Andrei Tarkovski n oglinda crestinismului [I]

COSTION N I C O L E S C U

u exista crestin (ct de ct) cu preocupari culturale serioase, care sa nu -l socoteasca pe Andrei Tarkovski printre preferatii sai, considerndu -l dintre acei, putini printre reg izorii mari, cu preocupari fatise pentru spiritualitatea crestina. La fel de adevarat este ca cei mai multi dintre acestia nu par sa fi vazut si altceva dect Andrei Rubliov sau, chiar daca au mai vazut, sa ramna cantonati la acest film. Chiar si parintel e Iustin Marchis, considerat ndeobste ca fiind mai deschis spre cultura lumii si mai cunoscator al ei, spunea ntr -o recenta ntlnire cu Marina Tarkovskaia, sora lui Andrei, ca o data cu Andrei Rubliov se ncheie viziunea crestina a lui Tarkovski, ca ea nu mai este de regasit n filmele sale ulterioare (!??!). Si fiindca a venit vorba despre preoti, ar trebui poate sa amintesc cum am fost cu Parintele Dumitru Staniloae sa vedem mpreuna Calauza si cum el a fost extrem de impresionat de film, gasind n el numeroase trimiteri si sugerari crestine.

Cred ca Andrei Tarkovski poate fi privit n lumea filmului asa cum este privit Dostoievski n lumea literaturii 1 . Olivier Clment afirma la un moment dat ca Dostoievski este, poate, cel mai important teolog crestin al veacului al XIX- lea2. Probabil ca vroia sa sublinieze o idee si a fortat putin nota, dar eu cred ca a facut aceasta afirmatie cu toata seriozitatea si implicarea, si ea este de luat n seama. Personal, subscriu la afirmatia lui Jean-Pierre Maurel, care spune despre Andrei Tarkovski ca a construit imagine cu imagine cea mai mare opera cinematografica crestina3. Fondul ideatic crestin se rasfrge si n stilul regizorului si n abordarea tehnica; de aceea Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel au dreptate sa constate o tratare teologica a peliculei 4. Cu un cuvnt, ceea ce ne propunem, n continuare, este de a vedea cum arata Andrei Tarkovski privit prin oglinda crestinismului. Nu supunndu- l, ca unui alt pat al lui Procust, judecatii formale a dogmelor si canoanelor Bisericii, ci extragnd din opera sa duhul ei, descoperind n ce masura inspirarea realizatorului vine de la Duhul Sfnt. Pentru multi dintre noi, sentimentul prim, vaznd filmele lui Tarkovski, este acela ca ne aflam pe un tarm spiritual profund crestin, unul care face parte din teritoriul mai vast al unei culturi ruse impregnate de sentimentul si asumarea conditiei si apartenentei crestine. Ca la toti marii creatori ai lumii, si n cazul lui Andrei Tarkovski, Duhul Se revarsa din abundenta, sporind continutul ideatic si frumusetea. Andrei Tarkovski nsusi este constient ca opera de arta adevarata (inclusiv a sa) cuprinde mai mult dect a

Lucrul acesta l -au semnalat, ntre altii, Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel, care, n ceea ce priveste conceptia construirii personajelor , vad n Tarkovski un mostenito r al lui Dostoievski (La qute de la foi ou Le dernier souffle de lesprit, n vol. A n d r e T a r k o v s k i , col. tudes cinmatographiques nr. 135 -138, d. Lettres Modernes Minard, Paris, 1986, p. 76). Stalker -ul se leaga n linie dreapta de faimoasele chip uri hristice care iluminau universul romanesc al lui Dostoievski ( i b i d e m, p. 82). Nu am reusit, din pacate, sa regasesc locul unde am citit aceasta, pentru a oferi cititorului referinta bibliografica, dar n alta parte am aflat ceva asemanator: Dosto ievski nu spune despre el ca este un romancier crestin. Or, el a determinat facerea unui pas extraordinar n sensibilitatea, n gndirea si, as adauga, n teologia crestina (O L I V I E R C L M E N T , Exprience spirituelle et ouverture cratrice , sur www.taize.fr ).
3 2

J E A N-P I E R R E M A U R E L , Lart est une prire, n F r a n c e C a t h o l i q u e n continuare F C , nr. 2039, 24 ianuarie 1986, p. 16. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L , studiul cit., p. 96.

pus autorul ei n ea 5, asadar ca ea are un Coautor, care, n fond, nu este secund, ci prim. n aceeasi suita de gndire, ar fi de observat cum, ntr- un interviu luat de Aldo Tassone pe marginea filmului Calauza, atunci cnd era ntrebat n legatura cu interpretarea unei scene sau a alteia din film, Andrei Tarkovski raspundea cu seninatate, fara niciun fel de retinere, ca nici el nu stie exact. Sunt lucruri din film pe care abia acum Tarkovski ncerca sa le interpreteze, asa cum o face ndeobste oricare dintre cinefilii avizati6. Din nou, aceeasi evidenta ca se mai adaugase un Autor, stapn al Tainelor, n alcatuirea filmului, ca propria- i opera a capatat rapid o vadita independenta fata de autorul ei vizibil 7 . Desigur, o traire crestina corecta si autentica nu se poate desfasura dect la snul Bisericii. Din punctul de vedere al relatiilor cu Biserica Ortodoxa, este evident ca viata lui Andrei Tarkovski a avut de suferit, n primul rnd n Uniunea Sovietica (cu interdictiile absurde si dure ale regimului comunist), dar, dupa cum o marturiseste, si n exil 8. Dupa plecarea din patrie, a avut o relatie mai apropiata cu mediile bisericesti catolice, care l-au si abordat mai ndeaproape. ntre altele, a acordat mai multe interviuri revistei France catholique, n care problematica crestina este preponderenta. Au fost prilejuri nu numai de comentarii asupra propriilor filme, dar si de deschisa marturisire de credinta 9. O istorie emotionanta n ceea ce priveste interesul accentuat al lui Tarkovski pentru probleme cu caracter religios si pentru oamenii traitori firesti si implicati ai credintei lor, adesea oameni simpli, considerati slabi sau nensemnati, ne-o furnizeaza, n amintirile sale, Michal Lesczylovsky, cel cu care a colaborat la montajul filmului Sacrificiul 1 0. Mai mult, vorbind la un moment dat despre Sacrificiul, Andrei se simte dator sa afirme ct se poate de limpede: Eu sunt, trebuie s-o spun, un om religios 1 1 . De altfel, crede el, Arta este aproape religioasa n
Un film este mai bogat dect ceea ce ne da direct, empiric. (D aca, binenteles, este un film adevarat.) El se reveleaza mai bogat n gnduri si idei, pe care autorul sau nu le -a pus cu buna stiinta. Filmul devine atunci ceva mai mult dect pelicula acoperita cu imagini si montata, mai mult dect povestirea, dect sub iectul de la care s -a plecat. Este ca si cum filmul ar deveni independent de vointa autorului lui, asadar ca si cum ar asimila viata nsasi. Se detaseaza de autor si ncepe sa si traiasca propria -i viata, schimbndu -si forma si sensul n contact cu specta t o r u l (dintr-un text publicat n Iskustvo Kino , Moscova, martie 1979, subtitlul O Kino braze , aparut n Positif , nr. 249/decembrie 1981, a p u d Andrei Tarkovski , Dossier Positif Rivages, Marsilia, 1988 n continuare D P R, p. 72). Cine a pus atunci toate aceste gnduri si idei, daca nu Duhul Sfnt, Inspiratorul? A L D O T A S S O N E, Entretien avec Andrei Tarkovski (Roma, iulie 1980), n D P R, pp. 125 -129; text aparut n Positif, nr. 247/octombrie 1981. Iata, n acest sens, si o marturie directa a lui A N D R E I T A R K O V S K I : Atunci cnd termin un film, si cnd, dupa mai mult sau mai putin timp de lupta, de transpiratie si de snge, el este n sfrsit distribuit, eu ncetez sa ma gndesc la el. Este ca si cum filmul s e detaseaza de mine, pentru a-si ncepe propria viata, adulta, independenta. O viata asupra careia eu nu mai am influenta (Andrei Tarkovski, Le temps scell, d. Cahiers du Cinma, Paris, 1989, p. 157). De altfel, Andrei Tarkovski observa cum din stadiul de definitivare a scenariulu i caracterele personajelor capata o anumita autonomie, iar continutul filmului exercita o influenta concreta asupra vietii sale, i b i d e m, p. 202.
8 La un moment dat i se pune ntrebarea: Care sunt raporturile dumneavoastra concrete cu Biserica Ortodoxa?, la care da urmat o rul raspuns: Concret, ele sunt foarte dificile. Eu locuiam odinioara n URSS. Am ajuns n Italia si acum locuiesc n Franta. Asadar, n - a m avut, din nefericire, posibilitatea sa am cu Biserica raporturi normale. Daca merg la slujba aici la Florenta, slujba este oficiata de un grec, uneori de un italian, dar niciodata de un rus. Este Biserica Ortodoxa, dar cea greaca sau o alta. Unicul lucru care m - a i m p r e s i o n a t profund recent a fost ntlnirea mea la Londra cu Parintele Antonie Blum. Relatiile cu Biserica ce r o viata asezata, or, eu ma simt oarecum ca sub ruine dupa un bombardament Si atunci este foarte greu sa ceri de la mine o relatie normala (interviu realizat de Paskal Chelet, n FC , nr. 2060/30 iunie 1986). Trebuie sa marturisesc ca i -am scris Parintel ui Antonie, ca sa vad care a fost reactia sa dupa ntlnirea cu Andrei Tarkovski. Daca mi -amintesc bine, acesta considera ca regizorul este n cautarea a ceva care a venit demult. Nu stiu ct de mult era la curent cu opera lui Tarkovski, dar Parintele nu p area prea impresionat de demersul sau artistic si spiritual. 7 6 5

Sfrsitul vietii sale este marcat de aceasta ntoarcere profunda spre religios, chiar militanta. Cineastul si afla calea n cadrul miscarii intregraliste, miscare destul de traditionala, apropiata de Ioan-Paul II (...) (A N T O N D E B A E Q U E , Andrei Tarkovski , Cahiers du Cinma, Col. Auteurs, d. de ltoile/Cahiers du Cinma, Paris, 1989, p. 16).
10 Fara nicio ndoiala, religia a jucat un rol imens n viata lui Tarkovski. i placea sa -i frecventeze pe credinciosi si sa discute cu ei probleme de credinta. Istoria vietii si a credintei matusii mele era un subiect frecvent n conversatiile noastre. n timpul bolii, el a aflat multa putere n ntelepciunea acestei femei. Sustinerea ei spirituala si reflectiile religioase au lasat o urma adnca n Andrei. Dupa ce a terminat filmul, el mi -a dat pentru matusa mea un afis cu dedicatie. A facut acest gest pentru o femeie pe care nu a ntlnit -o niciodata si despre care stia numai ca si -a consacrat mul t timp ca sa se roage pentru el ( M I C H A L L E S C Z Y L O V S K Y, Souvenirs, n D P R, pp. 13 -14; text aparut n Positif, nr. 324/iunie 1987). 11

A N D R E I T A R K O V S K I , propos du Sacrifice, n D P R, p. 145, text aparut n Positif , nr. 303/mai 1986.

esenta sa, constiinta sacra a unei nalte datorii spirituale. O arta golita de spiritualitate si poarta n sine propria tragedie 1 2.

AMBIGUITATEA OPEREI DE ARTA SI DIFICULTATILE AFERENTE Dificultatile aprecierii corecte a continutului artei lui Andrei Tarkovski provin din faptul ca ne aflam n filmele sale (parca mai putin n spuse si scrieri) n prezenta unei evidente ambiguitati1 3, ambiguitate caracteristica, de altfel, multora dintre creatorii importanti si multora dintre operele lor de arta. Sau, poate ca nu este vorba att de ambiguitate, ct de plurivalenta, de multitudine de straturi de spunere, ca atare de multiple defolieri si multiple posibilitati de citire si de interpretare. Adaugnd marea forta artistica de penetratie a filmelor sale, precum si densitatea continutului lor spiritual, vom ntelege de ce Tarkovski a fost abuziv revendicat de diverse curente spiritualiste sau ncadrat abuziv de altii n ele 1 4. Ar trebui sa mai spunem ca nu orice ambiguitate este rea si, ca atare, condamnabila, ca exista o ambiguitate pozitiva, reiesita din neputinta de a numi clar unele lucruri, ndeosebi dintre acelea cu referire la Dumnezeu. Acea ambiguitate care reiese, numai parelnica, din antinomii si paradoxuri, figuri sine qua non pentru exprimarea dogmatica si pentru cea poetica, de pilda 1 5. Andrei Tarkovski nsusi observa la capodopere un sens deodata ambivalent si sacru, asadar o imposibilitate de a exprima cele sfinte cu un limbaj uman extrem de precis. Pentru a le deslusi clar mesajul, este necesar sa le privesti cu concentrare si sa te lasi impregnat de tainica lor forta regeneratoare 1 6. Uneori ambiguitatea poate fi voita, poate si ca vesmnt pentru a spune lucruri altfel cenzurate 1 7 . La Tarkovski avem de a face cu o multitudine de deschideri ntru interpretare, pornind chiar de la imagini, n care o senzualitate, n acelasi timp, retinuta si exacerbata, pna la incandescenta coexista cu iluminarea interioara (chiar mistica)18. Aceste interpretari depind n mod evident de ochiul spiritual al celui care interpreteaza 1 9. n principiu, toate interpretarile ar trebui sa aiba n cazul lui Tarkovski o ncarcatura pozitiva. n acelasi timp, Tarkovski nsusi este constient ca filmele sale pot fi privite n maniere diferite, dupa gradul de pregatire spirituala si de interes al fiecarui grup de spectatori; el explica realitatea acestor pozitionari si prin faptul ca se exprima n operele sale la un nivel general, cu acces la un numar ct mai mare de oameni, tinnd n penumbra evidentierea optiunilor finale ale lumii sale interioare, lasnd sa se manifeste ct mai libere cele ale spectatorului, care, daca va cauta cu sinceritate si simplitate, va ajunge la Adevarul unic cu bucuria propriei descoperiri, nu cu sentimentul unei impuneri

12

A N D R E I T A R K O V S K I , Le temps scell, p. 157.

13 Tarkovski este un cineast al ambiguitatii ( B A R T H L E M Y A M E N G U A L , Tarkovski le rebelle: non -conformisme ou restauration?, n D P R, p. 25, text aparut n Positif, nr. 247/octombrie 1981).

J e a n-Pierre Maurel arata ca, pri ntre altele, lui Tarkovski i se reproseaza credinta vaga si cetoasa a cineastului, care ar fi ortodox nefiind totusi, care ar putea la fel de bine sa fie musulman, pentru care toate religiile sunt echivalente, pentru care Dumne zeu este ntr - o zi natura, n alta o vaga Fiinta etc. Criticul are dreptate sa afirme n final ca aprecierile de acest gen reprezinta un bruiaj savant n care exceleaza media ( art. cit. , p. 16.). Oare nu si -a numit Sfntul Maxim Marturisitorul una dintre cartile sale, n care desluseste si interpreteaza texte scripturistice, A m b i g u a? Apoi, marile erezii ale crestinismului si sustin adesea nvatatura gresita prin aceleasi pasaje scripturistice ca si martu risitorii dreptei credinte.
16 15

14

A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit , p. 49.

17 La aceasta concluzie ajunge si J A C Q U E S G O I M A R D (Potique de la science -fiction, n D P R, p. 99; text aparut n Positif, nr. 162/octombrie 1974). 18

A se vedea n acest sens si la P ETR K R A L , La maison en feu, n DPR, p. 43; text aparut n Positif , nr. 162/iunie 1986.

Ochiul tau este luminatorul trupului (...). Cnd ochiul tau este curat... [ Luca 11, 34]. Referirea scripturistica este la ochiul spiritual (al mintii), care poate si trebuie sa fie luminatorul ratiunii.

19

exterioare 20 . El considera ca: Functia artei nu este, asa cum cred chiar si unii artisti, aceea de a impune idei sau de a servi drept exemplu, ci aceea de a pregati omul pentru moartea sa, de a-i lucra si iriga sufletul si de a-l face capabil sa se ntoarca nspre bine 21 . Si nu ne aflam atunci, aici, n fata unui om care da curs unui ndemn pe care toti marii duhovnici ni- l adreseaza, acela de a fi necontenit cu gndul la moarte, nu ntrun sens morbid, ci n acela al unei ct mai adecvate pregatiri pentru ceea ce poetul a numit Marea Trecere, ultima treapta spre definitiva transfigurare? Cu alte cuvinte, artistul este chemat nu spre afirmare de sine si interpretari sui generis, ci spre smerita slujire si descoperire prin arta sa a unor taine ale Creatorului si ale Creatiei Sale, ndemnnd si mijlocind spre un contact direct cu Revelatia, prin folosirea unui limbaj specific, poetic, singurul deplin adecvat. n viziunea lui Andrei Tarkovski, Artistul adevarat este totdeauna n slujba nemuririi. El ncearca sa imortalizeze lumea si pe omul care o locuieste22. Precum s-a dovedit si n cazul lui Hristos (cu osebire!), oamenii nu sunt totdeauna capabili sa perceapa ca atare evidentele de dincolo de spunerea imediata, sa desluseasca graiul poetic, si vor afirmatii despuiate, transante, dar care, culmea, nici ele nu vor ajunge sa- i convinga, pentru ca viermele necontenitei ndoieli este extrem de rezistent si de persistent. Exasperat, la un moment dat, n cadrul unui interviu, Charles de Brontes l-a ntrebat direct pe Andrei Tarkovski daca este da sau nu? un cineast crestin23. Andrei Tarkovski a raspuns indirect, trimitnd la marturia operei sale: Ar putea fi ea rodul muncii unui necredincios? Eu cred ca nu 24, si raspunsul sau apare n cea mai buna traditie crestin ortodoxa, trimitnd la fapte ca marturie a unei credinte reale 25. n acelasi timp, trebuie observat mpreuna cu Michel Chion cum, pe masura trecerii timpului, n declaratiile sale despre credinta, Tarkovski era din ce n ce mai putin ambiguu 26.

C REDINTA, NADEJDE SI IUBIRE Referindu-se la Andrei Rubliov, interpretndu-si propriul film, Andrei Tarkovski observa cum, n conditiile istorice si sociale extrem de dificile ale lumii n care traia, zugravul de icoane cauta la cei din jur un graunte de speranta, de iubire, de credinta 27 . Cu sau fara stiinta, cu sau fara voie, el cade aici exact peste cele trei virtuti pe care Biserica le numeste teologice, pe urmele Sfntului Apostol Pavel [1 Corinteni 13, 13]. Putem considera ca ceea ce cauta Andrei Rubliov cauta necontenit si cestalalt Andrei, Tarkovski. Ca
P A S K A L C H E L E T , La foi est la seu le chose qui puisse sauver lhomme. Entretien exclusif avec Andrei Tarkovski, n FC , nr. 2060/20 iunie 1986, p. 4. A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 43. Cteva pagini mai departe, Andrei Tarkovski l citeaza, cu totala adeziune, pe Gogol, dintr -o scrisoar e a sa, trimisa lui Jukovski la 29 decembrie 1847, n timp ce mergea de la Napoli spre Ierusalim: Misiunea mea nu este deloc aceea de predicator. Arta constituie ea nsasi o nvatatura. Treaba mea este aceea de ma exprima n imagini de viata, iar nu de a face dizertatii. Trebuie sa evoc viata, iar nu sa rationez n legatura cu ea. Ct de corect este! Altfel, artisul nu ar face altceva dect sa -s i i m p u n a propriile idei, i b i d e m, p. 46. A N D R E I T A R K O V S K I , I b i d e m, p. 157. Cu alte cuvinte, rolul propedeut ic si o anume ambiguitate n exprimarea unui creator nu trebuie sa mpiedice sa se ntrevada n final optiunea lui: este de partea lui Hristos sau de partea cealalta [Cel ce nu este cu Mine e mpotriva Mea Matei 12, 30]. Aceasta atasare la valorile cre stine poate fi una asumata, prin marturisire de credinta n consecinta (cu cuvntul, cu fapta), sau una naturala, n virtutea firii omului, a constructiei sale ontologice dupa chipul lui Dumnezeu, n masura n care el nu -si tradeaza aceasta fire si este c t de ct atent la sensurile plantate de Dumnezeu n lume. Aceeasi ntrebare o pusese Andrei, copil fiind, pe o plaja din Crimeea, celebrului fizician sovietic Landau. Dupa o lunga tac ere, acela a raspuns: Eu cred ca da, i b i d e m, p. 210.
24 23 22 21 20

C H A R L E S D E B R A N T E S , La foi est la seule chose qui puisse sauver lhomme, n FC , nr. 2060/20 iunie 1986, p. 4.

De remarcat si asemanarea de nuanta cu raspunsul lui Hristos la ntrebarea arhiereului daca El este Hristosul [ Matei 26, 63- 64] sau la cea a lui Pontiu Pilat, daca El este regele iudeilor [Matei 27, 11]. Raspunsul lui Andrei Tarkovski este clar al unui om pentru care Sfnta Scriptura este o lectura curenta.
26

25

Cuvnt introductiv la B O L E S L A W E D E L H A J T , A n d r e i T a r k o v s k i (convorbire cu el), n Cahiers du Cin m a , nr. 39/februarie 1987, p. 37.

M I C H E L CI M E N T , L U D A si J E A N S C H N I T Z E R , Lartiste dans lancienne Russie et dans lU.R.S.S. nouvelle: Entretien avec Andrei Tarkovski, n D P R, p. 89; text aparut n Positif , nr. 109/octombrie 1969.

27

atare, si ceea ce spune n continuare Barthlemy Amengual poate fi considerat valabil si pentru Andrei Tarkovski: Si uneori el gaseste mai mult dect un graunte, si anume aceste virtuti deja mplinite la unii oameni. Si atunci, el se face purtator de cuvnt, purtator de lumina. (Caci Tarkovski reafirma vocatia de artist- far, de poet-stravazator). Si aceasta lume luminoasa, el a pictat-o...28. Iar Andrei Tarkovski a exprimat-o, cu mijloace artistice specifice, n operele sale cinematografice. Dintre cele trei virtuti mentionate, Andrei Tarkovski a aratat un interes mai apasat pentru credinta, probabil si pentru ca, ntr-un fel, ea este temeiul dezvoltarii celorlalte doua. Or, temeiul se cuvine sa fie limpede si solid.

C REDINTA Principalul este sa ai credinta!, suna o replica a Calauzei. Andrei Tarkovski considera ca omul fara credinta este lipsit de orice radacina spirituala29. De la un capat la altul al operei sale cinematografice (si as adauga-o si pe cea literara, deoarece tot ce a scris si tot ce a spus si s-a transcris din aceste spuneri constituie o literatura specifica de cea mai buna calitate), el a fost preocupat de problema credintei, ndeosebi de drama omului caruia i s-a atrofiat sau care chiar si-a pierdut organul credintei 30. Asadar, de omul aflat ntr-o maxima si insuportabila dificultate existentiala, provocndu- i o grava suferinta, de ale carei cauze este adesea inconstient, ca atare si incapabil de tamaduire. Aceasta stare o constata att n Rusia natala (mai precis, pentru vremea aceea, n Uniunea Sovietica), ct si n Occident. Filmul Calauza este dedicat n ntregime acestei probleme tragice a omului fara Dumnezeu31 . Acolo, observa Emmanuel Carrre, Zona este ultima enclava a Credintei, ultima sansa a Iubirii, refugiul Trascendentei32. Pentru autorul filmului, lucrurile sunt nca si mai simple, si mai esentiale, n acelasi timp, si mai cuprinzatoare: Zona este viata33. Alti analisti ai operei tarkovskiene vad cum: Parcursul n Zona nu este nimic altceva, n ultima instanta, dect o propedeutica (pregatire) pentru credinta34. Totusi, credinta, crede Andrei Tarkovski, este pna la urma indestructibila, pentru ca ea este n esenta firii umane 35. Dar tema credintei continua sa fie centrala si n ultimele doua filme ale lui Tarkovski: Nostalghia si Sacrificiul. Conditia tragica a unei lumi mpietrite datorita lipsei credinta (ca atare si de nadejde, si de iubire) este ilustrata foarte sugestiv, printre altele, de scena din Nostalghia n care Domenico si da foc n fata unei multimi apatice, abulice, indiferente, ncremenite. n astfel de conditii, pe de o parte credinta noastra poate aparea ca nebunie [cf. 1 Corinteni 18-31], iar pe de alta parte se arata tot mai necesara aparitia nebunilor ntru Hristos, a celor care sacrifica si risca totul pentru Hristos si pentru marturisirea Lui. Calauza 36, Domenico si Gorceakov (Nostalghia), Alexandre (Sacrificiul), iata ctiva dintre
28

B A R T H L E M Y A ME N G U A L, Allgorie et stalinisme, n D P R, p. 84; text aparut n Positif, nr. 146/ianuarie 1973. A L D O T A S S O N E, studiul cit. , p. 126. Calauza despre Scriitor si Fizician: Ei nu cred n nimic. La ei, organul credintei s -a atrofiat. J E A N-P I E R R E M A U R E L , art. cit. , p. 16.

29

30

31

E M M A N U E L C A R R R E, Troisime plonge dans locan, troisime retour la maison, n D P R, p. 119; text aparut n Positif, nr. 247/octombrie 1981.
33

32

A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 182. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L , studiul cit., p. 83.

34

35

Am ncercat n acest film nevoia de a cuprinde acest lucru, omenesc n chip esential, care nu se poate descompune, nici dist r u g e , care este n fiecare om ca un cristal si care -i da ntreaga lui valoare. Caci, n ciuda esecului ap arent al expeditiei lor, fiecare personaj cstiga, n realitate, ceva de nepretuit: credinta. Perceperea n ei nsisi a ceea ce este mai important. Acest cel mai impor tant care traieste n fiecare fiinta omeneasca, i b i d e m.

Calauza ne pare a fi un om slab, dar, n realitate, el este acela care este de nebiruit prin credinta sa si prin vointa de a -i sluji pe altii, A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit., p. 170. Grard Pangon vede n Stalker cu toata evidenta, un personaj christic (Un film du doute sous le signe de la Trinit, n Andre Tarkovski , col. tudes cinmatographiques nr. 135 -138, d. Lettres Modernes Minard, Paris, 1986, p. 107).

36

acei oameni simpli si, n acelasi timp, extrem de complecsi, care au devenit sau sunt pe cale sa devina nebuni37 n vederea unei marturisiri mai penetrante a credintei n Dumnezeu. Despre Alexandre, Andrei Tarkovski spune ca pentru el, l ntrupeaza pe alesul lui Dumnezeu38. Sunt personaje parca rapite n duh si dedicate integral exprimarii impasului unei omeniri necredincioase sau rau credincioase si ncercarii trezirii ei din aceasta letargie. Ele chiar sunt cumva n-semnate (Calauza si Gorceakov au o pata evidenta, de par carunt, pe cap!). Tarkovski nsusi spune despre ele ca sunt un pic nebuni ntru Dumnezeu 39, n nici un caz, cum ar putea sugera unii, posedati de diavol. n viziunea cineastului, toti marii creatori (scriitori, compozitori, pictori etc.) sunt nebuni n acelasi sens. n fata lumii dezabuzate, acesti oameni par slabi, dar n realitate, prin credinta lor sau prin dorinta de a ajunge la o credinta autentica, ei sunt cei puternici40 . Credinta este averea de temei si de mare pret a omului, conditie sine qua non a mntuirii 41 . Dar si conditie a artistului si a artei adevarate! Un artist fara credinta este ca un pictor care ar fi orb din nastere, incapabil sa vada si sa re-dea ceea ce se vede; caci numai credinta cimenteaza imaginile ntr-un sistem, mai precis ntr-un sistem de viata 42. Pentru Andrei Tarkovski Dumnezeu este nainte de toate sursa vietii, a oricarei existente si trairi ntru buna vesnicire. Dumnezeu este minunea! 43, spune el. De aceea, la acuzatia absurda ce i se face adesea n presa, aceea ca ar fi trecut de la credinta n Dumnezeu, la credinta n arta raspunsul lui Tarkovski nu a putut fi dect un hohot de rs44. Din pacate, traim ntr-o lume care si-a abandonat vinovat aceasta nobila si necesara conditie 45. Este o lume minata de materialism: Universul nostru uman este construit si modelat dupa legile materiale, caci omul a faurit societatea sa dupa chipul materiei inerte. El si-a nsusit toate legile naturii nensufletite, si de aceea el nu mai crede n Duhul, l refuza pe Dumnezeu si nu se mai hraneste dect cu pine 46. Omul modern se afla, dupa Andrei Tarkovski, la raspntia dintre doua drumuri: unul este cel al consumatorului nesatios, iar celalalt este cel al responsabilitatii spirituale. Numai pe cel de-al doilea, omul si poate afla mntuirea, prin ntoarcerea la Dumnezeu47 . Concluzia vine de la sine: Daca astazi, n vremea noastra, sentimentul religios nu se trezeste, este sfrsitul 48. n fata acestei stari, de slabire maligna a credintei, Tarkovski este tot mai constient ca marturisirea propriei credinte devine vitala, ca orice acte ale omului, cu osebire actele creatoare,
37

Ei poseda un dar, pe care oamenii Vechii Rusii l recunosteau la sfintii inocenti, la nebunii ntru Hristos, care i m p r e s i o n a u p e t o t i cei care traiau normal nu numai prin aspectul lor mizerabil de pelerini zdrentarosi, dar si prin predictiile lor, si adesea p r i n disponibilitatea lor pentru jertfire, punnd n felul acesta sub semnul ntrebarii toate ideile si regul ile de comportament admise si ntelese de restul societatii, A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 182. I b i d e m, p. 208. V I C T O R L O U P A N , Tarkovski parle, n Figaro- M a g a z i n e, 25 octombrie 1986, p. 43.

