ? i
f 0 8 t V a n d u t
• * - , . y 1 1- J 1 • J 1
ivi mai in u r m a , vor putea să-1 revendice dela cei de al fără îndepiin.
f o n r le
treilea achizitori, cât t i m p prescripţia nu s'a îndeplinit în ^° "
3
favoarea lor, fără a cere mai în tăi anularea vânzărei ( ).
Aceasta lasă a se presupune că curatorul poate să Vânzarea mo-
bllel or 1 a
vândă mobilele şi imobilele succesiunei, si în adevăr, această , , J
î î ^ T •• n r i p T T ' „ imobilelor.
soluţie rezulta din termenii art. 7 2 6 . Vânzarea se va face
însă cu formele prescrise pentru moştenitorul beneficiar; de
unde rezultă că autorizarea justiţiei va fi necesară numai
pentru vânzarea imobilelor, nu însă şi pentru acea a mo­
4
bilelor (art. 7 0 3 P r . civ.) ( ).
V â n z a r e a ce s'ar face, fără îndeplinirea formelor le­
gale, ar fi nulă, d u p ă cum am văzut mai s u s ; pe când
vânzarea făcută de moştenitorul beneficiar, fără îndeplinirea
acestor formalităţi va fi, din contra, validă, neîndeplinirea
formelor legale constituind din partea sa n u m a i o renunţare
5
tacită la beneficiul de inventar (art. 7 0 5 P r . civ.) ( ).
V o m observa în treacăt că legiuitorul nostru, nerepro- Deoseb. de
c o d u l f r a n t , e z
ducând art. 1 0 0 0 din procedura franceză, nu obligă p e -
curator a vinde averea mişcătoare, şi atât vânzarea mobi-
(') Cpr. L a u r e n t , X , 199. — Contra: Demolombe, X V , 4 4 3 ;
P a n d . fr., v° Curateurs, 262, etc. Aceeaş controversă există
şi în privinţa moştenitorului beneficiar. Vezi suprà, p . 405.
2
( ) Marcadé, I I I , 2 7 4 ; Mourlon, I I , 319; D e m a n t e , I I I , 137 bis
I I ; A r n t z , I I , 1 4 7 1 ; Demolombe, X V , 4 3 5 ; L a u r e n t , X , 2 0 8 ;
A u b r y et R a u , V I , § 642, p a g . 737; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I I , 2003, etc.
3
( ) B a u d r y et W a h l , loco cit.; A u b r y et R a u , V I , § 6 4 2 , in fine,
p . 738, text şi nota 2 7 ; Demolombe, X V , 4 3 6 ; Demante, I I I ,
137 bis I I , etc.
4
( ) Cpr. Demolombe, X V , 449, 450.
5
( ) Vezi suprà, p. 4 0 5 . Cpr. Planiol, I I I , 2042, 2°.
 442 C. CIV. — CART. III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a IV. — SUCCES. VACANTĂ.

lelor cât şi a imobilelor u r m â n d a se face cu formele pres­

crise pentru moştenitorul beneficiar, de aici rezultă că cu­
ratorul va puteà să înfăţişeze mobilele nevândute în n a t u r ă ,
ca şi moştenitorul beneficiar, r ă s p u n z â n d în asemenea caz
de deprecierea sau deterioarea lor, cauzată prin negligenţa
sa (art. 7 1 6 § 2 C . civ.).
vânzarea Cât pentru imobile, el va trebui să le vândă, ca şi
imo î e or.
m 0 ş ţ . j ţ i beneficiar, fiindcă art. 7 1 7 , la care ne trimete
e n o r u

art. 7 2 7 , nu-i lasă facultatea de a le reprezenta în n a t u r ă .

Aplic. art. Creditorii ipotecari sau privilegiaţi asupra unui imobil
al succesiunei vor puteà cere plata creanţei lor, ca şi cum
succesiunea a r fi fost acceptată s u b beneficiu de inventar ('),
ceeace însemnează că ei vor primi p l a t a creanţei lor direct
dela c u m p ă r ă t o r u l imobilului (art. 717).

încetarea funcţiunei curatorului.

F u n c ţ i u n e a curatorului încetează :
1° P r i n moartea sa (art. 9 1 7 , 1552), în care caz soco­
teala se va dà de moştenitorii săi, dacă ea n'a fost d a t ă d e
însuş curatorul ;
2° prin desărcinarea din această funcţie sau revocarea
lui de către tribunal pentru rea credinţă, incapacitate sau
negligenţa, d u p ă cererea celor interesaţi sau a ministerului
public, în care caz socoteala se va dà noului c u r a t o r ;
3° prin demiterea curatorului, căci funcţiunea lui ne-
fiind o sarcină publică, nimic n u l-ar ìmpedicà de a se re­
2
trage însuş din funcţiunea ce i se încredinţase ( ); *

(') Cpr. Chabot, Successions, I I , art. 8 1 3 , No. 4, p . 227 (ed.

Belost-Jolimont), p . 186 (ed. M a z e r a t ) ; Demolombe, X V , 4 5 1 ;
L a u r e n t , X , 201 ; Zachariae-Crome, Handbuch des fr. Civil­
rechts, I V , § 652 (642), p a g . 2 1 0 ; Massé-Vergé, I I , § 4 1 1 ,
in fine, p. 4 4 5 . In acest sens există o dispoziţie a Minisi, j u s ­
tiţiei din F r a n ţ a dela 12 Messidor a n u l al X I I I - l e a . Vezi
Chabot, loco cit.
2
( ) C p r . B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 2 0 1 4 ; L a u r e n t , X , 198.—
C u r a t o r u l nu se poate însă descărca de administraţie, făcând
abandonul b u n u r i l o r , pe care îl poate face moştenitorul be­
neficiar (art. 713, 1° C. civ.). Vezi autorii suprà citaţi.
 ÎNCETAREA FUNCŢITJNEI CURATORULUI. 443

4° prin înfăţişarea unui moştenitor, în care caz soco­

teala se va dà acestui din u r m ă ;
5° Şi, în fine, prin îndeplinirea m a n d a t u l u i conferit
curatorului, adecă: prin realizarea activului succesiunei şi
1
plata t u t u r o r sarcinilor moştenirei ţ ).
C u r a t o r u l succesiunei vacante trebue să verse la casa Vărsarea ba­
n or sa
de consemnaţii atât banii, ce a găsit la facerea inventarului, i i j ! ! "* '
2
cât şi orice alte sume a r încasa mai în u r m ă ( ), precum şi naţii. Deoseb.
d e c o d u l fr
toate sumele prinse din vânzarea mobilelor şi a imobilelor; '
de unde rezultă că, la noi, el poate primi banii direct dela
debitorii succesiunei, ceeace în F r a n ţ a nu este, în genere,
admis, pentrucă textul francez dispune că el trebue să facă
a se vărsa banii, în loc de a zice că el trebue să-i verse,
d u p ă cum se exprimă textul nostru şi art. 9 8 2 din codul
3
italian ( ).
Curatorul n e p u t â n d însă să păstreze banii la dânsul, Piata legata­
r i or
si fiind obligat a-i depune imediat la casa de consemnaţii, '
nu poate plăti direct pe legatarii defunctului, ci el elibe­
rează mandatele de plată ce se ordonanţează de tribunal, şi casa
de depuneri eliberează fiecăruia banii, d u p ă m a n d a t u l său (').

Drepturile creditorilor succesiunei.

Când o succesiune este declarată vacantă, bunurile de­
P l a t a e r e d i
functului servesc excluziv la p l a t a creditorilor săi, pentrucă -
_ torilor.
1
ţ ) Cpr. Répert. Sirey, v° Succession vacante, 162 u r m . ; D e ­
molombe, X V , 465, 4 6 6 ; L a u r e n t , X , 2 0 7 ; B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 2013 u r m . ; P l a n i o l , I I I , 2043, etc.
2
( ) Cpr. Demolombe, X V , 446, p . 407. Această soluţie este cu
atât mai admisibilă la noi cu cât textul nostru nu vorbeşte,
ca acel francez, de banii ce se găsesc în succesiune, ci de
numerarul succesiunei. C u r a t o r u l nu trebue deci să păstreze
nicio sumă de bani la el; de aceea el a şi fost scutit de
darea unei cauţiuni. Vezi suprà, p. 437, text şi nota 4.
3
( ) Cpr. Demolombe, X V , 446, 449, 4 5 0 ; Mourlon, I I , 3 1 9 ;
A r n t z , II, 1470; A u b r y et Rau, V I , § 642, pag. 734; F .
H e r m a n , C. civil annate, Supplement, I, art. 814, No. 8; T. H u e ,
V, 252, p . 2 9 5 ; T h i r y , II, 156, p . 169; L e Sellyer, Succes­
sions, I I , 1045, 1046, p. 330, 3 3 1 ; B a u d r y et W a h l , Idem,
1974, 1983 urm., e t c . — L a u r e n t ( X , 201) este singurul autor
care, în codul francez, susţine soluţia textului nostru.
(*) Vezi L a u r e n t , X , 2 0 2 ; Demolombe, X V , 4 5 4 ; Mourlon, I I ,
3 1 9 ; Arntz, I I , 1471, etc. Cpr. art. 8 2 3 C. corn.
 444 C. CIV. — CART. III. — TIT. I. — CAP. V. — S-a IV. — SUCCES. VACANTA.

neexistând nieiun moştenitor, nu poate să fie conflict între

creditorii defunctului şi creditorii personali ai moştenito­
r u l u i (').
Creditorii n ' a r p u t e à însă, cel puţin d u p ă unii, să u r -
m r e a s e
avere^dT ^ ^ direct averea de moştenire, fie pe cale de poprire,
moştenire din fie pe alte căi, pentrucă ei a u de m a n d a t a r pe curator, care
s m u r
terilor Con " & ' d u p ă lege, este în drept a lichida succesiunea şi a
C i

troversă. cărui revocare se va puteà cere dela justiţie de câteori el

2
va r ă m â n e a în inacţiune ( ).
Ou toate acestea, soluţia contrară este, în genere, ad­
3
misă, a t â t în doctrină cât şi în j u r i s p r u d e n t s ( ).
interv. eredi- Creditorii mai a u încă dreptul de a interveni în instan-
1
tonlor. Moşt. . . , A , .
beneficiară, ţele angajate de curator sau pornite in contra lui ( ).
Accept, suc- Ştim, de asemenea, că creditorii îşi păstrează dreptul
5
lor de u r m ă r i r e individuală contra moştenirei beneficiare ( ).
Creditorii unei succesiuni vacante nu au însă facul­
tatea de a accepta succesiunea, căci, d u p ă cum ştim, n u m a i
creditorii unui moştenitor pot s'o primească în numele de­
B
bitorului lor şi, în specie, nu există moştenitor( ).

1
( ) D a c ă s'ar întâmpla să existe u n moştenitor deocamdată
necunoscut, chiar din acei cu sezina (art. 653), vacanţa moş­
tenirei va a t r a g e de drept separaţia de patrimonii în folosul
creditorilor ereditari. Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, II,
1962; L e Sellyer, Idem, II, 1054; A u b r y et R a n , V I , § 6 2 2 ,
p. 5 0 8 ; Troplong, Privii, et hypothèques, I I I , 6 5 1 ; Blondeau,
Separation des patrimoines, pag. 503 şi 508 (ed. din 1840);
Demolombe, X V , 458 şi X V I I , 154; Grarraud, De la décon-
fiture, p. 164; C. Amiens, Sirey, 5 3 . 2. 537, etc.
2
( ) Vezi Répert. Dalloz, v° Successions, 1000 şi deciziile citate
în Dalloz, Nouveau Code civil annoté, I I , art. 813, N o . 4 3 .
Vezi şi C. P a r i s , D . P . 90, 2. 4 8 .
(») Cpr. L a u r e n t , X , 2 0 4 ; Demolombe, X V , 4 5 7 ; T. H u e , V,
2 5 3 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1979, 2 0 0 8 ; G a r r a u d ,
De la déconfiture, pag. 1 6 5 ; T r i b . Rouen, D . P . 5 3 . 2. 2 8 ;
Sirey, 5 3 . 2. 417, şi alte autorităţi citate în Dalloz, Nouveau
C. civil annoté, II, art. 813, No. 40, etc.
4
( ) Vezi suprà, p . 386.
5
( ) Vezi suprà, p . 386.
6
( ) Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I, art. 8 1 1 , p. 659, N o . 6
şi autorităţile citate acolo.
 INDIVIZIUNEA. — DREPTURILE COPROPRIETARILOR, 445

CAPITOLUL VI

1
Despre împărţire şi despre raporturi! ).

Despre indiviziune şi despre drepturile coproprietarilor

sau comoştenitorilor în timpul ei.

Indiviziunea, c o m u n i t a t e a sau c o p r o p r i e t a t e a (părtăşia, indiviziunea.

D e f l n i i e
copărtăşia sau devălmăşia, d u p ă cum o numesc vechile ^ -
noastre legiuiri), este starea în care se găsesc, înainte de îm­
2
părţeală, coproprietarii aceluiaş lucru ( ). E a este deci starea
unui lucru a p a r ţ i n â n d la mai multe persoane, în care cu
toţii s u n t p r o p r i e t a r i ai lucrului întreg, însă n u m a i p e n t r u
o p a r t e oarecare.
Astfel, dacă p r e s u p u n e m că am m u r i t , lăsând în u r m a Exemplu,
mea pe t a t ă l meu şi pe un frate, a m â n d o i s u n t coproprie-

(') Această r u b r i c ă nu este exactă, căci capitolul de faţă nu se Inexactitatea

o c u p ă n u m a i de relaţiile dintre comoştenitori, ci şi de reia- rubricai,
ţiile moştenitorilor cu terţii, creditori sau legatari ai defunc­
tului. C p r . Demolombe, X V , 4 7 0 ; Arntz, I I , 1472, etc.
2
( ) î m p ă r ţ e a l a p u n e d e c i capăt indiviziunei sau comunităţei. B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 2 1 3 3 . Vezi şi infra, p . 454, nota 2.
Indiviziunea presupunând că m a i multe persoane a u a s u p r a Nu există in-
aceluiaş lucru d r e p t u r i de aceeaşi n a t u r ă , de aici rezultă că diviziune
z
uzufructuarul şi n u d u l p r o p r i e t a r a i aceluiaş lucru, având f g^, " "j TO a

a s u p r a acestui lucru d r e p t u r i deosebite şi distincte, nu se ix,i p ' -nu r 0

poate zice că există indiviziune între ei, d u p ă eum nu există prietar.

indiviziune între coproprietarii diferitelor caturi ale unei case.
Cpr. T. H u e , I V , 164, 351 şi V, 278, precum şi multe alte
a u t o r i t ă ţ i citate în tom. I I I , partea I-a, al Coment, noastre,
p. 397, ad notam şi p . 542, nota 2 (ed. a 2 - a ) ; B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I , 2157, text şi nota 1; Surville, Elements d'un cours
de droit civil, I I I , 159 şi 6 0 5 ; T h i r y , I I , 159; Répert. Sirey,
v° Indivision 55 u r m . şi v° Partage, 11 u r m . ; P a n d . fr., v"
Successions, 5 6 1 9 ; Stănescu, Despre partaj şi rezervă (Cra­
iova, 1910), 18, p . 1 3 . Vezi şi tom. V I I I al Coment, noastre,
p. 793 nota 1. — V e z i însă C. Nancy, Sirey, 1901. 2 . 48 şi
suprà, p . 207, ad notam, in fine. Cpr. P r o u d h o n , Usufruit,
I, 7 şi I I I , 1730. Vezi şi infra, p . 460, nota 1.
Există însă indiviziune între m a i mulţi coproprietari ai Existenţa mai
aceluiaş uzufruct, ca şi între coproprietarii aceleeaşi nude multor pro-
r l t a r i a i
proprietăţi. î m p ă r ţ e a l a între aceşti coproprietari este deci cu P °
putinţă. C p r . T h i r y , loco cit.; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , f r u c t

2162; Stănescu, op. cit., 19, p . 13. Vezi tom. V I I I , p. 793, n. 1.

 446 COD. CIV. —CARTEA HI. — TIT. I. — CAP. VI. — INDI VIZIUNE A.

tari ai averei mele, cel dintăiu pentru o pătrime, iar cel de

al doilea pentru trei pătrimi (art. 6 7 1 , 673). Deci, dacă
succesiunea mea se compune, de exemplu, d i n t r ' o casă şi
d i n t r ' o moşie, fiecare p a r t e din casă şi fiecare moleculă din
p ă m â n t u l moşiei a p a r ţ i n în acelaş t i m p ambilor mei moşte­
nitori ; dreptul fiecăruia din ei loveşte totalitatea fiecărui
imobil, însă dreptul părintelui meu este de o pătrime, iar
d r e p t u l fratelui meu este de trei pătrimi (').
Cazul când Indiviziunea presupune deci mai mulţi coproprietari sau
există un
singur comoş
comoştenitori, căci dacă nu există decât unul, el exercită
2
tenitor. toate drepturile şi are toate obligaţiile ( ).
Dificultăţile Legea noastră actuală, necuprinzând nicio dispoziţie
l a a a l t a s u r a
ioc mat riae P comunităţei, această lacună a dat loc la dificultăţi
comnnităţei. serioase, din care cele mai multe au fost examinate în tom.
c. Calimach. I X a j Coment, noastre, pag. 5 3 6 u r m . O astfel de lacună
regretabilă nu există în codul Calimach, unde un capitol
întreg reglementează materia comunităţei (art. 1 1 0 1 — 1 1 4 9 ) ,
3
d u p ă codul austriac (art. 8 2 5 urm.) ( ).

(*) Vezi Marcadé, I I I , 277, dela care a m î m p r u m u t a t acest

exemplu.
2
L. trusturilor ( ) S'a decis atât de instanţele de fond ( T r i b . T u t o r à şi C. Iaşi)
arendă şeşti cât şi de Curtea de casaţie că, din termenii generali ai art. 1
din 12 Aprilie din iegea dela 12 A p r i l i e 1908 pentru m ă r g i n i r e a , d r e p t u l u i
1908.
de a ţine moşii în a r e n d ă (trusturi arendăşeşti), rezulta că în
proibiţia acestei legi este în mod implicit cuprinsă şi starea
de indiviziune, care rezultă din transmiterea p r i n moştenire;
pentrucă legiuitorul când zice că nimene n u poate sau singur,
sau în asociaţie cu alţii, direct sau sub orice formă sau de­
n u m i r e a r fi, să ieà în arendă, să exploateze o moşie sau m a i
multe moşii m a i m a r i de 4000 de hectare cultivabile, a înţeles,
de bună-samă, să oprească exploatarea mai multor moşii cu
a r e n d ă a căror întindere î m p r e u n ă a r fi mai m a r e de 4000
hectare, în orice mod s'ar face şi sub orice formă a r fi. Vezi
Cr. judiciar din 13 Noembrie 1 9 1 1 , N o . 74, în care se găsesc
publicate toate deciziile pronunţate a s u p r a acestei chestiuni.
3
C. Caragea si ( ) Vezi şi p a r t e a J I I , capit. 13 din codul Caragea (pentru ob-
dr. străin. ştire sau deavalma) (art. 1—12). Cpr. art. 6 7 3 — 6 8 4 din codul
italian, asupra cărora vezi Bianchi, Corso di codice civile ita­
liano, I X , p a r t e a I I I , N o . 67 u r m . ; p . 773 urm. (Torino, 1900);
Filippis, Corso di diritto civile italiano comparato, XII,
198 urm., p. 168 u r m . Mai vezi în privinţa d r e p t u l u i străin,
art. 1008 — 1011, 2032 C. g e r m a n ; art., 336 u r m . C. civil el­
veţian din 1907, aplicabil în toată Elveţia eu,;începere dela
 INDIVIZIUNEA. - DREPTURILE COPROPRIETARILOR. 447

Cu toate că nicio dispoziţie n u există astăzi în această Urmărirea

v l
privinţă, totuşi se a d m i t e că fiecare moştenitor indiviz poate, ^f r

în t i m p u l indiviziunei, să u r m ă r e a s c ă , p e n t r u p a r t e a sa, p l a t a siunei, etc.

creanţelor succesiunei, şi să fie u r m ă r i t ereditar tot p e n t r u
partea sa din datoriile defunctului (*), fiindcă a t â t creanţele
cât şi datoriile sunt de d r e p t î m p ă r ţ i t e în v i r t u t e a legei, fără
2
nicio î m p ă r ţ e a l ă ( a r g u m e n t din a r t . 7 7 7 şi 1 0 6 0 C. civil)( ).
3
Nomina hereditaria ipso jure inter heredes divisa sunt ( ).
Unii admit, de asemenea, că fiecare din comoştenitori Exercit, ac-
sau coproprietari poate, în t i m p u l indiviziunei, să revendice ^"e^icare " 6

dela terţii detentori, în proporţie cu p a r t e a sa ereditară, Controrersă.

partea indiviză ce el are în imobilele succesiunei (*).

1 I a n u a r i e 1912; a r t 939 u r m . din Ante-proiectul de revizuire

al lui L a u r e n t , etc.
(') U n comoştenitor n u poate, în adevăr, fi u r m ă r i t pentru o
datorie a succesiunei decât în proporţie cu p a r t e a sa ereditară.
C. Iaşi, Cr. judiciar din 1903, No. 22. Vezi şi suprà, p . 217.
2
() C p r . L a u r e n t , X , 2 1 3 ; Demolombe, X V , 4 8 0 ; T h i r y , I I , 158,
in fine; D u c a u r r o y , I I , 6 4 8 ; A u b r y et R a u , V I , § 620, p . 508,
509; Massé-Vergé, I I , § 387, p . 3 5 6 ; Z a c h a r i ^ , Handbuch des
franzosischen Civilrechts, I V , § 630 (620), p . 132, 133 (ed.
Crome); H u r e a u x , Successions, I I I , 20, p . 3 1 ; P a n d . fr., v°
Successions, 5331 u r m . Vezi şi infra, r u b r i c a secţiei I I I : Despre
plata datoriilor. — Vezi însă art. 741 C. civ., care voeşte că,
la formarea şi compunerea loturilor, să ş e d e a în fiecare parte
pe cât se poate, aceeaş cantitate de mobile, de drepturi sau
de creanţe, de aceeaş n a t u r ă şi valoare.
8
() Î m p ă r a t u l Gordian se exprimă, în această privinţă, în termenii Dr. roman,
u r m ă t o r i : „ Ea qua; in nominibus sunt, non recipiunt divisionem :
cum ipso jure in portiones hereditarias ex lege duodecim ta-
bularum divisa sint". ( L . 6, Cod, Familia; erciscundaz, 3, 36).
Din principiul indivizibilităţei creanţelor, jurisconsulţii romani
t r ă g e a u concluzia riguroasă că creanţele defunctului nu figu­
rează în î m p ă r ţ e a l ă ( L . 2, § 5, Dig., Familia; erciscundw,
10, 2). S p r e a î n l ă t u r a inconvenientul diviziunei creanţelor şi
datoriilor, j u d e c ă t o r u l r o m a n însărcina pe imul din copărtaşi
a plăti toată datoria, „qum sajpe et so/utio et exactio partium
noii minima incommoda habet". ( L . 3, D i g . , Familia; ercis-
cundm, 10, 2). C p r . H u r e a u x , Successions, I I I , p . 3 1 , nota 1.
4
() Demolombe, X V , 481 şi X V I I , 2 2 ; Acollas, I I , p a g . 2 4 4 ;
A u b r y et R a n , loco cit., p . 509, text şi note; Zachari® (ed.
Massé-Vergé), I I , § 387, p . 355 (text); N . Stănescu, op. cit.,
10, p . 10; Cas. r o m . Bult. 1894, p . 657 şi p . 1095; Bult.
1908, p . 6 4 9 ; Cas. fr. D. P . 1907. 1. 313 (cu nota lui Planiol).
 448 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . VI. — INDIVIZIUNEA.

Această soluţie este însă inadmisibilă* căci numai î m p ă r ­

ţeala va determina cui a p a r ţ i n e imobilul ereditar actualmente
în indiviziune. P r o p r i e t a r u l indiviz neavând un drept excluziv
a s u p r a lucrului revendicat, nu poate deci să ceară ca pose­
1
sorul sâ-1 delaseţ ).
Coproprietarii Acţiunea în revendicare nu poate fi exercitată nici de
nu pot exer­
cita unul unul din proprietarii în indiviziune contra celorlalţi; de oarece,
contra altuia d u p ă cum foarte bine zice Curtea de casaţie, nici unul din
acţiunea în
revendicare. ei nefiind proprietar pe o porţiune distinctă din imobil, nu
poate invoca u n drept exclusiv ca acela pe care îl presu­
pune acţiunea în revendicare; singura acţiune pe care ei o
2
pot exercita este deci acea a eşirei din indiviziune ( ).
In tot timpul indiviziunei, acţiunile privitoare la pro­
prietate nu pot deci, d u p ă părerea noastră, fi exercitate decât
de toţi comuniştii.
Acţ. posesorii. încât priveşte acţiunile posesorii, chestiunea este de ase­
Controversă.
menea controversată
înstrăinarea Fiecare moştenitor sau coproprietar poate însă să în­
sau ipotecarea
părţei indi­
străineze şi să ipoteceze partea indiviză ce el are într'un
vize. imobil, d u p ă cum dispun a n u m e art. 1 1 0 8 din codul Ca­
4
limach (829 C. austriac) ( ) şi art. 6 7 9 din codul ita-

(') Cpr. L a u r e n t , X , 214 şi Avant-projet de revision du code civil,

I I I , p . 5 6 6 ; Massé-Vergé, I I , § 387, p . 356, nota 2 ; P a n d . fr.,
v° Propriété, 262 şi Successions, 5342 urm., etc.
2
( ) Cas rom. Bult. 1910, p . 1178; Dreptul din 1910, N o . 77 şi
Cr. judiciar din 1911, No. 1 1 ; Judecat, ocol. r u r a l F i l i -
peşti de T â r g ( P r a h o v a ) , Cr. judiciar din 1911, No. 35. Vezi
tom. X al Coment, noastre, p . 557, nota 1; tom. I X , p . 542,
text şi nota 6, p r e c u m şi tom. I I I , p a r t e a I, p . 232, ad notam
şi p . 274 (ed. a 2-a).
Dr. L a R o m a n i , fiecare coproprietar puteà, din contra, să exer­
cite acţiunile ce izvorau din proprietate. „Eorum quoque,
qua; sine interitu, dividi non possunt, partem, petere constat".
( L . 35 § 3, Dig., De rei vindicatione, 6, 1).
8
( ) Vezi tom. I l i al citatelor Comentarii, p . 232, ad notam şi
tom. I X , p . 542, text şi nota 5.
4

C. Calimach. ( ) „Fiecare părtaş, zice art. 1108 din codul Calimach (829 C.
Art. 1108. austriac), poate n e a t â r n a t şi de sine să amaneteze, să legata-
risească, sau într'alt chip să înstrăineze d u p ă a sa plăcere
dreapta sa p a r t e sau folosurile ei, întrucât nu va j i g n i d r e p ­
turile părtaşilor l u i " . Aceeaşi soluţie era admisă şi la R o m a n i
( L . 7 § 4, Dig., Quibus modis pignus vel hypotheca solvitur,
 IND1VIZIUNEA. — DREPTURILE COPROPRIETARILOR. 449

Han C). V o m reveni mai târziu a s u p r a acestei chestiuni, când

ne vom ocupà, s u b art. 7 8 6 , de efectele împărţelei.
î n s t r ă i n a r e a sau ipoteca nu va fi însă validă decât dacă Vaikiit. în-
imobilul înstrăinat sau ipotecat va cădea, prin efectul îm- ^ p " ^ ; 8

părţelei, în lotul moştenitorului (art. 7 8 6 ) (?).

Aceeaşi soluţie este admisibilă şi în p r i v i n ţ a ipotecilor ipoteci legale,
3
legale ( ).
Cum se administrează averea de moştenire în t i m p u l Administr.
a v e r e i c
indiviziunei? Legea fiind m u t ă în această privinţă, s'a emis "~
° r i ' mune. Con-
părerea că comoştenitorii sunt presupuşi, ca şi în materie trovers*.
20, 6; L . 3, Cod, De communium rerum alienatione, 4, 52);
însă înstrăinările sau concesiile de drepturi reale îşi produceau
efectul lor şi în u r m a împărţelei, pentrucă î m p ă r ţ e a l a n u era
atunci declarativă, ci a t r i b u t i v ă sau translativă de proprietate,
d u p ă cum vom vedeà infra, sub a r t . 786. Acceeaş soluţie era
admisă şi în codul Calimach (art. 1132, 1133). Cpr. a r t . 847
C. austriac.
T r e b u e însă să r e a m i n t i m că un coproprietar nu puteà să Constit. u n i
constituească singur o altă servitute decât uzufructul, aceste s e r v i t u t i ,
servituti neadmiţând o concesie parţială, din cauza indivizi-
bilităţei lor. „ Vnus ex dominis communium cedium servitutem
11
imponere non potest . ( L . 2, Dig., De servitutibus, 8, 1). încât
priveşte rezolvirea acestei chestiuni în dreptul actual, vezi toni.
I I I , p a r t e a I-a, al Coment, noastre, p. 794, ad notam (ed. a 2-a).
()) Vezi Filippis, Corso completo di diritto civile italiano, com­
parato, X I I , 200, p . 169 u r m .
2
( ) Vezi tom. I X al Coment, noastre, p . 5 4 1 , 5 4 2 şi 5 4 7 ; tom. X ,
p. 556, 557, 576, 577 şi 705, etc. C p r . Zacharise, Handbuch
des franzosischen Civilrechts, I V , § 6 3 5 , p . 148, text şi nota 5;
Cas. r o m . Bult. 1904, p . 5 7 5 , 5 7 6 ; Bult. 1909, p. 544, 5 4 5 ;
Cr. judiciar din 1909, N o . 6 6 ; Dreptul din 1911, N o . 7 4 ;
Cas. fr. Sirey, 1909. 1. 3 6 2 ; Judecat, ocol. Cloşani, Pagini
juridice din 1907, N o . 12 (cu observ, d-lui T . H . Constan-
tinescu), precum şi multe alte autorităţi citate infra, sub
art. 786.
î n s t r ă i n a r e a părţei indivize a unui lucru comun, fără con- Dr. mu-
simţimântul celorlalţi coproprietari, este permisa şi în dreptul /ulman.
m u z u l m a n . Vezi C. Galaţi, Cr. judiciar din 1909, No. 20,
p. 157. T o t acolo sunt publicate şi concluziile d-lui C. N .
Toneanu. Vezi în privinţa împărţelei succesiunilor în dreptul
muzulman, P a n d . fr., v° Successions, 14449 u r m .
8
( ) Zacharise-Crome, op. şi loco suprà cit., p . 148, nota 5 ; B a u d r v
et W a h l , op. cit., I I I , 3 3 2 2 ; Planiol, I I I , 2402, in fine; f.
H u e , Y, 4 3 9 , p . 5 3 2 ; P a n d . fr., v° Successions, 7 9 8 5 ; Cas. fr.
Pand. Period. 9 5 . 1. 5 2 5 ; Sirey, 9 5 . 1. 3 5 0 ; D . P . 96. 1. 9, etc.

43H3 29
 450 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — INDI VIZIUNE A.

de societate, a aveà m a n d a t unii dela alţii pentru adminis-

c. Caragea. trarea lucrului c o m u n Q T „ C a r e din părtaşi este purtător
de grija pe lucrul deavalma, zice codul Caragea (art. 5,
partea I I I , capit. 13), dator este să ieà aminte d e dânsul ca
şi de al s ă u ; iar de n u , este dator de oricâtă p a g u b ă se
va pricinui din vicleşug, din lenevire şi din greşala l u i " .
Acest principiu, a d e v ă r a t în materie de societate, unde
se p o a t e zice că asociaţii îşi d a u un m a n d a t reciproc de
administrare pentru contractul ee-1 încheie (art. 1 5 1 7 , 1°),
,: n u mai este adevărat în materie de moştenire, unde n u există
° i nici contract, nici quasi-contract şi unde nefiind consimţimânt,
n u poate să fie nici m a n d a t . F i i n d însă că sunt interese
comune în joc şi fiindcă toţi moştenitorii au interes la con­
servarea lucrului comun, toţi vor puteà face acte de conser­
2
vare ( ) sau de administraţie provizorie; însă pentru aceasta
ei vor trebui să fi_e_ cu toţii de acord, pentrucă o opunere din
3
p a r t e a u n u i a a r împedica facerea actului ( ); de oarece a r t . 7 3 7

0 ) Cas. fr., Sirey, 38. 1. 790; D . P . 52. 1. 14; C. Toulouse,

D. P . 67. 2. 61, etc.
Deoseb. între Autorii semnalează între comunitate şi societate următoarele
comunitate *i deosebiri: 1° Indiviziunea îşi t r a g e m a i în totdeauna origina
societate. d i n t r ' u n eveniment independent de voinţa proprietarilor (unii
zic dintr'un quasi-contract), pe eând societatea rezultă tot­
deauna dintr'un contract, voluntarium consortium ( L . 52 § 8,
Dig., Pro socio, 17, 2); 2° indiviziunea nea vând de scop do­
bândirea unui beneficiu, nu constitue niciodată o persoană
morală, pe când, din contra, societatea având de scop dobân­
direa de beneficii, constitue o persoană morală, cel puţin în
cât priveşte societăţile comerciale (art. 78 § ultim. C. com.,
379 C. Calimach), etc. Acollas, II, p . 243, 244, etc.
2
( ) Cas. r o m . Bult. 1902, p . 1224.
3
( ) Cpr. L a u r e n t , X, 217; Demolombe, XV, 484; Masse-Verge,
II, § 279, p . 72; T r o p l o n g , Contrat de louage, I, 100; P a n d .
fr., v° Propriété, 257 u r m . şi Successions, 5346 u r m . , etc.
Vezi şi tom. IX al Coment noastre, p . 543, 544.
închirierea î n c â t priveşte dreptul coproprietarului în indiviziune de a
sau arendarea închiria sau arenda lucrul comun (chestie iarăşi controversată),
lucrului
comun. Con­
vezi tom. III, p a r t e a I, al Coment, noastre, p . 231, nota 2 şi
troversă. tom. I X , p . 54, 55 şi p . 540. Cpr. Pand. fr., v° Bail en ge­
neral, 104 urm., v° Propriété, 259 u r m . şi Successions, 5367,
p r e c u m şi autorităţile citate acolo. — S'a decis cu drept cuvânt
că, d u p ă principiile generale, cari cârmuesc starea de indiviziune,
fiecare copărtaş fiind presupus a fi p r o p r i e t a r u l şi posesorul
 INDIVIZIUNEA. — DREPTURILE COPROPRIETARILOR. 451

lasă. a se înţelege că comoştenitorii t r e b u e să-şi dea soco­

teală u n u l altuia.
Aceasta este aplicarea maximei c u n o s c u t e : In re enim
pari, potiorem causam esse prohibentis constat ('). -
2
In codul Calimach, ca şi în vechiul d r e p t francez ( ), c. C a l i m a c h .
A l 1 n 2
majoritatea glasurilor hotărea dacă actul trebuia sau n u să ' '
1 ] 3

se facă. „ S t ă p â n i r e a şi ocârmuirea lucrului de părtăşie, ziee

art. 1 1 1 2 din codul C a l i m a c h ( 8 3 3 C. austriac), se cuvine în
deobşte t u t u r o r p ă r t a ş i l o r ; iar la acele lucruri ce privesc n u m a i
la obişnuita o c â r m u i r e şi foloasele capitalurilor de părtăşie, au
3
putere glasurile cele mai multe ( ), cari nu se numără după
numărul persoanelor, ci după analogia câtimei părţilor".
Minoritatea puteà însă să ceară o c a u ţ i u n e sau' să easă din
părtăşie, dacă se p r o p u n e a m a r i prefaceri pentru păstrarea
sau mai b u n ă î n t r e b u i n ţ a r e a lucrului de părtăşie (art. 1 1 1 3
C. Calimach, 8 3 4 C. austriac).

fiecărei părticele din imobilul indiviz, unul dintre copro­

prietarii indivizi n u poate în mod valid dispune de o parte
din el, în p r o p r i u l său folos, fără consimţimântul celorlalţi;
aşa că unul din coproprietarii în indiviziune nu poate, în
t i m p u l indiviziunei, să închirieze sau să arendeze imobilul
comun fără consimţimântul celorlalţi coproprietari. Cas. rom.
'. Bult. 1898, p . 815 şi B u l t , 1909, p . 1 2 3 8 ; Dreptul din 1910,
No. 1 (cu nota d-lui S. Rădulescu). Vezi şi T r i b . Iaşi, Dreptul
din 1908, No. 10 (eu observaţia noastră); Mai vezi tom. I I I ,
partea T a , al Coment, noastre, p . 2 3 1 , nota 2 ; tom. I X , p. 54
u r m . şi 540, precum şi autorităţile citate acolo.
(') L . 28, in medio, Dig., Communi dividundo, 10, 3.
Şi la R o m a n i , unul din coproprietari nu puteà să aducă Dr. roman >l
nicio schimbare lucrului comun, fără consimţimântul celor- C. Caragea.
lalţi coproprietari (invito altero) ( L . 28, ab initio, Dig.,
Communi dividundo, 10, 3 ) ; însă fiecare puteà să facă acte
de conservare ( L . 32, in medio, Dig., De damno infecto, 39,
2). „Niciunul din părtaşi, zice codul Caragea (art. 7, partea
I I I , capit. IZ), nu poate să facă vreo prefacere, fără învoirea
tuturor, iar de va face, e dator p a g u b a ce se va pricinui din
acea prefacere".
2
() Vezi P a n d . fr., v° Successions, 5347.
3
() „Refertur ad universos, quod publice jit per major em par­
tem", zice legea r o m a n ă ( L . 160 § 1 Dig., De diversis regulis
juris antiqui, 50, 17). Un vechiu proverb german exprimă
v
aceeaş idee, zicând că majoritatea a r e precădere. Das Mehr
• gilt. Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximes du droit germa-
nique, p . 94.
 452 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . I . — C A P . V I . — S-a I. ART. 728.

e
P
736 ia%azui -^ r t -
°* m
^ a c t u a l a a d m i s soluţia codului
de faţs. Calimach î n t r ' u n singur caz, şi a n u m e : p e n t r u vânzarea imo­
bilelor în scop de a se plăti datoriile (*), însă acest text fiind
excepţional, nu poate fi întins la alte cazuri prin a n a l o g i e ;
de u n d e rezultă că, la caz de neînţelegere între comoşteni-
tori, nimene din ei nu v a puteà să administreze lucrul comun
2
şi s i n g u r u l mijloc ce le mai r ă m â n e este de a cere î m p ă r ţ e a l a f ) .

SECŢIUNEA I

3
Despre împărţeala succesiunei ( ).
4
încetarea indiviziune! ( ).
Art. 728. — Nimene n u poate fi obligat a r ă m â n e a în indi­
viziune. U n coerede poate oricând cere î m p ă r ţ e a l a succesiunei, chiar
când a r exista convenţiuni sau proibiţiuni contrare.

C. com. Art. (') Vezi şi a r t . 505 din C. corn., care dispune că pentru tot ce
£>05. se atinge de interesul comun al coproprietarilor u n u i vas, de­
ciziile majorităţei sunt obligatorii pentru minoritate. Mai
vezi, în privinţa acestui text, infra, p . 4 5 5 , nota 4.
2
C ) C p r . L a u r e n t , X , 2 1 7 ; P a n d . fr., v° Successions, 5 3 4 7 ; T i t u -
lescu, împărţeala moştenirilor, p . 2 5 , 2 6 ; Stănescu, op. cit.,
14, p . 12, etc. — Demolombe ( X V , 485) ar voi de astădatâ,
ca în totdeauna, ca tribunalele să poată decide care este m ă ­
sura cea m a i b u n ă şi m a i folositoare în interesul comun, şi
să poată chiar r â n d u i t u n ^ a d m i n i s t r a t o r provizor, ceeace era
admis şi în codul Calimach ( a r t . 1114, 1115, a r t . 8 3 5 , 836
C. austriac). Această soluţie este însă inadmisibilă, pentrucă
j u d e c ă t o r u l nu este în drept a impune voinţa sa coproprieta­
rilor. Vezi L a u r e n t , loco cit. Cu toate acestea, C u r t e a de
casaţie a decis că justiţia este în drept să încuviinţeze, după
cererea u n u i a din co moştenitori, închirierea imobilelor suc­
cesiunei prin licitaţie publică, dacă ei nu se învoesc a s u p r a
modului de administrare a averei indivize. Bult. 1891, p . 9 2 3 .
8
Viciu de eia- ( ) Dispoziţiile secţiei de faţă se aplică, în genere, nu n u m a i la
sifieave. succesiunile legitime, neregulate şi testamentare (cpr. Massé-
Vergé, II, § 388< p . 357, nota 1; T h i r y , I I , 159), d a r şi la
orice indiviziune sau coproprietate, provenită din orice cauză.
D e aceea a r t . 1291 şi 1530 ne t r i m e t la capitolul de faţă.
Codul cuprinde deci, din acest punct de vedere, un viciu de
clasificare, d u p ă cum observă toţi autorii. C p r . Marcadé, I I I ,
279; T h i r y , I I , 1 5 8 ; Arntz, I I , 1472; D u c a u r r o y . I I , 6 4 2 ,
6 4 8 ; Demante, I I I , 138 bis: Demolombe, X V , 4 7 1 , 4 7 2 ; Répert.
Sirey, v° Partage, 1. Vezi şi Cas. r o m . Bult. S-a I, a n u l 1875,
p a g . 1 8 8 ; Cas. fr. D . P . 8 7 . 1. 4 9 ; Sirey, 8 7 . 1. 4 0 1 , etc.
4
( ) Vezi a s u p r a acestei grele şi importante materii, pe lângă
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNEI. — A R T . 728, 729.

Se poate însă face învoire pentru suspendarea diviziunei pe

termen de cinci ani. D u p ă trecerea acestui t i m p , învoirea se poate
reînoi. ( A r t . 5, 593, 598, 729 urm., 777, 948, 966 urm., 1008,
1060, 1291, 1373, 1529, 1530, 1825 C. civ. A r t . 494, 691 u r m .
P r . civ. A r t . 505 C. com. A r t . 815 C. fr.). (').
Art. 729. —• Diviziunea poate fi cerută chiar când unul sau
2
mai mulţi din e r e z i ( ) au posedat p ă r ţ i separate din succesiune,
dacă nu a fost un act de î m p ă r ţ e a l ă sau dacă nu se poate opune
prescripţiunea. (Art. 728, 1837, 1846 urm., 1890 u r m . C. civ.
3
A r t . 816 C. f r . ) ( ) .

autorii obişnuit citaţi: Nicolas, Manuel du partage des suc­

cessions (1855); D u t r u c , Tr. du partage de succession (Paris,
1855); Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 631 urm.,
pag. 135 u r m . (ed. Crome, 1895); N . Stănescu, Despre partaj
şi rezervă (Craiova, 1910); Ionescu-Olt, La règie du partage
en nature (teză pentru doctorat, Paris, 1911); N . Titulescu,
împărţeala moştenirilor (Bucureşti, 1907). Această conştiin­
cioasă l u c r a r e a t â n ă r u l u i şi talentatului fost suplinitor al
Catedrei noastre de drept civil, i-a servit spre a fi abilitat
ca docent la facultatea j u r i d i c ă din Iaşi, în specialitatea d r e p ­
tului civil, de unde apoi a fost s t r ă m u t a t la facultatea din Bucu­
reşti. A se vedea asupra acestei importante lucrări, r a p o r t u l
nostru, publicat în Cr. judiciar din 1909, No. 3 3 .
(') Cpr. L . 14 § 2, Dig., Communi dividundo, 10, 3 ; L . 5, Cod,
eod. tit., 3, 3 7 ; L. 1 şi L. 4 3 Dig., Familia; erciscundce, 10,
2; L . 70, Dig. Pro socio, 17, 2 ; L, 26 § 4, Dig., De con-
dictione indebiti, 12, 6; L. 78, Dig., Ad Senatusconsultum
Trebellianum, 36, 1 ; L. u l t i m ă § 8, Dig., De legatis, 3 1 , II,
etc.: Pothier, Communauté, V I I , 694, 697, 6 9 8 ; Successions,
V I I I , p. 150 u r m . ; Société, I V , 162, 163, 1 6 6 , 1 9 7 (ed. Bugnet);
Introduction au titre des successions, I, No. 71, 72, p. 508, etc.
2
( ) Textul fr. nu vorbeşte decât de cazul când unul din moşte­
nitori s'a folosit în mod separat de p a r t e din bunurile moş­
tenirei, însă aceeaş soluţie se aplică în F r a n ţ a , pentru iden­
titate de motive, şi atunci când unii din comoştenitori s'au
folosit în indiviziune de totalitatea bunurilor succesiunei, cu
excluderea celorlalţi comoştenitori. Vezi Le R o u x de Bretagne,
Nouveau trăite de la prescription, I I , 790, p . 36 (ed. din
1869); L a u r e n t , X , 267 şi Avant-projel de revision du code
civil, I I I , p. 5 7 2 ; Demolombe, X V , 543, 5 4 4 ; D u c a u r r o y , I I ,
6 5 2 ; D e m a n t e , I I I , 140 bis V : B a u d r y et W a h l , Successions,
I I , 2206, etc.
3
( ) Cpr. L . 2 1 , Cod, De pactis, 2, 3 ; L. 4, Cod, Communi di­
vidundo, 3, 3 7 ; L. L. 2, 6, 8, Cod, Familia? erciscunda;, 3,
36; L . 8, Cod, De jure deliberandi, 6, 3 0 ; L . L. 3 şi 4, Cod,
In quibus causis cessat longi iemporis prazscriptio, 7, 34, etc.
Vezi şi trimeterile la Pothier din art. precedent.
 454 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 728, 729.

împărţeala. î m p ă r ţ e a l a sau diviziunea, pe care uneori legea o nu-

Art. 786. e ş t e partaj0)
m (art. 6 6 7 , 6 7 4 , etc.), este actul care face să
înceteze iridiviziunea, determinând bunurile ce fiecare moş­
tenitor sau coproprietar este presupus a aveà direct încă dela
2
defunct (art. 7 8 6 ) ( ),
I n timpul indiviziunei, fiecare coproprietar sau comoş-
tenitor are o fracţiune de proprietate a s u p r a fiecărei atome
sau molecule a lucrului comun, totius pro indiviso, prò parte
3
dominium habet, zice legea r o m a n ă ( ), fără a aveà însă
niciun drept absolut a s u p r a vreunei p ă r ţ i materiale a lu­
crului comun ; pe când în u r m a împărţelei, fiecare copro­
prietar devine stăpân absolut al unei părţi a n u m e determinate
din lucrul comun.
Definiţie. î m p ă r ţ e a l a poate deci fi definită: operaţia prin care
fiecare coproprietar primeşte 0 p a r t e determinată în locul
gărţei nederminate ce el are a s u p r a • lucrurilor posedate în
comun.
D e f a v o a r e a eu Astăzi, d u p ă cum era şi altă dată, indiviziunea nu
e
Tută Tndivi-" ste . v ă z u t ă cu favoare, din cauza dificultăţilor şi proceselor
ziunea. la cari poate să dea naştere. „Gommunio est mater rixarum , a

Etimol. cu­ (') Vezi a s u p r a etimologiei cuvântului partaj, care p r o b a b i l vine

vântului dela partem sau partitionem agere, L e Sellyer, Successions,
partaj. II, 1057, 1«, p . 3 6 3 .
2
Deoseb. între ( ) î m p ă r ţ e a l a face deci să înceteze indiviziunea. Vezi suprà,
împărţeală şi p a g . 445, nota 2. —• î m p ă r ţ e a l a nu este însă singurul mijloc
licitaţie. de a eşi din indiviziune, licitarea bunurilor comune ajun­
gând la acelaş rezultat. Licitarea se deosebeşte însă de î m ­
părţeală întru aceasta că fiecare din părţile interesate, în loc
de a primi o parte din bunuri, primeşte o p a r t e din preţul
. acestor b u n u r i . î m p ă r ţ e a l a m a i poate înceta şi altfel; în adevăr,
dacă din doi coproprietari în indiviziune u n u l cedează p a r t e a
sa indiviză celuilalt, p r i n t r ' u n a c t cu titlu oneros sau cu titlu
g r a t u i t , indiviziunea încetează, cu toate că, în specie, nu există
nici împărţeală, nici licitaţie. Surville, Elements d'un cours
de droit civil, III, 606, p . 2 6 8 , 2 6 9 .
î m p ă r ţ e a l a poate fi cerută de câteori există o indiviziune,
oricare a r fi cauza ei, chiar dacă m a i m u l ţ i a r fi coproprie­
tarii aceluiaş uzufruct sau aceleiaş n u d e - p r o p r i e t ă ţ i . A m văzut
însă, suprà, p. 4 4 5 , notă 2, că nu există indiviziune între
uzufructuar şi nudul proprietar.
8
( ) L . 5 § 15, Dig., Gommodati, vel contra,13, 6. Vezi şi suprà,
p a g . 446.
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNEI. — ART. 728. 455

zice un a d a g i u cunoscut O, şi această discordie nu înce­

tează de cele mai multe ori decât prin î m p ă r ţ e a l ă . „Sorţii
aplanează sfâdălia", zice un vechiu p r o v e r b g e r m a n : „Das
2
Lobs stillt den Hader " ( ).
De aceea a r t . 7 2 8 d i s p u n e că nimene nu poate fi silit ( ) , 3
Ordinejm-
b h c a
a rămânea în inòTivizìune; de u n d e rezultă că fiecare comoş- '
tenitor sau c o p r o p r i e t a r ^ ) , este în d r e p t a provoca î m p ă r ­
ţeala lucrului comun şi această dispoziţie fiind de interes

(') Vezi L. 77 § 20, in fine, Dig., De legatis, 3 1 , I I , unde se

zice: Cum discordiisproprinquorum sedandis prospexerit,
quos materia communionis solet excitare".
(") Vezi Chaisemartin, Proverbes et maxime» du droit germa-
nique, p . 4 1 8 .
3
( ) Legea opreşte deci indiviziunea silită (in communione vel Indiviziunea
societate nemo compellitur invitus reţineri, zice legea 5, Cod, voluntară.
Communi dividundo, 3, 37), n u însă indiviziunea voluntară ;
căci atât t i m p cât coproprietarii consimt, ei pot r ă m â n e a
în indiviziune. Cpr. Laurent, X , 2 9 3 ; Demolombe, X V ,
487; C. Rouen, D. P . 50. 2. 97, etc.
4 A r t 5 0 5 {
( ) Vezi însă art. 505 din codul comercial, de care a m m a i vorbit - --
c o m
suprà, p . 452, nota 1, d u p ă care vânzarea cu licitaţie a "
unui vas nu poate, prin excepţie, să a i b ă loc decât după
cererea unui n u m ă r de coproprietari reprezentând j u m ă t a t e a
proprietăţei vasului, afară de cazul unei convenţii contrare,
D a c ă vânzarea vasului este cerută de grave şi urgente î m p r e ­
j u r ă r i , privitoare la interesul comun al coproprietarilor lui,
t r i b u n a l u l de comerţ o poate încuviinţa, deşi proprietarii, cari
o cer, reprezintă n u m a i o pătrime a proprietăţei vasului.
(") S'a decis, cu drept cuvânt, că acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă poate
fi exercitată de unul din comoştenitori, atunci când calitatea
sa nu este contestată, indiferent dacă imobilul ce u r m e a z ă a fi
î m p ă r ţ i t este posedat de fapt de toţi comoştenitorii sau n u m a i
de unul din ei ; de oarece posesiunea materială a lucrului nu
poate aveà nicio î n r â u r i r e în cauză, indiviziunea de drept şi
calitatea de comoştenitor necontestată fiind suficiente spre a
puteà exercita o asemenea acţiune. C. Bucureşti, Dreptul din
1902, No. 6 5 , p . 530.
S'a m a i decis că acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă presupune necon­
testate atât calitatea de moştenitor cât şi părţile cuve­
nite fiecărui din moştenitori; deci, dacă se ridică contes­
taţii în această privinţă, atunci există o acţiune prejudi­
cială, petiţia de ereditate, care trebue rezolvată în p r i m u l
loc, şi în u r m ă se procede la î m p ă r ţ i r e a averei, fie în aceeaşi
instanţă, dacă se cere, fie în altă instanţă deosebită. O. B u ­
cureşti, Dreptul din 1906. No. 60, p . 4 7 8 .
 COD. CIV. —CARTEA III.— TIT. I. — C A P . VI. — S-a 1. — ART. 728.

general şi de ordine publică, n u poate fi modificată nici

prin convenţia părţilor (*), fie chiar o convenţie m a t r i m o -
2
nialâ( ), nici p r i n voinţa testatorului s a u d ă r u i t o r u l u i cari,
d u p ă unii, n ' a r putea să impue moştenitorilor, legatarilor
sau donatarilor, obligaţia de a r ă m â n e a în indivizi une u n
3
t i m p cât de scurt, fie cinci ani sau chiar mai puţin ( ).
1
( ) Opr. L a u r e n t , X , 2 2 8 ; Demolombe, X V , 4 8 7 ; T h i r y , I I ,
1 5 9 ; Marcadé, I I I , 2 7 7 ; Mourlon, I I , 3 2 1 ; P a n d . fr., v°
Successions, 5520 u r m . ; B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 2 1 7 5 ;
Stănescu, op. cit., 17, p . 1 3 ; C. Nancy, D . P . 46. 2. 120.—
In consecinţă, s'a decis că este n u l ă convenţia p e r p e t u ă de
indiviziune, intervenită între moştenitori, relativă la hârtiile
de familie ale defunctului. O asemenea convenţie nu poate
deci să aibă de efect de a împedica executarea legatului
prin care defunctul a a t r i b u i t proprietatea excluzivă a acelor
hârtii unuia din moştenitorii săi. Cas. fr. Dreptul din 1902,
No. 9, p. 76.—Coproprietarii sau co moştenitor ii pot însă în
mod valid să oprească prin convenţia lor, n u m a i licitaţia sau
î m p ă r ţ e a l a în n a t u r ă , asemenea convenţie nefiind referitoare
decât la forma după care ei au a eşi din indiviziune. B a u d r v
et W a h l , op. cit. I I , 2 1 7 6 .
2
( ) C p r . B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 2177 şi 2 1 8 6 ; L e Sellver,
Idem, I I , 1061 şi 1 0 6 8 ; T . H u e , V, 2 8 3 ; Dalloz, Nouveau
C. civil annoti, I I , a r t . 615, N o . 2 3 , etc.
8
( ) Vezi Bugnet a s u p r a lui Pothier, Successions, V I I I , p . 151,
nota 1; D u t r u c , Partage de successions, 3 u r m . , p. 3 u r m . ;
Mourlon, I I , 3 2 4 ; Laurent, X , 2 4 3 ; D u c a u r r o y , II, 6 4 9 ;
T. H u e , V, 2 8 4 ; Demante, I I I , 139 bis, l ì ; Marcadé,
I I I , 2 7 7 ; Vigié, I I , 2 6 0 ; Zacharise-Crome, Handbuch des
fr. Civilrechts, I, § 181, p. 536, text şi nota 19 (ed. din
1894); B a u d r y et W a h l , Successions, II, 2 1 8 6 ; L e Sellyer,
Idem, I I , 1 0 5 9 ; H u r e a u x , Idem, I I I , 3 7 7 ; Chabot, Idem II,
art. 815, No. 2, p . 230 (ed. Belost-Jolimont); Surville, op. cit, I H ,
6 1 0 ; Arntz, I I , 1 4 7 5 ; Massé-Vergé, I I , § 279, p . 7 3 , nota 19
şi § 389, p . 3 6 1 , nota 3 ; Titulescu, op. cit., p. 4 1 u r m . ;
Stănescu, op. cit, 3 3 , p . 1 8 ; N a c u , I I , No. 2 0 5 , p . 1 4 3 ; C.
Metz, D . P . 56, 2, 204.—Contra: Pothier, Successions, VIII,
p. 1 5 1 ; Thiry, I I , 160; Demolombe, X V , 5 1 1 ; A u b r y et R a u ,
I I , § 2 2 1 , : 5 8 4 (ed. a 5-a) şi V I , § 632, p . 5 3 3 fed. a
P

4-a); Belost-Jolimont a s u p r a l u i Chabot, I I , a r t . 8 1 5 , observ.

2, p . 2 3 4 ; D u r a n t o n , V I I , 8 0 ; Duvergier a s u p r a lui Toullier,
II, partea I I , 4 0 5 , n o t a a; Cas. fr. C. Aix şi T r i b . P a r i s ,
Sirey, 36. 1. 8 3 ; Sirey, 4 1 . 2. 4 7 8 ; D . P . 49. 2. 76, etc.
D u p ă aceste din u r m ă autorităţi, testatorul a r puteà să impue
moştenitorilor săi obligaţia de a r ă m â n e a în indiviziune t i m p
de cinci ani dela deschiderea succesiunei, destul este ca p r i n
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNEI. — A R T . 728. 457

Codul C a r a g e a zice foarte bine, în această p r i v i n ţ ă : c. C a r a g e a .

„ T o ţ i părtaşii s u n t datori să î m p a r t ă lucrul cel deavalma,
când u n u l va vrea, deşi s'au tocmit mai înainte să nu se
1
împartă niciodată" (art. 1 0 , partea I I I , capit. 1 3 ) ( ) . V -,
Indiviziunea este deci r ă u văzută nu n u m a i de legea ^t* /
actuală, d a r şi de legile noastre anterioare, a s u p r a cărora <r.'
desigur a influenţat d r e p t u l r o m â n ; şi aceasta a t â t din ^
cauza neînţelegerilor la cari poate d à naştere, cât şi din
cauza că ea este o piedică la circulaţia b u n u r i l o r , cu toate că,
d u p ă c u m ştim, comuniştii pot să înstrăineze şi să ipoteceze
2
partea lor indiviză ( ).
Aşa dar, î m p ă r ţ e a l a unei moşteniri sau u n u i lucru
3
comun poate fi cerută oricând ( ) .fie de înşişi părţile, fie de
v

această clauză să nu se atingă rezerva lor. Vezi a s u p r a acestei

controverse, Acollas, I I , p . 2 4 5 urm. ; P a n d . fr., v° Successions,
5 5 9 2 : Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I , art. 8 1 5 , No. 9
şi 06 u r m . C p r . Planiol ( I I I , 2328) care, de astădată, se
fereşte de a-şi dà părerea.
(') Cpr. art. 1073, 1082 şi 1111 C. Calimach (832 C. austriac).
„Si conveniat neomnino divisi fiat, hujusmodi pactum, nullas
vires habere manifeslissimum est". ( L . 14 § 2, Dig., Communi
dividundo, 10, 3). Vezi şi L . 70, Dig., Pro socio, 17, 2, unde
se zice: „Nulla societas in ccternum coitio est". „îndatorirea
către o necurmată părtăşie nu a r e loc", zice a r t . 1111 din
codul Calimach. Eine Verbindlichkeit zu einer
r immerwăhrenden
Gemeinschaft kann nicht bestehen" (art. 832 C. austriac).
2
( ) Vezi suprà, p . 448, 449, text şi note
3
( ) D r e p t u l de a eşi din indiviziune este, în adevăr, imprescriptibil Impresmpti-
în tot t i m p u l indiviziunei şi poate fi exercitat oricând, chiar bilitatea drep-
11 1 Ie 1
după 30 de ani, pentrucă altfel acei cari a r poseda 30 de* !? '. ,f f?
1 L
^ A . . . . . , , . , , . . . din îndivi-
ani i n indiviziune ar deveni proprietari excluzivi, ceeace este z m n e

inadmisibil, de oarece o posesiune indiviză nu poate să conducă

la o proprietate diviza. Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions,
II, 2 1 9 7 ; Planiol, I I I , 2 3 3 8 ; A u b r y et R a u , I I , § 2 2 1 ,
p. 5 8 3 (ed. a 5-a); Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
I V , § 6 3 2 , p. 157, nota 1 (ed. italiană); L a u r e n t , X ,
260; Demolombe, X V , 5 2 3 ; Arntz, I I , 1476. „îndatorirea rj. Calimach.
de î m p ă r ţ i r e sau stâlpire a hotarelor unui lucru de tovărăşie, Art. 1944.
nu se stinge prin prescripţie, zice a r t . 1944 din codul Cali­
mach (1481 C. austriac). — Vezi însă infra, p . 460 urm.,
cazurile în cari acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă devine prescriptibilă.
Dacă î m p ă r ţ e a l a nu este cu putinţă, se va aveà recurs la
. licitaţie, care e totdeauna posibilă ( a r t . 736 § 2 şi 1388). î m ­
părţeala nu poate însă fi cerută în lăuntrul termenelor date
 458 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 728.

creditori în numele debitorilor lor (art. 9 7 4 ) ('), chiar când

ar exista convenţii contrare din partea coproprietarilor sau
2
proibiţii din partea testatorului ori d ă r u i t o r u l u i ( ).
Rânduirea O d a t ă cu cererea de eşire din indiviziune, eomoştenitorii
1,11 1 11 s a a
jùatctaT' " coproprietarii pot cere rânduirea unui sechestru judiciar.
3
J u r i s p r u d e n ţ a noastră era constantă a s u p r a acestui f)irnct( ),
moştenitorului pentru a deliberà şi a face inventar, căci dacă
ea a r fi cerută în l ă u n t r u l acestor termene, moştenitorii ar
puteà să opue o fine de neprimire (excepţie dilatorie). Baudr,y
et W a h l , op. cit, I I , 1747 şi 2 1 7 1 ; L a u r e n t , I X , 2 6 5 ; D e ­
molombe, X I V , 2 7 3 , etc. Vezi şi suprà, explic, art. 685
şi 686, p , 2 2 8 .
(') Vezi infra, p . 482. C p r . Zacharise-Crome, Handbuch desfran-
zòsischen Civilrechts, I V , § 631 (621), p . 1 3 6 ; Filippis, Corso
completo di diritto civile italiano, X I I , 2 2 3 . — Cererea în î m -
p ă r ţ e a l ă făcută de un creditor al u n u i moştenitor, nu implică
n e a p ă r a t din partea acestui din u r m ă acceptarea succesiunei.
. Cas. fr. D . P . 84. 1. 407.
2
Deoseb. între ( ) N u trebue să confundăm acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă cu acea în
acţ. în impar- petiţie de ereditate, căci această din u r m ă este acea prin care
ţeală şi acea moştenitorul cere întreaga succesiune sau o p a r t e din ea dela
in petiţie de , , . P . , A , .
a c e e a r e 0
ereditate. ^ deţine cu titlu universal, m calitate de moştenitor,
contestând dreptul acestui din u r m ă . I n petiţia de ereditate
însăşi calitatea de moştenitor este în cauză; pe când în acţi­
unea în împărţeală, calitatea de moştenitor n u face obiectul
unei contestaţii, această acţiune având n u m a i de obiect în­
cetarea indiviziunei î n t r e moştenitori. D a c ă s'ar t ă g ă d u i unuia
din ei calitatea de moştenitor, acesta n u va introduce o acţiune
în împărţeală, ci o acţiune în petiţie de ereditate. C p r . Cas.
rom. Bult. 1895, p . 9 1 0 ; Bult. 1902, p . 946. Vezi şi C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1902, No. 6 5 , p . 530.'
Apoi, acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă este, afară de cazul a r t . 729,
imprescriptibilă, pe când acţiunea în petiţie de ereditate se
prescrie prin treizeci de ani. C p r . T h i r y , I I , 1 6 6 ; Titulescu,
op. cit, p . 5 3 , etc.
î n c â t priveşte deosebirea între petiţia de ereditate şi acţiunea
în revendicare, vezi suprà, p . 6 5 , nota 2.
3
Act. in reren- ( ) Vezi tom. X al Coment, noastre, p . 6 4 şi numeroasele decizii
dieare. citate acolo.—Sechestrul r â n d u i t de justiţie a r e îndatorirea de
a conserva şi de a administra lucrul comun (art. 6 1 5 P r .
civ.). S'a decis, în F r a n ţ a , că dreptul de administraţie al
sechestrului n u atrage prin sine facultatea de a arenda sau
închiria imobilele moştenirei, dacă acest drept n'à fost admis
de instanţa care à r â n d u i t sechestrul, saii printr'o h o t ă r î r e
posterioară (cpr. Cas. fr., Pand. Period. 89. 1. 577 şi a u t o ­
rităţile citate acolo în nota 1). F ă r ă îndoială, tribunalele pot
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNEI. ART. 728. 459

şî a r t . 6 1 5 din proced. civilă este astăzi expres în această

p r i v i n ţ ă , căci el vorbeşte de sechestrarea lucrului comun.
Aceeaş regulă se aplică şi licitaţiei, cu toate că a r Licitaţie.
exista proibiţii s a u convenţii contrare, de câteori î m p ă r ţ e a l a
nu se p o a t e face în n a t u r ă (').
R ă m â n e însă bine înţeles că moştenitorii, cari n u au Art. 1553.
sèzina, n u pot exercită acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă , nici să fie
constrânşi a r ă s p u n d e la asemenea acţiune, c â t t i m p n ' a u
2
fost trimeşi de j u s t i ţ i e în jposesiunea averei de moştenire ( ).
De asemenea, coproprietarii s u b o condiţie suspensivă ( W . suspen-
3 s l v a
nu pot să ceară î m p ă r ţ e a l a înaintea îndeplinirei condiţiei ( ). "
R e g u l a statornicită de a r t . 7 2 8 , d u p ă care nimene n u Comunitate
de fapt.
poate fi silit a r ă m â n e a în indi viziune, n u se v a aplica
decât a t u n c i când va exista o c o m u n i t a t e s a u o indiviziune
4
de fapt, fqră u n scop comun şi fără voinţa părţilor ( ).
Această regulă fiind însă generală, se va aplica de
câteori v a exista o c o m u n i t a t e şi, prin u r m a r e , o indivi-

p r i n încheierile lor, să prevadă a n u m e dreptul sechestrului de

a arenda sau închiria imobilele comune; însă credem că,
chiar în lipsa unei asemenea dispoziţii, sechestrul a r e facul­
tatea de a închiria sau arenda imobilele supuse litigiului, în
baza dreptului de administraţie, pe care îl prevede a r t . 6 1 5
din proced. civilă. R ă m â n e însă bine înţeles că sechestrul nu
poate încheia contracte de închiriere sau de arendare decât pe
un termen m a x i m u m de cinci ani, p e n t r u c ă peste acest termen,
asemenea contracte n u se m a i consideră ca acte de adminis­
traţie, ci ca acte de dispoziţie ( a r t . 427, 534, 1 2 6 8 , 1269,
1419). Yezi tom. I X al Coment, noastre, p . 51 şi tom. X , p . 68.
Mai vezi suprà, p . 3 8 5 şi p . 4 4 0 .
l
() Yezi Dalloz, Nouveau code civil annoti, I I , a r t . 8 1 5 , N o . 2.
2
ţ) B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2 1 7 1 , p . 666 (ed. a 3-a).
Vezi şi suprà, p . 5 8 .
8
() B a u d r y et W a h l , op. cit., I I , 2 1 6 5 şi 2 1 7 1 , in fine.
4
() P ă r ţ i l e vor fi deci silite a r ă m â n e a în indiviziune, şi p r i n c i p a l i Comunitate
înscris în a r t . 728 nu-şi va p r i m i aplicare, de câteori comu­ voluntară,
nitatea va fi voluntară şi va fi fost stipulată î n t r ' u n scop
comun sau p e n t r u u n t i m p determinat, p r e c u m a r fi, de
exemplu, într'o societate, pentrucă societăţile n ' a r m a i fi cu
putinţă dacă asociaţii a r puteà la fiecare moment să ceară
î m p ă r ţ e a l a bunurilor indivize. C p r . Marcadé, I I I , 2 7 9 ; D e -
mante, I I I , 139 bis 1 Y ; L a u r e n t , X , 2 3 3 u r m . , etc. „ D a c ă un C. Calimach.
p ă r t a ş s'a îndatorit a u r m à părtăşia, n u poate să se lepede Art. 1110.
de ea m a i înainte de termenul hotărît, zice a r t . 1110 din
codul Calimach ( 8 3 1 C. austriac).
 460 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 729.

ziune de fapt, fără c o n s i m ţ i m â n t u l coproprietarilor şi fără

un scop comun, i a r î m p ă r ţ e a l a va p u t e à fi cerută, în asemenea
caz, de toţi acei cari a u n u d a p r o p r i e t a t e sau n u m a i u z u ­
fructul în comun (*).
Art. 729. Acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă fiind, d u p ă cum a m văzut
suprà, p . 4 5 7 , n o t a 3 , imprescriptibilă în tot t i m p u l indi-
viziunei, î m p ă r ţ e a l a p o a t e fi cerută chiar c â n d u n u l sau
2
mai m u l ţ i din comoştenitori, orT toţi comoştenitorii ( ), în
loc de a poseda la un loc cu ceilalţi comoştenitori, a u
3
posedat( ) un t i m p oarecare în mod separat şi în deosebi

(») C p r . Arntz, I I , 1 4 7 3 ; Demolombe, X V , 4 8 8 , 4 8 9 ; L a u r e n t ,

X , 2 2 9 u r m . Vezi şi suprà, p . 4 4 5 , nota 2, unde a m văzut
că nu există indiviziune între nudul p r o p r i e t a r şi uzufruc-
t u a r u l aceluiaş lucru, şi este de mirat c u m P r o u d h o n a p u t u t
să susţie contrariul (Tr. des droits d'usufruii, dì usage per­
sonnel et d'habitation, I, 7, p a g . 7 şi I I I , 1730, ed. a 2-a
din 1836).
2
( ) A r g u m e n t prin a fortiori. Cpr. Mourlon, I I , 3 2 6 ; D e m a n t e ,
I I I , . 140 bis I I I ; L a u r e n t , X , 2 6 7 ; Demolombe, X V , 5 3 9 ; Le
R o u x de Bretagne, Prescription, I I , 792, p . 36. — A r t . . 729
se aplică chiar î n cazul când u n u l din comoştenitori a posedat
în mod separat toate bunurile succesiunei. L e Roux de B r e ­
tagne, op. cit., I I , 7 9 3 , p . 36, 37.
3
împărţeala fo­ ( ) T e x t u l corespunzător francez (816) presupune că unul din
losinţei. moştenitori s'a folosit de o parte din averea de moştenire (quand
Deoseb. de re­
dacţie de
l'un des cohéritiers aurait joui séparément de pârtie des biens
codul francez. de la succession) în puterea împărţelei folosinţei n u m a i , ceeace
se numeşte partage provisionnel; pe când textul nostru p r e ­
supune împărţeala definitivă a proprietăţei. Vezi infra,
p. 470, nota 2. De aici nu rezultă însă că comoştenitorii
n ' a r puteà să î m p a r t ă şi la noi n u m a i folosinţa, lăsând p r o ­
prietatea b u n u r i l o r neatinsă, căci nimic nu se opune la o
asemenea convenţie. Vezi Titulescu, op. cit., p . 64, 6 5 , care
admite în totul părerea noastră. Opr. a r t . 1079 din codul
Calimach, care permite sprevrâstnicilor de a î m p ă r ţ i între
ei n u m a i lucrurile p ă m â n t u l u i şi veniturile.
Capacitatea î n c â t priveşte capacitatea de a procede la î m p ă r ţ e a l a fo­
de a procede losinţei, chestiunea este, în F r a n ţ a , controversată. U n i i cer, în
la împărţeala
folosinţei.
adevăr, aceeaş capacitate ca şi p e n t r u î m p ă r ţ e a l a definitivă a
proprietăţei (cpr. L a u r e n t , V, 78 şi X , 272), iar alţii susţin
că tutorul şi minorul emancipat, femeea separată de bunuri,
acei trimeşi î n posesiunea provizorie a bunurilor u n u i absent,
etc., a u capacitatea de a procede singuri la î m p ă r ţ e a l a folo­
sinţei. Vezi în acest din u r m ă sens, Demante, I I I , 170 bis
I I : D u c a u r r o y , II, 6 7 9 ; Planiol, I I I , 2348, etc.
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNEI. — ART. 729. 461

parte sau toată averea de moştenire (vezi suprà, p. 4 5 3 ,

nota 2), d a c ă ii'a existat o î m p ă r ţ e a l ă regulată, definitivaşi
valida ('), sau o posesiune de 30 de ani, cu titlu de proprie-

Dar, daca î m p ă r ţ e a l a folosinţei, pe care am văzut că o împărţeala

admite şi codul Calimach pentru sprevrâstnici (art. 1079), legală a folo-
6 8
poate să aibă loc printr'o anume convenţie, în baza princi- ^j *^ "
piului libertăţei convenţiunilor (art. 969), legea noastră nu dui'nostru, co

cunoaşte î m p ă r ţ e a l a legală a folosinţei (le partage provisionnel

legal), căci toate textele franceze, d u p ă cari î m p ă r ţ e a l a defi­
nitivă, nulă pentru îndeplinirea formelor legale, se consideră
ca o î m p ă r ţ e a l ă a folosinţei, au fost, unele modificate (vezi art. 466,
840 C. fr.), iar altele chiar eliminate de legiuitorul nostru
(vezi, de exemplu, art. 818 C. fr.) (vezi tom. I I al Coment,
noastre, p . 759, nota 2, in fine, ed. a 2-a), soluţie admisă
atât de codul italian, cât şi de cel olandez. Cu toate acestea,
d-1 Săndulescu-Nănoveanu (Explic, teoretică şi practică a
codicelui de proced. civilă, p. 1328. ed. a 2-a, 1879), zice că
î m p ă r ţ e a l a făcută în numele incapabililor, fără îndeplinirea
formelor legale, are u n caracter provizor, pe când asemenea
î m p ă r ţ e a l ă este la noi nelegală şi, deci, anulabilă. A u t o r u l de
mai sus s'a luat d u p ă codul francez şi n'a observat modifi­
carea textelor noastre.
(') Demolombe, X V , 517, 5 1 8 ; L a u r e n t , X , 2 6 3 ; B a u d r y et
W a h l , Successions, II, 2198, 2 2 0 1 ; D u r a n t o n , V I I , 88, etc.—
O î m p ă r ţ e a l ă a folosinţei n'ar face deci obstacol la î m p ă r ţ e a l a
definitivă, pentrucă î m p ă r ţ e a l a folosinţei dovedeşte tocmai că
proprietatea a r ă m a s în indiviziune. Vezi autorii suprà citaţi.
P e n t r u ca acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă să nu poată fi primită,
trebue deci să existe sau o î m p ă r ţ e a l ă anterioară validă sau
prescripţia achizitivă dobândită de unul din co moştenitori.
Textul nostru, ca şi acel francez, vorbeşte de un act de Dovedirea
împărţeală, de unde unii au dedus că î m p ă r ţ e a l a nu poate fi împărţelei.
C 1
dovedită decât p r i n t r ' u n act scris. Vezi în acest sens, D u c a u r r o y , ^ ^ f
u ^j ,
II, 6 5 0 ; Mareadé, I I I , 2 8 0 ; Chabot, I I , art. 816, No. l^Controv^sT"
p. 237 (ed. Belost-Jolimont); Massé-Vergé, I I , § 390, p. 365,
nota 1 0 ; Poujol, Successions, art. 816, No. 3 urm.; D u r a n t o n ,
VII, 96 bis; C. C h a m b é r y , Sirey, 70. 2. 1 2 3 ; D. P . 70. 2.
188, etc. Vezi şi P a n d . fr., v° Successions, 6068 u r m . Această
soluţie este însă inadmisibilă, pentrucă deşi în unele cazuri,
cuvântul act însemnează înscrisul care constată u n fapt
j u r i d i c {instrumentum probationis), precum, de exemplu, în
p a r t e a întâia a art. 689, acest cuvânt însemnează aci, ca şi
în art. 7 9 1 , însuş faptul juridic, adecă convenţia împărţelei.
Legiuitorul a voit deci să zică că î m p ă r ţ e a l a nu mai poate fi
ceruta d u p ă ce ea a fost odată săvârşită, aşa cum prevede
a n u m e a r t . 985 din codul italian, gândindu-se la stingerea
 462 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP., VI^—S-a I. — ART. 729.

2
t a r ( ' ) , soluţie care, d u p ă cum ştim, era adjnjsâ_^iJa_R^mani ( ).
Prescripţia Din cele mai sus e x p u s e rezultă că starea d e indivizie
se
achizitivr'iar stinge şi acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă n u mai poate fi primită,
nu liberatorie, când u n u l sau mai mulţi din comoştenitori a u d o b â n d i t
Controversa. p j r Q u z p;
u c a u\ c o n t r a şi în prejudiciul comoştenitorilor
n e ) n

lor, proprietatea î n t r e a g ă sau a unei păfţi din bunurile in-

3
, divize. Această prescripţie fiind achigitivă ( ), iar nu libera­
torie, moştenitorul care o invoacă_trebue să dovedească că
a posedat totul sau p a r t e din lucrul comun în condiţiile
cerute de a r t . 1 8 4 7 C. civil, adecă în mod continuu, neîn­
t r e r u p t , n e t u r b u r a t , public şi j u b n u m e de proprietar,
schimb, po- A t â t t i m p cât b u n u r i l e succesiunei nu s u n t lichidate,
c^muiXt în eomoştenitorii fiind presupuşi că posedă unii p e n t r u alţii,
posesie utilă.

acţiunei în împărţeală, iar nu la modul ei de probare, în

privinţa căruia se va aplica dreptul comun. Vezi în acest din
u r m ă sens, singurul j u r i d i c d u p ă părerea noastră, Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 3 3 , p . 141, nota 3 a
(ed. Crome), § 623, p . 115, 116, text şi nota 6 (ed. A n s ­
chutz); L a u r e n t , X , 2 6 2 , 301 şi 3 0 2 ; Mourlon, I I , 3 2 6 ;
A r n t z I I , 1476; Demante, I I I , 140 bis I ; Demolombe, X V ,
5 2 1 ; Baudry et W a h l , Successions, I I , 2 1 9 8 ; H u r e a u x , Idem,
I I I , 347 şi 3 6 8 ; L e Sellyer, Idem, I I , 1088 u r m . ; Vigié, I I ,
1
2 6 2 ; Thiry, I I , 1 6 4 ; T . H u e , V, 2 8 6 ; Planiol, III, "2354;
D u t r u c , Partage de successions, 19, p . 2 2 ; Bonnier, Tr. des
preuves, 181, p . 158 (ed. L a r n a u d e din 1888); A u b r y et Rau,
VI, § 623, p. 538, text şi nota 9 ; Stănescu, op. cit., 39, p . 20,
2 1 ; Titulescu, op. cit., p . 70, 7 1 ; Cas. r o m . Bult. 1 8 8 7 , p . 1 0 0 7 ;
Bult. 1892, p. 2 3 1 ; Cr. judiciar din 1907, N o . 3 şi Bult. 1906,
p. 1765; Bult. 1910, p . 1137; Cr. judiciar din 1910, N o . 6 3 şi
Dreptul din 1910, No. 8 1 , p. 646 (cu observ, noastră); Cas. fr.
D. P . 67. 1. 9 7 ; Sirey, 67. 1. 53 (raportor R e n a u l t d'Ubexi).
p r e c u m şi multe alte decizii citate de B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,
p. 679 (ed. a 3-a). M a i vezi P a n d . fr., v° cit., 6078 u r m .
Vezi şi infra, p. 4 9 1 , text şi nota, 4, precum şi tom. I I al
Coment, noastre, p . 756, nota 3 (ed. a 2-a).
(>) Cpr. L a u r e n t X , 2 6 5 ; Marcadé, I I I , 2 8 1 ; T h i r y , I I , 1 6 5 ;
Planiol, I I I , 2 3 4 1 , etc. ,
2
( ) Vezi L . 30, Dig., Communi dividundo, 10, 3, combinată cu
L. 8, Cod, Communia utriusque judicii, 3, 3 8 şi L. 1 § 1,
in medio, Cod, De annali exceptione, 7, 40.
3
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, 11,2216; Planiol, I I I , 2 3 4 0 ; L a u r e n t ,
X , 2 0 5 ; P a n d . fr., v° cit., 5 8 6 8 ; Titulescu, op. cit, p . 46,
etc.—Contra: A u b r y et R a u , V I , § 622, p . 534, nota 8 (ed.
a 4-a). Vezi şi Demolombe, X V , 5 2 5 .
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNE!. — ART. 729. 463

au un titlu precar, eel puţin pro parte, şi această posesie

comună, oricât de îndelungată ar fi, nu poate conduce la
uzucapiune, iar moştenitorul care o invoacă trebue sâ-şi
schimbe calitatea posesiunei sale de comunist în posesiune
utilă spre a uzucapà, adecă să înceteze de a poseda în comun
şi să înceapă a poseda pro suo, ca proprietar excluziv, iar
1
posesiunea şi folosinţa sa din comună să devie excluzivăţ ).
N u se cere însă inteTvei-tirea titlului, care a r fi necesară, Neinterver-
t i r e a t l t l u l , u
dacă a r fi vorba de un detentor precar neavând niciun drept -
2
propriu a s u p r a lucrului posedatţ ).
Prescripţia nu se întemeiază, în specie, pe prezumpţia Pe ce se î » t e -
că a existat o împărţeală a cărei urme s'au şters, d u p ă cum " ^ p ^ a ' i r T
3
susţinea Pothier ( ), ci pe împrejurarea că moştenitorii au spècie,
pierdut prin prescripţie orice drept a s u p r a frac^iunei_pj)-
4
sedate de comoştenitorul lor( ).
Uzucapiunea, de care am vorbit mai sus, este acea Prescripţia de
5 3 0 d e
ordinară de treizeci de ani( ), neputând să fie vorba, în

O C. Bucureşti, Dreptul din 1908, No. 4, p. 28. Cpr. T h i r y ,

I I , 165; Baudry et W a h l , Succession*, I L ' 2 2 0 8 : Planiol, I I I ,
2 3 4 2 ; A u b r y et Rau, I I , § 2 2 1 . p. 583 (ed. a 5-a), etc. Vezi
tom. I X al Coment, noastre, p. 5 4 1 .
2
() Planiol, I I I , 2 3 4 2 ; Demante. I I I , 140 bis II, in fine; Baudrv
et W a h l , op. cit, I I , 2 2 1 0 ; L e Sellyer, Idem, II, 1094; f.
Hue, V, 2 8 7 ; L e Roux de Bretagne, Prescription, I, 318 şi
4 2 0 ; Demolombe, X V , 5 2 7 ; Laurent, X , 2 6 4 ; Pand. fr., v°
Successions, 5840 u r m .
3
() Pothier, Successions, V I I I , p. 152 (ed. Bugnet). C p r . Du­
caurroy, II, 6 5 1 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 2 2 0 5 ; Titu-
lescu, op. cit, p. 48, etc.
4
() Marcadé, I I I , 281.—S'a decis că mijlocul de a p ă r a r e , bazat
pe prescripţia de 30 de ani, are a fi invocat cu ocazia admi-
terei în principiu a cererei de eşire din indiviziune. P r i n
u r m a r e , propunerea unui asemenea mijloc de a p ă r a r e , făcută
cu ocazia atribuirei loturilor trase la sorţi, este tardivă. Cas.
rom. S-a 1, decizia No. 111 din 11 F e b r u a r i e 1911. Revista
Jurisprudenţa din 1911, No. 11, p . 164.
(°) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1908, No. 4 . — Această uzu- A p l i c , d r e p -
capiune sau prescripţie achizitivă este supusă suspendărei şi t u l u i comun,
întreruperei, conform dreptului comun. L a u r e n t , X , 2 6 6 ;
Demolombe, X V , 535, 5 3 6 ; Demante, I I I , 140 bis V I ; B a u d r y
et W a h l , op. cit., II, 2214 u r m . ; Stănescu, op. cit, 49, p . 24.—
S'a decis că, dacă comoştenitorul contra căruia se cere di­
viziunea averei succesorale, opune prescripţia de 30 de ani,
 464 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 729.

specie, de u z u c a p i u n è a de zece sau douăzeci de ani, p e n t r u

1
ca moştenitorul n u are niciun titlu (art. 1 8 9 5 ) ( ) .
Neapiic, în U z u c a p i u n è a va fi de treizeci de ani, chiar dacă averea
l< e
i 9 0 9 c . ^ i t a . ^ moştenire a r consista în mobile, căci prescripţia instantanee,
Cntroversă. statornicită de a r t . 1 9 0 9 , se aplică n u m a i la mobilele izolate
sau privite în mod individual, iar nu la o universalitate de
2
b u n u r i , precum este în specie ( ).
Punctul de Cât pentru p u n c t u l de plecare al uzucapiunei de 3 0
plecare al
prescripţiei.
de ani, el nu poate fi altul decât momentul când comoşte-
nitorul a început a poseda în m o d separat şi piXL~sua^ca
3
şi cum î m p ă r ţ e a l a a r fi a v u t loc ( ).
A m văzut că, d u p ă a r t . 7 2 8 , nimene nu poate fi silit
a r ă m â n e a în indiviziune şi că î m p ă r ţ e a l a poate fi cerută
ori când, această acţiune fiind imprescriptibilă, a f a r ă de
cazul statornicit de a r t . 7 2 9 (*).
5
Conv. de in- Cu toate acestea, prin excepţie( ), coproprietarii pot să
diviziune.

instanţa de fond violează art. 729 C. civ. şi dă o hotărîre

casa bilă, de câteori înlătură prescripţia fără a cerceta dacă ea
întruneşte sau nu condiţiile cerute de lege spre a puteà fi
opusă cu succes. Cas. r o m . Bult. 1906, p . 887.
(') Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2 2 1 2 ; Marcadé, I I I ,
2 8 1 ; L a u r e n t , X , 2 6 5 ; Demolombe, X V , 2 5 9 ; Demante,
I I I , 140 bis V I ; D u c a u r r o y , I I , 6 5 1 ; Planiol I I I , 2 3 4 1 ;
Stănescu, op. cit., 44, p . 2 3 ; Titulescu, op. cit., p . 47.—Vezi
însă T r i b . Dolj, Dreptul din 1901, N o . 8 3 .
2
() Planiol, I I I , 2 3 4 1 ; Ducaurroy, I I , 6 5 3 ; L a u r e n t , X , 2 6 5 ;
Demolombe, X V , 5 3 1 ; T h i r y , I I , 1 6 5 ; T . H u e , V , 2 8 7 ; D u -
truc, Partage, 238, p . 2 2 6 ; Demante, I I I , 140 bis V ; B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 2 2 0 3 ; L e Sellyer, Idem, I I , 1090;
H u r e a u x , Idem, I I I , 3 6 7 ; Stănescu, op. cit., 4 5 , p . 2 3 ;
Titulescu, op. cit., p . 48.—Contra: D u r a n t o n , V I I , 9 6 ; Poujol,
Successions, a r t . 8 1 7 , No. 7, etc.
3
() Demolombe, X V , 5 3 0 ; T . H u e , V, 2 8 7 ; D u r a n t o n , V I I , 8 8 ;
Massé-Vergé, I I , § 279, p . 73 (text); Pand. fr., v° Successions,
5854, etc.
4
() C p r . Zachari®, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 633,
p. 139, nota 1 (ed. Crome); Cas. fr. Sirey, 32. 1. 67. Vezi
şi suprà, p . 457, nota 3.
6
Justificarea () Regula generală statornicită de a r t . 728 C. civil poate, în
suspen darei adevăr, să fie uneori contrară atât interesului public cât şi
indiviziunei. acelui privat, căci câte odată poate să fie folositor de a se
suspenda indiviziunea pe u n termen determinat; când, de
exemplu, se aşteaptă sfârşitul unui proces, majoritatea unui
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNEI. — A R T . 728. 465

se înţeleagă între ei şi să hotărască p r i n t r ' o anume eon-

comoşteiiitor, reîntoarcerea u n u i absent, trecerea unei crize

comerciale sau politice, etc. Cpr. Planiol, I I I , 2 3 2 4 ; Titii-
lescu, op. cit., p . 37, 38. De aceea, asemenea excepţie era
admisă şi la Romani. Vezi L . 14 §§ 2 şi 3, Dig., Communi
dividundo, 10, 3, precum şi art. 1073, 1110 din codul Ca­
limach.
A m văzut însă suprà, p. 455, 456, că d u p ă un sistem foarte stricta inter-
acreditat în doctrină şi în j u r i s p r u d e n ţ ă , suspendarea indivi- pretare a con-
ziunei pe un t i m p determinat (cinci ani cel mult) p r i n t r ' o verities de m-
, T l z m n e
a n u m e convenţie a t u t u r o r comoştenitorilor, fiind o excepţie ' -
dela r e g u l a generală, este de strictă interpretare şi, ca atare,
nu poate fi întinsă la alte cazuri; de unde s'a tras concluzia
că testatorul sau d ă r u i t o r u l n ' a r puteà să oprească indiviziunea
nici chiar pentru un termen mai scurt de cinci ani. A r t . 984
din codul italian consacră acest principiu, admiţând însă o ex­
cepţie în caz când toţi moştenitorii sau unii din ei sunt
minori, în care caz permite judecătorilor atunci, când există
î m p r e j u r ă r i grave şi urgente (ove gravi ed urgenti circostanze
lo richiedano), de a ordonà î m p ă r ţ e a l a cu toată proibiţia
testatorului.
Ce se va î n t â m p l a însă când d ă r u i t o r u l sau testatorul va Prevederea
prevedea asemenea clauză în donaţiunea sau testamentul său? indivizi-
l i n e {
Donaţiunea fiind o convenţie (solemnă), nu m a i încape îndoială ^J* ° '°" n

că ea va fi nulă în baza art. 1008. Vezi autorităţile citate

în tom. I I al Coment, noastre, p. 4 9 3 , nota 1 (ed. a 2-a).
Cât pentru cazul când asemenea clauză a r figura î n t r ' u n Cazul când
testament, chestiunea este controversată şi controversa provine mdiviziunea
a f Bt r Vii
din eliminarea de către lea-iuitortil nostru a art. 900 C. f r . , ° „ P f "
, , u , . . ' zutaintrun
d u p a care conditine ilicite nu anulează donaţiunea sau tes- testament,
t a m e n t u l în cari ele sunt înscrise, ci se consideră ca nescrise, Controversă,
conform teoriei Sabinienilor. D u p ă părerea noastră, asemenea
condiţie trebue să anuleze nu n u m a i donaţiunea, d a r şi tes­
t a m e n t u l . Semnalăm n u m a i deocamdată această controversa
celebră, rezervându-ne dreptul de a reveni a s u p r a ei la titlul
u r m ă t o r , unde este adevăratul sediu al materiei. Vezi, în
această privinţă, autorităţile citate pro şi contra în tom. I
al Coment, noastre, p . 2 2 3 , nota 2 (ed. a 2-a) şi în sensul
parerei noastre, t r e b u e să adăogăm, C. Iaşi, Dreptul din 1907,
No. 5, p. 38 u r m . (cu observ, noastră); Dreptul din 1908,
No. 1 1 , 29 şi 68 (toate aceste decizii cu observ, noastră). —
Contra: C. Iaşi, Dreptul din 1909, No. 3 3 (tot cu observ,
noastră). Se poate consulta de pe acum a s u p r a acestei ches­
tiuni, o lucrare recentă a d-lui A . Oteteleşanu, care î m p ă r ­
tăşeşte aceeaşi părere ca şi noi. Vezi Effets de la condition
impossible, illicite et contraire aux mceùrs dans les actes gra-
tuits (teză p e n t r u doctorat, P a r i s , 1910).
43113 30
 466 COD. CIV. —CARTEA III. — TIT. I. — C A P . VI. — S-a I. — ART. 728.

venţie, fie chiar verbală ('), că indiviziunea va r ă m â n e a în

2
suspensie pe un t i m p cel mult de cinci ani (art. 7 2 8 § 2)( ),
în codul italian zece ani (art. 6 8 1 ) .

l
( ) B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2 1 8 9 ; Demolombe, X V ,
5 0 4 ; D u truc, Partage de successions, 8, p a g . 1 1 ; Stăneseu,
op. cit, 28, p . 15.—Contra: Chabot, Successions, I I , art. 8 1 5 ,
No. 7, p . 2 3 1 (ed. Belost-Jolimont), p a g . 191 (ed. M a z e r a t ) ;
Vazeille, Successions, I, a r t . 8 1 5 , N o . 1 1 , p a g . 2 6 1 (ed. din
1837), după cari convenţia a r t r e b u i n e a p ă r a t să fie scrisă.
Dovada convenţiei verbale se va face conform d r e p t u l u i comun.
^ B a u d r y et W a h l , loco suprà cit.; L e Sellyer, Idem, I I , 1 0 7 5 ;
1
" H u r e a u x , Idem, I I I , 374, etc. Vezi suprà, p . 4 6 1 , 462, nota 1.
D a c ă asemenea clauză este prevăzută într'o liberalitate, actul
va trebui să întrunească formele edictate de lege pentru li-
beralităţi. B a u d r y et W a h l , op. şi loco cit
a
Fixarea unui ( ) N i m i c n ' a r împedica însă pe p ă r ţ i de a hotărî un termen
termen mai m a i scurt, scopul legei fiind ca acest termen să n u fie m a i
scurt de cinci l u n g de cinci ani, iar nu mai scurt. T e r m e n u l care a r fi mai
ani. Redu­
cerea terme­
l u n g va fi deci redus la cinci a n i (analogie din a r t . 9 7 8 şi
nului care ar 1373). C p r . D u r a n t o n , V I I , 8 1 ; Massé-Vergé, I I , § 279, p . 73,
fi mai lung. nota 2 0 ; P a n d . fr., v° cit, 5 5 4 1 ; Demolombe, X V , 5 0 1 :
Marcadé, I I I , 2 7 8 ; Arntz, I I , 1 4 7 4 ; Mourlon, I I , 3 2 2 ; D u ­
caurroy, I I , 6 4 9 ; L a u r e n t , X , 2 3 9 ; Planiol, 111,2326; T h i r y ,
II, 1 5 9 ; T . H u e , V, 2 8 3 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I ,
2 1 8 4 ; L e Sellyer, Idem, I I , 1 0 6 9 ; Stăneseu, op. cit., 2 5 , p. 1 5 ;
Titulescu, op. cit, p . 3 9 ; C. Lyon, Sirey, 76. 2. 6 8 ; Répert.
Dalloz, Supplement, v° Successions, 969.—Vezi însă Nacu, I I ,
p. 143, N o . 2 0 3 .
P e n t r u ceeace întrece termenul de cinci ani, convenţia este
nulă de drept. B a n d r y et W a h l , loco cit; L e Sellyer, op.
0
cit, II, 1 0 7 1 ; P a n d . fr., v cit., 5546. — Contrà: D u r a n t o n ,
VII, 81.
R ă m â n e bine înţeles că judecătorii au facultatea de a
decide că întreaga clauză este nulă, dacă ei apreciază că
aceasta a fost intenţia părţilor (art. 1008). B a u d r y et W a h l ,
loco cit; Le Sellyer, Idem, II, 1073, p . 376.
Dr. roman. Şi la Romani, se puteà suspenda indiviziunea pe un t i m p
determinat, intra certum tempus, fără a se hotărî însă
niciun termen, ca şi în codul Calimach (art. 1073 şi 1110,
art. 831 C. austriac): „Si conveniat, ne omnino divisio flat,
hujusmodi pactum, nullas vires habere, manifestissimum est.
Sin autem intra certum tempus, quod etiam ipsius rei qualitati
prodest, valet". ( L . 14 § 2, D i g . , Communi dividundo, 10, 3).
Vezi şi L . 5 Cod, eod. tit., 3, 3 7 .
Nedetermin. Astăzi, dacă părţile n ' a u determinat prin voinţa lor ter­
termen, indi- menul suspendărei divlziunei, convenţia a r fi, d u p ă unii n u l ă
viziunei. Con­
troversa.
 ÎNCETAREA INDIVIZIUNE!. — ART. 728. 467

]
Această convenţie poate fi r e î n o i t ă ( ) încă pe cinci Reînoireacon-
n e
ani, sau pe un termen mai scurt, însă reînoirea nu poate s „ p na t
S e ar a

să aibă loc decât după expirarea primului termen, căci incimziunei.

d a c ă ea s'ar p u t e à face d u p ă trei s a u p a t r u ani, indivi­
ziunea a r ţine mai m u l t de cinci ani, ceeace legea n'a
2
voit( ).
0 asemenea convenţie nu este, d u p ă p ă r e r e a d o m i n a n t ă , Neopunerea
6
opozabilă terţiilor, de exemplu : creditorilor moştenitorilor, "onventuTe*
fie ei ipotecari sau chirog-rafari, anteriori sau posteriori con- ţnior. Contra­
v e r s ă
venţiei de indiviziune, căci ei a v â n d d r e p t u l de a provoca "
împărţeala (vezi suprà, p . 4 5 8 şi infra, p . 482), părţile
3
nu le pot ridica acest d r e p t prin convenţia lor( j.
•
şi î m p ă r ţ e a l a ar putea ii cerută oricând. Cpr. Demolombe,
X V , 5 0 2 ; L a u r e n t , X , 2 4 0 ; Arntz, I I , 1 4 7 4 ; Mourlon, I I .
322; D e m a n t e , I I I , 139 bis I I I ; Duranton, V I I , 8 1 ; A u b r y
et R a u , V I , § 622, p a g . 532, nota 3 ; Titulescu, op. cit.,
p. 3 9 ; T r i b . P a r i s şi Beaune, D . P . 49. 3. 7 6 ; D . P . 59. 3.
6 9 ; T r i b . P a r i s , Sirey, 1910. 2. 2 9 3 . — Contrà: B a u d r y et
W a h l , op. cit., II, 2 1 8 5 ; T . H u e , V, 2 8 3 ; Massé-Vergé, I I ,
§ 279, p. 73, nota 2 0 ; Planiol, I I I , 2326; Marcadé, I I I , 278,
etc. Vezi asupra acestei controverse, P a n d . fr., v° Successions,
5547 u r m . ; Répert. Sirey, v° Indivision, 35 urm., etc.
{') D u p ă a r t . 1374, termenul de r ă s c u m p ă r a r e odată hotărît de A n . 1374 C .
C T
părţi, n u mai poate fi prelungit nici de ele înşişi, nici de »-
judecători.
2
( ) Cpr. Marcadé, I I I , 278. — D a c ă convenţia ar fi reînoită în De când cui ge
n o u l
cursul primei convenţii, noul termen de cinci ani va curge termen
1 1 e az { e re
din ziua stipulărei lui, iar nu din ziua expirărei vechei conven- ! : * ~
„ A ^ i r > A - i » . moirea conv.
ţii, pentrucă î m p ă r ţ e a l a nu poate n in suspensie decât t i m p de suspendare.
de cinci ani. Marcadé, loco cit.: Laurent, X , 2 4 1 ; Demo­
lombe, X V , 5 0 0 ; Demante, I I I , 139 bis I I I ; Belost-Jolimont
asupra lui Chabot, art. 8 1 5 , p . 236, observ. 4; A u b r y et
Rau, V I , § 622, p . 532, text şi nota 4, etc.—Vezi însă Massé-
Vergé, I I , § 389, p . 3 6 2 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, I V , § 622, p . 114, nota 3 (ed. Ansehiitz), cari con­
sideră ca o chestie de fapt acea de a se şti de când curge
termenul în caz de reînoire a convenţiei primitive.
3
< ) Cpr. Laurent, X , 2 4 2 ; T . H u e , V, 2 8 5 ; Chabot, op. cit., I I ,
art. 8 1 5 , p . 2 3 2 , No. 9 (ed. Belost-Jolimont), p. 1 9 1 , 192
(ed. Mazerat); Massé-Vergé, I I , § 389, p . 362, text şi
nota 5 ; A u b r y et R a u , V I , § 622, p . 5 3 3 , text şi nota 6,
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 622, in fine,
p. 114 (ed. Anschutz), § 632, p a g . 139 (ed. Crome). Cpr. şi
Planiol, I I I , 2327. — Cu toate acestea, chestiunea este con-
 468 C C — CART. III, — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — D E , INTEBNAŢIONAL.

Creditorii V o m observa însă, cu această ocazie, că creditorii

? n
n"u au ?nteresmoştenitorilor n u a u niciun interes de a cere împărţeala,
de a cere îm- pentrucă ei având ca garanţie toate bunurile ereditare, vor
parţeaia. pg, tra această garanţie prin separarea patrimoniului defunc­
s

tului de acel al moştenitorului (*).

Despre împărţelele interesând pe străini.—Regule de capa­

citate, de fond şi de formă (Drept internaţional).

î m p ă r ţ e a l a şi lichidarea succesiunilor, în care sunt in­

teresaţi străinii, sunt, în unele privinţe, cârmuite de legea
lor naţională, iar în altele, de legea locală.
Art. 728. o i - Mai întâiu de toate, orice convenţie care a r interveni
dine publică. ţ .
m r e străini, ca şi orice dispoziţie a unei legi străine, con­
t r a r ă a r t . 7 2 8 , vor fi considerate ca neavenite de către
tribunalele române, în ceeace priveşte bunurile cari vor fi
cârmuite de legea română. (Vezi infra, p . 5 4 1 ) .
Exemplu. Astfel, u n Italian n ' a r puteà să stipuleze în R o m â n i a
indiviziunea pe t i m p de zece ani, conform a r t . 6 8 1 din
codul italian, pentrucă dispoziţia a r t . 7 2 8 din codul nostru,
care n u permite suspendarea indiviziunei pe m a i m u l t de
cinci a n i , fiind de ordine publică şi de interes general, sta­
t u t u l personal italian va fi dominat, în specie, de s t a t u t u l
2
teritorial. Termenul de zece ani va fi deci redus la cinci ( ).
Capacitatea Cât pentru împărţeala propriu zisă, se va aplica legea
părţilor.

troversată. Vezi diversele sisteme a r ă t a t e de Demolombe ( X V ,

509) şi de Stănescu (op. cit)., 3 1 , p . 17, care, ca de obiceiu,
u r m e a z ă pe Demolombe. Mai vezi Titulescu, op. cit., p . 4 0 ,
4 1 , precum şi N a c u , I I , p . 1 4 3 , N o . 2 0 4 . Vezi a s u p r a acestei
controverse, P a n d . fr., v° Successions, 5565 u r m .
1
( ) C p r . Filippis, Corso completo di diritto civile italiano, X I I ,
223, p. 183.
2
( ) L a u r e n t , Droit civil international, V I I , 2 5 ; Weiss, Tr. théo-
rique et pratique de droit international prive, I V , p . 6 5 2 ;
Rolin, Pr. de droit international prive, I I , 754, p . 3 1 3 ;
Despagnet, Pr. de droit international prive, 370, p . 1068
(ed. a 5-a, revăzută de Ch. de Boeck, profesor la B o r d e a u x ) :
T . H u e , V , 3 1 5 . Cpr. şi P . Fiore, Le droit international
prive, I V , 1648, p . 4 2 9 (traduc. Antoine). — Contrà: B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 2196, p . 6 7 8 (ed. a 3-a).
 ÎMPĂRŢEALĂ. — DREPTUL INTERNAŢIONAL. 46»

naţionala a străinilor, de câteori va fi vorba de capacitatea

lor, de e x e m p l u : în privinţa chestiunei de a se şti dacă
unul din copărtaşi este minor şi dacă împărţeala trebue sau
4
nu să se facă prin j u s t i ţ i e ( ) .
N u m a i incât priveşte procedura de u r m a t spre a ajunge Proceduraîm-
la licitaţie şi la împărţeala definitivă, se va aplica legea P t - a r e l e i

2
teritorială, în specie legea r o m â n ă ( ).
î n c â t priveşte competinţa tribunalelor române trebue Competinţa.
să distingem :
In privinţa succesiunilor deschise în R o m â n i a , tribù- Art. 54 Pr.
C1Y
nalele r o m â n e sunt competente, în baza art. 54 P r . civ., '
chiar dacă defunctul ar fi străin.
Dacă însă succesiunea deschisă în R o m â n i a cuprinde imobile si-
t u a t t r a
imobile situate în străinătate, tribunalele române nu pot, V ^ '~ t

în principiu, întinde competenţa lor a s u p r a acestor imobile.

T r i b u n a l e l e române a r fi însă competente în privinţa imobile si-
tuate 111 t a ra
imobilelor situate în ţară, chiar dacă succesiunea a r fi -- -
deschisă în străinătate, şi a r fi culeasă de străini ; şi aceasta
chiar dacă în contestaţiile cari s'ar ridica a s u p r a acestor
3
imobile n ' a r fi amestecat niciun R o m â n ( ).
Acestea sunt regulele generale aplicabile în materie de
succesiuni privitoare la străini, de câteori ele n'au fost mo­
dificate prin t r a t a t e internaţionale.

Capacitatea necesară spre a puteà sta în judecată

în materie de împărţeală.

Acţiunea în împărţeală n u este o adevărată acţiune Caracterul

a0
judecătorească, d u p ă cum observă cu drept cuvânt P l a n i o l ' - j" ,™ a
5 pS

(III, 2 3 3 0 ) ; de u n d e rezultă că regulele edictate pentru

exerciţiul acţiunilor ordinare n u sunt aplicabile în specie,
î m p ă r ţ e a l a fiind un act special, care interesează proprietatea,
legea determină, prin regule speciale, capacitatea necesară la
îndeplinirea acestui act.
Art. 749.— î m p ă r ţ i r i l e făcute conform cu regulele mai sus

(') T . H u e , V, 315, p. 375.

2
( ) T . H u e , loco suprà cit. Vezi şi infra, p. 543,
3
( ) Cpr. T. H u e , V, 316, p. 376, 377".
 470 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a V. — ART. 7 4 9 .

prescrise ('), sau de tutori cu autorizarea consiliului de familie,

sâu de minorii emancipaţi, asistaţi de curatorii lor, sau în n u m e l e
2
absenţilor, sunt definitivei ). ( A r t . 9 9 , 119, 390, 409, 4 1 1 , 4 2 7 ,
450, 454, 747, 9 5 1 , 9 5 2 , 1166 G. civ. A r t . 840 C. fr.).

Art. 786. î m p ă r ţ e a l a he mai tiind astăzi translativă de proprietate,

d u p ă c u m era a l t ă d a t ă , a t â t în d r e p t u l r o m a n cât şi în
codul Calimach (art. 1 0 9 2 ) , ci n u m a i declarativă de d r e p ­
turi (art. 786), n u mai este nevoe ca acel care exercită asemenea
acţiune să aibă capacitatea de a înstrăina.
Capacitate î m p ă r ţ e a l a fiind însă un act de o n a t u r ă specială,
specială.
persoanele cari vor voi să exercite acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă ,
vor trebui să a i b ă o capacitate specială, capacitatea de a
a d m i n i s t r a nefiind suficientă.

Art. 7 3 3 , 747. Q) D a c ă unii dintre moştenitori lipsesc sau sunt interzişi, minori,
fie chiar emancipaţi, sau dacă toţi fiind majori, ei n u se
înţeleg, î m p ă r ţ e a l a n u se poate face decât prin justiţie
(art. 7 3 3 , 747).
Art. 1166. Dacă î m p ă r ţ e a l a s'a făcut cu observarea t u t u r o r formelor
prescrise de lege, ea este ca şi cum a r fi avut loc în t i m p u l
majorităţei sau înaintea interdicţiei (art. 1166). De câteori,
însă, formele legale n ' a u fost păzite, î m p ă r ţ e a l a n u a r e tărie
legitimă, nu este definitivă, d u p ă c u m se exprimă textul
nostru (art. 749), cu toate că minorul sau interzisul a r fi
fost reprezentat de persoanele în drept (tutorul). I n codul
francez, asemenea î m p ă r ţ e a l ă este validă, d u p ă a r t . 840, in
fine, însă n u m a i în privinţa folosinţei (partage provisionneî
legal). Vezi suprà, p . 460, 4 6 1 , nota 3.
Inexactitate (?) A d e c ă : au tărie legală, d u p ă c u m se e x p r i m ă a r t . 411 din
de text. codul civil, sau sunt nestrămutate, d u p ă cum se e x p r i m ă
Deoseb. de a r t . 1100 din codul Calimach. Cuvântul definitiv care, în
codul francei. textul francez, este opus cuvântului provisionneî, a fost deci
r ă u tradus de legiuitorul nostru, care a r aveà aerul de a
3
decide că hotărîrile date în p r i m a instanţă sunt definitive în
sensul procedurei civile, adecă nesupuse apelului, ceace n u
este adevărat, d u p ă c u m foarte bine. observă t r i b u n a l u l din
Bacău în motivele sale, prin sentinţa m a i j o s citată. Textul
corespunzător fr. (840) m a i a r e încă un paragraf, nereprodus
în textul nostru, în e a r é se zice că î m p ă r ţ e a l a se consideră
ca provisionnelle (adecă validă n u m a i în privinţa folosinţei),
dacă nu s'au observat regulele prescrise de lege. I n dreptul
nostru nu există deci î m p ă r ţ e a l a provisionnelle legale, d u p ă
cum a m mai observat suprà, p . 460, nota 3 , ci n u m a i acea
convenţională. C p r . T r i b . Bacău, Dreptul din 1908, N o . 28,
p. 293 (cu observ, noastră).
 CAPACITATEA CERUTĂ PENTRU ÎMPĂRŢEALĂ. — ART. 749. 471

Astfel, minorul sau interzisul va fi reprezentat în îm- Art. 408, 409

a e , T
părţealâ de tutorul său, care va aveà nevoe de autorizarea '
consiliului de familie ('), n u n u m a i spre a porni o acţiune
în împărţeală, relativă la imobile, d a r şi pentru a apăra pe
minor sau interzis în contra unei asemenea acţiuni (art. 4 0 8 ,
2
409) ( ).
T u t o r u l este, în toate cazurile, obligat a consulta con- Art. 410.
3
siliul de familie în privinţa mijloacelor de a p ă r a r e (art. 410)( ),
ceeace este absolut, lipsit de sens, căci fie că minorul este
reclamant într'o împărţeală, fie că el este pârît, el nu poate
4
p r o p u n e niciun mijloc de a p ă r a r e ( ).
T u t o r u l n u are însă nevoe de nicio autorizare spre a A H . 408, 409.
provoca împărţeala unei averi mobiliare (art. 408), ci numai
spre a apăra pe minor sau interzis în contra unei asemenea
6
acţiuni (art. 409) ( ), soluţie care este lipsită de orice lo­
6
gică ( ).
Spre a îndrepta inconsecinţile legei noastre, cari sunt împărţeala
u d i c i a r a
prea b ă t ă t o a r e la ochi, Curtea din Bucureşti s'a crezut în i -

(') L i p s a autorizărei consiliului de familie va face ca împăr-Autoriz. cons,

e f a m i l i e
ţeala să fie nulă, p e n t r u c ă tutorul nu a r e calitatea de a <* -
l u c r ă în cazul de faţă fără această autorizare. L a u r e n t ,
X , 276.
2
( ) Vezi tom. I I al Coment, noastre, p . 755 (ed. a 2-a).
8
( ) Cpr. T r i b . Iaşi, Dreptul din 1884, N o . 20, pag. 158. 159.—
T u t o r u l mi are însă nevoe de nicio autorizare spre a r e p r e ­
zenta pe minor sau interzis ca pârît în celelalte acţiuni imo­
biliare pornite contra lui ( a r g u m e n t a contrario sensu din
art. 408). (Vezi tom. I I al Coment, noastre, p. 750, nota 3,
ed. a 2-a), nici pentru a continua instanţa începută de auto­
rul minorului sau interzisului (Cas. rom. Bult. 1906, p. 2 6 ;
Bult. 1909, p. 129 şi Dreptul din 1909, N o . 42). L e g i u i t o r u l
nostru face deci o distincţie neîntemeiată între acţiunea în
î m p ă r ţ e a l ă şi celelalte acţiuni imobiliare.
4
( ) Vezi tom. I I al Coment, noastre, p. 760, 761 (ed. a 2-a),
p r e c u m şi observaţia noastră a s u p r a unei decizii a Curţei de
Casaţie, publicată în Dreptul din 1909, N o . 42, p . 3 3 1 , 332.
6
( ) Cpr. Alex. Capitolin, Dreptul din 1888, N o . 39, p . 3 0 8 u r m .
6
( ) M u l t mai logic este deci codul francez (art. 465), d u p ă care
t u t o r u l are nevoe de autorizarea consiliului de familie n u m a i
p e n t r u a provoca o acţiune în î m p ă r ţ e a l ă , fie. mobiliară sau
imobiliară, nu însă şi p e n t r u a a p ă r ă pe minor contra unei
asemenea acţiuni î n d r e p t a t ă contra lui. Cpr. Demolombe, V I I ,
6 8 2 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2 2 3 1 , etc.
 472 COD. CIV.— CARTEA I I I . — T I T . I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 749.

drept a decide că autorizarea consiliului de familie este ne­

cesară tutorului n u m a i când este vorba de facerea unei îm­
părţeli voluntare, nu însă şi în cazul unei împărţeli j u d i ­
ciare (') ; această decizie a fost însă cu drept cuvânt casată
fiindcă, pe de oparte, art. 4 0 9 din codul civil nu face nicio
distincţie între împărţeala voluntară şi acea judiciară, iar
pe de altă parte, art. 4 1 1 şi art. 7 4 7 din acelaş cod exclud
cu desăvârşire posibilitatea unei împărţeli voluntare în pri­
vinţa averei minorilor, fie acea avere mobiliară sau imobi­
2
liară ( ). î n d a t ă ce există un minor, fie chiar emancipat, îm­
3
părţeala de b u n ă voe este deci inadmisibilă ( ).
Reprezentarea P â n ă acum am vorbit numai de tutor. Ce trebue să
U
tetau dminfs-decidem în privinţa tatălui administrator legal? Chestiunea
trator legai, este controversată, însă credem, cu toate acestea, că tatăl
Controversa. v puteà, fără nicio autorizare, să reprezinte într'o acţiune
a

în împărţeală pe copilul său minor, fie ca reclamant, fie ca

4
pârît, pentrucă a î m p ă r ţ i nu însemnează a înstrăina ( ).
Minorul Minorul emancipat va fi asistat, atât ea reclamant cât
5
emancipat. ş ; ^ c u r a t o r u l g ă u ( a r t ^5, 427, 749) ( ), Căci
împărţeala făcută fără asistenţa acestui curator a r fi nulă,
cu toate că s'ar fi îndeplinit celelalte forme legale.

(') Vezi Dreptul din 1888, No. 39, p . 309.

2
( ) Cas. rom. Bult. 1888, p. 442 şi Dreptul din 1888, No. 39,
p. 306 (cu nota d-lui A l . Capitolin). — î m p ă r ţ e a l a voluntară
a r fi însă validă când fostul minor ar fi fost reprezentat, d u p ă
ajungerea sa la majoritate, de către fostul său tutor, dacă se
dovedeşte că acest din u r m ă a a v u t p e n t r u aceasta un m a n d a t
expres sau tacit dela fostul minor. Cpr. T r i b . Ilfov şi C. B u ­ s

cureşti, Dreptul din 1888, No. 5 şi 47.

3
( ) C p r . T r i b . Tutova, Dreptul din 1886, No. 5; Planiol, I, 2 0 1 9 ;
Nacu, I, 168, p . 671 şi alte autorităţi citate în tom. I I al
Coment, noastre, p . 860, ad notam.
4
( ) L a u r e n t , IV, 3 1 2 ; Planiol, I, 1714. — Contra: A u b r y et R a u ,
V I , § 621 bis, p . 514, care aplică regulele dela tutelă şi
tatălui administrator legal. Cpr. Petrescu, Succesiunile, II,
p. 49 u r m . Vezi şi tom. I I al Coment, noastre, p . 497, 498
(ed. a 2-a). Vezi a s u p r a acestei controverse, B a u d r y et W a h l ,
Successions, I I , 2237 u r m .
5
Femeea mari- ( ) Vezi infra, p . 5 0 1 , nota 3. Cpr. Marcadé, I I , 297 şi I I I ,
tata- 284. — Dacă este vorba de o femee m ă r i t a t ă , autorizarea b ă r ­
b a t u l u i va fi suficientă, afară de cazul când şi b ă r b a t u l a r
fi minor, în care caz a m b i i soţi vor aveà fiecare c â t e . u n cu­
rator. T. Hue, V, 2 9 1 , in fine.
 CAPACITATEA CERUTĂ PENTRU ÎMPĂRŢEALĂ. — ART. 749. 473

Minorul emancipat n u are însă nevoe de autorizarea Autoriz. cons,

d e f a m i h e
consiliului de familie, deşi chestiunea este controversată -
Dacă există mai mulţi minori sau interzişi cu interese Rânduirea
o r
contrare, tribunalul sau judecătorul de ocol, în privinţa t u - ^
telelor de competenţa lor, adecă când patrimoniul de a d m i ­
nistrat nu întrece suma de 1 0 0 0 0 lei (art. 3 9 u r m . L . j u ­
decat, de ocoale din 30 Decembrie 1907), va rândui fiecăruia
din ei câte un t u t o r ad hoc, luând mai întăiu avizul consi­
2
liului de familie (art. 6 9 3 P r . civ. şi 7 4 7 § 2 C. civil) ( ).
î m p ă r ţ e a l a făcută de însuş minorul sau interzisul ori
de un al treilea, care nu a r aveà calitatea de tutor, va fi
3
nulă, chiar dacă s'au observat formele legale ( ).
Această împărţeală va p u t e à însă fi confirmată de către Art. m>3.
fostul minor, la majoritatea sa, sau de către fostul interzis,
în u r m a ridicărei incapacităţei sale, chiar dacă ea s'a făcut
4
fără îndeplinirea formelor legale (art. 1 1 6 3 ) ( ).
In privinţa moştenitorului p u s s u b consiliu judiciar, Moşt. pus sub
o o n s i l l u
chestiunea este controversată. Unii voesc, în adevăr, ca cel J " (
u d l

. . . Ciar. Contro-
pUS sub consiliul j u d i c i a r să fie asistat de consiliul său, Tersă.
5
prin analogia reg'ulelor privitoare la minorul emancipat ( );
însă această soluţie ni s'a p ă r u t inadmisibilă, pentrucă îm­
6
părţeala nu mai implică astăzi o înstrăinare ca altă d a t ă ( ) .

(') Cpr. Planiol, I, 2019 şi I I I , 2332. — Vezi autorităţile citate

pro şi contra în tom. I I al Coment, noastre, p . 859, nota 5
(ed. a 2-a).
2
( ) Cpr. Planiol, I I I , 2331 ; Tliiry, I I , 167 bis. Vezi şi infra, p . 5 0 1 .
8
( ) Cpr. L a u r e n t , X , 2 7 8 .
4
( ) Cas. fr. D . P . 62. 1. 470. Cpr. şi T r i b . Tutova, Dreptul din
1886, N o . 5.
6
( ) Cpr. P l a n i o l , I, 2135 şi I I I , 2333 (ed. a 5-a); Marcadé, I I I ,
2 8 5 ; Mourlon, I I , 3 3 1 ; Arntz, I I , 1 4 8 0 ; Demolombe, V I I I ,
733 şi X V , 5 6 2 ; D e m a n t e , I I I , 144; A u b r y et Kan, I, § 140,
p. 876, text şi nota 17 (ed. a 5-a); Baudry et W a h l , Succes­
sions, I I , 2 2 4 4 ; D u t r u e , Partage de successions, 24, p . 29 u r m . ;
T h i r y , I I , 167 bis, etc.
6
( ) C p r / L a u r e n t , V, 370 in fine, şi X , 2 9 6 ; T . H u e , I I I , 553
şi V, 2 9 2 ; Rolland de Villargues, Répert., v° Partage de succe­
ssions, N o . 79; D u r a n t o n , V I I , 127; C. Douai, D . P . 56. 2.
56; Sirey, 56. 2. 670. Vezi a s u p r a acestei controverse tom.
III, p a r t e a I, al Coment, noastre, p . 108, text şi nota 3 (ed.
a 2-a), precum şi Dalloz, Nouveau C. civil annoté, I, art. 513,
No. 301 u r m .
 474 COD. CIV. - CAETEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 749.

împărţealaju- De câteori va fi însă vorba de o î m p ă r ţ e a l ă j u d i c i a r ă ,

c l l
^ r S ,
^ g ' cel
r t
p u s s u b consiliu j u d i c i a r va aveà nevoe de asistenţa
consiliului său, p e n t r u c ă a r t . 4 4 5 şi 4 5 8 îl opresc de a pleda
1
fără asistenţa acestui consiliu ( ).
Alienaţii ne­ In p r i v i n ţ a persoanelor neinterzise şi aşezate î n t r ' u n
interzişi.
stabiliment de alienaţi conform legei din 15 Decembrie 1 8 9 4 ,
d r e p t u l de a provoca o acţiune în î m p ă r ţ e a l ă şi de a r ă s ­
p u n d e la o asemenea a c ţ i u n e a p a r ţ i n e a d m i n i s t r a t o r u l u i p r o -
2
vizor, r â n d u i t conform a r t . 3 2 din legea m e n ţ i o n a t ă ( ).
Presupuşii Cei presupuşi absenţi vor fi reprezentaţi în î m p ă r ­
absenţi. ţeală de către c u r a t o r u l r â n d u i t de t r i b u n a l (art. 99 şi 7 4 9 ) ( ). 3

î m p ă r ţ e a l a , în care absentul n ' a r fi fost reprezentat,

va fi n u l ă în p r i v i n ţ a lui. (Laurent, X , 2 7 9 ) .
P e n t r u ca moştenirea să p o a t ă însă fi î m p ă r ţ i t ă cu un
absent, trebue Cel 6BJ Sâ fi fost deschisă înainte ca existenţa
moştenitorului să fi devenit îndoelnică, căci altfel ea nu s'ar
4
cuveni lui ( ) . .

(') C p r . T . H u e , 2 9 2 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2244;

D u t r u c , op. cit, 272, p . 257, 2 5 8 ; T h i r y , I I , 167 bis, p . 1 7 8 ;
C. Rennes, D . P . 8 0 . 2. 2 5 4 ; Sirey, 8 2 . 2. 1 7 1 , etc.
2
( ) C p r . Planiol, I I I , 2 3 3 4 ; Vaquette et M a r i n , Successions, 694,
p . 3 3 2 ; B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 2241 u r m . ; Dalloz, Nou­
veau C. civil annoti, I I , art. 817, N o . 5 u r m .
8
Diferitele pe­ ( ) C p r . Demolombe, X V , 564. — O d a t ă ce absenţa a fost decla­
rioade ale r a t ă , cei puşi în posesiunea averei a u dreptul de a reprezenta
absenţei. pe absent. — î n c â t priveşte a treia perioadă de absenţă, adecă
trimeterea în posesiunea definitivă, nu m a i încape îndoială că
acei trimişi în posesiune vor puteà figura la î m p ă r ţ e a l ă , în
numele moştenitorului absent. Demolombe, X V , 5 6 7 . •— Cât
p e n t r u a doua perioadă de absenţă, adecă acea a trimitèrei
în posesiunea provizorie (art. 106 urm.), a r t . 8 1 7 § 2 din codul
francez, eliminat de legiuitorul nostru, dispune că acţiunea în
î m p ă r ţ e a l ă a p a r ţ i n e rudelor trimise în posesiunea averei.
A r t . 749 din codul nostru vorbeşte însă de î m p ă r ţ e a l a făcută în
numele absenţilor, ceeace lasă a se presupune că cei trimeşi
în posesiunea provizorie a bunurilor absentului au capacitatea
de a reprezenta pe acest din u r m ă în acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă .
C. Calimach. D u p ă a r t . 1075 din codul Calimach, moştenitorii puteau
Art. 1075. să î m p a r t ă succesiunea în lipsa unuia din ei, sub condiţia
însă de a n u p ă g u b i pe acel absent, căci cele săvârşite de
u n i i nU păgubesc pe alţii.
4
( ) C p r . Demolombe, X V , 5 6 4 ; D u c a u r r o y , I I , 6 7 7 ; T h i r y , I I ,
* 168, etc.
 CAPACITATEA CERUTA PENTRU ÎMPĂRŢEALA. — ART. 749. 4lO

Ce t r e b u e să decidem în p r i v i n ţ a celor cari n u sunt Neprezenţii,

de faţă (non presents), cu toate că existenţa lor nu este
îndoelnică? Noi neavând niciun text în această p r i v i n ţ ă ,
trebue să decidem că î m p ă r ţ e a l a se va face prin j u s t i ţ i e
(art. 7 3 0 , 7 4 7 ) (*) şi acţiunea se va i n t r o d u c e c o n t r a m o ­
ştenitorului neprezent, î n m â n â n d u - s e toate actele de proce­
d u r ă la domiciliul lui, şi el va fi j u d e c a t în lipsă, a v â n d
2
d r e p t u l de opoziţie, conform d r e p t u l u i c o m u n ( ).
î n c â t priveşte femeile m ă r i t a t e , ele n u pot niciodată Femeea mă-
n t a t ă
să proceadă la o î m p ă r ţ e a l ă j u d i c i a r ă , fără a u t o r i z a r e a b ă r - "
3 4
b ă ţ u l u i , fie expresă sau tacită ( ), sau acea a justiţiei ( ).
„ F e m e e a n u are voe, zice art. 1 0 7 7 din codul Caii- c. Calimach.
A l t 1 0 7 7
m a c h , să ceară î m p ă r ţ e a l a moştenirei a cărei p a r t e i se ' '
cuvine ei, fără ştirea şi primirea bărbatului, d a r nici b ă r b a t u l
5
nu poate s'o ceară fără voinţa e i " ( ).
î m p ă r ţ e a l a la care a r fi l u a t p a r t e o femee măritată, Aplic. art.
-- - 1900.
(') D a c ă moştenitorul, care nu s a r aflà la faţa locului, a r aveà
un m a n d a t a r cunoscut, î m p ă r ţ e a l a va puteà să aibă loc de
b u n ă voe, fără nicio formă judecătorească. D u r a n t o n , V I I ,
110, in fine; D e m a n t e , I I I , 170 bis I I ; L a u r e n t , X , 250, etc.
2
( ) C p r . Demolombe, X V , 5 6 4 ; Demante, I I I , 170 bisll; Ducaur-
roy, I I , 677, p . 467. — A r t . 840 din codul francez, vorbind Deoseb. de i e ­
şi despre acei neprezenţi, unii a r voi ca, p r i n derogare dela dacţie de
dreptul comun, ei să fie reprezentaţi p r i n t r ' u n curator, ca ş i f r a n c e z ,
acei presupuşi absenţi. (Cpr. L a u r e n t , X , 2 5 0 ; D u r a n t o n , V I I ,
110, etc.). Această soluţie este în orice caz inadmisibilă la noi,
unde a r t . 749 n u vorbeşte decât de absenţi, i a r nu de acei
neprezenţi, adecă cari nu se găsesc de faţă, cu toate că exis­
tenţa lor nu este îndoelnică.
(") Cpr. Cas. r o m . Bult. 1906, p . 2 6 .
4
( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1882, No. 7 7 ; L a u r e n t , X ,
2 5 1 . — S'a decis că femeea a r e nevoe p e n t r u î m p ă r ţ e a l ă de o
autorizare specială, autorizarea generală dată de b ă r b a t pentru
eşirea din indiviziune nefiind suficientă. C. Bucureşti, Dreptul
din 1888, N o . 5 0 . — F e m e e a autorizată a figura în î m p ă r ţ e a l ă
este însă, prin aceasta însuş, autorizată a figura în actul de
executare al împărţelei, de e x e m p l u : de a-şi p r i m i p a r t e a sa
din preţul licitaţiei, etc. B a u d r y et W a h l , Successions, I I ,
2250, in fine, p . 7 1 2 ; Demolombe, I V , 2 9 4 ; C. Poitiers,
Sirey, 34. 2. 168.
6
( ) D u p ă a r t . 1021 din codul Calimach, femeea nu poate nici să c. Calimach.
primească o moştenire fără voea b ă r b a t u l u i ei. Este însă de Art. i07i,
1 0 7 7 ,
observat că nici a r t . 1 0 2 1 , nici a r t . 1077, m a i sus reprodus,
nu există în codul austriac.
 476 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 749.

fără a fi autorizată conform legei, este anulabilă d u p ă ce­

rerea ei, şi acţiunea ei în anulare se prescrie prin zece ani
1
dela desfacerea căsătoriei (art. 1 9 0 0 ) ( ).
Femeea sepa- Femeea separată de bunuri poate însă, cel puţin d u p ă
u n s
nurf Contro- " > ^ preceadă singură la o împărţeală de b u n ă voe în
versă. privinţa mobilelor a căror proprietate şi folosinţă o are
2
(art. 1 2 6 5 , 1285) ( ).
împărţeala î n c â t priveşte însă imobilele succesiunei, ea nu poate
imobilelor. £ p adă ] g împărţeală chiar de b u n ă voe, decât cu
r o e e a 0

învoirea bărbatului sau a justiţiei (art. 1 2 6 5 , 1285).

Bărbatul nu Bărbatul n u are, de asemenea, d r e p t u l de a reprezenta
p e e e r o e e
r e P
femee P f â
într'o împărţeală, fie a proprietăţei fie a folosinţei
n u m a i , privitoare la averea ei indiviză, dacă asemenea drept
nu i-a fost conferit fie prin contractul matrimonial, fie în
3
timpul căsătoriei ( ).
Quid în pri- Aceeaşi soluţie îşi primeşte aplicarea ei chiar în privinţa
a v e r e i
dotile fe- a
a
f6
dotale a femeei, căci deşi art. 1 2 4 2 atribue numai băr-
meei? Contro- băţului exerciţiul acţiunilor reale (posesorii sau petitorii) şi per-
T e r s 8 ,
sonale relative la averea dotala a femeei, totuşi acest drept
n'a a t r a s niciodată ca consecinţă dreptul de a exercita acţi­
unea în împărţeală. Astfel, la R o m a n i , bărbatul, care aveà
dreptul de a revendica fondul dotai (% nu puteà să exercite
acţiunea în împărţeală fără concursul femeei: „Ad communi
5
dividundo judicium provocare mariti non possunt" ( ).

1
f ) C. Bucureşti, Dreptul din 1888, No. 50.
2
( ) Cpr. Thiry, I I , 169, in jine, p . 188; Arntz, I I , 1 4 8 2 ; L a u r e n t ,
X X I I , 3 0 5 ; Troplong, Contrat de mariage, I I , 1421, etc. Vezi
şi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 390, nota 1.—Asupra ehes-
tiunei, de a se şti dacă femeea separată de b u n u r i are, î n t r ' u n
mod absolut, capacitatea de a înstrăina averea sa mobiliară,
fără nicio autorizare, vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p .
387 urm., unde se a r a t ă controversa.
3
Femeea mi- ( ) Femeea minoră poate să confere b ă r b a t u l u i său dreptul de
noră. Art. a o reprezenta într'o acţiune în î m p ă r ţ e a l ă , fără a-1 puteà însă
409, 4io. scuti de îndeplinirea formalităţilor prescrise de lege pentru
î m p ă r ţ e a l a b u n u r i l o r minorilor (art. 409, 410), p e n t r u c ă ea
nu poate să-i dea m a i multe puteri decât are ea însăş. Cpr.
Laurent, X , 251. i
4
( ) L . 11^ Cod, De jure dotium, 5, 12 şi L . 9, Cod, De rei vin­
dication, 3 , 32. Vezi şi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 215,
nota 3.
6
( ) L . 2, Cod, De fundo dotali, 5. 2 3 , citate textual în tom. V I I I ,
 CAPACITATEA CERUTĂ PENTRU ÎMPĂRŢEALĂ. — ART. 749. 477

T o t astfel şi astăzi ştim că t u t o r u l , care are d r e p t u l

de a exercita s i n g u r acţiunile mobiliare ale minorului
(art. 4 0 8 ) , nu poate fără autorizarea consiliului de familie să
exercite o acţiune în î m p ă r ţ e a l ă în numele m i n o r u l u i , nici
chiar p e n t r u averea mişcătoare. î m p ă r ţ e a l a b u n u r i l o r dotale
se v a săvârşi deci cu concursul ambilor soţi ('), d a c ă con­
tractul m a t r i m o n i a l nu conferă b ă r b a t u l u i dreptul de a exer­
cita singur această acţiune, ceeace părţile s u n t libere de a
2
face ( ).
D a c ă succesiunea imobiliară care, d u p ă convenţia părţilor, Licitaţia
a v e r e i d o t a
este dotala, nu poate fi î m p ă r ţ i t ă în n a t u r ă , autorizarea j u s t i -

p. 2 1 5 , nota 4. C p r . şi art. 1077 C. C a l i m a c h . — L a Romani,

b ă r b a t u l aveà capacitatea de a răspunde la o acţiune în î m ­
părţeală a fondului dotai, introdusă în justiţie de către co­
moştenitorii femeei. L . 2, Cod, loco cit. C p r . Massé-Vergé,
I V , § 668, p . 2 2 5 , nota 9, in medio, col. 2.
(') Vezi în acest sens, Planiol, II, 1514, 1°, care se contrazice
cu cele spuse în acelaş tom, No. 2 3 3 5 ; A u b r y et Rau, V,
§ 5 3 5 , p . 547, nota 12 şi V I , § 621 bis, p . 5 1 5 ; D u r a n t o n ,
V I I , 127 şi X V , 3 9 6 ; V a q u e t t e et Marin, Successions, 6 9 5 ,
p. 3 3 3 ; Marcadé, I I I , 288, in fine; T . Hue, I X , 4 3 9 ; D e m o ­
lombe, X V , 5 8 4 ; L a u r e n t , X X I I I , 4 7 6 ; Demante, I I I , 146
bis IV şi tom. V I , 2 2 1 bis I V ; D u t r u c , op. cit.; 290, p. 270 u r m . ;
Vigié, I I , 269 şi I I I , 4 8 9 ; T h i r y , I I , 169, p a g . 179; B a u d r y
et W a h l , Successions, I I , 2 2 5 9 ; L e Sellyer, Idem, I I , 1124;
H u r e a u x , Idem, I I I , 4 0 1 , 4 0 4 ; B a u d r y et Surville, Contrat
de mariage, I I I , 1 6 2 5 ; Guillouard, Idem, I V , 1 7 8 7 ; Michaux,
Idem, 1 5 2 2 ; Rodière et Pont, I I I , 1 7 6 1 ; Odier, Idem, I I I ,
1 1 8 1 ; Seriziat, Tr. du regime dotal, 75, p . 8 4 (ed. din 1843);
Tessier, Tr. de la dot, II, p . 142, text şi nota 838 (ed. din
1835); Cubain, Droit des femmes, 3 4 9 ; P r o u d h o n , Tr. de
Vusufruit, I I I , 1 2 4 5 ; P a n d . fr., v° Mariage, 9 1 9 4 u r m . ; Répert.
Sirey, v° Dot, 8 9 8 u r m . ; Dalloz, Nouveau C. civil annoté,
I I , a r t . 8 1 8 , No. 1 6 ; C. P a u şi Bordeaux, Sirey, 62. 2. 2 4 1 ;
Sirey, 7 1 . 2. 1 4 7 ; D . P . 74. 2. 15, etc. — Contrà: T r o p l o n g ,
Contrat de mariage, I V , 3108 u r m . ; Benoit, Tr. de la dot,
I, 117, p . 143 u r m . (ed. din 1829); Massé-Vergé, I V , § 668,
pag. 2 2 5 , nota 9 ; Chardon, Tr. de la puissance maritale,
No. 2 5 3 , p . 145 u r m . (ed. belgiană din 1843); Jonitou, Etude
sur le système du regime dotal, I, 116 u r m . , p a g . 131 u r m .
(ed. din 1888), etc. Vezi şi tom. V I I I al Coment, noastre,
p. 2 1 5 , 216, text şi nota 5.
2
( ) Vezi P a n d . fr., v° cit., 9 1 9 9 ; Répert. Sirey, v° Dot, 9 0 4 ;
Cnillouard, op. cit., I V , 1789, etc.
 478 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S - a I. - ART. 749.

ţiei este necesară pentru a se procede la licitaţie (art. 1 2 5 3

§ 5). Soţii nu vor aveà însă nevoe de autorizarea justiţiei
atunci când imobilele pot ti împărţite în n a t u r ă , căci altă ceva
este a vinde imobilul ce nu poate fi împărţit şi altă ceva a-1
împărţi în n a t u r ă , atunci când împărţeala este cu p u t i n ţ ă (*).
Autorizarea Am văzut că, spre a puteà r ă s p u n d e la acţiunea în îm-
^m&rHataTre pârţealâ, trebue a aveà capacitatea de a puteà introduce,
nevoe spre a ca reclamant, o asemenea acţiune în j u s t i ţ i e ; de unde rezultă
pund^ ia aeţ. ^ f
a & c e r a e e a
puteà apăra, fără autorizarea bărba-
n u s e v a

în împărţeală, tului sau a justiţiei, contra unei acţiuni în împărţeală intro­

dusă de către comoştenitorii ei, cari vor fi deci obligaţi a
chema în j u d e c a t ă şi pe bărbat, d u p ă cum dispune a n u m e
art. 8 1 8 § 2 din codul francez, eliminat de legiuitorul
2
nostru ca deprisos ( ).

Persoanele cari pot să exercite acţiunea

în împărţeală.

A c ţ i u n e reci- Acţiunea în împărţeală este o acţiune reciprocă fju-

procă
" dicium duplex), care aparţine individual nu numai fiecărui
3
moştenitor ( ), d a r încă t u t u r o r acelor cari au drept la o
parte din succesiune, ca succesori neregulaţi, legatari sau
donatari (*).

(') Marcadé, I I I , 289. — Contra : D u r a n t o n , V I I , 127.

2
( ) S'a decis însă că autorizarea b ă r b a t u l u i , necesară femeei spre
a puteà sta in judecată, p u t â n d să rezulte din diferitele îm­
p r e j u r ă r i ale cauzei, nu se poate t r a g e m o t i r de casare contra
sentinţei de fond din faptul că b ă r b a t u l , care a fost citat şi
s'a prezentat la u n a sau mai multe din înfăţişări, n'a mai
fost prezent la ultima înfăţişare. Cas. r o m . Bult. 1906, p . 26.
3
( ) Cpr. A u b r y et Rau, V I , § 621 bis, ab initio, p . 5 1 1 ; L a u r e n t ,
X , 256 ; Demolombe, X V , 620 ; Filippis, Corso di diritto civile
italiano, X I I , 222, p . 182; T . H u e , V 2 8 1 ; P a n d . fr., f
Successions, 5718. „In families erciscundaz judicio, unusquis-
que heredum et rei, et actoris partes sustinet". (L. 2 § 3,
Dig., Familiaj ereiscundee, 10, 2).
4
( ) P a n d . fr., v° Successions, 5719 şi autorităţile citate acolo. —
Acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă nu a p a r ţ i n e însă donatarilor sau lega­
tarilor u n u i obiect particular. P a n d . fr., v° cit., 5 7 2 5 ; B a u d r y
et W a h l , op. cit, I I , 2294; C. Rouen, D. P . 7 1 . 2. 2 3 5 . —
 PERSOANELE CARI AU ACŢIUNEA ÎN ÎMPĂRŢEALĂ. 479

S'a decis, în consecinţă, că acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă n u Art. i Constit.

a p a r ţ i n e străinilor, cari nu pot fi coproprietari ai u n u i imobil
r u r a l (art. 7 Constit.) (').
Acel care cere î m p ă r ţ e a l a trebue să a i b ă calitatea de Calitatea de
m o t e n i t o r
moştenitor în momentul exercitărei acţiunei, fiindcă acţiunea ? -
în î m p ă r ţ e a l ă nu este altă ceva decât exercitarea d r e p t u l u i
2
de succesiune ( ).
Moştenitorul, care a v â n d u t totalitatea sau o parte n u m a i Cesionarul
din drepturile sale succesorale ( ), nu mai are deci acţiunea ^c^lorau
3

Vezi însă Cas. r o m . Bult. S-a I, 1873, p. 211 şi Dreptul din

1873, N o . 80.
(') T r i b . Buzău, Dreptul din 1896, No. 47. Vezi şi infra, explic,
art. 736, p . 510, nota 2.
2
( ) C p r . L a u r e n t , X , 2 5 2 ; A u b r y et R a u , V I , § 6 2 1 bis, p . 5 1 1 . —
S'a decis că acţiunea femeei în recunoaşterea dreptului său
de succesiune şi acţiunea în î m p ă r ţ e a l a pot fi introduse în
acelaş timp, căci odată calitatea de proprietară stabilită, este
logic şi normal a se cere şi eşirea din indiviziune care, după
art. 7 2 8 C. civ., se poate face oricând, ambele acţiuni fiind
în strânsă l e g ă t u r ă şi î m p ă r ţ e a l a nefiind decât o instanţă de
lichidare a drepturilor părţilor. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1903,
No. 28, p . 231 u r m .
8
( ) D r e p t u r i l e succesorale pot fi cedate în mod valid înainte chiar L. timbrului,
de a se plăti taxele de mutaţiune către Stat, r ă m â n â n d ca Taxe de mu-
6
aceste taxe să se plătească de cesionar, atunci când el va cere taţm» -
punerea în posesiune. C. Galaţi, Dreptul din 1889, No. 7 3 . —
încât priveşte taxele de mutaţiune ce se plătesc în materie
de moşteniri, vezi suprà, p . 68, 366, nota 4 şi 425.
Vânzarea unei moşteniri cuprinde, în genere, tot ceeace pro- Ce cuprinde
vine sau poate să provie din ea. C p r . Pothier, Venie, I I I , 5 2 9 ; vânzarea unei
L a u r e n t , X V I I , 5 6 7 ; A u b r y et Rau, V, § 359 ier, p . 237 J7 s u c c e s i u n i .
(ed. a 5-a), etc. Vezi a s u p r a vânzărei unei moşteniri sau a unor
drepturi succesorale, tom. V I I I al Coment, noastre, p. 842 u r m .
Cedentul (vânzătorul) este obligat a preda c u m p ă r ă t o r u l u i
toate fructele naturale sau civile provenite dintr'o moştenire
vândută, chiar dacă ele a r fi percepute sau consumate. E l
nu poate, în principiu, să reţie niciun obiect făcând, p a r t e
din moştenire, dacă nu şi 1-a rezervat a n u m e (art. 1400). Sunt
însă l u c r u r i cari, din cauza micei lor valori venale sau din
cauza unei valori de afecţiune prea m a r e , vor puteà cu uşu­
r i n ţ ă fi considerate ca excluse din vânzare. Astfel sunt, de
exemplu : portretele de familie, decoraţiile defunctului, etc.
Vezi Répert. L a b o r i , v° Cession-transport, 79. I n caz de îndo­
ială a s u p r a întinderei drepturilor succesorale înstrăinate, vezi
Répert. Labori, v" cit., 80 şi autorităţile citate acolo.
 480 COD. CIV. — CABTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I.

în împărţeală care, în asemenea caz, se va cuveni cesiona­

rului, ca unul ce are toate drepturile cedentuluî (').

1
( ) Cpr. Laurent, X , 2 5 3 ; Demolombe, X V , 6 2 4 ; D u t r u c , op.
cit., 244, 245, p. 230, 2 3 1 ; Massé-Vergé, I I , § 388, p. 358,
text şi nota 3 ; A u b r y et Rau, V I , § 621 bis, p . 5 Î T j Zac-
harise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 6 3 1 , p . 136 (ed.
Crome); Cas. fr., D . P . 57. 1. 5 ; Sirey, 57. 1. 665, etc.
Eliminarea Moştenitorii acţionaţi în î m p ă r ţ e a l ă de către cesionarul unuia
retractului sau m a i multor comoştenitori nu vor puteà deci să depărteze
succesoral din
codul nostru. pe reclamant, plătindu-i preţul eesiunei, pentrucă legiuitorul
Art. 841 C. fr. nostru, imitând pe cel olandez şi italian, a eliminat din
codul civil art. 841 al codului fr., care autoriză asemenea
excepţie, n u m i t ă în F r a n ţ a retrăit successoral. Vezi T r i b . Dolj,
Revista Justiţia, care a p a r e la Craiova sub direcţia d-lui D.
M. Constantinescu, No. 1, p . 6. Cpr. şi C. Bucureşti, CV.
judiciar din 1900, No. 86.—Vezi însă art. 1402 din codul civil,
care admite şi la noi asemenea excepţie în privinţa vânzărei
drepturilor litigioase.
Critica co­ Inovaţia adusă de legiuitorul nostru este de astăda'tă ne-
dului francez. merită, pentrucă excepţia admisă de a r t . 841 al codului francez
consacră, pe de o p a r t e , exproprierea silită a c u m p ă r ă t o r u l u i ,
fără nicio utilitate publică, iar pe de altă parte, este în opu­
nere cu principiul modern al libertăţei tranzacţiunilor. Cpr.
T. H u e , V, 319 şi Le code civil italien et le code Napoleon,
I, N o . ' I I I , p. 2 3 2 ; B a u d r y et W a h l , Successions, I I I , 2579;
A u b r y et R a u , V I , § 621 ter, p. 516, 517, nota 1; D e m o ­
lombe, X V I , 13; P a n d . fr., v<> Successions, 7254; L a u r e n t ,
Droit civil international, V I I , 26, p. 42, 4 3 , etc. „Retractul
succesoral este o eroare legislativă", zice acest din u r m ă autor
(loco cit). Vezi şi infra, p. 544, 545. Considerând, zice Curtea
de cas. din F r a n ţ a (21 A p r i l . 1830), că dispoziţia a r t . 841
este excepţională şi contrară d r e p t u l u i comun, de oarece ea
tinde a lipsi pe dobânditor de foloasele unei convenţii per­
misă de lege, spre a conferi aceste foloase, în dauna lui, unui
terţiu, care n'a luat p a r t e la această c o n v e n ţ i e " . — V e z i însă
Doublet, Revue pratique de droit francais, tom. 9, p . 115,
care justifică retractul succesoral, zicând că această instituţie,
datorită vechilor p a r l a m e n t e franceze şi mai cu samă acelui
d»in Paris, a r e menirea de a a p ă r a familiile contra interven­
ţiei curioase şi lacome a străinilor. Vezi a s u p r a istoricului
acestui retract, pe care parlamentele franceze l-au admis, în
secolul al X V I - l e a , întinzând la cesiunile drepturilor succe­
sorale legile per diver sas et ab Anastasio (L. L . 22 şi 2 3 ,
Cod, Mandati vel contra, 4, 35), relative la cesiunile de drep­
t u r i litigioase, B a u d r y et W a h l , Successions, I I I , 2576 u r m . ;
Le Sellyer, Idem, I I , 1292 urm., p. 515 u r m . ; Pand. fr., v°
 PERSOANELE CARI AU ACŢIUNEA ÎN ÎMPĂRŢEALĂ. 48,1

, , Cesionarul n u a r e nevoe, p e n t r u a cere î m p ă r ţ e a l a , să Neapiic, în

a d u c ă titlul său la cunoştinţa celorlalţi comoştenitori, decât ţ ^ V c T v
a t u n c i c â n d s'ar decide că a r t . 1 3 9 3 se aplică şi cesiunei Controversă,
de d r e p t u r i succesorale. Or, ştim că, cu t o a t ă controversa
ce există în această p r i v i n ţ ă , negativa este generalmente
a d m i s ă (*),
Cele mai sus expuse se aplică, cu t o a t ă controversa ce Neapiic. re-
1
există şi a s u p r a acestui p u n c t , n u m a i cesionarului totaliţăţei ^ „ g " ^ ^ *
sau unei p ă r ţ i din succesiune; căci cesionarul unei p ă r ţ i indi- ™iui unei
vize al u n o r obiecte a n u m e determinate, n ' a r p u t e à cere împăr-^unoriucrari
ţeala în numele său p r o p r i u , ci în numele cedentului, a c ă r u i determinate,
C o n t r 0 T e r s a
creditor el este, spre a eşi din indiviziune; el n u va cere deci -
î m p ă r ţ e a l a obiectelor cedate, ci va trebui să provoace î m p ă r ţ e a l a

Successions, 7245 u r m . , etc. M a i vezi a s u p r a r e t r a c t u l u i siicce-

soral în genere, Benoit, Du retrăit successoral (1 voi. P a r i s ,
1847). Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 848, 849, text
şi nota 3, p r e c u m şi tom. X , p . 764, nota 3 .
E x c e p ţ i a consacrată de dreptul francez, prin a r t . 8 4 1 , eli- Dr. roman,
m i n a t cu drept cuvânt din codul nostru, nu era admisă la
R o m a n i ; însă, cu toate acestea, rezultă din L . 14, Cod, De
contrahenda emptione et vendilione, 4, 3 8 , că pană la d r e p t u l
bizantin, rudele p u t e a u să oprească vânzarea unei succesiuni,
ca şi oricare altă vânzare în genere, când ea era făcută la
persoane străine.
î n c â t priveşte d r e p t u l de retour successoral (reîntoarcerea Reîntoarcere
succesorală), consacrat de a r t . 747 din codul francez, iarăşi succesorală,
eliminat de legiuitorul nostru, vezi suprà, p . 165 u r m .
(') Vezi tom. V I I I al Coment, noastre, p . 799, nota 1. C p r . P a n d .
fr., v» Successions, 5 7 3 1 ; B a u d r y et W a h l , Idem, I I , 2 2 9 2 ;
L a u r e n t , X X I V , 4 7 8 ; D u v e r g i e r , Vente,Il, 3 5 1 ; Guillouard,
Idem, I I , 7 6 1 , 8 6 6 ; T r o p l o n g , Idem, I I , 9 0 7 ; B a u d r y et Saignat,
Idem, 9 0 4 ; Marcadé, V I , a r t . 1 6 9 6 — 1698, N o . V, p . 3 5 2 ;
A u b r y et R a u , V, § 359, p . 197, nota 2 4 (ed. a 5-a); Massé-
Vergé, I V , § 6 9 1 , p . 324, nota 6 ; T. H u e , V, 2 8 1 şi Tr.
de la cession, I, 3 0 6 ; Cas. fr. Pand. Period. 89. 1. 4 2 4 ; D .
P . 90. 1. 2 6 0 ; Sirey, 9 1 . 1. 1 0 6 ; C. Montpellier şi T r i b .
P a r i s , Pand. Period. 9 0 . 2 . 2 8 1 şi a n u l 1899. 2. 7 1 . — Contra:
C. Nancy, Toulouse şi P a u , D . P . 56. 2. 2 8 0 ; Sirey, 56. 2.
5 5 8 ; D." P . 64. 2. 5 ; Sirey, 7 3 . 2. 250. C p r . C. Rouen, D .
P . 9 5 . 1, 3 3 , nota a; Colmet de Santerre, V I I , 142 bis H I .
Vezi asupra acestei controverse, P a n d . fr., v° Cession de
créance, 348 u r m . ; Dalloz, Nouveau C. civil annoti, I V ,
art. 1696, N o . 4 7 , 4 8 ; Répert. encyclop. de droit fr. ( L a b o r i ) ,
v° Cession-transport, 78, etc.

43113 31
 482 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I.

întregei succesiuni ( a r g u m e n t din a r t . 1 8 2 5 C. civ. şi 4 9 4

1
P r . civ-K ).
Creditorii A c ţ i u n e a în î m p ă r ţ e a l ă a p a r ţ i n e şi creditorilor perso-
n a a
r i i o ^ A r t ! ' » ^ . ^ * fiecărui moştenitor, în baza a r t . 9 7 4 C. civ., p e n t r u c ă
d r e p t u l de a cere î m p ă r ţ e a l a nu este un d r e p t exclusiv per­
2
sonal moştenitorului (art. 9 7 4 , 1 8 2 5 0 . civ., 4 9 4 P r . civ.)( ).
Se susţine c h i a r (însă n u ştim p a n ă le ce p u n c t această
soluţie a r fi juridică) că, în asemenea caz, creditorii cer
î m p ă r ţ e a l a în numele lor p r o p r i u , iar n u în numele debi­
3
t o r u l u i lor (art. 9 7 4 ) ( ); de u n d e a r rezulta că exerciţiul
acestui d r e p t n u va p u t e à să fie p a r a l i z a t p r i n t r ' o convenţie
p r i n care moştenitorii şi-ar fi interzis d r e p t u l de a cere î m ­
4
p ă r ţ e a l a u n t i m p oarecare ( ).

1
( ) C p r . L a u r e n t , X , 2 5 3 ; Demolombe, X V , 6 2 4 ; A u b r y et R a u ,
VI, § 6 2 1 bis, p. 5 1 2 ; Massé-Vergé, I I , § 388, p. 3 5 8 , nota
3 ; T . H u e , V, 2 8 1 . — Contrà: B a u d r y et W a h l , op. cit, I I ,
2 2 9 3 . C p r . C. Poitiers, D . P . 1901. 2. 4 3 3 ; Sirey, 1902. 2. 197.
Donatarii sau N u pot, de asemenea, cere î m p ă r ţ e a l a succesiunei donatarii
legatarii unui sau legatarii u n u i obiect particular ( B a u d r y et W a h l , op.
luciu parti- fa^ c 2294), nici arendaşul, care a l u a t în arendă p a r t e a
cu ar, e c. » ^ ; diviză. a u n u i comoştenitor (Cas. fr. Sirey, 3 1 . 1. 1 3 3 ;
q c n

Massé-Vergé, I I , §, 388, p . 358, nota 2, in fine; B a u d r y et

W a h l , op. cit., I I , 2293, in fine, p. 7 3 5 , ed. a 3-a; F . H e r ­
m a n , C. civil annate, I I , a r t . 8 1 6 , N o . 21), nici l e g a t a r u l
universal instituit sub o condiţie suspensivă, p e n t r u c ă el nu
are u n drept născut şi actual pană la îndeplinirea condiţiei. C.
Amiens, D . P . 9 5 . 2. 466, etc. Vezi L a u r e n t , Supplement, III,
No. 369, p. 2 9 9 .
2
( ) A u b r y et R a u , loco cit, p. 5 1 2 ; Massé-Vergé, I I , § 3 8 8 , p .
357, nota 2 1 ; Zacharise, op. cit, I V , § 6 3 1 , p. 136 (ed. Crome);
B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2267 u r m . ; Demolombe, X V ,
623, 6 2 5 ; L a u r e n t , X , 254, 519 u r m . ; T . H u e , V , 2 8 1 . C p r ;

Cas. rom. Bult. 1897, p . 812. Vezi suprà, p. 458 şi tom. V

al Coment, noastre, p. 200, text şi nota 3.
8
( ) T. H u e , V, 2 8 1 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 2269. — Contra:
A u b r y et R a u , V I , § 5 2 1 bis, p . 512 şi multe şi alte a u t o ­
r i t ă ţ i citate în Dalloz, Nouveau code civil annoté, I I , a r t . 8 8 2 ,
No. 5. Vezi infra, explic, a r t . 7 8 5 .
(*) Chabot, Successions, I I , a r t . 8 1 5 , N o . 9 p. 232 (ed. Belost-
Jolimont), p. 191 (ed. M a z e r a t ) ; T . H u e , V, 2 8 5 ; L a u r e n t ,
X , 2 4 2 ; B a u d r y et W a h l , loco cit. şi autorităţile citate
a c o l o . — Contrà: Demolombe, X V , 5 0 9 . Cpr. Planiol, I I I ,
2 3 2 7 ; A u b r y et R a u , V I , § 6 2 2 , p . 533, text şi nota 5 ; P a n d .
fr., v° Successions, 8904, etc.
 PERSOANELE CARI A U ACŢIUNEA ÎN ÎMPĂRŢEALA. 483

In orice caz, creditorii unui moştenitor minor pot cere Creditorii

u n u l m 1 0 1
împărţeala fără autorizarea consiliului de familie, asemenea " '
1
autorizare nefiind impusă decât tutorului ţ ) .
De asemenea, creditorii unei femeei măritate nu a u nevoe, Creditorii
u n f e m e i
când voesc să exercite această acţiune, de autorizare a b ă r - !'
7
„ ' maritate.
2
băţului ( ).
Cât pentru creditorii succesiunei, adecă ai defunctului, Creditorii
s u e o e s m n e i
ei nu pot, în principiu, să exercite acţiunea în împărţeală -
dacă, din cauza beneficiului de inventar, ei nu sunt în acelaş
3
t i m p creditori ai moştenitorului ( ).
Ei nu pot cere împărţeala nici în baza art. 9 7 4 (*). Art. «T*-
Ei vor puteà însă cere împărţeala atunci când au d o ­
bândit separaţia de partimonii, pentrucă această separaţie
5
nu-i împedică de a fi creditori ai moştenitorului ( ).
In orice caz, în lipsa beneficiului de inventar şi a sepa- Creditorii
... ! , . .. j . , .. . ., succesiunei.
raţiei de patrimonii, creditorii succesiunei pot sa exercite
acţiunea în împărţeală, fiindcă în asemenea caz, ei sunt şi
6
creditori ai moştenitorului ( ).
Ei nu sunt însă în drept a provoca o împărţeală ju- î m p ă r ţ e a l a
QU,iara
diciară, atunci când toate părţile capabile şi prezente, se J" -
înţeleg pentru a împărţi succesiunea de b u n ă voe (')•
Dreptul creditorilor moştenitorilor de a exercita acţi- Cazul când
unea în împărţeală nu mai există atunci când acţiunea a ^ ^ " " â
fost exercitată de debitorul lor sau de alţi coproprietari. E i tervie ia îm-
pot, în asemenea caz, n u m a i să intervie la împărţeala ce- P ' ^ * - 11 1

r u t ă de moştenitori, pentru ca să nu să vatăme drepturile

(') B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 2 2 7 3 ; L a u r e n t , X , 2 5 5 ; P a n d .
fr., v° Successions, 2 9 0 2 ; L e Sellyer, Idem, I I , 1116,
p. 409, etc.
J
( ) B a u d r y et W a h l , loco cit, L a u r e n t , Supplement, I I I , p. 3 0 0 ;
3 0 1 ; P a n d . fr., v° Successions, 8 9 0 3 ; C. Poitiers, Sirey, 8 8 .
2. 3 2 ; D . P . 8 9 . 2. 113, etc.
s
( ) B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 2284; T . H u e , V, 281 ; Demo­
lombe," X V , 6 2 5 ; D u t r u c , op. cit, 258, p . 242, etc.
4
( ) B a u d r y et W a l , loco cit. — Contra: T . H u e , V, 281 ; L a u r e n t ,
X , 255, in fine.—Vezi însă L a u r e n t , X , 5 2 5 .
5
( ) B a u d r v et W a h l , loco suprà cit. M a i vezi aceeaşi autori, I I I ,
3191 u r m .
(") B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 2284, in fine; L a u r e n t , X , 255,
in fine. C p r . C. Besanşon, D . P . 6 3 . 2 . 9 3 .
<'") L a u r e n t , X , 3 0 0 şi 5 2 1 ; Massé-Vergé, I I , § 390, p. 3 6 3 .
nota 7, etc.
 COD. CIV. — CABŢEA III. — TIT. L — CAP. Yl. — S-a, I.

lor (art. 7 8 5 şi 1 8 2 5 ) ('); însă, în asemenea c a z cheltuielile

t

îi privesc pe dânşii, pe c â n d în caz c â n d creditorii cer î m ­

p ă r ţ e a l a în numele moştenitorului, debitorul lor (arţ. 9 7 4 ) ,
cheltuielile s u n t în sarcina acestui din u r m ă , căci el este
2
acela care exercită acţiunea prin i n t e r m e d i a r u l creditorilor ( ) r

î n c â t priveşte d r e p t u l creditorilor succesiunei de a se

o p u n e s a u de a interveni la î m p ă r ţ e a l ă , vezi infra, e x p l i c ,
a r t . 7 8 5 , u n d e se a r a t ă controversa.

Persoanele contra cărora se exercită acţiunea

în împărţeală.

A c ţ i u n e a în î m p ă r ţ e a l ă fiind, d u p ă cum a m văzut,.

suprà, p . 4 7 8 , o acţiune reciprocă (judicium duplex), nu
poate fi exercitată decât în contra acelora cari a u şi ei d r e p t u l
de a o exercita.
E a va fi deci exercitată în c o n t r a t u t u r o r comoşteni-
3
torilor ( ), şi pârîţii nu au nevoe să posedeze b u n u r i l e cari

(*) Vezi infra, explic, a r t . 7 8 5 .

2
( ) C p r . C. P a u , D . P . 6 3 . 5. 268. N o . 3.
8
( ) Cas. r o m . Bult. 1896, p . 50. — S'a decis însă că, în acţiunea
în petiţie de ereditate, care se exercită contra aceluia ce d e ­
ţine averea succesorală, reclamantul nu este ţinut a p u n e î n
cauză pe toţi acei cari a u vocaţiune l a succesiune. Cas. rom..
Bult. 1903, p . 5 0 5 .
In acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă n e p u t â n d să figureze decât m o ­
ştenitorii, s'a decis că c u m p ă r ă t o r u l unor b u n u r i determi­
nate dela u n u l din moştenitori, n u poate fi chemat, în acţi­
u n e a în î m p ă r ţ e a l ă , el neputând figura ca p a r t e în această a c ­
ţiune, ci u r m â n d a fi chemat p u r şi simplu spre a asista la
î m p ă r ţ e a l a ce trebue să se facă faţă de toţi comoştenitorii.
T r i b . Grorj, Cr. judiciar din 1904, N o . 2, p . 1 4 .
S'a m a i decis că acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă nu poate fi exer­
citată decât a s u p r a unei averi stăpânite în comun de toţi
copărtaşii. Or, n u există stare de indiviziune când o p a r t e din
averea ce se pretinde a fi î m p ă r ţ i t ă nu este stăpânită în
comun, şi în acest caz trebue m a i întăiu stabilită c o m u n i ­
tatea, adecă adusă acea avere l a masa de î m p ă r ţ i t , şi apoi
a r e a se face cererea de î m p ă r ţ e a l ă . Astfel, când unul din c o -
părtaşi pretinde a stăpâni o p a r t e din averea ce se cere a fi
î m p ă r ţ i t ă , pe bază de acte în regulă, t r e b u e m a i întăiu, pe-
calea unei acţiuni principale, a se a n u l a aceste acte şi a p o i
 PERSOANELE CONTRA CĂRORA SE EXERCITĂ ACŢIUNEA. 485

c o m p u n succesiunea, ca la acţiunea în petiţie de ereditate

Acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă poate fi exercitată în contra u n u i Copii eon-
copil conceput, d u p ă cum ea poate fi exercitată şi în numele y 5 ' c e p
4
A r t

lui, căci copilul conceput este moştenitor, s u b condiţia de a

2
se naşte viu (art. 6 5 4 ) ( ).
3
Acţiunea în î m p ă r ţ e a l ă este deci indivizibilă ( ), în acest indîvizibiii-
sens ca ea n u poate fi exercitată decât în contra t u t u r o r co- ^^^teslt
moştenitorilor; de u n d e rezultă că î m p ă r ţ e a l a la care n ' a
l u a t p a r t e toţi coproprietarii, nu-şi are fiinţă şi indiviziunea
urmează î n a i n t e ; căci fiecare coproprietar a v â n d u n d r e p t
indiviz în fiecare b u n din averea c o m u n ă , de câteori s'a
făcut î m p ă r ţ e a l a fără p a r t i c i p a r e a u n u i a din copărtaşi, de
4
a t â t e a ori s'a dispus de lucrul altuia ( ).

a fi supusă acea avere împărţelei. Cas. r o m . Bult. 1904,

p. 1266 şi Cr. judiciar din 1904, N o . 85, p . 719.
In fine, s'a mai decis că cel ce posedă partea sa separat
î n t r ' u n imobil în indiviziune, este în drept a cere să i se res­
pecte posesiunea sa, şi dacă cei ce au drept de proprietate
indiviză asupra acelui imobil voesc să schimbe această stare
de lucruri, nu a u decât să ceară eşirea din indiviziune, iar n u
să t u l b u r e posesiunea părţei care posedă separat. Cas.' r o m .
Bult. 1900, p . 181 (decizie la care a m l u a t şi noi parte).
1
V) Laurent, X , 257.
2
() B a u d r y et W a h l , I I I , 2 4 3 7 ; P a n d . fr., v° Successions, 9358.
Când o femee a r ă m a s îngreunată, un singur copil se aşteaptă
dela ea. B a u d r y et W a h l , op. cit., I I I , 2437, 2518 şi 3 0 3 2 ;
Demolombe, X I I I , 189. I n vechiul drept francez, se susţinea
că t r e b u e să se aştepte dela o femee însărcinată doi copii
(iar nu trei, ca la Romani). Vezi L e b r u n , Tr. des successions,
p. 46 (ed. a 4-a din 1735). Vezi şi infra, p . 5 2 1 , nota 3.
3
() Vezi a s u p r a acestui principiu astăzi necontestabil, B a u d r y et
W a h l , op. cit., I I I , 2433, şi numeroasele autorităţi citate
acolo; Répert. encylopédique de droit fr. (Labori), v° Partage,
78 u r m .
4
() C p r . Demolombe, X V , 617 şi X V I I , 388 şi 400; L a u r e n t ,
X , 258, 290 şi 4 6 4 ; D u c a u r r o y , I I , 7 8 1 ; Demante, I I I , 231
bis I ; L e Sellyer, Successions, I I , 1077, p . 3 7 8 ; P a n d . fr.,
v° Successions, 5760 şi numeroasele autorităţi citate acolo;
T r i b . Ilfov, Dreptul din 1 8 8 8 , N o . 36, p . 2 8 7 ; Judecat, ocol.
Topolog (Argeş), Cr. judiciar din 1904, N o . 42, p . 356. I n
F r a n ţ a se t r a g e a r g u m e n t în acest sens şi din art. 1078, care,
în asemenea caz, declară î m p ă r ţ e a l a inexistentă (nulă pentru
tot). L a noi însă, textul corespunzător (art. 797) declară nulă
în sens de anulabilă î m p ă r ţ e a l a făcută de un ascendent, atunci
 486 COD. CIV. — CAETEA III.—TIT. I. — CAP. VI. — S-a I.

Ccmsecinţiie Din împrejurarea că acţiunea în împărţeală este indi-

T lb v z s a
tó^i ìn pri- i i b i l â tras, cu drept cuvânt, concluzia că apelul ce
Tintaapeiuiui.se face contra sentinţei pronunţate a s u p r a cererei de eşire
din indiviziune, trebue să fie îndreptat contra t u t u r o r comoş-
1
tenitorilor, iar nu n u m a i contra u n u i a din e i ţ ) , şi că apelul
făcut în termen de unul sau unii din copărtaşi profită aceluia
care n ' a r fi făcut apel sau care l-ar fi făcut peste termenul
2
legal ( ).
Recurs. Aceeaş soluţie este aplicabilă şi în privinţa recursului
3
i n casaţie ( ).
Cazurile în Principiul indivizibilităţei se aplică n u m a i la acţiunea
•ari se aplică
dreptul i n împărţeală propriu zisă, adecă la operaţiile necesare spre
eomun. a ajunge la împărţeală. Cât pentru celelalte contestaţii cari
s'ar ridica între părţile ce figurează în instanţă, se va aplica
dreptul comun (*).

Bunurile supuse împărţelei.

In principiu, toate bunurile, oricare a r fi n a t u r a lor,

pot face obiectul unei împărţeli. Acest principiu sufere însă
oarecare excepţii.
Lucruri indi- Astfel, lucrurile cari prin n a t u r a lor sunt indivizibile,
rizibile.
când ea n u cuprinde pe toţi copiii în viaţă şi pe toţi descen­
denţii fiilor morţi m a i înainte. Vezi infra, explicarea acestui
text şi p . 489, nota 1.
1
ţ) C p r . B a u d r y et W a h l , op. cit., I I I , 2542 şi autorităţile
citcitc cicolo*
2
() C p r . T . H u e , V, 2 8 2 ; L a u r e n t , X , 2 5 9 ; B a u d r y et W a h l ,
op. cit., I I I , 2 5 4 3 ; Cas. fr. D . P . 7 8 . 1. 4 5 9 ; C. Bessancon,
Sirey, 1909. 2. 110. Vezi şi P a n d . fr., v° Appel civil, 2435
u r m . şi Successions, 5776 u r m . ; Titulescu, op. cit., p . 317, etc.
C. Calimach. Aceeaş soluţie era admisă şi în codul Calimach prin circu­
l a r a ministerială N o . 235 din 1840.—S'a. decis, cu drept cu­
vânt, că menţionata circulară, neputând fi considerată decât
ca o lege interpretativă, n u calcă principiul neretroactivităţei
legei, de oarece, chiar în lipsa ei, acelaş p r i n c i p i u este a p l i ­
cabil copărtaşilor, căci el rezultă n e a p ă r a t din legăturile j u ­
ridice ce există între ei. Cas. r o m . Bult. S-a civ., a n u l 1869,
p. 266.
a
() Cas. rom. Bult. 1890, p . 28 şi Dreptul din 1890, N o . 10.
4
() C p r . L a u r e n t , X , 259, in fine.
 BUNURILE SUPUSE ÎMPĂRŢELEI. 487

precum s u n t : sevituţile, n u pot fi î m p ă r ţ i t e decât în p r i v i n ţ a

modului lor de folosinţă (*).
A l t e l u c r u r i s u n t indivizibile prin destinaţia lor. Astfel Mormintele
d e f a m i h e e t e
sunt, de exemplu, mormintele de familii şi terenurile c o n - » -
2
cedate î n t r ' u n cimitir( ), etc., cari nu pot fi nici împărţite,
3
nici licitate ( ).
„Moşia pe care s u n t ţinterime se î m p a r t e , zice a r t . 1 0 9 0 c. Calimach.
A r t 1 0 9 0
din codul Calimach, i a r locul ţ i n t e r i m u l u i nu se î m p a r t e , '
ci r ă m â n e d r i t u l întreg la fieştecarele moştenitor".
Această indivizibilitate nu se aplică însă portretelor şi suvenirele d e
f a m i I l P
suvenirilor de familie, cari sunt supuse împărţelei ca şi cele- -
lalte b u n u r i
Aceeaşi soluţie este, a d m i s ă în p r i v i n ţ a manuscriptelor Manuscripte,
5 b r e v e t e e t c
destinate a fi t i p â r i t e ( ) ; în privinţa brevetelor de invenţie, ' -

(') P a n d . fr., v° Successions, 5 6 7 7 ; B a u d r y et W a h l , op. cit., I I ,

2144, 2 1 4 6 ; L e Sellyer, Idem, I I , 1065; T . H u e , V, 2 7 9 ; D e ­
molombe, X V , 4 9 2 ; D u t r u c , op. cit., 216, 2 1 7 ; A u b r y et R a u ,
I I , § 221 ter, p . 588 (ed. a 5-a); D u r a n t o n , V, 149 şi V I I ,
7 7 ; C. Renneş, D . P . 94. 2. 145, etc. C p r . L . 19 § 1, Dig-,,
Communi dividundo, 10, 3.
2
( ) Vezi în privinţa caracterului concesiei terenului î n t r ' u n ci­
mitir (chestie controversată), tom. I I I , p a r t e a I, al Coment,
noastre, p . 719, nota 1 şi tom. I X , p . 3 3 .
8
( ) P a n d . fr., v° cit., 5678 u r m . ; T. H u e , V, 2 7 9 ; Demolombe,
X V , 7 0 0 ; Planiol, I I I , 2366 ins, 2°; B a u d r y et W a h l , Suc­
cessions, I I , 2145, 2 1 4 9 bis; Le Sellyer, Idem, I I , 1067, p . 3 7 3 ;
C. Montpellier, D . P . 59. 2. 1 8 1 ; Sirey, 59. 2. 5 3 3 ; T r i b .
P a r i s , J. Clunet, a n u l 1902, p . 625.—Vezi însă o altă sentinţă
tot a T r i b u n , din P a r i s (23 Decembrie 1885), Gaz. Palais,
86. 1. 529.
4
( ) C p r . Planiol, I I I , 2366 bis; C. P a r i s , D . P . 97. 2. 54. C p r .
B a u d r y et W a h l , loco cit.; P a n d . fr., v° cit., 5685, 5686, etc.—
Vezi însă Demolombe, X V , 700, in fine. — T r i b u n a l u l din
P a r i s a decis că judecătorii pot, d u p ă î m p r e j u r ă r i , să dea
armele şi decoraţiile defunctului acelui m a i în vârstă din copii
de sex bărbătesc, care p a r e a fi menit să perpetueze în viitor
tradiţiile familiei (D. P . 70. 3. 103). Legile moderne nu m a i
cunosc însă astăzi d r e p t u l de p r i m o g e n i t u r a şi nici m ă c a r d e ­
ferenta morală ce copiii cei m a i mici t r e b u e să aibă către
cei m a i mari.
6
( ) P a n d . fr., v° cit., 5 6 8 7 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, II, 2 1 4 8 ,
p. 614 (ed. a 3-a); Demolombe, X V , 7 0 0 ; Thomine Desma-
zures, Comment, sur le code de procéd. civile, II, 1146, p . 6 0 2
(ed. din 1832), etc.
 488 COD. CIV. — CAETEÂ III. — TIT. I. — CAP. VI. —S-a I.

Casă de a proprietăţei literare(*), şi a multor altor lucruri, etc.

comerţ. Q £ ^ c a g ţ
c o m e r np ţ fi j principiu î m p ă r ţ i t ă ;
u 0 a e n

2
însă ea poate fi licitată sau atribuită u n u i a din comoştenitori ( ).
Dr. roman. Legea 4 § 1, Dig., Families erciscunda?, 10, 2, mai
excludea din împărţeală medicamentele periculoase, o t r ă v u ­
rile, cărţile oprite sau pernicioase. Această lege porunceşte
că toate aceste lucruri să fie nimicite. „Scv enim omnia
3
protinùs corrumpenda sunt" ( ).
Curte comună. S'a decis, de asemenea, că nu se poate admite î m p ă r ­
ţeala unei curţi comune, căci fiind vorba, în specie, de un
lucru afectat, ca accesoriu indispensabil, uzului comun al
imobilelor a p a r ţ i n â n d la diferiţi proprietari, este cert că acest
lucru nu poate fi împărţit, diviziunea nefiind cu p u t i n ţ ă
Acestea fiind excepţiile admise de doctrină şi de j u r i s -
prudenţă, toate celelalte b u n u r i pot face obiectul unei îm­
părţeli.
împărţeala Astfel, se decide, cu drept cuvânt, că acţiunea în îm-
creanţeior. p £ ţ }r ţ admisibilă chiar dacă masa indiviza n ' a r cu­
e a a e s e

prinde decât creanţe, căci cu toate că creanţele sunt î m p ă r ­

ţite de drept între acei cointeresaţi, totuşi această împărţire
5
este provizorie ( ).
Se admite însă, în genere, că acţiunea în împărţeală
este fără obiect dacă masa de împărţit cuprinde o singură
creanţă (").

Formele împărţelei.

O succesiune poate fi împărţită în d o u ă feluri: de bună

voe sau prin justiţie.
împărţeala de î m p ă r ţ e a l a convenţională poate să aibă loc de câteori
bună. voe.
O B a t i d r y e t W a h l , op. cit, î l , 2 1 4 Ì ; P a n d . fr., v° cit, 5698, 5 6 9 9 .
(*) B a u d r y et W a h l , op. cit., II, 2142.
s
( ) Vezi Thomine-Desmazures, op. cit, II, 1146, p. 6 0 0 ; L e Sel­
lyer, Successions, I I , 1180, p. 441 u r m . ; H u r e a u x , Idem, I I I ,
446, etc.
4
( ) C. Bucureşti, Or. judiciar din 1908, N o . 85, p . 692 u r m .
(cu nota d-lui Stelian Popescu).
6
( ) P a n d . fr., T ° cit., 5 7 0 6 ; B a u d r y et W a h l , op. cit, l ì , 2 Ì 3 8 . —
Vezi însă L a u r e n t , X , 288.
B
( ) Cpr. P a n d . fr., v° cit, 5702 şi autorităţile citate acolo. —
Vezi însă B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 2138.
 ÎMPĂRŢEALA DE BUXĂ VOE.— ART. 730 § 1. 489

toţi moştenitorii s u n t capabili şi prezenţi (art. 7 3 0 § 1 ) , ' ş i

ei se înţeleg î n t r e ei (art. 7 3 3 ) .
D e câteori, din contra, ei nu se înţeleg între ei sau împărţeala
unii moştenitori sunt absenţi sau neprezenţi, ori interzişi sau '^^1°'
minori, fie chiar e m a n c i p a ţ i , î m p ă r ţ e a l a t r e b u e să se facă
p r i n j u s t i ţ i e (art. 7 3 3 , 7 4 7 ) .
P e n t r u ca orice î m p ă r ţ e a l ă , j u d i c i a r ă sau de b u n ă voe, Toţi oopro-
să fie validă, trebue n e a p ă r a t ca toţi coproprietarii să fi trebue^TLà
luat p a r t e la ea. î n d a t ă deci ce u n u l sau m a i mulţi din co- parteia îm­
e a U
proprietări n ' a l u a t p a r t e la săvârşirea ei, s'a dispus de lu- ^ -
c r u l altuia, şi î m p ă r ţ e a l a va fi considerată ca inexistentă (*).
In cazul unei împărţeli de b u n ă voe, p u n e r e a peceţilor Punerea pece-
2 ilor
n u este obligatorie, ci facultativă ( ). • "

împărţeala de bună voe.

Art. 730 § 1. — D a c ă toţi erezii sunt prezenţi şi majori, ei

se pot î m p ă r ţ i între dânşii oricum a r voi, fără îndeplinirea vreunei
3
formalităţi ( ) . ( A r t . 434, 7 3 3 , 747 urm., 797, 969 C. Civ. A r t . 819
§ 1 C. fr.).
4
Dacă toţi moştenitorii sunt prezenţi şi capabili ( ), şi

(') Vezi suprà, p . 4 8 5 , text şi nota 4. Vezi şi infra, explic,

art. 790. — Este deci de m i r a t cum legiuitorul nostru declară,
prin a r t . 797, numai anulabilă î m p ă r ţ e a l a făcută de u n ascen­
dent, atunci când ea nu cuprinde pe toţi copii în viaţă la
deschiderea succesiunei şi p e toţi descendenţii fiilor morţi mai
înainte. Vezi infra explic, acestui text.
2
( ) Textul francez, corespunzător cu a r t . 730 § 1 (art. 8 1 9 § 1), Deoseb. de
o spune anume, fiind astfel în l e g ă t u r ă cu § 2 al aceluiaş redacţie de
c o d u l f r a n e e z
text; pe când la noi, § 1 al a r t . 730 vorbeşte de î m p ă r ţ e a l a
de bună voe, fără a vorbi de punerea peceţilor, iar § 2 al
aceluiaş text se ocupă de punerea peceţilor în cazurile când
această formalitate este obligatorie. D e aceea a m deosebit a m ­
bele p a r a g r a f e ale acestui text şi le-am explicat în deosebi.
3
( ) Acest text, ca şi cele ce urmează, sunt î m p r u m u t a t e dela P o - Origina art.
7 3
thier (Successions, V I I I , p. 183). Iată, în adevăr, cum se ex- °-
p r i m ă acest a u t o r : „Les partages se font à l'amiable par acte
devant notaire, ou mème souyent p a r acte sous seing prive, OM
bien ils se font p a r le j u g e , ce q u i s'observe assez souvent lorsque
quelqii'un des copârfageahts est mineur*.
( ) P e n t r u ca î m p ă r ţ e a l a de b u n ă voe să poată avea loc, toţi moş­
4

tenitorii t r e b u e să fié dè faţă şi capabili, căci altfel ei n ' â r puteà

 490 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 730 § 1.

dacă ei se înţeleg între ei (art. 733), împărţeala se poate

face oricum vor voi ('), adecă prin orice acte ei a r
2
crede de cuviinţă, de exemplu : prin donaţiuni ( ), vânzare,
3
schimb, tranzacţie ( ), etc., fără îndeplinirea vreunei forma-

consimţi. L i p s a sau incapacitatea n u m a i a unuia din ei ar

face ca î m p ă r ţ e a l a convenţională să nu poată aveà loc (art. 747).
Moştenitorii capabili pot însă fi reprezentaţi prin mandatari,
investiţi cu p r o c u r i speciale. Cpr. L a u r e n t , X , 2 9 7 ; D e m o ­
lombe, X V , 5 9 9 ; Mourlon, I I , 3 3 5 ; D u c a u r r o y , I I , 6 5 6 ; De-
mante, I I I , 147 bis I, etc. — N u este însă nevoe că p r o c u r a
să cuprindă, în termeni expreşi, dreptul de a consimţi la o îm­
p ă r ţ e a l ă voluntară, fiind suficient ca ea să cuprindă, în ter­
meni generali, dreptul de a procede la î m p ă r ţ e a l ă . L a u r e n t ,
Demolombe, loco suprà cit.
împărţeala (') î m p ă r ţ e a l a poate fi făcută sub o condiţie suspensivă (art. 1017
condiţională. urm.) şi chiar sub o condiţie rezolutorie (art. 1019 u r m . ) .
Cpr. L a u r e n t , X , 2 9 3 şi 459 u r m . ; P a n d . fr., v° Successions.
6 1 2 3 , 6126; B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 2345, 2 3 4 6 ; T .
H u e , V I I , 250, p. 334. Demolombe, X V , 6 1 3 ; Cas. fr. D . P .
46. 1. 16; Sirey, 46. 1. 120, etc. Condiţia rezolutorie nu se
subînţelege însă în împărţeală, ca în contractele sinalagmatice
(art. 1020). L a u r e n t , X , 4 6 0 ; Demolombe, X V I I , 308, etc.
A r t . 995 din Ante-proiectul de revizuire a lui L a u r e n t este
expres în această privinţă (tom. I I I , p . 645). Vezi şi infra
explic, art. 786.
împărţeala Coproprietarii sunt liberi de a săvârşi n u m a i o î m p ă r ţ e a l ă
parţială. p a r ţ i a l ă , adecă să î m p a r t ă n u m a i o parte din bunuri, cealaltă
p a r t e r ă m â n â n d în indiviziune. Cpr. Demolombe, X V , 6 1 5 ;
L a u r e n t , X , 291 ; Masse-Verge, II, § 390, p . 364, text şi nota 8;
P a n d . fr., v° cit, 6129 u r m . ; D u t r u c , op. cit, 47, p. 7 1 ; Zac-
harise, Handbuch des fr. Civilrechts, I V , § 633, p . 141, text
şi nota 5 (ed. Crome). î m p ă r ţ e a l a fiind însă, d u p ă c u m ştim,
indivizibilă, nu poate să fie p a r ţ i a l ă n u m a i între unii din moş­
tenitori, fără concursul tuturor.
împărţeala Cât p e n t r u î m p ă r ţ e a l a j u d i c i a r ă , ea nu poate să a i b ă loc
judiciară. decât pentru moştenirea întreagă (art. 1825). Zacharise-Crome,
op. şi loco cit., p . 141, nota 5.
2

Art. 813. ( ) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1882, No. 54. — In asemenea
caz, actul care constată î m p ă r ţ e a l a va t r e b u i să fie autentic
(art. 813).
8
împărţeala ( ) N u n u m a i moştenitorii majori, dar şi acei minori a r puteà,
dintre minori d u p ă unii, să î m p a r t ă averea dintre ei per modum transac-
făcută prin tionis, cu îndeplinirea însă, bine înţeles, a formalităţilor p r e ­
tranzacţie.
Controversă.
scrise de a r t . 413 C. civ.; însă chestiunea este controversată.
Vezi autorităţile citate pro şi contra în tom. I I al Coment,
noastre, p . 757, nota 2 (ed. a 2^a), la cari trèbue să a d ă o g ă m în
 ÎMPĂRŢEALA DE BUNĂ VOE. — ART. 730 § 1. 491

1
l i t ă ţ i ţ ) ; de unde rezultă că părţile, când s u n t toate prezente şi Formele îm-
capabile, pot să facă î m p ă r ţ e a l ă p r i n t r ' u n act autentic sau ^ n ^ v o t 6

2
s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ( ), de e x e m p l u : s u b forma unei scri­
3
sori ( ), şi chiar p r i n t r ' o convenţie verbală, deşi în această
din urină p r i v i n ţ ă , chestiunea este controversată(*).
P r o b a împărţelei voluntare sau extrajudiciare, în lipsa Dov. tmpăr-
5
unui act scris, se va face d u p ă d r e p t u l cornun ( ), adecă : ^reptahr ' -0

prin m a r t o r i şi prezumpţii, când va exista un început de comun.

sensul neadmiterei acestei împărţeli, când sunt minori în cauză,

T r i b . Dolj, Pagini juridice din 1907, No. 15 (cu nota d-lui
D. D . Stoenescu); Cr. judiciar din 1907, N o . 6 4 ; Judecat,
ocol. Buhuşi, Cr. judiciar din 1910, No. 68, p . 5 7 8 ; D . D.
Stoenescu, Dreptul din 1908, N o . 26, etc., iar pentru validi­
tatea acestei împărţeli, Zacharise-Crome, Handbuch des fr. Ci-
vilrechts, I V , § 633 (623), p . 140, nota 1. „Iedoch kann, wenn
der Erbe ein Minderjăhriger, ist, die Theilung auch ausser-
gerictlich mittelst eines Vergleiches geschehen", zice acest autor.
(') Opr. T r i b . Ilfov, C. Bucureşti şi Cas. rom., Dreptul din 1908,
No. 78 şi 7 9 ; Dreptul din 1910, No. 81 (cu observ, noastră):
Bult. 1910, p . 1135. D a c ă părţile sunt de acord asupra va-
lorei bunurilor şi distribuirei lor, ele nu au nevoe să p r o -
ceadă la tragerea sorţilor, nici la formarea loturilor. Vezi
infra, p . 5 2 1 , nota 5. Cpr. D u c a u r r o y , Bonnier et Roustain,
l i , 6 6 9 , in fine. p . 4 6 1 .
Moştenitorul beneficiar poate să proceadă la î m p ă r ţ e a l a de Moştenitor
bună voe a averei de moştenire, fără a pierde beneficiul de in- beneficiar,
ventar, fiind de principiu că orice decădere nu poate să aibă
loc decât în cazurile a n u m e statornicite de lege. C. Dijon, D .
P . 90. 2. 2 4 1 .
2
() P a n d . fr., v° Successions, 6 0 6 7 ; Demolombe, X V I , 6 1 1 , etc.
3
() B a u d r y et W a h l , op. cit, I I , 2199.
4
() Vezi suprà, p . 4 6 1 , 462, nota 1, şi numeroasele autorităţi citate
acolo. M a i vezi P a n d . fr., v° Successions, 6078 u r m . ; Répert.
encyclop. de droit fr. (Labori), v° Partage, 9 2 u r m . ; Répert.
Sirey-Carpentier, v° Partage, 212, etc.
î m p ă r ţ e a l a verbală era admisă atât în codul Calimach C. Calimach
(art. 1074), cât şi în dreptul roman, instrumentis etiam nonv dr. roman.
intervenientibus (L. 9, Cod, De fide instrumentorum, 4, 21 ;
L . 12, Cod, Familia? erciscunda?, 3, 3 6 ; L . 4, Cod, Communi
dividundo, 3 , 37), etc,
6
() „ Wegen des Beweises der freihăndigen Theilung gelten die
gewdhnlichen Regeln", zice Zacharise (Handbuch des fr. Ci-
vilrechts, I V , § 6 3 3 , p. 1 4 1 , ed. Crome). C p r . T. H u e , V,
286, in fine; Planiol, I I I , 2354; Cas. r o m . Bult, 1906,
p . 1765, etc.
COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAP. VI. - S-a~ I. — ART. 730 § 1.

p r o b ă scrisă, dacă valoarea lucrului î m p ă r ţ i t va fi mai m ă r e

de 1 5 0 lei (art. 1 1 9 8 ) (*) şi, în orice caz, prin m ă r t u r i s i r e şi
2
j u r ă m â n t ( ); de u n d e rezultă că î m p ă r ţ e a l a , chiar în p r i ­
3
vinţa imobilelor, nu este un act solemn ( ).
Deşi actul scris nu este cerut în specie ad solemnitatem,
ci n u m a i ad probationem, totuşi părţile vor face foarte bine
de a încheia un act scris, fie autentic, fie s u b s e m n ă t u r ă p r i ­
vată (*), şi actul scris, care va constata o î m p ă r ţ e a l ă imo-

(') Cpr. T r i b . Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din 1908, N o . 78, 79.

2
( ) C p r . C. Bordeaux, Colmar şi Poitiers, Sirey, 60. 2. 3 2 0 ; D .
P . 6 1 . 2. 173; Sirey, 6 6 . 2. 5 6 ; Sirey 94. 2. 1 5 3 ; D . P . 9 5 .
2. 1 2 1 ; C. Bucureşti, Dreptul din 1908, N o . 7 9 ; B a u d r y et
W a h l , op. cit., II, 2 1 9 9 ; A u b r y et R a u , VI, § 6 2 3 , p . 539,
nota 9 ; P a n d . fr., v° Successions, 6 1 0 0 ; Répert. Sirey, v°
Partage, 2 1 5 ; Planiol, I I I , 2354, etc.
8
( ) N u putem deci admite părerea l u i D u r a n t o n ( V I I , 96, 9 6
bis), care cere un act scris în privinţa împărţelei imobilelor.
A c t u l scris n u este, în adevăr, necesar, a t â t în privinţa m o ­
bilelor cât şi a imobilelor, decât atunci când î m p ă r ţ e a l a va
fi făcută sub forma unei tranzacţii (art. 1705). Vezi în tom.
X al Coment, noastre, p . 204 u r m . explic, acestui text.
4
( ) D a c ă părţile au încheiat un act scris, se vor aplica fără în­
doială regulele prescrise pentru dovada scrisă. Astfel, actul
sub semnătură privată, care va constata săvârşirea unei î m ­
părţeli, va fi încheiat î n t r ' a t â t e a exemplare câte şi p ă r ţ i sunt
cu interese contrare (art. 1179), de oarece î m p ă r ţ e a l a este o
convenţie sinalagmatică. L a u r e n t , X , 3 0 4 ; B a u d r y et W a h l ,
Successions, I I , 2 1 9 9 ; P a n d . fr., Idem, 6 1 0 6 ; C. Bucureşti,
Dreptul din 1908, N o . 79, p. 6 4 8 , etc.
A c t u l care n ' a r îndeplini această formalitate n ' a r fi n u l ,
ci a r constitui n u m a i u n început de p r o b ă de n a t u r ă a fi
complectat prin alte dovezi. Vezi autorităţile citate în t o m .
V I I al Coment, noastre, p . 199, nota 1 şi în tom. I X , p . 2 4 ,
nota 1, la cari trebue să adăogăm, Cas. r o m . Cr. judiciar,
din 1 9 1 1 , N o . 4 3 ; Planiol, II, 1149, etc.
D a c ă actul scris, care constată î m p ă r ţ e a l a , n ' a fost sem­
nat de toate părţile contractante, el va fi n u l ca instrument
de probaţie, chiar în privinţa părţilor cari l-au semnat (Cas.
fr. D . P . 70. 1. 215), fără a aveà însă vreo influenţă a s u p r a
validităţei convenţiei şi, în asemenea caz, dovada se va face
tot conform dreptului comun. C p r . L a u r e n t , X , 3 0 5 .
Faptijl nesemnărei actului din p a r t e a unuia sau m a i multor
copărtaşi a r puteà foarte bine sa dovedească, în unele cazuri,
că î m p ă r ţ e a l a n'a fost perfectă, ci că există în specie n u m a i
un proect de î m p ă r ţ e a l ă ; însă aceasta nu se poate p u n e a
 ÎMPĂRŢEALA JUDICIARĂ. 493

biliară ya fi opozabil terţiilor, fără a fi transcris; căci, din

cauza unei lacune regretabile, legea noastră, ca şi acea fran­
ceză, nu s u p u n e t r a n s c r i e m decât actele translative de p r o ­
prietate, iar n u şi acele declarative de d r e p t u r i (*), precum
2
este împărţeala (art. 786) ( ).

împărţeala judiciară.

Regulele pe cari legea le prevede în privinţa împăr-

ţelei judiciare sunt relative la următoarele p u n c t e :
1° Punerea, ridicarea peceţilor şi facerea inventarului
(art. 7 3 0 § 2 ) ;
2° T r i b u n a l u l competent în materie de împărţeală
(art. 6 3 §§ 2 şi 3 P r . civ.);
3° P r o c e d u r a acţiunei în împărţeală (art. 7 3 3 ) ;
4° Preţeluirea imobilelor şi a mobilelor precum şi vân­
zarea lor (art. 7 3 4 , 7 3 5 , 7 3 6 , 7 4 8 ) ;
5° Lichidarea masei de împărţit şi a drepturilor co-
părtaşilor (art. 7 3 7 — 7 3 9 ) ;
6° F o r m a r e a şi compunerea loturilor (art. 7 4 0 u r m . ) ;
7° T r a g e r e a loturilor la sorţi (art. 7 4 3 § 2, 7 4 4 ) ;
8° Omologarea împărţelei de justiţie;
9° Şi in fine, executarea împărţelei (art. 750).

priori ea prezumpţie, după cuai greşit au decis a t â t Curtea din

Douai cât şi Curtea de casaţie din F r a n ţ a (D. P . 70. 1. 215).
P u n e r e a de deget echivalează cu semnătura n u m a i atunci când
partea, care a pus degetul, nu tăgădueşte acest fapt; în caz
de a se t ă g ă d u i faptul punerei degetului, actul va fi consi­
derat ca nesemnat.
(') Dintre actele declarative de drepturi, legiuitorul nu supune Ordon, de ad-
transcrierei decât ordonanţele de ajudecare (art. 558 şi 722, judecare.
6° P r . civ.).
2
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a I, 1879, p. 3 8 0 ; P a n d . fr., v° Suc­
cessions. 8 0 5 3 ; Répert. Sirey, v° Partage, 1081 u r m . ; T. H u e ,
V, 4 3 9 ; Planiol, I I I , 2 4 0 5 ; Demolombe, X V I I , 3 1 2 ; F l a n d i n ,
Transcription, I, 21 urm., p . 17 u r m . şi toţi autorii. Vezi
şi infra, explic, art. 786.
Legiuitorul belgian, p r i n t r ' o inovaţie demnă de a fi imi- Dr. belgian,
tată, supune transcrierei şi actele translative de proprietăţi
imobiliare. Vezi L a u r e n t , X , 3 0 1 , X X I X , 101 u r m . şi Sup­
plement. I I I , 382, p . 3 1 6 ; Arntz, I V , 1620, etc.
 494 C. C. — CART. III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a I. — ART. 730 § 2, 731, 732.

Punerea peceţilor şi ridicarea lor (formalităţi preliminare).

Art. 730 § 2. — D a c ă toţi erezii nu sunt prezenţi, sau daca

între dânşii sunt minori sau interzişi, atunci se vor pune peceţi pe
efectele succesiunei în cel m a i scurt termen, sau d u p ă cererea ere­
zilor, sau d u p ă aceea a p r o c u r o r u l u i t r i b u n a l u l u i de p r i m a instanţă.
(Art. 342, 392, 4 2 1 u r m . , 454, 723, 7 3 1 , 732, 916 C. civ. A r t . 6 3 ,
651 P r . civ. A r t . 198 u r m . C. pen. L . din 29 Oct. 1877. A r t . 819
C. fr.).

Art. 731. — Creditorii (') pot şi ei să ceară punerea de. p e ­

2
ceţi în virtutea unui titlu executor ( ), sau a unei permisiuni j u d e ­
cătoreşti. ( A r t . 730 § 2, 732, 780, 974, 1016, 1173, 1719 C. civ.
A r t . 3 7 1 , 656 § 2 P r . civ. A r t . 820 C. fr.).
Art. 732. — D u p ă punerea peceţilor, creditorii pot face opo-
8
ziţiune şi fără a aveà titluri executorii ( ) sau permisiunea justiţiei.
(Art. 7 3 1 C. civ. A r t . 656, 2°, 666 u r m . 6 7 1 P r . civ. A r t . 821
C. fr.).

Scopul pu- P u n e r e a peceţilor este o formalitate preliminară, care

ner e0e
?iior. ~ trebue să aibă loc, independent de orice î m p ă r ţ e a l ă , în cel
mai scurt t i m p d u p ă moartea defunctului, în scop de a se
împedica sustragerea u n u i testament olograf şi a averei m o ­
biliare, care în t i m p u r i l e din u r m ă a l u a t o dezvoltare a t â t
de m a r e .
Cazul când P u n e r e a peceţilor nu este obligatorie decât a t u n c i când
un
ţliOT^te^wT " ^ moştenitori s u n t absenţi în sensul j u r i d i c al cu­
m

sătorie, v â n t u l u i sau neprezenţi (*), sau c â n d între ei unii sunt mi­

5
nori ori interzişi (art. 7 3 0 § 2 şi 9 1 6 ) ( ).
Lacuna legei. A r fi fost însă de dorit ca această m ă s u r ă conserva­
torie, necunoscută la R o m a n i , să fie în t o t d e a u n a obligatorie,

(') Este vorba, în specie, de creditorii defunctului ( a r t . 656, 2°

P r . civ.), d u p ă cum vom vedeà m a i l a vale, p . 495.
2
( ) Cuvintele '. în virtutea unui titlu executor trebuesc astăzi în­
locuite prin cuvintele: în virtutea unui titlu scris, conform
art. 656, 2° P r . civ., care modifică în acest sens a r t . 731 din
codul civil. Vezi infra, p . 496.
8
( ) Aceeaşi observaţie ca şi l a a r t . 7 3 1 , nota precedentă.
4
( ) Comoştenitorul reprezentat p r i n t r ' u n m a n d a t a r , învestit cu
puteri suficiente, se consideră însă ca prezent. A u b r y et R a u ,
V I , § 6 2 3 , p . 536, nota 4 ; Vaquette et Marin, Successions,
698, p a g . 3 3 5 , 3 3 6 ; Mourlon, I I , 3 3 5 ; D u c a u r r o y , I I , 6 5 6 ;
Demante, I I I , 147 bis I, etc.
6
( ) C p r . B a u d r y et W a h l , Successions, II, 2041.
 PTJNEEEA PECEŢILOR. — ART. 730 § 2, 731, 732. 495

căci averea mobiliară este s u p u s ă sustragerei chiar atunci

când toţi moştenitorii sunt capabili şi prezenţi.
Peceţile se p u n în cel mai scurt t i m p pe efectele miş- Persoanele
pe
cătoare ale succesiunei de unul din judecătorii tribunalului ^ " . ^ ~
locului în care s'a deschis succesiunea, sau de judecătorul
de ocol, d u p ă delegaţia prezidentului t r i b u n a l u l u i (art. 6 5 4
P r . civ.) şi chiar fără nicio delegaţie, când succesiunea este
de competenţa judecătoriilor de ocoale (art. 3 4 L. judecat,
de ocoale din 1 9 0 7 ) .
Ele se aplică, d u p ă cererea persoanelor interesate, adecă
a moştenitorilor, legatarilor, executorilor testamentari (art. 9 1 6
§ 1) sau a creditorilor, cari a u u n titlu scris contra defunc­
4
tului (art. 6 5 6 , 2° P r . civ.)( ), şi chiar din oficiu. In comunele
rurale, p r i m a r u l comunei poate, în toate cazurile, închide şi
pecetlui lucrurile defunctului, înainte chiar de a veni ordinul
tribunalului şi de a sosi judecătorul ce are să pue peceţile, ves­
tind însă imediat pe tribunal sau pe judecător despre aceasta
(art. 6 5 7 P r . civ.). J u d e c ă t o r u l poate aşeza şi un custode
pentru paza lucrurilor de sub peceţi (art. 6 6 0 § ultim).
Cheile dela lăzile, dulapurile şi alte locuri închise cu peceţi
se vor luà de judecătorul care a instrumentat şi se vor de­
pune la tribunal, făcându-se menţiune despre aceasta în pro­
2
cesul-verbal de punerea peceţilor (art. 6 6 1 P r . civ.) ( ).
Pecetea ce se va pune va fi aceea a tribunalului sau Art. 655 Pr.
ClT
a judecătorului de ocol (art. 6 5 5 P r . civ.). "
Intre persoanele cari pot cere punerea peceţilor, art. 6 5 6 Creditorii de-
3
Pr. civ. prevede şi pe creditorii defunctului ( ), pentrucă şi ^ ^ p ^ ' c f y ' '
ei au interes de a împedica sustragerea averei lui, care le
serveşte drept gaj (art. 1 7 1 8 , 1 7 1 9 C. civ.). P e n t r u aceasta

(') In caz de lipsă a moştenitorilor ori a unuia din ei, punerea Art. 656, 3"
P r C T
peceţilor poate fi cerută de persoanele cari şedeau în casă cu - ' -
defunctul, de rudele sau amicii lui (art. 656, 3°).
2
( ) I n caz de a se găsi u n testament al defunctului, se va p r o - Art. 662 Pr.
c
cede conform art. 662 P r . civ. «-
8
( ) Cât p e n t r u creditorii personali ai moştenitor.ului, ei pot în creditorii
totdeauna cere punerea peceţilor în numele debitorului lor moştenito-
(art. 9 7 4 C. civ.), având chiar dreptul de a interveni la î m - "lor. Art. 974
C - C1T-
pârţeala cerută de moştenitori (art. 785 C. civ.). Vezi Revue
trimestrielle de droit civil, tom. V I I I , anul 1909, pag. 902,
No. 24 şi autorităţile citate acolo; B a u d r y et W a h l , Succes­
sions, I I , 2045, etc.
COD. C I V . — C A B T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I , — Ş - a I, — A R T . 731, 732.

creditorii trebue însă să ai bă un titlu scris, fie autentic, fie

sub semnătura privată (art. 6 5 6 , 2°). T e x t u l vechiu al p r o -
cedurei civile cerea, d u p ă cum cere şi astăzi art. 7 3 1 din
codul civil un titlu executor, însă aceasta era prea riguros
şi în orice caz nepotrivit, pentrucă în specie nu este vorba
1
de p executare, ci de o m ă s u r ă conservatorie ( ).
Credem că, în u r m a modificărei art. 6 5 6 , 2° prin legea
din 1 9 0 0 , care se mulţumeşte cu un titlu scris, creditorii
succesiunei nu mai au nevoe de u n titlu executor. Lex pos­
2
terior derogat anteriori ( ).
In lipsa u n u i titlu scris, creditorii succesiunei vor p u t e a
cere punerea peceţilor cu permisiunea justiţiei (art. 7 3 1 C.
civ. partea finală), adecă a prezidentului tribunalului locului
u n d e s'a deschis succesiunea (art. 6 5 4 P r . civ.).
3
O d a t ă peceţile puse, toţi creditorii succesiunei ( ), chiar
şi acei cari n ' a r aveà titluri scrise sau permisiunea justiţiei,
4
pot face opoziţie ( ) în scop de a nu se ridica peceţile în
absenţa lor (art. 6 7 1 P r . civ.), iar nu în scop de a împe-
dicà punerea peceţilor, d u p ă cum în mod inexact dispune
art. 6 6 6 P r . civ., pentrucă art. 7 3 2 din codul civil presu­
5
p u n e tocmai că peceţile a u fost puse ( ).
Creditorii nu mai a u nevoe, în asemenea caz, de un
titlu scris sau de permisiunea justiţiei, pentrucă ridicarea
peceţilor nu aduce nicio p a g u b ă moştenitorilor, fiindcă lu­
6
crurile r ă m â n în starea de mai înainte ( ).
Dacă creditorii oponenţi nu au un titlu scris sau le-
0) Cpr. Le Sellyer, Successions, II, 1140, p. 422.
2
( ) Cpr. Stănescu, op. cit, 105, p. 52. Vezi şi supra, p. 494, nota 2.
8
( ) Creditorii ipotecari ar puteà aveà interes şi ei la facerea
unei opoziţii şi chiar la punerea peceţilor, în caz, de exemplu,
când validitatea ipotecei ar fi contestată sau când suma ipo­
tecată n'ar fi acoperită prin vânzarea imobilului ipotecat.
Legea interpretativă belgiană din 16 Iunie 1844 decide că
art. 821 (al nostru 731) se aplică şi creditorilor ipotecari.
Cpr. Arntz, II, 1486.
4
( ) Opoziţia la ridicarea peceţilor poate, fi făcută sau printr'o
, declaraţie în procesul verbal de punerea peceţilor, sau printr'o
petiţie către prezidentul tribunalului, care a ordonat pece­
tluirea (art. 666).
6
( ) Cpr. Dijcaurroy, II, 657; Arntz, II, 1486; Berriat St. Prix,
op. cit., II, 2913; Vaquette et Marin, Successions, 698, p. 336.
6
( ) Arntz, II, 1486; Mourlon, II, 336.
 GOMPETINŢA ÎN MATERIE DE SUCCESIUNI. — AHT. 63 PE. CIV. 497

gitim, ei vor fi condamnaţi la cheltueli şi chiar la daune,

1
d u p ă împrejurări (art. 9 9 8 , 999) i ).
î n c â t priveşte ridicarea peceţilor şi facerea inventarului, Art. 6i>8 urm.
1] CIV
se vor aplica regulele statornicite de procedura civilă - -
(art. 6 6 8 u r m . P r . civ.). A r t . 8 2 1 din codul fr. ne trimete
chiar la aceste dispoziţii.
Cheltuelile făcute cu ocazia punerei peceţilor, facerea Art. 723, !.»i9
( C1T
inventarului, etc., sunt în sarcina succesiunei (art. 7 2 3 şi " '
9 1 9 C. civ.).

Tribunalul competent pentru contestaţiile ce se ridică

în materie de moştenire. (Art. 95 C. civ. şi 63 §§ 2
şi 3 Pr. civ.).
Legiuitorul nostru eliminând art. 8 2 2 din codul francez, Elimin, art.
8 2 2 P r fr
care se ocupă de competinţa tribunalului în materie de îm- ' "
2
pârţeală ( ), trebue să aplicăm în specie art. 63 din proce­
d u r a civilă.
D u p ă acest text, atât acţiunea în împărţeală (actio fa- Art. 63 P r . c i v .
milice erciscundtv), cât şi celelalte contestaţii cari s'ar ivi
între moştenitori p a n ă la desăvârşirea împărţelei, precum şi
cererile făcute de creditorii defunctului înainte de î m p ă r ­
ţeală sunt, în lipsa unei convenţii contrare, de competenţa
tribunalului civil al locului unde s'a deschis moştenirea
(forum hereditatis), adecă a celui din u r m ă domiciliu al defunc­
3
tului (art. 95 0 . civ.) ( ), sau de aceea a judecătorului de
ocol, în limitele competinţei statornicite de art. 34 din legea
4
dela 30 Decembrie 1 9 0 7 ( ).

(*) Vaquette et Marin, Successions, 698, in fine, p. 336; Le Sel-

lyer, Idem, II, 1142, p. 422.
2
( ) Vezi asupra chestiunei de competenţă în dreptul francez,
Pand. fr., v° Successions, 6165 urm.; Le Sellyer, Successions,
II, 1148 urm., p. 424 urm.
8
( ) Cpr. Trib. Fălciu, Cr. judiciar din 1896, No. 10, p. 79.
4
( ) Dacă, în urma săvârşirei împărţelei, unele lucruri au rămas
în indiviziune, cererea pentru împărţirea lor se va adresa,
conform dreptului comun, la domiciliul pârîtului în privinţa
mobilelor, iar în privinţa imobilelor la tribunalul situaţiunei
lor. Cpr. Al. C. Şendrea, Curs de procedură civilă, I, 375,
p. 383; Pand. fr., v° Successions. 6237; Le Sellyer, Succes-

43113 32
 498 c. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A S T . 63 P E . CIV.

Motivele art. Legiuitorul a crezut, c u drept cuvânt, că acest t r i b u n a l

63 Pr. CIT. ţ
e g e j p j . ( j g g â ţ ; oricare altul spre a verifica valoarea şi
m a a

n a t u r a bunurilor de împărţit, cu atât mai mult cu cât apli­

carea dreptului comun ar fi p u t u t d à naştere la n e n u m ă r a t e
dificultăţi, din cauză că moştenitorii pot fi domiciliaţi în deo­
sebite locuri, iar imobilele de împărţit pot fi situate în dife­
rite localităţi. Dreptul comun nu se va aplica deci decât în
u r m a săvârşirei împărţelei.
Cazul când Ce trebue să decidem în caz când succesiunea s'a deschis
m
erte deschisa străinătate, în folosul u n o r moştenitori străini sau R o -
î n străinătate, mâni? Acţiunea în împărţeală a imobilelor acestei moşteniri
Controversa.. g _ v a^ competenţa tribunalelor străine (unde moştenirea
e a e

s'a deschis), sau de competenţa tribunalelor ţărei noastre

u n d e sunt situate imobilele? Chestiunea este controversată.
D u p ă unii C) chestiunea ar a t â r n a de o altă chestiune şi a n u m e
de aceea de a se şti daca dreptul de a moşteni a t â r n ă de
statutul real sau de cel personal. In caz de a se c u r m a con­
troversa în sensul realităţei statutului, acţiunea va fi intro­
dusă înaintea tribunalelor r o m â n e ; iar în caz de a se admite
personalitatea statutului, acţiunea se va introduce înaintea
tribunalului ultimului domiciliu al defunctului, unde s'a
2
deschis succesiunea ( ). I n fine, d u p ă alţii, acţiunea în îm-

sions, II, 1151. Vezi şi Stănescu, op. cit., 112, pag. 55, 56.—
Contra: C. Paris, D. P. 87. 2.. 187.
1
( ) Vezi Al. C. Şendrea, op. cit., I, 380 urm., p. 389 urm.
2
( ) Vezi suprà. p. 218 urm., unde, cu toată controversa ce există
asupra acestui punct, am admis ca, în privinţa imobilelor,
statutul este real. Prin urmare, după părerea noastră, nu mai
încape îndoială că, în privinţa imobilelor situate în România,
numai tribunalele pământene sunt competente de a regula
împărţeala lor. Vezi în acelaş sens, Foelix-Demangeat, Tr. de
droit international prive, 1, 160, p. 334 urm.; Carré-Chau-
veau, Lois de la procedure civile et commerciale, I, p. 291,
Quest. 262 ter; Masse, Le droit comm. dans ses rapports
avec le droit des gens el le droit civil, I, 554, pag. 450
(ed. a 2-a); Titulescu, op. cit., pag. 302; Trib. şi O. Paris,
Pand. Period. 90. 5. 43. Cpr. şi Cas. rom. Bult. 1890, p. 1248.
Jurisprudenţa franceză este în acelaş sens. Vezi Despagnet,
Pr. de droit international prive, p. 1077 (ed. a 5-a). Vezi şi
P. Fiore, Le droit international prive, IV, 1662, pag. 454
(trad. Antoine). — Contra: Sendrea, op. cit., I, 383, p. 293;
T. Hue, V, 316; Cas. fr. Sirey, 47. 1. 646, etc.—Tribunalele
 ÎMPĂRŢEALA JUDICIARĂ. — ART. 747. 499

părţealâ fiind mixtă, va putea în totdeauna fi introdusă

înaintea tribunalelor române (*).
N u putem admite motivele acestui din u r m ă sistem, i n e x i s t . acţiu-
n i l o r m l x t e
fiindcă, d u p ă părerea noastră, acţiunile mixte nu există în '
2
d r e p t u l nostru ( ).
In orice caz, s'a decis, cu drept cuvânt, că imobilele Consulii
s t r â m i
situate în R o m â n i a nu pot în mod valid fi împărţite îna- -
3
intea unui consul străin din ţ a r a noastră ( ).
î n c â t priveşte acţiunea pentru g a r a n ţ i a loturilor (art. 7 8 7 Garanţia îotu-
n r d
urm. C. civ.) şi pentru desfiinţarea împărţelei (art. 7 9 0 , / ° | ^f" t a r a }

791), ele se vor introduce, conform dreptului comun, la do- părţeiei.

miciliul sau rezidenţa pârîtului (art. 58 P r . civ.), iar nu la
tribunalul locului unde s'a deschis succesiunea, pentrucă,
d u p ă art. 6 3 P r . civ., acţiunile dintre comoştenitori se in­
troduc la tribunalul deschiderei succesiunei numai pană la
4
săvârşirea împărţelei ( ).
Dacă acţiunea pentru g a r a n t a r e a loturilor nu se exer- Art. 64 şi 112
P l 01V
cită în mod principal, ci în mod incidental, ea se va in- ' '
troduce înaintea tribunalului unde este pendentă acţiunea
principală (art. 64 lit. b şi 1 1 2 u r m . P r . civ.).

Cazurile când împărţeala judiciară are loc şi procedura ei.

A r t . 7 4 7 . — Dacă toţi coerezii nu sunt prezenţi, sau de sunt
între ei interzişi ori minori, fie şi emancipaţi, împărţirea trebue

române nu pot însă să întindă acţiunea lor asupra imobilelor

situate în străinătate. Cpr. T . Hue, V, 316; C. Toulouse,
Sirey, 64. 2. 241.
(') Gr. Gr. Tocilescu, Curs de procedură civilă, I, partea II, 168.
p. 225.
2
() Vezi tom. III, partea I-a, al Coment, noastre, p. 183, 216
şi 674.
Acţiunea în împărţeală este, după părerea noastră, perso- Acţ. perso-
nalâ, iar nu mixtă, pentrucă izvorăşte dintr'o obligaţie quasi «ala.
ex contractu, după cum se exprimă Justinian (Inst., De obli-
gationibus quasi ex contractu, III, 27, §§ 3 şi 4). Cpr. şi Alex.
Degré, Dreptul din 1888, No. 42.
8
<) C. Galaţi şi Trib. Ilfov, Dreptul din 1890, No. 20 şi din
1896, No. 30, p. 266.
{*) Cpr. Tocilescu, op. cit., 156, p. 208 urm.; Şendrea, op. cit.,
378, 379, pag. 385 urm. — Contra: Sandulescu-Nănoveanu,
Proc. civilă, p. 179; Stănescu, op. cit., 111, pag. 54, 55, cari
COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 7 3 3 , 747.

să se facă înaintea tribunalului ('), observând regulèle prescrise de

art. precedent din această secţiune.
Dacă sunt mai mulţi minori cu interese contrare la împărţeala,
se va dà fiecăruia dintr'înşii un tutor special. (Art. 99, 342 urm.,
409, 410, 421 urm., 454, 735, 749 C. civ. Art. 34 L. judec, de
ocoale din 20 Decembrie 1907. Art. 838 C. fr.).
A r t . 7 3 3 . — Dacă vreunul din coerezi nu consimte la facerea
împărţelei, sau dacă se ivesc contestaţiuni ori în privinţa modului
de procedare, ori asupra chipului de a o termina, tribunalul se
2
pronunţă în mod sumar ( ) sau numeşte, de cere trebuinţa, pentru
operaţiile împărţelei, pe unul din judecători, după raportul căruia
judecă contestaţiunile. (Art. 728, 730 § 1, 746, 747, 1388 urm.
C. civ. Art. 63, 96, 691, 692, 693, 694 Pr. civ. Art. 823 C. fr.).
A r t . 691 PP. civ. — împărţirea de succesiuni între mai multe
s
persoane se va face prin tribunal ( ), dacă ele nu o pot face prin
bună înţelegere. (Art. 733 C. civ. Art. 692, 693 Pr. civ.).
A r t . 6 9 2 P P . CIV. —In cazurile arătate de art. 733 şi 747 din
codul civil, împărţirea se va face după cererea părţei celei mai
stăruitoare. (Art. 733, 747 C. civ. Art. 691, 693 urm. Pr. civ.
Art. 966 Pr. fr.).
A r t . 6 9 4 PP. Civ. — In urma raportului judecătorului numit
pentru operaţiile împărţelei, potrivit art. 733 din codul civil, tri­
bunalul va hotărî a se face împărţeala în natură şi, de va fi tre­
buinţă, va hotărî vânzarea unora sau mai multor nemişcătoare.
Această vânzare se va face prin licitaţie, sau înaintea jude­
cătorului, sau înaintea tribunalului unde se află aşezat nemişcă­
torul, cu expertiză sau fără expertiză, după împrejurări. (Art. 733,
734 C. civ. Art. 691 urm. Pr. civ. Art. 969, 970 Pr. fr.).
C â n d toţi moştenitorii sunt capabili şi prezenţi, şi dacă
ei se înţeleg între ei (art. 730 § 1 şi 733), împărţeala
poate, d u p ă cum am văzut suprà, p . 4 8 9 urm., să aibă

admit aceeaş soluţie ca in Franţa, cu toate că art. 822 din

codul civil fr. a fost eliminat de legiuitorul nostru.
(*) Şi trebue adaos: sau înaintea judecătorului de ocol, în limitele
competinţei statornicite de art. 34 al legei din 20 Decemb. 1907.
2
( ) Sau mai bine zis : de urgenţă. Vezi infra, p. 502, text şi n. 2.
3
( ) Şi trebue adaos: sau prin judecătoriile de ocoale, în marginele
competinţei lor (art. 34 L. din 20 Decembrie 1907).—Acest
text nu distinge dacă averea de împărţit se compune numai
din mobile, sau numai din imobile, sau din bunuri de ambele
naturi. Cas. rom. S-a I, 21 Decembrie 1911, decieia No. 930.
Cr. judiciar din 1912, No. 10, p. 118. — Contrà: Alex. A.
Popovici, Cr. judiciar din 1912, No. 19.
 ÎMPĂRŢEALA JUDICIARA. - ART. 733, 747. 501

loc prin b u n a înţelegere a părţilor, sub orice forma ele ar

crede de cuviinţă (art. 7 3 0 § 1).
î n d a t ă însă ce unul din comoştenitori este absent sau Cazm-iie când
1 2
măcar neprezent ( ), sau este interzis ( ), ori minor, fie chiar ^ i i a j u d ^
3
şi emancipat ( ), împărţeala va trebui să se facă prin j u s - ' ciară.
tiţie, adecă înaintea t r i b u n a l u l u i sau j u d e c ă t o r u l u i de ocol
4
unde s'a deschis succesiunea ( ), observându-se toate regulele
5
prescrise de lege în interesul incapabililor şi a absenţilor ( ),
6
căci altfel împărţeala n ' a r avea nicio tărie legiuită ( ).
In caz când ar fi mai mulţi minori sau interzişi cu Kànduirea
u n u t u t o r
interese contrare, tribunalul sau iudecătorul de ocol r â n - ! 7

' % ud hoc.
dueşte fiecăruia din ei câte un tutor ad hoc, l u â n d mai
întăi avizul consiliului de familie (art. 7 4 7 § 2 C. civ. şi
7
6 9 3 P r . civ.)( ).
(*) Vezi supra, p. 475. — împărţeala va avea loc prin justiţie Art. 99 C. civ.
şi în cazul art. 99 C. civil.
2
( ) Interzisul se aseamănă, în adevăr, cu minorul în privinţa averei Art. 454.
şi persoanei sale (art. 454).
Cât pentru cei puşi sub consiliu judiciar, fie pentru slă- Persoanele
biciune de minte (art. 445), fie pentru risipire (art. 458), ei puse sub con-
pot să proceadă la o împărţeală de bună voe, chiar fără asis- ' Judiciar,
S 1 1 U

tenta consiliului; pentrucă, pe de oparte, legea nu-i pune

între incapabili, iar pe de alta, pentrucă împărţeala judiciară
este o excepţie statornicită din cauza incapacităţei unor per­
soane anume prevăzute de lege. Cpr. Laurent, V, 370 şi X,
292. Vezi suprà, p. 473, 474, unde se arată controversa.
8
( ) Minorul emancipat va fi asistat în justiţie de către curatorul <. Calimaeh.
său (art. 427 şi 749). Vezi suprà, pag. 472. „Sprevrâsnicii, Art. 1079.
zice art. 1079 din codul Calimaeh, pot să împartă între dânşii
numai lucrurile pământului şi veniturile, Insă cu ştirea epi-
tropilor sau a curatorilor".
(*) S'a decis, cu drept cuvânt, că împărţeala săvârşită înaintea Consuli
unui consul străin nu are nicio tărie, dacă între copărtaşi strami,
unii sunt incapabili. C. Galaţi şi Cas. rom. Dreptul din 1890,
No. 22 şi 76; Bult. 1890, p. 1248.
(°) La Romani, împărţeala puteà fi făcută sub orice formă p ă r - D r . roman şi
c
ţile ar fi găsit de cuviinţă (L. 4, ab initio, Cod, ' Communi - Calimaeh.
A r t 1 0 7 8
dividundo, 3, 37). După art. 1078 din codul Calimaeh, îm- -
părţeala trebueà să se facă cu voea stăpânirei sau a judecă­
toriei de câteori unul din moştenitori era nevârsnic, nebun,
eşit din minte, tâmpit, risipitor, etc.
(°) Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1888, No. 36.
7
( ) Vezi suprà, p. 473.—Tutorul ad hoc se rândueşte deci după
avizul consiliului de familie şi în urma concluziilor minis-
 502 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-* I . — A R T . 7 3 3 , 7 4 7 .

Cazul c â n d î m p ă r ţ e a l a se mai face încă prin justiţie, deşi toţi co-

m o e n t o r s u n t a ă
P ™zenţTşToa- ^ ' ^ ^e ^ t capabili, atunci când există
pawn nu se neînţelegeri între ei. A t â t în cazul art. 747 cât şi în cazul
înţeleg-. ţ 733^ împărţeala se face d u p ă cererea părţei celei mai
a r

stăruitoare (art. 6 9 2 P r . civ.).

Procedura E a se introduce p r i n t r ' o acţiune ordinară înaintea t r i ­
împărţelei.
bunalului sau judecătorului de ocol al locului unde s'a
deschis succesiunea, p u n â n d u - s e pe toţi comoştenitorii în
cauză (*), şi tribunalul sau judecătorul de ocol se p r o n u n ţ ă
de îndată şi de urgenţă (art. 733 zice pe nedrept în mod
2
sumar) ( ), dacă chestiunea este în stare de j u d e c a t ă , şi rân-,

terului public (art. 2 L. din 29 Oct. 1877). C. Bucureşti,

Dreptul din 1883, No. 53. - Contra: C. Bucureşti, Dreptul din
1888, No. 47. — Neparticiparea unui membru al consiliului
nu atrage anularea deliberărei urmate, dacă la această deli­
berare au luat parte cinci consilieri. C. Bucureşti, Dreptul,
loco cit. De asemenea, continuarea funcţionarei tutorului ad
hoc în urma ajungerei minorului la majoritate nu atrage nu­
litatea împărţelei, dacă se dovedeşte că acest tutor a avut un
mandat tacit dela fostul minor pentru aceasta. Tribun. Ilfov
şi C. Bucureşti, Dreptul din 1888, No. 5 şi. 47.
C. Calimach. In codul Calimach (art. 359), tutorul sau curatorul ad hoc
Art. :ì59. se rânduea de comisia epitropicească, iar în codul austriac
(art. 272), el se rândueşte de către tribunal.
(!) Baudry et Wahl, op. cit., III, 2427. Vezi şi supra, p. 484,
text şi nota 3.
2
Judecarea de ( ) Textul nostru, luându-se după cel francez, voeşte ca jude­
urgenţă. cata să fie sumară. Aceste cuvinte nu pot însă aveà alt sens
la noi decât ca afacerea să se judece de urgenţă, pentrucâ
legiuitorul nostru n'a reprodus procedura sumară de care
vorbesc art. 404 urm. din procedura franceză. Cpr. Demo-
lombe, XV, 637 ; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2432, p. 46,
47 (ed. a 3-a).
Contestaţiile Numai contestaţiile privitoare la forma şi operaţiile împăr­
cari se j u d e c ă ţelei se judecă de urgenţă. Cât pentru acele cari s'ar ivi asupra
de urgentă. fondului, precum ar fi, de exemplu, acele relative la raportul
ce trebue să-şi facă moştenitorii descendenţi (art. 751 urm.), sau
acele cari ar aveà de obiect tăgăduirea a însăşi calităţei de
moştenitor, etc., ele fiind supuse dreptului comun, nu se judecă
de urgenţă. Laurent, X, 312; Demolombe, XV, 637; Mourlon,
II, 339; Ducaurroy, II, 661; Demante, III, 155 bis; Baudry
et Wahl, Successions, III, 2432, p. 46 (ed. a 3-a); Vaquette
et Marin, Idem, 703, p. 339; Pand. fr., v° cit., 6337; Pla-
niol, III, 2359; Thiry, II, 174; T. Hue, V, 299; Cas. fr.
 PREŢELUIREA IMOBILELOR. — A R T . 734. 503

dueşte la caz de trebuinţă (*), pentru toate operaţiile împăr­

ţelei p a n ă la desăvârşirea ei, pe unul din judecătorii săi (cpr.
art. 96 P r . civ.), d u p ă r a p o r t u l căruia el judecă de urgenţă
aceste contestaţii, privitoare la forma şi procedura împărţelei,
căci am văzut p. 5 0 2 , nota 2, că contestaţiile privitoare la
fondul procesului nu se mai j u d e c ă de urgenţă, ci conform
dreptului comun.
S'a decis că legiuitorul nepronunţând nicio decădere Producerea
i n a i n t e a a r b l
contra moştenitorilor cari, cu ocazia cererei de esire din i n - "
7
* t •> truiui a soco-
diviziune, n ' a u formulat tot odată şi pretenţiile lor de raport, teiiior dintre
ei pot, când nu se înţeleg între ei şi provoacă împărţeala e o
P a r t a i
s -
j u d i c i a r ă , să p r o d u c ă înaintea arbitrului numit toate soco­
telile ce copărtaşii sunt datori a-şi dà unii altora pentru
2
formarea masei succesorale şi pentru formarea loturilor ( ).

Preţeluirea imobilelor.
A r t . 7 3 4 . — Eslimaţiunea imobilelor se face de experţi aleşi
de părţile interesate, sau de experţi numiţi din oficiu, când păr­
ţile refuză a-i alege.
Procesul-verbal al experţilor trebue să arate bazele estima-
ţiunei, să indice dacă obiectul estimat poate comod să fie împărţit
şi în ce chip, să fixeze fiecare din părţile ce se pot forma, precum

Panel. Period. 96. 1. 523; D. P. 96. 1. 528; Sirey, 97. 1.

80, etc.
(') Numirea judecătorului comisar este deci facultativă şi lăsată Numirea j u
la aprecierea tribunalului. Cpr. Laurent, X, 314; Demolombe. decâtor. co
XV, 638; Arntz, II, 1491; Mourlon, II, 340; Ducaurroy, II, misar este
"
facultativă.
662; Demante, III, 155 bis; Pand. fi\, v° cit., 6369; Vaquette
et Marin, Successions, 703, p. 340, etc.—Numirea unui jude­
cător este facultativă chiar în împărţelile cari interesează pe
minori, şi raportul său nu este prescris sub pedeapsă de nu­
litate. Cas. fr. D. P. 73. 1. 475; Sirey, 81. 1. 445 şi Dreptul
din 1879, No. 41, p. 343.
2
( ) Cas. rom. Bult. 1900, pag. 1463, 1464. Vezi şi decizia Cas.
S-a 1, No. 94 din 8 Februarie 1911, care pune în principiu
că cererile relative la socotelile ce copărtaşii pot fi datori
a-şi dà unii altora, sau la restituirile ce moştenitorii ar trebui
să-şi facă între ei, trebuesc făcute şi judecate cu ocazia com-
punerei loturilor, iar nu eu ocazia admiterei în principiu a
cererei de eşire din indiviziune. Revista Jurisprudenta din
1911, No. 11, p. 162.
 504 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 734.

şi valoarea lor. (Art. 411, 412, 462 urm., 736 C. civ. Art. 211 urm.,
694, 695 Pr. civ. Art. 824 C. fr.).
i n ce consistă, Preţeluirea sau estimarea averei de moştenire este baza
preţeluirea. împărţelei. E a consistă în constatarea exactă (justo pretio)
4
a averei de moştenire ( ) de către oameni speciali, cercaţi,
d u p ă cum se e x p r i m ă art. 1 0 8 5 din codul Calimach.
2
Preţeluirea Preţeluirea imobilelor se face de unul ( ) sau trei ex-
imobiieior. p e r ţ i 1 3 , 6 8 4 § ultim, 6 9 5 P r . civ.), aleşi de părţile
é ( a r t 2

interesate, sau din oficiu, atunci când ele nu se înţeleg

3
(art. 2 1 2 P r . civ.) sau sunt incapabile (art. 4 1 1 O. civ.)( ).
Preţeluirea nu Preţeluirea fie a imobilelor, fie a mobilelor, nu este
torie °Coiftro- obligatorie, justiţia r ă m â n â n d liberă la noi, ca şi în F r a n ţ a ,
Tersa. de a ordona împărţeala fără o expertiză prealabilă, de câteori
ea are elemente suficiente spre a cunoaşte valoarea bunurilor
de împărţit, şi aceasta chiar atunci când a r exista în cauză
4
minori sau interzişi (art. 6 8 4 , 6 8 5 , 6 9 4 , 6 9 5 P r . civ.) ( ).

Constatarea (*) Preţeluirea trebue să se facă după valoarea actuală, iar nu

valorei ac- după valoarea ce lucrul aveà în momentul deschiderei moş-
t u a l e
- tenirei. Demolombe, XV, 647; Baudry et Wahi, Successions,
III, 2451; Le Sellyer, Idem, II, 1172; Hureaux, Idem, III,
425; T. Hue, V, 301 şi 448. — Vezi însă Cas. fr. (motive),
D. P. 85. 1. 253; Sirey, 86. 1. 344.
2
( ) Un singur expert ar fi deci de ajuns, chiar dacă între co-
moştenitori unii ar fi minori sau interzişi. Cpr. Demolombe,
XV, 641; Aubry et Eau, VI, § 624, p. 546, nota 9.
3
Coneiliarea ( ) De câteori vor fi minori sau interzişi în cauză, experţii se
art. 411 cu vor rândul numai de tribunal (art. 411 C. civ.), ei neputând
art. 734.
fi numiţi de părţi decât atunci când toate părţile vor fi ca­
pabile (art. 734 C. civ.), acesta fiind singurul mijloc de a con­
cilia art. 411 cu art. 734. Vezi Demolombe, XV, 642; Belost-
Jolimont asupra lui Chabot, Successions, II, art. 824, observ. 2,
p. 269; Massé-Vergé, II, § 391, p. 368, nota 4. Cpr. şi C.
Bucureşti, Dreptul din 1888, No. 39. Vezi tom. II al Coment,
noastre, p. 757 (ed. a 2-a), unde se arată controversa.
4
( ) Cpr. Demolombe, XV, 641; Mourlon, II, 342; Massé-Vergé,
II, § 391, p. 368, nota 4, in medio; Trib. Ilfov şi C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1888, No. 5 şi 47; Dreptul din 1897,
No. 16. — Contra: T. Popescu-Cudalbu, Dreptul din 1899,
No. 48, pag. 390 urm. Vezi şi tom. II al Coment, noastre,
p. 758, ad notam (ed. a 2-a). — Curtea din Bucureşti a mai
decis că expertiza nu este obligatorie pentru fixarea preţului
dela care are a începe licitaţia unui imobil în care sunt in­
teresaţi şi minori, tribunalul putând în mod valid să deter-
 PREŢELUIKEA IMOBILELOR. — A R T . 734. 505

De câteori, însă, u n a din părţi a r cere o expertiză, Expertiză,

1
judecătorii n u pot s'o refuze ( ).
Când experţii proced la o expertiză, procesul lor verbal Ce trebue să
trebue să a r a t e bazele estimaţiunei, adecă împrejurările şi t;^ ~ a r a t p e r

motivele pe cari ea se întemeiază (art. 2 1 9 P r . civ.), spre

a puteà fi controlaţi în aprecierea lor, fără a intra însă în
amănuntele de descriere ale obiectelor de împărţit (art. 6 8 5 ,
6 9 5 P r . civ.). Dacă judecătorii nu sunt destul de luminaţi
prin primul raport de experţi, ei pol ordona să se facă un
alt r a p o r t de aceiaşi experţi sau de alţii (art. 2 2 1 P r civ.).
Procesul-verbal al experţilor va mai a r ă t a încă dacă Arătarea dacă
imobilul preţeluit poate să fie comod împărţit şi în ce c l i i p , f i ^ p a i ţ u ^ n
adecă dacă împărţeala în n a t u r ă se poate face fără nicio natură,
p a g u b ă pentru nimine, si devisio prcedii sine cujusquam
2
injuria commode fieri potuerit ( ), pentru ca judecătorii să
poată aprecia dacă împărţeala trebue să se facă în na­
tură, sau dacă bunul trebue să se vândă spre a se împărţi
preţul lui.
In orice caz, avizul experţilor nu leagă pe judecători ( ). Expertiza nu
3

Dictum expertorum nunquam transit in rem judicatam. °cători "l e a U d e

In fine, la caz când împărţeala în n a t u r ă este cu pu- F i x a r e a îotu-

r i l o r
tinţă, procesul-verbal al experţilor va trebui să fixeze fiecare -
din părţile ce pot fi formate, precum şi valoarea lor, spre
a se şti dacă aceste părţi sunt egale (*).

mine acest preţ şi după alte elemente supuse aprecierei sale.

Dreptul din 1888, No. 47 şi 63. Vezi şi Trib. Ilfov, Dreptul
din 1888, No. 5.
r
() Laurent, X, 318. — In orice caz, o preţeluire făcută sub legea
veche cu privire la o succesiune deschisă sub acea lege, nu
poate fi atacată după codul actual (art. 1). Cas. rom. Bult.
S-a I, 1875, p. 1.
2
() L. I, in medio, Cod, Communi dividundo, 3, 37.
(*) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2469.
4
() Art. 734 pare a fi în contrazicere cu art. 412, atunci când se c o n e i l i a r e a
face împărţeala în natură; căci, după acest din urmă text, art. 412 cu
ar
experţii însărcinaţi cu preţeluirea trebue să proceadă la for- t- 734. Con-
t r 0 T e r s a
marea loturilor, pe când după art. 734, ei nu au această mi- -
siune, ci cercetează numai dacă fiecare imobil se poate îm­
părţi şi în ce chip împărţeala poate să aibă loc. Această
antinomie va dispare numai în modul următor: în caz când
toţi moştenitorii sunt capabili, loturile se formează de unul
din ei, sau de o altă persoană aleasă de dânşii, cu consim-
 506 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S a I . — A R T . 735, 7 3 6 .

Preţeluirea mobilelor.
A r t - 7 3 5 . — Estimaţiunea mobilelor trebue să se facă de oameni
cunoscători şi după adevăratul lor preţ. (Art. 397, 472 urm., 734,
772 C. civ. Art. 825 C. fr.).
Dr. actual. Preţeluirea mobilelor se face, ca şi aceea a imobilelor
(art. 734), d u p ă valoarea lor adevărată şi actuală fjusto
pretio), de către oameni cunoscători şi speciali, aleşi de părţi
sau de tribunal din oficiu (').
Dr. roman. Şi ] R o m a n i , averea de moştenire, fie mobilă, fie imo­
a

2
bilă, se preţeluea de judecător la adevărata ei valoare ( ).

Vânzarea mobilelor şi a imobilelor.

A r t . 7 3 6 . — Fiecare din coerezi poate cere partea sa în na­
tură din mobilele sau imobilele suecesiunei. Cu toate acestea, de
sunt creditori sechestranţi sau oponenţi, aern dacă majoritatea coe-
ţimântul lor, şi numai la caz de neînţelegere, de către expert.
In caz însă când între moştenitori umil este incapabil sau
absent, loturile se formează numai de experţii rânduiţi de tri­
bunal. Acesta este singurul mijloc de a înlătura antinomia
ce există între art. 412 şi 734; altfel ar trebui să conchidem
că art. 412 este abrogat prin art. 734, ceeace este cam greu
de admis. Vezi tom. II al Coment, noastre, pag. 758, 759
(ed. a 2-a). — Vezi însă Demolombe, XV, 643 ; Laurent, X,
317; Marcadé, III, 296; Mourlon, II, 342; T. Hue, V, 300, etc.,
după cari art. 412 n'ar fi aplicabil decât atunci când masa
de împărţit ar fi compusă numai din imobile asupra căror
drepturile părţilor ar fi lichidate (art. 700 Pr. civ.).
Deoseb. de (*) I Franţa, expertiza mobilelor nu se face de către oameni spe-
n

:odul francez. ciali în fiecare ramură, ca la noi, ci de anume persoane: Ies

commissaires-priseurs sau alţii. Textul fr. mai adaogă că ex­
pertiza mobilelor se face, dacă ea n'a avut loc în inventar;
şi, în adevăr, acolo preţeluirea mobilelor se găseşte mai în
totdeauna în inventarul, care se face înaintea cererei de îm­
părţeală (art. 943 Pr. civ.). La noi, însă, legea nu prevede
preţeluirea mobilelor, ci numai descrierea lor fidelă, după cum
am observat de mai multe ori pană acum. Vezi tom. II al
Coment, noastre, p. 689, nota 2 (ed. a 2-a) şi suprà, p. 350,
nota 1 şi p. 407, nota 6.
2
( ) „In communi divietando judicio, justo pretio rem (estimare
debebit judex". (L. 10, § 2, Dig., Communi dividundo, 10, 3).
Vezi şi L. 53 § 3, Dig., Families erciscundee, 10, 2, unde
se zice : „ Cùm familia; erciscundaz, vel communi dividundo
 VÀNZAEEA M O B I L E L O R ŞI A I M O B I L E L O R . — A R T . 736, 748. 507

rezilor socoteşte necesară vinderea mobilelor pentru plata datoriilor

succesiunei, ele se vând public după formele obişnuite. (Art. 472 urm.,
741, 748 C. civ. Art. 437 urm., 677, 691 urm. Pr. civ. Art. 826
O. fr.).
Dacă imobilele nu se pot împărţi, se vor vinde la tribunal
prin licitaţiune.
Dacă toate părţile sunt majore, ele pot conveni să facă vân­
zarea în faţa unui arbitru numit de dânsele. (Art. 404, 462 urm.,
734, 737, 741, 746, 748, 1388, 1389 C. civ. Art. 339 urm., 694, 699
Pr. civ. Art. 827 C. fr.).
A r t . 7 4 8 . — In cazul articolelor precedente ('), licitaţiunea, de
este trebuinţă, nu se va puteà face decât înaintea tribunalului, cu
formele prescrise pentru înstrăinarea bunurilor minorilor. Străinii
vor fi totdeauna admişi. (Art. 401, 403, 404, 736, 747, 1388,1389
C. civ. Art. 677 urm., 681 urm., 694, 696 Pr. civ. Art. 839 C. fr.).

In regula generală, fiecare moştenitor poate să ceară Regulă gene-

partea sa în n a t u r ă atât clin mobilele cât şi din imobilele r a l
f- m
ţ P ~ ă r

. .o, -. „ . r- A teaia in na-

succesiunei ("), daca aceasta este cu putinţă (art. / 4 1 ) , ceeace ' tura.
este foarte logic, fiindcă împărţeala are de scop şi de re­
zultat de a determina şi de a declara p a r t e a preexistentă
ce aparţine fiecărui moştenitor atât în imobilele cât şi în
mobilele succesiunei (art. 7 8 6 ) .
Aceasta fiind regula pusă de legiuitor, atât mobilele Excepţie,
cât şi mai cu sama imobilele nu se vor vinde decât prin o X i o r ^ i " ^ '
3
excepţie ( ). imobilelor.

agitur, universo? res wstimari debent, non singularum rerum

1
partes'" .
„Lucrul moştenirei, care va fi cu anevoe a se împărţi, fără C. Calimaeh.
A r t 1 0 8 1
vătămarea moştenitorilor, zice art. 1085 din codul Calimaeh, - -
1 0 8 5
să se preţeluească de oameni cercaţi, aleşi de către înşişi moş- '
tenitorii". Vezi şi art. 1081 lit. d din acelaş cod.
(*) Textul corespunzător francez (art. 839) zice: în cazul art.
precedent, referindu-se la art. 838 (al nostru 747), care vor­
beşte de moştenitori minori, interzişi savi neprezenţi.
2
( ) Art. 736 se aplică şi imobilelor prin destinaţie. Baudry et Imob. prin
Wahl, op. cit, III, 2478. destinaţie.
3
( ) La Komani, judecătorul era în drept să ordone licitarea mo- Dr. roman,
bilelor şi a imobilelor moştenirei, când imobilul nu se puteà
comod împărţi şi când formarea loturilor prezenta oarecari
dificultăţi. (L. 22 § 1, Dig., Familia? ereiscunder, 10, 2, com­
binată cu § 5, in fine, Instit., De officio judicis, 4, 17). Ju­
decătorul puteà să adjudece unuia din comoştenitori nuda pro­
prietatea, iar altuia uzufructul unui sau mai multor bunuri:
 508 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I . — A R T . 736, 7 4 8 .

Cazurile ex- Mobilele succesiunei se vor vinde prin excepţie:

1 0 C â n d v o r fi
clrimTiiek creditori de ai succesiunei sechestranţi
sunt vândute, sau m a i bine zis urmăritori (saisissants, d u p ă c u m se ex­
primă textul francez), sau oponenţi^); şi, în asemenea caz,
fiecare moştenitor poate să ceară vânzarea mobilelor pentru
ca preţul prins din vânzarea acestor mobile să servească la
2
plata creditorilor ( ).
2° Mobilele succesiunei se vor m a i vinde tot prin ex­
cepţie când, în lipsă de creditori urmăritori sau oponenţi,
3
majoritatea comoştenitorilor ( ) va socoti această vânzare ne-

„Constituitur adhùc ususfructus, et in judicio familia; ercis-

cunda;, et communi dividundo, si judex alii proprietatem adjudi-
caverit, alii usumfructum". (L. 6 § 1, Dig., De usufructu, 7, 1).
!
Ce se înţelege ( ) Unii înţeleg prin creditori oponenţi acei cari se opun la îm­
prin creditori părţeală (Arntz, II, 1493), iar alţii acei cari au făcut popriri în
oponenţi. mâna terţiilor (art. 455 urm. Pr. civ.). Cpr. Mourlon, II, 345.
2
( ) Pand. fr., v° Successions, 6463; Mourlon, II, 345; Demante,
III, 159 bis; Arntz, II, 1493; Demolombe, X V , 649; Baudry
et Wahl, Successions,• III, 2459; Le Sellyer, Idem, II, 1181.—
Vezi însă Laurent (X, 320), după care consimţimântul moş­
tenitorilor este, în specie, inutil.
3
Ce se înţelege ( ) Prin majoritate tre bue să înţelegem aci jumătate de creditori
prin majori­ plus unul, fără a se aveà în vedere dacă aceşti creditori re­
tatea credito­
rilor. Contro­
prezintă sau nu mai mult din jumătatea averei de moştenire;
versă. de unde rezultă că, în caz de a exista numai doi copărtaşi,
majoritatea de care vorbeşte legea nu poate fi constituită.
Art. 212, 505 şi 848 din codul de comerţ, după cari, în cazuri
speciale, majoritatea nu se socoteşte după numărul creditorilor,
ci după interesul ce ei reprezintă, nu se aplică deci în specie
prin analogie. Laurent, X , 320; Demolombe, XV, 650; Mour­
lon, II, 345; Demante, III, 159 bis; Baudry et Wahl, Suc­
cessions, III, 2460; Hureaux, Idem, III, 428; Le Sellyer, Idem,
II, 1184; Vaquette et Marin, Idem, 705, p. 341, 342; Aubry
et Rau, VI, § 624, p. 547, nota 15; Planiol, III, 2361; T.
Hue, V, 303; Pand. fr., v° Successions, 6468; Stănescu, op.
cit., 127, p. 63. — Contra: Toullier-Duvergier, II, partea II,
416; Malpel, Successions, 268; Poujol, Successions, art. 827,
No. 9. In acest din urmă sens se pronunţau şi unii autori în
vechiul drept francez. Vezi, de exemplu, Lebrun, Tr. des suc­
cessions, p. 603, No. 23 (ed. a 4-a din 1735).
Moşt. prin re­ Rămâne însă bine înţeles că moştenitorii, cari vin la suc­
prezentaţie. cesiune prin reprezentaţie, nu vor număra toţi la un loc decât
ca o singură persoană, pentru acela pe care ei îl reprezintă.
Vezi Le Sellyer, op. cit, II, 1185; Baudry et Wahl, op. şi
loco suprà, cit, precum şi autorii suprà citaţi.
 "VÂNZAREA MOBILELOR ŞI A IMOBILELOR. — A R T . 736, 748. 509

cesară pentru plata datoriilor succesîunei, fie ele chirografare

sau ipotecare, divizibile sau indivizibile (*).
Majoritatea moştenitorilor nu poate însă să decidă vân­
zarea imobilelor decât n u m a i p a n ă la concurenţa sumei tre­
buitoare pentru plata datoriilor, şi aceasta n u m a i în lipsă
2
de n u m e r a r ( ).
A fortiori, deci, majoritatea moştenitorilor nu poate să c a z u l când
v nz m obi
decidă vânzarea mobilelor, când această vânzare n'ar fi ne- * - ~ e

cesară la plata datoriilor, ci a r aduce n u m a i un folos oare- a r ă i a p i a t a c e S

care, vânzarea neputând să aibă loc, în acest din u r m ă caz, datoriilor,

3
decât cu consimţimântul tuturor moştenitorilor ( ).
In cazurile în cari vânzarea mobilelor poate fi decisă Minoritatea
de majoritatea moştenitorilor, minoritatea n ' a r putea să î m - ^ a T ^ v a n - 1

pedice vânzarea părţei de mobile cuvenită ei, pentrucă este zarea,

cu neputinţă de a se determina partea de mobile ce se cu­
vine unui moştenitor, înainte de a se desăvârşi toate opera­
ţiile împărţelei
In orice caz, vânzarea mobilelor va fi publică şi se va F o r m e l e v â n -
zarei
face d u p ă formele obişnuite (art. 7 4 8 C. civ. şi 6 7 7 urm. "
P r . civ.).
încât priveşte imobilele succesiunei, legiuitorul aplică i m o b i l e l e suc-
c e s m n e i
cu mai m u l t ă rigoare regula de mai sus, d u p ă care fiecare -
comoştenitor poate cere p a r t e a sa în n a t u r ă .
D a c ă imobilul nu poate însă fi comod împărţit în na- Cazmiie când
5 i m o b e k s e
t u r ă (art. 734) ( ), adecă de câteori el nu va puteà fi în- ^ v d

1
( ) Demolombe, XV, 652. — Tot majoritatea moştenitorilor va
decide care mobile trebue să se vândă mai întăi. Demolombe,
XV, 654.
2
( ) Demolombe, XV, 651.
3
( ) Demolombe, loco cit.
4
( ) Laurent, X, 320; Demolombe, XV, 653; Demante, III, 159
bis; Baudry et Wahl, Successions, III, 2462; Le Sellyer,
Idem, II, 1186, p. 446 urm.; Hureaux, Idem, III, 428 bis;
Vaqnette et Marin, Idem, 706, p. 342; Aubry et Eau, VI,
§ 624, p. 548, nota 16.—Contrà: Mar cade, III, 294; Mourlon,
II, 346; Dutruc, op. cit., 198, p. 195; Malpel, Successions,
258; Poujol, Idem, art. 826, No. 9. Vezi asupra acestei con­
troverse, Pand. fr., v° Successions, 6477 urm.
6
( ) Decizia care constată că un imobil nu poate fi împărţit în
natură, scapă de sub cenzura Curţei de casaţie. Cas. fr. D. P.
95. 1. 280; Sirey, 95. 1. 456; D. P. 97. 1. 443; Baudry et
Wahl, III, 2469 şi autorităţile citate acolo.
 510 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 7 3 6 , 748.

bucătăţit fără distrugere, deteriorare sau d e p r e d a r e , sine cu-

jusquam injuria, d u p ă cum se e x p r i m ă legea r o m a n ă (vezi-
suprà, p. 505) ('), sau când fiind vorba de un imobil rural,
2
unul din moşteniri ar fi străin ( ), interesul comoştenitorilor

iS'a decis că sentinţa care încuviinţează vânzarea imobilului

pentrucă el nu poate fi împărţit în natură, nu este o hotă-
rîre preparatorie, ci o adevărată hotărîre asupra acţiunei în
împărţeală, şi ca atare, este supusă căilor de reformare ad­
mise de lege. Cas. rom. Bult. 1890, p. 606 şi Dreptul din 1890,
No. 42.
Art. 699 Pr. (') Chiar dacă s'ar constata că fiecare imobil în deosebi nu
civ. poate fi împărţit în natură, totuşi licitaţia nu va mai aveà
loc, dacă totalitatea imobilelor poate fi împărţită în natură
(art. 699 Pr. civ.).
2
Cazul când, ( ) Jurisprudenţa fiind stabilită în sensul că moştenitorul inca­
fiind vorba pabil poate luà în bani partea sa din imobilele rurale (vezi
de un imobil suprà, p. 64 şi Dreptul din 1898, No. 13; Bult. Cas. 1910,
rural, unul
din moşteni­
p. 371), s'a decis că, de câteori între moştenitori unul este
tori este străin şi, prin urmare, incapabil de a luà partea sa in na­
străin. Art. 7 tură, imobilul rural trebue să se vândă conform art. 736
§ 5 Constit. § 2 C. civ. C. Bucureşti, Dreptul din 1897. No. 20, p. 155;
Controversă. însă această decizie a fost casată pentru motivul că art. 736
s'ar referi numai la imposibilitatea de fapt, nu însă şi la acea
de drept, şi tot în acest sens s'a pronunţat în majoritate şi
Curtea din Galaţi, ca instanţă de trimetere. (Vezi Bult. Cas.
anul 1898, p. 12; Dreptul din 1898, No. 13 şi Dreptul din
1899, No. 10, p. 79). Această soluţie este însă, după părerea
noastră, cu desăvârşire inadmisibilă, ca tina ce calcă în mod
vădit art. 7 § 5 din Constituţie, căci prin această interpretare
se conferă străinilor dreptul de a dobândi prin succesiune imo­
bile rurale, ceeace ştim că este oprit prin textul menţionat din
Constituţie, întrucât şi succesiunea ab intestat sau testamen­
tară este după art. 644 C. civ., un mod de a dobândi pro­
prietatea. (Vezi suprà, pag. 5). Această soluţie este chiar
contrară însuş sistemului admis de Curtea de casaţie, după
care străinul, incapabil de a-şi luà partea sa în natură din
imobilele rurale, o poate luà numai în bani. Teoria care ad­
mite dreptul străinilor la valoarea imobilelor rurale este, după
cum ştim şi ea foarte contestabilă. „Considerând, zice în această
privinţa foarte bine Curtea din Bucureşti, printr'o decizie
dată sub prezid. d-Iui Gr. N. Bagdat, că niciun text de lege
nu conferă străinului, exclus dela proprietatea imobilelor ru­
rale, dreptul la valoare în bani a acelor imobile; că, în lipsa
unui asemenea text de lege, străinii nu pot reclama nici va­
loarea în bani a imobilelor rurale, căci dreptul la preţul
unui bun presupune un drept asupra acestui bun, şi art. '(
 VÂNZAREA IMOBILELOR. — A R T . 736, 748. 511

cere ca el sa fie vândut, spre a se împărţi preţul între ei;

şi vânzarea, în asemenea caz, se va face la t r i b u n a l u l situa-
4
ţiunei imobilului (art. 6 9 4 P r . civ.), prin licitaţie publică ( ),
la care persoanele străine vor fi totdeauna admise, de câteori
vor fi comostenitori minori sau interzişi (art. 4 0 4 . 7 4 8 si
2
1 3 8 9 ) ( ).
Dacă toţi moştenitorii sunt însă majori, neinterzişi şi Art. 736 § 3
c C1T
prezenţi, ei pot conveni ca vânzarea să se facă în faţa u n u i ' '
3
arbitru numit de ei (art. 7 3 6 § 3 C. civ.) ( ).
Imobilul se va puteà vinde chiar când el a r puteà fi Art. 1388 c.
C1T
împărţit în n a t u r ă , de exemplu, în cazul art. 1 3 8 8 , însă '
numai cu consimţimântul unanim al t u t u r o r moştenitorilor.

Constit. declarând pe străini incapabili de a dobândi proprie­

tatea imobilelor rurale, ei nu pot reclama nici echivalentul
în bani al unor imobile, asupra cărora n'au dobândit niciun
drept; că, astfel înţeles, art. 7 din Constit. nu conduce la o
confiscare, ci la o simplă incapacitate, pe care, pentru inte­
rese de o ordine superioară, Constituţia a adăogat-o la alte
incapacităţi înscrise în codul civil; că, în orice caz, nu apar­
ţine judecătorului să înlăture o dispoziţie formală de lege,
pentru cuvântul că aplicarea ei ar aveà consecinţe prea rigu­
roase, etc." Dreptul din 1896, No. 47, p. 406.
1
( ) Vezi şi art. 12, partea III, capit. 13 din codul Caragea, unde c. Caragea.
se zice: „Când lucrul dea val ma nu se poate împărţi (cum un
pod deavalma) sau când pricinueşte paguba de se va împărţi,
atunci sau să se dea unuia cu preţ hotarît pre an câte atât,
sau să se strige la mezat pre tot anul, şi preţul să se îm­
partă".
2
( ) Vânzarea prin licitaţie se va mai face încă când într'o î m - A r t . 1388 § 2.
părţeală de bună voe se afla lucruri pe care niciunul din co-
părtaşi nu poate sau nu voeşte a le luà (art. 1388 § 2); însă,
în asemenea caz, va trebui consimţimântul unanim al tuturor
copărtaşilor. Demolombe, XV, 656. Vezi în tom. V III al
Coment, noastre, p. 794 explic, art. 1388.
8
( ) Textul fr. vorbeşte de un notarili, pe care legiuitorul nostru
1-a înlocuit printr'un arbitru nu numai în art. 736, dar încă
în art. 737 şi 746 C. civ. Şi codul Calimaeh vorbeşte tot de
un arbitru (art. 1114 şi 1124). — Vezi însă art. 694 Pr. civ.,
unde se zice că vânzarea se va face prin licitaţie sau înaintea
judecătorului, sau înaintea tribunalului situaţiei imobilului.
In orice caz, judecătorul sau arbitrul rânduit de părţi lu­
crează ca un delegat al tribunalului, şi vânzarea este presu­
pusă a fi făcută înaintea însuş tribunalului. Cpr. Boileux,
Comment, sur le code Napoleon, III, p. 288.
 512 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S - a I. — A R T . 736, 7 4 8 .

iar n a n u m a i al majorităţei lor; şi, în asemenea caz, toţi

coproprietarii vor trebui să fie majori şi capabili, căci dacă
între ei unii ar fi minori sau interzişi, înstrăinarea n ' a r
putea să aibă loc decât cu îndeplinirea formelor prescrise
de art. 4 0 1 şi 4 0 2 C. civ. (*).
N e a p l i c , în In vânzările pentru eşire din indiviziune nu se aplică
t-
^IQ^'J^ p r dispoziţiile art. 5 3 0 u r m . P r . civ., cari prevăd suspendarea
oiv. vânzărei în urmăririle silite. S'a decis însă, eu toate acestea,
că instanţele judecătoreşti pot, independent de textele men­
ţionate, în virtutea puterei de apreciere lăsată lor, să sus­
pende vânzarea, atunci când ar găsi că, din cauza proce­
selor pendente asupra proprietăţei bunurilor ce se vând, acele
b u n u r i a r fi depreciate şi n'ar puteà fi vândute pe preţul
lor adevărat, precum şi să oblige pe partea care ar cere
suspendarea vânzărei, la darea unei cauţiuni, p a n ă la ter­
minarea procesului, pentru asigurarea despăgubirilor cari ar
2
rezulta din respingerea acţiunei sale ( ).
N e a p l i c , în Se decide, de asemenea, că nici art. 5 5 1 , 5 5 2 P r . civ.,
c a r i a
S ie
55i° 552 pr. a
° b % pe adjudecatar a depune în n u m e r a r preţul ad-
eiv. judecărei, nu se aplică comoştenitorului care a devenit ad-
judecatarul unui imobil scos în licitaţie pentru eşire din in­
diviziune; fiindcă moştenitorul este, în asemenea caz, pre­
supus că a fost singur proprietarul imobilului încă din mo­
mentul deschiderei succesiunei (art. 786). Licitaţia neconsti-
tuind în specie o vânzare, nu poate deci fi vorba de preţ.
In acest caz, licitaţia este o împărţeală, care nu face decât
să determine lotul moştenitorului adjudecatar în masa suc-

(*) Demolombe, XV, 656; Demante, III, 160 bis I. — Legiuitorul

n'a admis în adevăr, în privinţa imobilelor, excepţia admisa
pentru mobile, aşa că majoritatea comoştenitorilor n'ar puteà
să provoace vânzarea imobilelor cari pot fi împărţite în na­
tură, spre a se plăti datoriile, vânzarea neputând fi provo­
cată în acest scop decât de unanimitatea moştenitorilor. De­
molombe, loco cit.; Laurent, X, 321; Baudry et Wahl, op­
rit., III, 2468.
Cazul când In caz însă când creditorii defunctului ar urmări imobilele
Creditorii îşi succesiunei pentru plata creanţei lor, moştenitorii n'ar putea
urmăresc să împedice vânzarea, aceasta înţelegându-se dela sine; de
creanţa lor.
aceea legea n'o mai spune anume. Opr. Laurert, X, 321;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 2468, etc.
2
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1897, No. 20, p. 155.
 VÂNZAREA IMOBILELOR. — ART. 736, 748. 518

cesorală, cu obligaţia pentru el de a plăti sub formă de

sultă ceeace trece peste partea sa, în caz când valoarea lu­
crului adjudecat ar întrece această parte (*).
N u poate să fie vorba, în specie, de depunerea pre- Cazul t -ànd
t r e b u e sS sc
ţului, decât atunci când adjudecatarul este o persoană străină , \ i
\ . . r depne preţul.
de moştenire, pentrucă numai atunci licitaţia are caracterul
unei adevărate vânzări, d u p ă cum vom vedeà infra sub
2
art. 7 8 6 ( ).
S'a decis că nici dispoziţia art. 5 5 3 din P r . civ., după xeapik., în
1
care de câteori adjudecatarul definitiv nu depune preţul în J ^ * ? , p r

termenul prevăzut de lege, imobilul adjudecat se scoate din éiV!

nou în vânzare în contul său, nu se aplică vânzărilor de
imobile ordonate pentru eşire din indiviziune, când adju­
decatarul este unul din comoştenitori, de oarece, în asemenea
caz, adjudecarea nu constitue o vânzare, ci un partaj, ea fiind
o operaţie a împărţelei şi a v â n d de scop de a pune capăt
3
indiviziunei ( ).
S'a decis însă că art. 5 6 8 P r . civ., d u p ă care orice A p i i o . a r t . 5 6 8
P r c i v
cerere de evicţiune totală sau parţială a b u n u l u i adjudecat - \,
se prescrie prin cinci ani din momentul executărei ordonanţei
de adjudecare, este aplicabil ordonanţelor de adjudecare
4
pentru eşire din indiviziune ( ).

(') Trib. Ilfov, Dreptul din 1905, No. 24, p. 194. Vezi şi infra.
explic, art. 786.
2
( ) Trib. Ilfov, Dreptul loco cit.
3
( ) C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1906, No. 36, p. 291; Dreptul
din 1911, No. 46, p. 366 şi Cr. judiciar din 1912, No. 14,
pag. 163; Dreptul din 1887, No. 45; din 1909, No. 24;
In acelaş sens, C. Iaşi Dreptul din 1901, No. 52. — Contra:
C. Iaşi, Dreptul din 1890, No. 67. Cpr. în acest din urmă
sens, Al. Cerban, Dreptul din 1901, No. 66 şi 79.
4
( ) Trib. Dolj şi C. Craiova, Pagini juridice din 1910, No. 59;
I. D. Filiti, Pagini juridice, din 1910, No. 64. — Contra:
D. D. Stoenescu, Pagini juridice din 1910, No. 59, p. 466.
Şi fiindcă vorbim de art. 568 Pr. civ., vom menţiona o
decizie recentă a Curţei de casaţie (7 Octombrie 1911), care
pune în principiu că prescripţia statornicită de acest text,
fiind o prescripţie liberatorie, în favoarea adjudecatarului
contra oricărei evicţiuni, se îndeplineşte prin simpla trecere
a termenului de cinci ani din momentul executărei ordonanţei
de adjudecare, prin faptul punerei în posesie, fără a fi nevoe
ca adjudecatarul, care invoacă această prescripţie, să dove-

43113 33
 614 GOD. CIV'. — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 736, 7 4 8 .

