UNIVERSITATEA MIIIAILEANA DIN lAS!

FACULTATEA DE DREPT

CURS DE
DREPT INTER ATIONAL
PUBLIC
dup. i prelegerile D.lui Prof.
N. DACOVICI
I Organizarea juridic a lumei in clesvoltarea istoricii.
k1

/I Tratatele piicii generate *í pozitin Rorntiniei.

III Problema sigurantei in general, siguran¡a Romilniei
In special.
V D. I. P. al piicii *i aplanarea conflictelor.
LI.....

editor
GIL CHIPER
student

ANUL SCOLAR 1934-1935

1935 Tipografía concesionarà Alexandra A. Terek IASI

www.dacoromanica.ro
UNIVERSITA TEA MIHAILEANA DIN IASI
FACULTATEA DE DREPT

CURS
Drept loternalional Public
clupi prelegerile
D-lui Prof. N. DASCOV1C1

EDITAT DE
GR, CHIPER
Student

1 9 3 4 1 9 3 5

IASI /// TIP. GOLDNER" conc. ALEX. TEREK MARZESCU No. 9 /// IA51
www.dacoromanica.ro
Once exemplar va pieta semaitura editorului.

www.dacoromanica.ro
Disciplina dreptului International public In cadrul organiziril
juridice a lumil

O disciplina de actualitate intre disciplinele predate in

Facultatea de Drept estedisciplina Dreptului International Pu-
blic. Ea este insa in acelas limp si o disciplina relativ noua,
pentruca dateaza de vreo 200 de ani decand gratie lui Mably
si a precizat oarecum continutul si mai ales denumirea. Preo-
cuparile de ordin juridic international in toate materiile de
specialitate ca : drept civil comparat, drept comercial i mari-.
tim, drept constitutional comparat etc. ja determinat pe unii
sà spuna ca. Dreptul International Public, tinde &Ire a im-
bratisa tot ce este regula juridica panà la ultima ei expresie
de aplicatiune in cadrul international asa 'Meat, daca aceasta
disciplina, al carui studiu il incepem nu s'i-ar fi capatat denu-
mirea dela Mably astazi poate nu i s'ar fi putut da un nume
precis.
Dreptul International Public figureaza In programul ultimu-
lui an de licenta in mod firesc, pentruca aici se gasesc ele-
mente suficient pregatite, prin studierea celorlalte discipline
juridice care sunt in masura sa se ridice la inaltimea sintezei
de conceptiuni juridice generale pentru organizarea juridica a
lumei. Aceasta, fiindca aici nu ne mai ocupam de rar orturile
dintre particulari sau dintre acestia i stat; sau de mecanismul
puterilor constituite ale statului, cum ne-am ocupat in dreptul
public intern, ci punctul principal de preocupare Il formeaza
raporturile dintre state, raporturi reglementate de reguli juri-
dice precise si obligatorii, dei sunt raporturi de putere politica.
Prin aceasta disciplina Dreptului International Public, se ridica
cu mult deasupra preocuparilor celorlalte discipline juridice
www.dacoromanica.ro
 4

intrucat ea nu are a se ocupa cleat despre state in raporturile-

lor reciproce de pace, razboi, .sau neutralitate si nu are a se-
interesa decat de studierea mijloacelor, cele mai potritvite pen-
tru inlaturarea razboiului din viata omenirei i prin aceasta,
pentru asigurarea intelegerei pasnice i durabile, dintre popoare
deci a päcil.
Uneori, loarte rar insä, se mai ocupa si de celelalte pro-
bleme juridice rezultate din raporturile dintre state, intru atat
intrucat privesc omul ca individ luat aparte cu drepturile da-
toriile i interesele lui legitime lata de stat.
Ultima disciplina din ultimul an de licentä juridica, are
menirea sa faca sinteza cunostintelor juridice asupra notiunilor
strict necesare in viata civilizat organizata a omului modern,
asupra organizarii juridice a lumii. Aceasta ultima disciplina
este Drepiul International Public". Scotand in evidenta impor-
tanta si utilitatea disciplinei in vremurile pe cari le traim, spre
a trezi interesul studentilor pentru cursul acesta nu avem a
ascunde nici criticile cari se aduc disciplinei,
practice si chiar existentei sale ca o disciplina pozitiva de a-
plicatie la raporturile vieti internationale.
Astfel ne putem intreba la ce bun Dreptul International
Public daca in clipele de violenta criza izbucnita in viata co-
munitatii internationale, precum a fost razaoiul din 1914 ea
nu-si afla aplicarea practica i nu-si poate justifica existenta
prin lipsa de-sanctiuni efective, capabile sa-i impuna respectul, in-
trebare impresionata si argument convingator, despre inutilitatea
disciplinei daca n'am sti ca, in vremuri de criza exceptionala,
de turburari neprevazute de rästurnari ale randuielilor naturale
sociale, nimic din ceace-i creiatie í randuiala omeneasca nu
poate rezista. and izbucneste un .cutremnr ,grozav sau o re-
volutie, ce mai ramane intr'o tara din toate randuielile ei de
siguranta si respect pentru viata indivizilor ?
Celelalte discipline jUridice oare se mai respecta in tulbu-
rarea exceptionala, desi ele nu`s contestate sub raportul aplicarii
practice si al sanctiunilor ?
Asa incat, tulburarile exceptionale, izbucnirea razboaelor
si aparitia provocatorilor de razboaie este un argument mai
mult pentru sustinerea utilitatii Dreptului International Public.
Ca omul este o fiinta sociala prin excelenta, a el nu se
naste nu traieste si nu se dezvolta in chip izolat, acestea sunt
www.dacoromanica.ro
 5

axiome de mult stabilite. Progresul este in dependenta directa

de conventuirea oamenilor laolalta, prin acumularea de energii
putere creatoare si de expierenta pe un spatiu cat mai re-
dus ca sprafatä. Centrele de aglomeratie omeneasca, au fost
totdeauna, din cea mai departata antichitate i pana astazi focare
de civilizatie i progres omenesc.
E drept ea la inceput izolarea in care traiau statele creea
un fel de indiferenta in raporturile dintre ele o lipsa de soli-
daritate, care ducea, dupà cum era si firesc la permanentizarea
conflictelor. Asa se explica faptul cà in antichitate si multà
vreme in urma, nu era an in care sa nu se fi produs un fez-
boiu. Aceasta stare de lucruri a putut dura a-We timp insa, cat
civilizatia, prin perfectionarile ei tehnice nu impusese omenirei
-altfel de viatä. Indata ce progresul tehnic al stiintei s'a impus
prin satisfacerea necesitatilor fiecarui moment din convetuirea
socialä, statele au simtit nevoia unei intelegeri intre ele, a unei
colaberari. Astfel cu trecerea mileniilor intai si a veacurilor
pe urma, raporturile din faptul vecinatatii necesare au evoluat
s'au transformat in raporturi de Drept. Cum se transforma
raporturile de fapt, din comunitatea internationala in raporturi
de Drept, dealungul istoriei, nu-i momentul sa ne ocupam acum.
Dupti cum nu-i locul si nici timpul nu ne ingadue sa
studiem raporturile de drept cu privire la trimisii in vederea
incheerii tratatelor de pace, respectul reciproc al mortilor
ranitilor pe campul de lupta ; la crutarea femeilor, copiilor
slujitorilor cultului, locasurilor de ruga etc...
Drepturile persoanei i avutul individului, cu mult inainte
de razboiul mondial erau consfintite, pe cale cutumiara la !nee-
put, i apoi pe cale conventionala. O materie speciala in care
s'au dezvoltat regulele juridice internationale este aceia a trans-
portului de bunuri i persoane si a comunicatiilor rapide prin
transmisiune de sunete ì semnale luminoase ; pe cale aeriana
simplá apoi pe fir si'n urma cu ajutorul undelor hertziene. In
domeniul faptic al convetuirei dintre popoare, a avut loc o
manifestare izbitoare inspre existenta unei comunitati interne-
tionale pe pamant laolalta cat i inspre domeniul moral si inte-
lectual al ideilor i tendintelor, de dupa fázboiul mondial cand
curentele extremiste de stanga pAnsá la anarhie au bantuit pre-
tutindeni, cu o intensitate aproape egala, dupa cum apoi ten-
www.dacoromanica.ro
 6

dintele de reactiune conservatoare spre dreapta s'au manifestat

cu egala putere.
Solidaritatea i interdependenta vietei internationale prin
efectele materiale ale razboiului se prezinta si'n domeniul idei-
lor sau tendintelor politice dupa cum este vorba de tari cu
structura sociala identica sau cu o structura sociala deosebita.
In afara de aceste domenii cari vadesc existenta unor uni-
täi constatam cu mult inainte de razboi exis-
tenta unor numeroase conventii i organizatii in materie de
comert i pentru garantia drepturilor omului peste limita fron-
tierelor sau capriciilor statului.
Astfel putem cita : Conventia dela 20 Mai 1875 relativä
la unificarea i perfectionarea sistemului metric.
Conventia dela 5 Iulie 1890 relativa la publicarea tarifelor
vamale si la organizarea unei uniuni internationale pentru pu-
blicarea tarifelor vamale.
Conventia dela 7 Iunie 1905 relativa la crearea institutu-
lui international agricol la Roma.
Conventia dela 31 Decembrie 1913 relativa la unificarea
statisticelor comerciale. In raporturile internationale gasim un
camp vast de acorduri asemanatoare prin conventii sau tra-
tate intre state cu privire la comunicatiile internationale, pe
apa, pe uscat i aeriene : navigatia caile ferate, telegraful
telefonul cu sau fara fir.
Toate ace,ste mijloace nu cunosc frontierele. Acestea nici
nu exista in fata lor pentruca omul le foloseste independent
de granitele politice dintre state. Solidaritatea i interdepen-
denta mai exact existenta, unei comunitati internationale de
fapt si de drept, ne apare fara putinta de tagada, prin fiinta-
rea i functionarea tot mai desavarsita a atator organisme de-
sine statatoare ale vietei internationale in materia comunica-
tilor precum Biroul international de ceii ferate dela Berna ; Bi-
roul de P. T. T. etc.
Toate acestea au urmarit i realizat o simplificare a for-
malitatilor de circulatie prin controlul international pentru e-
conomia de timp i cheltueli pe temeiul unor angajamente pre-
cise juridice, internationale i cu recurs, aproape totdeauna la
organe de judecata internationale (arbitraj) pe deasupra voin-
tei particulare a unuia sau altuia dintre statele participante.
Cand vorbim 'rasa de comunicaçii internationale nu intelegem,
www.dacoromanica.ro
 7

numai circulatia persoanelor ci 5i libera circulatie a bunurilor

(materii prime, produse fabricate, capitaluri) peste frontierele
politice alcatuind pieta economica internationala. Deed se vor-
be5te a5a de des despre creditul international, despre dobanda
capitalului, despre valorificarea bogatillor unor tari prin capi-
talurile altora (ex industriei petrolifere dela noi, unde a fost
investit, la inceput, capital strain), uu este aceasta o dovada
ca exista o comunitate internationala cu o solidaritate 5i inter-
dependenta intre tnembrii componenti ?
Dar interesate la existenta regulilor juridice, internati o-
nale, nu sunt numai statele ci 5i simplii particulari,ace5tia
chiar mai niult, cand e vorba de schimbul economic bare se
exercita prin intermediul particularilor si nu mai in mod excep-
tional prin organisme de stat. A5a de pilda, o dovada in plus
5i destul de puternica, despre coin teresarea partibularilor in ra-
pbfturile economice internationale o constitue faptul ca fiecare
cultivator de pamant dela noi este in legatura, chiar tara sa o
5tie el, cu bursa din Hamburg sau cea din Amsterdam, cand
este vorba de valorificarea cerealelor. Ian'. deci existenta co-
munitatii intetnationale necesara nu numai in raportutIle dela
stat la stat ci si pentru viata si nevoile indivizilor particulari.
SA mai vorbim despre solidaritatea 5i interdependehta po-
poarelor in domeniul cercetarilor stiintifice unde tot t e se face
are valoare, nu atat nationala cat, mai ales, ititernationala ?
Este destul de cunoscut faptul, ca 5tiinta n'are tara 5i ca. in
5tiinta n'au ce cauta criteriile de egoism 5i exblusivism natio-
nal. Daca descoperirile lui Maiconi constituesc o mandrie na-
tionalá pentru poporul Italian, nu-i mai putin adevarat ca ele
constituesc o manclrie a intregii lumi civilizate intrutat sunt o
binefacere pentru intreaga omenire, fiindcg au sporit puterile
omului in luptä cu putefile ascunse ale naturii. Toate aceste
fapte, rezumativ pomenite, evidentiaza existenta unei organi-
zári a vietei internationale.
In cadrul Dreptului International se pot plasa in imediata
actualitate chestiuni cari framanta societatea in general 5i lu-
mea politicá. in special, cum este problema Sarre sau chestiu-
nea independentei Austriei cari, dei s'ar parea ca nu au nici
o legaturä cu tara noastra ele o privesc totu5i in mod direct
iti chiar vitalitatea ei ca stat. S'ar parea ca din punct de ve-
dere juridic, Dreptul International Public sufere 5i a mai a-
www.dacoromanica.ro
 8

les politíca, este punctul principal de preocupare al disciplinei

acesteia. Chiar daca ar fi asa, este firesc, pentruca bate crea-
tiunile internationale, in chiar domeniul juridic se grefeaza pe
intelegerile politice dintre popoare. Dreptul International Pu-
blic are, in alte täri o mare extindere pentruca intr'adevar in
ultima vreme ceace preocupà in mod intens viata publica' este
desvoltarea i cimentarea raporturilor dintre popoarele conti-
nentului nostru in primul rand i dintre acestea i popoarele
continentelor noi in al doilea rand.
Din punct de vedere practic, disciplina Dreptului Interna-
tional Public nu are aplicatiune imediata%
Ea are insa aplicatiune infinita in viata publica.%
Asa se explicà cum in alte tari exista Academii de Drept
international Public in cari se studiaza, nu numai disciplina de
care ne ocupatn. ci toate celelalte discipline jurídice in punctul
lor de vedere international. De aici rezulta cä regula de Drept
tinde &Are universalitate.
Dreptul International Pu- Viata de al-a data nu cunostea soli-
blic in lumina evolutiei-
social-istorice. daritatea nici interdependenta dintre
statele acelor vremuri, fiinda acestea
se margineau numai la solidaritatea nationara in forma ei de in-
ceput i Cu evidentieri in fata pericolului. Viaja de astazi se'
prezintä ca un lant in care verigile sunt popoarele carí alca-
tuesc lantul progresului, prín intelegere si cale pasnica. La asta
insà a contribuit in mod evident si progresul stiintific in ma-
sura in care a fost inteles.
Izolarea antichitatii era datorita faptului, ca intre state nu
existau caile de comunícatie. In felul acesta schimbul econo-
mic era inexistent i desigur ca. i schimbul de idei de aspiratii
de dorinti era casi imposibil de realizat. °Heat ar fi dorit un
popor sa traiasca in buna intelegere cu altul nu izbutea pen-
truca schimbul de oameni cari sa inchee armistitii nu se putea
face deck cu mari greutati ; cel plecat fiind in majorítatea ca-
zurilor víctima drumurilor neumblate sau locurilor necunos-
cute. Inlauntru aceluías stat insa nu era o solidaritate propiu
zisa i aceasta din cauza ea exista antagonismul dintre clasele
sociale, antagonism care disparand cu vremea a permis ca sta-
tul modern sa se bucure de o solidaritate perfecta' inlauntrul
sau. Aceasta solidaritate nationalä existand e firesc sa-i urmeze

www.dacoromanica.ro
 9

o solidaritate internationala. Asa dar intre clasele sociale din-

tr'un stat solidaritate, libertatea circularii energiilor intre state
intelegere deplina, interdependent& cu schimbul märfurifor.
ideilor etc. Aceste raporturi au dat nastere constiintei colective,
fie nationala fie internationala.
Umanitatea isi are bazele in aceastä intelegere a rapor-
turilor de interdependenta sociala. Fiecare celula a societatii
individul, fermeaza o picatura a umanitatii.
Disciplina Dreptului International Public, se bazeaza pe
evolutia societatifor omenesti, de aceia si aici casi intre cele-
lalte discipline, daca nu mai mult, se practica metoda istorica.
Perspectiva istorica poate fi destul de indepartata sau destul
de apropiata, dupa cum studierea disciplinei impune cercetari
In legaturä cu actualitatea itnediata, sau cu timpuri ceva mai
indepartate.
Raporturile dintre state astazi sunt cercetate anianuntit si
imediat pentruca la asta contribuesc in cea mai larga masura si
caile de comunicatie. Disciplina Dreptului International Public
se imparte, dupa metoda istorica in diferite perioade sau sub
diviziuni. La aceste subdiviziuni, contribuesc, evident, eveni-
mentele mari ale istoriei. 0 prima perioada ar fi aceia in care
popoarele traiau izolate, perioada care premerge celeia in care
se observä o tendinta de organizare la popoarele cari incep sal
se miste dincolo de granitele statului lor. In aceasta prima pe-
rioada popoarele nu pot fi cercetate, in punctul de vedere al
solidaritatii si interdependentei, decat in mod separat. Asa de
pilda, cercetarea nu poate purta decat asupra popoarelor cari
au luat contact cu celelalte din jur prin intermediul, fie a cre-
dintelor religioase, fie a razboiului care ne apare, dealtfel, ca
prima forma de contact dintre diferitele popoare. Deaceia, s'a
spus cu multa dreptate ca räzboiul ar fi forta dinamica a Drep-
tului International deoarece a fost totdeauna un generator de
uzante internationale. Dealtminteri, in aceasta prima perioada,
fiind vorba de raporturi dintre popoare, stapanitoare pe deo-
parte si stapanite pe de alta, Dreptul International Public este
aproape inexistent. Insa, nu-i mai putin adevarat cà si in ci-
vilizatia de atunci existau raporturi, pe cari le seninalam mai
sus si cari, in esenta lor nu constituiau altceva, de cat, forma
embrionara a Dreptului International Public.
Asa in civilizatia indianä castele religioase olerá specta-

www.dacoromanica.ro
 10

colul sacerdotilor guvernanti i diplomati. Brahmanii sunt parca

nascuti ca sa domine peste celelalte caste si neamuri. Cartea
sfanta a in telepciunei sau codul lui Mann, cuprinde norme
pentru cucerirea dusmanului prin tratative, coruptie i desbi-
nare, spre a se evita pe cat posibil concursul la arme. Ideia
razboiului fara rost si a cruzimilor inutile, apare din aceste
norme de conduitä diplomaticä, in afara. Dar daca totusi raz-
boiul nu s'a putut evita atunci jaful si devastarea fara crutare,
sunt comandate de acelas cod. Regele trebue sa distruga totul
In calea lui, pana si vegetatia, pasunile i padurile dusmanului.
In acelas cod a lui Mann, se gasesc recomandate comportarile
cat mai omenesti ale räzboiului. El admite lealitatea i respinge
perfidia. Tot in legatura cu relatiile räzboinice sunt norme pri-
vitoare la tratarea aliantelor de diferite nuante i purtand de-
numiri aparte.
La Egipteni constitutia socialä este aproape asemanätoare
cu a indienilor. Gasim i aici casi la indieni, guvernämant teo-
cratic. Castei sacerdotilor, care insemneazä' contactul cu divi-
nitatea, Ii urmeaza in erarhia socialä, casta militara, care
sporeste pretutindeni importanta, pe masura ce lumea mai putin
subordonata puterilor morale ale religiei, poarta respect fortelor
materiale pamantesti. Istoricul grec Herodot, descriind Egiptul,
vorbeste despre alte 5 caste sociale, urmand sub sacerdoti si
militari in ordinea de subordonare, pe care le denumeste rase
probabil sub impresia izolärii lor.
Inscriptiile egiptene de pe monumente si din papirusuri,
vorbesc de razboi i rnai ales de reguli de razboi necrutatoare:
distrugere, nimicire i ducere in captivitate in massa a invin-
silor. Laurent caracterizeaza regulile de razboi egiptene ca o
prefata a barbariei africane. Razboinicii infanteristi sunt ase-
menea leilor cari urla'n munti", iar faraonul este ca taurul
ce se repede asupra celui care-i atinge coarnele. Räzboiul a-
pare o lupta pe viata si pe moarte, !Ana la exterminare, fuga
fiind singura scäpare. Biruinta este insotita de moartea tuturor
Prizonierului I se lua la inceput viata, apoi numai
libertatea, deci sclavia prizonierilor. Acestia erau, uneori, schi-
loditi, alteori adusi jertfa zeilor. Viata evreilor iti captivita tea
egipteana este cunoscutä : s'a urmarit chiar stangerea rasei prin
uciderea copiilor celor captivi.
Insfarsit, ca toate civilizatiile militariste, Egiptenii prac-
www.dacoromanica.ro
 11

ticau impunerea tributului popoarelor invinse, casi Turcii mai

tarziu.
La Evrei, cei 600 mii prizonieri scosi de Moise din cap-
tivitatea egipteana i condusi spre Palestina au alcatuit una din
marile natiuni de care vorbeste Istoria antica. Din punct de
vedere al organizatiei sociale, se deosebeau de popoarele pre-
cedente.
N'aveau caste sociale i nici rege, abia Samuel e o figura
regala.
Recunosteau o singura suveranitate : cea divinä' a lui
Iehova, un Dumnezeu unic. Toti egli inaintea lui. Dar ideea
aceasta de egalitate nu conducea la concluzia logica a unitatii
omenirii.
Dovada existenta conceptiei despre poporul ales, de unde
exclusivismul fata de alte popoare. Acelas spirit razboinic, ca
la Indieni i Egipteni, sub alta forma insa, i anume cruzimea
exterminarea fata de dusmani trebuiau sa fie cu atat mai ac-
centuate cu cat era vorba de popoare de alta credinta si care
se inchinau zeilor. Dogma lui Jahveh inseamna dogma räzbo-
iului caci Jehova este Dumnezeui btàliilot. Chiar Moise co-
mandase cruzimea fata de dusmanii necredinciosi in numele
vesnicului räsbunator neinduplecat.
Cu toate acestea cartile sfinte cuprind multe dispozitii mai
induratoare i civilizate. Astfel Deuteronomul" recomanda :
Crutarea prizonierilor, ingroparea mortilor, chiar a cada-
vrelor inamicilor i crutarea de jaf a teritorului chisman. La
asediul cetatilor se oferea dintai pacea i numai dupa refuz se
proceda apoi la razboi necrutator trecand totul prin foc i sabie,
Se face lush' i exceptie : crutarea femeilor, unica in toata
antichitatea. Alta regula crutatoare la asediul cetätilor : trebu-
iau lasate esiri pentru fugan i era oprita deviarea sau otra-
virea apelor pentru cei asediati. Captivitatea in Egipt a prov6-
cat indulcirea raporturilor cu strainii. Leviticul i Exodul cu-
prind indemnuri la crutare i omenie fata de straini amintin-
du-le suferintele proprii din robie.
Din cele aratate pana aici reesa ciar, ca in chiar vremu-
rile indepartate la popoarele pe cari le-am studiat in treacät,
erau oarecari norme, fie scrise undeva, fie intrate in obisnuinta
poporului, norme cu caracter de impaciuire intre popoare pe
alta cale decat a razboiului.
www.dacoromanica.ro
 12

Antichitatea Grecii antici, fiind un popor de co-

Greco-Romanii.
rabieri si negustori, era firesc sa
a Intretine legaturi cu popoarele deprinprejur deaceia foarte de
timpuriu se desvoltä la ei norme de drept International. Insti-
tutia ambasadelor este bine cunoscuta, cu inviolabilitatea
Diplomatici din primele tirnpuri.
Foarte ospitalieri cu strainii in genere ei eran si mai a-
tenti fata de acei cari veneau investiti cu o functie publicä,
ceace inseamnä ca tineau la legaturile dintre el si alte state.
Deaceia trimisii straini erau gazduiti pe seama erarului public
si luau masa in comun deasupra agorei din Tholos.
Practicau seducerea agentilor diplomatici sträini i de aici
marea neincredere fatä de proprii Diplomati. Quintilian, croni-
car roman expune masurile de rigoare i procedeurile contra
diplomatilor cari se lasau ademeniti de straini. lar Solon a fost
legiuitor mare in materia aceasta.
Diplomatia fiind totusi, in mare cinste si mult ravnita ca
suprema onoare de barbatii politici, de seama, dupá ce juca-
sera roluri in conducerea interna a statului lor, rezultä cá prac-
tica raporturilor Internationale era destul de desvoltata. De aici
multimea categoriilor variate de tratate incheeate intre re-
publicele grecesti i alte tail. In veacurile VIIII a. Hr. gasim
un arbitraj dezvoltat Intre cetatile grecesti de puteri egale.
Dupa. ce, Insä, Atena si Sparta au ajuns puternice gru-
pand In jurul lor i alte cetati n'au mai practicat intre ele pro-
cedura arbitrala. Nu s'ar putea vorbi de tribunale de arbitraj
permanent desi Pericle a facut sfortari pentru a creea unul.
Practicau procedura arbitrajului dela caz la caz. Au avut
totusi, o institutie de drep public asemanatoare tribunalelor de
arbitraj, In amfictioniile ce functionau pe langa sanctuareledela
Delfi, Delos, etc. Arbitri erau alesi dintre persoane in varsta,
de cel putin 60 ani, si de o corectitudine desavarsitä.
Grecii cunosteau raporturile de razboiu, atat pe cele
dintre cetätile grecesti, cat si pe cele de afara, dintre state.
Dreptul de razboiu era deasemenea bine fixat. Era obligatorie
declaratiunea prealabila de räzboi cu urmatorul amanunt for-
malistic: se trimetea un miel in pamantul cetatii dusmane drept
avertisirnent cà pämantul va fi pustiit si schimbat in loc de pa-
sunat. Uneori se practicau recursuri la lupta intre comandantii
armatelor gata de lupta ori proba puterilor intre douä. unitati
www.dacoromanica.ro
 13

reduse cu numar egal de luptatori alesi dintre räzboinicii de-

frunte.. Practica sclaviei prizonierilor dupa ce n'au mai fost
ucisi fära exceptie a dus la räscumpararea lor formalä si isto-
rich' vorbesc chiar de existenta preturilor de sclavi, adicä acelor
cari fixau pretul libertätii prizonierilor de räzboi in raport cu
pretul curent al sclavilor si cu situatia fiecaruia in parte. Sunt
respectate cadavrele inamice, dupa legea umanä ca si dupa cea
diving. In lijada se vorbeste de armistitii pentru ingroparea
cadavrelor. Respectul cadavrelor isi trage probabil origina din
teama generala ce o simte omenirea in fata mortii.
Joe (Jupiter) l'a condamnat pe Ahile pentruca a sfasiat
cadavrul lui Hector caci mortii nu fac razboi. Prada de räzboi
se imparte intre luptätori, iar o parte e jertfitä zeilor.
Spartanii obisnuiau sa spunä ca tot ce cade sub lovitura
sagetilor lor, le apartine. Deci o lipsa complecta de respect a
proprietätii si a persoanelor fára distinctie pentru femei si co-
pii. Uneori cetätile cadeau la tranzactie ca sä scape de distru-
gere. Astfel, se citeazä cazul locuitorilor din Pontindea, in-
räzboiul peloponeziac, cari au esit din cetate si s'au predat in-
vingätorilor, bärbatii cu cate o singurà haina, femeile cu cate-
doua. 0 alta regula era inviolabilitatea templelor din pamantul
dusmanilor, manifestare de respect al libertatii constiintei care-i
asa de brutal nesocotitä in evul mediu si nu reapare decat in
perioada moderna.
Astfel, Atenienii nu s'au atins de templul locuitorilor Si-
racuzei inchinat lui Jupiter Olimpianul si l'au läsat mai departe-
in grija vechilor sacerdoti,
Oarecare crutare fata de femei se observa si la Greci.
Spartanii s'au abtinut de a ataca cetatea Argos in timpul cat
era locuitä numai de femei pentruca barbatii plecaserA la luptä.
Tot astfel Alexandru s'a purtat omenos cu femeile persane.
Cu toate aceste norme diferite nu se poate vorbi de un drept
international ca un patrimoniu comun de constiinta al tuturor.
Filozofilor Greci le lipseste ideia unei omeniri unitara si soli-
darà ingloband poparele laolalta. Chiar sofistii ca Gorgia cand
propune frziunea societatilor grecesti socoteste Elada mai pre-
sus de barbari pe care-i exclude din solidaritatea greceascä.
Tot asa la Platon si Socrate ideea egalitatii oamenilor si soli-
daritatii popoarelor se limiteazCla lumea Eladei. In general,
viata greceasca' se prezintä, sub raportul convetuirei, cli mull&
www.dacoromanica.ro
 14

intelegere din partea conduatorilor, pentru legáturile cu alte

state dar lipsità de coeziunea läuntrica ail de care intelegerile
In afará sunt o imposibilitate.
Romanii fiind in prima linie un popor de rázboinici i cu-
ceritori, tar in adoua de politiciani n'au cunoscut nici ei o con-
ceptie de dr. international. Dreptul gintilor romane nu era cleat
un complex de regului adesea utilitariste sau de reciprocitate
pentru ocrotirea streinilor la Roma luati individual. Cultul for-
tei i visul monarhiei universale nu lasá posibilitatea pentru
alcátuirea unui Dr. International Public care, presupune coexis-
tenta statelor.
Romanii nu vor sá tie deck de imperiul lor §i in afará
de el lumea barbara. Räzboiul fiind aproape unica meserie
curentä., nobila i singurá demna de un cetatean roman, cons-
tatám numeroase i amanuntite legi ale rázboiului cum am
spune astäzi declaratia de rázboi, prealabilá, o gasim si la ro-
mani inconjuratá de tot formalismul propriu procedurilor ro-
mane. Colegiul religios al fecialilor avea, intre alte misiuni,
pe aceia de a declara rázboiul. La inceput, ei ofereau bunele
lor oficii pentru aplanarea conflictului ivit intre Roma §i cetd-
tile streine färä recursul la arme dupa arátárile lui Plutarh §i
Dionisie din Halicarnas.
Istoria romang arátándu-ne cá Senatul i poporul adunat
In comitii deliberau declararea rázboiului, reduce rolul fecia-
lilor la indeplinirea unei simple proceduri formaliste de ca-
racter religios. Trimi§ii fiind din partea Senatului roman sá
ceará satisfactie sträinilor ofensatori, fecialii prezentau o ade-
váratá formula de ultimatum.
Dacd räspunsul era satisfácátor, totul se oprea aici, in caz
contrar, invocau pe zei de martori fatá de nedreptatea inami-
cului i raportau Senatului. Un rástimp de 30 de zile libere era
lásat dela aceastá formalitate de ultimatum fárii rezultat !Ada'
la declararea solemná de räzboi. De data aceasta, colegiul de
feciali venea din nou la granita inamicului care ofensase Roma
refuzänd i satisfactia cuvenità, i proceda la formalitatea de-
claratiei de rázboi : unul dintre feciali denurnit pater patratus
asvärlea o ságeatá pe teritoriul du§man. Din acea clipá ráz-
boiul era just", adicá declarat in form i ostilitätile puteau
incepe. E aceia.5i idee pur formalista pe care o regäsim
tárziu in fázboiul sfänt" al Cruciatilor contra pag4nilor sau al

www.dacoromanica.ro
 15

Mahomedanilor contra necredinciosilor in invgaturile profetului.

Prizonierii erau, la Romani casi la Greci, sclavi de drept.
Cetäteanul cAzut °data in sclavie, prin captivitate inceta
sä mai fie considerat ingenuu, cad trecuse prin robia legal.
Totusi printr'o fictiune juridia daca scäpa din captivitate
si revenea acasa, el isi recäpata libertatea i plenitudinea dreg-
turilor casicum n'ar fi fost niciodatä sclav. Jus postliminii era
fictiunea juridicä pe temeiul cäreia se opera o adevärata res-
titutio in integrum, in favoarea prizoníerului intors. Räscumpä-
rarea sclavilor se introduce mai tarziu
Roma isi intinde stäpanirea i creste mereu, nu numai prin
cuceririle cu arma, dar si prin politica de apropiere a invin-
silor. S'a spus cu drept cuvant ca. Roma si-a datorat sporírea
necontenità prin apropierea cultului zeilor celor invinsi cat si
prin anexarea cetätilor respective. Fiind politeisti ei n'au su-
ferit de exclusivísmul i intoleranta, proprii popoarelor mono-
teiste. Dreptul pacii se dezvoltä si el alaturi de cel al fazbo-
iuluí cu cat Roma ajunge o adevärata monarhie universalä, in
douà directii bine distincte. Dintaiu, raporturile de aliantà prin
tratate precise, implicand fireste ocrotírea juridical i beneficiul
unor anumite drepturi necunoscute supusilor statelor aliate.
Hospitum publicum apare ca o ínstitutie de drept public bine
caracterizatä in favoarea anumitor sträini cad, incolo, streinií
sunt priviti, ca in toata antichitatea, cu dispret, neincredere ori
dusmänie i denumiti prin cuvinte corespunzMoare. Textul tra-
tatelor de aliantá stabilea raporturile reciproce politico-mili-
tare ale Romei cu aliatii ei. La incheerea lor, fecialií apäreau
din nou cu rituri religioase, odata semnate le depuneau in tem-
plul lui Jupiter din Capitol.
Conceptia sanctitatii tratatelor, principiu fundamental in
Dreptul International Public Modern.
Prin aliati i federati Roma a dezvoltat treptat un ade-
värat corp de drept al gintilor, dar care era mai curand un
drept public al imperiului universal roman, decat un drept In-
ternational. Tezaurul public a acoperit totdeauna cheltuelile
ambasadelor sträine si a deputatiilor provinciale, la Roma con-
fundate para. in metropolä. Cancelaría imperiala dela August
a tinut un serviciu special pentru primirea i gäzduirea nes-
farsitelor ambasade sträine cu primiri foarte fastuoase i schimb
de daruri. Inviolabilitatea trimisilor díplomatici bine cunoscutä.

www.dacoromanica.ro
 16

foarte respectatä, cel putin se vede, din pätania lui Scipio

Africanul care a scapat din mäná cgpeteniile cartagineze sur-
prinse pe mare, numai la invocarea calitätii lor de trimisi in-
violabili.
Conceptia suprematiei romane fata de neamurile inconju-
rätoare barbare, dispretuite casi la Greci, insemneaza, dene-
garea oricarei notiuni de comunitate juridicä internationa% pe
bazä de egalitate. Daeä la Greci, idealul autarhiei", adicä al
independentei politice si economice pentru cetate casi pentru
individ duce la un soi de splendidä izolare, la Roma spiritul
de comandä i dominatie fata de sträinii Invinsi, apare ca o ne-
cesitate de progres i civilizatie, iar impunerea päcii romane ca
o supremá misiune in lume. Cicero considerä suveranitatea Ro-
mei asupra invinsilor ca o stäpAnire necesara fanduita dela na-
turà. Cei cari nu se pot conduce singuri trebuesc condusi, la
nevoe chiar cu forta daca nu pricep sd se lase condusi.
Din aceast5 conceptie de forth' i dominatie corespunzà-
toare unei stäri de fapt, se vede CA Roma imperialä nu cu-
noaste institutia arbitrajului. Lesne de inteles, a in asemenea
imprejurari, ideea de comunitate juridicä internationalä, pe baza.
egalitar5 intre state, nu-si allá locul.
Filozofii romani ca i cei greci nu se ridicä pädä la con-
ceptia Malta moderna, despre existenta unei comunitäti inter-
ternationale. Inferioritate de gAndire perfect explicabilà, totusi,
daca tinem seama Ca. D. L P. nu-i un codice international ab-
stract, ci dimpotrivä, el este ca toate disciplinele juridice, re-
zultatul unei formatiuni istorice, Asa dar In epoca a doua, a-
cea a antichitätii Greco-Romane, Dreptul International Public
nu exista pe deasupra statelor ci, numai in mäsura in care sta-
tul respectiv acorda ospitalitate sträinilor inlauntru adicä in
raport cu ceace concedau locuitorii unui stat fatà de sträini.
Incat, referitor la poporul Roman putem spune, ca doctrina
lor in punctul de vedere international, era mai degrabä pdoc-
tring de drept national concedat in oarecare ingsufa stráinilor
din stat, ceace nu sufere comparatie cu disciplina D. I. P. de
astäzi care este in afarg si pe deasupra disciplinelor nationale.
Perioada nävàlirilor Crestinismul a jucat un mare rol la
o feudalititii.
släbirea societatei romane i präbusirea
imperiului. Faptul acesta ar fi putut inlesni desvoltarea unui
www.dacoromanica.ro
 17

drept international necesar i viabil inteo comunitate de State

avand raporturi si nevoi mutuale, dar inutil in cazul unei vieti
internationale predominata de o monarhiei univerala Prdbusi-
rea Romei constitue, insä o lovitura imensa pentru opera cea
mare de stabilitate si unitate juridica realizata, in cadrul impe-
riului urias.
Micile stätulete n'au nici o organizare judidica, nici forta
politica garantatoare. In locul vestitei ordine romane, urmeaza
frarnantarlie, luptele continue, lipsa de autoritate centralä si
anarhie generala. Barbarii navälitori se multumesc cu legile con-
suetudinare í obiceiurile juriridice deosebite la Franci, Goti,
Longobarzi, etc. in lipsa unei puteri legiuitoare centrale. Parte
din randuiala juridica se pästreaza totusi, in fostele tinuturi
imperiale, ba ceva mai mult in Italia regele Ostrogotilor, Theo-
doric incearca o codificare prin compilatia legiuirilor romane
cu adaptan i potrivite imprejurärilor, Ceiace caracterizeazä feu-
dalitatea medievalä este confuzia notiunilor de drept public cu
cele de drept privat asa de net delimitate la Romanide unde
urmarea de neinlatural : confuzia intre suveranitate i proprie-
tate. Institutia sclaviei, mostenita dela vechiul regim, e pastrata
de- barbarii navalitori atrasi spre Roma de dorinta jafului
faitna bogatiilor acumulate. Alaturi de vechii sclavi apare o
categorie noua a bastinasilor invinsi de navalitorii barbari
cari platesc pentru ca sa nu fie prea räu tratati. °data' insa,
instalati in tinuturi relativ bogate barbarii prind gustul vietei
asezate i linistite.
Ei deposedeazä, jefuesc si-i exploateaza pe vechii stapani-
tori ai pamanturilor, se fac ei stapani in loc prin distributia
de loturi favoritilor sau luptatorilor. Distributia prazii de razboi
insemneaza alcatuirea unei noi proprietäti din mase sau feude,
cu mici seniori proprietari, care exercitä in acelas timp c; au-
toritate politica in cuprinsul domeniilor cucerite prin arme.
Proprietatea i suveranitatea se confunda, fireste, prin forta
noilor imprejurari de dobandirea proprietätilor, iar societatea
feudala este constituita din acel moment. Epoca de transitie
turburare a primelor momente inceteaza cad o noua ase-
zara social-politica i-a luat locul i aceasta constituie un. pro-
gres. Dupä instabilitatea i nesiguranta perioadei navalirilor
propriu zise urmeaza epoca feudalä ceva inferioara vechilor
randuieli ale stapanirii romane cu distinctie neta intre stat
2
www.dacoromanica.ro
 18

individ, suveranitate i proprietate, drept public si drept privet.

Situatia strainului e neschimbata, poate chiar mai rea ca
In antichitate caci barbarii, oameni Arad si primitivi, lipsiti de
respectul bunurilor altuia, sunt înclinai spre jaf i Inca mai
dispusi la despuierea strainilor chiar cand nu erau cu ei in
stare de razboi.
Izbiti de incapacitatea de a contracta si testa, streinii sunt
pur i simplu jefuiti in chipa mortii prin dreptul de alibinat,
Jus albinagii. Tot ce ramane pe urma streinilor decedati in
cuprinsul feudei apartine seniorului feudal si acelasi strain este
maltratat i jefuit chiar cand are nenorocirea sä naufragi,eze pe
coastele feudelor medievale. Se practica in privinta aceastajaful
organizat : aprinderea de focuri noaptea la malul marii spre a
atrage pe nenorocitii surprinsi de furtuna. Jus naufragii e o
procedura cu mult inferioara conceptiilor lumii din antichitatea
grecoromana in materie de victime ale naufragilor.
Insfarsit reinfloreste pirateria i sufera siguranta navigatiei
maritime ocrotita asa de staruitor de catre popoarele naviga-
toare entice. Cat despre procedeurile razboiului, el nu se mai
face dupa reguli prestabilite.
Multimea de state mid in stare permanenta de razboi in-
latura posibilitatile de munca i productie in siguranta.
Se practica pe scara intinsa vindicta publica, razbunarea
contra particularului ca o consecinta a confuziei curente intre
dreptul public si cel privat, dintre vino vatie i raspundere.
Practica represaliilor este deasemeni raspandita si ea se mentine
pa.na in epoca moderna ca mijloc de constrângere intrestate. In
starea aceasta de razboi al tuturor contra fiecaruia formele solem-
ne romane, ale declaratiei prealabile de razboi abea deed mai pot
fi regäsite in trimiterea scrisoril or de provocare, prin pristavul
de arme, intre seniorii diferitelor feude., Un singut punct lu-
minos pentru preocuparile disciplinei noastre : reinflorirea ins-
institutiei arbitrajului sub autoritatea bisericei, asa de desvoltat
intre cetatile grecesti slabe la ince put si desconsiderat in cadrul
monarhiei universale romane. $i era firesc .ca lucrurile sa stea
asa intrucat poporul roman tinea sa i se recunoasca dreptul de
a dispune in imperiu, tendinta care se gaseste, dealtfel i la
unele popoare din vremea noastra si care ar putea fi conside-
rata, in oarecare masura, ca un fel de amor propriu. Oricum
biserica restabileste o comunitate noua intre oamenii inchina-
www.dacoromanica.ro
 19

tori aceluiasi D-zeu unic, comunitate de ordin spiritual, care

creaza o solidaritate umana i cretina s'it o autoritate necontes-
tatä biserica i printii ei. Feudalii satui i obositi de perma-
nenta luptelor si distrugerilor, sfarsesc prin a se adresa tot mai
des arbitrajului Papei si in genere printilor bisericei spre a li-
chida conflictele i a evita varsarile de sange.
Reintoarcerea treptata la princijiile juridice antice prin
renasterea dreptului roman, aparitia juristilor pledanti inaintea
judecatoriilor regale cari se substitue treptat celor feudale, in
sfarsit reconstituirea spiritului de ordine i autoritate in sanul
bisericei universale catolice, adevarata si directa mostenitoare
a monarhiei universale romane, insemneaza sfarsitul perioadei
-feudale í alcatuirea statelor moderne. Rolul juristilor se accen-
tuiaza in transformarea societatii feudale prin amestecul lor tot
mai frecvent in cazurile de arbitraj. Alaturi de Papa i ceilalti
printi ai bisericii, seniorii feudali recurg la arbitrajul colegiilor
savante, de juristi din Universitatile dela Balogna, Pavia. etc.
Inlauntrul bisericei catolice avand spirit universal, se ela-
boreaza un drept canonic propriu pentru nevoile cultului
erarhia gradelor bisericesti, cu bule si decrete papale, adeva.
rate ordine, emanate dela o autoritate asemanatoare monarhiei
absolutiste civila i cari nu pot fi puse in discutie sau nesoco-
tite potrivit comandamentului religios crede si nu cerceta".
Dupa pragmatica sanctiune a lui justinian consfintind a-
mestecul episcopal in jurisdictia si administratia publica, bise-
rica se inalta la adevarata putere spirituala i timporara con-
curenta Statelor. Dreptul canonic stabileste, afara de randuelile
interne ale bisericei ca o monarhie universala, adevärate re-
guli externe de drept international privitoare la raporturile cu
sefii de State si numeroase comandamente de neutralitate a-
dresate razboinicilor crestini pentru crutarea bisericilor si a
slujitorilor cultului, a femeilor i copiilor, a campurilor agricole
muncitorilor pämantului, a negustorilor, etc., in timpul lup-
telor nesfarsite ce au loc.
E un inceput de crutdre minimala a producatorilor si
prod uselor, prin reguli de drept cationic universal respectate in
anarhia generala a razboaelor si sfasierilor de ordine publica
Asa dar, de aici incolo avem o perioada religioasä, care se va
prelungi pana la reformele propriu zise in domeniul religios,
In care se recunoaste, in toate domeniile, o singura autoritate
www.dacoromanica.ro
 20

morald pe care o introneazd crestinismul. De aici se simte ne-

voia i chiar se pleacd la infdptuiri cu caracter nascator de le-
gdturi intre state. Asa se explica cum in perioada medievald
si in parte sub influenta religioasd apar ganditorii internationa-
listi cari ca Isidor din Sevilla (veacul VII) incearca sà fach dis-
tinctia intre gentium" i jus naturale", cel dintai cores-
punzand cu dreptul gintilor modern prin inglobarea urmAtoa-
relor chestiuni : ocupatii de teritorii, constructia i fortificatia
oraselor, rdzboiul, captivitatea, dreptul de postliminiu, tratatele-
respectul ambasadorilor, interzicerea cäsatoriilor intre persoane
de nationalitati deosebite, etc. Definitiile i precizärile lui Isidor
din Sevilla reapar in veacul al XII-lea consfintite de autoritatea
dreptului canonic intr'o colectie de decrete papale datoritä u-
nui cdlugär italian i cunoscutä sub titlul de Decretul lui Gra-
zian.". Este cum am spune in limbaj modern prima, incercare
de codificare in dreptul canonic. Aceastd serie de decrete pa-
pale, cu caracter religios bine inteles dar si cu simtitoare-
repercursiuni in viata sociald, la care asistäm, evidentiazä ne-
voia unei unitäti pe care a simtit-o omenirea, si pe care a rea-
lizat. o in domeniul spiritual intai, urmandu-i, dupà cuna era si
firesc, oarecari legiuiri cu caracter general, adicd prinaind pe
toti credinciosii, de acelas fel, ori unde s'ar fi aflat ei, deci in-
ternational. Toate aceste reguli si forme, obligatorii pentru toti
crestinii îi au centru elabordrii la Roma, inat, pe baza ace'stui
f apt, se poate spnne cä, imperiul roman s'a reconstituit pe tereir
spiritu al.
In aceastd perioadd, care corespunde inceputurilor
aceastä disciplind se prezintä Cu un caracter vadit religios.

Reforma rizboaelor religioase i pacea Westalici.

Interdependenta
Renasterea spiritului pagan de cercetare i curiozitate-
stiintificd in Italia cu ecourile ei internationale, dezvoltarea na-
vigatiei din mediterana si apoi, aventurarea navigatorilor pe
ocean departe in dorinta necunoscutului presimtit pand la des-
coperirea Americei; inventia lui Gutenberg pentru rdspandirea
gandurilor tipdrite si reforma religioasä a lui Luther, care pro
pagä i reuseste sä cucereascd lumea pentru libertatea de con-
stiintd, reformd, care a avut atatea efecte sguduitoare in sanul
www.dacoromanica.ro
 21

bisericei universale catolice, sunt evenemente ce grabesc ve-

nirea epocei moderne cand se poate vorbi, cu adevarat, despre
existenta unei comunitati internationale si a dreptului cores-
punzator. Atingerea intre ei a oamenilor din tari deosebite si
depärtate, desvoltarea spiritului de aventura' navigatorie si de
imbogatire usoara, circulatia ideilor i redesteptarea spiritului
obiectiv de critica i cercetare, sunt atatea elemente cari sdrun-
cilia din temelii autoritatea absolutistä' a bisericei universale
-catolice. Räzboaele religioase nu sunt, in definitiv, decat o in-
cercare de reactiune violenta i sangeroasa, contrarie spiritului
docrinei crestine, din partea conducerei supreme a acestei noi
monarhii universala si absolutista, personificata prin Papa dela
Roma. Inteun ciclu de repetitie istorica, biserica universala
catolica vede prabusindu-se autoritatea i incearca sA reziste
zadarnic, asa cum odinioarä incercase imperiul roman sa re-
_ziste la prabusirea sa la care a contribuit crestinismul, dei
incepator si unic, intr'o larga milsura. Faptul acesta istoric
prezinta importanta in materia D. I. P. atat in ceiace priveste
xaporturile juridice dintre State cat i pentru drepturile omului.
Luther in Dieta dela Worms proclamase drepturile im-
prescriptibele ale constiintei individuale si se facuse aparatorul
libertatii natiunilor. Mate cruzimile reactiunii din inchizitia
spaniola, noaptea Sf. Bartolomeu, etc. nu putura inabusi revolutia
religioasa Pacea de Westfalia a consacrat libertatea religioasa
a indivizilor si a statelor, contrar conceptului vechiu de do-
minatie exclusivista politica si religioasa tot odata, exprimata
prin adagiul cujus regio ejus religio". Este drept ca tratativele
de pace pentru incheerea perioadei lungi a rasboelor religioase
au durat dela 1635 'Ana la 1648 si s'au purtat prin diferite centre
(Colonia, Hamburg, Miinster si Osnabruch) trecand prin variate
peripetii de protocol.
Dar °data incheiat, tratatul de Westfalia a consacrat e-
galitatea juridica intre statele protestante si cele catolice, deci
a recunoscut existenta statelor ca organisme politico-juridice
independent de once colorit religios. Se mai stabiliau dispozi-
ii la a cal-or respectare erau obligati toti semnatarii
laolalta faja de fiecare in parte si cu prevederea de interven-
ie aceluia dintre ei care ar fi violet randuiala con-
venita.
Adica, o prevedere de sanctiune colectiva corespunza-
www.dacoromanica.ro
 22

toare interesului comun i datoriei de solitilaritate in respecta-

rea regulelor convenite. Din acel moment comunitatea juridic&
europeana era constituita $i'incepuse perioada moderna.
Pacea de Westfalia se mai ocupa de libertatea navigatiei
in legatura cu situatia Tarilor de jos $i rezolva in parte proto-
colul diplomatic recunoscand in favoarea reprezentantilor Papei
o intaetate ce decurgea inca din dreptul canonic, fat& cu toti
ceilalti agenti diplomatici reprezentanti ai sefilor de State. Pu-
nandu-se acum in mod formal problema solidaritatii dintre sem-
natari si obligatia lor de respect fata de regulile cuprinse in
tratat, se recunostea implicit un drept de interventie ce fusese
cunoscut i /Ana atunci, dar sub forma politicei cle interventie
a celui puternic fata de cel slab. Tratatul din 1748 substitue-
deci principiul politic de interventie in virtu tea fortei, un prin-
cipiu juridic de interventie numai ca sanctiune pentru viola-
rea angajamentelor internationale convenite printr'un tratat co-
lectiv. Dar pacea de Westfalia din punct de vedere politic sta-
bile$te un soi de echilibru intre Statele catolice si protestante,.
egale juridic care nu se poate paistra fiindca visul monarhiei
universale este urmarit mereu in Franta, Germania, Suedia $i
Austria de diferitii monarhi absolutisti.
Politica de echilibru. Razboiul de cucerire prin arme, intriga
rizboaele de suc-
cesiune. diplomatica aliantele dinastice pentru
asigurarea mostenirei tronurilor dupa re-
guille succesiunei din dreptul privat sunt cauze continue de
framantari europene i varsari de sange dupd ce tratatul de
Westfalia consfintise pacea religioasa $i egalitatea juridica a
Statelor. Razboiul incheiat prin pacea dela Utrecht 1713 ne
pune in fata unui tratat colectiv stabilind ca o regula
fundamentala de drept public european separatiunea coroand
Spaniei de cea a Frantei" in interesul echilibrului politic ne-
cesar. Era o incercare ca multe altele repetate de atunci de a
stabili o pace generala durabila.
Dupa pacea dela Utrecht, insa, izbucneste un nou razboi
de succesiune de data aceasta pentru tronul Austriei si nu al
Spaniei si care se inchee tot printr'o pace generala la Aix-la-
Chapelle (1748). Pacea insa nu se face definitiv deoarece
nou razboi de 7 ani sporeste importanta Prusiei, urmat de-
razboiul Rusiei impotriva Turciei $i care se inchee prin trata-
www.dacoromanica.ro
 23

tul dela Cuciuc-Kainardgi (1774) and Rusii dobandesc un

drept general de interventie in favoarea cre$tinilor din impe-
riul otoman drept" ce va fi plin de consecinte in rasaritul
european. Räscoala coloniilor engleze din America de Nord $i
interventia simpatica a Frantei au ca urmare un razboi franco-
englez incheiat prin pacea de Versailles (1783).
In acest rastimp insa se pun din interesul politic al dife-
ritelor State probleme insemnate de drept international public
caci disciplina noastra se inchegase definitiv s'i independent de
altele, precum sunt problema recunoasterei juridice a Statelor
si, drepturilor neutrilor in timpul razboiului maritim.