38

39

Stalker- ul ne pare o fiinta slaba, dar n realita te el este cel de nebiruit, prin credinta lui si prin vointa de a -i sluji pe altii (A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 170). Andrei Tarkovski dedica, de altfel, cteva pagini memorabile acestei probleme a omului slab, i b i d e m, pp. 191 194. Credinta este tot ceea ce omul are cu adevarat. (...) Credinta este singurul lucru care poate mntui omul, aceasta este convingerea mea intima. Cum altfel? Ea este singurul lucru pe care -l are omul, fara ndoiala. Tot restul nu are realitate (P A S K A L C H E L E T , La foi es t la seule chose qui puisse sauver lhomme, Entretien exclusif avec Andrei Tarkovski, n F C , nr. 2060/20 iunie 1986, p. 6).
42 41

40

A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 42. V I C T O R L O U P A N , art. cit. , p. 43. J E A N-P I E R R E M A U R E L , art. cit. , p. 16.

43

44

45

n l u m e a noastra este din ce n ce mai greu sa crezi. Si nu numai n Dumnezeu, ci sa crezi asa, simplu. Or, pentru cel care crede, totul devine posibil. Duhul sau si viata sa sunt transformate (G I L L E S A L E X A N D R E, Tarkovski dans les flammes dune nuit dt, n T lrama nr. 1864/2 octombrie 1985, p. 25).
46

A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 210. I b i d e m, p. 200. B O L E S L A W E D E L H A J T , A n d r e i T a r k o v s k i , convorbire, n C a h i e r s d u C i n m a , nr. 39/februarie 1987, p. 38.

47

48

trebuie sa se constituie n acte si marturisiri de credinta 49. Aceasta marturisire se cere facuta oriunde si oricnd, cu asumarea tuturor riscurilor si pericolelor50. n orice caz, prin aceasta lentila si vede el filmele. Pentru Andrei Tarkovski, arta este slujitoarea credincioasa a religiei, constata Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel, analiznd Calauza 51 . Si, ntr-adevar, caci el considera ca Arta afirma ceea ce are omul mai bun: Nadejdea, Credinta, Iubirea, Frumusetea, Rugaciunea Ceea ce el si viseaza, ceea ce el nadajduieste52. Anton de Baeque merge pna la a vorbi de o liturghie tarkovskiana care nu- i suporta pe indiferenti 53, oarecum n acelasi fel n care Domnul nu- i suporta pe cei calduti [cf. Apocalipsa 3, 16]. Acesti marturisitori vii si vivaci ai credintei sunt cei care conteaza cu adevarat pentru umanitate, cei care creeaza ceva cu adevarat de folos si demn de luat n seama la scara istoriei. Dar despre ce credinta vorbeste Andrei Tarkovski? Credinta n ce sau n cine? Tarkovski nu numeste prea precis suportul acestei credinte. Pare ca vorbeste mai ales de credinta pur si simplu: ntr-o cauza (nobila), ntr- un ideal (nobil, si el). Anton de Baeque crede ca este, printre altele, vorba de credinta n viata si n om 54. Dar este limpede ca universul nu este pentru Tarkovski antropocentric, ci teocentric: omul trebuie sa nteleaga ca drumul sau n viata nu se masoara cu o masura omeneasca, ca el se afla n minile Creatorului si ca trebuie sa se puna n slujba Voii Sale 55. Totodata, omul este de origine divina 56. De aceea, se cuvine ca el sa ajunga la o nastere spirituala adevarata, prin imense eforturi interioare 57 . La o cercetare atenta a surselor directe (deci nu a sugerarilor reiesite din filmele sale) s-ar putea spune ca Andrei Tarkovski se refera la o credinta universala n Dumnezeu, aceea a nceputurilor, cnd legatura omului cu Dumnezeu era nca genuina, cnd nu aparuse sfsierea spirituala a omenirii n attea si attea credinte (implicit religii), mai mult sau mai putin departate de Credinta adevarata, adica de aceea n Dumnezeu asa cum ni S-a revelat chenotic, n felurite chipuri, la scara istoriei mntuirii, dar deplin, prin venirea lui Hristos, la plinirea vemii. ncercnd sa raspunda ntrebarii de mai sus, Anton de Baeque observa la Andrei Tarkovski o nlantuire logica ntre actul creator si forjarea credintei, ca atare credinta lui trebuie vazuta ca o credinta n Creatorul acestei lumi 58. Or, Crezul Bisericii, ntemeiat pe Scriptura Sfnta, vede creatia ca fiind opera comuna a persoanelor Sfintei Treimi. Credinta trebuie sa fie mereu proaspata. De aceea, pentru sanatatea spirituala, crizele spirituale fac bine, ele ajutnd, n final, la regasirea de sine si la mprospatarea credintei59. Nu exista la Tarkovski nicio ndoiala asupra existentei lui Dumnezeu, dificultatea este de a- L gasi, de a-L ntlni, mai ales n conditiile n care, dupa parerea lui, asa cum o spune de altfel n Sacrificiul, lumea a apucat-o pe un drum gresit, bazat pe pacat. Pe de alta parte, pe el l intereseaza mai mult oamenii care cauta o iesire, o solutie. Cei ce spun ca au gasit-o mi se pare ca mint ntr-o oarecare masura 60 . Cu alte
Tarkovski impune spectatorului sau o singura v iziune posibila, aceea a unui act de credinta (A N T O N Atunci cnd sculpteaza n timp , el face un act de credinta ( i b i d e m, p. 94).
50 49

DE

B A E Q U E , op. cit., p. 38);

B A R T H L E M Y A M E N G U A L, Allgorie et stalinisme, n D P R, p. 85, text aparut n Positif, nr. 146/ianuarie 1973. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L , studiul cit., p. 99. A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 221. ea i deruteaza, i irita si apoi i exclude ( A N T O N D E B A E Q U E , op. cit. , p. 38). B A R T H L E M Y A M E N G U A L, art. cit. , p. 85. A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 209. I b i d e m, p. 214. I b i d e m, p. 215. A N T O N D E B A E Q U E , op. cit. , p. 94. A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 179. C H A R L E S D E B R A N T E S , La foi est la seule chose qui puisse sauver lhomme, n FC , nr. 2060/20 iunie 1986, pp. 4 -6.

51

52

53

54

55

56

57

58

59

60

cuvinte, a afirma ca L-ai gasit pe Dumnezeu i se pare a fi o afirmatie ndoielnica. Niciodata, orict ai nainta, nu ajungi sa poti spune ca l cunosti, ca l stii Din punct de vedere al credintei, filmele lui Tarkovski se constituie pentru spectatori ntr-o oglinda, reflectnd cu fidelitate starea fiintei61 . Tarkovski se zbate ntre certitudinea ca Dumnezeu exista si realitatea de a nu-L fi aflat deplin. Se zbate ntre o imensa credinta si o mica neputinta, dar ct l doare aceasta neputinta El, ca si o buna parte dintre personajele filmelor sale, se afla ntr-o continua cautare ntru limpezirea si lamurirea credintei, a aflarii Adevarului absolut, cu alte cuvinte, a lui Hristos. n acelasi timp, el se vede responsabil implicat, prin opera sa, n asocierea spectatorilor la cautarea sa: Sunt pentru o arta care sa aduca oamenilor nadejde si credinta 62. Oricum, Andrei Tarkovski pare sa fi fost n chip natural si definitiv ancorat n acel credinta ta te-a mntuit, rostit de Hristos n mai multe ocazii [Matei 9, 22 // Marcu 5, 34 // Luca 8, 48; Marcu 10, 52; Luca 17, 19; 18, 42].

Andrei Tarkovski n oglinda crestinismului [II]

N ADEJDEA

COSTION N I C O L E S C U

adejdea este fata crestinului ndreptata totdeauna catre viitor. Nadejdea este aceea care sustine, ntareste si echilibreaza prezentul, hranita fiind dintr -un trecut mer eu actual, mereu prezent, generat de Revelatie (att cea supranaturala, ct si cea naturala), dar si de revelatii personale precedente, devenite patrimoniu comunitar. Fara nadejde nu poate exista bucurie adevarata si temeinica, ci numai una efemera si iluz orie. ntru nadejde bucurati-va, spune si Apostolul neamurilor [Rm 12, 12]. Nadejdea tezaurizeaza faptele credintei ntru existenta eshatologica n deplinatatea iubirii.

ntemeindu-se pe Dumnezeu, nadejdea nu are nimic de-a face cu iluzia, cu iluzoriul. Dimpotriva, ea tine de o puternica si ndreptatita ncredintare63. Limba romna, alimentata n multe ale ei de doua izvoare importante (latin si slavon), are spre folosinta pentru exprimarea acestei virtuti doua cuvinte numai aparent sinonime: nadejde si speranta. Nadejdea este pe termen mediu si lung, mai totdeauna cu bataie eshatologica, subntelegnd pe Dumnezeu ca sprijin decisiv, n timp ce speranta apartine mai mult celor lumesti si imediate, determinate n mai mare masura de oameni si evenimente apropiate spatial sau temporal. Chiar daca bataia nadejdii este de ordin eshatologic, i este importanta omului si latura ei temporala, cu alte cuvinte cea a surorii ei mai mici, speranta. Dar, a nu avea speranta nu este la fel de grav ca si a nu avea nadejde. Pe de alta parte, att disperatul, ct si deznadajduitul pot ajunge la gesturi dezastruoase, cu grave repercusiuni la nivel existential eshatologic. Opusul nadejdii este deznadejdea, disperarea. Un hau existential! Dupa cum nicio ncredere nesabuita, ispitind, nu se mai cheama nadejde. Stim ca att ncrederea extrema n milostivirea lui Dumnezeu
61

A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 173. I b i d e m, p. 177.

62

P a r i n t ele D U M I T R U S T A N I L O A E: Nadejdea e o vedere cu inima, cu partea cea mai adnca a spiritului nostru, deci e o convingere intima, tainica, o stare de transparenta a fiintei noastre fata de cele de dincolo de lumea noastra. n nadejde experiem o sigurant a, care nu atrna numai de vointa noastra, care nu are numai taria pe care i -o d a m n o i [T e o l o g i a m o r a l a o r t o d o x a, vol. 3, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1981, p. 145].

63

(ngaduind cantonarea n pacatuire), ct si lipsa de nadejde sunt pacate la fel de grave, catalogate ca fiind contra Duhului Sfnt, dintre acelea care nu-si afla iertare n veac 64. Lipsa de nadejde vine dintr-o slabire maligna a credintei si este ca o boala mortala. Asa ceva ajunge sa fie la un moment dat nostalghia din filmul cu acelasi nume, ea venind eroului din pricina ca este departe de radacinile sale si nu se poate ntoarce la ele 65. n sens spiritual profund, aceasta este cauza oricarei deznadejdi: departarea de nradacinarea noastra n Dumnezeu si lipsa de putinta, venind cel mai adesea dintr-o lipsa de vointa, de a regasi aceste radacini care iriga si ntretin o viata adevarata, plina de sensuri izbavitoare. Eroul din Nostalghia reuseste nsa sa scape de moarte spirituala prin jertfire de sine, pentru ceilalti, purtata pna la moarte fizica. Una dintre cauzele disperarii omului o constituie si lipsa de comunicare ntre universurile interioare, inclusiv n ceea ce priveste comunicarea dintre barbat si femeie 66. Dupa Andrei Tarkovski, un semn al lipsei de nadejde a lumii contemporane l reprezinta si mercantilismul ei, chiar si n cele spirituale, dorinta obtinerii unei rasplati imediate n conditiile lipsei de credinta ntr-o lume ulterioara, mntuita si vesnica 67 . La artisti, lucrul acesta i se pare si mai grav: Nu cu prea mult nainte, cu aproximativ o suta de ani, artistii credeau ca ei ar trebui numai sa lucreze, fara sa se ngrijoreze din pricina destinului lor, care a fost hotart de vointa lui Dumnezeu 68. Ba, cum se petrecea n cazul vechilor iconari, ei nici macar nu-si semnau lucrarile, chiar daca cel mai adesea erau, cu adevarat, capodopere. Iadul prealabil. ntr-o scrisoare adresata de la Dieppe Sandei Stolojan, la 25 august 1972, ntlnim aceasta afirmatie a lui Emil Cioran: Lespoir nest possible quaprs lenfer69. Necredinciosul eseist se referea la Constantin Noica si la trairea acestuia, n umbra luminoasa a sperantei, dupa ce trecuse prin infernul temnitelor comuniste. Dar asertiunea se dovedeste a fi mult mai cuprinzatoare n continutul ei. Teologic vorbind, cu adevarat nadejdea omului nu se poate sa fi aparut dect dupa ce acesta a avut, la scara istorica, experienta mortii si a seolului. n Eden nadejdea nu era necesara, asa cum nu va mai fi necesara nici n lumea izbavita a mplinirilor, cea pe care o reprezinta raiul eshatonului. n fond, tinta ultima a nadejdii, chiar daca nu totdeauna imediat evidenta sau numita, este mntuirea, izbavirea de triada ucigasa: pacat, moarte, iad. Si la Tarkovski putem constata contextul unui infern, al celui care a fost numit, pe drept cuvnt, infernul comunist. Dar acest infern este numai o parte a unui infern mult mai extins (spatial si temporal), care paraziteaza lumea contemporana si care are nenumarate componente: lipsa de spiritualitate, lipsa de credinta, materialismul exacerbat, consumismul, lipsa de comunicare, distrugerea naturii, sexualitatea desfrnata, pornografie, lipsa de gust, violenta de multe feluri etc., etc. Din acest abis menit sa- l duca pe om la deznadejde si la pierdere de sine creste, precum icoanele tizului Rubliov, serioasa si ncurajatoare nadejdea lui Tarkovski si a artei sale, nradacinata n credinta si mnata de iubirea lui Dumnezeu, de iubire de Dumnezeu si de iubirea de oameni. Sunt destui aceia care i-au reprosat sau i reproseaza lui Andrei Tarkovski o anumita ncrncenare, un dramatism extrem al spunerii, o excesiva ancorare n tragismul conditiei actuale a societatii umane. Dar nu aceasta este oare si felul n care ne apare atitudinea marilor parinti duhovnicesti de-a lungul timpului, dar cu osebire, parca, n vremea noastra, evident mai marcata de semne apocaliptice?

64

T e o l o g i a M o r a l a O r t o d o x a 2, Ed. Institu tului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1980, pp. 36 -36.

65

J. H O B E R M A N si G I D E O N B A C H M A N N , Between Two Worlds, n A m e r i c a n F i l m , noiembrie 1983, vol. 14, pp. 75 -79, a p u d A n d r e i T a r k o v s k y : i n t e r v i e w s (n continuare A.T.:i ), p. 94. I R E N A B R E Z N A , An Enemy of Symbolism, n T i p, martie 1984, apud A.T.:i , p. 107.

66

Adevarul este ca, n lumea contemporana, oamenii vor sa fie platiti pentru orice. Nu neaparat literal, cu bani. Dar o persoan a c a r e se comporta n chip moral vr ea sa fie recunoscuta ca fiind o persoana morala. Aceasta este perspectiva omului modern, si cred ca aceasta rezulta dintr -o pierdere a vietii spirituale . [A L D O T A S S O N E , Interview with Andrei Tarkovsky (on Stalker), n Positif, nr. 247, octombrie 1981 (interviul a fost luat la Roma, n iulie 1980), apud A.T.:i , p. 62]. Revine n legatura cu aceasta problema si n V. I S H I M O V si R. S H E J K O , The Twentieth Century and the Artist, n Iskusstvo Kino , nr. 4, 1989, pp. 88 -1 0 6 , apud A.T.:i , p. 147.
68

67

V. I S H I M O V si R. S H E J K O , interviul cit. , p. 147. Sub semnul departarii. Corespondenta Constantin Noica Sanda Stolojan , Ed. Humanitas, Bucuresti, 2006, p. 95.

69

Ceea ce unii numesc deznadejde la Tarkovski este, n fapt, o mare ngrijorare n legatura cu destinul lumii, n conditiile n care materialismul, sub toate aspectele, cu tot cortegiul de poncifuri aferente, copleseste spiritualitatea, o marginalizeaza, o slabeste grav. Avem de-a face, n cazul lui Andrei Tarkovski, cu o ngrijorare nsotita, n chipul cel mai crestin, de purtare de grija, cu asumarea unei responsabilitati n legatura cu semenii, n calitatea lui de artist harazit. Aceasta ngrijorare, n legatura cu conflictul tot mai acut dintre spirit si materie, dintre o dezvoltare stiintifica si tehnologica tot mai coplesitoare si o de-spiritualizare pe masura n lumea contemporana, o exprima Andrei Tarkovski n numeroase dintre interviurile sale 7 0. Dupa cum este si o constanta a clamarii din filmele sale 7 1 . Cum observa si France Farago 7 2, Andrei Tarkovski este nspaimntat de acest abis aparut ntre progresul material si precaritatea spirituala a societatii contemporane 7 3. Chiar daca aceasta ngrijorare poate conduce la pesimism, Andrei Tarkovski este preocupat tocmai de acel gen de personaje care resimt aceasta ngrijorare si si pun problema iesirii din situatiile socialculturale maladive care o genereaza 7 4. Asadar, drama (sau chiar tragedia) lumii zilelor noastre vine n principal dintr-o proasta asezare a raportului dintre materie si spiritualitate. Noi ne cufundam n materialism precum mustele n miere 7 5, n timp ce spiritualitatea dispare putin cte putin, ceea ce conduce la degenerare 7 6. Indivizii sunt pusi n necesitatea de a trai de o maniera materiala si aceasta i face, practic, sa uite ca au si o viata spirituala 7 7 . Comunicarea de iubire ntre oameni, care s-ar impune practicata firesc, urmare a venirii ntrupate n lume a Fiului lui Dumnezeu si a jertfei Sale, lasa loc urii si adversitatii, pna ntr-acolo nct nu este de mirare ca, n societatea de consum, oamenii simt dorinta sa traga unii asupra altora 7 8. Criza de spiritualitate a societatii moderne se manifesta si prin faptul ca ea a devenit indiferenta la nevoile poetilor. Si ale artistilor n general. Ea vrea sa ignore faptul ca, daca acesti nebuni dispar, ea va pieri la

70 ntre altele: J. H O B E R M A N si G I D E O N B A C H M A N N , interviul cit.; I R E N A B R E Z N A , interviul cit. ; V. I S HI M O V si R. S H E J K O , Interviul cit. , ; T H O M A S J O H N S O N , A Glimmer at the Bottom of the Well?, n Nouvelles Cls , 21 octombrie 2003, dupa un interviu nepublicat, luat la 28 aprilie 1986, toate apud A.T.:i (pp. 94, 113, 140, 143, 145, 173) s.a. 71

Ceea ce re pet n toate filmele mele este faptul ca noi ne aflam n punctul de ruptura dintre fortele progresului si exigentele spirituale. Si strig ca ne ndreptam spre catastrofa [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I , Tarkovski: En U.R.S.S., on ne tolre pas lart!, n Le Fi g a r o M a g a z i n e (n continuare F . M .), 21 iulie 1984, p. 69].

F R A N C E F A R A G O , La ralit plnire du spirituel. Andrei Roublev, n Andre Tarkovski , col. tudes cinmatographiques (n continuare A.T. - e.c.), nr. 135 -138, Ed. Lettres Modernes Minard, P aris, 1986, p. 25. n timpul procesului de dezvoltare istorica, progresul a avansat cu pasi de urias n raport cu dezvoltarea spirituala. Omul nu si - a dat seama ca aceasta crestere nu se armonizeaza cu spiritul sau [H E R V G U I B E R T , Nostalgias Black Tone, n L e M o n d e , 12 mai 1983, p. 13, apud A.T.:i , p. 83].
74 73

72

T ONY M I T C H E L L , Tarkovsky in Italy, n Sight and Sound, Londra, vol. 52, nr. 1, Iarna 1982/1983, apud A.T.:i , p. 75. H E R V G U I B E R T , interviul cit. , p. 85; G A B R I E L L A M O N T I C E L L I , Interviul cit., p. 69. A N T O I N E D E B A E C Q U E , A n d r e i T a r k o v k i , p. 89. H E R V G U I B E R T , interviul cit. , p. 82.

75

76

77

Conferinta de presa n legatura cu Nostalghia de la Festivalul de la Cannes, 1983. De altfel, toata aceasta ngrijorare si o expunere clara a impasul ui spiritual n care se afla lumea de astazi, o face Andrei Tarkovski prin vocea lui Alexander n Sacrificiul: Vezi tu, fiul meu, noi ne- a m r a t a c i t . O m e n i r e a m e r g e p e u n d r u m g r e s i t , u n d r u m f o a r t e p e r i c u l o s . ( ) O m u l s -a aparat totdeauna contra altor oam eni, contra naturii nconjuratoare. Totdeauna a violentat natura. Si a iesit o civilizatie bazata pe forta, pe putere, pe frica si dependenta. Tot ceea ce se cheama progres tehnic nu a servit niciodata dect pentru a produce confort, standardizare si arme pentru a pastra puterea. Noi suntem salbatici, folosim microscopul ca pe o bta. Este gresit. Salbaticii au o viata mult mai spirituala. Din fiecare d escoperire stiintifica noi facem imediat un rau. Ct despre confort, un ntelept a spus ca pacatul este to t ceea ce nu este necesar. Daca este adevarat, toata civilizatia noastra se fondeaza pe pacat. Am ajuns la o discordanta si la un dezechilibru teribil ntre dezvoltarea mat eriala si cea spirituala. Cultura noastra sau, mai degraba, civilizatia noastra este grav bolnava, fiul meu. Tu crezi ca s -ar putea studia problema si afla o solutie? Poate, daca n - ar fi att de trziu. Prea trziu. ntre altele, avem de a face cu o foarte justa vedere asupra pacatului care a pus stapnire pe omenire.

78

rndul ei 7 9. Aceasta indiferenta a resimtit-o acut regizorul n Uniunea Sovietica, unde adesea s-a confruntat cu o saracie lucie, dar si mai acuzat cu lipsa prelungita a posibilitatii de a face filme, ceea ce n fond constituia ratiunea lui de a fi: Sase filme n douazeci si patru de ani, ceea ce nseamna ca am ramas fara ocupatie trei sferturi din timp80 . n filmul Notre musique (2003), Jean- Luc Godard prezinta ca lume a infernului (pe pamnt!) multimea nesfrsita de razboaie de toate felurile, din toate timpurile si din toate locurile. Lucru cu att mai de nteles si mai corect daca ne gndim ca iadul etern a aparut ca urmare a unui razboi ceresc. Andrei Tarkovski este si el ngrozit de violenta care a depasit astazi, ntr-o lume care se considera civilizata si n progres, orice limite 81 . Dar, dupa el, nu att razboiul constituie drama prezentului si a viitorului omenirii, ct faptul ca ne aflam ntr-o lume a violului sistematic de toate felurile (asupra constiintelor, asupra naturii etc.), lume n care avem toate sansele sa ne sufocam82. Franois Ramasse considera ca doua sunt formele principale de expresie a nadejdii la Tarkovski: arta si credinta. Conform aceluiasi autor, n timp ce n Stalker este tratata emergenta lor, Nostalghia, dimpotriva, arata disparitia lor din sufletul eroilor83. Nadejdea vine si din credinta n nemurire , n existenta unei alte vieti, vesnica de aceasta data, dar care este pregatita calitativ de viata trecatoare, dusa aici si acum. ntru nadejde sa devenim mostenitori ai vietii vesnice, ne ndeamna Sfntul Pavel [Tit 3, 7]. Tarkovski crede ca duhul omului este nemuritor si indestructibil 84. Acesta are nsamntata ontologic n el ncredintarea nemuririi sale. Si, mai mult chiar, Tarkovski este convins ca viata aceasta nu reprezinta dect un nceput 85. Ceea ce numim noi moarte nu este moarte. Este renastere. O omida devine cocon. Eu cred ca exista viata dupa moarte si asta este ceea ce scoate din minti. Sigur, adauga el, poti sa nu tii cont de acest lucru, sa traiesti la voia poftelor, dar n acest caz esti obligat sa-L elimini pe Dumnezeu din ecuatia vietii tale, sa fii ca un telefo n deconectat86. n acelasi timp, parca n linia tuturor marilor Parinti ascetici, Andrei Tarkovski considera ca omul trebuie sa fie mereu cu gndul la moartea sa, sa nfaptuiasca ce are de nfaptuit cu gndul la iminenta acesteia 87 . Ceea ce face lumea sa greseasca, adesea, este teama de moarte. Depasirea ei ar schimba radical lumea, crede Tarkovski88.
79

MARTIN,
80

C E S A R E B I A R E S E, Andrei Tarkovsk, Entretien avec Andre Tarkovsky, dosarul de pres a al filmului Nostalghia, 1983, apud M A R C E L Andre Takovsky ou la recherche de lAbsolu, n A.T. - e.c., p. 153. P A U L L O U I S T H I R A R D , Lexil de Tarkovski, n A.T. - e.c., p. 162.

81

Daca se compara numarul de victime ale Inchizitiei cu cel al victimelor din lagarele de concentrare, s -ar putea spune ca Inchizitia era o epoca de aur. [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I , interviul cit. , p. 69].

82 V I C T O R L O U P A N, Tarkovski parle. Le plus grand cinaste sovitique rompt le silence, interviu exclusiv n F.M. , samedi 25 octobre 1980, p. 36. 83

F R A N O I S R A M A S S E, Souviens -toi de Sisyphe, n A.T. - e.c., p. 124. T H O M A S J O H N S O N , interviul cit. , apud A.T.:i , p. 175.

84

Sunt convins ca v iata nu este dect un nceput. Stiu ca nu pot s -o dovedesc, dar este un instinct care ne face sa ntelegem ca suntem n e m u r i t o r i [T O N I N O G U E R R A , Interview avec Andrei Tarkovsky, n T l r a m a, nr. 1462, 21 -27 ianuarie 1978, apud M I C H E L E S T V E, Le t e m p s d u souvenir, n A.T. - e.c., p. 73, n. 12].
86

85

T H O M A S J O H N S O N , interviul cit. , apud A.T.:i , p. 175.

Cine stie ct timp ne mai ramne? Trebuie sa traim gndindu - ne ca mine putem sa ne dam sufletul lui Dumnezeu. () Pna la urma, a muri sau a nu muri nu este o problema, noi murim toti, mpreuna sau unii dupa altii [P A S K A L C H E L E T , La foi est la seule chose q u i p u i s s e s a u v e r l h o m m e , interviu exclusiv cu Andrei Tarkovski, n France Catholique Ecclsia (n continuare F.C.-E .), nr. 2060 / 30 iunie 1986, p. 5].
88

87

i spune, n acest sens, n Sacrificiul , Alexander fiului sau: Nu -ti fie frica. Moartea nu exista. Exista teama de moarte si este o teama nspaimntatoare. Ea -i mpinge adesea pe oameni sa actioneze fara a fi necesar. Dar cum s -ar schimba toate daca noi am nceta sa mai avem teama de moarte.