Recursul în Ordonanţele de adjudecare date pentru eşire din indi

c d
^^: ^ " viziune (art. 7 3 6 § 2) nu sunt, de asemenea, supuse recur­
] ;

sului în casaţie, pentrucă art. 689 P r . civ. la care ne trimete

art. 6 9 6 din aceeaş procedură, exclude această cale excep­
ţională, prin faptul că nu declară comune acestei secţiuni
art. 5 5 9 şi 5 6 2 , cari se ocupă de recursul în casaţie (*).
Dreptul de a- Aceste ordonanţe de adjucare nu sunt, în principiu,
2
' i H ^ ™ " susceptibile nici de apel ( ). Ele a v â n d caracterul unei con-
p e l
b t
a 1 S 1

dească că posesiunea sa îndeplineşte condiţiile cerute de art. 1840

urm. C. civ. Cas. rom. Dreptul din 1912, No. 2. Mai vezi, cu
privire la art. 568 Pr. civ., Cas. rom. Bult. 1910, pag. 1400 şi
Dreptul din 1911, No. 5 (cu observ, noastră), care decide că,
prin executarea ordonanţei de adjudecare, se înţelege punerea
în posesie de către portărel, iar nu încheierea tribun, care
constată săvârşirea exeeutărei ordonanţei de adjudecare.
In fine, s'a mai decis, tot cu privire la art. 568 Pr. civ.,
că pământurile rurale neputând fi înstrăinate în mod silit
nici chiar către comună sau către un alt sătean, nu poate să
fie vorba de aplicarea textului de mai sus la aceste pământuri.
Cas. rom. Bult. 1910, p. 1169.
(') Cas. rom., Secţii-Unite, Bult. 1875, p. 62; Dreptul din 1875.
No. 39; Bult. S-a II, 1874, p. 147; Bult. 1890, p. 1217 şi
Dreptul din 1890, No. 75; Bult. 1895, p. 939 şi 974; Dreptul
din 1895, No. 54; Bult. 1898, p. 730 şi 731; Bult. 1899.
p. 434 şi 956; Bult. 1902, p. 821 şi Gr. judiciar din 1902,
No. 54; Bult. 1907, p. 1533; Cr judiciar din 1912, No. 4,
p. 46 (dec. S-a II, No. 117 din 7 Sept. 1911); C. Bucureşti şi
Trib. Ilfov, Dreptul din 1890, No. 5 şi din 1893, No. 80.
Vezi şi tom. VIII al Coment, noastre, p. 289. Mai vezi Titu-
lescu, op. cit., p. 313. — Contra: Cas. rom. Bult. S-a I I ,
anul 1871, p. 358. Vezi şi Trib. Suceava, Dreptul din 1892,
No. 22, p. 174. — S'a decis însă că. deşi este de principiu că
ordonanţele de adjudecare date cu ocazia unei vânzări volun­
tare pentru eşire din indiviziune, au caracterul unei convenţii
făcute sub privigherea justiţiei şi, ca atare, nu sunt supuse
nici apelului, nici recursului în casaţie, ci numai acţiunei
în anulare introdusă pe calea principală, totuşi jurnalul tri­
bunalului, care refuză eliberarea ordonanţei şi ordonă revin-
derea imobilului, a cărui împărţeală se ceruse, neavând ca­
racterul unui jurnal preparator, ci fiind o adevărată sentinţă
de fond, poate fi atacată cu apel la Curte, şi această instanţă
poate, infirmând sentinţa tribunalului, să ordone eliberarea or­
donanţei de adjudecare cumpărătorului. C. Craiova, Cr. ju­
diciar din 1903, No. 26 (cu observ, noastră).
2
( ) C. Bucureşti şi Cas. rom. Dreptul din 1890, No. 5 şi 75;
 VÂNZAREA IMOBILELOR. — A R T . 736, 748. 515

venţii încheiate de părţi sub privigherea justiţiei, nu pot fi

atacate, în lipsa unei dispoziţii exprese a legei, decât printr'o
acţiune principală în anularea vânzărei (*).
Soluţia dată de Curtea de casaţie este j u r i d i c ă din C r i t i c a i e - e i .
punctul de vedere legislativ; însă, vorbind de lege ferenda,
ea lasă de dorit, căci nu este bine ca o vânzare publică să
fie ţinută în suspensie p a n ă la anularea ei pe cale unei ac­
ţiuni principale. De aceea am propus, în şedinţa Camerei
dela 5 Decembrie 1 8 9 0 , în calitate de reprezentant al Ia­
şilor, un proiect de lege prin care se s u p u n e recursului
în casaţie toate ordonanţele de adjudecare, chiar şi acele
d a t e în materie de vânzări voluntare. Acest proiect de
lege, a p r o b a t de guvernul de atunci, doarme însă şi astăzi
în cartoanele Camerei, ca mai toate proiectele din iniţiativă
parlamentară.
Calea excepţională a recursului în casaţie mai este încă Alte cazuri
1
inadmisibilă: 1° când se vând imobilele unor minori (art. 6 8 1 ^ Ţ ^ . ^ " ' , -
urm. P r . civ.); 2° când se vând imobilele ce fac parte dintr'o «ste ina.imi-
s , b l L
succesiune acceptată sub beneficiu de inventar (art. 7 0 3 — 7 0 5
P r . civ.); 3° şi in fine, când se vând imobilele ce fac parte
d i n t r ' o succesiune vacantă (art. 7 2 6 C. civ.).
In toate aceste cazuri vânzarea nu poate fi atacată decât
cerându-se anularea ei pe cale principală, şi numai pentru

Bult. 1890, p. 1217. — Contra: Cas. rom. S-a II, Bult. 1874,
:
p. 148 şi Dreptul din 1875, No. 23, p. 180 (motive). — S a
decis că dacă, în principiu, ordonanţele de adjudecare date
în materie de eşire din indiviziune, nu sunt supuse apelului,
pentrucă asemenea vânzări au caracterul unei convenţii făcută
sub privigherea justiţiei, totuşi, când cu ocazia unor asemenea
vânzări, se iveşte vreun incident de natură contencioasă şi
când apelul este îndreptat în contra modului cum incidentul
a fost judecat de prima instanţă, dreptul de apel există şi re­
zulta în mod virtual din dispoziţia art. 316 Pr. civ. C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1911, No. 46 şi Cr. judiciar din 1912,
No. 14.
<*) Cas. rom. Secţii-Unite, Bult. 1890, p. 1217 şi Dreptul din
1890, No. 75. Vezi şi alte decizii citate suprà, p. 514, nota 1.
Cpr. Trib. Bacău, care a decis că orice ordonanţa de adju­
decare, dată cu călcarea formelor legale, poate fi atacată în
nulitate nu numai pe calea recursului în casaţie, dar şi pe
acea a unei acţiuni principale. Dreptul din 1912, No. 14
(cu observ, noastră).
 516 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 7 3 6 , 7 4 8 .

motive grave ('). A s u p r a acestui p u n c t n u mai încape, d u p ă

părerea noastră, nicio îndoială.
Aplic. art. 533 Dar, dacă recursul în casaţie n u este admisibil, d u p ă
0
Pl
trovIrsă? n
j u r i s p r u d e n ţ â care astăzi poate fi considerată ca constantă,
în contra ordonanţelor de adjudecare date pentru eşire din
indiviziune, în materie de vânzări voluntare, regula a r t . 5 5 3
P r . civ., d u p ă care se poate cere revinderea, dacă adjude-
catarul n ' a depus preţul în termenul legal, este însă a p l i ­
cabilă şi la vânzările date cu ocazia eşirei din indiviziune,
fie că adjudecatarul este străin, fie că el este unul din copărtaşi,
pentrucă a r t . 6 9 6 din procedura civilă ne trimite la cele
zise pentru vânzarea imobilelor minorilor, unde a r t . 6 8 9
din aceeaş procedură ne trimete la a r t . 5 5 3 , care prescrie
2
revinderea, de câteori adjudecatarul n ' a depus preţul ( ).
(azuriie când Moştenitorii pot, când sunt toţi majori, neinterzişi şi
ia se f r à i n a - P rezen s
t ' ' ^ convie ca licitaţia să se facă în faţa unui a r -
intea tribuna- b i t r u ales' de ei (art. 7 3 6 § 3 ) ; pe când, de câteori între
h l l m
" ei s u n t minori, interzişi sau neprezenţi (art. 747), licitaţia
nu se poate face, s u b pedeapsă de nulitate, decât înaintea
tribunalului situaţiei imobilului (art. 6 9 4 § 2 P r . civ.), cu
îndeplinirea formelor prescrise pentru înstrăinarea b u n u r i l o r
minorilor (art. 4 0 3 , 4 0 4 C. civ., 6 8 1 u r m . , 6 9 4 P r . civ).
Cazurile când Când toţi moştenitorii sunt majori şi prezenţi şi se b u -
C u r e
strSi^Tunt ^ ^ oberul exerciţiu al drepturilor lor, persoanele străine
admise ia li- n u sunt admise la licitaţie decât d u p ă cererea părţilor i n ­
citaţie, teresate (art. 1 3 8 9 C. civ.), pe când ele trebuesc neapărat
admise de câteori unii din comoştenitori sunt minori, inter­
zişi sau neprezenţi (art. 4 0 4 , 7 4 8 şi 1 3 8 9 C. civ.).

1
( ) Vezi, în această privinţă, observaţiile foarte judicioase ale re­
gretatului Grr. Gr. Păucescu, publicate în Dreptul din 1875,
No. 39, p. 309 urm.
2
( ) C. Iaşi, Dreptul din 1890, No. 67, p. 539. — Contra: C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1887, No. 45 şi din 1911, No. 46; Cr.
judiciar din 1912, No. 14. Doctrina şi jurisprudenţa fr. admit
că revinderea nu se aplică la vânzările" voluntare pentru eşire
din indiviziune, din cauza unei scăpări din vedere a legiui­
torului francez. Vezi Demolombe, XVII, 309; Carré-Chauveau,
Lois de la procedure civile, V, partea II, Quest. 2505 novies,
p. 1553; Laurent, X, 421; Aubry et Eau, VI, § 625, p. 562,
etc. Curtea din Iaşi arată însă foarte bine, în decizia mai sus
menţionată, că textele noastre se deosebesc de cele franceze.
 \

FORMAREA MASEI DE ÎMPĂRŢIT. - ART. 737, 746. 517

Formarea masei de împărţit şi lichidarea drepturilor

acelor interesaţi.
A r t . 7 3 7 . — După ce mobilele şi imobilele s'au estimat şi s'au
vândut, judecătorul, de cere trebuinţă ('), trimete pe părţi la un
arbitru, numit cu consimţimăntul lor, sau numit deadreptul de
dânsul, când părţile nu se unesc pentru numirea lui. (Art. 339,
341 Pr. civ).
Se procede înaintea acestui arbitru, la facerea socotelilor ce
copărtaşii pot fi datori a-şi dà unii altora, la formarea ac­
2
tivului şi pasivului eredităţei ( ), la compunerea părţilor şi la res-
titutiunile ce erezii ar trebui a-şi face între dânşii. (A.rt. 733 urm.,
738', 743, 746, 777 C. civ. Art. 828 G. fr.).
A r t . 7 4 6 . — Dacă asupra operaţiunilor trimise înaintea arbi­
trului se fac contestaţii, arbitrul încheie proces-verbal pentru di­
ficultăţile şi zisele părţilor, şi le trimete înaintea judecătorului
pentru împărţeală. (Art. 733, 737, 744 C. civ. Art. 694 Pr. civ.
Art. 837 C. fr.).
D u p ă ce mobilele şi imobilele s'au preţeluit (art. 7 3 4 , Trimeterea
735) şi s'au vândut ( a r t . ' 7 3 7 , 748), sau d u p ă ce s'a ordonat ^Z^ll-
3
împărţeala în n a t u r ă (art. 736) ( ), judecătorul comisar r â n - wt™.
duit de tribunal conform art. 7 3 3 (% trimete pe părţi, de
5
cere trebuinţă ( ), înaintea unui arbitru numit de ele, dacă
(') Cuvintele „de cere trebuinţă" nu se referă, în textul francez,
la numirea arbitrului, ci la trimeterea părţilor înaintea lui.
Vezi infra, nota 3.
2
( ) Aceste cuvinte cuprind o inexactitate, căci arbitrul procede Inexactitate
d e text
la formarea masei de împărţit, iar nu la formarea activului -
şi pasivului succesiunei. Vezi infra, p. 518, text şi note.
3
( ) Textul nostru pare a nu admite trimeterea părţilor înaintea G r e s a l a d.> re­
uniţi arbitru când împărţeala se face în natură, ci numai daeţie.
atunci când averea mobilă sau imobilă se preface în bani
prin vânzare; şi această interpretare ar părea să rezulte din
împrejurarea că cuvintele „de cere trebuinţă" se referă în
textul nostru la rânduirea arbitrului, iar nu la trimeterea
părţilor înaintea lui, ca în textul francez. Credem, cu toate
acestea, că schimbarea textului nostru provine mai mult dintr'o
greşală de redacţie decât din voinţa legiuitorului de a inova;
aşa că judecătorul comisar va puteà şi la noi trimete pe părţi
înaintea arbitrului, chiar şi atunci când s'ar fi hotărît împăr­
ţeala averei în natură.
4
( ) In codul fr. notarul (înlocuit la noi printr'un arbitru) nu se îKoseb. de
rândueşte de judecătorul comisar, ci de tribunal, care numeşte ' • frame/.,
şi pe judecătorul comiasr (art. 969 Pr. fr.).
(") Din aceste cuvinte, a căror loc este schimbat în textul francez
 518 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P . V I . — S - a I. — A H T . 737, 7 4 6 .

toate părţile sunt capabile şi de faţă, sau din oficiu de către

judecătorul comisar, când ele nu se învoesc pentru numirea
lui, sau când între moştenitori unii sunt minori, interzişi
ori neprezenţi (*).
Facerea soco- înaintea acestui arbitru se procede la facerea socote-
o r c e
pimerea Totu- ^ co părtaşii pot fi datori a-şi da unii altora, la formarea
2
iilor. etc. masei de împărţit ( ), iar nu la formarea activului şi pasi­
3
vului moştenirei, d u p ă cum greşit se e x p r i m ă textul nostru ( );
la compunerea părţilor sau a loturilor, adecă la determinarea
b u n u r i l o r ce trebue să fie atribuite fiecărui copărtaş în deo­
sebi (*) şi la restituţiile ce moştenitorii a r aveà a-şi face între
5
ei (art. 7 3 7 § 2) ( ).

(vezi p. 517, nota 1), rezultă că trimeterea înaintea arbitrului

este facultativă, pe când în Franţa ea este obligatorie. Lau­
rent, X, 324, in fine; Demolombe, XV, 639, 661.
Arbitrul este în drept a cere dela părţile interesate toate
actele pe cari el le crede necesare la lichidarea cu care este
însărcinat. C. Paris, D. P. 61. 5. 439.
Cpr. Marcadé, III, 296
Masa de îm ( ) 2 Masa este universalitatea bunurilor succesiunei, care se îm­
părţi t. parte între moştenitori. Art. 1976 din codul Calimach numeşte
masă credala averea ce trebue să se împartă între creditorii
unui falit sau mofluz.
I lunurile cari Această masă se compune : 1° din averea mobilă şi imobilă
compun masa. ce aparţinea defunctului în momentul încetărei sale din viaţă
şi din preţul averei vândute conform art. 736; 2° din bunu­
rile dăruite de defunct descendenţilor şi cari au fost ra­
portate în natură (art. 738, 751); 3° din banii ce descendenţii
datoresc ascendentului lor defunct sau succesiunei (art. 738).
Cpr. Laurent, X, 329; Mourlon, II, 347, etc.
Cazul când Bunurile cari provin din mai multe succesiuni deosebite,
există mai cuvenite aceloraşi moştenitori, nu trebue să se confunde într'o
multe succe­ singură masă, ci fiecare moştenire trebue să facă obiectul
siuni deose­
bite.
unei împărţeli aparte. Cas. fr. D. P. 78. 1. 459 şi Dreptul
din 1879, No. 35, p. 296.
() 3 In adevăr, datoriile succesiunei urmând a fi plătite de moş­
tenitori, fiecare în proporţie cu partea sa (art. 777), ele nu
se pun la socoteală pentru formarea masei de împărţit. Cpr.
Baudry et Wahl, op. cit., III, 2500.
() 4 Părţile sau loturile se compun de persoanele arătate în art. 743,
faţă cu arbitrul ales de părţi sau numit din oficiu de jude­
cătorul comisar (art. 737 § 2). Marcadé, III, 296; Ducaurroy,
Bonnier et Eoustain, II, 667, etc.
Restitutii. () 6
Prin restitutii se înţelege aci compensările ce urmează a fi
 COMPUNEREA LOTURILOR. — ART. 740 URM. 519

Moştenitorul descendent raportează la masa succesiunei ivit. V3«. 751.

darurile ce el a primit dela ascendentul său defunct (art. 751) \
!
şi sumele ce el datereste succesiunei (art. 738).
Dacă raportul nu se face în n a t u r ă , ci prin luare mai Modul cum se
puţin (art. 739), comoştenitorii descendenţi, căror li se dato- *™* 7 3 ^ 7 3 9 '
reşte acest raport, iau mai întăiu o parte egală din masa
succesiunei, iar restul se împarte între toţi deopotrivă. Aceste
preluări se fac, pe cât este cu putinţă, în obiecte de aceeaş
natură, calitate şi valoare cu acele ce erau să fie date în
n a t u r ă (art. 7 3 8 , 739).
Dacă a s u p r a operaţiilor trimese înaintea arbitrilor, cari Art. 746.
au de scop lichidarea şi împărţirea averei (art. 7 3 7 § 2),
moştenitorii fac contestaţii în privinţa raporturilor, socote­
lilor, preluărilor, sau asupra formarci loturilor, arbitrul nu
judecă aceste contestaţii, ci constată p r i n t r ' u n proces-verbal
pretenţiile părţilor, trimeţându-le înaintea judecătorului co-
misaj, r â n d u i t conform art..J73„7, care judecător le trimete
şi el, la r â n d u l lui, înaintea tribunalului, conform art. 7 3 3 . i-ncrujudccat.
In orice caz, odată ce hotărîrea prin care se stabileşte
calitatea părţilor şi masa succesorală de împărţit a rămas
definitiva prin neapelare, ea constitue autoritatea lucrului
judecat, aşa ca chestiunea masei succesorale nu mai poate . ((

fi discutată cu ocazia apelului făcut în contra hotârîrei prin

care prima instanţă a atribuit părţilor loturile formate de
expert (')•

Compunerea părţilor sau loturilor.

A r t . 7 4 0 . — După preluări, se formează din restul masei suc­
2
cesiunei atâtea părţi egale câţi sunt şi erezi sau stârpe ( ) împarţi-
toare. (Art. 667, 674, 737, 741 urm., 745 C. civ. Art. 831 C. fr.).

făcute când o parte în natură e mai mare decât alta (art. 742).
Art. 828 din codul francez vorbeşte de fournissements (pres­
tatami), expresie care cuprinde şi preluările ce trebue să se
facă înainte de împărţeală. Cpr. Demolombe, XV, 663; Du-
caurroy, II, 667, etc.
(') Cas. rom. S-a I (decizia No. 689 din 13 Decemrbie 1910,
Dreptul din 1911, No. 67 (decizie nereprodusă în Bult. Curţei).
Vezi şi infra, p. 532, 533, ad notam.
2
( ) Cuvântul stârpe este sinonim cu expresia tulpină, care se vede
în art. 667. Vezi suprà, p. 135, nota 2.
 520 C. C — C A R T . I I I . — T I T . I . — C A P . V I . — S - a I . — A R T . 7 4 1 , 742, 7 4 3 , 745.

A r t . 7 4 5 . — Regulele stabilite pentru împărţirea masei de

moştenire, se vor observa în subdiviziunile ce se vor face între
stârpele coîmpărţitoare. (Art. 728 urm., 736 urm., 740, 749 C. civ.
Art. 836 C. fr.).
A r t . 7 4 1 . — La formarea şi compunerea părţilor, trebue să
se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeaş cantitate de mo­
bile ('), de drepturi sau de creanţe de aceeaş natură şi valoare.
Se va evita însă, cât va sta prin putinţă, îmbucătăţirea peste
2
măsură a eritajelor ( ) şi diviziunea exploataţiunilor. (Art. 412,
734, 736, 742, 743, 1060, 1062 C. civ. Art. 832 C. fr.).
A r t . 7 4 2 . — Inegalitatea părţilor date în natură se com­
pensează prin bani. (Art. 737 § 2, 741, 1737 § 3, 1741 C. civ.
Art. 833 C. fr.).
A r t . 7 4 3 § 1.—Părţile se formează de unul dintre coerezi
3
sau de altă persoană ( ), dacă toţi erezii sunt de acord în alegere
şi dacă cel ce a fost ales acceptă însărcinarea; în caz contrar,
părţile se formează de un expert numit de judecător. (Art. 412,
733, 734, 737 § 2 C. civ. Art. 211 urm., 700 Pr. civ. Art. 834
§ 1 C. fr. Art. 996 § 1 C. italian).

O d a t ă masa generală compusă din averea mai sus ară­

tată, moştenitorii iau mai întăiu sumele ce le datoreşte suc­
cesiunea, precum a r fi, de exemplu, cheltuelile făcute cu
administraţia averei, cu punerea peceţilor şi facerea inven­
tarului, etc.
Art. 739. Dacă r a p o r t u l darurilor nu se face în n a t u r ă , ci prin
luare mai puţin, descendenţii cărora se datoreşte acest raport,
iau mai întăiu o parte egală cu acea supusă raportului în
obiecte de aceeaş n a t u r ă , calitate şi valoare (art. 739), iar
bunurile ce r ă m â n formează masa care trebue să se î m p a r t ă
între moştenitori.
Formarea io- D u p ă ce drepturile moştenitorilor s'au lichidat şi d u p ă
tunioi. c e m a g î p â ţ i t s'a determinat, se procede la formarea
a m r

(') Şi trebue adaos: şi de imobile, după cum se exprimă art. 832

din codul francez. Vezi infra, p. 525, nota 2.
2
( ) Adecă: a fondurilor. Textul nostru traduce printr'un neologism
nenorocit cuvântul heritage, care se vede în textul corespun­
zător francez.
8
( ) Aceste cuvinte lipsesc în textul francez şi sunt adaose de le­
giuitorul nostru după art. 996 din codul italian (o da altra
persona). Tot după textul menţionat italian este luat şi § 2
al art. 743. Vezi infra, p. 534, nota 3.
 COMPUNEREA LOTURILOR. — ART. 740—743, 745. 521

părţilor sau loturilor, d u p ă cum le numeşte art. 4 1 2 , 7 4 1

C. civ. şi art, 7 0 0 P r . civ. (').
Daca succesiunea se împarte pe capete, se formează ( ) i m p ă r ţ i r e a pe
2

atâtea loturi câţi sunt şi moştenitori, în caz când ei au P - c a | t e

3
drepturi egale ( ).
Dacă succesiunea se î m p a r t e pe stârpe sau tulpini, d u p ă împărţirea pe
cum se e x p r i m ă art. 6 6 7 , se formează atâtea loturi câte p'^TViToo:"
sunt stârpe" sau tulpini, şi Iotul care cade prin tragerea 745.
sorţilor în partea fiecărei tulpini se subîmparte, la rândul
său, în atâtea loturi câţi si moştenitori formează tulpina
4
(art. 6 6 7 , 745) ( ).
Se poate î n t â m p l a ca împărţeala principală să se facă
prin justiţie, iar subîmpărţirea să se facă de bună voe, şi
5
vice-versa ( ).
Art. 7 4 0 prescrie să se facă atâtea părţi egale câţi Art. 740.
sunt şi moştenitori, p r e s u p u n â n d ipoteza în care fiecare moş­
tenitor are drept la o parte egală. Se poate însă întâmpla

(') Acest din urmă text (700 Pr. cir.) mai numeşte încă loturile Art. Tuo Pr.
Clv
părticele. -
3
( ) Loturile se formează de persoanele arătate în art. 743, faţă Art. 743
C - l 1T
eu arbitru], dacă asemenea arbitru a fost rânduit de părţi ' -
sau de judecătorul comisar (art. 737).
3
( ) In caz când soţia defunctului a rămas însărcinată, se va face Cazul «and su­
d f n 1 0 t u
nn lot şi pentru copilul conceput, întrucât el este moştenitor ^ ^ 3 ~
i

sub condiţia de a se naşte viu (art. 654). In asemenea caz, j^g,,.,,',',™^

nu se va număra decât un singur copil. Deci, dacă femeea a
dat naştere la mai mulţi copii, unul singur fiind aşteptat,
fiecare diu aceşti copii va fi considerat ca omis, niciunul
din acei născuţi neputând fi prevăzut ca figurând în împăr­
ţeală. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2518. Vezi şi suprà,
p. 485, text şi nota 2.
4
( ) Astfel, în caz de a veni la succesiunea mea un copil al meu Evemplu.
supraveţuitor, în concurenţă cu descendenţii unui alt copil al
meu, mort înaintea mea, averea rămasă în urma mea se va
împărţi în două loturi egale, din care unul se va trage la
sorţi pentru copilul ce mi-a supraveţuit, iar celalalt pentru ne­
poţii mei (fiii copilului meu predecedat), cari-1 vor subîmpărţi
între ei în părţi egale (art. 667, 745).
J
( ) împărţeala principală sau subîmpărţeala va aveà loc de bună
voe de câteori toţi moştenitorii vor fi capabili şi de faţă (art. 730
§ 1 ) şi vor fi de acord între ei (art. 733). Ei pot, după cum
ştim, să se scutească nu numai de tragerea sorţilor, dar chiar
si de formarea loturilor. Vezi suprà p. 491. nota 1.
 522 C. C — C A R T . I I I . — TIT. I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 740—743, 745.

ca unul din moştenitori să aibă drept la o parte mai m a r e

decât altul, de e x e m p l u : în cazurile prevăzute de art. 6 7 1 ,
6 7 3 şi 6 8 4 § 3, în care cazuri părţile sau loturile nu vor
fi egale cu n u m ă r u l moştenitorilor.
Cazul yrevă- Astfel, dacă presupunem că unul din ascendenţii pri-
^ 7 3 * " " vilegiaţi (tatăl sau mama) ar veni la moştenirea defunctului,
z u t d 6 7 1

în concurenţă cu un frate sau o soră a lui ale cujus, care

are drept la trei pătrimi din avere (art. 6 7 1 , 673), nu se
vor forma două loturi de o valoare egală, aşa cum prescrie
art. 7 4 0 , ci se vor face patru loturi, din care unul se va
trage la sorţi pentru ascendentul privilegiat (tatăl sau m a m a ) ,
celelalte trei r ă m â n â n d pentru fratele sau sora defunctului (').
cazul c a m i t a - T o t patru loturi sunt necesare şi atunci când tatăl şi
tai şi mama m a â n d o i la succesiunea copilului lor, în concurentă
m a v m a m

v i n la succe- _ r _ '
siune în con- cu un frate sau o soră, căci tatăl şi m a m a având fiecare
curenta cu un ^ j . j ^
e p e r i r n e , iar fratele sau sora la i u m ă t a t e ,
a c t e Q

frate sau o r r > .» '

soră.nu s ar puteà altfel trage sorţii ( ).
Aplic. art. 7-13 Acest mod de împărţeală a v â n d însă defectul de a frac-
* ţiona din cale afară proprietăţile în contra dispoziţiilor ex­
prese ale art. 7 4 1 § 2, se va puteà procede la distribuirea
loturilor pe cale de atribuţie, fără tragerea sorţilor, legea
noastră fiind chiar expresa în_aceaslă privinţă (art. 7 4 3 § 2).
mai mulţi fraţi e s c e n e n m e n
vm in
căzui conTu-
când
vin în concu­ ^ ^ acum
Dacă ^ * presupunem
* concaiimţă.-cu. fatal şifraţi,
mai mulţi cu mama, în
surori sau
renţă cu tatăl Care caz j u m ă t a t e din avere se cuvine fraţilor şi surorilor,
şi mama de- j p&trjme fiecărui ascendent (art. 6 7 1 , 673), se vor
a r Q

tunetului. r \ • , »
forma două loturi egale, d m care unul se va subîmpărţi in
p ă r ţ i egale între t a t ă şi mamă, iar celalalt între fraţi şi su­
3
rori sau descendenţii lor ( ).
(') Cpr. Laurent, X, 334; Mourlon, II, 349; Demolombe, XV,
682; Dueaurroy, II, 669; Baudry et Wahl, Successions, III,
2519; Hureaux, Idem, I, 19 şi III, 439; Chabot, Idem, II,
art. 831, No. 4, pag. 244 (ed. Massarat din 1839), şi p. 296
(ed. Belost-Jolimont tot din 1839); Vigié, II, 297; Planiol,
III, 2363; T. Hue, V, 303, 305; C. Pan, D. P . 86. 2. 178;
Sirey, 87. 2. 233; Trib. Bruxelles, Pasicrisie belge, 1904. 3.
120, etc.
2
( ) Mourlon, II, 349; Dueaurroy, II, 669, etc.
s
( ) Dueaurroy, II, 669; Mourlon, II, 349; Marcadé, III, 299;
Demolombe, XV, 683, 684. — S'au mai propus şi alte mo­
duri de împărţeală pentru cazul când unul din comoştenitori
 COMPUNEREA LOTURILOR — ART. 740—743, 745. 523

T o t astfel, când femeea săracă va veni la moştenirea cazul preva-

a e 6 8 4
soţului ei, în concurenţă cu ascendenţi sau colaterali (art. 6 8 4
§ 3), se vor forma patru loturi egale, din cari unul se va
trage la sorţi pentru femee, iar celelalte trei pentru ascen­
denţi sau colaterali, cari le vor împărţi între ei.
Cum se vor forma însă loturile când femeea săracă va Cazul prevă-
z u t d e a t 1 , 8 4
veni la succesiunea soţului ei în concurenţă cu d e s c e n d e n ţ i ? ^ -
Dacă b ă r b a t u l a lăsat un singur copil legitim, legitimat sau
adoptat, femeea având uzufructul unei treimi (art. 6 8 4 § 2),
se vor face trei loturi egale, din care două se vor luà în
deplină proprietate de copilul soţului defunct, iar femeea va
aveà în tot timpul vieţei sale uzufructul lotului al treilea,
nuda proprietate fiind a copilului
Daca presupunem acum că defunctul a lăsat mai mulţi Cazul prevă-
z u t d a r t 1 ) 8 4
copii legitimi, legitimaţi sau adoptaţi, femeea săracă având | ]

drept, în asemenea caz, la o porţiune virilă în uzufruct

(art. 6 8 4 § 1), se vor face atâtea loturi egale câţi descen­
denţi sunt, plus unul pentru femee. Fiecare copil va luà
câte un lot în deplină proprietate, iar femeea va aveà numai
uzufructul unui iot_.nuda_proprietaţe a p a r ţ i n â n d în indivi-
ziune copiilor iarăs pana la moartea f'emeei, când ei vor
împărţi între ei lotul al cărui uzufruct aparţinea mamei lor.
Curtea din Iaşi a decis că calcularea părţei succeso- A p i i e . a r t . 8 4 9 .
o n t r 0 T e r s a
rale cuvenită văduvei sărace are a se face conform art. 8 4 9 ' -
C. civil, relativ la determinarea cotităţei disponibile, adecă
prin calculul fictiv, adăogându-se la averea găsită în fiinţa
şi valoarea lucrurilor de cari defunctul ei soţ dispusese în
2
mod g r a t u i t în favoarea celorlalţi moştenitori ( ); însă Degré

ar aveà drept la o parte mai mare decât altul. Umil din

aceste moduri consistă în a dà drept moştenitorului cu partea
cea mai mare de a luà mai întăiu din masa succesiunei suma
care întrece partea celorlalţi întocmai ca la raport (cpr.
art. 739), rămânând ca din restul masei să se facă apoi părţi
egale; însă această soluţie este inadmisibilă, pentrucă legea nu
autoriză asemenea preluări când este vorba de compunerea lo­
turilor, ci voeşte, din contra, ca loturile să fie egale şi trase
la sorţi, ceeace exclude orice preluare. Laurent, X, 334; De­
molombe, XV, 682. Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2519.
(\) „Dominium autem illis filiis servetur", zice Novella 117,
capit. 5. Vezi suprà, p. 207, nota 1, in medio.
2
( ) Dreptul din 1890, No. 34, p. 271. Vezi şi Al. Oteteleşanu,
 524 C. C — C A R T . III.—TIT. I . — CAP. V I . — S-a I. — A R T . 740—743, 745.

nu a p r o b ă această soluţie, pentrucă textul de mai sus s'ar

aplica n u m a i când este vorba de calcularea cotităţei dispo­
1
nibile într'o succesiunea cuvenită moştenitorilor rezervatari ( ).
2
Or, ştim că femeea nu este rezervatară ( ).
Alt mod de Averea r ă m a s ă în u r m a bărbatului s'ar mai puteà îm-
1 m m o ( u
a™ r e i ' r a m a t e 4 ^ l u r m ă t o r : Moştenitorii b ă r b a t u l u i ar puteà,
în urma băr- cu consimţimântul femeei, să î m p a r t ă toată averea între ei,
batniui. obligându-se a servi acestei din u r m ă , în tot timpul vieţei
ei, partea cuvenită ei în uzufruct sau într'o rentă viageră,
d u p ă cum prevede a n u m e legea franceză din 9 Martie 1 8 9 1 ,
3
care modifică art. 7 6 7 din codul civil ( ); însă pentru aceasta
trebue ca toţi moştenitorii să fie capabili, iar femeea să
consimtă, căci ei n'ar puteà s'o oblige la acest mod de îm­
părţeală, de oarece ea are un drept real, adecă un adevărat
drept de succesiune în averea mobilă şi imobilă lăsată de
4
bărbat, iar nu u n drept de creanţă ( ).
t a z u i preră- Să luăm acum ipoteza prevăzută de art. 6 7 4 (suprà,
zutdeart. 674.p ţ g g m . ) , p r e s u p u n â n d că moştenirea defunctului u r ­
u r

mează a se împărţi între tatăl şi m a m a sa, în concurenţă cu

fraţi născuţi din deosebite căsătorii. Averea se va î m p ă r ţ i în
p a t r u loturi egale de câte o pătrime fiecare, din care două
loturi se vor trage la sorţi, unul p e n t r u t a t ă şi u n u l pentru
m a m ă , iar celelalte d o u ă loturi, cari a u mai rămas, se vor
î m p ă r ţ i între fraţi în modul u r m ă t o r : fratele b u n va trage
la sorţi câte o pătrime în ambele loturi, iar fraţii consan­
guini şi uterini vor t r a g e numai câte o p ă t r i m e în lotul lor
respectiv; ceeace face că fratele b u n va luà de două ori mai
5
mult decât fratele consanguin şi uterin ( ).

Dreptul de succesiune al soţului supraveţuitor, p. 89, 90.

(') Alex. Degré, Ser. juridice, I, p. 174.
2
( ) Vezi suprà, p. 209. Vezi asupra acestei chestiuni infra, explic,
art. 849 C. civ. şi observaţia ce am publicat în Dreptul din
1893, No. 12.
3
( ) Vezi supra, p. 205.
4
( ) Vezi suprà, p. 214 urm. şi Cas. rom., decizia S-a 1, No. 38,
din 7 Fevr. 1912. Săptămâna juridică din 1912, No. 14,
p. 218 şi Or. judiciar din 1912, No. 18, p. 215. — Contra:
Alex. Oteteleşanu, op. cit., p. 65 u r m .
u
( ) In caz când fraţii născuţi din diferite căsătorii ar veni la
succesiune în concurenţă numai cu un ascendent privilegiat
(tatăl sau mama), partea acestui ascendent fiind de o pătrime
(art. 671, 673), se vor forma tot patru loturi egale, din care
 COMPUNEREA LOTURILOR. — ART. 740—743, 745. 525

Loturile trebue să fie egale nu numai în privinţa va- Egalitatea i o -

t u n l 0 1
lorei lor, ci şi a naturei - bunurilor
- - cari le compun. De
- aceea -
turilor.
Art. 741.
persoanele însărcîrrarte cu facerea lor trebue să le compue
astfel încât să se dea în fiecare parte, bine înţeles pe cât
2
se poate (*), aceeaş cantitate de mobile, de imobile ( ), de

unul se va trage la sorţi pentru ascendentul supraveţuitor, iar

celelalte trei loturi se vor subîmpărţi in două loturi egale
(linia paternă şi linia maternă); fraţii buni vor trage la sorţi
câte o pătrime în ambele loturi, iar fraţii consanguini sau
uterini vor trage numai în lotul liniei lor respective.
Dacă în urma defunctului n'a rămas nici tată, nici mamă,
ci numai fraţi buni, consanguini şi uterini, împărţeala averei
se va face tot pe linie, formându-se din capul locului două
loturi egale, unul pentru linia paternă şi altul pentru acea
maternă: fraţii buni vor trage iarăş la sorţi în ambele linii,
iar ceilalţi fraţi numai în lotul liniei din care ei fac parte.
Cpr. C. Galaţi, Revista judiciară (care a apărut la Calaţi
sub direcţia d-lui C. N. Toneanu), anul 1890 (anul I), No. 6,
p. 43. Cu toate acestea chestiunea este controversată, şi mulţi
susţin că, în caz de a veni la succesiune numai fraţii născuţi
din diferite căsătorii, conform art. 672 C. civ., fără ascendenţi
privilegiaţi, ei vor trebui să ieà averea cu toţii deopotrivă.
Vezi suprà, p. 154 urm.
(*) Regula statornicită de art. 741, care nu face decât a aplica A p r e c i e r e a j n -
şi a modifica în mod simţitor principiul inscris în art. 736, făcătorilor,
în virtutea căruia fiecare moştenitor poate cere partea sa în
natură din mobilele şi imobilele succesiunei, nu este deci ab­
solută, şi judecătorii vor aprecia în mod * suveran, după îm­
prejurări, dacă era sau nu cu putinţă de a fi observată. Ea
nu este însă facultativă şi judecătorii cari, într'o împărţeală
judiciară, n'ar apliea-o, de câteori ar exista bunuri suficiente
de aceeaşi natură şi valoare pentru compunerea fiecărui lot,
ar dà, fără îndoială, o hotărîre casabilă. Cpr. Demolombe,
XV, 672.
Părţile se pot însă depărta dela această regulă într o îm- împărţeală
părţeală de bună voe, dacă sunt toate capabile şi stăpâne asupra benevola,
drepturilor lor.
2
( ) Art. 741 din greşală nu vorbeşte de imobile (vezi suprà, f r e s a l a ile re-
p. 520, nota 1); însă această lipsă se complectează prin art. 736, dacţie.
care vorbeşte atât de mobilele cât şi de imobilele succesiunei.
Nii s'ar puteà deci pune toate mobilele într'un lot şi toate
imobilele în altul. Cpr. Mourlon, II, 350. Vezi şi C. Bucureşti,
Dreptul din 1906, No. 19, p. 147. Şi după art. 1081 lit. e C. Calimach.
Art 1081
din codul Calimach, împărţeala trebueà să se facă, pe cât - -
era cu putinţă, în părţi de o potrivă, după câtime şi după
calitate. Cpr. L. 11, Cod, Communio, utriusque judicii, etc. 3, iJ8.
 526 C. C — C A R T . 111. — T J T . I. — C A P . V I . — S-» I. — A R T . 741—743, 745.

J 2
drepturi ( ) sau de creanţe ( ) de aceeaş n a t u r ă şi valoare.
Art. 741 Ou toate acestea, legiuitorul voeşte ca să se înlăture,
3
pe cât se poate, fracţionarea peste m ă s u r ă a fondurilor ( )
Ce se înţelege (') Creanţele nefiind decât nişte drepturi, este probabil că legea
prin drepturi a înţeles prin drepturi şi creanţe acelaş lucru, căci drepturile
şi creanţe. reale altele decât proprietatea, a rareori vor face obiectul unei
Controversă.
împărţeli. Astfel, servitutile nu au o existenţă deosebită de
fondul dominant, spre a se puteà dà unuia proprietatea şi
altuia servitutea, iar drepturile de uzufruct, de uz şi de
abitaţie, ce puteà să aibă defunctul, stingându-se prin moartea
lui (art. 557, 565), nu poate să fie vorba de transmiterea lor
la alţii. Cu toate acestea legea a putut să înţeleagă prin
drepturi, dreptul de uz al unei păduri (art. 575), bezmanul
sau embaticul, etc. Cpr. Ducaurroy, II, p. 462.
2
împărţirea ( ) Creanţele divizibile ce aveà defunctul, fiind de drept împăr­
creanţelor. ţite între moştenitorii lui (art. 1060), fiecare din aceştia are
proprietatea unei părţi a creanţei. Fiind însă că această frac­
ţionare a creanţelor aduce uneori dificultăţi, scope non mi­
nima incommoda habet (L. 3, Dig., Familim erciscundw, 10, 2),
legea, derogând dela principiul divizibilităţei de drept al cre­
anţelor, permite fiecărui moştenitor de a aveà în lotul său o
creanţă întreagă, în loc de a aveà mai multe fracţiuni din
mai multe creanţe. In caz, deci, când averea de împărţit s'ar
compune din mai multe creanţe, se va puteà pune în lotul
fiecăruia câte o creanţă întreagă. Această împărţire a crean­
ţelor se consideră însă, după unii, ca o adevărată cesiune şi,
ca atare, ar trebui să fie notificată debitorilor sau acceptată
de ei înt'un act autentic (art. 1393), căci altfel ea nu şi-ar
produce efectele sale decât între copărtaşi, şi plăţile făcute
de debitor fiecărui moştenitor, pentru partea sa, ar fi valide.
Cpr. Ducaurroy, II, 670, 789; Demante, III, 204, in fine şi
225 bis VII; Mourlon, II, 486; Dnranton, VII, 163, 429 şi
519: Dutruc, op. cit., 547, p. 584 urm., etc. Vom vedea însă sub
art. 786 că această chestiune este foarte controversată şi chiar
îndoelnică. Cpr. Laurent, XI, 49 urm.; Demolombe, XVII,
292 urm., etc.
3
Exemplu. ( ) Astfel, dacă două case sau două moşii urmează a fi împărţite
între doi moştenitori, nu se va dà fiecăruia din ei câte o parte
din casă şi alta din moşie, căci aceasta ar însemna a frac-
ţiona fondurile, ci li se va dà câte o casă şi câte o moşie,
rămânând că, dacă imobilele nu au aceeaş valoare, partea cea
mai mică să fie compensată în bani prin plata unei sulte
(art. 742). Cpr. Laurent, X, 331; Ducaurroy, II, 671, etc,
Art. 741 § 2 Art. 741 nefiind însă de ordine publică, moştenitorii ma­
nu e de ordine jori şi capabili pot să deroage dela el şi creditorii lor nu
publică.
se pot opune la aceasta derogare. Bandry et Wahl, op. cit.,
III, 2524; Pand. fr., v° cit, 6872, etc. ".
 COMPUNEREA LOTURILOT. — AKT. 741—743, 745. 527

şi diviziunea exploataţiunilor ('); căci practica de toate zilele

dovedeşte că cheltuielile sunt cu atât mai mari şi, prin
urmare, productele cu atât mai scumpe, cu cât cultura
pământului este mai fracţionată. Apoi, îmbucătăţirea peste
măsură a fondurilor poate să le deprecieze în mod simţitor
şi, deci, să producă o d a u n ă acelora cari a r primi bucăţi
din acele fonduri.
Fiind însă că loturile cari se dau în n a t u r ă , nu pot fi Ai-t. 742.
toate egale între ele, inegalitatea lor se va compensa prin
2
bani (art. 742), adecă p r i n t r ' o sumă fixă (cerţa_ pecunia) ( ).
Suma menită a compensa în bani loturile mai mici, se numeşte
3 4
în dreptul francez soulte ( ) sau retour de lot ( ).
„Nefiind cu putinţă, zice art. 1 0 8 6 din codul Calimaeh, c. Caiimacii.
V r t 108
a se potrivi părţile mici nici d u p ă câtime, nici d u p ă calitate, ' '''
judecătorul poate să le potrivească cu bani sau cu alte
5
"lucruri" ( ).

(') Când inai multe fonduri vor cădea în acelaş lot, se vor pune
deci de preferinţă fondurile cele mai vecine, pentru ca ele
să poată face obiectul unei singure exploatări, tot în interesul
micşorărei cheltuelilor şi înlesnirei agriculturei. Cpr. Demo-
lombe, XV, 674. „Le commissaire aux partages qui compose
Ies lots, doit observer de morceler le moins qu'il peut les
heritages de la succession, et de composer les lots d'heritages
11
de pro che en proche , ziceà Pothier (Successions, VIII, p. 185,
ed. Buguet).
2
( ) S'a decis că nu numai inegalitatea proprietăţei, ei şi acea a
folosinţei poate 1i compensată printr'o sultă. Cas. fr. D. P. 51.
1. 201; Sirey, 51. 1. 618.
3
( ) Cuvântul sultă vine dela solvere, solutum, care însemnează a s lta. Etimo-
u

plăti. Vezi tom. I X al Coment, noastre, p. 8, nota 1. - >gi - !( e

4
( ) Cpr. Demolombe, XV, 675.—S'a decis că, de câteori printr'un
act de împărţeală, s'a prevăzut pentru un copărtaş obligaţia
de a plăti o sultă în vederea de a se stabili egalitatea între
loturi, şi când lotul care urma să plătească sulta este trans­
mis unei alte persoane prin vânzare, cumpărătorul acestui
lot rămâne singur obligat să plătească sulta; căci prin actul
de vânzare i s'a transmis toate drepturile şi obligaţiile ce
greva imobilul vândut. Şi această decizie adaogă că, prin tran­
scrierea actului de împărţeală, se aduce la cunoştinţa terţiului
cumpărător sarcinile ce grevează lotul care prin cumpărare
trece în proprietatea sa şi, deci, şi obligaţia ce o aveà co-
părtaşul proprietar al lotului vândut de a plăti sulta celui­
lalt copărtaş. C. Bucureşti, Dreptul din 1906, Xo. 49, p. 390.
(°) „De nu se va puteà împărţi lucrul cel dea valma în părţi de c. < 'aniirca.
 528 C. C. — C A E T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S - a I . — A R T . 7 4 2 , 7 4 3 , 7 4 5 .

Ait mod de Inegalitatea loturilor mai poate încă fi compensată,

al
7i3ri?tătei punându-se în sarcina loturilor celor mai m a r i o p a r t e m a i
mare din datoriile succesiunei (*).
Punerea uzu- N u s'ar putea însă pune î n t r ' u n lot uzufructul şi în
a
^ru'n'iotlV ^ t u l n u d a proprietate, afară de cazul, bine înţeles, când toate
a nudei pro- părţilie capabile a r primi acest m o d de împărţeala, pentrucă
a c e s m
P
tr'aîtii i n
t ° d de procedare este contrar caracterului împărţelei,
care cere ca fiecare moştenitor să-şi primească p a r t e a sa, fie
2
în n a t u r ă , fie în bani ( ).
Grevarea unui Se admite însă, în genere, deşi niciun text de lege n u
e x s t a n
6
sCTTHute !!? i * această privinţă, că pentru a se înlătura licitaţia,
folosul unui judecătorii pot să greveze un imobil de o servitute în folosul
18 u n u
'"ifau'iot" * imobil cuprins în alt lot, asemenea soluţie fiind conformă
spiritului legei, care voeşte, pe cât se poate, împărţeala în
3
n a t u r ă ( ).
Servitutile astfel constituite n ' a r trebui însă să fie prea

o potrivă, zice codul Caragea (art. 11, partea III, capit. 13),
împărţitorii să potrivească partea ce nu se potriveşte cu bani
sau cu altceva". Aceeaş soluţie era admisă şi la Romani. Vezi
L. 52 § 2, Dig., Familia; erciscundw, 10, 2; L. 3, Cod,
Communi dividundo, 3, 37 şi Instit., § 20, De actionibus, IV,
6 şi § 4, De officio judicis, 4, 17. Iată cum se exprimă acest
din urmă text: Si families ereiscundee judicio actum sit,
v

singulas res singulis heredibus adjudicare debet; et si in alte-

rius persona prosgravare videatur adjudicatio, debet hunc
invicem coheredi certa pecunia, sicut jam dictum est, condem-
nare".
(') Cpr. T. Hue, V, 307; Chabot, Successions, II, art. 833, No. 3,
p. 299 (ed. Belost-Jolimont), p. 247 (ed. Mazerat); Le Sellver,
Idem, II, 1243; Pand. fr., v° cit., 6573 şi 6898; MourIon," II,
350; Demolombe, X V , 675, etc.
Deoseb. de Art. 833 din codul francez şi art. 995 din codul italian
C. fr. permit judecătorilor de a compensa inegalitatea loturilor nu
numai în bani, ci şi prin constituirea unei rente, ceeace textul
nostru nu prevede. Cpr. Stănescu, op. cit., 136, p. 66.
2
( ) Demolombe, X V , 659; Le Sellyer, Successions, II, 1199; Hu-
reaux, Idem, III, 436; Baudry et Wahl, Idem, III, 2475;
Pand. fr., v° cit, 6571; Cas. fr. Sirey, 55. 1. 785; Sirev, 56.
1. 307, etc.
8
( ) Pardessus, Tr. des servitudes, II, 273; Dutruc, op. cit., 369,
p. 363, 364; Hureaux, Successions, III, 436; Baudry et Wahl,
Idem, III, 2475; Le Sellyer, Idem,, II, 1198; Demolombe,
XV, 658; Pand. fr., v° cit, 6568 urm.; Stănescu, op. cit, 135,
pag. 66, etc.
 COMPUNEREA LOTURILOR. — A R T . 742, 743, 745. 529

numeroase, nici prea oneroase, pentrucă în asemenea caz

va trebui să se prefere licitaţia (*).
S u m a care trebue dată drept compensare moştenitorului Cazurile când
cu un lot mai mic, va produce dobânda de drept, pană la ^ ^ „ ^ ' ' c o n 6

plata ei, dacă bunurile, a căror valoare ea reprezintă, produc t r o v e r à ,

fructe sau alte v e n i t u r i : nam cum re emptor fruatur,
cequissimum est eum usuras pretti pendere (analogie din
2
art. 1363) ( ).
Moştenitorul creditor al sultei are, ca garanţie a plăţei Art. i 7 : ; 7 S 3 .
ei, un privilegiu a s u p r a imobilelor succesiunei (art. 1 7 3 7
3
§3)( ).
In caz când toţi moştenitorii sunt capabili şi prezenţi, Persoanele
fie în persoană, fie prin procuratori, loturile se formează [ ^ " ^ g ™ ^
înaintea arbitrului rânduit conform art. 7 3 7 de unul din ei, c â n d m o ş t e -
n i t o r i u n t
sau de o altă persoană aleasa de ei în unanimitate (''), cu ;.'
r
. , capabili si
eonsimţimantul acestei persoane; iar la caz de neînţelegere, prezenţi,
de un expert rânduit de judecătorul comisar (art. 7 4 3
§ 1). Acest expert trebue să fie o persoană străină, iar nu
unul_din comoştenitori. "
In caT'câlîd'tnTî'e moştenitori unul este incapabil, ori Cazul când
absent sau neprezent, loturile se formează numai de experţii ^ f r i ^ i l n i
rânduiţi de tribunal (art. 412). Daca tribunalul n ' a rânduit este incapai.ii
au a b s e n t
experţi, ceeace se poate, pentrucă, d u p ă cum ştim, exper- * -
(') Dutruc, op. şi loco cit., 369, p. 364; Demolombe, XV,
658; Pand. fr.. v° cit., 6570, etc.
2
( ) Cpr. Trib. Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din 1881, No. 57,
p. 460; Cr. judiciar din 1893, No. 50, p. 7; Laurent, X,
332, in fine; Baudry et Wahl, Successions, III, 2525; Va-
qnette et Marin, Idem, 713, p. 345; Le Sellyer, Idem, II,
1246, pag. 485; T. Hue, V, 307; Dutruc, op. cit, 451,
pag. 463 urm.; Pand. fr., v° Successions, 6894. — Contra:
Troplong, Privii, et hypotkèques, I, 240; Weber, Berne pra­
tique de droit fran cais, tom. 46, anul 1879, p. 35.
3
( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1887, No. 45. Vezi în tom.
X al Coment, noastre, p. 493 urm. explic, art. 1737, 3° şi
1741, care ne arată cum se conservă acest privilegiu.
4
( ) Toţi moştenitorii trebue, deci, să consimtă la această alegere,
legea nemulţumindu-se de astă dată cu majoritatea lor, ca la
art. 736; de unde rezultă că, dacă unul din moştenitori nu
consimte, alegerea se va face de judecătorul comisar, rânduit
conform art. 733. Cpr. Laurent, X, 330: Demolombe. XV,
668, etc.

43113
 530 COD. C I V . — C A B T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 743, 7 4 4 .

tiza este facultativă, se va r â n d u l un expert a n u m e pentru

formarea loturilor (art. 7 4 3 § 1).

Tragerea loturilor la sorţi.

A r t . 7 4 3 § 3 , ab initio. — Părţile apoi se trag la sorţi.
(Art. 412, 744 C. civ. Art. 700 Pr. civ. Art. 834, in fine, C. fr.).
A r t . 7 4 4 . — Mai înainte de a se procede la tragerea părţilor
la sorţi, fiecare coîmpărţitor este admis a propune reclamările sale
în contra formărei părţilor. (Art. 733, 743 § 2, 746 C. civ.
Art. 700 Pr. civ. Art. 835 C. fr.).
A r t . 7 0 0 P r . CÎV. — Dacă cererea este ca nemişcătoarele să
se împartă în mai multe părţi în natură, după ce vor face pre­
ţuirea (experţii) vor însemna cum trebue să se compună fiecare lot
sau parte a se dà.
Raportul experţilor fiind aprobat de tribunal, loturile sau
părticelele vor fi trase la sorţi, faţa cu părţile, înaintea tribunalului
sau a unui judecător comisar numit de tribunal. (Art. 412, 743
§ 2 C. fr. Art. 975 Pr. fr.).
D u p ă ce loturile a u fost formate, ele se t r a g la sorţi,
J
faţă cu părţile, înaintea tribunalului ( ) sau judecătorului de
ocol, pentru împărţelile cari întră în competinţa sa (art. 34
L. judecat, de ocoale din 30 Decembrie 1907).
2
î n a i n t e de tragerea sorţilor ( ), fiecare copărtaş este

Asist, minist. (') La tragerea sorţilor asistă şi ministerul public, daca sunt în
public. cauză minori, interzişi sau persoane puse sub consiliu judi­
ciar şi dacă împărţeala se face prin tribunal (art. 2 L. din
29 Octombrie 1877 şi art. 81 Pr. civ.).
2
( ) După tragerea sorţilor, nicio reclamaţie nu mai este deci
cu putinţă. Cpr. Demolombe, XV, 669. In consecinţă, s'a
decis că, înainte de tragerea loturilor la sorţi, fiecare copărtaş
este admis a propune reclamaţiile sale contra formărei masei
succesorale şi a loturilor, iar îndată ce aceste loturi au do­
bândit confirmarea judecatei, ele sunt definitive şi părţile
nu mai pot cere reformarea lor, singura cale ce le-a mai rămas
fiind aceea de a cere un supliment de împărţeală pentru averea
omisă. Astfel, când nimene n'a făcut apel în contra sentinţei
primei instanţe, prin care s'a admis, în principiu, cererea de
eşire din indiviziune, şi s'a fixat masa succesorală, numindu-se
un expert pentru formarea loturilor, şi după facerea loturilor
nimene n'a ridicat vreo contestaţie, este inadmisibil apelul
făcut contra sentinţei prin care se confirmă tragerea la sorţi
 T R A G E R E A L O T U R I L O R L A SORŢI. — A R T . 743, 7 4 4 . 531

admis a p r o p u n e reclamaţiile sale în contra formărei lotu­

4
rilor ( ). Aceste reclamaţii a u de scop îndreptarea greşelelor
2
strecurate cu ocazia tacerei loturilor ( ).
S'a decis ca, apelul fiind devolutiv, cererea de a se Raportul
obliga un comoştenitor la raport poate fi propusă pentru P o a t e f i
P r o
.P u s

r
w A 1 - • . ^ , J i x pentru prima
prima oara in apel, înainte insa de a se procede la tragerea oară în apei.
3
loturilor la sorţi, întrucât aceasta este un mijloc de a p ă r a r e ( ) .
R ă m â n e însă bine înţeles că instanţa de apel nu poate
suplini pe tribunal sau pe judecătorul de ocol în operaţiile
împărţeli, aceasta fiind numai în căderea primei instanţe (*).
N u numai tragerea loturilor la sorţi, d a r şi împărţeala A t a c a r e a î m -
lor prin atribuţie, formal admisă de legiuitorul nostru prin pXTr'o'^c-
a r t . 7 4 3 § 2, pune capăt reclamaţiilor ulterioare. In u r m a t u n e princi-
p a l a
tragerei loturilor sau impartirei lor pe cale de atribuţie, '
împărţeala nu mai poate fi atacată decât pe calea unei a c ­
ţiuni principale, pentru cauzele a n u m e prevăzute de lege
{art. 7 9 0 u r m . O. civ.).
S'a decis, altă dată, că toate operaţiile preliminare ante- Operaţiile
rioare tragerei loturilor la sorţi, p r e c u m : preţeluirea bunu- ntericTrTtra- a

rilor de împărţit, luarea socotelilor pentru formarea masei, gerei sorţilor,

etc., sunt nişte încheieri pregătitoare sau premergătoare şi, ca apeî. I ) r 6 d e

atare, nu pot fi atacate cu apel decât odată cu sentinţa care

5
confirmă sau modifică împărţeala ( ).
a loturilor şi atribuirea lor comoştenitorilor. Gas. rom. Bult.
1901, p. 655.
0) Aceste reclamaţii se adresează judecătorului comisar, care le
primeşte şi le trimete la tribunal. Tribunalul judecă aceste
reclamaţii de urgenţă (art. 733) şi, găsindu-le întemeiate, or­
donă o nouă formare a loturilor, ţinând seamă de pretenţiile
reclamanţilor, dacă sunt juste şi, întemeiate. Opr. Mourlon,
II, 350.
2
() Astfel, se va puteà cere din nou facerea loturilor, dacă la
formarea lor s'a violat regulele prescrise de art. 740—743.
8
() Cas. rom. Bult. 1910, p. 735 şi Revista Jurisprudenţa din
1910, No. 20, p. 307.—O altă decizie a Curţei de casaţie S-a 1,
din 9 Maiu 1911 (No. 314) pune, de asemenea, în principiu
că cererea de raport, tinzând la egalizarea loturilor între
moştenitori, poate fi făcută pană în momentul tragerei la sorţi
a loturilor formate de expert. Vezi Revista Jurisprudenţa din
9 Iunie 1911, p. 306, No. curent 228. Vezi infra, p. 588.
4
() Cas. rom. Bult. 1896, p. 1514.
5
() C. Bucureşti, Dreptul din 1887, No. 81.
 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S - a I. — A R T . 7 4 3 , 7 4 4 .

jurnalele de , Se decide însă astăzi, în genere, că jurnalele de a d m i -

e r e n
p^iTeipìu àie * * principiu ale împărţelei, cari ordonă eşirea din indi-
împărţeiei viziune, nu constituesc încheieri preparatorii, ci au, din contra,
u n
a^iuful^na- caracter definitiv, care prejudecă fondul şi leagă p e
inte de hotă- instanţele ce le-au pronunţat. Ca atare, asemenea hotărîri
m n
asupra^on- ^ de îndată supuse apelului, fără a se aştepta hotărîrea
duiui. Con- de fond (').
troversă.
l
( ) Cităm numai deciziile cele mai recente. Cas. rom. Bult. 1895,
p. 910; Bult. 1905, p. 997 (soluţie implicită); Bult. 1906,
p. 1977; Bult. 1908, p. 1058 şi 1359; Bult. 1909, p. 933;
Dreptul din 1909, No, 75 şi Cr. judiciar din acelaş an, No. 79;
Bult. 1910, p. 738 şi 1546; Trib. Bacău şi Dolj, Dreptul din
1908, No. 28 şi Pagini juridice din 1910, No. 65; C. Cra­
iova, Dreptul din 1891, No. 53; Idem,, Revista' critică de drept,
legislaţie şi jurisprudenţa din anul 1911, No. 5, p. 107 urm.,
în care se găsesc publicate două decizii pronunţate de aceeaş
Curte în ambele sensuri (ambele cu nota d-lui D. D. Stoenescu).
Cpr. şi C. Bucureşti, Dreptul din 1902, No. 65, p. 530. Mai
vezi N. Titulescti, op. cit., p. 317; N. Stănescu, Dreptul din
1909, No. 69. Vezi şi tom. I X al Coment, noastre, p. 547,
nota 1. — Contra: D. Ghimpău, Pagini juridice din 1911,
No. 72; D. M. Constantinescu, Pag. juridice din 1911, No. 79;
C. Craiova, Pagini juridice din 1908, No. 38, p. 295 (cu nota
d-lui D. D. Stoenescu); Trib. Dolj, Cr. judiciar din 1911,
No. 4 (tot cu nota d-lui D. D. Stoenescu în sens contrar). Acest
din urmă autor a publicat asupra acestei chestiuni o mono­
grafie complectă în Revista critică de drept, etc. mai sus men­
ţionată, monografie care a fost scoasă şi în broşură. In acest
studiu, foarte conştiincios şi complect, se găsesc însă mai multe
citaţii greşite. Astfel, între altele, decizia C. de casaţie din
1908, citată la începutul acestei note, figurează printre deciziile
cari nu admit apelul, pe când ea se prouunţă categoric în sens
contrar, dând argumente puternice în sensul admiterei apelului
înaintea pronunţărei hotărîrei de fond. Această mică eroare nu
distruge însă întru nimic valoarea studiului amicului nostru.
S'a decis, cu privire la chestiunea ce ne preocupă, ca în­
cheierea prin care tribunalul hotărăşte că împărţeala nu se
va face în natură, ci prin vânzare publică, nu este o înche­
iere pregătitoare, ci o hotărîre care nu poate fi executată
pană nu va rămânea definitivă, căci ea ridică coproprietarilor
un drept ce le este recunoscut prin lege, şi anume: acela de
a luà în natură parte din averea de moştenire. Cas. rom.
Bult. 1900, p. 113.
S'a mai decis că, odată ce hotărîrea prin care se recunoaşte
părţilor dreptul de moştenire şi se fixează masa succesorală.
 TRAGEREA LOTURILOR LA SORŢI. — A R T . 743, 744. 533

T e r m e n u l de apel este acel ordinar, adecă de două i>r. comun.

a rămas definitivă prin neapelare, nu se mai poate invoca, cu

ocazia formărei loturilor, decât mijloacele de apărare relative
la operaţiile împărţelei, iar nu şi acele relative la formarea
masei succesorale, de oarece această chestie fiind definitiv ju­
decată, nu se mai poate reveni asupra ei. Cas. rom. Dreptul
din 1911, No. 67, p. 531. Vezi şi suprà,, p. 519, text şi n. 1.
O altă decizie a Curtei de casaţie pune în principiu că,
în materie de împărţirea unei succesiuni, chestiunile relative
la calitatea de erede, la raport sau la cotitatea disponibilă,
fiind de o mare însemnătate, căci prin ele se pune în discuţie
însuş fondul dreptului, nu pot fi judecate decât după regulele
procedurei ordinare, aşa că hotărîrile pronunţate asupră-le sunt
supuse apelului şi recursului, deosebit de hotărîrea definitivă
ce se pronunţă asupra împărţelei; pe când în privinţa chestiu­
nilor relative la forma şi la procedura împărţelei, instan­
ţele judecătoreşti se pronunţă numai în mod sumar, şi hotă­
rîrea dată nu poate fi atacată cu apel sau recurs decât odată
cu hotărîrea pronunţată asupra fondului. Cas. rom. Buh. 1910,
p. 754 şi Dreptul din 1910, No. 57. Mai vezi Cas. rom. (19
Decembrie 1911), Dreptul din 1912, No. 15 şi Săptămâna
juridică din 1912, No. 8 şi No. 11, p. 168 urm.; Pagini ju­
ridice din 1912, No. 88, etc.
In fine, s'a decis că nici art. 744, nici art. 749 C. civ. nu
ridică părţei dreptul de a invoca în apel inegalitatea lotu­
rilor, aşa cum le-a format expertul, de oarece, pe de o parte,
s'ar viola principiul egalizărei loturilor, pe care partea poate
să-1 invoace pană în momentul când sentinţa primei instanţe
a rămas definitivă prin respingerea apelului sau expirarea
termenului de apel; iar pe de altă parte, s'ar desfiinţa dreptul
de apel în contra hotărîrei prin care se atribuie părţilor lo­
turile formate, ceeece nu poate fi admis în lipsa unui text
expres de lege. Prin urmare, instanţa de fond comite un exces
de putere şi violează art. 744 şi 749 C. civ. când decide că
o parte este decăzută din dreptul de a se mai plânge în apel
de modul cum s'au format loturile, pe motiv că nu s'a plâns
de acest lucru la prima instanţă, unde a fost prezentă. Cas.
rom. (decizia S-a I-a, No. 889 din 15 Decembrie 1911), Săp­
tămâna juridică din 15 Ianuarie 1912, No. 5, p. 76 şi Cr.
judiciar din 26 Ianuarie 1912, No. 7, p. 82, No. 2.
Mai vezi decizia C. de casaţie S-a I, No. 879 din 13 De­
cembrie 1911, care pune în principiu că cererea unui como-
ştenitor de a fi despăgubit de valoarea construcţiilor, pe care
el pretinde că le-a făcut pe pământul de împărţit, nu con-
stitue o cerere nouă, ci un mijloc de apărare, care tinde la
egalizarea loturilor şi care, prin urmare, poate fi făcută pentru
prima oară în apel. Instanţa de fond interpretă deci în mod-
534 COD. C I V . — C A E T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — A R T . 743 § 2 .

luni şi curge, conform dreptului comun, dela comunicare

deşi a r fi de dorit ca acest termen să fie, în specie, scurtat.

împărţeala prin atribuţie (partale d'attribution).

A r t . 7 4 3 § 2 , in fine. — Dacă însă erezii vin la moştenire cu
2
părţi inegale, autoritatea judecătorească ( ) decide de trebue să se
proceadă prin tragerea la sorţi în parte, sau prin darea părţilor
3
în total. (Art. 996 § 2 C. italian) ( ) .

I a t ă un text în aparenţă foarte simplu, care însă, în

realitate, a dat loc la dificultăţi serioase. Oare este oare
scopul acestei dispoziţii? Voit-a legiuitorul să admită şi la
noi împărţeala prin atribuţie (*), permiţând judecătorilor de a

greşit art. 327 Pr. civ. când respinge o asemenea cerere ca inad­
misibilă, pe motiv că ea nu poate fi făcută pentru prima oară
în apel. Vezi Săptămâna juridică din 29 Ianuarie 1912,
No. 7, pag. 108.
0) Stănescu, Dreptul din 1909, No. 69, pag. 547; D. D. Stoe-
nescu, Revista critică de drept, legislaţie şi jurisprudenţa, din
anul 1911, No. 5, p. 113 urm.
2
() Adecă tribunalul sau judecătorul de ocol, pentru împărţelele
cari cad în competinţa sa (art. 34 L. judecat, de ocoale din
30 Decembrie 1907).
s
() Acest text lipseşte în codul francez şi este traducerea aproape
literală a art. 996 § 2 din codul italian, care are următoarea
cuprindere „Se pero gli eredi non concorrono in parli eguali,
l'autorità giudiziaria decide se si debba procedere per estra­
zione o per attribuzione in tutto o in parte". Vezi asupra
acestui text, Ricci, Corso teorico-piratico di diritto civile, IV,
125, p. 259 urm. Acest text lipsind, după cum am văzut din
codul francez, un deputat, Maurat-Balange, a voit să-1 intro­
ducă pe cale de amendament cu ocazia discutărei legei din
1841, care a modificat în Franţa unele dispoziţii ale proce-
durei civile; însă acest amendament a fost respins, legiuitorul
nevoind să pue într'o lege de procedură o dispoziţie atât de
importantă, modificatoare a codului civil. Cpr. Demolombe,
XV, 680. Vezi şi Monitorul oficial al Franţei din 30 April
1841, citat de Baudry et Wahl, III, 2519, p. 94 (ed. a 3-a).
4
() împărţeala prin atribuirea loturilor, fără tragerea sorţilor,
este admisă în Belgia (L. din 12 Iunie 1816) (cpr. Arntz,
II, 1499 bis; Laurent, X, 308 şi 335) şi în codul italian
(art. 996 § 2), de unde a împrumutat şi legiuitorul nostru
(art. 742 § 2). Acest mod de împărţeală era admis şi la Romani
 ÎMPĂRŢEALA PRIN ATRIBUŢIE. — ART. 743 § 2. 535

atribui moştenitorilor părţile lor, fără formalitatea tramerei

sorţilor, sau voit-a el să lese la facultatea judecătorilor
n u m a i procedarea f'ormărei loturilor, l u â n d drept punct de
plecare, pentru aceasta, partea cea mai m a r e sau cea mai
mică ereditară.
Chestiunea nu are niciun sens atunci când toate părţile Cazul când
sunt capabile şi prezente, căci sau ele proced de b u n ă voe suntM pabîit P

la împărţeală şi, în asemenea caz, convenţia este legea lor; şi prezente,

sau, în caz de neînţelegere, ele recurg la justiţie şi iarăş con­
venţia lor este validă de câteori ele consimt a se atribui
cutare sau cutare parte u n u i a ori altuia din moştenitori
(art. 7 3 0 § 1 şi 9 6 9 ) 0 ) .
Ce trebue să decidem însă în caz când toate părţile n ' a r Cazul când
l n e m o t e
fi de acord şi u n u l san mai mulţi din moştenitori ar cere ^ ? ;
. . . \ 7 . . . nitori u n u
tragerea sorţilor, sau când între ei unii ar fi incapabili ori s u n t incapa-
b a i versa.
C o n t r o _
neprezenţi? -
Cu toate că textul nostru nu este atât de categoric pe cât
este cel italian, totuşi nu-i putem atribui alt înţeles decât
că legiuitorul român a voit să curme controversa din F r a n ţ a
şi să permită judecătorilor, în caz de inegalitatea loturilor,
de a atribui moştenitorilor părţile lor în total, fără forma­
litatea tragerei sorţilor, şi aceasta chiar când unii din ei
ar fi incapabili sau neprezenţi; căci dacă textul nostru a r fi
(Instit., § 4, De officio judicis, 4, 17). Vezi şi art. 12, partea Dr. francez.
III, capit. 13 C. Caragea.—In Franţa însă, chestiunea este con- C o n t r (
>versa.
troversată, cu toate că niciun text nu există în această privinţă.
Vezi pentru afirmativa, Duranton, VII, § 73 bis; Chabot,
Successions, II, ait. 834, No. 5, p. 502 (ed. Belost-Jolimont),
p. 249 urm. (ed. Mazerat); C. Nancy, D. P . 87. 2. 34; Gaz.
Palais, 92. 6. 611, etc.; iar pentru negativa, Demolombe,
XV, 680; Laurent, X, 335; Aubry et Ran, VI, § 624, p.
554; T. Hue, V, 305; Baudry et Wahl, op. cit., I l l , 2552;
Le Sellyer, Idem, II, 1256; Planiol, III, 2315, care, referin-
du-se la părerea noastră, arată că codul român se deosebeşte,
în această privinţă, de legea franceză. Vezi asupra acestei
controverse, Pand fr., v° Successions, 7057 urm.
]
( ) Cpr. Pand. fr., v° Successions, 7053 şi autorităţile citate
"acolo; Baudry et Wahl, op. cit., II, 2352 şi III, 2554; T.
Hue, V, 305, in fine. — Defunctul poate el însuş să suprime
necesitatea tragerei sorţilor, chiar în privinţa moştenitorilor
rezervatari, dacă rezerva lor nu este atinsă. Baudrv et Wahl,
op. cit, III, 2554; C. Rouen, D. P. 1903. 5. 568."
 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S"» I . — A R T . 743 § 2.

înţeles a dà judecătorilor n u m a i dreptul de a procede la

formarea loturilor, aşa cum pe nedrept susţin unii (*), această
dispoziţie ar fi cu totul inutilă. Apoi, chiar însuş textul
art. 7 4 3 § 2 dovedeşte că acesta este sensul ce trebue să
i se dea, căci cuvintele care se văd în acest text „darea
părţilor în t o t a l " formează o antiteză cu cuvintele „tragerea
la sorţi în p a r t e " . Această interpretare nu este contrară
art. 7 4 7 şi 7 4 9 , căci ambele aceste texte s u p u n â n d vali­
ditatea împărţelei îndeplinirei formalităţilor din art. prece­
dente, în cauzele în cari figurează incapabili sau neprezenţi,
în aceste formalităţi intră şi art. 7 4 3 § 2, care conferă
judecătorilor dreptul de a împărţi loturile pe cale de atri­
buţie, fără tragerea sorţilor, de câteori părţile cuvenite moşte­
nitorilor sunt inegale din diferite împrejurări; căci dacă loturile
2
sunt egale, tragerea la sorţi este obligatorie ( ).
Cată însă să mărturisim că textul de mai sus este în
3
contrazicere cu art. 4 1 2 , care prescrie tragerea sorţilor în
privinţa moştenitorilor minori. Totuşi din combinarea acestor
texte pare să rezulte în deajuns voinţa legiuitorului de a
admite atribuirea loturilor fără tragerea sorţilor, chiar înţr'o.
î n v â r t e a l ă de minori. P e n t r u a fi însă corect, legiuitorul
român a r fi trebuit să urmeze în totul pe cel italian şi să
3
elimineze art. 41.1 şi 4 1 2 din codul civil ( ).

('), "Vezi D, C. Popescu, Dreptul din 1884, No. 46 şi 51.—Vezi

în sensul susţinut de noi un articol anonim, publicat în Dreptul
din 1884, No. 51. Cpr. Bonachi, op. cit,, III, p, 244; Titu-
l;escu, op, cit., p, 316.; Stănescu, op. cit., 155, p. 74, 75;
Trib. Ialomiţa şi Botoşani, CV. judiciar, dia 1902, No. 32
(cu observ, noastră) şi Dreptul din, 1908, No,, lft. Ambele
tribunale au a,dmis în totul mo.dul nostru de a, vedea, repro­
ducând chia^ argumentarea noastră din ed. I-a. Cpr- Cas. rom.
Bult. 1895, p. 11,14; Bult. 1896, p. 1514, etc
2
( ) Curtea de apel din Catania (18 Iunie 1886), Raccolta di
giurisprudenza italiana (Ş0ir)ŞJ, anul 1886, 2, 602; Cas.
Firaiize (15 Noembrie 1886), Il Frovo italiano, X l ţ , 128;
Pacifici-Mazzoni, Istituzioni dj diritto civile, italia.no, Yţ, 281,
in fine, p. 467 (ed. a 3-a, 18,89,), etc.
8 a r
( ), Codul italian a eliminat nu num,ai t - 411 şi 412, clar încă
şi art. 747, 749 din cod;ul civil. La n,pi, aceste din urm.ă două
texte vin în favoarea parerei ce susţinem, căci ele trimiţân-
du-ne la formalităţile din art. precedente, au înţeles, de bună
samă, a autoriza împărţeala prin atribuţie între incapabili.
 OMOLOGAREA ÎMPĂRŢELEI. 537

î m p ă r ţ e a l a prin atribuţie împedică fracţionarea din cale Foioasele i m -

afară a proprietăţilor, pe care legea n'o voeşte (art. 7 4 1 § 2), ^atribut??""
şi face ca loturile să nu se distribue numai d u p ă noroc,
care este orb, ci d u p ă trebuinţile fiecărui coproprietar. E a
este de mare folos mai ales atunci când raportul se face
prin i m p u t a r e (art. 764).
P e n t r u ca un asemenea mod de împărţeală să poată aveà
loc, se cere însă ca judecătorii să constate prin hotărîrea lor
1
necesitatea atribuire! loturilor, fără tragerea sorţilor ţ ).

Omologarea împărţelei.
Dacă toate părţile, majore şi capabile, aprobă împăr­
ţeala, ea nu mai are nevoe de a fi omologată de justiţie.
In caz, însă când între moştenitori, unii sunt incapabili, j u s ­
tiţia se p r o n u n ţ ă asupra împăaj^filai^jiypă ce judecă toate
2
contestaţiile în mod prealabil ( ).
Hotărîrea prin care se omoloagă împărţeala este supusă Dr. de apei.
apelului, conform dreptului comun, şi apelul unuia din co-
moştenitori foloseşte t u t u r o r moştenitorilor, din cauza indi-
3
vizibilităţei împărţelei ( ).
A s u p r a chestiune! de a se şti dacă hotărîrile prin cari Autor. iu-
se omoloagă o împărţeală au sau nu puterea lucrului j u - or J,1
decat ~
4
decât, vezi tom. V I I al Coment, nqastre, p . 4 8 4 , 4 8 5 ( ).
S'a decis de curând (16 Noembrie 1911) că o hotă-
rîre de împărţeală rămasă definitivă, a trecut în puterea
lucrului judecat, ne mai fiind posibil nici părţilor, nici ins­
tanţelor de fond de a reveni asupra împărţelei efectuate,
pentru a îndrepta eroarea săvârşită cu ocazia acelei împăr­
ţeli. Aşa fiind, instanţele de fond, prin interpretarea dată

(') Cas. rom. Bult. S-a 1, anul 1871, p. 1 urm. Cpr. Filippis,
Corno di diritto civile italiano, XII, 236, p. 194.
2
( ) In Franţa, hotărîrea de omologare ordonă tragerea sorţilor
(art. 982 Pr. fr.). Vezi asupra omologărei împărţelei în Franţa,
Baudry et Wahl, op. cit., III, 2530 urm.; Pand. fr., v° Suc-
cessions, 6947 urm.: Thiry, II, 179, etc.
3
( ) Vezi suprà, p. 486, text şi nota 2.—In Franţa se controver­
sează chestiunea de a se şti dacă sentinţa de omologare este
sau nu supusă opoziţiei. Vezi Pand. fr., v° cit., 7013 urm.
(*) Cpr. C. Orléans, Hirey, 1910. 2. 8.
 538 COD. CIV. — C E E T E A III. — TIT. I. — C A P . VI. — S - a I. A E T . 750.

unei decizii anterioare, comit u n învederat exces de putere

când, sub cuvânt de interpretare, modifică acea decizie, s u b -
stituindu-i o alta p e n t r u a îndrepta şi reface o împărţeală
care, dacă este greşită, aceasta provine din însuşi faptul
părţilor, cari n ' a u relevat la t i m p eroarea ce se săvârşise
şi, în tot cazul, acea eroare nu poate fi îndreptată pe calea
unei contestaţii la executare (*).

Executarea împărţelei. /u "

Executarea împărţelei consistă în predarea fiecărui moş­
tenitor a bunurilor cuprinse în lotul său şi în remiterea
2
titlurilor relative la aceste b u n u r i ( ).
A r t . 7 5 0 . — După împărţeală se va remite fiecărui din co-
împărţitori titlurile particulare obiectelor ce i s'au dat.
Titlurile unei proprietăţi împărţite se ţin de acela ce a luat
partea cea mai mare, cu îndatorire de a le reprezenta când coîm-
părţitorii, având trebuinţă de ele, i le vor cere.
Titlurile eredităţei întregi se ţin de acel erede pe care toţi
l-au ales ca depozitar, cu îndatorire de a le reprezenta la orice cerere.
Dacă nu este unire pentru această alegere, atunci titlurile se
depun la arhiva Statului şi judecătorul liberează de pe ele fiecărui
din erezi câte o copie legalizată. (Art. 1188, 1315, 1591 urm. C. civ.
Art. 842 C. fr.).
In u r m a săvârşirei împărţelei şi d u p ă ce ea a dobândit
a
arilor î^" autoritatea lucrului judecat, se va preda fiecărui copărtaş
partite.
(') Cas. rom. S-a II, dicizia No. 177 din 21 Noembrie 1911
şi Cr. judiciar din 1912, No. 1, p. 11; Săptămâna juridică
din 22 Ianuarie 1912, No. 6, p. 91.
2
( ) S'a decis, cu drept cuvânt, că partea care a participat la ope­
raţiile împărţelei, primind bunurile atribuite prin împărţeală
şi executând de bună voe decizia care a ordonat efectuarea ei,
nu mai poate face recurs în contra acestei decizii. Cas. rom.
S-a 1, decizia No. 20 din 12 Ianuarie 1911, Dreptul din 1911,
No. 22, p. 173. — S'a mai decis că executarea hotărîrei, prin
care s'a tras la sorţi loturile formate de expert, implică ne­
apărat executarea hotărîrei prin care s'a admis în principiu
cererea de eşire din indiviziune; aşa că, în asemenea caz,
părţile, cari au cerut a li se dà în primire loturile ce le-au
căzut la sorţi, mi mai pot face recurs în contra hotărîrei de
admitere în principiu a cererei de eşire din indiviziune. Cas.
rom. S-a 1, decizia No. 97 din 8 Februarie 1911. Revista Ju-
risprudenţa din 1911, No. 11, p. 164.
 EXECUTAREA Î M P Ă R Ţ E L E I . — A R T . 750. 539

partea sa din bunurile împărţite, d u p ă c u m dispun anume

art. 1 0 9 1 din codul Oalimach şi a r t . 9 8 2 din procedura
franceză, predându-i-se în acelaş timp, p e n t r u ca proprie­
tatea să fie perfectă (art. 1315), şi titlurile respective de
proprietate, cautiones hereditarias, adecă actele scrise, fie
autentice, fie s u b semnătură privată, cari stabileau dreptul
1
de proprietate al defunctului ( ).
Titlurile unei proprietăţi împărţite, ale cărei fragmente Predarea t i -
sunt cuprinse în diferite loturi, se deţin de copărtaşul care ^^etate
a luat partea cea mai m a r e ("), ca unul ce are un interes de
căpitenie la păstrarea lor, cu îndatorire însă de a le înfă­
ţişa de câteori c e i l a j j ^ c g p ă r t a ş i i le vor cere; pentrucă el
neavând un drept excluziv a s u p r a acestor titluri, nu este
3
decât depozitarul"Î(7F (art. 1 5 9 1 u r m . ) ( ).
S'a deeisTcu "drept cuvânt, că deşi a r t . 750 prevede A p i i e . art. 750
numai ipoteza când proprietatea este î m p ă r ţ i t ă şi regulează jjj^f
modul deţinerei titlurilor acelei proprietăţi, cu îndatorire pendent de
pentru deţinător de a le înfăţişa când c u m p ă r ă t o r u l , având o r i c e
. ™P - t
î ă r

trebuinţă de ele, le va cere; totuşi aplicarea acestui prin­

cipiu are loc şi în cazul când averea, despre al cărui titlu
este vorba, nu este încă î m p ă r ţ i t ă între moştenitori, de câteori
ceilalţi comunişti a u interes să ceară înfăţişarea titlului, de
oarece interesul este m ă s u r a oricărei acţiuni (*).

(') Cpr. Demolombe, XV, 699; Laurent, X, 339; Dueaurroy,

II, 685. Vezi şi L. 5, Dig., Familia) erciscundce, 10, 2.
2
( ) „Si qucc sunt cautiones hereditaria), eas judex curare debet,
u
ut apud eum maneant, qui majore ex parte heres sit . (L. 5,
ab initio, Dig., Familia) erciscundce, 10, 2). — Dacă toţi co­
părtaşii au părţi egale, si omnes iisdem ex pariibus keredes
sint (L. 5, Dig., loco cit.), se vor aplica § 3 şi 4 ale art. 750.
3
( ) Faptul depozitarului de a nu îndeplini sau de a întârzia cu A p l i c . art.
998 9
îndeplinirea acestei obligaţii poate să-1 supue către ceilalţi co- > " -
părtaşi la daune (art. 998, 999). Demolombe, XV, 697. In
acest scop se va face un inventar de toate titlurile de pro­
prietate, cari au rămas în depozitul unuia din copărtaşi. De­
molombe, loco cit.
La Romani, moştenitorul depozitar trebueà să dea o cau- Dr. roman,
ţiune spre a asigura înfăţişarea titlurilor originale. „Cwteri
descriptum et recognitum faciant, cautione interposita, ut cum
res exegerit, ipscc exhibeantur". (L. 5, in medio, Dig., Fami-
4
( ) Cas. rom. Bult. 1909, p. 1095 şi Dreptul din 1909, No. 80.
 540 C. C. — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I. — C H E L T . Î M P Ă R Ţ E L E I .

încât priveşte titlurile succesiunei întregi, de exemplu :

T i t l u r i l e suc­
cesiunei.
contractele matrimoniale, spiţa neamului, actele cari constată
starea civilă a defunctului, etc., ele se vor încredinţa aceluia
din copârtaşi care va fi ales ca depozitar de toţi moşteni­
torii, cu îndatorire iarăşi de a le înfăţişa de câteori i se
vor cere.
thîuribrTa Dacă toţi copărtaşii nu se înţeleg a s u p r a alegerei de-
arhiva sta- pozitarului, sau dacă acel ales nu primeşte a fi depozitar,
tului. titlurile se depun la arhiva Statului ( ), şi tribunalul elibe­ 1

rează fiecărui moştenitor câte o copie legalizată, cu chel-

tueala acestui din u r m ă .

Cheltuelele împărţelei.
Cheltuelele împărţelei şi ale licitaţiei, fiind făcute în
interesul comun al părţilor, sunt în sarcina t u t u r o r copăr-
2
taşilor, fiecare în proporţie cu partea sa ( ).
Ele sunt deci în sarcina succesiunei şi nu pot fi com­
3
pensate între părţi ( ).
Privilegiu. Aceste cheltueli se plătesc cu preferinţă înaintea cre­
ditorilor moştenitorilor, fiindcă sunt făcute chiar în interesul
creditorilor /art. 1 7 2 7 , 1729 § 1, 1731).

Deoseb. de (') Art. 12 şi 19 Regul. din 1872 pentru organ, serviciului ar­
codul fr. si
C. Calimach.
hivei Statului. — In codul francez şi în cel italian (art. 999),
Art. 1 0 9 1 . la caz de neînţelegere între copârtaşi, alegerea depozitarului
se face de justiţie. Art. 1091 din codul Calimach voià ca
documentele moşiilor, dughenelor (prăvăliilor) şi altor zidiri
ce căzuse în întregimea lor în partea unuia din moştenitori,
să se dea acestuia împreună cu partea sa; iar documentele cu­
prinzătoare de moşii sau de acareturi împărţite la mai mulţi,
să se dea în păstrarea moştenitorului celui mai sigur, sau
să se depue, cu învoirea tuturor, la o biserică sau la alt
loc sigur, in cede sacra. (L. 5, in fine, Dig., Familia: ercis-
cundm, 10, 2). Tot astfel se urma şi în privinţa documen­
telor cari cuprindeau privilegiile familiei moştenitorilor (ti­
tlurile de boerie).
2
( ) Laurent, X, 340; Demolombe, XV, 619; Dutruc, op. cit.,
469, p. 488; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2570; Pand. fr.,
v° cit., 7133; Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 491, etc.
(") Dutruc, op. cit., p. 489; Laurent, X, 340; C.Nancy, Répert.
Dalloz, v° Successions, 1859; Filippis, Corso completo di di­
ritto civile italiano, XII, 243, p. 197.
 ÎMPĂRŢEALA ÎN DREPTUL, INTERNAŢIONAL PRIVAT. 541

Cheltuelile inutile şi frusratorii cad însă. în sarcina Cheltuelile

i n u t i l e
aceluia care l e - a l a H t ^ X " '
Cheltuelile împărţelei nu cad în sarcina creditorilor Cazul când
copărtaşilor, nici chiar atunci când cererea de î m p ă r ţ e a l ă " c ^ d e a r e - '
emană dela dânşii, pentrucă, în asemenea caz, moştenitorul ditori. Art.
9 , 4
lucrează prin intermediarul creditorilor săi (art. 974). Acest
din u r m ă trebue deci să sufere cheltuelile făcute în inte­
2
resul său ( ).

Împărţeala în dreptul internaţional privat.

Dispoziţia art. 7 2 8 , care proiba menţinerea indiviziune! Ordine pu-
peste termenul de cinci ani, interesând, d u p ă cum ştim, ^ ^ a u T
ordinea publică (vezi suprà, p. 468), orice convenţie inter­
venită în România chiar între străini, în contra acestei dis­
poziţii, nu va fi respectată de tribunalele române, fiind de
principiu că statutul personal al străinilor este ţinut în frâu
de statutul teritorial, de câteori acest din u r m ă interesează,
3
ca jn specie, ordinea publică ( ).
A r t 86
Efectul declarativ al împărţelei, recunoscut prin art. 786 - " -
din codul civil, fiind de asemenea o regulă de ordine pu­
blică, inspirată prin dorinţa de a se înlătura inconvenientele
ce ar rezulta din recursurile dintre moştenitori, din cauza
drepturilor reale consimţite de ei în timpul indiviziunei,
acest efect declarativ va rezulta din împărţeala tuturor bu-

(») Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2571.

2
( ) Laurent, X, 519; Baudry et Wahl, Succession*, III, 2572;
Le Sellyer, Idem, III, 1758; Vigié, II, 275; C. Pau, Sirev,
63. 2. 171; D. P. 63. 5. 268, etc,
3
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 148 urni. şi suprà, p. 112
şi 468. Cpr. C. Craiova, Dreptul 1911, No. 69; T. Hue, V, 315;
Vincent et Pénaud, Dictionn. de droit international prive,
v° Successions, 116; Laurent, Droit civil international, VII, 25;
Despagnet, Pr. de droit international privi':, 370, pag. 1068
(ed. a V a , 1909); Holin, Idem, II, 754, p. 313; Weiss, TV.
théorique et pratique de droit international prive, IV, p. 652;
Pand. fr., v° Successions, 15126 urm.— Vezi însă Baudry et
Wahl, Successions, II, 2191, care aplică statutul real în pri­
vinţa imobilelor şi statutul personal în privinţa mobilelor.
Vezi asupra acestei controverse, Pand. fr., v° Successions,
15126 urm.
 542 C. C — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . . V I . — S-a I. — D R . I N T E R N A Ţ I O N A L .

nurilor, mişcătoare sau nemişcătoare, situate în ţ a r a noastră

şi a t â r n â n d de succesiunea unui străin, a cărui lege nu re­
4
produce dispoziţia a r t . 7 8 6 din codul nostru ( ).
P e de alta parte, împărţeala succesiunei unui R o m â n ,
făcută chiar între comoştenitori români, într'o ţ a r ă în care
ficţiunea retroactivităţei este necunoscută, precum este de
exemplu Spania, unde s'a admis în această privinţă prin­
cipiile dreptului roman, a r fi atributivă, iar nu declarativă
de proprietate; căci a r fi contrar regulelor de ordine publică
stabilite de legea teritorială, spre a ocroti drepturile terţiilor,
de a desfiinţa drepturile reale consimţite de moştenitori în
timpul indiviziunei, d â n d împărţelei u n efect declarativ pe
2
care legea teritorială nu-1 cunoaşte ( ).
Aceeaşi soluţie este admisibilă şi în privinţa chestiunei
de a se şti dacă testatorul poate să interzică împărţeala ime­
diată şi în ce a n u m e condiţii, însă chestiunea este contro­
3
versată ( ).
Capacitatea î n c â t priveşte capacitatea părţilor şi formalităţile abi-
pai .1 or. } j ţ t a n e | t
e e e e observe pentru a procede la împăr­
r e D u e
4
ţeală, se va aplica, în principiu, legea lor naţională ( ).
F o r m e l e ex- încât priveşte formele extrinseci ale împărţelei, trebue
trinseei. * j -
să distingem :
împart, v o - Dacă este vorba de împărţeala voluntară, această im­
un ara. p^j-ţeală fiind u n contract, se vor aplica legile cari cârmuese
forma contractelor.
1
( ) Despagnet, op. cit., 370, p. 1078; Baudry et Wahl, Succes- t

sions, II, 3394; Weiss, op. cit., IV, p. 660; Rolin, Pr. de
droit international prive, II, 769, p. 330; Laurent, op. cit-,
VII, 29; Brocher, Cours de droit international prive, I, 136,
p. 439, etc.
2
( ) Despagnet, op. şi loco suprà cit. Cpr. Weiss, loco cit.
3
( ) Vezi Pand. fr., v° cit., 15130 şi autorităţile citate acolo. Vezi
suprà, p. 468.
4
( ) Pand. fr., v° Successions, 15110; Laurent, Droit civil inter­
national, VII, 18; Vincent et Pénaud, op. şi loco cit., 117;
T. Hue, V, 315; Despagnet, op. cit., 368, pag. 1066; Weiss,
op. cit., IV, p. 652 urm., etc. — Astfel, de câteori va fi vorba
de împărţeala privitoare la averea unor minori, legea naţio­
nală a acestora va decide dacă împărţeala este sau nu va­
lidă. Pand. fr., v" cit., 15112, 15115; Laurent, op. cit., VII,
22; Vincent et Pénaud, op. şi v° cit., 118; Baudry et Wahl,
Successions, II, 2340; Weiss, op. cit., IV, p. 653, etc.
 ÎMPĂRŢEALA ÎN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT. 543

Dacă însă împărţeala nu poate fi voluntară, din cauză împărţeală

u d l 0 i a r a
că între copărtaşi unii sunt incapabili, necesitatea de a re- • ' -
curge la justiţie fiind considerată ca o m ă s u r ă de protecţie
edictată în favoarea incapabililor, se va aplica legea naţio­
nală a incapabililor.
Astfel, când unul din copărtaşi este minor, legea n a ­
ţională a minorului va determina dacă împărţeala trebue
1
sau nu să se facă în justiţie ( ).
Cât pentru procedura împărţelei, precum : autoritatea Procedura
care trebue să intervie, formele licitaţiei, etc., se va aplica, i m
P W - a r e i

2
fără nicio îndoială, legea ţărei în care se face împărţeala ( ).
Chestiunea de a se şti cine este însărcinat cu lichidarea Art. 737.
drepturilor celor interesaţi (art. 737), fiind o regulă de
formă, este cârmuită de legea ţărei unde se face această
3
lichidare ( )-
Determinarea persoanelor însărcinate cu formarea lo- Art. 743,740.
turilor (art. 743), precum şi modul d u p ă care se judecă
contestaţiile părţilor (art. 746), făcând parte din procedura
împărţelei, sunt de asemenea cârmuite de legea ţârei unde
se face împărţeala (*).
Legea situaţiunei imobilelor este însă singură compe- Exist, unui
tentă spre a decide dacă copărtaşul are sau nu un privilegiu L e ^ t e r l t o -
menit a g a r a n t a executarea obligaţiilor celorlalţi copărtaşi ( ) ;
5
riaiă.
pentrucă, d u p ă c u m ştim, numai legea situaţiei bunurilor
(lex rei sitce) determină creanţele privilegiate, oricare a r fi
naţionalitatea creditorului şi n a t u r a b u n u r i l o r la cari se
fi
aplică privilegiile ( ).
Obligaţia garanţiei, fiind o consecinţă a împărţelei, va o b l i g , de ga­
ranţie.

(') T. Hue, V, 315; Vincent et Pénaud, op. şi v° cit., 119 şi

autorităţile citate acolo.
2
( ) Vincent et Pénaud, op. şi v° cit., 120; Baudry et Wahl, Suc­
cessions, UI, 2563, 2566; T. Hue, III, 434 şi V, 315; P. Fiore,
Le droit international prive, IV, 1663, p. 455 (trad. Antoine);
Pand. fr., v° Successions, 15116 şi 15119 urm. Vezi şi suprà,
p. 469.
3
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 2567; Eolin, op. cit, II, 757,
p. 317.
4
( ) Rolin, loco cit., Baudrv et Wahl, loco cit.
(•) Weiss, op. cit, IV, p." 661; Pand. fr., v° cit., 15133.
a
( ) Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 538 şi autorităţile ci­
tate acolo.
C. C. — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I . — D R . INTERNAŢIONAL.

fi c â r m u i t ă de legea la care moştenitorii au înţeles să se

refere, adecă de legea lor naţională, sau de aceea a ţârei în
care se face împărţeala, d u p ă cum ei au sau nu a u aceeaşi
naţionalitate (art. 7 8 7 — 7 8 9 ) . Acest principiu se aplică chiar
în cazul unei împărţeli judiciare, care, d u p ă cum ştim, nu
a t â r n ă de legea ţărei în care ea se face, decât în ceeace
priveşte condiţiile de formă şi de procedură (*).
Chestiunea de a se şti dacă un moştenitor datoreşte
sau nu r a p o r t u l liberalităţilor primite dela defunct şi cari
sunt efectele acestui raport, este cârmuită de legea care câr-
mueşte devoluţia succesiunei; de unde rezultă că legea ro­
m â n ă va fi aplicabilă raportului imobilelor situate în R o ­
mânia, cari compun succesiunea unui străin, decedat chiar
2
în străinătate ( ).
Cât pentru remiterea titlurilor de proprietate (art. 8 5 0 ) ,
care este o consecinţă neapărată a împărţelei, ea este câr­
3
muită de legea care determină devoluţia succesiunei ( ).
Ce trebue să decidem în privinţa retractului succesoral,
pe care ştim că legea noastră nu-1 admite (suprà, p. 4 8 0 , n. 1)?
:
S a decis că dreptul de a exercita acest retract, fiind ine­
rent calităţei de moştenitor, statutul este personal (*).

(') Despagnet, op. cit.. 370, pag. 1068 (ed. a 5-a); Pand. fr.,
ti
v cit., 15131.
2
( ) Opr. T. Hue, V, 336, p. 401 ; Vincent et Pénaud, op. şi v° cit f

121 urm.; Cas. fr. Sirey, 37. 1. 195; D. P. 84. 1. 277;

Clunet, 1885, p. 78; Sirey, 86. 1. 121; Vezi şi Laurent, Droit
civil International, VII, 32, 33. — Vezi însă Pillet, Principe»
de droit international prive, No. 178, p. 363 (ed. din 1903);
Weiss, op. cit., IV, pag. 656, 657, etc., după cari condiţiile,
întinderea şi efectele raportului au a fi cârmuite de legea
personală a defunctului, care a făcut liberalitatea, pentrucă
pe această lege se întemeiază obligaţia raportului, de oarece
atârnă de defunct de a scuti de această obligaţie pe descen­
dentul său donatar.— In fine, după Baudry et Wahl (Suc­
cessions, III, 3017), raportul ar fi cârmuit de principiile cari
dominează efectele donaţiunei sau testamentului supuse rapor­
tului. Vezi asupra acestei controverse, Pand. fr., v° Succes­
sions, 15100 urm.; Répert. Sirey, v° Rapport à successions,
1026 urm.
8
( ) Baudry et Wahl, op. cil., III, 2569; Rolin, op. cit, II, 759,
pag. 319. — Contra: Brocher, Cours de droit international
prive, I, 133.
4
( ) Cpr. Cas. fr. J. Clunet, 1909, p. 773; T. Hue, V, 323, in fine.
 DESERE RAPORT. — CONSIDERAŢII ISTORICE. 545

Credem însă ca desfiinţarea retractului succesoral in- Desfiinţarea

U
teresează ordinea publică, pentrucă ea restabileşte pe p r o - ^lto^i i - sl n

prietar în drepturile sale, proclamând libertatea comerţului, teresează 01-

d l u e a
prin faptul că permite, fără nicio restricţie, vânzarea d r e p - P - u b h c ă

turilor succesorale; aşa că s'ar puteà foarte bine susţine că

un moştenitor străin n ' a r puteà să exercite acest retract,
conform statutului său personal, în ţ a r a noastră, unde el a
fost desfiinţat p e n t r u raţiuni economice (*).

SECŢIUNEA II

Despre raporturi (-).

Noţiunea raportului, definiţie şi consideraţii istorice.

A r a p o r t a u n lucru însemnează, în limbagiul obişnuit,

a-1 readuce la locul de unde a fost luat.
R a p o r t u l (Einwerfung oder Biickbringen, d u p ă termi- Operaţie pre-
3 nS1 8
noloeria arermanâ) ( ), este u n a din operaţiile preliminare ale i " " ' '
r
* ? i. l • .c- 1 > i i J TT' împărţelei.
împărţelei, fiindcă el are de scop compunerea masei b u n u ;
rilor cari urmează a fi împărţite şi legiuitorul 1-a prevăzut
a n u m e într'o secţie a parte, pentru a se ocupà mai de
4
aproape despre el, din cauza însemnatăjei sale( ).._
J
( ) Cpr. Laurent, Droit civil international, VII, 26, pag. 4 4 ;
Baudry et Wahl, Successions, III, 2686; Rolin, op. cit., II,
758, p. 318; Brocher, op. cit, I, pag. 427, etc. Vezi asupra
acestei chestiuni, Despagnet, op. cit., 365, p. 1050 (ed. a 5-a);
Pand. fr., v° Successions, 15137 urm., etc.
2
( ) Vezi asupra raportului sau colaţiunei în vechiul drept fran- Bibliografie
cez, Montvalon, Tr. des successions, I, pag. 39 urm. (ed. din în privinţa
1780); Loysel, Institutes coutumières, I, p. 355 —357 (ed. raportului.
Dupin et Laboulaye din 1846); Lebrun, Tr. des successions,
p. 474 urm. (ed. din 1735) ; Pothier, Successions, VIII, p. 155
urm. (ed. Bugnet); Domat, Lois civiles, V, p. 383 urm. (ed.
Carré din 1823); iar încât priveşte dreptul actual vezi
Melucci, Tr. teorico-pratico della collazione ed imputazione
(Torino, 1880); Abello, Della collazione in rapporto agli
eredi del disponibile (Torino, 1907); Eug. Stătescu, Des
rapports à succession (teză pentru doctorat, Paris, 1867); D.
G. Maxim (astăzi consilier la Curtea din Bucureşti), Raportul
la masa succesiunei (teză pentru licenţă, Iaşi, 1882), etc.
3
( ) Cpr. art. 2050 urm. O. german.
4
( ) Vezi Demolombe, XVI, 150.

43113 35
 546 COD. C I V . — C A R T . III.—TIT. I.—CAP. VI.—S-a II.—DESPRE RAPORT.

Definiţia ra- R a p o r t u l , în materie de succesiuni, poate fi definit : o

portului. p ţ i preliminară a împărţelei, prin care un
0 e r a e descendent,
x

gratificat de ascendentul său, aduce la masa comună libe-

ralităţile directe sau indirecte primite dela ascendentul său
(art. 7 5 1 ) sau banii ce eL datoreşte acestui ascendent
(art. 7 3 8 ) O .
It R a p o r t u l presupune deci mai mulţi moştenitori, cari
vin la aceeaşi succesiune a b intestata).
Scopul rapor- Această operaţie a r e de scop păs,ţrareji je^alitâţei între
t u l u i 3
- toţi descendenţii defunctului ( ), care, d u p ă expresia lui
P o t h i e r , este sufletul împărţelei.
Origina îegisi. Legiuitorul român, părăsind de a s t ă d a t ă codul francez,
romàne. Codul
italian.
pe care 1-a a v u t de model, şi reproducând principiile d r e p ­
4
tului r o m a n ţ ) , admise a t â t în codul italian (art. 1 0 0 1 , 1014),
5
cât şi în codul german ( ), a prescris r a p o r t u l numai în
linie dreaptă descendentă (art. 7 5 1 ) , pe când codul francez
îl admite în privinţa t u t u r o r moştenitorilor, fără nicio
deosebire.
Critica c o - Sistemul codului francez nu este tocmai logic, de oarece
duiui francez, r a p o r t u l se întemeiază mai mult pe voinţa presupusă a de­
functului decât pe acea a legei. P e cât este deci de j u s t ca
descendentul să aducă înapoi tot ce a primit direct sau in­
direct dela tatăl ori b u n u l său, fără dispensă de raport, pe
a t â t a r a p o r t u l nu se mai justifică în privinţa colateralilor,
ascendenţilor şi a soţului supraveţuitor; căci defunctul, care
este presupus a voi o egalitate perfectă între descendenţii

C. Calimach. (') Vezi şi definiţia raportului (sinisfora), dată de art. 1006

din codul Calimach. ""—
2
( ) Cpr. Planiol, III, 2203; Demolombe, X V I , 242, 248, etc.
Vezi şi infra, p. 554, nota 2.
3
( ) Cpr. Domat, Lois civiles, V, p. 387, No. 1 (ed. Carré din
1823). „Collatio honorum manifestam habet mquitatem" (L. 1
Pr., Dig., De collalione, 37, 6).
4
Dr. roman. ( ) Vezi L. 29 şi L. 30 § 2, Cod, De inofficioso testamento, 3. 28
L. 12, Cod, Communia utriusque judicii, etc. 3, 38; L. 17, Cod
De collationibus, 6, 20, etc. Vezi asupra dreptului roman
Windscheid, Lehrbuch des Pandéktenrechts, III, § 609 urm.
p. 488 urm. (ed. Kipp din 1901); Dernburg, Pandekten, III
§ 139 jirm., etc. S
B
C. german. ( ) „AbkOmmlinge, die^als gesetzliche Ph'ben zur Erbfolge gelan-
Art. 2 0 5 0 . gen", sind verpflichtei..., etc., zice art. 2050 , ah initio din
codul german. Cpr. art. 790 urm. C. austriac.
 DESPRE RAPORT. — CONSIDERAŢII ISTORICE. 547

săi, către care el este p r e s u p u s a aveà aceeaş afecţiunea), nu

mai este presupus a voi aceeaş egalitate între ascendenţii sau
colateralii săi, pe cari desigur îi iubeşte mai puţin decât pe
2
descendenţi ( ).
Liberalitatea, cu care defunctul ar gratifica pe un as- Modificarea
cendent sau pe u n colateral, dovedeşte deci, din partea lui, o "staţionam"
afecţiune deosebită pentru r u d a gratificată şi nu este drept
a prescrie raportul din partea acestor persoane, pentrucă
defunctul n ' a p u t u t , raţionalmente vorbind, să voiască între
aceşti moştenitori aceeaş egalitate pe care el este presupus
a o voi între toţi descendenţii săi, către cari el are aceeaş
afecţiune. Bine a făcut, deci, legiuitorul nostru de a modi­
ficat de astădată codul francez, admiţând raportul numai
în linie dreaptă descendentă, inter fratres (L. 12, Cod
3
Communio, utriusque judicii, 3, 38) ( ), cu atât mai mult

(') „Fireşte dreptatea urmează, zice codul lui Andr. Donici (§ 1,

capit. 39), ca moştenirea părintească între fii să se împartă
în părţi drepte şi deopotrivă". Iată cum se exprimă, în această
privinţă, un autor italian: ^Fondamento della collazione è la
presunta volontà del de cujus. Questa volontà è presunta,
quando trattasi di successione legittima, ed è dedotta dalla
legge dal naturale sentimento d'ogni ascendente di usare ugual
trattamento a tutti i suoi discendenti, senza distinzione". Pa­
cifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 258,
p. 415 (ed. a 3-a).
2
( ) Ascendentul, fiind deci presupus că-şi iubeşte pe toţi descen­
denţii săi deopotrivă, liberalitatea făcută de dânsul unuia din
ei nu dovedeşte că el a voit să-i dea mai mult decât altuia,
ci numai că a înţeles a-i dà un avans asupra moştenirei
viitoare (prmcipuum), una anticipazione di eredità, după
cum se exprimă autorii italieni. Cpr. L. L. 12 şi 13, Cod,
De collationibus, 6, 20; L. 35, Dig., Families erciscundcc, 10,
2; L. 1 § 16, Dig., De collatione, 37, 6, etc. Cpr. Arntz, II,
1517; Demolombe, XVI, 151, 163; Laurent, X, 546, 553,
556; Aubry et Rau, VI, § 628, p. 610; Filippis, Corso com­
pleto di diritto civile italino, XII, 163, p. 115, etc.
3
( ) Nu numai descendenţii legitimi, dar şi cei naturali sunt Copiii natu-
obligaţi şi au drept la raport, când vin la succesiunea mamei rali.
lor naturale (art. 652 § 2, 677, 678). Cpr. Ricci, op. cit.,
IV, 136, p. 281; Filippis, Corso completo di diritto civile
italiano, XII, 165, p. 116. Vezi infra, p. 553 şi 580.
Copiii adoptaţi sunt, de asemenea, supuşi raportului când Copiii a d o p -
vin Ia succesiunea adoptatorului (art. 315). Vezi infra, 'aţi.
pag. 553, text şi nota 3.
 548 COD. C I V — C A E T . III—TIT. I.—CAP. VI.—S-a II.—DESPEE RAPORT.

cu cât această soluţie, mult mai logică, era admisă şi în

1
codul Calimach( ).
Persoanele P r i n u r m a r e , conform acestor principii, î m p r u m u t a t e
so u e de
r a ţ* rt dela R o m a n i şi dela codul italian, admise şi în d r e p t u l
nostru anterior, colateralii, ascendenţii şi soţul s u p r a v e ţ u i t o r
2
sunt scutiţi, în legislaţia noastră, de obligaţia r a p o r t u l u i ( ).
Origina ra- R a p o r t u l care, în vechile noastre legiuri, se n u m e a
p 0 r
roman. I ) r
sinisfora (oov <Jjspsiv), colaţie, punere sau aducere la mijloc, îşi
3
trage origina sa din dreptul roman ( ), unde pretorul îl i n -

1
Dr. nostru i ) „Sinisfora (raportul) se face între pogorîtori, cari intră la
anterior. moştenirea suitorilor", zice art. 1007 din codul Calimach
(790 C. austriac). Mai vezi codul lui Andr. Donici, capit. 39
(despre sinisfora), precum şi legile romane, citate suprà r

p. 546, nota 4.
2
( ) Cpr. C. apel Lucea (14 Febr. 1890), Giur.ital. 1890. 2. 504;:
C. Bucureşti, Dreptul din 1887, No. 87, etc. „Bapportn'a lieu
en tigne collaterale s'il n'est dit", ziceà Loysel. Vezi infra,
nota următoare.
3
Dr. v e e h i u ( ) Raportul figurează însă în aşezămintele cele mai vechi ale drep-
francez. tului germanic (Sachsenspiegel şi Schwabenspiegel). Cpr. Arntz,
II, 1513. Vezi şi D. Chebapci, Cr. judiciar din 1897, No. 39.
Despre raport vorbeşte şi Loysel. Iată, în adevăr, ce găsim în
acest autor: „Enfans avantagés de pére et mère doivent rappor-
ter ce qui leur a été donne en mariage, ou autrement, moitié en
une succession, moitié en l'autre, ensemble les fruits percus
depuis la succession échue; ou moins prendre, à la raison
de la prisée qui en fut faite, les reparations utiles et nécessaires
toujours déduites ou décomptées, ou de ce qu'ils en auroient eu
sans fraude.—Nourriture et entretenement aux armes, écoles,
apprentissage de metier, ou fait de marchandise, dépense, ni
don de noces en meubles, ne sont sujets à rapport. — Le fils
renoncant à la succession du pére, et venant à celle de
son a'ieul, y doit rapporter tout ce qui avoit été donne ou
prète à son pére.—Mais la fille ayant renoncé à la commu-
nauté, ne doit rapporter ce qui fut prète par son pére à son
mari.—Rapport n'a lieu en ligne collaterale s'il n'est dit".
(Institutes coutumières, t. I, p. 355—357, ed. din 1846).Vezi
infra, p. 618, nota 2. Vezi şi Domat, Lois civiles, V, p. 388,
No. 3 şi p. 392, No. 1 (ed. Carré). Vezi asupra dreptului
eutumier francez, Kohler, TJeber das Kollationrecht in den
franzos. Coutumes, disertaţie publicată în Zeitschrift fur
franzòsisckes Civilrechts, tom. 18, p. 314 urm.
Aşa dar, în cele mai multe cutume, colateralii şi ascen­
denţii nu erau supuşi obligaţiei raportului. Art. 301 din
 DESPRE RAPORT. — CONSIDERAŢII ISTORICE. 549

tradusese pentru a stabili egalitatea între copiii rămaşi în

familie, singurii chemaţi la succesiune, d u p ă legea celor 12
table, şi acei eşiţi de sub puterea părintească prin e m a n ­
cipare, cari erau chemaţi la successiune prin posesiunea
b u n u r i l o r contra tabulas sau unde viri. Copiii rămaşi în
familie, neavând, în timpul vieţei tatălui lor, nicio proprie-

cutuma Parisului supunea însă pe colaterali raportului, după

cum ne atestă tot Lovsel.
Cât pentru chestiunea de a se şti dacă dispunătorul putea Scutirea d e
să scutească pe descendent de obligaţia raportului, cutumele raport în v e -
aşa zise de egalitate perfectă nu permiteau nici dăruitorului c h
dreptf
l u l

11
de a scuti pe moştenitorii săi de raport, nici donatarului de
a se sustrage dela această obligaţie prin renunţarea sa la
succesiune. Alte cutume, numite de simplă egalitate sau de
opţiune, permiteau moştenitorului de a se sustrage dela raport
prin renunţarea sa la moştenire, fără a permite însă dispu-
nătorului de a scuti pe moştenitor de obligaţia raportului.
Acestea erau cutuma din Paris (art. 207 şi 303), cutuma din
Orléans (art. 273), etc. In fine, cutumele zise de préciput
împuterniceau pe dispunător a scuti de raport şi pe moşte­
nitori de a se sustrage dela această obligaţie prin renunţarea
lor la succesiune. Acestea erau: cutuma din Nivernais, Berry,
Bourbonnais, etc. Vezi Pothier, Successions, VIII, p. 156.
, încât priveşte provinciile de drept scris, ele erau câr- P r o v i n c i i l e d e
muite, în vechiul drept francez, de dreptul roman în ultima drept scris,
sa stare. Vezi Pand. fr., v° Successions, 9980.
Legea din 17 Nivòse anul II a urmat principiilor admise Dr. interme-
de cutumele aşa zise de egalitate perfectă, stabilind incompa- diar.
tibilitatea absolută între calitatea de moştenitor şi acea de
donatar sau legatar (art. 9 şi 16). Libertatea de a testa era
foarte restrânsă prin această lege, căci partea disponibilă era
numai de a 10-a parte, când defunctul lăsa descendenţi, şi
de a 6-a parte în cazurile contrare. Această lege a fost însă
modificată prin acea din 4 germinai anul VIII, care a admis
pentru de cujus dreptul de a scuti pe moştenitorii săi de
obligaţia raportului.
In fine, la 1804, vine codul civil actual care, consacrând Codul c i v i l
principiile admise de cutumele aşa zise de préciput, şi voind francez,
a împăca pe deoparte principiul egalităţei dintre moştenitori,
iar pe de alta, respectul datorit voinţei defunctuhii, a admis
obligaţia raportului pentru toţi moştenitorii în genere, iar nu
numai pentru descendenţi, ca la noi, conferind însă moştenitorilor
dreptul de a se sustrage dela această obligaţie prin renun­
ţarea lor la succesiune. Acesta este, în puţine cuvinte, istoricul
instituţei raportului în dreptul francez.
 550 COD. CIV.—CAET. III.—TIT. I.—CAP. VI.—S-a II—DESPRE RAPORT.

tate, bunurile dobândite de ei sub orice titlu se confundau

cu averea părintească, pe care o măreau ('); pe când copiii
emancipaţi puteau, din contra, să dobândească o avere deo­
sebită.
A d m i ţ â n d şi pe aceşti din u r m ă la succesiune, pretorul
considera emanciparea ca neavenită şi, astfel, bunurile do­
bândite de ei puteau să intre la împărţeală, ca şi cele d o ­
b â n d i t e de fiii neemancipaţi, r ă m a ş i sub puterea tatălui lor.
Astfel s'a născut pentru copiii emancipaţi, cari veneau la moş­
tenire cu fraţii lor neemancipaţi, obligaţia de a r a p o r t a
bunurile dobândite de ei, în u r m a emanciparci lor, căci
altfel ei s'ar fi împărtăşit pe nedrept din averea fraţilor lor
neemancipaţi ('-).
Aceleaşi vederi de egalitate făcură ca fiica, emanci­
pată sau neemancipată, care veneà la moştenirea a b infestat
sau la posesiunea bunurilor, să fie obligată a r a p o r t a zes­
3
trea ce primise dela tatăl ei( ), obligaţie care fù mai pe
u r m ă întinsă şi la fetele înzestrate de orice ascendent, şi
chiar la copiii de sex bărbătesc, cari primise dela un ascen­
4
dent o donaţiune ante nuptias ( ).

(') „Ipse enirn, qui in potestate nostra est, nihil suum.habere

potest^. (Instit. Gains, Coment. II, § 87). Mai târziu însă,
sub imperiu, copiii aflaţi sub puterea părintească puteau să
dobândească o avere oarecare (peculium). Chiar în timpul
Republicei, tatăl lăsa uneori oarecare bunuri fiilor săi pentru
întreprinderea unui comerţ. (Instit. Graius, Coment. IV, §§ 69
şi 73, ab initio).
2
( ) „Consequens esse credit (prcetor), ut sua quoque bona in
11
medium confer ant, qui appelant paterna . (L. 1, Pr., in fine,
Dig., De collatione, 37, 6).
3
( ) L. 1, Pr., Dig., De dotis collatione, 37, 7; L. 12, Cod, De
collationibus, 6, 20.
4
( ) L. 17, Cod, De collationibus, 6, 20. Vezi şi L. L. 29 şi 30
§ 2, Cod, De inofficioso testamento, 3, 28.
Prav. lui Raportul dotei aveà loc şi în pravila lui Matei Basarab
Matei Ba- (glava 277, pentru aducere). După această pravilă, fetele ra-
s a r a
' portau, în adevăr, dota ce primise dela părinţii lor, iar fe­
ciorii cei mari raportau bucatele primite dela tatăl lor, când
el murea fără carte (adecă fără testament).
C. Ipsilant. In codul Ipsilant şi în codul Caragea, fetele înzestrate nu
erau obligate la raport, pentrucă, după cum ştim, ele nici nu
moşteneau pe părinţi, în concurenţă cu fraţii lor. (Vezi suprà,
 DESPRE RAPORT. — CONSIDERAŢII ISTORICE. 551

In fine, acest r a p o r t al dotei şi al donaţiunilor ante

nuptias a atras pentru ceilalţi copii sau descendenţi obli­
gaţia reciprocă de a r a p o r t a tot ce primise dela părinţi s u b
alt titlu (').

p. 140 urm., nota 2). De aceea aceste legiuiri nici nu vorbesc

de raport.
In codul Calimaeh, fetele înzestrate nu erau, de asemenea, Codul Cali-
supuse raportului. Vezi art. 1010 lit. g şi 1013, unde se zice:mach şi codul
„Fetele cele înzestrate de către părinţi nu pot cere sinisfora, austriac,
dar nici nu sunt silite să pue la mijloc zestrele lor". In codul
austriac, toate liberalităţile sunt, din contra, supuse raportului,
după principiile dreptului roman. „Tot ce moştenitorii necesari
primesc efectiv dela sueesiune, prin legate şi alte dispoziţii ale
testatorului, se impută asupra părţei lor legitime, wird bei
Bestimmung ihres Pflichtteiles in Bechnung gebracht", zice
art. 787 din acest cod. Vezi şi art. 790 din acelaş cod.
Codul lui Andr. Donici are, în această privinţă, următoarea c. Andr. D o
dispoziţie: „Părinţii ce vor înzestra sau vor dà în viaţa lor nici.
unora din fii partea ce vor voi, şi pre urmă întâmplându-se
să moară fără diată, întru care pentru aceia nu vor pomeni,
atunci pot fiii aceia, de vor socoti că au luat mai puţină
parte, să aducă şi să pue la mijloc cele ce au luat dela pă­
rinţi, şi unindu-le cu averea ce au rămas în casa părintească,
să împărţească în părţi drepte cu ceilalţi fraţi (care aceasta
se numeşte în pravilă sinisfora, adecă împreună aducere)"
(art. 1, capit. 39); iar § 2 din acelaş cap. adaogă: „Dacă un
fiu sau o fiică se mulţumesc cu partea sau zestrea ce au fost
luat în viaţa părintelui lor, nu pot a fi siliţi a pune la
mijloc cele ce au luat dela părinţi, măcar să fi fost luat mai
mult, fără numai când se va întâmpla să nu rămâe celorlalţi
fii partea legiuită din pravilă".
Şi în dreptul actual zestrea este supusă raportului, ca oricare Raportul
altă liberalitate (art. 758, 761, 1282,1914 C. civ.). Cât despre dotei în dr.
modul cum uneori se face raportul dotei, vezi infra, p. 595 a c t
ual.
urm. explic, art. 761 şi 1282.
In privinţa chestiunei de a se şti dacă, sub codul Calimaeh,
fetele înzestrate veneau sau nu la succesiunea înzestrătorului,
vezi suprà, p. 142, ad notam.
(') „Si quid kujusmodi acciderit, jubemus ad similitudinem ejus Dr. roman.
qui ante nuptias donationem vel dotem conferre cogitur, etiam
illam personam qua, nulla dote vel ante nuptias dona-
tione data, solam simplicem donationem a parentibus suis
accepit, conferre earn; nec recusare collationem ex eo quod
simplex donatio non aliter confertur, nisi hujusmodi legem
donator tempore donationis suce indulgentioz imposuerit". (L.
20 § 1, in fine. Cod, De collationibus, 6, 20).
 552 COD. C I V . — C A E T . III.—TIT. I.—CAP. VI.—S-a II.—ART. 751, 753.

Dreptul J u s - Justinian a întins raportul dotei şi al donaţiunilor,

tmian. Nov. gjjjgj. j succesiunile testamentare, de câteori testatorul nu
a

18, capit. 6. # _ ' , . 7 .

exprimase o voinţă contrară: Nisi expressim
v designaverit
ipse, se velie non fieri collationem, sed habere eum qui cogitur
4
ex lege conferre, et quod datum est, et jure testamenti"' ( ).

Persoanele cari datoresc raportul.

A r t . 7 5 1 . — Fiul sau descendentul care vine la succesiune, chiar
sub beneficiu de inventar, împreună cu fraţii ori surorile sale sau
cu descendenţii acestora, trebue a raporta coerezilor săi tot ce a
pimit dela defunct atât direct cât şi indirect, afară de cazul când
2
donatorul a dispus altfel ( ). (Art. 650, 658, 704 urm., 738, 739,
752 urm., 757, 758, 761, 763, 845, 846, 946, 1282, 1914 C. civ.
(Art. 1001 C. italian).

A r t . 7 5 2 . — Eredele ce renunţă la succesiune poate popri

darul, sau a cere legatul ce i s'a făcut, în limitele părţei dispo­
3
nibile ( ). (Art. 695 urm., 751, 763, 841 urm., 847 urm., 851, 894
uzm., 899 urm. C civ. Art. 845 C. fr. Art. 1003 C. ital.)
A r t . 7 5 3 . — Donatarul ( ), care nu va aveà calitatea de a mo­
4

şteni în momentul donaţiunei, dar care aveà această calitate la

5
epoca deschiderei succesiunei ( ), este obligat a face raport, dacă
(') Novella 18, capit. 6, De collationibus dotis vel donationibus
propter nuptias. Vezi infra, p. 554, ad notam, in fine.
2
( ) Acest text este traducerea fidelă a art. 1001 din codul italian,
a cărui cuprindere este:
c. italian. „II figlio o discendente il quale venga alla successione,
Art. ìooi si ancorché con benefizio d'inventario, insieme co' suoi fratelli
1014.
o sorelle o loro discendenti, deve conferire a' suoi coeredi
tutto ciò che ha ricevuto dal defunto per donazione si diret­
tamente come indirettamente, eccettuato il caso che il donante
abbia altrimenti disposto". Vezi şi art. 1014 din acelaş cod.
Textul corespunzător francez (art. 843) supune raportului pe
orice moştenitor în genere (tout héritier). Mai este încă de
observat că art. 751, care pune principiul raportului, nu
vorbeşte de legate, despre cari se vorbeşte însă în art. 752,
754, 756 şi 846. Vezi în privinţa raportului legatelor, infra,
p. 614 urm.
s
( ) Cpr. L. L. 17 şi 20 § 1, Cod, De collationibus, 6, 20; L.
25, Cod, Familia) erciscundce, 3, 36; Nov. 92, capit. 1; Pot-
hier, Successions, VIII, p. 156 şi 178 (ed. Bugnet).
4
( ) Adecă: primitorul darului care, după art. 751, nu poate fi
decât un descendent al dăruitorului.
6
( ) In art. 756, 773 şi 846 descendentul, care are calitatea de
 DESPRE RAPORT. — A R T . 751—753, 755. 553

donatorul nu 1-a dispensat de aceasta. (Art. 651, 751, 846 C. civ.

Art. 846 C. fr.).
A r t . 7 5 5 . — F i u l , care vine cu dreptul său propriu la succe­
siunea donatorului, nu este obligat a raporta darul făcut părintelui
său, chiar când ar primi succesiunea acestuia; dar când fiul vine
la succesiune cu dreptul de reprezentaţiune, atunci este dator să ra­
porteze aceea ce s'a dăruit părintelui său, chiar în cazul când
ar fi renunţat la succesiunea părintelui ('). (Art. 664 urm., 668,
685 urm., 695 urm., 751 ; 754 C. civ. Art. 848 C. fr.)

P i u i sau descendentul, fie el legitim, legitimat sau n a - Art. 751.

2
t u r a i , faţă de m a m a sa ( ), precum şi copilul adoptat faţă
3
de succesiunea a d o p t a t o r u l u i (art. 3 1 5 ) ( ) , iar nu fiecare moş­
tenitor, d u p ă c u m greşit se e x p r i m ă art^_738, care vine la
4
succesiunea a b infestat ( ) a ascendentului său dăruitor, chiar

moştenitor, în momentul deschiderei succesiunei, se numeşte

succesibil.
(') Cpr. L. 19, De colîationibus, 6, 20; art. 308 din cutuma
Parisului, art. 307 din cutuma dela Orléans, art. 100 al cu­
tumei din Calais, etc.
2
() Vezi suprà, p. 547, nota 3 şi infra, p. 580.
8
() Cpr. Stănescu, op. cit., Î76, p. 90; Filippis, Corso completo
di diritto civile italiano, XII, 165, in fine, p. 118. Iată cum
se exprimă acest din urmă autor. „La collazione e dovuta pure
dai figli adottivi ai legittimi e viceversa. La legge equipara
i figli adottivi ai figli legittimi nei diritti successori"'.
4
() Raportul făcând parte din titlul succesiunilor ab intestat, Succesiunea
nu are loc decât atunci când succesiunea este deferită prin testamentară,
Inexl
lege (ab intestat) art. (650), nu însă şi la acea testamentară, ste«ţa
p U1
când, de exemplu, universalitatea bunurilor este atribuită unui ' *
descendent în calitate de legatar sau donatar universal, afară
de cazul când testatorul ar fi dispus contrariul (cpr. Planiol,
III, 2215; Cas. fr. Sirey, 1907. 1. 217); căci raportul fiind
întemeiat pe voinţa de egalitate presupusă a defunctului, nu
mai încape prezumpţia că el voeşte egalitatea între moş­
tenitori, îndată ce el a manifestat o voinţă contrară. Cpr.
Laurent, X, 556; Demolombe, XVI, 159, 172; Arntz, II,
1523; Mourlon, II, 379; Aubry et Rau, VI, § 629, p. 612
şi § 630, ah initio, p. 614; Chabot, Successions, II, art. 857,
No. 3, p. 493 (ed. Belost-Jolimont), p. 423, 424 (ed. Mazerat);
Vaquette et Marin, Idem, 821, p. 411; Le Sellyer, Idem, III,
1434; Baudry et Wahl, Idem, III, 2694; Bureaux, Idem, IV,
56; Demantè, III, 192 bis II; Marcadé, III, 348; Thiry, II, 199;
Planiol, III, 2215; Surville. op. cit, III, 465, p. 209; T. Hue,
V, 336; Vigié, If, 331, 340: Ducaurroy, II, 701; Pacifici-
Mazzoni, op. cit. VI, 258, p. 415; Filippis, op. cit, XII, 163,
 554 COD. C I V — C A E T . III.—TIT. I.—CAP. Vl.-S-a II.—AET. 751 URM.

sub beneficiu de inventar^), împreună cu fraţii ori surorile

2
sale sau cu descendenţii acestora ( ), este obligat să raporteze

p. 115; C. Bucureşti şi Cas. rom. Dreptul din 1881, No. 59, p. 477
şi Bult. Cas. S-a I, 1882, consid. dela p. 434; Cas. fr. D.
P . 95. 1. 86; Sirey, 98. 1; 445; C. Toulouse, Sirey, 80. 1.
254 (sub Cas.), etc.
C. C a l i m a c h „Nu se face sinisfora, zice art. 1009 din codul Calimach,
şi dr. străin. dacă părinţii prin testament sau alte inscrisuri, sau prin viu
graiu, înainte cel puţin a trei martori vrednici de credinţă,
au împărţit averea între fiii lor. Vezi şi art. 1008 din acelaş
cod. Art. 790, ab initio din codul austriac dispune, de ase­
menea, că dacă copiii moştenesc în virtutea unui act de ultimă
voinţă, raportul nu are loc decât atunci când el a fost în mod
expres ordonat de testator, wenn sie von dem Erblasser aus-
drucklich verordnet wird. Tot în acest sens sunt redactate
art. 843 § 2 din codul francez şi art. 1008 din codul ita­
lian. Justinian voià, din contra, ca collatio bonorum să aibă
loc şi la moştenirea testamentară, în lipsa unei dispoziţii con­
trare în testament (Novella 18, capit. 6). Cpr. Arntz, II, 1508,
in fine; Planiol, III, 2215; Surville, op. cit., III, 460, p. 206.
Vezi suprà, p. 552.
Cazul când (') Cpr. Zacharise, Handbuch des franzósischen Civilrechts, IV,
succesiunea a § 629, p. 132 şi § 638, p. 165 (ed. Crome). — Beneficiul de
fost acceptată
sub beneficiu
inventar, neavând nimic comun cu obligaţiile moştenitorilor
de inventar. dintre ei şi nefiind relativ decât la relaţiile dintre moşte­
nitori cu creditorii succesiunei, nu era nicio raţiune de a scuti
de obligaţia raportului pe moştenitorul beneficiar, cu atât mai
mult cu cât, în privinţa comoştenitorilor săi, el are aceleaşi
drepturi; de unde rezultă că trebue să aibă şi aceleaşi înda­
toriri. Cpr. Laurent, X, 554; Demolombe, XVI, 176; Du­
eaurroy, II, 695.—Moştenitorul beneficiar este supus raportului
chiar în urma predărei bunurilor prevăzute de art. 713, pentrucă,
în asemenea caz, el rămâne tot moştenitor, predarea bunurilor
scutindu-1 numai de plata datoriilor. Laurent, X, 115; De­
molombe, loco cit.; Baudry et Wahl, op cit., II, 1491 şi III»
2696; Le Sellyer, Idem, III, 1403; Planiol, III, 2140; T. Hue,
V, 336, p. 400; C. Bordeaux, D. P. 95. 2. 373; Sirey, 99.
1. 237 (sub Cas.), etc.
2
Dr. străin. ( ) Raportul nu are loc la noi, ca şi în codul italian, decât între
fraţi şi urmaşii lor, inter fratres (L. 12, Cod, C'ommunia utriusque
judicii, etc., 3, 38). Aceeaş soluţie este admisă şi în codul
german (art. 2050). Codul portughez (art. 2098 urm.) şi cel
spaniol (1035 urm.) impun raportul moştenitorilor rezervatari.
Existenţa Raportul presupune o împărţeală de efectuat între mai
mai multor mulţi descendenţi chemaţi de lege la aceeaş moştenire; de unde
moştenitori.
rezultă că raportul nu are loc în caz când numai un singur
 DESPRE RAPORT. — ART. 751 URM. 555

comoştenitorilor săi, adecă celorlalţi descendenţi ai defunc­

tului, toate bunurile, mişcătoare sau nemişcătoare, corporale
sau incorporale ce el a primit personal (*) dela ascendentul
2
său acum defunct, prin d a r u r i ( ) atât direct cât şi indi-

descendent vine la succesiunea ascendentului său; de aceea

art. 758 obligă pe coerede la raport. Vezi suprà, p. 546.
Nu poate, de asemenea, să fie vorba de raport atunci când împărţeala
ascendentul îşi împarte averea sa, în timpul vieţei sale, con- ascendenţilor,
form art. 794 urm. Cpr. Laurent, X, 580; Demolombe, XVI,
248; Demante, IV, 245 bis I ; Aubry et Rau, VI, § 632,
p. 639, nota 12; Dalloz, Nouveau code civil annate, II, art. 843,
No. 87; Genty, Partage d''ascendants, 20; Le Sellyer, Suc­
cessions, III, 1436 p. 114; Bureaux, Idem, IV, 40, p. 63, 64.
Vezi şi infra, p. 635, ad notam.—Vezi însă Baudry et Wahl,
op. cit., III, 2784, p. 269 (ed. a 3-a).
(') Descendentul nu va datori deci raportul, dacă n'a primit li- Liberalitatea
beralitatea personal dela ascendentul său, cu toate că el s'ar trebue să fie
fi folosit indirect de liberalitatea făcută unei alte persoane, descendent
Pentru a fi supus obligaţiei raportului trebue a fi deci în personal dela
acelaş timp şi moştenitor şi donatar. Cpr. Laurent, X, 557, ascendent.
562; Demolombe, XV, 181, 194; Baudrv et Wahl, op. cit,
III, 2695, etc.
De asemenea, descendentul nu va raporta decât ceeace a Făgăduinţa
primit în realitate dela defunct, nu însă şi ceeace i s'ar fi făcută ^ de^ as-
făgăduit numai, fără a i se dà, căci atunci părţile n'ar fi
egale. Laurent, X, 557; Demolombe, XVI, 308; Cas. fr. D.
P. 65. 1. 222.
Tot astfel, el nu va raporta ceeace ar fi primit dela altul Primirea unui
decât dela defunct. Astfel, descendentul, care ar fi primit o lucru dela
liberalitate dela bunul său, nu o va raporta când va veni la d e l a " d e f u n c t
succesiunea tatălui său, ci numai când va veni, împreună cu
alţi descendenţi, la acea a bunului său dăruitor (art. 757).
Laurent, X, 565; Demolombe, XVI, 265 urm., 312; Demante,
III, 177 bis III; Hureaux, Successions, IV, 34, p. 58; Le Sel-
lyer, Idem, III, 1420, p. 112; Vaquette et Marin, Successions,
841, p. 424, etc. Vezi infra, p. 578, 579.
<-) Prin dar nu se înţelege numai donaţiunile, fie cu titlu de Ce se înţelege
dotă (art. 758) (cpr. Cas. rom. Bult. 1898, p. 1167) sau altfel, P " " dar.
făcute prin contractul de căsătorie (cpr. Pand. fr., v° cit,
10400), sau în timpul căsătoriei, ci orice folos provenit din li­
beralitatea defunctului, care micşorează patrimoniul său în
detrimentul celorlalţi descendenţi (art. 846).
Ceeace descendentul a primit dela defunct titulo oneroso Contracte cu
(art. 945), de exemplu, în baza unei vânzări, unui schimb, titlu oneros,
unei tranzacţii, etc., nu este supus raportului, pentrucă de­
functul primind un echivalent, n'a micşorat prin acest act
 COD. C I V . — C A E T . III—TIT. I.—CAP. VI.—S-a II.—AET. 751 ITEM.

rect O, afară de cazul când ascendentul dăruitor ar fi dispus

patrimoniul său în detrimentul celorlalţi descendenţi. Cpr.

Demolombe, XVI, 317; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2773.
Dacă însă contractul cu titlu oneros ascunde un dar indi­
rect, acest dar este supus raportului. Vezi nota următoare.
(') Darurile făcute pe cale directă (recta viâ) sunt donaţiunile
făcute cu învestirea formelor legale, înzestrările, şi chiar do­
naţiunile manuale, care se fac, prin trădarea lucrurilor dă­
ruite.
Prin urmare, nu numai donaţiunile făcute eu îndeplinirea
formelor legale, dar şi donaţiunile manuale (Handgeschenke)
primite de către un descendent dela ascendentul său sunt, în
principiu, supuse raportului. Art. 759, care scuteşte de raport
numai prezenturile obişnuite, decide chestiunea în mod implicit
şi această excepţie confirmă regula generală, care este raportul.
Vezi în acest sens, Laurent, X, 596, 597 : Demolombe, XVI,
255, 328 urm.; Mourlon, II, 401; Vigié, II, 341; Thiry, II,
203; Duranton, VII, 303, 305; Surville, op. cit., III, 473,
p. 212; Planiol, III, 2246, 2251; Troplong, Don. et testa­
ments, II, 765; Baudry et Wahl, Successions, III, 2753 urm.;
Hureaux, Idem, IV, 44 şi 81, p. 67 şi 114; Vaquette et Marin,
Idem, 845, p. 427; Pand. fr., v° Successions, 10454; Bressolles,
Théorie et pratique des dons manuels, 227, p. 315, 316 (ed.
din 1885); T. Hue, V, 341, 350; Aubry et Rau, VI, § 632,
in fine, p. 645; Masse-Verge, II, § 398, p. 405, text şi nota
15; Zacharise, Handbuch des franzòsischen Civilrechts, IV,
§ 640, p. 173 (ed. Crome); § 631, p. 140 (ed. Anschutz); Stă-
nescu, op. cit., 250, p. 135; C. Bordeaux, D. P. 99. 1. 153
(sub Cas.); Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 455; D. P. 1903. 1. 600;
Sirey, 1904. 1. 40; Trib. Audenarde (Belgia), Fiandre ju-
diciaire din 1904, p. 217, etc.
Cu toate acestea chestiunea este controversată, şi unii pre­
tind că donaţiunile manuale sunt în mod virtual scutite de
raport (cpr. Vazeille, Successions, I, art. 843, No. 20; Taulier,
Théorie raisonnée du code civil, III, p. 316; C. Poitiers, D.
P. 63. 2. 136; C. Genova (12 Martie 1907), La Temi geno-
veze, 1907, p. 179), iar alţii admit necesitatea raportului, per­
miţând însă judecătorilor de a scuti de această formalitate
pe descendentul donatar, de câteori din împrejurări ar rezulta
că aceasta a fost voinţa dăruitornlui. Cu alte cuvinte, scutirea
de raport ar puteà fi în specie nu numai expresă, ci şi tacită.
Cas. fr. D. P. 64. 1. 173; Sirey, 64. 1. 273: D. P. 73. 1.
194; Sirey, 73. 1. 208; C. Bordeaux, D. P. 99. 1. 153 (sub
Cas.); Trib. Audenarde, Fiandre judiciaire, suprà cit. Cpr.
Planiol, III, 2251; Baudry et Wahl, Successions, III, 2789;
Le Sellyer, Idem, III, 1417, p. 104; Thiry şi Aubry et Rau,
 DESPRE RAPORT. — ART. 751 URM. 557

altfel, facultate care nu-i a p a r ţ i n e decât lui, zicând expres că

loco suprà cit. — Contra: Demolombe, XVI, 255; Laurent, X,
596; T. Hue, V, 341; Hureaux, Successions, IV, 48, p. 72,
73, etc.
Donaţiunile remuneratorii sau răsplălitoare, după cum le D o n a ţ i u n i l e
numeşte codul Calimaeh (art. 1259) şi acele oneroase sau » e r a t o r i i
r e m u

însărcinătoare, adecă supuse unei sarcini (art. 1260 C. Cali- ^R^portarea

mach), sunt şi ele supuse raportului; căci în privinţa darurilor lor. Contro-
remuneratorii, partea care întrece valoarea serviciilor prestate versă.
de donatar este o adevărată liberalitate, după cum este şi do-
naţiunea oneroasă, în urma deducerei sumei care constitue
sarcina. Cpr. Laurent, X, 595; Arntz, II, 1533; Demolombe,
XVI, 318 urm.; Aubry et Rau, VI, § 631, p. 623; Thiry,
II, 203; T. Hue, V, 350; Planiol, III, 2248; Le Sellyer, Suo-
cessinos, III, 1414, 1415, p. 101, 102; Baudry et Wahl, Idem,
III, 2746; Hureaux, Idem, IV, 85, p. 118 urm.; Eicci, Corso
teorico-pratico di diritto civile italiano, IV, p. 309, nota 1
(ed. din 1907). — Contrà: Belost-Jolimont asupra lui Chabot,
Successions, II, art. 843, observ. 3, p. 379, 380 (ed. din 1839).
Donaţiunile sunt, după cum ştim, directe şi indirecte. Darul Donaţiunile
este indirect când se face pe o cale piezişă, cu alte forme deghizate sau
n s e
decât acele prescrise de art. 813 urm. Astfel sunt, de exemplu, f ^
donaţiunile deghizate sau ascunse sub forma unui contract cu t c t eu
e o n r a

titlu oneros, pe cari jurisprudenţa le declară valide (cpr. Cas. t i t l u oneros,

rom. Bult. Ì903, p. 198 şi Săptămâna juridică din 19Ì2, No. 8, Controversă,
p. 126; Trib. Putna, Cr. judiciar din 1911, No. 77; C. Craiova
şi Judecat, ocol. Suraia, Pag. juridice din 1911, No. 75 şi din
1912, No. 90, etc.) şi acele făcute prin persoane interpuse
(art. 812, 940). Asemenea donaţiuni sunt, în principiu, su­
puse raportului, pentrucă descendentul trebue să raporteze
orice liberalitate primită dela defunct, fie direct, fie in­
direct (art. 751). Baudrv et Wahl, op. cit, III, 2758 şi 2778;
Laurent, X, 581 urm. "şi X I I , 323; Thiry. II, 205; Arntz,
II, 1543; Surville, III, 476, p. 213; Pand. fr.,V cit, 10483 urm.;
T. Hue, V, 341; Planiol, III, 2250; Demolombe, XVI, 253;
Trib. imper. german, Pand. Period. 1887. 5. 33, etc.— Contrà:
Le Sellyer, Successions, III, 1407, p. 88 urm.; Marcadé, III,
329. Vezi diversele sisteme citate de Aubry et Rau, VI, § 632,
nota 17, p. 641 urm. Vezi asupra acestei controverse, Dalloz,
Nouveau code civil annoté, II, art. 843, No. 175 urm.; Thiry,
II. 205; Pand. fr., v° Successions, 10474 urm.
Ca exemple de donaţiuni indirecte, supuse raportului, mai A l t e exemple
putem încă cita: 1° remiterea datoriei făcută de către ascen- de donaţiuni
dent descendentului său prin darea unei chitanţe sau predarea '"directe su-
pM e por
titlului (art. 1138) (cpr. C. Rioni, D. P . 83. 2. 35; Planiol, ™ " t ul

III, 2255; Stănescu, op. cit., 302, p. 159); 2° faptul din partea
ascendentului de a se recunoaşte dator către descendentul său
 558 COD. CIV—CART. III-TIT. I.—CAP. V I — S-a II.—ART. 751 URM.

ceeace el a dat descendentului său succesibil este peste partea

succesibil cu o sumă de bani pe care el n'o datora în rea­

litate; 3° faptul din partea ascendentului de a face cu chel­
tuiala lui construcţii sau alte îmbunătăţiri pe fondul descen­
dentului său (cpr. Demolombe, XVI, 337 Arntz, II, 1536;
Baudry et Wahl, op. cit, III, 2763); 4° faptul din partea
ascendentului de a renunţa la o succesiune, la un legat sau la
un alt drept bănesc în folosul descendentului său, care s'a folosit
de această renunţare (cpr. Lebrun, Successions, p. 507, No. 11
ed. din 1735; Planiol, III, 2255; Baudry et Wahl Succes­
sions, III, 2759; Demolombe, XVI, 333; Laurent, X, 605;
Thiry, II, 204; Vigié, II, 341, etc. — Contrà: Ducaurroy,
Bonnier et Roustain, II, 699, p. 482; C. Toulouse şi Grenoble,
D. P. 64. 2. 6; Sirey, 64. 2. 173; Sirey, 64. 2. 223 şi
Répert. general Dalloz, Supplement, v° Successions, 809;
5° faptul din partea ascendentului de a garanta cu titlu gra­
tuit, ca fidejusor, pe descendentul său succesibil şi debitor,
sau de a contracta cu dânsul o obligaţie solidară. Aceste fapte
dau ambele loc la raport, în privinţa folosului indirect, tras
de descendentul debitor prin faptul plăţei datoriei sale (cpr.
Baudry et Wahl, Successions, III, 2764; Le Sellyer, Idem,
III, 1423, p. 107; Hureaux, Idem, IV, 84, p. 118; Aubry et
Rau, VI, § 631, p. 626; Laurent, X, 612; Demolombe, XVI,
358; Demante, III, 187 bis IV şi V. — Vezi însă Troplong,
Asigurarea pe Don. el testaments, III, 1080 şi Cautionnement, 14); 6° faptul
v i a ţ ă . Contro- din partea ascendentului de a face pe descendentul său suc-
versă. cesibil să beneficieze în mod gratuit de o asigurare pe viaţă.
In asemenea caz, descendentul beneficiar al asigurărei va ra­
porta la succesiunea ascendentului său dăruitor sumele plătite
de acest din urmă ca prime (cpr. Surville, op. cit., III, 477,
p. 214; Planiol, III, 2256 bis; Baudrv et Wahl, op. cit., III,
2766; Cas. fr. Sirey, 96. 1. 361; C. 'Amiens şi Paris, D. P.
98. 2. 369; D. P. 1900. 2. 489; Sirey, 1904. 2. 105, etc).
Cu toate acestea chestiunea este controversată. Vezi Baudry
et Wahl, op. cit., III, 2766 şi Bevue trimestrielle de droit civil,
tom. I, anul 1902, p. 20 urm.; 7° faptul din partea ascenden­
tului de a cumpăra un imobil sau alte valori pe numele des­
cendentului său succesibil (cpr. Baudry et Wahl, op. cit, III,
2762, in fine). Este însă de observat că, în acest din urmă caz,
atât în codul Calimach (art. 1010 lit. e) cât şi la Romani,
lucrurile cumpărate de tată pe numele unei fete a lui, erau
, scutite de raport, dacă tatăl manifestase o voinţă contrară,
si non postea contrarium ejus judicium probetur (L. 18, Cod,
Familia; erciscunda:, 3 36).
In toate acestea cazuri şi în altele de aceeaş natură, des­
cendentul care s'ar fi folosit de li beralitatea indirectă ema-
 DESPEE R A P O R T . — A R T . 751 U R M . 559

sa (art. 8 4 6 ) (*): , n m expressim designaverit (ipse parens) se

nata dela defunct, va fi obligat a raporta suma ce i-a folosit.
Am văzut mai sus, cu toată controversa ce există în această Oon.degb.i-
za,te
privinţă, că şi donaţiunile deghizate sau ascunse sub forma -
unui contract cu titlu oneros, sunt supuse raportului.
Astfel, zice Pothier (Successions, VIII, p. 157), dacă un E x e m p l u de
părinte a vândut copilului său un fond pentru un preţ mai donaţiuni d e -
n i z a t e
mic decât face în realitate, acest act cu toate că este conceput s -
sub forma unei vânzări, cuprinde un avantaj indirect în fo­
losul copilului şi, ca atare, obligă pe acest din urmă la raport.
Cpr. Arntz, II, 1540; Mourlon, II, 402; Demolombe, XVI,
394; Laurent, X, 581 urm.; Baudrv et Wahl, Successions,
III, 2774, etc.
Descendentul va trebui, de asemenea, să raporteze bene- Contract de
ficiul ce el ar fi tras dintr'un contract de societate (cpr. art. 854 societate, de
din codul fr., eliminat de legiuitorul nostru), sau dintr'un l n C
gt" ' e r e

contract de închiriere ori de arendare încheiat cu ascendentul

său pentru un preţ mai mic decât valoarea reală a lucrului
închiriat sau arendat. Cpr. Aubry et Rau, VI, § 631, in fine,
p. 636, text şi nota 48; Laurent, X, 610, etc.
Donaţiunile făcute de ascendent unui descendent succesibil, Donaţiuni
prin mijlocul unor persoane interpuse, constituind şi ele li- făcute prin
beralităţi indirecte, sunt, după cum am văzut mai sus, cu toată persoane in­
controversa ce există asupra acestui punct, supuse raportului. P - t e r u s e

trovci'sîi.
Partea interesata, căreia se datoreşte raportul, va putea să
dovedească interpunerea atât prin martori cât şi prezumpţii
grave, precize şi concordante (cpr. Cas. fr. Dreptul din 1908,
No. 69, p. 572), fiindcă, în specie, este vorba de terţii şi aceşti
terţii au fost în imposibilitate de a-şi procura o dovadă scrisă
despre faptul interpunerei. In urma facerei acestei dovezi,
se va procede la facerea raportului. Cpr. Laurent, X, 581
urm., 604; Arntz, II, 1542, 1543; Surville, op. cit, III, 476,
p. 213; Ducaurroy, II, 697; Mourlon, II, 402 bis; Demo­
lombe, X V I , 253; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2758; Hu-
reaux, Idem, IV, 45 urm., p. 67 urm.; Vaquette et Marin,
Idem, 843, p. 426, etc.—Contra: Marcadé, III, 329; Massé-
Vergé, II, § 398, p. 406, nota 17; Aubry et Rau, VI, § 632,
p. 640; Belost-Jolimont asupra lui Chabot, Successions, II,
art. 843, observ. 4, p. 380 urm., etc. Cpr. şi C. Paris, D.
P. 85. 2. 248. După aceste autorităţi, donaţiunile făcute prin
persoane interpuse ar fi în mod virtual scutite de raport, ca
şi acele ascunse sub forma unui contract cu titlu oneros.
Această soluţie este însă inadmisibilă, pentrucă scutirea de
raport nu poate fi virtuală, ci numai expresă (art. 846), deşi
niciun termen sacramental nu se cere în această privinţă.
Vezi infra, explic, art. 846, p. 633, 034.
1
i ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 29. — Dăruitorul
 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I . — C A P . VI.—S-a II.-AET. 751 URM.

velie non fieri collationem", d u p ă cum se e x p r i m ă Novella

1 8 , capit. 6. (Vezi suprà, p . 5 5 2 şi 5 5 4 , ad notam, in fine).
N u se cere însă niciun termen sacramental ('):
R a p o r t u l nu interesează deci ordinea publică, de oarece
el a t â r n ă de voinţa ascendentului dăruitor. D e aici s'a şi
dedus că chestiunea raportului nu poate fi ridicată pentru
p r i m a oară la Curtea de casaţie. (Cas. rom. S-a I, decizia
No. 2 7 0 / 9 1 2 . Săpt. juridică din 1 9 1 2 , No. 2 0 , p . 311).
Descendentul poate şi el să renunţe la scutirea r a p o r t u l u i ,
2
fie în mod expres, fie tacitamente ( ), însă n u m a i d u p ă moartea
ascendentului d ă r u i t o r , căci r e n u n ţ a r e a făcută în t i m p u l vieţei
ascendentului ar fi un pact succesoral oprit de lege) ( ).
poate să dispue scutirea raportului în totul, sau numai scu­
tirea raportului în natură, lăsând în sarcina descendentului ra­
portul prin luare mai puţin. Cpr. Demolombe, XVI, 225;
Laurent, XI, 4 şi 26; Dueaurroy, II, 723; Demante, III,
177 bis II, etc. Vezi şi infra, explic, art. 765 şi 846.
Clauza de scutire a raportului poate să figureze în actul pri­
mitiv al donaţiunei sau într'un act posterior; însă ea fiind, în
asemenea caz, un accesoriu a donaţiunei, nu poate fi cuprinsă
decât într'un act învestit eu formele cerute pentru validitatea
donaţiunilor. Cpr. Mourlon, II, 377; Demolombe, XVI, 229;
Aubry et Eau, VI, § 632, p. 637.—Scutirea de raport a unei
donaţiuni poate să figureze şi într'un testament (art. 846);
Aubry et Eau, loco cit.; Demolombe, XVI, 227, etc.
0) Cpr. Thiry, II, 201; Marcadé, III, 316; Arntz, II, 1519;
Laurent, X, 573; Mourlon, II, 376; Dueaurroy, II, 696; De­
molombe, XVI, 232; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto
civile italiano, VI, 260, p. 420; Trib. Ilfov, Dreptul din 1890,
No. 28, pag. 222; Cas. fr. Sirev, 83. 1. 123; Sirey, 1900. 1.
438; C. Paris, Sirey. 94. 2. 104^ V. infra, p. 576 şi 633.
Instanţele de fond apreciază în mod suveran dacă dăruitorul
sau testatorul a înţeles sau nu să scutească de raport pe des­
cendentul donatar sau legatar. Demolombe, XVI, 233; Pa­
cifici-Mazzoni, op. cit., VI, 260, p. 421 ; Cas. rom. Bult. 1891,
consid. dela p. 317, etc.
2
( ) Descendentul donatar poate, de asemenea, să consimtă la o
modificare a modului de a se face raportul. Baudry et Wahl,
op. cit., III, 2794.
3
( ) Laurent, X, 549 şi 569; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2796.
Vezi asupra pactelor succesorale oprite, suprà, p. 315 urm.
Şi moştenitorii, cari au drept la raport, pot să renunţe la
îndeplinirea lui, însă bine înţeles tot în urma deschiderei
succesiunei. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2941; Vigié, II, 333.
Renunţarea la raport în folosul moştenitorilor cari-1 da-
 DESPRE RAPORT. — ART. 751, 752. 501

Din cele mai sus expuse rezultă că, de câteori un as- Art. 751.
cendent a făcut descendentului său succesibil o donaţiune
directa sau indirectă, fără scutire de raport, acest din u r m ă
n a va p u t e à să vie la succesiunea celui dintăi, decât r a p o r ­
t â n d comoştenitorilor săi d a r u l primit .(art. 751) (*).
O d a t ă însă ce el "va r e n u n ţ a j a succesiune, va puteà să Art. 752.
păstreze d a r u l în limitele părţei disponibile (art. 752), de
oarece egalitatea neavând raţiune de a fi decât între des­
cendenţii cari vin la moştenire, nu mai poate să fie vorba v* '""^
2
de a s u p u n e r a p o r t u l u i pe descendenţii renunţători ( ), dacă ^ i^J^
3

toresc fiind o liberalitate, numai persoanele capabile pot face Capacitatea

l i e c e s a r a
asemenea renunţări; de unde rezultă că tutorul nu poate s ă ; P s r e

p e r e
renunţe la raportul datorit minorului sau interzisului, chiar * ^ ^ " u r

dacă un vot al consiliului de familie, omologat de justiţie, ar p o r t

decide că asemenea renunţare este folositoare incapabilului.

Baudry et Wahl, op. cit., III, 2934, care citează însă, în sens
contrar, o sentinţă a trib. din Paris din 24 Februarie 1854.
(') „Fiul ce voeşte să intre în sinisfora, zice art. 1017 din codul c Calimaeh.
Calimaeh, dator este să pue la mijloc acele de către părinţi Art. 1017.
date lui daruri nunteşti sau simple, pentru cari nau poruncit
ei ca să nu le pue la mijloc; iar cheltuelile trebuincioase ce
au făcut la lucrurile lui dăruite, trebue să i se întoarcă din
masa moştenirei".
2
( ) Cpr. Chabot, Successions, II, art. 845, No. 1, in fine, p. 388
(ed. Belost-Jolimont), p. 324 (ed. Mazerat); Baudry et Wahl,
op. cit., Ill, 2695, ab initio.
Dreptul roman permitea, de asemenea, moştenitorului pre- Dr. roman,
zumptiv, care primise o liberalitate dela defunct, să se sus­
tragă dela raport prin renunţarea la succesiune. L. 10, Cod,
De collationibus, 6, 25; L. 25, Cod, Families erciscundaz, 3,
36; L. 4, Dig., De dotis collatione, 37, 7, etc.
Cele mai multe cutume adoptase aceeaş regulă în vechiul Dr. vechiu
drept francez; unele însă cari, pentru aceasta, erau numite francez,
ciitume de egalitate perfectă, admiteau principiul că renun­
ţarea la succesiune nu scuteşte de raport. Cpr. Chabot, op. şi
loco suprà cit. Yezi suprà, p. 549, ad notam.
In privinţa codului Calimaeh, art. 1016 dispune urmă- C. Calimaeh.
toarele. „Fiul sau nepotul fiind de sineş stăpân, dacă nu vor Art. 1016.
voi să intre în moştenirea tatălui sau bunului lor, nu sunt da­
tori sa pue la mijloc darurile şi câştigurile ce au luat ori
câştigat dela aceia; iar dacă darurile covârşind legiuita măsură,
vor pricinui micşorarea legitimelor a celorlalţi moştenitori,
se va luà din acele daruri atâta numai câte vor ajunge spre
îndeplinirea acestor legitime".

43113 36
 562 COD. C I V . — C A R T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I . — ART. 752.

ascendentul dăruitor n ' a dispus contrariul (*). R e n u n ţ a r e a la

succesiune face deci ca descendentul d o n a t a r să devie cu
titlu străin de moştenire, alienus ab hereditate (L. 2 2 § 1,
Cod, De jure deliberandi, 6, 3 0 ) ; şi, în asemenea caz, ra­
portul nu se mai face de moştenitorul care vine în locul
renunţătorului, sumele dăruite fiind definitiv şi în mod ire­
vocabil eşite din patrimoniul ascendentului, dacă nu ating
rezerva.
Dr. strain. Codul g e r m a n şi cel elveţian din 1 9 0 7 , aplicabil dela
1 1
^eTvŢian! I a n u a r i e 1 9 1 2 , admit însă soluţia contrară. „Când un
moştenitor pierde calitatea sa înainte sau d u p ă deschiderea
succesiunei, zice art. 6 2 7 din acest din u r m ă cod, cei cari îi
2
ieu locul sunt obligaţi a face r a p o r t u l în locul l u i " ( ).
Art. 755. Această soluţie este admisă la noi numai atunci când
nepotul sau strănepotul vine la succesiunea b u n u l u i sau stră­
bunului, reprezentând pe părintele său- d o n a t a r (art. 7 5 5 ,
3
in fine) ( ), ceeace este m u l t mai logic.
Alţi moşteni- Mai sunt încă scutiţi de r a p o r t : moştenitorul nedemn,
l e
t 0 r l
aport* r precum şi moştenitoruj~care s'a săvârşit din viaţă înaintea
1

4
deschiderei succesiunei, la care el nu este reprezentat de alţii ( ).
Critica art. Soluţia admisă de art. 7 5 2 , d u p ă care descendentul
752.
renunţâtor poate opri d a r u l sau cere legatul în limitele părţei
disponibile şi care, la p r i m a vedere, pare a fi consecinţa lo­
gică a principiilor relative la raport, lasă însă mult de dorit,
căci ascendentul dăruitor, care a făcut liberalitatea fără scu-
1
( ) Dispunătorul poate deci în mod valid să decidă că raportul
va aveà loc chiar în caz dé renunţare la succesiune. Cpr.
Lebrun, Tr. des successions, p. 493, No. 43 (ed. din 1735);
Baudry et Wahl. Successions, III, 2700; Demolombe, XVI,
259 urm.; Le Sellyer, Idem, III, 1453; T. Hue, V, 344; Pla-
niol, III, 2218; Duranton, VII, 373; Laurent, X, 556 bis;
Aubry et Rau, VI, § 629, p. 613.
Voinţa dispunătorului de a supune raportului pe descen­
dentul renunţător poate să rezulte din împrejurări, o clauză
expresă uefiind necesară în această privinţă. Baudry et Wahl,
loco cit. şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Vezi şi art. 2051 § 1 C. german. Cpr. Windscheid, Lehrbuch
des Pandektenrechts, III, § 610, p. 496 urm., nota 20 (ed.
Kipp din 1900—1901).
8
( ) Vezi infra, p. 569 urm.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 2701; Thiry, II, 199, p. 196;
T. Hue, V, 344; Demolombe, XVI, 264, etc.
 DESPRE RAPORT. — ART. 752. 563

tire de raport, a înţeles a face descendentului său u n avans

a s u p r a moştenirei sale viitoare (un advancement d'hoìrie) (*),
iar nu a dispune de partea sa disponibilă. Dacă descendentul
d o n a t a r renunţă la succesiune, el renunţă la o liberalitate
care, în spiritul dăruitorului, trebuia să fie i m p u t a t ă asupra
părţei sale de moştenire. P e n t r u a îndeplini voinţa dăruito­
rului, el ar fi trebuit deci să primească moştenirea şi să
raporteze bunurile cari i-au fost date în socoteala părţei sale
de succesiune viitoare. Or, în loc de a primi moştenirea,
el renunţă la ea, şi a renunţa în specie la succesiune însem­
nează a renunţa la rezervă şi, deci, la donaţiunea făcută ca
a v a n s sau înaintare a s u p r a acestei rezerve. Art. 7 5 2 , per­
miţând descendentului d o n a t a r de a opri d a r u l , îi permite
deci în mod implicit de a-şi lua rezerva sa, eu toate că el
încetează de a fi moştenitor, ceeace este departe de a fi logic.
In adevăr, ascendentul a înţeles a dà de pe acum descen­
dentului său o parte din succesiunea ce are să-i revie în
viitor şi, cu toate acestea, descendentul donatar, prin renun­
ţarea sa, transformă liberalitatea, care nu aveà de obiect
decât folosinţa, într'o donaţie asupra părţei disponibile, în-
tr'un dar de proprietate, transformare care este cu totul
opusă voinţei ascendentului d ă r u i t o r ; căci acest ascendent a
înţeles a păstra facultatea de a dispune către alţii de partea
sa disponibilă şi, cu toate acestea, legea îl împedică, prin re­
nunţarea descendentului donatar, de a mai dispune de avutul
său p a n ă la concurenţa liberalităţei, care poate să întreacă
partea sa disponibilă; soluţie care este nedreaptă, pentrucă
ascendentul este în drept de a dispune de partea sa dispo­
2
nibilă, ca un a t r i b u t al proprietăţei sale ( ). De aceea s'a şi

(' ) ffoirie sau oirie este un vechiu cuvânt francez, care însem- Sensul cuvân-
nează succesiune (hereditas), iar hoir sau heir (heres) însem- tului hoirie.
nează moştenitor. Vezi Littré, Dictionn. de la langue fran­
cale; Zachariffi, Handbuch des franzOsischen Civilrechts, IV,
§ 637, p. 164, nota 10 (ed. Crome).
2
( ) Vezi Laurent, X, 556 bis şi Avant-projet de revision da code
civil, III, p. 590; Planiol, III, 2218; Mourlon, II, 374.—De
câteori deci ascendentul dăruitor va voi să-şi rezerve dreptul
de a dispune de partea sa disponibilă, el va trebui să adaoge
la liberalitatea sa o condiţie rezofutorie, stipulând că libe­
ralitatea va cădea în caz când descendentul donatar ar re­
nunţa la succesiune, sau că această liberalitate nu se va luă
 564 COD. C I V . — C A K T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a II. — A R T . 752.

decis, cu drept cuvânt, că donaţiunea făcută rezervatarului,

fără scutire de r a p o r t , fiind u n simplu a v a n s din succe­
siune, se i m p u t ă a s u p r a rezervei, dâruitorul r ă m â n â n d liber
de a d à partea sa disponibilă oricui a r voi (*). Mult m a i
logic este deci Ante-proiectul de revizuire al codului bel­
gian, elaborat de L a u r e n t , care, p r i n art. 9 5 6 , p u n e prin­
cipiul că moştenitorul renunţâtor nu poate să oprească libe­
ralitatea, nici ca rezervatar, nici ca donatar. O asemenea
inovaţie a r trebui introdusă la p r i m a ocazie şi la noi.
Cumularea A m văzut că descendentul d o n a t a r poate, în baza
a r
1
nfbiie e u ^ e - ^ ^ 5 2 , să renunţe la succesiunea ascendentului său d â -
zerra. ruitor, şi să păstreze liberalitatea în limitele părţei dispo-
Controversâ. nj|3j} Chestiunea este însă He a se şti dacă, în asemenea
e

caz, descendentul r e n u n ţ ă t o r poate sâ reţie liberalitatea n u m a i

p â n ă la concurenţa părţei disponibile, sau pană la concu­
renţa acestei p ă r ţ i m ă r i t ă cu rezerva la care el a r fi a v u t
d r e p t ca moştenitor? Deşi controversată, această chestiune a
fost definitiv c u r m a t ă în contra c u m u l u l u i , p r i n t r ' o decizie
solemnă, p r o n u n ţ a t ă în secţii-unite de către Curtea de ca­
2
saţie din F r a n ţ a , la 27 Noembrie 1 8 6 3 ( ), soluţie care a

decât din ceeace va rămâne după plata celorlalte liberalităţi.

Cpr. Mourlon, II, 375; Laurent, X, 556 bis; T. Hue, V, 344;
Demolombe, XVI, 263; Duranton, VII, 373; etc. Ar fi fost
însă mult mai logic ca însăş legea să fi proclamat caducitatea
donaţiunei.
0 ) Cas. rom. Bult. 1906, consid. dela p. 1778.
2
( ) Cas. fr. Sirey, 63. 1. 513 şi D. P. 64. 15 (raportor Faustin.
Hélie, concluzii conforme ale proc. general Dupin). In acelaş
sens, Cas. fr. D. P. 81. 1. 8 1 ; Sirey, 81. 1. 97; Cas. rom.
Bult. 1876, p. 499; Bult. 1891, p. 315; Bult. 1895, consid.
dela p. 703 ; Cr. judiciar din 1895, No. 22 (concluzii conforme
ale procurorului general Filiti, publicate în Cr. judiciar din
1895, No. 23 şi în Dreptul din acelaş an, No. 44); C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1886, No. 29 şi din 1890, No. 82; Trib.
Ilfov, Cr. judiciar din 1910, No. 26 şi Dreptul din acelaş
an, No. 60, etc. — Contra: Cas. fr. Sirey, 43. 1. 689 şi alte
decizii posterioare din 1846 şi din 1848, D. P. 46. 1. 383;
Sirey, 46. 1. 826; Sirey, 49. 1. 172; D. P. 50. 1. 5. 536,
etc. Duvergier, comentând decizia din 17 Mai 1843, care
consacră sistemul cumulului rezervei şi al părţei disponibile,
zice că această decizie a fost casată de opinia publică, iar
Marcadé o numeşte o tristă şi nenorocită jurisprudenţă. Vezi
Laurent, XII, 39.
 DESPRE RAPORT. — A R T . 752.

fost, cu d r e p t cuvânt, admisă şi de j u r i s p r u d e n ţ a noastră (')•

A ş a dar, d u p ă această soluţie, singură juridică, admisă şi
2
de doctrină ( ), care respinge teoria cumulului, descendentul
r e n u n ţ ă t o r n u poate să reţie darul ce i s'a făcut fără dis­
pensă de raport, decât până la concurenţa părţei disponibile;
d e unde rezultă că ceilalţi descendenţi, cari a u primit suc-
1
( ) Vezi deciziile citate în nota precedentă.
2
( ) Vezi în acest sens, Arntz, II, 1520; Mourlon, II, 599; De­
molombe, X I X , 49 urm.; Demante et Colmet de Santerre,
IV, 42 bis IV; T. Hue, V, 344 şi VI, 141, 142; Baudry et
Colin, Don. et testaments, I, 685 urm.; Marcadé, III, No. 532
urm. şi Revue critique, tom. I, p. 257 urm.; Aubry et Ran,
VII, § 682, p. 177 urm., nota 3 ; Massé-Vergé, II, § 402,
p. 420, 421, nota 3 ; Laurent, X I I , 39; Planiol, III, 3079
urm., care citează Tratatul nostru în limba fr., unde ches­
tiunea este discutată (p. 203, text şi nota 1); Thiry, II,
318, p. 313; Valette, Melanges de droit, de jurisprudence et
de legislation, I, p. 263 urm., p. 273 urm., şi p. 284 urm.;
Machelard, Revue historique, tom. VIII, anul 1862, p. 682
şi tom. I X (1863), p. 245 urm.; Vernet, De la quotile dispo-
nible, p. 392 urm. şi Revue pratique de droit francais, tom.
XI, anul 1861, p. 449 urm.; tom. X I I (1861), p. 113 urm.;
tom. XVII, anul 1864, p. 381 urm.; Vavasseur, Revue pra­
tique, tom. V, anul 1858, p. 68; Delsol, Revue pratique,
tom. III, anul 1857, p. 97 urm.; Acollas, II, p. 419; Sain-
tespès-Lescot, Don. et testaments, II, 315, p. 27 urm. (ed. din
1855); Beautemps-Beaupré, De la portion des Mens disponible
et de la reduction, I, 165, p. 153 urm. şi II, 886, p. 305
urm. (ed. din 1855—1856); Boissonade, Histoire de la reserve
héréditaire, 713, p. 678 (ed. din 1873), etc. Art. 1003 din
codul italian este expres în această privinţă. ^L'erede che
rinunzia alla successione, pub tuttavia ritenere la donazione
o domandare il legato a lui fatto, fino alla concorrenza della
porzione disponibile; m a non può ritenere o conseguire nulla
a titolo di legittima". Cpr. T. Hue, Le code civil italien et
le code Napoleon, I, p. 233.—Contrà: Troplong, Don. et
testaments, II, 784: Taulier, Théorie raisonnée du code civil,
III, p. 328; Dufour, Revue étrangère, anul 1836, p. 491
urm.; Gabriel Demante, Revue critique, tom. II, p. 81 urm.;
Bressolles, aceeaş Revistă, tom. XVII, p. 519; Labbé, Revue
pratique de droit francais, tom. V, anul 1858, p. 193 urm.;
257 urm., şi p. 353 urm. Vezi asupra acestei controverse,
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 634, p. 150,
151 (ed. Anschutz), § 644, p. 184, 185 (ed. Crome). Vezi şi
Massé-Vergé, II, § 402, p. 419 urm. etc. Mai vezi şi de­
ciziile citate în nota precedentă.
 566 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I . — A R T . 7 5 2 .

cesiunea, sunt în drept, în calitatea lor de moştenitori r e -

zervatari, să exercite contra descendentului renunţător o a c ­
ţiune în reducţiune p e n t r u tot ce liberalitatea făcută acestuia
întrece partea disponibilă, fără ca descendentul r e n u n ţ ă t o r
să poată c u m u l a cu această parte porţiunea rezervei, pe
care el a perdut-o prin efectul renunţârei sale.
Cazurile îu De asemenea, de câteori un ascendent a făcut o d o n a -
u n e u n u
,tentui remm- ţ i
d
i descendent succesibil, d u p ă ce dăruitorul dispu­
t a t a n u poate «Raft de partea sa disponibilă prin liberalităţi anterioare,
r
**• ^ | " ^ descendentul donatar, în caz de a r e n u n ţ a la succesiunea
ascendentului dăruitor, nu poate să reţie darul ce i s'a
făcut, nici pană la concurenţa părţei disponibile, această
parte fiind epuizată, nici pană la concurenţa rezervei legale,
această rezervă fiind alipită de calitatea de moştenitor, pe
1
care el n'o m a i areC ).
imputarea H- A d m i ţ â n d că descendentul r e n u n ţ ă t o r nu poate să reţie
asupra^părţei liberalitatea făcută de ascendentul său decât pană la con-
disponibiie curenta părţei disponibile, chestiunea este de a se şti dacă
C o n t r o v e r t această liberalitate trebue să fie i m p u t a t ă
1
numai asupra
părţei disponibile, sau dacă ea este imputabilă m a i întăi
a s u p r a părţei acestui moştenitor din rezerva sa, şi în mod
subsidiar a s u p r a părţei disponibile, aşa că ascendentul să
poată dispune de întregul excedent al părţei disponibile în
folosul altor moştenitori sau a unor persoane străine.
Deşi şi această chestiune este controversată, totuşi se
decide, în genere, că descendentul r e n u n ţ ă t o r devenind, prin
renunţarea sa, străin de succesiune (vezi suprà, p . 5 6 2 ) şi
fiind asimilat unui d o n a t a r străin, trebue să impute libera­
2
litatea ce i-a fost făcută numai a s u p r a părţei disponibile ( ).
Legatele f ă - P â n ă acum a m presupus cazul că ascendentul a r fi
acu 0
^tire^ra- 1 1
f * donaţiune descendentului s ă u . Venim a c u m la lega-
port. tele ce testatorul a p u t u t să lese descendentului său succe­
sibil, fără scutire de raport. _

(') Cpr. C. Rioni, D. P . 55. 2. 6 1 ; Dalloz, Nouveau code civil

annoté, II, art. 845, No. 15 urm.
2
( ) Vezi în acest sens, Cas. fr. D. P . 81. 1. 8 1 ; Sirey, 81. 1.
97. Cpr. Demolombe, X I X , 53 şi 61. — Contrà: Aubry et
Rau, VII, § 684 ter, in fine, p. 216, text şi nota 39. Vezi
asupra acestei chestiuni, Gr. Boissonade, Histoire de la reserve
héréditaire, 714 urm., p. 679 urm.
 DESPRE RAPORT. — ART. 752. 507

Dacă ascendentul a lăsat acestui descendent u n legat,

fie particular sau singular, fie cu titlu universal (*), lega­
tarul poate, în caz de a r e n u n ţ a la moştenire, să ceară legatul
2
dela moştenitor ( ), se înţelege tot în limitele pârţei dispo­
nibile.
De câteori însă el nu r e n u n ţ ă la succesiunea testatorului, Art. 899
pe care el este chemat a o culege a b intestat, el nu poate
cere legatul, care r ă m â n e caduc şi se stinge chiar în momentul
când dreptul se deschide, adecă la moartea testatorului
(art. 8 9 9 ) .
Descendentul n u poate deci fi în acelaş t i m p şi moş- Descenden
3 n u poat e fi
tenitor a b intestat si legatar sau d o n a t a r ( ) ; el trebue s ă ,
C A I - I • • moştenitor
aleagă una d m două, ceeace, t a r a îndoială, este contrar voinţei i n t e s t a t şi
atar
testatorului. s -
Această dispoziţie, cu drept cuvânt criticată de autori, Origina
a c e s l d i s
necunoscută la Romani, unde legatele • erau presupuse a fi ^ t i i

făcute cu titlu de preciput, îşi are origina în dreptul obiş-

nuelnic francez (*).
(') Legiuitorul nu distinge, în adevăr, între legatul singular sau
particular şi acel al unei fracţiuni de moştenire (cu titlu
universal). Vezi Demolombe, XVI, 302.
2
( ) Este de observat că legiuitorul nu supune de astă dată pe
descendent la raportul legatului, ca în art. 756, şi aceasta
cu drept cuvânt, pentrucă dreptul la legat deschizându-se
numai prin moartea testatorului (art. 899), legatarul nu are
acest legat în posesiunea sa, ca să-1 poată raporta; pe când
el posedă de pe acum donaţiunea, pe care el a trebuit s'o
primească în timpul vieţei dăruitorului (art. 814). In pri­
vinţa legatului, el nu poate deci decât să-1 ceară dela moşte­
nitori sau să-1 lese în masa de împărţit. Cpr. Demolombe,
XVI, 165; Mourlon, II, 369, etc.
3
( ) Cpr. C. Bucureşti, CV. judiciar din 1895, No. 12, p. 91. ^ . rt

Descendentul nu poate deci cumula calitatea de moştenitor 84ii.

ab intestat şi de legatar, decât atunci când testatorul 1-a
scutit anume de raport (art. 751 şi 846).
4
( ) „Nimene nu poate să fie în acelaş timp moştenitor şi legatar j j „j r T e e

al defunctului", ziceà art. 300 al cutumei din Paris. Vezi şi francez,

art. 228 al cutumei din Orléans. De aceea Loysel ziceà: „En
succession directe on ne peut etre liéritier et légataire, aumónier
(legatar) et parconnier (moştenitor sau copărtaş)". (Instil,
coutumières, I, p. 308, No. 311, ed. Dupin et Laboulaye din
1846). Cpr. Arntz, II, 1513, 1514; Mourlon, II, 371; Demo-
lombe, XVI, 158, etc.
 _
568 COD. C I V . — C A R T . III. — T I T . I. — C A P . VI. — S a II.— ART. 752, 753.

Anomalia la D a r daca art. 7 5 2 nesocoteşte voinţa testatorului, fiindcă

e a c e c a
art? 752 l f legatul să r ă m â e în masa de împărţit, pe când
dreptul ascendentul a înţeles, de b u n ă samă, să dea un' folos oarecare
nostru, descendentului său succesibil, acest text d ă loc la o anomalie
şi mai mare în dreptul nostru. In adevăr, la noi, n u m a i des­
cendenţii fiind supuşi obligaţiei raportului (art. 751), numai ei
sunt opriţi de a c u m u l a calitatea de moştenitor cu acea de le­
g a t a r ; de unde rezultă că dacă testatorul a făcut u n legat,
chiar fără scutire de raport, unui ascendent sau u n u i colateral,
acest moştenitor va puteà să primească şi legatul şi succe­
siunea a b infestat. Legea admite deci pentru rudele cele mai
depărtate ale defunctului ceeace ea nu admite pentru rudele
cele mai apropiate. Aceasta, încă odată, este în contradicţie cu
voinţa presupusă a testatorului, căci este mai probabil că el a
înţeles mai de g r a b ă să avantajeze pe rudele sale cele mai
de a p r o a p e , decât pe* cele mai depărtate.
P e n t r u a c u r m a această anomalie, legiuitorul nostru
ar fi trebuit să urmeze în totul codul italian, pe care 1-a
luat de model în art. 7 5 1 , şi să decidă că legatele nu s u n t
supuse r a p o r t u l u i , decât atunci când această obligaţie a fost
a n u m e impusă de testator, ceeace vom vedea că el n ' a făcut,
deşi contrariul se susţine de unii(').
Ne-a mai r ă m a s de explicat art. 7 5 3 şi 7 5 5 .
Art. 753. A r t . 7 5 3 se referă, în legea noastră, la o singură ipo­
teză, şi a n u m e : la acea în care b u n u l a r face o donaţiune
unui nepot de fiu, adecă, unui copil al fiului său, pe când
acest din u r m ă s'ar afla încă în viaţă.
In asemenea caz, nepotul de fiu astfel gratificat de
către b u n u l său, va face r a p o r t u l averei dăruite de câteori
el va veni la succesiunea acestui b u n , din cauza morţei
sau incapacităţei părintelui său, dacă b u n u l nu 1-a scutit
2
de această formalitate ( ).
Nepotul de fiu d o n a t a r n'are calitatea de moştenitor
în momentul primirei liberalităţei, pentrucă, în ipoteza
noastră, traeste tatăl său, care este moştenitorul presumptiv
al b u n u l u i dăruitor. D a c ă presupunem însă că tatăl des-

(') Vezi infra, p. 615.

2
( ) Cpr. Chabot, Successions, II, art. 846, No. 2, p. 446 (ed.
Belost-Jolimont), p. 376 (ed. Mazerat).
 DESPRE RAPORT. — ART. 753, 755. 569

cendentului d o n a t a r moare înaintea dăruitorului sau devine

nedem de a-1 moşteni, nepotul d o n a t a r devenind astfel moş­
tenitorul b u n u l u i său dăruitor, va trebui să raporteze darul
când el va veni, î m p r e u n ă cu fraţii săi, Ia succesiunea
b u n u l u i dăruitor, dacă el n ' a fost scutit de r a p o r t (*).
Această dispoziţie iarâş nu se prea explică, pentrucă, Art. 753.
în intenţia dăruitorului, donaţiunea este presupusă a fi fost
făcută cu dispensă de raport, de oarece în momentul facerei
ei descendentul d o n a t a r nu era încă moştenitor. Drept vor­
bind a r fi trebuit deci, pentru ca r a p o r t u l să aibă loc în
specie, ca d o n a t a r u l să fi fost a n u m e supus acestei operaţii
2
de către ascendentul dăruitor ( ). Cu toate acestea legea
admite soluţia contrară.
Cât pentru art. 7 5 5 , care singurul ne-a mai rămas de Art. 755.
explicat în secţia de faţă, acest text dispune că fiul sau
mai bine zis descendentul, adecă nepotul sau strănepotul,
care vine cu dreptul său propriu (proprio nomine) şi fără
ajutorul reprezentaţiei la succesiunea bunului sau s t r ă b u ­
nului său dăruitor, nu este obligat a r a p o r t a darul făcut
părintelui său (care este şi el fiul sau nepotul de fiu al
dăruitorului), chiar când el ar primi succesiunea părintelui
său donatar, în care moştenire ar găsi bunurile dăruite.
Acest descendent nu este s u p u s obligaţiei raportului, Art. 751 şi
7 5 5 -
pentrucă deşi el este moştenitor, totuşi el nu este personal
donatar, şi ştiut este că n u m a i acei cari întrunesc îndoita
calitate de moştenitor şi de donatar, datoresc raportul
3
(art. 7 5 1 şi 755) ( ).
Aceasta lasă însă a se presupune că donaţiunea a fost

(') Această dispoziţie se aplică în Franţa şi la legate. Cpr. De­

molombe, XVI, 180; T. Hue, V, 345; Aubry et Rau, VI,
§ 629, p. 611, nota 2; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, § 629, p. 133, text şi nota 3 (ed. Anschtitz), § 634, p. 165
(ed. Crome); Planiol, III, 2250; Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 2740; Le Sellyer, Idem, III, 1456, etc.
2
( ) Cpr. Laurent, X, 555; Ducaurroy, Bonnier et Ronstain,
II, 701, etc.
s
( ) Cpr. Arntz, II, 1522, 1525; T. Hue, V, 347; Marcadé, III,
324; Ducaurroy, II, 703; Mourlon, II, 384; Demolombe, XVI,
181, 194; Laurent, X, 557, 562; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 2712, etc.—Contrà: art. 627 din noul cod civil elveţian
dela 1907 şi art. 2051 § 1 C. german. Vezi suprà, p. 562.
 COD. C I V . - C A R T . III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a II. — A R T . 755.

făcută în mod sincer t a t ă l u i descendentului, căci dacă t a t ă l

nu era decât o persoană interpusă, şi adevăratul d o n a t a r
era fiul, atunci r a p o r t u l va aveà loc, de câteori acest fiu va
veni la succesiunea b u n u l u i sau s t r ă b u n u l u i său ; pentrucă,
d u p ă cum ştim, n u numai donaţiunile directe, d a r şi acele
indirecte, adecă făcute prin interpunerea altor persoane, s u n t
supuse r a p o r t u l u i . (Vezi suprà, p . 5 5 9 , ad notam).
Descendenţii, cari vin la succesiunea b u n u l u i sau stră­
b u n u l u i lor prin reprezentaţia tatălui lor d o n a t a r (art. 6 6 5 ) ,
trebue însă să raporteze darul primit de părintele lor şi
sumele datorite de dânsul în baza u n u i î m p r u m u t (art. 738)('),
chiar când ei a r fi r e n u n ţ a t la succesiunea acestui p ă r i n t e
2 3
(art. 6 6 8 ) ( ) , sau a r fi primit-o sub beneficiu de inventar ( );

(*) Gu toate că art. 755 nu vorbeşte decât de raportul donaţiu-

nilor, totuşi aceste cuvinte cuprinzând tot ce părintele repre­
zentat ar fi raportat el însuş, trebue să decidem că nepotul,
care vine la succesiunea bunului prin reprezentarea părintelui
său, va trebui să raporteze la această succesiune şi sumele
datorite bunului, în baza unui împrumut, de către acel re­
prezentat (art. 738) (Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 167),
şi aceasta chiar dacă descendentul reprezentant ar fi renun-r
ţat la succesiunea părintelui său, sau ar fi primit-o sub be­
neficiu de inventar. Cpr. Laurent, X, 563; Demolombe, XVI,
201 ; Massé-Vergé. II, § 398, p. 400, nota 5, in fine; Aubry
et Rau, VI, § 631, p. 622, nota 5; Dur anton, VII, 230;
Chabot, Successions, II, art. 848, No. 3, p. 450 (ed. Belost-
Jolimont), pag. 381 (ed. Mazerat); Dueaurroy, Bonnier et
Roustain, II, p. 486, nota 1,'etc.
2
( ) La- caz de a renunţa la succesiunea părintelui său, descen­
dentul nu se va folosi de bunurile datorite, însă totuşi el va
trebui să facă raportul, pentru a reprezintă pe tatăl său. Cpr.
Laurent, X, 562; Demolombe, XVI, 196; Dueaurroy, II,
703; Planiol, III, 2224, etc.
Raportul se va face, în asemenea caz, prin luare mai puţin
(art. 764 urm.), ceeace era admis şi în dreptul cutumier
francez (art. 308 al cutumei Parisului şi art. 307 al cutumei
din Orléans). Cpr. Demolombe, X V I , 203; Berriat St. Prix,
Notes element, sur le code civil, II, 306.
s
( ) Cpr. Demolombe, XVI, 204; Arntz, II, 1525; Laurent, X,
563; T. Hue, V, 347; C. Bordeaux, D. P. 77. 2. 55, etc. ^
In caz de moştenire prin transmitere (vezi suprà, p. 255
urm.), regulele nu mai sunt aceleaşi; căci, în asemenea caz,
moştenitorul raportează liberalităţile făcute axitorului său,
iar nu, acele făcute lui personal. Cpr. Demolombe, XVI, 204;
 DESPRE RAPORT. — ART. 755.

pentrucă reprezentantul intrând in drepturile şi obligaţiile

celui reprezentat (art. 664), trebue să îndeplinească toate
obligaţiile lui. Or, în specie, reprezentatul, adecă părintele
d o n a t a r a r fi trebuit să facă r a p o r t u l , dacă ar fi venit el
însuş la succesiunea lui de cujus; deci, această obligaţie in­
J
c u m b ă şi fiului care-1 reprezintă pe dânsul ( ).
2
Aceasta soluţie î m p r u m u t a t ă dela P o t h i e r ( ), admisă Critica art.
lf>D
a t â t în codul austriac (art. 7 9 0 , in fine),(?) cât şi în dreptul '
roman (*), este p a n ă la u n p u n c t oarecare nedreaptă, pentrucă
reprezentantul având drepturile sale dela lege, iar nu dela
;
cel reprezentat, n a r fi trebuit să fie s u p u s obligaţiilor ce
i n c u m b ă acestui din u r m ă , cu atât mai m u l t cu cât obli­
gaţia r a p o r t u l u i fiind s u p u s ă condiţiei ca moştenirea d ă r u i -
torului să fie acceptată, această condiţie nu s'a îndeplinit,
de oarece moştenitorul d o n a t a r a murit înaintea dăruito-
5
rului( ).
Se naşte însă î n t r e b a r e a : dacă descendentul reprezen- «aportul iu-
tant trebue sau nu să raporteze şi ceeace el a primit per-miT/de
sonai sau direct dela acela la a cărui succesiune el vine reprezentant
p r i n reprezentaţie, adecă dela b u n u l sau s t r ă b u n u l său? a e e ] a _ l a a ea
r u i
Chestiunea, deşi controversată, trebue să fie decisă în mod succesiune
afirmativ, pentrucă el este în acelaş t i m p şi. moştenitor şi reprezentaţi",
donatar, întrunind, prin u r m a r e , condiţiile cerute de art. 7 5 1 , Controversă,
puţin importă calitatea în virtutea căreia el vine la succe­
siune. In asemenea caz, reprezentantul va face deci un îndoit
r a p o r t : 1° r a p o r t u l bunurilor ce el a primit direct dela

Laurent, 'X, 562; T. Hue, V, 347; Aubry et Rau, VI, § 631,

p. 622, nota 6; Duranton, VI, 410 şi VII, 230, 248; Baudry
et Wahl, Successions, III, 2716; Le Sellyer, Idem, I, 612, etc.
1
C) Cpr. Mourlon, II, 384; Marcadé, III, 324; Ducaurrov, II,
703; Arata, II, 1525; Laurent, X, 562; Demolombe, XVI, 196.
2
() Pothier, Successions, VIII, p. 167 (ed. Bugnet).
8
() Iată cum se exprimă acest din urmă text: „Se socoteşte în C. a u s t r i a c
A r t 7i
partea ereditară a unui nepot de fiu, nu numai ce a primit - '°-
el însuşi direct, dar şi ceeace au primit în acest mod tatăl
şi mama lui, pe cari el îi reprezintă".
4
() Cpr. L. L. 19 şi 20, Cod, De collationibus, 6, 20.
5
() Cpr. Chabot, op. cit., II, art. 848, No. 8, in fine, p. 453
(ed. Belost-Jolimont), p. 384 (ed. Mazerat); Boileux, Comment,
sur le code Napoleon, III, p. 311, nota 2.— Vezi însă Mar­
cadé (III, 324), care zice că art. 755 (848 C. fr.) nu merită
nicio critică.
 572 COD. CIV. — CART. I I I . — T I T . I I . — C A P . V I . — S-a I I . — A R T . 7 5 5 .

defunct; şi 2° r a p o r t u l bunurilor primite de acela pe care el

îl reprezintă
Raportul îi- Din cele mai sus expuse rezultă că dacă r â s t r â b u n u l
a ă c u t 1 1 1 1 a t â t u l u i c a t
f&cutrtuturor ^ ^ar ^ nepotului şi strănepotului,
ascendenţilor, cari a u m u r i t cu toţii, răstrânepotul, care va veni la succe-
Controyersa. ; g u n e a t u i r ă s t r â b u n , prin reprezentarea t u t u r o r ascen­
a c e s

denţilor donatari, v a trebui să raporteze toate darurile făcute

t u t u r o r ascendenţilor, căci el îi reprezintă pe toţi, spre a
2
veni la succesiunea r ă s t r â b u n u l u i d ă r u i t o r ( ).
P e lângă aceasta, el v a mai r a p o r t a , în asemenea caz,
şi ceeace a primit personal dela de cujus.
Complicaţiile A r t . 7 5 5 presupune, în partea sa finală, că un singur
s a t ó i ° o c descendent vine, prin reprezentarea d o n a t a r u l u i , la moştenirea
l a C P t e

a r t . 7 5 5 c . c i r . d ă r u i t o r u l u i şi, în asemenea caz, prescrie r a p o r t u l : „Când

fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentaţie, zice
acest text, atunci el este dator să raporteze ceeace s'a
d ă r u i t părintelui său..., e t c . " . . '
Descendentul, care va renunţa la succesiunea d ă r u i t o ­
rului, n u v a fi deci obligat la r a p o r t .
Nicio dificultate n u există, de asemenea, în cazul în care
d o n a t a r u l , mort înaintea d ă r u i t o r u l u i , a r fi lăsat mai mulţi
copii. D a c ă toţi aceşti copii primesc succesiunea ascenden­
tului dăruitor, cu toţii vor fi obligaţi la r a p o r t ; dacă toţi
o leapădă, niciunul nu va fi s u p u s acestei obligaţii.
Se poate însă î n t â m p l a ca unii din aceşti nepoţi, chemaţi
prin reprezentarea tatălui lor la succesiunea b u n u l u i , să p r i ­
mească moştenirea, iar alţii s'o lepede; şi, în .asemenea caz,
se naşte îndoita întrebare. 1° dacă r a p o r t u l se face p e n t r u
întreaga sumă d ă r u i t ă ; 2° dacă moştenitorii renunţători sunt

J
( ) Yezi în acest sens, Laurent, X, 562; Demolombe, XVI, 200;
Ducaurroy, II, 704; Arntz, II, 1526; Demante, III, 184 bis
. 1 ; Aubry et Rau, VI, § 632, p. 622; Massé-Vergé, II, § 398,
pag. 399, nota 5; Thirv, II, 200, pag. 197; Dur anton, VII,
230; T. Hue, V, 347; Vigié, II, 348; Planiol, III, 2225;
Baudry et Wahl, Successions, III, 2714; Hureaux, Idem, I,
16 şi IV, 19 urm. — Contra: Marcadé, III, 325; Le Sellyer,
Successions, III, 1461, p. 127 urm. Vezi asupra acestei con­
troverse, Mourlon, II, 385, 386.
2
( ) Vezi Demolombe, X V I , 200; Laurent, X, 562; Demante,
III, 184 bis II. —Contra : Marcadé, III, 325. Cpr. Ducaurroy,
Bonnier et Roustain, II, 704, in fine.
 DESPRE RAPORT. — ART. 7 5 4 . 756. 573

şi ei supuşi r a p o r t u l u i ? T o a t e aceste chestiuni sunt contro­

versate. N u vom intra în discuţia acestor controverse, cu a t â t
m a i m u l t cu cât asemenea chestiuni a rareori se pot ivi în
practică. Ne mărginim deci a trimete la autorii cari discută
controversa, pentru ca cetitorul s'o p o a t ă găsi la caz de
4
trebuinţă ( ).

Nedatorirea raportului pentru alţii.

A r t . 7 5 4 . — Donaţiunile şi legatele ( ) făcute fiului unei per­
2

soane, care are calitatea de erede în momentul deschiderei suc­

8
cesiunei ( ), sunt prezumpte că s'au făcut cu scutire de raport.
(Art. 651, 669, 751, 755, 756, 1200, 1202 C. civ. Art. 847 § 1
C. fr.).
A r t . 7 5 6 . — Donaţiunile şi legatele făcute soţului urnii des­
4
cendent succesibil ( ), sunt socotite ca făcute cu scutire de raport.
Dacă darurile sau legatele s'au făcut la doi soţi împreună, din
care numai unul este descendent cu drept de succesiune, partea
6
dăruită acestui din urmă este supusă raportului ( ). (Art. 669, 751,
754, 1200, 1202 C. civ. Art. 849 C. fr. Art. 1006 C. italian).
Donaţiunile şi legatele făcute de către u n ascendent co- Art. 754.

J
( ) Vezi Laurent, X, 562 bis; Demolombe, XVI, 196 bis; Aubry
et Rau, VI, § 629, p. 612; Baudry et Wahl, op. cit., III,
2715; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 848, No. 16
urm.; Cas. fr. Sirey, 70. 1. 329 (cu nota lui Labbé); C. Pau,
D. P. 86. 2. 241 (cu nota lui Poncet), etc.
2
( ) Din acest cuvânt, care se mai găseşte încă în art. 752, 756
şi 846, rezultă pentru noi, după cum vom vedeà infra, p. 614
urm. că, în dreptul nostru, nu numai donaţiunile dar şi lega­
tele sunt supuse raportului.
s
( ) In art. 756, descendentul care are calitatea de moştenitor,
este numit descendent succesibil.
4
( ) Descendentul succesibil este acela care are calitatea de a
moşteni, după cum se exprimă art. 753 şi 754. Textul nostru
întrebuinţează cuvântul descendent, ca şi codul italian, pentrucă
numai descendenţii sunt supuşi raportului. Art. 756, mai ales
în § 2, se apropie mai mult de redacţia art. 1006 din codul
italian decât de acea a textului francez. Este însă de observat
că art. 1004 şi 1006 din codul italian nu vorbesc de legate,
pe când art. 754 şi 756 din codul nostru reproduc acest
cuvânt după textele corespunzătoare franceze.
6
( ) Cpr. L. 17, Cod, De collationibus, 6. 20; L. 6, Dig., De
collatione, 37, 6.
 574 COD. C I V . — C A R T . III.—TIT. I. — C A P . VI. —S-a II. — ART. 754.

1 2
piluluiţ ) unei persoane ( ), care are calitatea de moştenitor
în momentul deschiderei succesiunei, adecă în momentul
morţei ascendentului dăruitor (art. 651), sunt, d u p ă art. 7 5 4 ,
presupuse a fi făcute cu scutire de raport, bine înţeles în fa­
3
voarea tatălui, care vine la succesiunea ascendentului ( ).
R e d u c e r e a îi- Liberalitatea este însă reductibilă, chiar din partea
4
beraiităţei. d ă r u i t o r u l u i , dacă întrece partea disponibilă ( ).
Raportul nu Care este sensul acestei dispoziţii? Cu toată contro-
p e n t r a ^ a i ţ Î i versa ce există în această privinţă, credem că legiuitorul a
5
voit să zică un lucru ce se înţelege dela sine( ), şi a n u m e :
că raportul nu se datereste pentru a l ţ i i : T e x t u l primitiv
dispunea, în adevăr, că „moştenitorul nu este obligat a
r a p o r t a decât legatul făcut lui personal, şi că tatăl nu r a ­
6
portează darul făcut fiului său nechemat la succesiune" ( ).
Această redacţie, care n ' a r fi lăsat nieio îndoială asupra
sensului textului, a fost însă modificată, d u p ă o observaţie
neîntemeiată a lui T r o n c h e t e ) .
S p r e a fi obli- P e n t r u ca cineva să fie obligat la raport, trebue deci,
c a s a e e r s o n a
^trlhue^fi* ^ ^ P l d o n a t a r sau legatar; de aceea § 2
p e r s o n a l do- al textului fr. (eliminat la noi) dispune că tatăl, care vine
16 a
^"ator" ^ succesiunea dăruitorului, nu este obligat a r a p o r t a d a r u l
C o n t r o v e r s ă , sau legatul făcut fiului său, care n u aveà calitatea de moş­
tenitor în momentul deschiderei succesiunei.

(*) Acest copil nu poate fi decât un nepot sau o nepoată, sau o

strănepoată a ascendentului dăruitor. Tot în acest sens este
luat cuvântul fiu şi în art. 755. Cpr. Demolombe, XVI, 205.
2
( ) Această persoană nu poate fi iarăşi decât un fiu sau o fiică,
un nepot sau o nepoată (art. 751), etc.
8
( ) Este evident, în adevăr, că scutirea de raport, de care vor­
beşte textul, nu poate fi aplicată decât tatălui, fiindcă, în
specie, fiul nu este moştenitor. Cpr. Demante, III, 183.
4
( ) Chabot, Successions, II, art. 847, No. 3, p. 448 (èd. Belost-
Joliinont), p. 379 (ed. Mazerat).
6
( ) De aceea Ducaurroy (II, 704) zice că scutirea raportului
este, în specie, un adevărat non-sens, iar Duranton (VII, 233)
zice că aceste cuvinte sunt nişte cuvinte parazite (inutile).
Vezi şi Demolombe (XVI, 189), care califică scutirea rapor­
tului în specie de amphibologique et malencontreuse formule.—
Vezi însă Aubry et Bau, VI, § 631, p. 621, nota 3.
e
( ) Vezi Demolombe, XVI, 186.
7
( ) Vezi Baudry et Wahl, Successions, III, p. 207, nota 1
(ed. a 3-a).
 DESPRE RAPORT. — ART. 754, 756. 575

Aşa d a r , dacă presupunem că tatăl meu a făcut u n u i Exemplu,

fiu al meu u n dar sau u n legat, eu nu voiu fi supus ra­
portului, când voiu veni la succesiunea tatălui meu dăruitor,
pentrucă nu sunt nici donatar, nici legatar, d u p ă cum cere
art. 7 5 1 . F i u l meu va trebui însă să facă raportul, în caz
când aş m u r i înaintea lui, dacă el va veni la succesiunea
tatălui meu dăruitor, fiindcă el este d o n a t a r sau legatar,
aşa cum cere legea.
A r t . 7 5 6 exprimă aceeaş idee când zice că donaţiunile şi Art. 756.
J
legatele făcute soţului unui descendent succesibil ( ), adecă
care are calitatea de moştenitor în momentul deschiderei
succesiunei, d u p ă cum se e x p r i m ă art. 7 5 3 şi 7 5 4 , sunt
socotite ca făcute cu dispensă de raport, ceeace însemnează
că dacă tatăl meu a făcut un d a r sau un legat soţiei mele,
eu nu voiu fi obligat a face raportul atunci când voiu veni
la succesiunea părintelui meu dăruitor, fiindcă nu sunt nici
d o n a t a r , nici leg'atar. P e n t r u ca să fiu supus r a p o r t u l u i , darul
2
sau legatul trebue să-mi fie făcut mie personal (art. 751)( ).
A r t . 756 a voit deci să zică că darurile sau legatele făcute
soţului unui descendent succesibil nu sunt supuse rapor­
3
tului ( ). Astfel era, în adevăr, redacţia primitivă a textului,

1
( ) Vezi art. 770, 773 şi 846, unde persoanele cari au calitatea
de moştenitori sunt iarăşi numite succesibile.
2
( ) Aceasta se spune expres în art. 849 din codul fr. Legiuitorul
nostru, ca şi cel italian, a găsit însă deprisos de a o mai
spune încă odată, fiindcă din art. 751 rezultă în deajuns că
darul sau legatul făcut descendentului succesibil este supus
raportului.—Dacă darurile sau legatele s'au făcut la amândoi
soţii împreună, din care numai unul este descendent succe­
sibil al dăruitorului sau al testatorului, numai partea legată
sau dăruită acestui din urmă este supusă raportului (art. 756
§ 2). Cpr. Planiol, III, 2226.
3
( ) Cu toate că art. 756 nu vorbeşte decât de daruri şi de legate, A p l i c . art. 756
nu mai încape îndoială că el se aplică şi sumelor de bani cu la împrumu-
t u n l e 1
cari ascendentul ar fi împrumutat pe ginerele sau pe n o r a o^Ş* -
sa. Cpr. Demolombe, XVI, 217. Astfel, dacă presupunem
că tatăl meu a împrumutat pe soţia mea cu o sumă de bani
sau i-a plătit datoriile ei, eu nu voiu fi obligat a raporta
aceste sume, când voiu veni la succesiunea lui. Sumele îm­
prumutate mie sau întrebuinţate la plata datoriilor mele vor
trebui însă să fie raportate la succesiunea tatălui meu (art. 738,
751, 758).
576 COD. C I V . — C A R T . III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a II. — A R T . 756.

şi dacă ea a fost schimbată în Consiliul de Stat, aceasta se

datoreşte observaţiilor greşite ale lui Tronchet.
Sensul art. 7 5 4 şi 7 5 6 , încă odată, este că r a p o r t u l
nu se datoreşte niciodată pentru alţii şi că, spre a fi s u p u s
acestei obligaţii, descendentul succesibil trebue să fie în
1
acelaş t i m p d o n a t a r sau legatar al ascendentului ( ).
Cu toate acestea, chestiunea este controversată şi se sus­
ţine de unii că d a r u l sau legatul făcut fiului ori soţului
unui descendent succesibil a r fi considerat ca făcut însuş
acestui descendent. Cu alte cuvinte, fiul şi soţul descenden­
tului succesibil a r fi consideraţi ca nişte persoane inter­
puse (art. 8 1 2 şi 940), iar d o n a t a r u l sau legatarul a d e v ă r a t
a r fi, în specie, însuş descendentul, care a r fi scutit de ra­
p o r t ; pentrucă interpunerea de persoane, la care a recurs d ă -
ruitorul, dovedeşte că aceasta a fost intenţia s a ; de unde se
deduce că, în toate cazurile în cari liberalitatea a fost fă­
cută prin interpunere de persoane, există scutire virtuală sau
2
tacită de r a p o r t ( ). Această soluţie este însă inadmisibilă,
pentrucă, d u p ă cum ştim, legiuitorul nu cunoaşte dispensa
tacită de raport, ci n u m a i dispensa expresă, deşi niciun termen
3
sacramental nu se cere în această privinţă ( ). Legiuitorul n ' a
p u t u t în adevăr, raţionalmente vorbind, să presupue că tatăl
şi soţul succesibili sunt indirect gratificaţi prin nişte per­
soane interpuse (fiul sau celalalt soţ), pentrucă dăruitorul
nu aveà nevoe de a recurge la asemenea fraudă, de oarece
el ajungea la acelaş rezultat prin scutirea liberalităţei de
raport. Asemenea fraudă era posibilă şi utilă n u m a i în
dreptul vechiu francez, unde scutirea de r a p o r t nu-şi aveà
fiinţă, nu însă în dreptul actual unde această scutire a t â r n a
4
de voinţa dăruitorului sau testatorului ( ).

(') Vezi Laurent, X, 559 urm. şi Avant-projet de revision du

code civil, III, p. 591; Demolombe, XVI, 185 urm.; Demante
et Colmet de Santerre, III, 183 bis; Duranton, VII, 233; Du­
eaurroy, II, 704; Baudry et Wahl, Successions, III, 2704;
Vaquette et Marin, Idem, 824; Hureaux, Idem, IV, 17 şi 20
urm.; Filippis, Corso di diritto civile ital., X I I , 167, p. 121.
2
( ) Vezi în acest sens, Marcadé, III, 323, 327; Aubry et Rau,
VI, § 631, p. 621, nota 3 şi § 632, p. 640, text şi nota 14;
Le Sellyer, Successions, III, 1458, p. 125, 126, etc.
8
( ) Vezi suprà, p. 560 şi infra, p. 589, 633.
4
( ) Cpr. Vaquette et Marin, Successions, 824, p. 413.
 DESPBE EAPOET. — AET. 756. 577

U n dăruitor recurge, în adevăr, la persoane interpuse

când el vreà să avantajeze u n incapabil, precum este în ca­
zurile prevăzute de a r t . 8 1 2 şi 9 4 0 , în cari copiii sunt pre­
supuşi persoane interpuse când tatăl lor este incapabil de
a primi direct, iar nu atunci când asemenea incapacitate nu
există, precum este în specie, unde tatăl este tot atât de ca­
pabil ca şi copiii şi unde ambii soţi nu sunt izbiţi de nicio
incapacitate. N u era deci nicio raţiune p e n t r u a se presu­
p u n e eă t a t ă l şi soţul donatarului sau legatarului sunt gra­
tificaţi în mod indirect prin persoane interpuse. N u putem
deci admite teoria lui Marcadé şi a adnotatorilor lui Zacharise.
Este adevărat că legiuitorul nostru a eliminat § 2 E l i m i n , art.
al a r t . 8 4 7 din codul francez, unde se zice c ă : „tatăl, care codul 1

vine la succesiunea d ă r u i t o r u l u i nu este obligat a r a p o r t a nost™,

darul sau legatul făcut fiului sau fiicei sale", însă acest text
a fost eliminat ca deprisos, iar nu pentrucă legiuitorul nostru
s'ar fi gândit la interpunerea de persoane; pentrucă, d u p ă cum
am mai spus mai sus, dispunătorul nu aveà nevoe de a re­
curge la o fraudă. Acesta fiind, d u p ă unii, sensul art. 7 5 4
şi 7 5 6 , textele de mai sus sunt inutile şi, ca atare, ar trebui eli­
1
minate din cod, ca unele ce pot induce în eroare ţ ).

Despre art. 8 4 4 din codul francez, eliminat de legiui­

torul nostru.
A r t . 8 4 4 din codul francez, reprodus în codul italian
(art. 1002), dispune că „chiar în cazul în care donaţiunile
şi legatele a r fi fost făcute p r i n preci p u t sau scutire de ra­
port, moştenitorul care vine la împărţeală nu poate să le
reţie decât pană la concurenţa părţei disponibile, excedentul
2
fiind supus raportului, sau mai bine zis reducţiunei" ( ).
Marcadé (III, 319) observând, cu drept cuvânt, că acest text

(!) Cu toate acestea, art. 754 şi 756 se văd reproduse în codul Dr. străin.
olandez (art. 1135, 1136), în codul italian (art. 1004, 1006),
în codul portughez (art. 2001, 2003), etc. Ele au fost însă
eliminate din codul spaniol.
O Cpr. L. 20 § 2, Cod, De collationibus, 6, 20. — Textul fr.
cuprinde deci, în această privinţă, o negligenţă de redacţie.
Cpr. Planiol, III, 2227; T. Hue, V, 343; Marcadé, III, 319, etc.

43113 37
 578 COD. C I V . — C A R T . III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a II. — A R T . 757.

nu este la locul lui în secţia de faţă, legiuitorul nostru 1-a

eliminat, nereproducându-1 nici la titlul donaţiunilor (*). Cu
toate acestea nu mai încape îndoială că, la noi, ca şi în
F r a n ţ a , scutirea r a p o r t u l u i nu-şi va produce efectele sale
decât în marginile părţei disponibile, aceasta ca o consecinţă
a regulei care mărgineşte facultatea de a dispune cu titlu
g r a t u i t la o parte din averea de moştenire (art. 841 urm.,
847 urm.). Liberalitatea făcută unui descendent, cu dispensă
de raport, nu se va puteà deci reţine decât pană la con­
curenţa părţei disponibile, excedentul fiind s u p u s reducţiunei
conform art. 847 u r m . C. civil.

Succesiunea la care se face raportul.

A r t . 7 5 7 . — Raportul nu se poate face decât numai la suc­
cesiunea donatorului. (Art. 651, 751, 763, 1273 urm. C. civ.
2
Art. 850 C. fr.)( ).

Principiul pus R a p o r t u l având de scop, d u p ă cum ştim, păstrarea sau

de art. 7 5 / . t a . b i l i r e a egalitâţei în împărţirea bunurilor ascendentului
res

între descendenţii săi (art. 751), se înţelege că lucrurile

dăruite sau legate de către acest ascendent nu vor fi ra­
portate decât la masa succesiunei sale, obligaţia r a p o r t u l u i
luând naştere la deschiderea succesiunei, adecă la moartea
3
acestui ascendent (art. 651) ( ).
Exemplu. Astfel, eu nu voiu r a p o r t a la succesiunea tatălui meu
liberalităţile primite dela b u n u l meu, chiar dacă tatăl meu
ar fi devenit moştenitorul dăruitorului, d u p ă cum nu voiu
raporta la succesiunea mamei mele ceeace aş fi primit dela
tatăl meu, şi vice-versa. „ N u se p u n e la sinisfora, zice art. 1010,

!
Deoseb. între ( ) Este de observat că, în dosarul original al codului civil,
dosarul codu­ aflător în arhiva Minist. justiţiei, art. 844 din codul fr. se gă­
lui original şi
codul tipărit.
seşte tradus şi reprodus în art. 762. Acest text este însă şters
cu următoarea adnotaţie a d-lui Creţulescu, Ministrul justiţiei
de pe atunci: „Acest art. (762) s'a suprimat în urma chib-
zuirei în consiliul de Miniştri". Vezi textul art. 762, reprodus
în tom. I al Coment, noastre, p. 25 (ed. a 2-a).
2
( ) Cpr. L. 17, Cod, De collationibus, 6, 20.
8
( ) Demolombe, XVI, 275; Laurent, X , 601; Aubry et Rau, VI,
§ 631, ab initio, p. 620, etc.
 DESPEE E A P O E T . — A E T . 757. 579

lit. j din codul Calimaeh, câte s'au d ă r u i t fiilor de către

alţii". (Vezi suprà, p. 5 5 5 , nota 1, in fine).
Această regulă este atât de evidentă, încât codul ita- B r . străin,
lian şi alte legislaţii străine a u crezut de cuviinţă să elimi-
neze a r t . 7 5 7 ca deprisos. „ R a p o r t u l , zice Pothier (Succes­
sions, V I I I , p a g . 163), trebue să se facă la succesiunea d ă -
ruitorului. "
Dacă dispoziţia cu titlul g r a t u i t e m a n ă dela m a i multe Liberalitatea
persoane, cari a u gratificat pe descendent p r i n acelaş act, f â
^ l
t
1 ^ e
d
p ™e
a i

r a p o r t u l se va datori fiecărei din aceste persoane, pentru soaneprin

4 a c e l a ş a c t
p a r t e a ei contributorie la acea liberalitate ( ). '
î n c â t priveşte, cazul când tatăl şi m a m a ar fi constituit Constituirea
d e d o t a
împreună o dotă u n u i descendent al lor, vezi în t o m . V I I I '
al Coment, noastre, p . 1 6 5 u r m . explic, art. 1 2 3 7 — 1 2 3 9 , i a r
încât priveşte r a p o r t u l dotei, vezi infra, p a g . 5 9 5 u r m . ,
explic, a r t . 7 6 1 şi 1 2 8 2 .
D a r dacă raportul se face, în principiu, numai la suc- Facerea ra-
cesiunea dăruitorului sau testatorului, acesta având facultatea S u°ees! unui U

d e a scuti de raport, poate să ordone că el se va face la terţiu.

2
succesiunea u n u i terţiu ( ).
Regula, d u p ă care r a p o r t u l se face la succesiunea aceluia
•din soţi care a constituit dota, sufere, de asemenea, excepţie
în cazul unei stipulaţii contrare. Astfel, tatăl şi m a m a , cari
a u înzestrat î m p r e u n ă şi în mod solidar pe unul din copiii
lor, pot în mod valid să stipuleze că dota se va imputa în
întregimea ei a s u p r a succesiunei celuia din soţi care va m u r i
mai întăiu şi, în subsidiar, a s u p r a succesiunei celili rămas
3
în viaţă ( ).

(') Aubry et Eau, VI, § 631, p. 620.

2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 2734 şi 2781, cari citează în
acest sens o sentinţă a trib. din Amiens dela 1885, pe care
n'am putut-o însă controla.
8
( ) Vezi tom. VIII al Coment, noastre, pag. 166, precum şi au­
torităţile citate acolo. Cpr. Pothier, Tr. de la communauté,
VII, 650; Vezi T. Hue, V, 341, p. 419; Baudry, Le Cour-
tois et Surville, Contrat de mariage, I, 220, 221 şi 868 bis;
Planiol, III, 878 urm.; Cas. fr. şi C. Orléans, D. P. 99. 1. 505;
Sirev, 1900. 1. 81 (cu nota lui Esmein); Sirey, 1900. 2.
168;" D. P. 1902. 2. 101, etc.
 580 COD. CIV. — CART. III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a II. — A R T . 763.

Persoanele cari pot cere raportul şi cari se

folosesc de el.
A r t . 763.—Legatarii şi creditorii ( ) nu pot pretinde ca erezii ( >
r 2

să facă raport. (Art. 699, 751, 757, 769, 785, 801, 848 urm., 974
8
C. civ. Art. 867 C. fr.) ( ).
N u m a i descen- R a p o r t u l neavând loc, d u p ă a r t . 7 5 1 , decât între des-
den ere
^ P f j c e n d e n ţ i , inter fratres(%
r r u n u m a i ei pot să-1 ceară dela cei­
5
lalţi descendenţi ( ) ; şi de câteori îl cer, ei exercită u n d r e p t
6
al lor propriu, iar n u u n drept al a u t o r u l u i l o r ( ) .
Copii naturali, Acest drept a p a r ţ i n e nu n u m a i descendenţilor legitimi
când v i n la
succes, mame
s a u legitimaţi,
{ d a r şi celor naturali, de câteori ei vin la succe-
îor. siunea mamei lor, î m p r e u n ă cu, fraţii lor legitimi sau n a ­
turali, pentrucă ei o moştenesc întocmai ca şi copiii legitimi
(art. 6 5 2 § 2 , 6 7 7 , 678). (Vezi sivprà, p . 547,' nota 3 şi 5 5 3 ) .
Descendentul Se înţelege însă că, p e n t r u a p u t e à cere r a p o r t u l , descen-
*mo^enUor! dentul trebue să fie moştenitori adecă să n u fi r e n u n ţ a t la
e

7
succesiune sau să nu fi fosfTrécunosqut nedemn ( ).

r
Creditorii per­ ( ) Art. 857 din codul fr. şi 1004 din codul italian vorbesc de
sonali ai d e s ­
cendentului
creditorii moştenirei, iar textul nostru vorbeşte de creditori în
pot cere ra­ genere; de unde ar părea să rezulte că nici creditorii per­
portul. sonali ai descendentului nu pot să ceară raportul. Aceasta nu
este însă adevărat, după cum vom vedeà infra, p. 583, dreptul
acestor creditori de a cere raportul rezultând în deajuns din
art. 699, 785 şi 974.
2
( ) Adecă descendenţii.
8
( ) Opr..L. 1 § 1, Dig., De collatione, 37, 6, unde se zice: „Inter
a
eos ăabitur collatio, quibus possessio data est . Mai vezi şi
L. 3 § 3, Dig., loco cit.
4
( ) Vezi suprà, p. 554, nota 2.
6
Dr. străin şi ( ) Raportul nu se datoreşte decât de descendentul moştenitor
C. Calimach. comoştenitorului său, zice art. 1014 din codul italian. Soluţia
Art. 1007.
admisă în termeni expreşi de acest text este admisibila şi la
noi, fiindcă ea rezultă din termenii generali ai art. 751. Vezi
şi art. 1007 din codul Calimach, care dispune că „sinisfora
se face între pogorîtorii, cari intră la moştenirea suitorilor".
După codul francez, însă, orice moştenitor datoreşte raportul
comoştenitorilor săi.
6
( ) Trib. Gand, Fiandre judiciaire din 1903, No. 39, p. 609.
C) Baudry et Wahl, op. cit, III, 2724 şi autorităţile citate;
Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 857, No. 8, 9; Pand.
fr., v° Successions, 10640 urm.; Dalloz, Nouveau C. civil
annoté, II, art. 857, No. 8 urm.—Descendenţii cari au primit
 DESPRE RAPORT. — A R T . 763. 581

Legatarii, fie chiar universali (*), donatarii prin contractul Legatarii, etc.

succesiunea sub beneficiu de inventar, pot şi ei cere raportul.

C. Limoges, D. P. 1902. 2. 369.
(') Cpr. Baudry et Wahl, op. cit, III, 2727, şi autorităţile ci­
tate.—Dreptul legatarilor deschizându-se, în adevăr, numai la
moartea testatorului (art. 899), ei nu au drept decât la averea
lăsată de testator la moartea lui; or, lucrul dăruit a eşit mai
înainte din patrimoniul său. A permite legatarilor să ceară
raportul darului făcut de defunct, ar însemna a-i permite
să atace acest dar care, în principiu, este irevocabil (art. 801).
Cpr. Laurent, X, 587 bis; Demolombe, XVI, 285; Arntz, II,
1529; Dueaurroy, II, 720; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2726;
Planiol, III, 2237. Această soluţie se aplică şi atunci când
descendentul este în acelaş timp şi moştenitor ab intestat şi
legatar. Ca moştenitor, el poate cere raportul (art. 751); ca
legatar, el nu poate nici să-1 ceară, nici să se folosească de
el. Cpr. Laurent, loco cit.; Demolombe, XVI, 286; Aubry
et Rau, VI, § 630, p. 616. 617, text şi nota 10; Dalloz, Nouv.
C. civil annoti, II, art. 857, No. 28 urm.
Art. 763 fiind aplicabil şi la legate, legatarul n'ar puteà A p l i c . art. 7 6 3
l a
să ceară raportul legatelor, nici să se folosească de el, pentrucă legate,
nu poate să fie vorba de raport atunci când legatarii con­
cură între ei, de oarece raportul se întemeiază pe egalitatea
ce trebue să existe numai între descendenţii defunctului, în
virtutea intenţiei presupuse a acestui din urmă. Raportul fiind
afară din cauză, legatarii vor dobândi deci fiecare legatul lor
în marginile părţei disponibile; deci, dacă defunctul a întrecut
partea disponibilă, legatul va suferi reducţiune, < conform
art. 847 urm. C. civ. Cpr. Laurent. X, 587 bis.
Legatarii pot însă să ceară raportul fictiv al liberalitaţilor Legatarii pot
făcute de defunct descendenţilor săi, raport prevăzut de art. 849, cere raportul
fl lv e
căci, în specie, nu este vorba de un adevărat raport, ci de ^j* J;* g*™*
un raport fictiv şi de o simplă operaţie de calcul necesară Controversă!
spre a se forma masa asupra căreia trebue să se calculeze
partea disponibilă şi rezerva. Acesta este sistemul cel mai ju­
ridic şi mai raţional în acelaş timp, pe care jurisprudenţa îl
admite acum în mod constant dela celebra decizie, cunoscută
sub numele de Saint-Arroman (8 Iulie 1826), la care a aderat
aproape întreaga doctrină. Vezi infra, explic, art. 849, unde
se discută această controversă celebră. Cpr. Planiol, III, 2239;
Dalloz, Nouveau C. civil annoti, II, art. 922, No. 83 urm.;
Baudry et Wahl, Successions, III, 2727; Vaquette et Marin,
Idem, 834, lit. A, p. 420; Filippis, Corso completo di diritto
civile italiano comparato, XII, 177, p. 141 urm.; Zacharia?,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 634, p. 152 urm. (ed.
Anschiitz), § 643, p. 186, 187 (ed. Crome). Vezi şi Massé-
Vergé, II, § 402, p. 422 urm.; Baudry et Colin, Don. et tes-
 582 COD. C I V . - C A E T . III. — T I T . I. — C A P . VI. — S - a II. — A E T . 763.

de căsătorie ai întregii succesiuni sau ai unei părţi din suc­

2
cesiune (') şi creditorii chirografari ai succesiunei ( ), adecă
ai ascendentului dăruitor, n u pot cere r a p o r t u l donaţiunilor
făcute descendenţilor succesibili de către debitorul lor (as­
cendentul dăruitor), nici să se folosească de acest r a p o r t ,
dacă el a a v u t loc, p e n t r u c ă creditorii posteriori donaţiunei
n u a u niciun drept a s u p r a bunurilor cari erau eşite, în mod
definitiv, din patrimoniul debitorului lor, în momentul când
creanţa lor a luat naştere; iar creditorii anteriori donaţiunei
a u a v u t încredere personală în debitorul lor, de oarece ei
n ' a u cerut o ipotecă, încât le r ă m â n e n u m a i dreptul de a
cere, prin acţiunea pauliană, revocarea donaţiunei făcută în
3
d a u n a şi frauda lor (art. 9 7 5 ) ( ).
Piata legate- Această regulă, oricât de absolută a r fi, nu se aplică
l o r
' însă decât la donaţiunile inter vivos. Cât pentru legate, ele
n u pot fi. plătite decât în u r m a plăţei t u t u r o r datoriilor.
Bunurile legate de debitor formează deci gajul creditorilor

laments, II, 2296. Vezi asupra acestei controverse, Pand.

fr., v° Don. et testaments, 2681 urm.
C) Baudry et Wahl, op. cit.,, III, 2728 bis. — Contra: C. Li­
moges," D. P. 1902. 2. 370.
2
Creditorii des­ ( ) Deşi textul nostru vorbeşte de creditori în genere, legiui­
cendentului. torul s'a gândit, de bună samă, numai la creditorii succesiunei,
după cum dispun anume art. 857 şi 1004 din codul italian
(vezi suprà, p. 580, nota 1), iar nu la creditorii personali ai
descendentului cari, necontestat, pot cere raportul.
3
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, pag. 132; Laurent, X, 587;
Demolombe, X V I , 295; Arntz, II, 1530; Mourlon, II, 409;
Ducaurroy, II, 720; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2729.
Compensaţie. Din cele mai sus expuse rezultă că descendentul donatar şi
Controversă. moştenitor supus raportului, care ar fi şi creditor al defunc­
tului, n'ar puteà compensa eeeace el este dator a raporta cu
ceeace are a primi dela succesiune, adecă dela ascendentul
dăruitor, pentrucă el întrunind în persoana sa două calităţi
deosebite, şi anume: aceea de moştenitor donatar supus ra­
portului şi aceea de creditor al defunctului, aceste două cali­
tăţi dau loc la drepturi şi obligaţii deosebite. Vezi în acest
sens, Laurent, XI, 33; Demolombe, XVI, 299; Arntz, II,
1530; Le Sellyer, Successions, III, 1528 şi 1532; Pand. fr.,
v° Successions, 10674; Cas. fr. Sirey, 67. 1. 217; D. P. 67.
1. 310; C. Paris, D. P . 50. 2. 167; Sirey, 50. 2. 321. —
Contra: Baudry et Wahl, op. cit, III, 2731 bis; Cas. fr. Sirey,
1902. 1. 177 (cu nota lui Al. Wahl).
 DESPRE RAPORT. — A R T . 763. 583

săi, pentrucă ele n'au eşit încă din patrimoniul defunctului,

şi ştiut este c ă : Non sunt bona nisi deducto cere alieno sau,
d u p ă cum se exprimă u n alt adagiu celebru : Nemo liberalis,
nisi liberatus
P â n ă a c u m a m vorbit n u m a i de creditorii succesiunei, Creditorii per­
şi am văzut că ei nu pot să ceară r a p o r t u l . Ce trebue s ă ^ " « d ^ t i i o r " 8

decidem în privinţa creditorilor personali ai descendenţilor Dreptul îor

d e ra
supuşi raportului? Deşi textul nostru pare a zice, d u p ă c u m ţ Ţ ™ " 0 t

am observat suprà, p . 5 8 0 , nota 1 şi p . 5 8 2 , nota 2 , că Controversă.

niciun creditor n u poate cere raportul, totuşi nu m a i încape
îndoială că proibiţia art. 7J33_se aplică n u m a i la creditorii
succesiunei, adecă ai ascendentului dăruitor. Cât pentru cre­
ditorii personali ai descendenţilor, ei pot în totdeauna cere
r a p o r t u l în numele debitorului lor, în baza art. 9 7 4 , sau să
2
se folosească de acest raport, de câteori el a avut loc ( ).
Dreptul creditorilor personali ai descendentului, de a Cazul când
d e s e e n d e t 1
cere raportul, le aparţine nu n u m a i atunci când debitorul " "
lor a primit succesiunea p u r şi simplu sau s u b beneficiu succesiune,
de inventar, d a r şi în caz când descendentul debitor a re­
n u n ţ a t la ea, dacă creditorii a u făcut ca renunţarea lui să fie
retractată conform a r t . 6 9 9 , şi dacă ei au acceptat succe­
3
siunea în numele lui ( ).
Din faptul că dreptul de a cere r a p o r t u l aparţine cre-

1
ţ ) Yezi suprà, p. 414, text şi nota 3. Cpr. Laurent, X, 587;
Arntz, II, 1530; Planiol, III, 2241; T. Hue, V, 375, in fine;
Vaquette et Marin, Successions, 835 lit. B, p. 421, etc.
2
( ) Cpr. Lebrun, Successions, pag. 501, No. 69 (ed. din 1735);
Pothier, Idem, VIII, p. 170 (ed. Bugnet); Laurent, X, 586;
Demolombe, XV, 282; Thiry, II, 208; Arntz, II, 1531; Vigié,
II, 339; Mourlon, II, 408; Dueaurroy, II, 721; Marcadé, III,
346; Demante, III, 102 bis I I ; Duranton, VII, 267; T. Hue,
V, 375; Planiol, III, 2242; Baudry et Wahl, Successions,
III, 2730, 2733; Le Sellyer, Idem, III, 1529; Pand. fr., v°
Successions, 10646; Aubry et Rau, VI, § 630, p. 619, text
şi nota 16 şi p. 620 text şi nota 19. — Curtea din Toulouse
notarise contrariul (Répert. Dalloz, Successions, 1084), însă
această decizie cuprinde o eroare manifestă. Cpr. Massé-Vergé,
II, § 397, p. 397, nota 10.
3
( ) Aubry et Rau, loco cit, p. 619; Duranton, VII, 267; Baudry
et Wahl, op. cit, III, 2733, in fine; Chabot, op. cit, II,
art. 857, No. 12, p. 505, 506 (ed. Belost-Jolimont), p. 437
(ed. Mazerat); Pand. fr., v° cit., 10648, etc.
 584 COD. CIV. — CART. I I I . — T I T . I . — C A P . V I . — 6-a II. — A R T . 763.

Cazul când ditorilor personali ai descendentului, rezultă că acest drept

funoluiui s u n t v a
aparţinea şi creditorilor defunctului, de câteori ei vor
în drept a cere deveni creditori personali ai descendentului, ceeace se va în-
raportui tâmpla atunci când descendentul debitor va primi succesiunea
p u r şi s i m p l u ; pentrucă, d u p ă cum ştim, atunci p a t r i m o n i u l
defunctului se amestecă cu acel al moştenitorului şi nu m a i
formează decât u n u l singur (').
Cazul când In caz când creditorii moştenirei, g ă s i u d u ' s e în faţa
une
" e s ì l n e ì Tu' i acceptări p u r şi simple, au cerut, în numele lor pro-
cerut separa- priu, separaţia patrimoniului defunctului de acel al moşte-
n m o r ° " nitorului (art. 781 u r m . , 1743), d r e p t u l lor de a fi plătiţi
ţ i a m

cu preferinţă a s u p r a b u n u r i l o r succesiunei nu se mai exer­

cită a s u p r a bunurilor, cari au fost sau cari trebue să fie
2
r a p o r t a t e la succesiune ( ).
Rezumarea^ Aşa dar, regula a r t . 763 poate fi rezumată în modul u r -
' " z u t ^ d e ^ r t " m ă t o r : creditorii personali ai descendentului pot în totdeauna
3
763. să ceară r a p o r t u l ( ), pe când creditorii defunctului nu pot, din
contra, sâ-1 ceară decât atunci când descendentul a primit suc­
cesiunea p u r şi simplu. Aceşti din u r m ă nu pot cere r a p o r t u l
atunci când ei a u provocat separaţia patrimoniului defunc­
tului de acel al moştenitorului (art. 781 urm.), nici când
4
descendentul a primit succesiunea s u b beneficiu de i n v e n t a r ( ) .

(>) Laurent, X, 587; Demolombe, XVI, 300; Mourlon, 11,408;

Arntz, II, 1531; Mareadé, III, 346; Ducaurroy, II, 721;Thirv,
II, 208; Demante, III, 192 bis I; Vigió, II, 335; Aubry et Rau,
VI, § 630, p. 615, nota 5 şi p. 620, text şi nota 19: Pand.
fr., v° cit., 10672: Baudry et Wahl, op. cit., III, 2730; Va-
quette et Marin, Idem, 835, p. 420. — Contrà: Massó-Vergé,
li, § 397, p. 398, nota 10.
2
( ) Arntz, II, 1531, in fine. Mourlon, II, 408; Laurent, X, 587;
Demolombe, XVI, 300; Baudry et Wahl, Successions, III,
2730, in fine; Pand. fr., Idem, 10673, etc.
3
( ) Dacă descendentul donatar n'a primit bunurile dăruite, cari
ar fi rămas încă în patrimoniul dăruitorului, creditorii nu vor
aveà a cere niciun raport, ci vor invoca numai principiul că
toate bunurile succesiunei servesc la asigurarea creanţei lor.
Demolombe, XVI, 297 bis; Pand. fr., v° cit, 1671 ; C. Nîmes,
Sirey, 61. 2. 369, etc.
(*) Creditorii defunctului nu vor puteà deci să ceară raportul,
nici să se folosească de el, de câteori descendentul a primit
moştenirea sub beneficiu de inventar, fiindcă, în asemenea caz,
creditorul moştenirei nu devine creditorul personal al deseen-
 ACŢIUNEA ÎN RAPORT. 585

Despre acţiunea în raport.

Acţiunea în raport aparţine t u t u r o r descendenţilor S U C - Cui aparţine
cesibili, a căror parte de moştenire este micşorată prin l i b e - - ' ae î n r a
P o r t
-
1
ralitatea defunctului ( ).

(lentului, de oarece confuziunea averilor nu se produce atunci,

şi moştenitorul beneficiar este, după cum ştim, stăpân pe două
averi, cari rămân despărţite în manile lui. Vezi suprà, p. 369,
Cpr. Demolombe, XVI, 300 ; Laurent, X, 587; Planiol, III, 2242;
Thirv, II, 208: Pand. fr., v° cit, 10672; Ducaurroy, II, 721;
Mourlon, II, 408; T. Hue, V, 375, p. 458; Baudry et Wahl,
Successions, III, 2730; Le Sellyer, Idem, II, 912. „Raportul
nu se datoreşte creditorilor succesiunei acceptată sub beneficiu
de inventar", zicea Pothier.
(') Există o analogie oarecare între acţiunea în raport şi aceea Deoseb. între
în reducţiune, întrucât ambele acţiuni au de obiect desfiinţareaacţ. î n raport
a î n re
unei liberalităţi. Intre aceste două acţiuni există însă urmă- °ţ- "
toarele deosebiri: ducţiune.
1° Reducţiunea poate să atingă o donaţiune făcută oricărei
persoane, pe când raportul nu atinge decât liberalităţile făcute
unui descendent succesibil şi presupune neapărat chemarea
mai multor descendenţi la succesiune;
2° Reducţiunea loveşte numai donaţiunile cari întrec partea
disponibilă, pe când o donaţiune, oricât de însemnată ar fi,
făcută unui descendent, ca o anticipare a moştenirei sale vii­
toare (avancement d'hoirie), este, în principiu, supusă ra­
portului;
3° Dăruitorul poate să scutească pe descendentul donatar
de formalitatea raportului (art. 751, 846); pe când el nu poate
scuti de reducţiune. Raportul este deci de ordine privată, pe
când reducţiunea interesează ordinea publică;
4° Din punctul de vedere al efectelor sale, raportul mobi­
lelor se face prin luare mai puţin (art. 764, 765); pe când,
la caz de reducţiune, lucrul mobil se dă în natură moşteni­
torului rezervatar, rămânând ca, la caz eventual, să se ţie soco­
teală de art. 1909;
5° In materie de raport, preţeluirea mobilelor se face după
valoarea ce ele aveau în momentul facerei darului; pe când,
din contra, în caz de reducţiune, se ţine în samă valoarea ce
ele aveau în momentul morţei dăruitorului (art. 849), etc.
Cpr. Surville, op. cit, III, 506, p. 225; Filippis, Corso com­
pleto di diritto civile italiano, XII, 164, p. 116, etc.
In unele privinţe raportul se apropie însă de reducţiune. A n a l o g i e între
Astfel: 1° după cum raportul nu conferă dreptul de a urmări raport şi re-
imobilul dăruit în mâna terţiilor achizitori (art. 765), tot astfel a c ţ i u n e ,
nici acţiunea în reducţiune nu poate să atingă bunurile dă-
 586 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I.—CAP. VI.—S-a II.—ACŢ. ÎN RAPORT.

Cui se dato- R a p o r t u l fiind datorit de fiecare descendent în mod in-

reşte raportul, dividual, de aici rezultă că el este datorit tot individual fie­
J
căruia din ei, singuli a singulis ( ).
Acţ. divizi- Acţiunea în raport fiind divizibilă, poate fi exercitată în
bllă
" mod individual contra u n u i singur moştenitor.
Timpul cât Acţiunea în r a p o r t ţine a t â t a t i m p cât ţine şi acţiunea
2
;me a c ţ i u n e a . ^ j p £ ] ^ a l ă , care este imprescriptibilă ( ). R a p o r t u l fiind, în
m

adevăr, o operaţie a împărţelei, nu poate să se prescrie în

mod separat.
I n orice caz, raportul fiind datorit descendenţilor de­
functului, prescripţia nu poate să înceapă a curge înaintea
3
deschiderei succesiunei ( ).
Art. i i 6 9 . Descendentul, care cere raportul, trebue să dovedească
4
existenţa liberalităţei (art. 1 1 6 9 ) ( ) ; iar donatarului i n c u m b ă
5
sarcina de a dovedi că liberalitatea a fost scutită de r a p o r t ( ),
sau că este simulată, dovada simulatici p u t â n d u - s e face prin
6
orice mijloace ( ).
raite în mâna unui terţiu (art. 855).— Contrà: Art. 930 C.
civil fr. modificat de legiuitorul nostru; 2° fructele lucrului
supus raportului sunt datorite din ziua deschiderei succesiunei,
adecă a morţei dăruitorului (art. 762), soluţie admisă de le­
giuitorul nostru şi în privinţa fructelor lucrului supus reduc-
ţiunei (art. 854). — Vezi însă art. 928 din codul fr., iarăşi
modificat de legiuitorul nostru.
(>) Planiol, III, 2236; Pand. fr., v° Successions, 10038; Vaquette
et Marin, Idem, 836, p. 421, etc.
2
() Cpr. Laurent, X, 590; Vaquette et Marin, Successions, 836,
Cas. fr. D. P. 49. 1. 286.
8
() C. Chambéry, Pand. Period. 95. 2. 13.
4
() Laurent, X, 592; Planiol, III, 2243; Baudry et Wahl, op.
cit., III, 2927; Pand. fr., v° Successions, 11025 urm.
6
() Pand. fr., v° cit, 11033; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2928;
Cas. fr. Sirey, 1900.1. 455.— Această soluţie este admisibilă chiar
dacă liberalitatea ar fi stabilită prin mărturisirea donatarului,
principiul indivizibilităţei mărturisirei neputând să justifice so­
luţia contrară. Baudry et Wahl, loco cit; Pand. fr., eod. v°,
11034; Laurent, X, 597. — Contrà: C. Caen, Sirey, 62. 2. 403.
Descendentul donatar, care pretinde a fi liberat de obligaţia
raportului prin perderea imobilului dăruit, trebue, de ase­
menea, să dovedească nu numai perderea imobilului, dar şi
cazul fortuit (art. 1156, 1169). Baudry et Wahl, op. cit, III,
2843 şi 2928; Laurent, XI, 12; Pand. fr., v° cit, 11036, etc.
6
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 2929, in fine; C. Pau, D. P .
85. 2. 252.
 ACŢIUNEA ÎN RAPORT. 587

Donaţiunile directe şi legatele vor fi dovedite prin actele D o v e d . dona-

încheiate p e n t r u constatarea lor, fiindcă asemenea liberalităţi ^l^lale-
nu pot să a i b ă fiinţă decât în virtutea u n o r acte scrise, satelor,
învestite ca oarecare formalităţi.
Cât pentru donaţiunile indirecte sau deghizate, se a d - D o v e d . dona-
mite, în genere, că descendenţii vor putea să administreze rèX'^L^de-
p r o b a testimonială şi prezumpţiile, p e n t r u c ă ei a u fost în ghizate.
imposibilitate de a-şi procura o dovadă scrisă despre existenţa
1
acestor liberalităţi ( ).
Se susţine că şi darurile m a n u a l e cari, d u p ă c u m ştim, D o v e d . d a m -
6
sunt supuse r a p o r t u l u i (vezi suprà, p . 5 5 6 , ad notam), pot fi 'estroversa "
dovedite de descendentul succesibil prin martori şi prezumpţii
grave şi concordante, p e n t r u c ă proibiţia dovezei testimoniale
şi, în consecinţă, şi a prezumpţiilor nu este decât rezultatul
indirect al dispoziţiei care prescrie existenţa u n u i a c t scris
2
în a n u m i t e cazuri şi, în specie, nu se cere niciun act scris ( ).
Această chestiune fiind însă controversată, va fi examinată
mai pe l a r g în tom. I V , când ne vom ocupa despre daru­
rile m a n u a l e .
Şi s u m a supusă r a p o r t u l u i poate fi dovedită prin orice S u m a supusa
3
mijloace ( ). raportului.

Acţiunea în r a p o r t se exercită în totdeauna contra des-Contra cui s e

e x t i a
cendentului donatar, pentru a-1 sili să a d u c ă la masa de ^ " 1 '" e a

(») Laurent, X, 592, 603, 604; Baudrv et Wahl, op. cit., III,
2929; Planiol, III, 2243; Pand. fr.," v° cit., 11037 urm; Cas.
fr. Sirey, 66. 1. 383; D. P. 66. 1. 467; D. P . 1903. 1. 608;
Sirey, 1904. 1. 72; C. Orléans, Pand. Period. 91. 2. 65; Cas.
rom. Bult. 1895, p. 332, etc.
Această dovadă poate fi făcută şi prin registrele casnice.
Trib. Versailles, Pand. Period. 92. 2. 203: Pand. fr., v° cit.,
11037 urm.; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2929.
Liberalitatea supusă raportului poate, de asemenea, fi do­
vedită prin mărturisirea sau jurământul descendentului do­
natar. Baudry et Wahl, loco cit.; T. Hue, V, 360, in fine.
Aceeaşi soluţie este aplicabilă în privinţa datoriilor supuse
raportului. Cpr. Cas. fr., Sirey, 70. 1. 381.
(*) Vezi Bressolles, Théorie et pratique des dons manuels, 271,
p. 387 urm. (ed. din 1885). Vezi şi Stănescu, op. cit., 251,
p. 136. Cpr. Pand. fr., v° Don. et testaments, 4530.
3
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 2929; Pand. fr., v° Successions,
11063. Judecătorii, la nevoe, pot să ordone o expertiză. Cas.
fr. Sirey, 1902. 1. 188.
 588 COD. C I V . — C A R T . III.—TIT. I.—CAP. VI—S-a II.—ACŢ. ÎN RAPORT.

împărţit liberalitatea p r i m i t ă dela ascendentul său dăruitor.

Trib. compe- T r i b u n a l u l competent în această privinţă este acel al
T 2 PV-'CÌV l ° l u î deschiderei succesiunei (forum hereditatisj
3 c u
(art. 6 3
§ 2 P r . civ.), adecă al ultimului domiciliu al defunctului
(art. 9 5 C. civ.) O.
Cererea de ra- S'a decis, cu drept cuvânt, că cererea în r a p o r t a v â n d de
m s c o
P
° a^ei!
r t tS
P egalizarea loturilor între moştenitori, este u n mijloc de
a p ă r a r e , iar nu o cerere nouă în sensul art. 3 2 7 P r . civ.
şi, ca atare, poate fi introdusă pentru p r i m a oară în apel
2
înainte însă de a se procede la tragerea loturilor la sorţi ( ).
Divîzibiiitatea Acţiunea în r a p o r t n u are nevoe de a ii exercitată
acţiunei. t t u t u r o r descendenţilor donatari, pentrucă este divi­
e o n r a
3
zibilă ( ), d u p ă cum a m văzut mai sus, deşi ea este în legă­
t u r ă cu acţiunea în împărţeală care, precum ştim, este in­
divizibilă.
instrăin. imo- Dacă imobilul d ă r u i t a fost înstrăinat în u r m a morţei
urm^mo'r^ei dăruitorului, când obligaţia raportului luase naştere, vânzarea
dăruitorului. fiind nulă în sens de inexistentă, din cauză că s'a v â n d u t
lucrul altuia (*), descendenţii, cari a u drept Ia raport, vor

(*) Cpr. Baudry et Wahl, Successions, III, 2937; Pand. fr.,

v° Successions, 11016.
2
( ) Cas. rom. Bult. 1910, p. 735; Or. judiciar din 1910, No. 74
şi Dreptul din 1911, No. 79, pag. 627; Săptămâna juridică
din 1912, No. 7, p. 108 şi CV. judiciar 1912, No. 32, p. 383,
No. 1, lit. e; Cas. fr. Sirev, 63. 1. 116; D. P. 63. 1. 119:
D. P. 59. 1. 133; Sirey, 59*! 1. 614; Pand. fr., v° Successions,
11019 şi alte autorităţi citate acolo. Vezi suprà, p. 531.
s
( ) Cpr. Planiol, III, 2236; Laurent, X, 589; T. Hue, V, 374;
Vaquette et Marin, Successions, 836 ; Baudry et Wahl, Idem,
III, 2936; Pand. fr., Idem, 11010.
Din cele mai sus expuse rezultă că apelul făcut în termen
în privinţa unora din moştenitori, şi peste termenul legal în
privinţa altora, nu foloseşte apelantului în privinţa tuturor
moştenitorilor, ci numai în privinţa acelora pentru care apelul
a fost făcut în termen. Pand. fr., v° cit., 11011: Baudrv et
Wahl, op. cit, III, 2936.
4
Vânzarea lu- ( ) Chestiunea vânzărei lucrului altuia este controversată la noi,
arului alt.ua. j { Franţa (opr. art. 1599 C. fr., eliminat de legiuitorul
c a ş n

Conti o v e i n o s t r u , care zice că vânzarea lucrului altuia este nulă). Vezi

în privinţa acestei chestiuni, asupra căreia am fost nevoit a
ne schimba părerea, tom. VIII, p. 569 urm. şi tom. X, p. 194,
nota,2, precum şi autorităţile citate acolo; tom. VI, p. 261,
nota l.Cpr. Judecat, ocol. Ferbinţi, CV. judiciar, 1912, No. 37.
 LUCRURILE SUPUSE RAPORTULUI. 589

putea să revendice imobilul dela c u m p ă r ă t o r u l care n'ar

opune prescripţia (').

Lucrurile supuse raportului.

A r t . 7 5 1 dispune că descendentul, care vine la s u c c e - A i t . 7 5 1 , 7 3 8 .
siunea ascendentului său dăruitor, trebue să raporteze fraţilor,
surorilor sau descendenţilor acestora, tot ceeace a primit dela
defunct atât direct cât şi indirect, precum şi sumele ce el
este dator către succesiune (art. 738).
El va trebui deci să raporteze rentele constituite cu titlu Liberaiităţiie
2 s u p u s a p o r
g r a t u i t ( ), precum şi orice liberalitate făcută prin dar(% p r i - ,^ " t

m i t ă dela defunct, fie cu titlul de dotă, fie altfel; prin u r ­

mare, atât donaţiunile directe, adecă făcute cu legiuitele for­
malităţi, fie ele remuneratorii, oneroase, manuale, afară, bine
înţeles, de prezenturile obişnuite (art. 759), etc., cât şi cele
deghizate, fie ele ascunse sub forma u n u i contract cu titlu
oneros, fie făcute prin persoane interpuse.
T o a t e aceste liberalităţi sunt, în principiu, supuse ra- Scutirea d e
portului, dacă n'au fost scutite de această formalitate prin P - r a o r t

voinţa expresă a ascendentului dăruitor, fără ca să se ceară

însă, în această privinţă, vreun termen sacramental. (Vezi
suprà, p . 5 6 6 , 5 7 6 şi infra, p . 633).
R a p o r t u l fiind întemeiat pe egalitatea ce defunctul este ° ţ' D n a u n l

> A , 1 1 ... v" • n . .1 mutuale.

presupus a o voi intre toţi descendenţa săi, şi donaţiunile
m u t u a l e de cari vorbeşte art. 8 3 6 , sunt supuse r a p o r t u l u i ,
întrucât bine înţeles, donaţiunea făcută de ascendent, des­
cendentului său, ar aveà o mai m a r e însemnătate decât acea
4
făcută de descendent ascendentului ( ).
!
( ) Cpr. Laurent, X, 531.
2
( ) Demolombe, XVI, 386; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2748;
Le Sellyer, Idem, III, 1426. — In privinţa rentelor cu titlu
oneros, vezi infra, explic, art. 738.
3
( ) Darul poate să fie relativ la plina proprietate sau numai la
nuda proprietate a unui lucru (Cas. Roma, Foro italiano,
1887. 1. 130); la uzufructul unui lucru, la dreptul de uz şi
de abitaţie, etc. Oricum ar fi şi oricare ar fi lucrul sau dreptul
dăruit, donaţiunea este supusă raportului, dacă dispunătorul
n'a manifestat o voinţă contrară. Vezi Ricci, Corso teorico-
pratico di diritto civile, IV, p. 309, nota 2 (ed. din 1907).
4
( ) Cpr. Demolombe, XVI, 322; Thiry, II, 203; Planiol, III, 2246,
 590 COD. C I V . — C A B T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a II. — AKT. 758.

Venim acum la art. 7 5 8 , care nu este decât o aplicare

a principiilor mai sus e x p u s e :
Art. 758. — CoeredeleC) este dator a raporta ceeace părin­
2
tele a cheltuit cu dânsul, dotându-1 ( ), procurându-i vreo carieră,
3
sau plătindu-i datoriile ( ). (Art. 186, 738, 751, 761, 1090, 1282
C. civ. Art. 851 C. fr. Art. 1007 C. italian).
D u p ă acest text, descendentul d o n a t a r este obligat a
r a p o r t a comoştenitorilor săi, la moştenirea ascendentului
dăruitor, tot ceeace acest ascendent a cheltuit cu dânsul,
fie din capitalurile, fie din veniturile sale(*), cu înzestrarea
5
lui ( ), cu procurarea unei carieri sau unei profesiuni, precum
este acea de comerciant, de funcţionar, de militar, de medic,

2249; Baudry et Wahl, Successions, III, 2748; Le Sellyer,

Idem, III, 1416; Stănescu, op. cit., 245, p. 133; Cas. fr. (ra­
portor Troplong), Eépert. Dalloz, v° Disp. entre vi/s, 2274,
nota 1. — Descendentul va trebui încă să mai raporteze la
masa succesiunei sumele primite de dânsul dela defunct cu
titlu de împrumut, animo credendi (art. 738).
Cazul când (*) Este vorba, bine înţeles în specie, de comoştenitorul descen­
e x i s t ă un sin­ dent, pentrucă numai el datereste raportul (art. 751). Dacă
g u r moşteni­
tor.
există numai un singur moştenitor, raportul nu va aveà loc,
pentrucă, în asemenea caz, nu are loc nici împărţeala. Cpr.
Demolombe, XVI, 242.
2
() Cpr. Cas. rom. Bult. 1898, p. 1167.—Textul francez nu vor­
beşte de dotă, acest cuvânt fiind împrumutat dela art. 1007
din codul italian.
3
() Cpr. L. 20, Cod, De collationibus, 6, 20.
(*) Demolombe, XVI, 408, 409; Thiry, II, 206; T. Hue, V,
356; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2752; Pand. fr., r° Suc­
cessions, 10437 urm. Cpr. Cas. fr. Pand. Period. 1900. 1.
9.—Vezi însă în sens contrar deciziile citate în Pand. fr.,
v° cit; 10441. Cpr. Laurent, X, 630.
6
Art. 759. () Tot ce s'a dat unui copil eu ocaziunea căsătoriei sale, chiar
dacă averea dăruită n'ar fi fost constituită dotă, este supus
raportului. Numai cheltuelile făcute cu ocazia nunţei nu sunt
supuse acestei operaţii (art. 759).
Copiii nu mai Trebue să observăm, cu această ocazie, că copiii nu mai au
au astăzi astăzi o acţiune contra părinţilor spre a-i obliga a le dà
dreptul de a o dotă, această obligaţie a părinţilor fiind, în dreptul actual, o
cere o dota
dela părinţii
obligaţie naturală (cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1888, No. 55), pe
lor. Oblig, când soluţia contrară era admisă în codul Calimaeh (art. 1623),
naturală. şi este şi astăzi admisă în codul austriac (art. 1220). Cpr.
art. 1620 C. german. Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 697
urm. (ed. a 2-a) şi tom. VIII, p. 136. V. şi infra, p. 623, n. 2.
 LUCRURILE SUPUSE RAPORTULUI. — ART. 758. 591

2
avocat, inginer, etc. (*), sau cu plata datoriilor sale( ),
1
( ) In aceste cheltueli intră cumpărarea unui fond de comerţ sau Cumpărarea
u d
de industrie (cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1887, No. 81 ş i ™ j ^ " ° ° " g a

Pand. fr., v° cit., 10409), a cărţilor sau instrumentelor n e c e - i i . ilulustr a etc

sare la exerciţiul unei profesiuni sau meşteşug, garanţia

ce trebue să depue unii funcţionari publici, precum: admi­
nistratorii financiari, portăreii, etc. Cpr. Pothier, Successions,
VIII, p. 462 (ed. Bugnet); Arntz, II, 1534; T. Hue, V,
354; Planiol, III. 2247; Dueaurroy, II, 708; Demolombe,
XVI, 341, 342; Laurent, X, 598, 625; Pand. fr., v° cit,
10409 urm.; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2745; Pacifici-
Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 264, p. 432
(ed. a 3-a), etc. Toate aceste cheltueli sunt supuse raportului,
fie că ele au fost făcute de ascendent ca dar, animo donandi,
fie cu titlu de împrumut, animo credendi (L. 50, Dig., Fa­
milia; erciscundce, 10, 2).
Legiuitorul a prevăzut acest raport în termeni expreşi, Cheltuelile fă-
pentru a distinge cheltuelile făcute cu ocaziunea procurarci cute cu oca-
zia lnTa ă
unei carieri sau profesiuni de acele făcute cu învăţătura, . t ~
. . \ A . U J . i• turei necesare
trebuitoare spre a putea începe o cariera; caci aceste d i n p î peS fe a n e e

urmă cheltueli nu sunt supuse raportului (art. 759). Cpr. o carieră nu

Trib. Ilfov, Dreptul din 1887, No. 81. Astfel, cărţile sau sunt supuse
instrumentele cumpărate de ascendent pentru ca descendentul P - r a o r t u l u l

său să-şi poată exercita profesia de avocat, medic, etc., sunt

supuse raportului, pe când cărţile sau instrumentele date
descendentului pentru ca el să înveţe dreptul sau medicina,
nu sunt supuse raportului (art. 759). Cpr. Chabot, Successions,
II, art. 850, No. 1, p. 462 (ed. Belost-Jolimont), p. 394 (ed.
Mazerat); Pand. fr., v° cit, 10265 urm., 10413 şi numeroa­
sele autorităţi citate acolo; Baudrv et Wahl, op. cit., III,
2803; Planiol, III, 2265, etc. Vezi şi infra, p. 619, nota 3.
2
( ) Prin datorii trebue să înţelegem aci numai acele a căror Ce se înţelege
executare se poate cere şi dobândi prin justiţie. Astfel, da- P datorii l i n

toriile naturale, cari nu dau loc la o acţiune (art. 1092 § 2), ^ r o ^ e r s ă

precum sunt acele cari derivă din joc sau prinsoare (art. 1636),
datoriile nule sau anulabile ori prescrise (cpr. Baudry et
Wahl, op. cit, III, 2957.—Vezi însă C. Paris, Sirey, 46. 2.
229), etc., nu sunt datorii în sensul adevărat al cuvântului,
şi, dacă ascendentul le plăteşte, ele nu sunt supuse raportului.
Cpr. Laurent, X, 600; Demolombe, XVI, 346 urm.; Arntz,
II, 1551; Thiry, II, 204, p. 201; Baudry et Wahl, Successions,
III, 2956; Hureaux, Idem, IV, 97; Dueaurroy, II, 710:
Planiol, III, 2256; T. Hue, V, 355. — Contrà: Mourlon, II, .
391, nota 1 (argument din discuţia urmată în Consiliul de
Stat). Părerea acestui din urmă autor este însă inadmisibilă,
pentrucă plata datoriilor naturale, nule sau anulabile, etc.,
nu aduce niciun folos descendentului, de oarece el nu era
 592 COD. CIV. — CART. I I I . — TIT. I. — C A P . VI. —S-a II. — A R T . 758.

precum a r fi, de exemplu : plata u n u i capital, a unor dobânzi

1
sau a u n o r câştiuri datorite de descendent ţ ), etc.
Condiţiile ce- P e n t r u ca r a p o r t u l să aibă loc în specie trebue, pe
c a
c^portui^ă d P e
T o
plata făcută de ascendent să fi a d u s un folos
a r t e

2
aibă loc. descendentului ( ), iar pe de altă parte, datoria plătită trebue
să fie personală a descendentului, i a r nu a ascendentului.
Art. îooo. Astfel, s u m a la care părintele a r fi fost condamnat,
în baza art. 1000 O. civ., pentru delictul sau quasi-delictui
comis de copiii săi minori, ce locuiau cu dânsul, nu este
3
s u p u s ă raportului ( ).
Ascendentul I n fine, p e n t r u ca sumele întrebuinţate de ascendent la
avutTntenţia procurarea unei carieri sau unei profesiuni descendentului,
de a face un ori la p l a t a datoriilor sale, să fie supuse u n u i r a p o r t p r o -
rm z 8 s e ma c e r e n c a e a
d a r
tuiui° e n
V ' ' * * ascendentul să le fi plătit cu
titlu de d a r , animo donandi, pietate debita ductus, pietate
cogente, pro pietatis ratione, etc. (*), căci dacă defunctul a

obligat prin datoria plătită de ascendent. In fine, după alţi

autori (cpr. Aubry et Rau, VI, § 631, p. 625; Toullier-
Duvergier, II, partea II, 483, p. 312, etc.), raportul sumelor
plătite de ascendent pentru datorii nule sau anulabile ar
atârna de împrejurări, ceeace este iarăşi inadmisibil.
Rămâne însă bine înţeles că plata unei datorii nesuscepti­
bilă de a fi urmărită în justiţie, va fi supusă raportului
atunci când datoria plătită de ascendent a devenit urmări-
bilă prin ratificarea moştenitorului, renunţarea sa la pres­
cripţie, etc. sau când un fapt ulterior a făcut ca plata să fie
opozabilă moştenitorului. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2958.
Raportul va aveà de asemenea loc, dacă plata a fost făcută
după ordinul sau cu consimţimântul moştenitorului devenit
capabil. Baudry et Wahl, loco cit.; Aubry et Rau, VI, § 631,
p. 625, text şi nota 16; Vaquette et Marin, op. cit., 850,
p. 430, etc.
0) Cpr. Demolombe, XVI, 355.
a
() Vezi nota precedentă.
3
() Demolombe, XVI, 343; Aubry et Rau, VI, § 631, p. 625;
Masse-Verge, II, § 398, p. 402, nota 12; Duranton, VII,
367; T. Hue, V, 355; Baudry et Wahl, Successions, IH,
2956; Le Sellyer, Idem, 111, 1476; Pacifici-Mazzoni, op. cit.,
VI, 264, p. 433, care citează în acest sens o decizie a Curţei
de apel din Genova, Eco di Giurisprudeza, 1879, 1, 234, etc.
4
() Cpr. L. 50, Dig., Familia; erciscundw, 10, 2; L. 34, Dig-,
De negotiis gestis, 3, 5; L. 17, Cod, De postliminio reversis
et redemptis ab hostibus, 8, 51, etc.
 RAPORTUL DOTEI. 593

1
făcut aceste plăţi cu titlu de î m p r u m u t , crederteli causai ),
descendentul n'ar datora raportul unei liberalitâţi, ci plata
unei datorii (art. 738).
Deosebirea este m a r e între aceste d o u ă cazuri; căci, în D e o s e b . î n t r e
caz de donaţiune, descendentul ar puteà să se scutească H b ^ H ^ t i ş i
de raport p r i n renunţarea sa la succesiune (art. 7 5 2 ) ; pe ai unei d a -
t o r i 1
când, în caz de î m p r u m u t ; el ar fi silit a plăti datoria, fie '
că a primit moştenirea, fie că a lepădat-o. Apoi, descen­
dentul donatar nu datoreşte nimic legatarilor, nici credito­
rilor succesiunei (art. 763), pe când descendentul debitor
poate, din contra, să fie u r m ă r i t de ei pentru sumele datorite
2
succesiunei ( ). (Vezi infra, p . 6 0 2 şi 608).
Dacă defunctul a înţeles a face descendentului un d a r chestie d e
f a p t
sau u n î m p r u m u t , aceasta este o chestie de fapt, care se '
3
apreciază în mod suveran de judecătorii fondului ( ). „Hoec
disceptatio in factum constitit. . . , et in re facti facilius
putabo" (*).

Despre raportul dotei.

Dota este, în dreptul actual, s u p u s ă raportului (art. 7 5 1 ,
5
758), ca şi la Romani ( ), pe când în codul Calimach, ea
J
( ) Cpr. L. 50, Dig., FamilicB erciscundce, 10, 2.
(») Cpr. Arntz, II, 1550; Thiry, II, 221; Marcadé, III, 334,
in fine; Laurent, X, 636; Dueaurroy, II, 713; Mourlon, II,
390; Demolombe, XVI, 354, 459; Aubry et Rau, VI, § 627,
p. 607; Pacifici-Mazzoni, op. cit, VI, 264, p. 433, etc. —
Contra: Baudry et Wahl, op. cit, III, 2989. Vezi asupra
acestei controverse, Pand. fr., v" Successions, 11294 urm. Cpr.
Planiol, III, 2306.
3
( ) Cpr. Demolombe, XVI, 355.
4
( ) L. 34, in medio, Dig., De negotiis gestis, 3, 5. Vezi un caz
analog în L. 47, Dig., De donationibus inter virum et uxorem,
24, 1, relativ la cheltuelile făcute de bărbat cu privire la un
fond al soţiei sale.
5
( ) „Hoc etiam ccquitatis studio praisenti lege credidimus inse-
rendum, ut in dividendis rebus ab intestato defunctorum
parentum, tam dos, quam ante nuptias donatio conferatur,
quam pater vel mater, avus vel avia, proavus vel proavia,
paternus vel maternus, dederit vel promiserit pro filio vel filia,
nepote vel nepte, pronepote vel pronepte, etc." L. 17, in
medio, Cod, De collationibus, 6, 20. Aceeaşi soluţie era

43113 38
 594 COD. C I V . — C A K T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-» II. — A R T . 761.

era scutita de r a p o r t (art. 1010 lit. g şi 1013) (vezi suprà,

p. 5 5 1 , ad notam) (*); de unde s'a dedus că, sub acest cod,
fetele înzestrate nu veneau la succesiunea înzestrătorului.
(Vezi suprà, p . 142, ad notam).
Raportul I n dreptul actual, dota fiind s u p u s ă r a p o r t u l u i , des-
d o t e 1
' cendentul înzestrat, care primeşte succesiunea a b intestat a
ascendentului înzestrâtor, va trebui să raporteze la m a s a
succesiunei acestui ascendent dota p r i m i t ă de dânsul, ca
orice donaţiune în genere, liber fiind însă de a păstra dota,
sub condiţia de a r e n u n ţ a la succesiune.
Reducerea Dota fiind între înzestrâtor şi copilul înzestrat, u n
r a c c u
° "versa" 1
* titlu gratuit, o liberalitate, de aici rezultă că ea
este s u p u s ă acţiunei în reducţiune din p a r t e a moştenitorilor
2
rezervatari, de câteori rezerva lor este atinsă ( ).

Regiile speciale la raportul dotei.—Derogare dela principiile

de mai sus.
A r t . 7 6 1 . — Dacă înzestrătorul ascendent plăteşte bărbatului
zestrea fără asigurări suficiente, fiica înzestrată va fi datoare a
3
raporta numai acţiunea în contra bărbatului ( ). (Art. 751, 758,
1233 urm., 1244, 1282, 1914 C. civ. Art. 1007 C. italian).

admisă şi în vechiul drept francez. Vezi Domat, Lois civiles.

V, p. 397, No. 7 (ed. Carré din 1823).
(') Dota nu era supusă raportului nici în vechiul drept roman.
Raportul dotei n'a fost admis decât printr'un rescript al îm­
păratului Antonin, de care se pomeneşte în L. 1, Dig., De
dotis collatione, 37, 7. Vezi Chabot, Successions, II, art. 843,
No. 12, p. 348 (ed. Belost-Jolimont), p. 290 (ed. Mazerat).
2
( ) C. Iaşi, Dreptul din 1910, No. 57 (cu observ, noastră) şi
numeroasele autorităţi citate în această observaţie; Trib. Ilfov
şi C. Bucureşti, Dreptul din 1894, No. 70 şi din 1897,
No. 77, etc.—Contra: Trib. Fălciu, Dreptul din 1910, p. 459,
460 (sentinţă infirmată de Curte); Idem, Trib. Teleorman,
Cr. judiciar din 1896, No. 1; Ştefan Stătescu, concluzii puse
înaintea Curţei din Bucureşti, Dreptul din 1897, No. 6 1 ;
Păucescu, Oblig., I, 415, p. 432; Dim. C. Popescu, Dreptul
din 1884, No. 35, etc. Vezi şi Cas. rom. (în privinţa codului
Calimach), Dreptul din 1897, No. 31. Mai vezi, în privinţa
codului Calimach, B. M. Missir, Dreptul din Ì876, No. 3,
pag. 22.
C. italian. (*) Art. 761 este traducerea art. 1007 § 2 din codul italian.
Art. 1007 § 2. Iată, în adevăr, cum se exprimă acest text: „Se il donante
 BAPOKTUL DOTEI. — ART. 761, 1282. 595

A r t . 1 2 8 2 . — Dacă, în momentul când tatăl sau mama a

constituit fiicei sale o dotă, bărbatul era deja insolvabil şi nu aveà
nici artă, nici profesiune, fiica dotată nu va fi datoare să rapor­
teze la succesiunea tatălui său sau mamei sale, decât acţiunea ce
are sau ar puteà aveà contra bărbatului pentru restituirea dotei.
Dacă bărbatul a devenit insolvabil în timpul căsătoriei, sau
dacă aveà o artă, ori o profesiune care-i ţinea loc de avere, per-
derea dotei cade numai asupra femeei('). (Art. 670, 751 urm.,
761 C. civ. Art. 1573 C. fr.).
In principiu, r a p o r t u l dotei se face în n a t u r ă , dacă Raportul în
consistă î n t r ' u n imobil şi dacă acest imobil n ' a fost înstrăinat ^f"^
2
sau ipotecat înaintea deschiderei succesiunei (art. 7 6 5 ) ( ).
Dacă dota consistă în mobile, r a p o r t u l se face prin Art. 772.
luare mai puţin (art. 772).
In fine, dacă ea consistă în bani, raportul se face Art. 773.
3
conform art. 7 7 3 ( ).
A r t . 7 6 1 şi 1 2 8 2 , cari trebuesc explicate la un loc, Art. 76i şi
1 2 8 2
fiindcă sunt relative la aceeaş ordine de idei, deşi există o ' '
deosebire oarecare între ele, constituesc o derogare dela prin­
cipiile de mai sus. In adevăr, deşi fiica înzestrată este, în
principiu, obligată a r a p o r t a dota ei, fie în n a t u r ă , fie p r i n
luare mai puţin, de câteori ea vine la succesiunea ascenden­
tului înzestrător, pentrucă această dotă este o liberalitate
(art. 7 5 1 , 758), totuşi, prin excepţie, ea este obligată a
r a p o r t a n u m a i acţiunea eventuală ce a r aveà contra b a r b a ­

ra pagata la dote al marito senza le sufficienti cautele, la

figlia dotata è soltanto obbligata a conferire l'azione verso il
patrimonio del marito". Vezi asupra acestui text, Pacifici-
Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 264, p. 461
(ed. a 3-a); Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, IV,
145, p. 310 urm. (ed. din 1907), etc.
•(') Art. 1282 ar fi trebuit să fie eliminat din codul nostru, după Greşală de
cum este eliminat şi din cel italian, pentrucă acest text se redacţie,
deosebeşte întrucâtva de art. 761. Neeliminarea lui provine
de acolo că legiuitorul nostru ajungând la titlul IV, care se
ocupă de contractul de căsătorie şi de drepturile respective
ale soţilor, a uitat că la titlul succesiunilor a tradus în
art. 761 § 2 al art. 1007 din codul italian. — S'a decis însă
că art. 761 n'a abrogat art. 1282. Cas. rom. Bult. 1894,
pag. 1025.
2
( ) Cpr. Trib. Brăila, Dreptul din 1882, No. 74.
3
( ) Cpr. Planiol, III, 875; Mourlon, III, 443; Laurent, X X I I I ,
577, etc.
 596 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I . — A R T . 7 6 1 , 1 2 8 2 .

tului p e n t r u restituirea dotei (*), dacă ascendentul înzestrător

a comis i m p r u d e n ţ a de a d à dota în primirea b ă r b a t u l u i ,
fără a l u à asigurări suficiente, adecă fără a se îngriji ca
să se ieà inscripţia ipotecară prevăzută de art. 1754, sau
fără a face ca b ă r b a t u l să dea o cauţiune pentru dota m o ­
biliară (art. 1244). O g a r a n ţ i e personală l u a t ă de către în­
zestrător, n ' a r fi, în genere, suficientă, fiindcă în specie este
2
vorba de garanţii reale ( ).
Acelaş drept îl are fiica înzestrată, d u p ă a r t . 1282,
3
dacă în momentul când ascendentul ( ) a constituit dota,
b ă r b a t u l era insolvabil, şi nu aveà nici a r t ă , nici profesiune
sau meşteşug (*).