Revolutia Francezi §i congecintele ei in viata internationali.

Faptele politicei internationale au ecou direct in evolutia
dreptului international, cum am vazut, iar uneori simple ches-
tiuni de politica nationalä interna a unui Stat produc efecte
generale neasteptate. 0 asemenea chestiune de politica natio-
nalä franceza de covarsitoare importanta pentru viata Europei
intregi izbucneste la 1789, prin marea revolutie, care rasturnä
monarhia absolutista din Franta punand in locul ei republica
si consfintind doctrina suveranitätii nationale.
Fapt politic intern si particular Frantei el allá un ecou
formidabil in celelalte State si prin reactiunea monarhiilor ab-
solutiste amenintate dà loc la o noua perioada de razboaie
europene, pentru alte cauze, aparent, decat cele cari se desf4u-
rasera pana atunci.
In realitate, revolutia francezd biruitoare, sub conducerea
lui Napoleon Bonaparte,impotriva monarhilor europeni ab-
solutisti cari incercau sa-si apere tronurile de zguduirile revo-
lutionare, sfarseste si ea in monarhie cu Napoleon I procla-
mat imparat. In felul acesta Franta reja visul monarhiei impe-
riale pe continent urmarit s'i aproape realizat de Ludovic XIV,
dar se izbeste incurand de o formidabila reactiune a popoare-
lor europene, trezite din betia revolutionara la realitatea prin-
cipiului national de legitima apärare si conservare impotriva
streinului imperialist si cuceritor.
Incheerea perioadei razboaelor napoleoniene cu pacea de
la Viena (1815) insemneaza o trecatoare si zadarnica incercare
de revenire la principiile de interventionism politic in viata
www.dacoromanica.ro
 24

interna a statelor pentru motiv de conservatiune Dinastica le-

principii foarte respectate pana la pacea din 1648 sub
autoritatea absolutista a bisericei catolice si care chiar prin
tratatul de Westfalia obtinusera o consacrare formala.
Se schimbase, insa, ceva in constiinta popoarelor moder-
ne ajunse la maturitatea de conducere liberä inlauntru si pre-
simtind dreptul de autodeterminare in afara, printre celelalto
popoare libere si egale, asa cum a fost definitiv consfintit in
D. I. P. abia prin pa cea din urma. Osebit de restaurarea mo-
narhiilor absolutiste, tratatul din Viena complecteaza prevede-
rile internationale de protocol diplomatic convenite la West-
falia, dezvolta principiul libertätei de navigatie pe fluviile in-
ternationale occidentale si condamna formal traficul de sclavi
ca fiind o practica jignitoare demnitatii omenesti. Nesocotind,
insa., dela inceput desteptarea popoarelor moderne i aspira-
tiile populare, opera con gresului din Viena nu-i nici durabila
nici fericita pentru cauza pacii europene. Monarhii restabi-
liti in tronuri, la randul lor, neintelegatori ai spiritului vremei
alcatuesc intre ei o sfanta alianta, la inceput in trei, Austria,
Prusia si Rusia, cu menirea fatadica de a garanta pacea i res-
pectul tratatelor dar care in realitate era alianta monarhilor
absolutisti pentru apararea tronurilor impotriva curentelor re-
volutionare populare. Santa alianta in trei a devenit, apoi
Pentarhia grin adeziunea Angliei i Frantei cu monarhul le-
gitim" restaurat.
Dar foarte curand se vadeste neputinta Pentarhiei de a
domina situatia garantand aparent respectul tratatelor i asi-
gurand in fapt tronurile primejduite.
Principiul de nationalitate se afirma pretutindeni, cu pu-
tere elementara, impotriva legitirnismului" stapanirilor con-
sfintite la Viena; iar diferitele state membre in Pentarhie a-
dopta atitudini lipsite de unitate i deci, de autoritate. Rusia
sprijina rascoala Grecilor impotriva dominatiei ,,legitime" a
sultanului, dar vrea interventia in favoarea Coroanei spaniole
cand se räscoala coloniile respective din America de Sud.
Grecii isi capata independenta nationala in ciuda Pentarhiei,
iar coloniile spaniole sud-americane se libereaza grade inter-
ventiei prompte a presedintelui Statelor Unite, Monroe,, care
prin vestita lui declaratie avertizeaza puterile europene sa nu
se amestece in afacerile americane (1823).
www.dacoromanica.ro
 25

A celeasi divergente sau sovairi apar in sanul Pentarhiei,

cu prilejul miscarilor constitutionale izbucnite in regatul de'
Neapole : Guvernul englez refuzand interventia. Principiul de
neinterventie in afacerile interne ale statelor apare ca o da-
torie de D. I. P.
Numai statele cari n'au atins un grad oarecare de des-
voltare social-politicà au slabiciune pentru politica de inter-
ventie In afacerile altora. Si Rusia ne poate servi ca pilda sub
toate regimurile prin amestecul sau tendinta de amestec
oara in Turcia i la noi, iar astäzi prin internationala a III-a
In toate Odle depe suprafata globului. Intre timp izbucneste
revolutia in Franta i Burbonii sunt rasturnati fait ca Pentar-
hia sa-i poata ajuta.
Pe urma se desface Belgia de Olanda (1831), izbncneste
revolta lui Mehmet-Ali din Egipt contra Sultanului (1840) iar
In Franta la (1848), o noua revolutie aduce restaurarea Bona-
partilor sub forma republicana 'Ana la 1852 cand Napoleon
al III se proclama imparat. Adica. in Franta se .anuleaza toc-
mai o dispozitie esentiala din tratatul de Viena : izgonirea Bo-
napartilor. Pentarhia e surprinsa pretutindeni de fapte impli-
nite i neputincioasa de a face vre'un gest reparator,

Consecintele rizboiu- Pentarhia se prabuseste, definitiv in mo-

lui Crimeei.
mentul cand izbucneste razboiul Crimeei
in care se angajeaza Anglia, Franta i Turcia pe deoparte
Rusia pe dealta, in contra caria erau pornite cele trei i la
care se aliaza ceva mai in urma si Sardinia. Tratatul de pace
dela Paris (1856) consfinteste o noua situatiune politicä, cu
ecouri loarte puternice in evolutia rapida a Dreptului Inter-
national. 0 consecinta imediata este neutralizarea Marii Negre
intinderea la gurile Dunarii a principiului libertatii de na-
vigatie internationalä, instituindu-se comisia europeana a Du-
'Aril (C. E. D.)
Se proclama protectoratul colectiv al marilor puteri asu-
pra principatelor romane si a Serbiei in locul celui rusesc asa
de suspectat. Turcia e admisa la beneficiul dreptului public
european" care'si pierde din acea clipa caraeterul crestinesc,
si insfarsit se stabileste o declaratie despre regulile räzboiului
cu abolirea cursei. Demna de remarcat este afirmarea princi-
piului nationalitatilor impotriva legitimismului monarhic prin

www.dacoromanica.ro
 26

primii pasi ai unitätii italiene, implinirea celei grecesti si pre-

atirea terenului pentru unitatile nationale cari- vor urma in
Romania, Germania, Statele balcanice etc. Si acest principiu
are un indoit inteles de emancipare social-politica ; inlauntru
impotriva absolutismului monarhic si'n afara de afirmare a spi-.
ritului de independenta fata de alte nationalitäti. In conferinta
dela Londra din 1864 se afirma cu fade principiul plabiscitar
la viitoarele schimbäri teritoriale ce nu vor putea fi definitive
fara consimtimantul valabil al locuitorilor respectivi,conse-
cinta noilor randueli in viata comunitatilor nationale este ca
Statele inceteaza de a mai fi simple patrimonii dinastice pri-
vate ca in timpul monarhiei absolute.
Principiul plebiscitar capatä cateva aplicatiuni prin po-
litica lui Napoleon cu ocazia unirei Savoiei si Nisei cu Franta,
a insulelor ionice la Grecia, a anexiunilor Sardiniei pânà la
unitatea italianà, insfarsit in pacea austro-prusacä dela Praga
pentru Schleswig-Hollstein. Pacea din Franckfurt (1871) ,pune
capat practicei plebiscitare caci Alsacia si Lorena sunt ane-
xate Gerrnaniei farä consultarea prealabila a populatiei. Dar
principiile de drept international fiind bine inchegate ele tind
asi largi mereu campul de aplicare pe toata suprafata globului
OM la universalitate. Astfel, o conferinta internationala tinuta.
la Berlin in 1885 exstinde aplicarea D. I. P. in Africa, dupa
pacea chino-japoneza din 1894 si desfiintarea captatiilor japo-
neze in Asia, etc. In acest interval, conferintele internationale
pentru reglementarea diferitelor chestiunide interes comun se
inmultesc intr'o masura neasteptata alcatuind o adevärata te-
satura administrativa internationala.
Conferinta dela Haga. Framantarile politice enropene i lup-
tele dintre state, cu serioase repercursiuni
sociale a determinat pe unele state sa caute altä cale pentru
aplanarea conflictelor. Aceasta, alta cale este indicata, de Tarul
Rusiei care din proprie initiativa convoacd la 1899 o confe-
rinta de pace la Haga iar mai tarziu in 1907, se intruneste in
acelas centru, de data aceasta din initiativa Statelor Unite, in
scopul de a stabili mijloace de aplanare pasnica a conflictelor
internationale.
Aceleasi conferinte canta reguli noi pentru reglementarea
si umanizarea räzboiului trestru, maritim si a confirma sau per-
www.dacoromanica.ro
 27

fectiona regulile existente in aceiasi materie si cari erau con-

sacrate prin uz.
Intre altele amintim confirmarea conventionalä a obligatiei
de declaratiune prealabila a razboiului cunoscuta din antichitate
pe care japonezii o nesocotiserä in lipsa de text formal, la in-
cepere ostilitatilor cu Rusia in 1904 si pe care mai ales, a doua
conferintä din 1907 o consacrä in mod expres,
Cele cloud conferinte au o importantä covarsitoare pentru
desvoltarea s'i universalizarea regulilor de D. I. P. caci iau parte
la ele toate Statele europene cele americane, Japonia, Liberia
si Abisinia in total 46 State. Lucrarile conferintei a doua se
terminä prin acceptarea unui numär de 13 conventii stabilind
principii si reguli privitoare la diferite chestiuni de drept inter-
national, adica adevärate legi ale comunitätii internationale
votate prin procedura unanimitatii de o adunare avand toate ca-
racterele unei puteri legislative a comunitatii juridice interna-
tiona le.
Lucrarile acestea sunt reluate cu aceiasi procedura in con-
ferinta navalä dela Londra din 1909 careia n'a apucat sa-i ur-
meze conferinta de continuare convenitä pentrucä intre timp
a izbucnit marele räzboi.

Universalizarea D. L Räzboiul Italo-Turc pentru Tripolitania ,

P. piinii la rilzboi 0
dupi care este o introducere a razboaielor bal-
canice din 1912-1913 si politica de echi-
libru politic european intre cele doua mari sisteme de a-
lianta ale marilor puteri vadesc tot mai mult caracterul profund
schimbat al politicei s'i dreptului international. Pacea din Bu-
curesti (1913) insemneazä ilia.' o victorie a principiului de na-
tionalitate impotriva principiilor de fortä s'i dominatie brutalä
careia ii va urma razboiul cu pacea generala din 1919 ca su-
prema incoronare a miscarei de liberarea nationalitatilor ince-
putä prin libertatea si drepturile omului consfintite de marea
revolutie.
Dupä toate acestea n'avem decat sa constatam cä universali-
zarea D. I. P. si recunoasterea lui ca o disciplina' Rozitiva de aplica-
tie in raporturile intemationale si ca o garantie supremä pentru
pacea s'i progresul omenirei a atins ultimul stadiu de desvol-

www.dacoromanica.ro
 28

tare in comunitatea juridic6 internationall Omenirea dispune,

acum, de organele administrative si constitutionale strict nece-
sare dezvolairii sale pasnice i nu-i mai rämäne de facut decal
sa-si perfectioneze functionarea acelor organe. In acest scop
mai este incá nevoe sa se conving5 toatà lumea, cetatenii casi
guvernantii statelor, cA omenirea nu se mai poate intoarce la
viata de izolare i anarhie de odinioarä si cA once miscare
inapoi nu va avea alt efect decat sA impinga inainte evolutia
.comunirátii juridice internationale.
Cu aceastà credintà nestramtara in viitorul omenirii sà ne
silim a ne apropia cat mai bine limbajul juridic si tehnica ju-
rídica procedurald a comunitatii internationale in care ne este
dat sä. träim de acum inainte.
juridice de D. I. P. Regasim si in incerc5rile de a
explica si justifica existenta regulilor juridice din comunitatea
internationald aceleasi teorii sau scoli clasice despre origina re-
gulelor de drept. Dupä cea dinai teorie sau scoalä a dreptului
natural, regulele de D. I. P. ar fi reguli de drept natural, des-
coperite i aplicate la raporturile dintre popoare, intre toate
Ufa nici o daosebire. Chiar dac5. momentan ele nu-si gasesc
perfecta aplicare pretutindeni vor sfarsi treptat, treptat, prin a
se aplica tuturor in comunitatea international:a% $coala istoricò
pozitivistei sau a materialismului istoric contestä afirmatiunile sco-
lii precedente pentru a sustine dimpotrivA, cä. este zadarnica
once sfortare de abstractie filozofic6 pentru a creia un corp
de reguli obligatorii aplicabile in comunitatea internationala,
chiar daca n'ar fi vorba decat de o sfortare pur rationalista
spre a smulge naturii secretul fanduelilor sale imuabile, sau,
mai exact vorbind, spre a descoperi regulele de drept interna-
-tional, naturale.
De unde ar urma, foarte simplu, cA regulele juridice a-
irAndu-si origina intrio formatiune strict istoricä, e destul
-urmärim faptele importante dealungul istoriei si legdtura lor
de cauzalitate, care ar fi mai ales de ordin materialist, strict
economic, pentru ca s'a desprindem cu usurintá din ele regu-
lele de drept international necesare in comunitatea internatio-
nala. Mai mult incd, potrivit principiilor acestei sea juridice,
stabilirea regulelor noui si desvoltarea lor, in viitor fiind in
functie de aceleasi date ale rnaterialismului istoric, am putea

www.dacoromanica.ro
 29

prevedea dinainte ce anume randueli trebuiesc stabilite con-

form cu nevoile stomacului in comunitatea internationala.
A treia scoala asa numità. eclectic& nu este multumita cu
premizele i concluziile precedentelor scoli, dar nici nu le ta-
gadueste in mod absolut valoarea lor tiintificà. Recunoscand
partea rationala i intemeiata din doctrina dreptului natural ca
si din aceia a materialismului istoric, incearca sà stabileasca o
noua metoda pentru studiul fenomenelor juridice, precum fi-
reste i pentru elaborarea regulelor de drept aplicabile rapor-
turilor internationale. Dupa scoala eclectica regulele de D. I.
P. nu-si trag origina exclusiv din dreptul natural si nu se pot
deduce numai pe cale de abstractie filozofica, dupa cum, ia-
rasi, nu sunt si nu pot fi in mod exclusiv rezultatul faptelor
materiale economice fiindca popoarele, ca i indivizii nu träesc
si nu se conduc in yield numai dupa comandamentele stoma-
hului si ale intereselor strict materiale. Este destul sa ne
dirn cal noi dela izbucnirea razboiului la 1914 pana 'n August
1916, fiind neutri, am fi putut sa ne pricopsim exportand pro-
dusele noastre centralilor. Au f ost chfar multi cari s'au pricop-
sit la noi din specularea permiselor de export, si practica de-
contrabande, caci se luasera mäsuri prohibitive aproape la ex-
portul granelor O. al produselor petrolifere, dei nici o restric-
tie de drept international nu ni se impunea din cauza neutra-
litatii Romaniei, in libertatea comertului exterior. Daca ne-am
fi condus exclusiv dup5. datele materialismului istoric, am fi
cautat sA exportam cat mai mult, caci se urcasera excesiv pre-
turile. Am lucrat, rasa, tocmai contrar acelor date stiintif ice-
materialiste i impotriva intereselor stomacului pentru a intra
In razboiul unitatii nationale cu imense jertfe, pentru ca sa e-
sim din el foarte slabiti i foarte saräciti din punct de vedere
economic- financiar.

Izvoarele de D. I. P. Uneori am avut ocazia sä. vedem de uncle

luau nastere normele de D. I. P. : la con-
ferintele internationale stabilind conventii contractuale multila-
terale cu regula unanimitatii. Dar cate alte izvoare n'au prin-
principiile juridice internationale pe cari nu le putem deduce
totdeauna dintiun text de tratat sau conventie expres inche-
iatd intre state. Luandu-le la rand aceste reguli de D. I, P. le
vom gäsi in :

www.dacoromanica.ro
 30

Principiile fundamentale constitufionale.De foarte multe

ori regulele juridice internationale nu sunt cleat o extensiune.
in afarä a regulelor constitutionale interne, lar daca ne referim
la dreptul public comparat, vom constata norme juridiCe ase-
manatoare sau chiar identice la statele ajunse cam la acelas
nivel de dezvoltare i civilizatie. In rnaterie de D. I. P. sunt
anumite principii cari tind spre o aplicare universala dupa ce
ele 0-au aflat origina departata in creatiunile politice constitu-
tionale ale unui popor mai inaintat pe care celelalte l'au imitat.
Toate creatiunile regimului reprezentativ parlamentar de
originä' anglo-saxona se bucura de un prestigiu universal si au
pdtruns in materia relatiilor internationale unde comunitatea
popoarelor se organizeaza juridic tot mai repede aproape dupa
aceleasi norme si cu recunoasterea acelorasi principii juridice
f undamentale,
Cut urna. Dar principiile juridice din dreptul public mo-
dern n,au fost totdeauna o creatiune constienta i voluntara a
organelor reprezentative din sistemul parlamentar anglo-saxon
si nu sunt nicairi in mod exclusiv o asemenea creatie. Multe
din ele s'au nascut din precedentul repetat i devenit cutumer
constitutionald, de unde iatä un izvor nou i pentru regulile
internationale. In raporturile dintre state vom gdsi reguli esite
din cutuma, din consuetudo, (pactum taciturn, tacita conventio)
care, dupa imprejuräri, poate fi introductiva, ureatoare de re-
guli noi, interpretativa, pentru limpezirea nedurneririlor privi-
toare la reguli vechi, sau insfarsit, abrogativa, desfiinteaza prin
reaplicare reguli preexistente, adica abrogarea prin uzantä.
E drept cà in materie internationala cutuma nu are ace-
iasi infatisare ca in dreptul privat unde exista adesea cutume
tacite ignorate sau pu tin cunoscute.
In cadrul international ceeace se petrece intre State, dupa
ce unul a consimtit la ceva odata, se repeta mereu, tinde
la repetitie, cad Statul care a cedat consimtind numai refuza
pe urma decat cu foarte mari greutati. Ex. cazul conflictului
in sectorul fluvial Bräila--Galati, uncle permisia pilotilor C. E.
D-ului de a veni odinioara pang la Braila a insemnat recu-
n-oasterea tacita a competintei comisiei pe acel sector din partea
Romaniei cu efecte juridice suparatoare.
Convenitile constituesc izvorul cel mai important si
astazi cel mai obisnuit al regulelor de drept international, a-
www.dacoromanica.ro
 31

died acordul prealabil dintre State. Dupa cum ne referim la

forma exterioara, la fond sau la durata lor, conventiile pot fi
de diferite feluri: scrise sau verbale, publice ori secrete, spe-
ciale i generale. Inchise ori deschise, temporare sau vesnice,
etc.
Sunt mai ales scrise spre deosebire de actele conventio-
nale exprese din dreptul privat uncle pot fi de multe ori
numai verbale pentrucä in materiile internationale conventiile
sunt incheiate intre State, cari le trateaza prin organe repre-
zentative schimbatoare. Statele fiind vesnice ce] putin in teorie
conventiile trebuesc sa fie totdeauna incheiate prin scris, spre
a putea face dovada lor oricand. Conventiile sunt mai ales pu-
blice dela S. N., de unde Inainte puteau fi si secrete pecand
in dreptul privat, predomina secretul in actele conventionale
dintre particulari.
In raport cu continutul sau interesul partilor, conventiile
pot fi bi-laterale, particulare, limitate intre doi contractanti,
exact ca ori-ce convente limitata de drept privat intre cloud
persoane i Intemeiata pe prestatii reciproce egale sau echiva-
lente, dupa cum pot fi si tind tot mai mult sa fie astazi
laterale. generale, colective prin faptul cA s inchee intre un
grup de State si chiar intre toate statele cu nazuinta spre uni-
versalitate. In mod obisnuit conventiile bi-laterale, limitate, cu-
prind un interes material, particular, special contractantilor
sunt perfect asemanatoare cu contractele din dreptul privat
spre deosebire de cele multilaterale si generale care se refera
la un interes general, stabilesc o regula contractuala noua
au un carecter normativ asemanator, nu cu simpla conventie
din dreptul privat, ci cu legea din dreptul public. Deaceia se
face distinctia in tre tratate sau conventii-contracte (germanii le
spun Vertragen) i tratate sau convenfii-acorduri sau legi (de-
numite in limba germana Vereinbarungen).
Conventiile mai sunt inchise cand se limiteaza la partile
prezente in momentul semnaturei i cari le-au semnat Cu o-
bligatia reciprocä' dintre ele, de respectare prin opozitie cu a-
celea deschise &and se lasä posibilitatea adeziunilor ulterioare,
cu sau fara termen dinainte limitat, din partea altor State cari
indiferent daca au participat sau nu la dezbateri, n'au semnat
dela inceput.
Deci se presupune totdeauna clauza de adeziune ulteri.
www.dacoromanica.ro
 32

oara deschisa tuturor. Practica acestor conventii s'a dezvoltat

in special din momentul celor doua conferinte dela Haga (1899
$i 1907). Prin asemenea conventii se elaboreaza obisnuit regula
de drept international, iar adeziunea ulterioara este totdeauna
data !Ara rezerv5 de ratificare, subinteleasa la semnarea acte-
lor internaticnale. A adera ulterior la o conventie al cdrui
text este definitiv stabilit $i a devenit o regula de D. I. P., in -
semneaza ea nu-ti mai rezervi dreptul de ratificare, adica de
verificare, intrucat se presupune ca $tii din primul moment la
ce dai adeziunea.
In sfar$it, sub raportul duratei, conventiile pot fi perpetue
sau temporore. Cum toate a ctele, faptele i creatiile omene$ti
sunt trecatoare casi autorii lor se intelege ca i tratatele sau con-
ventiile nu pot fi temporare cu termen dinainte convenit i cu
clauza de denuntare. To tusi, in teorie, exista o categorie de tra-
tate vepice : acelea de pace $i privind chestiuni teritoriale pen-
truca pa cea si fixarea frontierelor se face in aparentà pentru
ve$nicie i fara clauza expresa de denuntare din partea con-
tractantilor. Modelul tip de conventii temporare i cu clauza
expresa de denuntare 1'1 formeaza conventiile comerciale
prin opozitie cu modelul-tip al tratatelor ve$nice $i numai cu
clauzà de denuntare subinteleasa, $i aceia inca foarte contes-
tatä in doctrinä, pe care ni-1 ()feed tratatele de pace $i acelea
privitoare la schimbari de frontiere in genere.
Sentintele arbitrale rostite in decursul vremei in diferite
afaceri mari lichidate pe cale de arbitraj international pot fi
socotite, deasemeni, ca un interesant izvor al regulelor de D.
I. P. insa cu valoarea relativ echivalenta unei decizii de ne-
constitutionalitate din Dreptul public al Statelor cari cunosc
garantia de verificare a constitutionalitätii legilor. O culegere
de asemenea sentinte poate servi statelor drept puncte de spri
im i comparatie,
0 serie de hotarari arbitrale identice dealungul istoriei se
bucura de o autoritate juridica i morala chiar daca nu sunt
investite cu puterea sau forta de consteangere a$a de redusa
In materie internationala.
Dreptul national nu numai prin principiile f undamen-
tale constitutionale poate servi de izvor al dreptului internati-
onal, dar $i prin regulele de drept ordinare, decurgand din
legislatie $i din jurisprudenta. Pot fi nenumarate cazurile cand
www.dacoromanica.ro
 33

legislatia si jurisprudenta unei täri ar servi de -temei si ar gu-

ment la stabilirea unei regule de drept international inaintea
unei instante de arbitraj sau la Curtea de Justitie interna-
tionala.
E lesne de inteles in care imprejurare : cand un Stat, ar
sustine dinaintea unei instante de judecata international& prin-
cipii contrarii celor consfintite de legislatia sau de jwrispru-
denta nationalä a acelui Stat, partea adversa va fi in masura
sä-i serveasca drept argumente decisive tocmai acele principii
de drept national,
Actele diplomatice dintre State pot stabili oarecari norme
de atitudine, sau directiva, moralmente cel putin obligatorii
pentru Statul care a facut un gest si de care, in viitor, nu se
poate lepada tocmai usor. Este o chestiune de elegant:a mo-
ral' si de consecventa in forta obligatorie a actelor diplomatice.
Insfarsit ultimul izvor il poate constitui doctrina repre-
zentata in diferite State prin cei mai autorizati specialisti.
Astfel se poate vorbi de o doctrinal de D. I. P. franceza, en-
gleza, italiana, americana si germana, prezentand fiecare anurnite,
particularitati de atitudine 'In chestiunile internationale- de un
interes aparte pentru natidnea respectivä. Inca' n'am putea
vorbi de o doctrina romaneasca a D. I. P. dar desigur ea pa
trebue treptat elaborata cel putin in acele probleme cari vin
in atingere pu interesele vitale ale matiei si Statului. roman
intregit.

Pacea generala generatoare de reguli noi in dreptul

international public.

Notiunea de gsuvernitate, in intelesul national, a format

si krmeazà inca, o piedica in calea organizarii juridice a lumii.
Am vazut insa mai sus cä räzboiul este considerat si pe drept
cuvant ca generator de relatii intre state. Deaceia dupa ce am
cercetat pe scurt care a fost evolutia Dreptului International
Public din punctul de vedere social-istoric, dupa ce am trecut
fugar perioadele cele mai insemnate de frainantäri din viata
popoarelor, ajungand pan& la inceputul secolului nostru A.
vedem care a fost influenta räzboiu!ui din urmä asupra disci-
plinei noastre.
Razboiul dela 1914-1918 si'pacea din 1919 trebuiau sa
3
www.dacoromanica.ro
 34

aducä mari schimbari. Trebuia, fiindcg turburarea adanca pro.

dusa in spirite de aceasta incäerare dintre popoare, a dat
nastere, dupä cum era s'i firesc, la reactiune.
Suferintele indurate in timpul nenorocirilor servesc de
invatämant indivizilor casi popoarelor, iar räzboiul din urma
fiind cea mai mare nenorocire cunoscuta in Istorie, deoarece
aproape toate popoarele au fost beligerante, trebuia in chip
nemijlocit sg serveasca de invätämant pentru viitor. Tocmai
In clipa c'and se credea ca D. L P. s'a prabusit ca o discipling
pur platonica, fail aplicatie in viata internationalg, cgci forta
nesocotea dreptul cu brutalitate, printr'o furioasa incredere a
tuturor in virtutile exclusive ale puterei militare, tocmai
atunci a renascut sentimentul .ca o asemenea discipling, efectiva
,si respectata in viata omenirei, este mai necesará cleat ori-
cand si decat once. Renasterea D. I. P. de sub ruinele razboiu,
lui uria§ a fost asemenea cu renasterea credintei in sufletul
omenesc pustiit de o mare s'i neasteptatä. nenorocire ; a fost
speranta de mai bine care ne da imboldul sa träim in clipele
cele mai grele ale vietei fiecaruia dintre noi, speranta cá orne-
nirea nu poate si nu trebuie sa "se präbuseasca in barbaria
distrugatoare a rázboiului. Dupg cum simplul muritor sperà
totdeauna inteo providentá diving, inteo atotputernicie bine-
facatoare, dupa cele mai mari nmorociri, omenirea intreagg,
toate popoarele laolaltä, beligerante ca si neutre, incepeau sa
spere si sa astepte mantuirea dela un drept international, re-
nascut si perfectionat, inca inainte de terminarea razboiului.
Cei din urma doi ani de razboi au fost stimulent deosebit
la studii sl planuri de reconstruirea D. L P. care pgruse defi-
nitiv nimicit prin declaratiile de rgzboi germane din August
1914. Dreptul iiind oglinda vietei, cum s'a spus asa de plastic,
caci el reflecteaza schimbärile necontenite ale ei, era firesc ca
D. I. P. care se desvoltase in ultimele decenii dinaintea lui
1914, prin inflorirea capitalismului international si perfectiona-
rea mijloacelor de comunicatii, sä nu se opreasca din mersul
lui progresiv. Räzboiul izbucnit la 1914 a fost netggaduit, o
piedica in aceasta progresiva desvoltare, insemnand chiar un
regres de o clipa cu aparenta desnädäjduitoare a falimentului.
Din fericire, insa, inainte de sfarsitul macelului, D. L P. si-a
reluat cu sport avant cursul evolutiv pentru a suferi in
clipa pacii generale, o transformare aproape revolutionara prin
www.dacoromanica.ro
 35

comparatie Cu unele principii clasice. Putem spune ca eveni-

inentele dela 1914-1918 ati insemnat proba de maturitate a
disciplinei Dreptului International Public, asa de tanärä printre
celelalte discipline juridice, caci dela 1919 nu se mai poate
vorbi de suveranitate i drepturile ei netarmurite, fära amintirea
statornica a principiilor consacrate de drept in ternationaj cari
alcatuesc un cadru maximum pânä unde se pot Intinde dreptu-
rile, odinioarä absolute si necontestate ale suveranitati nafionale.

Dela anarhie la or- Imprejurarile In care a isbucnit razboiul

dine juridic& la 1914 ne fac sa intelegem mai lesne de
ce suveranitatea nationala, dupa conceptia
cea veche, alcatuia o piedich in progresul organizarii juridice
a lumii. Agresorii marelui razboi, intemeiati pe perfectiunea
pregatirilor militare, erau siguri de biruinta i inca de o biru-
inta rapida i definitiva. Potrivit principiilor de libertate anar-
hica a suveranitatilor nationale de a face once, pe propria ras-
pundere, fara nici un control sau vre,o autoritate superioara
Statelor, razboiul era ingaduit printr'o practica multi milenara
ca un mijloc care garanta aceasta libertate anarhica in viata
omenirei. Fiecare stat putea declara oricând i oricui razboi, pe
cont propiu, de cele mai multe ori cu siguranta victoriei,
urmärita pentru avantagiile ei, pentruca in genere agresiunea
razboinica o savarsea cel tare impotriva celui slab, cel inarmat
paná in dinti, impotriva Statului surprins dezarmat.
Convetuirea statelor, banuitoare intre ele si gata A. se
atace la momentul potrivit, spre a-si rapi reciproc teritoriile
printeo victorie usoara, se aseamana cu convetuirea unor
batiditi de druniul mare, cari in lipsa de victime pentru jaf,
s'ar incaera i jefui mire ei. Fiecare fiind liber sá faca once
fä'ra lege si fara Dumnezeu, viata internationala prezenta infa-
tisarea unei anarhii desavarsite in mijlocul careia dreptul
celui mai tare insemna dreptate si pumnul lui puternic supre-
mul argument. Siguranta vietii i avutului Statelor In asemenea
imprejurari, era ceva cu totul problematic.
Desigur, nu-i de mirare aspectul acesta al vietei interna-
tionale a Statelor, pentrucä, in primele vremuri ale lumii,
viata omului s'a desfasurat in mijlocul celei mai grozave nesi-
gurante, sub amenintarea permanenta a bestiilor salbatece
a celorlalti oameni in stare aproape de salbatacie.

www.dacoromanica.ro
 36

Omul cavernelor si al instrumentelor primitive de piatra

nu avea desigur, notiuni de morala sociala sau cunostinte ju-
ridice si nu stia ce inseamna respectul avutuluí sau al vietii
semenului. Pentru el,' once dorintä devenea o porta satisfacuta
deindata cu violentà i brutalitate, prin actiune imediatä i di-
rect& fiindca nu exista autoritate sociata, constituitä, nici lege,
niel sentiment de solidaritate umana, insfarsit nici o constiinta.
formata despre necesitatea acestor randueli ale conventuirii oa-
menilor in siguranta.
Dar dela acele vremuri indepartate pana astazi, s'au mai
bine zis, !Ana la 1914, omenirea facuse progrese uriase. Ordi-
nea i siguranta socialà din fiecare stat civilizat in cuprinsul
granitelor nationale, .ajunsera perfecte. Cetateanul modern si
chiai strainul se bucura, In statul unde traia de garantia desà-
varsita a vietei i avutului. Regulile de drept din convetuírea
sociala civilizata erau, in buna parte, i reguli morale, nefiindu-i
cuiva .ertat sa-si faca dreptate singur : iar statul, autoritatea su-
premä de ordine si legalitate pentru supusii lui, intelegea foarte
des sa faca operä ocrotitoare de interventionism in favoarea
celui slab, ca sa nu fie prea mult exploatat de cel tare. Nu e
aici locul desigur i nici timpul nu ne-ar ingadui, sa vorbim
despre opera impunatoare de ocrotire sociala a statului pentru
locuitorii lui, fie nationali sau sträini, adaogata la garantia per-
fecta a persoanelor si averilor. Dar daca inlauntru, statul apärea
sub forma aceasta fata de sumtsii luí, in afara, fata de celelalte
state, el continua sa ramana un prímitiv, un nesociabil un pan-
ditor de mmnente potrivite spre a-si ataca st jefui victimele:
vecinii.
Autoritatea interna- Reiese astfel, usor nevoia unei autori-
¡Jonah-J.
tatiinternationale. Progresu. 1 organizärii
juridice a lumii o cerea neaparat spre a pune canal anarhiei
din viata internatidnala unde convetuiau, laolaltä state inde-
dependente i egale juridic intre ele, cu suveranitate absoluta;
adica avand fiecare libertatea sä faca once, lard a da socoteala
calva, lard a reispunde de actiunile sale.
Libere sa se inarmeze, cu ganduri rele pentru vecini, li-
bere sa inchee aliante ofensivedefensive, sa declare räzboi si
sä faca pace, &A anveze teritorii de la altii i chiar sa ucida,
prin arme, alte state libere si egale juridic, prin anexarea lor
www.dacoromanica.ro
 37

totala ori prin impartirea lor cu alte state complice (ex. impar-
tirea Po-loniei intre Prusia, Rusia si Austria). Regula de drept
dintre indivizi in cuprinsul fiecarui stat trebuia extinsa si apli-
card in raporturile dintre state si comunitatea internationala.
Era o nevoe absoluta pentru salvarea civilizatiei omenesti ca
sa se incerce organizarea juridica a, lumei pentru a pune capat
primitivitatii in raporturile internationale dintre state, libere sa
faca razboaie de agresiune tot asa cum omul cavernelor era
liber sa-si atace semenul in lipsa de o autoritate sociala con-
stituitä si de o randuialä, precis stabilita, pentru convetuirea
socialá a oamenilor.
Trebuia sa inceteze si in viata internationala a Statelor
once posibilitate de brigandaj asa cum banditismul si jaful, la
drumul mare, au fost de mult starpite din viata ori carui Stat
civilizat.
In viata internationala a existat totusi o autoritate, insa
ea a fost totdeauna ; a celor tari.
Autbritatea fortei si nu a dreptului. Romanii, de pila, in
perioada lor maxima de putere imperiala exercitau aceasta au-
toritate fata de vecinii sälbateci si slabi. In vremurile mai noi,
este destul sa ne amintim de asa zisul concert al celor 7 mari
puteri europene care, dupa pacea de Paris 118561 au exercitat
protectoratul colectiv asupra Principatelor romane. Acelas con-
cert cu autoritatea fortei se amesteca in toate conflictele de
ordin international ivite infra statele mici din Europa casi din
alte continente, dar nu putea constitui o autoritate legitimä po-
litico-juridica a lumei. De aceia la 1914, cand a izbucnit raz-
boiul intre Tripla Alianta (Germania si Austro-Ungaria cu ex-
ceptia Italiei si. Romaniei ramase neutre) deoparte si Tripla
Antanta de alta (Franta, Rusia si Anglia), adica infra puterile
cele mari alcatnitoare ale concertului, de odinioara, autoritatea
vechiului continent s'a prabusit nu numai 4n Europa, dar si 'n
restul lumii. Republica Nord americana a Statelor-Unite 'la in-
ceput neutra, si-a s.porit, treptat, autoritatea pana' ce intrand
In rdzboi, la 1917 a jucat rolul hotarator in castigarea razboiu-
lui contra puterilor central-euro pene si a aliatilor respectivi
(Bulgaria, Turcia) si, apoi, la conferinta pacii dela Paris din
1919, s'a prezentat cu autoritatea unui adevärat arbitru pen-
tru soarta omenirei.
De aid si prestigiuI ideilor politice despre organizarea

www.dacoromanica.ro
 3S

noua a lumii, dung conceptia Anglo-Saxonä, care s'au impus

la conferinta pacii din 1919 cu o putere elementarä i stau rea-
lizat chiar dupa retragerea Statelor-Unite dela conferinta pacii
prin refuzul Senatului american de a ratifica tratatul de Ver-
sailles cu Germania si prin acest fapt refuzul de a intra in So
cietatea Natiunilor. °data cu pacea generala, la 1919, s'a con-
ceput si s'a infaptuit un nou organism de colaborare si auto-
ritate internationala intre State, prin alcatuirea Societatii Natiu-
nilor. Noua organizare juridicei a lumei avea sa cuprinda, da
aici inaite, in prevederele pactului, o adeväratä Constitufie a
Constitufiilor statelor tnembre, cu neizuinfa spre universalitate. Pu-
nând ca regula de viata internationala intre State acelas prin-
cipiu de libertate reglementatei care se aplica in viata nationalà
a fiecarui Stat, când e vorba de raporturile dintre cetäteni,
conceptul de suveranitate primea atingeri menite sei-i schimbe cu
deseiveir.0re infelesul. Suveranitataa Statelor membre in noua or-
ganizatie internationala nu trebuia sà mal insemne libertatea a-
narhica din trecut de a face once i ori cand. Statul suveran
independent i egal cu celelalte state, in noua comunitate juri-
dica internationala, organizata pe baza unui pact constitutional
nu mai poate face deceit ceeace nu este interzis. Aparea, astfel,
,o notiune de ordine publica i bune moravuri in raporturile
vietii internationale dintre state. asa cum exista aceasta notiune
In raporturile vietei sociale dintre simplii indivizi, liberi i e-
gali din punct de vedere juridic intre ei. Deasupra individului
societatea, deasupra statului omenirea organizatei. coman/la/ea in-
ternafionalei. Inteun caz ca i in. celälalt, egalitatea juridicä si
libertatea reglementate; cu limitafiuni sau atingeri restrictive in
manifesteirile libertei fii iudividului. ca 0 ale suveranitei(ii Statului.
Noul Drept Public International, a carei nastere, coincide
cu constituirea Soc. Natiunilor. chiar daca poate fi conceput
in.dependent de institutia geneveza, cuprinde o serie de atin-
geri limitative aduse vechiului concept anarhic de suveranitate
care insemnase, odinioarg. libertatea netarmurita a Statului de
a face once. Unele din ele limiteaza suveranitatea in manifes-
tarile exterioare, adica atinge oarecum independenfa externa' a
Statelor; altele insa prin limitatii aduse suveranitatii chiar in
manifestärile ei interioare, ating autonomía interna a Sta-
telor. lata principalele atingeri de suveranitate, externa i interna'
1) Interzicerea rizboiului de agresiune, care insemneaz5

www.dacoromanica.ro
 39

cá Statul nu-si va mai face dreptate singur, pe viitor prin forja

armelor, asa cum nici un individ nu si-o poate face in conflic-
tele sau procesele ce are de sustinut.
Agresiunea dintre state, perrnisa odinioara pe temeiul
practicei internationale si decurgand din vechea conceptie a-
narhica a Suveranitatii absolute, este acum interzisa sub sanc-
tiune. Agresiunea germana n'a putut fi pedepsita pentru trecut,
conform principiului juridic nulla poena sine lege, dar once a-
gresiune viitoare va fi sanctionata potrivit noului principiu fun-
damental in raporturile vietei Internationale : nimanui nu-i este
ingaduit sa-si faca singur dreptate prin forta. De ad, recursul
la consiliu sau la arbitraj cum vom vedea.
Limitarea Inarmärilor, ca un prim pas spre idealul
de pace al dezarmarii generale, fiindca razboaele s'au datorit
in buna parte i excesului de pregatire militara a Statelor.
Ce! inarrnat !Aran dinti i prea Increzut in forta lui a
fost, fireste, mai lesne aplecat sa deslantue räzboiul Cu sigu-
ranta victoriei $i a beneficiilor corespunzätoare.
Pacificarea socialä dintre indivizi este in bunä parte re-
zultatul dezarmarii acestora, adicä a interzicerei portului de
arme in afara de anume cazuri cand legea Il ingadue. Dei
trebue sà adaugam.. ca dezarmarea indivizilor apare ca o ur-
mare logica a sigurantei individuale dobanditä prin garantiile
fortei sociale organizata din Statul civilizat,
Respectul integrild(ii teritoriale $i a independentei politice
a Statelor, ca o consecinta fireasca a interzicerei rázboiului de
agresiune prin care se urmarea alta data, rapgrtul teritorial in
dauna vecinilor i subjugarea lor politicá, prin impunerea bi-
rurilor de o vasalitate si nesocotirea independentei Statelor egale
juridic futre ele.
Intr'un regim de organizare sociala si de sigurantä, indi-
vizii se bucura in societatea moderna de respectul persoanei
lor fizice i morale,tot asa va trebui sa fie, prin urmare si'n
organizarea Comunitätii Statelor.
Libertatea comunicatiilor si a transitului international
consacrata mai de mult prin frecvente conventii i tratate par-
ticulare sau colective, primeste, de data aceasta, recunoasterea
juridica universala ea :a garantie pentru evitarea conflictelor
ce se puteau naste, intre State, din nesbcotirea acestei nevoi
absolute de yield moderna.

www.dacoromanica.ro
 40

5) Ocrotirea minoriteitilor etnice, religioase, etc. ca un -co-

mandament de ordin international impus Statelor ,suverane
spre a nu mai da prilej, 1n viitor, la conflicte, din pricina ne-
socotirii drepturilor la viata a acestor minoritati In stateie popu-
late cu o majoritate deosebita prin originé, limba. aspiratii,
credinte religioase, etc.
Amintihd numai pe scurt, principalele atingefi aduse su-
veranitatii prin noul drept international le vom examina din
nou si mai pe larg in partea in care ne vom ocupa de Socie-
tatea Natiunilor si cand vom vorbi despre diferitele prevederi
din pact privitg ca règuli constitufionale pentru organizarea juri-
dicei a lurnii.
Din cele expuse pana aici rezultä ea ittre 914-19l9 a
intervenit un evenement decisiv in istoria omenirei care a pre-
fäcut, in cea mai mare parte, vechile asezari. Aceasta se dato-
reste faptului CA se ajunsese la cea mai complectä perfec-
tionare à mijloacelor de distrugere. Cu cat distrugerea a fost
mai grozava, cu atat pacea incheiatä are la baza principii de
prevedere cari garanteaza linistea popoarelor pe vihor. Asta
inseamna cà atunci &and se va ajunge la ultima perfectionare
a mijloacelor de distrugere i definftivarea lor technica atunci
se va ajunge si la pacea definitiva. Aceasta fiincica popoarele
vor avea sa aleaga : Sau dispar toate laolalta prinir'un macel
neinchipuit, sau traesc in bunà. intelegere pentru totdeauna.