Lui, personal, nu- i este teama de moarte, pe care o vede ca pe un soi de eliberare, cu ajungerea la o libertate care nu este posibila n aceasta viata. Mai greu i se pare de suportat moartea cuiva drag. Si stiti de ce, ndeosebi? Pentru ca nu-ti vei mai putea niciodata cere iertare pentru toate pacatele facute fata de el89. Trebuie realizat cta nalta teologie se afla n aceasta judecata! Mai ales daca o extindem si la relatia cu Dumnezeu. Iertarea pacatelor se obtine de acum si de aici, prin Taina Spovedaniei mplinita cu maxima sinceritate n Biserica, prin mpartasirea cu Sfintele Taine n Euharistie. Conditia si menirea artistului, n constiinta lui Andrei Ta rkovski, este de a-i purta pe iubitorii de arta ntru nadejde. Pe de o parte artistul este chemat la oglindirea si redarea lumii asa cum este ea n esenta ei, cu ntregul ei dramatism90 , dincolo de aparentele acoperitoare si, adesea, nselatoare, iar pe de alta la ndreptarea omului din ratacirea curenta pe calea lui cum ar trebui sa fie lumea, conform proiectului ontologic al lui Dumnezeu91 . Pentru mprospatarea si ntarirea acestui proiect a venit Hristos. Sub acest aspect, l aflam pe Tarkovski frate cu Dostoievski si atunci cnd se ntreaba asupra masurii n care oamenii, fiecare n parte si omenirea n ansamblul ei, au receptionat mesajul hristic si, ndeosebi, masura n care au luat n serios jertfa hristica. Dar, chiar si putinul, care a penetrat n om si care- l conduce spre aspiratii demne de conditia lui ontologica, valoreaza mult 92. Conditia valabilitatii si viabilitatii oricarei arte este constituita de calitatea spiritualitatii ei intrinseci, n ultima instanta de calitatea legaturii artistului cu Dumnezeu, legatura mai mult sau mai putin constientizata, mai mult sau mai putin asumata. Or, una din componentele de temei ale spiritualitatii este constituita de prezenta nadejdii si de exprimarea ei: Tot ceea ce nu are o baza spirituala nu are niciun raport cu arta Cel care nu este capabil sa raspunda la ntrebarea pentru ce traieste sau, cel putin, sa si-o fi pus vreodata, acela nu este capabil sa faca arta Arta este tentativa omului de a constitui crezul sau si de a exprima nadejdea sa. Arta este, asadar, rugaciune93. Concluzia este tulburatoare, nu numai prin implicarea ei, ci si prin frumusete si adevar. Ce nseamna rugaciune? n primul rnd slavire, slavire venita din recunoasterea lui Dumnezeu (si a suprematiei Lui absolute) si din iubire fata de El. Apoi, mai nseamna si cerere, si multumire. n toate situatiile, convorbire personala cu Dumnezeu, convorbire n cadrul careia l asculti pe Dumnezeu si i spui lui Dumnezeu. El ti este Tu, tu i esti Tu. Da, un Tu, unic n felul tau! Aceasta nalta conditie, care sa- l valideze existential, doreste sa o atinga Andrei Tarkovski cu arta sa. Si, n fond, ea este chemarea adresata oricarui artist adevarat. n sensul ca menirea si datoria omului, dar cu osebire a artistului, sunt, si din acest punct de vedere, extrem de serioase: Omul trebuie sa aspire la o maretie spirituala, el trebuie sa lase n urma lui lucruri care-i vor obliga pe ceilalti sa descifreze tainele timp de milenii, iar nu ruine care nu vor fi evocate dect n termeni de catastrofe94. Un semn al nadajduirii l reprezinta dorinta de a crea a omului, de a se comporta n asemanare cu Creatorul. Numai o stare nadajduitoare l poate conduce pe om la ea si- l poate sustine n aceasta pornire, pe care o putem caracteriza drept fireasca. n actul de creatie, spiritul sau l afirma ca fiinta facuta dupa chipul lui Dumnezeu si lucrnd n prelungirea lucrarii lui Dumnezeu95, spre a contribui la sporirea binelui n lume. Iar cercul trebuie sa se nchida: daca nadejdea conduce la dorinta de a crea, s-ar cere ca si creatia respectiva
89

T O N I N O G U E R R A , interviul cit., p. 47. Caci scopul meu este acela de a arata viata, de a da o imagine, o imagine dramatica, tragica a sufletului omului modern interviul cit. , p. 3]. [P A S K A L

90

C H E L E T,
91

Mi se pare ca obiectivul artei este acela de a pregati spiritul uman spre a percepe binele [Rencontre avec le public londonien, Propos dAndrei Tarkovski n A n d r e i T a r k o v s k i , col. Dossier Positif Rivages, nr. 4, Paris Marsilia, 1988 (n continua re D P R), p. 56].
92

A fost necesara Golgota, acum 2000 de ani, pentru a -l pune pe om si omenirea pe o directie buna. Dar oamenii n - au prea asumat - o . nteleg ca a te gndi ca n - a folosit la nimic poate sa doara Cu toate ca, ntr - un anumit sens, ea a ajut at Omul aspira la culmi. Daca n- ar fi asta, n- ar fi nimic [P A S K A L C H E L E T , interviul cit. , p. 5]. J E A N-P I E R R E M A U R E L , Lart est une prire, n F r a n c e C a t h o l i q u e (n continuare F.C.), nr. 2039, 24 ianuarie 1986, p. 16. P A S K A L C H E L E T , interviul cit. , p. 4.

93

94

95

Creatia este ntr - un fel expresia fiintei spirituale n opozitie cu fiinta fizica, ca o dovada a existentei ei. Dovada a existentei fiintei spirituale [V I C T O R L O U P A N, interviul cit. , p. 39].

sa sporeasca nadejdea celor care se bucura de ea. Asadar, menirea artei este aceea de a exprima nadejdea omului. Toate lucrurile care nu exprima aceasta nadejde, orice nu este n chip fundamental spiritual, nu are nimic de-a face cu arta, ci, n cazul cel mai bun, va fi numai o stralucita analiza intelectuala, considera Andrei Tarkovski96. Chemarea artistului, inclusiv a cineastului, este de a- l face pe om capabil de nadejde, de a se comporta n sensul mntuirii sale. n orice caz, Andrei Tarkovski tine sa-si asume deplin aceasta conditie 97 , singura care- l poate valida la scara eternitatii. Nadejdea reprezinta, n fond, o conditie a trairii adevarate; de aceea, o opera care propune nadejdea propune viata, pe aceasta si, ndeosebi, pe cea viitoare. Asta nazuieste Tarkovski prin filmele sale, chiar daca uneori ele pot aduce, pe moment, ntristare 98. El crede ca drumul spre fericire trece prin suferinta, ca lacrimile de bucurie sunt de cele mai multe ori urmare a unor lacrimi de suferinta. Artistul nu este numai exponentul propriilor sale sperante, ci, asumndu-si suferinta semenilor 99, este chemat sa le fie voce harazita acestora, sa le exprime adecvat idealurile si nadejdile 100 . El este responsabil n fata lui Dumnezeu, dar si a constiintei sale pentru aceasta 101 . De aici si nobletea artistului, n viziunea lui Andrei Tarkovski102. ntr-un fel, din acest punct de vedere, menirea artistului se aseamana cu cea a calugarului, a carui datorie este, dupa Andrei Tarkovski, aceea de a-i mngia pe ceilalti, cu alte cuvinte, de a- i ntari n nadejde 103 . Caci, ceea ce- l fascineaza, ntre altele, pe Andrei Tarkovski, n legatura cu arta, este faptul ca aceasta poate atinge adncul sufletului omenesc si sa lase omul lipsit de aparare n fata binelui 104. Conform lui Andrei Tarkovski, artei i-a fost ncredintata (si nu ne putem gndi dect ca aceasta ncredintare vine de la Dumnezeu!) o sarcina uriasa: aceea de a renvia lumea105 sau, cum spune n alta parte, aceea a reconstructiei spirituale a societatii noastre106. Ne aflam ntr-o etapa n care nu mai este timp, cnd caderea a devenit foarte grava, mortala, cnd trebuie actionat cu maxima urgenta n vederea salvarii a ceea ce se mai poate salva. Sistemul excesiv materialist, despiritualizat, creat de oameni, de politicieni n
96 L A U R E N C E C O S S , Portrait of a Filmmaker as a M onk Poet, dintr -o emisiune pe canalul F r a n c e-Culture, 7 ianuarie 1986, apud A.T.:i , p. 166.

Ambitia mea este aceea de a face, pe ct posibil, ca filmele sa -i ajute pe oameni sa fie fericiti. Chiar daca anumite filme i fac pe spectatori sa izbucneasc a n lacrimi, asta nu implica ca ele sunt rele sau deprimante (Rencontre avec le public londonien, Propos dAndrei Tarkovski, n D P R, p. 56).
98

97

Ceea ce - mi propun n masura cea mai mare posibila este sa fac filme prin care sa ajut oamenii sa traiasca, chiar daca ele cteodata pricinuiesc nefericire (...) [I A N C H R I S T I E, Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky, n F r a m e w o r k , nr. 14, 1981, a p u d A.T.:i , p. 69].

n ceea ce -l priveste pe Andrei Tarkovski, lucrurile stau limpede asa: Si, cel mai important, el avea o nevoie interioara, fireasca de a primi si trai durerile si suferintele noastre [O L E G Y A N K O V S K Y , Tarkovsky a Truly Russian Artist, n About Andrei Tarkovsky , Ed. Progress Publishers, Moscova, 1990, p. 220].
100 Cnd Le yla Alexander se duce la biserica ruseasca naltarea Domnului, la 5 aprilie 1987, ca sa ceara o slujba de pomenire pentru Andrei Tarkovski (acesta era nascut la 4 aprilie), unul dintre preoti i -a spus: Andrei Tarkovski a fost un mare spirit. El a suferi t pentru destinele oamenilor El nsusi a suferit mult. Noi ne rugam toti n biserica noastra pentru ca sufletul lui sa se odihneasca n pace [ L E Y L A A L E X A N D E R , Les mystres et sacrements dAndr Tarkovski, n F i l m S o v i t i q u e, nr. 7, iulie 1989, p. 32] . 101

99

Artistul constituie vocea poporului si exprima starea lui spirituala interioara prin mijlocirea limbajului, n felul acesta a j u n g e l a transmiterea sentimentelor, gndurilor si nadejdilor poporului, care, n sens estetic, este tacut. Nu pot sa - mi explic acest fenomen altfel, deoarece starea spirituala curenta a societatii apasa greu asupra artistului [V. I S H I M O V si R. S H E J K O , interviul cit. , p. 147].

El este foarte complex, el sufera si aceasta este nobletea sa: el exprima nadejdea si idealul mor al al ntregului popor si nu numai reactiile subiective ale artistului fata de lumea care -l nconjoara. Iata ceea ce este mai ales important pentru noi. [ M I C H E L C I M E N T , L UDA si J E A N S C H N I T Z E R , Lartiste dans lancienne Russie et dans lU.R.S.S. nouvelle: Entretien avec Andrei Tarkovski, n D P R, p. 90].
103

102

Asa cum rezulta dintr -o replica a lui Boris, clopotarul -taran, copil nca, adresata lui Andrei Rubliov. I A N C H R I S T I E, Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky, n F r a m e w o r k , nr. 14, 1981, apud A.T.:i , p. 69. V. I S H I M O V si R. S H E J K O , interviul cit. , p. 144. I R E N A B R E Z N A , interviul cit. , apud A.T.:i , p. 118.

104

105

106

special, i-a facut pe toti sclavii lui. Aceasta sclavie moderna, cu aparenta de libertate, este n fapt, din punct de vedere spiritual, mult mai grava si mai nrobitoare dect orice tip de sclavie anterioara. De aceea este important ca, n ciuda neputintelor sale, omul sa aleaga calea cea buna, sa fie responsabil n legatura cu ndatoririle sale si sa le mplineasca onest, ntelegnd ntelesul vietii, asa cum ne-a fost ea daruita de Dumnezeu107 . Andrei Tarkovski si pune el nsusi aceasta problema n legatura cu ntelesul vietii si cauta raspuns la ea 108. De dragul acestei probleme lucrez, marturiseste el. Si, n continuare: Eu ncerc sa creez un model care sa poata arata care sunt idealurile mele, mai ales ntr-un context pe care l vad strivitor pentru oameni si pentru ratiunea lor de a trai 109. A avea un ideal reprezinta tot un semn limpede al unei fiinte nadajduitoare. Altfel, daca Omul traieste fara sa cunoasca ratiunea existentei sale, fara sa cunoasca ratiunea pentru care s-a nascut n aceasta lume si de ce i este dat sa traiasca cteva decenii, atunci e normal ca lumea sa ajunga la starea n care se afla acum1 1 0. Andrei Tarkovski stie ca are de mplinit o datorie morala, si aceasta este cea care-i defineste pozitia estetica si etica. Este n primul rnd o datorie fata de Dumnezeu, si numai apoi si una fata de oameni. Caci, dupa consideratia lui: Un artist colecteaza (strnge) si concentreaza ideile poporului. El este vocea poporului. Restul este numai munca si slujire1 1 1 . Si asa a nteles sa arda Andrei Tarkovski: ca un Om al muncii si al slujirii! Ceea ce urmareste sa arate cineastul nostru prin intermediul filmelor realizate de el este, ntre altele, si faptul ca fiinta omeneasca trebuie sa ramna o fiinta umana chiar si atunci cnd se afla n conditii inumane 1 1 2. Unul dintre numitorii comuni ai principalelor personaje tarkovskiene este si acela ca ele se confrunta cu situatii existentiale limita, ca ajung adesea n pragul deznadejdii, n situatii cnd totul depinde de libera lor alegere, cnd trebuie sa nu renunte la lupta cu sine, ci sa continue a fi fidele unui crez si a ramne fiinte omenesti, create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si aceasta ntru deplina smerenie 1 1 3. Dumnezeu la pus pe om n centrul lumii create de El, dar (atentie!) nu n sensul ca tu sa te consideri mai important dect oricare altul, ci, de fapt, tocmai dimpotriva1 1 4. Ca atare, personajele principale ale filmelor lui Andrei Tarkovski si ndreapta exigentele existentiale si morale n primul rnd catre ele nsele. De abia acesta poate fi un prim motiv serios care sa ndrituiasca optimismul 1 1 5. Aceste idealuri nobile fac din eroii tarkovskieni niste combatanti vajnici n plan spiritual1 1 6. Ivan lupta contra celor care i-au invadat tara; ntr-o vreme cnd viata poporului era lipsita de speranta, cnd acesta era apasat de un jug strain, de nedreptate, de saracie,
107

I b i d e m.

Spre sfrsitul filmului Solaris, ntre Kris si Snaut are loc o mica discutie privind si ntrebarea as upra ntelesului vietii. Iata transcrierea acestui fragment de dialog ncarcat de sensuri: Snaut: - Cnd un om este fericit, ntelesul vietii si alte ntrebari cu privire la vesnicie nu -l mai intereseaza. Astea sunt ntrebari pe care ti le pui la sfr situl vietii. Kris: - Noi nu stim cnd vine sfrsitul vietii, asa ca ne grabim. S: - Cei mai fericiti oameni sunt aceia care nu -si pun niciodata aceste ntrebari afurisite. K: - ntrebarile arata o dorinta de a cunoaste. Dar, ca sa pastram Adevarul fund amental, avem nevoie de taine. Taina fericirii... a mortii... a iubirii... S: - Poate ca ai dreptate, dar ncearca sa nu te mai gndesti la asta. K: - A te gndi la asta e ca si cum ai sti dinainte ziua mortii tale. Faptul ca nu stim aceasta zi, ne face, practic, nemuritori.
109

108

V. I S H I M O V si R. S H E J K O , interviul cit. , p. 149. I R E N A B R E Z N A , interviul cit. , p. 115. T H O M A S J O H N S O N , interviul cit. , p. 175. V. I S H I M O V si R. S H E J K O , interviul cit. , p. 136.

110

111

112

G N T E R N E T Z E B A N D , I Love Dovzhenko, n Filmwissenshaftliche Beitrge Hochschule fr Film und Fernsehen der DDR Sektion , n o . 14, 1973, pp. 276-283, apud A.T.:i , p. 41.
114

113

V. I S H I M O V si R. S H E J K O , interviul cit. , p. 131. I b i d e m. n chip esential, Rubliov este un luptator, iar cmpul sau de lupta este spiritul omenesc [ G N T E R N E T Z E B A N D , interviul cit , p. 40].

115

116

Andrei Rubliov a luptat prin arta sa, exprimnd prin ea nadejdea, ncrederea n viitor. Prin aceasta se vadeste ca el a avut un ideal moral nalt, n virtutea caruia a urmarit ntreaga viata sa exprime o armonie atotcuprinzatoare a lumii, seninatatea sufletului, vesnicia si armonia acestuia. Urmnd aceasta linie, ajungi n chip firesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, la crearea de capodopere care vor dainui pentru totdeauna 1 1 7 . Stalkerul creeaza o Zona, iar n Zona o Camera a mplinirii dorintelor celor mai intime ale fiintei n cautare de sine, pentru a-i lua acolo pe ctiva oameni foarte nefericiti si a le impune ideea de nadejde. Aceasta este, ne spune regizorul, echivalentul unui act de credinta 1 1 8. O alta marturie a nadejdii la Andrei Tarkovski o reprezinta Cautarea. Cnd cauti, nadajduiesti sa gasesti ceva, sa afli ceva, si anume chiar ceva important. Ceva care va influenta pozitiv, poate decisiv, viata ta. Asa cum observa Antoine de Baecque, personajele sale principale au ceva de aflat, ceva de descoperit, si anume ceva de taina 1 1 9. Ca si autorul lor, au si ele idealuri, sunt ntr-o continua, nelinistita si ampla cautare: cautare de sine, cautarea lui Dumnezeu, cautare de oglindire, cautare de ntlnire, cautarea unei comunicari reale si profunde cu semenii etc. Regizorul nsusi marturiseste n numeroase rnduri despre acest lucru120 . n acelasi sens, Barthlemy Amengual vede ntreg filmul Nostalghia ca pe o cautare, jurnalul unei crize spirituale exasperate de aceasta cautare121 , lucru confirmat, de altfel, si de Andrei Tarkovski122. De altfel, cautarile personajelor lui Tarkovski ne trimit la propria lui cautare si la dorinta lui permanenta de reconstructie (n termenii Parintelui Dumitru Staniloae: de restaurare) a unei lumi aflate n grava disolutie, o reconstructie facuta pe ruinele acestei lumi, dar cu conditia sine qua non a ntemeierii pe adevar123. Olivier Clment considera nu numai ca putem afirma cautarea ca pe o componenta continua a atitudinii lui Tarkovski fata de viata si, implicit, fata de modalitatea de a crea, dar, mai mult chiar, ca uneori ai impresia, citind cuvintele sale sau vaznd comentariile sale, ca sensul cautarii este chiar cautarea nsasi124. Oricum, cautarea este o constanta a filmelor lui Tarkovski, ea fiind element de prim plan n Andrei Rubliov (cautarea frumusetii ntru adevar, prin patimire), Solaris (cautarea nemuririi paradiziace), Oglinda (cautarea de sine prin oglindire, nlauntru si n afara ta), Stalker (cautarea salvarii si pastrarii credintei), Nostalghia (cautarea regasirii radacinilor spirituale), Sacrificiul (cautarea mntuirii lumii pe calea jertfei totale de sine). Sigur, n toate aceste filme cautarile sunt multiple si ele se implica oarecum ipostatic una pe alta. Cautarea este dublata de o asteptare nadajduitoare. Asteptarea unei ntlniri decisive. Noi toti asteptam ceva, spune Otto n Sacrificiul. Si continua: Toata viata mea m-am simtit ca un peron de gara. Si mereu am avut sentimentul ca ceea ce se petrece nu este adevarata viata, ci asteptarea vietii, asteptarea a ceva real, important. Pe parcursul acestei asteptari, omul are anumite nadejdi, dar se confrunta adesea si cu pierderea nadejdii. Dar ce cauta omul n ultima instanta, unde- l conduce o nadejde bine si ntemeiat purtata? n lumea veche, marea nadejde o reprezenta venirea lui Mesia, iar acum, pentru noi, cei aflati sub un nou Legamnt, cel al Iubirii, nadejdea maxima este vietuirea vesnica n proximitatea lui Hristos, cu alte cuvinte, mntuirea. Asadar, se poate spune ca telul, mai mult sau mai putin constientizat, uneori chiar inconstient, este cautarea

117

The Burning, n E k r a n, 1965, pp. 154-157, apud A.T.:i , p. 14 -15. L A U R E N C E C O S S , interviul cit. , p. 169. A N T O I N E D E B A E C Q U E , op. cit. , p. 71.

118

119

Ivan si Andrei sunt n cautarea unui ideal, a unei cai morale de a trai [N A U M A B R A M O V , Dialogue with Andrei Tarkovsky about Science- Fiction on the Screen, n E k r a n , 1970 -1971, pp. 162 -1 6 5 , apud A.T.: i , p. 33]; Rubliov aspira la un ideal pe care -l zugraveste n pictura sa, si acest ideal este iubirea, fratia si unirea [G N T E R N E T Z E B A N D , interviul cit. , p. 40].
121

120

B A R T H L E M Y A M E N G U A L, st. cit. , p. 159.

122 Nostalghia are ca origine tematica cautarea n ceea ce priveste absenta comunicarii spirituale [C E S A R E B I A R E S E , interviul cit. , a p u d Marcel Martin, st. cit. , p. 154]. 123

F R A N C E F A R A G O , st. cit. , p. 47. O L I V I E R C L M E N T , Tarkovski, lhomme du seuil, n F.C., no 2089, 16 ianuarie 1987, p. 31.

124

spiritualitatii125, pentru ca, n continuare, pe temeiul ei sa ncerci cautarea mntuirii, ajungerea, printr-o buna traversare a vietii, la liman. ntru nadejde ne-am mntuit [Rm 8, 24]. Olivier Clment vede atitudinea si comportarea lui Andrei Tarkovski ca fiind ntructva asemanatoare cu cea a lui Frantz Kafka, care spunea ca si chiar daca mntuirea nu vine, eu doresc sa fiu demn de ea n orice moment126. Mntuire vrea sa spuna, cum de altfel se si spune n unele limbi, si salvare . Este mai mult dect o simpla salvare, pentru ca este salvarea definitiva. Tarkovski a fost preocupat mult de raportul dintre mntuirea individuala si cea colectiva. n general, personajele principale ale lui Tarkovski tind spre a ncerca salvarea celor de lnga ei, uneori chiar a ntregii lumi (Stalkerul, Domenico si Gorceakov, Otto-Postasul si Alexander; ntr-o anumita masura si Andrei Rubliov), n acest sens dovedindu-si nrudirea lor de structura cu unele dintre principalele personaje dostoievskiene. Si, chiar asa ne nvata si Scriptura, daca ne gndim la Apostolul Pavel, care numai dupa ce se asezase bine n conditia crestina a putut sa spuna aceste cutremuratoare cuvinte: caci as fi dorit ca eu nsumi sa fiu anatema de la Hristos de dragul fratilor mei cei de un neam cu mine dupa trup [Rm 9, 3]. n sensul celor de mai sus, mntuirea individuala sau cea a familiei nu trebuie sa ndeparteze n chip egoist telul pentru care Hristos S-a ntrupat si S-a jertfit: mntuirea ntregii lumi! 127 n acest sens si ndreapta faptuirea eroul principal din Sacrificiul, care ia asupra lui povara vinei si a ntregii blamari pentru aceasta, renuntnd la fericirea personala spre a salva ntreaga lume...128. Dar regizorul considera ca nu poti fi de ajutor altuia ntru mntuire, atta timp ct nu te afli tu nsuti bine asezat pe aceasta cale a mplinirii de sine. Realizarea salvarii de sine ar dispensa pe ceilalti de grija mntuirii tale. De abia dupa ce ai rezolvat ct de ct propriile probleme de mntuire, poti sa ncepi sa te gndesti la mntuirea aproapelui. Altfel, devii un fariseu, un om care ncearca sa impuna altora exigente morale pe care el le ncalca flagrant 129. O alta problema de care regizorul este preocupat este cea a raportului dintre mntuirea omului aflat n lume si cea a aceluia care pleaca n singuratate. Vroia sa nteleaga care este contributia pustnicului la mntuirea comunitatii ecleziale, cu alte cuvinte care este raportul n cazul unui sfnt ntre mntuirea personala si cea a comunitatii din care face parte si fata de care este raspunzator ntr-o masura destul de mare 130 . Dupa cum se stie, unul din proiectele pe care le avea n vedere n ultima parte a vietii era si acela al unui film despre Sfntul Antonie cel Mare. Individualismul lumii contemporane face sa te gndesti, crede Tarkovski, tot mai mult la o mntuire la care se ajunge individual, si asta si din lipsa unor idealuri comunitare, a unor nadejdi comune, a unei perspective existentiale care sa uneasca o societate umana 131 . Pentru Tarkovski, ntre creatie (n general) si mntuire este, mai ales acum, n lumea contemporana, o strnsa legatura. Distrugerile pe care le-a facut societatea n timpurile moderne pe toate planurile, de la cel al constiintei pna la cel al naturii, impun necesitatea imperioasa a intensificarii unui proces reparator prin creatie: De aceea problema creatiei si problema mntuirii sunt astazi mai mult dect actuale. Trebuie sa-ti
125 Andrei Tarkovski vorbeste foarte adesea despre spiritualitate, aceasta fiind, pna la urma, reprezentata, n principal, de credinta. Dar, ar fi de vazut cum si Parintele Dumitru Staniloae, fiind nevoit sa gaseasca un echivalent pentru cuvntul mistica, l-a folosit pe spiritualitate. Cred ca, pe undeva, acceptiile si continut ul acestui termen la cei doi se intersecteaza bine si mbucurator. 126

A p u d O L I V I E R C L M E N T , art. cit. , p. 31.

Dominico: Am fost egoist, vroiam sa -mi salvez familia. Trebuie salvata toata lumea, lumea ntreaga [ F R A N O I S R A M A S S E, st. cit., p. 145, n. 40].
128

127

A N G U S M A C K I N N O N , Red Tape, n T i m e O u t , Londra, nr. 9, 15 august 1984, pp. 20 - 22, apud A.T.:i , p. 160.

129

Andrei Tarkovski: Iarasi, oamenii se gndesc sa -i mntuiasca pe altii. Dar pentru ca sa -i mntuiesti pe altii trebuie mai nti sa te m ntuiesti pe tine nsuti. Este necesar sa ai o putere spirituala. Fara aceasta, ceea ce nadajduiesti sa ajute se transforma n tr-o impunere, ntr -o violenta. Daca fiecare om este capabil sa se mntuiasca pe sine, atunci n -ar mai fi nicio nevoie sa -i m n t u i esti pe altii. Ne place sa dam sfaturi, sa instruim, n timp ce, n ceea ce ne priveste, trecem cu vederea cele mai grave pacate [ H E R V G U I B E R T , interviul cit. , p. 85]. Afirmatia din ultima fraza o regasim si ntr -un alt interviu [ G A B R I E L L A M O N T I C E L L I , interviul cit. , p. 69].
130

P A S K A L C H E L E T , interviul cit. , p. 4. V I C T O R L O U P A N , interviul cit. , p. 36.