:
Origina art. ( ) Art. 761 şi 1282 sunt împrumutate dela Novella 97, Capit. 6 r

761 şi 1282. De collatione dotis, inope moriente marito, § 1, care obliga

Dr. roman. pe femee a raporta acţiunea ce ea avea asupra bunurilor băr­
batului ei insolvabil : non earn periculum pati, sed et conferri
nudam actionem contra inopis măritiş res. Vezi şi L. 6, in
auth. Nov. 97, capit. 6, Cod, De collationibus, 6, 20, unde se
zice: „Ris cessantibus, solam actionem (licet inanem) confe-
u
rens, partem ex hereditate feret . Cpr. Chabot, Successions,
II, art. 843, No. 12, p. 348 (ed. Belost-Jolimont), p. 290,
(ed. Mazerat). Vezi şi art. 1014 din codul Calimaeh, după
care părintele şi moştenitorii lui erau obligaţi să plătească
dotă din averea lor, când ea era în pericol de a se pierde,
dacă ei nu luase măsuri pentru siguripsirea ei.
2
( ) Cpr. Ricci, op. cit, IV, 145, p. 311, 312.
3
Cazul când ( ) Deşi art. 1282 nu vorbeşte decât de constituirea dotei din
dota a fost partea tatălui sau mamei, totuşi credem că acest text este
constituită de
un alt ascen­
aplicabil chiar în caz când dota ar fi constituită de un alt
dent decât ascendent (bun, străbun), soluţie admisă şi la Romani (Novella
tatăl sau 97, capit. 6 § 2, in fine). Dacă această soluţie este admisă
mama. de unii în Franţa (cpr. Mourlon, III, 445; Marcadé, VI,
art. 1573, No. I I ; T. Hue, IX, 501; Demolombe, XVI, 212;
Aubry et Rau, V, § 540, p. 636, text şi nota 54.—Contrà:
Laurent, X X I I I , 577; Planiol, III, 877), a fortiori ea este
admisibilă la noi, unde art. 1282 trebue combinat cu art. 761,
care vorbeşte de orice ascendent în genere.
4
( ) Din înşişi termenii art. 1282, care întrebuinţează conjucţia
şi, rezultă că scutirea de raport, admisa de acest text în mod
excepţional în favoarea fiicei înzestrate, este subordonată unei
îndoite condiţii: pe deoparte, insolvabilitatea bărbatului, în
timpul căsătoriei, iar pe de alta, faptul că el nu are nici artă,
nici profesiune sau meşteşug. C. Riom. D. P. 83. 2. 35. Această,
importantă decizie mai pune în principiu că bărbatul, care nu
 RAPORTUL D O T E I . — A R T . 7 6 1 , 1282. 597

Femeea este în asemenea caz scutită de raport, căci a scutirea de

r a p o r t a o acţiune în contra u n u i insolvabil însemnează, în P° - r a r t

realitate, a n u r a p o r t a absolut nimic, d u p ă cum observă toţi

autorii ('). „Hcec autem actio nullum habet penitus effectum
legis'\ zice Novella 9 7 , capit. 6, P r . , in medio, dela care
a m văzut suprà, p. 5 9 6 , nota 1, că art. 7 6 1 şi 1 2 8 2 sunt
împrumutate.
Perderea suferită din cauza insolvabilităţei b ă r b a t u l u i Culpa aseen-
Ae
n u priveşte în specie pe femee, ci este suferită de succe- "J^lu™~
siunea întreagă, pentrucă ascendentul este în culpă, de oarece
el a comis i m p r u d e n ţ a de a încredinţa o dotă, mai mult s a u
mai p u ţ i n însemnată, unui b ă r b a t lipsit de avere şi de g a ­
ranţii îndestulătoare spre a asigura restituirea ei. Această
c u l p ă n u poate, în specie, să fie i m p u t a t ă femeei, mai ales
când ea este minoră, şi se află s u b autoritatea părintelui
său. E a n u poate fi i m p u t a t ă nici femeei majore, pentrucă
supunerea ei către părinţi a p u t u t s'o împedice de a-i con­
trazice.
Ascendentul înzestrător n u mai este însă în culpă când Cazul c â n d
a încredinţat dota u n u i b ă r b a t solvabil, sau care aveà, c e l d ^ y e n u l n s o i -
p u ţ i n în momentul căsătoriei, o artă, o profesiune ori u n vabii în
meşteşug ce îi ţinea loc de avere. Deci, dacă el a devenit t i m
^ i i " r
1
e
a s a

insolvabil în timpul căsătoriei, perderea dotei cade n u m a i

a s u p r a femeei, care va fi obligată a o r a p o r t a la masa suc­
cesiunei, cu toate că ea n ' a r fi primit-o dela b ă r b a t sau
dela moştenitorii lui. Femeea este, în asemenea caz, în culpă
de a n u fi cerut separaţia de patrimonii, îndată ce a
văzut că garanţiile, ce b ă r b a t u l înfăţişa din capul locului,
2
a u început să d i s p a r ă în timpul căsătoriei (art. 1 2 5 6 ) ( ).
P e n t r u ca perderea dotei să privească n u m a i pe femee, Profes. băr-
d u p ă c u m dispune art. 1 2 8 2 , se cere însă ca profesiuneag^fl^stlbuT.
posedă nicio avere în momentul căsătoriei, poate fi considerat
ca solvabil, dacă are speranţa de a moşteni o avere însemnată
dela rudele lui.
0) Cpr. Planiol, III, 876; Laurent, X X I I I , 577, etc. Vezi şi
tom. VIII al Coment, noastre, p. 174.
2
( ) Cpr. Domat, Lois civiles, V, p. 398, No. 8 (ed. Carré). „Si
quidem succ potestatis, et perfecta' aztalis mulier est, sihimet
culpam inferat, cur mox viro inchoante male substantia uti
11
non percepii, et non auxiliata est sibi . (Novella 97, capit. 6,
Pr., in fine).
 598 COD. CIV. — CART. I I I . — T I T . I . — C A P . V I . — S-a II. — A R T . 761, 1282.

sau meseria b ă r b a t u l u i să fie stabilă, serioasă, solidă şi să fie

exercitată cu foloase reale (*). Astfel, faptul din partea b ă r ­
batului de a poseda n u m a i o diplomă de licenţiat sau d e
doctor, fără exerciţiul real al profesiunei de avocat sau d e
medic, n ' a r fi suficient spre a face ca femeea să sufere p e r ­
2
derea dotei sale ( ).
Ce se înţeieg-e P r i n dotă sau zestre trebue să înţelegem atât în art. 7 6 1
î n a r t 1 2 8 2 n u m a i a v e r e a c e s e a d u c e
p r i n
zettre. S a U c â t
'
bărbatului
conform a r t . 1 2 3 3 şi u r m . 0 . civ. din partea sau în numele
femeei, spre a-1 ajuta în susţinerea sarcinilor căsătoriei, ad
sustinenda onera matrimonii; de unde rezultă că aceste texte
nu vor fi aplicate de câteori soţii vor fi căsătoriţi sub u n
3
alt regim decât acel dotai ( ).
A p l i c . art. 7 6 i Aceste. texte se aplică însă, fără nicio deosebire, a t â t
a
Ş
mobiiiw* si* d0
' dota mobiliară cât şi la acea imobiliară, chiar atunci
imobiliară', când imobilul dotai ar fi inalienabil: 1° pentrucă legea nu
Controversa. distinge t mobile şi imobile; şi 2° pentrucă şi imobi­
m r e

lele sunt supuse stricăciunei

(*) Cpr. C. Rioni, D. P . 83. 2. 35, şi nota care însoţeşte această

însemnată decizie.
2
( ) Dalloz, Nouveau C. civil annotò, III, art. 1573, No. 9 urm.;
C. Bucureşti, Dreptul din 1883, No. 61. — Această decizie
pune în principiu, prin unul din considerentele sale, că
funcţia de magistrat nu era pe atunci la noi un capital sigur
şi o profesiune destul de statornică, pentrucă inamovibilitatea
nu exista decât la Curtea de casaţie. Astăzi însă, toţi ma­
gistraţii fiind inamovibili (L. organ, judecătoreşti din 24
Martie 1909), nu mai încape îndoială că funcţiunea de ma­
gistrat este o profesiune, care poate să ţie loc de avere în
sensul art. 1282.
8
( ) Cpr. Planiol, III, 877; Laurent, X X I I I , 578; Demolombe,
XVI,' 210; Marcadé, VI, art. 1573, No. 2; Demante, tom. III,
185 bis II şi tom. VI, 245 bis; Aubry et Rau, V, § 540, p. 637,
nota 56 (ed. a 4-a); Mourlon, II, 446; Gruillouard, Contrat
de mariage, I, 183, etc. — Contrà: Vazeille, Successions, I,
art. 850, No. 8, p. 382 urm. (ed. din 1837). Vezi asupra acestei
controverse, Dalloz, Nouveau code civil annoté, III, art. 1438,
No. 110 urm.
4
( ) Cpr. Aubry et Rau, V, § 540, p. 637, nota 55; Duranton,
VII, 419; Marcadé, VI, art. 1573, No. 1; Guillouard, Contrat
de mariage, I, 184.—Contrà: Chabot, Successions, II, art. 843,
No. 12, p. 349 urm. (ed. Belost-Jolimont), p. 290 (ed. Ma-
zerat); Demolombe, XVI, 214; Demante et Colmet de San-
 RAPORTUL DOTEI. — A R T . 1914. 599

A r t . 7 6 1 şi 1 2 8 2 fiind nişte dispoziţii excepţionale, n u stricta inter­

se vor aplica decât în cazurile a n u m e prevăzute de lege, a ş a p
7
r a
gj ^ j * ^ *
că, în toate celelalte cazuri, femeea n u va p u t e a să rapor­
teze acţiunea în restituire ce ea a r e în contra b ă r b a t u l u i ,
ci n u m a i dota primită, r a p o r t u l fâcându-se fie în n a t u r ă , fie
prin luare m a i puţin.

Raportul dotei constituite sub legea veche.

A r t . 1914.— Fiica dotată înaintea promulgarci acestei legi,
de voeşte a veni la o ereditate deschisă în urma promulgarci
acestei legi, va fi obligată a raporta dota. (Art. 751 urm. C. civ).
Din acest text, care constitue o dispoziţie tranzitorie,
şi care a mai fost odată explicat în tom. V I I I al Coment,
noastre, p . 1 7 5 , rezultă că fetele înzestrate sub legea veche
nu pot să vie la succesiunea înzestrătorului deschisă sub codul
4
actual ( ), decât r a p o r t â n d la masa succesiunei dota p r i m i t ă
sub legea veche, şi aceasta chiar dacă succesiunea a fost
2
primită s u b beneficiu de inventar ( ).
Fiica înzestrată sub legea veche nu va face r a p o r t u l , Art. 752.
dacă va r e n u n ţ a la succesiunea înzestrătorului, ceeace ea este
3
liberă să facă (art. 7 5 2 ) ( ).

terre, III, 202, cari nu aplică art. 1573 din codul fr. (al
nostru 1282) decât atunci când dota consistă în bani sau alte
efecte mobiliare, ori într'un imobil a cărui înstrăinare este
permisă prin contractul de căsătorie.
Se decide însă, în genere, că femeea n'ar fi scutită de a
raporta valoarea imobilelor dotale, a căror înstrăinare era
permisă prin contractul de căsătorie, dacă înstrăinarea a
avut loc cu concursul ei. Gruillouard, loco cit.; Aubry et Rau,
loco cit., nota 55, in fine; Rodière et Pont, Contrat de ma­
nage, I, 140, etc.
(') Art. 1914 se aplică, în adevăr, numai când este vorba de
împărţirea unei succesiuni deschisă sub legea nouă. C. Bu­
cureşti, Dreptul din 1890, No. 14. Fiica înzestrată poate
însă să facă acte de moştenitoare şi înainte de facerea ra­
portului. G. Bucureşti, Dreptul, loco cit.
2
( ) Tribun. Ilfov, Dreptul din 1890, No. 28. Vezi şi suprà,
•p 55*4 text şi nota T
3
( ) Cas. ròm. Bult. S-a I,' 1884, p. 392. Cpr. şi^Trib. Ilfov, Cr.
judiciar din 1897, No. 20. Vezi şi tom. VIII al Coment,
noastre, p. 175.
 600 COD. C I V . — C A E T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S - a I I . — A E T . 738, 7 3 9 .

D a r aci se prezintă o chestie foarte controversată în j u -

r i s p r u d e n ţ a noastră, şi a n u m e : acea de a se şti dacă a r t . 1 9 1 4
se aplică şi celorlalte donaţiuni făcute s u b legea veche, cari
nu a u de scop înzestrarea u n u i copil. Cu alte cuvinte, d o ­
naţiunile între vii făcute s u b codul Caragea, unde r a p o r t u l
nu-şi aveà fiinţă, trebue ele sau n u să fie r a p o r t a t e la suc­
cesiunea dâruitorului deschisă sub legea nouă, care i m p u n e
obligaţia r a p o r t u l u i ? Afirmativa este singură admisibilă, d u p ă
părerea noastră, pentru motivele ce a m a r ă t a t în tom. I al
Coment, noastre, p . 1 0 2 , 1 0 3 (ed. a 2-a) şi în tom. V I I I ,
p . 174 u r m . N u insistăm mâi m u l t a s u p r a acestei chestiuni,
fiindcă ea a mai fost t r a t a t ă loco suprà cit.

Raportul datoriilor O.
A r t . 7 3 8 . — Fiecare erede raportează la masa succesiunei,
conform cu regulele mai jos prescrise, donaţiunile ce a primit şi
sumele ce este dator către succesiune. (Art. 739, 751 urm., 758,
764, 845 urm. C. civ. Art. 829 C. fr.).
A r t . 7 3 9 . — Dacă raportul nu se face în natură, coerezii
cărora li se datereste, iau mai întăi o parte egală din masa suc­
cesiunei.
Aceste preluări se fac, pe cât este posibil, în obiecte de
aceeaş natură şi calitate cu acele ce erau să fie date în natură.
(Art. 737, 738, 764 urm., 769 C. civ. Art. 830 C. fr.).

Gresală de î n a i n t e de a e x a m i n a mai de a p r o a p e a r t . 7 3 8 şi 7 3 9 ,
redacţie, trebue să observăm că nu fiecare moştenitor raportează li-
beralităţile şi datoriile, d u p ă cum greşit se e x p r i m ă textul
nostru, ci n u m a i descendenţii, conform principiului inscris
în a r t . 7 5 1 . Legiuitorul nostru a t r a d u s deci textul cores­
punzător francez, unde r a p o r t u l este i m p u s t u t u r o r moşte­
nitorilor, chiar şi acelor neregulaţi, pentrucă nu ştiea că

Bibliografie. 0) Vezi asupra acestei materii, Labbé, Du rapport des detles,

Revue pratique de droit francais, tom. VII, anul 1859,
p. 475—514; E. Meynial, Du rapport des dettes (teză pentru
doctorat, 1886); Deschamps, Du rapport des dettes (teză pentru
doctorat, 1891); Ménage, Du rapport des dettes (Idem, 1898);
Maley, Du rapport des dettes (teză, Paris, 1900); Zachariee,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 637, p. 160 urm. (ed.
Crome), etc.
 EAPORTUL DATORIILOE. — AET. 738. 601

ajungând la raport, are să facă însemnata modificare, pe

care a fâcut-o. In loc de „fiecare erede" trebueà deci zis:
„descendentul care raportează, etc. căci în privinţa celor­
lalţi moştenitori, ei vor plăti datoria lor succesiunei, ca orice
debitor străin.
Apoi, trebue să mai observăm că legiuitorul a fost Critica art.
greşit când a supus plata datoriilor principiilor cari câr- '
muesc r a p o r t u l liberalitâţilor, pentrucă de câteori ascendentul
a î m p r u m u t a t cu o sumă de bani pe descendentul său suc-
cesibil, el n ' a înţeles a-i face o liberalitate. N u poate deci să
fie vorba, în specie, de un r a p o r t propriu zis, pentrucă as­
cendentul nu este dăruitor, ci creditor; de aceea Domat zicea
foarte bine în această p r i v i n ţ ă : „Bunurile ce un moştenitor
poate să aibă din succesiune cu un alt titlu decât acel de
dar, precum ar fi, de exemplu, in cazul când el ar fi de­
bitorul unei sume de bani, pe care i-ar fi împrumutat-o
defunctul, nu trebue cuprinsă în materia r a p o r t u l u i "
A r t . 7 3 8 şi 739 a r fi trebuit deci să fie eliminate din cod,
pentru ca descendentul debitor să fie supus dreptului comun.
Cu toate acestea, atât legiuitorul francez, reprodus de al nostru
2
şi de cel italian (art. 991) ( ), asimilează r a p o r t u l datoriilor
3
cu acel al liberalitâţilor ( ).

P) Domat, Lois civiles, V, p. 387, 388, No. 2 (ed. Carré din

1823). Cpr. Marcadé, III, 298.
2
( ) Vezi Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI,
265, 281; Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, IV, 127
şi 168.
3
( ) Codul neerlandez n'a mai reprodus acest principiu tradiţional, D r . străin şi
ci a prevăzut, din contra, prin art. 1132 că, afară de obli- d r
- n *™08

11 101
gaţia ce fiecare moştenitor are de a plăti sau de a pune în '
socoteală tot ce datoreşte succesiunei, donaţiunile trebue să fie
raportate; de unde rezultă că, după acest cod, plata datoriilor
nu are nicio legătură cu raportul liberalitâţilor, datoriile
moştenitorului rămânând supuse dreptului comun. Cpr. Laurent,
Avant-projet de révisioìi du code civil, III, p. 596 urm. Ra­
portul datoriilor este, de asemenea, necunoscut în dreptul nostru
anterior, în codul german, în codul portughez, în codul spa­
niol şi în noul cod elveţian dela 1907, aplicabil în toată
Elveţia cu începere dela 1 Ianuarie 1912, etc. Tot astfel se
petreceau lucrurile şi la Romani, unde fiecare moştenitor
plătea sumele cu cari rămăsese dator către succesiune. Cpr.
Planiol, III, 2299; Baudry et Wahl, op, cit., III, 2945; Pane ici.
fr., v° Successions, 11085 şi autorităţile citate acolo.
 602 COD. CIV. — C A R T . III. — T I T . I. — C A P . VI. —S-a I I . — ART. 738.

Deoseb. între Asimilarea n u este însă perfectă, pentrucă toţi autorii

raportul da- a ( j it
m descendentul debitor al defunctului trebue să-si
c a

t o n i l o r şi acel T*
ai liberali- plătească datoria sa, chiar dacă a r renunţa la succesiune,
taţilor, fiindcă poate să invoace nicio cauză legală de stingere
n u

a obligaţiei sale; pe când descendentul, care r e n u n ţ ă la suc­

cesiune, poate să oprească d a r u l sau să ceară legatul în li­
mitele părţei disponibile (art. 752). Datoria descendentului
făcând parte din activul ereditar, creditorii succesiunei şi
legatarii pot deci u r m ă r i plata acestei datorii, deşi ei nu pot
cere r a p o r t u l liberalităţilor (art. 763). (Vezi suprà, p. 593
şi infra, p . 608).
Condiţiile ce- Astăzi, p e n t r u ca datoria descendentului să fie r a p o r -
r t a a a
ditola^es-* * ' succesiunea ascendentului său se cere m a i întăiu ca
1
cendentuiui să existe mai mulţi comoştenitori ţ ), şi în al doilea loc, ca
să fie rapor- descendentul să fi r ă m a s dator acestui ascendent, în mo­
ţată la succe- . . . . .
siunea ascen-mentul deschiderei succesiunei, cu o sumă de bani sau cu
2
dentuiui. i i
u c r u r şj determinate, puţin i m p o r t a t ) , fie d i n t r ' u n
c e r t e

î m p r u m u t sau alt contract chiar interesat din partea de­

3
functului ( ), fie d i n t r ' u n quasi-contract, delict sau quasi-
Dr. v e c h i u Raportul datoriilor născute din împrumuturi a fost introdus
francez. în Franţa în secolul al XVI-lea şi Pothier (Successions,
VIII, p. 159) vorbeşte foarte puţin despre el. Cpr. Planiol,
loco cit.; Pand. fr., v° cit., 11086 urm.; Demolombe, XVI,
453, etc. —Vezi însă Lebrun (Tr. des successions, p. 480, ed.
din 1735), care vorbeşte pe larg de raportul sumelor ce fiul ar
fi împrumutat dela părintele său. „Copilul, care a împrumutat
dela tatăl său o sumă de bani, zice acest autor, este obligat
a o raporta la succesiunea lui, după diferitele decizii ce se
găsesc în cărţi. Această jurisprudenţă se întemeiază pe îm­
prejurarea că tatăl, care împrumută pe fiul său şi nu cere
înapoi suma împrumutată în timpul vieţei sale, este presupus
a-i fi dat această sumă ca o anticipare asupra succesiunei
sale; şi acest împrumut ar deveni un folos, dacă el n'ar fi
supus raportului. Or, prima regulă a raportului este egali­
tatea, care ar fi lovită prin neraportarea sumelor împrumu­
tate, ca şi prin neraportarea acelor dăruite, etc."
1
ţ ) In adevăr, de câteori n'ar exista alt moştenitor decât descen­
dentul debitor, datoria sa va fi stinsă prin confuziune.
Surville, op. cit., III, 502, p. 222.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 2969, in fine; Planiol, III,
2302; Pand. fr., v° cit, 11101.—-Vezi însă Deschamps, Du
rapport des dettes, No. 80.
3
( ) De exemplu, ascendentul a vândut un imobil descendentului
 RAPORTUL DATORIILOR, — ART. 738. 603

delict flex non distinguiti 0); şi aceasta chiar dacă datoria

sa a r fi accesorie, adecă dacă descendentul s'ar fi obligat a
2
o plăti ca fidejusor, iar nu ca debitor principal ( ).
Dacă datoria a fost iertată de defunct, fie prin darea Cazul când
unei chitanţe descărcâtoare, fie prin desfiinţarea titlului ^ ^ " ^ " ^ ^
creanţei, fie p r i n remiterea lui în m â n a debitorului (art. 1138), descenden-
t u l u i s a u
aceasta constituind o donaţiune indirectă, descendentul este '
3
obligat a o r a p o r t a ( ).
Descendentul nu este însă obligat a r a p o r t a foloa- Neraportarea
sele ce el ar fi tras din convenţiile încheiate cu terţii, cu ^ e ^ d f d e s -
privire la succesiune, pentrucă nu există nicio raţiune care cendent d m
să oblige pe descendentul, ce a tras u n folos personal, în ^ h a u t e " ™
numele său propriu, chiar din succesiune, să-1 împărtăşească terţii,
comoştenitorilor sâi(*), cu toate că soluţia contrară era
admisă în vechiul drept francez, d u p ă cum ne atestă
5
Lebrun ( ).
N u sunt deci, în principiu, importabile decât datoriile
contractate către defunct.
Datoriile eventuale sau condiţionale nu sunt supuse rapor- Datoriile
6
tului, fiindcă, în specie, însăş existenţa datoriei este necertă ( ). condiţionale.

său, care a rămas dator cu preţul vânzărei, sau ascendentul

a făcut un împrumut descendentului său în condiţiile în
cari l-ar fi făcut unui străin, adecă cu dobândă, etc. Cpr.
Laurent, X, 641; Labbé, Revue pratique, tom. VII, anul
1859, p. 504, No. 33; Vaquette et Marin, Successions, 879,
p. 444; Surville, op. cit, III, 504, p. 224; Baudry et Wahl,
op. cit., III, 2962, etc. Cpr. Trib. regional superior din
Colonia, Sirey, 1900, 4. 35. — Vezi însă Demolombe, X \ I,
380, 386, 470, 471; Demante, III, 187 bis VII; T. Hue, V,
369; Planiol, III, 2303. Vezi asupra acestei controverse,
Répert. Sirey, v° Rapport à successions, 790 urm.
1
() Cpr. Demolombe, XVI, 474; Demante, III, 187 bis VII;
Le Sellyer, Successions, II, 1220, p. 467; Hureaux, Idem,
IV, 89, p. 131; Stănescu, op. cit, 324, p. 170, etc.
2
() Cpr. Baudry et Wahl, op. cit, III, 2975; Pand. fr., v° cit,
11116, etc.
8
() Vezi suprà, p. 557, ad notam. Cpr. Stănescu, op. cit., 302,
p. 159.
4
() Laurent, X, 224; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2980;
Pand. fr., v° cit., 11248 şi autorităţile citate acolo. — Vezi
însă Pand. fr., v° cit., 11245 şi autorităţile citate acolo.
6
() Tr. des successions, p. 669, No. 65 (ed. din 1735).
6
() Cpr. Pand. fr., v° cit, 11106, 11107; Baudry et Wahl, op.
 604 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I . — A R T 738.

Amânarea I n adevăr, spre a fi r a p o r t a t ă , o datorie trebue, pe de

a r t e s a e
pana ia*iieni- P
P 0
, & existentă, iar pe de a l t ă parte, să fie lichidă,
darea datorii. Nimic n u împedică însă pe judecători a amâna împărţeala
J
pană la lichidarea datoriei ( ).
Datoriile al- Datoriile alternative sunt şi ele supuse r a p o r t u l u i , o
ternatire. e n e a obligaţie n e p u t â n d fi asimilată unei datorii con­
a s e m

diţionale; pentrucă, în privinţa celei dintăi, n u m a i obiectul

este nedeterminat, pe când în privinţa celei de a doua, însâş
existenţa ei este îndoelnică. In asemenea caz se va r a p o r t a
obiectul ales de comoştenitori, dacă alegerea Ie aparţine lor,
2
sau de debitor în caz contrar ( ).
Datoriile fa- Mai sunt încă, d u p ă părerea tuturor, supuse raportului :
e c
cuitative, * -datoriile facultative, indivizibile, cu clauză penală, etc.
Datoriile so- I n privinţa datoriilor contractate către defunct, în mod
hdare. H d a r , de moştenitor şi u n terţiu, r a p o r t u l n u va aveà loc
S0

pentru întreaga datorie, ci numai pentru partea moştenito­

3
rului, fiindcă datoria poate fi cerută dela fiecare din debitori ( ).
Datoriile nas- P ă r e r e a d o m i n a n t ă voeşte ca descendentul să raporteze
c n a r
^schider™!* 1
' datoriile cari a r fi luat naştere în u r m a deschiderei
succesiunei. succesiunei, de exemplu : prin perceperea fructelor sau a ve-
Controversa. j t i l
n u r cuvenite moştenirei, prin degradarea u n u i imobil,
o r
!
prin reaua administrare a bunurilor succesiunei, etc. ( ). La

cit., III, 2974; Labbé, Revue pratique de droit francais, tom.

VII, anul 1959, p. 506, No. 35, etc.
(!) Baudry et Wahl, op. cit., Ill, 2968; Pand. fr., v° cit., 11105;
Képert. Labori, v° Successions, 489; Cas. fr. Sirey, 87. 1. 14.
2
() Baudry et Wahl, op. cit., I l l , 2971.
3
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 2970; Le Sellyer, Idem, II,
1222 bis, p. 468, 469; Pand. fr., v° cit, 11113 urm.; Labbé,
Revue pratique, tom VII, anul 1859, p. 498, 499, No. 28.—
Contrà: Deschamps, Du rapport des dettes, No. 102.
4
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 2978; Hureaux, Idem, III,
246 şi IV, 93; Le Sellyer, Idem, II, 1220, p. 467; Demo­
lombe, XVI, 475; T. Hue, V, 371; Stănescu, op. cit, 327,
p. 172, 173; Pand. fr., v° Successions, 11225 urm. şi nume­
roasele autorităţi citate acolo; Répert. Labori, v° Successions,
487; Trib. Grand, Fiandre judiciaire din 1903, No. 39, p. 610.
Astfel, s'a decis că raportul este datorit de moştenitorul care
a gerat rău bunurile succesiunei. Cas. fr. Sirey, 87. 1. 14;
Pand. Period. 98. 1. 299; D. P . 98. 1. 390; Sirey, 1902. 1.
189. Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2979; Pand. fr., v°
cit., 11240 urm., etc.
 RAPORTUL DATORIILOR — ART. 738. 6C5

aceasta se r ă s p u n d e însă de unii autori că egalitatea, care

este baza r a p o r t u l u i , este afară din cauză de câteori este
vorba de datorii contractate posterior morţei lui de cujus (*).
Se poate î n t â m p l a ca obligaţia să nu fi fost contrac- Cazul când
tată direct între descendent şi ascendent, ci ca descendentul fo^c^trac-
să fi devenit debitorul ascendentului prin moştenirea aceluia tată direct
e de s
care fusese debitorul primitiv al acelui ascendent. In a s e - ^ * J ^" "_ a n

menea caz se decide că r a p o r t u l nu va aveà loc, pentrucă dent,

atât r a p o r t u l liberalităţilor cât şi al datoriilor se face n u m a i
când descendentul a primit lucrul direct dela ascendentul
2
său ( ).
Când datoria descendentului este stinsă p r i n t r ' o cauză Cazul când
oarecare, de exemplu, prin prescripţie, înaintea deschiderei g^nssVrin
succesiunei, nu poate să m a i fie vorba de r a p o r t , fiindcă d a - prescripţie,
3
toria n u mai există ( ).
Aceeaş soluţie este admisă şi în privinţa datoriilor nule, Datorii natu-
4 r a l e etc
naturale, etc. ( ). ' -
e i ea
Remiterea g r a t u i t ă a datoriei constituind însă o libe- ^ ™ *^. o

ralitate indirectă, n u scuteşte pe descendent de obligaţia ra­

5
portului (art. 751) ( ).
1
ţ ) Duranton, VII, 312; Laurent, X, 642. Este însă de observat
că acest din urmă autor se contrazice cu cele spuse în tom. IX,
541, 544 şi în tom. X, 220. Aceasta nu este singura contra­
dicţie a ilustrului profesor dela Grand; am avut ocazia de a mai
semnala şi altele. Aceasta a făcut pe Planiol (I, 131) să zică,
vorbind de opera lui Laurent: „Les contradictions rìy sont
pas rares, et cest en somme un guide dangereux". Oricum
ar fi, Laurent este şi va rămânea unul din cei mai mari ju­
risconsulţi ai timpurilor moderne.
2
( ) Labbé, Revue pratique, tom. VII, p. 504, No. 34; Ducaur-
roy, II, 713. Cpr. Demolombe, XVI, 473, etc.
s
( ) Laurent, X, 639; Demolombe, XVI, 457; T. Hue, V, 370;
Vigié, II, 369: Baudry et Wahl, Successions, III, 2966 şi
3006; Le Sellyer, Idem, II, 1221, p. 467, 468; Pand. fr., v°
cit., 11156 urm.— Contrà: Duranton, VII, 303 şi X X I , 89;
C. Paris, D. P . 46. 2. 133; Sirey, 46. 2. 225 (cu nota lui
Devilleneuve). — Dacă datoria nu era însă prescrisă în mo­
mentul deschiderei succesiunei, prescripţia va curge înainte,
fără a fi întreruptă şi suspendată prin moartea creditorului. Le
Sellyer, op. cit, II, 1222. — Vezi însă Demolombe, X V I , 385.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 2967. Cpr. Pand. fr., v° cit,
1118 urm
6
( ) Laurent, X, 640; Demante, III, 187 bis X I I ; Baudry et Wahl,
 COD. CIV. — CAET. III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a I I . — A E T . 7 3 8 .

«emiterea da- Ce trebue să decidem în caz când datoria a fost în

a r t e
Concordat P remisă debitorului falit prin concordat? Această ches-
Controrersa. tiune, de care vorbeşte şi Pothier (Successions, V I I I , p . 1 5 9 ) ,
este controversată (*), însă părerea cea m a i j u r i d i c ă este, de
b u n ă samă, acea care face următoarea distincţiune : D a c ă
este vorba de o adevărată datorie, n u m a i r ă m â n e îndoială
că descendentul nu va imputa a s u p r a părţei sale de moş­
tenire decât s u m a cu care el a rămas dator în u r m a redu­
cerei prin concordat, de oarece creditorul a consimţit el însuş
la reducerea parţială a creanţei sale, descendentul falit r ă m â ­
2
n â n d d a t o r pentru rest numai naturaliter ( ). Dacă datoria
a r aveà însă caracterul unei liberalitâţi indirecte, precum a r
fi, de exemplu, u n î m p r u m u t gratuit, descendentul a r datora
r a p o r t u l sumei întregi, fără a i se ţine în samă scăderea fă­
cută prin concordat; căci, pe de o parte, descendentul fiind
donatar, n u poate să invoace remiterea parţială a datoriei
sale, i a r pe de altă parte, ascendentul nefiind creditor, ci
3
dăruitor, n ' a p u t u t să ieà parte la concordat ( ).

op. cit., III, 2966, p. 380 (ed. a 3-a); Planiol, III, 2304, etc.
(') Vezi diferitele sisteme arătate în Pand. fr., v° Faillite, 7485
urm. şi Successions, 11213 urm.; Répert. Sirey, v° Rapport
à succession, 817 urm.; Répert. Dalloz, Supplement, v° Fail-
lite, 954 şi Successions, 855; Demolombe, X V I , 384; Lyon-
Caen et Renault, Tr. de droit commercial, VII, 627, p. 512
urm.; Baudry et Wahl, Successions, III, 2966, etc. Vezi
asupra acestei chestiuni, Mauroy, Quelques questions de droit,
p. 134 urm. (Paris, 1893).
2
Oblig, natu­ ( ) Se decide în adevăr, în genere, că o obligaţie la care rămâne
rală. supus falitul concordatar, de a despăgui integral pe creditorii
săi, cu toată remiterea ce i s'a făcut prin concordat, este o
obligaţie naturală, la a cărei plată el nu poate fi constrâns
(art. Ì092 § 2). Vezi autorii citaţi în tom. VI al Coment,
noastre, p. 11, nota 3. Cpr. Planiol, III, 2305.
3
( ) Vezi în acest sens, Planiol, III, 2305; Laurent, X , 640; T.
Hue, V, 370; Vigié, II, 369; Masse-Verge, II, § 400, p. 412,
nota 8; Demante, III, 187 bis, X I I ; Vaquette et Marin, Succes­
sions, 881, p. 445; Thaller, Tr. element, de droit commercial,
2001, p. 1046 (ed. a 4-a, 1910); Pand. fr.,v° Successions,
11218 şi numeroasele autorităţi citate acolo. Tot în acest sens
se pronunţă şi jurisprudenţa. Vezi Trib. Paris, Pand. Period,
91. 2. 68; Cas. fr. D. P . 90. 1. 435; Sirey, 99. 1. 206, etc.
Vezi însă combaterea acestei distincţii, făcută de Demangeat
în Bravard-Veyrières, Tr. de droit commercial, V, p. 146
p

6 0 7
RAPORTUL DATORIILOR. — A R T . 738.

Această soluţie este admisibilă nu n u m a i în privinţa Concordat

a m i a b l L
concordatului judiciar, d a r şi în privinţa concordatului
amiabil (*).
Aceeaş chestie se pune şi în privinţa acţiunei în re- Acţiunea în
ducţiune, u n d e se discută chestiunea de a se şti dacă remi- r e d u c
ţ - l u n e

terea făcută prin concordat, de către un creditor, este supusă

reducţiunei, când acest creditor lasă moştenitori rezervatari.
Răspunsul este foarte simplu : Remiterea făcută falitului prin
concordat nu este o liberalitate; creditorul o face în interesul
său propriu, spre a putea scăpa o parte cât de m a r e din
2
creanţa sa ( ). Această remitere nu este deci supusă acţiunei
în reducţiune din partea moştenitorilor rezervatari ai credi­
torului care a fâcut-o, pentrucă n u m a i liberalităţile pot fi
reduse când atacă rezerva
Trecem acum la persoanele cari sunt supuse raportului
datoriilor şi la acele cari au drept la acest raport.
P e n t r u ca un moştenitor să fie obligat a r a p o r t a o da- Raportul da­
torie, el trebue să fie debitorul succesiunei la care se pre- ^ s u c c e s i u n e a
tinde că r a p o r t u l este datorit. D u p ă cum, în adevăr, r a p o r t u l creditorului,
donaţiunilor nu se face decât la succesiunea dăruitorului, tot
astfel şi raportul datoriilor nu se face decât la succesiunea
creditorului. Deci, dacă un î m p r u m u t a fost făcut u n u i des­
cendent de către tatăl şi m a m a sa, raportul acestei datorii
4
se va face pe j u m ă t a t e la moştenirea ambilor părinţi ( ).
Art. 7 5 4 urm. fiind aplicabile şi r a p o r t u l u i datoriilor, A p l i c . art.
de aici rezultă că nepotul de fiu, care vine la succesiunea ó p "aato-
r t u l

bunului prin reprezentarea tatălui său, va trebui să impute riilor.

asupra părţei sale de succesiune toate datoriile ce părintele

urm., nota 2. Vezi şi Labbé (Revue pratique, tom. VII, anul

1859, p. 87 urm., No. 17 şi 18), după care moştenitorul con-
cordatar trebue să impute asupra părţei sale de moştenire toată
suma primită dela de cujus, iar nu numai suma la care con­
cordatul a restrâns datoria sa. Cpr. Surville, op. cit., III, 503,
p. 223; Stănescu, op. cit., 321, p. 167. Aceasta era şi pă­
rerea lui Pothier (Successions, VIII, p. 159).
(') Thaller, op. şi loco cit., p. 1046.
2
() Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 159 (ed. Bugnet); Planiol,
III, 2305.
3
() Lyon-Caen et Renault, Tr. de droit comm., VII, 627, p. 512.
Cpr. Thaller, op. cit., p. 1046, nota 1.
4
() Pand. fr., v° Successions, 11277 şi autorităţile citate acolo.
 608 COD. C I V . — C A E T . III.—TIT. I. — C A P . V I . — S-a II. — A E T . 738.

său aveà către defunct. Ştim, în adevăr, că reprezentantul

are către succesiune şi comoştenitorii săi aceleaşi obligaţii
pe care le aveà reprezentatul (art. 664) (*)
Art. 755 § î . P r i n aplicarea primului aliniat al art. 7 5 5 , se decide
însă că nepotul de fiu, care vine la succesiunea b u n u l u i
său, jure proprio, nu raportează banii datoriţi b u n u l u i de
către părintele său, chiar dacă el a acceptat succesiunea aces­
2
tuia ( ).
Art. 756. A r t . 7 5 6 fiind, de asemenea, aplicabil r a p o r t u l u i da­
toriilor, se decide, cu drept cuvânt, că soţul moştenitor nu
3
datereste r a p o r t u l î m p r u m u t u r i l o r făcute soţului său ( ).
N e a p i i e . art. Cât pentru art. 7 5 2 , d u p ă care descendentul d o n a t a r
7 5 2 t r o
' ^ " se p o a t e liberà de r a p o r t u l d a r u l u i , r e n u n ţ â n d la succesiunea
v e

dăruitorului, ştim că el nu este aplicabil la r a p o r t u l d a t o ­

riilor, căci el v a trebui să-şi plătească datoria, cu toate că
4
a r e n u n ţ a t la succesiunea ascendentului creditor ( ).
S C r e d e r c o n r o v e r s a a e s e
ort c ^°* t * * şi chestiunea de a se şti dacă
i a
troversă. n
ascendentul creditor poate să scutească de r a p o r t pe des­
cendentul său debitor. Negativa pare să rezulte din art. 7 5 1
şi 8 4 6 , cari vorbesc de dispensă n u m a i în privinţa libe-
5
ralităţilor ( ).
Capacitatea. Capacitatea necesară pentru a face r a p o r t u l datoriilor
6
este aceeaş ca şi pentru r a p o r t u l liberalităţilor ( ).
Trib. compe- Acţiunile privitoare la r a p o r t u l datoriilor se introduc,
tent.

(') Laurent, X, 563; Demolombe, XVI, 201; Baudry et Wahl,

op. cit., III, 2988; Hureaux, Idem, IV, 9 1 ; Le Sellyer, Idem,
I, 245 şi III, 1463 bis, 1465; Labbé, Revue pratique, tom.
VII, anul 1859, p. 494, No. 24; Vaquette et Marin, Succes­
sions, 831, p. 417; Stăneseu, op. cit., 325, p. 170; Pand. fr.,
v° cit., 11282, şi multe alte autorităţi citate acolo. — Contrà:
Deschamps, Rapport des dettesi 123 şi nota în Pand. Period.
91. 2. 70.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., I l i , 2987; Pand. fr., v° cit.,
11287. — Vezi însă Deschamps, op. cit., 123.
3
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 2988. Cpr. Pand. fr., v° cit,
11289.
f
(*) Vezi suprà, p. 593 şi 602. Cpr. asupra acestei controverse,
Pand. fr., v° Successions, 11294 urm.
5
( ) Cpr. Deschamps, op. cit, 127. — Vezi asupra acestei contro­
verse, Pand. fr., v° cit., 11298 urm.
6
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 304; Répert. Labori, v° Suc­
cessions, 495, etc.
 RAPORTUL DATORIILOR. — ART. 738. 609

ca şi cele privitoare la r a p o r t u l donaţiunilor, înaintea tri­

bunalului locului unde succesiunea a fost deschisă (*).
Dovada existenţei datoriei i n c u m b ă comoştenitorului care Art. i i 6 9 .
cere r a p o r t u l (art. 1169). T o a t e mijloacele sunt admise spre
2
a dovedi existenţa datoriei ( ).
Descendentul contra căruia se exercită acţiunea în ra- s t i n g e r e a d a -
t o n e i
port poate, la r â n d u l lui, să stabilească că datoria este '
3
stinsă prin p l a t ă sau altfel ( ).
Acţiunea în r a p o r t se poate stinge p r i n renunţarea co- Renunţarea
com nlt
moştenitorilor, consimţimântul t u t u r o r fiind însă necesar în °.ş^ °- r
4
această privinţă ( ).
Acţiunea în r a p o r t pentru datorii se stinge prin pres- Prescripţia,
C o n t r 0 T e r s a
cripţie, în aceleaşi condiţii ca şi acţiunea în r a p o r t u l dona- -
ţiunilor, prescripţia fiind, d u p ă unii, în suspensie p ă n â la
5
împărţeală ( ).
D a c ă prescripţia s'a îndeplinit înaintea deschiderei suc­
cesiunei, datoria fiind stinsă, r a p o r t u l nu v a mai puteà fi
6
cerut ( ).
Dobânzile ajunse la scadenţă, în u r m a morţei lui de A p l i c . art.
1 9 0
cujus, se prescriu prin cinci ani, conform dreptului comun
7
(art. 1 9 0 7 ) ( ).
Descendentul d o n a t a r datoreşte raportul n u m a i comoş- Xeapiic. în
tenitorilor săi, pe când descendentul debitor îl mai doreşte P ^ a a r t . s e c
g

încă creditorilor succesiunei şi legatarilor. A r t . 7 6 3 , d u p ă

care creditorii moştenirei şi legatarii nu pot cere raportul,

(') Baudry et Wahl, op. cit., III, 3007; Répert.Labori, v° Succes­

sion, 495; Pand. fr., eoid. v°, 11363. Vezi şi suprà, p. 588.
2
( ) Eépert. Labori, v° şi loco cit.; Pand. fr., v° Successions, 11367
urm.; Baudry et Wahl, III, 3008; T. Hue, V, 370; Laurent,
X, 592. Vezi suprà, p. 587.
3
( ) T. Hue, V, 370; Baudry et Wahl, III, 3009; Pand. fr., v°
cit., 11371, etc.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3005; Pand. fr., v° cit, 11374
urm.—Contrà: Deschamps, op. cit, 117.
6
( ) Baudry et Wahl, III, 3006; Pand. fr., v° cit, 11377; T. Hue,
V, 370; Laurent, X, 639; C. Bordeaux, Sirey, 43. 2. 294.—
Contrà : Le Sellyer, Successions, II, 1222. Vezi şi suprà, p. 586.
6
( ) Baudry et Wahl, loco cit; T. Hue, V, 70; Laurent, X, 639;
Vigié, l i , 369, etc.—Contrà: Duranton, VII, 303 şi X X I , 89;
C. Paris, Sirey, 46. 2. 225 (cu nota lui Devilleneuve).
7
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3006, in fine şi autorităţile citate.

43113 39
 610 COD. CIV. — CART. I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S'a II. — A R T . 738.

n u este deci aplicabil în specie, fiindcă datoria descendentului

face p a r t e din activul ereditar (').
Art. 974. Comoştenitorii descendentului debitor fiind în d r e p t a
cere r a p o r t u l , se înţelege că acest drept va puteà fi exer­
2
citat şi de creditorii lor, în baza a r t . 9 7 4 ( ).
Efectele ra- Cari sunt efectele r a p o r t u l u i datoriilor? 1° P r i m u l efect
t o r i i i o n E x i - al acestui r a p o r t a r fi, d u p ă opinia generalmente admisă,
gibiiitatea da-exigibilitatea imediată a datoriei descendentului din ziua des-
'Troversa" elùderei succesiunei, chiar în privinţa datoriilor cu termen,
3
cari n ' a r fi ajuns încă la scadenţă ( ). Această părere este
însă, d u p ă unii, inadmisibilă, pentrucă ea răpeşte u n drept
câştigat în virtutea căruia moştenitorul n u poate, în principiu,
4
fi silit a plăti înainte de termen ( ).
Art. 1583. Judecătorii vor puteà însă să considere termenul ex­
pirat în cazul special statornicit de art. 1 5 8 3 , adecă când

(') Chabot, Successions, II, art. 845, No. 25, in fine, p. 377,
378 (ed. Belost-Jolimont), p. 320 (ed. Mazerat); Laurent, X,
636; Thiry, II, 2 2 1 ; Dttranton, VII, 312; Le Sellyer, Suc­
cessions, II, 1218.— Contrà: Baudry et Wahl, op. cit., I l l ,
2990; Demolombe, XVI, 264; Planiol, III, 2312; Ducaurroy,
II, 712. Vezi asupra acestei controverse, Pand. fr., v° cit.,
11304 urm.
8
( ) Baudry et Wahl, op cit., III, 2992; Deschamps, op. cit, 118.
Vezi şi suprà, p. 583.
3
( ) Chabot, op. cit, II, art. 843, No. 23, p. 575 (ed. Belost-Jo­
limont), p. 317 (ed. Mazerat); T. Hue, V, 370; Demante,
III, 187 bis VIII; Aubrv et Rau, VI, § 627, p. 607; Baudry
et Wahl, op. cit-, III, 2972; Hureaux, Idem, IV, 89, 99, 107,
112 şi 198; Vigié, II, 369; Ricci, Corso teorico-pratico di di­
ritto binile, IV, 168, p. 353; Vaquette et Marin, Successions,
874, pag. 412; Répert. Sirey, v° Rapport à succession, 850;
Demolombe, X V I , 461 (care se contrazice eu cele spuse în
acelaş volum, No. 381).—Această soluţie ar fi admisibilă după
Demolombe (XVI, 461 bis) chiar când suma supusă raportului
ar fi mai mare decât partea cuvenită descendentului debitor.—
Contrà: Labbé, Revue pratique de droit francais, tom, VII,
anul 1859, p. 508, No. 37.
4
( ) Planiol, III, 2303; Laurent, X, 637 şi XI, 36 (vezi însă Lau­
rent, X, 641, care iarăşi pare a se contrazice); Mafcadé, HI,
298; Dutrue, Tr. du partage de successions, 4Ì6, p. 409 urm.
(ed. din 1855); Le Sellyer, Successions, III, 1218; Trib. Ven­
derne, Sirey, 90. 2. 47 şi Répert. Dalloz, Supplement, v°
Successions, 845, nota 1, etc.
 RAPORTUL DATORIILOR. — ART. 738. 611

î n t r ' u n î m p r u m u t s'a stipulat că descendentul î m p r u m u t a t

va plăti când va putea, sau când va aveà mijloace (*).
2° Al doilea efect al raportului ar fi că datoria trebue Producerea
d e d o b a n z l
să producă d o b â n d ă de drept din ziua dechiderei succesiunei, -
chiar dacă ea nu producea dobânzi d u p ă actul constitutiv
2
al creanţei (argument din a r t . 762) ( ). Şi această soluţie ar
fi, d u p ă unii, inadmisibilă, pentrucă printr'însa se schimbă
3
condiţiile contractului, impovorându-se situaţia debitorului ( ).
3° In fine, ultimul şi cel mai important efect al ra- Dreptul de
portului datoriilor, admis de cei mai mulţi autori, este că, ^ " ^ i t o - e

pentru r a p o r t u l datoriilor, ca şi pentru acel al liberalitâţilor, riior debîto-

r u l u n t r o
partea ereditară a descendentului debitor va fi toată a f e c - ^ J ^ "
t a t ă la executarea r a p o r t u l u i ; de unde rezultă pentru cei-
ialţi descendenţi (comoştenitorii debitorului) un drept de pre­
ferinţă contra celorlalţi creditori ai debitorului (art. 739).
Această soluţie, admisă şi în vechiul drept francez, rezultă
din însuş modul de funcţionare al raportului datoriilor, şi

1
( ) Vezi Pand. fr., v° cit., 11311; Deschamps, op. cit., 95.
In Franţa acei cari admit că datoriile cu termen devin ime- Dr. fr. în
p a e n
diat exigibile, decid că raportul poate să aibă de obiect şi o ^ ° * ! " ( 1

rentă perpetuă, raportându-se capitalul ei, asemenea rente peine" 6

constituind o datorie cu termen, fiindcă ele sunt rambursabile

din partea debitorului rentei. Vezi Pand. fr., v° cit., 11313.
La noi, chestiunea rentelor perpetue este controversată. Am Dr. nostru,
susţinut că asemenea rente nu există în dreptul nostru. Vezi Controversă,
tom. X al Coment, noastre, p. 95 urm. Curtea din Craiova,
printr'o decizie recentă s'a pronunţat însă în contra parerei
noastre. Vezi Dreptul din 1911, No. 80 (cu nota d-lui 8. Rădu-
lescu) şi Cr. judiciar din 1912, No. 8, p. 91. V. p. 627, n. 3.
2
( ) Planiol, III, 2309; T. Hue, V, 370, 372; Demante, III, 187 bis
VIII; Vigié, II, 369; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2996; Hu-
reaux, Idem, IV, 99, 101, Ì02, 198; Vaquette et Marin, op.
cit., 874, p. 442; Répert. Sirey, v° cit, 851 urm.; Aubry et
Rau, VI, § 624, p. 550, nota "27 şi § 627, p. 605; Zacharise,
Handbuch des franzosischen Civilrechts, IV, § 637, p. 162,
163 (ed. Crome); Demolombe, XVI, 462; Ricci, op. cit, IV,
168, p. 354;- Cas. fr. Sirey, 91. 1. 401; D. P. 92, 1. 202;
Trib. Paris, Pand. Period. 91. 2. 68 (soluţie implicită); Trib.
Marseille, France judiciaire din 1882—1883. 2. 238, etc.
8
( ) Vezi în acest din urmă sens, Deschamps, op. cit., 119 şi nota
în Pand. Period. 91. 2. 68; Le Sellyer, Successions, II, 1218;
Laurent, X , 637. (Vezi însă Laurent, X, 221). Vezi asupra
acestei controverse, Pand. fr., v° cit., 11318 urm.
 612 COD. C I V . — C A E T . III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a II. — A E T . 738, 7 3 9 .

a p ă r ă pe comoştenitorii debitorului, cari a u găsit creanţa în

patrimoniul defunctului, contra insolvabilităţei acestui de­
bitor, de oarece ei sunt plătiţi înaintea creditorilor personali
ai descendentului debitor. L a obiecţiunea făcută că moşte­
nitorii debitorului, cari a u moştenit creanţa defunctului, a u
aceleaşi drepturi pe cari le aveà şi acest din u r m ă şi nu
pot aveà niciun privilegiu fără un a n u m e text de lege,
se r ă s p u n d e că există o lege, şi a n u m e art. 7 3 8 şi 7 3 9 ,
cari admit în mod implicit acest privilegiu, de oarece ei
1
au drept la r a p o r t şi intervin în calitate de copărtaşi ( ).
Comoştenitorii descendentului debitor sunt preferaţi chiar
2
creditorilor săi privilegiaţi şi ipotecari ( ).
S'a decis chiar că cesionarul descendentului debitor, n e ­
p u t â n d să aibă d r e p t u r i mai întinse decât acele ale ceden-
tului, n u poate să le exercite înainte de a fi primit comoş­
3
tenitorii acestui din u r m ă toată p a r t e a lor ereditară ( ).
Art. 739. N e - a mai r ă m a s , spre a complecta această grea materie,
să vedem cum se face r a p o r t u l datoriilor.
P e n t r u a se cunoaşte formele acestui raport, trebue să
distingem între cazul când descendentul datoreşte un l u c r u
cert şi determinat, sau o s u m ă de bani.
f u r i l o " Mrte" R a p o r t u l corpurilor certe şi determinate se face sau în
şi determi- n a t u r ă , d u p ă cum presupune art. 7 3 8 (*), adecă p u n â n d u - s e
nate.
(•) Vezi Planiol, III, 2310; T. Hue, V, 373; Vigié, II, 369;
Dueaurroy, II, 712; Demante, III, 162 bis IV; Demolombe,
X V I , 464 urm.; Aubry et Rau, VI, § 624, p. 549, nota 25;
Baudry et Wahl, Successions, III, 3002; Hureaux, IV, 99,
p. 146; Le Sellyer, Idem, II, 1228, p. 470, 471; Vaquette et
Marin, op. şi loco cit. ; Répert. Sirey, v° cit., 860 urm. ; Labbé,
Revue pratique, tom. VII, anul 1859, p. 486; Stănescu, op.
a
cit., 329, p. 174 şi multe alte autorităţi citate în Pand. fr., v
Successions, 11339. — Contra: Laurent, X, 328, 638 şi X I ,
36; Duranton, VII, 312; Desehamps, op. cit., 71 şi 128 urm.;
Marcadé, III, 298; Grrenier, Hypothèques, I, 159, p. 207 urm.
(ed. belg.), etc.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3002 6is;-Pand. fr., v° cit.,
11347; Troplong, Hypothèques, I, 239; G. Paris (18 Martie
1898), Gaz. Trib. din 22 Iulie 1898.
3 a
( ) Cas. fr. Répert. Dalloz, v° Successions, 1762; Répert. Labori, v
Successions, 494; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3002 bis, in fine.
4
( ) Raportul, care urmează a se face în natură, nu se poate efectua
prin luare mai puţin şi vice-versa, decât cu consimţimântul
 RAPORTUL DATORIILOR. — ART. 739. 613

in realitate la masa de împărţit lucrul datorit, sau prin

luare mai p u ţ i n (art. 7 3 9 ) .
In acest din u r m ă caz, descendenţii, cari au drept la
raport, iau mai întăiu din masă o parte de b u n u r i egală cu
acea pe care descendentul debitor n ' o aduce în realitate, şi
pentru ca această parte să fie egală, legea voeşte ca prelu­
area să se facă, pe cât se poate, din obiecte de aceeaş na­
tură, calitate şi valoare cu acele ce trebue să fie aduse în
natură.
Descendenţii, cărora r a p o r t u l este datorit, vor luà deci
imobile, dacă lucrul neadus în n a t u r ă este u n imobil; în
caz contrar, ei vor luà mobile (art. 739). Dacă în masa suc­
cesiunei nu se găsesc lucruri de aceeaşi n a t u r ă şi calitate,
preluarea se va face din alte lucruri, fie mobile, fie imobile.
D u p ă ce descendenţii, cari au drept la raport, a u pre­
luat câte o parte egală cu acea a datoriei, restul se împarte
4
de o potrivă între toţi ( ).
Dacă descendentul nu datoreşte defunctului un corp Raportul S u-
m e l o r d e b a n l
cert şi determinat, ci o s u m ă de bani, atunci r a p o r t u l s e -
face prin luare mai p u ţ i n din banii succesiunei; căci dacă
el ar aduce la masă suma datorită, el ar trebui s'o ieà pe
u r m ă înapoi ca moştenitor. Este deci mult mai simplu ca
el să nu aducă suma datorită şi ca ceilalţi comoştenitori să
ieà din moştenire o s u m ă egală.
Astfel, dacă din trei fraţi, cari vin la succesiunea ta- Exemplu,
tălui lor, unul din ei datoreşte acestui din u r m ă 5 0 0 lei,
ceilalţi doi fraţi, cari a u drept la raport, vor luà mai întăiu
din masa succesiunei, fiecare câte 5 0 0 lei, iar restul se va
2
împărţi apoi între toţi trei de o potrivă ( ).
Dacă nu există în masă bani suficienţi pentru a aco­
peri pe toţi descendenţii, ei vor luà din mobilele sau imo­
3
bilele succesiunei (art. 7 3 8 , 739) ( ).
Acest mod de a plăti datoriile, ce unul din descendenţi Privilegiul
c 0 §t
ar aveà către defunct, are, d u p ă cum am văzut suprà, °™ ^^" 0 r

p. 6 1 1 , o consecinţă însemnată, şi a n u m e : acea de a face torului.

tuturor com ostenitorilor. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2994.

Q) Vezi infra, explic, art. 764, p. 636 urm.
2
( ) Vezi infra, explic, art. 764 şi 773. Cpr. Trib. Versailles,
Pand. Period. 92. 2. 203.
3
( ) Laurent, X. 327.
 614 COD. C I V . — C A R T . III.—TIT. I.—CAP. VI.—S-» II.—RAP. LEGATELOR.

ea comoştenitorn descendentului debitor să fie plătiţi cu p r e ­

ferinţă şi înaintea creditorilor personali, fie chiar privilegiaţi
şi ipotecari, ai descendentului debitor.
Raport prin R a p o r t u l prin luare mai puţin mai poate încă să se facă
imputare. r p j i p ţ
Q m U a r e compensare (*).
g a u

Aplic, acestor J u r i s p r u d e n ţ a şi o parte din doctrină aplică regulele

' i n d W i z f u n i ! dela r a p o r t u l
6
datoriilor, pe cari le-am expus mai sus, la
alte indiviziuni decât acele cari rezultă din succesiunile a b
2
intestat ( ).
succes, testa- Astfel, aceste regule a r fi aplicabile succesiunilor tes-
3
T^ati' età. t a m e n t a r e ( ) , împărţelei oricărui lucru indiviz(*), societăţilor,
atât în privinţa datoriilor dintre asociaţi, cât şi chiar în
5
privinţa acelor ale asociaţilor către societate ( ).

Raportul legatelor (art. 751, 752, 754,

756 şi 846 C. civ.).

Dr. francez. A t 8 4 3 din codul francez, u r m â n d Novellei 1 8 , capit.

r

6
6 ( ), s u p u n e r a p o r t u l u i n u numai donaţiunile directe sau
indirecte, d a r şi legatele, de câteori ele n ' a u fost scutite
p r i n t r ' o a n u m e clauză, de această formalitate.

0) Vezi infra, explic, art. 764, p. 636.

2
( ) Cpr. Trib. superior regional din Colonia, Sirey, 1900. 4. 35.
3
( ) Vezi Baudry et Wahl, op. cit, III, 3010, şi autorităţile
citate. — Contrà: T- Hue, V, 373; Planiol, III, 2313, 2314, etc.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3012; Deschamps, op. cit,
172, etc.
6
( ) Baudry et Wahl, Societé, 487 şi Successions, III, 3011; Lyon-
Caen et Renault, Tr. de droit comm. II, 418; Guillouard,
Societé, 347; P. Pont, Idem, I, 780; Laurent, X X V I , 408;
Répert. Labori, v° Successions, 496 şi autorităţile citate acolo,
etc. Vezi şi tom. I X al Coment, noastre, p. 530. — Contrà:
T. Hue, Planiol, loco suprà cit,.
In privinţa neaplicărei la societăţi a art. 703, 712, 762, etc.
dela titlul moştenirilor, vezi suprà, p. 324, ad notam şi tom. I X ,
al Coment, noastre, p. 530.
6
( ) Dţipă L. 1 § 19, Dig., De collatione, 7, 6; L. 39 § 1, Dig.,
Familia; erciscundax, 10, 2; L. L- 10 şi 11, Cod, De colla-
tionibus, 6, 20, raportul nu aveà niciodată loc. Vezi şi
art. 1008, 1009 din codul Calimach, citate suprà, p. 554,
ad notam.
 RAPORTUL LEGATELOR. 615

L a noi, însă, art. 7 5 1 nu vorbeşte decât despre do- P r . străin.

naţiuni, de unde a r părea să rezulte ea legatele nu sunt
supuse raportului decât atunci când există în acest sens o
a n u m e clauză din partea testatorului, soluţie admisă nu
numai prin art. 7 9 0 din codul austriac şi prin art. 1 0 0 8
1
din codul italian ( ), d a r acum de c u r â n d şi în F r a n ţ a , prin
§ 2 al noului art. 8 4 3 , modificat prin legea dela 2 4 Martie
2
1 8 9 8 ( ).
Se naşte deci întrebarea : dacă, în legislaţia noastră, u
> - nostru,
o n t u n e , S A
legatele sunt supuse r a p o r t u l u i , ca şi donaţiunile, sau dacă
ele n u devin raportabile decât în virtutea unei a n u m e clauze
din p a r t e a testatorului?
Dificultatea provine de acolo că art. 7 5 1 , l u â n d u - s e
d u p ă codul italian, nu admite r a p o r t u l legatelor, pe când
acest r a p o r t este, din contra, presupus în art. 7 5 2 , 7 5 4 ,
756 şi 8 4 6 , care texte nu sunt în armonie cu art. 7 5 1 .
S a r puteà zice şi s'a zis chiar, că principiul general
al raportului fiind inscris în art. 7 5 1 , acest text este apli­
cabil în specie, iar nu celelalte texte cari, p r e s u p u n â n d ra­
3
portul legatelor, calcă principiul statornicit de art. 7 5 1 ( ).
Aceasta opinie, d u p ă care legatele n ' a r fi supuse ra­
portului, este logică în principiu, căci a s u p u n e legatul ra­
portului însemnează a călca în mod vădit voinţa testato­
rului, de oarece dreptul legatarului nedeschizându-se decât
la moartea testatorului (art. 8 9 9 ) , descendentul legatar, care

(') Iată cum se exprimă acest text: „Tutto ciò che è lasciato per C. italian.
Art 1008
testamento non è soggetto a collazione, salvo il caso di dispo- - -
sizione contraria".—A face cuiva un legat şi a supune în
acelaş timp legatul la raport, după cum prescrie textul de
mai sus, însemnează a dà cu o mână şi a luà cu alta. Nu
este deci probabil că testatorul va impune raportul legatului
în testamentul său, căci nu se face cuiva un legat pentru a
nu-i lăsa, în realitate, nimic. Cpr. Ricci, Corso teorico-pra­
r
tico di diritto civile, IV , 154, p. 328 (ed. din 1907).
2
( ) Cpr. Planiol, III, 2209, 2213.
3
( ) Vezi Bonachi, Godicele civil român comentat, III, p. 258, 266,
274, etc. (Iaşi, 1889); Stănescu, op. cit., 175, p. 86 urm.
Această părere era susţinută şi de profesorul Gr. Mârzescu, după
cum ne arată elevul său şi amicul nostru, d-I D. G. Maxim
(astăzi consilier la Curtea de apel din Bucureşti), în teza sa de
licenţă foarte conştiincioasă, Raportul la masa succesiunei,
p. 74 urm (Iaşi, 1882).
616 COD. C I V — C A R T . III—TIT. I.—CAP. VI—S-a II.—RAP. LEGATELOR.

va voi să vie la succesiunea defunctului, va trebui să lese

legatul în masa acestei succesiuni, ceeace face că, în reali­
tate, el nu va l u à nimic, deşi testatorul a înţeles, de b u n ă
samă, a-i dà ceva ('). P e n t r u ca legatul, făcut fără dispensă
de r a p o r t descendentului succesibil, s ă i poată fi de folos,
trebue să presupunem că acest legat este cel p u ţ i n egal cu
p a r t e a lui de moştenire, în care caz el va puteà să renunţe
2
la succesiune spre a p ă s t r a legatul ( ).
Cu toată logica ce recunoaştem că militează în favoarea
acestei soluţii, ne vedem silit a n ' o admite, fiindcă ea n ' a
fost, d u p ă părerea noastră, consacrată de legiuitor, deşi cată
să mărturisim că neraportarea legatelor ar fi fost o inovaţie
fericită.
I n adevăr, depărtarea în a r t . 7 5 1 dela textul francez
şi reproducerea art. 1 0 0 1 din codul italian, nu sunt încă
suficiente pentru a admite principiul statornicit de acest din
u r m ă cod; şi dovadă de aceasta este că codul italian mai
are încă un text, şi a n u m e art. 1 0 0 8 , care a fost reprodus,
p . 6 1 5 , nota 1 şi care dispune că ceeace se lasă prin tes­
tament nu este supus raportului, afară de cazul când tes­
tatorul ar fi dispus contrariul, dispoziţie, pe care legiuitorul
nostru n ' a mai reprodus-o. D a r dacă legiuitorul s'ar fi m ă r ­
ginit n u m a i de a nu reproduce textul de mai sus, aceasta
n ' a r fi încă nimic; însă, d u p ă ce traduce întocmai, în art. 7 5 1 ,
art. 1 0 0 1 din codul italian, deodată vedem că el părăseşte
acest din u r m ă cod, t r a d u c â n d de astădată, fără nicio schim­
bare, mai multe texte din codul francez, cari presupun
r a p o r t u l legatelor. E x i s t ă deci, în specie, două principii con­
tradictorii, acel al neraportârei şi acel al raportărei lega­
telor; şi, în asemenea caz, întrebarea este: care principiu
este aplicabil la noi : acel al codului italian sau acel al
codului francez? A m susţinut în ed. 1-a a acestor Comen­
tarii şi, d u p ă m a t u r ă reflexie, susţinem şi astăzi că prin­
cipiul admis de codul francez trebue să aibă precădere,

1
( ) Cpr. Pand. fr., v° Successions, 9995; Vaquette et Marin, Idem,
819, p. 409; Planiol, III, 2212; Baudry et Wahl, op. cit, III,
2735, p. 228 (ed. a 3-a); Chabot, Successions, II, art. 843,
No. 10, p. 346, 347 (ed. Belost-Jolimont), p. 288 (ed. Ma-
zerat), etc.
2
( ) Planiol, III, 2212; Baudry et Wahl, op. şi loco suprà cit.
 RAPORTUL LEGATELOR.

pentrucă, dacă legiuitorul ar fi înţeles să reproducă teoria

romană, admisă şi în codul italian, el a r fi u r m a t acest
cod înainte şi nu s'ar fi întors deodată la codul francez,
ale cărui texte le traduce fără nicio schimbare. P r i n urmare,
împrejurarea, pe de oparte, că legiuitorul nostru n'a re­
produs art. 1 0 0 8 din codul italian, deşi se constată că el
a luat acest cod de model în redactarea art. 7 5 1 , .iar faptul,
pe de altă parte, că el a presupus r a p o r t u l legatelor în
art. 7 5 2 , 7 5 4 , 7 5 6 şi 8 4 6 , dovedesc în deajuns, dacă n u
ne înşelăm, că el a înţeles a p ă s t r a în totul egalitatea între
descendenţi şi a admite n u n u m a i r a p o r t u l darurilor directe
sau indirecte, d a r şi acel al legatelor. De altfel, trebue să
n u ţinem nicio samă de art. 7 5 2 , 7 5 4 , 7 5 6 şi 8 4 6 , sau să
zicem că, în aceste texte, legiuitorul s'a gândit la legatele
lăsate de defunct cu condiţia expresă de a fi raportate,
ceeace nu rezultă de nicăiri. Concluzia noastră este deci că
descendentul, care va voi să vie la succesiunea a b infestat
a testatorului, va trebui să raporteze legatele ce testatorul
i-ar fi lăsat fără dispensă de raport, n e p u t â n d să c u m u ­
leze legatul cu partea ce i s'ar cuveni ca rezervatar; ceeace
însemnează că legatul va r ă m â n e a caduc, şi se va stinge
în momentul chiar când dreptul legatarului se va deschide,
adecă la moartea testatorului. Această soluţie a fost admisă
de Curtea de casaţie la 8 F e b r u a r i e 1 9 0 0 , în unire cu con­
cluziile noastre, ca procuror general. L e g a t a r u l nu poate fi
obligat, zice această decizie a r a p o r t a la masa succesorală
bunurile ce stăpâneşte în baza u n u i testament, decât dacă
a r cere să vie la succesiunea a b infestat a testatorului (').
Descendentul va lăsă deci legatul în masa de împărţit, ca
şi cum el n ' a r fi fost făcut, fiind liber de a cere legatul
în marginile părţei disponibile, însă numai sub condiţia de
a renunţa la succesiunea ascendentului testator (art. 7 5 2 ) .

(') Bult. Cas. 1900, p. 145. Cpr. şi C. Bucureşti, Dreptul din

1886, No. 29, consid. dela p. 225. Este însă de observat că,
în specie, mama fusese legatară şi Curtea din Bucureşti aplicând
ad litteram art. 846, care are aerul de a supune pe toţi moş­
tenitorii la raport, o obligă a raporta legatul, ceeace este contrar
art. 751, după care raportul nu are loc decât între descendenţi,
inter fratres (L. 12, Cod, Communia utriusque judicii, 3, 38).
Vezi suprà, p. 554, nota 2.
 COD. CIV. — CAET. III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a II. — A E T . 759.

Lucrurile scutite de raport.—Excepţii dela

regulele de mai sus.

Legea aduce două, excepţii i m p o r t a n t e dela regulele

mai sus e x p u s e :
P r i m a excepţie care, în legea noastră, n u este decât o
consecinţă a art. 1 8 5 , în virtutea căruia căsătoriţii contrac­
tează î m p r e u n ă , prin simplul fapt al căsătoriei, obligaţia de
a alimenta, de a-şi creşte, întreţine şi educa copiii lor, este
privitoare la aceste cheltueli (art. 7 5 9 ) O ; iar a d o u a ex­
cepţie este privitoare la fructele lucrurilor supuse r a p o r t u l u i
(art. 762).

Prima excepţie dela art. 751 şi 758. — Cheltuelile de

hrană, educare şi întreţinere ale copiilor.
A r t . 7 5 9 . — Cheltuelile de nutriment, întreţinere, educaţiune,
de învăţătura unui meşteşug, cheltuelile ordinare pentru îmbrăcă­
minte şi alte obiecte trebuitoare la intrarea în armată, cheltuelile
2
de nuntă şi prezenturile obişnuite nu sunt supuse raportului ( ).
(Art. 185, 751, 758, 1266, 1284 C. civ. Art. 852 C. fr.).

1° Cheltuelile făcute de un ascendent cu titlu de d a r ,

(') Art. 759 se aplică nu numai în privinţa părinţilor faţă de

copiii lor, dar şi în privinţa ascendenţilor mai depărtaţi, buni,
străbuni, etc., cari nu au nicio obligaţie legală faţă de des­
cendenţii lor. Vezi infra, p. 620 nota 1.
2
( ) Cpr. L. 1 §§ 15 şi 16, Dig., De collationibus, 36, 7; L. 20
§ 6 şi L. 50, Dig., Familia, erciscundos, 10, 2, etc. Iată cum
se exprimă în această privinţă Loysel: „Naurriture et entre*
tenement aux armes, écoles, apprentissage de metier, ou fait
de merchandise, dépense ni don de noces en meubles, ne sont
u
sujet» à rapport . (Institutes coutumières, I, p. 356, No. I l l , ed.
Dupin et Laboulaye din 1846). Vezi suprà, p. 548, n. 3. Cpr.
art. 309 din cutuma dela Orleans, care este origina art. 759.
„Les nourritures, entretenements, instructions et apprentissages
d'enfants... ne se rapporţent", zice acest text. Cpr. Pothier,
Successions, VIII, pag. 162 şi Introd. au titre XVII de la
coutume d Orléans, art. 309, No. 3. Vezi şi Lebrun, Tr. des
successions, p. 515 urm., No. 48 urm. (ed. din 1735).
 CHELTUELILE NESUPUSE EAPOETULUI. — AET. 759. 619

2
animo donandi (*), fie din venitul, fie din capitalul său ( ),
pentru n u t r i m e n t u l , întreţinerea, creşterea, educarea şi învă­
3
ţ ă t u r a u n u i meşteşug descendentului ( ), fie el minor sau

(') Cheltuelile prevăzute de art. 759, cari ar fi fost făcute de Cheltuelile

ascendent cu titlu de împrumut, animo creăendi, ar fi, din făcute cu t i t l u
d e
contra, supuse raportului (art. 738), când descendentul a r e P - i m r u m u t

avere personală. Cpr. Demolombe, XVI, 412; Laurent, X,

624. Vezi şi art. 1010 lit. e din C. Calimach, citat în nota
următoare. Cpr. L. 50, Dig., Familia; erciscundw,, 10. 2. —
Cheltuelile prevăzute de art. 759 ar puteà, de asemenea, fi su- Voinţa ex­
puse raportului prin voinţa expres manifestată a ascenden- P r e s ă a

n a t o r u l u i
tului, mai ales dacă ar fi fost considerabile. Cpr. Lebrun, op.
cit, p. 516, No. 51; Aubry et Rau, VI, § 631, p. 632; Du-
ranton, VII, 358; Chabot, Successions, II, art. 852, No. 4
(ed. Belost-Jolimont), p. 399, 400 (ed. Mazerat). Cpr. L. 12,
Dig., De conditionibus et demonstrationibus, 35, 1.
2
( ) Demolombe, XVI, 409, 417; Mourlon, II, 396; T. Hue, V,
357; Laurent, X, 624; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2800,
p. 282 (ed. a 3-a), 2814; Pand. fr., v° cit, 10236.
8
( ) „Nu se pun la sinisfora, zice art. 1010 din codul Calimach: C. Calimach.
A r t
a) câte au cheltuit părinţii pentru un fiu, trimeţându-1 la lo- - 1010.
curi străine spre învăţătură, afară dacă se va dovedi că l-au
împrumutat cu acei bani (vezi nota precedentă); b) câte s'au
cheltuit ca să înveţe copiii lor carte sau meşteşug".
Cheltuelile făcute de un ascendent pentru învăţătura des- Cheltuelile
fac e d e as
cendentului, precum sunt acele făcute pentru dobândirea t i t - " ' "
cende nt
lului de licenţă sau de doctorat (cpr. Trib. Ilfov, Dreptul ,„
-, c>n-t -n T-> n n • inctr>r \ pentru î n v a -
u
din 1887, No. 8 1 ; r a n d , fr., v Successions, lOJbo urm.), ţătm-a des-
nu sunt supuse raportului (art. 759), pe când cheltuelile fă- cendentului.
cute pentru stabilirea descendentului, precum acele făcute cu
ocazia cumpărărei unui fond de comerţ sau de industrie, etc.,
sunt, din contra, supuse raportului (art. 758). Vezi suprà,
p. 591, nota 1.
In cheltuelile de creştere şi educaţie intră cărţile şi instru- Cărţile, m - me e e
mentele necesare (cpr. Lebrun, Tr. des successions, No. 48, „" ™ " ,
v r
, , ,. . i • , i „ .., j necesare, e t c .
p. olo), plata Ia şcoli şi la profesori, călătorule tăcute de
descendent, călătoriile fiind astăzi unul din cele mai bune mij­
loace de educaţiune şi de instrucţiune. Demolombe, XVI, 424;
Laurent, X, 625; Ducaurrov, II, 714; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 2803; Planiol, III, 2265, etc.
Cărţile de lux nu intră însă în această categorie. Cpr. Cărţile de l u x .
Mourlon, II, 396.
In cheltuelile de întreţinere intră însă, necontestat, şi chel- Cheltuelile de
tuelile făcute cu boala descendentului (valetudini» impendia), boală,
oricât de mari ar fi. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2801 ; Pand.
fr., v° cit, 10254; Thiry, II, 206, p. 206, etc.
620 COD. C I V . — C A E T . III. — T I T . I. — C A P . VI. —S-a II. — A R T . 759.

major, căsătorit sau necăsătorit, bogat sau sărac nu s u n t

supuse r a p o r t u l u i , chiar dacă a r fi disproporţionate eu
2 3
averea ascendentului ( ) şi a r întrece partea disponibilă ( );
fie că sumele necesare la aceste cheltueli au fost date u n
t i m p îndelungat, chiar în tot timpul vieţei descendentului (*),
fie, în fine, că ele a u fost date în n a t u r ă , în bani sau sub
5
forma unei pensii alimentare ( ), etc.

(') S'a decis, în Franţa, că cheltuelile de nutriment, întreţinere

şi altele, prevăzute de art. 759, sunt scutite de raport chiar
dacă nu emană dela părinte, ci dela un ascendent care nu avea
nicio obligaţie legală, şi dacă descendentul, care s'a folosit de
ele, aveà avere personală. Cas. fr. D. P. 1904. 1. 522. Cpr.
Planiol, III, 2265; Baudry et Wahl, III, 1815, 2800; Thiry,
II, 206, p. 207, etc. Vezi şi suprà, p. 618, nota 1.
2
( ) Laurent, X, 625; Demolombe, XVI, 417; Baudry et Wahl,
op. cit., III, 2800; Pand. fr., v° cit., 10250. — Contrà: Chabot,
Successions, II, art. 852, No. 3, p. 466 (ed. Belost-Jolimont),
p. 399 (ed. Mazerat) şi alte autorităţi citate în Pand. fr., v°
Successions, 10247. Aceasta era, în dreptul vechin fr., părerea
lui Guy Coquille şi a lui Lebrun (Tr. des successions, p. 516,
No. 51). Vezi Mourlon, II, 396, nota 2, care zice că cuvântul
ordinare, pe care art. 759 îl aplică la cheltuelile pentru îm­
brăcăminte şi alte obiecte trebuitoare la intrarea în armată,
se aplică, prin analogie, şi la cheltuelile de întreţinere, edu­
caţie şi învăţătura unui meşteşug.
Laurent, X, 624; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2800, p. 282
(ed. a 3-a); Pand. fr., v° cit., 10240. — Contrà: C. Nancy,
Répert. Dalloz, Successions, 1167. — Cheltuelile, cari ar în­
trece partea disponibilă, sunt însă reductibile. Demolombe,
X V I , 420; Demante, III, 188 bis I, in fine, etc.
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 2800, p. 282, 283 (ed. a 3-a);
4

Pand. fr. v>° cit. 10256.

( ) Baudry èt Wahl, op. cit, III, 2799; T. Hue, V, 377.
6

Uneori se întâmplă că părinţii se obligă, prin contractul de

căsătorie, a întreţine în casa lor pe noii căsătoriţi un timp
determinat; şi, în asemenea caz, autorii se întreabă dacă aceste
cheltueli de întreţinere sunt sau nu supuse raportului. Unii
admit raportul, sub cuvânt că aceste cheltueli fac parte din
dotă şi dota este raportabilă. Vezi în acest sens, Le Sellyer,
Successions, III, 1494, p. 153, 154; Duranton, VII, 375. —
Contrà: Baudry et Wahl, op. cit., III, 2799; Marcadé, III, 541;
Grenier, Tr. des donations, III, 541, p. 691 urm. (ed. Bayle-
Mouillard din 1847); Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 632 b, p. 147, 148, nota 18, in fine (ed. Anschiitz).
Iată cum se exprimă acest din urmă autor; „Hat der Sohn bei
 CHELTUELILE SCUTITE DE RAPORT. — ART. 759. 621

In r â n d u l cheltuelilor de întreţinere figurează deci şi Pensiunile

a h m f a r e
pensiunile alimentare, precum şi uzufructul destinat a ţine ™ e '
loc de alimente (*).
2° N u sunt, de asemenea, supuse r a p o r t u l u i cheltuelile imbrăeă-
2
ordinare( ), adecă potrivite pentru îmbrăcăminte şi alte obiecte '^eàt^etè
trebuitoare descendentului la intrarea sa în a r m a t ă , precum :

dem Vaier gelebt und ist er von ihm unterhalten worden, so

braucht er den bezogenen Unterhaît nicht zuruckzubringen".
(Arg. din art. 856, al nostru 762). Vezi şi Massé-Vergé, II,
§ 400, p. 416, nota 24, in fine. — Rămâne însă bine înţeles
că dacă întreţinerea soţilor ar fi avut loc în schimbul unui
preţ promis de ei, nu mai poate fi vorba în specie de ra­
port, actul ne mai fiind o liberalitate, ci o convenţie cu titlu
oneros. Soţul descendent va trebui deci să plătească preţul
promis, chiar dacă ar renunţa la succesiunea ascendentului.
Marcadé, loco cit., ad notam; Dalloz, Nouveau C. civil annoté,
II, art. 852, No. 20. — Dacă fiul sau ginerele ar fi lucrat pentru
casa în care a fost întreţinut, preţul muncei sale va fi com­
pensat cu cheltuelile de întreţinere şi raportul nu va aveà loc.
Dalloz, op. şi loco cit., No. 19.
Art. 633 din noul cod elveţian dela 1907, care se aplică c. e l v e ţ i a n
cu începere dela 1 Ianuar 1912 în toată Elveţia, cuprinde în din 1907.
A r t - 6 3 3 -
această privinţă următoarea dispoziţie. „Copiii majori cari,
făcând menaj comun cu părinţii lor, au consacrat munca sau
veniturile lor familiei, pot cere, în momentul împărţelei, o des­
păgubire echitabilă, dacă ei n'au renunţat expres la aceasta".
(') Laurent, X, 624, in fine; C. Bordeaux, Sirey, 54. 2. 513; D.
P. 55. 2. 213. — Când un descendent a primit însă dela au­
torul comun, chiar sub forma de rentă anuală şi pe trimestre,
o sumă de bani ca un avans asupra succesiunei viitoare, el nu
mai poate susţine, la facerea împărţelei, că a primit acea
sumă numai cu titlu de ajutor alimentar şi, în asemenea ipo­
teză, raportul va aveà loc. Trib. şi C. Paris, Gazeta Craiovei
din 1890, No. 42, p. 1.
2
( ) Cheltuelile sunt ordinare când sunt potrivite cu averea ascen- C h e l t u e l i or-
dentului şi cu gradul ce descendentul ocupă în armată. In di nare şi
cazul contrar cheltuelile sunt extraordinare, disproporţionate e x t r a
ordinare.
sau exagerate, şi atunci sunt supuse raportului în măsura în
care ele sunt exagerate. Cpr. Laurent, X, 626; Marcadé, III,
336; Pand. fr., v° cit., 10289; Baudry et Wahl, Successions,
III, 2806; Chabot, Idem, II, art. 852, No. 7, p. 468 (ed. Be-
lost-Jolimont), p. 401 (ed. Mazerat); C. Caen, D. P . 54. 2.
197, etc.
Este de observat că legea voeşte că numai cheltuelile de
echipament să nu fie exagerate. — Contrà: Mourlon, II, 396,
nota 2. Vezi suprà, p. 620, nota 2, in fine.
 622 COD. CIV.—CART. I I I . — TIT. I. — CAP. VI. — S-a II. — ART. 759.

c. Calimach.uniforma, calul, armele, etc. (*). „ N u se p u n e la sinisfora,

A 1 0
jj' ^
t zice art. 1 0 1 0 lit. d din codul Calimach, câţi bani sau alte lu­
2
cruri mişcătoare s'au d ă r u i t fiului când el a intrat în oaste" ( ).
Banii de biv Cât pentru banii de b u z u n a r daţi descendentului în t i m p u l
zunar.
serviciului militar, se decide în genere că ei sunt supuşi ra­
3
portului ( ), afară de cazul poate când ar fi vorba de sume
prea mici.
Taxele mill Sunt de asemenea, d u p ă doctrină, supuse r a p o r t u l u i
tare.
taxele militare pe cari le plătesc, în baza art. 68 din legea
recrutărei şi a regul. din 26 Iunie 1 9 1 0 , toţi acei cari, fiind
chemaţi a satisface obligaţia serviciului militar, a u obţinut
scutiri, dispense, reduceri de termen din serviciul activ şi
a m â n ă r i (*).
Taxele pentru Cât despre taxele ce se plăteau altă dată, pentru înlo­
înlocuirea în
armată. cuirea în serviciul militar, şi cari erau şi ele supuse r a p o r ­
5
tului ( ), nu mai vorbim, căci, d u p ă legea actuală, nimine
nu mai poate face serviciul militar p e n t r u altul.
•Cheltuelile 3° Mai sunt încă scutite de r a p o r t cheltuelile, chiar ex­
d e nuntă. 6
traordinare ( ), pe cari ascendenţii le-ar face cu ocazia nunţei
şi căsătoriei descendentului lor, precum a r fi, de exemplu,
cheltuelile făcute eu trăsurile, cu masa, cu scrisorile de in­
vitare, etc., chiar dacă aceste cheltueli a r fi menţionate în
contractul de căsătorie. Motivul pentru care aceste cheltueli
sunt scutite de r a p o r t este că, d u p ă cum ziceà Ferrière, ele
nu sunt făcute în folosul căsătoriţilor, ci în onoarea p ă r i n ­
ţilor şi a întregei familii. Vechiul scriitor G u y Coquille ziceà,
de asemenea, foarte bine în această privinţă, în limbagiul
său original, că asemenea cheltueli nu folosesc descendentului
u 7
„si non depuis le diner jusqu'au souper ( ).

(') Opr. Demolombe, XVI, 427; Baudry et Wahl, op. cit., III,
2806; Pand. fr., v° cit, 10287; Laurent, X, 626, etc.
2
( ) Cpr. L. 20, Pr., in medio, Cod, De collationibns, 6, 20; Po-
thier, €outume d'Orléans, art. 309, nota 1; Lebrun, Tr. des
successions, p. 516, No. 53 (ed. a 4-a din 1735), etc.
3
( ) Baudry et Wahl, op. cit, ILL 2806.
4
( ) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit, III, 2808; Pand. fr., v° cit,
11199; T. Hue, V, 355, etc
5
( ) Cpr. Trib. Tournon, Pand. Period. 88. 2. 97; Baudry et
Wahl, op. cit, IH, 2807; Pand. fr., v° cit., 11165 urm., etc.
tì
( ) Cpr. Mourlon, II, 397; T. Hue, V, 360.
7
( ) Cpr. Demolombe, XVI, 428; Laurent, X, 627; Planiol, III,
 CHELTTJELILE SCUTITE DE KAPOET. — A S T . 759. 623

Sunt însă supuse raportului cheltuelile făcute cu ocazia Prezenturiie

d e n u n t r
contractului de căsătorie (*) şi chiar prezenturile de nuntă, ''
dacă nu intră în categoria prezenturilor obişnuite, de cari
vom vorbi mai la vale.
N u trebue, de asemenea, să confundăm cu prezenturile Raportul tru­
so lui c n
de n u n t ă , trusoul, care consistă în diferitele obiecte date so- ^ - " ~
. . . . . . . , troversă
ţulm, în genere viitoarei soţii, pentru uzul ei personal (~);
căci trusoul fiind un apendice sau u n complement al dotei,
este astăzi supus, în genere, r a p o r t u l u i , ca şi în vechiul drept
3
francez, afară de cazul când ar fi de o valoare relativ mică( ).
Se poate î n t â m p l a ca o căsătorie să fi fost făcută graţie Dreptul peţi-
tOTll0T l a u n
unui intermediar, pe care Romanii îl n u m e a u proxeneta seu .
r r
. . onorariu. Con-

conciliator nuptiarum, iar vechile noastre legiuiri peţitor; trovers,

şi acest intermediar, dacă a pus o m u n c ă onorabilă în in­
tervenţiile ce a făcut, are, cu toată controversa ce s'a ivit
a s u p r a acestui punct, drept la răsplata muncei şi a ostene­
lilor sale (*).
Daca onorariul acestui intermediar a fost plătit de ascen- Xefacerea ra­
portului.
2266; Baudry et Wahl, III, 2809; Pand. fr., iP cit., 10293, etc.
(') Bandry et Wahl, op. cit, III, 2809; Le Sellyer, Idem, III,
1493, p. 153; Hureaux, Idem, IV, 126, in fine, p. 188; De­
molombe, XVI, 435 bis, etc.
2
( ) In codul german, darea unui trusou (Aussteuer) fetei care se Dr. german,
mărită, este obligatorie pentru părinte, dacă el are mijloace
suficiente. La noi, nici înzestrarea copilului nu mai este obli­
gatorie, ea fiind astăzi numai o obligaţie naturală. Vezi suprà,
p. 590, nota 5. Cpr. Trib. Tutova, Dreptul din 1910, No. 41.
8
( ) Cpr. Hureaux, Successions, IV, 125, in fine, p. 188; Le Sel­
lyer, Idem, III, 1492, p. 152, 153; Aubry et Rau, VI, § 631,
p. 631, nota 32; Planiol, III, 2267, in fine; T. Hue, V, 360;
Demolombe, XVI, 432; C, Paris, D. P. 53. 5. 392; Sirey,
53. 2. 633 (cu privire la un trusou de o valoare mare, ne­
cuprins în foaea dotala). — Cu toate acestea, chestiunea este
controversată. Vezi diferitele sisteme şi distincţii admise de
jurisprudenţă în Baudry et Wahl, op. cit, III, 2813 şi în
Pand. fr., v° Successions, 10311 urm. Mai vezi Répert. Sirey,
v° Rapport à succession, 475 urm.; Thiry (II, 206), după
care totul ar fi o chestie de fapt şi de apreciere.
4
( ) Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 552, nota 3 (ed. a 2-a);
tom. V, p. 142 şi 143, nota 2 şi tom. I X , p. 254, 255, text
şi nota 1, etc. Vezi şi Baudry et Barde, Oblig., I, 311, p. 354
(ed. a 3-a), cari, cu această ocazie, se referă la părerea noastră,
citând chiar Comentariile noastre în limba română.
 624 COD. CIV. — CART. III. — TIT. I. — C A P . V I . — S" a
II. — A R T . 759.

dent, această p l a t ă nu este supusă r a p o r t u l u i , pentrucă ea

n'a fost făcută în socoteala descendentului (').
Prezenturile 4° I n fine, sunt scutite de r a p o r t darurile sau prezen-
obişnmte. j i obişnuite cari, de obiceiu, se fac în familii la cununii,
t u r e

la zilele onomastice sau de anul nou, la naşterea sau bote­

2
zul u n u i copil ( ), etc., căci aceasta a fost intenţia p r e ­
supusă a defunctului. Les petits cadeaux entretiennent l'a-
mitié, zice u n vechiu proverb.
Prezenturile T o a t e celelalte prezenturi cari, d u p ă aprecierea j u d e -
S U p i
tuiui cătorilor, nu intră în această categorie, fie ele făcute cu ocazia
a p 0 r

căsătoriei, sau altfel, vor fi considerate ca donaţiuni m a ­

nuale şi, ca atare, vor fi supuse r a p o r t u l u i . Chestiunea este
3
deci de fapt, iar nu drept ( ).
Astfel, în baza acestor principii s'a considerat ca u n
prezent obişnuit, iar n u ca un d a r m a n u a l supus r a p o r t u l u i ,
donaţiunea u n u i d i a m a n t de 1 5 0 0 0 lei, făcută de m a m ă
4
u n u i copil al ei, cu ocazia căsătoriei acestui copil ( ).
O altă decizie a redus, din contra, la 3 0 0 0 de lei do­
naţiunea de 1 2 0 0 0 lei ce o m a m ă v ă d u v ă făcuse u n u i copil
al ei, tot cu ocazia căsătoriei sale, aşa că, în specie, s u m a
5
de 9 0 0 0 lei a fost supusă r a p o r t u l u i ( ), etc.
Art. 285 c . î n a i n t e de a trece la art. 7 6 2 , trebue să adâogăm că co­
CIT.
piii cari, în baza art. 2 8 5 din codul civil, a u dobândit o
parte din averea părinţilor în caz de despărţenia acestora,
fie prin consimţimânt m u t u a l , fie p e n t r u cauză determinată
(art. 2 8 5 § 2 şi u r m . adaos prin legea din 15 Martie 1906),
nu sunt obligaţi a r a p o r t a această avere, la caz de a veni
la succesiunea acestor părinţi, în concurenţă cu fraţii lor
născuţi din altă căsătorie, pentrucă ei n ' a u dobândit această

(') Baudry et Wahl, op. cit., III, 2810, care citează în acest sens
o sentinţă a tribun, din Paris, cu data din 30 Iulie 1891, pe
care n a m putut-o însă controla.
2
( ) Cpr. Planiol, III, 2267; Laurent, X, 627; Demolombe, XVI,
434; Pand. fr., v° cit, 10299 urm.; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 2811; Le Sellyer, Idem, III, 1495; Aubry et Rau, VI,
§ 631, p. 630, nota 32; T. Hue, V, 360, etc.
3
( ) Cpr. Laurent, X, 627; Demolombe, XVI, 430; Aubry et
Rau, VI, § 631, p. 633; T. Hue, V, 360; Baudry et Wahl,
op. cit, III, 2811, 2812; Pand. fr., v° Successions, 10306 urm.
4
( ) Cpr. Cas fr. Sirey, 33. 1. 769.
5
( ) C. Poitiers (2 August 1820), Pand. fr., v° cit, 10308.
 FRUCTELE LUCR. SUPUSE R A P O R T U L U I . — ART. 762. 625

avere prin liberalitatea părinţilor, ci în virtutea legei, care a

!
voit să pedepsească pe aceşti din u r m ă ( ).

A doua excepţie dela art. 751 şi 758. — Fructele lucru­

rilor supuse raportului.
Art. 7 6 2 . — Fructele şi interesele ( ) lucrurilor supuse rapor­
2

8
tului, nu sunt debite decât din ziua deschiderei succesiunei ( ).
(Art. 483 urm., 522, 523, 527, 651, 854, 1089, 1276, 1587 C. civ.
Art. 856 C. fr.).
Descendentul donatar, obligat a r a p o r t a lucrul dăruit, Nerepararea.
este scutit, afară de cazul unei clauze contrare înscrisă în ^eptit^p^iS-
însuş actul de donaţiune sau î n t r ' u n act posterior acceptat în momentul
4
de d o n a t a r ( ), de a r a p o r t a fructele percepute de dânsul p a n ă fnecesfuneL
în momentul deschiderei succesiunei. Aceasta rezultă din
art. 7 6 2 .
Fructele naturale şi civile (art. 523) se cuvin deci, ca .Motivele d i s -
6
un accesoriu, descendentului donatar, p â n ă în momentul des- ^Hus!
5
chiderei succesiunei dăruitorului ( ), căci el fiind atunci
obligat a restitui lucrul dăruit, n'ar fi fost decât un depo­
zitar dacă ar fi fost silit a restitui şi fructele. Mai mult
încă, donaţiunea nu n u m a i că nu i-ar fi a d u s vreun folos,
d a r încă, în unele cazuri, l-ar fi sărăcit aproape. Apoi, a
doua consideraţie, care a făcut pe legiuitor a admite această

(') Vezi tom. II al Coment, noastre, p. 196 şi 203 (ed. a 2-a).

Cpr. Laurent, III, 298. Mai vezi Zacharia>, Handbuch des
franzosischen Civilrechts, III, § 457, p. 149, 150, text şi
nota 8 (ed. Crome); Massé-Vergé, I, § 149, p. 274, etc.
2
( ) Nu mai era nevoe de a se vorbi în art. 762 de interese sau
dobânzi, pentrucă ele fiind fructe civile (art. 523), intră în
denumirea generală de fructe. Cpr. Berriat St. Prix, Notes
element, sur le code civil, II, 3024.
3
( ) Cpr. L. 5 § 1, Dig., De dotis collatione, 37, 7; L. 20, Cod,
De collationibus, 6, 20; Lebrun, Tr. des successions, p. 517,
No. 56 (ed. a 4-a din 1735); Pothier, Successions, VIII, p. 163
(ed. Bugnet). Vezi şi art. 1019 din codul Calimach, reprodus
infra, p. 628, nota 5.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 2819 şi 2831; Aubry et Rau,
VI, § 631, p. 633, nota 43; Demolombe, XVI, 437, etc.
s
( ) Această soluţie nu se poate aplicà la legate, fiindcă legatarul _X eaplie.
n'a avut niciodată posesiunea lucrului legat, pentru ca el să art. 762 la
le ate
se fi folosit de fructele lui. - -
43113 40
 626 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P . VI.—S-a II. — A R T . 762.

soluţie, este că aceste fructe a r fi fost cheltuite de defunct

p r i n t r ' u n traiu mai luxos (lautius vivendo), fără a-i mări
patrimoniul ('). Este deci j u s t din toate punctele de vedere
ca fructele lucrului supus raportului să aparţie d o n a t a r u l u i
pană în ziua deschiderei succesiunei. Această regulă se aplică
şi atunci când donaţiunea este făcută unui minor, caz în
care fructele a p a r ţ i n aceluia care are uzufructul legal al
2
averei dăruite ( ).
P r a v i U lui De aceea această soluţie era admisă şi în pravila lui
M
sararf a
Matei B a s a r a b : „Bucatele feciorilor celor mari, cari le-au
d a t tatăl lor când au fost viu, zice această pravilă (glava
277), acelea aduce de le pune la mijloc, de va m u r i fără
de carte, iar d o b â n d a care au dobândit-o cu bucatele lor,
care le-au dat tatăl lor, acele nu le pun la mijloc, ci sunt
3
ale lor" ( ).
Uzufructuar. In privinţa dobândirei fructelor, descendentul d o n a t a r
este deci asimilat u n u i uzufructuar (*).
Fructele ci- Fructele civile dobândindu-se zi cu zi, acele ajunse la
s c a
^mTirfentui d e n ţ ă înaintea deschiderei succesiunei se cuvin deci des-
deschiderei cendentului d o n a t a r în mod irevocabil, chiar dacă el nu le-ar
succesiunei. fi perceput încă (art. 525), iar acele ajunse la scadenţă în
momentul morţei ascendentului dăruitor aparţin masei suc­
cesorale, chiar dacă el le-ar fi perceput prin anticipaţie, căci
din momentul deschiderei succesiunei el a perdut dreptul atât
la proprietatea lucrului d ă r u i t cât şi la fructele produse de
acest lucru.

!
( ) Cpr. Planiol, III, 2259; T. Hue, V, 365; Baudry et Wahl,
op. cit., III, 2819; Hureaux, Idem, IV, 127, p. 188 urm.;
Le Sellyer, Idem, III, 1515; Laurent, X. 628; Demolombe,
XVI, 437; Aubry et Rau, VI, § 631, p. 633, nota 43; De-
mante, III, 191; Marcadé, III, 342; Ducaurroy, Bonnier et
Roustain, II, 719; Vigié, II, 359, etc.
2
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1894, No. 79 şi Cr. judiciar din
1895, No. 12.
3
( ) Vezi şi art. 1019 din codul Calimach (infra, p. 628, nota 5).
4
( ) Din împrejurarea că descendentul donatar supus raportului
se consideră ca un uzufructuar, rezultă că el nu are drept la
despăgubiri decât pentru reparaţiile cele mari făcute imobi­
lului dăruit (art. 546), nu însă şi pentru reparaţiile de între­
ţinere, cari sunt o sarcină a fructelor (art. 545). Vezi infra,
explic, art. 766.
 FRUCTELE LUCR. SUPUSE RAPORTULUI. — ART. 762. 627

Fructele naturale dobândindu-se, din contra, prin per- Fructele

n a t u r a l e
ceperea lor (art. 524), acele percepute de descendentul do-
natar înaintea deschiderei succesiunei îi aparţin lui, pe când
acele cari n'au fost percepute p â n ă în momentul morţei a s ­
cendentului dăruitor, aparţin masei succesorale (art. 524),
cu îndatorire însă din parte-i de a plăti arăturile, semănă­
turile şi munca pusă de dânsul (art. 484), căci altfel suc­
cesiunea s'ar înavuţi în detrimentul descendentului donatar (*).
C a z u l c a n d
Aceeaşi soluţie este aplicabilă când darul ar consista
într'un uzufruct, pe care ascendentul d ă r u i t o r îl aveà a s u p r a în\ " r
u n
C O
uzu-
imobilului unui terţiu C), sau într'o rentă viageră ori per- fruct, într'o
3 r e n t a e e
petuă (art. 5 2 7 , 1276) ( ), sau când ascendentul s'ar fi ' '
obligat a plăti descendentului o pensie anuala, fie în bani,
4
fie în n a t u r ă , fără determinarea unui capital ( ).
Din cele mai sus expuse rezultă că, dacă liberalitatea
făcută de ascendentul dăruitor consistă î n t r ' u n uzufruct con­
stituit a s u p r a u n u i imobil al său, descendentul donatar nu
va raporta, la moartea dâruitorului, decât însuş acest u z u ­
fruct, iar nu fructele percepute de dânsul în cursul uzu­
fructului, nici chiar acele ajunse la scadenţă în momentul
5
morţei dâruitorului ( ).

(') Cpr. Lebrun, Tr. des successions, p. 516, No. 55 (ed. din 1735)5
Arntz, II, 1545; Mourlon, II, 404; Demolombe, XVI, 440,
449; Baudry et Wahl, op. cit., Ill, 2820; T. Hue, V, 365;
Chabot, Successions, II, art. 856, No. 2, p. 482 (ed. Belost-
Jolimont), p. 412, 413 (ed. Mazerat); Zacharise, Handbuch
des fr. Cimlrechts, IV, § 632 bis, p. 147, text şi nota 18 (ed.
Anschiitz), etc.
2
( ) Vezi Baudry et Wahl, op. cit., Ill, 2824 şi Pand. fr., v"
Successions, 10358, precum şi autorităţile citate acolo.
B
i ) Aceasta lasă a se presupune că rentele perpetue există şi la
noi, ceeace ştim că este îndoelnic. Vezi suprà, p. 611, n o t a i .
Cpr. Marcadé, III, 343, 344: Arntz, II, 1546; Demolombe,
XVI, 438; Laurent, X, 629,630; Dueaurroy, II, 719; Aubry
et Rau, VI, § 631, p. 634; Baudry et Wahl, op. cit, III,
2821 urm.; Ricci, Corso teorico-pratico di diritto civile, IV,
149, p. 320, etc.
4
< ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 162, 163; Arntz, II, 1546.
in fine; Planiol, III, 2260; Demolombe, XVI, 438 şi autorii
citaţi în nota precedentă.
6
( ) Planiol, III, 2260; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2823; Pand.
fr., v° Successions, 10533 urm.; C. apel din Palermo, Il Foro
 628 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a II. — A R T . 762.

Cazul donaţi- Soluţia de ma i sus, privitoare la donaţiunea directă a

6 n n x i l
T^n'vif u z u - drept de uzufruct, este aplicabilă şi donaţiunei indi-
fruet. recte a u n u i uzufruct. Astfel, dacă ascendentul a r e n u n ţ a t ,
în favoarea descendentului său, la d r e p t u l de uzufruct ce-i
fusese legat a s u p r a unui fond a p a r ţ i n â n d în n u d ă proprie­
tate descendentului, acest descendent, în favoarea căruia r e ­
n u n ţ a r e a de mai sus a a v u t loc, n u va datori niciun r a ­
p o r t la succesiunea ascendentului (*), d u p ă c u m el nu va
datori, de asemenea, r a p o r t u l în caz de renunţarea p ă r i n ­
telui la dreptul de folosinţă legală în favoarea copilului
2
său ( ), admiţând, bine înţeles, că părintele poate să r e n u n ţ e
3
la acest drept, ceeace este foarte îndoelnic ( ).
Fructele pro- In ipoteza de mai sus, a m vorbit n u m a i de fructele
r
morteTdăru* P ° d u s e de lucrul dăruit p â n ă în ziua morţei d ă r u i t o r u l u i ,
itòruiui. şi am văzut că aceste fructe a p a r ţ i n descendentului d o n a t a r .
î n c â t priveşte fructele produse de lucrul dăruit (*), în
u r m a morţei dăruitorului, descendentul are obligaţia de a le
r a p o r t a la masa succesiunei, din ziua deschiderei succe­
5
siunei ( ), fără nicio punere în întârziere, şi aceasta c h i a r

italiano (di Borna), 1901, 1, 1500; Sirey, 1903, 4, pag. 3 şi

Cr. judiciar din 1903, No. 61, precum şi numeroasele auto­
rităţi citate în observ, noastră, care însoţeşte această decizie.
Yezi şi autorităţile citate în tom. VIII al Coment, noastre,
nota 4 dela p. 450, 451.
Art. 1276. Art. 1276 din codul nostru (1568 C. fr.) face o aplicare
a acestui principiu, când dispune că dacă dota cuprinde un
uzufruct, bărbatul sau moştenitorii lui sunt obligaţi a restitui
numai dreptul de uzufruct, nu însă şi fructele percepute în
timpul căsătoriei. Vezi în tom. VIII al Coment, noastre,,
p. 450, explic, art. 1276.
(') Aubry et Rau, VI, § 631, p. 634, text şi nota 46; T. Hue,.
V, 353; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2825 şi autorităţile
citate acolo.
2
() Baudry et Wahl, op. şi loco cit — Contrà: T. Hue, V, 353.
8
() Vezi tom. II al Coment, noastre, p. 192 (ed. a 2-a).
4
() Dacă lucrul dăruit nu este susceptibil de a produce fructe,
fie naturale, fie civile, descendentul nu va raporta decât însuş
lucrul. Demolombe, XVI, 450; Demante, III, 188 bis I.
8
)r. roman şi () Această soluţie era admisă atât la Romani (L. 5 § 1, Dig.,
c c ali in h
; , ^-
i De dotis collatione, 37, 7), cât şi în codul Calimaeh. „Rodu-
Art. 1019.
rile, veniturile şi alte câştiguri luate din lucrul supus sinis-
foralei, zice art. 1019 din acest cod, se cer de către împreună,
moştenitorii dela vremea morţei lăsătorului de moştenire, pana
 FRUCTELE LUCR. SUPUSE RAPORTULUI. — ART. 762. 629

în caz când el ar aveà dreptul de retenţie (art. 7 7 1 ) ; căci

din acel moment donaţiunea fiind reziliată, lucrul datorit
trebue să se întoarcă la masa succesorală, cu toate acceso­
riile lui, în care intră şi fructele (art. 483). „Fructus
omnes augent hereditatem", zice legea romană
Descendentul care, în virtutea unui testament a n u l a t N e a p l i c , în
s v T t
mai târziu, a deţinut bunurile succesiunei, percepând fruc- ^'^ '
tele, trebue să raporteze aceste fructe la masa succesiunei,
în puterea maximei „fructus omnes augent hereditatem",
şi aceasta din ziua deschiderei succesiunei (art. 762), iar n u
din ziua în care comoştenitorii au cerut împărţeala. B u n a
sa credinţă nu-1 poate scuti de restituirea acestor fructe,
pentrucă art. 4 8 5 u r m . sunt străine de materia succesiu­
nilor, şi nu se referă decât la o revendicare ordinară a p r o -
2
prietâţei ( ).
Dacă presupunem că un ascendent a dăruit unui des- Cazul când un
d e s o e n d e n t
cendent o sumă de bani, iar altuia un imobil, fiecare din »
1
_ ' primit o s u m a
ei va face r a p o r t u l fructelor, cel dintăi r a p o r t â n d d o b â n d a d e bani. iar
11 m
banilor din ziua deschiderei succesiunei, iar cel de al doilea "'f! ™ .°"
• î i «eadmi-
venitul imobilului. Compensarea fructelor nu poate fi a d m i s ă t e r e a compen-
s a i e i c n
între aceşti doi descendenţi, pentrucă sumele datorite de / ° ~
1
' . ' c troversă.
dânşii sunt inegale şi pentrucă o asemenea compensare a r
3
stabili o scutire de raport, pe care legea n'o admite ( ).
Dacă presupunem că descendentul donatar al Unui Cazul când
i m o b l l u l d a _
imobil supus raportului, a înstrăinat acest imobil înaintea r u i t a f o s t l n
î T • î • • - i i - i i . . i*i ~
deschiderei succesiunei, el d a t o n n d valoarea acestui imobil, străinat.
nu va restitui, d u p ă părerea dominantă, fructele imobilului,
4
ci dobânda sumei care reprezintă valoarea lui ( ).
Se decide, de asemenea, că regula p u s ă de art. 1 0 8 9 , Apiic. art.
1 0 8 9 c tr
d u p ă care cererea în iudecată a dobânzilor datorite pe t i m p u l ™ °-
1
i «' J. versa.
la al 25-lea an al vârstei fiecăruia din ei; iar moştenitorul
carele, după împlinirea vârstei legiuite, nu le va cere în cur­
gere de cinci ani, rămâne păgubaş pentru tăcerea sa".
(') L. 20 § 3, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3.
2
() C. Chambérv, Pand. Period. 1890. 2. 219 urm.
3
() Laurent, X^ 633: T. Hue, Y, 366. — Contra: Demolombe,
XVI, 451 bis; Pand. fr.. v° cil., 10984 şi deciziile citate acolo;
Hureaux, Successions, IV, 129, pag. 191; Dalloz, Nouveau
Code civil annate. II, art. 856, No. 24 urm., etc.
4
() Vezi Dalloz, Nouveau C. civil annolé, II, art. 856, No. 42,
şi autorităţile citate acolo.
 COD. CIV". — C A E T E A III.—TIT. I. — C A P I T . VI. —S-a II. — A E T . 762.

trecut face ca aceste dobânzi să fie şi ele producătoare d e

dobânzi, dacă sunt datorite cel p u ţ i n pe un a n întreg, se
aplică dobânzilor sumelor supuse r a p o r t u l u i între c o p â r t a ş i ;
de u n d e rezultă că dobânzile datorite vor fi în specie capi­
1
talizate în folosul masei succesiunei din ziua cererei în ju -
decată, de câteori aceste dobânzi vor fi datorite cel p u ţ i n
pe un an întreg
A p l i c . art. Chestiunea prescripţiei dobânzilor pentru sumele d a t o -
1907. C o n t r o - j i j t şi ea controversată. D u p ă u n sistem,
r t e s u c c e g u n e e s e

versa. » r '
prescripţia ar fi în totdeauna de cinci ani, conform art. 190 (
2
din codul civil ( ). D u p ă alţii, acţiunea în restituire a fruc­
telor şi dobânzilor ar fi imprescriptibilă, ea fiind un acce­
3
soriu al acţiunei în împărţeală ( ).
Cazurile la A r t . 7 6 2 , fiind conceput în termeni generali, se aplică
e a r
a
1
r t
s e
7 gP l l c a
în toate cazurile, fie că r a p o r t u l se face în n a t u r ă , fie prin
luare mai puţin
5
Societate. Acest text nu poate însă fi aplicat la societate ( ).

Despre art. 853 şi 854 din codul francez, eliminate

de legiuitorul nostru.
Art.853 (.fr. A r t . 8 5 3 din codul francez ( 1 0 1 0 O. italian), dispune
că moştenitorul nu este obligat a r a p o r t a foloasele ce el a
p u t u t trage din contractele cu titlu oneros, încheiate cu de-

(*) Dalloz, op. cit., II, art. 856, No. 54 urm. şi autorităţile citate
acolo; Pand. fr., v° Successions, 10997 urm, şi autorităţile
citate acolo; Vigié, II, 359; T. Hue, V, 366, in fine.—Contra:
Cas. fr. Sirey, 85. 1. 145 (cu nota lui Labbé în sens contrar);
D. P . 86. 1. 74.
2
( ) C. Bastia, D. P. 45. 2. 6; Sirey, 46. 2. 35.
3
( ) T. Hue, V, 366, p. 444; Massé-Vergé, II, § 400, pag. 412,
nota 9; Troplong, Prescription, II, 1032; Vazeille, Idem, II,
616, p. 220 (ed. din 1832), precum şi alte autorităţi citate în
Pand. fr., v° cit., 11003. —Vezi însă Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 3006, după care dobânzile ajunse la scadenţă dela moartea
dăruitorului încoace se prescriu prin cinci ani, conform drep­
tului comun (art. 1907).
4
( ) Cpr. Pand. fr., v° cit., 10978 urm.; Ricci, Corso teorico-pra­
tico di diritto civile, IV, p. 320, ad notam; Pacifici-Mazzoni,
Istituzioni di diritto civile italiano, VI, p. 442, 443, etc.
5
( ) Vezi tom. I X al Coment, noastre, p. 530, text şi nota 4.
 SCUTIREA DE RAPORT. — ART. 846. 631

functul, dacă aceste contracte n ' a u a d u s niciun folos indi­

rect, în momentul încheierei lor. Acest text este de prisos
şi foarte bine a făcut legiuitorul nostru de 1-a eliminat,
căci dacă contractul cu titlu oneros nu ascunde nicio libe­
ralitate, se înţelege dela sine că nu poate să fie vorba de
raport, fiindcă, d u p ă art. 7 5 1 , numai liberalităţile directe
sau indirecte sunt supuse r a p o r t u l u i .
Cât pentru art. 8 5 4 , acest text, reprodus şi în codulArt.854 C.fr.
italian (art. 1011), dispune că moştenitorul nu datereste
niciun r a p o r t pentru foloasele ce ar rezulta în favoarea lui
din asociaţiunile făcute fără fraudă, când contractul de
societate a fost constatat printr'un act autentic. Această
restricţie n'a fost admisă de legiuitorul n o s t r u ; de u n d e
rezultă că, la noi, contractele cu titlu oneros încheiate între
descendent şi ascendent nu dau, în principiu, loc la raport,
pentrucă, în aceste contracte, defunctul primind un echiva­
lent, nu şi-a micşorat patrimoniul în detrimentul celorlalţi
descendenţi. Contractele cu titlu oneros, fie o societate (vezi
suprà, pag. 5 5 5 , nota 2) sau altul, vor dà însă loc la
raport, de câteori se va stabili că asemenea contracte, fie
ele scrise sau verbale, vor ascunde o liberalitate indirectă,
oricât de mică a r fi (art. 751).

Dispensa sau scutirea de raport.

Legiuitorul nostru nu vorbeşte despre dispensa de r a p o r t
decât la titlul următor, în art. 8 4 6 . Ne vedem deci silit a
schimba ordinea textelor şi a explica de îndată art. 8 4 6
din codul civil.
Art. 846. — Cantitatea disponibilă poate fi dată în totul sau
în parte, prin acte între vii sau prin testament, (chiar) (') copiilor
2
sau altor succesibili ai donatorului ( ), fără ca donatarul sau le­
gatarul, ce vine la succesiune, să fie supus la raport, dacă în dis-
poziţiune se zice expres că ceeace s'a dat este peste partea sa.

(') Cuvântul chiar lipseşte din textul nostru, însă el ar trebui

să figureze în el, spre a arăta că partea disponibilă poate fi
dată şi străinilor,
2
( ) Aceşti succesibili nu pot fi, în specie, decât descendenţii dă­
ruitorului, pentrucă numai ei sunt. în legea noastră, supuşi
raportului (art. 751).
 632 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S - a II. — A E T . 846.

Declaraţiunea că darul sau legatul este peste partea succesi-

bilului, se poate face sau în actul ce conţine dispoziţiunea, sau în
urmă, cu formele dispoziţiunilor între vii, ori testamentare
(Art. 480, 751 urm., 753, 758, 813, 841 urm., 858 urm., 868 urm.
C. civ. Art. 919 C. fr.).
Dispunerea de P a r t e a disponibilă, astfel cum este reglementată de lege
par e P a r t 8 4 1 u r m
n ibiS °" ( - - X poate fi d a t ă în totul sau în parte, fie prin
acte între vii, fie prin testamente, a t â t descendenţilor şi
2
celorlalţi moştenitori ( ), cât şi persoanelor străine. Aceasta
n u este decât o consecinţă a dreptului de proprietate (art. 4 8 0 ) .
Reducerea îi- D a c ă dăruitorul sau testatorul a dispus peste ceea ce-i
er
carTitacì're- P n i i t e legea, a t i n g â n d rezerva, d a r u l sau legatul este re-
zerva, ductibil, d u p ă cererea moştenitorilor rezervatari, adecă a des­
3
cendenţilor şi a tatălui ori mamei (art. 8 4 1 urm., 8 4 7 u r m . ) ( ) .
inexactitate Dacă partea disponibilă a fost lăsată colateralilor, ascen­
de text.
denţilor, sau soţului supraveţuitor, nu poate să fie vorba
de raport, p e n t r u c ă , în legea noastră, r a p o r t u l nu are loc
decât î n t r e descendenţi, inter fratres (art. 751). De aceea
textul nostru cuprinde o inexactitate când vorbeşte şi de
alţi moştenitori decât descendenţii.

!
C. Calimach ( ) Cpr. Novella 18, capit. 6, De collationibus dotis, vel dona­
şi C. Caragea. tionis propter nuptias. Vezi şi art. 973 din codul Calimach,
care are următoarea cuprindere: „Testatorul, după ce va lăsa
moştenitorilor neapăraţi legitima, poate dispozà pentru cealaltă
avere după voinţa sa, şi să lese o parte sau şi toată unora
sau mai multor din ei, sau altor rudenii, sau şi străinilor"'.
Codul Caragea (art. 2, partea IV, capit. 4) dispune, de ase­
menea: „că poate cel ce face diată să dăruiască legaturi ru­
delor, străinilor, unuia sau mai multor, bez moştenirea lor",
adecă peste partea lor.
2
( ) Dacă legiuitorul prevede anume aceasta în privinţa moşte­
nitorilor, cauza este că atât unele cutume (vezi, de exemplu,
art. 300 şi 303 din cutuma Parisului) cât şi legea din 14 Iulie
1789, exagerând principiul egalităţei, care trebue să dom­
nească între membrii aceleiaşi familii, nu permiteau de a se
dispune de partea disponibilă în folosul unora din rude. Am
văzut însă în nota precedentă că soluţia contrară era admisă
atât la Romani, cât şi în dreptul nostru anterior.
8
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. 1900, p. 145.— S'a decis însă că, daca
în masa succesorală se găseşte activ suficient pentru complec-
tarea rezervei, donaţiunea făcută cu dispensă de raport, deşi
e cea mai nouă, nu este supusa reducţiunei. C. Bucureşti,
Dreptul din 1894, No. 79.
 SCUTIREA DE RAPORT. — ART. 846. 633

Dacă p a r t e a disponibilă a fost lăsată descendenţilor, ei Raportul îibe-

r a l s r fâ
vor trebui să raporteze darul sau legatul, când vor voi s ă y * T ° "
*- o > cute uesceu-

vie la succesiunea d ă r u i t o r u l u i sau testatorului. E i pot să denţiior.

renunţe la această moştenire, însă, în asemenea caz, ei nu

pot cere nimic peste ceeace li s'a dat, chiar dacă s u m a d ă r u i t ă
1
a r fi inferioară rezervei lor ţ ) . Pentru ca ei să poată însă
veni la succesiunea acestui din u r m ă şi să păstreze şi libe-
ralităţile, dâruitorul sau testatorul trebue să-i scutească de
raport, prevăzând că ceeace li s'a dat prin donaţiune sau
2
testament este peste partea lor (art. 751 şi 8 4 6 ) ( ) .
P a r t e a disponibilă nu poate deci fi c u m u l a t ă cu re- Cumul, părţei
zerva, decât atunci când donaţiunea a fost făcută cu dis- P d l s o m b d e c u

pensă expresă de r a p o r t ( ).
Dâruitorul este liber de a scuti pe d o n a t a r în totul Scutirea
r a 1
de raport, sau de a-1 scuti numai de r a p o r t u l în n a t u r ă , ^" r &

d u p ă cum aceasta s'a spus a n u m e în Consiliul de Stat (*).

Această scutire de r a p o r t trebue să fie expresă (ex- scutirea

pressim, evidenter), d u p ă cum dispune a n u m e art. 8 4 6 ( ) , ^ / X f i e e x -

5

deşi nu se cere niciun termen sacramental în această pri- presă,

6
vinţă ( ), pentrucă o asemenea scutire este o clauză accesorie
7
a donaţiunei sau testamentului, cari sunt acte solemne ( ).
(') Coin-Delisle, Comment, sur le titre des donations et testaments,
art. 919, No. 12, p. 146, 147 (ed. din 1855).
2
( ) Şi după codul Calimacli, darurile nu erau supuse raportului, C. Calimaeh.
Arl: 1< llt
când ascendentul poruncise în actul de danie sau într'un t e s - - . ^^_ -
tament ca bunurile să nu fie aduse la masă (art. 1010 lit.
e şi 1017).
8
( ) Yezi autorităţile citate suprà, p. 564, text şi nota 1.
4
( ) Yezi suprà, p. 560, ad notam. — Când dâruitorul nu scuteşte
pe donatar în totul de raport, ci numai de raportul în natură,
se decide, în genere, că manifestarea voinţei sale poate fi şi ta­
cită. Laurent, XI, 26; Arntz, II, 1555; T. Hue, V, 377;
Pand. fr., v° cit., 10835; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2867.
5
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. 1895, al"2-lea consid. dela pa?. 705;
Trib. Ilfov şi C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 29; din
1890, No. 28; din 1908, No. 57; din 1910, No. 60; Cr. ju­
diciar din 1910, No. 26; Cas. fr. I). P. 85. 1. 27, etc. Vezi
şi suprà, p. 559, nota in fine.
Curtea din Bucureşti a decis însă că, deşi scutirea de ra­
port trebue să fie expresă, totuşi ea poate să rezulte din ter­
menii actului. Dreptul din 1897, No. 28.
(''.) Yezi suprà, p. 559, nota in fine.
('") Yezi şi art. 792 din codul austriac, care dispune că tatăl şi
 634 COD. C I V . — C A B T E A I I I . — T I T . 'I. — C A P I T . VI. — S-a I I . — A R T . 846.

„ Nisi expressim designaverit ipse {parens) se velie non fieri

1
collationem", zice Novella 1 8 , capit. 6 ( ).
Neadmiterea N u se poate deci, în principiu, scuti de raport, în mod
s a u 2
T^tuaie^Con- ^ t a e
virtual ( ), şi teoria contrară admisă de j u r i s p r u -
troTersă. denţă şi de o parte însemnată din doctrină este o adevă­
3
r a t ă erezie ( ).

mama pot, în caz de moştenire legitimă, să scutească pe co­

pilul lor de raport într'un mod expres (ausdrucklich). După
art. 2050 din codul german, scutirea poate să rezulte dintr'o
dispoziţie contrară, soweit nicht der Erblasser bei der Zu-
wendung ein Anderes angeordnet hat. Cpr. art. 1010, lit. e
şi 1017 C. Calimach, citate suprà, p. 633, nota 2.
1
( ) Vezi supra, p. 559, 560. Este însă de observat că în vechiul
drept roman raportul se considera în totdeauna ca oprit, de
câteori el nu era anume prevăzut în testament. (L. 1, Cod,
De collationibus, 6, 20). Vezi Chabot, Successions, II, art. 843,
No. 6, p. 344 (ed. Belost-Jolimont), p. 286 (ed. Mazerat).
2
( ) Vezi însă art. 794, 798 şi 845 în cari autorii văd o scutire
de raport conferită în mod tacit. Zachari®, Handbuch des fr.
Oivilrechts, IV, § 633, p. 149, nota 3 (ed. Anschiitz), § 643,
p. 183, nota 3 (ed. Crome); Massé-Vergé, II, § 401, p. 418,
nota 3 ; Chabot, Successions, II, art. 843, No. 9, p. 345, 346
(ed. Belost-Jolimont), p. 287 (ed. Mazerat), etc. Cpr. Baudry
et Wahl, Successions, III, 2784, etc.
3
( ) Cpr. Chabot, Successions, II, art. 843, No. 7, in fine, p. 345
(ed. Belost-Jolimont), pag. 286 (ed. Mazerat); Laurent, X,
571 urm., 576 urm.; Baudry et Wahl, op. cit., I l l , 2784,
2790; Hureaux, Idem, IV, 34, pag. 58 urm.; Demante, III,
177 bis III. — Contra: Belost-Jolimont asupra lui Chabot,
op. cit., II, art. 843, observ. 1, p. 378 urm.; Aubry et Rau,
VI, § 632, p. 638 urm. — Tot astfel, jurisprudent admite
scutirea de raport virtuală în materie de daruri manuale (vezi
saprà, p. 556, nota 1), de donaţiuni deghizate (vezi suprà,
p. 557, ad notam), etc. Vezi în privinţa donaţiunilor deghizate,
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 640, p. 173,
nota 14 (ed. Crome); Baudry et Wahl, Successions, III, 2790, etc.
Donatimi ea Sunt autori cari susţin că şi donaţiunea cotităţei disponi-
cotităţei dis­ nibile, făcută unui moştenitor, este în mod virtual scutită de
ponibile. Con­
troversă.
raport. „Dacă am dăruit sau legat unuia din moştenitorii mei
prezumptivi, partea mea disponibilă, zice Hureaux (op. cit.,
IV, 38, p. 62), o atare dispoziţie fiind inconciliabilă cu ideea
unui avans asupra succesiunei mele, ar fi un non-se'ns, dacă
în specie s'ar puteà cere raportul; trebue deci să fiu consi­
derat că am înţeles a scuti pe donatar de raport, afară de
cazul când voinţa mea ar puteà fi interpretată în sens con-
 SCUTIREA DE RAPORT. — ART. 846. 635

Scutirea de r a p o r t se face, in genere, prin însuş actul

de Jiberalitate (donaţiune sau testament).
;
Dacă ea n a fost făcută prin actul primitiv, ea se poate A c t u l prin
face p r i n t r ' u n act posterior, însă tot cu îndeplinirea for- ^ ^ t d

melor donaţiunilor sau testamentelor, pentrucă această clauză

1
nu este decât un accesoriu al actului primitiv (art. 8 4 6 § 2 ) ( ) .
Nu este însă nevoe ca actul prin care se scuteşte de
raport să fie de n a t u r a aceluia care cuprindea liberalitatea
primitivă. Astfel, scutirea de a r a p o r t a o donaţiune poate
2
fi prevăzută într'un testament, şi vice-versa ( ). Scutirea ce
s'ar face prin testament este însă revocabilă (art. 8 0 2 ,
3
920 u r m . M ) .
Dacă ascendentul a făcut o liberalitate descendentului Art. 1229,
1 2 3 0
său prin contractul de căsătorie, fără a o scuti prin acest "
act de raport, el nu mai poate să prevadă asemenea scutire
într'un act posterior, pentrucă convenţiile matrimoniale nu
mai pot astăzi fi schimbate în u r m a celebrărei căsătoriei
4
(art. 1 2 2 9 , 1 2 3 0 C. eiv.) ( ).

1
trar". Vezi în acelaş sens, Aubry et Rau, loco cit., pag . 639;
C. Caen, Sirey, 51. 2. 415. Această soluţie este însă inadmisibilă,
ca una ce este contrară însuş textului art. 846. Cpr. Demo-
lombe, XYI, 243.
Rămâne însă bine înţeles că împărţeala făcută de ascen- împărţeala
denţi, în timpul vieţei lor, conform art. 794 urm., atrage prin ascendenţilor,
l i r m
însăş natura sa scutirea de raport, fiindcă raportul ar fi, în" ' '
specie, desfiinţarea împărţelei. „Dacă am împărţit averea mea
între copii mei, zice cu drept cuvânt un autor, am înţeles de
bună samă, să fac o împărţeală definitivă, iar nu provizorie;
prin urmare, împărţeala făcută de ascendenţi cuprinde în
totdeauna o scutire virtuală de raport, afară de cazul când
din însuş actul de împărţeala ar rezulta contrariul". A ezi
Hureaux, IV, 40, p. 63. Vezi şi supra, p. 555, ad notam.
(') „Voinţa dispunătorului trebue să se cetească în însăş dispo­
ziţia sa", a zis Jaubert înaintea Corpului legislativ. Cpr. Hu­
reaux, op. cit, IV, 34, in fine, p. 60.
2
() Marcadé, III, 575, in fine; Coin-Delisle, Comment, sur le titre
des don. et testaments, art. 919, No. 19, p. 149 (ed. din 1855);
Baudry et Wahl, Successions, III, 2793, etc.
8
() Baudry et Wahl, loco cit.; Aubry et Rau, VI, § 632, p. 637, etc.
4
() Cpr. Laurent, X, 570. Vezi asupra principiului imutabili-
tăţei convenţiilor matrimoniale, în timpul căsătoriei, principiu
necunoscut la Romani (L. 1, Pr., Dig., De pactis dotalibus,
23, 4) şi în dreptul nostru anterior (art. 1609 şi 1614 C. Ca-
 636 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . VI. — S - a II. — AKT. 764.

Modul cum se face raportul.

A r t . 7 6 4 . — Raportul se face sau în natură, sau scăzându-se
1
valoarea din partea celui obligat a face raport ( ). (Art. 738, 739,
751 urm., 765, 772, 773 C. civ. Art. 858 C. fr.).
Baportui în R a p o r t u l se face în n a t u r ă fin re), en essence et espèce,
u c u m s e
"^uare^mai™ d P& e x p r i m ă Pothier, înapoindu-se însuş• lucrul
2
puţin. dăruit, dacă d o n a t a r u l îl mai are în posesiunea sa ( ), sau
prin luare mai puţin (en moins prenant), d u p ă cum se
e x p r i m ă art. 7 7 2 şi 7 7 3 , adecă scăzându-se valoarea lu­
crului din partea sau lotul ce se cuvine celui obligat a face
3
r a p o r t u l ( ).
Kaportui prin R a p o r t u l prin luare mai puţin se poate face în două
luare mai 4

puţin.
moduri : prin imputare ( ), sau compensare, adecă i m p u t â n d
valoarea lucrului a s u p r a părţei cuvenită descendentului, sau

limach), împrumutat dela vechiul drept francez (Pothier, In­

troduc, au Tv. de la communauté, VII, 18). Vezi şi tom.
VIII al Coment, noastre, p. 87 urm.
(*) Argument ex lege 5, Cod, De collationibus, 6, 20; L. 1 § 12,
Dig., De collatione, 37, 6; Nov. 97, capit. 6, De collatione
dotis, inope moriente marito; Pothier, Successions, VIII, p. 170,
177 (ed. Bugnet) şi Introduc, au titre des successions, I, 94,
p. 518; Domat, Lois civiles, V, pag. 391, No. 8 (ed. Carré
din 1823), etc.
2
Dr. roman şi ( ) Art. 1017 din codul Calimach prevede numai raportul în
C Calimch. natura, ca şi vechiul drept francez (art. 306 din cutuma dela
Orléans). Dacă descendentul stricase sau pierduse, din culpa
ori lenevirea lui, lucrul supus sinisforalei, preţul acelui lucru
se socotea în legitima lui (art. 1018 C. Calimach). Romanii
cunoşteau însă şi raportul minus tanto accipiendo. Vezi Nov.
97, capit. 6 şi L. 1 § 5, Cod, De collationibus, 6, 20. Mai
vezi L. 1 § 12, Dig., De collatione, 37, 6, unde se zice: „ Sed
et si tantum forte in bonis paternis emancipatus remittat,
quantum ex collatione suus habere debet, dicendum est, eman-
cipatum satis contulisse videri".
8

Valoarea ( ) Dacă lucrul supus raportului este un imobil, raportul se face

dupa care se după valoarea ce imobilul aveà în momentul deschiderei suc-
face raportul. cesiunei (art. 765), iar dacă acel lucru este mişcător, dupa
valoarea sa din momentul facerei donaţiunei (art. 772), de
câteori dăruitorul n'a dispus contrariul, ceeace el este liber
să facă. Vezi infra, explic, art. 772, p. 639 urm.
C. italian. (*) „ColV imputarne il valore alla propria porzione*, după cum
Art. 1015. se exprimă art. 1015 din codul italian. Cpr. L. 1 § 5, Cod,
De collationibus, 6, 20.
 MODUL CUM SE FACE RAPORTUL. — ART. 764. 637

prin preluare, adecă lăsând pe ceilalţi descendenţi, cari au

drept la raport, să preleveze din masa succesiunei o va­
loare egală.
Un exemplu ne va lămuri mai bine. Să presupunem Raportul prin
că am murit, d u p ă ce am d ă r u i t unui copil al meu 5 0 0 0 lei, P i m u t a r e
-
lăsând o avere de 4 0 0 0 0 lei şi cinci copii. Masa de îm­
părţit între copiii mei este de 4 0 0 0 0 lei, plus cei 5 0 0 0 lei
dăruiţi fără dispensă de r a p o r t (art. 849), adecă peste tot
4 5 0 0 0 lei. Fiecare copil are deci drept la 9 0 0 0 lei. Dacă
voim ca r a p o r t u l să se facă prin imputare, trebue să se
scadă din partea copilului care a primit d a r u l , 5 0 0 0 lei,
râmănând ca el să mai primească încă 4 0 0 0 lei. Aşa dar,
acest copil va luà din masa de împărţit 4 0 0 0 lei, iar ceilalţi
vor luà câte 9 0 0 0 lei fiecare. P a r t e a copilului donatar ne-
fiind însă egală cu celelalte părţi, nu se poate trage sorţii,
ci se va dà lui prin atribuţie. I a t ă deci utilitatea împărţelei
prin atribuţie, pe care credem că legiuitorul nostru a ad­
mis-o prin art. 7 4 3 § 2, chiar în privinţa minorilor, deşi
chestiunea este controversată, d u p ă cum a m văzut suprà,
534 u r m .
Dacă voim ca r a p o r t u l să se facă prin preluare, ceeace Raportul prii*
art. 739 permite, în exemplul de mai sus cei p a t r u I i i ai P r e l u a r e
-
mei, cari n ' a u primit nicio liberalitate, vor luà fiecare din
masa succesorală câte 5 0 0 0 lei, cât a primit şi fratele lor
donatar, ceeace face peste tot 2 0 0 0 0 lei, iar restul de
2 5 0 0 0 lei se va î m p ă r ţ i între toţi fraţii deopotrivă, luând
fiecare încă câte 5 0 0 0 lei. P ă r ţ i l e fiind de astă dată egale,
vor puteà fi trase la sorţi (art. 7 4 3 § 2, ab initio) (*).
încât priveşte r a p o r t u l legatelor, ştim că el se face Raportul ie-
atelor
lâsându-se în masa de împărţit, ca şi cum legatul n ' a r fi & -
2
avut loc ( ).

0) Cpr. Laurent, XI, 1; Demolombe, XVI, 579 bis; Mourlon,

II, 410; Dueaurroy, II, 722; Demante, III, 193, etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 617. Cpr. Laurent, X, 634; Duranton, VII,
214; Aubry et Rau, VI, § 634, ab initio, pag. 646, text şi
nota 1; Chabot, Successions, II, art. 843, No. 10, pag. 547
(ed. Belost-Jolimont), p. 288, 289 (ed. Mazerat) ; Vaquette et
Marin, Idem, 872 bis, pag. 440 şi 883, pag. 447; Zacharise,
Handbuch des franzdsischen Civilrechts, IV, § 642, ab initio,
pag. 176 (ed. Crome); C. Caen, Sirey, 80. 2. 329; D. P . 81.
2. 209, etc.
 638 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — A R T . I. — C A P I T . V I . — S-a II.— RAPORT.

Dr. fr. tna- înaintea legei din 24 Martie 1 8 9 8 care, prin § 2 al

m t e a
1
e
g | art. 8 4 3 , adaos de aceasta lege, prevede pentru legate ra-
5
e i d i n

portuj prin luare mai puţin, chestiunea era controversată în

4
F r a n ţ a ( ).
Cazul când R a p o r t u l prin luare mai puţin, fie pe cale de i m p u -
e e c a e e
•tutó'esteobu- ^ P ^ ^ preluare, lasă a se presupune că sunt
t a r e i

gator. în succesiune bunuri suficiente spre a se forma loturile tu­

t u r o r copărtaşilor. Deci, dacă nu este nimic în moştenire,
2
descendentul d o n a t a r va trebui să facă raportul în n a t u r ă ( ).
Cine are aie- Cine are alegerea în privinţa modului cum trebue să
a c a r a
vìnta m o d u l u i ^ portul? L a Romani, această alegere aparţinea des-
s e

3
de a se face cendentului d o n a t a r s u p u s raportului ( ), soluţie care se vede
raportul, adujigg, g{ p ^ 1 0 1 5 din codul i t a l i a n : „ a scelta di
r m a r

chi conferisce"', zice acest text. Legiuitorul nostru este m u t

în această privinţă, el conferind numai acelora căror ra­
portul este datorit, dreptul de a-1 cere, în principiu, în na­
t u r ă (art. 765). Din art. 7 6 5 s'a tras însă concluzia că ale­
gerea modului cum se face r a p o r t u l aparţine comoştenitorilor
cari sunt în drept a-1 cere (*).

Despre raportul mobilelor şi al imobilelor.— Consideraţiuni

generale.
Art. 765 şi R a p o r t u l imobilelor se face, în principiu, în n a t u r ă ,
2
" şi numai în mod excepţional prin luare mai puţin (art. 765),
pe când raportul mobilelor se face totdeauna prin luare mai
puţin (art. 772).
Raportul m o - Această dispoziţie fiind concepută în termeni restrictivi,
bilelor. ^ j ] t a că, descendentul d o n a t a r nu va putea oferi
a c r e z u

r a p o r t u l mobilelor în n a t u r ă , d u p ă cum nu va putea nici

5
el să fie obligat a le r a p o r t a tot în n a t u r ă ( ).

(J) Vezi Thiry, II, 211. Opr. Planiol, III, 2269, text şi notele
2 şi 3; Baudrv et Wahl, op. cit, III, 2834; Répert. Sirey,
v° Rapport à succession, 563 urm, etc.
2
( ) Laurent, XI, 2. Cpr. Planiol, III, 2268.
3
( ) Vezi textele citate suprà, p, 636, nota 1.
4
( ) Vezi Bonachi, Codicele civil român comentat, III, p. 295 şi
297 (Iaşi, 1889).
5
( ) Cpr. Laurent, XI, 4; Planiol, III, 2270; Aubry et Rau, VI,
 RAPORTUL MOBILELOR. — ART. 772. 639

Dispoziţiile privitoare la formele raportului nefiind însă F o r m e l e r a ­

de ordine publică, dăruitorul poate să deroage dela ele; d e P ° ^ " ' ^ G O R E

unde r e / u l t ă că el poate face o donaţiune mobiliară, s u b publica,

condiţie că r a p o r t u l va aveà loc în n a t u r ă (').
Această deosebire între r a p o r t u l imobilelor şi acel al Justificarea
mobilelor se iustificà altă d a t ă prin depreciarea valorilor d e o s e b i m ce
r r
.... , .,. . ... , . exista intre
mobiliare (viks possessio mooiliumj. Astăzi, insă, motivul raportul i m o -
bl eIor cel
acestei deosebiri este u r m ă t o r u l : Mai întăiu de toate, s u n t i , v , *
„ A . al mobilelor.
lucruri a căror r a p o r t n u poate să aiba loc decât p r m luare
mai puţin, şi a n u m e : acele cari se consumă primo usu,
precum : vinul, oloiul, grânele (art. 5 2 6 ) , etc.
Apoi, încât priveşte celelalte lucruri mobiliare, ele per-
zând din valoarea lor prin trecerea timpului, r a p o r t u l lor în
natură a r fi făcut să se aducă adeseori în patrimoniul de­
functului o valoare mai mică decât acea eşită din acel pa­
trimoniu ; pe când valoarea imobilelor mărindu-se, din contra,
cu timpul, prin cursul firesc al lucrurilor, afară de cazurile
excepţionale provocate p r i n t r ' o criză economică sau agricolă,
raportul în n a t u r ă va face ca masa succesorală să se folo­
sească de valoarea pe care imobilul a dobândit-o în u r m a
2
facerei liberalităţei ( ).

Raportul mobilelor corporale sau incorporale.

A r t . 7 7 2 . — Kaportul mobilelor se face luându-se mai puţin
din celelalte bunuri ale sticcesiunei. El se calculează pe valoarea
ce mobilele aveau în momentul facerei darului, după statul de es-
timaţiune anexat actului de dar; în lipsa acestui stat, după esti-
3
maţiunea experţilor, făcută pe preţul cel mai just ( ). (Art. 461,
472 urm., 730 urm., 735, 761, 764, 827, 1282 C. civ. Art. 211 urm.
Pr. civ. Art. 868 C. fr.).

§ 634, ab initio, p. 646; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-

rechts, IV, § 642, p. 177 (ed. Crome), etc.
(') Vezi infra, p. 641, nota 2.
2
( ) Cpr. Laurent, X I , 3; Mourlon, II, 427; Demolombe, X V I ,
484, 539; Vaquette et Marin, Successions, 885, pag. 448;
Baudrv et Wahl, Idem. I l l , 2892; Pand. fr., v° cit., 10700,
10907," etc.
3
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 175 şi Introduc, au titre
des successions, I, No. 90, p. 515.
COD. C I V . — C A E T E A III.—TIT. I.—CAPIT. V I . — S-a II. — A R T . 772.

R a p o r t u l t u t u r o r mobilelor, fie ele corporale sau in­

J
corporale ( ), se face în totdeauna prin luare mai p u ţ i n ,
(V) Art. 772 se aplică deci la toate mobilele corporale în ge­
nere, chiar şi celor nesupuse stricăciunei, precum:.arginterii,
bijuterii, pietre scumpe, etc. (Demolombe, XVI, 546; Baudry
et Wahl, op. cit., III, 2893; Pand. fr.,- v° cit., 10910; Paci­
fici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 272,
p. 451), şi chiar la mobilele incorporale, precum: creanţele,
rentele, uzufructul mobiliar, etc., căci cuvântul mobile din
art. 772 fiind în antiteză cu cuvântul imobile, care se vede în
art. 765, trebue luat în sensul general al art. 461 şi 472 urm.,
după care prin mobile se înţelege atât mobilele corporale cât
şi cele incorporale. Astfel, descendentul, care a primit dela
ascendentul său o creanţă, o rentă, un uzufruct mobiliar, acţiuni,
efecte sau alte valori cotate la bursă (cpr. T. Hue, V, 388;
Pand. fr., v° cit., 10914), etc., nu va raporta însuş lucrul in­
corporai, adecă dreptul care i-a fost dat, ci o sumă care re­
prezintă valoarea acestui drept, după starea în care el se
găsea în momentul facerei darului. Dacă creanţa este condi­
ţională sau cu termen, ea se va raporta după valoarea ei în
momentul exigibilităţei sale. Cpr. Arntz, II, 1566; Mourlon,
II, 429; Demolombe, XVI, 547, 553; Ducaurroy, II, 736;
Demante, III, 201 Us IV; Laurent, XI, 8; Thiry, II, 220;
Chabot, Successions, II, art. 868, No. 6, p. 548 (ed. Belost-
Jolimont), p. 480 urm. (ed. Mazerat); Baudry et Wahl, Idem,
III, 2893; Le Sellyer, Idem, III, 1577, 1579 şi 1580; Hu­
reaux, Idem, IV, 156 urm., p. 216 urm.; Acollas, II, p. 319;
Vaquette'et Marin, Successions, 908, p. 459; Surville, op. cit.,
111,497, p. 221; Boileux, Comment, sur le C. Napoleon, III,
p. 346, 347 (ed. a 6-a, 1866); Pacifici-Mazzoni, op. cit, VI,
272, p. 451; Vigié, II, 366; T. Hue, V, 388; Aubry et Eau,
VI, § 634, p. 647, text şi nota 7; Massé-Vergé, II, § 400,
p. 410. nota 4; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,.
§ 632 bis, p. 143, text şi nota 2 (ed. Anschiitz), § 642, p. 177,
text şi nota 2 (ed. Crome); Planiol, III, 2274; Pand. fr., v°
Successions, 10912 urm.; Répert. Sirey, v° Rapport à suc­
cession, 592 urm.; Répert. Labori, v° Successions, 474; Cas.
fr. D. P. 80. 1. 313; Sirey, 80. 1. 325, etc. — Contrà: Du-
ranton, VII, 413; Marcadé, III, 367, 368; Taulier, Théorie
raisonnée du code civil, III, pag. 371; Malpel, Successions,
287. După aceşti din urmă autori, trebue să se raporteze
însuş dreptul care a făcut obiectul liberalităţei, în starea în
oare acest drept se găseşte în momentul morţei dăruitorului,
destul este ca deprecierea lui să nu fie rezultatul culpei sau
negligenţei donatarului (analogie din art. 1275). Dacă dreptul
dăruit a perit prin caz fortuit, descendentul donatar nu are
niciun raport de făcut (art. 1156).
 RAPORTUL MOBILELOR. — ART. 772, 641

afară de excepţia admisă prin art. 7 7 3 pentru bani, pe

baza valorei ce mobilele aveau în momentul facerei dona-
ţiunei ('), dacă dăruitorul n ' a dispus ca r a p o r t u l să se facă
2
în n a t u r ă ( ).
Descendentul, căruia ascendentul său a d ă r u i t lucruri Mobilele as-
s c
mobile, devine deci proprietarul irevocabil al acestor m o - ^ * ^ ^ " u l t

bile şi contractează obligaţia de a r a p o r t a , la caz de a în riscul şi

p e r i e o l u l l m
primi succesiunea d ă r u i t o r u l u i (art. 7 5 1 , 752), s u m a c a r e '
reprezintă valoarea lor, iar nu înseşi lucrurile ce i-au fost
dăruite. Obligaţia sa nu are deci de obiect un corp cert şi
determinat în individualitatea sa, ca la imobile (art. 765),
ci o cantitate, un genus; de unde rezultă că mobilele dă­
ruite descendentului sunt în risicul şi pericolul lui, ele de-
teriorându-se şi perzându-se pentru dânsul, prin aplicarea
maximei cunoscute: res perii domino sau casum sentit do-.,
3
minus ( ).
C a z n l a d
Dacă mobilele dăruite, în loc de a se deteriora, au do- °»
bandit, din contra, o valoare mai mare, d o n a t a r u l se va ™i *^u d o - t

bandit o v a -
î T-vu - î A loare mai
(') Dăruitorul sau testatorul poate insa sa decida ca raportul se mare.
va face după o valoare alta decât acea din momentul dona-
ţiunei. Baudry et Wahl, op. cit., III, 2905; C. Bordeaux,
Sirey, 71. 1. 21 (sub Cas.),
2
( ) Dăruitorul poate deci să oblige pe descendentul donatar a
raporta lucrul mobil, în natură, după cum el poate să-1 scu­
tească cu totul de raport. Demolombe, X V I , 552; Laurent,
XI, 4; Planiol, III, 2270; Demante, III, 201 bis VII; Baudry
et Wahl, Successions, III, 2837; Vaquette et Marin, Idem,
885, pag. 448; Vigié, II, 366; Pand. fr., v° cit., 10950; T.
Hue, V, 388, etc. Vezi şi suprà, p. 639.
Ştim, de asemenea, că dispunătorul ar putea să scutească
pe donatar de raportul imobilelor în natură, autorizând raportul
prin luare mai puţin şi, în asemenea caz, scutirea raportului
în natură nu are nevoe să fie expresă, ca scutirea de raport
în genere, ea putând fi şi tacită. Vezi suprà, p. 560, ad
notam şi p. 633, nota 4.
3
( ) Cpr. Mourlon, II, 423: Thirv, II, 219, p. 218; Demolombe,
XVI, 540: Laurent, XI, 6; Marcadé, III, 340; Demante, III,
190 Us IV; Duranton, VII, 406; Aubry et Bau, VI, § 634,
ab initio, p. 647 ; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 632 Ma,'p. 143 (ed. Anschiitz), § 642, p. 177 (ed. Crome);
Baudry et Wahl, op. cit., I l l , 2895; Le Sellyer, Idem, III,
1513; Hureaux, Idem, IV, 153, p. 213; Vigié, II, 366; Pla­
niol, III, 2271; Pand. fr., v° Successions, 10908, etc.

ism 41
 642 , COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S - a II. — A R T . 772.

J
folosi de această valoare ( ), in puterea maximei : ^Secundum
naturam est, commodà cujusque rei eum sequi, quem se-
2
quentur incommoda" ( ).
Titlurile eşite In baza acestui principiu se decide că şi titlurile eşite
ia sorţi. j ţj
a g o r p j ^
c u 0 r câştig, sunt importabile n u m a i
m s a u u n

p e n t r u valoarea nominală a titlului, câştigul dobândit prin

3
favoarea sorţilor a p a r ţ i n â n d d o n a t a r u l u i ( ).
Socotirea v a - S u m a ce descendentul d o n a t a r trebue să raporteze pentru
m o e
îor^Momenhd ^ ^ dâruite lui de către ascendentul său, nu se soco-
facerei da- teste d u p ă valoarea ce aceste mobile a u în momentul des-
ruiui. chiderei succesiunei, ca la imobile (art. 7 6 5 ) , ci d u p ă va­
4
loarea ce ele aveau în momentul facerei darului ( ), conform
actului estimativ, care a trebuit să se subscrie de părţi şi să se
5
anexeze la donaţiune, s u b pedeapsă de nulitate (art. 8 2 7 ) ( ) .

0) Cpr. Laurent, X I , 6.
2
( ) L. 10, Dig., De div. reguli» juru antiqui, 50, 17. Vezi şi
L. 55, in fine, Dig., Pro socio, 17, 2, unde se zice: „sEquum
a
est enim ut cujus participavit lucrum, participet et damnum .
In fine, L. 22 § 3, partea finală, Cod, De furtis et servo
corrupto, 6, 2, exprimă aceeaş idee, zicând: „Ubi est peri-
culum et lucrum collocetur".
8
( ) T. Hue, V, 364; Répert. Labori, v° Succession, 474.
4
Cazurile în ( ) Se decide însă, în genere, că art. 772 nu mai este aplicabil
cari art. 772 de câteori dăruitorul a dispus numai de nuda proprietate a
6
"a r^bT* mobilelor, rezervându-şi uzufructul. In această ipoteză, raportul
ap îca i . nu se va datori decât după valoarea ce mobilele vor aveà in
momentul deschiderei succesiunei, când descendentul donatar a
dobândit folosinţa lor prin stingerea uzufructului (art. 557),
căci aceasta este, în realitate, valoarea care face obiectul do-
naţiunei. Cpr. Laurent, XI, 7; Demolombe, XVI, 544; Aubry
et Rau, VI, § 634, p. 647, nota 4; Grrenier, Tr. des dona­
tions, IV, 637, text şi nota a (ed. Bayle-Mouillard din 1847);
Duranton, VII, 406; Le Sellyer, Successions, III, 1578; Va-
quete et Marin, Idem, 907, p. 458; Pand. fr., v° cit, 10923
urm.; Répert. Sirey, v° Rapport à succession, 587; Répert.
Labori, v° Succession, 475; C. Riom, Répert. Dalloz, v° Suc­
cessions, 1302 şi Sirey, 32. 2. 2 4 9 . — Dacă uzufructul a încetat
înaintea morţei dăruitorului, calculul se va face după valoarea
ce lucrul aveà la încetarea uzufructului. C. Riom, decizia ci­
t a t ă . — Contrà: Baudry et Wahl, Successions, III, 2901.
5
( ) Dacă preţeluirea făcută în actul estimativ este inexactă, moş­
tenitorii pot cere o altă estimaţie, care se va face cu chel-
tueala lor. Laurent, X I , 7; Demolombe, X V I , 543; Massé-
Vergé, II, § 400, p. 411, nota 7; Baudry et Wahl, op. cit.,
 RAPORTUL MOBILELOR. — A R T . 772. 643

Legiuitorul modern, reproducând teoria Iui Pothier Raţiunea deo-

(Successions, V I I I , p. 175), a făcut această deosebire între sebirei făcută
de legiuitor
mobile şi imobile, deosebire care se vede admisă şi prin între raportul
1 imobilelor şi
art. 7 9 4 din codul austriac (nereprodus în codul Calimach)( ), acel al mobi­
pentru a c u r m a dificultăţile ce s'ar ivi a s u p r a punctului de lelor.
a se şti dacă mobilele dăruite au pierdut sau nu din va­
loarea lor, din culpa donatarului sau din cauza întrebuin-
2
ţărei lor legitime ( ). Apoi, donatarul nu se poate plânge că
el datoreşte r a p o r t u l d u p ă valoarea din momentul facerei
3
darului, fiindcă aceasta este valoarea de care el s'a folosit ( ).
In lipsa actului estimativ, care a p u t u t fi rătăcit, sau Cazul când nu
care a p u t u t chiar să nu fie de loc făcut, de exemplu, în există actul
estimativ.
ipoteza unui d a r m a n u a l , descendentul d o n a t a r va r a p o r t a Expertiză.
valoarea ce mobilele dăruite aveau tot în momentul facerei
donaţiunei, d u p ă o preţeluire făcută prin experţi pe preţul
4
cel mai j u s t ( ). Oricât de greà şi de anevoioasă ar fi această

III, 2903; Pand. fr., v° cit, 10932; Vaquette et Marin, op.

cit., 905, p. 458, etc.
(') Iată, în adevăr, cum se exprimă acest text: „In orice raport, o, austriac,
de câteori lucrul primit nu consistă în bani (in barem Gelde), Art. 794.
ci în alte lucruri mobiliare sau imobiliare, preţul celor dintâi
se determină după valoarea ce ele aveau în momentul când
au fost dăruite, iar preţul celor din urmă după valoarea lor
din momentul deschiderei succesiunei". Vezi asupra acestui
text, Mattei, / paragrafi del codice civile austriaco avvicinati
dalle leggi romane, francesi, etc. Ill, p. 565 urm. (Venezia,
1853); Stubenrauch, Commentar zum òsterreichischen bugerli-
chen Gesetzbuche, I, p. 968, 969 (ed. a 8-a din 1902).
2
< ) Cpr. Mourlon, II, 424; Laurent, XI, 7; Thiry, II, 219. —
La Romani, din contra, de câteori se făcea raportul prin Dr. roman,
luare mai puţin, fie chiar pentru mobile, se raporta totdeauna
valoarea ce lucrul aveà în momentul deschiderei succesiunei
(argument ex lege 20, Pr., Cod, De collationibus, 6, 20 şi din
legea 30 § 2, De inofficioso testamento, 3, 28), pentrucă chiar
atunci când raportai se făcea în timpul împărţelei, el aveà
efect retroactiv pană im momentul morţei ascendentului despre
a cărui succesiune era vorba: „Ea demùm . . . conferri con-
sueverunt, quco in bonis eorum fuerunt eo tempore, quo pater
fati munus implevit". (L. 6, Cod, De collationibus, 6, 20. Vezi
şi L. 14, Cod, eod. tit. Cpr. Mattei, op. cit., III, p. 565, No. 1.—
Raportul mobilelor se făcea sau în natură sau prin luare mai
puţin, după alegerea donatarului. (Nov. 97, capit. 6).
8
( ) Vaquette et Marin, Successions, 905, p. 458.
<*) Art. 397 dela titlul minorităţei, tutelei şi emancipărei vor-
COD. CTV. — C A E T E A I I I , — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I I . — A E T . 7 7 2 .

expertiză retrospectivă, totuşi ea este singurul mijloc c a r e

poate înlocui actul estimativ (*).
R ă m â n e a c u m să c ă u t ă m a împăca dispoziţia a r t . 7 7 2
cu acea a art. 8 4 9 cari, la p r i m a vedere, p a r a fi în con­
trazicere. A r t . 772 dispune, în adevăr, că pentru formarea
masei sucesorale, mobilele se calculează d u p ă valoarea ce ele
aveau în momentul facerei darului, i a r a r t . 8 4 9 , vorbind
de b u n u r i în genere, dispune că ele se calculează d u p ă starea
lor din momentul donaţiunei şi după valoarea ce au avut
în momentul morţei dăruitorului.
Deşi s'ar părea că o antinomie există între aceste d o u ă
texte, totuşi antinomia dispare dacă se lasă fiecăruia din ele
partea lui de aplicare. Cu alte cuvinte, totul a t â r n ă de ches­
tiunea de a se şti dacă donaţiunea mobiliară este s a u n u
s u p u s ă raportului. Astfel, dacă donaţiunea a fost făcută,
fără dispensă de r a p o r t , u n u i descendent care vine la suc­
cesiune şi primeşte moştenirea, în acest caz donaţiunea fiind
supusă r a p o r t u l u i , se v a aplica, pentru formarea masei suc­
cesorale, regula din a r t . 772. Dacă însă donaţiunea a fost
făcută unei persoane străine sau u n u i descendent care r e ­
n u n ţ ă la succesiune, ori u n u i descendent care o primeşte^
însă este scutit de raport, în aceste trei ipoteze, donaţiunea
nefiind supusă raportului, se v a aplica în totul regula edic-
t a t ă de a r t 8 4 9 ; de unde rezultă că descendentul căruia a s ­
2
cendentul a făcut o liberalitate par avancement d'hoirie ( ),
venind la succesiunea dăruitorului şi acceptând această s u c ­
cesiune, v a trebui să raporteze la masa succesorală valoarea
3
donaţiunei din momentul facerei ei ( ).

beşte de o estimaţiune dreaptă, iar art. 735 dela prezentul

titlu voeşte ca estimaţiunea mobilelor să se facă după ade­
văratul lor preţ, pe când în art. 772 se vorbeşte de estima­
ţiunea făcută pe preţul cel mai just, à juste prix et satis
crue, zice textul francez.
1
ţ ) Opr. Demolombe, XVI, 541; Ducaurroy, II, 735; Demante^
III, 201 bis, III. Vezi asupra sensului din textul fr. a cuvin­
telor sans crue, Planiol, III, p. 530, nota 1 (ed. a 5-a).
2
( ) încât priveşte sensul cuvântului hoirie, vezi suprà, p. 563 r

nota 1.
8
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1894, No. 79 şi Gr. judiciar d i a
1895, No. 12. Vezi şi decizia Cas., care respinge pecioso!
făcut contra acestei din urmă decizii. Bult. 1895, p. 699 urm-
 RAPORTUL BANILOR. — ART. 773. 645

Raportul banilor.
A r t . 7 7 3 . — Succesibilul ('), care a primit bani ( ), face raportul
2

luând mai puţin din numerarul succesiunei.

La neajungere, donatarul poate să nu raporteze numerarul,
dând echivalentul în mobile, şi în lipsa acestora, în imobilele succe­
siunei. (Art. 739, 761, 764, 772, 1282, 1578 C. civ. Art. 869 C. fr.).
Banii sunt lucruri mobile, însă de o n a t u r ă specială; Art. 773.
d e aceea r a p o r t u l lor este prevăzut p r i n t r ' u n a n u m e text
3
de lege (art. 773) ( ).
Acest r a p o r t se face, în regulă generală, ca şi pentru Art. 772.
celelalte mobile (art. 772), tot prin luare mai puţin, din
banii ce se găsesc în n u m e r a r în succesiune.
Dacă însă în succesiune nu se găsesc destui bani pentru Cazul când
ca r a p o r t u l să se facă prin luare mai puţin, descendentul ^ g ^ t d e s t u i
d o n a t a r poate, prin excepţie, să facă raportul, vărsând bani bani.
în masa succesiunei (% drept pe care nu-1 are donatarul unor

Mai vezi asupra acestei chestiuni, Baudry et Wahl, op. cit.,

III, 2901, p. 344 (ed. a 3-a).
(') Prin succesibil se înţelege aci, ca şi în art. 756, 770 şi 846,
descendentul care are calitatea de a moşteni în momentul des­
chiderei succesiunei.
2
() Adecă: care a primit o donaţiune consistând în bani.
3
() Art. 773 nu se aplică decât în cazul când descendentul a Neaplic.
art 7 7 3 î n e a z
primit dela defunct donaţiunea unei sume de bani, nu î n s ă -
şi atunci când el ar fi debitor către succesiune cu o sumă de ^entid ^ a t o -
bani, fie că el ar fi primit mobile sau imobile cari, mai în ^ &re te 0 gura

urmă, ar fi fost înstrăinate sau ipotecate (art. 765), sau cari de bani.
ar fi perit prin culpa lui. Cpr. Demolombe, XVI, 558; Mourlon, Controversă.
II, 426; Aubrv et Rau, VI, § 634, p. 650, nota 12; T. Hue,
V, 390; Baudrv et Wahl, op. cit., III, 2906; Le Sellyer, Idem,
III, 1583, pag. 225; Pand. fr., v° cit, 10963, etc. — Cu toate
acestea chestiunea este controversată, şi unii aplică acest text
de câteori descendentul trebue să raporteze o sumă de bani,
fie că el a primit mobile sau imobile (Dueaurroy, II, 737;
Marcadé, III, 371); iar alţii îl aplică numai la donaţiunile
oricărei averi mobiliare, deşi ea nu ar consista în bani, nu
însă şi la raportul imobilelor, când el se face prin luare mai
puţin. Vezi in acest din urmă sens, Arntz, II, 1567; Demante
et Colmet de Santerre, III, 203 bis III şi IV. Cpr. şi Laurent,
XI, 10. Vezi Pand. fr., v° cit, 10962.
4
() Aceasta nu se numeşte însă a face raportul în natură, după
cum greşit se exprimă unii autori (cpr. Demante. III, 203
COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a II. — A R T . 773.

efecte mobile, care nici î n t r ' u n caz n u poate să raporteze fie

mobilele primite, fie alte mobile de aceeaş n a t u r ă (art. 772).
D a c ă el nu voeşte însă să verse bani în masă, el poate
să ceară ca comoştenitorii, cărora r a p o r t u l este datorit, să
ieà valoarea a cărei r a p o r t el datereste, din mobilele, şi în
lipsa lor, din imobilele succesiunei. E l poate chiar să si­
lească pe comoştenitorii săi să-şi facă preluările lor din imo­
bile, deşi succesiunea a r aveà mobile suficiente, căci legiui­
torul conferind donatarului o favoare prin faptul că i-a permis
de a d à echivalentul mai întăiu în mobile şi apoi în imobile,
nimic nu se opune ca el să renunţe la această favoare, cu
atât mai mult cu cât comoştenitorii săi n ' a r putea să se p l â n g ă
că li s'a dat b u n u r i , cari sunt privite a aveà un preţ m a i
mare (').
Astfel, în rezumat, descendentul succesibil, care a r fi
primit dela ascendentul său o donaţiune consistând într'o
sumă de bani, va raporta la succesiunea acestuia suma d ă -

şi 203 bis I), pentrucă banii neputând fi întrebuinţaţi fără a

se consuma (art. 526), monetele dăruite nu se raportează
în individualitatea lor identică. Cpr. Demolombe, XVI, 554;
Aubry et Rau, VI, § 634, p. 649, nota 11; Pand. fr., v° cit.,
10957. In adevăr, întâmplându-se o mărire sau o scădere a
preţului monetelor dăruite, înainte de a sosi epoca raportului,
descendentul va raporta suma numerică dăruită, şi nu este
obligat a aduce această sumă decât în speciile aflătoare în
curs în momentul deschiderei succesiunei (art. 1578). „In pe­
1
cunia, non corpora quis cogitet, sed quantitatem' (L. 94 § 1,
Dig., De 8olutionibus, 46, 3). Vezi în acest sens, Laurent, X I ,
9; Demolombe, XVI, 555; Aubry et Rau, loco suprà cit.;
Massé-Vergé, II, § 400, p. 411, nota 8, in medio; Duranton,
VII, 408; Vaquette et Marin, Successions, 911, p. 460; Baudry
et Wahl, Idem, III, 2907; Pand. fr., v° cit., 10957. — Contrà:
Chabot, Successions, II, art. 869, No. 1, p. 550 (ed. Belost-
Jolimont), p. 483 (ed. Mazerat); Répert. Sirey, v° Rapport à
succession, 611; Toullier-Dnvergier, II, partea II, 492, p. 319,
după cari, la caz de variaţiune în cursul monetelor dăruite,
raportul va trebui să se facă după cursul aflător în momentul
facerei donaţiunei, ceeaee este o eroare.
(') Cpr. Laurent, XI, 9. — Contrà: Baudrv et Wahl, op. cit.,
III, 2908; Demolombe, XVI, 557; Demante, III, 203 bis, I I ;
Le Sellyer, Successions, III, 1581, etc., după cari descendentul
donatar n'ar puteà sili pe comoştenitorii săi să facă preluările
lor din imobile, decât atunci când mobilele ar fi insuficiente.
 RAPORTUL IMOBILELOR. — A R T . 765. 647

ruită, p r i n luare mai p u ţ i n din n u m e r a r u l aflător în succe­

siune. Dacă însă r a p o r t u l prin luare m a i puţin nu este cu
p u t i n ţ ă , pentrucă succesiunea n ' a r aveà destui bani, atunci
el va vărsa în masă o s u m ă egală cu aceea ce trebue să
raporteze, sau v a uzà de favoarea ce-i conferă legea, d â n d
comoştenitorilor săi echivalentul sumei ce trebue să rapor­
teze, în mobilele sau imobilele succesiunei.
A r t 7 7 3 se va aplica în toate cazurile în cari obiectul Cazurile d e
16
donaţiunei, care consistă î n t r ' o sumă de bani, este m a i târziu ^l™™-^
plătită în imobile, ceeace se î n t â m p l ă m a i cu samă în m a ­
terie de dotă. Datio in solutum, care are loc în specie, n u
împedică, în adevăr, donaţiunea de a fi a v u t de obiect, în
realitate, o s u m ă de bani. ( T . H u e , V , 3 9 0 ) .
Aceasta v a aveà loc şi atunci când imobilul constituit Art. 1246.
dotă a fost preţeluit p r i n contractul de căsătorie, cu declaraţia
expresă că această preţeluire face vânzare (art. 1246). I n
asemenea caz, bărbatul devenind proprietarul imobilului şi
debitor al preţului ('), femeea este d o n a t a r ă a acestui preţ,
deci a unei sume de bani. P r i n u r m a r e , femeea va face în
2
specie raportul conform a r t . 7 7 3 ( ).
Simpla preţeluire a imobilului nu împedică însă d o ­
3
naţiunea de a aveà de obiect u n imobil ( ).

Raportul imobilelor.
A r t . 7 6 5 . — Raportul se poate pretinde în natură pentru imo­
bile; când cel ce a primit imobilul, 1-a înstrăinat sau ipotecat^)
(') Vezi tom. VIII al Coment, noastre, p. 199 urm.
('-) T. Hue, V. 390; Laurent, XI, 5; Pand. fr., v° cit, 10706;
Baudry et Wahl, op. cit, III, 2838, p. 308 (ed. a 3-a); Cas.
fr. Sirey, 31. 1. 10 şi Répert. Dalloz, v° Contrat de ma-
riage, 3390, etc.
3
( ) Baudry et Wahl, loco cit; Pand. fr., v° cit, 10707.
In caz însă când descendentul cumpără un imobil cu banii
dăruiţi de ascendentul său, raportul având de obiect o sumă
de bani, se face prin luare mai puţin. Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 2838 şi 2839, pag. 310 (ed. a 3-a);" Pand. fr., v° cit,
10708. De asemenea, raportul trebue să se facă tot prin luare
mai puţin, când donaţiunea are de obiect preţul unei vânzări,
consimţită de ascendent descendentului său. Baudry et Wahl,
loco cit.; Le Sellyer, Idem, III, 1444, pag. 118; Pand. fr.,
Idem, 10709, etc.
4
( ) Art. 859 din codul fr. nu vorbeşte de ipotecarea, ci numai Deoseb. «le
C. fr.
 648 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S*a I I . — A R T . 765-

înaintea deschiderei succesiunei, raportul în natură nu este obligator.

Raportul, în acest caz, se preţueşte (se face) (f) după valoarea
2
ce imobilul a avut în momentul deschiderei succesiunei ( ). (Art. 651,
736, 741, 764, 769, 834 C. civ. Art. 859, 860 C. fr. Art. 1016,
1017 C. I t a l i a n ) .

Raportul în
De câteori donaţiunea făcută de u n ascendent, deseen-
natură, dentului său succesibil, consista într'urt imobil, comoştenitorii
Art. 30(5 din . , , 1
. , , i . i ., i .

cutuma deia acestui descendent, c a n a u drept la r a p o r t u l imobilului eşit

Orléans, djjj patrimoniul autorului lor, pot, în principiu, să pretindă
ea imobilul în chestiune să fie r a p o r t a t la m a s a c o m u n ă în
n a t u r ă (in re), en essence et espèce, d u p ă cum se e x p r i m ă
art. 3 0 6 din c u t u m a dela Orléans, de unde ne vine această
3
dispoziţie ( ).
Obieetul ra- Obligaţia descendentului donatar, care vine la succesiunea
0 1 1 C o r p
P ^ "^ ascendentului său dăruitor, nu are deci de obiect valoarea
imobilului dăruit, ci însuş acest imobil, adecă un corp cert
şi d e t e r m i n a t (art. 765).
Scopul rapor- Această regulă a r e de scop stabilirea unei perfecte ega-
a
t u l U
turS ^ ţ i între toţi descendenţii, egalitate eare n ' a r exista în
realitate, dacă unul din ei ar putea păstra un imobil, iar
a l t u l o sumă de bani, sau efecte mobiliare (*).
Regulă gene- Regula r a p o r t u l u i în n a t u r ă se aplică la toate donaţiu-
raiă. j } imobiliare, chiar şi la cele deghizate sau ascunse sub
n e

forma unui contract cu titlul oneros cari, d u p ă cum ştim,

5
sunt supuse r a p o r t u l u i ( ). (Vezi suprà, p . 5 5 7 , ad notam).
Ait. 4 7 i . E a se aplică, de asemenea, la orice imobile, chiar la
de înstrăinarea imobilului, şi această deosebire între vânzare
. şi ipotecă este criticată de autori. Textul nostru este modificat
după art. 1016 din codul italian. Vezi infra, p. 650, nota 2.
{}) Redactarea acestei fraze este greşită, căci raportul nu se pre­
ţueşte, după cum se exprimă textul, ci se face după valoarea
ce imobilul a avut în momentul deschiderei succesiunei.
2
( ) Vezi art. 306 din cutuma dela Orléans şi art. 305 din cutuma
Parisului, cari sunt origina acestui text. Cpr. Pothier, Suc­
cessions, VIII, p. 170, 171 şi urm. (ed. Bugnet).
3
( ) Vezi şi suprà, pag. 636. „Que si le donataire est encore en
, possession de l'héritage, zice Lebrun, il le doit rapporter en
espèces, a moins que la coutume ne l'en dispense expressé-
ment, etc." (Tr. des successions, pag. 511, No. 28, ed. a 4-a
din 1735).
4
( ) Pothier, Successions, VIII, p. 171; Arntz, II, 1553, etc.
5
( ) Baudry et Wahl, op. cit., Ill, 2839; Pand.fr., v°-cti., 10735.
 RAPORTUL IMOBILELOR. — A R T . 765. 649

cele prin determinaţia legei, imobile prin obiectul la care

se aplică d u p ă art. 4 7 1 O. civ. şi cari s u n t : uzufructul
stabilit a s u p r a unui imobil, dreptul de uz şi de abitaţie ai
2
u n u i imobil, etc. ( ).
R a p o r t u l imobilelor nu este însă obligator în n a t u r ă şi Cazurile când
3
poate fi făcut prin luare mai puţin ( ), atunci când descen- „atură'nu este
dentul, care a primit imobilul în dar, 1-a înstrăinat în totul obligator,
de b u n ă voe fie p r i n t r ' u n act cu titlul oneros, fie cu

(') Baudry et Wahl, op. cit., III, 2839, p. 310 (ed. a 3-a); Vigié,
II, 361; Pand. fr., v° cit., 10736, 10737, etc.
2
( ) Vezi tom. III, partea I, al Coment, noastre, p. 179 (ed. a 2-a).
3
( ) Dispoziţia, care scuteşte pe descendentul donatar de obligaţia
raportului în natură, este o facultate conferită de lege la care
el poate să renunţe, aşa că el ar putea să raporteze imobilul
în natură, dacă acest imobil a reintrat în patrimoniul lui
înaintea deschiderei succesiunei, sau dacă, pentru o cauză
oarecare, dobânditorul acestui imobil ar consimţi a-1 restitui.
Cpr. Demolombe, XVI, 522; Duranton, VII, 383; Aubry et
Rau, VI, § 634, p. 656, text şi nota 4 1 : T. Hue, V, 380;
Pand. fr., v° cit., 10824; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2862;
Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI,
271, pag. 449 (ed. a 3-a); C. Galaţi, Dreptul din 1904,
No. 68, etc.
4
( ) Deşi legiuitorul n'o spune expres, totuşi nu mai încape îndo- înstrăinare
iala că el s'a gândit numai la înstrăinarea de bună voe, nu lilită.
însă şi la cea silită, care poate să aibă loc, de exemplu: pentru
eşire din indiviziune (art. 728), sau în caz de expropriere
pentru cauză de utilitate publică (art. 481), etc. De câteori,
deci, înstrăinarea va fi silită, descendentul donatar va trebui
să raporteze suma primită de dânsul, puţin importă dacă
această sumă ar fi mai mare sau mai mică decât valoarea
imobilului, căci orice înstrăinare independentă de voinţa sa
trebue să fie considerată ca un caz de forţă majoră. Cpr.
Planiol, III, 2296; Ducaurroy, II, 726; Arntz, Ì 1 , 1560;
Mourlon, II, 415; Marcadé, III, 353; Laurent, XI, 3 1 ; Thiry,
II, 214, p. 213; Demante, III, 196 bis 1; Demolombe, XVI,
523; T. Hue, V, 381; Aubry et Ran, VI, § 634, pag. 658;
Masse-Verge, II, § 400, p. 413; Zacharise, Handbuch des fran-
zGsischen Civilrechts, IV, § 642, pag. 178, 179 (ed. Crome);
Baudrv et Wahl, op. cit., III, 2878; Hureaux, Idem, IV,
168, p. 232 urm.; Le Sellyer, Idem, III, 1508, p. 169 şi 1536,
p. 190; Pand. fr., v° cit., 10863; Répert. Sirey, v° Rapport
à succession, 706 urm.; C. Toulouse şi Cas. fr., Sirey, 75.
2. 287; D. P. 76. 2. 53; Sirey, 76. 1. 292; D. P. 76. 1. 428.
Această soluţie era admisă şi în vechiul drept francez. Vezi
 ». C I V . — C A R T E A III.—TIT. I. — C A P I T . VI.—'S-a II. — A R T . 7 6 5 .

titlu g r a t u i t flex non

Pothier, Successions, VIII, p. 174 şi Introduc, au titre 17 de

la coutume d'Orléans, No. 02.
Cazul când Rămâne însă bine înţeles că descendentul donatar nu va be­
înstrăinarea neficia de această excepţie, dacă vânzarea silită ar fi fost rezul­
silită este re­
tatul culpei sale, precum ar fi, de exemplu, în caz când averea
zultatul culpei
descendentu­ sa ar fi fost urmărită de creditorii săi, căci înstrăinarea imo­
lui donatar. bilului provine în specie din faptul său. Prin urmare, în
asemenea caz, el va raporta valoarea imobilului, ca şi în caz
de vânzare voluntară. Planiol, loco cit.; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 2879; Demolombe, XVI, 523; Laurent, XI, 31 şi Sup­
plement, III, No. 480, p. 442; Pand. fr., v° cit, 10873; Paci­
fici Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 271,
pag. 449, etc.
Cazul art. 836. In caz când imobilul ar fi fost luat dela descendentul do­
natar fără nicio despăgubire, de exemplu, în cazul art. 836,
pentru survenirea unui copil aceluia care-1 dăduse defunctului,
descendentul donatar nu va aveà niciun raport de făcut co-
moştenitorilor săi, fiindcă, în asemenea caz, imobilul i-a fost
luat, după cum ar fi putut fi luat şi dela însuş defunctul,
printr'o cauză independentă de voinţa sa. Marcadé, III, 353.
(') Chabot, Successions, II, art. 859. No. 2, p. 513 (ed. Belost-
Jolimont), p. 442 (ed. Mazerat); Demolombe, XVI, 514; Baudry
et Wahl, III, 2873, p. 328; Pand. fr., v° cit, 10849; Ricci,
Corso teorico-pratico di diritto civile, IV, 163, pag. 342; Pa­
cifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 271,
p. 448 (ed. a 3-a); Ducaurroy, II, 726; Thiry, II, 214, p. 212,
Aubry et Rau, VI, § 634, p. 656; Zachariae, Handbuch des
fr. Civilrechts, IV, § 642, pag. 178 (ed. Crome), § 632 bis,
p. 144, 145, text şi nota 7 (ed. Anschiitz); Massé-Vergé, II,
§ 400, p. 413, 2° şi toţi autorii.
2
Deoseb. de re­ ( ) Este de observat că textul francez nu vorbeşte d« ipotecarea, ei
dacţie de C. numai de înstrăinarea imobilului; de unde rezultă că, în
francez în
p r i v i n ţ a ipo-
Franţa, ipoteca se desfiinţează, ca şi celelalte sarcini consti­
tecei. tuite de donatar asupra imobilului (art. 769), soluţie care,
într'un glas, este criticată de autori. Cpr. Mourlon, II, 413;
Arntz, II, 1557; Demolombe, XVI, 512; Laurent, XI, 2 3 ;
Pand. fr., v° cit, 10701; Aubry et Rau, VI, § 634, p. 657,
nota 42, etc. Textul nostru, ţinând samă de aceste critici în­
temeiate şi reproducând codul italian, unde art. 1016 prevede
că raportul se face prin imputare, adecă prin luare mai puţin
(vezi suprà, p. 636), nu numai atunci când donatarul a în­
străinat imobilul, dar şi când l-a ipotecat: quando il dona­
tario d'un imobile lo ha alienato, od ipotecato, pune pe aceeaş
linie înstrăinarea cu ipoteca; de unde rezultă că, la noi, ca şi în
Italia, raportul se face prin luare mai puţin nu numai când
 RAPORTUL IMOBILELOR. — A R T . 765.

numai înaintea deschiderei succesiunei; căci dacă înstrăinarea

sau ipoteca sunt posterioare deschiderei succesiunei, d o n a t a r u l
a înstrăinat lucrul altuia, fiindcă prin deschiderea succesiunei
imobilul, care pană atunci se găsea în manile donatarului,
a devenit un b u n comun şi indiviz între toţi comoştenitorii ;
aşa că aceştia sunt în drept a face ca imobilul să intre în
n a t u r ă în masa de împărţit, r ă m â n â n d ca cei de al treilea p o ­
sesori ai acestui imobil să intervie la împărţeală, pentrucă
ea să nu se facă în frauda drepturilor lor (art. 7 6 9 , 785).
Ou alte cuvinte, prin deschiderea succesiunei, imobilul, care
nu fusese pană atunci înstrăinat sau ipotecat, a redevenit
proprietatea succesiunei, şi moştenitorul donatar, proprietar
al acestui imobil s u b o condiţie rezolutorie, care s'a înde­
plinit prin moartea ascendentului dăruitor, n u mai poate nici
sâ-1 înstrăineze, nici să-1 ipoteceze, de vreme ce acel imobil
nu m a i este proprietatea lui (*).

imobilul a fost înstrăinat, ci şi ipotecat de donatar, ceeace este

mult mai conform principiilor de drept; pentrucă ipoteca fiind
un mijloc puternic de credit, merită cel puţin atâta favoare
cât şi libera circulaţie a bunurilor. Această soluţie era admisă,
în privinţa ipotecei, şi în vechiul drept francez. Yezi Pothier,
Successions, VIII, p. 177 şi Introduc, au titre 17 de la cou-
tume d'Orléans, No. 96. Cpr. Le Sellyer, Successions, III,
1556, pag. 202. Prin urmare, bine a făcut legiuitorul nostru
de a modificat textul francez, conferind ipotecei favoarea pe
care legea o acordă înstrăinărei. Vezi tom. VIII al Coment,
noastre, p. 787 nota 2 şi tom. X, p. 587. Cpr. D. Tazlăuanu,
Dreptul din 1904, No. 37; C. Galaţi, Dreptul din 1904, No. 68.
Vom vedea însă p. 657, nota 3, că şi de astă dată, legiuitorul
nostru n'a fost logic pană la capăt, căci el vorbeşte în art. 742
de creditorii ipotecari, uitând modificarea însemnată ce a adus
textului francez, prin art. 765, în privinţa ipotecei.
u
(') Cpr. Pand. fr., v cit., 10854; Hureaux, Successions, IV, 166,
p. 129; Thiry, II, 214, p. 212; Planiol, III, 2293; Marcadé,
III, 349; Laurent, XI, 2 8 ; Demolombe, X V I , 513; Demante,
III, 195 bis I I ; Aubry et Ran, VI, § 634, p. 656, nota 39;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 632 bis, p. 145,
nota 7, in fine (ed. Anschtitz). Iată cum se exprimă acest autor:
„1st die Verăsserung nach Eroffnung der Erbschaft geschehen,
so haben die Miterben, denen das Euckbringen gebuhrt, die
rei vindicatio".
Trebue să observăm că art. 1016 din codul italian, pe care
1-a urmat legiuitorul nostru, nu face nicio deosebire între în-
 COD. CIV. — CARTEA III. — T I T . I. — C A P I T . VI. —S-a II. — A R T . 765.

Nerevendiea- Din împrejurarea că r a p o r t u l în n a t u r ă nu este obli-

a
'nstrâint^sali g t o r atunci când imobilul a fost înstrăinat sau ipotecat de
ipotecat, către descendentul donatar, rezultă că el n'ar puteà fi re*
vendicat de către comoştenitorii donatarului dela cei de al
treilea posesori, nici chiar atunci când d o n a t a r u l a r fi in­
solvabil (*).
Art. 855. T o t astfel, în caz de înstrăinarea imobilului dăruit,
moştenitorii rezervatari, cari exercită acţiunea în reducţiune,
sunt în drept a cere, dela comoştenitorul donatar, excedentul
peste partea disponibilă, fără a puteà însă revendica imo­
bilul dela terţii achizitori. Această soluţie, neadmisă în codul
2
francez ( ), este singură admisibilă la noi, unde a r t . 8 5 5
modificând textul corespunzător francez (930), sacrifică,
pentru raţiuni economice, dreptul rezervatarilor, ocrotind pe
3
acel al terţiilor de b u n ă credinţă ( ).
Punerea imo- P u n e r e a imobilului în societate sau schimbarea lui eu
u n a m
le
' ' t a t e sTu ^ i o b l l sunt asimilate unei înstrăinări voluntare şi,
5

schimbarea deci, r a p o r t u l se va face, în asemenea cazuri, prin luare mai

lui 4
- puţin ( ).
R e g i m ma- Aceeaşi soluţie este, în genere, admisă în p r i v i n ţ a în-
tnmomai. gtrâinărilor ce rezultă în folosul soţului d o n a t a r u l u i , din re­
5
g i m u l matrimonial adoptat de acest din u r m ă ( ).
i n s t i , parţială. Dacă n u m a i o parte din imobilul supus r a p o r t u l u i a fost

străinarea sau ipotecarea anterioară şi cea posterioară des­

chiderei succesiunei.
(') Pothier, Successions, VIII, p. 175; Aubry et Rau, VI, § 634,
p. 656, 657; Marcadé, III, 352; Demolombe, XVI, 515; Lau­
rent, XI, 28; Demante, III, 195 bis I; Baudry et "Wahl, op.
cit, III, 2876; Pand. fr., v° cit, 10857; Planiol, III, 2292,
3117 şi toţi autorii afară de Hureaux (Successions, IV, 187,
p. 152).
2
() Cpr. Planiol, III, 3116.
3
() Vezi C. Bucureşti, Dreptul din 1884, No. 35 şi din 1907,
No. 12; Trib. Covurlui, Dreptul din 1897, No. 58 şi Cr. ju­
diciar din 1902, No. 64 (cu observ, noastră); Trib. Ilfov,
Dreptul din 1905, No. 38, etc. Vezi şi infra, explic, art. 855.
4
() Baudrv et Wahl, op. cit, III, 2873, p. 328; Hureaux, Idem,
IV, p.* 229, nota 2; Pand. fr., v° cit, 10850, 10852 şi auto­
rităţile citate acolo; Cas. fr. Pand. Period. 1890. 1. 307 (în
privinţa schimbului).
5
() Baudrv et Wahl, loco cit: Pand. fr., v° cit, 10853; Demo­
lombe.' XVI, 528, etc.
 RAPORTUL IMOBILELOR. — A R T . 765. 653

înstrăinată, partea neînstrăinată a r puteà fi r a p o r t a t ă în na­

tură, r ă m â n â n d ca succesiunea să fie despăgubită de preju­
1
diciul cauzat prin această înstrăinare parţială ( ).
De asemenea, dacă au fost dăruite mai multe imobile Cazul când
a
şi numai u n u i din ele a fost înstrăinat sau ipotecat, numai iiff ™ 'le
mu ra b ;
2
acele neînstrăinate vor fi r a p o r t a t e în n a t u r ă ( ).
Deşi legea nu vorbeşte decât de ipotecile convenţionale, ipotecaîegais.
totuşi nu m a i încape îndoială ca şi ipotecile legale, cari a r
fi fost înscrise a s u p r a imobilului supus r a p o r t u l u i , r ă m â n
3
valide ( ).
înstrăinările şi ipotecile constituite în favoarea terţiilor Justificarea
a r t , 6 s
sunt deci valide, şi descendentul d o n a t a r a p u t u t , p r i n ex- '
cepţie, să constitue şi să t r a n s m i t ă o proprietate irevo­
cabilă, deşi el aveà un drept revocabil, şi deşi d u p ă a r t . 769
el n ' a p u t u t să constitue alte sarcini reale a s u p r a imobilului
dăruit (servituti, uzufruct, etc.). In adevăr, descendentul suc­
cesibil, care primeşte dela ascendentul său donaţiunea unui
imobil, devine proprietarul acestui imobil s u b condiţia re-
zolutorie că donaţiunea va fi revocată cu efect retroactiv
ut et tunc, adecă va fi considerată fără fiinţă, îndată ce se
va deschide succesiunea ascendentului dăruitor şi el o va
accepta. Aceasta nu este decât aplicarea maximei cunoscute:
Besoluto jure dantis, solvitur jus accipientis (art. 7 6 9 , 8 3 0 ,
1770, etc.)(*).
P r i n faptul că descendentul d o n a t a r acceptă succesiunea îndeplinirea
ascendentului dăruitor, se îndeplineşte condiţia sub care se ^""fonT pTiii
făcuse liberalitatea, şi această acceptare a d o n a t a r u l u i având acceptarea
efect retroactiv p ă n â în ziua deschiderei succesiunei (art. 688), succesiunei.
din acel moment donaţiunea este desfiinţată şi proprietatea
imobilului dăruit trece de d r e p t la masa succesorală, liberă
de sarcinile reale create de d o n a t a r (art. 7 6 9 ) . Descendentul

0) Pacifici-Mazzoni, op. cit, VI, 271, p. 447 (ed. a 3-a).

2
() Cpr. Ricci, op. cit, IV, 163, p. 343.
8
() Cpr. Demolombe, X V I , 506.
4
() Vezi infra, p. 658, 659.—Dacă descendentul donatar n'a primit
succesiunea ascendentului său dăruitor, condiţia rezolutorie,
sub care el era proprietar, nu s'a îndeplinit şi, prin urmare,
el devine proprietar irevocabil al imobilului dăruit, neavând
atunci niciun raport de făcut. Mourlon, II, 411; Arntz, II,
1552, etc.
 654 COD. CIV.— CARTEA III. — TIT. I. — C A P I T . V I . —S-a II. — A R T . 765.

d o n a t a r neavând deci decât o proprietate supusă desfiinţărei

sau rezolubilâ cu efect retroactiv (art. 1015), d r e p t vorbind
a r fi trebuit ca el să nu poată transmite decât o proprie­
tate tot rezolubilâ, aşa cum a r t . 7 6 9 hotărăşte în privinţa
sarcinilor reale altele decât ipoteca. Isiemo plus juris ad
alium trans/erre potest quam ipse habet (L. 5 4 , Dig., De
div. regulis juris antiqui, 5 0 , 17) (*).
Revocarea Ou toate acestea, legea făcând de a s t ă d a t ă exeepţie
^ c î n i ^ r e a î r p r i n c i p i u l inscris în art. 7 6 9 , în privinţa înstrăinărilor
constituite d e de b u n ă voe şi a ipotecilor, menţine cu drept c u v â n t atât
na,
Art 769 ipoteca cât şi înstrăinarea integrală a imobilului, a d m i ţ â n d
în ambele ipoteze r a p o r t u l prin luare mai puţin, şi revoacă
n u m a i celelalte sarcini constituite a s u p r a imobilului dăruit,
2
preeum : servitutile, uzufructul, etc. ( ).
Motivele acestei excepţii sunt u r m ă t o a r e l e :
1° Dacă descendentul d o n a t a r n ' a r fi p u t u t transmite
terţiilor decât un drept rezolubil sau revocabil, nimene nu
s'ar fi expus a c u m p ă r a asemenea imobile, aşa că o sumă
însemnată de b u n u r i ar fi fost scoasa din comerţ, ceeace
este contrar interesului general. D e aceea şi vechile cutume
franceze făceau, în această privinţă, o excepţie dela rigoarea
principiilor, cu toate că unele din ele voeau, în mod in­
3
flexibil, egalitatea cea mai perfectă dintre comoştenitori ( ).
2° Apoi, menţinerea înstrăinârei şi a ipotecei nu îm­
pedică r a p o r t u l de a aveà loc, căci nimic nu este mai uşor
decât de a se determina prin experţi valoarea imobilului
care u r m à a fi r a p o r t a t în n a t u r ă .
încât priveşte însă celelalte sarcini reale, p r e c u m : uzu­
fructul, servitutile, etc., ele nu interesează î n t r ' u n grad aşa
de înalt ordinea publică, încât s'a p u t u t foarte bine deroga
dela principiul de egalitate, d u p ă care toţi descendenţii au
interes ca imobilele să fie r a p o r t a t e în n a t u r ă .
P â n ă a c u m am vorbit n u m a i de cazul când imobilul

(') Vezi asupra acestei regule suprà, p. 36, text şi nota 3 şi

tom. X al Coment, noastre, p. 585, nota 4.
2
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. S-a II, 1876, p. 100; Trib. Covurlui şi
C. Gralaţi, Dreptul din 1897, No. 58 şi din 1904, No. 68, etc.
Vezi şi infra, p. 658.
8
< ) Cpr. Hureaux, Successions, IV, 165 p. 228; Pand. fr., v° cit.,
10845; Demolombe, XVI, 512, etc.
 EAPOBTITL IMOBILELOB. — A B T . 765. 655

d ă r u i t a fost înstrăinat sau ipotecat, şi am văzut că, în

asemenea cazuri, raportul în n a t u r ă nu este obligator.
Osebit de aceste două cazuri mai sunt şi altele în cari ra­
portul imobilelor se poate face prin luare mai puţin. Aceste
cazuri sunt u r m ă t o a r e l e :
1° C â n d imobilul d ă r u i t a perit prin culpa sau numai Perirea i m o -
b u l
prin simplul fapt (*) al d o n a t a r u l u i (art. 7 6 0 , 7 6 7 , 1 0 8 2 , c ^ £-
2
1 0 8 4 , 1 1 5 6 ) ( ), în care caz el va r a p o r t a şi d o b â n d a sumei tarului,
datorite de dânsul, pentrucă atunci el nu mai datereste în-
3
suş imobilul, ci o sumă de bani ( ).
Cât pentru cazul când imobilul supus raportului a perit Perirea im<>-
prin caz fortuit şi fără culpa d o n a t a r u l u i , fie înainte, fie oaz^fortuH
d u p ă deschiderea succesiunei, obligaţia r a p o r t u l u i nu mai
există (art. 7 6 0 , 1 0 8 3 şi 1156) (*).
In fine, ultimul caz în care r a p o r t u l imobilelor se face Manifest, v o -
m ( e i d 0
prin luare mai p u ţ i n , este acela în care dăruitorul a m a - "°" "
n i 1
5
nifestat voinţa sa ca r a p o r t u l să se facă astfel ( ).

1
i ) Vezi infra, p. 661, nota 4.
2
( ) Arntz, II, 1555; Thirv, II, 214, in fine, p. 314; Laurent, X,
632 şi XI, 27; T. Hue, V, 382; Demolombe, XVI, 526;
Aubry et Eau, VI, § 634, p. 656; Chabot, Successions, II,
art. 855, No. 6; Baudry et Wahl, Idem, III, 2871; etc. Cpr.
art. 1018 C. Calimach, citat suprà, p. 636, nota 2.
Kăspunderea donatarului, în privinţa culpei sale, se va
aprecia după dreptul comun (Aubry et Bau, loco suprà cit.),
şi donatarul, care va fi în culpă, va raporta valoarea ce imo­
bilul aveà in momentul deschiderei succesiunei. Vezi autorii
suprà citaţi. — Contra: Demolombe, XVI, 526.
8
( ) Cpr. Laurent, X, 632.—A fortiori, deci, donatarul va datori
această dobândă din ziua deschiderei succesiunei, când ascen­
dentul dăruitor a ordonat ca raportul să nu să facă în natură,
ci prin luare mai puţin. Laurent, loco cit.
4
( ) Vezi infra, explic, art. 760, p. 660, 661.
(°) Dăruitorul poate, deci, să scutească pe descendentul donatar
numai de raportul în natură, după cum el poate să-1 scu­
tească în totul de această obligaţie (art. 751, 846). Vezi suprà,
p. 560, ad notam şi p. 633. Cpr. L. 1 § 12, Dig., De colla­
tione, 37, 6. Scutirea în totul de raport trebne, după cum
ştim, să fie expresă (art. 846), pe când scutirea de raport în
natură poate, după părerea generală, fi şi tacită. Vezi suprà,
p. 633, nota 4.
Dăruitorul poate să scutească pe descendentul donatar de Modurile de
s c u t i r e d e
raportul în natură în două moduri: 1° Scutirea poate fi o
1 L
raport.
 656 COD. C I V . — C A B T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-» II. — A E T . 7 6 5 .

Deoseb. de c Legiuitorul • francez mai admite încă prin art. 8 5 9 , o

francez, excepţie, care exista şi în. vechiul drept francez ('), d u p ă
care r a p o r t u l imobilelor nu se poate pretinde în n a t u r ă , ci
poate fi făcut prin luare mai puţin, atunci când comoşte­
nitorii găsesc în masa de î m p ă r ţ i t alte imobile de aceeaş
n a t u r ă , valoare şi calitate din cari să se poată forma loturi
2
aproximativ egale, conform art. 7 4 1 ( ), ceeace este logic,
fiindcă, în asemenea condiţii, r a p o r t u l în n a t u r ă este lipsit de
interes şi nu poate fi decât vexator. Această excepţie, oricât
de raţională a r fi, n'a fost însă admisă nici de legiuitorul
nostru, nici de cel italian,
valoarea In toate cazurile în cari r a p o r t u l se face prin luare
m a 3
faoe^aportu! * P ţ i el se face d u p ă valoarea ( ) ce imobilul a a v u t în
u m

imobilelor.
simplă favoare acordată donatarului, o facultate, în care caz
acesta poate renunţa la ea; 2° scutirea poate fi un ordin pentru
descendentul donatar, ordin prin care i se interzice raportul
în natură, în care caz raportul în natură nu poate aveà loc.
Aceste două cazuri trebuesc distinse unul de altul, din cauza
efectelor deosebite ce produc. In adevăr, în cazul întăiu,
obiectul raportului fiind însuş imobilul dăruit, perdere»
acestui imobil prin caz fortuit, întâmplată fie înainte, fie în
urma deschiderei succesiunei, îl liberează de raport (art. 760);
pe când în cazul de al doilea, adecă când raportul în natură
a fost interzis de ascendentul dăruitor, donatarul nu mai da­
tereste însuş imobilul, ci suma anume determinată; de unde
rezultă că, în acest caz, perirea fortuită a imobilului nu
atrage după sine stingerea obligaţiei de a raporta suma, ca
în cazul precedent. Cpr. Arntz, II, 1555; Laurent, XI, 4 şi
26; T. Hue, V, 382; Demolombe, XVI, 527, 552; Baudrv
et Wahl, op. cit., III, 2872; Pand.fr., v" cit., 1832, 1840, şi
autorităţile citate acolo.
Acţ. în redue- In ambele cazuri, însă, acţiunea în reducţiune ar aveà loc,
ţiune. dacă din raportul prin luare mai puţin ar rezulta pentru des­
cendentul donatar un folos, care ar întrece partea disponibilă
şi ar atinge rezerva celorlalţi descendenţi, Cpr. Laurent, X I ,
26; Demolombe, X V I , 531; Aubry et Eau, VI, § 634, p. 656;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 632 bis, p, 146
, (ed. Anschtitz); Chabot, Successions, II, art. 859, No. 4, p. 515
(ed. Belost-Jolimont), p. 444 (ed. Mazerat), etc.
1
() Vezi Lebrun, Tr. des successions, p. 511, No. 28 (ed. a
4-a din 1735).
2
() Cpr. Cas. fr. Dreptul din 1879, No. 47, p. 392; D. P. 79.
1. 297. f_
3
, () Această valoare se va constata printr'o expertiză, căci legea
 EFECTELE BAPORTULUI ÎN NATURĂ. — ART. 760, 769.

momentul deschiderei succesiunei, adecă în momentul morţei

ascendentului dăruitor (art. 651), pentrucă atunci imobilul
încetează de a fi proprietatea descendentului d o n a t a r spre a
deveni proprietatea succesiunei.
î n c â t priveşte r a p o r t u l mobilelor, ştim, din contra, că el Raportul mo-
b l l e I o r
se îndeplineşte d u p ă valoarea ce mobilele aveau în momentul -
facerei d a r u l u i , soluţie care, d u p ă cum am văzut, este admisă
şi p r i n a r t . 7 9 4 din codul austriac. (Vezi suprà, p. 643,
text şi nota 1).

Efectele raportulului în natură.

A r t . 7 6 0 . — Imobilul care s'a pierdut din caz fortuit, şi fără
! 2
greşala donatarului ( ), nu este supus raportului ( ). (Art. 555, 765,
1015, 1019, 1183, 1165 C. civ. Art. 855 C. fr.).
A r t . 7 6 9 . — Când raportul se face în natură, bunurile intră
în masa succesiunei libere de toate sarcinile create de donatar.
3
Creditorii ipotecari ( ) pot însă să intervină la împărţeală spre a

nu are în vedere nici preţul înstrăinărei imobilului, nici va­

loarea ce el ar fi avut în momentul înstrăinărei sau în mo­
mentul facerei darului, ori a împărţelei, deşi ar fi fost mai logic
ca raportul să se facă după valoarea ce imobilul aveà în mo­
mentul împărţelei, căci el ar fi fost preţeluit după această va­
loare, dacă n'ar fi fost înstrăinat. Cpr. Laurent, XI, 28; De­
molombe, XVI, 516, 517; Mourlon, II, 415; Ducaiirroy, II,
726; T. Hue, V, 381, p. 464, etc.
(*) Din eroare de tipar textul oficial zice: donatorului, în loc
de : donatarului.
2
( ) Cpr. L. 2 § 2, Dig., De collatione 37, 6; Pothier, Succes­
sions, VIII, p. 171, 173 şi Introduc, au titre des successions,
I, No. 91, p. 516.
3
( ) Aceste cuvinte, cari au raţiunea de a fi în < codul francez, unde, Gr ş ir e a a ^ e

după cum am văzut, ipoteca este desfiinţată, ca şi celelalte redacţie,

sarcini reale, şi unde numai înstrăinarea imobilului împedică
raportul în natură, nu au niciun sens în dreptul nostru, unde
ipoteca imobilului dăruit rămâne validă, ca şi înstrăinarea
lui şi unde, prin urmare, creditorii ipotecari nu au nevoe de
a interveni. Persoanele cari pot aveà interes a interveni
la noi nu sunt creditorii ipotecari, a căror creanţă rămâne
bună, în baza art. 765, ci creditorii chirografari ai donata­
rului (art. 785, 974, 975), precum şi persoanele către care
s'a constituit o sarcină reală alta decât o ipotecă, de exemplu:
o servitute, un uzufruct, etc. Cpr. C. Galaţi, care admite în
totul modul nostru de a vedea, reproducând chiar argumen-

43113
42
 658 COD. CIV—CARTEA III.—TIT. I.—CAPIT. VI—S-a II.—ART. 7 6 0 , 769.

1
nu se face raportul cu frauda drepturilor lor( ). (Art. 764, 765,
785, 834, 974, 975, 1015, 1019 urm., 1770 C. civ. Art. 247 urm.
Pi. civ. Art. 865 C. fr.).
Primul prin- P r i m u l principiti, privitor la regula raportului i m o b i -
e o r m
lUţ^rezoiu- ' ' n
t a
i este, d u p ă cura ştim, c â : descendentul
u r a
suc-
torie. cesibil, care a primit dela ascendentul său un imobil, în
dar, devine proprietarul acestui imobil, sub. condiţia rezo-
lutorie că donaţiunea va fi revocată cu efect retroactiv
(art. 1015, 1019), adecă că ea va fi considerată că na
avut niciodată fiinţă, dacă el va primi succesiunea ascen­
dentului dăruitor. (Vezi suprà, p . 653).
Art. 769. In baza acestui principiu, art. 7 6 9 dispune că atunci
2
când raportul se face în n a t u r ă (art. 7 6 4 , 765) ( ), imobi­
lele intră de drept în masa succesiunei, libere de sarcinile
3
reale create de descendentul d o n a t a r ( ), căci desfiinţarea
dreptului de proprietate desfiinţează actele de dispoziţie ale
proprietarului s u b condiţie rezolutorie, afară de ipotecile şi
înstrăinările integrale ale imobilului, fie acele înstrăinări cu
titlu oneros sau cu titlu gratuit, cari, prin excepţie, sunt
4
menţinute de art. 7 6 5 ( ).
Sarcinile reale, altele decât ipotecile convenţionale sau
legale, p r e c u m : servitutile, uzufructul, uzul, superficia, etc.
constituite de descendentul donatar, sunt deci desfiinţate
odată cu rezolvirea dreptului său de proprietate, conform

tele ce am dat în această privinţă. Dreptul axa, 1904, No. 68.

Mai vezi Demolombe, XVI, 510; Demante, III, 198 bis II;
Planiol, III, 2278, text şi nota 2 (ed. a 5-a), etc. — Codul
italian a eliminat cu desăvârşire art. 865 din codul fr., cores­
punzător cu al nostru 769.
(!) Cpr. Pothier, op. cit, VIII, p. 176, 177 şi Introduc, au
titre 17 de la coutume d'Orléans, No. 95. Vezi şi D'Argentré
asupra art. 433 din cutuma Bretaniei.
2
Cazul când () Sarcinile constituite de descendentul donatar nu sunt deci des-
raportul se fiinţate atunci când raportul se face prin luare mai .puţin,
?
luarem "i soluţie care era admisă şi de Pothier, fiindcă, în asemenea
p ; Ut n caz, donatarul păstrează imobilul. Cpr. Demolombe, XVI,
' ' 508; Pand! fr., v° cit, 10767; Baudry et Wahl, op. cit, 111,
2846 bis şi 3003 bis, in fine; Demante, III, 198 bis II, etc.
8
() Sarcinile create de ascendentul dăruitor, acum defunct, rămân
valide şi nu sunt desfiinţate, ca o consecinţă a dreptului său
de proprietate (art. 480).
4
() Vezi suprà, p. 654, text şi nota 2.
 EFECTELE RAPORTULUI ÎN N A T U R A . — A R T . 760, 7 6 9 . 659

regulei : resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis, a cărei

1
aplicare o mai găsim încă în art. 8 3 0 , 1 7 7 0 , etc. ( ).
Sarcinile reale supuse desfiinţărei d u p ă art. 7 6 9 , vor Cazul când
fi însă menţinute atunci când imobilul raportat va cădea în ^ ' ' p n *
lotul descendentului care le-a constituit; căci, pe de o p a r t e , e f e c t u l î m p ă r -
1
dispoziţia a r t . 7 6 9 este creată numai în interesul comoşte-^móstenito-"
nitorilor donatarului, iar nu în folosul descendentului d o - ruiui', care a
natar, care a înfiinţat acele sarcini, iar pe de altă parte, " c " ^ " ' ^ ! * * "
împărţeala fiind declarativă de drepturi (art. 786), descen- Menţinerea
dentul d o n a t a r în al cărui lot a căzut imobilul grevat, este acestor sar-
presupus a fi proprietar încă din momentul deschiderei suc­
cesiunei; de unde rezultă că retroactivitatea împărţelei a n u ­
lează efectul desfiinţărei sarcinilor, sau mai bine zis îl îm­
2
pedică de a-şi aveà fiinţă ( ).

(') Vezi suprà, p. 653.—Vezi însă art. 765 şi 834, cari fac o de­
rogare dela acest principiu.
S'a susţinut de Delvincourt şi de Le Sellyer (Successions,
III, 1557, p. 202 urm.) că nici celelalte sarcini, precum: uzu­
fructul, servitutile, etc, n'ar fi desfiinţate prin desfiinţarea
dreptului de proprietate al descendentului donatar şi că aceste
sarcini ar intra în excepţia prevăzută de art. 765. Această
părere este însă cu desăvârşire inadmisibilă, pentrucă art. 765
fiind o dispoziţie cu totul excepţională, trebue strict restrâns
numai ia cazurile anume prevăzute de el, adecă la ipotecarea
şi înstrăinarea imobilului dăruit. Servitutile, uzufructul, etc.,
fiind nişte sarcini reale, (art. 576), vor fi deci desfiinţate
conform art. 769, căci dacă acest text nu s'ar referi la ase­
menea sarcini, el ar fi inaplicabil mai ales la noi, unde el
nu se referă la ipoteci, cari intră în excepţia prevăzută de
art. 765. Vezi în acest sens, Arntz, II, 1558; Marcadé, III,
360; Ducaurroy, II, 731; Demante, III, 198 bis I; Laurent,
XI, 23; Demolombe, XVI, 507; Vigié, II, 363; Aubry et
Rau, VI, §'634, p. 654, text şi nota 27; Massé-Vergé, II,
§ 400, p. 415, text şi nota 2 1 ; Zachari*, Hanolbuch des fr.
Civilrechts, IV, § 624, p. 180, text şi nota 15 (ed. Crome);
Planiol, III, 2277; Pand. fr., ' v? cit., 10766; Baudry et Wahl,
Successions, III, 2846; Hureaux, Idem, IV, 193, p."259 urm., etc.
2
i ) Cpr. Pothier, Introduction au titre des successions, .I,,95,
p. 518; Demolombe, X V I , 509; Laurent, XI, 24; Arntz, II,
1558; Mourlon, II, 412; Ducaurroy, II, 7 3 1 ; Demante, I I I ,
198 bis IH; Marcadé, III, 361; t h i r y , II, ,218;, Duranton,
VII, 404; Aubry et Rau, VI, §634, p. 654, text 'şi nota 29;
Massé-Vergé, II, § 400, p. 415, nota 2 1 ; Pand. fr., v° cit.,
10769; Répert. Sirey, v° Rapport à succession, 6 3 5 ; Baudry
 660 COD. C I V . — C A R T E A III—TIT. I — CAPIT. VI.—S-a II.—ART. 760, 769.

Căzni când T o t în baza acestor principii ştim câ este validă i p o -

e c a c o n s
^v'ailda * *
38 6
t i t u i t ă de u n moştenitor, în timpul indiviziunei,
atunci când prin împărţeală imobilul ipotecat a căzut în
1
lotul luiC ).
Persoanele D a r dacă sarcinile reale, altele decât ipotecile, conşti­
ente" v e n U a i °- t u t e e c a t r e
descendentul donatar, sunt desfiinţate odată cu
împărţeală, dreptul său de proprietate (art. 7 6 9 ) , creditorii chirografari
ai donatarului (iar n u acei ipotecari, despre cari vorbeşte
2
textul nostru, cu toate că ei nu a u niciun interes) ( ), p r e c u m
şi persoanele în favoarea cărora donatarul a r fi constituit
o sarcină, de exemplu, u n vecin, care a r fi dobândit o ser­
3
vitute a s u p r a fondului supus r a p o r t u l u i ( ), pot să intervie
la împărţeală, spre a nu se face r a p o r t u l în frauda d r e p ­
turilor lor (art. 7 6 9 , 7 8 5 , 9 7 4 , 9 7 5 ) , adecă spre a stărui
ca r a p o r t u l să nu aibă loc în n a t u r ă , când el poate fi făcut
prin luare mai puţin, sau spre a veghea ca copărtaşii să
nu se înţeleagă între ei spre a împedica căderea imobilului
ipotecat în lotul d o n a t a r u l u i ; căci dacă ei a r puteà să facă
ca imobilul grevat să cadă în lotul acestui din u r m ă , s a r ­
cinile vor fi, d u p ă cum a m văzut, menţinute.
A l doilea Al doilea principiu privitor la regula raportului în n a -
t o r i r e a u n u i t u r ă este că : descendentul
P n 1U
donatar al unui imobil nu dato-
corp eert şi reşte valoarea acestui imobil, ci însuş imobilul primit în
determmat. g ^ ar adecă un corp cert şi determinat (species); de unde
rezultă că imobilul, care a perit prin caz fortuit şi fără g r e -
şala donatarului, veluti incendio, ruina, naufragio, aut
latronum hostiumve incursu (*), n u este s u p u s r a p o r t u l u i
5
(art. 7 6 0 , 1 0 8 3 , 1 1 5 6 ) ( ), fie că perirea lucrului s'a în-

et Wahl, op. cit., III, 2846; Bureaux, Idem, IV, 194.—Contră:

Malpel, Successions, 281; Toullier, D., II, partea II, 511 (pă­
rere respinsă de Duvergier). Chabot, eare susţinuse mai întăiu
părerea lui Malpel şi a lui Toullier, a părăsit-o mai îu urmă
(Successions, II, art. 865, No. 5, p. 538, 539, ed. Belost-Jo-
limont), p. 467, 470 (ed. Mazerat).
(') Vezi suprà, p. 449 şi infra, explic, art. 786.
2
(J Vezi suprà, p. 657, nota 3.
8
() Cpr. Planiol, III, p. 506, nota 2 (ed. a 5-a).
4
() Instit., 3, 14, Quibus modis re contrahitur obligatio, § 2, in
medio.
6
() încât priveşte mobilele dăruite descendentului, ele sunt şi
rămân, din contra, în riscul şi pericolul său, iar perderea lor
 EFECTELE RAPORTULUI Î N N A T U R Ă . — A R T . 760, 769. 661

t â m p l a t înainte, fie în u r m a deschiderei succesiunei O, so­

2
luţie care era admisă atât la Romani ( ) cât şi în codul Ca-
limach. „Dacă cineva din împreună-moştenitorii a u avut c . C a i i m a e h .
A r t 1 0 1 1
s u b stăpânirea sa u n lucru supus sinisforalei, zice a r t . 1 0 1 1 ' '
d i n acest din urmă cod, carele s'au p r ă p ă d i t ori s'au stricat,
însă nu din vicleşug sau lenevirea şi neîngrijirea lui, ci din
vreo î n t â m p l a r e dovedită, atuncea nu se îndatoreşte să p u e
la mijloc preţul sau p a g u b a acelui l u c r u " .
Dacă perirea imobilului este numai parţială, el se v a Cazul când
r a p o r t a în starea în care se găseşte. Astfel, dacă casa d ă - bîîuhTi eTtT
r u i t ă s'a d ă r â m a t , descendentul donatar va r a p o r t a numai numai par-
iala
locul pe care ea se află, î m p r e u n ă cu materialul ei, şi aceasta * '
prin aplicarea maximei cunoscute: Debitor rei certce, rei
3
interitu liberatur ( ).
P e n t r u ca imobilul dăruit descendentului succesibil să Cazul fortuit
fie scutit de raport, să cere ca el să fi perit prin caz for- ^ o n a t t r u î l u ? '
4
tuit şi fără culpa şi chiar faptul( ) d o n a t a r u l u i ; de unde

fortuită nu-1 scuteşte de raport, pentrucă el nu datereste în­

şişi mobilele dăruite, ci suma care reprezintă valoarea lor
(art. 772). Yezi suprà, p. 641.
1
() Cpr. Demolombe, X V I , 487; Baudry et Wahl, op. cit., III,
2841; Aubry et Rau, VI, § 634, p. 651; Zacharise, Handbuch
des fr. Civilrechts, IV, § 632 bis, p. 146, nota 14 (ed. An-
schutz), p. 180, nota 14 (ed. Crome), etc. V. suprà, p. 655.
2
() „Plerique putant ea, qua: sine dolo et culpa (filii emancipati)
perierint, ad collationi* onus non pertinere". (L. 2 § 2, Dig.,
De collatione, 37, 6). Vezi şi Instit., loco suprà cit.
3
() Cpr. Lebi-un, Tr. des successions, p. 513, No. 40 (ed. din
1735); Pothier, Successions, VIII. p. 173 (ed. Bugnet); Pla-
niol, III, 2279; T. Hue, V, 378; Aubry et Ran, VI, § 634,
p. 651; Baudry et Wahl, op. cit. I l l , 2841, in fine; Arntz,
II, 1566, etc.
4
() Există culpă de câteori cineva lasă să piară un lucru pe care Deoseb. între
ştie că-1 datereste, pe când există simplu fapt (art. 767 ror- P^ şi fapt.
cul

beşte şi de culpă şi de fapt), atunci când cineva lasă să piară

un lucru, neştiind că-1 datereste. De exemplu: descendentul
donatar murind înaintea ascendentului dăruitor, moştenitorul
donatarului n'a ştiut că imobilul provenea dintr'o donaţiune
supusă raportului. Ca atare, el a lăsat lucrul să piară; el nu
este în culpă, căci: Qui rem quasi suam neglexit, nulli culpa;
subjectus est. Există însă din partea lui un fapt (negativ),
care-1 împedică de a fi liberat şi-1 face responsabil. Este, în
adevăr, de principiu că nimene nu poate să se libereze prin
 662 COD. C I V . — C A E T E A I I I . — T I T . I . — C A P I T . V I . — S - a II.—-ART. 760, 769.

rezultă, că dacă cazul fortuit a fost u r m a r e a unei greşeli

din partea donatarului, si modo ipsius is casus inter­ culpa
vener^ ceeace s'ar întâmpla, de exemplu, atunci când o
clădire s'ar s u r p à din cauză că nu s'ar fi făcut la t i m p
2
reparaţiile absolut necesare ( ), r a p o r t u l va aveà loc; însă,,
în asemenea caz, el n e p u t â n d u - s e face în n a t u r ă , pentrucă
l u c r u l nu mai există, se va r a p o r t a suma ce valora imo­
3
bilul în momentul deschiderei succesiunei ( ).,
Cazul când , , T o t astfel, de câteori imobilul înstrăinat d e . d p n a ţ a r ,
8 r m c a z
străfrltaperît P "* P fortuit înaintea deschiderei succesiunei, îu
a

înaintea des- manile terţiului achizitor fapud emptoremj, donatarul ne mai

"ceshineAn" d a t o r i n d un corp cert şi determinat, pentru ca el să fi&
manile achi- scutit de raport în baza art. 7 6 0 şi 1 1 5 6 , ci r a p o r t u l tre-
Z l t
buind, în asemenea caz, să se facă prin luare mai puţin
t r o T e r s ă ° n
"

(art. 765), se va r a p o r t a la masa de împărţit valoarea ce

imobilul aveà în momentul deschiderei succesiunei (art. 7 6 5
§ 2). (*).
Cazul când Cât pentru cazul în care imobilul supus r a p o r t u l u i a r
s t
'Sstr'aTna^în* ^ f° înstrăinat de d o n a t a r în urma deschiderei successi-
urma deschi- unei, chestiunea este şi mai simplă. In asemenea caz, ra­
derei succe­
siunei.
portul va aveà loc, fiindcă donatarul a înstrăinat u n l u c r u

propriul său fapt, afară de faptul plăţei. Nemo potest pro­

prio facto se ab obligatione liberare. Vezi suprà, p. 655.
Cpr. Le deliver, Successions, III, 1505, p. 166, 167; Demo­
lombe, XVI," 488 bis; Pand. fr., v° cit, 10743; Baudry et
Wahl, op. cit, III, 2841, 2871; Hureaux, Idem, IV, 137,
p. 199, etc. Vezi şi infra, p. 674.
(') Instit., loco suprà cit.
2
() Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 17 (ed. Bugnet).
(») Laurent, XI, 12; Demolombe, XVI, 488; Marcadé, III, 330;
Ducaurroy, II, nota de sub art. 855, p. 496; Pand. fr., v° cit. r

10742; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2841, etc.

4
() Vezi Vazeille, Successions, I, art. 855, No. 5, p. 411 (ed.
din 1837); Poujol, Successions, II, p. 184 (ed. din 1837);
Laurent, XI, 12 şi 30; Belost-Jolimont, asupra lui Chabot,
op. cit., II, art. 855, observ. 2, p. 479 urm.— Contrà: Po­
thier, Introduc, au titre des successions, I, No. 92, p. 517 şi
Successions, VIII, p. 175; Demolombe, XVI, 518; Mourlon,
II, 415; Arntz, II, 1559; Ducaurroy, II, 718; Demânte, III,
190 bis III; Aubry et Rau, VI, §'634, p. 657, 658, text şi
nota 44; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2842; Le Sellyer,
Idem, III, 1507, p. 167 urm.; Hureaux, Idem, IV, 170, p. 234,
 EFECTELE RAPORTULUI ÎN NATURĂ. — ART. 760, 769. 663

ce el nu mai putea înstrăina, din cauză că donaţiunea era

desfiinţată (')•
De câteori descendentul, dela care se cere raportul, in-Art._ nao § 2
Ş1 1 1 6 9
voacâ perirea imobilului prin caz fortuit, el trebue să do- '
vedească alegaţiunea sa, ca orice reclamant (art. 1 1 5 6 § 2
şi 1169), iar comoştenitorii lui, cari pretind, la rândul lor,
că cazul fortuit este consecinţa unei culpe comise de do­
2
natarul imobilului, vor trebui să dovedească această culpa ( ).
Aplicând aceste principii la incendiu, vom decide ca Aplic, p m u - i -
1
dacă focul este rezultatul unui caz fortuit, precum ar fi^'su/il^n™
de exemplu, în cazul când el ar fi provenit din trăznet cendiu.
sau dela o casă vecină, donatarul va trebui să dovedească
3
că incendiul nu se datereste culpei sale( ).

235, etc., după cari perirea fortuită a imobilului întâmplată

în urma înstrâinărei lui, ar scuti pe donatar de orice raport.
(>) Laurent, X I , 12; Marcadé, III, 341; Demolombe, XVI,
519: Demante. III, 196 ins II; Baudry et Wahl, III, 2842;
Hureaux, IV, 171, p. 235, 236; Pand. fr., v° cit., 10872.
2
( ) Cpr. Laurent, XI, 12; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2843;
Pand. fr., v° cit, 10745; Marcadé, III, 340, etc.
3
( ) Cpr. Laurent, XI, 12; Aubry et Kan, VI, § 634, p. 652;
Baudry et Wahl, op. cit, III, 2843; Demolombe, XVI, 489;
Pand. fr., v° cit., 10746 şi autorităţile citate acolo.
Donatarul nu va raporta deci, la caz de incendiu, suma Neraportarea
ce el ar fi primit ca despăgubire dela societatea de asigurare, sumei p r i m i t ă
pentrucă această sumă nu reprezintă valoarea imobilului distrus, <lela societate*
. • , î - i 1 1 iu • 1 ia J de asigurare,
c i este m a i mult un echivalent al suinelor piatite de dansul controversă.
ca prime, sume pentru care el n'ar fi primit nimic, dacă
incendiul n'ar fi avut loc. In judiciis singularihus, pretium
non succedit în locum rei. Cpr. Laurent, XI, 12; Aubry et
Rau, tom. VI, § 634, p. 651, 652, nota 19; Demolombe,
XVI, 491; T. Hue, V, 378; Planiol, III, 2280; Baudry et
Wahl, op. cit, III, 2845; Hureaux, Idem, IV, 136, p. 197,
Q
198; Le Sellyer, Idem, III, 1511, p. 172; Pand. fr., v cit,
10748. — Contra: Belost-Jolimont asupra lui Chabot, op. cit.,
II, art. 855, observ. 1, p. 479.
Soluţia ar fi însă alta, cel puţin după unii, dacă asigu- Cazul când
rărea ar fi fost făcută de însuş darnitorul, înaintea dona- imobilul i n -
6 11
ţiunei, şi ar fi fost transmisă donatarului; căci, în asemenea ®"! *'^
caz, dreptul eventual la o despăgubire făcând parte din d o - aăruito-î n s r a s

naţiune, produsul acestei despăgubiri va fi supus raportului, ral. Con­

ca şi însăş donaţiunea. Le Sellyer, op. cit, III, 1512; Hureaux, troversă.
loco cit., p. 198: Demolombe, XVI, 491. — Contra: Baudry
et Wahl, loco cit; Pand. fr., v° cit., 10750.
 664 COD. C I V . — C A R T E A I.—TIT. I I I — C A P I T . VI.—S-a II.—ART. 760, 769.

Neapiic. în Descendentul d o n a t a r nu va fi deci niciodată presupus

m T c ! civ. î ° culpă, chiar dacă a r fi locuit în casa distrusă prin foc,
pentrucă prezumpţia de culpă, prevăzută de art. 1 4 3 5 contra
locatarului, în favoarea locatorului, fiind excepţională, n u poate
fi întinsă dela un caz la altul, ci trebue să fie strict m ă r ­
ginită la cazul a n u m e prevăzut de lege O.
Cazul când In caz de a fi închiriat imobilul supus r a p o r t u l u i ,
1 ( escen( en ;u
închirian mo- l l * l donatar, care datereste acest r a p o r t , n u va
biiui. r ă s p u n d e deci de faptul chiriaşilor săi, fiind de principiu
că omul nu r ă s p u n d e de faptul altuia decât în cazurile
2
a n u m e determinate de lege (art. 1000) ( ).

Drepturile şi obligaţiile descendentului donatar, în privinţa

cheltuelilor şi degradărilor aduse imobilului dăruit.
Raportul imo- Imobilul s u p u s r a p o r t u l u i , zice Pothier, trebue să fie
r a o r t a t c u
b
bunăt4îrik P toate îmbunătăţirile şi măririle existente în
sale naturale, momentul facerei r a p o r t u l u i , dacă aceste î m b u n ă t ă ţ i r i şi
Controversa. j j
m a r j f d u l u i sunt naturale şi n u au fost făcute cu
r a e o n

cheltuiala d o n a t a r u l u i , precum a r fi, de e x e m p l u : o aluviune,

3
care s'ar fi încorporat acestui fond( ), etc.

(•) Demolombe, X V I , 489; Aubry et Rau, VI, § 634, p. 652,

nota 20; Laurent, XI, 12 şi X X V , 276 urm.; T. Hue, X,
320; Répert. Sirey, v° Rapporta succession, 627; Pand. fr.,
v° Successions, 10754; Belost-Jolimont asupra lui Chabot,
op. cit., II, art. 855, p. 479 urm ; Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 2843; Le Sellyer, Idem, III, 1509, p. 171; Hureaux,
Idem, IV, 135, p. 197. Vezi şi tom. I X al Coment, noastre,
p. 169, nota 2.—Contrà: Chabot, op. cit., II, art. 855, No. 2,
p. 477 (ed. Belost-Jolimont), p. 409 (ed. Mazerat); Duranton,
VII, 393; Massé-Vergé, II, § 400, p. 455, nota 20, in fine, etc.
2
( ) Vezi autorităţile citate în nota precedentă.—Sunt însă autori
cari decid că, în asemenea caz, descendentul donatar trebue
să raporteze comoştenitorilor săi acţiunile ce el are contra lo­
catarului (cpr. Pand. fr., v° cit 10754; Demolombe, XVI, 490),
soluţie care era admisă şi în vechiul drept francez. Vezi
Pothier, Successions, VIII, p. 173.
3
( ) Cpr. L. 10 § 1, Dig., De jure dotium, 23, 3; L. 16, Pr.,
Dig., De pignoribus et hypothecis, 20, 1. Vezi Lebrun, Tr.
des successions, p. 511, No. 29 (ed. din 1735). Vezi şi infra,
p. 670, text şi nota 3.
 IMPENSELE DATORITE DONATARULUI. — ART. 766.

Dacă însă aceste î m b u n ă t ă ţ i r i nu sunt opera naturei, Cazul când

1 mobilul a fost
ci au fost făcute de descendentul donatar, cu cheltuiala l u i , îmbunătăţit
fondul va fi r a p o r t a t tot cu aceste î m b u n ă t ă ţ i r i ; însă, în d e descen­
dentul do­
asemenea caz, masa succesorală va restitui descendentului natar.
d o n a t a r cheltuelile necesare şi utile făcute de dânsul pentru
îmbunătăţirea fondului, fiindcă altfel succesiunea s'ar
înavuţi în detrimentul donatarului, ceeace echitatea nu per­
m i t e ^ ) . Jure natures eequum est, neminem cum alterius detri­
mento lucupletari^).
T o t echitatea cere, de asemenea, ca descendentul donatar Cazul când
donatarul a
să restitueascà masei succesorale preţul degradărilor şi dete­ deteriorat
riorărilor, cari au micşorat valoarea imobilului prin faptul, imobilul.
culpa sau negligenţa sa.
Această teorie a lui Pothier, întemeiată pe echitate, a
fost consacrată de legea actuală prin art. 7 6 6 — 7 6 8 .

1° Drepturile descendentului donatar pentru cheltuelile

făcute de dânsul.

A r t . 7 6 6 . — In orice caz, trebue să se ţină socoteală donata­

3
rului de cheltuelile necesare şi utile ( ). (Art. 484, 494, 539, 545.
546, 762, 765. 771, 991, 997, 1377 C. civ. Art. 861, 862 C. fr.).
(') Yezi Pothier, Successions, VIII, p. 171, 172 şi Introduction
au titre des successions, I, 91, p. 516.
2
( ) L. 206, Dig., De dir. regulis juris antiqui, 50, 17 şi L. 14, c. (lalimach.
Dig.. De condictione indebiti, 12, 6. „După cel de obşte prin- Art. 549.
cipiu, zice art. 549, in fine, din codul Calimach, nu se cuvine
a câştiga, sau a se îmbogăţi cineva cu paguba altuia". Vezi
to in. III, partea 1-a, al Coment, noastre, p. 277, ad notam şi
p. 378, ad notam.
In baza acestui principiu de echitate, vechiu cât lumea, c. german,
art. 812 din codul german dispune că „acela care printr'o Art. 812.
prestaţie făcută de altul, sau prin alt mod, a primit dela
cineva fără cauză juridică, un lucru la care el nu aveà drept,
este obligat a-1 restituì". „ Wer durch die Leistung eines
Anderen, oder in sonstiger Weise, auf dessen Kosten etwas
ohne rechtlichen Grund erlangt, ist ihm zur Herausgabe
a
verpflichtet . Aceasta este condictio indebiti (sine causa) dela
Romani. Yezi tom. V al Coment, noastre, p. 386 urm. Vezi
asupra principiului înavuţirei fără cauză, Saleilles, Etude SUŢ
la théorie generale de l'obligation d'après le premier projet
de code civil pour Vempire allemand, 340 urm., p. 449 urm.,
(ed. a 2-a, 1901).
3
( ) Cpr. L. 14, Dig., De condictione indebiti, 12, 6; L. 1 § 5,
 666 COD. C I V . — C A R T E A III.—TIT. I.—CAPIT. VI.—S-a II.—ART. 766.

Cheitueiiie Art., 766 voeşte ca, în orice caz, adecă fie că, r a p o r t u l
s e a c e m e
U t l e
8 are. n e C e
f i ^ prin luare mai puţin (*), descendentul
n a t u r a

d o n a t a r al imobilului s u p u s raportului să aibă. dreptul a fi

despăgubit de către masa succesorală de impensele sau chel­
2
tuelile utile ori folositoarei ), adecă cari a u î m b u n ă t ă ţ i t
3
fandul şi i-au mărit valoarea( ), precum şi de cheltuelile
nepesare, adecă cari au a v u t de scop conservarea lucrului,
Ambele cheltueli sunt puse, în legea noastră, pe aceeaş

Dig., De dotis collatione, 37, 7; L. 1 § . 1 ; L. L. 2, 3 şi 14,

Dig., De impensis in res dotales factis, 25, 1; L. 79, Dig.,
De verborum significatione, 50, 16. Mai vezi art. 305 din
cutuma Parisului; art. 1017 C. Calimach; Pothier, Introduc,
au titre des succession*, I, 91, p. 516 şi Successions, VIII,
p. 171, 172 (ed. Bugnet), etc.
(') Cpr. Aubry et Rau, VI, § 634, in fine, p. 659, nota 48;
Duranton, VII, 384; Demante, III, 197 bis I; Ducaurroy, II,
728; Laurent, XI, 29; Berriat St. Prix, Notes element, sur
le code civil, II, 3040; Thixy, II, 215; T. Hue, V, 383. —
Vezi însă Demolombe, XVI, 521.
2
împărţirea ( ) Ştim că impensele sau cheltuelile ce pot fi făcute cu ocazia
impenselor în întreţinerei unui lucru supus restituirei, sunt de trei feluri:
necesare, utile
şi v o l u p t u - 1° cheltuelile necesare, adecă acele făcute pentru conservarea
oare, după lucrului şi fără care lucrul ar fi perit: quee, si facto: non
dr. roman. sint, res aut peritura, aut deterior futura tit ( L . 79, Pr.,
Dig., De verborum. significatione, 50, 16); 2° cheltuelile utile,
pe cari art. 771 le numeşte amelioraţiuni, adecă acele cari,
deşi nu au de scop conservarea lucrili ui, totuşi au de efect
îmbunătăţirea lui (L. 79 § 1, Dig., loco cit); 3° şi, în fine,
cheltuelile voluptuoare sau de agrement ori de simplă plăcere,
după cum le numeşte art. 1346 dela titlul vânzărei, adecă
acele cari avi de scop înfrumuseţarea lucrului, fără a-i mări
valoarea: qua; speriem duntaxat ornant, non etiam fructum
augent (L. 79 § 2, Dig., loco cit.). Această teorie asupra im­
penselor sau cheltuelilor, împrumutată dela Romani, este apli­
cabilă şi astăzi, căci ea se întemeiază pe principiul nestră­
mutat că nimene nu se poate înavuţi în detrimentul altuia.
Vezi tom. III, partea 1-a, al Coment, noastre, p. 277, ad notam;
tom. V, p. 337, 338 şi p. 380; tom. VII, p. 280, 281, nota 1;
tom. VIII, p. 443, nota 2 şi p. 691, 692, 784, 785, etc.
3
Dr. ( ) La Romani, descendentul supus raportului' nu aveà drept
decât la cheltuelile necesare, pe cari art. 1017 din codul Ca­
limach le numeşte trebuincioase. „Cum dos conferiur, impen-
sarum necessariarum fit detractio, cecterarum non". (L. 1 §
5, Dig., De collatione dotis, 37, 7). Cpr. L. 2 § 2, in fine
şi L. 5 § 1, Dig., De collatione, 37, 6.
 IMPENSELE DATORITE DONATARULUI. — ART. 766. 667

1
t r e a p t ă ; de unde ar u r m a ca toatei ) cheltuelile necesare şi
utile trebue să fie restituite descendentului d o n a t a r (cpr.
art. 9 9 1 , 997), fiindcă textul nostru nu mai face, în pri­
vinţa cheltuelilor utile, restricţia pe care o face, conform
teoriei lui Pothier (Successions. V I I I , p. 172), a t â t textul
francez (861) cât şi cel italian (1018), d u p ă cari cheltuelile
utile se restituesc n u m a i p a n ă la concurenţa plus-valutei
a d u s ă prin ele imobilului supus raportului, dispoziţie pe care
art. 1 3 7 7 o admite în privinţa exercitărei pactului de răs­
2
c u m p ă r a r e ( ).
In privinţa cheltuelilor necesare, trebue să facem o dis- Reparaţiile
tincţie între reparaţiile de întreţinere şi reparaţiile mari, pe rea"sTrepa- ne

care textul n'o face, pe care însă o fac toţi autorii, fiindcă raţiile iele
m a r
ea.,rezultă din principiile generale, aplicabile la materia uzu- ''
fructului.
Reparaţiile de întreţinere sau reparaţiile cele mici Reparaţiile
/ 7- /• ,• i . . . _ • de întreţinere
(modica? rejectiones), precum s u n t : tencuirea sau zugrăvirea ^ repa rè ii
t

păreţilor, reînoirea ulucilor, prefacerea uşelor, sobelor, dusa- miei),

melelor, şi, în fine, toate reparaţiile cari nu intră în cate­
goria reparaţiilor celor mari (art. 5 4 5 , 546), fiind conside­
rate ca o sarcină a fructelor (sunt onera fructuum), oricare
ar fi cauza ce le-a produs, fie chiar vechimea sau cazul
fortuit, sunt, ca atare, în sarcina descendentului donatar,
ca u n u l ce s'a folosit de fructele, lucrului p â n ă în ziua
3
deschiderei succesiunei (art. 762)( ).

!
( ) Cpr. Bonachi, op. cit., III, p. 303, 304: Xacu, II, p. 191,
No. 288; Stan eseu, op. cit., 360, p. 189.—Dacă însă cheltue­
lile, fie necesare, fie utile, făcute de descendentul donatar sunt
exagerate, el va pierde tot ce a cheltuit peste marginile unei
bune administraţii. Cpr. Demolombe, XVI, 494; Demante,
III, 197 bis IV; Laurent, XI, 15; Pand. fr., v° cit, 10775;
Baudry et Wahl, op. cit., ITI, 2848; Vaquette et Marin,
Idem, 888, p. 450, etc.
2
( ) Vezi tom. VIII al Coment, noastre, p. 784.
s
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 173; Laurent, XI, 15;
Demolombe, XVI, 494; Mourlon, II, 416; Dncaurroy, II,
728; Arntz, II, 1561; Marcadé, III, 355: Dernante, III, 197
bis I I : T. Hue, V, 383; Pand. fr., v° cit, 10776; Répert.
Sirev, v° Rapport à succession, 645; Vigié, II, 365; Aubry
et Rau, VI, § 634, p. 652, nota 22; Baudry et Wahl, op.
cit., III. 2848: Vaquette et Marin, Idem, 888, p. 450; Le
 668 COD. C I V . — C A R T E A III.—TIT. I.—CAPIT. VI.—S-a II.—ART. 766.

Reparaţiile N u m a i reparaţiile de întreţinere, cari a r fi fost făcute

fâcuteîn^made donatar, în calitate de negotiorum gestor, în u r m a des-
deschid. suo- eluderei succesiunei, vor fi în sarcina acestui din u r m ă ,
eesiunei. p t
e n r u c a(jj n j moment descendentul d o n a t a r trebue să
a c e

restitue fructele^).
Reparaţiile Cât pentru reparaţiile cele mari, precum a r fi, de
cele m a n . e x e m p i . repararea zidurilor celor mari şi a boitelor, resta­
u

bilirea grinzilor şi a acoperişului întreg, etc., reparaţii pe

cari art. 5 4 5 şi 5 4 6 dela titlul uzufructului le pune în
sarcina proprietarului, ele vor privi succesiunea, întrucât
nu vor fi exagerate (vezi suprà, p . 6 6 7 , nota 1), pentrucă
ele a u împedicat imobilul de a cădea în r u i n ă şi pentrucă
ele a r fi fost făcute de însuş defunctul, dacă n'ar fi d ă r u i t
imobilul. Descendentul donatar, făcând aceste cheltueli, n'a
făcut deci decât să avanseze banii, pentru care el r ă m â n e
2
creditor, quatenùs proprice pecunia? pepercit( ).
A n . 767. D o n a t a r u l este însă obligat la facerea acestor reparaţii,
pentrucă el trebue să vegheze la conservarea l u c r u l u i ; de
unde rezultă că el e responsabil către masa succesorală de
3
nefacerea lor, conform art. 7 6 7 ( ).
Nimicirea re- D o n a t a r u l are drept a fi despăgubit de cheltuelile făcute
e
p r ^ c a z ' f o i - P ° t r u reparaţiile cele mari, chiar dacă mai în u r m ă aceste
4
tuit. reparaţii au fost nimicite p r i n t r ' u n caz de forţă majoră ( ).
Modul tacerei Cheltuelile utile şi acele făcute cu ocazia reparaţiilor
îaportuiui. c e ] o r j
raar g e deduc din valoarea imobilului, când raportul
se face prin luare mai p u ţ i n : fit detractio, d u p ă cum se
e x p r i m ă L. 1 § 5, Dig., De dotis collatione, 3 7 , 7 ; iar
când raportul se face în n a t u r ă , comoştenitorii descenden­
tului donatar r ă m â n datori către dânsul cu sumele cheltuite,
pentru cari acest din u r m ă poate exercita dreptul de retenţie,
5
conform art. 7 7 1 ( ).

Sellyer, Idem, III. 1546, p. 197; Hureaux, Idem, IV, 144,

p. 203 urm.; Planiol, III, 2282, in fine, etc.
(') Mourlon, II, 416.
2
() Cpr. Laurent, XI, 15; Demolombe, XVI, 494 şi toţi autorii.
s
() Vezi infra, p. 674, nota 2.
4
() Laurent, XI, 15; Demolombe, XVI, 494; Mourlon, II, 416;
Demante, III, 197 bis IV, in fine; Pand. fr., v° cit., 10774;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 2848. Aceasta era şi teoria lui
Pothier (Successions, VIII, p. 172).
5
() Marcadé, III, 356.
 IMPENSELE D A T O R I T E D O N A T A R U L U I . — A R T . 766. 669

Sumele datorite de către moştenire descendentului do- Dobândă,

natar, pentru cheltuelile utile şi acele ale reparaţiilor mari
(necesare) p r o d u c d o b â n d ă din ziua facerei lor.
A r t 1 5 5 0 dispunând, în adevăr, că m a n d a t a r u l a r e Aplic. avt.
l o 5 0
drept la d o b â n d a sumelor anticipate de dânsul d i n ziua '
plăţilor probate, acest text se aplică şi gerantului de afaceri.
Or, descendentul donatar, care a făcut cheltueli utile sau
necesare, a lucrat în socoteala moştenirei ca negotiorum gestor.
E l n u va aveà însă drept la această dobândă decât
din ziua deschiderei succesiunei, pentrucă pană atunci el
este proprietar şi lucrează p e socoteala l u i , dobândind şi
fructele ( ) .
P a n ă acum a m vorbit numai de cheltuelile utile şi Cheltuelile
necesare. î n c â t priveşte cheltuelile voluptuare, pe cari d e s - L ^ " ^ _
a
p t
( e
o a
d
r

cendentul le-ar fi făcut pentru plăcerea şi satisfacerea sa păgubire.

personală, quce voluntatis causa Jlunt, precum : viridia et
aquce salientes, incrustationes, loricationes, pictures, etc. (L.
79 § 2, Dig., De verb. significatane, 5 0 , 16), el nu va
aveà drept la nicio despăgubire, pentrucă ele nu sporesc
valoarea fondului, nici n u a d u c vreun folos succesiunei, ci
numai persoanei care le-a făcut.
D a r dacă donatarul n u a r e drept la vreo despăgubire D r e p t u l dona-
pentru aceste cheltueli, el va putea, ca şi uzufructuarul, să ^ ^ 0 ^ 1 1 *
ridice (jus tollendi) oglinzile, tablourile şi celelalte ornamente zile, tabion-
r i l e e t c -
aşezate pe fond, dacă aceasta se poate face fără nicio vă- '
tămare, sine detrimento rei, pentrucă altfel comoştenitorii săi
s'ar înavuţi în detrimentul lui (argument din a r t . 5 3 9 ) (0-

(') Baudry et Wahl, op. cit., III, 2856; Le Sellyer, Idem, III,
1552; Pand. fr., v° cit., 10798; Demolombe, XVI, 446; Arntz,
II, 1561; T. Hue, V, 283; Massé-Vergé, II, § 400, pag. 417,
nota 28; Aubry et Rau, VI, § 634, p. 653, text şi nota 25;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 632 bis, p. 148
(ed. Anschiitz;, § 642, p. 182, text şi nota 21 (ed. Crome).—
Contrà: Laurent, X I , 21, care aplică în specie art. 1088,
părere pe care o adoptasem şi noi în ed. 1-a a acestor Co­
mentarii. Vezi şi infra, p. 676.
2
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 172; Marcadé, III, 355;
Demolombe, XVI, 496; Laurent, X I , 18; Mourlon, II, 416;
Irntz, II, 1561; Ducaurroy, II, 728; T. Hue, V, 383; Pand.
fr., v° cit., 10786; Répert. Sirey, v° Rapport à succession,
643; Baudry et Wahl, Successions, III, 2852; Le Sellyer,
 670 COD. C I V . ^ C A R T E A III.—TIT. I.—OAPIT. VI—S-a' I I — A R T . 766.

Neridicarea Donatarul n ' a r putea însă să ridice' lucrurile c â r î ' n ' â r

1111
^""ad'uc*" fi ^e n i c i folos, numai pentru a jigni pe comoştenitorii
niciun folos, săi (*), căci nu trebue să se înlesnească r ă u t a t e a oamenilor :
Malitiis non est indulgendum, (L. 3 8 , in medio, Dig., De
2
rei vindicatione, 6, î ) ( ) .
1
Sporirea va- In 'fine, d o n a t a r u l n'ar puteà cere nicio despăgubire
e c a t e 0 1
^uiui^prin" ^ ' i valoarea imobilului s u p u s raportului a r fi sporit
cauze natu- fără ' nicio cheltuială din partea lui, de e x e m p l u : prin
r a l e
' aluviune (art. 4 9 5 urm., 535), prin deschiderea unui d r u m
pe lângă imobil, sau prin alte împrejurări independente de
3
voinţa lui ( ).
Dreptul de P e n t r u a asigura restituirile datorite descendentului
d™na"ar1iiui donatar, legea conferă acestui din u r m ă o garanţie reală,
adecă dreptul de a reţine imobilul supus r a p o r t u l u i pană
la plata efectivă a sumelor ce i sunt datorite de m a s a succe­
sorală, pentru cheltuelile utile şi necesare făcute de dânsul.
Controversa Ştim, cu toată controversa ce există a s u p r a acestui
1 1 1 1 0 c a
îoc^reptuw! P ^ dreptul de retenţie nu poate fi exercitat decât în
4
retenţie. cazurile a n u m e statornicite de lege( ). Art. 7 7 1 consacră
unul din aceste cazuri.

Idem, III, 1544; Hureaux, Idem, IV, 144; Vaquette et Marin,

Idem, 888, p. 450; Cabrye, Droit de retention, 111, p, 202
(Paris, 1860), etc. Vezi şi tom. III, partea 1-a, al Content,
noastre, p. 279 (ed. a 2-a).
C. german. (') Astfel, el n'ar puteà, de exemplu, să radă păreţii pentru a
Art. 22o. distruge picturile făcute de dânsul. „Exerciţiul unui drept nu
qsţe perniis, zice art. 226 din codul german, când el are de
scop numai de a cauza o pagubă altuia: wenn sie nur den
u
gweck kaben kann, einem Anderen Schaden zuz,ufugen .
2
() Vezi tom. III suscitat, p. 279, precum şi autorităţile citate
acolo, în nota 3. , ,
3
() Laurent, XI, 14; Demolombe, XVI,, 492; Ducaurroy, II,
728; Marcadé, III,.3.55; Baudry et Wahl,, op, c à , , n i , , 2 8 5 3 ;
Pand, fr.,. V cit., 10759, etc.. Vezi şi suprà, p., 664.
4
() Vezi tom. X al Coment, noastre, p., 346 urm. şi,, tom- III,
partea 1, p. 282.—S'a decis, ca,, drept cuvânt,, că dreptul de
retenţie, fiind un mijloc de apărare, iar nu o cerere nouă
în sensul art. 327 Pr. civ., poate., fi invocat pentru prima
s

oară în apel,. ,C. Bucureşti, Dreptul din 1909, No. 6, p. 44.—

S'a mai dşcis că acest rigepţ, poate fi iavocat. nu numai de
posesorul de bună credinţă, dar şi de acel de rea credinţă.
Cas. rom. Bult. 1909, p. 1124;. Cr. judiciar din 1910, No. 8;
Dreptul din 1910, No. 9; Demolombe, IX, 682. Chestiunea
 DREPTUL DE RETENŢIE AL DONATARULUI. — ART. 771. 671

A r t . 7 7 1 . — Coeredele (' ), care raportează imobilul în natura,

2
poate să reţină posesiunea ( ) pană la plata efectivă a sumelor ce-i
8
sunt datorite pentru cheltueli sau amelioraţiuni ( ). (Art. 509, 751,
758, 766, 1322, 1377, 1444, 1619, 1694, 1700, 1846 § 2 C. civ.
Art. 867 C. fr.).

Descendentul donatar, care raportează imobilul d ă r u i t Dr. de re-

5 ten ie
în natură (% este liber, dacă voeşte ( ), să reţie imobilul supus * '
raportului, ca un fel de amanet, jure quodam pignoris,
6
pană la plata efectivă ( ) a sumelor ce-i sunt datorite de
către comoştenitorii săi pentru cheltuelile necesare şi cele
utile, pe cari a r t . 7 7 1 le numeşte amelioraţiuni (').

este însă controversată. Vezi tom. III, partea I, al Coment,

noastre, p. 281 (ed. a 2-a).
(') Acest moştenitor nu poate ii decât un descendent al dăruito-
rului (art. 751).
2
( ) Adecă: să reţină imobilul. — Dreptul de retenţie, pe care îl Origina dr.
consacră art. 771. îşi trage origina sa din art. 305 al cutumei < l e
retenţie.
Parisului şi 306 al cutumei din Orléans. Vezi şi ordonanţa
din 1667, tit. 27, art. 9, asupra căreia cpr. Cabrye, Droit
de retention, 52, pag. 80; Cpr. şi Pothier, Successions, VIII,
p. 173; Pand. fr., v° Successions, 10801; Chabot, Successions,
II, art. 867, No. 1, p. 543 (ed. Belost-Jolimont), p. 475 (ed.
Mazerat); Gruillouard, Droit de retention, 60, p. 355, etc.
3
( ) Prin amelioraţiuni se înţelege aci cheltuelile utile, pe care s e n s n l euv.
art. 432 din codul Calimach le numeşte folositoare, adecă amelioraţiuni.
cari ar îmbunătăţi fondul, mărindu-i valoarea (art. 766).
4
( ) La raportul prin luare mai puţin dreptul de retenţie nu are Raportul prin
loc, fiindcă el se exercită numai asupra imobilului, şi atunci luare i n a i
nu se datereste imobilul, ci valoarea lui în momentul deschi- pen­
derei succesiunei (art. 765).
e
(") Donatarul poate deci să renunţe la dreptul ^ retenţie, fără Renunţarea la
d r - < t e t e t e n 1 6
a pierde prin asemenea renunţare dreptul său la despăgubire ' '
(art. 1139); Cpr. Demolombe, XVI, 504; Ducaurroy, II,
734; Chabot, Successions, II, art. 867, No., 1, p. 544 (ed.
Belost-Jolimont), p. 476 (ed. Mazerat); Hureaux, Idem, IV,
145: Le Sellyer, Idem, III, 1569; Baudry et Wahl, Idem,
III, 2857; Pand. fr. v° cit., 10804; Képert. Labori, v° Suc­
cession, 466; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 867,
No. 1, etc. In asemenea caz, donatarul va raporta imobilul,
urmărind pe căile ordinare plata despăgubirilor ce i se
cuvin.
(1
( ) Donatarul n'ar mai puteà deci să reţie imobilul în urma
plăţei sumelor datorite lui de către comoştenitorii săi.
7
( ) Vezi suprà, nota 3.
 672 COD. C I V — C A R T E A III.—TIT. I.—CAPIT. V I — S-a II.—ART. 77].

Justificarea Această garanţie reală, pe care legea o conferă descenden-

t u u
d r
^ ' donatar, s u p u s r a p o r t u l u i , este j u s t ă şi echitabilă, pentrucă
retentìe. d 9

ambele obligaţii, atât acea a descendentului d o n a t a r cât şi

acea a comoştenitorilor săi, sunt reciproce şi deriva din
aceeaş cauză. De aceea dreptul de retenţie era, ca principiu
general, admis şi la R o m a n i (*).
Restituirea Din împrejurarea că, în art. 7 7 1 , se prevede că des-
c e p u t e în "cendentul d o n a t a r are facultatea de a reţine posesiunea imo-
f r 6r

urma deschi- bilului, n'ar trebui să conchidem că el ar dobândi proprie-

a e a
du'nei^Con- t * fructelor acestui imobil, căci cuvântul posesiune nu
troversă. este luat aci în sensul său p r o p r i u , întrebuinţat de a r t . 4 8 5 ,
4 8 6 , ci însemnează detenţiunea imobilului (art. 1 8 4 6 § 2 ) ;
de u n d e rezultă că donatarul va trebui să restitue fructele
percepute în u r m a deschiderei succesiunei (art. 762), pentrucă
aceste fructe aparţin proprietarului, în specie, comoştenito­
2
rilor săi ( ).

Dr. roman. (•) y i L. 14 § 1, Dig., Communi dividundo, 10, 3; L. 65,

e z

Pr., Dig., De rei vindicatione, 6, 1 ; Instit., De divisione rerum

2, 1, § 30, etc. Textele romane, în loc de retentio, întrebu­
inţează adeseori expresiile: compensaţia, deductio, doli mali
exceptio, şi uneori chiar pignus. Vezi Cabrye, Droit de reten­
tion, p. 5, nota 1 (ed. din 1860).
C. Calimach. Codul Calimach admite şi el, în unele cazuri, dreptul de
retenţie. Vezi, de exemplu, art. 436, 859, 1221, 1424, 1478,
1480, 1482, 1528, 1541, 1746 din acest cod (art. 334, 908,
C. Calimach. 1062, 1101, 1321, etc. C. austriac). — Art. 1017 din codul
Art. 1017.
Calimach dispune că cheltuelile trebuincioase (necesare), făcute
de fiul ce voeşte să intre în sinisfora, la lucrurile lui dăruite,
trebue să i să întoarcă din masa moştenirei, fără a-i conferi
însă niciun drept de retenţie în această privinţă.
2
( ) Laurent, XI, 19; Demolombe, XVI, 504; Demante, III, 200
bis II; T. Hue, V, 387; Thiry, II, 217; Duranton, VII, 390;
Aubry et Eau, VI, § 634, pag. 654, nota 26; Pand. fr.,
v° cit, 10806; Répert. Sirey, v° Rapport à succession 661;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 2857 ; Cabrye, Droit de retention,
117, p. 202; Guillouard, Idem, 60, p. 356, etc. — Contra:
Chabot, op. cit., II, art. 867, No. 2, p. 544 (ed. Belost-Joli­
mont), p. 476 (ed. Mazerat) care, făcând confuzie între simpla
detenţie şi posesiunea imobilului, asimilează pe descendentul
donatar unui posesor de bună credinţă şi îi conferă proprie­
tatea fructelor percepute în urma deschiderei succesiunei. In
aceeaş eroare pare a fi căzut şi Curtea noastră de casaţie,
când pune în principiu că, cu toate că art. 762 dispune că
 STRICĂCIUNILE ADUSE IMOBILULUI. — ART. 767, 768. 673

Unii autori admit compensarea acestor fructe cu d o - c o m p e n s a ţ i a

f r o t e i o r l
bânzile sumelor ce moştenitorii a r datori descendentului " ,"
* dobânzile da-
d o n a t a r p e n t r u cheltuelile făcute de dânsul (vezi suprà, torit*, de moş-
p . 6 6 9 ) ; însă această părere este, cu drept cuvânt, respinsă * * ^ ; . J ; ~ te to on

de alţii, pentrucă compensaţia a r fi în specie nedreaptă,

4
de oarece ambele sume n u sunt egale ( ).
T o t controversată este şi chestiunea d e a se şti dacă deţinerea
e x u l u i
donatarul, obligat a face raportul, poate, în caz când fructele ^^ f

ar întrece d o b â n d a cheltuelelor făcute de dânsul, să reţie Contr

acest excedent, d u p ă c u m el poate să reţie însuş imobilul,
2
drept siguranţă a cheltuelilor ce trebue să i se restitue( ).

2° Obligaţiile descendentului donatar pentru stricăciunile aduse

imobilului.

A r t . 7 6 7 . — Donatarul este răspunzător de toate degradările

şi deteriorările, cari au micşorat valoarea imobilului prin faptul,
culpa sau negligenţa sa. (Art. 998, 999 C. civ. Art. 863 C. fr.).
A r t . 7 6 8 . — Când imobilul s'a înstrăinat de donatar ( ), ame-
3

lioraţiunile şi degradările făcute de cel ce 1-a dobândit, se vor

ţinea în seamă conform cu dispoziţiile celor două articole prece­
4
dente ( ). (Art. 765—767 C. civ. Art. 864 C. fr.).
Omul fiind obligat a l'eparà orice p a g u b ă cauzată altuia Art. 998,900.
prin faptul, culpa sau negligenţa sa (art. 9 9 8 , 999), urmează
dela sine că descendentul donatar, s u p u s raportului, este

fructele bunurilor supuse raportului sunt datorite din ziua

deschiderei succesiunei, totuşi această regulă este inaplicabilă
atunci când sumele ce urmează a fi raportate de moştenitori
au fost încasate de ei în urma deschiderei succesiunei. Cas.
rom. Bult. 1910, p. 755 şi Dreptul din 1910, No. 57.
(») Cpr. Laurent, X I , 19; T. Hue, V, 387. Vezi şi Baudry et
Wahl, op. cit., III, 2919.—Contro: Demante, III, 202 b i s l l ,
in fine; Demolombe, XVI, 504, Guillouard, Droit de retention,
60, p. 356; Glasson, Idem, p. 115. Cpr. Dalloz, Nouveau C.
civil annoté, II, art. 867, No. 4.
2
() Vezi pentru negativă: Baudry et Wahl, op. cit, III, 2857;
Duranton, VII, 390, iar pentru afirmativă: Le Sellyer, op. cit.,
III, 1571, p. 212, 213. Vezi asupra acestei controverse, Pand.
fr., v° cit, 10807, 10808.
3
() Textul oficial zice din eroare: de dator.
4
() Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 174 şi Introduction au
titre des successions, I, 92, p. 517.

43113 43
 674 COD. C I V . — C A R T . III. — TIT. I. — C A P . VI.—S-a I I . — A R T . 767, 7 6 8 .

responsabil de toate stricăciunile aduse imobilului şi chiar

mobilelor corporale prin faptul, culpa sau negligenţa s a ; şi
aceasta în toate cazurile, fie că raportul se face în n a t u r ă ,
fie prin luare mai puţin. Dacă legiuitorul prevede a n u m e , în
specie, responsabilitatea descendentului donatar, aceasta este
pentru ca nu c u m v a să se creadă că dreptul de proprietate
dobândit a s u p r a imobilului dăruit îl autoriza a desfiinţa acest
imobil (art. 480). Donatarul a devenit, ce e drept, proprie­
t a r u l imobilului, însă sub condiţia de a-1 r a p o r t a în caz
de a veni la succesiunea ascendentului d ă r u i t o r ; el nu poate
deci să facă nimic în contra interesului comoştenitorilor săi,
şi dacă el a făcut ceeace nu se cuvine, este j u s t ca el să fie
responsabil (').
Responsabi- E l este responsabil nu numai de stricăciunile cauzate prin
s a î r a
l l t P
fa*ptai sa 1
ur U e u
'P a
committendo (art. 998) şi prin negligenţa sa, lenevi-
rea sau nepurtarea sa de grijă, d u p ă cum se exprimă art. 1 0 1 8
2
din codul Calimach (culpa in ommittendoj (art. 9 9 9 ) ( ),
d a r încă şi de acele cauzate prin fapta sa sau a reprezen­
tanţilor săi, chiar dacă n ' a r exista nicio culpă şi dacă faptul
3
din care a r rezulta d a u n a ar fi exerciţiul unui drept ( ).

(!) Cpr. Demolombe, XVI, 498; Duranton, VII, 387; Pand. fr.,
v° cit., 10810.—Această soluţie era admisă atât la Romani
(L. 2 § 2, in fine, Dig., De collatione, 37, 6), cat şi în
codul Calimach (art. 1018).
2
( ) De exemplu: donatarul a lăsat să se îndeplinească prescripţia,
fără a o întrerupe (art. 1863 urm.), sau n'a făcut reparaţiile
cele mari (art. 546), pentru care el are drept la despăgubiri,
după art. 766, etc. Vezi suprà, p. 66 S.
Deoseb. între Donatarul este deci obligat a face reparaţiile cele mari,
descendentul spre a împedica imobilul de a perì sau de a se deteriora,
donatar şl pentrucă el este dator a veghea la conservarea lucrului dăruit,
uzufruc­
tuarul.
pe care ştie că are să-1 raporteze, în caz de a veni la succe­
siunea dăruitor ului; pe când uzufructuarul nu va aveà, din
contra, nicio răspundere pentru degradarea imobilului din
cauza lipsei acestor reparaţii, căci el se găseşte în faţa nudului
proprietar, care este dator să vegheze la conservarea lucrului
său (art. 545). Vezi suprà, p. 668. Cpr. Laurent, XI, 20;
Duranton, VII, 387; Demolombe, XVI, 498; T. Hue, V,
384; Pand. fr. ifi cit., 10811; Aubry et Rau, VI, § 634,
p. 653, nota 24; Baudry et Wahl, III, 2859; Le Sellyer,
Idem, II, 1543, p. 195; Chabot, Idem, II, art. 863, No. 2,
p. 529 (ed. Belost-Jolimont), p. 459, 460 (ed. Mazerat), etc.
8
( ) Vezi suprà, p. 661, nota' 4 şi autorităţile citate acolo.
 STRICĂCIUNILE ADUSE IMOBILULUI. — ART. 767, 768. 675

Ca şi pentru cheltuelile la cari d o n a t a r u l are drept, Calcularea

stricăciunile cauzate de dânsul (legea zice degradările şi r ^or dftorite P

deteriorările, aceste două cuvinte fiind a p r o a p e sinonime), de donatar,

C o n t r 0 T e r s a
vor fi fixate, avându-se în vedere valoarea cu care imobilul -
a fost depreciat în momentul deschiderei succesiunei, aceasta
fiind epoca la care legea se referă atât pentru despăgubirile
datorite succesiunei, cât şi pentru acele ce le datoreşte ea
însăşi (*).
Dacă degradarea sau deprecierea imobilului nu se da- Cazul când
toreşte nici culpei, nici simplului fapt al d o n a t a r u l u i sau . d e
g r a d a r
. e a

' î • i imobilului se
reprezentanţilor săi, ci n u m a i întâmplârei (caz fortuit sau datoreşte în-
forţă majoră), nu are cine răspunde, şi p a g u b a v a fi în t
A
J p l
^ ?gQ ' 1

sarcina succesiunei (art. 7 6 0 ) ; căci prin desfiinţarea d o n a ­

ţiunei, imobilul s u p u s raportului este presupus că n'a eşit din
patrimoniul defunctului. Se v a aplica deci, în specie, m a x i m a
2
•cunoscută : Res perii domino sau casum sentit dominus ( ).
Această soluţie este adevărată în caz când imobilul ar Cazula r când
d o n a u l a
fi perit prin caz fortuit înaintea deschiderei succesiunei, chiar 8
* ase
i i i i i i i -l i°'°
atunci când imobilul ar fi fost degradat de către descen- d i n degra-
d S r i l e sale
dentul donatar, afară de cazul când el a r fi tras foloase -
d i n degradările sale; căci, d u p ă cum foarte bine observă
Demolombe, n ' a r fi j u s t ca el să conserve foloasele trase din
3
c u l p a lui ( ).