Societatea Natiunilor.
Dezvoltarea statelor se produce in mod foarte variabil
casi viata indivizilor. Colectivitatea internationala evoluiaza
mai ropid i situatiile se schimba aproape cinematografia De
aceia si in Dreptul Public International o s'a gasim dese' schim-
bari. Acestea, insa nu in sensul legiferarii, a maniei reforma-
toare pe care o intalnim in viata launtrica a multor state, si la
noi mai ales, ci, lipsind legiuitorul, in fun.ctie d forta inter-
hationalä rezulta, din interesul tuturor statelor. In timp ce
inläuntrul Statului exista forte cafè tind sà determine legife-
rarea, in ordinea internationala publica, grupele sociale natio-
nale sunt inlocuites prin grupul statelor componente ale unui
continent. Situatiile interne ale fiecarui stat influenteaza schim-
barn,: institutiilor de drept P. I, ceace determina uneori ca

www.dacoromanica.ro
 41

aceste schimbari sa se facá destul de rapid. Repercursiunile

transforMárilor interne, asupra vietei internationale sunt rapor-
tate direct la insà.'-si rolul pe care statele Il joacä in viata po-
liticá economica i sociala. Revolutia franceza, de pilda, a avut
repercursiuni asupra multor state, deci asupra vietei interna-
tionale, repercursiuni cari insä, sau produs relativ incet. Aceasta
datorita lipsei mijloacelor de comunicatie ceeace nu se mai
poate in,tampla astäzi. In sistemul actual de comunicatii inter-
nationale, cand tutul se poate sti dela o tara la alta indatá
dupä ce evenimentul s'a produs, aproape instantaneu, influentele
sunt din ce in ce mai rapide. Ind" ceeace trebue sà inteleagà
fiecare individ, este caracteristica vremurilor noastre care
impune o comportare adequatä, Si dupa cum vorbim despre
indivizi. cu atat mai mull putem spune despre state. Hilda
este lucru cunoscut, legaturile dintre state sunt cimentate de
Dosibilitatile de cunoastere reciproca. Dar dacä raportam facest
imperativ impus d.P tonvetuirea internationala, la statul nostru
avem de fault constatari triste ce-i drept, dar 9ricurn vrednice
sa fie amintite.
Viata noasträ natioriala, datoritä traiului majoritdti popu-
latiei a rämas in urmd in ce priveste cunoasterea si compor-
tarea, in viata internationala. Perfectionarile technice ne-au
schimbat prea putin datoritä tocmai felului nostru de viatä.
In -limp ce dite state, au adoptat node posibilitài oferite de
pentru inlesnirea vietei inlauntru statului, noi am ra-
mas la un stadiu, de viatà primitiva, la o mentalitate simplista'.
Aceasta se datoreste, nu faptului ca ne lipseste puterea de
intelegere cat, mai ales, psihologiei specific refractara care ne
caracterizeaza. Toed criza i dezastrul nostru economic se da-
toteste, inadaptärii noastre la viata civilizata internationalä,
inadaptare care ne-a scos din randul statelor producatoare.
Societatea Natiunilor este, dupa unii, forul care rezolva
toate chestiunile ce privesc viata infernationala. asta privita
printr'o prizmä entuziastl fiindca, indefinitiv., S. N. este
intr'adev_ar un for, insä felul cutn functioneazà si cum rezolvà
conflictele dintre state, este in stransä i directä legatura cu
felul cum fiecare stat membru al ei, intelege sa conlucreze la
prosperarea institutiei. and am vorbit de organizareâ juridicd
a omenirei, intelegánd prin aceasta raporturile dintre state, am
facut constatarea cà opera s'a inceput de mult urmeazA

www.dacoromanica.ro
 42

progresiv cursul, dar e departe de perfectiunea pe care o va

atinge cu multà greutate sau poate n'o va atinge deloc si nici-
odata, ca toate cele omenesti.
In multimea realizarilor cu sau färä vointä, pentru orga-
pizarea aceasta juridicä, S. N. constitue incercarea ce mai nauä
si cea mai mare pe care a putut s'o facä vreodatä omenirea
cu deplind constiintä a necesitatii si cu intreaga credintä rigs-
cutä din durerile ultimului räzboi.
La interesul problemei despre organizarea juridicA a co-
munitätiii internationale prin Soc. Natiunilor adäogam indato-
rirea luatä de Statele membre de a face aceastá organizare cat
mai cunoscutá in publicul respectiv prin toate mijloacele, pen-
tru a da si mai multä insemnätate problemelor institutiei dela
Geneva.
Precum stiti, desigur, din citirea ziarelor, din discutiile
lumei politice si chiar din simple convorbiri 'nitre particulari,
in societate, inainte chiar de venirea dv. la facultatea juri-
dicä, institutia genevezä e subject de acerbe contoverse in-
tre partizanii si adversgrii ei, intre entuziastii credinciosi ideilar
de pace si de colaborare internationala deoparte, iar de alta
scepticii deceptionati de viatà, adesea inainte de vreme, cari
nu mai pot crede in nimic si nu se mai pot entusiasma nici
chiar pentru o idee.
In facultatea juridicA si'n cadrul unor preocupgri strict
stiintifice si, prin urmare, obiective, noi vom trebui sà ne fe-
ferim de a cklea in gresala unora sau altora spre a pästra li-
nia de mijloc a intelegerii si a dreptei judecäti. Societatea Na-
tiunilor nu-i nici asa de rea sau uricioasa, precum o descriu
unii, nici asa de minunatà si atotbinefäckoare cum inteleg
s'o arate #1tii. E o institutie internationala nouà si färä prece-
dent, de insemnAtate covärsitoare pentru viata omenirii si in
jurul ..ciireia se dau Jupte formidabile intre cele mai mari pu-
ten ale
ale lumei.
Cum veti fi citit din ziare sau yeti fi auzit, institutia de
pace dela Ceneva a primit &ma grele lovituri in cursul anu-
lui 1933 prin preavisul de retragere dat de cloud mad puteri
ale lumei (dintre cele sapte: Anglia, Franta, Italia, Germania,
U. R. S, S., Japonia si Statele Unite) si. anume' Germania si
Japonia. Intäiul preavis a fost dal, la 27 Martie 1933 de Ja-
ponia, putere fondatoare chiar dela conferinta päcii a Societätii
www.dacoromanica.ro
 43

Natiunilor, pe urma conflictului din Extremul orient, pentru Man-

ciuria, cu China si U. R. S. S. (Uniunea Republicelor Socialiste So-.
vietice, denumirea ce a inlocuit oficial vechea titulatura a fos-
tului imperiu tarist: Rusia) la care nu erau dispuse sa ramana
indiferente nici St...tele Unite. Adusa inaintea S. N., la Geneva
pe temeiul prevederilor din pact, prin reclarnatia Chinei, Japo-
nia a inteles sa se retraga pentru a-si asigura o rnai mare li-
bertate de miscare in actiunea ei expansionista din Extremul
orient si din Oceanul Pacific, intre altele si pentru bunul
motiv ca. dou'A dintre concurentele ei, in lupta formidabila a
indepartatului orient, nu faceau inca parte din Societatea Na-
tiunilor.
Al doilea preavis de retragere l'a dat Germania hitle-
ristä, la 21 Octombrie acelas an, mare putere care n'a contri..
buit la infiintarea S. N., dar a fost primitä, la cerere, ca
membrä, abia in Sept. 1926, dupa ce au trecut cativa ani de
la pacea generala si dupä ce au fost prealabil lichidate anu
mite chestiuni decurgand din marele rasboi si din tratatele cari
i-au pus sfarsitul. Retragerea Germaniei a fost determinata de
piedicile intampinate in sanul conferintei internatioUale pentru
dezarmare care se urmeaza din Februarie 1932 si, mai ales, de
refuzul opus de puterile invingatoare de a admite cererea ger-
mana, pentru anularea clauzelor de dezarmare impuse prin tra-
tatele de pace invinsilor, la 1919. Preavisul german poate fi
pus in legatura 0 cu cel japonez si socotit pana la un punct
drept o consecinta indirecta a lui prin faptul crizei de slabiciune
ce incepuse pentru S. N. in primavara lui 1933. Pe m'Asura' ce
prestigiul si puterea S. N. scadea prin retragerea unor membri
importanti, alti membri dusmanosi instiiutiei, pe care o soco-
tesc adevaratä fortareata pentru pästrarea actualei ordine in-
ternationale conferitä prin tratate, intelegeau sa profite de o-
cazie ca sa-i dea o noua loviturä. Povestea calului troian si a
magarului din fabuld...
Ca sa intelegeti dv. perioada de criza teribila prin care
a trecut S. N. in 1933 si jocul indraznet al Germaniei, trebue
sa vä amintesc si de politica mai veche a Italiei in favoarea
revizuirii tratatelor de pace, prin repetatele discursuri ale Du-
celui, culminata prin lovitura inceputa in primavara acelui an
si care s'a incheiat la 7 Iunie 1933, prin semnarea pactului
celor patru mari puteri, la Roma (Anglia, Franta, Italia si Ger-

www.dacoromanica.ro
 44

mania.) Era vorba, adica se urmäria prin fäurirea acestui pact

alcäluirea unui adevärat directoriu" european peste capul Con-
siliului S. N. cu misiunea de a preati, in prealabil si färd
consultarea celor direct interesati, o viitoare revizuire a trata-
telor de pace menità sä fie impusa din autoritate si dictatorial
tnicilor State partizane ale respectului tratatelor sift.' chip vital
interesate la pästrarea actualei ordine internationale din Europa.
Mai tarziu vom avea sá revenim ceva mai amánuntit a-
supra problemei dezarmärii, cum si asupra pactuluicelor patru
mari puteri".
Ceea ce trebue sà retineti pentru intelegerea marelbi joc
politic international, este faptul cä lovitura japonezg prin re-
tragere i cea italiang prin oferta de pact, îi daduserá prilej
potrivit Germaniei sá tragä si ea o loviturd aproape decisivä
pentru soarta Societätei Natiunilor, care, päräsità de unele mari
puteri i diminuatä de allele prin crearea directoriului european,
urtna sa-si piardä rolul de garantä a ordinei internationale
actuale.
Apropierea Germaniei de Japonia rezultatä din Wend-
tatea de atitudini fatä' de S. N, s'a desvoltat, apoi, in chip a-
proape firesc, i printr'o identitate de ostilitäti comune fata de
U. R. S. S., deoparte intre regimul hitlerist i cel comunist, de
alta intre concurentii la stapaniri imperialiste in Extremul orient.
O anumitä expansiune germanä in unele regiuni europène ale
republicei sovietice, dacä imprejurärile s'ar fi desvoltat favorabil
In viitor, convenia poate 5i Japoniei c'Sci slabea capacitatea de
rezistentä a U. R. S. S-. in Extremul Orient. In aviatia germanà
s'a inceput chiar predarea notiunilor elementare de limbd ja-
ponezà, iar institutul de studii pentru Extremul Orient din
Berlin se bucura de calva timp de mare atentfe, dupà cum
tineretul studios din Japonia aratà o mare preferintä pentru
inaltele institutii stiintifice germane cand e trimis in Europa la
studii.
Stransä intr'un corset putin comod si'n Asia sfn Europa
prin apropierea germano-japonea republica sovietelor s'a in-
dreptat cu pasi gräbiti cätre Geneva, sediul institutiei pacifiste
a burgheziei internationale, Apropierea schitatä mai demult,
s'a desvoltat prin conventiile pentru definitia agresiunii dela
Londra din 1933 spre a se desavarsi la Adunarea din Sept.
1934 a S. N. prin cererea U. R. S. S. de admitere ca membrä
www.dacoromanica.ro
 45

primirea ei, Cu un loe permanent in consiliu, potrivit regu-

lei stabilitä pentru marile Duteri ale lumei.
Faptul in sine e de o mare insemnätate pentru institutia
geneveza : perioada de criza acutä din 1933 s'a sfarsit. 0 era
noua plinä de fagädueli pare ca. se presimte intr'un viitor poa,te
nu prea depärtat:,s'ar pärea ca opinia americana se schimbä
in favoarea S. N. Statele Unite, ramase pe dinafara inca dela
conferinta pacii generale, in concurenta ei cu Japonia din Ex-
tremul Orient s'ar putea sa imite gestul Rusiei sovietice intrand
pe o usa, la Geneva, la scurt timp dupä. ce Japonia a esit pe
cearalta.
and jocul politic international intre marile puteri ale
lumii se desfasoara astfel in jurul intitutiei dela Geneva, cred
ca e lesne de inteles pentru once minte cat de putin desvoltata,
insemnatatea S. N. in omenire i, deci, importanta ei pentru
imediatele noastre interese nationale. Si mai cred cA orice
minte fomaneasc5, fie ea oricat de putin desvoltatä, nu se poate
bucura, cum s'au bncurat unii, de criza din 1933 a S N. cand
s'au gasit persoane gata cante vesnica pomenire.
Titulatura cea mal Po- Si acum, dupa aceastä, introducere de.
trivia Societatea o ordin general, ne fixam asupra celei
nu Liga" Natiunilor.
mai potrivite denumiri cu spiritul limbei
romane genere a limbilor latine, In vorbirea obisnuitá ati
auzit i ati citit mai ales prin gazete cum unii Ii spun
Liga" Natiunilor, iar altii Societatea" Natiunilor. Prima de-
numire e rezultatul unei usoare traducen i din englezeasca de-
numire de League" of Nations care, daca se potriveste foarte
bine cu spiritul limbei engleze, nu se nimereste la fel si'n
limbile romanice. Societatea", in spiritul acestor limbi, are
inteles de intovärasire sau asociatie, de cooperativä. intre State
nationale cu o constiinta a demnitatii lor, dar avand in acelas
limp si constiinta solichsitätii si a interdependentei sociale,
"dintre ele, pe temei de perfecta reciprocitate. Liga" in limbile
latine, este o asociatie de oameni sau State cu interese comune
cu constiinta comunitatii de interese, dar in vederea unei
apärari solidare Rotrivit devizei toti pentru unul, unul pentru
toti", impotriva altora cu interese diametral opuse. Liga nu
insemneaza o colaborare de caracter general, ci o intovarásire
defensivkofensiva dupa cazuri, impotriva cuiva sau pentru a
www.dacoromanica.ro
 46

combate ceva (d. p, o rea deprindere de bäutur6), deci o co-

laborare de caracter special sau limitat.
Prin urmare, A retineti $i sa propagati la rändul dv. buna
denumire, in române$te. de societatea» si nu Liga" natiunilor,
pentru a institutia geneveza prin nazuinfa fireascä spre univer-
salitate, nu exclude pe nimeni, cri chiamei la ea pe tofi. Ea are
nobila ambitie sà constitue cu adevärat o organizatie politico-
juridica a lumei intregi, solidarä. $i pasnicä, in locul comu-
nitgi internationale de altà datä sfa$iata de du$m*änii oarbe $i
scäldatà mereu, periodic, in sängele rdsboaelor ruinatoare.
De ce societatea Na- Dar si aceastä denumire mai corecta
tiunilor" ? poate provoca, in spiritul cercetätor al
oricui, o nouà nedumerire : dacn alcatuità din State, deceli
spune societatea nafiunilor? Intrebare legitimatà $i mai puternic
tlacä Sim a principiul nationalitätilor n'a fost consfinfit. in mod
expres, nice-zed : nici in tratatele pacii generale $i nici in pactul
S. N. Citirea atentä a acestora nu ne olerá satisfactia de a
gäsi consfintirea formal:a* a principiului nationalitätilor, despre
care s'a vorbit a$a de mult inainte $i'n timpul räsboiului cel
mare si despre care $tim cà a fost stimulentul hotiirátor pentru
jertfele neamului românesc dela 1916-1919.
Evolulia istorieä a disciplinei noastre ne aratä cg. Dreptul
international, ctt toatä denumirea lui, este o crea fiune, parte
voluntara parte naturalä, a statelor, prin raporturile fire$ti $i
chiar necesare dintre ele, pe când natiunea ca subiect de drept
international, n'a fost recunoscutà ca atare niciodatä, pänä astäzi.
Adeseori chiar s'au intämplat conflicte violente. pâra la
vat-ski de sänge intre Stat $i natiune, cel dintäi voind sh dis-
trugä natiunea sau natiunile conlocuitoare când natiunea do-
minantä in Stat i$i temea prezentul si viitorul de concurenta
celorlalte- Räzboiul din urmd s'a datorat, in bunà parte con-
flictului strävechiu dintre unele state $i nationalitatile supuse
lor, iar pacea generala n'a' facut cleat sä incerce restabilirea
dreptului la viatá al ac.e.stor nationalitäti prin schimbarea iron-
tierelor europene, in conformitate cu principiul de nationalitate
iar acolo unde indreptarea nu era perfect realizabilä a prevà-
zut un regim de ocrotire in favoarea minoritätilor etnice. Ino-
vatiile aduse in disciplina noasträ, par a consfinli, prin intreaga
opera' a pacii generale dreptul la viaja proprie al natiunilor ca
www.dacoromanica.ro
 47

adevkate subiecte de drept iniernational, dar n'o spune niceieri

in mod expres, dupà cum am väzut, fiindca Statele nationale
au ramas exclusiv titluri de drepturi internationale. Asa incat.
Societatea Natiunilor tinde sà deving, sau mai bine, sa fie o
asociatie de state, tot mai mult nationale, sau cari cel putin
si-au luat obligatia sà recunoasa dreptul la viatà al natiunilor,
chiar al nationalitalilor din cuprinsul lor, Meà sä incerce pe
viitor, asa cum au facut'o in trecut, de a le distruge prin
mijloace violente de desnationalizare.
De aceia, In primele Adunki ale S. N. chestionarele
distribuite comisiunilor In vederea admiterei de mernbri noi,
cuprindeau intrebarea dacä Statul candidat la admitere consti-
tuia o natiune, iar numerosi oratori, In discursurile lor, au
accentuat ideea cä Societatea grupeazä la un loc natiuni. Era
vorba de admitere in S. N. a natiunilor mici scApate de sub
apäsarea ruseaseä Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania i Georgia.
Dealfel, in pactul fundamental, gäsim si un argument de
text in favoarea acestui punct de v edere: articolul despre co-
lonii si mandate (22) unde in alienatul IV, se vorbeste despre
comuinitätile din fostul imperiu otoman cari au atins un sufi-
cient grad de desvoltare incät viaja lor ca natiuni indepen-
dente" poate fi si provizor recunoscutà sub garantia sfaturilor
si ajutorului unui mandatar pana ce vor fi in stare sä se con-
ducA singure. Textul acesta inseamnä desvoltarea i complec-
tarea notiunii cuprinsa in art. 1. al. II. din acelasi pact fun-
damental.
O asociatie Uri pe- Imensitatea operei pe care vrea s'o in-
reche in istorie..
deplineascä in lume asigurarea pAcii prin
inläturarea räzboaelor, casi imprejurkile din care a luat nas-
tere, au facut dela inceput din noua institutie internationalä o
creatiune färä precedent.
Desigur, in istoria pacifismului international asa de vechiu,
gäsim nenumärate planuri" i ,,proecte" pentru asigurarea
pdcii prin instituirea unor organe speciale desfinate acestui
scop. Dubois, Podrieobrad, Enric al IV-lea si Sully. Crucé,
Abatele de St. Pierre, Rousseau, Bentham, Kant, ClootsAb-
tele Gregorie St. Simon, Pequevar, Bluntschi, Lorimer si altii
au fäcut planuri pur teoretice, dupà cum intalnim i nume-
roase incercari practice pentru realizarea aceluiasi grandios
www.dacoromanica.ro
 48

scop. Dar toate planurile teoretice i miscarile practice se

deosebesc de S. N.
Deaceia, s'a spus cá noua institutiune, chiar dace' urma-
reste un scop vechiu cat lumea, este prin organizarea func-
tionarea ei o organizatie, sui generis aria nu-i aflärn aseme.-
narea nici in paginile istoriei politice a omenirei nici in crea-
tiunile multiple si interesante ale dreptului public modern. Ea
nu-i un supra stal si nici o federatiune de State, caci toate sta
tele rnembre si-au rezervat intacta libertatea de actiune, cum
dreptul de veto in deliberatiuni si hotarari ce nu le-ar conveni-
Cu toate atingerile aduse suveranitatii, la pacea generatà
prin instituirea S. N. principiul suveranitatii statelor a ra-
mas in pidoare, iar limitatiunile s'au márginit la renufdri con-
tractuale de libertate, pe baza de perfecta reciprocitate intre
toti membrii institutiei.
Cu exceptia punctelor asupra arora au cazut unanim de
acord, prin semnarea initialà sau adeziunea ulterioara lay pactul
fundamental, statele membre in S. N. si-au rezerv-at deplina
libertate de deciziune i actiune in chestiunile ce nu sunt de
competenta institutiei dela Geneva.
Organismul nou creiat este, insa, reprezentativ, permanent
elastic si sanctionator, in materiile ce-i sunt de competinta, spre
deosebire dd alte organism& mai vechi cu caracter asemanator
in domeniul vietei internationale ca de Oda, concertul marilor
puteri europene, care nu era reprezentativ fiindca vorbiau prin
el numai cei mari i puternici, nu functiona permanent ci in
imprejureri exceptinoale dela caz la caz; nu era evolutiv ci
rigid si strict limitat, insfarsit nu putea dispune sanctiuni legi-
timate in sens juriric pentruca se märginea la constrangerea
prin forta a celor slabi.
Se deosebeste, deci, de alte organisme cu autoritate inter-
nationala WA de state prin constitutia si functionarea lui, dupe'
cum se impune, mai mult ca oricand, prin impartialitatea sit
prestigiul decurgand din insesi origina *i modul de constituire.
In anarhia proprie vietei internationale de panà astazi,
unde forta prima dreptul si cei puternici violentau adesea
dreptatea celor slabi, S. N. constitue prima incercare fare' pre-
cedent si fära asemanare cu altele anterioare (d. p. Sf. Alianta
devenita Pentarhia dupe' congresul de pace dela Viena 1815)
pentru a creia o autoritate in raporturile
www.dacoromanica.ro
 49

internationale dintre state si un for de apreciere, dinaintea ca..

ruja ultimul cuvant sà-1 aibä dreptul si... nu forta. Statele mem-
bre se gäsesc astfel, pyin .propria lor vointà, intr'un raport de
subordonare sau dependentä politico-juridia fatä cu institutia
dela Geneva in materiile ce. sunt de competinta ei pentruca
s'au obligat asa prin adeziunea la pact si ele sunt inteun ra-
port de subordonare, cel putin morlà, iri chestiunile in cari,
fära a fi formal legate contractual, ele au convenit sä colabo-
reze sincer si cu bun'a credintä la initiativele Genevei. Dar
din examinarea amänuntitä si comparativä a organ-learn si func-
tionärii S. N. cu cele bine cunoscute in domeniul dreptului
constitutional comparat si a dreptului public in genere, va reesi
mai bine caracterul, rolul si perspectivele de viitor ale institutiei.
Cine sent membrii Numai Statele asa cum rezultà din art.
S. N.
1 al. II al pactului s't fiindca natiunile n'au
fost recunoscute subiecte de D. I. P. pentru motivele ce am
examinat in treacAt.
Intre membri se poate face o distinctie, dar numai dupà
data sau imprejurgrile in cari au fost primiti la S. N., deose-
bire färä nici o importantä juridica- intrucht egalitatea dintre ei
este regula.
Astfel, putem vorbi despre membrii initiatori sau fondatori,
adieä despre statele care s'au inteles dela inceput, sä creeze
S. N., in genere, puterile aliate si asociate;" despre membrii
aderenji in genere, statele rämase neutre hn timpul marelui räz-
boi sb insfArsit, despre cei admisi ulterior, statele foste inamice
ori statele nou ngscute cu ocazia pacii generale si dupä aceia.
Condi(ide de admisibilitate din art. 1 al pactului sunt ur-
rnätoarele:
Statul, Dominionul sau colonia sä se guverneze in mod
liber, in formele regimului reprezentativ, adica sä fie vorba de
un stat cu cetäteni liberi si constienti, conditie prealabila si
fundamentalä ca noul admis sä poatä fi un membru constient
in sanul Societatii internationale.
Sä dea garantii serioase de respectarea obligatiilor in-
ternationale, desigur prin trecutul si prezentul lui. Conditie care
s'a inspirat desigur, la inceput, din exemplul Rusiei Sovietice
fiindeä a denegat datoriile publice ale regimului tarist si al
Germaniei pentru achitarea reparatiunilor.
www.dacoromanica.ro
A
 50

3) SA` primeascä regulamentul ce se va stabili de Socie-

tate in privinta fortelor lui militare, navale si aeriene.
Osebit de aceste conditii, privind iousi statul care solicita
admitere, el trebue sä mai obtina ,totul favorabil al unei ma-
joritati spectate de doua treimi in, Adunare p S. N.
Once membru admis isi paStreazä, cum am vazut, liber-
tatea de actiune, poate sa se retragei din societate cu un prea-
vis de doi ani, dar sub ponditia de a-si indéplini la zi obliga-
tiunile internationale ipclusiv cele decurgand din pact, preci-
zeaza al III. din art. 1 (ex, aehitarea cotizatiei.)
Prevederea aceasta vadeste caracterul institutiei si rezerva
de suveranitate a Statelor membre, care nu sunt prin nimic mai
stingherite, in libertatea lor, decat aceled care se abtin de a..
intra, in Societale (Statele Unite.) Dei, sunt Inca state care
n'au venit la Societatea Natiunilor, sau care au Ora* insti-
tutia geneveza (Germania, Japonia) trebue sa avem in vederp
ca cele mai multe dintre ele colaboreaza in forul international
dela Geneva.
Dupa adunarea din Septembrie 1934, S. N. numara 60
membri in total daca Wien' seama ca" Japonia si Germania, in
preavis. vor inceta de a face parte din institutia geneveza in
cursul anului 1935. Nurnärul acdsta ar fi fost mult mai mare
daca o parte dintre membrii dela inceput sau cei admisi ulte-
rior, nu s'ar fi retras, in rästimpul dela 1919 Onà astazi, cum
vom mentiona.
lata pe categoriile rnentionate lista tuturor membrilor
dela inceput:
a) fondatorii in numar de 32 cand au semnat tratatul de
pace dela Versailles si anurne: Africa de sud, Anglia, Australia,
Belgia, Bolivia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Cuba,
Equator, Franta, Grecia, Guatemala, Haiti, Hedjaz, Honduras,
India, Ifalia, Japonia, Liberia, Nicaragua, Panama, Peru, Polonia,
Portugalia, Romania, Siam, Statul sarbo-croato-sloven, Statele
Unite, Uruguay. Zelanda.
Dintre acestia, senatul Statelor-Unite refuzand ratificarea
tratatului dela Versailles au incetat, prin urmare, chiar dela
inceput, de a face parte. Equator n'a dat nici o urmare inscri-
erii sale printre membrii fondatori j)anä la adunarea din 1934,
and, printeo telegrama a guvernului respectiv adresata Ge-
nevei si trimeterea unui reprezentant, a inceput, asa târziu, sa
www.dacoromanica.ro
 51

faca acte de membru. Brazilia a dat preavis, in 1926, când nu

i s'a acordat un loc permanent in Consiliu odatä cu admiterea
Germaniei, si a incetat, la 1928, sà mai facg parte din institutie.
Japonia, cum stim, e in preavis acum.
b) aderentii sau invitatii chiar dela inceput de a face parte
din institutia genevezà in numdr de 13 si anume: Argentina,
Chile, Columbia, Danemarca, Elvetia, Norvegia, Olanda, Para,
guay, Persia, San Salvador, Suedia, Spania, Venezuela.
Dintre acestia, Ar_entina chiar dela intála adunare a S.N.
din 1920 s'a retras fiindca socotea prea neindestulätoare garan-
tia art. 10 din pact, dar a revenit in 1933. Columbia a fäcut
rezerve in privinta recunoasterii republicei Panama, membru
fondator. Spania in preavis la 1926, din acelas motiv ca si
Brazilia, a revenit, la Geneva, in 1928. Elvetia a yenit in mij-
locul institutiei, care-si are sediul tocmai pe teritoriul ei, sub
conditia de a i se recunoaste neutralitatea vesnicd si inviola-
bilitatea teritorialä, lucru admis de Consiliu.
cl Adm4ii ulterior in numär de 19, dintre cari numai 7
continuau sä fie de drept membri la Adunarea din 1934 si
anume, in ordinea cronologica a admiterei lor :
In 1920: Albania, Austria, Bulgaria, Costa-Rica, Finlanda
si Luxemburg. Costa-Rica a dat preavis in 1924 si a incetat
de a mai fi membru in 1927.
. 1921: Estonia, Letonia si Lituania,
1922: Ungaria.
1923: Abysinia, Statul liber al Irlandei í republica Do-
minicanä.
1926: Germania, care-i acum in preavis.
1931: Mexico invitat tärziu printr'o scOpare din vedere
de a fi fost poftit sä adere, chiar din 1920, dar care, in De-
cembrie 1932, a dat preavis de retragere din cauza crizei eco-
nomice si a neputintei de a acopen i cheltuiala de membru al
S. N.
1932: Irac i Turcia.
1934: Afganistan, U. R. S. S. si Equator, ca fondator dela
1.920, dar venit abia acum la Geneva.
Budgetul S. N. qi Budgetul anual al S. N., in care sunt
contributiile.
cuprinse i cheltuelile de intretinere pen-
tru organizatia internationalk se ridicA astazi la cifra rotunda:
www.dacoromanica.ro
 52

de 30 jum. mil. franci aur, printeo reducere de peste 3 mil..

fatá cu budgetul din 1932, din pricina crizei economice si a
depresiunei generale. Cheltuiala aceasta impunätoare se aco-
pera prin contributia Statelor membre calculatá pe unitáti, al
cáror total variazá dela o tará la alta dupá suprafata, popula-
tia si bogatia ei. O unitate, contributia cea mai mica, insem-
neazd 30.294 fr. aur i Meya centime. E cotizatia pe care o-
plätesc, in chip uniform, statele mici i sárace, precum Libe-
ria, Afganistan, Haiti, Albania, etc. Contributia cea mai mare
o da Anglia : 105 unitäti, dupä care urmeaza cu 79: Franta,
Germania, U. R. S. S.; cu 60: Japonia si Italia. RomAnia pa"-
tia 22 unitäti, dar la Adunarea din 1934 a obtinut o reducere-
de douà unitäti din cauza crizei economice, aláturi de alte tári
in situatii identice: Jugoslavia, Chile, Cuba, etc. unele priminct
o scácIere chiar parla' la 5 unitäti din contributia anterioará-
Vom nota ea' la cea din urmá Adunare a S. N. (din 1934) de-
legatia britanicá a cerut sä se ridice, in mod uniform, la 105
unitáti, contributia Statelor mari, cu loe perm anent in Consiliu,
chipul acesta va rezulta o economie de Meya zeci de u-
nitäti, la bugetul viitor, din care sà se facä scaderi celorlalte
State mombre atinse de criza economicá si financiará actuara.
Problema a fost pusá in studiu pänà la viitoarea Adu-
nare din 1935.
Organele Societitii Precum stim, in once alatuire
juridicá, in orice intovárásire socialá de
oameni lucränd laolaltä cu scop comun, se simte nevoia de a
autoritate conducátoare, de organe constituite í recunoscute
ca atare. Fireste, la S. N., organizatie farä pereche in istorie,.
a fost nevoie, dela inceput, s'A se determine organele princi-
pale de conducere i aláturi de ele, organele secundare, orga-
nizatiile auxiliare a problemelor impuneau i o organizatie co-
respunzátoare.
Inteadevár, aláturi de organele politice de conducere, A-
dunarea i Consiliul, gásim si un organ administrativ, Secreta-
riatul general, care apare in prima linie i apoi o serie de or-
ganizatiuni secundare tehnice si consultative, subordonate. In
sfärsit mai sunt douä organizatiuni mari, autonome, cu caracter
de specialitate: Curtea permanentá de justitie internationalá
Organizatia internationala a muncii (B. I. T.).
www.dacoromanica.ro
 53

Once analogie cu organizatiile cunoscute din dreptul con-

stitutional sau din cel comercial,'nu ne pot satisface pe dep-
lin, de mide nevoia de a examina, aparte, fiecare organ.
I, Adunarea este ce! dintai. E alcAtuitä din toti -membrii
(Art. 3). Ea se intruneste la epoci fixate, de obiceiu odatä pe
an, in Septembrie, cAnd se tine sesiunea ordinarefr§i de cate
ori nevoia ar cere-o in sesiune extraordinarei. O astfel de se-
siune specialä s'a tinut in Martie 1934 pentru conflictul chino-
japonez.
Adunarea se intruneste la Geneva, unde este sediul S. N.
si in once alt "loc dacä s'ar lua o asemenea hotär&re.
Se aseamädä i, totusi, se deosebeste de adunarea gene-
raid a actionarilor unei societäti anonime, dupä cum se deo-
sebeste dei se aseamang mult cu Parlamentul in genere i in
special cu Camera mai curând deCat cu Senatul din tärile cu
regim reprezentativ parlamentar. In sfärsit se aseamänä i cu o
.conferintä internationall Are intreite puteri de constituantei
la revizuirea pactului cu simpla majoritate, de adunare delibe-
berantii sou elective!" dupd imprejuräri si in anumite cazuri e-
xercitä atributii chiar de executive!".
Deosebirea dintre Adunarea S. N. i Parlament este
mai ales, in ceeace priveqte hoteíreirile.
In timp ce in Parlament hdärarile se iau, uneori, cu ma-
joritatea simplä (2/3) in Adunarea S. N. hotärkile se iau cu
tmanimitate. and un Stat nu adera la hotarAre, acea hotärAre
nu i se poate aplica, deci dreptul de veto, Are o competintä
comunei cu Consiliul, in toate problemele care intrà in cadrul
de preocupäri al Sooietätii sau care privesc pacea lumii.
(Art. 3 al. III si art. 4 al. IV) dupä cum, in colaborare cu
Consiliul, alege pe judecAtorii Curtii permanente de justitie in-
ternationa15. (art. 4 al. I din statutul Curtin, confirmet pe secre-
tarul general numit de Consiliu i poate cere ca si. Consiliul,
-avize consultative Curtii permanente de justitie (art. 6 al.
art. 14 din pact).
Insfarsit, tot in colaborare cu Consiliul, hotär5.ste sporirea
numärului membrilor perroanenti si nepermanenti in colegiul
executiv al Societätii (art. 4 al. II).
Ca atributiuni speciale i exclusive, adunarea: a) admite
inembrii noi in Societate, cum am väzut; b) stabileste cu ma-
joritate de douà treiml regulile pentru alegerea membrilor ne-

www.dacoromanica.ro
 54

permenenti in Consiliu durata mandatului i conditiile pentru

realegerea lor art. 4 al. II bis con& amendamentului din 1926;
c) stabileste í voteaza budgetul Societätii in fiecare an (rezo-
lutia primei Adungri din 1920) si d) fixeaza contributiunea
proportionalä a membrilor la cheltueli (art. 6. al V, amenda-
mentul din 1924); e) cerceteazä conflictele internationale ce i se
supun de eare Consiliu sau direct de atre pArti (art. 45 al.
In sfarsit, f) poate, numai ea, proceda la revizuirea tra-
tatelor devenite inaplicabile (art. 19) in forme care n'au fost pre-
cizate pang asta'zi, chestiunea fiind de o delicatete extrema pen-
tru cauza pAcii generale.
Statele fiind egale intre ele, din punct de vedere juridic,
egalitatea aceasta se vAdeste in sanul Adundrii prin dreptul
la un singur vot, de fiecare delegatie alatuitd de maximum
trei reprezentanti, afara de expertii i tehnicienii necesari fie-
cärui Stat. Egalitatea aceasta se mai vädeste si'n obligativitatea
unanimiteitii in hotgrAri, ca regulä fundamentalg, in toate ches'
tiunile afaret de cele de procedurd, la admiterea membrilor sau
la judecata conflictelor internationale care îi sunt supuse direct
de pärti ori trimise dela Consiliu. Modul de constituire a bi-
roului Adungrei, cu un presedinte i ase vice-presedinti, in
persoana celor sase comisiuni de lucru, alesi in fiecare an de
votul membrilor cu simplä majoritate ne aminteste sistemul de
lucru al corpurilor parlamentare reprezentative, dei la Nana
hotärArilor in raporturile cu Consiliul Societatii, Adunarea
se deosebeste de un Parlament propriu zis, cum am mai spus..
Sedintele Adunkilor ca si ale celor sase comisiuni sunt
publice, afarà de un vot special pentru sedinte secrete. Ele au
loc in prezenta tuturor Statelor membre, iar dezbaterile se fac
In cele dotiä limbi oficiale ale Societàtii, francezA i englezà, cu
traducerea imediatä a fiecArei declaratii dintr'o limbä in cea-
laità de cAtre functionarii interpreti.
II. Al doilea organ politic, Consiliul diferä de Adunare-
prin compozitie, prin natura functiunei sale in Societate. ca
prin modul de a lucra corespunzator functiunii. Find un or-
gan mai ales executiv, dei se deosebeste de puterea executivA
asa cum o cunoastern din organizarea constitutionald a Statelor,
e alcatuit dintr'un numar redus de rnembri. La inceput 9, apoi
8 prin abtinerea Statelor Unite, pe urinal 10, dela 1926 sporit
la 14, iar din 1934 prin admiterea U. R. S. S. cu un loe per-
www.dacoromanica.ro
 55

manent la 15 formal, desi in fapt prin retragerea Germanieí sí

Japoniei numärul acesta se reduce' la 13. Parte díntre ei alesi
de Adunare, jar cealalta statornica din membrii permanenti de
drept, asa cum s'a preväzut dela inceput in pact de eätre ma-
rile puteri fondatoare (art. 4)
Intr'adevar, la inceput, Consiliul trebuia sa fie alcatuit din
reprezentantií celor 5 mail puteri aliate si asociate: Statele-U-
nite, Anglia, Franta; Italia si Japonía, cu loc permanent, si din
4 reprezentanti nepermanenti ai celorlalte State membre si cari,
panä.' la prima Adunare and aveau sá fie alesi, au fost desem-
nati prin pact dela inceput reprezentantii urmatoarelor state mici:
Brazilia, Spania, Belgia si Grecia. Senatul american refuzand sa
confirme politica lui Wilson la conferinta pacii si deci sa rati-
fice pacea de Versailles cum am mai spus. Statele Unite au
íncetat de a face parte din S. N.. deci sí din Consiliu,s astfel ca
acesta a trebuit sa functioneze dela inceput numai cu 8 membrí,
dintre cari jumatate erau elementul fix §i permanent, reprezen-
tanta marilor puteri, iar jumatate elementul variabil i electiv ca
reprezentana a tuturor celorlalte State membre in Societate.
Cu toat6 aceasa paritate de reprezentantä, principiul egalitatii
luridíce a Statelor era violat prin situatia deosebita dintre cei
marí sí ceí mid in forul executiv al S. N., faI.[t care n'a trecut
fará protestäri violente in opinía publica a lu ii din partea pu-
terilor mici. In numele principiilor democratiei moderne aTcestea
au reclamat mereu o reprezentanta mai larga a elementului e-
lectiv din consiliu, fatá cu cel permanent al marilor puteri ca-
re-si au fiecare delegatul independent de vointa Adam) rei.
Protestarile acestea au sfarsit prin a-si produce efectul la
a treia Adunare, din 1922, -cand s'a hotärat sporire.a dela 4 la
6 a numàruluj membrilor alesi din Consiliu, Au tost, astfel,
alese in cele doua locuri noui pentru prima oara Suedia si
China, inlocuita aceasta din urma de Cehoslovacía in numele
micei Antante care are un lec quasipermane-nt. Locul acesta
a fost apoi trecut pe rand, Romaniei si Jugoslaviei, ca repre-
zentante ale Micei Antante cate trei ani fiecare. In prezent este
la rand in Consiliu Cehoslovacia pentru trieniul 1932-1935.
In toarnna luí 1925 problema primirii Germaniei la S. N.
fiind coapta dupa lichidarea in buna parte a reparatiilor de
razboi, desbaterile pregatitoare au dat loe la pretentii multe
pentru cate un loe permanent in Consiliu, ca si Germaniei, al

www.dacoromanica.ro
 56

cärei loc se pdrea de la sine inteles chiar, din momentul pacei

generale fiind vorba de o mare putere. Aceste pretentii s'au
ridicat din partea Poloniei, Spaniei si Braziliei. Fiecare din cele
trei State revendicau stäruitor un asemenea loc cu amenintarea
de retragere din Societate invocandu se tot soiul de argumente:
Polonia, pozitia ei criticd intre Rusia Sovietica si Germania,
deci si importanta ei political pentru echilibrul päcii europene ;
Spania, trecutul glorios si influenta limbir si culturei spa-
niole in lumea noud, in sfarsit, Brazilia, rolul exceptional de a-
devdratd reprezentantd a lumii americane in absenta Statelor
Unite dela Geneva, ea fiind puterea cea mai mare, transatlan-
tia dupä republica nor.d-americand.
In mijlocul frdmantdrilor si pretentiilor ce päreau a släbi
insäsi organismul S. N., Adunarea extraordinard din Martie
1926 s'a incheiat fdrd sd poatà ajunge la vre un rezultat. Abia
In Septembrie urnadtor, Adunarea, dupd pregatiri diplomatice
laborioase si indelungi, a izbutit sä voteze primirea Germaniei
ca membru in .Societate cu un loe permanent in Consiliu si sd
potoleascd pretentiile Poloniei printr'o formula' de loe Semi-per-
manent, complectatd prin sporirea locurilor elective dela 6 la 9.
Astfel, compozitia consiliului dupd acea datà a fost de 14 mem-
bri dintre cari 5 permanenti, Adunarea alege in fiecare an,
numai cate 3, lar prin rotatie din trei in trei ani totalul mem-
brilor electivi poate fi reinoit. La expirarea ciclului de trei
ani, un Stat rnembru poate fi declarat reeligibil pe temeiul re-
zolutiei din 151IX 1926 cu o majoritate speciald de cloud treimi
din voturile Adunärei si astfel, sd figureze mai departe in Con-
siliu pe termen de alti trei ani.
Votul acesta cu majoritate speciald, se poate repeta, me-
reu, in favoarea unor State din anurnite consideratii, dar and
se vor afla in Consilu trei membri dintre cei nepermanenti dec-
larati reeligibili, Adunarea nu va mai proceda la voturi declara-
tive de eligibilitate decat in cazuri absolut exceptionale.
Compozitia actuald a Consiliului este din 6 reprezentanti
ai celor ease mari puteri cu loe permanent: (Anglia, Franta,
Italia, U. R. S. S., Japonia si Germania) dintre cart> pltimele
doud sunt in preavis de retragere si din 9 membri neperma-
nenti si anume: Argentina [in locul Venezuelii], Chile [in locul
Perului], Turcia [in locul Persien, Danemarca, Portugalia Ce-
hoslovacia, Spania,. Polonia si Australia.

www.dacoromanica.ro
 57

Mentionam unele alegeri recente cu locul ocupat anterior

spre a se vedea o anumita grijà de a asigura, totdeauna si'n
chip permanent, o reprezentantä elective!' diferitelor continente
ale globului si'n. special Asiei i Americelor. Celui dintai, din
consideratia Chinei si a altor State neattanate, a numarului im-
pozant al populatiei continentului aziatic si a vechimei civili-
zatiei orientale ; Americelor, din cauza lipsei unei reprezen-
tante permanente de catre o mare putere (Statele Unite), cum
si din consideratie pentru perspectivele grandioase de putere
civilizatie pe care le cuprind (Statele Unite), cum si din con-
sideratie pentru perspectivele grandioase de putere i civilizatie
pe care le cuprind Statele din America latina. Africa si. Oceania
nu apar pe acelas plan de consideratie in atmosfera Genevei.
Fireste, din compozitia aproape permanenta a Consiliului S.N.
se vede cd partea precumpanitoare in institutie o detin statele
batranului continent (Europa) chiar daca ideea a fost mai mult
(americana).
Violarea principiului egalità fil juridice dintre State prin si-
tuatia deosebitä in Consiliu a puterilor mari fata de cele mici
va este, cred, lesne de inteles. Egalitatea juridicti dintre state
asemenea celei dintre indivizi inseamna egalitatea in putinta de
valorificare in viata, dar nu nivelare automatica pentruca Sta-
tele ca i indivizii se deosebese sub rapoilt geografic, cultural,
economic, politic, militar, etc. Valoarea i eficacitatea S. N. ca
organ cu autoritate internationala, capabil sa ia hotarari
le aduca la indeplinire prin forta o dau puterile mari membre
permanente in Consiliu pe cand cele mici sporesc numai au-
toritatea morald a acestui for prin comparatie cu concertul eu-
ropean de alta data; in mijlocul ceiruia Statele mici, nu aveau
nici un cuvént. Consiliul apare, astfel, ca un adevarat exponent
reprezentant al comunitatii internatibnale fa% de fiecare Stat
In parte, ca i fatä de Statele care traesc in afara de S. N.
Prin cpmparatie cu consiliul de administratie al unei so-
cietati anonime sau cu cabinetul ministerial in sistemul guver-
namantului reprezentativ, Consiliul ne apare si el, ca un organ
fcircl asemaare i fara precedent: sui generis. E un organ. exe-
cutiv, dar si deliberativ, colaboreazä cu Adunarea adesea in a-
tributji paralele, dar este -independent totdeauna fata" de Adu-
nare care nu-I poate influenta dupa cum, la randu-i, Consiliul

www.dacoromanica.ro
 58

nu exercita nici o autoritate sau presiune directa asupra deli-

berärilor A dunarei.
In procedura de lucru a Consiliului, acelas principiu al u-
nanimitatii de voturi in hotararile de fond ca i la Addnare,
afaret de chestiunile procedurale sau desemnarea comisidnilor
de anchetä. (art 5 din I-II din pact) unde simpla majoritate
este sufícienta. Remarcabil i demn de retinut: in calculul va-
turilor exprimate in Consiliu nu mai apare nici o deosebire intre
membrii permanenti i cei alesi.
Egalitatea perfecta díntre membrii Adunarii o regasim deci,
&dire membrii Consiliului, indiferent de modalitatea prin care au
fost desemnati in inaltul for.
Ca si Adunarea, Consiliul se intruneste in sesiune ordi-
nara cel pu (in odatc1 pe an i ort de aisle ori este nevoie, la se-
diul Societatii sau intr'altà.' parte (art. 4 alin. III). Pentru nece-
sitati de ordin practic la inceput, (1920`, Consiliul a trebuit sa
tina 11 seiiuni intr'un sin gur an spre a se organiza si a pune
In functiune diferitele servicii. S'a adunat numai la Geneva, dar
In diferitele centre europene de atunci !Ana astazi: la Bruxe-
lles, St. Sebastien, Paris, Londra, Madrid, etc. Dela 1921 nu-
marul sesiunilor s'a redus la cinci pe an, iar in 1929 sub titlu
de experienta la patru i anume; In a treia zit de Luni din Ia-
nuarie, a doua Luni din Mai siin Septembrie trei zile inaintea
Adunarii, iar a patra oara imediat dupa alegerea anuala a mern7
brilor nepermanenti in Consiliu.
De cate ori vre-un me inbru al Societatii nereprezentat in
Consiliu, are vre-o chestiune adusa inaintea inaltului for, el de-
vine de drept membru ad-hoc al Consiliului trimitandu-si
reprezentant la desbateri, in virtutea principiului de respect cu-
venit suveranitatii, ca sä nu se discute ceva ce priveste pe un
Stat, in absenta luí.
Presedintia Consiliului revine, cu randul pe sesiuni, fie-
caruia dintre membri, in ordinea alfabeticä a numelui tarii ti-
nandu-se seama de denumirea in limba francezä.
Competinfa organului acesta este tot a$a de vaster' ca $i tt A-
dund rii, In bate chestiunile privitoare la Societate $i la presa lumei,
precum am vazut.
Dar in afara de competiiita concomitenta sau paralela cu
a Adunarii, Consiliul are si atributii speciale decurgand din paQt
sau diferite tratate si care sunt conforme cu natura lui de or-

www.dacoromanica.ro
 59

gan resträns i prin urmare, capabíl de actiune executivä ra-

pida. Astfel : a) ratocmeste planurile pentru reducerea inarmä-
rilor (art. d. alin. II si 11V; bl exercità controlul de modul cum
puterile mandatare si-au indeplinit sarcinile in teritoriile puse
sub regimul mandatelor (art. 22); c) poate schímba sediul So-
cietätii (art. 7 alin. II), d) aprobä numírile facute de secretarul
general in posturile importante din secretariat (art. 6 alit]. III),
e) ia másurile urgente dictate de imprejuräri in cazuri de aqre-
siune sau numai de amenintare ori primejdie de agresiune (art.
10); f) intervine in cazuri de conflicte care ar putea duce la
räzboiu (art. 11 alin. I) si ia mäsuri pentru indeplinirea sen-
tintelor arbítrale (art. 13. alin. IV); h) dispune sanctiunile mi-
litare, na`vale si aeriene contra Statului agresor si i) poate pro-
nunta, tot ca sanctiune, excluderea unui membru din Socíe-
fate (art. 16-17), j) acordä protectoratul orasului liber Dantzig;
k) se ocupà de independenta Austriei i Ungariei i e), supra-
vegheazä regimul stramtoriilor Márii Negre; controleazil dezar-
marea invínsilor (toate aceste atributiuni fiind derivate din tra-
tatele de Versailles, St. Germain, Neuilly, Trianon si Lausanne;
in sfärsit se vegheazä la respectul tratatelor i declaratiilor spe-
ciale pentru ocrotirea minoritätilor cu diferítele state ce si-au
luat angajamente exercitand dreptul de control de aplicare fatä
cu aceste State. Pang la 13 Ianuarie 1935, data plebicistului din.
Saare, a supravegheat i administratia din acest teritoriu.
O sumä de alte atributii mai putin insemnate, de ordin
administrativ sau de un caracter Special, cad, de asemeni, in
sarcina Consiliului pe temeiul altor tratate decát cele de pace,
a conventiilor, statutelor i protocoalelor incheiate dela 1919
incoace sau reduse in vigoare dintre cele anterioare, räzboiului.
El asumä, in aceastà privintá, o generalitate si o universalitate de
atributii foarte variard de naturii administratiai internationaki in
conditii foarte asemänätoare acelor care revin, in ordinea cons-
titutional:a a Statelor moderne, puterii executive, lueind aparen-
tele unui adevärat nucleu de guvern central al lumei organizatei
unitar si solidar.
Fatä de multimea atributiilor, in fiecare an dupd Adu-
nare, Consiliul cornpletat, isi alege raportorii pentru marile
probleme ce alcatuiesc activitatea societätii (mandate, chestii e-
conomice financiare, dezarmare, tranzit-comunicatií, etc.) spre a
studia, cu ajutorul Secretariatului general si al organizatiilor
www.dacoromanica.ro
 60

speciale anexe si a raporta in vederea ho-

fárkilor de luat. Pentru conflictele politice i reclamatiile in
materie de minoritäti, desemnarea raportorului sau alcdtuirea
Comitetului specisl de trei" se fac dela ceas la ceas luandu-se
in seeing regulile generale de impartialitate judiciarä, pentru ca
raportorii sa fie cAt mai streini diferendului luat in cercetare.
Exact ca la separatia judelui instructor de functia complectului
de judecatà.
III. Al treilea organ important al S. N., organ de caracter
administrativ dar functiond nd in permanent% iar nu numai in
sesiuni, este:

Secretariatul general. Corespunde administratiei, aparatului

administrativ de stat, cu departamente spe-
ciale, dar este, inainte de toate, organul permanent de legäturä
intre Adunare si Consiliu, care nu functioneazà deal intermi-
tent (art. 2), dupäi cum face permanent legaturà intre statele
rnembre i Societate.
Pus sub conducerea primului Secretar general denumit
chiar dela inCeput printr'un text anexa la pactul S. N. in per-
soana lui Sir Erik Drummond (englez), secretarul acesta ge-
neral urmeazà sä fie desemnat, pe viitor, de Consiliu, cu apro-
barea. majoritätii Adunärii, cum am väzut, iar personalul sec-
retariatului este numit de Secretarul general sub controlul Con-
siliului. Secretarul general va fi numit in formele de mai sus
pe timp de 10 ani .si cu facultatea de a fi prelungit in post incà
trei ani. El este ajutat, in activitatea lui, de doui secretan i ge-
nerali ajutori (pana anii trecuti a fost numai un singur ajutor)
si de trei sub-secretari generali. Secretarii generali ajutori se
numesc pe termen de opt ani si pot fi prelungiti pe alti cinci
ani, iar subsecretarii se numesc pe cate 7 ani cu putinta de
prelungire pe un alt termen egal. DI. Drummond, primul sec-
retar general, a functionat dela 1920 panä'n Ianuarie 1932 cand
a demisionat Locul lui a fost ocupat, abia din Martie 1933,
rdstimp in care s'au indeplinit formele prescrise de pact. de d.
d'Avenol (francez) fost pang acum unicul secretar general a-
jutor. Dela aceiasi data, cei doi secretan i generali ajutori sunt
d-nii Azcarate (spaniol) i Pilotti (italian), iar din cele trei pos-
turi de subsecretari generali a fost, deocamdatä, ocupat numai
unul de d. Walters (englez),

www.dacoromanica.ro
 61

Secretariatul general este impartit in 14 sectiuni fiecare

avand atributii speciale asa cum reiese din insäsi titulatura lor
si anume
1. Sectia centrala, 2. politica, 3. minoritatilor, 4. manda-
telor, 5. traficului de opiu si a chestiunilor sociale, 6. dezarmarii,
7. juridica, 8. de informatimii, 9. financiara si de studii econo-
mice, 10. a relatiunilor economice, 11. comunicatii si transit,
12. de higienä, 13. de cooperatie intelectualä i 14. Casieria
(tezaurul sau finantele S. N.)
Conduse in genere de un director, ajutat de sefii de ser-
vicii speciale, cu functionarii necesari, aceste sectiuni cuprind,
In total, vre-o 600 de persoane apartinand la circa 50 nationa-
litati felurite. Fiecare sectie constitue, dupä nevoile ivite si sec-
retariatului cate uneia dintre diferitele comisii consultative, tim-
porare sau permanente, fie ele preväzute prin pact sau alca-
tuite pe temeiul deciziunilor Adundrii ori Cnsiliului, pe ma-
sura ce se desvolta activitatea institutiei. Se cuvine sa men-
fionam, cu toed reclama practicata de oficialitatea politicei
noatre externe, ca elementul romanesc este ea si inexistent
printre cele 50 nationalitati reprezentate in personalul secreta-
riatului general. Abia un singur nume, d. I. Zilberfarb figu-
reaza in lista din 1934 a personalului secretariatului, la sectia
financiara si a serviciului de studii economice, cu mentiunea
nationalitatii române (Roum.) De asemeni, la organizatia inter-
nationala a muncei, in lista de personal tot pe 1934, figureaza,
iaräsi numai un singur nume de cetätean roman, care se aflä
acolo de rnai multi ani, d. A. Stocker, la serviciul medicina
muncii. Contrast isbitor cu alte täri mai mici, dar care sunt re-
prezentate in chip mai onorabil in personalul institutiei geneveze.
Toti functionarii secretariatului general incepand dela ran-
gul de director in sus, fac, la numirea lor, o declaratie de cre-
dinta catre institutie, conform regulei stabilita printeo rezolutie
a adunarii din 1932, avand cuprinsul urmator : Tau obligatia
solemna sa-mi implinesc cu toata credilita, discretia si
functiunile ce mi-au fost incredintater in calitatea mea de... (ur-
rneaza titulatura slujbei) al S. N., sä-mi fac serviciul i sä-mi
indrumez conduita avand in vedere numai interesele Societatii
si sá nu cer nici sa primesc instructii dela vre-un guvern sau
alta autoritate din afara". Fireste, declaratia se si semneazà.
De unde se intelege ca personalul din secretariatul general,
www.dacoromanica.ro
 62