131

ntelegi timpul, sa-ti vezi timpul 132. Si asta n vederea supravietuirii, att pe plan fizic, ct si, mai ales, spiritual. n fond, Tarkovski vede doua posibilitati de mntuire: una n mijlocul lumii, al carei mijloc principal este fapta buna, ntre care include si arta adevarata, iar alta care se produce n conditiile fugii din lume si de lume, cea a pustniciei. Asadar, regizorul vede o posibilitate de mntuire si prin creatia artistica, deoarece aceasta intra n categoria nfaptuirilor (a faptelor ce ntrupeaza credinta). Dar nu exagereaza n aceasta directie, arta fiind numai o cale de mntuire ntre altele; ceea ce conteaza n final este duhul unei faptuiri133. Rezolvarea problemei mntuirii prin actul de creatie artistica poate crea dispute si contestari n rndul oamenilor atasati Bisericii. Oricum, felul n care enunta Andrei Tarkovski aceasta problema si n care reflecteaza asupra ei merita toata atentia: Dar, daca ne gndim la ideea de mntuire, aceea pe care o putem observa n viata calugarilor si a sfintilor, devine clar ca exista o alta cale, cea a unei ndepartari de viata pentru salvarea propriului suflet. Altfel spus, exista ntre creatie si mntuirea de sine un conflict pe care nimeni nu a reusit sa-l rezolve pna acum. Unii ncearca sa iasa considernd creatia ca pe un act sfnt; eu, de exemplu. n orice caz, mie asta mi convine, pentru confortul meu. Si atunci trebuie abordata ideea con-crearii cu Creatorul, cu Dumnezeu Care ne-a creat dupa chipul Sau si Care ne-a dat totodata posibilitatea de a crea o lume 134. Chiar daca arta nu este cel mai adesea un act sfnt, ea are totdeauna o doza mai mare sau mai mica de sacralitate n constitutia ei, prin nsasi ratiunea ei de a fi: aceea de a exprima ziditor binele si frumosul. De aici si nadejdea pe care o inspira, chiar si atunci cnd subiectele abordate sunt dramatice sau tragice. La o analiza mai atenta, ntreaga arta este de esenta dramatica. Si nu n ultimul rnd Sfnta Scriptura! Suferinta! Posibilitatile de aflare a mntuirii sunt nenumarate. Fata slaba la minte din Andrei Rubliov este mntuita si ea, dar pe o cale diferita de cea a iconarului, caci variate si neasteptate sunt caile de mntuire oferite de Dumnezeu omului135. Fara ndoiala, cea a suferintei este cea mai sigura, dupa cum a probat-o si Hristos prin Patimile Sale. n Andrei Rubliov, Andrei Tarkovski vorbeste tocmai despre purificarea prin suferinta, despre aflarea bucuriei n patimire 136. Dar nu numai Andrei Rubliov, ci majoritatea personajelor principale ale lui Tarkovski trec prin focul purificator al suferintei: Ivan din Copilaria lui Ivan, Kris din Solaris, mama si fiul (n fond, chiar A.T.) din Oglinda, Stalkerul si sotia sa din Calauza, Domenico si Andrei Gorceakov din Nostalghia, Alexander din Sacrificiul... Si ceea ce este cu adevarat miscator este faptul ca nu este numai propria suferinta, ci ndeosebi o suferinta venind din compatimirea cu suferinta altora. Nostalghia, asa cum apare ea n filmul cu acelasi nume, poate fi, si ea, o cale de suferinta care sa conduca la mntuire. n anumite situatii, spune Tarkovski, poate ca nostalghia se poate identifica cu pierderea credintei, a nadejdii 137 . Si tot el se mai refera la durerea mntuitoare a nostalgiei, pe care ar dori sa o simta si spectatorul sau (apropo de Solaris) 138. Cel mai adesea, cineastul nostru exprima nostalgia spiritualitatii 139, dupa cum se vede destul de limpede, de pilda, din filmul sau Nostalghia.
132

I b i d e m.

133

Acestea (n.n. arta si spiritualitatea) sunt doua lucruri diferite. Poti sa fii o fiinta spirituala fara sa faci apel la arta si traind o v i a t a complet normala. Sau, facnd arta si fiind creator, sa fii cu totul strain spiritualitatii. Cu toate acestea, poti sa fii, n chip evident, n cautarea spiritualitatii [I b i d e m]. I b i d e m. F R A N C E F A R A G O , st. cit. , p. 50, n. 1.

134

135

136

Lucrul princi pal pe care am vrut sa -l exprim n filmul meu este arderea unei persoane n numele unei idei mistuitoare, o idee care -l poseda pna la punctul patimirii [The Burning, n Ekran, 1965, pp. 154 -157, apud A.T.:i , p. 14-15]. C E S A R E B I A R E S E, interviul cit ., a p u d F R A N O I S R A M A S S E, st. cit. , p. 124.

137

Le Cinma russe et sovitique , sous la direction de Jean - Loup Passek (Paris, Ed. Lquerre, Centre Georges Pompidou, Coll. Cinma/pluriel, 1981), p. 279.
139

138

H E R V G U I B E R T , interviul cit. , p. 87.

Antoine de Baecque considera ca la Tarkovski fiintele n-au dect o salvare: emotia140 . Aceasta afirmatie poate fi luata n seama daca privim emotia ca autenticitate si limpezime a trairii. Ca disponibilitate spre o comunicare de profundis la toate nivelurile (cu natura, cu sine, cu semenii, cu Dumnezeu). Acelasi lucru se poate spune ca se petrece si cu eroii emblematici ai lui Dostoievski. Pe de alta parte, nsa, Tarkovski considera ca emotia, mai ales atunci cnd trece n sentimentalism, este vrajmas al spiritualitatii : Herman Hesse afirma un lucru corect n legatura cu pasiunea. n Jocul cu margele de sticla, el scrie ca pasiunea este o divergenta ntre lumea exterioara si cea interioara, cea a sufletului. Mi se pare ca Hesse, pe drept cuvnt, considera emotiile ca pe o confruntare a omului cu realitatea materiala. Sentimentalismul nu are nimic de-a face cu spiritualitatea141 . Am reputatia ca as fi un pesimist 142, spune el undeva, pentru ca tot el sa tina sa corecteze aceasta imagine: Eu nu sunt lipsit de optimism 143. Considera, nsa, ca problemele grave ale lumii contemporane nu se pot rezolva printr-o atitudine vesela. De aceea, el este interesat de personaje care sunt ngrijorate n legatura cu starea lumii. De aici si complexitatea dramatica a filmelor sale, care probabil ca- i ncurca pe superficiali 144. Recunoaste ca oamenii veseli mi provoaca o anumita iritare, nu pot suporta sa fiu n preajma lor145. Cineva observa ca la Tarkovski personajele nu rd aproape niciodata. Parca ar urma ndemnul de pe filacterul din icoanele cu Sfntul Efrem Sirul: ndrazneala amestecata cu rsul surpa cu nlesnire sufletele146! Pentru regizorul nostru, numai bucuria ntemeiata pe nadejde este de luat n seama. Din pacate, cel mai adesea, la cei mai multi, considera el, voiosia este o nentelegere a situatiei n care te afli. () Oamenii voiosi, n general, sunt lipsiti de calitati. De aceea, considera ca numai sufletele cu adevarat perfecte ar trebui sa aiba dreptul de a fi bucuroase, sau copiii, sau cei foarte vrstnici 147 . Ar mai fi de adaugat ca si aceasta constatare a lui Andrei, aparent paradoxala, poate fi o marturie despre nadejdea pe care o poarta n sine arta sa: n paranteza fie spus, copiii nteleg foarte bine filmele mele 148. Este si acesta un semn evident al componentei nadajduitoare a artei sale, deoarece copiii refuza cam orice nu poarta n sine o orientare ntru nadejde. Ei au mai fin simtul directiilor izbavitoare, pentru ca ochiul lor este mai curat si intuitia lor nca genuina. Pentru a putea sa ne referim mai apropiat la componenta nadajduitoare a filmelor sale, sa privim putin sfrsiturile filmelor lui Andrei Tarkovski, asadar la nota finala cu care si ncheie operele. Care este directia n care ne conduc ele. Este stiut ct de important este n gndirea crestina nceputul, sa pui un nceput bun, dar si, poate n mai mare masura, sfrsitul. Exemplele sunt nenumarate, de la tlharul cel de- a dreapta lui Hristos care a ajuns primul n rai, pna la cele raspndite prin Vietile Sfintilor sau, cu osebire, n Paterice. Sfrsiturile au un soi de preambul, care face nca parte din film, dar care pregateste finalul. Acesta este foarte adesea fara cuvinte sau, uneori, cu putine cuvinte, si acelea atemporale, nemaitinnd strict de naratiune. Voi semnala succint preambulurile, voi lua n considerare si ma voi referi la acea parte finala fara cuvinte, dar care lasa loc deplin Cuvntului si mesajului Sau de Buna Vestire.
140

A NTOINE

DE

B A E C Q U E , op. cit. , p. 49.

141

H E R V G U I B E R T , interviul cit. , p. 85. I b i d e m, p. 84. T O N Y M I T C H E L L , art. cit , p. 75. I b i d e m. H E R V G U I B E R T , interviul cit. , p. 84. D I O N I S I E D E F U R N A , Erminia picturii bizantine , Ed. Sophia, Bucuresti, 20 00, p. 160.

142

143

144

145

146

147 H E R V G U I B E R T , interviul cit. , p. 84. n acelasi sens merge si opinia lui France Farago: Aici ne este aratata si amintita Calea, cale a nadejdii: nu depinde dect de om ca sa amenajeze o lume umana. Dar, pentru a se umaniza, omul trebuie s a se apropie de Dumnezeu, sa -si aminteasca de El [ st. cit., p. 49]. 148

A p u d F R A N O I S R A M A S S E, art. cit., p. 113. Tot asa n I A N C H R I S T I E, Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky, n F r a m e w o r k, nr. 14, 1981, apud A.T.:i , p. 67.

Compresorul si vioara (1960) [Finalul:] Sfrsitul este mai degraba vis sau mai precis trecere nspre vis. Baietelul, Sasa, care fusese mpiedicat de mama sa sa ajunga la mult rvnita ntlnire cu Serghei (conducatorul compresorului), resemnat si trist dupa ce realizeaza ca totul este ireversibil pierdut, si imagineaza drumul pe care ar fi trebuit sa-l parcurga pna la locul ratatei ntlniri (cobortul scarii, traversarea curtii etc.). Dar, n loc de mersul la cinematograf, baiatul ajunge la compresor si se suie pe el, alaturi de Serioja. Doi porumbei albi zburatacesc si se asaza n curtea imensa pe care compresorul o traverseaza acum urcnd, parca, spre un cer care nu se vede. Porumbeii n albul lor contrasteaza cu o imensa dra neagra (pata de ulei?) care pateaza asfaltul proaspat. n final se adauga si alti porumbei. KONET FILMA. Se ntrezareste Raiul! Desi oarecum conventional, finalul vorbeste despre o iesire din realitatea imediata, poluata social si ideologic, cu frustrarile ei la nivel personal, spre una ideala, n care ntlnirea se petrece pe un drum catre eternitate. n cazul acesta, ca de altfel si n filmele ulterioare ale lui Andrei Tarkovski, visul nu este nici vis din somn si nici vis visare cu ochii deschisi, ci patrundere ntr-o alta lume, nu virtuala, ci de un alt tip de realitate, mai nalt, o lume izbavita si transfigurata, lecuita si lamurita. Copilaria lui Ivan (1962) [Preambulul finalului:] O nchisoare din Berlinul cucerit, bombardat, devastat. Ctiva ostasi cauta sa recupereze cte ceva dintre sutele de dosare ale celor condamnati si executati de nazisti, amestecate n mormane uriase, n devalmasie. La un moment dat este gasit dosarul lui Ivan de catre unul dintre ostasi, chiar tnarul care-l ntlnise pe front, la nceputul filmului. Acum are o cicatrice pe obraz, sub ochiul stng, aratnd ca ntre timp a trecut prin multe ale razboiului. Din off se aude interogatoriul atroce luat lui Ivan. Rezulta ca, renuntnd sa ramna la o scoala militara n spatele frontului, fugise la partizani, ca fusese apoi prins, torturat si executat. Sunt aratate cu insistenta o camera de tortura si un loc de executie din nchisoare. Capul lui Ivan rostogolindu-se ghilotinat. [Finalul:] O ruptura fata de cadrele precedente, un fel de trecere n vis. Totul este foarte nsorit, lucru cu att mai izbitor dupa ntunecimea care a dominat filmul n cea mai mare parte a lui. O muzica diafana, de copilarie. Apare mama lui Ivan zmbind luminos. Ivan bea apa din galeata dusa de ea. Mama pleaca mai departe cu galeata plina. Ne aflam la malul marii149. Copii pe plaja, la joaca. Numaratoare de joc. Este jocul de-a v-ati ascunselea. Ivan ramne la numaratoare si se pune. Numara lnga un copac uscat, pna se ascund ceilalti copii. Copacul, batrn si singuratec, este o aparitie stranie n mijlocul plajei! Pare nrudit oarecum cu copacul de la sfrsitul Sacrificiului(!?). Apare o fetita sugubeata. Ivan porneste cu cautatul pe plaja. Fuge dupa fetita. Amndoi rd zglobiu, fericiti. Fug n mare. Tot mai repede. El o depaseste. Pare sa plece n nesfrsitul apei. Acelasi tip de plecare spre un orizont de dincolo de orizont ca la sfrsitul din Compresorul si vioara. Dar brusc apare copacul, la care pare ca se ndreapta ca s-o bata pe fetita. Copacul ntuneca ecranul150 . KONET FILMA. Spre Rai! Andrei Rubliov (1966) [Preambulul finalului:] Boris, tnarul clopotar, a reusit constructia clopotului. Acesta a sunat impresionant, limpede, chemator, ca un glas de ntmpinare a lui Dumnezeu. Andrei Rubliov vine sa- l mbratiseze si sa-l ncurajeze pe Boris, care plnge acum ca un copil, cu sughituri, eliberat de teama de a nu fi reusit. Tatal sau nu- i spusese secretul fauririi de clopote, l dusese cu el n mormnt. ntreaga reusita i apartine lui si lui Dumnezeu. Andrei Rubliov renunta, n sfrsit, la votul tacerii, pe care si- l luase dupa ce comisese ucidere de om n biserica, aparnd o fata cu mintile ratacite, expusa batjocurii tatarilor. i propune lui Boris sa plece mpreuna, la biserica Sfintei Treimi, unde unul sa faca clopote, celalalt sa picteze icoane. Sa le aduca oamenilor bucurie, sa le fie si sarbatori n viata. [Finalul:] Imaginea trece spre focul de alaturi, aproape stins, abia fumegnd. Insista pe el. Filmul se coloreaza. Parca sub adiere de vnt sau a Duhului? jarul se lumineaza, devine rosiatec si da ntr-un detaliu de icoana ocru-auriu. O aura! Camera exploreaza foarte detaliat o icoana. Nu stim deocamdata ce reprezinta. [Icoana Sfntul Grigore de la biserica Uspenski din Vladimir:] Detalii aproape abstracte ale
149

n s cenariu se spune ca ar fi fluviu, dar valurile, plaja si ntreaga atmosfera dau sentimentul de la mare!

150

Cautarea propriei copilarii se opreste , nota Andrei Tarkovski n scenariu, la sfrsit de tot [ A N D R E T A R K O V S K I , O e u v r e s c i n m a t o g r a p h i q u e s c o m p l t es I, Ed. Exils, Paris, 2001, p. 151].

vesmntului arhiereului. [Icoana Bunavestire, Manastirea Sfnta Treime, Moscova:] Mna arhanghelului Gabriel binecuvntnd. (ntre timp a nceput o muzica bisericeasca, o prelunga litanie bizantina. Mai mult un ison) [Icoana Sfntul Grigore de la biserica Uspenski din Vladimir:] Din nou acele detalii aproape abstracte de vesmnt arhieresc, mai ndelung explorate. [Icoana Intrarea n Ierusalim, biserica Bunavestire, Kremlin, Moscova:] Detaliu de arhitectura. Un pom. Un magarus care aduce mai degraba cu un calut. Copiii asternndu-si vesmintele n calea Mntuitorului. [Icoana Nasterea lui Hristos, biserica Bunavestire, Kremlin, Moscova:] Cei trei magi calare spre pestera din Betleem. ngerii slavind. [Icoana Hristos n slava, biserica Uspenski, Vladimir:] Picioarele lui Iisus pe o lespede-carte. Camera urca spre chipul lui Hristos, cu Cartea deschisa n mna stnga, cu dreapta binecuvntnd. (Muzica se intensifica.) [Icoana Schimbarea la Fata, biserica Bunavestire, Krem- lin, Moscova:] Munti. Detalii cu culori primare: rosu, galben si albastru. Iisus. Cei trei Apostoli orbiti si pravaliti de lumina taborica. Detaliu cu Petru. [Icoana nvierea lui Lazar, Manastirea Sfnta Treime, Moscova:] Maria, sora lui Lazar si a Martei, mbratiseaza picioarele Mntuitorului. O infinita tandrete! [Icoana Bunavestire, Manastirea Sfnta Treime, Moscova:] Sfntul Duh n chip de porumbel. [Icoana Botezul, biserica Bunavestire, Kremlin, Moscova:] Ioan Botezatorul botezndu-L pe Iisus n Iordan151 . [Icoana Sfinte Mironosite la mormnt, Manastirea Sfnta Treime, Moscova:] Trei sfinte mironosite n fata giulgiului aflat n mormntul gol. [Icoana Nasterea lui Hristos, biserica Bunavestire, Kremlin, Moscova:] nti cadru mai larg, cu ieslea si Maica, apoi focalizare pe chipul ei. Baia Pruncului. Oile ciobanilor. [Icoana Sfnta Treime, Manastirea Sfnta Treime, Moscova:] Detaliu de vesmnt albastru intens. Detaliu de vesmnt purpuriu. Detaliu de aripa galben-aurie. Un nger al Sfintei Treimi, cel din mijloc. Trecere spre ngerul din stnga. Camera coboara pe mna lui dreapta, care binecuvinteaza. Detaliu cu picioarele ngerilor laterali, de o parte si de alta a mesei asternute de Avraam si de Sarra, cu dreptunghiul desenat pe ea. Camera urca spre Potir. Focalizare pe Potir. Detaliu de arhitectura. Apare ntreaga Sfnta Treime de la Mamvri. Capetele ngerilor. Departarea camerei si cuprinderea ntregii icoane. Camera coboara focaliznd, din nou, Potirul si dreptunghiul de pe frontispiciul mesei. Hristos si lumea! Se pare ca Andrei Tarkovski va fi citit interpretarea lui Pavel Evdokimov din Ortodoxia sa152. Miscarea camerei spre stnga. Pom singuratec. Fond galben-auriu. Detaliu de arhitectura. Revenire la Potir. Urcarea camerei spre chipurile ngerilor. Chip de nger, probabil cel din stnga. [Icoana Sfntul Pavel, Manastirea Sfntul Sava Starojevski, Zvenigorod:] Parte a icoanei unde culoarea s-a cojit de tot. Detaliu de vesmnt albastru intens. Detaliu de vesmnt purpuriu. (Muzica nceteaza. Bubuit de tunet vestind furtuna.) [Icoana Mntuitorul, Manastirea Sfntul Sava Starojevski, Zvenigorod:] Chipul coplesitor al lui Hristos. Focalizare pe partea centrala, pe expresia ochilor si a gurii. Icoana pare ranita de o arsura (ca atare si Chipul). Infinita mila si durere compatimitoare pe chipul lui Hristos. Frumusetea desavrsita! (Bubuit de tunet.) Camera se departeaza cuprinznd ntreaga icoana. Detaliu de lemn de icoana care si-a pierdut complet stratul de culoare. (Sunet de ploaie repede.) Ploaia se vede! Se simte! Pe imaginea precedenta se suprapune cea a unor cai pascnd sub ploaie pe un soi de ostrov n mijlocul unui fluviu. Ploaie torentiala. Perdea de ploaie n rafale. Patru cai, dintre care unul e mnz. Pasc linistit, dau din cozi si din picioare. KONET FILMA. Raiul si o picatura de rai picurata pe pamnt, urcndu- l, premergator, la cer! Ne este atrasa atentia asupra raportului dintre o lume deja izbavita, cea din icoane, si cea de aici (viata deocamdata, cum spunea Ioan Alexandru) 153. Antoine de Baecque simte ca sfrsitul acestui film ne poarta n starea de
Remarcabila corectitudinea biblica a compunerii unor elemente din doua icoane diferite. ntr -adevar, Duhul Sfnt S-a aratat n chip de porumbel la Botezul lui Hristos [ Mt 3, 16 // M c 1, 10 // L c 3, 22]. Neaparat de citit la P A U L E V D O K I M O V , Ortodoxia, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1996, p p . 2 5 3-258. Iata descrierea poetica a acestui sfrsit la France Farago: Din nou cuvntul se face trup, Cuvntul se ntrupea za. Dumnezeu va fi slavit. Fiinta va face ca neantul sa dea napoi. Lumea se coloreaza. Ecranul prinde nuante si, n timp ce se ridica slavitoar e cntarile liturgice, prin fata ochilor nostri defileaza carbuni de culoare rosie, portocalie, fragmente ale un ei iconografii somptuoase. Iata crucea, negruri, alburi, aururi, semn al slavei si al luminii ntr -o traditie venind din Bizant. Purpuri. Iata -L pe Hristos pe magarul Sau n ziua de Florii, mergnd peste hainele puse sub pasii Sai. Apoi ngerii cerului, Hr istos pe Muntele Maslinilor: mai nti picioarele Domnului, ancorarea n conditia Sa pamnteasca, apoi camera se ridica pentru a ne descoperi chipul. mprejur, ca rasturnati, ucenicii m otaie. Dar porumbelul Duh este acolo, neabatut. Apoi vin, ntr -o d e z o r dine cronologica totala, nasterea: ieslea, Fecioara, magarul si boul. Si acum predicarea lui Ioan Botezatorul, chemarea la pocainta, botezul lui Hristos. Miei. Trei ngeri senini, n albastru, purpuriu s i aur, asezati la masa lui Avraam, semnificnd, n chi p bizantin, Treimea. Si, n timp ce rasuna tunetul n nori, Dumnezeu Tatal, cu privirea Sa enigmatica, vine sa ncheie aceasta parada de icoane. Aurul slavei dumnezeiesti lasa n sfrsit loc ctorva imagini n alb negru care vin sa ncheie filmul: imagini cadre, borne care nchid paranteza dramei etice si spirituale a umanitatii. O ploaie torentiala, purificatoare vine, din nou, parca
153 152 151

contemplare: Valoarea tarkovskiana suprema: contemplarea. Filmul se sfrseste cu ncetineala n ritmul contemplarii icoanelor. Ta rkovski citeaza biblic: contempla pentru o ultima oara iesirea blnda la suprafata a sfinteniei 154. Imaginile cu icoane au fost astfel compuse, n trecere lina, fara ntrerupere, nct totul ne apare, ntr-un fel, ca o unica si vasta Icoana, dominata de Potir si de Chipul Mntuitorului, la care se revine n mai multe rnduri: Hristos istoric, Hristos euharistic, Hristos Cel etern, acelasi, ieri si azi si- n veci Evr 13, 8. Explorarea detaliata face mai bine simtita materialitatea graitoare, emotionanta, nduhovnicita, transfigurata a culorilor, a lemnului. Chipurile si lucrarea lor razbat irezistibil la privitor. Si sa nu vrei, devii crestin, adica firesc. Solaris (1972) [Preambulul finalului:] Kris 155 si revede mama (pe statie!) si are o convorbire semnificativa cu ea, ca doi oameni care vin din doua lumi diferite, una cea de aici, alta cea deja mntuita. Apoi are o discutie cu Snaut, ntre altele despre ntelesul vietii si despre ntoarcerea lui pe Pamnt. [Doua scurte secvente de trecere:] Pe pervazul hubloului statiei, ntr-o cutie de metal, dintre acelea n care se tin instrumentele medicale, plina cu pamnt, cu capacul sprijinit lateral, o planta care creste oarecum timid, dar ncapatnat. De un verde crud, primavaratic. Pamntul, tarna aceasta primordiala, este singurul mediu care poate genera si prezerva un anume tip de viata, imediata, fizica, dar genernd spiritualitate. Apoi alge intens verzi unduind maiestuos, fluturate de curentul de apa, ntr-o apa de un albastru si el intens. [Finalul:] Locul se schimba. Nu stim de la nceput, dar banuim. Kris n prim plan, privit din spate. Se departeaza, ndreptndu-se spre malul unui iaz, iazul copilariei, al casei parintesti. Un iaz cu ape imobile, neclintite, ceea ce- i confera o evidenta stranietate. Coboara pe mal. Frunze uscate. ntoarce capul. Prim plan, din nou. Un chip ngndurat. Apa neclintita. Stranie, nfricosatoare si fascinanta, n acelasi timp. Camera cerceteaza cu lentoare iazul si malurile lui. Prelung. Kris pare ceva mai usurat. Se ntoarce spre camera. Priveste, oarecum n departare, casa parinteasca. Un cine alearga bucuros spre el, recunoscndu- l. Cinele copilariei. Kris se ndreapta spre casa. Fumul pronuntat al unui foc ce sta sa se stinga, trimitnd putin la cel din finalul lui Andrei Rubliov. Kris este vazut din interiorul casei, printr-o fereastra. Pe pervazul ferestrei o cutie de seringi, o frumoasa vaza cu flori, cteva carti. Kris se apropie. Lasa n spate focul care continua sa fumege. Priveste pe fereastra nauntru, scrutnd ca sa desluseasca. si vede tatal care trebaluieste la trierea unor carti, pe care le asaza n devalmasie pe masa. Pe perete atrna un corn. De vnatoare sau, mai degraba, postal. Si o tasca. Aceeasi nedumerire: de vnator sau de postas din vechime? Ploua la interior! Camasa intens albastra a tatalui si vesta i se uda. Tatal parca simte brusc ceva, probabil privirea intensa a lui Kris. Se ntoarce spre fereastra. l vede pe Kris si chipul i se lumineaza. O bucurie netarmurita! Ploua tare la interior! Kris are o mina foarte grava. Se ndreapta spre usa. Tatal i iese n ntmpinare, n prag. Kris ngenuncheaza n fata lui si, asa, l mbratiseaza 156. ntoarcerea Fiului risipitor! Scena seamana izbitor cu cele desenate sau zugravite de Rembrandt pe aceasta tema. Si nu ne putem opri sa ne ntrebam: Oare ce a risipit Kris, ca pamntean plecat pe statie ca sa comunice cu Oceanul de pe Solaris? Camera se departeaza. Casa, cu cei doi cu tot, se face tot mai mica. Trecem printre nori, dincolo de nori, n cer. De aici este filmata toata zona
pentru a spala pacatele lumii, lovind crupele cailor nevinovatiei... [F R A N C E F A R A G O , st. cit., p. 46] Desigur, pot fi obser vate cteva inadvertente: Schimbarea la Fata nu se petrece pe Muntele Maslinilor, n icoana finala prezentata n film este zugravit Iisus Hristos, iar nu Dumnezeu Tatal...
154

A N T O I N E D E B A E C Q U E , op. cit. , p. 101.