(*) Chabot, op. cit., II, art. 863, No. 3, p. 530 (ed. Belost-Joli-
mont), p. 460 (ed. Mazerat); Mourlon, II, 418 bis.—Vezi
însă Baudry et Wahl (op. cit., III, 2559) care, în privinţa
calculărei despăgubirilor datorite de donatar, ca şi în pri­
vinţa celor datorite lui de către succesiune, se referă la
starea de lucruri existentă, în momentul împărţelei. Această
părere este inadmisibilă la noi, ca una ce se întemeiază pe
art. 861 din codul francez, care a fost modificat de legiui­
torul nostru. Vezi şi infra, p. 677.
Dacă raportul se face în natură, donatarul va plăti suma
cu care imobilul a scăzut în valoare; dacă el se face prin
luare mai puţin, să adaogă la valoarea imobilului suma co­
respondentă cu deteriorarea sau degradarea lui. Marcadé, III,
356; Arntz, II, 1561; Demante, III, 197, etc.
2
< ) Laurent, XI, 20; Demolombe, XVI, 492; Marcadé, III, 355.
in fine; Baudry et Wahl, op. cit., III, 2860; Le Sellyer, Idem,
III, 1550; Pand. fr., r° cit., 10815; Planiol, III, 2294, in

<») Demolombe, XVI, 500: Demante, III, 197 bis VII; Baudry
 676 COD. CIV. — CART. I I I . — TIT. I.—CAP. V I . — S-a II. — A R T . 767, 768.

Compensaţie. ^ când descendentul d o n a t a r ar fi, pe de o parte,

creditor al unei despăgubiri p e n t r u cheltuelile utile şi nece­
sare făcute de dânsul, iar pe de alta, debitor din cauza de­
gradărilor aduse imobilului, aceste sume vor fi compensate
între ele (*).
Aplie. art. D o n a t a r u l fiind obligat a despăgubi masa succesorală
1088. Con- ^ ( W r a d ă r i l e aduse imobilului prin faptul, culpa sau ne-
e

troversa. ° r r ? r
gligenţa sa (art. 767), chestiunea este de a se şti din ce
moment el va datori d o b â n d a acestor despăgubiri. Din ziua
cererei în judecată, conform art. 1 0 8 8 , sau din ziua deschi­
2
derei succesiunei (art. 762)V Chestiunea este controversată ( ).
Art. 768. Venim acum la art. 7 6 8 , a s u p r a căruia avem p u ţ i n e
observaţii de făcut. Acest text dispune că, de câteori imo­
bilul s u p u s r a p o r t u l u i a fost înstrăinat de către descendentul
donatar, bine înţeles înaintea deschiderei succesiunei, în cure
caz r a p o r t u l se face prin luare mai puţin (art. 765), î m b u ­
nătăţirile sau stricăciunile emanate dela cel care 1-a do­
bândit, se regulează tot conform art. 7 6 6 , 7 6 7 , ca şi cum
ele a r emana dela însuş d o n a t a r u l (art. 7 6 8 ) ; căci, prin
transmiterea proprietăţei, donatarul n u şi-a schimbat situaţia
în care el se găsea faţă de comoştenitorii săi. V â n z a r e a fiind,
în adevăr, faţă de aceşti din u r m ă res inter alios acta, este
j u s t ca donatarul, care a r ă m a s debitor al imobilului, să
r ă s p u n d ă de faptele reprezentantului său, adecă a dobândi-
torului acelui imobil.
Restit. îmbu- T o t pentru aceleaşi motive, comoştenitorii d o n a t a r u l u i ,
nătaţiriior c a r f
o rp o r t u l , trebue, la r â n d u l lor, să ţie în samă
a g e a c e r a

aduse imobi- 1 • i i • -i . i .1
îuiui de achi- descendentului d o n a t a r îmbunătăţirile aduse imobilului de
zitomi i m . c a t i lui dobânditor, ca şi cum ele ar emana dela însuş
r e n o u

donatarul.
R ă m â n e însă bine înţeles că, în acest din u r m ă caz,
socotelile îmbunătăţirilor şi ale stricăciunilor nu sunt p r i ­
vitoare decât la raporturile dintre d o n a t a r şi comoştenitorii
et Wahl, op. cit, III, 2860; Le Sellyer, Idem, III, 1550,
p. 198; Pand. fr., v° cit, 10816, etc.
1
ţ ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 2861; Pand. fr., v° cit, 10820.
2
( ) Yezi în diferite sensuri, Baudry et Wahl, op. cit, III, 2859;
Le Sellyer, Idem, III, 1552; Demolombe, XVI, 446; Aubry
et Rau, VI, § 634, p. 653; Arntz, II, 1561; Pand. fr., v° Suc­
cessions, 10813, 10814, etc. Vezi şi suprà, p. 669.
 CAZUL PREVĂZUT DE ART. 770. — R E D U C Ţ I U N E . 677

săi, ele n e p u t â n d nici să folosească, nici să păgubească pe

1
cel de al treilea dobânditor al imobilului ( ).
Astfel, cel de al treilea, care a dobândit imobilul, fiind
proprietar irevocabil, poate să-1 desfiinţeze fără a dà nimărui
s a m ă de faptul său (art. 4 8 0 ) . T o t astfel, el n'are dela cine
să ceară despăgubire pentru îmbunătăţirile aduse lucrului
s ă u . In adevăr, el fiind şi r ă m â n â n d proprietar definitiv,
lucrările de conservare sau de î m b u n ă t ă ţ i r e făcute de dânsul
2
îl privesc numai pe el ( ).
î n c â t priveşte momentul, care trebue să se aibă în Aplic. în
vedere, în caz de înstrăinarea imobilului, pentru a face so- ^^contro-
coteala îmbunătăţirilor şi degradărilor provenite din faptul Tersa,
dobânditorului imobilului, chestiunea este controversată.
Credem că legea se referă şi în acest caz tot la momentul
3
deschiderei succesiunei (argument din art. 765) ( ).
P ă r e r e a contrară, în care se are în vedere momentul
4
tacerei împărţelei, susţinută de unii autori în F r a n ţ a ( ), este
inadmisibilă la noi, pentrucă ea se întemeiază pe art. 8 6 1
din codul francez care, precum am observat suprà, p . 6 7 5 ,
nota 1, a fost modificat de legiuitorul nostru prin art. 7 6 6 .

5
Despre cazul prevăzut de art. 770 ( ).
Art. 7 7 0 din codul nostru (866 O. fr.) nu este aci la Art. 770 pre-
locul său, căci el ocupându-se de cazul când ascendentul ^ r e d u c ' t i u n e .
a dăruit descendentului său un imobil cu dispensă de raport, iar nu' de
nu are în vedere un caz de raport, ci u n caz de reduc- P° - r a r t

ţ i u n e ; de aceea îl vom explica la locul cuvenit, adecă la

acţiunea în reducţiune.

(') Arntz, II, 1561, in fine; Aubrv et Rau, VI, § 634, p. 659;
Demolombe, XVI, 520; Baudry et Wahl, op. cit., 111,2882,
in fine; Pand. fr., v° cit., 10874, etc.
a
( ) Cpr. Laurent, XI, 29.
3
( ) Cpr. Demolombe, XVI, 521; Ducaurroy, Bonnier et Rous-
tain, II, 726; Demante, III, 197 bis I, etc.
4
( ) Vezi în acest din urmă sens, inadmisibil la noi, Laurent, XI,
29; Aubrv et Rau, VI, § 634, p. 659; Duranton, VII, 384;
Baudry et Wahl, op. cit., Ili, 2882, p. 334 (ed. a 3-a); Pand.
fr., v° cit., 10877.
5
( ) Vezi asupra acestui text, C. Bucureşti, Dreptul din 1907,
No. 46, p. 384.
 678 C. C—CART. III.—TIT. I.—CAPIT. V I — S - a III. —PLATA DATORIILOR.

SECŢIUNEA III

Despre plata datoriilor i ). 1

Tranziţie. D u p ă ce legea s'a ocupat, în cele două secţii anterioare,

despre împărţirea activului succesiunei, ea se ocupă în secţia
de faţă despre împărţirea pasivului.
PaBivul sue Pasivul cuprinde datoriile defunctului, obligaţiile sale,
eesiunei.
cari a r rezulta din contracte, quasi-contracte, delicte, quasi-
2
delicte, etc. ( ), şi sarcinile succesiunei (art. 7 7 4 , 7 7 7 ) , adecă
obligaţiile cari n u a u luat naştere decât în u r m a morţei
lui de cujus: quee ab herede cceperunt, d u p ă c u m se e x p r i m ă
L . 4 0 , Dig., De oblig, et actionibus, 4 4 , 7, precum s u n t :
3
cheltuelile de î n m o r m â n t a r e ( ) şi celelalte cheltueli necesare
la conservarea şi lichidarea drepturilor respective ale comoş-
tenitorilor, precum şi cheltuelile făcute cu ocazia punerei pe-
ceţilor, facerei inventarului, expertizărei averei, etc. (*).
Legatele lă­ Legatele sunt şi ele considerate ca o sarcină a succe­
sate de de­ 5
funct. siunei, conform teoriei lui P o t h i e r ( ), însă plata lor este

Inexactitatea (*) Este de observat că această rubrică, astfel cum este redac­
rubrioei. tată, nu este exactă, pentrucă textele ce ea cuprinde se mai
ocupă încă: despre dreptul ce creditorii moştenirei au de a
cere separaţia de patrimonii (art. 781 urm.) şi despre dreptul
de intervenţie la împărţeală al aceloraşi creditori (art 785).
Cpr. Demante, III, 204.
2
Oblig, defunc­ • ( ) Baudry et Wahl, op. cit., I, 157; Pand. fr., v° Successions;
tului cari nu 9237 şi toţi autorii. — încât priveşte însă obligaţiile pur
trec la moş­ morale (de conscience), cari îşi au sorgintea lor într'o datorie
tenitori.
de conştiinţă, ele fiind personale aceluia care a putut să se
creadă obligat, nu trec la moştenitorii săi. Trib. şi C. Douai,
D. P . 95. 2. 351, 352. — Nu trec, de asemenea, la moşteni­
tori obligaţiile cari rezultă din contractele încheiate cu de­
functul intuitu persona;. Planiol, III, 2064.
8
( ) Vezi tom. X al Coment, noastre, pag. 387. Cpr. Baudry et
Wahl, Successions, I, 157; Trib. Tutova, Gr. judiciar din
1909, No. 5, p. 39.
4
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 197 şi Introduc, au titre
des successions, I, 126, pag. 528; Planiol, III, 2062; Demo­
lombe, XVII, 3; Laurent, XI, 55; Arntz, II, 1575; Thirv,
II, 222; Ducaurroy, II, 738; Mourlon, II, 430, nota 2; t .
Hue, V, 34, p. 52; Baudry et Wahl, Successions, I, 157 şi
III. 3025; Vaquette et Marin, Idem, 917, pag. 464; Pand.
fr., v° cit., 9234 urm., etc.
6
( ) Pothier, Successions, VIII, p. 197 şi toţi autorii. „Heredi-
 6 7 9
DIVIZIUNEA CREANŢELOR. — ART. 1060.

supusă la regule speciale, cari vor ii examinate în titlul

u r m ă t o r (art. 9 0 2 urm.).

Diviziunea creanţelor şi a datoriilor.

Legea vorbeşte în secţia de faţă n u m a i de diviziunea
datoriilor (art. 777), însă din art. 1 0 6 0 rezultă că şi crean­
ţele defunctului sunt de drept împărţite între comoştenitorii
săi. (Vezi suprà, p . 447).

1° Diviziunea creanţelor (art. 1060).

Bunurile corporale ale defunctului sunt indivize între

comoştenitori şi r ă m â n supuse operaţiei materiale a împăr­
ţelei (*), pe când bunurile incorporale, adecă atât creanţele
cât şi datoriile susceptibile de diviziune sunt, din contra,
împărţite de drept prin voinţa legei între moştenitorii cre­
ditorului şi acei ai debitorului, soluţie care se găseşte în
2
monumentele cele mai vechi ale dreptului roman ( ).
Moartea creditorului are deci de efect fracţionarea crean­
ţelor sale, chiar ipotecare, pentrucă indivizibilitatea ipotecei,
3
prevăzută de art. 1 7 4 6 , nu împedică diviziunea creanţei ( ).

tariurn actionum loco habentur et legata, quamvis ab herede

caiperint" (L. 40, Dig., De oblig, et actionibus, 44, 7).
(!) S'a decis însă că veniturile unui imobil sunt de drept divi­
zibile între moştenitori pe măsura exigibilităţei lor, fără ca
să fie nevoe de a se obţine mai întăiu eşirea din indiviziune.
Cas. rom. Bult. 1898, p. 1441.
2
( ) „ Nomina inter herede» pro portionibus hereditariis erda cita Dr. roman.
sunto". (L. celor 12 table, tab. 5). — „Ea quae, in nominibus
sunt, non recipiunt divisionem, sed ipso jure in portiones he-
reditarias ex lege duodecim tabularum divisa sunt". (L. 6,
Cod, Familia; erciscundm, 3, 36). Vezi şi L. 2, Cod, De he­
reditariis actionibus, 4, 16. Vezi suprà, p. 447, nota 3.
(») Cpr. Laurent, X, 213 şi XI, 46; Demolombe, X X V I , 560;
Mourlon, II, 446, 6° şi 1295; Larombière, Oblig., II, art. 1221,
No. 4, etc. — Dacă moştenitorul detentor al imobilului ipo­
tecat, sau numai al unei părţi din acel imobil poate fl urmărit
pentru întreaga creanţă ipotecară, deşi el datoreşte numai o
parte din ea, aceasta nu este ca debitor, ci ca detentor al
imobilului (art. 1792), ipoteca fiind indivizibilă (art. 1746).
Laurent, XVII, 407; Demolombe, XXVT, 560; Vezi şi infra,
 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 1 0 6 0 .

P â n ă atunci ele erau indivizibile; dela moartea creditorului

există însă atâtea creanţe şi atâţia creditori câţi şi moşte­
nitori sunt, şi fiecare din ei nu poate cere plata creanţei,
d u p ă c u m nu poate fi obligat la p l a t a datoriei, decât pană
la concurenţa părţei sale de moştenire (art. 1 0 6 0 ) ; de unde
rezultă următoarele consecinţi:
cintile 1° Fiecare din moştenitori poate să cedeze altuia partea
e a r e
diviziuneac e
l din creanţele defunctului; 2° debitorul succesiunei
nţeior. ge va puteà liberà plătind fiecăruia din moştenitori partea
ce i se cuvine din creanţele succesiunei, fără a puteà însă
plăti toată datoria numai unuia din moştenitori, fiindcă cre­
ditorul nu poate să primească decât ceeace i se datoreşte (*);
3° dacă u n u l din moştenitorii creditorului defunct este de­
bitor personal al debitorului succesiunei şi dacă ambele
datorii întrunesc condiţiile cerute spre a fi compensate, com­
pensaţia va stinge creanţa sa până la concurenţa sumei d a ­
torite de dânsul (art. 1 1 4 3 ) ; 4° creditorii personali ai u n u i a
din moştenitori pot să poprească în manile debitorului suc­
cesiunei, sumele ce ei au să ieà dela moştenitor şi să facă
astfel ca aceste sumi să fie plătite lor, pană la concurenţa
sumei ce ei au a luà, din creanţele succesiunei „ cuvenite
2
moştenitorului, debitorul lor ( ).
• 741. Diviziunea creanţelor nu le împedică însă de a fi cu­
prinse în împărţeală, şi ele vor fi cuprinse de cele m a i
multe ori, căci a r t . 7 4 1 voeşte ca, la formarea şi compu­
nerea loturilor, să se dea în fiecare parte, pe cât se poate,
aceeaşi cantitate de mobile, de drepturi sau de creanţe de
aceeaş n a t u r ă şi valoare. Se naşte însă î n t r e b a r e a : c u m se
va concilia, în asemenea caz, art. 7 8 6 , d u p ă care î m p ă r ­
ţeala tuturor bunurilor, deci şi a creanţelor, este declara­
tivă de proprietate, cu a r t . 1 0 6 0 , care divide creanţele de
drept, înainte de orice împărţeală? Chestiunea este compli-

p. 686, nota 3. — Deci, dacă creditorul ar lăsa la o parte

acţiunea ipotecară şi ar exercita pe acea personală, el n'ar
puteà să ceară dela detentorul imobilului decât partea ce el
este obligat în calitatea sa de moştenitor. Mourlon, II, 1295;
Demolombe, X X V I , 560, etc.
(') Opr. Demolombe, XVII, 294, p. 343 (ed. din 1880); Laurent,
XI, 45 urm.; Aubry et Rau, VI, § 635, p. 660, etc.
2
( ) Vezi tom. VI al Coment, noastre, p. 453, nota 3.
 DIVIZIUNEA D A T O R I I L O R . — A R T . 770, 1060. 681

cată şi a d a t loc la multe dificultăţi, cari vor fi examinate

infra, sub art. 786.

2° Diviziunea datoriilor (art. 777, 1060).

Datoriile defunctului, cari nu sunt indivizibile nici prin

obiectul lor (art. 1057), nici prin voinţa părţilor contrac­
tante (art. 1058), sunt, ca şi creanţele, împărţite de drept
prin voinţa legei între moştenitorii săi, înainte de operaţia
materială a împărţelei, aşa că fiecare moştenitor poate fi ur­
mărit de către creditorii succesiunei, înainte chiar de împăr­
ţeală, în proporţie cu partea sa ereditară (art. 777, 1060) (*);
şi acest principiu al divizibilităţei datoriilor între moşteni­
tori îşi are loc atât în cazul când datoria succesiunei era
2
solidară ( ), cât şi în caz de separaţie de patrimonii. Cu alte
cuvinte, separaţia de patrimonii nu modifică principiul d i ­
3
viziune! între moştenitori ( ).
Moştenitorul, care ar fi creditorul personal al credito- compensaţie,
rului defunctului, va putea, când va fi apucat pentru partea
sa de datorie, să opue compensaţia, dacă bine înţeles, ambele
creanţe sunt compensabile (art. 1143 urm.) (*).

Excepţii dela principiul divizibilităţei datoriilor intre moş­

tenitori. — Cazurile în cari moştenitorii sau unul din ei
pot fi urmăriţi pentru totalitatea unei datorii
divizibile (art. 1061).
Cu toate că datoriile sunt, în principiu, divizibile între Art. îoei.
moştenitorii debitorului (art. 777, 1060), totuşi art. 1061
(') Cpr. Cas. fr. Sirey, 1910. 1. 352.
2
( ) Cas. rom Bult. 1900, p. 311 (decizie la care am luat şi noi
parte ca consilier). Vezi şi Bult. Cas. 1899, p. 663. — S'a decis
însă, cu drept cuvânt, ca principiul diviziunei datoriilor nu
se aplică la datoriile contractate ile moştenitori pentru acte
de administraţie şi abuz de folosinţă asupra bunurilor suc­
cesiunei; aceste datorii le incumbă în mod personal şi indivi­
zibil. Cas fr. Dreptul din 1909, Xo. 65, p. 520.
3
( ) Vezi infra, rubrica: Efectele separaţiunei de patrimonii între
creditorii defunctului şi acei ai moştenitorului, p. 757 urm.,
unde se arată controversa.
(*) Vezi supra, p. 680.
 682 COD. CIV. — C A E T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a III. — A R T . 1061.

l
prevede trei ( ) cazuri în cari un moştenitor poate fi silit a
plăti datoriile peste partea sa ereditară, şi a n u m e : 1° când
această datorie are de obiect un corp cert şi determinat în
individualitatea sa, in ipso individuo, şi când acest corp a
căzut, prin efectul împărţelei, în partea unuia din moşteni­
tori, puţin importă cauza în virtutea căreia defunctul d a -
2
toreà acest c o r p : vânzare, î m p r u m u t , depozit, etc. ( ); 2° când
titlul constitutiv al datoriei sau u n titlu posterior, fie el o
3
convenţie ori u n testament ( ), însărcinează n u m a i pe u n u l
sau pe mai mulţi din moştenitori cu executarea întregei
oblig'aţii, în care caz moştenitorul, care va plăti întreaga
datorie, va aveà recurs contra celorlalţi comoştenitori, ca şi
în cazul întăiu, pentru a face să i se restitue ceeace el a
4
plătit péste partea sa ereditară ( ); 8° când rezultă sau din
n a t u r a obligaţiei, sau din acea a lucrului ce ea are de obiect,
sau din scopul ce părţile şi-au p r o p u s prin convenţia lor,
că ele a u avut intenţia ca datoria să nu poată fi plătită
în parte. In asemenea cazuri, fiecare din moştenitorii debi-

1
Deoseb. de i ) Art. 1221 din codul fr. mai admite încă două excepţii, care
redacţie de au fost eliminate atât din art. 1205 al codului italian, cât şi
C. fr.
din art. 1061 al codului nostru, probabil după observaţiile
lui Marcadé (IV, 641, 642). Vezi tom. VI al Coment, noastre,
p. 234, 235, nota 2.
(2) Vezi tom. VI al Coment, noastre, p. 236, text şi nota 2.
3
( ) Cpr. Aubry et Eau, IV, § 301, pag. 89, nota 33 (ed. a 5-a)
şi autorităţile citate acolo. Vezi şi tom. VI al Coment, noastre,
p. 158, nota 3. Acesta este un pact succesoral permis prin
derogare dela art. 702, 965 § 2 şi 1226. Vezi suprà, p. 321,
322 şi tom. VI al Coment, noastre, p. 238, nota 2.
4
Deoseb. între ( ) Nu trebue să confundăm cazul când unul din moştenitori este
cazul când însărcinat să execute obligaţia cu cazul când el este însăr­
moştenitorul
este însărcinat
cinat cu însuşi obligaţia; căci, în cazul întăiu, el plătind şi
eu execut, partea celorlalţi moştenitori, trebue să aibă recurs în contra
obligaţiei şi lor, pe când în cazul al doilea, el plătind obligaţia, nu face
cu însăş obli­ decât sâ-şi achite o datorie şi, prin urmare, nu are niciun
gaţia.
recurs în contra comoştenitorilor săi. Vezi Aubry et Rau, PV,
§ 301, pag. 89, 90, nota 36 (ed. a 5-a) şi autorităţile citate
acolo. — Unul din moştenitori n'ar puteà fi însărcinat cu în-
săş obligaţia, care ar fi pusă întreagă în sarcina lui, decât
prin testament, iar nu printr'o convenţie. T. Hue, VII, 355,
infine; Demolombe, XXIV, 271 şi XXVII, 571; Mourlon,
II. 1298; Laurent, XVII, 416; Aubry et Rau, loco cit,
nota 36, etc.
 PLATA DATORIILOR ŞI A SARCINILOR SUCCESIUNEI.

tori poate fi urmărit şi poate fi condamnat pentru datoria

întreagă, r ă m ă n â n d u - i recurs în contra celorlalţi.
Moştenitorul u r m ă r i t pentru toată datoria nu poate însă Punerea în
să pue în cauză pe comoştenitorii săi, pentru a face ca con- ° „ ^ „ o ş t e -
t r

damnarea să fie divizată între ei. E l trebue să plătească nitorilor. Con-

t r o v e r 8 a
toată suma, şi apoi să-şi exercite recursul său contra co- -
1
moştenitorilor săi pentru partea care-i priveşte ( ).
Această dispoziţie întunecoasă, extrasă textual din Pothier Origina art.
1 0 6 h
(Oblig., II, 3 1 5 urm.), cuprinde toate cazurile în care in-
tenţia părţilor a fost ca obligaţia să nu poată fi plătită în
parte. Dumoulin (Molineus) numià obligaţia, în asemenea
caz, individuimi solutione tantum.
Moştenitorul va mai plăti încă datoria peste p a r t e a sa Datorie indi­
ai caz de indivizibilitate (art. 1 0 6 2 , 1 0 6 3 , 1065) şi în caz - ™ l ! r

când datoria este ipotecară (art. 7 7 8 , 1 7 9 2 ) .

Despre plata datoriilor şi a sarcinilor succesiunei

şi despre contribuirea la datorii.
Aceste principii generale a s u p r a diviziunei creanţelor
şi datoriilor odată expuse, venim acum la plata datoriilor
şi sarcinilor lăsate de defunct.
înainte de a explica textele din această secţiune, trebue Deoseb. între
însă să facem o observaţie importantă. De câteori este vorba P l a t a d a t 0
"
-
riilor si c o n
de plata u n o r datorii, care sunt în sarcina unei mase de tribuirea ia
bunuri î m p ă r ţ i t ă între mai multe persoane, trebue să dis- datorii,
tingem plata datoriilor de contribuirea la datorii. Cea dintâi
este privitoare la raporturile dintre moştenitori şi creditorii
succesiunei, iar cea de a doua e privitoare la raporturile
moştenitorilor dintre ei; de aceea art. 7 7 7 dispune că co­
moştenitorii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunei, iar
art. 7 7 4 prevede că comoştenitorii contribuesc la plata da­
2
toriilor şi a sarcinilor succesiunei ( ).
(') Aubry et Eau, IV, § 301, p. 92, nota 43 (ed. a 5-a) şi alte
autorităţi citate în tom. VI al Coment, noastre, pag. 241,
nota 1.—Contrà: Duranton, X I , 297; Demolombe, X X V I , 591.
2
( ) Vezi Zacharise, Handbuch des fr. Civilreckts, IV, § 636,
pag. 156, nota 2 (ed. Anschtitz), § 646, pag. 191, nota 2
(ed. Crome); Planiol, III, 2093 şi toţi autorii.
 684 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a III.—ART. 777.

Plata datoriilor şi a sarcinilor succesiunei. — Raporturile

dintre moştenitorii şi creditorii succesiunei.

A r t . 7 7 7 . — Coerezii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunei,

fiecare în proporţiune cu partea sa ereditară ('). (Art. 316, 774 urm.,
778, 779, 893, 896, 897, 902, 909, 934, 1060, 1061, 1387, 1729
C. cir. Art. 873 C. fr. modificat în redacţia sa).

p i a t a dato- Toţi moştenitorii universali, regulaţi sau neregulaţi, fie

6c n a r S U D 2
"moştenitori!' ' beneficiu de inventar ( ), vina ei la succesiune
îndreptarea jure proprio sau jure representations, plătesc datoriile şi
6
T e d â ^ t T d i n sarcinile succesiunei în proporţie cu partea lor ereditară
textuì fr. (art. 7 7 7 şi 1060), pro portionibus hereditariis, d u p ă cum
se e x p r i m ă L . 1, Cod, Si certuni petatur, 4, 2 sau pro
hereditariis partibus (L. 2, Cod, De hereditariis actionibus,
4, 16), in proporzione della loro quota, d u p ă cum se ex­
primă a r t . 1029 din codul italian, iar nu pentru partea şi

(') Cpr. L. 1, Cod, Si certum petatur, 4, 2; L. L. 2 şi 7, Cod,

De hereditariis actionibus, 4, 16; Pothier, Successions, VIII,
p. 209 urm. şi Introduc, au titre des successions, I, 108 urm.,
p. 522. Mai vezi Lebrun, Tr. des successions, p. 652, No. 1
(ed. a 4-a din 1735), etc. Textul fr. mai are încă un aliniat,
privitor la creditorii ipotecari, în privinţa căruia vezi infra,
p. 686, nota 3.
2
Beneficiul de ( ) Beneficiul de inventar nefăcând obstacol la diviziunea dato­
inventar nu riilor, moştenitorul beneficiar nu poate fi urmărit de credi­
face obstacol
la diviziunea
torii succesiunei decât în măsura părţei sale ereditare. Cu
datoriilor. alte cuvinte, fie că succesiunea a fost acceptată pur şi simplu,
Controversă. fie sub beneficiu de inventar, datoriile se divid între moşte­
nitori, cu această deosebire că moştenitorii beneficiari nu pot
fi obligaţi decât pană la concurenţa valorei bunurilor primite
(art. 713). Baudry et Wahl, II, 1231 şi III, 3037; Laurent,
X, 93 şi XI, 64; Demolombe, XV, 169; T. Hue, V, 225 şi
396; Mourlon, II, 442; Aubry et Rau, VI, § 6 1 8 , pag. 445;
Massé-Vergé, II, § 386, p. 346, nota 14; Zacharise, Randbuch
des fr. Civilrechts, IV, § 629, in fine, p. 132, text şi nota 34
(ed. Anschtttz) şi § 646, pag. 192 (ed. Crome); Garraud, De
la déconfiture, pag. 149 (ed. din 1880); Vaquette et Marin,
Successions, 925, p. 470; Cas. fr. D. P . 57. 1. 295; Sirey,
57. 1. 465; Sirey, 68. 1. 174, etc.— Contrà: Poujol, Succes­
sions, art. 873, No. 3; Dufresne, Tr. de la sépar. des patri-
moines, 114; Billiard, Tr. du benefice d'inventaire, 109 urm.,
pag. 359 urm. (ed. 1838). Vezi suprà, p. 367, nota 2.
 PLATA DATORIILOR. — ART. 777. 685

porţiunea lor virilă, d u p ă cum în mod inexact se exprimă

textul corespunzător francez
Art. 1 0 6 7 din codul Calimach e x p r i m ă aceeaş idee - Caiimaeh. c

A r t ] 0 7
când zice că fiecare moştenitor plăteşte person al iceşte dato- ' " '
riile mortului după analogia părţei sale.
Această regulă se aplică nu numai atunci când m o ş - C a z u l art. t>92.
tenitorii succed pe capete sau pe tulpină, ci şi atunci
când unul din ei a transmis altora partea sa de moştenire
2
(art. 6 9 2 ) i ) .
Insolvabilitatea unuia din moştenitori nu aduce Iii CIO Cazul când
u n u l d m m0
modificare acestui principiu, comostenitorii solvabili n e p u - ?"
tenitori est©
tând fi urmăriţi fiecare decât tot pentru p a r t e a lor. Acesta insolvabil,
este unul din inconvenientele principiului proclamat de
3
art. 1060 ( ). Creditorii, cari ar fi voit să nu peardă o parte
din creanţa lor, nu aveau decât a fi mai diligenţi şi a
4
cere separaţia de patrimonii (art. 781) ( ).
(') Toţi autorii recunosc, in adevăr, că modul după cum se ex-Critica adusă
primă textul francez (873), împrumutat dela dreptul vechiu, codului fr.
nu este exact, căci partea virilă se socoteşte prin numărul
co părtaşilor (pro numero virorumj, ceeace în specie nu este.
Cpr. Thiry, II, 228; Laurent, X I , 63; T. Hue, V, 396; De­
molombe, XVII, 24; Marcadé, III, 380; Vaquette et Marin,
Successions, 923, p. 469; Baudry et Wahl, Idem, III, 3646, etc.
2
( ) Arntz, II, 1576; Vaquette et Marin, Successions, 926, p. 470:
Aubry et Rau, VI, § 636, p. 671; Masse-Verge, II, § 405,
pag. 427, text şi nota 5; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, IV, § 646, pag.' 192 (ed. Crome), § 636, pag. 156
(ed. Anschtitz), etc.
Şi moştenitorii, cari s'au făcut culpabili de fraudă sau de p i a t a dato-
rea credinţă, vor plăti partea lor din datoriile defunctului, cu riilor din
toate că ei nu pot luà nicio parte din obiectele dosite sau P y * moşte- a e a

, . î .• , , • ^ • • . moo • mtorilor de
puse la oparte, soluţie care era admisa şi prm art. W ó o şi r e a cre< ii ta.n

1053 din codul Calimach. Vezi suprà, p. 334 urm., text şi

nota 4, unde se arată controversa.
8
( ) Mai vezi art. 779 şi 1053 § 2.
4
( ) Cpr. Pothier, Oblig., II, 309 urm.; Laurent, XI, 64; Demo­
lombe, XVII, 22; Mourlon, II, 441; Vaquette et Marin, Suc­
cessions, 927, p. 470: Thiry, II, 229; Pand. fr., v° cit., 9342;
Aubry et Rau, VI, § 636, p. 672; Massé-Vergé, II, § 405,
p. 427, nota 8; Zacliarise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 646, pag. 194 (ed. Crome). Iată cum se exprimă acest din
urmă autor: „Auch dann, wenn einer der Miterben zahlungs-
fâhig ist, konnen die iibrigen Miterben ein .leder nur zu sei-
•nem Antheile belangt verden".
 686 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a III. — A R T . 777.

U n moştenitor Din cele mai sus expuse, precum şi din n a t u r a decla­

nu poate
plăti datoriile rativa de drepturi a hotărîrilor judecătoreşti rezultă că, de
d e c â t în pro- câteori mai multe persoane vor fi condamnate, prin aceeaşi
] * porţie cu
partea sa ere­ hotârîre, la plata unei datorii chirografare, în calitate de co-
ditară. moştenitori, fiecare din ele nu va puteà fi obligată, în baza
acestei condamnări, decât în proporţie cu partea sa eredi­
1
t a r ă ţ ).
danfuziune. P e n t r u aceleaşi motive, creanţele ce un comoştenitor
a r aveà contra succesiunei, precum şi acele ce succesiunea
ar aveà contra unui comoştenitor, nu se vor stinge prin
confuziune decât în proporţie cu partea acestui comoştenitor.
„Die Forderungen, welche ein Miterbe an den Nachlass
oder der Nachlass an einen Miterben hat, werden nur zu
dem Aniheile des Miterben, per confusione-m, getilgt"", zice
2
Zachariffi ( ).
E x c e p ţ i i dela Regula d u p ă care fiecare moştenitor nu poate fi u r ­
principiile de
mai sus. mărit de către creditorii succesiunei, decât în proporţie cu
partea sa ereditară, sufere excepţie în cazurile u r m ă t o a r e :
1° Când datoria este indivizibilă (art. 1 0 6 2 , 1 0 6 3 ,
1065), aceasta fiind o consecinţă a indivizibilităţei; 2° când
datoria este divizibilă, însă e de n a t u r a acelora de cari se
ocupă a r t . 1 0 6 1 ; 3° când datoria este ipotecară (art. 7 7 8 ,
3
8 9 3 , 8 9 6 ) ( ).

(') Aubry et Rau, loco cit., p. 672; Masse-Vergè, loco cit., p. 430,
text şi nota l i ; C. Colmar, Répert. Dalloz, v° Successions,
1391, nota 2.
2
( ) Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 646, p. 194 (ed. Crome);
Chabot, Successions, II, art. 873, No. 20, p. 586 (ed. Belost-
Jolimont), p. 521 (ed. Mazerat); Laurent, XI, 64 şi autorii
citaţi în nota precedentă.
3
Cazul unei ( ) Art. 873 din codul fr. şi art. 1029 din codul italian, cores­
datorii ipote­ punzători cu al nostru 777, prevăd anume că moştenitorii
care. plătesc datoriile şi sarcinile succesiunei personal în proporţie
cu partea lor, iar ipotecar pentru tot, după cum se exprimă
şi art. 893, 896, în privinţa legatarilor. Deşi aceste cuvinte
au fost eliminate din textul nostru (777), totuşi nu mai încape
îndoială că moştenitorul, în al cărui lot a căzut imobilul ipo­
tecat de defunct, va puteà fi urmărit pentru ipoteca întreaga
(art. 1792), deşi el nu datereste decât o parte din ea, pentrucă
ipoteca este indivizibilă (art. 1746), şi pentrucă el este de­
tentei- al imobilului (art. 1792). Vezi suprà, p. 679, nota 3.
Recursul Rămâne însă bine înţeles că moştenitorul care, din cauza
debit, ipo­
tecar.
 PLATA DATORIILOR. — ART. 777. 687

Toţi moştenitorii universali, regulaţi sau neregulaţi,

plătesc, d u p ă cum am spus mai sus, datoriile defunctului.
Legatarii universali şi cei cu titlu universal (ai unei P l a t » daţo-
fracţiuni de moştenire) sunt supuşi aceleiaşi obligaţii, prin " r t e l i e » a -
p

aplicarea principiului că datoriile sunt o sarcină a univer- tarilor uni-

T e ? u
salitâţei bunurilor (art. 7 7 5 , 8 9 3 , 896). AceJ care culege ^ >' u n

universalitatea bunurilor unei persoane sau o cotitate din versai,

această universalitate, n'o culege decât micşorată de o co­
titate corespondentă a datoriilor, căci b u n u r i se socotesc
numai acele cari r ă m â n în u r m a plăţei datoriilor (*). Bona
2
non intelliguntur nisi deducto cere alieno ( ).
Legatarii particulari sau singulari, adecă ai u n u i obiect Legatarii pai-
t i c u l a r i
a n u m e determinat (art. 8 9 9 urm.), nu plătesc nicio parte -
din datoriile şi sarcinile succesiunei, pentrucă aceste sarcini
nu lovesc cutare sau cutare bun determinat, ci universali­
3
tatea bunurilor defunctului (art. 7 7 5 , 909) ( ). „JSs alienum
u
totius patrimonii onus est, non certarum rerum .
Cât pentru donatarii universali sau cu titlu universal, Donatarii
ei sunt în mod implicit supuşi la plata datoriilor. universali.
Aşa dar, se poate p u n e ca principiu incontestabil că
numai moştenitorii universali, fie ei regulaţi sau neregu­
laţi (''), sunt obligaţi a plăti datoriile defunctului.

ipotecei, a plătit întreaga datorie, are recurs contra comoşte-

nitorilor săi pentru părţile lor respective. Vezi infra, explic,
art. 778, pag. 692 urm. „Datoriile mortului cele cu amanet, C. Calimaeh.
A l t 1 0 6 s
zice art. 1068 din codul Oalimach, trebue să le plătească - -
numai acel moştenitor ce le-au luat în partea sa, sau are sub
stăpânirea sa prin alt chip lucruri de moştenire amanetate,
şi dezamanetându-le, poate să se răfuiască cu împreuna moş­
tenitorii lui".
0) Cpr. Thirv, II, 222.
2
() „Bona intelliguntur cujusque, quae deducto mre alieno super-
sunt". L. 39 § 1, Dig., De verborum significatione, 50, 16.
Vezi p. 414, nota 3 şi p. 715. Datoriile sunt moştenitorul
cel mai apropiat, zice o veche maximă germană: „Die
Schulden sind der năchste Erbe". Vezi Chaisemartin, Pfo-
verbes et maximes du droit germanique, pag. 420 urm.
3
() Daca însă imobilul legat ar fi supus unei ipoteci, legatarul
singular va plăti datoria ca detentor al imobilului (art. 1792),
rămănându-i însă, bine înţeles, recurs contra celorlalţi. Mar­
cadé, III, 374; Vaquette et Marin, Successions, 918, p. 465.
(*) In baza acestui principiu s'a decis, cu drept cuvânt, că Statul.
 688 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 777.

Toţi moşteni- Se naşte însă î n t r e b a r e a : care este întinderea acestei

dTtorHie în te
obligaţii? In F r a n ţ a se decide, în genere, că numai moşte-
proporţie cu nitorii regulaţi plătesc datoriile succesiunei ultra vires emo-
P
d i t a r ă d a c ă lamenti,
l0 e
iar cei neregulaţi nu le plătesc decât pană l a
n'au recurs i a concurenţa activului ereditar, chiar dacă ei n ' a u recurs la
J
i n ^ n t a r . beneficiul de inventar ( ). P e n t r u a se face această deosebire
b e d e

între moştenitorii regulaţi şi cei neregulaţi se invoacă, p e

de o parte, art. 7 2 4 (al nostru 653), d u p ă care toţi moş­
tenitorii legitimi a v â n d sezina, au obligaţia de a plăti toate
sarcinile succesiunei, iar pe de altă parte, împrejurarea că
moştenitorii neregulaţi n u sunt adevăraţi moştenitori fhéri-
tiers), ci succed n u m a i bunurilor fsuccesseurs aux biensj;
de unde rezultă că ei nu continuă persoana defunctului.
Ambele aceste argumente lipsesc în legislaţia noastră. In
adevăr, trebue să observăm : 1° că, la noi, nu toţi moşte­
nitorii a u sezina, ci n u m a i descendenţii şi ascendenţii (art. 6 5 3 ) ,
încât d u p ă teoria franceză, numai aceştia a r reprezenta
persoana defunctului, ceeace este inadmisibil; 2° obligaţia
de a plăti datoriile şi sarcinile succesiunei n u este legată
2
cu sezina ( ); 3° moştenitorii neregulaţi n u succed n u m a i la
b u n u r i , ca în F r a n ţ a , ci sunt adevăraţi moştenitori; de u n d e
rezultă că, în dreptul nostru, toţi moştenitorii, fie ei regu­
laţi sau neregulaţi, plătesc datoriile succesiunei ultra vires
emolumenti, se înţelege în proporţie cu partea lor ereditară
(art. 7 7 7 ) , dacă ei n ' a u primit succesiunea sub beneficiu d e
inventar. Dacă această părere a găsit partizani în F r a n ţ a ,
3
şi încă numeroşi ( ), ea este cu a t â t mai admisibilă la noi,

ca succesor al averilor monăstireşti (L. secularizărei din 1863),

trebue să plătească datoriile contractate de superiorii monăs-
tirilor secularizate, privitoare la întreţinerea schiturilor. Cas.
rom. Bult. S-a 1, anul 1878, p. 327.
0) Marcadé, III, 49; Laurent, IX, 924 şi X I , 58 urm.; Aubry
et Ran, VI, § 589, p. 269; Masse-Verge, II, § 409, p. 442;
Demante, III, 24 bis I V ; Vaquette et Marin, Successions, 820,
pag. 468; Baudry et Wahl, Idem, I, 826; Thiry, II, No. 224,
p. 223 şi No. 437, p. 437, etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 60.
3
( ) Vezi în acest sens, Arntz, II, 1601 urm.; Belost-Jolimont
asupra lui Chabot, op. cit., I, art. 773, observ. 5, pag. 701;
Demolombe, XIII, 160; Planiol, III, 2091, 2092,_ care şi de
astă dată se referă la părerea noastră, etc. Vezi şi Dalloz,
 PLATA DATORIILOR. — ART. 777.

unde pe lângă cele mai sus expuse, avem şi art. 8 9 7 , care

nu există în codul francez şi care prevede că legatarul
universal sau cu titlu universal, ce primeşte a intra în
posesiunea bunurilor fără inventar, este obligat a plăti toate
datoriile succesiunei, chiar dacă, ele ar fi mai mari decât
averea lăsată de testator. Or, dacă legatarii, cari n ' a u
recurs
la beneficiul de inventar, plătesc datoriile defunctului ultra
vires emolumenti, aceeaşi soluţie este, a fortiori, aplicabilă
moştenitorilor.
„Considerând, zice Curtea de casaţie, că din art. 897, com­
binat cu art. 902 rezulta că legatarul universal, ca şi ceilalţi moş­
tenitori, plătesc datoriile şi sarcinile moştenirei, deci şi legatele,
ultra vires, atunci când n'au primit succesiunea sub beneficiu de
inventar" (').
Această soluţie este mult mai logică decât acea admisă
în F r a n ţ a , pentrucă este j u s t ca cel care moşteneşte o parte
din avere, să plătească o parte corespunzătoare de datorii,
puţin importă dacă el are sau nu are sezina. Moştenitorul,
lie chiar neregulat, care va voi să nu plătească datoriile şi
sarcinile succesiunei decât pană la concurenţa activului ere­
ditar, va trebui deci n e a p ă r a t să primească succesiunea sub
beneficiu de inventar. Acest principiu este incontestabil în
legea noastră şi j u r i s p r u d e n t s 1-a consacrat de mai multe ori.
Aceiaş soluţie este aplicabilă şi în privinţa adopta­
torului sau descendenţilor săi, când aceştia vin la succesiunea
2
adoptatului, în baza art. 3 1 6 ( ).

Nouveau C. civil annoté, II, art. 873, Xo. 39 urm. Vezi şi

suprà, 367 urm. Cpr. art. 701, 1037, 1046, 1047, 1050 § ultim
din codul Calimacli şi art. 976 din Ante-proiectul de revizuire
al lui Laurent.
Această soluţie era admisă şi la Romani. Vezi L. 8, Pr.,
Dig., De adquirenda vel omittenda hereditate, 29, 2; L. L.
10 şi 22 §§ 12 şi 14, Cod, De jure deliberandi, 6, 30. —
Militarii aveau însă privilegiul de a fi obligaţi numai pană
la concurenţa bunurilor succesiunei (L. 22, Pr. şi § 15, in fine,
Cod, loco cit.). Vezi şi suprà, p. 336, text şi nota 4.
1
( ) Cas. rom. Dreptul din 1910, No. 15 (decizie nereprodusă în
Bult. Curţei), precum şi articolul ce am publicat asupra acestei
decizii în Dreptul din 1911, No. 31. Vezi şi suprà, p. 343, nota 2.
2
( ) Vezi tom. II al Coment, noastre, p. 425, 426 (ed. a 2-a) şi
autorităţile citate acolo.

Î3113
 690 COD. CIV. — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . - S-a I I I . — A R T . 774.

Contribuirea la datorii. — Raportul comoştenitorilor

între ei.
A r t . 7 7 4 . — Coerezii contribuesc la plata datoriilor şi sarci­
nilor succesiunei, fiecare în proporţiune cu ce ieà('). (Art. 316, 552,
775, 777 urm., 893, 896, 897, 902, 909, 934, 1060, 1061, 1729
C. ciy. Art. 870 C. fr.).

p i a t a dato- Plata datoriilor, despre care se ocupă art. 7 7 7 , este,

r
tributia ia d u p ă cum am văzut mai sus, privitoare la raporturile dintre
C

datorii, moştenitori cu creditorii succesiunei, pe când contribuţia la

datorii, de care vorbeşte art. 7 7 4 , este privitoare la relaţiile
moştenitorilor dintre ei.
Contribuţia Moştenitorii universali, fie ei regulaţi sau neregulaţi,
a a om. 1ribizesc între ei la p l a t a datoriilor şi a sarcinilor suc­
COI1

cesiunei, în proporţie cu partea lor ereditară, adecă în pro­

porţie cu ceeace ei iau în calitatea lor de moştenitori cu
2
titlu universal ( ); de unde rezultă că partea contributorie
a fiecărui moştenitor este egală cu partea obligatorie (art. 777).
Astfel, dacă presupunem că defunctul a lăsat doi moşte­
nitori : pe părintele său şi un frate, tatăl având drept la o
p ă t r i m e din moştenire, iar fratele la trei pătrimi (art. 6 7 1 ,

(') Cpr. L. L. 2 şi 7, Cod, De hereditariis aciionibus, 4, 16;

L. 1, Cod, Si certuni petatur, 4, 2; L. 6, Cod, Familia; erciv-
cunda;, 3, 36; L. 25 § 13, Dig., Familia; erciscundas, 10,
2, etc.; Pothier, Introduction au titre des successions, I, 108,
p. 152 şi Successions, VIII, p. 198, etc.
2
Cumularea ( ) Când un moştenitor va cumula deci calitatea sa de moşte-
oahtaţei de nitor cu acea de legatar particular sau singular, în urmarea
"acea^e'le" 1 1
unei scutiri de raport, el va contribui la datoriile şi sarcinile
g a t u - parti- succesiunei, însă nu în proporţie cu ceeace el va luà ca le-
eular. gatar cu titlu particular, ci în proporţie cu partea sa eredi­
tară. Cpr. Vaquette et Marin, Successions, 919, pag. 465;
Baudry et Wahl, Idem, III, 3029, p. 421; T. Hue, V, 394:
Planiol, III. 2067; Thiry, II, 224, p. 222; Dalloz, Nouveau
C. civil annoté, II, art. 870, No. 4; Arntz, II, 1587; T. Hue,
V, 394; Mourlon. II, 487; Laurent, XI, 77; Demolombe,
Inexactitate XVII, 17 urm.; Duranton, VII, 425, etc. De aceea art. 774
de text. nu este exact când zice că moştenitorii contribuesc fiecare în
proporţie cu ce ieà. Trebuea zis, ca şi la art. 777, în pro­
porţie cu partea sa ereditară, după cum se exprimă art. 1027
din codul italian, pro portionibus hereditariis (L. 1, Cod,
Si certum petatur, 4, 2).
 CONTRIBUIRE A LA DATORII. — ART. 774. 1)91

6 7 3 ) , tatăl va plăti o p ă t r i m e din datorii, iar fratele trei pă­

trimi. Se violează deci principiul de mai sus, când instanţa
de fond obligă pe un comoştenitor la plata datoriilor suc­
cesiunei, fără a stabili partea cu care acest moştenitor are
4
a contribui în raport cu dreptul lui de moştenire ( ).
Moştenitorii pot însă să deroage dela principiul stator- Derogare <ieia
a r t 4
nicit de art. 7 7 4 , p u t â n d să facă între ei, în privinţa da- ' "
toriilor, orice învoeli ar crede de cuviinţă. R ă m â n e însă bine
înţeles că aceste învoeli nu-şi vor produce efectul lor decât
între părţile contractante (art. 969), ele neputând nici într'un
2
caz fi opuse creditorilor ( ).
„Driturile creditorilor mortului, zice art. 1072 din codul e. Caiimai-h.
Art l 0 J
Calimach, nu se micşorează prin tocmelile ce poate din în- " ' '
t â m p l a r e s'au făcut între moştenitori pentru chipul plăţei
datoriilor aceluia".
Testatorul poate, de asemenea, să pue în sarcina unuia Dreptul testa-
din moştenitori o parte din datorii, mai m a r e decât aceea a * "™o"a ^ , *
t

celorlalţi moştenitori, şi sa însărcineze chiar pe unul din ei art. 774.

cu plata t u t u r o r datoriilor succesiunei, destul este că prin
3
această clauză să nu se atingă rezerva acelui moştenitor ( ).
A r t . 7 7 5 ne a r a t ă partea contributorie la datoriile şi Art. 775.
sarcinile succesiunei a legatarului universal şi cu titlu uni­
4
versal ( ), dispunând că ei contribuesc în proporţie cu emo-
5
lumentul lor, expresie care a dat loc la o controversă ( ).
Marcadé (III, 3 7 3 , ab initio) observă că acest text nu este
la locul lui în secţia de faţă, fiindcă legiuitorul se ocupă
de legatari în titlul u r m ă t o r . De aceea semnalăm numai

(>) Cas. rom. Bult. 1899. p. 1207; Bult. 1902. p. 52.

2
( ) Laurent. XI, 77; Demolombe, XVII, 9; Mourlon. II, 446;
Chabot. op. cit, II. art. 870, No. 6, pag. 487, 488 (ed. Ma-
zerat); Trib. Covurlui, Dreptul din 1885, No. 43, etc.
3
( ) Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 870. No. 14 şi 15;
Cas. fr. D. P. 59. 1. 56, etc.
(*) Deşi art. 775 nu vorbeşte decât de legatarul cu titlu uni­
versal, totuşi autorii sunt de acord spre a decide că el a în­
ţeles a vorbi şi de legatarul universal. Vezi Marcadé. IV.
116; Arntz, II, 1579; Demolombe, XVII, 31; Planiol, III,
2770: Pand. fr.. v° Successions, 9311; Le Sellyer, Idem.
III, 1608; Baudry et Wahl, Idem, III, 3030. etc.
(°) Vezi asupra acestei controverse, Pand.fr.. v° cit, 9312 urm.;
Baudry et Wahl, Idem, III. 3030.
092 COD. C I V . — C A E T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 778, 7 7 9 .

de o cam d a t ă acest text, rămânând a-1 explica la locul

cuvenit, în titlul u r m ă t o r .

Recursul ce are moştenitorul, care a plătit o datorie ce

nu trebuia să plătească, sau care a plătit-o peste
partea sa contributorie.
Acest recurs poate să aibă loc atunci când moşteni­
torul a plătit o datorie ipotecară sau indivizibilă şi în c a z
când el a plătit o datorie chirografară. (Vezi infra, p . 7 0 0 ) .

1° Plata unor datorii ipotecare sau indivizibile.

A r t . 7 7 8 . — Coeredele sau succesorul cu titlu universal ('),

care, din cauza ipotecei, a plătit din datoria comună mai mult
decât partea sa, are recurs în contra celorlalţi coerezi sau succesori
cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat
a plăti, chiar când coeredele, ce a desfăcut datoria, ar fi fost subrogat
în drepturile creditorilor. Coeredele, care a acceptat succesiunea
sub beneficiu de inventar, conservă însă facultatea de a cere plata
2
creanţelor sale personale, ea orice alt creditor al succesiunei ( ).
(Art. 704 urm., 713, 774 urm., 777, 893, 896, 1053, 1107 § 1,
1108, 1674, 1737 § 3, 1741, 1791 urm. C. civ. Art. 875 C. fr.).
A r t . 7 7 9 . — Când unul din coerezi sau succesori cu titlu
universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecară se împarte
8
între toţi ceilalţi în proporţie cu ce ieà fiecare din succesiune ( ).
(Art. 778, 788, 1053 urm., 1398 C. civ. Art. 876 C. fr.)

Orice detentor al unui imobil ipotecat este obligat a

plăti datoria întreagă, r ă m ă n â n d u - i însă facultatea, de câteori
el nu este obligat personal, de a lăsa imobilul creditorului

(') Prin coerede se înţelege aci: moştenitorii legitimi, iar prin

succesori cu titlu universal se înţelege: donatarii şi legatarii
universal, ori cu titlu universal. In loc de coerezii şi succesorii
cu titlu universal, trebuia zis pur şi simplu şi mai pe scurt:
moştenitorii universali.
2
( ) Argument ex lege 2, Cod, De duobus reis stipulandi et
promittendi, 8, 40; L. 22 § 9, Cod, De jure deliberandi, 6,
30. Cpr. art. 333 din cutuma Parisului, art. 358 din cutuma
dela Orleans; Pothier, Successions, VIII, p. 218, etc.
8
( ) Cpr. L. 25 §§ 13 şi 14, Dig., Familia; erciscundw, 10, 2.
R E C U R S U L MOST. C A R E A P L Ă T I T P E S T E P A R T E A S A . — A R T . 778, 779. 693

4
spre a-1 vinde ( ). Acesta fiind un principiu general şi
absolut, recunoscut de art. 1 7 9 2 , legiuitorul nostru n ' a
mai zis şi nu aveà nevoe de a zice în art. 7 7 7 (vezi suprà,
p. 6 8 6 , nota 3) că moştenitorul este obligat a plăti întreaga
2
datorie, de câteori el deţine un imobil ipotecat ( ).
De câteori însă o datorie de moştenire a fost plătită Recursul moş-
în totul sau în parte, de o persoană care nu trebuia s'o c ^ a ' p L i t i t
plătească de loc, sau care trebuia s'o plătească pentru o p e s t e p a r t e a
sa
parte mai mică decât acea pe care a plătit-o în realitate, '
de atâteaori acea persoană (solvens) va aveà recurs contra
acelora în socoteala cărora ea a fost plătită.
Care este însă întinderea acestui recurs, în privinţa î n t i n d e r e a
H C e re
moştenitorului ce a plătit datoria comună peste partea sa? ^ ~ s

L a această întrebare r ă s p u n d e art. 7 7 8 .

In baza acestui text, care reproduce art. 3 3 3 din cu- Art. 778.
turna Parisului şi art. 3 5 8 din c u t u m a dela Orléans, moş-

1
( ) „Les héritiers sont tenus de.s faits et obligations du defunt, l'r. y e c h i u
,r
personnellement chacun pour sa part, et hypothec air ement '
•pour le tout", ziceà Loysel (Instit. coutumières, I, p. 330,
regula 11, ed. Dupin et Laboulaye din 1846). Aiurea acelaş
autor zice: „Quand l'action personnelle concourt avec l'hypo-
thécaire, celui des héritiers qui ne serait tenu que pour sa
11
part personnellement, est tenu hypothec air ement pour le tout
(Op. cit, I, p. 431, regula 18).
2
( ) Vezi însă art. 893 şi 896, unde se prevede anume că lega- - ^ t . 893, 8H6,
90
tarul universal şi cel cu titlu universal sunt obligaţi ipotecar - * ~'
pentru tot. Vezi şi art. 902 § 2, din care vom vedea că se
deduce existenţa unei ipoteci legale a legatarilor asupra imo­
bilelor succesiunei. Despre această ipotecă legală am mai :
vorbit în tom. VIII al Coment, noastre, p. 508, nota 1 şi în
tom. X, p. 318. Vezi şi infra, p. 721, text şi nota 3.
Art. 874 din codul francez mai prevede că legatarul ^Eliminarea
al 7 4
singular sau particular, care a plătit datoria ce grevà imo- 'ţ- 8 fr-
ul
bilul legat, rămâne subrogat în drepturile creditorilor, contra t°„
moştenitorilor universali. Acest text a fost eliminat de legiui­
torul nostru, ca şi de cel italian; şi, în adevăr, el este de
prisos, căci legatarul particular nefiind obligat nici a plăti
datoriile succesiunei (art. 775), nici a contribuì la plata lor
(art. 909), el a plătit datoria altuia, adecă a moştenitorilor
universali şi, prin urmare, el este subrogat ipso jure în
drepturile creditorului (art. 1108). Recursul legatarului par­
ticular se va judeca deci după dreptul comun, art. 778 nefiind
aplicabil în specie. Vezi infra, p. 697.
 694 COD. C I V . — C A R T . III. — TIT. I. — C A P . V I . — S-a III. — A R T . 778.

tenitorul universal care, din cauza ipoteeei înscrisa a s u p r a

imobilului deţinut de el, sau din cauza indivizibilităţei d a ­
4
toriei ( ), a plătit din datoria comună mai mult decât p a r t e a
sa, are recurs pentru ceeace el a plătit peste ceeace era dator,
contra celorlalţi comoştenitori sau legatari universali, ori cu
titlu universal, spre a cere dela aceştia partea lor contributorie
(art. 7 7 4 , 7 7 5 , 8 9 3 , 8 9 6 ) . E l este deci legalmente s u b r o g a t
în drepturile creditorului dezinteresat, în baza art. 1 1 0 8 , 2°.
v
Subrogaţia El nu & aveà însă acest recurs în contra moştenito-
conTenţionaiă rji universali, a căror datorie el a plătit-o, decât
o r pentru
dea moşteni- partea contributorie a fiercăruia din ei, chiar dacă ar fi
torului goi- stipulat o subrogaţie convenţională. Cu alte cuvinte, s u b r o -
muta'dxep- gaţia convenţională nu poate să dea moştenitorului solvens
turi decât m i
a u l t e drepturi decât subrogaţia legală. Acesta este
m

S U
]e™HL i a
sensul cuvintelor din art. 7 7 8 : chiar când coeredele, care
ar fi plătit datoria, ar fi fost subrogat în drepturile credi­
torilor. Din aceste cuvinte n ' a r trebui deci să deducem că
moştenitorul, care a plătit mai m u l t decât era dator, nu
este subrogat de drept în locul creditorului p l ă t i t ; căci, pe
de o parte, el plătind datoria comoştenitorilor săi, are ca nego-
tiorum gestor, dreptul de a cere dela fiecare moştenitor banii
plătiţi p r i n t r ' o acţiune personală, n u m i t ă în specie acţiune în
garanţie, pentru care el are un privilegiu a s u p r a t u t u r o r
imobilelor succesiunei (art. 1 7 3 7 , 3° şi 1741), iar pe de
altă parte, el este de drept subrogat în locul creditorului
plătit (art. 1 1 0 8 , 2° şi 3°), cu deosebire numai că, în loc

Cazul c â n d (') In adevăr, deşi art. 778 nu se ocupă decât de cazul când
moştenitorul datoria este ipotecară, totuşi nu mai rămâne îndoială că re-
a plătit, peste cursul moştenitorului solvens se regulează conform acestui
t e x t n t o a t e
(fatoHe Indi- ^ cazurile în cari el a fost silit a plăti peste
vizibila. partea sa contributorie; deci, şi în cazurile de indivizibilitate,
ştiut fiindcă: Ubi eadem ratio, ibi idem jus. Cpr. Thiry, II,
232; Arntz, II, 1588; Marcadé, III, 387; T. Hue, V, 403;
Laurent, XI, 80, in fine; Demolombe, XVII, 86; Aubry et
Rau, VI, § 637, p. 680, nota 3; Massé-Vergé, II, § 406,
p. 433; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 646,
p. 194, text şi nota 11 (ed. Crome); Demante, III, 216 bis
I V ; Baudry et Wahl, Successions, III, 3061, p. 412 (ed. a
3-a); Vaquette et Marin, Idem, 937, p. 475; Chabot, Idem,
II, art. 875, No. 7, p. 607, 608 (ed. Belost-Jolimont), p. 544
(ed. Mazerat), etc.
 R E C U R S U L MOŞT. C A R E A P L Ă T I T P E S T E P A R T E A SA. — A R T . 778.

de a puteà cere dela un singur moştenitor întreaga datorie,

el trebue să î m p a r t ă atât acţiunea personală cât şi cea ipo­
tecară a s u p r a t u t u r o r debitorilor, chiar dacă indivizibilitatea
recursului său ar fi fost a n u m e prevăzută în subrogaţia
1
convenţională ( ).
Aceeaş soluţie este aplicabilă şi codebitorului solidar, Art. 1053 § 1.
care ar fi plătit întreaga datorie, căci deşi el este subrogat
în drepturile creditorului plătit, totuşi el nu poate cere
dela codebitorii săi, decât numai dela fiecare partea sa
2
(art. 1 0 5 3 § 1 ) ( ) .
Subrogaţia având loc de drept în too t e cazurile, în Art. î i o s g s.
puterea legei (art. 1 1 0 8 § 3), ea poate fi exercitată de moş­
tenitorul, care a plătit mai mult decât p a r t e a sa, atât prin
acţiunea personală cât şi prin acţiunea ipotecară, dacă ceilalţi
moştenitori posedă imobile ipotecate pentru aceeaşi datorie.
Acţiunea personală se divide de drept, în virtutea prin- Diviziunea
3
cipiilor generale ale subrogaţiei ( ). Astfel, moştenitorul, care ^ ' g ^ , ' " 1 6 1

a plătit toată datoria ipotecară, nu va puteà, deşi subrogat

creditorului ipotecar, d u p ă cum puteà acest creditor, să

(') Mourlon, II, 449 şi Tr. théorique et pratique des subrogations

personnelles (carte foarte rară, pe care cu greu mi-am
putut-o procura), p . 465 urm. (ed. din 1848); Thiry, II, 231;
T. Hue, V, 401; Planiol, III, 2094 urm.; Aubry et Rau,
VI, § 637, p. 681, text şi nota 5; Laurent, XI, 81, 85;
Demolombe, XVII, 79, 82; Arntz, II, 1589; Marcadé, III,
386; Dueaurroy, II, 755; Dalloz, Nouveau C. civil annate.
II, art. 875, No. 2; Vaquette et Marin, Successions, 938;
Baudry et Wahl, Idem, III, 3061; Pand. fr., v° cit., 9432 urm.
Rămâne însă bine înţeles că cumpărarea creanţei ereditare Cumpărarea
crea n ei e r e
din partea unuia din moştenitori, n'ar puteà să producă, in eeeace j ţ -
priveşte recursul cumpărătorului contra comoştenitorilor săi,
efecte mai întinse decât acele ce rezultă dintr'o subrogaţie
legală sau convenţională, căci altfel dispoziţia art. 778 ar
puteà fi înlăturată cu cea mai mare înlesnire. Aubry et Rau,
Dueaurroy, Arntz, loco cit.; Demolombe, X V I I , 83; Duranton,
VII, 449; Baudry et Wahl, loco suprà cit., etc.
2
( ) Vezi tom. VI al Coment, noastre, p. 205 şi 639. Cpr. Mourlon,
op. cit. (Subrogations personnelles), p. 8, 46, 47, 63 şi 174;
Aubry et Rau, IV, § 298 ter, p. 50, text şi nota 40 (ed. a
5-a); T. Hue, VII, 333, in fine; C. Liège, D. P. 88. 2. 71,
precum şi alte autorităţi citate în tom. Vi al Coment, noastre,
loco suprà cit.
3
( ) Vezi Arntz, II, 1589, p. 235; Thiry, II, 231, p. 231.
 696 COD. CIV. — CART. I I I , — T I T . I. — C A P . V I . — S-a III. — A R T . 778.

ceară datoria întreagă dela comoştenitorul, care a r e în lotul

său un imobil ipotecat pentru aceeaşi datorie, ci va trebui
să-şi divida acţiunea în contra t u t u r o r comoştenitorilor.
Această derogare dela principiile generale ale subrogaţiei şi
ale indivizibilitâţei ipotecei, are de scop înlăturarea recursu­
rilor m u t u a l e din partea moştenitorilor, unora în contra
altora, ei considerându-se ca nişte asociaţi, cărora li se aplică
1
art. 1 0 5 3 ţ ).
A p l i c , reguiei Apoi, trebue să mai observăm că dacă moştenitorul,
^uZe^wt eare a
plătit întreaga datorie, ar fi fost în drept a cere
actio, etc. n u m a i dela unul din comoştenitorii săi o s u m ă superioară
părţei sale contributorie, acest comoştenitor a r fi fost ev ins
pentru o parte din lotul său de însuşi acela care este g a ­
rantul său pentru cazul de evicţiune, ceeace ar fi fost con­
t r a r principiului că nu putem evinge pe acela pe care trebue
2
să-1 g a r a n t ă m de evicţiune( ). Quem de evictione tenet actio,
eumdem agentem repellit exceptio^).
Alt caz de A r t . 7 7 8 se aplică, d u p ă părerea generalmente admisă,
H
Mt*™-8 [
nu numai atunci când comoştenitorul, detentor de imobile
Controversă, ipotecate pentru datoria defunctului, este subrogat în d r e p ­
turile creditorului ipotecar, a cărui creanţă a plătit-o, d a r
încă şi atunci când unul din moştenitori este personal cre­
ditor ipotecar al defunctului, în baza unei cauze anterioare;
căci acest moştenitor fiind şi de astă d a t ă g a r a n t u l comoş­
tenitorilor săi pentru evicţiune, el a r evinge pe detentorul
imobilului ipotecat dela care a r cere o s u m ă mai m a r e
decât partea sa contributorie

(') Cpr. Thiry, II, 231, p. 230; Vaquette et Marin, Successions,

940, p. 478, etc.
2
( ) Cpr. Mourlon, II, 450: Marcadé, III, 386; Ducaurroy, II,
755; Arntz, II, 1589; Demolombe, XVII, 80. etc.
8
( ) Vezi asupra acestei celebre maxime, formulată de Denys
Godefroy, tom. III, partea I, al Coment, noastre, p. 279,
text şi nota 2; tom. VI, p. 206; tom. VIII, p. 677, text şi
nota 1; tom. IX, p. 205, text şi nota 2; tom. X, p. 679.
Vezi şi suprà, p. 374, text şi nota 3. Cpr. Planiol, II,. 1473.
4
( ) Aubry et Kau, VI, § 637, p. 682, text şi nota 7 (ed. a 4-a)
cari, in ediţiile precedente, susţinuse părerea contrară; Mourlon,
1 1 , 4 5 1 ; Demante, IIT, 216 bis II şi I I I ; Marcadé, III,
388; Demolombe, XVII, 8 1 ; Ducaurroy, II, 755; Baudry
et Wahl, op. cit., III, 2062; Dalloz, Nouveau C. civil
 RECURSUL MOST. C A R E A P L Ă T I T P E S T E P A R T E A SA. — A R T . 779. 697

Regula art. 7 7 8 , în virtutea căreia moştenitorul, care E x c e p ţ i e dela

a i t 8 l n
a plătit toată datoria, nu poate să-si exercite recursul său - !'
1
L * privinţa mos-
contra comoştenitorilor săi decât p a n ă la partea contribu- tenitorului.
b e n e f i e i a r
torie a fiecăruia din ei, sufere însă excepţie în privinţa moş- -
tenitorului beneficiar, care poate exercita recursul său pentru
toată datoria n u m a i contra unuia din moştenitori, conform
dreptului comun (art. 7 1 3 şi 1 1 0 8 § 4), d u p ă ce va deduce
mai întăi partea pe care trebue s'o plătească el însuş
(art. 7 7 8 , in fine). P e n t r u aceasta trebue însă ca moşteni­
torul beneficiar să fi plătit din banii săi proprii o datorie
de a moştenirei (art. 1 1 0 8 § 4 ) ; căci dacă el ar fi plătit
datoria din banii succesiunei, spre a liberà de ipotecă imo­
bilul căzut în lotul său, beneficiul de inventar n ' a r împe-
dicà aplicarea art. 7 7 8 , de oarece el trebue să garanteze pe
{
comoştenitorii săi, cel puţin în limitele bunurilor primite ( ).
Cât pentru legatarul particular sau singular, care a Recursul ie-
g a t p a r
platit datoria ce greva imobilul legat, el fiind subrogat ^™^ r "
ipso jure în drepturile creditorului pe care 1-a plătit (art. 1108),
ca u n u l ce a plătit o datorie străină ce nu-1 privea pe
dânsul (art. 7 7 5 . 909), va aveà recurs în contra fiecărui
moştenitor universal, ipotecar pentru tot, pană la concu­
2
renţa valorei imobilelor ce deţine ( ).

annoté, II, art. 875, No. 13. Cpr. art. 1069, 1070 C.
Calimach.—Contrà: Laurent, XI, 82; T. Hue, V, 401; Massé-
Vergé, II, § 406, p. 434, nota 7; Toullier-Duvergier, II,
partea II, p. 355, 356, nota 2, care revine asupra primei
sale opiniuni, etc. Acest sistem este formal admis prin art. 1030, C. italian.
A r t 1 0 3 0
in fine din codul italian. „Comoştenitorul, zice acest text, - -
păstrează facultatea de a cere plata creanţei sale personale,
ca orice creditor, deducându-se partea ce el trebue să plătească
ca comoştenitor". După acest din urmă sistem, se susţine că
comoştenitorul, creditor ipotecar al defunctului sau legatar
particular al unui imobil ipotecat, care ar fi plătit întreaga
datorie, va puteà s'o ceară toată dela moştenitorul detentor
al imobilului ipotecat, pentrucă, în aceste două cazuri, el n'a
făcut plata în calitate de comoştenitor, ci în calitate de cre­
ditor sau legatar. (Cpr. L. 1, Cod, De hereditariis actionibus,
4, 16). Vezi şi părerea intermediară a lui Arntz, II, 1590.
. (') Cpr. Demolombe, XVII, 85; Demante et Colmet de Santerre,
III, 216 bis VII. Vezi şi T. Hue, V, 402.
2
( ) Vezi suprà, p. 693, nota 2, in fine şi infra, p. 721. Vezi în
tom. IV, explic, art. 902 § 2.
 698 COD. CIV.—CAET. III.—TIT. I.—CAP. VI.—S-a H I — ART. 779.

Art. 779. Venim a c u m la art. 7 7 9 , care nu este decât o conse­

cinţa a principiului garanţiei reciproce dintre moştenitori,
statornicit de art. 7 8 7 şi 7 8 8 .
Acest text dispune, în adevăr, că în caz când u n u l din
moştenitori ar fi insolvabil, partea lui din datoria ipotecară
nu r ă m â n e excluziv în sarcina aceluia care a făcut plata
integrală, ci se î m p a r t e între toţi moştenitorii solvabili, în
proporţie şi prin analogie cu partea fiecăruia din ei; aşa
că moştenitorul, care a fost silit să facă plata, va contribui
şi el la partea insolvabilului, în proporţie cu ceeace i se va
cuveni din succesiune.
Plata unei Aceeaşi regulă îşi primeşte aplicarea când unul din de-
dare^sàu^in- bitori a plătit în întregimea ei o datorie solidară sau indi-
divizibile. vizibilă (*).
Motivele art. Oare sunt motivele art. 7 7 9 ? Legea n ' a voit ca moş-
7 9
' ' tenitorul urmărit cel dintăiu să fie victima acestei urmăriri.
Cât pentru cazul când ipoteca ar lovi un singur imobil
din succesiune, nu trebue să se lese ca paguba întreagă
să apese numai a s u p r a aceluia în al cărui lot a căzut imo­
bilul ipotecat; căci moştenitorii fiind datori a se g a r a n t a
reciproc unii pe alţii (art. 7 8 7 , 788), ar fi fost nedrept
ca partea insolvabilului să fie n u m a i în sarcina moştenito­
rului care, din cauza indivizibilităţei ipotecei sau a dato­
riei, a r fi fost silit să plătească întreaga datorie.
Datoria se Moştenitorul universal, care a fost silit să plătească
t o a t a
^dîvkltă^ datoria, va puteà deci cere dela fiecare comoştenitor
numai între solvabil partea ce el trebuia s'o plătească din datoriile de-
1 u n
"sofvabiîr f ° t u l u i , plus o fracţiune egală din partea fiecărui insol­
vabil. Cu alte cuvinte, datoria se consideră ca divizată n u m a i
între moştenitorii solvabili, în proporţie cu drepturile lor
respective de moştenire. Moştenitorul insolvabil nu este însă

(') Partea insolvabilului se împarte deci între toţi comoşteni-

torii solvabili, nu numai când datoria este ipotecară, dar
şi când unul din ei a fost silit să plătească datoria întreaga
din cauză că era solidară sau indivizibilă, căci altfel s ar
leza principiul egalităţei, care trebue să existe între toţi
moştenitorii. Marcadé, III, 389. Vom vedea însă infra, p. 700,
că această soluţie nu se mai aplică atunci când un moştenitor
a plătit de bună voe, în întregimea ei, o datorie chirografară
divizibilă. -
 RECURSUL MOŞT. C A R E A P L Ă T I T P E S T E P A R T E A S A . — A R T . 779.

liberat şi poate fi u r m ă r i t mai în u r m ă , îndată ce el a

devenit solvabil.
A r t . 7 7 9 , fiind u r m a r e a a r t . 7 7 8 , presupune că recursul Neapiic. art.
de care acest text vorbeşte, se exercită de către un comoş- 1™?^^
tenitor universal contra celorlalţi comoştenitori; deci, dacă el cuiari.
se exercită de către un legatar particular, care a r fi plătit
întreaga datorie, acest text n u mai poate fi aplicat, căci el
fiind o excepţie dela art. 7 7 8 , nu poate fi întins la alte
cazuri prin analogie, ci trebue strict mărginit la cazul
a n u m e prevăzut de el. Apoi, a r t . 7 7 9 este inaplicabil în
specie şi din alt p u n c t de vedere; în adevăr, legatarul par­
ticular nefiind obligat a plăti datoriile defunctului (art. 7 7 5 ,
9 0 9 ) , el le-a plătit de b u n ă voe, şi art. 7 7 9 nu se aplică
decât atunci când plata este silită^).
Mai m u l t încă, pentru ca art. 7 7 9 să fie aplicabil Pentru ca art
7 7 9 fi e
chiar în privinţa moştenitorilor universali, adecă pentru ca , . ^, .
.. i . i .' n i - i aplicabil, în-
moştenitorn solvabili să r ă s p u n d ă de partea acelor m s o l v a - s o ltrebue
v a b i l i tsăa t e
fie
a
actuala.
bili, se cere ca insolvabilitatea să fie actuală (cpr. art. 1398),
adecă să fi existat în momentul facerei plăţei, căci insolva­
bilitatea u n u i a sau a mai m u l t o r din moştenitori, survenită
în u r m a acestei plăţi, n ' a r d à loc la aplicarea art. 7 7 9 , ci
ar face ca p a g u b a să r ă m â e în sarcina excluzi vă a moş­
tenitorului solvens, care, prin facerea unei plăţi silite, a
dobândit dreptul de a exercita recursul său contra celorlalţi.
In adevăr, el trebue, în asemenea caz, să-şi impute sie însuş
negligenţa de care s'a făcut culpabil, prin faptul că n ' a
2
exercitat recursul său în t i m p util ( ).
r
( ) Opr. Arntz, II, 1592; Laurent, X I , 87; Demolombe, XVII,
78; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3061, p. 413 (ed. a 3-a),
etc. — Vezi şi art. 1674, care prevede, în caz când ar existà, Art. 1674.
mai mulţi garanţi, recursul fidejusorului, ce ar fi plătit întreaga
datorie, contra celorlalţi cofidejusori, fără a spune însă ca
partea fidejusorului insolvabil se împarte între ceilalţi cofi­
dejusori solvabili. Cu toate aceste se admite, în genere, că
regula art. 779 se aplică şi ea în ipoteza art. 1674, adecă
la recursul dintre cofidejusori. Cpr. Demante et Colmet de
Santerre, III, 217 bis. Vezi şi tom. X al Coment, noastre,
p. 166. Mai vezi şi art. 1667 C. civil.
2
( ) Arntz, II, 1592; Laurent, X I , 80; Demolombe, XVII, 78:
T. Hue, V, 403; Aubry et Rau, VI, § 637, p. 681, text şi
nota 6; Massé-Vergé, II, § 406, p. 433, nota 6, in fine; Za-
 COD. CIV.—CAET. III.—TIT. I.—CAP. VI.—S-a III.—ART. 778, 779.

2° Plata unor datorii chirografare.

A r t . 7 7 8 , pe care l-am explicat mai sus, presupune

ipoteza în care moştenitorul universal a plătit peste p a r t e a
sa o datorie ipotecară şi, prin u r m a r e , indivizibilă sau
solidară. Ce trebue să decidem când moştenitorul a plătit o
datorie chirografară? R ă s p u n s u l este simplu.
Moştenitorul, care a fost silit să plătească o datorie
chirografară peste partea sa contributorie, va fi subrogat în
drepturile creditorului, în baza art. 1 1 0 8 § 3, a v â n d recurs
contra comoştenitorilor săi pentru partea ce fiecare din ei
era obligat a plăti.
Cine va suferi însă paguba, care va rezulta din insol­
vabilitatea u n u i a sau mai multora din aceşti comoşteniţori?
T r e b u e să distingem: dacă datoria chirografară era indi­
vizibilă, se va aplica în specie, prin analogie, dispoziţia
art. 7 7 9 , pentrucă, în asemenea caz, moştenitorul a fost
silit să plătească datoria chirografară, ca şi cum ar fi ipo­
tecară C). Dacă însă datoria chirografară era divizibilă şi
moştenitorul a plătit-o de bună voe, el nu va aveà recurs
contra comoştenitorilor săi pentru partea insolvabililor, fiindcă,
în asemenea caz, datoria se divide de drept între moş­
tenitori şi fiecare din ei nu este obligat decât pentru
partea sa, iar nu peste această parte. Insolvabilitatea unora
din comoşteniţori cade deci, în asemenea caz, a s u p r a credi­
2
torului, iar nu a s u p r a comoştenitorilor( ).

Măsurile ce pot fi luate când unul, mai multe sau toate

imobilele succesiunei sunt ipotecate
pentru plata unei rente.
Am văzut complicaţiile la cari, cu toate temperamen­
tele aduse de lege, acţiunea ipotecară poate dà loc din cauza

chariaB, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 637, p. 161, text

şi nota 4 (ed. Anschiitz); Baudry et Wahl, op. cit., III, 3061,
p. 442; Dalloz, Nouveau C. civil annoti, II, art. 876, No. 4
şi 5. — Contra: Vazeille, Successions, I, art. 876, No. 2, p. 477
(ed. din 1837).
(') Laurent, XI, 84.—Contrà: Aubry et Rau, VI, § 637, p. 683
text şi nota 8.
2
( ) Thiry, II, 233; Laurent, XI, 87 urm.; Aubry et Rau, VI,
 GARANTAREA UNEI RENTE PRINTR'O IPOTECĂ. — ART. 776. 701

indi vizibilitate! ipotecei. Aceste complicaţii pot fi şi mai

mari, de câteori este vorba de o rentă g a r a n t a t ă p r i n t r ' o
ipotecă inscrisă în imobilele succesiunei. Legea a trebuit
deci să se ocupe în deosebi de acest caz special în art. 7 7 6 ,
deşi în dreptul actual ipoteza prevăzută de acest text este
mai puţin frecventă decât în vechiul drept francez, unde
rentele g a r a n t a t e prin ipoteci erau numeroase, d u p ă cum
observă toţi autorii (*).

A r t . 7 7 6 . — Când imobilele unei succesiuni sunt ipotecate

2
special ( ), pentru plată de rente, fiecare din coerezi poate pretinde

§ 637, p. (385, text şi nota 15; Boileux, Coment, sur le C.

Napoleon, III, p. 367. asupra art. 876 (ed. a 6-a, 1866), etc.
1
( ) Cpr. Planiol, III, 2100.—In codul francez se decide că textul Rentele la
eare
de mai sus se aplică tuturor rentelor perpetue, fie fonciare, s
« aplic»
a r t -
fie constituite; el nu se aplică însă rentelor viagere garantate '''''
printr'o ipotecă asupra unuia sau mai multor imobile, pentrucă
aceste rente nu pot fi răscumpărate (art. 1648), nici nu sunt
susceptibile de o evaluare certă. Cpr. T. Hue. V, 395, p. 480;
Dalloz, Nouveau C. civil annate, II. art. 872, No. 18; Planiol,
III, 2101, 1°; Arntz. II, 1596; Mourlon, II, 455; Marcadé.
III, 375; Ducaurroy, II. 646, in fine; Thiry, II, 225; Baudry
et Wahl, Successions, III, 3069; Vaquette et Marin, Idem,
935, p. 474; Le Sellyer, Idem, III, 1(524; Ilureaux, Idem,
III, 31; Demante, III, 207 bis I; Xacharise, Handbuch des
fr. Civilrechts, IV, §646, in fine, p. 195, nota 15 (ed. Crome);
Laurent, XI, 74; Demolombe, XVII, 95, etc. De aceea
art. 1028 din codul italian nu vorbeşte decât de rentele cari
pot fi răscumpărate. De aici ar urma că art. 776 n'ar aveà
nicio utilitate, dacă se admite, în dreptul nostru, inexistenţa
rentelor prepetue, aşa precum credem (vezi tom. X al Coment,
noastre, p. 95 urm.). Dacă se admite însă existenţa acestor
rente şi la noi, aşa cum a decis de curând Curtea din Craiova
(vezi suprà, p. 611, nota 1), atunci art. 776 poate să aibă
o utilitate practică, cu toate că pană acum el n'a dat loc la
nicio aplicare în jurisprudenţă.
2
( ) A.cest cuvânt este o rămăşiţă a vechiului proiect, care nu Inexactitate
e t e x t
prevedea decât grevarea unui singur imobil a succesiunei de '! -
o rentă prin ipotecă specială. Redacţia art. 776 schimbându-se
însă în urmă, după propunerea lui Tronchet, s'a uitat de a
se şterge cuvântul special, care astăzi nu mai are niciun sens.
Cpr. Marcadé. III, 376; Laurent, XI, 72; Demolombe, XVII,
88; Ducaurroy, II, 746; Baudry et Wahl, Successions, III,
3070; Vaquette et Marin, Idem, 935, p. 414; Aubry et Ran,
VI, § (i36, p. 677, nota 23, in fine; Dalloz, Nouveau C.
 702 COD. CIV—CAET. III—TIT. I.—CAP. VI.-S-a III.—ABT. 776.

ea rentele să fie plătite şi imobilele liberate înaintea formărei

părţilor.
Dacă coerezii împart succesiunea în starea care se găseşte,
imobilele (*) ipotecate se estimă după aceeaşi normă ea şi celelalte
imobile; capitalul rentei se scade însă din preţul imobilului. Ere-
dele, în partea căruia s'au dat imobilele, rămâne singur dator a
plăti renta şi garantează pe coerezii săi pentru această plată.
(Art. 339 § 3, 474 § ultim, 740, 1061, 1063, 1639 urm., 1648,
L652 urm., Art. 872 C. fr.).

I n t r e datoriile, la plata cărora trebue să contribue c o ­

părtaşii, pot să fie şi rente (legea zice rendite), adecă nişte
datorii care au de obiect o prestaţie periodică la t i m p u r i a n u m e
determinate^).
Rentă nega- Nicio regulă specială nu există atunci când renta ar fi
ra
ipoteca " 1 111
datorita de succesiune, fără a fi g a r a n t a t ă printr'o ipotecă;
căci, în asemenea caz, fiecare moştenitor plăteşte această
rentă în proporţie cu partea sa de moştenire, în baza prin­
3
cipiului divizibilităţei datoriilor (art. 7 7 7 , 1 0 6 0 C. civ.)( ).
Cazul când In caz însă când renta este g a r a n t a t ă p r i n t r ' o ipotecă,
m
i e i 1
rantată g a
° Ş t e n i t o r u l în al cărui lot a căzut imobilul grevat, este
printr'o ipo- obligat a plăti renta întreagă din cauza indivizibilităţei ipo-
t e c a
" tecei (art. 1746), r ă m ă n â n d u - i recurs contra celorlalţi comoş-
tenitori (art. 7 7 8 ) ; şi acest recurs va trebui să fie exercitat,
din cauza naturei datoriei, de câteori el va plăti o anuitate.
Scopul art. Legea nevoind să consacre o asemenea stare de lu-
,7(
'' cruri, caută să remedieze prin mai multe mijloace la aceste
inconveniente. A r t . 7 7 6 are, deci, de scop împedicarea acţiu­
nilor recursorii din partea moştenitorului care, din cauza
4
indivizibilităţei ipotecei, ar fi obligat a plăti renta întreagă ( ).
liâscumpăr. P r i m u l mijloc la care legea recurge pentru a p u n e
rentei.

civil annoti, II, art. 872, No. 13, şi autorii citaţi acolo, etc.
Vezi infra, p. 704, nota 1.
Inexactitate (') Textul ar fi fost mult mai corect, dacă în această a doua
de text. ipoteză, ar fi prevăzut cazul ipotecarei numai a unui singur
imobil, după cum prevede atât textul francez (art. 872) cât
şi cel italian (art. 1028).
2
() Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 94.
8
() Dueaurroy, Bonnier et Roustain, II, 745; Thiry, II, 225,
in fine, p. 225.
4
() Vezi Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 872, No. 1;
Planiol, III, 2100, etc.
 GARANTAREA UNEI RENTE PRINTR'O IPOTECĂ. — ART. 776. 703

capăt acestei serii de acţiuni recursorii, este r ă s c u m p ă r a r e a

rentei prin restituirea capitalului şi eliberarea imobilelor
înainte de împărţeală.
In acest scop, fiecare din copărtaşi are facultatea de a
pretinde ca creditorul să fie dezinteresat, prin restituirea
capitalului, dacă succesiunea are mijloace suficiente pentru
aceasta şi dacă convenţia, prin care s'a constituit renta, nu
se opune la restituirea capitalului; de u n d e rezultă că
art. 7 7 6 nu se aplică, d u p ă cum a m văzut suprà, p . 7 0 1 ,
nota 1, decât rentelor perpetue (admiţând că aceste rente
ar exista şi la noi)('), nu însă şi rentelor viagere, pentrucă
aceste din u r m ă nu pot fi r ă s c u m p ă r a t e (art. 1648).
Motivele pentru care legea deroagă dela dreptul comun N e a p i i c art.
în privinţa rentelor perpetue, neexistând în privinţa crean- ^^ri^tlT
ţelor exigibile, de aci rezultă că art. 776 nu se aplică un termen,
2
creanţelor exigibile Ia un termen oarecare ( ).
In privinţa rentelor perpetue, pentru care art. 7 7 6 a R e n t e per-
fost creat, acest text va fi aplicabil chiar dacă creditorul P - e t u e

3
rentei ar fi unul din comoştenitori( ).
Posibilitatea de a r ă s c u m p ă r a renta şi de a liberà ipotecarea
imobilele de ipotecă, dacă o stipulaţie de nerăscumpărare nu i b ì i e . °
m
m 0
r

se opune la aceasta (vezi infra, nota 1), se aplică, d u p ă

părerea dominantă, atât în cazul când ar fi n u m a i un singur
imobil ipotecat, cât şi în cazul când ar fi mai multe sau

(') Vezi suprà, p. 701, nota 1. — Art. 776 n'ar fi aplicabil nici
chiar rentelor perpetue, dacă părţile ar fi convenit ca renta
să nu poată fi răscumpărată un timp oarecare. Cpr. Arntz,
II, 1595; Mourlon, II, 453; Laurent, XI, 73, etc.
2
( ) Laurent, XI, 74; Demolombe, XVII, 95; Thiry, II, 225,
p. 224; Marcadé, III, 377; Baudry et Wahl, op. cit., III,
3069; Dalloz, Nouveau C. civil annate, li, art. 872, No. 19.—
Contrà: Toullier-Duvergier, II, partea II, 560, p. 357.
3
( ) Zachariae, op. cit., IV, § 646, p. 195, nota 15, in fine (ed.
Crome). „Die Vorschriften des Artikels treten auch dann ein,
wenn einer der Miterben der Rentenglăubiger ist", zice acest
autor. Vezi şi Laurent, XI, 74. — Contrà: Duranton, VII,
443; Massé-Vergé, II, §405, p. 431, nota 18, in fine. Vezi şi
Demolombe (XVII, 96), după care această soluţie ar fi mai
mult echitabilă decât legală.
S'a decis însă că art. 776 n'ar puteà fi invocat de nudul
proprietar contra uzufructuarului universal a aceleiaş moş­
teniri. C. Caen, D. P. 72. 5. 458, No. 3.
 704 COD. C I V . - C A R T . III.—TIT. I.—CAP. VI.—S-a III.—ART. 776.

toate imobilele afectate ca siguranţă pentru plata rentei (').

Al doilea mijloc admis de lege pentru înlăturarea
acţiunilor recursorii, la care dă loc plata rentelor asigurate
prin ipoteci, este următorul :
a i doilea Dacă renta nu poate fl r ă s c u m p ă r a t ă , sau dacă unul
mijloc admis ( j j eopărtasi nu cere restituirea capitalului, sau, în fine,
n
1 7
d e Jege pentru , ' ? f .
înlăturarea dacă succesiunea nu posedă capitaluri suficiente pentru r ă s -
acţmniiorre- c u m p ă r a r e a rentei, masa succesorală se î m p a r t e în starea
cursorii. 4
1
• 7w 7 1 • 9
in (')care
Opr.seArntz,
găseşte II,; 1594;
imobilulLaurent,
grevat XI,de 72;
ipotecă ( ), se preţe-
Demolombe, XVII,
90; Mourlon, II, 454; Marcadé, III, 376; Zacharise, Handbuck
des fr. Civilrechts, IV, § 646, p. 195, nota 14 (ed. Crome).
Cpr. Planiol, III, 2101, p. 451, nota 1 (ed. a 5-a). — Vezi
însă T. Hue, V, 395, p. 480. — Textul francez prevede cazul
când unele din imobilele succesiunei sunt ipotecate, pe când
textul nostru prevede ipoteza când toate imobilele sunt ipotecate
pentru siguranţa rentei. Această deosebire de redacţie nu are însă
nicio însemnătate şi nu schimbă întru nimic textul francez.
Proiectul primitiv al codului prevedea numai ipotecarea unui
singur imobil, fără a dispune nimic în privinţa răscumpărărei
rentei. Tronchet a propus însă în consiliul de Stat răscum­
părarea capitalului rentei, observând că o rentă poate să fie
garantată în mai multe imobile, care ar cădea în diferite
loturi; şi, în urma acestor observaţii, s'a admis redacţia actuală,
uitându-se de a se şterge cuvintele par hypothèque speciale,
care s'au reprodus, din nebăgare de seamă, şi de legiuitorul
nostru, greşalâ de redacţie care nu mai figurează în art. 1028
din codul italian. Vezi suprà, p. 701, nota 2.
2
( ) Textul francez, ea şi cel italian (art. 1028), prevăd, cu
drept cuvânt, cazul când un singur imobil este ipotecat, căci
numai atunci al doilea mijloc de alcătuire între copărtaşi
este cu putinţă. Textul nostru prevăzând că mai multe imo­
bile au fost afectate ca ipotecă pentru asigurarea platei unei
rente, este de observat că, în asemenea caz, mijlocul admis
de lege este aproape inaplicabil, pentrucă dacă presupunem,
aşa cum presupune textul nostru, mai multe sau toate imo­
bilele ipotecate, fiecare moştenitor va aveà în lotul său un
imobil ipotecat, şi creditorul rentei va fi liber de a urmări
pe fiecare din ei pentru întreaga sumă, în baza principiului
indivizibilităţei ipotecei (art. 1746). Pentru a face eficace
acest al doilea mijloc, ar trebui ca toate imobilele ipotecate
să fie în acelaş lot şi să se dea unui singur copărtaş, ceeace
nu se va putea întâmpla decât arareori. Cpr. Arntz, II,
1595; Mourlon, II, 454; Ducaurroy, II, 746; Marcadé, III,
376; Demolombe, XVII, 92; Planiol, III, 2101, etc.
 GABANTAEEA UNEI EEXTE PEINTE'O IPOTECĂ.— AET. 776. 705

lueşte la valoarea sa reală, ca şi cum n ' a r fi fost ipotecat

p e n t r u asigurarea rentei, scăzându-se capitalul acestei rente
din preţul acelui imobil. Astfel, dacă presupunem că imo­
bilul grevat de o rentă a n u l ă de 1 0 0 0 lei (care rentă re­
prezintă capitalul de 2 0 0 0 0 lei), valorează 5 0 0 0 0 lei, ca­
pitalul rentei se va deduce din valoarea imobilului, imobilul
fiind preţeluit numai la s u m a de 3 0 0 0 0 lei. Moştenitorul, în
al cărui lot va cădea acest imobil, va fi singur însărcinat cu
plata rentei, g a r a n t â n d pe ceilalţi comoştenitori pentru această
plată. Moştenitorul astfel însărcinat cu plata rentei, o va
plăti toată, fără a aveà niciun recurs contra comoştenito-
rilor săi, pentrucă el a primit prin anticipaţie valoarea ei,
luând o parte mai mare din bunurile succesiunei. In adevăr,
în ipoteza noastră, el a primit un imobil de 5 0 0 0 0 lei,
drept 3 0 0 0 0 lei.
Invoelile făcute între comoştenitori, în privinţa contri- Dreptul cre-
buirei lor la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunei, nefiind ^ [ e ™ ^ 1
a

însă, d u p ă cum ştim, opozabile terţiilor (vezi suprà p . 691), urmări pe

nu mai încape îndoială că creditorul rentei este liber de a ^ e ^ i t o ^ 0 5

urmări creanţa sa contra celorlalţi comoştenitori printr'o

acţiune personală('), în care caz însă moştenitorul însărcinat
cu plata rentei va trebui să-i apere contra acestei urmăriri,
despagubindu-i de orice plată ei ar face în această p r i ­
2
vinţă ( ).
Moştenitorii fiind liberi de a-şi regula interesele lor d u p ă Dreptul moş-
t e n i t o n l o r de
cum voesc si mijlocul de al doilea, ca şi cel dintăi, fiind a d m i s ,
» ' ~ ' a se mvoi

de lege numai în scop de a se înlătura acţiunile recursorii între ei.

la care dă loc plata rentelor g a r a n t a t e p r i n t r ' o ipotecă, nu
mai încape îndoială că ei pol renunţa la ceeace a fost sta­
bilit în favoarea lor, p u t â n d face şi alte alcătuiri între ei,
3
înţelegându-se, de exemplu, ca renta să r ă m â e nedivizatâ ( ).
(') Creditorul rentei nu are însă niciun interes de a urmări pe
fiecare moştenitor în parte, atunci când el are facultatea de
a luà deodată toate anuităţile exigibile dela moştenitorul în
al cărui lot se găseşte imobilul ipotecat. Cpr. Mourlon, II,
453, in fine.
2
( ) Cpr. Arntz, II, 1595; Ducaurroy, Ii, 745; Laurent, XI, 73;
Demolombe, XVII, 93; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II,
art. 872, No. 11.
3
( ) Demolombe, XYIL 97; Laurent, XI, 73; Demante, III, 207

«113
 706 C. C — C A R T . III—TIT. I.—CAP. VI.—S-a III.—DR. INTERNATIONAL.

Plata datoriilor în dreptul internaţional privat.

Oare este legea aplicabilă în privinţa plăţei datoriilor,
în dreptul internaţional privat, atunci când defunctul a lăsat
diferiţi moştenitori şi bunuri situate în mai multe ţări? Ches­
tiunea este controversată, ca tot ce se atinge de dreptul in­
ternaţional; însă j u r i s p r u d e n ţ a aplică în specie legea devo­
lutici succesiunei, ceeace însemnează că, în privinţa imobi­
lelor, se va a p l i c a legea situaţiunei lor, iar în privinţa mo­
bilelor, legea naţională a defunctului (').

bis II; Aubry et Rau, VI, § 636, p. 677, 678, text şi nota
27; Le Sellyer, Successions, III, 1632; Vaquette et Marin,
Idem, 936, p. 475; Baudry et Wahl, Idem, III, 3068, p. 447
(ed. a 3-a); Belost-Jolimont asupra lui Chabot, Idem, II,
art. 872, observ. 2, p. 567; Dalloz, Nouveau C. civil annoté
II, art. 872, No. 3. — Contrà: Chabot, op. cit., II, art. 872,
No. 4, p. 565 (ed. Belost-Jolimont), p. 499 (ed. Mazerat);
Marcadé, III, 375; Mourlon, II, 453, etc. După aceşti din
urmă autori, al doilea mijloc admis de lege pentru a pre-
ìntimpinà acţiunile recursorii la care dă loc [data rentelor
garantate prin ipotecă, ar fi obligator, termenii legei fiind de
astă dată imperativi. Adevărul este însă că ambele mijloace
admise de art. 776 sunt facultative pentru moştenitori, căci
altfel s'ar aduce o atingere principiului libertăţei convenţi-
unilor (art. 969).
l
( ) Vezi Baudry et Wahl, Successions, III, 3094 si autorităţile
citate acolo. — Vezi însă Laurent, Droit civil international,
VII, 43, 44, care aplică în toate cazurile legea personală a
defunctului. Cpr. Weiss, Tr. théorique et pratique de droit
international prive, IV, p. 575 urm. ; Despagnet, Pr. de droit
civil international, prive, 371 urm., p. 1069 urm. (ed. a 5-a,
1909); Rolin, Idem, II, 766, etc. Vezi şi art. 24 din legea de
introducere a codului civil german (EinfilhrungsgesetzJ.
Devoluta Chestiunea devoluţiei succesiunei în materie de drept in­
succesiunei. ternaţional privat a fost studiată suprà, p. 218 urm. Vezi şi
Controversă. articolul ce am publicat în Pagine juridice din Craiova,
No. 91 din 15 Aprilie 1912. Am văzut acolo, cu toată con­
troversa ce există în această privinţă, că după jurisprudenţa
noastră, succesiunea unui străin deschisă în România, este câr­
muită, în privinţa imobilelor, de legea română, iar în pri­
vinţa mobilelor, de legea personală a defunctului (iar nu de
legea ultimului său domiciliu, după cum pe nedrept voesc
unii), dacă, bine înţeles, această lege nu este contrară or-
dinei publice internaţionale din ţara noastră. (Vezi suprà, p. 80).
Curtea de casaţie a admis de curând (8 Februarie 1912)
TITL. EXECUTORII EXECUT. CONTRA MOŞTENITORULUI.—ART. 780. 707

Aceleaşi principii se aplică şi contribuirei la datorii (*). Contrib. ia

datorii.

Despre titlurile fexecutorii dobândite în contra defunctului

şi executate contra moştenitorului.
2
Art. 780. — Titlurile executorii ( ), obţinute în contra defunc­
tului, sunt personal executorii şi în contra eredului. Cu toate acestea

această soluţie în privinţa successiunei mobiliare a unui Sârb,

deschisă în România, unde defunctul îşi aveà domiciliul său.
Vezi Săptămâna juridică din 1912, No. 17, p. 262 urm.;
Dreptul din 1912, No. 40 şi Gr. judiciar din 19i2, No. 42.
Dacă Curtea de casaţie s'ar fi mărginit a pune astfel prin- Daca legea
cipiul, n'am aveà nimic de zis; însă ea merge mai departe, străină, care
e e uc,e
admiţând că legea sârbească nu poate fi înlăturata de i u d e - * ţ e f e t e l

^. » . ,. « • n t i- dela succe-
catorn romani pe motiv ca aplicarea ei ar n contrara ordmei s i u n e e s t e g a

publice din ţara noastră, întrucât ar crea privilegiul mascu- nu contrară

linităţei între moştenitorii colaterali. In adevăr, zice menţi- ordinei pil­
b l i c e
onată decizie, preferinţa ce s'ar dà fraţilor în contra surorilor d i
n ţara
L
• î •\ i j. j 1 . v• u noastră. Con-
într o succesiune ab intestat, de către o lege străina, precum troversă
este în specie acea sârbească, nu atinge, prin aplicarea ei în
ţara noastră, niciun principiu de ordine publică, dispoziţiile
codului nostru civil asupra egalităţei dintre moştenitorii fiind
relative la interese de ordine cu totul privată.
Pusă astfel, chestiunea este controversată şi chiar îndoel-
nică. Vezi în sensul decis de Casaţia noastră, Despagnet, Precis
de droit international prive, No. 360, p. 1034 şi No. 365, p. 1048
(ed. a 5-a, 1909); L. Renault, J. Clunet, anul 1875, p. 334;
Baudry et Wahl, Successions, I, 235. — Vezi însă in sens
contrar, C. Craiova, Dreptul loco cit. (decizie casată); Weiss,
2V. théorique et pratique de droit international prive, IV,
p. 558; P. Fiore, Le droit international prive, IV, pag. 135,
No. 1479 (ed. a 4-a, traduc. Antoine); Savigny, System des
heutigen romis:;hen Bechts, VIII, § 376 IV, p. 307 (ed. germ,
din 1849). Cpr. Laurent, Droit civil international, VI, 327,
328, p. 555 urm. „Succesiunile sunt de ordine publică, zice
Curtea de casaţie din Franţa, şi principiul egalităţei, care este
baza împărţelelor, nu poate fi atins prin aplicarea legilor străine,
care ar fi contrare acestui principiu". Vezi D. P. 59. 1. 327;
Sirey, 59. 1. 827. Vezi asupra acestei chestiuni, observaţia
noastră, care însoţeşte decizia menţionată a Curţei de casaţie,
publicată în Dreptul, loco suprà cil.
(') Baudry et Wahl, op. cit., III, 3095. — Vezi însă Rolin, op.
cit., II, 767, care aplică şi aici, în toate cazurile, legea per­
sonală a defunctului.
2
( ) Adecă: hotărîrile rămase definitive şi actele autentice, învestite
 COD. C I V . — C A R T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 780.

creditorii nu pot urmări execuţiunea decât după opt zile dela noti­
ficarea acestor titluri făcută persoanei sau la domiciliul eredelui.
(Art. 87, 653, 731, 781, 1173 C. cir. Art.' 74, 371 urm., 378, 397 r

398, 729 Pr. civ. Art. 877 C. fr.).

A r t 3 9 8 . Pr. Civ. — Dacă execuţia nu începuse încă la moartea
datornicului, hotărîrile şi titlurile executorii nu se vor puteà exe­
cuta în contra moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât opt
zile după ce s'a făcut o încunoştiinţare colectivă a acelor titluri
sau hotărîri, la domiciliul deschiderei succesiunei, pe numele moş-
tenirei, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor.
(Art. 321, 387 Pr. civ. Art. 780 C. civ. Opr. art. 447 Pr. civ. fr.).
chiu fr. In vechiul drept francez, titlurile executorii, dobândite
contra defunctului, nu puteau fi executate contra moşteni­
torilor, daca nu se dobândea o recunoaştere dela ei sau o
sentinţa condamnătoare contra lor (*). Art. 1 6 8 din c u t u m a
P a r i s u l u i şi art. 4 3 3 din c u t u m a dela Orléans erau exprese
în aceasta privinţă; de u n d e şi a d a g i u l : Toutes executions
2
cessent par la mort de Voblige ( ).
Această m a x i m ă nu era însă admisă in unele provincii,
şi regula contrară fu introdusă prin ordonanţa din Villers-
3
Cottrest dela 1 5 3 9 (art. 6 5 , 66 şi 72) ( ), dispoziţie care,

cu formula executorie (art. 1173 C. civ., 371 urm. Pr. civ.).

berarea S'a decis că o hotărîre condamnătoare la o sumă de bani,
duplicat rămasă definitivă şi învestită cu formula executorie, consti­
formulei
cutorie.
tuind un titlu de creanţă pentru partea câştigătoare, aceasta
poate cere, în caz de pierderea titlului, să i se libereze o altă
expediţie executorie, pe cât timp debitorul, care se opune la
aceasta cerere, nu dovedeşte liberarea sa. Săvârşeşte deci un
exces de putere instanţa de fond, când cere ca reclamantul să
dovedească pierderea titlului executor, pentru a-i liberà un
duplicat. Cas. rom. S-a III, decizia No. 533 din 20 Decem­
brie 1911. Săptămâna juridică din 22 Ianuarie 1912, No. 6,
p. 86 şi Cr. judiciar din 1912, No. 6, p. 72.
(') Se admitea însă că dreptul de a executa un titlu executor nu
înceta prin moartea creditorului. Vezi Vaquette et Marin,
Successions, 945, p. 481.
2
( ) Vezi Pothier, Successions, VIII, p. 219 şi Tr. de la procéd.
civile, X, 443. „Le mort execute le vif, et non le vif le mort",
ziceà Loysel, cest à dire, que tout droit d'execution séteint
avec la personne de Vobligé ou condamne* (Institutes coutu-
mières, II, p. 242, regula 2, ed. Dupin et Laboulaye din 1846).
3
( ) Vezi Montvalon, Tr. des successions, I, p. 188 (ed. din 1780).
La Romani, de asemenea, hotărîrile dobândite contra defunc­
tului erau personal executorii şi în contra moştenitorilor, chiar
TTTL. EXECUTORII EXECUT. CONTRA MOŞTENITORULUI.—ART. 780. 709

mai în u r m ă , a fost a b r o g a t ă prin declaraţia lui Henric a l

II-lea, dela 4 Martie 1 5 4 9 (*).
Codul actual, găsindu-se în faţa acestor dispoziţii con- nr. actual,
tradictorii, a dispus, cu drept cuvânt, d u p ă ce m a i întăiu
notarise contrariul, că titlurile executorii dobândite contra
defunctului sunt executorii şi în contra moştenitorilor săi.
Această dispoziţie nu este decât consecinţa firească a Istoricul art.
7 8 0 c C1V
principiului că moştenitorul continuă persoana defunctului. ' '
Heres personam defuncţi sustinet. Proiectul primitiv al co­
d u l u i , care fusese chiar admis de către Consiliul de Stat şi
care n ' a fost schimbat decât în u r m a observaţiilor T r i b u -
2
natului ( ), prin care se impunea creditorilor defunctului obli­
g a ţ i a de a dobândi un titlu executor şi în contra moşteni­
torilor lui, era deci defectuos şi dădea loc la t r ă g ă n ă r i şi
cheltueli zadarnice.
Aşa d a r , toţi moştenitorii, fie ei legitimi, regulaţi s a u Urmărirea
2 5 0 1
neregulaţi ( ), a b intestat sau testamentari, vor puteà şi v o r ™ " " "
trebui chiar să fie urmăriţi în virtutea titlurilor executorii ce 780.
creditorii a u dobândit în contra defunctului, fără ca aceşti moş­
tenitori să mai poată fi acţionaţi din nou printr'o acţiune p r i n -

fără nicio notificare. „Judicati actio perpetua est et rei per-

secutionem continet. Item heredi e t in heredem competit". (L. 6
§ 3, Dig., De re judicata, 42, 1). Creditorii na puteau însă să
urmărească pe moştenitori decât nouă zile după moartea lui
de cujus, ante novem dierum spatium (Nov. 115, capit. 5
§ 1).—„Nimene, zice art. 1063 din codul Calimaeh, nu are c. Calimaeh.
voe a trage la judecată sau a supăra cu orice alt chip nici cu Art. 1063.
fapta, nici cu vorba, pe rudeniile şi moştenitorii mortului,
nici pe chezăşii lui, pentru orice pricină, până la nouă zile,
cari se socotesc zile de jălire".
(') Vezi Pothier, Procèd. civile, X, 443, p. 201; Baudrv et Wahl,
op. ext., III, 3078; Planiol, III, 2065, etc.
2
( ) Cpr. Demolombe, XVII, 5 1 ; Planiol, III, 2065; Baudry et
Wahl, op. cit., III, 3079, etc.
8
( ) In Franţa, unii nu aplică art. 780 moştenitorilor neregulaţi. Controversala
(Vezi Laurent, XI, 76; Vaquette et Marin, Successions, 949, 780
a
p. 482; Thiry, II, 236. - Contra: Demolombe, XVI, 60; " t V "
Arnt!, II, 1610; T. Hue, V, 406; Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 3089, etc.). — La noi, această controversă nu-şi mai are
loc, fiindcă am avut ocazia de a observa nu odată, ci de mai
multe ori, că nicio deosebire nu există, cu privire la plata
datoriilor, între moştenitorii regulaţi şi cei neregulaţi. Vezi
suprà, p. 688, 689.
 710 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . 1. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 780.

ci pală, pentrucă textul art. 7 8 0 este imperativ în această p r i ­

vinţă şi nu lasă loc la nicio îndoială
Necesitatea F i i n d însă că moştenitorul poate să nu aibă cunoştinţă
U1
t i i n t â r ° i c e "despre titlul executor dobândit i n c o n t r a autorului său, echi-
U Ş

trebue să se tatea cere ca să i se dea un termen spre a găsi mijloace p e n t r u

I ă t i
f a C â
toruiui? " n i
P a
datoria de b u n ă voe. De aceea art. 7 8 0 din codul
civil, modificat în unele privinţe prin art. 3 9 8 din P r . civ.,
2
prevede că, sub pedeapsă de nulitate ( ), titlul executor, d o ­
bândit în contra defunctului, nu va puteà fi a d u s la înde­
plinire contra moştenitorilor săi, decât opt zile libere d u p ă
3
ce li s'a făcut o încunoştiinţare colectivă a acestui titlu ( ),
la domiciliul deschiderei succesiunei, fără însă a fi nevoe să
se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor.
Art. 3 2 i § 2, Principiul încunoştiinţărei colective, admis şi prin art. 3 2 1
2 3 9 7 P r c i v > 1
3
pr.'ÌiT? 8
§ Şi - ^ î m p r u m u t a t dela art. 4 4 7 P r . franceză,
are de scop înlăturarea străgănirilor, d u p ă cum o s p u n e a n u m e
expunerea de motive a noului art. 3 9 8 P r . civ.
Căzui eând Notificarea titlului executor trebue să fie făcută moşte-
n
a ^ ^ u n o ş t i n ţ ă i t o r i l o r , chiar când s'ar stabili că ei aveau cunoştinţă despre
despre titiui acest titlu; căci, în materie de procedură, toate formalităţile
4
executor. g u ign t r şj p t fi înlocuite prin echipolente( ).
u r o a s e n u 0

(') Demolombe, XVII, 52; Massé-Vergé, II, § 383, p. 328, nota 8.

2
( ) Necomunicarea titlului executor moştenitorilor debitorului,
nefiind însă de ordine publică, nu poate fi propusă pentru
prima oară în Casaţie. Cas. rom. Bnlt. 1894, p. 1290; Bult.
1895, pag. 1138; Bult. 1896, p. 1441; Bult. 1897, p. 638,
etc. — S'a decis că încunoştiinţarea prescrisă de lege se aplică
şi în caz când urmărirea se face în baza legei de urmărire,
întrucât această lege, oricât de excepţională ar fi, nu de-
roagă dela dreptul comun. Cas. rom. Bult. 1896, p. 884.—
Poprirea în mâna terţiilor, neechiyalând însă cu o executare
silită, ci fiind mai mult o măsură de conservare, s'a decis că
nu e nevoe să se comunice moştenitorilor titlul executor, în
baza căruia se face poprirea. Cas. rom. Bult. 1910, consid.
dela p. 1765.
3
( ) Această încunoştiinţare va trebiii să fie făcută moştenitorilor,
chiar dacă titlul executor ar fi fost comunicat defunctului
câteva zile înaintea morţei sale, sau dacă i s'ar fi făcut
o somaţie ori un comandament. Cpr. Bellot, Loi sur la pro­
cedure civile du canton de Genève, p. 179 (ed. din 1870).
Vezi şi C. Orléans, D. P. 76. 2. 103.
4
( ) Laurent, XI, 75; Demolombe, XVII, 53; Aubry et Rau, VI,
§ 617, p. 444; Massé-Vergé, II, § 383, p. 329, nota 10, in
T I T L . E X E C U T O R I I E X E C U T . CONTRA M O Ş T E N I T O R U L U I . — A R T . 780. ni

Nimic n a r împedica însă pe moştenitor de a r e n u n ţ a Renunţarea ia

]a notificarea sau încunoştiinţarea prescrisă de lege, sau de tare^nfosTe-
a scuti pe creditori de îndeplinirea acestei formalităţi p r i n - nitorilor.
t r ' u n act al voinţei sale, destul este ca acest act să fie clar
şi neîndoelnic (argument din art. 1 3 9 3 ) (').
Această notificare făcând parte din procedura urmărirei, Procedura no-
h f i c a r e u
este c â r m u i t ă de legea ţârei în care se face urmărirea, adecă
2
de legea ţârei situaţiunei bunurilor ( ). Unii văd chiar în
3
această m ă s u r ă , o dispoziţie de ordine publică ( ).
încunoştiinţarea prevăzută de lege în persoana moşte- Comunicarea
nitorilor, fiind o m ă s u r ă preliminară, pentru a ajunge la ^ f T r f t e r -
executare, şi în acelaş t i m p un act de conservare, poate fi meneie defipte
d e a r t 7 0 6
comunicată în termenele defipte de art. 7 0 6 pentru facerea in- ' '
ventarului şi pentru deliberare; moştenitorul nu poate însă
4
fi constrâns la plată înaintea expirărei acestor termene ( ).
De asemenea, în timpul celor opt zile libere, cari u r - in t i m p u l
mează încunoştiinţarea făcută moştenitorilor, creditorul nu ^ ' , ° ^ „ 0 ^ r

poate face niciun act de executare, pentrucă acest termen litimţare nu se

se dă tocmai pentru ca ei să avizeze la mijloacele cari trebue ^tio'execxi-
5
să împedice u r m ă r i r e a ( ). tare.
Chestiunea de a se şti dacă creditorii, cari dobândise Facerea u n u i
? a C O a l l e n t
un titlu executor în contra defunctului, pot sau n u să l c ă p " i ^ l e ]

moştenitorilor un comandament prealabil odată cu notificarea

titlului executor, sau p r i n t r ' u n act separat, înaintea expirărei

medio; Baudry et Wahl, Successions, III, 3087; Le Sellyer,

Idem, III, 16G8; Belost-Jolimont, asupra lui Chabot, II,
art. 877, observ. 2, p. 614; Vaquette et Marin, Idem, 947,
p. 482; Arntz, II, 1609; Dalloz, Nouveau C. civil annoti, II,
art. 877, No. 10. — Contra: C. Limoges şi Douai, D. P. 69.
2. 214; D. P. 94. 2. 321.
Moştenitorii nici într'un caz nu sunt obligaţi a încunoş-
tiinţa pe creditor despre moartea autorului lor. C. Orléans,
D. P . 76. 2. 103.
(') Arntz, II, 1609.
2
() Baudry et Wahl, op. cit., III, 3099; Rolin, Pr. de droit
international prive, II, 768, p. 329.
3
() Brocher, Cours de droit international prive, I, 135.
4
() Arntz, II, 1608; Mourlon, II, 456; Laurent, IX, 275; De­
molombe, X I V , 281 şi XVII, 59; Marcadé, III, 390; Du-
caurroy, II, 758 in fine; Masse-Verge, II, § 381, p. 320, nota
7. Vezi şi suprà, p. 361.
6
() Demolombe, XVII, 56.
 712 COD. CIV. — CART. III. — T I T . I. — C A P . VI. —S-a III. — ART. 780 .

termenului de opt zile libere, prevăzut de lege, este contro­

versată în F r a n ţ a (*). L a noi, orice u r m ă r i r e imobiliară, tre­
buind, d u p ă art. 496 din procedura civilă revizuită la 1900,
să înceapă printr'un comandament, de aici pare să rezulte
că comandamentul este un început de executare şi face p a r t e
din u r m ă r i r e ; încât el n ' a r puteà fi comunicat moştenito­
rului decât opt zile d u p ă încunoştiinţarea titlului executor (*).
întreruperea In orice caz, comandamentul comunicat moştenitorului,
còTtrovirsà ° d a t ă cu copia de pe titlul executor, va aveà de efect în­
treruperea prescripţiei, cu toate că el n ' a fost precedat de
3
notificarea prescrisă de art. 780 O. civ. şi 398 P r . civ. ( ).
Art. >54, 25t> A r t . 780 din codul civil şi 398 din P r . civ. impun
Pl 708
'c^'eil c r e d i t o r i l o r numai notificarea sau încunoştiinţarea titlurilor
executorii, pe care ei le-au dobândit în timpul vieţei defunc­
tului şi în contra l u i ; căci, dacă la moartea lui de cujus
procesul era numai început, j u d e c a t a va fi pusă în suspensie
(art. 254 P r . civ.) şi ea nu se va reîncepe decât d u p ă alte
citaţii făcute moştenitorilor (art. 256 P r . civ.), în u r m a expi-
rărei termenelor de trei luni şi 40 zile pentru facerea in­
ventarului şi deliberare (art. 708 O. civ.).
Art. 397 § î Dacă, la moartea debitorului, executarea începuse a s u p r a
i l - C1V
' bunurilor sale şi toţi moştenitorii sunt majori, ea va con­
tinua, în contra lor, opt zile d u p ă ce, p r i n t r ' o notificare, a u
fost înştiinţaţi în mod colectiv la ultimul domiciliu al de­
functului (art. 397, § 1, P r . civ.).
Art. 397 § -2 Dacă între moştenitori unii sunt minori sau interzisi,
Pr. civ.

(') Vezi asupra acestei controverse, Dalloz, Nouveau C. civil

annate, II, art. 877, No. 32 urm.
2
( ) Cpr Baudry et Wahl, op. cit., III, 3081; Chabot, Idem, II,
art. 877, No. 2, p. 613 (ed. Belost-Jolimont), p. 547 (ed. Ma­
zerat); Masse-Verge, II, § 384, p. 328, nota 10; Carré-Chau-
veau, Lois de la procedure civile, V, partea I-a, Quest. 2200,
p. 462 urm. (ed. din 1880); Duranton, VII, 457, etc. Aiurea
însă (tom. X X I , 22 şi 49) Duranton se contrazice, zicând că
comandamentul nu face parte din urmărire. Vezi asupra acestei
chestiuni tom. I al Coment, noastre p. 235 (ed. a 2-a) şi tom.
X, p. 760. — Contrà: Demolombe, XVII, 57; Planiol, III,
2065; T. Hue, V, 406, etc.
8
( ) Dalloz, op. cit., II, art. 877, No. 37; Demolombe, XVII, 58;
Vaquette et Marin, op. cit, 948, p. 482; C. Riom, D. P. 51,
5. 404. No. 7.— Contrà: Tropjong, Prescription, II, 576.
 SEPARAŢIA DE PATRIMONII. — CONSIDERAŢII ISTORICE. 713

executarea începută contra defunctului se va suspenda pană

la alcătuirea reprezentanţei lor legale, care se va face prin
mijlocirea justiţiei (tribunalul sau judecătorul de ocol) cât
se poate de grabnic (art. 3 9 7 § 2 P r . civ.).

2
Despre separaţia de patrimonii (') sau de bunuri r ).
s
Definiţie şi i n t r o d u c ţ i e istorică ( ).

Ştim că acceptarea p u r ă şi simplă a succesiunei p r o ­

duce conf'uziunea patrimoniului defunctului cu acel al moşte­
nitorului, confuziune care, adeseori, poate fi d ă u n ă t o a r e atât

(') Nu trebue să confundăm separaţia de patrimonii, în materie Separ, de pa-

de succesiuni (art. 781—784), cu separaţia pe care o poate trimonii în
mat e
cere femeea dotala, atunci când daraverile bărbatului au ajuns ^J5 (

• în aşa stare, încât dota ei este în pericol (art. 1256 urm. C.

civ. şi 628 urm. Pr. civ.). Vezi asupra acestei din urmă se­
paraţii care, după părerea dominantă şi cea mai juridică în
acelaş timp, lasă să subziste regimul dotai, tom. VIII al Co­
ment, noastre, p. 338 urm.; Planiol, III, 1160 urm.; Répert.
Sirey, v° Separation de biens; Dutruc, Tr. de la separation
de biens judiciaire (1855), etc.
2
( ) Separaţia de patrimonii poate fi numită şi separaţie de bu- Ce se înţelege
nuri, fiindcă prin patrimoniu se înţelege toate bunurile sau p r i n patri-
m o n m
toată averea defunctului. Cpr. Unger, System, des asterrei- -
chisvhen allyemeinen Privati-edits, I, §47, infine, p. 380 (ed.
din 1868); Filippis, Corso di diritto civile italiano comparato,
XII, 132, p. 89; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile
italiano, VI, 242, p. 398 (ed. a 3-a), etc. V. infra, p. 732, n. 4.
s
( ) Vezi asupra separaţiei de patrimonii în materie de succesiuni, Bibliografie.
Blondeau, Tr. de la separation des patrimoines, conndérée
spécialement à Végard des immeubles (Paris, 1840). Iată cum
această operă a fost apreciată de un autor. „Ce livre manque
de clarté; Vauteur nétait pas a&sez praticien pour bien trai­
ler un pareli sujet". (Eschbach, Introduction generale à
Vétude du droit civil, p. 155, ed. a 3-a). Cu toate acestea un
alt autor numeşte pe Blondeau: părintele ştiinţei în această ma­
terie. Vezi Hureaux, Eludes théoriques et pratiques sur le
code civil, II, p. 245, No. 406. Mai vezi asupra acestei in­
stituţii, de origină romană, Dufresnes, Tr. de la separation
des patrimoines (1842); Barafort, Tr. pratique de la sepa­
ration des patrimoines (1867); Dollinger, Tr. théorique dela
separation des patrimoines (1865); Phéréchidès, De la separ.
C. C . — C A E T . III — T I T . I.—CAP. VI.—S-a III.—SEPAE. D E PATRIMONII.

moştenitorului, dacă succesiunea este împovorată de datorii,

cât şi creditorilor defunctului şi legatarilor, dacă moştenitorul
are mai multe datorii decât avere. Legiuitorul era deci d a t o r
să ieà oarecare garanţii în contra ambelor acestor pericole.
De aceea s'a creat, în interesul moştenitorului, beneficiul de
inventar, iar în interesul creditorilor defunctului şi al lega­
tarilor, beneficiul separaţiei sau deosebirei de patrimonii ori
1
de bunuri ( ).
Interesul nu este însă suficient pentru a justifica această
dispoziţie excepţională, căci şi creditorii personali ai moşte­
nitorului ar aveà interes a cere separaţia de patrimonii, şi
cu toate acestea legea nu le conferă acest drept (art. 7 8 4
C. civil şi 1056 O. Calimach). (Vezi infra, p. 725).
Adevăratul motiv j u r i d i c al acestui drept este deci prin­
cipiul inscris în art. 1 7 1 8 şi 1 7 1 9 , d u p ă care bunurile de-

des patrimoines (teză p. doctorat, Paris, 1866); Melucci, Della

separazione del patrimonio del defunto da quello delVevede
(Torino, 1878); Baviera, Il commodum separationis nel di­
ritto romano e moderno (Bologna, 1901); Hnreaux, Etudes
théoriques et pratiques sur le code civil, tom. II (Paris,
1847); Zacliarise, Handbuch des franzósischen Civilrechts,
IV, § 628 (618), p. 114 urm. (ed. Crome), etc.
Încât priveşte vechiul drept francez, vezi Lebrun, TV. des
successions, p. 626, No. 11 urm. (ed. din 1735); Pothier, Suc­
cessions, VIII, p. 219 urm., precum şi Introduction au titre
des successions, I, 127 urm., p. 528, 529 (ed. Bugnet); Domat,
Les lois civiles dans leur ordre naturel, IV, p. 1 urm. (ed.
Carré din 1823); Montvalon, Tr. des successions, I, p. 160
urm. (ed. din 1780); iar încât priveşte dreptul nostru anterior,
vezi art. 1056 urm. din codul Calimach.
încât priveşte codul austriac (Giltertrennung), vezi Unger,
Das osterreichische Erbrecht systematisch dargestellt, § 41,
p. 174 urm. (ed. din 1871); Stubenrauch, Commentar zum
ò'slerreichischen allgemeinen bilrgerlichen Gesetzbuche, I, p. 993
urm. (ed. a 8-a din 1902); Mattei, I paragraf del codice
civile austriaco avvicinati dalle leggi romane, francesi e sarde,
III, p. 599 urm. (Venezia, 1853), etc.
(') „Le benefice de la separation des biens du défunt de ceux
de l'héritier, zice Montvalon (Tr. des successions, I, p. 161,
ed. din 1780), opere en faveur des créanciers du défunt le
mème effet que le benefice d'inventaire en faveur de l'héri-
tier. Les créanciers du défunt empèchent par ce moyen que
ceux de l'héritier ne se payent en concours avec eux sur les
biens de leur débiteur originaire".
 SEPARAŢIA DE PATRIMONII. — CONSIDERAŢII ISTORICE. 715

bitorului servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi.

Separaţia de patrimonii are deci de obiect păstrarea pentru
creditorii defunctului a garanţiei ce ei aveau a s u p r a bunu­
rilor acestuia, pe când el era încă în viaţă. In adevăr, cre­
ditorii succesiunei, cari au t r a t a t cu defunctul, a v â n d ca
garanţie toate bunurile sale (art. 1 7 1 8 , 1719), este j u s t ca
J
aceeaş garanţie să le r ă m â e şi în viitor ( ). „Hic est igitur
cequissimum^ (L. 1, § 1 in fine, Dig., De separationibus,
4 2 , 7).
Separaţia de patrimonii se întemeiază deci pe princi- Temeiul j u -
piul că bunurile defunctului nu pot să treacă la moşteni- ^plfrimo^i'
torii săi decât d u p ă deducerea datoriilor ce le grevează :
2
Bona non intelliguntur, nisi deducto cere alieno ( ).
Separaţia sau deosebirea de patrimonii este deci un be- Definiţie,
neficiu legal (beneficium separationisj, prin care creditorii
defunctului (art. 781) şi legatarii (art. 1 7 4 3 ) pot să dobân­
dească dela justiţie ca bunurile şi datoriile defunctului să
ramâe deosebite de bunurile şi datoriile moştenitorului, pentru
ca ei să fie plătiţi din bunurile defunctului cu precădere,
adecă înaintea creditorilor personali ai moştenitorului. Astfel
s
se e x p r i m ă art. 2 0 5 5 din codul italian ( ).
Prin această separaţie, lucrurile sunt restabilite în starea
în care ar fi fost, dacă defunctul n ' a r fi încetat din viaţă.
Cu alte cuvinte, creditorii defunctului nu primesc pe moşte­
nitor ca debitor, ci continuă a aveà ca datornic tot pe de
cujus.
Separaţia de patrimonii este deci o ficţiune al cărei efect Ficţiunea
legei
este de a face să se considere pe debitorul săvârşit din viaţă "
ca şi cum a r t r ă i ; însă această ficţiune nu există decât în
raporturile dintre creditorii defunctului cu creditorii perso­
nali ai moştenitorului, pentru ca creditorii celui dintâi să

(') Cpr. Laurent, X, 3 şi 10; Thiry, II, 237; Baudry et Wahl,

Successions, III, 3102; Vaquette et Marin, Idem, 951, p. 483;
Unger, Das osterreichische Erbrecht, § 41, p. 175, nota 2 (ed.
din 1871); Filippis, Corso di diritto civile italiano compa­
rato, XII, 122, p. 83, etc.
2
( ) Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 505. Cpr. Vaquette et
Marin, loco cit. Vezi suprà, p. 4Ì4, n. 3 şi 687, n. 2; p. 754.
s
( ) „La separazione ha per ogetto il soddisfacimento, col pa- c. italian.
Art 205ă
trimonio del defunto, dei creditori di lui e dei legatari che - -
l'hanno domandata, preferibilimente ai creditori delV erede".
 716 C. C — C A R T . I I I — T I T . I.—CAP. VI.—S-a III.—SEPAR. D E PATRIMONII.

fie plătiţi din bunurile succesiunei, cu precădere şi înaintea

]
creditorilor celui de al doilea ( ).
Ordine pu- Separaţia de patrimonii este de ordine publică, cel puţin
Mica. j p j i ţ creditorilor, aşa că defunctul n'ar puteà prin
n r v n a

voinţa sa să lipsească pe creditorii săi de a cere acest be­

2
neficiu ( ). Vom vedea însă că ei pot să renunţe la dreptul
3
de a cere separaţia (art. 782) ( ).
Legatarii. Aceeaş soluţie este, în genere, admisă şi în privinţa le­
4
gatarilor ( ).
Legea exis- Separaţia de patrimonii fiind relativă la însuş fondul
J ™°" dreptului creditorilor şi legatarilor, dreptul de a o cere se
t e n t â
t l 1
n

•eluderei suc- determină d u p ă legile existente în momentul deschiderei suc-

eesiunei. cesiunei, iar nu d u p ă acele existente în momentul exerci­
ţiului acestui d r e p t ; de unde rezultă că creditorii unei suc­
cesiuni deschisă înainte de promulgarea codului actual, pot
5
cere astăzi separaţia de patrimonii ( ).
Capacitatea P e n t r u a cere în justiţie separaţia de patrimonii, trebue
necesara. p c i t a t e a necesară spre a exercita o acţiune mobi­
a a v e a c a a

liară sau imobiliară, d u p ă cum succesiunea cuprinde mobile

sau imobile, ori în acelaş t i m p atât mobile cât şi imo­
6
bile ( ).
Separ, de pa- Dacă este vorba de o separaţie de patrimonii cerută şi
t r i m a m i
a b ! i ă " d o b â n d i t ă pe cale amiabilă, capacitatea de a face acte con­
servatorii este suficientă. Astfel, un stabiliment public ne­
autorizat încă a accepta un legat, se poate înţelege cu moşte­
nitorul în scopul de a dobândi separaţia de partrimonii (')•
Origina separ. Această instituţie, existentă şi în dreptul nostru anterior,
d e patrimonii.

(') Cpr. Trib. Dolj, Dreptul din 1890, No. 82 (motive).

2
( ) Baudry et Wahl, Successions, III, 3119; Le Sellyer, Idem,
III, 1685; Répert. Sirey, v° Separation des patrimoines, 4;
Répert. Labori, v° Successions, 527, in fine; C. Paris, Sirey,
66. 2. 49; D. P. 67. 2. 156, etc.
3
( ) Vezi infra, p. 739, ad notam.
4
( ) Baudry et Wahl, loco cit.; Répert. Sirev, v° cit., 5; C. Paris,
Sirey,'66. 2. 49; D. P.' 67. 2. 156/— Contrà: Barafort,
Separ, des patrimoines, 29; Le Sellyer, op. şi loco suprà cit.
(") Répert. Sirey, v° cit., 6, 7.
6 n
< ) Répert. Sirey, v cit., 8; Baudry et Wahl, op. cit., ILL 3120.
7
( ) Répert. Sirey, v° cit., 9; Baudry et Wahl, loco cit. şi deci­
ziile citate de aceşti autori.
 SEPARAŢIA DE PATRIMONII. — CONSIDERAŢII ISTORICE. 717

cel puţin în codul Calimach (art. 1056) urm.)('), îşi trage

origina sa din dreptul roman, unde ea a fost introdusă din
2
timpuri imemoriale, prin edictul pretorului ( ), căci dreptul
civil (jus ipsum) nu dădea creditorilor defunctului niciun
mijloc de a depărta pe creditorii personali ai moştenitorului
dela bunurile succesiunei.

(') Cât pentru codul Caragea, s'a decis că separaţia de patri- <•'• Caragea..
monii era necunoscută. Cas. rom. S-a 1, Bult. 1879, p. 94.
încât priveşte vechiul drept francez, vezi Hureaux, Etudes
théorigues et pratiques sur le code civil, II, 253 urm., p. 23
urm. (Paris, 1847). Vezi şi autorii citaţi suprà, p. 714, ad
notam.
2
( ) ,,Sciendum est, separationem solere impetrari decreto prue- Dr. roman.
a
toris (L. 1, Pr., Dig., De separ aiionibus, 42, 6). Vezi şi L. 2,
Cod, De bonis auctoritate judicis possidendis, etc. 7, 72, unde
se zice: „Est jurvdictionis tenor promptissimus, indemnita-
latisque remedium edicto prwtoris creditoribus hereditariis
demonstralum, ut quotiens separationem honorum postulant,
causa cognita impetrent".
Separaţia patrimoniilor trebuia, ca şi astăzi, să fie cerută Dr. roman,
la judecător, care o dădea sau o refuza după împrejurările
supuse aprecierei sale suverane (L. 1 § 14, Dig., loco cit.).—
Această separaţie trebuia cerută rebus integris, înainte de a
se confunda bunurile defunctului cu acele ale moştenitorului:
„Praitereă sciendum est, posteaquam bona hereditaria bonis
heredis mixta sunt, non posse impetrari separationem; con-
fusis enim bonis et unitis, separatio impetrari non poterti".
(L. 1 § 12, ab initio, Dig., loco cit.). — Ea nu mai puteà fi
cerută după ce trecuse cinci ani dela adiţia de ereditate. „Quod
dicitur, post multum tempus separationem impetrari non
posse, ita erit accipiendum, ut ultra quinquennium post adi-
tionem numerandum, separatio non postuletur". (L. 1 § 13,
Dig., loco cit.). Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 220.
„Creditorii mortului nu mai pot cere deosebirea averilor moş- C. Calimach.
A r t
tenirei de a moştenitorilor, zice art. 1062 din codul Calimach, -
după trecerea a cinci ani dela intrarea în moştenire".
Separaţia de patrimonii a dat loc la o controversă celebră Controversa
în dreptul roman între Paul şi Papinian. Această controversă, la care separ,
care există şi astăzi (vezi infra, p. 761 urm.), este t r a t a t ă patrimonii
de

a l a
în tom. X al Coment, noastre, p. 506, nota 1. Cpr. Vaquette ^'J^
et Marin, Successions, 952, p. 483, 484; Garraud, De la dé-
confiture, p. 168, text şi nota 1 (ed. din 1880). Vezi asupra
istoricului acestei instituţii, Melucci, Trattato della separa­
zione del patrimonio del defunto da quello dell' erede, No. 4 urm.,
precum şi autorităţile citate de aceşti autori.
 718 COD. CIV.— CARTEA I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 781.

Persoanele cari pot cere şi în contra cărora poate

fi cerută separaţia de patrimonii.
1° Persoanele cari pot cere separaţia de patrimonii.

A r t . 7 8 1 . — E i ( ' ) pot cere, în orice caz şi incontra oricărui

2
creditor ( ), separaţiunea patrimoniului defunctului de acela al ere-
8
dului. (Art. 713, 780, 782 urm., 1743 C. civ. Art. 878 C. fr.) ( ).
Creditorii de­ Separaţia de patrimonii poate fi cerută şi dobândită
functului.
dela j u s t i ţ i e : 1° de toţi creditorii defunctului, a căror cre­
4
anţă nu este contestată în existenţa sa ( ), fără a se distinge
natura şi origina creanţei lor, chiar dacă ei n ' a r aveà niciun
5
titlu p e n t r u constatarea ei ( ), fie această creanţă cu termen,
condiţională sau eventuală, pentrucă separaţia de patrimonii
6
este o m ă s u r ă conservatorie (art. 1016) ( ).

(') Ei, adecă: creditorii defunctului.

2
( ) Bine înţeles: în contra creditorilor moştenitorului.
( ) Cpr. L. 1 § 1, Dig., De separationibus, 42, 6; L. 2, Cod,
3

De bonis auctoritate judicis possidendis, etc., 7, 72; Pothier,

Successions, VIII, p. 226 (ed. Bugnet).
4
( ) Cas. fr. D. P . 85. 1. 286; Pand. chron. (anii 1878-1886),
I, p. 310; T. Hue, V, 410, p. 498. A fortiori, deci, cererea
de separarea patrimoniilor este admisibilă atunci când creanţa
este recunoscută în principiu, cu toate că ea este contestată în
privinţa sumei. Gas. fr., loco suprà cit.; T. Hue, loco cit.
Creditorii ab­ Creditorii absentului pot, în urma trimeterei în posesiunea
sentului. definitivă a bunurilor absentului, să ceară separaţia de patri­
monii, căci ei se găsesc atunci în faţa moştenitorilor debito­
rului lor (art. 114) şi sunt expuşi la aceleaşi pagube ca şi
cum debitorul lor ar fi încetat din viaţă. T. Hue, loco cit.,
p. 497, 498.
Moştenitorul In fine, mai poate încă cere separaţia de patrimonii: mo­
jtare a plătit ştenitorul care ar fi plătit pe creditorii succesiunei, dacă el a
pe creditorii
succesiunei.
făcut să fie subrogat în drepturile creditorilor plătiţi. T. Hue,
loco cit., p. 498; Laurent, X, 9, etc.
5
( ) Planiol, III, 2172; Demolombe, XVII, 106; Baudry et Wahl,
op. cit, III, 3111; Le Sellyer, Idem, III, 1680; T. Hue, V,
410; Laurent, Supplement, III, 305, p. 226; Trib. Rochefort,
D. P. 85. 1. 286; Sirev, 86. 1 57 (sub Gas.); C. Agen, Sirey,
95. 2. 177; D. P. 95. '2. 217; Trib. Saigon, Pand. Period.
1901. 2. 156; C. Bucureşti, Cr. judiciar, din 1909, No. 1 şi
Dreptul din 1909, No. 70, etc. Acest drept îl au nu numai
creditorii unui capital exigibil, ci şi creditorii unei rente. De­
molombe, XVII, 109.
6
( ) Pothier, Successions, VIII, p. 220; Domat, Lois civiles, IV,
PERSOANELE CARI POT CERE SEPAR. D E PATRIMONII. — ART. 781. 719

Legea n u distinge, de asemenea, între creditorii chiro-Creditorii chi-

graf'ari, privilegiaţi şi ipotecari ('), cari a r aveà şi ei interes " ^ [ e g i l ţ î s T P

de a uzà de această m ă s u r ă conservatorie, de câteori g a - ipotecari."

2
ranţia lor a r fi contestată sau a r fi neîndestulătoare ( ).
„Quand les créanciers du défunt craignent que l'héritier ne soit

No. 4, pag. 10 (ed. Carré din 1823); Thiry, II, 238; Laurent,
X, 7 şi 9; Arntz, II, 1619; Marcadé, III, 392; Duranton, VII,
471; Demolombe, XVII, 108; Vigié, II, 447; T. Hue, V,
410; Planiol, loco cit.; Baudry et Wahl, Successions, III,
3111; Le Sellyer, Idem, III, 1698; Vaquete et Marin, Idem,
956, p. 485; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 471; Massé-Vergé,
II, § 385, p. 329, nota 3 ; Zachariae, Handbuch des fr. Civil-
rechts, IV, § 628, p. 114, nota 3 (ed. Crome); Pacifici-Mazzoni,
Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 241, p. 396 urm. (ed. a
3-a). „Creditoribus, q u i b u s e x d i e v e i s u b c o n d i t i o n e d e b e t u r ,
et propter hoc nondùm pecuniam petere possunt, mquè sepa-
ratio dabitur". (L. 4, Dig., De separ ationibus, 42, 6).
(!) Cpr. C. de justiţie civila din Geneva, Sirey, 87. 4. 25.
2
( ) Arntz, II, 1613; Mourlon, II, 465 şi III, 1398; Laurent, X,
7 şi 66; Demolombe, XVII, 107; Aubry et Rau, VI, § 6 1 9 ,
p. 471, 472, text şi nota 4; Zacharise, Handbuch des fr. Oi-
vilrechts, loco suprà cit.; Thiry, II, 238; Baudry et Wahl,
op. cit., I l l , 3115; Mattei, / paragrafi del codice civile aus­
triaco avvicinati dalle legi romane, francese e sarde, III, p. 600,
No. 2 (Venezia, 1853), etc.
Interesul cel mai mare îl au, fără îndoială, creditorii chi- Creditorii pri-
rografari, din cauza ipotecilor ce moştenitorul poate constitui v i l e g i a ţ i şi
asupra imobilelor succesiunei. Cât pentru creditorii privilegiaţi ipotecari.
şi ipotecari, ei nu au interes a cere separaţia de patrimonii,
dacă inscripţia lor le dă un rang util pentru toată creanţa lor,
căci moartea debitorului nu aduce nicio schimbare dreptu­
rilor lor. Cpr. Baudry-Lacantinerie, III, 756 (ed. a 9-a). In
acest sens trebue să înţelegem o decizie a Curţei din Iaşi
(Dreptul din 1890, No. 36) şi o altă decizie a Curţei din Gre­
noble (D. P. 55. 2. 93). — In orice caz creditorii privilegiaţi
sau ipotecari nu au nevoe de separaţia de patrimonii, pentru
a puteà opune privilegiul sau ipoteca lor creditorilor perso­
nali ai moştenitorului. Baudry-Lacantinerie, loco suprà cit.
Acelaş drept îl au şi creditorii, cari ar fi garantaţi printr'o Creditorii ga-
cauţiune; căci, pe de o parte, prin stipularea acestei siguranţe, rantaţi
ei nu au înţeles a micşora celelalte drepturi ale lor, iar pe P ţ ' ° r m r
- o a u

m n e
de altă parte, cauţiunea poate să devie insolvabilă. Cpr. De- t -
molombe, XVII, 107, infine; Barafort, Separ, despatrimoines,
22; Masson, Idem, 14; Baudry et Wahl, Successions. III,
3115, in fine; Le Sellyer, Idem, III, 1679, etc. Art. 2054 din
codul italian este expres în această privinţă.
 720 COD. C I V . — C A R T . I I I . — TIT. I. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 781.

pas solvable, et qu'ils veulent se servir de la preference que Ies

lois leur accordent sur Ies biens du défunt, zice un vechiu autor ('),
ils peuvent demander la separation de l'hoirie du défunt d'avec celle
de l'héritier. Ce droit est accordé par Ies lois tant aux créanciers
hypothécaires qu'aux chirographaires, sans distinction, la qua! ite
seule de créancier du defunt donnant cette preference sur Ies biens
de la succession. Les légataires du defunt ont le mème droit, cornine
étant créanciers de la succession; mais les créanciers du defunt
sont préférés, parcequ'il n'a pas pu taire des legs à leur prejudice.
(L. 4 § 1, Dig., De separ ationibus, 42, 6).

Cazui càiui Moştenitorul, care este în acelaş t i m p creditorul suc-

este^creditOT cesi unei, poate şi el să provoace separaţia de patrimonii,
ai succesiunei. pentru partea creanţei sale, care nu este stinsă prin confuzie
2
(art. 1 1 5 4 urm.) ( ).
Legatarii de- 2° Separaţia de patrimonii mai poate fi cerută de le-
3
vrt^I'-i a ' ' defunctului ( ), ei fiind creditori ai succesiunei. Acest
a l : a r

(') Montvalon, Tr. ales successions, I, p. 160 (ed. din 1780).

2
( ) Pothier, Successions, VIII, p. 220; Domat, Lois civiles, IV,
p. 13, No. 11 (ed. Carré); Laurent, X, 8; Demolombe, XVII,
111 şi 168; Demante, III, 320 bis IV; Arntz, II, 1613; Thiry,
II, 238; T. Hue, V. 410; Aubry et Ran, VI, § 619, p. 472;
Massé-Vergé, II, § 385, p. 3-30, nota 3, in medio; Baudry et
Wahl, op. cit., Ili, 3116; Le Sellyer, Idem, III, 1698, etc.
Cpr. L. 7, Cod, De bonis auctoritate judicis possidendis, 7, 72.
3
Legatarii par­ ( ) Nu poate să fie vorba, în specie, decât de legatarii particu­
ticulari. lari sau singulari ai unor sume de bani, iar nu de legatarii
unor corpuri certe şi determinate, căci aceştia sunt proprie­
tari din ziua morţei lui de cujus.
Legatarii uni­ Nu poate, de asemenea, ii vorba de legatarii universali sau
versali sau cu cu titlu universal, pentrucă aceştia fiind loco heredum, ei n u
titlu uni­ numai că nu vor puteà cere separaţia de patrimonii, dar încă
versal.
această separaţie va puteà fi cerută şi dobândită în contra lor.
Planiol, III, 2172, 2»; Baudry et Wahl. Successions, III, 3118.
in fine; Nacu, II. No. 311. p. 203, 204, etc.
Legatarii unui Legatarul unui uzufruct devenind uzufructuar, din momentul
uzufruct. morţei testatorului, asupra bunurilor succesiunei, iar nu un
simplu creditor al moştenirei, nu are, de asemenea, nevoe de
separaţia de patrimonii şi de inscripţia prescrisă de art. 1743,
căci acest text conferind creditorilor succesiunei şi legatarilor
privilegiul separaţiunei de patrimonii, ca o garanţie a drep­
turilor lor, şi depărtând pe creditorii personali ai moştenito­
rului dela bunurile succesiunei, presupune, ca orice privilegiu,
un drept principal de creanţă, pe care îl garantează, iar nu
in
uti drept real. care nu are nevoe de garanţie şi care. pi'
însăş natura lui. conferă titularului atât dreptul de preferinţa
PERSOANELE CARI POT CERE SEPAR. D E PATRIMONII. — ART. 781. 721

drept al legatarilor rezultă din art. 1 7 4 3 , care reproduce

tradiţia romană (*). „ Quotiens heredis bona solvendo non sunt,
non solum creditores testatoris, sed etiam eos quibus le­
gatimi fuerit, impetrare honorum separationem a3quum est ( ). a 2

Independent de precăderea, care rezultă din separaţia de i p o t e c a legam

patrimonii, legatarii particulari mai au încă, d u p ă a r t . 9 0 2 ^ r t ^ o ^ ™ '
§ 2, o ipotecă legală a s u p r a imobilelor succesiunei, pentru
garantarea legatelor lor, deşi această ipotecă se contestă de
unii autori. (Vezi suprà, p a g . 6 9 3 , nota 2). Aceste două
3
drepturi sunt deosebite şi independente unul de altul ( ).

cât şi dreptul de urmărire, atribute esenţiale ale oricărui drept

real în genere. Cas. rom. Bult. 1904, p. 1416 şi Cr. judiciar
din 1904, No. 82. „Acei cari au dobândit o desmembrare a
proprietăţei nu pot fi cuprinşi în denumirea generală de cre­
ditori", zice T. Hue (V, 417, in fine). — Vezi însă Demo­
lombe. XVII. 194.
(>) Cpr. Laurent, X, 5; Demolombe, XVII, 110; Arntz, II, 1613;
Mourlon, II, 465 şi III, 1398; Ducaurroy, II, 759; Demante,
III, 219 bis III şi toţi autorii.
2
( ) L. 6, Pr., Dig., De separationibus, 42, 6. Vezi şi L. 1, Cod, Dr. roman.
loco cit., 7, 72, unde se zice: „Legătura quasi cos alienum
exigitur". Mai vezi L. 4 § 1. Dig., De separationibus, 42, 4.
„Şi legatarii, zice art. 1059 din codul Calimach, au drit să C. Calimach.
A r t 1 0 5 9
ceară, dimpreună cu creditorii, deosebirea averei mortului de - -
averea moştenitorului, etc." Cpr. art. 812 C. austriac. In
privinţa dreptului vechiu francez, vezi Domat, Lois civiles,
IV. p. 9 şi 10, No. 3 (ed. Carré).
3
( ) Vezi autorii citaţi în tom. VIII al Coment, noastre, p. 508,
nota 1 şi mai cu samă în tom. IV, sub art. 902 § 2, la cari
trebue să adăogam, Planiol, III, 2793. Această ipotecă legală,
pe nedrept contestată de unii autori (vezi Aubry et Rau, III,
§ 264, p. 353, 354, -ed. a 5-a şi VII, § 722, p. 493, text şi
nota 24, ed. a 4-a;. Nacu, III, p. 693. No. 2 1 ; Trib. imper.
german, Sirey, 87. 4. 19, etc.), conferită de Justinian (L. 1,
in fine, Cod. Communia de legatis, 6, 43 şi Instit., 2, 20, § 2.
in fine), care trecuse şi în vechia jurisprudenţă franceză (vezi
Domat, Lois civiles, IV, p. 6, ed. Carré din 1823), a făcut
pe Pothier (Successions, VIII, p. 219, 220) să conteste inte­
resul legatarilor de a cere separaţia de patrimonii.
Intre separaţia de patrimonii şi ipoteca legatarilor există Deoseb. între
următoarele deosebiri: 1° Ipoteca legală a legatarilor îşi trage, separ, de pa-
după cum am văzut mai sus, origina sa dintr'o Constituţie a . t r
Şi m o n u 1

lui Justinian, pe când separaţia de patrimonii a fost înfiin- P

°'arfi " 0 1
e a

ţaţă prin edictul pretorului (vezi suprà, p. 717); 2° sepa­

raţia de patrimonii se poate exercita atât asupra mobilelor

Ì3113 4G
 COD. CIV. — C A E T . III. — T I T . I. — C A P . VI. — S - a III. — A E T . 781. *

Drept vorbind însă, ar fi trebuit ca legatarii să nu

poată cere separaţia de patrimonii : 1° pentrucă ei, netra­
-
t â n d cu defunctul, nu au drept sig uranţă bunurile acestui
din u r m ă ; 2° situaţia creditorilor moştenitorului este mai
demnă de favoare decât aceea a legatarilor, pentrucă aceşti
din u r m ă nu sufăr nicio p a g u b ă , ci caută să realizeze un
câştig (certant de lucro captando), pe când creditorii moşte­
nitorului, ca şi acei ai defunctului, caută să preîntimpine
o p a g u b ă reală (certant de damno vitando); şi cu toate
acestea, creditorii moştenitorului nu se bucură de beneficiul
separaţiei (art. 7 8 4 ) ; 3° in fine, legatarii având o ipotecă
legală a s u p r a imobilelor succesiunei, dreptul lor de prefe­
rinţă a s u p r a creditorilor chirografari, face ca beneficiul se­
1
paraţiei să fie aproape lipsit de interes pentru ei ( ).

cât şi a imobilelor defunctului, într'un cuvânt asupra între­

gului său patrimoniu (art. 781), pe când ipoteca legală se
exercită numai asupra imobilelor sale; 3° chestiunea de a
se şti dacă separaţia de patrimonii conferă sau nu credito­
rilor defunctului şi legatarilor un drept de suită sau de ur­
mărire în mâna terţiilor achizitori este foarte controversată,
după cum vom vedeà mai la vale sub art. 1783 § 2 (vezi şi
tom. X al Coment, noastre, p. 504 urm.), pe când afirmativa
este incontestabilă în privinţa ipotecei legale; 4° asemenea
controversă există, în privinţa chestiunei de a se şti dacă se­
paraţia de patrimonii este sau nu indivizibilă (vezi asupra
acestei controverse, Pand. fr., v° Privii, ethypoihèques, 3931
urm.), pe când ipoteca legală este, necontestat, indivizibilă
(art. 1746), etc. Vezi Pand. fr., v° Privii, et hypotkèques,
4036; Planiol, II, pag. 912, nota 1 (ed. a 5-a) şi III, 2794;
Surville, Elements oVun cours de droit civil francais, III,
589, p. 259, etc.
(') Cpr. Laurent, X, 5 şi Avant-projet de revision du code civil,
III, p. 623, care, prin art. 984 din acest Ante-proiect, nu mai
conferă beneficiul separaţiunei legatarilor, ci numai credito­
rilor defunctului şi ai moştenitorului. — Vezi însă Vaquette
et Marin (Successions, 956, p. 485), care apără soluţia co­
dului în privinţa legatarilor, întemeindu-se pe voinţa defunc­
tului, care ar fi înţeles ca legatarii să fie plătiţi înainte de
creditorii moştenitorului. Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III,
3118.—Codurile străine, precum: cel italian (art. 1032 şi 2054),
cel olandez (art. 1153), etc. reproduc teoria romană, păstrată
şi de legiuitorul nostru. Art. 594 din noul cod elveţian dela
1907, consacră de asemenea, dreptul creditorilor defunctului
PERSOANELE CARI POT CERE SEPAR. D E PATRIMONII. — ART. 781. 723-

Separaţia de patrimonii poate fi cerută de toţi credi- Modurile c u m

torii şi legatarii defunctului î m p r e u n ă şi în mod colectiv, ^ ° ^ °p™ a t
e

sau de fiecare din ei în parte. Fiecare creditor sau legatar trimonii.

exercită acest drept în interesul şi în numele său propriu,
şi dobândirea acestui beneficiu nu-şi produce efectele sale
decât faţă cu acel care 1-a cerut şi dobândit (').
In dreptul modern, deci, acţiunea creditorilor şi a le- Neindivizi-
2
gatarilor n u este indivizibilă ( ); de unde rezultă că, în aceeaş ^^^àì-
avere de moştenire, separaţia patrimoniilor poate să existe toriior.
numai în favoarea u n o r a din creditori sau legatari, dacă ei
3
nu s'au înţeles ca să facă o cerere colectivă ( ).
Separaţia de patrimonii nu foloseşte deci, decât credi­
torilor şi legatarilor cari au cerut-o şi cari au l u a t a s u p r a
imobilelor succesiunei inscripţia prevăzută de art. 1 7 4 3 (*).

şi al legatarilor de a cere lichidarea oficială, dacă ei au temeri

serioase de a nu fi plătiţi.
(') Cpr. Unger, Das òsterreichisehe Erbreckt, § 41, p. 177, nota 7.
Iată cum se exprimă acest din urmă autor: „Die Geltendma-
chung dieser Bechtswohlthat von Seite des einen Glăubigers
a
nilsst und schadet dem andern nicht . (L. 1 § 16, Dig., De
separationibus, 42, 6). Art. 2063 din codul italian este expres
în această privinţă. Cpr. Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di di­
ritto civile italiano, VI, No. 241, p. 398.
2
() La Romani, din contra, acţiunea creditorilor era colectivă
(communis cautio) (L. 4, Pr., Dig., De separationibus, 42, 6),
după cum este astăzi în materie de faliment (cpr. M. A. Du-
mitrescu, Codul de comerciu comentat, VI, 236, p. 169), căci
separaţia presupunea insolvabilitatea moştenitorului şi trime-
terea creditorilor în posesiunea bunurilor sale. Creditorii in-
terveneau tocmai atunci când bunurile moştenitorului erau să
se vândă împreună cu bunurile succesiunei şi, prin această
intervenţie, ei cereau ca ambele patrimonii să se vândă în deo­
sebi: Et sic quasi duorum fieri bonorum venditionem, zicea
Ulpian în L. 1 § 1. Dig., De separationibus, 42, 6. Cpr. Lau­
rent, X, 6; Ducaurroy, II, 760; Demolombe, X V l I , 104;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 3144, etc.
3
() Cpr. Demolombe, XVII, 112; Laurent, X, 6 şi 67; Mourlon,
II, 467; Duranton, VII, 469; Arntz, II, 1619; Thiry, II, 240;
Ducaurroy, II, 760; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 473; Baudry
et Wahl, op. cit., III, 3144 şi 3145, in fine, 3195; Zachari»,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 628, p. 115, text şi nota 5
(ed. Crome); Pand. fr., v° Privii, et hypothèques, 3941 urm.;
Ca^. fr. Sirey, 69. 1. 313; D. P. 69. 1. 443, etc.
4
() Cpr. Laurent, X, 16, 34 şi 67; Baudry et Wahl, op. cit, III,
 '724 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S - a I I I . — A R T . 7 8 1 .

Cazul când Creditorii defunctului şi legatarii au interes sa ceară

s e a r a a
e a
fosT accept ată P t ^ °-e patrimonii, chiar dacă succesiunea a fost p r i -
sub beneficiu mită s u b beneficiu de inventar, d u p ă cum dispune a n u m e
de inventar. 2 0 5 8 din codul italian, căci cu toate că această sepa-
a r t >
7
Controversa. tr
raţie există prin efectul acceptărei beneficiare (vezi suprà,
p . 370), totuşi separaţia a r puteà să înceteze prin renun­
ţarea expresă sau tacită a moştenitorului (art. 7 0 5 P r . civ.),
în care caz moştenitorul beneficiar a r deveni moştenitor p u r
şi simplu şi patrimoniile s'ar amesteca iarăşi la un loc.
Creditorii şi legatarii vor face deci foarte bine de a cere se­
paraţia de patrimonii, îndeplinind formalităţile cerute de lege
(art. 1743), căci n u m a i în acest mod ei vor puteà conserva
beneficiul separaţiunei şi privilegiul ce le conferă legea (').
D u p ă cum acceptarea succesiunei s u b beneficiu de i n ­
ventar nu face ca separaţia de patrimonii să devie inutilă,
tot astfel şi în sens invers, separaţia de patrimonii nu face ca

3138, şi autorităţile citate; Trib. Ilfov, Dreptul din 1886,

No. 75; Cas. fr., Sirey, 69. 1. 313; D. P. 69. 1. 443. — Vezi
însă Demolombe, X V l I , 139 şi 141, după care inscripţia cerută
de art. 1743 ar fi, în privinţa imobilelor, suficienta, fără nicio
cerere în judecată. Cpr. C. Metz şi Geneva, D. P. 68. 2. 103;
Sirey, 68,' 2. 281 ; Sirey, 87. 4. 25, etc.
(') Vezi suprà, p. 371. Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1886, No. 75;
Unger, Das osterreichische Erbrecht, § 41, p. 175, nota 3 (ed.
din 1871); Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile ita­
liano, VI, 241, p. 398 (ed. a 3-a); Marcadé, III, 401; Arntz,
II, 1622; Thiry, II, 239; Ducaurroy, II, 763; Laurent, X,
80 urm. şi Supplement, III, p. 247; Demolombe, XV, 171
urm. şi XVII, 153; T. Hue, V, 425; Vigié, II, 454; P. Pont,
Privii, et hypothèques, I, 301; Martou, Idem, II, 679, p. 287
urm.; Garraud, Tr. de la déconfiture, p. 183; Baudry et Wahl,
Successions, III, 3105; Le Sellver, Idem, III, 1681; César-Bru,
nota în D. P. 99. 2. 473; Naciì, II, 312, p. 204, etc. — Contrà:
Blondeau, Separation des patrimoines, p. 507; Belost-Jolimont
asupra lui Chabot, II, art. 878, observ. 6, p. 631 urm. (ed. din
1839); Aubry et Bau, VI, § 618, p. 469 şi § 619, p. 506,
text şi nota 75. Cpr. Mourlon, II, 464. Tot în acest din urmă
sens se pronunţă şi jurisprudenţa franceză. Vezi numeroasele
decizii citate de Baudry et Wahl, op. cit., III, p. 470, 4 7 ] ,
nota 2 (ed. a 3-a). Cpr. şi Trib. Ilfov, Dreptul din 1883,
No. 70, p. 576. Vezi asupra acestei controverse, Dalloz, Nou-
veau C. civil annoti, II, art. 878, No. 159 urm.; Mourlon, III,
1421 urm.; Stănescu, op. cit., 474, p. 269 urm., etc.
PERSOANELE CARI POT CERE S E P A R . D E PATRIMONII. — ART. 784. 725

beneficiul de inventar să fie inutil; pentrucă, pe de o parte,

separaţia de patrimonii n u împedicâ pe moştenitorul, care
a acceptat succesiunea p u r şi simplu, de a fi personal obligat
către creditorii succesiunei, iar pe de altă parte, nimic nu îm-
pedică pe creditorii succesiunei de a r e n u n ţ a la separaţia de
patrimonii sau de a perde beneficiul ei prin neîndeplinirea
formelor necesare la conservarea ei. P r i n u r m a r e , moştenitorul
nu are decât un mijloc de a înlătura acest pericol, şi a n u m e :
de a accepta succesiunea sub beneficiu de inventar (*).

Despre creditorii moştenitorului.

A r t . 7 8 4 . — Creditorii eredului nu pot cere separaţiunea pa­
trimoniilor în contra creditorilor succesiunei. (Art. 781 C. civ.
2
Art. 881 C. fr.) ( ).
P a n ă acum a m vorbit numai de creditorii defunctului,
singurii cărora legea le d ă dreptul de a cere separaţia de
patrimonii.
A r t . 7 8 4 se ocupă de' creditorii moştenitorului, a d m i - Creditorii
m o ? t o
ţ â n d principiul că aceştia nu pot cere separaţia de p a t r i - r ^°| "
monii contra creditorilor defunctului. Ou alte cuvinte, cre­
ditorii personali ai moştenitorului nu pot să ceară a fi plătiţi
din averea acelui moştenitor, cu precădere şi înaintea cre­
ditorilor succesiunei. Aceasta nu este decât aplicarea prin­
cipiului, care conferă t u t u r o r creditorilor un drept egal
a s u p r a bunurilor debitorului lor (art. 1719), combinat cu
observaţia că toată averea defunctului a trecut la moşte­
nitorii săi. (Vezi suprà, p . 7 1 4 , 715).
Legea refuză creditorilor moştenitorului d r e p t u l de a
cere separaţia de patrimonii, deşi ştim că ei a r puteà să
aibă interes la aceasta (vezi suprà, p . 714), pentrucă debi­
torul a v â n d facultatea de a contracta oricât de multe d a ­
torii, creditorii săi actuali nu l-ar puteà opri de a-şi m ă r i
n u m ă r u l creditorilor, prin acceptarea unei succesiuni insol­
3
vabile ( ).

0) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III, 3104.

2
( ) Cpr. L. 1 §§ 2 şi 5, Dig., De separationibus, 42, 6; Po­
thier, Successions, VIII, p. 221 et Introduction au titre des
successions, I, 130, p. 529 (ed. Bugnet), etc.
3
( ) Acesta era şi motivul dat de Ulpian în L. 2 § 1, Dig., De
 726 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I I . — A R T . 7 8 1 .

Art. 975. Creditorii moştenitorului a r puteà însă să atace accep­

tarea emanată dela debitorul lor pentru fraudă, şi s'o re-
voace prin acţiunea pauliană (art. 975) (').

2° Persoanele contra cărora separaţia de patrimonii poate fi cerută

(art. 781).

Dr. roman. L a Romani, creditorii defunctului îndreptau în totdea­

u n a cererea de separare în contra moştenitorului; iar pre­
torul, după examinarea cauzei, dădea un decret prin care
ei erau trimeşi în posesiunea t u t u r o r bunurilor succesiunei,
2
având d r e p t u l de a Ie administra şi de a le vinde ( ).

separationibus, 42, 6. „ Nam (licet) alieni, adjiciendo sibi cre-

u
ditorem, creditoris sui facere deteriorem conditionem . Credi­
torii moştenitorului sunt deci singuri de rină că au contractat
cu o persoană destul de imprudentă ca să primească o suc­
cesiune oneroasă. „Sibi enim imputet qui cum tali contraxe-
runt". (L.' 1 § 5, Dig., loco cit.).
C. Calimach. Acest sistem era admis şi în. codul Calimach: „Dacă averea
Art. 1056. mortului va fi unită cu averea moştenitorului, zice art. 1056
din acest cod, numai creditorii mortului pot să ceară deose­
birea acestor două averi, iar nu şi creditorii moştenitorului".
Dr. v e c h i u In dreptul vechili francez, creditorii moştenitorului aveau
francez. Con­ însă, după unii, facultatea de a cere separaţia de patrimonii,
troversă. precum ne atestă Domat (Lois civiles, IV, pag. 2, ed. Carré
din 1823), care tratează teoria contrară, admisă în dreptul
roman, de subtilă, pentrucă deşi ei au trebuit să se aştepte
la contractarea de nouă datorii din partea debitorului lor,
totuşi ei n'au putut să prevadă că acest debitor are să com­
promită averea sa prin acceptarea unei succesiuni oneroase.
Acest drept al creditorilor moştenitorului era deci bazat pe
echitate. Vezi Montvalon, Tr. des successions, I, p. 160, 161
(ed. din 1780). Cu toate acestea, atât Pothier (Successions,
VIII, p. 221) cât şi Lebrun (Successions, pag. 627, No. 1(5)
contestau acest mod de a vedea, şi teoria acestor din urmă
autori a trecut, cu drept cuvânt, în legea actuală.
(') Planiol, III, 2173; Arntz, II, 1614; Mourlon, II, 477; Mar­
cadé, III, 231 şi 403; Dueaurroy, II, 771; Demolombe, XVII,
114; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 473; Zacharise, Handbuch
des fr. Civilrechts, IV, § 628, p. 115, text şi nota 6 (ed. Crome);
Nacu, II, 313, p. 204 şi toţi autorii. Cpr. L. 1 § 5, Dig.,
De separationibus, 42, 6; L. 1 § 2 şi L. 3 § 1, Dig., Qucc
in fraudem creditorum, etc., 42, 8. Vezi Domat, Lois civiles,
IV," p. 3 (ed. Carré din 1823).
2
( ) L. 1 Pr. şi § 1, Dig., De separationibus, 42, 6. — Lichidarea
P E R S O A N E L E C O N T R A CĂROR S E P A R . P O A T E F I C E R U T Ă . — A R T . 7 8 1 . 727

Astăzi, separaţia de patrimonii se exercită contra ori- Dr. actual,

cărui creditor personal al moştenitorului, fie acest creditor
chirografar, privilegiat sau ipotecar, puţin importă (*), şi
2
chiar în contra unui creditor a m a n e t a r ( ).
Creditorul cel mai p u ţ i n favorizat, al defunctului, poate
deci cere separarea de patrimonii contra creditorului cel mai
favorizat al moştenitorului. Astfel, u n creditor chirografar
al defunctului poate cere separaţia în contra unui creditor
3
privilegiat sau ipotecar al moştenitorului ( ).
Separaţia de patrimonii poate fi exercitată n u numai Sensul euvân-
contra creditorilor moştenitorului legitim, d a r şi în contra ere- ^ a r t 7 8 1 * 6

ditorilor t u t u r o r moştenitorilor universali ai defunctului, fie

aceşti moştenitori regulaţi sau neregulaţi, legatari sau dona­
tari universali ori cu titlu universal. C u v â n t u l erede, care
figurează în art. 7 8 1 , se referă, în adevăr, la toţi moşteni­
torii universali

succesiunei şi acea a averei moştenitorului se făceau în deo­

sebi. Opr. Arntz, II, 1616.
(*) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3123; Aubry et Rau, VI,
§ 619, pag. 474, text şi nota 11; Pand. fr., v° Successions,
9607 şi autorităţile citate acolo. — Separaţia de patrimonii
poate fi invocată chiar în contra fiscului, creditor al moşteni­
torului. T. Hue, V, 411; Baudry et Wahl, loco cit; Demo­
lombe, XVII, 119; Répert. Labori, v° Succession, 529; Pand.
fr., eod. v°, 9608. „Sed etiam adversus jiscum et municipes
u
impetraretur separatio . (L. 1 § 4, Dig., De separationibus,
42, 6).— Contra: C. Paris, D. P. 80. 2. 151; Sirey, 81. 2. 105.
2
() Cpr. Trib. Périgueux, Gaz. Palais, 91. 1. 319; Demolombe,
XVII, 184; Répert. Labori, v° Successions, 529, etc.
3
() Demolombe, XVII, 121; Pand. fr., v° cit, 9612.
Creditorii defunctului n'ar aveà însă, după unii, nevoe Cererea separ,
de a cere separaţia contra legatarilor, pentrucă legatele nu în contra le­
se plătesc decât în urma datoriilor: Nemo liberalis, nisi li- fratanlor.
C o n t r O T e r e ă
beratus. Cpr. Pand. fr., v° cit, 9613. — Contra: Demolombe, -
XVII, 122; Demante, III, 219 bis III; Baudry et Wahl, Suc­
cessions, III, 3125; Le Sellyer, Idem, III, 1699; Pand. fr., v°
cit., 9614; Dalloz, Nouveau C. civil annolé, II, art. 878, No. 51;
Stănescu, op. cit., 453, pag. 250 urm. Cpr. Laurent (X, 60),
care admite acest din urmă sistem, mărturisind însă că ches­
tiunea este indoelnică. Cu toate acestea soluţia de mai sus
este singură juridică. Vezi infra, pag. 756.
4
() Aubry et Rau, loco cit, p. 473, 474, text şi nota 10; De­
molombe, XVII, 126; T. Hue, V, 411; Vaquette et Marin,
Successions, 960, p. 487; Laurent, X, 14; Dalloz, Nouveau
 728 COD. C I V . — C A R T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a III. — A R T . 781.

Creditorii ce- Separaţia de patrimonii nu poate însă fi cerută contra

sionarniui cr e d i t o r i l o r cesionarului drepturilor succesorale ale mosteni-
drepturilor # r . . .
succesorale, torului, pentrucă acest cesionar fiind un achizitor cu titlu
Controversă. ; g l ( yant
g cause à titre particulierj,
n U a r anu reprezintă în
faţa creditorilor succesiunei pe moştenitorul cedent şi nu de­
vine debitorul lor personal ( ).
Cererea pre- R ă m â n e însă bine înţeles că creditorii succesiunei vor
u l u l e e s m n e i
* - puteà, exercitând acţiunile moştenitorului, debitorul lor, să
reclame dela cesionar plata preţului cesiunei, care ar fi încă
2
datorit ( ).
Cererea separ. Se naşte însă întrebarea : separaţia de patrimonii trebue
contra însuş g îndreptată n u m a i contra creditorilor moştenitorului?
e a g a e
r
moştemto- ., '
ruiui. Contro-Chestiunea este controversată. D u p ă u n u , ea ar putea fi in­
versă, d r e p t a t ă chiar în contra moştenitorului, de câteori creditorii
3
săi personali ar fi necunoscuţi ( ).
D u p ă alţii, separaţia de patrimonii ar putea, în toate
4
cazurile, fi cerută contra moştenitorului ( ).
C. civil annoté, II, art. 878, No. 49; Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 3121; Pand. fr., v° cit., 9625 urm., etc.
Donatar de Separaţia de patrimonii nu poate însă fi cerută contra unui
bunuri pre- donatar de bunuri prezente, cu privire la bunurile dăruite
z e n t e
- de defunct, pentrucă efectul separaţiei fiind împedecarea con­
fuziei dintre patrimoniul defunctului cu acel al moştenitorului,
bunurile astfel dăruite nu mai fac parte din patrimoniul de­
functului, din care au eşit în mod irevocabil. Vezi Lebrun,
Successions, p. 630, No. 28 (ed. din 1735); Pand. fr,, v° cit.,
9631 şi autorităţile citate acolo.
(*) Demolombe, XVII, 127; Aubry et Eau, VI, § 619, p. 480,
nota 29; Baudry et Wahl, op. cit., I l i , 2126; Le Sellyer,
Idem, III, 1702; Vaquette et Marin, Idem. 961, pag. 487;
Laurent, X , 13; T. Hue, V, 411; Pand. fr., v° cit., 9620 —
Contrà: Masse-Verge, II, § 385, p. 331, nota 8. Cpr. C. Lyon,
D. P. 51. 2. 160; Sirey, 51. 2. 315; D. P. 52. 2. 165, etc.
2
( ) Laurent, X, 13; Baudry et Wahl, op. cit., Ill, 3126, in fine.
3
( ) Vezi în acest sens, Trib. Ilfov, Dreptul din 1886, No. 75;
C. Paris, Sirey, 90. 2. 215; D. P. 90. 2. 285; Pand. Period.
91. 2. 237; C. Toulouse, D. P. 98. 1. 153 (motive); Sirey,
98. 1. 181 (sub Cas.); Laurent, X, 11; Thirv, II, 241, etc.
4
( ) Arntz, II, 1616; Ducaurroy, II, 762; Masse-Verge, II, § 385,
p. 331, text şi nota 10; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 628, p. 116, text şi nota 9 (ed. Crome); Vigié, II, 451,
452; T.Huc, V, 423; Le Sellyer, Successions, III, 1692; Belost-
Jolimont asupra lui Chabot, Idem, 11, art. 878, observ. 5
 FORMELE SEPARAŢIEI DE PATRIMONII. 729

In fine, d u p ă ultimul sistem care, de b u n ă samă, este

cel mai j u r i d i c şi mai conform textului art. 7 8 1 , separaţia
de patrimonii nu poate nici î n t r ' u n caz fi exercitată contra
4
moştenitorului, pentrucă el nu reprezintă pe creditorii săi ( ).
Ceeace însă ne pare neîndoelnic este că separaţia nu Cazul când
poate fi cerută atunci când moştenitorul nu are niciun ere- „^fre^^n
ditor personal în momentul deschiderei succesiunei. I m p r e - creditor în
j u r a rea că moştenitorul a contractat datorii în u r m a des- ^ ^ e r e i
chiderei succesiunei, fie chiar în ziua morţei defunctului, nu succesiunei.
C o n t r O T e r s a
este suficientă, pentrucă separaţia de patrimonii nu este u n -
leac contra pericolelor viitoare, ci p r e s u p u n e u n pericol ac­
tual, care rezultă din confuziunea patrimoniului defunctului
2
cu acel al moştenitorului ( ).

Formele beneficiului separaţiei de patrimonii.

L a R o m a n i , separaţia de patrimonii se p r o n u n ţ a de Dr. roman,

3
pretor, care aprecia condiţiile ei ( ).
De asemenea, în vechiul drept francez, creditorii tre- Dr. vechiu fr.
buiau s'o dobândească dela judecător. „L'on prenait au­
trefois des lettres de chancellerie pour cette separation",

p. 629 urm.; C. Paris. Sirey, 90. 2. 215; D. P. 90. 2. 285

şi Dreptul din 1889, No. 72, pag. 573; C. Bruxelles, Sirey,
92. 4. 32; D. P. 93. 2. 96; Trib. Bruxelles, Pasicrisie belge,
97. 3. 28, etc.
(') Baudry et Wahl, op. cit., III, 3145; "Vaquette et Marin,
Idem, 960, p. 487; Planiol, III, 2174; Mourlon, II, 469; De­
molombe, XVII, 116, 117 şi 137; Demante, III, 219 bis 1;
Aubry et Rau, YI, § 619, p. 475; Duranton, VII, 488; C.
Gând, D. P. 98. 2. 125; Trib. Ilfov, Dreptul din 1883, No. 70,
p. 577. \ ezi asupra acestei controverse, Dalloz, Nouveau C.
civil annoti, II, art. 878, No. 53 urm.; Pand. fr., v° Succes­
sions, 9703 urm.
2
( j Laurent, X, 11, in fine; Baudry et Wahl, Successions, III,
3122 şi 3145, p. 502 (ed. a 3-a); Belost-Jolimont asupra lui
Chabot, Idem, II, art. 878, observ. 1, in fine, pag. 626. —
Contrà: C. Paris, D. P. 67. 2. 156.
3
( ) „De his autem omnibus an admittenda separatio sit, neene,
proctoris erit vel praisidis notio, nullius alterius; hoc est, ejus
qui separationem indulturus est". (L. 1 § 14, Dig., De sepa-
rationibus, 42, 6).
C. C — C A E T . III. — T I T . I . — CAP. V I . — S-a I I I . — F O E M E L E SEPAE

zice Lebrun însă această procedură a căzut mai în u r m ă

2
în desuetudine, d u p ă cum ne atestă Basnage ( ).
Codul Calimach dispune, de asemenea, prin mai m u l t e
texte (art. 1 0 5 6 , 1 0 5 8 , 1 0 5 9 , etc.), că creditorii mortului
şi legatarii sunt în drit să ceară deosebirea averei defunc­
tului de acea a moştenitorului.
S u b codul actual, chestiunea este discutată; însă rezultă
din mai multe texte că separaţia de patrimonii se a c o r d ă ,
3
de justiţie ( ), aşa că ea trebue să facă obiectul unei acţiuni,
introdusă d u p ă formele obişnuite ale proeedurei, fie că este
vorba de mobile sau de imobile (*), fără ca să fie însă nevoe
5
de a justifica vreun interes în cauză ( ). •

1
( ) Tr. des successions, p. 629, No. 25 (ed. din 1735). — Aceste
lettres de chancellerie erau aproape ceeace erau în dreptul
roman edictele pretorului. Cpr. Demolombe, XVII, 139.
2
( ) „11 n'est pas besoin de demander la separation des biens
immeubles du défunt et de son héritier", zice acest autor.
Vezi Vaquette et Marin, Successions, 963, p. 490, dela care
am împrumutat această citaţie.
s
( ) Vezi art. 781, 784 şi 1743, după care separaţia de patrimonii
trebue să fie cerută (se înţelege în justiţie). Consecente acestui
principiu, art. 783 dă acestei cereri numele de acţiune.—Codul
italian distinge între mobile şi imobile. Pentru cele dintăi,
el prescrie o ce/ere în judecată (art. 2059), iar pentru cele
de al doilea dreptul la separaţie se exercită numai prin luarea
unei inscripţii ipotecare (art. 2060).
4
( ) Vezi în acest sens Baudry et Wahl, op. cit., III, 3138; Baudry-
Lacantinerie, III, 761 (ed. a 9-a); Laurent, X, 15 şi 16; T.
Hue, V, 420, 424; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 475, text
şi nota 15; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 628
pag. 116 (ed. Crome); Pand. fr., v° Successions, 9683 urm. şi
numeroasele autorităţi citate acolo. — Contrà: Demolombe,
XVII, 139; Planiol, III, 2179, text şi nota 1 şi autorităţile
citate în Pand. fr., v° cit., 9673. Cpr. Vaquette et Marin,
op. cit., 963, p. 490, 491. — Părerea că beneficiul separaţiei
de patrimonii există de drept, fără nicio acţiune, era susţi­
nută de Bufnoir la cursul său dela facultatea din Paris. „Fără
îndoială, zice eminentul nostru fost profesor, creditorul sau
legatarul, care voeşte a se prevala de acet beneficiu, îl va
invoca, însă el îl va invoca ca un drept de precădere rezul­
tând din lege, iar nu dintr'o acţiune judecătorească". Vezi
Vaquette et Marin, op. cit., 964, p. 492.
5
( ) Art. 781 zice, în adevăr, că separaţia de patrimonii poate fi
cerută în orice caz, ceeace dovedeşte că această dispoziţie
 FORMELE SEPARAŢIEI DE PATRIMONII. 731

Cererea în j u d e c a t ă poate fi înlocuită p r i n t r ' o convenţie, î n l o c u i r e a ac-

însă această convenţie trebue să fie încheiată cu creditorii ^ i u n e i
P " '° r i t r

î • • . n . convenţie.

moştenitorului, iar nu cu acest din u r m ă , fiindcă, d u p ă cum

ştim, acţiunea se îndreaptă contra creditorilor, iar nu contra
1
moştenitorului ( ).
Această acţiune se va exercita atât pe cale principală Modni de
2 e c i a l
cât şi pe cale de excepţie, în mod incidental ( ), ea p u t â n d ^ i u ^ e
3
fi formată pentru prima o a r ă în apel ( ).
In privinţa mobilelor succesiunei, acţiunea în separare Luarea unei
este suficienta; în privinţa imobilelor însă, creditorii defunc- inscripţii,
tului nu vor putea sa exercite dreptul lor de precădere decât
îndeplinind două formalităţi: 1° cerând dela justiţie sepa­
raţia de patrimonii; şi 2" luând în termenul legal inscripţia
prevăzută de art. 1 7 4 3 C. civil (Opr. art. 2 0 5 9 , 2 0 6 0
C. italian).
Inscripţia, de care vorbeşte art. 1 7 4 3 , trebue să fie Termenul
lu re i ins
luată în termen de sase luni dela deschiderea succesiunei, ^ . . ;
„ ' " î c • criptiei
t i u n e i . şi
iar acţiunea in separarea patrimoniilor poate n exercitată, exercit, ac-
cât timp imobilele sunt încă în patrimoniul moştenitorului
trebue să fie interpretată în sens cât rie larg. Cpr. Ducaurroy,
II, 762, pag. 531; Demolombe. XVII, 148; Laurent, X, 7;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 3142; Stănescu, op. cit., 470,
p. 268, etc.
(*) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3140, 3146.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III. 3139; Laurent, X, 17; Du­
caurroy, II, 761; Arntz, II, 1616; Vigié, II, 452: Aubry et
Ran, VI, § 619, p. 476; Pand. fr., v°nt, 9686, etc.—Astfel,
separaţia de patrimonii poate fi cerută în mod incidental în
cursul unei împărţeli, în care intervin creditorii. Pand. fr.,
v° cit., 9689; Répert. Sirey, v° Separ, des patrimoines, 88;
C. Amiens, Sirey, 91. 2. 131.
8
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3139; Pand. fr., v° cit., 9694
şi autorităţile citate acolo.
4
( ) Laurent, X, 34; Baudry-Lacantinerie, III, 761, in fine (ed. a
9-a); Trib. Ilfov, Dreptul din 1886, No. 75. — S'a decis însă,
cu drept cuvânt, că creditorul chirografar, care a cerut se­
paraţia de patrimonii şi a luat inscripţia prevăzută de art. 1743,
rămâne tot creditor chirografar şi nu dobândeşte nicio pre­
cădere faţă de ceilalţi creditori; aşa că creanţa sa nefiind
considerată în rang util şi necontestată faţă de creanţele
celorlalţi creditori, nu poate fi depusă drept preţ al adjude-
cărei unui imobil, conform art. 552 Pr. civ. Cas. rom. Bult.
1907, p. 856.
 732 COD. CIV.—CARTEA I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a III. — A E T . 781.

(art. 783), adecă pană la transcrierea actului de înstrăi­

nare (*).
Trib. com­ T r i b u n a l u l competent pentru exercitarea acţiunei în
petent.
separare de patrimonii, este t r i b u n a l u l civil al locului des­
chiderei succesiunei sau al t r i b u n a l u l u i sezisat de cererea
2
principală, când acţiunea este formată pe cale incidentală ( ).
Judec, de J u d e c ă t o r u l de ocol care, în F r a n ţ a , nu are nicio com-
ocoale.
petinţă în această privinţă, este competent la noi în pri­
vinţa succesiunilor de o valoare p â n ă la 3 0 0 0 lei inclusiv
(art. 3 4 L . j u d . de ocoale din 30 Decembrie 1907).
Cheltuelile Cheltuelile instanţei în separare sunt în sarcina pârî-
separărei. 3
tului, adecă a creditorilor moştenitorului ( ).

Bunurile asupra cărora se exercita dreptul de preferinţă,

care rezultă din separaţia patrimoniilor (art. 781).
Care sunt bunurile asupra cărora se exercită separaţia
de patrimonii? A r t . 7 8 1 răspunde la această întrebare,
când zice că patrimoniul defunctului, adecă toată averea
4
sa ( ), mişcătoare şi nemişcătoare, corporală sau incorporala
5
(art. 783), se deosebeşte de patrimoniul moştenitorului ( ).

(!) Cpr. Laurent, X, 30, 34. — Merlin şi alţi autori, întemein-

du-se pe termenii întrebuinţaţi de art. 1743: creditorii şi le­
gatarii, cari cer separaţia de patrimonii, etc. susţin că cererea
de separaţie, ca şi inscripţia, trebue să se facă tot in termenul
de şase luni dela deschiderea succesiunei; însă vom vedeà sub
art. 783 că această soluţie este inadmisibilă, fiindcă art. 1743,
referindu-se la art. 783, n'a înţeles să deroage dela regula
statornicită de acest din urmă text, după care inscripţia poate
fi luată cât timp imobilele se găsesc încă în mâna moşteni­
torului. Cpr. Aubry et Rau, VI, § 619, pag. 485, nota 43;
Duranton, VII, 488 şi X I X , 216, etc.
2
( ) Baudry et Wahl, Successions, III, 3143; Le Sellyer, Idem,
III, 1692, 1693. — Contrà: Répert. Labori, v° Succession,
535 (tribunalul domiciliului moştenitorului).
8
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3147 bis.
4
( ) Prin patrimoniu se înţelege deci aci toată averea sau toate
bunurile defunctului. Vezi suprà, p. 713, nota 2.
5
( ) Cererea de separare nu trebue neapărat să cuprindă totali­
tatea bunurilor, căci separarea poate să aibă loc numai în
privinţa unei părţi din bunuri, de exemplu: în privinţa averei
 BUNURILE ASUPRA CĂRORA SE EXERCITĂ SEPARAREA. 733

Astfel, separarea de patrimonii se a p l i c ă : 1° la toate Creanţele d e -

f u n c t u u u
bunurile, drepturile şi acţiunile, care aparţineau defunctului -
în momentul morţei sale, rebus integris, d u p ă cum se e x p r i m ă
L. 1 §§ 12 şi 1 3 , Dig., De separati onibus, 4 2 , 6. In aceste
bunuri intră şi creanţele ce el a r fi a v u t în contra moşteni­
torului. Aceste creanţe nu sunt stinse prin confuziune, căci
separarea de patrimonii a r e de scop tocmai împedecarea
acestei con fuziuni (*).
2° Separarea de patrimonii se aplică la toate fructele F r u c t e l e t>u-
civile s a u naturale produse de bunurile succesiunei, în u r m a ; i . c o n - c e s u n e

morţei lui de cujus, dacă origina şi identitatea lor este bine traversă,
constatată, căci dacă defunctul n u s ' a r fi săvârşit din viaţă,
aceste fructe a r fi mărit patrimoniul său şi, deci, garanţia
creditorilor săi. Aceasta n u este decât aplicarea maximei

mobiliare, sau numai celei imobiliare (art. 783). Cpr. De­

molombe, XVII, 135; Demante et Colmet de Santerre, III,
219 bis I, etc.
La Romani, din contra, separarea de patrimonii implica D r . roman,
ideea unei măsuri generale şi colective, cuprinzând întreaga
avere de moştenire. Vezi suprà, p. 723, nota 2.
Laurent, X, 20; Demolombe, XVII, 133; Mourlon, II, 133;
Baudry et Wahl, op. cil, III, 3128, 3187, 3188, etc.
Separaţia de patrimonii nu se aplică însă bunurilor pe c a r e N e a p l i c . sepa-
ra_1 !
defunctul le-a dăruit descendentului său fără dispensă de ţ [ | g d ă r u i t e "
port, şi pe cari acesta trebue să le aducă înapoi; căci, deşi aceste a fA e e unct

bunuri reintră în moştenire spre a fi împărţite de o potrivă descenden-

între toţi descendenţii, totuşi aceasta are loc printr'o ficţiune ţilor săi, fără
e l
stabilită numai în interesul descendenţilor, cari au drept la P J ^ de d l s

raport (art. 751), iar nu în interesul creditorilor şi al lega- P i a 0 1

tarilor, cari nu pot niciodată cere raportul (art. 765). Cpr.

Demolombe, XVII, 129; Laurent, X, 2 1 ; Marcadé, 111,287;
Duranton, VII, 493; Arntz, II, 1617, in fine; Mourlon, II,
472; T. Hue, V, 426; Aubry et Rau, VI, § 619, pag. 478,
text şi nota 23; Massé-Vergé, II, § 385, pag. 332, text şi
nota 12; Zacharise, Handbuch de* fr. Civilrechts, IV, § 628,
p. 114, nota 2 (ed. Crome); Vaquette et Marin, Successions,
962, p. 489; Filippis, Corso di diritto civile italiano compa­
rato, XII, 136, p. 9 1 ; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto
civile italiano, VI, 242, in fine, p. 398 (ed. a 3-a).
Tot pentru aceleaşi motive, efectul cererei în separare nu Art. Si{>.
se întinde nici la bunurile cuprinse în mod fictiv în masa
pentru calcularea părţei disponibile şi a rezervei (art. 849).
Aubry et Rau, loco cit.: Vaquette et Marin, op. şi loco suprà
cit.; T. Hue, V, 426, etc.
 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P . VI. —S-a III. — A R T . 781.

cunoscute: Fructus omnes augent hereditatem (L. 2 0 § 3,

J
Dig-., De hereditaria petitione, 5, 3) ( ).
3° In fine, separaţia de patrimonii se aplică la preţul
bunurilor înstrăinate de defunct, fie acele bunuri mobile
2 3
sau imobile ( ), de câteori acest preţ este încă datorit ( );
pentrucă dreptul la preţ este o creanţă care face parte din
patrimoniul defunctului şi care, prin u r m a r e , serveşte drept
siguranţă creditorilor şi legatarilor săi. Aceştia vor puteà
deci cere a fi plătiţi a s u p r a preţului datorit, cu precădere
înaintea creditorilor personali ai moştenitorului. E i având
toate drepturile ce aparţineau defunctului, pot să exercite
privilegiul vânzătorului (art. 1 7 3 0 § 5, 1 7 3 7 , 1740), să
ceară rezolvirea vânzărei pentru neplata preţului (art. 1365),
etc. (*).

(') Laurent, X, 22; Demolombe, XVII, 132; Mourlon, II, 471;

Vaquette et Marin, Successions, 962, 1°, p. 487, 488; Baudrv
et Wahl, Idem, III, 3128; Le Sellyer, Idem, III, 1689; T. Hue.
V, 426; Thiry, II, 242; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 477,
text şi notele 21, 22; Pand. fi , v° cit., 9638; Planiol, III,
2175; Filippis, Corso di diritto civile italiano comparato, XII,
137, p. 91, 92. Această soluţie era admisă şi în vechiul drept
francez. Vezi Lebrun, Successions, p. 628, No. 24 (ed. din
1735). — Contra: Grenier, Tr. des hypothèques, II, 436, p. 185
(ed. belg. din 1833); Rolland de Villargues, Répert., v° Se­
paration des patrimoines, No. 55; Massé-Vergé, II, § 385,
pag. 332 (text); Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 628, pag. 117, text şi nota 15 (ed. Crome), etc., după cari
creditorii defunctului nu trebue să se folosească de fructele
naturale şi civile produse de bunurile succesiunei înainte de
cererea în separare, ci numai de acele produse în urma cererei,
soluţie combătută foarte bine de x\ubry et Rau, loco cit., p. 477,
nota 22.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3130, pag. 491 (ed. a 3-a);
Pand. fr., v° Successions, 9645. — Contra: Boitelle, Revue
pratique de droit francais, tom. 41, anul 1876, p. 382.
3
( ) îndată deci ce preţul lucrului înstrăinat a fost plătit, sepa­
raţia de patrimonii devine cu neputinţă, din cauza confuziunei
care se produce între ambele patrimonii, şi aceasta fie că este
vorba de mobile sau de imobile. Pand. fr., v° cit., 964/;
Baudry et Wahl, op. cit, III, 3131; Demolombe, XVII, 187,
in fine; Planiol, III, 2175, nota 1, etc.
4
( ) Pand. fr., v° cit, 9644; Répert. Sirey, vo Separ, des patri­
moines, 183 urm.; Laurent, X, 23; Demolombe, XVII, 181;
Demante, III, 221 bis I I ; T. Hue, V, 416; Planiol, III, 2 1 . 5 ;
 BUNURILE ASUPRA CĂRORA SE EXERCITĂ SEPARAREA. 735

Această soluţie este admisă, în genere, fie că înstrăi­

narea emană dela defunct, fie dela moştenitor, pentrucă preţul
ieà locul lucrului înstrăinat prin aplicarea regulei : în ju-
diciis universalibus, pretium succedit loco rei, et res in
locum pretii (*).
T o t p e n t r u aceleaşi motive, separaţia de patrimonii va B u n u r i l e pri-
atinge bunurile primite de moştenitor în schimbul unor ^himb
2
b u n u r i de ale succesiunei ( ).
Se naşte însă întrebarea : cât t i m p separarea de pa- Termenul se-
trimonii poate fi cerută în privinţa preţului datorit de p ^ i n ţ a " pre-
achizitorul u n u i imobil al succesiunei, înstrăinat de către ţ u i u i datorit
moştenitor? In lipsă de text, chestiunea este controversată. c^roTersT
Unii susţin, în adevăr, că separaţia nu poate fi cerută, în
privinţa preţului, decât timp de trei ani dela înstrăinare, con­
form art. 7 8 3 § 1, fiindcă este vorba în specie de o creanţă,
3
adecă de u n lucru mobil ( ); alţii aplică însă, în privinţa

Marcadé, III, 398; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 477, text şi

nota 20; Massé-Vergé, II, § 385, p. 334; Zacharise, Handbuch
des fr. Civilrechts, IV, § 628, p. 117, text şi nota 15; Baudry
et Wahl, Successions, III, 3130; Le Sellyer, Idem, III, 1731,
1737; Duranton, VII, 490; C. Metz, D. P . 68. 2. 103; Sirey,
68. 2. 281; C. Gand, D. P. 98. 2. 125, etc. — Contra: Va-
lette, Privii, et hypothèques, 86, p. 107 urm. (ed. din 1846);
Martou, idem, II, 674, p. 281 urm.; Boitelle, Revue pratique
de droit francais, tom. 41, anul 1876, p. 385 urm., etc.
(') Vezi Baudry et Wahl, loco cit. şi autorităţile citate acolo.—
Soluţia de mai sus nu se mai aplică însă atunci când un bun
al defunctului ar fi fost vândut de acest din urmă moşteni­
torului său, înaintea deschiderei succesiunei, şi acesta ar datori
preţul în momentjl deschiderei ei; pentrucă, în asemenea caz,
bunul vândut nu mai aparţinea defunctului în momentul
morţei sale. Baudry et Wahl, loco cit.; Demolombe, XVII,
204; Dufresne, Separ, des patrimoines, 53, etc.
2
( ) Baudry et Wahl, Successions, III, 3133; Le Sellyer, Idem,
III, No. 1733, p. 374, 375 şi No. 1739, p. 380; Répert. Sirey,
v° Separ, des patrimoines, 191; Demolombe, XVII, 182 şi 203,
in fine; Laurent, X, 24; Massé-Vergé, II, § 385, pag. 333,
nota 16; Zaehariae, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 628,
p. 117, nota 14 (ed. Crome). Această soluţie era admisă şi în
vechiul drept francez. Vezi Lebrun, Successions, pag. 631,
No. 29 (ed. din 1735).
3
( ) Mourlon, II, 475; Laurent, X, 25; Demante, III, 221 bis II;
Duranton, VII, 490; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3177, etc.
 COD. CIV. CARTEA III.—TIT. I. — C A P . VI.-S-a III. — A R T . 781.

preţului datorit, prescripţia de 3 0 , admisă de lege în p r i ­

vinţa imobilelor (art. 1 8 9 0 ) (*).

Separaţia de patrimonii în caz de moştenire beneficiară,

de succesiune vacantă, de faliment, etc.
D u p ă un sistem,, admis de o mare parte din doctrină
şi de j u r i s p r u d e n ţ ă , acceptarea din partea unui moştenitor
sub beneficiu de inventar atrage de drept, în folosul credi­
torilor defunctului şi al legatarilor, separaţia de patrimonii,
fără ca să mai fie nevoe de o cerere în- j u d e c a t ă sau de
inscripţia prescrisă de art. 1 7 4 3 , Beneficio inventării benefi-
2
cium separationis ipso jure inest ( ).
Adevărul este însă că, în privinţa imobilelor, inscripţia
prescrisă de art. 1 7 4 3 este necesară pentru a conserva drep­
3
tul creditorilor succesiunei şi al legatarilor (, ).
Apoi, ştim că creditorii defunctului şi legatarii a u in­
teres de a cere separaţia de patrimoniu, chiar atunci când
succesiunea a fost acceptată sub beneficiu de inventar. (Vezi
suprà, 3 7 1 şi 724).
In caz de succesiune vacantă, separaţia de patrimonii
are loc de drept, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, sau mai
bine zis nu este loc în specie la această separaţie, fiindcă, în
asemenea caz, nu există un moştenitor având un patrimoniu
cu care să se poată confunda patrimoniul defunctului (*).

(') Le Sellyer, Successions, III, 1750, p. 400; Demolombe, XVII,

205; T. Hue, V, 416; Planiol, III, 2201; Aubry et Rau, VI,
§ 619, p. 482, text şi nota 34; Masse-Verge, II, § 385, p. 334;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 628, p. 117,
nota 13 (ed. Crome). Vezi asupra acestei controverse, Sirey
et Gilbert, Code civil annoté, I, art. 880, pag. 714, No. 24;
Répert. Sirey, v° Separ, des patrimoines, 305 urm.; Pand. fr.,
v° Successions, 9891 urm.
2
( ) Vezi Arntz, II, 1622; Pand. fr., v° Successions. 3510 şi nu­
meroasele autorităţi citate acolo; Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 3104 urm. Mai vezi Sirey et Gilbert, Code civil annoté.
I, art. 878, No. 18 urm. şi autorităţile citate acolo. Vezi şi
suprà, p. 370, 371 şi 724.
3
( ) Laurent, X, 82; Duranton, VII, 47, 489 şi XIX, 218; Martou,
Privii, ei hypothèques, II, 679, etc. Cpr. art. 2060 C. italian.
4
( ) Massé-Vergé, II, § 385, p. 342, nota 33, infine. Cpr. Aubry
 ÎNCETAREA SEPAR. DE PATRIMONII. 737

împrejurările care fac să se peardă dreptul de a cere

separarea de patrimonii.
împrejurările care fac ca creditorii defunctului să nu
mai poată cere separarea de patrimonii sunt u r m ă t o a r e l e :
1° conuziunea sau imposibilitatea materială de a se distinge
bunurile defunctului de acele ale moştenitorului; 2° renun­
ţarea la acest d r e p t ; 3° prescripţia de trei ani (în codul
italian trei luni, d u p ă art. 2 0 5 7 ) , în privinţa averei mobi­
liare (art. 7 8 3 § 1); 4° şi în fine, înstrăinarea din partea
moştenitorilor a imobilelor succesiunei (art. 7 8 3 § 2).

1° Confuziunea.

Acest mod de stingere al dreptului de a cere separaţia A p l i c , confn-

de patrimonii nu se aplică imobilelor, nici mobilelor i n c o r - " ^ n i o M f e T '
porale, precum : creanţelor şi rentelor, fiindcă aceste lucruri corporale,
pot în totdeauna fi distinse de acele ale moştenitorului. E l
nu se aplică deci decât mobilelor corporale, care pot fi lesne
amestecate unele cu altele (*). »
Aşa dar, în privinţa mobilelor corporale, dreptul de a
cere separaţia de patrimonii nu mai poate fi exercitat de-
câteori este cu neputinţă, în fapt, de a le deosebi şi de a le
distinge de bunurile moştenitorului. „Confusis enim bonis
2
et unitis, separatio impetravi non poterti" ( ).

et Rau, VI, § 619, p. 508; Baudry et Wahl, op. cit., III,

3110. Vezi şi autorităţile citate în Sirey et Gilbert, Code civil
amioté, I, art. 878, No. 30. — Vezi însă Filippis, Corso di
diritto civile italiano comparato, XII, 131, p. 89, care zice
că dacă succesiunea este vacantă, separaţia de patrimonii se
va cere contra curatorului, reprezentantul legitim al succesiunei.
Se decide de asemenea, de unii, că falimentul defunctului, Art. 707 § 2
C c o m -
declarat în urma încetărei sale din viaţă (art. 707 § 2 C. com.), "
atrage de drept, în folosul creditorilor săi, separarea între
patrimoniul falitului şi acel al moştenitorilor săi, fără înde­
plinirea vreunei formalităţi, însă vom vedeà infra, pag. 753,
că această soluţie este inadmisibilă.
(') Unele mobile pot însă fi distinse cu uşurinţă, precum: ta­
blourile, statuele, animalele, etc. In asemenea caz, separarea
lor este cu putinţă (L. 1 § 12, Dig., De separationibus, 42,
6). Cpr. Ducaurroy, II, 769.
2
( ) L. 1 § 12, Dig., De separationibus, 42, 6.

43113 47
 738 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. I. - C A P I T . V I . — S-a I I I . — A R T . 782.

inventarul şi Creditorii defunctului şi legatarii, cari voesc a păstra

mobilelor dreptul de a cere separaţia de patrimonii, trebue deci să
facă inventarul şi descrierea individuală a mobilelor corpo­
4
rale lăsate de defunct ( ).
Sechestrul. Ei pot cere u n sechestru asigurător a s u p r a averei mo­
2
biliare a succesiunei ( ) şi chiar vânzarea mobilelor şi consem­
narea preţului, precum şi a banilor găsiţi în succesiune, dacă
moştenitorul nu preferă să dea o cauţiune solvabilă pentru
înfăţişarea valorilor cuprinse în inventar, de câteori aceasta
3
se va cere (analogie din art. 718) ( ).
Confuziunea Dacă confuziunea este numai parţială, separarea va
parlala. p t à , £ cerută pentru bunurile care şi-au păstrat individua­
U e
4
litatea lor ( ).

2° Renunţarea la separarea de patrimonii.

A r t . 7 8 2 . — Dreptul de a cere separarea de patrimonii nu

poate fi exercitat când, acceptându-se eredele de debitor (°), s'a făcut
astfel novaţiune în privinţa creanţei contra defunctului. (Art. 781,
6
783, 1091, 1128 urm, C. civ. Art. 879 C. fr.)( ).

Renunt.irca Creditorii şi legatarii pot să renunţe la dreptul ce le

e e a
0 X
tecitk S a U C
^ ^ 8' de a cere separarea de patrimonii. Această renun­
7
ţare poate fi expresă sau tacită, conform dreptului comun ( ).

(') Hureaux, Eeaue pratique, tom. 37, anul 1874, No. 407, p. 390.
2
() C. Iaşi, Dreptul din 1890, No. 31, p. 252.
3
() Mourlon, II,' 473; Dueaurroy, II, 769, etc.
4
() L. 1 § 12, Dig., loco cit. Cpr. Dueaurroy, II, 769, nota 2;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 3171; Aubry et Kau, VI, §
619, p. 478, nota 24; Dollinger, Separ, des pairimoines, 83;
Hureaux, Revue pratique de droit francais, tom. 37, anul 1874,
p. 391, No. 408; Cas. fr. Répert. Daìloz, Successions, 1449.
6
( ) Art. 782 presupune cazul acceptărei pure şi simple a succe­
siunei, în care, deci, moştenitorul este debitor personal; de
unde rezultă că acest text nu se aplică moştenitorului minor
sau interzis care, în calitatea sa de moştenitor beneficiar, nu este
personal debitor. Cpr. Laurent, X, 54. Vezi infra, pag. 742.
6
( ) Cpr. L. 1 §§ 10, 11 şi 15, Dig., De separationibus, 42,^6;
L. 2. Cod, De bonis auctoritate jvdicis possidendis, 7, 72;
Pothier, Successions, VIII, p. 220 (ed. Bugnet); Lebrun, Suc­
cessions, p. 529, No. 25 (ed. din 1735).
7
( ) Laurent, X, 39, 40; Baudry et Wahl, op. cit, HI, 3152.—
 RENUNŢAREA LA SEPAR. DE P A T R I M O N I I . — A R T . 782. 739

Renunţările nepresupunându-se însă niciodată, renun- Condiţiile

tarea tacită n u va aveà loc decât atunci când va rezulta """"ite"!" 61

neîndoelnic d i n t r ' u n fapt, care presupune n e a p ă r a t intenţiunea

de a renunţa, ceeace este o chestie de fapt.
Astfel a r fi, de exemplu, cazul unei adevărate novaţiuni Novaţiunea.
A r t 1 1 2 8 u r m
săvârşită între creditor şi moştenitor prin substituirea a l t e i '
datorii celei vechi, sau prin schimbarea debitorului (art. 1128
u r m . C. civ.) (*). Novaţiunea având de efect, în adevăr, stin­
gerea creanţei primitive (art. 1091), creditorul care a con­
simţit la îndeplinirea ei, încetează de a fi creditorul suc­
cesiunei, spre a deveni creditorul personal al moştenitorului
şi, ca atare, nu mai este în drept a cere separaţia de pa­
2
trimonii ( ).
Renunţarea tacită mai există încă când creditorul suc- Novaţiune în
sen u 1 art
cesiunei face o novaţiune în sensul art. 782, acceptând pe ţ - g 5

moştenitor de debitor al său, de exemplu : prin prelungirea

3
termenului de p l a t ă ( ); prin preschimbarea titlului datoriei
pe numele moştenitorului; prin schimbarea condiţiilor anga­
j a m e n t u l u i primitiva); prin primirea unei cauţiuni, unei
5
ipoteci sau unui amanet dela moştenitor ( ); prin luarea unei
6
inscripţii ipotecare a s u p r a imobilelor lui ( ) ; prin urmărirea

Ştim însă că defunctul n'ar puteà, prin voinţa sa, să lipsească

pe creditorii săi de beneficiul separaţiunei. Vezi suprà, 716.
(') Cpr. L. 1 § 10, Dig., De separationibus, 42, 6.
2
() Cpr. Laurent, X , 40; Demolombe, XVII, 165; Arntz, II,
1615; Demante, III, 220 bis I I ; Massé-Vergé, II, § 385, p. 340,
nota 30, col. 2, ab initio; T. Hue, V, 413, in fine, etc.
3
() Laurent, X , 49; Duranton, VII, 498; Berriat St. Prix, Notes
element, sur le code, civil, II, 3117; Baudry et Wahl, op. cit.,
Ili, 3157. — Contrà: Demolombe, XVII, 161; Demante, II,
220 bis II; Mourlon, II, 460; Massé-Vergé, II, § 385, p. 340,
nota 30, in medio, etc.
4
() Demolombe, XVII, 165; Baudry et Wahl, op. cit., I l i , 3158;
C. Bordeaux, D. P . 45. 4. 16; Sirey, 47. 2. 166, etc.
r
( ') Baudry et Wahl, op. cit, III, 3155; Arntz, II, 1615; Mourlon,
II, 460; Demolombe, XVII, 163; Laurent, X, 47; T. Hue,
V, 413; C. Paris, Sirey, 90. 2. 215; D. P. 90. 2. 285 şi
Dreptul din 1889, No. 71, pag. 573, etc. Cpr. L. 1 §§ 10,
11 şi 15, Dig., De separationibus, 42, 6; art. 1058, 1060 din
codul Calimach, citate infra, pag. 741, nota 3. — Vezi însă
Planiol, III, 2195 şi deciziile citate de acest autor.
(") Cpr. Trib. imperiului german, Sirey, 87. 4. 19; Baudry et
 740 COD. C I V . — B A R T B A III. - _ T I T . I. — C A P I E . V I . — S-a I I I . — A E T . 782.

moştenitorului a s u p r a averei sale personale (')•, prin stipularea

2
solidaritaţei contra moştenitorilor ( ); prin primirea dela moş­
tenitor, drept plata creanţei sale, a u n o r efecte de comerţ s u b ­
scrise de moştenitor, chiar cu clauza pentru încasare fsauf
3
encaîssement) f ) , etc.
Primirea do- N u eonstitue însă o novaţiune, în sensul art. 7 8 2 ,
s au
bânzei . faptul de a primi dobânda dela moştenitor şi, d u p ă unii,
r r 5 r
capitalului. . . . . ; ,
nici chiar un acont a s u p r a capitalului ( ).
Comunicarea N u constitue, de asemenea, o n o v a ţ i u n e : faptul de a
titlului exe- comunica moştenitorului, conform art. 7 8 0 C . civ., titlul
cutor Art. 780. . ' ' . . . . . , ,
executor dobândit in contra defunctului şi chiar de a executa
hotărîrea contra lui, urmărindu-se, bine înţeles, averea succe­
siunei, pentrucă creditorii defunctului sunt siliţi să-şi îndrepte
cererea lor contra moştenitorului, quia ex necessitate hoc fe-
5
cerunt (L. 7, Dig., De separationibus, 4 2 , 6) ( ).
c h e s t i e de R a m a n e bine înţeles că chestiunea de a se şti, dacă există
fapt. sau nu novaţie în sensul art. 7 8 2 , este o chestie de fapt, care
6
se apreciază în mod suveran de judecătorii fondului ( ).
Nepresupu- Această novaţiune, ca şi acea prevăzută de art. 1 1 2 8
u r m c v n u s e r e s u u n e
n e i
ţiunei V a
" ^" * ' ' P P niciodată (art. 1 1 3 0 ) , iar in­
tenţia de a accepta pe moştenitor de debitor trebue să rezulte
în mod neîndoelnic din n a t u r a actului emanat dela creditor,
Wahl, op. cit., III, 3155, in fine; T. Hue, Y, 413; Laurent,
X, 46, etc.
0 ) Demolombe, XVII, 163; Laurent, X, 48; T. Hue, Y, 413;
Thiry, II, 245; Vigié, II, 459, etc.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3155, care citează în acest sens,
o sentinţă a trib. din Auxerre, cu data din 4 August 1897,
pe care n'am putut-o însă controla.
3
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3159, p. 518 (ed. a 3-a); De­
molombe, X V I I , 164; Laurent, X, 51. — Contrà: C. Nîmes,
Sirey, 53. 2. 701; D. P. 54. 2. 206.
(") Demolombe, XVII, 162. — Contrà: Laurent, X, 50 (în pri­
vinţa acontului asupra capitalului) şi Baudry et Wahl, III,
3159 (chiar în privinţa plăţei dobânzei).
6
( ) Cpr. şi L. 2, in fine, Cod, De bonis auctoritate judicis possidendis
7, 72. Vezi şi Pothier, Successions, VIII, p. 220; Demolombe,
XVII, 159, 160; Arntz, II, 1615; Laurent, X, 45; Demante,
III, 220 bis II; Baudry et Wahl, Successions, IU, 3156; Le
Sellyer, Idem, III, 1709, etc.
6
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3160, in fine; Demolombe,
XVII, 158, 166; Marcadé, III, 393 şi toţi autorii.
 RENUNŢAREA LA SEPAR. DE PATRIMONII. — ART. 782. 741

tribunalele fiind suverane în privinţa interpretare! acestei in-

tenţiuni, d u p ă cura am văzut mai sus. De aceea, la caz de
îndoială, creditorul succesiunei poate să-şi facă rezervele sale
şi să arate că el n ' a înţeles să accepte pe moştenitor de de­
bitor personal (*). Cu toate acestea, actul făcut de moştenitor
va atrage novaţiunea, deşi moştenitorul şi-ar fi făcut rezer­
vele sale, daca acest act este incompatibil cu menţinerea se­
paraţiei de patrimonii, pentrucă actele, care a t r a g novaţiunea,
2
produc o decădere, din cauza naturei lor însăşi ( ).
T r e b u e însă să observăm că nu este vorba, în specie, N u este yorba
1 0
de o adevărată novaţiune şi că legiuitorul nostru, ca şi c e l " ^ ^ ^
italian (art. 2056), reproducând codul francez, care s'a luat novaţiune.
d u p ă Pothier (Successions, V I I I , p . 220), a făcut confuzie
între cazul când se îndeplineşte o a d e v ă r a t ă novaţiune, caz
a n u m e prevăzut de Ulpian în L . 1 § 1 0 , Dig., De separa-
tionibus, 2 4 , 6 şi între acel când, fără a se face o adevă­
rată novaţiune, creditorul defunctului primeşte de debitor pe
moştenitor. „Benefìcio separationis uti non posse, qui fidem
3
her edţ s secutus est" ( ).
Este deci vorba în specie de o novaţiune sui generis, Novaţiune
su% Gnans
căci pentru ca să existe o adevărată novaţiune, se cere o 9 -
schimbare în obiectul datoriei, u n nou debitor sau un nou
creditor (art. 1128) şi, în specie, datoria este aceeaş, cre­
ditorul acelaş şi debitorul tot acelaş, fiindcă moştenitorul
asupra căruia a trecut datoria continuă persoana defunctului.
Pretinsa novaţiune, de care vorbeşte art. 7 8 2 , nu este deci
altă ceva decât o nouă situaţie în care părţile se găsesc, în
4
u r m a acceptărei succesiunei de către debitor ( ).

(') Demolombe, XVII, 161; Demante, III, 220 bis II, in fine;
Laurent, X, 53, etc.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., 3163. Cpr. Laurent, X, 53.
8
( ) L. 1 §§ 10, 11 şi 16, Dig., De separationibus, 42, 6. — Creditorii c. Calimach.
cari, încredinţându-se în moştenitorul mortului, l-au primit Art. 1058,
1 0 6 0 -
de datornic, zice art. 1060 din codul Calimach, se socotesc de
creditorii lui, şi nu au mai mult drit a se număra între cei­
lalţi creditori ai mortului"; iar art. 1058 din acelaş cod adaogă:
„Dacă creditorii mortului au făcut mutarea datoriilor asupra
moştenitorului prin sineturi, sau cbiezăşii ori amaneturi, atunci
nu au mai mult drit să ceară deosebirea averei aceluia de
averea acestuia, măcar de li s'ar întâmpla şi pagubă".
4
( ) Vezi tom. VI al Coment, noastre, p. 670, 671. Cpr. Arntz,
 742 c. C. — C A R T E A III. — T I T . I. CAPIT. V I . — S-a I I I . — A R T . 782, 783

Conaecinţiie Creditorul sau legatarul defunctului, care a novat creanţa

61 s a î n s e n s u l
"speclrîe art. 7 8 2 , primind pe moştenitor de debitor,
a art. 782. pierde, pe de o parte, dreptul de a cere separaţia de patri­
monii în contra creditorilor moştenitorului, pentrucă el a
încetat de a fi creditorul defunctului spre a deveni creditorul
4
moştenitorului ( ) ; iar pe de altă parte, nu se mai poate în­
destula din averea succesiunei decât d u p ă plata integrală a
creditorilor defunctului, cari a u cerut şi dobândit sepa-
2
raţiunea ( ).
Cazul când In fine, spre a termina cu explicarea art. 7 8 2 , trebue
e™emlnOTwu observăm că creditorii defunctului nu pot să renunţe la
s a

interzis. ^ separaţia de patrimonii, primind de debitor pe u n moştenitor

Controversa. {m interzis, căci acest text presupunând, d u p ă cum
n o r s a u

am observat suprà, p. 7 3 8 , nota 5, că moştenitorul cu

care s'a făcut novaţiunea este un moştenitor pur şi simplu,
şi ca atare debitor personal, nu se poate aplica la un moş­
tenitor minor sau interzis care, în calitatea sa neapărată de
moştenitor beneficiar, nu este debitor personal, şi deci, nu
3
poate fi primit ca atare de către creditorul defunctului ( ).

3° Prescripţia în privinţa averei mobiliare.

A r t . 7 8 3 § 1. — In privinţa mobilelor, după trecerea de trei ani,

dreptul (de a cere separaţia de patrimonii) este prescris. (Art. 461
4
urm., 722, 1837 urm., 1909 C. civ. Art. 880 § 1 C. fr.)( ).
II, 1615; Mourlon, II, 459; Dueaurroy, II, 767; Laurent, X»
41, 43; Demolombe, XVII, 157; Demante, III, 220 bis I;
Thiry, II, 245; T. Hue, V, 413; Planiol, III, 2194; Baudry
et Wahl, op. cit., III, 3153; Larombière, Oblig., V, art. 1273,
No. 12; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 472, nota 6; Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechls, IV, § 628, p. 121, nota 24 (ed.
Crome), etc. — Contrà: Hureaiix, Revue pratique de droit
francais, tom. 37, p. 329, No. 414; (aiurea acelaş autor zice
că este vorba în specie de o novaliune microscopică) (Tr. des
successions, II, p. 785, No. 499). Cpr. Le Sellyer, Successions,
III, 1706, p. 361, etc.
}
{) „Hos enim cum creditoribus heredis numerandos", zice Ulpian
(L. 1 § 16, Dig., De separationibus, 42, 6).
2
() Demolombe, XVII, 169; Demante, III, 220 bis III şi 223 bis
II; Duranton, VII, 449. Cpr. şi Cas. fr. D. P. 57. 1.. 49.
s
() Cpr. Laurent, X, 54; C. Nîmes, D. P. 55. 2. 152. — Contrà:
Baudry et Wahl, op. cit., Ill, 3164.
4
() Cpr. L. l r § § 12 şi 13, Dig.,lDe separationibus, 42, 6.
PRESCRIPŢIA ÎN PRIVINŢA AVEREI M O B I L I A R E . — A R T . 783 § 1. 743

Ştim că, atât d u p ă dreptul roman cât şi d u p ă codul Dr. roman şi

c C a l i m a e h
Calimach (art. 1062), dreptul de a cere separaţia de p a t r i - - -
monii se prescrià prin cinci ani dela adiţia de ereditate, fără
1
a se distinge între mobile şi imobile ( ).
Astăzi, în privinţa averei mobiliare, acest drept se pres- Dr. actual,
2
crie prin trei ani ( ) dela moartea lui de cujus, ceeace î n ­
semnează că, după trei ani, creditorii succesiunei n u mai p o t
cere a fi plătiţi din mobilele ei, cu preferinţă şi înaintea
creditorilor moştenitorului. Această prescripţie care, în codul
italian, e şi mai scurtă (trei luni, trei mesi, după a r t . 2057),
se întemeiază pe prezumpţia că, d u p ă trei ani, mobilele de­
functului nu mai pot fi distinse de acele ale moştenitorului,
încât separaţia este cu neputinţă.
Imobilele putând însă în totdeauna fi distinse unele de Art. 783 § 2.
altele separarea poate fi cerută cât t i m p ele n ' a u eşit încă
din patrimoniul moştenitorului (art. 783 § 2). Vom vedea însă
sub acest din u r m ă text (p. 748, text şi 11. 1) că dreptul de
a cere separaţia în privinţa imobilelor nu este imprescriptibil.
Această prescripţie, relativ scurtă, se aplică a t â t mobi- Ces^înţeleg-e
1
lelor corporale cât şi celor incorporale, de oarece a r t . 783 § 1 ''„"Ji"^/^
vorbeşte de mobile în genere, fără nicio deosebire ('"). Legea art. 783 § 1.
ar fi p u t u t însă să asimileze imobilelor, mobilele corporale,
căci aceste din u r m ă nu sunt în genere susceptibile de con-
5
fuziune, ca şi imobilele ( ).
Această prescripţie curge în contra t u t u r o r creditorilor, Cm-g-erea
fie ei majori, minori sau interzişi (non obstat art. 1876), J^a "vltaror c
C

condiţionali sau cu termen (non obstat a r t . 1885), şi chiar moştenito-

n l o r
în contra celora cari ar fi în stare să dovedească că n ' a u '

(') Vezi suprà, p. 717, nota 2. Cpr. Baudrv et Wahl, op. cit ,
III, 3175.
J
( ) Vezi art. 722 şi 1909, care admit prescripţia dc trei ani şi
în alte cazuri.
3
( ) Cpr. L. 1 § 12, D i g , De separationibuì, 42, 6.
4
( ) Cpr. Laurent, X, 25; Demolombe, XVII, 172; Mourlon, If,
473; Baudry et Wahl, Successions, III, 3177; Demante, III,
221 bis II; T. Hue, V, 414; Planiol, III, 2197; Pand. fr.,
v° Successions, 9889, etc..
In privinţa preţului mobilelor înstrăinate, prescripţia este, p t u l imobi-
v e

după unii, tot de trei ani, însă ştim că chestiunea este eon- ielor.
troversată.
6
( ) Cpr. Mourlon, II, 473,
 744 c. C. — C A R T E A III. — TIT. I — CAPIT. VI. - S-a III. — A R T . 783 § 1.

avut cunoştinţa de deschiderea succesiunei Acest p u n c t

ne pare la adăpost de orice discuţie.
Punctul de P u n c t u l de plecare al prescripţiei nu mai este astăzi
prescripţiei, adîţia de ereditate, ca la Romani şi în codul Calimach
Controversă, (art. 1062), ci deschiderea succesiunei, d u p ă cum dispune
a n u m e art. 2 0 5 7 din codul italian (dal giorno dell' aperta
successione), pentrucă acesta este momentul de când creditorii
2
defunctului şi legatarii pot cere separaţia de patrimonii ( ).
P r e ţ u l imobi­ R ă m â n e însă bine înţeles că prescripţia de trei ani nu
lelor înstră­
inate. curge din ziua deschiderei succesiunei decât pentru bunurile
existente în acel moment. E a nu poate, în adevăr, să curgă
din acest moment pentru mobilele care s'ar naşte mai târziu,
prescripţia neputând să curgă decât din ziua naşterei ac-
ţiunei. Astfel, prescripţia de trei ani nu curge, în privinţa
preţului imobilelor înstrăinate, decât din ziua înstrăinărei lor.

(') Demolombe, XVII, 174; Thiry, II, 244; Demante, III, 221
bis IV; Duranton, VII, 482; Baudry et Wahl, op. cit., III,
0
3180; T . Hue, V, 414; Pand. fr., v ' Successions, 9 9 0 2 - 9 9 0 5
şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Argument prin analogie din art. 1743, după care termenul
de şase luni, dat creditorilor şi legatarilor pentru luarea in­
scripţiei prevăzută de art. 1743, curge tot dela deschiderea
succesiunei. Vezi în acest sens, Demolombe, XVII, 173; Thiry,
II, 244; Laurent, X, 25; Dueaurroy, II, 770, nota 3; Du­
ranton, VII, 482; Massé-Vergé, II, § 385, p. 332, nota 14;
Zachariee, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 618, p. 99
(ed. Anschiitz), § 628, p. 117 (ed. Crome); Pand. fr., v° cit.,
9897; T . Hue, V, 414; Vigié, II, 453; Fréminville, Tr. de
la minorità et de la tutelle, I, 408, p. 429 (Clemont, 1845);
Baudry et Wahl, Successions, III, 3179; Le Sellyer, Idem, III.
1714. — Contrà: Aubry et Rau, VI, § 619, pag. 480, text şi
nota 31.
Moştenitorii încât priveşte însă pe moştenitorii, cari nu au sezina, pres­
nesezinari. cripţia nu curge în folosul lor, decât din ziua trimeterei lor
Controversă. în posesiune, căci numai de atunci creditorii succesiunei au
acţiune în contra lor. Baudry et Wahl, op. cit., III, ^179;
Pand. fr., v° cit, 9899. — Vezi însă Demolombe, XVII, 173.
Cpr. Le Sellyer, op. cit, III, 1715, p. 366.
Moştenitorii Aceeaş soluţie este, pentru aceleaşi motive, aplicabilă moş­
cari s'au ivit
în urma va­
tenitorilor cari s'au ivit în urma vacanţei succesiunei. Baudry
canţei succe­ et Wahl, loco cit; Demolombe, XVII, 174; Laurent, X, 204.
siunei. Cpr. Aubry et Rau, VI, § 619, p. 508, text şi nota 78; Pand.
Controversă. fr., v° cit, 9900. — Contrà: Le Sellyer, op. cit, III, 1719,
pag. 367.
PRESCRIPŢIA ÎN PRIVINŢA AVEREI MOBILIARE. — AET. 783 § 1. 745

P e n t r u fructele naturale, ea va curge din ziua coacerei Fructe,

1
lor, iar pentru cele civile, din ziua scadenţei lor ( ).
Regulele ordinare relative la întreruperea prescripţiei întreruperea
sunt aplicabile şi acestei prescripţii speciale. Astfel, această P Pî - i e s c n i e i

prescripţie este întreruptă printr'o cerere în judecată, sau

prin orice măsură conservatorie luată în vederea decăderei
2
prevăzută de lege ( ).
Dacă, înaintea expirărei termenului de trei ani, mobilele imposibiii-
lăsate de defunct s'au amestecat cu acele ale moştenitorului, ^ !Jt t a a
r < a
a

încât ele nu mai pot fi deosebite, creditorii n ' a u pierdut separarea,

încă dreptul de a cere separarea de patrimonii, însă sunt
3
în imposibilitate materială de a o exercita ( ).
Afară de prescripţia de trei ani şi de confuziunea înstrăinarea
materială a mobilelor, dreptul de a cere separaţia de patri- ^ ° e s i u n e i .
su

monii mai poate încă fi pierdut, pentru creditorii defunctului,

prin înstrăinarea mobilelor succesiunei, făcută de moştenitor
(art. 1909), întocmai ca şi la imobile. Legea n'o spune, însă
aceasta este subînţeles (*).
Mobilele succesiunei, înstrăinate de moştenitor, nu vor Lipsa drep-^
1 t a
puteà deci fi revendicate dela c u m p ă r ă t o r , chiar dacă el ar*™]" ^ . ^ ;

fi de rea credinţa, spiritul legei fiind de a nu se conferi mobilelor,

5
niciun drept de suită în privinţa mobilelor ( ).

(') Pand. fr., v° cit, 9906; Bandry et Wahl, op. cit, III, 3179,
in fine; Laurent, X, 25, in fine, etc.
2
( ) Pand. fr., v° cit, 9907 urm!; Baudry et Wahl, op. cit., III,
3181; Cas. fr. Pand. Period. 97. 1. 374; D. P. .98. 1. 153,
etc. — Contra: Baudry et Wahl, op. cit., III, 3182 (în pri­
vinţa măsurilor conservatorii).
3
( ) Marcadé, III, 394; Arntz, II, 1617; Laurent, X, 26; Demo­
lombe, XVII, 175; Planiol, III, 2202, etc.
4
( ) Marcadé şi Arntz, loco cit; Demolombe, XVII, 176; Demante,
III, 221 bis I; Laurent, X, 27; Ducaurroy, II, 770; Duranton,
VII, 483; Aubry et Rau, VI, § 619, p. 479, text şi nota 25;
Planiol, III, 2197; Baudry et Wahl, op. cit, III, 3165; Le
Sellyer, Idem, III, 1730; Répert. Sirey, v° Separ, des patri-
moines, 296, etc,
(°) Cpr. Ducaurroy, II, 770. — Art. 1061 din codul Calimach
presupune, din contra, atât în privinţa mobilelor cât şi a imo­
bilelor, o înstrăinare de bună credinţă, fără vicleşug şi în­
şelăciune, ca şi L. 2, Dig., De separationibus, 42, 6, unde se
zice: „Utique si nulla fraudis incurral suspicio; nam qua;
bona fide, medio tempore, per heredem gesta sunt, rata con-
 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I I I . A R T . 1743.

Art. 1909. Cât pentru terţii de b u n a credinţă, ei sunt a p ă r a ţ i prin

prescripţia instantanee statornicită de art. 1 9 0 9 O.
Art. 975. Creditorii vor puteà însă să atace, prin acţiunea p a u -
liană, înstrăinarea făcută de moştenitor în frauda dreptu­
2
rilor lor (art. 975) ( ).

4° înstrăinarea din partea moştenitorului a imobilelor succesiunei.

Art. 783 § 2. — In privinţa imobilelor, acţiunea (în separare

de patrimonii) se poate exercita în tot timpul în care imobilele se
3
găsesc în mâna eredelui ( ). (Art. 1743 C. civ. Art. 880 § 2 C. fr.).
Art. 1743. — Creditorii şi legatarii, cari cer separaţia patri-
4
monului defunctului ( ), conservă privilegiul lor asupra imobilelor
succesiunei, în faţa creditorilor erezilor, sau reprezentanţilor defunc­
6
tului, prin inscripţiunea acestui privilegiu ( ), în termen de şase
luni dela data deschiderei succesiunei.

servari solent". Unii aplică aceste texte şi astăzi. Astfel, Curtea

din Iaşi a decis că cererea de separare, introdusă în termenul
de trei ani, conservă privilegiul creditorilor defunctului asupra
tuturor mobilelor succesorale, aşa că înstrăinările făcute de
moştenitor nu sunt valide, dacă instanţa de fond constată în
fapt că achizitorul acestor mobile a fost de rea credinţă.
Dreptul din 1890, No. 31, p. 252. Vezi şi delizia Cas., care
respinge recursul făcut contra deciziei de mai sus. Bult. 1890,
p. 1229. Cpr. Chabot, Successions, II, art. 880, No. 5, p. 637
urm. (ed. Belost-Jolimont), pag. 563 urm. (ed. Mazerat); De­
molombe, XVII, 179; Laurent, X, 27; Dufresne, Sépar. des
patrimoines, 47, etc.
l
( ) Vezi R. Poincaré, Revendication des meubles (teză foarte remar­
cabilă pentru doctorat, Paris, 1883), după care nici nu s'ar
cere ca posesorul să fie de bună credinţă, p. 186 urm. Această
părere este însă inadmisibilă, pentrucă, în dreptul nostru,
art. 1909 statorniceşte o prescripţie instantanee, iar pe de altă
parte, buna credinţă rezultă din art. 972, care nu este decât
o aplicare particulară a regulei generale cuprinsă în art. 1909.
Cpr. Planiol, I, 2479, 2°.
2
( ) Laurent, X, 27, in fine; Massé-Vergé, II, § 385, pag. 333,
nota 16, in fine; Demolombe, XVII, 179, in fine; Répert.
.Sirey, v° Sépar. des patrimoines, 297; Le Sellyer, Successions,
III, 1732, p. 374. Vezi şi decizia Cas. citată în nota prece­
dentă, consid. reproduse în tom. X al Coment, noastre, p. 51U,
ultimul considerent.
3
( ) Sau mai bine zis: în patrimoniul moştenitorului.
4
( ) Textul fr. adaogă: conform art. 783 dela titlul succesiunilor.
5
( ) Textul corespunzător fr. adaogă : asupra fiecăruia dm aceste
bunuri. Vezi infra, p. 750, nota 1.
 ÎNSTRĂIN. MOBILELOR SUCCESIUNEI. — ART. 783, 1743. 747

înaintea expirărei acestui termen, nicio ipotecă stabilită de

către erezi sau reprezentanţii defunctului asupra acelor bunuri, spre
prejudiciul creditorilor sati legatarilor succesiunei, nu poate aveà
efect. (Art. 781, 783, 902, 1738, 1745, 1780 C. civ. Art. 2111 O.
fr.) (')•
Confuziunea de fapt care, d u p ă cum ştim, constitue o Confuziunea
1
piedică la separarea de patrimonii, este arareori cu putinţă "Puilor
în privinţa imobililor, care mai totdeauna pot fi deosebite
unele de altele: „Cum prcedia contribui non possint. nisi
ita conjunctce possessiones (sint) et permixtce propriis, ut
impossibilem separationem effecerint; quod quidem per raro
2
contingere potest" ( ).
De aceea, acţiunea în separarea de patrimonii poate,
în privinţa imobilelor, fi exercitată în tot timpul în care ele
se găsesc încă în patrimoniul moştenitorului, adecă cât timp
ele n'au fost încă înstrăinate de d â n s u l ; de unde rezultă că
nu se mai poate cere separaţia bunurilor nemişcătoare şi chiar
mişcătoare (vezi suprà, p. 745), care au fost înstrăinate,»
dacă preţul înstrăinărei a fost plătit şi a intrat definitiv în
3
patrimoniul moştenitorului ( ), puţin importă dacă plata a
4
a v u t loc în mod efectiv, sau prin compensaţie ori delegaţie ( ).

(') încât priveşte origina art. 1743, vezi Planiol, II, 2933 (ed. a 5-a).
2
( ) L. 1 § 12, Dig., De separationibus, 42, 6. — S'a decis însă
că există confuziune şi, prin urmare, stingerea dreptului de
a cere separaţia de patrimonii atunci când imobilele defunc­
tului şi acele ale moştenitorului au fost vândute la un loc şi
pentru un singur preţ, în prezenţa creditorilor debitorului
primitiv, cari nu s'au opus la această confuziune. Vezi deci­
ziile citate în Pand. fr., v° Privii, et hypothèques, 4039 urm.
3
( ) Şi la Romani separaţia de patrimonii nu mai puteà fi cerută r j . roman r

în urma înstrăinărei de bună credinţă a bunurilor succesiunei ş i C . C a l i m a c h .

A r t 1 0 6 1
(L. 2, Dig., De separationibus, 42, 6). Art. 1061 din codul - -
Calimach dispune, de asemenea că: „dacă moştenitorul a vândut
fără vicleşug şi înşălăciune lucrurile moştenirei sau chiar toată
moştenirea, mai înainte de a cere creditorii şi legatarii deo­
sebirea averilor, această vânzare are deplină putere şi nu se
dă mai mult dreptul deosebirei, ci dator este moştenitorul să
plătească datoriile". Cpr. Montvalon, Tr. des successions, I,
pag. 163 (ed. din 1780). Atât codul Calimach cât şi legea
suprà citată din Digeste presupun că înstrăinarea a fost făcută
de bună credinţă, şi am văzut suprà, p. 746, nota in fine, că
unii aplică aceste texte şi astăzi.
4
( ) Aubry et Rau, VI, § 619, p. 479, text şi nota 26; Demo-
 C. C—CARTEA I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I I I . — A R T . 783, 1743.

A])iic. drep- Din cele mai sus expuse mai rezultă o altă consecinţă
a i e
lU
în privinţa f ° ' t importantă, şi a n u m e : că acţiunea în separare de
imobilelor, patrimonii, relativă la imobile, nu se prescrie prin trei ani,
ca pentru mobile (art. 7 8 3 § 1), ci prin treizeci de ani,
conform dreptului comun (art. 1 8 9 0 ) (').
înstrăinarea A r t . 7 8 3 § 2 dovedeşte că moştenitorul are facultatea
a
TmobUeior. 1
înstrăina averea imobiliară şi chiar cea mobiliară (vezi
suprà, p . 745) în tot timpul dela deschiderea succesiunei
2
şi pană la cererea de separare ( ), medio tempore, d u p ă cum
se e x p r i m ă L. 2, Dig., De separationibus, 4 2 , 6, şi că se­
p a r a ţ i a de patrimonii nu mai poate fi cerută îndată ce b u ­
nurile a u eşit din patrimoniul lui.
C â n d vor fi însă considerate bunurile ca eşite din pa­
trimoniul moştenitorului?
isntrăinarea In privinţa mobilelor, ele sunt eşite din patrimoniul
mobilelor. â ă t o r u l u i îndată ce au fost vândute, chiar dacă ele n'au
v n z

fost încă predate c u m p ă r ă t o r u l u i (art. 1295).

înstrăinarea In privinţa imobilelor însă, înstrăinarea nefiind opoza-
nuobiieior. J^JJ^ terţiilor, deci şi creditorilor defunctului şi legatarilor,
cari sunt adevăraţi terţii, decât în u r m a transcrierei actului
care o constată (art. 1 2 9 5 .§ 2 O. civ. şi 7 2 3 P r . civ.), imo­
bilul se consideră ca fiind încă în m â n a vânzătorului, deşi

lombe, XVII, 180, etc. — Dacă preţul înstrăinărei n'a fost

încă plătit, ştim că creditorii pot eere separaţia de patrimonii.
Vezi suprà, p. 747.
(») Laurent, X, 28; T. Hue, V, 415; Duranton, VII, 486: Baudry
et Wahl, op. cit, III, 3178; Le Sellyer, Idem, III, 1749,
pag. 397; Zacharise, Handbuch des franzosischen Civilrechts,
IV, § 628, p. 117, text şi nota 13 (ed. Crome); Pand. fr., v°
Successions, 9913. — Contra: Demolombe, XVII, 197; Aubry
et Rau, VI, § 619, p. 481; Massé-Vergé, II, § 385, p. 333,
nota 15, precum şi alte autorităţi citate în Répert. Sirey,
v° Separ, des palrimoines, 313, după care, acţiunea în sepa­
rare ar fi imprescriptibilă în acest sens că ea nu s'ar stinge
decât odată cu creanţa pentru siguranţa căreia ea este con­
ferită. — In fine, după un alt sistem, astăzi cu desăvârşire
părăsit, prescripţia ar fi îndeplinită dacă cererea în separaţia
de patrimonii n'ar fi fost exercitată în termenul de şase luni
dela deschiderea succesiunei (argument, din art. 1743). Vezi in
acest din urmă sens, autorii citaţi în Répert. Sirey, v° cit., 310.
2
( ) Cpr. Trib. Dolj, Dreptul din 1908, No. 82. Vezi şi infra,
p. 760.
 ÎNSTRĂIN. IMOBILELOR SUCCESIUNEI. - A R T . 783, 1 7 4 3 . 749

el a fost predat c u m p ă r ă t o r u l u i , pană la transcrierea actului

de înstrăinare. P r i n urmare, pană în acest moment el r ă ­
mâne gajul creditorilor v â n z ă t o r u l u i : de unde rezultă că
creditorii defunctului şi legatarii pot cere separaţia de p a ­
trimonii, în privinţa imobilelor înstrăinate de moştenitor
sau de defunct, p a n ă în momentul transcriere! actului de
1
înstrăinare ( ).
A r t . 7 8 3 , care permite creditorilor defunctului şi le- Nemodificarea
gatarilor de a cere separaţia de patrimonii cât timp imobi- ^ ^ ţ ^ " "
lele se găsesc încă în manile moştenitorului, n'a fost modi- Controversa,
ficat prin a r t . 1 7 4 3 ; aşa că nu este nevoe ca acţiunea în
separare să fie cerută în termen de şase luni dela deschi­
derea succesiunei, fiind suficient ca în acest termen creditorii
defunctului sau legatarii să fi luat inscripţia prevăzută de
2
art. 1 7 4 3 ( ).
Această inscripţie, l u a t ă înaintea expirărei termenului
de şase luni dela deschiderea succesiunei, este deci neapărată,
în privinţa imobilelor, fie p e n t r u a menţine separaţia dobân­
dită înainte, fie pentru a o dobândi mai în urmă.
Odată inscripţia luată în termenul suscitat, separaţia,
dacă n ' a fost dobândită m a i înainte, poate fi dobândită
oricând, dacă imobilele se găsesc încă în manile moştenito­
3
rului. Aceste ni se p a r adevăratele principii ( ).

(') Laurent, X, 30, 34; Martou, Privii, et hypothèques, II, 673,

p. 281, etc.
2
( ) Vezi în acest sens, Aubry et Rau, VI, § 619, p. 485, text
şi nota 4 3 ; Zacharise, Handbuch des fr. Cìvilrechts, IV, § 628,
pag. 121, text şi nota 2 3 ; Massé-Vergé, II, § 385, pag. 339,
nota 27; Demante, III, 221 bis I I ; Friminville, Tr. de la
minorité et de la tutelle, I, 410 urm., pag. 430 urm. (ed. din
1845); Marcadé, III, 395; Duranton, VII, 488 şi X I X , 216;
Hureaux, Bevue pratique de droit francais, tom. 37, p. 408,
No. 420; Baudry et Loynes, Privii, et hypothèques, 1, 861;
Troplong, Idem, I, 325; Sirey et Gilbert, Code civil annoté,
I, art. 880, pag. 714, No. 18 (ed. a 4-a, 1908).— Contrà:
Grenier, Hypothèques, II, 432, p. 179 urm. (ed. belg. din 1833);
Battnr, Idem, I, 82; Toullier-Duvergier, II, partea II, 543 urm.,
pag. 349 urm.; Chabot, Successions, II, art. 880, No. 9,
p. 640 urm. (ed. Belost-Jolimont), pag. 567 urm. (ed. Ma-
zerat), etc. Este însă de observat că Belost-Joîimont nu îm­
părtăşeşte părerea lui Chabot, loco cit-, observ. 3, p. 644 urm.
3
I, ) Cpr. Marcadé, III, 395.
C. C, — C A R T E A I I I . — T Ì T . I. — C A P I T . V I . — S-a I I I . — A R T . 7 8 3 , 1743.

Aşa dar, creditorii defunctului şi legatarii, cari voesc

să se folosească de beneficiul separaţiunei, trebue să ieà o
inscripţie asupra fiecăruia din imobilele succesiunei (*), în
2
termenul de şase luni dela deschiderea ei (art. 1 7 4 3 § 1 ) ( ) ,
formalitate care se va îndeplini chiar de creditorii ce a r fi
luat o inscripţie anterioară asupra imobilelor defunctului, pe
3
când el era încă în viaţă ( ). (Vezi infra, p . 755).

(') Deşi art. 1743 nu prevede luarea unei inscripţii speciale

asupra fiecăruia din imobilele succesiunei, după cum dispun
anume art. 2111 din codul francez, art. 2060 din codul ita­
lian şi art. 39 din legea ipotecară belgiană, totuşi aceasta re­
zultă în deajuns şi la noi din principiul general al speciali-
zărei inscripţiei ipotecare (art. 1774, 1775 şi 1758). In adevăr,
specializarea inscripţiei ipotecare garantează interesul terţiilor
achizitori, creditori ipotecari sau chirografari, căci o inscripţie
generală luată asupra tuturor imobilelor succesiunei ar fi pre­
venit pe terţii că creditorii defunctului înţeleg a-şi exercita
dreptul lor asupra bunurilor succesiunei, însă i-ar fi împedicat
de a cunoaşte fiecare din aceste bunuri. Opr. Laurent, X, 32.
2
( ) Creditorii defunctului şi legatarii, cari n'au luat inscripţia în
termenul de şase luni, se pot înscrie şi după expirarea acestui
termen, dacă imobilele se mai găsesc încă în patrimoniul moş­
tenitorului (art. 783 § 2), şi asemenea inscripţie le va dà o
precădere faţă cu creditorii chirografari ai moştenitorului şi
faţă cu creanţele ipotecare neînscrise sau înscrise după dânşii
(art. 1745). Cpr. C. Craiova, Dreptul din 1901, No. 68; Lau­
rent, X, 35; Masse-Verge, II, § 385, pag. 339, nota 27; De­
molombe, X V I I , 193; Baudry et Loynes, Privii, et hypoihè-
ques, I, 867; Thézard, Idem, 327, p. 437; Pand. fr., v° Privii, et
hypothèques, 4019 urm. Vezi şi tom. X al Coment, noastre, p. 533.
Prin urmare, inscripţia luată în termenul de şase luni,
prevăzut de art. 1743, are efect retroactiv pană în ziua des­
chiderei succesiunei, pe când inscripţia luată în urma expi-
rărei acestui termen nu-şi produce efectele sale decât dela
data ei. Cpr. Mourlon, III, 1413; Trib. Dolj, Dreptul din
1890, No. 82, p. 659, col. 1 (motive). — Legea ipotecară bel­
giană nereproducând art. 2113 din codul francez (art. 1745
C. român), de aici rezultă că, în Belgia, creditorii defunc­
tului şi legatarii nu mai pot cere separaţia de patrimonii,
în privinţa imobilelor, dacă nu au luat o inscripţie în ter­
menul de şase luni (cpr. Laurent, X, 35); pe când în legislaţia
noastră, ei păstrează acest drept, chiar dacă inscripţia a fost
luată în urma expirărei acestui termen. Cpr. Marcadé, III,
395. Vezi suprà, p. 749. . \
3
( ) Cpr. Demolombe, XVII, 195; Laurent, X, 66; P. Pont, Primi.
 ÎNSTRĂIN. IMOBILELOR SUCCESIUNEI. — ART. 783, 1743. 751

Aceasta publicitate, necunoscută sub legile anterioare (*), Scopul ins-

ie p
are de scop de a vesti pe creditorii personali ai m o ş t e n i t o - ^ | ^ ^ "
v t e t

rului, fie ei ipotecari sau chirografari, şi pe terţii, cari a r 1743.

puteà să contracteze cu dânsul, că ei nu trebue să conteze
pe imobilele succesiunei, care au a fi separate de averea
moştenitorului, spre a r ă m â n e a gajul exclusiv al creditorilor
2
defunctului ( ).
Această inscripţie va fi luată, în u r m a deschiderei suc- Aplic, ari.
1 7 8 0 u r m
cesiunei, în formele prescrise p e n t r u inscripţiile ipotecare în '
3
genere (art. 1 7 8 0 u r m . ) ( ) , fiindcă d u p ă art. 1 7 4 3 , separarea
de patrimonii este un privilegiu.
Am a r ă t a t însă în tom. V I I I al Coment, noastre, p. 3 3 9 , inscripţia pre­
nota 3 şi mai cu samă în tom. X , p . 5 0 8 urm., că d e n u - ^ Ţ ^ ^ ^ l
mirea de privilegiu este improprie şi că separarea de patri- fera un drept
de
monii nu este un privilegiu în sensul j u r i d i c al c u v â n t u l u i , t^'mo"'™
căci pe când privilegiile stabilesc u n drept de preferinţă Controversă,
între creditorii aceluiaş debitor, conferind în acelaş t i m p un
drept de suită în contra terţiilor detentori (art. 1790), se­
pararea de patrimonii este, din contra, o simplă prerogativă
conferită creditorilor defunctului si legatarilor, contra credi-
torilor personali ai moştenitorului, care nu conferă niciun
drept de suită contra terţiilor detentori. Separaţia de p a ­
trimonii este deci, d u p ă părerea noastră, un drept sui generis,
care conferă creditorilor succesiunei dreptul de a fi plătiţi

et hypothèques, I, 300; Martou, Idem, II, 678.— Contrà: Cas

fr. şi C. Bourses, Sirey, 48. 1. 17; D. P. 48. 1. 4 1 ; D. P .
55. 2. 119.
(') încât priveşte succesiunile deschise sub legea veche, creditorii Succesiunile
defunctului nu au deci nevoe să ieà nicio inscripţie, pentrucă deschise sub
le e ante
legile anterioare m i supuneau dreptul de a cere separaţia de £ ' } ~
patrimonii nici unei publicităţi. Cpr. Massé-Vergé, II, § 385,
p. 337, nota 24; Troplong, Privii, et hypothèques, I, 328.—
Contrà: C. Toulouse şi Rouen, Repért. Dalloz, v° Privii, et
y
hypothèques, 712, notele 2 şi 3.
( 2 ) Cpr. Trib. Dolj, Dreptul din 1890, No. 82, p. 657, col. 2
(motive).
3
( ) Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 532. Cpr. Pacifici-Maz­
zoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 243, p. 399.—
Transcrierea actelor tranzlative de proprietate nu înlocueşte
inscripţia cerută de art. 1743 şi, ca atare, n ar fi suficientă
pentru a păstra privilegiul separaţiunei asupra imobilelor suc­
cesiunei. Laurent, X, 33.
 752 C. C. — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I I I . — A R T . 783, 1743.

din averea defunctului, cu precădere, înaintea celorlalţi cre­

ditori personali ai moştenitorului. Aceste ni s'au p ă r u t în
1
totdeauna adevăratele principii ţ ) .
Specializarea Inscripţia prevăzută de art. 1 7 4 3 va fi nulă, dacă nu
imobilelor. v a C U p i n d e indicarea specială a naturei şi situaţiunei fie­
r

căruia din imobilele a s u p r a cărora creditorul defunctului în­

2
ţelege a-şi exercita dreptul său ( ).
Procedura Spre a opera această inscripţie, creditorii defunctului,
luărei a^iscnp- i g- tarii sau m a n d a t a r u l lor, învestit cu o procură autentică
e a

(art. 1781), se va prezenta înaintea prezidentului t r i b u n a ­

lului al situaţiunei imobilelor şi va cere inscripţia separaţiei
de patrimonii în virtutea titlului, care constată creanţa sa,
« fie chiar acest titlu chirografar (art. 1783).
Lipsa u n u i Mai mult încă, creditorul va puteà cere înscrierea pre-
titiu, ţ e n t r u
v a z u t a ţ[ ţ e 1 7 4 3 , pe simpla sa afirmaţie, chiar dacă n ' a r
ar

1
constatarea ţ ' i * . ,
creanţei, avea un titlu scris pentru constatarea creanţei sale, pentrucă
dreptul de a cere separarea de patrimonii aparţine, d u p ă
(') Vezi în acest sens numeroasele autorităţi citate în tom. X
al Coment, noastre, p. 513, nota 2. — Vezi însă în sens con­
trar, autorităţile citate tot în acest tom, pag. 509, nota 1 şi
p. 513, n o t a i , la care trebue să adăogăm: Surville, Elements
d'uncoursde droit civil, II, 689, p. 378, 379 (ed. a 2-a, 1911)
şi Stănescu, Despre partagiu şi rezervă, 516, pag. 297 urm.
Acest din urmă autor nu se ocupă de loc de jurisprudenţa
românească, deşi ea este foarte bogată asupra acestei ches­
tiuni, ci numai de părerea lui Demolombe, pe care o admite,
ca în totdeauna.
încât priveşte interesul juridic al acestei chestiuni, vezi
tom. X suscitat, pag. 514, 515 şi Surville, op. cit., II, 690,
p. 379 urm.
a
Dr. roman. L* Romani, din contra, separarea de patrimonii aveà de
efect direct şi principal restabilirea lucrurilor în starea lor
primitivă, făcând să se considere ca neavenit, în privinţa cre­
ditorilor succesiunei, actul care substitueà pe moştenitor de­
functului, adecă adiţiunea de ereditate. Orice relaţie de drept
între moştenitor şi succesiune era deci ruptă, iar bunurile
asupra căi ora moştenitorul înceta de a fi proprietar treceau
la creditori. Moştenitorul ne mai având nici administraţia, nici
libera dispoziţie a acestor bunuri, înstrăinările emanate dela
dânsul erau nule în privinţa creditorilor succesiunei, cari pu­
teau să urmărească bunurile înstrăinate în mâna terţiilor de­
tentori. Cpr. Mourlon, III, 1400.
2
( ) Laurent, X, 32; Pand. fr., v° Privii, et hypothèques, 3994.
 ÎNSTRĂINAREA IMOBILELOR SUCCESIUNEI. — ART. 783, 1743. 753

cum ştim, şi creditorilor fără titluri ('), A r t . 2 0 6 0 § ultim

2
din codul italian este expres în această privinţă ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că moştenitorul va puteà cere Radiare» i n -
radiarea inseripţiunei, de câteori va dovedi că acel care a ^ " t e a moşte-
lua<t-o nu este nici creditorul, nici legatarul defunctului, căci nitoruiui.
această inscripţie implicând insolvabilitatea moştenitorului,
3
poate să-i micşoreze creditul său ( ).
Acestea sunt cauzele care aduc, pentru moştenitorii de­
functului şi legatari, perderea d r e p t u l u i de a cere separaţia
de patrimonii. Altele nu există.
Aetfei, m o a r t e a moştenitorului nu face obstacol la s e - M o a r t e a moş-
paraţia de patrimonii (*), nici falimentul defunctului declarat ^ î ^ e n t u i
în deeursul u n u i a n dela moartea lui (art. 7 0 7 § 2 O. com.), defunctului,
5 etc
nici falimentul moştenitorului, etc. ( ). "

(') Vezi suprà, p. 718. Cpr. Laurent, X, 32; Massé-Vergé, II,

§ 385, p. 338, nota 26, in fine; Aubry et Eau, VI, § 619,
p. 483; Demolombe, XVII, 106; Surville, op. cit., II, 691,
p. 382 (ed. a 2-a, 1911); C. Caen, Sirey, 1910. 2. 47. Vezi
şi tom. X al Coment, noastre, p. 531. — Contrà: Duranton,
VII, 492, p. 689.
2
( ) „Per tale iscrizione no è necessaria Vesibizione del titolo",
ziee art. 2060 § ultim din codul italian. Cpr. Pacifici-Mazzoni,
Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 243, in fine, p. 400.
8
( ) Laurent, X, 32, in fine.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit., I l i , 3183.
6
( ) Baudry et Wahl, op. cit., I l i , 3110, 3183; Le Sellyer, Idem,
III, 1752, p. 400, 401; Pand. fr., v° Successions, 9914,9915,
şi v° Privii, et hypothèques, 4030 lurm. ; Vaquette et Marin,
Successions, 972, p. 497; Demolombe, X V I I , 198; Aubry et
Bau, VI, § 619, p. 485; Lyon-Caen et Renault, Tr. de droit
commercial, VII, 69; Boistel, Pr. de droit commercial, 918,
p. '687 urm.; Thaller et Percerou, Faillites et banqueroutes,
I, 719, pag. 698; M. A. Dumitrescu, Codul de comerciu co­
mentat, VI, 237, pag. 170, care, între altele, citează în acest
sens şi părerea lui Bonelìi. — Contrà: C. de Cas. din Roma,
Sirey, 1908. 4. 30 şi Dreptul din 1910, No. 23, pag. 188
(cu nota d-lui S. Rădulescu); C. Douai, D. P. 78. 2. 149;
Sirey, 80. 2. 260; Esnault, Tr. des faillites et banqueroutes,
II, 330 şi 351; Colmet de Santerre, IX, 120 bis I urm., etc.
Cpr. asupra aeestei controverse, Répert. Sirey, v° Faillite,
101 urm. şi Separ, des patrimoines, 32 şi 157 urm.; Sirey,
et Gillbert, Code civil annoté, I, art. 878, No. 33 şi III,
art. 2111, pag. 691, No. 43, 44; Idem, Code de commerce
annoté, art. 448, No. 16.

«113 48
 754 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a III.

Declararea De aceea s'a şi decis, cu drept cuvânt, că dreptul cre-

nl
"n?\n st°a"e ditorului defunctului de a cere şi înscrie separaţia de p a -
de faliment, trimonii subzistă şi în u r m a declarărei moştenitorului în
stare de faliment, cât t i m p imobilul înstrăinat se găseşte
încă în manile acestui din u r m ă , sau cât t i m p preţul lui
1
este încă datorit ( ).

Efectele separaţiei de patrimonii.

1° Efectele separaţiunei în privinţa creditorilor succesiunei.

Drepturile Separarea de patrimonii nu produce niciun efect în pri-

respective ale v j„ţ a drepturilor respective ale creditorilor defunctului. Scopul
creditorilor • i / » • / » • i * i 1 • -i

defunctului, acestui beneficiu fiind, în adevăr, de a păstra creditorilor suc­

cesiunei drepturile ce ei aveau în contra defunctului, prin
depărtarea dela bunurile lui a creditorilor personali ai moş­
tenitorului, moartea debitorului nu poate să schimbe întru
2
nimic situaţia creditorilor săi ( ).
Plata legata- Dacă defunctul a lăsat o altă clasă de creditori, şi
creditorilor, a n u m e : legatari, aceştia n u vor veni decât în u r m a credi­
torilor, conform principiului cunoscut: Nemo liberalis, nisi
liberatus. Legatele nu vor fi deci plătite decât în u r m a d a ­
toriilor, ştiut fiindcă: Bona non intelliguntur nisi deducto
3
cere alieno ( ).
Aplic. Dacă separaţia de patrimonii a fost cerută de toţi le­
an. 1719. g. t ,.;j gj creditorii defunctului, drepturile lor vor fi regulate
a a

(') C. Bordeaux, Sirey, 96. 2. 27; D. P. 96. 2. 276; Pand.

Period. 96. 2. 329; C. Montpellier, Sirey, 68. 2. 283; Pand.
fr., v° Privii, et hypothèques, 4032 urm.; Demangeat asupra
lui Bravard-Veyrieres, Tr. de droit commercial, V, p. 294,
ad notam (ed. a 2-a, 1891); Surville, op. cit, II, 690, p. 380
(ed. a 2-a, 1911). Vezi şi tom. X al Coment, noastre, p. 514,
text şi nota 1. — Vezi însă Lyon-Caen et Renault, Pr. de
droit commercial, li, 2715, p. 693 şi 2787, p. 740 (ed. din 1885).
2
( ) Laurent, X, 55, 57; Demolombe, XVII, 222; Marcadé, III,
400; Duranton, VII, 476; Masse-Verge, II, § 385, pag. 337,
nota 25, etc.
3
( ) L. 39 § 1, Dig., De verborum significatione, 50, 16. Cpr. Pla­
niol, III, 2186. Vezi suprà, p. 414, text şi nota 3; p. 687, text
şi nota 2; p. 715, etc.
 EFECTELE SEPAR. DE PATRIMONII. 755

conform art. 1 7 1 9 , ceeace însemnează că se vor plăti mai

întăiu creditorii privilegiaţi, apoi cei ipotecari, pe u r m ă cei
chirografari şi, în fine, legatarii (*).
P e n t r u ca creditorii privilegiaţi şi ipotecari să poată însă
exercita d r e p t u l lor de preferinţă faţa cu creditorii chirogra­
fari, trebue ca ei să fi păstrat privilegiul sau ipoteca lor
prin luarea inscripţiei şi reînoirea ei, la t i m p u l o p o r t u n , în-
nainte de perimare (art. 1786). Nu este însă nevoe ca ei să
mai ieà inscripţia prevăzuta de art. 1 7 4 3 , de câteori va fi
vorba de a se regula numai raportul dintre dânşii, fără ca
creditorii moştenitorului să fie în cauză, căci inscripţia pre­
văzută de acest din u r m ă text nu este prescrisă decât spre
a exercita dreptul de precădere ce creditorii defunctului, au
a s u p r a imobilelor succesiunei faţă de creditorii personali ai
moştenitorului. Inscripţia l u a t ă de creditorii defunctului îna­
intea morţei acestuia, le asigură deci, faţă de creditorii chi­
rografari ai acestuia din u r m ă , precăderea ce le conferă
r a n g u l lor, fără luarea unei alte inscripţii în u r m a morţei
2
lui de cujus( ).
De câteori însă creditorii defunctului vor voi să exer- Creditorii cari
cite, a s u p r a imobilelor succesiunei, dreptul lor de precădere. t ţ g anterioară
faţă de creditorii personali ai moştenitorului, ei vor trebui
să ieà inscripţia prevăzută de art. 1 7 4 3 , chiar dacă creanţa
3
lor ar fi asigurată p r i n t r ' o inscripţie anterioară ( ).
C a z u l e a n d
Creditorii chirografari ai defunctului nu pot însă să-şi
, , i i n T I -l • • -v succesiunea
asigure dreptul de a fi plătiţi din bunurile succesiunei, ina- a f o s t .
a c c e p
t a t ă u r
intea legatarilor, cel puţin atunci când succesiunea a fost P ?i
acceptată p u r şi simplu (''), decât cerând separaţia de patri- s i m
P l u
-
monii şi luând inscripţia prevăzută de art. 1 7 4 3 , căci bu­
nurile defunctului confundându-se încă din ziua deschiderei
succesiunei cu averea personală a moştenitorului, şi deve-
1
( ) Laurent, X, 55; Marcadé, III, 400, etc.
2
( ) Laurent, X, 56. Cpr. Demolombe, XVII, 196; Aubry et Rau,
VI, § 619, p. 489, etc. — Vezi însă, P. Pont, Privii, et hy-
pothèques, I, 300, p. 314 urm. (ed. a 3-a).
3
( ) Vezi suprà, p. 750.
4
( ) Dacă succesiunea a fost acceptată sub beneficiu de inventar,
patrimoniul defunctului fiind deosebit de acel al moştenito­
rului (vezi suprà, p. 341 şi 369, nota 2), bunurile succesiunei
vor fi distribuite între creditorii şi legatarii defunctului con­
form principiului: Nemo liberalis, nisi liberatus.
 COD. CIV. — C A K T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a III.

nind d i n acel moment gajul c o m u n al t u t u r o r acelora c ă t r e

care moştenitorul se găseşte obligat, fie în numele său persona!,
fie ca reprezentant al defunctului, creditorii succesiunei nu
pot să pretindă nicio precădere faţă cu legatarii, d a c ă ei
n'au conservat dreptul lor prin separaţia de patrimonii şi prin
1
inscripţia prescrisă d e art. 1 7 4 3 C ). Aceasta nu dovedeşte că
creditorii defunctului a u interes de a cere separaţia de p a ­
2
trimonii contra legatarilor ( ).
Din împrejurarea că separarea d e patrimonii nu produce
niciuw efect în privinţa creditorilor succesiunei şi nu conferă
acestor creditori o precădere, decât faţă cu creditorii perso­
nali ai moştenitorului (art, 7 8 1 şi 1743), rezultă că creditorii
succesiunei, cari a u cerut separarea d e patrimonii, îndepli­
nind formalitatea prescrisă de art. 1 7 4 3 , n u dobândesc nicio
precădere fastă de ceilalţi creditori ai succesiunei, cari a u
luat inscripţie d u p ă sease luni, sau cari nu au luat-o d e i©c;
aşa că creditorii defunctului, cari a u luat inscripţia prevă­
zută de art. 1 7 4 3 , n u pot exclude pe acei cari nm a u imi
3
nicio inscripţie ( ).
Aceleaşi principii s u n t aplicabile m privinţa r a p o r t u ­
rilor legatarilor dintre ei. Legatarii, cari a i cerut separaţia
de patrimonii, n ' a u deci nicio precădere c o n t e acelor cari
n'au cerut-o. I n t r e legatari, în adevăr, ©eexist&wl nicio cauză,
de preferinţă, toţi sunt în aceiaş situaţie, şi n u poate sâ
atârne de voinţa unuia din ei de a dobândi o precădere
4
contra celorlalţi ( ).

(') Aubry et Rau, loco cit, p. 490, text şi nota 5 1 ; Demolombe,

XVII, 122; Laurent, X, 60, etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 727, nota 3.
8
( ) Laurent, X, 57; Surrille, op. cit., HI, 537, p. 237; Demo­
lombe, XVII, 222; Aubry et Rau, VI, -§ 619, p. 491, *e*t
şi nota 53; Massé-Vergé, II, § 385, p. 337, nota 25; Mar­
carle, III, 400; Thiry, II, 246; Planiol, III, 2185; V»t«e*te
et Marin, Successions. 975, p. 500; Baudrv et Wahl, op.
I l l , 3195; Répert. Sirey, v° Sépar. des'patrimomes, 3<6;
Pand. fr., v° cit., 9950 urm. şi numeroasele autorităţi citate
acolo; Cas. fr., Sirey, 71. 1. 238; D. P. 71. 1. 249; Cas.
Roma, Sirey, 90. 4. 15 şi Dreptul din 1910, No. 23; <U. apel
Florenţa, Sirey, 1908. 4. 29, etc. —Contra: Blonâeata, Separ,
des patrimoines, pag. 481 urm.; G-arraud, De la aeti&HJiture,
p. 177 urm.; Mérignhac, nota în D. P. 86. 2. « 1 , <ete.
4
( ) Laurent, X, 58; C. Paris, Répert. DaMoz, v° PfiiM. tt hy-
 EFECTELE SEPAB. D E PATRIMONII. 757

2° Efectele separaţiunei de patrimonii intre creditorii defuctului

şi acei ai moştenitorului.