°data ce a fost numít, inceteaza de a rnai fi in serviciul tarii

de origing, daca a fost sluibas acolo, pentrucä. este timporar,
dar exlusiv, in slujba S. N. cu atributii i insärcinäri de caracter
si de interes international. Acest personal se bucura de privi-
legii i imunitati diplomatice de cate ori este trimes in rnisiune,
ceea ce compenseaza in mod larg avantagiile cetateniei natio-
nale respective cu protectia diplomatica a Statului caruia apar-
tine fiecare.
Numai in asemenea conditii i cu astfel de garantii, nece-
sare i a spune oarecum firesti, Secretariatul general este pus
In stare sa poata contribui la desvoltarea unui spirit cu ade-
värat international, spiritul Genevei, atmosfera S. N. mult deo-
sebita de spiritul sau atmosfera nationaki. particutaret, locales si
egoisteiateit de contrarie scopurilor ce-si propune Societatea.
In afara de atributia de legaturä permanenta intre Con-
silip Adunare, pe deoparte, intre Statele membre si S. N.
pe dealta, Secretariatul general este instrumentul Centralizator
de documentare si de pregeitire a tuturor conferinfelor si intruni-
rilor internafionale care se (in sub patronajul S. N.
Antena multiforma si cu caracter de ubicuitate, pe toata
suprafata pamantului, pentru a se informa de starea spíritelor,
dp curentele de idei, de di vergentele de interese sau de aspi-
ratii dirftre popoare, Secretariatul general informeazä organele
conducatoare ale Societatii. In acelas timp, in* el indeplineste
invers, i rolul de informator al omenirei despre ceeace se
lucreaza la Geneva i, mai ales, rolul de propagandist abil
tenace al spiritului de colaborare si de solidaritate internatio-
nala, pe toed suprafata globului prin nenumarate publicatii
periodice (Journal officiel de la S. N., Resumé meusuel de tra-
&lux de la S. N. darile de seama anuale despre activitatea des-
fasurata irr diferite limbi, nsebit de tipariturile speciale sau o-
cazionale. In aceasta privintä, putem spune ca' e ditura sectiei
de informatiuni a S. N. a ajuns sei fie askizi, cea mai activei,
cect mai documentatci si cea mai bogatei din/re editurile de interes
International ce exista in lume pentru tot felul de chestiuni po-
litice, juridice economice-financiare, sociale, etc.
In sarsit, o ultima i foarte importanta atributie a Secre-
tariatului General este inregistrarea i publicarea tratatelor §i con-
ventiilor internationale (art. 18 din pact) care-i sunt trimiseln
mod obligator de bate Statele membre. La sfarsitul luí Octom

www.dacoromanica.ro
 63

1933 numarul tratatelor inregistrate se ridicase la 3227, tiparite

in 135 volume a 450 pag. fiecare din colectia Recuei/ des trai,
tés de la S. N." Textele, indfferent de limba lor de origina
sunt traduse in cele doua Timbi oficiale ale Societatii, franceza
$i engleza, spre a fi puse ca material documentar la dispozitia
oricui are nevoe ,sa le cerceteze,dar ele apar $i'n limba ori-
girtalä, daca este deosebita de franceza li engleza.
Organizatiile a- Osebit de cele trei mari organe ale S. N
turiliare.
studiate pana acum, in mod amänuntit, mai
functioneaza o serie de organizatii secundare $i auxiliare, uncle
cu rol executiv, de caracter tehnic $i, permanente, altele pu rol
pur consultativ $i dupa imprejurari sau dupa natura proble-
melor de cercetat, permanente ori temporare. Astfel, avem:
Organizatia economicä si financiará se compune din doua
comitete speciale, alcatuite din expertii aleg de Consiliu indi-
ferent de nationalitate $i independenti fata de guvernele tarilo-r
respective. De aceasta organizatie atarnd nenumarate alte co-
mitete sau sub-comisii speciale care, la randul lor, studiaza a-
profundat toate problemele economice financiare ce pot inte-
resa Societatea, in intregul ei, pentru restabilirea creditului
Statelor membre, de pila, sau awzarea refugiatilor din teritorii
pustiite de razboi sau pentru refacerea financiara a unor t'AH
cu ajutorul imprumutirrilbr internationale, etc.
Organiza tia de comunicatii si transit esitä din conferinta
internationala dela Barcelona (192 ). Cuprinde o conferinta ge-
nerala compusa din delegati ale$i de membrii permanenti ai
Consiliului S. N. $i delegati ale$i de insa$i conferinta generala
printre ceilalti membri ai Socieratii.
Apoi, un Secretariat si o comisie consultativd dupa mo-
delul de organizare al Societatii, fiecare din aceste trei organe
corespunzand, primul Adunará, al doilea secretariatului general
$i ultimul Consiliului.
E complectat cu sub-cornitete sau comisii auxiliare ca $i
organizatia precedenta precum sunt cele pentru porturi li na
vigatia maritina, navigatie interioara, transporturi feroviare, ches-
tiunile electrice. cotitul vaselor de navigatie maritirna, cartile
de emigranti si pa$apoartele, semnalizarea pe coaste, etc...
Aceasta organizatie are de scop sa vegheze la u$urarea
comunicatiilor intre State $i la garantarea transitului, dupa ce,
www.dacoromanica.ro
 64

In ordinea politica, tratatele au desmembrat mari unitati teri-

toriale taindu-le prin atatea frontiere noi foarte stingheritoare,
adesea, schimbului i interdependentei economice. Fara a se
substitui organismelor cu acelas scop care existau inainte de
räzboi, ea îi dà silinta sa le coordoneze activitatea cum este
cazul in navigatia pe Dunäre (pentru Comisia europeana)
Organiza fia de higienò si-a gäsit perfect locul in. cadrul
S. N. fiindca era necesarà o lupta comuna contra bolilor. Ea
se compune dintr'un consiliu consultativ care este comitetui
unui organism mai vechiu, Oficiul international de higiena pub-
lica, un comitet de higiena cu sediul la Geneva si un Secreta-
riat din sectia corespunzatoare a Secretariatului General.
Titulatura insäsi ne arata atributiile intr'o materie asa de
vastá si important& astazi, prin efectul perfectionarii i rapi-
ditatea mijloacelor de comunicatie, cari pot raspandi, pe toatà
suprafata pämantului, cele mai grozave boli molipsitoare cu o
iuteala de contagiune necunoscuta in trecut. De aci, nevoea
unei actiuni coordonata n cadrul international peniru comba-
terea i apararea in comun.
Organiza fia de coopera fie intelectualtimenità sa ajute si
sa desvolte mai rapid opera de apropiere spirituala i intele-
gere reciproca' dintre popoare in interesta pacii i contra cu-
rentelor rasboinice.
E alcatuita dintrio comisie internationala de cooperare cu
17 membri numiti de Consiliul S. N., avand si o emanatie de
.comitet executiv din mijlocul ei, creiat la 1930. Acesteia co-
respund 38 comisii nation& de cooperare intelectuala din di-
ferite täri, inclusiv Romania, pentru legatura de activitate ge-
neral& La aceasta functie de Adunare, dupa modelul general
al S. N., corespunde ca organ executiv, asemanätor Consiliu-
lui, Institutul international de cooperatie intelectuala, cu se-
diul la Paris, creiat la 1944 prin initiativa si cu sacrjficiile gu-
vernului francez.care aduce la indeplinire hotararile Comisiei
internationale. 40 State au delegati pe ran& acest Institut cu
functionari de diferite nationalitati. Functia de Secretariat ge-
neral al organizatiei o indeplineste Sectia de cooperatie inte-
lectual& care coprinde, intre altele, un Centru de informatiuni
scolare, cu sarcina de a intretine legatura intre diferitele gu-
verne pentru toate problemele privind predarea cunostintelor
despre scopurile i activitatea S. N. tineretului de pretutindeni.
www.dacoromanica.ro
 65

Tot in cadrul acestei organizatii, niai gäsim institutta in

ternational de cinematograf educator, cu seditiL la Roma ereiat
'in 1928, din initiativa i cu sacrificiije guvernului italian, care
are de scop sä incurajeze alcauirea de filme educative popu-
larizarea i schimbul br in lume.
In sfärsit, sunt comitetele de experti cu caracter perma-
nent sau timporar, dupà natura problemelor ce trebuesc stu-
diate, si care au menirea sä usureze, in cadrul strict de specia-
litate, tratarea problemelor felurite care se impun atentiei sau
competintei organizatiei de cooperatie intelectualä.
Ne-am ocupat de cele mai importante, dar in cadrul
acestor organizatii auxiliare avem inch* alte multe de notat si
numärul lor creste mereu pe mäsurà ce se desvoltä activitatea
S. N. chiar daa unele din ele, sau atingändu-si
scopul pentru care au fost creiate, se desfiinteazä, apoi.
Vom nota numai nominal Comisiile consultative permanente
pentru : a) studiul chestiunilor militare, navale i aeriene ; b)
comisia permanentä a mandatelor ; c) cea pentru studiul pre-
gatitor al Uniunii europene; d) pentru protectia copiläriei si a
tineretii ; e) pentru cornbaterea opiului si a celorlalte sfupe-
Haute ; f) pentru repartizarea cheltuelilor S. N.; g) cea consul-
tativä lu materie de sclavaj.
Aräturi si independent de comisiile permanente, functio-
neazA dela cas la eas, pe mäsura nevoilor care se ivesc in
viata internationalä, comisii consultative timporare, care, dupsä
ce au fäcut studiul cerut si au depus raportul, se desfiinteazà,
Durata lot e mai lungà sau mai scurtà potrivit cu natura
problemelor puse in studiu i care-si asteapta deslegarea prin
interventia S. N. (Consiliul, Adunarea sau a ambelor impreunä)
pe temeiul cercetärii prealabile intreprinsä de comisia de spe-
Astfel, notärn numai 'nominal comisia pregätitoare a
conferintei pentru dezarmare, comitetul pentru studiul codifi-
cárii progresive a dreptului international, etc. Uneori, se alcä-
tuesc comisii speciale de anchea sau cercetare in afaceri, de
pildä, de caracter politic, precum au fost confliciele pentru
Mossul ori pentru orasul Memel, ori pentru supraveghiarea
aducerii la indeplinire a unei hotArAri luate de S. N., cum a
fost in cazul conflictului dintre Albania i Jugoslavia, la fata
locului, pe teren.
Pe deasupra, mai avem organisme de sine stälätoare, cu
5
www.dacoromanica.ro
 66

misiune precisä in mecanismul urias al S. N., dar colaborand,

desigur, cu organele conducätoare ale institutiei, deosebite de
organizatiile mari examinate panä acum, precum i dé c6jnisiile
cu caracter ponsultativ timporare sau permanente.
Astfel, vom nota Inaltul comisariat pentru orasul liber
Dantzig, caruia i-s'a creiat prin tratate o situatie specialà spre
a se putea asigura prin el, respiratia maritima a Poloniei re-
niscutä la viata indepen.dentä-
Comisia de guverneimeint din teritoriul Saar care a functio-
nat timp des, 15 ani pe tetneiul tratatului de Versailles pänä la
-plebiscitul din Ianuarie _1935 pare a hotärat realipirea acestui
finut la Germania, de care apartinuse inainte de marele räsboi.
Sunt, apoi, Institutele felurite pe care le-am mai amintit,
incadrate in diferite organizatii auxiliare permanente, precum
cel de cooperatie intelectualà cu sediul la Paris pentru unifi-
carea dreptului privat cu sediul la Roma, infiintat din initiativa
si Cu -sacrificiile guvernului italian la 1926, ca si cel pentru
cinema educativ cu acelas sediu, din aceiasi initiativá, dotti
ani mai tärziu Oficiul Nansen pentra refugiati cu sediul la
Gentva, creiat in 1930, in favoarea emigrantilor rusi din U.
R. S. S., armeni, asiro-chaldeeni si turci, si care trebue sh-si
implineascg sarcina pänä in 1938, cu ajutòrul Comisiei inter-
-guvernamentale consultative, tot pentru refugiati. In sfarsit,
demn de retinut pentru scopul nobil si de kargà umanilate, este
Central international pentru combaterea leprei in lume' cu sediuI
la izio-de Janiero (Brazilia), infiintat de guvernul brazilian,
care aconerà o parte din cheltuelile necesare, cealaltà parte
provenind din donatia generoasä a unui bogátas brazilian, d.
Guenle. Are un statut de organizare asemängtor celui aI Insti-
tutului international de cooperatie intelectualä, cu un consiliu
de administratie alc-ätuit din gcnerosul donator brazilian si din
membrii comitetului de higienä al S. N, lucrAnd in nume per-
sonal fiecare.
Rolal o spfritul orga- ideea fundamentalä, din care s'au ngscut
nizatiilor auxiliare $au desvoltat organizatiile auxiliare de
caracter fechnic sau numai pur consultative, a fost ca, in dife-
ritele materii de specialitate, sei se prevind isbucnirea con flictelor
de ordin politic prin cercetareq prealabilei i calmer a problemelor
de 'ceitre specialitii streini, ca deseivarsire, politicei.

www.dacoromanica.ro
 67

Ceva mai mult, S. N. urmareste_ prin cautarea formuleloe

de Impaciuire si de colaborare internationala pe terenul strict
al specialitatii, desbracat de orice influenfa politica sau colorit
uational sovin, set' creeze o peirere comund si o tradifie interna-
lionalà, necunoscute /Ana in trecutul ioarte apropiat de vremea
noastra din cauza lipsei de legatttri directe i permanente intre
popoare. Intaturand, treptat, diferitele piedici, apropiind pana
la contopire punctele de vedere sau directivele ori tendintele
divergente, adesea, mai mult in forma decat in fond, si coordo-
',ad, in skirsit, activitatea feluritelor administrafii nafionale, S.
N. a cautat si cauta sa traga incheeri foarte interesante, tot-
deanna, din punct de vedere general. In modul acesta, organi-
zafiile auxiliare si de specialitate ale S. N. au castigat attita pres-
¡iglu in lume inceit au ajuns deseori, scl obfinCi colaborarea unor
state care, inainte, erau in afarei de S. N., ostile sau indiferente
pe terenut politic, prequm a fost cazul Rusiei sovietice, Ger-
maniei i Turciei, Dana la venirea lor in sanul institutiei dela
Geneva, precum si a Statelor Unite, care continua si astazi
a pastra rezerva fata de S. N.
Organfsmele In cadrul S. N. sunt doua organisme
autonome
autonome care s'au nascut aproape °data
cu insitutia. Ele urmaresc aceiasi, linfa de organizare pasnica a
lumii, lucrand insa; in desavarsita independenta de forurile po-
litice ale S. SN., Consiliul Adunarea.
Intaia este Curtea permanenti de justitie internatio-
nali Cu sediul la Haga, infiintata in virtutea preveclerilor art.
14 din pact, pe baza unui proect pregatit de Consiliu admis
de adunare.
Fära sà intrAm in amänunte de organizare, pe cari le
rezervatn la capitoul mijloacelor de aplanare papied A con-
flictelor internationale, vom ntsta caracterul impungtor al acestei
instante, care nu are sä judece &cat procese intre state, si
care ne apare in noua organizare politico-juridica a lumii,
adevaratà putere judecatoreasca in guvernamantul interna-
-tional daca socotim Adunarea ca putere legiuitoare, jar Çon-
siliW putere executiva. Cu aceiasi ocazie de cercetare pe
IAN a Curtii permanente de justitie internationala ne vorn
ocupa si de institutia arbitrajului cum si de eazurile ¡urispru-
dentiale, in materii de drept International Public rezolvate

www.dacoromanica.ro
 68

Curtea permanenta de justitie internationala. In acelas timp,

vom cauta sa studiem pe cat ne Va ingadui timpul si jurispru-'
denta Curtii noastre de Casatie, din care sa desprindem chipul
cum a facut ea aplicarea principiilor de D. I. P.
A doua este Orgánizatia international:a' a /*mica.
Aceasta isi trage desigur origina mai indepartata din preocu-
parile de ordin social pentru ocrotirea muncitorilor care s'au
näscut in prima jumatate a veacului trecut odata cu transforrnarea
vetii industriale prin victoria masinismului. Origina, insa directa
si imedfata ckipä sfarsitul räzboiului, trebue cautata in partea
XIII-a din tratatul din Versailles reprodusa si in celelalte tra-
tate ale pacii generale, in genere aci, sub partea XIII si al card
prearnbul a fost pe drept cuvant denumit Charta Muncei".
lata ce cuprins are aceasta Charta a munci din tratatul de
Versailles s'i urmatoarele in partea XIII, despre organizarea
muncei sectia 1: ,,Tinand seama ca S. N. are de scop de a
stabili pacea universalä.. si. ea o astfel de pace nu poate fi in-
temeiata decat pe baza justitiei sociale :
Tinand seama ca sunt conditiunf de munch' ce inseamna
pentru un mare numar de persoane nedreptatea, mizeria si
lipsurile ceeace da nastere la o astfel de nemultumire incat
pacea si armonia universala sunt- puse in pericol, si tinand
seama, ca este de nevoe urgenta sä se imbunatateasca aceste
conditiuni, de exemplu, in ceeace priveste reglementarea orelor
de lucru, fixarea duratei maxime a zilei si a saptamanii de
munca, recrutarea manii de lucru. lupta contra incetarii de
lucru (chomage), garantia unui salariu asigurand conditiile unei
existente potrivite, protectia lucrätorilor contra boalelor gene-
nerale sau profesionale si accidentele rezultand din Munca,
protectia copiilor, adolescerltilor si a femeilor, pensiunile
pentru batranete si invaliditate, apararea intereselor lucratorilor
ocupati in sträinatate, afirmarea principiului libertatii sindicale,
organizarea invatamantului profesional -si technic si alte masuri
analoage.
Tinand seama ca neadoptarea de &Are o natiune oarecare
a unui regim de muncä cu adevarat uman pune piedica silin-
telor celorlálte natiuni, doritoare de a imbunatati soarta
in propiile lor tad : lucratorilor

Inaltele parti contractante

Insufletite atat de simtamintele de justitie si de mnanitate

www.dacoromanica.ro
 69

cat si de dorinta de a asigura o pace mondiala durabilä s'au

inteles asupra urmätoarelor
Se intemeiaza o organizare permanenta insarcinatä de a
lucra la realizarea programului arätat in preambulul de mai
sus. Membrii originad ai S. N. vor fi membrii originad ai
acestei Organizari, si. prin aceasta calitatea de Membru al So-
cietätii Natiunilor va atrage dupa sine pe aceia de Membru
al zisei organizari.
Organizarea permanenta va cuprinde :
10) 0 conferinta generala a reprezentantilor membrilor.
2°) Un biurou international al Muncii sub directia, Consi-
liului de administratie prevAzut in art. 393 (Versailles).
Iar sectiunea II cuprinde urmatoarele princIpii generale" :
Inaltele parti contractante, recunoscand cà buna starea fi--
zica, morala si intelectuala a muncitorilor salariati este de o
importanta esentiala din punct de vedere international, au sta.
bilit pentru atingerea acestui inalt scop, organismul permanent
preväzut la Sectia I si asociat organismului Societatii Natiunilor.
Ele recunosc cà deosebirea de china., de moravuri si de
obiceiuri, de oportunitate economical si de traditie industriala
face sa fie greá de atin.s, in chip imediat, uniformitatea abso-
luta a conditiilor de munca. Dar fiind convins ca munca nu
trebue consideratà numai ca un articol de comert, ele socotesc
ca sunt metode si principii pentru reglementarea conditiilor de
muncä ce ar trebui sa caute sä aplice toate comunitatile in-
dustriale pe cat le permit imprejurarile speciale in cari ele ar
putea sa se gaseasca. Printre aceste metode si. principii, celeh-
lalte Olt contractante considera 6. urmatoarele sunt de o im-
portanta deosebita si urgenta :
1° Principiul diriguitor expus mai sus afirma cà munca
nu trebue considerata numai ca o marfa sau ca un articol de
comert.
20 Dreptul de asociatiune privitor la toate chestiunile care
nu sunt contrarii legilor atat in ce priveste pe salariati cat si
pe patroni.
30 Plata facuta muncitorilor a unui salariu care sa le a-
sigure o existenta convenabila, conform trebuintelor si impre-
jurtirilor din tara lor.
40 Adoptarea zilei de 8 ore sau a saptamanii de 48 de
www.dacoromanica.ro
 70

ore cu scop ca trebue atins pretutindeni unde a fost Inca ob-

tinut.;
50 Adoptarea unui repauz saptamanal de cel putin 24 ore
care va trebui sa cuprindä Duminica i decate ori va fi Cu
putinta
60 Suprimarea muncii copiilor i obligatiunea de a se a-
duce muncii tinerilor de ambele sexe limitärile necesare pen-
tru a le permite sä-si continue educatia I sa-si asigure dez-
voltarea fizica.
70 Prinbipiul salarului egal, fara distinctiune de sex, pen-
tru o mugea de valoare egala ;
8° Regulile stabilite in fiecare tara cu privire la conditiu-
nile de munca vor trebui sä asigure un tratament economic
echitabil tutulor muncitorilor care isi au resedinta in mod
legal in acea tara;
9° Fiecare stat va trebui sa organizeze un serviciu de in-
spectiune, cate va avea in sanul säu i femei, in scop de a se,
asigura respectarea legilor si a regulamentelor pentru protec-
tiunea. muncitorilor.
Fara a proclama ca aceste principii i metode sunt com-
plecte sau definitive, Inaltele Parti contractante cred ca ele pot
conduce politica S. N., si a deed vor fi adoptate de- catre co-
munitatile industriale, cari sunt membre ale S. N. i daca vor
fi pastrate intacte in practica de dare un corp de inspectori
potrivit, ele vor raspandi binefaceri permanente asupra saIaria-
tilor din lumea intreaga.
Dupa cum reese din insasi textul tratatului de pace or-
ganizatia internationala a Muncii s'a constituit dupa modelui
S, N. avand trei organe corespunzAtoare Adunarii Consiliului
Secretariatului General, anume o conferinfil generaki a repre-
zentanfilor, un consiliu de administrafie fi an birou international
al muncii, osebit de organismele auxiliare tehnice i consulta-
tive. Conferinta e tompusa din reprezentantii, statelor membre
In societate in num'ar de ate patru pentru fiecare stat, dintre
cari doui delegati oficiali ai guvernului, until al patronilor si al
patrulea al muncitorilor. Acestia doui din =mg trebue sa fie
alesi guvern, dar prin intelegere cu organizatiile profesio-
nale cele mai, reprezentative ale patronilor imuncitorilor din
tärile respective" cum se exprimä tratatul de pace. Aduand
laolaltä, pe picior de egalifate, reprezentantii muncitorilor
www.dacoromanica.ro
 71

ai patronilor, in prezenta delegatilor oficiali ai guvernelor, con-

ferinta la caracterul unui adevarat Parlament international me-
nit sa asigure pagea sociala interna a Statelor, prin indulcirea
conflictelor dintre muna si capital, asa cum S. N. Incearca,
prin loatg. activitatea ei complexä, s'a" garanteze pacea politicei
dintre state. In reglementarea internationalä a conditiilor mun-
cii, Eiroul International pregateste in prealabil chestiunile si le
prezinta conferintei care cauta ,sa le dea deslegarea fie prin
convenlii fie prin recomandeiri votate cele dintai cu o majori-
tate speciala de cloud treimi, lar ultimele cu o majoritate sim-
pia. Conventiile, °data admise de conferinta si, apoi, ratificate
de organelle constitutionale din fiecare tara, obliga guvernele
respective sa-si modifice legislatia muncitoreasca in confirmitate
cu textele internationale, Art. 408 din tratalul dela Versailles
articolul corespunzator din celelalte tratate cuprinde obli-
gatia Statelor membre sA raporteze, in fiecare an, la centrala
geneveza, ce au facut í cum au facut pentrit a pune in apli-
care conventiile de muncet ratificate.
Romania, materia aceasta, a avut acazia sa apara in-
tea lumina putin favorabila prin graba de a ratifica, fara prea
multA chibzuiala, couve,ntiile internationale de munca í. de a
comunica, la Geneva, spre inregistrare, ratificarile, dar fara
se ingrijeasa, apoi, de a modifica propria legislatie in concor-
danta cu acele conventii care -trebuiau aplicate. Adica, s'a re-
petat povestea aplicarii pe hartie a legilor materie de con-
ventii internationale ratificate,ceea ce a provocat, cu prilejul
unei la noi si a unei conferinte publice fäcuta in Capi-
tala de catre Albert Thomas, directorul biroului international
al muncei si prieten al tärii noastre, imputar pe ton ironic,
destul de fispre. Dealtfelv neindeplinirea acestei obligatii formal
asumata pote' da loc la reclamatii din partea oricarui alt Stat
co-contranctant, precum si a delegatiilor Statelor la conferinta
generala i chiar a biroului international insusi (B., I. T.) ina-
intea conferintei and e vorba,. insa, numai de simple reco-
mandari, pare sunt, spre deosOpire de conventiile propriu zise,
randueli socotite drepte i oportune la a aror aplicare con-
ferinta indeamna Stat ele, atunci nu mai este caz de reclamatie
nici posibilitati de sanctiune pentru neindeplinire,
Precum s'a observat din textele citate. organizatia inter_
nationala a muncei dei organism autonom in cadrul S. N., se
www.dacoromanica.ro
 72

deosebeste de institutia geneveza pentru ca a numarat :liar

dela Ince put, printre membri, si Germania, principala tail
invinsa, pe temeiul dispozitiilor impuse invi4lor la Versailles,
si una dintre principalele OH industriale din Iume, care tre-
buia supusa noului men de organizare a muncii internationale
In interesul pacii, De altfel nu trebue sa uitam ca printre In-
vingatori se aflau alte tari industriale de prim ordin al lumei,
Anglia, Franta, Belgia, Japonia, Statele Unite care aveau sa
ja mäsuri 'de aparare, in viitor fatal de concurenta razboinica
a Germaniel primejdioasa pentru cauza pacii iftternationale.
Alaturi de prevederile din tratate pactul S. N. In art. 33
alin a cuprinde prevederi ce intra In misiunea si 'n preocupa-
rile organizatiei internationale a muncii,astfel ea organismul,
odata creiat prin tratate, s'a legat in chip indisolubil cu S. N.
In opera de ansamblu a pkii urmatoare marelui Tasboi.
In definitiv, daca am vrea s'A rezumam, ar trelaui &A spu-
nem CA organizarea internationald a muncii are marea misiune
de a prezida opera de creafiune a unui drept international al
muncei cu caracter de uniformitate s'i universalitate In intere-
sul pacii generale. prin prevenirea cauzelor de conflict ice se
pot ivi din concurenta pe teren economic si, mai ales, indus-
trial, dintre State.
Cum se stie, astazi, pe temei bine stabilit, printre cauzele
marelui rasboi, cauzele de ordirt economic si 'n special concu-
renta dintre tatile industriale pentru cucerirea si acapararea
pietelor de desfacere a marfurilor produse, a fost una dintre
cauzele principale si hotaratoare. De aci, lesne de Inteles ra-
tiunea masurilor prevazatoare din tratate fag de invinsi, cum
si din pactul S. N. fata de toate celelalte State, in interesul
pAcii viitoare In lume.
Admirabil ideal pacific acesta al organizatiei internationale
a muncii, dar plin de greutati in realizarea lui penfru ca. rea-
litatile vietii nationale si internationale, mai ales lnfelegerea a-
cestor realita- ti, ne Invata ca nu este totdeauna cu putintä de in-
Mptuit si de aplicat lot ceea ce, in teorie, apare frumo, si imbie-
tor la actiune.
Unificarea legislatiei internationale a muncei, admirabila
in teorie, se loveste In practied, de nenumarate greutati, lar
ufiele dintre ele sunt din acelea de neinvins pentru -ca de-
pasesc puterile de Infaptuire ale omului, cum sunt acelea care
www.dacoromanica.ro
 73

provin din partea, celor doui mari dusmani ai omului spatiul

timpul.
Astfel, in spatiu, avem locuri diferite. adica tad cu o tra-
ditie industriala ajunsa la ultima perfectionare tehnica i Cu
muncitori calificati si care nu se pot compara cu agricultorul
deprins sa-si sgarae ogorul i astazi cu plug primitiv, dupa cum
dealtminteri, de plano, Wile industriale nu se pot compara din
punctul de vedere al legislatiei i organizarii, muncitoresti, Cu
färBe agricole. Tot asa, exista diferente chiar intre tan cu a-
ceiasi organizatie productiva. De 'ex. Danemarca, -tara agricola,
nu poate nici pe departe suferi comparatie cu Romania tara
deasemenea, agricola. Alte procedee i metode in Danemarca
altele la noi %sand la o parte i diferentele de oameni
climat. Acestea's motivele pentru cari spuneam cà organizatia
iuternationala a muncii se gaseste in fata unot numeroase di-
ficultati ce sporesc, pe deoparte din varietatea. metodelor de
productie din diferite State, iar, pe dealta, dificultati de ordin
climatologic i istorico-social. Daca s'ar urmari realizarea uni-
ficarei conditiilor de munca numai in domeniul industrial poate
s'ar izbuti, dar si aici sunt destule greutati.
In cace priveste munca pamantului unificarea, apare, ca
o imposibilitate.
Organizatia Internationala a muncii are oftcii nalionale in
printipalele State mari industriale : Anglia, Franja, Germania,
Italia, Japonia, China si India, iar in alte tari mai mici numai
sirnpli corespondenti, cum e cazul pentni Romania.
De anul trecut B. I. T. se gaseste intrio crestere de pres-
tigiu prin adesiunea Statelor Unite, care nu fac parte din S.
N. si a U. R. S. S. care in acelas an (1934) ftind primita in
S. N. a aderat implicit i la organizarea mundi ridicand, astfel,
la 62 numarul membrilor actuali.
De altfel, in treacat se cuvine, totui sà notarn ca adeziu-
nea Statelor Unite se explica prin experientele regimului pre-
zidential Roosevelt pentru combaterea crizei si a ,somajului a-
merican. Republica nord-americanà n'a inteles a ramana in
afara de organizatia internationala a muncii, preocupata si ea
de problema crizei si a somajului, ba, poate, ajar cu nazuinta
ambitioasa, ca s'o porneasca la experiente asemanätoare de e-
conomie dirijatä. De altfel, in parte a pi isbutit sa determine
a se pune in studio. la B. I. T. pentru ami) 1935 problema re-
www.dacoromanica.ro
 74

ducerea timpului de munca' in industrii, drept unul din reme-

diile impotriva somajului.
Technotratia americana, noua stiintä, din care pare CA
s'au inspirat autorii bolsevici ai planului cincinal dat asfazi
pretinde cá omenirea a ajuns la progrese asa de ina-
intate Inca 2-3 ore de munca' pe zi sunt suficiente pentru sa-
tisfacerea nevoilor de viatà omeneasca i restul timpului poate
fi folosit altfel. Ramane numai chestia unei noi organizatii
muncii si a repartitiei produsului.
Biroul tnternational al Muncii (B. L T), corespunzator Se-
cretariatului general a fost condus pang la 1932 de un prieten
al Romaniei, A, Thomas, care dupà ce a condus cu multà pri-
cepere lucrarile nouei institutii internationale s'a stins din viata
in 1932. In locul lui a fost numit d. Harold Butler colabora-
torul lui Thomas. rn biurou sunt functionari de difetite natio-
nalitati ca i la. Secretariatul S. N. numiti de director iarasi cu
o foarte slaba' reprezentantä a elementului romanesc, cum am
vazut mai irfainte. B. I. T. face legatura cu guvernele meknbre,
In cadrul, diplomatic'. spre a pregati proectele de conventii
recomanari si a obtine cat mai répede ratificArile sau ade-
ziunile, indeplinesti functia de contact cu organizatiile patro-
nale, muncitoresti i in genere cu organizatiile sociale, fie na-
tionale sau intervationale, pe care trebue sa le consulte si sä)
le informeze totodatà, insfarsit, functia de cercetari Asa cum re-
zultà din charta fundamentalk confruntand conditiile muncii
din diferite tgri, cercetand aplicArile celor interesati, posibili-
tatile economice si cele industriale spre a aduce in dezbaterile
conferintei intreaga documentare necesarg si'eficace. Nimic din
tof ce priveste munca i organizarea ei.
Sub once forma, n.i trebue sà färnana necunoscut í ne
studiát biroului inlernational.
Potrjvit sarcinei tnultiple, organizarea lui interioara cu-
prinde trei divizii corespunzatoare, celor trei functiuni princi-
pale, fiecare subimpArtità, apoi, intr'un numar variabil de
sectii : divizia diplomaticei, a Leger- turilor i informatiilor, a cerce-
tarilor, A patra. insfarsit,, asa zisä de organizare generala, cu-
prinde o sectie administrativa' si alta de editurà care -dà la
iveala un numa'r de publicatii periodice, osebit de alte studii
lucrari documentare cu caracter special (,,Revue Internatio,
nale du travail'', Résumé mensuel des travaux de l'organisa-
www.dacoromanica.ro
 75

tion internationale du travail'', etc). Consillul de administratie

care prezideaza lucrarile biuroului este alcatuit din 24 per-
soane, dintre care 12 reprezentante ale guvernelori iar pate 6
din partea lucratorilor si a patronilor. Pe acestia-i desemneaza
conferinta general, a reprezentantilor : grupurile respective de
patroni Si de lucratori, adunate separaf, isi aleg prin vot ex-
ponentii la fiecare trei aril. Dimpotriva, la desemnarea dele-
gatilor guvernelor s'a -asigurat o reprezentare permanenta ce-
lor 8 state cu importanta industrial mai mare pe lume. (An-
glia, Belgia, Canada, Franta, Germania, India, Italia si Japonia
iar restul de 4 locuri au fost lasate la dispozitia tuturor -odor-
lalte State secundare saii aleaga reprezentantii la Hecate
trei ani.
Presedintele Consiliului se reinoeste cu consiliul la trei
ani putand sg lie 'males. Consiliul se intruneste odata pe tri-
mestru, numeste pe Directorul Biroului Internaticrnal, care-i
face raportul despre activitatea institutiei, stabileste budgetul
anual deSemneaza membrii consiliilor auxiliare si fixeaza ordi-
nea de zi a Conferintei. Ca si la S. N., pe langa organele prin-
cipale avem organisme auxiliare permanente sau timporare, pe
care le enumeram numai, bomitetul migratiilor, eel paritar ma-
rifitn, comisia muncii indigene, cea pentru executarea conven-
tiilor, conferinta periodica a statisticienilor muncei, comisia teh-
nica a sornajului, comitetul de corespondenta pentru asigura-'
rile sociale. comisia consultativa mixta agricola si pea pentru
munca intelectuala, insfarsit cornisiile temporare cu scop limi-
tat si. special care sa infiinteaza de Biroul international' dala
cas la cas, pe masura nevoilor ivite.
Notam .de curiozitate Ca la inceputul anului 1934 orga-
nizatia international a muncii prirnise instiintari din partea di-
feritiloz inembri (Statele) despre ratificarea unui numar total
de 568 conventii Internationale incheiate cu privire la feltrite
probleme de organizare international' a muncii, cum sunt :
Dtirata muncii in stabilimentele industriale, intrebuintarea
femeilor muncitoare inainte si dupa facere, munca de noapte
a femeilor in industrii. varsta minima de admitere a copiilor
ia muncile industriale, acelas subiect privitor la munca agri-
colä, munca de noapte a copiilor de industrii, angajarile de
marinad, dreptul de asociatie si de coalitie al muncitorilor a-
gricoli, despagubirea in cazul accidentelor de munca, al boli-
www.dacoromanica.ro
 76

lor profesionale, munca de noapte in brutärii, etc. etc. Numa-

rul de ratificari variaza la diferitele conventfi potrivit interese-
lor Statelor membre i situatiilor deosebite.
Scopurile i miiloa- Terminand. examinarea complexului de
cele de actiune ale organe i organisme alcatuitoare ale insti-
s, N.
tutiei dela Geneva, sa revenim la scopu-
rile si mijloacele, pe care in 'bung parte le-am intrezarit
pana acuma, cu ajutorul difeiitelor prevederi din pace Desigur
idealul S. N. asigurarea Wadi prin inlaturarea razhoiului
este'
adica prin mijloace pasnice preventive i numai in extremis
prin recursul la sanctiuni.
Pactul, trebuie s5 spunem dela inceput, nu are pretenfia
de a desfiinta, dinteodatei si'n mod absolut reizboiul, din viata
internationala a Statelor, ci se multumeste, tu un scop mult
mai putin ambitios; sa-1 impiedice, sal intarzie, in sfarsit sa-1
fac5 sa izbucneasca mai greu i cat mai rar.
In acest scop, pactul, cuprinde o serie de prevederi
formule destul de elastice, pentru interzicerea pe cale conven-
tional& a räzboiului de agresiune cu obligatia prealabila de a
cauta, in once diferend international, o deslegare pasnicA. Apoi
se preocupa de inlaturarea cauzelor care pot duce la razboi,
pe deoparte, iar pe dealta de sporirea prilejurilor de colabo-
rare si solidaritate intre state, eviteind tot ce le desparte $i spo-
rind tot ce le poate apropia. Actiunea aceasta, preconizatà de
pactul S. N. intampina o série de dificultati cari decurg din
viata statelor, fiindch in cadrul vietei internationale
fiecare stat urmareste sa predomine pe altul asa cum, dealtfel,
se petrece si'n viata indivizilor. N'avem decal sä" ne gandim
la imprejurari cari ne-au favorizat pe noi in ultimele doll&
decenii in raporturile noastre cu vecinii care urmareau supre-
matia, 1 poate o urmaresc i astazi cand au in fata oritum
institutia pacifica dela Geneva. Actiunea S. N. pentru scopul
pacii se izbeste í de dificulta psihologice, pe langa cele
istorico-geografice, dificultáti inerente popoarelor ca i indivi-
zilor. Autorii pactului S, N. au prevazut o serie de dispozitii
Cu formule largi i elastice in vederea impaciuirei dintre popoare.
Spiritul practic Anglo-Saxon se vadeste in Pact prin
ceeace spuneam mai sus, ca el nu tinde direct la desfiintarea
fäzboiului, ci numai la prevenirea lui printeo serie de masuri.
www.dacoromanica.ro
De altfel, dispozitiile din pactul S. N. pot fi impartite in nfa-
suri preventive si mäsuri represive asa cum ati avut ocazia sä
mai intalniti alte discipline juridice.
Le vom examina la rand incepAnd, fireste, cu cele pre-
ventive;
1) Salvarea pficii in genere, potrivit prevederilor foarte
cuprinzatoare din art. 11 al pactului.
E, farà îndoialä, articolul cel mai insemnat din pact prin
posibilitätile nesfeir$ite de interventie prevenitoare, pe care le
oferà organelor competente ale S. N. in toate ipotezele imagi-
nabile de conflict sau de turburare a bunelor raporturi dintre
natiuni.
Articolul cuprinde douä aliniae urmärind acelas scop,
dar avand caractere deosebite ce se pot foarte usor distinge
gal din redactarea textului insusi, cat si din aplicarile ce -Ii-s'au
dat in diferitele imprejuräri ivite dela infiintarea S. N. pang
astäzi.
Inteadevar, intaiul aliniat spune : Se declara. in chip 16-
murit ca once rasboi sau amenintare de rasboi, fie ca atinge
ori nu direct pe vre-unul dintre membrii socierätii, intereseazil
Societatea intreagei i ca aceasta trebue sil ja meisurile potrivite
pentru a salva ca adevei rat paceq nerfiunilor. In asemenea impre-
jurare, secretarul general convoacei de indatei Consiliul la cererea
oriceirui membru al Societe!' fir.
E ipoteza urgentei extreme a actiunilor interventioniste
asa zise spontane ale Consiliului la cererea oriceirui membru al
societatii, chiar neinteresaf direct, adresata secretarului general.
Gravitatea ipotezei de rasboi sau amenintare de räsboi explicä
urgen fa fireascd a actiunii Consiliului, obligatorie la cererea
oricäruia dintre membri. Mecanismul institutiei se pune
in miscare, in interesul pâcii. Nici o limitare de text, dealtfel
ca siin art. 4 ann. IV &And e vorba de competenta Consiliului
intru tot ce priveste institutia S. N. luatä in intregime ca
pacea lumei". Va lua mäsurile potrivite" in depline1 libertate
de apreciere i hotärke, dar repede, urgent, de indata.
Cand trecem la alin. urmator (JI) din acelas art. 11,
urgen fa inceteazei pentru cä nu mai este vorba de rasboi sau
amenintare de rasboi, ci de o prevenire timptifie a unui con-
flict care ar putea numai prin intarziere sä. atinga pacea. De

www.dacoromanica.ro
 78

data aceasta se spune: se declarä, apoi, cá once membru al

Societ&tii are dreptul s& atragä atenía Adunarii sau Consiliului,
in chip prietenesc, asupra oricarei imprejurilri ce ar fi in stare
sti strice relafiunile inlernafianale j vare ameninfti, prin urmare
turbure pacea sau buna infelegere dintre nafiurzi, de care
attirnd pacea".
be data aceasta, actiunea provocatei la cererea oriarui
membru nu se inai desfAsoara instantaneu i oarecum spontan,
Secretarul general nu mai este ogligat sä convoace, iar Consi-
liul ori Adunarea (adicä organul cäruia i-s'a adresat atragerea
prieteneasca de atentie) are libertatea cea mai larga de apre-
ciere spre a da sau nu cUrs interventiei primite. Se mentio-
neazä j Adunarealiul fiindcg, precum stim, ambele
organe au o competintà identia in materie de asigurarea
pästrarea pacitin lume (conform art. 3 alin. III si art. 4 alin. IV).
Din punct de vedere procedural, ipoteza din alin. II al
art. 11 este mult mai cuprinzaloare decät cea din alin, I. Ne-
numarate chestiuni au fost aduse, in decursul anilor de and
fiint-eazä institutia genevezd, inaintea Consiliului sau Adunärii,
iar prin acestea amintim i sgomotoasa afacere a optantilor
unguri din Romania deschisa de Ungaria indatä dupg ce 'a fost
admisä membra in S. N.
Luat n intregul luí, art. 11 constitue un cadru general
foarte vast pentru punerea in miscare a actiunii S. N. in fo-
foarea pacii in nenumärate imprejurki speciale care pot da loe
si la interventii pe temeiul unor alte articole din pacttil S. N.,
cari pot fi socptite ca prevederi limitate i speciale. Astfel, in
ipotezele art. 10, violarea integritAtii teritoriale ori a indepen-
dentei politice a mernbrilor ; art. 15, izbucnirea unui diferent
international putänd la tulburarea pacii ; art. 16 recursul di-
rect la r&sbpi contrar prevederilor limitative i formaliste din
pact, adicä räsboiul de agresiunp, sfärsit art 19, ravizuirea
tratatelor din initiativa Adtindrii din interesul de a pästra toc-
mai pacea, in toate aceste variate ipoteze S. N., prin organele
ei, poate fi pus& in miscare pe temeiul fiearui articol aparte
si'n chip special, dar se poate -folosi i cadrul general de pre-
vedere cuprinzatoare din art. 11.
Firesta, in toate cazurile, potrivit principiilor generale
procedurale, o actiune inceputà pe temeiul unuia dintre aceste

www.dacoromanica.ro
 79

articole speciale, nu va putea f deschisa in acelas trmp i prin

invocarea art. 11, sau invers, potrivit dictonulti non bis in
idenr.
Impiedecarea rAzboiului de agresiune e cuprinsa
art. 12 sub fOrma unui angajament din partea membrilor de a
renunta la arme, in caz de conflict, si a recarge in schimb la :
aJ procedura arbitrajului, b) la aplanarea judiciará sau c) la
mijlocirea impacinatoare a Consiliului. Daca, totusi aceste re-
cursuri nu vor izbuti sa salveze pacea, Statele se obliga. sa mai
astepte un timp carecare (trei luni dupg decizia arbitrará sal
judiciara ori raportul Consiliului alin. I, sival) i abea dupa a-
aceia, sà porneasca la deslegarea neintelegerii prin arme. Ori-
cine ar nesocoti acest angajament formal grabindu-sc cu decla-
ra& de razboi. contrar prevederilor pasnice din art. 12 13 sau
15 se expune sanctiunilor i recunoaste, depe acuna, dreptul
Consiliplui de a-1 pedepsi prin aplicarea dispozitiunilor din
art. 16.
Cu toata .aceastä grija de a salva cauza pácii, art. 12
combinat cu 15 ne arata ca, in anurnite imprejurari, dupa ce
s'au epuizat, fara rezultat, calle prescrise in pact, Statul inte-
resat poate sa-si caute singur satisfacerea dreptátii sau mijloci-
rea interesului prin razboi.
Deci, pactul S. N. permite mai departe, in anume forme e
dupei trecerea unor termene, rdzboitil,-,dar interzice deocamdata
numai rázboiul de agresiunei deslantuit brutal si prin surprin-
dere fara o cauza vadita i fara incercarea prealabilá de in-
telegere pasnica. Adica razboiul practicat in trecut, atacul prin
surpriza, a fost in chip categorie interzis prin pact.
Garantia sigurantei Statelor. Ca sa ajunga la rezul-
tatul crorit i s'a' faca razboiul Para interes, pentru viitor, pactul
cuprinde mutual obligatia mémbrilor Societatii de a-$i respecta
$1 apara, contra oricarui atac extern, fiinta lor teritoriaid
depedenta politicd uctuald (art. 10, asa cum sunt ele consfintite
pria tratatele pacii generale in fruntea caror ligureaza prctul
S. N, i Cu eare, impreuna pactul alcátueste un tot solidar.
E stiut ca fázboaiele in genere, dar mai ales cele -de a-
gresiune, pornite sub cinestie ce pretext s'au sfarsit, totdeauna
ne invatá istoria, prin ruperea din pamântul ce/ui invins
chiar pirn micsorarea sau desfintarea independentei politice a
invisului (supus la Plata de tribut si vasalitate daca nu mai
www.dacoromanica.ro
 80

rau). In Societatea ce s'a infiintat fiind interzise asemenea bat-

jocuri pe seama membrilor, prin obliga fie generala a tuturor fafei
de fiecare in parte razbioul de agresiune isi pierde, astfel unul
din principalele avantajii care ispiteau, adesea, statele sa por-
neasca varsarea de sänge.
and insä, la 1920, Polonia a fost atacatä de Bolsevici S.
N. n'a putut. face nimic in sensul art. 10 si 17 din pact.
Notam ca. abtinerea Statelor Unite de a mai infra in S.
N. prin refuzul de ratificare al Senatului dui:a ce infiintarea
institutiei se datora, In cea mai mare parte, presedintelui Wilson
a fost provoat in special de obligatia cuprinsä in acest art. 10.
Republica Nord-Americana nu vrea sa se incurce in ger-
turile i urile care desbina statele batranului continent si pre-
feed sa-si vada de afacerile ei. Dupa cum, pe de alta parte,
se cuvine sa amintim ca. Argentina, aderenta la pact din primul
moment al constituirii S. N., a preferat sä se abtina dela in-
ceput socotind cà garantia cuprinsa in art. 10 e prea vaga
lipsitä de eficacitate,exact contrariul de atitudinea Statelnr
Unite care socotise acest articol cá ar da prea mult