155

Trebuie sa fim atenti si la numele fol osite de Tarkovski. Nici Kris pentru eroul din acest film, nici Marie pentru vrajitoarea din Sacrificiul nu sunt alese ntmplator. Iata si o interpretare interesanta, dar care mi se pare discutabila: Kelvin, ca un personaj n cautarea graalului sau , parcurge un spatiu bogat n semne si afecte; el rataceste de asemenea de -a lungul constiintei sale. Cosmosul invadeaza fiinta, fiinta devoreaza cosmosul. Graalul este aceasta fuziune. Cautarea, la Tarkovski, este cercetarea acestei fuziuni, a acestui mom ent n care spatiul natural, pamntul rusesc, se casatoreste cu sufletul. Ultima imagine a filmului rezuma acest proiect; fiul ngenuncheaza n bratele tatalui sau , adornd acest pamnt care pluteste pe oceanul de pe Solaris. Aici este fuziunea, aici este graalul. De la microcosmos la cosmos drumul urmeaza conventiile stiintifico-fantastice; de la cosmos la omul macrocosmos itinerariul devine cautare, cercetare febrila a sinelui, pierdut si apoi regasit n mijlocul imensitatii [A N T O I N E D E B A E C Q U E , A n d r e i Tarkovski, Ed. Cahiers du Cinma, Paris, 1989, p. 76] De remarcat ca Alexandru Paleologu vedea cautarea Graalului ca tema generica a filmului Stalker [Calauza sau cautarea graalului, n vol. M o s t e n i r e a crestina a Europei , Ed. Eikon, Cluj -Napoca, 2003, pp. 39-53, aparut initial n revista C i n e m a ].
156

nconjuratoare. Se vadeste ca ea nu este dect o insula n Ocean. Snaut atrasese atentia ca, n ultimul timp, se ntmpla lucruri ciudate cu Oceanul: au nceput sa se formeze insule. Pare ca o revenire la nceputul Creatiei, cnd se separa pamntul de ape. O lumina orbitoare invadeaza ecranul. Suntem de-acum ntr-o lume izbavita, n raiul care recupereaza toata frumusetea Pamntului. KONET FILMA. Oglinda (1974) [Preambulul finalului:] O camera. Un doctor, n halat alb, n picioare, lnga patul unui bolnav. Doua femei asezate pe scaune: sora si mama, care tricoteaza. Bolnavul este dupa un paravan, nu- l vedem. Pe peretele din fund multe oglinzi (cel putin zece!) de toate marimile si de toate formele. Pare sa recupereze toate oglinzile, numeroase, care aparusera anterior n film, ca un fel de semn pentru oglindirea vietii n diferite momente ale ei. Pe masa, o vaza de sticla, mare, cu un buchet cu flori nalt. De afara vine o lumina puternica, strnitoare de viata. Pete de lumina pe podeaua veche, frumoasa, parca tipic ruseasca. Doctorul: Totul depinde de el. Sora: Este o laringita att de periculoasa? Doctorul: Ce are de a face asta cu laringita? Este o ntmplare obisnuita. Stiti, mama, nevasta sau un copil moare si te simti pustiit cteva zile. Sora: Dar nimeni n-a murit n familia lui. Doctorul: Este vorba de constiinta lui, de memoria lui Sora: Ce are memoria de-a face cu asta? Este vinovat de ceva? Mama: El crede ca este. Bolnavul: Lasati-ma singur! Doctorul: Iertati-ma! Ce ati spus? Bolnavul: Lasati-ma singur! I se vede bustul. Camera focalizeaza pe mna dreapta asezata deasupra cearceafului care-l nveleste. Bolnavul: Eu am dorit numai sa fiu fericit. Sora: Ce se ntmpla cu mama ta daca tu mori? Mna apuca ceva nedeslusit, care mai apoi se dovedeste a fi o pasare. Bolnavul: Toate vor fi bine. Toate vor fi camera se ridica. Din josul ecranului apare mna bolnavului elibernd pasarea care-si ia zborul (Este sufletul care pleaca?) // [Finalul:] Cmpul marginit de dealuri mpadurite. O fsie de pamnt proaspat arata ca la o frontiera. Panoramare lenta la dreapta peste cmp. (Muzica.) Gardul casei. Plcul de copaci de lnga casa. Casa parinteasca. (Muzica se aude tot mai bine.) Camera coboara. Cei doi soti culcati n iarba. El ntins pe spate cu ochii nchisi. Ea, serios-jucausa n priviri si mimica, sprijinita pe pieptul lui, privindu- l intens, duios, usor ngndurata si pierzndu-se n acele gnduri. Ea se ridica si se sprijina n mna. si trece cealalta mna prin parul mpletit ntr-o coada lejera. El: Vrei mai mult un baiat sau o fata? Ea zmbeste putin amuzata, cu gndul n departare, la capatul la care se ntrevede aparitia copilului. E de o nesfrsita frumusete! O madona! ntoarce capul si priveste undeva n spate. (Oda bucuriei!) Crngul de dincolo de copaci, de lnga casa. Apare, din spate, bunica, departndu-se cu un lighean cu rufe spalate pe soldul drept. n stnga ei apare si baiatul. Stau o clipa nemiscati. Detalii de natura, de foarte de aproape: iarba, lemne putrede, furnici, alte gze, muschi, licheni, putregai, pietre, flori, buruieni O ntreaga lume. Ne aducem aminte de cuvntul doctorului de la nceputul filmului, cnd s-a prabusit n iarba cu mama. Camera, cnd se departeaza, cnd revine. O fntna cu ghizduri de lemn, parasita. nauntru, adunate de mult timp, tot felul de gunoaie. Timpuri care se suprapun. Acum bunica apare din fata printre tufisuri, apropiindu-se cu pas vioi, iute. Ia fetita de mna, apoi baiatul. Resturi de o mica constructie de lemn, risipite prin iarba. Pe ele sunt puse rufe la uscat. Marusca, mama, priveste spre acelasi punct n spate. ntoarce capul spre spectator, apoi din nou spre acel punct nevazut din spate. Bunica cu copiii ntr-un lan de flori de cmp. Sa fie cele de gru, de care vorbeste n Timpul calatoriei? Tine fetita de mna. Baiatul este putin mai n spate. Se apropie toti de camera. Ies prin stnga. Un stlp n forma de cruce, n departare, n mijlocul cmpului. Lnga el o silueta. Sotia? Camera aluneca spre drumul plin cu balti, n adnciturile lasate de rotile de caruta sau de masini. Baiatul striga ca pentru a strni ecoul. (Muzica s-a oprit.) Bunica si copiii se departeaza. Camera se retrage tot mai mult n spatele copacilor. Ecranul se ntuneca. KONET FILMA. ntoarcerea n copilarie si ajungerea dincolo de ea. Raiul! Calauza (1979) [Preambulul finalului:] Calatoria n Zona este numai aparent un esec. Ea se sfrseste, n fond, cu o ploaie (si de lumina, parca necreata!) n Camera (mplinirii) dorintelor celor mai intime (de taina) si vitale. Apa este de data asta limpede. Limpede de tot. Detonatorul bombei adusa de savant este dezamorsat, aruncat n apa din camera, deversndu-si poluator substanta. Apare un peste care pare sa ia asupra lui toata mizeria. Spre el se ntinde, maculatoare, o pata de titei. Iisus Hristos Care ia asupra Lui pacatele lumii, toata mizeria ei spirituala! Dupa aceasta ne regasim n bufetul de la nceputul filmului. A fost poate numai o poveste, poate ca nu s-a ntmplat nimic... Dar ramne prezenta cinelui ca marturie a calatoriei n zona. Asa cum n povestile noastre i ramne totdeauna eroului un semn material real la trezirea din vis, care sa marturiseasca despre realitatea

unei ntlniri, numai aparent onirice. Si apoi mai sunt si chipurile lor purtnd urmele unei experiente de viata, interioare, de o mare intensitate si de un nesfrsit dramatism existential. Sotia si fetita infirma vin sa- l ia pe Stalker 157 acasa. Cu capul nfasurat ntr-o broboada aurie, purtata pe umeri de Stalker, ntr-un prim-plan care umple ntregul ecran, copilul pare sa mearga de sine, maiestuos, aproape plutind, peste un peisaj industrial dezolant, apocaliptic. Acasa, sotia ncearca sa-si linisteasca si sa-si culce sotul, suferind amarnic de lipsa de credinta a oamenilor si, n consecinta, de inutilitatea rolului sau n lume de-acum nainte. Rolul lui si bucuria lui consta n a- i duce pe oamenii derutati existential n Zona 158, pe un teritoriu al regasirii credintei, si apoi la Camera mplinirii dorintelor159, unde sa poata sa creasca, n consecinta, nadejdea lor 160 . Fundalul este, pentru cteva clipe, biblioteca Stalkerului, mare, burdusita de carti. [Finalul:] Monologul exceptional al sotiei Calauzei, care, desi avertizata de mama ei n legatura cu greutatea unei vieti alaturi de un om nsemnat (marcat), si-o asuma, fara ca acum s-o regrete n vreun fel sau sa-i invidieze pe altii 161 . ntrezarim un ecou al episodului chemarii Apostolilor de catre Hristos [Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni! Mt 4, 19 // Mc 1, 17]. Conditia grea de a sta lnga un om de credinta ntr-o lume din care credinta se pierde. Si nadejdea! [Si finalul finalului:] Urtiti, copila mbrobodita auriu, ntr-o lumina noua, proaspata, de icoana. Citeste dintro Sfnta Scriptura ntesata de semne. Desi ne aflam la interior, n aer ncep sa pluteasca fulgi, ca niste ngeri. nchide Cartea. Se aude recitat limpede un poem de dragoste 162. Este vocea ei, a fetitei. Dar ea nu vorbeste... Priveste pe fereastra. Pleaca capul privind concentrat obiectele de pe masa. Misca apoi (cu gndul, cu privirea?) un pahar pe jumatate plin cu vin sau, poate, cu ceai. Nu mai ninge. Privirea senina, senina a copilei. Acum misca un borcan n care se vede o coaja de ou spart si nca ceva, nedeslusit. n fine, este rndul altui pahar, nalt, gol, dar cu urme de lapte, sa fie miscat. De data aceasta pna la marginea mesei, unde cade, fara sa se sparga nsa. Puteri paranormale? Ce este aceea paranormal? Nu. Mai degraba ni se sugereaza ceva apropiat de grauntele de credinta care misca muntii din loc [cf. Mt 17, 20]. Fetita si culca capul pe masa. Pare un cap aducnd cu un ou de aur, asemanator ntructva cu Muza adormita a lui Brncusi. Numai ca ea este treaza, are ochii ei deschisi spre o lume aparte, a ei si a lui Dumnezeu. Camera se apropie de ea. O privire intensa, de nesfrsita limpezime si gravitate. Arta (Beethoven, Simfonia a IX-a, Oda bucuriei) si stiinta (zgomotul rotilor de tren) si natura (schelalaitul cinelui) ramn sa se bruieze
Ezit mereu daca sa spun Stalker sau Calauza. Stalker pare intraductibil n acelasi timp, romnescul Calauza este frumos si are mult sens n contextul filmului. Asa nct le voi folosi pe amndoua, si absolut la inspiratia de moment.
158 157

Pierre Dalby interpreteaza Zona ca pe un pamnt al nadejdii si un spatiu al libertatii, interior fiecaruia. [ P I E R R E D A L B Y , Stalker, n F.C.-E ., nr. 1824, 27 noiembrie 1981, p. 17].
159

Olivier Clment o numeste casa bucu riei, n fata careia, din pacate, scriitorul si profesorul ramn orbi [ O L I V I E R C L M E N T , art. cit. , p.

30].
160

Eu i conduc aici (n.n. n Zona) pe nefericiti ca mine, pe deznadajduiti. Nimeni nu poate sa -i ajute. Dar eu, eu, larva, pot. Si plng de ferici re, asta-i tot, nu vreau nimic mai mult [P I E R R E D A L B Y , art. cit., p. 17].

Iata transcrierea lui integrala: Stii ca mama a fost mpotriva. Probabil ai vazut deja ca nu e de pe lumea asta. Tot cartierul rde de el. E un amart. Arata ca vai de el. Mama obisnuia sa spuna: este calauza. E blestemat. Va fi un vesnic prizonier. Nu stii ce fel de copii au calauzele? Iar eu Nici n - a m c o n t r a z i s -o. Stiam si eu ca e blestemat, ca e un vesnic prizonier, stiam si despre copii... Dar ce puteam sa fac? Eram sigura c a voi fi fericita cu el. Desigur, stiam si ca voi avea parte de multa nefericire, dar e mai bine sa ai parte de o fericire amara, dect de o viata cenusie. Poate ca m -am gndit mai trziu la toate astea. Dar, cnd a venit la mine si mi - a zis: Vino cu mine M -a m d u s . S i n- am regretat niciodata. Niciodata. Am avut parte de multa nefericire, de multa teama si de multa rusine, dar n - a m regretat niciodata si nici n -am invidiat pe nimeni. Astea nu sunt soarta si viata, asa cum ne sunt ele Daca n -ar fi fost si nenorociri, nu ne- ar fi fost mai bine. Ne -ar fi fost mai rau. Pentru ca, asa, n - ar fi existat nici fericire. Si n-ar fi existat nadejde. Iata Este greu de comentat un text cu atta ncarcatura Se pot spune multe Ar fi totusi de observat acum, n contex tul temei, din ce considera sotia Stalkerului ca se trage nadejdea Iata -l: mi plac ochii tai, draga mea prietena, alunecarea lor, pasionala si stralucitoare, cnd o privire brusca mi arunci Si, asemenea fulgerului din ceruri, m -ar strapunge dintr -un capat n celalalt. Dar sunt mai multe pe care le admir Ochii tai, cnd se aprind n focuri de iubire Iar printre gene se strecoara o molateca chemare de dorinta . Prezenta textului este destul de greu de explicat. Este o taina care ramne a fi deslus ita. n context, poate ar trebui sa ne gndim la triada: ntelepciune ( Scriptura), iubire (Poezie), credinta vie.
162

161

reciproc, n fundal. Totul se nchide pe acest chip de o frumusete, n acelasi timp, rustica si mparateasca, bizantina 163. Sfrsitul filmului lasa sa se ntrevada o speranta de un alt ordin, de altfel nu complet precizat, ntrupat n Ustiti, fiica Stalkerului, considera un exeget 164. Timpul calatoriei (1983) Chiar daca ultimele filmografii l includ, Timpul calatoriei nu poate fi considerat un film creatie al lui Andrei Tarkovski, n deplinul sens al cuvntului. Ramne un documentar artistic autobiografic, realizat n comun cu Tonino Guerra, privind momente din pregatirea filmului Nostalghia. De aceea, nu voi lua din sfrsitul acestui film dect o partea a lui, nu chiar cea de la urma de tot, ci pe aceea care este mai semnificativa din punctul de vedere al acestui capitol. [Din final:] [Dialog ntre Tonino Guerra si Andrei Tarkovski acasa la cel dinti.] Tonino Guera: Spune-mi ceva. Cnd ajungi la Moscova, ce ai vrea sa faci? (Ecran negru.) Andrei Tarkovski (n rusa): Am sa ncerc sa ajung imediat n sat. Mi-e dor de satul meu. (Imagine cu o miriste, un pomisor si cteva vaci asezate. Un timp imaginea va ramne imobila, numai cozile vacilor miscndu-se.) Larisa si cu mine am cumparat o casa acolo, pentru a ne petrece timpul acolo. Dar, din nefericire, n-a iesit nimic. O jumatate de an, aproape 8 luni, a fost pentru prima data cnd am locuit n sat, fara sa plec definitiv. Si am vazut ciclul lui complet de viata. Am fost fascinat pentru ca am vazut natura n acelasi loc (Cadrul se largeste treptat. Apare n fund o padure, iar n planul mai apropiat alti copaci singuratici si un plc de tufisuri.) Eram grabit la nceput, am crezut ca am pierdut ceva important la Moscova; de aceea a trebuit sa plec, sa recuperez. Acum locuiesc pe acel pamnt. Sunt multe locuri frumoase n jurul satului nostru, multe cmpuri. Si un pamnt foarte frumos, mai ales cnd e cultivat. Cnd grul nfloreste, sunt foarte multe flori albe. n ntuneric pare a fi ceata pe pamnt. Este greu de spus daca este ceata sau sunt flori. Este o imagine foarte frumoasa. Frumos pamnt. Pamntul umed si violet. Solul uscat face un zgomot cnd l calci. mi aminteste de pamntul pe care l-am vazut n Toscana, n cautarea noastra, ti amintesti? [...] Miriste. Lnga ea, un cmp nesecerat nca. Oi strnse ciopor sub un stejar. Cerul copleseste pamntul, devine preponderent n economia cadrului. Copacul se decupeaza impunator pe cer. Oculus de biserica. Fara vitralii. Camera coboara. Portile de intrare n biserica, deschise. De la interior. Silueta lui Andrei Tarkovski n prag, n contre-jour. Este gnditor. Ecran negru. Madona del Parto (cea care apare la nceput n Nostalghia), fresca lui Pietro della Francesca din capela cimitirului din Monterchi. Prim plan cu Madona. Din nou Andrei Tarkovski n contre-jour, n prag. Se vede n exterior cimitirul. Din nou prim plan, mai apropiat nca, staruitor, cu Madona. Fereastra de biserica romanica. Camera se departeaza. Apar ancadramentul usii de intrare si ei. Romanice, simple, vechi, puternice n expresie (probabil nu sunt cele de la capela, care, construita n veacul al XIII- lea nainte de 1230!, a fost amputata si transformata la sfrsitul celui de al XVIII- lea, ci de la o alta, care aminteste forma ei initiala, care facea ca, la o anumita ora, lumina sa cada prin oculus pe chipul Madonei165 [...]). Nostalghia (1983) [Preambulul finalului:] Dominico si-a dat foc, pentru trezirea constiintei societatii, dupa ce si-a tinut discursul acuzator si profetic. Totul s-a petrecut, fiind nconjurat de indiferenta si nebunia generala, n acordurile unei Ode a bucuriei scrsnite, venita parca de pe un disc gripat si de pe un aparat defect.
Tonino Guerra l -a rugat pe Andrei Tarkovski sa -si povesteasca sfrsitul filmului, asa cum ar face - o pentru un orb, care nu poate sa -l vada . Iata rezultatul: n prim plan, o fetita bolnava, fiica Stalkerului. Ea tine o carte groasa n dreptul chipului ei. Poarta o broboada. Este n profil n fata unei ferestre luminate. ncet, camera se retrage si ncadreaza o parte a mesei. Masa din prim pl an cu farfurii murdare pe ea: doua pahare si un ceainic. Fetita pune cartea jos pe genunchii sai si -i auzim vocea repetnd ceea ce tocmai a citit. Priveste la unul din pahare. Paharul, sub forta privirii ei, se misca spre camera. Copilul priveste la celala lt pahar si acela ncepe si el sa se miste nainte. Si atunci copilul priveste la pahar la capatul mesei si acesta cade pe podea fara sa se sparga. Auzim un tr en trecnd foarte aproape de noi, facnd un zgomot straniu. Peretii tremura tot mai tare. Camera se ntoarce la fata n prim plan, si n mijlocul acestui zgomot bubuitor filmul se termina [T O N I N O G U E R R A , Stalker, Smuggler of Happiness, n Tlrama, nr. 1535, 13 iunie 1979, a p u d A.T.:i , p. 52].
164 163

G R A R D P A N G O N , Sur le signe de la Trinit, n A.T . - e.c., pp. 109-110.

A se vedea detalii extrem de interesante privind capela cimitirului si felul n care apare ea la Tarkovski la J A M E S M A C G I L L I V R A Y , Andrei Tarkovskys Madonna del Parto, n Canadian Journal of Film Studies/Revue canadienne dtud e s c i n m a t o g r a p h i q u e s , vol. 11, nr. 2, Toamna 2002, reprodus pe site -ul www.acs.ucalgary.ca/.

165

n Nostalghia avem de a face cu un final mai aparte, structurat n trei parti, nlantuite de o logica interioara. [Finalul prima parte:] (n toata secventa ce urmeaza sunt numai sunete naturale: scaparatul brichetei, pasi pe piatra, pasi prin balti, oftat, gfit, trasul nasului, obiecte metalice ramase pe fundul bazinului si rostogolite de pasii lui Gorceakov, picurare de apa) Gorceakov la Baile Vignoni. Dupa mai multe ncercari nereusite (asa cum se ntmplase si atunci cnd Dominico si-a dat foc), aprinde cu bricheta lumnarea pe care o primise de la Domenico. O lumnare nceputa. ncepe traversarea bazinului cu apa termala, acum golit pentru curatenie, dar cu destule balti, din cauza fundului acoperit cu lespezi mari de piatra, denivelat. Este necesar ca lucrarea sa fie mplinita desavrsit, de aceea atinge cu mna bordura de la care pleaca (este cumva ca la cursele de not n bazin). Traverseaza drept. Adncimea bazinului este putin mai mare de un stat de om, cu tot cu parapetul nconjurator. Gorceakov pleaca, ocrotind n fel si chip flacaruia: cu causul palmei, cu poala pardesiului, mergnd cu spatele la curentul de aer etc. Din cnd n cnd se vad aburii care se ridica din baltile n care se mai afla apa termala. Pe la jumatatea drumului lumnarea se stinge. Gorceakov parca se ntreaba unde a gresit si se ntoarce la punctul de plecare, ca sa reia traversarea. Aprinde din nou lumnarea si porneste, tot asa, de la marginea bazinului, atingnd-o mai nti. Merge mai ncet, mai precaut. Din cnd n cnd priveste mprejur, parca sa vada de unde- l paste vreo primejdie, vreun curent de aer. Ajunge mai departe dect prima data, dar flacara, totusi, se stinge si de aceasta data. Este oarecum descumpanit. Si ngndurat. Se ntoarce spre locul de pornire. Pare sa repete n minte drumul de parcurs si mimeaza cu degetele pasii de parcurs (cum fac atletii de la sarituri, ndeosebi cei de la naltime). Se tine cu mna de pntece, parca ar fi sagetat de o durere. Vine ncet napoi, la locul de pornire. Se sterge cu batista pe fata. O batista alba, imaculata. De altfel, el este, n totul, foarte elegant. Distins. Cu toate acestea, paseste de-a dreptul prin balti, fara sa- i pese ca se uda. Printre pietrele de sus, cele ale parapetului, au crescut plante, unele adevarate tufe. Se mpiedica, la un moment dat, de o piatra si este gata sa cada. Aprinde lumnarea si porneste a treia oara. mbinarea dintre pietre si verdeata plantelor crescute printre ele, n parapetul vertical, defileaza pe fundal prin fata ochilor nostri si dau sentimentul unei mbinari de materialitati de un mare rafinament, de o frumusete oarecum originar picturala. Drumul pare nesfrsit, ncordarea e maxima, parca sporeste pe masura ce se apropie de bordul celalalt, final. (Spre sfrsitul parcursului ncep sa se auda latraturi ndepartate de cine.) Gorceakov atinge n sfrsit marginea bazinului. Este epuizat166. (ncepe o muzica grava, cu nuanta funebra, prezenta discret.) Cu un ultim efort, cu multa ncetineala, cu infinita concentrare, asaza lumnarea aprinsa pe o iesitura a bazinului, fixnd-o prin picurarea ctorva picaturi de parafina. Cadru exceptional cu minile lui Gorceakov ocrotind flacara, mereu amenintata sa se stinga. A mplinit ceea ce(-si) fagaduise sa mplineasca. Este ca si cum ai trece viata cu bine si ai ajunge la limanul izbavitor. Domenico n-ar fi putut s-o faca, deoarece era suspectat ca e nebun. n clipa urmatoare minile- i dispar brusc de pe ecran. (Un icnet scurt de durere ultima.) S-a prabusit probabil, dar nu ni se arata acest lucru. Pentru cteva secvente n prim plan ramne numai lumnarea aprinsa, parca mai puternica n ardere. El a cazut, dar flacara purtata a ramas, marturie. Pe marginea bazinului, n fund, se vad spectatori (dintre cei veniti la tratament la bai). Un tnar cu fular alb alearga spre locul caderii lui Gorceakov. Alte persoane coboara n bazin. n cadru, n prim plan, apare o femeie avnd imprimate pe chip stupefactie, o nesfrsita suferinta, compatimire. (Vine din departare, foarte estompat, o rumoare, ca de strigate n sat, de ncercare de comunicare de la distanta. Si o urma de cntec rusesc. Se adauga mai apoi un urlet jalnic si latraturi de cine.) Din no u prim plan cu lumnarea aprinsa. Nu stim daca femeia priveste la Gorceakov cazut (motiv de spaima) sau la lumnarea arznd (motiv de nadejde). Gorceakov a pastrat o fragila lucire de viata si de nadejde jertfindu-si viata, considera cu bun temei Franois Ramasse 167 . n ceea ce ma priveste, referitor la scena aceasta, de o frumusete si o vibratie care-ti taie respiratia, nu pot dect sa fiu n cel mai deplin acord cu Pierre Dalby: Si la sfrsitul Nostalghiei, secventa cea mai sublima, cea mai crestina din ntregul cinema este un apel al eroului lui Tarkovski adresat Occidentului, si prin el omenirii, pentru a se converti la Nadejde, flacaruia fragila a unei lumnari mereu stinsa de vnt si mereu reaprinsa de

Oleg Iankovski, interpretul lui Gorceakov, a primit aceasta indicatie din partea regizorului privind turnarea acestei scene: E u n u cunosc viata ta, dar n a mea sunt momente cnd un drum, un pas, le -am facut ca pe experienta ntregii vieti, ca pe concluzia ei. Trebuie sa simti asta cu toata fiinta si sa transmiti sentimentul ultimilor pasi nainte de moarte. n cazul eroului nostru este vorba despre drumul p urificarii spirituale [ O L E G Y A N K O V S K Y , art. cit. , p. 221].
167

166

F R A N O I S R A M A S S E, art. cit. , p. 140.

Om, caci eroul lui Tarkovski merita aceasta majuscula. Si niciodata arta filmului nu ne-a purtat la acest grad de a fi mndri ca suntem oameni pe acest pamnt ca oaspeti ai unui mare mparat168. [Finalul intermezzo:] n prim plan un chip de copil blond, de un blond decolorat, aproape alb. ntoarce capul spre noi. Vedem cum se apropie poala alba a rochiei unei femei. Aceasta pune minile ocrotitor pe umerii baiatului. Nu ni se arata chipul ei, dar trebuie sa fie mama, asa cum aparuse n alte cteva scene ale filmului, de play-back, inclusiv pe generic, la nceput. [Finalul partea ultima:] Gorceakov asezat pe jos, pe marginea unui iaz, cel al copilariei. Lnga el este asezat un cine lup, tot de acolo. n spate, n departare, casa parinteasca. n ochiul de apa se oglindesc trei fante de lumina, probabil de niste ferestre. Camera se departeaza. Vedem acum si peisajul din jurul casei, plcul de copaci, padurea nconjuratoare, stlpi de lemn pentru fire de electricitate ncep sa apara, lateral, si coloanele unei biserici din goticul timpuriu, nfratit nca bine cu romanicul 169. Se vad complet si ferestrele goale de la absida centrala, care mai nainte se ghiceau numai, n oglindirea lor n iaz. Toata scena initiala, cu peisajul ei, este cuprinsa n aceasta catedrala n ruine, fara acoperis, fara ferestre. Biserica, luptatoare, ranita, sfsiata, abandonata, recupereaza izbavitor, ca o closca iubitoare si responsabila, un neam si o viata, cu toate cte le-au putut aduna bune spre nfatisare odihnitoare n fata lui Dumnezeu, Mult Milostivul. (ntrun fel, suntem ca n sfrsitul de la Solaris, cu casa parinteasca pe o insula n Ocean. Aici parinteasca e un fel de a spune, caci legatura cu stramosii pare sa urmeze mai degraba o linie feminina.) ncepe sa ploua. Tot mai abundent. Camera continua sa se departeze. Ploaia se transforma n ninsoare. O planta firava n planul mediu. Oculusul rozasei, imens, ca un ochi orb, alb, deasupra a de doua ori trei ferestre fara geamuri, domina ecranul. (Orice zgomot nceteaza. Tacere ntrerupta de latraturi ndepartate de cine.) Parca suntem pe o nava gata sa porneasca. Totul a devenit foarte mic, incredibil de mic. Catedrala devine Biserica, Corabie recuperatoare pornita spre cer. De sus, din cer, de la Dumnezeu, altfel se vad lucrurile pamntesti Ninsoarea ncetineste putin. Dedicato alla memoria di mia madre! Andrey Tarkovsky1 7 0. Ecranul se ntuneca si ramne asa timp de vreo zece secunde. Nu apare cuvntul SFRSIT, n nicio limba. Lucrul acesta nu este deloc ntmplator. Franois Ramasse gaseste finalul filmului plin de o serenitate espectativa1 7 1 . Peter Green vede si n Nostalghia o cautare a raiului, chiar daca ntr- un sens simplu cultural1 7 2. Sacrificiul (1986) [Preambulul finalului:] Alexander si-a sacrificat fidelitatea conjugala, si-a dat foc la casa si o ambulanta a venit sa- l prinda (cu oarecare dificultate) si sa- l duca sa- l interneze ca nebun (ntru Hristos?) ntr- un azil. n prealabil a ngenuncheat n fata Mariei si i-a sarutat mna (poate de aceea s-a lasat att de greu prins). Toata lumea este bulversata de comportarea lui, se agita bezmetic pe cmpul plin de balti. Adelaide, sotia lui Alexander, alearga spre casa n flacari si se prabuseste ntr-o balta. Ceilalti alearga spre ea si i se alatura. Casa se prabuseste. [Finalul:] Baiatul care cara cu greu o galeata plina cu apa. n fata lui, pe drumul serpuit, se vede o a doua galeata. n departare, partea de jos a trunchiului unui copac. Suntem pe malul unei ape. Marea? Oceanul? Caci ne aflam pe o insula! Baiatul depaseste galeata din fata si se apropie de copac. Lasa galeata din mna si se ntoarce sa o ia si pe a doua. Maria, pe o bicicleta barbateasca, traverseaza cmpul spre dreapta. n fundal, pe cmp, o turma de vaci care pasc. Din nou, drumul de pe malul apei, pe care vine ambulanta. Maria se ndreapta spre ea. Ajunge n dreptul ambulantei, dar ramne n spatele ei. Masina trece pe lnga baiatul aflat n picioare lnga pom. Undeva n spate, Maria opreste bicicleta. Baiatul, cele doua galeti alaturi, pomul. ntinderea de apa valurita este tot mai prezenta. O coliba de pescari. Baiatul ia o galeata si uda radacina copacului, n jurul careia sunt asezate niste pietre lespezi. Probabil mai nainte o varsase si pe cealalta. Pomul este uscat. Baiatul a varsat toata galeata si o pune napoi, n acelasi loc. Se ntoarce si se uita la radacina
P I E R R E D A L B Y , Andrei Tarkovski en exil; Lme humaine est infinie et immortelle, n France Catholique Ecclsia, nr. 1962 / 20 iulie 1984, p. 13. n scenariu se spune ca ar fi ruina catedralei din Chiusdino [ A N D R E T A R K O V S K I , op. cit. II, Ed. Exils, Paris, 2001, p. 366]. ntr -a d e v a r , este abatia de la San Galgano, n Toscana, construita la 1218, n stil gotic -cistercian [www.wikipedia.org].
170 169 168

Mama lui Tarkovski, Maria Ivanovna, a murit la 5 octombrie 1979, n timp ce el ncepuse deja lucrul la Nostalghia. F R A N O I S R A M A S S E, art. cit. , p. 137.