Ştim că separaţia de patrimonii se exercită, în p r i n - E f e c t e l e separ,

eipiu, contra creditorilor moştenitorului (vezi suprà, p . 727). P D E A T R I M O N I
>-
O d a t ă ee ea a fost admisă de justiţie, bunurile suceesiunei
r ă m â n gajul excluziv al creditorilor defunctului, depărţân-
du-se dela aceste b u n u r i pe creditorii personali ai moşteni­
torului.
Ştim, de asemenea, că separaţia de patrimonii eonferă Drept indi-
V l d u a l
creditorilor, cari a u exercitat-o, u n drept individual ; de unde -
rezultă că n u m a i creditorii cari a u cerut-o şi a u luat in­
scripţia prevăzută de art. 1 7 4 3 , dacă este vorba de imobile,
se v o r puteà folosi de ea (*).
In fine, mai ştim, cu toată controversa foarte serioasă L i p s a unui
ee exista a s u p r a acestui punct, că separaţia de patrimonii, f ^ d r
c .
0
e
t
s
e
u
r
1 l a

astfel cum este organizată astăzi, n u constitue un privilegiu ţuior.

propriu zis şi n u conferă creditorilor şi legatarilor, cari au
dobândit-o, u n drept de u r m ă r i r e a s u p r a imobilului înstrăinat
2
de moştenitor, în m â n a terţiilor aehizitori ( ).
Se naşte însă întrebarea dacă separarea de patrimonii Divizibiiitatea
produce indivizibilitatea sau dacă, cu alte cuvinte, ea cons- controversă,
titue un obstacol la principiul diviziunei datoriilor dintre
moştenitori, principiu proclamat prin a r t . 7 7 7 şi 1 0 6 0 , pe
care le-am explicat suprà, p . 6 7 9 u r m .
Cu toată gravitatea argumentelor acelor cari susţin că
fiecare bun este afectat la plata creditorilor pentru creanţa
s
întreagă ( ), se decide, în genere, că separarea patrimoniilor
pothèques, 709, nota 1. Vezi şi o altă decezie tot a Ourţei
din Paris (Sirey, 1904. 2. 103), care pune în principiu că
legatarii nu se pot prevala, contra creditorilor succesiunei,
de inscripţia privilegiului separaţiei de patrimonii ce ei au
luat, spre a fi colocaţi, cu preferinţă, înaintea creditorilor de­
functului, asupra preţului acestor imobile.
(') Vezi suprà, p. 723.
2
( ) Vezi suprà, pag. 751 şi tom. X al Coment, noastre, p. 508
urm., unde ehestiunea este pe larg discutată.
8
( ) Vezi Laurent, X, 64; Ducaurroy, II, 766; Demante, III,
222 bis II şi III; Duranton, VII, 270 şi X I X , 224; Marcadé,
III, 405; Stănescu, op. cit., 519, p. -303. Vezi şi alte autori­
tăţi citate în Pand. fr., v° Privii, et hypothèques, 3931 urm.
precum şi în Sirey et Gilbert, Code civil annate, I, art. 878,
p. 711, No. 50 (ed. a 4-a, 1908).
 COD. C I T . — C A U T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a III.

nu modifică principiul diviziunei datoriilor dintre moştenitori,

şi că dreptul conferit prin art. 1 7 4 3 şi 1 7 4 5 n u loveşte
fiecare imobil căzut în lotul u n u i moştenitor pentru toată
datoria, ci n u m a i p e n t r u partea sa ereditară; de unde re­
zultă că, chiar în u r m a separaţiei de patrimonii, fiecare din
moştenitori nu va plăti decât partea sa ereditară din da­
toriile chirografare ale defunctului şi nu va puteà fi. u r m ă r i t
decât pentru această parte asupra imobilelor căzute în lotul
lui, prin împărţeală. Datoriile fiind, în adevăr, împărţite de
drept între moştenitori (art. 7 7 7 , 1060), această regula nu
sufere excepţie decât în cazurile determinate de art. 1 0 6 1 ;
de unde rezultă că separaţia de patrimonii r ă m â n e supusă
regulei generale, care este divizibilitatea. Apoi, fiind vorba
în specie de un drept accesoriu, acest drept nu poate să
aibă mai multă întindere decât însăş creanţa. Or, creanţa
era divizată când privilegiul a venit s'o garanteze (art. 777).
In fine, sistemul indivizibilităţei ar aveà de efect înmul­
ţirea proceselor, făcând să se nască mai multe acţiuni re-
4
cursorii, tocmai ceeace legea nu voeşte ( ). Este adevărat că
o anomalie există în lege; căci, pe când legatarii, cari ur­
măresc u n beneficiu (certant de lucro captando), pot, d u p ă
art. 9 0 2 § 2, să urmărească pe moştenitorii testatorului ipo-

(') Vezi în acest din urma sens, singurul juridic după părerea
noastră, Mourlon, III, 1419, şi Examen critique du Comment,
de Troplong sur les privileges, II, No. 305, 306, pag. 921 urm.;
Mourlon, Tr. ih. et pratique des subrogations personnelles,
p. 473 urm. (ed. din 1848); Planiol, III, 2184; Baudry et
Wahl, Successions, III, 3201; Le Sellyer, Idem, III, 1744,
p. 387 urm.; Hureaux, Idem, III, 130, 301 şi IV, N o . 2 0 1
(care susţinuse contrariul în Etudes théoriques et pratiques
sur le code civil, II, 399 urm., p. 234 urm.); Colmet de San-
terre, IX, 59 bis VII; Demolombe, XVII, 211 urm.; Vigié,
II, 457; Aubry et Rau. VI, § 619, p. 502, nota 68 şi § 636,
p. 673, nota 14; Massé-Vergé, II, § 385, pag. 334, nota 19;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, § 628 (ed. Crome);
Garraud, De la déconfiture, pag. 175; Laurent, Supplement,
III, 315, p. 243; Blondeau, Sépar. des patrimoines. p. 573
(ed. din 1840); Surville, op. cit, II, 690, p. 381, 382 (ed.
a 2-a, 1911); Sirey et Gilbert, Code civil annoti, I, art. 878,
pag. 710, No. 47 urm. (ed. a 4-a); Cas. fr. D. P. 9 4 . 1. 5;
Pand. Period, 94. 1. 161 (cu nota lui A. Buchère); Sirey
94. 1. 177. Vezi şi suprà, p. 681.
 EFECTELE SEPAE. DE PATRIMONII.

tecar pentru legatul întreg, creditorii, cari cer separaţia de

patrimonii, nu se mai b u c u r ă de acelaş folos, cu toate că
ei caută să înlăture o pierdere fcertant de damno vitando);
însă nu avem ce face, legea trebuind să fie aplicată aşa cum
este. Legiuitorul a crezut de cuviinţă să acorde protecţia sa
legatarilor, din cauză că ei nu au u ş u r i n ţ a pe care o a u
creditorii de a veghià la interesele lor

3° Efectele separaţiunei de patrimonii în privinţa moştenitorului.

Separaţia de patrimonii se exercită, d u p ă cum ştim,

în principiu, contra creditorilor moştenitorului; de unde re­
zultă că ea este străină de acest din u r m ă , care îşi păstrează
drepturile şi obligaţiile sale.

A) Drepturile moştenitorului asupra averei succesorale (art. 1743 § 2).

Moştenitorul, care a primit succesiunea p u r şi simplu,

devine proprietar al bunurilor succesiunei din ziua morţei
lui de cujus (art. 644), p u t â n d , prin urmare, să dispue de ele
în virtutea dreptului său de proprietate (art. 480), însă cu
o restricţie înfiinţată în interesul creditorilor defunctului şi
legatarilor, cari nu sunt şi ei decât tot creditori ai suces-
siunei.
P e n t r u ca dreptul acestor creditori să nu devie iluzoriu,
art. 1 7 4 3 § 2 opreşte pe moştenitor de a ipoteca imobilele
succesiunei înaintea termenului de şase luni dela deschiderea
ei, termen care se dă creditorilor defunctului şi legatarilor
pentru a-şi exercita privilegiul lor. Legea uită însă de a
opri şi înstrăinarea averei succesorale, d u p ă cum vom vedea
mai la vale, p . 7 6 0 u r m .
Ipoteca de care am vorbit mai sus este validă, ca u n a
ce emană dela un proprietar, care are capacitatea de a în­
străina (art. 480), însă n u este opozabilă creditorilor defunc­
tului şi legatarilor cât t i m p ei sunt încă în termen de a-şi
exercita dreptul lor; de unde rezultă că ipoteca devine v a ­
lidă erga omnes, dacă creditorii defunctului şi legatarii au

(') Opr. Trib. Dolj, Dreptul din 1890, No. 87 (motive). Vezi şi
Mourlon, Tr. des subrogations personnelles, pag. 474. Cpr.
Planiol, III, 2794.
 COD. CiV. — CABTEA III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a III.

lăsat să treacă termenul de şase luni fără a l u à inscripţia

prescrisă de art. 1 7 4 3 .
I n privinţa creditorilor personali ai moştenitorului, ipo­
teca îşi va produce efectele sale din momentul constituirei
ei şi, la caz de concurs între creditorii moştenitorului, nu
mai îucape îndoială ca acei ipotecari vor veni înaintea celor­
lalţi. Cât t i m p însă creditorii defunctului nu sunt plătiţi, ei
pot să urmărească bunurile ipotecate de moştenitor fără ca,
în privinţa lor, creditorii ipotecari să poată invoca preferinţa
care rezultă din ipotecă. (Laurent, X , 71).
După expirarea termenului de şase luni, ipotecile ema­
nate dela moştenitori sunt opozabile atât creditorilor defunc­
tului cât şi legatarilor, căci dacă a u fost vigilenţi, ei au
trebuit să ieà, î n l ă u n t r u l acestui termen, inscripţia prevăzută
de art. 1 7 4 3 , şi astfel vor puteà să urmărească imobilele
succesiunei în folosul lor excluziv, d e p ă r t â n d dela aceste bu­
nuri pe creditorii personali ai moştenitorului, fie aceştia
chiar ipotecari (*).
Legea ocupându-se numai de ipotecarea imobilelor suc­
cesiunei, ce trebue să decidem în privinţa înstrâinărei lor?
S'ar puteà zice, şi s'a zis chiar, că dacă ipoteca constituită
de moştenitor, înaintea expirărei termenului de şase luni,
nu este opozabilă creditorilor defunctului şi legatarilor, a
fortiori moştenitorul nu poate să înstrăineze imobilele în
2
lâuntrul acestui termen (argument din art. 1769) ( ).
Această soluţie este însă, d u p ă noi, inadmisibilă, pen­
trucă art. 1 7 4 3 este m u t în privinţa înstrâinărei, d u p ă cum
am observat mai sus. Moştenitorul va puteà deci să înstră­
ineze imobilele, ca şi mobilele succesiunei, îndată d u p ă des­
chiderea ei, d u p ă cum el va puteà să le înstrăineze şi să le
greveze de servituti personale şi reale şi în u r m a expirărei
termenului de şase luni, făcând astfel iluzoriu dreptul ce
3
au creditorii de a cere separaţia de patrimonii ( ); pentrucă

(') Laurent, X, 31 şi 71.

2
( ) Blondeau, Separ, des patrimoin.es, p. 450; Bérriat St. Prix,
Notes element, sur le code civil, III, 8511, p. 650.
8
( ) Vezi suprà, p. 748. Cpr. Laurent, X, 18, 72. Aubry et Bau,
VI, § 619, p. 497, text şi nota 57; Masse-Vergè, IL § 385,
p. 332 şi 334; Zacharise, Handbuch des franzosischen Civil-
rechts, IV, § 628, p. 118, text şi nota 16 (ed. Crome), § 618,
 E F E C T E L E S E PA B . DE PATRIMONII. 761

este în genere admis, eu toată controversa ce s'a ridicat

asupra acestui punct, că creditorii nu pot l u à nicio m ă s u r ă
spre a împedica înstrăinarea (').
Singurul mijloc, care a mai r ă m a s creditorilor defunc­
tului şi legatarilor, este d e a ataca înstrăinarea ca fraudu­
loasă, prin exerciţiul aeţiunei pauliane (art. 975), sau de a
exercita d r e p t u l lor a s u p r a preţului înstrâinărei, dacă acest
2
preţ este încă datorit ( ).
Codul civil cuprinde deci o lacună regretabilă, care a L a c u n a îeg-ei.
fost îndreptată prin art. 39 al legei ipotecare belgiane, căci ^Ótetf^bei-
acest text dispune că moştenitorul nu poate consimţi nicio g - i a n a

înstrăinare în l ă u n t r u l termenului de şase luni, în d a u n a

creditorilor succesiunei şi a legatarilor.
Moştenitorul nu poate cere dela succesiune alimentele Alimente,
3
ce el ar fi fost în drept a cere dela defunct ( ).

B) Obligaţiile moştenitorului.

Ştim că, prin separaţia de patrimonii, creditorii defunc­

tului şi legatarii dobândesc dreptul de a fi plătiţi din bu­
nurile succesiunei cu precădere înaintea creditorilor personali
ai moştenitorului.
Chestiunea este însă de a se şti dacă creditorii defunc- Recursul sub-
tului şi legatarii, cari au cerut şi dobândit separaţia de pa- a r i l o r d e f t m c -
trimonii, a u sau nu un recurs subsidiar contra moştenito- tuiui şi, ai ie­
g a a n o r -
rului, în caz când bunurile succesiunei a r fi neîndestulâ-

p. 100 (ed. Anschiitz); Chabot, Successions, II, art. 880, No. 8;

Baudry et Wahl, op. cit., III, 3148 şi 3189; Le Sellyer, Idem,
III, 1742; Vigié, II, 459, text şi nota 2; Grarraud, Déconfi-
ture, p. 174; Pand. fr., v° Successions, 9921 ; Trib. Dolj, Dreptul
din 1890, No. 82, etc. — Contrà: Cas. fr. Sirey, 69. 1. 417;
D. P. 69. 1. 463. Cpr. Demolombe, XVII, 183.
!
( ) Cpr. Baudry et Wahl op. cit., 111.-3148.
2
( ) Vezi suprà, p. 734. Cpr. Zacharise, op. cit., IV, § 628,
p. 118, nota 16 (ed. Crome). Iată cum se exprimă acest autor:
„Das Remedium gegen die Verfluchtigung der Wirkungen des
beneficium inventării durch vom Erbén konsentirte Verăus-
serung der Naclassgegenstănde liegt einzig in den Grundsătzen
der actio pauliana und des Rechts der Erbschaftsglăbiger auf
dem noch ausstehenden Kaufpreis".
8
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3190 bis.
 762 COD. CIV. — C A E T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a III.

toare pentru p l a t a creanţei lor? L a prima vedere s'ar părea

că creditorii defunctului nu a u nicio acţiune asupra b u n u ­
rilor moştenitorului, pentrucă, în u r m a separarci patrimo­
niului defunctului de acel al moştenitorului, ei ar fi încetat
de a mai aveà pe acest din u r m ă ca debitorul lor, recesse-
runt a persona heredis, d u p ă cum se e x p r i m ă UI pian şi
P a u l ('). Această soluţie este însă inadmisibilă, pentrucă atât
d u p ă separaţia de patrimonii cât şi înainte, moştenitorul pul­
si simplu r ă m â n e obligat a plăti datoriile defunctului, si
pentrucă creditorii, prin exerciţiul separaţiei de patrimonii,
n ' a u înţeles sâ-1 descarce de obligaţia contractată de dânsul
prin acceptarea succesiunei.
T r e b u e deci sa admitem, î m p r e u n ă cu toţi autorii, că
creditorii defunctului şi legatarii au o acţiune contra moş­
tenitorului, când ei nu s'au p u t u t îndestula din averea suc­
cesiunei.
întinderea re- Oare este însă întinderea acestui drept? Aci chestiunea
cursului ere- bevine contro versată. U n i i ar voi ca creditorii succesiunei
d i t o n l o r de- . . . . . .
tunetului şi să nu poată fi plătiţi, în u r m a sleirei bunurilor ereditare,
ai legatarilor e r e a personală a moştenitorului, decât în urma platei
a v
r 1
Controversa. . ,• - ».
'integrale a creditorilor săi personali, d u p ă cum şi aceştia
nu s'ar puteà atinge de bunurile succesiunei decât în u r m a
2
platei integrale a creditorilor defunctului ( ).
Alţii susţin
(') Vezi tom. X însă, şi aceştia
al Coment, sunt p.cei 506,
noastre, mai nota
mulţi,
1 şicăsuprà,
cre-
p. 717, n. 2, in fine. Cpr. Bugnet asupra lui Pothier, Suc-
essions, VIII, p. 221, ad notam; Duranton, VII, 501, 507.
2
( ) Cpr. Mourlon, III, 1415; Marcadé, III, 405 urm.; Demante,
III, 223 bis II; Baudry-Lacantinerie, Precis, III, 766 (ed. a
9-a); Ducaurroy, Bonnier et Roustain, II, 765, etc. Acest sistem
se întemeiază pe echitate şi era admis în vechiul drept francez
de Domat, Lebrun şi Pothier. El este conform parerei lui Pa-
u
pinran: „Si proprii creditor es heredis fuerint dimissi (L. 3
§ 2, Dig., De separationibus, 42, 6). Spre a ajunge la acest
rezultat se face următorul raţionament: Dacă patrimoniul
defunctului este afectat mai întăi creditorilor săi, este just
ca şi acel al moştenitorului să fie afectat exclusiv creditorilor
acestuia. Odată însă ce aceşti creditori au fost plătiţi, sepa­
raţia de patrimonii, care nu-şi produce efectele sale decât
faţă de creditorii moştenitorului, încetează şi atunci nimic
nu se opune ca creditorii defunctului să urmărească averea
moştenitorului. Cpr. Thiry, II, 247, p. 242.
 EFECTELE SEPAE. DE PATEIMONII.

ditorii defunctului pot să concure a s u p r a bunurilor moşte­

nitorului î m p r e u n ă cu creditorii acestui din u r m ă , invocând
următoarele argumente.
1° Deşi separaţia de patrimonii este u n privilegiu, care
face ca creditorii defunctului să fie plătiţi cu precădere
a s u p r a bunurilor succesiunei, totuşi acest privilegiu nu poate
să aibă de efect distrugerea consecinţilor cari decurg din
acceptarea p u r ă şi simplă a succesiunei de către moştenitor.
Or, aceste consecinţe sunt că el a devenit debitorul credi­
torilor succesiunei, bunurilor sale fiind gajul lor;
2° Din împrejurarea că creditorii defunctului au u n
privilegiu a s u p r a bunurilor succesiunei, n u rezultă că şi cre­
ditorii moştenitorului a r aveà u n privilegiu a s u p r a b u n u r i l o r
acestui din u r m ă . Din contra, legea le refuză acest privi­
legiu (art. 784), şi ştiut este că privilegiile sunt de drept
4
strict ( ).
3° In fine, sistemul al doilea implică în sine o contra­
dicţie; căci sau creditorii defunctului, cari au dobândit se­
paraţia de patrimonii, sunt în acelaş t i m p creditorii moşte­
nitorului, şi atunci, în lipsa u n u i a n u m e text de lege care
să-i excludă, ei au acţiune a s u p r a bunurilor acestuia, î m ­
preună cu creditorii săi personali, de oarece toate bunurile
unui debitor sunt gajul creditorilor săi (art. 1 7 1 8 , 1 7 1 9 ) ;
sau creditorii defunctului nu s u n t creditori ai moştenitorului
şi, în asemenea caz, ei nu pot să aibă acţiune a s u p r a b u n u ­
rilor lui, chiar atunci când creditorii lui personali au fost
integral plătiţi. Din această a r g u m e n t a r e , care este foarte se­
rioasă, rezultă că creditorii defunctului s u n t în drept să con­
cure a s u p r a bunurilor moştenitorului î m p r e u n ă cu creditorii
2
lui personali ( ).

(') Yezi asupra acestui principiu incontestabil, tom. X al Co­

ment, noastre, p. 24, nota 3; p. 361 şi 392.
2
( ) Vezi in acest sens, Thiry, II, 247, dela care am împrumutat
această argumentare; Arntz, II, 1621; Laurent, X, 73; De­
molombe, X V I I , 155 şi 220; T. Hue, V, 429; Planiol, III,
2182, 2187; Vigié, II, 458; Baudry et Wahl, Successions,
III, 3191; Chabot, Idem, II, art. 878, No. 13, p. 621 urm.
(ed. Belost-Jolimont), p. 556 urm. (ed. Mazerat); Vaquette et
Marin, Idem, 973, p. 498, 499; Le Sellyer, Idem, III, 1704;
Hureaux, Revue pratique, t. 37, anul 1874, p. 400, No. 416
şi p. 405, No. 418; Boitelle, Idem, tom. 49, anul 1881, p. 364;
 764 COD. C I V . — C A B T E A H I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I I I . — A B T . 785.

Separaţia de patrimonii în dreptul internaţional.

Controversa la care a d a t loc, în dreptul internaţional,
separaţia de patrimonii, a fost examinată în tom. X al Co­
ment, noastre, p. 5 4 0 , text şi nota 4, u n d e ne mărginim a
trimite pe cetitori. V o m a d a o g ă n u m a i ca procedura sepa­
raţiei, ca şi efectele ei, sunt cârmuite de legea unde ea este
ceruta (').
Prescripţia. î n c â t priveşte prescripţia, ea fiind, d u p ă părerea domi­
nantă, de ordine publică, va fi c â r m u i t ă de legea situaţi­
2
unei ( ).

Drepturile creditorilor copărtaşilor.

D u p ă ce legea se ocupă în art. 7 8 1 şi u r m . de drep­
turile creditorilor succesiunei, ea se ocupă apoi, în art. 7 8 5 ,
de drepturile creditorilor comoştenitorilor sau copărtaşilor.
Acest text are următoarea c u p r i n d e r e :
A r t . 7 8 5 . — Creditorii unnia din coîmpărţitori, ca nn cumva
împărţeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor, pot
pretinde să fie prezenţi la împărţeală; ei pot dar să intervină, cu
spesele lor; nu pot însă să atace o împărţeală săvârşită, afară numai
de s'a făcut în lipsă-le şi fără să se ţină seamă de opoziţiunea lor.
(Art. 732, 769, 974, 975, 976, 1825 C. civ. Art. 494 Pr. civilă.
8
Art. 882 C. fr.) ( ).
Creditorii Creditorii moştenitorilor p o t : 1° să provoace împărţeala
moştenito­
rilor. în numele debitorului lor (art. 9 7 4 ) ; 2° să se opue ca îm­
p ă r ţ e a l a să fie făcută fără prezenţa lor, atunci când ea
nu este începută; 3° să intervie, cât t i m p împărţeala nu este
desăvârşită, pentru ca ea să nu să facă cu viclenie în frauda
drepturilor lor; în fine, 4° ei pot să atace împărţeala de câteori

Masse-Verge, II, § 385, p. 336, nota 2 1 ; Aubry et Rau, VI,

§ 619, p. 500, nota 64; Zachari», Handbuch des franzdsischen
Civilrechts, IV, § 628 (ed. Crome), etc. Vezi asupra acestei
controverse, Pand. fr., v° Successions, 9939 urm.; Sirey et
Gilbert, Code civil annoté, I, art. 878, No. 52, etc.
(•) Baudry et Wahl, op. cit, 111, 3207.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit. I l l , 3208
3
( ) Cpr. Pothier, Introduction au titre des successions, I, 96 in
PROVOCAREA ÎMPĂRŢELEI DIN PARTEA CREDIT. -COPĂKTAŞILOR. 765

ea a fost făcută în lipsa lor, fără a se ţine seamă de inter­

venţia sau opoziţia lor.
încât priveşte creditorii succesiunei, legea nu vorbeşte Creditorii sue­
c e s i u n e i
de ei, pentrucă aceşti creditori nefiind e x p u ş i la fraudele ce -
pot suferi creditorii personali a i eopartaşilor, nu au, în prin­
cipiu, d r e p t u l d e a interveni la împărţeală {/).

1° Dreptul creditorilor eopartaşilor de a provoca împărţeala

(art 974, 1825 C. civ., 494 Pr. civ).

2
Creditorii personali ai moştenitorilor ( ) şi, în genere, Dr. creditori-
l o r n i
toţi succesorii particulari ai unuia din ei, d u p ă c u m dis- t 0 ™^ "
pune a n u m e art. 6 8 0 din codul italian, adecă: ses ayant
cause, precum ar fi, de exemplu, cesionarii drepturilor suc­
cesorale, c u m p ă r ă t o r u l unui imobil al succesiunei, v â n d u t în
3
timpul indiviziunei ( ), etc., pot să provoace împărţeala în

fine, p. 519 (ed. Bugnet). Vezi asupra istoricului art. 785,

Baudry et Wahl, op. cit., III, 3211.
(') Cpr. Pand. fr., v° Successions, 8952 urm.; Dalloz, Nouveau
code civil annate, I, art. 882, No. 86 urm.; Sirey >et Gilbert,
Code civil annate, I, art. 882, No. 1; Laurent, X, 525; C.
Paris, Pand. Period. 91. 2. -237; <3. Orléans, D. P. 90. 2.
35; C. Douai, Sirey, 63. 2. 171; D. P. 63. 5. 268, etc.—
Contrà: Vigié, II, 275. Iată cum se exprimă acest din urmă
autor: „Nu eredem sase poată refuzà creditorilor succesiunei
beneficiul art. 785, pentrucă deşi aceşti creditori se bucură
de oarecare prerogative, precum este acea de a cere separaţia
de patrimonii (art. 781 urm.), totuşi, în «ăliftatea lor de cre­
ditori ai succesiunei, ei au drepturi contra moştenitorului, şi
aceste drepturi cer pentru supravegherea lor ca ei să se poată
folosi de art. 785. Aceasta nu poate fi contestat în caz de
acceptare pură şi simplă, caz în care creditorii succesiunei
devin creditori ai moştenitorului. Trebue să admitem aceeaş
soluţie şi în caz de acceptare beneficiară, căci unele combi­
naţii ale împărţelei sunt de natură a face foarte grea înca­
sarea creanţei lor".
2
( ) încât priveşte creditorii succesiunei, vezi suprà, p. 483, 484.
3
( ) Cpr. Planiol, III, 2434; T. Hue, V, 281 şi 431 in fine;
Baudry et Wahl, Successions, III, 2267; Vaquette et Marin,
Idem, 978, p. 504; Laurent, X, 520; Demolombe, XVII, 226;
Zacharis, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 636, ţ>. 157,
158, nota 24 (ed. Crome); Pand. fr., v° cit., 8866; Cas. fr.
şi C. Douai, Sirey, 36. 1. 900; Sirey, 49. 2. 393, etc. — S'a
decis că nu numai cumpărătorul drepturilor suecesorale în
 C. C. — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I I I . — A R T . 9 7 4 ŞI 1825.

J
numele debitorului lor (art. 974) ( ), pentrucă dreptul de a
cere împărţeala nu este un drept excluziv personal moştenito­
2
rului. Aceasta rezultă din art. 1 8 2 5 C. civ. şi 4 9 4 P r . civ. ( ).
înstrăinarea Acţiunea creditorilor nu împedică însă pe moştenitor
1
dFvize din' de a înstrăina drepturile indivize ce el are în averea de
partea moşte- moştenire, şi asemenea înstrăinări sunt valide în privinţa
m on or. creditorii . d & ] '01 ; ăG f ţ f t e în frauda drepturilor
e e n a u o s a c u
3
lor ( ).
O d a t ă însă ce împărţeala a fost cerută de moştenitor,
acţiunea creditorilor nu mai are niciun interes, r ă m â n â n -
du-le n u m a i dreptul de intervenţie^).
indivizie, dar şi cumpărătorul unor terenuri determinate, care,
din cauza împărţelei, a fost evins din pământul cumpărat, ră­
mânând pentru preţul răspuns vânzătorului, creditorul acestuia,
are, în această calitate, dreptul de a interveni la împărţeală,
pentru ca ea să nu se facă cu viclenie în vătămarea drep­
turilor lui. Cas. rom. Bult. 1906, p. 1754.
1
() După părerea dominantă, dreptul creditorilor unui moştenitor,
de a provoca împărţeala sau de a interveni într'o împărţeală
nu este decât o aplicare a principiului înscris în art. 974,
care permite creditorilor de a exercita drepturile şi acţiunile
debitorului lor. Cpr. C. Paris, Toulouse şi Bordeaux, Pand.
Period. 86. 2. 328; D. P . 91. 2. 65; D. P. 94. 2. 48 şi multe alte
autorităţi citate în Dalloz, Nouveau code civil annoté, I,
art. 882, No. 5; Pand. fr., v° Successions, 8877 urm.; Lau­
rent, X, 255. — Contrà: T. Hue, V, 281 in fine; Baudry et
Wahl, op. cil., II, 2269, precum şi alţi autori, după cari cre­
ditorii n'ar puteà să provoace împărţeala sau să intervie la
asemenea operaţie decât în virtutea dreptului lor propriu. Vezi
suprà, p. 482.
2
() S'a decis că acest drept n'ar puteà fi refuzat creditorului, sub
cuvânt că el ar puteà prin o poprire să ajungă la încasarea
creanţei sale. Cas. fr., Sirey, 78. 1. 102. D. P. 78. 1. 109.—
Instanţele de fond ar puteà însă să aprecieze că acţiunea în
împărţeală, provocată de către un creditor, este lipsită de in­
teres şi are un caracter vexator. Cas. fr. D. P. 70. 1. 64
Cpr. Demolombe, X X V , 97; Dalloz, Nouveau Code civil
annoté, I, art. 882, No. 19 urm.; Pand. fr. v° cit., 8907 urm.
3
() C. Bordeaux, Sirey, 49. 2. 97; D. P. 50. 2. 25; Dutruc, Par-
tage de succession, 256, p. 237 (ed. din 1855), iar nu No. 5 5 6 ,
după cum greşit citează Laurent şi Baudry et Wahl, op.
cit, II, 2279.—Contrà: Laurent, X, 523.
4
() Laurent, X, 255 şi 522; Baudry et Wahl, op. cit, II, 2275;
Dalloz, Nouveau code civil annoté, I, art. 882, No. 6 urm
Vezi şi suprà, p. 483.
 DEEP TUL DE OPOZIŢIE AL CREDITORILOR. — A E T . 785. 767

D a r daca creditorii moştenitorilor pot cere împărţeala Creditorii puri

în numele moştenitorului, debitor al lor, se înţelege că aceasta m o ş t e n i t o - 1

nu este cu p u t i n ţ ă decât în privinţa creditorilor puri şi simpli, rilor.

fiindcă exerciţiul acţiunei în împărţelă nu este un act con­
servator, d u p ă cum este intervenţia lor, p e n t r u ca el să cadă
sub dispoziţia art. 1 0 1 6

2° Dreptul de opoziţie şi de intervenţie al creditorilor moştenitorului.

2
Creditorii moştenitorilor, fie ipotecari sau chirografari( )>
şi în genere toţi succesorii particulari ai u n u i a din comoş-
3
tenitori ( ), pot, pentru ca dreptul lor să nu răinâe ineficace,
să facă opoziţie şi să intervie, cu cheltueala lor, la împărţeala
de b u n ă voe sau la cea j u d i c i a r ă începută de moştenitor,
pentru ca împărţeala să se facă în prezenţa lor ("*).
N u pot însă să invoace acest drept creditorii ai căror

(') Baudry et Wahl, Successions, III, 2267.

2
( ) După proiectul primitiv al codului francez, numai creditorii
ipotecari aveau dreptul de a interveni în împărţeala cerută
de moştenitor, însă cuvântul ipotecari fiind şters în urma dis-
cuţiunei urmate, după propunerea consilierului de Stat Jolivet,
toţi creditorii, fără nicio deosebire, chiar şi acei condiţionali,
sau cu termen (art. 1016), au astăzi dreptul de a supraveghea
operaţiile împărţelei, căutând ca partea cuvenită debitorului
lor sa nu fie mai mică decât trebue să fie în realitate şi ca
această parte să nu fie alcătuită numai din mobile, care lesne
ar puteà fi înstrăinate. Cpr. Demolombe, XVII, 225 246;
Dueaurroy, II, 772, in fine; Baudry et Wahl, op. cit, III, 3257;
Laurent, X, 525; Dalloz, Nouveau code civil annate, I, art. 882,
No. 74 urm.; Pand. fr., v° Successions, 8936 urm., etc.
Cât pentru creditorii ipotecari, ei au interes de a interveni Interesul cre-
dlt( 1 1 >r ipo
pentru a face ca imobilul ipotecat să cadă în lotul debitorului ^ - ~ c a
u
lor, căci altfel ipoteca lor n'ar fi validă. Vezi suprà, p. 448, ' °
449, şi infra, explic, art. 786, p. 786.
Dreptul de opoziţie şi de intervenţie aparţine deci astăzi
tuturor acelor cari au o acţiune personală contra moştenito­
rului, chiar şi acelor cari au numai un drept eventual. Lau­
rent, X, 525.
3
( ) Vezi suprà, pag. 765, text şi nota 3. Cpr. Zacharise, Hand­
buch des fr. Civilrechts, IV, § 636, p. 157, 158, nota 24
(ed. Crome); Pand. fr., v° cit., 8942 urm.; Arntz, II, 1623,
4
( ) Cas. rom. Cr. judiciar din 1912, No. 45, p. 539, No. 1. —
Intervenţia fiecărui creditor având de scop ocrotirea drepţi-
 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I H . — A R T . 7 8 5 .

creanţă n ' a hiat naştere decât în u r m a săvârşirei împărţelei (');

nici acei cari a u cedat drepturile lor altora.
Art. WM. Opoziţia s a u intervenţia la o împărţeală fiind u n act
conservator, aparţine t u t u r o r creditorilor, chiar şi celor con­
diţionali sau cu termen (art. 1016). Acest drept a p a r ţ i n e şi
2
femeei măritate neautorizate ( ).
Opoziţia sau D a c ă împărţeala n u este încă începută, creditorii se vor
creditorilor, puteà opune ca ea să se facă fără prezenţa l o r ; i a r dacă ea
este începută, ei vor p u t e à să intervie p a n ă la desăvârşirea
3
ei( ), p e n t r u c a ea să n u se facă cu viclenie ş i în frauda
4
drepturilor l o r ( ) .

rilor sale, este just ca orice ereditor iwtervenîent să sufere

eheltiaelile intervenţiei sale. Cpr. Cas. rom. Brcdt. 1©06, comsid.
dela p. 1095; Laurent, X, 529; Demolombe, XVII, 227, etc.
De câteori însă creditorul cere împărţeala în numele debito­
rului sau, în baza art. 974, cheltuelile sunt în sarcina acestui
din urmă, pentrucă, în asemenea caz, moştenitorul este acela
care cere împărţeala prin intermediarul creditorului său. Vezi
suprà, p. 484.
(') Pand. ir,, v° Successions, 8935, şi autorităţile citate ,acolo;
Baudry et Wahl, op. cU., III, 3257, 3259.—Pot frisă să se
prevaleze de :art. 785, «roditorii «ari au acceptat succesiunea
în numele moştenitorului renunţător. Baudry et Wahl, op.
cit., III, 3257. In caz eând un creditor a cedat drepturile
sale, art. 785 poate fi invocat de creditorii cesionarului. Baudry
et W*M, op. cit., III, 3259.
f ) Trib. Ilfov, Dreptul din 1881, No. -57; Laurent, X, 543;
Dalloz, Nouveau code civil -annoté, I, art. 882, No. 93;
Baodry et Wahl, op. cit., IH, 8225; P . Herman, C. civil
annoté, II, art. 882, No. 3. — Acest drept nu poate fi para­
lizat prin faptul că <debitoarea fiind eăsătorită sub regimul
dotai, şt toate bonurile prezente şi viitoare fiind iebite de
inalienabilitate, creditorii nu ar aveà niciun interes ca să
asiste la împărţeala succesiunei, întrucât nieio valoare dispo­
nibilă nu poate să le fie atribuită. C. Paris, Dreptul din 1883,
No. 72, p. 595, 596.
3
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3212. —Odată ce ^împărţeala
este desăvârşită (vom vedea infra, p. 769, 770, eâad împăr­
ţeala se consideră ca desăvârşită), nu poate deci să mai ifie vorba
de intervenţie sau de opoziţie. Prin urmare, creditorii au in­
teres a interveni cât mai curând. Laurent, X, 528.
Fraudele ce (*) Frauda s'ar puteà face în mai multe *noda«-;4e exemplu:
se pot face. copărţaşîi se înţeleg între ei ca partea moştenitorului dator
să fie mai mică decât trebue să fie în realitate, pentru ca
DREPTUL DE O P O Z I Ţ I E ŞI DE INTERVENE AL C R E D I T . — A R T . 785. 769

Această intervenţie p u t â n d să aibă loc pană la desă- Facerea inter-

v e n , e u n a p e L
vârşirea împărţelei, ea poate fi făcută pentru p r i m a oară -
şi în apel, cât t i m p nu s'a dat decizia Curţei a s u p r a ape­
lului, c o n t r a sentinţei care omoloagă împărţeala (*).
Se naşte însă întrebarea : când se poate considera îm- Când se poate
părţeala ca desăvârşită? î m p ă r ţ e a l a nu este desăvârşită decât t è a ^ t s ' t e ^ e -
prin repartiţia bunurilor făcute acelor în drept, prin t r a - ' săvârşită,
gerea loturilor la sorţi. In u r m a acestei repartiţii, orice opo- ersa.
' C o n t l O T e i

ziţie sau intervenţie din partea creditorilor ar fi deci fără

2
efect ( ).

creditorii lui să nu aibă de unde să se îndestuleze, sau pentru

ca imobilul ipotecat să nu cadă în lotul moştenitorului care
a constituit ipoteca, aşa ca această ipotecă să nu mai fie va­
lidă. Ei ar puteà, de asemenea, să se înţeleagă pentru a su­
pune pe moştenitorul dator la un raport pe care el nu trebue
să-1 facă; sau pentru a-1 face să consimtă în folosul comoşte-
nitorilor săi nişte preluări la care aceştia n'ar aveà niciun
drept, etc. Cpr. T. Hue, V, 431 ; Planiol, III, p. 555, nota 1
(ed. a 5-a); Arntz, II, 1623; Baudry et Wahl, op. cit, III,
3210; Vaquette et Marin, Idem, 983, p. 507.
Creditorii intervenienti vor puteà, prin prezenţa lor, să
împedice asemenea fraude. Cpr. Laurent, X, 524; Demolombe,
XVII, 225, 246; Arntz, II, 1623; Marcadé, III, 408; Du-
caurroy, Bonnier et Roustain, II, 772, etc.
Faptul că s'ar fi pus în lotul moştenitorului debitor o can- Călcarea art.
titate mai mare de mobile sau de imobile decât în loturile 741.
celorlalţi comoştenitori, în contra dispoziţiilor formale ale
art. 741, n'ar fi singur, în genere, suficient pentru a se con­
sidera împărţeala ca frauduloasă. Cpr. Demolombe, XVII, 247.
De câteori creditorii unui moştenitor vor a t a c a împărţeala Dovedirea
pentrucă nu s'a ţinut samă de opoziţia lor, ei vor puteà să fraudei şi s i -
m u l a i e i
dovedească atât simulaţia cât şi frauda prin martori şi pre- . -
zumpţii, căci ei fiind cu totul străini de operaţiile împărţelei,
au fost în imposibilitate materială de a-şi procura o dovadă
scrisă. Laurent, X, 541.
De câteori, din contra, ei vor interveni la o împărţeală Cazul c â n d
începută, ei pot să atace toate operaţiile ca frauduloase; însă, trebue să
e x i e 0 d
în asemenea caz, ei trebue să-şi procure o dovadă scrisă despre j' . ?~
l , u A A "i - A u v vada scrisa.
ceeace se face m prezenţa lor, rămânând ca mai in urma sa
se dovedească prin martori sau prezumpţii faptele care consti-
tuesc dolul sau frauda. Laurent, loco suprà cit.
0) Cpr. Arntz, II. 1623; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3221;
Pand. fr., v° cit., 9040 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3220; Pand. fr., v° Successions,
9029 urm. şi autorităţile citate acolo; Judecat, ocol. Băileşti
43113 49
 770 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a III. — ART. 785.

împărţeala î n c â t priveşte împărţeala judiciară, ea se consideră ca

judiciară.
desăvârşită prin omologarea ei
Punerea în In orice caz, nu este nevoe, pentru ca împărţeala să
posesie.
fie desăvârşită, ca copărtaşii să fie puşi în posesiunea lotu­
2
rilor lor ( ).
Impărţ. par­ Regulele mai sus expuse sunt aplicabile nu n u m a i îm­
ţială. părţelei totale, d a r şi celei parţiale ( ). 3

Impărţ. folo­ î m p ă r ţ e a l a folosinţei, care, în F r a n ţ a , se numeşte par­

sinţei.
tale provisionnel (vezi suprà, p . 4 6 0 , nota 3), ca şi aceea
a proprietăţei (definitivă), face obstacol la opoziţie din partea
4
creditorilor ( ).
A p l i c . art. In orice caz, împărţeala nu poate fi opusă creditorilor
1182.
decât atunci când are d a t ă certă conf. art. 1 1 8 2 din codul
civil, ştiut fiind, cu toată controversa ce există a s u p r a a-
cestui punct, că creditorii, cari exercită acţiunea pauliană,
5
sunt consideraţi ca terţii faţă cu debitorul lor ( ).
6
Chemarea cre­ D a c ă creditorii au intervenit sau s'au opus în regulă ( ),
ditorilor.

(Dolj), Pagini juridice din 1910, No. 60, p. 477.—Vezi însă

Laurent (X, 528), după care împărţeala ar fi desăvârşită, prin
procedarea la formarea loturilor, tragerea lor la sorţi nefiind,
după acest autor, decât executarea împărţelei.
(') Baudry et Wahl, op. şi loco cit. ; Pand. fr., v° cit., 9038 şi
autorităţile citate acolo.
(*) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3222; Pand. fr., v<> cit., 9043.
3
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 3223; Pand. fr., v° cit., 9044,
şi autorităţile citate acolo.
4
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 3223; Pand. fr., v° cit,
9047 etc.
6
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 3224; T. Hue, V, 435, in fine,
p. 526; Pand. fr., v° cit, 9048 şi autorităţile citate acolo.
Vezi tom. V al Coment, noastre, p. 245 şi tom. VII, p. 186.
Vezi asupra acestei controverse, Baudry et Barde, Oblig., I,
691, p. 712 urm. (ed. a 3-a) şi Pand. fr., v° Action paulienne,
55 urm. Vezi infra, p. 780.
6

Formele opo­ () Legea nearătând în ce formă creditorii trebue să facă opo­

ziţiei. Contro­ ziţia lor, se admite, în genere, că această opoziţie este un act
versă. extra-judiciar, care se comunică comoştenitorilor prin mi-
nisterul portăreilor. Cpr. Arntz, II, 1623; Planiol, III, 2435;
T. Hue, V, 439; Laurent, X, 526, etc. Ea poate însă fi în­
locuită printr'un act echivalent f per factum a;quipolens), precum
ar fi, de exemplu, o cerere de împărţeală sau o intervenţie
comunicată tuturor comoştenitorilor. Cpr. Laurent, X, 527;
Demolombe, XVII, 232; Pand. fr., v° cit, 8997; C. Toulouse,
DREPTUL DE OPOZIŢIE ŞI DE I N T E R V E N . A L CREDIT. — ART. 785. 771

copărtaşii sunt datori să-i cheme la toate operaţiile î m p ă r ­

ţelei C) şi creditorii sunt în d r e p t a privighià împărţeala,

Pand. Period. 90. 2. 199, etc. Tot ce se cere, în adevăr,

este ca creditorii să fi adus la cunoştinţa tuturor comoşteni-
torilor voinţa lor de a nu se procede la împărţeală fără dânşii.
Cpr. Demolombe, XVII, 231 urm.; Laurent, X, 526, 527;
Marcadé, III, 408; Arntz, II, 1623; Aubry et Bau, VI, p. 626,
p. 597; T. Hue, V, 432; Baudry et Wahl, Succesions, III,
3213 urm; Vaquette et Marin, Idem, 979, p. 504; Pand. fr.,
v° Successions, 8985 urm. şi numeroasele autorităţi citate acolo.
Astfel, o poprire făcută în manile unui debitor al succesi- Poprire,
unei, de către creditorul unui comoştenitor, ar echivala cu o
opoziţie, dacă această poprire a fost comunicată tuturor moş­
tenitorilor. Laurent, X, 527, in medio; Demolombe, XVII,
233; Pand. fr., v° cit., 8986; F. Herman, C. civil annoté, II,
art. 882, No. 29 şi Supplement, art. 882, No. 5.
Opoziţia poate, de asemenea, să rezulte dintr'o urmărire imo- Urmărirea
biliară a bunurilor succesiunei, făcută de unul din creditori imobiliară.
(Pand. fr., v° cit., 8988 şi autorităţile citate acolo), sau dintr'un
simplu comandament prealabil (T. Hue, V, 432; Pand. fr.,
v° cit, 8993), etc.
Inscripţia ipotecară ce unul din creditori ar fi luat asupra Inscripţie i p o -
imobilelor succesiunei, n'ar echivala însă cu o opoziţie, în tecară.
sensul art. 785. Demolombe, XVII, 235; Aubry et Rau, VI,
§ 626. in fine, p. 598; T. Hue, V, 432, in fine. Cpr. C. Rouen,
Sirey, 50." 2. 23; D. P . 52. 2. 97; C. Gand, Fiandre judi-
ciaire din 1891, No. 40, p. 641.
Opoziţia creditorilor trebue să fie comunicată nu numai de- Comunicarea
biterului, dar încă tuturor moştenitorilor, pentru ca ei să nu opoziţiei tu-
poată procede la împărţeală în lipsa creditorului oponent. Cpr. ? m ° ? - t u r r t e

m t o n l o r
Demolombe, XVII, 231, 233; Marcadé, III, 408; Aubry et -
Rau, VI, § 626, p. 597, text şi nota 59; Ducaurroy, II, 773;
F . Herman, Code civil annoté, II, art. 882, No. 20; Laurent,
X, 526; Vigié, II, 275; Pand. fr., v° cit, 9013, etc. Curtea
din Paris a decis că debitorul, căruia opoziţia a fost co­
municată, este presupus a. o aduce la cunoştinţa celorlalţi
moştenitori (Sirey, 60. 1. 486; D. P. 61. 2. 14), însă ase­
menea prezumpţie nu rezultă de nicăiri. Se decide însă, după
un alt sistem, că nu, este nevoe, pentru ca o opoziţie să-şi producă
efectele sale, ca ea să fie comunicată fiecărui moştenitor, fiind
suficient ca ea să fie cunoscută de fiecare din ei. Baudry et
Wahl, op. cit, III, 3215; Pand. fr., v° cit, 9016 şi auto­
rităţile citate acolo.
1
C ) Astfel, creditorii vor trebui să fie chemaţi la vânzarea sau Chemarea cre-
licitarea bunurilor comune, pentrucă vânzarea este o ope- ditorilor la
raţie preliminară a împărţelei. Laurent, X, 533. vânzare.
 772 COD. CIV. — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a III. — A R T . 785.

putându-se opune la actele care s'ar face în frauda lor,

fără a se amesteca însă în operaţiile ei. (*)
A c t e l e ia care Oare sunt actele susceptibile de opozite sau de intervenţie?
s e aplică a r t .
M a i ;
î n t a d e t o a t e i ,.j
e s t ed i a l ă că art. 7 8 5
a f t i r ă d e 0 c e m 0

se aplică t u t u r o r actelor, oricare ar fi n a t u r a lor : î m p ă r ţ e a l ă ,

licitaţie, etc., care făcând să înceteze indi viziunea, în sensul
2
art. 7 8 6 , echivalează cu împărţeala ( ).
împărţeala, E l se aplică deci împărţelei, care n ' a r face să înceteze
3
d
iutumTet°~ indiviziunea decât în mod relativ ( ), ca şi acelei căreia p ă r ­
ţile ar fi atribuit efectele unei vânzări, chiar în lipsa u n u i
5
efect declarativ El se aplică unei datio in solutum ( ), etc.
Caracterul T e x t u l de mai sus nu se aplică însă actelor care nu
^IrtTsLalP°t n
considerate ca o împărţeală, de e x e m p l u : donaţiu-
6
n i l o r ( ) ; nici pretinsei împărţeli dintre un proprietar şi u n
7
uzufructuar ( ); nici împărţelelor dintre asociaţi, p e n t r u c ă
art. 7 8 5 are un caracter excepţional; de u n d e rezultă că
împărţeala dintre asociaţi poate fi atacată pentru fraudă
8
chiar de un creditor neoponent ( ).

!
( ) Laurent, X, 533.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3263; Le Sellyer, Idem, ILL
1779, p. 417; Demolombe, XVII, 248; Laurent, X, 544;
Aubry et Rau, VI, § 626, pag. 595, text şi nota 53; Pand.
fr., v° cit., 8957, etc.
8
( ) Pand. fr., v" cit., 8962 şi autorităţile citate acolo.
4
( ) Pand. fr., v° cit., 8963; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3264,
p. 592; Cas. fr. D. P. 87. 1. 68; Sirey, 87. 1. 149.
6
( ) Pand fr., v° cit., 8964; Baudry et Wahl, loco cit. — Contrà:
Laurent, X, 504.
6
( ) Laurent, X, 544; Pand. fr., v° cit., 8972; Baudry et WahL
op. şi loco cil.
7
( ) Pand. fr., v° cit, 8974; Baudry et Wahl, loco cit; Cas. fr.
D. P., 89. 1. 54; Sirey, 90. 1. 499.
8
( ) Cpr. Baudry et Barde, Oblig., I, 704; T. Hue, XI, 135, p. 179
(în tom. I X al Coment, noastre, p. 529, nota 1, se citează,
greşit din acest autor t. IX, în loc de tom. XI); Laurent,
X, 545; Gruillouard, Société, 350; Duvergier, Idem, 495; P.
Pont, Idem, 785; Troplong, Idem, II, 1061; Aubry et Rau,
IV, § 385, p. 573; Pand. fr., v° Successions, 8982; Lyon-
Caen et Renault, Tr. de droit commercial, II, 418; Sirey et
Gilbert, Code civil annoté, I, art. 882, No. 68; Cas. fr. Sirey,
95. 1. 385; D. P . 96. 1. 154; Trib. Ilfov, Cr. judiciar din
1904, No. 42, etc. — Contrà: Baudry et Wahl, Société, 483:
şi Successions, III, 3267; Boistel, Pr. de droit commercial^
 EFECTELE OPOZIŢIEI SATJ INTERVENŢIEI. 773

A r t . 7 8 5 nu se aplică, de asemenea, actelor care fac Achiziţie fa­

şă înceteze indiviziunea creată prin singura voinţă a părţilor,
de exemplu, în baza unei achiziţii făcută în comun
E l se aplică însă nu numai la împărţeala unei succe- Societate de
a c h l z , i e
siuni, ci şi la acea a unei societăţi de achiziţiuni între soţi t -
2
(art. 7 7 6 şi 1291) ( ).
î n c â t priveşte împărţeala unei succesiuni, el se aplică Art. 785 se
1
la împărţeala amiabilă ca şi la acea j u d i c i a r ă ; la î m p â r - ^ p ^ ^ * ^
ţeala imobilelor ca şi la aceea a mobilelor; la împărţeala genere,
parţială ea şi la aceea care cuprinde integralitatea bunurilor
succesiunei; la împărţeala convenţională a folosinţei fpartage
3
provisionnel conventionnelj, etc. ( ).
Cât pentru împărţeala legală a folosinţei, ştim că ea impărţ. legală
a f o l o s m e i
nu există în dreptul nostru. (Vezi suprà, p . 4 6 0 , nota 3 şi t -
4 7 0 , n. 2).

Efectele opoziţiei sau intervenţiei.

Efectele opoziţiei, făcută în t i m p util, împedică im- Chemarea cre-

d l t o o r a
părţeala de a aveà loc fără prezenţa creditorilor opo- ^.i }
. . . . • î c i • î operaţiile ma­
nenti sau intervenienti; aşa că ei trebue să fie chemaţi Ia părţeiei.
toate operaţiile împărţelei; de e x e m p l u : la licitarea b u n u ­
rilor de împărţit, licitaţia fiind o operaţie a împărţelei; la
fixarea raporturilor şi preluărilor cuvenite moştenitorilor sau
datorite de ei, etc. (*).
R ă m â n e însă bine înţeles că dreptul de a se o p u n e sau D r e p t u l indi-
TI 1 ere
de a interveni la împărţeala cerută de moştenitori, a p a r ţ i n e ^ ţ | " 0 ri )r

fiecărui creditor în mod individual şi independent u n u l de

a l t u l ; aşa că intervenţia sau opoziţia făcută de unul din ei

386, pag. 272 (ed. a 4-a); Demangeat asupra lui Bravard-

Veyrières, Tr. de droit commercial, IV, pag. 479, nota 1,
etc. Vezi tom. I X al Coment, noastre, p. 559, text şi nota 1.
0) Sirey et Gilbert, op. cit., I, art. 882, No. 67; Pand. fr., v°
cit., 8984; T. Hue, V, 447, etc. Cpr. Trib. Ilfov, Cr. judiciar
din 1904, No. 42.
2
() Cpr. Laurent, X, 545 şi XXIII, 19; Baudrv et Wahl, op.
cit., III, 3267, p. 594 (ed. a 3-a), etc.
s
() Pand. fr., v° cit., 8977 urm.; Baudry et Wahl, op. cit, III,
3265, 3266, etc.
4
() Pand fr.. v° cit. 9066 şi autorităţile citate acolo.
 C. C. — C A E T . I I I . — T I T . I . — C A P . V I . — S-a I I I . — E F E C T E L E 0P0Z.

este res inter alios acta faţă de cei cari n ' a u intervenit
sau cari nu s'au opus şi n u le poate nici folosi, nici păgubi
a r c a c a e e c u
L Ì r
dis onibaì n
^ ' ^ * ^ intervenţiei sau opoziţiei este de a
tate a p&rţei face ca creditorii intervenienti sau oponenţi să fie părţi ne-
3 c e s a r e a
^eV^Tee ^ împărţeală, se decide, în genere, că opoziţia s a u
revine moşte- intervenţia din partea creditorilor nu loveşte de indisponi-
nitoruiui de- bilitate partea din bunurile nedivize, ce revine moştenitorului
bitor. Contro- • , - > . , ^ . . . A 1

versa. debitor; căci aceste acte având un caracter conservator,

trebue să se mărginească a conserva drepturile creditorilor,
iar nu a le mări. Copărtaşul debitor îşi păstrează deci
dreptul de a dispune de lucrul său, de a procede la o î m ­
părţeală amiabilă şi de a face toate combinaţiile compatibile
cu drepturile sale de proprietar, r ă m â n â n d ca înstrăinarea
consimţită de dânsul să poată fi revocată, dacă este frau­
duloasă. Obligaţia sa se reduce deci de a nu procede la
împărţeală în lipsa creditorilor oponenţi sau intervenienti.
Acestea ni se p a r astăzi, d u p ă m a t u r ă reflexie, adevăratele
2
principii pe care, fără cuvânt, le-am tăgăduit în ediţia 1-a ( ).
Actele de a d - Copărtaşul debitor păstrează, de asemenea, dreptul de
s
ministraţie. & f a c e administraţie ( ).
t o a t e a c t e l e d e

J
( ) Vaquette et Marin, Successions, 980, p. 505; Laurent, X, 530;
Demolombe, XVII, 236; Aubry et Rau, VI, § 626, in fine,
p. 598; Massé-Vergé, II, § 393, p. 589 nota 31, in fine; Zacha-
rise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 636, p. 158, nota 26,
in medio (ed. Crome); T . Hue, V 432: Baudry et Wahl,
Successions, III, 3227; Le Sellyer, Idem, III, 1764, p. 410;
Dutruc, Tr. du partage de successions, 528, p. 563 (ed. din
1855); Pand. fr., v° cit., 9148; Cas. fr. D. P . 58. 1. 414;
Sirey, 59. 1. 247, etc.
2
( ) Vezi în acest sens, Vigié, II, 276; T. Hue, V, 433; Baudry et
Wahl, op. cit, III, 3234; Planiol, III, 2438; Pilon, Revue
trimestr. de droit civil, tom. I, anul 1902, p. 919; T.
Hue, V, 433; Pand.fr., v° cit, 9108 urm.; C. Douai şi Paris,
D. P . 92. 2. 27; D. P. 97. 2. 486, etc. — Contra: Demo­
lombe, XVII, 238; Laurent, X, 531; Vaquette et Marin
Successions, 980; Dutruc, Tr. du partage de succession,
538, p. 574; Aubry et Rau, VI, § 626, p. 599; Cas. fr.
Sirey, 1900. 1. 27; D. P . 1900. 1. 17; Sirey, 1901 1.
190, etc. Vezi asupra acestei controverse, Dalloz, Nouveau
code civil annoté, I, art. 882, No. 197 urm. ; Sirey et Gilbert,
Code civil annoté, I, art. 882, No. 21 urm. (ed. a 4-a).
3
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3235.
 DREPTUL CREDITORILOR DE A ATACA ÎMPĂRŢEALA. 775

In orice caz, chiar d u p ă părerea acelora cari admit Lipsa de - p r e

că bunurile moştenitorului debitor sunt lovite de indisponi- foana cred ito- S P

bilitate, creditorul oponent sau intervenient nu are niciunruiui oponent

drept de preferinţă a s u p r a bunurilor ce vor fi atribuite prin i"nt™ "s a u
n
e

împărţeală moştenitorului debitor. Opoziţia sau intervenţia

este, în adevăr, o simplă măsură conservatorie, şi a u t o r u l ei
fiind şi r ă m â n â n d un creditor personal al moştenitorului,
este ştiut că între creditorii personali nu există nicio cauză
de preferinţă (').

3° Dreptul creditorilor de a ataca împărţeala, când ea a fost făcută

fără a se ţine seamă de intervenţia sau opozifia lor.

Creditorii şi, în genere, toţi succesorii particulari ai

unui moştenitor au, d u p ă cum am văzut, dreptul de a pre­
tinde ca împărţeala, fie j u d i c i a r ă , fie voluntară, să nu fie
făcută în lipsa lor, p u t â n d să intervie de câteori ea a fost
începută, şi să se opue ca ea să fie făcută fără prezenţa
2
lor, atunci când ea nu este încă începută ( ).
Dacă creditorii au făcut opoziţie sau au intervenit la
timp, am văzut supra, p . 7 7 3 că moştenitorii trebue să-i
cheme spre a fi faţă la toate operaţiile împărţelei.
Împărţeala la care creditorii n ' a r fi fost chemaţi, CU Atacarea î m -
toate că ei ar fi intervenit sau ar fi făcut o opoziţie în P r ţ e i e i i n d e -
a

i » - - A I > * pendent de
regula, nu este nulă, insa ei sunt in d r e p t s o atace in orice fraudă,
3
baza art. 7 8 5 , independent de orice fraudă ( ) şi s'o facă
(') Planiol, III, 2438; Laurent, X, 532; Aubry et Rau, VI,
626, in fine, p. 599; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3227 şi
3233; Vaquette et Marin, Idem, 980, p. 505; Pand. fr., v° cit.,
9149; C. Paris, Sirey, 60. 2. 486; D. P . 61. 2. 14; D. P .
98. 2. 488; Sirey et Gilbert, Code civil annoté, I, art. 882,
No. 24, etc. — Vezi însă C. Eouen, Sirey, 1906. 2. 249; D.
P . 1908. 2. 145.
2
( ) Vezi suprà, p. 764. — La Romani, creditorii unui moşte- Dr. roman şi
nitor aveau, ca şi în dreptul vechiu francez (vezi Lebrun, Tr. ar. v e e h i u
f r a n c e z
des successions, p. 559, No. 27, ed. din 1735), numai dreptul -
de a atacà împărţeala făcută în frauda drepturilor lor, fără a
aveà dreptul de intervenţie sau de opoziţie (L. 1, Dig., Quce
in fraudem creditorum, 42, 8). Vezi şi art. 1132 urm. din
codul Calimach.
8
( ) Cpr. C. Douai şi Pau, Sirey, 54. 2. 680; D. P . 55. 2. 340; Sirey,
 776 c. C—-OART I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a III. — E F E C T E L E OPOZ.

4
a fi considerată ca neavenită în privinţa lor( ), de câteori
2
drepturile lor au fost lezate ( ), dacă ei n ' a r prefera, prin
aplicarea dreptului comun, să ceară n u m a i daune, conform
3
art. 9 9 8 , fără a mai urmări anularea împărţelei ( ).
c a z u l când Ce trebue să decidem în privinţa creditorilor, cari a u
s s e
facut opoz\ţie^ * &
t 0 s a
săvârşească împărţeala fără a face opoziţie sau
sau inter- intervenţie? In asemenea caz, moştenitorii au numai facul-
venţie. faţ^ j obligaţia de a-i chemà la împărţeală (*).
a rn u

A p i i e . art. rj ş t i creditori pot ei să atace împărţeala ca făcută

a r a e e

1
Vi o. Contro- A » , . .. . . ' . ' _^
versa. m frauda drepturilor lor, in baza art. 9 7 5 ( )? D u p a pnn-

55. 2. 56; D. P. 56. 2. 12; Cas. fr. D. P. 70. 1. 252; Sirev,

70. 1. 347; Laurent, X, 534; Demolombe, XVII, 237; t .
Hue, V, 435; Vigié, II, 425; Thiry, II, 248; Baudry et
Wahl, Successions, III, 3237; Hureaux, Idem, IV, 204 şi 207,
p. 277 şi 283; le Sellyer, Idem, III, 1774; Pand. fr., v° cit.,
9124; Planiol, III, 2346, etc.
x
() Creditorul, care şi-a retras intervenţia ce făcuse în instanţa
de împărţeală, nu mai poate să atace acea împărţeala,
pe motiv că ea ar fi fost făcută fără a se ţine seama de
opoziţia lui. Cas. rom. Bult. 1906, p. 1754.—Această decizie
mai pune în principiu că văduva săracă, care nu şi-a sta­
bilit dreptul său de succesiune, conferit de art. 684, pe calea
judecatei, înaintea împărţelei sau concomitent cu ea, nu
este în drept să atace acea împărţeală pe motiv că n'a fost
chemată la săvârşirea ei, întrucât moştenitorii nu sunt ţinuţi
s'o someze să ceară partea ce i se cuvine ca moştenitoare
în averea defunctului ei bărbat.
2
Oovedirea () Dar dacă creditorii oponenţi sau intervenienti nu au nevoe
unui preju­ de a dovedi existenţa fraudei, ei trebue să stabilească cel
diciu din puţin un prejudiciu, adecă că împărţeala făcută fără prezenţa
partea credi­
torilor.
lor le aduce o pagubă oarecare, pentrucă nu există acţiune
fără interes. Vezi Laurent, X, 534; Demolombe, XVII, 237;
Planiol, III, 2436; Vigié, II, 425: T. Hue, V, 435; Ducaurroy,
II, 773; Baudry et Wahl, op. cit, III, 2338; Hureaux,
op. şi loco cit. ; " Aubrv et Eau, VI, § 626, p. 592, text şi
nota 45; Massé-Vergé* II, § 393, p. 390: Pand. fr.,-»° cit.,
9125; Cas. fr. D. P. 89. 1. 313; Pand. Period. 89. 1. 456;
Sirey, 90. 1. 21 ; C. Alger, D. P. 94. 2. 462, etc. Vezi Sirey
et Gilbert, Code civil annoti, I, art. 882, No. 31.
3
() Laurent, X, 535; T. Hue, V. 435; Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 3243, etc.
(*) Demolombe, XVII, 239; Pand. fr., v° cit, 9163, etc^
5
() Curtea din Bucureşti, printr'o decizie recentă, _ rezumă foarte
bine condiţiile necesare pentru exercitarea acţiunei pauli'ane.
 DREPTUL CREDITORILOR DE A ATACÀ ÎMPĂRŢEALA.

cipiile generale ei ar trebui să aibă acest drept, căci d u p ă

cum se e x p r i m ă art. 1 1 3 2 din codul Calimach, împărţeala
unei averi comune n u poate fi spre păgubirea unui al tre­
ilea; însă legea stabileşte în privinţa împărţelei, prin
art. 7 8 5 şi 9 7 6 , o regulă specială şi o excepţie dela dreptul
comun, în baza căreia împărţeala este irevocabilă în privinţa
lor, şi ei n'o pot ataca, chiar dacă ea ar fi fost făcută cu
viclenie în vătămarea drepturilor lor. Legiuitorul a conferit,
în adevăr, creditorilor moştenitorului, dreptul de a puteà
pretinde ca împărţeala să se facă sub ochii şi controlul lor,
tocmai pentru a împiedica frauda şi pentru a face ca un act
a t â t de complicat să fie irevocabil. Ou atât mai râu pentru
dânşii dacă ei au neglijat de a întrebuinţa mijlocul ce aveau
4
la dispoziţie spre a-şi ocroti drepturile lor ( ). Jura vigi-
lentibus succurrunt, non dormientibus.

Vezi Dreptul din 1910, No. 28. Mai vezi C. Galaţi, Dreptul din
1910, No. 5; Trib. Dolj, Pagini juridice din 1910, No. 57,
p. 458, 459. Vezi şi tom. V al Coment, noastre, p. 221 urm.
(') Thiry, II, 249; Arntz, II, 1624; Laurent, X, 538; Demo­
lombe, XVII, 241: Marcadé, III, 408, 409; Demante, III,
224 bis; Mourlon, II, 478, in fine; Ducaurroy, II, 773; Du-
ranton, VII, 509; Vigié, II, 425; T. Hue, V, 425; Massé-
Vergé, II § 393, p. 390, 391, nota 37; Planiol, III, 2439;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 3247 ; Xureaux, Idem, IV,
205, 207; Vaquette et Marin, Idem, 982, p. 505, 506; Chardon,
Du dot et de la fràude, 260, p. 290 (ed. belg. din 1835);
Revière asupra lui Bédarride, TV. du dot et de la fraude,
IV, pag. 185, 186, ad notam (ed. a 4-a, 1887); Păucescu,
Oblig., I, 423; Pand. fr., v° cit., 9169; C. Chembéry, D. P.
97. 2. 456; C. Bordeaux, D. P . 1904! 2. 22; Trib. Ilfov
şi C. Bucureşti, Dreptul din 1881, No. 57 şi din 1899,
No. 23; Cas. rom. Cr. judiciar 1912, No. 55, p. 643
şi Pag. juridice, 1912, No. 9 6 ; Trib. Dolj, Pag. juridice, loco
cit.; C. Grand, Dreptul din 1912, .No. 58 Cpr. şi Trib. Brăila,
Dreptul din 1873, No. 2.—Coutrà: Creditorii, cari n'au făcut
opoziţie sau intervenţie la împărţeală sau, cari fiind chemaţi
din iniţiativa moştenitorilor, nu s'au prezentat, pot să atace
împărţeala, de câteori frauda a fost concertată între toţi co­
moştenitorii. Vezi în acest din urmă sens, admis în termeni
expreşi prin art. 680 din codul italian (eccettuato it caso di
frode), Aubry et Rau, VI, § 626, p. 593, text şi nota 49;
Larombière, Oblig., II, art. 1167, No. 64 şi 65; Bédarride,
op. cit., IV, 1552, p. 176 urm. (ed. a 4-a); Dutruc, Tr. du
partage de succession, p. 565 urm.; Duvergier, Vente, II, 11;
 C. C. — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a I I I . — E F E C T E L E OPOZ .

Cazurile e x - Acţiunea pauliană sau revocatone fiind refuzată în

Tart^mps™ specie creditorilor n u m a i din cauza negligenţei lor, trebue
teaia poate figa admitem î m p r e u n ă cu doctrina şi j u r i s p r u d e n ţ a , d o u ă
către*(fredi- excepţii dela acest p r i n c i p i u : 1° pentru cazul când împăr-
torii neinter- ţeala este fictivă sau simulată, fiindcă, în asemenea caz, ea
1 n u a r e
^neoponentT. iîinţâ : Quod simulatur fingitur non esse. Creditorul,
care n'a făcut intervenţie sau opoziţie, poate deci să atace
împărţeala pentru cauză de simulaţie, şi împărţeala se va
considera ca simulată de câteori copărtaşii, în intenţia de
a vătăma pe creditorii u n u i a din ei, n ' a u fixat definitiv
î n t r ' u n mod regulat şi sincer drepturile reciproce ale p ă r ­
ţilor ce rezultă din indiviziune ('). A s u p r a acestui punct atât
doctrina cât şi j u r i s p r u d e n ţ a p a r a fi de acord.
2° A l doilea caz excepţional în care împărţeala poate
fi a t a c a t ă de către creditorii neoponenţi sau neintervenienţi,
este acela în care moştenitorii au împărţit averea cu atâta
g r a b ă şi precipitare, de exemplu, a doua zi d u p ă moartea

Le Sellyer, Successions, III, 1771 urm. şi multe alte autori­

tăţi citate în Pand. fr., v° Successions, 9164; Trib. Gand,
Fiandre judiciaire din 1895, No. 25, p. 386, etc. Cpr. şi Cas.
rom. S-a 1, anul 1877, p. 79.
1
i ) Trib. şi Curtea Gand, Fiandre judiciaire din 1889 (anul 1),
p. 46 şi din 1895, No. 25, p. 386 (sentinţă citată în nota pre­
cedentă); Judecat, ocol Băileşti (Dolj), Pagini juridice din
1910, No. 60, p. 477. Cpr. şi Trib. Ilfov, Dreptul din 1881,
No. 57; C. Bourges, Dijon şi Chambéry, D. P. 92. 2. 609;
Sirey, 93. 2. 210. D. P. 97. 2. 13; D. P. 97. 2. 456, etc.;
Demolombe, XVII, 242; Laurent, X , 539; Ducaurroy, II,
773; Marcadé,'III, 410; T. Hue, V, 435; Vigié, II, 425;
Planiol, III, 2441; Baudry et Barde, Oblig., I, 742; Baudry
et Wahl, op. cit., III, 3251, 1°; Hureaux, Idem, IV, 213,
p. 294; Le Sellyer, Idem, III, 1770, p. 412; Vaquette et
.Marin, Idem, 983, p. 507; Pand. fr., v° cit., 9177; Sirey et
Gilbert, Code civil annoté, I, art. 882, No. 58; Aubry et
Bau, VI, § 626, p. 595; Massé-Vergé, II, § 393, in fine, ^
p. 390; Zacharise-Crome, Handbuch des fr. Civilrechts, IV,
§ 636, in fine, p. 158; D. P. 74. 1. p. 283, nota infine.
In această notă se citează greşit Demolombe, XVII, 42 (în loc
de 242), şi Zachariaj (loco cit, p. 158, nota 31) reproduce
această eroare de tipar, ceeace dovedeşte că autorii cei mai
de samă fac citaţii fără a le controla. Mai vezi asupra acestei
chestiuni, tom. V al Coment, noastre, p. 251 şi 279, text şi
nota 4.
 DREPTUL CREDITORILOR DE A ATACA ÎMPĂRŢEALA. 779

lui de cujus O, încât creditorii n'au a v u t timpul material de

a interveni sau de a se opune. In acest caz acţiunea revo­
2
c a t o n e este deci admisă fără nicio discuţie ( ).
Ch
Chestiunea de a se şti dacă împărţeala a fost sau nu Ţ^
prea grabnic făcută, cu scopul de a împiedeca opoziţia •
sau intervenţia creditorilor, este o chestie de fapt de suve­
3
r a n a apreciere a instanţelor de fond ( ).
A p l
D a r dacă creditorii, cari au luat p a r t e la împărţeală gţ 4

sau cari n'au uzat de dreptul ce le conferă legea de a face

opoziţie ori intervenţie, nu pot, în numele lor propriu, s'o
atace, nici chiar sub cuvânt de fraudă, prin acţiunea pau-
liană, ei o pot ataca, conform dreptului comun, în numele
debitorului lor, de câteori aceştia au vreo cauză de anulare
(art. 974), căci în această privinţă nu se admite nicio ex­
4
cepţie dela d r e p t u l comun ( ).

1
ţ ) Cpr. C. Limoges, Sirey, 56. 2. 632; D. P. 57. 2. 22; Pand.
fr., v° cit., 9189, etc.
2
( ) Judec. ocol. Băileşti (Dolj), Pagini juridice, din 1910, No. 60;
C.Montpellier, Pand. Period. 98. 2. 121; Cas. fr. Sirey, 1907.
I, 215, şi multe alte decizii citate în Pand. fr.. v° cit., 9184;
Laurent, X, 540; Demolombe, XVII, 243, 245; Planiol, III,
2441, 2°; Vigié, II, 425; Demante, III, 224 bis; Ducaurroy,
II, 773; Baudry et Wahl, Successions, III, 3251, p. 582 urm.
(ed. a 3-a); Le Sellyer, Idem,, III, 1773, p. 416; Hureaux,
Idem, IV, 212, p. 294; Vaquette et Marin, Idem, 983, 1°,
p. 506; Dutruc, Partage de succession, 534, in fine, p. 572.
8
( ) Pand fr., v° cit, 9186 urm.; Baudry et Wahl, op. cit, III,
3251, p. 583. — Astfel, s'a decis că împărţeala făcută şase
zile, opt zile şi, a fortiori, mai multe luni după moartea lui
de cujus, nu este o împărţeală prea grabnică pentru ca cre­
ditorii să nu fi avut timpul de a interveni sau de a se opune.
Vezi deciziile citate de Baudry et Wahl, şi în Pand. fr., loco
suprà cit — S'a decis, de asemenea, că o împărţeală, făcută
chiar a doua zi după majoritatea copiilor, nu poate fi conside­
rată ca precipitată, dacă din dispoziţiile actului de împăr­
ţeală nu rezultă indicaţii precize şi concludente de natură
a stabili dolul sau fraiida contractanţilor. C. Gand, Fiandre
judiciaire din 1889 (anul 1), p. 46.
4
( ) Laurent, X, 536; Massé-Vergé, II, § 393 in fine, p. 391,
text şi nota 38; Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 636, in fine, p. 159 (ed. Crome); Dutruc, Tr. du par­
tage de succession, 540, p. 576; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 3256; Le Sellyer, Idem, III, 1766, etc.
 780 COD. CIV. — C A E T E A . III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a III.

Cazurile când R ă m â n e însă bine înţeles că de câteori creditorii a t a c ă

er 3 1 1 1 ot
s^ ;^ ^ împărţeala, exercitând drepturile debitorilor lor, în baza a r t .
0 ae

lipsa de d a t ă 9 7 4 , ei nu pot să invoace lipsa d e d a t ă certă a împărţelei,

e n t r u c a
C 6
paHeiei P m
atunci ei nu mai sunt terţii, ci reprezentanţii
moştenitorilor (*); pe când ştim, din contra, că de câteori
ei atacă împărţeala în numele lor p r o p r i u , ei sunt terţii per­
2
soane şi, în atare calitate, pot invoca lipsa de dată certă ( ).
Art. 790, 963. Mai mult încă, creditorii cari a r fi figurat în î m p ă r ­
ţeală, vor puteà s'o atace, chiar in numele lor propriu, pentru
3
doi şi violenţă (art. 7 9 0 , 963) ( ).
Leziune. Ei nu vor puteà însă s'o atace pentru leziune, fiindcă
d u p ă cum vom vedeà infra, p . 8 3 2 , 8 3 3 , leziunea nu este
admisă de dreptul nostru în privinţa majorilor.

Intervenţia creditorilor în dreptul internaţional privat.

Chestiunea de a se şti care sunt măsurile ce trebue să
ieà creditorii moştenitorilor pentru ca împărţeala să nu le
aducă nicio d a u n ă , fiind o chestie de procedură, este eâr
m u i t â de legea ţărei în care se face împărţeala (*).
L a acelaş rezultat a j u n g şi autorii cari consideră dis­
5
poziţia a r t . 7 8 5 ca fiind de ordine publică internaţională ( ).

SECŢIUNEA IV

Despre efectul împărţelei şi despre garanţia părţilor

6
(loturilor) ( ).
Diviziunea Legea se ocupă în secţia de f a ţ ă : 1° de efectul general
materiei. & j î p ă r ţ e l e i , proclamând principiul că împărţeala este de-
m

(-) Dutruc, op. cit., 540 in fine, p. 577; Toullier-Duvergier, IL

partea II, 412, p. 257: Baudry et Wahl, op. cit., III, 3256;
Le Sellyer, Idem, III, 1766, p. 411.
2
( ) Vezi suprà, p. 770.
8
( ) Demolombe, XVII, 228.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3269 şi autorităţile citate acolo.
6
( ) Weiss, Tr. théorique et pratique de droit international prive, IV,
p. 655; Despagnet, Pr. de droit, international prive, 374,
p. 1079 (ed. a 5-a, revăzută de dl. Boect, profesor la Bordeaux,
1900); Rolin, Pr. de droit international prive, II, 768, p. 329, etc.
6
( ) Spre a fi exactă, această rubrică ar fi trebuit să fie intitu-
 EFECTUL DECLARATIV AL ÎMPĂRŢELEI. — ART. 786. 781:

clarativă, iar nu atributivă sau translativă de proprietate

(art. 7 8 6 ) ; şi 2° de efectul ei special sau de g a r a n ţ i a lo­
turilor, în caz de t u l b u r a r e ori de evicţiune (art. 7 8 7 — 7 8 9 ) .

Efectul general al împărţelei (efect declarativ).

A r t . 7 8 6 . — Fiecare coerede este prezumpt că a moştenit
singur şi imediat toate bunurile care compun partea sa, sail care
i-a căzut prin Hcitaţiune, şi că n'a fost nicio dată proprietar pe
celelalte bunuri ale succesiunei ('). (Art. 785, 797 urm., 1015, 1291,
1388 urm., 1530 C. civ. Art. 883 C. fr.).
2 3
L a R o m a n i ( ) şi în dreptul nostru anterior ( ), împăr- Dr. roman şi
dr 3,11
ţeala era a t r i b u t i v ă sau translativă de proprietate, î n t o c m a i " "^.f™
ca şi vânzarea sau schimbul; şi lucrul era aşa de adevărat,

lată: despre efectele împărţelei încât priveşte declaraţia de

proprietate si garanţia loturilor. Vezi Le Seliyer, Successions.
III, 1780, p. 424.
1
( ) Acest text este extras din Pothier. Iată, în adevăr, cum se Origina art.
exprimă acest autor. „Chaque cohéritier est censé avoir seul 786.
succede entièrement à toutes Ies choses (comprises dans son
lot)... et n avoir rien acquis de ses cohéritiers par le partage"'.
(Pothier, Tr. de la communauté, VII, 140, p. 110).
încât priveşte dreptul roman în care împărţeala era, din Dr. roman
contra, translativă de proprietate, vezi L. 20 § 3; L. 46 § 1,
Dig., Familioe erciscundaz, 10, 2; L. 6 § 8, Dig., Communi
dividundo, 10, 3; L. 77 § 18, Dig., De legatis, X X X I , I;
L. 6 § 3 şi L. 70, Dig., De evictionibus, 21, 2; L. 17, Dig.,
De usurpationibus et usucapionibus, 41, 3; L. 1, Cod, Com-
munia utriusque judicii, etc., 3, 38; Instit, 4, 17, De officio
judicis, § 7, etc.
2
( ) Vezi textele citate în nota precedentă. Cpr. Domat, Lois ci- Dr. roman
viles, V, p. 250, 251, No. 2 şi 3 (ed. Carré); Pothier, Com­
munauté, VII, 140, pag. 110; Rici, Corso teorico-pratico di
diritto civile, IV, 110, p. 213 urm., etc. — Este adevărat că
Trebatius pare a considera împărţeala ca declarativă de
proprietate, după cum este în dreptul modern (L. 31, Dig., De
usu et usufructu, 33, 2), însă Labeon combate această teorie
ca falşă. „Ego hoc falsum puto" (Dig., loco cit.). Cpr. Le Sel­
lyer, Successions, III, 1786, pag. 429, 430; Mourlon, Trans­
cription, I, 160, p. 379, etc.
3
( ) „Făcându-se împărţeala moştenirei, zice art. 1092 din codul C. Calimach-
Calimach, şi luând fieştecare moştenitor partea cuvenită lui, Art. 109.».
se face desăvârşit proprietar, pentrucă împărţeala moştenirei
are putere de cumpărare".
 782 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a IV. — ART. 786.

încât adjudecarea, care punea capăt indiviziunei dintre co­

1
munişti, figura între modurile de a dobândi proprietatea ţ ).
Dr. vecMu I n vechiul drept francez se admisese, din contra, încă
francez. jj ] } j XVI-lea, principiul că fiecare comoştenitor
( n s e c o u a

era considerat că a dobândit prin succesiune, iar nu prin

î m p ă r ţ e a l ă bunurile căzute în lotul lui, împărţeala a v â n d
de efect numai determinarea bunurilor ce îi aparţineau în
virtutea dreptului său suceesoral. Cu alte cuvinte, î m p ă r ­
ţeala era declarativă de drepturi ca şi astăzi, iar nu trans­
2
lati vă de proprietate ( ).
Comparaţie Aşa dar, pe când în sistemul roman, existau două stră-
m u a r
'd^roman ^ * '1 1 1 1
proprietate : u n a care se îndeplinea prin accep-
cei actual, tarea succesiunei şi prin care fiecare moştenitor dobândia
a
mufm" actuÌT d r e p t u r i indivize, iar cealaltă care se îndeplinea prin î m p ă r ­
ţeală, în sistemul vechiului drept francez nu exista, ca şi
astăzi, decât o singură s t r ă m u t a r e de proprietate, care se
îndeplinia la deschiderea succesiunei Vechii legisti izbu-

(') „Singularum rerum dominio, nobis adquirilur adjlldicatione".

(Ulpiani Regul. tit. 19, De dominiis et acquisitionibus rerum,
§ 2). Vezi şi Instit., 4, 17, § 7, unde se zice: „Quod autem
istis judiciis alieni adjudicatum sit, id statim ejus fit cui ad-
judicatum est". — încât priveşte caracterul licitaţiei în dreptul
actual, vezi infra, p. 795 urm.
2
( ) Vezi asupra vechiuhii drept francez, Titulescu, împărţeala
moştenirilor, p. 17 urm. (Bucureşti, 1907). Opr. Planiol, III,
2371 urm.
3
( ) Cpr. Pothier, Vente, III, 631 şi Société, IV, 179; Thiry, II,
250; Pand. fr., v° Successions, 7712; Baudry et Wahl, op. cil.,
III, 3272 urm., etc.
Dr. străin. Legiuirile străine reproduc mai toate principiul modern că
împărţeala este declarativă, iar nu translativă de proprietate.
Cpr. art. 1128 C. olandez, art. 2158 C. portughez, art. 1068
C. spaniol, art. 1034 C. italian, etc. Art. 991 din Ante-pro-
iectul de revizuire al lui Laurent dispune însă că împărţeala
schimbă proprietatea indiviză a fiecărui copărtaş într'o parte
diviza, supunând-o tuturor principiilor care cârmuesc actele
translative de proprietate. Vezi şi art. 2032 urm. din codul
german, care respinge, de asemenea, principiul admis de codul
nostru actual. Cpr. Planiol, III, 2369.
C. austriac. încât priveşte codul austriac, art. 847 dispune că împăr-
A l t 84T
- - ţeala nu poate vătăma pe terţii, iar drepturile reale şi per­
sonale, constituite în mod valid, îşi produc efectul lor ^ după
împărţeală, ca şi înainte, soluţie admisă şi în codul Calimach
 EFECTUL DECLARATIV AL ÎMPĂRŢELEI, — ART. 786. 783

tise, d u p ă m u l t e discuţii, deşi ei aveau în contra lor au­

toritatea lui Dumoulin ('), a admite acest din u r m ă sistem,
pentru a î n l ă t u r a drepturile fiscale, pe care feodalitatea le
2
percepea la fiecare s t r ă m u t a r e de proprietate ( ). Principiul
că împărţeala este declarativă, iar nu tranzlativă de proprie­
tate, este deci de origină feodală.
Deşi sistemul vechiului drept francez, consacrat şi în Ficţiune,
dreptul actual, este preferabil, totuşi principiul roman este
mai conform realităţei lucrurilor. î m p ă r ţ e a l a este, în realitate,
3
translativă de proprietate ( ), şi n u m a i prin ficţiune ea este
4
declarativă de drepturi ( ). De aceea art. 7 8 6 zice că fiecare
moştenitor este presupus că a moştenit singur şi imediat
toate bunurile ce compun lotul său, şi că n ' a fost niciodată
proprietar pe celelalte b u n u r i ale succesiunei
Din acest principiu, necunoscut în dreptul modern, re- Consecinţiie
zultă că fiecare copărtaş primea bunurile cuprinse în lotul d r e^t ™ f
u
, u
T e .
său încărcate de drepturile reale constituite de ceilalţi co- c h i u francez,
părtaşi în timpul indiviziunei. Fiecare comoştenitor fiind,
în adevăr, proprietar în indiviziune a fondului comun, era
în drept să ipoteceze acest fond pentru partea sa ereditară,

(art. 1132, 1133), ceeace însemnează că, după acest cod, îm­
părţeala este atributivă sau translativă, iar nu declarativă de
proprietate. Vezi suprà, p. 449, ad notam.
(') Cpr. Dueaurroy, II, 776, pe care Laurent îl reproduce în
mare parte (X, 396).
2
() Cpr. Thiry, II, 250; Laurent, X, 396; Surville, Elements d'un
cours de droit civil, III, 647, pag. 282; Vaquette et Marin,
op. cit, 731, p. 353; Al. Cerban, Dreptul din 1901, No. 79,
pag. 769.
3
() împărţeala, deşi declarativă de drepturi, are totuşi întru
câtva un caracter de înstrăinare, căci altfel nu s'ar puteà ex­
plica garanţia şi privilegiul ce legea stabileşte între copărtaşi.
4
() Cpr. Pand. fr., v° cit, 7723; Thiry, II, 250; Laurent, X, 395;
T. Hue, V, 438; Baudry et Wahl, Successions, III, 3270 şi
3276 ; GKraud, Eevue trimestr. de droit civil, tom. III, anul
1904, p. 515; Cas. fr. D. P. 88. 1. 385; Sirey, 89. 1. 19_3
(motive). Vezi Trib. Ilfov şi C. Bucureşti^ Dreptul din 1885,
No. 58, p. 462, 463. Vezi şi infra, p. 795. — Unii autori
nu admit însă în totul ideea de ficţiune, pentrucă orice fic­
ţiune este de strictă interpretare. Cpr. Planiol, III, 2379;
Demolombe, XVII, 264; Aubry et Bau, VI, § 625, p. 556,
557, nota 1; Mourlon, Transcription, I, 185, p. 403 iirm.;
Pand. fr., v° cit., 7722; Titulescu, op. cit, p. 125 urm.
COD. CIV. — C A E T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 7 8 6 .

iar ipoteca subzista şi în u r m a împărţelei, fiindcă ea cons­

tituia o înstrăinare, şi înstrăinarea fondului ipotecat n u făcea
să cadă ipoteca ('). „Jus pignoris creditori manebit, etiam
2
si adjudicatus fuerit" ( ).
Coproprietarul, în al cărui lot trecuse bunurile ipote­
cate sau încărcate cu alte drepturi reale, era deci e x p r o ­
priat, în u r m a împărţelei, de către creditorul ipotecar, r â -
mănându-i numai recursul ce îl avea în contra copărtaşului
care constituise ipoteca în timpul indiviziunei.
Aceste acţiuni recursorii a d u c â n d însă o t u l b u r a r e în­
semnată în relaţiile dintre copârtaşi şi făcând ca proprie­
tatea să fie necertă, împărţeala a pierdut, cu timpul, caracterul
său primitiv şi, din translativă de proprietate ce era a l t ă
3
dată, a devenit declarativă de drepturi ( ); de unde şi regula
actuală, a a r t . 7 8 6 , că fiecare comoştenitor este p r e s u p u s a
fi primit direct dela defunct obiectele cuprinse în lotul său,
4
încă din momentul deschiderei succesiunei ( ), fără a fi a v u t
vreo dată vreun drept a s u p r a lucrurilor cuprinse în loturile
celorlalţi moştenitori.
Astfel, astăzi, moştenitorul nu dobândeşte nimic dela
copârtaşul său şi nici nu-i transmite nimic. Proprietatea in­
diviză este ştearsă prin împărţeală, ca şi c u m n ' a r fi a v u t
niciodată fiinţă. Fiecare copărtaş îşi ţine dreptul său dela
5
defunct sau m a i bine zis dela lege care, p r i n t r ' o ficţiune ( ),
îi transmite proprietatea bunurilor căzute în lotul său ut ex t

tunc, adecă cu efect retroactiv, din ziua deschiderei succe­

6
siunei ( ), iar nu ut ex nunc, din ziua săvârşirei împărţelei.

(M Cpr. Planiol, III, 2367, in fine; Thiry, II, 250, p. 245.

2
( ) L. 6 § 8, Dig., Communi dividundo, 10, 3. Cpr. art. 1132,
1133 C. Calimach (847 C. austriac).
s
( ) Cpr. Trib. Brăila, Dreptul din 1882, No. 3, p. 20 (motive).
4
( ) Cpr. C. Bucureşti, Cr. judiciar din 1906, No. 36, pag. 291
(motive).
6
( ) Vezi suprà, p. 783, text şi nota 4.
6
( ) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III, 3388. — Din împrejurarea
că comoştenitorul adjudecatar deţine imobihil adjudecat dela
defunct, în virtutea dreptului de succesiune, iar nu dela coe-
rezii săi în virtutea vânzărei efectuate, s'a tras, cu drept cu­
vânt, concluzia că adjudecarea îi conferă dreptul de proprie­
tate necondiţionat şi nu-1 obligă la depunerea preţului, nici nu-1
expune la vânzarea în compt, conf. art. 553 Pr. civ. Cas. rom.
 EFECTUL DECLARATIV AL ÎMPĂRŢELEI. — ART. 786. 785

î m p ă r ţ e a l a nu face deci, astăzi, decât să declare care sunt

bunurile ce a u a p a r ţ i n u t în totdeauna copărtaşului, şi fiindcă
proprietatea fiecăruia este excluzivă, nici u n u l din copârtaşi
n'a a v u t vreodată proprietatea bunurilor care nu fac parte
din lotul său.
Această regulă se aplică n u numai moştenitorilor puri Moştenire be-
şi simpli, d a r şi celor beneficiari, întrucât legea nu distinge controversa,
şi nici n u avea vreo r a ţ i u n e de a distinge, pentrucă bene­
ficiul de inventar nu aduce nicio modificare raporturilor res­
{
pective dintre comoştenitor! ( ).
Acest principiu, admis nu numai în privinţa î m p ă r - Ordine p u -
2 blieS
ţelei totale, d a r şi a celei parţiale ( ), fiind de ordine publică, "
părţile nu pot, prin convenţia lor, să facă ca împărţeala să
fie translativă de proprietate, d u p ă cum ele n ' a r puteà să
facă ca vânzarea, act eminamente translativ de proprietate,
3
să producă efectele unei împărţeli ( ). (Vezi infra, p . 7 9 9 ) .

S-a II, decizia No. 36 din 6 Februarie 1912. Săptămâna juri­

dică din 1912, No. 20, p. 312, No. 273 şi Dreptul din 1912,
No. 42, p. 335. Vezi şi suprà, p. 513.
(») Laurent, X, 401; Demolombe, XVII, 275; T. Hue, V, 442;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 3288; Hureaux, Idem, IV, 266,
p. 399; Le Sellver, Idem, III, 1794; Pand. fr., v° cit., 7968;
C. Nîmes, D. P. 71. 2. 37; Sirey, 71. 2. 257, etc. — Contrà :
Belost-Jolimont asupra lui Chabot, Successions, II, art. 883,
observ. 4, pag. 664; Cas. fr. Sirey, 35. 1. 341. Această din
urmă părere, admisă în vechia jurisprudenţă franceză (vezi
Pand. fr., v° cit., 7967), este astăzi părăsită.
2
( ) Art. 786 este, în adevăr, aplicabil chiar şi atunci când toate
bunurile succesiunei nu sunt cuprinse în împărţeală şi efectul
declarativ, prevăzut de lege, rezultă atât din împărţeala par­
ţială, în privinţa bunurilor cuprinse în ea, cât şi din acea
totală. Vezi Planiol, III, 2381; Arntz, II, 1629; Laurent, X,
397; Demolombe, XVII, 276; Aubry et Rau, VI, § 625,
pag. 558, text şi nota 6; Baudry et Wahl, Successions, III, 3305,
3317; Le Sellyer, Idem, III, 1798; Vaquette et Marin, Idem,
736; ab initio, p. 355; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto
civile italiano, VI, 284, p. 470; Pand. fr., v° cit, 7891, etc.
Cpr. L. 44, Pr., Dig., Familiar erciscundoe, 10, 2.
3
( ) Cpr. Laurent, X, 422, 429; Demolombe, XVII, 2 8 2 D u t r u c ,
Tr. du partaqe de succession, 39, p. 57 urm. (ed. din 1855);
Baudry et Wahl, op. cit, III, 3390; Aubry et Rau, VI, § 625,
p. 559, nota 10; Pand. fr., v° ci*., 7914. — Vezi însă Ber-
tauld, Questions pratiques et doctrinales de code Napoléon, I,
p. 267, No. 329, 330; Planiol, III, 2390.

43113 50
 786 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a IV. — A R T . 786.

Consecinţile care rezultă din principiul declarativ

al împărţelei.
Principiul nou, statornicit de art. 7 8 6 , produce mai multe
consecinţi importante, din care vom semnala pe cele mai de
căpitenie.
Constituirea 1° P r i m a consecinţă a efectului declarativ al împărţelei
r e a t v a
-eaietn^mpui ^ ^ la constituirea drepturilor reale în timpul indi-
indiviziunei. viziunei. Din acest principiu rezultă că ipoteca constituită
de unul din comoştenitori, în timpul indiviziunei, nu r ă m â n e
validă în u r m a împărţelei, dacă imobilul ipotecat n ' a căzut
1
în lotul său, ci în lotul altui comoştenitor ( ), căci acel care
a constituit o ipotecă în timpul indiviziunei nefiind, în u r m a
împărţelei, proprietarul acestui imobil, n'a p u t u t să aibă
d r e p t u l de a-1 ipoteca. Ipoteca va cădea deci prin aplicarea
regulei cunoscute: JResoluto jure dantis, resolvitur jus acci-
2
pientis (art. 1 7 7 0 ) ( ).

(') Aceeaşi soluţie este aplicabilă, fie vorba de o ipotecă convenţio­

nală sau legală. Vezi suprà, p. 449, text şi nota 3. Cpr. Zacharise,
Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 635, pag. 148, nota 5;
F. Herman, Cods civil annoti, Supplement, art. 883, No. 17;
C. Orléans, D. P. 98. 2. 339, etc.
2
( ) Vezi suprà, p. 448, 449, text şi note, precum şi deciziile ci­
tate pag. 449, nota 2. Mai vezi tom. I X al Coment, noastre,
p. 541, 542 şi 547; tom. X, p. 556, 557, 576, 577 şi 705, etc.
Cpr. Thirv, II, 250, p. 245; Arntz, II, 1631; Marcadé, III,
415; Demante, III, 225 bis V şi VI: Mourlon, II, 482 şi
Tr-inscription, 185, p. 405 (ed. din 1862); Ducaurroy, II, 787;
Laurent, X, 394 şi 403; Demolombe, XVII, 254 şi 304; T.
Hue, V, 439; Planiol, III, 2402; Aubry et Rau, VI, § 625
p. 561; Masse-Verge, II, § 392, p. 372; Zaeharire, Handbuch
des fr. Civilrechts, IV, § 635, pag. 148, text şi nota 5 (ed.
Crome); Baudry et Wahl, Successions, III, 3322; Pand. fr.,
v° cit., 7976 urm.; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto ci­
vile italiano, VI, 285, p. 472 urm., etc. — Această soluţie,
deşi combătută de Dumoulin, care, după cum ne spun toţi
autorii, suferea pe atunci de friguri (quartana et autumnali
febre laborans), fù consacrată în mod solemn prin mai multe
decizii consecutive ale parlamentului din Paris şi apoi trecu,
cu oarecare dificultăţi, în provinciile de drept scris. Cpr. Va-
quette et Marin, Successions, 732, p. 354.
Pentru ca ipoteca să fie validă trebue ca imobilul să cadă
în lotul acelui care 1-a ipotecat. De câteori, deci, imobilul
 EFECTUL DECLARATIV AL ÎMPĂRŢELEI. — ART. 786. 787

T o t în baza acestui principiu unii decid că u n creditor Poprirea

personal al u n u i a din moştenitori ar p u t e à să poprească în ^taredecstre
t i m p u l indiviziunei creanţa ereditară, însă poprirea nu-şi v a creditorul
produce efectele sale decât n u m a i sub condiţia ca creanţa moştenitori,
să fie a t r i b u i t ă prin împărţeală moştenitorului debitor

ipotecat n'a căzut în lotul acestui moştenitor, ci în lotul altuia,

acest din urmă este în drept a cere radiarea ipotecilor cons­
tituite de comoştenitorul său, ca unele ce nu mai au niciun
obiect. Cas. fr. D. P, 81. 1. 254; Sirey, 83. 1. 208; C. Dijon,
Sirey, 89. 2. 179; D. P . 92. 1. 191 (sub Cas.); Baudry et
Wahl, op. cit., III, 3328; T. Hue, V, 442, etc.
Ipotecile, astfel anulate prin efectul declarativ al împăr­
ţelei, dispar atât în privinţa dreptului de preferinţă cât şi a
celui de urmărire. F . Herman, Code civil annoté, Supple­
ment, art. 883, No. 18 şi autorităţile citate acolo.
Aceste ipoteci nu reînviază nici chiar atunci când bunurile
asupra cărora ele fusese constituite au devenit mai în urmă
proprietatea constituitorului. F . Herman, op. cit., II, art. 883,
No. 37; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3325; C. Bordeaux,
Sirey, 38. 2. 502; Répert. Dalloz, Privii, et hypothèques,
1194, etc.
Din cele mai sus expuse mai rezultă că dacă unul din co­
moştenitori a constituit, în timpul indiviziunei, o ipotecă asupra
unui imobil anume determinat, şi în lotul lui a căzut alt
imobil decât acel ipotecat, ipoteca nu se întinde asupra acelui
imobil (art. 1774). Cpr. Massé-Vergé, II, § 392, pag. 374,
ad notam; Aubry et Rau, VI, § 625, p, 561, text şi nota 16;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 635 (625),
p. 148, nota 5 (ed. Crome), pag. 121, nota 5 (ed. Anschtitz);
Belost-Jolimont asupra lui Chabot, op. cit., II, art. 883, ob­
serv. 2, p. 662; Demolombe, XVII, 304; Baudry et Wahl,
Successions, III, 3325, etc.
Tot astfel, dacă unul din coproprietari a constituit o ipotecă
numai pe partea lui indiviză dintr'un imobil comun, şi acel
imobil a căzut întreg în lotul lui, ipoteca nu se va întinde
asupra imobilului întreg ci numai asupra părţei ipotecate de
acel moştenitor, căci deşi el este presupus a fi fost din capul
locului singur proprietar a întregului imobil, totuşi ipoteca
nu poate aveà o întindere mai mare decât acea pe care i-au
dat-o părţile şi, în specie, imobilul n'a fost ipotecat în între­
gimea lui, ci numai pro parte. Cp. Marcadé, III, 415; De­
molombe, XVII, 321; Demante, IV, 225 bis VI; Ducaurroy,
II, 787; Mourlon, II, 482; Duranton, VII, 521; Laurent, X ,
404; Pand. fr., v° cit., 8011; Baudry et Wahl, op. cit, III,
3333, etc.
(') Belost-Jolimont asupra lui Chabot, Successions, II, art. 883,
 788 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . VI. —S-a I V . — A R T . 786.

Părăsirea P r i n u r m a r e , principiile romane sunt cu tutui lăsate la

0 a r
p r
romane. 0 r
P t e ; acţiunea ipotecară şi acţiunile recursorii, care aveau
loc altă d a t ă în u r m a împărţelei, nu mai sunt cu p u t i n ţ ă
astăzi. Proprietatea imobiliară este deci de astă d a t ă mai
sigură şi mai stabilă, iar relaţiile dintre copărtaşi nu vor
1
mai fi t u l b u r a t e fără sfârşit ( ).
Constituirea Aceleaşi principii sunt aplicabile la toate d r e p t u r i l e
r e a e
d e 6
rea ie. tun
l > precum : uzul, uzufructul, servitutile, etc. care a r fi fost
constituite în timpul indiviziunei de către u n coproprietar
indiviz. T o a t e aceste drepturi nu vor fi valide decât s u b
condiţia ca imobilul să cadă în lotul moştenitorului care
2
le-a constituit ( ).
înstrăinarea Moştenitorul p u t â n d , în timpul indiviziunei, să constitue
Tndìvìz" 1
d r e p t u r i reale a s u p r a imobilelor posedate în comun, poate
să le şi înstrăineze, fie cu titlu oneros, fie cu titlu g r a t u i t ,
3
însă înstrăinarea, fie ea de b u n ă voe, fie silită ( ), va aveà
soarta ipotecilor; ceeace însemnează că înstrăinarea nu v a
fi validă, ca şi ipoteca, decât sub condiţia ca imobilul în­
străinat să cadă tot în lotul moştenitorului care 1-a înstră­
4
inat ( ).
Purg-area p i n aplicarea principiilor de mai sus, se decide că
r

către dobân- dobânditoruî părţei indivize al unui imobil nu poate, în timpul

ditorul părţei
indivize.
observ. 2, in fine, p. 662; Cas. fr. Sirey, 37. 1. 106. Această
soluţie presupune însă că efectul declarativ al împărţelei se
aplică creanţelor ereditare, ca şi celorlalte bunuri ale succe­
siunei. Cpr. T. Hue, V, 448, 5°, pag. 544, 545. Vezi asupra
acestei chestiuni foarte controversată, infra, p. 802 urm.
1
() Cpr. Laurent, X, 394; Mourlon. II, 481, etc.
2
() Demolombe, XVII, 305; Laurent, X , 403; T. Hue, V, 339;
Baudry et Wahl, op. cit., III, 3337; Pand. fr., v° cit, 8017 urm.;
Aubry et Rau, VI, § 625, p. 561, etc.
8
() Cpr. Baudry et Wahl, op. cit, III, 3339.
4
() Trib. Brăila, Dreptul din 1882, No. 3. Mai vezi Trib. Ilfov
şi C. Bucureşti, Dreptul din 1885, No. 58; Dreptul din 1908,
No. 78; Cas. rom. S-a 1, decizia No. 214 din 2 Martie 1912,
Săptămâna juridică din 1912, No. 20, p. 311, No. 271; Cas.
fr. D. P. 85. 1. 252; Sirey, 86. 1. 164; Demolombe, XVII,
306 şi X X I , 695; Laurent, X, 257 şi 405; Mourlon, II, 482,
nota 1; Arntz, II, 1631; Ducaurroy, II, 788; Demante, III,
225 bis V; T. Hue, V, 439; Vigié, II, 385; Aubry et Rau, VI,
§ 625, pag. 561; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3337 urm.;
Pand. fr., v° cit, 8024, etc.
 EFECTUL DECLARATIV AL ÎMPĂRŢELEI. — ART. 786. 789

indiviziunei şi înainte de împărţeală, să purgheze imobilul

de ipotecile ce-1 grevează (*).
Principiile care cârmuesc vânzarea u n u i imobil indiviz A p l i c , ia ie­
se aplică şi la legate. Deci, dacă moştenitorul a legat partea ^ c i p i i i o ? " ^ '
indiviză ce aveà î n t r ' u n imobil, soarta legatului va a t â r n a , cârmuesc v â n -
ca şi acea a înstrăinare!, de rezultatul ulterior al împărţelei, ™ [ ° ? ^ j ^ "
ceeace însemnează că legatul va fi valid numai s u b condiţie
ca imobilul să cadă în lotul testatorului. Dacă testatorul n ' a
legat decât o p a r t e a u n u i imobil, legatarul nu va aveà
d r e p t decât la această parte, chiar când imobilul întreg a r
fi căzut în lotul testatorului; pe când el va p u t e à să r e ­
clame imobilul întreg, în caz când întregul imobil ar fi
2
făcut obiectul legatului ( ).
2° A doua consecinţă a efectului declarativ al î m p ă r - Nesupunerea
1
ţelei este că împărţeala şi licitaţia nu sunt supuse acţiunei ^ t ^ r i l
rezolutorii pentru neplata sultei din partea u n u i comoşte- acţiunea re-
nitor r ă m a s dator către ceilalţi comoştenitori, p e n t r u egali- p ™ ^ ™ . 1

zarea loturilor (art. 7 4 2 ) ; căci împărţeala n u este un contract plata suitei,

sinalagmatic pentru ca condiţia rezolutorie să fie subînţe-
leasâ la caz de neîndeplinirea obligaţiilor uneia din p ă r ţ i
(art. 1 0 2 0 ) . Comoştenitorii neţinând, în adevăr, dreptul lor
unii dela alţii, ci dela lege, şi aceasta din momentul des­
chiderei succesiunei (art. 786), condiţia rezolutorie tacită n u
poate să aibă loc în specie; aşa că moştenitorul creditor v a
3
aveà numai privilegiul statornicit de art. 1 7 4 1 ( ), nu însă
4
şi acţiunea rezolutorie p e n t r u neplata sultei sau preţului ( ).

(>) Demolombe, XVII, 307; Laurent, X, 410; Planiol, II, 3289;

Laurent, X X X I , 434; Aubry et Rau, III, § 293 bis, p. 843,
844 (ed. a 5-a) şi VI, § 625, pag. 561 (ed. a 4-a); Gas. fr.
Sirey, 66. 1. 393. Vezi şi tom. X al Coment, noastre, p. 715.
2
( ) Laurent, X, 411; Demolombe, XVII, 322; Baudry et Wahl,
op. cit., III, 3338, etc.
3
< ) Opr. C. Bucureşti, Dreptul din 1887, No. 45.1
4
( ) Thiry, II, 250, p. 245; Arntz, II, 1631; Demolombe, X V I I ,
308; Vigié, II, 384; Ducaurroy, II, 790; Demante, III, 225
Us IV; Laurent, X, 412, 426, 428 şi 460; Aubry et Eau,
VI, § 625, p. 562; T. Hue, V, 442; Planiol, III, 2385 şi
2406; Cruillouard, Vente, II, 735; Le Sellyer, Successions,
III, 1801; Hureaux, Idem, IV, 267 şi 309; Pand. fr., v° Suc­
cessions, 8057. Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1890, No. 67 (motive).
Vezi şi suprà, p. 490, nota 1. — Contra: Baudry et Wahl,
Successions, III, 3352.
 790 COD. C I V . — CARTEA III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 786.

stipui. unui Nimic n ' a r împedica însă pe părţi de a stipula p r i n t r ' u n

paC r a c t c o m s o r
expreT° P i expres condiţia rezolutorie a împărţelei sau a
licitaţiei, pentru cazul când u n a din părţi nu şi-ar îndeplini
obligaţiile sale (*).
Voinţa neîn- O asemenea stipulaţie fiind însă o excepţie dela p r i n -
m
d
partUo r ° i p l nerezolvirei împărţelei, trebue să rezulte din voinţa
a

neîndoelnică a părţilor, fără a se cere însă pentru aceasta

2
vreun termen sacramental ( ).
Netranscri- 3° A treia consecinţă a efectului declarativ al î m p ă r ­
e s e c a e a e s e o z a m
ţ e l i imobl- * * °P l ă terţiilor, de câteori cuprinde
nare. imobile, fără a fi transcrisă, pentrucă, în dreptul nostru, ca
şi în cel francez, n u m a i actele translative de proprietate
3
imobiliară sunt supuse transcrierei ( ), ceeace, d u p ă părerea
noastră, constitue o lacună regretabilă (*).

Soluţia de mai sus este admisibilă în privinţa achiziţiilor

prin licitaţie şi cesiunilor de drepturi succesorale, în cazurile
când acestea din urmă produc efectul declarativ al împărţelei.
Vezi Pand. fr., v° cit, 8062; Baudry et Wahl, op. cit, III, 3354.
(') Laurent, X, 461; Demolombe, XVII, 310; Planiol, III, 2406;
Baudry et Wahl, op. cit, III, 3353; Aubry et Rau, loco cit.
Cpr. C. Nîmes, Sirey, 54. 2. 368. — Contrà : Toullier-Duver-
gier, II, partea II, p. 359, nota a; C. Rouen, Sirey, 41. 2.
471 şi Répert. Dalloz, v° Successions, 2098, nota 2.—Art. 995
din Ante-proiectul de revizuire al lui Laurent dispune anume
că condiţia rezolutorie nu se subînţelege în împărţeală, însă
că ea poate fi anume stipulată de copărtaşi.
2
( ) Laurent, X, 461, in fine. —Vezi însă Cas. fr. D. P. 57. 1. 8,
după care condiţia rezolutorie n'ar aveà nevoe de a fi stipu­
lată în mod expres. Curtea noastră de casaţie a decis, de ase­
menea, că chestiunea existenţei unei clauze rezolutorii exprese
este o chestiune de interpretare a dispoziţiilor contractului,
pe care instanţele de fond sunt suverane s'o deducă din clau­
zele contractului, sub condiţie însă de a nu denatura actul.
Cas. rom. Bult. 1909, p. 756.
8
( ) Cpr. Planiol, III, 2405; Baudry et Wahl, op. cit, III, 3347;
Mourlon, Transcription, I, 158 urm., p. 377 urm.; Flandin,
Idem, I, 21, pag. 17 urm.; Berger, Idem, 15, pag. 17 urm.;
Grosse, Idem, 6 urm., p. 10 nrm. (ed. din 1860); Verdier,
Idem, 1, 36, p. 86 urm. (ed. a 2-a); Aubry et Rau, II, § 209,
pag. 446 (ed. a 5-a); Pand. fr., v° cit., 853; Daniel de Fol-
leville, Effet declaraţi/ du partaqe, 17; T. Hue, V, 439; De­
molombe, XVII, 312; Cas. rom. * Bult. S-a II, 1876, p. 60;
Bult.. 1879, p. 380; C. Iaşi, Dreptul din 1879, No. '26, etc.
4
( ) Vezi tom. X al Coment, noastre p. 739, nota 3.
 EFECTUL DECLARATIV AL ÎMPĂRŢELEI. — ART. 786. 791

Scutirea de transcripţie există nu numai în privinţa

împărţelelor p r o p r i u zise, d a r şi în privinţa t u t u r o r actelor
cu titlu oneros, care ar face să înceteze indiviziunea î n t r ' u n
mod absolut, adecă faţă de toţi comuniştii (*).
4° A p a t r a consecinţă a efectului declarativ al împăr- Titlu j u s t
ţelei, care este generalmente admisă în F r a n ţ a , este că, îm- p " * e . c o n -
P
n
U

pârţeala nu poate constitui un titlu just (justa causa), care troversă.

să poată servì de bază prescripţiei de 1 0 sau 2 0 de ani
(art. 1 8 9 5 urm.), al cărui p u n c t de plecare trebue totdeauna
2
să se găsească î n t r ' u n act translativ de proprietate ( ).
L a R o m a n i , se admitea soluţia contrară, pentrucă, d u p ă Dr. roman,
3
cum ştim, la ei împărţeala era translativă de proprietate ( ).
D a r , dacă împărţeala nu este de niciun folos ca titlu Art. ism),
achizitiv de proprietate, se decide însă în F r a n ţ a că moşte­
nitorul este, prin efectul retroactiv al împărţelei, presupus
a fi posedat lucrurile cuprinse în lotul său încă din ziua
morţei defunctului, pentru totalitate, iar nu n u m a i pentru
partea cuvenită l u i ; de u n d e rezultă că el va puteà să opue
prescripţia celor de al treilea, cari s'ar pretinde proprietari

Facultatea de drept din Poitiers şi Curţile de apel din Metz,

Montpellier şi Rioni ceruse ca împărţeala să fie, din punctul
de vedere al publicităţei, asimilată actelor translative de pro­
prietate, însă glasul lor n'a fost ascultat. Vezi Mourlon, Trans­
cription, I, 163, p. 381. Acest din urmă autor este partizan al
publicităţei şi critică legea franceză din acest punct de vedere
(op. cit., 164 urm., p. 382 urm.).
1
( ) Aubry et Rau, II, § 209, p. 447, text şi nota 47 (ed. a 5-a)
şi autorităţile citate acolo. Vom vedea, în adevăr, mai la vale,
p. 800 că, cu toată controversa ce există asupra acestui punct,
efectul declarativ, prevăzut de art. 786, nu are loc decât
atunci când indiviziunea încetează într'un mod absolut între
toţi coproprietarii, iar nu numai între unii din ei. îndată, deci,
ce indiviziunea continuă între unii din comunişti, există strămu­
tare de proprietate şi actul va trebui să fie transcris. Aubry
et Rau, loco cit.
2
( ) Marcadé, Prescription, p. 196; Troplong, Idem, II, 886; Le
Roux de Bretagne, Idem, II, 877; Baudry et Tissier, Idem,
659 urm.; Demolombe, XVII, 324; Aubry et Rau, II, § 218,
p. 542, text şi nota 4; Idem, VI, § 625, p. 568, text şi nota
31; Laurent, X X X I I , 401; Bufnoir, Propriété et contrat,
p. 293; Pand. fr., v° cit., 8103 urm.; Nacu, III, pag. 867,
No. 104, etc.—Contrà: Baudry et Wahl, Successions, III, 3365.
8
( ) Cpr. L. 17, Dig., De usurpationibus ă usucapionibus 41, 3.
 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a IV. — ART. 786.

asupra acestor lucruri, adăogând la posesiunea sa personală

nu numai posesiunea autorului său (art. 1860), d a r încă şi
pe aceea exercitată în mod colectiv de toţi moştenitorii săi,
unii pentru alţii, în timpul indiviziunei (').
T i t l u pro Tie- L a noi, j u r i s p r u d e n ţ a este a p r o a p e u n a n i m ă spre a
rede. Contro­
versa. decide că succesiunea sau titlul pro herede este un j u s t titlu,
care poate conduce pe moştenitor la prescripţie (art. 1 8 9 5
2
u r m . O. civ.)( ).

(0 Cpr. Demolombe, XVII, 325; Pand. fr., v° cit, 8105; Trop-

long, Prescription, II, 886. Cpr. Baudry et Wahl, Successions,
III, 2365, p. 682 (ed. a 3-a).
2
Persoanele ( ) Vezi autorităţile citate suprà, p. 6, nota 2. — Contra: deci­
cărora poate
fi opus titlul
ziile citate suprà, p. 5 şi 6, nota 3, la care trebue să adăogăm,
pro herede. Trib. Iaşi, Dreptul din 1912, No. 1 (cu observ, noastră).—
Această din urmă sentinţă, foarte bine motivată, mai pune în
principiu că, în orice caz titlul pro herede nu poate fi invocat
ca just titlu pentru prescripţia decenală, de către un moşte­
nitor care vine la împărţeală, fie direct, fie prin reprezentaţie,
contra unui alt moştenitor chemat de lege la împărţeala ace­
leiaşi succesiuni. Curtea de casaţie a decis, de asemenea, că
uzucapiunea întemeiată pe un just titlu, care rezultă din ca­
litatea de moştenitor, nu poate fi opusă unui moştenitor de un
grad mai apropiat, ci numai unui terţiu, care nu are calitatea
de moştenitor. Cas. rom. Bult. 1898, pag. 361 şi Bult. 1910,
p. 1343; Cr. judiciar 1912, No. 60 p. 702. Vezi şi infra, p. 904.
V ă d u v a să­ S'a mai decis că văduva săracă, cât timp nu şi-a valori­
racă, în cazul
art. 684 C.
ficat şi stabilit în mod definitiv dreptul ei la succesiunea băr­
civ. batului, nu poate invoca titlul pro herede, în baza căruia să
poată pretinde că ar fi dobândit un imobil prin prescripţie.
Cas. rom. S-a II, decizia No. 38 din 7 Februarie 1912, Cr.
judiciar din 4 Martie 1912, No. 18, p. 215 şi Jurisprudenţa
în fişe (revistă care apare la Craiova), adnotaţia 1 asupra
art. 684 din codul civil. Vezi şi Dreptul din 1912, No. 39.
Această decizie mai pune în principiu că dreptul văduvei
sărace, ce-i conferă art. 684 din codul civil, este un adevărat
drept de moştenire, ceeace este constant în jurisprudenţa (vezi
suprà, p. 215, nota 1) şi că acest drept al ei trebuind a fi
constatat judecătoreşte sau înaintea facerei împărţelei sau con­
comitent cu aceasta, urmează că dânsa nu este în drept să
conteste îm părţeala făcută între ceilalţi moştenitori, pe motiv
că ea n'a fost chemată să ieà parte la acea împărţeală, întrucât
moştenitorii nu sunt ţinuţi s'o someze să se prezinte ca sa-şi
valorifice dreptul ei şi să-şi ceară partea ei din succesiunea
bărbatului. O altă decizie tot a Curţei de casaţie pune, de
asemenea, în principiu că soţia nu poate fi chemată la împăr-
 ACTELE LA CARE SE APLICĂ ART, 786. 793

5° In fine, tot ca o consecinţă a efectului declarativ imobilele şi

al împărţelei, s'a decis, pe de oparte, că imobilele şi v e n i - ^ " ^ " ^ ^
turile lor, căzute în lotul unui moştenitor, formează gajul u n u i m o ş t e -
creditorilor săi anteriori împărţelei şi că aceştia pot să ur- „"aS/ajui
mărească veniturile şi arenzile acelor imobile, dacă mai sunt creditorilor
încă datorite ('); iar pe de altă parte, sa decis că de câteori, tmpTrtetó"
prin actul de împărţeală, s'a determinat cota fiecărui moş­
tenitor în masa succesorală, această cotă r ă m â n e invariabilă
a t â t în privinţa averei ce autorul comun poseda în momentul
morţei sale, cât şi în privinţa averei ce, prin acţiuni posteri­
oare sau pendinte, a r fi fost readusă în acest patrimoniu,
de oarece aceste acţiuni compuneau masa succesorală ce u r m à
2
a fi î m p ă r ţ i t ă ( ).

Actele la care se aplică principiul inscris în art. 786.

Regula art. 7 8 6 , pe care am expus-o mai sus, fiind o Aplic. art.
regulă generală, se aplică la orice împărţeală, nu n u m a i d i n t r e . ^ ^ ^ ^ j
moştenitori, dar dintre orice comunişti în genere (comunitate ( ) , 3
genere,
coproprietate, etc.), şi nu numai la împărţeala propriu zisă, d a r

ţeala averei soţului ei, ca văduvă săracă, în baza art. 684 C.

civ., când ea nu face dovada că este săracă, condiţie cerută
în mod imperativ de textul suscitat. Vezi decizia S-a I-a,
No. 22 din 13 Ianuarie 1912, prin care se respinge recursul
făcut contra unei sentinţe a trib. din Dorohoi. Cr. judiciar din
1912, No. 12, p. 143. Vezi asupra art. 684 din codul civil,
pe care l-am explicat suprà, p. 197 urm., Dreptul de suc­
cesiune al soţului supraveţuitor de d-1 Al. Oteteleşanu (Bucu­
reşti 1912), pag. 39 urm. In această monografie regăsim în
mare parte ideile dela cursul de. legislaţie comparată ale re­
gretatului şi savantului profesor R. Saleilles, despre a cărui
moarte prematură suntem înştiinţat chiar în momentul când
scrim aceste rânduri.
1
( ) C. Bucureşti, Cr. judiciar-din 1903, No. 11, p. 87 (cu observ,
noastră).
2
( ) Cas. rom. Bult. 1909, p. 746; Dreptul din 1909, No. 53 şi
Cr. judiciar din acelaş an, No. 72, p. 581.
8
( ) Vezi C. Paris, Cr. judiciar din 1906, No. 27, pag. 220 (cu
observ, noastră). Astfel, s'a decis, cu drept cuvânt, că art. 786
se aplică în cazul când mai multe• persoane au cumpărat un
imobil în indiviziune. Cpr. C. Grenoble, D. P. 49. 2. 186;
Laurent, X, 402.
 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . VI. —S-a IV. — A R T . 786.

încă la orice act cu titlu oneros, care face să înceteze in­

diviziunea, oricare ar fi cauza ei
împărţeala cu El se aplică împărţelelor cu sultă, fie că sulta este plă-
s u l t â 2
- titoare în n a t u r ă sau în bani (art. 7 4 2 ) ( );
Preiuâri. P r e l u ă r i l o r ce moştenitorii exercită în unele cazuri,
3
din cauza raportului (art. 739) ( );
Art. 1530. împărţelilor dintre asociaţi (art. 1530) (*);
J
( ) Trib. Audenarde, Fiandre judiciaire din 1889 (anulT), p. 35;
T. Hue, V, 442; Thiry, II, 250, p. 246 şi 251; Vigié, II, 379;
Baudry et Wahl, op. cit, III, 3296; Pand. fr., v° cit, 7725 şi
numeroasele autorităţi citate acolo; Flandin, Transcription,
I, 196, pag. 122.
Tranzacţie. Astfel, efectul declarativ al art. 786 se aplică la tranzac-
ţiunea, care face să înceteze indiviziunea. Pand. fr., v° cit,
7897 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Laurent, X, 398; Vigié, II, 377; Demolombe, XVII, 270;
Baudry et Wahl, op. cit, III, 3275, 3302; Vaquette et Marin,
Idem, 736, pag. 356; Surville, op. cit, III, 649; Pand. fr.,
v° cit, 7785, etc.
3
( ) Thiry, loco cit; T. Hue, loco cit; Pand. fr., v° cit, 7792;
Demolombe, XVII, 270 bis; Arntz, II, 1629; Pacifici-Mazzoni,
Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 284, p. 470, etc.
(*) Thiry, IV, 150; Mourlon, III, 923; Baudry et Wahl,, Società,
491 şi Successions, III, 3297; Guillouard, Idem, 356; Duver-
gier, Idem, 478; Troplong, Idem, II, 1066; P. Pont, Idem,
I, 793 urm.; T. Hue, V, 442, 443; Demolombe, IX, 421;
Laurent, X, 402 şi X X V I , 418; Lyon-Caen et Renault, Tr.
de droit comm., II, 425; Cas. fr. D. P. 88. 1. 385; Sirey,
89. 1. 193, etc. Vezi şi tom. I X al Coment, noastre p. 529,
text şi nota 4.
Societăţile Dacă este vorba de o societate, care eonstitue o persoană
care consti-
tuese o per­
morală, după cum sunt, de exemplu, societăţile comerciale,
soană morală. (art. 78 § 3 C. corn.) şi societăţile civile constituite sub o formă
comercială, pentru care personalitatea este recunoscută (art. 236
C. com., vezi tom. I X al Coment, noastre, p. 457, text şi
nota 3), retroactivitatea se opreşte la disolvarea societăţei. T.
Hue, V, 443; Demolombe, IX, 421; Mourlon, Tr. th. et
pratique de la transcription, 293 urm., p. 522 urm.; Baudry
et Wahl, Successions, III, 3388, etc.
Societăţile Dacă este, din contra, vorba de o societate lipsită de per­
lipsite de per­
sonalitate.
sonalitate juridică, precum sunt, după părerea noastră, so­
cietăţile civile (vezi tom. I X al Coment, noastre, p. 458, text
şi nota 1), împărţeala are efect retroactiv până în ziua cons-
tituirei societăţei. T. Hue, loco cit.; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 3388 şi autorităţile citate de aceşti din urmă autori,
pag. 701, nota 1 (ed. a 3-a).
 ACTELE LA CARE SE APLICĂ A R T . 786. 795

Impărţelelor lucrurilor considerate în mod singular şi

individual 0);
Impărţelelor făcute de ascendenţi, fie prin testament, impărţ. ascen-
2 den ilor
fie p r i n acte între vii ( ); * -
L u c r u r i l o r lăsate în indiviziune în u r m a împărţelei suc­
3
cesiunei ( ), etc.
Regula a r t . 7 8 6 se m a i aplică încă la licitaţia imobi- Licitaţia,
lelor succesiunei, când adjudecatarul este unul din comoşte- arativi de"
nitori, fără a se distinge dacă persoanele străine a u fost sau drepturi,
4
n u admise la licitaţie ( ). I n asemenea caz, licitaţia nu este
o vânzare, ci o împărţeală, ceeace dovedeşte odată şi m a i
mult că, în specie, este vorba de o închipuire sau de o fic­
5
ţiune a legei ( ), pentrucă în realitate licitaţia este o vânzare
şi, ca a t a r e , a r fi trebuit să fie translative, iar n u declara­
tivă de proprietate.

Această soluţie este mai cu samă adevărată în privinţa Societăţile de

f a p t -
societăţilor de fapt sau neregulate, irregolare, după cum se
exprimă autorii italieni (vezi Cesare Vivante, Trattato di di­
ritto commerciale, II, p. 68, nota 8), care deşi au existat şi
au trăit, încă şchiopătând, sia pur claudicante, după expresia
lui Vivante (op. cit., II, 331 bis, p. 70, ed. a 3-a), totuşi sunt
lipsite de personalitatea juridică. In privinţa acestor societăţi
efectul retroactiv se sue pană la origina indiviziunei. T. Hue,
Baudry et Wahl, loco cit.; Cas. fr, Sirey, 88. 1. 241 (cu nota
lui Labbé).
Rămâne bine înţeles că, în privinţa bunurilor dobândite în
timpul indiviziunei, efectul declarativ se sue numai pană la
achiziţia acestor bunuri. Baudry et Wahl, op. cit., III, 3388,
in fine.
(') Hureaux, Successions, IV, 303, pag. 477; Pand. fr., v° cit.,
7728; T. Hue, V, 442. — Astfel, art. 786 se aplică la împăr­
ţeala unui lucru care a fost legat în comun mai multor per­
soane. Baudry et Wahl, op. cit., III, 3298 şi autorităţile
citate acolo.
2
( ) Vezi infra, explic, art. 794 urm., p. 879.
3
( ) Baudry et Wahl, loco cit; Pand. fr., v° cit, 7731.
4
( ) Cpr. Pand. fr., v° cit, 7797 şi numeroasele autorităţi citate
acolo. — Această soluţie se aplică atât licitaţiilor amiabile cât
şi acelor judiciare. Pand. fr., v° cit, 7800 şi numeroasele
autorităţi citate acolo; Vaquette et Marin, Successions, 736,
p. 356; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano,
VI, 284, p. 470, etc.
(") Vezi suprà, p. 783.
 796 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 786.

Neapiic. art. Legea asimilând în specie, în totul, licitaţia cu î m p ă r -

553 Pr. civ. ţ ] ^ gj p l j â n d u - i efectele declarative ale acesteia, de aci
e a a a c

s'a dedus câ atunci când adjudecatarul u n u i imobil comun

este u n u l din comoşteniţori, nu este posibilă rezoluţia tacită
a vânzărei şi, deci, nici revinderea imobilului în socoteala
adjudecatarului, din cauza nedepunerei preţului din partea
1
acestui din u r m ă (art. 5 5 3 P r . civ.) ţ ).
Neapiic. art. S'a decis, de asemenea, cu drept cuvânt, că art. 5 5 1
6 5 1 5 2 P r
' ^ " şi 5 5 2 P r . civ., care obligă pe adjudecatar a depune în
c

n u m e r a r preţul adjudecărei, nu se aplică decât atunci eând

licitaţia este o adevărată vânzare, adecă când adjudecatarul
este străin de succesiune; ele nu se aplică însă comoşteni-
torului, care ar deveni adjudecatarul unui imobil indiviz,
scos în licitaţie pentru eşire din indiviziune. In asemenea caz,
comoştenitorul adjudecatar nu are a depune niciun preţ, nici
nu trebue a se cerceta care ar fi p a r t e a sa succesorală, ră­
m â n â n d bine înţeles ca, în u r m a t u t u r o r operaţiilor î m p ă r ­
ţelei, să se vadă dacă valoarea imobilului, calculată d u p ă
s u m a cu care a fost adjudecat, întrece partea sa, în care
caz el va fi obligat să plătească o sultă, pentru g a r a n t a r e a
căreia comoşteniterii pot să înscrie încă de pe acum privi­
2
legiul ce le conferă art. 1 7 4 1 din codul civil ( ).
Cazurile când D a r dacă licitaţia se consideră ca o împărţeală atunci
c a n u n u
h
ad^tărată ° d l din moştenitori sau din comunişti devine adju-
vânzare. decatar, realitatea lucrurilor îşi reià imperiul său şi licitaţia
este o adevărată vânzare de câteori o persoană străină c u m ­
3
p ă r ă b u n u l la licitaţie ( ), pentrucă nu se poate zice că acel,
1
ţ ) Vezi suprà, pag. 513, unde se arată controversa. Vezi şi
p. 784, nota 6.
2
( ) Trib. Ilfov, Dreptul din 1905, No. 24, pag. 194 urm. — S'a
decis că, prin efectul declarativ al împărţelei, comoştenitorul,
care a devenit adjudecatarul unui imobil succesoral, fiind con­
siderat excluziv proprietar al acestui imobil încă din momentul
deschiderei succesiunei, independent de depunerea preţului şi
de dobândirea actului de adjudecare, el singur este în drept
a intenta acţiunea în reziliere a unui contract dè închiriere a
imobilului cumpărat de dânsul, iar nu persoana care fusese
rânduită sechestru judiciar, ale cărui drepturi, în privinţa
acestui imobil, au luat sfârşit odată cu adjudecarea şi fără
nicio cerere formală de desfiinţare. C. Bucureşti, Dreptul din
1905, No. 67, p. 547.
3
( ) Licitaţia făcută în folosul unui copărtaş şi a l u n e i persoane
 ACTELE LA CARE SE APLICĂ ART. 786. 797

care nu este moştenitor, este presupus a fi moştenit b u n u l

în chestiune încă din momentul deschiderei succesiunei, fiindcă
el nu 1-a moştenit de loc (').

străine nu produce efectul declarativ al împărţelei, ca şi acea

făcută numai în folosul unui străin, căci nu se ştie în mo­
mentul licitaţiei cine va rămânea proprietarul definitiv al imo­
bilului. Baudry et Wahl, op. cit., III 3291; Pand. fr., v° cit.,
7852 şi autorităţile citate; Cas. fr. D. P. 9 1 . 1. 25. Pand.
Period. 91. 1. 220; Sirey, 94. 1. 399; Cas. rom. şi C. Bu­
cureşti, Bult. S-a I-a, anul 1879, p. 799; Dreptul din 1884,
No. 29. — Vezi însă Vaquette et Marin, Successions, 739,
p. 357; Mourlon, II, 485.
(') Pothier, Vinte, III, 515 şi 638; Laurent, X, 399; Ducaurroy,
II, 790; Thiry, II, 251, 3°; Vigié, II, 378; T. Hue, V, 442
şi 445; Planiol, III, 2384 şi 2401, 1°; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 3290 urm.; Vaquette et Marin, Idem, 738; Arntz, II, 1629;
Cas. fr. Sirey, 77. 1. 119; Sirey, 88. 1. 216; C. Caen şi
Bourges, D. P. 1900. 2. 49 (cu nota lui P. de Loynes); Sirey,
1901. 2. 249; C. Toulouse, Sirey, 1903. 2. 263, etc. — In caz
când o persoană străină a devenit adjudecatară, aceasta per­
soană este cumpărătoare şi ayant-cause a moştenitorilor cari,
faţă de ea, se consideră ca vânzători, străinul care a dobândit
lucrul prin licitaţie neputând fi considerat că 1-a dobândit dela
defunct, această ficţiune nefiind aplicabilă decât moştenitorului.
Vigié, II, 378, in fine; Planiol, loco cit; Hureaux, Successions,
IV, 265, p. 395 urm.; Surville, op. cit., III, 652, pag. 284;
Gillard, Constitution de Vhypothèqueconventionnelle, 115, p. 198
(ed. din 1891), etc.
In caz, deci, de licitarea imobilului unui străin, operaţia
fiind o adevărată vânzare (vera venditio), va produce din am­
bele părţi toate consecinţile acestui contract. Astfel, adjude­
catarul străin de moştenire va suferi toate sarcinile constituite
în timpul indiviziunei, rămânându-i, bine înţeleg, recurs contra
celor în drept. El fiind un adevărat cumpărător, moşteni­
torii vor puteà cere scoaterea în revendere, pe socoteala lui,
dacă el n'a depus preţul (art. 553 Pr. civ.) (vezi suprà,
p. 513); ei au în contra cumpărătorului, fie acţiunea în rezol-
virea vânzărei, fie privilegiul vânzătorului pentru neplata pre­
ţului adjudecărei, privilegiu supus la alte regule decât acel
conferit copărtaşilor, pentru preţul licitărei (art. 1740, 1741),
etc. Pe de altă parte, adjudecatarul poate să exercite toate
drepturile ce aparţin cumpărătorului, de exemplu: să ceară
rezolvirea vânzărei în caz de evicţiune; pe când, în asemenea
ipoteză, comoştenitorul adjudecatar ar aveà numai un simplu
recurs personal contra celorlalţi comoşteniţori (art. 788), etc.
Cpr. Ducaurroy, II, 790, p. 556. — Toate aceste dificultăţi,
 798 COD. C I V . — C A E T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 786.

Cesiuneadrep- T o t astfel, şi pentru aceleaşi motive, art. 7 8 6 este ina-

soraîT făcută plicabil la cesiunea drepturilor succesorale, consimţită în fo-
1
unei persoane losul unei persoane străină de succesiune ţ ).
strame. Cesiunea drepturilor succesorale făcută de toţi comoş-
Cesiunea »- tenitorii unuia din ei, făcând să înceteze indiviziunea, este
n s
c o ^ ş t t n i t o r U * ^ asimilată împărţelei şi produce efectul declarativ stator-
2
unuia din ei. nicit de art. 7 8 6 ( ).
D i n p u n c t u l de vedere al efectului declarativ sunt asi-
Acteie cu titlu milate împărţelei actele cu titlu oneros, care a u de efect în-
c e t
auTeVfect a r e a indiviziunei; de unde rezultă că efectul declarativ nu
încetarea in- se aplică donaţiunei părţei indivize ce unul din moştenitori
diviziunei. a r £ i j ] ] t ]S[
a c e e e u a p t e , în adevăr, asimila donaţiunea
U s e 0 a

împărţelei, pentrucă în împărţeală fiecare din comoştenitori

îşi primeşte partea sa, pe când într'o donaţiune d ă r u i t o r u l
3
nu primeşte nimic ( ). Aceasta era şi părerea lui Dumoulin,

care rezultă diri principiul că licitaţia făcută către o persoană

străină de moştenire este o adevărată vânzare, au făcut pe unii
să considere licitaţia ca declarativă de drepturi, chiar atunci
când adjudecatarul este un străin (Mourlon, II, 485); însă
aceasta soluţie se izbeşte de termenii expreşi ai art. 786, după
care ficţiunea statornicită de acest text se aplică numai atunci
când adjudecatarul este un comoştenitor. „Fiecare coerede,
zice acest text, este prezumpt că a moştenit singur şi imediat
toate b u n u r i l e . . . ce i-au căzut prin licitaţiune". Cpr. Sur-
ville, op. cit., III, 652, p. 284. Vezi asupra acestei controverse,
Planiol, III, 2401, 1°, 2° şi 3°; Baudry et Wahl, op. cit,, III,
3290; T. Hue, V, 445; Pand. fr., w° cit., 7813 urm., etc.
(!) Baudrv et Wahl, op. cit., III, 3291 ; Laurent, X, 426; Pand. fr.,
v° cit.', 7883 urm. Cpr. Arntz, II, 1630.
2
( ) Thiry, II, 251, in fine; T. Hue, V, 447, pag. 543; Vigié, II,
279; Demolombe, XVII, 279; Laurent, X, 423, 424; Demante,
III, 225 bis X I I ; Aubry et Rau, VI, § 625, p. 557, 558,
text şi nota 7; Vaquette et Marin, op. cit., 746, pag. 361;
Pand. fr., v° cit., 7869 urm. şi autorităţile citate acolo. C.
Bourges, Sirey, 78. 2. 131; D. P. 79. 2. 85; Pand. chron.
(anii 1878—1886), VI, 2. 1.— Contrà: Deciziile citate în Pand.
fr., v° cit., 7864. Cpr. Arntz, II, 1630; Planiol, III, 2388 şi
Revue critique, tom. 12, anul 1883, p. 588 urm. — Dacă ce­
siunea a fost făcută în acelaş timp unui comoştenitor şi unui
terţiu, de exemplu, soţului comoştenitorului, operaţia este o
vânzare, iar nu o împărţeală. T. Hue, loco cit.; Baudry et
Wahl, op. cit., III, 3291, etc.
3
( ) Thiry, II, 253; Arntz, II, 1630; Demolombe, XVII, 283;
Laurent, X, 416; Aubry et Rau, VI, § 625, p. 558, nota 3;
 ACTELE LA CARE SE APLICĂ ART. 786. 799

însă Brodeau era de altă opinie (asupra art. 8 0 din c u t u m a

1
Parisului, reformat în a n u l 1580) ( ).
Aceeaş soluţie este admisibilă pentru orice act cu titlu Renunţare,
2
gratuit, precum a r fi, de exemplu, o renunţare ( ).
R ă m â n e însă bine înţeles că judecătorii fondului a r Cazul când
puteà să atribue caracterul unei împărţeli actului calificat ascundea
donaţiune, dacă din împrejurările cauzei a r rezulta că p ă r - împărţeală,
ţile au înţeles a face o împărţeală, căci efectul declarativ,
stabilit de art. 7 8 6 , fiind, d u p ă cum ştim, de ordine publică
(vezi suprà, p . 785), el n ' a r puteà fi î n l ă t u r a t prin voinţa
3
părţilor ( ).
A m văzut că regula art. 7 8 6 se aplică nu n u m a i îm- s t a r e a de indi-
părţelei, d a r şi oricărui act care echivalează cu o împărţeală, p o ^ d à ^ o c
P e n t r u ca acest text şi principiul ce el consacră să fie apli- i a împărţeală,
cabile, trebue să existe o stare de indiviziune de n a t u r ă a
puteà dà loc la împărţeală.
U z u f r u 0 t u a r
Astfel^ ştim că nicio indiviziune nu există între n u d u l . ?'
4 p r o p n e t a r -
proprietar şi uzufructuar ( ). P r i n urmare, orice învoeli in-
tervenite între ei n u vor puteà niciodată să dea loc la apli­
5
carea art. 7 8 6 ( ).
S'a decis, de asemenea, de către T r i b . imperiului german, Regui. rapoi-
că regula sau ficţiunea a r t . 7 8 6 nu poate fi întinsă la r e - ^ZJo^
gularea r a p o r t u r i l o r băneşti dintre u n comoştenitor şi soţulnitor şi soţul
6 s a u t r o
său ( ), însă această decizie este contrară soluţiei admisă ^ v

a s u p r a chestiunei de j u r i s p r u d e n ţ a franceză.

Mourlon, Transcription, 170, pag. 389; Planiol, III, 2389;

Baudry et Wahl, Successions, III, 3311; Hureaux, Idem, IV,
268, p. 404; Le Sellyer, Idem, III, 1794; Pilon, Revue tri-
mestrielle de droit civil, tom. I, anul 1902, p. 918; Pand. fr.,
v° cit., 7910 urm.; Flandin, Transcription, I, 197, pag. 122
urm.; C. Nîmes, Pand. Period. 90. 2. 192, etc.
(') Vezi Hureaux, Successions, IV, 268, p. 404.
2
() Baudry et Wahl, op. şi loco cit., p. 636 (ed. a 3-a).
8
() Baudry et Wahl, loco cit.; Pand. fr., v° cit., 7914; Vaquette
et Marin, Idem, 742, p. 359, etc.
4
() Vezi suprà, p. 445, nota 2 şi 460, nota 1.
6
() T. Hue, V, 443; Cas. fr. D. P. 89. 1. 53.
6
() Sirey, 84. 4. 3. — Contra: C. Caen, Sirey, 81. 2. 113 (cu
nota lui Ed. Villey, profesor la facultatea din Caen). Cpr.
Vigié, II, 389; Pand. fr., v° Successions, 8117 urm. şi nu­
meroasele autorităţi citate acolo. Vezi şi autorităţile citate
 800 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I.—CAPIT. V I . — S-a T V . — A R T . 7 8 6 .

încetarea in- Chestiunea este însă de a se şti dacă, pentru ca efectul

drromnei declaraţiv să fie produs, se cere ca indiviziunea să înceteze
7
intr un mod ir
complect şi într'un mod absolut, adecă între toţi coproprietarii, sau d a c ă
absolut intre e f j i declarativ se aplică, din contra, la unele acte, cu
e c u

toţi moşteni- . .
torli. Contro-toate că ele n ' a r face să înceteze în totul indiviziunea între
T e r s ă
" toţi comoştenitorii. Chestiunea este discutată, însă p ă r e r e a
cea mai juridică este, de b u n ă seamă, acea care p u n e în p r i n ­
cipiu că efectul declarativ al împărţelei sau al actelor asi­
milate împărţelei, este subordonat condiţiei ca indiviziunea să
înceteze î n t r ' u n mod complect şi absolut între toţi moşteni­
torii. I n favoarea acestui sistem se trage a r g u m e n t d i n . î n ­
şişi termenii art. 7 8 6 . In adevăr, acest text dispune că fie­
care comoştenitor este presupus că a moştenit singur şi ime­
diat toate bunurile care compun lotul său, p r e s u p u n â n d că
loturile au fost atribuite fiecăruia din ei, adecă că actul
a făcut să înceteze indiviziunea faţă de toţi, iar nu n u m a i
faţă de unii din ei. P r i n urmare, numai în ipoteza dintăi,
actul va produce efectul declarativ şi retroactiv al art. 7 8 6 .
In adevăr, principiul declarativ al împărţelei are de scop
înlesnirea unei proprietăţi absolute şi excluzi ve, în folosul
coproprietarilor, a s u p r a lucrurilor căzute în lotul lor, şi neo-
prirea în loc a operaţiilor împărţelei prin înstrăinarea şi con­
stituirea de drepturi reale în timpul indiviziunei; de u n d e
rezultă că art. 7 8 6 nu poate fi aplicat decât la actele fă­
cute între toţi moştenitorii. Deci, dacă unul din comoşteni-
tori nu este cuprins în act, actul nu mai eonstitue o î m p ă r ­
ţeală în sensul art. 7 8 6 , şi nu i se poate aplica principiul
1
statornicit de acest text ( ).
pro şi contra în F. Herman, Code civil annoté, Supplement,
art. 883, No. 11.
(') Vezi în acest sens, Marcadé, III, 416; Demolombe, X V I I ,
284 urm.; Demante, III, 225 bis 11; Dnranton, VII, 522 bis;
Massé-Yergé, II, § 390, p. 364, nota 8, in medio şi § 392,
p. 372, nota 3; Aubry et Rau, II, § 209, pag. 447, nota 47
(ed. a 5-a) şi VI, § 625, p. 558 şi p. 559, text şi notele 11 şi
12 (ed. a 4-a); Arntz, II, 1629; T. Hue, V, 446; F . Herman,
Code civil annoté, Supplement, art. 883, No. 39; Cas. fr.
D. P. 91. 1. 25 şi 313; Sirey, 91. 1. 417; Sirey, 94. 1. 411,
1
precum şi multe alte decizii citate în Pand. fr., v° cit., 7929
şi în Baudry et Wahl, op. cit, III, p. 638, 639, nota 2 (ed.
a 3-a). Vezi şi suprà, pag. 791, text şi nota 1. — Contra:
 BUNURILE LA CARE SE APLICĂ ART. 786. 801

Există, de asemenea, îndoială a s u p r a chestiunei de a se împărţeala

8
şti dacă art. 7 8 6 se aplică la împârţelele efectuate între co- * ^ j l t k o r T
e

moştenitori şi un terţiu cesionar al drepturilor u n u i alt co- şi m terţm

moştenitor, precum şi la licitaţia efectuată în folosul acestui drepturilor
cesionar. Afirmativa este în genere, şi cu drept cuvânt, admisă, u n u i alt n a s ­
te 0n
caci nu se cere, pentru aplicarea acestui text, ca indiviziunea t OTersă ~ r

să aibă de origină şi de cauză un titlu comun între toţi

copârtaşii (').
Venim acum la bunurile cărora art. 7 8 6 este aplicabil.

Bunurile la care se aplică efectul declarativ al

împărţelei.
O masă indiviză poate fi compusă din b u n u r i corpo­
rale şi incorporale.
In privinţa b u n u r i l o r corporale (mobile sau imobile), Combinarea
2
şi în privinţa celor incorporale, indivizibile ( ), art. 7 8 6 este a
r
r t. 1909"
aplicabil fără discuţie, cu o rezervă însă în privinţa mobi­
lelor, căci terţiul, care a primit de bună credinţă dela un
comoştenitor, un mobil indiviz, a devenit proprietarul acestui
3
mobil prin prescripţia instantanee (art. 1 9 0 9 ) ( ).

Thiry, II, 252; Vigié, II, 37b'; Laurent, X, 418: Duvergier»

Vente, II, 1.47; Mourlon, Transcription,!, 179 urm., pag. 395
urm.; Baudry et Wahl, Successions, III, 3313; Hureaux, Idem,
IV, 235, pag. 347 urm.; Planiol, III, 2394. Vezi de acest din
urma autor şi nota în D. P. 1909, 1. 81. Mai vezi şi alte au­
torităţi citate în Pand. fr., v° Successions, 7920, etc.
1
( ) T. Hue, V, 442; Laurent, X, 402; Pand. fr., v° cit, 7073
şi numeroasele autorităţi citate acolo. — Contrà: Duvergier,
Vente, II, 144 urm.; C. Douai, D. P. 49. 2. 184; Sirey,
49. 2. 393.
2
( ) Cpr. Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano,
VI, 284, p. 471.
8
( ) Cpr. Planiol, III, 2397.— Teoria prescri pţiei instantanee a lui Prescripţia
Marcadé (Prescription, art. 2279, No. 306, p. 349 urm.), sus- instantanee,
A r t 1 9 0 9
ţinută de unii în Franţa (cpr. Demolombe, IX, 622; Baudry '
et Tissier, Prescription, 830), combătută de alţii (vezi Poin­
caré, op. cit, p. 212; Planiol, I, 2494, etc.), este admisă
în termeni expreşi de legiuitorul nostru. Cpr. Cas. rom., Trib.
Ilfov şi C. Craiova. Bult. 1894, p. 953; Dreptul din 1894,
No. 71 şi din 1896, No. 3 3 ; Cr. judiciar din 1901, No. 2.

«113 51
 802 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a IV. — A R T . 786.

Neapiic. art. Vânzarea u r m a t ă chiar de tradiţie a unei universalităţi

e
saiitaţUor*de °- mobile ereditare, făcută de unul din comoştenitori, n ' a r
mobile, fi însă opozabilă celorlalţi comoştenitori, pentrucă art. 1 9 0 9
J
nu se aplică decât mobilelor determinate în mod individual ( ),
2
d u p ă cum dispune a n u m e art. 7 0 7 , in fine, din codul italian ( ).
Titlurile la î n c â t priveşte titlurile la p u r t ă t o r (mobile incorporale),
purtător. g oj ţj u a gi
e s t eşi pentru mobilele corporale; art. 1 9 0 9
a c e e a c a

se o p u n e la orice revendicare a acestor titluri în manile u n u i

3
terţiu de b u n ă credinţă ( ).
Ce trebue să decidem în privinţa creanţelor divizibile,
pe care însăş legea le împarte de drept între moştenitori,

Vezi tom. III, partea I-a al Coment, noastre, p. 245 (ed. a

2-a) tom. V, p. 174, nota 1 ; tom. VI, p. 263, ad notam, etc.
Asupra acestei chestiuni Baudry et Tissier, în ed. a 3-a, ci­
tează Tratatul nostru în limba franceză. Vezi şi infra, p. 876.
Amicul nostru, d-1 N. Titulescu, în excelenta sa monografie
împărţeala moştenirilor, pag. 151, luându-se după Planiol,
scapă din vedere această modificare însemnată a legiuitorului
nostru, vorbindu-ne de regula „ En fait de meubles possession
vauţ titre". Or, art. 1909 din codul nostru nu se exprimă în
aceşti termeni, ci spune ritos, după Marcadé : „ Lucrurile miş­
cătoare 88 prescriu prin faptul posesiunei lor, etc.", ceeace
constitue tocmai prescripţia instantanee, de care am vorbit
mai sus, şi ceeace pare lui Planiol (I, 2494, ed. a 6-a) a fi
un nou sens şi a implica o contradicţie. „Les deux mots qu'on
reunit ainsi (prescription instantanee), zice acest autor, sont
contradictoires et se détruisent mutuellement". Se poate să fie
aşa, însă nu mai puţin adevărat este că legiuitorul nostru a
consacrat în termeni expreşi această pretinsă contradicţie.
(*) Vaquette et Marin, Successions, 749, p. 343. Cpr. în privinţa
neaplicărei art. 1909 universalităţilor de mobile, Planiol, I,
2488; Marcadé, Prescription, art. 2279, No. 305, p. 359; Le
Roux de Bretagne, Idem, II, 1328; Baudry et Tissier, Idem,
839; TroplongJ Idem, II, 1066; Aubry et Rau, II, § 183,
p. 152, text şi nota 18 (ed. a 5-a); Massé-Vergé, V, § 849,
p. 306, 307, nota 7; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
I, § 215 a, pag. 537 (ed. Anschiltz); Laurent, X X X I I , 565;
Poincaré, Revendication des meubles, p. 222. V. infra, p. 904.
2 1
( ) ^Questa disposizione non si applica ali'universalità dei mobili' .
s
( ) Vaquette et Marin, op. cit., 749, pag. 363. Vezi în privinţa
aplicărei art. 1909 titlurilor la purtător, Aubry et Rau, II,
§ 183, p. 152, nota 21 (ed. a 5-a), precum şi Sirey et Gilbert,
Code civil annoté, III, art. 2279, No. 55 urm. şi autorităţile
citate acolo; Planiol, I, 2489, etc. Vezi şi infra, p. 919.
 BUNURILE LA CARE SE APLICĂ ART. 786. 803

în proporţia drepturilor succesorale ale fiecăruia din ei

(art. 1060)?
Ştim că Romanii, aplicând î n t r ' u n mod absolut regula Dr. roman,
celor 12 t a b l e : Nomina hereditaria ercta cita sunto, nu ad­
miteau acţiunea în împărţeală în privinţa creanţelor: No­
mina non veniunt in judicio familice erciscundce (L. 2 § 5
1
şi L. 3, Dig., Familia? erciscundce, 10, 2)( ).
Astăzi, art. 7 4 1 , care reproduce vechiul drept francez, Dreptul ac-
voeşte, din contra, „ca la formarea şi compunerea loturilor să t u a l
y r
e g
0
a
n t r o
"
se dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeaş cantitate de
mobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaş n a t u r ă şi va­
loare". P r i n u r m a r e , creanţele vor fi cuprinse în împărţeală.
Chestiunea este însă de a se şti dacă efectul declarativ şi
2
retroactiv al împărţelei se aplică şi creanţelor divizibile ( ).
Chestiunea, este foarte discutată la noi, ca în F r a n ţ a şi în
Italia, şi această controversă celebră este departe de a fi t r a n ­
şată, cu toată părerea contrară a d-lui Titulescu (op. cit.,
p. 151). îndoiala provine de acolo că, pe de o parte, art. 1060
din codul civil declară creanţele, susceptibile de diviziune, divi­
zate de drept între moştenitori, aşa că fiecare din aceştia este,
încă din momentul deschiderei succesiunei, proprietar al unei
părţi din fiecare creanţă, în proporţie cu partea sa succeso­
r a l ă ; iar pe de altă parte, art. 741 autoriză intrarea crean­
ţelor în împărţelă. P r e s u p u n â n d că creanţele au intrat în
compunerea loturilor, chestiunea este de a se şti dacă m o ­
ştenitorul, în al cărui lot a căzut o creanţă întreagă, este
presupus a o fi moştenit pentru totalitatea ei din ziua des­
chiderei succesiunei, sau dacă el trebue să fie considerat ca

(') Cpr. Aubry et Rau, VI, § 635, p. 661, nota 6. (ed. a 4-a);
Baudry et Wahl, Successions, III, 3279, p. 605 (ed. a 3-a).
3
( ) Vorbim, în specie, numai de creanţele divizibile, pentrucă dacă
successiunea cuprinde creanţe indivizibile, fiecare moştenitor al
creditorului poate să ceară în totul executarea obligaţiei indi­
vizibile, stipulatoris heredes singuli in solidum habeat actionem
(L. 2 § 2, Dig., De verborum obligationibus, 45, 1), şi să dea
pentru toată suma o chitanţă, care va fi opozabilă celorlalţi
creditori, faţă de cari debitorul moştenirei va fi liberat, ca şi
faţă de cel către care el ar fi făcut plata totală. Mai în
urmă însă, se va stabili o socoteală între acela din moştenitorii
care a obţinut executarea totală a obligaţiei şi co moştenitor ii
săi; şi, fiindcă el nu aveà drept decât la o parte din creanţă,
804 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a IV. — ART. 786.

cesionarul comoştenitorilor săi, pentru ceeace întrece partea s a ?

interesul I a t ă care este interesul acestei chestiuni? Dacă moşte-
ihestmnei. njj ]
; o r u \ g , j lot a căzut o creanţă, este presupus că
i m a c r u

a moştenit această creanţă din ziua morţei lui de cujus, el

nu va ti obligat să respecte plăţile ce debitorul a p u t u t să
facă celorlalţi moştenitori înainte de împărţeală^ pentru p a r t e a
lor respectivă; nici cesiunile ce aceşti moştenitori au p u t u t
să facă terţiilor, cu privire la partea lor din această cre­
anţă ; nici, în fine, popririle ce unii din creditorii comoşte­
nitorilor a r fi făcut pentru părţile datorite de aceşti comoş­
tenitori; pe când, din contra, dacă moştenitorul în al cărui
lot a căzut creanţa, este considerat ca un cesionar al c o ­
moştenitorilor săi, el va trebui să respecte toate actele de­
1
finitive făcute înainte de împărţeală ( ).
A s u p r a acsetei chestiuni nu există mai puţin de trei sis­
teme principale, pe care avem să le expunem pe s c u r t :
1° D u p ă primul sistem, art. 7 8 6 a r fi aplicabil cre­
anţelor divizibile ca şi celorlalte l u c r u r i : In adevăr, pe d e
o parte, art. 7 4 1 nu n u m a i că permite, d a r ordonă c h i a r
de a face să intre creanţele în formarea loturilor, iar pe de
altă parte, a r t . 786 dispune că fiecare comoştenitor este p r e ­
s u p u s că a moştenit singur şi imediat toate bunurile c â r e
2
compun lotul său. Or, prin b u n u r i se înţelege şi creanţele ( ).
Diviziunea de drept, îndeplinită în baza art. 1 0 6 0 , va fi con­
siderată ca provizorie sau condiţională: ceeace însemnează că
ea nu-şi va produce efectele sale decât întru atât întrucât
creanţele nu sunt cuprinse în împărţeală, această diviziune
3
ne mai existând în cazul contrar ( ).
2° D u p ă un al doilea sistem, se face următoarea dis­
tincţie: pană la împărţeală creanţele au fost devizate de
drept între comoştenitori, în baza art. 1 0 6 0 . In consecinţă,
el va plăti comoştenitorilor săi partea ce revine fiecăruia din
ei (art. 1064). Vaquette et Marin, op. cit., 752, p. 367.
(») Vezi Thiry, II, 254.
2
( ) Cpr. Filippis, Corso completo di diritto civile italiano com­
parato, XII, 253, p. 203. —Vezi însă Pacifici-Mazzoni, Isti­
tuzioni di diritto civile italiano, VI, 284, p. 471 urm.
s
( ) Cas. fr. Sirey, 37. 1. 106; D. P . 49. 1. 8 1 ; Sirey, 49. 1.
179; C. Alger, Sirey, 78. 2. 214. Cpr. Belost-Jolimont asupra
lui Chabot, Successions, II, art. 883, p. 660 urm. (ed. din 1839).
Vezi şi suprà, p. 787.
 BUNURILE LA CARE SE APLICĂ ART. 786.

toate actele făcute de comoşteniţori cu terţii, înainte de îm­

părţeală, cu privire la partea lor în aceste creanţe, vor fi
respectate. Astfel, vor fi valide : plăţile făcute de debitor, ce­
siunile făcute de către comoşteniţori, dacă cesionarii au înde­
plinit dispoziţiile a r t . 1 3 9 3 0 . civ., popririle făcute de cre­
ditorii comoştenitorilor, etc.
In u r m a împărţelei însă, cu respectarea, bine înţeles, a
d r e p t u r i l o r dobândite până atunci, fiecare comoştenitor este
presupus a fi moştenit toată creanţa căzută în lotul s ă u ; el
nu este obligat a respecta actele făcute mai târziu de către
comoştenitorii săi, cu privire la această creanţă, precum a r
fi, plata, cesiunea ei, etc. ; şi fiindcă moştenitorul, în al cărui
lot a căzut creanţa, este presupus a o fi moştenit din m o ­
mentul împărţelei, el nu poate fi considerat ca cesionarul
părţilor comoştenitorilor săi şi, în consecinţă, el nu este obligat
a notifica cesiunea debitorului, conform a r t . 1 3 9 3 0 . civil.
Acest sistem a r aveà d a r u l de a î m p ă c a art. 7 4 1 cu
1 0 6 0 , fâcându-se ca acest din urmă text sâ-şi p r o d u c ă efec­
tele sale înainte de împărţeală, iar art. 7 4 1 , d u p ă împăr­
ţeală 0 ) .
3° In fine, d u p ă al treilea şi ultimul sistem, a r t . 7 8 6
n ' a r fi de loc aplicabil creanţelor divizibile, pentru u r m ă ­
toarele motive :
a) Art. 7 8 6 determinând efectele împărţelei, nu se poate
aplica decât lucrurilor pe care el le divide; or, creanţele sunt
de drept împărţite prin lege (art. 1 0 6 0 ) ; prin u r m a r e , ele nu
pot fi supuse efectelor pe care art. 7 8 6 le a t r i b u e împărţelei;
b) Este adevărat că art. 7 4 1 autoriză cuprinderea crean­
ţelor în loturi, însă aceasta nu este decât u n aranjament de
fapt, menit a înlesni împărţeala şi care nu are de scop de
a deroga dela diviziunea legală statornicită de art. 1 0 6 0 .
Creanţele sunt deci divizate de drept şi dacă, cu toate acestea,

(') Vezi Baudry et Wahl, Successions, III, 4287 urm. (ed. 1-a),
3279 urm. "(ed. a 2-a şi a 3-a); Le Sellyer, Idem, II, 1240
urm.; Planiol, III, 2400; Demolombe, XVII, 294 urm.; Lau­
rent, XI, 49, 5 1 ; Aubry et Rau, VI, § 635, p. 661, text şi
nota 6 şi p. 662, text şi nota 7; Marcadé, III, 417; Pand.
fr., v° cit., 7747; Vigié, II, 382. Vezi şi Baudry et Saignat,
Vente, 913; Stănescu, op. cit., 576, p. 354; Tituleseu, op. cit.,
p. 155, 156, etc.
806 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 786-

ele figurează în împărţeală şi un moştenitor are u n a sau m a i

multe în lotul său, el devine prin aceasta cesionar al p ă r ­
ţilor comoştenitorilor s ă i ; şi, în specie, existând o adevărată
cesiune, a r t . 1 3 9 3 este aplicabil. Aceasta era şi soluţia d r e p ­
tului vechiu francez dela care, precum ştim, a r t . 7 8 6 este
împrumutat;
c) A aplicà a r t . 7 8 6 creanţelor cuprinse în împărţeală,
conform primului sistem, însemnează a pune pe debitori
într'o situaţie penibilă; căci creanţele împărţindu-se de d r e p t
(art. 1060), fiecare comoştenitor a p u t u t , înainte de î m p ă r ­
ţeală, să urmărească pe debitori pentru plata părţei l o r ;
aceştia a u p u t u t deci fi siliţi să plătească şi, apoi, î m p ă r ­
ţeala făcând să cadă această creanţă în lotul altor moşte­
nitori, plăţile făcute a r fi considerate ca neavenite, ceeace
a r fi n e d r e p t ;
d) Cât pentru al doilea sistem, care are pretenţia de a
concilia a r t . 8 8 6 cu a r t . 1 0 6 0 , aplicând aceste texte numai
pro parte, el este departe de a-şi atinge scopul; căci este
evident că însemnătatea, a r t . 7 8 6 consistă în aceasta că fie­
care comoştenitor este presupus a fi moştenit lucrurile c u ­
prinse în lotul său încă din momentul deschiderei succes-
siunei, fiindcă drepturile constituite a s u p r a acestor lucruri,
de către ceilalţi moştenitori, sunt desfiinţate; or, tocmai acest
sistem tăgădueşte acest efect în privinţa creanţelor. Dacă
comoştenitorul n u devine proprietar al părţei celorlalţi decât
din momentul împărţelei, puţin importă dacă el devine p r o ­
prietar ca moştenitor sau ca cesionar. T o a t ă deosebirea con­
sistă numai întru aceasta că, în caz când el este considerat
ca cesionar, va trebui să îndeplinească dispoziţia a r t . 1 3 9 3
dela cesiunea creanţelor. L a u r m a urmei, tot a r t . 1 0 6 0 are
precădere. Acest sistem ciunteşte în realitate a r t . 7 8 6 , în loc
de a-1 aplica; căci, pe când textul suscitat zice că coeredele
este presupus că moşteneşte imediat bunurile ce compun
lotul său, în a doua opinie se zice că el moşteneşte în m o ­
mentul împărţelei. Iată pentru ce a r t . 7 8 6 nu trebue şi n u
1
poate fi aplicat creanţelor divizibile ( ).
v
( ) Vezi în acest sens Thiry, II, 254, dela care am împrumutat
această argumentare, fiindcă ni s'a părut foarte clar expusă.
Mai vezi în acelaş sens, Arntz, II, 1628; Duranton, VII, 163,
429, 519; Demante, III, 225 bis VII; Hureaax, Successions,
 BUNURILE LA CARE SE APLICĂ ART. 786.

Din principiul că art. 7 8 6 este inaplicabil creanţelor

divizibile şi că atribuirea unei creanţe succesorale, u n u i a din
moştenitori, constitue o adevărată cesiune, rezultă următoarele
consecinţi.
1° Moştenitorul cesionar, spre a fi proprietar faţă de
terţii, va trebui să notifice debitorului succesiunei cesiunea
ce i-a fost făcută de către comoştenitorii s ă i ;
2° Dacă unul din debitorii moştenirei se găseşte, înainte
de împărţeală, creditor al unuia din moştenitori, compensaţia
s'a îndeplinit de drept p a n ă la concurenţa părţei ereditare
a acestui din u r m ă (art. 1 1 4 3 , 1 1 4 4 ) ;
3° P l a t a făcută de către debitorul succesiunei în manile
cedenţilor, înainte de notificarea cesiunei sau acceptarea de­
bitorului cedat p r i n t r ' u n act autentic (art. 1393), este va­
lidă în m ă s u r a părţilor lor ereditare;
4° Dacă unul din coinoştenitori a cedat partea sa din
creanţă şi dacă cesiunea a fost notificată debitorului sau
acceptată de dânsul p r i n t r ' u n act autentic (art. 1393), îna­
inte de împărţeală, cesiunea este validă, pentrucă debitorul,
care era în drept de a cere partea sa din creanţă, a p u t u t
s'o şi cedeze;
5° Dacă creditorii personali ai unuia din moştenitori a u
făcut, în numele debitorului lor, o poprire declarată validă
p r i n t r ' o hotărîre judecătorească, înainte de împărţeală, efectul
declarativ al împărţelei, care va interveni mai târziu, nu le
va fi opozabil ; căci, exercitând drepturile debitorului lor, ei
au p u t u t să primească partea sa din creanţa, în locul
lui (art. 974), etc. 0 .
Aceste sunt sistemele principale care s'au p r o p u s asupra

IV, 289 şi 294 u r m . ; p. 450 urm. şi 461 urm.; Vaquette et

Marin, Idem, 750, p. 365, 366; T. Hue, V, 410; Acollas, II,
p. 359. Opr. Mourlon, II, 486; Ducaurroy, II, 789 şi alte
autorităţi citate în Pand. fr., v° Successions, 7735. Vezi
asupra acestei controverse, Sirey et Gilbert, Code civil annota,
I, art. 883, No. 1 urm.; Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II,
art. 883, No. 226 urm.; Planiol,III, 2398-2405; Surville, o p .
cit.., Ill, 658, p. 287 urm., care propune o a patra părere in­
termediară, pe care o susţine şi Bertauld (Quest, th. et pra­
tiques de code Napoleon, I, pag. 250 urm.), No. 306 urm.,
în ale cărei amănunte nu vom intra.
(') Vezi Vaquette et Marin, Successions, 751, p. 366.
 808 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 7 8 6 .

acestei grele şi spinoase chestiuni. Ele a u fost rezumate în­

t r ' u n mod clar şi metodic de către un t â n ă r conferinţiar al
facultăţei noastre, d^l Barbu Dumitrescu, î n t r ' u n studiu,
menit a-i servi la abilitarea sa ca docent, în specialitatea
dreptului civil ('). Menţionăm aci cu plăcere această lucrare,
pentrucă ni s'a p ă r u t foarte conştiincioasă- In această grea
chestiune d-sa se p r o n u n ţ ă , ca şi ceilalţi autori români, cari
au scris asupra chestiunei (Bonachi, Naeu, Petrescu, T i t u -
lescu, Stănescu, etc.), în favoarea sistemului al doilea sus­
ţinut de A u b r y et R a u , Demolombe şi alţii, dorind ca acest
sistem să fie consacrat şi d e j u r i s p r u d e n ţ a noastră (p. 1 5 1 ) ,
care n ' a a v u t încă a se pronunţa a s u p r a chestiunei. Cel
puţin noi nu cunoaştem nicio hotărîre în această privinţă.
Cu toată silinţa ce .şi-a d a t autorul spre a limpezi
această grea chestiune, trebue să recunoaştem că este foarte
greu d e a împăca a r t 7 8 6 cu art. 1 0 6 0 .
Conoiiiarea Acest faimos text, pe care legiuitorul Ira introdus în
c
a 7
art. 643 C 1
° d u l civil, în contra tradiţiei ţărei (arţ. 1 0 9 2 O . Calimaeh,
d u p ă care împărţeala era tran slati vă de proprietate ca şi
la R o m a n i (vezi suprà, p . 7 8 1 , nota 1 ) , a mai d a t loc la o
dificultate în privinţa combinărei lui cu a r t . 6 4 3 dela titlul
2
servitutilor ( ).

Efectul declarativ al împărţelei în dreptul

internaţional privat.
Efectele împărţelei, în dreptul internaţional privat, s u n t
cârmuite de legea care cârmueşţe însăş devoluţia succesiunei.
Astfel, în materie imobiliară, chestiunea de a se şti dacă
împărţeala este sau nu declarativă de drepturi, se va re­
gula d u p ă legea situaţiunei imobilelor, şi d u p ă statutul per­
3
sonal ah defunctului, în privinţa mobilelor ( ).
P r i n u r m a r e , de câteori va fi vorba de imobile situate

(') Barbu Dumitrescu, Efectul declarativ al împărţelei este el

aplicabil creanţelor succesorale? (Bucureşti, 1911)-
2
( ) Vezi asupra acestei chestiuni tom. III, partea I-a, 3-1 Coment,
noastre, p. 879, 880 (ed, a 2-a).
3
( ) Baudry et Wahl, Successions, III, 3394. Vezi şi suprà,
p. 218 urm.
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. 809

într'o ţară, în care împărţeala este translativâ de proprietate,

ea va trebui să fie transcrisă spre a fi opozabilă terţiilor O-
In orice caz, efectul declarativ al împărţelei interesând or- Ordine p -
U

b l r c a
dinea publică (vezi suprà, p . 7 8 5 şi 799), judecătorii ţărei '
în care acest efect este admis, îl vor aplica imobilelor situate
în această ţ a r ă , chiar dacă legea ţârei, în care succesiunea a
2
fost deschisa, a r fi contrară acestui principiu ( ).

Despre garanţia ioturilor între moştenitori, în caz de

tulburare sau evicţiune.
Moştenitorii a b intestat sau testamentari şi, în genere, Oblig, de ga-
3 4
orice coproprietari ( ) sunt datori, în u r m a împărţelei ( ), a ^ ? ^ ™ ^
se g a r a n t a unii pe alţii pentru bunurile căzute în lotul lor, d r e p t u l nostru
a n t e r i o r
în contra tulburărilor şi evicţiunilor ce proced dintr'o cauză -
anterioara împărţelei (art. 7 8 7 urm.). Care să fie oare cauza
acestei obligaţii reciproce? L a Romani şi în codul Calimach
(art. 1092), unde ştim că împărţeala era translativâ de pro­
prietate (vezi suprà, p. 781), această obligaţie îşi aveà r a ­
ţiunea de a fi, pentrucă copărtaşii dobândeau partea lor unii
dela alţii. In aceste legislaţii, împărţeala fiind o vânzare sau
un schimb, moştenitorii trebuiau să-şi garanteze proprietatea
5
pe care o transmiteau unii altora ( ).

(M Baudry et Wahl, op. cit, III, 3394.

2
( ) Weiss, Tr. théorique et pratique de droit international prive,
IV, p. 660; Baudry et Wahl, op. cit, III, 3394. Vezi suprà,
p. 541, 542 şi autorităţile citate acolo.
3
( ) Pothier, Successions, VIII, p. 189; Demolombe, XVII, 330;
Duranton, VII, 523; Chabot, op. cit., II, art. 884, No. 9,
p. 672 (ed. Belost-Jolimont), p. 588 (ed. Mazerat); Dutruc,
Tr. du partage de succession, 552 ter, p. 593, etc- De aceea,
obligaţia de garanţie se aplică şi la împărţeala dintre aso­
ciaţi (art. 1530). Vezi tom. I X al Coment, noaste, p. 530.
4
( ) Această garanţie este datorită de drept, fără stipulaţia păr­
ţilor, şi oricum ar fi fost făcută împărţeala, fie de bună voe,
fie prin justiţie, fie că copărtaşii ar fi majori sau minori, fie
că ar fi vorba de lucruri mobile sau imobile, etc. (Demo­
lombe, XVII, 341), căci legea nu distinge. Vezi autorii ci­
taţi în nota precedentă şi Pand. fr., v° Successions, 8137 urm.;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, p. 635, p. 149
(ed. Crome); Baudry et Wahl, op. cit, III, 3425, 3433, etc.
(") „Judex curare debet ut de evictione caveatur his quibus ad-
 810 c. C . — C A R T . I I I — T I T . I — C A P I T . VI.—S-a I V . — G A R A N Ţ I A L O T U R I L O R .

Explic, oblig. In legislaţia actuală însă, unde împărţeala este declarativă

e
dreptul*ac-" ^ d r e p t u r i (art. 7 8 6 ) , această obligaţie n u se prea explică,
2
tuai. Pothier (*) şi d u p ă dânsul alţi autori ( ), s'au încercat a con­
cilia principiul modern al împărţelei cu obligaţia garanţiei,
zicând că această obligaţie reciprocă se întemeiază pe egali­
tatea ce trebue să domnească între copărtaşi, egalitate care,
d u p ă expresia lui Pothier, este sufletul împărţelei. A d e v ă r u l
este însă că g a r a n ţ i a loturilor este o reîntoarcere la teoria
romană, căci dacă nicio legătură de drept nu există între
moştenitori, cari îşi î m p a r t averea, n u se vede care a r fi cauza
egalităţei ce trebue să domnească între ei. Obligaţia de a se
g a r a n t a reciproc unul pe altul nu poate să rezulte decât
dintr'o legătură juridică, şi între comunişti n u există altă
legătură decât obligaţia de a-şi transfera proprietatea. P r i n
u r m a r e , legiuitorul a părăsit de o c a m d a t ă ficţiunea admisă
de a r t . 7 8 6 pentru a se reîntoarce la realitatea l u c r u r i l o r ^ ) ,
c. elveţian „Comoştenitorii sunt, d u p ă împărţeală, garanţi unii către
a
d 1
\xt. fâ'il l ţ i i i după regulele vânzărei"', zice a r t . 6 3 7 din noul cod
elveţian deja 1 9 0 7 .

judical" (L. 25 § 21, Dig., Familice erciscundcn, 10, 2). Mai

vezi L. 66 § 3, Dig., De evictionibus, 21, 2; L. 14, Familice
erciscundaz, 3, 36; L. 7, Cod, Communia utriusque judicii,
C. Calimach. 3. 38. Vezi şi art. 1093 din codul Calimach, care are urmă-
Art. 1093. toarea cuprindere: „După împărţeala moştenirei, judecătorul
trebue să îndatorească pe moştenitori ca să dea siguranţă
unul altuia, căla întâmplare când ar eşi rea vreo parte, adecă
să se îndatorească înscris unul către altul, că la întâmplare
de se va lua prin judecată de către un al treilea sau o parte
din partea sau şi întreagă a unuia din ei, ceilalţi îi vor în­
toarce paguba după analogie; asemenea se îndatorese, măcar
de nu ar fi dat siguranţă".
(') Pothier, Verde, III, 633 şi Successions, VIII, p. 189 (ed.
Bugnet).
2
( ) Vezi Chabot, Successions, II, art. 884, No. 1, p. 665 (ed.
Belost-Jolimont), p. 581 (ed. Mazerat) ; Mourlon, II, 487; Dn-
ranton, VII, 523. Cpr. Ricci, Corso teorico-pratico di diritto
civile, IV, 111, p. 219 (ed. din 1907); Planiol, HI, 2411;
Thiry, II, 255, etc.
8
( ) Cpr. Laurent, X, 436; Demolombe, XVII, 329; Marcadé, III,
418; Dueaurroy, II, 791; T. Hue, V, 4 5 1 ; Arntz, II, 1632;
Demante, III, 226 bis, I; Pand. fr., v° Successions, 8134; C.
apel Casale, 21 Aprilie 1903, Il Foro italiano, 1903, 1. 411
(cu nota lui Gabba), etc.
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. — ART. 787. 811

Cazurile în care obligaţia de garanţie îşi are loc.

A r t . 7 8 7 . — Coerezii sunt datori garanţi unul către altul
numai despre tulburările şi evicţiunile ce proced dintr'o cauză an­
terioară împărţelei.
Garanţia încetează când o evicţiune a fost esceptată anume,
printr'o clauză expresă a actului de împărţeală, sau când evicţiunea
a fost cauzată din greşala eredelui (')• (Art. 786, 788, 789, 998, 999,
1337 urm., 1351, 1399, 1530, 1737 § 3, 1741 C. civ. Art. 884
C. fr.).
Comoştenitorii sau mai bine zis orice coproprietari
2
în genere ( ), sunt datori, în u r m a împărţelei, a se g a r a n t a
unii pe alţii, pentru bunurile căzute în loturile fiecăruia din
3
ei, contra oricărei evicţiuni ( ) şi oricărei t u l b u r ă r i de drept,

(') Cpr. L. 20 § 3; L. 25 § 21; L. 33, Dig., Families ercis­

cundce, 10, 2; L. 14, Cod., eod. tit., 3, 36; Pothier, Introduc,
au titre des successions, I, 99 urm., p. 520; Vente, III, 633;
Successions, VIII, p. 189 urm.; Lebrun, Tr. des successions,
p. 618 urm., No. 66 urm. (ed. din 1735), etc.
2
( ) Rămâne bine înţeles că acţiunea în garanţie poate fi exer­
citată nu numai de copărtaşi, dar încă de reprezentanţii lor
cu titlu universal sau de către cesionarii drepturilor lor suc­
cesorale. Baudry et Wahl, op. cit., III, 3426; Pand. fr., v° cit.,
8245 şi autorităţile citate acolo.
3
( ) Cuvântul evicţiune (dela evincere) însemnează, într'un sens res- Sensul euvân-
t u l u i eYie
trâns, deposedarea cuiva prin judecată. Evincere a vincendo "
lune
in judicio dicitur. (Vezi Pothier, Vente, III, 82 urm.; Le Sei- . -
Iyer, Successions, III, 1832, p. 479. Vezi şi tom. VIII al Co­
ment, noastre, pag. 669, 670). într'un sens mai larg trebue
însă să înţelegem prin evieţuine, orice perdere sau pre­
judiciu ce unul din copărtaşi ar suferi, în privinţa lucrului
căzut în lotul său, precum ar fi, de exemplu: dobândirea
unei servituti sau a unui uzufruct asupra imobilului căzut
în lotul copărtaşului; perderea unei revendicări pornită de un
comoştenitor contra unui terţiu, etc. Cpr. Pothier, Vente, III,
183 şi Successions, VIII, p. 191, 192; Demolombe, XVII,
333; Laurent, X, 439; Dueaurroy, II, 793; Demante, III,
226 bis II; Aubry et Rau, V, § 355, p. 83 urm. (ed. a 5-a);
Baudry et Wahl, op. cit., Ili, 3399 ; Hureaux, Idem, IV, 344,
p. 539; Pand. fr., v° cit., 8153 urm.; Trib. Paris, Band. Pe­
riod. 91. 2. 297, etc.
Tot ca o evicţiune, care dă loc la garanţie, va fi consi­
derată şi deposedarea lucrului, care ar rezulta dintr'o recu­
noaştere de bună voe, impusă copărtaşului. Baudry et Wahl,
op. cit., III, 3399; Vigié, II, 393; Pand. fr., v° cit., 8156 urm.,
 '812 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — ART. 787.

nu însă de fapt (•), aduse paşnjcei folosinţi a acestor l u c r u r i ,

etc. P e exemplu, copărtaşul, spre a nu delăsa imobilul căzut

în lotul său, preferă să plătească pe un creditor al defunc­
tului inscris asupra acestui imobil. Hureaux, op. şi loco cit.
A p l i c . în Arţ. 1336 din codul civil, obligând pe vânzător a răspunde
specie a art.
1336 C. civ.
nit numai de evicţiune, ci şi de viciile ascunse ale lucrului
•Controversă. vândut, unii aplică această, dispoziţie şi la împărţeală, impu­
nând obligaţia de garanţie şi copărtaşilor prin a fortiori, din
cauza egalităţei ce trebue să existe între ei (Demante, III,
226 bis III; Demolombe, XVII, 343; Hureaux, Successions,
IV, 344, p. 540; Vaquette et Marin, Idem, 805, p. 400;
Pand. fr., v° cit-, 8175, eţc). A ceasta soluţie este însă, după
părerea noastră, inadmisibilă: 1° pentrucă nu se poate impune
cuiva o obligaţie printr'un argument a fortiori; 2° pentrucă
aceleaşi motive nu există în ambele cazuri. In adevăr, obli­
gaţia vânzătorului pentru răspunderea viciilor nu se înte­
meiază pe egalitate, ci pe împrejurarea că cumpărătorul n'ar
fi cumpărat lucrul, dacă ar fi ştiut că acest lucru are vicii
ascunse, ceeace nu se poate zice în privinţa împărţelei, căci
fie că lucrul are vicii, fie că el nu are niciun viciu, el totuşi
trebue sa fie împărţit. Tot ce se poate zice este numai, că
lucrul ar fi fost preţeluit cu o valoare mai mică, dacă viciile
lui ar fi fost cunoscute. Cpr. Laurent, X, 438; Arntz, II,
1633; Aubry et Rau, VI, § 625, p. 573, text .şi nota 55;
Massé-Vergé," II, § 392, p. 375, nota 9; T. Hue, V, 452;
Vigié, II, 397; Le Sellyer, Successions, III, 1842, p. 485,
486; Baudry et Wahl, Idem, III, 3405; Planiol, III, 2412;
Pand. fr., v° cit, 8176; Dalloz, Nouveau code civil annoté, II,
art. 884, No. 45, etc.
Garantarea Dar dacă copărtaşii nu-şi datoreşc nicio garanţie pentru
întinderei viciile ascunse ale lucrurilor căzute în lotul lor, ei trebue,
imobilelor
împărţite.
din contra, să-si garanteze în mod reciproc întinderea imobi­
Controversă. lelor împărţite (la contenance des immeubles), când această
întindere este prevăzută în actul de împărţeală. Vezi în acest
sens, Laurent, X, 445; Demolombe, XVII, 342; Aubry et
Rau, VI, § 525, p. 571, text şi nota 42; Massé-Vergé, II,
§ 392, p. 375, nota 9, in medio; T. Hue, V, 452; Dutruc,
op. cit, 561, p. 601, 602; Le Sellyer, op. cit, III, 1839; Hu­
reaux, Idem, IV, 344, 4°, p. 540; Vaquette et Marin, Idem,
8Q5, p. 400; Solon, Théorie de la nullité des conventions et
des actes en taut genre, I, 268, p. 164, 165 (ed. din 1835);
Pand. fr., v° cit, 8177; Répert. Sirey, v° Partage, 1120, etc.—
Contra: Baudry et Wahl, Successimi, III, 3405, p. 714 (ed.
a 3-a).
Sensul cuv. (*) Prin tulburare trebue să înţelegem orice împedeeare a exer­
tulburare.
ciţiului dreptului de proprietate. Tulburările sunt de fapt sau
 GARANŢIA LOTURILOR Î N T R E MOŞTENITORI. — ART. 787. 813

sau a servitutilor active, care a u fost declarate accesoriile

lor (*), de câteori cauza evicţiunei sau tulburărei de drept
este anterioară împărţelei.

de drept. Tulburarea de fapt consistă în călcarea dreptului Tulburările

d e f p t Şl d e
de proprietate, fără a se pretinde vreun drept asupra p r o - *
prietăţei sau posesiunei exercitate de altul. Astfel ar fi, de
exemplu, faptul unui terţiu de a trece pe fondul comoşte-
nitorului, de a scoate apă de pe el, etc. Tulburarea de drept
consistă, din contra, în orice acţiune îndreptată contra htef ului
combştenitorului, din cauza dreptului ce autorul acţiunei ar
pretinde a aveà contra acestui lucru. Astfel* ar fi, de exemplu,
acţiunea prin care s'ar reclama asupra lucrului un drept de
servitute (actio confessoria), şi chiar acţiunile posesorii. Vezi
Pand. fr., v° cit., 8171 şi autorităţile citate acolo. Cpr. Hu­
reaux, Successions, IV, 342, p; 556 uitar, Aubry et Bau, V,
§ 355, p. 84 (ed. a 5-a), etc.
u m a i
Numai tulburările de drept, Care tind la o evicţiune, d a u ^ tulbu-
d l p t
loc la acţiunea în garanţie, nu însă şi tulburările de fapt, ^ j 0 a

căci de câteori nu se pretinde nieiun drept asupra lucrului, garanţie,

comoştenitorii nu au decât să se apere singuri. (Argument
din art. 1426, după care nici locatarul fiu răspunde către lo­
cator de tulburarea căşunată acestui din urmă prin faptul
unui terţiu); Cpr. Arntz, II, 1633. Thiry, II, 256; Laurent, X,
439; Demolombe, XVII, 334, 338; Vigié, II, 395; T. Hue, V,
452; Aubry et Rau, VI, § 625, p. 570; Massé-Vergé, II, § 392,
p. 375, text şi nota 9; Zacharise, Handbuch des fr. Civil-
rechts, IV, § 635, p. 150, text şi nota 9 (ed. Crome). Pla­
niol, III, 2412; Baudry et Wahl, Successions, III, 3403; Le
Sellver, Idem, III, 1834, pag. 482; Hureaux, Idem, IV, 345,
p. 540; Pand. fr., v° cit., 8170, etc.
In principiu, acţiunea în garanţie nu se exercită decât după Temerea de­
t u l b u r a i e
ce copărtaşul a suferit tulburarea. Simpla temere a unei evie- -
ţiuni sau a unei tulburări nu dă deci, în genere, loe la ac­
ţiunea îu garanţie. Vezi Pothier, Venie, HI, 637; Aubry et
Rau, V, § 355, p. 84 (ed. a 5-a); Baudry et Wahl, op. cit­
ili, 3404; Le Sellyer, Idem, III, 1836, p. 483; Pand. fr., v°
cit., 8172 şi autorităţile citate acolo. — Sunt însă cazuri ex­
cepţionale, în care simpla temere de a fi tulburat poate dà loc
la acţiunea în garanţie ca măsură conservatorie (art. 1016.
1364). Cpr. Laurent, -XVII, 441; Demolombe, XVII, 340;
Pand. fr., v° cit, 8173; Le Sellyer, op. cit, III, 1837, p. 483,
484; Hureaux, Idem, IV, 345, p. 540, 541, etc.
l
( ) Dacă imobilul, care a căzut în lotul urnii copărtaş, are o ser- Servitute
vitute activă, tulburarea exerciţiului acestui drept ar puteà da "*iva. a

loc la acţiunea în garanţie,

Aceeaş soluţie este admisibilă în privinţa servitutilor p a - S e r v i t u t e pa-
 814 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 787.

Condiţiile ce- P e n t r u ca obligaţia de garanţie reciprocă să aibă loc

11 1 6
TbhgTd^ga-^ *' ' copărtaşi, trebue neapărat ca evicţiunea sau t u l b u r a r e a
ranţie să poată de drept să proceadă dintr'o cauză anterioară împărţelei (ex
aveà loc.
causa antiqua), iar nu ex causa nova; ceeace însemnează
că acţiunea acelui care pretinde un drept a s u p r a lucrului
cuprins în lotul unui copărtaş nu va d à loc, în genere, din
partea acestui din u r m ă , la acţiunea în garanţie, decât dacă
dreptul, în baza căruia el reclamă, era născut înainte de îm­
părţeală, adecă dacă el emană dela însuş defunctul sau dela
predecesorii săi (*). De exemplu : defunctul a vândut unul
din imobilele sale şi această vânzare era necunoscută de
moştenitor. (Opr. T h i r y , I I , 2 5 6 , p . 252).

sive, de eâteori eauza evieţiunei este anterioară împărţelei.

Exerciţiul unei servituti anterioară împărţelei şi nedeclarată
la împărţeală, conferă deci copărtaşului acţiunea în garanţie,
căci prin exerciţiul acestei servituti, el este evins în parte, de
vremece proprietatea sa este desmembrată. Pothier, Successions,
VIII, p. 191; Laurent, X, 443; Demolombe, XVII, 334,
335; Pand. fr., v° cit., 8159, 8160 şi autorităţile citate acolo.
Existenţa unei Co părtaşul nu are însă acţiunea în garanţie de câteori,
servituti le­ fondul său este supus unei servituti legale, căci nu este vorba,
gale.
în specie, de o evicţiune propriu zisă, ci mai mult de o res­
tricţie şi de o mărginire la dreptul absolut de proprietate, în
interesul comun. Cpr. Pothier, loco suprà cit.; Laurent, X,
443; Demolombe, XVII, 337; Hureaux, Successions, IV, 343,
p. 537; Pand. fr., v° cit., 8162, etc.
Servitute apa­ Aceeaş soluţie este aplicabilă în privinţa servitutilor apa­
rentă. rente, căci imobilele grevate de aceste sarcini au trebuit să
fie preţeluite în consecinţă, ţinându-se seamă de depreciarea
fondului prin existenţa acestor servituti (analogie din art. 627
şi 1349). Cpr. Mourlon, II, 489 in fine; Laurent, X, 443; De­
molombe, XVII, 336; Hureaux, op. şi loco suprà cit.; Pand.
fr., v° cit., 8161 şi autorităţile citate acolo.
Dreptul de uz. In fine, copărtaşul nu are acţiunea în garanţie, când el
uzufruct, l o -
catiune, etc.
este tulburat în virtutea imui drept real sau personal, de ex­
emplu: în virtutea unui drept de uzufruct, de uz, de loca-
ţiune, etc. a căror existenţă era cunoscută în momentul îm­
părţelei. Dnranton, VII, 536.
:
Constit. unei ( ) Se decide însă în genere că, dacă toţi comoştenitorii au con­
ipoteci, în stituit o ipotecă în timpul indiviziunei, copărtaşul în al cărui
timpul i n d i -
viziunei, de lot ar fi căzut imobilul ipotecat va fi expus la o evicţiune de
toţi comoşte­ natură a dà loc la acţiunea în garanţie, deşi cauza acestei
nitorii. evicţiuni s'a născut în timpul indiviziunei. Demante, III, 226
bis ÎI, nota 1.
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. — A R T . 787. 815

Evicţiunile sau tulburările, care proced dintr'o cauză Evicţiunea,

posterioară împărţelei (ex causa nova), nu d a u deci loc la ^ f n t r W a u z a
acţiunea în garanţie, pentrucă ele nu împedică egalitatea de posterioară
6
a aveà fiinţă între copărtaşi în momentul indiviziunei. E s t e ^ ^ j ^ ™
foarte adevărat că copărtaşul sufere o pagubă din cauza ranţie.
acestei evicţiuni, însă el n'o sufere ca moştenitor, ci ca pro­
prietar şi, în asemenea caz, se aplică principiul : res perit
4
domino ( ).
Astfel, copărtaşii n u sunt g a r a n ţ i de exproprierea pentru Exproprierea
cauză de utilitate publică, suferită de u n u l din ei, cu pri- P e n t r u c a u z a

i i i - i ., . ,, , F de utilitate
vire la parte sau totul din bunurile cuprinse in lotul lor; publică,
şi aceasta chiar atunci când despăgubirea acordată ar fi mai
mică decât valoarea, la care a fost evaluat imobilul împărţit,
pentrucă exproprierea este o cauză de forţă majoră contra
căreia copărtaşii nu pot să apere pe moştenitorul e x p r o ­
2
priat ( ).
T o t astfel, copărtaşii nu garantează solvabilitatea de- Solvabilitatea
c r e a i 1 e i
bitorului creanţei căzută în lotul unuia din ei, dacă această , -
3
insolvabilitate a survenit în u r m a împărţelei ( ).
Ce trebue să decidem în privinţa prescripţiei începută Prescripţia
în contra averei de moştenire înainte de împărţeală si îm- ° P ^ - i n e u t i n a

plinită în u r m ă ? Copărtaşul, care se va vedea astfel evins, ţeaiă şi impil­

are el acţiunea în garanţie contra comoştenitorilor săi? In i , } ~ n t a î n u r m

' , 7 T T .. . Controversa.
lipsă de text, chestiunea este controversată. U n u , întemein-
du-se pe echitate, ar voi ca acţiunea în garanţie să poată
aveà loc şi în asemenea caz, mai ales dacă a r ă m a s moşte­
nitorului un t i m p prea scurt pentru a puteà întrerupe pres­
cripţia, de exemplu, numai câteva zile, paucissimi dies, d u p ă
cum presupune L. 16, Dig., De fundo dotali, 23, 5 ('').
(!) Cpr. Moiirlon, II, 488; Marcadé, III, 418; Ducaurroy, II,
794; Demante, III, 226 bis I I ; Laurent, X, 442; Demo­
lombe XVII, 344; Thiry, II, 256; Baudry et Wahl, Suc­
cessions, III, 3406, 3420; Vaquette et Marin, Idem, 807,
p. 401; Planiol, III, 2413; Pand. fr., v° cit., 8183 urm., etc.
2
( ) Pand. fr., v° cit., 8184 şi numeroasele autorităţi citajte acolo.
3
( ) Vezi infra, explic, art. 789, p. 823, 824.
4
( ) Vezi în acest sens, admis şi în vechia jurisprudenţă franceză
(cpr. Lebrun, Tr. des successions, p. 619, No. 72 urm.,
ed. din 1735), Duranton, VII, 531; Demolombe, XVII, 354;
Chabot, Successions, II, art. 884, No. 6, p. 669 urm. (ed.
Belost-Jolimont), p. 585 urm. (ed. Mazerat). Vezi şi Aubry
 816 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — A R T . 7 8 7 .

Se poate ca asemenea soluţie să fie echitabilă, însă d e

când oare judecătorii pot să înlăture legea spre a j u d e c a
ex aequo et bono ? Prescripţia nu constitue niciun d r e p t
pană la împlinirea ei, şi era de datoria moştenitorului ca
s'o întrerupă. Cauza j u r i d i c ă a evicţiunei fiind, în specie,
posterioară împărţelei, acţiunea în garanţie nu poate să a i b ă
1
loc. Aceasta este rigoarea p r i n c i p i i l o r ţ ) .
Grevarea suc- Există, din contra, evicţiune anterioară împărţelei a t u n c i
0
e d
obiîg" de res- d succesiune, î m p ă r ţ i t ă între moştenitori, este g r e v a t ă
c a n

tituire. de o obligaţie de restituire prin reducerea unei donaţiuni

făcută defunctului, şi aceasta fie că succesiunea d ă r u i t o r u l u i
s'a deschis înainte de împărţeala succesiunei d o n a t a r u l u i , fie
2
în u r m a împărţelei acestei succesiuni ( ).
încetarea Obligaţia garanţiei dintre copărtaşi încetează, chiar când
ranţfe p r i n t r ' o evicţiunei şi a tulburărilor de drept a r fi anterioară
c a u z a

anume clauză. împărţelei, de câteori evicţiunea a fost anume esceptată

3
p r i n t r ' o clauză expresă ( ) a actului de împărţeală, sau când

et Rau, VI, § 625, p . 569, 570, nota 35, care la urma urmei
ajunge la acelaş rezultat, după ce mai întăiu combate această
teorie. Mai vezi şi T. Hue, V, 453, in fine; Hureaux, Succes­
sions, IV, 352, p. 548; Le Sellyer, Idem, III, 1826, p. 472 urm.
0) Laurent, X, 442; Vigié, II, 396; Baudry et Wahl, op. cit,
III, 3407; Planiol, III, 2413; Pand. fr., ' cit, 8193 urm. şi
autorităţile citate acolo.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3408; Pand. fr., v° cit, 8196,
8197.
3
Neadmiterea ( ) Trib. Paris, Pand. Period. 91. 2. 297. — Legea nu admite
unei derogări deci, în specie, o derogare tacită ; de unde rezultă că cunoş­
tacite. tinţa ce ar fi avut copărtaşul despre pericolul evicţiunei nu
este suficientă pentru a scuti pe ceilalţi copărtaşi de obligaţia
garanţiei. Cpr. Laurent, X, 454; Demolombe, XVII, 348;
Mourlon, II, 489; Arntz, II, 1636; Planiol, III, 2414; T.
Hue, V, 455; Aubry et Rau, VI, § 625, pag. 572, nota
47; Masse-Verge, II, § 392, p. 375, nota 16; Baudry et Wahl,
op.cit, III, 3411; Le Sellyer, Idem, III, 1827, p. 476; Hu­
reaux, Idem, IV, 351, p. 546 urm.; Vaquette et Marin, Idem,
807, p. 401, etc.
Deoseb. de re­ Textul francez mai cere ca evicţiunea să fie esceptată.
dacţie de printr'o clauză particulară a actului de împărţeală, cu­
codul francez.
vânt pe care textul nostru 1-a tradus prin expresia anume.
Atât acest cuvânt cât şi împrejurarea că textul nostru vorbeşte
de o evicţiune, dovedesc că, în materie de împărţeală; părţile
nu pot renunţa în mod general la orice garanţie şi că o re-
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. — ART. 787. 817

evicţiunea a fost cauzată p r i n însuş faptul ori culpa mo­

ştenitorului (').
Astfel, copărtaşii pot, prin convenţia lor, să deroage Derogare dela
a r t l 8
dela art. 7 8 7 , mărind sau micşorând g a r a n ţ i a admisă de ' ''
lege, p u t â n d chiar s'o stipuleze pentru cazul când evicţiunea
ar proveni dintr'o cauză de forţă majoră, sau d i n t r ' o cauză
2
posterioară împărţelei( ), ceeace era permis a t â t prin legea
nunţare generală ar fi nulă, pentrucă ea ar distruge carac­
terul esenţial al împărţelei, care este egalitatea. O clauză ge­
nerală de negaranţie este, din contra, validă în materie de
vânzare (art. 1338, 1340), pentrucă vânzarea fiind un con­
tract aleator, nimic nu împedică pe părţi de a specula asupra
ei, pe când în materie de împărţeală, nu se poate dà unuia
tot şi celuilalt nimic, căci atunci n'ar mai fi împărţeală. Ase­
menea raţiune nu-şi mai are fiinţă când s'a renunţat la ga­
ranţie printr'o clauză specială, arătându-se anume specia de
evicţiune pentru care garanţia nu mai este datorită; căci, în
acest caz, lucrul supus evicţiunei a trebuit să fie preţeluit în
consecinţă şi, prin urmare, copărtaşul în lotul căruia a căzut
bunul scutit de garanţie, a fost despăgubit de mai'nainte. Cpr.
Laurent, X, 453; Mourlon, II, 489; Ducaurroy, II, 795; Arntz,
II, 1636; Marcadé, 111, 419; Demolombe, XVII, 347; De-
mante, III, 227 bis I; Thiry, II, 256; Planiol, III, 2414;
Massé-Vergé, II, § 392, p. 397, nota 16; Zacharise, Hand-
buch des fr. Civilrechts, IV, § 635, p. 151 nota 14, in fine
(ed. Crome). „Ein allgemeiner Verzichi auf Gewăhrleistung
ist ungiiltig", zice acest autor. Mai vezi Baudry et Wahl,
Successions, III, 3410; Vaquette et Marin, Idem, 807, p. 401;
Le Sellyer, Idem, III, 1828; Pand. fr., v° cit., 8203 urm., etc,
(') Dacă moştenitorul este sau nu în culpă, aceasta este o ches- Cazurile în
c a r e
tie de fapt, care se apreciază în mod suveran de instanţele moşte-
n or ii
de fond. Pand. fr., v° cit, 8214 şi numeroasele autorităţi ci- ^ „
tate acolo. Astfel, comoştenitorul ar fi în culpă, când s'ar fi f a p t

judecat pană la ultima instanţă cu evingătorul, fără a chema

pe comoştenitorii săi în garanţie (art. 1351 C. civ., 112 urm.
Pr. civ.) (cpr. C. Bucureşti Dreptul din 1883, No. 18), sau când
el n'a întrerupt prescripţia, care ar fi început a curge în folosul
unui terţiu, sau n'a opus prescripţia îndeplinită în folosul lui
(art. 1834), sau a lăsat pe debitorul creanţei căzute în lotul
lui să devie insolvabil, etc. Cpr. Laurent, X, 456; Demolombe,
XVII, 353 urm.; Demante, III, 227 Us I I ; Arntz, II, 1633;
Thiry, II, 256; Marcadé, III, 418; Ducaurroy, II, 796; Baudry
et Wahl, op. cit, III, 3414; Vaquette et Marin, Idem, 807, 4°,
p. 402; Planiol, III, 2414, 2°; Pand. fr., v° cit, 8214, urm., etc.
2
( ) Bandry et Wahl, op. cit, III, 3409; Laurent, X, 437; Du-
ranton, VII, 529; C. Grenoble, D. P. 45. 2. 93, etc.

43H3 52
 C. C. — C A R T E A I I I — TIT. I.—CAPIT. VI.—S-a IV.—ART. 787, 788.

14, Cod, Familia? erciscundo?., 3 , 3 6 ( ' ) , cât şi prin a r t . 1 0 9 4

c. Calimach. din codul Calimach. „ Dacă s'ar fi învoit moştenitorii între
Art. 1094. (j^Qşjj c p t
a g a n u[ ( ] i altul o asemenea
0 a a c e r e u n u e a

păgubire, din luarea părţei prin j u d e c a t ă , are putere învo­

iala aceasta, zice textul de mai sus al codului Calimach.
P e n t r u aceasta d a r nu poate pe u r m ă păgubitul să t r a g ă
la j u d e c a t ă pe î m p r e u n ă - moştenitorii şi să ceară despăgu­
birea s a . "
Rezumatul Aşa dar, în rezumat, pentru ca obligaţia de garanţie
^ t e ^ p e n t n i să aibă loc între copărtaşi, trebue ca următoarele condiţii să
ca oblig, d e fie îndeplinite: 1° evicţiunea suferită de un copărtaş trebue
s
S
a i b ă ' i o e ! & proceadâ dintr'o cauză anterioară
a
împărţelei (ex causa
antiqua); 2° cauza acestei evicţiuni nu trebue să fie a p a r e n t ă
sau cunoscută moştenitorului; 3° evicţiunea nu trebue să fi
fost cauzată prin faptul sau culpa moştenitorului; şi în fine,
4° părţile n u trebue să fi renunţat la această obligaţie printr'o
clauză a n u m e şi expresă, care poate să rezulte nu n u m a i
din actul de împărţeală, ci şi de aiurea, de e x e m p l u : din
2
corespondenţa părţilor, etc. ( ).
Teoria lui Aceste condiţii, necesare pentru existenţa obligaţiei de
0 i e r 3
' garanţie între copărtaşi, erau cerute şi de Pothier( ).
Quem de evie- Obligaţia de garanţie producând efectele ordinare, de
Hone tenet . . i , „ „ w 1 1• .• • ~ • 1 w
a i c i
actio. rezultă că această obligaţie reciproca, care i n c u m b a
ete
- copărtaşilor, îi opreşte de a se puteà evinge între ei, con­
form regulei cunoscute: Quem de evictione tenet actio,
eumdem agentem repellit exceptio^).

In ce consistă obligaţia garanţiei şi întinderea ei.

Art. 788. — Fiecare din erezi este obligat, în proporţiune
cu partea sa ereditară, a despăgubi pe coeredele său de paguba
ce a suferit din cauza evicţiunei.
(') Mai vezi L. 4, Dig. De hereditate, 18, 4, etc.
2
( ) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., III, 3412.
8
( ) Pothier, Successions, VIII, p. 190; Idem, Introduc, au titre
des successions, I, 99 urm., p. 520 (ed. Bugnet).
4
( ) Cpr. T. Hue, V, 455, p. 553; Baudry et Wahl, op. cit.,
III, 3415; Pand. fr., v° cit., 8242; C. Orléans, D. P 8 1 . 2. ;

161. Vezi asupra acestei celebre maxime, formulată de D.

Grodfredus, suprà, pag. 374, text şi nota 3, p. 696, text şi
nota 3 şi infra, p. 841, 847, ete.
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. — ART. 787.

Când unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este

dator a contribuì, se va împărţi între eredele garantat şi ceilalţi
coerezi ('). (Art. 779, 787, 789, 1737 § 3, 1741 C. civ. Art. 885
C. fr.)
L a prima vedere s'ar părea că, în caz de evicţiune a
u n u i a sau mai multor copărtaşi, î m p ă r ţ e a l a ar trebui să
fie făcută din nou, acesta fiind mijlocul cel mai firesc spre
a se restabili egalitatea dintre copărtaşi, care a fost distrusă
prin evicţiune, şi în acest sens se p r o n u n ţ ă , în adevăr, unii
2
a u t o r i . ( ).
Desfiinţarea împărţelei a r fi a v u t însă de efect desfiin­
ţarea drepturilor dobândite în mod legal, şi de b u n ă cre­
dinţă, de către cei de al treilea, a s u p r a bunurilor cuprinse
în loturile copărtaşilor. Legiuitorul a preferat deci să menţie
împărţeala în interesul circularei bunurilor şi a creditului
public, r ă m â n â n d ca copărtaşul, care a suferit evicţiunea, să
3
fie despăgubit cu o s u m ă de bani( ). Moştenitorul, care a
suferit o evicţiune totală sau parţială, nu poate deci nicio­
d a t ă să ceară o nouă împărţeală, nici să pretindă sau să
fie constrâns a primi despăgubirea sa în bunuri de ale
succesiunei; de unde rezultă că acţiunea ce-i aparţine este
o acţiune personală, iar nu o acţiune reală(*). Sunt, ce e
drept, a u t o r i cari, în caz de evicţiune totală sau aproape
5
totaiâ, permit moştenitorului de a cere o n o u ă împărţeală ( ),
însă teoria acestor autori este în contrazicere cu însuş textul
art. 7 8 8 , care, în toate cazurile, conferă moştenitorului evins
numai dreptul la o despăgubire^).

(') Cpr. L. L. 1 şi 2, Cod, Si unus ex pluribus heredibus, etc.

8, 32; Pothier, Vente, III, 635 şi Successions, VIII, p. 192.
Mai vezi de acelaş autor, Tr. de la communauté, VII, 720.
2
( ) Vazeille, Successions, I, art. 885, No. 1 şi 2, p. 512 urm.
(ed. din 1837); Eolland de Villargues, Répert. de notariat,
v° Eviction, No. 58 şi v° Partage, 288.
3
( ) Mourlon, II, 493; Demolombe, XVII, 358 urm.; Laurent,
X, 446; Dueaurroy, II, 792; Demante, III, 228; Baudry et
Wahl, op. cit., Ili, 3416; Pand. fr., v° Successions, 8223;
Trib. St. Marcellin, D. P. 59. 3. 47; Sirey, 59. 2. 277.—
Vezi însă Le Sellyer, op. cit, III, 1851, p. 495.
4
( ) Cpr. Cas. rom. Bult. 1894, p. 253.
5
( ) Vezi autorii citaţi suprà, nota 2.
tì
( ) Cpr. Pand. fr., v° cit., 8221 şi autorităţile citate acolo.
 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I . — C A P I T . V I . — S-a IV.—ART. 788.

Socotirea des- Această despăgubire, care trebue să consiste în tot-

g
dupa Taioarea deauna într'o sumă de bani, iar nu în lucruri de ale suc-
ee îuorui aveà cesiunei, se va socoti d u p ă valoarea ce lucrul, de care m o ş -
' e v i ^ t i u n e i " tenitorul a fost lipsit, aveà în momentul
1
evicţiunei, iar nu
4
în momentul tacerei împărţelei ( ); căci aceasta este p a g u b a
suferită de moştenitorul evins, din cauza evicţiunei, şi n u m a i
această p a g u b ă i se datereste.
Astfel, dacă lucrul, de care moştenitorul a fost lipsit,
are, dintr'o cauză oarecare, în momentul evicţiunei, o va­
loare mai mare decât el aveà în momentul împărţelei, eo-
pârtaşul evins se va folosi de această plus-valută (art. 1344),
iar dacă lucrul are, din contra, în momentul evicţiunei, o
valoare mai mică decât acea pe care o aveà în momentul
împărţelei, moştenitorul evins nu poate cere decât valoarea
din momentul evicţiunei, fără a puteà invoca art. 1 3 4 2
2
dela vânzare ( ). Aceasta este cel puţin părerea generalmente

(') Trib. Covurlui, Gr. judiciar din 1908, No. 57, p. 454; Cas.
fr. D. P. 62. 1. 29Ó; Sirey, 62. 1. 465 (sol. implicită). C.
Pau, D. P. 51. 2. 149; Mourlon, II, 493; Arntz, II, 1634;
Demolombe, XVII, 363; Ducaurroy, II, 792; Demante, III,
228 bis I; Duranton, VII, 546; Thiry, II, 257; Aubry et
Rau, VI, § 625, p. 571, text şi nota 45; T. Hue, V, 456;
Planiol, III, 2415; Vigié, II, 399; Baudry et |Wahl, op. cit,
III, 3418; Vaquette et Marin, Idem, 808, p. 403; Demangeat,
Revue pratique de droit francais, tom. IV, anul 1857, p. 272;
Pand. fr., v° Successions, 8224; Répert. Sirey, v° Partage,
1137 urm. Vezi şi^tom. I X al Coment, noastre, p. 530, text
şi nota 1. —Contră: Pothier, Vente, III, 633; Laurent, X,
448; Le Sellyer. Successions. III, 1849; Hureaux, Idem, IV,
360, p. 562 urm.: Vazeille, Idem, I, art. 885, No. 3; Massé-
Vergé, II, § 392, p. 376, nota 13; Pand. fr., v° cit, 8826
urm.; Trib. St. Marcellin, D. P. 59. 3. 47; Sirey. 59. 2. 277;
C. Bordeaux, Sirey, 93. 2. 100; D. P. 94. 2. 5 1 ; Pand. Pe­
riod. 94. 2. 129. Cpr. Trib. Paris, Pand. Périod. 91. 2.
297, etc.
2
( ) Cpr. Demante, IH, 228 bis I; Ducaurroy, II, 792; Duranton,
VII, 546. Cpr. L. 66 § 3, Dig., De evictionibus, 21. 2. Mai
vezi L. 14, Cod, Familia; erciscunda;, 3, 36, etc.
A p l i c . art. Dacă lucrul, din care moştenitorul a fost evins, n'a do-
494 C. civ. bandit o valoare mai mare din cauza unor împrejurări acci­
dentale, ci din cauza cheltuelilor sau impenselor făcute^ de
dânsul, acesta va fi în drept a fi despăgubit de către
terţiul evingător (art. 494). Demolombe, XVII, 364 bis; Lau-
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE M O Ş T E N I T O R I . — ART. 788. 821

admisă şi dacă chestiunea este controversată şi chiar îndoelnică,

cauza este că art. 7 8 8 a fost textual î m p r u m u t a t dela P o ­
thier care, conform opiniei lui Dumoulin, admitea că despă­
g u b i r e a datorită copărtaşului evins trebue socotită după
valoarea ce lucrul aveà în momentul împărţelei, încât s'ar
puteà zice, şi s'a zis chiar 0 , că comentatorul cel mai au­
tentic şi mai autorizat al art. 7 8 8 , este însuş autorul lui,
adecă Pothier.
Despăgubirea ce se datereste moştenitorului evins şi Despăgubirea
d
care, d u p ă cum am văzut, se socoteşte, în genere, d u p ă va- *en?toruTm "
loarea ce lucrul aveà în momentul evicţiunei, iar nu în mo- evins cade î n
mentul împărţelei, cade în sarcina t u t u r o r co părtaşilor, chiar JroTcopSrta-
şi în acea a însuş moştenitorului evins, în proporţie cu ţiior.
partea de moştenire a fiecăruia din ei. Perderea, pe care o
sufere u n u l din copârtaşi, din cauza evicţiunei, fiind o per­
dere comună, apasă a s u p r a întregei mase succesorale, şi ega­
litatea nu poate să domnească între copărtaşi decât luând
cu toţii parte la această p a g u b ă , î m p r e u n ă cu însuş moşte­
2
nitorul evins ( ). Şi aci vedem iarăş o deosebire între vânzare
şi î m p ă r ţ e a l ă ; căci, pe când c u m p ă r ă t o r u l este despăgubit
de toată perderea suferită (art. 1 3 3 7 urm.), copărtaşul ră­
mâne, din contra, p ă g u b a ş în proporţie cu partea sa ere­
ditară.
Dacă unul din comoştenitorii chemaţi a g a r a n t a pe Art. 788 § 2.
copărtaşul evins este insolvabil, perderea care rezultă din
această insolvabilitate, fiind o u r m a r e a evicţiunei, se î m p a r t e
iarăş în proporţie cu partea ereditară a fiecăruia, între
toţi copârtaşii solvabili, fără a se esceptà pe moştenitorul
3
evins ( ).

rent, X , 449, in fine; Pand. fr., v» cit., 8229; Baudry et

Wahl, op. ext., III, 3419, etc. —- Cât pentru cheltuelile volup- Cheltuelile
tuoare făcute de moştenitorul evins, el nu va aveà drept la v o l u
P t u o a i
" - e

nicio despăgubire, conform principiilor cunoscute. Demolombe,

loco cit., in fine; Pand. fr., v° cit.. 8230. Astfel, s'a decis că
nicio garanţie nu se datereste comoştenitorului evins din
cauza cheltuelilor făcute de dânsul pentru schimbarea unui teren
într'o grădină. Cas. fr. D. P. <>2. 1. 290; Sirey, 62. 1. 465.
(') Laurent, X, 448.
2
( ) Cpr. Laurent, X, 450; Mourlon, II. 494; Demolombe, XYII,
364; Dueaurroy, II, 797; Demante, III, 228 bis II şi toţi autorii.
s
( ) Cpr. art. 779, explicat suprà, p. 698 umă.
 822 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a IV. — ART. 788.

Privilegiul Legea voind a asigura recursul moştenitorului evins, îi

ruiufTvinâ conferă un privilegiu a s u p r a t u t u r o r imobilelor succesiunei
cuprinse în loturile garanţilor (art. 1 7 3 7 § 3 şi 1741),
însă acest privilegiu nefiind decât accesoriul creanţei, pe
care legea a înţeles a o g a r a n t a , şi fiecare moştenitor nefiind
obligat decât pentru partea sa ereditară (art. 7 7 8 § 1),
de aici rezultă că fiecare din copârtaşi nu este obligat
ipotecar decât pentru partea pe care el trebue s'o sufere
din p a g u b a c o m u n ă ^ ) .
M o s t , bene- A r t . 7 8 8 i m p u n â n d fiecăruia din moştenitori obligaţia
flciar. ^ e despăgubi pe copărtaşul evins, nu mai încape î n d o ­
a

iala că obligaţia de garanţie incumbă şi moştenitorului bene­

ficiar, căci el este moştenitor şi p a g u b a , ce rezultă din evic­
2
ţiune, apasă asupra tuturor moştenitorilor ( ).
piata despă- U n d e însă chestiunea devine controversată este a s u p r a
S
vires\moh^ punctului de a se şti dacă moştenitorul beneficiar va plăti
menti. Con- despăgubirea, se înţelege în proporţie cu partea sa ereditară,
troversa. uiţ {r a emolumenti.
v r e s Afirmativa ne pare singură a d m i ­
sibilă, pentrucă beneficiul de inventar nu-şi primeşte apli­
care decât în privinţa creditorilor şi a legatarilor, iar nu
în privinţa moştenitorilor între ei. G a r a n ţ i a loturilor fiind
o consecinţă a egalităţei ce trebue să domnească între c o ­
pârtaşi, toţi moştenitorii trebue să fie obligaţi la garanţie,
fără a se aveà în vedere modul cum ei au primit succe­
3
siunea ( ).
Oblig, rapor- T o t în baza acestui principiu ştim că moştenitorul bene­
tului.
ficiar este supus raportului, dacă el are, bine înţeles, cali-

(') Laurent, X, 450 şi X X X , 36; P. Pont, Privii, et hy­

pothèques, I, 202, p. 196 (ed. a 3-a); Marcadé, III, 420;
Arntz, II, 1634; Baudry et Wahl, Successions, III, 3427, etc.
2
( ) Demolombe, XVII, 366; Laurent, X, No. 451; Baudry et
Wahl, op. cit.,ll, 1226, 1540 şi III, 3425; Pand. fr., v°cit,
8237, etc.
3
( ) Laurent, X, 451; Ducaurroy, II, 799; Baudrv et Wahl,
op. cit, II, 1226; Pand.fr., v° cit, 8239, etc. — Contrai
Vaquette et Marin, Successions, 811, p. 404; Demolombe,
XVII, 367; Demante, III, 228 bis IV, etc., după cari moş­
tenitorul beneficiar n'ar puteà fi obligat la garanţia asupra
bunurilor sale personale, ci numai asupra bunurilor succes-
siunei, şi intra vires emolumenti (argument din art. 713 şi
788, partea finală).
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. — ART. 789. 823

tatea de descendent (art. 751). (Vezi suprà, pag. 554, text

şi nota 1).

Timpul cât ţine acţiunea în garanţie.

A r t . 7 8 9 . — Garanţia pentru solvabilitatea debitorului unei
rente durează numai cinci ani dela împărţeala ('). Această ga­
2
ranţie ( ) încetează când nesolvabilitatea a luat naştere în urma
împărţelei. (Art. 787, 788, 1133, 1392, 1639 urm. 1907 C. civ.
Art. 886 C. fr.).
A r t . 789 regulează cazul special în care o rentă a fost c a z u l pre-
l t
pusă în lotul unuia din moştenitori. Debitorul acelei r e n t e ^ ^ P

era el insolvabil în m o m e n t u l facerei împărţelei, c o p ă r - n e i rente în U

t u l u r m i a
tasii sunt obligaţi a g a r a n t a pe acela în al cărui lot ţ ?
' v ~J /?\ T-\ i • î n • i i - " i n mosteni-
a căzut aceasta r e n t a ( ) . Debitorul rentei devenit-a el, din toii.
contra, insolvabil în urma facerei împărţelei, copărtaşii nu
datoresc nicio garanţie, iar renta rămâne, împreună cu cele­
lalte b u n u r i , pe riscul şi pericolul moştenitorului, care o are
în lotul său. Hes perit domino.
Aşa dar, copărtaşii nu vor răspunde de insolvabili- Garantarea
tatea debitorului rentei, decât atunci când insolvabilitatea s o l
vabihtăţei
> , . , . « ^ A ii- o • • actuale, iar
acestui debitor era anterioara împărţelei, conform princi- u acelei n

piului inscris în art. 787. Ou alte cuvinte, copărtaşii g a r a n - viitoare,

tează solvabilitatea actuală, nu însă şi cea viitoare a d e ­
4
bitorului rentei ( J.
(') In codul italian, zece ani (art. 1544 § ultim).
2
( ) Această garanţie, iar nu această creanţă, după cum din
eroarea se exprimă textul oficial. Art. 789 se referă iarăş la
rentele perpetue (cpr. Planiol, III, 2417), pe care noi nu
le admitem în dreptul nostru. Vezi p. 611, n. 1 şi 701, n. 1.
s
( ) La Eomani, garanţia solvabilităţei debitorului unei creanţe, £>. . r r o m a n

nu era datorită niciodată, nici chiar atunci când insolvabi­

litatea îşi aveà fiinţă în momentul facerei împărţelei, pentru
că împărţeala era, după cum ştim, privită ca o înstrăinare.
„Si nornen sit distractum, Celsus lib. nono Digestorum
scribii, locupleterà esse debitorem non debere praistare". (L. 4,
Dig., De hereditate vel actione vendita, 18. 4). Vezi şi L. 74
§ 3, Dig., De evictionibus, 21, 2, uude se zice: „Qui nomen
quale fuit vendidit, duntaxat ut sit, non ut exigi etiam ali-
quid possit, et dolum prestare cogitur".
4
( ) Cpr. Mourlon, II, 497; Planiol, III, 2417 şi autorii citaţi în
tom. VIII al Coment, noastre, p. 826, nota 5.
 824 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . VI.—S-a IV. — A R T . 789.

A p l i c , regni, Aceasta dispoziţie fiind aplicarea dreptului comun

de mai sus
creanţelor.
(art. 787), se aplică şi la creanţe. Astfel, de câteori o cre­
a n ţ ă a căzut în lotul unui copărtaş, ceilalţi copârtaşi nu
vor d a t o r a nicio garanţie, dacă debitorul, solvabil în mo­
mentul împărţelei, a devenit insolvabil mai în u r m ă ^ ) .
T i m p u l cât A m văzut cazul în care, d u p ă art. 7 8 9 , copărtâşii
ţ i n e aeţ. în
garanţie.
garantează solvabilitatea debitorului unei rente. Se naşte
însă î n t r e b a r e a : cât timp acţiunea în garanţie poate ea să
fie exercitată în asemenea caz?
Dreptul In regulă generală, acţiunea în g a r a n ţ i e se prescrie prin
comun. Art.
1890.
30 de ani (art. 1890), şi prescripţia nu începe a curge
2
decât din ziua când evicţiunea a a v u t loc( ).

Dr. vechiu In dreptul vechiu francez, copartaşii garantau solvabili­

francez. tatea debitorului rentei, chiar atunci când insolvabilitatea
survenise în urma împărţelei, şi proiectul comisiunei guver­
nului era redactat tot în acest sens (art. 210). In urma unor
observaţii foarte judicioase ale Tribunalului de casaţiune,
dreptul vechiu a fost însă părăsit şi art. 789 s'a redactat astfel
cum este. Vezi Demolombe, XVII, 373; Marcadé, III, 421;
Dueaurroy, II, 802, etc.
(0 Cpr. Trib. Paris, Pand. Period. 91. 2. 297; Baudry et Wahl,
op. cit, III, 3402, 3406; Hureaux, Idem, IV, 348, p. 543;
Vaquette et Marin, Idem., 806, p. 400; Laurent, X, 444;
Demolombe, XVII, 341, 346; Vigié, II, 405; T. Hue, V,
457; Aubry et Rau, III, § 263, p. 290, nota 22 bis (ed. a
5-a); Zaharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 635, p. 150,
text şi nota 9-a (ed. Crome); Baudry et Loynes, Privii, et
hypothèques, I, 612; Guillouard, Idem, II, 506; Pand. fr.,
v° Successions, 8168, 8186. Vezi şi suprà, p. 815.
Copartaşii garantează însă existenţa creanţei, după cum ei
garantează şi existenţa rentei căzută în lotul unuia din ei.
Pand. fr., v° cit., 8167 şi autorităţile citate acolo.
2
E x i s t , creanţei ( ) Cpr. Demolombe, XVII, 375; Laurent, X, 457; Demante,
şi a rentei. III, 230 bis IV; Thiry, II, 258, pag. 254; Mourlon, II. 498;
Dueaurroy, II, 803; Vigié, II, 403; Aubry et Rau, VI, § 625,
p. 572; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 635
in fine, p. 151 (ed Crome); T. Hue, V, 459; Planiol, III,
24Ì7; Baudrv et Wahl, Successions, III, 3428; Le Sellyer,
Idem. III, 1854, in fine, p. 498şi 1857, p. 490; Vaquette et
Marin, Idem, 812 ab initio, p. 404; Pand. fr., v° cit, 8260, etc.
Vezi şi tom. VIII al Coment noastre, p. 712.
Art. 1885. Deşi art. 1885 din codul nostru nu reproduce § 2 al tex­
tului corespunzător francez (art. 2257), unde se^ spune anume
că prescripţia nu curge în privinţa acţiunei în garanţie
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. — A R T . 789. 825

In privinţa rentelor, care a u căzut în lotul u n u i a din Derogare

i e l a e p t l 1
copărtaşi, a r t . 7 8 9 face însă o îndoită derogare dela d r e p t u l ^ c 0 n

c o m u n : 1° acţiunea în g a r a n ţ i e se prescrie numai prin

cinci ani în loc de treizeci; şi 2° acest termen nu începe a
curge din ziua evicţiunei, ci din ziua împărţelei.
1
Unii autori C ) s'au încercat să justifice această prescripţie Critica acestei
d e r 0 r L
scurtă, apropiind a r t . 7 8 9 de a r t . 1 9 0 7 , d u p ă care veniturile ^
rentelor se prescriu prin cinci ani. Adevărul este însă că
ambele derogări, pe care a r t . 7 8 9 le face dela dreptul comun,
nu se justifică prin nimic şi sunt criticate de mai toţi a u ­
2
torii ( ). De aceea, art. 9 9 4 din Ante-proiectul de revizuire
al lui L a u r e n t reintră în dreptul comun.
Art. 7 8 9 fiind deci, în această privinţă, excepţional, s t r i c t a inter-
preta e art
trebue strict restrâns la cazul a n u m e prevăzut, adecă la ^ * " 89

garanţia relativă la solvabilitatea unei rente: de unde re­

zultă că acţiunea relativă la inexistenţa rentei sau a creanţei
unui capital exigibil, se va prescrie prin treizeci de ani din
3
ziua evicţiunei (art. 1 8 8 5 şi 1890)( ).
Art. 7 8 9 nu se aplică, de asemenea, la g a r a n ţ i a sol- împărţeala
6
vabilităţei debitorului, în momentul împărţelei unei creanţe exigibile"*

d e c â t din z i u a e v i c ţ i u n e i , totuşi soluţia trebue să fie aceeaşi

şi la noi, pentrucă acest paragraf a fost eliminat, ca deprisos,
după observaţiile lui Marcadé (Prescription, p. 167), fiindcă
cazul relativ la acţiunea în garanţie intră în § 1 al art. 1885.
Vezi tom. VIII al Coment, noastre, p. 713 (la art. 1340),
unde am reprodus cuvintele lui Marcadé, pe care legiuitorul
nostru 1-a ascultat şi de astădată. Vezi şi Boileux, Comment,
sur le code Napoleon, VII, p. 828 (ed. a 6-a).
0) Marcadé, III, 422; Duranton, VII, 541, etc.
(») Cpr. Dueaurroy, 11,803; Thiry, II, 258, p. 254; Demolombe,
XVII, 375; Demante, III, 230 bis IV; Vaquette et Marin, Suc­
cessions, 813, p. 405, etc.
8
() Thiry, II, 258, p. 254, 255; Arntz, II, 1638, in fine; Mour­
lon, II, 498, in fine; Demante, III, 230 bis V; Demolombe,
XVII, 378; Laurent, X , 457, iu fine; Vigié, II, 403; Mar­
cadé, III, 423; Aubry et .Rau, VI, § 625, p. 572, 573, text
şi nota 51 ; T. Hue, V, 459, in fine şi Tr. de la cession et
transmission des créances, II, 562, p. 258 urm.; Duranton, VII,
542 şi 545; Vaquette et Marin, Successions, 814, p. 406;
Baudry et Wahl, Idem, 3431; Le Sellyer, Idem, III, 1862;
0
, Pand.'fr., v d i . , 8267; Répert. Sirey, v° Partage, 1146; Pla­
niol, III, 2417, in fine; Esmein, nota în Sirey, 83, 4, p. 9,
col. 2, etc. Vezi şi tom. VIII al Coment, noastre, p. 834.
 826 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a I V . — ART. 789.

exigibile, dreptul comun fiind aplicabil în specie. Cel

p u ţ i n în acest sens se p r o n u n ţ ă majoritatea autorilor, deşi
chestiunea este controversată.
N e a p i i c . art. A r t . 789 este inaplicabil creanţelor numai în privinţa
2
789 ia creanţe. p ţ j î tă,i, care constitue o aplicare a dreptului comun ( ).
a r e n

Aşa dar, în toate cazurile, în care art. 7 8 9 n ' a r fi

aplicabil, prescripţia va fi aceea a dreptului comun, adecă
3
de 30 de ani, dacă părţile n'au scurtat-o prin convenţia lor( ).
Scurtarea Aceasta nu este decât aplicarea principiului general,
prescripţiei
prin conv.
d u p ă care părţile pot să scurteze termenul prescripţiei, aşa
4
părţilor. C o n - c u m dispune a n u m e art 2 2 5 din codul german ( ) (argument
5
troversă. a c ( m{ tdj r _ 1 8 3 9 al Codului UOStl'u) ( ).
a r 0 n a r t

(') Demolombe, XVII, 381; Laurent, X, 458; T. Hue, V, 459 şi

autorii citaţi în nota precedentă.—Contra: Poujol, /Successions,
II, art. 886, No. 3, soluţie care este contrară principiului cu­
noscut şi foarte raţional că excepţiile sunt de strictă interpretare.
C. elveţian. După art. 637 § ultim din noul cod elveţian dela 1907,
Art. 637 acţiunea în garanţie se prescrie printr'un an dela împărţeală
§ ultim.
sau dela exigibilitatea creanţei, dacă ea este posterioară îm­
părţelei. Cpr. art. 1544 § 1 din codul italian.
2
( ) Vezi suprà, p. 824.
8
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3432 şi autorităţile citate.—
Contrà: Laurent, X, 437, in fine.
4
( ) Contrà: Art. 1972 C. Calimach (1502 C. austriac) şi art. 148
din codul federal al obligaţiilor (L. elveţiană din 14 Iunie 1881).
6
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3432; Guillouard, Prescription,
I, 323; Pand. fr., v° Prescription civile, 486 urm.; Répert. Si­
rey, eod. vo, 291 urm. ; Trib. Ilfov, Dreptul din 1891, No. 50
şi Cr. judiciar din 1910, No. 48, p. 416; Cas. fr. şi C. Paris,
Sirey, 94. 1. 361; D. P. 95. 2. 502; D. P. 97. 1. 5 şi 513;
D. P. 96. 1. 241 (cu nota lui Sarrut); D. P. 98. 1. 561 ; Pand.
Period. 98. 1. 526; C. Nancy, D. P. 97. 2. 503; Pand. Period.
98. 2. 19; Sirey, 98. 2. 173, precum şi autorităţile citate în Si­
rey et Gilbert, Code civil annoté, III, art. 2220, No. 19.
Vezi şi tom. VII al Coment, noastre, p. 374, ad notam. —•
Contrà: Laurent, X, 437; Planiol, II, 648, text şi nota 1;
Trib. Ilfov, Dreptul din 1912, No. 9, p. 70 urm.
In orice caz, convenţiile, care scurtează termenul prescrip­
ţiei, fiind derogatoare dela dreptul comun, sunt de strictă in­
terpretare. Vezi notele 1 şi 2 în D. P. 97. 2. p. 311.
Stipularea S'a decis ca părţile pot stipula o prescripţie chiar mai
unei pres­
cripţii mai
lungă decât acea admisă de lege (Cas. rom. Bult. 1892,
l u n g i decât p. 815; C. Nancy, Sirey, 91. 2. 161); însă această soluţie
acea legală. ni s'a părut inadmisibilă, pentrucă printr'o asemenea clauză
Controversă. s'ar renunţa de mai înainte la beneficiul unei prescripţii vii-
 GARANŢIA LOTURILOR ÎNTRE MOŞTENITORI. — A R T . 1351. 827

Modul cum se exercită acţiunea în garanţie (art. 112 urm.

Pr. civ., 1351 C. civ.).

Copărtaşul, care se vede ameninţat, de o evicţiune, poate Copărtaşui

să se judece cu evingătorul, şi apoi să exercite acţiunea în eWc^une'are
g a r a n ţ i e pe calea principală E l nu are însă nevoe de a d o u ă moduri
d e T
aştepta să fie evins, ci din contra, v a trebui să fie destul ^ ţ ^ ^ c

de p r u d e n t spre a chema în garanţie pe copărtaşii săi în ranţie.

procesul principal ce i-a intentat terţiul evingător (art. 1 1 2
urm. P r . civ.), acesta fiind singurul mijloc de a scăpa de
finea de neprimire trasă din a r t . 1 3 5 1 0 . civ. In adevăr,
în caz când copărtaşii vor fi astfel chemaţi în garanţie, ei
nu vor puteà să zică moştenitorului evins: dacă ne-ai fi
chemat să te a p ă r ă m , n'ai fi fost e v i n s ; pe când ei vor
puteà, din contra, să ţină acest limbagiu, de câteori moşte­
2
nitorul s'ar fi lăsat a fi evins fără a-i chema în garanţie ( ).
Copărtaşii, chemaţi în garanţie, sunt obligaţi a face Despăgubirea
11111
să înceteze tulburarea, iar dacă nu pot isbuti, trebue să des- ""^^f
păgubească fiecare în proporţie cu partea sa ereditară, pe
3
acel care a suferit evicţiunea ( ). Despăgubirea consistă, d u p ă

toare. Vezi tom. VII al Coment, noastre, p. 373, nota 2.

Cpr. Planiol, II, 649 (ed. a 6-a); Guillouard, Prescription,!,
321; Baudry et Tissier, Idem, 62; Dalloz, Nouveau code civil
annoté, IV, art. 2219, No. 4 3 ; Pand. fr., v° Prescription
civile, 478 urm.; Bépert. Sirey, v° Prescription, 287 urm.
(') Tribunalul competent este, în asemenea caz, acel al domici- Art. 63 Pr.
liului pârâtului, acţiunea în garanţie fiind o acţiune perso- ce­
nala în despăgubire, iar nu acel al succesiunei; căci, după
art. 63 Pr. civ., cererile şi pretenţiile, ce moştenitorii au unii
în contra altora, se introduc la tribunalul deschiderei succe­
siunei numai pană la săvârşirea împărţelei. Este adevărat
că, în Franţa, se decide contrariul (vezi Pand. fr., v° cit.,
8259; Duranton, VII, 558, etc.), însă această soluţie rezultă
din art. 822 C. civ. fr., pe care legiuitorul nostru 1-a eli­
minat. Vezi suprà, p. 499.
In caz de a nu se introduce cererea în garanţie în mod prin­
cipal, ci în mod incidental, tribunalul competent este acela
înaintea căruia se găseşte pendentă cererea principală (art. 64
lit. 6 şi 112 urm. Pr. civ.) Vezi suprà, p. 499.
2
( ) Pand. fr., v° Successions, 8216, 8258; Baudry et Wahl,
op. cit., III, 3421, etc.
8
( ) Arntz, II, 1634.
 :828 O. C . — C A E T . I I I . — T I T . I . — C A P . V I . — S - a V . — D E S F I I N Ţ . Î M P Ă R Ţ E L E I .

cura ştim, în bani, iar nu în lucruri de ale succesiunei. (Vezi

suprà, p . 820).

Obligaţia garanţiei în dreptul internaţional privat.

Oblig, de ga- Chestiunea de a se şti care este legea ce cârmueşte
^troveraă" obligaţia garanţiei, în dreptul internaţional privat, este con­
troversată. Unii aplică, în adevăr, legea care cârmueşte
însăş devoluţia succesiunei ('), iar alţii aplică legea la care
moştenitorii a u înţeles să se refere, adecă legea lor naţio­
nală sau aceea a ţărei în care are loc împărţeala, d u p ă cum
2
ele au sau nu aceeaş naţionalitate ( ).
Prescript, ac- Aceeaş controversă există în privinţa prescrierei acţi-
n
*t£2 " u n e i î n
garanţie ( ). 3

SECŢIUNEA V

Despre desfiinţarea sau resciziunea împărţelei (*).

Aplic, drep- î m p ă r ţ e a l a fiind o convenţie, trebue să fie supusă ace-
tuiui comun. i o r a şj c a u zd anulare ca şi celelalte convenţii în genere,
e e

(') Baudry et Wahl, Successions, III, 3435.

2
( ) Despagnet, Precis de droit international prive, 370, p. 1068
(ed a 5-a, 1909). Cpr. Rolin, Pr. de droit international
prive, II, 770, p. 330, 331. Vezi şi suprà, p. 543, 544.
3
( ) Vezi Baudry et Wahl, loco cit. şi autorităţile citate acolo.
4
Distingerea ( ) Unii autori disting acţiunea în desfiinţare sau în anulare a
între acţiunea
în anulare şi
împărţelei de acţiunea în resciziune, zicând ca acţiunea in
acţ. în resci­ resciziune se întemeiază exclusiv numai pe leziune, iar acţi­
ziune. unea în anulare pe doi sau violenţă. Cpr. Aubrv et Ran, IV,
§ 332, infine, p. 411 (ed. a 5-a) şi VI, § 626,"' p. 574, text
şi nota 1 (ed. a 4-a); Laurent, XVIII, 527, 528 şi Avant-
projet de revision du code civil (art. 1002), p. 648; Mourlon,
III,' 488, in fine. Cpr. şi T. Hue, VIII, 187, p. 2 3 8 . - V e z i însă
Demolombe, X X I X , 26 urm. şi 38 urm.; Colmet de San-
terre, V, 264 urm.; Planiol, II, 1275, etc.
Dreptul La noi, însă, unde împărţeala nu poate fi desfiinţată pentru
nostru. leziune în privinţa majorilor (art. 1165), acţiunea în anulare
sau în resciziune este tot una şi are acelaş scop, adecă desfiin­
ţarea sau stricarea împărţelei, după cum se exprimă art. 790
§ 2 şi 1900 C. civ., pentru una din cauzele admise de lege
 DESFIINŢAREA SAU RESCIZIUNEA ÎMPĂRŢELEI. 829

şi aceasta oricare ari fi forma împărţelei, fie ea j u d i c i a r ă

1
sau de b u n ă voe( ).
Cauzele care pot să a t r a g ă anularea unei convenţii s u n t : Cauzele de
a n u l a A r t
eroarea, violenţa, dolul, incapacitatea uneia din părţi şi " o

neobservarea formelor prescrise de lege.

A r t . 7 9 0 din codul nostru nu prevede printre cauzele
de anulare ale împărţelei decât violenţa şi dolul, legea ne­
vorbind nici de leziune, nici de eroare, nici de lipsa de
cauză sau de obiect.

Cazurile în care împărţeala este inexistentă.

Teoria actelor radical nule sau mai bine zis inexis- A c t e l e inexis­
tente şi a celor anulabile, datorită lui Zacharige, despre d a b i l e " " " 1

2
care am vorbit de mai multe ori p a n ă a c u m ( ) , îşi primeşte
aplicare şi la împărţeală.
î m p ă r ţ e a l a poate deci, ca orice convenţie, să fie nulă
în sens de inexistentă, sau n u m a i anulabilă.
Ca orice convenţie, ea este inexistentă când îi lipseşte Cazurile în
u n a din condiţiile esenţiale la formarea ei, şi aceste con- ţeaia™!ste e

diţii, d u p ă principiile generale, s u n t : consimţimântul, un inexistenta,

3
obiect şi o causa ( ).
Astfel, împărţeala este inexistentă : 1° când toţi copro­
4
prietarii n ' a u luat parte la săvârşirea ei ( ) şi, d u p ă unii,

adecă pentru doi, violenţă, incapacitate sau neîndeplinirea

formelor legale. De aceea, rubrica cărţei III, tit. III, capit.
VIII, secţia VII este intitulată: despre acţiunea în anulare
sau resciziune.
1
[) Demolombe, XVII, 384, 385; Pand. fr., v° Successions, 8278 urm.
2
() Vezi suprà, 274, text şi nota 1; p. 310 urm., etc. Vezi şi
tom. I al Coment, noastre, p. 630 urm. (ed. a 2-a). Mai vezi
tom. VII, p. 2 urm. Cpr. Planiol, I, 336 urm.
8
() Cpr. Laurent, X, 463 urm; Demolombe, XVII, 387; Mour­
lon, II, 1482 urm.; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3512, etc.
Cât pentru solemnitatea, care este şi ea o condiţie esenţială Solemnitatea
pentru existenţa actelor solemne (donaţiuni, ipoteci, convenţii actului,
matrimoniale, etc.) (vezi tom. VII al Coment, noastre, p. 4),
ea nu este cerută în materie de împărţeală, pentrucă, după
cum ştim, împărţeala nu este un act solemn, afară de împăr­
ţeala ascendenţilor. Vezi infra, p. 861.
4
() Cpr. Demolombe, XVII, 388, 400; Laurent, X, 290 şi 464;
 830 C. C — C A E T . I I I . — T I T . X—CAP. VI—S-a V.—DESFIINŢ. ÎMPĂRŢELEI.

chiar când s'a admis la săvârşirea ei pe o persoană străină,

căreia pe nedrept i s'a atribuit calitatea de moştenitor (*);
2° când s'ar împărţi o avere între persoane ce nu sunt p r o ­
prietari, de exemplu : nişte comoştenitori a b intestat au
î m p ă r ţ i t averea defunctului, în necunoştinţa testamentului
2
prin care această avere era lăsată altora ( ); 3° când s'ar îm­
6
părţi o pretinsă succesiune, care n ' a r exista în r e a l i t a t e ( ) , etc.
Consecinţile In toate aceste cazuri, nulitatea fiind radicală, are loc
d e
\ m p S i ! drept, fârâ a fi dobândită dela justiţie, pentrucă nu se
poate a n u l a ceeace nu are fiinţă. î m p ă r ţ e a l a va fi deci
declarată inexistentă în caz de contestaţie, ceeace însem­
nează că justiţia va declara, în asemenea caz, că ea n ' a a v u t
niciodată fiinţă (*), chiar dacă a r fi fost confirmată sau ar

Ducaurroy, II, 781; Trib. Ilfov, Dreptul din 1888, No. 36.
Cpr. şi Cas. rom. Bult. S-a I, anul 1870, p. 241. —Vezi
însă art. 797, care declară nulă, în sens de anulabilă, împăr­
ţeala făcută de un ascendent, atunci când ea nu cuprinde pe
toţi copiii în viaţă şi pe toţi descendenţii fiilor morţi mai
înainte (premuriti, zice textul). Vezi infra, p. 882, nota 4.
(») Cpr. Demolombe, XVII, 388, 2° şi 401. — După alţii, însă,
asemenea împărţeală ar fi validă, pentrucă, în specie, există
consimţimânt din partea tuturor moştenitorilor. Rămâne deci
ca, în asemenea caz, moştenitorii să ceară dela cel ce a fi­
gurat fără drept la împărţeală, bunurile pe care el le deţine
fără cauză, bunuri în privinţa cărora se va face un supli­
ment de împărţeală (art. 790 § 2). Vezi în acest din urmă
sens, Laurent, X, 464; Duranton, VII, 553, etc. Această din
urmă părere este, de bună seamă, cea mai juridică.
Alte cazuri de (*) Cpr. Laurent, X, 465. — Demolombe mai consideră încă îm­
inexistenţă, părţeala ca inexistentă: a) în caz când s'ar fi împărţit bunuri
asupra cărora
există d i s ­
aparţinând numai unuia din moştenitori (XVII, 388, 398),
cuţie. şi b) când împărţeala ar fi fost stabilită pe o bază falşă,
atribuindu-se unuia sau mai multora din moştenitori o parte
mai mare sau mai mică decât acea care li se cuvenià în
realitate (XVII, 388, 406). Această soluţie este însă inad­
misibilă, pentrucă, în cazul întăi, toate bunurile defunctului
au fost împărţite şi adevăratul proprietar al bunurilor, din
eroare cuprinse în împărţeală, n'ar aveà decât să le reven­
dice; iar în cazul al doilea, eroarea comisă în distribuirea
bunurilor nu atrage inexistenţa împărţelei, ci numai rectifi­
carea ei. Vezi în acest din urmă sens, Laurent, X, 465 ; Du­
caurroy, II, 782; Duranton, VII, 553, etc.
3
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 3512; Laurent, X, 465, etc.
4
() De câteori deci inexistenţa actului va fi contestată şi una
 DESFIINŢAREA ÎMPĂRŢELEI. — ART. 790. 831

fi trecut u n t i m p cât de îndelungat dela săvârşirea e i ; căci

n u m a i actele anulabile pot fi confirmate, nu însă şi cele
lipsite de fiinţă l e g a l ă ^ ) ; de unde rezultă că prescripţia
prevăzută de art. 1 9 0 0 nu este aplicabilă în specie, această
2
prescripţie fiind o confirmare tacită ( ).
V e n i m a c u m la cazurile de a n u l a r e sau de anulabili-
tate ale împărţelei.

Cazurile în care împărţeala este numai anulabilă.

A r t . 7 9 0 . — Impărţelele pot fi desfiinţate pentru violenţă
şi doi.
Pentru o simplă omisiune a unuia din obiectele succesiunei
nu se strică împărţeala; se face numai un supliment de împăr­
3
ţeală pentru obiectul omis( ). (Art. 793, 796, 798 urm., 953, 955,
960, 961, 1165, 1909 C. civ. A.rt. 887 C. fr.)
A r t . 7 9 0 n u vorbeşte decât de d o l ş i violenţă. T e x t u l Doi,'violenţă,
francez mai vorbeşte încă despre leziune. Leziunea sau vă- ^vTnţa'iezf-
u n e i ?
tămarea, d u p ă cum o numeşte art. 6 9 4 din codul nostru,
este prejudiciul ce sufere una din părţi î n t r ' u n contract.
I n t r ' o împărţeală, leziunea a r consista în aceasta că u n u l

din părţi va invoca actul fără fiinţă, justiţia va trebui să se

pronunţe spre a declara această pretenţie neîntemeiată (vezi
tom. I al Coment, noastre, p. 632, 633, text şi nota 1, ed. a 2-a).
De asemenea, dacă una din părţi a executat o împărţeală
inexistentă, ea va puteà să revendice lucrurile predate sau
sumele plătite în baza ei, fără cauză. Boissonade, Projet de
code civil pour l'empire du Japon, II, No. 659, p. 753, 754.
x
, ( ) Vezi suprà, p. 274, 314 şi 319. Vezi şi tom. I al Coment,
noastre, p. 633 (ed. a 2-a). Art. 1310 din codul italian este
expres în această privinţă. Vezi şi Boissonade, op. cit., II,
art. 581, p. 740 şi 780, No. 695; Bufnoir, Propriété et contrat,
p. 727; Planiol, I, 339 şi II, 1296; Trib. Bacău, Dreptul
din 1912, No. 14 (cu observ, noastră). Cpr. art. 1168 din
codul civil actual.
2
( ) Cpr. Laurent, X, 464; XV, 15 şi Arant-projet de revision
du code civil, III, p. 645; Mourlon, II, 1484; Boissonade,
op. cit., II, p. 54, 73 şi 780; Aubry et Rau, IV, § 339,
p. 448 (ed. a 5-a); Trib. Ilfov, Dreptul din 1898, No. 71.
Vezi si tom. X al Coment, noastre, p. 230. Mai vezi tom.
VII, p. 72 urm.
3
( ) Cpr. L. 1 § 1, Dig., De dolo malo, 4, 3; L. 1, Dig., Quod
metus causa gestum erit, 4, 2; L. 20 § 4, Dig., Familice
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — CAPIT. V I . — S-a V . — A R T . 7 9 0 .

din copărtaşi n ' a r obţinea, prin lucrurile sau valorile ce-i

sunt atribuite, echivalentul drepturilor sale din lucrurile sau
valorile indivize.
D^TCchhi Leziunea, în materie de împărţeală, este tradiţională în
codul francez. E a era, în dreptul vechiu, o cauză de a n u ­
lare a împărţelei când era considerabilă (lesio enormis) (*).
c.^francez In codul actual francez, leziunea, spre a d a loc la a n u ­
larea împărţelei, trebue să fie mai m a r e de o pătrime (art. 8 8 7 ) ,
ceeace însemnează că, pentru ca unul din moştenitori să
poată ataca împărţeala, el trebue să fi primit mai puţin
de trei pătrimi din ceeace a r fi trebuit să primească, dacă
egalitatea a r fi fost observată.
D i . roman. Leziunea era admisă şi la R o m a n i ca o cauză de res-
ciziune, fiindcă împărţeala era, d u p ă c u m ştim, asimilată
2
cu o vânzare sau un schimb ( ).
c Calimach. Codul Calimach înţelege, de asemenea, a admite lezi-
Art. 1096. u n e a j i vorbeşte, în a r t . 1 0 9 6 , de o pricină mare foarte
c a n c

p ă g u b i t o a r e : „ N u se strică împărţeala ce s a u făcut prin

j u d e c a t ă la locul cuviincios, zice acest text, afară numai de
s'ar fi întâmplat o pricină mare şi cunoscută, foarte păgu­
bitoare pentru u n u l din împreună-moştenitorii".
Neadmiterea Codul nostru actual, depărtându-se dela aceste principii,
leziunsi în
codul nostru nu admite leziunea ca o cauză de a n u l a r e a împărţelei în
actual. privinţa persoanelor capabile, căci a r t . 7 9 0 din codul nostru
n ' a reprodus § 2 al textului corespunzător francez, privitor
la leziune, pe care îl reproduce însă a r t . 1 0 3 8 din codul
italian. Această modificare însemnată nu se datoreşte n u m a i
unei scăpări din vedere, ci voinţei legiuitorului de a inova
şi de a schimba principiile codului francez. In adevăr, legiui­
torul nostru nu se mulţumeşte de a elimina din textul
francez paragraful care vorbeşte de leziune, ci mai elimi-
nează încă art. fr. 8 9 0 , care a r a t ă cum se calculează leziunea.
E l mai eliminează încă şi alte texte privitoare tot la leziune,

erciscundcc, 10, 2; L. 1, Cod., eod. tit., 3, 36; Pothier, Suc­

cessions, VIII, p. 195, etc.
(') Vezi Pothier, Successions, VIII, p. 195; Lebrun, Successions,
p. 614, No. 53 (ed. din 1735).
2
( ) Vezi suprâ, pag. 781. Cpr. L. 1 § 3, Cod, Communio, utri-
usque judicii, etc., 3, 38 şi L. 4, Cod, De rescindendâ vendi-
tione, 4, 44, precum şi alte texte citate suprà, p. 781, nota 1-
 DESFIINŢAREA Î M P Ă R Ţ E L E I . — A R T . 790. 833

şi a n u m e : a r t . 1 1 1 8 , care dispune că leziunea n u este admisă

decât în cazurile a n u m e determinate de lege; a r t . 1684— 1 6 8 5 ,
care se ocupă de resciziunea vânzărei pentru leziune; a r t . 2 0 5 2
§ 2 , care dispune că tranzacţiile n u pot fi atacate pentru
1
leziuneţ ); a r t . 1 7 0 6 , care dispune că resciziunea pentru
leziune n u se aplică la schimb. El nu reproduce în a r t . 7 9 8
partea textului corespunzător francez (1079), care dispune
că împărţeala făcută de u n ascendent poate fi atacată pentru
leziune, când această leziune este de peste o pătrime. I n fine,
ceeace este şi mai decisiv, a r t . 1 1 6 5 din codul nostru, care
nu există în codul francez, dispune a n u m e că majorul nu
poate să exercite acţiunea în resciziune pentru leziune. Din
toate aceste schimbări intenţionate rezultă în deajuns că lezi­
unea n u este în dreptul nostru o cauză de resciziune în m a ­
terie de împărţeală, ea nefiind admisă decât pentru minori
(art. 1 1 5 7 u r m . ) şi în cazul excepţional al a r t . 6 9 4 .
Legea, pentru a fi corectă, trebuia însă să elimineze inadvertenţa
l e i u i t o r u l u i
şi a r t . 7 9 1 , 7 9 2 , care, în spiritul legei franceze, se referă § -
tot la leziune, d u p ă cum el a eliminat a r t . 8 8 9 şi 8 9 0 din
2
codul francez ( ).
Convenţiile fiind anulabile şi din cauză de eroare (art. 9 5 3 Eroarea,
urm.), împărţeala a r fi trebuit să fie a n u l a t ă şi din această
cauză şi, în adevăr, codul Calimaeh prevede eroarea, când
zice, în a r t . 1 0 9 5 , că se strică împărţeala ce s'a făcut între
vârstnici fără j u d e c a t ă , de se va dovedi că a u r m a t nebă­
gare în samă. Aceiaş soluţie era admisă şi prin proiectul
comisiei guvernului care, în a r t . 2 1 1 , prevedea că împăr­
ţeala puteà să fie desfiinţată, ca şi celelalte convenţii, pentru
eroare de fapt; însă această redacţie a fost modificată
în u r m a discuţiei u r m a t ă în Consiliul de Stat, pentrucă
unele erori a t r a g inexistenţa contractului, iar altele d a u loc
la alte acţiuni decât aceea în anulare. L a noi însă, unde,
d u p ă c u m a m văzut, leziunea n u este o cauză de a n u l a r e
a împărţelei, eliminarea erorei n u se prea explică.
E r o a r e a n u este deci o cauză de a n u l a r e a împărţelei,
căci mai în toate cazurile, ea va puteà să fie r e p a r a t ă fără

(V) Vezi tom. X al Coment, noastre, p. 216, nota 4 şi p. 222.

Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1907, No. 68, p. 562.
2
( ) Vezi tom. VII al Coment, noastre, p. 7 urm.

43113 53
 834 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . VI. S"» V. — A R T . 790.

a se recurge la acţiunea în anulare. Astfel, dacă s'a uitat

de a se prevedea unele b u n u r i în împărţeală, se va face o
împărţeală suplimentară (art. 7 9 0 § 2). Legea menţine, în
asemenea caz, împărţeala parţială în interesul consolidarci
1
proprietăţei ( ).
Menţionarea Cu această ocazie, vom menţiona o decizie recentă a
d e
Curtef d l L^ ţ z i u r
casaţie, care p u n e în principiu că art. 7 9 0 din
e i

'saţie. codul civil, ocupându-se de cauzele p e n t r u care o împărţeală

definitivă poate fi desfiinţată şi prevăzând că pentru o
simplă omisiune a unui obiect din succesiune nu se strică
împărţeala definitivă, ci se face n u m a i u n supliment de
î m p ă r ţ e a l ă pentru obiectul omis, de aici rezultă că atunci
când p a r t e a nu cere a se desfiinţa o împărţeală definitivă
p e n t r u nişte bucăţi de p ă m â n t omise, ci pretinde că ele a u
fost omise de judele de ocol de a fi puse în masa de
î m p ă r ţ i t şi cere ca t r i b u n a l u l , în apel, să constate că ele au
r ă m a s dela de cujus şi să fie cuprinse în masa de împărţit,
t r i b u n a l u l , în virtutea efectului devolutiv al apelului, nu poate
să respingă o asemenea cerere, pe motiv că ar fi cazul să
se facă u n supliment de împărţeală, conform textului sus­
2
citat ( ).
Eroarea de D a c ă s'a determinat r ă u partea care se cuvine fiecărui
C a l
i7i7 A r t
copărtaş, sau dacă s'a făcut o eroare de calcul, această
eroare va fi rectificată (anologie din art. 1 7 1 7 dela titlul
3
tranzacţiei) ( ).

C. Calimaeh. (i) Cpr. Trib. Brăila, Dreptul din 1884, No. 10. Aceeaş soluţie
Art. 1908. ^ aţjjnjgg, ş{ j vechile noastre legiuiri. Vezi art. 1098 din
e r n

codul Calimaeh, unde se zice: „Intâmplându-se să fi rămas

niscaiva lucruri de' moştenire neîmparţite, pentru care n'a
urmat hotărîre de către judecată, nici învoială între împreună-
moştenitorii, nu se strică pentru această pricină săvârşita îm­
părţeală, ci se împart numai acele neîmpărţite lucruri",
c. lui Andr. Codul lui Andronache Donici dispune, de asemenea, că: „după
Donici. ce s'a alcătuit împărţeala, iarăşi de au mai ramai cevà neîm­
părţit, asemenea se împarte" (§ 2, capit. 40). Vezi şi § 4
din acelaş cod (acelaş capitol). „Quod si queedam res indivisa}
relido? sunt, communi dividundo de eis agi potest". (L. 20
§ 4, Dig., Familia; erciscundce:, 10, 2).
(*) Cas. S-a I, decizia No. 355 din 25 Aprilie 1912. Săptă­
mâna juridică din 3 Iunie 1912, No. 24, p. 375, 376, No. 366.
(") Cpr. Surville, op. cit., I l l , 669, p. 292; Planiol, III, 2419.—
Dacă eroarea constă în atribuirea a unor lucruri ce nu apar-
 DESFIINŢAREA ÎMPĂRŢELEI — ART. 790. 835

Dacă eroarea este rezultatul manoperelor frauduloase Cazul când

î n t r e b u i n ţ a t e de unul din comoştenitori, atunci există doi ('); ^ e ^ t e t u i 6

iar dacă eroarea este relativă la valoarea bunurilor, ea n u unor mano-

v a fi ţ i n u t ă în seamă, pentrucă, în asemenea caz, ea se re- P ^ ° J - e r i
1
l o i r e

2
duce la o leziune ( ), şi ştim că leziunea n u e admisă de
legea noastră ca o cauză de anulare. Singurele cauze care
pot să aducă, în dreptul nostru, desfiinţarea împărţelei sunt
d e c i : 1° d o l u l ; 2° violenţa; 3° incapacitatea uneia din părţi,
şi 4° neobservarea formelor prescrise de lege.
V o m începe cu această din u r m ă cauză de anulare. Neobserv. for-
P
I m p ă r ţ e a l a făcută cu tutorul unui minor sau unui in- rist°ae îege.
c

terzis (art. 4 5 4 ) , sau cu o femee m ă r i t a t ă neautorizată,

este, în adevăr, anulabilă independent de orice leziune,
fiindcă incapabilul n ' a fost a p ă r a t de câteori nu s'au înde­
plinit formele prescrise de lege pentru complectarea capaci-
3
tăţei lui ( ).
De câteori însă împărţeala a fost săvârşită de tutor
c u îndeplinirea formelor legale, ea nu poate fi a t a c a t ă de
minor nici s u b c u v â n t de leziune, r ă m â n â n d ca minorul,
c a r e a r fi fost v ă t ă m a t prin actele t u t o r u l u i său, să ceară
d a u n e dela acest din u r m ă , pentrucă art. 1 1 5 7 şi u r m .
din codul civil, deschizând în folosul minorului o acţiune
în resciziune pentru cauză de leziune în contra oricărei con-
venţiuni, p r e s u p u n e că convenţia atacată nu emană dela
t u t o r , ci dela însuş minorul, şi această soluţie este cu a t â t
mai admisibilă la noi cu cât art. 9 5 1 , care nu există în
codul francez, prevede că minorul nu poate ataca angaja-

ţineau defunctului şi dacă unul din copârtaşi este evins din

aceste lucruri, el va exercita acţiunea în garanţie (art. 787).
Planiol, loco cit.; Thiry, II, 259.
0) Cpr. Thiry, II, 259, p. 255.
2
( ) Surville, Elements d'un cours de droit civil, III, 669, p. 292.
3
( ) Vezi tom. VII al Coment, noastre, p. 20, text şi nota, precum
şi numeroasele autorităţi citate acolo. Mai vezi tom. II, p. 759,
760 (ed. a 2-a).
Rămâne însă bine înţeles că numai incapabilul se va Nulitate rela-
tÌT&
puteà folosi de această nulitate, ea fiind relativă (art. 952). -
Comoştenitorii capabili nu pot deci cere anularea, opunând
incapabilului incapacitatea sa. C. Bucureşti, Dreptul din 1886,
No. 79; Cas. fr. Sirey, 88. 1. 425 (cu nota lui Meynial);
Surville, op. cit., III, 668, p. 291.
 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. 1. — C A P I T . V I . — S-a V. — ART. 790.

meniul sau (adecă actul la care el a cooperat singur, fără

intervenţia tutorului) decât în caz de leziune^).
P e n t r u actele săvârşite de tutor în limitele m a n d a t u l u i
său şi cu îndeplinirea formelor legale, se va aplica deci
2
m a x i m a : Factum tutoris factum pupilli( ).
Este adevărat că Curtea din Bucureşti a decis con­
trariul, a d m i ţ â n d că minorul este, în orice caz, în drept a
3
cere anularea împărţelei pentru leziune ( ); însă această so­
luţie este contrară art. 1 1 6 6 , d u p ă care înstrăinarea b u n u ­
rilor u n u i minor sau ale u n u i interzis, ori împărţeala unei
moşteniri cuvenită lor, făcută de tutor cu îndeplinirea for­
melor legale, se consideră ca făcută de dânşii în timpul c a p a ­
citate! lor şi, deci, nu pot fi atacate pentru leziune; fiindcă
4
această acţiune nu a p a r ţ i n e persoanelor capabile (art. 1165) ( ).
In codul francez, împărţeala făcută cu un incapabil,
•fără îndeplinirea formelor legale, nu este nulă, d u p ă cum
sunt celelalte acte, ci este validă, însă n u m a i ca împărţeală
a folosinţei fpartage provisionnel) (art. 4 6 6 şi 8 4 0 C. fr.);
de unde rezultă că, în F r a n ţ a , nu se poate cere a n u l a r e a
unei asemenea împărţeli, ci r ă m â n e ca moştenitorii să p r o ­
5
voace împărţeala definitivă ( ). Acest sistem n ' a fost î n s ă
6
admis de legiuitorul nostru ( ).
N e - a mai r ă m a s , p e n t r u a complecta explicarea art. 7 9 0 ,
să vorbim despre doi şi violenţă.
Dolul şi violenţa viciând consimţimântul t u t u r o r c o n ­
tractelor în genere (art. 9 5 3 ) , face ca şi împărţeala să fie
anulabilă (art. 7 9 0 , 961), fiindcă legea n ' a admis în această
privinţă nicio derogare dela dreptul comun.
„Se strică împărţeala ce s'a făcut între vârstnici f ă r ă
j u d e c a t ă , sine judicio (L. 3 , Cod, Communia utriusque ju-

(') Yezi în acest sens numeroasele autorităţi citate în tom. VII

al Coment, noastre, p. 18, nota 1 şi p. 90, nota 2, la care
trebue să adăogăm, Cas. rom. Bult. 1903, p. 1193; Dreptul
din 1903, No. 72 şi Cr. judiciar din 1905, No. 62.
2
( ) Vezi tom. VII al susziselor Comentarii, p. 19.
3
( ) C. Bucureşti, Dreptul din 1883, No. 53. Cpr. Trib. Iaşi, Dreptul
din 1884, No. 20.
4
( ) Vezi tom. VII al Coment, noastre, p. 19 urm. şi tom. I I ,
p. 759, text şi nota 1 (ed. a 2-a).
5
( ) Laurent, X, 467.
6
( ) Vezi suprà, p. 460, n. 3; 470, n. 2; 770, 773, etc.
 DESFIINŢAREA ÎMPĂRŢELEI. — ART. 790. 837

dicii, 3 , 38), zice art. 1 0 9 5 din codul Calimach, de se va

dovedi că a u r m a t înşălăciune sau vicleşug (doi), sau ne­
b ă g a r e în samă (eroare), ori frică şi silă (violenţă), căci
a t u n c i nu are nicio putere î m p ă r ţ e a l a " (*).
Legea menţionând n u m a i dolul şi violenţa în specie, A p l i e . art.
955—960.
autorii sunt de acord spre a decide că ele trebue să î n t r u ­
nească caracterele indicate de a r t . 9 5 5 — 9 6 0 , conform d r e p ­
2
tului comun ( ).
S'a decis că o simplă reticenţă este insuficientă p e n t r u D o l u l prin
reticentă.
a constitui prin ea însăş dolul şi că dolul consistă, în specie,
în ascunderea activului succesiunei, când această ascundere
a fost u r m a t ă de manoperi viclene, spre a dobândi un con-
3
s i m ţ i m â n t care, fără aceste manoperi, n ' a r fi fost d a t ( ).
In î m p ă r ţ e a l ă ca şi în celelalte convenţii, dolul trebue Părţile con­
tractante.
să emane dela părţile contractante. Dacă el nu e m a n ă decât
dela u n a din ele, nulitatea nu poate fi admisă, din cauza
4
indivizibilităţei împărţelei ( ).
î n c â t priveşte violenţa, ea este, prin aplicarea d r e p t u l u i Violenţa.
Art. 955.
c o m u n , o cauză de a n u l a r e a împărţelei, ori dela cine a r e m a n a ,
(art. 9 5 5 ) .
S'a decis că temerea întemeiată a u n u i proces nu este Temerea u n u i
5
o violenţă de n a t u r ă a atrage anularea împărţelei ( ). proces.

(') Dolul (fraus, dolus malus) şi violenţa (vis et metus) erau Dr. roman,
admise şi la Romani drept cauze de anulare ale împărţelei. Vezi
L. 1, Dig., Quod metus causa gestum erit, 4, 2; L. 1, Pr. şi
§ 1, Dig., De dolo malo, 4, 3 ; L. 3, Cod, Communia utri-
usque judicii, 3, 38, unde se zice: „Majoribus etiam, per
fraudem vel dolum vel perperam. sine judicio factis divisi-
onibus, solet subveniri; quia in bona; fidei indiciis et quod
incequaliter factum esse constiterit, in melius reformabitur".
2
( ) Thiry, II, 259, p. 256; Baudry et Wahl, op. cit., I l l , 3437,
3438; Laurent, X, 468, etc.
3
( ) Trib. Lyon. Pand. Period. 88. 2. 90. Cpr. C. Toulouse, Sirev,
38. 2. 384; Baudry et Wahl, op. cit., I l l , 3438; Pand. fr., v° cil,
8290, etc. — Dolul negativ prin reticenţă este însă, în genere,
admis de jurisprudenţă în materie de contracte. Vezi Cas. fr.,
Sirey, 38. 1. 951. Cpr. Bédarride, Du doi et de la fraude, I,
94 urm., p. 62 urm. (ed. a 4-a). Vezi şi tom. V al Coment,
noastre, p. 71.
4
( ) Pand. fr., v° cit., 8296; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3438; —
Contrà: Le Sellyer, op. cit, III, 1895.
5
( ) C. Paris (6 August 1897), decizie citată de Baudry et Wahl,
op. cit, III, p. 738, nota 7 (ed. a 3-a).
 838 C. C — C A R T . III. — T I T . I . — C A P . V I . — S-a V . — D E S F . Î M P Ă R Ţ E L E I .

D o r e d . do- Dolul sau violenţa vor fi dovedite prin orice soiu de

l u l u
îentei V
°"P l
i de către acel care le invoacă.
r o D e

A t â t împărţeala de b u n ă voe cât şi cea j u d i c i a r ă

pot fi atacate pentru doi sau violenţă, legea nefâcând nicio
d
distincţie în această privinţă ( ).
îndeplinirea P e lângă că împărţeala poate fi anulată, desfiinţată
condiţiei. t i t ă pentru u n a din cauzele mai sus expunse, ea
g a u s r c a

mai poate încă fi desfiinţată prin îndeplinirea condiţiei,

atunci când condiţia rezolutorie a fost a n u m e prevăzută de
părţi. T r e b u e însă să reamintim că condiţia rezolutorie nu
este niciodată subînţeleasă în împărţeală, ca în celelalte con­
2
tracte sinalagmatice (art. 1020) ( ).