Dezarmarea generala. Masurile luate de S. N. sunt prea putin

lucru.
Experienta istorica dovedeste ca statele inarmändu-se pang
in dinti i luandu-se la intrecere intre ele pe aceastä cale, star-
sesc totdeauna cu räzboi. Teama reciproca i nesiguranta de
inarmärile vecinului le imping, fatal, la räzboi intocmai ca in-
dividul care se sinucide de frica mortii. Pe deasupra, sarcinile
fiscale impuse cetatenilor pentru intretinerea curselor de inar-
mare fac sä se nasca de nevoe dorinta räzboiului pentru a a-
junge la rezultatul Sfortarilor si a pune un capat acelor sarcine.
Starea aceasta de spirit era vadita inainte de 1914 si formula
imparatului Wilhelm, ce ar fi rostit-o la izbucnird razboiului:
acuma repede" nu exprima deal aceiasi nerabdare colec-
tiva de a ispravi odata cu incordarea militarista prelungita. Pe
de alta parte, acestei sari de spirit imperialist i inabusitor
corespondea in massele populare, sub influenta socialista, un
curent antimilitarist impins, uneori 'Ana aproape de absurdi-
tatea renuntarii la legitima aparare fatä cu eventualul viitor
dusman prin strigatul curent: jos armele, urmat de insulte la
adresa armatei si a uniformelor. Demagogia pacifismului na-

www.dacoromanica.ro
 81

tional si international imbraca tot mai mult formele unui anti-

militarism general, drept singura cale pentru a preveni un vii-
tor mare razboi. De ceeace se temea lumea n'a scapat insa :
razboiul a izbucnit la 1914.
A fost, deci, foarte firesc ca, la pacea generala,sa se sta-
bileasca drept sanctiune i prevedere in acelas timp, dezar-
marea invinsilor, despre care vom vorbi in prelegerele viitoare,
precum i sa se inscrie in pactul S. N. obligatia unei viitoare
dezarmari generale in etape (art. 1 al. I1 final si art. 8-9). In-
tr'adevär, articolul de bazä din pact (8), in materia inarmärilor,
este realist si foarte prudent : el prevede un plan de reducere,
intocmit de Consiliu, spre a fi snpus aprobarii ulterioare a gu-
vernelor, Acest plan va trebui sa tina seama de : a) minimum
necesar sigurantei nationale" a fiecarui Stat cat i b) indatori-
rilor de aducere la indeplinire a obligatiilor internationale ; iar
Consiliul in pregatirea planului insusi, va avea in vedere : si-
tuatia geografica i d) conditiite speciale fiecarui Stat membru.
Abia dub-a ce toate aceste conditii amanuntite se vor fi inde-
plinit, se va proceda la redactarea planului, i, dupa ce gu-
vernele îi vor fi dat consimtämantul cale lungä scara inar-
marilor, odata convenita, nu se va mai putea modifica deceit cu
invoirea prealabilä a Consiliului. Totusi, planul acesta va putea
fi din cand in cand cercetat i revizuit, exact la fiecare ciclu
de minimum zece ani, spre a fi repus in acord cu situatiile
schimbate. Viata fiind o neintrerupta miscare, pentm indivizi
si State ca i pentru comunitatea internationala, un asemenea
plan de reducerea inarmarilor nu poate fi, desigur. rigid i de
neschimbat in vecii vecilor. El trebue, mereu, reajustat po-
trivit im prejurärilor, ca toate cele omenesti!
In afara, insa, de planul de duratä, opera lunga de as-
teptare, adevarata muzica a viitorului, art. 8 din pact, prin ul-
timele aliniate, cuprinde i prevederi de apropiata realizare
prin insäsi natura lor si care au fost, in parte, realizate pana
astazi,dealtfel singura realizare in materia dezarmarii. E
vorba de ultimile 2 aliniate din art. 8 si de prevederea con-
trolului comertului de arme din art. 23 alin. d. care au fost
aproape pe deantregul realizate, pe cand restul dispozitiunilor
de dezarmare asteapta si va mai astepta.
Intriadevär, o convente semnata la Geneve, in Iunie 1925
sub patronajul S. N., institue controlul general al comertului
6
www.dacoromanica.ro
 82

international de arme, munitiuni $i material de rasboiu, cu o-

bligatia de comunicare reciprocä $i de publicitate pentruca, in
modul acesta, sa se poata vedea .care Stat face prea mari eum-
paraturi de armament $i, deci, n'are intentii tocmai papice in
comunitatea internationala. Dar $i aCeastä obligatie cuprinde
exceptii dela obligatia controlului $i a publicitatii cand este
vorba de comertul dintre State aliate, la nevoe, si de rapor-
turile comertului de armament dintre metropola si colonii. In
plus, prevederile Conventiei sunt foarte departe de a constitui
vre-o atingere, limitare sau cel putin o publicitate efectiva' a
inarmarilor cand e vorba de Statele care n'au nevoe sa re-
curga la cumparari de armament in afara pentra ca dispun, in
cuprinsul granitelor lor, de puternice industrii particulare de
armament, chiar daca le lipsesc industriile acestea publice.
Chestiunea extinderii controlului $i asupra fabricatiei private
de arme, munitiuni O. material de rasboiu se allá, de cativa
ani, in studii la S. N. spre a se ajunge la o noua conventie
internationala care sá complecteze insuficienta de control ce
rezulta din precedenta conventie. Ceva mai mult, chiar $i din
putinul realizat in materia comertului international, pe langa
exceptiile dela regula permisului prelabil de export ce trebue
sa-1 dea Statul vanzator, se mai cuprinde o exceptie generala
de aplicare a tuturor prevederilor ei in favoarea Statelor ve-
cine Rusiei Sovietice (Polonia, Romania $i tärile baltice) pecat
timp aceasta s'a gasit in afara de S. N.
Prin grija biuroului competent, S. N publica, de cand s'a
incheiat conventia, anuare militare, cuprinzand datele statistice
oficiale din partea Statelor membre despre scara inarmarilor
respective, in sensul prevederilor ultimului aliniat din art. 8
al pactului.
Nu putenr incheia fara a pomeni in treacat de sfortärile
ce se fac de zece ani, din 1921, la S. N. pentru a se aduce
la indeplinire prevederile principale de dezarmare din Art. 8.
Comisia permanenta, instituita pe temeiul art. 9 din pact 0
alte comisii temporare mixte, Sub-comisii, comitete speciale si-
sub-comitete, se straduesc, de un deceniu, cu cea mai mare
buna vointd, sa ajunga la un rezultat pozitiv de dearmare, dar
nu isbutesc, pentruca Statele, in special cele supuse riscului
geografic, negeisindu-fi destul de garantatei sigurania nafianaki nu-
rnai prin prevederile din pactul S. N., nu sunt deloc dispuse sei

www.dacoromanica.ro
 83

rem* la dreptul de legitima aparare, care-I recunoscut si in-

dividului in anumite imprejurari, dei in organizatia social ci-
vilizata siguranta persoanelor i averilor este destul de garan-
taiä- Sfortari de dezarmare, ceI putin in materie navala, s'au
facut si se fac chiar in afara de S. N. cum a fost de pildà con-
ferinta navala dela Washington (1921-221, convocata din ini-
tiativa Statelor Unite $i la care au participat celelalte 4 mari
puteri navale ale lumei : Anglia, Franta, Italia si Japnnia dar
aceste sfortari fara prea mari rezultate. E drept ea la Wa-
shington, s'a convenit la o scara proportionala fixa pentru ma-
rile unitati navale, 'Mire cele 5 puteri participante si care, pe
viitor, nu se va putea modifica, fara justificare prealabfla
asentimentul partilor contractante, scara, care, numeric stabilea
paritatea anglo-americana la 5, urmata de Japonia cu 3, iar pe
a treia treapta, de asta data tot de paritate, cu 1.75 pentru
Franta si Italia.
Ulterior, cAnd s'a incercat desävarsirea acestui acord
pentru celelalte unitati navale, ultimile cloud puteri_ sau abti-
nut, iar discutia a ramas sa continue numai intre Statele-Unite,
Anglia i Japonia.
La sfarsitul lui 1922, bolsevicii au provocat si au isbutit
sa adune la Moscova o conferinta restrApsa de dezarmare, dar
fara participarea Romfiniei.
Apoi o &fa conferinta navala restrfinsä, s'a adunat la
Roma, privind Mediterana si Marea Neagra, cu prezenta bol-
sevicilor, dar n'a fost mai fericitä in reultate, mai ales ca ur-
marind sa ieia un punct aproape prohibitiv, pentru viitor, cu
privire la folosinta sub-marinelor in räsboiul naval., din pro-
gramul conferintei dela Washington, ar fi pus Statele mici intr'o
grea situatie defensiva, pe apa, fatá cu puterile mari si'n spe-
cial ne-ar fi ing,reuiat, noua, foarte mult, pozitia de legitima
aparare, in Marea Neagra, fata de Rusia sovietica.
Reluarea discutiilor de dezarmare navala, la Geneva, sub
patronajul S. N., n'a fost mai norocoasa in urma neintelegerei
franco-italiene pe tema paritätii fortelor navale peutru unitatile
malocii, paritate ceruta cu straduintá de Italia si respinsä, cu
egala hotarAre, de Franta, pAna acum, cu toatä actiunea di-
plomatica impaciuitoare a Angliei pe langa cele doua guverne,
Dar greutatile din materia limitarii inarniarilor navale,
uncle acordul parea lesne de realizat, apar cu mult mai mari
www.dacoromanica.ro
 84

mai cu greu de. inläturat cand e vorba de stabilirea scarii

inarmärilor pe uscat, ale puterilor continentale. Ele se complicä',
lush% mai tare si iau un aspect dezolant &and e vorba de des-
baterea concomitentä a tuturor 'soiurilor de inarmäri. pe uscát,
pe apa i aeriene, intre puterile mari, care si-au indreptat a-
tentia i preferinta spre unul sau altul din aceste feluri de. ar-
mamente, potrivit cu pozitia lor geograficd i cu primejdiile
externe.
Cazul atitudinei divergente dintre Anglia si Franta, foste
puteri aliate, este tipic in privinta aceasta, una urmärind su-
pre' matia navalä, cealaltä, puterea continentalä a uscatului.
Para sa ne intindem mai mUlt asupra desbaterilor lungi
de dezarmare ce urmeazä de ani, la Geneva, vom aminti in
treacät dificultätile multiple pe tema stabilirii coeficientilor co-
respunzAtori de inarmare cuvenitl fiecArui Stat, in parte, in ta-
bloul general al armamentelor, dupà capacitatea industriilor de
pace care se pot transforma in industrii de fázboi, dupä ra-
portul efectivelor din timp de pace si al celor de mobilizare,
dupà sumele budgetare oferente foarte variabile dela o tara la
alta in raport cu valuta, cu totalitatea budgetului, cu standar-
dul de viata al, populatiei i, deci, cu cheltuiala de intretinere
a fiecärui soldat, cu natura teritoriului, cu pozitia gecgraficá
mai mult sau mai putin expusä, etc. etc.
Toatà desbaterea limitärii inarmärilor stä pe loc din cauza
insuficientei de sigurantä pentru unele State, mai expuse, si
cari nu pot renunta la libertatea deplinä a inarmärilor in schim-
bul garantiilor aproape plaionice din pactul S. N. (art. 10). Di-
feritele proecte de pacte suplimentare de asistentd mutualä spre
a implini lipsurile din pactul S. N. ca si protocolul de arbitraj
obligator, din 1924, despre care voni vorbi mai pe larg cand
ne vom ocupa de problema Sigurantei generale a Statelor
a României in particular, dupa pacea gerteralà, n'au ajuns, nici
ele, la vre-un rezultat pozitiy i, astfel, problema limitärii inar-
märilor isi asteaptä inch' deslegarea care nu se intrevede.
La 2 Februarie 1932, dupä.' indelungate pregAtiri la S. N.
cateva amänäri, s'a deschis foarte solemn la Geneva cea
mai numeroasà conferint5. internationalä cunoscutä din istorie,
conferinia general ä pentru dezarmare. Dei au trecut de atunci
trei ani incheiati, lucrarile au 'continuat cu intreruperi s't emotii
de faliment cíe mai multe ori, dupà cum s'au reluat de cate-
www.dacoromanica.ro
 85

va ori fara prea mari sperante de succes. Greutatile au venit

dela inceput din toate partile si chiar dela aparentii binevoi-
tori. inainte de adunare, Germania, prin manifestari de opinie
publica, discursuri politice, articole de presa, etc. a lasat sa se
ntrevada ce doria : deslegarea de obligatiile de dezarmare
puse prin tratatul de Versailles invinsilor, cu o conditie prea-
labilá adeziunea ei la conventia generala de limitare a
inarmarilor ce trebuia sa rezulte din lucrarile marei conf e-
rinte. Formula de. Gleichberechtigung", adicà de egal trata-
ment in tre toti participantii la conferinta dezarmarii, fara nici
o urtna de tratament deosebitor intre invingatori" i ,,invinsi'",
stabilit prin tratatele de pace, era considerata de Germania ca
o conditie de echitate si de amor propriu na{ional dupà atatia
ani dela incheerea pacii generale.
La 11 Dec. 1432, data igtorica in politica internationala,
chiar rePrezentantul Frantei, d. P. Bancour, a rostit formula
germanä' cu vadita aplecare de a o admite in principiu, cu a-
numite rezerve de ordin practic, sub impresia atitudinii mai
ingaduitoare a Angliei i Italiei in aceiasi materie. fle atunci,
Germania a parasit si S. N. si conferinta dezarmarii, iar toate
sfortarile facute in aceiasi problema se aseamana Cu o calcare
In loc din pricina pretentiilor germane in crestere si a rezerve-
lor ce incep sä.' se desvolte de partea cealalia a marilor puteri.
Cum vedeti din lectura zia-relor, ultima formula pentnt desle-
gam. a Germaniei din clauzele militare din tratatul de Versailles,
pare a fi pactul de siguranta aeriana colectivä., potrivit princi-
piului do ut des tocmai cand Germania nu pare dispusä a da
mimic in schimbul satisfactiilor pretinse.
Sfarsitul anului 1934 a mai adus o surpriza neplacuta in
materie, care lasa deschise perspective vii toare pentru o nouá
intrecere de inarmari. In ultimele zile din Decembrie trecut,
s'a anuntat oficial din cercurile japoneze denuntarea tratatului
naval dela Washington, care se apropia de scadenta, i relua-
Tea deplinei libertati in materia inarmarilor navale cu unitati
mari de primul ordin. Explicatii ulterioare, probabil pentru
°pi* publica japonea s'au grabit sa arate si oportunitatea
momentului ales pentru interesele imperiului .nipon. Inteade-
vat-, aceste explicatii au aratat cä Japonia, in afara de cuira-
satele i crucisatoarele de prima' clasa, este superioara Statelor
Unite in vase port avioane, in crucisatoare de clasa a doua, tor-
www.dacoromanica.ro
 86

piloare $i submarine. Pe deasupra, flota japonezä e alcAtuità

din unitati omogene si foarte noui, prin opozitie cu flota ame-
ricanA cu unitäti mai vechi si, deci, mai putin perfectionate.
Apoi, santierele navale japoneze dispun de o capacitate con-
structivä superidarA 5antierelor americane si sunt in mäsura A.
lucreze mult mai eften pentru cä, precum stiti, rnAna de lucru
japonezä este loarte eftenä, iar industria marelui imperiu azia-
tic amenintä de cätva timp pietele de desfacere ale lumii cu
produse industriale eftene si capabile sä infranga once concu-
rentä. In sfärsit, instructia efectivelor navale necesare pentru
unitäti noi, cere cAtiva ani de preatire in Statele Unite pe
când Japonia ar dispune chiar de acum de circa 80 mii ma-
rinari peste totalul efectivelor americane instruite.
Prin urmare, de pretutindeni, vesti si semne rele pentru
problema limitärii inarmärilor despre care s'a vorbit si s'a scris
asa de mult in ultimii ani cum nu s'il. scris nici odatä in lume
despre altceva inteun timp relativ asa de scurt.

Coadamuarea diplo- Dar, cum -printre cauzele räsboaelor in

matiei secrete: publi- general si a celui din urmá in special, tre-
citatea tratatelor. bue pus si secretul diplomatic, pactul, am
vAzut cä ia mäsuri preventive, de viitor, prin obligatia publi-
citätii din art. 18, inclusiv ebligatia art 20 din partea membri-
lor de a se desface de eventualele vechi angajamente secrete,
contrarii prevederilor din Constitutia Societätii. 0 singurà e-
ceptie a fost admisà si formal mentionatä prin art. 21 pentru
anume categorii de tratate anterioare (cele de arbitraj sau in-
telegerile regionale dupà modelul conferintelor panamericane
conform doctrinei lui Monroe) cari nu sunt contrarii pactului
cäci tocmai urmäresc sä asigure. mai bine pacea internationala.
E o conceptie de vädit colorit american in prevederile
celor trei articole citate. Inscrierea lor in pact se datoreste in
bund parte $i revolutiei din Rusia care a denuntat opiniei pu-
blice mondiale, printre cauzele räzboiului isbucnit la 1914 si
actiunea diplomatic6 taristä prin publicitatea datä tratativelor di-
plomatice secrete.
Ca dovadä a acuzatiilor, bolsevicii au publicat nenuma-
rate documente färä prea multä alegere sau rezervä. 0 colec-
tie interesantä a aparut in L francezä, trad. de Laloy.
Istoria politicä a lumei si a Europei in special este plinä

www.dacoromanica.ro
de pilde despre actele de violenta, adevarate brigandagii in-
ternationale, sävarsite dela paravanul secretului diplomatic de
cei tari impotriva celor slabi, acte care, adesea, poate, nu s'ar
fi savarsit inteun regim de publicitate ce trezeste controlul o-
piniei publice si da loc la masuri preventive de aparare impo-
triva unor asemenea acte. Partagiile succesive ale Poloniei in-
tre cei trei vecini, hräpareti, Prusia, Rusia si Austria, au fost
rezultatul unui pact secret de asasinat cu premeditare impo-
triva unei natiuni care merita sä träiascd.
Dealtfel, stim Ca' secretul invalue d3 obiceiu actele de
de nedreptate sau de itnoralitate ce nu se pot expune in väzul
si auzul tuturor iar domeniul dreptulur public, fie el national
sau international, trebue sa fie, totdeauna, insotit de publicitate,
prin ìnsái natura lui, spre deosebire de campul rezervat se-
cretului in domeniul dreptului privat.
Prevederile de publicitate din pact nu inseamnä, o con-
damnare absolutä si totalä a secretului diplomatic pentruca'
afacerile de Stat, relatiunile internationale cu alte State, nu se
trateaza nici in piata publica' nici la cafenea. Tratativele sunt
vor fi intotdeauna, secrete, prin natura lor, dar rezultatele
trebuesc aduse la cunostinta generalä prin publicitate.
De altfel, practica secretului diplomatic fiind foarte veche.
traditia s'a pästrat pana'n ajunul conferintei de pace dela 1919,
Romania, de pilda, rämasa neutra la 1914. pe temeiul unui a-
cord diplomatic secret, a intrat in razboiu, la 1916, iarasi pe
temeiul unui tratat de alianta secreta, cu anumite clau7e teri-
toriale in favoarea noasträ,
and delegatia romana condusä de I. Bratianu s'a dug la
confcrinta Ned dela Paris, increzatoare in puterea clauzelor
tratatului de aliantä din 1916, pentru interventia noastra, s'a
izbit acolo, de atmosfera cea nouä americano-bolsevica a abo-
lirii diplomatiei secrete.
Rezultatul a fost ciuntirea frontierelor occidentale reven-
dicate de noi, pe temeiul unui tratat secret, dar formal, care
se respecta altädata cu sfintenie, in virtutea principiului pacta
sunt servanda§i dureroasa impärtire a Banatului.
Atitudinea noasträ di-1'ra pe temeiul tratatului secret de
alianta, in clipa ctind se schimbase ceva in atmosfera .i-n regu-
lele de viafez internationalei, nu ne-a servitalarä doar de arnä-
rdciunea sufleteasca risipita in masse dintr'o neintelegere la
vreme, de sus in jos.
www.dacoromanica.ro
 88

Practica noua a inregistrarh i publicitatii tratatelor prin

oficiul Genevei s'a complectat, in dreptul public national, prin
publicarea textelor si in Monitorul Oficial" asa cum se pu-
blica once acte de putere publica implicand datoria de supu-
nere si executare din partea cetätenilor.
Astfel a incetat si'n dreptul nostru national practica ex-
cesivului secret in materiile de politicä externa, cele mai grave,
uneori, prin consecinfele lor pentru ins4i fiinta Statului,secret
care mergea asa de departe incat numai cativa barbati politici
romani de primul ordin, sefii de partide sau fostii presedinti
de consiliu, aveau cunostinta de continutul exact al aliantei
Romaniei cu Triplicea, pana la 1914.

Sanctiunile interna- Dar daca toate pre\ ederile formale din

tionale. pact despre interzicerea räsboiului, de res-
pectul integritätii teritoriale i independentei politice a State-
lor membre, de dezarmarea progresiva, ori cel putin de con-
trol al inarmärilor, insfarsit de publicitatea tratatelor, raman
litera moarta si un Stat sau toate, fac ceeace sunt deprinse sa
faca din vremuri foarte indepärtate, fiindea nu se pot desbara
de apucaturile vechi?
Nu-i asa ea ne-am intors de unde am plecat la 1919 si
ca tot progresul despre care vorbim, rämâneun biet vis frumos ?
lata pentruce autorii pactului au fost determinati sa se
gandeasca si la mäsuri represive contra celor cari ar viola
noua ordine internationala, inainte de a stabili o serie de mä-
suri preventive contra rasboiului de agresiune. In drept, sane-
tiunile prezinta o importantä covarsitoare, fiindca regula de
drept fara constrangere materialä sau moralä ori cel putin farä
garantia nulitatii, in materia regulelor pur foanale, risca sa ra-
manä un simplu postulat, o dorin0 nobild fara rezultat. Cu
atat mai mult, in D. I. P., unde lipsa sanctiunilor, sau greuta-
tea de a le pune in aplicare, a dat loc la atatea entice impo-
triva valorii pozitive a disciplinii
Autorii pactului au cautat sà faca privinta accasta,
operà. pozitivä, Orland seama de realitätile vietii internationale,
prin art. 16, care cuprinde toate formele directe de constran-
gere impotriva agresorului. Consiliul este, in toate cazurile, or-
ganul sanctiunilor, pentruca el este organul executiv al Socie-
tatii, care poate lucra repede §i fgra pierdere de timp. El avi-

www.dacoromanica.ro
 89

zeaza dela caz la caz, in toate imprejurgrile (art. 10, 13, alin.
IV si 17 al. I, Ii i IV), aplicand una din sanctiunile enume-
rate in art. 16, evident dupa posibilitati.
Aceste sanctiuni sunt
Ruperea oricgror leggturi comerciale sau financiare cu
Statul agresor, a oricgror relatiuni peronale cu supusii lui,
din partea celorlalte State si a supusilor respectivi i impiedi-
care efectiva a oricaror legaturi financiare, comerciale sau per-
sonale intre supusii Statului agresor si cei a oricarui alt Stat
fie el membru sau nu al Societkii. Adicg, un blocus pasnic,
dar implicand izolare perfectg, hermetica, de restul omenirii,
sub once forma, pentru Statul care s'a pus in stare de rgsboi
cu restul omenirii. Mgsurä posibilg, dei foarte greu de reali-
zat in practica.
Constrangere cu forta armata, daca prima mgsurg nu
ajunge. Consiliul este dator sà recomande difpritelor guverne
ale Statelor membre efectivele militare, navale si aeriene, cu
care au sg contribue, fiecare, pentru a impune respectul obli-
gatiilor, luate prin pact, de agresor. Mgsura foarte greu de rea-
lizat in practica, aproape imposibilä, dadi o judecgm dupg
inaplicarea de pang acum i tinand seamg de divergentele de
interese dintre State, de egoismul national, care nu intelege
jertfa de sange a armatei proprii pentru salvarea streinului,
insfarsit de dificultätile camandamentului unitar suprem intr'o
forta militara, alckuitä din contingente internationale.
S'a gasit, totusi, un compatriot de-al nostru, rgposatul Dr.
Toma Ionescu, care, la adunarea S. N. din 1920, miscat de a-
pelurile telegrafice disperate de ajutor ale Armeniei, invadata
de armatele rosii bolsevice, a cerut inferventia armata inter-
nationala i a oferit din partea Romaniei, contingentul militar
care sg treacd in ajutorul Armeniei, peste Marea Neagra. de-
sigur farg prealabila aprobare a guvernului din Bucuresti
fgra a fine seamà cá avem cu bolsevicii, pe Nistru, o fron-
tiera mult mai urgent si mai usor de aparat aici, deck pe par-
tea cealaltg a Mgrii Negre.
Ajutor mutual intre membrii Societkii, de ordin eco-
nomic financiar, sau de altfel, spre a putea suporta, fiecare,
mai cu usurintg, pagubele rezultate din aplicarea sanctiunilor
internationale sau din riposta pe care ar da-o agresorul, numai
contra unuia singur dintre participantii la sanctiuni, Tot in co-

www.dacoromanica.ro
 90

mun, mein. brii vor mai lua mäsuri pentru libera s'i usoara tre-
cere, prin teritoriile fiearuia, a fortelor internationale ce iau
parte la o asemenea actiune de consträngere armatd.
Excluderea agresorului din Societate, prin votul una-
nim al Consiliului.
Insfärsit, ineficacitatea, mai bine spus, deaderea din va-
loarea obligatorie internatiOnald, adia nulitatea de drept in-
ternational, pentru once tratat secret, atät timp cat n'a fost in-
registrat la Secretariatul general (art. 18 final).
Sanctiunile intrevdzute de pact se aplia nu numai mem-
brilor, dar si Statelor rdmase in afard de Societate, in cazul
and tulburd pacea internationald prin atacarea unui membru
al S. N. (art. 17).

Colaborarea Statelor Am tratat pang acum prevederile ne.

qi serviciile publicegative ale Pactului S. N., privitoare la mii-
internationale. surilq eventuale impotriva tulburdtorilor
ordinei internationale. Ne-am ocupat de mäsurile politienesti si
de interzicerile politice de tot felul ce se pot lua impotriva in-
fractorilor contra nouei ordine internationale. Deci, am privit
sistemul mtsurilor représive din pact, Dar numai atät nu-i su-
ficient pentru garantarea Oa.
Autorii pactului au formulat si un sistem complex si foafte
elastic pentru incurajarea colaborärii internationale dintre po-
poare. E vorba de dispozitiuni cu caracter, ca sd le spunem
asa, preventive, contra räzboiului. Existd, in aceastd materie,
oarecari nuante in privinta titulaturii, aci acestei colabordri
internationale i s'a dat de unii denumirea de Servicii publica
internationale".
Sunt o multime de Servicii publice si biurouri cu carac-
ter international, care s'au ndscut fie din initiativa Statelor, fie
din cea a particuiarilor ca mult Thainte de constituirea S. N.
Necesitatea sau functiunea creiazä organul, cum se spune, lar
and organul exista il perfectioneazä, il creste si-1 desvoltä po-
trivit nevoilor. Fireste, multe din aceste servicii sau biurouri
de caracter international dinainte de räsboi, ajunseserd la o
organizare juridia internationald, pe bazd de conventii inche-
iate intre Statele interesate (ex. Uniunea monetarä latind de
altd datd, biuroul international de al ferate, de masuri si greu-
tati, biuroul corespunzAtor de postd, telegraf ;.i telefon, etc etc.)

www.dacoromanica.ro
 91

Ei bine. bate acestea sunt, acum, puse, fireste Cu rezerva asen-

timentului Statelor suvérane, sub egida sau patronajul inalt
centralizator al S. N. (art. 24 din alin. I). In acelas articol, ca-
re-i oarecum sediul central al materiei respective din pactul
S. N. si tot in primul aliniat, se adaugä, imediat cà toate cele-
lalte biurouri internationale. cum si once comisiuni menite sà
se ocupe cu gospodärirea treburilor de interes international,
care se va creia ulterioradica dupä constituirea S. N.--vor fi
puse sub autoritatea ei.
Deci. institutia genevezd ne apare, din art. 24 al pactului,
ca un organ central $i suprem de conrdonare, de suprave-
ghiare i indrumare a tuturor institutiilor vechi sau noi de in-
teres international, mai bine spus a tuturor serviciilor publice
de interes international.
Para multe din serviciile publice nationale pe care le cu-
noastem, cu totii, astäzi, n'au fost la inceputue, lor rezultatul
unor sfortäri particulare, ale oamenilor direct interesati cari,
prin unire si cooperare, isi aparau in comun interesele pana
ce s'a suprapus autoritatea suprema j centralizatoare a Statu-
lui ? Abia dupä interventia Statului, aceste servicii, de interes
comun, au devenit servicii publice. Politia, de pildä, la inceput
de mult, credeti dv, cä a avut caracterul de astäzi, de serviciu
public pentru apararea persoanelor i averilor, pe care-I asi-
gura statul? Totusi, cum stiti, de and serviciile publice na-
tionale, adica. de Stat, nu mai functioneazd prea bine, particu-
larii s'au reintors la formele vechi de aparare in comun. Apa-
ritia unei societäti particulare ca d. p, Paza de noapte", co-
respunde tocmai acestui fenomen de and cetatenii nu se mai,
simt destul de bine apdrati, in avutul lor, de politia oficialä,
serviciu public. $i, de cänd Statul, la noi mai tnult ca pe aiurea,
s'a apucat de alte treburi, care nu-s de pregätirea si de rostul
lui, ca d. p. sá faca negustorie ori sa stinghereasa prin tot
soiul de masuri vexatorii pe negustorii de meserie, multe din
serviciile publice oficiale i clasic indeplinite de Stat, nu mai
corespund intru totul nevoilor societatii.
Capitolul colaborärii Statelor si a centralizärii serviciilor
publice internationale, poate fi complectat cu multe parti din
capitolele examinate anterior, sau pe care le vom examina de
acum inainte, cum ar fi cel privitor la organizarea internatio-
nala a muncii si productiei prin institutiile speciale (tratatul
www.dacoromanica.ro
 92

de Versailles si art. 23 alin, a din pact). Sau controlul gene-

ral al comertului de arme si munitiuni cu jirile unde acest
control este absolut necesar in interesul tuturor (art. 23 alin. d
si art. 22. alin. V),. aluzie vaditä la popoarele necivilizate care
trebuesc inarmate. Ori tontrolul acordurilor privitoare la tra-
ficul de femei i copii, la comertul de opium si alte droguri
vatarnatoare de acelas fel (morfina, eter, etc.) materie in parte
mai veche, reluata sub autoritatea S. N. (art. 23 al, c) si care
ar intra in opera umanitara a institutiei. In sfarsit, tot asa, ga-
rantia i pästrarea libertatii comunicatiilor si a transitului si
tratamentul echitabil al comertului tuturor membrilor (art. 23
alin. c) care a ajuns sa constitue un serviciu public internatio-
nal de control daca ne gandim la organismele existente Inca
dinainte de rasboi (comisiile fluviale), inmultite i desvoltate
dupd rasboi.
Dar revenind la art. 24, care constitue, cum am spus, se-
diul materiei, constatam in alin. IIIII dispozitiuni pentru com-
plectarea prevederilor din primul aliniat.
Astfel, pentru toate treburile de interes international, re-
glementate prin conventii generale dar nesupuse controlului
sau biurourilor internationale centralizate la Geneva, secreta-
riatul S. N. va trebui. la cererea partilor si sub rezerva apro-
barii Consiliului, sa adune i sá imparta toate informatiile folo-
sitoare i sa le dea intregul ajutor necesar sau numai dorit.
Chiar ceva mai mult, Consiliul va putea hotari sa se inglobeze
In cheltuelile secretariatului general i acoperirea necesard pen-
tru once biurou sau comisiune, fireste internationale, puse sub
autoritatea Societatii.
Fata de asemenea prevederi generoase din pact, nu-i de
mirare de ce au luat fiinta atatea institutii noi de mare interes
international, cum sunt acelea mentionate anterior ca: Institutul
de cooperatie intelectuala, cel pentru organizarea stiintifica a
muncii, pentru unificarea dreptului privet, pentru cinematograful
educativ, etc. Si tot asa se explica de ce toate initiativele de
interes international se indreapta pline de speranta spre Ge-
neva ca sa obtina ajutorul pretios i patronajul plin de auto-
ritate, fie ca ele pornesc din partea diferitelor guverne sau la
simpla initiativa a unor particulari. Amintim masurile cu ase-
menea caracter in favoarea diferitelor categorii nenorocite de
refugiati armeni, rusi, etc., comitetul Nansen pentru cazul in-

www.dacoromanica.ro
 93

fometarii din Rusia, ori propunerea inca nerealizata pana astazi

de a se infiinta un loc de relegatiune internationala pentru
izularea infractorilor foarte periculosi din omenire, propunere
facuta din initiativa d-lui prof. V. Pella in cadrul preocupärilor
internationale de drept penal.
Organizarea muncii Desigur, activitatea Soc. N. pentru
o a productiei gurarea pacii, nu se reduce numai la pre-
internalionale.
ocupárile politice, ci ea se indeplineste
si pe planul economic al vietii internationale. Multe rasboaie au
avut cauze exclusiv economice.
S'A nu creada nimeni cá prin organizarea muncii $ia pro-
ductiei intemationale trebuesc intelese numai totalitatea unor
masuri, luate in scopul de a remedia raporturile antagonice
dintre. patroni i muncitori !. Dimpotriva; poate fi vorba 5i de
preocupad de ordin financiar : echilibrul bugetar, creditul
imprumuturile publice sub garantia S.' N.
Organizarea internationala a muncii e prevazutä. in Pact
In alin, a al art..23 tratate i am examinat-o in cadrul
B. f. T.
In cadrul acestor preocupad de organizare si indrumare
a muncii si a productiei, conferinta internationalä financiará
dela Bruxelles, din 1920, a determinat infiintarea celeilalte or-
ganizafii tehnice, economica $i financiara pe lana S. N. Gratie
activitatii acestei organizatii, o multime de Stat6 si-au norma-
lizat sltuatia lor economica precara. Austria i Ungaria au fost
salvate de präbusirea economica.
Grecia si Bulgaria au recurs la ajutorul Institutiei dela
Geneva pentru a realiza schimbul de populatii pe urma trata-
tului pacii dela Lausanne. Grecia si-a repatriat peste un milion
de locuitorii adusi din Asia Mica, prin ajutorul imprumutului
obtinut sub garantia S. N.
Estonia si Portugalia, precum i alte State, au recurs la
sfaturile specialistilor experti ai Genevei.
Romania. n'a recurs la sprijinul Genevei, pentru opera
de stabilizare monetara, dinteun amor propriu national, rau
inteles : pana. la 1929, când am facut stabilizarea monetara, Vin-
tilá s'a opus recursului la S. N., iar DI. N. Titulescu,
care sustinea aceastä interventie, n'a staruit indestul. Se spu-
nea ca nu-i demn sá ne punem in sitaatia tarilor mici sau a
www.dacoromanica.ro
 94

invinsilor. N'am recurs la controlul S. N., in schimb ue-am in-

dreptat si am solicitat ajutorul unor bancheri, al caror expert,
trimis pe langa Banca noastra Nationalä, era lipsit de presti-
giul institutiei geneveze.
0 forma de control al creditului mai deghizat pentru sus-
ceptibilitatea noastra nationalá, sub forma unor rapoarte de
-consilieri financian, dar care ne-a lipsit de avantagiile garantiei
S. N. si la cursul de emisie al imprumutului si, foarte proba.
bil, chiar la nivelul dobanzilor.
La 1932 am avut, r.n moment. aerul ca recurgem, in sfar-
sit, la ajutorul Genevei pentru ca, doi ani mai tarziu, sä ne
räsgandim cu desävärsire si sa revenim la deplina libertate prin
noi insine in materie de risipa bäneasca si dezechilibru bud-
getar, dar cu satisfactia unui sentiment de mandrie nationala.
Adevärata mandrie, insá, impune, cum am spus-o totdeauna,
mäsura in cheltueli, simtul econcmiei si ambitia de a ne im-
plini cu sfintenie obligatiile internationale de once fel, dar mai
ales cele financiare fära de care Romania intregita nu-si poate
asigura creditul public pe piata lumii.
Au mai recurs ia S. N. in materii financiare statul liber
Dantzig, Albania si acum in urma, Guatemala.
La Geneva, organizatia financiará economica a S. N. a
ajuns sä-si creeze o procedura practicä si o doctrina proprie.
pe temeiul experientelor facute, pentru insanatosirea monetara
si budgetara a statelor, cum si pantru restabilirea creditului lor
public international.
Libertatea comertuluil Alin, e din art. 23 se preocupa de ga-
§i a transitultul
rantarea libertatii comunicatiilor interna-
tionale si a transitului, precum si de un echitabil tratament
pentru comertul tuturor membril or Societatii.
Pentruca organizarea muncii $i a productiei, pe plan inter-
national, sä aiba rezultate efective pentru binele omenirii si
cauza 06, se impuneau neaparat preocupäri in materia li-
bertatii comerciale si a libertatii transitului. Una fárá celelalte
nu pretueste nimic, pentruca toate aceste activitati ale Statelor,
sunt solidar legate intre ele si nu se pot desvolta in mod izo-
lat, ci numai coordonate impreuna.
Comertul, stingherit prin mäsurile exceptionale de rásboi.
era cu desavärsire paralizat in clipa Oa generale, prin efec-

www.dacoromanica.ro
 95,

tul paraliziei productiei si a distrugerilor pe deoparteprin ne

increderea si egoismul desvoltat in viata rlatiunilor din cauza
imprejurärilor, pe de alta. Numai restabilind cb.t mai repede
si mai bine libertatea comertului international, productia ar fi
gäsit un stimulent important prin posibilitätile de export si de
castig. Dar s'a intamplat tocmai contrariul : Statele, dupa räz-
boiu, s'au inchis si mai mult in politica de protectionism va-
mal, fie din motive de apärarea cursului schimbului, pentru
a-si asigura o balanta a platilor externe activa, fie mai ales,
din ambitie de autarhie economia fiecare urmärind sa-si sa-
tisfack toate nevoile de consumatie din productia nationala.
Astfel, fiecare a sporit printr'un protectionism excesiv. agriculL
tura proprie, daca era tarä industrialä, sau industria nationala,
daca era tara de structura agricola. De aci, a rezultat o situa-
tie foarte ciudata pentru toatä lumea : nimeni nu mai vrea sa
cumpere, dar in schimb toti vor sä vancla si n'au cui. Proble-
ma fiind de cea mai mare insemnätafe pentru cauza pacii,
chesiunea reducerii barierelor, sau cel putin stabilirea unui
sniu de armistitiu temporar pentru mentinerea neschimbata,
färä sporiri noi de tarife vamale, a barierelor existente, a for-
mat obiectul sfortärilor institutiei dela Geneva. Aceasta n'a a-
juns insd, nici dupä conferinta economicà internationalä de la
Geneva, din 1927, decat la simple proecte de viitor, pentru de-
zarmarea vamalei §i economicci a Statelor, inteo situatie, deci,
foarte asemanätoare aceleia a con ferintelor repetate pentru de-
zarmarea militarift. Iri vremurile de astazi, primejdia pentru cauza
pacii, din cauza concurentei comerciale si a con flictelor de na-
tura economica, este cel pu (in tot asa serioasa ca s'i aceea care
poate naste din conflictele cu caracter strict politic.
Sub presiunea crizei tot mai accentuata, care bäntue in
toata lumea 5i'n toate Wile, indiferent daca sunt agricole, in-
dustriale, ori de structura economica mixtä. anii din urmä,
1929-32, au adus pe primul plan al preocupärtlor economiei
internationale, situatia deosebit de grea a tärilor agricole eu-
ropene. Problema unui tarif preferential la importul cerealelor
din partea celorlalte State importatoare din Europa sau a unui
aranjament de alta natura, care sä usureze criza economiei a-
gricole europene, s'a pus, dar färà niel un rezultat pozitiv 'Ja-
na acum. Faptul explicabil prin natura vietii economice I nsasi.
Cät priveste transital international, organizatia tehnica spe-

www.dacoromanica.ro
 96

cialä, de pe langa S. N., a provocat, Inca' din 1921, o confe-

rinta internationald a comunicatiilor si transitului la Barcelona,
cäreia i-a urmat alta, la Geneva, in continuare, doi ani mai
tarziu. Opera realizatá este impunätoare, Caci s'a ajuns la in-
cheierea unor con ventii colective si la stabilirea unor statute
liberale ale cailor de comunicatie internationale de apa i uscat
(fluvii internationale si de interes international cu canalurile co-
respunzatoare, porturile maritime si caile ferate). Reteaua cai-
lor de comunicatie internationale si a transitului, a fost nu nu-
mai restabilitä, in cativa ani, la ceeace era inainte de rasboiu,
Cu toatd multimea frontierelor noi, care intretaie caile comer-
tului international si le stinghereste, dar s'a extins vechea re-
tea pe uscat, ca si pe apä., inmultindu-se legaturile si simplifi-
candu-se formalitatile de control la trecerea granitii. Opera a-
ceasta a mers asa de departe, incat prevederile obligatorii, insa
!imitate de transit si libertate comerciala, inscrise prin trata-
tele pacii generale, in favoarea unor State cu asezare geogra-
fica prea putin convenabilä, au fost nu numai pe deplin satis-
facute, dar in mod larg depasite pe cale conventionala directa,
intre cei interesati, virtutea unor interese comune tuturor
partilor contractante.
Opera umaaitari Un camp asa de vast, poate chiar mult
mai interesant pentru sporirea solidaritätii
si a interdependentei dintre State in cadrul Societatii, fost,
insa, acela al operilor umanitare si de reciproca ajutoare la
combaterea suferintelor si a bolilor din lume (art. 23, alin. c.
§i f. §i art. 25).
Controlul general de aplicare al tuturor acordurilor vechi
de aproape un veac pentru combaterea comertului de sclavi
dintaiu, apoi de femei si de copii, cu preocupäri speciale pen-
tru ocrotirea copiilor i tineretului prin combaterea publicatii-
lor obscene de pilda. Supravegherea si reprimarea negotului
de opium si alte stupefiante care abrutizeaza omenirea, cu un
proect mai vast pentru reducerea treptata a culturilor de plante
vatämatoare din Wile Extremului Orient si inlocuirea lor prin
alte culturi.
Ajutorarea refugiatilor rusi, armeni si greci, repatrierea
prizonierilor de razboiu de pretutindeni, ajutorarea grabnica
prin misiunea Dr. Nansen a populatiilor in fomentate din Rusia
www.dacoromanica.ro
 97

Sovieticä la un moment, insfär§it incheerea conventiei pentru

populatiile lovite de mari nenorociri pe pämänt, 4rtá din pro-
punerea initiala a senatorului italian, Ciraolo, adeväratä asigu-
rare pe bazä de mutualitate a popoarelor pentru Statele expuse
In special cutremurelor de pämänt (Japonia, Italia, Bulgaria,
Statele din America Centrala, etc).
In capitolul operei umanitare, activitatea organizatiei de
igienä, a inscris pagini glorioase. Acestea nu pot rämäne färä
efecte in sfortärile de solidarizare a tuturor popoarelor civili-
zate pentru infrängerea boalelor care bäntue toatä lumea, färä
preferintä sau crutare fata de vre-o natiune de pe glob: tifosul,
paludismul, pelagra, variola, holera §i duma, o adevaratä ofen-
sivä. Din calAtoriile de studii la fata locului ale medicilor
experti dela Geneva i din concluziile §tiintifice de interes
general la care s'a ajuns, am inceput sa beneficiem §i noi,
aläturi de altii. Amintesc cal un Roman, d-1 Dr, Ciuca, fost
profesor la facultatea de medicinä a Universitätii noastre, co-
laboreazà- de multi ani la opera organizatiei de igienä.
Mandatele Mandatul, reglementat de art. 22 din Pact,
internation ale.
este o institutie internationalà, care se aseamä-
nä cu tutela din dr. privat, dar nu i cu tutela din dr, admi-
nistrativ.
Tutela, in dreptul privat, inseamnä ocrotirea celui slab si
incapabil ; in dreptul administtativ, tutela inseamna controlul
unei administratii superioare. Universitätile sunt institutii care
se guverneazä autonom, dar sunt supuse controlului de tuteld
administrativä a ministerului Instructiunei in anume materii.
Tot astfel, Eforiile spitaliceti, dei sunt institutii cu caracter
autonom, sunt totu§i, supuse controlului Statului. Tutela inter-
nationalä. sub forma mandatului se aseamänä cu cea din
dr- privat prin aceea cA se protejazA cel slab §i incapabil.
Mandatul este o institutie creatà la pacea generalä, prin tratate
prin pactul S. N., in vederea administrärii teritoriilor colo-
niale, scoase de sub stäpânirea fo*tilor inamici : coloniile ger-
mane de pretutindeni §i o parte din tinuturile aziatice turce§ti.
Fiind vorba de populatii ce nu sunt incä rin stare sä se auto-
guverneze, din cauza grelelor conditii ale vietii moderne
intrucat teritoriile respective au incetat de a se afla sub auto-
ritatea Statelor care le guvernau in trecut. ele au fost puse,
www.dacoromanica.ro 7
 98

prin pact, sub regimul tutelei internationale, incredintata unor

natiuni pregatite, care prin mijloacele, experienta si asezarea
lor geografica" sunt in masura sa-si ja raspunderea in calitate
de mandatare ale S. N. Buna starea i desvoltarea acestei po-
pulatii, constitue o sfanta misiune de civilizatie. pe care Statele
mandatare o vor indeplini, sub controlul S. N., prin organul
special instituit : comisia mandatelor.
Distributia acestor mandate a fost, insa, anterior stabilita
de marile pulen i invingaloare, iar S, N. i s'a trecut mana spre
a exercita controlul daca administratia se face in regiunile
supuse mandatelor, conform prevederilor art. 22 pact.
E drept cà regimul man datelor acestora variaza dupa
gradul de desvoltare al populatiei, dupa situatia geografica a
teritoriului respectiv, dupa conditiile lui economice, in sfarsit,
dupa once alte imprejuräri asemanatoare (alin. III, art. 22).
De aci si gradatia cel or trei categorii de mandate : A. B.
C. Din prima categorie, fac parte fostele terítorii turcesti : Me-
sopotamia, Siria, Libanul $i Palestina cu populatii aproape ca-
pabile sa se guverneze singure sa fie recunoscute ca natiuni
independente, dar care tot mai au nevoe de un mandatar in-
drumätor. De aici, luarea in eama a dorintelor populatiei
locale in alegerea mandatarului. In Mesopotamia sí tinuturile
vecine Persiei, regiuni bogate in petrol, mandatul a fost asu-
mat de Aglia, in celelalte pärti, de Franta, potrivit unor vechi
traditionale legaturi franceze cu populatiile respective.
Dintr'a doua, mandatele B, fac parte fostele colonii ger-
mane si Africa, unde populatiile sunt mai putin pregatite
decat cele din categoria precedenta. Mandatarul va impie-
dica negotul de sclavi, precum i negotul de arme si al-
cool. Bauturile alcoolice la populatiile acestea din regiuni
fierbinti, pot avea efecte ucigatoare. De asemeni, se va garanta
libertatea constiintei si a credintelor religioase, in limitele ordi-
nei publice si bunelor moravuri. Se interzice ridicare de forti-
ficatii i stabilirea de baze militare sau navale in teritoriile res-
pective, precum i inrolarea indigenilor, afara de instructia
militara, strict necesara pentru politia si apararea teritoriilor.
Mandatarul are in sfarsit, egalitate de tratament comercial cu
toti ceilalti membri ai Societätii in teritoriul ce i-a fost pus
sub tutela. Puteri mandatare : Anglia si Franta.
In ultima categorie, mandatele C, intrá teritoriile cu po-
www.dacoromanica.ro
 99

pulatii foarte rare si inapoiate, cu suprafatd prea reclusa si.