171

172

Nostalghia Stalkerului si a lui Andrei este cautarea paradisului nu neaparat a celui pierdut, ci utopia nca de asteptat, n viata sau dupa moarte [P E T E R G R E E N , The Nostalghia of the Stalker, n S i g h t a n d S o u n d , vol. 54, Londra, Iarna 1984/1985].

pomului, la locul udat. Masoara pomul cu privirea de jos pna la vrf. Din nou Maria, n picioare, cu bratele ncrucisate la piept, lnga bicicleta lasata jos. Priveste prelung dupa ambulanta si la baiat. O anumita ntelepciune a ntelegerii faptelor, o anumita neputinta n a le pune pe un alt fagas. Drumul serpuieste de-a lungul apei. Dupa cteva momente de espectativa, Maria si ia bicicleta, se suie pe ea si se ndeparteaza. Parca intra n mare, odata cu drumul serpuit. Din nou copilul ntins pe spate la radacina pomului, cu capul pe pietre. Priveste n sus, la vrful pomului. Iese din boala sa, din mutenia lui din nastere, si rosteste ca prime cuvinte: La nceput a fost cuvntul. De ce este asa, Tata? Este nceputul Evangheliei de la Ioan. n subtitrarea filmului, cuvntul Tata este scris cu majuscula. Pare ca ntrebarea este adresata deopotriva tatalui sau si Tatalui ceresc. Lnga el se vede cealalta galeata 1 7 3. Este o referire la istorioara din Pateric cu Avva Ioan Colov, care uda un copac uscat timp de trei ani, pna nfloreste 1 7 4. Pierre Dalby, unul dintre exegetii cei mai pertinenti si mai exigenti, din punct de vedere spiritual, ai lui Andrei Tarkovski, considera, cu temei, ca ultima imagine a filmului este o imagine a nadejdii. Aceasta nadejde consta n faptul ca Baietelul va creste transformnd un ritual orb caruia i se supune acum, ntr-un rit deschis catre Dumnezeu1 7 5. Camera se ridica spre vrful copacului, care n partea de jos a trunchiului pare ca un stlp de telegraf. Este uscat si, nu stiu cum, dar pare ca trimite, ntr-un fel, la cel din gravura lui Leonardo cu nchinarea Magilor, care este aninat deasupra patului lui Alexander. Pe fundal este tot mai prezenta apa valurita. Cer deloc. Pamntul dispare si ramne numai apa ca fundal al crengilor uscate ale pomului. Camera ramne nemiscata pe desenul parca japonez al crengilor copacului. Copacul se estompeaza, imaginea devine tot mai albicioasa. Ce film est ddi mon fils Andrioucha. Avec mon espoir et ma confiance Andre Tarkovski; ecranul devine verdealbastrui. Din nou fara SFRSIT, ca la Nostalghia! Putem sa vedem mpreuna cu Peter Green cum, prin fiul sau, Alexander nadajduieste ntr-un nou nceput, cum fiul sau este nadejdea lui pentru viitor 1 7 6. Nadejdea maxima nu provine din faptul ca lumea a evitat cataclismul si a revenit la starea precedenta, ci din acela ca, poate, ntr-o zi pomul va nflori, si atunci jertfa lui Alexander nu va fi fost n van. Toate filmele lui Andrei Tarkovski conduc spre o lume izbavita, spalata de puzderia sufocanta de pacate, o lume care se lasa luminata de Lumina neapropiata si ncepe sa rasfrnga aceasta lumina, luminnd mngietor, la rndul ei. Lumea nenserata a raiului! Caracteristica identitara a acestei lumi consta ntr-o bucurie grava, care se trage apropiat din bucuria icoanelor. Lucrul acesta este afirmat deschis n Andrei Rubliov si mai nvaluit artistic (val de mireasa!) n celelalte filme. Poate ca, pentru a apropia mai mult viata de opera, ar mai trebui spus ceva si despre sfrs itul lui Andrei Tarkovski, cum el se nsotea, n spital, nainte de plecarea la Dumnezeu, cu Sfnta Scriptura, care se gasea totdeauna pe noptiera lui 1 7 7 , cu Patericul 1 7 8, cu o icoana veche ruseasca a Maicii Domnului cu Pruncul, cu muzica lui Bach1 7 9, dar o vo m face ntr-un capitol dedicat anume vietii lui. Si ca sa ramnem n algoritmul propus, sa vedem si un [preambul], o notatie n jurnalul sau: 11 aprilie, Sarcelles, a cincia zi Am dormit lund n doua rnduri somnifere. Citesc Florenski cu mare placere.

El nu stia ct timp va mai uda nca acest pom uscat. Dar era sigur ca nu va lasa o zi fara s -o faca, ca va continua sa aduca apa pna ce arborele o sa nfloreasca. Bine -i spusese tatal lui: arborele va nflori [A N D R E T A R K O V S K I , op. cit. II, Ed. Exils, Paris, 2001, p. 421].
174

173

Patericul , Alba Iulia, 1990, p. 97. P I E R R E D A L B Y , Un imense espace spirituel, Le sacrifice, n F.C., nr. 2056, 23 mai 1986, p. 15. P E T E R G R E E N , Apocalypse & Sacrifice, n S i g h t a n d S o u n d , vol. 57, Primavara 1987, p. 112. M I C H A L L E S C Z Y L O W S K I , Souvenirs, n D P R, p. 12.

175

176

177

178 Dar nu numai la sfrsit, ci si naint e, n general, caci iata ce ne spune Gabriella Monticelli despre cineastul aflat n exil: Tarkovski, n sacul sau, nu cara numai Biblia si o Filocalie prea febril rasfoita () [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I , interviul cit. , p. 69], Noi am citit adesea Biblia [ L E Y L A A L E X A N D E R , Enigmes et mystres et sacrements dAndre Tarkovski, n Film Sovitique , nr. 8, august 1989, p. 32].

Cum se vede si din filmul biografic Auf der Suche nach der verlorenen Zeit. Andrej Tarkowskijs Exil und Tod (1988), realizat de Ebbo Demant.

179

Iar biruitorului si celui ce pazeste pna la capat faptele Mele i voi da stapnire peste neamuri si cu toiag de fier le va pastori si ca pe vasele de lut le va sfarma, asa cum si Eu am primit putere de la Tatal Meu; si- i voi da steaua cea de dimineata. Cel ce are urechi sa auda ceea ce Duhul le zice Bisericilor [Ap 2, 26-29]. O imensa nadejde a intrat n inima mea astazi. Nu stiu cum s-o definesc poate simplu ca fericire. Nadejdea ca fericirea este posibila. Soarele straluceste la fereastra camerei mele de spital, dar acest sentiment de fericire nu vine de la asta. Andriusa, Lara... Si prezenta Domnului! O simt! ()180 . O alta notatie, din 6 decembrie, acelasi an, este plina de planuri de tot felul, att artistice, ct si din cele de toate zilele 181 . Cu doua saptamni nainte de a muri, aflat sub terapie dura, slabit, el i vorbea totusi regizorului polonez Krzysztof Zanussi despre viitor, despre urmatorul film pe care ar vrea sa-l faca. Un lucru miscator l reprezinta si faptul ca, pe patul de moarte, el era constient, parca mai constient ca oricnd, de pacatosenia sa 182. S-ar putea spune, nu fara ndreptatire, ca a fost si el unul dintre aceia care pna la sfrsit a tinut cu tarie libertatea marturisirii si mndria nadejdii [Evr 3, 6]. ntr-un mod care poate aparea unora ca paradoxal, n ciuda dramatismului adesea ncrncenat al operei tarkovskiene, uneori cu conotatii intime tragice, ceea ce ne propune el este o arta a nadejdii. Cel putin acesta este sentimentul cu care iese de la filmele sale orice spectator de buna credinta, nzestrat cu sensibilitate nepoluata si cu o minima educatie si pricepere n arta filmului. Mi-aduc aminte, n sensul celor de mai sus, cum, n primavara n care am vazut Oglinda la Cinemateca, la cinematograful Union, mai toata lumea iesea din sala cu ochii n lacrimi, desi n mare masura nca nedumerita de firul narativ. Erau lacrimi de lumina izbavitoare care rimau bine cu lumina nflorita, de mai, de afara. As adauga si aceasta marturie cutremuratoare a Leylei Alexander, care nu poate fi pusa dect cu un om al nadejdii: Fiecare contact cu Andrei Tarkovski era un fel de Epifanie si cred ca toti cei care l-au cunoscut vor fi de acord cu mine183. Si, ntr-adevar, confirmarile sunt nenumarate. Adevarul este ca filmele lui Tarkovski nu sunt disperate. Din acest punct de vedere, revelator si convingator mi se pare si raspunsul pe care i l-a dat lui Aldo Tassone, atunci cnd acesta l-a ntrebat, n cadrul unui interviu: Care este reactia dumneavoastra cnd vi se spune ca Stal-ker-ul (Calauza) este un film disperat?. Iata acel raspuns: Nu stiu, nu cred. Eu ma gndesc ca o opera de arta nu se poate ntemeia pe acest tip de sentimente, ca ea trebuie sa aiba o semnificatie spirituala, pozitiva, sa fie purtatoare de nadejde si de credinta. Eu nu cred ca filmul meu este disperat, atunci el nu ar mai fi o opera de arta. Chiar daca el contine momente de disperare, el domina sentimentele de disperare. Este un fel de catharsis. Este o tragedie, iar tragedia nu este disperare. Este o istorie a distrugerii, dar care lasa spectatorului un sentiment de nadejde, de fapt acel catharsis pe care-l descrie Aristotel. Tragedia l purifica pe om184. Avem de a face cu un exceptional crez artistic, de o nesfrsita generozitate existentiala, n cea mai autentica linie crestina. Si cnd vorbim de nadejde n filmele lui Tarkovski, nu o facem referindu-ne la o simpla stare temporara, ci la una lucratoare n profunzime si pe termen lung. Marturiseste tulburator ntru aceasta fragmentul urmator luat dintr-o convorbire a lui Pascal Chelet cu Andrei: (P.Ch.): Cineva tocmai mi-a povestit cum un prieten de-al lui era n prag sa se sinucida. A vazut Sacrificiul si a ramas aproape doua ore n contemplare. Si mi-a afirmat ca acum si-a recapatat gustul vietii.

A N D R E I T A R K O V S K I , J o u r n a l , Ed. Cahiers du cinma, Paris, 1993, p. 413. Suntem n anul mortii sale: 1986. Se afla n a cincea zi de internare, facnd zilnic terapia de rigoare ( c h i m i o si radio).
181

180

I b i d e m, p. 439.

Contextul este important si spune mult despre calitatea omului Andrei Tarkovski. El a rostit un cuvnt care m -a frapat, cuvntul pacatos, n legatura cu el. Cu greu mai rosteste cineva astazi acest cuvnt, mai ales din libera vointa proprie. Si el a fo losit cuvntul cu referinta la el, admitnd imperfectiunea actiunilor sale. Si era ceva eshatologic n asta. Cu toate acestea, am simtit o profunda nad ejde ca el va depasi situatia, deoarece a spus cuvntul pacatos imediat dupa ce mpreuna cazuseram de acord ca cel mai teribil pa cat al omului modern este vanitatea, un sentiment de ngmfare venind din iluzia ca este independent, stapn pe soarta sa si ca nimic nu -l ameninta. Credea ca lui numai boala i da posibilitatea sa vada natura fragila a afirmatiilor, deciziilor, conflictel or si politicilor noastre, care, privite din aceasta pozitie avantajoasa, si pierd ntelesul [ K R Z Y S Z T O F Z A N U S S I , About Tarkovsky, 1988, n A b o u t A n d r e i T a r k o s k y , Progress Publishers, Moscova, 1990, p. 216].
183

182

L E Y L A A L E X A N D E R , Les mystres et sacreme nts dAndr Tarkovski, n Film Sovitique , nr. 7, iulie 1989, p. 36. A L D O T A S S O N E, Entretien avec Andrei Tarkovski, n Positif, nr. 247, octombrie 1981, apud D P R, p. 128.

184

(A.T.): Acelasi lucru mi s-a povestit dupa Copilaria lui Ivan. Un criminal nchis ntr-un lagar mi-a scris ca a vazut filmul meu. Acest fapt l-a transformat interior profund si nu ar mai ucide niciodata185 . Si daca att primul, ct si ultimul film au avut astfel de urmari, e de presupus ca si celelalte au lucrat asemanator. Dincolo de ncrncenarea apocaliptica a unor scene, dincolo de tragismul conditiei eroilor sai n aventura vietii de pe acest pamnt, dincolo de tristetea patimitoare a unor situatii, ochiul atent descopera totdeauna acordul final si, prin el, dominanta demersului tarkovskian, care este aceea a nadejdii, o nadejde legata de puritatea copilariei, de nemurire si iubire, de creativitate, de persistenta memoriei, de credinta, de nostalghie, de sacrificiu, ntr-un cuvnt, de Dumnezeu, asa cum ni se arata El, tainic si blnd, n lumina lina si neapropiata de seara si cum ni-L nfatiseaza Tarkovski prin ploile acelea de apa nenceputa si de lumina. ntr-acolo trimit imaginile, referintele muzicale (muzica bisericeasca rusa, cntece scandinave de pastori, Bach, Pergolesi, Purcell, Debussy, Verdi, Wagner, Beethoven), cele picturale (Rembrandt, Bruegel, Vermeer, Van der Wayden, Van Eyck, Boticelli, Piero della Francesca, Millet, Leonardo), textele si autorii citati (Biblia, Patericul, Puskin, Tiutcev, Arseni Tarkovski) sau propriile scrieri. Acestea toate si nca si altele marturisesc, n sine, despre coordonata nadajduitoare apasata a operei lui Andrei Tarkovski. Ea ne apare cu mult mai prezenta, mai limpede si mai puternica dect la majoritatea confratilor pe care- i pretuia (diferenta ne apare mai evidenta fata de Antonioni, Bergman, Bunuel si mai estompata fata de Bresson sau Kurosawa). Dar vom ncheia acest capitol tot cu o marturie a lui Andrei Tarkovski, una care mi se pare extrem de concludenta si de povatuitoare: Este stupid sa vorbesti despre optimism sau pesimism. Sunt notiuni fara sens. Oamenii care se acopera pe sine n optimism o fac pentru ratiuni politice sau ideologice. Ei nu vor sa dezvaluie ceea ce gndesc (cred) cu adevarat. Cum spune un vechi proverb rusesc un pesimist este un optimist bine informat. Pozitia optimistului este ascunsa, din pricini ideologice; ea este teatrala si lipsita de sinceritate. Dimpotriva, nadejdea este omeneasca. Este starea fiintei omenesti. Oamenii s-au nascut ntru nadejde. Nu-ti poti pierde nadejdea n confruntare cu realitatea, deoarece nadejdea nu este rationala. Ea este aparata mpotriva oricarei logici186. Tertulian avea dreptate sa spuna: Cred pentru ca este absurd sa crezi. Nadejdea are aceasta tendinta de a creste n fata celor mai josnice fapte ale vietii reale. Si asta, simplu, pentru ca spaima, la fel ca si frumusetea, inspira credinciosului nadejde187 . Sa retinem, asadar, aceasta marturie extraordinara: Oamenii s-au nascut ntru nadejde! Iar nadejdea noastra nu poate fi dect Dumnezeu [1 Ptr 1, 21], caci tot cel ce are aceasta nadejde n El, se curateste pe sine, asa cum Acela curat este [1 In 3, 3], iar Andrei tocmai la aceasta nazuia!

Andrei Tarkovski n oglinda crestinismului: Iubirea [III]

COSTION N I C O L E S C U

P
185 186

robabil ca, n orice situatie, este destul de dificil de vorbit despre iubire. Am putea spune ca, n principiu, iubirea se cere mai mult si mai nti traita, si abia apo i vorbita. Cu att mai mult n zilele noastre cnd destule cuvinte, ntre

C H A R L E S D E B R A N T E S , La foi est la seule chose qui puisse sauver lhomme, n F.C., nr. 2060, 20 iunie 1986, p. 5.

Ce ne spune si Sfntul Apostol Pavel? mpotriva oricarei nadejdi nadajduind [ R m 4, 18]. De unde, de altfel, a luat si Nadejda Mandelstam titlul cartii sale de memorii (de neocolit!).
187

T H O M A S J O H N S O N , interviul cit. , apud A.T.:i , p. 172.

care si iubire, par sa se fi uzat si de-valorizat printr-o folosinta excesiva si nesabuita, oricum alterata. Si asta chiar si la nivelul poeziei, cea mai apta sa spuna cte ceva despre ceea ce am putea numi cea mai mare taina a acestei lumi, taina cu rodire abundenta si n lumea care ne asteapta, n masura n care ne vom nvrednici de partea cea de -a dreapta lui Dumnezeu, de partea dreptatii. Dar Andrei Tarkovski era un poet adevarat, dintre cei haraziti, preocuparea sa pentru iubire vadindu -se n ntreaga sa opera cinematografica: Cinematograful este ca viata, ca iubirea. Si viata, plina de taine, este cea mai mare minune. Nu poti explica de ce traiesti, de ce iubesti. Uneori poti ex plica de ce urasti, dar nu stii de ce iubesti. Fara aceasta viata ar fi imposibila. Iubirea a fost programata n noi de sus 188.

Iubirea a fost, n chip evident, principala tema a lui Tarkovski, dar, asa cum de altfel se cuvine, nu de o maniera descriptiva si didactica, nu sentimental si nici uscat, ci structural. Iubirea este pentru Andrei Tarkovski o problema de viata si de moarte, nu numai pentru aici, ci pentru vesnicie. n Solaris ne spune el prin gura eroului principal: Noi ntrebam viata, pentru a descoperi vreun sens. Pentru pastrarea tuturor adevarurilor simple ale vietii, nca, avem nevoie de taine. Tainele fericirii, mortii, iubirii. Sentimentul tainei este una dintre trasaturile definitorii ale operei tarkovskiene si face din ea o creatie mistica n sensul cel mai nobil al cuvntului. Layla Alexander marturiseste undeva: Andrei a fost un om unic, n sensul ca nu-i era niciodata rusine sa vorbeasca deschis de lucruri precum iubirea, ura, gelozia, miracolele, moartea. n Occident, mai ales la englezi, ar fi de prost gust sa abordezi astfel de subiecte, care se ncearca totdeauna a fi evitate189. Andrei Tarkovski constata o criza a iubirii la nivelul societatii contemporane: Societatea noastra s-a dezvoltat pe o temelie gresita. Oamenii nu intra n relatie unul cu altul n iubire, n prietenie; nu o fac din nevoia unui contact spiritual, ci din impulsul de a avea un avantaj. Sa supravietuiasca, binenteles 190. Acelasi lucru l afirma n Solaris prin Kris: Pna azi, umanitatea, lumea, n-a gasit drumul spre dragoste. Suntem asa de putini! Doar cteva miliarde! Probabil motivul pentru care suntem aici, e sa ntelegem, pentru prima data, fiintele umane ca motiv de dragoste. Se pot pune ntrebari. Care iubire? Ce fel de iubire? Daca am fi puri si simpli am raspunde la fel de pur si de simplu: Iubirea! Pentru crestini iubirea este ntrupata. Numele ei este Hristos, dupa cum a constatat n numele nostru, al tuturor, Ioan, ucenicul iubit [cf. 1 Ioan 2, 8.16]. Cum nu suntem, nsa, att de puri si de simpli, cum n scrierile bisericesti se dezbate de attea veacuri despre ers si agap (vazute, cel mai adesea, ca antagoniste), ne vom folosi, pentru a oglindi crestineste opera lui Andrei Tarkovski, de structura pe care ne-o evidentiaza Parintele martir Pavel Florenski191. Cnd a tratat despre iubire, el a mers pe urmele grecilor, dar oare nu a botezat crestinismul antica cultura greaca, mbracnd-o n Hristos si facnd-o crestina?

III.1. P OVESTILE DE DRAGOSTE (ERS - UL) Ers192 este o iubire care tine de persoana si este constituita din elanuri, cu senzatii de pasiune 193. Este o expresie generala pentru iubirea arzatoare, senzuala, care se refera adesea si la dorinta amoroasa. Trebuie precizat ca ers nu are la origine nimic din conotatia cel mai adesea negativa cu care este ncarcat astazi, si chiar apare n scrierile unora dintre Parintii mistici ai Bisericii, tocmai pentru a exprima ardoarea iubirii n
L A Y L A A L E X A N D E R , Mystres et sacrements dAndr Tarkovski, n Film Sovitique nr. 9 / septembrie 1989, p. 32. Acelasi lucru l afirma Kris n Solaris: Dragostea e ceva ce noi putem simti, dar niciodata e xplica. Se poate explica gndirea. Iubesti ceea ce poti sa pierzi. Pe tine nsuti, o femeie, patria .
189 188

I b i d e m.

I R E N A B R E Z N A , An Enemy of Symbolism, 1984, n Andrei Tarkovsky, Interviews , Edited by John Gianvito, University Press of Mississippi / Jackson, 2006, p. 116. Pre P A U L F L O R E N S K I , La Colonne et le Fondement de la Vrit , Ed. Lge dHomme, Lausanne, (Suisse), 1975. Este vorba despre Scrisoarea a unsprezecea: Prietenia , din aceasta carte ncntatoare. Autorul ne spune ca exista n limb a greaca patru verbe pentru a desemna prin limbaj diferitele aspecte ale sentimentului de iubire: e r a n, philein, stergein si a g a p a n. Pornind de la aceasta mpartire vom dezvolta studiul nostru. Vine de la verbul e r a n (n limba poetica erasthai), care vrea sa spuna a te ndrepta spre cineva cu un sentiment total, a te darui lui, a simti si a percepe pentru el, i b i d e m.
193 192 191

190

Pre P A U L F L O R E N S K I , op. cit. , pp. 257 - 259.

raporturile Dumnezeu om. Este drept, n vremea din urma folosirea lui de catre unii teologi contemporani (Soloviov, Evdokimov, Yannaras etc.) a provocat aprige polemici, mai ales din partea unor medii monastice, dar nu numai194. Noi vom trata aici ers-ul ndeosebi ca pe iubirea apropiata si implicata dintre un barbat si o femeie. Cu alte cuvinte, vom evalua povestile de dragoste din filmele lui Andrei Tarkovski. Este de observat, de la bun nceput, ca dintre cele patru nuante de iubire, ers-ul (iubirea plina de pasiune ntre barbat si femeie) este, organic si programatic, destul de putin prezent la Tarkovski, iar atunci cnd totusi apare este estompat. Asa cum observa si Antoine de Baecque: Pna la urma, nu sunt n opera sa dect foarte putine povesti de iubire. Cteodata, totusi, unele sunt schitate195. Pentru crestini, ers-ul omenesc trait n maxima lui transfigurare este zugravit si propus de Cntarea Cntarilor. Apoi, legaturii de iubire dintre barbat si femeie i este oferit n Biserica exemplul iubirii dintre Hristos si Biserica Sa, cea una. Asta presupune si o unicitate a iubirii, de care Andrei Tarkovski este ct se poate de constient: Iubirea este un sentiment att de total, nct nu poate fi repetat, cu privire la forma pe care o ia; este de nerepetat n totalitatea lui 196. Mai trebuie spus ca Parintii vechi vedeau legatura dintre Hristos si Biserica, pe de o parte, dar si pe cea dintre Hristos si fiecare om, pe de alta parte, ca pe una cu caracter nuptial, asadar ca pe o legatura n continua nuntire, asadar de vesnica nunta. Aceasta este, cel putin, tinta, acesta este continutul care trebuie sa umple aceasta iubire. Or, n chip logic, conform experientei umane curente, orice legatura nuptiala are o componenta erotica, o nflacarare juvenila, ceea ce nu exclude puritatea sentimentului si a manifestarii lui. Este vorba, asadar, de ers nu n sensul unei legaturi trupesti cu caracter sexual, ci al unei ardori fara margini, al unui dor continuu si nesfrsit dupa celalalt, cel sau cea cu care Dumnezeu te-a ntlnit spre mpreuna rodire, mplinire si mntuire. Sigur, n final, mplinirea unei relatii ntre persoane (fie ele umane, ngeresti sau dumnezeiesti) se afla n prietenie. Pentru o poveste de iubire adevarata, prietenia s-ar cere sa fie nceputul si sfrsitul nesfrsit, dar trecerea printr-o faza erotica si chiar coexistenta cu ea (una curata, desigur!) pare de neocolit. Din punctul de vedere al lui Tarkovski, Iubirea este cea mai mare avere a omului, att n sensul material, ct si n cel spiritual al cuvntului, iar simbolul acestei averi pe care o reprezinta iubirea l vede el n femeie, si n mod eminent n Fecioara Maria 197. Cu alte cuvinte, pentru Andrei Tarkovski se cere ca iubirea sa fie rodnica pentru a se valida.

POVESTE CU COPII (C OMPRESORUL SI VIOARA) n Compresorul si vioara apare un soi de pre-ers, ntr-un episod petrecut ntre doi copii, un baiat si o fetita, n sala de asteptare de la Scoala de muzica. mpreuna asteptnd, ei sunt pe ct de emotionati unul de prezenta celuilalt, pe att de sfiosi. Eroul principal, baietelul Sasa, scoate din buzunar un mar si l sterge ca sa-l mannce. Se opreste brusc, parca fulgerat de un gnd. n timpul acesta fetita l priveste concentrat. ncurcat, el baga marul ntreg la loc, n buzunar, si si da importanta (cum fac ndeobste n astfel de situatii cam toti baieteii) studiind foarte atent o partitura. Din cnd n cnd copiii si arunca, cu multa delicatete, priviri furisate. si zmbesc reciproc, cu timida deschidere, ntru ntmpinare. Baietelului i vine mai nti rndul ca sa intre pentru lectie. Pune marul, fara un cuvnt, pe scaunul fetei, lnga ea. Intrnd, lasa usa ntredeschisa (ca sa fie auzit?). Fetita nu stie ce sa faca, priveste cercetator mprejur. E singura. n cele din urma ia marul de pe scaunul ei si- l muta pe cel al baiatului. Toata scena este filmata cu infinita maiestrie si
A se vedea pentru detalii lucrarea P A T R I C R A N S O N , Doctrina neo - ortodocsilor despre i ubire, a carei traducere a fost facuta si publicata, mai nti, de noi n Alfa si Omega, Supliment de spiritualitate crestina a jurnalului Cotidianul , nr. 4 (6), 5 (7), 7 (9), 8 (10), 9 (11), 10 (12) si 11 (13), n perioada aprilie noiembrie 1993. Dincol o de subtilitatile teologice, trebuie observat ca disputele provin si dintr -o anumita referire diferita la cuvntul ers. Daca Yannaras si Evdokimov par sa trimita la o acceptie primara, parintele Patric este coplesit si ngrijorat de ncarcatura contempor ana a cuvntului si a derivatelor lui, cu totul nefaste. n limbajul contemporan, cam tot ceea ce tine de ers pare sa fi capatat un continut eminamente sexual, n acceptia de contact sexual. De aceea, folosirea cuvntului n sensul n c a r e-l foloseau Pari ntii vechi ai Bisericii devine foarte riscanta, daca nu chiar imposibila. De altfel, n Noul Testament nu -l ntlnim dect pe a g a p .
195 194

A N T O I N E D E B A E C Q U E , A n d r e i T a r k o v s k i , C a h i e r s d u c i n m a, Paris, 1989, p. 55. I R E N A B R E Z N A , op. cit., p. 107. I b i d e m, p. 108.

196

197

sensibilitate. La lectie baiatul parca este cu gndul n alta parte, nu- i iese deloc repetitia. Profesoara i reproseaza prea multa imaginatie. Iese abatut. Marcat de nereusita, trece pe lnga fetita care- i zmbeste abia perceptibil, parca fara sa observe cotorul marului, pe care fetita l mncase si l pusese napoi pe scaunul lui, ca un semn discret de marturisire a simpatiei sale. Toata scena da senzatia unor sentimente curate si puternice, marturisite si ferm, si delicat. Este o comunicare de maxima concentrare dramatica, care are n ea ceva ngeresc. Acelasi tip de idila, avnd ca laitmotiv de fundal marul (sau, mai exact, merele) l vom afla n Copilaria lui Ivan, ntre Ivan si o alta fetita. Este ceva care tine de paradisul copilariei, dar si de fructele transfigurate ale paradisului eshatologic, n contrast cu marul coruptiei originare. Aici, finalul filmului sugereaza si mai clar acest lucru.