Efectele desfiinţărei împărţelei.

A p l i c dr. Care sunt efectele desfiinţărei împărţelei? Legea neros-
comun.tindu-se a s u p r a acestui p u n c t , trebue să aplicăm principiile
d r e p t u l u i comun.
Provocarea P r i n urmare, în u r m a desfiinţărei împărţelei, indivizi-
u n e a v a u r m a
U n e
pârţefi m
înainte şi lucrurile vor fi puse în starea
lor anterioară, ca şi cum împărţeala n ' a r fi a v u t niciodată
3
fiinţă ( ); de unde rezultă că, în u r m a desfiinţărei împărţelei,
fiecare din copărtaşi este autorizat a provoca o n o u ă îm­
părţeală, fiind obligat să aducă înapoi la masa comună b u ­
nurile ce compuneau lotul său.
Art. 1909. Dacă mobilele corporale sunt însă în m â n a co p ă r t a ş u l u i ,
acest raport se va face în n a t u r ă ; dacă ele au fost înstră­
inate, r a p o r t u l nu se poate face decât prin luare mai p u ţ i n ,
fiindcă dobânditorul lor de bună credinţă este la adăpost de
4
orice revendicare (art. 1909) ( ).

(') Pand. fr., v° cit, 9297; Baudry et Wahl, op. cit, III, 3457;
Mourlon, II, 499; Demante, III, 241 bis II; Demolombe, XVII,
385; Cas. fr., Sirey, 97 1. 124 (soluţie implicită). — Contrà:
(în privinţa împărţelei judiciare), art. 1096 C. Calimach, şi
L 3, Cod, Communio, utriusque judicii, etc., 3, 38.
2
( ) Vezi suprà, p. 490, nota 1 şi 789.
8
( ) Cas. fr., D. P. 88. 1. 242; Sirey, 88. 1 425; Demolombe,
XVII, 499; Pand. fr., v° cit, 8819 urm., etc.
4
( ) Cpr. Laurent, X, 510. Aubry et Bau, VI, § 626, p. 585,
nota 30; Pand. fr., v° Successions, 8829 şi autorităţile citate
acolo.
 EFECTELE DESFIINŢĂREI ÎMPĂRŢELEI. 889

De câteori r a p o r t u l se va face prin luare mai p u ţ i n , Cazul când

bunurile se vor aduce înapoi d u p ă valoarea a c t u a l ă ; de ' ţ a c f p r i i T
unde rezultă că succesiunea se va folosi de mărirea valorei luare mai
p u t i n
lor, d u p ă cum ea va suferi p a g u b a ce ar rezulta din mic- '
şorarea acelei valori; ceeace este j u s t , pentrucă indiviziunea
4
e presupusă că n ' a încetat niciodată ( ).
Aceasta lasă însă a se presupune că mărirea sau mic- Cazul când
şorarea valorei bunurilor este independentă de faptul moş- ^ b a n â t & t i t
a
m

tenitorului, căci dacă el a adus î m b u n ă t ă ţ i r i lucrului ce lucrul,

urmează a fi din nou împărţit, aceste îmbunătăţiri i se vor
ţine în samă, d u p ă cum el va trebui să despăgubească suc­
2
cesiunea de degradările sale ( ).
Din împrejurarea că indiviziunea este p r e s u p u s ă a nu Restituirea
f r u c t e l o r
fi încetat niciodată rezultă că moştenitorul n'ar trebui să -
restitue fructele naturale sau civile, ce el a perceput în
u r m a împărţelei, acum anulată, pentrucă fructele percepute
în t i m p u l indiviziunei a p a r ţ i n succesiunei. Fructus omnes
augent hereditatern (L. 20 § 3 , Dig., De hereditatis peti-
tione, 5, 3).
Obligaţia de a restitui fructele incumbă, d u p ă unii, Cazul când
chiar copârtaşilor de b u n ă credinţă, căci art. 4 8 5 , care pre- l^^toA
supune o revendicare din partea proprietarului în contra credinţă. Con-
t r o v e r s ă
unui terţiu posesor de b u n ă credinţă, nu este aplicabil în -
specie, de oarece nu se poate zice în privinţa copărtaşului,
care a posedat în virtutea unei împărţeli anulate, că el este
3
posesor de b u n ă credinţă în sensul art. 4 8 5 ( ).
Desfiinţarea împărţelei îşi produce efectele sale şi în Efectul d e s -
privinţa terţiilor, pentrucă acel care are o proprietate su- ^ " f n ^ ţe­ 1

puşă desfiinţărei nu poate să confere terţiilor mai multe ţirior.

1
( ) Cpr. Laurent, X, 510; Filippis, Corso completo di diritto
civile italiano, XII, 276, p. 222; Baudry et Wahl, op. cit.,
Ili, 3536 şi autorităţile citate acolo.
2
( ) Laurent, X, 510; Demolombe, XVII, 506, 507; Baudry et
Wahl, op. cil., Ili, 3536, in fine; Pand. fr., v° cit., 8827,
8828, etc.
8
( ) Laurent, X, 411; Baudry et Wahl, Successions, III, 3537.—
Contrà: Planiol, III, 2429; Demolombe, XVII, 511; De­
mante, III, 239 bis; Massé-Vergé, II, § 393, p. 386; Aubry
et Rau, VI, § 626, p. 585; Le Sellyer, Successions, III, 1937;
Hureaux, Idem, V, 64; Pand. fr., v° cit., 8835, etc.
C. C — C A E T . III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a V . — D E S P . ÎMPĂRŢELEI.

d r e p t u r i decât are el însuş ('); de unde rezultă că desfiin­

ţarea împărţelei va aduce căderea înstrăinărilor şi a d r e p ­
a
turilor reale constituite de copărtaşi în folosul terţiilor ( ),
în u r m a împărţelei astăzi desfiinţată; şi aceste drepturi nu
vor rămânea în picioare decât sub condiţia ca imobilul în­
străinat sau grevat de drepturi reale să cadă prin n o u a
3
împărţelă tot în lotul aceluiaş copărtaş ( ). Acest principiu
este adevărat în toate cazurile, fie că împărţeala a fost
4
a n u l a t ă pentru violenţă, fie pentru doi ( ).

(') „Nemo plus juris ad alium trans/erre potest quam ipse

habet" (L. 54, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17) şi
art. 580 C. Calimach (442 C austriac). Vezi, suprà, p. 36,
text şi nota 3, p. 654 şi tom. X, p. 585, nota 4. Art. 769, 830,
1803 şi 1770 cuprind o aplicare a acestui principiu, iar
art. 316, 765, 834, 855, 1167, etc. cuprind, din contra, o de­
rogare dela el. Vezi infra, p. 886, ad notam.
2 u
( ) „Resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis . Vezi suprà,
p. 659, 786 şi infra, p. 921. Vezi asupra acestui adagiu ce­
lebru, Emile Ollivier în Revue pratique de droit francai*,
tom. V, anul 1858, p. 525 urm.
3
( ) Vezi în acest sens, Laurent, X, 512; Demolombe, XVII, 505;
T. Hue, V, 471; Vigié, II, 424; Planiol, II, 1281 şi III, 2429;
Ducaurroy, II, 814; Mourlon, II, 507; Marcadé, III, 433;
Masse-Verge, II, § 393, p. 386; Aubry et Rau, VI, § 626,
p. 586; Baudry et Wahl, Successions, III, 3540; Le Sellyer,
Idem, III, 1893; Hureaux, Idem, V, 66, p. 91 urm.; Va­
quette et Marin, Idem, 1010, p. 519; Dutruc, Partage de
succession, 637, p. 686; Pand. fr., v° cit., 8851; C. Focşani,
Dreptul din 1883, No. 25; Cas. fr. D. P. 88. 1. 133 şi 241;
Sirey, 88. 1. 425; Sirey, 89. 1. 449. — Contrà: Delvincourt, a
cărui părere a rămas izolată. Cpr. şi Demante (III 237 bis
III), care pare predispus a lăsa judecătorilor facultatea de a
menţine înstrăinarea, sub cuvânt de echitate. Dar de când oare
echitatea este ea mai presus decât însăş rigoarea dreptului?
4
( ) Laurent, X, 513 şi X I X , 75, 76; Demolombe, XXIV, 190;
Bédarride, Du doi et de la fraude, I, 277; Larombière, Oblig.,
I, art. 1114, No. 12; Thirv, II, 588; Arntz, III, 28; Colmet
de Santerre, V, 276 bis III; Aubry et Rau, IV, § 336, ab
initio, p. 427 (ed. a 5-a); T. Hue, VII, 41 şi VIII, 214,
in fine; Planiol, II, 1281; Vigié, II, 1124; Mourlon, II, 1062
urm.; Pand. fr., v° Successions, 8853; Bufnoir, Propriété
et contrat, pag. 620 şi 701; Cas. rom. Bult. 1909, p. 1409;
Dreptul din 1910, No. 18 şi Cr judiciar din acelaş an, No. 31
(cu observ, noastră); C. Bucureşti, Dreptul din 1908, No. 61.
Vezi tom. V al Coment, noastre, p. 90 urm. şi tom. X, p. 192,
 EFECTELE DESFIINŢĂREI ÎMPĂRŢELEI. 841

Dar, dacă înstrăinările imobilelor şi drepturile reale con- Validitatea

stituite a s u p r a lor (ipoteci, servituti, uzufruct, etc.) sunt d e s -i cministraţie.
t e l o r de ad­
a e t e l o r d e
" a d

fiinţate prin împărţeală, se decide, din contra, că actele de

administraţie făcute de moştenitor, în u r m a împărţelei, precum
a r fi, de exemplu, închirierea sau arendarea u n u i imobil pe
un period de cinci ani cel mult, sunt menţinute, pentrucă fie­
care moştenitor este presupus că a a v u t dela ceilalţi moşteni­
1
tori m a n d a t u l de a administra bunurile cuprinse în lotul său ( ).
î n c â t priveşte cesiunea câştiurilor, se decide, în genere, Cesiunea cas­
t l u r i , o r
că ea fiind u n act de înstrăinare, r ă m â n e fără efect, dacă
imobilul, al cărui câştiuri au fost cedate, n'a căzut în lotul
copârtaşului cedent.
In privinţa înstrăinârei drepturilor succesorale consira- i»str. dreptu-
ril ee
ţită de un moştenitor către un terţiu, se decide însă în F r a n ţ a g aiè° " 0r
2
că ea r ă m â n e validă ( ).
U n i i ar voi să menţie şi înstrăinările emanate dela moş- Quid în p r i -
tenitorul, care a cerut desfiinţarea împărţelei, sub cuvânt că „YtoruiuTcare
el nu poate să evingă pe c u m p ă r ă t o r u l său, pe care trebue a cerut des-
1 a m
să-1 garanteze; căci este de principiu că acel ce e v e n t u a l ^ " ^ ; ! " _ ă ( 1

este pasibil de un recurs, nu poate el însuş să dea loc la troversă.

3
acest recurs, revendicând b u n u l înstrăinat ( ). Quem de evic-
k
tione tenet actio, eumdem agentem repellit exceptio(' ). Această
soluţie este însă inadmisibilă, pentrucă anularea împărţelei
făcând ca indiviziunea să fie considerată că n'a existat nici­
odată, imobilul a fost înstrăinat în timpul indiviziunei şi,
ca atare, înstrăinarea nu este validă decât sub condiţia ca acel
5
imobil să fi căzut în lotul copărtaşului care l-a înstrăinat ( ).

nota 4. — Contrà: Marcadé, IV, 419 (asupra art. 1116), care

se contrazice cu cele spuse în tom. III, 433 (sub art. 892)
Le Sellyer, op. cit., III, 1894, p. 534.
(!) Demolombe, XVII, 501; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3514
Pand. fr., v° cit, 8861.
2
() Baudry et Wahl, op. cit, III, 3543; Pand. fr., v° cit, 8862
Trib. Lyon, Pand. Period. 88. 2. 90, etc.
3
() Cpr. Demolombe, XVII, 503; Ducaurroy, II, 815. Vezi şi
Cas. fr. D. P. 59. 1. 296; Sirey, 60. 1. 885.
4
() Cpr. L. 17, Dig., De evictionibus, 21, 2; L. 1 Pr. şi § 1,
Dig., De exceptione rei venditoe et tradita, 21, 3. Vezi suprà,
p. 818 şi infra, p. 847, etc.
5
() Laurent, X, 513 şi Avant-projet de revision du code civil,
III, p. 649. Vezi suprà, p. 448, 449, 786, etc.
 842 COD. CIV. — C A E T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a V . — A R T . 792.

Dreptul statornicit de art. 792.

— Inadvertenţă din partea legiuitorului —

A r t . 7 9 2 . — Acela în contra căruia s'a făcut cererea de res-

ciziune, poate opri desfiinţarea împărţelei, dând reclamantului supli­
1
mentul din partea sa ereditara în numerar sau în natură ( ). (Art. 790
urm., 1027 C. civ. Art. 891 C. fr.).
Origina art. Ştim că, d u p ă principiile generale, anularea sau des-
7 9 2 -
fiinţarea împărţelei are de efect desfiinţarea înstrăinărilor
mobiliare şi a drepturilor reale consimţite de copârtaş medio
tempore, adecă înainte de anularea împărţelei. A r t . 7 9 2 ,
2
î m p r u m u t a t dela Pothier ( ), are de scop de a î n l ă t u r a aceste
inconveniente, permiţând aceluia, contra căruia se exercită
acţiunea în anulare, de a opri desfiinţarea împărţelei şi săvâr­
şirea unei alte împărţeli, dând, d u p ă alegerea sa (art. 1027),
reclamantului în anulare, suplimentul ce i se cuvine din
partea sa de moştenire, în bani sau în n a t u r ă , adecă în
3
lucruri de ale succesiunei ( ), spre a restabili egalitatea dintre
copărtaşi.
Art. 792 se T o ţ i autorii, afară de Taulier şi de Poujol, sunt u n a -
n m i s r e a
r e f e
ziune ^ l e
P decide că acest text nu se aplică în F r a n ţ a , în
caz când consimţimântul a fost viciat prin doi sau violenţă,
4
ci numai în caz de leziune ( ), şi cuvântul supliment, care
se vede în art. 7 9 2 , dovedeşte în deajuns că el n ' a înţeles
a se referi decât la leziune. J u s t i ţ i a şi morala se opun, în

:
( ) Cpr. L. 2, Cod, De rescindendo, venditione, 4, 44; Pothier,
Successions, VIII, p. 196, 197 (ed. Bugnet).
2
( ) Iată, în adevăr, cum se exprimă Pothier (op. cit., VIII, p. 196,
197): „L'effet de cette restitution est qu'on ordonne un nou-
veau partage; on pourrait quelquefois éviter, selon Ies cir-
constances, le nouveau partage, en faisant donner un supple­
ment en argent ou heritage à la pârtie Usee".
8
( ) Aceste lucruri se dau după preţul ce ele au în momentul
când se dau, iar nu după acel ce ele aveau în momentul
când s'a făcut împărţeala. Demolombe, XVII, 664; Demante,
III, 236 bis III, etc.
4
( ) Cpr. Planiol, III, 2430; T. Hue, V, 471; Baudry et Wahl,
o p . c i t . , III, 3561, 3562; Demolombe, XVII, 411; Laurent,
X, 470 şi 508; Arntz, II, 1647; Mourlon, II, 508; Marcadé,
III, 431, etc.— Contra: Taulier, Théorie raisonnée du code
civil, III, p. 398; Poujol, Successions, art. 891, No. 3.
 INADVERTENŢA L E G I U I T O R U L U I . — A R T . 791. 843

adevăr, că acel care a întrebuinţat doi sau violenţă, spre a

înşela pe copărtaşii săi, să se poată folosi de manoperile
sale. Nemo fraus sua patrocinavi debet; sau, d u p ă c u m se
e x p r i m ă un alt adaj : Nemo auditur propriam turpitudinem
allegans.
De aici rezultă că, la noi, unde desfiinţarea împărţelei N e a p l i c . prac-
pentru leziune n u este admisă, a r t . 7 9 2 nu a r e nicio apli- dreptul 92

care practică şi că el trebue considerat ca inexistent. ' De nostru,

altmintrelea, dacă a m aplica acest text şi în legislaţia noastră,
a r trebui să decidem că dolul sau violenţa n u a d u c desfiin­
ţarea împărţelei decât î n t r u a t â t a î n t r u cât ele produc o
leziune, ceeace nici în F r a n ţ a nu este în genere admis (*),
şi ceeace, la noi, este în orice caz inadmisibil, pentrucă le­
ziunea, oricât de m a r e a r fi, nu aduce anularea împărţelei.

Despre împărţelele ascunse sub forma unui alt contract.

Altă inadvertenţă a legiuitorului nostru.
A r t . 7 9 1 . — Orice act, sub orice titlu, în urma căruia a în­
cetat indiviziunea între erezi, este supus la acţiunea în resciziune
din art. precedent (790).
După împărţeală, sau după actul care-i ţine locul, acţiunea
în resciziune un mai este admisă în contra tranzacţiunei făcuta
asupra dificultăţilor reale, ce prezintă primul act, chiar când n'ar
a
fi fost proces început asupra obiectului tranzacţiunei ( ). (Art. 690,
793, 1704 urm., 1709 urm. C. civ. Art. 888 C. fr.).
Legiuitorul n ' a fost m a i fericit în a r t . 7 9 1 decât în Art. 79i s e
art. 7 9 2 , căci şi a r t . 7 9 1 se referă, în codul francez, tot ^ z i u n e . "
la acţiunea în resciziune pentru leziune. Ca atare, acest text
ar fi trebuit deci eliminat î m p r e u n ă cu a r t . 7 9 2 .
C u m că art. 7 9 1 nu se referă decât la leziune, aceasta este
3
evident, deşi recunoaştem împreună cu L a u r e n t ( ), că nimic

(') Vezi Laurent, X, 469; Demolombe, XVII, 410; Mourlon, II.

449; Pand. fr., v° cit, 8284, etc. — Contra-: Dutruc, Tr. du
partage de succession, 598, pag. 637; Taulier, op. cit., III,
pag. 391; Vazeille, Successions, I, art. 887, No. 7; Rolland
de Villargues, Répert., v° Partage, 302, etc.
2
( ) Cpr. Pothier, Successions, VIII, p. 196 şi Société, IV, 174.
3
( ) Laurent, Avant-projet de revision du code civil, III, p. 649.
No 3.
COD. CIV. — C A R T E A III*—TIT. I. — C A P I T . VI. — S " * V. — ART. 791.

nu este evident în drept. I n adevăr, acest text prevăzând

că a n u l a r e a sau resciziunea împărţelei este admisă, oricare
ar fi fost forma sau calificarea actului, la care părţile a r fi
recurs pentru a face să înceteze indiviziunea (de exemplu :
vânzare, schimb, tranzacţie, etc.), fie în privinţa t u t u r o r co-
moştenitorilor, fie n u m a i în privinţa u n o r a din ei era de
prisos, ca să nu zicem ridicol, d u p ă cum se e x p r i m ă M a r ­
cadé (III, 4 2 6 ) , ca legea să fi a v u t în vedere dolul sau vio­
lenţa, ştiut fiind că aceste vicii de eonsimţimânt sunt, d u p ă
principiile generale, o cauză de a n u l a r e a t u t u r o r contrac­
telor în genere (art. 9 5 3 u r m . ) ; pe când, în privinţa leziunei
lucrul nu este tot aşa. E a fiind, în adevăr, o cauză de a n u ­
lare excepţională şi numai în unele cazuri, legea a trebuit
să se exprime expres în privinţa ei, ca nu cumva să se
creadă că ea nu ar fi o cauză de a n u l a r e atunci când in­
diviziunea a r fi încetat p r i n t r ' o tranzacţie, vânzare, schimb,
2
etc. ( ). A r t . 7 9 1 are deci un sens în codul francez şi în
cel italian (art. 1039), care prevăd leziunea între cauzele
de a n u l a r e ale împărţelei; pe când la noi el nu are nicio
raţiune de a fi. Cu toate acestea, art. 7 9 1 se referă în termeni
expreşi la art. 7 9 0 , adecă la doi şi la violenţă, zicând un
ce deprisos. P r i n urmare, r ă m â n e bine stabilit, chiar fără
art. 7 9 1 , că împărţeala poate totdeauna fi anulată, conform
principiilor generale, pentru doi şi violenţă, puţin i m p o r t ă
forma actului la care părţile a u recurs, pentru a face să
înceteze indiviziunea.
Dar dacă § 1 al a r t . 7 9 1 este n u m a i deprisos în legea
noastră, apoi, traducerea § 2 al acestui text se aplică şi mai
puţin în codul nostru, căci acest text prevăzând că, d u p ă
împărţeală sau d u p ă actul care o înlocueşte, acţiunea în a n u ­
lare nu mai este admisă în contra tranzacţiunei făcută a s u p r a
dificultăţilor reale ce prezintă primul act, chiar atunci când
n ' a r fi existat proces îneeput asupra obiectului tranzacţiunei,
iar § 1 al art. 7 9 1 referindu-se, pentru întregul text, la

(') Cpr. Laurent, X, 483; Demolombe, XVII, 430; Arntz, II,

1643; Thiry, II, 260, in fine, pag. 258; Demante, III, 232
b%S III 6tc.
2
( ) Cpr. Marcadé, III, 426: Demolombe, XVII, 412; Laurent,
X, 481; Mourlon, II, 503; Demante, III, 231 bis I; Planiol,
III, 2425, etc,
 CONFIRMAREA ÎMPĂRŢELEI. — ART. 793. 845

acţiunea în a n u l a r e pentru doi şi violenţă, de aici rezultă

că, de astă dată, tranzacţiunea nu mai este anulabilâ nici
chiar pentru doi sau violenţă ('). Cu chipul acesta procesele
se vor termina mai repede. Cu toate acestea, eliminarea în­
tregului art. 7 9 1 era singura soluţie, care se impunea în
legea noastră.

Confirmarea împărţelelor anulabile. — Fine de neprimire în

contra acţiune în anulare.
A r t . 7 9 3 . — Coeredele, care a înstrăinat porţiunea sa eredi­
tară în totul sau în parte, nu poate intenta acţiunea în resciziune
pentru doi sau violenţă, dacă înstrăinarea- s'a făcut în urma des-
coperirei dolului sau încetărei violenţei. (Art. 790, 959, 961, 1167,
1190, 1900 C. civ. Art. 892 C. fr.).
Violenţa şi dolul n e a t r ă g â n d inexistenţa convenţiei in- Confirmarea
fectată de aceste vicii, ci n u m a i anulabilitatea ei, împărţeala î i a r
P* ^}f
. . . . i . r
. anulabilâ
atinsă de aceste vicii ale consimţimantuhu este n u m a i anu- pentru doi
ŞI
labilă; de unde rezultă că ea este, conform principiilor ge- t - T 1 0 l e n a

nerale (art. 1190), supusă confirmărei din p a r t e a aceluia care

a fost victima dolului sau violenţei.
Această confirmare poate fi expresă (art. 1190), sau Art. i i 6 7 ,
2
tacită (art. 1 1 6 7 , 1900) ( ). 1190, 1900.
Confirmarea expresă trebue să întrunească condiţiile Art. i i 9 o .
3
prescrise de art. 1 1 9 0 ( ).
(') Cpr. C. Focşani, Dreptul din 1883, No. 25. — In codul francez Dr. francez,
unde, după cum am văzut, întregul text al art. 791 se referă
la anularea împărţelei pentru leziune, se decide, cu drept
cuvânt, că § 2 al acestui text este deprisos şi că el a indus
în eroare pe unele tribunale, făcându-le să creadă că toate
tranzacţile, chiar şi acele anterioare împărţelei, sunt irevocabile,
când au intervenit asupra unor dificultăţi reale şi nu sunt
simulate, ceeace nu este adevărat. Cpr. Laurent, X, 486 urm.
şi Avant-projet de revision du code civil, III, p. 647; Mar­
cadé, III, 428; Baudry et Wahl, o p . c i t . , III, 3477, etc.
2
( ) Cpr. Laurent, X, 468; Demolombe, XVII, 473 urm.; Du-
ranton, VII, 559; T. Hue, V, 472; Planiol, III, 2431; Baudry
et Wahl, o p . cit., III, 3563 urm.; etc., Thiry, II, 262; Pand.
fr., v° cit., 8668, etc.
3
( ) Baudry et Wahl, o p . cit., III, 3565; Laurent, X, 514; T. Hue,
V, 479; Demolombe, XVII, 479; Pand. fr., v° c i t , 8669, etc.
 846 COD. C I V , — C A R T E A III. — TIT. I. — C A P I T . V I . — S-a V . — A R T . 793.

Confirmarea Confirmarea este t a c i t ă : 1° când copărtaşul, în folosul

tacită. căruia acţiunea în anulare este deschisă, a lăsat să treacă
zece ani dela descoperirea dolului sau încetarea violenţei,
fără a a t a c a împărţeala (art. 1 9 0 0 ) O; 2° când, d u p ă ce
dolul a fost descoperit şi violenţa a încetat, copărtaşul, căruia
a p a r ţ i n e acţiunea în anulare, a executat de b u n ă voe î m p ă r ­
2
ţeala pe care el puteà s'o atace (art. 1 1 6 7 ) ( ).
Art. 793. I n puterea acestui principiu, art. 7 9 3 dispune că moş­
3
tenitorul, care a înstrăinat, se înţelege de bună voe ( ), fie eu
titlu oneros, fie cu titlu g r a t u i t (*), în totul sau în p a r t e
porţiunea sa ereditară, nu mai poate strica împărţeala p e n t r u
doi sau violenţă, dacă înstrăinarea a fost făcută în u r m a
5
deseoperirei dolului sau încetărei violenţei ( ), pentrucă el a

(') Vezi infra, p. 887,

2
( ) Pand. fr., v° cit., 8684 urm. şi autorităţile citate acolo.
Simpla cunoştinţă a nulităţei nu atrage însă confirmarea
tacită a împărţelei. Petrescu, Succesiunile, III, p. 319.
3
Exproprierea ( ) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu poate fi
pentru cauză asimilată unei înstrăinări voluntare şi nu face ca art. 793 să
de utilitate
publică.
fie aplicabil, pentrucă, în asemenea caz, înstrăinarea este silită,
într'un interes public, şi nu emană dela voinţa moştenitorului.
Demolombe, XVII, 488; Baudry et Wahl, op. cit., III, 3576;
Aubry et Rau, VI, § 626, p. 576, text şi nota 7; Pand. fr.,
v" cil, 8705; C. Grenoble, Sirey, 35. 2. 554 şi Répert. Dalloz,
v° Disp. entre vifs, 4634.
4
( ) Demolombe, XVII, 491; Masse-Verge, II, § 393, p. 379, nota 4.
Art. 793 nu Termenii art. 793 nefiind restrictivi, ci enunciativi, se de­
este restrictiv, cide, în genere, că nu numai înstrăinările, dar şi actele care
ci enunciativ.
ar ìpune pe copărtaş în imposibilitate de a reîntoarce la masa
comună lucrurile în starea în care le-a primit, precum ar fi,
de exemplu: dărâmarea unor clădiri, tăerea unei păduri, con­
stituirea de ipoteci, etc., face ca textul să fie aplicabil şi
împedică acţiunea în anulare, dacă, bine înţeles, aceste acte au
fost săvârşite în urma deseoperirei dolului sau încetărei vio­
lenţei. Cpr. Demolombe, XVII, 492 şi X X I X , 782; Duranton,
VIII, 588; Larombière, Oblig., IV, art. 1338, No. 44, etc.
A c t e l e de ad­ Cât pentru actele de administraţie, ele nu produc, din contra,
ministraţie. acest efect, dacă nicio împrejurare nu le conferă caracterul
unei confirmări tacite. Cpr. Demolombe, X X I X , 783; Larom­
bière, loco cit.; Pand. fr., y° cit., 8687, etc.
6
( ) înstrăinarea anterioară deseoperirei dolului sau încetărei vio­
lenţei n'ar puteà deci fi opusă ca o fine de neprimire a ac-
ţiunei în anulare (art. 793 şi 1167). Cpr. Laurent, X, 515;
Mourlon, II, 509.
 PRESCRIPŢIA ACŢIUNEI ÎN ANULARE. 847

a p r o b a t în mod tacit şi a confirmat împărţeala, dispunând

ca u n adevărat stăpân de bunurile ce compuneau lotul lui.
In u r m a acestei înstrăinări, moştenitorul, care a executat
împărţeala, nu mai poate deci s'o anuleze pentru doi sau
violenţă, şi dacă el a r exercita, cu toate acestea, o asemenea
acţiune, pârîţii ar puteà sâ-i opue o fine de neprimi re trasă
din confirmarea tacită a împărţelei (art. 793).
înstrăinarea părţei de moştenire este deci o adevărată Art. i i 6 v .
confirmare tacită a împărţelei şi art. 793 nu face, în această
privinţă, decât a aplica principiul confirmârei înscris în
art. 1167 0 .
2
Aceeaş soluţie era admisă şi la R o m a n i ( ). Dr. roman.
O altă fine de neprimire, ce poate fi opusă reclaman- Excepţia de
tului în anulare, este excepţia de garanţie. Astfel, de câteori & a r a n i e
i -
cel care cere anularea împărţelei ca moştenitor al celui în
drept, este însuş obligat la garanţie, de atâtea ori el nu
poate să urmărească anularea actului, pe care trebue să-1
3
menţie ( ) : Quem de evictione tenet actio, eumdem agentem
repellit exceptio.

Prescripţia acţiunei in anulare. — Altă fine de neprimire.

Acţiunea în a n u l a r e a împărţelei pentru doi şi violenţă Art. i9oo.
se prescrie prin zece ani dela descoperirea dolului sau înce-

Acel care opune finea de neprimire trasă din art. 793, adecă Dovedirea că
1
din înstrăinarea totală sau parţială a lucrurilor căzute în lotul avut'locTîr^
copărtaşului reclamant în anulare, trebue să dovedească că desoope- n r m a

înstrâinarea a avut loc în urma descoperirei dolului sau în- rirei dolului
cetărei violenţei,- şi hotărîrea care admite această fine de ne- . încetărei s a u

v l o l e n e i
primire trebue să constate că moştenitorul a avut cunoştinţă t -
de viciile care infectau împărţeala. Demolombe, XVII, 485.
1
( ) Cpr. Mourlon, II, 509; Marcadé, III, 432; Ducaurroy, II,
812; Demante, III, 237 bis I; Demolombe, X V I I , 484, etc.—
Vezi însă Laurent, X, 515, care zice că finea de neprimire
trasă din înstrăinarea părţei ereditare a copărtaşului este u n
fel de confirmare, neprevăzută de art. 1167, şi specială îm­
Cpr. în acelaş sens, Arntz, II, 1648, etc.
părţelei.
2
( ) Cpr. L. 2 şi 4, ab initio, Cod, De his, quae vi metusve causa
gesta sunt, 2, 20.
s
( ) Cpr. C. Iaşi şi Cas. fr. Dreptul din 1888, No. 55; D. P. 60.
1. 131; Laurent, X, 496, etc. Vezi şi suprà, p. 374, text şi
nota 3; p. 696, text şi nota 3; p. 818, 841, etc.
 848 C. C. — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a V. — DESF. ÎMPĂRŢELEI.

ţârei violenţei legea fiind expresă în această privinţă (art.

1 9 0 0 ) (*).
Art. 1900 nu Prescripţia de zece ani, statornicita de art. 1 9 0 0 , n u
împfrţefei'e se aplică însă la împărţelele inexistente, pentrucă această
inexistente. prescripţie este o confirmare tacită şi actele inexistente n u
pot, d u p ă cum ştim, fi confirmate nici în mod expres, nici
2
în mod tacit ( ).
împărţeala Prescripţia de zece ani nu este aplicabilă nici chiar
judiciară.
A p l i c . art. împărţelei anulabile, când ea nu rezultă din convenţia p ă r ­
1890. ţilor, ci a fost făcută prin justiţie. In asemenea caz, pres­
cripţia este aceea a dreptului comun, adecă de treizeci de
3
ani (art. 1890) ( ).
In caz de împărţeală judiciară, împărţeala nu mai poate fi
a n u l a t ă d u p ă ce ea a dobândit autoritatea lucrului j u d e c a t (*).

Persoanele care pot cere nulitatea şi în contra cărora ea

trebue să fie cerută.
Cine poate Dacă nulitatea este relativă, n u m a i partea în folosul
p r o p a n u
1 ^" căreia nulitatea a fost introdusă, poate s'o propue. D a c ă
a

nulitatea este însă absolută, ea a p a r ţ i n e t u t u r o r acelor in­

5
teresaţi ( ).
P a r t e a incapabilă poate, de asemenea, să propue nuli­
6
tatea, din cauza incapacităţei sale ( ).
Art. 797. Acţiunea în a n u l a r e pentru omiterea unuia din copăr-
taşi din împărţeală poate fi propusă nu n u m a i de copărtaşul
7
omis ci şi de ceilalţi copărtaşi (analogie din art. 797) ( ).
Capacitatea Capacitatea necesară pentru a puteà provoca a n u l a r e a
c U
" p^ ^°' 0 împărţelei este acea cerută pentru orice acţiune în genere,
r u

anularea, E a este deci acea cerută p e n t r u acţiunile mobiliare sau acea

c. italian. (i) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3579 şi 3581. Vezi şi suprà
Art. 1330. p_ 8 4 _ j codul'italian (art. 1330), termenul de zece ani,
6 i n

este redus la cinci.

2
() Vezi suprà, p. 831.
8
() Baudry et Wahl, op. cit., III, 2580, 2581.
4
() Baudrv et Wahl, op. cit, 3585.
6
() Baudry et Wahl, op. cit., III, 3514.
6
() Baudry et Wahl, loco suprà cit.
7
() Vigié, II, 408; Baudry et Wahl, op. cit, III, 3516 şi auto­
rităţile citate.
 ANULAREA ÎMPĂRŢELEI IN DR. INTERNAŢIONAL PRIVAT. 849

ceruta pentru acţiunile imobiliare, d u p ă cum succesiunea

cuprinde sau nu imobile
Creditorii u n u i copărtaş pot, prin aplicarea art. 9 7 4 , Art. 974.
să exercite acţiunea în anulare, care a p a r ţ i n e debitorului lor,
şi aceasta chiar dacă ei n ' a u intervenit sau nu s'au opus
2
la î m p ă r ţ e a l ă ( ).
Dreptul de a cere anularea împărţelei a p a r ţ i n e şi aceluia Art. 1107.
care a î m p r u m u t a t bani moştenitorului, pentru a plăti sul­
tele sau preţul licitaţiei ori a cesiunei drepturilor succeso­
rale, şi care a fost convenţional subrogat în drepturile î m -
3
p r u m u t ă t o r u l u i , conform art. 1 1 0 7 ( ).
Acţiunea în a n u l a r e a împărţelei trebue să fie cerută, Contra cui se
c e r e a n u l a r e a
în principiu, în contra t u t u r o r copârtaşilor, aceasta fiind o -
4
consecinţă a indivizibilităţei împărţelei ( ).
Această acţiune se va introduce la noi, conform drep- Art. 58 Pr.
0 1 T
tului comun, la tribunalul sau judecătorul de ocol al domi-
ciliului ori reşedinţei pârîtului (art. 58 P r . civ.), iar nu la
5
t r i b u n a l u l locului unde s'a deschis succesiunea, ca în F r a n ţ a ( ).
Cererea în a n u l a r e nu poate fi introdusă pentru prima
6
oară în apel( ).

Anularea împărţelei în dreptul internaţional privat.

Condiţiile anularei împărţelei fiind, d u p ă părerea gene- Leziunea,
rală, cârmuite de legea contractului, de aici rezultă că această
lege va determina tot ce se referă la acţiunea în resciziune
pentru leziune, chiar dacă bunurile cuprinse în împărţeală
a r fi situate într'o ţ a r ă , precum este a noastră, unde leziunea,

O Baudry et Wahl, op. cit., III, 3517.

2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3519; Laurent, X, 495; Aubry
et Rau, VI, § 626, p. 597. Pand. fr., v° cit., 8636. Cpr. C.
Paris şi Lyon, Sirey, 78. 2. 6; D. P. 78. 2. 172; D. P. 94.
2. 389, etc.
s
( ) Baudry et Wahl, op. cit., III, 3519; Pand. fr., v° cit., 8637, etc.
4
( ) Baudry et Wahi, op. cit., III, 3520; Le Sellyer, Idem, III,
1886; Thiry, II, 266; T. Hue, V, 469; Demolombe, XVII,
457; Laurent, X, 497; Pand. fr., v° cit., 8643; Poncet, nota
în D. P . 88. 1. 242, etc.
6
( ) Vezi suprà, p. 499.
6
( ) Baudry et Wahl, op. cit, III, 3527.

am 54
 850 C. C . — C A E T . I I I . — T I T . I.—CAP. VI—S-a VI.—IMPĂEŢEALA ASCEND.

pe care art. 6 9 4 o numeşte vătămare, nu poate fi p r o p u s ă

ca o cauză de a n u l a r e a împărţelei (*).
2
Aceeaş lege cârmueşte şi stingerea acţiunei în a n u l a r e ( ).

SECŢIUNEA VI

Despre împărţeala făcută de tată, de mamă sau de alţi

3
ascendenţi între descendenţii lor ( ).
Principii generale.

Schimbarea Codul francez se ocupă de împărţeala făcută de as-

° r
teriei m a
cendenţi, între descendenţii lor, în capit. V I I al titlului I I a
prezentei cărţi, care tratează despre donaţiuni şi testamente.
4
Marcadé ( ) observând însă că dispoziţiile privitoare la această

(') Baudry et Wahl, op. cit., III, 3586; Weiss, Tr. théorique et
pratique de droit international prive, IV, p. 659; F. Herman,
Code civil annoté, II, art. 887, No. 39, etc.
a
( ) Baudry et Wahl, — Vezi însă Rolin, Pr. de
loco cit. droit
international prive, II, 773, pag. 333, care pare a considera
art. 792 şi 793 din codul civil ca nişte dispoziţii de ordine
publică internaţională, cârmuind toate bunurile situate pe te­
ritoriul unde se face împărţeala.
8
Bibliografie ( ) Vezi asupra acestei materii, Genty, Des partages, d'ascendants
în privinţa (1850); Thiroux, Idem (1859); Jaubert, Idem (1864); Lyon-
împărţelei as­
cendenţilor. Caen, Idem (teză pentru doctorat, -1866); Réquier, Tr. théo­
rique et pratique des partages d'ascendants (1868); Bonnet,
Théorie et pratique des partages d'ascendants (2 vol., 1873);
Lacoste, Des partages d'ascendants (1873); Barafort, Des
partages d'ascendants (1870); André, Tr. pratique des par­
tages d ascendants entre vi/s et testamentaires (1881); Bertauld,
Questions pratiques et doctrinales de code Napoleon, tom. II,
pag. 1—171 (1869); Zachariae, Handbuch des franzGsischen
Civilrechts, IV, § 738—744, pag. 505 urm., ed. Crome (von
der elterlichen Vermogensvertheilung) ; Alex. Degré, Dreptul
din 1874, No. 26, 27 şi din 1892, No. 31 urm., precum şi
Ser. juridice, I, pag. 178 urm.; Polacco, Della divisione
operata dagli ascendenti fra discendenti (Verona, 1885);
Ricci, Corso teorico pratico di diritto civile italiano, IV, 197
urm. p. 401 urm. (ed. din 1907); C. M. Sipsom, Des partages
d'ascendants (teză pentru doctorat, Paris, 1898); Stănescu,
Despre partaj si rezervă, p. 435 urm. (Craiova, 1910), etc.
(*) Vezi Marcadé, IV, 263. Cpr. Arntz, II, 2249, ab initio.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — PRINCIPII GENERALE. 851

împărţeală a r fi p u t u t tot aşa de bine, şi chiar mai bine

poate, să facă p a r t e din titlul de faţă, de oarece ele nu
a p a r ţ i n la materia donaţiunilor şi testamentelor decât în
privinţa modului de a se realiza asemenea împărţeli, legiui­
torul nostru a părăsit de a s t ă d a t ă ordinea u r m a t ă de redactorii
codului francez, şi u r m â n d pe acel italian (art. 1 0 4 4 — 1 0 4 9 ) ,
s'a ocupat de împărţeala făcută de ascendenţi, între descen­
denţii lor, în titlul succesiunilor, imediat d u p ă împărţeala
generală, ce are loc între moştenitorii ab intestat.
Instituţia acestei împărţeli, care este foarte veche (*), Origina î m -
ne vine dela R o m a n i , unde ascendenţii puteau să-şi î m p a r t ă ^ţi^DrV
averea lor, între descendenţi, p r i n t r ' u n testament (testamentum roman.
parentum inter liberos) sau p r i n t r ' o simplă împărţeală (di­
vido parentum inter liberos), şi unde asemenea dispoziţii
erau valide, dacă erau semnate de părinţii împărţitori sau
de toţi copiii l o r : „si modo subjiciatur huic scriptures vel
ipsius parentis, vel omnium inter quos fit partitio, liberorum
2
subscriptio" ( ).

(') Ea figurează, în adevăr, în India, în legea lui Manu, care, Dr. indian,
precum se ştie, este cu mult anterioară lui Hristos, cel puţin Legea lui
cu 1250 de ani. Vezi Isambert, Introduction la cartea lui Manu.
Saintespès-Lescot (Des donations entre vifs et des testaments),
p. 26 (ed. din 1855).
Această instituţie îşi aveà fiinţă şi în vechiul testament. Vechiul tes-
Vezi Deuteronomul lui Moise, capit. 21, stih. 15. tament.
2
( ) Novella 18, capit. 7, Si res suas pater inter liberos distribuere Dr- roman.
voluerit. Vezi şi Novella 107, capit. I (De voluntatibus pa­
rentum in distributione patrimonii facienda) şi capit. 3. Mai
vezi L. 26, Cod, Familia} ereiscundee, 3, 36. împărţeala se
puteà face şi fără act scris după L. 20, § 3, Dig., Familial
ereiscundee, 10, 2 (si pater inter filios sine scriptura bona
divisit). Mai vezi L. L. 21 şi 26, Cod, eod. tit., 3, 36, după
care ascendentul puteà să-şi manifeste voinţa sa în orice mod :
qualicunque judicio suam declaraverit voluntatem.
La început, această împărţeală era un atribut al puterei Atribut al
părinteşti şi, ca atare, nu puteà să emane decât dela tată. Mai poterei p ă r i n -
târziu însă, o constituţie a împăratului Constantin conferă 5 t e t l -

acest drept mamei, iar alta, a lui Teodosie, îl conferă şi celor­

lalţi ascendenţi. Vezi Baudry et Colin, Don. et testaments, II,
3466; Bertauld, Quest, pratiques et doctrinales de code Na­
poleon, II, 7, 8, p. 5. — Codul Calimach nu vorbeşte decât de
părinţi (art. 760, 1008 şi 1009).
Astăzi, dreptul de a-şi împărţi averea între descendenţi nu Art. 794.
 852 C. C — C A R T . III.—TIT. I.—CAP. I V . — S-a VI.—ÎMPĂRŢEALA ASCEND-

C. Caraerea. Deşi această împărţeală nu era recunoscută în m o d

expres de codul Oaragea, totuşi s'a decis că nimic nu p u t e à
să oprească pe ascendenţi de a-şi î m p ă r ţ i averea, între d e s ­
1
cendenţii lor, prin donaţiuni sau testamente ţ ).
C. Calimach. Cât pentru codul Calimach, el prevede a n u m e , p r i n
Art. 1008,
1009. art. 1 0 0 8 şi 1 0 0 9 , că părinţii pot să-şi î m p a r t ă averea î n t r e
fii lor, fie prin testament sau alte înscrisuri, fie chiar de
viu graiu, însă înainte cel puţin a trei martori vrednici d e
credinţă, adăogând că, de câteori s'a făcut asemenea î m p ă r ­
2
ţeală, sinisfora (adecă raportul) nu are loc( ).

mai este un atribut al puterei părinteşti, de oarece el apar­

ţine şi ascendenţilor, cari nu au puterea părintească (art. 794).
1
( ) Trib. Ilfov, Dreptul din 1882, No. 54. Cpr. şi C. Bucureşti,
Dreptul din 1876, No. 5.
2
C. Calimaeli. ( ) Vezi şi art. 760 din codul Calimach, unde se zice că: „Dacă,
Art. 760. vreun părinte, din nevoea împrejurărilor nu va puteà să facă
testament, este volnic a împărţi între copiii săi toată averea
sa şi prin alte înscrise însemnări, în care să arate lămurit
numele şi partea fîeştecărui copil, însemnând toate cu mâna
sa, şi adeverindu-le cu iscălitura sa, sau şi a copiilor". (Nov.
18, capit. 7, citată suprà, p. 851, nota 2).
Dr. v e c h i u In provinciile de drept scris, vechiul drept francez admi­
francez. P r o ­ sese împărţeala ascendenţilor după dreptul roman. Vezi art. 17
v i n c i i l e de dr. şi 18 al ordonanţei din 1735.
scris.
Provin, de
Cât pentru provinciile de drept obişnuelnic, multe cutume
drept cotu- o admiteau, iar altele o treceau sub tăcere, însă jurisprudenţa
mier. o admitea mai peste tot locul.
Demisiunea Osebit de împărţeala ascendenţilor, provinciile de drept
bunurilor. obişnuelnic mai aveau încă o instituţie, esenţialmente revo­
cabilă, cunoscută sub numele de demitere de bunuri (demis­
sion de biens), prin care cineva puteà să-şi împartă averea sa
între moştenitorii săi prezumptivi. Pothier defineşte această
instituţie în modul următor: „Un acte par lequel une per-
sonne, en anticipant le temps de sa succession, se dépouille
de son vivant de l'universalite de ses biens et en saisit d'a­
vance ses héritiers présomptifs, en retenant toutefois le droit
d'y rentrer lorsquelle le jugera convenable . u
(Pothier, Ap­
pendice au titre des succesions (Des demissions de biens), I,
pag. 530, No. 1 urm.). Vezi asupra acestei instituţii, Lebrun,
Tr. des successions, p. 11 — 16 (ed. din 1735); Demolombe,.
XVIII, 42; Troplong, Don. et testaments, I, 35, etc. Cpr.
Thiry, II, 502, Planiol, III, 3352; Répert. Sirey, v° Părtage
d'ascendants, 16 urm.; Baudry et Colin, Don. et testaments, Il r

3476 urm.; Saintespès-Lescot, Idem, V, 1805, p. 282 urm., etc..

Vezi şi infra, p. 868, text şi nota 1.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR.— PRINCIPII GENERALE. 853

Convenţia prin care ascendenţii îşi împart averea, în

t i m p u l vieţei, între descendenţii lor, nu este deci o instituţie
n o u ă în legislaţia noastră.
î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor poate fi definită : un act, sub Definiţie,
forma unei donaţiuni sau unui testament, prin care un as­
cendent (tatăl, m a m a sau altul) face, încă din timpul vieţei
sale, în totul sau în parte (art. 796), repartiţia bunurilor
sale între descendenţii chemaţi la moştenirea sa.
Acest mod de împărţeală este a n u m e reglementat de legea P a c t suece-
s o r a L
noastră P e n t r u aceasta a trebuit însă u n text expres de
lege, căci altfel împărţeala ascendenţilor a r fi fost un pact
2
succesoral oprit de lege( ).
î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor are un caracter mixt. Când se A p l i c . art. 8 4 9
face prin acte între vii, ea este o donaţiune faţă de terţii, %^ r a p o " "
şi o împărţeală ordinară în privinţa descendenţilor donatari, tuiui fictiv.
A c h a n a
De aceea se decide, în genere, cu toată controversa ce e x i s t ă - ' ^ " '
a s u p r a acestui punct, că bunurile împărţite între descendenţi
sunt supuse r a p o r t u l u i fictiv statornicit de art. 8 4 9 , pentru
a se determina, la moartea ascendentului dăruitor, partea
3
disponibilă şi rezerva ( V iar această împărţeală poate fi ata­
cată de terţii (creditorii ascendentului dăruitor) prin acţiunea
pauliană, sub singurile condiţii ce această acţiune trebue să
întrunească, de câteori este îndreptată contra unui act cu
4
titlu g r a t u i t ( ).
Egalitatea fiind sufletul oricărei împărţeli, trebue, în Garanţia î o t u -
1 1
principiu, să domnească şi între descendenţi, ca în orice î m - " ^ * ^ " ^ "
5
părţeală în genere ( j. Descendenţii sunt supuşi între ei la
6
g a r a n ţ i a reciprocă a loturilor ( ) şi au privilegiul copăr-
7
t a ş i l o r ţ ) , etc.
Scopul acestei instituţii excepţionale şi tradiţionale ( ) Scopul î -8
m

părţ. ascen-
deniilor.
(') Cpr. Cas. rom. Bult. 1901, p. 1634 şi Dreptul din 1902, No. 13.
2
( ) Vezi suprà, p. 321. Cpr.Baudry et Colin, Don. et testaments,
II, 3840; Répert. Sirey, v° Partage d'ascendant, 24, etc.
3
( ) Vezi infra, p. 860.
4
( ) Vezi infra, p. 873, text şi nota 3.
B
( ) Vom vedeà însă infra, p. 880, 881, text şi nota 1, că ches­
tiunea de a se şti dacă art. 736 şi 741 sunt sau nu aplica­
bile împărţelei ascendenţilor, este foarte controversată.
B
( ) Vezi infra, p. 879, text şi nota 2.
7
( ) Vezi infra, p. 879, text şi nota 3.
8
( ) Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 738, ab initio,
 854 C. C — C A R T . I I I — T I T . I.—CAP. VI.—S-a VI.—ÎMPĂRŢEALA ASCEND.

este, d u p ă cum a zis Bigot-Préameneu, înlăturarea neînţe­

legerilor dintre copii (*) şi a impărţelelor judecătoreşti care,
2
câteodată, consumă o mare parte din activul succesoral ( ).
Neatingerea Este însă de observat că legiuitorul arareori îşi atinge
propime legea! scopul, căci aceste acte, menite a păstra unirea şi b u n a în­
ţelegere între membrii aceleiaşi familii, sunt, din contra, de cele
mai multe ori, o sorginte de discordie şi de u r ă reciprocă,
ad major-es adhùc et sozviores eos contentiones adducunt
din cauză că ascendenţii n u se lasă în totdeauna a fi con­
duşi, în împărţelele ce fac, de spiritul de echitate şi dreptate
ce trebue să domnească în asemenea acte, ci, din contra,
caută a folosi peste m ă s u r ă şi în mod indirect pe copilul
3
cel m a i iubit, în detrimentul celorlalţi copii ( ).
justificarea Aceste inconveniente se produc, ce e drept, câteodată,
n s a
'"«TdentUor! î totuşi nu este mai puţin adevărat că împărţeala ascen­
denţilor este şi folositoare, pentrucă, d u p ă c u m a zis tot
Bigot-Préameneu, nimene mai mult decât tatăl sau m a m a
n u poate să cunoască mai bine valoarea, foloasele şi incon­
venientele ce prezintă bunurile, pe care ei le lasă, P r i n u r m a r e ,
este firesc lucru ca părintele să poată mai bine decât oricine
compune loturile copiilor săi, ţinând seama de trebuinţele a c ­
tuale şi viitoare şi, la nevoe, chiar de predilecţiile şi a p t i t u ­
4
dinile acestor copii ( ).
Părintele, care îşi împarte averea între copiii săi, va

(ed. Crome), zice că aceestă instituţie este de origină germa­

nică (Deutschrechtlicher Sitte).
!
() „Ut a fraterno certamine eos prcvservent" (Nov. 18, capit. 7).
2
() „ . . . Et oceasiones litium dirimantur" (Nov. 18, capit. 7).
3
() Cpr. Planiol, III, 3351; T. Hue, VI, 425; Demolombe, X X I I ,
666, 667; Michaux, Tr. pratique des donations, 1340 (ed. a
2-a,' 1873), etc.
4
() Cpr. Thiry, II, 503; Surville, op. cit, III, 677; Baudry et
Colin, Don. et testaments, II, 3463; Demolombe, X X I I , 665,
etc. „Considerând, zice foarte bine Curtea din Montpellier, că
din lucrările pregătitoare ale codului rezultă în modul cel
mai precis şi mai indiscutabil, că legiuitorul n'a impus ascen­
dentului nicio regulă pentru formarea loturilor şi a înţeles să
lase tatălui de familie facultatea de a distribui bunurile sale
după aptitudinile, trebuinţile şi situaţiunea copiilor săi, con­
form intereselor fiecăruia dintre ei şi interesului general al
familiei întregi". C. Montpellier (24 Martie 1890), Gazeta
Craiovei din 17 Martie 1891, No. 33, p. 1.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 794. 855

face însă foarte bine de a luà măsuri spre a nu rămânea,

la bătrâneţe, pe d r u m u r i , rezervându-şi, de exemplu,^) rentă
viageră, g a r a n t a t ă p r i n t r ' o ipotecă sau altfel, căci s'au văzut
cazuri în care răsplata copiilor a fost ingratitutinea către
părinţii lor.
Le bien a pour tombeau l'ingratitude h u m a i n e ,

a zis Alfred de Musset, iar L a Fontaine a zis de asemenea:

J'ai beau erier et me rendre incommode,
L'ingratitude et les abus
N'en seront pas moins à la mode.

Loysel zicea foarte bine în această p r i v i n ţ ă :

„Qui le sien donne avânt mourir,
Bientât s'appreste à moult souffrir (')".

U n proverb spaniol e x p r i m ă aceeaş idee, când zice:

„Quien da lo suyo antes de su muerte,
2
„Que le den con un mazo en la f r e n t e ( ) " .

Părintele ar puteà chiar sâ-şi asigure p l a t a rentei Validitatea

0 1
p r i n t r ' o clauză penală, asemenea clauză fiind validă, c h i a r ^scrisa"
dacă a fost înscrisă î n t r ' u n testament, destul este ca prin- într'un t e s -
, >A ,. .•! * . i tament.
t r i n s a sa nu se atingă rezerva copiilor sau să nu se violeze
3
u n alt principiu de interes general şi de ordine publică ( ).
Persoanele care pot să facă şi în folosul cărora se poate
face împărţeala ascendenţilor.
A r t . 7 9 4 . — Tatăl, mama şi ceilalţi ascendenţi pot face îm­
4
părţeala bunurilor lor între fii şi ceilalţi descendenţi ( ). (Art. 669,
795—799, 842, 857 C. civ. Art. 1075 C. fr.).
(') Loysel, Institutes coulumières, II, p. 98 (ed. din 1846).
2
( ) „Aceluia care-şi dă averea sa înainte de a muri, să i se dea
cu un ciocan în frunte".
8
( ) Cpr. Surville, Moments d'un cours de droit civil, III, 706,
pag. 305; Répert. Sirey, v° Partage d'ascendant, 358. Vezi
asupra validităţei clauzei penale înscrisă într'un testament,
Trib. şi C. Iaşi (afacere în care am pledat noi înşine), Cr.
judiciar din 1902, No. 45 şi din 1906, No. 14. Vezi şi ob­
servaţia noastră, care însoţeşte decizia Curţei de casaţie pro­
nunţată asupra speţei judecată de tribunalul şi Curtea din Iaşi,
publicată în Dreptul din 1910, No. 83. Mai vezi infra,
pag. 882 şi 890, nota 2.
4
( ) Cpr. L. 8, Cod, De inofficioso testamento, 3, 28; Nov. 18,
 856 COD. C l V . — C Â R T E A III. — T I T . I. — C A P . V I . — S-a V I . — A R T . 794, 7 9 6 .

A r t . 7 9 8 . — Dacă toate bunurile, ce ascendentul a lăsat la

moartea sa, nu au fost cuprinse în împărţeală, bunurile necu­
prinse se vor împărţi conform cu legea ('). (Art. 790 § 2 C. civ.
Art. 1077 C. fr.).
2
Persoanele N u m a i tatăl, m a m a ( ) şi ceilalţi ascendenţi (bunii, strâ-
C 0t
TmpIrtf bunii, etc.) pot face, în timpul vieţei lor, împărţeala şi dis-
averea lor. tribuirea bunurilor lor în totul sau în parte (art. 796), între
3
fii şi ceilalţi descendenţi (nepoţi, strănepoţi, etc.) ( ).
Dr. strict. î m p ă r ţ e a l a făcută de ascendenţi, în timpul vieţei lor,
fiind o excepţie dela dreptul comun, este de strictă inter­
pretare (*).
Persoanele P r i n urmare, un colateral, un descendent sau o altă
tubiTcomuiT persoană n ' a r putea să. î m p a r t ă averea sa între moştenitorii
săi prezumptivi, conform art. 7 9 4 urm. C. civil, pentrucă
ei nu au acest drept excepţional. Ei rămân deci supuşi
dreptului comun.

capit. 7; Nov. 107, capit. 1 şi alte texte citate suprà, p. 851,

nota 2.
(') Cpr. Nov. 18, capit. 7; L. 35 § 1, Dig., De heredibus insti-
tuendis, 28, 5; L. 21, Cod, Familicc erciscundce, 3, 36, etc.
2
Mama natu­ () Mama naturală şi ascendenţii de pe mamă pot şi ei face o
rală. asemenea împărţeală între descendenţii lor fireşti recunoscuţi
(art. 651, 677 şi 678). Vezi şi infra, p. 859.
Abandonarea 3
() Pentru ca să existe împărţeală în sensul 794 urm., nu este
averei ascen­
denţilor n e î m -
suficient ca ascendentul să dea descendenţilor, în proporţie cu
părţită. Con­ partea lor ereditară, averea neîmpărţită, ci trebue să îm­
troversă. partă acea avere între ei, arătând în act numele şi partea
fiecărui descendent, după cum dispune anume art. 760 din
codul Calimach (suprà, p. 852, nota 2), căci abandonarea
unor bunuri indivize n'ar fi o împărţeală. Laurent, XV, 9
urm.; Baudry et Colin, Don. et testaments, II, 3486, 3487
şi alte autorităţi citate în Répei-t. Sirey, v° Partage d'ascen­
dane 26 urm. — Contra : Demolombe, X X I I I , 54 şi alte au­
torităţi citate în Répert. Sirey, v° cit., 30. Cpr. Aubry et
Rau, VIII, § 728, p. 5 şi 6 (ed. a 4-a).
Pluralitatea Nimic nu se opune însă ca un ascendent să facă între des­
împărţelelor. cendenţii săi mai multe împărţeli succesive, şi acest drept al
ascendentului rezultă chiar în mod implicit din art. 796. Cpr.
Laurent, XV, 39; Demolombe, X X I I I , 39 şi 70; Arntz, II,
Dr. v e c h i u 2252. Vezi şi infra, p. 860. — In dreptul vechiu fr., din contra,
francez.
demisia bunurilor trebuia să cuprindă toată averea ascenden­
tului, ceeace era logic, pentrucă asemenea împărţeală implica
deschiderea succesiunei lui. Vezi suprà, p. 852, nota 2.
(*) Vezi suprà, p. 321. Cpr. Baudry et Colin, op. cit., II, 3480.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 794, 796. 857

Actul emanat dela asemenea persoane a r fi o donaţiune Cazurile când

sau un testament, dacă s'au observat formele prescrise de de­
lege, d a r nu va aveà niciodată caracterul unei împărţeli, ţ i u n e sau un
Un asemenea act nu va fi deci nul, pentrucă nu s'ar fi cu- contToversk
prins într'însul pe toţi moştenitorii prezumptivi (art. 797),
nici nu va produce obligaţia de garanţie între donatari sau
1
legatari (art. 7 8 7 urm.), etc. ( ).
Mai mult încă, dăruitorul sau testatorul, care nu are
calitatea de ascendent, n'ar puteà, d u p ă unii, să facă prin
voinţa sa ca donaţiunea sau testamentul emanat dela dân­
sul să fie supuse regulelor relative la împărţeala ascenden­
ţilor; căci, încă odată, legiuitorul nu permite decât ascen­
2
denţilor astfel de împărţeală ( ).
In orice caz, se decide, fără discuţie, că dispunătorul nu P r i v i i , copai-
ta llor
poate, prin voinţa sa, să înfiinţeze un privilegiu între copăr- ? -
3
tasi ( ), pentrucă privilegiile nu pot să emane decât dela lege (*).
Aceasta împărţeală se face între fii şi ceilalţi descen- Persoanele
denţi (•'*), cari ar fi venit la succesiunea ab intestat a ascen- 'J!*™ " p ă r - m
e

dentului (art. 797), pentrucă ea presupune un drept pre- ţeaia.

existent în persoana acelor cari se folosesc de ea, aşa că
1
ţ ) Laurent, XV, 4 urm.; Demolombe, X X I I , 700; Planiol, III,
3353; Arntz, II, 2249; Marcadé, IV, 263; Aubry et Kau,
VIII, § 728, p. 5; Duranton, IX, 617 urm.; Colmet de San-
terre, IV, 242 bis 1; Thiry, II, 505; Stănescu, op. cit., 720,
p. 442 urm. — Contrà: Genty, Partage descendants, p. 90
urm.; Bertauld, Quest, pratiques et doctrinales de code Na­
poleon, II, No. 24 urm., p. 13 urm.; C. Caen, D. P. 49. 2.
85; Sirey, 49. 2. 193. Vezi asupra acestei controverse, Sirey
et Gilbert, Code civil annoti, II, art. 1075, No. 2 urm.
2
( ) Laurent, XV. 6; Stănescu, op. cit., 721, p. 444. — Contrà:
Demolombe, X X I I , 701, 702; Arntz, II, 2249; Colmet de
Santerre, IV, 242 bis II; Baudry et Colin, op. cit, II, 3482.
Vezi şi Planiol, III, 3353.
3
( ) Arntz, Planiol, Colmet de Santerre, Baudry et Colin, loco
suprà cit. şi toţi autorii.
(*) Vezi asupra acestui principiu incontestabil, care rezultă din
art. 1722, tom. X al Coment, noastre, p. 361.
5
( ) O asemenea împărţeală nu încape deci dacă ascendentul nu Cazul când
are decât un singur descendent succesibil, şi actul va fi în ascendentul
asemenea caz o donaţiune iar nu o împărţeală. Planiol, III, "^^g^™'
n
3361 bis; Laurent, XV, 13; Demolombe, X X I I I , 55; Aubry d e n t

et Rau, VIII, § 728, p. 6; Répert. Sirey, v° Partage d'as­

cendant, 96 şi numeroasele autorităţi citate acolo.
 858 COD. C I V . :— C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a V I . — A R T . 794, 796.

validitatea împărţelei nu se va puteà cunoaşte decât la moartea

ascendentului care a făcut-o
Aşa dar, este nulă împărţeala ce u n t a t ă ar face între
un fiu al său şi copii acestui fiu (nepoţii ascendentului),
căci nepoţii nu vin la moştenirea b u n u l u i , cât t i m p t a t ă l lor
2
se află încă în viaţă ( ).
T o t astfel, împărţeala ce eu aş face între copiii ce fe­
meea mea ar aveà dintr'o căsătorie anterioară, n ' a r mai fi
3
o împărţeală, ci o donaţiune sau u n testament ( ).
Nulitatea î m - De asemenea, ar fi nulă împărţeala ce tatăl n a t u r a l ar
a c e
c S t a t ă ^ între copiii săi fireşti chiar recunoscuţi; pentrucă, d u p ă
între copiii cum ştim, aceşti copii nu vin niciodată la succesiunea lui
sai naturali. ^ j ţ t ţ. n Asemenea act ar puteà însă fi valid ca do­
e s a

naţiune sau testament, întrucât, bine înţeles, nu s'ar ataca

rezerva moştenitorilor legitimi ai tatălui n a t u r a l , pentrucă
legiuitorul nostru n ' a mai reprodus art. 9 0 8 din codul francez,
care opreşte pe copiii naturali de a primi ceva prin d a r sau
testament, dela părinţii lor, peste ceeace legea le conferă cu
5
titlu de moştenire ab intestat ( ).
Ce se înţelege S b denumirea de fii nu trebuè însă să cuprindem
u
p r m u 6
n u m a i pe acei legitimi, ci şi pe acei legitimaţi sau adoptaţi ( ),

(') Vezi infra, explic, art. 797, p. 883 urm. Cpr. T. Hue, VI,
442; Aubry et Rau, VIII, § 730, pag. 12; Masse-Verge, III,
§ 506, p. 308; Zachariae, Handbuch des Jr. Civilrechts, IV,
§ 739, p. 508 (ed. Crome). Iată cum se exprimă acest din urmă
autor: Fur die Beuriheilung, ob alle Erbberechtigten beruck-
sichtigt sind, und die Vermogensvertheilung daher gultig ist,
ist nicht auf die Zeit des Theilungsgeschâfts, sondern lediglich
u
auf die Zeit des Absterbens des Ascendenten zu sehen .
2
( ) Laurent, XV, 7 şi 8; Demolombe, XXII, 707; Arntz, II,
2250; Sirey et Gilbert, Code civil annotò, II, art. 1075, No. 4;
Baudry et Colin, op. cit., II, 3496; C. Douai, Sirey, 54. 2.
417; D. P. 55. 2. 170. — Contrà: Genty, Partage d'ascendants,
p. 129; Massé-Vergé, III, § 506, p. 309, nota 5, etc.
8
( ) Cpr. C. Nancy, D. P. 88. 2. 183.
4
( ) Vezi suprà, p. 175, 176.
5
( ) Vezi suprà, p. 183, 184.
6
( ) Baudry et Colin, op. cit, II, 3493 şi toţi autorii,
împărţeala Cât pentru chestiunea de a şti dacă un ascendent poate
ascendentului s a uî n u r e a sa între descendenţii copilului său
g a m p a r t a a v e

d e n ţ i i copi- adoptiv, ea atârnă de o altă chestie foarte controversata, şi

l u l u i său anume: aceea de a se şti dacă descendenţii adoptatului vin
adoptiv.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 794, 796. 859

şi chiar pe cei naturali recunoscuţi, faţă cu m a m a lor şi

ascendenţii de pe m a m ă ('), căci, d u p ă cum ştim, toţi aceştia
sunt în drept a veni la succesiunea a b intestat a ascenden­
2
tului lor ( ).
L a R o m a n i şi în vechiul drept "francez, împărţeala fă- Dispoziţia în
cută de u n ascendent n u puteà să c u p r i n d ă nicio dispoziţie foi
°™L*ne° T

în folosul unei persoane străine. Astăzi, însă, nimic nu se străine,

opune ca, pe lângă descendenţi, actul de împărţeală să cu­
prindă şi pe u n străin, în ceeace priveşte partea disponibilă
a ascendentului, precum a r fi, de exemplu, soţul sau copilul
3
n a t u r a l al acestui din u r m ă ( ).
î m p ă r ţ e a l a mai poate încă cuprinde o liberalitate către Liberaiitatea
căt es
unul din descendenţi, bine înţeles tot în limitele părţei d i s - ™ ^ £ " nd n

ponibile, d u p ă cum a spus-o a n u m e oratorul guvernului,

Bigot-Préameneu, în expunerea de motive (*).
Se decide însă de unii că, în asemenea caz, actul nu
va fi privit ca o împărţeală în privinţa donatarului părţei
disponibile, ci ca o liberalitate ordinară între vii sau testa­
5
m e n t a r ă ( ).
Dacă ascendentul n ' a împărţit între descendenţi toată Cazul când
averea sa, fie că el a omis a n u m e unele b u n u r i , fie că în ' " u ^ " ™ -6 6

u r m a împărţelei a dobândit altă avere, împărţeala nu este prinse în î m -

nulă pentru aceasta, ci la deschiderea succesiunei, se va pro- P t a r
- e a l a

cede la un supliment de împărţeală a bunurilor rămase

sau nu la succesiunea adoptatorului. Negativa ne pare în afară

de orice discuţie, deşi Curtea noastră de casaţie, în ultimele
timpuri, s'a pronunţat de mai multe ori în sens contrar. Vezi
suprà, p. 128, ad notam şi numeroasele autorităţi citate acolo
într'un sens şi într'altul. Mai vezi infra, p. 885, nota.
(') Vezi suprà, p. 856, nota 2 şi infra, p. 883, nota 6.
2
( ) Vezi Demolombe, X X I I , 703, 704 şi XXIII, 161 bis; Laurent,
XV, 101; Aubry et Rau, VIII, § 730, p. 12; Arntz, II, 2250;
T. Hue, VI, 426, etc.
8
( ) Cpr. Arntz, II, 2251; Thiry, II, 505, in fine; Demolombe,
, X X H , 706; Baudry et Colin, op. cit, II, No. 3497 urm.; T.
Hue, VI, 426, etc. —Vezi însă Aubry et Rau, VIII, § 731,
p. 21, text şi nota 13.
4
( ) Vezi Laurent, XV, 28; C. Bordeaux, D. P. 58. 2. 258, No. 13
(soluţie implicita); C. Poitiers, Revue de notariat din 1906,
p. 24, 25.
6
( ) Thiry, II, 505, in fine, p. 502. Cpr. C. Caen, Sirey, 38. 2.
409. — Contrà: Baudry et Colin, op. cit, II, 3501 urm.
 860 COD. C I V . — C A E T E A I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a V I . — A R T . 794, 7 9 6 .

neîmpărţite, conform art. 7 9 0 § 2 ('), soluţie care era admisă

2
şi la Romani ( ).
Acest supliment de împărţeală se va puteà face prin
comună înţelegere, dacă toţi comoştenitorii sunt capabili şi
de faţă, iar în caz contrar numai prin judecată.
Pluralitatea D i n art. 7 9 6 mai rezultă că ascendentul nu este obligat
imparţeieior. f a deodată, împărţeala t u t u r o r b u n u r i l o r sale şi că el
a c e

are, din contra, facultatea de a face mai multe împărţeli

3
succesive ( ). (Vezi suprà, p . 8 5 6 , nota 3).
Căzui unei In caz de o împărţeală parţială, n u m a i bunurile neîm-
p a r r e
, m p
^iaie " P & ţ i t de ascendent, quarum testator non -fecit mentionem,
se vor împărţi din nou. Cât pentru cele împărţite mai în-
nainte, împărţeala r ă m â n e bună.
Eaport. Bunurile omise de ascendent nu sunt supuse r a p o r t u l u i ,
d u p ă cum dispune a n u m e codul Calimach (art. 1 0 0 8 si
4
1 0 0 9 ) ( ).
Raportul Ele se adaogă însă p r i n calcul fictiv, conform art. 8 4 9 ,
a D u n u r
Art!' ^ 1
^ i l e existente în succesiunea dâruitorului, în momentul
Controversă, săvârşirei sale din viaţă, pentru a se determina partea dis­
ponibilă şi rezerva, căci art. 8 4 9 fiind o dispoziţie generală,
cuprinde toate actele inter vivos prin care defunctul a dispus
cu titlu g r a t u i t de averea sa, şi ştiut este că împărţeala făcută
5
de ascendent, prin acte intre vii, este o donaţiune (art. 795) ( ).

(') Cpr. Planiol, III, 3369.

2
P r . roman. ( ) L. 20 § 4, Dig., Familial erciscundaz, 10, 2, unde se zice:
„ Quod »i quondam res indivisa} relieta) sunt, communi dividundo
de his agi potest"; L. 21, in fine, Cod, Familia) erciscunda),
3, 36. Vezi şi L. 10, Cod, Communia utriusque judicii, etc.,
3, 38, unde se zice: „Scriptura testamenti, quâ specialiter omnia
divisa continentur, quo minus res, quarum testator non fecit
mentionem, heredes inquirere possint, nihil impedii". — De
câteori însă testatorul afirmà sub jurământ că el a împărţit
toate bunurile sale, moştenitorii erau obligaţi să se mulţu­
mească cu aceste bunuri, fără a mai căuta altele. Novella
48, capit. 1.
8
( ) Saintespès-Lescot, Don. et testaments, V, 1825, p. 329.
(*) Cpr. Laurent, XV, 90.
B
( ) Laurent, XII, 72 urm. şi XV, 155; Demolombe, X I X , 319
urm. şi X X I I I , 131; Colmet de Santerre, IV, 245 bis I I ;
Aubry et Rau, VII, § 684, p. 189; Bellaigue, Revue pratique,
tom. 9, anul 1860, pag. 296; Baudry et Colin, Don. et tes­
taments, I, 898; Planiol, III, 3088 şi 3394; Michaux, Tr. des
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 861

Formele împărţelei ascendenţilor.

A r t . 7 9 5 . — Această împărţeală se poate face(') prin acte
între vii sau prin testament, cu formele, condiţiile şi regalele pres­
crise pentru donaţiuni între vii şi pentru testamente. împărţeala
făcută prin acte între vii nu poate aveà de obiect decât bunurile
2
prezente ( ). (Art. 644, 800 urm., 813 urm., 821, 856 urm., 1168
G. civ. Art. 1076 C. fr.).

Ştim că, atât la R o m a n i cât şi în d r e p t u l nostru an- D l

- roman,
terior, împărţeala ascendenţilor n u era un act solemn.
Astăzi, din contra, această împărţeală este un act solemn Dr. actual,
A c t s o l e m r u
(vezi suprà, p . 8 2 9 , nota 3), de oarece ea nu este validă
decât dacă a fost făcută p r i n t r ' o donaţiune sau un testament,
:<
cu îndeplinirea tuturor formelor, condiţiilor şi regulelor ( )

donations, 1335, p. 246 (ed. a 2); Répert. Sirey, v° Partage

d'ascendant, 496; Beautemps-Beaupré, De la portion des
biens disponibles et de la reduction, II, 679 urm., p. 86 urm.
(ed. din 1856); Genty, Partage d'ascendants, 35; Bonnet,
Idem, I, 234 urm.; Réquier, Idem, 97, pag. 153, etc. Tot în
acest sens este şi jurisprudenţa. Vezi numeroasele decizii citate
în F . Herman, Code civil annoté, II, art. 922, No. 40 şi în
Sirey et Gilbert, Code civil annoté, II, art. 922, p. 79, No. 28.
Vezi şi Dalloz, Nouveau code civil annoté, II, art. 922, No. 78.
Vezi şi suprà, p. 853.—Contrà: Massé-Vergé, III, § 455, p. 140.
nota 3, in medio; Troplong, Don. et testaments. II, 964 urm. şi
III, 2316; Stănescu, op. cit., 814, p. 495; Cas. fr. D. P . 45. 1.
49; Sirey, 45. 1. 305 şi alte decizii citate în Répert. Sirey,
v° cit., 492. Vezi infra, în tom. IV, explic, art. 849.
!
( ) Ascendentul, care voeşte să-şi împartă averea în timpul vieţei, S e n s u l art.
7 9 5
între descendenţii săi, conform art. 794 urm., are alegerea -
între donaţiune şi testament; în acest sens el poate să facă
împărţeala prin acte între vii sau testament; însă trebue adaos
că el n'o poate face decât sub una din aceste forme. Acesta este
sensul art. 795. Opr. Laurent, XV, 14; Demolombe,XXIII, 1 etc.
2
( ) Cpr. Novella 18, capit. 7.
3
( ) Cuvântul forme, care se vede în art. 795, se referă la formele Sensul c u v i n -
1 1 01 6
externe (solemnităţile instrumentare) ce trebuesc a fi observate; g*^ ^.- . ™ '
cuvântul condiţii se referă la capacitatea cerută de lege spre g " ^ Contro*" 1

a puteà dispune şi primi prin donaţiuni şi testamente, iar versa,

cuvântul regule se referă la efectele ce poate produce împăr­
ţeala ascendenţilor, după formele sub care ea a fost făcută.
Cpr. Laurent, XV, 31, 53 şi 71; Mourlon, II, 965; Thiry,
II, 506, in fine, p. 503; Duranton, IX, 627.—Vezi însă De­
molombe (XXIII, 3), după care aceste trei expresii ar con-
 862 COD. CIV. — C A E T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 795.

prescrise pentru existenţa acestor a c t e ; de unde rezultă că

î m p ă r ţ e a l a făcută de un ascendent cu alte forme decât acele
prescrise de lege, de exemplu : prin viu graiu, p r i n t r ' u n act
sub s e m n ă t u r ă privată, etc., a r fi inexistentă şi n'ar puteà fi
confirmată; pentrucă, d u p ă cum ştim, neantul nu poate fi
confirmat ('). (Cpr. art. 1 1 6 8 ) .
justificarea Această inovaţie a dreptului modern este întemeiată,
soluţiei ac­
tuale.
căci de câteori împărţeala se face prin acte între vii, ea este
o liberalitate şi liberalităţile se fac prin acte autentice
(art. 8 1 3 ) ; de câteori, din contra, ea este făcută prin tes­
tament, ascendentul dispune pentru timpul când nu va mai
fi în viaţă (art. 8 0 2 ) şi, ca atare, face u n act de ultimă
2
voinţă, adecă un testament ( ).
A p l i c , regu- Dar, dacă î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor nu poate fi făcută
a u ^ c h i a r " ^ decât prin donaţiune sau testament, îndeplinirea
1
condiţiilor
caz când unii şi formelor acestor dispoziţii sunt suficiente pentru ca ea să
denti tTfi^n-^
e v a
' i d â , chiar dacă între descendenţii împărţiţi unii a r fi
capabili, incapabili, căci unul din motivele pentru care ascendentul este
în drept a-şi î m p ă r ţ i averea între descendenţi, este tocmai
înlăturarea formalităţilor statornicite de lege în favoarea in­
capabililor.
N e a p i i c . art. Astfel, de câteori între descendenţi unii sunt minori
4 1 1 , 412 C,
civ
sau interzişi, formalităţile prevăzute de art. 4 1 1 şi 4 1 2 C.
civ. nu sunt aplicabile; de asemenea, nu se d ă fiecărui mi­
3
nor sau interzis un tutor ad hoc, etc. ( ).

stituì un pleonasm şi s'ar referì mimai la formele cu care

împărţeala trebue să fie făcută.
1
ţ ) Cpr. Demolombe, X X I I I , 7; Laurent, XV, 15; Baudry et
Colin, op. cit., II, 3507.—Vânzarea bunurilor mobile şi imobile
consimţită de către tată sau mamă, în folosul copiilor lor, nu
constitue deci o împărţeală şi, ca atare, nu este supusă for­
melor prescrise pentru existenţa acestui act. C. Nancy, D. P.
60. 2. 22.
2
( ) Cpr. Laurent, XV, 14; Demolombe, X X I I I , 2; Marcadé, IV,
264, etc. — Ascendentul poate, fără a-şi împărţi bunurile sale,
să facă descendentului său o liberalitate prin acte între vii
sau prin testament. Dacă actul său constitue o simplă libera­
litate sau o împărţeală, aceasta este o chestie de intenţie, care
se apreciază în mod suveran de instanţele de fond. Laurent,
XV, 24; Cas. fr. Dreptul din 1879, No. 47, p. 392.
8
( ) Laurent, XV, 16; Demolombe, X X I I I , 36; Cas. fr. D. P.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 863

împărţeala făcută de ascendenţi prin testament (art. 795).

De câteori ascendentul îşi împarte averea sa printr'un intretrain-
0 1
act de ultima voinţa, care nu are să-şi producă efectele sale ^ î a ^ t e X -
decât la încetarea lui din viaţă (art. 802), el va trebui să mente,
recurgă la u n a din cele trei forme prescise pentru testamente
(art. 8 5 8 urm) O.
Ascendentul va trebui să observe, în asemenea caz, n u Consecinţiie
c
numai formele dispoziţiilor de ultimă voinţă, d a r încă con- ^ ™™IT
diţiile şi regulele prescrise pentru asemenea acte; de unde principiu,
rezultă următoarele consecinţi.
1° î m p ă r ţ e a l a făcută prin testament poate fi revocată R e v o c , dispo-
2 Z1 161
prin voinţa testatorului (art. 8 0 2 şi 9 2 0 u r m . ) ( ) . Revocarea * '
se va face d u p ă dreptul c o m u n ;
2° In timpul vieţei testatorului împărţeala nu t r a n s - Art. 802.
mite niciun drept descendenţilor, în folosul cărora ea a fost
făcută (art. 8 0 2 ) ;
3° E a nu poate fi făcută de doi ascendenţi prin unul Art. 857. Con-
3
şi acelaş act (testament conjunctiv) (art. 857) ( ); troversa.

46. 1. 129; Sirey, 46. 1. 465; Sirey, 49. 1. 487, etc. Vezi
şi infra, p. 870.
0) Cas. fr. Sirey, 1909. 1. 293; T. Hue, VI, 429, ab initio;
Demolombe, X X I I I , 17; Pand. fr., v° Don. et testaments, 11029;
Répert. Sirey, v° Partage aVascendant, 305, etc. Intervenţia
descendenţilor în testament, inutilă pentru a accepta împăr­
ţeala, n'o viciază însă. Répert. Sirey, v° cit., 306; Pand. fr.,
v° cit., 1130; Demolombe, loco cit.; Duranton, IX, 622, etc.
2
( ) Cpr. Laurent, XV, 78; Demolombe, XXIII, 92, 9 3 ; Arntz,
II, 2258; Mourlon, II, 965; Aubry et Ran, VIII, § 733, 2°
pag. 32; Thiry, II, 510; Marcadé, IV, 264; Répert. Sirey, v°
Partage descendant, 370, etc.
A
Se naşte însă întrebarea dacă art. 923, după care înstrăi- r t . 923.
narea lucrului legat revoacă legatul pentru tot ce s'a înstrăinat,
este sau nu aplicabil testestamentului, care cuprinde o îm­
părţeală. Negativa este în genere admisă. Vezi Demolombe,
X X I I I , 94 urm. ; Colmet deSanterre, IV, 243 bis VII; Aubry et
Rau, VIII, § 733, p. 33; Thiry, II, 510; Laurent, XV, 78, etc.
3
( ) Planiol, III, 3370; Marcadé, IV, 264; Laurent, XV, 22 şi 48;
Demolombe, XXIII, 18 şi 80; Arntz, II, 2252; Duranton,
IX, 622; Aubry et Rau, VIII § 729, p. 10; Zacharise, Hand-
buck des fr. Civilrechts, IV, § 642, pag. 513, text şi nota 6
(ed. Crome); Répert. Sirey, v° Partage d'ascendant, 307;
Pand. fr., v° Don. et testaments, 11031. — Contrà: Maleville,
 864 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . VI. — S-a V I . — A R T . 7 9 5 .

4° E a nu poate fi făcută decât în favoarea descenden­

ţilor zămisliţi în momentul morţei testatorului (art. 8 0 8 § 2 ) ;
5° Ascendentul trebue să aibă capacitatea de a dispune
de bunurile sale, adecă să fie cu mintea întreagă (mens
J
sana) ( ), căci testamentul fiind, ca şi donaţiunea, un act
de voinţă, smintitul nu are voinţă. Dementis nulla este vo­
luntas (art. 9 0 1 din codul fr., eliminat la noi ca'Ideprisos);
6° î m p ă r ţ e a l a n e p u t â n d coprinde decât bunurile ce pot
fi lăsate prin testament, nu se poate î m p ă r ţ i un lucru străin
2
(art. 9 0 7 ) ( );
7° Mama poate să-şi î m p a r t ă averea între copiii săi,
chiar naturali recunoscuţi, fără nicio autorizare din p a r t e a
bărbatului (art. 208), iar minorul nu poate să facă asemenea
3
împărţeală decât la vârsta de 16 ani împliniţi (art. 8 0 6 ) ( );
8° Această împărţeală poate cuprinde nu n u m a i b u n u -

asupra art. 1075. — Ordonanţa fr. din 1735 (art. 77) invoià.
din contra, săvârşirea împărţelei printr'un testament conjunctiv,
însă această dispoziţie n'a fost reprodusă de codul actual.—
Vom vedea însă, infra, p. 871, că tatăl şi mama pot şi astăzi
împărţi averea lor printr'o donaţiune conjunctivă.
1
Dr. roman. ( ) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din Ì886, No. 29. — In eo qui v

testatur, ejus temporis, quo testanientum facit, integritas mentis,

non corporis sanitas exigenda est". L. 2, Dig., Qui testa-
menta facere possunt , 28, 1. Vezi şi L. 17, Dig., eod. tit.,
unde se zice: „In adversa corporis valetudine mente captus,
eo tempore testamentum facere non potest". „Dacă se va do­
C. Calimach. vedi cum că arătarea voinţei celei de pe urmă s'a făcut, aflân-
Art. 724. du-se testatorul în nebunie sau eşire din minte, şi întru în­
tunecarea minţei, sau find bat, atunci nu are DÌCÌO tărie",
zice art. 724 din codul Calimach (566 C. austriac).
2
( ) Cpr. Laurent, XV, 57.
3
N e a p l i c , în ( ) Cpr. Demolombe, X X I I I , 21. — Art. 807, după care minorul
specie, a art.
807 C. eiv.
de 16 ani nu poate dispune prin testament decât de jumă­
Controversă. tate din bunurile de care, după lege, poate să dispue majorul,
nu este însă aplicabil în specie, pentrucă această restricţie,
edictată excluziv în folosul moştenitorilor legitimi, pe care
legea a voit să-i garanteze în contra inexperienţei minorului,
ar fi de astă dată lipsită de obiect, fiindcă împărţeala nu poate
să aibă loc decât între copiii minorului. Demolombe, X X I I I ,
22; Aubry et Rau, VIII, § 729, pag. 9; Dalloz, Nouveau C.
civil annoté, II, art. 1076, No. 143. — Contra: Bertauld, op. cit,
II, 39, p. 26, 27; Baudry et Colin, op. cit, II, 3536, in fine,
p. 686; Bonnet, op. cit., I, p. 150, etc.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 865

rile prezente, d a r şi c e l e viitoare, adecă pe care testatorul

le va aveà la moartea lui (');
9° î m p ă r ţ e a l a testamentară fiind u n act de dispoziţie, Dacădescen-
prin care se dobândeşte şi se transmite proprietatea (art. 644), ^ M e r l T c a
descendenţii, în folosul cărora ea este făcută, ar fi, d u p ă unii, legatari sau
adevăraţi legatari, iar nu moştenitori a b infestat, căci moş- ^ h f t e s t a k " 1

tenirea a b intestat se deferă prin lege, iar nu prin testament. Controversă.

Oeeace dovedeşte că, în specie, nu este vorba de o succe­
siune a b intestat, ci de o succesiune testamentară, este că
descendenţii nu primesc averea indiviză, ci î m p ă r ţ i t ă de
2
ascendent, fiecare din ei având lotul său deosebit ( ).
Dacă această soluţie este adevărată, descendentul C a r e Capacitatea
va voi să se folosească de împărţeala testamentară făcută ^ b ă ^ s c e S
de ascendentul său, v a trebui deci să aibă capacitatea de a dentui. con-
primi un legat, iar nu acea de a primi o succesiune a b in- aversa,
testat, încât se vor aplica în specie art. 9 3 0 şi 9 3 1 , iar
3
n u art. 6 5 5 ( ).
Descendenţii a r puteà însă să renunţe la succesiunea R nunt. la e

testamentară, care cuprinde împărţeala, şi să primească suc- " " n t a ^ * ^

cesiunea a b intestat, cu averea neîmpărţită, căci ei fiind le- primirea s u c -
e e s . a b intes-
t a t r
(') Demolombe, X X I I I , 68; Baudry et Colin, op. cit., II, 3576; T ^* °"
Répert. Sirey, v° Partage a"ascendant, 184, etc.
2
( ) Laurent, XY, 53; T. Hue, VI, 430; Bertauld, op. cit., II,
145, p. 114 şi 136, p. 108; Baudry-Lacantinerie, Precis de
dr. civil, III, 1188, pag. 780 (ed. a 9-a); Baudry et Colin,
op. cit., II, 3558. — Contrà: Marcadé, IV, 265; Mourlon, II,
966; Demolombe, XXIII, 49 şi 97 urm.; Arntz, II, 2259;
Colmet de Santerre, IV, 243 bis II şi X I ; Aubry et Rau,
VIII, § 728, pag. 5; Thiry, II, 510; Planiol, III, 3381;
Dalloz, Nouveau code civil annoté, II, art. 1076, No. 140,
144; C Poitiers, D. P. 1905. 2. 169. Vezi şi Troplong (Don.
et testaments, II, 2320), care nu merge pană a zice că o suc­
cesiune împărţită prin testament este o succesiune ab intestat,
dar care zice că există in specie mai multă analogie între
împărţeală şi moştenirea ab intestat, decât între împărţeală
şi legat.
In privinţa consecinţilor care rezultă din acest ultim sistem,
vezi Planiol, III, 3382 şi nota în D. P. 1905. 2. pag. 169,
col. 1.
3
( ) Bertauld, op. cit., II, 43, p. 29; Baudry et Colin, op. cit.,
II, 3541; Laurent, XV, 54; T. Hue, VI, 431. — Contrà: De­
molombe, XXIII, 112; Aubry et Rau, VIII, § 730, p. 16. Vezi
şi Répert. Sirey, v° Partage d'ascendants, 371, ete.

43113 55
 866 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 7 9 5 .

gatari, legatarul, care este moştenitor a b intestat, poate să re­

1
n u n ţ e la legat şi să primească succesiunea legitimă ( ).
p i a t a dato- Din faptul că, în specie, este vorba de o succesiune
m l o n t r
' ^ ° testamentară iar nu de o succesiune a b intestat, rezultă că
T e r

descendenţii vor plăti datoriile ascendentului ca legatari u n i ­

versali sau cu titlu universal (art. 7 7 5 , 8 9 3 , 896), i a r nu
conform dreptului comun, ca moştenitori a b intestat, d u p ă
cum susţin acei cari consideră împărţeala testamentară ca
2
o simplă regulare a succesiunei a b intestat ( ).
Cazul unei Deci, dacă împărţeala a fost n u m a i parţială şi h u im-
împ
aa1e. ~ plică dispoziţii universale sau cu titlu universal, ci n u m a i
par

dispoziţii particulare sau singulare, descendenţii fiind legatari

particulari sau singulari, nu contribuesc la plata datoriilor
(art. 7 7 5 , in fine şi 909). Ei nu vor plăti, în asemenea caz,
datoriile ascendentului decât sub condiţia de a primi suc­
cesiunea sa ab intestat, având dreptul de a alege între ac­
ceptarea p u r ă şi simplă şi acea beneficiară (').
Caducitatea I n caz de a muri u n u l din descendenţii prevăzuţi în
legatului. împărţeală, înaintea testatorului, partea lui devine caducă
şi va face obiectul unei împărţeli suplimentare (art. 6 5 4 ,
7 9 6 , 924). Caducitatea legatului nu a t r a g e însă caducitatea
întregei împărţeli (*). < *

(') Laurent, XV, 55. — Contra: Demolombe, XXIII, 99; Colmet

de Santerre, IV, 243 bis II şi IV; Bertauld, op. cit., II, 131,
p. 105; Aubry et Rau, VIII, § 733, p. 34.
2
( ) Laurent, XV, 79; Bertauld, op. cit., II, 145, p. 114.— Contra:
Demolombe, X X I I I , 103, 119; Colmet de Santerre, IV, 243
bis X I ; Mourlon, II, 966; Arntz, II, 2259; Aubry et Rau,
VIII, § 733, p. 34, etc.
8
( ) Bertauld, op. cit., II, 145, p. 114. — Descendenţii, cari n'ar
fi decât legatari singulari sau particulari şi cari n'ar fi ac­
ceptat succesiunea ab intestat a ascendentului lor, nu vor puteà
însă să pretindă activul succesiunei decât în urma plăţei da­
toriilor, căci ascendentul neputând să împartă decât bunurile
sale, aceste bunuri nu există decât în urma plăţei datoriilor,
conform regulei cunoscute: Bona non intelliguntur, nisi de-
ducto azre alieno (L. 39 § 1, Dig., De verborum significa­
tione, 50, 16), sau, după cum se exprimă un alt adagiu ce­
lebru: Nemo liberalis, nisi liberatus. Acest din urmă adagiu
este mai cu samă adevărat în materie de dispoziţii testamen­
tare. Bertauld, op. şi loco cit.; Laurent, XV, 79.
4
( ) Laurent, XV, 80; Demolombe, X X I I I , 106, 107; Arntz, II,
 ÎMPĂRŢEALA . ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 867

Ce trebue să decidem în caz când descendentul, mort îna- Cazul când

intea ascendentului testator, a r fi lăsat el însuş copii? Onesti- ţXnfeaTs-*
unea este controversată. După unii, împărţeala a r fi şi cendentuiui
a t u n c i caducă (art. 924), pentrucă toţi copiii existenţi în ^ t ' e i 1 ^ 4
momentul morţei ascendentului şi descendenţii celor morţi copii. Contro-
mai înainte trebue să fie cuprinşi în î m p ă r ţ e a l ă ; or, în Tersa.

specie, u n u l din copii nu mai există, însă descendenţii ne­

fiind cuprinşi în împărţeală, ei nu pot să ceară partea lor
prin reprezentaţie, fiindcă reprezentaţia nu are loc decât în
succesiunile a b infestat, iar n u şi în acele testamentare (').
D u p ă alţii însă, moartea unuia din moştenitori, cari a u
figurat în împărţeală şi cari lasă copii, n ' a r atrage nulitatea
împărţelei testamentare; căci copiii.descendentului mort îna­
2
inte culeg, prin reprezentaţie, lotul atribuit autorului lor ( ).

Împărţeala făcută de ascendenţi prin acte între vii.—Ob­

servarea formelor, condiţiilor şi regulelor dela
donaţiuni (art. 795).
D u p ă art. 7 9 5 , ascendentul poate să-şi î m p a r t ă averea
sa nu n u m a i prin testament, dar şi prin acte între vii,

2260; Colmet de Santerre, IV, 243 bis VIII; Mourlon, II, 968;
Duranton, IX, 641; Aubry et Rau, VIII, § 730, p. 16, text
şi nota 17; Masse-Verge, III, § 506, p. 309, text şi nota 4;
Marcadé, IV, 269; Répert. Sirey, v° Partage oVascendant,
372; André, Partage d'ascendants, 343; Bonnet, Idem, II,
440. — Vezi însă Troplong, Don. et testaments, IV, 2319, după
care împărţeala ar fi nulă şi ar trebui să fie făcută din nou,
pentrucă situaţia, în vederea căreia ea ar fi fost făcută, a în­
cetat de a exista, soluţie care nu se întemeiază pe niciun text
de lege.
1
ţ ) Laurent, XV, 104; T. Hue, VI, 431; Baudry et Colin, op. cit.,
II, 3539; Répert. Sirey, v° cit, 376 urm.; C. Agen, Sirey,
48. 2. 1; D. P. 48. 2. 17.
2
< ) Demolombe, X X I I I , 110; Mourlon, II, 968; Arntz, II, 2260;
Colmet de Santerre, IV, 243 bis I X ; Aubry et Rau, VIII,
§ 730, p. 13 şi 14, text şi nota 7; Masse-Verge, III, § 506,
pag. 309, nota 4; Troplong, Don. et testaments, IV, 2320;
Saintespès-Lescot, Idem, V, 1833; Bonnet, op. cit., II, 434;
Répert. Sirey, v° cit., 380, etc. Cpr. şi Bertauld, op. cit., II,
147, p. 115, după care nepoţii testatorului nu vor lua lotul
cuvenit tatălui lor prin reprezentaţie, nefiind vorba în specie
 868 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 795.

adecă prin donaţiuni. Această dispoziţie îşi trage origina sa

din vechia j u r i s p r u d e n ţ ă franceză, unde asemenea î m p ă r ­
ţeală se numea demission de biens şi unde ea era revoca­
bilă, ca orice altă dispoziţie făcută în vederea morţei (*).
observarea De câteori ascendentul îşi va î m p ă r ţ i averea sa prin
formelor, re- t
a c e t m yj^ l a trebui, sub pedeapsă de nulitate, să
r e e V

J i t i i l o r ' dela observe toate formele, regulele şi condiţiile ce cârmuesc libe-

donaţiuni. l i t â ţ i l e propriu zise; de unde rezultă următoarele consecinţi:
ra

1° î m p ă r ţ e a l a prin acte între vii va fi n e a p ă r a t făcută

în forma autentică, conform art. 8 1 3 urm., afară de cazul
când a r fi vorba de mobile, care pot fi dăruite dela m â n ă
2
la m â n ă ( ). A r fi deci nulă împărţeala făcută p r i n t r ' u n act
3
sub s e m n ă t u r ă privată ( ), această nulitate n e p u t â n d fi aco­
perită prin nicio confirmare nici expresă, nici tacită, în timpul
4
vieţei ascendentului (art. 1168) ( ).

de o succesiune ab intestat, ci de o succesiune testamentara.

Ei vor luà deci loturile lor în virtutea unei substituţii vul­
gare tacite, ceeace în orice caz este inadmisibil.
(') Vezi suprà, pag. 852, nota 2, in fine, — Această revocare
aveà de efect anularea tuturor înstrăinărilor şi a ipotecilor
consimţite de către demisionar. Vezi Lebrun, Successions,
p. 16, No. 26 (ed. din 1735); Réquier, Partage d'ascendants,
31, pag. 55.
2
() Cpr. Planiol, III, 3355; Répert. Sirey, v° cit., 299; Demo­
lombe, XXIII, 14; Genty, op. cit., p. 118; Bonnet, Idem, I,
367, p. 438; C. Gand, Fiandre judiciaire din 1892, No. 46,
p. 721; Trib. Bruges, Fiandre judiciaire din 1891, No. 19,
pag. 314; Cas. rom. Dreptul din 1912, No. 48 (cu observ,
noastră), etc.— Contrà: Bertauld, op. cit., II, 218, p. 163.
3
() Baudry et Colin, op. cit., II, 3523 urm.; Laurent, XV, 17 urm.;
Demolombe, XXIII, 7; Mourlon, IT, 965; Michaux, Donations,
1399, 1400, pag. 258; Aubry et Rau, VIII, § 729, pag. 10;
Répert. Sirey, v° Partage d'ascendant, 259 urm., etc.
4
() Cas. fr. D. P. 46. 1. 15; Sirey, 46. 1. 122; C. Bastia, D. P. 54.
2. 216; Sirey, 54. 2. 236; C. Bucureşti, Dreptul din 1900, No.
46 ; (Répert. Sirey), vo cit., 261 ; Pand. fr., v° Don. et testaments,
1104.
împărţeala fă­ Autorii cari admit, mai toţi, validitatea donaţiunilor deghi­
cută printr'o zate, pe care insă noi nu le admitem (vezi observ, noastră asupra
donaţiune de­ unei sentinţe a Tribun. Putna, publicată în Cr. judiciar din
ghizată. Con­
troversă.
1911, No. 77, p. 620), recunosc că împărţeala se poate
face printr'o donaţiune ascunsă sub forma unui contract cu
titlu oneros. Vezi Aubry et Rau, VIII, § 729, p. 9 şi 101;
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — AET. 795. 869

Din cele mai sus expuse rezultă că semnătura părţilor Semnătura

este o condiţie sine qua non a validităţei împărţelei ( ). 4
părţilor.
2° î m p ă r ţ e a l a trebue să fie acceptată de toţi descen- Art. s u .
denţii capabili prin însuş actul de donaţiune, sau p r i n t r ' u n
2
act autentic posterior (art. 8 1 4 ) ( ); iar în privinţa descen-

Demolombe, X X I I I , 15; Pand. fr., y° Don. et testaments,

11027; Répert. Sirey, v° Partage aVascendant, 304 şi Don.
entre vifs, 3690; Bonnet, op. cit., I, 367, p. 438; Cas. fr. D.
P. 55. 1. 55. — Contrà: Bertauld, op. cit., II, 219, p. 163,
după care împărţeala făcută printr'o donaţiune ascunsă sub
forma unui contract cu titlu oneros, ar fi validă ca dona­
ţiune, nu însă ca împărţeală. — Vezi însă Deròme, Revue cri-
tique, t. 27, anul 1865, p. 484 urm.
l
{ ) Répert. Sirey, v° cit, 264, 265.
2
( ) Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1912, No. 48 (cu observ, noastră);
Aubry et Rau, loco cit., p. 11; Laurent, XV, 19 şi 20; De­
molombe, XXIII, 8 urm.; Répert. Sirey, v° cit., 266 şi toţi
autorii. — Cât timp donaţiunea n'a fost acceptată de toţi des­
cendenţii donatari, ea poate fi revocată de ascendentul dăruitor.
Répert. Sirey, v° cit., 267.
In caz de acceptarea donaţiunei printr'un act posterior, Art. 814 § 2.
împărţeala nu-şi va produce efectele sale decât din ziua în
care actul de acceptare a fost comunicat ascendentului dăruitor
(art. 814 § 2). Cas. fr. D. P. 56. 1. 409; Sirey, 57. 1. 193;
Pand. fr., v° Don. et testaments, 11014. Această comunicare
se face, în genere, prin portărei. Cpr. C. Iaşi, Dreptul din
1882, No. 18.
Descendentul capabil poate să accepte donaţiunea sau Acceptarea
singur sau printr'un mandatar, însă învestit cu o procură donaţiunei
autentică (art. 933 C. fr., eliminat din codul nostru ca de- "^^ e

prisos), de vreme ce dreptul de a fi reprezentat printr'un i t t e ' a unui

s a

mandatar rezultă în deajuns din art. 1532 urm. Vezi în sens mandat an­
că mandatul trebue să fie autentic, Trib. Ilfov şi C. Bucu- tentic. Con-
t r o v e r s â
reşti, Dreptul din 1887, No. 14, 21 şi 31 şi din 1900, No. 46; -
C. Craiova, Dreptul din 1890, No. 2 şi clin 1898, No. 84;
Cas. rom. Bult. 1888, pag. 590 şi 936; Dreptul din 1888,
No. 59 şi 80, etc. — Contrà: C. Bucureşti, Dreptul din 1887,
No. 52 şi din 1888, No. 22. Vezi infra explic, art. 814,
precum şi tom. VIII al Coment, noastre, p. 42, text şi nota 2.
Vezi şi tom. VI, p. 457, nota 2; p. 612, nota 2, precum şi
tom. IX, p. 566. Mai vezi şi Tratatul nostru în limba fran­
ceză, p. 292, nota 2.
Se naşte însă întrebarea dacă ascendentul capabil de a F a c e r e a îm-
dispune, poate să dea cuiva mandat spre a-i împărţi averea parţelei prin
m a n d a t a r
sa. Răspunsul la această întrebare nu poate fi decât afirmativ, ^
i , , .. \ . „ ., . ' Controversa.
pentrucă, pe de o parte, legea permite înstrăinările prin man-
 870 COD. CIV. — C Â R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 795.

deriţilor incapabili, de către aceleaşi persoane şi în aceleaşi

forme, ca şi pentru donaţiunile ordinare, făcându-se în act
menţiune expresă despre această acceptare
Neaeeeptarea Ascendentul, care face împărţeala, nu poate însă să a c -
e
din°partea as- pt donaţiunea în numele descendentului său minor; căci,
c e e

cendentului el fiind dăruitor, nu poate figura în acelaş act şi ca d o n a t a r ,

dăruitor. ]şf { uâ auctor esse potest. In lipsa unui alt ascen­
em0 n r e S

dent, care să primească donaţiunea în numele incapabilului,

2
se v a r â n d u i acestui din u r m ă un tutor ad hoc ( ).
Capacitatea 3° P e n t r u ca o asemenea împărţeală să fie validă, as-
parţiior. d e n ţ i i trebue să fie capabili de a dispune prin acte între
c e n

vii, iar descendenţii capabili de a primi o donaţiune (art. 8 0 6 ,

datari (art. 1536), iar pe de altă parte, pentrucă a dà mandat

cuiva de a Împărţi o avere străină, nu este o abdicare a
dreptului ce legea conferă ascendentului, ci, din contra, exer­
citarea acestui drept. Laurent, XV, 33; Genty, op. cit,
p. 126.— Contrà: Demolombe, XXIII, 90 bis (5). — Rămâne
însă bine înţeles că mandatul va trebui să fie autentic şi chiar
special (art. 1536). Laurent, loco cit. — Contrà : C. Bucureşti,
Dreptul din 1887, No. 52.
1
( ) Laurent, XV, 19 urm.; Demolombe, X X I I I , 10 urm.; Mourlon,
II, 965. — Din împrejurarea că ascendentul a înţeles să facă,
cu titlu de împărţeală, o donaţiune colectivă, indivizibilă în
unitatea sa, iar nu mai multe donaţiuni individuale şi izolate,
rezultă că donaţiunea nu va fi perfectă decât în urma accep-
tărei tuturor descendenţilor, fie prin ei înşişi, fie prin man­
datarii lor legali sau convenţionali, aşa că refuzul unuia din
descendenţi de a primi donaţiunea o împedică de a-şi produce
efectele sale chiar în privinţa acelora cari au acceptat-o. Lau­
rent, Demolombe, loco cit.; Aubry et Rau, VIII, § 729, p. 11;
Genty, op. cit., p. 118; Bonnet, Idem, I, 314, p. 379; Pand.
fr., v° Don. et testaments, 11015. — Vezi însă Ancelot asupra
lui Grenier, Don. et testaments, III, 395, nota a; C. Bastia,
D. P. 54. 2. 216; Sirey, 54. 2. 236.
2
( ) Laurent, XV, 2 1 ; Duranton, IX, 623. Vezi şi suprà, p. 862.—
Tatăl va puteà însă să accepte, în numele minorului, dona­
ţiunea făcută de mamă, iar mama, pe acea făcută de tată.
Laurent, loco cit.; Demolombe, X X I I I , 37; Duranton, IX,
623; Aubry et Rau, VIII, § 729, p. 10; Répert. Sirey, v° cit.,
290; C. Lyon, D. P. 78. 2. 34.
Cazul când Dacă împărţeala emană dela tată şi dela mamă, şi unul
împărţeala sau mai mulţi din descendenţi sunt incapabili, tatăl va accepta
emană dela
tată şi dela
pentru partea dăruită de mamă, iar mama pentru acea dă­
mamă. ruită de tată. Michaux, Donations, 1407, p. 258.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 871

808). Minorii şi interzişii nu vor puteà deci sa proceadâ la

această împărţeală, pentrucă ei sunt incapabili de a dispune
de averea lor titulo gratuito (art. 4 5 4 , 8 0 6 ) (*).
Aceeaş incapacitate există pentru cei osândiţi la munca Art. 13. 16
c p e n a 1
silnică şi la recluziune, în timpul pedepsei lor, căci aceste " '
persoane sunt incapabile, în timpul executărei pedepsei lor,
de a-şi administra averea şi de a dispune de ea prin acte
2
între vii (art. 13 şi 16 C. penal ( ).
Cât pentru femeea măritată, ea va puteà să facă ase- F e m e e a mări-
menea împărţeală în privinţa averei sale parafernale, însă ^ r a f ^ i X
3
numai cu autorizarea b ă r b a t u l u i sau cu acea a justiţiei ( ).
î n c â t priveşte însă averea dotala imobiliară, femeea nu A v e r e a do-
tala
poate s'o î m p a r t ă între copiii săi decât în cazurile excep- "
ţionale prevăzute de art. 1 2 5 0 ; şi pentru ca asemenea îm­
părţeală a averei sale dotale să fie validă, se cere ca toţi
copiii, iar nu numai unii din ei, să se găsească în cazul
4
de a fi căpătuiţi ( ).
4° T a t ă l şi m a m a pot să amestece averile lor la un împărţeala
to J
loc şi să le distribue descendenţilor prin unul şi acelaş act, ] J ° ° * ' * ' r
5
ceeace, în drept, se numeşte o împărţeală conjunctivă ( ); pe
când art. 8 5 7 se opune ca tatăl şi m a m a să poată face o
împărţeală testamentară prin acelaş act. (Vezi suprà, p . 863).
5° î m p ă r ţ e a l a săvârşită prin acte între vii transmite

Faptul că acceptarea în numele minorului n'ar fi fost re­

gulată nu poate fi opus acestui din urmă. C. Lyon, D. P.
78. 2. 33. — Contrà: Cas. fr. D. P. 56. 1. 282.
(>) Planiol, III, 3362, 3363; Laurent, XV, 34; Mourlon, II, 965;
Demolombe, XXIII, 19, 29, etc.
2
() Cpr. Baudry et Colin, op. cit., II, 3535.
3
() Cpr. Laurent, XV, 34; Demolombe, X X I I I , 73; Pand. fr.,
v° Don. et testaments, 11124.
4
() Laurent, XV, 42; Demolombe, X X I I I , 73; Bertauld, op. cit.,
II, 165, p. 128; Pand. fr., «° cit., 11122; Aubry et Bau, VIII,
§ 731, p. 17. Cpr. Cas. fr. Sirey, 64. 1. 174; D. P. 64. 1. 209.
Femeea ar puteà însă să-şi împartă averea sa chiar do- împărţeala
tală prin testament, fără nicio autorizare (art. 208), pentrucă averei dotale
p r m t e a
testamentul n'are să-şi producă efectele sale decât la moartea . f C
ei (art. 802). Bertauld, op. cit., II, 166, pag. 128, 129; Pia-
niol, III, 3364.
6
() Laurent, XV, 48; Demolombe, X X I I I , 80; Duranton, IX,
622; Colmet de Santerre, IV, 244; Planiol, III, 3370. Cpr.
Cas. fr. D. P. 86. 1. 395; Sirey, 86. 1. 454, etc.
 872 COD. C I V . — C A R T E A III. — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a VI. — ART. 795.

descendenţilor, în mod irevocabil (*), proprietatea bunurilor

(') Marcadé, IV, 264; Arntz, II, 2256; Colmet de Santerre, IV,
243 ins IV; Demolombe, XXIII, 125; Laurent, XV, 40 şi 71;
Aubry et Rau, VIII, § 733, ab initio, p. 27; Grosse, Com­
ment, de la loi du 23 Mars 1855, 174, pag. 120 (ed. din
Cazurile în 1860), etc. — împărţeala făcută prin acte între vii este însă
oare împăr­ revocabilă pentru neîndeplinirea sarcinilor sub care ea a fost
ţeala poate fi făcută; pentru ingratitudine din partea descendenţilor şi chiar
revocată.
pentru survenirea unui copil născut în urma împărţelei, căci
acest copil nefiind cuprins în împărţeală, ea este nulă din
această cauză (art. 797). Laurent, XV, 74; Demolombe,
XXIII, 125; Bertauld, o p . cit., II, 57, p. 44; Baudry et Colin,
o p . c i t . , II, 3519; Répert. Sirey, v° cit., 333 urm.; 362 urm.;
Répert. Labori, eod. v°, 52. — In acest din urmă caz, nulitatea
fiind absolută, poate fi, după unii, propusă nu numai de descen­
dentul, care a survenit în urma săvârşirei împărţelei, dar şi de cei­
lalţi descendenţi, cari luase parte la acea împărţeală. C. Rouen,
D. P. 77. 5. 320, No. 5. — Contrà : C. Caen, D. P. 53. 2. 185.
Nulitatea împărţelei pentru survenire de copii posteriori
nu se întinde însă la dispoziţiile străine cuprinse în împăr­
ţeală, de exemplu: la liberalitatea făcută unora din descen­
denţi. C. Bordeaux, D. P. 54. 5. 25 No. 13.
Legitimarea Se decide, de asemenea, că legitimarea prin căsătorie sub-
unui copil secuentă a unui copil natural, existent în momentul căsăto­
natural prin
căsătoria sub-
riei, atrage anularea împărţelei, dacă acest copil era existent
secuentă. în momentul facerei ei. Répert. Labori, v° Partage d'ascen­
dane 52 şi deciziile citate acolo.
Efectele revo­ In caz de revocare pentru ingratitudine sau neîndeplinire
carci pentru de sarcini, efectul revocărei se mărgineşte numai la lotul des­
ingratitudine.
cendentului, care a fost ingrat sau care n'a îndeplinit sarci­
nile donaţiunei, pentrucă revocarea este o pedeapsă, care nu
poate să lovească decât pe donatarul în culpă. Cpr. Bertauld,
op. cit., II, 58, 59, p. 45. — Contrà: Larombière, Oblig., III,
art. 1184, No. 35.
Excluderea Care va fi însă, în urma morţei dăruitorului, soarta do­
u n u i a din naţiunei, când unul din descendenţi va fi fost exclus? Nicio
descendenţi.
Controversă.
dificultate în caz când revocarea sau anularea donaţiunei a
fost totală, adecă a fost admisă în contra tuturor descenden­
ţilor. De câteori însă anularea sau revocarea a fost parţială,
chestiunea este controversată. După unii, împărţeala ar fi nulă
conform art. 797, pentrucă ea nu cuprinde pe toţi copiii în
viaţă la deschiderea succesiunei. Demolombe, X X I I I , 141;
Réquier, op. cit., 83, in fine, p. 128. Cpr. C. Bordeaux, Sirey,
72. 2. 163; D. P. 72. 2. 177. După alţii, însă, desfiinţarea
donaţiunei, pronunţată contra unuia din descendenţi, n'ar fi
absolută, ci numai relativă; de unde s'a dedus că descendenţii,
în privinţa cărora donaţiunea n'a fost revocată, sunt în drept
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 873

împărţite, din momentul acceptărei donaţiunei de către toţi

d o n a t a r i i ; şi aceştia pot, de îndată ce au acceptat, să ceară
predarea bunurilor împărţite, afară de cazul când ascendentul
!
d ă r u i t o r şi-a rezervat a n u m e uzufructul acestor b u n u r i ( ) ;
de u n d e rezultă următoarele consecinţi :
a) Ascendentul nu este, în principiu, responsabil către Inexistenta
2 o b l l g d e a
descendenţii săi de evicţiunea lucrurilor d ă r u i t e ( ); b) d e s - ;. ,? ~
, .. i . 1 , i i ranţie din
cendenţn pot opune donaţiunea celor de ai treilea şi credi- partea dărui-
t o m l m e t c
torilor dăruitorului, dacă fiind vorba de imobile, au avut ' -
grija de a o transcrie (vezi infra, p u n c t u l 6), r ă m â n â n d însă
acestor creditori dreptul de a cere revocarea donaţiunei frau­
3
duloase prin acţiunea p a u l i a n ă (art. 975) ( ); c) în caz de
a provoca o nouă împărţeală, sau a cere executarea împăr­
ţelei făcută de ascendent, cu îndatorire, în acest din urmă caz,
de a permite comoştenitorilor lor să ieà din masa succesiunei
bunurile ce le fusese atribuite de ascendent. Vezi în acest din
urmă sens, Aubry et Rau, VIII, § 733, p. 28, text şi nota 4;
Genty, op. cit., p. 281, 282. Cpr. şi C. Douai, D. P. 80. 2.
123. Vezi asupra acestei controverse, Bertauld, op. cit, II,
60 urm., p. 46 urm.
(') Cpr. Demolombe, X X I I I , 125; Arntz, II, 2256.
2
( ) Art. 828 C. civ., care dispune că dăruitorul nu este, în Art. 828 C.
principiu, responsabil de evicţiune, arătând cazurile excep- - Origina C l v

a e e s t u i text
ţionale în care el datoreşte această garanţie, nu există în codul -
francez, ci este reprodus după art. 1077 din codul italian.
Vezi şi L. 18 § 3, Dig., De donationibus, 39, 5, unde se
zice: „Labeo ait, si quis mihi rem alienam donaverit, inque
earn sumptus magnos fecero, et sic evincatur, nullam mihi
actionem contra donatorem competere; plane de dolo posse
me adversus eum habere actionem, si dolo fecit". Cu toate
acestea, soluţia consacrată expres prin textul nostru, este ad­
misă şi în Franţa, după principiile generale. Vezi Arntz, II,
1886, 2256; Pemolombe, XXIII, 127; Laurent, XII, 387
urm.; Colmet de Santerre, IV, 243 bis IV; Baudry et Colin,
op. cit, II, 3522; -Rr'pert. Sirey, v° cit., 368; Bonnet, op. cit,
Ii, 456 urm., p. 57 urm. Vezi infra, în tom. IV, explic, art. 828.
3 Ac
( ) Pană la transcrierea donaţiunei, creditorii ascendentului pot t - pauliană.
deci să urmărească imobilele împărţite, pentrucă ei fiind terţii,
averea este încă în patrimoniul debitorului lor, cât timp actul
de înstrăinare nu le este opozabil, adecă cât timp el nu este
transcris. In urma transcrierei însă, ei nu mai au decât ac­
ţiunea pauliană, dacă donaţiunea a fost făcută în dauna şi
frauda drepturilor lor (art. 975). Cpr. Laurent, XV, 72; Arntz,
II, 2256; Colmet de Santerre, IV, 243 bis V I ; Demolombe,
XXIII, 130; Aubry et Rau, VIII, § 733, p. 32; Michaux,
 a
874 COD. CIV. — CARTEA III. — TIT. I. — C A P I T . VI. — S " VI. - ART. 795.

a m u r i unul din descendenţi înaintea ascendentului dăruitor,

partea sa din bunurile dăruite n u va spori partea celorlalţi
comoştenitori, ci va trece la înşişi moştenitorii săi, dacă
dăruitorul n ' a stipulat dreptul de reîntoarcere, conform
art. 8 2 5
Transcr. î m - 6° î m p ă r ţ e a l a , care cuprinde obiecte mobile, spre a fi
v a
baiare" 1 0
" b d ă , trebue să fie însoţită de actul estimativ prevăzut de
2
art. 8 2 7 ( ), iar acea care c u p r i n d e imobile trebue să fie
transcrisă (art. 8 1 8 u r m . , 1 8 0 1 , 1 8 0 2 C. civ., 7 2 2 , 7 2 3
P r . civ.), căci în privinţa terţiilor, împărţeala este o dona­
3
ţiune, adecă u n act translativ de proprietate ( ).
Bunurile 7° î m p ă r ţ e a l a făcută prin acte între vii n u poate să
viitoare.
c u p r i n d ă decât bunurile prezente ale ascendentului (art. 7 9 5
4
§ 2 şi 8 2 1 ) ( ), pe când cea făcută prin testament poate,

Tr. des donations, 1335, pag. 246; Répert. Sirey, v° Action

paulienne, 1157 urm. şi Partage d'ascendant, 365 urm.;
Pand. fr., v° Don. et testaments, 11242; C. Bourges şi Trib.
Reims, D. P . 92. 2. 609; Pand. Period, 1907. 2. 49, ete.
Aeţ. pauliană. Creditorii cari se pretind lezaţi prin împărţeală, trebue să
dovedească nu numai prejudiciul, dar şi frauda ascendentului
dăruitor. C. Gând, Fiandre judiciaire Ì din 1892, No. 46,
p. 721.
împărţeala Dacă împărţeala este fictivă, ea va puteà fi dărâmată prin
simulată. acţiunea în simulaţie. Vezi suprà, p. 778 şi tom. V al
Coment, noastre, p. 251 şi 279.
(') Cpr. Arntz, II, 2256.
2
( ) Baudry et Colin, op. cit., II, 3531; T. Hue, VI, 428; Arntz,
II, 1891, in fine; Pand. fr., v° Don. et testaments, 11025;
Mourlon, II, 965, 4°; Répert. Sirey, v° cit, 298 şi autorità-
3
( ) Baudry et Colin', op. cit, II, 3530; T. Hue, VI, 422; Mourlon,
II, 965, 5°; Bonnet, op. cit., I, 330 urm., p. 396 urm. şi II,
474, p. 78; Réquier, Idem, 85, p. 130; Répert. Sirey, v° cit,
300; Pand. fr., v° Don. et iest, 4897 şi 11022; Grosse, Com­
ment, de la loi du 23 Mars 1855, No. 173 urm., p. 118 urm.
4
Soarta dona­ ( ) Mourlon, II, 965, 6°. — Donaţiunea de bunuri viitoare nu este
ţiunei de bu­ nulă în legea noastră ca în codul francez (art. 943), ci numai
nuri viitoare.
revocabilă (art. 821) (cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1900,
Revocabili-
tatea ei. A r t . No. 46, p. 374); de unde rezultă că asemenea donaţiune va fi
821. validă la noi, dacă ascendentul dăruitor nu va exercita ac­
ţiunea în revocare. Nu se poate deci susţine la noi, aşa cum
se susţine de unii în Franţa (cpr. Genty, op. cit., p. 132, 133),
că întreaga împărţeală va fi nulă, dacă cuprinde bunuri pre­
zente şi viitoare. Ea este deci validă pentru bunurile prezente
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 875

din contra, sa aibă de obiect şi bunuri viitoare. (Vezi suprà,

p. 8 6 4 , 8 6 5 ) .
8° î m p ă r ţ e a l a făcută prin acte între vii nu poate avea Condiţie po-
loc sub o condiţie, care a r atârna n u m a i de voinţa d ă r u i - x^ioi'o.
torului (art. 822), căci aceasta ar fi o condiţie potestativa,
care anulează contractul (art. 1010) (*).
Ascendentul dăruitor poate însă să stipuleze dreptul de Art. 825.
reîntoarcere pentru cazul când descendenţii săi ar m u r i îna­
2
intea lui (art. 8 2 5 ) ( ).
9° Ascendentul nu poate să c u p r i n d ă în împărţeală Bunurile
s t r a m e
decât b u n u r i l e ce-i aparţin, căci nimene nu poate să dispue -
3
de lucrul altuia ( ).

şi revocabilă pentru bunurile viitoare. Cpr. Laurent, XV, 37;

Demolombe, XXIII, 16, 67; Duranton, IX, 623, etc.
:
( ) Mourlon, II, 965, 7°. — împărţeala ascendenţilor poate însă Condiţia sus-
fi făcută nu numai pur şi simplu, dar încă cu termen sau pensivă sau
i e z o l u t o n e
sub o condiţie, fie suspensivă, fie rezolutorie, după cum este -
acea prevăzută de art. 825. Pand. fr., v° Don. et test., 11100
urm.; Répert. Sirey, v° cit., 392 urm.; Demolombe, XXIII,
'59; Bonnet, op. cit., I, 373, 378, p. 444 şi p. 451; Réquier,
Idem, 109, p. 189, etc.
Ascendentul poate, de asemenea, să-şi rezerve uzufructul Rezerva uzu-
în totul sau în parte a bunurilor dăruite (Pand. fr., v° cit, fructului unei
r e n t e etc
11096; Laurent, XV, 35; Demolombe, X X I I I , 59); să impue ' -
descendenţilor donatari plata datoriilor sale actuale adecă an­
terioare donaţiunei (art. 823) (cpr. C. Lyon şi Cas. fr. D. P.
67. 2. 154; D. P. 78. 1. 149) (vezi infra, p. 878); să sti­
puleze o rentă viageră pentru dânsul sau în folosul unui
terţiu, însă bine înţeles cu consimţimântul descendenţilor do­
natari, căci donaţiunea este un contract (art. 942), iar nu un
act, după cum impropriu se exprimă art. 801.
Se poate întâmpla ca sarcinile impuse descendenţilor să fie Cazul când
mai mari decât folosul ce le procură împărţeala. In asemenea sarcinile im-
caz n'ar mai fi vorba de o liberalitate, ci de un act cu titlu p
f ,u s
~, d e a s

oneros, căruia i se va aplica, prin urmare,

' dreptul comun. cendent sunt
Judecătorii fondului vor decide, în suveranitatea Io mai mari
lor de apre- decât folosul
ciere, dacă actul intervenit între ascendent şi descendenţii săi produs prin
d o n a l u n e
este o împărţeală sau un contract cu titlu oneros. Cpr. Lau- $ -
rent, XV, 32; Cas. fr. D. P . 67. 1. 274.
2
( ) Mourlon, II, 965, 9°, etc.
8
( ) Demolombe, X X I I I , 74. — Dacă moştenitorul a împărţit un
lucru străin, descendentul, care a primit acest lucru, îl va
prescrie prin uzucapiunea de zece sau douăzeci de ani, căci
deşi descendenţii sunt în acelaş timp şi copârtaşi, totuşi faţă
 876 COD. C I V . — C A R T E A I H . — T I T . I . — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 7 9 5 .

Astfel, a r fi nulă, în principiu, împărţeala în care a s ­

cendentul, pe lângă bunurile sale proprii, a r fi cuprins şi pe
cele care ar proveni dela soţul său mort înainte şi dela
copiii săi donatari (').
Cuprinderea Dar, dacă ascendentul nu poate, în principiu, să cu-
r m
"maTmultor P d ă în împărţeala anticipată a averei sale decât b u n u r i l e
averi, sale proprii, nimic nu se opune ca toţi copiii majori şi ca­
pabili să consimtă ca bunurile mamei lor, săvârşită din viaţă,
să fie cuprinse într'o singură masă cu acele ale tatălui lor
d ă r u i t o r (-).
Prescripţia In caz însă când ascendentul a d a t descendentului său
instantanee.
dela m â n ă Ia m â n ă un lucru mobil determinat, ce nu-i a p a r ­
ţinea (dar manual), ceeace ştim că este cu p u t i n ţ ă (vezi
suprà, p . 8 6 8 ) , descendentul a devenit proprietarul acestui
lucru prin prescripţia instantanee, dacă el era de b u n ă cre­
dinţă, adecă dacă n u ştiea că lucrul primit dela ascendent
3
era străin (art. 1 9 0 9 ) ( ).
Plata dato­ Am văzut suprà, p . 8 6 6 , că, în privinţa împărţelei tes­
riilor.
tamentare, descendenţii plătesc datoriile ascendentului, în c a ­
litatea lor de legatari universali sau eu titlu universal. Ce
trebue să decidem în privinţa împărţelei făcute prin acte
între vii?
Donaţiunea Nicio dificultate în caz de o donaţiune de b u n u r i p a r -
partic"iare o c u l a r e ; donatarii nu plătesc, în asemenea caz, datoriile

cu terţii, ei nu pot fi consideraţi decât ca donatari. Opr. Lau­

rent, XV, 73; Demolombe, X X I I I , 136; Genty, op. cit,
p. 269, 270; Réquier, op. cit, 90, p. 136, 137; Lyon-Caen,
Partage d'ascendants, pag. 234; Bonnet, Idem, II, 490 bis
p. 9 3 ; T. Hue, VI, 433; Baudry et Colin, op. cit, II, 3627;
Répert. Sirey, v° cit., 464, etc.
împărţeala împărţeala testamentară tiu este, din contra, pentru des­
testamentară. cendenţii legatari universali sau cu titlu universal un just
titlu (justa causa) pentru a prescrie lucrul dăruit prin zece
sau douăzeci de ani. Cel puţin în acest sens se pronunţă unu
în Franţa. Cpr. Bonnet, loco cit; Bertauld, op. cit, II, 146,
p. 115; Demolombe, X X I I I , 117.
(') Vezi Répert. Dalloz, Supplement. v° Disp. entre vi/s, 1119.
2
( ) C. Montpellier et Riom, D. P. 71. 2. 252; D. P . 90. 2. 330.
Cpr. şi C. Paris, Répert Dalloz, Supplement, v° cit., 1119,
nota 1. — Contra: Planiol, III, 3368.
3
( ) Vezi suprà, p. 801, text şi nota 3.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — ART. 795. 877

chirografare ale ascendentului dăruitor (analogie din art. 7 7 5

şi 9 0 9 C. c i v . ) ( ' ) .
In caz însă când dispoziţia este universală sau eu titlu Cazul unei
universal, chestiunea este controversată. D u p ă unii, dona- ^"sai^Con-
tarii bunurilor prezente fiind nişte succesori cu titlu parti- troveisă.
cular, chiar când donaţiunea ar aveà de obiect universali­
tatea bunurilor prezente sau o parte din această universa­
litate, nu sunt, în principiu, supuşi la p l a t a datoriilor,
pentrucă asemenea succesori nu sunt niciodată supuşi acestei
2
obligaţii ( ), creditorii p u t â n d numai să atace împărţeala prin
3
acţiunea p a u l i a n ă de câteori ea este frauduloasă (art. 975) ( ).
Părerea contrară este însă admisă de alţii, în baza
maximei : Bona non intelliguntur, nisi deducto cere alieno. In
acest sens se zice, în adevăr, că ascendentul dăruitor, care
se despoae de patrimoniul său întreg în favoarea descenden­
ţilor săi, n'a p u t u t , raţionalmente vorbind, să-i scutească
de plata datoriilor sale actuale decât cu intenţia de a-şi
frauda creditorii. Apoi, împărţeala ascendenţilor, făcută prin
acte între vii, nefiind decât o succesiune anticipată, descen­
denţii donatari trebue să se găsească faţă de ascendentul
4
d ă r u i t o r în aceaş situaţie ca şi moştenitorii săi ( ).

(') Répert. Sirey, v° Partagè d'ascendant, 447.

2
( ) Laurent, XII, 399 urm. şi XV, 75, 76; Demolombe, X X I I I ,
128; Arntz II, 1890, 2257; Thiry, II, 509, p. 506; Planiol,
III, 3375; Oolmet de Santerre, IV, 243 bis V; T. Hue, VI,
433; Baudry et Colin, op. cit., II, 3622; Aubry et Rau, VII,
§ 707, in fine, p. 409, precum şi tom. VIII, § 733, pag. 29,
text şi nota 6; Masse-Verge, II, § 510, p. 313, nota 4; Vigié,
II, 942; Genty, op. cit, p. 231 urm.; Bonnet, Idem, II, 461,
p. 62 urm. şi 471, p. 72; Répert. Sirey, v° cit, 456 urm., etc.
Vezi asupra acestei controverse, Pand. fr., v° Don. et tes­
taments, 11229 urm.
Şi la Romani, textele decid că donatarul nu era grevat de Dr. roman,
datoriile dâruitorului. (L. L. 15 şi 22, Cod, De donationibus,
8, 54; L. 72, Dig., De jure dotium, 23, 3). Cu alte cuvinte,
donatio omnium honorum nu era o succesiune per universi-
tatem. Vezi Arntz, II, 1890; Maynz, Cours de droit romain,
II, § 256, p. 405 (ed. a 5-a, 1891).
8
( ) Vezi suprà, p. 853 şi 873, text şi nota 3.
4
( ) Marcadé, IV, 265; Saintespès-Lescot, Don. et testaments, V,
1819, p. 307 urm.; Troplong, Vente, I, 448 urm. şi Don. et
testaments, 1214 şi 2310. (Datoria urmează soarta bunuri­
lor, zice acest din urmă autor); Réquier, Partage d'ascen-
 878 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 795.

Ascendentul D a r dacă împărţeala făcută prin acte între vii n u a t r a g e

e
P
să?mpue des- ^ drept pentru descendenţi, cel puţin d u p ă unii, obligaţia
cendentuiui de a plăti datoriile ascendentului dăruitor, nu mai încape
c
r i U o r ^ t u ' a i e . ^ - ^ ^ & acest din u r m ă poate să i m p u e descendenţilor săi
1 1 0 0

printr'o convenţie, fie expresă, fie tacită, obligaţia de a-i plăti

datoriile, bine înţeles n u m a i în privinţa celor existente în
momentul donaţiunei, nu însă şi în privinţa celor viitoare
(art. 8 2 3 ) ('). In asemenea caz, descendenţii n u vor plăti
deci decât datoriile care vor aveà o d a t ă certă anterioară
2
donaţiunei ( ).
Art. 825. In caz de a m u r i unii din descendenţii donatari înaintea
ascendentului dăruitor, bunurile dăruite se vor reîntoarce la
ascendent, dacă el a stipulat dreptul de reîntoarcere, con­
form a r t . 8 2 5 .
Cazul când D a c ă acest drept n ' a fost stipulat, trebue să distingem:
dreptul de r e - ^ o g(j ai n t u l g&vârşit din viaţă a lăsat şi el deseen-
u e s c e n c e

mtoarcere n a . . . A v î /» i
fost stipulat denţi şi, in asemenea caz, împărţeala nu va li nulă conform
^de ascen- ţ 7 9 7 , pentrucă n u se poate zice că nepoţii ascendentului
a r

mitor. d ă r u i t o r au r ă m a s necuprinşi în împărţeală, de oarece tatăl

lor şi-a primit partea lui, care a trecut Ia ei ca reprezen­
3
tanţii lui ( ); sau descendentul săvârşit din viaţă înaintea
ascendentului n ' a lăsat descendenţi şi, în asemenea caz, b u ­
nurile primite dela ascendentul său vor trece, î m p r e u n ă cu
tot patrimoniul lui, la moştenitorii săi legitimi sau testa­
mentari, pentrucă descendentul d o n a t a r era p r o p r i e t a r ire­
4
vocabil ( ).
Cât pentru cazul când descendentul a r fi m u r i t îna­
intea testatorului, vezi suprà, p . 8 6 6 .
dants, 104, p. 169 urm.; Répert. Sirey, v° cit., 448 urm.; Sirey
et Gilbert, Code civil annoté, II, art.' 1075-1076, p. 221, No.
87; Michaux, Donations, 1439, p. 264. Cpr. Mourlon, II, 966;
Duranton, I X , 630.
(') Cpr. Baudry et Colin, op. cit., II, 3620; Répert. Sirey, v° cit.,
439 şi autorităţile citate acolo. Vezi şi suprà, p. 875, nota 1,
in medio.
2
() Laurent, XV, 76; Arntz, II, 2257; Aubry et Rau, VIII,
§ 733, p. 30, nota 6, in fine; Pand. fr., v° cit., 11235.
8
() Demolombe, X X I I I , 147, 163; Laurent, XV, 103; Mourlon,
II, 968; Colmet de Santerre, IV, 246 bis II, etc.
4
() Demolombe, X X I I I , 146; Laurent, XV, 77; Mourlon, II,
968: Colmet de Santerre, IV, 243 bis IV, etc.
 EFECTELE ÎMPĂRŢELEI ASCENDENŢILOR. 879

Efectele comune împărţelei făcute prin donaţiune

sau testament.
Ştim că împărţeala ascendenţilor produce efectele p a r ­
ticulare ale donaţiunei sau ale testamentului, d u p ă forma
s u b care a fost făcuta. P e lângă aceste efecte particulare,
împărţeala ascendenţilor, s u b orice formă a r fi fost făcută,
mai produce încă efectele generale ale împărţelei; de unde
rezultă următoarele consecinţi:
1° A r t . 7 8 6 este aplicabil la această împărţeală, chiar A p l i c . art.
atunci când ea a fost făcută s u b forma unei d o n a ţ i u n i ; aşa c o n t r o v e r s i
că fiecare din descendenţi este presupus că a moştenit singur
şi imediat toate bunurile ce compun partea sa, şi că el n ' a
1
fost niciodată proprietar pe celelalte b u n u r i ale succesiunei ( ).
2° Descendenţii sunt reciproc obligaţi a se g a r a n t a unii Garanţia io-
pe alţii pentru cauză de evicţiune sau t u l b u r ă r i , conform ^ g ^ r m * ' 1

art. 7 8 7 u r m . , fiindcă această obligaţie se aplică la orice

2
împărţeală în genere ( ). (Vezi suprà, p. 8 5 3 ) .
3° Fiecare din descendenţi are u n privilegiu a s u p r a P r i v i l e g i u l
C a r t a i l o r
loturilor imobiliare ale celorlalţi pentru g a r a n ţ i a împărţelei ° P s -
făcută între ei şi a sultelor cu care unul a r fi r ă m a s dator
3
către altul, în baza art. 7 4 2 (art. 1 7 3 7 § 3 şi 1741) ( ).

(') Laurent, XV, 82 şi 86 urm.; Arntz, II, 2261; Colmet de

Santerre, IV, 243 bis X V ; Cas. fr. şi C. Caen, D. P . 60. 1.
499; Sirey, 69. 2. 295; D. P. 70. 5. 262, No. 3. Cpr. Demo­
lombe, X X I I I , 118, 122. V. suprà, p. 795.—Contrà: Réquier,
Partage oVascendants, 88, pag. 133; Bonnet, Idem, II, 492
urm. pag. 94. Cpr. Baudry et Colin, op. cit., II, 3647 urm.
2
( ) Laurent, XV, 85, 87; Demolombe, X X III, 115, 134; Arntz, II,
2261; Colmet de Santerre, IV, 243 bis X I V ; Duranton, IX,
633: Aubry et Rau, VIII, § 713, p. 30; Baudry et Colin, II,
3652; Planiol, III, 3382; Répert. Sirey, v° cit, 478.—Contrà:
Saintespès-Lescot, Don. et testaments, V, 1857, pag. 386 urm;
Lyon-Caen, Partage d'ascendants, pag. 233. Vezi şi Genty,
op. cit, p. 247 urm., după care descendentul donatar n'ar
puteà să exercite acţiunea în garanţie contra copărtaşilor săi,
cât timp traeste ascendentul dăruitor, pentrucă un donatar
nu are acţiunea în garanţie, şi descendentul rămâne donatar
pană la moartea ascendentului.
3
( ) Arntz, II, 2261; Laurent, XV, 83, 87; Demolombe, XXIII,
116 şi 134; Planiol, III, 3382; Michaux, Donations, 1336,
pag. 246; Colmet de Santerre, IV, 243 bis X I V ; Aubry et
 880 c. C. — CART. III. — TIT. I. — CAP. VI. — S-a VI. — EFECTELE IMPĂRŢ.

Curgerea ter- T r e b u e însă să observăm că, în caz când î m p ă r ţ e a l a

v a a v e a c r m
î î T i ^ n in?- l° P testament, termenul de 60 de zile, acordat
părţeieie t e s - d e art. 1 7 4 1 pentru conservarea privilegiului copărtaşului,
v a c u r e
Controversa S " dela încetarea din viaţă a ascendentului, fiindcă
1
numai de atunci împărţeala îşi produce efectele sale( ).
Renunţarea unuia din descendenţii donatari la succe­
siunea ascendentului dâruitor sau excluderea sa dela suc­
cesiune ca nedemn, nemodificând î n t r u nimic, în ceea ce-1
priveşte, caracterul j u r i d i c al donaţiunei-împărţeli, a t â t
obligaţia de garanţie cât şi privilegiul copârtaşilor continuă
2
a subzista ( ).
Evicţiune. 4° î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor nu poate fi desfiinţată pentru
3
cauză de evicţiune ( ).
N e a p i i c , în 5° Ascendentul, care-şi împarte averea sa între descen-
S
^ 3 6 i 7 4 i * denţi, fie prin acte între vii, fie prin testament, n ' a r fi însă,
i e
?
a

Controversă, d u p ă unii, obligat a se conforma art. 7 3 6 şi 7 4 1 , d u p ă care,

la formarea şi compunerea loturilor, trebue să se dea în
fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile,
de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi n a t u r ă şi

Rau, III, § 263, p. 289 (ed. a 5-a) şi VIII, § 133, pag-. 30

(ed. a 4-a); P. Pont, Privii, et hypothèques, I, 206; Baudry
et Loynes, Idem, I, 606; Troplong, Idem, I, 315; Martou,
Idem, II, 576; Répert. Sirey, v° cit, 484; Pand. fr., v° Don.
et test, 11247; Réquier, op. cit, 86, pag. 132; Bonnet, Idem,
II, 482 urm; Baudry et Colin, o p . c i t , II, 3651; Cas. fr.
D. P. 60. 1. 499; Sirey, 61. 1. 977. Vezi şi suprà, p. 853.—
Contrà: Grenty, op. cit, p. 247 urm; Saintèspes-Lescot, op. cit,
V, 1858, p. 388; Lyon-Caen, op. cit.,-p. 233, etc.
O Demolombe, XVIII, 116; Colmet de Santerre, IV, 243 bis
X V I ; Bonnet, op. cit, II, 485; P. Pont, Privii, et hypothè­
ques, I, 294; Répert. Sirey, v° cit, 485; Pand. fr., v° cit,
11248. — Vezi însă Bertauld, o p . c i t . , II, 142, după care
termenul n'ar începe a curge decât din ziua acceptărei lega­
tului sau de când s'a cerut predarea lui.
împărţeala Dacă împărţeala a fost făcută prin acte între vii, termenul
făcută prin de 60 de zile va curge dela acceptarea donaţiunei. P. Pont,
donaţiune. op. şi loco cit; Troplong, Privii, et hypothèques, I, 315, etc.
2
( ) Cpr. Demolombe, X X I I I , 153; Laurent, XV, 9 1 ; Réquier,
op. cit., 98, 99, p. 159 urm.; Bonnet, Idem, II, 522 urm.,
p. 129 urm.; Répert. Sirey, v° Partage d'ascendant, 486;
Bertauld, op. cit, II, 90, p. 70, 71. — Contrà: Grenty, Par­
tage d'ascendants, p. 283 şi 285; Lyon-Caen, Idem, p. 248, etc.
3
( ) Arntz, II, 2261, in fine, p. 606. Vezi suprà, p. 873.
 ÎMPĂRŢEALA ASCENDENŢILOR. — EFECTELE EI.

valoare, fiindcă scopul acestei împărţeli este tocmai ca bu­

nurile să se distribue, d u p ă cum am văzut suprà, p . 8 5 4 ,
conform trebuinţilor şi aptitudinilor fiecărui descendent (').
-M
J
( ) Laurent, XV, 60 urm.; Barafort, Partage d'ascendants, p. 9
urm.; Réquier, Idem, 144 urm., p. 277 urm.; Demangeat,
Revue pratique de droit francais, tom. 25, anul 1868, p. 302;
Vigié, II, 952; Baudry et Colin, op. cit., II, 3777 urm.;
Planiol, III, 3372; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 741 (731), ab initio, p. 510, text şi nota 1 (ed. Crome).
Aplicarea art. 826 şi 832 (736 şi 741 C. civ. rom), este în
contradicţie directă cu însuş scopul instituţiei (Die Anwen-
dung der art. 826 und 832 steht mit dem Zwek des Instituts);
C. A gen, D. P. 67. 2. 17; Sirey, 68. 2. 37, etc. Cpr. Nov.
18, capit. 7; Nov. 107, capit. 3; Nov. 115, capit. 5; L. 20
§ 3, Dig., Familia; erciscundm, 10, 2, etc.— Contra: Demo­
lombe, XXIII, 199, 201; T. Hue, VI, 447; Aubry et Bau,
VIII, § 732, ab initio, p. 22, text şi nota 1; Massé-Vergé, III,
§ 508, p. 310, 311, nota 4; Troplong, op. cit., IV, 2304; Mi-
chaux, op. cit., 1418 urm., p. 26Ì urm.; Bonnet, Partage d'as-
cendants, I, 283 urm., p. 329 urm., etc. Tot în acest sens
este şi jurisprudenţa. Cpr. C. Toulouse şi Lyon, D. P. 84.
2. 8 1 ; Pand. Period. 93. 2. 314, precum şi numeroasele de­
cizii citate în Dalloz, Nouveau C. civil annoté, II, art. 1076,
No. 198 urm. şi în Pand. fr., v° Don. et testaments, 11418. După
acest din urmă sistem, ascendentul ar fi obligat a se conforma
art. 736 şi 741, fie în împărţelele testamentare, fie în cele
făcute prin acte între vii, el putând u-se însă sustrage dela
această regulă, când prin aplicarea ei s'ar deprecia din cale
afară imobilele, din cauza îmbucătăţirei lor (art. 741 § 2) şi
când imobilele n'ar puteà fi împărţite cu înlesnire. Cpr. De­
molombe, X X I I I , 203, 204; Aubry et Rau, loco cit, p. 23,
text şi nota 2; Miehaux, op. cit., 1Î22 urm., p. 262; Baudry
et Colin, op. cit., II, 3775; Dalloz, Nouveau code civil annoté,
loco cit., No. 220 urm.; Pand. fr., v° Don. et testaments, 11435
urm. Judecătorii fondului apreciază în mod suveran dacă bu­
nurile pot sau nu fi cu înlesnire împărţite în natură. Miehaux,
op. cit., 1425, p. 262; Cas. fr. D. P. 77. 1. 171.
In fine, după un al treilea sistem, se restrânge aplicarea
art. 736 şi 741 numai la împărţelele testamentare, aceste texte
nefiind aplicabile la împărţelele făcute prin acte între vii,
pentrucă acceptarea donaţiunei din partea descendenţilor do­
natari ar face ca orice obiecţiune în contra compunerei lotu­
rilor să nu mai poată fi primită. Vezi în acest din urmă sens,
Mourlon, II, 967; Arntz, II, 2255; Colmet de Santerre, IV,
234 bis X V I I şi X V I I I ; Héan, Revue pratique, tom. V,
anul 1858, p. 166 urm. şi tom. VIII, anul 1859, p. 356—366;

43113 56
 882 COD. CIV. — C A R T E A III. — TIT. I.—CAPIT. V I . — S-a V I . — A R T . 7 9 7 .

Atribuirea Loturile pot fi atribuite fiecărui descendent prin t r a -

îotunior. ge r e a ţji
s o r chiar direct de către ascendent, fără în­
o r i s a u

deplinirea acestei formalităţi Această din u r m ă soluţie

este mai cu samă admisibilă la noi, unde art. 7 4 3 § 2,
î m p r u m u t a t dela codul italian, permite facerea împărţelei
2
fără tragerea sorţilor ( ).
stipuiarea A r t . 7 4 1 nefiind de ordine publică, ascendentul care
unei clauze pr o c ed e la împărţeala bunurilor sale, fără a se conforma
acestui text, poate să împedice pe descendenţii săi, prin sti­
puiarea unei clauze penale, de a a t a c a împărţeala din această
cauză, d â n d de exemplu, partea sa disponibilă, cu dispensă
de raport, descendentului în contra căruia acţiunea va fi în­
3
d r e p t a t ă ( ).

Cauzele care pot aduce nulitatea împărţelei ascendenţilor.

Art. 797. — Este 4
( ) împărţeala în care nu s'a cuprins
nulă
toţi copiii în viaţă la deschiderea moştenirei, şi descendenţii fiilor

Duranton, IX, 658; Genty, op. c i t , pag. 147. Cpr. Cas. fr.
Pand. Period. 99. 1. 115. Această distincţie, respinsă în ge­
nere de jurisprudenţa (cpr. Cas. fr. D. P. 57. 1. 2 1 ; D. P.
59. 1. 410, etc.), este combătută şi de autori. Cpr. Laurent,
XV, 6 1 ; Demolombe, X X I I I , 200, 201; Troplong, op. cit,
IV, 2305; Pand. fr., v° Don. et testaments, 11428, etc.
1
() Cpr. Michaux, Donations, 1427, p. 262.
2
() Vezi suprà, p. 534 urm. Cpr. C. Montpellier, Gazeta Craiovei
din 17 Martie 1891, No. 33, p. 1. Art. 1006 din Ante-pro-
iectul de revizuire a lui Laurent, este expres în această privinţă.
8
() Planiol, III, 3373; Cas. fr. D. P. 83. 1, 70; Sirev, 85. 1.
118; C. Bourges, D. P. 1911. 2. 333 şi Dreptul din 1912,
No. 57. Vezi în privinţa validităţei clauzei penale cuprinsă
într'un testament, suprà, p. 855, text şi n. 3 şi infra, p. 890, n. 2.
4
Deoseb. de re- () Textul corespunzător francez prevede că împărţeala este nulă
dacţie de pentru tot (pour le tout), iar cel italian (1047), că ea este
codul francez. c u j j (interamente
t Q t u n unulla),à ambele texte voind a, zice
că împărţeala este, în asemenea caz, nulă de drept, inexis­
tentă sau fără fiinţă, chiar faţă cu descendenţii cuprinşi in
împărţeală. Cpr. Aubry et Rau, VIII, § 730, 'p. 14, nota 9,
cari revin asupra primei lor opiniuni, după care împărţeala
ar fi fost considerată ca inexistentă numai faţă cu descen­
denţii necuprinşi în împărţeală. Mai vezi Laurent, XV, 94;
Demolombe, X X I I I , 167, 168; Baudry et Colin, o p . c i t , II,
3681 urm. ; T. Hue, VI, 443; Planiol, III, 3384; Dalloz, Nouveau
 ANULAREA ÎMPĂRŢELEI ASCENDENŢILOR. — ART. 797. 883

premuriti 0).—Acţiunea de nulitate se poate exercita de toţi erezii

2
fără distincţiune ( ). (Art. 654, 728 urm., 795. 808 C. civ. Art. 1078
C. fr.).
î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor poate fi atacată, conform drep- vicii de formă
Ş1 d m
tului comun, pentru vicii de formă, incapacitate sau v i c i i ^ ^ '
3
d e consimţimânt (doi şi violenţă) ( ).
O împărţeală nu poate însă fi atacată sub cuvânt că, A p l i c . art.
9 5 8
pe când trăia ascendentul dăruitor, consimţimântul descen- '
denţilor donatari a fost viciat prin temerea lor, fiindcă sin­
g u r a temere reverenţială n u este suficientă, d u p ă art. 9 5 8
4
din codul civil, pentru anularea unui contract ( ).
P e lângă cauzele de a n u l a r e prevăzute, în materie de Necuprin-
de 1 t r
împârţeală, de dreptul comun, art. 7 9 7 mai declară încă [** J "™ { cen l

nulă împărţeala făcută de u n ascendent, fie'prin donaţiune, ţiior, care ur-

fie prin testament (lex non distinguit) 5
( ), dacă ea nu cu- ^ m a t f i a
6
prinde pe toţi copiii ( ) în viaţă la deschiderea succesiunei, succesiunea
adecă pe toţi acei cari urmează a fi chemaţi la succesiunea ^ „ " „ f " "
ascendentului ( ), che saranno 7
chiamati alla successione, după

C.
civil annate, II, art. 1078, No. 19, etc. Vom vedeà însă
p. 887 urm. că la noi împărţeala nu este nulă în sens de
inexistentă, ci numai în sens de anulabilă, cu toate că Curtea
de casaţie s'a pronunţat de curând în sens contrar. Vezi suprà,
p. 830, ad notam şi infra, p. 887, nota 2.
1
i ) Adecă morţi înainte, după cum mai corect se exprimă art. 665
şi 666.
2
( ) Acest text este conform jurisprudenţei provinciilor de drept Origina art.
97
obişnuelnic. Vezi Ferrière asupra Nov. 107, capit. 3, No. 4. <-
Cpr. L. L. 32 şi 36, Cod, De inofficioso testamento, 3, 28.
3
( ) Planiol, III, 3383; Baudry et Colin, op. cit., II, 3664 urm.—
Lipsa consimţimântului unuia din descendenţi, la facerea îm- Lipsa consim-
părţelei, nu poate dà loc la o cerere în anulare, căci de câteori ţimântului.
n e x i s e n a
nu există consimţimânt, împărţeala este inexistentă, şi ca orice J ' t
act inexistent, ea nu este supusa anularei, c i instanţele jude­
cătoreşti constată numai inexistenţa ei. C. Bucureşti, Dreptul
din 1911, No. 11, p. 82.
4
( ) C. Montpellier (24 Martie 1890), Gazeta Craiovei din 17
Martie 1891, No. 33, p. 1.
5
< ) Cpr. Colmet de Santerre, IV, 347 bis VII.
6
( ) Sub denumirea de copii trebue să cuprindem atât pe copiii Art. 652, 677,
legitimi, cât şi pe cei legitimaţi şi adoptaţi, şi chiar pe cei 'in­
naturali faţă cu mama şi ascendenţii de pe mamă (art. 652,
677, 678). Vezi suprà, p. 856, n. 2 şi 859.
7
( ) Cpr. Baudry et Colin, o p . cit., II, 3671; T. Hue, VI, 442;
 884 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 797.

cum se e x p r i m a art. 1 0 4 7 din codul italian, şi a primi această

succesiune, precum şi pe toţi descendenţii fiilor morţi mai
4
înainte ( ).

Laurent, XV, 99; Mourlon, II, 967; Arntz, II, 2250; Mar­
cadé, IV, 268; Demolombe, X X I I I , 160 urm., precum şi au­
torităţile citate în Dalloz, Nouveau code civil annoti, II,
art. 1078, No. 11. Cpr. C. Colmar, D. P. 67. 2. 42 (cu nota
lui C. Rau). Vezi şi suprà, p. 858, text şi nota 1.
Copilul con­ Copilul conceput la moartea ascendentului, deşi născut după
ceput la moartea lui, se socoteşte în viaţă in momentul facerei îm­
moartea as­
cendentului
părţelei şi, deci, trebue să fie cuprins în împărţeală, pen­
se considera trucă copilul zămislit este presupus existent de câteori inte­
ca existent. resele lui sunt în joc. Infans conceptus pro nato habetur quo-
ties de ejus commodis agitur (art. 654, 808). Cpr. art. 1923
§ 2 C. german, art. 22 C. austriac (34 C. Calimach), etc.
Laurent, XV, 100; Demolombe, XXIII, 100; Baudry et Colin,
op. cit., II 3672 şi toţi autorii. Vezi şi suprà, p. 72.
Cazul când Dacă copilul necuprins în împărţeală s'a săvârşit din viaţă
copilul omis, înaintea ascendentului, împărţeala va fi validă, pentrucă ea
a mnrit îna­ este făcută, după curo cere art. 797, între copiii existenţi în
intea ascen­
dentului.
momentul deschiderei succesiunei. Cpr. Demolombe, Arntz,
Mourlon, loco suprà cit.
Cazul când Aceeaş soluţie este admisibilă şi atunci când descendentul,
copilul omis omis în împărţeală, ar renunţa la moştenirea ascendentului sau
a renunţat la ar fi exclus ca nedemn. In adevăr, deşi acest copil există la
succesiunea moartea ascendentului, totuşi el este străin de succesiune, pen­
ascendentului
sau a fost re­
trucă moştenitorul renunţător este considerat că n'a fost nici­
cunoscut ne­ odată moştenitor (art. 696), iar cel nedemn se găseşte exclus
demn. dela succesiune în momentul deschiderei ei (art. 655). Aceşti
descendenţi, ne luând nicio parte la împărţeala ce s'ar face
la moartea ascendentului, nu au nevoe de a fi cuprinşi în
împărţeala făcută de acest din urmă, în timpid vieţei lui,
pentrucă ei nu există în privinţa succesiunei lui. Cpr. Arntz,
II, 2250; Mourlon, II, 967; Marcadé, IV, 268; Laurent, XV,
100; Demolombe, X X I I I , 161; T. Hue, VI, 442; Duranton,
IX, 638; Colmet de Santerre, IV, 246 bis I; Aubry et Rau,
VIII, § 730, p. 12; Baudry et Colin, op. cit, II, 3674; Dal­
loz, Nouveau code civil annoti, II, art. 1078, No. 14; Pand.
fr., v° Don. et testaments, 11281.
Nepoţii ascen­
(') împărţeala unui ascendent va fi deci nulă, dacă nu cuprinde
dentului. pe un descendent legitim sau legitimat al unui copil mort
înaintea ascendentului, pentrucă şi aceşti nepoţi siint chemaţi
la succesiunea ab intestat a bunicului lor.
Art. 652, Aceeaş soluţie este admisibilă în privinţa descendenţilor
077, 678. naturali ai copilului mort mai înainte, faţă cu mama şi cu
ascendenţii săi de pe mamă (art. 652, 677, 678).
 ANULAREA ÎMPĂRŢELEI ASCENDENŢILOR. — ART. 797. 885

D a c ă ascendentul a cuprins în împărţeală pe toţi copiii Cazul când

săi şi pe toţi descendenţii copiilor morţi mai, nainte, f ă r ă d t n ţ i / a T f o s t
însă a da fiecăruia partea sa, d u p ă vocaţiunea sa ereditară, cuprinşi în
descendentul nedreptăţit va puteà să atace împărţeala tot în à ^ a ^ s e
baza art. 7 9 7 , pentrucă este de esenţa oricărei împărţeli ca dà însă ce ii
s e C U T m e
diviziunea averei de moştenire să se facă în conformitate -
cu drepturile cuvenite fiecărui moştenitor
î m p ă r ţ e a l a făcută prin testament, care n ' a r cuprinde Deoeeb. între
pe toţi copiii sau descendenţii copiilor morţi mai 'nainte, c u ^ p r f n * t e ş ­
eşte nulă la moartea, ascendentului şi nu a p u t u t produce tament şi cea
niciodată vreun efect, pentrucă ea nu începe a-şi produce d o n ţ h m e . f
a
n

efectele sale decât la moartea testatorului (art. 8 0 2 , 8 8 8

u r m . ) ; pe când împărţeala făcută prin acte între vii îşi pro­
duce efectele sale in timpul vieţei dâruitorului, copilul omis
nefiind însă în drept, în acest timp, să atace împărţeala, căci
copii nu a u niciun drept asupra averei părinţilor lor cât
t i m p aceştia se află încă în v i a ţ ă ; de unde rezultă că des­
cendentul donatar a p u t u t , în mod valid, să înstrăineze sau
să ipoteceze bunurile dăruite lui, pentrucă în timpul vieţei
ascendentului el era proprietar irevocabil. î m p ă r ţ e a l a va fi
însă nulă şi nulitatea numai de atunci va începe a-şi pro­
duce efectele sale, d a r fără efect retroactiv. Aceasta este un
2
caz în care proprietatea este revocată fără efect retroactiv ( ).

Ascendentul trebue să cuprindă în împărţeala sa şi pe co- Cuprinderea

pilul său adoptat, pentrucă adoptatul moşteneşte pe adoptator împărţeală 1,1

a c pi 1 lui
întocmai ca şi un copil legitim (art. 315). Baudry et Colin, ° [ a d 0 a t
a p
op. cit., II, 3493; Laurent, XV, 101; Demolombe, XXIII, °
161 bis; Dalloz, op. cit, II, art. 1078, No. 10.
Ce trebue să decidem în caz când ascendentul n'ar fi Quid în pri-
cuprins în împărţeală pe descendenţii adoptatului? Credem v i n t a descen-
nu numai că împărţeala va fi validă, dar că ea nici nu va genţilor adop-
r
. . „ . , w * . « -, , , ~ , t a t u l u i . Con-
putea sa cuprindă pe aceşti descendenţi, pentrucă, dupa părerea troversă.
noastră, descendenţii adoptatului nu moştenesc pe adoptator,
înrudirea ce se naşte din adopţiune mărginindu-se numai
între adoptat şi adoptator. Vezi suprà, p. 859, ad notam.
(') Cpr. Demolombe, X X I I I , 165. — In Franţa, descendentul ne­
dreptăţit va puteà să atace împărţeala pentru leziune de
peste o pătrime, ceeace în dreptul nostru este inadmisibil,
pentrucă, după principiile legei noastre, leziunea nu este o
cauză de anulare sau de desfiinţare a împărţelei. Cpr. Du­
ranton, IX, 642. Vezi suprà, p. 832, 835, 843, etc.
2
( ) Cpr. Laurent, XV, 96; Troplong, Don. et testaments, IV, 2317,
 886 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 7 9 7 .

D a c ă actul T r e b u e oare dă deducem de aici că actul, nul ca

1 1
"team M t e " î m p ă r ţ e a l ă , va fi valid ca donaţiune? R ă s p u n s u l trebue să
valid ca do- fie negativ în F r a n ţ a , unde împărţeala, care nu cuprinde pe
naţiune. den ţi i ce vin la succesiunea ascendentului, este
a e s e e n

inexistentă, pentrucă actul care n u are existenţă legală nu

poate să producă niciun efect. Quod nullum est nullos pro-
ducit effectus
Dr. nostru. La noi, însă, chestiunea poate fi îndoelnică, dacă îm­
părţeala se consideră n u m a i ca anulabilă, d u p ă cum vom
vedea că este în realitate, pentrucă nimic nu se opune ca
2
u n act anulabil ca împărţeala, să valoreze ca donaţiune ( ).
In orice caz, anularea actului de împărţeală n ' a r a d u c e
a n u l a r e a liberalităţilor independente de î m p ă r ţ e a l ă ce actul
3
a r c u p r i n d e pe lângă împărţeală ( ).
Persoanele In caz de omiterea unui descendent în actul de î m -
eare pot ataca p f ]
a r ţ i e a în a n u l a r e poate fi exercitată de toţi des-
e a a a c u n

mipărteala m . . . . '
caz de omi- cendenţi, cari s u n t moştenitori ai ascendentului, fără nicio
descendent distincţie, adecă a t â t de cei cuprinşi cât şi de cei omişi
în î m p ă r ţ e a l ă
Facerea unei S'a decis, în consecinţă, că din momentul ce u n u l din
n u ă P c o m o e n
° ţei^ ^ i t o r i a fost omis prin actul de împărţeală, el p o a t e
oricând să ceară facerea unei alte împărţeli, şi acest drept
5
aparţine şi descendenţilor prevăzuţi în actul de î m p ă r ţ e a l ă ( ).
Ni se p a r e însă că Curtea greşeşte când admite cererea unei
2323. Vezi art. 316, 765, 834 şi 855, cari face aplicarea ace-
luiaş principiu. — Vezi însă art. 769, 830, 1770, 1803, etc.
Vezi şi suprà, p. 840, nota 1.
(») Cpr. Laurent, XV, 97; T. Hue, VI, 443, p. 573; Baudry et
Colin, op.cit., II, 3685; C. Lyon, D. P . 78. 2. 65; Sirey, 78,
2. 201. — Contrà: Demolombe, X X I I I , 169 urm.
2
() Cpr. Laurent, loco cit.
s
() Cpr. Laurent, XV, 98; Baudry et Colin, op. cit., II, 3686;
Pand. fr., v° cit., 11301; C. Bordeaux, D. P. 54. 5. 258.
4
() Laurent, XV, 94; Demolombe, X X I I I , 168; Marcadé, IV,
268; Mourlon, II, 967; Arntz, II, 2263, etc. Vezi şi suprà,
p. 882, nota 4. — In caz de survenire de copiii ascendentului,
anularea împărţelei poate fi propusă nu numai de copilul
născut în urma săvârşirei împărţelei, dar şi de cei cari au
figurat în împărţeală. C. Eouen, D. P. 77, 5, 320. — Contrà :
C. Caen, D. P . 53. 2. 185.
6
() C. Bucureşti, Dreptul din 1911, No. 11, p. 82. —Această de­
cizie mai pune în principiu că inalienabilitatea fondului dotai
 ANULAREA ÎMPĂRŢELEI A S C E N D E N Ţ I L O R . — A R T . 797.

nouă împărţeli, înainte de anularea împărţelei primitive. So­

luţia d a t ă de Curte a r implica că împărţeala, în care unul
din descendenţi a fost omis, este inexistentă la noi, d u p ă cum
este în F r a n ţ a şi în Italia, şi d u p ă c u m . a decis de curând
şi Curtea noastră de casaţie (27 F e v r u a r i e 1 9 1 2 ) (vezi infra,
nota 2 ) ; pe când ni se pare că asemene împărţeală este
numai anulabilă.
Cum că asemenea împărţeală ar fi trebuit să fie inexis­
tentă, nu mai încape îndoială, căci ştim că împărţeala este
inexistentă de câteori toţi coproprietarii n ' a u luat parte la
săvârşirea ei, pentrucă îndată ce unul din acei în drept a
4
fost omis, s'a dispus de lucrul altuia ( ).
Aceste consideraţii a u făcut, de b u n ă seamă, ca j u r i s ­
p r u d e n t s noastră să v a d ă lucrurile altfel de cum sunt în
realitate şi să pue în principiu că împărţeala ascendenţilor
este inexistentă de câteori s'a omis din ea pe unul din cei
2
în drept ( ).
Dacă examinăm însă redacţia textului nostru mai de
aproape, vedem că a r t . 7 9 7 , făcând o confuziune neertată
între actele inexistente şi cele anulabile, declară asemenea
împărţeală n u m a i anulabilă, pe când ea a r fi trebiut, ne­
contestat, să fie inexistentă. In adevăr, textul nostru n u dis­
p u n e că împărţeala este cu totul nulă, d u p ă c u m se exprimă
atât textul corespunzător francez cât şi cel italian, ci numai
că ea este nulă. Apoi, § 2 al a r t . 7 9 7 , deosebindu-se iarăş
de textul francez, vorbeşte de acţiunea in nulitate, a r ă t â n d

sau principiul imutabilităţei convenţiilor matrimoniale nu

împedică pe ascendent de a forma o masă din toate bunurile
ce aveà în momentul împărţelei, împreună cu cele ce le-a dă­
ruit anterior, fie chiar cu titlu de dotă, fraţii putând să con­
simte şi mai târziu la împărţeala făcută prin actul dotai al
uneia din surorile lor, întrucât legea nu cere ca consimţi-
mântul lor să fie concomitent eu facerea împărţelei.
1
( ) Vezi suprà, p. 485, text şi nota 4 şi p. 489, text şi nota 1.
2
( ) Vezi Bult. Cas. S-a 1, anul 1870, p. 241 şi Dreptul din
1888, No. 36; CV. judiciar, din 1912, No. 32, pag. 382,
No. 1 şi Jurisprudenţa in fişe, revistă de drept, care apare
la Craiova, sub direcţia noastră şi snb îngrijirea d-lui D. Că-
linescu, adnot. No. 1 asupra art. 797 ; Săptămâna juridică din
1912, No. 18, p. 279 urm. şi Dreptul din 1912, No. 48 (cu
observ, noastră). Cpr. şi Stănescu, op. cit., 834, p. 506, 507.
 888 COD. C I V . — C A R T . I I I . - T I T . I. — C A P I T . V I . — S-a V I . — A R T . 7 9 7 , 798-

persoanele care pot s'o exercite, acţiune care n ' a r aveà nicio
raţiune de a fi dacă actul a r fi radical nul sau inexistent,
pentrucă n u se poate desfiinţa ceeace n u are fiinţă. De aceea
nici textul francez, nici cel italian nu vorbesc de anularea
împărţelei, ci prevăd numai că se va puteà provoca o nouă
împărţeală, fără ca să fie nevoe de a se anula pe cea a n ­
terioară ('). I a t ă pentru ce nu împărtăşim părerea acelora
cari cred că, în cazul de mai sus, împărţeala este inexis­
tentă iar nu anulabilă.
Neapiic. prin- Regula art. 7 9 7 , d u p ă care asemene împărţeală este
n u m a
sèri^teàrV i anulabilă, iar nu inexistentă, find o excepţie, pe care
797 ia c e l e - legea, d i n cauza unei confuziuni regretabile, o face n u m a i
n r y n a
a e
te™ ~ VllI
* P i i ţ împărţelei ascendenţilor, excepţie care n u a r e
nicio raţiune de a fi, nu poate fi întinsă la împărţeala or­
dinară, unde, din contra, se va aplica principiul inexistenţei
actului, de câteori împărţeala va fi făcută fără concursul
t u t u r o r eopartaşilor. (Vezi suprà, p . 4 8 5 , text şi nota 4
şi p. 4 8 9 , text şi nota 1).
Consecinţile î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor, în care s'a omis pe u n u l din
ce n
dirTfe^ta^cS * * drept, fiind, d u p ă părerea noastră, n u m a i anulabilă,
împărţeala m i în loc de a fi inexistentă, d u p ă c u m a r fi trebuit să fie în
r e a
eS
tent» ci "e3 S
^ t a t e , de aci urmează că acţiunea în a n u l a r e se va pres-
n n m a i ' a n n - crie prin zece ani (art. 1900), când împărţeala a fost făcută prin
labilă. donaţiune şi prin treizeci de a n i , când ea a fost făcută prin
testament (art. 1890). Acţiunea în a n u l a r e se va stinge prin
confirmarea expresă sau tacită a părţilor (art. 9 5 9 , 1 1 6 7 ,
1190), etc. Toate aceste consecinţe sunt inadmisibile d u p ă
părerea acelor cari consideră împărţeala ca inexistentă.

Reducerea împărţelei ascendenţilor pentru

micşorarea rezervei.
A r t . 7 9 8 . — împărţeala făcuta de ascendent se poate ataca,
2
când ar rezulta dintr'însa sau ( ) din alte acte, că prin dispoziţi-
!
( ) Opr. Laurent, XV, 94; Arntz, II, 2263; Demolombe, X X I I I ,
167 şi toţi autorii.
2
Deoseb. de ( ) Textul nostru întrebuinţează cuvântul sau, ca şi cel italian
redacţie de (art. 1048), pe când art. 1079 din codul fr. întrebuinţează
C. francez. cuvântul şi. Din această schimbare de redacţie rezultă că, pe
când dreptul fr. nu conferă acţiunea în reducţiune decât atunci
 REDUCEREA ÎMPĂRŢELEI ASCENDENŢILOR. — ART. 798, 799. 889

unea făcută de ascendent, vreunul din cei între cari s'au îm­
părţit bunurile, s'ar găsi vătămat în partea legitimă (')• (Art. 790
urm., 794 urm., 799, 841 urm. 846, 849 urm. C. civ. Art. 1079
C. fr.
A r t . 7 9 9 . — Copilul care, pentru cauzele arătate la articolul
2
precedent ( ), atacă împărţeala făcută de ascendent, este dator a
plăti înainte cheltuelile estimaţiunei. Dacă reclamaţiunea nu este
fundată, cheltuelile estimaţiunei şi ale judecatei vor fi în sarcina sa.
(Art. 794, 798 O. civ. Art. 138 urm., 140, 144 Pr. civ. Art 1080
C. fr.).
Orice î m p ă r ţ e a l ă a ascendenţilor, fie ea făcută prin do-

când unul din descendenţi a fost avantajat atât prin împăr­

ţeală cât şi prin dispoziţii făcute p a r prèciput (cpr. Laurent,
XV, 144), la noi, din contra, împărţeala poate fi atacată
îndată ce unul din descendenţi a fost vătămat în rezerva sau
legitima sa, fie că această vătămare s'a pricinuit prin actul
de împărţeală, fie prin alte acte anterioare sau posterioare
împărţelei. Cpr. Bonachi, op. cit-, III, p. 408; Nacu, II, p.
323, No. 100.
(') Trebue să observăm că textul nostru vorbeşte numai de ac- A l t ă deoseb.
ţiunea în reducţiune pentru micşorarea legitimei sau re- de C. francez,
zervei, pe când art. 1079 din codul fr. şi art. 1048 din codul
italian prevăd două acţiuni, şi anume: acţiunea în reducţiune
propriu zisă, şi acţiunea în reducţiune pentru leziune de peste
o pătrime, acţiune care la noi, după cum ştim, nu există. Vezi
suprà, p. 885, nota 1 şi trimeterile făcute acolo.
Şi la Romani împărţeala ascendenţilor nu puteà să fie ata- r>r. roman,
cată pentru leziune, ci numai pentru atingerea legitimei (L.
16, Cod, Familia; erciseundw, 3, 36). Astăzi deci, la noi, ca
şi altă dată la Romani, descendentul, care a suferit o leziune
oricât de mare, nu poate să atace împărţeala, dacă nu i s'a
micşorat rezerva; pe când, în dreptul francez, el poate s'o atace
pentru leziune de peste o pătrime, chiar dacă i s'a dat toată
rezerva sau peste rezerva sa. Cpr. Mourlon, II, 969; Marcadé,
IV, 271; Colmet de Santerre, IV, 247 bis I şi toţi autorii.
2
( ) Iar nu la articolele precedente, după cum greşit se exprimă inexactitate
textul nostru. Art. 799 vorbind de o estimaţie sau preţeluire, de text.
preţeluirea bunurilor nu încape decât în cazul art. 798, adecă
când se exercită acţiunea în reducţiune pentru atingerea re­
zervei. Cpr. Demolombe, XXIII, 212. Art. 799 n'ar fi deci
aplicabil de câteori s'ar cere anularea împărţelei pentru omi­
terea unuia din descendenţi (art. 797), sau pentrucă consim-
ţimântul unuia din ei ar fi fost suprins prin doi sau smuls
prin violenţă. Cpr. Demolombe, loco cit. ; Troplong, Don. et
testaments, IV, 2339. In acest sens sunt redactate atât art. 1080
din codul fr. cât şi art. 1049 din codul italian.
 890 COD C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S-a V I . — A R T . 798, 799.

naţiune, fie prin testament, poate fi atacată de descendentul

căruia i s'a atins rezerva, fie prin actul de împărţeală fie prin
alte acte anterioare sau posterioare împărţelei, puţin importă
persoana în favoarea căreia ascendentul a r fi dispus de această
rezervă.
Natura acţi- Se naşte însă î n t r e b a r e a : care este n a t u r a acestei ac-
u n n
tnTedtetiune. ţ i i I F r a n ţ a chestiunea este controversată şi controversa
Deoseb'. de provine din împrejurarea că textul francez prevede două ac-
eodui francez. ţ { ^ ^ a n u m e : acţiunea prin care se atacă împărţeala p e n t r u
u n

leziune de peste o pătrime, şi acea prin care se atacă î m ­

părţeala pentru atingerea rezervei; aşa că unii consideră
această acţiune ca o acţiune în anulare, iar alţii ca o ac­
ţiune în reducţiune. La noi, însă, u n d e art. 7 9 8 nu vorbeşte
de leziune, ci n u m a i de atingerea rezervei, nu mai încape
îndoială că este vorba, în specie, de o acţiune în reduc­
ţiune (art. 847). In acest sens se p r o n u n ţ ă doctrina chiar în
F r a n ţ a (').
Consecinţele D i n împrejurarea că este vorba, în specie, de o acţiune
sistemului în reducţiune, rezultă următoarele consecinţe i m p o r t a n t e :
nostru.
1° î m p ă r ţ e a l a r ă m â n e în picioare şi descendentul, a cărui
rezervă a fost atinsă, nu are drept decât la complimentul re­
2
zervei sale ( ).

(') Vezi Planiol, III, 3393; Laurent, XV, 142; Michaux, Do­
nations, 1522 urm., p. 289 urm.; Pand. fr., v° Don. et testa­
ments, 11379, 11380 şi numeroasele autorităţi citate acolo. Cpr.
Aubry et Ran, VIII, § 734, p. 48, 49, text si notele 42—44.
2
( ) Cpr. C. Poitiers, D. P. 1905. 2. 169; Sirey. 1905. 2. 217;
Michaux, Tr. des donations, 1529, p. 290; Aubry et Rau,
V i l i , § 734, p. 49; Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 744, p. 516, 517 (ed. Crome), etc.
A p l i c . art. Pentru a se şti dacă s'a atins rezerva, se va procede con­
849. form art. 849, ceeace însemnează că bunurile dispunătorului
vor fi preţeluite, adăogându-se, prin calcul fictiv, la bunurile
lăsate în momentul morţei sale cele de care el a dispus prin
împărţeală, ca şi cum ar fi vorba de o liberalitate ordinară.
Vezi suprà, p. 860.
Nulitatea Dispunătorul nu poate, printr'o clauză penală, să împedice
clauzei penale pe donatarii sau legatarii săi de a ataca împărţeala, de câteori
care ar ataca rezerva lor ar fi atinsă. Orice clauză penală, care ar tinde
rezerva.
să-i lipsească de acţiunea lor, ar fi fără efect. Planiol, III,
3395; Laurent, X I , 479; Baudry et Colin, op. cit., I, 135
urm.; Cas. fr. D. P . 66. 1. 173; Sirey, 66. 1. 353; Sirey,
 REDUCEREA ÎMPĂRŢELEI ASCENDENŢILOR. — ART. 798, 799. 891

2° Această acţiune, neavând de scop anularea î m p ă r ­

ţelei, va fi îndreptată n u m a i contra descendentului a v a n ­
tajat peste partea disponibilă, fără a se pune pe ceilalţi des­
i
cendenţi în cauză ( ).
3° E a nu poate d à loc la aplicarea a r t . 7 9 2 , d u p ă care N e a p i i c . art.
7 9 2 -
acela, contra căruia se exereitează o cerere în a n u l a r e sau în
resciziune, poate opri desfiinţarea împărţelei, d â n d reclaman­
tului suplimentul din partea sa de moştenire în bani sau în
2
n a t u r ă ( ).
4° Acţiunea în reducţiune se prescrie prin treizeci de A p l i c . art.
1890
ani, conform dreptului comun (art. 1890), dela moartea tes- *
tatorului sau dăruitorului, iar nu prin zece ani, art. 1 9 0 0
nefiind aplicabil în specie, întrucât nu este vorba aci de
3
anularea unei convenţii ( ).
Copilul sau descendentul de un grad mai d e p ă r t a t (ne- Art. 799.
potul, strănepotul, etc.), care atacă împărţeala făcută de as­
cendentul său, pentru că i-ar fi atins rezerva, este obligat,
dacă pârîtul o cere, de a anticipa cheltuelile preţeluirei bu­
nurilor împărţite, spre a se puteà constata întrucât el a fost
vătămat în rezerva sa, fără a puteà însă fi obligat a depune
banii la casa de consemnaţii, pentrucă tribunalele nu pot
a g r a v a obligaţiile impuse de lege (*).
Această avansare a cheltuelilor din partea descenden-

69. 1. 125; C. Amiens şi Bourges, D. P. 97. 2. 198; D. P.

1911. 2. 333, etc. — De câteori însă ordinea publică nu este la
mijloc, clauza penală îşi va produce efectele sale. Vezi suprà,
p. 855, text şi nota 5, p. 882, precum şi tom. X, p. 218, nota 3.
(') Cpr. C. Agen, D. P. 51. 2. 8; Sirey, 51. 2. 177.
2
() Cas. fr. Sirey, 63. 1. 529 (cu nota lui Labbé); D. P. 73. 1.
200; Sirey, 73. 1. 317, etc.
8
() Laurent, XV, 150 urm. Asupra tuturor acestor chestiuni,
Arntz, (II, 2269), Demolombe (XXIII, 189 urm.), Baudry et
Colin, {op. cit, II, 3750 urm.), Surville (op. cit, III, 700,
p. 302, 303) şi mai toţi autorii profesează o părere con­
trară. Aceasta provine din împrejurarea că acţiunea, care re­
zultă din art. 798, se consideră de unii, în dreptul francez,
ca o acţiune în anulare, iar nu ca o acţiune în reducţiune,
după cum o consideră, cu drept cuvânt, legiuitorul nostru.
4
() Laurent, XV, 125; Demolombe, X X I I I , 211; C. Riom, Sirey,
51. 2. 598; D P . 52. 255. — Contrà : C. Lyon, D. P. 61. 5.
338. — După Demolombe (loco cit), tribunalele ar puteà însă
luà măsurile de conservare ce ar crede de cuviinţă.
 892 COD. C I V . — C A R T . I I I . — T I T . I. — C A P . V I . — S - a V I . — A R T . 7 9 8 , 7 9 9 .

ţilor cari atacă împărţeala, are de scop de a înlătura, p e

cât se poate, procesele vexatorii (*).
Cazul când Dacă acţiunea descendentului n u este întemeiată, chel-
u e e
^endwtufur * ^ l preţeluirei şi ale întregei judecăţi vor fi în sarcina
este neînte- lui (art. 140 P r . civ.). Judecătorii nu vor puteà însă com-
meiatâ. penga cheltuelile în totul sau în parte între părţi, î n t r u c â t
art. 799 are tocmai de scop de a deroga dela a r t . 144 P r .
civ. Hotărîrea care a r admite compensarea a r fi deci ca-
2
sabilă pentru violarea a r t . 799 ( ).
Cazul când D a c ă acţiunea descendentului este, din contra, înteme-
a
^ t e m ^ a t ă . i ^ ' banii avansaţi de el îi vor fi restituiţi şi se va aplica
6

dreptul comun, compensarea cheltuelilor fiind de a s t ă d a t ă

3
admisibilă ( ).

Dr. roman. (*) La Romani, descendentul, care cădea în pretenţiile sale, era
lipsit de partea dată de către părintele său (L. 2, Dig., De
his quae ut indignis auferuntur, 34, 9), ceeace nu mai este
admis astăzi.
2
( ) Cpr. Demolombe, XVIII, 209; Laurent, XV, 125; Mourlon,
II, 970; Arntz, II, 2270; Aubry et Rau, VIII, § 734, p. 39, etc.
3
( ) Marcadé, IV, 275 şi autorii citaţi în nota precedentă.
 APENDICE LA TITLUL SUCCESIUNILOR

Despre acţiunea în petiţie de ereditate ().

Moştenitorul, fiind reprezentantul j u r i d i c al defunctului,
are, a s u p r a succesiunei deschise în folosul său, toate dreptu­
rile pe care defunctul le aveà în timpul vieţei sale asupra
patrimoniului s ă u ; de u n d e rezultă că toate fructele succe­
siunei a p a r ţ i n , în genere, moştenitorului din ziua deschiderei
2
ei ( ). Fructus omnes augent hereditatem.
Moştenitorul poate să exercite drepturile ce-i aparţin
în calitate de reprezentant al defunctului : 1° prin acţiunile
3
petitorii sau posesorii ( ), reale sau personale, care ar fi

(') Vezi asupra acestei importante materii, Baudry et Wahl, Bibliografie.

Successions, I, 881 urm.; Cauwès, De la petition oVhérédiic
(teză p. doctorat, 1865); Seresia, De la petition d'hérédité en
droit moderne (1873); Zachariee, Handbuch des fr. Civilrechts,
IV, § 626 (von der Érbschaftsklage), p. 105 urm. (ed. Crome):
Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 220
urm., p. 367 urm. (ed. a 3-a), etc.; iar încât priveşte vechiul
drept francez, vezi Pothier, Tr. du droit de proprietà, IX,
No. 365 urm. p. 234 nrm (ed. Bugnet).
2
( ) Cpr. Planiol, III, 2045; Massé-Vergé, II, § 382, p. 222, nota
1; Aubry et Rau, VI, § 615, p. 427; Laurent, IX, 501 urm.;
Duranton, VI, 440; Filippis, Corso completo di diritto civile
italiano, XII, 68, p. 43, etc.—Vezi însă art. 123, 485,890,
899 § 2, 900 C. civ. etc.
3
( ) Moştenitorul, care poate să exercite acţiunile posesorii contra Exercit, ac-
celui ce posedă lucruri de ale succesiunei, fără a pretinde ţiunilor po-
vre un drept de moştenire, n'ar aveà, după unii, aceste ac- 0
^rov^rsâ "'
ţiuni contra celui care lucrează ca moştenitor, fiindcă univer-
 894 COD. CIV. — CARTEA I I I . — T I T . I. - P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

a p a r ţ i n u t autorului său, dacă acesta a r fi fost încă în v i a ţ ă ;

2° prin acţiunea în petiţie de ereditate, a cărei scop este d o ­
bândirea delâsărei succesiunei şi a t u t u r o r lucrurilor care o
compun, dela cei cari o deţin fără drept (V. şi infra, p . 9 0 6 ) .
Definiţia pe- Petiţia de ereditate (hereditatis petitio sau vindicatio),
e c a r e
^'ditate e e
^ legiuitorul nostru nu vorbeşte decât în treacăt în
art. 1 2 2 C. civ. (acţiunea prin care să cere o moştenire)^),

salităţile de bunuri, chiar mobiliare, nu sunt, în genere, su­

puse unei acţiuni posesorii. Vezi în acest sens, Baudry et
Wahl, Successions, I, 883; Bélime, Tr. du droit de posses­
sion et des actions possessoires, 278 urm., p. 309 urm. (ed.
din 1842); Aubry et Rau, II, § 185, p. 182, nota 3 (ed. a 5-a);
Répert. Sirey, v° Petition d'hérédité, 6.— Contrà: Marcadé,
Prescription^ art. 2228, No. 76, p. 94 (ed. a 6-a); Boitard,
Colmet Dage et Grlasson, Lecons de procéd. civile, I, 627,
p. 724 urm. (ed. a 15); Troplong, Prescription, I, 281; Va-
zeille, Tr. des prescriptions, II, 707, p. 331. Acest din urmă
sistem este singur admisibil la noi, unde argumentul istoric,
tras din art. 1 al ordonanţei din 1667, lipseşte.
Dreptul moş­ (') Moştenitorii sezinari (descendenţii şi ascendenţii) nu au nevoe
tenitorilor se-
zinari.
de nicio punere în posesie spre a exercita drepturile auto­
rului lor. Cas. rom. Bult. 1904, p. 1431 urm. Şi această de­
cizie adaogă că, în orice caz, punerea în posesie, prevăzută de
art. 653 C. civ., spre a puteà exercita drepturile autorului,
este o simplă învestitură pe care o dă justiţia, iar nu o pose­
siune de fapt a bunurilor succesorale, pe care moştenitorii
n'o pot dobândi decât pe căile ordinare ale acţiunilor peti­
torii sau posesorii.
2
Dr. străin. ( ) Unele legislaţii străine au mai multe dispoziţii asupra acestei
importante acţiuni. Vezi, de exemplu, art. 2018 urm. C. german
(Erbschfisanspruch); art. 598 — 601 din noul cod elveţian dela
1907: art. 1264—1269 din codul civil chilian dela 1855, etc.
Dr. nostru. Din cauza lacunei regretabile ce prezintă în această pri­
A p l i c , drep­ vinţă codul nostru, ca şi cel francez, trebue deci să recurgem
t u l u i roman, la dreptul roman, însă întru atâta numai întrucât el n'a fost
întrucât el n'a
fost abrogat
abrogat prin legislaţia actuală. Cpr. Aubry et Ran, VI, § 616,
prin legislaţia p. 428, nota 1; Laurent, IX, 503; Pand. fr., v° Successions,
actuală. 1960; Répert. Sirey, v° Petition d'hérèdite, 8 urm.; Vaquette
et Marin, Successions, 661, pag. 308, etc. Vezi în privinţa
dreptului roman, Dig., De hereditatis petiiione, 5, 3, precum
şi Cod, eod. tit., 3, 31. Vezi şi Dig., Si pars hereditatis pe-
tatur, 5, 4, etc. Vezi asupra petiţiei de ereditate în dreptul
roman, Girard, Manuel element, de droit romain, p. 897 urm.
(ed. a 4-a, 1906); Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts,
III, § 611 urm., p. 503 urm. (ed. Kipp din 1901); Ferrini,
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 895

[
poate fi definită în modul u r m ă t o r : O acţiune reală ( ), prin
care persoana, care se pretinde chemată la o succesiune, fie
în totul, fie în parte, cere dela cel ce are posesiunea
acestei succesiuni (moştenitor aparent), restituirea în totul
sau în parte a lucrurilor care o compun. Obiectul principal
al acţiunei este deci revendicarea succesiunei, căci presta-
ţiunile personale, la care uneori poate să fie obligat pârîtul,
n ' a u decât un caracter accesoriu.
N u trebue însă să confundăm petiţia de ereditate cu D e o s a b . între
acţiunea în revendicare, căci există petiţie de ereditate d e b i t e ş f a c ţ .
câteori p â r î t u l se pretinde moştenitor, contestând titlul re- ^ revendi-
2 c a r e
clamantului ( ), şi acţiune în revendicare de câteori el '

Manuale di Pandette, 654 urm., p. 799 urm. (ed. a 3-a 1908);

Unger, Das osterreichische Erbreeht, systematisch dargestellt,
§ 50—53, p. 227 urm. (Lepzig, 1871), etc.
(*) Această acţiune este reală, pentrucă ea tinde direct şi în mod Realitatea in­
161 d e ere
generai la revendicarea patrimoniului defunctului. Cpr. Lau-*^ "
di tate C
rent, IX, 501; Thiry, II, 114; Arntz, II, 1650; Planiol, III, . - ™~
2046; Aubry et Rau, VI, § 616, ab initio, p. 428; T. Hue,
V, 259 ; Boitard, Colmet Daage et Glasson, Lecons de procéd.
civile, I, 126, p. 125 (ed. a 15-a); Vaquette et Marin, Suc­
cessions, 660, p. 308; Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto
civile italiano, VI, 221, p. 369 (ed. a 3-a); Şendrea, Curs de
procedură civilă, I, 370; Trib. R. Vâlcea, S-a II, sentinţa com.
No. 6, din 1 Noembrie 1911 (afacerea N. Tunaru şi A. Oancea,
în care am pledat noi înşine alăturea de confratele nostru, N.
Puricescu), etc. Cpr. L. 25 § 13, Dig., De hereditatis petitione,
5. 3, unde se zice: „Petitio hereditatis, etsi in rem actio SÎt,...
etc." — Cu toate acestea chestiunea este controversată şi unii
consideră această acţiune ca mixtă. Vezi Baudry et Wahl,
Successions, I, 884. Mai vezi asupra acestei chestiuni, Répert.
Sirey, v° Action personnelle, réelle et mixte, 54 urm. Vezi şi
alte sisteme intermediare semnalate în Pand. fr., v° Succes­
sions, 1956, 1957.
încât priveşte sistemul, care consideră petiţia de ereditate Inexistenţa
ca o acţiune mixtă, nu mai încape, după noi, îndoială că el t - mixte în
a c

trebue să fie respins, pentrucă o acţiune nefiind decât însuş ^ C o n -n o u

P <

dreptul exercitat în justiţie, pentru ca să existe acţiuni mixte, troversă.

ar trebui să existe şi drepturi mixte, ceeace ştim că nu este.
Vezi tom. III, partea 1-a, al Coment, noastre, p. 183, 216 şi
674 (ed. a 2-a). Vezi şi suprà, p. 499.
2
( ) Ceeace caracterizează deci acţiunea în petiţie de ereditate, este
tăgăduirea calităţei de moştenitor. Judecat, ocol. rural Dom­
neşti (Ilfov), Cr. judiciar din 1912, No. 15, p. 176.
 896 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

pretinde că a dobândit lucrul prin donaţiune, c u m p ă r a r e ,

1
schimb, etc. dela defunct sau dela alt cineva ( ).
Apoi, aceste acţiuni se mai deosebesc încă în privinţa
probei şi a prescripţiei.
Deoseb. între D e asemenea, nu trebue să confundăm petiţia de eredi-
a e c u a c
aitate şi* ac -" * *
6
ţ i u n e a în împărţeală (actio familice erciscundcej, căci
ţiimea în îm-cea dintâi are loc atunci când detentorul succesiunei con-
parţeaia. fe fâ reclamantului calitatea sa de moştenitor, pe când cea
a

de a doua are loc când atât calitatea de moştenitor cât şi

indiviziunea sunt recunoscute. Apoi, acţiunea în împărţeală
este, d u p ă cum ştim, imprescriptibilă cât t i m p ţine indivi­
ziunea (vezi suprà, p . 485), pe când acţiunea în petiţie de
2
ereditate se prescrie d u p ă dreptul comun (art. 1890)( ).
Divizibili- In fine, acţiunea în împărţeală este indivizibilă, pentrucă
tateapetiţiei presupune participarea t u t u r o r coproprietarilor; pe când
e a

' acţiunea în petiţie de ereditate este divizibilă; de u n d e re­

zultă că fiecare comoştenitor sau fiecare moştenitor al re­
clamantului, nu poate să exercite acţiunea decât pentru
partea sa, d u p ă cum fiecare comoştenitor sau fiecare moş­
3
tenitor al pârîtului nu este obligat decât pentru partea s a ( ) .
d n e poate Petiţia de ereditate aparţine oricărui moştenitor u n i -
oxercità pe- versai sau cu titlu universal. E a aparţine, deci, nu n u m a i
titia de ere-
' ditate. moştenitorilor propriu zişi, dar încă şi legatarilor universali
sau cu titlu universal (*); moştenitorilor neregulaţi şi ano­
5
mali ( ); dobânditorilor sau cesionarilor unor drepturi suc-

J
( ) Vezi suprà, p. 65, nota 2.
2
( ) Vezi suprà, p. 458, nota 2 şi infra, p. 903. Cpr. Planiol, III, 2048.
8
Consecinţele ( ) Baudry et Wahl, op. cit., I, 885; Laurent, IX, 505; T. Hue,
divizibilitkţei V, 260; Pand. fr., v° cit., 1971 urm., 1986. — Din această
acţiunei. di vizibilitate pasivă a petiţiei de ereditate s'a dedus că apelul,
făcut în termen de unul din pârîţi la această acţiune, nu fo­
loseşte celora cari au făcut apel peste termenul legal. Cas.
fr. Sirey, 70. 1. 240; D. P. 71. 1. 95.
Autor. In- Tot din această împrejurare mai rezultă că hotărîrea pro-
crului j u - nunţată în favoarea sau în contra unuia din moştenitori, nu
deeat. poate fi nici invocată de ceilalţi moştenitori, nici propusă
contra lor. Vezi Répert. Sirey, v° Petition oVhérédité, 20;
Baudry et Wahl, op. cit., I, 885, etc.
4
( ) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., I. 891, in fine.
6
( ) Laurent, IX, 509, 510; Baudry et Wahl', op. cit., I, 890;
T. Hue, V, 260; Pand. fr., v" cit., 1968, etc.
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 897

1
cesorale( ); prin urmare, şi celuia care a moştenit pe u n alt
2
moştenitor ( ).
Această acţiune mai a p a r ţ i n e încă curatorului unei suc- Curatorul
c es
cesiuni vacante (art. 7 2 6 ) ; donatarilor cu titlu universal, a e e d î - C n t cr

instituiţi moştenitori prin contractul de căsătorie (insti- torii, etc.

3
tuţie contractuală) ( ); creditorilor în numele debitorilor
4
lor (art. 974) ( ), etc.
Această acţiune poate, fără îndoială, fi exercitată n u străinii,
5
numai de R o m â n i , d a r şi de străini ( ), bine înţeles însă n u m a i

Descendenţii şi ascendenţii pot să exercite acţiunea în pe- Deoseb. între

m t e n i t o r 1 1
tiţie de ereditate înainte chiar de a fi acceptat succesiunea, p ş
fiindcă ei au sezina (art. 653), pe când ceilalţi moştenitori „ e " e z i n a r L
se ei

n'o pot exercita decât în urma punerei lor în posesiune de

către justiţie. Cu toate acestea chestiunea este controversată.
Vezi autorităţile citate pro şi contra suprà, p. 58, nota 1.
(') T. Hue, V, 260; Baudry et Wahl, op. cit., I, 890; Répert.
Sirey, v° cit., 41, etc.— „Ei qui partes hereditarias, vel totani
mercatus fuerit, non est iniquum dari actionem, per quam
universa bona persequatur". (L. 54, Dig., De hereditatis pe-
titione, 5, 3). Vezi şi L. 16, Pr., in medio, Dig., De pactis, 2,
14, unde se zice: „Nam rescriptum est a divo Pio, utilis ac-
tiones emptori hereditatis dandas". Vânzătorul succesiunei
transmite deci cumpărătorului toate acţiunile sale, numai ca­
litatea sa de moştenitor fiind netransmisibilă. Vezi asupra
acestui din urmă principiu, Zacharise, Handbuch des fr. Ci­
vilrechts, IV, § 625, p. 105, nota 3 (ed. Crome). Iată cum se
exprimă acest din urmă autor (loco cit.): „Der Erbe kann nicht
seine Erbeseigenschaft auf einen andern ilbertragen".
2
() Acţiunea în petiţie de ereditate aparţine şi adoptatorului în Adoptatorul,
privinţa bunurilor provenite din liberalitatea sa, aflătoare în
natură la moartea adoptatului, asupra cărora el îşi exercită
dreptul său de reîntoarcere (art. 316), căci deşi petiţia de
ereditate nu aparţine decât moştenitorilor universali, şi deşi
ştim că adoptatorul şi descendenţii săi nu sunt moştenitori
universali, ci numai moştenitori cu titlu particular (vezi tom.
II al Coment, noastre, p. 421 şi 425, ed. a 2-a), totuşi ei sunt
puşi în rând cu moştenitorii în privinţa plăţei datoriilor. Ei
având deci aceleaşi sarcini, este just să aibă şi aceleaşi drep­
turi. Laurent, IX, 510 şi Avant-projet de revision du code
civil, III, p. 692.
3
() T. Hue, V, 260, Répert. Sirey, v° Petition d'hérédité, 43.
4
() Répert. Sirey, v° cit., 45 şi v° Créancier, 106.
5
() Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., I, 893; T. Hue, V, 260; Pand.
fr., v° cit., 1978; Cas. fr. Sirey, 32. 1. 13, 3, etc.

43U3 57
 898 COD. C I V . — C A R T E A III. — TIT. I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

în privinţa bunurilor u r b a n e , nu însă şi a celor rurale (art. 7

Constit.).
Persoanele Petiţia de ereditate se exercită contra oricărei persoane
contra cărora
se exercită
care, fără drept, deţine totul sau parte din succesiune şi
petiţia de ere­ crează ca moştenitor, fără ca să fie nevoe ca reclamantul
ditate.
să pue în cauză pe toţi acei cari ar aveà vocaţiune la suc­
cesiune (').
Astfel, ea poate fi exercitată contra rudei mai puţin
a p r o p i a t ă în g r a d decât reclamantul, contra unui moştenitor
parţial, care a pus mâna pe întreaga succesiune; contra u n u i
moştenitor, care s'a pus el însuş în pesesiune; contra celuia
care poseda în baza u n u i testament falş sau n u l ; contra
celuia care deţine succesiunea fără titlu şi tăgădueşte cali­
tatea adevăratului moştenitor; contra celuia care deţine suc­
2
cesiunea în baza unei cesiuni emanate dela moştenitor, .etc. ( ).
Cumpărat, Petiţia de ereditate poate fi exercitată şi în contra
drepturilor 3

succesorale.
c u m p ă r ă t o r u l u i drepturilor succesorale ( ). „Et putat Gaius
Gassius dandam utilem actionem cantra eum qui hereditatem
4
emerit"' ( ).
Primitorul E a mai poate încă fi exercitată contra celuia care a
plăţei dela un
debitor al
primit plăţi dela un debitor al succesiunei şi care contestă
succesiunei. reclamantului calitatea de moştenitor, pentru a se scuti de
5
oblgaţia dărei socotelilor ( ); contra unui debitor al succesi­
unei, care s'ar pretinde liberat prin confuziune, din cauză
6
că succesiunea i s'ar cuveni lui ( ), etc.
Cumpără­ Cât pentru c u m p ă r ă t o r u l u n o r lucruri particulare de
torul unor
lucruri par­
ale succesiunei, care nu pretinde a fi moştenitor, el nu poate
ticulare.

(!) Cas. rom. Bult. 1903, p. 505; Baudry et Wahl, op. cit., I,
885, pag. 677. „Definiendum est eum teneri petitione heredi-
tatis qui vel jus pro herede, vel pro possessore possidet, vel
a
rem hereditariam, licei minimam . (L. L. 9 şi 10, Dig., De
hereditatis petitione, 5, 3).
2
( ) Pand. fr., v° cit., 1984; Répert. Sirey, v° Petition d'hérédité,
49 urm.; T. Hue, V, 261; Baudry et Wahl, op. cit., I, 894,
895 şi autorităţile citate acolo.
3
( ) Cpr. Pothier, Propriété, IX, 375; Larrent, IX, 513 bis; T.
Hue, V, 261; Baudry et Wahl, op. cit, I, 895; Répert.
Sirey, v° cit, 60, etc).
4
( ) L . 13 § 4, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3.
6
( ) T. Hue, V, 261; Répert. Sirey, v° cit, 58, etc.
6
( ) T. Hue, loco cit.
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 899

fi u r m ă r i t decât prin acţiunea în revendicare (*). Această so­

luţie n ' a fost niciodată contestată.
Din p u n c t u l de vedere a l competinţei ratione materice, Competinţa
r a U m t
acţiunea în petiţie de ereditate va fi introdusă la tribunalul ^ '
civil sau la judecătorul de ocol, în privinţa succesiunilor a
c ă r o r valoare n u întrece suma de 3 0 0 0 lei (art. 3 4 L . j u ­
2
decat, de ocoale din 3 0 Decembrie 1907) ( ).
In cât priveşte competinţa ratione personce, trebue să Competinţa
raUo er
distingem întâi cazul când succesiunea se reclamă în virtutea ^ J' ' l

testamentului lăsat de defunct, şi apoi .cazul când ea se r e ­

c l a m ă a b intestat, adecă în virtutea titlului de moştenitor.
In cazul întăi, adecă când moştenirea se reclamă în Cazul unei
sxx ae8m ltes
baza u n u i testament (petitio hereditatis secundum tabulas), ^ ^ '
1
'i , tamentare.
sau în contra u n u i testament fpetitio hereditatis contra ta­
bulasi, acţiunea va fi îndreptată la t r i b u n a l u l sau j u d e c ă t o r u l
d e ocol al locului unde s'a deschis succesiunea (forum here­
ditatis), căci numai acest tribunal este competent de a exa­
mina validitatea sau nulitatea testamentului (art. 6 3 § 1,
P r . civ.).
In caz însă când succesiunea se reclamă a b intestat Cazul unei
dela o persoană, care o deţine cu titlu de moştenitor (pro ^ ^ ^ C o n -
heredej, fie în calitate de simplu detentor (pro possessore), troversă.
chestiunea este controversată.
1° Unii, susţinând că această acţiune este mixtă, a r
voi ca ea să fie introdusă, d u p ă alegerea reclamantului,
(') Pothier, Proprietà, IX, 365, 370; Répert. Sirey, v° cit., 62;
T. Hue, V, 261; Baudry et Wahl, op. cit., I, 895, in fine;
Laurent, IX, 511; Arntz, II, 1654; Pacifici-Mazzoni, Istitu­
zioni di diritto civile italiano, VI, 222, p. 370. Cpr. L. 7
Cod, De hereditatis petitione, 3, 31.
2
( ) S'a decis, cu drept cuvânt, în această din urmă privinţă, Dreptul j u ­
ca, după dispoziţiile art. 34 combinat cu art. 88 al legei decât, ^de
judecătoriilor de ocoale, de câteori într'o acţiune de petiţiej i à. u o- u< ec C

de ereditate, de o valoare până la 3000 lei incluziv, se ridică i e a z i .a l i n e p e

chestiuni relative la reclamarea starei civile, judecătorul de tiţii de e r e -

ocol este competent să judece şi aceste chestiuni, întrucât el ditate, şi e h e s -
t m m l e d e s t a t
este competent să judece acţiunea în petiţie de ereditate. C a s . -
rom., S-a 1, decizia No. 869 din 9 Decembrie 1911, a cărei
sumar este publicat în Cr. judiciar din 1912, No. 5, p. 58.
Mai vezi Cr. judiciar din 12 Aprilie 1912, No. 27, p. 316.
Vezi şi Săptămâna juridică din 15 Ianuar 1912, No. 5,
pag. 72, 73.
 900 COD. CIV. — C A R T E A III. — T I T . I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

fie la domiciliul sau reşedinţa pârîtului, fie la t r i b u n a l u l

sau judecătorul situaţiunei imobilului 0), ceeace, în orice caz,
este inadmisibil, pentrucă d u p ă p ă r e r e a noastră acţiunea
în petiţie de ereditate este reală.. (Vezi p a g . 8 9 5 , t e x t
şi nota 1).
2° D u p ă alţii, petiţia de ereditate ar trebui să fie in­
t r o d u s ă : a) la tribunalul domiciliului sau reşedinţei p â r î ­
tului, când se reclamă delăsarea unei succesiuni compusă^
numai din creanţe; b) la tribunalul situaţiunei, când succe­
siunea are de obiect n u m a i un imobil; c) la t r i b u n a l u l sau
reşedinţa pârîtului, când succesiunea are de obiect mai m u l t e
2
imobile ( ).
3" In fine, d u p ă ultima părere, acţiunea în petiţie de
ereditate va fi introdusă, în toate cazurile, la tribunalul sau
judecătorul unde s'a deschis succesiunea, adecă la t r i b u n a l u l
3
ultimului domiciliu al defunctului ( ).
Ce trebue să Reclamantul în petiţie de ereditate trebue, mai întăi, să-
n u fi r d u t
reclamanti F facultatea de a accepta succesiunea (art. 700)(*).
Apoi, el trebue să dovedească: 1° că acţiunea sa este î n t e ­
meiată şi 2° că el a fost lezat în dreptul său de succe­
siune.
i n ee consistă Leziunea dreptului reclamantului consistă în deţinerea-
leziunea drep­
tului.
1
( ) Baudry et Wahl, op. cit., I, 886.
2
( ) Garsonnet, Tr. th. et pratique de procedure civile, II, 466,
p. 115 urm. (ed. a 2-a).
8
( ) Cpr. Planiol, III, 2050; G. Tocilescu, Curs de procedura
civilă, I, partea II, 161, p. 215; Al. Sendrea, Idem, I, 370,
371, p. 377 urm.; Cas. fr. D. P. 60. 1. 94; C. Bordeaux şi
Paris, D. P. 91. 2. 17 (cu nota Ini Glasson); D. P. 1904. 2.
318, etc. Vezi asupra acestei controverse, Pand. fr., v° Suc­
cessions, 1988 urm. şi Répert. Sirey, v° Petition d'hérédité T

23 urm.
Art. 63 § 2 Această soluţie este mai cu seamă admisibilă atunci când
Pr. civ. petiţia de ereditate se exercită de către un moştenitor contra
unui alt moştenitor, înainte de împărţeală, pentrucă atunci
suntem în termenii art. 63 § 2 Pr. civ. Cpr. Massé-Vergé,
II, § 383, p. 323, nota 2. Vezi şi Cas. rom. Bult. Cas. S-a 1,
anul 1871, p. 21. S'a decis, eu drept cuvânt, că art. 63 Pr.
civ. se apliea şi la judecătoriile de ocoale, în privinţa petiţiilor
de ereditate care sunt de competinţa lor. Judecat, ocol. Dom­
neşti (Ilfov), Cr. judiciar din 1912, No. 15, p. 177.
(*) Cpr. Vigié, II, 464.
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 901

totală sau parţială a unei succesiuni, de către o persoană l i p ­

sită de drepturi a s u p r a ei, fie că această detenţiune se exercită
cu titlu de moştenitor (pro herede), fie fără niciun titlu (pro
possessore). (L. 9, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3).
Dovada că acţiunea reclamantului este întemeiată cu­
p r i n d e : 1° stabilirea deschiderei succesiunei, adecă a morţei
lui de cujus (art. 6 5 1 ) ; 2° dovedirea titlului în baza căruia
reclamantul este chemat la succesiune, a d e c ă : testamentul,
d a c ă este vorba de o succesiune testamentară; cesiunea drep­
turilor succesorale, când acţiunea se întemeiază pe cesiunea
acestor d r e p t u r i ; şi, în fine, înrudirea în g r a d u l succesibil cu
defunctul, de câteori este vorba de o succesiune a b intestat.
î n r u d i r e a va fi, în regulă generală, stabilită prin actele Dovedirea î n -
rodirei
stărei civile ('), r ă m â n â n d ca, în caz de inexistenţă sau per- -
2
derea registrelor, să se aplice art. 3 3 din codul civil ( ).
Se admite însă, în genere, că de câteori este vorba de
a se stabili naşteri sau căsătorii săvârşite în timpuri depărtate,
înrudirea, spre a puteà moşteni, poate fi dovedită nu numai
prin actele starei civile, d a r şi prin alte dovezi, p r e c u m :
3
titluri de familie( ), martori, prezumpţii, etc. (*).
N u m a i copilul n a t u r a l , spre a dovedi maternitatea, va Art. 308
C. eiv.
aveà nevoe de un început de probă scrisă (art. 308). (Cas.
rom., 5 Iunie 1 9 1 2 , Cr. judiciar din 1 9 1 2 , N o . 62).

1
( ) Vezi T. Hue, V, 53; Pand. fr., v° Successions, 2008; Réperf
Sirey, v° Petition d'hérédité, 63; Demolombe, XIII, 339; Baudry
et Wahl, op. cit., I, 888; Laurent, IX, 36; Vigié, II, 464; Pla­
niol, III, 2049 şi Revue critique, anul 1888, p. 717.urm., etc.
2
( ) Pentru a se puteà însă admite dovedirea înrndirei prin Art. 33 c.
martori, conform art. 33, trebue ca reclamantul să stabilească Sv­
inai întăi inexistenţa sau perderea totală ori parţială a re­
gistrelor. Vezi tom. I al Coment noastre, p. 405, 406, text
şi nota 4 (ed. a 2-a); Baudry et Wahl, op. cit., I, 899. Cpr.
Cas. rom. S-a 1-a, decizia No. 785, din 18 Noembrie 1911,
Săptămâna juridică din 1912, No. 8, pag. 125 urm. şi Cr.
judiciar din 1912, No. 24, pag. 280; Bult. 1904, pag. 1754.
Această decizie pune, cu drept cuvânt, în principiu că cel
care se găseşte în posesiunea unui imobil, nu are nimic de
dovedit pană ce acel care revendică imobilul nu-şi stabileşte
calitatea şi dreptul în baza căruia el şi-a intentat acţiunea.
3
( ) Puterea probatorie a acestor titluri se apreciază în mod su­
veran de judecătorii fondului. Cas. fr. Sirey, 87. 1. 261.
4
( ) Cpr. Planiol, III, 2049; Baudry et Wahl, op. cit, I,
 902 COD. CIV. — C A E T E A III.—TIT. I. — P E T I Ţ I A D E E R E D I T A T E .

S'a decis însă de c u r â n d (18 Noembrie 1 9 1 1 ) că, d e

câteori se reclamă o succesiune, înrudirea n u poate fi d o ­
vedită cu martori decât d u p ă ce instanţele judecătoreşti
constată şi a r a t ă motivele pentru care reclamantul a fost
în imposibilitate de a-şi p r o c u r a o dovadă scrisă despre
4
legăturile sale de înrudire cu defunctul ( ).
Cazul când Acţiunea în petiţie de ereditate va fi fără îndoială r e s -
m s a
deştelătitlulP de câteori pârîtul va dovedi că titlul său este m a i
său este mai b u n decât acel al reclamantului, stabilind, de exemplu, u n
1 r a m a
^"reciTman- & d * apropiat de înrudire cu defunctul, sau că el este
tuiui. chemat la succesiune în baza unui testament, care exclude
2
pe moştenitorul a b intestat ( ).
Cazul cân d Se naşte însă î n t r e b a r e a : dacă acţiunea în petiţie de
6 e r e
^ p r o a p T a u d i t a t e va puteà fi respinsă de câteori p â r î t u l v a dovedi
rămas în că există alţi moştenitori mai apropiaţi în g r a d de î n r u d i r e
Controversă decât reclamantul, cari a u r ă m a s în inacţiune?

Ou toată controversa ce există a s u p r a acestui p u n c t ,

afirmativa este în genere admisă, p e n t r u c ă deşi rudele cele
mai depărtate se pot pune în posesiunea succesiunei pe riscul
şi pericolul lor, dacă rudele cele mai apropiate r ă m â n în
3
inacţiune ( ), şi deşi reclamantul în petiţie de ereditate nu a r e
altă d o v a d ă de făcut decât înrudirea sa cu defunctul, fără
a stabili că nu există rude mai a p r o p i a t e (*), totuşi legea,
care este titlul moştenitorului, nu chiama la succesiune pe
toate rudele defunctului de odată, ci pe rând, într'o ordine
oarecare, rudele cele mai apropiate excluzând pe cele m a i
5
d e p ă r t a t e (art. 6 5 9 urm.) ( ); de unde rezultă că moştenitorul
cel mai d e p ă r t a t în g r a d u l de înrudire n u s'ar puteà întemeia,
spre a veni la succesiune, decât pe renunţarea rudelor celor

T. Hue, V, 53; Laurent, IX, 36; Demolombe, XIII, 340.

341; Le Sellyer, Successions, I, 233; Aubry et Rau, I, § 6 7 ,
in fine, p. 342 (ed. a 5-a); Pand. fr., v° Successions, 2014
urm. ; Répert. Sirey, v° Petition l'hérédité, 64 urm. ; Cas. fr. şi
C. Paris, Sirey, 94. 1. 288; D. P. 9 4 . ; i . 401; Pand. Period.
96. 1. 76 (cu nota lui Charmont); Pand. Period. 93. 2. 178.
etc. Yezi şi suprà, p. 66, 67 şi 119.
1
() Cas. rom. Dreptul din 1912, No. 13, p. 100.
2
() Cpr. Arntz, II, 1653.
3
() Cpr. Arntz, ,11, 1272.
4
() Vezi suprà, p. 65, 66.
6
() Vezi suprà, p. 113.
 DESPEE PETIŢIA DE EREDITATE. 903

mai apropiate, renunţare care ştim că nu se presupune. P r i n

u r m a r e , spre a isbuti în petiţia de ereditate, reclamantul va
trebui să dovedească nu n u m a i calitatea sa de r u d ă cu de­
functul, d a r că el este r u d a lui în g r a d u l cel mai a p r o p i a t (*).
Acţiunea în petiţie de ereditate poate fi exercitată Aplic. art.
1 8 9 0
treizeci de ani, conform dreptului comun (art. 1890), întrucât '
2
niciun text de lege nu admite un termen mai scurt ( ). Acest
p u n c t nu poate fi contestat.
A r t . 6 0 0 din noul cod elveţian, dela 1 9 0 7 , dispune, în c. elveţian
această privinţă, că „acţiunea în petiţie de ereditate se prescrie, din 1907.
Art, 600.
contra posesorului de b u n ă credinţă, p r i n t r ' u n an din ziua
în care reclamantul a a v u t cunoştinţă de dreptul său pre­
ferabil şi de posesiunea pârîtului ; în orice alt caz, prin zece ani
din ziua morţei sau deschiderei testamentului. Ea se pre­
scrie prin 30 de ani contra posesorului de rea credinţă".
Titlul pro herede fiind, d u p ă j u r i s p r u d e n ţ a noastră, u n Titlul r P 0

titlu j u s t , care poate să conducă pe moştenitor la uzucapi- herede.

3
unea de 10 sau 20 ani( ), a r urmà de aci că cel care a
posedat succesiunea timp de 10 sau 20 de ani, cu titlu de

(') Vezi în acest sens, Arntz, II, 1272, 1653; Surville, op. cit.,
III, 452, in fine, pag. 202; T. Hue, V, 31 şi 260, p. 308;
Laurent, IX, 236 şi 504; Demolombe, X I I I , 153; Baudry et
Wahl, op. cit, I, 892; C. Douai, Sirey, 68, 1. 25; D. P.
68. 1. 266 (sub Cas.); C. Gand, Fiandre judiciaire din 1899,
No. 29, p. 455.— Contrà: Aubry et Eau, VI, § 616, p. 429;
Masse-Verge, II, § 383, ab initio, p. 323; Zacharise, Hand-
buch des fr. Civilrechts, IV, § 626, p. 106 (ed. Crome). Vezi
şi suprà, p. 226, ad notam, unde am văzut, cu toată con­
troversa ce există asupra acestui punct, că nu s'ar puteà primi
succesiunea atunci când ruda cea mai apropiată ar rămânea
în inacţiune.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit, I, 902; Laurent, IX, 514; T. Hue,
V, 264; Vaquette et Marin, Successions, 676, p. 318; Pa­
cifici-Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, VI, 228,
pag. 376 (ed. a 3-a); Bufnoir, Propriété et contrat, p. 194;
Pand. fr., v° Successions, 2033; Répert. Sirey, v° Petition
d'hérédité, No. 77 şi toţi autorii. Vezi suprà, pag. 458, nota 2
şi p. 896. — După art. 1951 din codul Calimach (1487 C. e. Calimach.
austriac modificat), dreptul de a cere succesiunea din tes­ Art. 1951.
tament sau fără testament, se prescrià prin patruzeci de ani.
Cpr. Cas. rom. ^Bult. 1889, pag. 843 şi Dreptul din 1889,
No. 72, pag. 579.
s
( ) Vezi suprà, p. 5, 6, text şi note şip. 792.
 904 COD. CIV. — C A . B T E A III.— TIT. I. — P E T I Ţ I A D E EREDITATE.

moştenitor, să poată respinge acţiunea reclamantului, invo­

când această prescripţie.
Curtea de casaţie a decis însă de c u r â n d (13 Octom­
brie 1 9 1 0 ) că uzucapiunea întemeiată pe u n j u s t titlu, care
rezultă din calitatea de moştenitor, nu poate fi opus u n u i
moştenitor de un grad mai apropiat, ci numai unui terţiu,
care nu are calitatea de moştenitor, fiindcă moştenitorul cel
mai depărtat în grad, care posedă succesiunea, nu mai are
titlu atunci când un alt moştenitor dovedeşte că el este
chemat la succesiunea defunctului, iar nu moştenitorul care
1
o stăpânise t i m p de 10 sau 20 de a n i ( ) .
Natura pres- Chestiunea de a se şti dacă, în specie, prescripţia este
0ri n
?roversă° "liberatorie sau achizitivă, este controversată.
Unii, în adevăr, o consideră ca achizitivă, în privinţa
2
celuia care a posedat succesiunea ( ), iar alţii o consideră
ca extinctivă sau liberatorie, pentrucă succesiunea, conside­
r a t ă ca universalitate juridică, nu este susceptibilă de o ade­
3
v ă r a t ă posesiune ( ).
Din această din u r m ă soluţie, care pare mai înteme­
iată, rezultă: 1° că pârîtul nu are nevoe să stabilească că
a posedat succesiunea un timp determinat, ci numai că
4
succesiunea este deschisă de mai bine de 30 de a n i ( ) ; 2° că
reaua credinţă a pârîtului nu are nicio însemnătate, fiindcă
5
u z u r p a t o r u l prescrie prin 30 de ani( ).
N e a p l i c . în Prescripţia de 30 de ani se aplică la orice succesiune,
e e a
1909° c. civil. fî imobiliară sau mobiliară. Art. 1 9 0 9 nu este deci
aplicabil în specie: 1° pentrucă, d u p ă cum ştim, acest text
nu se aplică la universalităţile de mobile (v. suprà, p . 8 0 2 ,
nota 2); şi 2° pentrucă el nu este opozabil decât acţiunei în
revendicare, nu însă şi acelei în petiţie de ereditate, care nu

(') Bult. Cas. 1910, p. 1343. Mai vezi Bult. Cas. 1898, p. 361;
Judecat, ocol. rural Filipeşti-de-Târg (Prahova), Cr. judiciar
din 1911, No. 35. Vezi şi suprà, 792, nota 2.
2
( ) Laurent, IX, 514; T. Hue, V, 264.
(») Baudry et Wahl, op. cit., I, 903; Aubry et Rau, VI, § 616,
p. 434, text şi nota 26 ; Répert. Sirey, v° cit, 79.
4
( ) Baudry et Wahl, loco cit; Répert. Sirey, v° cit, 80; Pand.
fr., x>o Successions, 2040. — Contrà: Laurent, T. Hue, loco cit-,
Demolombe, XIII, 153 şi XIV, 254.
5
( ) Baudrv et Wahl, loco cit.; Laurent, IX, 519; Répert. Sirey,
v°. cit, 81; Pand. fr., v° cit., 2041, etc.
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 905

consista în revendicarea unui lucru particular, ci are de

obiect recunoaşterea calităţei de moştenitor
T e r m e n u l prescripţiei de 30 de ani începe a curge, D e când curge
contra adevăratului moştenitor, din ziua în care dreptul său * e ™ H p ţ i e i .
p

a fost vătămat şi s'a născut o acţiune pentru dânsul, adecă controversa,

din ziua de când moştenitorul aparent s'a p u s în posesiunea
succesiunei, iar nu din ziua deschiderei ei, pentrucă orice
acţiune nu se naşte decât odată cu violarea dreptului acelui
interesat. P r i n urmare, fie că succesiunea a fost posedată
de o r u d ă mai d e p ă r t a t ă sau de un străin, fie de un do­
n a t a r sau legatar, care ar fi fost în posesiune în virtutea
unui titlu nul sau revocat, prescripţia nu va începe a curge,
în toate aceste cazuri, decât din ziua când a început pose­
siunea uzurpatorului, căci numai din acest moment s'a violat
dreptul adevăratului moştenitor şi s'a născut pentru dânsul
2
acţiunea în petiţie de ereditate ( ).
Nu trebue să confundăm prescripţia acţiunei în petiţie D e o s e b . î n t r e
de ereditate cu prescripţia dreptului de a primi sau lepăda p e t f ţ l e ^ d e
succesiunea (art. 700). pentrucă nu poate să fie vorba de ereditate şi
petiţie de ereditate decât atunci când moştenitorul a primit ^ p r i m i ' s a u
le
succesiunea, de vreme ce această acţiune este tocmai exer- păda succe-
s i u n e a
ciţiul dreptului de succesiune. Când deci moştenitorul ră-
mâne 30 de ani în inacţiune şi nu se p r o n u n ţ ă , însuş dreptul
său este prescris şi, el ne mai fiind moştenitor, nu mai are
calitatea de a reclama pe calea petiţiei de ereditate. Moş­
tenitorul a p a r e n t va respinge deci, în asemenea caz, petiţia

(') Baudry et Wahl, op. cit., I, 90(5; Laurent, IX, 518; Répert.
Sirev, v° cit., 83; Vaquette et Marin, Successions, 679, p. 320;
Arntz, II, 1669; Cas. fr. Sirey, 40. 1. 572, etc.
2
( ) Vezi în acest sens, Arntz, II, 1667, 1668; Vigié, II, 485.—
Vezi însă Laurent (IX, 517), Aubry et Rau (VI, § 616,
p. 435, text şi nota 27), Baudry et Wahl (op. cit., I, 907),
etc., după cari prescripţia ar curge din ziua deschiderei succe­
siunei, în folosul moştenitorului universal (donatar sau legatar),
care ar fi fost pus în posesiune în baza unei dispoziţii cu
titlu gratuit (donaţiune sau testament), lovita de nulitate sau
revocată, ori supusă reducţiunei, sub cuvânt că moştenitorul
adevărat puteà încă din acel moment să ceară anularea sau
revocarea titlului, în baza căruia donatarul sau legatarul se
pusese în posesiune. — Contrà: Arntz, II, 1668. Vezi asupra
acestei controverse, Répert. Sirey, v« Petition oVhèrédité, 87 urm.;
Pand. fr., vo Successions, 2045 urm.
 906 COD. CIV.—CARTEA III. — TIT. I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

de ereditate, fără a se întemeia pe posesiunea sa, ei p e n t r u

lipsa de calitate a reclamantului, care nu mai este moşte­
nitor (*).
Scopul peti- Scopul ce urmăreşte reclamantul, prin petiţia de eredi­
ţiei de ere
ditate.
tate, este de a face să se recunoască calitatea sa de moşte­
nitor şi de a dobândi restituirea lucrurilor ce compun suc­
cesiunea, cu toate accesoriile ei. (Vezi şi suprà, p . 894).
Obiectul ei. Petiţia de ereditate poate deci să aibă de obiect : 1° obli­
gaţia moştenitorului aparent de a restitui succesiunea; 2° obli­
gaţia de a r ă s p u n d e pentru deteriorarea lucrurilor care o
c o m p u n ; 3° obligaţia de a face restituiri, când bunurile suc­
cesiunei a u fost înstrăinate; 4° şi în fine, obligaţia de a res­
titui fructele naturale sau civile din ziua introducerei acţiunei,
chiar dacă el a fost din capul locului de b u n ă credinţă.
Obligaţiile şi drepturile moştenitorului aparent diferă,
d u p ă cum el a fost de b u n ă sau de rea credinţă.
Posesorul de Posesorul este de b u n ă credinţă atunci când, din cauza
buna credinţă.
u n e i d e(2)d r f
e p(»), l se crede proprie­
t s a u d e a p t e

tarul legitim al succesiunei; de e x e m p l u : el se p u n e în po­

sesiune în baza unui testament, a cărui revocare n'o cunoştea.
T o t astfel, este de bună credinţă acela care, în calitatea
sa de r u d ă în g r a d succesibil, ieà averea în stăpânire, fără
a şti că există o altă r u d ă mai a p r o p i a t ă în g r a d decât
4
dânsul, prin care el este exclus dela succesiune ( ).
Poses, de rea Posesorul este, din contra, de rea credinţă (prcedo),
credinţă.d e câteori el a luat în posesiune o succesiune, pe care ştiea
5
prea bine că nu i se cuvine ( ).
Astfel, este de rea credinţă acela care se pune în po­
sesiunea succesiunei, având cunoştinţă că există o altă r u d ă

(') Cpr. Laurent, I X 491 şi 515; Vigié, II, 464; Aubry et Rau,
VI, § 616, p. 435, text şi nota 2 8 ; Pand. fr., v° cit., 2051, etc.
2
( ) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit., I, 910; Laurent, IX, 523;
Aubry et Rau, VI, § 616, p. 434; Pacifici-Mazzoni, Isti­
tuzioni di diritto civile italiano, VI, 224, p. 372 (ed. a 3-a).
r,Et non puto hunc esse prccdonem, qui dolo caret, quamvis
in j u r e e r r e t " , (L. 25 § 6, in fine, Dig., De hereditatis peti-
tione, 5, 3).
(») L. 20 § 6, Dig., loco cit.
4
( ) Aceste exemple date de Pothier (Proprietà, IX, 395, p. 243),
sunt reproduse de toţi autorii.
6
( ) L. 25 § 6, Dig., De hereditatis petitione, 5. 3.
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 907

mai a p r o p i a t ă în g r a d decât dânsul, căruia se cuvine suc­

cesiunea, chiar dacă această r u d ă r ă m â n e în inacţiune ;
pentrucă, în asemenea caz, el cunoaşte viciul sau m a i bine
zis lipsa titlului său (*).
Ce trebue să decidem în privinţa moştenitorilor nese- P u n e r e a de
zinari? Aceşti moştenitori fi-vor ei consideraţi de rea credinţă s f u n e a ^ e r e ^
prin simpla împrejurare că s'au p u s de fapt în posesiunea de către moş-
averei, fără a o cere dela justiţie, în baza art. 6 5 3 ? Afir- *^inari" a î *
2
mativa este admisă de unii ( ); însă această soluţie este inad- intervenţia
misibilă, fiindcă b u n a sau reaua credinţă este o chestie d e £ . o T e s ă
J U S
r
0 n

fapt, care n u are niciun r a p o r t cu sezina. Tribunalele vor

decide deci, în fapt, dacă moştenitorul a fost sau nu de b u n ă
credinţă, independent de punerea sa în posesiune, adecă dacă
el a a v u t sau n u cunoştinţă despre existenţa unor moşte­
nitori m a i apropiaţi în grad de înrudire cu defunctul decât
3
dânsul ( ).
B u n a credinţă a moştenitorului a p a r e n t încetează din încetarea
ziua introducerei acţiunei în petiţie de ereditate, dacă el este p ^ " fntrodu- 6 1

evins prin judecată, din cauza efectului declarativ al h o t ă r î - c e r e a acţiunei.

4
rilor judecătoreşti ( ). „Post petitam hereditatem, et ipse
5
prcedo est"' ( ). (Vezi şi infra, p . 9 1 0 , nota 3).
B u n a sa credinţă poate însă să înceteze şi independent P r i n alte î m -
6 p r e , u r
de această acţiune ( ). T o t u l , încă odată, este o chestie de
fapt, de suverana apreciere a instanţelor de fond, nesupusă
controlului Curţei de casaţie.

(') Arntz, II, 1657; Laurent, IX, 521; Vaquette et Marin, Succes­
sions, 666, pag. 310; Pand. fr., v° cit-, 2054, etc. — Contra:
Aubry et Eau, VI, § 616, p. 434.
2
( ) Opr. Chabot, Successions, I, art. 773, No. 6, p. 668 urm.
(ed. Belost-Jolimont), p. 614 urm. (ed. Mazerat); Arntz, II,
1657. Vezi şi alţi autori citaţi în Pand. fr., v° Successions,
2056.
s
( ) Thiry, II, 103, p. 112; Baudry et Wahl, op. cit., I, 910;
Pand. fr., v° Successions, 2058 şi numeroasele autorităţi citate
acolo.
4
( ) Pothier, Proprietà, IX, 397, p. 244 (ed. Bugnet); Laurent,
IX, 542; T. Hue, V, 263; Baudry et Wahl, op. cit., .1,
910, p. 697 (ed. a 3-a); Pand. fr., v° cit., 2061; Arntz, II,
1657, in fine, etc.
6
( ) L. 31 § 3, in fine, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3.
6
( ) T. Hue, V, 265; Baudry et Wahl, loco cit, precum şi auto­
rităţile citate de aceşti autori.
 908 COD. C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

Consecinţile şi efectele admiterei acţiunei în petiţie

de ereditate.
Restituirea Moştenitorul aparent în contra căruia petiţia de ere-
1
lecesorine eì!ditate a fost admisă p r i n t r ' o hotărîre judecătorească r ă m a s ă
definitivă, trebue să restitue adevăratului moştenitor toate
lucrurile ce compun succesiunea, corporale sau incorporale,

Ce se înţelege (') Ştim că, prin erede sau moştenitor aparent, se înţelege orice
prin moşte­ persoană care, în calitatea sa de rudă cu defunctul, uzând de
nitor aparent.
sezina ce-i conferă legea, sau dobândind punerea în posesiune
dela justiţie (art. 653), ori punându-se de fapt în posesiune,
fără îndeplinirea vreunei formalităţi (Baudry et Wahl, op. cit.,
I, 955. — Contra: T. Hue, V, 150), a luat în stăpânire o
avere de moştenire. Astfel este, de exemplu, moştenitorul
nedemn, care a posedat un timp oarecare succesiunea înaintea
pronunţârei nedemnităţei. Vezi suprà, pag. 106, 107. Cpr.
Vigié, II, 84.—Tot ca moştenitor aparent trebue considerat şi
legatarul universal, care s'a pus în posesiunea averei legate,
în baza unui testament mai în urmă anulat sau revocat prin
alt testament, deocamdată necunoscut. Intr'un cuvânt, moşte­
nitorul aparent este persoana aceea, care se găseşte în pose­
siunea unei succesiuni şi care trece în ochii tuturor ca ade­
văratul moştenitor. Planiol, III, 2054.
Statul. S'a decis că şi Statul, chemat la o succesiune, în lipsă de
moştenitori, tot ca moştenitor aparent trebue să fie considerat
atunci când, în urma trimeterei sale în posesiune, se iveşte
un moştenitor, care reclamă succesiunea. Gas. Roma, Sirey,
87. 4. 4 şi Dreptul din 1909, No. 78, p. 624; Pand. fr.,
v° cit., 2205.
Curatorul Autorii recunosc, de asemenea, calitatea de moştenitor apa­
unei succe­ rent curatorului unei succesiuni vacante, rânduit în mod ne­
siuni vacante.
Controversă.
regulat. Baudry et Wahl, op. cit., I, 952; Aubry et Rau,
VI, § 642, p. '738, nota 26; Demolombe, XV, 417; Pand.
fr., v° cit., 2204. — Contra: Laurent, X , 209.
Anularea î m ­ De asemenea, în caz de anularea împărţelei, comoşteni­
părţelei. torii sunt consideraţi ca erezi aparenţi pentru loturile atri­
buite lor prin împărţeala anulată. Demolombe, XVII, 505;
Baudry et Wahl, op. cit., I, 951; Pand. fr., v° cit., 2203.
Moştenitorul In fine, tot ca moştenitor aparent va fi considerat şi moş­
care a revenit tenitorul, care a revenit asupra aceceptărei sale, în cazul
asupra accep­
tării sale, î n
art. 694 C. civ., pentru actele încheiate între el p terţii
cazul art. 6 9 4 medio tempore, adecă în intervalul dela acceptare şi pană la
C. civ. anularea acceptărei. Laurent, IX, 368; Baudry et Wahl,
op. cit., I, 953; Pand. fr., v° cit., 2206; Demolombe, X I V ,
569, etc.
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 909

sive jura, sive corpora sint (*), d u p ă c u m se e x p r i m ă legea

r o m a n ă , cu toate accesoriile lor.
Astfel, moştenitorul a p a r e n t va restitui lucrurile miş- Lucrurile a ş e -
z a
cătoare, care au fost aşezate pe fond, fie de el, fie de însuş ,j£ f p e ri

defunctul, pentru uzul şi exploatarea acestui fond (art. 4 6 8 exploatarea

lui
urm.), precum şi accesiunile n a t u r a l e produse prin aluviune "
sau altfel (art. 4 9 5 u r m . ) . Accessorium sequitur principale.
E l va restituì, de asemenea, accesiunile produse prin Accesiunea
1
însuş faptul lui, având însă drept la o despăgubire pentru ^ap^rp^e! ''
banii ee el a r fi cheltuit în această privinţă, chiar dacă ai* soruiui.
2
fi fost de rea credinţă ( ) : pretium scilicet restituro herede,
d u p ă c u m se e x p r i m ă L . 2 0 , P r . , in fine, Dig., De here­
ditatis petitione, 5, 3.
Dacă moştenitorul a p a r e n t mai posedă încă lucrurile Restit. îucru-
ee compuneau succesiunea, n u mai încape îndoială că el le rilortura. 1 în na­
3
va restitui în n a t u r ă ( ), a v â n d însă d r e p t u l de a fi despă­
gubit, chiar daeă a r fi de rea credinţă, cu cheltuelile nece­
sare şi utile făcute pentru conservarea acestor lucruri (*).
Cheltuelile de întreţinere fiind, d u p ă c u m ştim, consi- c h e l t u e l i l e de
5
derate ca o sarcină a fructelor ( ), de aci rezultă că ele vor t l n t r e
- , n e r e

rămânea pe sama posesorului succesiunei, de câteori el v a do­

bândi proprietatea fructelor, adecă de câteori v a fi de b u n ă
credinţă, aceste cheltueli fiind, din contra, supuse restituire»
din partea adevăratului moştenitor, de câteori moştenitorul
aparent va trebui să restitue fructele, adecă de câteori el
6
este de rea credinţă ( ).
Cât pentru cheltuelile voluptuoare sau de simplă plă- Cheitueiuv
cere, trebue să distingem între posesorul de b u n ă credinţă P V O L U
- T U O A R E

şi acel d e rea credinţă. Posesorul de b u n ă credinţă va aveà

drept la despăgubire pentru toate cheltuelile voluptuoare
făcute de dânsul, fiindcă el s'a crezut p r o p r i e t a r ; pe când

(*) L. 18 § 2, in fine, Dig., De kereditatis petitione, 5, 3.

2
( ) Pothier, Proponete, IX, 402, pag. 245; Laurent, IX, 525;
Baudry et Wahl, op. cit, I, 912 urm; Pand. fr., v° Succes­
sions, 2062 urm.
3
( ) Laurent, IX, 529»; Pand. fr., v° cit, 2071.
4
( ) Pothier, Prppriété, IX, 429, 445; Laurent, IX, 530; Baudry
et Wahl, op. ciL, I, 917; Arnta, II, 1665; Pand. fr., v° cit,
2081 urm.; Aubry et Ran, VI, § 616, p. 431, etc.
5
( ) Vezi tom. III, partea I, al Comentariilor noastre, p. 278 (ed. a 2-a).
6
( ) Cpr. Vigié, II, 469.
 910 COD CIV. — C A E T E A III. — T I T . I. — P E T I Ţ I A D E EREDITATE

posesorul de rea credinţă va puteà n u m a i să ieà tot ce se

1
poate ridica fără deteriorarea lucrului ţ ): quae sine detri­
mento ipsius rei tolti possunt (L. L . 38 şi 39 § 1, Dig.,
De hereditatis petitione, 5, 3).
p i a t a dato- Intre cheltuelile necesare trebue să cuprindem şi plata
r u l o r
' datoriilor făcute de către posesor. Deci, dacă el a plătit
din banii lui datoriile defunctului, el va aveà drept la des­
2
păgubire ( ). ^ \
stricăciunile In privinţa stricăciunilor pricinuite lucrului posedat de
pr t 1 c a t r e
cruîni po-' moştenitorul aparent, trebue să distingem : 1° sau po­
sedat, sesorul a fost de bună credinţă şi, în asemenea caz, el nu
răspunde decât de stricăciunile care i-a adus un folos
oarecare, şi numai în marginile acestui folos (art. 1 1 7 , 9 9 6
3
§ 2, 1343)( ).
2° Sau posesorul a fost de rea credinţă şi, în ase­
menea caz, el va plăti toată d a u n a cauzată prin faptul,
culpa ori negligenţa sa (art. 9 9 8 , 999) (*).
Astfel, posesorul ar fi responsabil, dacă a lăsat să se
prescrie o creanţă a succesiunei, sau dacă a neglijat de a
u r m ă r i pe un debitor, care mai în u r m ă a r fi devenit in­
solvabil, etc.
stricăciunile Mai mult încă, posesorul de rea credinţă va răspunde
P
caT fortuit ." 1
Şi de stricăciunile pricinuite prin caz fortuit, dacă el nu
stabileşte că aceste stricăciuni ar fi avut loc chiar când
1
Construcţiile ţ ) Pothier, Propriété, IX, 445, in fine; Laurent IX, 530;
făcute de Arntz, II, 1665; Baudry et Wahl, op. cit., I, 917; Pand.
posesor. ^ y 0 ^ 0 8 3 , etc.
2

In privinţa construcţiilor făcute de pârît, el va fi tratat

ca un posesor de imobile de bună sau de rea credinţă (art. 494).
Baudry et Wahl, loco cit.; T. Hue, V, 269; Pand. fr., v° cit.,
2035, etc.
2
( ) Arntz, II, 1665, in fine; T. Hue, V, 269; Baudry et Wahl,
op. cit, I, 919; Pand. fr., v° cit, 2087, etc.
8
( ) Vezi Pothier, op. cit, IX, 35, p. 259; Arntz, II, 1659; Lau­
rent, IX, 531. Cpr. L. 31 § 3, Dig., De hereditatis petitione,
5, 3.
încetarea Buna credinţă a moştenitorului aparent încetând însă în
bunei ere- urma exercitărei acţiunei în petiţie de ereditate (postea vero,
dm e
*" et ipse prasdo est, după cum se exprimă L. 31 § 3, in fine,
Dig., loco cit), el va plăti stricăciunile cauzate prin faptul
sau culpa sa, din ziua cererei în judecată. Arntz, II, 1665.
4
( ) Pothier, op. cit, IX, 435, p. 259 '(ed. Bugnet).
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 911

succesiunea ar fi fost posedată de adevăratul moştenitor,

pentrucă posesorul de rea credinţă se consideră ca u n de­
1
bitor pus în întârziere (art. 9 9 5 , 1 1 5 6 § 2)( ).
P ă n â a c u m am presupus că lucrurile, care compuneau Cazul când
succesiunea, mai există încă în n a t u r ă în manile moşteni- ^ p ^ e n t * ™ 1

torului aparent, în momentul când trebue să se facă resti-înstrăinat i u -

c r u r c e e
tuirile. Ce trebue să decidem în caz când el le-ar fi î n s t r â - ^ ™ " n

inat? I n această privinţă trebue iarăşi să distingem între

posesorul de b u n ă credinţă şi cel de rea credinţă.
Posesorul de rea credinţă este obligat a plăti adevă- Posesorul de
r e a credl a
râtului moştenitor d a u n a ce i-a cauzat înstrăinarea făcută, "t -
fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit. Astfel, dacă el a
v â n d u t lucrul cu u n preţ mai j o s decât valoarea lui reală,
el va restitui valoarea întreagă a lucrului, iar nu numai
preţul primit; şi aceasta chiar dacă lucrul a r fi perit prin
caz fortuit, în u r m a înstrăinărei, căci posesorul păstrează şi
2
în acest caz folosul tras din înstrăinare ( ).
Dacă posesororul a fost de b u n ă credinţă, trebue să Posesorul de
distingem între înstrăinarea cu titlu g r a t u i t şi cea cu b u
t -n ă c r e d i n ă

tiilul oneros.
In caz când moştenitorul aparent, de b u n ă credinţă, a în- înstrăinarea
c u 1 gra
strâinat, cu titlu gratuit, u n lucru de al succesiunei, el nu dato- *i ^ " u -

reşte nicio despăgubire, pentrucă această înstrăinare nu i-a adus

3
niciun folos ( ); pe când, din contra, posesorul de rea credinţă

(!) Pothier, Propriété, I X 412; Laurent, IX, 533; Arntz, II,

1660; Aubry et Rau, VI, § 616, p. 431, 432, text şi nota
15; Baudry et Wahl, op. cit., I, 916; Pand fr., v° cit., 2076.
Cpr. L. 40, Pr., Dig., De hereditatis petitione, 5, 3.
2
( ) Cpr. Pothier, op. cit., IX, 417 urm., p. 251 urm.; Arntz, II,
1662; Laurent, IX, 534; T. Hue, V, 268; Aubry et Rau, VI,
§ 616, p. 432, text şi note; Baudry et Wahl, op. cit, I,
923; Pand. fr., v° cit, 2088. Cpr. L. 50 § 17, Dig., De here­
ditatis petitione, 5, 3. — S'a decis însă că moştenitorul aparent
nu trebue să restitue decât sumele primite de dânsul în contul
succesiunei, el nedatorind nicio despăgubire pentru sumele
neprimite. Cas. Roma, Sirey, 87. 4. 4 şi Dreptul din 1909,
No. 78, p. 624.
3
( ) Pothier, op. cit, IX, 423; Laurent, IX, 535; Arntz, II, 1661;
Baudry et Wahl, op. cit, I, 924; Aubry et Rau, VI, § 616,
p. 433; Pand. fr., v° cit., 2092 urm. — Cu toate acestea, dacă
liberalitatea ar fi fost supusă unei sarcini (sub modo), sau
dacă ea ar fi fost remuneratorie ori răsplătitoare," sau dacă
 912 COD. CIV. — C A R T E A III.—TIT. I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

va restitui în totdeauna valoarea lucrului înstrăinat cu titlu

g r a t u i t (*).
înstrăinarea Dacă moştenitorul aparent, de b u n ă credinţă, a v â n d u t
U u n
!!L^ imobil al succesiunei (înstrăinare cu titlu oneros), el trebue
să restituească n u m a i preţul primit ('), chiar atunci când va­
loarea lucrului a r fi superioară acestui preţ (art. 1 1 7 , 9 9 6 § 2
3
şi 1 6 0 7 ) ( ), soluţie care se va aplica şi în cazul când po­
sesorul a c u m p ă r a t lucruri cu banii succesiunei. Cu alte cu­
vinte, şi în acest din u r m ă caz, posesorul succesiunei va res­
titui banii întrebuinţaţi la această c u m p ă r ă t u r ă , iar n u lu­
4
crurile c u m p ă r a t e ( ).
Restituirea P r e ţ u l va fi restituit, chiar când el ar fi superior valorei
a
?™} }^\°" lucrului înstrăinat sau când adevăratul moştenitor n ' a r fi t r a s
U3ir6 S 3j ins- *

trăinat lucrul, niciun folos din lucru : când, de exemplu, lucrul înstrăinat
5
ar fi perit prin caz fortuit, puţin t i m p d u p ă înstrăinare( ).
ea ar fi avut de obiect îndeplinirea unei obligaţii naturale,
precum ar fi, de exemplu, înzestrarea iinui copil, el va fi
obligat la restituire pană la concurenţa sumei cu care el s'ar
fi înavuţit. Cpr. Pothier şi Arntz, loco cit.; Laurent, IX, 535;
Vaquette et Marin, Successions, 669, p. 311; Aubry et Rau,
VI, § 616, p. 433, nota 19. Vezi şi L. 25 § 11, in fine, Dig.,
De hereditatis petitione, 3, 5. — Vezi însă Baudry et Wahl,
op. şi loco cit.; Pand. fr., v° cit, 2093.
(*) Baudry et Wahl, op. cit., I, 924, in fine, şi autorii citaţi în
nota precedentă.
2
( ) Dacă moştenitorul aparent n'a primit preţul, el va ceda ade­
văratului moştenitor acţiunea ce are contra cumpărătorului,
care datoreşte încă preţul. Pacifici-Mazzoni, Istituzioni di
diritto civile italiano, VI, 226, p. 375 (ed. a 3-a).
3
( ) Pothier, op. cit., IX, 417, p. 251; Laurent, IX, 534; Baudry
et Wahl, op. cit., I, 913, etc. Cpr. L. 20 § 17, Dig., De he­
reditatis petitione, 5, 3.
4
( ) Baudry et Wahl, op. cit., I, 925; Pand. fr., v° cit., 2096. —
Vezi însă distincţiunea făcută de Laurent (IX, 536). Cpr. şi
Pothier, op. cit., IX, 403, p. 426.
6
( ) Cpr. Pothier, op. cit., IX, 417, p. 251; Laurent, IX, 534;
Arntz, II, 1661, etc. Vezi şi L. 20 § 17, Dig., De heredi­
tatis petitione, 5, 3.
Dr. roman. La Romani, posesorul de bună credinţă nu era obligat a
restitui preţul lucrurilor vândute, decât întru atât numai în­
trucât acest preţ îl înavuţise, in id duntaxat teneatur in quo
locupletior factus est (L. 23, Pr. şi L. 25 § 11, Dig., De
hereditatis petitione, 5, 3). — El nu restituia, de asemenea,
lucrurile ce cheltuise în mod exagerat sau le consumase Iau-
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 913

In caz d e înstrăinarea u n u i lucru al succesiunei prin s c h i m b u l

schîimb, posesorul va restitui lucrul primit în schimb, el ^
p u t â n d fi c o n d a m n a t şi la d a u n e , dacă este de rea credinţă, a l t lucru,
în caz când lucrul primit în schimb a r e o valoare inferi­
1
o a r ă aceluia pe care el 1-a d a t coschimbătorului ( ).
D u p ă părerea generalmente admisă, posesorul succesi- Foioasele
6
unei nu este obligat a restitui, adevăratului moştenitor, foloa- aî* l u c r a r n e
sele ee a r fi tras personal din lucrurile succesiunei. Astfel, succesiunei.
C o n t r O T e r e a
dacă presupunem că el a v â n d u t un lucru de al succesi- -
unei c u un preţ foarte avantajos, rescumpărându-1 apoi
cu un preţ mult mai mic, el se v a folosi singur de dife­
renţa preţului şi se va puteà liberà restituind lucrul în n a t u r ă ,
2
care a reintrat în patrimoniul său ( ).
Venim acum la restituirea fructelor, în privinţa cărora Restituirea
f r u c t e l o r
trebue iarăşi să distingem între cazul când posesorul succe- -
siunei a fost de b u n ă sau de rea credinţă.
Posesorul de rea credinţă trebue să restituiască nu Posesorul d e
r e a c r e d m a
numai fructele percepute, d a r şi acele pe care el a neglijat t -
de a le percepe (art. 9 9 8 , 9 9 9 ) : non solum quos percepe-
runt, sed etiam quos percepere debuerunt ( L . 2f) § 4 , Dig.,
De hereditatis petitione, 5, 3 si L . 1 § 1, Cod, eod. tit.,
3
3, 31) ( ).
Această restituire nu va aveà însă loc, decât s u b înda- Restituirea
torirea din partea moştenitorului adevărat, de a restituì po- ^ u ^ p e n ^ u
sesorului, cheltuelile ce acesta a făcut pentru producerea şi cu- perceperea
4 f r u c t e l o r
legerea fructelor ( ) : „Fructus non intelliguntur, nisi deductis

tius vivendo. „Quemcunque igitur fecerint ex hereditate, si

quod dilapidaverunt, perdiderunt, dum re sua se abuti putant,
non prccstabunt* L. 25 § 11, in medio, Dig., loco cit.
c
(') Baudry et Wahl, op. cit., I, 925; Pand. fr., v cit., 2094, etc.
2
() Bugnet asupra lui Pothier, op. cit., IX, p. 252, nota 1;
Baudrv et Wahl, op. cit., I, 923,; T. Hue, V, 268: Pand.fr.,
v° cit", 2098. — Contra: Pothier, op. cit, IX, 418, p. 252;
Laurent, IX, 526. Vezi şi L. 22, Dig., De hereditatis peti-
lione, 5, 3.
3
() Vezi şi tom. III, partea I al Coment, noastre, p. 304. Cpr.
Pothier, op. cit, IX, 431, p. 258; Laurent, IX, 542; Baudry
et Wahl, op. cit, I, 426, in fine; Duranton, I, 586; Aubry
et Rau VI, § 613, p. 434; Pand. fr., v° cit, 2109, etc.
4
() Cpr. Arntz, II, 1665; Masse-Verge, II, § 383, in fine, p. 326;
Zacharise, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 616, in fine,
p. 94 (ed. Anschtitz).

43113 58
 914 COD. C I V . —• C A R T E A III. — TIT. I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

impends* zice o lege romană, aplicabilă şi astăzi în toată

rigoarea ei.
i n e x i s t . , în Posesorul succesiunei nu are însă dreptul de a reţine
TuiuT'ded«r f r u c t e e
l p â n ă la plata sumei ce i se c u v i n e ; pentrucă, d u p ă
tenţie. Con- părerea noastră, dreptul de retenţie nu există decât în ca-
2
troTersâ. z u r ji e statornicite de lege ( )}( Or, nici un text de lege
a n u m e

nu-1 conferă, în specie, moştenitorului aparent.

D d a e n r u
°îo" Art P * d o b â n d a banilor succesiunei, ea nu este
loss. datorită, chiar de posesorul de rea credinţă, decât din ziua
cererei în judecată (art. 1 0 8 8 , a cărui dispoziţie este ge­
3
nerală) ( ).
Posesorul de { privinţa posesorului de bună credinţă, el câştigă
n

buna credinţă. . , ^ , A S „ „ , . , , V • -
proprietatea fructelor p a n a la introducerea acţiunei in pe­
tiţie de ereditate (argument din art. 1 2 3 , 4 8 5 şi 4 8 6 ) (*).
1
( ) L. 36 § 5, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3. Yezi şi art. 484
din codul civil actual, care face aplicarea acestui principiu.
2
( ) Vezi suprà, p. 670 şi tom. X al Coment noastre, p. 346
urm., precum şi tom. III, partea I, p. 282^(ed. a 2-a).
3
( ) Cpr. Pothier, op. cit, IX, 433, 434, p. 258, 259; Pand. fr.,
v° cit, 2117; Baudry et Wahl, op. cit., I, 927; C. Paris, D. P.
55. 2. 143. — Yezi însă Laurent (IX, 548), care distinge, în
privinţa aplicărei art. 1088, între posesorul de bună credinţă
şi cel de rea credinţă.
4
( ) Yezi Laurent, IX, 542; Planiol, III, 2051, 2052; T. Hue,
Y, 267; Aubry et Rau, VI, § 616, p. 433, text şi nota 20;
Massé-Vergé, II, § 383, p. 325, 4°; Zacharhe, Handbuch
des fr. Civilrechts, IV, § 616, p. 94 (ed. Anschtitz), § 626,
p. 108, text şi nota 8 (ed. Crome); Arntz, II, 1664; Thiry,
II, 103, p. 112; Duranton, I, 583 şi IX, 192; Demante, I,
176 bis I, şi tom. III, 89 bis VII; Demolombe, II, 222 şi XIV,
235; Baudrv et Wahl, Successions, I, 926; Le Sellyer, Idem,
I, 494; Pand. fr., v° cit, 2101, etc. Cpr. art. 933 § 2 C. italian.
Dr. roman. La Romani exista, din contra, o mare deosebire între pe­
tiţia de ereditate şi revendicarea; căci, pe când în materie de
revendicare, pârîtul de bună credinţă restituia numai fructele
percepute în urma exercitărei acţiunei, în petiţia de ereditate,
, din contra, pârîtul restituia chiar fructele percepute de bună
credinţă, înainte de exercitarea acţiunei, atâta întrucât perce­
perea acestor fructe îl înavuţise, in quantum locupletior factus
erat (vezi suprà, p. 912, n. 5); numai consumarea fructelor îl
scutià de restituire (vezi suprà, loco cit). Această regulă specială,
aplicabilă în materie de petiţie de ereditate, era consacrată
prin senatusconsultul Juvenţian, dat sub împăratul Adrian
(L. 20 § 6, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3). Această re-
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 915

Nicio deosebire nu mai exista deci astăzi între posesorul

u n u i lucru particular şi posesorul unei universalităţi j u r i ­
dice (').
De asemenea, legiuitorul nu distinge între moştenitorii N u se face
cu sau fără sezină (art. 653), căci şi unii şi alţii câştigă bj^în^ri-
fructele p â n ă în ziua introducerei acţiunei în petiţie de ere- vinta frac-
tel r î n t r e
ditate, chiar dacă nu au cerut punerea lor în posesie dela °> .
.. r o 1 • • /• î 1 moşt. sezinari
j u s t i ţ i e (art. 653), destul este numai ca ei să fie de b u n ă şi cei nese-
m u 1 .
credinţă, ceeace, d u p ă cum ştim, este o chestie de fapt.
Moştenitorul aparent, de bună credinţă, va aveà drept
2
nu numai la fructele naturale, dar şi la cele civile ( ).
El va dobândi fructele naturale prin percepere, adecă Dobândirea
f r u c t e l o r
prin deslipirea lor de lucrul care le produce, iar cele ci- -
vile se vor dobândi zi cu zi, în proporţie cu timpul pose-
siunei sale, conform art. 5 2 5 . Cu alte cuvinte, acest din
u r m ă text, în lipsă de alte dispoziţii, se aplică nu n u m a i
posesorului unui lucru particular, d a r şi acelui a unei uni­
3
versalităţi juridice ( ).
N u trebue să considerăm ca fructe produsele lucrului Produsele
ul
percepute înaintea intrărei în posesiune a pârîtului, de "p™ àe c e

către un administrator provizor al succesiunei, şi date celui administrator

dintăi. In adevăr, art. 1 2 3 şi 4 8 5 , care permit de a reţine ^ ^ f r u c t e ?
n u m a i fructele percepute de b u n ă credinţă, trebue să fie
interpretate în mod limitativ, fiindcă ele deroagă dela art. 4 8 3 ,
4
•după care fructele aparţin proprietarului lucrului ( ).
gulă a dreptului roman a fost părăsită de codul actual, care,
prin art. 123, asimilează petiţia de ereditate cu acţiunea în
revendicare, în privinţa dobândirei fructelor. Pothier, op. cit.,
IX, 430, p. 257, 258; Vigié, II, 468; Planiol, III, 2052;
Baudry et Wahl, I, 926; Pand. fr., vo cit., 2100, etc. Inovaţia
codului este de astădată fericită, pentrucă soluţia riguroasă
a dreptului roman era criticată în vechiul drept francez. Vezi
Pothier (loco cit.); Demante (loco cil.) şi Lebrun (Succes­
sions, p. 374, No. 17 şi 18, ed., din 1735). Cpr. T. Hue, V,
267; Vaquette et Marin, Successions, 670, p. 312.
1
( ) Vezi tom. III, partea I-a, al Coment, noastre, p. 300 (ed. a 2-a).
2
( ) Cpr. L. 1 § 1, Cod, De keriditatis petitione, S^Sl.
3
( ) Laurent, IX, 547; Baudry et Wahl, op. cit., I, 929; Pand.
fr., v" cit., 2112. —Vezi însă C. Caen, D. P. 47. 2. 136.
Vezi şi tom. III, partea I, al Coment, noastre, p. 302, text
şi nota 3.
4
( ) Cpr. Baudry et Wahl, op. cit.. I, 928; Laurent, IX, 546;
 916 COD. CIV.— CARTEA I I I . — TIT. I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

Art. 1860. Moştenitorul adevărat, căruia succesiunea este restituită,

poate să unească posesiunea sa cu acea a moştenitorului
aparent, din punctul de vedere al prescripţiei şi al exerci­
ţiului acţiunilor posesorii, căci întrucât moştenitorul a p a r e n t
a posedat ca erede, el poate fi considerat ca a u t o r u l adevă-
c. german, r â t u l u i moştenitor, în sensul art. 1 8 6 0 (*). „ T i m p u l prescrip-
Art. 944. ţ j ^ e j f ] j posesorului succesiunei, profită
c a r e a c u r g n 0 o s u

2
adevăratului moştenitor", zice art. 9 4 4 din codul g e r m a n ( ) .

Despre validitatea sau nevaliditatea actelor făcute

de către eredele sau moştenitorul aparent
(Controversă vie şi stăruitoare).
Raporturile încât priveşte raporturile dintre părţi, acţiunea în p e -
dmtre părţi. ^ & ^ d i t a t e , de care am vorbit mai sus, de câteori is-
e r e

buteşte, despoae pe moştenitorul a p a r e n t de bunurile succe­

siunei, pe care el le-a posedat u n t i m p oarecare, spre a î n ­
vesti cu proprietatea lor pe reclamantul, care a d o b â n d i t
câştig de cauză; şi hotărîrile fiind declarative de d r e p t u r i ,
hotărîrea, care admite petiţia de ereditate, constată că moşte­
nitorul a p a r e n t n ' a a v u t niciodată vreun drept faţă de ade­
v ă r a t u l moştenitor.
Validitatea Ce trebue să decidem în privinţa terţiilor, care au con-
f rac a c u
drterţii. Con-^ * * moştenitorul a p a r e n t ? Actele lor fi-vor ele nule
troTersă. sau valide, ca o consecinţă a unei situaţii de fapt a s u p r a
căreia toţi s'au înşelat?
Această chestiune, pe care am întâlnit-o de mai m u l t e
ori pană acum, este din cele mai controversate.
Actele de a d - P r i m a controversă, ce întâlnim în această privinţă, este
ministraţie. ] t i v ă la actele conservatorii şi de administraţie. Aceste
r e a

Demolombe, IX, 629; T. Hue, V, 267; Pand. fr., v° cit,

2115.— Vezi însă Aubry et Ran, VI, § 616, p. 434 şi deci­
ziile citate în Pand. fr., v° cit., 2114.
(') Baudry et Wahl, op. cit, I, 957; Pand. fr., v° cit, 2122;
Troplong, Prescription, II, 587; Daniel de Folleville, Bevue
pratique de droit francais, tom. 3 1 , anul 1870, p. 371,
No. 47, etc.
C. german. («) ^J)i Ersitzungszeit, die zu Gunsten eines Erbschaftsbesitzers
e

A r t 944. ver stricken ist, kommt dem Erben zu Staiteli".

 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 917

din u r m ă acte, precum sunt, de e x e m p l u : contractele de în­

chiriere sau arendare pe un period de cinci ani cel m u l t
(art. 427, 534, 1268 şi 1419), vânzarea obiectelor supuse
stricăciunei, făcută, bine înţeles, cu autorizarea justiţiei, etc.,
a r fi valide, pentrucă asemenea acte p u t â n d să emane dela
acei cari nu au calitatea de moştenitori şi cari r e n u n ţ ă la
succesiune (art. 690, 707), pot să emane şi dela acei cari
n u a u a v u t niciun drept a s u p r a succesiunei. (Opr. art. 110
şi 111 din O. civil, d u p ă care şi cei trimeşi provizor în
1
posesiunea averei u n u i absent pot face asemenea acte)( ).
T o t validă se consideră si plata făcută, de b u n ă ere- Validitatea
late* fâc t^L
dinţa, de către un debitor al succesiunei, în manile moşteni- p
î n m â n i l e
l torului aparent, chiar în caz când acest din u r m ă ar fi de moştenitor
r u , a n t
rea credinţă şi ar fi fost pus în posesiunea averei de n i o ş t e - ^ ^ ţ '
nire fără îndeplinirea vreunei formalităţi (analogie din
2
a r t . 1097) ( ).
De asemenea, hotărîrile pronunţate în favoarea sau în H o t s r m i e j u -
contra moştenitorului aparent ar fi opozabile adevăratului ( ^ ^ o v e r s â
proprietar, dacă acest moştenitor ar fi pledat de b u n ă cre-
(') Arntz, 11, 1671; Planiol, III, 2059; Demolombd, II, 236, 237;
Thiry, II, 103; Aubry et Rau, V, § 369, p. 352, 353 (ed.
a 5-a) şi VI, § 6 1 6 / p. 437; T. Hue, V, 272; Baudry et
Wahl, Successions, I, 947, precum şi alte autorităţi citate în
tom. VI al Coment, noastre, p. 473, nota 3. —• Contrà: Lau­
rent, IX, 558 şi X X V , 57; Duranton, XVII, 135; T. Hue,
V, 273. Vezi asupra acestei controverse, Pand. fr., v" cit.,
2132 2133.
2
( ) Baudry et Wahl, op. cit., I, 933, 955; Arntz, II, 1671; De­
molombe, II, 236; Laurent, IX, 557; Pand. fr., v° Succes­
sions, 2124 urm.; Surville, op. cit., III, 456, p. 2 0 4 . — D a r
dacă plata făcută în manile moştenitorului aparent este va­
lidă, acest din urmă nu poate să ceară ca să i se facă plata.
Pand. fr., v° cit., 2131; Baudry et Wahl, op. cit., I, 935;
Laurent, IX, 557. — Contra: t . Hue, V, 273.
Este de observat că, la Romani, debitorul succesiunei nu Dr. roman,
era liberat dacă posesorul, care primea plata, restituia mo­
ştenitorului lucrurile sau banii primiţi de dânsul. Vezi L. 25
§ 17, in fine, Dig., De hereditatis petitione, 5, 3, Vezi şi L.
31 § 5, Dig., loco cit., unde se zice: Et si bonce fidei pos­
T

sessor fuit, sive non, debere restituere placet; et quidem, si

restituerit (ut Cassius scribit et lulianus libro sexto), liberări
ipso jure debitores". Vezi tom. VI al Coment, noastre, p. 472,
nota 4.
 91-8 COD. CIV. — CAETEA III. — TIT. I. — PETIŢIA DE EREDITATE.

dinţa, fără ca sa existe înţelegere între dânsul şi pretinsul

său adversar, pentrucă procesele sunt nişte acte de gestiune
şi de administraţie, de vreme ce conservarea bunurilor a t â r n ă
adeseori de curmarea lor î n t r ' u n sens sau î n t r ' a l t u l (*).
Tranzacţiile T o t în baza acestor principii, j u r i s p r u d e n ţ a validează
mÓ^aparent. tranzacţiunile intervenite între moştenitorul a p a r e n t şi terţii,
Art. i 7 i i . pentrucă tranzacţiunile au, între părţi, autoritatea lucrului
2
j u d e c a t (art. 1711) ( ).
înstrăinările Cât pentru chestiunea de a se şti dacă înstrăinările fă-
e
c u t e
mo^fc a p a r e n t . ^ moştenitorul a p a r e n t sunt sau nu valide, faţă d e
Controversă, adevăratul proprietar, ea este mult mai grea şi mai m u l t e
sisteme au fost propuse,
înstrăinările Mai întăi, toţi autorii sunt de acord pentru a decide
c a
d
Art? i»09. înstrăinarea mobilelor corporale este validă, dacă cum-
părătorul a fost de b u n ă credinţă, pentrucă atunci el a de-
' venit proprietarul lucrului c u m p ă r a t prin prescripţia instan­
3
tanee (art. 1909) ( ).