aflate prea departe de once centru de civilizatie. Addogand
la aceste elemente, vecinatatea lor foarte apropiatd Cu terito-
riul mandatarului, sau poate si alte imprejurari, ele se vor
administra mai bine sub legile mandatarului, ca parte integranta
a teritoriului ski si numai sub rezerva garantiilor din mandatul
precedent pentru populatia respectiva.
E cazul coloniilor germane din Oceania, insulele Caroline,
preluate de Anglia, iar cele din Asia, trecute Japoniei, ca pu-
terea mandatara cea mai apropiata.
Institutia mandatelor internationale, dei in forma si prin
conditiile de control ale S. N. este notiä, ca idee de tuteld
internationala, fata de populatii ce vor ajunge in curand la
deplind independenta, aminteste protectoratul european colectiv
asupra principatelor romdne, in urma congresului de
dela Paris (1E56).
Notdm, deasemenea, ca distribuía mandatelor s'a fdcut
intre Anglia, Franta si Japonia, Italia fiind exclusa deba bene-
ficiile acestei sarcini de incredere internationald, spre mare ei
nemultumire. Cat priveste Statele-Unite, fusese un moment
vorba sa-si asume sarcina tutelei in Armenia, dar din cauza
neintelegerilor dintre factorii conducatori ai politicei americane
proectul initial a fost dat uitarii si Armenia un moment libera
a recazut sub stdpanirea vecinilor opresori de veacuri: Turcii
vi Rusii bolsevici.
Pactul S. N. vi trata- Intre Pact si tratatele Pdci generale
tele picii generale.
exista o legdtura indisolubila, prin conco-
mitenta pregatirii st semnarii lor. Textele celor 4 prime tratate
de pace (Versailles St Germain, Neuilly si Trianon) cuprind
in fruntea lor, textul celor 26 articole din pact, dupd care
urmeaza textul insuvi al tratatului de pace, incepand cu art. 27.
Numerotatia fiind continua, pactul S. N. constitue insasi
baza constitutionala a nouiei ordine internationale, asa precum
Constitutia este baza ordinei interne a unui Stat modern. Pre-
cum toate legile intr'un Stat constitutional, sunt facute in spi-
ritul sl conform prevederilor pactului fundamental Consti-
tutia, tot astfel tratatele pacii generale s'au clädit, in mod
logic, pe pactul international al S. N., avdnd numai, pe dea-
supra, texte stabilitoare de noui frontiere, potrivit principiulta
www.dacoromanica.ro
 100

de nationalitate, cum si celelalte prevederi faja de agresorii

invinsi (reparatiuni, sanctiuni, clauze economice, dezarmarea
lor, etc.)
Legatura aceasta in timp, sub raportul pregatirii si a
semnarii, si'n spatiu, prin tipärirea pactului S. N. in fruntea
tratatelor de pace, ne apare si expres formulata chiar in textul
alin. I art. 5 din pact cand e vorl?a de exceptii dela regula
procedurala a unanimitati rezultand din dispozitile contrarii
ale prezentului pact sau ale clauzelor prezentului tratat". in
aceiasi propozitie se enumera inglobandu-le intr'un tratament
uniform de exceptie dispozitiile din pact si din tratat. Legatura
aceasta indisolubila mai rezulta si din art. 10 al pactului unde
este vorba de garantia respectului integritatii teritoriale si a
independentei politice actuale a membrilor societatii, impotriva
oricarii agresiuni din afarä. integritate §i independenici astfel
cum rezulta din prezentul tratat care urmeazá dupa tetul
pactului.
Romania o S. N., vi- De aci nu-i greu de tras o concluzie
zita regelui Ferdinand hotaratoare, fara replica sau rezerva de
la Geneva.
once fel cand e vorba sa raspund la fi-
reasca intrebare a cuiva : care poate si trebue &A fie atitudinea
Romaniei WA de institutia pacifista dela Geneva ?
Nu putem fi decal partizanii ei cei mai credinciosi chiar
daca nu-i in stare sa ne ofere desavarsita siguran la a frontie-
relor si a vietii noastre de Stat, in complexul dusmaniilor si.
al invidiilor revansarde din afara. Desigur, noi am don i sa
poata mai mult in materia aceasta, dar trebue sa ne multumim
si cu atat cat e'n stare sa ne dea. In materie de siguranta
internationala e mai bine sa Atli ceva, cat de putin, decat sa
adopti formula absoluta .si simplista; totul sau nimic !" caci
absolutul nu este propriu operelor omenesti si, mai ales, e tot-
deauna contrar imprejurärilor vietii politice.
Cea mai blind pavaza a sigurantei nationale e tot puterea
noastra, pe ea trebue sa ne bizuim din primul ceas pana la
urma, fära sa ne lasam pe nadejdea altora, dar aceasta nu
inseamna respingere a ajutorului care ne poate veni de aiurea,
de ori unde.
Definind care trebue sa fie atitudinea natiei noastre fata
de S. N. nu fac decat sa exprim o atitudine oficiala a Statului
www.dacoromanica.ro
 101

roman stabilitg cu o autoritate färä seamgn de regele intregi-

tor de targ, Ferdinand 1,
Intr'adevär, la 9 Mai 1924, regele Ferdinand aflandu-se
In Elvetia, impreung cu regina Maria, a tinut sä facA o vizità
oficialg la Secretariatu1 general dela Geneva, unde Suveranii
Romani au fost primiti, cu solemnitate i emotie, de toatg
lumnea in cap cu secretarul general, sir James Erik Drum-
mond. Era cea d'intai vizitä pe care un $ef de Stat, cap inco-
ronat, o Facea institutiei de pace $i colaborare internationala
{lela infiintarea ei.
Secretarul general, care tocmai in anul precedent vizitase
Bucure$tii, salutand intr'o cuvantare solemnä pe Suveranul
Romaniei, a avut prilejul, el $i lumea intreagg, sà asculte ur-
mgtoarele cuvinte de rdspuns ale regelui Ferdinand, in numele
Romaniei de curand intregitä in granitele nationale :
Aducem o noug mgrturie despre simtgmintele Romaniei
Lap' de aceastä institutie internationalg.
Inf-aptuindu--$i dupä veacuri de suferintä $i de urgii,
idealul national, cäutand pacea pentru a se putea consolida,
neurmärind nici un scop agresiv, dorind mentinerea deplinä
respectul credincios al tratatelor in fiintg, poporul roman este
in chip deosebit inchinat operei de pace, de solidaritate $i de
bura intelegere care alcatuesc grija S. N".
Cuvintele regale s'au incheiat prin aceastà categorica asi-
gurare cdtre secretarul general :
Cat prive$te Romania, ea va fi totdeauna gata, a$a cum
ati putut sà vg convingeti cu prilejul vizitei Dv. la Bucuresti,
sg và ajute pentru a asigura in lume biruinta idealului de
umanitate $i de dreptate pe care-1 urmgre$te S. N".
La aceste cuvinte regale socotesc cg nu mai este nimic
{le adäugat pentru gandirea, simtirea i actiunea romaneascg
in concordantg cu idealurile institutiei dela Geneva.
Revizuirea pactului Pactul S. N., ca once constitutie scrisg.,
S. N.
cuprinde dispozitii precise si. dinainte sta-
bilite, pentru revizuire $i adaptare la noile nevoi internationale.
Chestiunea revizuirii pactului S. N. spre deosebire de
chestiunea revizuirii tratatelor de paceeste mult mai generalä
deaceea intereseazd mai putin lumea. Pecand revizuirea tra-
tatelor de pace ar interesa pe fiecare popor in parte, prin

www.dacoromanica.ro
 102

atingerea intereselor nationale ale unuia sau altuia revizuirea

pactului e de ordin cu totul international.
Ideea si notiunea revizuirif atdt a pactului, cat si a
tratatelor de pace e in strAnsa legdturd cu legea evolutiunii
si a transformdrii lucrurilor s'i fenomenelor din univers. Nu
trebue s'd uite nimeni, ea' pactul si tratatele nu sunt vesnice,
precum nimic din cele omenesti nu este vesnic.
Viata sociald- se allá in permanentd evolutie, iar S. N.
este un organism viu si elastic al acestei evolutii sociale. Deci
S. N. trebue sa fie in mäsurd a evolua si a se adapta noilor
cerinte ale vietii internationale.
In legdturd cu aceastd idee a posibilitdtii de revizuire a
pactului S. N., d-1 prof. Verdross dela Universitatea din Viena
intr'o lucrare a sa Constitufia comunitàfii intemalionale",
incearcd sä degajeze din principiile de D. I. P. existenta unei
constitutii internationale.
Pactul S. N. este o Constitutie a constitutiilor, un fel de
vArf al uuei piramide, formatd din toate constitutiile lumii. D-I
Verdross considerd pe drept cuvdnt cd aceasta Constitutie a
lumii a existat chiar inainte de crearea S. N., si inainte de a
fi fost inscrisd in texte formale. Ea a existat mai inainte, pen-
trucd. i-au dat nastere raporturile tot mai intense dintre popoa-
rele lumii. Traiul oamenilor, trecând dincolo de frontierele-
nationale, a dat nastere la relatiuni si regule de drept de ca-
racter international. Prin urmare, pe mdsurd ce aceste relatiuni
internationale evoluiazd si se schimbd in aceias mdsurd s'i regulele
de drept international trebue sd li se adapteze.
Odatá notiunea revizuirii clarificatd, se pune intrebarea :
cum se poate revizui pactul S. N., sau care este procedura de
urmat, pentru a realiza aceastd revizuire ?
Desigur, in privinta procedurii revizuirii, s'au ivit dela
inceput dificultdti. Putinta revizuirii pactului este prevdzutä in
art. 26, care dispune cd' modificdrile aduse pactului vor intra
In vigoare dupdce vor fi ratificate de Consiliu cu unanimitatea
membrilor s'i de adunare cu majoritatea lor.
Pe de altá parte, art. 5, consaced in alin. I regula unani-
miteifii, care este necesard pentru valabilitatea unei hotdrari
datd de Adunare sau Consiliu In chestiuni de fond arätând
totodatd si cxcepfia la aceastä reguld a unanimitdtii : afard de
vreo dispozitiune hotarat contrard acestui Pact sau clauzelor

www.dacoromanica.ro
 103

prezentului Tratat", hotärarile A dunärii s'au ale Consiliului se

dau cu unanimitatea voturilor membrilor prezenti la seal la
respectiva. Pe cand in chestiunile de fond e nevoie de hota-
rari luate in unanimitate alin. II al art, 5, dispune ea in ches-
tiuni de procedurä, aceste decizii se iau, atat de Consiliu, cat
si de Adunare numai cu majoritatea mernbrilor.
Cu un cuvant la S. N. in materie de revizuire conditia
unanimita(ii in Consiliu si a majoriteitii in Adunare, este abso-
lut necesara.
La intocmirea pactului S. N., la care, la inceput au
participat toate marile puteri, si cateva din cele mici, iar mai
tarziu au fost admise printre acestea din urma si Romania,
prin ministrul Const. Diamandy reprezentantul Frantei,
Leon Bourgeois, teoreticianul scoalei solidariste, a sustinut cu
tarie, conditia unanimitatii pentru once hotarare a S. N., chiar
si in cazul admiterii de noi membri. Dimpotriva, reprezentantul
Statelor Unite, Wilson a cerut simpla majoritate pentru admi-
terea de noi membri, iar pentru toate lucrärile Consiliului,
unanimitate.
Desigur nu s'a adoptat nici prima, nici a doua propunere
ci s'a stabilit o transactie admitandu-se pentru primirea de noi
membri, maioritatea de 2/3 (doug treimi) precum stim.
Punctul de vedere francez era, desigur, extrem, caci se
aseamana cu acel drept de veto, care a paralizat normala des-
voltare a unor state in decursul istoriei. Exemplul cel mai tipic
ni 1-a dat Polonia, care, din cauza acestui drept de veto a fost
un camp prielnic de sfasiere pentru vecinii hrapareti.
Desigur, dacd s'ar fi admis unanimitatea in absolut toate
materiile la S. N., astazi, dupä 15 ani de existenta, aceasta
institutie poate n'ar mai fi avut niciun membru daca tinem
seama de prevederile privitoare la retragerea membrilor. In
situatia de acum, numai in trei ipoteze poate un membru sa
iasa din sanul Societatii ; 1) cu preaviz. 2) fiind sanctionat cu
excluderea, 3) dind se opune la revizuirea pactulut, ipoteza pre-
vazuta de art. 26, al. II.
Dar si in acest din urmä caz exista o portifa de scapare,
pentrucä art. 26, al I spune, ca modificarile pactului vor intra
In vigoare, numai dup.& ce vor fi ratificate de Consi!iu in una-
nimitate si de Adunare, in majoritate. Deci, membrii Consiliului
unde sunt reprezentanti permanenti ai marilor puteri, trebuind
www.dacoromanica.ro
 104

sa la hotarari in unanimitate, marile puteri dispun de un mij-

loc de a impiedica totdeauna o hotarare care nu le convine
ceeace nu se poate cu Statele mici.
Adevarul e ca Statele mari n'au practicat sabotarea S. N.
ci in genere cand nu le-a convenit ceva au preferat sa se re-
traga pur i simplu din Societate (Exemplul Germaniei
Japoniei).
Conditiunea unanimitatii pentru hotararile Consiliului a
fost stabilita mai ales in urma atitudinii Statelor Unite : Wilson
a fost presat mult de opinia publica americana. Un senator
american Capper of Kansas scria intr'un cotidian. Voi fi tot-
deauna i in chip categoric impotriva oricarui aranjament care
ar ingadui natiunilor streine printr'un vot de majoritate al repre-
zentantilor lor la S. N. sa spuna cand trebue tara asta sa tri-
mita copiii americani i cdfi anume spre a lupta pe campiile
de batae europeane.
Revenind la chestiunea revizuirii pactului, dupa toate cate
am spus mai sus, ea se poate face, potrivit art. 26, prin amen-
damente. Dela 1920 pana astazi, deci in decurs de 15 ani dela
ratificarea pacii generale de catra Germania, cand S. N. a
inceput sà functioneze in mod efectiv, pactul a primit cateva
modificari.
Prima modificare este cea din 1926, cu prilejul admiterei
Germaniei modificare adusa art. 4. caruia i s'a adaugat un nou
aliniat (al. II bis), referitor la primirea membrilor nepermanentj
in Consiliu. and Germaniei i s'a acordat un loc permanent in
Consiliu, o multime de State membre au inceput sa ceara
ele cate un asemenea loc. Pentru a limpezi aceasta situatie,
caci al. II vechiu al art. 4 era neprecis, s'a adaugat acest nou
aliniat, care dispune ca. Adunarea fixeaza cu majoritate de
doua treimi regulile privitoare la alegerea membrilor ne-
permanenti ai consiliului si'n special regulile privitoare la
durata mandatului si la condifiile de reeligibilitate. Prin urmare,
atat pentru deciziile Adunarii privind primirea noilor membri
cat si la stabilirea numarului membrilor nepermanenti in Con-
siliu e necesara o majoritate de douei treimi in sanul Adunarii.
O alta modificare adusa pactului S. N. este cea din 1924, pri-
vitoare la bugetul S. N. Rana la aceesta data, cheltuelile So-
cietatii erau fixate dupg normele Uniunii postale Universale.

www.dacoromanica.ro
 105

Prin modificarea adusa alin. V din art. 6, cheltuelile Societatii

vor fi suportate de catre Membri, in pro portia hotarata de
catre Adunare, pe viitor. In fine, ultima modificare e cea din
26 Septembrie 1924, adusa art. 12 s't 13 drn pact. Art. 12, al
I, hotaraste ca daca se iveste un diferend intre membrii Soc.,
acest diferend va fi supus, fie arbitrajului, sau unui regulament
iudiciar (cuvinte adaugate, pentru a largi notiunea aplanarii
diferendelor. Deasemenea ei nu vor putea recuzge la razboi,
inainte de expirarea unuf termen de 3 luni dupa darea sen-
tintei arbitrale, sau judiciare.
Aceeasi notfune, de judiciar" este intercalatä', pentru mai
multa preciziune si in textul art. 13. Alin, III al art. 13 este
nou si dispune ca diferendul va fi supus Curtii permanente de
iustitie internationala dela Haga, sad oricarei alte jurisductiuni
sau curti desemnata de parti sau prevazuta In conventiunile
lor anterioare.
Desigur, ca, in momentul intoctnirii pactului S. N., ne-
existind inca aceasta curte de justitie internationala, nici nu
putea sa aiba o astfel de dispozitie in sensul de mai sus. Pre-
cum stim, Curtea permanenta de justitie internationala dela
Haga a fost infiintata pe temeiul prevederii din art. 14 al pac-
tului S. N., dar odata infiintata aceasta institutie suprema de
justitie internationala intre State. fiinta ei a trebuit in mod
logic sa fie mentionata expres in chiar textul pactului (noul
alin. III art. 13) ca organ judiciar de trimitere a impricinatilor
vietii internationale.
Cum vA dati foarte bine seama de importanta procedurii
pentru realizarea drepturilor individuale. ca si pentru pastrarea
si devoltarea dreptului in genere, revizuirea pactului ne-a
impus un examen amanuntit a unei chestiuni procedurale : cum
se face revizuirea pactului S. N., chestiuni perfect asemängtoare
cu intrebarea din dreptul public national : Cum se revizueste
Constitutia 7 Partea procedurala a pactului S. N. tratata mai
inaite in treacat a revenit acum din nou in preocuparile noastre
si o vom regasi si'n materia revizuirii tratatelor in genere,
problema de asemeni inscrisa in pactul S. N.
Revizuirea tratatelor Mai importanta s't mai gravä' decat ches.
de pace.
tia revizuirii pactului, este aceea privitoare
la reviztiirea tratatelor de pace. Cu ath't mai mult astazi cand

www.dacoromanica.ro
 106

traim, de atatia ani, in perioada de propaganda revizionista

furibunda, din partea invinsilor de eri, ba chiar si din partea
unora dintre beneficiarii acestor tratate.
Ce-am spus despre revizuirea pactului S. N. si ce stim
despre revizuirea Constitutiilor isi gaseste aplicare si'n cazul
tratatelor de pace. Sunt revizuibile ca tot ce este feipturcl sau
opera omeneascci. Legea natured a evolutiei permanente ne
invata 6 total se schimba si se transforma, in natura. Deci,
tratatele nu sunt, nu pot fi nici imuabile, nici vesnke. Din chiar
clipa cand sunt semnate, incep sa fie revizuibile si, cel putin,
una dintre partile samnatare, daca nu amandoua, se gandeste
la viitoarea si cat mai apropiata revizuire potrivit cu näzuintele,
ambitiile ori interesele fiecaruia. Viata insemneaza once, dar
nu stabilitate sau imobilitate, durabilitate ori vesnicie e o ne-
contenita miscare schimbatoare.
Pretentia despre trainicia sau vesnicia tratatelor e tot asa
de absurda ca si ambitia constituantilor francezi, dela inceputul
veacului al XIX-lea. de a inzestra natiunea cu o Constitutie
ve§nicd din spirit de reactiune impotriva perioadei de nesfar-
slid nestabilitate constitutionala ce a urmat indata dupa marea
revolutie.
Un tratat de pace nu inseamna decat un singur moment
din evolutia raporturilor internationale dintre co-contractantii
respectivi, un soiu de fotografie instantanee in raport cu lungi-
mea veacurilor care a surprins si a inregistrat ca pe o placa,
aproximativ cu precizie, raportul de forte dintre parti existent
in clipa semnaturii tratatului. Atat si nimic mai mult fiindca
evolutia acestor raporturi isi continua cursul ei firesc si revi-
zueste mereu, pe cale pasnica, abroga prevederi inaplicabile
ori gresite, iar cate °data', revizuirea evolutionistifi poate deveni
revolutionard, prin izbucnirea din nou a razboiului.
Prevederea cuprinsa in art. 19 din pact nu este, din acest
punct de vedere, contrarie realitatilor vietii internationale, ci e
dimpotriva, perfect potrivita cu scopurile Societätii Natiunilor,
'care este un organism elastic si evolutiv, capabil a se adapta
imprejurarilor vietií internationale si tinut sa vegheze neintre-
rupt la pastrarea pacii prin prevenírea räsboiului.
Pretul platit pentru inlaturarea rasboiului ori cat de scump
nu va fi, niciodata, prea mare chiar ca.nd acest pret ar fi re-
vizuirea tratatelor de pace !.

www.dacoromanica.ro
 107

In privinta aceasta, cuprinsul art 19, care dd numai Adu-

ndrii S. N., grija si competinta in materie revizionista, este at
se poate de lamurit and spun e:
A dunarea poate din and in and sa-i pofteasa pe mem-
brii Societatii a face o timid cercetare (revedere) a tratatelor
ce au ajuns inaplicabile, precum si a situatiunilor internatio-
nale a caror pästrare ar putea sa primejduiasa pacea lumei".
Prevederile acestea, pe care le vom examina, nu sunt in
contrazicere cu teoriile juridice despre valoarea tratatelor si
nici cu principiile generale care urmaresc sa le asigure respec-
tul in interesul ordinei si al stabilitatii, fdrcl de care nu sunt cu
pulinlä civil/zafia si progresul omenirii.
Ca $i'n materia autonomiei vointselor particulare si a li-
bertätii contractelor, in limitele de ordine publica si de bune
moravuri, tratatele constituesc legea obligatorie a partilor con-
tractante. Tratatele sau conventiile, odata incheiate, trebuesc
respectate si executate de parti, cu buna credintä. : pacta sunt
servanda. Chiar daa ne lipseste o autoritate superioara Statelor
cu forta necesara de constrangere impotriva pärtii de rea cre-
dinta, care vrea A rupa unilateral contractul regulat incheiat
principiul acesta juridic, regula fundamentala in convetuirea
lnternationala a Statelor civilizate, se respecta'. Toate Statele
isi fac un punct de onoare din respectarea tratatelor semnate
asa cum oamenii de cinste inteleg sa-si respecte cuvantul dat,
dintr'un considerent pur egoist cu aparenta de inalta moralitate.
Creditul si increderea dintre oameni ca si dintre State se in-
temeiaza pe respectul angajamentelor luate verbal ori prin scris.
Disciplina D. I. P. nu admite deat in chip cu totul ex-
ceptional. dei nu sunt de acord toti autorii in privinta aceasta
o singura abatere dela regula fundamentala formulata, prin asa
zisd clauza rebus sic stantibus". Adia, respectul si executarea
Cu sfintenie a tratatelor semnate atdt timp cdt nu s'au schimbat
situatiile pe care le-au avut in vedere contractantii. E ceeace
In dreptul privat poarta denumirea de teoria impreviziunii
pentru a in dreptati pretentia" unilaterala a ruperii contractelor
prin interventia justitiei.
In treacat vom nota ea majoritatea internationalistilor cari
admit existenta tacitd a clauzei rebus sic stantibus, in once tra-
tat sunt mai ales cei din doctrina germana a D. I. P. ina di-
nainte de rasboi. Asa se explica' violarea neutralitatii belgiene

www.dacoromanica.ro
 108

garantata printr'un tratat semnat si de Prusia, cum si justifi-

carea comodä a cancelarului german Bethman von Holweg ca
nevoia nu cunoaste legeg (Nott Kennt kein gebot) si cu a-
dausul ca tratatele nu sunt, la urma urmelor, cleat niste bu-
cati de hartie. Nevoia de viatä si de expansiune a unui Stat
nu se impiedica prin simple interziceri scrise in tratate,bru-
talitate cuprinzätoare din nenorocire si de o bung. parte de a-
devär. Dar ce devine o viata internationalä, de permanentä ne-
siguranta si amenintare din afara, pentru fiecare Stat, daca ad-
mitem, cu usurinta, clauza exceptionalä rebus sic stantibus §i
inläturäm regula fundamentala de respect datorit tratatelor?.
Un iad al temerii si al neincrederii ca si viata nationala
a Statelor unde nu mai exista garantia legalà a respectului con-
tractelor de drept privat.!
Prevederea cuprinsä in pactul S. N. urmareste tocmai sa
evite asemenea situatiuni coordonand nevoia de sigurantä si de
stabilitate cu nevoia de evolutie si de transformare naturala,
färá sguduiri sangeroase.
Punand fa-ra in fata textul francez cu cel englez al pac-
tului, termenii art. 19 nu coincid perfect cáci dacä, in fran-
ceza inviter" are un inteles oarecum imperativ sau cel putin
categoric, in engleza adunarea may advise" inseamna ca" poate
numai sa-si dea parerea", sa avizeze, sä sfatuiasce reexa-
minarea tratatelor. Din comparatia aceasta, doui autori germani,
prof, Schucking si Wehberg, in lucrarea lor, astazi clasicä, de
comentar al pactului S. N. Die Satzung des Völkerbundes"
au tras concluzia primejdioasä impotriva unui vot. cu unanimi-
late al adunärii, cu privire la revizuire, in ipoteza art. 19, findca
nu e vorba decat de formularea unei simple pared, neobliga-
torie.
Daca, insä, citim si partea Huard a art. 19 unde, dupá
reexaminarea tratatelor inaplicabile, este vorba $i de situatiile
internationale a caror mentinere" ar putea sä puna in pri-
mejdie pacea lumei", constatäm ca ne gasim intr'o ipoteza a-
semänätoare intrevàzuta si prin alin. II final din art. 11, dar
ne aflarn mai ales in cazul competintei de fond a Consiliului
si a adunarii preväzuta de art. 4 alin. IV si art. 3 alin. III
(pacea lumei). Regula de lucru a celor douä organe ale Socie-
tätii in materiile de fond prevede, in mod categoric, unanimi-
tatea (art. 5 alin. I), afara de cazurile exprese de exceptie din

www.dacoromanica.ro
 109

pact $i din tratate, dupa cum tot asa de categoric se prevede

majoritatea simplà in once chestiune strict procedurald (art. 5,
alin. II).
Aplicarea art. 19 e totu$i foarte grea §i pana astazi a
a ramas singurul articol care nu s'a aplicat, din toate cele 26
ale pactului si nici nu i-se poate prevedea o apropiata aplicare.
Cereri de revizuire intemeiate pe acest articol n'au lipsit
nici Oda acum. Sunt in total trei : cloud din 1920 pentru tra-
tate dinainte de razboi intaia formulata de Bolivia contra
Chile pentru un tratat din 1904 $i a doua de Peru contra Chile
pentru un tratat din 1883, lar a treia a fost fäcuta in 1929 de
China pentru revizuirea asa ziselor tratate inegale, cu puteHle
streine, pentru ca mentin privilegiul capitulatiilor stravechi in
favoarea supu$ilor streini din republica aziatica.
Cererea chineza a intarziat in labirintul procedural dela
Geneva, Peru $i-a retras ulterior reclamatia si n'a ramas in
desbateri, pana la adunarea din 1921, deck afacerea Bolivia
Chile pentru TacnaArica. Un comitet de trei juri$ti a studiat
chestia $i a raportat Adunarii, iar Statele interesate au pre-
zentat, fiecare, tema juridicà prin reprezentantii lor inarmati $i
cu consultatiii dela internationali ti de o mare autoritate.
Concluziile care s'au desprins au fost ca Adunarea nu
poate modifica, singu- rei, vre-un tratat, rnodificarea fiind de
exclusiva competenta a Statelor contractante".
Unul dintre juristii consultati a gasit ca art. 19 vorbeste
numai de examinarea tratatelor, dar nu $i de revizuirea lor".
Si fiindcä guvernul chilian intelegea prin expresia tratate, ,,ina-
plicabile" tratate neexecutate", jurisconsultul francez Paul
Fauchille, in consultatia data, a definit ca un tratat este ina-
plicabil cand a ajuns a$a pe urma unui fapt independent de
vointa partilor"- Nu-i de ajuns sa fie vorba de o greutate de
executare, ci Q necesara o neputinta de executare". Definitie
perfect intemeiata daca tinem seama ca un tratat implied obli-
gatia de indeplinire, cu buna credinta, din partea semnatarilor'
dar nu rea credinta sau piedici puse chiar de ace$tia la exe-
cutare, pentru a invoca, apoi inaplicabilitatea provocatii. Un
principiu de morala cu valoare juridica e cuprins in regula
nemo auditur propriam turpitudinem allegans §i trebue sa-1
amintim in cazul art. 19 din pact contra Statului de rea cre-
dint5, la executare,
www.dacoromanica.ro
 110

De altfel, e interesant de notat cà la prima adunare a S.

N., delegatul francez, Leon Bourgeois, unul dintre colaboratori
la redactarea pactului, a invocat ca argument impotriva compe
tin fei revizionisie a Adunàrii prezenta neutrilor, cari n'au parti-
cipat la incheerea tratatelor de pace si fata de care aceste
tratate sunt, prin urmare res inter alias acta.
Cu toate acestea, tratatele s'au revizuit chiar peinei cicum in
cei 15 ani, i continuer sei se revizuiascei sub ochii nostri.
E destul sa ne amintim a dela semnarea tratatului de
Versailles Oda astazi Germania a redobandit treptat, uneori
cu asentimentul aliatilor, alte ori fárä, plenitudinea suveranitatii
teritoriale i aeriene : evacuarea treptatä a zonelor rhenane-
lichidarea chestiei Saar si reluarea libertatii de navigatie aeriana
restransa dela inceput. A mai obtinut: reducerea treptata a
capitolului reparatiunilor prin scaderile succesive ale planurilor
Dawes si Yung si a moratoriului Hoover, chiar dupa acordurile
dela Haga si Lausanne. In materie de dezarmare, impusa prin
partea V a tratatului de Versailles, ea s'a inarmat clandestin
apoi, pe fata, pana la ultimele discutii pentru un pact colec-
tiv de siguranta aeriana, cu Anglia si Franta, and a marturisit,
inteo nota oficiala, ca este gata sa ofere colaborarea flotei ae-
Ilene militare in interesul pacii, dei pacea de Versailles inter-
zice In mod absolut aviatia militarà ,Germaniei. Gleichbereti-
gung"-ul e aproape de realizare unilateralä si nu pare departe
recunoasterea formala a celeilalte pärti.
Nu mai raman in asemenea caz in vigoare decat clauzele
-teritoriale si, fireste, ceea ce sa implinit din celelalte hotärari
dela Versailles.
Campania revizionista a invinsilor e in plina desfasurare
trebuie s'o recunoastem, in succes fiindca fosti aliati n'au
dorinta si putinta sa desläntue prin rezistenta ori incercare
de sanctiuni un nou razboi. Teama de rasboi e mai puternica
decat dorinta de pace.
Revizionismul Se cuvine sà facem un loc special revizionis-
magiilar.
mului maghiar, care priveste direct si foarte
de aproape Romania.
Ungaria intretine campania revizionista chiar din ziva
cand a semnat tratatul dela Trianon, cu o tenacitate {Ara pereche
cu sacrificii uimitoare, impotriva tuturor Statelor care au
www.dacoromanica.ro
 111

dobandit teritoriile foste maghiare, pe temeiul acelui tratat.

Dar revizionismul maghiar aste indreptat mai ales impotriva
tarn noastre fiindca partea recunoscuta noua prin pacea dela
Trianon este cu mult mai mare decat teritoriile dobandite de
celelalte State onostenitoare din fosta Ungarie.
Tema revizionista maghiara contra Romaniei a folosit, pe
rand, toate prilejurile ce i-s'au oferit sau mai bine spus, bate
chestiile" care se puteau exploata, cu folos, in opinia publica
a lumei intregi, spre a infatisa Romania intr'o lumina defavo-
rabila si a trezi in schimb compatimire pentru Ungaria nedrep-
tatitá prin tratatul dela Trianon.
Cea dintii temi de campanie impotriva Rominiei a
fost cererea de despägubiri, la Comisiunea de reparatiuni, pen-
tru pagubele provocate de ocupatia armatelor romane in teri_
toriul ungar si la Budapesta, cu ocazia operatiilor militare ce
ne-au fost impuse, in legitima apärare, de atacul unguresc, sub
guvernarea comunista a lui Bela Kun (1919). Guvernul ma-
ghiar si-a intemeiat reclamatia de despagubiri in suma de circa
54 miliarde coroane, (care, chiar la cursul scazut de atunci, in-
semna foarte mult) pe o portita läsata deschisa, in chip foarte
ciudat, numai prin art. 181 din tratatul dela Trianon, fara parte
corespunzatoare in celelalte tratate de pace, si al carui con-
tinut esential se cuprinde in alin. V. Textul acestui articol dec-
lard dela inceput : Costul total al intretinerii armatelor aliate
si asociate pe teritoriile ungare, ocupate in limitele definite prin
prezentul tratat, va fi, sub rezerva aliniatului V al prezenfului
articol, in sarcina Ungariei, cu incepere dela semnarea armisti-
tiului din 3 Noembre 1918" etc. E vorba de, armistitiul cu
fosta monarhie austro-ungara incheiat inainte de armistitiul cu
Germania. Trecem direct la aliniatul de exceptie din art. 181.
in cuprinsul urmator : Dispozitiile precedente se vor aplica
operatiunilor militare care au avut loc dupei 3 Noembrie 1918.
In meisura in care Comisiurrea de reparafirmi o va crede necesard,
i aceasta din urma va avea, in privinta acestor operatiuni, dep-
line puteri de a hotarl asupra tuturor chestiunilor care privesc
In special" :
a) cheltuelile armatelor de operatiune si mai ales speci-
ficarea lor, suma la care se ridica, partea ce urmeazä a fi im-
putata Ungariei, modul si moneta de plata, ordinea de intaie-
tate a platilor :
www.dacoromanica.ro
 112

b) rechizitiile bunurilor si valorilor de ori ce natura' facute

in cursul operatiunilor militare si'n special clasificarea ca prada
de rasboi a vre-unei parti din aceste bunuri sau valori, resti-
tutiunile cuvenite, imputarile in contul reparatiunilor, modul
de plata ia numerar prin compensatie, in sfarsit scadentele de
pla tä.
Scopul acestei reclamatiuni era mai mult decat material,
era de ordin moral si propagandistic caci urmarea set pund ,Ro-
mersnict in lumina unui Stat agresor, care a facut rasboi si ocu-
patie de teritorii unguresti, dupa data armistitiului. In acest chip
se da o puternica lovitura indreptatirii noastre morale la bine-
ficiile tratatului dela Trianon. In treacat se envine sa amintim
ca atacul unguresc, la 1919, s'a indreptat, in aceles timp, si
contra Cehoslovaciei, stat abia la inceputul inchegarii sale, fara
ca marii .aliati sal fi Dutut preveni sau impiedeca agresiunea,
Succesul atacului usor impotriva Cehoslovaciei s'a schimbat in
dezastru, prin raspunsul nostru, dupa primele ciocniri pe Tisa,
astfel ca armatele remalle, in marsul lor victorios, au ocupat
Budapesta, chiar peste avertismentul Consiliului suprem al con-
ferintei de pace pentru ca depäsirea masurii, in legitima apa-
rare, este aproape totdeauna fireasca.
Tema aceasta de revizionism impotriva Romaniei n'a luat
sfarsit decat in Martie 1924, cand, din nevoia de a obtine re-
nuntarea Statelor .din Mica Intelegere, deci s'i a Romaniei, la
privilegiul prevazut la tratatul dela Trianon asupra bunurilor
ungare in contul reparatiunilor, spre a putea obtine un impru-
mut international de refacere, sub patronajul S. N., dar si cu
garantia veniturilor sale, Ungaria a fost silita s'a renunte la
pretentia de despagubiri pentru ocupatia armatelor remalle.
Partile au incheiat o tranzactie prin renuntare reciproca, si de
Ungaria si de Romania, la pretentiile respective intemeiate pe
operatiunile militare din acea campanie, inclusiv cheltuelile de
odupatie, sub forma unui schimb de scrisori intre d. Titulescu
si contele Bethlen, primul minisru ungar, sí a unei comunicad
in comun catre Comisiunea de reparatiuni ca sa inchida do-
sarul afacerii.
Dar inainte de a se sfarsi afacerea despägubirilor pentru
ocupatia romana in Ungaria, guvernul dela Budapesta ne-a
deschis un al doilea proces dinain tea instantelor internationale,
Cu scop de propaganda revizionista in opinia publica a lumii
www.dacoromanica.ro
 113

intregi, prin reclamatia la S. N. pe tema nedrept6tirii optantilor

unguri din Transilvania prin reforma agrara chiar din anul
imediat urmator admiterii Ungariei ca membra in S. N. (1922
si 1923). La fiecare sesiune a Cohs,iliului si, Cate ()data, de
cloud ori intr'un an, afacerea optantilor constituia un numdr
serizational pe árena luptelor internationale de tribund, intre
doui atleti incontestabil de talent, d. N. Titulescu i rdposatul
conte Apponyi una din figurile impundtoare ale politicii inter-
nationale ined dinainte de räsboi cand vorbia in numele fostei
monarhii austro-ungare. $i de fiecare datd, din informatia pre-
sei romane, aflam cd Romania obtinuse un nou succes rdsunä-
tor, la Geneva, pe arena S. N. Afacerea dela Consiliul S. N.
unde fusese dusd pe temeiul art. 11 alin. II din pact, a trecut
apoi, si pe la tribunalul arbitral mixt ungaro-roman, cu o cerere
din partea noastrd neimplinitä de declinatoriu de compentinta
cu memorii, contramemorii, pledoarii i consultatii juridice
straine scump plätite, spre a reveni la consiliu si a lua sfarsit
abia la inceputul anului 1930, prin acordurile dela Haga si
París privitoare la reparatiunile orientale, cu inglobarea despä-
gubirilor cuvenite optantilor in capitolul acestor reparatiuni.
Incheerea afacerii optantilor, dupà 7 ani de succese repetate ale
Romaniei, pe arena luptelor internationale, a fost singurul re-
zultat pozitiv inteo chestiune ce pdrea menità sd se prelungeascd
la infinit, ca un vis urat pentru tard,Contele Apponvi, inainte
de a muri, a tinut s'o spud& cu mandrie, compatriotilor lui, cä
a isbutit sd intretind i sá lungeascd afacerea optantilor cat s'a
putut mai mult ca sä pdstreze vii, in atentia opiniei interna-
tionale, cauza maghiarä i interesul pentru tratatul dela Trianon.
lnutil sa spun cá statele ca si indivizii au tot interesul
sà nu lungeascei si sd nu ameme nici o chestiune delicatä, care
le-ar putea fi ghiulea atarnatd de picior, stingheritoare pentru
libertatea miscärilor,ci tocmai sá lichideze i sa" inchidd de
indatd, chiar cu oarecare jertfe de rapiditate, once chestie"
ivith sau ndscocitd impotriva lor.
Propaganda revizionistd maghiard in cdutare de pretexte
isi urmeazä nestingherità cursul sub diferite forme. In ultimii
ani, multimea brosurilor si a conferintelor a sporit. In special
In eel din urmd doi ani, fostul prim ministru, contele Bethlen,
a fdcut conferinte publice in centrele universitare englezesti pe
tema Pacea europeanä i tratatul dela Trianon",conferinte
8
www.dacoromanica.ro
 114

apkute, apoi, si'n volum pentru un public mai larg deck cel
al ascultatorilor, dar se pare nu cu prea mare succes. In once
caz, cu mai mic succes decat aparenta ce i-au dat-o fäspunsu-
rilor multe si gräbite dela noi, insotite de intruniri publice si de
gälägie färä rost. Cad daca Ungaria, in actiunea ei revizionistä
vrea sá facà sgomot, chiar scandal, ca sä atragä atentia lumei
sä trezeascd oarecare compatimire, nu veld pentru ce t-am
u$ura noi implinirea planurilor $i am corespunde intentiilor ei ne-
marturisite.
Principalele argumente unguresti impotriva tratatului dela
Trianon sunt : nesocotirea drepturilor istorice milenare ale coroanei
Sf. Stefan, criza economica generara care s'ar datori
teritoriale i inmultirii frontierelor, in sfärsit nesocotirei principiu-
lui de autodeterminare sub cuvänd ca s'a aplicat principiul na-
tionalitkilor färd o consultare prealabila, prin plebis.cit, a po-
pulatiilor respective. lmpotriva Romeiniei, se repetei incei un ar-
gument, care a fost folosit si'n documentarea scrisä la lucrkile
pregatitoare ale conferin tii de pace dela Paris, anume : declaraliile
de credintei cdtre monarhie ce le-au feicut, in vremea rdsboiului,
frunta$ii politici ai Romailor ardeleni $i chiar unele declarafii
impuse dupei intrarea Romer' niei in reisboiul pentru intregirea na-
Din nenorocire o tema tendentioasd, despre care pa-
fionalti .
timile politicei noastre interne si-au spus, in timpul din urmä,
Ca' ar fi bunà si in luptele läuntrice dintre partide i mai ales,
dintre oamenii politici, exact dintre politiciani.
Revizionismul maghiar cu greu îi poate ascunde adevA-
ratele lui näzuinti, visul lui de nebunie grandomanä : revenirea
la ce a fost °data% Lucrul acesta s'a vädit cu prilejul conferin-
telor contelui Bethlen, in Anglia, si a discutiilor publice in
cotradictoriu, cu intrebki precise si rdspunsuri ce se cer tot
asa de precise, care urmeazd, potrivit uzantelor universitare
engleze dela Oxford si Cambridge, dupá fiecare conferintä.. Räs-
punsul din diferite pärti la campania revizionistä in Anglia, a
fost cä Ungaria nu trebue sá viseze intoarcerea la situatia
dinainte de 1914. Nu'nvie mortii, e in zadar, vorba poetului.
Ba chiar si in Italia, al ckui regirn fascist incurajeazd revizio-
nismul, s'a spus categoric, de pida inteun articol din 1930 al
contelui Paulucci di Calboli, senator influent al regimului, ca
programul integral urmärit de Unguri e, totusi, cu desävärsire
imposibil, trebue s'o spunem de indatä i färä inconjur", dar
www.dacoromanica.ro
 115

adaugand indata, cu buna vointa, il ya des arrangements pour

tout le monde".
Cu toate acestea, trebue sa spunem c'ä opinia publica din
Anglia a fost impresionata de propaganda revizionista maghiara
si s'a crezut ca, in interesul pacii, asa cum reese din art. 19 al
pactului S. N. ea nu trebuia desconsiderata cu desavarsire.
De ad si motiunea din Parlamentul britanic semnata de un im-
pozant numar de deputati pentru invitarea guvernului sa exa-
mineze problema revizuirii tratatului dela Trianon in interesul
pacii. Spiritul pasnic i practic al poporului englez; care nu
iubeste exagerarea, extremismul i intransigenta, s'a vadit
de data aceasta prin motiunea de revizuire : cleat rasboi mai
bine revizuire, data aceasta-i pretul pentru pastrarea päcii !
Dar n intarziat nici raspunsul foarte categoric si tot asa
de precis din partea Statelor direct amenintate. Mica Intelegere
dupa intrunirea dela Kosice, a raspuns prin glasul conducatori-
lor politicei externe a celor trei State : revizionismul inseamna
turburarea pàcii, incurajarea revizionismului inseamnei reisboiul
statele noi nu inteleg sa" cedeze, de buna voe, nici o
paling din teritoriul lor national.
Fireste, spiritul de compromis, pasnic i practic al po-
porului englez, a tras din nou concluzia logicfi dacei revizuirea
inseamnd reisboiul, atunci prefereim respectul tratatelor fiindcer a-
ceasta inseamnd pace !
Miscarea revizionista maghiara privitoare la frontierele
stabilite la Tria non, se gig, de catva timp, push' in fata acestei
atitudini categorice. De aceea curentul revizionist international
pare, pentru moment, mai potolit.
Originile pactului Terminata examinarea prevederilor cu
S. N.
caracter pozitiv sau negativ ale pactului,
vom cauta sa vedem care au fost isvoarele de inspiratie ale preve-
derilor din constitutia S. N. Desigur S. N., nu este o institutie
care s'a näscut in mod spontan : ea a fost plamädita in decursul
rasboiului i cu mult inainte de el. Sunt nenumarate proectele
tare cuprind ideea unei institutii menita' sä previna conflictele
dintre State si sa. apere pacea lumii. Dealtfel, ideia pacifista e
tot atat de veche ca si ideea rasboiului in omenire.
Pentru intocmirea pactului fundamental al institutiei dela
Geneva, in cateva taxi beligerante s'au alcatuit oficial comisiuni
www.dacoromanica.ro
 116

de expertí ca sa elaboreze cate un proect. Cad ideea S. N..

plutea, in aer cu mult inainte de sfarsitul mareluí rasboi.
In Anglia ministrul de afaceri streine Balfour a numit o
comisiune in frunte cu Phillimore, care a redactat primul proect
de pact chiar la, inceputul luí 1918 inspirandu-se din conven-
tiile de arbitraj dinainte de rgsbolu, cum si din lucraríle si pro-
gramul unui alt comitet de studii neoficiale denumit Bryce co-
mmittee. Ideia dominantg din proectul de pact, Phillimore,
denumit asa dupä numele presedintelui, este moratoriul ras-
boiului in timpul cat dureaza actiunea de impaciuire la caz de
conflict, adica interzicerea absolutg de a desläntui rgsboiul in
rastimpul actiunii pacificatoare. La sfarsitul lui 1918, in De-
cembrie mai apare un proect al unei alte personalitati mar-
cantä. englezg, generalul Smuts, prim miristru al Africei de Sud
onorat in anul trecut prín chemarea ca rector al Universitatii
din Edimburg. Proectul gen. Smuts s'a ocupat in special de
regimul coloniilor si al mandatelor. Multe din dispozitiunile
lui sunt inspirate si din proectul oficial. Originalg este propune-
rea de a inscrie pactul in fruntea tratatelor de pace, asa cum
s'a si facut in 1919-920.
In Franta gasim preocupari de aceiasi naturá inainte de
sfarsitul rasboiului, Se pare ca. Bríand visa o S. N. pentru ga-
rantarea päcii inca din 19i5. S'a constituit o comisiune oficialg
din juristi de mare valoare printre cari erau : Leon Bourgeois.
teoreticeanul doctrinei solidariste si Larnaude, fostul decan al
facultätii de Drept din Paris. Comisia si-a terminat lucrgrile la
8 Iunie 1918. Proectul francez se deosebeste de cel englez prin
mijloacele de constrângere (diplomatice. juridice. economice si
militare), pe care le propune, contra eventualilor agresoii.
Proectul francez, ca si cel englez, sunt expresía tipicg a
spiritului popoarelor respective : spiritul englez e mult mai
larg fata de libertatea individualä, inclusív fata de libertatea.
Statelor, si se intemeiaza in deosebi pe constrangerea moralg.
In Italia s'a constituit, de asemeni, o comisiune care a
elaborat un proect, ale cgrui principii sunt in genere asemgna-
toare proectului francez. Totusi el prezinta cateva particularitäti
interesante care si-au avut apoi locul in pactul definitiv, pre-
cum sunt: inflintarea organísmelor de cooperatie internationalg
comitet economic, militar, de muncg, biurouri de tot soiul etc.
Mara de aceste proecte princípale, mai exista un proect
www.dacoromanica.ro
 117

<elvetian, neoficial, al jurisconsultului Max Huber, foarte asemäl-

tor celui latín, franco-italian, precum si un proect scandinav
asemänätor cu cel englez, esit din lucrärile unei comisii comune
danezà, norvegianä si suedezä.
Proectul scandinav printre alte dispozitii, prevedea obli-
gativitatea hotararilor judecätoresti pentru membri, dar nu si
a recomandatiilor politice.
Proectele Americane. Cele mai numeroase proecte si cu
mai mare, influentä in opera conferíntei de pace au fost cele
americane.
Primul proect american este al colonelului House, prieten
personal al lui Wilson. Proectul acesta, a fost redactat dupg
ce guvernul american luase cunostintä de proectul oficial en-
glez pe care guvernul b,ritani9 l'a trimes confidential presedinte-
lui Wilson si dominioanelor engleze in primävara luí 1918.
Proectul House gata la 16 Iunie 1918 cuprindea in esentà
principii de morala internationalä si o organizatie inspiratà din
proectul Phillimore.
Ce] care s'a preocupat mai rnult de proectul unei socie-
täti pacifice internationale, a fost Wilson. El a intocmit in total
patru proecte inspirându-se din diferite proecte anterioare si
acceptand felurite sugestii interesante.
Intâiul proect al lui Wilson a iesit dintr'o prelucrare a pro-
ectului House care, de altfel, f usese intocmit din insärcinarea
presedintelui Statelor Unite. Preambulul intâiului proect Wilson
a trecut aproape intact in pactul S. N. dela Versailles.
Al doilea proect al lui Wilson a apärut in Ianuarie, 1919
fiind mult inspirat de proectul Smuts, precum sí de sugestiile
propagandei evreesti in privinta ocrotirii minoritätilor. Cam in
acelas timp, in Iahuarie 1919, apare un nou proect englez al
lordului Robert Cecil intemeiat in bunä parte pe primul proect
britanic. Proectul Cecil e prezentat lui Wilson.
Urmeazd al treilea i apoi, ultimul proect Wilson, fära
importanth pentru opera fined.
In pre.ajma incheerii päcii generale au fost delegati doí
experti juristi ai Statelor Unite si Angliei. (Miller si Hurst) pen-
tru alcdtuirea unui proect definitiv din contopirea diferitelor
proecte anglo-americane anterioare, astfel cä: nu räman fatd in
fatà prin efectul retragerii proectului italian decal douà proecte
deosebite la deschiderea lucrärilor conferintei de pace :
www.dacoromanica.ro
 118

Cel comun anglo-american, care propunea arbitrajul in-

ternational quasi-obligator, dezarmarea generala fard con trolul
efectiv al inarmarilor si o cooperatie internationala cat mai
larga,
Cel francez, care prevedea un control al inarmarilor
nationale si o forta militara internationala' in stare sä constranga
la exercitarea sentintelor arbitrale pronuntate deci o adevarata
Soc. a Natiunilor-suprastat.
Italienii îi retraseserä formal proectul lor din discutie, la
sfarsitul lui Ianuarie 1919, din calcule de oportunism politic:
spre a castiga bunavointa presedintelui Wilson la conferinta de-
pace, unde Italia avea de formulat felurite revendicari in ma-
terie coloniala siin marea Adriatica, precum si de realizat pre-
vederile unui tratat secret de alianta.
Proectul francez, prea rigid si prea suparator pentru su-
verenitatea Statelor membre, prin realizarea unei constrangeri
eventuale daca se alcatuia armata internationala, a fost inlaturat
aproape dela inceput. Prestigiul personal al lui Wilson, rolul
Statelor Unite in castigarea victoriei finale, dupa ce Rusia prin
prabusirea in bolsevism parasise randurile aliatilor, si mai ales-
atitudinea solidara a Anglo-saxonilor prin adaptarea unui proect
de pact comun, au fost cauze hotäratoare i explicabile pentru
inleiturarea proectului francez de S. IV.
Dela inceput Wilson propuse ca proectul de S. N. sa fie-
discutat chiar in sanul Consiliului suprern al conferintei de pace-
dar Clemenceau si Loyd George, opunandu-se, au impus punc-
tul lor de vedere ca proectul sa se trimeata in discutía und
comisii speciale (I-a). Wilson, ca sef al delegatiei americane, s'a
delegat in comisia aceasta, iar apoi a fost presedintele ei. Dela
inceput s'a adoptat ca proect de baza in lucrarile Comisiunei,
proectul anglo-american (Hurst-Miller). Comisiunea a lucrat din-
tâi 15 membri : cate doi delegati din partea marilor puteri
si 5 delegati ai tuturor puterilor mici laolalta i anume repre-
zentantii Belgiei, Serbiei, Braziliei, Chinei i Portugaliei.
Dar dela a patra sedinta, la cererea Statelor mid nemul-
tumite sprijinite de Franta, s'au admis inca patru reprezentanti
ai puterilor mid anume ai Romaniei (C. Diamandy), Grecief
(V enizelos) Poloniei (R. Dmowski) i Cehoslovaciei (Kramar).
Prin urmare, Comisiunea se compune, incepand cu a patra
sedinta, din 19 membri. S'au tinut in total 15 sedinte, dintre-
www.dacoromanica.ro
 119

care 8 zilnic, dar nocturne, Oda tarziu, intre 3-11 Februarie, a

noua si a zecea sedinta la 13-14 Febr., lar cele din urma cinci
sedinte in Martie si Aprilie pen tru rectificari si forma definitiva
a pruectului, Sedintele se tineau in saloanele hotelului Crillon,
din piata Concordiei, la Paris.
Textul pactului S. N. asa cum a esit din aceste lucrari
se resimte de o mare influenta a filozofului Kant, prin planul
lui celebru de pace vesnica zum ewigen Frieden", influenta
indirecta exercitata de personalitatea lui Wilson, care era un
Kantian. Sunt cercetatori cari, studiind pactul, au pus fata in
fatä, pe dotia coloane, texte din scrierea lui Kant cu articole
din pactul S. N.
Baza de discutie fiind proectul anglo-american, pactul cu-
prinde abia mid si neinsemnate sugestii din partea celorlalte
tari reprezentate in comisia de redactare dela Crillon. Jata in
rezumat i pentru a da o idee generara despre origina si colo-
ritul pactului S. N., care-i geneza fiecäruia din cele 26 articole,
dupa o teza pariziana de doctorat :
Art. 1, alin I este american,
alin. II id. cu adausul francez: sa dea garantii e-
fective despre intentia sincera de a-si res-
pecta obligatiile internationale".
alin. II final (regulament. inarmarilor) Anglo-Saxon.
alin. III american.
Art. 2, anglo-saxon.
Art. 3, alin. I e de origina universalei.
alin II inceputul american ; restul anglo-saxon
alin. III origina universal& cu exceptia pärtii finale
care e anglo-saxona.
alin. IV anglo-saxon.
Art. 4, alin. I britanic, dar finalul, privind puterile mid
In consiliu e belgian si brazilian. iar desem-
narea puterilor mid de origina anglo-saxona.
alin. II inceputul britanic, finalul anglo-saxon.
alin. III si V britanice.
alin. IV anglo-saxon,
alin. VI de origina universal&
Art. 5, alin. III italian i britanic
Art. 8, alin. II inceputul francez, finalul anglo-saxon
Art, 8, alin. III japonez
alin. V final portughez
www.dacoromanica.ro
 120

Art. 8 alin. IV final francez

Art. 11, alin. I final britanic si francez.
Art. 15, alin II inceputul iugoslav (in -cel mai scurt timp")
alin. VIII inceputul (Daca una din parti pretinde")
chinez, finalul american.
alin. X Final grec i britanic.
Art. 23, alin, e final franco-belgian,
Art. 25, intreg elvetian,
Art. 26, alin. II brazilian
Criticele impotriva Cu toate constatarile imbucuratoare pen-
S. N.
tru cauza pacii si a colaborarii interna-
tionale ce le-am facut, in legatura cu organizarea, fuctionarea
si rezultatele de pana acum ale institutiei de la Geneva, nu
putem nescoti criticile impotriva ei.
Institutia are si multi dusmani, chiar inversunati, unii din
interes, altii din neintelegerea spiritului pactului. Nu ne vom
opri la acestia. E destul sà amintim formula lui Take Ionescu,
In Camera, cand a spus ca dusmanii cei mai inversunati ai
S. N. sunt vecinii nostri de peste Nistru.
Institutia dela Geneva, fiind o formidabila incercare, farä
precedent in istorie, de organizare a fortelor de pace si con-
servatiune sociala internationalä, pe temeiul principiilor econo-
miei burgheze, capitalistä si individualista, constitue o piedica
din cele mai serioase in calea actiunii de dizolvare sociala si de
rästurnare revolutionarä, pe care o intreprinde in lumea in-
treaga. Internationala comunista dela Moscova.
In opera intreprinsa de Societate, sunt insuficiente sau
goluri pe care le-am gasit, cu usurinta, chiar in textul pactului.
Rasboiul este inca posibil, cum am vazut, pentrucä S. N. nu
putea dela inceput, sa-1 suprime si nici n'avea asemenea pre-
tentie. Din cauza aceasta si siguranta Statelor nu-i perfecta,
fiindca rasboiul ramane inca posibii, iar surprizele nu sunt
toate excluse. De aci sfortárile, pana' acum infructoase, in ma-
teria dezarmärii. Statele nu vor si nu pot sa renunte la dreptul
lor de legitima aparare, daca nu primesc, in schimb. o garantie
de sigurantä absoluta. Vom edea sfortärile special facute pe
plan international pentru consolidarea sigurantei internationale
prin pacte de asistenta mutuala, prin aliniate defensive regio-
nale, in sfarsit, prin arbitraj obligator, investit cu sanctiuni sfor-
täri indeplinite sub patronajul S. N. ca o adevarata introducere
pregatitoare la scara de limitare treptatä a inarmarilor.
www.dacoromanica.ro
 121

Aceleasi greutati in materia dezarmarii economice, incercata

la diferite conferinte. Nimeni nu vrea sa renunte la siguranta
economica actuaki, rezultand din politica protectionismului si a
barierelor vamale, in schimbul unor avantagii viitoare nesigure.
Cu tcate acestea, foarte multe conflicte politice, europene si
extraeuropene, au fast aplanate prin interventia S. N. fat-a con-
'flicte armate. Astfet d. p. au fost intre Grecia si Bulgaria (frail-
tiera), Jugoslavia-Albania (Manastirea Sf. Naum), Romania-Un-
garia (optanti), Polonia-Lituania (Vilna), Anglia-Turcia (Mossul),
Italia- Grecia (asasinatul gen. Tellini), Filanda-Rusia Sovieticä
(frontierele din Carelia), Suedia-Finlanda (Insulele Aland), Boli-
via-chile (afacerea esirii la mare pentru Bolivia), Jugoslavia-
Ungaria (asasinatul dela Marsilia), etc. etc.
In domeniul organizatiilor tehnice pentru nevoile vietii
internationale, comunicatii si transit, refacerea economica finan-
ciara a uno r State in suferintä, combaterea bolilor si suferinte-
lor din lume, organizarea cooperatiei intelectuale, cu schimb de
studenti si profesori, cu sistematizarea bibliografiei si a docu-
mentatiei internationale, unificarea materiilor de drept privat si
inceperea codificarii materiilor de drept international public s'i
privat, opera Societatii depaseste tot ce s'ar fi putut astepta
cu cel mai robust optimism,.
Omenirea a intrat yacht, in etapa finala de organizare a
comunitatii juridice internationale, desavarsindu-se trecere a
dela individ, prin Statul civilizat. la umanitatea intreaga. In
codul unui pact general, adevärata constitutie a constitutiilor,
cu prevederi precise de drepturi si datorii, cu organe autoritare
inchegate in ordinea legislativa si executiva, cu o supremd ins-
tanta judiciara, fa Haga, in sfarsit, cu sanctiunile necesare im-
potriva eventualilor turburatori, omenirea pare a se apropia
abia acum, de epoca de aur a pacii si a dreptatii universale.
Pentruca progresul sa fie mai sigur ,si mai rapid, ii lip-
seste Societätii ceva : ii lipseste universalitatea. Cat timp raman
in afara de cadrele ei, Statele puternice si importante prin ro-
lul lor in viata omenirii, S. N. nu poate sà-.Fi indeplineascil In-
treaga ndsiune ce i-s'ar cuveni in actuala organizatie interna-
tionalä a lumei.

www.dacoromanica.ro
 Cap. II.