POVESTE PE FRONT (COPILARIA LUI I VAN) La fel de delicat este si sentimentul degajat de scurta scena de tandrete amoroasa din Copilaria lui Ivan. n cabinetul medical de campanie instalat ntr- un bordei cu pereti construiti din trunchiuri de mesteceni, locotenentul- major Galtev, ndragostit de infirmiera Masa (locotenent, comandantul grupei sanitare), dar prea timid ca sa-si marturiseasca iubirea, ncearca sa-si mascheze sentimentele n spatele unor mustrari n legatura cu prestatia ei profesionala. La toate reprosurile lui, ea- i raspunde cu o anumita cochetarie, jumatate ironica, jumatate tandra: Da, tovarase locotenent!. La un moment dat, pentru scurt timp, se instaleaza tacerea, si prin tacere par ei sa-si marturiseasca mai apropiat simtamintele, pe potriva constructiei lor sufletesti si a locului si a situatiei cu totul speciale n care se afla. Sunt la un nceput de drum, promitator, dar pe care nu vor apuca sa porneasca. Intra capitanul Leonid Kholin, si locotenentul si reia discursul critic, pentru a-si masca sentimentele si timiditatea. Capitanul realizeaza toata situatia si zmbeste discret, usor amuzat. Scena se muta n padurea de mesteceni. Capitanul Kholin, barbat cu experienta la femei, ncearca s-o cucereasca pe Masa. O ntreaba daca a avut un prieten cu numele Lionea. La raspunsul ei negativ, el i spune ca atunci el va trebui sa fie primul. Aflam ca ea locuieste la Peredelniko 198. Pentru cteva minute au o convorbire normala, de timp de pace, despre Surikov, pictor din Siberia lui Kholin, si despre scriitorii Alexei Tolstoi si Kornei Sukovski, pe care Masa-i vazuse la Peredelkino, plimbndu-se n padure. Capitanul o provoaca, ntrebnd-o daca poate sa mearga pe un trunchi nclinat de mesteacan frnt, care ajungea la o naltime relativ mare. Cnd ajunge n punctul cel mai de sus, i cere sa sara si s-o prinda n brate. Fata refuza si ncepe sa coboare calm. Se petrece ntre ei un schimb de priviri intense, ncarcate de sentimente amestecate si de semnificatii nca nelimpezite. El pare ca se joaca, n timp ce ea este foarte serioasa, mereu n garda, nelinistita. Fuge si ezita n momentul n care trebuie sa sara peste o transee putin mai lata. Capitanul, cu un picior pe un mal si cu altul pe celalalt, o ia n brate si o tine suspendata pentru cteva clipe, care par fara sfrsit. O saruta apasat, prelung, apoi o trece pe malul celalalt. Ea pleaca put in buimacita, parca zapacita, ametita. O cheama la el. Masa ezita, dar chemarea lui pare irezistibila. Vine, concentrata, vizibil coplesita de moment si de situatie, si ncepe sa-si lase capul pe umarul lui. Acum, cnd ea pare aproape nvinsa, gata sa cedeze, el o ndeparteaza, stapnindu-si dorintele: Masa, ntelegi? Acum pleaca! Pleaca repede! Capitanul respira adnc ca sa-si revina. Ea ramne grava, marcata de ntmplare, putin ametita. Ea pleaca alergnd prin padure, n alta directie Capitanul si ia mantaua si pleaca. Apare, venind n fuga, locotenentul, ngrijorat, caci parca simtise primejdia ce-o pndise pe fata. Cei doi barbati, mergnd n directii opuse, se petrec. Sfios si subaltern, locotenentul nu ndrazneste sa spuna nimic, desi este umbrit de o vadita suferinta. Kholin l invita sa viziteze trupele. n scenariu, Kholin avea urmatoarea replica linistitoare, care nu mai apare n film: Din cauza femeilor, Galtev, ajung ofiterii n batalioanele disciplinare Nu te nelinisti, nu s-a ntmplat nimic199. Mai spre sfrsitul filmului, Masa apare n ncaperea n care se afla mpreuna cei doi, ntr-un moment de ragaz, ascultnd la patefon un cntec vechi rusesc, un soi de romanta. Este celebrul Saliapin! Capitanul Kholin o ntreaba daca cel cu care a vazut-o plimbndu-se ieri, un tip ciudat, cu ochelari, este prietenul ei; ea
Celebra localitate (si statiune) lnga Moscova, unde multi oameni de cultura si aveau casele ( d a c e a) de vacanta si de creatie. ntre acestia, si Boris Pasternak.
199 198

A N D R E T A R K O V S K I , u v r e s c i n m a t o g r a p h i q u e s c o m p l t e s I, Ed. Exil dit eur, Paris, 2001, p. 116.

i spune ca da. Este evident ca amndoi glumesc complice, cu gravitate. De fapt, Masa venise sa-si ia ramas bun, ceea ce-l surprinde neplacut pe capitan. Fusese dispozitia locotenentului de a o transfera la un spital din spatele frontului (desigur ca s-o protejeze, dar poate si, mai ales, ca s-o scape de fascinatia pe care Leonid o exercita asupra ei!). Toata lumea este tulburata. Capitanul opreste patefonul si- i pune sa asculte linistea razboiului, liniste grea, coplesitoare, de moarte. Masa pleaca ngndurata si tulburata. Capitanul are o rabufnire de furie nciudata Trei vieti ciuntite, trei seminte promitatoare de dragoste frumoasa strivite crunt de razboi. Sigur, ar mai fi de luat n seama, n acest film, si episoadele din vis, cu Ivan si cu fetita jucndu-se pe malul apei. Dar suntem aici, nca, pe teritoriul simpatiei copilaresti, cu totul si cu totul nevinovata.

POVESTE DE S NZIENE (A NDREI R UBLIOV ) n Andrei Rubliov, n episodul Praznicul, ne aflam n prezenta unui ers pagn, dar, n acelasi timp, ntr-o mare masura, ritual. Suntem n Rusia primaverii anului 1408, la numai patru sute de ani de la crestinarea rusilor, cnd credinte pagne si manifestarile lor nca supravietuiau. Garzile stapnirii, dar si calugari zelosi i urmareau si- i vnau pe acesti pagni, urmarind crestinarea lor fortata. Asistam la o noapte a vrajitorilor, la o sarbatorire debordanta a echinoxului, un fel de noapte de Snziene. n padurea din preajma fluviului, oameni mai mult sau mai putin goi, cu torte aprinse n mini, se dezlantuie n cntec si dans. E o noapte a ers-ului natural, o noapte cnd toate excesele sexuale sunt ngaduite de obste n numele iubirii. O iubire vinovata, dar, pna la un punct, si nevinovata la nivel individual, n masura n care ea era prescrisa si impusa n chip religios, prin credintele alterate ale comunitatii carora i apartineau. Andrei priveste totul mirat si curios, si intra, parca fascinat, n mijlocul agitatiei valpurgice. O femeie frumoasa se opreste uimita n fata lui, apoi se departeaza cu ceata ei. Furat de spectacol, lui Andrei i ia foc poala sutanei. O regaseste pe fata ntr-o coliba abandonata, facnd sarituri magice peste foc. n timp ce o priveste nedumerit, este prins de ctiva barbati participanti la orgie. Calitatea de calugar (apartinnd, asadar, tagmei unora dintre prigonitori) i agraveaza situatia. I se promite moartea, a doua zi, n zori, aruncat n ru cu o piatra de gt. La rndul lui, i ameninta pe agresori cu foc cazut din cer, n ziua Judecatii (este tocmai scena pe care se plecase s-o picteze la catedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir). Este rastignit n batjocura (la fel ca Iisus Hristos, spune unul dintre pagni) pe unul din stlpii din interiorul surii. Andrei este ngrozit de aceasta blasfemie si cere, ca odinioara Sfntul Petru, ca macar sa fie rastignit cu capul n jos. Este abandonat, bine legat, pna dimineata. Unul dintre tarani se nchina n fata lui si i pune metanie, prelungind batjocura. l ntreaba de ce a cerut sa fie atrnat cu picioarele n sus. Si de ce i-a pacalit, amenintndu-i cu focul. Pentru ca e pacat sa alergi gol si sa faci lucruri din astea, raspunde el. Urmeaza un dialog pe tema iubirii, n care calugarul si fata si expun argumentele. Vorbesc despre lucruri diferite, chiar daca ntr-un punct ele par sa se atinga. Ea se refera o iubire erotica magica, el ncearca sa spuna despre o iubire frateasca, ct mai aproape de agap. Asta e noaptea n care toata lumea ar trebui sa iubeasca, sustine fata. Si continua: E iubirea un pacat?. Andrei contraataca: Numesti tu iubire oblignd un om n halul asta?. Ea se scuza, spunnd ca sunt obligati s-o faca pentru a- l mpiedica sa aduca garzile si calugarii acolo, pe toti aceia care vor sa- i converteasca silnic la religia lui. Nu le este usor sa traiasca tot timpul cu aceasta frica. Va e frica pentru ca voi nu iubiti totul sau iubiti pe furate, brutal. Si nu iubiti cu inima. Dragostea trebuie sa fie frateasca. El i propune un ideal crestin, n care trupescul sa ramna o componenta a spiritualului; dar pentru ea lucrul acesta pare putin prea complicat si- l ntreaba: Este vreo diferenta? Tot dragoste este200. Femeia l saruta prelung, n parte provocator, n parte sincer, dar cu gndul la acea noapte speciala pentru ea si pentru ai ei. Legat, Andrei nu poate sa se mpotriveasca. O roaga sa- l dezlege. Ea l asculta si- i desface legaturile. n legatura cu cele petrecute, nu putem dect sa fim de acord cu comentariul lui Olivier Clment: Rusia a cunoscut timp ndelungat ceea ce s-a numit ,dubla credinta, cnd se suprapuneau crestinismul si pagnismul. Si este de gndit la riturile de primavara, n Andrei Rubliov, unde nuditatea femeii, a trupului ei, contrasteaza cu nuditatea obrazului monastic, a obrazului iconic. Contrast? Sau completare? O alta iubire? Sau aceeasi iubire? Tarkovski pune problema fara sa raspunda201. Ne punem si noi aceleasi ntrebari, tot asa, fara a putea sa raspundem transant. Si totusi, privirea prelunga,
200

Tot acest dialog nu exista n scenariul initial. O L I V I E R C L M E N T , Tarkovski, lhomme du seuil, n France Catholique , nr 2089 / 16 ianuarie 1987, p. 30.

201

intensa, ntrebatoare, grava, cu care- l fixeaza femeia pe Andrei n noapte, pare sa spuna ca n destule situatii ers-ul depaseste patima animalica, ca n el se afla un smbure de iubire adevarata, care ar putea conduce spre o frumoasa poveste de iubire. O data eliberat din legaturi, Andrei o ia la fuga, lepadndu-si n prima instanta rasa, parnd, n camasa alba, aspra, ajuns n starea de simplu mujic. Pacatul lui Andrei nu este unul dus pna la capat, el se manifesta la nivelul unei tulburari a inimii n cursul unei ntlniri, a unei mbratisari, a unei prelungi sarutari, totusi acceptate; a unei temporare consimtiri la coborrea n lumea pagna dominata de simturi. Chiar daca n parte fortat, este suficient pentru calugar ca sa se simta infinit vinovat si sa caute calea necesara a unei ispasiri. Reiese oarecum si din mustrarea pe care i-o face nsotitorul sau, Daniil Ciorni, a doua zi dimineata, cnd Andrei se ntoarce purtnd urmele noptii, att fizic (e plin de zgrieturi, ranit, cu rasa murdara si sfsiata), ct si n suflet (e apasat de gnduri, dar, vadit, si de un sentiment de vinovatie). Dupa ce- l cerceteaza n legatura cu petrecerea noptii fara a primi vreun raspuns, l mustra si conchide: Bine, e pacatul tau, constiinta ta, si rugaciunile tale. Episodul se ncheie cu vnarea Marfei (acesta este numele femeii!) si a unui barbat (iubitul? sotul? unul oarecare?) de catre garzi si calugari. El se sacrifica pentru ca ea sa scape n not spre malul celalalt, trecnd chiar pe lnga barca lui Andrei, care sta, vinovat si rusinat de ceea ce se ntmpla, cu capul plecat202. Acesta priveste tot ceea ce se petrece ngndurat, cu infinita milostivire, cufundat n sine, marcat de pacatuirea sa, dar si de neputinta de a nu putea vedea lucrurile asezate pe un fagas firesc. Crestinii aceia parelnici nu erau capabili sa opuna ers-ului pagn agap- ul crestin, dorind sa rezolve totul prin forta brutala.

POVESTE ( DINCOACE SI DINCOLO) DE VIATA SI DE MOART E (SOLARIS) n Solaris, Andrei Tarkovski ne spune despre iubirea care creeaza nemurire. Eroul, Kris Kelvin, este trimis pe o statie destinata sa studieze planeta Solaris. Putini sunt aceia care mai cred pe Pamnt n necesitatea si eficienta statiei Solaris. Sarcina lui Kris este aceea de a lichida statia, misiunea ei fiind considerata de cei de pe Pamnt esuata 203. Kris afla o statie n stare de paragina. Solaris 204 are darul de a ntruchipa gnduri scoase din cotloanele cele mai tainice ale celor de pe statie. Pare sa fie o uriasa constiinta universal tezaurizatoare, dar si mustratoare. Cei de pe statie numesc ntruparile acestea vizitatori. Kris si rentlneste n acest fel sotia, pe Hari, care se sinucisese cu 10 ani n urma. Gndul la ea l-a urmarit, se pare, tot timpul, iar Solaris i ntrupeaza rapid acest gnd 205 . O regaseste, dar trupul ei are acum o altfel de structura materiala, iar sufletul i este vid de orice amintire a trecutului. Nu are realitatea de altadata, dar nu este nici o fantoma (asa cum niciun gnd nu este fantoma, chiar daca ajunge sa ne bntuiasca staruitor cteodata, fara a putea fi atins). Si totusi, Kris se teme sa nu aiba de-a face cu o vedenie, efectul unei halucinatii, asa cum fusese avertizat si cum, pna la un punct, tinde sa creada si el. Mai ales ca prima

Iata cum descrie scenariul initial aceasta scena: Vrajitoarea se apropie de barca. Andrei o priveste si nu -i vine sa -si creada ochilor: este chiar ea, femeia din timpul noptii, rusinea lui, pacatul lui, visul lui () Andrei si pleaca ochii si ncepe sa murmur e o rugaciune. (A N D R E T A R K O V S K I , op. cit. , p. 264.) Din film, caracterul ei de vrajitoare nu reiese att de evident. Oare nu mijeste, n zare, o asemanare cu situatia unei Biserici mputinate la sfrsitul veacurilor? Se ntreba Hristos: Dar, Fiul Omului, cnd va veni, va gasi El oare credinta pe Pamnt? Luca 18, 8. Si nu mai vedem si o aluzie la dorinta multora de a lichida Biserica?
204 203

202

Oare sa fie ntmplator faptul ca numele planetei trimite la Soare, care pentru crestini reprezinta una dintre numirile lui H ristos?

Iubirea persistenta a lui Kris o readuce pe Hari la viata, n timp ce somnul spiritual al celorlalti cercetatori de pe statie naste monstri. C e-ar fi daca s-ar ntrupa toti demonii din noi? Cu ce societate cumplita ne -am confrunta! Si ct de tare ne -am speria de mizeria pe care o purta m , a s c u n z n d-o sub pres sau dupa usa! Mai spre sfrsitul filmului, cnd oceanul este agitat din pricina bombardarii cu encefalograma lui Kris, acestuia i se vor ntrupa si alte persoane (mama, la vrsta tnara, la care murise), fiinte (cinele) sau luc ruri dragi (obiecte din preajma imediata) de pe Pamnt. Ba chiar si scene de viata si conversatii.

205

aparitie mai consistenta si-o face Hari la trezirea lui Kris din somn 206. n acelasi timp, Snaut se ntreaba daca ea nu reprezinta, cumva, tocmai contactul asteptat de multa vreme cu Oceanul de pe Solaris 207. Dupa aceasta prima ntrupare, se petrec cu Hari mai multe morti (unele constituind ncercari de a-nihil-are, de nimic-ire) si nvieri (ntrupari ale gndului cel mai de taina al lui Kris), toate parti ale povestii ei de dragoste cu Kris. Ele se constituie, oarecum, n etape ale parcursului de recuperare a sinelui sau. Ar fi de observat cum mortile sunt diferite. Cea dinti este o moarte provocata, ntr-un fel o (om)ucidere. Provocata de Kris care, speriat, o amageste pe Hari si o expediaza cu o racheta n spatiul cosmic, temndu-se ca ea sa nu fie o aparit ie nselatoare, malefica 208. Mai nainte i trecuse prin gnd s-o mpuste, dar momentul fusese ratat. Cea de a doua este o moarte accidentala. Hari moare (sau, n orice caz, se raneste de moarte) n ncercarea disperata de a iesi din ncaperea n care i se paruse a fi fost parasita de Kris. A treia este o moarte prin sinucidere, asadar n aceeasi maniera n care o facuse si n viata de pe Pamnt. Acolo se injectase cu un produs de laborator lasat de Kris n frigider, aici bea oxigen lichid. ntr-un fel, este o ncheiere a recuperarii istoriei ei personale pamntesti. Oxigenul care ntretine viata, aici aduce moarte. De data aceasta, parca Hari ar vrea sa-si probeze prin moarte viata. A facut-o din disperare, i spune Kris lui Snaut. Disperarea i vine din sentimentul ca nu este iubita de Kris. Acum, mbracamintea ei pare sa trimita, pe undeva, cu gndul la o mbracaminte de mireasa. Kris este dispus sa astepte revenirea ei. Cea de-a patra este o moarte jertfelnica acceptata. Hari se supune de buna voie 209 experientelor colegilor lui Kris, disparnd odata cu bombardarea Oceanului de pe Solaris cu unde provenind din encefalograma lui Kris (toate gndurile lui!), ceea ce a condus la ncetarea posibilitatii lui de a ntrupa. n schimb, Oceanul a nceput sa formeze insule. Calea unor noi taine se deschide, deoarece, cum se va vedea la sfrsitul filmului, una dintre aceste insule va fi casa parinteasca a lui Kris, cu tot ceea ce o nconjura, locul tainic si diafan al copilariei. Kris fusese bolnav si nu putuse sa mai vegheze asupra ei si sa-si mpiedice colegii de a proceda la acel experiment inuman. Cnd si revine n sfrsit, Snaut l anunta, oarecum triumfator: Hari nu mai exista. Si cauta apoi sa- l consoleze: A facut-o pentru tine. Dar de data aceasta pare a fi o moarte definitiva, din care nu mai exista iesire sau, n orice caz, nu mai exista tipul de iesire de pna atunci. ntr-un fel numai, pentru ca, altfel, gndul lui Kris la ea va persista, chiar daca nentrupat. El se nconjoara de obiecte de care ea se atinsese, care constituisera recuzita vietii lor mpreuna pe Pamnt sau pe statie, obiecte care n-au disparut odata cu ea, ci au ramas ca semne marturisitoare ale realitatii ei. Daca prima aparitie a lui Hari reprezinta o ntruchipare produsa de Oceanul de pe Solaris a gndului celui mai de taina din constiinta lui Kris, nvierile care- i urmeaza se explica, la prima vedere, prin structura materiei din care este alcatuita ea acum, dar fondul spiritual este altul: iubirea nemuritoare a lui Kris. Ea revine deoarece gndul sau iubitor la ea este statornic si continuu. Este vorba, pna la urma, de acea vesnica pomenire pe care o cerem noi n Biserica de la Dumnezeu pentru cei plecati din aceasta lume. Pentru vesnica pomenire din partea lui Dumnezeu este necesara cel mai adesea si o ct mai ndelungata pomenire a noastra. De acest lucru se bucura n cea mai mare masura sfintii. nvierile se aseamana, petrecndu-se parca invers de cum cade un om n somn. Cu zvcnirile aferente, poate doar mai puternice 210. Lui Snaut i se par dezgustatoare. Pe de alta parte, Snaut si Sartorius nu vad n repetatele (re)aparitii ale lui Hari dect o serie de copii la indigo ale lui Hari celei de pe Pamnt, generate

Reprezinta pozitia sa o situare apropiata de aceea pe care ne -o sfatuiesc noua Parintii mbunatatiti: sa nu ne ncredem n vedenii, orict de atragatoare ar fi, ci sa cautam sa ne eliberam de ele, caci mai de folos ne este sa respingem o aratare buna si adevarata, dect sa fim nselati si amagiti de una falsa.
207

206

Mai spre sfrsitul filmului cere dreptul de a realiza un mic contact prin betie.

Rochia lui Hari este fara cusatura (scena, foarte puternica, face sa te gndesti, crestin fiind, instantaneu si fara voie, la camasa l u i Hristos!); Kris este nevoit sa i -o sfsie atunci cnd o pune sa mbrace costumul de cosmonaut, nainte de a o expedia sa dispara n c o s m o s . Iata textul scrisorii lasate de Hari: Kris, mi pare rau ca te -a m d e z a m a g i t . N-am avut alta cale. E singura solutie pentru amndoi. Eu n s a m i l e-am cerut - o. A fost hotarrea mea. Nu nvinovati pe nimeni pentru asta. Hari. Pare si o tri mitere la faptul ca moartea este, n fapt ultim, adormire. Dar Snaut are si afirmarea reciprocei, luata din gura lui Sancho Panza: Da, vorba somn are si -un neajuns: arata ca moartea!.
210 209

208

de Solaris, copii care ar putea continua la nesfrsit, neavnd datele unei fiinte umane adevarate. Lui Sartorius tipul acesta de nemurire i se pare faustic211. Cei doi o considera pe Hari o simpla vizitatoare. Dar vom observa ca fiecare noua aparitie le nglobeaza pe cele anterioare, ca experienta. Sunt trepte existentiale urcate de Hari cu fiecare nviere. Ea devine tot mai constienta de sine. Totodata, cum se va vedea, relatia ei cu Kris se stabilizeaza tot mai mult. De pilda, daca la nceput el fusese cel care a trimis-o la moarte, mai apoi o ajuta sa-si revina, o ngrijeste ca atare. Umanizarea continua a lui Hari (regasirea constiintei de sine) prin iubire. Daca la nceput Hari pare sa fie un vizitator asemanator celorlalti de pe statie, treptat se petrece cu ea o umanizare tot mai accentuata, o recuperare a sinelui, totul ntemeiat pe iubirea dintre ea si Kris. Acest lucru o nelinisteste (Kris, ce se ntmpla cu mine?, se ntreaba ea), dar o si ncurajeaza. Aceasta umanizare se petrece pe doua cai: pe de o parte prin recuperarea memoriei n legatura cu existenta ei pe Pamnt, iar pe de alta parte prin adaugarea de experienta prin mpreuna trairea cu Kris. Cu ct este mai mult cu tine, cu att devine mai umana, i spune Snaut cu vadit repros. nainte, somnul ei era ca un somn n alt somn. Vaznd un film adus de Kris de pe Pamnt, cu scene din viata lui n familie 212, se vede pe ea la un moment dat si se recunoaste cu uimire ca chip, dar nu si ca persoana. Este complet derutata n legatura cu eu-l ei autentic. Cercetndu-se n oglinda, si pune ntrebari care constituie si ntrebari fundamentale ale filosofiei, dar care sunt si ntrebarile de toate zilele ale oricarui om care reflecteaza la conditia sa: Eu nu ma cunosc nici pe mine nsumi. Cine sunt eu? n clipa cnd nchid ochii, nu- mi mai pot aminti chipul meu. Tu stii cine esti?, iar mai apoi Kris, eu nu stiu de unde vin. Tu stii?. ncepe prin a-si fi siesi straina, nepricepnd prea bine ce se petrece cu ea. ncearca sa afle de la el raspuns, sa se lamureasca. Deocamdata, deposedata de istoria ei, ea, cea din film, cea de altadata, si este fata cealalta. Nu crede a fi Hari cea adevarata. n fond, era tocmai ceea ce sustinea si ncerca s-o convinga Sartorius. Dar, Kris si Hari mpreuna privind, mpreuna par sa se regaseasca, unul pe altul si fiecare pe sine nsusi. Alaturi de Kris, ea ncepe sa-si recapete memoria. Amndoi si amintesc de despartirea lor stupida. Pe ea a condus-o la sinucidere, pe el la pustiire interioara. Ea nvata tot felul de lucruri. Chiar daca trezirile la viata reprezinta momente de criza, fiecare nviere o gaseste pe o treapta superioara de umanizare. Dupa prima nviere si sfsie singura camasa (repetnd gestul pe care- l facuse mai nainte Kris, cnd a mbracat-o cu costumul de cosmonaut), semn ca desi este, n fond, aceeasi, experienta anterioara i se adaugase. Este capabila sa simta durerea, ceea ce reprezinta pentru Kris o dovada de viata adevarata. Apoi, nvata sa doarma, ceea ce l aduce la disperare pe Snaut, care nu vede cu ochi buni nici o sporire a ei ntru umanizare. Ba, ea ajunge sa aiba o criza de isterie foarte... umana. Pe de alta parte, ea nu mai poate trai fara el, fara prezenta lui continua. Numai iubirea o poate tine n viata. Pentru ca ea sa ramna ntrupata, se cere ca el sa fie neadormit gnd iubitor ntrupat. Orice slabire a intensitatii acestui gnd o epuizeaza, o stoarce de viata. Fara iubirea lui Kris, ea practic nu exista 213. Pe de alta parte, odata cu umanizarea ei, pare ca, de la un moment ncolo, Kris este cel care are nevoie de iubirea ei pentru a supravietui. Cum s-a vazut, Sartorius i contesta totusi calitatea de fiinta umana. Pentru el nu constiinta, ci datele stiintifice confirma calitatea umana. Din punctul lui de vedere (stiintific!), Hari a murit o data pentru totdeauna. Cea de pe statie nu este dect o dublura, o copie, fara valoare umana autentica. Numai ca, deacum, Hari a devenit constienta de devenirea ei: Da, asa o fi. Dar eu, eu devin o fiinta umana! Simt la fel de adnc precum fiecare dintre voi. Iubirea nesfrsita si nemuritoare a lui Kris este cea care o scoate pe Hari din iadul uitarii de sine si o face sasi recapete, ncet- ncet, odata cu memoria, personalitatea, n noua stare de structura materiala n care se afla. De fiecare data, cnd nvie, Hari se ntreaba asupra identitatii eu- lui ei: Seman mult cu ea?/ Poate ai semanat cu ea. Dar acum, tu esti adevarata Hari. Recuperarea este, de-acum, realizata, prin validarea ei de catre iubitorul Kris.

211

S-ar pune ntrebarea: cine -si vinde sufletul si cui? De fapt, mai ncolo, Snaut l numeste pe nsusi Sartorius Faustul nostru!

Aflam si aici ambiguitatea pe care o vom regasi n O g l i n d a ntre chipul persoana mamei si cea a sotiei. Lucrurile nu sunt spuse pe sleau, dar trimit, evoca, si trimit, si evoca, pe masu ra apartenentei la spatiul dreptei credinte.
213

212

Extinznd cercul, Snaut, dezamagit de stiinta pe care o slujise o viata, constata de ziua lui: Omul are nevoie de alt om!.