(') Arntz, II, 1671; Demolombe, II, 238; Demante, I, 176 bis
IV şi III, Aubry et Rau, VIII, § 769, p. 378; Vigié, I I ,
471; Larombière, Oblig., IV, art. 1251, No. 97; Pand. fr.,
v° Successions, 2167; C. Iaşi, Dreptul din 1906, No. 77 (cu
observ, noastră); Trib. Ilfov, Dreptul din 1910, No. 23 (cu
observ, d-lui S. Rădulescu). Opr. L. 44, Dig., De re judicata,
42, 1. Mai vezi şi alte autorităţi citate în tom. VI al Coment,
noastre, p. 474, nota 1 şi în tom. VII, p. 554, nota 3. —
Contrà: Marcadé, V, art. 1351, No. XIV, p. 196 urm.; Gfri-
olet, Autorité de la chose jugée, p. 159; Laurent, IX, 559.
Vezi şi T. Hue, V, 273, care restrânge drepturile moştenito­
rului aparent la acţiunile personale, relative la un drept de
creanţă activ sau pasiv.
2
( ) Cas. fr. Pand. Period. 88. 1. 350; D. P. 89. 1. 278; Sirey,
89. 1. 457; Demolombe, II, 239; Gruillouard, Transaction, 5 3 ;
Baudry et Wahl, Transaction, 1231 şi Successions, I, 943;
Pand. fr., v° Successions, 2169 urm. — Contrà: Laurent, TX,
560 şi XXVIII. 336; Duranton, I, 571, in fine; T. Hue, XII,
286, precum şi alte autorităţi citate în tom. X al Coment,
noastre, p. 201, nota 1. Cpr. L. 3 § 2 şi L. 17, Dig., De
transactionibus, 2, 15.
3
( ) Cpr. Trib. Prahova, Cr. judiciar din 1905, No. 26 (cu observ,
noastră); Laurent, IX, 561; Arntz, II, 1671; Demolombe, I I ,
252 şi XIV, 240; Surville, op. cit, III, 456, p. 204; T. Hue,
V, 274; Aubry et Rau. VI. § 616, p. 437, nota 32; Pand.
fr., v° cit, 2187; Baudrv et Wahl, op. cit. 1, 945; Pacifici-
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE. 919

Aceeaşi soluţie este aplicabilă şi în privinţa titlurilor Titlurile i a

la p u r t ă t o r , p e n t r u c ă a r t . 1 9 0 9 se aplică, d u p ă c u m ştim, P u r t a t o r
-
şi la aceste titluri (%.
Jurisprudenţa_ şj_ doctrina consideră însă ca n u l ă v â n - înstrăinarea,
zarea întregei succesiuni, e m a n a t ă dela moştenitorul aparent ^ j ^ f j ^ "
chiar de b u n ă credinţă, fiindcă această înstrăinare presupune validitate,
calitatea de moştenitor, din cauza obligaţiei sale de g a ­
2
ranţie ( ).
V o m vedea însă mai la vale că tot această j u r i s p r u - înstrăinarea
denţâ validează înstrăinările bunurilor particulare ale succe- oculare'ai»"
siunei, ceeace implică în sine o contradicţie inexplicabilă, succesiunei.
3
căci sau toate înstrăinările sunt nule sau toate sunt valide ( ).
Apoi, se admite, de asemenea, că moştenitorul aparent, Dispoziţie c u
fie el chiar de b u n ă credinţă, nu poate să dispue cu titlul ^^J^iiòi
g r a t u i t de lucrurile ce compun succesiunea, şi că a d e v ă r a t u l succesiunei.
C o n t r o v e r s a
I proprietar poate în totdeauna să revendice acele lucruri dela -
terţii donatari sau legatari, dacă acţiunea sa nu este prescrisă^).
Qui certat de damno vitando, anteponendus est ei qui certat
de lucro captando.

Mazzoni, Istituzioni di diritto civile italiano, 228, VI, p. 376,

etc. Vezi şi tom. VI al Coment, noastre, p. 474.
(') Vezi suprà, pag. 802 şi autorităţile citate acolo, precum şi
tom. III, partea I-a, al Coment, noastre, p. 576. Cpr. Sa-
leilles, Possession des "meuhles, pag-.-l-&3T—Vezi"şi "Cas. rom.
Dreptul din 1912, No. 59.
Moştenitorul aparent n'ar puteà însă să vândă sau să ce- N e a p l i e . art.
deze o creanţă, pentrucă art. 1909 nu se aplică la mobilele J j ^ g ' ^ T " 1 1 1 0

incorporale. Adevăratul moştenitor ar puteà deci să revendice ^rà\e° ~

creanţa dela cesionar. Larombière, Oblig., UT, art. 1240, No. 8.
Cpr. Mourlon, III, 1989; Laurent, X X X I I , 562; Demolombe.
II, 252 şi X X I V , 486; T. Hue, XIV, 506; Baudry et Tissier,
Prescription. 840; Guillouard, Idem, II, 824, etc. Vezi şi
tom. III, partea I, al Coment, noastre, pag. 576; tom. VI,
p. 474, nota 2; tom. VIII, p. 840; tom. X, p. 240; Pand. fr.,
v° cit-, 2181. etc. — Vezi însă Baudry et Wahl, op. cit., I, 946.
2
() T. Hue, V, 274; Planiol, III, 2056; Le Sellyer, Successions,
I, 500; Duvergier, Venie, I, 303; Pand. fr., v° Successions,
2176 urm.; Cas. fr. Sirey, 33. 1. 737 şi alte autorităţi citate
acolo. — Vezi însă Baudry et Wahl, op. cit., I, 946, care
zice că motivul invocat este insuficient.
3
() Cpr. T. Hue, loco cit.; Surville, op. cit, III, 457. p. 205.
4
() Arntz, II, 1672; Demolombe, II, 251 şi XIV, 241; Mourlon, 1,
494; Laurent, IX, 561, in fine; T. Hue, V, 274; Pand. fr.,
 920 COD. C I V . — C A B T E A III. — TIT. I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

înstrăinările Venim, în fine, la chestiunea cea mai grea din toate,

imobiliare- *; a n u m e : la acea de a se şti dacă adevăratul proprietar
Controversa. w * u . „ • i .1. • •
trebue sau nu sa respecte înstrăinările imobiliare consimţite
cu titlu oneros de către moştenitorul aparent (').
P r i n derogare dela principiile generale, o j u r i s p r u d e n ţ ă
a p r o a p e constantă validează astăzi înstrăinările cu titlu oneros
ale imobilelor succesiunei, constituite de moştenitorul a p a ­
rent, atunci când terţiul achizitor este de b u n ă credinţă,
adecă când el a crezut că moştenitorul aparent era proprietar
I definitiv şi irevocabil (L. 1 0 9 , Dig., De div. regulis juris
2
antiqui, 5 0 , 17), ceeace este o chestie de fapt ( ).
Unii nu se mulţumesc numai cu b u n a credinţă a ter-
ţiului achizitor şi cer ca şi moştenitorul aparent să fie de
3
b u n ă credinţă ( ).
Mai sunt şi alte sisteme intermediare, în ale căror dis­
4
cuţie nu vom i n t r a ( ).
Ipotecile eons-
Din cele mai sus expuse rezultă că şi ipotecile consti-
n ace
Ui
moţt aparent * '* *
u e
^ e a s i condiţii de moştenitorul aparent ar u r m à să
5
'fie validate( ), afară poate de cazul în care creditorul ipo-
v° cit., 2179; Aubry et Rau, VI, § 616, p. 438 urm.; Baudry
et Wahl, op. cit., I, 946, p. 716. Vezi şi tom. VI al Coment,
noastre, p. 474, text şi nota 3. — Contrà: Taulier, Théorie
raisonnée du code civil, III, p. 118. Vezi şi Demante, I, 176
bis IX, care admite validitatea douaţiunei, când ea ar cu­
prinde pentru dăruitor obligaţia de garanţie, ceeace s'ar în­
tâmpla, de exemplu, atunci când moştenitorul aparent ar fi
constituit o dotă (art. 1240). — Vezi însă asupra acestui caz
special, Mourlon, I, 494, nota 2.
(') Vezi asupra acestei chestiuni, P. Jozon, Revue pratique de droit
francais, tomul XIV, anul 1862, pag. 378 urm.; Crémier.,
Revue trimestr. de droit civil, tom. I X (1910), p. 39 ' .m.
2
( ) Vezi mimeroasele decizii române şi străine citate în tom. I
ec a
al Coment, noastre, yj_5_2JL__nota 1 ( ^- 2-a) şi mai ales în
tom. X, p-JÎXZ^ nota 2. Mai vezi autorităţile citate în Pand.
frŢ^v^Successions, 2134 şi în Baudry et Wahl, Idem, I,
p. 709. 710, nota 5; Cas. rom. Bult. 1911, p. 665 urm. Cpr.
Nacu, I, p. 247, 248, No. 23. — Art. 933 § 2 din codul ita­
lian este expres în această privinţă.
3
( ) Vezi autorităţile citate în Pand. fr., v° cit., 2144. Mai vezi
tom. Vi al Coment, noastre, p. ^jZX^text şi nota 3.
4
( ) Vezi P ^ S n f r T ^ ^ ^ < T ^ T 3 9 u r l n ^ 2146, etc.
6
( ) Vezi tom._X_-al Coment, noastre, p. 578 şi tom. VI, |>-j476,
text şi nota 4.
 DESPRE PETIŢIA DE EREDITATE.

tecar a r fi fost din cale afară imprudent şi n ' a r fi luat c u ­

noştinţă de viciul constituitorului ipotecei, atunci când acel
viciu putea lesne fi cunoscut (').
Chestiunea mai sus examinată se poate înfăţişa şi în
alte împrejurări, şi iată c u m : U n testament a instituit un
legatar universal; acest legatar se p u n e în posesiunea succe­
siunei, însă moştenitorul de sânge descoperind un alt tes­
tament, care revoacă pe cel anterior, exercită acţiunea în
petiţie de ereditate şi evinge pe legatar; s a u testamentul, în
baza căruia legatarul s'a p u s în posesiune, este mai în u r m ă
recunoscut falş, ori este anulat.
In toate aceste cazuri, actele de dispoziţie făcute de
către legatar, medio tempore, fi-vor ele respectate? J u r i s p r u ­
denţa le validează, afară de cazul când terţii cari a u con­
2
tractat cu legatarul a r fi fost în culpă ( ).
N u putem admite acest mod de a vedeà al j u r i s p r u ­
d e n t ^ şi al unei părţi din doctrină, şi soluţia care ni s'a
p ă r u t în totdeauna singură juridică, este aceea care pune
în principiu că înstrăinările totale sau parţiale, consimţite de
către moştenitorul a p a r e n t , sunt absolut nule, chiar când
terţiul achizitor a fost de bună, credinţă, pentrucă moşteni­
torul a p a r e n t fiind proprietar s u b o condiţie rezolutorie, n ' a
p u t u t transmite drepturi decât supuse tot aceleiaşi condiţii
( a r g u m e n t din art. 1 7 7 0 C. civil). P r i n urmare, dacă se va
î n t â m p l a ca condiţia să se îndeplinească, adecă să cadă dreptul
moştenitorului aparent, prin izbutirea acţiunei în petiţie de
ereditate, v a cădea neapărat şi dreptul terţiului achizitor,
b u n a sa credinţă n e p u t â n d să aibă de efect transmiterea unei
proprietăţi definitive, atunci când el n ' a dobândit decât o
proprietate supusă unei condiţii rezolutorii. Se va aplica deci
în totul regula c u n o s c u t ă : Resoluto jure dantis, resolvitur
3
jus accipientis ( ). Este a d e v ă r a t că art. 1 1 7 din codul civil

(') Yezi tom. X suscitat, p. 578, text şi nota 4.

2
( ) Cpr. Cas. fr. Sirey, 67. 1. 161; Surville, op. cit., III, 458,
p. 205.
{') Vezi în acest sens, numeroasele autorităţi citate în tom. X
al Coment, noastre, p. 577, 578, nota 2, la care trebue să
adăogăm, Judecat, ocol. rural Filipeşti-de-târg (Prahova),
Or. judiciar din 1911, No. 35, p. 283; Sarrut, nota în D.
P. 1900. 1. 33. Vezi şi suprà. p. 106, 107. Vezi asupra acestei
 922 COD. crv. — C A R T E A III. - T I T . I. — P E T I Ţ I A DE EREDITATE.

decide chestiunea altfel în privinţa absentului, care se reîn­

toarce şi care îşi reia averea în starea în care se găseşte,
fără a o puteà urmări în mâna terţiilor; însă această dis­
poziţie, fiind excepţională, nu poate fi aplicată moştenitorului
aparent, care este un uzurpator, chiar în cazul când este de
b u n ă credinţă. Cazul dela absenţă fiind a n u m e prevăzut de
lege, cei puşi în posesiunea averei absentului se găsesc î n t r ' o
situaţie, care nu prezintă nicio analogie cu cazul uzurpârei
succesiunei de către o persoană fără calitate; de u n d e re­
zultă că nu se poate a r g u m e n t a dela un caz la altul (').
Mulţi autori recunosc că sistemul ce a p ă r ă m este s i n g u r
2
juridic, teoreticeşte vorbind ( ), însă pretind că el trebue să
cedeze principiului superior de echitate şi de justiţie şi că
b u n a Credinţă a terţiilor, precum şi eroarea în care ei se
3
găsesc ( ), trebue să-i apere contra oricărei acţiuni din partea
ade^araîîîlui moştenitor. V a să zică echitatea este şi de a s t ă -
d a t ă p u s ă mai presus decât însăş legea. Cu modul acesta
ajungem a înlătura legea s u b cuvânt că nu este echitabilă,
ceeace nici într'un caz nu poate fi admis.

controverse celebre, tom. I al Coment, noastre, p. 523, 524

(ed. a 2-a); tom. H L p a r t e a I-a, p. 31_4, ad 7wtam. (eă. a J

2-a); tom. VI, p. 4 / 5 urm., tom. V i l . p. 555, ad notam;

tom. VIII, p. 845; tom. IX, p. 200, n. 3 şi tom. X, p. 577 urm.
Dr. roman. Controversa care există în dreptul actual s'a ivit şi în
dreptul roman. Merlin, între alţii, s'a încercat a susţine
validitatea înstrăinărilor consimţite de moştenitorul aparent,
întemeindu-se pe legea 25, § 17, Dig., De hereditatis petitione,
5, 3; însă Dnranton (I, 565 urm.) a dovedit cu prisosinţă că
Merlin a interpretat în mod greşit textul suscitat care, după
părerea tuturor, este întunecos şi greu de înţeles.
(') Cpr. T. Hue, I, 452 şi V. 275, 276; Surville, op. cit., III,
456, p. 205. Vezi tom. I al Coment, noastre, p. 523, nota 3.
2
( ) Vezi Demolombe, II, 245, ab initio; Planiol, III, 2060, etc.
3
Error com­ ( ) Error communis facit jus. Cpr. L. 3, Dig., De officio prw-
munis facit ^~^TÒrTTni. 1,' 14 ş i L T l T ^ o ^ ^ w fine, Dig., De supelîectili legata,
jus.
33, 10. Vezi asupra acestei maxime, Victor Fons, Aphorismes
de droit, No. 41, p. 47 urm. (ed. din 1846); Solon, Théorie de
la nullità des conventions et des actes en tout genre, I, 370
urm., p. 245 urm. (ed. din 1835); Al. C. Algiu, Etude sur
la règie Error communis facit jus (teză, Paris, 1912); L.
Crémieu, Revue trimestr. de droit civil, tom. I X (1910), p. 57
urm. Vezi şi tom. I al Coment, noastre, p. 792, nota 1.

FINELE SUCCESIUNILOR AB INTESTAT.

 ADDENDA E T CORRIGENDA

La pag. 15, finele notei 1, se va adăoga : Cpr. C. Galaţi,

Dreptul din 1912, No. 55, p. 438 urm.
La aceeaş pag., nota 5, se va ceti: p. 148, nota 1, în loc de:
p. 184, nota 1.
La pag. 21, nota 2, rândul 10, a se ceti: ritrovatore, hi loc
ritroreatore.
La pag. 32, ad notam, rândul 4, ase ceti: text şi nota 1, în
loc de: nota 2.
La pag. 36, ultimul rând al textului, a se ceti: către Tribu-
nat, în loc de: Tribunal
La pag. 44, la finele ultimului rând din nota 1, se va adăoga:
Vezi infra, pag. 192.
La pag. 50, a doua notă marginală, se va ceti: commorientes,
în loc de comorientes.
La pag. 54, la efectele sezinei în privinţa uzucapiunei, la
rândul 6, se îndreaptă textul în modul următor: oe unde rezultă
că, în^Franţa, uzucapiunea, care curgea în folosul defunctului, con­
tinuă a curge, după moartea lui, şi în folosul moştenitorilor săi. La
noi însă, moştenitorul începe în persoana sa, în privinţa uzuca­
piunei, o posesiune nouă (art. 1859).
La pag. 60, finele notei 2, se va adăoga: Vezi infra, p. 192.
La pag. 112, ultimul rând din text, se va adăoga: Vezi infra,
p. 468 şi 541.
La pag. 162, prima notă marginală, se va ceti ; Art. 674, în
loc de: 974. '
La p. 224, finele notei 1, se va ceti: p. 297, în loc de: 279.
La pag. 242, începutul notei 4, după Sirey, 1901. 1. 96 se
va adăoga: Cas. rom. Dreptul din 1912, No. 41.
La pag. 250 (colontitlul), se va ceti: Capit. V, S-a I, în loc
de: Capit. I, S-a V.
La pag. 266, a doua notă marginală, se va ceti: Art. 960,
în loc de: Art. 690.
\ La pag. 305, al 3-lea rând din text, se va ceti: şi renunţă- >
rilor la moşteniri, în loc de: şi la renunţarea unei moşteniri.
La pag. 321, finele notei 4, se va ceti: Baudry et Barde, în
loc de: Baudry et Bard.
La aceeaş pag., finele notei 4, se va adăoga: Vezi asupra
art. 845 din codul civil, Cas. rom. S-a 1, decizia No. 184/912, CV.
judiciar din 1912, No. 32 şi Jurisprudenţa în fişe, adnot. 1 asupra
art. 845. Mai vezi asupra acestui text, care va fi explicat în tom.
IV, C. M. Sipsom, Dreptul din 1912, No. 20.
La pag. 332, finele rândului 6 din text, se va ceti: art. 703
şi 712, în loc de: art. 703 şi 713.
La pag. 333, finele notei 2, se va adaogă: (tab. 8).
La pag. 335, finele rândului 3 din text, să se cetească: ci este
silit, în loc de: ei este silit.
La pag. 354, al doilea rând din text, să se ceteaseă: Acest
termen este legal prin opoziţie la cel judiciar, în loc de: acel ju­
diciar.
La pag. 357, al 14-lea rând din nota 5, la fine, să se ce­
tească: letzferen, în loc de letzeren.
T^a pag. 373, a doua notă marginală, a se ceti: art. 1882 § 1,
în loc de: art. 1822.
La pag. 405, finele rândului 20 din nota 4, a se ceti: text
şi nota 6, în loc de: text şi nota 5.
V- La pag. 414, a 4-a nota marginală, a se ceti: Facerea unor
plăţi neregulate, în loc de: facerea unor plăţi regulate.
La pag. 437, rândul al doilea din nota 2, a se ceti: Code
civil annoté, în loc de : Code civile annoté.
La pag. 467, rândul al 6-lea din notă, se va ceti: Trib. Paris
şi Beaune, D. P. 49. 2. 70; D. P. 59. 3. 6 9 . — Contrà: Baudrv
et Wahl, op. cit., II, 2185; T. Hue, V, 283; Massé-Vergé, II,
§ 279, p. 73, nota 20; Planiol, III, 2326; Marcadé, III, 278;
Trib. Paris, Sirey, 1909. 2. 293; D. P. 1910. 2. 143 şi Cr. judi­
ciar din 1912, No. 61, etc. Vezi şi tabla anal., v° Indiviziune,
p. 978, col. 2.
La pag. 499, nota 2, se va adaogă: Vezi şi infra, p. 895,
nota 1.
La pag. 534, începutul ultimului rând din nota 4, a se ceti:
art. 743 § 2, în loc de: (art. 742 § 2).
La pag. 625, prima notă marginală, să se cetească: Nera-
portarea fructelor, în loc de: Nerepararea fructelor.
La pag. 681 (colontitlul), a se ceti: Art. 777, în loc de:
art. 770.
La pag. 692, începutul rândului 3 din nota 1, a se ceti: şi
legatarii universaH, în loc de: şi legatarii universal.
La pag. 747 (colontitlul), a se ceti: înstrăinarea imobilelor
succesiunei, în loc de: înstrăinarea mobileor.
La pag. 777, finele rândului 6 al notei 1, se va ceti: -Hu­
reaux, în loc de: Xureaux.
La pag. 794, la începutul starei a 2-a, se va ceti: Ea se
aplică, în loc de: El se aplica, etc.
La pag. 835, prima notă marginală, se va ceti: manoperi
dolozive, în loc de: dolojire.
La pag. 866, penultimul rând din text, se va ceti: nu atrage
nulitatea întregei împărţeli, în loc de: nu atrage caducitatea în-
tregei împărţeli.
 TABLA MATERIILOR
CUPRINSE

ÎN VOLUMUL AL III-LEA (PARTEA II)

(Succesiunile ab intestat)

C A R T E A III
Pagina
Diviziunea materiei " 1
Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte pro­
prietatea (Dispoziţiuni generale) 1—4
Enumerarea modurilor de a dobândi proprietatea (art.
644—646) . . 4—10
Lucrurile al căror uz este comun tuturora (art. 647) . 10—11
Despre vânat şi pescuit (art. 648) 11—18
Despre invenţiune sau găsire 18—19
Invenţiunea relativă la lucrurile care n'au aparţinut
nimănuia, sau care au fost părăsite de către pro­
prietarul lor 19—20
Invenţiunea sau găsirea relativă la lucrurile pierdute
de către proprietarul lor 20—22
Invenţiunea sau găsirea relativă la comoară (art. 649) . 22—31
Despre lucrurile luate dela inamici în timp de războiu
(prceda bellica) 32—33
Oeupaţiunea în dreptul internaţional privat 33

TITLUL I

Despre succesiuni

Principii generale 34—39

împărţirea moştenirilor în legitime şi testamentare (art.
650) 39—44
 Pagina
CAPITOLUL I

Despre deschiderea succesiunilor (art. 651) 45—51

Despre sezină sau continuarea posesiunea în persoana
moştenitorilor (art. 653) 52—69

CAPITOLUL II

Despre calităţile cerute pentru a succede 69—70

Cauzele de incapacitate (Existenţa moştenitorului în
momentul deschiderei succesiunei) (art. 654) . . . 70—76
Incapacitatea străinilor de a dobândi imobile rurale
(art. 7 § 5 Constit.) 76—77
Despre o incapacitate specială existentă în dreptul
muzulman 77—78
Efectele incapacităţei 78—80
Capacitatea de a moşteni în dreptul internaţional. . . 80
Cauzele de nedemnitate (art. 655, 656) 80—97
Efectele nedemnităţei în genere 97—101
Efectele nedemnităţei înaintea declarărei sale . . . . 101
Efectele nedemnităţei în urma declarărei sale . . . . 102
Persoanele chemate a luà moştenirea, care s'ar fi cu­
venit moştenitorului nedemn (art. 657) 102—106
Efectele nedemnităţei în privinţa terţiilor 106—108
Efectele nedemnităţei în privinţa copiilor nedemnului
(art. 658) 108—112
Nedemnitatea în dreptul internaţional privat 112

CAPITOLUL III

Despre osebitele ordine de succesiune

SEGŢIUNEA I

Dispoziţiuni generale (art. 652 § 1, 659) 113—116

Modul de stabilire al proximităţei înrudirei (art.
660—663) 116-118
Dovedirea înrudirei în materie de moşteniri 119—120
Diferitele moduri de a moşteni 120—123

SECŢIUNEA II

Despre reprezentaţiune 123 urm.

Definiţie şi noţiuni istorice (art, 664) 123—125,
Persoanele care pot invoca reprezentaţia (art. 665) . . 125—127
 Pagina
Reprezentaţia în linie dreaptă descendentă (art. 665) . 127—129
Reprezentaţia în linie colaterală (art. 666) 129—132
Persoanele care pot fi reprezentate (art. 668) . . . . 132—135
Efectele reprezentaţiei (art. 667) 135—137
Reprezentaţia în dreptul internaţional privat 138
Diferitele ordine de moştenire 138 —139

SECŢIUNEA III

Succesiunile deferite descendenţilor (prima clasă de moş­

tenitori). • 139—147

SECŢIUNEA IV Şl V

Succesiunile deferite ascendenţilor şi colateralilor . . . 147

Succesiunile deferite fraţilor şi surorilor şi descen­
denţilor lor, atât în cazul când defunctul a lăsat
pe tatăl şi pe mama sa în viaţă, cât şi în cazul
când aceştia au murit înaintea lui. (A doua clasă
de moştenitori) 147—148
Prima ipoteză. — Cazul când tatăl şi mama lui de cujus,
sau numai unul din ei, au supraveţuit acestui din
urmă (art. 671, 673) 148—151
A doua ipoteză. — Cazul când tatăl şi mama lui de
cujus s'a săvârşit din viaţă înaintea acestui din
urmă (art. 672) 151—152
împărţeala m o ş t e n i r e i între colateralii privilegiaţi
(art. 674) 152—160
Succesiunile deferite ascendenţilor, alţii decât tatăl şi
mama (a treia clasă de moştenitori) (art. 670) . . 160—163
Succesiunile deferite colateralilor ordinari, adecă alţii
decât fraţii, surorile sau descendenţii lor. (A patra
clasă de moştenitori) (art. 675) 163—164
Gradul pană la care rudele succed (art. 676) . . . . 164
Despre moştenirea particulară a ascendentului dăruitor
(retour successomi).—Art. 747 din codul fr., eli­
minat de legiuitorul nostru 165—167

CAPITOLUL IV

Despre succesiunile neregulate 167—168

 Pagina
SECŢIUNEA I

Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor

mamei lor şi despre succesiunea copiilor naturali
morţi fără posteritate (art. 652 § 2, 677, 678). . 168—186

SECŢIUNEA II

Despre succesiunea soţului supraveţuitor şi despre aceea

a Statului (moştenirea cuvenită soţului rămas în
viaţă) (art. 652 § 2, 679) 186 - 1 8 9
Moştenirea cuvenită Statului (art. 652, in fine, 680) . 189—191
Formalităţile ce trebue să îndeplinească soţul şi Statul
când primesc moştenirea cuiva (art. 681, 683) . . 192—193
Formalităţile impuse, pe lângă cele de mai sus, numai
soţului supraveţuitor (art. 682) 193—196

SECŢIUNEA III

Despre dreptul de moştenire al femeei, când se află în

concurenţă cu descendenţii sau alte rude chemate,
după lege, la succesiunea soţului ei defunct (art. 684). 197—217
Regulele care cârmuesc devoluţia moştenirei în materie
de drept internaţional privat 218—220

CAPITOLUL V

Despre acceptaţiunea şi repudiarea moştenirilor . . . 220—222

SECŢIUNEA I

Despre acceptarea (pură şi simplă) (art. 685, 686) . . 222—228

Capacitatea de a primi moştenirea (art. 687) . . . . 228—232
Formele acceptărei.— Acceptarea expresă. — Acceptarea
tacită (art. 6 8 9 - 6 9 1 ) 232-254
Actele de dispoziţie, care se consideră ca acte de admi­
nistraţie provizorie şi care, ca atare, nu atrag ac­
ceptarea succesiunei (art. 707) 254—255
Despre transmiterea moştenirei (art. 692, 693) . . . . 255—262
Efectele acceptărei (art. 688) 262—264
Irevocabilitatea acceptărei 264—265
Cazurile în care, prin excepţie, acceptarea unéi moşte­
niri este revocabilă (art. 694) 265—272
 Pagina
Persoanele care pot cere anularea acceptărei . . . . 272—273
Cazurile în care acceptarea este inexistenta 274
Efectele anularei acceptărei • . . 274—275
Competinţa şi procedura anularei acceptărei unei moş -
teniri 276

SECŢIUNEA II

Despre renunţarea la succesiune (art. 695 C. civ. şi

34 L. judecătoriilor de ocoale din 1907) . . . . 276—282
Efectele renunţărei (art. 696—698) 283—290
Despre revocarea renunţărei 290
Dreptul ce are renunţătorul de a reveni asupra renun­
ţărei sale. — Prima excepţie dela principiul irevo-
cabilităţei renunţărei (art. 701) 290—295
Despre prescrierea dreptului de moştenire, adecă a fa­
cilitatei de a primi sau lepăda moştenirea (art. 700). 295—302
Despre dreptul creditorilor de a reveni asupra renun­
ţărei făcută de debitorul lor. — A doua excepţie
dela principiul irevocabilităţei renunţărei (art. 699). 302—310
Cazurile în care renunţarea poate fi anulată, după cererea
părţilor interesate. — A treia excepţie dela princi­
piul irevocabilităţei renunţărei 310—311
Cazurile în care renunţarea este numai anulabilă . . . 311—313
Cazurile în care renunţarea este inexistentă 313—314
Despre renunţarea la o moştenire viitoare. — Pactele
succesorale (art. 702, 965 § 2 şi 1236) . . . . . 314—322
Despre pedeapsa edictată contra moştenitorului care, cu
rea credinţă, a pus la o parte sau a ascuns lucruri
de ale moştenirei (art. 703, 712) 322—335

SECŢIUNEA III

Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale şi

despre obligaţiunile eredelui beneficiar 336—346
Condiţiile cerute pentru validitatea acceptărei sub bene­
ficiu de inventar (art. 704, 705 şi 34 L. judecat,
de ocoale din 1907) 346—353
Despre termenele date moştenitorului spre a deliberà
şi a face inventar (art. 706, 709, 710) 353—359
Condiţia moştenitorului în timpul termenelor legale sau
judiciare (art. 708) ". . . . 359—362
Condiţia moştenitorilor în urma expirărei termenelor
legale sau judiciare (art. 711) 362—366

43113 59
 Pagina
Efectele beneficiului de inventar (art. 713) 366—380
Obligaţiile moştenitorului beneficiar . . . . . . . . 380-^—381
Administraţia bunurilor moştenirei (art. 714, 715 G.
civ., 707 Pr. civ.) 381—399
Vânzarea averei de moştenire. (Vânzarea averei mişcă­
toare) (art. 716) 399—403
Vânzarea averei nemişcătoare (art. 717 C. civ., 705
Pr. civ.) 403-407
Obligaţia moştenitorului de a dà cauţiune (art. 718) 407—410
Ordinea în care creditorii şi legatarii trebue să fie plătiţi
şi recursul lor (art. 719—722) . . . . . . . . 410—412
Cazul când există creditori sau legatari oponenţi (art. 719
§ 1) . . 412—417
Cazul când nu există creditori sau legatari oponenţi
(art. 719 § 2) . . . . . 417—420
Eecursul creditorilor neoponenţi (art. 720) 420—423
Plata cheltuelilor pentru peceţi, inventar, darea soco­
telilor, etc. (art. 723) 423—425
încetarea beneficiului de inventar 425
Renunţarea moştenitorului la beneficiul de inventar . 425—427
Decăderea din beneficiul de inventar 427—428
Condemnarea moştenitorului ca moştenitor pur şi simplu 428

SECŢIUNEA IV

Despre succesiunile vacante. Condiţiile cerute pentru ca

moştenirea să fie vacantă (art. 724) 428—433
Rânduirea unui curator (art. 725) 433—436
Administraţia curatorului. Drepturile şi îndatoririle lui
(art. 726, 727) 436—442
încetarea funcţiunei curatorului 442—443
Drepturile creditorilor succesiunei 443—444

CAPITOLUL VI

Despre împărţire şi despre raporturi . . . . . . . .

Despre indiviziune şi despre drepturile coproprietarilor
sau co moştenitorilor în timpul ei . . . . . . . 445—452

SECŢIUNEA I

Despre împărţeala succesiunei 452 urm.

încetarea indiviziunei (art. 728, 729) • • • 452—468
 Pagina
Despre împărţelile iateresând pe străini. — Regule de
capacitate, de fond şi de formă (Drept interna­
ţional) 468—469
Capacitatea necesară spre a putéà sta în judecată, în
materie de împărţeală (art. 749) 469—478
Persoanele care pot să exercite acţiunea în împărţeală 478—484
Persoanele contra cărora se exercită acţiunea în împăr­
ţeală 484—486
Bunurile supuse împărţelei 486—488
Formele împărţelei 488—489
împărţeala de bună voe (art. 730 § 1) 489—493
împărţeala judiciară 493
Punerea peceţilor şi ridicarea lor (formalităţi preli­
minare) (art. 730 § 2, 731, 732) . 494—497
Tribunalul competent pentru contestaţiile ce se ridică
în materie de împărţeală (art. 95 C. civ. şi 63 §§
2 şi 3 Pr. civ.) 497—499
Cazurile când împărţeala judiciară are loc şi procedura
ei (art. 733, 747 C. civ., 691, 692, 694 Pr. civ.) 499—503
Preţeluirea imobilelor (art. 734) 503—505
Preţeluirea mobilelor (art. 735) . . • . 506
Vânzarea mobilelor şi a imobilelor (art. 736, 748) . . 506—516
Formarea masei de împărţit şi lichidarea drepturilor
celor interesaţi (art. 737, 746) 517—519
Compunerea părţilor sau loturilor (art. 740—743, 745) 519—530
Tragerea loturilor la sorţi (art. 743 § 3, ab initio, 744
C. civ., 700 Pr. civ.) 530-534
împărţeala prin atribuţie (partage d'attribution) (art. 743
% 2, in fine) . . . . . '. 534—537
Omologarea împărţelei 537—538
Executarea împărţelei (art. 750) . . . . . . . . . . 538—540
Cheltuelile împărţelei 540—541
împărţeala în dreptul internaţional privat 541—545

SECŢIUNEA II

Despre raporturi
•

Noţiunea raportului, definiţie şi consideraţii istorice . 545—552

Persoanele care datoresc raportul (art. 751—753, 755) 552—573
Nedatorirea raportului pentru alţii (art. 754, 756) . . 573—577
Despre art. 844 din codul francez, eliminat de legiui­
torul nostru 577—578
Succesiunea la care se face raportul (art. 757) . . . 578—579
Persoanele care pot cere raportul şi care se folosesc
de el (art. 763) 580-584
 Pagina
Despre acţiunea în raport 585—589
Lucrurile supuse raportului (art. 758) . 589—593
Despre raportul dotei 593—594
Regule speciale la raportul dotei. — Derogare dela
principiile de mai sus (art. 761, 1282) 594—599
Raportul dotei constituite sub legea veche (art. 1914) 599—600
Raportul datoriilor (art. (738—739) 600—614
Raportul legatelor (art. 751, 752, 754, 756 şi 846) . . 614—617
Lucrurile scutite de raport.—Excepţii dela regulele de
mai sus 618
Prima excepţie dela art. 751 şi 758. — Cheltuelile de
hrană, educare şi întreţinere ale copiilor (art. 759) 618—625
A doua excepţie dela art. 751 şi 758. — Fructele lucru­
rilor supuse raportului (art. 762) 625—630
Despre art. 853 şi 854 din codul fr., eliminate de legiui­
torul nostru 630—631
Dispensa sau scutirea de raport (art. 846) . . . . . 631—635
Modul cum se face raportul (art. 764) 636—638
Despre raportul mobilelor şi al imobilelor. — Conside-
raţiuni generale 638—639
Raportul mobilelor corporale sau incorporale (art. 772). 639—644
Raportul banilor (art. 773) 645—647
Raportul imobilelor (art. 765) 647—657
Efectele raportului în natură (art. 760, 769) . . . . 657—664
Drepturile şi obligaţiile descendentului donatar, în pri­
vinţa cheltuelilor şi degradărilor aduse imobilului
dăruit 664—665
Drepturile descendentului donatar pentru cheltuelile fă­
cute de dânsul (art. 766) 665—670
Dreptul de retenţie al descendentului donatar (art. 771). 671—673
Obligaţiile descendentului donatar pentru stricăciunile
aduse imobilului (art. 767, 7 6 8 ) . . . . . . . . 673-677
Despre cazul prevăzut de art. 770 (caz de reducţiune). 677

SECŢIUNEA III

Despre plata datoriilor 678—679

Diviziunea creanţelor şi a datoriilor 679
Diviziunea creanţelor (art. 1060) 679—681
Diviziunea datoriilor (art. 777, 1060) 681
Excepţii dela principiul divizibilităţei datoriilor între
moştenitori. — Cazurile în care moştenitorii sau unii
din ei pot fi urmăriţi pentru totalitatea unei da­
torii divizibile (art. 1061) . 681—683
Despre plata datoriilor şi a sarcinilor succesiunei şi
despre contribuirea la datorii 683
 933

Pagina
Plata datoriilor şi a sarcinilor succesiunei. — Rapor­
turile dintre moştenitori şi creditorii succesiunei
(art. 777) • 684—689
Contribuirea la datorii. — Raporturile comoştenitorilor
între ei (art. 774) 690—692
Recursul ce are moştenitorul, care a plătit o datorie
ce nu trebuia să plătească, sau care a plătit-o peste
partea sa contributorie 692
Plata unor datorii ipotecare sau indivizibile (art. 778,
779) . 692—699
Plata unor datorii chirografare 700
Măsurile ce pot fi luate când unul, mai multe sau toate
imobilele succesiunei sunt ipotecate pentru plata
unei rente (art. 776) 700—705
Plata datoriilor în dreptul internaţional privat . . . 706
Despre titlurile executorii dobândite în contra defunc­
tului şi executate contra moştenitorului (art. 780
C. civ., 393 Pr. civ) 707—713
Despre separaţia de patrimonii sau de bunuri (definiţie
şi introducere istorică) 713—718
Persoanele care pot cere şi în contra cărora poate fi
cerută separaţia de patrimonii. — Persoanele care
pot cere separaţia de patrimonii (art. 781) . . . 718—725
Despre creditorii moştenitorilor (art. 784) 725—726
Persoanele contra cărora separaţia de patrimonii poate
fi cerută (art. 781) 726-729
Formele beneficiului separaţiei de patrimonii . . . . 729—732
Bunurile asupra cărora se exercită dreptul de preferinţă,
care rezultă din separaţia patrimoniilor (art. 781). 732—736
Separaţia de patrimonii în caz de moştenire beneficiară,
de succesiune vacantă, de faliment, etc. . . . . . 736
împrejurările care fac să se pieardă dreptul de a cere
separarea de patrimonii 737
Gonfuziunea 737
Renunţarea la separarea de patrimonii (art. 782) . . 738—742
Prescripţia în privinţa averei mobiliare (art. 783 § 1). 742—746
înstrăinarea din partea moştenitorului a imobilelor suc­
cesiunei (art. 783 § 2, 1743) 746—754
Efectele separaţiei de patrimonii (Efectele separaţiunei
în privinţa creditorilor succesiunei) 754—756
Efectele separaţiunei de patrimonii între creditorii de­
functului şi acei ai moştenitorului 757—759
Efectele separaţiunei de patrimonii în privinţa moşte­
nitorului 759
Drepturile moştenitorului asupra averei succesorale
(art. 1743 § 1) . 759—761
Obligaţiile moştenitorului 761—763
 Pagina

Separaţia de patrimonii în dreptul internaţional privat. 764

Drepturile creditorilor copărtaşilor (art. 785) . . . . 764—765
Dreptul creditorilor copărtaşilor de a provoca împăr­
ţeala (art. 974, 1825 C. civ., 494 Pr. civ.) . . . 765-767
Dreptul de opoziţie şi de intervenţie al creditorilor moş­
tenitorului 767—773
Efectele opoziţiei sau intervenţiei 773—775
Dreptul creditorilor de a ataca împărţeala, când a fost
făcută fără a se ţine seamă de intervenţia sau opo­
ziţia lor 775—780
Intervenţia creditorilor în dreptul internaţional privat. 780

SECŢIUNEA IV

Despre efectul împărţelei şi despre garanţia părţilor

(loturilor) 780—781
Efectul general al împărţelei (efect retroactiv) (art. 786). 781—785
Consecinţile care rezultă din principiul declarativ al
împărţelei . 786—793
Actele la care se aplică principiul inscris în art. 786. 793—801
Bunurile la care se aplică principiul declarativ al îm­
părţelei , 801—808
Efectul declarativ al împărţelei in dreptul internaţional
privat 808—809
Despre garanţia loturilor între moştenitori, în caz de
tulburare sau evicţiune 809—810
Cazurile în care obligaţia de garanţie îşi are loc
(art. 787) 811—818
In ce consistă obligaţia garanţiei şi întinderea ei
(art. 788) 818—823
Timpul cât ţine acţiunea în garanţie (art. 789) . . . 823-—826
Modul cum se exercită acţiunea în garanţie (art. 112 urm.
Pr. civ., 1351 C. civ.) 827-828
Obligaţia garanţiei în dreptul internaţional privat . . 828

SECŢIUNEA V

Despre desfiinţarea sau resciziunea împărţelei . . . . 828—829

Cazurile în care împărţeala este inexistenta 829—831
Cazurile în care împărţeala este numai anulabilă (art.
790) . 831—838
Efectele desfiinţăm împărţelei fj 838—841
Dreptul statornicit de art. 792.—Inadvertenţă din partea
legiuitorului (art. 792) 842—84S
Despre împărţelile ascunse sub forma unui alt con-
 Pagina
tract. — Altă inadvertenţă a legiuitorului nostru
(art. 791) 843—845
Confirmarea împărţelilor anulabile.—Fine de neprimire
în contra acţiunei în anulare (art. 793) . . . . 845—847
Prescripţia acţiunei în anulare.—Altă fine de neprimire. 847—848
Persoanele care pot cere nulitatea şi în contra cărora
ea trebue să fie cerută 848—849
Anularea împărţelei în dreptul internaţional privat . 849—850

SECŢIUNEA VI

Despre împărţeala făcută de tată, de mamă sau de alţi

ascendenţi, între descendenţii lor. — Principii ge­
nerale 850 — 855
Persoanele care pot să facă şi în folosul cărora se poate
face împărţeala ascendenţilor (art. 794, 796) . . 855—860
Formele împărţelei ascendenţilor (art. 795) 861—862
împărţeala făcută de ascendenţi prin testament (art. 795). 863—867
împărţeala făcută de ascendenţi prin acte între vii. —
Observarea formelor, condiţiilor şi regulelor dela
donaţiuni (art. 795) 867—878
Efectele comune împărţelei făcute prin donaţiuni sau
testamente 879—882
Cauzele care pot aduce nulitatea împărţelei ascenden­
ţilor (art. 797) 882—888
Reducerea împărţelei ascendenţilor pentru micşorarea
rezervei (art. 798, 799) 888—892

Apendice la titlul succesiunilor

Despre acţiunea în petiţie de ereditate 893—907

Consecinţile şi efectele acţiunei în petiţie de ereditate. 908—916
Despre validitatea sau nevaliditatea actelor făcute de
către eredele sau moştenitorul aparent (Contro­
versă vie şi stăruitoare) 916—922
Addenda et corrigenda 923—924
Tabla materiilor cuprinse în voi. al III-lea (partea II). 925—935
Tabla numerică a articolelor cuprinse în acest volum. 937—944
Tabla alfabetică şi analitică a materiilor cuprinse în
acest volum 945 urm.
 TABLA NUMERICA A ARTICOLELOR
CUPRINSE
I N TOM. III, P A R T E A A II-A

(Succesiunile ab intestat)
Art. Pagina Art. Pagina

5 88 401\ 512
33 . 901, t. şi n. 2 ; 402/
65 50 406 294
95 . . . . . . 45, 66, 497 4081
99 474, 501, n. 1 409 . . 471, 476, n. 3; 477
110 917 410J
111 194, n. 2, 917 411 .. . . 504, n. 3; 536,862
114 718, n. 4 412 . . . . 505, n. 4; 529,
536, 862
117 910, 912, 921 413 490, n. 3
121 1, 32 420 391, n. 6
122 893, 894 427
123 . . . 893, n. 2; 914, 915 445 474
183/ 188 454 . . . 91, n. 4 ; 229, 501,
184/ n. 2; 835
207 231 458 474
208 864, 871, n. 4 468 urm 909
285 5, 9, 624 i 471 648, 649
286 75 477 9, 20
292 urm. 901 1 480
481 649, n. 4
308 483 915
315 . . . 62, 547, n. 3; 553, 484 914, n. 1
885, ad notam 485 urm 5, 79; 230,
316\ . . . 43, 49, n. 2 ; 166, n. 2; 313, 629, 672,
317/ 689, 840, n. 1; 886 839, 893, n. 2; 914, 915
nota; 897, n. 2 489 • 15
494 . . 820, n. 2; 910 h. 1
938

Art. Pagina Art. Pagina

495 urm 909 670 127, 160 urm.
5231 6 7 1 \ . . 148 urm., 150, 151,
524^ . . . . 625 urm., 915 673/ 155, 160, n. 4; 446,
525j 522, 690, 691
534 917 672 . . . . 149, 151 urm.,
668 672 2
154, 155
US} • • • • > > »• 674 . . . . 150, 152 urm.,
562 304 164, 524
627 814 nota 675 162, 163, 164
643 . . . . . . . . . 808 676 164
644Ì . . 4 urm., 7, 9, 20, 55, 677\ . . . 43, 168 urm.; 178,
645} 76, 196, 259, 303, 429, 678/ 179, 180, 181,
646J 759, 865 183, 547, n. 3, 856, n.
647 10, 11 2; 883, n. 6; 884, n. 1
648 11 urm. 679 . 164, 176, 186 urm., 210
649 19, 22 urm. 680 189, 429
650 . 3 9 urm. 681 . 192, 193
651 . . . 3 4 , 45 urm., 100, 682 193 urm.
578, 856, n. 2; 901 683 192, 193
652 . . . 43, 62, 113 urm., 684 . . . 43, 62, 151, 167,
168 urm., 186 urm., 194, n. 1; 197 urm.;
189 urm., 547, n. 3, 429, 522, 523, 776, n,
883, n. 6, 884 n. 1. 1; 792, n. 2, 793, nota
653 . . 34, 52 urm.; 187 192,
196, 208, 259, 284, 686} • • • • 2 2 2
™ ' 2 6 1

293 nota; 303, 429, 687 228 urm.

459, 688; 894, n. 1; 688 262 urm.
897, nota; 902, 907, 689Ì
908, n. 1, 915 690[ . . . . 232 urm., 280
654 . . . 70 urm., 485, 521, 6911 nota; 917
n. 3; 866 692\ • - 2 4 1 , 256 urm., 260
655Ì . . . . 80 urm., 99 693/ urm., 283 urm.,
656/ 865, 884, ad notam 356, 685
657 103 urm. 694 . . . 265 urm., 268, n.
658 113 urm., 138 3; 270 nota, 288, 312,
659 113 urm. 831, 833, 908, n. 1 in fine
660Ì 276 urm.
. . 133, 150, 226, 275,
1 1 6
S ™- 279, 283 urm., 884,
663' ad notam
664 123 urm., 136 . . . . 302 urm., 583
665Ì . . 1 2 5 urm., 127 urm., . . 224, 227, 277, n.
666/ 129 urm., 883 n. 1. 5; 282, 295 urm.; 307,
667 . . 135 urm., 521, n. 4 351, n. 1; 365,900, 905
668 132 urm., 289 701 . . . 263, 264, 290 urm.
669 . . . 129, 139 urm., 149, 702 . . . 88, 224, 274, n. 1;
n. 1; 160, n. 3 314 urm.
 939

Art. Pagina Art, Pagina

703 . 227, 234, 236, 265, 7431 519, 520, 522, 530
282, 322 urm. 744/ urm., 534 urm.;
7041 . . . 236, 346 urm. 543, 882
705/ 745 . 520 521
706 . . 94, 353 urm., 711 517, 519, 543
707 . 254, 255, 917 470, n. 1; 489,
708 . 228, 355, 359 urm. 499 urm.
709) 353 urm. 507 urm.
710/ 469 urm.
711 . 362 urm. 538 urm.
712 . 322 urm. . . 252, 259* 261, 267,
713 . 366 urm., 401, 554, n. 1 278, 279, n. 3 ; 366,
714Ì . 369, 381, 393, 394 377, n. 2; 546, 552
715/ urm.; 416, 439 urm., 562 urm., 567,
7161 . 241, 388, 393, 399 n. 3; 568 urm., 578,
717/ urm., 403 urm., 589, 593, 599, 602,
424, n. 1; 427, 442 605, 608, 614 urm.; 631,
718 . . '. . . 407 urm., 738 text şi n. 2; 633, 641,
719 733, n. 1
720 . . . 410 urm., 420 754 . . . 573 urm., 607,
721 . . urm., 874 614 urm.
7221 755 533, 562, 569 urm.,
723 . . . . . 423 urm., 874 572, 608
724 . 428 urm. 756 . 567, n. 2; 573, 575
725 . . . . . . . 433 urm. urm.; 608, 614 urm.
726\ 757 . . . 259, 551, n. 1;
. . . 436 urm., 897
727/ 578 urm.
7281 . . 228, 452 urm., 460 758 . 551, nota, 555, n.
729/ urm., 468, 541 2; 590 urm., 593
730Ì 759 590, n. 5; 618 urm.
731> . . 489 urm., 494 urm. 760 . . . 655, 657 urm.,
732j 662, 675
733 . . . . 470, n. 1; 489, 761 . 551 nota, 594 urm.
500 urm. 762 . 425, n. 5; 618, 625
734 . 503 urm. urm.; 667, 672
735 . 506 763 580 urm., 593, 602, 609
736 . . 452, 506 urm., 511, 764 636 urm.
595, 880 765 . . . . 595, 638, 647
737 . . . . . 517 urm., 543 urm.: 653, 662, 671,
7381 • . 519, 520, n. 1; 546, n. 4; 676, 677, 733, n,
739/ 553, 589, 593, 1; 840, n. 1; 886 nota
600 urm., 612, 766 . . . 665 urm., 671, n. 3
637, 794 7671 . 524, 668, 673 urm.
740Ì . 519 urm., 680, 769 768/
741} nota; 789, 794, 803, 769 . . 650, n. 2; 651, 653,
742j 804, 805, 879, 880, 882 654, 657 urm,; 840,
n. 1; 886 nota
940

Art, Pagina Art. Pagina

770 . . . . 677 şi tom. IV 795 . . . . 860, 861 urm.;
771 668, 671 urm. 867 urm.,
772- . 595, 636, 638, 639 796 . . . . 853, 856 urm.;
urni.; 641, 645 urm. 860, 866
773 . . . 595, 636, 638, 639 797 . . . . . 848, 857, 878,
urm., 641, 645 urm. 882 urm., 887, 889
774 . . ' . . . 683, 690 urm. 7981 . . . . 833, 888 urm.;
775 691, 866, 877 799/ 889, n. 2,
776 701 urm., 773 890, 892
777 . . 447, 518, n. 3; 681, 802 . . . 40, n. 1 ; 862, 863,
683, 684 urm.; 690, 871, n. 4; 885
693, 702, 757, 758 806 864, 871
7781 . . 692 urm., 698 urm., 807 864, n. 3
779/ 702, 822 808 . . . . . . . . 72, 864
780 707 urm., 740 813 . . 490, n. 2, 862, 868
781 . . 273, 369, 584, 685, 814 . . . 7, 567, n. 2; 869,
715, 718 urm.: 726 text şi n. 2
urm., 729, 730, n. 3, 756 818 urm 874
782 . . . 716, 732 urm., 742 821 874
783 . . 732, 737, 742 urm., 822 . : 875
746 urm., 748 urm. 823 878
784 . . . 714, 722, 725urm.; 825 . 317, n. 1; 874, 875, 878
730, n. 3; 763 827 874
785 . . . 309, 310, 495, n. 3; 828 873, n. 2.
764 urm., 768, n. 1; ' 830 . . . 659, 660, 840, n. 1 ;
772, 773, 777, 886 nota
780, 798 834 . 107, 840, n. 1; 886 nota
786 . • 7, 449, 454, 470, 836 589, 650, nota
493, 512, 513, 541, 843 150, n. 1
542, 680, 772, 781 845 321
urm.; 879 846 . . 559, 567, n. 3; 585,
787 . . . 698, 809, 811 urm.; n. 1, 608, 614 urm.,
823, 824, 835 nota; 631 urm., 635
857, 879 847 890
788 . . . . . 698, 797 n. 1 ; 849 . . 209, n. 1; 523, 581
818 urm nota; 644, 783, n. 1;
789 . . . . . . . 823 urm. 853, 860, text şi n.
790 . . 780, 828, n. 4; 829, 5; 890, n. 2
830, n. 1; 831 urm., 850 544
860, 891 855 . . 586 nota; 652, 886, n.
791 833, 843 urm. 857 863, 871
792 833, 842 urm., 858 urm 863
843, 891 889Ì 6 1

793 . . . . . 845 urm., 847 891/ "-

794 . . . . . 391, 635 nota;

nota 2 dela p. 851, 893j . . . . 6 9 3 ? n . , 866
2

852; 855 urm., 861, n .1

987 . . 343, n. 2; 688, 689
Art. Pagina Art. Pagina
899 567, n. 2 1000 592, 664
902 . . . . 689, 698, n. 2; 1003 328, 334
721 text şi n. 3; 758 1010 875
907 . . . 864 1016 . . 412 n. 3; 718, 767,
909 866, 877 768, 813 nota
911 61 10191 . . 490, n. 1, 789; 813
920 urm 863 1020/ nota, 838
923 863, n. 2 1027 . . . 825, 842, 845, 846
924 866, 867 text şi n. 5; 847
;:;;;! • • « 1053
10561
695, 696

933 urm. . . . 42, 43, 321 1058 \ 730

951 835 1059J
952 231, 835, n. 3 10601 . . 321, 447, 526, n. 1;
953 urm. . . 833, 836, 844 1061/ 679 urm., 681 urm.,
955 urm 837 684, 685, 702, 757,
958 883 758, 803, 804, 805
959 888 1064 804, nota
960 . . . . 230, 266, n. 2; 1079 211
268, n. 1 1080 395
961 836 1088 105, 391, 629,
963 780 676, 914
9651 . . 88, 224, 274, n. 1 ;
1 0 5 3 9 1 6 2 9 6 7 6
966/ 314 urm.; 425, n. 5 ìooo} • • ' ' '
969 691 1091 739
971 7 1092 606, n. 2
972 746, n. 1 1096 231
974 . . . 79, 100, 162, 266, 1097 917
307, 342, 387, 458, 1107 849
482, 483, 484, 495 1108 400, 693, n. 2;
n. 3; 541, 580, n. 1; 694, 695, 700
583, 610, 660, 764,
. . . . 739, 740, 741
765 urm.; 766, n.
1; 779, 780, 807, 1138 603, 740
849, 897
9751 . . 100, 272, 273, 304, 1 1 4 4 1 ° ' 8

976/ 305, 375, n. 3; 405, 1154 urm 720

415, n. 1; 660, 726, 746, 1156 . . . 655, 662, 663, 911
761, 770, 776, 777, 873 1157 urm 833, 835
text şi n. 3; 877 1163 473
993 320, 415, n. 1 1165 . . . 828 n. 4; 833, 836
994 104 1166 . . . 231, 470 n. 1; 836
995 . 911 1167 272, 313, 840
996 910, 912 nota; 888
998\ . . 17, 193, 496, 497, 1168 . 831, n. 1; 862, 868,888
999/ 539, n. 3; 673, 674, 1169 . . . 243, 271, 586, 663
776, 910, 913 1179 492, n. 4
942

Art. Pagina Art. Pagina

1182 . . . 303, n. 2; 372, 770 1674 . . . . . . . 699, n. 1
1190 . . . 272, 313, 845, 888 1676 . nota 5 dela p. 408, 409
1198 330 1711 918
1201 . . . 100, 365, 366, 428, 1717 834
519, 537, 840, n. 1 17181 . 386, 414,417,495, 715,
1226 88, 425, n. 5 1719/ 725, 754, 755, 763
12291 „o K 1722 . 857, n. 4
6 3 5
1 2 3 0 / 1727 438, n. 1
1240 . 920 nota 1729 . . . . 424, text şi n. 1;
1242 . . . . . . . . 476 438, n. 1
1246 647 1737Ì . . 529, 694, 789, 796,
1250 871 1740} 797, n. 1; 822,
1265 476 1741J 879, 880
1268 917 1743 . 370, 504, 715, 720, 721,
1276 . . . . . . . 628 nota 723, 724, 736. 744, n. 1;
1282 595 urm. 746 urm.; 755, 756, 757,
1285 . 476 759 urm.
1291 773 1745 750, n. 3
1295 7, 748 1746 . . . 679, 702, 704, n. 2
1336 812 nota 1769 760
1337) 1770 . . . . 659, 786, 840, n.
1338} . . . . 817 nota, 821 1; 886 nota, 921
1340J 1774 787, nota
1780Ì
iîiî! - 178B 751, 752
1343 910 1783J
1349 . 814 nota 1786 755
1351 . . . 817 n. 1; 827 urm. 1790 . 751
1353 340, nota 1792 692, 693
1364 ., . 813, nota 1 8 0 1
\ 8 7 4
874
1365 784 1 8 0 2 /
1374 . 467, n. 1 1803 . . . 840, n. 1 ; 886 nota
1388 . . . . 5 1 1 , text şi n. 2 1825 . . . 490, n. 1; 765 urm.
1393 481, 711, 805, 1834 817, n. 1
806, 807 1839 826
1419 917 1846 . 54
1426 813, nota 18581 fi
b
1435 . . . '.' . . . . . 664 1 8 5 9 / • •
1530 . . . . . 794, 809, n. 3 1860 791, 702, 916
1532 . . . 437, n. 1, 438; 1876 272
869, n. 2 1882 . 373
1534 . . . . 438 1885 . 824, n. 2; 825, text şi nota
1536 . . 869, n. 2; 870 nota 1890 . . . 101, 196, 224, 271,
1544 391 295, n. 3; 320, 331, 398,
1550 669 736, 748, 824, 825, 848,
1583 610 888, 891, 896, 9Ò3
1607 . 912
 Art. Pagina Art. Pagina

1895 urm. . . 5, 6, 464, 791, 1907 . . . 105, 609, 630, 825

792, text şi n. 2 1909 . . . 22, 330, 464, 745,
1899 330 746. text şi n. 1; 801,
1900 . • 232, 271, 313, 320, 802, 838, 876, 904,
475, 476, 828, n. 4; 831, 845, 918, 919
846, 847, 848, 888, 891 1914 . . 571 nota; 599, 600

PROCEDURA CIVILA
54 469
5 1 2 7 9 6
58 . . . 39 nota, 499, 849 5 5 2 } • >
63 . . . 45, n. 3 ; 394, 493, 553 . . 513, 784, n. 6; 796,
497 urm.; 588, 827. n. 797, n. 1
1; 899, 900, n. 3 568 . . . . 513, text şi n. 4
64 499, 827. n. 1 615 438, n. 3, 459
112 499, 827 urm. 654 495, 496
129 . . . . . . . 392, 435 655 495
140 362, 892 656 495, text şi n. 1
142 334 661 495
144 892 662 . . . 495, n. 2
145 424, n. 1 ; 439 675 . . . 350, n. 1
254Ì 7 1 2 691 . . . 500 urm.
i U
2 5 6 / 692
317 710 694 500 urm.
321 710 699 510, n. 1
327 588 700 . . 521, text şi n. 1 ;
374 120 nota 530 urm.
392 urm 409 703 400, 441
397Ì . 708urm., 710, 712 705 . 241, 377, 388, 390,
398/ " 401, 403 urm.; 405,
494 482, 765 urm. 407, 426, 427, 441, 724
506 bis 406 706 . . . . . . 373, n. 4
530 urm 512 707 380, 381 urm.
533 516 748 874
51} <
CODUL COMERCIAL
78 § 3 794, n. 4 707 737 nota, 753
236 794, n. 4 717 231
505 . . . 452, n. 1;455, n. 4

CODUL PENAL
131 . 871 48Ì
16/ 86, nota; 96
49/
38 >, nota 53 . • . 95, n. 3
 Art. Pagina Art. Pagina
63 85, n. 1 250 urm 87, nota
65 87, nota 298 89, n. 4
8 n o t a
327\ 2 1

°\ 3 2 8 / - -

PROCEDURA PENALA

29 . . . 94 ! 594 . . . 331

CONSTITUŢIE

38, 64, 76, 77, 479, 18 . 81, n. 1; 84, 90

510, n. 2; 897,

Legile speciale cele mai importante

L. poi. rurale din 1868 ! Idem (art. 39) . . . . . 473

(art. 102) 14 I Idem (art. 52) . . . . . . 14
L. timbrului din 1900 . . 68, I Idem (art. 88) . . . 899, n. 2
n. 2; 69, 259, n. L. corpului de avocaţi
3; 425 din 1907 (art. 21) . . nota 3
L. pol. vânatului din dela p. 38, 39
1906 14, 15, 16, L. trusturilor arendăşeşti
L. asupra pescuitului din 1908 446, n. 2
din 1906 18 i L. din 1912 pentru orga­
L. judecat, de ocoale din nizarea meseriilor, credi­
1907 (art. 34) . . . 276 urm.; tului şi asigurărilor mun­
280, 346, 495, 497, ; citoreşti (art. 200 § 6 şi 8) p. 1022,
732, 899, text şi n. 2 tabla anal., v° Succes, vacantă
 TABLA ALFABETICA ŞI ANALITICA
• A

MATERIILOR CUPRINSE IN VOL. III

( P A S T E A II, E D I Ţ I A A II-a)

(Succesiunile ab inţestat)

A u r m ă r i î n m â n a t e r ţ i i l o r , fiind o
d i s p o z i ţ i e e x c e p ţ i o n a l ă , n u s e a-
• Abitaţie. — D r e p t u l v ă d u v e i s ă ­ p l i c ă la a c ţ i u n e a î n p e t i ţ i e d e e r e ­
r a c e l a a b i t a ţ i e , c â n d v i n e la s u c ­ d i t a t e ' ( C o n t r ó v . ) , 921, 922. V e z i
c e s i u n e a defunctului ei bărbat, Moştenitor aparent, Petiţie de ere­
211. V . Succesiune. ditate, etc.

Absenţă. — N u e s t e o c a u z ă d e Acceptarea succesiunilor, 2 2 0

d e s c h i d e r e a s u c c e s i u n e i , 4 5 , n. ,2.
V. Succesiune.
— In c a z d e a s e r e c l a m a o s u c ­
c e s i u n e în n u m e l e u n u i a b s e n t ,
trebue a se dovedi existenţa ab­
s e n t u l u i în m o m e n t u l d e s c h i d e r e i
s u c c e s i u n e i , 7 1 , ad notam. Vezi
Succesiune.
— R e p r e z e n t . absentului (Con­
t r o v.), 132, 133 ş i t o m . I, p . 5 2 0 ,
n. 2 ( e d . a 2 - a ) . V . Reprezentaţie.
— Convenţia făcută asupra s u c ­
cesiunei unui absent constitue un
p a c t s u c c e s o r a l oprit d e l e g e , 318,
n o t a 4. V . Pacte succesorale.
— împărţeala privitoare pe ab­
s e n ţ i , 4 7 4 , t e x t ş i n o t a 3 . V . îm­
părţeală.
— Creditorii a b s e n t u l u i pot, în
u r m a t r i m e t e r e i în p o s e s i u n e a b u ­
nurilor absentului, să ceară sepa­
r a ţ i a d e p a t r i m o n i i , 7 1 8 , n. 4 . V e z i
Separ, de patrimonii, p . 1003.
— R e g u l a a r t . 117 d e l a a b s e n ţ ă ,
după care absentul, când se re­
întoarce, îşi reia a v e r e a în s t a r e a
în care s e g ă s e ş t e , fără a o p u t e à
urm.. V . Succesiune.
— Dreptul creditorilor moşte­
n i t o r u l u i , c a r e n u s'a p r o n u n ţ a t
î n c ă , de a primi s u c c e s i u n e a în
n u m e l e d e b i t o r u l u i lor, cât t i m p
d r e p t u l n u s'a p r e s c r i s î n c ă ( C o n -
t r o v . ) , 307, 4 4 4 ş i t o m . V , p . 2 0 6 ,
224. V e z i Creditori, Succesiune.
Accesiune. — D o b â n d i r e a p r o -
p r i e t a ţ e i p r i n a c c e s i u n e , 8.
Actele anulabile şi inexistente,
274, t e x t ş i n o t a 1; 3 1 0 , 313 u r m . ,
318, 3 1 9 , 8 2 9 u r m . şi t o m . I, p a g .
6 3 0 u r m . ( e d . a 2-a).
Acţiunile m i x t e . — I n e x i s t e n ţ a l o r
în dreptul nostru (Controv.), 499,
895, n o t a 1 ş i t o m . III, p a r t e a I-a,
p. 183, 216 şi 674. V. Împărţeală.
Acţiunea pauliană, 2 7 2 , 2 7 3 , 3 0 2 ,
n. 1 : 3 0 3 , 3 0 4 , 3 0 6 , 3 0 7 , 308, 3 0 9 ,
3 1 0 , 3 7 5 , n. 3 ; 4 4 0 . 7 2 6 , 7 4 6 , 7 6 1 , 7 7 0 ,
776, n. 5 ; 777, 7 7 8 , 7 8 0 , 8 5 3 , 8 7 3 ,
t e x t ş i n. 3 ; 8 7 7 , p r e c u m ş i t o m . I I ,
p. 5 5 3 , t e x t ş i n o t a 3 ( e d . a 2 - a ) ;

43113 60
t o m . III, p a r t e a I, p a g . 5 7 1 , t e x t
ş i n o t a 2 ; t o m . V , p . 217 u r m . , e t c .
V. Succesiune.
— D e o s e b . între acţ. p a u l i a n ă
şi a c e a în s i m u l a ţ i e . V . Simulaţie.
— Creditorii, cari e x e r c i t ă acţ.
pauliană sunt consideraţi ca ter­
ţ i i f a ţ ă c u d e b i t o r i i l o r , 770, t e x t
ş i n. 5 ; 7 8 0 ; t o m . V , p . 2 4 5 şi t o m .
V I I , p . 186.
Acţiuni posesorii. — E x e r c i t a r e a
lor d e c ă t r e coproprietarii în in-
d i v i z i u n e ( C o n t r o v . ) , 448, p r e c u m
ş i t o m . III, p a r t e a î , p a g . 2 3 2 , ad
notam; t o m . IX, p a g . 542, t e x t ş i
n o t a 5, e t c . V . Indiviziune.
— Exercit, acţiunilor posesorii
contra acelora cari lucrează ca
moştenitori (Controv.), nota 3 dela
p. 893, 894.
— Dacă universalităţile de mo­
bile sunt supuse acţiunilor pose­
sorii (Controv.), nota 3 d è l a p. 893,
894. V . Mobile.
— Condiţiile cerute pentru ad­
miterea acţ. posesorii. Cas. rom.
B u l t . 1911, p . 8 1 6 ş i 1 9 3 2 ; Cr. ju­
diciar d i n 1912, N o . 63, p . 742.
Acţiunea în revendicare.—Exer­
c i t a r e a ei d e c ă t r e u n c o p r o p r i e ­
tar în i n d i v i z i u n e , 447, 448.
— C o p r o p r i e t a r i i n'o p o t e x e r ­
cita unii contra altora, 448, t e x t
ş i n o t a 2. V e z i Indiviziune.
— D e o s e b i r e î n t r e a c ţ i u n e a în
r e v e n d i c a r e şi a c ţ i u n e a î n p e t i ţ i e
d e e r e d i t a t e , 65, n. 2 ; 8 9 5 , 8 9 6 . V .
Petiţie de ereditate.
Administr. legală. — P ă r i n t e l e
n e d e m n c o n s e r v ă administr. le­
gală a a v e r e i copiilor săi minori,
perzând numai uzufructul legal,
111, n o t a 1. V . Succesiune.
— In p r i v i n ţ a minorilor, c a r e
n u sunt s u b tutelă, ci sub p u t e r e a
părintească, acceptarea succesiu­
n e i c u v e n i t ă lor, s e f a c e s u b b e ­
neficiu d e i n v e n t a r , d e către tatăl
a d m i n i s t r a t o r l e g a l ( C o n t r o v . ) . 230,
n o t a 1 ş i t o m . II, p a g . 4 9 8 , n o t a 3
(ed. a 2-a). V . Succesiune.
— Tatăl administr. legal poate
reprezenta pe copilul său minor
î n t r ' o a c ţ i u n e î n î m p ă r ţ e a l ă , fie
c a r e c l a m a n t , fie c a p â r î t ( C o n ­
trov.), 472. V . împărţeală.
Adopţiune. — C o p i i a d o p t a ţ i a u
Adopţiune
s e z i n a , în p r i v i n ţ a s u c c e s , a d o p ­
t a t o r u l u i , e i a v â n d faţă d e a c e s t
din u r m ă drepturile copiilor le­
g i t i m i , p. 62. V . Sezină.
— Copilul adoptat nu poate să
reprezinte pe adoptator, spre a
v e n i la s u c c e s i u n e a p ă r i n ţ i l o r a-
c e s t u i d i n u r m ă , 127, n o t a 2 ş i
133, n o t a 5. V . Reprezentaţie.
— D e a s e m e n e a , d e s c e n d e n ţ i i a-
doptatului nu pot, prin reprezen­
tarea a c e s t u i din u r m ă , să v i e la
s u c c e s i u n e a adoptatorului, ei fiind
străini faţă d e d â n s u l (Controv.),
127, n o t a 2 şi 128, ad notam; 859,
nOta, 8 8 5 n o t a , p r e c u m ş i t o m . I I ,
p. 409, t e x t şi n o t a 1 (ed. a 2-a).—
Contră: C a s . r o m . Dreptul d i n 1912,
N o . 2 3 . V . Reprezentaţie, p . 1001.
— A s c e n d e n t u l nu poate să-şi
împartă averea între descendenţii
c o p i l u l u i s ă u a d o p t i v , 858, nota 6;
885, ad notam. Vezi împărţeala
ascendenţilor, p. 973.
— El v a t r e b u i î n s ă s ă c u p r i n d ă
în î m p ă r ţ e a l ă p e c o p i l u l s ă u a d o p t ,
885, ad notam.
— Existenţa reîntoarcerei suc­
c e s o r a l e , stabilită în f a v o a r e a a d o p ­
tatorului şi a d e s c e n d e n ţ i l o r săi,
166.
— Copilul adoptat este s u p u s
o b l i g , r a p o r t u l u i c â n d v i n e la s u c ­
c e s i u n e a a d o p t a t o r u l u i , 547, n o t a 3
ş i 5 5 3 , t e x t şi n o t a . V . Raport.
— A d o p t a t o r u l şi d e s c e n d e n ţ i i
săi plătesc datoriile a d o p t a t u l u i ,
c â n d v i n la s u c c e s i u n e a acestui
d i n u r m ă , 689. V . Plata datoriilor.
— A d o p t a t o r u l are a c ţ i u n e a în
p e t i ţ i e d e e r e d i t a t e , în p r i v i n ţ a
b u n u r i l o r p r o v e n i t e d i n libera.li-
t a t e a sa, a s u p r a c ă r o r a el îşi e x e r ­
cită dreptul său d e reîntoarcere,
897, n o t a 2.
Alimente. — P ă r i n t e l e , n e d e m n
d e a moşteni p e copii săi, are d r e p t
la a l i m e n t e , 111, n o t a 1. V . Suc­
cesiune, p . 1011.
— V ă d u v a s ă r a c ă a r e d r e p t la
a l i m e n t e , c â n d v i n e la s u c c e s i u n e a
b ă r b a t u l u i e i d e f u n c t , 211 u r m . V.
Succesiune.
— In caz d e s e p a r a r e d e patri­
monii, moştenitorul nu poate cere
dela s u c c e s i u n e alimentele c e el
i a r fi p u t u t c e r e d e l a d e f u n c t , 7 6 1 .
 Amnestic — E f e c t e l e e i î n p r i ­
v i n ţ a n e d e m n i t ă ţ e i , p e c a r e o a-
t r a g e f a p t u l d e a fi f o s t c o n d e m -
n a t p e n t r u o m o r î r e a l u i de cujus,
85, n o t a 1 ş i 8 8 , n o t a 3 . V . Suc­
cesiune. C p r . a s u p r a e f e c t e l o r a m -
n e s t i e i î n g e n e r e , T r i b . O l t , Cr.
judiciar d i n 1912, N o . 5 6 ( c u n o t a
d-1 I. T a n o v i c e a n u ) .
Animale.— î m p ă r ţ i r e a a n i m a l e ­
lor în sălbatice, d o m e s t i c e ş i î n -
d u m e s n i c i t e , 12.
— Vânatul este u n m o d d e a
•dobândi n u m a i p r o p r i e t a t e a ani­
m a l e l o r s ă l b a t i c e , 12. V . Ocupaţie,
Vânat, e t c .
— Acest m o d d e achiziţie n u
s e aplică însă la a n i m a l e l e îndu-
mesnicite, aceste animale nepu­
tând deveni obiectul unei ocupaţii
d e c â t a t u n c i c â n d a u fost p ă r ă s i t e
d e c ă t r e p r o p r i e t a r u l l o r , 12. V .
Ocupaţie, Vânat, e t c .
Apel. — A c ţ i u n e a î n î m p ă r ţ e a l ă
fiind indivizibilă, apelul c e s e face
contra sentinţei pronunţate asupra
cererei d e eşire din indiviziune
t r e b u e s ă fie î n d r e p t a t c o n t r a t u ­
turor eomoştenitorilor, iar apelul
f ă c u t in t e r m e n , d e unul s a u unii
•din c o p ă r t a ş i , p r o f i t ă a c e l u i a c a r e
n ' a r fi f ă c u t a p e l s a u c a r e l - a r fi
făcut p e s t e t e r m e n u l legal, 486.
V e z i Indiviziune, Recurs în cas.
— Din contra, petiţia d e eredi­
tate fund divizibilă, d e aici rezultă
ca a p e l u l f ă c u t î n t e r m e n d e u n u l
din pariti, n u foloseşte celor cari
n'au făcut apel s a u cari l-au fâcut
p e s t e t e r m e n u l legal, 896, nota 3.
— Ordonanţele d e adjudecare,
date pentru eşire din indiviziune,
n u sunt, în principiu, s u p u s e ape­
l u l u i , c i p o t n u m a i fi a t a c a t e î n
a n u l a r e printr'o a c ţ i u n e princi­
p a l ă , 5 1 4 , 5 1 5 . V . Ordonanţe
adjudecare.
— Cererea d e raport între c o ­
m o ş t e n i t o r i p o a t e fi f ă c u t ă p e n t r u
p r i m a o a r ă î n a p e l , 531 ş i 5 8 8 .
V e z i ş i C a s . r o m . Săptămâna ju­
ridică d i n 1912, N o . 18, p a g . 2 8 0 ,
p r e c u m ş i Dreptul d i n 1912, N o . 4 8
{ c u observ, noastră). V Raport.
— Ş i i n t e r v e n ţ i a creditorilor la ;
î m p ă r ţ e a l ă p o a t e fi f ă c u t ă p e n t r u
p r i m a o a r ă î n a p e l , 7 6 9 . V . Îm­
părţeală,
— J u r n a l e l e d e a d m i t e r e în prin-
cipiu a l e împărţelei sunt supuse
apelului,-înainte d ea s e pronunţă
hotărîrea a s u p r a fondului (Con­
t r o v . ) , 5 3 2 u r m . V . împărţeală.
Arendare. — V , închiriere.
Arendaş.— D r e p t u l l u i d e a v â n a
pe pământul arendat, dacă acest
d r e p t i-a fost c o n c e d a t p r i n c o n ­
t r a c t , 16. V . Vânat.
Armată. — N u s u n t s u p u s e r a ­
portului cheltuelile potrivite pen­
tru î m b r ă c ă m i n t e şi alte lucruri
trebuitoare descendentului suc­
c e s i b i l , l a i n t r a r e a în a r m a t ă ( u n i ­
forma, calul, a r m e l e , etc.), 621, 622.
V . Raport, Succesiune, etc.
— T a x e l e militare sunt însă s u ­
p u s e raportului, 622. V e z i Suc­
cesiune, Taxe militare, etc.
Ascendenţi. (împărţeala ascen­
denţilor).—-Vezi acest cuvânt.
i Asigurarea pe viaţă. — A s i g u ­
rarea p e viaţă, constituită în m o d
gratuit d e către ascendent, în fo­
losul descendentului s ă u succesi­
! bil, e s t e s u p u s ă r a p o r t u l u i ( C o n ­
t r o v . ) , 558, ad notam. V e z i a s u p r a
validităţei contractului d e asigu­
j r a r e p e v i a ţ ă , C a s . r o m . S-a III
( 2 3 M a i u 1912), Dreptul d i n 1912,
• N o . 4 9 , p . 3 8 9 , p r e c u m ş i Cr. ju­
diciar d i n 1912, No. 47. M a i v e z i
a s u p r a validităţei contr. d e asi­
j
g u r a r e p e viaţă, articolul publicat
d e d-1 G r . M . M u n t e a n u , î n Cr.
judiciar d i n 1912, N o . 5 1 .
'
;
Atribuţie ( î m p ă r ţ e a l a p r i n — ) ,
534 u r m . , 8 8 2 . V . împărţeală.
i
Avocat. — D r e p t u l a v o c a t u l u i
de a acţiona la domiciliul s ă u , p e
clientul s ă u ,pentru onorar (dero­
de g a r e d e l a d r e p t u l c o m u n ) , 3 9 , ad
j notam.
— D r e p t u l a v o c a t u l u i Ia u n o n o ­
rariu, chiar în lipsa unei stipulaţii
e x p r e s e în această privinţă, 438,
nota 3 ş i t o m . IX, p. 254 ş i 559.
— Cheltuelile făcute d e ascen­
dent pentru a procura descenden­
t u l u i s ă u s u c c e s i b i l c a r i e r a d e a-
vocat, sunt s u p u s e raportului, 591,
t e x t ş i n o t a 1. V . Raport.
Autoritatea lucrului judecat.—
j Relativitatea lucrului judecat şi
neopunerea decât persoanelor care
a u l u a t p a r t e l a j u d e c a t ă , 100, 3 6 5 ,
366 şi 428, 896, nota 3.
— Autoritatea lucrului judecat
în p r i v i n ţ a m a s e i s u c c e s o r a l e , 519.
V . împărţeală, p . 966.
— In privinţa petiţiei d e eredi­
tate, 896, nota 3 .
— Dacă hotărîrile, prin care s e
omoloagă o împărţeală, a u s a un u
a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , 537
şi tom. V I I , p. 434, 485.
B ficiu d e i n v e n t a r p o a t e , c a ş i a c e a
Banii. — S u n t l u c r u r i m o b i l e d e
o natură s p e c i a l ă , 645.
— Raportul banilor s e face prin
l u a r e m a i p u ţ i n , 6 4 5 u r m . V . Ra­
portul la masa succesorală.
— B a n i i d e b u z u n a r , dati d e c ă t r e
ascendent, descendentului s ă u , în
timpul serviciului militar, sunt
supuşi r a p o r t u l u i , a f a r ă d e c a z u l
- c â n d a r fi v o r b a d e s u m e p r e a
.mici, 622. V . Raport.
Bărbat. — P o a t e s ă p r i m e a s c ă
şi s ă l e p e d e o s u c c e s i u n e î n n u -
,mele femeei, însă pentru aceasta
el a r e n e v o e d e un mandat special,
:229. V . Mandat, Succesiune, etc.
— Bărbatul n u s e p o a t e folosi
^de c o m o a r a g ă s i t ă î n f o n d u l d o t a i
al soţiei sale, el n e p u t ă n d l u ă d e ­
cât partea c e i s e cuvine ca g ă ­
s i t o r , c e a l a l t ă p a r t e fiind a t r i b u i t ă
femeei, în calitate d e proprietară,
30, nota 4. V e z i Comoară.
Basilicale. — A p l i c a r e a lor î n
Moldova, în caz d e neprevederea
l e g e i , 171, nota 2 şi 172, adnotam.
Bastard. — E t i m o l o g i a a c e s t u i
c u v â n t , 177, n o t a 3 . V . Copii na­
turali, Succesiune, etc.
Beneficiul de inventar. — O r i -
' ginâ beneficiului d e inventar (dr.
r o m a n şi dr. nostru anterior), 336,
' 3Ş7.
— Critica acestei instituţii, nota
"2 dela p. 338 urm.
— Definiţia beneficiului d e i n ­
v e n t a r , 339, 340.
— F o l o a s e l e şi s c o p u l beneficiu­
lui d e i n v e n t a r ( î m p e d e c a r e a c o n -
fuziunei patrimoniului defunctului
c u a c e l al moştenitorului), 340,341.
Beneficiul de inventar
— A c c e p t a r e a p u r ă şi s i m p l ă
produce, din contra, confuzia a m ­
belor patrimonii, 369, nota 3 , 713.
V. Conţuziune.
— Moştenitorul, care a lăsat s ă
treacă 30 d e a n i fără a p r i m i s a u
l e a p ă d ă s u c c e s i u n e a , n'o m a i p o a t e
primi, nici chiar sub beneficiu d e
inventar, pentrucă el a d e v e n i t c u
t o t u l s t r ă i n d e e a , 2 9 9 . V e z i Suc­
cesiune.
— A c c e p t a r e a făcută s u b bene­
p u r ă ş i s i m p l ă , s ă fie a n u l a t ă , d e
câteori activul succesinnei este
micşorat c u mai mult d e jumă­
tate prin descoperirea unui testa­
ment necunoscut d eacceptant, 266
ş i 2 7 0 , ad notam. V. Succesiune.
— Beneficiul d e i n v e n t a r n u a-
d u c e nicio modificare raporturi­
lor r e s p e c t i v e dintre comoşteni­
ţori, 785.
— Inexistenţa beneficiului d e
inventar în dreptul muzulman şi
î n d r . r u s e s c , n . 3 d e l a p. 3 4 0 , 3 4 1 .
V . Dr. musulman, Dr. rusesc, etc.
— Existenţalui încodul austriac,
nota 5 d e l a p . 337, 3 3 8 .
— Dacă există m a i mulţi moş­
tenitori, unii pot să primească suc­
c e s i u n e a p u r şi s i m p l u , i a r alţii
sub beneficiu d e inventar, c e e a c e
e s t e o a n o m a l i e , 324, 342.
— Interzicerea beneficiului d e
i n v e n t a r d e c ă t r e de cujus ( C o n -
trov.), 343, 344.
— Scutirea moştenitorului d e a
face inventar (inadmisibilitate),
345.
— Transmiterea şi cesiunea b e ­
n e f i c i u l u i d e i n v e n t a r , 345, 346.
— Condiţiile cerute pentru v a ­
liditatea acceptărei beneficiare,
346 u r m .
— Declaraţie la grefa tribuna­
lului s a u judecat, d e ocol, 347.
— Necesitatea acestei declaraţii
c h i a r în c a z c â n d s u c c e s , s e c u ­
v i n e unui minor sau unui interzis
( C o n t r o v . ) , 348.
— A c c e p t a r e a s u c c e s i u n e i în
n u m e l e minorilor şi interzişilor n u
poate s ă aibă loc decât sub bene­
ficiu d e i n v e n t a r . E a s e f a c e d e
tutorul lor, c u autorizarea consi­
liului d è familie, 229, 230.
— Quid î n p r i v i n ţ a a c e l o r p u ş i
 Beneficiul de inventar
sub consiliu judiciar? (Controv.),
230. V . Consiliu judiciar.
— A c c e p t a r e a beneficiară este
d e c i u n a c t s o l e m n , fără a c e r e
însă întrebuinţarea v r e u n u i ter­
m e n s a c r a m e n t a l , 347, nota 2, 348.
— Primirea succesiunei prin
mandatar (ajunge un mandat le­
g a l i z a t ) (Controv.), 281, 347, n. 3.
— N e c e s i t a t e a u n u i i n v e n t a r fi­
d e l şi e x a c t , 3 4 8 u r m .
— Numai bunurile mişcătoare
şi titlurile d e proprietate, n u însă
şi i m o b i l e l e , s e t r e c în i n v e n t a r ,
3 5 0 , t e x t ş i n o t a 1, 3 5 2 .
— Inventarul s e face d e un ju­
d e c ă t o r şi iregularitatea lui n u
atrage perderea beneficiului de
inventar, ci facerea unui n o u in­
v e n t a r (Controv.). 350, nota 2.
— Inventarul, este de ordine
publică, 351.
— Inventarul este prescris atât
în interesul moştenitorilor cât şi
în a c e l al c r e d i t o r i l o r ş i al l e g a ­
tarilor, 351.
— Cazul când există u n i n v e n ­
tar anterior, 351.
— Cazul c â n d i n v e n t a r u l a fost
făcut d e defunct (necesitatea unui
n o u i n v e n t a r ) ( C o n t r o v . ) , 3 5 2 , n. 1.
— Inventarul este inutil, c â n d
n u există nicio avere s a u când ave­
r e a c o n s i s t ă n u m a i în i m o b i l e , 352.
— Situaţia juridică a moşteni­
t o r u l u i c a r e n'a f ă c u t inventar
(Controv.), 352.
— Termenele date moştenito­
rului spre a deliberà şi a face in­
ventar, 353 u r m .
— D e când c u r g e termenul în
privinţa rudelor din gradul s u b -
s e c u e n t ( C o n t r o v . ) , 3 5 4 , n o t a 1.
— Termenul pentru deliberare;
d e c â n d c u r g e a c e s t t e r m e n , 355.
— Moştenitorul, care a declarat
că primeşte succesiunea sub be­
neficiu d e inventar, înainte d e a
f a c e i n v e n t a r , poate el să c e a r ă
termenele legale pentru facerea
i n v e n t a r u l u i şi p e n t r u d e l i b e r a r e ?
( C o n t r o v . ) , 3 5 6 , 357.
— Termenele prevăzute de lege
p o t fi p r o r o g a t e d e j u d e c ă t o r i , 3 5 7 .
— Judecătorii pot acorda mai
m u l t e t e r m e n e . 3 5 7 , n o t a 5.
— Cazurile când p r o r o g a r e a ter­
m e n e l o r e s t e inutilă, 358.
Beneficiul de inventar
— Condiţia moştenitorilor în tim­
pul termenelor legale s a u judi­
ciare, 359 u r m .
— Condiţia moştenitorilor în
urma expirărei termenelor legale
sau judiciare, 362 u r m .
— Oblig, moştenitorului d e a s e
p r o n u n ţ a în t e r m e n e l e l e g a l e s a u
judiciare, 363.
— Cazurile când moştenitorul
păstrează facultatea d e a se d e ­
clară moştenitor beneficiar, chiar
în u r m a e x p i r ă r e i t e r m e n e l o r d e
mai s u s , 363 u r m .
— Efectele beneficiului de in­
ventar, 3 6 6 u r m .
— Situaţia juridică a moşteni­
torului beneficiar, 366.
— Moştenitorul beneficiar n u
e s t e scutit d e oblig, raportului, 554,
text şi nota 1 ; 822, 823.
— Nici d e a c e a a garanţiei, 822.
— El plăteşte d e s p ă g u b i r e a în
a c e s t d i n u r m ă c a z , ultra vires
emolumenti, s e î n ţ e l e g e în p r o p o r ­
ţie c u partea sa ereditară (Con­
trov.), 822. V . împărţeală.
— Beneficiul de inventar n u
f a c e obstacol la d i v i z i u n e a d a t o ­
riilor, însă m o ş t e n i t o r u l b e n e f i c i a r
n u p o a t e fi u r m ă r i t d e c â t p â n ă l a
c o n c u r e n ţ a bunurilor primite, 367,
n o t a 2 ş i 6 8 4 , n o t a 2.
— Moştenitorul beneficiar n e ­
fiind u n a d m i n i s t r a t o r c o m p t a b i l ,
ci p r o p r i e t a r , e s t e p e r s o n a l o b l i ­
g a t la plata datoriilor, 368.
— El p l ă t e ş t e d a t o r i i l e n u m a i
p â n ă la c o n c u r e n ţ a b u n u r i l o r p r i ­
m i t e , 367, 3 7 2 , 375, 688, 689.
— Şi legatarii a u n e v o e d e b e ­
neficiul d e i n v e n t a r s p r e a n u
p l ă t i d a t o r i i l e ultra vires, 3 4 3 , n. 2 ;
688, 6 8 9 . V e z i Legatari.
— Din împrejurarea că moşte­
nitorul beneficiar este proprietar,
r e z u l t ă c ă e l p o s e d ă pro suo, 3 6 8 ,
nota 3.
— Moştenitorul beneficiar este
stăpân pe două averi, care rămân
d e s p ă r ţ i t e în m â n a lui, 369.
— A c e s t beneficiu atrage d e
drept separarea de patrimonii în
folosul creditorilor defunctului şi
al l e g a t a r i l o r , 370, 724.
— C r e d i t o r i i d e f u n c t u l u i şi l e ­
gatarii v o r face însă bine d e a
c e r e s e p a r , d e p a t r i m o n i i , 371, 7 2 4 .
 Beneficiul de inventar
— D r e p t u l c r e d i t o r i l o r şi al l e ­
g a t a r i l o r la s e p a r , d e p a t r i m o n i i
este definitiv dobândit pentru ei
(Controv.), 371.
— Separ, d e patrimonii n u su-
p r a v e ţ u e ş t e însă excluderei s a u
evingerei moştenitorului benefi­
ciar înlocuit printr'un alt m o ş t e ­
nitor, c a r e a a c c e p t a t s u c c e s i u n e a
p u r şi s i m p l u , 372.
— Moşt. beneficiar reprezintă'
în m o d i m p e r f e c t p e r s o a n a d e ­
functului, 372.
— Actele sub semnătură privată
e m a n a t e dela defunct sunt opoza- ! însă s ă r e n u n ţ e la beneficiul d e
bile m o ş t e n i t o r u l u i beneficiar, el \
nefiind considerat ca terţiu, 372.
— Interesul ce are moştenitorul
beneficiar de a cere separaţia d e
p a t r i m o n i i , 371 ş i 724, 7 2 5 , 7 3 6 .
— A d m i t e r e a c o m p e n s a ţ i e i , 372.
— Moşt. beneficiar e s t e în drept,
ca orice creditor, să ceară dela
s u c c e s i u n e plata creanţelor sale,
372, 373.
— P r e s c r i p ţ i a n u c u r g e , î n a-
c e a s t ă p r i v i n ţ ă , în c o n t r a lui, 373.
— Moştenit, beneficiar al unui
falit p o a t e să obţie c o n c o r d a t u l ,
391. V . Concordat.
— Răspunderea moştenitorului
beneficiar d e e v i c ţ i u n e , 373.
— D e c â t e ori m o ş t e n i t o r u l b e ­
neficiar d e v i n e personal adjude-
c a t a r u l u n u i i m o b i l al s u c c e s i u n e i ,
e l p o a t e să-1 p u r g h c z e d e p r i v i ­
l e g i i şi i p o t e c i ( C o n t r o v . ) , 3 7 4 ş i
t o m . X , p a g . 717, t e x t şi n o t a I.
Vezi Purga.
— Quid în p r i v i n ţ a m o ş t e n i t o ­
r u l u i p u r şi s i m p l u ? ( C o n t r o v . ) ,
3 7 4 ş i t o m . X , p . 717, t e x t ş i n. 1.
— Drepturile moştenitorului be­
n e f i c i a r c o n t r a terţiilor, 374.
— Exercitarea din partea lui a
a c ţ i u n e i i p o t e c a r e , 375.
— El poate, dacă este creditor
ipotecar, să opue lipsa d e inscrip­
ţie s a u d e transcripţie, 375.
— El n u poate însă să r e v o a c e ,
prin acţiunea pauliană, actele fă­
c u t e d e d e f u n c t , p e n t r u c ă el n u
r e p r e z i n t ă p e c r e d i t o r i , 375, n. 3.
— Moştenitorul beneficiar poate
să s e s c u t e a s c ă d e plata datoriilor
prin predarea sau cedarea tutu­
r o r b u n u r i l o r s u c c e s i u n e i , 375 u r m .
— Persoanele cărora trebue să
Beneficiul de inventar
se f a c ă p r e d a r e a ( t u t u r o r c r e d i ­
torilor şi legatarilor) (Controv.),
3 7 6 , n o t a I.
— Predarea bunurilor este un
act d e a d m i n i s t r a ţ i e , 376, 378.
— Predarea bunurilor descarcă
pe moştenitor numai de gestiunea
şi a d m i n i s t r a r e a b u n u r i l o r s u c c e ­
siunei, el r ă m â n â n d tot m o ş t e n i ­
tor, 377.
— El r ă m â n e d e c i s u p u s o b l i g ,
raportului, dacă este d e s c e n d e n t
al d e f u n c t u l u i , 377, nota 2.
— Moştenitorul beneficiar poate
inventar şi să rămâe moştenitor
p u r ş i s i m p l u , 264, 377, 405, n. 4
ş i 4 2 6 , ad notam.
— Predarea bunurilor este un
d r e p t i n d i v i d u a l al fiecărui m o ş ­
tenitor, 377, 378.
— Predarea bunurilor poate să
e m a n e dela un tutor, c u autori­
z a r e a c o n s , d e familie, 378.
1
— Formele predărei bunurilor
(Controv.), 378.
— N e r â n d u i r e a , în s p e c i e , a u n u i
curator, 378, 379.
— Cazul când s e rândueşte un
curator, 379.
— In c a z d e n e î n ţ e l e g e r e î n t r e
c r e d i t o r i şi l e g a t a r i , m o d u l d e a d ­
ministraţie s e hotăreşte d e justi­
ţie, 379.
! — Reluarea din partea moşte­
nitorului a bunurilor părăsite d e
d â n s u l (Controv.), 379.
— In urma predărei bunurilor,
a d m i n i s t r a ţ i a lor, p e c a r e o a v e à
m o ş t e n i t o r u l , t r e c e l a c r e d i t o r i şi
l e g a t a r i , 380.
— Moşt., c a r e a p r e d a t b u n u r i l e
succesiunei, continuă a reprezenta
s u c c e s i u n e a în justiţie, 380
— Obligaţiile moştenitorului be­
neficiar, 3 8 0 u r m .
— Moştenitorul beneficiar, care
nu predă bunurile succesiunei cre­
d i t o r i lor şi l e g a t a r i l o r , fiind un
mandatar legal d e o natură s p e ­
cială, a d m i n i s t r e a z ă şi l i c h i d e a z ă
a v e r e a s u c c e s i u n e i , 381, 382.
— Dacă, în a c e a s t ă calitate, el
p o a t e f a c e o datio in solutum,
( C o n t r o v . ) , 3 8 5 , ad notam.
— Dacă sunt mai mulţi moştenit,
beneficiari, fiecare administrează
I partea sa s u b r ă s p u n d e r e a sa, 382.
 Beneficiul de inventar Beneficiul de inventar

— Ca o r i c e administrator, el e s t e cesiune cuvenită defunctului, să

obligat a d a socoteli, 382, 392. obţie u n c o n c o r d a t , etc., 390, 391.
— Administraţia succesiunei nu ; V. Concordat.
p o n t e , î n p r i n c i p i u , fi r e t r a s ă d e l a \ — Efectele pierderei beneficiu­
m o ş t e n i t o r , s p r e a fi î n c r e d i n ţ a t ă l u i d e i n v e n t a r , 407.
u n u i terţiu ( C o n t r o v . ) , 382, 396. — întrebuinţarea capitalurilor
—Moştenitorul beneficiar n u are s u c c e s i u n e i şi plata dobânzei c a ­
d r e p t la u n onorar, 383. pitalurilor neîntrebuinţate (Con­
— A c t e l e c e poate şi c e t r e b u e să trov.), 391.
facă moştenitorul beneficiar, 384. — C a r a c t e r u l s p e c i a l al a d m i ­
— R e p r e z e n t a r e a creditorilor şi nistraţiei moştenit, beneficiar, 391.
a l e g a t a r i l o r î n j u s t i ţ i e , 385, t e x t şi — Oblig, moştenitorului benefi­
n o t a 2. ciar de a dă socoteli ş i p r o c e d u r a
— Dreptul creditorilor şi legata­ dărei acestor socoteli, 382,392 u r m .
rilor d e a i n t e r v e n i p e r s o n a l , 386. — Sancţiunea dărei socotelilor
— Dreptul lor d e a face o p o ­ 393, 394.
prire şi d e a urmări a v e r e a d e ­ — Plata rămăşiţilor, 393.
f u n c t u l u i ( C o n t r o v . ) , 3 8 6 , 387. — Trib. competent pentru ac­
— In c a z d e n e g l i g e n ţ ă d i n p a r ­ ţ i u n e a p r i v i t o a r e la d a r e a s o c o t e -
tea moştenitorului, creditorii pct lelor şi p r e s c r i e r e a a c e s t e i a c ţ i u n i
s ă c e a r ă a fi s u b r o g a ţ i î n d r e p ­ conform d r e p t u l u i c o m u n , 394.
turile lui, 387. — Divizibilitatea oblig, d e a dà
— Creditorii nu a u însă nici socoteli, 394.
într'un c a z dreptul d e a u r m ă r i — Responsabilitatea moştenito­
bunurile personale ale succesi­ rului beneficiar (culpa lata), 3 9 4
u n e i , 387. u r m . V . Culpa.
— A c e s t d r e p t nu-1 a u n i c i c r e ­ — Culpa levis a p r e c i a t a in con­
ditorii p e r s o n a l i ai m o ş t e n i t o r u l u i , creto, 3 9 7 .
387. — E x e m p l e de greşeli de na­
— Dreptul creditorilor personali tură a a t r a g e responsabilitatea
ai moştenitorului d e a administra moşt. beneficiar, 398.
a v e r e a s u c c e s i u n e i (Controv.), — Cazul când sunt mai mulţi
387, 388. moştenitori beneficiari (lipsa d e
— Care este întinderea dreptu­ solidaritate), 399.
lui d e a d m i n i s t r a ţ i e al m o ş t e n i t o ­ — Păstrarea mobilelor în natură
rului beneficiar (Controv.), 388. s a u v â n z a r e a lor, 399 u r m .
— Moştenitorul beneficiar nu — Cazul c â n d a v e r e a m i ş c ă t o a r e
poate face un c o m p r o m i s s a u o a fost v â n d u t ă fără î n d e p l i n i r e a
tranzacţie, a f a r â d e a c e a privitoare formelor legale (Controv.), 401,402.
la a c t e l e d e a d m i n i s t r a ţ i e , f ă r ă a — Răspunderea moştenitorului
perde prin aceasta foloasele bene­ de deprecierea sau deteriorarea
ficiului d e i n v e n t a r 388, 389, text m o b i l e l o r , 4 0 2 , t e x t ş i n o t a 4.
ş i n o t a 5. — Vânzarea averei nemişcă­
— El poate însă să contracteze toare (facultativă), 403 u r m .
un î m p r u m u t personal şi să i p o - — C?zul c â n d moştenitorul a
t e c e z e p a r t e a s a i n d i v i z ă , 3 8 9 , n. 1. vândut imobilele succesiunei, fără
— El n u p o a t e s ă c o n s t i t u i a s c n îndeplinirea formelor legale ( r e ­
sarcini reale asupra unui imobil n u n ţ a r e a tacită la beneficiul d e
al s u c c e s i u n e i ( i p o t e c i , s e r v i t u t i , i n v e n t a r ) , 377, 405, t e x t ş i n o t a 4 ;
etc.) (Controv.), 389. 426, ad notam.
— Quid î n p r i v i n ţ a f a c e r e i u n e i — Perderea beneficiului d e in­
î m p ă r ţ e l i ( C o n t r o v . ) , 3 9 0 şi 4 9 1 , n . 1. v e n t a r şi prin alte a c t e d e d i s p o ­
— El n u poate să facă acte d e , ziţie, 407.
dispoziţie, fără a p i e r d e foloasele — De câteori moştenitorul a
b e n e f i c i u l u i d e i n v e n t a r , 390, 407. pierdut folosul beneficiului d e in­
— Efectele pierderei beneficiu­ v e n t a r , el s e c o n s i d e r ă din c a p u l
l u i d e i n v e n t a r , 407. l o c u l u i c a m o ş t e n i t o r p u r şi s i m ­
— El p o a t e s ă p r i m e a s c ă o s u c - plu, 407.
 Beneficiul de inventar Beneficiul de inventar
— Plata creditorilor privilegiaţi p e n s e z e c r e a n ţ e l e c e el a r e c o n t r a
şi i p o t e c a r i , 406. s u c c e s i u n e i c u datoriile c e el a r e
— Preţul adjudecărei nu poate c ă t r e e a , 419.
fi d a t î n m a n i l e m o ş t e n i t o r u l u i , — C o n t r o v e r s a la c a r e a d a t l o c
406, 407. c o m p e n s a ţ i a , 419.
— Oblig. moşt. beneficiar d e a — Recursul creditorilor neopo­
d à o c a u ţ i u n e s o l v a b i l ă , 408. nenţi, 420 urm.
— In c e c o n s i s t ă c a u ţ i u n e a ş i — Recursul creditorilor contra
ce garantează această cauţiune, l e g a t a r i l o r , 421.
4 0 8 , n o t a 5 ; 4 0 9 , t e x t ş i n o t a 1. — Lipsa d e recurs din partea
— Ordinea în care creditorii legatarilor neoponenţi (Controv.),
şi legatarii trebue să fie plătiţi şi 422.
recursul lor, 411 u r m . — Plata cheltuelilor pentru pe-
— Cazul c â n d e x i s t ă creditori ceţi, inventar, darea socotelilor,
şi l e g a t a r i oponenţi, 412 u r m . etc. p r i v e ş t e s u c c e s i u n e a , 424.
— Creditorii cu termen sau con­ — Plata cheltuelilor de judecată
d i ţ i o n a l i s u n t şi ei în d r e p t a s e 4 2 4 , t e x t şi n o t a 1.
o p u n e l a p l a t ă , 4 1 2 , n o t a 3. — Plata taxelor de înregistrare,
— D r e p t u l d e o p o z i ţ i e fiid i n d i ­ 425.
vidual, opoziţia unuia din credi­ — încetarea beneficiului de in­
tori n u conferă n i c i u n d r e p t c e ­ ventar, 425 u r m .
lorlalţi, 412, nota 3. — Renunţarea moştenitorului,
— F o r m e l e opoziţiei (Controv.), e x p r e s ă s a u t a c i t ă , la b e n e f i c i u l
4 1 3 , n o t a 1. d e i n v e n t a r , 377, 405, 4 2 5 , 4 2 6 .
— Intăi s e p l ă t e s c creditorii şi —• E f e c t u l r e t r o a c t i v al r e ­
a p o i l e g a t a r i i (Nemo liberalis nisi nunţărei moştenitorului (Contro­
liberatus), 414. v e r s ă ) , 427.
— Dintre creditori s e v o r plăti — Decăderea din beneficiul d e
mai întâi creditorii privilegiaţi, i n v e n t a r , 427, 428.
a p o i c e i i p o t e c a r i ş i , î n fine, c r e ­ — Moştenitorul beneficiar poate
d i t o r i i c h i r o g r a f a r i , f i e c a r e in p r o ­ s ă p r o c e a d ă la o î m p ă r ţ e a l ă d e
p o r ţ i e c u creanţa sa, 414. b u n ă v o e , fără a p i e r d e prin a c e a s t a
— Cazul când moştenitorul a foloasele beneficiului de inventar,
f ă c u t p l ă ţ i a r b i t r a r e , 4 1 4 , 4 2 2 , n. 1. 4 9 1 , n o t a 1. V . împărţeală.
— F a c e r e a u n o r plăţi n e r e g u ­ — A p l i c , î n s p e c i e , a a r t . 1201,
late nu a d u c e perderea beneficiu­ în p r i v i n ţ a l u c r u l u i j u d e c a t , 365,
lui d e i n v e n t a r (Controv.), 414. 428.
— Recursul creditorilor opo­
n e n ţ i c o n t r a c e l o r plătiţi în m o d Bezman.—B e z m ă n a r u 1 a r e
arbitrar, 415. d r e p t la o p a r t e d i n c o m o a r a g ă ­
— Recursul creditorilor opo­ sită în fondul s u p u s b e z m a n u l u i ,
n e n ţ i c o n t r a l e g a t a r i l o r , 4 1 5 , n. 1. p e n t r u c ă el a r e toate d r e p t u r i l e
— Recursul creditorilor opo­ alipite de proprietatea a c e s t u i
nenţi contra celorlalţi creditori, fond, 30 şi t o m . IX, p a g . 419, 420.
p l ă t i ţ i î n d a u n a l o r , 4 1 5 , n o t a 1. V . Comoară.
— Prescrierea acţiunei credito­
r i l o r o p o n e n ţ i (3 a n i ) , 4 1 6 , n., 4 2 2 .
Bona non intelliguntur, nisi de-
— N e a p l i c , în s p e c i e , a art. 993
ducto sere alieno, 4 1 4 ; n o t a 3 ; 5 8 3 ,
6 8 7 , t e x t şi n o t a 2 ; 715, 754, 8 6 6 ,
C. c i v , p . 4 1 5 , n o t a 1.
n. 3, 877, e t c .
— R e c u r s u l l e g a t a r i l o r , 416, 417.
— Cazul c â n d nu există credi­
t o r i s n u l e g a t a r i o p o n e n ţ i , 417 u r m .
— C a z u l c â n d l e g a t a r i i şi c r e ­
d i t o r i i c h i r o g r a f a r i a r p u t e à fi p l ă ­
tiţi î n a i n t e a c r e d i t o r i l o r p r i v i l e ­
c
Calomnie. — Elementul acestui
g i a ţ i şi i p o t e c a r i ( C o n t r o v . ) , 4 1 7 , d e l i c t fiind p u b l i c i t a t e a , n u se
n o t a 4.
p o a t e c a l o m n i a p e c i n e v a printr'o
— M o ş t e n i t o r u l poate să c o m ­ c a r t ă p o ş t a l ă d e s c h i s ă , 8 9 , n. 5.
 — Nici printr'o scrisoare c o n ­
fidenţială, T r i b . I l f o v , Dreptul d i n
1912, N o . 4 1 .
— Denunţarea calomnioasă în­
dreptată în contra defunctului
(cauză d e nedemnitate), 89 u r m .
V. Succesiune.
Cartă poştală deschisă, — N u
întruneşte elementele delictului d e
c a l o m n i e , 8 9 , n o t a 5. V . Calomnie.
Casum sentit dominus, 6 7 5 , 8 1 5 ,
8 2 3 . V . Res perit domino.
Casaţie.—V. Recursul in casaţie.
Călugărie. — A b r o g a r e a d r e p ­
tului n o s t r u a n t e r i o r p r i v i t o r la
m o ş t e n i r e a călugărilor, 46 urm.—
Contra: T r i b . B u z ă u , Cr. judiciar
d i n 1911, No. 83 ( c u o b s e r v , n o a s ­
t r ă î n s e n s c o n t r a r ) . V . Dr. canonic.
— Preoţii d e mir nu erau loviţi,
în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , d e nicio i n c a ­
p a c i t a t e , 49. V . Preoţi.
Căsătoria putativa. — E f e c t e l e
e i î n p r i v i n ţ a s u c c e s i u n e i , 188.
— In p r i v i n ţ a t e o r i e i g e n e r a l e
a c ă s ă t o r i e i p u t a t i v e , v e z i t o m . I,
p. 663 u r m . (ed. a 2-a).
Circumstanţe atenuante. — A d ­
m i t e r e a l o r n u î m p e d i c ă ]:e m o ş ­
tenitorul condamnat pentru o m o -
r î r e a l u i de cujus d e a li n e d e m n ,
8 7 , ad notam. Vezi Succesiune,
p . 1010.
Clauză penală. — V a l i d i t a t e a
clauzei p e n a l e stipulată într'un
t e s t a m e n t . 855, t e x t şi nota 5; 882
ş i 8 9 0 , n . 2. V . Testament. Vezi
ş i C. B o u r g e s , D . P . 1 9 1 1 . 2 . 3 8 3
ş i Dreptul d i n 1912, N o . 57., p . 4 5 6 , ;
— Nulitatea unei a s e m e n e a cla­
uze, când e a ar atinge rezerva
d e s c e n d e n ţ i l o r , 855 şi 890, nota 2.
V e z i şi t o m . X , p . 218, nota 3.
Comandament prealabil.— F a c e
p a r t e din u r m ă r i r e , 712.
— C a a t a r e , e l n u p o a t e fi c o ­
municat unui moştenitor decât opt
zile d u p ă încunoştiinţarea titlului
e x e c u t o r , 712. V . Titlu executor.
— Comunicarea comandamen­
tului î n t r e r u p e prescripţia, 712.
— Comunicarea unui comanda­
ment, tuturor moştenitorilor, echi­
v a l e a z ă c u o o p o z i ţ i e Ia î m p ă r ­
ţeală din partea creditorilor cari
l - a u c o m u n i c a t , 7 7 1 , ad notam.
— Dispoziţia art. 429 P r . c i v . ,
după care orice urmărire imobi­
liară trebue să î n c e a p ă printr'un
c o m a n d a m e n t făcut debitorului,
n u s e a p l i c ă la u r m ă r i r e a silită
f ă c u t ă d e Stat. C a s . r o m . , S-a II,
d e c i z i a N o . 136 d i n 16 M a i u 1912,
Cr. judiciar d i n 1912, N o . 4 8 ,
p . 5 7 6 , N o . 5.
Comoară.— D e f i n i ţ i e , 2 3 u r m .
— Dacă mormintele antice g ă ­
site în p ă m â n t constituesc o c o ­
m o a r ă ( C o n t r o v . ) , 2 3 , n . 3.
— L o c u r i l e în care s e poate
a s c u n d e o c o m o a r ă , 23, n o t a 4.
— Şi biletele d e bancă a s c u n s e
într'o c a r t e a r p u t e à c o n s t i t u i o
c o m o a r ă , 2 3 , n o t a 4.
— Lucrurile care nu constituesc
o c o m o a r ă , 2 4 , n o t a 2.
— Dacă proprietarul lucrului
ascuns este cunoscut, acest lucru
n u m a i e s t e o c o m o a r ă , 24. n 3.
— C u i a p a r ţ i n e c o m o a r a . 25 u r m .
— Momentul când găsitorul de­
v i n e p r o p r i e t a r u l c o m o r e i , 28, 29.
— Uzuarul şi u z u f r u c t u a r u l n u
a u d r e p t la c o m o a r ă d e c â t c a g ă ­
sitori. 30. V . Uzufruct.
— N u au, d e asemenea, drept
la c o m o a r ă n i c i p o s e s o r u l , fie e l
chiar d e bună credinţă, nici loca­
t a r u l , e t c . , 30.
— N i c i b ă r b a t u l . în p r i v i n ţ a c o ­
m o r e i g ă s i t e în fondul • dotai, el
neputând luă decât partea c e i s e
c u v i n e c a g ă s i t o r , 30, n. 4. V e z i
Bărbat, Fond dotal, e t c .
— Nici cumpărătorul c u pact
d e r ă s c u m p ă r a r e ( C o n t r o v . ) , 32_,
nota şi t o m . VIII, p. 786, t e x t şi
n o t a 1. V . Pact de răscumpărare.
. — A u î n s ă d r e p t la c o m o a r a
g ă s i t ă în fond, b e z m ă n a r u l , s u p e r -
ficiarul, etc., 30, 3 1 . V. liezman,
Superficie, etc.
— C o m o a r a ne'făcând parte d i n
fond şi păstrându-şi individuali­
tatea sa, nu este g r e v a t ă d e ipo­
teca c a r e l o v e ş t e fondul şi, c a
atare, n u s e c u v i n e , cu precădere,
c r e d i t o r u l u i i p o t e c a r , el n e a v â n d
d r e p t la o p a r t e d i n c o m o a r ă d e c â t
c a g ă s i t o r . 31. V . Ipotecă.
— Găsirea unei comori dinpar-
I tea proprietarului, care a c u m -
p a r a t o c a s ă s p r e a fi d ă r â m a t ă
(Controv.), 31.
— G ă s i r e a unei c o m o r i într'un
lucru mobil cumpărat la licitaţie
( C o n t r o v . ) , 2 3 , n. 4 ; 3 1 , n . 4 .
Compensaţie, 419, 5 8 2 , n. 3 ; 6 2 9 ,
673, 676, e t c .
Comunitate. — D e o s e b i r e î n t r e
c o m u n i t a t e ş i s o c i e t a t e , 4 5 0 , n . 1.
— înstrăinarea s a u arendarea
lucrului c o m u n (Controv.), 450,
n. 3 , 4 5 1 . n o t a .
— înstrăinarea frauduloasă a
l u c r u l u i c o m u n c o n s t i t u e u n furt,
29, 3 0 ; t o m . I X , p . 5 4 0 şi t o m . X ,
p. 72. V . p e n t r u m a i m u l t e d e ­
t a l i i , v ° Furt, Indiviziune, etc.
— A p l i c . a r t . 7 5 0 C. c i v . î n t r e
comunişti, independent de orice
î m p ă r ţ e a l ă , 539. V . împărţeală.
Concordat. — M o ş t e n i t o r u l b e ­
n e f i c i a r al u n u i f a l i t p o a t e s ă o b ţ i e
c o n c o r d a t u l , 3 9 1 . V . Beneficia de
inventar.
— Dacă s u m a remisă prin con­
cordat este supusă raportului
(Controv.), 606, 607. V . Raport.
— A c e e a ş c o n t r o v e r s ă există şi
î n p r i v i n ţ a a c ţ . în r e d u c ţ i u n e , 6 0 7 .
V e z i Faliment, Reducţiune, Re­
zervă, etc.
— In o r i c e c a z , oblig, la c a r e
r ă m â n e s u p u s falitul c o n c o r d a r
de a despăgubi integral p e cre­
ditorii săi, c u s u m a remisă prin
concordat, este o oblig, naturală,
606. n. 2 ş i t o m . V I , p . 1 1 . V e z i
Oblig, naturală.
Condiţie. — C o p r o p r i e t a r i i s u b
o condiţie suspensivă n u pot cere
împărţeala înaintea îndeplinirei
c o n d i ţ i e i , 459. V . împărţeală.
— î m p ă r ţ e a l a p o a t e fi c o n d i ţ i o ­
nală, însă condiţia rezolutorie n u
este subînţeleasă în împărţeală,
ca în contractele sinalagmatice,
490, n. 1, 8 3 8 . V . împărţeală.
— î m p ă r ţ e a l a a s c e n d e n ţ i l o r fă­
cută s u b condiţie, 875 u r m . V e z i
împărţeala ascendenţilor.
Confirmarea.—Confirm, e x p r e s ă
sau tacită a unei împărţeli, anu­
labilă p e n t r u doi s a u violenţă, e s t e
o fine d e n e p r i m i r e a a c ţ i u n e i în
anulare, 845 u r m . V . împărţeală.
— Numai actele anulabilè, n u
î n s ă ş i c e l e i n e x i s t e n t e , p o t fi
c o n f i r m a t e , 2 7 4 , 3 1 4 , 3l<->, 8 3 1 , 8 4 8 ,
862, 868. V e z i şi t o m . V I I , p. 43, 44.
— Confirmarea r e n u n ţ ă r e i la
s u c c e s i u n e , în caz când această re­
nunţare este numai anulabilă, 313.
V. Succesiune.
Confuziunea.—Acceptarea p u r ă
şt s i m p l ă a s u c c e s , a t r a g e c o n ­
f u z i a p a t r i m o n i u l u i d e f u n c t u l u i cu
a c e l a l m o ş t e n i t o r u l u i , 3 6 9 , n. 3 ,
713.
— Creditorii defunctului şi le­
gatarii p o t însă să ceară d e o s e ­
birea acestor patrimonii, 714.
— Beneficiul separaţiunei este
deci pentru creditorii defunctului
şi legatari c e e a c e beneficiul d e
inventar este pentru moştenitori,
7 I 4 . V . Separ, de patrimonii.
— Beneficiul d e inventar a r e
ca scop tocmai d ea deosebi aceste
patrimonii, 340, 341, 7I4. V e z i
Beneficiu de inventar.
— Separarea d e patrimonii n u
p o a t e fi c e r u t ă d e c â t e o r i e s t e c u
neputinţă d e a se deosebi mobilele
corporale alesuccesiunei d e acele
a l e m o ş t e n i t o r u l u i , 737.
— Confuziunea este un m o d d e
s t i n g e r e al dreptului d e a c e r e
separ, d e patrimonii n u m a i în
privinţa mobilelor corporale, care
p o t fi l e s n e a m e s t e c a t e u n e l e c u
altele, n u însă şi în privinţa i m o ­
bilelor şi a mobilelor incorpo­
rale (creanţe, rente, etc.), p e n t r u c ă
a c e s t e l u c r u r i p o t î n t o t d e a u n a fi
deosebite de acele ale moştenito­
rului, 737.
— Creditorii defunctului şi le­
gatarii, cari v o e s c a păstra dreptul
d e a cere separ, d e patrimonii,
t r e b u e s ă facă inventarul şi d e s ­
crierea individuala a mobilelor
lăsate d e defunct, 738.
— Cazul c â n d confuziunea e s t e
n u m a i p a r ţ i a l ă , 7 3 8 . V . Separ, de
patrimonii.
— Creanţele c e un comoştenitor
ar a v e à contra succesiunei, pre­
c u m şi acele c e succesiunea a r
a v e à c o n t r a u n u i c o m o ş t e n i t o r , nu
s e sting- p r i n c o n f u z i e d e c â t în
proporţie c u partea acestui moş­
tenitor, 686.
Consiliu judiciar. — A c c e p t a r e a
succesiunei din partea celor puşi
 955

s u b consiliu judiciar (Controv.), naturali, chiar recunoscuţi, 858.

230 şi t o m . III, p a r t e a I-a, p . 108,
t e x t şi n. 2 ( e d . a 2-a),
— Persoanele puse sub consiliu
j u d i c i a r pot să p r o c e a d ă la o î m ­
părţeală d e bună v o e , c h i a r fără
asistenţa consiliului (Controv.),473,
5 0 1 , n. 1. V e z i ş i t o m . I I I , p a r t e a
I-a, p . 1 0 8 , t e x t ş i n. 3 .
— încât priveşte însă împăr­
ţeala judiciară, asistenţa consi­
liului este neapărată, 474.
Consuli străini. — I m o b i l e l e s i ­
tuate în R o m â n i a n u p o t în m o d
v a l i d fi î m p ă r ţ i t e î n a i n t e a u n u i
c o n s u l străin d i n ţara noastră, 499.
V . împărţeală. V e z i în privinţa
dreptului consulilor în m a t e r i e d e
s u c c e s i u n e , C. I a ş i , Dreptul din
1910, N o . 2 , p . 11 u r m .
— împărţeala săvârşită înaintea
unui consul străin n u a r e nicio
tărie, dacă între copârtaşi unii
e r a u i n c a p a b i l i , 5 0 1 , n . 4 . V . Îm­
părţeală.
Convenţie. — S t r ă m u t a r e a p r o -
prietăţei prin convenţie şi prin
simplul efect al consimţimântului,
când convenţia are d e obiect un
lucru cert şi d e t e r m i n a t în indi­
v i d u a l i t a t e a s a , 7.
Copiii naturali.—Dreptul l o r d e
s u c c e s i u n e la moştenirea mamei,
168 u r m V . Succesiune.
— Codul lui Mihail Fotino în
p r i v i n ţ a c o p i i l o r n a t u r a l i , 175, n. 2 .
— Copiii naturali n u sunt, în
dreptul nostru, moştenitori nere­
gulaţi faţă d e m a m a lor, ci a d e ­
văraţi moştenitori legitimi, 44,167,
168 ş i 192, n . I. V . Succesiune.
— Ei sunt supuşi oblig, rapor­
t u l u i ş i a u d r e p t la r a p o r t , c â n d
v i n la s u c c e s i u n e a m a m e i l o r n a ­
t u r a l e , 547, nota 3 ; 553, 580. V e z i
Raport.
— Copiii naturali a u sezina în
p r i v i n ţ a s u c c e s i u n e i m a m e i lor,
62. V . Sezină.
— Copiii naturali m o ş t e n e s c p e
fraţii lor l e g i t i m i , şi vice-versa,
( C o n t r o v . ) , 178 u r m . V . Succesiune.
— Copilul natural n u moşte­
n e ş t e însă nici într'un c a z a b in-
t e s t a t p e t a t ă l s ă u , 175 u r m . , 8 5 8 .
V. Succesiune.
— D e a c e e a , tatăl n u p o a t e să-şi
împartă a v e r e a între copiii săi
V. împărţeala ascendenţilor.
— Mama naturală poate însă şi
chiar trebue să-i c u p r i n d ă în î m ­
p ă r ţ e a l a s a , 8 5 6 , n. 2 ; 8 5 9 . V. îm­
părţeala ascendenţilor.
— Copilul natural' r e c u n o s c u t
poate să reprezinte pe mama sa
s p r e a v e n i la s u c c e s i u n e a părin­
telui ei ( b u n u l natural al c o p i ­
l u l u i ) , 127, n . 2 . V. Reprezentaţie.
— Recunoaşterea copiilor natu­
r a l i ( a d m i t e r e a e i în l e g e a n o a s t r ă )
( C o n t r o v . ) , 1 7 8 , 179.
— Legea care cârmueşte efec­
t e l e a c e s t e i r e c u n o a ş t e r i , 1 7 9 , ad
notam.
— L e g e a aplicabilă cercetărei
ş i d o v e d i r e i m a t e r n i t ă ţ e i , 179, ad
notam.
— Cercetarea paternităţei. V.
Dr. internaţional.
— Natura statutului art. 908 d i n
C. fr., p r i v i t o r la c o p i i i n a t u r a l i ,
eliminat d e legiuitorul nostru
( C o n t r o v . ) , 1 8 5 . V . Dr. internaţio­
nal, Succesiune, etc. V e z i şi p. 858.
— Critica legislaţiei noastre pri­
v i t o a r e la c o p i i i n a t u r a l i , 185, 186.
V e z i pentru m a i multe detalii, v °
Succesiune, p . 1014.
Coproprietate. V . Indiviziune.
Cotitatea disponibilă. V e z i Re­
zervă.
Creanţe. — î m p ă r ţ i r e a c r e a n ­
ţ e l o r , 4 8 8 , 5 2 6 . n . 2 ; 679 u r m .
— R a p o r t u l c r e a n ţ e l o r , 6-10, n. 1.
— Aplic, efectului declarativ al
împărţelei, la creanţe (Controv.),
802 u r m . V . împărţeală.
— N e a p l i c a r e a a r t . 1909, la c r e ­
anţe, p a g . 919, nota 1 ; t o m . III,
p a r t e a I, p . 5 7 6 ; t o m . V I , p . 4 7 4 ,
n. 2 ; t o m . V I I I , p a g . 8 4 0 ; t o m . X ,
p. 2 4 0 , e t c . V . Mobile.
— In c a z c â n d o c r e a n ţ ă a c ă z u t
în lotul u n u i m o ş t e n i t o r , c o p ă r -
taşii s ă i n u - i d a t o r e s c nicio g a ­
ranţie, d a c ă debitorul, solvabil în
momentul împărţelei, a devenit
insolvabil m a i în urmă, 815, 824.
— Copărtaşii garantează însă,
în o r i c e c a z , e x i s t e n ţ a c r e a n ţ e i ,
824, n. 1. V . împărţeală.
Creditori.—Dreptul c r e d i t o r i l o r
moştenitorului de a primi succe­
s i u n e a î n n u m e l e şi î n l o c u l d e b i ­
t o r u l u i lor, c â t t i m o a c e s t d i n
"956

u r m ă n u s'a p r o n u n ţ a t î n c ă ş i c â t morţei dăruitorului (afacere în

timp acest drept nu este prescris (•are a m p l e d a t n o i î n ş i n e î n a i n t e a
(Controv.), 307 şi 444. Vezi şi t o m . Curţei d e casaţie, în contra d-lor
V , p . 206, 2 2 4 . V . Succesiune. M. P h e r e c h i d e şi T a c h e I o n e s c u ) ,
— Dreptul creditorilor anteriori Cr. judiciar d i n 1911, N o . 78, p . 626.
renunţărei moştenitorului, d e a — Darurile manuale sunt su­
cere revocarea acestei renunţări, \ p u s e raportului (Controv.), 556,
f ă c u t e în d a u n a şi în f r a u d a lor, n. 1, 587. V . Raport.
302 u r m . V . Successiune. — Dovedirea darurilor m a n u a l e
— Dreptul creditorilor, chiar ( C o n t r o v . ) , 587.
posteriori renunţărei, de a atacă
această renunţare ca simulată, Dată certă. — î m p ă r ţ e a l a n u
310. V . Succesiune. p o a t e fi o p u s ă c r e d i t o r i l o r m o ş t e ­
— Dreptul creditorilor defunc­ nitorilor, c â n d ei o atacă prin acţ.
tului d e a cere separarea patrimo­ pauliană, decât atunci când are
n i u l u i d e f u n c t u l u i d e a c e l al m o ş ­ dată certă, p e n t r u c ă în a s e m e n e a
t e n i t o r u l u i . V e z i Separ, de patri­ c a z creditorii sunt terţii, 770, 780.
monii. — Ei n u pot însă să i n v o a c e
— A c e s t drept nu aparţine cre­ lipsa datei certe, când atacă î m ­
ditorilor moştenitorului, deşi ei p ă r ţ e a l a în baza art. 9 7 4 , e x e r c i ­
ar a v e à interes a cere această se- ; t â n d d r e p t u r i l e d e b i t o r u l u i l o r , 780.
p a r a r e , 7 1 4 , 7 2 5 . V e z i Separ, de — încât p r i v e ş t e teoria g e n e ­
patrimonii. r a l ă a d a t e i c e r t e ( a r t . 1182), v e z i
— Creditorii unei succesiuni v a ­ t o m . V I I . p . 175 u r m .
cante n u pot să a c c e p t e s u c c e ­
siunea, acest drept aparţinând
Datio in solutum. — D a c ă m o ş ­
t e n i t o r u l b e n e f i c i a r p o a t e , in c a ­
numai creditorilor moştenitorului
l i t a t e a s a d e a d m i n i s t r a t o r al s u c ­
şi, în s p e c i e , n u e x i s t ă m o ş t e n i t o r ,
c e s i u n e i , s ă f a c ă o datio in solutum
3 0 7 , 4 4 4 . V . Succes, vacantă.
( C o n t r o v . ) , 3 8 5 , ad notam. V . Be­
— Dreptul creditorilor moşte­ neficiu de inventar.
nitorului d e a exercita petiţia d e
— Aplic. a r t . 7 8 5 C. c i v . l a o
e r e d i t a t e , 8 9 7 . V . Petiţie de ere­
ditate. datio in solutum, 772.
— Ş i a c ţ i u n e a în î m p ă r ţ e a l ă , 4 8 2 , Datorii. — P l a t a d a t o r i i l o r ş i a
764 u r m . V . împărţeală. sarcinilor succesiunei, 683 u r m .
V . Plata datoriilor.
Culpă. — D e o s e b i r e î n t r e c u l p ă — Contribuirea la datorii, 690
ş i d o i , 3 9 5 , n. 1. V . Doi. urm.
— D e o s e b . între c u l p ă şi fapt, — Divizarea datoriilor între
6 6 1 , n. 4 . moştenitorii defunctului, 681.
— Culpa d e care răspunde moş­ — Excepţii dela principiul di-
tenitorul beneficiar, 394 urm. V . vizibilităţei datoriilor între m o ş ­
Beneficiu de inventar. t e n i t o r i , 681 u r m .
— D e o s e b . î n t r e c u l p a levis in — Raportul datoriilor, 591, text
concreto ş i a c e a in abstracta, 397. ş i n. 2 ; 5 9 2 , 6 0 0 u r m . V . Raport.
— încât p r i v e ş t e teoria generală \ — D e o s e b . între raportul unei
a culpelor, v e z i tom. V I , p. 306 liberalităţi şi a c e l al u n e i datorii,
urm. 593, 603.

Deget. — P u n e r e a d e g e t u l u i e -
D chivalează cu o semnătură numai
atunci când partea, care a p u s
Dar manual.—Este u n c o n t r a c t degetul, n u tăgădueşte acest fapt
real în s e n s u l r i g u r o s c e a c e a s t ă ( 4 9 3 , ad notam), s a u c â n d p u n e r e a
e x p r e s i e a v e à l a R o m a n i , 8. de d e g e t este autentificată. C a s .
— D e a c e e a s'a şi d e c i s c ă , î n t r e r o m . R e v i s t a Jurisprudenţa din
condiţiile ce se cer pentru vali- ', 1911, N o . 19, p . 303. V . împărţeală.
ditatea darului manual, este şi
a c e e a ca tradiţia lucrului dăruit Demisiunea bunurilor (demis­
s ă fie f ă c u t ă d o n a t a r u l u i î n a i n t e a sion de biens). — Ce era această
instituţie în dreptul v e c h i u fran­
c e z , 852, n. 2 ; 856, n. 3 , 868.
Devoluţie. — D r e p t u l d e d e v o ­
l u t e în v e c h i u l d r e p t francez,
n o t a 2 d e l a p . 1 4 4 ş i 145.
— Devoluţia succesiunei (Regu-
lele care c â r m u e s c devoluţia suc­
cesiunei în dreptul internaţional
p r i v a t ) , 138, n. 1; 191, 2 1 8 u r m . ş i
706 u r m . , n . 1. V . Dr. internaţional.
Divorţ. — N e r a p o r t a r e a b u n u ­
rilor d o b â n d i t e d e c o p i i în baza
a r t . 2 8 5 C . c i v . , 6L4, 6 2 5 . V . Ra­
port.
Dobândirea proprietâţei. — D i ­
feritele moduri d e dobândire a l e
proprietâţei, 1 u r m .
— Modurile d e dobândire ale
proprietâţei sunt originare şi d e ­
rivate. 2.
— Modurile d e dobândire a l e
proprietâţei sunt c u titlu o n e r o s
şi gratuit, 3 .
— Ueoseb. între aceste două
m o d u r i de. d o b â n d i r e , 3 , n. 1.
— Dobândirea proprietâţei c u
titlu u n i v e r s a l ş i c u titlu parti­
cular, 3.
— Deoseb. între dobândirea c u
titlu u n i v e r s a l şi c e a c u titlu
p a r t i c u l a r , 4.
— Succesiunea este singurul
mijloc d e a dobândi proprietatea
c u titlu u n i v e r s a l , 3 , n. 2.
— Ea este un m o d derivat d e
d o b â n d i r e , 5.
— Ocupaţiunea este, din contra,
un m o d originar d e dobândire,
9, 10. V . Ocupaţie.
— Enumerarea modurilor d e
dobândire ale proprietâţei, 5 urm.
V e z i Accesiune, Lege, Ocupaţie,
Tradiţie, Uzucapiune, etc.
— Dobândirea proprietâţei prin
s i m p l u l e f e c t al c o n s i m ţ i m â n t u l u i ,
7, t e x t ş i n . 2 . V . Proprietate.
Dobrogea. — A p l i c a r e a î n D o -
b r o g e a a legilor şi uzurilor m u ­
s u l m a n e , în p r i v i n ţ a s u c c e s i u n i l o r
dintre Mahometani, în privinţa
organizărei familiei, puterei pă­
rinteşti, căsătoriilor şi divorţuri­
lor, 220. V . Dr. musulman.
D o l i l i . - V . Haine de doliu,
cesiune, e t c . • .să, a t r i b u e c a r a c t e r u l u n e i impar-
Dolul. — D e o s e b i r e î n t r e d o i ş i
c u l p ă , 3 9 5 , n . 1. V . Culpă.
— Dolul poate d ă loc la anu­
larea acceptărei unei succesiuni,
266, t e x t ş i n o t a 2.
.. -— I n s p e c i e , d o l u l p o a t e d à l o c
la a n u l a r e , prin d e r o g a r e dela
.dreptul c o m u n , chiar dacă el e s t e
o p e r a u n u i . t e r ţ i u , 2 6 8 , n . 1.
— Dolul este o cauză d e anu­
lare a convenţiilor în g e n e r e şi,
în special, a împărţelei, 829, 831,
835, 8 3 6 , 8 3 7 . V . împărţeală.
— Quid i n p r i v i n ţ a d o l u l u i c o ­
m i s prin reticenţă? 262, nota 2 ş i
837, t e x t şi nota 3 .
— D o v e d i r e a dolului prin orice
m i j l o a c e d e probă, 430.
— Revocarea acceptărei unei
s u c c e s i u n i p e n t r u doi, 266 u r m .
V. Succesiune.
— î m p ă r ţ e a l a anulabilă, p e n t r u
d o i ( s a u v i o l e n ţ ă ) , p o a t e li c o n ­
firmată atât în m o d e x p r e s c â t şi
t a c i t a m e n t e şi a c e a s t ă confirmare
e s t e o fine d e n e p r i m i r e a a c ţ i u n e i
în anulare, 845 u r m . V . împăr­
ţeală.
Donaţiune. — T o a t e d o n a ţ i u n i l e
sunt s u p u s e oblig, raportului d i n
partea d e s c e n d e n t u l u i s u c c e s i b i l
primitor al darului, 555 u r m .
— Dacă donaţiunea constituită
sub o lege, care n u admite ra­
p o r t u l , t r e b u e s a u n u s ă fie r a ­
portată la s u c c e s i u n e a dăruito-
rului, deschisă s u b legea actuală,
care impune oblig, raportului
( C o n t r o v . ) , 6 0 0 ş i t o m . I,. p a g . 1 0 2 ,
103.; t o m . V I I I , p. 1 7 4 u r m .
— Donatarii universali plătesc
datoriile defunctului, 687. V e z i
Plata datoriilor.
— Separ, d e patrimonii nu poate
fi c e r u t ă c o n t r a u n i i i d o n a t a r d e
b u n u r i p r e z e n t e , 7 2 8 , ad notam.
V . Separ, de patrimonii.
— Separ, d e patrimonii n u s e
aplică bunurilor dăruite d ed e ­
funct,' d e s c e n d e n ţ i l o r s ă i , f ă r ă d i s ­
p e n s ă d e r a p o r t , 7 3 3 , n o t a 1. V e z i
Separ, de patrimonii.
— Efectul, d e c l a r a t i v al î m p ă r ­
ţelei n u s e aplică donaţiunei părţei
indivize c e unul din moştenitori
ar face altui moştenit.or, 798. V .
împărţeală.
Suc­ — J u d e c ă t o r i i fondului .pot însă
teli actului calificat donaţiune,
dacă din împrejurările cauzei ar
rezulta c ă părţile a u înţeles a face
o împărţeală, 799
Donaţiuni deghizate.—Sunt v a ­
lide, d u p ă jurisprudenţă, inde­
p e n d e n t d e o r i c e c o n d i ţ i e d e for­
m ă , fiind s u f i c i e n t c a s ă s e o b ­
s e r v e condiţiile d e fond, c u m a r
fi, d e e x e m p l u , c a p a c i t a t e a p ă r ­
ţilor c o n t r a c t a n t e (Controv.), 557,
ad notam, 8 6 8 , n o t a 4 . C p r . T r i b .
D o l j , Pagini juridice (Craiova)
d i n 1912,'No. 95, p . 749.
— Nulitatea unei donaţiuni d e ­
g h i z a t e , s a u făcută prin p e r s o a n e
i n t e r p u s e , poate, în c a z u r i l e c â n d
a c e s t e d o n a ţ i u n i s u n t o p r i t e (arf.
9 4 0 ) , fi i n v o c a t ă n u n u m a i d e m o ş ­
tenitorii rezervatari ai donata­
r u l u i , d a r şi d e c ă t r e toţi a c e i
i n t e r e s a ţ i , prin u r m a r e , şi d e m o ş ­
tenitorii nerezervatari. Cas. r o m .
B u l t . 1908; p . 1085.
— împărţeala averei ascenden­
ţilor între d e s c e n d e n ţ i i lor, prin
d o n a ţ i u n e , 867 u r m . V . împăr­
ţeala ascendenţilor.
— Donaţiunile deghizate sunt su­
p u s e r a p o r t u l u i , 557. V e z i Dona­
ţiune, Raport, etc.
— Sunt s u p u s e raportului şi
•donaţiunile făcute prin p e r s o a n e
i n t e r p u s e ( C o n t r o v e r s ă ) , 5 5 9 , ad
notam.
Donaţiune de bunuri viitoare.—
N u e s t e n u l ă la n o i , c a î n d r e p t u l
f r a n c e z , c i n u m a i r e v o c a b i l ă , 874,
nota 4.
Donaţiuni manuale. — V . Dar
manual.
Donaţiuni mutuale. — S u n t s u ­
p u s e raportului, 580. V . Raport.
Donaţiuni remuneratorii şi one­
roase. — S u n t s u p u s e r a p o r t u l u i
{ C o n t r o v . ) , 5 5 7 , ad notam. V . Ra­
port.
Dotă.—Copiii n u m a i a u a s t ă z i
•dreptul d e a c e r e o dotă dela p ă -
rinţii lor, oblig, părinţilor d e a-şi
î n z e s t r a copiii' fiind p u r n a t u r a l ă ,
590, n . 5. V . Oblig, naturală.
— Cheltuelile făcute d e ascen-
<ient c u î n z e s t r a r e a u n u i d e s c e n ­
d e n t s u c c e s i b i l , sunt s u p u s e ra­
! p o r t u l u i , 5 5 5 , n. 2 ; 5 9 0 , 5 9 3 u r m .
V. Raport.
— Dota e s t e s u p u s ă acţiunei în
reducţiune, d e câteori întrece
partea disponibilă (Controv.), 594,
t e x t ş i n . 2. V . Reducţiune.
— R e g u l e s p e c i a l e a p l i c a b i l e la
r a p o r t u l d o t e i , 5 9 4 u r m . V . Raport.
— Cazul când f e m e e a rapor­
tează numai acţiunea c e a r e contra
bărbatului insolvabil, 595 u r m .
— C a z u l c â n d dota a fost c o n s ­
tituită d e u n alt a s c e n d e n t d e c â t
t a t ă l s a u m a m a , 5 9 6 , n. 3 .
— C e s e înţelege prin dotă s a u
zestre, 598.
— A r t . 781 ş i 1 2 7 2 s e a p l i c ă a t â t
la d o t a m o b i l i a r ă c â t ş i la c e a
i m o b i l i a r ă (Controv.), 598.
— Raportul dotei constituite s u b
l e g e a v e c h e , 599. V . Raport, p . 9 9 4 .
— S e p a r , d e p a t r i m o n i i , în m a ­
t e r i e d o t a l a , 7 1 3 , n. 1 ş i t o m . V I I I ,
p. 338 u r m .
Dreptul c a n o n i c — A b r o g a r e a l u i
în p r i v i n ţ a s u c c e s i u n e i călugă­
r i l o r , 4 6 u r m . — Contră: T r i b . B u ­
z ă u , Cr. judiciar d i n 1911, N o . 8 3
(cu o b s e r v , noastră în s e n s con­
t r a r ) . V . Călugărie, Succesiune, e t c .
Dreptul internaţional ( î n p r i ­
vinţa ocupaţiunei), 33.
— In p r i v i n ţ a s e z i n e i , 63, t e x t
şi n. 8.
— In p r i v i n ţ a c a p a c i t â ţ e i d e a
moşteni, 80.
— Capacitatea sau incapacitatea
de a s u c c e d e atârnă d e l e g e a
; personală a moştenitorului, dacă
această lege n u este contrară or-
d i n e i p u b l i c e d i n ţara noastră,
8 0 ş i 706, n. 1.
— Dacă legea străină, care e x ­
clude fetele dela succesiune, este
sau nu contrară ordinei publice
d i n ţ a r a n o a s t r ă ( C o n t r o v . ) , 707,
n o t a . V . Fete.
— Dr. i n t e r n a ţ i o n a l î n p r i v i n ţ a
d o v e d i r e i calităţei şi gradului d e
î n r u d i r e , 119, n. 1. V . şi C a s . r o m .
Cr. judiciar d i n 1912, N o . 4 4 , p . 5 2 6
j şi N o . 58, p . 6 7 6 ; Dreptul d m 1912,
N o . 47, p . 3 7 2 .
— G r a d u l p a n ă la c a r e r u d e l e
; m o ş t e n e s c , intră în d e v o l u ţ i a s u c ­
j c e s i u n e i , iar n u în capacitatea d e
a m o ş t e n i , 80.
— Dreptul internaţional în pri-

Dreptul internaţional
vinta nedemnităţei de a succede,
112. V . Succesiune.
— In p r i v i n ţ a d e v o l u t i c i suc­
c e s o r a l e , 138, n. 1 ; 1 9 1 , 2 1 8 u r m .
ş i nota 1 d e l a p . 706, 707.
— In p r i v i n ţ a reprezentaţiei,
138. V . Reprezentaţie.
— In privinţa reîntoarcerei suc­
c e s o r a l e , 167. V e z i Reîntoarcere
succesorală, Succesiune, etc.
— In p r i v i n ţ a art. 908 d i n c o d u l
f r a n c e z , p r i v i t o r la c o p i i i naturali,
eliminat d e legiuitorul nostru(Con-
t r o v . ) , 1 8 5 , 8 5 8 . V . Copii naturali.
— In p r i v i n ţ a r e c u n o a ş t e r e i c o ­
p i i l o r n a t u r a l i , 179, n o t a . V . Suc­
cesiune.
— In privinţa cercetă iei pater-
n i t ă ţ e i , t o m . I, p . 149 ş i 2 3 0 , n. 2 ;
t o m . II, p . 3 6 3 , 3 6 4 , t e x t ş i n o t a 4,
e t c . şi t r i m e t e r i l e f ă c u t e a c o l o . V .
Succesiune.
— In p r i v i n ţ a a p l i c ă r e i art. 684
d i n c o d u l n o s t r u la v ă d u v e l e s ă ­
r a c e străine, 211. V . Succesiune.
— In p r i v i n ţ a p a c t e l o r s u c c e ­
s o r a l e oprite d e l e g e , 318, t e x t şi
n o t a 3 . V . Pacte succesorale.
— In p r i v i n ţ a c u r a t o r u l u i rân­
d u i t u n e i s u c c e s i u n i v a c a n t e , 434,
nota.
— In p r i v i n ţ a c o m p e t e n ţ e i tri­
bunalelor române d e a împărţi
s u c c e s i u n e a deschisă în străină­
tate în folosul unor moştenitori
r o m â n i s a u străini (Controv.), 498.
— In privinţa împărţelilor in­
t e r e s â n d p e străini, 468, 469, 543
urm. V . împărţeală.
— In p r i v i n ţ a r a p o r t u l u i c e d e s ­
c e n d e n ţ i i succesibili trebue s ă facă
la m a s a s u c c e s o r a l ă , 5 4 4 .
— In privinţa retractului suc­
cesoral, desfiinţat d e legiuitorul
n o s t r u , 5 4 4 , 5 4 5 . V . Retract suc­
cesoral.
— In privinţa plăţei datoriilor,
7 0 6 . V . Plata datoriilor.
— In privinţa p r i v i l e g i u l u i m a s -
c u l i n i t ă ţ e i , 707, n o t a . V . Fete, Mas­
culinitate, Privii, masculinităţii,
etc.
— In privinţa separaţiei d e pa­
t r i m o n i i , 7 6 4 . V e z i Separ, de pa­
trimonii.
— In privinţa i n t e r v e n ţ i e i cre­
d i t o r i l o r la î m p ă r ţ e a l ă , 780.
— In p r i v i n ţ a efectului decla­
959
r a t i v a l î m p ă r ţ e l e i , 8 0 8 . V . îm­
părţeală.
— In p r i v i n ţ a o b l i g , r e c i p r o c e
d e garanţie intre comoşteniţori,
543, 544, 828. V . împărţeală.
— In p r i v i n ţ a r e z e r v e i şi a părţei
d i s p o n i b i l e . C a s . r o m . Dreptul d i n
1912, N o . 4 4 ( c u o b s e r v , d - l u i S .
! R ă d u l e s c u ) ş i t o m . I, p . 1 3 5 , 136.
! — In privinţa capacităţei testa­
torului s a u l e g a t a r u l u i , 8 0 şi 706,
n. 1. V . t o m . 1, p . 136 ( e d . a 2 - a ) ş i
C. I a ş i , Dreptul d i n 1910, N o . 2 .
— In p r i v i n ţ a leziunei (în m a ­
terie d e î m p ă r ţ e a l ă ) , 849, 850. V .
Leziune.
Dreptul muzulman.—Spre a p u ­
tea m o ş t e n i , d u p ă d r e p t u l m u z u l ­
m a n , t r e b u e n e a p ă r a t a fi m u ­
z u l m a n , 77, 7 8 . V . Incapacitate.
— Dr. m u z u l m a n î n p r i v i n ţ a
d o v e d i r e i c a l i t ă ţ e i şi g r a d u l u i d e
î n r u d i r e , 1 1 9 , n o t a 1. V e z i şi C a s .
r o m . S - a I, d e c i z i a N o . 3 9 6 d i n 4
M a i u 1 9 1 2 , Cr. judiciar d i n 1912,
N o . 44, p a g . 526, N o . 3 şi N o . 58,
p. 6 7 6 ; Dreptul d i n 1 9 1 2 , N o . 47,
p. 372. V . înrudire, Succesiune, e t c .
— In privinţa femeei care vine
la s u c c e s i u n e a s o ţ u l u i s ă u , î n c o n -
I c u r e n t ă c u c o p i i i s ă i , 203. .
— Dreptul m u z u l m a n n u admite
r e p r e z e n t a ţ i a , 122. V e z i Repre­
zentaţie.
— Nici beneficiul de inventar,
340, n. 3 . V . Benef. de inventar.
— Aplic, dreptului muzulman
în D o b r o g e a , în p r i v i n ţ a s u c c e s i u ­
nilor dintre Mahometani, 220. V .
Dobrogea.
— înstrăinarea părţei indivize
a u n u i l u c r u c o m u n , fără c o n s i m -
ţimântul celorlalţi coproprietari,
e s t e p e r m i s ă în d r e p t u l m u z u l m a n ,
449, n o t a 2.
Dreptul de retenţie. — C o n t r o -
| v e r s a la care a dat loc dreptul
d e r e t e n ţ i e , 6 7 0 , 9 1 4 ; t o m . III,
p a r t e a I-a, p a g . 282 şi t o m . X,
p. 346 u r m .
— D r e p t u l d e r e t e n ţ i e al d e s ­
cendentului donatar, când a d u c e
la m a s a s u c c e s o r a l ă l i b e r a l i t â ţ i l e
| primite dela ascendentul său, p e
c a r e îl m o ş t e n e ş t e , 6 6 8 si 6 7 0 u r m .
V . Raport, p. 999.
— Cazul c â n d un copărtaş, d e
I bună credinţă, a făcut construcţii
-pe u n l o c c a r e , p r i n î m p ă r ţ e a l ă ,
a c ă z u t în lotul altui c o p ă r t a ş
(dreptul d e retenţie al c o p ă r t a -
şului constructor), Trib. Dolj, R e ­
v i s t a Justiţia, c a r e a p a r e la Cra­
i o v a , s u b î n g r i j i r e a d-lui D. M.
.Constantinescu, N o . 6-9 d i n A p r i l
ş i M a i u 1912, p . 2 6 u r m .
Dreptul rusesc. — N u c u n o a ş t e
instituţia beneficiului d e inventar,
n o t a 3 d e l a p . 3 4 0 , 3 4 1 . V . Benef.
de inventar.
— Dreptul soţului supraveţuitor
la a v e r e a c e l u i l a l t s o t . V e z i infra
v ° Succesiune, p . 1014, c o l . 2.
Duel. — O m o r î r e a l u i de cujus
în d u e l n u a t r a g e p e n t r u a u t o r u l
acestui fapt n e d e m n i t a t e a dela
succesiunea acelui omorât, dacă
a u t o r u l a c e s t u i f a p t n'a f o s t c o n -
d e m n a t c a u c i g a ş (Controv.), 87,
ad notam. V. Successiune.
E |
'..Erede aparent.—V. Moştenitor
Aparent.
Eroarea. ( C a u z ă de anulare a
acceptărei unei s u c c e s i u n i ) , 267,
ad notam. V. Succesiune.
— Eroarea este o cauză de anu­
lare a c o n v e n ţ i i l o r în g e n e r e , n u
însă a împărţelei, 829, 833, 834.
V. împărţeală.
— Rectificarea erorei d e calcul
s t r e c u r a t ă în împărţeală, 834.
. . .
Error communis facit jus, 9 2 2 ,
n o t a 3 ş i t o m . I, p a g . 7 9 2 , n o t a 1
{ed. a 2-a). V e z i a s u p r a rolului
a c t u a l a l a c e s t e i m a x i m e , Revue
•trimestrielle de droit civil, t o m . X ,
anul 1911, p a g . 246. M a i v e z i P i a -
n i o l , I I I , 3 0 6 0 , in fine.
, Evicţiune. — S e n s u l a c e s t u i c u ­
v â n t în materie, d e garanţie reci­
procă a loturilor dintre copărtaşi,
8 1 1 , n. 3 . '
- —rCopărtaşii n u - ş i d a t o r e s c n i c i o
garanţie pentru viciile ascunse
Me l u c r u r i l o r c ă z u t e î n l o t u r i l e
lor prin împărţeală, ci numai
peqtru întinderea imobilelor îm-
partite, când .această întindere
•este a n u m e , p r e v ă z u t ă p r i n actul
d e î m p ă r ţ e a l ă , 8 1 2 , ad notam.
— E v i c ţ i u n e a , s p r e a d à l o c la g a ­
ranţie trebue, să p r o c e a d ă dintr'o
cauză anterioară, iar n u posteri­
oară împărţelei; cauza acestei
e v i c ţ i u n i n u t r e b u e s ă fie a p a ­
rentă s a u cunoscută moştenito­
rului e v i n s ; evicţiunea n u trebue
s ă fi f o s t c a u z a t ă p r i n f a p t u l s a u
c u l p a m o ş t e n i t o r u l u i ş i , î n fine,
p ă r ţ i l e n u t r e b u e s ă fi r e n u n ţ a t l a
a c e a s t ă obligaţie printr'o clauză
e x p r e s ă , , 813, 814, 815, 818. V e z i
împărţeală.
— C a z u l c â n d toţi m o ş t e n i t o r i i
a u constituit o ipotecă a s u p r a fon­
d u l u i c ă z u t în lotul u n u i a d i n c o ­
părtaşi (existenţa oblig, d e g a ­
r a n ţ i e ) , 8 1 4 , n. 1. V . Ipotecă.
— A s c e n d e n t u l , care şi-a î m ­
părţit a v e r e a între descendenţii
săi, prin d o n a ţ i u n e , n u este, în
principiu, responsabil către des­
cendenţi d e evicţiunea lucrurilor
d ă r u i t e , 8 7 3 , t e x t şi n. 2.
— Desfiinţarea împărţelei as­
cendenţilor pentru evicţiune, 873,
.880. V . împărţeala ascendenţilor.
— D a c ă în p r o c e s u l d e î m p ă r ­
] ţ e a l ă , în c a r e c u m p ă r ă t o r u l a fost
! e v i n s d e imobilul cumpărat, a
figurat şi moştenitorul vânzăto­
r u l u i , f ă r ă c a a c e s t a s ă fi i n v o c a t
v r e u n mijloc în a p ă r a r e a c u m p ă ­
rătorului, în a s e m e n e a c a z d i s p o ­
z i ţ i a a r t . 1351 C. c i v . n u e s t e a p l i ­
cabilă şi, în consecinţă, dânsul
este răspunzător d e e v i c ţ i u n e . Cas.
r o m . I, d e c i z i a N o . 156 d i n 2 M a r t i e
\ 1911, R e v i s t a Jurisprudenţa din
1911, N o . 19, p . 2 9 0 , N o . c u r e n t 2 1 7 .
I — S'a d e c i s c ă c u v â n t u l evic­
ţiune, c a r e s e v e d e î n a r t . 1351
i C. c i v . , î n m a t e r i e d e v â n z a r e ,
presupune neapărat că cumpârăr
] torul a r e p o s e s i u n e a lucrului c u m ­
părat, din care apoi este e v i n s ;
| d e u n d e rezultă că acest text n u
se aplică în cazul când c u m p ă r ă ­
t o r u l n'a a v u t n i c i u r i m o m e n t a c e l
l u c r u . C a s . r o m . Cr. judiciar din
4912,: No. 46, p. 548.
j
. Executor testamentar, Testar
-r
torul poate d à e x e c u t , t e s t a m e n t a r
; sezina mobilelor sale, însă n u m a i
; p e u n a n , f ă r ă a-i p u t e à d a s e z i n a
; imobilelor, 61. V . Sezina.
j
Exproprierea pentru cauză de
[ utilitate publică. — C o p ă r t a ş i i n u

sunt garanţi d e e x p r o p r i e r e a p.
cauză d e utilitate publică suferită
d e unul din ei, pentrucă această
e x p r o p r i e r e e s t e o c a u z ă d e forţă
majoră, 815.
— Exproprierea pentru cauză
d e u t i l i t a t e p u b l i c ă n u p o a t e ii
asimilată unei înstrăinări volun­
tare şi n u face ca art. 793 d i n
c o d u l c i v i l s ă fie a p l i c a b i l , p e n ­
trucă, în a s e m e n e a caz, înstrăi­
n a r e a este silită, iar n u voluntară,
846, n. 3 .
F p. 513.
Factum tutoris, factum pupilli,
8 3 6 ş i t o m . V I I , p . 19.
Faliment.—Falitul n u p o a t e a c ­
c e p t a o s u c c e s i u n e d e s c h i s ă în
favoarea lui,aceasta neputându-se
face decât d e judecătorul sindic,
care v a aveà n e v o e d e autorizarea
tribun., chiar în privinţa a c c e p -
t ă r e i b e n e f i c i a r e , 2 3 1 . V . Succe­
siune.
— R e v o c a r e a r e n u n ţ ă r e i la s u c ­
cesiune d e către sindic, în caz d e
f a l i m e n t al r e n u n ţ ă t o r u l u i . 303,
n o t a 1. V . Succesiune.
— Dreptul creditorilor d e a in­
terveni, în m a t e r i e d e faliment,
în a c ţ i u n i l e m a s e i (Controv.), 387.
— D a c ă r e m i t e r e a f ă c u t ă fali­
tului d e un creditor, prin con­
cordat, e s t e s a u nu s u p u s ă r e d u c -
ţiunei, când acest creditor lasă
moştenitori r e z e r v a t a r i , 607. V e z i
Concordat, Reducţiune, Rezervă.
— D e c l a r a r e a în f a l i m e n t a u n u i
comerciant, în u r m a încetărei sale
din viaţă, n u atrage d e drept s e ­
pararea patrimoniului falitului d e
a c e l a] moştenitorilor săi (Con­
t r o v . ) , 7 3 7 , ad notam, 753. V e z i
Separ, de patrimonii. Mai vezi
asupra Falimentelor, codul ad­
n o t a t d e G . T . P a l l a d e (1912).
Farmacie ( p u n e r e a î n g a j ) . V .
Fond de comerţ.
Farmeci. — A l t ă d a t ă î n t r e b u i n ­
ţarea d e farmeci eră oprită pentru
d e s c o p e r i r e a u n e i c o m o r i , 25, t e x t
şi n. 3 . V . Comoară.
Femeea săracă. ( D r e p t u r i l e e i l a
s u c c e s i u n e a bărbatului). V, Suc­
cesiune, Văduvă săracă, etc.
13113
961
Fete.—Fetele n u m a i s u n t astăzi
e x c l u s e dela s u c c e s i u n e a părin­
ţilor lor, 140 u r m .
— E x c l u d e r e a lor dela succe­
siune în dreptul nostru anterior,
nota 2 dela p. 1 4 0 u r m .
— Lipsa d e calitate d e moşte­
nitoare a fetelor, atunci când ele
v i n în concurenţă c u băeţii, poate
fi i n v o c a t a ş i d e a c e l a c a r e s'a
substituit în drepturile băetului
m o ş t e n i t o r , în u r m a s c h i m b u l u i
de pământuri făcut între ei. Cas.
r o m . S - a I, N o . 2 9 2 d i n 9 A p r i l
1912, Cr. judiciar d i n 1912, N o . 43,
— O r i g i n a a c e s t u i p r i v i l e g i u al
m a s c u l i n i t ă ţ e i , 143, ad notam. V .
Privii, masculinităţei.
i — Dacă o l e g e străină, care
! e x c l u d e fetele dela succesiune,
' este s a u nu contrară ordinei pu­
blice d i n ţara noastră (Controv.),
707 n o t a . V e z i Dr. internaţional,
Privii, masculinităţei, etc.
Filiaţiunea naturală. — D o v a d a
ei s e face conform legei perso­
nale a copilului, iar n u conform
l e g e i m a m e i , 1 7 8 , n. 1. V . Copii
naturali.
Fond de comerţ — M o ş t e n i t o r u l
;
poate continua exploatarea unui
fond d e comerţ, care aparţinea
| defunctului, în scopul d e a înlă­
t u r a o d e p r e c i e r e , c a r e a r li d ă ­
u n ă t o a r e c r e d i t o r i l o r , 3 8 5 , n . 1.
— Cumpărarea de către ascen­
dent, pentru descendentul său, a
unui fond d e comerţ s a u indus­
trial, intră în c h e l t u e l i l e s u p u s e
r a p o r t u l u i , 5 9 1 , n. 1; 6 1 9 , n . 3 . V .
Raport.
— P u n e r e a în g a j a u n u i fond
d e c o m e r ţ , t o m . X , p . 7 0 , n. 2 ş i
243, n . 1. V . ş i C a s . r o m . Dreptul
d i n 1910, N o . 4 4 ş i Cr. judiciar
\ d i n 1910, N o . 5 9 ; B u l t . 1910, p . 8 5 3 .
Fond dotai. — B ă r b a t u l n u a r e
j d r e p t la c o m o a r a găsită în fondul
d o t a i a l s o ţ i e i s a l e , 3 0 , n . 4. V e z i
Bărbat, Comoară, etc.
Formula executorie.—Hotărîrile
pronunţate s u b legea v e c h e erau
e x e c u t o r i i p r i n e l e î n ş i l e , fără a
fi î n v e s t i t e c u f o r m u l a e x e c u t o r i e ,
j a c e a s t ă f o r m a l i t a t e fiind o i n o v a ţ i e
j a legiuitorului actual, tom. V I I ,
HI
962

p. 4 8 4 , n . 1 ş i t o m . X , p . 756, n . 2 .
— S e poate eliberà un duplicat
d e p e formula e x e c u t . , 708, nota.
— Hotărîrile străine, care cons­
tată calitatea d e moştenitor, n u a u
n e v o e d e a fi î n v e s t i t e c u f o r ­
m u l a e x e c u t o r i e (Controv.), 119,
n. 1. V . Hotărtri străine:
— F a c e r e a unei popriri în baza
unei hotărîri străine neinvestită
c u exequatur. V. Poprire.
— G ă s i r e a r e l a t i v ă la c o m o a r ă ,
22 u r m . V . Comoară.
Gerade ( s u c c e s i u n e î n d r e p t u l
g e r m a n ) , 140, n . 1.
Graţiare.—Nu î m p e d i c ă p e m o ş ­
tenitorul condemnat pentru o m o -
r î r e a l u i de cujus, d e a fi n e d e m n
de succesiunea acestui din urmă,
85, n. 1 şi 88. V . Succesiune.

Fotino (Minali). - C o d u l l u i - î n
p r i v i n ţ a c o p i i l o r n a t u r a l i , 175, n . 2. H

Fructus non intelliguntur, nisi Haine de doliu. — D r e p t u l v ă ­

deductis impensis, 9 1 3 , 9 1 4 . d u v e i s ă r a c e la h a i n e l e d e d o l i u
din s u c c e s i u n e a bărbatului ei, 211.
Furt.—înstrăinarea f r a u d u l o a s ă V. Succesiune.
a l u c r u l u i c o m u n c o n s t i t u e u n furt, — Creanţa p e care femeea o
29, 3 0 . V e z i Comunitate, etc. are contra moştenitorilor bărba­
— A d m i t e r e a aceleaşi soluţii tului n u este transmisibilă moşte­
în p r i v i n ţ a luărei prin a s c u n s a n i t o r i l o r e i , 2 1 1 , n. 6.
peştelui sau vânatului, care nu — Creditorii femeei n u pot, d e
t r a e s t e in laxitate naturali, ci s e a s e m e n e a , s ă p o p r e a s c ă în manile
află î n l o c u r i î n g r ă d i t e , 18. moştenitorilor bărbatului s u m e l e
— Cazul când ascunderea s a u datorite ei pentru hainele ei d e
p u n e r e a la o parte a unor lucruri d o l i u , 2 1 2 , ad notam.
de ale succesiunei, poate cons­ — Dreptul furnisorilor, cari a u
titui u n furt, 328, 3 2 9 , 3 3 1 , n 4. V . procurat hainele femeei, d ea popri
Succesiune. în m a n i l e moştenitorilor bărba­
tului s u m e l e datorite acestor fur-
nisori, 212, nota. V . Poprire.
G
Hotâriri judecătoreşti. — S u n t
Garanţie. — ( O b l i g , r e c i p r o c ă a declarative d e drepturi, 9 1 6 ; t o m
moştenitorului în c a z d e tulburare VI, p . 6 6 3 t e x t şi n. 6; t o m . X,
s a u e v i c ţ i u n e ) , 8 0 9 u r m . V . îm­ p . 7 4 2 , n. 1.
părţeală. — Hotărîrile pronunţate în fa­
— Excepţia d e garanţie este o v o a r e a s a u în c o n t r a m o ş t e n i t o ­
fine d e n e p r i m i r e c o n t r a a c ţ i u n e i rului aparent, sunt opozabile ade­
în a n u l a r e a î m p ă r ţ e l e i , 847. V . văratului proprietar, dacă moşte­
Impârfeală. nitorul a pledat d e bună cre­
dinţă, 917, 918. V e z i Moştenitor
Găsire.— D o b â n d i r e a l u c r u r i l o r aparent.
ce n u aparţin nimănui, s a u a — Caracterul hotărîrilor d e p u ­
c ă r u i p r o p r i e t a r e s t e c e l puţin- nere în posesie a moştenitorilor
n e c u n o s c u t , 18 u r m . n e s e z i n a r i , 67 u r m . V . Sezină.
— L u c r u r i l e l e p ă d a t e pro de-
relicto, 19. Hotărîri străine.—H o t ă r î r i 1 e
— Lucrurile aruncate in m a r e străine, care constată calitatea d e
s p r e u ş u r a r e a v a s u l u i , 20. m o ş t e n i t o r , îşi p r o d u c efectul lor
— G ă s i r e a relativă la l u c r u r i l e î n R o m â n i a , f ă r ă a fi î n v e s t i t e c u
pierdute d e către proprietarul lor f o r m u l a e x e c u t o r i e , 119, n. 1.."V.
(épaves), 20 urm. Formula executorie.
— Ocupaţia n u strămută pro­
prietatea acestor lucruri, 21.
— Dobândirea proprietăţei lu­
I
crurilor pierdute, prin prescripţia Imobile rurale. — Nu p o t fi d o ­
d e 30 d e ani, iar n u prin a c e a d e bândite d e străini nici chiar prin
3 a n i , 22. V . Prescripţie. s u c c e s i u n e a b i n t e s t a i sau t e s t a -
meritară, ei n e a v â n d d r e p t nici la — Regulele de capacitate, d e
valoarea acestor imobile (Controv.) fond ş i d e f o r m ă , 468, 469, 543 u r m .
•64, 7 6 7 7 , 5 1 0 , n . 2 . V . Incapaci­ — Capacitatea necesară spre a
tate, Succesiune, e t c . V e z i şi T r i b . p u t e à sta î n j u d e c a t ă î n m a t e r i e
Ilfov, care a a d m i s d e curând d e împărţeală, 469 u r m .
d r e p t u l străinilor la v a l o a r e a i m o ­ — Caracterul acţiunei în î m p ă r ­
b i l u l u i r u r a l , Dreptul d i n 1912, ţeală, 469. *
N o . 51, p. 404. — î m p ă r ţ e a l a fiind a s t ă z i d e c l a ­
— Curtea din Craiova a decis rativă d e drepturi, n u este n e v o e
c h i a r c ă străinii, cari a u drept la ca acel care exercită a s e m e n e a
v a l o a r e a imobilelor rurale în bani, acţiune să aibă capacitatea d e a
pot înstrăina ei înşişi imobilul înstrăina, 470. V e z i a s u p r a efec­
moştenit şi a realiză singuri v a ­ tului d e c l a r a t i v al împărţelei în
l o a r e a a c e s t u i i m o b i l . V . Dreptul g e n e r e , p. 785 u r m .
d i n 1912, N o . 5 4 , p . 4 2 9 . — El t r e b u e s ă a i b ă o c a p a c i ­
tate specială, capacitatea d e a
Imobile urbane. — P o t fi d o b â n ­ administra nefiind suficientă, 470.
d i t e d e s t r ă i n i , fie p r i n s u c c e s i ­ — împărţeala privitoare p e mi­
u n e , fie p r i n a l t e m o d u r i d e a c h i ­ n o r i ş i i n t e r z i ş i , 471 u r m .
ziţie, 77. V . Străini. — P e minorul emancipat, 472,
473, 5 0 ) , n. 3 .
împărţeala ( s u c c e s i u n i l o r ) , 4 5 2 — Reprezentarea minorului d e
urm. c ă t r e tatăl administrator legal
— Definiţie, 454. ( C o n t r o v . ) , 4 7 2 . V . Administr. le­
— Deoseb. între împărţeală şi gală.
l i c i t a ţ i e , 4 5 4 , n . 2. V . Licitaţie. — Împărţeala privitoare p e fe­
— Intre î m p ă r ţ e a l ă şi petiţia d e m e e a m ă r i t a t ă , 472, n. 5 ; 475.
e r e d i t a t e , 4 5 8 , n . 2 , 8 9 6 . V . Petiţie — împărţeala averei dotale a
de ereditate. f e m e e i (Controv.), 476.
— Defavoarea c u care este vă­ — A averei femeei separată d e
zută i n d i v i z i u n e a , 454, 455. bunuri (Controv.), 476.
— împărţeala pune capăt indi­ — Autorizarea de care femeea
v i z i u n e i , 4 4 5 , n. 2 ş i 4 5 4 , n. 2 . măritată a r e n e v o e spre a puteà
V. Indiviziune. r ă s p u n d e la o a c ţ i u n e î n î m p ă r ­
—Moştenitorii, cari n u au sezina, ţeală, 478.
n u p o t e x e r c i t a a c ţ i u n e a în î m ­ — Bărbatul n u are dreptul d e a
p ă r ţ e a l ă , n i c i s ă fie c o n s t r â n ş i a r e p r e z e n t a p e f e m e e într'o î m ­
r ă s p u n d e la a s e m e n e a a c ţ i u n e , c â t părţeală, dacă acest drept nu-i
t i m p n'au fost p u ş i în p o s e s i u n e a a f o s t c o n f e r i t fie p r i n c o n t r a c t u l
a v e r e i d e m o ş t e n i r e , 4 5 9 . V . Se­ m a t r i m o n i a l , fie î n t i m p u l c ă s ă ­
zină. toriei, 476, t e x t şi n. 3.
— Coproprietarii s u b o condiţie — î m p ă r ţ e a l a l a c a r e a r fi l u a t
s u s p e n s i v ă n u pot c e r e împărţeala parte o f e m e e măritată neautori­
î n a i n t e a îndeplini rei condiţiei, 459. zată, este anulabilă d u p ă cererea
V. Coniiţie. ei, şi a c ţ i u n e a în a n u l a r e s e p r e s ­
— Părţile pot împărţi nu numai c r i e p r i n 10 a n i d e l a d e s f a c e r e a
proprietatea lucrului comun, dar căsătoriei, 475, 476.
şi folosinţa lui, 460, n. 3. — Quid î n p r i v i n ţ a m o ş t e n i t o ­
— I n e x i s t e n ţ a , în d r e p t u l n o s t r u , rului p u s s u b un consiliu judiciar
a împărţelei legale a folosinţei, (Controv.), 473, 474. V . Consiliu
nota 3 dela p. 460, 4 6 1 ; 470, n 2 ; judiciar.
770, 7 7 3 ş i 8 3 6 . — In p r i v i n ţ a p e r s o a n e l o r n e i n ­
— Dovedirea împărţelei (nece­ terzise, a ş e z a t e într'un stabiliment
sitatea unui act scris) (Controv.), d e alienaţi. 474.
4 6 1 , n. I, 4 6 2 n o t a ; 4 9 1 , t e x t şi n. 4 . — In p r i v i n ţ a c e l o r p r e s u p u ş i
— Creditorii moştenitorilor n u a b s e n ţ i , 4 7 4 , t e x t ş i n. 2 . V . Ab-
a u i n t e r e s a c e r e împărţeala, 468. senţă.
— împărţelile interesând p e stră­ — In privinţa celor neprezenţi,
i n i ( d r . i n t e r n a ţ i o n a l ) , 4 6 8 , 4>_9, 475.
5 4 3 u r m . V . Dr. internaţional. — Persoanele care pot să exer-
 împărţeala
c i t e a c ţ i u n e a în împărţeală, 478
urm.
— A c ţ . î n î m p ă r ţ e a l ă fiind o a c ­
ţ i u n e r e c i p r o c ă (judicium duplex),
aparţine tuturor acetor cari a u
o p a r t e d i n s u c c e s i u n e . 478.
— Acel care cere împărţeala
trebue s ă aibă calitatea d e moşte­
nitor în m o m e n t u l e x e r c i t ă r e i a c -
ţiunei, 479.
— N u m a i a r e deci a c ţ i u n e a în
împărţeală moştenitorul care a
vândut drepturile sale succeso­
rale, această acţiune aparţinând,
în a s e m e n e a caz, cesionarului,
479, 480.
— Ce cuprinde vânzarea unei
s u c c e s i u n i , 4 7 9 , n. 3 .
— N e a p l i c . a r t . 1393 î n p r i v i n ţ a
cesiunei d e drepturi succesorale
(Controv.), 481.
— Neaplicarea regulelor de mai
s u s cesionarului unei părţi nedi-
v i z e a unor lucruri determinate
(Controv.), 481.
— A c ţ . în î m p ă r ţ e a l ă n u a p a r ­
ţine donatarilor s a u legatarilor
unui lucru particular, nici aren­
daşului, care a luat în arendă
partea indiviză a unui moştenitor,
nici legatarului universal insti­
tuit s u b o c o n d i ţ i e s u s p e n s i v ă ,
e t c . , 4 8 2 , n . 1.
— A c ţ i u n e a în împărţeală apar­
ţine însă creditorilor moştenito­
rilor, c u toate c ă ei n u a u i n t e r e s
a e x e r c i t a a s e m e n e a a c ţ i u n e , 468,
4 8 2 şi 7 6 4 u r m .
— Dreptul d e o p o z i ţ i e şi d e i n ­
t e r v e n ţ i e al a c e s t o r c r e d i t o r i , 767
urm.
— Quid î n p r i v i n ţ a c r e d i t o r i l o r
s u c c e s i u n e i ? 483.
— Cazul c â n d creditorii m o ş t e ­
nitorilor p o t n u m a i să i n t e r v i e la
împărţeală, 483, 484.
— Cine sufere cheltuelile inter­
v e n ţ i e i , 484 şi nota 4 d e l a p. 767,
768.
— D r e p t u l d e i n t e r v e n ţ i e al c r e ­
d i t o r i l o r e o p a r t a ş i l o r , 764 u r m .
— P e r s o a n e l e contra cărora s e
e x e r c i t ă a c ţ i u n e a în împărţeală,
484 u r m .
— Exercit, acţiunei contra unui
c o p i l c o n c e p u t , 485.
— Indivizibilitatea acţiunei în
î m p ă r ţ e a l ă , 485, 896.
Împărţeala
— Consecinţile indivizibilitate»
în p r i v i n ţ a a p e l u l u i şi r e c u r s u l u i
în c a s a ţ i e , 4 8 6 . V . A p e l , R e c u r s , e ţ c .
— Cazurile în c a r e s e a p l i c ă
d r e p t u l c o m u n , 486.
— Bunurile supuse împărţelei,
486 u r m .
—Lucrurile indivizibile, p r e c u m
m o r m i n t e l e d e f a m i l i e , n u p o t fi
nici împărţite, nici licitate, 486,487.
— Quid î n p r i v i n ţ a s u v e n i r i l o r
de familie, manuscriptelor desti­
n a t e a fi t i p ă r i t e , b r e v e t e l o r d e
i n v e n ţ i e , etc.? 487, 488.
— Casele d e comerţ n u pot, în
p r i n c i p i u , fi î m p ă r ţ i t e , c i n u m a i
licitate, 488.
— Neîmpărţirea unei curţi c o ­
m u n e , 488.
— î m p ă r ţ i r e a creanţelor, 488. V .
Creanţe.
Formele împărţelei, 488 u r m .
— împărţeala este d e bună v o e
şi j u d e c ă t o r e a s c ă , 4 8 8 , 4 8 9 .
— P e n t r u c a î m p ă r ţ e a l a , fie de
b u n ă v o e , fie j u d i c i a r ă , s ă f i e v a ­
lidă, s e c e r e c a toţi c o p r o p r i e t a r i i
să i e ă p a r t e la e a , 489.
— Moştenitorul beneficiar poate
să p r o c e a d ă la o î m p ă r ţ e a l ă d e
bună v o e , fără a p i e r d e f o l o a s e l e
b e n e f i c i u l u i d e i n v e n t a r , 4 9 1 , n.
I. V . Benef. de inventar.
—In c a z d e î m p ă r ţ e a l ă d e b u n ă
voe, punerea peceţilor n u este
obligatorie, ci facultativă, 489.
— împărţeala de bună voe, 4 8 9 ,
urm., 494 u r m .
— D a c ă toţi m o ş t e n i t o r i i sunt
prezenţi şi capabili şi s e î n ţ e l e g
î n t r e e i , î m p ă r ţ e a l a p o a t e fi f ă ­
cută prin o r i c e a c t e ei ar c r e d e
d e c u v i i n ţ ă , fără î n d e p l i n i r e a v r e
u n e i formalităţi (489 u r m . , 500,
501), ş i c h i a r p r i n t r ' o c o n v e n ţ i e
verbală (Controv.), nota 1 dela
p. 4 6 1 , 4 6 2 ş i p . 4 9 1 .
— î m p ă r ţ e a l a p o a t e fi f ă c u t ă s u b
o c o n d i ţ i e s u s p e n s i v ă şi c h i a r r e -
z o l u t o r i e , c o n d i ţ i a r e z o l u t o r i e ne­
fiind î n s ă s u b î n ţ e l e a s ă în î m p ă r ­
ţeală, c a în contractele s i n a l a g -
m a t i c e , 4 9 0 , n . 1, 8 3 8 . V . Condiţie.
— împărţeala de bună v o e poate
fi t o t a l ă s a u p a r ţ i a l ă , p e c â n d a c e a
j u d i c i a r ă n u p o a t e s ă a i b ă l o c de­
cât pentru s u c c e s i u n e a întreagă»
4 9 0 , n. 1.
 împărţeala
— In lipsa u n u i a c t s c r i s , î m ­
părţeala extra-judiciară se va do­
v e d i conform dreptului comun,
n . 1 d e l a p . 461, 462 şi p . 491, 492.
— Actul scris este deci cerut
ud probationem, i a r n u ad so-
lemnitatem, 492.
— î m p ă r ţ e a l a , a f a r ă de a c e a a
a s c e n d e n ţ i l o r , n u este d e c i u n a c t
s o l e m n , 829, n. 3. V . împărţeala
ascendenţilor.
— Actul scris, care constată o
î m p ă r ţ e a l ă , e s t e opozabil t e r ţ i i l o r
f ă r ă a fi t r a n s c r i s , 493 şi 790.
— A d m i t e r e a soluţiei c o n t r a r e
în d r e p t u l b e l g i a n , 493, n . 2.
— D a c ă s'a î n c h e i a t u n a c t s c r i s ,
e l va fi r e d a c t a t în a t â t e e x e m ­
p l a r e c â t e s u n t şi p ă r ţ i c u i n t e ­
r e s c o n t r a r , 492, n. 4.
— A c t u l c a r e n'ar î n t r u n i a c e a s t ă
f o r m a l i t a t e ar c o n s t i t u i însă u n în­
c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă , 492, n. 4 ;
tom. V I I , p . 199, n. 1 şi t o m . IX,
p . 24, n. 1.
— Cazul c â n d a c t u l n ' a fost s e m ­
n a t de t o a t e p ă r ţ i l e , 492, n. 4.
— P u n e r e a de d e g e t e c h i v a l e a z ă
cu o semnătură numai când partea
care a pus degetul, nu tăgădueşte
a c e s t fapt s a u c â n d p u n e r e a de
•deget e s t e a u t e n t i f i c a t ă , 493, ad
notam. V . Deget.
— Impărţ. judiciară, 493 u r m .
— P u n e r e a p e c e ţ i l o r şi r i d i c a r e a
lor ( f o r m a l i t a t e p r e l i m i n a r ă ) , 489,
494 u r m .
— C i n e p u n e p e c e ţ i l e , 495.
— C r e d i t o r i i d e f u n c t u l u i şi ai
m o ş t e n i t o r i l o r pot c e r e p u n e r e a
p e c e ţ i l o r , 495, t e x t şi n. 3.
— Creditorii s u c c e s i u n e i n u m a i
a u astăzi n e v o e p e n t r u a c e a s t a
de u n titlu e x e c u t o r , 496.
— Creditorii, cari nu au niciun
t i t l u s c r i s , p o t şi ei c e r e p u n e r e a
peceţilor cu permisiunea justi­
ţ i e i , 496.
— Dreptul creditorilor, odată
p e c e ţ i l e p u s e , de a se o p u n e la
r i d i c a r e a lor, 496.
— R i d i c a r e a p e c e ţ i l o r şi f a c e r e a
i n v e n t a r u l u i , 497.
— Cheltuelile făcute cu p u n e r e a
p e c e ţ i l o r şi f a c e r e a i n v e n t a r u l u i ,
s u n t în s a r c i n a s u c c e s i u n e i , 497.
— Tribun, competent p . contes­
t a ţ i i l e c e se r i d i c ă în m a t e r i e de
împărţeala
s u c c e s i u n i ( t r i b u n , c i v i l al l o c u l u i
d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i ) , 497 u r m :
— Cazul c â n d s u c c e s i u n e a e s t e
d e s c h i s ă în s t r ă i n ă t a t e (Controv.),
498.
— I m o b i l e l e s i t u a t e în ţ a r ă n u
p o t fi î m p ă r ţ i t e î n a i n t e a u n u i con­
s u l s t r ă i n , 499. V . Consuli străini.
— De a s e m e n e a , împărţeala să­
vârşită înaintea unui consul străin,
nu a r e nicio tărie, dacă. între co­
p ă r t a ş i u n i i s u n t i n c a p a b i l i , 501,
n. 4. V . Consuli străini.
— T r i b u n , c o m p e t e n t în p r i v i n ţ a
g a r a n ţ i e i l o t u r i l o r şi d e s f i i n ţ ă r e i
î m p ă r ţ e l e i (tribun, d o m i c i l i u l u i s a u
r e z i d e n ţ e i p â r î t u l u i ) , 499 şi 827,
n o t a 1.
— Cazul c â n d a c ţ i u n e a p . g a ­
r a n ţ i a l o t u r i l o r s e e x e r c i t ă în m o d
i n c i d e n t a l , 499.
— A c ţ . în î m p ă r ţ e a l ă e s t e o a c ­
ţiune personală, iar nu mixtă,
499, n. 2.
— Inexistenţa acţiunilor m i x t e
în d r e p t u l n o s t r u , 499 şi t o m . I I I ,
p a r t e a I, p . 183, 216 şi 674. V . Ac­
ţiuni mixte.
împărţeala judiciară.—Cazuri le
c â n d e a a r e loc şi p r o c e d u r a e i ,
499 u r m .
— î m p ă r ţ e a l a j u d i c i a r ă a r e loc
când unul din comoştenitori este
incapabil, absent ori măcar n e ­
prezent, s a u când moştenitorii ca­
pabili şi p r e z e n ţ i n u s e î n ţ e l e g
î n t r e ei, 489, u r m . , 500, 501.
— Când sunt minori s a u inter­
zişi c u i n t e r e s e c o n t r a r e , li s e
r â n d u e ş t e fiecăruia d i n e i c â t e u n
t u t o r ad hoc, 473, 5 0 1 .
— Procedura împărţelei judi­
ciare, 502 u r m .
—Producerea înaintea arbitrului
a socotelilor d i n t r e p ă r ţ i , 503.
— Numirea unui j u d e c ă t o r co­
m i s a r e s t e f a c u l t a t i v ă , 503, n . 1.
— Preţeluirea imobilelor d u p ă
v a l o a r e a lor a c t u a l ă , 504, t e x t şi
n o t a 1.
— Această peţeluire nu este
o b l i g a t o r i e ( C o n t r o v . ) , 504.
— F a c e r e a u n e i e x p e r t i z e , 505.
— Ce t r e b u e să a r a t e a c e a s t ă
e x p e r t i z ă , 505.
— Expertiza nu leagă pe j u d e ­
c ă t o r i , 505.
— F i x a r e a loturilor, 505.
 împărţeala
— C o n c i l i e r e a art. 412 c u a r t . 734,
p . 505, n. 4.
— Arătarea dacă imobilul poate
fi î m p ă r ţ i t î n n a t u r ă , 505.
— C o n c i l i e r e a a r t . 411 c u a r t .
734, p . 504, n . 3.
— P r e ţ e l u i r e a m o b i l e l o r , 506.
— V â n z a r e a m o b i l e l o r şi a i m o ­
b i l e l o r , 506 u r m .
— Regula generală este împăr­
ţ e a l a î n n a t u r ă , 507
— Mobilele şi imobilele s e v â n d
n u m a i p r i n e x c e p ţ i e , 507.
— S'a d e c i s c ă , a t u n c i c â n d u n
imobil aparţine în indiviziune unor
m a j o r i ş i m i n o r i şi t o ţ i c o p r o p r i e ­
tarii v o e s c s ă c e a r ă v â n z a r e a lui
prin justiţie pentru u n folos în­
v e d e r a t , c u m a r fi, d e e x e m p l u ,
înlăturarea deprecierei imobilului
s a u procurarea unei s u m e d e bani,
care să înlesnească operaţiile ul­
terioare a l e împărţelei, nimic n u
împedică ca această vânzare, in­
dependentă de orice împărţeală,
s ă fie v a l i d ă f ă r ă o b s e r v a r e a f o r ­
m e l o r c e r u t e în c a z u l u n e i î m ­
părţeli j u d i c i a r e în c a r e sunt in­
t e r e s a ţ i m i n o r i . C a s . S - a I, d e c .
180 d i n 24 F e b r . 1912, Săptămâna
juridică, d i n 1912. N o . 18, p . 287,
N o . 251. V. Indiviziune.
— Cazurile e x c e p ţ i o n a l e în care
are loc această vânzare (când
există creditori oponenţi sau când,
în lipsa unor a s e m e n e a creditori,
majoritatea comoştenitorilor va
crede că vânzarea este necesară),
508 u r m .
— Ce se înţelege prin creditori
o p o n e n ţ i ( C o n t r o v . ) , 508, n . 1.
— Ce s e înţelege prin majori­
t a t e a c r e d i t o r i l o r ( C o n t r o v . ) , 508,
n o t a 3.
— Cazul c â n d v â n z a r e a m o b i ­
lelor n u e s t e n e c e s a r ă la plata
d a t o r i i l o r , 509.
— Minoritatea creditorilor n u
p o a t e s ă î m p e d i c e v â n z a r e a , 509.
— Formele vânzărei (vânzare
p u b l i c ă ) , 509.
— Cazurile când se vând imo­
b i l e l e , 509 u r m .
— C a z u l c â n d , fiind v o r b a d e u n
imobil rural, unul din c o m o ş t e ­
niţori e s t e străin (art. 7 Constit.),
510, n 2.
— D a c ă toţi m o ş t e n i t o r i i s u n t
împărţeala
capabili şi prezenţi, v â n z a r e a s e
poate face înaintea unui arbitru^
511.
—- N e a p l i c , î n s p e c i e , a a r t . 530-
u r m . ş i a a r t . 551, 552 P r . c i v . , 512.
— N i c i a a r t . 553 P r . c i v . , d u p ă
c a r e , în c a z d e n e d e p u n e r e a p r e ­
ţului, imobilul adjudecat s e s c o a t e
d i n n o u î n v â n z a r e în c o n t u l a d -
j u d e c a t a r u l u i , 513, 784, n. 6. V e z i
ş i C a s r o m . Dreptul d i n 1912 v
N o . 42, p . 335.
— A p l i c . a r t . 568 P r . c i v . , 513.
— A p l i c . a r t . 533 P r . c i v . ( C o n ­
t r o v . ) , 516.
— Ordonanţele d e adjudecare
p. eşire din indiviziune n u sunt
s u p u s e nici apelului, nici recur­
s u l u i î n c a s a ţ i e , 514,515. V . Indi­
viziune, Ordon, de adjudecare, etc.
— A l t e cazuri în c a r e r e c u r s u l
î n c a s a ţ i e e s t e i n a d m i s i b i l , 515.
— A p l i c . î n s p e c i e , a a r t . 533-
P r . c i v . ( C o n t r o v . ) , 516.
— Cazurile c â n d licitaţia trebue
s ă s e f a c ă î n a i n t e a t r i b u n . , 516.
— Cazurile c â n d p e r s o a n e l e stră­
i n e s u n t a d m i s e l a l i c i t a ţ i e , 516.
— Formarea masei de împărţit
şi lichidarea drepturilor celor in­
teresaţi, 517 u r m .
— Ce este m a s a d e împărţit şi
b u n u r i l e c a r e o c o m p u n , 518, n , 2 .
— Cazul când există m a i m u l t e
s u c c e s i u n i , 5.18, n . 2.
— Trimeterea părţilor înaintea
u n u i a r b i t r u , 517.
— F a c e r e a socotelilor, c o m p u ­
n e r e a l o t u r i l o r , e t c . , 518.
— Restituţiile şi raporturile c e
t r e b u e să-şi facă moştenitorii între
e i , 518, 519.
— Judecătorii pot să a m â e î m ­
p ă r ţ e a l a p a n ă la l i c h i d a r e a u n e i
d a t o r i i s u p u s e r a p o r t u l u i , 604.
— Odată ce hotărîrea, prin c a r e
se stabileşte calitatea părţilor şi
m a s a d e împărţit, a r ă m a s defi­
nitivă prin nea pelare, ea constitue
a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , 519.
— Compunerea părţilor sau lo­
turilor, 519 u r m .
— F o r m a r e a l o t u r i l o r , 520, 5 2 1 .
— Cazul când s u c c e s i u n e a se
î m p a r t e p e c a p e t e , 521.
— Cazul când ea s e împarte p e
s t â r p e s a u t u l p i n i , 521.
— In caz c â n d soţia d e f u n c t u l u i
 Împărţeala împărţeala
a rămas însărcinată, s e v a face ei în d r e p t u l n o s t r u c h i a r în c a z u l
u n lot şi p e n t r u copilul c o n c e p u t , c â n d între moştenitori u n i i a r fi
numărându-se numai un singur incapabili (Controv.), 534 u r m .
c o p i l , 5 2 1 , n. 3 . V e z i ş i p . 4 8 5 , t e x t — Aplicarea acestui principiu
şi n o t a 2. î m p ă r ţ e l e i a s c e n d e n ţ i l o r , 882. V .
— F o r m a r e a loturilor în cazul împărţeala ascendenţilor.
art. 671, 673, p. 522. — A n t i n o m i e între art. 743 şi
— F o r m a r e a loturilor în cazul 412 C. c i v . , 536.
a r t . 684, î n p r i v i n ţ a v ă d u v e i s ă ­ — F o l o a s e l e î m p ă r ţ e l e i prin atri­
r a c e , 523. V . Succesiune. b u ţ i e , 537.
— Calcularea părţei cuvenită — Omologarea împărţelei, 537,
văduvei sărace (aplicarea art. 538.
849) (Controv.), 523, 524. — Dacă hotărîrile p r i n care s e
— A l t m o d d e împărţeală al omoloagă o împărţeală a u sau n u
a v e r e i r ă m a s e dela bărbat, 524. autoritatea lucrului judecat, tom.
— Formarea loturilor în cazul VIII, p. 484, 485.
art. 674, p . 524. — Executarea împărţelei, 538
— L o t u r i l e t r e b u e s ă fie e g a l e urm.
n u n u m a i în p r i v i n ţ a v a l o r e i lor, — Predarea bunurilor împărţite
dar şi a bunurilor c e o c o m p u n , şi a titlurilor d e p r o p r i e t a t e , 538,
525. 539.
— î n l ă t u r a r e a fracţionărei fon­ — A p l i c . art. 750 între c o m u ­
d u r i l o r , 526, t e x t şi n. 3. nişti, i n d e p e n d e n t d e o r i c e împăr­
— C o m p e n s a r e a inegalităţei lo­ ţeală, 539. V . Comunitate.
turilor printr'o sultă în bani, 527. — încredinţarea titlurilor s u c ­
— Cazurile când sulta produce cesiunei aceluia din copărtaşi ales
d o b â n d ă ( C o n t r o v . ) , 5 2 9 . V . Sultă. c a d e p o z i t a r d e toţi m o ş t e n i t o r i i ,
— A l t m o d d e c o m p e n s a r e al 540.
i n e g a l i t ă ţ e i , 528. — D e p u n e r e a titlurilor la a r h i v a
— P u n e r e a uzufructului într'un Statului, 540.
lot şi a n u d e i p r o p r i e t ă ţ i într'altul, — Cheltuelile împărţelei sunt în
528. s a r c i n a s u c c e s i u n e i ş i n u p o t fi
— Grevarea unui imobil d e o c o m p e n s a t e între părţi, 540.
s e r v i t u t e în folosul u n u i i m o b i l — Aceste cheltueli sunt privi­
c u p r i n s î n Iot, 5 2 8 . l e g i a t e , 540.
— F o r m a r e a loturilor înaintea — Cheltuelile inutile şi frustra­
a r b i t r u l u i , î n c a z c â n d toţi m o ş t e ­ tomi sunt în sarcina acelor c a r e
nitorii s u n t p r e z e n ţ i şi c a p a b i l i , 529. le-au făcut, 541.
— F o r m a r e a loturilor d e e x p e r ţ i — Cheltuelile împărţelei nu c a d
c â n d între moştenitori unul este în s a r c i n a c r e d i t o r i l o r , n i c i c h i a r
incapabil, absent sau neprezent, atunci când cererea d e împărţeală
529. e m a n ă d e l a ei, 541.
— Tragerea loturilor la sorţi, — împărţeala în dreptul inter­
530 u r m . naţional privat, 541 u r m . V . Dr.
— Operaţiile preliminare ante­ internaţional.
rioare tragerei sorţilor (dreptul — Dreptul creditorilor moşte­
d e apel), 531. n i t o r i l o r s a u c o p ă r t a ş i l o r , 7 6 4 urm.<
— Jurnalele de a d m i t e r e în — Dreptul creditorilor copărta­
principiu ale împărţelei sunt su­ şilor d e a provoca împărţeala,
p u s e apelului înainte d e hotărîrile 765 u r m .
d a t e asupra fondului (Controv.), — Acţiunea creditorilor nu î m -
532 u r m . pedică însă p e moştenitor d e a
— In u r m a t r a g e r e i loturilor, înstrăina drepturile indivize c e
î m p ă r ţ e a l a n u m a i p o a t e fi a t a ­ el a r e în a v e r e a d e m o ş t e n i r e , ş i
cată decât p e calea unei acţiuni a s e m e n e a înstrăinări sunt valide
principale, 531. în privinţa creditorilor, dacă e l e
— împărţeala prin atribuţie, n'au fost f ă c u t e în f r a u d a d r e p t u ­
fără tragerea sorţilor (admiterea rilor lor, 766.
 împărţeala
— D r e p t u l d e o p o z i ţ i e şi d e i n ­
t e r v e n ţ i e al creditorilor moşteni­
t o r u l u i , 767 u r m .
-T I n t e r e s u l c e - 1 a u , î n a c e a s t ă
p r i v i n ţ ă , creditorii ipotecari, 767,
n o t a 2.
— Opoziţia s a u intervenţia la
î m p ă r ţ e a l ă fiind u n a c t c o n s e r ­
vator, aparţine tuturor credito­
rilor, c h i a r şi c e l o r c o n d i ţ i o n a l i
s a u c u t e r m e n , 768.
— Dreptul de a interveni apar-
ţine şi f e m e e i m ă r i t a t e n e a u t o r i ­
z a t e , 768.
—Dacă împărţeala nu este în­
cepută, creditorii s e pot o p u n e c a
ea s ă s e facă fără p r e z e n ţ a lor;
iar d a c ă ea este î n c e p u t ă , ei pot
să i n t e r v i e pană la d e s ă v â r ş i r e a
e i , p e n t r u c a e a s ă n u fie f ă c u t ă
c u v i c l e n i e şi în frauda d r e p t u ­
rilor lor, 768.
— Intervenţia creditorilor poate
fi f ă c u t ă p e n t r u p r i m a o a r ă î n
a p e l , 7 6 9 . V . Apel.
— Când se poate zice că îm­
părţeala este desăvârşită (Con­
t r o v . ) , 769, 770.
— Î m p ă r ţ e a l a n u p o a t e fi o p u s ă
creditorilor decât atunci când are
d a t ă c e r t ă , 7 7 0 . V . Dată certă.
— F o r m e l e opoziţiei s a u inter­
v e n ţ i e i ( C o n t r o v . ) , 7 7 0 , n. 5 ş i 7 7 1 ,
ud notam.
— A c t e l e la c a r e s e a p l i c ă a r t .
785 C. c i v . , p. 772.
— C a r a c t e r u l e x c e p ţ i o n a l al a-
c e s t u i t e x t , 772.
— In m a t e r i e d e s u c c e s i u n i , art.
7 8 5 s e a p l i c ă la t o a t e î m p ă r ţ e l i l e
în g e n e r e , 773.
— Inexistenţa, în dreptul nostru,
a împărţelei legale, a folosinţei,
4 6 0 , n. 3 ; 4 7 9 , n. 2 ş i 7 7 3 .
— E f e c t e l e opoţiţiei s a u inter­
v e n ţ i e i creditorilor, 773 u r m .
— Dreptul de opoziţie s a u in­
tervenţie este un drept indivi­
d u a l a l fiecărui c r e d i t o r , 7 7 3 , 7 7 4 .
— Opoziţia sau intervenţia cre­
ditorilor n u loveşte d e indisponi­
bilitate partea din bunurile nedi-
vize ce revine moştenitorului de­
bitor, 774.
— Dreptul copărtaşului debitor
de a face acte de administraţie,
774.
— Creditorul oponent s a u inter- I
împărţeala
venient nu are niciun drept d e
preferinţă a s u p r a bunurilor atri­
buite prin împărţeală moştenito­
rului debitor, 775.
— D r e p t u l c r e d i t o r i l o r d e a a-
t a c ă î m p ă r ţ e a l a , c â n d e a a fost
făcută fără a s e ţine s a m ă d e in­
t e r v e n ţ i a s a u opoziţia lor, 755 u r m .
— î m p ă r ţ e a l a la c a r e c r e d i t o r i i
n ' a r fi f o s t c h e m a ţ i , c u t o a t e c ă
a r fi i n t e r v e n i t î n r e g u l ă , p o a t e
j fi a t a c a t ă i n d e p e n d e n t d e o r i c e
f r a u d ă , fiind s u f i c i e n t c a e i s ă
d o v e d e a s c ă u n p r e j u d i c i u , 775,
7 7 6 , t e x t ş i n. 2 .
— D a c ă c r e d i t o r i i n ' a u f ă c u t o-
poziţie s a u intervenţie, moşteni­
torii a u n u m a i facultatea, iar n u
o b l i g a ţ i a d e a-i c h e m ă l a î m p ă r ­
ţeală, 776.
— Creditorii, care n'au inter­
v e n i t s a u care n'au făcut opoziţie,
nu pot atacă împărţeala nici chiar
c a făcută în frauda drepturilor lor
( C o n t r o v . ) , 776, 777.
— C u r t e a d e c a s a ţ i e a p u s , în
a d e v ă r , în p r i n c i p i u , c u toată con­
troversa ce există asupra acestui
p u n c t , c ă art. 785 d i n c o d u l c i v i l ,
în scopul d e a a s i g u r a stabilirea
împărţelilor, a căror anulare com­
p r o m i t e în totdeauna n u m e r o a s e
interese, a dat creditorilor mij­
locul d e a p r e v e n i frauda prin
a c e e a c ă le-a r e c u n o s c u t dreptul
d e a i n t e r v e n i la î m p ă r ţ e a l ă ş i
Ie-a r e f u z a t , în c o n s e c i n ţ ă , d r e p t u l
d e a c e r e a n u l a r e a e i , d a c ă n'au
f ă c u t o a s e m e n e a i n t e r v e n ţ i e ; şi
a c e s t t e x t d e l e g e fiind g e n e r a l ,
se aplică n u numai împărţelilor
judiciare, dar şi celor d e bună
voe, legea nefăcând nicio deose­
bire în a c e a s t ă privinţă. Cas. r o m .
I ( 3 0 A p r i l e 1912), Cr. judiciar
d i n 1912, N o . 5 5 , p . 6 4 3 ş i Dreptul
d i n 1 9 1 2 , N o . 5 8 . V e z i ş i C. d i n
G a n d , Dreptul d i n 1912, N o . 58
(cu observ, noastră).
— Cazurile e x c e p ţ i o n a l e în c a r e
împărţeala p o a t e fi a t a c a t ă d e
către creditorii neoponenţi s a u
n e i n t e r v e n i e n ţ i , 778.
— Dreptul creditorilor neopo­
nenţi s a u intervenienti d e a atacă
î m p ă r ţ e a l a , în n u m e l e d e b i t o r u l u i
lor, c o n f o r m d r e p t u l u i c o m u n , d e
 împărţeala
c â t e o r i a c e ş t i a a u o c a u z ă d e a-
nulare, 779.
— Creditorii n u pot i n v o c a lipsa
•de d a t ă c e r t ă a î m p ă r ţ e l e i d e c â t
atunci când ei atacă împărţeala
în n u m e l e lor propriu, p e n t r u c ă
n u m a i a t u n c i ei sunt terţii, 780.
— C r e d i t o r i i , c a r i a r fi f i g u r a t
î n î m p ă r ţ e a l ă , p o t s'o a t a c e , c h i a r
în n u m e l e lor propriu p. doi şi
v i o l e n ţ ă , n u insă p. l e z i u n e , p e n ­
trucă leziunea n u este admisă în
d r e p t u l nostru în privinţa majo­
rilor, 780, 8 3 2 u r m . V . Leziune.
— Intervenţia creditorilor în dr.
i n t e r n a ţ i o n a l privat, 780.
— Efectul declaraţia al împăr­
ţelei în dreptul modern, contrar
d r e p t u l u i r o m a n şi dreptului
nostru anterior, unde împărţeala
e r a t r a n s l a t i v ă d e proprietate, 781,
785.
— Aplicarea acestui principiu
la î m p ă r ţ e a l a a s c e n d e n ţ i l o r , 795,
6 7 9 . V . împărţeala ascendenţilor.
— împărţeala este declarativă
d e proprietate numai prin ficţi­
u n e (Controv.). 783 şi 795.
— Acest principiu este de or­
d i n e p u b l i c ă , 785, 799, 809.
— C o n s e c i n ţ i l e c a r e r e z u l t ă clin
p r i n c i p i u l d e c l a r a t i v al î m p ă r ţ e ­
l e i , 7 8 6 u r m . ş i Dreptul d i n 1912,
N o . 53.
— Nu este nevoe ca cel care
e x e r c i t ă a c ţ i u n e a în î m p ă r ţ e a l ă
să aibă capacitatea d e a înstrăina,
470.
—Validitatea drepturilor reale
constituite d e unul d i n comoşte-
nitori, în t i m p u l i n d i v i z i u n e i , s u b
condiţie ca imobilul g r e v a t să
c a d ă în lotul a c e l u i c o m o ş t e n i t o r ,
4 4 8 , 4 4 9 , 7 6 7 , n . 2, 7 8 6 , t e x t şi n . 2
ş i 7 8 7 , ad notam.
— Poprirea creanţei ereditare
d e către creditorul unuia ain m o ­
ştenitori (Controv.), 787.
— Aplic, principiilor d e mai s u s
la t o a t e d r e p t u r i l e r e a l e ( u z , s e r ­
v i t u t e , u z u f r u c t , etc.), 788.
— înstrăinarea imobilului indi-
v i z este v a l i d ă , tot s u b condiţia,
d e mai s u s , 788.
— P u r g a r e a d e p r i v i l e g i i şi i p o ­
teci de către dobânditorul părţei
indivize a imobilului grevat, 788,
7 8 9 şi t o m . X , p . 715. V . Purga.
împărţeala
— A p l i c a r e a Ia l e g a t e a p r i n c i ­
piilor c e cârmueşte vânzarea imo­
b i l u l u i i n d i v i z , 789.
— Nesupunerea împărţelei şi
licitaţiei la a c ţ i u n e a rezolutorie
p. neplata sultei din partea unui
comoştenitor remas dator către
ceilalţi comoştenitori, 490, nota 1
şi 789.
— Părţile pot însă să stipuleze
într'o î m p ă r ţ e a l ă un p a c t c o m i s o r
e x p r e s , 7 9 0 , t e x t ş i n o t e l e 1, 2 .
V . Pact comisor, Sultă, e t c .
— împărţeala i m o b i l i a r ă este
o p o z a b l i l ă t e r ţ i i l o r f ă r ă a fi t r a n ­
scrisă, întrucât din cauza unei la­
cune regretabile, numai actele
translative d e proprietate imobi­
liară sunt s u p u s e transcrierei, 790
şi t o m . X, 739, n. 3. V . Transcriere.
— împărţeala nu poate constitui
u n t i t l u j u s t , c a r e să' p o a t ă s e r v i
d e b a z ă u z u c a p i u n e i d e 10 s a u
2 0 d e a n i ( C o n t r o v . ) , 7 9 1 , 792. V .
Uzucapiune.
— Quid î n p r i v i n ţ a î m p ă r ţ e l e i
a s c e n d e n ţ i l o r ? n o t a 3 d e l a p. 8 7 5 ,
876. V . Uzucapiune.
— Tot c e o consecinţă a efec­
tului d e c l a r a t i v al î m p ă r ţ e l e i s e
d e c i d e c ă imobilele şi veniturile
l o r , c ă z u t e i n lotul u n u i m o ş t e ­
nitor, f o r m e a z ă gajul creditorilor
săi anteriori ş i că a c e ş t i a pot s ă
urmărească veniturile şi arenzile
acelor imobile, dacă m a i sunt încă
datorite, 793.
— A c t e l e la care s e aplică prin­
c i p i u l d e c l a r a t i v al împărţelei,
793 u r m .
— Aplic, principiului declarativ
a l î m p ă r ţ e l e i la l i c i t a ţ i a i m o b i l e l o r
succesiunei numai când adjude-
catarul e s t e unul din comoşteni­
tori, 513 şi 795 u r m . V. Licitaţie.
— Neaplic. efectului declarativ
al î m p ă r ţ e l e i la c e s i u n e a d r e p t u ­
rilor s u c c e s o r a l e consimţită u n e i
persoane străine de succesiune,
798.
— Nici donaţiunei părţei indi­
v i z e c e unul din moştenitori a r
f a c e a l t u i m o ş t e n i t o r , 7 9 8 . V . Do­
naţiune.
— De asemenea, nici o indivi­
ziune neexistând între nudul pro­
p r i e t a r şi u z u f r u c t u a r , o r i c e î n -
v o e l i intervenite între ei nu p o t
 Împărţeala
să p r o d u c ă efectul d e c l a r a t i v al
î m p ă r ţ e l e i , 799. V . Indiciziune.
— Cesiunea drepturilor succe­
s o r a l e f ă c u t ă d e toţi c o m o ş t e n i t o r i i
unuia d i n ei, este însă asimilată
î m p ă r ţ e l e i şi p r o d u c e e f e c t u l d e -
clarativ statornicit d e art. 786
p. 798.
— Pentru ca împărţeala s a u
actul asimilat ei să producă efect
declarativ, se cere ca indiviziunea
să î n c e t e z e într'un m o d c o m p l e c t
şi a b s o l u t (Controv.), 800.
— A p l i c , efectului d e c l a r a t i v la
împărţelele efectuate între c o m o ş -
tenitori şi u n t e r ţ i u c e s i o n a r al
drepturilor unui alt c o m o ş t e n i t o r
(Controv.), 801.
— B u n u r i l e la c a r e s e a p l i c ă
efectul d e c l a r a t i v al împărţelei,
801 u r m .
— A p l i c , a c e s t u i e f e c t la b u n u ­
rile corporale (mobile s a u imobile)
ş i la c e l e i n c o r p o r a l e i n d i v i z i b i l e ,
801.
— A p l i c , e f e c t u l u i d e c l a r a t i v la
creanţe, care sunt divizibile (Con­
t r o v . ) , 8 0 2 u r m . V . Creante.
— Concilierea a r i 786 c u art.
643 C. c i v . , p a g . 808 şi t o m . III,
p a r t e a I, p . 8 7 9 , 8 8 0 .
— Efectul declarativ al împăr­
ţelei în dreptul internaţional pri­
vat, 8 0 8 . V . Dr. internaţional.
— Garanţia loturilor, in caz de
tulburare sau evicţiune, 8 0 9 u r m .
— O b l i g . d e garanţie, aplicabilă
Ia o r i c e c o p r o p r i e t a t e î n g e n e r e ,
deci şi la împărţeala dintre aso­
ciaţi (p. 809, nota 9), la î m p ă r ţ e a l a
a s c e n d e n ţ i l o r (p. 853, 879), e t c . e r a
foarte e x p l i c a b i l ă în dreptul nos­
tru anterior, u n d e împărţeala eră
translativâ d e proprietate. 809.
— In d r e p t u l actual, e a n u s e
poate însă explica decât printr'o
reîntoarcere la principiile ro-
mane, 810.
— Cazurile în c a r e oblig, d e g a -
r a n ţ i e î ş i a r e l o c (în c a z d e e v i e -
ţiune şi d e tulburări d e drept,
n u î n s ă d e f a p t ) , 811 u r m .
— Sensul cuvântului evicţiune
(orice perdere s a u prejudiciu c e
unul din copărtaşi ar suferi prin
î m p ă r ţ e a l ă , în p r i v i n ţ a b u n u l u i
c ă z u t î n l o t u l s ă u ) , 8 1 1 , n. 3 .
—Copărtaşii nu-şi d a t o r e s c nicio
j împărţeala
garanţie pentru viciile ascunse
ale lucrurilor căzute în lotul lor, ci
numai pentru întinderea imobi­
lelor împărţite, d e câteori această
întindere este prevăzută în actul
| d e î m p ă r ţ e a l ă , 8 1 2 , ad notam.
| — Sensul cuvântului tulburare
; (orice împedicare a exerciţiului
dreptului d e proprietate), 813,
[ ad notam.
; — T u l b u r a r e a este d e fapt şi
d e d r e p t , 8 1 3 , ad notam.
j — N u m a i tulburările d e drept,,
c a r e t i n d la o e v i c ţ i u n e , n u î n s ă
şi a c e l e d e fapt, d a u loc la acţi­
u n e a î n g a r a n ţ i e , 8 1 3 , ad notam.
— Simpla temere a unei tulbu­
rări s a u a u n e i e v i c ţ i u n i n u d ă
loc, în g e n e r e , la a c ţ i u n e a î n g a ­
r a n ţ i e , 8 1 3 , ad notam.
— Cauza evicţiunei trebue să
fie a n t e r i o a r e î m p ă r ţ e l e i , 8 1 3 , 8 1 4 .
i — Quid î n c a z c â n d i m o b i l u l
: căzut în lotul unui c o p ă r t a ş a r e
o servitute activă şi exerciţiul
acestui drept este tulburat? 813,
n o t a 1.
— Cazul unei servituti p a s i v e ,
813, n, 1 ş i 8 1 4 , ad notam.
— Cazul unei servituti legale
(inexistenţa a c ţ i u n e i în garanţie),
814, ad notam.
— Cazul unei s e r v i t u t i a p a r e n t e
( a c e e a ş soluţie), 814, nota.
— Cazul c â n d copărtaşul este
tulburat în virtutea u n u i d r e p t
real s a u personal (uzufruct, uz,
locaţiune, etc.). I n e x i s t e n ţ a acţi­
u n e i în g a r a n ţ i e , 814 nota.
— C a z u l c â n d toţi c o m o ş t e n i ­
torii a u constituit o i p o t e c ă în
t i m p u l i n d i v i z i u n e i . In a s e m e n e a
c a z , e v i c ţ i u n e a , la c a r e e s t e s u ­
p u s c o p ă r t a ş u l î n al c ă r u i l o t a
căzut imobilul g r e v a t , dă loc la
a c ţ i u n e a î n g a r a n ţ i e , 8 1 4 , n . 1. V .
j Ipotecă.
! — Evicţiunile s a u tulburările,
! c a r e p r o c e d dintr'o cauză poste­
j rioare împărţelei, n u dau loc la
a c ţ i u n e a în garanţie, 815.
— D e asemenea, copărtaşii n u
garantează solvabilitatea debito­
rului c r e a n ţ e i c ă z u t ă în lotul u n u i a
din ei, dacă această insolvabili­
tate a survenit în u r m a împăr­
ţelei, 815.
— Quid î n p r i v i n ţ a p r e s c r î p ţ i e

Împărţeala
începută în contra a v e r e i d e moş­
tenire şi împlinită în urmă? (Con­
trov.), 815, 816.
— Există e v i c ţ i u n e în sensul le-
g e i şi, deci, acţiune în garanţie,
când o s u c c e s i u n e împărţită între
moştenitori e s t e g r e v a t ă d e o obli­
gaţie d e restituire prin r e d u c e r e a
unei donaţiuni făcută defunctului,
816.
— Oblig, de garanţie încetează,
d e câteori e v i c ţ i u n e a a fost a n u m e
e x c e p t a t ă printr'o clauză e x p r e s ă
a actului de împărţeală sau când
ea a fost cauzată prin î n s u ş faptul
ori culpa moştenitorului, 816, 817.
— Cazurile în c a r e moştenitorul
s e socoteşte în culpă (chestie d e
fapt), 817, n. 1.
— Oblig, reciprocă d e garanţie,
care incumbă copărtaşilor, îi opre­
şte d e a s e puteà e v i n g e între ei,
818.
— In ce consistă oblig, de g a ­
ranţie şi întinderea ei, 818 urm.
— împărţeala este menţinută, iar
moştenitorul, care a suferit e v i c ­
ţiunea, are drept la o d e s p ă g u ­
bire bănească; de u n d e rezultă că
acţiunea ce-i aparţine este per­
sonală, iar nu reală; 819.
— Despăgubirea, c a r e nu poate
niciodată să consiste în lucruri
d e ale s u c c e s i u n e i , s e socoteşte
după valoarea c e lucrul, de care
moştenitorul a fost lipsit, a v e à în
momentul e v i c ţ i u n e i , iar nu în
momentul facerei împărţelei, 820,
821.
— Dreptul moştenitorului de a
fi d e s p ă g u b i t p. i m p e n s e l e n e c e ­
sare şi utile a d u s e lucrului d e
care el a fost lipsit, 820, n. 2.
— Despăgubirea datorită m o ş ­
tenitorului e v i n s , cade în sarcina
tuturor copărtaşilor, chiar şi în
a c e e a a moştenitorului e v i n s , în
proporţie cu partea fiecăruia din
ei, 821.
— In caz de insolvabilitate a
unuia din comoştenitori, perderea
c e rezultă din această insolvabi­
litate se împarte, în proporţie c u
partea ereditară a fiecăruia din
ei, între toţi copărtaşii solvabili,
fără a se e x c e p t a pe moştenitorul
e v i n s , 821.
— Moştenitorul e v i n s are un pri-
1
împărţeala
v i l e g i u asupra imobilelor s u c c e s i ­
unei cuprinse în loturile garan­
ţilor, 822. V . Privilegiu.
— Oblig, d e garanţie incumbă
şi moştenitorului beneficiar, 822.
V . Beneficiu de inventar.
— Moştenitorul beneficiar plă­
teşte d e s p ă g u b i r e a ultra vires e-
motumenti, s e înţelege în pro­
porţie cu partea sa ereditară, 822.
V. Beneficiu de inventar.
— Dacă o rentă a fost pusă în
lotul unuia din moştenitori, ceilalţi
comoştenitori garantează pe a c e s t
moştenitor numai atunci când d e ­
bitorul rentei era insolvabil în
momentul facerei împărţelei. Cu
alte cuvinte, copărtaşii garan­
tează solvabilitatea actuală, iar n u
a c e a viitoare a debitorului ren­
tei, 823. V. Rentă.
— A c e a s t ă dispoziţie fiind o apli­
c a r e a dreptului comun, se aplică
şi creanţelor căzute în lotul unui
copărtaş, 824.
— Copărtaşii garantează î n s ă
existenţa creanţei, după cum ei
garantează şi existenţa rentei, 824,
nota 1. V. Creanţe.
— P r e s c r i e r e a acţiunei în ga­
ranţie în privinţa rentelor căzute
în lotul unuia din copărtaşi (cinci
ani din ziua împărţelei), 825
— Această dispoziţie fiind e x ­
cepţională, e s t e de strictă inter­
pretare, 825, 826.
— Modul c u m se e x e r c i t ă acţi­
unea în garanţie, 827.
— Tribun, competent (acel al
domiciliului pârîtului) 499 şi 827,
nota 1.
— Obiig. garanţiei în dreptul
internaţional privat, 543, 544, 828.
V. Dr. internaţional.
— Desfiinţarea sau resciziunea
împărţelei, 328 urm.
— Cazurile în care împărţeala
este inexistentă, 829 urm.
— Neaplic. în s p e c i e a art. 1900
C. civ., prescripţia prevăzută d e
a c e s t text fiind o confirmare ta­
cită, 831, 848.
— Prescripţia de 10 ani nu este
aplicabilă nici împărţelei anula-
bile, când ea nu rezultă din con­
v e n ţ i a părţilor, ci a fost făcută
prin justiţie. In a s e m e n e a caz,
i
«T2

împărţeala împărţeala
prescripţia este d e 30 d e ani, con­ ş i a d u c e r e a î n a p o i la m a s a s u c ­
form dreptului c o m u n , 848. cesorală a bunurilor c e compu­
— Cazurile în c a r e împărţeala n e a u lotul s ă u , 838.
e s t e a n u l a b i l ă ( d o i ş i v i o l e n ţ ă ) , 831 — Restituirea fructelor perce­
urm. p u t e în urma împărţelei, 839.
— Leziunea nu este admisă d e — Quid î n p r i v i n ţ a e o p a r t a ş i l o r
legiuitorul nostru ca o cauză d e d e bună credinţă? (Controv.), 839.
a n u l a r e î n p r i v i n ţ a m a j o r i l o r , 780, — Efectul desfiinţărei împăr­
832 u r m . V . Leziune. ţ e l e i în p r i v i n ţ a terţiilor. C ă d e r e a
— Quid î n p r i v i n ţ a e r o r e i ? ( N u înstrăinărilor şi a drepturilor con­
este o cauză de anulare a împăr­ stituite d e copărtaşi în folosul ter­
ţelei), 829, 833, 834. V . Eroare. ţiilor, în u r m a î m p ă r ţ e l e i ; ş i a c e s t e
— Dacă eroarea este rezultatul d r e p t u r i n u v o r r ă m â n e a în pi­
manoperilor dolozive întrebuin­ cioare decât s u b condiţia ca imo­
ţate d e unul din comoştenitori, bilul înstrăinat s a u g r e v a t d e d r e p ­
a t u n c i e x i s t ă doi, 835. turi reale să c a d ă prin noua îm­
— Anul. împărţelei p. neobser- p ă r ţ e a l ă tot în lotul a c e l u i a ş c o ­
varea formelor legale (incapaci­ p ă r t a ş , p r i n c i p i u a d e v ă r a t în toate
t a t e a părţilor), 835. c a z u r i l e , fie c ă î m p ă r ţ e a l a a f o s t
— In c a z d e i n c a p a c i t a t e , n u m a i anulată pentru violenţă s a u pentru
i n c a p a b i l u l s e p o a t e folosi d e n u ­ doi, 839, 840, text şi note, 841.
litate ( n u l i t a t e r e l a t i v ă ) , 835. n. 3. — Validitatea actelor de admi­
— In c o d u l fr. î m p ă r ţ e a l a f ă c u t ă nistraţie făcute d e moştenitor în
c u un incapabil, fără îndeplinirea u r m a î m p ă r ţ e l e i a c u m a n u l a t ă , 841.
formelor legale, n u este nulă, d u p ă — Quid î n p r i v i n ţ a c e s i u n e i c â ş -
c u m sunt celelalte acte ale inca­ j t i u r i l o r şi a i n s t r ă i n ă r e i d r e p t u -
pabilului, ci este validă, însă n u ­ | rilor s u c c e s o r a l e ? 841.
mai ca împărţeală a folosinţei ; — D r e p t u l aceluia contra căruia
(partageprovisionnel), sistem care j s'a c e r u t d e s f i i n ţ a r e a î m p ă r ţ e l e i ,
n'a f o s t a d m i s d e l e g i u i t o r u l n o s t r u , d e a opri această desfiinţare, dând
n o t a 3 d e l a p . 4 6 0 , 4 6 1 ; 4 7 0 , n. 2 , r e c l a m a n t u l u i în a n u l a r e s u p l i ­
7 7 0 , V73 ş i 8 3 6 . mentul d i n partea sa ereditară în
— Anularea împărţelei pentru bani s a u în natură (Inadvertenţa
d o i , 8 2 9 , 8 3 6 , 8 3 7 . V . Doi. legiuitorului), 842, 843.
Quid î n p r i v i n ţ a d o l u l u i c o m i s — î m p ă r ţ e a l a a s c u n s ă s u b formă
p r i n r e t i c e n ţ ă ? 8 3 7 , t e x t ş i n. 3 . u n u i a l t c o n t r a c t (altă i n a d v e r t e n ţ ă
— Anularea împărţelei pentru a legiuitorului nostru), 843 urm.
v i o l e n ţ ă , 837. V . Violenţă. — Confirmarea împărţelei anu-
— T e m e r e a întemeiată a unui l a b i l e e s t e o fine d e n e p r i m i r e î n
proces nu esle o violenţă d e na­ c o n t r a a c ţ i u n e i în a n u l a r e , 845
tură a a t r a g e anularea împărţelei, urm.
837. — C o n f i r m a r e a p o a t e fi e x p r e s ă
— D o v e d i r e a d o l u l u i şi a v i o ­ sau tacită, conform dreptului co­
lenţei prin orice mijloace d e probă, m u n , 845.
8 3 8 . V . Doi, Violenţă, etc. — C a z u r i l e în c a r e c o n f i r m a r e a
— Desfiinţarea împărţelei prin e s t e t a c i t ă , 846.
îndeplinirea condiţiei, atunci când — înstrăinarea părţei d e moşte­
c o n d i ţ i a r e z o l u t o r i e a fost a n u m e nire este o confirmare tacită a
p r e v ă z u t ă d e părţi, 838. î m p ă r ţ e l e i , 846, 847.
— Condiţia rezolutorie nu este — Excepţia de garanţie este o
însă niciodată subînţeleasă în îm­ a l t ă fine d e n e p r i m i r e c o n t r a a c ţ .
părţeală c a în celelalte c o n v e n ţ i i î n a n u l a r e , 847.
s i n a l a g m a t i c e , 4 9 0 , n. 1 ş i 8 3 8 . V . — I n f i n e , u l t i m a fine d e n e p r i ­
Condiţie. mire c e s e poate opune acţiunei
— Efectele desfiinţărei împăr­ în anulare, atunci c â n d î m p ă r ­
ţelei, 8 3 8 u r m . ţeala este anulabilă, iar n u inexis­
— P r o v o c a r e a unei nouă împăr­ t e n t ă , e s t e p r e s c r i p ţ i a d e IO a n i
ţeli din partea fiecărui copărtaş (confirmare tacită), c a r e curge

dela d e s c o p e r i r e a dolului s a u în­
c e t a r e a v i o l e n ţ e i , 847, 848.
— In c a z d e î m p ă r ţ e a l ă j u d i c i ­
a r ă , î m p ă r ţ e a l a n u m a i p o a t e fi
anulată după c e ea a dobândit au­
toritatea l u c r u l u i j u d e c a t , 848.
— Persoanele care pot cere nu­
litatea şi în contra cărora e a tre­
b u e s ă fie c e r u t ă , 8 4 8 u r m .
împărţeala ascendenţilor, 8 5 0
urm.
—Origina acestei instituţii (drep­
tul r o m a n ) , 8 5 1 .
— E x i s t e n ţ a ei în dr. i n d i a n şi
în v e c h i u l testament, 851, text şi
n o t a 1.
— In dreptul nostru anterior,
852.
— In v e c h i u l d r e p t f r a n c e z , 852,
nota 2.
— In d r e p t u l a c t u a l , î m p ă r ţ e a l a
a s c e n d e n ţ i l o r n u mai este, c a în
dreptul v e c h i u roman, un atribut
al p u t e r e i p ă r i n t e ş t i , n o t a 2 d e l a
p. 851, 852.
— Definiţia î m p ă r ţ e l e i a s c e n d e n ­
ţilor, 853.
— Ea nu este un pact succeso­
ral o p r i t d e l e g e , 3 2 1 , 8 5 3 . V e z i
Pacte succesorale.
— B u n u r i l e împărţite între des­
cendenţi nu sunt s u p u s e rapor­
tului (Controv.). 555 nota, 635 nota.
V. Raport.
— Ele sunt însă s u p u s e rapor­
tului fictiv, statornicit d e art. 849
( C o n t r o v . ) , p. 8 5 3 , 8 6 0 .
— P r e c u m şi e f e c t u l u i d e c l a r a t i v
al î m p ă r ţ e l i l o r î n g e n e r e , 7 9 5 , 8 7 9 .
— Garanţia loturilor, 853, 879.
— Existenţa privii, copărtaşilor.
853. 879. V . şi t o m . X , p . 493.
— A c e a s t ă î m p ă r ţ e a l ă p o a t e fi
atacată d e terţii prin a c ţ i u n e a p a u -
liană, 853.
— S c o p u l a c e s t e i i n s t i t u ţ i i şi
n e a t i n g e r e a a c e s t u i s c o p , 853, 854,
— Justificarea acestei instituţii,
854.
— Părintele poate să stipuleze o
c l a u z ă p e n a l ă , c h i a r în t e s t a m e n t u l
prin c a r e s'ar f a c e î m p ă r ţ e a l a , 855,
t e x t şi n. 5, 8 8 2 . V . Clauză pe­
nală. Testament, etc.
— Nulitatea unei a s e m e n e a cla­
use, d e câteori ea ar atacă re­
z e r v a , 855 ş i 890, n. 2.
— N u m a i tatăl, m a m a ş i ceilalţi
ascendenţi pot să-şi împartă a v e -
975
Impărţeala ascendenţilor
rea lor intre d e s c e n d e n ţ i , celelalte
r u d e fiind s u p u s e d r e p t u l u i c o m u n ,
856, 857.
— Facerea m a i multor împărţeli
s u c c e s i v e , 8 5 6 , n. 3 , 8 6 0 .
— P e r s o a n e l e între care s e face
a c e a s t ă î m p ă r ţ e a l ă (fiii ş i c e i l a l ţ i
d e s c e n d e n ţ i ) , 857, 858.
— Tatăl natural n u p o a t e să-şi
împartă a v e r e a sa între copiii săi
naturali, c h i a r r e c u n o s c u ţ i , 858.
— M a m a naturală şi ascendenţii
d e p e m a m ă pot însă să-şi împartă
a v e r e a între copiii naturali recu­
n o s c u ţ i , 8 5 6 , n. 2 , 8 5 9 . V . Copii
naturali.
— P r i n fii s e î n ţ e l e g e n u n u m a i
cei legitimi s a u legitimaţi, dar
î n c ă ş i c e i a d o p t a ţ i şi c h i a r c e i n a ­
t u r a l i faţă d e m a m a lor, 858, 859.
— A s c e n d e n t u l nu-şi p o a t e îm­
părţi a v e r e a între d e s c e n d e n ţ i i
c o p i l u l u i s ă u a d o p t i v , 8 5 8 , n. 6,
885, ad notam. V. Adojiţiune.
— El v a trebui însă să c u p r i n d ă
în î m p ă r ţ e a l ă p e copilul s ă u a-
d o p t i v , 8 8 5 , ad. notam.
— A s c e n d e n t u l poate astăzi să
c u p r i n d ă în împărţeala s a p e o
p e r s o a n ă s t r ă i n ă , în c e e a c e pri­
veşte partea disponibilă a ascen­
d e n t u l u i , 859.
-- împărţeala poate, d e aseme­
nea, cuprinde o liberalitate către
unul d i n d e s c e n d e n ţ i , în l i m i t e l e
părţei disponibile (Controv.), 859.
— Cazul c â n d toate b u n u r i l e n u
sunt c u p r i n s e în împărţeală (su­
p l i m e n t d e î m p ă r ţ e a l ă ) , 859, 860.
— Bunurile omise de ascendent
nu sunt s u p u s e raportului real, ci
n u m a i raportului fictiv, p r e v ă z u t
d e art. 849, p. 860.
— Formele împărţelei ascenden­
ţilor ( d o n a ţ i u n e s a u t e s t a m e n t ) ,
861 u r m .
— S'a d e c i s c ă e s t e v a l i d ă î m ­
părţeala făcută prin testament,
c a r e s e referă p e n t r u l o t u r i l e atri­
b u i t e fiecărui m o ş t e n i t o r , l a o î m ­
părţeală făcută mai înainte prin­
tr'un a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ,
atunci când n u poate să existe
nicio îndoială asupra intenţiei tes­
t a t o r u l u i în c e e a c e p r i v e ş t e c u ­
prinsul fiecărui lot. V . t o m . X ,
p . 4 9 3 , n o t a 4 , in fine.
— împărţeala ascendenţilor este
 împărţeala ascendenţilor
d e c i a s t ă z i u n act s o l e m n , 8 2 9 ,
n o t a 3 ; 861, 862.
— J u s t i f i c a r e a a c e s t e i soluţii, 862.
— N e a p l i c . în s p e c i e a art. 411,
4 1 2 C. c i v . , 8 6 2 .
— De câteori împărţeala este
făcută prin testament, ascendentul
t x e b u e s ă o b s e r v e n u n u m a i for­
m e l e testamentelor, dar încă con­
diţiile şi r e g u l e l e p r e s c r i s e p e n t r u
a c e s t e a c t e , 863 u r m .
-- Astfel, împărţeala făcută prin
testament este revocabilă; ea nu
p o a t e fi f ă c u t ă p r i n t r ' u n t e s t a m e n t
c o n j u n c t i v , etc., 863 u r m .
— A d m i t e r e a soluţiei contrare
în privinţa împărţelei făcută prin
•donaţi u n e ( d o n a ţ i u n e c o n j u n c t i v ă ) ,
871.
— C u p r i n d e r e a în a c e a s t ă î m ­
părţeală a bunurilor viitoare ale
t e s t a t o r u l u i , 8 6 4 , 865.
— Dacă descendenţii se consi­
d e r ă ca legatari s a u ca m o ş t e n i ­
tori a b intestat (Controv.), 865.
— Capacitatea ce trebue să aibă
d e s c e n d e n t u l ( C o n t r o v . ) , 865.
— D e s c e n d e n ţ i i pot să r e n u n ţ e
la s u c c e s i u n e a t e s t a m e n t a r ă şi să
p r i m e a s c ă p e a c e a ab intestat.
8 6 5 , 866.
— I n s p e c i e , fiind v o r b a d e o
succesiune testamentară, descen­
denţii v o r plăti datoriile d e f u n c ­
tului ca legatari, iar nu ca m o ş ­
t e n i t o r i a b i n t e s t a t . ( C o n t r o v . ) , 866.
V . Plata datoriilor
— Cazul unei împărţeli parţiale,
866.
— In c a z d e a m u r i u n u l d i n
d e s c e n d e n ţ i i p r e v ă z u ţ i în î m p ă r ­
ţeală, înaintea testatoi ului, partea
lui d e v i n e c a d u c ă şi face o b i e c t u l
unei împărţeli suplimentare; ca­
ducitatea legatului nu atrage însă
nulitatea întregei împărţeli (Con­
trov.), 866, 878. -
— Cazul c â n d d e s c e n d e n t u l ,
m o r t î n a i n t e a t e s t a t o r u l u i , a r fi
l ă s a t el î n s u ş c o p i i (Controv.), 867.
— D a c ă a s c e n d e n t u l îşi î m p a r t e
a v e r e a sa prin a c t e între vii (do-
n a ţ i u n i ) , e l t r e b u e s ă o b s e r v e for­
m e l e , r e g u l e l e şi c o n d i ţ i i l e c a r e
c â r m u e s c dispoziţiile între vii.
868 urm.
— Astfel, împărţeala v a trebui
s ă fie f ă c u t ă p r i n a c t a u t e n t i c ş i
împărţeala ascendenţilor
s ă fie a c c e p t a t ă d e toţi d e s c e n d e n ţ i i
c a p a b i l i , 868, 869.
— î m p ă r ţ e a l a a s c e n d e n ţ i l o r fă­
cută printr'o d o n a ţ i u n e d e g h i z a t ă
(Controv.), nota 4 dela p. 868, 869.
— împărţeala donaţiunei poate
fi a c c e p t a t ă p r i n m a n d a t a r , î n s ă
m a n d a t u l t r e b u e s ă fie a u t e n t i c
( C o n t r o v . ) , 8 6 9 , n o t a 2.
— Mai m u l t încă, a s c e n d e n t u l ,
capabil de a dispune, poate să dea
c u i v a m a n d a t d e a-i î m p ă r ţ i a v e ­
r e a s a . In a s e m e n e a c a z , m a n d a t u l
t r e b u e s ă fie a u t e n t i c ş i s p e c i a l ,
n o t a 2 d e l a p. 869, 870.
— A c c e p t a r e a donaţiunei din
p a r t e a d e s c e n d e n ţ i l o r , 8 6 9 , t e x t şi
n o t a 2.
— in caz d e a c c e p t a r e printr'un
act posterior, împărţeala nu-şi v a
p r o d u c e efectele sale decât din
ziua comunicarci ascendentului,
prin portărei, a actului d e a c c e p ­
t a r e , 8 6 9 , n o t a 2.
— A s c e n d e n t u l , care face îm­
părţeala prin donaţiune, nu poate
s'o p r i m e a s c ă î n n u m e l e d e s c e n ­
dentului donatar, pentrucă n i m e n e
n u p o a t e figură î n a c e l a ş a c t c a
d ă r u i t o r şi c a d o n a t a r , 8 7 0 .
— Tatăl poate însă să a c c e p t e ,
în n u m e l e d e s c e n d e n t u l u i m i n o r ,
d o n a ţ i u n e a făcută d e m a m ă , iar
m a m a , p e a c e a făcută d e tată,
8 7 0 . n o t a 2.
— Capacitatea c e t r e b u e să aibă
a s c e n d e n t u l şi d e s c e n d e n t u l , c e l
d i n t ă i u p e n t r u a fa e o a s e m e n e a
î m p ă r ţ e a l ă , i a r c e l d e al d o i l e a
p e n t r u a o a c c e p t a , 870, 871.
— Minorii şi interzişii n u pot,
d e c i , s ă p r o c e a d ă la a c e a s t ă î m ­
părţeală, nici a c e i o s â n d i ţ i la
m u n c a s i l n i c ă ş i r e c l u z i u n e , în
t i m p u l p e d e p s e i lor, 871.
— Quid p e n t r u f e m e e a m ă r i t a t ă ,
în p r i v i n ţ a a v e r e i s a l £ p a r a f e r -
n a l e ş i d o t a l e , 8 7 1 , t e x t şi n o t a 4.
— împărţeala conjunctivă făcută
prin d o n a ţ i u n e ( v a l i d i t a t e a ei), 871.
— A d m i t e r e a soluţiei contrare,
în privinţa împărţelei t e s t a m e n ­
tare, 863 u r m .
— Irevocabilitatea împărţelei
f ă c u t ă p r i n d o n a ţ i u n e , 871 u r m . ,
t e x t şi nota.
— A s c e n d e n t u l n u e s t e , în p r i n ­
cipiu, responsabil către descen-
 împărţeala ascendenţilor
•denţii s ă i d e e v i c ţ i u n e a l u c r u r i l o r
• d ă r u i t e , t>73, t e x t ş i n o t a 2.
— împărţeala imobiliară, făcută
p r i n d o n a ţ i u n e , p e n t r u a fi o p o ­
z a b i l ă t e r ţ i i l o r , t r e b u e s ă fie t r a n s ­
c r i s ă , 8 7 3 , 8 7 4 . V. Transcriere.
— împărţeală, c a r e cuprinde
o b i e c t e m o b i l e , s p r e a fi v a l i d ă ,
t r e b u e s ă fie î n s o ţ i t ă d e a c t u l e s ­
t i m a t i v c e r u t d e art 827, p. 874.
— împărţeala făcută prin dona­
ţiune n u poate să cuprindă decât
bunurile prezente ale ascenden­
tului dăruitor, pe când acea fă­
cută prin testament poate c u p r i n d e
ş i b u n u r i l e s a l e v i i t o a r e , 864 , 8 6 5 ,
874, 875.
—- î m p ă r ţ e a l a f ă c u t ă p r i n a c t e
î n t r e v i i n u p o a t e fi f ă c u t ă s u b
o condiţie potestativa din partea
dăruitorului, 875.
— E a p o a t e î n s ă fi f ă c u t ă s u b
o condiţie suspensivă sau rezolu-
torie, s a u s u b un termen, 875,
n o t a 1.
— Ascendentul dăruitor poate,
deci, să stipuleze dreptul de re­
î n t o a r c e r e , 875, 878.
— El p o a t e , d e a s e m e n e a , să-şi
rezerve uzufructul bunurilor dă­
ruite, să s t i p u l e z e o rentă v i a g e r ă
în f o l o s u l l u i s a u a l u n u i t e r ţ i u ,
e t c . , 8 7 5 , n o t a 1.
-- Cazul când sarcinile i m p u s e
p r i n d o n a ţ i u n e a r fi m a i m a r i d e ­
cât folosul a d u s prin împărţeală,
8 7 5 . n o t a I.
— Ascendentul nu poate să c u ­
p r i n d ă în î m p ă r ţ e a l ă d e c â t b u n u ­
rile s a l e proprii, n u însă şi b u n u r i
s t r ă i n e , 864, 8 7 5 , t e x t ş i nota 3, 876.
— î m p ă r ţ e a l a unui l u c r u străin
constitue, în favoarea d e s c e n d e n ­
tului, un titlu just pentru uzuca-
p i u n e a d e 10 s a u 20 d e ani, 875,
nota 3.
— Quid î n p r i v i n ţ a împărţelei
t e s t a m e n t a r e ? 8 7 6 , ad notam.
— In c a z c â n d a s c e n d e n t u l a
dat descendentului u n lucru m o ­
bil c e n u - i a p a r ţ i n e a , a c e s t d i n
urmă d e v i n e proprietarul acestui
lucru, prin prescripţia instantanee,
dacă este d e bună credinţă, 876.
V. Prescripţie.
— Descendenţii donatari univer­
sali s a u c u titlu u n i v e r s a l plătesc
datoriile ascendentului, nu însă
împărţeala ascendenţilor
şi d e s c e n d e n ţ i i donatari ai u n o r
b u n u r i p a r t i c u l a r e , 876, 877.
— in privinţa împărţelei făcută
prin testament, vezi p. 866.
— In o r i c e c a z , a s c e n d e n t u l d ă ­
ruitor poate s ă impue d e s c e n d e n ­
ţ i l o r o b l i g a ţ i a d e a-i p l ă t i d a t o r i i l e
existente în momentul donaţiunei,
n u însă şi c e l e viitoare, 878.
— Efectele comune împărţelilor
făcute prin donaţiune sau testa­
ment, 8 7 9 u r m .
— A p l i c , e f e c t u l u i r e t r o a c t i v al
î m p ă r ţ e l e i ( C o n t r o v . ) , 795, 879.
— Garanţia loturilor, în caz d e
e v i c ţ i u n e s a u tulburări d e drept,
853, 879.
— Existenţa privilegiului co-
părtaşilor, 8 5 3 , 879, 8 8 0 .
—- D e c â n d c u r g e t e r m e n u l d e
6 0 z i l e , c o n f e r i t d e art. 1741, p. 8 8 0 ,
t e x t ş i n o t a 1.
— împărţeala ascendenţilor D U
p o a t e fi d e s f i i n ţ a t ă p e n t r u c a u z ă
d e e v i c ţ i u n e (Controv.), 880.
— Dacă ascendentul care-şi îm­
parte a v e r e a între d e s c e n d e n ţ i i
săi, este s a u n u obligat a s e con­
f o r m ă a r t . 7 3 6 ş i 741 C . c i v . ( C o n ­
t r o v . ) , 8 8 0 , 8 8 1 , t e x t ş i n o t a 1.
— A r t . 1741 C. c i v . n e f i i n d d e
ordine publică, ascendentul, care
nu s e conformează acestui text,
poate să î m p e d i c e pe descendenţii
săi, prin stipularea unei clauze
penale, d e a ataca împărţeala din
a c e a s t ă c a u z ă , 882. V e z i Clauză
penală.
— L o t u r i l e p o t fi a t r i b u i t e d e s ­
cendenţilor prin t r a g e r e a sorţilor
şi c h i a r fără î n d e p l i n i r e a a c e s t e i
formalităţi, 882. V . împărţeală.
— Cauzele de anulare ale îm­
părţelei ascendenţilor, 882 urm.
— Anularea pentru vicii d e f o r ­
ma, i n c a p a c i t a t e s a u v i c i i d e c o n -
simţimânt, 883.
— Necuprinderea tuturor copii­
l o r , c a r i u r m e a z ă a fi c h e m a ţ i la
succesiunea ascendentului, 883,
884.
— Sensul cuvântului copii (cei
l e g i t i m i , l e g i t i m a f i şi c h i a r n a t u ­
r a l i , faţă d e m a m a l o r ) , 8 5 6 , n . 2 ,
8 5 9 , 8 8 3 , n. 6.
— C o p i l u l c o n c e p u t Ia m o a r t e a
ascendentului se consideră ca exis­
tent, 884 nota.
 împărţeala ascendenţilor
— Cazul când copilul o m i s a
murit înaintea ascendentului (va­
liditatea împărţelei), 884 nota.
— Admiterea aceleiaşi soluţii
c â n d d e s c e n d e n t u l o m i s în î m p ă r ­
ţeală a r e n u n ţ a t la s u c c e s i u n e a
a s c e n d e n t u l u i s ă u a fost e x c l u s c a
n e d e m n , 884 nota.
— Persoanele care pot ataca îm­
p ă r ţ e a l a în c a z d e o m i t e r e a u n u i
d e s c e n d e n t , 886.
— Facerea unei nouă împărţeli,
886.
— î m p ă r ţ e a l a în c a r e unul d i n
d e s c e n d e n ţ i a fost o m i s , n u e s t e
i n e x i s t e n t ă la noi, c a în c o d u l
francez, ci numai anulabilă (Con­
trov.), 485, nota 4 ; 489, text şi nota
1; 3 8 2 n . 4 ; 8 8 7 , 8 8 8 .
— A c e a s t ă r e g u l ă fiind e x c e p ­
ţională n u s e aplică împărţelilor
în g e n e r e , c a r e s u n t i n e x i s t e n t e ,
d e c â t e o r i toţi c o p ă r t a ş i i n ' a u i n ­
t e r v e n i t la î m p ă r ţ e a l ă , 888.
— Consecinţiie care rezultă din
împiejurarea că împărţeala este
numai anulabilă, iar nu inexis­
tentă, 888.
— R e d u c e r e a împărţelei ascen­
denţilor pentru micşorarea rezer­
vei, 888 u r m .
— Consecinţiie care rezultă din
faptul c ă a c ţ i u n e a e s t e , în s p e c i e ,
o acţiune în reducţiune, iar n u în
anulare, 890 u r m .
— Prescrierea acestei acţiuni
(aplicarea dreptului comun), 891.
— Anticiparea cheltuelilor pre-
ţeluirei bunurilor împărţite, 891.
— Dacă acţiunea descendentu­
l u i , c a r e p r e t i n d e c ă i s'a a t a c a t
rezerva, nu este întemeiată, chel­
t u e l i l e îl p r i v e s c p e e l , 8 9 2 .
— Dacă, din contra, acţiunea sa
este întemeiată, banii avansaţi d e
el i s e v o r restitui, a p l i c â n d u - s e
d r e p t u l c o m u n , 892.
Incapacitate. — C a z u r i l e d e i n ­
capacitate în materie d e succesi­
une, 70 u r m . V. Succesiune.
— D e o s e b i r e între incapacitate
si n e d e m n i t a t e , 6 9 , 7 0 , 8 1 . V e z i
Nedemnitaie, Succesiune, etc.
— Incapacitatea străinilor d e a
d o b â n d i i m o b i l e r u r a l e în R o m â ­
n i a , 6 4 , 76, 77, 5 1 0 , n o t a 2 . V . Imo­
bil e rurale, Străini, Succesiune, etc.
— A s c e n d e n t u l sau f r a t e l e c a r e
a r fi f o s t i n c a p a b i l d e a m o ş t e n i
p e de cuj'us, n u p o a t e fi r e p r e ­
z e n t a t , 133. V . Nedemnitate, Re­
prezentaţie, etc.
— M o ş t e n i t o r u l i n c a p a b i l , ca ş i
cel n e d e m n , n u are sezina, 61,79.
V . Nedemnitate, Sezină, etc.
— Despre o incapacitate spe­
cială existentă, în m a t e r i e s u c c e ­
sorală, în dreptul m u z u l m a n , 77,
78. V e z i Dr. muzulman, Succe­
siune, e t c .
— Analogie c u a c e s t c a z s p e c i a l ,
e x i s t e n t ă în dreptul nostru ante­
rior, 78.
— Incapacitatea uneia din părţi
este o cauză d e anulare a împăr­
ţelei, 829, 835 u r m .
— N u l i t a t e a fiind, î n s p e c i e , r e ­
lativă, numai incapabilul poate să
propue această cauză d e anulare,
835, n o t a 3 . V . împărţeală.
Incendiu. — C a z u l c â n d i m o b i ­
lul s u p u s raportului a fost d i s t r u s
printr'un incendiu provenit din
c a z fortuit ( d o v a d a c e t r e b u e s ă
facă d e s c e n d e n t u l donatar), 663. V .
Raport.
— Neraportarea sumei primită
dela societatea d e asigurare, 663,
nota 2. V . Raport.
— Cazul când imobilul incen­
diat a fost a s i g u r a t d e î n s u ş d ă -
r u i t o r u l (Controv.), 663, n o t a 2. V .
Raport.
închiriere. — î n c h i r i e r e a s a u
arendarea lucrului comun d e ' c ă -
tre p r o p r i e t a r i i în i n d i v i z i u n e
( C o n t r o v . ) , 450, n o t a 3. V . Comuni­
tate, Indiviziune. etc.
— Contractele d e închiriere s a u
arendare încheiate pe termen cel
mult d e cinci ani, se consideră,
în l e g e a n o a s t r ă , c a a c t e d e a d ­
ministraţie, iar pentru un t e r m e n
mai l u n g d e cinci ani, ca acte d e
d i s p o z i ţ i e , 3 8 5 , 4 4 0 , 4 5 9 , ad notam,
8 4 1 , 9 1 7 ; t o m . I X , p . 51 ş i t o m . X ,
p. 68, e t c .
— Foloasele trase de descen­
d e n t u l m o ş t e n i t o r d i n t r ' u n con­
tract d e închiriere sau arendare
încheiat cu ascendentul său pentru
un preţ mai mic decât valoarea
reală a lucrului închiriat s a u a r e n ­
dat, s u n t s u p u s e raportului, 559,
ad notam. V. Raport.
 — L o c a t a r u l n u a r e d r e p t la
c o m o a r a g ă s i t ă in f o n d u l închi­
r i a t s a u a r e n d a t , 30. V. Comoară.
— Locatarul nu poate vână p e
fondul închiriat s a u arendat, dacă
a c e s t d r e p t n u i-a f o s t c o n c e d a t
prin contract, 16. V . Arendaş,
Vânat, e t c .
Indiviziune. — D e f i n i ţ i a i n d i v i ­
ziunei, comunităţei sau coproprie-
tăţei, 445.
— Deosebire între c o m u n i t a t e
şi s o c i e t a t e , 4 5 0 , n o t a 1.
— N u există i n d i v i z i u n e intre
uzufructuar şi nudul proprietar,
4 4 5 , n o t a 2 ; 4 6 0 , n o t a 1; 7 7 2 ş i 7 9 9 .
V . Impăr(ealâ, Uzufruct, etc.
— Există însă indiviziune între
m a i m u l ţ i c o p r o p r i e t a r i ai a c e -
l u i a ş u z u f r u c t , c a şi între c o p r o ­
prietarii aceleiaş n u d e proprietăţi,
a ş a că î m p ă r ţ e a l a între ei e s t e c u
putinţă, 445, nota 2 şi t o m . VIII,
[). 7 9 3 , n o t a 1.
— Indiviziunea presupune mai
mulţi coproprietari s a u comoşte­
nitori, 446.
— Indiviziunea încetează prin
î m p ă r ţ e a l ă , 4 4 5 , n o t a 2 ş i 4 5 4 , n. 2.
V. împărţeală.
— D i f i c u l t ă ţ i l e la c a r e a d a t l o c
materia indiviziunei sau comuni­
tăţei, 446 u r m . şi t o m . IX, p. 536
urm.
— Fiecare proprietar indiviz
poate, în timpul indiviziunei, să ur­
mărească, pentru partea sa, plata
c r e a n ţ e l o r s u c c e s i u n e i ş i s ă fie
urmărit, tot p e n t r u partea sa. d e
către creditorii defunctului,fiindcă
atât c r e a n ţ e l e c â t şi datoriile s u n t
î m p ă r ţ i t e d e d r e p t în v i r t u t e a
l e g e i , 447 şi 679 u r m .
— E x e r c i t a r e a a c ţ i u n e i în r e ­
vendicare d e către comoştenitori
sau coproprietari, 447, 448.
— Coproprietarii n u pot exer­
cita unul în contra altuia acţiunea
în r e v e n d i c a r e , 4 4 8 ; t o m . III, p a r ­
t e a I, p . 2 3 2 , ad notam şi p. 274;
t o m . I X , p . 5 4 2 şi t o m . X , p . 557,
n o t a 1. V . Acţ. în revendicare.
— Quid î n p r i v i n ţ a a c ţ i u n i l o r
p o s e s o r i i ? (Controv.), 4 4 8 ; t o m . III,
p a r t e a T, p . 2 3 2 , ad notam ş i t o m .
I X , p . 5 4 2 , t e x t ş i n o t a 5. C p r . J u ­
decătoria ocolului Tătăreştii d e
S u s ( T e l e o r m a n ) , Cr. judiciar din
1912, N o . 48, p . 572.
Indiviziune
— înstrăinarea sau ipotecarea
p ă r ţ e i i n d i v i z e d e c ă t r e fiecare c o -
p ă r t a ş , 448.
P e n t r u ca înstrăinarea şi
i p o t e c a s ă fie v a l i d ă , i m o b i l u l î n ­
străinat s a u ipotecat trebue s ă
cadă, prin efectul împărţelei, în
lotul m o ş t e n i t o r u l u i c a r e 1-a î n ­
străinat s a u ipotecat, 449, 660 şi
p. 7 8 6 , 7 8 8 ; t o m . I X , p . 5 4 1 , 5 4 2 ,
547 ş i t o m . X , p . 556, 5 5 7 , 576, 5 7 7 ,
705, e t c . V . Împărţeală, înstrăi­
nare, Ipotecă, e t c .
— Validitatea nu numai a ipo­
tecilor c o n v e n ţ i o n a l e , d a r şi a c e l o r
l e g a l e , 449. V e z i şi p. 653.
— Un coproprietar nu poate să
c o n s t i t u e a s c ă s i n g u r o altă s e r v i ­
t u t e d e c â t u z u f r u c t u l , 4 4 9 , ad
notam.
— S'a d e c i s că, d e c â t e o r i u n
i m o b i l a p a r ţ i n e in i n d i v i z i u n e u n o r
m a j o r i ş i m i n o r i ş i toţi c o p r o p r i e ­
tarii v o e s c să c e a r ă v â n z a r e a lui
prin justiţie p e n t r u u n folos î n v e ­
derat, d e e x e m p l u , pentru a înlă­
tură d e p r e c i e r e a imobilului s a u
procurarea unei s u m e d e bani,
care să î n l e s n e a s c ă operaţiile ul­
terioare ale împărţelei, nimic n u
împedică că această vânzare, in­
dependentă d e orice împărţeală, să
fie v a l i d ă f ă r ă o b s e r v a r e a f o r m e ­
lor c e r u t e în c a z u l u n e i î m p ă r ţ e l i
j u d i c i a r e în c a r e s u n t i n t e r e s a ţ i
m i n o r i . C a s . S - a I, d e c i z i a d i n 2 4
F e b r u a r i e 1912, Săptămâna ju­
ridică d i n 1 9 1 2 , N o . 18, p a g . 2 8 7 ,
No. 251.
— Administrarea averei de moş­
t e n i r e în t i m p u l i n d i v i z i u n e i ( C o n ­
trov.), 449 u r m .
— închirierea sau arendarea lu-
lucrului c o m u n (Controv.), nota 3
d e l a p. 4 5 0 ş i 451 ; t o m . I I I , p a r t e a
I, p . 2 3 1 , n o t a 2 ; t o m . I X , p a g . 5 4
u r m . ş i 540. V . închiriere.
— Hotărîrea prin c a r e s e admite,
în p r i n c i p i u , c e r e r e a d e e ş i r e d i n
i n d i v i z i u n e şi s e r â n d u e ş t e u n e x ­
pert pentru facerea ioturilor, e s t e
o h o t ă r î r e d e fond, iar n u o h o ­
tărîre preparatorie. O a s e m e n e a
h o t ă r î r e fiind, d e c i , s u s c e p t i b i l ă d e
reformare numai pe calea apelu­
l u i , n u p o a t e fi c o n s i d e r a t ă c a u n
act de procedură supus perimărei.
C a s . S - a I, d e c i z i a N o . 3 3 3 d i n 1 8
 Indiviziune
A p r i l i e 1912, Săptămâna juridică
din 1912, N o . 23, p. 358, N o . 3 4 0
ş i Cr. judiciar d i n 1912, N o . 4 9 ,
p 583. V. Perimare.
— Jurnalele d e admitere în prin­
cipiu ale împărţelei, care ordonă
eşirea din indiviziune, sunt supuse
apelului, înainte d e a s e pronunţa
hotărîrea a s u p r a fondului (Con­
trov.), 532 u r m . V . împărţeală.
— Ordonanţele de adjudecare
pentru eşire din indiviune nu sunt
s u p u s e nici apelului, nici recur­
s u l u i î n c a s a ţ i e , 5 1 4 , 5 1 5 . V . Apel,
Ordonanfe de adjudecare. Recur­
sul in casaţie, e t c .
— Imprescriptibilitatea dreptu­
lui d e a e ş i d i n i n d i v i z i u n e , 457,
t e x t şi nota 3, 460 u r m . , 464.
— Apelul s a u recursul în c a ­
saţie făcut contra sentinţei pro­
nunţată asupra cererei de eşire
d i n i n d i v i u n e , t r e b u e s ă fie î n ­
dreptat contra tuturor copârtaşi-
lor, iar a p e l u l s a u r e c u r s u l făcut
d e unul d i n e i profită celorlalţi,
486. V . Apel, Recurs, e t c .
— Cu toate acestea, starea d e
i n d i v i z i u n e s e s t i n g e şi împărţeala
n u m a i p o a t e fi c e r u t ă c â n d u n u l
sau m a i mulţi din comoştenitori
a u dobândit prin u z u c a p i u n e , în
c o n t r a şi în prejudiciul celor­
lalţi c o m o ş t e n i t o r i , p r o p r i e t a t e a î n ­
treagă s a u a unei părţi din bunu­
rile indivize, 462.
— Presrcipţia este, în s p e c i e ,
achizitivă, iar n u liberatorie, 462.
— Schimbarea posesiunei d e co­
m u n i s t în p o s e s i e utilă, 462, 463.
— N u s e c e r e i n t e r v e r t i r e a tit­
lului, 463.
— P e c e se întemeiază prescrip­
ţia în s p e c i e , 463.
— Este vorba aici d e prescrip-
ţiea d e 30 d e ani, iar n u d e a c e e a
d e 10 s a u 2 0 d e a n i , 4 6 3 , 4 6 4 .
— Prescripţia începe a curge
din momentul când comoştenitorul
a î n c e p u t a p o s e d a în m o d s e p a ­
r a t ş i pro suo, c a ş i c u m î m p ă r ­
ţ e a l a a r fi a v u t l o c , 4 6 4 .
— In p r i n c i p i u , n i m e n e n u p o a t e
fi s i l i t a r ă m â n e a î n i n d i v i z i u n e ,
ş i a c e a s t ă d i s p o z i ţ i e fiind d e o r ­
d i n e p u b l i c ă , n u p o a t e fi m o d i f i ­
cată prin c o n v e n ţ i a părţilor, 455
urm., 464.
Indiviziune
— Această regulă presupunând
o comunitate sau indiviziune d e
fapt, n u s e aplică d e câteori c o ­
m u n i t a t e a v a fi v o l u n t a r ă ş i v a
fi f o s t s t i p u l a t ă î n t r ' u n s c o p c o ­
mun sau pentru un timp deter­
m i n a t , p r e c u m a r fi, d e e x e m p l u ,
într'o s o c i e t a t e , 459, t e x t ş i n o t a 4.
— Odată c u cererea d e eşire
din indiviziune, comoştenitorii s a u
coproprietarii pot cere rânduirea
unui s e c h e s t r u judiciar, 458, t e x t
ş i n o t a 3 ; t o m . X , p . 64. V . Seches­
tru judiciar.
— Cu toate c ă nimene n u poate
fi s i l i t a r ă m â n e î n i n d i v i z i u n e ş i
c ă î m p ă r ţ e a l a p o a t e fi c e r u t ă o r i ­
c â n d , a c e a s t ă a c ţ i u n e fiind i m ­
prescriptibilă, totuşi coproprietarii
se pot înţelege între ei pentru c a
i n d i v i z i u n e a s ă r ă m â e în s u s p e n ­
sie p e un timp cel mult d e cinci
ani, 464 u r m .
— Cazul cănd indiviziunea a
fost p r e v ă z u t ă într'o d o n a ţ i u n e ,
465, ad notam.
— Cazul când e a a fost p r e v ă ­
zută într'un t e s t a m e n t (Controv.),
465, ad, notam.
—• P ă r ţ i l e p o t s t i p u l a u n t e r m e n
mai scurt d e cinci ani. Dacă e l e
au stipulat un termen mai lung,
a c e s t t e r m e n v a fi r e d u s l a cinci
a n i , 4 6 6 , n o t a 2.
— In c a z c â n d p ă r ţ i l e n ' a u fixat
niciun termen pentru suspendarea
indiviziunei, chestiunea este con­
troversată. D u p ă unii, a s e m e n e a
c o n v e n ţ i e a r fi n u l ă , î m p ă r ţ e a l a
p u t â n d fi c e r u t ă o r i c â n d , i a r d u p ă
a l ţ i i , i n d i v i z i u n e a v a ti c o n s i d e ­
rată ca s u s p e n d a t ă p e t i m p d e
cinci ani, conform art. 728. V e z i
nota 2 d e l a p . 466, 467. V e z i în
a c e s t din u r m ă sens, Trib. Paris,
S i r e y , 1909. 2. 2 9 3 ; D . P . 1 9 1 0 , 2.
143 ş i Cr. judiciar d i n 1912, N o . 6 1 .
V . Errata dela p . 467, p. 924.
— Părţile pot, d u p ă expirarea
primului t e r m e n , să reînoiască
convenţia de indiviziune încă p e
cinci ani, s a u p e un termen m a i
scurt, 467.
— Această convenţie nu este
î n s ă o p o z a b i l ă terţiilor, 467.
— D e când c u r g e noul t e r m e n ,
în c a z d e reînoirea c o n v e n ţ i e i d e
• i n d i v i z i u n e , 4 6 7 , n o t a 2.
 — Aplic, regulelor dela rapor-
t u l d a t o r i i l o r la î m p ă r ţ i r e a u n u i
l u c r u i n d i v i z , 614.
Infans conceptus pro nato ha-
betur, quoties de ejus commodis
agitur, 72, 8 8 4 n o t a .
înrudire. — M o d u l d e s t a b i l i r e
a l p r o x i m i t ă ţ e i î n r u d i r e i , 116 u r m .
— D o v e d i r e a î n r u d i r e i în m a ­
terie d e s u c c e s i u n e (Neaplic. re­
g u l e l o r dela filiaţiune, c â n d e s t e
v o r b a d e a s e stabili î n r u d i r e a în
g r a d u l s u c c e s i b i l ) , 119, 1 2 0 , 9 0 1 ,
9 0 2 . V . Petiţie de ereditate.
—S'a d e c i s însă că, d e câteori este
vorba d e stabilirea maternităţei
n a t u r a l e , într'o petiţie d e e r e d i ­
tate, copilul n u v a puteà admi­
nistra proba testimonială şi a pre-
zumpţiilor decât s u b condiţia d e
a a v e à un început de probă scrisă,
c o n f o r m art. 308 din c o d u l civil.
C a s . r o m . , S - a 1 (5 I u n i e 1912),
Cr. judiciar d i n 1912, No. 62 şi
Dreptul 1912, N o . 60. V e z i şi p. 901.
— Aplic, legei personale a păr­
ţ i l o r , 119, n o t a 1. V e z i ş i C a s . r o m .
Cr. judiciar d i n 1912, N o . 4 4 , p . 5 2 6
ş i N o . 5 8 , p . 6 7 6 ; Dreptul d i n 1912,
No. 47, p. 372. V e z i Drept inter­
naţional.
Inscripţie ipotecară.—Inscripţia
ce trebue să ieà creditorii defunc­
tului şi legatarii asupra imobile­
lor s u c c e s i u n e i , s p r e a s e folosi
d e beneficiul separaţiei d e patri­
m o n i i , 7 5 0 u r m . V . Separ, de pa­
trimonii, p . 1005.
— Luarea unei inscripţii ipote­
care din partea creditorilor moş­
tenitorului, asupra imobilelor suc­
cesiunei, nu echivalează c u o opo­
z i ţ i e , î n s e n s u l a r t . 7 8 5 C. c i v . ,
7 7 1 , ad notam.
Instituţia contractuală. — E x i s ­
tenţa ei în d r e p t u l n o s t r u , 42, 43
321 ş i 8 9 7 ; t o m . I, p . 2 8 , ad notam
(ed. a 2-a); t o m . V , p . 117, t e x t şi
n . 3 ; t o m . V I I I , p . 6, n o t a 3 ; t o m . X ,
p. 740, nota 4, e t c .
— Origina acestei instituţii, n e ­
c u n o s c u t ă la R o m a n i ş i î n d r e p t u l
nostru anterior (legile barbare din
care a trecut în vechiul d r e p t
f r a n c e z şi d e acolo în dreptul a c ­
tual), 43.
— Instituţia contractuală este
I un pact succesoral permis prin
I e x c e p ţ i e , 3 2 1 . V. Pacte succesorale.
j — A c e i instituiţi moştenitori
prin contractul d e căsătorie, pot
e x e r c i t a a c ţ i u n e a în p e t i ţ i e d e e r e ­
d i t a t e , 8 9 7 . V . Petiţie de ereditate.
înstrăinare. — S e n s u l a c e s t u i
cuvânt. A înstrăina însemnează
a face p e altul proprietar (rem
suam alienam facere), 2.
— înstrăinarea din partea pro­
prietarilor în indiviziune este v a ­
lidă, s u b condiţie c a a c e s t imo­
bil s ă c a d ă în lotul a c e l u i a c a r e
1-a î n s t r ă i n a t , 4 4 8 , 4 4 9 , 6 6 0 ş i 7 8 8 ;
t o m . I X . p a g . 5 4 1 , 5 4 2 , 5 4 7 şi t o m .
X , p . 556, 557, 576, 577, _ 705, e t c .
V . împărţeală, Indiviziune, Ipo­
tecă, e t c .
— Validitatea înstrăinărilor m o ­
b i l i a r e şi i m o b i l i a r e , c o n s t i t u i t e d e
moştenitorul aparent (Controv.),
9 1 8 u r m . V . Moştenitor aparent.
Invenţiune. — V . Găsire.
Ipotecă. — C r e d i t o r u l i p o t e c a r
n u a r e d r e p t la c o m o a r a g ă s i t ă î n
fondul i p o t e c a t , d e c â t c a găsitor,
pentrucă comoara nefăcând parte
din fond şi p ă s t r â n d u - ş i i n d i v i d u a ­
litatea sa, n u este g r e v a t ă d e ipo­
teca care l o v e ş t e fondul, 31. V .
Comoară.
— Validitatea ipotecei consti­
tuită d e d e s c e n d e n t u l donatar a s u ­
pra imobilului supus raportului
( d e o s e b . d e c o d u l fr.); în a s e m e n e a
c a z raportul n u s e face în natură,
650, t e x t şi nota 2. V . Raport.
—Validitatea ipotecei constituită
d e p r o p r i e t a r u l în i n d i v i z i u n e , s u b
condiţie ca imobilul să cadă în
l o t u l a c e l u i a c a r e 1-a i p o t e c a t , 4 4 8 ,
4 4 9 , 6 6 0 , 7 6 7 , n o t a 2 ; 7 8 6 , 788, e t c .
V . împărţeală, Indiviziune, îns­
trăinare, e t c .
— A p l i c a r e a acestei soluţii şi
la i p o t e c i l e l e g a l e , 4 4 9 , t e x t ş i n.
3 ; 7 8 6 , n o t a 1.
— Validitatea ipotecei consti­
tuită d e moştenitorul a p a r e n t (Con­
t r o v . ) , 9 2 0 , 2 9 1 . V.Moşt. aparent.
— D a c ă toţi m o ş t e n i t o r i i a u c o n s ­
tituit o i p o t e c ă în t i m p u l i n d i v i ­
z i u n e i , c o p ă r t a ş u l , în a l c ă r u i l o t
a căzut imobilul ipotecat, este e x ­
p u s la o e v i c ţ i u n e d e n a t u r ă a d a
l o c la g a r a n ţ i a c e l o r l a l ţ i c o p ă r t a ş i ,
d e ş i c a u z a a c e s t e i e v i c ţ i u n i s'a
 n ă s c u t în timpul indiviziunei, 814,
n o t a 1. V . împărţeală.
— S'a d e c i s c ă c l a u z a p r i n c a r e
creditorul impune debitorului în-
tr'un contract d e ipotecă, să n u
a i b ă d r e p t u l d e a-şi î n c h i r i a i m o ­
bilul i p o t e c a t p e u n t i m p a n u m e
d e t e r m i n a t , n u p o a t e fi o p o z a b i l ă
locatarului, d e o a r e c e , potrivit art.
9 7 3 C. c i v . , c o n v e n ţ i i l e n u a u e f e c t
decât între părţile contractante,
iar inscripţia i p o t e c e i n u p o a t e
a v e à alt efect d e c â t să d e a p u -
blicităţei e x i s t e n ţ a dreptului real
d e i p o t e c ă , i a r n u şi d e a f a c e o-
pozabile terţiilor c l a u z e l e a c c e s o ­
rii c o n v e n ţ i u n e i . T r i b . I l f o v ş i C a s .
r o m . Cr. judiciar d i n 1905. N o . 21
şi Dreptul d i n 1912, N o . 2 2 . V e z i
şi t o m . X , p . 544. n o t a 2 ş i 7 4 3 , 7 4 4 .
Ipoteca l e g a l ă a legatarilor,
(Controv.), 693, nota 2; 721, text şi
n o t a 3 şi t o m . V I I I , p . 5 9 8 , n o t a 1 ;
t o m . X , p . 318. V . Legate, Lega­
tari, e t c .
— Deoseb. între această ipotecă
legală şi s e p a r , d e p a t r i m o n i i ,
nota 3 d e l a p. 721, 722. V. Separ,
de patrimonii.
J — L e g a t a r i i u n i v e r s a l i şi a c e i c u
Jura vigelentibus succurrunt,
non dormientibus, 777.
L Separ,
Legate, Legatari. — L e g a t e l e
ce poate cuprinde un testament,
270, n o t a 2.
— Numai legatarii universali
şi c e i c u t i t l u u n i v e r s a l plătesc
d a t o r i i l e d e f u n c t u l u i , şi ei l e plă­
t e s c ultra vires emolumenti, în
proporţie c u partea lor ereditară,
d a c ă n ' a u r e c u r s la b e n e f i c i u l d e
i n v e n t a r , 343, nota 2 şi 689. V e z i
Benef. de inventar, Plata dato­
riilor, e t c .
— Legatarii particulari s a u sin­
gulari n u plătesc datoriile defunc­
tului, 270, n o t a 2, 687.
— Când un moştenitor cumu­
lează însă calitatea d e moştenitor
cu acea d e legatar particular, în
u r m a unei scutiri d e raport, el
c o n t r i b u e la datoriile şi s a r c i n e l e
s u c c e s i u n e i , î n s ă n u în p r o p o r ţ i e
c u c e e a c e e l p r i m e ş t e în c a l i t a t e
d e legatar, ci în proporţie c u par­
t e a s a e r e d i t a r ă , 690, nota 2.
— Legatarul particular, care a
plătit o datorie c e g r e v ă imobilul
legat, a r e recurs contra moşteni­
torilor u n i v e r s a l i , 697.
— A r t . 7 0 3 ş i 7 1 2 C. c i v . n u s e
aplică legatarilor particulari, 324,
nota.
— N e a p l i c . a r t . 7 7 9 C. c i v . l a
l e g a t a r i i particulari, 699.
— Legatarii nu au niciodată se~
zina în dreptul nostru, 62, 431,nota.
V. Sezină.
— Legatarii n u sunt plătiţi d e ­
cât în u r m a plăţei tuturor d a t o ­
r i i l o r , 4 1 4 , 5 8 2 , 5 8 3 , 6 8 7 , 715, 7 5 4 . V .
Plata datoriilor, Separ, de patri­
monii, e t c .
— Curatorul succesiunei v a ­
cante n u poate să-i plătească di­
rect, ci n u m a i să libereze m a n ­
date d e plată, c a r e s e ordonanţează
d e t r i b u n a l , 4 4 3 . V . Succes, vacantă^
— Numai legatarii particulari
ai unor s u m e d e bani, n u însă şi
acei ai unor corpuri c e r t e şi d e ­
terminate pot cere separaţia d e
p a t r i m o n i i , 720, t e x t şi nota 3. V ,
Separ, de patrimonii.
titlu u n i v e r s a l n u a u a c e s t d r e p t ,
7 2 0 , n o t a 3.
— Dacă separaţia d e patrimonii
p o a t e fi c e r u t ă î n c o n t r a l e g a t a r i ­
lor (Controv.), 727, nota 3, 756. V .
de patrimonii.
— P e lângă dreptul de a cere
separ, d e patrimonii, legatarii m a i
au încă o ipotecă legală asupra
imobilelor succesiunei. care asi­
g u r ă plata legatelor lor (Controv.),
693, nota 2 şi 721, t e x t şi n o t a 3.
V . Ipotecă legală.
— Dacă moştenitorul a legat
partea indiviză c e a v e à într'un
i m o b i l , l e g a t u l n u v a fi v a l i d d e ­
cât sub condiţia ca imobilul legat
s ă fi c ă z u t î n l o t u l t e s t a t o r u l u i ,
789. V . împărţeală, înstrăinare^
Ipotecă, e t c .
— Raportul legatelor (Controv.),
568, 6 1 4 u r m . V . Raport.
— Cererea din partea legatarilor
a r a p o r t u l u i fictiv, s t a t o r n i c i t d e
art. 849, p e n t r u c a l c u l a r e a r e z e r v e i
şi a p ă r ţ e i d i s p o n i b i l e ( C o n t r o v . ) , .
5 8 1 , n o t a 1. V . Rezervă.
 Legea. — E s t e , î n u n e l e c a z u r i ,
un m o d d e dobândire al proprie-
tăţei, d e e x e m p l u , în cazul art. 285
C. c i v . , 8, 9 V e z i a s u p r a a c e s t u i
t e x t , C . G a l a ţ i , Dreptul d i n 1912,
N o . 3 8 , p . 2 9 9 ş i Cr. judiciar din
1912, N o . 47. V . Raportul la masa
succesorală.
— P e r c e p e r e a fructelor d e către
posesorul d e bună credinţă este
un m o d d e achiziţie, c a r e d e r i v ă
d i n l e g e , 5.
Leziunea. — N u e s t e , î n p r i n c i ­
piu, o cauză d e anulare a accep­
tărei s u c c e s i u n e i , 268.
— Cazurile excepţionale în care
leziunea s a u vătămarea este o
•cauză d e a n u l a r e î n a s e m e n e a m a ­
terie, 269 urm. V . Succesiune.
— L e z i u n e a n u este, în dreptul
nostru, o cauză d eanulare a con­
venţiilor, în privinţa majorilor,
780, 8 2 8 , n. 4 ; 8 3 2 u r m . V . Împăr­
ţeală.
— Prin u r m a r e , nici a î m p ă r ­
ţ e l e i , 8 3 2 u r m . , 8 3 5 , 8 4 3 , 8 8 5 , n. 1.
V. împărţeală.
— Leziunea în dr. internaţional
p r i v a t , 8 4 9 , 8 5 0 . V . Dr. interna­
ţional.
Licitaţie. — L i c i t a ţ i a e s t e a s i ­
milată unei împărţeli d e câteori
adjudecata iul este unul din c o -
moştenitori, e a nefiind considerată
ca o adevărată vânzare decât
a t u n c i c â n d b u n u l s'a c u m p ă r a t
d e o p e r s o a n ă străină, 795—797.
— Aplic, efectului declarativ al
î m p ă r ţ e l e i la licitaţie, 795.
— D e aceea, în c a z când adju-
decatarul este unul din moşteni­
tori, n u e s t e posibilă rezolvirea
tacită a v â n z ă r e i , nici r e v i n d e r e a
i m o b i l u l u i în socoteala a d j u d e c a -
tarului, din c a u z a nedepunerei
p r e ţ u l u i , 5 1 3 , 7 8 4 , n o t a 6 şi 7 9 6 .
V e z i ş i C a s . r o m . Dreptul din
1912, N o . 4 2 , p . 3 3 5 .
— A r t . 551 ş i 5 5 2 P r . c i v . , c a r e
obligă p e adjudecatar a depune
în n u m e r a r p r e ţ u l a d j u d e c ă r e i , n u
s e aplică d e c â t atunci c â n d lici­
taţia este o a d e v ă r a t ă v â n z a r e ,
adecă c â n d adjudecatarul este
străin d e s u c c e s i u n e , 5 1 3 şi 795
urm.
— S ' a d e c i s î n s ă c ă a r t . 568 P r .
civ., după care orice cerere d e
I e v i c ţ i u n e totală s a u parţială a b u ­
nului a d j u d e c a t s e p r e s c r i e prin
cinci a n i , d i n m o m e n t u l e x e c u t ă -
rei o r d o n a n ţ e i d e a d j u d e c a r e , s e
aplică ordonanţelor d e adjudecare
p e n t r u e ş i r e d i n i n d i v i z i u n e , 513.
V . Ordonanţe de adjudecare.
— Prescripţia statornicită d e
a c e s t t e x t e s t e l i b e r a t o r i e în fa-
j v o a r e a a d j u d e c a t a r u l u i , 513, n. 4.
! — Deosebire între licitaţie şi
î m p ă r ţ e a l ă , 4 5 4 , n o t a 2. V . împăr­
ţeală.
— V â n z a r e a prin licitaţie a unui
vas (derogare dela dreptul comun),
4 5 2 , n o t a 1 ş i 4 5 5 , n o t a 4 . V . Vas.
Locaţiune. — V . închiriere.
Loturi. — C o m p u n e r e a l o t u r i l o r
şi t r a g e r e a l o r l a s o r ţ i , î n m a t e r i e
de împărţeală. Vezi împărţeală,
Succesiune, etc.
Lucruri ( a l c ă r o r u z e s t e c o m u n
tuturor), 10, 11.
— Lucrurile care devin proprie­
t a t e a p r i m u l u i o c u p a n t , 10 u r m .
V . Ocupaţie, Pescuit, Vânat, e t c .
—Lucrurile luate dela vrăjmaşi
în t i m p d e r ă z b o i u (prceda bellica),
32, 3 3 . V e z i Ocupaţie, Prwda, bel­
lica, e t c .
M
Mandat.— M a n d a t u l necesar
pentru acceptarea unei succesiuni
( m a n d a t s c r i s şi s p e c i a l ) , 229. 234,
235. V . Bărbat, Succesiune, etc.
— Nici pentru a s e lepăda d e
succesiune n u s e cere un mandat
a u t e n t i c , u n m a n d a t l e g a l i z a t fiind
« suficient (Controv.), 281, 347, nota
3. V . Succesiune.
— Pentru facerea unei împăr­
ţeli d i n p a r t e a a s c e n d e n ţ i l o r , p r e ­
c u m şi p e n t r u a c c e p t a r e a d i n
partea d e s c e n d e n ţ i l o r , s e c e r e însă
un m a n d a t autentic, nota 2 dela
p . 8 6 9 , 8 7 0 . V e z i împărţeala as­
cendenţilor.
Manualul administrativ al Mol­
dovei. — D i s p o z i ţ i i l e d i n a c e s t m a ­
n u a l p r i v i t o a r e l a v â n a t , 1 4 , n. 3 .
V. Vânat.
Masculinitate. — P r i v i i , m a s c u -
linităţei (nu m a i există astăzi în
d r e p t u l n o s t r u ) , 141 u r m . V . Fete,
Privii, măsculinităţei, Succesiune,
etc.
Mărturie mincinoasă.—Nu p o a t e
fi c o n s i d e r a t ă c a o d e n u n ţ a r e c a ­
lomnioasă spre a atrage nedem-
nitatea d e l a s u c c e s i u n e (Controv.),
9 1 , n o t a 1. V . Succesiune.
Mobile. — G ă s i r e a u n e i c o m o r i
într'un mobil c u m p ă r a t l a licita­
ţ i e ( C o n t r o v . ) , 3 1 , n o t a 4 . V . Co-
moară.
— M o b i l e l e n u p o t fi u r m ă r i t e
în m â n a terţiilor, e l e n e c o n f e r i n d
u n d r e p t d e suită, 745 şi t o m . X ,
p. 447 şi 5 5 4 , nota 3 . V . Separ,
de patrimonii, p . 1005.
— Dacă universalităţile de m o ­
bile sunt s u p u s e acţiunilor pose­
sorii (Controv.), nota 3 dela p .
893, 8 9 4 . V . Acţiuni posesorii.
— Prescripţia i n s t a n t a n e e în
p r i v i n ţ a m o b i l e l o r , 7 4 6 , t e x t ş i n.
1 ; 8 0 1 , t e x t ş i n. 3 , 8 0 2 , ad
V. Prescripţie.
— A r t . 1909 n u s e a p l i c ă la uni­
versalităţile d e mobile, ci numai
mobilelor determinate în m o d in­
d i v i d u a l , 802, 904.
— El n u s e a p l i c ă , d e a s e m e ­
n e a . Ia l u c r u r i l e g ă s i t e , 2 2 .
— N i c i la p e t i ţ i a d e e r e d i t a t e ,
c i n u m a i Ia a c ţ i u n e a î n r e v e n d i ­
care, 904.
— N i c i l a c r e a n ţ e , 9 1 9 , n o t a 1;
t o m . I I I , p a r t e a I, p a g . 5 7 6 ; t o m .
VI, p. 474, n. 2 ; t o m . VIII, p. 840;
t o m . X , p . 240, e t c . V . Creanţe.
— A p l i c , a c e s t u i t e x t la titlurile
la p u r t ă t o r ( m o b i l e i n c o r p o r a l e ) .
802, 919. V . ş i C a s . r o m . Dreptul
din 1912, N o . 59. V e z i Titluri
purtător.
Monăstiri.— N u m a i s u n t a s t ă z i
p e r s o a n e morale (Controv.), 48,
n o t a 2 . — Contrà: Trib. Buzău,
Cr. judiciar d i n 1911, N o . 8 3 ( c u
observ, noastră în sens contrar).
V . ş i C a s . r o m . Cr. judiciar d i n
1912, N o . 57, p . 6 6 4 . V . Persoane
morale.
Monştrii. — D a c ă m o n ş t r i i p o t
moşteni (Controv.), 71, nota 1 şi
t o m . I, p , 2 4 7 , t e x t ş i n o t a 2 ( e d .
a 2-a). V . Succesiune.
Moartea civilă. — N u m a i e x i s t ă
astăzi, 46. V. Succesiune.
Morminte antice. — D a c ă c o n s -
tituesc o comoară (Controv.), 23,
nota 3. V . Comoară.
— Mormintele d e familie n u
sunt s u p u s e împărţelei, 487. V e z i
împărţeală.
— S'a d e c i s c ă c o n s t i t u e d e l i c ­
tul d e v i o l a r e d e m o r m i n t e , f a p t u l
de a răpi c u voinţă, în două rân­
d u r i c o n s e c u t i v e , florile d e p u s e p e
> u n m o r m â n t d e fiul d e f u n c t u l u i .
T r i b . B a r - s u r - S e i n e , Dreptul din
j 1912, N o . 55 ( c u n o t a d-lui S i l i u
I Radul eseu). V. asupra acestui d e ­
lict s p e c i a l , p r e v ă z u t şi p e d e p s i t
d e art. 286 d i n codul penal, G a r -
r a u d , Tr. du droit penal francais,
V, p. 290 u r m . (ed. a 2-a).
Moştenire. — V . Succesiune.
Moştenitor aparent. C e s e î n ţ e ­
l e g e prin e r e d e s a u moştenitor
a p a r e n t , 9 0 8 , n o t a 1.
notam.
—Obigaţiile moştenitorului apa­
rent diferă, d u p ă c u m el a fost d e
b u n ă s a u d e r e a c r e d i n ţ ă , 906.
— Cazurile când moştenitorul
a p a r e n t s e c o n s i d e r ă c a fiind d e
b u n ă s a u d e r e a credinţă, 906 u r m .
— Quid î n p r i v i n ţ a m o ş t e n i t o ­
rilor nesezinari? T r e b u e ei s ă fie
consideraţi d e rea credinţă prin
simpla împrejurare că s'au p u s d e
fapt in p o s e s i u n e a succesiunei,
fără a c e r e p o s e s i u n e a dela j u s ­
t i ţ i e ? ( C o n t r o v . ) , jjp_7.
— Buna credinţă a moştenito­
rului aparent încetează d i n ziua
introducerei acţiunei, dacă el e s t e
e v i n s prin judecată, e a putând s ă
. î n c e t e z e şi i n d e p e n d e n t d e a c e a s t ă
la acţiune, d i n alte împrejurări, 907,
910, n o t a 4, 914.
— Consecinţile şi efectele izbu-
tirei a c ţ i u n e i î n petiţie d e eredi­
tate.— Restituirea din partea m o ş ­
tenitorului aparent, adevăratului
moştenitor, a tuturor lucrurilor c e
c o m p u n succesiunea, c u toate a c c e ­
soriile lor, 908 u r m .
— Dacă moştenitorul aparent
mai posedă încă lucrurile succe­
siunei, el l e v a restitui în natură,
a v â n d d r e p t u l d e a fi d e s p ă g u b i t
d e c h e l t u e l i l e n e c e s a r e şi utile c e
le-a f ă c u t pentru conservarea
a c e s t o r lucruri, 909.
 Moştenitor aparent Moştenitor aparent

— Plata datoriilor făcută d e p o ­ considerat c a autorul adevăratu­

sesor s e consideră ca o cheltuială l u i m o ş t e n i t o r , 916. V . Posesiune.
n e c e s a r ă , 910. — Validitatea actelor făcute de
— Cheltuelile de întreţinere sunt către mo$leni(uMil apui ud ţCon-
o s a r c i n ă a f r u c t e l o r , 909. t r o v . ) , 916 u r m .
— Quid î n p r i v i n ţ a c h e l t u e l i l o r — Validitatea actelor d e admi­
voluptoare? Distincţie între cazul nistraţie făcute de către moşteni­
c â n d m o ş t e n i t o r u l a fost d e b u n ă t o r u l a p a r e n t , 916, 917.
s a u d e r e a c r e d i n ţ ă , 909, 910. — V a l i d i t a t e a plăţei făcută în
— In p r i v i n ţ a s t r i c ă c i u n i l o r p r i ­ manile moştenitorului a p a r e n t
cinuite lucrului posedat d e moş­ ( C o n t r o v . ) , 917.
tenitorul aparent, s e distinge iarăş —- O p o z a b i l i t a t e a faţă d e a d e ­
î n t r e c a z u l c â n d el a fost d e b u n ă văratul moştenitor a hotărîrilor
s a u d e r e a c r e d i n ţ ă 910. pronunţate în contra s a u în fa­
— C e t r e b u e să d e c i d e m în c a z voarea, moştenitorului aparent
când lucrurile succesiunei, pose­ (.Controv.) 917, 918. V . Hotărtri.
date d e moştenitorul aparent, n u — V a l i d i t a t e a tranzacţiunilor fă­
mai e x i s t ă în natură, în m o m e n t u l cute de moştenitorul a p a r e n t
c â n d t r e b u e să s e facă restituirea, ( C o n t r o v . ) , 918. V . Tranzacţie.
p e n t r u c ă el le-a înstrăinat, lie c u — Validitatea înstrăinărei m o ­
t i t l u g r a t u i t , fie c u t i t l u o n e r o s , bilelor corporale făcută d e moşte­
911, 912. nitorul a p a r e n t , 918.
— Cazul c â n d moştenitorul apa­ — A d m i t e r e a a c e l e i a ş soluţii în
rent a s c h i m b a t u n l u c r u al s u c ­ p r i v i n ţ a t i t l u r i l o r la p u r t ă t o r , 919.
c e s i u n e i c u alt l u c r u (restituirea V . Titluri la purtător.
l u c r u l u i p r i m i t î n s c h i m b ) , 9)3. — Nevaliditatea înstrăinărei în-
— Restituirea foloaselor trase tregei succesiuni făcută d e moş­
personal d e către moşt. aparent t e n i t o r u l a p a r e n t , 919.
din lucrurile s u c c e s i u n e i (Con­ — Nevaliditatea actelor de dis­
t r o v . ) , 913. poziţie, c u titlu gratuit, constituite
— Restituirea fructelor (deose­ d e moştenitorul aparent (Controv.),
bire între cazul c â n d moştenitorul 912, 920.
a p a r e n t a fost d e b u n ă s a u d e r e a — Validitatea înstrăinărilor imo­
c r e d i n ţ ă ) , 913 u r m . biliare şi a ipotecilor constituite
—Adevăratul moştenitor trebue d e moştenitorul a p a r e n t (Con­
să r e s t i t u e e r e d e l u i a p a r e n t c h e l ­ t r o v . ) , 106, 107 şi 920 u r m .
tuelile făcute d e acest din urmă
pentru p r o d u c e r e a şi c u l e g e r e a
f r u c t e l o r , 913, 914. N
— Moştenitorul aparent nu este
î n s ă .în d r e p t a r e ţ i n e f r u c t e l e , Nedemnitate. — C a u z e l e d e n e ­
pană l a p l a t a s u m e i c e i s e c u v i n e , demnitate în materie d e succesi­
914. V . Dr. de retenţie. u n i , 80 u r m . V . Succesiune.
— Dobândirea proprietăţei fruc­ — D e o s e b i r e între n e d e m n i t a t e
telor d e către posesorul d e bună şi i n c a p a c i t a t e , 69, 70, 81. V e z i
credinţă, pană în ziua introduce- Incapacitate, Succesiune, etc.
rei a c ţ i u n e i în p e t i ţ i e d e e r e d i t a t e , — Neaplic. cauzelor d e nedem-
914, 915. nitatea moştenitorilor testamen­
— Fructele se dobândesc con­ t a r i , 81, n o t a 3.
f o r m d r e p t u l u i c o m u n , 915. — N e d e m n i t a t e a în d r e p t u l i n ­
— Adevăratul moştenitor, căruia t e r n a ţ i o n a l p r i v a t , 112. V e z i Dr.
s u c c e s i u n e a este restituită, poate internaţional.
să u n e a s c ă p o s e s i u n e a sa c u a c e a — A s c e n d e n t u l sau fratele ori
a m o ş t e n i t o r u l u i a p a r e n t , din p u n c ­ s o r a , c a r i a r fi f o s t n e d e m n i s a u
tul d e v e d e r e al p r e s c r i p ţ i e i şi al i n c a p a b i l i d e a m o ş t e n i p e de
exerciţiului acţiunilor posesorii, cujus, n u p o t fi r e p r e z e n t a ţ i , 133.
căci întrucât moştenitorul aparent V e z i Incapacitate, Reprezentaţie,
a p o s e d a t c a e r e d e , e l p o a t e fi etc.
 — Moştenitorul n e d e m n , ca şi
cel incapabil, n u a r e sezina, 61,
79. V. Incapacitate, Sezină, etc.
Nemo auditur propriam turpi-
tudinem allegans, i W .
— Nemo fraus sua patrocinari
debet, 813.
— Nemo liberalis, nisi liberatus.
Vezi Bona non intelliguntur,
deducto asre alieno.
— Nemo plus juris ad alium
transferre potest quam ipse habet,
36, t e x t ş i n o t a 3 , 6 5 4 , 8 4 0 , n o t a 1.
V. Rfsoluto jure danti.s, e t c .
— Nemo in re sua auctor esse
potest, 870.
— Nemo pro parte testatus, pro
parte intestatus decedere potest
( a b r o g a r e a a c e s t e i r e g i i l e în d r e p ­
tul a c t u a l ) , 4 0 , n o t a 1.
Neologismele (în l e g e a n o a s t r ă ) ,
35.
Novaţiunea.—Creditorul, c a r e a
c o n s i m ţ i t la î n d e p l i n i r e a n o v a ţ i -
unei, n u mai poate c e r e separ,
d e p a t r i m o n i i , 7 3 9 . V. Separ, de
patrimonii.
— N o v a ţ i u n e a f ă c u t ă în s e n s u l
art. 782 C. c i v . c o n s t i t u e o r e n u n ­
ţ a r e t a c i t ă la d r e p t u l d e a c e r e
separ, d e patrimonii, 739.
— Faptele care nu constituesc
o n o v a ţ i u n e ( c h e s t i e d e fapt). 740.
V. Separ, de patrimonii.
— Novaţiunea nu se presupune
nicioilată. 740 u r m .
— Cese cere pentru ca să existe
o a d e v ă r a t ă n o v a ţ i u n e , 741.
Nul n'est batard de par sa
mère ( a d m i t e r e a a c e s t e i r e g u l e d e
d r e p t f l a m a n d , în d r e p t u l n o s t r u ) ,
4 4 , 177.
Nuntă. — C h e l t u e l i l e d e n u n t ă
sunt scutite d e raport, 622. V e z i
f
Rapor .
—Nu însă şi cheltuelile făcute c u
ocazia contractului de căsătorie
şi p r e z o n t u r i l e d e n u n t ă , c a r e n u
i n t r ă în c a t e g o r i a p r e z e n t u r i l o r
obişnuite. 623.
O
Obligaţie naturală. — O b l i g a ţ i a
părinţilor d e a-şi înzestra copiii
este astăzi o oblig, naturală, 590,
n. 5 ş i 6 2 3 , n . 2 ; t o m . I, p . 6 9 7 ş i
t o m . V I I I , p . 136. C p r . T r i b . T u ­
to v a , Dreptul 1910, N o . 4 1 . V . Dotă.
— Oblig, la care rămâne s u p u s
falitul c o n c o r d a t a r , d e a d e s p ă ­
gubi integral p e creditorii săi, c u
nisi t o a t ă r e m i t e r e a c e i s'a f ă c u t p r i n
concordat, este o oblig, naturală,
606, n . 3 ş i t o m . V I , p . 1 1 . V e z i
Concordat.
— Datoriile naturale a l e descen­
dentului, către ascendentul s ă u ,
nu sunt s u p u s e raportului, 605.
V. Raport.
Ocupaţia. — O c u p a ţ i a e s t e u n
mod originar d e a dobândi pro­
p r i e t a t e a , 9, 1 0 . V. Dobănd. pro­
prietâţei.
— Lucrurile a căror proprie­
tate s e d o b â n d e ş t e prin o c u p a ţ i e ,
9 urm.
— Lucrurile a căror uz este co­
m u n tuturor (aerul, lumina,marea,
apa curgătoare, etc.), 1 0 u r m .
— Vânatul ş i p e s c u i t u l , 11
u r m . V . Pescuit, Vânat, e t c .
— O c u p a ţ i a n u s e aplică la ani­
malele îndumesnicite, aceste ani­
male neputând deveni proprie­
tatea ocupantului, decât atunci
c â n d a u fost p ă r ă s i t e d e c ă t r e
p r o p r i e t a r u l l o r , 12. V . Animale.
— L u c r u r i l e care n'au aparţinut
n i m ă r u i , s a u c a r e a u fost p ă r ă s i t e
d e c ă t r e p r o p r i e t a r u l l o r , 19, 2 0 .
— Lucrurile pierdute d e către
proprietarul lor n u devin pro­
prietatea primului ocupant, e l e
p u t â n d fi r e v e n d i c a t e d e p r o p r i e ­
tarul lor, 20 u r m .
— Ocupaţia p r i v i t o a r e la c o ­
moară s a u tezaur, 22 u r m . V e z i
Comoară.
— Lucrurile luate dela vrăjmaşi
î n t i m p d e r ă s b o i u (prada bel­
lica), 3 2 , 3 3 . V . Prceda bellica.
— Dreptul străin în privinţa
o c u p a ţ i e i , 9, n. 2 .
— D r e p t i n t e r n a ţ i o n a l , 4 3 . V.Dr.
international.
Ordonţe de adjudecare. — S u n t
s u p u s e t r a n s c r i e r e i , 4 9 3 , n. 1. V .
Transcriere.