Tratatele pacii generale l pul(a Romäniei

°data terminata S. N. al carei pact asezat in fruntea tra-

tatelor de pace generala, afara de ce! dela Lauanne, constitue
cum am vazut, textul constitutional al nouei ordine internatio-
nale, vom examina, in chip foarte rezumativ, aceste tratate in-
säsi, care alcatuesc desvoltarea de amanunt oarecum legislativa
a cadrului ce! nou.
Fireste, in acest cadru, scotand in relief pozitia României
intregite, in granite sporite, ne vom putea da mai bine seama
care este situatia internationala a tarei noastre dupa pacea
generala.
Cuprinsul tratatelor. Amintim enumerativ ca tratatele 1)66
generale in numar de 5 sunt urmatoarele :
Tratatul de pace incheiat intre puterile aliate si asociate
cu Germania, semnat la Versailles in ziva de 28 Iunie 1919,
Notam ca acest tratat, semnat si de Statele Unite, n'a primit
ratificarea Senatului american, ostil politicii lui Wilson la con-
ferinta !AO, iar ca o consecinta a acestui fapt avem rteparti-
ciparea Statelor Unite la stabilirea nouei ordine internationale
asezata prin tratatul de Versailles si cele urmatoare, cum si
pri pactul S. N. Republica nord americana a restabilit rapor-
turile de pace, cu Germania, printr'un tratat aparte in doi, la
Berlin, la data de 25 August 1922, tratat care nu este altceva
deck o scurta enumerare a partilor din pacea de Versailles
pastrate, cum si o insirare a partilor din acea pace la care Sta-
tele Unite declara ca renunta.
Tratatul etc. cu Austria la Saint-Germain en Laye din
10 Septembrie 1919;

www.dacoromanica.ro
 123

Tratatul etc. cu Bulgaria la Neuilly sur Seine in 24

Noembrie 1919;
Tratatul etc. cu Ungaria la Trianon in 4 Iunie 1920; si
Tratatul etc. cu Turcia la Lausanne in 24 Iulie 1923 in-
locuind primul text semnat la Sevres la data-de 10 August 1920.
In ordinea cronologica si de importanta in acelas timp,
se vede foarte usor de ce tratatul semnat la Versailles ocupa
locul de frunte: pentru ca. prin el, se randuia soarta Gerrnaniei,
principala putere fosta inamica in clipa restabilirii 1)66, cum
si'n tot timpul cat a durat rasboiul si pentru ca., dupa mOdelul
acestui tratat, au fost redactate si celelalte in vederea regularii
soartei restului de fosti inamici (Austria, Bulgaria si Ungaria,
Cu exceptia Turciei, cum se va explica indata.)
Din aceasta solidaritate cronologica si de procedura la in-
tocmirea tratatelor de pace generala, se vede foarte u$or soli-
daritatea stransa a operei de pace din 1919, in intregul ei, pre-
cum se ea si atitudinea unitarei a Statelor foste aliate la res-
pingerea pretentiilor revizioniste si intru sustinerea formulei CA
tratatele de pace trebuesc respectate toate, fara deosebire. Doar
o singura exceptie face de multi ani, Italia, ai card conduca-
tori vorbesc favorabil de revizuirea, desigur numai partialä, a
unora din tratate, pe seama catorva dintre beneficiarii ordinei
teritoriale noi. Cat priveste revizuirea in ea insasi, nu-i o for-
mula lipsita de inteles fiindca revizuirek incepe totdeauna, mai
curand sau mai tarziu, si se face vrand-nevrand, cum am avut
ocazia sa arätam.
Intrucat pacea de Versailles a srvit drept model si sche-
let tuturor tratatelor ce i-au urmat, li vom examina foarte pe
scurt cuprinsul spre a ne face o idee aproximativa despre to-
talitatea regulamentului iuternational din 1919-1920.
Tratatul de Versailles e alcatuit din 440 articole osebit de
preambulul introductiv si protocolul final, ca in once tratat sau
conventie, impartite fiind aceste articole intre 15 peirli cu tit-
luri deosebite si fiecare sub impartita in seeliuni care sunt im-
partite si ele, la randul lor, in capitole. Cum stim, intaia parte
este alcatuita din cele 26 articole ale pactulului S. N. dupa
care urmeaza : partea II. Frontierele Germaniei dela art. 27: a
III, Clauze politice europene; IV, Drepturile $i interesele Germa-
niei in darer- de Germania: V, Clauze militare, navale $i aeriene
VI, Prizonieri de reisboi $i morminte ; VII, Sancliuni ; V111. Re-

www.dacoromanica.ro
 124

paratiuni; IX, Clauze financiare: Xl, Navigatia aeriarui; X1I, Por-

turi, ceii de apii $i cài ferate ; X111, Munca ; XIV, Garaniii de
executare $i XV, Clauze diverse.
Exact acelas schelet, cu aceeasi ordine de succesiune a
diferitelor pärti, in textil celorlalte tratate St. Germain, Neuilly
si Trianon afard de partea XIV-a, care lipseste fiindca probabil
s'a vazut dela inceput cá nu era nevoe de garantii formale de
executare, si de partea a IV-a care lipseste numai din tratatul
dela Neuilly, fiindca Bulgaria, neavând colonii i nici plasa-
mente de capitaluri in streinätate, nu era nevoe de un titlu
special despre vdrepturi si interese" ale Bulgarilor in afara de
tara lor.
Partea a XIV-a din pacea cu Germania, Ii impune acesteia
ca garantie de executare, in Europa occidentala, ocuparea pro-
vizorie interaliatä, pana la maximum 15 ani, a teritoriilor ger-
mane din stanga Rinului, cu evacuarea treptatä, pe mäsura
indeplinirii obligatiilor decurgänd din pacea de Versailles, dupa
cum, in Europa orientala,. anuleazà pacea germano-sovieticä
dela Brest-Litowsk $i impune evacuarea teritoriilor baltice de
catra trupele germane interzicand in acelas timp once amestec
german in viaja nationala a micelor State baltice (Finlanda,
Estonia, Letonia si Lituania).
Dar pe când tratatele 'dela St. Germaln, Neuilly si Tria-
non sunt o reproducerf exacta a dispozitillor din tratatul de
Versailles, cu exceptiile de mai sus, si adaptate, fireste, situa-
tiilor Statelor invinse alaturi de Germania, ultimul tratat dela
Lausanne, cu Turcia, are *o factura cu totul deosebita. In afara de
lipsa pactului S. N. din frunte, ácest tratat cuprine numai 5
parti in loc de 15, 14, ori 13, iar, printre acestea, nu gasim
nici una din prevederile severe impuse invinsilor prin celelalte
tratate. Inteadevar, iata cum sunt intitulate partile. din pacea
dela Lausanne : I; Clauze politice ;11, Clauze financiare; 111, Clauze
economice ; 1V, Cdi dn comunicalie i chestiuni sanitare ; $i V,
Clauze diverse.
Dacd ne aruncam ochii, in texte, constatam concentrare
de texte, contopire de diferite parti separat regulate in celelalte
tratate, In sfärsit lipsa dispozifiilor impuse invin$ilor sub titlurile
de sanctiuni", de reparatiuni" sau de dezarmare. Totul se
explica prin faptul cä prin reisbucnirea rdsboiului din Orient,
intre Grecia i Turcia, dupa semnarta tratatului dela Sévres,

www.dacoromanica.ro
 125

care cuprindea acelea$i prevederi aplicate tuturor invin$ilor $i

pentru Turcia, aceasta a e$it biruitoare, a anulat pacea de
Sévres $i a primit, apoi, un tratament pe picior de egalitate cu
invingdtorii pacii generale.
Divergenta anglo francezä. din Orient pe chestia manda-
telor coloniale in Asia mica, a Marii Negre $i a stratntorilor,
a u$urat victoria Turciei contra Greciei printr'un complex de
imprejuräri foarte ciudat. In interiorul Greciei, divergenta mai
veche dintre regele Constantin $i barbatul politic de mare pres-
tigiu, d. Venizelos, agravata pe vremea marelui rasboi prin a-
titudini deosebite fata cu taberile beligerante, a dus la exage-
rarea de concruentä nationalisto-imperialista a rasboiului contra
Turciei, pe teritoriul Asiei mici, pana la dezastrul militar. For-
tarea notei a dus la rede$teptarea sentimentului de rezistenta
nationala in Turcia $i probabil a inlesnit jocul tnrui sprijin din
partea Rusiei sovietice, din ostilitate mai mult contra Angliei
de cat a Greciei, si a unui concurs moral francez tot pentru
Turcia. Rezistenta nationala turcd t ub conducerea viteazului
(ghazi). Mustafa Kemal pasa (Ataturk, dupa noua lege a nu-
melor) a dus la präbu$irea tratatului dela Serves $i inlocuirea
lui prin ce! dela Lausunne, fireste cu intarziere de vre-o 3 ani.
Pacea cu Turia din 1923, abia 'daca in partea cu-
prinde prevederile esentiale despre ocratirea minoritatilor etnice
religioase sau de limba din noua repugilia dar in schimb prin
acela$ act puterile contractante invingatoare" declard cà pri-
mesc abolirea car)itulatiilor (art. 28) sub once forma, pe viitor,
de Care guvernul, turc. Aceasta declaratie e foarte importantä
pentru Turcia fiindca pana la 1923 puterile streine n'au lost
deloc dispuse sa recunoasca desfiintarea capitulatiilor renuntand
la beneficii stravechi de privilegii pentru supu$ii lor, cu toate
incercärile mereu rePetate ale guvernelor turce$ti de a obtine
o asemenea satisfactie de demnitate nationala.

Granitele qi interesele Dintre toate tratatele pacii generale,

noastre vitale in unele ne privesc in chip indirect prin re-
tratate.
gulile de aplicatie universala stabilite,
altele insa, ne privesc direct $i imediat pentru cà stabilesc gra-
nitele unitatii nationale romane sau reglementeaza diferite
chestiuni de insemnatate pefitru Romania.

www.dacoromanica.ro
 126

In privinta granitelor noastre

Cea mai mare insemnatate o prezinta tratatul de pace
dela Trianon, cu Un garlo, pentru cà pe temeiul lui Romania
a dobandit cel mai insemnat §por de teritoriu, peste Carpati,
infaptuind aproape Dacia in frontierele el istorice : Transilvania
Banatul í aa zisele tinuturi ungurene (Maramure§ul §i Criana).
Intr'adevar, prin art. 27 punctul 3 din acest tratat se sta-
bile§te, cu precizie, noua linie de granita dintre Romania
Ungaria, iar prtntr'un alt articol (45), Ungaria declara ca re-
nunta la toate drepturile §i titlurile ce le avusese asupra foste-
lor teritorii trecute prin precedentul articol, Romaniei.
Repetitia din art. 45, prin partea lui finala, constitue o
obligatie de renuntare la once pretentii ulterioare in legätura
cu alte tratate menite sa reglementeze situatia definitiva intre
Statele a§a zise motenitoare ale fostei monarhii ausro-ungare.
Intr'adevar, daca granita comund romano-maghiara a fost fixata
prin tratatul dela Trianon, celelalte granite comune dintre sta-
tele motenitoare (Romania, Cehoslovacia, Jugoslavia i Polonia)
pe teritoriile care apartinusera mai inainte Austro-Ungariei,
n'au fost stabilite decat mai tdrziu la Sévres, cum vom vedea.
Interesant de retinut este faptul ca granita noastra cu
Ungaria, dela Trianon, cupriede mai putin decat se stabilise
prin tratatul secret de plianta dela 4 I 17 August 1916 al Ro-
maniei ca Anglia, Franta. Italia §i Rusia, tratatul care a pre-
mers inter.ventia noastra in marele rasboi impotriva puterilor
centrale.
In sfar0, se cuvine sà mentionam ca acest tratat dela
Trianon nu fusese Inca ratificat de Polonia, 'Ana la inceputul
lui 1935, dei legatura noastra, la inceput, de alianta defensiva
pentru frontierele rasaritene comune cu Rusia sovietica, pe
urma transformata inteun pact general de siguranta. pentru
totalitatea frontierelor celor cloud tari aliate, ar fi cerut mai
multa vigilenta din partea conducatorilor politicei externe
roman e0.
Al doilea tratat de frontiere noi este cel dela St.
Germain cu Austria, incheiat inaintea Trianon-ului, prin care
se hotara§te alipirea Bucovinei la Romania (art. 59), dar fara
a se fixa i limita definitiva a intinderii pamantului bucovinean,
recunoscut românesc, din cauza discutiilor privitoare la soarta

www.dacoromanica.ro
 127

Galitiei, ce urma sá fie atribuitä Poloniei, Abia prin tratatul

dela avres, mai sus mentionat, s'a fixat frontiera comuna ro-
mano-polonä, adicà limitele bucovínene romanestí odatä.
hot:It-area despre soarta Galitiei alipitá Poloniei.
Se cuvine sá mentionäm cä granita rioastrà bucovineand
e mai cuprinzätoare decat cea care ni-se recunoscuse prin tra-
tatul nostru de aliantä din 4/17 August 1916.
Semnarea tratatului dela St. Germain, pentru Romania, a
fost insotitä de serioase greutäti intre noi i aliati, din pricind
ca, tot atunci, ni-se cerea sá semnäm i tratatul pentru ocroti-
rea minoritätilor. I. Brätianu, seful delegatiei romane la confe-
rinta pdcii, nu intelegea sä primeascä obligatiile impuse prin
acest tratat de ocrotíre, mai ales in prima lui formä de redac-
tare cu preambulul jignitor pentru independenta noasträ
nationalä.
Aceste dificultati erau sporite sí de neintelegerea pe tema
limitei viitoarelor noastre frontiere atat cu Ungaria, cat i 'n
Banat, cu Iugoslavia. Consiliul suprem, organul director al con-
ferintei de pace, notificase guvernului roman prin mai multe
acte oficiale, dintre care cel mai insemnat este adresa din 30
Ellie 1919, hotärarile lui definitive in privinta granitelor cu
Ungaria i Iugoslavia. O notä verbala din Octombrie 1919,
trimisä in numele Consiliului suprem. räspundea la incercArile
repetate ale guvernului roman, ea' had/It-ea luata este defini-
iiva pentru toti interesatii si-i imposibil sá se mai schimbe ceva.
La 11 Noembrie 1919 reprezentantii din Bucuresti ai princi-
palelor puteri aliate i asociate (Anglia, Franja, Italia si Japonia)
notificau guvernului roman sd-si retragä truPele dincolo de
frontierele ce-i fuseserd comunicate, adäugand, tot in numele
Consiliului suprem, cä aceste frontiere sunt definitive". S'a
facut tot odatà cunoscut, dupà refuzul luí Brätianu de a primi
tratatul de ocrotire cand s'a retras dela conferinta päcii, cá
kale hotararile Consiliului suprem alceituiau un bloc care nu
putea fi deceit primit in total, sau respins Tara discutie. Actul de
autoritate al Consiliului suprem, sub forma unui adevärat ulti-
matum, si-a produs. in sfarsit, efectul. La 6 Decembrie 1919.
guvernul rotna'n a dat ordin delegatilor sá iscaleascä tratatele
dela St. Germain (frontiera i ocrotirea), Romania nu putea sä
se izoleze de marii ei aliati si nici sä famanä cu granitele noi
intr'o situatie juridicA neldmurità din punctul de vedere inter-
www.dacoromanica.ro
 128

national, prin refuzul in bloc de a primi hotarareà Consiliului

suprem care stabilea noul regulament international, european
si mondial.
Tratatul dela Neuilly cu Bulgaria nu cuprinde in fapt
nici o modificare a granitei româno-bulgare vechi, dar consacrà
In mod expres, adevarata novatie in dreptul public interna-
tional, frontiera stabilita prin pacea balcanica dela Bucuresti
din 1913, care se stie cà a fost prezidata de Romania, fara a-
mestecul marilor pulen.
Prin pacea neratificata din 1918 dela Bucuresti, cu pute-
rile centrale, dupä defectiunea revolutiei rusesti, Romaniei i-se
impusese jertfa Dobrogei, partea in favoarea Bulgariei, parte in
favoarea unui condominium al fostilor nostri dusmani, biruitori
pentru moment. La conferinta päcii generale, n'au lipsit suges-
tiile si sfortarile de culise pentru revizuirea frontierei romano-
bulgare din 1913, fireste in favoarea Bulgariei, dar a invins,
pana la urma, conceptia ea nu se cuvenea GA se aduca o atin-
gere integritatii teritoriale a aliatilor, in speta a Romaniei din
clipa interventiei in marele rasboi.
Tratatul dela Sévres din 10 August 1920, osebit de cel care
punea capat rasboiului din Orient cu Turcia, e incheiat Intre
principalele pulen i aliate i asociate deoparte. iar de alta Po-
lonia, Romania, Iugoslavia i Cehoslovacia, adicä statele asa
use mostenitoare ale monarhiei habsburgice. Prin acest tratat,
se precizeaza imparteala si se determiná frontierele comune
dintre cele patru State mostenitoare, asa cum fusesera stabilite
anterior prin hotararile Consiliului suprem.
Nu e lipsit de interes sa se stie ca, in lucrarile pregati-
tuare ale textului dela Sévres, au trebuit facute sfortdri spre a
impune practic ideea unei frontiere comune romano-polo-
neza, care sd alcatuiasca dela Baltica la Marea Neagra o ba-
riera de aparare europeana impotriva primejdiilor, repetate dea-
lungul istoriei europene, de navaliri barbare dela rasarit. Prin
acest baraj romano-polonez, un adevarat istm care desparte
dela Nord la Sud, Europa, de prelungirea aziatica a imensi-
Valli rusesti, urmau sä se restabileasca vechile drumuri de ci-
vilizatie si de schimb comercial dela miaza noapte la miaza zi,
prin tàríle romane, as a cum fusese odinioara,curentul comer-
tului si al legaturilor poloneze dela Gdansk (Dantzig) i Luow
prin Galati spre Orient i invers. Drumurile de comert si con-
www.dacoromanica.ro
 129

ventiile cu clauze preferentiale dintre regii poloni dinainte de

impärteala criminala i Domnii mari ai Moldovei. redactate
parcä pe vremea noasträ, aveau sA recapete viatä i valoare
mediatd. Sistemul de canale legänd ,Vistula prin San, afluentul
ei, cu Nistrul, urma sä dea esire polona la Marea Neagra, iar
Romäniei drum de apä spre Baltica i tärile Nordului. I. Bra-
tianu, seful delegatiei romäne la conferinta 06, a sustinut cu
cäldurà I cu succes tema acestei frontiere comune, drept una
din temeliile ordinei celei noi din Europa.
Sfortärile au fost necesare fiindcä impotriva acestei fron-
tiere comune se ridica formula unei alte comunitäti de granità,
intre Cehoslovacia si Rusia SovieticA, fireste prin mijlocirea
teritoriului galitian de länga Bucovina noasträ, ceea ce ar fi
insemnat, pentru noi, o vecinätate mai lunga cu Rusia Sovie-
tica egalä mäsurä mai primejdioasä prin lipsa punctului de
sprijin dela Nord, cu Polonia, printr'o neintrerupta continui-
tate teritoriald.
Si fiindcd vorbim de felurite formule care intereseaza fron-
tiera nordicä a României. nu-i lipsit de interes sä notäm ea'
unii, dintre vecinii nostri bine inteles, intrevAd putinta unei
frontiere comune intre Ungaria si Polonia, in dauna Cehoslo-
vaciei, poate chiar si a României, printeo eventuald revizuire,
a tratatului dela Trianon, a al-ill lipsä de ratificare poloneza
pang asfäzi am, mentionat-o.
In tratatul de Sèvres mai sunt cuprinse hotärärile Consi-
liului suprem pentru impärtirea Banatulni intre noi i Jugo-
slavi, contrar tratatului de aliantä din 1917, cum i asupra fron-
tierei dintre România i Cehoslovacia.
Aceste trei frontiere comune. in teritoriile dobAndite de
cele patru state mostenitoare, stabilite prin textul tratatului de
Sèvres, au suferit, apoi, mici rectificäri convenfionale prin acor-
duri locale bi-laterale. intre pärtile direct interesate, potrivit ne-
voilor de ajustare in functie de viata economicä a regiunilor
respective, cu cäile de comunicatie sau pentru salvarea unor
proprietAti private täiate prin linia de granitä. Ceea ce am fa-
cut cu Statele prietene, Jugoslavia, Cehoslovacia si Polonia,
pentru o mai potrività definitivare a liniilor noastre de fron-
flea n'am putut face si cu. Ungaria, care a In (eles sà remind
la granifa trasii din autoritate internafionaki, prin trata tul de la
Trianon, si Rini dea vre-un semn nou de aprobare sau de
9
www.dacoromanica.ro
 130

confirmare printr'un acord conventional fiber consim(it, in afarCi

de Incheerea
4) Tratatul dela Paris din 28 Octombrie 1920 privitor
unirea Basarabiei cu Romeinia prín actul Sfatului Tarii din Mar-
tie 1918. Fireste, de data aceasta, suntem in fata unui act in-
ternational, care priveste o foarte insemnatä schímbare in con-
stitutia teritorialä a României, pentru intregirea nationala, caci
sporul teritorial de peste Nistru, urmeazä indatä, prin marimea
luí, dupä cel dobandit peste Carpati, prín pacea dela Trianon.
Tratatul dela Versailles cuprinde, in art. 116 alin. I si
117, o prevedere de caracter general privitoare la fostele
torii rusesti panä la 1 August 1914, impunand Germaniei recu-
noasterea tratatelor dintre puterile aliate i asociate i Statele
care s'ar constitui ori s'au constituit in total sau in parte si Cu
teritorii ce au apartinut Rusieitariste. Aceiasi prevedere se re-
peta celelalte tratate cu fostii aliati ai Germaniei (art. 87
St Germain, 72 Trianon si 58 Neuilly),
Soarta Basarabiei a trecut prin mai multe faze, precum
stim. D'intai, guvernul revolutionar rusesc printr'o proclamatie
data in iarna lui 1917, a recunoscut noroadelor din fosta im-
pärätie tarista libertatea de a-si hotäri, singure, soarta lor vii-
toare, adicä dreptul de libera auto-determinare consacrat la pa-
cea generala prin conceptia americana, dar afirmat si de bol-
sevici dela inceput. Sovietele de soldati si de muncitori, aka-
tuite pretutindeni, s'au format si'n Basarabia : astfel a luat fiintä
adunarea nationala a provinciei dintre Prut i nistru (Sfatul
Tarii) care a proclamat republica moldoveneascá independentä,
desfacuta de fostul Stat imperial tarist, care incetase juridic de
a exista din cauza i cu ocazia revolutiei. Ulterior, in Martie
1918, Sfatul Tärii a proclamat unirea provinciei cu patria mamá,
Romania, de care fusese despärtita printr'un act de rapt inter-
national, sävarsit cu amtorul unei trädäri.
Inaintea Consiliului suprem, adica exact in comisia pentru
frontierele Romaniei, delegatia romand in frunte cu I. Brätianu
a fost ascultata cu privire la soarta Basarabiei, dupa cum tot
acolo au fost ascultati sub titlu neoficial si reprezentantí ai
fostei Rusii tariste (ex-ambasadorul Maklakov), deoarece la con-
ferinta pacii noul guvern bolsevic, nefiínd recunoscut, nu avea
acces. Ideea unui plebiscit a fost. atunci, respinsa de primul
delegat roman pentru motivul, lesne de inteles. ca o asemenea

www.dacoromanica.ro
 131

consultare n'ar fi dat raspunsul cerut la o chestiune de auto-

-determinare nationala, ci, sub influenta atmosferii revolutionare,
ar fi insemnat cel mult o alegere intre forma cea veche- de
usor confundata cu fostul regim de opresiune tarista,
forma cea noua, comunista, atragatoare poate ca once noutate
mai ales, ca once iluzie de fericire. Pe deasupra, votul Sfa-
tului Tärii, organ reprezentativ al populatiei basarabene, con-
stituit dela sine. MIA nici un amestec al Romaniei, echivala
perfect cu forma de consultare populara a liberei auto-deter-
La inceputul anului 1920, guvernul roman prezidat de d.
Vaida-Voevod, care tocmai semnase i tratatul pentru ocrotirea
minoritätilor, a inceput la Londra, unde se afla d. Vaida, sub
sugestii din partea primului ministru engfez, d. Lloyd George,
tratative neoficiale cu reprezentantii bolsevicilor. Dar inainte
-ca sa se fi ajuns la un rezultat definitiv, in decursul diferitelor
tratative duse i cu reprezentantii marilor puteri la Londra, d.
Vakla, in absenta sa din tara, a fost demisionat dela guvern si
inlocuit printr'un alt cabinet prezidat de gen. Averescu, avand
la ministerul afacerilor streine pe raposatul Take Ionescd. In-
fluente secrete si nu destul de chibzuite de politica interna,
combinate fara indoiala cu influente si mal puternice din afara,
unde se urma cu inversunare politica de izolare si dusmanie,
politica asa zisului cerc de sarma ghimpata impotriva Rusiei
bolsevice, care repudiase obligatiile internationale ale vechiului
regim tarist inclusiv tatorii1e contractate in streinatate, au co-
laborat la inlocuirea neobisnuita a guvernului Vaida in Martie
1920, mi se pare chiar in ziva de 13.
Take Ionescu a reluat tratativele si la 28 Octombrie, a-
-celas an, s'a semnat la Paris tratatul privitor la Basarabia, in-
tre Franta, Anglia, Italia si Japonia deoparte (marile puteri al-
-catuitoare ale Consiliului suprem) i Romania de alta, prin
care se confirma, international, actul de unire din 1918 al Sfa-
tului
Romania se obliga :
Sa aplice in provincia dintre Prut i Nistru, prevederile
tratatului pentru ocrotirea minoritatilor;
Se recunostea datoare sä achite cota-parte ce se va
stabili ulterior, din datoria publica ruseasca dinainte de rasboi,
recunoastere de prisos intrucat ea decurge din principiile ge-
www.dacoromanica.ro
 132

nerale de drept international public in materia schimbárilor te-

ritoriale, dar care a fost anume inscrisä ca o demonstratie la
adresa regimului bolsevic. violator de angajamente internationale;
Pärtile contractante, toate membre in Comisia europeana
dunareana C, E. D., afara de Japonia, recunoasteau cà bratul
Kilia trebue sa treaca sub autoritatea acestei comisiuni, contrar
hotararilor conferintei dela Londra (1883) cand Rusia tarista
scosese de sub autoritatea ei, dar conform atitudinii Romaniei
care se declarase impotriva acelor hotarari si nu le recunos-
cuse (prevedere cuprinsa in alin. I art. 7);
Prin acelas articol 7, alin. II, si 'Ana la incheerea unei
conventiuni generale privitoare la regimul international al cal-
lor de comunicatie pe apa, Romania se obliga sa aplice pe
partile din sistemul fluvial al Nistrului, care pot fi cuprinse in
teritoriul ei sau care alcatuesc fruntariile acestui teritoriu, re-
gimul prevazut in paragraful I al art. 332 si in art. 333-338
din tratatul de pace dela Versailles.
Era vorba de Calk de cnmunicatie pe apa, exact de flu-
viile de interes international care sunt fluviile ce streibat sau
despart in cursul lor, dela isvor pad la veirsarea in mare, &Suet-
sau mai multe giri. Exact situatia Nistrului, fluviu international
natural, care, venind din Polonia, desparte Romania de Rusia
Sovietica, inainte de a se varsa in mare si la a cärui navigatie
liberá sunt interesate toate cele trei OH. Cum conventia si statutul
admise in conferinta internationala dela Barcelona, pentru caile
navigabile de interes international, au fost stabilite in confe-
rinta din 1921 dela Barcelona, prevederile ei urmeaza sa se a-
plice automatic pe Nistru, acum, dupa ce am reluat raportu-
rile diplomatice normale cu U. R. S. S. Once alta formula ar
constitui o gresalä si o primejdie grava pentru viitorul si sin-
Tanta frontierei noastre rasaritene cand avem putinta unei co-
misii internationale pe Nistru, cu vecinii l cu Polonia, dupa
modelul celorlalte cotnisii fiuviale la Elba, Oder, Rhin si Du-
nare, al caror sistem s'a generalizat dupa pacea generala in
Europa cea noua.
Conventia dela Paris ratificata intai de Romania, a primit
In 1922 ratificarea Angliei, lar doi ani mai tarziu pe a Fran-
tei, mai plinä de menajamente pentru susceptibilitatile nationale
rusesti. Alianta noasträ. cu Polonia din 1921, reinoita: ulterior
sub forma unui pact general de sigurantä, constitue tot o con-
sfintire a Unirii Basarabiei.
www.dacoromanica.ro
 133

i tacea in privinta aceasta. Situatia a

Italia intarziase
durat pana in 1926, noua venire la guvern a d-lui Maresa1
Averescu, care, cu prilejul unei vizite la Roma, in Septetnbrie,
s'a ocupat, intre altele, si de ratificarca italiana a Unirei Basa-
rabiei. Printr'un schimb de scrisori, anexa la pactul de amicitie
colaborare cordiala dintre Romania si Italia, incheiat cu pri-
lejul acelei vizite la Roma, scrisori schimbate Intre cei doi sefi
de guvern, ducele Mussolini si d. maresal Averescu, Italia fa-
gaduia ratificarea la momentul potrivit, läsat fireste la libera ei
apreci ere.
Si ratificarea fagaduita a urmat in Martie 1927.
Cat priveste ratificarea Japoniei, o asteptam pana astazi,
dei se spusese. mereu, cä intarzierea italianà, tara europeana
si latina', era cauza asteptarii japoneze. Desigur, momente opor-
tune din punct de vedere politic international au fost destule
cand se putea obtine si dela Japonia ceea ce guvernul Averescu
obtinuse dela Italia,dar e mai probabil ca la conducerea po-
liticei noastre externe a lipsit intelegerea perseverenta sau grija
pentru unele probleme de mare insemnatate politica nationala,
dar care nu ofera prilejuri de succese sgomotoase in arena po-
liticei internationale.
°data ultima ratificare obtinuta, conventia intra auto-
matic in vigoare potrivit principiilor generale de D. I. P. caci
prin textul art. 9 se spune : Inaltele partí contractante vor in-
vita Rusia sa adere la tratatul de fata, de indatä ce va exista
un guvern rus recunoscut de ele". De altfel, acelas articol pre-
cizeaza mai departe ca partile contractante isi rezerva dreptul
de a supune arbitrajului Consiliului S. N. toate chestiunile cari
ar putea fi ridicate de guvernul rus cu privire la detaliile a-
cestui tratat, fiind bine stabilit cä fruntariile definite de acest tra-
tal, precum i suveranitatea Romaniei asupra teritoriilor pe care
le cuprinde, nu vor putea fi puse in disculiune.1)
Se va proceda la fel in ce priveste toate dificultatile ce
ar putea naste ulterior din aplicarea sa", (a tratatului).
Dupa intrarea U. R. S. S. in Societatea NAtiunilor pro-
cedura de invitare a guvernului dela Moscova, daca aveam ra-
tificarea Japoneza, ar fi fost si mai mult simplificata.
1) Articolul 1 din tratat determina limitele Basarabiei intre frontiera ve-
che a Romaniei (Prutul). Marea Neagra i cursul Nistrului dela varsarea in liman
pana la punctul unde este taiat de vechiul botar dintre Bucovina si Basarabia,
inclusiv acest vechiu hotar.
www.dacoromanica.ro
 134

6) In sfarsit, ultimul tratat care ne intereseaza direct este

cel dela Lausanne, ca Turcia, incheiat la data de 24 Iulie 1923.
Nu din punct de vedere teritorial, dar prin prevederile con-
ventiei privitoare la regimul cel non al stramtorilor Mari Negre
(Bosforul i Dardanelale) unde de fapt se gaseste prelungirea
gurilor Dunarii si pe unde se valorifica asezarea noasträ geo-
graficä la gurile marelui fluviu.
Dar problema Dunarii i Marii Negre. adica a stamtorilor
acestel marl, o vom desvolta in mod special mai tarziu.
Lungimea si forma Nu putem incheia mai bine partea acPasta
granitelor noastre
de astizi despre frontierele Romaniei intregite, in
lumina tratatelor pacii generale decat prin
cateva consideratii generale privitoare la lungimea si forma gra-
nitelor noastre actuale, in comparatie cu cele dinainte de rasboiu.
Socotesc ca e mijlocul cel mai bun ca sa intelegem valoarea defen-
siva, incomparabil superioara a granitelor de astazf, cum si uni-
tatea naturalä a pamantului romanesc inchis hare aceste granite
dupa ce, veacuri dearandul acelas pamant a fost sfasiat sub felurite
stapâniri streine si inchis intre granite artificiale apartinand aitora.
Granitele noastre de astäri sunt mai lungi decat cele ve-
chi, desi ar fi putut sà fie chiar mai scurte daca n'ar avea a-
tatea cotituri naturale pe cursul Nistrului d. p , sau pe Unja a-
puseana, din pricina nevoilor locale de ajustare la consideratiile
etnice ori economice.
Thainte de rasboin, Romania mica in total avea o ludgime
de granite de circa 2600 km., dar foarte greu de aparat din
pricina formei neregulate a frontierelor fatä de cnntinutul lor
teritorial, adica fata de suprafata totala a tärii (132.000 km p.)
Dupa rasboiu, prin intregirea nationala, lungimea granitelor
noastre a crescut la 3400 km. ') pentru o suprafata de circa,
296.000 km. p. Repartizate pe diferite sectoare, in aceste gra-
nite, se ouprind incepand dela coasta martima : (454 km. fata
de 352 in trecut lungimea litoralului) la Marea Neagra dela
Ecrene lâng6 Varna paná la limanul Nistrului, regiune defavo-
rabila pentru aparare i navigatie din cauza linsei de adancime
1) Dam lungimea granitelor dupa indicatiite lnstitutului geografic militar.
dej inteo desbatere recenta la Senat privitoare la arrnata d. gen. Anghelescu,
ministrul apararii nationale a vorbit de peste 3700 km. lungimea granitelor
care le apara corpul nostru de graniceri.

www.dacoromanica.ro
 135

suficientd a mdrii in partea noasträ si care ne-a impus loarte

grele sacrificii ca sä ridicäin artificial, inaintand in mare, portul
Constanta. In schimb, coasta noasträ maritimd oferd cea mai
frumoasd plajd din Europa prin orientarea care rdsdrit care dà
maximum de valoare razelor solare, avänd in acelas timp soare
mult i cer senin ca in Mediterana civilizatiei strdvechi.
812 Km. fatd de 650, inainte, lungimea granitei rdsdritene
cu U. R. S. S. pe Nistru, dela gura fluviului pänä sus, la
punctul unde este tdiat de vechea granitd dintre Bucovina si
Basarabia (Nord. de Hotin).
In locul vechei granite cu Austro-Ungaria de 960 km.,
avem acum sectoare de diferite lungimi alcätuind un total su-
perior cu mai multi vecini decAt in trecut, precum urmeazä :
346 Km. la Nord, cu Polonia, granitd stabilità cum am
väzut la conferinta pAcii din consideratii speciale de sigurantd
europeanä i ajustata de curând prin acordul direct si pri9-
tenesc dintre noi, ca vecini si aliati. Dela N. de Hotin pänä
dincolo de gura Siretului podolic, apoi o linie pe Ceremusul
alb in Carpati pänd la jsvor.
201 Km. la N. V. cu Cehoslovacia, stat aliat din sistemul
Micei Intelegeri, frontierä ajustatd prin acord bilateral direct si
liber intre noi care merge dela isvorul Cererausului alb aproape
de isvorul Tisei, apoi coboard pe culmea muntilor pänä in va-
lea Tisei, pang aproape de Hust.
428 Km. la Vest cu Ungaria frontierd stabilitä prin trata-
tul dela Trianon si determinatd exact, in lungimea ei, prin tratatul
dela Sùvres, dar färd altd ajustare direcrá intre párti. Urmeazä o
linie neregulard pela apus de Satu Mare, Oradea, Arad, Timi:
soara, spre a se apropia de Dundre pang la sud de Mures.
557 Km. la S. V. cu Jugoslavia, slat aliat din sistemul
Micei Intelegeri, frontierd in parte ajustatd prin acord special
direct si a card lungime totald rezultä din vechea noastrá gra-
nitä comund pe Dundre, dinainte de rdsboi, implinità cu noua
granitä comund ce ni-s'a recunoscut la pacea generald, prin
consfintirea principiului de nationalitate. Linia dela coltul co-
mun de frontierä ungaro-româno-jugoslavä taie Banatul pänd la
Bazias pe Dundre, iar de acolo pang la gura Timocului, fluviul
formeazd linia despdrtitoare.
In- sfdrsit, la Sud, 601 km. frontiera cu Bulgaria, aceiasi
ca inainte de rdsboi, dela punctul de intalnire pe Dunäre a
www.dacoromanica.ro
 136

celor trei täri, Serbia de odinioara, Bulgaria si Romania, 'Ana

la Turksmil pe fluviu inainte de Turtucaia si de acolo, in linie
cnnventionala, spre mare, pana la Ecrene, granita cea noua do-
bänditä prin pacea dela Bucuresti din 1913 si confirmata prin
tratatul dela Neuilly.
Cat privrste forma actuala a hotarelor României, prin
comparatie cu forma cea veche, se apropie de o circonferinta,
este forma idealä, pentru ca, in minimum de lungime, inchide
maximum de continut, pe cand inainte de räsboi granitele noas-
tre erau disproportionat de lungi pentru suprafata teritoriala a
tarii. Un Stat a cärui formä geografica ce apropie de circon-
ferirta, chiar clack' are granite deschise, campii joase si lipsite
de accidente pe teren, isi poate organiza, cu succes, apkarea
nationala prin desvoltarea si folosirea la maximum a liniilor
interioare de comunicatie gravirand spre un punct central. E.
vorba de linii care sa corespunda dela granita, punctul extrem
expus primejdiilor din afara printr'un atac, spre centrul de re-
zistentà si apkare, prin liniile cele mai scurte si drepte : raze
de circonferinta. Ceea ce tocmai nu era cazul inainte de rasboi
cu forma veche a Romaniei, pentru apararea in contra atacuri-
lor din afara cand comunicatiile interne, dela o extrema la alta
a tkii, erau prea lungi si ocolitoare, lar lipsa unui centru de
concentrare a fortelor pentru apkare aproape cu neputintä de
remediat.
Dintre tkile noi, Cehoslovacia are azi o forma geografica
lungäreata, foarte expusä si greu de apkat in caz de rasboi,
o forma care aminteste desavantagiile formei României dinainte
de 1919.
Geografii romani (d-ni prof. Mehedintii, Valsan, etc.) sub-
liniaza si alte avantagii, decurgand mai demult din asezarea geo-
grafica pe globul pamantesc a tarii noastre, din climatul si lu-
mina solara, din forma simetrica naturalä abia acum concordantä
si cu forma politica, din bogätia apelor, etc.
Astfel, din punct de vedere al asezarii, Romania se 0-
se§te aproape exact la jurnatatea dinstantei dintre Equator si
Polul Nord, lumina si intunericul fiind impartite in mod egal.
Ceea ce este foarte prielnic pentru viata si desvoltarea omului.
Climatul este de tranzitie cad la nob se pare, se cla lupta
intre extrernele de frig si de caldura, lucru nu tocmai favorabil.
De aci, prin asezarea geografica, Romania poate constitui calea
www.dacoromanica.ro
 137

cea mai scurta dintre Europa occidentala si Asia Mica, Indiile

etc. ar putea deveni un punct central de aprovizionare pentrn
aviatia engleza facand in linie dreapta legatura cu India peste
vechiul continent, ceea ce nu este de neglijat in viitoarea poli-.
tica de siguranta nationald fata de U. R. S. S
Din punct de vedere al compozitiei teritoriului, se constata
o armonioasa simetrie i anitate care parca ar fi fost calculate
dinainte de Dumnezeu. Podisul transilvanean din mijlocul tarii
inconjurat cu o cununa de munti pe margine si strabätut de
val manoase pe fundul carora curg ape roditoare.
O adevarata relea naturala, dar al Divinitatii, adevarat
sistem de irigatie pentru o chibzuita distribuire interioara a a-
pelor, in cuprinsul pamantului romanesc. Pe deasupra, de jur
imprejurul acestui pamant, minunata unitate naturalä, in toate
partile, cursuri mari de apa, adevarate canaluri colectoare ale
irigatiei interne, cadru de fecundare si de valorificare a boga-
tiilor produse, menite sà jasa usor i repede spre a se duce
departe pe piata lumei : Tisa la Apus, Nistrul la Rasarit Du-
parea la Sud, ca un brau de putere i incredere.
In desvoltarea noastra istorica, muntii au servit ca ada-
post, in vremuri de restriste, Codrul frate cu Románul",
pentru ca indata dupa ce trecea primejdia. populatia sa se
scoboare pe val, la campie, pana departe spre apele mari in-
conjuratoare, i sa redea viga pamantului parjolit de navali-
tori.. Scoborarea aceasta din munti, esirea din adapost dupa
trecerea furtunii, spre campia inconjuratoare. asa cum isvoa-
rele din podisul inalt si-au revarsat apele binefacatoare pe
toate partile, spre valle Tisei í Dunarii. ne explica fenomenul
minunat i fArà pereche in Europa, la popoare de veche tra-
ditie i civilizatie (Englezi, Francezi, Italieni, Germani etc.), al
unitätii graiului romanesc.
Nu putem incheia aceste observatii decat cu amintirea
constatarilor minunate pe care le facuse, descifrand paginile
istoriei lumei, un savant rus, Mesnicof, pare-se si cu sange
moldovenesc basarabean in vinele lui, intr'o lucrare tipäritä pe
la 1888, la Paris, despre Rolul marilor fluvii in civilizatia o.
menirii". El constata ca toate vechile civilizatii, celebre in anti-
chitatea departata, asiro-babiloniana, egipteana, indiana, etc.,
se leaga de numele unor fluvii mari si, mai ales, de asezarea
popoarelor respective la imbucatura acestor fluvii : Tigrul, Eu-
www.dacoromanica.ro
 138

fratul, Nilul, in sfar§it Gangele. Mai aproape de noi, gurile

Rhin-ului, Escaut-ului, Meusei, etc., ne aratä, influenta imbued-
turilor apelor mari pentru potentarea energiei popoarelor,
chiar mici.
Data {find importanta Dunarii prin lungimea basinului,
varietatea tarilor strabatute §i diversitatea intereselor de tot
soiul. putem trage cele mai puternice motive de incredere in
viitorul nostru, popor wzat la gurile Dunarii, daca vom ti,
prin vrednicie i cu inteligentä, sa folosim norocul destinului
nostru a§a de favorabil.
Principiul Nationali- Dar tratatele care au pus capat marelui
tfitilor in -tratatele
de pace. rasboi, in afara de hotärarile privitoare la
frontierele noi, cuprind i alte dispozitii
interesante. Le vom examina pe rand i pe scurt. In primul
rand, frontierele noi au fost fixate conform principiului de
nationalitate.
Din textele propriu zise, consacrarea acestui prtncipiu lip-
seste, dar textele l'au consfintit in mod tacit.
Intrebarea fireasca este : pentruce autorii tratatelor n'au
consfintit principiul nationalitatilor in mod expres ? Pentruca
tratatele sunt de esenta furidicei in timp ce principiul natio-
nalitatilor este un principiu politic, iar principiile politice nu se
se pot imbraca exact la masura in haina juridica. Existä mare
deosebire intre drept si politicel, mai ales ifi ceeace privete
fixitatea i stabilitatea. Principiile sau regulile juridice au sfi
consistenta care in genere lipsqte principiilor politice. Osebit
de aceasta, neinscrierea formala in tratate a principiului de na-
tionalitate se datore§te greutatilor speciale, derivänd din na-
tura lucrurilor cand e vorba de a da o formulare jut-Mica pre-
cisa principiului de nationalitate.
La intrebarea ce este o natiune sau o nationalitate aparte,
de sine statatoare, deosebita de celelalte cu care s'ar gäsi in-
vecinatá sau, eventual, amestecata, in cuprinsul aceluia teri-
toriu, nimeni n'a putut da, Ora astazi, un raspuns absolut
precis §i'nici nu cred ea' se va gasi vreodata un raspuns pe
deplin satisfacator, precis §i definitiv.
Cu toate acestea, n'au lipsit i nu lipsesc rapunsurile la
intrebarea de mai sus : ele s'au dat §i se dau, mereu, a-
desea asemanatoare sau foarte apropiate, dar totdeauna ne-
www.dacoromanica.ro
 139