Sunt semne care se constituie n marturii menite sa constate si sa certifice faptul ca Kelvin nu se afla pe un tarm al nalucirilor si al nalucilor. Astfel, mica rana de pe bratul lui Hari, produsa de injectia letala, o advereste pe Hari de pe statie ca fiind aceeasi cu cea de pe Pamnt 214. n dreptul ranii, rochia este sfsiata. O alta marturie o reprezinta salul. Asa cum n Calauza, dupa incursiunea n Zona, ramne cinele venind de acolo, ca o marturie a realitatii Zonei, tot asa, aici, dupa fiecare disparitie provocata de Kris ramne salul lui Hari, ca o marturie a venirii ei reale n viata de pe statie a lui Kris. Salurile se constituie, ntr- un fel, ca urme pe un raboj. Salul cu care vine este mereu un altul, dar aidoma celui anterior si identic cu cel pe care- l avusese Hari pe Pamnt. Tocmai aceste semne materiale si propune Kris sa le distruga, la un moment dat. Mereu salul ca o amintire persistenta, ca o marturie nesmintita. Dupa ultima disparitie, i ramne si rochia cea necusuta. Transformarea lui Kris. Dupa prima moarte a lui Hari, provocata de el, desi a scapat de naluca, Kris este mai degraba trist. Are sentimentul ca a pierdut ceva pretios, ceva ce ar fi putut fi important pentru fiinta lui. Cnd Hari nvie si reapare, Kris este de-acum ca un om care nu ar vrea sa i se destrame un vis frumos, care ar vrea ca visul sa devina pe loc realitatea cea mai reala. Gndul lui Kris la sotia sa este nsotit de un sentiment apasator de vinovatie, venit din purtarea lui fata de ea pe Pamnt. Se certasera adesea. Certurile acelea acum par sa i se reveleze n toata stupiditatea lor pacatoasa, chiar daca istoria relatiilor ntre iubit si iubita poate cunoaste suisuri si coborri, uitari si aduceri aminte. O parasise, iar ea s-a omort, folosind materialele lui de laborator, uitate n frigider. Kris ncepe sa nteleaga si sa accepte adevarul ei si a se mpaca cu realitatea existentei ei, asa cum a devenit ea pe Solaris. Sfrseste prin a o accepta definitiv, asumndu-si o noua conditie si o noua responsabilitate, n consecinta. Ca atare, sfrseste prin a o prezenta celorlalti locuitori ai statiei (cercetatorii savanti Snaut si Sartorius) ca fiind sotia lui. El o recunoaste acum ca adevarata Hari, el crede acum mai mult n continuitatea realitatii ei vechi dect poate sa creada ea nsasi. Pentru ei, insensibili, ea ramne nsa un vizitator ciudat; n consecinta propun sa fie supusa testelor de tot felul, pna la autopsie, ca un animal de experienta. Ei ncearca sa explice si sa rezolve cu mijloace pur stiintifice ceea ce este evident ca tine de alte resorturi. Deja Kris este iesit din acest cerc strmt si vicios si respinge intentia lor inumana, insistnd asupra faptului ca e sotia lui. Este parte din el, si atunci orice supunere a ei de catre ceilalti la experiente distructive se rasfrnge direct dureros asupra lui Kris (E ca si cum mi-as taia un picior!). Kris se mbolnaveste, are febra, e febril. Fiinta lui sufera n integralitatea ei. ncepe sa recupereze n camera sa de pe statie tot mai multe obiecte de pe pamnt, materializate de Solaris: o vaza cu flori, mama, cinele, fructe, tot felul de mici obiecte (fleacuri dragi) din casa lui de pe pamnt i marturiseste mamei, suferind, sentimentul de singuratate 215. Dar boala cea mai febrila a lui Kris consta n faptul ca se mbolnaveste de Hari, de iubire. Kris pare sa sporeasca si n legatura cu Dumnezeu. La un moment dat, n timp ce ea doarme, el se afla n fata unei reproduceri dupa Sfnta Treime a lui Andrei Rubliov. Nu se roaga, n sensul clasic. Dar pare sa dea seama lui Dumnezeu. Si pare sa se petreaca o prima ntlnire constienta si esentiala, chiar daca nca cetoasa, cu El. Ca atare, el are straluminarea adevaratei misiuni pe statie, care este de-acum trans-stiintifica: Probabil motivul pentru care suntem aici, e sa ntelegem pentru prima data Lumea ca motiv de dragoste. Chiar daca ultima moarte a lui Hari pare sa excluda o ntrupare ulterioara, ntoarcerea pe pamnt i se pare acum lui Kris searbada, fara sens. Asa cum i s-ar parea probabil oricarui om pe lumea cealalta. Telurile stiintifice i se par fara noima, fata de a ramne pe statie n preajma lucrurilor pe care le-au atins, ntr- un fel sau altul, mpreuna, el cu Hari, care amintesc de respiratia noastra. Pentru ce? Doar cu speranta ntoarcerii ei? Dar n-am nicio speranta. Singurul lucru pierdut pentru mine, e asteptarea. Sa astept ce? Nu stiu Un nou miracol. Asadar, nu exclude totusi o alta minune. Si daca Kris refuza sa se ntoarca pe Pamnt, Pamntul vine la el, daruit de Ocean, care n-a putut fi distrus de stiinta meschina omeneasca. Una dintre insulele formate n urma bombardarii cu encefalograma lui Kris este tocmai tinutul lui natal. Si, atunci, lumea pamnteasca izbavita se ntlneste cu lumea cereasca. Kris se ntoarce la tatal sau ca un fiu risipitor, dar tatal sau pare sa fie de-acum si el ntr-o lume mntuita, lamurita, aleasa. Si, din ea l ntmpina si- l mbratiseaza.

214

O vaga trimitere la felul n care urmele cuielor l adeverisera altadata pe Hri stos n ochii Apostolului Toma?

Iata dialogul: Esti fericit?, l ntreaba mama. Fericirea e o idee depasita, raspunde el. Mama: Cred ca asta -i foarte rau. Kris: Ma simt, acum, att de singur.

215

Noua trepte de iubire recuperatoare si restauratoare. Sigur, povestea de iubire dintre Kris si Hari de pe statie este reluarea si continuarea celei de pe Pamnt. Este interesant de analizat suisul replicilor referitoare la iubirea recuperatoare, pe parcursul acestei parti din film, care priveste povestea lor de dragoste. 1. Hari: Kris, ma iubesti?. Vrea sa stie daca este ea nsasi, daca s-a regasit si traieste cu adevarat? Este ntrebarea cheie pe care o pune adesea o fiinta pentru a se afla pe sine. Ar vrea sa stea tot timpul cu el, lnga el. Nu se mai satura, dar, la rndul ei, este lovita de aceeasi teama ca si Kris, aceea de a nu i se destrama realitatea recstigata, de a nu recadea n moartea totala, anihilatoare, n care zacuse atta timp. 2. Hari: Tu nu ma iubesti, Kris! . Asa simte ea. Mereu apare aceasta ndoiala a noastra n legatura cu iubirea celuilalt. Lucrul acesta i produce nesomn si o suferinta cumplita, probabil sora cu aceea pe care o avusese din acelasi sentiment pe Pamnt. Si totusi, afirmatia de mai sus pare mai degraba o recuperare a ceea ce simtise odinioara pe pamnt dect o constatare asupra starii actuale. 3. Hari: Cum ai trait n tot timpul acesta? Ai iubit pe cineva? Te-ai gndit mereu la mine?. Kris: Uneori, da, nu mereu. Cnd ma simteam nefericit. Totdeauna, nefericirea te face mai sensibil si mai atent la celalalt. Drumul spre fericire trece cel mai adesea prin nefericire. 4. Kris (n legatura cu sinuciderea sotiei sale): Cred ca a simtit ca n-o mai iubeam. Dar te iubesc pe tine. Mai nainte Hari i reprosase ca nu o iubeste. Nu o iubeste acum, dar este un acum care vine de atunci. Iar Kris parca ar dori sa puna un nou nceput, definitiv bun, ferit de caderi. Kris pare sa fi regasit o Hari epurata, limpezita de toate impuritatile inerente vietii pamntene. n acelasi timp si el este un altul, n curs de limpezire de sine. A parcurs drumul unor experiente dureroase, expiatoare. Simte renascnd n el iubirea dinti, chiar mai puternica, deoarece mai curata, izbavita. 5. Hari: Kris, te iubesc att de mult!. Daca mai nainte Hari se ndoise de iubirea lui Kris, acum o afirma apasat pe a ei. n iubire, pe de o parte stim si suntem siguri n ceea ce simtim noi pentru altul, pe de alta parte planeaza totdeauna o incertitudine n legatura cu ceea ce simte celalalt pentru noi. 6. Hari: Eu cred n iubirea lui Kris pentru mine, dar poate nu-i adevarat, poate e doar o forma de autoaparare a lui. Dupa mine, cine e viu, doreste Nu, nu asta-i problema. Nu conteaza de ce iubeste o fiinta umana. Iubirea, daca este si mai ales daca este adevarata, transcende orice cauzalitate subiectiva sau obiectiva. 7. Hari: Deja, nu mai pot trai fara Kris. Sunt ndragostita de el. Sunt o fiinta umana!. Marea si adevarata iubire conduce la dorinta fireasca de mpreuna fiintare si valideaza fiinta ca facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca urmnd poruncii celei noii a lui Dumnezeu [cf. Ioan 13, 34; 15, 12]. A fi ndragostit reprezinta, deja, un pisc, un maxim de traire contemplativa si de implicare afectiva. 8. Snaut i atrage atentia lui Kris ca ea nu poate trai dect aici pe statie, ca atare nu se poate ntoarce cu ea pe Pamnt. Kris decide sa ramna definitiv cu ea pe statie. Kris: Ce altceva as putea face? O iubesc! . Iar mai ncolo: Dar tu reprezinti mai mult pentru mine dect a fost vreodata stiinta!. Iubita-sotie reprezinta totul si aduce posibila orice renuntare la sine, face firesc orice sacrificiu. 9. Ea: Te iubesc! . Marturisirea, cea mai simpla si cea mai puternica cu putinta (banala si vinovata daca nu este ncarcata cu maxima traire), vine la capatul unor experiente comune de traire, ca ultima treapta a unui urcus ndelung si greu, o ncununare a unei relatii renviate, parca mai puternica si mai curata acum. O mbratisare de infinita duiosie si reciproca compatimire pecetluieste marturisirea. El i spune ca nu se mai ntoarce pe Pamnt, ca vor trai mpreuna pe statie, n aceasta alta lume, dar rupta totusi din lumea de pe Pamnt. Mi-e frica, i declara Hari. Starea de suprema fericire aduce dupa sine teama de a o pierde. Iubirea este o constanta a legaturii dintre Kris si Hari, dar ceea ce este de remarcat este faptul ca ea parcurge un drum ascendent, creste treapta cu treapta, aducnd viata si validare a fiintarii. Dar iata ce marturiseste nsusi Andrei Tarkovski n legatura cu cele de mai sus: Aceasta poveste de dragoste este unul dintre aspectele filmului. Poate, desigur, misiunea lui Kelvin pe Solaris a avut numai un singur scop: sa arate ca iubirea celuilalt este indispensabila ntregii vieti. Un om fara iubire nu mai este un om. ntreaga solaristica este menita sa arate ca omenirea trebuie sa fie iubita216.

POVESTE CU PARINTII (OGLINDA) n Oglinda ntlnim mai mult amintirea unei iubiri, umbra ei persistenta, supravietuitoare. Desi esuata, prin despartire, totusi iubirea initiala, a parintilor naratorului, caci despre ea este vorba, pare sa planeze mereu n
216

L A U R E N C E C O S S , Portrait of a Filmmaker as a Mo nk -Poet, 1986, n Andrei Tarkovsky, Interviews , p. 167.

jurul protagonistilor, ca un fel de mostenire paradiziaca. ntr-un fel, cel putin n memoria fiului, ei ramn cantonati n momentele de fericire ale nceputului. Doua scene sunt semnificative n acest sens. n prima, tatal o ajuta pe mama sa se spele pe cap ntr-un lighean. Tatal o mngie pe mna. Ea pluteste De iubire! () Ea: Pna la urma m-am naltat. El: Ce s-a ntmplat Marusia? Ti- e rau?. Ea: Nu te mira! Te iubesc!. Si un porumbel alb zboara deasupra ei. A doua scena se afla spre sfrsitul filmului, dar este, practic, anterioara celei dinti. Cei doi sunt ntinsi n iarba, n preajma casei de la tara. Se privesc cu nesfrsita duiosie. ti doresti fata sau baiat?, o ntreaba el. Ea zmbeste ncurcata, fericita, pierduta n gnduri. Zmbeste si lacrimeaza n acelasi timp. Nu stie ce sa spuna. Si nu raspunde. Chipul ei este n sine un raspuns mai mult dect concludent. Suntem la momentul n care ers- ul, trait aproape contemplativ, nchide n el si rodirea lui, zamislirea de prunci. Avem de a face n Oglinda cu un ers sublimat, transfigurat. Si totusi, relatia esueaza, protagonistii ei se separa... Autorul nu insista asupra cauzelor acestei despartiri, pe care este evident ca a resimtit-o dureros toata viata.

POVESTE CU O C ALAUZA (STALKER) n Calauza, ers-ul este, practic, aproape absent. Povestea de dragoste, cu totul speciala si, parca, n afara oricarei nuante erotice, reiese din monologul sotiei Stalkerului de la finalul filmului, care este att de minunat, nct merita reprodus n ntregime. Ea si spune povestea nu spectatorilor, luati n ansamblul lor, ci fiecaruia dintre noi, considerat parca un vechi prieten-confident: Stii, mama a fost mpotriva. Ai remarcat, probabil, deja, ca el nu-i din lumea asta. Toti vecinii rdeau de el. Era asa de mpiedicat, arata att de vrednic de mila. Mama zicea: E calauza, e condamnat, un vesnic prizonier! Nu stii ce fel de copii au calauzele?. Iar eu Nu m-am certat niciodata cu ea. Stiam si singura toate acestea, ca era condamnat, ca era un vesnic prizonier, stiam si despre copii. nsa, ce puteam eu face? Eram sigura ca voi fericita cu el. Binenteles, stiam si ca voi avea si multa suferinta. Dar e mai buna o fericire amara, dect o viata cenusie, stupida. Poate, pe astea le-am gndit, toate, mai trziu. Dar, atunci, el s-a apropiat de mine si a spus: Vino cu mine!. M-am dus si n-am regretat niciodata. Niciodata. Am avut multa suferinta, multa spaima si multa rusine. Dar nu mi-a parut niciodata rau; n-am invidiat vreodata pe cineva. A fost soarta noastra, viata noastra, asa suntem noi. Si daca n-am fi avut nenorocirile noastre, nici binele n-ar putut sa fie. Putea sa fie mult mai rau. Fericirea putea sa nu fie posibila. Sa nu existe nicio speranta. Iata. Ar trebui semnalata si scena cu sotia Stalkerului, de la nceputul filmului. Exista un anumit erotism n zvrcolirea ei pe dusumea. Este poate erotismul intrinsec fiintei umane, femeii ndeosebi, dar care nu ajunge niciodata la o manifestare maligna. Scena este asemanatoare, formal, cu cea a nvierii lui Hari, n Solaris, dupa ce bause oxigen lichid. Ar mai trebui spus despre scena de dinaintea plecarii n Zona, cnd scriitorul vine la ntlnirea cu Calauza cu o tipa frumoasa, eleganta... Dintre cele de rasa, din anturajul marilor nume, cu o figura interesanta. O admiratoare tipica. Scriitorul i spune ngerul meu, dar cu foarte mare superficialitate. Apoi n acelasi ton, Ramas bun, draga mea prietena. El ar fi vrut s-o ia cu el (Doamna a avut amabilitatea sa vina cu noi n Zona. E o femeie foarte curajoasa. Numele ei este... mi cer scuze. Care este numele tau?), dar Stalkerul l refuza categoric. O expediaza rapid, cu masina ei luxoasa de sport cu tot. Este ers-ul ocazional, uscat, apatic, al oamenilor de lume dezabuzati, plictisiti, dar totusi, ntr-o oarecare masura, persistent erotici. Un ers care ignora persoana si numele ei.

POVESTE CU IMPOSIBILITATEA UNEI POVESTI (NOSTALGHIA) n mod evident, Eugenia, ghida si interpreta lui Gorceakov n Italia (pe timpul cercetarii sale pe urmele compozitorului Sosnovski), este atrasa de el, oarecum n ciuda vointei ei. Se afla n Gorceakov o forta a structurii interioare amestecata cu o anumita vulnerabilitate, care-l face aproape irezistibil, fara ca el sa fie preocupat n vreun fel de aceasta. n consecinta, Eugenia si pune n joc tot sarmul pentru a intra ntr-o relatie amoroasa cu el. La un moment dat, ea vine n camera lui Gorceakov, n lipsa acestuia, ca sa se spele pe cap, deoarece n camera ei nu curgea apa. Acesta o gaseste n patul lui uscndu-si parul. Sper ca nu ma vei ucide dintr-atta. Dar el este cu gndul n alta parte, la ntlnirea revelatoare pe care tocmai o avusese cu Domenico. Desi realizeaza asta, ea e siderata de apatia lui. Si atunci, ranita n chemarea ei si n

disponibilitatea ei ignorata, trece la atac, devenind nedreapta si acuzndu- l pe Gorceakov de dorinte refulate din cauza complexelor si a fricii. Izbucneste isteric: Ce vrei de la mine, pna la urma? Asta vrei? Poftim. [i arata snul. Dar nu este nimic erotic n gestul ei.] Nu, desigur! Pentru ca tu esti un fel de sfnt, te intereseaza Madonele. Tu esti altfel!. Toata atitudinea ei ascunde nazuinte nemplinite, dureri acumulate: Cum nu ntlnesc niciodata omul potrivit? Nu ma refer la tine, tu esti cel mai rau dintre toti. Dar ti jur ca voi persevera. Voi gasi barbatul potrivit!. Vine apoi o replica uluitoare: Esti plictisitor pna peste cap. Stii cum e un om plictisitor? Unul care prefera sa se culce cu tine, dect sa-ti explice de ce nu vrea. Se simte njosita, ar vrea sa doarma si sa uite, sa si- l stearga din minte. Nu stiu de ce ma atrag doar idiotii, ofteaza ea. Si, ntradevar, o anumita asemanare ntre eroul lui Dostoievski si cel al lui Tarkovski se ntrevede pe undeva. Furia ei este dezlantuita si necontrolata: Slava Domnului ca nu a fost nimic intim ntre noi! [plnge] Numai gndul mi face greata! [el o priveste grav] (...) Fugi napoi la nevasta-ta 217! Pe care aproape ai tradat-o! Esti un porc ca toti ceilalti. Chiar mai rau!. Si- l acuza de ipocrizie. n toata aceasta scena ai impresia ca, cel putin n parte, ceea ce spune este cu totul altceva dect ceea ce gndeste, ba uneori, de suparare, spune chiar pe dos. Si, atunci, Eugeniei nu-i mai ramne dect sa-si faca bagajul si sa paraseasca hotelul. Pierre Dalby o observa pe Eugenia din Nostalghia plina de dorinta dupa Andrei, o dorinta mereu nesatisfacuta 218. Este nesatisfacuta si pentru ca, asa cum explica coscenaristul filmului, Tonino Guerra, ntr-un Synopsis facut filmului, este imposibila o poveste de dragoste ntre Gorceakov si frumoasa sa interpreta din pricina emotiilor si nelinistilor care se agita n mintea lui Gorceakov219. La rndul sau, Antoine de Baecque gaseste ca Eugenia este efectiv o Eva care strneste dorinte220, dar asta se petrece numai, eventual, cu spectatorul, caci, altfel, Eugenia si Gorceakov se afla pe drumuri complet paralele si opuse. Ea este fascinata de personalitatea lui si si-ar dori o legatura amoroasa, poate chiar destul de serioasa, o poveste de iubire adevarata, nu neaparat lunga ca durata imediata, dar, totusi, pentru toata viata. n timp ce el este detasat cu totul de orice nazuinta erotica. Pare ca nici nu-i observa farmecul. Este drept si ca sotia-i este o marcanta si persistenta prezenta de fundal permanenta. Nu ca o amintire, ci ca o chemare delicata, irezistibila. Un anume conflict exista totusi n Andrei. El se rezolva n cel mai pur stil tarkovskiano-dostoievskian, cnd ntr-o scena (de vis? imaginata?) sotia sa o mbratiseaza pe Eugenia nlacrimata, alinnd-o.

POVESTE CARE NU E POVESTE (S ACRIFICIUL ) n Sacrificiul am putea lua n considerare cel mult episodul n care Alexander se culca cu Maria (la ndemnul eruditului postas Otto, care vede n ea o vrajitoare buna!) pentru a salva n acest fel lumea amenintata cu disparitia definitiva . Este un episod care tulbura si nedumereste. El nu apartine, totusi, dect aparent de domeniul ers-ului. Nu exista niciun fel de patima, niciun fel de dorinta, niciun fel de concupiscenta. Aici culcatul nu face dect sa semnifice, sa fie un semn al unei jertfe de sine. Eroul sacrifica fidelitatea conjugala (chiar daca numai formal, desigur), confortul existentei zilnice, imaginea n ochii fiintelor celor mai apropiate, bucuria de a fi n preajma fiului sau etc. Si de data aceasta Tarkovski se exprima prin intermediul unei scene de plutire, dar daca plutirea din Oglinda pare una de nceput de drum, cea din Sacrificiul este una de capat de drum. Asadar, dincolo de modul de prezentare, culcarea lui Alexander cu Maria nu are nimic erotic (sau, n orice caz, este evident ca nu ers-ul este mobilul ei); impresia pe care o da scena este apasat de metafora, desi facuta cu riscul de a scandaliza pe un crestin cuminte. Referindu- ne strict la relatia Alexander-Maria, Pierre Dalby vede si el aceasta componenta metaforica, care, dupa el, spune despre cererea unei intercesiuni din partea Mariei care trimite la Maria Maica Domnului 221. Dar iata cum descrie exigentul si deschisul, n acelasi timp, teolog francez Olivier Clment aceasta ntlnire: Si sa ne gndim si la momentul acela decisiv din Sacrificiul n care Alexander, nebun de oroare n fata sinuciderii
217

Ar fi de observat ca pe sotia lui Gorceakov o cheama Maria! P I E R R E D A L B Y , Nostalghia: la flame et lautre rivage, n France Catholique , nr 2007 / 7 iunie 1985, p. 16. Se pare, n revista germana Filmfaust nr. 38 / 1984. A N T O I N E D E B A E C Q U E , op. cit., p. 56. P I E R R E D A L B Y , Le sacrifice, n France Catholique , nr. 2056 / 23 mai 1986, p. 15.

218

219

220

221

nucleare a umanitatii, gaseste pacea si curajul sacrificiului mergnd s-o regaseasca pe smerita si puternica Maria, simbolul pamntului magic, expresie a acestor profunzimi ale vietii cosmice, pe care o stiinta cu totul orizontala o ignora si, n cele din urma, o distruge. Iubeste- ma, salveaza- ma!, spune Alexander, si si pune capul pe genunchii Mariei. El se ntinde alaturi de ea, hierogamie casta, si amndoi sunt ridicati n aer. Pamntul este acela care salveaza, care transporta pe androginul gnostic la cer222. Un lucru care se poate afirma cu certitudine este acela ca Andrei Tarkovski era mpotriva oricarei confundari a iubirii dintre barbat si femeie cu actul sexual, asa cum se ntlneste cel mai adesea n timpurile din urma, chiar si n filmele multor regizori renumiti, care fac cu producatorii compromisul introducerii obligatorii a ingredientelor constituite de scenele de sex si violenta. Pozitia lui Tarkovski este ct se poate de transanta: Iubirea este pentru mine manifestarea suprema a ntelegerii mutuale, pe care reprezentarea actului sexual n-o exprima. De ce sa nu mergem n acest caz sa filmam pe cmp unde taurii ncaleca vacile? Toata lumea se gndeste astazi ca avem de-a face cu cenzura daca nu se vede amor pe ecran. n realitate nu este iubirea cea care este aratata, ci actul sexual. Acest act sexual este pentru fiecare, pentru fiecare cuplu, ceva unic. Atunci cnd este pus n film, este opusul 223. n consecinta, Antoine de Baecque este ndreptatit sa constate: Numai cteva secvente poarta la Tarkovski amprenta unirii amantilor, caci, cel mai adesea, aceste fragmente amoroase sunt uitate si dorinta supusa. () Tarkovski alunga caldura trupurilor, aceasta caldura nascuta din dorinta, apoi din placere224. Si, nca: Refuznd placerea si contactul carnal, cineastul nu este totusi insensibil mesajului de tandrete. n acest fel se detaseaza n universul sau cteva secvente unde apare unirea fiintelor. Atunci, motivul dominant este cel al elevatiei care figureaza iubirea carnala. Cea mai mare parte a cineastilor arata actul de amor prin apropierea trupurilor. Tarkovski nu cunoaste dect elevatia, ca si cum structura verticala (foarte semnificativa, marcnd momentul forte n universul sau aproape la nivelul pamntului) este singura care poate da seama despre tandra unire a doua fiinte. n Oglinda, apoi n Sacrificiul, este totdeauna levitatia cea care materializeaza, spiritualizeaza s-ar putea spune, comuniunea carnala. () Avem acolo, aproape n stare bruta, revelatia unei alegeri estetice: Tarkovski se teme ca dorinta si apoi placerea care ar nchide-o ntr-o capcana, care ar mentine-o ntr- un spatiu orizontal (patul) al unui joc hedonist. El se refugiaza n plenitudinea elevata a iubirii mplinite. Tarkovski este cineastul frustrarii dorintelor. Acest refuz contribuie la singularitatea sa ntr-o lume n care strategiile cuceririi amoroase iau locul, unite la bine si la rau, n centrul tuturor povestirilor cinematografice225. As numi mai degraba plutire dect levitatie ceea ce se ntmpla n filmele lui Tarkovski (Solaris, Oglinda, Nostalghia, Sacrificiul). Caci nu simtim si nu spunem noi cnd iubim cu adevarat si curat, desavrsit, ca simtim ca parca plutim de fericire? Si, n fond, chiar plutim, ceea ce marturiseste despre o spiritualizare a trupurilor. De altfel, plutirea nu apare n filmele sale dect n legatura cu momente esentiale, iar ea nu este, la o analiza atenta, deloc atasata de partea carnala a iubirii226. Dimpotriva. n alt loc, Tarkovski vorbeste despre o anume
222

O L I V I E R C L M E N T , art. cit. , p. 30.

223 P A S K A L C H E L E T, La foi est la seule chose qui puisse sauver lhomme, n France Catholique , nr. 2060 / 30 iunie 1986, p. 4. De aceea, Andrei Tarkovski este destul de reticent, adesea chiar critic, cu ceea ce, cel mai adesea, cineastii prezinta drept scene de dragoste. Cu o exceptie: Exista un singur caz, cr ed eu, n toata istoria cinemaului, n care o scena de iubire devine o necesitate, lund n acelasi timp aparenta unui act spiritual. Ati nteles foarte bine ca este vorba despre ultima secventa din Noaptea lui Antonioni. Aceste personaje nu mai au nimic sa-si spuna de -acum, ele au epuizat sentimentele reciproce. Una din prietenele mele mi spunea ca atunci cnd traiesti mai mult de cinci ani cu un sot este deja la nivel de incest. Acolo, tot asa, avem acest fapt de a fi vecini, aproape, fara cale de iesir e. n acest loc, Jeanne Moreau, protagonista, scoate o scrisoare si o citeste sotului ei. Este o incredibila scrisoare de dragoste, pentru ca ascult n d-o, nu citind - o, ci ascultnd-o citind -o esti uimit de felul n care poti sa simti, ncerca diverse sentim ente. Ea este plina de un sentiment aproape de gelozie, un sentiment aproape disparut. El, binenteles, ntreaba: Dar cine ti -a scris aceasta scrisoare?, el observa ecoul a ceva care era odata, ea i raspunde: Tu. Este o scena de o frumusete incredibil a. Dupa ce vedem scena de iubire, cum ei vroiau cu disperare sa se linisteasca unul pe altul, este ca o mbratisare ntre doua persoane care se neaca. Este o scena de o forta fara asemanare, Rencontre avec le public romain, n Andrei Tarkovski , Dossier Positif-Rivages, Paris, 1988, pp. 60 -61.) 224

A N T O I N E D E B A E C Q U E , op. cit. , p. 55. I b i d e m, p. 56.

225

Putem acum sa recapitulam si sa constatam patru scene de plutire n filmele lui Tarkovski: cea a lui Kris si a lui Hari din Solaris, cea a mamei din Oglinda , cea a sotiei nsarcinate din Nostalghia si cea a lui Alexander si a Mariei din Sacrificiul . Pe undeva, fortnd putin nota, ar putea fi luata partial n seama si suspendarea Masei din Copilaria lui Ivan . Femeia este cea care pluteste totdeauna, bar batul numai uneori. Toate sunt legate de iubire, dar n moduri diferite. Toate implica tandrete agapica. Toate spun despre atingerea unei stari imponderabile de fericire vremelnica, dar tezaurizata n vesnicie.

226

dizolvare n timpul trairii intense a unei iubiri adevarate 227. n acelasi timp, sentimentul de iubire este de o libertate absoluta, iubirea nu poate fi impusa cu forta228. Dar, cu mult mai mult dect din cuvintele n care putem mbraca povestile de iubire din filmele lui Andrei Tarkovski, frumusetea acestora se impune maiestuoasa si nvaluitoare din poezia maiastra a limbajului specific, artistic cinematografic, cu care sunt ele zugravite si spuse.

227

I R E N A B R E Z N A , op. cit. , p. 109. Ibide m.

228