— A p l i c . a r t . 568 P r . c i v . o r ­
donanţelor de adjudecare date
p e n t r u e ş i r e d i n i n d i v i z i u n e , 513.
V. Licitaţie.
— A c e s t e ordonanţe nu sunt
î n s ă s u p u s e r e c u r s u l u i în c a s a ţ i e ,
n i c i a p e l u l u i , e l e p u t â n d n u m a i fi
anulate p e calea unei acţiuni prin­
c i p a l e , 5I4 u r m . V . Apel, Recurs,
etc.
P notam.
Pact comisor expres. — S t i p u -
l a r e a l u i î n t r ' o î m p ă r ţ e a l ă , 490,
n. 1, 789, 790, t e x t şi n o t e l e 1, 2;
838. V . împărţeală, Sultă, e t c .
Pact de răscumpare.—Cumpă­
rătorul cu pact d e r ă s c u m p ă r a r e
n u a r e d r e p t la c o m o a r a g ă s i t ă
în f o n d u l c u m p ă r a t d e d â n s u l (Con­
t r o v . ) , 32, ad notam,, V . Comoară.
Pacte succesorale ( r e n u n ţ a r e a
la o s u c c e s i u n e v i i t o a r e n e d e s -
c h i s ă î n c ă ) , 314 u r m .
— A c e s t e p a c t e , o p r i t e la R o ­
mani şi în dreptul nostru anterior,
s u n t o p r i t e şi a s t ă z i , c a i m o r a l e
şi c o n t r a r e b u n e l o r moravuri,
p e n t r u c ă e l e c u p r i n d u n coturn
mortis, 3I6, 319, n . 2.
— Dreptul v e c h i u f r a n c e z în
a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , 136.
— Exemple de pacte succeso­
r a l e o p r i t e î n d r e p t u l a c t u a l , 224.
317, t e x t şi n. 1; 425, n. 5, 560.
— Convenţiile care nu consti-
tuesc pacte succesorale oprite,
317, n 1.
— N e a d m i t e r e a în ţara n o a s t r ă
a pactelor succesorale existente
î n a l t ă ţ a r ă ( C o n t r o v . ) , 3I8, t e x t
ş i n . 3. V . Dr. internaţional.
— Pactele succesorale, oprite
d e l e g e , s u n t i n e x i s t e n t e , 318, 319.
— Consecinţile acestei inexis­
t e n t e ( n e c o n f i r m a r e a lor), 319. V .
Conftmare.
— N e a p l i c . î n s p e c i e a a r t . 1980
şi 1900 C. c i v . , p . 320.
— Lipsa unei acţiuni în anu­
l a r e , 320.
— E x i s t e n ţ a a c ţ . în r e p e t i ţ i e ,
320, 321.
— împărţeala făcută d e ascen­
denţi n u e s t e un pact s u c c e s o r a l
985,
o p r i t , 321, 853. V . împărţeala as­
cendenţilor.
— Nici instituţia contractuală,
3 2 1 . V . Instit. contractuală.
— Alte pacte succesorale ex­
c e p ţ i o n a l p e r m i s e d e l e g e , 321,
322; 682, t e x t ş i n. 3.
Pământ rural. — D r e p t u l s o ţ i e i
v ă d u v e sătence d e a moşteni pă­
mântul rural, c u c a r e f u s e s e îm­
p r o p r i e t ă r i t b ă r b a t u l e i , 187. V e z i
şi t o m I I I , p a r t e a I, p a g . 135, ad
V. Succesiune.
Partaj.—Etimologia a c e s t u i c u ­
v â n t , 454, n. 1. V . împărţeală.
Partea disponibilă. V. Rezervă.
Perimare. — In c a z d e m o a r t e a
uneia d i n părţi, t e r m e n u l defipt
d e l e g e p e n t r u d e l i b e r a r e ş i fa­
cerea inventarului, nu întrerupe
curgerea termenului perimărei,
356, n. 3.
— Hotărîrea prin care s e a d ­
mite cererea d e eşire din indivi­
ziune şi s e n u m e ş t e un e x p e r t
p e n t r u f a c e r e a l o t u r i l o r , fiind o
hotărîre definitivă d e fond, căci
printr'insa s e a d m i t e eşirea d i n
indiviziune, iar nu o hotărîre pre­
p a r a t o r i e ş i , c a a t a r e , fiind s u s ­
ceptibilă d e reformare p e calea
a p e l u l u i , n u p o a t e fi c o n s i d e r a t ă
ca un act d e procedură s u p u s pe­
r i m ă r e i . C a s . r o m . , Cr. judiciar
d i n 1912, N o . 49, p . 583 ş'i Săptă­
mâna juridică, d i n I9I2. N o . 23,
p. 3 5 8 . — A c e a s t ă d e c i z i e m a i p u n e
în p r i n c i p i u c ă , d a c ă o a c ţ i u n e în
împărţeală este conexată c u o ce­
rere d e intervenţie, ele trebuesc
să facă obiectul unei s i n g u r e ju­
d e c ă ţ i , c o n f o r m a r t . 251 P r . c i v .
In c o n s e c i n ţ ă , i n s t a n ţ a d e f o n d
nu violează suscitatul text, când
j u d e c ă d e odată c e r e r e a d e peri­
m a r e f ă c u t ă atât în c o n t r a a c ţ i u n e i
d e e ş i r e d i n i n d i v i z i u n e , c â t şi în
c o n t r a c e r e r e i d e i n t e r v e n ţ i e şi o
respinge ca inadmisibilă, p e motiv
că hotărîrea d e a d m i t e r e a în prin­
cipiu a cererei d e eşire d i n in­
diviziune nu este susceptibilă de
a fi p e r i m a t ă .
— O altă d e c i z i e a Curţei d e
casaţie p u n e în principiu c ă p e ­
rimarea unui apel are d e efect
de a stinge nu numai actele de
 Perimare
procedură, darchiar însuş dreptul
d e a p e l al p ă r ţ e i în c o n t r a hotă-
rîrei p e c a r e a a d u s - o în a p e l , c h i a r
d a c ă a c e a parte s'ar g ă s i în ter­
m e n d e a mai face un nou apel,
în c a z c â n d sentinţa primei ins­
t a n ţ e n u i - a r fi f o s t c o m u n i c a t ă .
A s t f e l fiind, n u s e m a i p o a t e pro­
pune p e calea de contestaţie nu­
lităţi d e f o r m ă şi n e r e g u l a r i t ă ţ i
comise c u ocazia pronunţărei ho-
tărîrei primei instanţe, întrucât
p a r t e a p u t e à s ă Ie p r o p u e p e c a l e a
apelului ce făcuse, dar p e care
1-a l ă s a t a s e p e r i m a . C a s . r o m .
S - a II, d e c i z i a N o . 85 d i n 10 A p r i l
1912, Săptămâna juridică din
1912, N o . 23, p . 358,'359.
— S'a m a i d e c i s , în m a t e r i e d e
perimare, c ă actul care poate să
constate deligenţa părţei intere­
sate d e a întrerupe perimarea,
t r e b u e s ă fie d e a ş a n a t u r ă încât s ă
d o v e d e a s c ă că acea parte a făcut
t o t c e i-a s t a t p r i n p u t i n ţ ă p e n t r u
c a j u d e c a t a să-şi u r m e z e c u r s u l
s ă u şi c ă n u m a i d i n î m p r e j u r ă r i
n e a t â r n a t e d e v o i n ţ a e i , s'a î n ­
trerupt cursul judecatei. Astfel,
simpla cerere d e fixarea terme­
nului s a u dispoziţia tribun, d e a
s e c i t a p ă r ţ i l e fiind m a i m u l t u n
act d e administraţie interioară a
tribun., iar n u u n a c t c u caracter
contradictor, nu poate intrerupe
cursul perimărei. Prin faptul c ă
anterior judecărei cererei d e pe­
rimare, instanţa d e fond j u d e c a s e
şi a d m i s e s e a p e l u l în l i p s a inti­
matului, cererea acestuia d e pe­
r i m a r e n'a d e v e n i t i n a d m i s i b i l ă ,
d e o a r e c e hotărîrea liind s u p u s ă
opoziţiei, s e poate, c u ocazia j u ­
d e c ă r e i ei, să s e j u d e c e şi efec­
tele acestei hotărîri, obţinută în
a s e m e n e a împrejurări. Cas. rom..
Dreptul d i n 1912. N o . 34, p . 267!
— S'a m a i d e c i s d e c u r â n d , t o t
în m a t e r i e d e p e r i m a r e , c ă d e ş i
simpla petiţie, c e s e d e p u n e spre
comunicarea motivelor d e apel, nu
constitue un act intreruptiv d e
p e r i m a r e , totuşi c â n d partea s e
serveşte cu un act de paupertate,
rezoluţia prezidenţială „se v a co­
munică", pusă p e petiţie, intre­
rupe perimarea, d e o a r e c e cita­
ţiile şi c o m u n i c a r e a m o t i v e l o r d e
Perimare, Per. morale, etc.
a p e l t r e b u i n d a fi f ă c u t e d e p o r ­
tărei, în baza rezoluţiei p r e z i d e n ­
ţiale, în c a z d e nelucrare, n u s e
poate imputa negligenţă părţei.
ci s e r v i c i u l u i grefei, c a r e u r m ă
să c o m u n i c e dosarul corpului d e
p o r t ă r e i . C. B u c u r e ş t i , Dreptul d i n
1912, N o . 33. L a a c e a s t a s ' a r p u t e à
însă r ă s p u n d e c ă partea în drept
a fost c u l p a b i l ă d e n e g l i g e n ţ ă ,
î n t r u c â t n'a s t ă r u i t c a d o s a r u l s ă
fie t r i m e s c o r p u l u i d e p o r t ă r e i .
— I n l i n e , s'a m a i d e c i s î n a-
c e a s t ă m a t e r i e , c ă o r i c a r e a r fi
natura afacerei, civilă s a u comer­
cială, termenul d e p e r i m a r e s e
r e g u l e a z ă , c a şi t e r m e n u l c ă i l o r
d e atac, d u p ă m o d u l c u m a fost
c o n s i d e r a t ă şi j u d e c a t ă a f a c e r e a
prin hotărîrea atacată c u apelul
sau opoziţia a cărei perimare s e
c e r e . C a s . r o m . S - a a IÎI-a, Dreptul
d i n 1912, N o . 50 ş i 60. M a i v e z i
a s u p r a p e r i m ă r e i , C a s . r o m . Cr.
judiciar 1912, N o . 63, p . 738.
Persoane morale.—Succesiunea
n u e s t e o p e r s o a n ă m o r a l ă , 36 ş i
t o m . I, p a g . 285, t e x t ş i n. 3.
— Monastirile nu m a i sunt astăzi
p e r s o a n e m o r a l e ( C o n t r o v . ) , 48,
n. 2. — Contrà: Trib. B u z ă u şi
C a s . r o m . , Cr. judiciar d i n 1911,
N o . 83 ş i d i n 1912, N o . 57, p . 664.
V. Monăstiri.
— Personalitatea societăţilor ci­
v i l e ( C o n t r o v . ) , 794, n. 4 ş i t o m .
I X , p . 458, t e x t şi n. 1. V e z i şi
M. A . D u m i t r e s c u . Codul de co­
merţ comentat, I I I , 450 u r m .
Pescuit.— R e g u l a r e a d r e p t u l u i
d e a p e s c u i p r i n l e g e a d i n 10 O c ­
t o m b r i e 1896, p. 18.
— P e s c u i t u l , c a şi v â n a t u l , n u
este un mod de a dobândi pro­
p r i e t a t e a prin o c u p a ţ i e , d e c â t p e n ­
t r u p e ş t e l e c a r e traeste in laxiiate
naturali, c ă c i n u m a i a t u n c i el e s t e
res nullius, 18.
— încât p r i v e ş t e peştele şi v â ­
natul aflător în locuri î n g r ă d i t e ,
el fiind o proprietate privată,
luarea lui prin a s c u n s constitue
u n f u r t , 18. V . Furt.
— Ţăranul n u p u t e à altă dată,
la n o i , s ă p e s c u i a s c ă p e m o ş i a
b o e r u l u i , fără v o i a a c e s t u i d i n
u r m ă , 13, 14.
 Petiţia de ereditate
— Moştenitorii nesezinari n u
pot, înainte d e a dobândi p u n e r e a
lor î n p o s e s i e , s ă r e v e n d i c e s u c c e ­
siunea p e calea unei petiţii d e ere­
d i t a t e ( C o n t r o v . ) , 5 8 , n . 1. V . Sezină.
— Moştenitorii sezinari n u au
însă n e v o e d e nicio punere în po­
sesie spre a exercita drepturile
a u t o r u l u i l o r , 8 9 4 , n. 1.
— Exercitarea acestei acţiuni
din partea adevăraţilor moşteni­
tori contra moştenitorilor i n c a p a ­
bili c a r e , d e fapt, a r d e ţ i n e s u c ­
c e s i u n e a , 79.
— Teoria generală a petiţiei d e
ereditate, 893 u r m .
— Scopul acestei acţiuni este
dobândirea delăsărei succesunei
şi a tuturor lucrurilor c a r e o
c o m p u n , d e l a c e i c a r i o d e ţ i n fără
d r e p t , 894, 906.
— O b l i g a ţ i i l e m o ş t e n i t o r u l u i a-
p a r e n t , 906.
— A c e s t e obligaţii diferă după
c u m el a f o s t d e b u n ă s a u d e r e a
credinţă. 9 0 0 urm. V. Moştenitor
aparent.
— D r e p t u l s t r ă i n în p r i v i n ţ a
p e t i ţ i e i d e e r e d i t a t e , 8 9 4 , n. 2.
— Dreptul nostru. — Aplicarea
d r e p t u l u i r o m a n , î n t r u c â t el n'a
fost a b r o g a t p r i n l e g i s l a ţ i a a c ­
t u a l ă , 8 9 4 , n. 2 .
— Definiţia a c ţ i u n e i în petiţie
d e e r e d i t a t e , 894, 895.
— Deoseb. între petiţia d e ere­
d i t a t e şi a c ţ i u n e a în r e v e n d i c a r e ,
6 5 , n. 2 ş i 8 9 5 , 8 9 6 . V . Acf. in re­
vendicare.
— Intre petiţia d e ereditate şi
a c ţ . în î m p ă r ţ e a l ă , 4 5 8 , n. 2 şi 8 9 6 .
V. împărţeală.
— A c ţ . în petiţie d e ereditate este
r e a l ă ( C o n t r o v . ) , 8 9 5 , t e x t ş i n . 1.
— Ea e s t e divizibilă, 896.
— Consecinţile acestei divizi-
b i l i t ă ţ i , 8 9 6 . V . Apel, Recurs,etc.
— Ea se prescrie, conform drep­
t u l u i c o m u n , p r i n 30 d e a n i . 4 5 8 ,
n. 2 : 8 9 6 ş i 9 0 3 .
— N e a p l i c a r e a , în s p e c i e , a art.
1909, p . 9 0 4 .
— De când curge termenul
prescripţiei, 905.
— Deoseb. între prescripţia a c ­
ţ i u n e i în p e t i ţ i e d e e r e d i t a t e şi
prescripţia dreptului d e a primi
s a u l e p ă d a s u c c e s i u n e a , 905.
Petiţia de ereditate
— Cine poate exercita petiţia
d e e r e d i t a t e (toţi m o ş t e n i t o r i i uni­
v e r s a l i s a u c u titlu u n i v e r s a l , le­
gatarii, moştenitorii neregulaţi şi
anomali, etc,), 896, 897.
— Exercitarea acestei acţiuni
din partea adoptatorului în pri­
vinţa bunurilor p r o v e n i t e din li-
beralitatea sa, asupra cărora el
îşi e x e r c i t ă d r e p t u l d e reîntoar­
c e r e , 8 9 7 , n. 2. V . Adopţiune.
— Exercitarea acestei acţiuni
din partea moştenitorilor sezinari,
58, n. 1 şi 8 9 7 n o t a . V . Sezină.
— E a a p a r ţ i n e şi c u r a t o r u l u i
unei succesiuni vacante, acelor
instituiţi moştenitori prin con­
tractul d e căsătorie, e t c . , 897.
— E a p o a t e fi e x e r c i t a t ă d e c r e ­
ditori, în n u m e l e d e b i t o r u l u i lor,
897.
— A c e a s t ă a c ţ i u n e p o a t e fi e x e r ­
citată d e străini, însă n u m a i în
privinţa bunurilor urbane, nu şi
a c e l o r rurale, 897, 898.
— P e r s o a n e l e în contra c ă r o r a
se exercită petiţia d e ereditate
(toţi a c e i cari deţin, fără drept,
l u c r u r i d e a l e s u c c e s i u n e i ) , 898.
— E a p o a t e fi e x e r c i t a t ă şi î n
contra cumpărătorului drepturilor
s u c c e s o r a l e , e t c . , 898.
— Cumpărătorul unor lucruri
particulare d e ale succesiunei,
c a r e n u p r e t i n d e a fi m o ş t e n i t o r ,
n u p o a t e fi a c ţ i o n a t d e c â t p r i n
a c ţ i u n e a în r e v e n d i c a r e , 898.
— C o m p e t i n ţ a din c a u z a m a ­
teriei (trib. s a u j u d e c , d e ocol), 899.
— Judecătorul d e ocol, c o m p e ­
tent în privinţa s u c c e s i u n i l o r pană
la 3 0 0 0 l e i i n c l u z i v , e s t e c o m p e ­
t e n t d e a j u d e c a şi c h e s t i i l e r e l a ­
t i v e la r e c l a m a r e a s t a r e i c i v i l e
r i d i c a t e într'o p e t i ţ i e d e e r e d i t a t e ,
892, n. 2.
— C o m p e t i n ţ a ratione persona}
(Controv.), 899, 900.
— R e c l a m a n t u l în p e t i ţ i a d e e r e ­
d i t a t e t r e b u e s ă n u fi p e r d u t , p r i n
p r e s c r i p ţ i e , f a c u l t a t e a ele a a c c e p t a
succesiunea, dovedind că acţiu­
nea sa e s t e î n t e m e i a t ă şi c ă el a
fost lezat în d r e p t u l s ă u , 900, 901.
— D o v e d i r e a înrudirei în gradul
succesibil şi modul d e d o v e d i r e
al a c e s t e i î n r u d i r i , 119. 120, 9 0 1 ,
902. V . înrudire.
 Petiţia de ereditate
— A c ţ . în p e t i ţ i e d e e r e d i t a t e
v a fi r e s p i n s ă c â n d p â r î t u l v a
d o v e d i c ă titlul s ă u e s t e m a i b u n
d e c â t al r e c l a m a n t u l u i , 902.
— Quid î n c a z c â n d p â r î t u l v a
stabili c ă e x i s t ă alţi m o ş t e n i t o r i
m a i apropiaţi în g r a d u l d e înru­
dire c u defunctul decât recla­
m a n t u l , c a r i a u r ă m a s î n inac­
ţ i u n e ? (Controv.), 902, 903.
— D i s c u ţ i a la c a r e a d a t l o c ,
î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , t i t l u l pro he­
rede, 9 0 3 , 9 0 4 . V . Pro herede.
— Dacă prescripţia este, în
s p e c i e , l i b e r a t o r i e s a u achizitivă
( C o n t r o v . ) , 904.
— C o n s e c i n ţ i l e şi e f e c t e l e a d ­
m i t e r e ! a c ţ i u n e i în p e t i ţ i e d e e r e ­
ditate, 903 urm. V e z i Moştenitor
aparent.
— Validitatea s a u nevaliditatea
actelor făcute d e către moşteni­
torul a p a r e n t (Controv.), 816 u r m .
V. Moştenitor aparent.
Peţitori. — D a c ă a u d r e p t u l l a
un onorariu (Controv.), 623 şi
t o m . I, p . 5 5 2 . n. 3 ; t o m . V, p . 1 4 2 ,
143, n. 2 ; t o m . I X , p a g . 2 5 4 , 2 5 5 ,
t e x t ş i n. 1, e t c . V e z i ş i J u d e c a t ,
o c o l . V B u c u r e ş t i , Dreptul din
1912, N o . 6 0 .
— S u m e l e plătite d e un a s c e n ­
dent, unui peţitor, c a r e a inter­
v e n i t la c o n t r a c t a r e a căsătoriei
descendentului său succesioil, nu
s u n t s u p u s e raportului, 623, 624.
V. Raport.
Plata datoriilor. — P l a t a d a t o ­
r i i l o r e s t e p r i v i t o a r e la r a p o r t u ­
rile dintre moştenitori c u c r e d i ­
torii s u c c e s i u n e i , 683, 690.
— Ce cuprinde pasivul succe­
siunei (datoriile defunctului şi
s a r c i n i l e s u c c e s i u n e i ) , 678.
— Ce cuprind sarcinile succe­
s i u n e i , 5 9 , n . 4.
— Obligaţiile p u r m o r a l e n u
t r e c ila m o ş t e n i t o r i i def. 6 7 8 , n . 2.
— Diviziunea datoriilor şi cre­
a n ţ e l o r d e f u n c t u l u i , 447, 679, 681.
— D i v i z i u n e a c r e a n ţ e l o r , 679.
— Consecinţile care rezultă din
d i v i z i u n e a creanţelor, 680.
— D i v i z i u n e a datoriilor, 681.
— Excepţii dela principiul di-
vizibilităţei datoriilor între m o ş ­
Plata datoriilor
tenitori. (Cazurile în c a r e m o ş t e ­
n i t o r i i s a u u n u l d i n e i p o t fi u r ­
măriţi p e n t r u totalitatea unei da­
t o r i i d i v i z i b i l e ) , 681 u r m .
— Deosebire între cazul când
moştenitorul este însărcinat c u
e x e c u t a r e a obligaţiei şi c u însăş
o b l i g a ţ i a , 6 8 2 , n . 4.
— Moştenitorul urmărit pentru
toată datoria n u poate s ă p u e în
cauză p e comoştenitorii săi, pentru
a f a c e c a c o n d e m n a r e a s ă fie d i ­
v i z a t ă între ei (Controv.), 683.
— Cazul când datoria este in­
divizibilă şi ipotecară, 683.
— D e o s e b . între plata datoriilor
şi c o n t r i b u i r e a l a d a t o r i i , 6 8 3
— Toţi moştenitorii universali,
r e g u l a ţ i s a u n e r e g u l a ţ i , fie c h i a r
sub beneficiu de inventar, plătesc
datoriile şi sarcinile s u c c e s i u n e i ,
în p r o p o r ţ i e c u p a r t e a lor e r e d i ­
t a r ă , 4 4 , n. 1, 6 8 4 .
— A s t f e l , S t a t u l , în c a l i t a t e a s a
de moştenitor neregulat, plăteşte
datoriile defunctului şi legatele
p a r t i c u l a r e l ă s a t e d e e l , 190.
— A c e e a ş soluţie este admisă
în p r i v i n ţ a v ă d u v e i s ă r a c e c â n d
v i n e la s u c c e s i u n e a b ă r b a t u l u i e i ,
217. V . Succesiune.
— Oblig, moştenitorilor d e a
plăti datoriile defunct, n u m a i e s t e
deci, în dreptul nostru, u n . efect
al s e z i n e i , 4 4 , n. 1: 6 0 , 192, 6 8 8 .
— Moştenitorul beneficiar se
poate însă scuti d e plata datoriilor
predând bunurile succesiunei cre­
ditorilor şi l e g a t a r i l o r , 375 u r m .
V . Benef. de inventar.
— Această regulă se aplică nu
numai când moştenitorii s u c c e d
p e c a p e t e s a u p e t u l p i n ă , ci şi
a t u n c i c â n d u n u l d i n ei t r a n s m i t e
altuia partea sa d e succesiune,685.
— Reprezentantul nu plăteşte
însă datoriile repi ezentatului, dacă
n'a p r i m i t s u c c e s i u n e a l u i , 135.
V. Reprezentaţie.
—Şi moştenitorii, c a r e s ' a u făcut
culpabili d e fraudă sau rea cre­
dinţă, a s c u n z â n d lucruri d e ale
s u c c e s i u n e i , d ă t e s c partea lor d i n
datoriile defunctului, cu toate că
ei n u i a u n i c i o p a r t e d i n o b i e c t e l e
d o s i t e s a u p u s e la o p a r t e (Con­
t r o v . ) . 3 3 4 , t e x t ş i n. 4 ş i 6 8 5 , n. 2 .
V. Succesiune
 Plata datoriilor
— Insolvabilitatea unuia din mo­
ştenitori n u a d u c e nicio modificare
acestui principiu, comoştenitorii
solvabili neputând fi u r m ă r i ţ i
d e c â t tot p e n t r u p a r t e a l o r , 6 8 5 .
— Un moştenitor nu poate deci
plăti datoriile defunctului d e c â t
în proporţie c u partea sa eredi­
tară, 686.
— De asemenea, creanţele c e
un comoştenitor ar a v e à în contra
succesiunei, c a şi a c e l e a c e s u c ­
cesiunea ar a v e à contra unui c o ­
moştenitor, n u sunt stinse prin
c o n f u z i e d e c â t în p r o p o r ţ i e c u
p a r t e a a c e s t u i c o m o ş t e n i t o r , 686.
— Principiul că fiecare moşte­
n i t o r n u p o a t e fi u r m ă r i t d e c â t î n
proporţie c u partea sa ereditară
s u f e r e d o u ă e x c e p ţ i i : 1° c â n d d a ­
t o r i a e s t e i n d i v i z i b i l ă şi 2° c â n d
e a e s t e i p o t e c a r ă , 68t>, t e x t ş i n. 3 .
— Legatarii universali sau c u
titlu u n i v e r s a l plătesc şi ei d a t o ­
riile d e f u n c t u l u i în a c e l e a ş i c o n ­
diţii, 687. V . Legatari.
— A d m i t e r e a aceleiaş soluţii
în p r i v i n ţ a donatarilor univer­
s a l i , 687. V . Donaţiune.
— Legatarii particulari s a u sin­
gulari n u plătesc, din contra, dato­
r i i l e d e f u n c t u l u i , 687. V . Legatari.
— Cazul c â n d un moştenitor ar
cumula calitatea sa d e moştenitor
c u a c e a d e l e g a t a r p a r t i c u l a r , 690,
n o t a 2.
— Toţi moştenitorii u n i v e r s a l i ,
fie e i r e g u l a ţ i s a u n e r e g u l a ţ i ,
p l ă t e s c d a t o r i i l e ultra vires emo­
lumenti, în p r o p o r ţ i e c u p a r t e a
lor e r e d i t a r ă , d a c ă n'au r e c u r s la
beneficiul d e i n v e n t a r , 688, 689.
V . Benef. de inventar.
— A p l i c a r e a a c e s t e i soluţii în
privinţa adoptatorului, c â n d el
v i n e la s u c c e s i u n e a a d o p t a t u l u i ,
689. V . Adopţiune.
— Contribuirea la datorii (ra­
portul comoştenitorilor între ei),
683, 690.
— P a r t e a c o n t r i b u t o r i e a fie­
cărui moştenitor este egală c u
partea sa obligatorie, 690.
— Moştenitorii pot să d e r o a g e
dela principiul statornicit d e l e g e
p r i v i t o r la p l a t a d a t o r i i l o r , f ă r ă
c a a c e s t e c o n v e n ţ i i s ă p o a t ă fi
o p u s e creditorilor, 691.
Plata datorilor
— Şi t e s t a t o r u l p o a t e d e r o g a
dela aceste principii, impunând
unui moştenitor o parte mai mare
din datorii decât a c e a p e care
i-o i m p u n e l e g e a , d e s t u l e s t e c a ,
prin această clauză, să n u s e atingă
r e z e r v a a c e l u i moştenitor, 691.
— Recursul c e are moşteni­
torul, care a plătit o datorie c e
nu trebuia s ă plătească, s a u care
a plătit-o p e s t e partea s a contri­
butorie, 692 u r m .
— Plata unor datorii i p o t e c a r e
s a u i n d i v i z i b i l e , 692 u r m .
— A c e l c a r e a plătit o datorie
c o m u n ă peste partea sa, este le­
g a l m e n t e s u b r o g a t în d r e p t u r i l e
c r e d i t o r u l u i d e z i n t e r e s a t , 694.
— Subrogaţia convenţională n u
p o a t e s ă dea m o ş t e n i t o r u l u i sol-
vens m a i m u l t e d r e p t u r i decât
s u b r o g a ţ i a l e g a l ă , 694.
— Plata unor datorii ipotecare,
693, 694.
— Plata unei datorii indivizi­
b i l e , 6 9 4 , n . 1.
— U n e i d a t o r i i s o l i d a r e , 695.
— Diviziunea acţiunei perso­
nale, 695, 696.
— A p l i c , r e g u l e i quem de evic-
tione tenet actio, e t c . , 696.
— Exercitarea recursului din
Dartea m o ş t e n i t o r u l u i beneficiar
( e x c e p ţ i e d e l a a r t . 7 7 8 ) . p . 697.
— Din partea legatarului par­
ticular, 697.
— In c a z de insolvabilitate
a u n u i m o ş t e n i t o r , p a r t e a lui d i n
datoria ipotecară se împarte între
toţi m o ş t e n i t o r i i s o l v a b i l i , 698.
— M o t i v e l e a c e s t e i dispoziţii, 698.
— A p l i c , a c e l e i a ş r e g u l e în c a z
d e plata unei datorii solidare s a u
indivizibile, 698.
— D a t o r i a s e c o n s i d e r ă c a di­
vizată n u m a i între moştenitorii
solvabili, 698.
— N e a p l i c . art. 779 C. c i v . l e ­
gatarilor particulari, 699.
— P e n t r u c a art. 779 s ă fie apli­
cabil, trebue c a insolvabilitatea
să fie a c t u a l ă , 699.
— Plata unor datorii chiro-
grafare, 700.
— A p l i c . în a c e s t c a z a art. 779
C. c i v . ( C o n t r o v . ) , 7 0 0 .
— M ă s u r i l e c e p o t fi l u a t e c â n d
 Plata datoriilor
unul, m a i multe s a u toate imobi­
lele succesiunei sunt ipotecate
p e n t r u plata u n e i rente, 700 u r m .
— A c e s t e d i s p o z i ţ i i s e aplica
numai rentelor perpetue, iar n u
rentelor v i a g e r e garantate printr'o
i p o t e c ă , 7 0 1 , n. 1; 7 0 3 .
— Inexistenţa rentelor perpetue
în dreptul nostru (Controv.), 611.
n. 1 ; 7 0 1 , n . 1 ş i 8 2 3 , n. 2 . V e z i
Rentă.
— Nicio dificultate n u există
atunci când renta datorită d e suc­
c e s i u n e n u este garantată printr'o
ipotecă, 702.
— In c a z însă c â n d e a e s t e g a r a n ­
tată printr'o ipotecă, moştenitorul
în al c ă r u i lot a c ă z u t i m o b i l u l
g r e v a t , e s t e obligat a plăti renta în­
treagă, rămănându-i recurs contra
celorlalţi comoştenitori, 702.
— Primul mijloc a d m i s d e l e g e
pentru a s e înlătura acţiunile r e -
cursorii este răscumpărarea ren­
tei, 703 u r m .
— Al d o i l e a m i j l o c a d m i s d e
l e g e t o t î n a c e s t s c o p , 704 u r m .
— Dreptul creditorului rentei
d e a urmări p e ceilalţi moşteni­
tori, 705.
— Dreptul moştenitorilor d e a
s e învoi între ei, 705.
— Plata datoriilor în dr. inter­
naţional privat, 706.
— In c a z c â n d a s c e n d e n t u l î ş i
împarte a v e r e a între descendenţii
săi, prin testament, aceştia îi plă­
tesc datoriile c a legatari iar n u
c a moştenitori a b intestat, 866. V .
împărţeala ascendenţilor.
Poprire. — C r e d i t o r i i f e m e e i n u
pot s ă poprească, în manile m o ş ­
tenitorilor bărbatului, s u m e l e d a ­
torite ei pentru hainele d e doliu;
a c e s t d r e p t îl a u n u m a i furnisorii
f e m e e i , c a r e i-au p r o c u r a t a c e s t e
h a i n e p e c r e d i t , 2 I 2 , ad notam.
V . Haine de doliu.
— O poprire, făcută în m a n i l e
u n u i d e b i t o r al s u c c e s i u n e i , d e
către creditorul unui comoşte­
nitor, e c h i v a l e a z ă c u o intervenţie
s a u opoziţie la împărţeală, d a c ă
a c e a s t ă p o p r i r e a fost c o m u n i c a t ă
tuturor moştenitorilor, 771, nota.
— Dacă creditorii personali ai
unuia din moştenitori pot să po­
p r e a s c ă , în timpul i n d i v i z i u n e i ,
creanţa ereditala, sub condiţie ca
acea creanţă s ă lie atribuită prin
î m p ă r ţ e a l ă m o ş t e n i t o r u l u i , 787.
— P o p r i r e a odată e f e c t u a t ă în
m â n a celui d e al treilea, a r e d e
e f e c t d e a l o v i ,de i n d i s p o n i b i ­
litate totali creanţa poprită, a ş a
că, în u r m a primirei ei, terţiul
poprit nu m a i poate face nicio
plată valabilă nici creditorului
său, nici altuia în c o m p t u l a c e s ­
t u i a . C a s . r o m . III (6 M a r t i e 1912),
Cr. judiciar d i n 1912, N o . 58, p .
679 ; D o d o , Théorie et pratique de
la saisie-arrét, 152. — î n c â t p r i ­
v e ş t e m a r g i n i l e şi e f e c t e l e a c e s t e i
i n d i s p o n i b i l i t ă ţ i , v . D o d o , 153 u r m . ,
— Validitatea poprirei făcută
în baza unei hotărîri străine n e ­
î n v e s t i t ă c u exequatur (Controv.).
T r i b . P a r i s , Dreptul 1912, N o . 60.
— Încât p r i v e ş t e poprirea fă­
cută d e legatar în baza unui tes­
t a m e n t , v e z i C a s . r o m . Cr. judi­
ciar d i n 1912, N o . 63, p . 737.
Posesiune.—Posesorul, l i e c h i a r
de bună credinţă, n u a r e drept
la c o m o a r a g ă s i t ă î n fondul p o ­
sedat, 30. V. Comoară.
— Moştenitorul nedemn este
tratat c a u n p o s e s o r d e r e a c r e ­
d i n ţ ă , 105. V . Succesiune.
— D i s p o z i ţ i a a r t . 1909 n u a p ă r ă
decât posesiunea d e bună cre­
d i n ţ ă , 330, 746, t e x t ş i n. 1; 801,
838, 87tj, e t c . V . Prescripţie.
—Adevăratul moştenitor, căruia
s u c c e s i u n e a este restituită, poate
să u n e a s c ă p o s e s i u n e a sa c u a c e a
a moştenitorului aparent, din
p u n c t u l d e v e d e r e al prescripţiei
ş i al e x e r c i ţ i u l u i a c ţ i u n i l o r p o s e ­
s o r i i , 916. V . Moştenitor aparent.
Praeda bellica. — D o b â n d i r e a p r i n
ocupaţie a lucrurilor luate dela
v r ă j m a ş i , 32, 33. V . Ocupaţie, e t c .
Preoţii ( d e m i r ) . — N u e r a u a l t ă
dată loviţi d e nicio incapacitate,
în privinţa dreptului d e a m o ş ­
t e n i , 49. V e z i Călugărie, etc.
Prescripţie. — P r e s c r i p ţ i a a c h i ­
zitivă (uzucapiunea) este u nm o d
d e a d o b â n d i p r o p r i e t a t e a , 8.
— Lucrurile pierdute s e do­
b â n d e s c p r i n p r e s c r i p ţ i a d e 30
de ani, iar n u prin acea d e 3 ani
( C o n t r o v . ) , 22. V . Găsire.
 — In p r i v i n ţ a m o b i l e l o r d e t e r ­ moştenitori. pentru egalizarea lo­
minate în m o d individual, pres­ t u r i l o r , 789,' 7 9 6 . V . Sultă.
c r i p ţ i a e s t e la n o i , i n s t a n t a n e e , — P r i v i l e g i u l copărtaşilor, în
c o n f o r m t e o r i e i l u i M a r c a d é , 746, î m p ă r ţ e l e l e a s c e n d e n ţ i l o r , 853, 879
t e x t ş i n o t a 1; 8 0 1 , t e x t ş i n. 3 ş i şi t o m . X , p . 4 9 3 . V . împărţeala
802, ad notam, 8 7 6 . V . Mobile. ascendenţilor.
— Această prescripţie n u apără — Privilegiile sunt d e drept
decât posesiunea d e bună cre­ s t r i c t , 7 6 3 ş i t o m . X , p . 2 4 , n. 3 ,
dinţă (Controv.), 330, 746, t e x t şi p. 371 ş i 3 9 2 .
n . 1; 8 0 1 , 8 3 8 , 8 7 6 . V . ş i C a s . f r . — E l e nu pot să emane decât
Cr. judiciar d i n 1912, N o . 6 1 , V . d e l a l e g e , 857 şi t o m . X , p . 361.
Posesiune. V e z i ş i T r i b . V l a ş c a , Cr. judiciar
— Ea nu s e aplică universalită- din 1903, N o . 86.
ţilor d e m o b i l e , c i n u m a i m o b i ­
lelor d e t e r m i n a t e în m o d indivi­
Privilegiul masculinităţei. ţ E s -
cluderea fetelor dela succesiune).
d u a l , 8 0 2 ş i 9 0 4 . V . Mobile.
Abrogarea acestui obiceiu prin
— Ea s e aplică însă titlurilor la d r e p t u l a c t u a l , 141 u r m . V . Fete,
p u r t ă t o r , 802 ş i 919. C p r . C a s r o m . Masculinitate, Succesiune, etc.
Dreptul d i n 1912, N o . 59. V . Titluri — Origina acestui privilegiu,
la purtător. 143, ad notam.
— Dacă copărtaşul, care s e v e d e
— Dacă o l e g e străină, care ar
e v i n s prin p r e s c r i p ţ i a începută
e x c l u d e fetele dela succesiune
în contra a v e r e i s u c c e s o r a l e îna­
este s a u nu contrară ordinei p u ­
inte d e împărţeală şi împlinită în
b l i c e d i n ţara noastră (Controv.),
urmă, a r e s a u n u acţiunea în g a ­
707, ad notam. V . Fete.
ranţie contra comoştenitorilor săi
(Controv.), 815, 816. Pro d e r e l i c t o . — D o b â n d i r e a p r i n
— O datorie a descendentului o c u p a ţ i e a l u c r u r i l o r l e p ă d a t e pro
succesibil către ascendentul Său, derelicto, 19. V . Ocupaţie.
stinsă prin prescripţie, înaintea
Pro herede ( T i t l u l ) ) . — E s t e u n
deschiderei succesiunei, n u este
j u s t t i t l u (justa causa) spre a
s u p u s ă r a p o r t u l u i , 6 0 5 . V . Raport.
dobândi proprietatea prin pres­
— Termenul prescripţiei poate c r i p ţ i a d e 10 s a u 2 0 d e a n i ( C o n ­
fi s c u r t a t p r i n c o n v e n ţ i a p ă r ţ i l o r t r o v . ) , 5, 6, 7 9 2 , t e x t ş i n o t a 2 . —
( C o n t r o v . ) , 8 2 6 , t e x t ş i n. 5. Contra: T r i b . I a ş i , Dreptul din
— N u s e poate însă stipula o 1912, N o . 1 ( c u o b s e r v , n o a s t r ă ) .
•prescripţie mailungă decât acea
— Uzucapiunea întemeiată pe
s t a t o r n i c i t ă d e l e g e ( C o n t r o v . ) , 826,
u n j u s t titlu, c a r e r e z u l t ă d i n c a ­
n. 5 ş i 8 2 7 , n o t a . V . ş i t o m . V I I ,
litatea d e moştenitor, n u poate
p . 3 7 3 , n. 2.
î n s ă fi o p u s ă u n u i m o ş t e n i t o r d e
— Prescrierea dreptului de suc­ un grad m a i apropiat, ci numai
c e s i u n e , a d e c ă a facultăţei d e a unui terţiu, c a r e n u a r e calitatea
p r i m i s a u l e p ă d a s u c c e s i u n e a , 295 d e m o ş t e n i t o r , 792, n. 2 ş i 904. V .
u r m . V . Succesiune, p . 1019. ş i C a s . r o m . , I, (1 I u n i e 1912), Cr.
Prezumpţiile (commorientes).— judiciar d i n 1912, N o . 6 0 , p 7 0 2 .
Eli m i n a r e a l o r d i n d r e p t u l n o s t r u , — S'a m a i d e c i s c ă v ă d u v a s ă ­
50 urm. V . Succesiune. racă, cât timp n u şi-a valorificat
şi stabilit în m o d definitiv dreptul
Primogenitura. - D r e p t u l d e p r i ­ ei la s u c c e s i u n e a bărbatului, n u
m o g e n i t u r a î n v e c h i u l d r e p t fr. p o a t e i n v o c a t i t l u l pro herede, î n
şi în dreptul e n g l e z , 1 4 3 , 144, baza căruia să poată pretinde că
nota. a r fi d o b â n d i t u n i m o b i l p r i n p r e s ­
cripţie, 792, n. 2. V . Succesiune.
Privilegiu.— P r i v i l e g i u l m o ş t e ­
nitorului e v i n s asupra imobilelor Proprietate. — M o d u r i l e d e d o ­
s u c c e s i u n e i cuprinse î n loturile bândire ale proprietăţei, 2 urm.
garanţilor, 822. V . împărţeală. V . Dobândirea proprietăţei.
— Privilegiul comoştenitorului — Dobândirea proprietăţei prin
creditor al unei sulte, p e care simplul efect al consimţimântului,
t r e b u e s'o p l ă t e a s c ă c e i l a l ţ i c o - de câteori lucrul este determinat
 î n i n d i v i d u a l i t a t e a s a , 7, t e x t ş i Raportul la masa succesorală
n o t a 2 ş i t o m . V , p . 166 u r m .
— Persoanele care datoresc ra­
Punerea de deget. — D a c ă c o n - portul ( f i e c a r e d e s c e n d e n t î n m o d
s t i t u e o s e m n ă t u r a , 4 9 3 , ad notam.
i n d i v i d u a l ) , 552 u r m . , 586.
Vezi Deget.
— Inexistenţa raportului în suc­
Purga ( p r i v i i , ş i i p o t e c i l o r ) . — c e s i u n e a t e s t a m e n t a r ă , 5 5 3 , n. 4.
De câteori moştenitorul beneficiar — Moşt. beneficiar n u e s t e scutit
d e v i n e , în n u m e l e s ă u personal, d e oblig, raportului, 554, t e x t şi
adjudecatarul unui imobil făcând n. 1 ; 8 2 2 , 8 2 3 . V . Benef. deinventar.
p a r t e d i n s u c c e s i u n e , el poate, în — El îl d a t o r e ş t e c h i a r i n u r m a
c a l i t a t e a s a d e d e t e n t o r al i m o ­ predărei bunurilor succesiunei,
b i l u l u i , să-1 p u r g h e z e d e p r i v i l e g i i 3 7 5 , n . 5 ; 3 7 7 , n . 2.
şi ipoteci, p e n t r u c ă în a s e m e n e a — Moştenitorul nedemn, p r e c u m
caz, el n u e s t e personal obligat şi c e l s ă v â r ş i t d i n v i a ţ ă î n a i n t e a
la p l a t a d a t o r i i l o r , c a r e a f e c t e a z ă d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i , la c a r e
a c e s t imobil (Controv.), 374. e l n u e s t e r e p r e z e n t a t d e al ţii, e s t e
— Dobânditorul părţei indivize scutit d e raport, 562.
al u n u i i m o b i l n u p o a t e , î n t i m p u l — R a p o r t u l în m a t e r i e d e î m ­
indiviziunei şi înainte d e împăr­ părţeala ascendenţilor (Controv.),
ţeală, să p u r g h e z e imobilul d e 555, ad notam ş i 6 3 5 , ad notam.
i p o t e c i l e ce-1 g r e v e a z ă , 7 8 8 , 7 8 9 . V . împărţeala ascendenţilor.
V . împărţeală, p. 969. — Raportul liberalitâţilor di­
r e c t e şi i n d i r e c t e , 553 u r m . , 589,
603, 607.
Q — L i b e r a l i t a t e a t r e b u e s ă fie
primită d e descendent personal
Quem de evictione tenet actio, d e l a a s c e n d e n t u l s ă u , 5 5 5 , n. 1
eumdem agentem repellit excep- — Cazul când d e s c e n d e n t u l a
tio, 3 7 4 , t e x t ş i n . 3 ; 3 7 5 , 6 9 6 , t e x t p r i m i t un l u c r u d e l a altul d e c â t
ş i n. 3 ; 8 1 8 , 8 4 1 , 8 4 7 , e t c . dela a s c e n d e n t ( i n e x i s t e n ţ a ra­
p o r t u l u i ) , 5 5 1 , n . 1; 5 7 8 , 5 7 9 .
Quota litis. — V a l i d i t a t e a p a c ­
t u l u i a ş a z i s quota litis, 3 8 , n . 3 . — Ceeace descendentul a primit
d e l a a s c e n d e n t u l s ă u Mulo one­
roso, n u e s t e s u p u s r a p o r t u l u i ,
R nota 2 d e l a p. 555, 556.
— Darurile manuale sunt su­
Raportul Ia masa succesorală.— p u s e raportului (Controv.), 556,
Noţiunea raportului, 545 u r m . n. 1, 587. V . Dar manual.
— S c o p u l şi o r i g i n a raportului, — Raportul donaţiunilor remu­
546 u r m . , 578. neratorii şi o n e r o a s e (Controv.),
— Dreptul nostru anterior şi 557, ad notam.
dr. v e c h i u francez, 548 urm., t e x t — Raportul donaţiunilor deghi­
şi^note. zate s a u ascunse s u b forma unui
"— C r i t i c a c o d u l u i f r a n c e z , 5 4 6 . c o n t r a c t c u t i t l u o n e r o s , 5 5 7 , ad
— Modificarea codului nostru notam, 5 5 9 n o t a . V e z i ş i C a s . r o m .
d u p ă cel italian, u n d e n u m a i d e s ­ S - a I, d e c i z i a N o . 411 d i n 4 M a i u
cendenţii sunt supuşi raportului, 1912, Săptămâna juridică din
546 u r m . 1 9 1 2 , N o . 27, p . 4 2 2 , N o c u r e n t 4 2 7
— N u numai descendenţii legi­ (soluţie implicită). V. Donaţiuni
t i m i , d a r şi c e i n a t u r a l i s u n t o b l i ­ deghizate.
g a ţ i şi a u d r e p t la raport, c â n d — Raportul donaţiunilor m u ­
v i n la s u c c e s i u n e a m a m e i lor n a ­ tuale, 589.
t u r a l e , 5 4 7 , n . 3 : 5 5 3 , 5 8 0 . V . Co­ — E x e m p l e d e donaţiuni indi­
pii naturali. r e c t e s u p u s e raportului, 557, 558,
— Copiii adoptaţi sunt, d e ase­ ad notam.
m e n e a , supuşi raportului, când v i n — Quid î n p r i v i n ţ a a s i g u r ă r e i
la s u c c e s i u n e a a d o p t a t o r u l u i , 547, p e v i a ţ ă ? ( C o n t r o v . ) , 5 5 3 , a d notam.
n. 3 ; 5 5 3 , t e x t ş i n. 3 . V . Adopţiune. V . Asigurare pe viaţă.
— R a p . în dr. Justinian, 552. — Quid î n p r i v i n ţ a d o n a ţ i u n i l o r
 Raportul la masa succesorală
făcute prin persoane interpuse?
(Controv.), 559, ad notam.
— Quid în privinţa foloaselor
trase de d e s c e n d e n t dintr'un con­
tract de societate, de închiriere,
etc.? 559, ad notam. V. Societate.
— A s c e n d e n t u l donator poate
să scutească pe d e s c e n d e n t u l său
de oblig, raportului (nu se c e r e
însă în această privinţă niciun
termen sacramental), 560, 576, 589,
633.
— A p r e c i e r e a s u v e r a n ă a ins­
tanţelor de fond, 560, n. 1.
— Raportul nu interesează deci
ordinea publică, 560.
— D e s c e n d e n t u l poate să re­
nunţe la scutirea raportului, însă
numai după moartea a s c e n d e n ­
tului dăruitor, 560
— Capacitatea n e c e s a r ă s p r e a
puteà renunţa la raport, 561, ad
notam.
— Capacitatea cerută s p r e a
face raportul, 608.
— Moştenitorul, care renunţă
'a s u c c e s i u n e , poate să păstreze
darul în limitele părţei disponi­
bile, 561, 562.
— Critica a c e s t e i dispoziţii, 562
urm.
— Cumularea părţei disponibile
c u rezerva din partea moştenito­
rului renunţător (Controv.), 564
urm., 633. V . Rezervă.
— Cumularea r e z e r v e i cu le­
gatul din partea moştenitorilor
rezervatari. Cas. rom. Revista Ju-
rispradenţa din 1911, No. 19, p. 291.
— Cazurile în care d e s c e n d e n t u l
renunţător nu poate să reţie da­
rul, 566.
—Imputarea Iiberalităţei asupra
părţei disponibile şi a r e z e r v e i
(Controv.), 566.
— L e g a t e l e făcute fără scutire
d e raport, 566, 567.
— Descendentul nu poate fi în
acelaş timp şi moştenitor ab in-
testat şi legatar sau donatar, 567.
— Origina a c e s t e i dispoziţii (dr.
v e c h i u fr.), 567.
— Anomalia la care dă loc
art. 752 în dreptul nostru, 568.
— Existenţa raportului din par­
tea descendenţilor, cari vin la
s u c c e s i u n e prin reprezentanţie,
570, 571. V. Reprezentaţie.
43113
Raportul la masa succesorală
— Raportul lucrurilor primite
de către reprezentant direct dela
acela la a cărui s u c c e s i u n e el v i n e
prin reprezentaţie (Controv), 571.
— Raportul liberalităţilor tăcute
tuturor ascendenţilor reprezentaţi
(Controv.), 572.
— Raportul nu este datorit
pentru alţii, 5 7 3 u r m .
— S p r e a fi obligat la raport
trebue a fi personal donatar sau
legatar (Controv.), 574 urm.
— A p l i c , acestui principiu la
împrumuturile băneşti, 575, n. 3.
— Succesiunea la care se face
raportul (acea a a s c e n d e n t u l u i do­
nator s a u creditor), 578, 607.
—Cazul când liberalitatea a fost
făcută de mai multe p e r s o a n e prin
acelaş act, 579.
— Cazul când tatăl s a u m a m a
ar fi constituit împreună o dotă
unui d e s c e n d e n t al lor, 579, 595
urm. şi tom. VIII, p. 165 urm.
— A s c e n d e n t u l donator poate
să ordone -ca raportul să s e facă
la s u c c e s i u n e a unui terţiu, 579.
— Persoanele care pot cere ra­
portul şi care se folosesc de el
(numai descendenţii), 580 urm.
— Raportul poate fi cerut şi d e
creditorii personali ai d e s c e n d e n ­
tului, 580, n. 1, 582, n. 2; 583.
— Faptul că descendentul a
renunţat la s u c c e s i u n e nu s c h i m b ă
această soluţie, 583.
— S p r e a p u t e à c e r e raportul,
descendentul trebue să n u fi re­
nunţat la s u c c e s i u n e şi să nu fi
fost declarat n e d e m n , 580.
— Nu pot c e r e raportul lega­
tarii, fie chiar universali, dona­
tarii prin contractul d e căsătorie
şi creditorii chirografari ai ascen­
dentului dăruitor, 581 urm.
— Legatarii pot însă c e r e ra­
portul fictiv necesar s p r e a s e
calcula partea disponibilă şi re­
z e r v a (Controv.), 581, n. 1. Vezi
Rezervă.
— Cazul c â n d creditorii a s c e n ­
dentului donator pot c e r e rapor­
tul, 584.
— Cazul c â n d creditorii s u c c e ­
siunei au cerut separaţia de pa­
trimonii, 584.
— Acţiunea în raport (cui apar­
ţine această acţiune), 585.
63
 Raportul la masa succesorală
— Deoseb. între acţiunea în ra­
port şi acţiunea în reducţiune,
585, n. 1. V. Reducţiune.
— A n a l o g i e între raport şi re­
ducţiune, 585, n. 1 ; 586, nota.
— Divizibilitatea acţ. în raport,
586, 588.
— A c ţ . în raport ţine atâta timp
cât ţine şi împărţeala, care e s t e
imprescriptibilă, 586. V. împăr­
ţeală.
— In orice caz, prescripţia nu
poate să înceapă a c u r g e înaintea
d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i , 586, 609.
— Dovedirea existenţei libera-
lităţei sau datoriei şi a scutirei
d e raport (cui incumbă a c e s t e do­
v e z i ) , 586, 609.
— D o v e d i r e a donaţiunilor di­
recte şi a legatelor, 587.
— D o v e d i r e a donaţiunilor indi­
recte sau deghizate, 587.
— Dovedirea darurilor manuale
(Controv.), 587.
— D o v e d . sumei s u p u s ă rapor­
tului, 587.
— Contra cui se exercită ac­
ţiunea în raport, 588.
— Trib. competent (forum he­
reditatis), 588, 608, 609.
— Cererea în raport poate fi
făcută pentru prima oară în apel,
531, 588. Vezi şi Cas. rom. Săp­
tămâna juridică din 1912, No. 18,
p. 280, No. 5 şi Dreptul din 1912,
No. 48, punctul al 5-lea din speţă.
— Nu însă înaintea Curţei d e
casaţie, 560.
— înstrăinarea imobilului în
urma morţei dăruitorului, 588.
— Lucrurile supuse raportului
(toate liberatităţile in genere), di­
recte sau indirecte, 554 urm., 555,
n. 2, 589 urm., 593 urm., 603.
— Cheltuelile făcute cu înzes­
trarea descendentului, cu p r o c u ­
rarea unei cariere sau profesiuni,
cu plata datoriilor sale, e t c , 590
urm.
— Cheltuelile făcute cu c u m ­
părarea unui fond comercial sau
industrial, 591, n. 1; 619, nota 3.
V . Fond de comerţ.
— Cheltuelile făcute cu ocazia
învăţăturei n e c e s a r e s p r e a î n c e p e
o carieră, nu sunt s u p u s e rapor­
tului, 591, n. 1; 619, n. 3.
— Raportul dotei, 593, 594.
Raportul la masă succesorală
— R e d u c e r e a dotei (Controv.),
594, t e x t şi n. 2. V. Dotă, Reduc­
ţiune, etc.
— R e g u l e l e s p e c i a l e la raportul
dotei, 594 urm. V. Dotă.
— Raportul dotei constituite
sub l e g e a v e c h e , 599. Cpr. C. Cra­
iova, Dreptul din 1912, No, 45,
p. 355. V. şi Cas. rom. Bult. 1910,
p. 1532 şi Cr. judiciar din 1911,
No. 51.
— Raportul datoriilor, 591, text
şi n. 2; 592, 600 urm.
— Deoseb. între raportul unei
liberalităţi şi al unei datorii, 593,
602.
— Condiţiile cerute pentru ca
datoria descendentului să lie ra­
portată la s u c c e s i u n e a a s c e n d e n ­
tului, 602, 603.
— Cazul când defunctul a iertat
datoria d e s c e n d e n t u l u i său (do­
naţie indirectă), 603, 605.
— Neraportarea foloaselor trase
de d e s c e n d e n t din convenţiile în­
c h e i a t e cu terţii, 603.
— Neraportarea datoriilor e v e n ­
tuale şi condiţionale, 603.
— A m â n a r e a împărţelei pană
la lichidarea datoriei, 604.
— Raportarea datoriilor alterna­
t i v e , facultative, solidare, etc., 604.
— Quid în privinţa datoriilor
n ă s c u t e în urma d e s c h i d e r e i suc­
cesiunei? (Controv.), 604, 605.
— Cazul când oblig, n'a fost
contractată direct între d e s c e n ­
dent şi ascendent, 605.
— Neraportarea unei datorii
stinsă prin prescripţie înaintea
d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i , 605.
— A d m i t e r e a aceleiaş soluţii în
privinţa datoriilor naturale, 605.
— R e m i t e r e a gratuită a datoriei,
constituind o liberalitate indirectă,
nu s c u t e ş t e pe d e s c e n d e n t d e oblig,
raportului, 605.
— Quid în privinţa remiterei
prin concordat? (Controv.), 606. V .
Concordat.
— Quid în privinţa concorda­
tului amiabil? 607.
—Dacă remiterea făcută d e cre­
ditor, falitului, prin concordat, e s t e
s a u nu supusă reducţiunei, când
a c e s t creditor lasă moştenitori re-
zervatari, 607. V. Concordat, Re­
zervă, etc.
 Raportul la masa succesorală Raportul la masa succesorală

— Raportul datoriilor s e face b a n i i c h e l t u i ţ i cu c ă l ă t o r i i l e d e s ­

la s u c c e s i u n e a a s c e n d e n t u l u i c r e ­ c e n d e n t u l u i ş i c u boala lui, e t c . ,
ditor, 607. 619, n. 3 .
— A p l i c . art. 754 la r a p o r t u l — In a c e s t e c h e l t u e l i n u intră
datoriilor, 607, 608. V . Reprezen­ î n s ă c ă r ţ i l e d e l u x , 6 1 9 , n. 3 .
taţie. — C a z u l c â n d p ă r i n ţ i i s'au o b l i ­
— Neaplic. în s p e c i e a art. 752 gat, prin contractul d e căsătorie,
C. c i v . , 608. a î n t r e ţ i n e în c a s a l o r p e n o i i în­
— Dacă ascendentul creditor soţiţi (raportul cheltuelilor f ă c u t e
poate s a u n u să scutească d e ra­ c u această ocazie) (Controv.),nota
port pe descendentul s ă u debitor 5 d e l a p. 620, 621.
( C o n t r o v . ) , 608. — Jn r â n d u l c h e l t u e l i l o r d e î n ­
— Capacitatea necesară spre a treţinere intră p e n s i i l e a l i m e n t a r e ,
f a c e raportul datoriilor, 608. p r e c u m şi uzufructul destinat a
— D j v e d i r e a existenţei datoriei ţ i n e l o c d e a l i m e n t e , 6 2 1 , t. ş i n. 1.
şi a s t i n g e r e i ei, 609. — N u sunt, d e a s e m e n e a , s u p u s e
— S t i n g e r e a a c ţ . in r a p o r t p r i n raportului cheltuelile ordinare
renunţarea tuturor comoştenito­ ( p o t r i v i t e ) , p. î m b r ă c ă m i n t e a şi
ri lor, 6 0 9 . alte lucruri trebuitoare descen­
— Stingerea datoriei prin pres­ d e n t u l u i la i n t r a r e a î n a r m a t ă ( u n i ­
c r i p ţ i e (Controv.), 609. forma, calul, a r m e l e , etc.), 621,
— D o b â n z i l e a j u n s e la s c a d e n ţ ă 622. V . Armată.
în u r m a morţei lui d e c u j u s s e — T a x e l e m i l i t a r e şi banii d e
prescriu prin 5 ani, conform drep­ b u z u n a r daţi d e s c e n d e n t u l u i , s u n t
t u l u i c o m u n , 609. însă s u p u s e raportului, 622.
— N e a p l i c . în s p e c i e a a r t . 7 6 3 — Mai sunt scutite d e raport
C. c i v . , b09, 610. cheltuelile, chiar extraordinare,
— Dreptul creditorilor d e a cere de nuntă făcute d e ascendenţi
raportul datoriilor, 610. pentru căsătoria descendenţilor
— Efectele raportului datoriilor. lor, 6 2 2 . V . Nuntă.
(Exigibilitatea datoriei) (Controv.), — N u însă şi c h e l t u e l i l e f ă c u t e
610. cu o c a z i a c o n t r a c t u l u i d e c ă s ă t o r i e
— Datoria p r o d u c e dobândă ş i p r e z e n t u r i l e d e n u n t ă , c a r e nu
(Controv.), 611. i n t r ă in c a t e g o r i a p r e z e n t u r i l o r
— D r e p t u l d e p r e f e r i n ţ ă al c o - o b i ş n u i t e , 623, 624.
moştenitorilor debitorului (Con­ — Raportul trusoului (Controv.),
t r o v . ) , 611 u r m . 623. V . Trusou.
— Raportul corpurilor certe şi — S u m e l e plătite d e ascendent
d e t e r m i n a t e , 612, 613. unui peţitor, care a intervenit
— Raportul s u m e l o r d e bani, 613. pentru facerea căsătorii descen­
— Raportul prin i m p u t a r e , 614, d e n t u l u i , nu s u n t s u p u s e r a p o r ­
637. tului, 623, 624. V. Peţitori.
—Aplic, regulelor dela raportul — Sunt, d e a s e m e n e a , scutite
d a t o r i i l o r la a l t e i n d i v i z i u n i d e c â t de raport: prezenturile obişnuite,
a c e l e care rezultă din succesiu­ afară d e c e l e care, d u p ă apre­
n i l e a b intestat, 614. c i e r e a j u d e c ă t o r i l o r , n u i n t r ă în
—Raportul legatelor (Controv.), a c e a s t ă c a t e g o r i e , 624.
5 ' 8 , 611 u r m . , 637.
3 — Nu sunt, d e a s e m e n e a , s u p u s e
— Cheltuelile d e hrană, edu­ raportului bunurile dobândite d e
c a r e şi întreţinere a l e copiilor c o p i i î n b a z a a r t . 285 C . c i v . , 6 2 4 ,
s u n t s e u ite d e raport, 618 u r m . 625 ş i t o m . II, p. 196 ş i 2 0 3 ( e d .
— Aceste cheltueli sunt însă a 2-a). V . Divorţ.
s u p u s e raportului, d a c ă n'au fost — Cu a c e a s t ă o c a z i e , v o m m e n ­
f ă c u t e animo donandi, ci c u titlu ţiona o d e c i z i e recentă a Curţei
d e î m p r u m u t , 6 1 9 , n . 1. d i n G a l a ţ i (2 M a r t i e 1912), c a r e
— In c h e l t u e l i l e d e c r e ş t e r e ş i p u n e în p r i n c i p i u c ă c o p i i i n ă s ­
e d u c a ţ i e intră cărţile şi instru­ cuţi dintr'o căsătorie, desfăcută
m e n t e l e n e c e s a r e , p l a t a la ş c o l i , din v i n a u n u i a din soţi s a u c h i a r
 Raportul la masa succesorală
din a amândorora, d e v e n i n d pro­
prietari p e o treime din a v e r e a
soţului găsit vinovat s a u a a m ­
bilor soţi, c â n d a m â n d o i a u fost
găsiţi vinovaţi, este neîndoios că
u n a s e m e n e a d r e p t n u p o a t e fi
l i m i t a t n u m a i la a v e r e a a r ă t a t ă
în a c ţ i u n e a s o ţ u l u i r e c l a m a n t , ş i
p e c a r e soţul pârît o a v e a în m o ­
mentul introducerei cererei d e
divorţ, dar şi asupra averei do­
b â n d i t ă în u r m ă p a n ă în m o m e n t u l
î n s c r i e r e i c e r e r e i d e d i v o r ţ l a ofi­
ţ e r u l s t a r e i c i v i l e . Dreptul din
1912, N o . 4 3 ş i Cr. judiciar din
1912, N o . 47 ( c u o b s e r v , d - l u i I.
S. C o d r e a n u ) .
— A c e a s t ă d e c i z i e a C. d i n G a ­
laţi m a i p u n e î n p r i n c i p i u c ă , d e ş i
p r i n a r t . 541 t a t ă l ş i m a m a , c â n d
au uzufructul legal, sunt scutiţi
d e a dà cauţiune, totuşi această
scutire e s t e referitoare n u m a i la
Uzufructul legal prevăzut de
a r t . 3 3 8 C. c i v . , r e l a t i v la f o l o ­
sinţa l e g a l ă a soţului r ă m a s în
v i a ţ ă , i a r n u ş i la u z u f r u c t u l c u
totul s p e c i a l p r e v ă z u t d e art. 285
C. c i v . , c r e a t î n f a v o a r e a s o ţ u l u i
v i n o v a t . î n c o n t r a c ă r u i a s'a p r o ­
nunţat divorţul.
— Ş i fiindcă v o r b i m d e art. 285
din C. c i v . , v o m m e n ţ i o n a o altă
d e c i z i e r e c e n t ă a Curţei din B u ­
c u r e ş t i ( 1 9 A p r i l i e 1912), c a r e p u n e
în p r i n c i p i u c ă t r e i m e a c u v e n i t ă
copiilor din averea soţului de­
clarat v i n o v a t prin sentinţa d e di­
v o r ţ , c o n f o r m a r t . 2 8 5 C. c i v i l ,
a v â n d a fi s o c o t i t ă d u p ă a v e r e a
p e c a r e o a v e a soţul în p a t r i m o ­
niul s ă u în m o m e n t u l c e r e r e i di­
vorţului, urmează d e aci că, dacă
a v e r e a s o ţ u l u i a r fi c o n s i s t a t î n ­
tr'un imobil, c a r e însă a fost î n ­
străinat înainte d e intentarea a c ­
ţiunei, treimea cuvenită copiilor
a r e a fi r e c u n o s c u t ă a s u p r a p r e ­
ţului rezultat din această v â n z a r e
şi r ă m a s în p a t r i m o n i u l soţului
d u p ă plata sarcinilor, iar n u în
v a l o a r e a p e c a r e a r fi a v u t - o i m o ­
b i l u l v â n d u t . V e z i Dreptul din
1912, N o . 5 1 , p . 4 0 3 .
— Raportul fructelor lucrurilor
supuse raportului, 625 u r m .
— Neraporlarea fructelor per-
Raportul la masa succesorală
c e p u t e p a n ă în m o m e n t u l d e s c h i ­
d e r e i s u c c e s i u n e i , 625 u r m .
— Neaplic. acestei dispoziţii la
l e g a t e , 6 2 5 , n . 5.
— Cazul c â n d darul consistă
într'un u z u f r u c t , într'o r e n t ă , e t c . ,
627, 6 2 8 .
—• R a p o r t u l f r u c t e l o r p r o d u s e
în u r m a m o r ţ e i d ă r u i t o r u l u i , 6 2 8 .
— Neaplic. în s p e c i e a art. 4 8 5
u r m . C. c i v . , 6 2 9 .
— Cazul c â n d un d e s c e n d e n t a
primit o s u m ă d e bani, iar altul
un imobil. Neadmiterea c o m p e n ­
saţiei (Controv.), 629.
— Cazul când imobilul dăruit
a fost înstrăinat ( r e s t i t u i r e a d o -
bânzei sumei c e reprezintă v a ­
l o a r e a a c e s t u i i m o b i l ) , 629.
— A p l i c . în s p e c i e a art. 1089
ş i 1907 C . c i v . , 6 2 9 , 6 3 0 .
— Dispensa sau scutirea de
raport, 631 u r m .
— Dăruitorul poate să scutească
p e d o n a t a r în totul d e raport, s a u
n u m a i d e r a p o r t u l în n a t u r ă , 6 3 3 ,
641, n. 2 şi nota 5 d e l a p . 655, 6 5 6 .
— S c u t i r e a t r e b u e s ă fie expresă,
fără a s e c e r e însă v r e u n t e r m e n
s a c r a m e n t a l , 557 u r m . , 6 3 3 .
— Scutirea eventuală d e raport
nu este deci admisă de lege (Con­
t r o v . ) , 6 3 4 . — Contra: Scutirea
p o a t e fi ş i tacită, m a i a l e s î n p r i ­
vinţa donaţiunilor deghizate. Cas.
r o m . S - a l, d e c i z i a N o . 4 M d i n 4
M a i u 1 9 1 2 , Săptămâna juridică,
d i n 24 I u n i e 1912. p . 422, N o . 4 2 7 ,
lit. b.
— Nici donaţiunea cotităţei dis­
ponibile, făcută unui moştenitor,
n u e s t e în m o d v i r t u a l s c u t i t ă d e
r a p o r t ( C o n t r o v . ) , 6 3 4 , n, 3 .
— î m p ă r ţ e a l a a s c e n d e n ţ i l o r a-
trage însă prin ea însăş scutirea
d e raport, afară d e cazul c â n d
din însuş actul d e împărţeală ar
r e z u l t ă c o n t r a r i u l , 5 5 5 , ad notam
ş i 6 3 5 , ad notam. V. împărţeala
ascendenţilor.
— S'a d e c i s însă d e c u r â n d c ă
imobilul dotai, constituit dotă îna­
inte d e împărţeala a s c e n d e n t u l u i ,
t r e b u e s ă fie a d u s î n n a t u r ă l a
masa d e împărţit, d e oarece efec­
tele dotalităţei încetează d e câteori
este v o r b a d e împărţeală, dota,
c a o r i c e d o n a ţ i u n e , fiind s u p u s ă
 Raportul la masa succesorală
r a p o r t u l u i la d e s c h i d e r e a s u c c e ­
s i u n e i , c o n f o r m a r t . 751 ş i 7 5 8 C .
c i v . C a s . S - a I, Săptămâna juri­
dică d i n 1912, N o . 18, p a g . 2 7 9 ,
N o . 2 4 6 ş i Dreptul d i n 1912, N o . 4 8
( c u observ, noastră).
— Scutirea d e raport s e face
sau prin actul primitiv, s a u prin-
tr'un a c t posterior, 635.
— Modul cum se face raportul,
636 u r m .
— Raportul s e face în natură
s a u prin luare m a i puţin, 636.
— Raportul prin imputare şi
prin p r e l u a r e , 637.
— Modul c u m se face raportul
l e g a t e l o r , 614, 617, 637.
— Dacă n u e s t e n i m i c în s u c c e ­
siune, d e s c e n d e n t u l donatar tre­
b u e să facă raportul în natură, 638.
— C i n e a r e a l e g e r e a în p r i v i n ţ a
m o d u l u i d e a s e face raportul, 638.
— Raportul mobilelor şi al imo­
bilelor, 6 3 8 u r m .
— Raportul imobilelor s e face,
în principiu, în natură, iar a c e l
al mobilelor prin luare mai puţin,
638, 640.
— Justificarea deosebirei ce
există între raportul imobilelor şi
a c e l al m o b i l e l o r , 6 3 9 , 6 4 3 .
— F o r m e l e raportului n u inte­
r e s e a z ă o r d i n e a p u b l i c ă , 639.
— Raportul mobilelor corpo­
rale sau incorporale (se f a c e p r i n
l u a r e m a i puţin), 638, 640.
— A p l i c , a c e s t e i d i s p o z i ţ i i la
arginterii, bijuterii, creanţe, etc.,
6 4 0 , n. 1.
— Mobilele dăruite descenden­
tului sunt în riscul şi pericolul
' lui, 641.
— Cazul c â n d mobilele dăruite
au dobândit o valoare mai mare
( a c e a s t ă v a l o a r e profită donata­
rului), 641, 642.
— R a p o r t u l titlurilor e ş i t e la
sorţi c u o p r i m ă , 642.
— Socotirea valorei mobilelor
(momentul facerei darului), 636,
n. 3 ; 642, 6 4 3 , 657.
— Cazul c â n d raportul mobi­
lelor se face după valoarea c e ele
a v e a u în momentul deschiderei
s u c c e s i u n e i , 6 4 2 , n. 4 .
— C o n c i l i e r e a art. 772 c u art. 849,
C. c i v . , p . 6 4 4 .
— Dacă lucrul s u p u s raportului
Raportul la masa succesorală
este u n imobil, raportul s e face
după valoarea c e imobilul a v e à
în m o m e n t u l d e s c h i d e r e i s u c c e ­
s i u n e i , 636, n. 2 ; 656, 657.
— Raţiunea acestei deosebiri
î n t r e raportul i m o b i l e l o r şi a c e l
al m o b i l e l o r , 643.
—Raportul banilor ( s e f a c e p r i n
l u a r e m a i puţin), 645.
— Cazul c â n d d e s c e n d e n t u l da­
tereste o s u m ă d e bani s u c c e s i ­
u n e i ( C o n t r o v . ) , 6 4 5 , n. 3 .
— Cazul c â n d în s u c c e s i u n e n u
s u n t d e s t u i bani, 645, 646.
— Cazul c â n d imobilul consti­
tuit dotă a fost preţeluit prin con­
tractul d e căsătorie, c u declaraţia
expresă că această preţeluire face
v â n z a r e , 647.
— Raportul imobilelor (în n a ­
tură), 648 u r m .
— Cazul u n e i înstrăinări p a r ­
ţiale, 652, 653.
— Dacă există mai multe imo­
bile din c a r e n u m a i u n u l a fost
înstrăinat s a u ipotecat, numai
a c e l e n e î n s t r ă i n a t e v o r fi r a p o r ­
tate în natură, 653.
— Raportul în natură n u e s t e
obligator când descendentul do­
natar a înstrăinat imobilul d e buna
v o e s a u 1-a i p o t e c a t înaintea des­
chiderei succesiunei, 649 urm.
— Cazul c â n d imobilul a fost
înstrăinat în urma deschiderei
s u c c e s i u n e i , 662 u r m .
— Dacă imobilul a fost înstră­
inat în m o d silit, d e s c e n d e n t u l
donatar v a raporta s u m a primită
d e d â n s u l , 6 4 9 , n. 4.
— Cazul c â n d înstrăinarea silită
este rezultatul culpei d e s c e n d e n ­
t u l u i d o n a t a r , 6 5 0 , ad notam.
— D a c ă i m o b i l u l a fost luat d e l a
d e s c e n d e n t fără nicio d e s p ă g u ­
bire, d e e x e m p l u , în c a z u l art. 8 3 6
(pentru survenirea d e copii a s ­
cendentului donator), descenden­
tul n u d a t o r e ş t e n i c i u n raport,
650, ad notam.
— Nerevendicarea imobilului
înstrăinat s a u ipotecat, 652.
— P u n e r e a imobilului în s o c i e ­
tate s a u s c h i m b a r e a lui c u un alt
i m o b i l fiind a s i m i l a t e u n e i î n s t r ă i ­
n ă r i v o l u n t a r e , r a p o r t u l s e faCe
prin luare m a i puţin, 652.
— A d m i t e r e a a c e l e i a ş soluţii în
 Raportul la masa succesorală
privinţa înstrăinărilor care re­
zultă din r e g i m u l matrimonial al
soţilor, 652.
— R e v o c a r e a celorlalte sarcini
reale (uzufruct, servitute) consti­
t u i t e d e d o n a t a r , 650, n o t a 2, 654,
655, 658, 659.
— Cazul când a c e s t e sarcini
sunt menţinute (când imobilul a
căzut prin efectul împărţelei în
lotul m o ş t e n i t o r u l u i c a r e a c o n s ­
tituit sarcina), 659.
— Dreptul creditorilor chiro-
g r a f a r i d e a i n t e r v e n i la î m p ă r ­
ţ e a l ă , 657, n. 3 ; 660.
— Cazul când imobilul s u p u s
raportului a perit prin culpa s a u
faptul donatarului, 655, 661, 662.
— D e o s e b i r e între c u l p ă şi fapt,
661, n. 4. V . Culpă.
— Cazul când imobilul înstră­
inat a perit, înaintea d e s c h i d e r e i
s u c c e s i u n e i , în m a n i l e achizito­
rului (Controv.), 662.
— Cazul când imobilul a perit
p r i n c a z fortuit (raportul n u m a i
a r e loc), 655.
—Aplicarea principiilor d e mai
s u s la a r d e r e a i m o b i l u l u i p r i n c a z
fortuit ( d o v e d i r e a c a z u l u i fortuit),
663. V . Incendiu.
— Neraportarea sumei primită
dela societatea d e asigurare (Con­
t r o v . ) , 6 6 3 , n. 3 . V . Incendiu.
— Cazul c â n d i m o b i l u l i n c e n ­
diat a fost a s i g u r a t d e î n s u ş d ă -
ruitorul (raportul despăgubirei
datorită d e societatea d e asigu­
r a r e ) ( C o n t r o v . ) , 6 6 3 , n. 3 . V. In­
cendiu.
— N e a p l i c a r e a în s p e c i e a art.
1435, c a r e a d m i t e o p r e z u m p ţ i e
d e c u l p ă contra locatarului, în fa­
v o a r e a locatorului, 664 şi tom. IX,
p . 169, n. 2 .
— Dacă descendentul donatar
a închiriat imobilul s u p u s rapor­
tului, el n u r ă s p u n d e d e faptul
c h i r i a ş u l u i , 6 6 4 , t e x t ş i n o t a 2.
—Efectele raportului în natură,
657 u r m .
— Drepturile şi obligaţiile des-
- cendentului donatar, în privinţa
i m p e n s e l o r şi degradărilor a d u s e
imobilului dăruit, s u p u s rapor­
tului, 664 u r m .
— I m o b i l u l t r e b u e s ă fie r a ­
portat c u îmbunătăţirile sale na-
Raportul la masa succesorală
turale, fără ca d e s c e n d e n t u l d o ­
n a t a r s ă a i b ă v r e u n d r e p t la d e s ­
păgubire pentru aceste îmbună­
tăţiri, 664, 670.
— Cazul c â n d imobilul a fost
îmbunătăţit de descendentul d o ­
n a t a r ( d r e p t u l lui la d e s p ă g u ­
biri), 665.
— Dacă descendentul supus ra­
portului, a degradat s a u deteri­
orat imobilul c e trebue să rapor­
teze, el t r e b u e să d e s p ă g u b e a s c ă
m a s a s u c c e s o r a l ă , 665.
— Dreptul descendentului la
cheltuelile sau impensele făcute
de dânsul, 6 6 6 u r m .
— î m p ă r ţ i r e a i m p e n s e l o r în n e ­
cesare, utile şi voluptuoare, d u p ă
d r e p t u l r o m a n , 6 6 6 , n . 2.
— Dreptul descendentului d o ­
n a t a r la c h e l t u e l i l e u t i l e şi n e c e ­
sare, 666 u r m .
— Distincţie între reparaţiile
d e întreţinere şi reparaţiile c e l e
mari, 667.
—Reparaţiile d e întreţinere s a u
r e p a r a ţ i i l e m i c i fiind c o n s i d e r a t e
ca o sarcină a fructelor, sunt în
sarcina descendentului donatar,
667.
— Reparaţiile d e întreţinere fă­
cute în u r m a deschiderei s u c c e ­
siunei, 668.
—Reparaţiile cele mari privesc
succesiunea, dacă n u sunt e x a g e ­
rate, c h i a r dacă a c e s t e reparaţii
a u fost n i m i c i t e printr'un c a z d e
f o r ţ ă m a j o r ă , 6 6 7 , n . 1, 6 6 8 .
— Responsabilitatea descenden­
tului donatar, către s u c c e s i u n e ,
d e n e f a c e r e a l o r , 6 6 8 , 6 7 4 , n. 2 .
— C h e l t u e l i l e la c a r e d e s c e n ­
dentul are drept se deduc din v a ­
loarea imobilului, când raportul
s e face prin luare m a i puţin, iar
comoştenitorii lui rămân datori
c ă t r e el c u s u m e l e c h e l t u i t e , c â n d
raportul s e face în natură, 668.
— S u m e l e datorite d e succe­
siune, descendentului donatar,
pentru cheltuelile utile şi a c e l e
ale reparaţiilor necesare, produc
d o b â n d ă d i n ziua f a c e r e i lor, p r i n
a p l i c a r e a a r t . 1550 C. c i v . , p . 6 6 9 .
— Descendentul donatar nu a r e
d r e p t u l la d e s p ă g u b i r e , pentru
cheltuelile voluptuare făcute d e
d â n s u l , e l fiind n u m a i î n d r e p t
 Raportul la masa succesorală —De când curge dobânda pentru
despăgubirile datorite d e descen­
d e a ridica îmbunătăţirile făcute, d e n t u l d o n a t a r ( C o n t r o v . ) , 669, 676.
d a c ă a c e a s t a s e p o a t e f a c e fără — Cazul p r e v ă z u t d e art. 768
stricăciune, 669. C. c i v . . p. 6 7 6 .
— El n u a r e , d e a s e m e n e a , d r e p t — Restituirea către d e s c e n d e n ­
la d e s p ă g u b i r e p e n t r u s p o r i r e a tul d o n a t a r a î m b u n ă t ă ţ i r i l o r a d u s e
valorei imobilului prin c a u z e na­ imobilului d e către achizitorul
turale, i n d e p e n d e n t e d e voinţa lui, l u i , 6 7 6 , 677.
664, 670. — Calcularea îmbunătăţirilor şi
— Dreptul de retenţie al des­ degradărilor, p r o v e n i t e din faptul
cendentului donatar. — Pentru a achizitorului imobilului (momen­
asigura despăgubirile datorite tul d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i ) (Con­
descendentului donatar, acesta a r e t r o v . ) , 6 7 5 , n. 1 ; 677.
dreptul d e a reţine imobilul pană — Cazul p r e v ă z u t d e a r t . 7 7 7
la p l a t a a c e s t o r d e s p ă g u b i r i , 6 6 8 , C. c i v . , n u s e r e f e r ă Ia r a p o r t , c i
670 u r m . la r e d u c ţ i u n e , 6 7 7 .
— Origina acestui drept, 671, — Raportul în dreptul interna­
n o t a 2. ţional p r i v a t (Controv.), 544. V e z i
— Descendentul donatar poate Dr. internaţional.
să r e n u n ţ e la d r e p t u l d e r e t e n ţ i e ,
6 7 1 , t e x t şi n . 5. Recunoaşterea ( c o p i i l o r n a t u ­
— Când raportul s e face prin rali). — E x i s t e n ţ a e i î n d r e p t u l
luare mai puţin, dreptul d e re­ n o s t r u ( C o n t r o v . ) , 178, n . 1. V e z i
t e n ţ i e n u a r e l o c . 6 7 1 , n. 4 . Copii naturali.
— Jnstificarea acestui drept d e — Legea care cârmueşte efec­
r e t e n ţ i e , 672. t e l e a c e s t e i r e c u n o a ş t e r i , 179, n o t a .
— Descendentul donatar trebue V e z i Copii naturali, Dr. interna­
s ă r e s t i t u e f r u c t e l e p e r c e p u t e în ţional, Succesiune, etc.
urma deschiderei succesiunei
(Controv.), 672. R»? cursul în c a s a ţ i e . — A c ţ i u n e a
— Compensarea acestor fructe în î m p ă r ţ e a l ă fiind indivizibilă,
cu dobânzile sumelor c e moşte­ r e c u r s u l (ca şi a p e l u l ) c e s e f a c e
nitorii ar datori descendentului contra sentinţei pronunţată asupra
donatar pentru cheltuelile făcute cererei d e e ş i r e din indiviziune,
d e dânsul (Controv.), 673. t r e b u e s ă fie î n d r e p t a t c o n t r a tu­
— R e ţ i n e r e a e x c e d e n t u l u i fruc­ turor comoştenitorilor, iar re­
telor d e către d e s c e n d e n t u l d o ­ cursul făcut în t e r m e n d e unul
natar (Controv.). 673. din copărtaşi profită celorlalţi, 486.
— Obligaţiile descendentului do­ V . Apel, Indiviziune, etc.
natar pentru stricăciunile aduse — P e t i ţ i a d e e r e d i t a t e fiind, d i n
imobilului supus raportului, 6 7 3 contra, divizibilă, soluţia contrară
urm. e s t e a d m i s ă în p r i v i n ţ a a c e s t e i
—El este responsabil n u numai din u r m ă a c ţ i u n i . 896, n. 3. V e z i
d e c u l p a s a u f a p t u l s ă u , d a r şi d e Apel, Petiţie de ereditate, etc.
a c e l e a l e reprezentanţilor săi, 674. — Cine a executat împărţeala
— Calcularea despăgubirei da­ n u m a i p o a t e f a c e r e c u r s în c a ­
torite d e donatar după depreci­ s a ţ i e . C a s . r o m . Dreptul d i n 1911,
e r e a imobilelor e x i s t e n t e în m o ­ No. 22.
mentul deschiderei succesiunei, — Ordonanţele de adjudecare,
675. date pentru eşire din indiviziune,
— Cazul c â n d d e s c e n d e n t u l do­ nu sunt s u p u s e r e c u r s u l u i în ca­
natar a tras foloase din degradă­ s a ţ i e , 5 I 4 , 515. V e z i Indiviziune,
rile sale, 675. Ordon, de adjudecare, etc.
— C o m p e n s a r e a între s u m e l e — A l t e c a z u r i în c a r e a c e a s t ă
datorite d e descendentul donatar cale excepţională este inadmisi­
p e n t r u d e g r a d ă r i l e s a l e şi c e l e bilă, 515.
datorite lui pentru îmbunătăţiri — C u toate c ă instanţele d e fond
aduse imobilului supus rapor­ sunt s u v e r a n e în constatarea fap­
tului, 676. telor, totuşi calificarea legală a
acestor fapte constitue o chestie
de drept, care cade s u b controlul
Curţei d e casaţie, 242 şi Cas. r o m .
Dreptul d i n 1912, N o . 4 1 . V . a s u ­
p r a c o n t r o l u l u i p e c a r e îl e x e r ­
c i t ă C. d e c a s a ţ i e , G e n y , Méthode
d'interpre'tation et sources en droit
prive positif, p . 5 5 7 u r m .
Reducţiune. — D e o s e b i r e î n t r e
acţiunea în reducţiune şi acţ. în
r a p o r t , 5 8 5 , n. 1. V . Raport.
— A n a l o g i e între r e d u c ţ i u n e şi
raport, nota 1 dela p . 585, 586.
— Toate liberalităţile care atacă
rezerva sunt supuse reducţiunei
din partea rezervatarilor, 632.
— C u toate că acţiunea în r e ­
d u c ţ i u n e este personală, totuşi în
c a z u l c â n d i m o b i l u l d ă r u i t s e află
în p o s e s i u n e a d o n a t a r u l u i , r e d u c -
ţiunea trebue să s e facă în natură,
de oarece rezervatarul având un
drept asupra însuş lucrului d ă ­
r u i t s a u l e g n t şi r e z e r v a fiind o
parte d i n moştenirea a b intestat,
e l n u p o a t e fi s i l i t a p r i m i e c h i ­
v a l e n t u l l u i în b a n i . C. C r a i o v a ,
Dreptul d i n 1912, N o . 4 5 .
— Această decizie mai pune în
principiu c ă acţiunea în reduc­
ţ i u n e fiind d i v i z i b i l ă , c a o r i c e a c ­
ţ i u n e e r e d i t a r ă , fiecare m o ş t e n i t o r
rezervatar n u o poate exercita
decât pentru partea sa, indepen­
dent d e partea celorlalţi moşte­
nitori şi p r i n c i p i u l d i v i z i u n e i a c -
ţiunei constituind u n mijloc d e
apărare, iar n u o cerere nouă,
p o a t e fi i n v o c a t p e n t r u p r i m a o a r ă
î n a p e l . Dreptul, loco cit., p . 3 5 5 .
— D a c ă r e m i t e r e a f ă c u t ă fali­
tului d e u n creditor, prin con­
cordat, este s a u nu supusă reduc­
ţiunei, când acest creditor lasă
m o ş t e n i t o r i rezervatari, 607. V e z i
Concordat, Faliment, Rezervă, etc.
— Dota e s t e s u p u s ă r e d u c ţ i u n e i ,
de câteori întrece partea disponi­
bilă ( C o n t r o v . ) , 594, t e x t şi n o t a 2.
V. Dotă, Raport, etc.
Reîntoarcerea succesorală (re-
tour succesoral). — Neadmiterea
a c e s t e i instituţii în dreptul nostru,
165, 4 8 1 , n o t a .
— D r e p t i n t e r n a ţ i o n a l în a c e a s t ă
p r i v i n ţ ă , 167. V . Dr. internaţional.
Rentă. — I n e x i s t e n ţ a rentelor
p e r p e t u e în d r e p t u l nostru ( C o n ­
t r o v . ) , 6 1 1 , n. 1; 7 0 1 , n . 1 ş i 8 2 3 , n .
10, p r e c u m ş i t o m . X , p . 9 5 u r m .
V e z i Plata datoriilor.
— Plata datoriiilor succesiunei
în c a z c â n d u n i m o b i l al s u c c e s i ­
unei este ipotecat p. plata unei
r e n t e . M ă s u r i l e c e p o t fi l u a t e î n
a c e s t c a z , 7 0 0 u r m . V . Plata da­
toriilor.
— In c a z c â n d î n lotul u n u i
m o ş t e n i t o r a căzut o rentă, c o m o ş ­
tenitorii săi garantează solvabili­
tatea actuală, n u însă şi p e a c e a
viitoare a debitorului rentei, 823,
V . împărţeală, p. 971.
—In orice c a z , moştenitorii g a ­
rantează existenţa rentei, d u p ă
c u m garantează şi existenţa cre­
anţei c ă z u t ă în lotul c o m o ş t e n i -
t o r i l o r s ă i , 8 2 4 , n . 1. V . Creanţe.
— Prescrierea acţ. în garanţie
în p r i v i n ţ a r e n t e l o r c ă z u t e î n lotul
u n u i a d i n c o p ă r t a ş i (5 a n i d i n z i u a
împărţelei), 825, 826. V . împăr­
ţeală.
— Teoria generală a rentelor,
tom. X , p. 94 urm.
Renunţarea ( l a s u c c e s i u n e ) , 2 7 6
u r m . V . Succesiune.
Reprezentaţie. — O p e r s o a n ă
p o a t e v e n i la s u c c e s i u n e a altei
p e r s o a n e prin reprezentaţie, a d e c ă
luând locul unei s a u mai multor
p e r s o a n e s ă v â r ş i t e d i n viaţă îna­
intea d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i , I2I.
— U t i l i t a t e a r e p r e z e n t a ţ i e i , 121.
— Definiţia r e p r e z e n t a ţ i e i , 124.
— R e p r e z e n t a ţ i a fiind o f i c ţ i u n e
a legei, este d e strictă interpre­
t a r e , 124.
— Reprezentaţia n u a r e l o c în
succesiunile testamentare, cin u ­
mai î n a c e l e a b intestat, 867.
— Origina reprezentaţiei (dr.
r o m a n ş i d r . n o s t r u a n t e r i o r ; , 125.
— Persoanele care pot invoca
r e p r e z e n t a ţ i a , 125 u r m .
— Reprezentaţia nu are loc
d e c â t în l i n i e d r e a p t ă d e s c e n d e n t ă
şi î n l i n i e c o l a t e r a l ă , 126.
— E a n u există în linie a s c e n ­
d e n t ă , 1 2 4 , 126, 161. V . Succesiune.
— Justificarea reprezentaţiei în
l i n i e d e s c e n d e n t ă ş i c o l a t e r a l ă , 127.
— Nejustificarea ei în celelalte
g r a d e d e înrudire, 217.
-—Reprezentaţia în linie dreaptă
 Reprezentaţie
descendentă (are loc în infiniti,
127 u r m .
— Astfel, copilul legitim s a u
legitimat v a puteà să reprezinte
p e tatăl s ă u şi, printr'însul, p e
b u n i c u l s ă u , s p r e a v e n i la s u c ­
c e s i u n e a străbunului, şi a ş a m a i
d e p a r t e , 127, 128.
— Copilul natural recunoscut
v a puteà să reprezinte p e m a m a
sa, s p r e a v e n i la s u c c e s i u n e a p ă ­
rintelui ei ( b u n u l natural d e p e
m a m ă al c o p i l u l u i ) , 127, n. 2 . V .
Copii naturali.
— D e s c e n d e n t u l , c a r e v i n e la
succesiunea bunului sau străbu­
nului s ă u prin reprezentaţia ta­
tălui s ă u donatar, t r e b u e să ra­
porteze darul primit de părintele
său, 570, 571. V . Raport.
— Raportul lucrurilor primite
d e către reprezentant direct dela
a c e l a la a c ă r u i s u c c e s i u n e el
v i n e prin reprezentaţie (Controv.),
571.
—Raportul liberalitâţilor făcute
tuturor ascendenţilor reprezentaţi
(Controv.), 572.
— N e p o t u l d e fiu, c a r e v i n e l a
succesiunea bunului, prin repre­
zentarea tatălui său, trebue să
i m p u t e asupra părţei sale d e suc­
c e s i u n e toate datoriile c e părintele
s ă u a v e à c ă t r e d e f u n c t , 607, 608.
— Reprezentaţia nu poate a v e à
loc pe sărite {per sal turn sau
omisso medio), 129.
—Când defunctul a lăsat numai
c o p i i , r e p r e z e n t a ţ i a n u a r e l o c , 129.
— Reprezentaţia în linie cola­
terală, 129 u r m .
— Când defunctul a lăsat n u m a i
fraţi şi s u r o r i , r e p r e z e n t a ţ i a n u
a r e l o c , p e n t r u c ă a t u n c i toţi f r a ţ i i
m o ş t e n e s c în virtutea dreptului
l o r p r o p r i u , 1 2 9 , 130.
— Cazurile când reprezentaţia
a r e l o c î n l i n i e c o l a t e r a l ă , 130.
— In l i n i e c o l a t e r a l ă , r e p r e z e n ­
taţia e s t e a d m i s ă în infinit, î n s ă
n u m a i î n p r i v i n ţ a c o p i i l o r şi d e s ­
c e n d e n ţ i l o r fraţilor ori surorilor
d e f u n c t u l u i , 130, 131.
— A s t f e l , d e s c e n d e n ţ i i , fie d i n
m a i m u l ţ i , fie d i n t r ' u n s i n g u r f r a t e
s a u soră, a u dreptul d e a v e n i ,
p r i n r e p r e z e n t a ţ i e , la s u c c e s i u n e a
Reprezentaţie
u n u i u n c h i u al lor. C G a l a ţ i , Cr.
judiciar din 1912, No. 42, p. 500.
— R e p r e z e n t a ţ i a nefiind a d m i s ă
în linie c o l a t e r a l ă d e c â t p e n t r u
fraţii s a u s u r o r i l e d e f u n c t u l u i , d e
aici r e z u l t ă că u n n e p o t d e s o r ă ,
c o l a t e r a l u l c e l m a i a p r o p i a t în
grad, exclude dela succesiune pe
strănepoţii acelei surori, cari sunt
m a i d e p ă r t a ţ i c a el în g r a d , 130,
n o t a 1.
— î m p ă r ţ e a l a , p e t u l p i n ă , 131,
132, 135, 136.
— Cazul c â n d d e s c e n d e n ţ i i fra­
ţilor s u n t în g r a d u r i i n e g a l e , 132.
— P e r s o a n e l e c a r e pot fi r e p r e ­
zentate (numai persoanele săvâr­
ş i t e din v i a ţ ă ) , 132.
— Reprezentaţia absentului (re­
p r e z e n t a ţ i e p r o v i z o r i e (Controv.),
132, 133. V . Absenţă.
— Nu s e p o a t e r e p r e z e n t a p e
a s c e n d e n t u l s a u p e fratele o r i
s o r a , c a r i a r fi fost n e d e m n i s a u
i n c a p a b i l i d e a m o ş t e n i p e de
cujus, 133. V . Incapacitate, Ne-
demnitate, etc
— Nici p e m o ş t e n i t o r u l c a r ^ a r
fi r e n u n ţ a t la s u c c e s i u n e a lui de
cujus, 133.
— Acei care reprezintă pe as­
c e n d e n ţ i i s a u fraţii lor t r e b u e s ă
a i b ă o v o c a ţ i u n e p r o p r i e şi p e r ­
sonală la s u c c e s i u n e a lui de cujus,
133, t e x t şi n. 5.
— A d o p t a t u l n u p o a t e să r e ­
prezinte pe adoptator, s p r e a veni
la s u c c e s i u n e a p ă r i n t e l u i a c e s t u i
d i n u r m ă , 127, n. 2 şi 133, n. 5. V .
Adopţiune.
— De a s e m e n e a , d e s c e n d e n ţ i i
a d o p t a t u l u i n u pot, p r i n r e p r e ­
z e n t a r e a a c e s t u i d i n u r m ă , să v i e
la s u c c e s i u n e a a d o p t a t o r u l u i , p e n ­
t r u c ă ei s u n t s t r ă i n i fată c u d â n s u l
( C o n t r o v . ) , n o t a 2 dela p . 127, 128
şi 859 n o t a , 885, p r e c u m şi tom. II
(ed. a 2-a), p . 409, t e x t şi nota 1.—
Contra: C a s . rom., Dreptul din
1912, No. 23. V . Adopţiune.
—Pentru a reprezenta p e cineva,
n u e s t e n e v o e d e a fi m o ş t e n i ­
torul s ă u , 134.
— Cazul c â n d r e p r e z e n t a n t u l n u
e r a î n c ă c o n c e p u t la m o a r t e a r e ­
p r e z e n t a t u l u i , 134.
— Se poate reprezenta p e acela
dela a cărui succesiune reprezen-
 Reprezentaţie în m o d s u v e r a n v o i n ţ a t e s t a t o r u ­
lui, g ă s e s c c ă a c e a s t a a fost i n ­
tantul a fost e x c l u s c a n e d e m n , t e n ţ i a l u i . C a s . r o m . I, d e c i z i a
d a c ă el a r e c a p a c i t a t e a d e a m o ş ­ N o . 2 7 0 d i n 2 2 A p r i l i e 1911, R e ­
t e n i p e de cujus, 1 0 2 , 1 3 4 . v i s t a Jurisprudenfa d i n 1911, N o .
—Reprezentantul nu este obligat 19, p . 2 0 1 , N o . c u r e n t 2 1 8 . V . Ra­
a plăti datoriile reprezentatului, port, p . 9 9 3
d a c ă n'a p r i m i t s u c c e s i u n e a lui, — Soţul supraveţuitor n u este
135, m o ş t e n i t o r r e z e r v a t a r , 187, 2 0 9 .
— Efectele reprezentat., 135 u r m . — Legatarii pot cere raportul
— Cazul când moştenitorii v i n fictiv n e c e s a r p e n t r u c a l c u l a r e a
l a s u c c e s i u n e jure proprio ( î m ­ părţei disponibile şi a r e z e r v e i
p ă r ţ e a l a p e c a p e t e ) , 136. ( C o n t r o v . ) , 5 8 I , n. 1. V e z i Legate,
— Deosebire între reprezen­ Raport.
taţie şi s u c c e s i u n e a prin transmi­ — Cererea pentru separaţia d e
t e r e , 138. V . Succesiune, Trans­ patrimonii n u s e întinde la b u n u ­
mitere, e t c . rile c u p r i n s e în m o d fictiv în m a s ă
— R e p r e z e n t a ţ i a în d r e p t u l i n ­ pentru calcularea părţei disponi­
t e r n a ţ i o n a l p r i v a t , 1 3 8 . V e z i Dr. b i l e ş i a r e z e r v e i , 7 3 3 , n . 1. V e z i
international. Separ, de patrimonii.
— D a c ă r e m i t e r e a făcută fali­
Repudiarea (succesiunilor), 276 tului d e u n creditor, prin con­
urm. V. Succesiune. cordat, este s a u n u supusă r e d u c .
ţiunei, când acest creditor lasă
Res judicata non nisi inter moştenitori rezervatari, 607. V e z i
partes jus facit, 3 6 5 , t e x t ş i n . 2 . Concordat, Faliment, Reducţiune,
Res perit domino ( C a z u r i l e î n — R e z e r v a fiind o p a r t e d i n
care s e aplică această regulă), 675, s u c c e s i u n e a a b intestat, urmează
8 1 5 , 8 2 3 . V e z i Casum sentii do- d e aici că d e câteori s u c c e s i u n e a
minus. unui străin s e c o m p u n e numai
din i m o b i l e situate în R o m â n i a ,
Resoluto jure dantis, resolvitur devoluţia acestor bunuri, prin u r ­
jus accipientis, 659, 786, 840, n. 2 , m a r e , şi r e z e r v a şi partea dispo­
9 2 1 , e t c . V . Nemo plus juris, etc. nibilă, s e determină d u p ă legea
română, conform art. 2 din codul
R e t e n ţ i e . - V . Dreptul de retenfie. c i v i l . T o m . I, p . 135, 1 3 6 ş i C a s .
r o m . , Dreptul d i n 1912, No. 47,
Retractul succesoral. — Inexis­ p. 372 ( c u o b s e r v , d-lui S i l i u R ă -
tenţa a c e s t e i instituţii în dreptul d u l e s c u ) , p r e c u m ş i Cr. judiciar
n o s t r u , 4 8 0 , n . 1. d i n 1912, N o . 4 4 , p . 5 2 6 , ş i N o . 5 8 ,
— Critica acestei instituţii, c u p . 6 7 6 . V . Succesiune. '
drept cuvânt eliminată din codul
— R e z e r v a n u p o a t e fi a t i n s ă
n o s t r u , 4 8 0 , n. I.
prin stipularea unei clauze penale
— Dreptul internaţional în pri­
într'un t e s t a m e n t , 855 şi 890. n. 2 .
vinţa retractului succesoral, 544,
V . Clauză penală, Testament, e t c .
545. V . Dr. international.

Revizuirea procesului penal.—

Dacă e a face să înceteze nedem-
n i t a t e a l a s u c c e s i u n e , 8 9 . V . Ne-
demnitate, Succesiune.
— D e o s e b . d e c o d u l fr. î n p r i ­
v i n ţ a r e v i z u i r e i în c i v i l , 9 6 , 97.
V. Succesiune.
Rezervă. — R e d u c e r e a t u t u r o r
liberalităţilor care ating rezerva,
632.
— Moştenitorii rezervatari pot
însă cumula rezerva c u legatul,
dacă judecătorii, cari interpretă
s
Sarcinile succesiunei. — C e c u ­
prind a c e s t e sarcini, 59, n. 4.
— Plata lor d e către moşteni­
tori. V . l'lata datoriilor.
Sechestrul judiciar.— O d a t ă c u
cererea pentru eşire din indivi­
ziune, comoştenitorii s a u copro­
prietarii pot c e r e rânduirea unui
s e c h e s t r u j u d i c i a r , 458. V . Indiviz.
— In p r i v i n ţ a teoriei g e n e r a l e

a s e c h e s t r u l u i j u d i c i a r , v e z i t. X ,
p . 61) u r m .
Separaţia de patrimonii sau de
bunuri.— S e p a r , d e p a t r i m o n i i î n
m a t e r i e d o t a l a , 713, n. I şi t o m .
V I I I , p . 338 u r m .
— Separaţia d e patrimonii (în
m a t e r i e d e s u c c e s i u n i ) , 713 u r m .
— C e s e î n ţ e l e g e prin patri­
m o n i u (toata a v e r e a defunctului),
713, n. 2.
— D e f i n i ţ i a şi i n t r o d u c ţ i a i s t o ­
rică a separaţiei d e patrimonii,
713 u r m .
— T e m e i u l j u r i d i c al a c e s t e i
i n s t i t u ţ i i , 7 1 4 , 715, 7 2 5 .
— Separ, d e patrimonii este o
ficţiune a I e g e i , 7 1 5 , 716.
—• S e p a r , d e p a t r i m o n i i i n t e r e ­
sând ordinea publică, defunctul
n'ar p u t e à , p r i n v o i n ţ a sa, s ă lip­
sească p e creditorii săi d e a ură
d e a c e s t b e n e f i c i u , 716.
—Creditorii p o t însă să r e n u n ţ e
la d r e p t u l d e a c e r e s e p a r a r e a ,
716 şi 738.
— Quid, în p r i v i n ţ a l e g a t a r i l o r ?
( C o n t r o v . ) , 7 1 6 , 738.
— Dreptul d e a cere separarea
se determină după legea existentă
în m o m e n t u l d e s c h i d e r e i succe­
siunei, iar nu d u p ă a c e a existentă
în momentul exercitărei acestui
d r e p t , 716.
— Capacitatea necesară spre a
p u t e à e x e r c i t a a c e s t d r e p t , 716.
— Separ, d e patrimonii poate
fi a m i a b i l ă , 7 1 6 .
— Origina a c e s t e i instituţii (dr.
r o m a n ) , 716, 717.
— S e p a r , d e p a t r i m o n i i e x i s t a în
c o d u l C a l i m a c h , n u î n s ă în c o d u l
C a r a g e a , 7 1 7 , t e x t ş i n. 1
— S e p a r , d e p a t r i m o n i i în d r .
r o m a n , 717, n. 2 şi t o m . X , p . 506,
n o t a 1.
— P e r s o a n e l e care pot c e r e se­
paraţia d e patrimonii, 7I8 u r m .
— Toţi creditorii defunctului,
fie e i c h i r o g r a f a r i , p r i v i l e g i a ţ i s a u
ipotecari, 7 l 8 . 719.
— Creditorii garantaţi printr'o
c a u ţ i u n e , 7 1 9 , n . 2.
— Creditorii a b s e n t u l u i , 713,
n. 4. V . Absenţă.
— Moştenitorii c a r e a u plătit
p e c r e d i t o r i i s u c c e s i u n e i . 7 1 8 , n . 4.
— Cazul când moştenitorul este
c r e d i t o r al s u c c e s i u n e i , 7 2 0 .
1003
Sep. de patrimonii sau de bun.
— Mai pot cere separ, d e pa­
trimonii: legatarii particulari ai
u n o r s u m e d e bani, 720, t e x t şi n. 3 .
— Critica l e g e i în p r i v i n ţ a le­
g a t a r i l o r , 722.
— Legatarii universali sau cu
titlu universal n u pot c e r e separ,
d e p a t r i m o n i i , 7 2 0 , n. 3 .
— Nici legatarii unui uzufruct,
7 2 0 , n. 3 .
— Ipoteca legală a legatarilor
( C o n t r o v . ) , 6 9 3 , n. 2 şi 7 2 1 , t e x t
şi n. 3. M a i v e z i t o m . V I I I , p . 508,
n. I ş i t o m . X , p . 318. V . Ipotecă
legală, Legatari, e t c .
— Deoseb. între ipoteca legală
şi s e p a r , d e p a t r i m o n i i , 7 2 1 , n. 3
ş i 7 2 2 , ad notam.
— Separ, de patrimonii poate
fi c e r u t ă d e toţi c r e d i t o r i i ş i l e ­
gatarii defunctului î m p r e u n ă şi
în m o d colectiv, s a u d e fiecare
din ei în parte, 723.
— La Romani, acţiunea moşte­
n i t o r i l o r e r a c o l e c t i v ă , 7 2 3 , n . 2.
— In d r e p t u l m o d e r n , s e p a r a ţ i a
d e patrimonii nefiind indivizibilă,
n u foloseşte d e c â t creditorilor şi
legatarilor cari a u cerut-o şi cari
a u luat a s u p r a imobilelor s u c c e ­
siunei inscripţia prevăzută d e lege,
723, 757.
— Cazul când s u c c e s i u n e a a
fost a c c e p t a t ă s u b beneficiu d e
i n v e n t a r ( C o n t r o v . ) , 371 şt 7 2 4 , 7 2 5 .
— Creditorii moştenitorului nu
pot cere separ, d e patrimonii, deşi
ei ar a v e à interes a cere această
s e p a r a r e , 714 şi 725. V . Creditori.
— Creditorii moştenitorului pot
însă să atace acceptarea emanată
dela debitorul lor pentru fraudă,
p r i n a c ţ i u n e a p a u l i a n ă , 726. V e z i
Acţ. pauliană.
— Persoanele contra cărora se­
p a r a ţ i a d e p a t r i m o n i i p o a t e fi c e ­
rută (creditorii personali ai m o ş ­
t e n i t o r u l u i , fie e i c h i r o g r a f a r i , p r i ­
vilegiaţi, ipotecari sau amanetări),
726 u r m .
— Dacă separ, d e patrimonii
p o a t e fi c e r u t ă c o n t r a l e g a t a r i l o r
( C o n t r o v . ) , 727, n . 3 ş i 7 5 6 . V e z i
Legatari.
— Separ, d e patrimonii n u poate
fi c e r u t ă c o n t r a c r e d i t o r i l o r c e s i o ­
narului drepturilor succesorale
a l e m o ş t e n i t o r u l u i (Controv.), 728.
 Sep. de patrimonii sau de bun. Sep. de patrimonii sau de bun.
— Nici în contra u n u i donatar la b u n u r i l e p r i m i t e d e m o ş t e n i t o r
d e b u n u r i p r e z e n t e , 7 2 8 , ad nolani. în s c h i m b u l altor bunuri d e a l e
V. Donaţiune. s u c c e s i u n e i , 735.
— Dacă separ, d e patrimonii — Separ, de patrimonii în caz
p o a t e fi c e r u t ă c o n t r a m o ş t e n i t o ­ de moştenire beneficiară, de suc­
rului (Controv.), 728. cesiune vacantă şi de faliment,
— Cazul când moştenitorul n u 736 u r m .
a r e niciun creditor în m o m e n t u l — Cazul unei succesiuni a c c e p ­
deschiderei succesiunei (Con­ tate s u b beneficiu de inventar,
trov.), 729. 370, 3 7 1 , 724 şi 736.
— Formele separ, de patrimonii —Cazul unei succesiuni vacante,
( c e r e r e în justiţie) (Controv.), 730. 736.
— A c ţ i u n e a p o a t e fi f o r m a t ă — C a z u l c â n d d e f u n c t u l a fost
pentru prima oară în apel, 731. d e c l a r a t falit în u r m a î n c e t ă r e i
— î n l o c u i r e a acţiunei printr'o s a l e d i n v i a ţ ă ( C o n t r o v . ) , 7 3 7 , ad
c o n v e n ţ i e , 731. notam ş i 753. V . Faliment.
— In p r i v i n ţ a m o b i l e l o r s u c c e ­ — împrejurările c a r e fac să s e
s i u n e i , a c ţ . în j u s t i ţ i e e s t e sufi­ peardă dreptul d e a cere separ,
cientă; în privinţa imobilelor însă, d e p a t r i m o n i i , 737 u r m .
s e c e r e atât o a c ţ i u n e în justiţie — C o n f u z i u n e a (în p r i v i n ţ a m o ­
cât şi luarea unei inscripţii ipo­ b i l e l o r c o r p o r a l e ) , 7 3 7 . V . Confu-
tecare, 731. ziune.
— Termenul luărei inscripţiei — Cazul când confuziunea este
ipotecare şi exercitărei acţiunei, parţială, 738.
731, 732. — R e n u n ţ a r e a la s e p a r , d e p a ­
— T r i b u n , c o m p e t e n t , 732. t r i m o n i i ( c a r e p o a t e fi a t â t e x ­
— Competinţa judecătoriilor de p r e s ă c â t ş i t a c i t ă ) , 73tf.
o c o a l e , 732. — Condiţiile renunţărei tacite
— Cine sufere cheltuelile ins­ ( c h e s t i e d e fapt), 739.
tanţei în separare, 732. — N o v a ţ i u n e a , 739.
— Bunurile asupra cărora se — Novaţiunea specială prevă­
exercită dreptul de preferinţă, z u t ă d e art. 782 ( c h e s t i e d e fapt),
care rezultă din separaţia patri­ c o n s t i t u e o r e n u n ţ a r e t a c i t ă , 739,
moniilor (toată a v e r e a defunc­ 740.
t u l u i ) , 732 u r m . — N u constitue o n o v a ţ i u n e în
— C r e a n ţ e l e defunctului, 733. s e n s u l art. 782, faptul d e a primi
— Aplic, separ, d e patrimonii dobânda dela moştenitori şi, după
la t o a t e f r u c t e l e c i v i l e s a u n a t u ­ unii, nici chiar u n acont asupra
rale p r o d u s e d e bunurile s u c c e ­ c a p i t a l u l u i , 740. V . Novaţiune.
s i u n e i , î n u r m a m o r ţ e i l u i de cu­ — Nici faptul d e a c o m u n i c a
jus, 7 3 3 . m o ş t e n i t o r u l u i titlul e x e c u t o r d o ­
— Neaplic. separaţiei d e patri­ bândit contra defunctului şi chiar
m o n i i la b u n u r i l e d ă r u i t e d e d e ­ d e a e x e c u t a a c e s t titlu contra
funct, d e s c e n d e n ţ i l o r s ă i , fără d i s ­ lui, u r m ă r i n d u - s e a v e r e a s u c c e s i ­
p e n s ă d e r a p o r t , 7 3 3 , n o t a 1. u n e i , 7 4 0 . V . Titlu executor.
— C e r e r e a în s e p a r , n u s e î n ­ — In o r i c e caz, n o v a ţ i u n e a n u
t i n d e la b u n u r i l e c u p r i n s e în m o d s e p r e s u p u n e niciodată, 740, 741.
fictiv în m a s ă , p e n t r u c a l c u l a r e a — Confuziunea făcută d e legiui­
părţei d i s p o n i b i l e şi a r e z e r v e i , tor într'o a d e v ă r a t ă n o v a ţ i u n e şi
7 3 3 , n o t a 1. V . Rezercă. n o v a ţ i u n e a sui generis prevăzută
— Ea s e aplică la preţul b u n u ­ d e a r t . 7 8 2 C. c i v . , p . 7 4 1 .
rilor mobile s a u imobile, înstrăi­ — Consecinţile novaţiunei spe­
nate d e defunct, dacă acest preţ ciale, p r e v ă z u t ă d e art. 782, p. 742.
e s t e încă datorit, 734. — Cazul când moştenitorul este
— Termenul cererei separ, d e m i n o r s a u interzis (Controv.), 738,
patrimonii în privinţa preţului d a ­ nota 5 şi 742.
torit d e a c h i z i t o r (Controv.), 735. — P r e s c r i p ţ i a în privinţa a v e r e i
— Aplic, separ, d e patrimonii m o b i l i a r e (trei ani), 743.
 Sep. de patrimonii sau de bun.
— Aplicarea acestei prescripţii
s c u r t e la toate m o b i l e l e c o r p o r a l e
ş i i n c o r p o r a l e , 74.3.
— A c e a s t ă p r e s c r i p ţ i e c u r g e în
c o n t r a t u t u r o r c r e d i t o r i l o r , fie m a ­
jori s a u minori, 743, 744.
— P u n c t u l d e p l e c a r e al a c e s t e i
prescripţii (deschiderea suc-jesiu-
n e i ) , 744.
— Quid î n p r i v i n ţ a p r e ţ u l u i i m o ­
bilelor înstrăinate? 744.
— In privinţa moştenitorilor n e -
s e z i n a r i ( a d e c ă alţii d e c â t d e s c e n ­
denţii şi ascendenţii), prescripţia
n u c u r g e în folosul l o r d e c â t d i n
m o m e n t u l p u n e r e i lor în p o s e s i e ,
744, n o t a 2.
— A p l i c , a c e l e i a ş i s o l u ţ i i în p r i ­
v i n ţ a m o ş t e n i t o r i l o r cari s'ar i v i
în u r m a v a c a n ţ e i s u c c e s i u n e i , 744,
nota 2.
— In p r i v i n ţ a f r u c t e l o r n a t u r a l e ,
prescripţia c u r g e din ziua c o a c e -
rei lor, iar în p r i v i n ţ a f r u c t e l o r
c i v i l e , d i n z i u a s c a d e n ţ e i lor, 745.
— A p l i c . în s p e c i e a r e g u l e l o r
ordinare relative la întreruperea
prescripţiei, 745.
— Cazul c â n d m o b i l e l e s u c c e ­
s i u n e i a u fost î n s t r ă i n a t e ( p e r d e ­
rea dreptului d e a c e r e separ, d e
p a t r i m o n i i ) , 745.
— Mobilele succesiunei, înstrăi­
n a t e d e m o ş t e n i t o r , n u p o t fi r e ­
vendicate dela cumpărător, chiar
d a c ă a c e s t a a r fi d e r e a c r e d i n ţ ă ,
mobilele nefiind s u p u s e dreptului
d e s u i t ă , 7 4 5 . V . Mobile.
— Dreptul creditorilor d e a
atacă, prin acţiune pauliană, în­
străinarea făcută d e moştenitor,
în f r a u d a d r e p t u r i l o r lor, 746.
— In privinţa imobilelor, p r e s ­
c r i p ţ i a n u m a i e s t e d e trei a n i , c i
de 30 d e ani, conform dreptului
c o m u n , 743, 748.
— înstrăinarea din partea m o ş ­
tenitorului a imobilelor succesiu­
n e i , 746 u r m .
- In p r i v i n ţ a i m o b i l e l o r , s e p a r ,
d e p a t r i m o n i i p o a t e fi e x e r c i t a t ă
în tot t i m p u l î n c a r e e l e s e g ă ­
s e s c în patrimoniul moştenitoru­
l u i , 747.
— Aplic, aceleiaşi s o l u ţ i i în
p r i v i n ţ a m o b i l e l o r , 745 şi 747, 748.
— In p r i v i n ţ a m o b i l e l o r , e l e s u n t
eşite din patrimoniul vânzătorului,
Sep. de patrimonii sau de bun.
îndată c e a u fost înstrăinate, c h i a r
d a c ă e l e n'au fost încă p r e d a t e
c u m p ă r ă t o r u l u i , 748.
— In privinţa imobilelor înstrăi­
nate d e moştenitor, separ, d e pa­
t r i m o n i i p o a t e fi c e r u t ă , pană î n
momentul transcrierei actului de
î n s t r ă i n a r e , 748, 749.
— N e m o d i f i c a r e a art. 783 prin
art. 1743 (Controv.), 749.
— Creditorii defunctului şi le­
gatarii, cari v o e s c să s e folosească
d e beneficiul separaţiunei, trebue
s ă ia o i n s c r i p ţ i e a s u p r a fiecăruia
din i m o b i l e l e s u c c e s i u n e i , în ter­
m e n d e 6 luni d e l a d e s c h i d e r e a
e i , c h i a r d a c ă c r e a n ţ a l o r a r fi
asigurată printr'o inscripţie a n t e ­
rioară, 750, 755.
— Scopul acestei inscripţii (ves­
tirea terţiilor interesaţi), 751.
— F o r m e l e a c e s t e i inscripţii
(aplic, dreptului c o m u n ) , 751.
— Inscripţia p r e v ă z u t ă de
art. 1743 n e f i i n d u n p r i v i l e g i u în
s e n s u l j u r i d i c al c u v â n t u l u i , n u
conferă u n drept d e suită contra
terţiilor detentori (Controv.), 751,
757 ş i t o m . V I I I , p . 3 3 9 , ad notam;
tom. X, p. 508 u r m .
— Specializarea imobilelor asu­
p r a c ă r o r a s e ia i n s c r i p ţ i a i p o t e ­
cară, 752.
— Procedura luărei inscripţiei,
752.
— Luarea acestei inscripţii din
partea unui creditor, care n u a r e
u n titlu s c r i s p e n t r u constatarea
c r e a n ţ e i s a l e , 752.
— Radiarea inscripţiei din par­
tea moştenitorului, care ar d o v e d i
că acel c a r e a luat-o n u e s t e nici
creditorul nici legatarul defunc­
tului, 753.
— Moartea moştenitorului nu
f a c e o b s t a c o l la s e p a r a ţ i a d e p a ­
trimonii, nici falimentul d e f u n c t u ­
lui, d e c l a r a t în u r m a morţei s a l e ,
nici falimentul m o ş t e n i t o r u l u i , 753,
754.
— Efectele separaţiei d e patri­
monii (în privinţa creditorilor suc­
c e s i u n e i ) , 754 u r m .
— L e g a t a r i i s u n t plătiţi în u r m a
c r e d i t o r i l o r , 4 1 4 , t e x t şi n o t a 3 ;
582, 5 8 3 , 7 1 5 ş i 7 5 4 . V . Legatari.
— Intre creditori, s e v o r plăti
m a i întăi p e a c e i privilegiaţi,.
 S e p . de patrimonii sau de bun. |
a p o i p e c e i i p o t e c a r i şi în u r m ă
p e c e i c h i r o g r a f a r i , 754, 755.
— Pentru ca creditorii privile­
giaţi şi i p o t e c a r i să p o a t ă e x e r c i t a
d r e p t u l l o r d e p r e f e r i n ţ ă , faţă c u
creditorii chirografari, trebue ca
e i s ă fi p ă s t r a t p r i v i l e g i u l s a u
ipoteca lor prin luarea inscripţiei
ş i r e î n o i r e a e i la t i m p u l o p o r t u n ,
înainte d e p e r i m a r e , 755.
— Cazul c â n d s u c c e s i u n e a a fost
a c c e p t a t ă p u r şi s i m p l u , 7 5 5 , 7 5 6 .
— Creditorii defunctului, cari
a u luat inscripţia prevăzută d e
art. 1743, n u p o t e x c l u d e p e c e i
c a r i n ' a u l u a t n i c i o i n s c r i p ţ i e , 756.
— De a s e m e n e a , legatarii, cari
au cerut separaţia de patrimonii,
nu a u nicio precădere contra c e ­
lor cari n'au c e r u t - o , 756.
— Efectele separaţiei d e patri­
monii (între creditorii defunctului
ş i a c e i a i m o ş t e n i t o r u l u i ) , 757 u r m .
— Separ, d e patrimonii n u mo­
difică principiul d i v i z i u n e i dato­
r i i l o r d i n t r e m o ş t e n i t o r i , 757 u r m .
— Efectele separ, d e patrimonii
în p r i v i n ţ a m o ş t e n i t o r u l u i , 759.
— D r e p t u r i l e m o ş t e n i t o r u l u i a-
s u p r a a v e r e i s u c c e s o r a l e , 759
urm.
—Obligaţiile moştenitorului, 761.
— R e c u r s u l subsidiar al credi­
torilor d e f u n c t u l u i şi al l e g a t a r i ­
lor, 761, 762.
— întinderea recursului credi­
torilor defunctului şi al legatari­
lor, 762 u r m .
— S e p a r , d e patrimonii în d r e p ­
tul i n t e r n a ţ i o n a l p r i v a t , 7 6 4 . "Vezi
Dr. internaţional.
Sezina, 5 2 u r m . V . a s u p r a a c e s t e i
materii importantul articol al d-lui
C . S t . B o s s i e , Revista critică, a n u l
1912, p . 3 1 8 u r m .
— Etimologia cuvântului sezină,
ş i b i b l i o g r a f i e , 5 2 , n o t e l e I ş i 2.
— O r i g i n a s e z i n e i (art. 318 al c u ­
t u m e i Parisului), 52 u r m .
— Sezina este o ficţiune 54, 61.
— Definiţia s e z i n e i , 54, 55.
— E f e c t e l e s e z i n e i în p r i v i n ţ a
u z u c a p i u n e i , 54. V e z i î n Errata
( p a g . 923), î n d r e p t a r e a făcută la
p a g . 54.
— Baza dreptului ereditar mo­
d e r n e s t e d r e p t u l g e r m a n i c , 57.
Sezina
I — Dr. roman şi dr. nostru a n -
[ t e r i o r , 5 6 , t e x t ş i n o t a 1.
i — Dreptul v e c h i u fr. ş i d r . g e r -
; m a n i e , 5 3 , n o t a 1; 6 3 , n o t a I.
i —ŞEfectele sezinei (transmiterea
| tuturor drepturilor a c t i v e şi pa­
s i v e a l e d e f u n c t u l u i şi a e x e r c i ­
ţiului a c e s t o r drepturi), 57, 58.
—Moştenitorii, cari n u au sezină,
n u pot e x e c i t â acţiunea în împăr­
ţ e a l ă , n i c i s ă fie c o n s t r â n ş i a r ă s ­
p u n d e la a s e m e n e a a c ţ i u n e , c â t
t i m p n'au fost t r i m e ş i d e j u s t i ţ i e
în p o s e s i u n e a a v e r e i s u c c e s o r a l e ,
459. V . împărţeală.
— Exercitarea petiţiei d e ere­
ditate d e către moştenitorii nese-
zinari, înainte d e p u n e r e a lor în
p o s e s i e (Controv.), 58, nota 1 şi
8 9 7 , n o t a . V . Petiţie de ereditate.
— Moştenitorii nesezinari pot să
înstrăineze bunurile succesiunei
î n a i n t e c h i a r d e a fi p u ş i î n p o ­
s e s i e d e j u s t i ţ i e , 58, 59.
— Ei n u pot însă să a d m i n i s ­
treze a v e r e a succesorală, ci n u -
: mai să ieà măsuri conservatorii,
! c â t t i m p n'au fost t r i m e ş i în p o -
| s e s i e d e justiţie, 59.
— Plata datoriilor nu m a i este,
în d r e p t u l n o s t r u , u n e f e c t al s e ­
zinei, ci o c o n s e c i n ţ ă a transmi-
terei s u c c e s i u n e i ; d e u n d e rezultă
! c ă , la n o i , toţi m o ş t e n i t o r i i , c h i a r
! şi cei neregulaţi, plătesc datoriile
i ş i s a r c i n i l e s u c c e s i u n e i ultra vires
emolumenti, dacă n'au primit suc­
cesiunea s u b beneficiu d e inven­
t a r , 4 4 , n o t a 1; 5 9 , 6 0 ; 192, 6 8 8 .
V. Benef. de inventar. Plata da­
toriilor, etc-
— Consecinţiie sezinei (dobân-
! direa s u c c e s i u n e i şi transmiterea
e i
! ) , 60.
! — Sezina nu este irevocabilă,
i d e o a r e c e e a p o a t e fi d e s f i i n ţ a t ă
prin efectul renunţărei, 61.
— M o ş t e n i t o r i i n e d e m n i şi i n ­
c a p a b i l i n u a u s e z i n a , 6 1 , 79. V .
Incapacitate, Nedemnitate, etc.
— S e z i n a fiind o f i c ţ i u n e a l e g e i ,
testatorul n u poate să î m p e d i c e
transmiterea p o s e s i u n e i în per­
soana moştenitorilor săi, 53, 61.
— E l p o a t e însă s ă dea e x e c u ­
torului testamentar sezina pentru
toate s a u parte din mobilele sale,
însă numai p e timp d e un an dela
 Sezina ! Sezina, Simulaţie
m o a r t e a sa. C â t p e n t r u s e z i n a i m o ­ c â t şi S t a t u l n u p o t i n t r a î n p o s e ­
b i l e l o r , e l n u p o a t e s'o dea n i c i ­ siunea averei d e succesiune decât
o d a t ă , 61. V . Execut, testamentar. c u p e r m i s i u n e n j u s t i ţ i e i , 192. V.
— Moştenitorii cari au sezina, Succesiune
in dreptul nostru ( n u m a i d e s c e n ­ — Caracterul hotărîrilor d e pu­
d e n ţ i i ş i a s c e n d e n ţ i i ) , 44, n . 1; 61 n e r e în p o s e s i e ( n e o p o z a b i l i t a t e
u r m . , 688. V . Succesiune. t e r ţ i i l o r ) , 67 u r m . V . Hot. judecat.
— Toţi moştenitorii a u însă pro­ — A c e s t e hotărîri n u sunt opo­
prietatea bunurilor succesorale, zabile nici moştenitorilor dintr'un
d i n z i u a m o r ţ e i l u i de cujus, 52, 55. grad mai apropiat, care ar cere
— Dintre moştenitorii legitimi mai în u r m ă s u c c e s i u n e a prin p e ­
fac p a r t e şi c o p i i i n a t u r a l i , faţă d e tiţia d e e r e d i t a t e , 67.
s u c c e s i u n e a m a m e i l o r , 62. V e z i — E l e n u p o t ii a d u s e la î n d e ­
Copii naturali. plinire contra terţiilor, care n u a u
— Copiii adoptaţi a u şi ei s e ­ luat p a r t e la p r o i u n ţ a r e a lor şi
zina, în privinţa s u c c e s i u n e i a d o p ­ care ar poseda s u c c e s i u n e a , a c e ş ­
t a t o r u l u i , 62. V e z i Adopţiune. t i a n e p u t â n d li d e p o s e d a ţ i d e c â t
— F e m e e a săracă nu a r e însă p r i n t r ' o p e t i ţ i e d e e r e d i t a t e , 67, 68.
s e z i n a , 62, 208. V . Succesiune. — I n c o n s e c i n ţ ă , s'a d e c i s c ă
— Nici soţul nedespărţit, c a r e din m o m e n t c e justiţia a acordat
v i n e l a s u c c e s , c e l u i l a l t st ţ, 187. p u n e r e a î n p o s e s i u n e iii f a v o a r e a
— N i c i l e g a t a r i i , fie c h i a r u n i ­ unei persoane, c a r e a dovedit
v e r s a l i ( d e o s e b i r e d e codul fran­ gradul său d e înrudire cu defunc­
c e z ) , 62, 431, ad notam. V. Lega­ tul, s u c c e s i u n e a a dobândit u n
tari. reprezentant legal, care are exer­
— Consecinţa principiului ad­ ciţiul acţiunilor atât a c t i v e c â t şi
mis d e legea noastră (dreptul tu­ p a s i v e , a ş a c ă d a c ă o altă p e r s o a n ă
t u r o r m o ş t e n i t o r i l o r s e z i n a r i şi n e - p r e t i n d e , l a r â n d u l s ă u , a fi r u d ă
s e z i n a r i la f r u c t e l e a v e r e i s u c c e ­ în g r a d m a i apropiat c u defunctul
sorale, din ziua deschiderei suc­ şi c e r e s u c c e s i u n e a , a c e s t a n u
c e s i u n e i ) ( C o n t r o v . ) , 55, n o t a 2. mai poate cere posesiunea dela
— Sezina moştenitorilor străini, justiţie, ci trebue să intenteze o
în p r i v i n ţ a m o b i l e l o r şi a i m o b i ­ a c ţ i u n e în p e t i ţ i e d e e r e d i t a t e c o n ­
l e l o r u r b a n e ( C o n t r o v . ) , 63, t e x t ş i t r a p r i m u l u i t r i m e s în p o s e s i u n e ,
n o t a 3. V . Imobile urbane, Stră­ r e p r e z e n t a n t u l l e g a l al s u c c e s i u ­
ini, e t c . nei, de oarece a c e e a ş s u c c e s i u n e
n u poate a v e à doi diferiţi repre­
— Străinii n u a u însă sezina în
zentanţi, cari pretind drepturi c e
privinţa imobilelor rurale, pentru­
se exclud unele prin altele. Trib.
că ei sunt incapabili d e a dobândi
I l f o v , Dreptul d i n 1912, N o . 44,
a s e m e n e a imobile (critica juris-
p a g . 350.
p r u d e n ţ e i î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă ) , 64.
V. Imobile rurale, Străini, Suc- j — î n a i n t e d e p u n e r e în p o s e s i e ,
cesiune, e t c . moştenitorul plăteşte taxele de în­
— Sezina nu este colectivă I r e g i s t r a r e a s u p r a a c t i v u l u i n e t al
( C o n t r o v . ) , 64, 65. ' s u c c e s i u n e i , a d e c ă în u r m a d e d u ­
— I n t e r e s u l a c e s t e i c h e s t i u n i , 6?. ! c e r e i d a t o r i i l o r d e f u n c t u l u i , 68, 69.
— Critica l e g e i noastre în pri­ — Plata taxelor s u c c e s o r a l e în
v i n ţ a s e z i n e i , 62, 63. caz când succesiunea este deschisă
— Moştenitorii care nu a u s e ­ în s t r ă i n ă t a t e s a u , c â n d fiind d e s ­
zina, t r e b u e s ă ceară p u n e r e a lor c h i s ă în R o m â n i a , a v e r e a mobilă
în p o s e s i e d e l a j u s t i ţ i e , d o v e d i n d \ s e g ă s e ş t e î n s t r ă i n ă t a t e , 68. n. 2.
gradul lor d e înrudire c u defunc­
t u l , 66, 67. Simulaţie. — C a z u r i l e î n c a r e
— Neaplic. în specie a regule- î m p ă r ţ e a l a p o a t e fi a t a c a t ă p e n t r u
l o r d e l a f i l i a ţ i u n e , 119, 120. V e z i s i m u l a ţ i e , 778 ş i 874, ad notam.
înrudire, Petiţie de ereditate, etc. ! — Dreptul creditorilor, chiar
— Atât soţul s u p r a v e ţ u i t o r , c a r e i p o s t e r i o r i r e n u n ţ ă r e i la s u c c e s i ­
v i n e la s u c c e s i u n e a celuilalt soţ, ' une, d e a a ataca această renun-
 Societate, Străini
ţ â r e c a s i m u l a t ă , 310. V . Succe­
siune, p . 1020.
— D e o s e b i r e î n t r e a c ţ . în s i m u ­
l a t e şi a c ţ . p a u l i a n ă , t o m . V , p .
268 şi C a s . r o m . Cr. judiciar din
1912, No. 56, p . 652.
Societate. — D e o s e b i r e î n t r e so­
c i e t a t e şi c o m u n i t a t e , 450, n. 1.
V. Comunitate.
— D a c ă societăţile c i v i l e s u n t
s a u n u p e r s o a n e m o r a l e (Controv.),
794, n o t a 4 şi toni. IX, p . 458, t e x t
şi n o t a 1. V e z i M. A . D u m i t r e s c u ,
Codul de comerţ comentat, III,
462 u r m . V. Persoane morale.
— Personalitatea societăţilor co­
m e r c i a l e şi a s o c i e t ă ţ i l o r c i v i l e
constituite s u b o formă comer­
c i a l ă , 794, n. 4.
— A r t . 703 ş i 712, p r i v i t o a r e la
a s c u n d e r e a s a u p u n e r e a la o p a r t e
a unor lucruri d e ale succesiunei,
având un caracter excepţional,
n u s e a p l i c ă asociaţilor, c a r i a u
a s c u n s s a u p u s la o p a r t e l u c r u r i
d e a l e s o c i e t ă ţ e i , 324, ad notam
şi 614, n o t a 5 ; t o m . IX, p . 530, t e x t
şi n o t a 5. V . Succesiune.
— Nici a r t . 762 n u e s t e a p l i c a ­
bil la s o c i e t a t e , 630 şi t o m . I X ,
p . 530, t e x t şi n o t a 4 şi 614, n. 5.
— Nici a r t . 785 n u s e a p l i c ă
î m p ă r ţ e l i l o r d i n t r e a s o c i a ţ i , 772.
— Aplic, principiului declarativ
al î m p ă r ţ e l e i la î m p ă r ţ e l i l e d i n t r e
a s o c i a ţ i , nota 4 d e l a p . 794, 795.
— D e s c e n d e n t u l t r e b u e să r a ­
p o r t e z e la m a s a s u c c e s o r a l ă foloa­
s e l e t r a s e d i n t r ' u n c o n t r a c t d e so­
cietate încheiat cu ascendentul
s ă u , c â n d v i n e la s u c c e s i u n e a a c e s ­
t u i d i n u r m ă , 559, nota. V . Raport.
— P u n e r e a u n u i imobil în s o ­
cietate din partea descendentului
s u c c e s i b i l , fiind a s i m i l a t ă u n e i în­
s t r ă i n ă r i a a c e s t u i imobil, r a p o r ­
tul s e face, în a s e m e n e a c a z , p r i n
l u a r e m a i p u ţ i n , 652. V . Raport.
— Regulele dela raportul dato­
riilor s e a p l i c ă , d u p ă u n i i , socie­
tăţilor, a t â t în p r i v i n ţ a d a t o r i i l o r
d i n t r e a s o c i a ţ i c â t şi a c e l o r a l e
a s o c i a ţ i l o r c ă t r e s o c i e t a t e , 614.
Străini. — E x c l u d e r e a lor d e l a
s u c c e s i u n e a imobilelor r u r a l e , 64,
76, 77, 510, n o t a 2, 897, 898. Vezi
Imobile rurale, Succesiune, e t c .
Subrogaţie, Succesiune
— E i p o t însă d o b â n d i p r i n
o r i c e m i j l o a c e i m o b i l e u r b a n e , 77.
V . Imobile urbane.
Subrogaţiune. — M o ş t e n i t o r u l ,
care a plătit o datorie peste par­
t e a sa, e s t e l e g a l m e n t e s u b r o g a t
în d r e p t u r i l e c r e d i t o r u l u i d e z i n ­
t e r e s a t , 694.
— Subrogaţia convenţională nu
p o a t e s ă dea m o ş t e n i t o r u l u i sol-
vens m a i m u l t e d r e p t u r i d e c â t s u ­
b r o g a ţ i a l e g a l ă , 694, 695. V . Plata
datoriilor.
— Cazul c â n d m o ş t e n i t o r u l a
plătit, p e s t e p a r t e a sa, o d a t o r i e
i n d i v i z i b i l ă , 694, n o t a 1.
Succesiune. — Diferitele s e n s u r i
a l e c u v â n t u l u i s u c c e s i u n e , 34.
— Succesiunea este singurul
mod d e a dobândi proprietatea
c u titlu u n i v e r s a l , 3, n o t a 2.
— Succes, cuprinde întregul p a ­
t r i m o n i u al def., a f a r ă d e d r e p t u ­
r i l e s a l e e x c l u z i v p e r s o n a l e , 35, 36.
— Un m o ş t e n i t o r n u p o a t e s ă
aibă mai multe drepturi decât a u ­
t o r u l s ă u , 36.
— Oblig, d e f u n c t u l u i c a r e n u
t r e c la m o ş t e n i t o r i i săi (oblig, p u r
m o r a l e şi a c e l e c o n t r a c t a t e d e d e ­
funct intuitu personw), 678, n. 2.
— Succes, nu este o persoană
m o r a l ă , 30. V . Persoane morale.
— Dacă d r e p t u l d e s u c c e s i u n e
îşi a r e t e m e i u l s ă u î n d r e p t u l n a ­
t u r a l s a u în d r e p t u l p o z i t i v al
fiecărui p o p o r (Controv.), 36 u r m .
— Baza dreptului succesoral
m o d e r n e s t e d r e p t u l g e r m a n i c , 57.
V. Sezină.
— Descoperirea drepturilor suc­
c e s o r a l e d e c ă t r e alţii ( c o n t r a c t
n e n u m i t ) , 38, 39.
— î m p ă r ţ i r e a s u c c e s i u n e i în le­
g i t i m ă şi t e s t a m e n t a r ă , 39 u r m .
— Succesiunea testament, poate
fi c u titlu u n i v e r s a l şi c u titlu p a r ­
t i c u l a r s a u s i n g u l a r , 41, 42.
— S u c c e s , ab intestat a r e loc
a t u n c i c â n d def. n ' a lăsat test. 42.
— Moştenitorii s u n t r e g u l a ţ i , le­
gitimi şi n e r e g u l a ţ i , 43.
— Toţi m o ş t e n i t o r i i u n i v e r s a l i ,
fie r e g u l a ţ i 0au n e r e g u l a ţ i , s u n t
p u ş i , în d r e p t u l n o s t r u , p e a c e e a ş
t r e a p t ă in p r i v i n ţ a p l ă ţ e i d a t o r i -
 Succesiune Succesiune
i l o r , 4 4 , n o t a 1, 6 8 7 u r m . ; 7 0 9 , n . 3 . — Calităţile cerute p. a putea
V . Plata datoriilor, Sezină, etc. succede ( m o ş t e n i t o r u l t r e b u e s ă n u
— Toţi moştenitorii universali fie n i c i i n c a p a b i l , nici n e d e m n ) , 69.
p l ă t e s c datoriile d e f u n c t u l u i în — Deosebire între incapacitate
p r o p o r ţ i e c u p a r t e a lor e r e d i t a r ă , ş i n e d e m n i t a t e , 6 9 , 7 0 . V e z i In­
d a c ă n'au r e c u r s la b e n e f i c i u l d e capacitate, Nedemnitate, etc.
i n v e n t a r , 60, 6 8 8 , 689. V . Benef. — Persoanele care pot opune
de inventar, Plata datoriilor, etc. i n c a p a c i t a t e a ş i n e d e m n i t a t e a , 70.
— C o p i i i n a t u r a l i s u n t faţă c u — Cauzele de incapacitate, 70
m a m a lor a d e v ă r a ţ i moştenitori urm.
r e g u l a ţ i , 4 4 , 167, 1 6 8 , 1 9 2 , n . 1 . V . — Capacitatea este regula g e ­
Copii naturali. nerală, iar incapacitatea o e x c e p ­
— F a ţ ă d e tată, ei n u a u î n s ă ţie, 70.
n i c i u n d r e p t , 175 u r m . , 8 5 8 . V e z i — Sunt incapabile de a moşteni
Copii naturali. persoanele inexistente în m o m e n ­
— Moştenitorii neregulaţi n u tul d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i , 7 0 , 7 1 .
au sezina în dreptul nostru, iar — C a p a c i t a t e a monştrilor (Con­
din acei regulaţi o a u numai des­ t r o v . ) , 7 1 , n o t a 1 ş i t o m . I, p . 2 4 7 ,
c e n d e n ţ i i ş i a s c e n d e n ţ i i , 4 4 , n. 1 ; t e x t ş i n o t a 2. V . Monştri.
61 u r m . , 1 9 2 , 6 8 8 . V . Sezină. — Spre a puteà moşteni copi­
— Deschiderea succesiunei l u l t r e b u e s ă fie z ă m i s l i t î n m o ­
( m o a r t e a a u t o r u l u i ) , 45. m e n t u l d e s c h i d e r e i s u c c e s i u n e i , 72.
— Absenţa nu este o cauză de — El t r e b u e să s e n a s c ă v i u ,
d e s c h i d e r e a s u c c e s i u n e i , 4 5 , n. 2. f ă r ă a a v e à î n s ă n e v o e d e a fi
V. Absenţă. viabil (vitce habilis), 73, 74 şi tom.
— Moartea civilă nu mai există I. p . 2 4 6 ; t o m . I I , p . 2 4 5 , 2 4 6 ; t o m .
a s t ă z i , 4 6 . V . Moartea civilă. V I I , p a g . 3 0 8 , 3 0 9 , e t c . V e z i Via­
— S u c c e s i u n e a c ă l u g ă r i l o r în d r . bilitate.
actual (abrogarea dr. c a n o n i c ) — Ce trebue să dovedească acel
(Controv.), 46 u r m . — V e z i însă care reclamă succesiunea în nu­
T r i b . B u z ă u , Cr. judiciar d i n 1911, m e l e c o p i l u l u i , 74.
No. 83. V . Călugărie.
—Stabilirea momentului concep-
— D e v o l u ţ i a s u c c e s i u n e i , 49.
ţiunei copilului (aplic, prezumpţi­
— D e v o l u ţ i a s u c c e s i u n e i în dr.
ilor statornicite d e art. 286 u r m .
internaţional p r i v a t (Controv.), 218
C. c i v . ) , ( C o n t r o v . ) , 7 5 , 7 6 .
u r m . şi n o t a 1 d e l a p a g . 706, 707.
— Incapacitatea străinilor de a
M a i v e z i C a s . r o m . S - a I, d e c i z i a
dobândi imobile rurale in Româ­
N o . 3 9 6 d i n 4 M a i 1 9 1 2 , Cr. judi­
nia ( a r t . 7 § 5 C o n s t i t . ) ( C o n t r o v . ) ,
ciar d i n 1912, N o . 4 4 , p a g . 5 2 6 ş i
76, 7 7 , 5 1 0 , n . 2 : 8 9 7 , 8 9 8 , e t c . V .
N o . 5 8 , p . 6 7 6 ; Dreptul d i n 1912,
Imobile rurale, Străini, etc.
N o . 47, p. 372 ( c u o b s e r v , d-lui S.
R ă d u l e s c u ) . V . Dr. internaţional, — D r e p t u l lor la a v e r e a s u c c e ­
Rezervă, etc. s i u n e i în bani ( C o n t r o v . ) , 64, 77.
— S u c c e s i u n e a s e r e g u l e a z ă , în 5 1 0 , n . 2 . C p r . T r i b . I l f o v , Dreptul
privinţa devoluţiei ei, d u p ă l e g e a d i n 1 9 1 2 , N o . 5 1 , p . 4 0 4 . V . Imo­
în v i g o a r e în momentul deschi­ bile rurale, Străini, etc.
d e r e i e i , 4 9 , 5 0 , 177. — Curtea din Craiova a decis
— Momentul deschiderei suc­ c ă străinii, cari a u d r e p t la v a ­
c e s i u n e i ( m o a r t e a l u i de cujus), loarea imobilelor rurale în bani,
49, 50. s u n t în d r e p t a înstrăina ei înşişi
— Dovedirea momentului mor­ i m o b i l u l m o ş t e n i t şi a r e a l i z a sin­
ţ e i l u i de cujus, 5 0 . guri valoarea acestui imobil. V.
— E l i m i n a r e a p r e z u m p ţ i i l o r com- Dreptul d i n 1912, N o . 54, p . 429.
morientes din dr. nostru (aplic. în — Dr. străinilor la imobilele u r ­
s p e c i e a d r e p t u l u i c o m u n ) , 50 u r m . b a n e , 7 7 . V . Imobile urbane.
V. Prezumpţii. — Despre o incapacitate exis­
— S e z i n a d e s c e n d e n ţ i l o r şi a tentă în dreptul m u z u l m a n (tre­
a s c e n d e n ţ i l o r , 52 u r m . V . Sezină. b u e n e a p ă r a t a fi d e r e l i g i e m u -

43113 6t
 Succesiune
z u l m a n ă ) , 7 7 , 7 8 . V e z i Dr. muzul-
man. Incapacitate, etc.
— E f e c t e l e i n c a p a c i t ă ţ e i , 78 u r m .
— Moştenitorul incapabil (ca şi
c e l n e d e m n ) n u a r e s e z i n a şi a c ­
tele făcute d e dânsul sunt nule,
79. V . Incapacitate, Nedemnitate,
Sezină, e t c .
— Exercitarea contra incapabi­
lului a petiţiei d e ereditate, în caz
c â n d e l s ' a r g ă s i în p o s e s i u n e a
s u c c e s i u n e i , 7 9 . V . Petiţie de ere­
ditate.
— Persoanele care pot opune
i n c a p a c i t a t e a , 79.
— D r e p t u l i n c a p a b i l u l u i la fruc­
tele s u c c e s i u n e i , d a c ă el e s t e d e
b u n ă c r e d i n ţ ă , 79.
— Dobândirea din partea inca­
pabilului a succesiunei prin uzu­
c a p i u n e , 79. V . Uzucapiunea.
— Prescrierea acţiunei înteme­
iată p e incapacitate, 80.
— Capacitatea de a moşteni
dr. internaţional privat ( l e g e a p e r ­
sonală a moştenitorului, dacă ea
nu este contrară ordinei publice
d i n ţ a r a n o a s t r ă ) , 8 0 ş i 7 0 6 , n. 1.
V . Dr. internaţional.
— D a c ă l e g e a străină, c a r e e x ­
clude fetele dela succesiune, pre­
c u m este legea sârbească, este sau
nu contrară ordinei publice din
ţara noastră (Controv.), 707, nota.
V . Fete, Privii, masculinităţei, etc.
— Cauzele de nedemnitate, 80
urm.
— D e o s e b . între n e d e m n i t a t e şi
i n c a p a c i t a t e , 69, 70, 8 1 .
— Nedemnitatea nu atinge de­
cât persoanele capabile (Controv.),
81.
— Cauzele de nedemnitate nu se
aplică succesiunilor testamentare,
81, nota 3.
— Nedemnitatea nu mai are
a s t ă z i c a r a c t e r u l p e n a l p e c a r e îl
a v e à la R o m a n i , 82.
— Cauzele d e n e d e m n i t a t e la
R o m a n i şi în v e c h i u l d r e p t fran­
cez, 82, 83.
— Dr. nostru anterior, 83, nota.
— C a u z e l e d e n e d e m n i t a t e în
dr. actual ( e n u m e r a r e strictă şi
l i m i t a t i v ă ) , 8 4 , t e x t şi n o t a 2.
— Prima cauză de nedemnitate
este condamnarea moştenitorului
pentrucă a omorît sau a cercat
Succesiune
s ă o m o a r e p e de cujus, 85 u r m .
— Necesitatea unei hotărîri p e ­
nale r ă m a s e definitivă, pronun­
ţ a t ă fie c h i a r p r i n c o n t u m a c i e , 8 5 ,
n o t a 1.
— Prescrierea acţiu ei publice,
c a şi a m n e s t i a , î m p e d i c ă n e d e m n i ­
tatea d e a-şi p r o d u c e e f e c t e l e s a l e ,
ca şi moartea moştenitorului cul­
pabil, întâmplată înaintea pronun-
ţ ă r e i v e r d i c t u l u i j u r a ţ i l o r , 8 5 , n . 1.
— N u m a i omorul c u voinţă atra­
ge nedemnitatea moştenitorului,
86, ad notam.
— Quid c â n d defunctul a fost
omorît în duel, s a u c â n d c r i m a
a r fi s c u z a b i l ă ? ( C o n t r o v . ) , 8 7 , ad
notam. V. Duel.
— Admiterea de circumstanţe
uşurătoare n u împedică nedemni­
tatea m o ş t e n i t o r u l u i , 87, adnotam.
V . Circumstanţe atenuante.
— Această cauză d e nedemni­
în tate n u s e ş t e r g e nici prin pres­
crierea p e d e p s e i , nici prin graţi-
area din partea Suveranului, nici
prin a m n e s t i e r e a lui, nici prin
i e r t a r e a l u i de cujus, 8 5 , n o t a 1
şi 88, t e x t ş i nota 3.
— C e trebue să d e c i d e m în pri­
vinţa revizuirei procesului penal?
89. V . Revizuire.
— Nimic n u împedică însă p e
de cujus d e a i n s t i t u i m o ş t e n i t o r
pe nedemn, prin testamentul său,
89, 97, 102.
— Â doua cauză d e nedemni­
tate este, după text, o denunţare
capitală, d e c l a r a t ă c a l o m n i o a s ă d e
c ă t r e justiţia r e p r e s i v ă , 89 u r m .
— Inexistenţa acestei cauze d e
n e d e m n i t a t e în d r e p t u l nostru,
unde nu a v e m pedepsa cu moarte,
89, 90.
— N u p o a t e , î n a d e v ă r , fi c o n ­
siderată ca denunţare capitală de­
cât a c e a p e d e p s i t ă c u m o a r t e a ,
n u însă şi a c e a pedepsită c u o
p e d e a p s ă infamantă, 91.
— O mărturie mincinoasă nu
p o a t e fi c o n s i d e r a t ă c a o d e n u n ­
ţare calomnioasă (Controv.), 91,
n o t a l . V . Mărturie mincinoasă.
— A treia cauză d e n e d e m n i ­
tate e s t e n e d e n u n ţ a r e a omorului
defunctului d i n partea moştenito­
r i l o r majori, c a r e a r fi a v u t c u ­
n o ş t i n ţ ă d e a c e s t o m o r , 91 u r m .
 Succesiune Succesiune
— Cazul când moştenitorul este — Restituirea dobânzei dobân­
minor, s a u interzis ori smintit,91, zilor, 105.
n o t a 4, 93. — N e a p l i c . î n s p e c i e a a r t . 1907
— Sărăcia moştenitorului n u C . c i v . ( C o n t r o v . ) , 105.
mai este astăzi o scuză a d e n u n - — Nedemnul este tratat ca po­
t ă r e i , 9 2 , ad notam. s e s o r d e r e a c r e d i n ţ ă , 105. V e z i
— Nu este n e v o e c a moştenito­ Posesiune.
rul să d e n u n ţ e p e ucigaş, nici — El este însă în d r e p t a c e r e
p l a n u l l u i , d e c a r e e l a r li a v u t restituirea îmbunătăţirilor făcute
cunoştinţă, ci n u m a i omorul lui d e d â n s u l şi a s u m e l o r plătite d e
de cujus, î n d e p l i n i t s a u c e r c a t , 9 3 , el c r e d i t o r i l o r s u c c e s i u n e i , 105.
94. — A p l i c . a r t . 1088 C. c i v . ( C o n ­
— T e r m e n u l în c a r e t r e b u e s ă t r o v ), 1 0 5 .
s e facă d e n u n ţ a r e a , 93, 94. — Renaşterea drepturilor stinse
— C a z u l c â n d c u l p a b i l u l a fost p r i n c o n f u z i u n e , 105.
iertat d e defunct, 93. — E f e c t e l e n e d e m n i t â ţ e i în p r i ­
— Această cauză d e nedemni- v i n ţ a t e r ţ i i l o r , 106 u r m .
t a t e s e r e f e r ă n u m a i la o m o r u l c u — Soarta înstrăinărilor făcute d e
v o i n ţ ă , 94, 95. moştenitorul n e d e m n (Controv.),
— Persoanele scutite de a d e ­ 106, 107.
n u n ţ ă o m o r u l l u i de cujus, 9 5 , t e x t — Neaplic. în s p e c i e a a r t . 834
ş i n o t a 2. C . c i v . , 107.
— M o t i v e l e a c e s t e i e x c e p ţ i i şi — Responsabilitatea moştenito­
c r i t i c a e i , 95, 96. r u l u i n e d e m n d e g e s t i u n e a şi a d ­
— D e o s e b . d e c o d u l fr. în p r i ­ m i n i s t r a ţ i a s a , 107, 108.
v i n ţ a r e v i z u i r e i , 9 6 , 9 7 . V . Revi­ — Efectele n e d e m n i t â ţ e i în p r i ­
zuire. v i n ţ a c o p i i l o r n e d e m n u l u i , 108 u r m .
— Efectele nedemnitâţei în ge­ — Diversele ipoteze prevăzute
nere, 9 7 u r m . d e a r t . 658 C. c i v . p . 108 u r m .
— R e l a t i v i t a t e a n e d e m n i t â ţ e i , 97. — Cazul când moştenitorul ne­
— După părerea generală, ne- d e m n a m u r i t î n a i n t e a l u i de cu­
d e m n i t a t e a n u a r e Toc d e d r e p t , jus ( C o n t r o v . ) , 1 0 9 u r m .
c a i n c a p a c i t a t e a , ci n u m a i în u r m a — Dreptul părintelui n e d e m n la
p r o n u n ţ ă r e i ei printr'o hotărîre a v e r e a găsită în p a t r i m o n i u l c o ­
j u d e c ă t o r e a s c ă , 98, 99. piilor săi, 111.
— Persoanele care au acţiunea — P ă r i n t e l e n e d e m n , lipsit d e
î n n e d e m n i t a t e , 99, 100. uzufructul legal, a r e administraţia
— Indivizibilitatea a c ţ i u n e i , 100. legală a a v e r e i copiilor săi minori,
— C â n d şi în c o n t r a c u i s e p o a t e 1 1 1 , n o t a 1. V . Administr. legală.
exercita acţiunea în nedemnitate, — Dreptul părintelui n e d e m n la
100, 1 0 1 . a l i m e n t e , 111, n o t a i . V.Alimente.
— Prescrierea acestei acţiuni — Drepturile soţului moşteni­
şi t r i b u n , c o m p e t e n t , 101. t o r u l u i n e d e m n , 112.
—Efectele nedemnitâţei înaintea — N e d e m n i t a t e a în d r e p t u l in­
d e c l a r ă r e i sale (efect retroactiv), t e r n a ţ i o n a l p r i v a t , 1 1 2 . V . Dr. in­
101. ternaţional.
— Efectele n e d e m n i t â ţ e i în u r m a — Osebitele ordine de succe­
d e c l a r ă r e i sale, 102. siune, 113 u r m .
— Persoanele chemate a l u ă — Moştenitorii n u sunt chemaţi
s u c c e s i u n e a c e s ' a r fi c u v e n i t m o ş ­ d e o d a t ă la s u c c e s i u n e , ci p e r â n d ,
t e n i t o r u l u i n e d e m , 102 u r m . cei m a i apropiaţi e x c l u z â n d p e
—Rezolvirea retroactivă a drep­ c e i m a i d e p ă r t a ţ i , 1 1 3 , 116, 1 4 6 .
t u l u i n e d e m n u l u i , 103. — Stabilirea ordinelor d e suc­
— Ce t r e b u e să restituiască c e s i u n e , 114.
moştenitorul recunoscut nedemn, — Moştenitorii s e î m p a r t în p a ­
104. t r u clase, c a şi la R o m a n i , i a r n u
— A p l i c . a r t . 994 C. c i v . (Con­ în trei, d u p ă c u m p r e v e d e l e g e a ,
t r o v . ) , 104. 115 u r m . , 1 3 8 , 1 3 9 .
 Succesiune Succesiune
— Modul de stabilire al pro- a-şi p r o d u c e e f e c t u l l o r în ţara
ximităţei Inrudirei, 116 u r m . V e z i n o a s t r ă , n o t a 1 d e l a p a g . 119, 120.
înrudire. M a i v e z i t o m . I I , p . 365 ( e d . a 2-a)
— Stabilirea inrudirei în mate­ ş i t o m . V I I , p . 560, n o t a I. V e z i
rie d e succesiune (neaplicarea re- Hotăriri străine.
g u l e l o r d e l a filiaţiune). D o v e d i r e a — Diferitele moduri de a moş­
g r a d u l u i d e înrudire prin cores­ teni, 120 u r m , 138.
p o n d e n ţ a părţilor, titluri d e f a m i ­ — S e p o a t e v e n i la s u c c e s i u n e
l i e , m a r t o r i , p r e z u m p ţ i i , e t c . , 119, în v i r t u t e a unui d r e p t propriu,
t e x t ş i n o t a 1. prin reprezentaţie şi prin trans­
— R e g u l e l e p r i v i t o a r e la a d m i ­ m i t e r e , 121, 122. V . Reprezentaţie,
t e r e a p r o b e i t e s t i m o n i a l e ş i la c r e ­ Transmitere, etc.
dinţa c e merită arătările marto­ — Utilitatea reprezentaţiei 121.
rilor s e d e t e r m i n ă d u p ă l e g e a în V. Reprezentaţie.
v i g o a r e în momentul încuviinţărei —Deoseb. între s u c c e s i u n e a prin
d o v e z e i , i a r n u d u p ă a c e a în v i ­ t r a n s m i t e r e şi a c e a prin r e p r e z e n ­
g o a r e în m o m e n t u l c â n d a u trăit t a ţ i e , 255 u r m . V . Reprezentaţie,
persoanele ale căror g r a d d e în­ Transmitere, etc.
r u d i r e t r e b u e stabilit, I20, ad — S u c c e s i u n e a prin t r a n s m i t e r e
notam. s u b c o d u l C a l i m a c h , 123.
— D o v a d a calităţei şi a g r a d u ­ — S u c c e s i u n e a prin transmitere
lui d e înrudire a unui s u p u s oto­ î n d r e p t u l a c t u a l , 255 u r m .
man, care pretinde o succesiune, — Primirea unei succesiuni prin
d e s c h i s ă în R o m â n i a , u r m e a z ă a a c c e p t a r e a a l t e i s u c c e s i u n i , 259
fi f ă c u t ă c o n f o r m l e g e i o t o m a n e , urm.
întrucât este vorba d e o lege d e — Diferitele ordine sau clase de
statut personal, care urmăreşte p e moştenitori (descendenţii defunc­
s t r ă i n i o r i u n d e s ' a r g ă s i şi î n t r u c â t tului, a s c e n d e n ţ i i privilegiaţi şi
această lege nu contravine dispo­ colateralii privilegiaţi,ascendenţii
ziţiilor d e ordine publică a l e le­ o r d i n a r i şi c o l a t e r a l i i pană la g r a ­
g e i r o m â n e , 119, n o t a 1 şi C a s . d u l a l 12-lea), 138, 139.
S - a I, d e c . N o . 396 d i n 4 M a i u 1912, — Prima clasă de moştenitori.
Cr. judiciar d i n 1912, N o . 44, p . 526, ( D e s c e n d e n ţ i i d e f u n c t u l u i î n infi­
N o . 3 ş i Dreptul d i n 1912, N o . 47, n i t , f ă r ă d e o s e b i r e d e s e x , 140 u r m .
p . 372. V . Dr. muzulman. — Abrogarea codului Caragea,
— A p r e c i e r e a actelor, care tind care e x c l u d e a fetele dela succe­
la stabilirea g r a d u l u i d e î n r u d i r e , s i u n e , 141 u r m . V e z i Fete, Pricii,
este d e s u v e r a n a atribuţie a ins­ masculinităţei, etc.
tanţelor d e fond şi s c a p ă d e s u b — Dr. nostru anterior în privinţa
c o n t r o l u l C. d e c a s a ţ i e , 120. e x c l u d e r e i fetelor dela s u c c e s i u n e ,
—Curtea d e casaţie a decis însă n o t a 2 d e l a p . 140 u r m .
d e curând, c u drept cuvânt, că dacă — Dacă o l e g e străină, care e x ­
instanţele d e fond sunt s u v e r a n e clude fetele dela succesiune, este
în p r i v i n ţ a c o n s t a t ă r e i f a p t e l o r . c a ­ sau n u contrară ordinei publice
lificarea faptelor constatate c o n - din ţara noastră, care v o e ş t e e g a ­
stitue o chestie d e drept, care litatea între moştenitori (Controv.),
c a d e s u b c o n t r o l u l C a s . V . Drep­ 707, ad notam. V e z i Dr. interna­
tul d i n 1912 N o 41. ţional, Fete, e t c .
— Cazurile când s e aplică r e ­ — Origina privilegiului mascu­
g u l e l e privitoare la chestiile d e l i n i t ă ţ e i , 143, ad notam. V . Pricii,
s t a t , 120. masculinităţi i.
— Dreptul internaţional şi dr. — Descendenţii legitimi sau le­
m u z u l m a n î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , 119, gitimaţi s u c c e d a s c e n d e n ţ i l o r în
n o t a 1. p ă r ţ i e g a l e , 144 u r m .
— Hotărîrile străine, care con­ — Descendenţii cei mai apro­
stată calitatea d e moştenitor a unei piaţi în g r a d e x c l u d p e c e i m a i
p e r s o a n e n u a u n e v o e d e a fi î n ­ d e p ă r t a ţ i , 113, 116, 146.
vestite cu formula executorie, spre — Ei s u c c e d p e capete când v i n
 1013

Succesiune Succesiune
la s u c c e s i u n e în v i r t u t e a d r e p t u l u i fratelui lor legitim, fără a s c e n ­
l o r p r o p r i u , şi p e t u l p i n ă c â n d v i n d e n ţ i i p r i v i l e g i a ţ i ( C o n t r o v . ) , 154
la s u c c e s i u n e c u ajutorul repre­ urm.
z e n t a ţ i e i , 140. V . Reprezentaţie. — Privilegiul dublei legături,
— Cazul când copiii defunctului 156 u r m .
sunt nedemni s a u renunţători (îm­ — împărţeala între descendenţii
p ă r ţ i r e a p e c a p e t e ) , 147. f r a ţ i l o r ş i s u r o r i l o r , 1 5 9 , 160.
A doua clasă de moştenitori A treia clasă de moştenitori (as­
(ascendenţii privilegiaţi şi cola­ cendenţii neprivilegiaţi, adecă
t e r a l i i p r i v i l e g i a ţ i ) , 147 u r m . a l ţ i i d e c â t t a t ă l şi m a m a ) , 160 u r m .
— Cazul c â n d tatăl şi m a m a lui — Reprezentaţia n u este admisă
de cujus au supraveţuit acestui î n s p e c i e , 1 2 4 , 126, 1 6 1 , V . Re­
d i n u r m ă , 148 u r m . prezentaţie.
— Cazul c â n d defunctul a lăsat — Sistemul admis d e legea noas­
ascendenţi şi colaterali p r i v i l e ­ tră s e d e o s e b e ş t e d e c e l a d m i s
g i a ţ i , 1 4 9 , 150. în c o d u l francez, 161, 162.
— Cazul când defunctul a lăsat — Critica sistemului l e g e i noas­
numai un ascendent privilegiat, t r e , 162, 163.
150. A patra clasă de moştenitori
— P a r t e a a s c e n d e n t u l u i e s t e tot­ (colateralii ordinari, a d e c ă alţii
deauna d e o pătrime, iar acea a d e c â t fraţii, s u r o r i l e s a u d e s c e n ­
fraţilor şi surorilor d e trei pă­ d e n ţ i i l o r ) , 163 u r m .
t r i m i , 148, n. 1 , 1 5 0 , 153. C p r . C. G a ­ — Colateralii ordinari sunt e x ­
laţi, Dreptul d i n 1912, N o . 5 5 , p . 4 3 8 . c l u ş i d e ceilalţi m o ş t e n i t o r i , 163.
— Partea ascendentului renun- — Ei s u c c e d după proximitatea
ţător s a u n e d e m n s p o r e ş t e î n tot­ gradelor, şi reprezentaţia nefiind
d e a u n a p a r t e a fraţilor şi surorilor, a d m i s ă în p r i v i n ţ a l o r , e i s u c c e d
150. în părţi e g a l e , î m p ă r ţ e a l a făcân-
— D e s c e n d e n ţ i i d i n fraţi ş i s u ­ d u - s e p e c a p e t e , 163.
rori sunt p u ş i p e a c e e a ş treaptă — C a z u l î n c a r e s'a a d m i s p r i n ­
c u autorul lor, i n d e p e n d e n t d e be­ c i p i u l f r a n c e z , 164.
neficiul r e p r e z e n t a ţ i e i , 151. — Gradul pană la c a r e s u c c e d
— Cazul c â n d fraţii şi s u r o r i l e r u d e l e (al 1 2 - l e a g r a d ) , 1 6 4 .
s a u d e s c e n d e n ţ i i lor v i n la s u c ­ — Dr. r o m a n , C. C a r a g e a şi d r .
c e s i u n e a d e f u n c t u l u i în c o n c u ­ străin în a c e a s t ă privinţă, n o t a i ,
renţă c u ascendenţii privilegiaţi d e l a p . 164, 165.
şi c u v ă d u v a s ă r a c ă a d e f u n c t u ­ — C h e s t i u n e a d e a s e şti p a n ă
l u i ( l a c u n a l e g e i ) , 151 ş i 2 I 0 , n . 1. la c e g r a d s u c c e d r u d e l e , i n t r ă
— C a z u l c â n d tatăl şi m a m a l u i în d e v o l u ţ i a s u c c e s i u n e i , iar n u
de cujus s'au săvârşit din viaţă în capacitatea d e a moşteni, 80.
î n a i n t e a a c e s t u i d i n u r m ă , 151 u r m . V . Dr. internaţional.
— Fraţii şi surorile s a u d e s c e n ­ — Moştenirea particulară a as­
denţii lor, în l i p s a a s c e n d e n ţ i l o r cendentului dăruitor (reîntoarcere
p r i v i l e g i a ţ i (tatăl şi m a m a ) , d e p ă r ­ succesorală). Inexistenţa acestei
t e a z ă p e c e i l a l ţ i a s c e n d e n ţ i şi c o ­ succesiuni a n o m a l e în d r e p t u l
l a t e r a l i , 151, 152. n o s t r u , d i n cama eliminarci art.
— împărţeala succesiunei între 7 4 7 C . fr., p . 165 u r m . , 481 n o t a .
colateralii privilegiaţi, 152 u r m . V . Reîntoarcere succesorală.
— Fraţii sunt buni, consanguini — Existenţa reîntoarceri suc­
ş i u t e r i n i , 153. c e s o r a l ă stabilită în f a v o a r e a a-
— C a z u l c â n d toţi f r a ţ i i s u n t doptătorului şi a descendenţilor
n ă s c u ţ i d i n a c e e a ş c ă s ă t o r i e , 153. s ă i . 166. V . Adopţiune.
— Cazul c â n d fraţii s u n t n ă s c u ţ i — Adoptatorul şi d e s c e n d e n ţ i i
d i n d e o s e b i t e c ă s ă t o r i i , 153, 154, săi plătesc datoriile adoptatului,
525, ad notam. când vin la succesiunea acestui
— Aplic. art. 674 şi în cazul din urmă, 689. V e z i Adopţiune,
art. 672, a d e c ă c â n d fraţii ş i s u ­ Plata datoriilor, etc.
rorile v i n singuri la s u c c e s i u n e a — Dr. internaţional în p r i v i n ţ a
 Succesiune
reîntoarcerei succesorale (Con­
t r o v . ) , 1 6 7 . V.Dr. internaţional.
— Succesiunile neregulate
dreptul nostru (soţul s u p r a v e ţ u i -
t o r , S t a t u l ş i v ă d u v a s ă r a c ă ) , 167.
— Copii naturali n u sunt moşte­
nitori neregulaţi, ci adevăraţi m o ş ­
tenitori l e g i t i m i faţă d e m a m a lor
ş i d e r u d e l e e i , 4 4 , 167, 1 6 8 , 1 9 2 ,
n. 1. V . Copii naturali.
— F a ţ ă d e tatăl natural, e i n u
au însă niciun drept d e succesi­
u n e , 175 u r m . , 8 5 8 .
— Drepturile copiilor naturali
asupra bunurilor m a m e i lor şi ale
r u d e l o r d e p e m a m ă , 177 u r m . V .
Copii naturali.
— Istoricul a c e s t e i chestiuni,
168 u r m .
— Critica l e g e i a c t u a l e , 178.
— Moştenirea d e către c o p i i i
naturali a fraţilor lor l e g i t i m i
( C o n t r o v . ) ş i vice versa, 178 u r m .
— Moştenirea fraţilor naturali
î n t r e e i , 1 8 2 . V . Copii naturali.
— Moştenirea copilului natural
d e c ă t r e m a m a şi r u d e l e e i , 183.
— Calitatea d e copil natural n u
este, în dreptul nostru, o cauză
de incapacitate, spre a primi dela
tatăl s ă u liberalităţi prin d o n a ţ i u n e
s a u testament, art. 308 din codul
fr. fiind e l i m i n a t d i n c o d u l n o s t r u ,
183 u r m . , 858. V . Copii naturali.
— N a t u r a s t a t u t u l u i art. 3 0 8 d i n
c o d u l fr. ( C o n t r o v . ) , 185. V . Copii
naturali, Dr. internaţional, etc.
— Admiterea recunoaşterei co­
pilului natural în dr. n o s t r u (Con­
t r o v . ) , 1 7 8 , n . 1.
— Legea care cârmueşte efec­
tele acestei recunoaşteri (legea
p e r s o n a l ă a părintelui, c a r e a fă-
c u t - o ) , 179 nota.
— Legea aplicabilă cercetărei
şi d o v e d i r e i m a t e r n i t ă ţ e i , 179 nota.
V . Copiii naturali.
— In privinţa cercetărei pater-
nităţei (ţinerea statutului personal
în frâu d e către statutul teritorial,
care e s t e d e ordine publică) (Con­
t r o v . ) , t. I, p . 1 4 9 ş i 2 3 0 , n. 2 ; t o m .
II, p . 363, 3 6 4 , t e x t ş i n. 4 ( e d .
a 2 - a ) ; t o m . V , p . 3 5 5 , ad notam;
t o m . V I I , p . 104, n . 3 , e t c .
— Necesitatea d e a s e modifica
l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă p r i v i t o a r e la c o ­
p i i i n a t u r a l i , 1 8 5 , 186.
Succesiune
Succesiunea soţului nedespărţit
rămas în viaţă (moştenitor nere­
in gulat), 187 u r m .
— Soţul r ă m a s în viaţă n u a r e
n i c i r e z e r v ă , n i c i s e z i n ă , 187. V .
Rezervă, Sezină, etc.
— Dr. soţiei s ă t e n c e d e a m o ş ­
teni p ă m â n t u l rural r ă m a s d e l a
soţul s ă u , c a r e f u s e s e înproprie-
t ă r i t , 1 8 7 . V . Pământ rural.
— Căsătoria putativa conferă
dreptul reciproc d e succesiune
a m b i l o r soţi, d a c ă a m b i i a u , fost
d e bună credinţă, iar în c a z con­
trar, n u m a i s o ţ u l u i d e b u n ă c r e ­
d i n ţ ă , 188. V . Căsătorie putativa.
— Cazul cănd căsătoria putativa
a fost a n u l a t ă î n t i m p u l v i e ţ e i s o ­
ţilor (inexistenţa d r e p t u l u i d e s u c ­
c e s i u n e ) , 188.
— Critica l e g e i noastre în pri­
v i n ţ a s u c c e s i u n e i d i n t r e soţi, 188,
189.
— După l e g e a rusească, soţul
supraveţuitor are drept, în suc­
cesiunea soţului s ă u predecedat,
la p r o p r i e t a t e a u n e i p ă t r i m i d i n
b u n u r i l e m o b i l i a r e şi la o ş e p t i m e
din bunurile imobiliare d e o r i c e
natură. Partea soţului s u p r a v e ­
ţuitor e s t e fixată în m o d invari­
a b i l l a a c e a s t ă c o t i t a t e , fie c ă d e ­
functul lasă unul s a u m a i mulţi
c o p i i , fie c ă e l n u l a s ă n i c i d e s ­
cendenţi, nici ascendenţi, nici c o ­
l a t e r a l i . V . Journal Clunet, anul
1912, p . 8 0 4 .
— Succesiunea cuvenită Statului
( m o ş t e n i r e n e r e g u l a t ă ) , 189 u r m .
— Statul plăteşte datoriile şi
s a r c i n i l e s u c c e s i u n i l o r , 190. V e z i
Plata datoriilor.
— Statul m o ş t e n e ş t e şi a v e r i l e
străinilor, c a r e s e g ă s e s c fără stă­
pân în ţara noastră, în baza s u -
v e r a n i t ă ţ e i t e r i t o r i a l e , 190, 191.
— Deptul autorităţilor teritoriale
de a lua măsurile de administrare
şi d e c o n s e r v a r e a averilor s u c ­
c e s o r a l e d i n ţară, 191.
— Statul n u a r e însă, în princi­
piu, drept la a v e r e a c e u n R o m â n
ar l ă s ă în s t r ă i n ă t a t e , 191.
— Chestiunea d e a s e şti dacă
străinul a lăsat s a u n u în ţară
moştenitori în grad succesibil, v a
fi d e c i s ă , î n p r i v i n ţ a m o b i l e l o r ,
 Succesiune Succesiune
d e l e g e a sa p e r s o n a l ă , iar în pri­ p. hainele d e doliu, n u este tran-
vinţa imobilelor, d e legea terito­ misibilă moştenitorilor ei, nota 6
r i a l ă , 138 n. 1; 1 9 1 , 2 1 8 u r m . , 7 0 6 , d e l a p . 2 1 1 , 2 1 2 . V . Haine de doliu.
n o t a 1. V . Dr. internaţional. — Creditorii f e m e e i n u p o t , d e
— Formalităţile ce trebue să în­ asemenea, să poprească în manile
deplinească soţul şi Statul, când moşt. bărbatului s u m e l e datorite
primesc succesiunea cuioa, 1 9 2 ei p . h a i n e l e d e d o l i u , a c e s t d r e p t
urm. aparţinând numai furnisorilor, cari
— P u n e r e a peceţilor şi facerea ar fi p r o c u r a t f e m e e i h a i n e l e p e
i n v e n t a r u l u i , 192. c r e d i t , 2 1 2 n o t a . V . Haine de do'
-- Sancţiunea dispoziţiunilor d e tiu, Poprire, etc.
m a i s u s (daune şi d o v e d i r e a a v e - — Proporţia în care s e acordă
rei d e s u c c e s i u n e prin orice mij­ alimentele. 213.
l o a c e ) , 1 9 2 , 193. — C r i t i c a a r t . 6 8 4 C . civ., 2 1 3 ,
— P l a t a d a t o r i i l o r ultra vires, 214.
d a c ă ei n u a u r e c u r s la benefi­ — Dreptul v ă d u v e i sărace este,
c i u l d e i n v e n t a r , 192. V . Benef. în c a z u l art. 684, u n a d e v ă r a t
de inventar, Plata datoriilor, etc. drept d e s u c c e s i u n e (Controv.),
— Formalităţile i m p u s e , pe 2 1 4 u r m . şi 7 9 2 , n . 2 . M a i v e z i C a s .
lângă cele d e mai sus, numai so­ r o m . , Săptămâna juridică d i n 1912,
ţ u l u i s u p r a v e ţ u i t o r , 193 u r m . N o . 14, p . 2 1 8 ş i Dreptul Am 1912,
— A c e s t e formalităţi n u sunt No. 39.
i m p u s e Statului, fiindcă el e p r e ­ — Această din urmă decizie mai
s u p u s s o l v a b i l (Fiscus şemper sol­ p u n e în p r i n c i p i u c ă v ă d u v a s ă ­
vendo censetur), 193, n. 2. racă, care n u are încă recunoscut
— Transformarea averei mişcă­ şi stabilit j u d e c ă t o r e ş t e în m o d
t o a r e î n n u m e r a r , 194. d e f i n i t i v d r e p t u l ei d e s u c c e s i u n e ,
— P ă s t r a r e a a v e r e i în natură, n u p o a t e i n v o c a t i t l u l pro herede,
sub obligaţia d e a dă o cauţiune spre a dobândi prin prescripţia
s o l v a b i l ă , 195. d e c e n a l ă imobilul r ă m a s din a v e ­
— Soţul n u este u n simplu ad­ r e a s o ţ u l u i , p e c a r e îl p o s e d ă . V .
m i n i s t r a t o r ( C o n t r o v . ) , 196. Pro herede.
— Dreptul de succesiune al vă­ — V ă d u v a săracă, care n u şi-a
duvei sărace (moştenire neregu­ valorificat dreptul ei d e s u c c e ­
l a t ă ş i a n o m a l a ) , 197 u r m . siune p e calea judecatei, înaintea
— Istoricul a c e s t u i drept d e împărţelei sau concomitent c u ea,
s u c c e s i u n e al v ă d u v e i s ă r a c e ( d r . nu poate atacă împărţeala pe m o ­
nostru anterior şi dr. străin în t i v c ă n'a f o s t c h e m a t ă l a s ă v â r ­
a c e a s t ă p r i v i n ţ ă ) , 197 u r m . şirea ei, întru cât moştenitorii n u
—*Văduva săracă n u a r e nici s u n t ţinuţi s'o s o m e z e s ă c e a r ă
s e z i n ă , nici r e z e r v ă , 62, 208, 209. p a r t e a ei d i n s u c c e s i u n e a b ă r b a ­
— Partea văduvei sărace se so­ t u l u i , 7 7 6 , n . 1. M a i v e z i ş i p . 7 9 2 ,
coteşte d u p ă plata datoriilor băr­ n o t a 2.
batului, 210, 211. — Consecinţile cari rezultă din
— L a c u n a l a c a r e d ă l o c a r t . 684 principiul că dreptul v ă d u v e i să­
C. c i v . , c â n d v ă d u v a s ă r a c ă v i n e race este un drept d e succesi­
la s u c c e s i u n e a bărbatului e i î n u n e , 215.
c o n c u r e n ţ ă c u a s c e n d e n ţ i i şi cola­ — Dreptul v ă d u v e i sărace este
teralii privilegiaţi ai defunctului, o p o z a b i l t e r ţ i i l o r f ă r ă a fi t r a n ­
1 5 1 , 2 1 0 , n . 1. s c r i s , 215, 216. V . Transcriere.
— A p l i c . art. 6 8 4 v ă d u v e l o r s t r ă ­ — Calcularea p ă r ţ e i d e s u c c e s i ­
i n e , 2 1 1 . V . Dr. internaţional. une cuvenită v ă d u v e i sărace şi
— D r e p t u l v ă d u v e i s ă r a c e la f o r m a r e a loturilor (aplic. art. 849)
abitaţie, haine d e d o l i u şi ali­ (Controv.), 523, 524.
m e n t e , 211 u r m . V . Abitaţie, Ali­ — A l t m o d d e î m p ă r ţ e a l ă al
mente, Haine de doliu, e t c . a v e r e i rămase în u r m a bărba­
— Creanţa p e care o are f e m e e a tului, 524. V . împărţeală.
contra moştenitorilor bărbatului — Contribuirea v ă d u v e i sărace
1016
Succesiune
Ia p l a t a d a t o r i i l o r b ă r b a t u l u i , în
p r o p o r ţ i e c u p a r t e a ei e r e d i t a r ă ,
217.
— P u n e r e a ei în p o s e s i e d e
c ă t r e j u s t i ţ i e , 217.
— Kegulele care cârmuesc de-
voluţia succesiunei in materie de
drept internaţional privat (Con­
t r o v . ) , 138, n . 1; 191, 218 u r m . şi
706, n. 1. V. Dr. internaţional.
— Capacitatea de a m o ş t e n i
(statut p e r s o n a l ) , 220.
— Acceptarea şi repudiar ea
succesiunilor, 220 u r m .
— Alternativa pe care o are
m o ş t e n i t o r u l ( a c c e p t , p u r ă şi s i m ­
p l ă , a c c e p t , b e n e f i c i a r ă şi r e p u -
d i a r e a s u c c e s i u n e i ) , 220, 221, 224,
227, 257.
— Moştenitorul, care a a s c u n s
lucruri d e ale succesiunei, n'o m a i
p o a t e lepăda, 227, 322 u r m .
— Dacă sunt mai mulţi moşte­
nitori, unii pot primi succesiunea
p u r şi s i m p l u , i a r alţii s u b b e n e ­
ficiul d e i n v e n t a r , c e e a c e n e c o n ­
t e s t a t c o n s t i t u e o a n o m a l i e , 224,
342. V . Beneficiu de inventar.
— Defunctul n u s e p o a t e a m e s ­
t e c a p e c â n d traeste, în a l t e r n a ­
t i v a c e a r e m o ş t e n i t o r u l , 221.
— Efectele acceptărei.—Prin a c ­
ceptarea succesiunei, moştenitorul
p i e r d e , în p r i n c i p i u , d r e p t u l d e a
m a i p u t e à r e n u n ţ a la e a , 57.
— E f e c t e l e a c c e p t ă r e i p u r e şi
s i m p l e , 221.
— Confuziunea patrimoniu­
l u i d e f u n c t u l u i c u a c e l al m o ş t e ­
n i t o r u l u i , 369, n. 3.
— Efectele repudierei s a u lepă-
d ă r e i s u c c e s i u n e i , 221, 284 u r m .
— Efectele a c c e p t ă r e i benefici­
a r e , 221, 366 u r m . V. Beneficiu de
inventar.
— Aplicarea principiului d e mai
sus t u t u r o r moştenitorilor, chiar
c e l o r n e r e g u l a ţ i , 221, 222.
A c c e p t a r e a s a u lepădarea din
partea moştenitorilor moştenito­
r u l u i , 222.
— Acceptarea pură şi simplă,
222 u r m .
— E f e c t e l e a c c e p t ă r e i şi i n d i ­
v i z i b i l i t a t e a ei, 223, t e x t şi n. 2.
— O s u c c e s i u n e p o a t e fi a c c e p ­
t a t ă p u r şi s i m p l u s a u s u b b e n e -
Succesiune
ficiu d e inventar, 220, 221, 224.
V. Beneficiu de inventar.
— Facultatea d e a a c c e p t a s a u
de a lepăda o s u c c e s i u n e se s t i n g e
prin prescripţia d e 30 d e ani dela
d e s c h i d e r e a s u c e s i u n e i , 224, 227,
t e x t şi n. 4, 297 u r m .
— Condiţiile c e r u t e pentru v a ­
liditatea acceptărei unei s u c c e s i ­
uni, 224 urm.
— S u c c e s i u n e a trebue să fie d e s ­
chisă, 224.
— A c e l care o primeşte trebue
să aibă cunoştinţă d e d e s c h i d e r e a
ei, 225, 282.
— El trebue să fie capabil d e
a s e obliga şi să fie c h e m a t la
s u c c e s i u n e a p e care o primeşte,
225.
— A c e l care primeşte s u c c e s i ­
unea nu trebue să fi renunţat la
ea, iar a c c e p t a r e a n u poate fi nici
condiţională, nici c u termen, 226.
— Dovedirea acceptărei s u c c e s i ­
unei, 227.
— Capacitatea necesară s p r e a
puteà primi o s u c c e s i u n e (capaci­
tatea d e a d i s p u n e de drepturile
sale), 229.
— Sunt incapabili d e a accepta
o s u c c e s i u n e f e m e e l e măritate ne­
autorizate, minorii neemancipaţi
şi majorii interzişi, 229.
— A c c e p t a r e a şi lepădarea în
n u m e l e minorilor şi interzişilor s e
face d e tutorul lor, c u autorizarea
consiliului d e familie, a c c e p t a r e a
neputând să aibă loc decât s u b
beneficiu d e inventar, 229, 230,243.
V . Benef. de inventar.
— A c c e p t a r e a din partea celor
puşi s u b consiliu judiciar, 220. V .
Consiliu judiciar.
— Din partea tatălui a d m i n i s ­
trator legal al bunurilor, copiilor
săi minori, 230, n. 1. V . Adminis­
traţia legală.
— Din partea minorilor e m a n ­
cipaţi, 230, n. 1 şi tom. II, p. 498,
n. 3 (ed. a 2-a).
— A c c e p t a r e a s a u lepădarea
s u c c e s i u n e i din partea falitului
(Controv.), 231. V . Faliment.
— In caz d e neîndeplinirea for­
melor legale, nulitatea este rela­
tivă, 231.
— Opunerea nulităţei din partea
debitorului succesiunei, 231.
 Succesiune
— A c ţ . în a n u l a r e n u s e p r e s ­
c r i e p r i n 3 0 d e a n i , c i p r i n 10 a n i
d e l a încetarea incapacităţei (Con­
trov.), 232.
— Formele acceptărei.—Accep­
t a r e a p o a t e fi e x p r e s ă s a u t a c i t ă ,
233.
— Accept, care rezultă din as­
cunderea unor obiecte d e ale suc­
cesiunei, este o varietate a accep­
tărei tacite, 234, 328.
— Legea cere o declaraţie ex­
presă atât p. a c c e p t a r e a benefi­
c i a r ă c â t şi p. r e n u n ţ a r e , 234.
— Atât a c c e p t a r e a cât şi renun­
ţ a r e a l a s u c c e s i u n e p o a t e fi f ă c u t ă
prin mandatar, însă pentru aceasta
s e c e r e u n m a n d a t s c r i s şi s p e ­
c i a l , f ă r ă a fi n e v o e c a m a n d a t u l s ă
fi a u t e n t i c , 2 2 9 , 2 3 4 , 2 3 5 . V . Bărbat,
Mandat, etc.
— Cazurile când acceptarea este
e x p r e s ă , 235, 236.
Acceptarea succesiunei nu este
un act solemn, numai acceptarea
e x p r e s ă şi a c e a beneficiară fiind
s o l e m n e , 234, 236 237.
— C a z u r i l e în c a r e a c c e p t a r e a
e x p r e s ă poate să rezulte dintr'o
s c r i s o a r e , 237.
— Actele care atrag acceptarea
e x p r e s ă a s u c c e s i u n e i , 237 u r m .
— A c c e p t , tacită rezultă m a i
mult din intenţie decât din fapte,
238, nota.
— Această intenţie s e apreciază
d e j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i şi s c a p ă d e
sub controlul Curţei d e cas. Cas.
r o m . Dreptul d i n 1912, N o . 11,
p . 8 3 ş i Cr. judiciar 1912, N o . 6 2 ,
p a g . 730.
— Faptul d e a dispune prin tes­
t a m e n t d e u n l u c r u al s u c c e s i u n e i
s e cnnsideră, după moartea testa­
torului, ca o accept, tacită a suc­
cesiunei, 241.
— Idem în p r i v i n ţ a vânzărei
imobilelor s a u mobilelor succesi­
unei, 241.
— Aprecierea suverană a in­
stanţelor d e fond, 242.
— Judecătorii fondului apreci­
ază de asemenea, în m o d suveran,
dacă faptele produse implică s a u
nu voinţa de a accepta succesi­
unea. Curtea d e casaţie apreciază
însă calificarea legală dată acestor
fapte şi consecinţiie legale p e care
Succesiune
judecătorul le trage din ele, 242.
V e z i ş i C a s . r o m . . Dreptul din
1912. N o . 4 1 . V . R e c u r s i n casaţie.
— Acceptarea şi renunţarea n u
s u n t p r e s u p u s e n i c i o d a t ă , 242, 277.
— Accept, tacită n u este c u p u ­
tinţă în privinţa minorilor şi in-
terzişilor, 243.
— Dovedirea accept, succesiunei
din partea terţiilor, 243,
— Condiţiile cerute p. existenţa
a c c e p t , tacite, 243, 244.
— Actele care nu atrag accept,
tacită a s u c c e s i u n e i , 245, t e x t ş i
nota 2.
— A c t e l e d e a d m i n i s t r a ţ i e defi­
nitivă, ca şi cele d e dispoziţie,
implică accept, tacită a succesi­
u n e i , 2 4 7 , n . 1, 2 5 0 .
— înmormântarea defunctului
considerându-se ca un act de ad­
ministraţie provizorie, nu atrage
neapărat accept, tacită a s u c c e s i ­
u n e i , 243 nota.
— Quid î n p r i v i n ţ a a r e n d ă r i l o r
şi î n c h i r i e r i l o r d e i m o b i l e , în p r i ­
vinţa exercitărei acţiunilor pose­
sorii, acţiunei în împărţeală, pla­
tei datoriilor d e f u n c t u l u i , etc.? 249,
ad notam.
— înstrăinarea drepturilor suc­
cesorale a t r a g e accept, tacită a
s u c c e s i u n e i , 250, 251.
— Alte cazuri d e acceptare ta­
c i t ă p r e v ă z u t e d e a r t . 691 C . c i v . ,
p. 252 u r m .
— Acest din urmă text nu este
limitativ, ci e n u n c i t a t i v , 254.
— Actele d e dispoziţie, care s e
consideră ca acte d e administraţie
provizorie şi care, ca atare, n u
atrag a c c e p t a r e a tacită a s u c c e s i u ­
n e i , 254, 255.
—Vânzarea productelor, care s e
v â n d zilnic în piaţă (laptele, ouăle,
v e r d e ţ u r i l e , e t c . ) , 2 5 5 , 4 0 0 , n. 3 .
— E f e c t e l e a c c e p t ă r e i , 262 u r m .
— Irevocabilitatea acceptă­
r e i (Semel heres, semper heres),
264.-
— Acel care a acceptat succe­
s i u n e a p u r şi s i m p l u n'o m a i p o a t e
accepta sub beneficiu d e inventar;
acel care a acceptat-o sub bene­
ficiu de inventar poate însă să
r e n u n ţ e la a c e s t b e n e f i c i u ş i s ă
r ă m â e m o ş t e n i t o r p u r şi s i m p l u ,
2 6 4 , 3 7 7 , 4 0 5 , n . 4.
 Succesiune
— Tot i r e v o c a b i l ă este, în prin­
cipiu, şi renunţarea, a ş a că m o ş ­
tenitorul, c a r e a renunţat la s u c ­
c e s i u n e , n u m a i p o a t e în u r m ă s'o
accepte', 264, 265, 290.
— C a z u r i l e e x c e p ţ i o n a l e în c a r e
acceptarea unei succesiuni este
r e v o c a b i l ă , 265 u r m .
— Cazul c â n d moştenitorul este
m i n o r s a u interzis (Controv.), 265,
n o t a 5.
— Revocarea acceptărei pentru
doi, v i o l e n ţ ă şi e r o a r e , 266, 267,
t e x t ş i n o t e . V . Doi, Eroare, Vio­
lenţă, e t c .
— I n c e c o n s i s t ă , în s p e c i e , d o -
l u l , 2 6 6 , n. 2.
— D o l u l p r i n r e t i c e n ţ ă , 266, n.
2 şi 837, t e x t şi n. 3.
— Dolul p o a t e s ă e m a n e , în s p e ­
c i e , ş i d e l a t e r ţ i i , 2 6 8 , n. 1. V . Doi.
— Leziunea n u este, în princi­
piu, o cauză d e anulare a accep­
tărei, 268. V . Leziune.
— Cazul î n c a r e l e z i u n e a s a u
vătămarea este admisă, ca o cauză
d e a n u l a r e a a c c e p t ă r e i , d e art.
694 C. c i v . , 269 u r m . V . Leziune.
— Sensul cuvântului vătămare,
( C o n t r o v . ) , 2 6 9 , n . 2.
— A p l i c . a r t . 6 9 4 la m o ş t e n i t o r i i
m i n o r i , 2 6 5 , n . 5 ; 2 6 9 , n. 1.
— A p l i c . art. 694 în c a z d e a c ­
c e p t , b e n e f i c i a r ă , 2 7 0 , ad notam.
V . Denef. de inventar.
— Dovedirea dolului, violenţei,
l e z i u n e i , e t c . , 27 l.
— P r e s c r i e r e a acţiunei în a n u ­
lare (Controv.), 271, 272.
— Momentul d e când curge
prescripţia (Controv.), 272.
— Acţ. în a n u l a r e s e p o a t e s t i n g e
î n a i n t e d e a fi p r e s c r i s ă , p r i n c o n ­
firmarea acceptărei făcută d e moş-
tenitorul c a p a b i l , 272.
— Persoanele care pot cere anu­
larea sau revocarea acceptărei,
272 u r m .
— Moştenitorul care a acceptat
şi c r e d i t o r i i s ă i , 2 7 2 , 2 7 3 .
— Ce t r e b u e să dovedească
aceşti creditori (prejudiciul şi
frauda). 273, 306.
— Quid î n p r i v i n ţ a c r e d i t o r i l o r
s u c c e s i u n e i ? (Dreptul lor d e a c e r e
separaţia d e patrimonii), 273.
— Cazurile în care acceptarea
e s t e i n e x i s t e n t ă , 2 7 4 , t e x t ş i n . 1.
Succesiune
— Accept, inexistentă nu poate
fi c o n f i r m a t ă ş i p r e s c r i p ţ i a este
i n a d m i s i b i l ă în s p e c i e , 274. V e z i
Acte inexistente, Confirmare, e t c .
— Efectele anularei acceptărei,
274 u r m .
— Primirea sau lepădarea suc­
c e s i u n e i , 275.
— Nulitatea actelor care a u fost
urmarea acceptărei, 275.
— Soarta actelor făcute d e m o ş ­
t e n i t o r u l a c c e p t a n t , medio tem­
pore, î n a i n t e d e a n u l a r e a a c c e p ­
tărei sale (Controv.), 275.
— Repetiţia c e poate să aibă d e
e x e r c i t a t m o ş t e n i t o r u l , 275.
— Nulitatea acceptărei, odată
pronunţată, îşi p r o d u c e efectele
s a l e erga omnes, 2 7 5 .
— Tribunalul competent şi pro­
' cedura anularei accept, succesi­
u n e i , 276.
— Renunţarea la succesiune,
276 u r m .
— R e n u n ţ a r e a consistă într'o
declaraţie unilaterală d e voinţă,
ca şi a c c e p t a r e a , 277.
— R e n u n ţ a r e a ( c a şi a c c e p t a r e a )
nu s e p r e s u p u n e niciodată, 242,
277.
— E a t r e b u e s ă fie e x p r e s ă , a-
fară d e c a z u l p r e v ă z u t d e art. 700,
c â n d moştenitorul lasă să treacă
30 d e a n i fără a s e p r o n u n ţ a , 277,
t e x t şi n . 5.
— R e n u n ţ a r e a la u n legat par­
t i c u l a r şi l a o d o n a ţ i u n e p o a t e ,
d i n c o n t r a , fi t a c i t ă , 2 7 7 , n . 3 .
— R e n u n ţ a r e a , c a şi a c c e p t a r e a ,
n u p o a t e fi n i c i c o n d i ţ i o n a l ă , n i c i
c u t e r m e n , nici parţială, 226, 278.
— R e n u n ţ a r e a la s u c c e s i u n e e s t e
un act s o l e m n (declaraţie la grefă),
j 279 u r m .
I — Inadmisibilitatea unei renun­
ţări f ă c u t e p r i n c o n v e n ţ i e ( C o n ­
t r o v . ) , 2 7 9 , n. 2.
— Declaraţia d e renunţare tre­
b u e s ă fie î n s c r i s ă într'un a n u m e
r e g i s t r u , i a r n u p e o filă v o l a n t ă ,
2ù0.
— Grefierul, care primeşte d e ­
claraţia d e renunţare a părţei, n u
este obligat să s e încredinţeze
de identitatea ei prin mijloacele
arătate d e l e g e pentru autentifi­
carea actelor, ci simpla sa consta­
t a r e c ă p a r t e a s'a p r e z e n t a t î n
 Succesiune Succesiune
persoană face credinţă până la — Cazul c â n d moştenitorul m i ­
p r o b a c o n t r a r ă . C a s . r o m . Cr. ju­ nor r e v i n e asupra acceptărei sale,
diciar d i n 1911, N o 8 3 , p. 6 8 5 . în baza art. 406 (Controv.), 294.
— Moştenitorul renunţător nu — Nereducerea donaţiunilor şi
mai prestează astăzi jurământul, legatelor care atacă partea dis­
ca în v e c h i u l d r e p t francez, 280, ponibilă, 295.
281. — Prescrierea dreptului de moş­
— Renunţarea prin mandatar tenire, adecă a facultăţei de a
(necesitatea unui mandat auten­ primi sau lepăda succesiunea,
t i c ) ( C o n t r o v . ) , 2 8 1 , 3 4 7 , n. 3 . V . 295 u r m .
Mandat. — Sistemul a d m i s în a c e a s t ă
— Condiţiile cerute pentru v a ­ p r i v i n ţ ă d e d o c t r i n ă şi j u r i s p r u ­
l i d i t a t e a r e n u n ţ ă r e i , 281 u r m . denţa (stingerea prin prescripţia
— Arătarea calităţei în baza c ă ­ de 30 d e ani a însuş dreptului d e
reia s e face renunţarea, 283. succesiune, adecă a facultăţei d e
— Efectele renunţărei, 283 u r m . a a c c e p t a s a u lepăda succes.),
— R e n u n ţ ă r i l e f ă c u t e în n u m e l e 2 3 4 , 2 3 7 , t e x t ş i n o t a 4, 2 9 7 u r m .
u n u i i n c a p a b i l , 2 8 3 , n. 1. — P r e s c r i p ţ i a e s t e , în s p e c i e ,
— Moştenitorul care renunţă se e x t i n c t i v ă , iar n u a c h i z i t i v ă , 297,
c o n s i d e r ă , p r i n ficţiune, c ă n'a nota 2.
fost n i c i o d a t ă m o ş t e n i t o r , 283, n. — Cui se c u v i n e partea a cărui
3, 284. d r e p t e s t e p r e s c r i s ? 299.
— Renunţarea a r e deci efect — De când începe a curge pres­
retroactiv (condiţie rezolutorie), c r i p ţ i a ? (Controv.), 299.
284. — De c â n d c u r g e p r e s c r i p ţ i a î n
—- V a l i d i t a t e a a c t e l o r c o n s e r v a ­ p r i v i n ţ a r u d e l o r c h e m a t e la s u c ­
torii s a u d e administraţie făcute cesiune în urma renunţărei (Con­
d e m o ş t e n i t o r , medio tempore, d e l a trov.), 299
d e s c h i d e r e a s u c c e s i u n e i şi p a n ă — Suspendarea şi întreruperea
la r e n u n ţ a r e , 285. a c e s t e i prescripţii, 300.
— Exemple de acte de admi­ — Persoanele care pot invoca
n i s t r a ţ i e , 285. prescripţia, 300.
— S e n s u l art. 697 C. c i v . , p a g . — Situaţia juridică a moşteni­
285 u r m . torilor înaintea prescrierei facul­
— Dacă moştenitorul renunţător t ă ţ e i d e a p r i m i s a u lepăda s u c ­
a r e comoştenitori în a c e l a ş g r a d , c e s i u n e a (Controv.), 300, 301.
p a r t e a lui s e c u v i n e a c e s t o r c o ­ — Dreptul rudelor celor mai
m o ş t e n i t o r i (jus non decrescendi), apropiate, în t i m p u l când c e 1
287, 288. c h e m a t Ia s u c c e s i u n e n u s e p r o ­
— Dacă moştenitorul renunţător nunţă, d e a luă măsuri conser­
nu are comoştenitori în acelaş vatorii, 301.
g r a d , p a r t e a lui t r e c e la clasa u r ­ — Dreptul acestor moştenitori
m ă t o a r e d e m o ş t e n i t o r i , 287 u r m . d e a introduce acţiunea în î m ­
— Revocarea renunţărei. părţeală, 301. V . împărţeală.
— Cazurile e x c e p ţ i o n a l e în c a r e — Dreptul creditorilor moşteni­
r e n u n ţ a r e a este revocabilă, 264, torului, c a r e n u s'a pronunţat
265, 290. încă, d e a primi s u c c e s i u n e a în
— Dreptul ce are moştenitorul n u m e l e ş i în l o c u l d e b i t o r u l u i l o r ,
renunţător d e a reveni asupra re­ cât timp acest drept nu este pres­
n u n ţ ă r e i sale, şi c o n d i ţ i i l e s u b c a r e c r i s ( C o n t r o v . ) , 3 0 7 , 4 4 4 şi t o m . V ,
el poate să r e v i e , 290 urm., 292. p. 206, 224.
— Cazul când sunt mai mulţi — Dreptul creditorilor anteriori
m o ş t e n i t o r i r e n u n ţ ă t o r i , 292, n. 2. renunţărei de a cere revocarea re­
— Imposibilitatea d e a s e re­ nunţărei făcută în dauna şi în
tracta renunţarea d u p ă expirarea frauda tor, 3 0 2 u r m -
t e r m e n u l u i d e 30 d e a n i , 294. — Prescrierea acestei acţiuni
— Respectarea drepturilor d o ­ (aplic, d r e p t u l u i c o m u n ) , 307.
b â n d i t e d e terţii, 294, 295. — Data creanţei s u b semnătură
 Succesiune Succesiune
p r i v i t ă n u a r e n e v o e d e a fi c o n ­ — Nulitatea în s p e c i e este re­
statată printr'un act a v â n d dată lativă, 312.
c e r t ă , c o n f o r m a r t . 1182 C . c i v . , — Prescrierea acestei acţiuni
p. 3 0 3 , n. 2. (Controv.), 3I2, 313.
— Creditorii posteriori renun- — Confirmarea nulităţei renun­
ţ ă r e i n'o p o t a t a c a c a f r a u d u l o a s ă , ţărei, 313.
3 0 3 , n. 2. — Efectul anularei renunţărei,
— Dreptut d e a atacă renunţa­ 313.
rea ca frauduloasă n u aparţine — Soarta actelor f ă c u t e d e terţii,
l e g a t a r i l o r , 3 0 3 , n. I. medio tempore, c u moştenitorul
— In c a z d e f a l i m e n t al m o ş t e ­ actualmente e v i n s (Controv.), 313.
nitorului renunţător, acţiunea s e — Cazurile în care r e n u n ţ a r e a
va exercita de judecătorul sindic este inexistentă, 313 u r m .
în c a l i t a t e d e r e p r e z e n t a n t al c r e ­ — Efectele inexistenţei renun­
d i t o r i l o r , 3 0 3 , n. 1. V . Faliment. ţărei, 314.
— Pentru ca creditorii anteriori — Renunţarea la o succesiune
r e n u n ţ ă r e i s'o p o a t ă r e v o c a p e viitoare nedeschisă încă (Inadmi-
calea acţiunei pauliane, renunţa­ sibilitate), 3 1 4 u r m . V . Pacte suc­
1
r e a t r e b u e s ă fie n u n u m a i p ă ­ cesor a e.
gubitoare, ci şi frauduloasă, frauda — Pedeansa edictatâ contra
fiind u n e l e m e n t al a c ţ i u n e i p a u - moştenitorului care, cu rea cre­
liene (Controv.), 304 u r m . dinţă, a pus la o parte sau a
— N u n u m a i r e n u n ţ a r e a Ia o ascuns lucruri de ale succesiunei,
s u c c e s i u n e , dar şi a c c e p t a r e a ei 322 u r m .
p o a t e fi r e v o c a t ă c o n f o r m d r e p ­ — Persoanele cărora s e aplică
tului c o m u n , prin exercitarea a c ­ această p e d e a p s ă , 324 nota.
ţ i u n e i p a u l i e n e . 272, 273 şi 306. — Aplicarea acestei pedepse
—- D r e p t u l c r e d i t o r i l o r , c a r e a u m i n o r i l o r doli capaces (Controv.),
i z b u t i t în a c ţ i n n e a p a u l i a n ă , d e a 324, n o t a i , 335.
primi succesiunea c u autorizarea — Aplic, acestei p e d e p s e fe­
justiţiei, în u r m a anularei renun­ m e e i m ă r i t a t e , 325 nota.
ţărei c a frauduloasă, 302, n. 1 şi — Neaplicarea acestei pedepse
308. legatarilor s a u donatarilor parti­
— Motivele autorizărei justiţiei, culari, cari n u sunt moştenitori,
p e c a r e j u d e c ă t o r i i n'o p o t r e f u z a , 324, nota.
308. — N i c i a s o c i a ţ i l o r , c a r i a r fi
— A c c e p t a r e a din partea credi­ ascuns lucruri d e ale societăţei,
torilor nu-i face să d e v i e moşte­ 3 2 4 n o t a ş i 6 1 4 , n, 5 , p r e c u m ş i
n i t o r i ai d e f u n c t u l u i , în c â t e i n u t o m . I X , p . 5 3 0 , t e x t ş i n. 5. V .
p o t fi u r m ă r i ţ i d e c ă t r e c r e d i ­ Societate.
torii s u c c e s i u n e i (Controv.), 309. — Necesitatea unei fraude din
—In urma acestei acceptări din p a r t e a m o ş t e n i t o r u l u i , 225, n. 1 ;
p a r t e a c r e d i t o r i l o r , e i t r e b u e s ă fie 330, 3 3 1 , 335.
c h e m a ţ i Ia t o a t e o p e r a ţ i i l e î m p ă r ­ — C e s e î n ţ e l e g e prin l u c r u r i
ţelei, 309, 310. d e a l e s u c c e s i u n i i , 3 2 6 , n . 1.
— Dreptul creditorilor, chiar — A s c u n d e r e a unor lucruri stră­
posteriori renunfărei, de a atacă j ine d e moştenire, cu credinţa că
a c e a s t ă r e n u n ţ a r e c a s i m u l a t ă , 310. ele fac parte din succesiune (Con­
V. Simulaţie. t r o v . ) , 3 2 6 , n. 2 .
— Cazurile în care renuuţarea — N e d e c l a r a r e a unei datorii în
poate fi anulată după cererea inventariul succesiunei constitue
părţilor interesate, 310 urm. o a s c u n d e r e în s e n s u l l e g e i , 326,
— Cazurile în care renunţarea n. 2.
este numai anulabilă (neîndepli- — Quid î n p r i v i n ţ a p r o d u c e r e i
nirea formelor legale, violenţă, unui t e s t a m e n t falş? (Controv.),
f r a u d ă ş i e r o a r e ) , 311 u r m . 3 2 5 , n. 2 .
— N e a p l i c . î n s p e c i e a a r t . 674 — A p l i c a r e a art. 703 donaţiu-
C. c i v . ( C o n t r o v . ) , 3 1 2 . nilor reductibile şi raportabile

Succesiune
(Controv), nota 2 dela p. 3 2 6 ,
327.
— Cazul când mai mulţi moş­
tenitori au a s c u n s lucruri d e a l e
s u c c e s i u n e i (răspunderea lor so­
lidară, în baza art. 1003 C. c i v ),
328, 334.
— Cazul când sustragerea este
posterioare renunţărei moştenito­
rului (comiterea unui furt). 3 2 8 ,
329, 331 n. 4. V . Furt.
— Cazul când s u s t r a g e r e a este
posterioară renunţărei, însă ante­
rioară acceptărei altor moşteni­
tori (Controv.), 3 2 9 .
— Cazul când moştenitorul s u ­
fere numai una din p e d e p s e l e e-
dictate d e l e g e , 3 2 9 , 330.
— A d m i t e r e a tuturor mijloacelor
d e probă pentru d o v e d i r e a dosirei
şi a fraudei, 3 3 0 .
— Moştenitorul posesor d e rea
credinţă al unui obiect din s u c c e ­
siune, nu poate i n v o c a art. 1909
C. civ., pentrucă acest text nu
apără decât p e posesorul d e bună
credinţă, 330. V . Prescripţie.
—Pronunţarea p e d e p s e l o r pre­
v ă z u t e d e l e g e d e către tribu­
nalele civile, 3 3 1 , n. 4.
— Acţiunea c e moştenitorii, l e ­
gatarii şi creditorii a u contra moş­
tenitorului fraudulos, s e prescrie
prin 3 0 d e ani, iar nu prin 5 ani,
331.
— Cazul în care s e poate aplica
prescripţia penală d e 5 ani, 3 3 2 .
— Neîmpărtăşirea moştenito­
rului fraudulos din lucrurile a s ­
c u n s e sau dosite d e el (pedeapsa
talionului), 3 3 2 , 3 3 3 .
— Restituirea lucrurilor dosite
din partea moştenitorului frau­
dulos s a u d e către moştenitorii
moştenitorului, 3 3 2 , n. 2 .
— Cum s e face restituirea lu­
crurilor dosite, 3 3 3 .
— Cazurile când s e aplică p e ­
d e a p s a d e mai s u s , 3 3 3 .
— Plata d e către moştenitorul
fraudulos a dobânzilor sumelor
sustrase, 3 3 4 .
— Plata cheltuelilor d e jude­
cată, 3 3 4 .
— Contribuirea moştenitorului
fraudulos la plata datoriilor d e ­
functului (Controv.), 3 3 4 . V . Plata
datoriilor.
1021
— Acceptarea succesiunei sub
beneficiu de inventar, 3 3 6 urm. V .
Beneficiu de inventar.
— Succesiunile vacante, 4 2 8 urm.
V. Succesiune vacantă
— împărţeala şi raportul, 4 4 5
urm. V . Împărţeală, Raportul la
masa succesorală, etc.
Succesiune beneficiară. — Vezi
Beneficiu de inventar.
Succesiune vacantă. — O s u c ­
c e s i u n e nu poate niciodată fi pro­
priu zis vacantă, ci numai pre­
s u p u s ă vacantă, 4 2 9 urm.
— Deosebire între s u c c e s i u n e a
v a c a n t ă şi c e a în părăsire (en
deshérence), 432.
— Cazul când există moştenitori
nesezinari, 4 3 0 , n. 1.
— Cazul când există legatari
sau donatari universali (Controv.)
4 3 1 , nota.
— Cazul când moştenitorul c h e ­
mat la s u c c e s i u n e renunţă (Con­
t r o v ) , 4 3 1 , nota.
— Vacanţa parţială a s u c c e s i ­
unei (Controv.), 4 3 2 nota.
— In caz d e s u c c e s i u n e vacantă,
separaţia d e patrimonii nu are loc,
fiindcă nu există un moştenitor
a v â n d un patrimoniu c u care să
s e poată confunda patrimoniul d e ­
functului, 736. V . Separ, de patri­
monii.
— Rânduirea unui curator si
procedura acestei rânduiri, 433
urm.
— Curatorul rânduit în mod n e ­
regulat s e consideră ca un moş­
tenitor aparent (Controv.), 9 0 8 ,
n. 1. V. Moşt. aparent.
— Unitatea curatelei, 4 3 4 nota.
— A c e s t curator n u s e rându-
eşte, în g e n e r e , atunci când moşt.
beneficiar predă creditorilor şi le­
gatarilor bunurile s u c c e s i u n e i ,
s p r e a se scuti d e plata datoriilor,
378, 379. V. Benef. de inventar.
— Intrarea curatorului în func­
ţiune fără prestarea jurământului
şi fără darea unei cauţiuni, 4 3 7 ,
t e x t şi note.
— Curatorul nu este obligat a
primi funcţiunea sa, 4 3 7 n. 1.
— Curatorul are drept la un
onorar, 438.
— A c e s t onorar nu poate fi m a i
mare d e 10°/o din venitul net al
 Succesiune vacantă Succesiune vacantă

bunurilor administrate (anologie d e c â t în privinţa v â n z ă r e i i m o ­

din art. 615 § ultim P r . civ.). 438, bilelor, 441, 442.
n. 2 . — Validitatea actelor făcute d e
— P e r s o a n e l e care pot a v e à in­ curator în limitele m a n d a t u l u i s ă u ,
teres la r â n d u i r e a curatorului, 441.
434, n . 2. — Cazul c è n d u n imobil a fost
— C a z u l c â n d s'a r â n d u i t u n v â n d u t fără îndeplinirea formelor
c u r a t o r f â r ă c a s u c c e s i u n e a s ă fi legale. 441.
fost v a c a n t ă ( C o n t r o v ) , 435. — El t r e b u e s ă v e r s e banii la
— Renunţarea moştenitorului c a s a d e c o n s e m n a ţ i i , 443.
i v i t m a i în u r m ă (Controv.), 436. — M o d u l d e plată al l e g a t a ­
— Administraţia curatorului. rilor, 443.
( D r e p t u r i l e şi î n d a t o r i r i l e lui), 437 — Plata creditorilor succesi­
urm. unei, 443, 444.
— A c t e l e la c a r e t r e b u e s ă p r o - — Creditorii n u pot însă să ur­
ceadă curatorul (ridicarea p e c e - mărească direct averea de moş­
ţ i l o r şi f a c e r e a i n v e n t a r u l u i ) , 4 3 7 . tenire (Controv.), 444.
— Formele inventarului sunt — Dreptul d e i n t e r v e n ţ i e al c r e ­
a c e l e p r e v ă z u t e p. m o ş t e n i t o r u l d i t o r i l o r , 4 3 9 , n . 2, 4 4 4 .
b e n e f i c i a r , 4 3 7 . V e z i Benef. de in­ — Creditorii succesiunei v a ­
ventar. cante nu pot însă să accepte suc­
— Curatorul n u poate să facă cesiunea, acest drept aparţinând
tranzacţii, n i c i compromisuri, numai creditorilor moştenitorilor,
437. V . Tranzacţie. şi î n s p e c i e , n u e x i s t ă m o ş t e n i t o r ,
— Responsabilitatea curatorului 307, 444.
(culpa lata ş i culpa levis), 4 3 9 . — Modurile d e încetare ale func-
— Curatorul reprezintă succe­ ţiunei curatorului, 442, 443.
s i u n e a în j u s t i ţ i e atât ca r e c l a m a n t — In c a z d e s u c c e s i u n e v a c a n t ă ,
c â t şi c a p â r î t , 4 3 9 . separaţia d e patrimonii n u a r e loc,
— E x e r c i t a r e a acţiunei în p e ­ 736. M a i v e z i î n p r i v i n ţ a s u c c e ­
tiţie d e ereditate d e către c u ­ s i u n i l o r v a c a n t e , p . 3 8 6 , 7 4 4 , n . 2, e t c .
r a t o r , 8 9 7 . V . Petiţie de ereditate. — A v e r i l e succesiunilor vacante
— Dreptul creditorilor d e a in­ n u s e m a i c u v i n astăzi Statului,
t e r v e n i în instanţele a n g a j a t e d e ci Casei centrale a meseriilor,
c u r a t o r p e n t r u a-şi o c r o t i i n t e ­ d u p ă art. 200 § 6 din l e g e a dela
r e s e l e l o r , 4 3 9 , n. 2 , 4 4 4 . 1912 p e n t r u o r g a n i z a r e a m e s e r i ­
— C u r a t o r u l a d m i n i s t r e a z ă şi ilor, c r e d i t u l u i şi a s i g u r ă r i l o r m u n ­
lichidează s u c c e s i u n e a , fără c a j u ­ citoreşti.
stiţia să-i poată modifica puterile — Tot acestei Case se cuvine
ce-i conferă l e g e a , s u b îndato­ şi produsul cupoanelor efectelor
r i r e a d e a d à s o c o t e l i , 439- d e Stat, r ă m a s e n e r e c l a m a t e t i m p
— Actele c e poate face cura­ d e c i n c i a n i (art. 200 § 8 d i n m e n ­
torul, 440. ţionata lege).
— U r m ă r i r e a c r e d i t o r i l o r şi p r i ­ —Dispoziţiile codului civil sunt
m i r e a banilor datoriţi s u c c e s i u n e i , deci astăzi abrogate, în privinţa
440. succesiunilor vacante, prin l e g e a
— El nu poate să r e v o a c e prin m e n ţ i o n a t ă d e l a 1912, a b r o g a r e a
acţ. pauliană actele frauduloase fiind în s p e c i e e x p r e s ă , i a r n u
e m a n a t e dela defunct, nici să o- tacită. V e z i asupra principiului
p u e lipsa d e dată certă emanată că o l e g e specială n u poate, în
dela acesta, 440. m o d tacit, să a b r o a g e o l e g e g e ­
— Facerea actelor de admini­ nerală, după c u m o lege generală
straţie, 440. nu poate să abroage tacitamente
— El n u p o a t e f a c e n i c i u n a c t o l e g e specială, t o m . I al Coment,
d e dispoziţie afară d e vânzarea n o a s t r e , p . 50, t e x t ş i n. 3.
m o b i l e l o r şi a i m o b i l e l o r , nici
chiar c u autorizarea justiţiei, ase­ — Statul. — E s t e p r e s u p u s sol­
m e n e a autorizare nefiind a d m i s ă I v a b i l , 193, n. 2 .
 — Succesiunea vacantă nu se
mai c u v i n e astăzi Statului, ci Casei
centrale a meseriilor, după art.
2 0 0 § 6 d i n l e g e a d e l a 1912 p e n t r u
organizarea meseriilor, creditului
şi a s i g u r ă r i l o r m u n c i t o r e ş t i , p .
1022, V . Succesiune vacantă.
— Sultă. — E t i m o l o g i e , 5 2 7 , n . 3 .
— C o m p e n s a r e a loturilor m a i
m a r i printr'o sultă în bani, 527,
7 8 9 , 7 9 6 , V .'împărţeală, Privilegiu.
— Cazurile c â n d sulta p r o d u c e
d o b â n d ă , 529.
— Împărţeala şi licitaţia n u sunt
s u p u s e acţiunei rezolutorii pentru
neplata sultei, p e care o datoreşte
unul din copărtaşi pentru ega­
l i z a r e a l o t u r i l o r , fiindcă c o n d i ţ i a
rezolutorie n u este subînţeleasă
în împărţeală, c a în c o n t r a c t e l e
s i n a l a g m a t i c e , 789. V . împărţeală.
— P ă r ţ i l e p o t î n s ă s t i p u l a într'o
împărţeală pactul comisor expres,
4 9 0 , n. 1, 790, 838. V . împărţeală,
Pact comisor, e t c .
— Superficie. — E x i s t e n ţ a d r e p ­
tului d e superficie în legislaţia
n o a s t r ă (Controv.), t o m . III, p a r t e a
I, p . 2 2 2 u r m . ; t o m . I X , p . 3 6 , n .
3 şi t o m . X , p . 564.
— Superficiarul are drept la co­
moara găsită însuprafaţa care este
proprietatea lui, 31. V . Comoară.
T lului e x e c u t o r , 710.
— Talion ( p e d e a p s a t a l i o n u l u i ) ,
333, t e x t ş i nota 2. V e z i a s u p r a
a c e s t e i p e d e p s e , I. T a n o v i c e a n u ,
Curs de drept penal, I, 2 0 u r m . ,
p . 13 u r m . ( B u c u r . 1912).
Taxe militare. — S u n t s u p u s e
r a p o r t u l u i , 6 2 2 . V . Armată, Ra­
port, e t c .
— V e z i în privinţa modului d e
stabilire al taxelor militare, C a s .
r o m , S - a III, Cr. judiciar d i n 1912,
No 62, p . 732, N o . 4.
— Testament. — D a c ă c l a u z a
ilicită cuprinsă într'un t e s t a m e n t
se consideră ca nescrisă sau anu­
lează însuş testamentul (Controv.),
465, n o t a . C p r . C. G a l a ţ i , Dreptul
1912, N o . 5 5 .
— Testamentul strămută pro­
p r i e t a t e a , 7.
— Dreptul d e proprietate imo­
biliară c e rezultă dintr'un testa­
m e n t este opozabil terţiilor inde­
p e n d e n t d e o r i c e t r a n s c r i e r e , 7,
n. 1 ş i t o m . X , p . 7 1 5 n. 1 ş i p .
742. V . Transcriere.
— Faptul d e a dispune prin
t e s t a m e n t d e u n l u c r u al s u c c e ­
siunei s e consideră, după moartea
testatorului, c a o acceptare tacită
a s u c c e s i u n e i , 241. V . Succesiune.
— Stipularea unei clauze p e ­
n a l e într'un testament. (Validi­
tatea acestei clauze d e câteori n u
atacă rezerva s a u u n alt principiu
d e o r d i n e p u b l i c ă ) , 855. t e x t şi n o t a
5, 8 8 2 ş i 8 9 0 , n . 2. V . Clauză pe­
nală, împărţeala ascendenţilor.
— împărţeala averei ascenden-
denţilor, între descendenţii lor,
p r i n t e s t a m e n t , 861 u r m . V . îm­
părţeala ascendenţilor.
— Poprirea făcută d e legatar
în b a z a u n u i t e s t a m e n t , C a s . r o m .
Cr. judiciar 1912, N o . 63, p . 737.
— Tezaur. — V . Comoară.
— Titlu e x e c u t o r . — E x e c u t a r e a
în contra moştenitorilor a titlu­
rilor e x e c u t o r i i dobândite contra
d e f u n c t u l u i , 707 u r m .
— Necesitatea unei încunoşti-
inţări c o l e c t i v e , 710.
— A c e a s t ă notificare este n e c e ­
sară chiar când moştenitorii a v e a u
c u n o ş t i n ţ ă d e s p r e e x i s t e n ţ a tit­
— P r o c e d u r a notificare^, 711.
— R e n u n ţ a r e a părţilor la c o ­
municare, 711.
— încunoştiinţarea prescrisă d e
l e g e p o a t e fi c o m u n i c a t ă m o ş t e ­
nitorilor î n t e r m e n u l defipit d e
lege pentru facerea inventarului
şi deliberare, 711.
— In timpul celor o p t zile dela în-
cunoştiinţare, creditorul n u poate
face niciun a c t d e e x e c u t a r e , 711.
— Comandamentul prealabil fă­
când parte dinurmărire, nu poate
fi c o m u n i c a t d e c â t 8 z i l e d u p ă
încunoştiinţarea titlului executor,
712. V . Comandament prealabil.
— Comunicarea comandamen­
tului î n t r e r u p e prescripţia, 712.
— C a z u l c â n d , la m o a r t e a d e b i ­
torului, e x e c u t a r e a î n c e p u s e , 712.
— Cazul c â n d între moştenitori
unii sunt minori s a u interzişi, 712.
1024
— Faptul de a comunica moş­
tenitorului titlul e x e c u t o r d o b â n d i t
în c o n t r a d e f u n c t u l u i şi c h i a r d e
a e x e c u t a a c e s t titlu contra lui,
urmărindu-se averea succesiunei,
n u c o n s t i t u e o n o v a ţ i u n e , 740. V .
Separ, de patrimonii.
— Titlul pro herede. V e z i Pro
herede.
— Titluri la purtător. — T i t l u ­
rile la purtător, e ş i t e la sorţi c u
o primă sau u n câştig, sunt su­
puse raportului numai pentru va­
loarea n o m i n a l ă a titlului, câşti­
gul dobândit prin favoarea sor­
ţilor, a p a r ţ i n â n d descendentului
donatar, 642.
— A r t . 1 9 0 9 d i n C. c i v i l e s t e a p l i ­
cabil titlurilor la purtător, 802, 919.
V . ş i C a s . r o m . Dreptul 1912, N o .
59. V . Mobile.
— Tradiţia. — N u figurează î n
c o d u l fr. c a m o d d e a d o b â n d i ş i
d e a s t r ă m u t a p r o p r i e t a t e a , 4, n. 3 .
— D e f i n i ţ i a t r a d i ţ i e i , 7.
— Cazurile c â n d tradiţia m a i
strămută astăzi proprietatea (când
lucrul n u este d e t e r m i n a t în in­
d i v i d u a l i t a t e a sa, ci n u m a i în s p e ­
c i a s a (in genere) şi c â n d e s t e
v o r b a d e d a r u r i m a n u a l e ) , 8. V .
Dar manual. C p r . C a s . r o m . , Cr.
judiciar d i n 1911, N o . 78.
— Transcriere. — î m p ă r ţ e a l a
imobiliară este opozabilă terţiilor
f ă r ă a fi t r a n s c r i s ă , p e n t r u c ă î m -
părţealj este declarativă d e pro­
p r i e t a t e şi, în d r e p t u l n o s t r u , n u
se transcriu decât actele transla­
t i v e d e p r o p r i e t a t e , 493 şi 790.
V e z i ş i t o m . X , p . 7 3 9 , n. 3 . V .
împărţeală, p. 965.
— Şi dreptul d e proprietate
imobiliară, c a r e rezultă dintr'un
testament, este opozabil terţiilor,
independent d e orice transcriere,
7, n. 1 ş i t o m . X , p . 7 1 5 , n . 1 ş i
p. 442. V . Testament.
— Î m p ă r ţ e a l a ascendenţilor, fă­
cută prin donaţiune trebue însă
a fi t r a n s c r i s ă s p r e a p u t e à fi o -
p u s ă terţiilor, 873, 874. V . împăr­
ţeala ascendenţilor.
— D r e p t u l p e c a r e a r t . 6 8 4 îl
c o n f e r ă v ă d u v e i s ă r a c e , fiind u n
adevărat drept de succesiune, nu
e s t e s u p u s t r a n s c r i e r e i , 215, 2 1 6 .
— Ordonanţele de adjudecare
sunt însă s u p u s e transcrierei, 493,
n. 1. V . Ordonanţe de adjudecare.
— Lipsa transcrierei n u poate
fi p r o p u s ă d e c â t d e t e r ţ i i , p e n t r u
c a r e e a a fost înfiinţată, t o m . X ,
p . 7 4 4 u r m . ş i C a s . r o m . , Cr. ju­
diciar d i n 1912, N o . 3 3 , p a g . 3 9 5 .
— Teoria generală a transcri­
e r e i , t o m . X , p . 733 u r m .
— S'a d e c i s , c u d r e p t c u v â n t ,
c ă p â n ă la t r a n s c r i e r e , d r e p t u r i l e
asupra unui imobil rezultând din
actele s u p u s e acestei formalităţi,
n u p o t ii o p u s e t e r ţ i i l o r c a r e a u
drepturi asupra acestui imobil;
de unde rezultă că, pentru a s e
puteà opune lipsa acestei forma­
lităţi, t r e b u e c a c e l c e o i n v o a c ă
să stabilească c ă a r e u n d r e p t
asupra imobilului în litigiu. Cas.
r o m . I, Cr. judiciar 1912, N o . 5 7 .
—Transcrierea contractelor d e
locaţiune, tom. IX, p. 209 u r m .
— S'a d e c i s , î n p r i v i n ţ a t r a n s ­
crierei contractului d e locaţiune
sau arendare, că deşi legea nu c e r e
d e c â t t r a n s c r i e r e a în e x t r a c t a
acestui contract, totuşi pentru c a
a c e a s t ă t r a n s c r i e r e s ă fie v a l i d ă
şi opozabilă terţiilor, trebue c a
extractul să cuprindă cel puţin
condiţiile esenţiale ale unui con­
tract d e arendare, şi a n u m e : n u ­
mele proprietarului, cuantumul
arenzei, n u m e l e m o ş i e i şi durata
contractului, aceste condiţii inte­
r e s â n d c u d e o s e b i r e p e terţii, c a r e
v o e s c să cerceteze registrele d e
transcripţii; aşa că transcrierea
făcută p e n u m e l e altei p e r s o a n e
decât a proprietarului sau a con-
stituitorului d e drepturi, nu poate
fi o p u s ă t e r ţ i i l o r . C a s . r o m . Dreptul
din 1912, N o . 38.
— Transmitere — S u c c e s i u n e a
p r i n t r a n s m i t e r e , 122, I23, 2 5 5 u r m .
V. Succesiune.
— Deosebire între transmiterea
succesiunei şi reprezentaţie, _255
u r m . V . Reprezentaţie, Succesiune.
— Tranzacţie—Validitatea tran­
zacţiilor intervenite între m o ş t e ­
nitorul a p a r e n t şi terţii (Controv.)
9 1 8 ş i t o m . X , p . 2 0 1 , n . 1.
— Soarta tranzacţiilor făcute
d e m o ş t . b e n e f i c i a r , 388, 389, t e x t
ş i n o t a 5. V . Benef. de inventar.
— De curatorul succes, v a c a n t e ,
437.
 , Trus.)U. — D a c ă ; e s t e s a u n u zarea s a u licitarea unui v a s , 452,
supu> raportului (Controv.), 623. n. 1 ; 4 5 5 , -n. 4 . V . Licitaţie.
Trusturi arendăşeşti, 4 4 6 , n. 2 , Văduva săraca.— D r e p t u l e i i a
V e z i ş i Ca$. r o m . Dreptul Am 1912. succesiunea bărbatului (succe­
N o . 4 7 ş i 5,1, p r e c u m ş i Cr. judi­ s i u n e n e r e g u l a t ă , .şi a n o m a l a ) , 6 2 ,
ciar d i n 4 9 1 2 , N o . . 5 4 , u n d e surit „197 u r m , 5 2 3 , 5 2 4 ; 7 9 2 , n . 2 . V . S u c ­
p u b l i c a t e ş i a l t e dfecizii a s u p r a cesiune, p . 1015..
a c e s t e i chestiiirii.
Vătămare. — V . Leziune.
\: a Vânat. — E s t e u n m o d o r i g i n a r
Uzucapiune ( p r e s c r i p ţ i a a c h i z i - i de a dobândi proprietatea anima­
tivă) —Este un m o d d e a dobândi lelor sălbatice, care trăesc in
p r o p r i e t a t e a , 8. laxitate naturali, 12. "V[: Animate,
— E f e c t e l e s e z i n e i în p r i v i n ţ a Ocupaţie, e t c .
u z u c â p i u n e i , 54. V e z i în Errata, — Momentul când proprietatea
p a g . 9 2 3 , î n d r e p t a r e a f ă c u t ă la e s t e s t r ă m u t a t ă la v â n ă t o r , \&
p a g . 54. — Regulele dela ocupaţie nu
— Dacă împărţeala poate cons­ se aplică animalelor îndumesni-
titui u n titlu just, c a r e s ă poată c i t e , 12.
s e r v ì d e b a z ă u z u c â p i u n e i d e 10 — N i c i la a c e l e s ă l b a t i c e , c a r e
s a u 2 0 d e a n i ( C o n t r o v . ) , 791, 7 7 2 . s e g ă s e s c în l o c u r i î n c h i s e , 18.
V . împărţeală, p. 969. — P e r d e r e a proprietăţei ani­
— Dacă împărţeala făcută d e m a l e l o r sălbatice prin redobân­
ascendenţi este, pentru descen­ d i r e a l i b e r t ă ţ e i l o r . 17.
d e n ţ i , u n titlu j u s t , c a r e s ă - i p o a t ă —Dreptul roman.dreptul vechiu
c o n d u c e la u z u c a p i u n e , n. 3 d e l a fr. ş i d r e p t u l n o s t r u a n t e r i o r î n
p. 875. 876. p r i v i n ţ a v â n a t u l u i , 16.
— Quid î n p r i v i n ţ a t i t l u l u i d e — Dreptul d e a v â n a este un
m o ş t e n i t o r ? V . Pro herede. a t r i b u t a l p r o p r i e t ă ţ e i , 14.
— D r e p t u l d e a v â n ă al a r e n ­
Uzufruct, Uzufructuar.—Dreptul d a ş u l u i şi u z u f r u c t u a r u l u i , 16. V .
uzufructuarului d e a v â n a p e pă­ Arendaş, Uzufruct, etc.
m â n t u l s u p u s u z u f r u c t u l u i , 16. — Vânarea p e proprietatea al­
— Uzufructuarul nu are drept t u i a , 16, 17.
Ia c o m o a r a a f l ă t o a r e în f o n d , d e c â t — D i s p o z i ţ i i l e p r i v i t o a r e la v â n a t
c a găsitor, 30. V . Comoară. din Manualul administrativ al
— Nu există indiviziune între M o l d o v e i , 14, n. 3 . V . Manualul
u z u f r u c t u a r şi n u d u l p r o p r i e t a r , administrativ.
4 4 5 . n. 2 ; 4 6 0 , n. t ; 7 7 2 , 7 9 9 . V .
Indiviziune, împărţeală, etc. Vânzarea ( l u c r u l u i a l t u i a ) ( C o n ­
— In c a z d e c o n s t i t u i r e a u n u i t r o v . ) , 5 8 8 , n. 4 : t o m . V I , p . 2 6 1 ,
u z u f r u c t s a u altui d r e p t real d e ! n o t a 1; t o m . V I I I , p a g . 5 6 9 u r m . ;
c ă t r e p r o p r i e t a r u l în i n d i v i z i u n e , t o m . X , p . 194, n 2 , e t c .
u z u f r u c t u l n u v a fi v a l i d d e c â t
sub condiţia ca imobilul g r e v a t Viabilitatea. — N u e s t e c e r u t ă
s ă fi c ă z u t , p r i n e f e c t u l î m p ă r ţ e l e i , d e legea noastră pentru c a copilul
în lotul c o n s t i t u i t o r u l u i d r e p t u l u i , să poată m o ş t e n i şi t r a n s m i t e s u c ­
449, 6 6 0 , 7 8 8 . ' i V . împărţeală, etc. c e s i u n e a , fiind s u f i c i e n t c a el s ă
se nască viu, ceeace este o chestie
Uzufruct legal. — P ă r i n t e l e n e ­ d e f a p t , 73-75. M a i v e z i t o m . I,
d e m n p i e r d e u z u f r u c t u l l e g a l , 111, p a g . 2 4 6 ; t o m . I I , p a g . 245, 2 4 6 ;
n o t a . 1. V e z i Administr. legală. tom. V I I , p a g . 308, 309, ete. Vezi
Nedemnitate, Succesiune, etc. Succesiune, p . 1009.
— Dreptul roman, dreptul străin
si d r . n o s t r u a n t e r i o r i n a c e a s t ă
V p r i v i n ţ ă , 7 4 , n. 1.
Vas.—Regulele speciale admise — D r e p t u l f r a n c e z şi d r e p t u l
de codul d e comerţ pentru vân­ italian, 73.
 — Ce trebue să d o v e d e a s c ă acel
care reclamă o s u c c e s i u n e , în nu­
m e l e copilului (Controv.), 74, text
şi n. 2.
— Cum s e v a stabili momentul
concepţiunei copilului (aplic, pre-
zumpţiilor dela legitimitate) (Con­
trov.), 75, 76. V . Succesiune.
Violenţa —Este o cauză d e anu­
lare a acceptărei unei succesiuni,
267, ad notam.
— Este o cauză d e anulare a
convenţiilor în g e n e r e şi a îm­
părţelei, 829, 8371
— Temerea chiar întemeiată a
unui proces, nu este însă o v i o ­
lenţă d e natură a atrage anularea
împărţelei, 837.
— A c ţ i u n e a în anulare care re­
zultă din violenţă, ca şi din c e l e ­
lalte vicii d e consimţimânt, poate
fi confirmata atât e x p r e s cât şi
tacitamente, 845 urm. V . Confir­
mare, Impărfeală, etc.
— Violenţa, ca şi dolul, poate
fi dovedită prin orice mijloace d e
probă, 838. V . Doi.
z
Zestre.—Vezi Dotă, Raport,etc.