complecte si nesatisfäcdtoate din punctul de vedere al preci-

ziunii necesare in formulärile juridice.
O natiune, s'a spus, e o comunitate de oameni, legati prin
origina etnicei (rasd, identitate de sdnge, ereditate comund, etc.)
printr'o aceiasi limbá (vorbità si scrisd), prin credit*, religioase,
aceleasi amintiri ale trecutului j aspirafii ale viitorului, printr'o
continuitate dinastica etc. etc., träind cu totii laolaltd in cuprin-
sul aceluia$ pifimânt. O comunitate, deci, de ordin material si
moral in acelas timp pe o continuitate si o comunitate terito-
riald (acelas pämánt strAmosesc), dar cari aldituesc o natiune
demnd de aceastd denumire mai ales prititr'o voinla conVienta
de convietuite impreuml, voinfti capabild de sacrificii supreme
spre a-$i asigara aceastei convietuire, fie in granitele aceluias
Stat national, fie chiar sub stdpânirea unui Stat strein aparti-
ndnd unei alte natiuni dominante.
Toate incercarile de a preciza j defini elementele alcd-
tuitoare ale natiunii, ca sà se poatd stabili elementele fixe ale
principiului nationalitätilor in dreptul international, s'au isbit
de greutdti inerente materiei vii continud miscare, proprii
vietii dar amenintatd de moarte prin epuizare,
Inteadevär comunitatea de sage sau de rash' e foarte greu
de stabilit i mai putin ined de dovedit paternitatea e oare,
totdeauna sigurd chiar eand ai la mand actele doveditoare de
stare civild? Elementul limbei ne pune in fata dialectelor deose-
bite pana la neintelegere intre oamenii simpli, alcatuind aceiasi
natiune, dupd cum comunitatea limbei ne duce, adesea, in fata
deosebirilor nationale si de interese intre State nationale cu
limbd comund : Anglia cu Statele Unite, Iugoslavia cu Bulgaria,
Statele scandinavice, etc. Diferenta de credit-tie religioase sau
numai de confesiuni ale aceleiasi religii nu mai conteazá, in
vremea noastrd, ca un element insemnat care sd spargà ori, cel
putin sä primejduiased sentimentul comunitatii nationale daca
el existei cu adevärat. Romdniii uniti (greco-catolici) i cei or-
todocsi (greco orientali) nu formeazä, oare; una si aceiasi na-
tiune, peste deosebirile religioase ? Intreruperea continuità (II di-
nastice asa de veche si de strälucità a regilor francezi, despre
cari s'a spus cà au creiat o Frantd si o natiune francezd, prin
contopirea elementelor disparate, n'a släbit cu prilejul marei
revolutii, si dupd aceea, aria i unitatea nationald francezd !
In aceiasi tara, in acelas oras, pe aceiasi stradd i chiar sub

www.dacoromanica.ro
 140

unul si acelas acoperis dintr'o casa, pot teal, laolalta, oameni

deosebiti ca nationalitate, avändu-si fiecare conViinta lui natio-
nala proprie, element imponderabil de ordin psihic si nu fizic.
Un om, ca fi o natie, sunt ceca ce i-au feicut peirintii f i strei-
mofii, dar sunt mai mult incei aceea ce vor ei sti fie printr'o
manifestare constientei de vointa, printr'o afirmare de personali-
tate aparte de ordin moral f i nu material !
Ltd de ce voiu spune ca o natiune este, inainte de toate,
o conftiintei proprie, independentd í deosebitd de nationalitate,
f atä cu o altd constiintd a unei alte natiuni.
'Auto-determinarea ca principittt viu, dinamic, fata de sta-
tica principiului de nationalitate intemeiat numai pe datele
istoriei si, eventual, ale celorlalte stiinte auxiliare pentru corm-
tatarea unei nationalitati dinteun teritoriu, anume ales pentru
acest scop, porneste tocmai dela consideratia principalä acor-
data. constiintei individuale i colective de nationalitate. Auto-
determinarea, cand e vorba de oameni constienti, fiinte simti-
toare, gänditoare i vorbitoare. Pentru necuvantatoare, stiinta
singurg, rece si precisa, ne poate raspunde de pilda, de la
caz la caz, ce fel de rasa sunt animalele dintr'o crescatorie sau
dintrio anumita regiune, pe temeiul datelor statistice de§pre
diferitele imparecheri pentru ameliorarea speciilor sau chiar
numai prin verificarea caracteristicilor fiziologice exterioare,
proprii fiecarei rase si catalogate dinainte in mod riguros stiin-
tific. Aplicarea teoriei raselor, perfecta la vietuitoarele inferi-
oare, va da totdeauna gres la fiinta umana chiar, daca, uneori,
prin verificarea unor caracteristici, de ordin general, ne-am
putea inchipui ca ne gäsim pe drumul cel drept.
Navälirile barbare si migratiunile popoarelor dealun-
gul istoriei. ca i amestecul necontenit de populatii ce se face
pe cale pasnica sub ochii nostri prin penetratiuni felurite, in
toatä Europa, dar mai ales in cea centrala si orientala, i-au
pus la grea incercare pe auforii tratatelor de pace la determi-
narea noilor granite conform principiului politic al nationali-
tatilor. Opera de justitie absoluta in favoarea natiunilor ravnind,
fiecare, sa-si aiba Statul propriu, cum plantele umbla dupa
lumina soarelui, s'a lovit de piedici de neinvins. Ca in toate
cele omenesti, justitia absolutä a ramas un ideal cu neputinta
de atins caci oamenii sunt perfectibili, dar nu perfecti. Astfel
si tratatele de pace nu ne-au putut da State cu granite perfect
www.dacoromanica.ro
 141

nationale, ci, inglobând nationalitäti streine in cuprinsul Statelor

noi sau sporíte, conferinta a facut fi aplicarea unui principiu
politic complimentar : de ocrotire a minoriteitilor inglobate in
aceste State.
Dela inceput, tnembrif Consiliului suprem al conferintei
de pace au cgzut de acord ca trebuia de nevoie sa complec-
teze principiul de nationalitate prin cel de ocrotire a minori-
tátilor, in noua ordine internationald. $i'n timp ce principiul
nationalitatilor n'a consfintit in mod expres prin tratate, prin-
cipiul complimentar de ocrotire a fost inscris in chip exceptional
numai pentru unele State, iar nu pentru toate, si nu si-a gäsit
expresia nici in pactul S. N. Tratate speciale de ocrotire Cu
fiecare din Statele obligate, au fost incheiate in mod aparte
fndependent de cele 5 tratate de pace, dar cu mentiunea prin-
cipiului si a limitelor luí de aplicare chiar In textul acelor
tratate (Versailles, St. Germain, Neuilly, Trianon si Lausanne).
S'au feicut deosebiri de tratament intre puterile mari fi cele
mici, ba chiar si intre acestea din urmcl cad a fost vorba de
limitele teritoriale de aplicare ale o'crotirii. Pentru a doua oarà
in opera conferintei de pace, dupd regulile ce am examinat la
compunerea Consiliului S. N., cu locuri permanente si neper-
manente, s'a facut un Iratament diferential intre cei mari si cei
mici, prin nesocotirea formularci in texte a principiului egalittilii
juridice dintre State, Prin tratatul dela Versailles ca s't prin
cele dela St. Germain si Trianon, desi se prevkl dispozitii de
ocrotire minoritarsä In teritoriile care scmimbau de suveranitate,
aceste dispozitii nu sunt aplicate Statelor marl, Franta, Italia
si Germania, fära deosebire intre invingatori fi invinfi, dar se
aplicd tuturor Statelor mici : Polonia, România, Cehoslovacia,
Iugoslavia, Austria s't Ungaria.
Cum stiti, ceí mici" au protestat in numele princípiului
clasic, teoretic, al .egalitätii juridice dintre State, dar s'a trecut
peste protest. .Rezistenta României pe aceastä temd si intrasi-
genta ei, a mers chiar maí departe decht a celorlalte State
pand la Orgsirea conferintei de cAtre delegatia românä' prezi-
data de cAtre I. BrAtianu, in clipa cand se aducea spre sem-
nare tratatul dela Saint Germain. Cum stiti, deasemeni, abia
dupà alegerile generale din toatnna tàrzie a lui 1919 si dupà
ce s'a constituít Guvernul prezidat de d. VaidacAci Gttyernul
Brätianu lipsit de Parlament din cauza Imprejurarilor pacii

www.dacoromanica.ro
 142

dela Bucuresti (1918) cu centralii si a politicii noastre interne,

a refuzat semnätura, intre altele, si sub motivul cà nu-si putea
lua raspunderea unor asemenea obligaii internationale, Ro-
mania a semnat pacea dela St, Germain si tratatul special de
ocrotire, la data de 9 Dec. 1919. $i aceasta dnpä cloud aver-
tismente-ultimatum din partea Consiliului suprem, cum am vazut.
Rezistenta darzä a Romaniei se intemeia si pe tritatul de
aliantaNin 1916 pentru intrarea in rasboi, prin care, intre altele,
ni se fagäoluia la conferinta de pace un lratament pe picior de
egalitate cu marile puteri aliate. Pacea de Bucuresti cu pu-
tenle centrale, impusä de trädarea sau neputinta Rusiei tariste
de a continua räsboiul, i, mai ales, interventia hotaratoare a
Statelor Unite pentru castigarea victoriei finale tara Cu care
noi nu aveam nici o legatura directa" in actiunea comuna de
räsboi explica schimbarea defavorabila nouä a situatiei
dinaintea conferintei de pace.
Dar cum am spus, tratamentul difére.ntial in materie de
ocrotire Il regäsim chiar si printre Statele mid, la intinderea
teritoriala de aplicare a noilor prevederi de drept interna-
tional public.
Astfel, de unde in Iugoslavia, dispozitiile de ocrotire mi-
noritara nu sunt aplicabile decat numai in teritoriile noui do-
kan ditela pacea generala, in Romania ele se aplica pe, cuprinsul
intregei tari, atcit in teritoriul vechiu ctit fi in cele noui, card
este vorba de elementul evreesc. Aceasta ca o agravantd justifi-
cata de aplicarea límitatià ce am facut-o prevederilor trata-
tului de Berlin in chestia evreiascä. (art. 44) prin modul cum
am dat noua redactare a art. 7 din Contitutia noasträ, cu o-
cazia revizuirii dela 1879, Aceiasi exceptie limitativa de apli-
carea tratatului de ocrotire in favoarea Greciei, ccind e vorba
de teritoriile vechi dobeindite panel la data de 1 Ianuarie 1913
si'n favoarea Poloniei pentru teritoriile care nu apartinuserci
fostului imperiu german.
Despre regulile de aplicarea ocrotirei vom avea sa ne
ocupärn m.i tarziu, in mod special.
Libertatea comer- Chestiune de capitalà importanta la pa-
tului o a transitului
internatinal in tratate. cea generala, am intalnit-o d'intai in ma-
teria S. N. ca mäsurä prevenitoare pentru
viitor contra räsboiului. 0 intälnim acum, din n-ou, in textul

www.dacoromanica.ro
 143

tratatelor de pace. unde se face reglementarea de amcInunt a

prevederilor generale §i oarecum constitutionale din pactul S. N.
Astfel, in tratatul de Versailles, partea XII-a purtand tit-
lul de Porturi, cai de al:à i cài ferate", se proclama libertatea
de navigatie i egalitatea de tratament Cu -supusii germani pen-
tru suptrii puterilor abate i asociate in toate porturile f i pe
toate crate de navigatie interioard din Germania (art, 327) pre-
vedere repetata, apoi, in toate tratatele pacii generale, Era o
mäsura de prevedere spre a interzice Germaniei reluarea, in
campul economic a :navigatiei, comertului i transitului inter-
national, a actiunii rasboinice pentru distrugerea fostilor ei ina-
mici, p? cari nu-i putuse birui pa terenul militar. Poate ca pre-
vederea urmaria aliceva: prin egalitatea de tratament in na-
vigatia interioara germana, dar care nu s'a putut atinge fiindca
Germania dispunea de suficiente mijloace de navigatie
si concurenta streina, ja conditiuni de egalitate i libertate, n'a
fost in stare sa rasbeasca.
In Cap. filaectiunea II din partea XII-a a pacii de Ver-
sailles sunt inscrise dispozitiuni de ordin general privitoare la
libertatea navigatiei pe fluviile bine inteles. internationale din
Europa (art. 331-339). Sunt declarate internationale urmatoarele
fluvii in intregimea cursului lor sau numai partial : Elba, 0-
derul, Niemenul i Dunärea incepand dela Ulm. Fireste, vom
adauga in complectare Nistrul, cum am vazut la timp. Trata-
tul precizeaza caracterul international al navigatiei sau mai bine
spus, deosebirea dintre reteaua fluvialá nationald i cea interna-
tionala depe vechiul continent, cand vorbeste despre once parte
navigabilä a acestor retele, servind In chip natural de esire la
Mare, pentru cloud sail mai multe state", ca sau fara transbor-
dare dintr'un vas intrgaltul, precum i despre canalurile late-
rale sau trecerile ce ar fi deschise ulterior fie spre a dubla
imbunatati sectii in chip natural navigabile din acele retele
fluviale, fie pentru a impreuna cloud sectii natural navigabile ale
aceluias curs de apä". Sí tratatul precizeazil 'cd tot internationald
va fi a cale viitoare navigabila Rhin-Dunare, adica acel mare
canal inceput inca dinainte de razboi spre a lega cele cloud
retele navigabile ale celor mai mai mari fluvi europene Ri-
hinul si Dunarea. Aceleasi dispozitii sunt reproduse din textul
dela Versailles in celelalte tratate, potrivit cu situatia geograficd

www.dacoromanica.ro
 144

a tinuturilor care capata o nouäl randuiala teritorial politica

a Statelor prin care trec diferitele fluvii internationale.
In aceiasi parte XII din tratatul de Versailles si cores-
punzatoarea parte din celelalte se vorbeste despre porturi si
zone libere in porturi, despre cäi ferate si material rulant, des-
pm n libertatea tratatului nu numai fluviul, dar fi terestrh pentru
tat-Be lipsite de mare. AcestorEi trebuia sa li se asigure putinta
respiratiei maritime si a esirei pe piata comertului mondial
inteun regim de libertate a comunicatiilor, a transitului si a'
comertului international, gratie druia, pe viitor, una dintre
cauzele de conflicte sangeroase intre State vor disparea din ca-
drul cel nou al Oa generale si al S. N.
Transitul international terestru, compliment necesar al celui
fluvial, este o necesitate absoluta de viata pentru Statele lipsite
de tarm maritim prin asezarea lor geografica, necesitate care
a fost satisfacuta prin proclamarea libertatii comertului i tran-
sitului international pentru toatei lumea, prin tratatele de pace
dar mai ales prin reguli precise de transit obligatoriu terestru-
fluvial spre anumite porturi dela Baltica, Marea Nordului si
Adriatica impuse Statelor transitale in favoarea puterilor con-
tinentale din Europa Centrala, ba chiar cu dreptul aces.tora de a
obtine pe 99 de ani concesiunea uner anumite zone in portu-
rile maritime finale (Cehoslovacia in porturile Hamburg si Ste-
ttin. art. 363 Versailles).
Conferintele dela Barcelona (1921) si Geneva (1923) au
desvoltat principiile consfintite la pacea generala in forma unor
conventii internationale amanuntite. Spre a asigura pacea in
viitor si a preveni cauzele de razboi, este nevoe ca toate Sta-
tele sa fie puse in condifii de egalitate, pe cat posibil, spre a-si
valorifica drepturile la viata pe piata comerciala a lumei, in-
laturandu-se piedicele ce ar rezulta dintr'o asezare geografica
defavorabila.
Altfel, nevoile de viata le-ar impinge jai-4i pe unele im-
potriva altora, la razboae de cuceriri, spre a-si dobandi un loc
sub soare si o avezare geografica mai putin defavorabila, fie
chiar in dauna vecinilor.
Problema Dunarii de interes general o vom trata totusi
special siin lumina intereselor romanesti, bine inteles concor-
dante cu interesele libertatil de navigatie ti a transitnlui in-
ternational.

www.dacoromanica.ro
 145

Dezarmarea invin- Odata cu discutarea art. 8 din pactul S.

qilor.
N. am vorbit, in treacát, despre dezarma-
rea invinsilor, care constitue un capitol important al pacii ge-
nerale. Acest capitol este prevazut in partea V-a a pacii de
Versailles sub titlul de clauze militare, navale si aeriene" si
este reprodus sub titlurile corespunzätoare in celelalte tratate
dela 1919. Raportänd dispozitiile acestea la acelea generale cu-
prinse in pactul S. N. despre dezarmare", pe care le-am exa-
minat, constatam o legatura intre unele $i celelalte, dei nu lip-
sesc si oarecari contraziceri.
De ce o dezarmare numai a fostilor inamici, a invinsilor,
prin clauze precise in tratatele de pace, si prevederile asa de
elastice $i greu de pus in aplicare din pactul S. N. cand e
.vorba sä se extinciä dezarmarea la toti ceilalti membri, deci si
la invingatori ?
Explicatia nedumerirei este, totusi destul de simpla. Inar-
marile Germaniei sau, mai bine zis, goana inarmärilor germane
fiind una din principalele cauze care au provocat razboiul din
1914, s'a impus, ca o masura de prevedere imediatä contra re-
vansei si spre a se evita pe viitor repetarea curses, dezarmarea
imediata a invinsilor. Astfel, tratatul de Versailles interzice Ger-
maniei : alcatuirea unei flote aeriene de razboi, ii limiteazcl for-
tele terestre si contigentele anuale militare fära serviciu mili-
tar obligator precum $i fortele navale. Acelas lucru si pentru
celelalte state invinse, Armata Germaniei este limitata la un e-
fectiv total maxim de 100.000 oameni, iar a Ungariei la 30.000
oameni.
Pana la 1919 fäcea oricine räzboi pe risc propriu in lipsä
de lege internationala care sa interzica declararea räzbolului,
deci agresiunea. De acela, spre mai multa siguranta ea' dispo-
zitiunile din tratate se vor respecta, s'a instituit si un con-
tral interaliat care s'a aplicat Germaniei pana la primirea ei
In S. N., control si asupra celorlalti invinsi. Controlul a trecut-
apoi, pe seama Consiliului S. N.
Des.' i s'a interzis aviatia de razboi, Germania si a creiat o
flotila aeriana comerciala foarte puternica si a reorganizat ma-
rina de comer t la inceput. In ce priveste forta armata teresträ
dei cu un contigent recius ea a organizat nenumärate societäti
san asociatii sportive deghizat cu caracter militar cari vor pu-
tea da pe luptätorii unui viitor räzboi. In limitele contigentelor
10
www.dacoromanica.ro
 146

anuale reduse conform prevederilor din tratatul de Versailles

Germania si-a pregatit in realitate numai cadrele de conducere
pentru o armata de milioane de soldati cari sunt instruiti prin
sistemul civil al al organizatiilor sportive al instructiei prere-
gimentare, iar nu in cazarmi, situatie care scapa oricarui con-
trol interaliat sau al S. N., iar pe deasupra nu contravine for-
mal prevederilor din tratat.
Aceleasi observatii se pot face si despre ceilalti fosti ina-
mici, dezarmati formal prin tratatele respective, dar ale ea-
ror inarmari, mai mult sau mai putin clandestine . intereseaza
in deaproape siguranta Romaniei (Bulgaria i Ungaria).
Dela intrarea in S. N. actiunea germana pentru dezarmare
s'a intemeiat tacmai pe contrazicerea dintre textul vag al pac-
tului in materie i prevederile precise din tratatele de pace,
spre a reclama tot mai staruitor restabilirea egalitätii de trata-
ment intre toti membrii Societatii, fara deosebirea dintre invin-
gatori si invinsi.
Apoi dup5. retragere, Germania a ridicat falls chestiunea
denuntarii partii a V a tratalului dela Versailles relativ la de-
zarmarea invinsilor, cu care ocazie, in lumea diplomatica s'au
lansat mai multe formule. Ca deobicei, se pare a Englezii au
gasit formula de compromis. Formula aceasta ar cere Germa-
niei sà adere la pactul colectiv aerian de siguranta reqiproca
impreuna cu Franta si Italia conditie sub care Anglia ar con-
veni principial la trecerea drepturilor decurgand din partea V
a tratatului de Versailles pe seama S. N. sub conditia ca Ger-
mania sa revina la Geneva. Abia in urma, ca pret al revenirii
S. N. ar declara renuntarea la prevederile de dezarmare con-
tra Germaniei printr'un asentiment colectiv. Spre surpriza ge-
nerala, in timpul cat se edita acest curs, la 16 Martie gu ver-
nul german a anuntat lumei reintroducerea serviciului militar
obligator si infiintarea a 12 corpuri de armata,adica
unilaterald a prenederilor 1)&11.
Reparatiunile de Un ultim capitol general din tratatele
rizboi.
de pace. cu exceptia privitoare la Turcia
si care ne intereseaza, il constitue reparatiunile (partea VIII
Versailles si corespunzatoarea din celelalte tratate).
Acest capitol este singurul din tratate care a suferit repe-
tate si importante revizuiri Laid' cu textul initial dela 1919-1920.
www.dacoromanica.ro
 147

SA' vedem care-i adeväratul inteles al prevederilor de

.despAgubiri de räzboi" impuse de obiceiu de cätre invingä-
-tori învixiilor. Dispozitiunile generale" din sectiunea I par-
tea VIII Versailles chiar dela primele articole (231-232) pre-
cizeazä caracterul si intinderea reparatiunilor.
Germania si aliatele el, fiind invinse, recunosc formal prin
tratatele semnate cà au provocat räzboiul, adicA au desläntuit
cataclismul i prin aceasta, implicit, au pricinuit imense pa-
gube tuturor statelor aliate í asociate cum si supusilor res-
pectivi. Consecinta logicd a acestor daune conform principiilor
juridice in materia räspunderii civile a autorilor, ar fi repa-
ratiunea" totaki . Dar puterile invingätoare au fost si ele tinute
sd recunoascä in fata brutalitatii faptelor vädite, Ca' mijloacele
Germaniei, ca si ale aliatelor ei, fiecare in parte si bate lao-
laltä, in mod solidar, nu sunt in stare sei asigure acoperirea fu-
iuturor pagubelor pricinuite prin actul de agresiune.
Formula aceasta, am spune tranzactionalä din tratate cu
privire la raportul dintre crimä si pedeapsà, rezultà din con-
cepiile ale D. I. P, care ingacluiau räzboiul sub once
forma, chiar ofensivei, pe simpla räspundere a provocatorilor.
Acestia fiind invinsi, aveau sA suporte, fära sä se plangd, con-
secintele infrangerii lor,
Dar ea mai rezultä si din abandonarea vechilor moravuri
si procedeuri practicate in viata internationalä dintre state, sub
influenta ideilor americane si a formulelor pacifiste de infra-
tire internationald ale revolutiei bolsevice ruse.
Sovietele au aruncat in toiul tratativelor de pace de la
Brest-Litowsk cu puterile centrale, formula unei päci färä a-
nexiuni si fard despägubiri". Adicä, o pace nuld färä invinsi
sau invingätori tocmai acum cand se vorbea despre o altä
randuialä in viata comunitätii internationale, despre abandone-
rea practicelor vechi de rapt al teritoriilor invinsului, särma-
nul hot de pägubas chiar cand avea dreptatea de partea lui si
fusese victima unei agresiuni prin degpägubirile de rilzboi"
adeväratä spoliatiune a celui slab de cätre cel tare. Sub forma'
reparatiunilor cuvenite particularilor din statele victime ale a-
gresiunei, pe uscat, pe mare si aeriene, pentru toate daunele
aduse persoanelor si bunurilar, care trebuiau crutate si panä
atunci potrivit legilor rkboiului terestru, urma sd se dea o
slabd mângdere unor victime nevinovate si se pregätea terenul
www.dacoromanica.ro
 148

interzicerei, pe viitor, a räzboaelor de agresiune, asa cum s'a

stabilit prin pactul S. N. moral dar mai ales juridic.
Osebit de aceasta, pe temeiul violärii tratatului interna-
tional din 1339, care instituise neutralitatea perpetua a Belgiei
si sub garantia germanä, i se impunéa Germaniei despägubirea
totaki a daunelor, restaurgri si restituiri integrale, acoperirea
tuturor cheltuelilor rdsboiului de apgrare cu o dobandd de 5°/o,
dela data izbucnirii 'räzboiului !And la ziva armistitiului (11
Noembrie 1918). fatä de Belgia, victima cea dintgi si cea mai
simpaticA a agresiunei din 1914.
Prin art. 233 si urm. din pacea de Versailles si tratatele
corespunzdtoare, se infiinta o comisie speciald cu sarcina de a
totaliza daunele si a repartiza sumele cuvenite drept repara-
tiuni. Statele aveau sä trimeatà in prealabil tabloul cuprinzand
daunele rezultate in urma rdzboiului, cu evaluarea lar, la Co-
misia de reparatiuni, care, totalizand daunele suferite de toate
statele laolaltd, urma sä facä, a poi, socoteala de repartitie pro-
portional cu suma datorità de Germania si aliatele ei (Aus-
tria, Ungaria, Bulgaria).
Procedura adoptatä, in Romania, pentru stabilirea repa-
tiilor cuvenite particularilor a fost urmhtoarea : cetateni, cari
suferiserä daune, se prezentau instantelor judkiare ale domi-
ciliului lor cu tabloul lucrurilor distruse sau ridicate de ina-
mic si aratau ca martori valoarea aproximativg a pagubelor
Justitia a trimis. apoi, totalul acestor plangeri consfintite prin
sentinte la Ministerul de finante, directia zisä a despggubirilor
de räzboi, care, dupa ce le-a totalizat, le-a inaintat Comisiunei
de reparatiuni, cu sediul la Paris.
Printre bunurile ridicate de dusmani am indicat un numär
considerabil de materiale sau instalatiuni particulare mult supra
evaluate, de altfel ca toate celelalte daune, si astfel, ne-am creiat
o situatie nu tocmai favorabilä inaintea comisiunei de repara=
tiuni, care ne-a acordat din aceastä pricing, chiar mai putin deck
ni-s'ar fi cuvenit. Cota noasträ a fost stabilitä la 1.1 la sua
din totalul de 132 miliarde märci reparatiunile Germaniei,
dela inceput cand s'au fixat, ceeace reprezintg. 1 miliard
32 milioane mgrci aur (asa zisä cord dela Spaa) mult mai pre-
jos de ceeace cerusem si ne asteptam sa primim. Concetätenii
nostrii daunati n'au intrat, insä, in fondurile reparatiunifor nici
panä azi deoarece Statul roman a luat, in contul sumelor de
www.dacoromanica.ro
 149

reparatiuni, material de cale feratO sanitar, etc. färä sá achite,

la randul lui, drepturile cuvenite particularilor. Pânä acum au
primit o cota de 500/0 din suma ce li se fixase prin sentinte,
iar cei din regiunea frontului cu pagube mai grele deci, douà
cote de 500/0 si o cot5 ceva mai mare de 200/0 pentru asa zisa
refacere a industriilor cläunate.
Lumea, la inceput si-a fäcut iluzia CO se v or putea aco-
peri toate pagubele din reparatiunile ce le va plati Germania.
De altfel, iluzia reparatiunilor de räsboi nu ne-a inselat
numai pe noi Si'n Franta, care suferise daunele cele mai mari
si rezistenta principalei lovituri germane, pentru care motiv a
si obtinut la Spaa o cotä de 52% din total, iluzia reparatiuni-
lor a provocat crude deceptiuni. Politica internä din calcule
uneori, poate dinteo neintelegere sau lipsd de perspicacitate
a conducdtorilor cari au prezidat opera de pace generala, a
läsat sä incolteasc5, ha chiar a incurajat iluzia reparatiunilor
-germane. Lozinca vor pldtia Germanii aruncatd 5 cu oarecare
pornire explicabilä dupd grozäviile räsboiului, s'a dcvedit pänä
la urmä o biatä sperantä inselätoare.
Intriadev5r, toatà lumea s'a inselat asupra crudei realitäti,
-deoarece Germanía suferind o grava crizd economicä-financiarä
monetara nu putu sá facä fatä pldtilor aproape dela inceput.
Bänuiala cä la mijloc putea s'ä fie si oarecare rea vointä la
indeplinirea cbligatiilor luate prin tratat, a provocat, la ince-
putul anului 1923, reactiunea franco-belgianä de ocupatiune in
_regiunea industrialci Ruhr, pe temeiul drepturilor conferite
creditorilor de tratate in caz de neexecutare a reparatiunilor.
Guvernul francez prezidat de Poincaré a hotärät executarea
directä a debitorului german de reparatiuni, dar ocupatia a durat
Ianuarie panä in Septembrie fOrà nici un rezultat pozitiv,
altul decat släbirea si mai puternicä a econumiei germane. Or-
ganizAnd rezistenta pasivä a populatiei din teritoriul ocupat,
suspendarea activitätii industriale si in crucisarea bratelor pro-
ductive, guvernul german a cheltuit sume formidabile pentru
ajutorarea populatiei germane din Ruhr sia primejduit gray -
echilibrul budgetar si stabilitatea mOrcii.
A trebuit sà intervind spre sfärsitul anului 1923 planul
Dawes, adicd examinarea capacirátii reale de platO a Germaniei
de cätre o comisie de experti internationali prezidatä de un
american, gen Dawes, ale arei concluzii cerute formal de Co-
www.dacoromanica.ro
 150

misia de reparatiuni au dus la prima revizuire a pactului de

reparatiuni din tratate. Suma totala de plaid initial stabilita
prin conferinta dela Cannes (1921) la suma de 132 miliarde
mar-el aur a fost simtitor redusa, s'a acordat un imprumut in-
ternational Germaniei i s'au luat masuri speciale in materie
de transfert" adica in privirrta modalitätilor de plata fara pH-
rnejduirea monetei germane.
Reparatiunile germane au suferit dupa cativa ani numai,
la 1929, o a doua reducere, deci o nouil revizuire, prin planuf
Young (tot cu pre5edinte american`. Prin acordurile semnate
la Haga s'a cäutat sä. lege réparatiunile de räsboi cu datoriile
inter-aliate infiintandu-se 5i Banca reglementelor intarnationale
cu sediul la Basel (Elvetia), pentru operatiile de plati 5i com-
pensatiile intre djferitele conturi debitoare i creditoare.
In treacat, este interesant sa amintim ostilitatea Ameri-
canilor (Statele Unite, marele creditor al tuturor fo5tilor aliati)
impotriva unei astfel de combinatie deoarece reparatiunile erau
datorii cu o cauza politicd, pe cand datoriile de rasboi, adica
imprumuturile aliatilor din timpul rasboiplui, aveau o cauza
iuridicä: un contract regulat de imprumut. Statele din Europa
îi datorau unele altora 5i bate aeste datorii se soldau, in
ultima analiza, in datoriile tuturor Statelor Europei fatä de
Statele Unite, care nu avea nici un amestec in ce priveau
reparatiunile.
Chestiunea s'a solutionat totu5i in 1930, la Haga, legan-
du-se datoriile interalitate cu reparatiunile occidentale datorate
de Germania inclusiv cele orientate datorate de Ungaria, Bul-
garia 5i Austria, acestea in cote de repartitie ceva mai mari
pentru Romania 112 5%).
Austria era obligatä la reparatiuni prin tratatul de St.
Germain, insa niel ea nu le putea plati tot datorita crizei mo-
netare i faptului .cä fusese micsorata teritorial, dupa pacea
generala. Capitolul reparatiunilor datorite de Austria s'a revi-
zuit dela sine, reparatiunile austriace &pal-And. La asanarea
vietei economice a Austriei a ajutat S. N. care a tritnis, in
acest scop, un comisar la Viena, si i-a dat garantie la inche-
erea unui imprumut international.
In aceea5i situatie se gasea si Ungaria, care ne datora
reparatiuni prin tratatul dela Trianon. Ea a recurs la un impru-
mut international numai in urma acordului dela Londra, cum

www.dacoromanica.ro
 151

am vazut compromisul pe tenia compensatiei pentru ocupatia

romana din Ungaria, cand Statele creditoare ale reRaratiunilor
ungare au consimtit la suspendarea, pe termen, a ipotacei loe
asupra bunurilor ungare.
In sfarsit reparatiunile datorite de Bulgaria au f ost si ele
parte amanate, parte reduse.
Prin acordul dela Haga din 1930 ne ramanea &A mai luam
ceva din reparatiuni peste acoperirea platii datoriile de rasboi.
Acest acord s'a incheiat in urma planului Young, pentru
reparatiunile Germaniei, prin care s'au comercializat acesfe
datorii. Astfel, datoria de reparatiuni a Germaniei tui mai are
o cauza política pe viitor, ci a luat forma unei datorii comcr-
ciale cu plasament de titluri pe piata lumei. Notärn ea in 1931
intervenit din initiativa presedintelui Hoover al Stateloi Unite
asa zisul moratoriu al platilor de reparatiuni germane, duph
care. ca o directd consecinta nici aliatii n'au mai platit ratele
din datoriile de räsboi. Neluand reparatii dinteo parte n'au
mai platit datorii Ip cealalta !
Singura parte din tratate care a fost revizuitei de timpuriu
este aceasta privitoare la reparatiuni. Ele s'au topit prin forta
imprejurärilor deoarece sumele dela inceput erau prea mari,
iar posibilitdtile de plata mult prea mici.
Nesocotirea egalitätit Nu putem incheia partea aceasta des-
juridice djntre State.
pre pozitia Romaniei in cadrul tratatelor
pacii generale fara a sublinia, din nou, cum am fäcut-o de
mai multe ori, incalcarea princiului de egalitate juridicá din tre
State, recunoscuta pang la 1919 in drept, dar sistematic ne-
socotita in fapt.
Nu-i exagerat sà spunem CA de can d s'a precizat un drept
international public, ca o doctrina' de sine statatoare, de atunci
Statele au fost totdeauna recunoscute intre ele egale, asa cum
sunt considerati egali simplii muritori in regimul de egalitate
libertati publice garantate de regimul reprezentativ
modern.
La pacea generala incalcarea acestui principiu de egalitate
juridica a Statelor apare consacrat prin formule juridice inscrise
in tratate. Astfel gasim pe de oparte formula : principalele
puteri aliate i asociate" in opozitie cu formula despre pute-
rile cu interese limitate" pentru a desemna pe aliatii mari
mid, in textul insusi al tratatelor Oa generale.
www.dacoromanica.ro
 152

Rana la 1919 dreptul International nu acorda o recu-

noastere juridical a deosebirii politice dintre puterile mari si cele
mici. De asemeni, deosebirile, pe care le am vazut im modul
de constituire al Consiliului S. N. cat si la stabilirea tratatu-
lui de ocr,tire numai pentru puterile
In capitolul reparatiunilor deasemeni cand e vorba de or-
ganizarea si functionarea Comisiei de reparatiuni" s'a repetat
tratamentul inegal. Astfel din aceasta Comisie (art. 233 anexele
II-VII, trat. Versailles) au facut parte reprezentantii celor 4
mari puterj aliate (Anglia, Statele Unite, Franta si Italia) al
cincilea reprezentant Japonia i aceasta a participat numai la
sedintele in care se discuta reparatiunea daunelor pe mare
sau chestiuni financiare privind direct Japonia. and se dis-
cutau chestiuni privind Bulgaria, Austria si Uugaria al cincilea
membru al comisiei de reparatiuni lucrand in locul delegatu-
lui Japonez este reprezentantul Jugoslaviei. In sfarsit, repre-
zentatul Belgiei participa ca al cincilea delegat la lucrarile in
toate imprejurarile cand nu se desbat chestiuni care ar da
drept Japoniei si Jugoslaviei sa fie prezenta.
In treacat, amintesc ca prin adoptarea planului Young
comisia de reparatiuni a incetat sti mai functioneze.
Daca din punct de vedere a technicei juridice aceasta
incalcare a principiului egalilatei dintre State ne jigneee, din
punct de vedere a realitatilor politice stim ea exista o deose -
bire intre State.
Astfel, distinctia facuta la Soc. Natiunilor este datorita
necesitatei de a fi prezente in Consiliu, marile puteri pentru a
se imprima autoritate hotärarilor ce se iau ; và inchipuiti
daca. in Consiliu ar fi numai cei alesi de Adunare s'ar putea
intampla sà lash' State mici fara putere politica si ale caror
hotarari nu s'ar impuue marilor puteri.
In materie de ocrotire a minoritatilor principiul clasic al
egalitatei juridice dintre State este calcat in mod mai flagrant,
deoarece aci este vorba nu de o chestiune de prestigiu si au-
toritate ca la alcatuirea Consiliuliului Soc. Natiunilor, ci de un
principiu de dreptate i echitate care logic trebuia sa' fie admis
printr'o formula' generala,
Este insä adevarat Ca in Statele mid sunt mai multe
infiltratiuni straine ca in Statele mari. Astfel Franta, Italia, Ger-
mania se bucura de o unitate nationala mult mai desä varsita',
www.dacoromanica.ro
 153

deoarece in ele s'au topit elementele sträine. Dimpotrivä, in

àrile cuprinse in sectorul Nord-Sud, dela golful Finlandei pang
la marea Egee, sunt foarte multe elemente minoritare care au
pätruns in trecut i pätrund parch' mereu dand Statelor un co-
lorit variat. E o intreaga regiune a vechiului continent deschisä
dealui.u1 istoriei pana azi tuturor invaziilor si migratiilor de
popoare, tuturor vanturilor aducatoare de pulbere noui.
Probleme romane0i de importanla deosebitä:
t. Ocrotirea minorititilor

Origina *i desvolta- Inainte de a examina tratatele de ocrotire

rea ideei.
incheiate la 1919, credem interesant sa fa-
cem o privire istorica spre a cerceta situatia minoritatilor inainte
de pacea generala.
Principiul ocrotirei minoritatilor nu este, dupa cum s'ar
parea, o inovatie a päcei generale. Dimpotriva, principiul este
foarte vechiu, dar tratatele päcei generale au inovat prin sta-
bilirea garantiilor $i a unui control permanent de aplicare.
Origina departata s'ar putea gäsi in tratatele speciale in-
cheiate de Sultanii turci cu puterile europene (capitulatiile) cand
ocrotirea minoritätilor religioase din Imperiul otoman nu era de
cat un regim de favoare acordat unor suverani europeni, prie-
teni i aliati ai Turciei.
Cele d'intai capitulatif sunt acordate de Sultanul Suleiman
Magnificul regelui prea crestin al Frantei, Francisc I", pe la
inceputul veacului Printr'un schimb de scrisori intre
cei doi suverani, se stabilea o adeväratä extra-teritorialitate in
favoarea Francezilor stabiliti in Turcia si se recunostea, oare-
cum, dreptul de protectie al regelui Frantei asupra crestinilor.
Concesii identice au obtinut, apoi, dupa exemplul lui Francisc
I, si alti sux erani europeni dela Sultanii Turciei, (ai Angliei,
Olandei, etc.)
Regimul de favoare pentru sträinii supusi ai suveranilor
prieteni este de altfel $i mai vechiu, Astfel, sub impäratii bi-
zantini. 'Dana' ce au venit Turcii in Europa, se practica un re-
gim capitular pentru supu$ii diferitelor republici italiene, in
cuprinsul imperiului, precum si la folosinta libertätii de trecere
prin stramtori, spre coloniile din Marea Neagrä.
Toate aceste favoruri au luat, insä, din veacul XVI carac-
www.dacoromanica.ro
 154

terul unor tratate precise prin care se acordau inlesniri spe-

ciale Francezilor, Englezilor, Olandezilor, atat in ce priveste
comertul, cat si navigatiunea fie pe apele, fie in cuprinsul te-
ritoriilor apartinand Sultanului. Si noi, prin tratatul lui Mircea
cel Mare cu Turcii, am obtinut un regim de favoare pentru
supusii valahi in cuprinsul Imperiului Otoman. Negustorii din
Muntenia puteau face negustorie in toata Imparatia.
Aceste capitulatii capätara mai tarziu, un caracter general
devenind favoruri colective, un fel de, cum am spune azi, clauza
a natiunei celei mai favorizate.
Astfel, gasim conventii cu clauza natiunei celei mai favo-
rizate intre domnii Munteniei si principii Transilvaniei, cu pri-
vire la raporturile dintre locuitorii diferitelor orase transilva-
nene si tara de dincoace de Carpati.
Dupa isbucnirea schismei religioase in biserica universala
catolica, regimul de ocrotire capitular cu Turcii lua o forma
noua : de egalitate de tratament si libertate religioasä intre Sta-
tele protestante si cele catolice, pentru supusii lor respectivi,
evident abia dupa ce rasboaele religioase se sfarsira prin proc-
lamarea libertatii religioase si a egalitätii confesiunilor crestine
la pacea de Westfalia.
Cat priveste regimul capitular cu Turcii, el primi o forma
moderna prin pacea ruso-turca dela 1774 incheiata la Kuciuc-
Kainardgi. Prin acel tratat se recunostea Rusiei dreptui general
de ocrotire a crestinilor räsdriteni, din Imparatia Otomanä, in
intelesul unui adevarat drept de interventie de cate ori era
vorba de supusi ortodocsi ai Sultanului. Adica, Rusia exercita
din acel, moment ocrotirea minoritatilor religioase ortodoxe din
imparatia turceasca, caci pentru catolicii din aceeasi imparatie.
diferitii suverani catolici (ai Frantei, Austriei si Poloniei).exer-
citau o protectie asemänätoare mai demult.
$tiu, insä, CA ocrotirea cretina a tarilor n'a fost decat un
paravan al politicei rusesti pentru dezagregarea Imperiului 0-
toman, politica prin care se urn-Jai-la ex tinderea Rusiei in tinu-
turile turcesti, spre Sud, 'Ana la Mediterana, marea calda a ci-
vilizatiei si a bogätiei. Tendinta d3 a ajunge la Marea Medite-
ran& corespundea unei indoite nevoi de inobilare si de respi-
ratie economica.
Ocrotirea crestinilor din Turcia de catre Rusia a luat
sfarsit prin tratatul dela Paris din 1856 cand se substitui ocro-
www.dacoromanica.ro
 155

tirei rusesti prptectoratul colectiv al marilor puteri. Dupg a-

ceasta in tratatul de la Berlin, din 1878, se rupse principiul de
ocrotire a minoritatilor religioase prin art. 4, 5, 23, 27, 35 s'i 44
care prevad ocrotirea minoritätilor religioase nu numai din
Turcia, ci si din Statele mici a caror soarta a fosthotarata prin
congresul de la Berlin. Dispozitiile de ocrotire dela Berlin pri-
vesc minoritatile ctomane si evreesti din diferitele State.
Astfel, art. 4 si 5 priveste obligatia Bulgariei de a ocroti
minoritä tile religioase din cuprinsul au tratandu-12 pe picior
de egalitate cu nationalii; art. 23 prevede acelasi lucru pentru
minoritatile religiosse din Turcia european5, art. 27 pentru o-
crotirea minoritatilor religioase din Muntenegru; art. 35 cele
din Serbia. In sfarsit, art. 44 cuprinde obligatia Romaniei de
a ocroti in special minoritatea evreeasca aflata pe teritoriul ei
si are urmatorul text :
In Romeinia _deosebirea de credinte religioase $i de confe-
siune nu va putea fi opusei ca motiv de excludere sau de inca-
pacitate in ceeace prive$te exercitarea drepturilor civile $i politice,
admiterea la funclii publice, distincliuni sau onoi un i oii exercitiul
diferitelor pro fesiuni $i industrii, in ()rice localitate ar fi.
Libertatea $i practica exterioard a oriceirui cult va fi asi-
guratei tuturor supu$ilor Statului romdn ca $i in sträindlate si
nici o $tirbire nu va fi adusei fie organiza fiunei ierarhice a dife-
ritelor comuniteili, fie raporturilor lor cu $efii spiritual/.
Nafionalii tuturor puterilor, comercian fi sau din allá cate-
gorie vor fi tratafi, in Ronidnia, pe un picior de perfectei egalitaie,
farei distinc fie de religie."
Actele mai vechi prin care se recunoaste independenta
Greciei cuprind, de asemenea, dispozitii de ocrotire 'religioasa
in faN,oarea turcilor stabilindu-se respectarea libertätei de gan-
dire si religioasà.
Dispozitiile congresului dela Berlin priveau ocrotirea tu-
turor minoritatilor religioase. Era o masura de prevedere si de
prevenire a eventualelor reactiuni ce s'ar fi putut produce in
Romania, Bulgaria Grecia, Serbia si Muntenegru, contra fostilor
stapani si pentru umilintele suferite in trecut de supusii Tur-
cilor, ajunsi acurn la independenta dui.-,a congresul de Berlin.
Dar tratatul de pace din 1378 cu toate dispoziliile lui de
ocrotire a minoritdfilor n'a avut efect. Cunoasteti =dui cum am
eludat, noi, aplicarea art. 44 prin modificarea adusa art. 7 din
Constitutia dela 1866, in sens limitativ.
www.dacoromanica.ro
 156

Situatia aceasta a durat numai pang la 1919 child ni s'a

impus de Care aliati, aplicarea tratatului de ocrotire in toate
teritoriile, inclusiv fostul vechi regat, drept sanctiune pentru
felul cum ne-am indeplinit obligajiile decurgand din tratatul
dela Berlin $i e bine sa amintim CA nu numai aliatii ne-au im-
pus aceste obligatii, dar $i inamicii prin pacea trecgtoare dela
Bucure$ti din 1918 sub titlul de egalitatea confesiunilor reli-
gioase."
Cred cg nu trebue sá trecem cu vederea o altg impreju-
rare in care Romania a jucat un rol foarte important $i ono-
rabil in transformarea $i lärgirea notiunei de ocrotire religioasg.
ingloband $i minoritgtile etnice : anume, pacea de Bucure$ti (1913).
N. Mi$u fiind Ministrul Romaniei la Londra, pregAtise
abil in toatd actiunea sa diplomaticg, dupg instructiile lui Titu
Maiorescu, ministru de externe, desvoltarea principiului de o-
crotire a minoritgtilor religioase panà la o adevgratg ocrotire a
minoritati1or etnice. Actiunea noastra a atras atentia lumei la
ocrotirea minoritätilor etnice, duper- cele religioase. Aceasta forma'
de ocrotire am lgmurit-o cu ocazia conferintei balcanice intru-
nitä la Londra. Actiunea lui Maiorescu $i Mi$u desvoltatd in
Balcani si la Londra, urmgrea un scop precis.
Vom aminti cg, Inca din 1906, printr'o iradea (decret) Sul-
tanul recunoscuse existenta elementului aromânesc din Mace-
donia impotriva actiunii de grecizarea lui, patronata de Patri-
arhia din Constantinopole, cum $i a celei de bulgarizarea prin
Exharhaful bulgar schismatic $i a teroarei comitagiilor $i
tartilor macedoneni, sau a actiunei mai redusg de sarbizare a
elementului roman macedonean. Iradeaua din 1906 insemna
desvoltarea i precizarea notiunei de minoritate etnicei romang
in Balcani ngscutg din precizarea notiunei de minoritate reli-
gioasA la Berlin.
Acum cand se impartea teritoriul turcesc i cre$teau in
teritoriu i importantg, trei State cre$tine cu regim constitutional
reprezentativ european, avand garantia drepturilor individuale,
libertätilor publice, etc. a plicarea dispozitiilor tratatului dela
Berlin nu ne ar mai fi servit. Cele trei State balcanice cre$tine,
amenintau sg ne inghitg, repede, in sanul lor, minoritgtile ro-
mane$ti din Macedonia $i fosta Turcie anexate prin imparteala
teritoriala.
Actiunea noastrii urmarea sei pastreze pe ace$ti romani, ca
www.dacoromanica.ro
 157

minoritiiii etnice, in Statele : Sarb, Bulgar si Grec. Toata sfortarea

luí Titu Maiorescu si a lui Misu, la Londra, a urmarit recu-
noasterea si aplicarea príncipiilor de ocrotire a Minoritatilor
dela Berlin, In noile State, intr'o forma mai larga, de ocrotire
etnicei, nu numai religioasä pentru Ca' toate trei State balca-
nice erau crestine ortodoxe ca sí noi.
Romania a intervenit la 1913, precum stim, in conflictul
din Balcani cu armele pentru a face ordine intre fostii aliati,
cari se incaerasera : Bulgarii de oparte, Grecii si &Arbil de alta.
La pacea din Bucurestí din 28 Iulie (10 August) 1913 pre-
zidata de Titu Maiorescu, cele trei State balcanice (Grecia, Serbia
si Bulgaria) au consimtit prin protocoalele finale ale tratatului
sa recunoasca autonomia scoalelor si bisericílor Cuto-Vlahilor,
care se vor gasi In Statele respective, si sä permità creatiunea
unui Episcopat pentru acesti Cuto-Vlahi, cu facultatea pentru
guvernul roman de a subventiona, sub supravegherea guverne-
lor respective, zisele institutiuni culturale prezente sau viitoare."
Aceasta insemna consacrarea formala a principiului mino-
riteitilor etnice in favoarea Roma nilor din Bakani.
In protocolul No. 10 din 26 Iulie (8 August) 1913 al pacii
de Bucuresti se poate citi raspunsul pe care-1 da delegatul Bul-
gariei, Radeff, la propunerea d-lui Venizelos ca principiul acesta
de ocrotire a minoritatilor etnice sa capete o recunoastere ge-
nerala II-Are Statele participante.
Delegatul Serbiei, Spalaikovici s'a ridicat, 'Msà impotriva
acestei propuneri motivand ca. Serbia era un Stat a carui cons-
titutie cuprindea toate libertätile publice si individuale. Decí,
in concluzie, era inutil sa se adopte principiul de ocrotire sub
o forma generala bazata pe principiul de reciprocitate.
De aci rezulta ca principiul ocrotirei minoritatilor ro-
mane In Balcani a fost recunoscut numai Romaniei, prin faptul
ca avea in acel moment un prestigiu politic crescut si o situ-
atie precumpanitoare.
Romania a ca. utat, tot atunci, sa obtie mai mult in noul
Stat care se creía, Albania.
Astfel, in documentele diplomatice publicate in Cartea
Verde" gasim la No. 122 al N. Misu cerea : Pentru apararea
individualitatei nationale a Romanilor din aceste tinuturi, cari
vor fi incorporate la Albania, Marile puteri vor bine A oi sa
inscrie, nu numai in tratatul international care va inlocui tra-
www.dacoromanica.ro
 158

tatui din Berlin dar si in Constitutia sau Statutul organic al

Albaniei, principiul cà in administratia tuturor localitätilor unde
majoritatea va fi Romänä ca si in toate bisericile iscolile ro-
manesti, lirnba intrebuintatä sä fie cea Tomanr. De asemeni,
mai spunea documentul roman : Noul Stat albanez va trebui
sa garanteze o autonomie administrative!' $i comunald i, pe cdt
posibil, politicel, Romemilor din Albania, nepunand nici o piedecä
functionarei sefului religios roman al tinuturilor locuite de
Romani".
Statul roman urma ca í in trecut, sa subventioneze ins-
titutiile de culturd romaneasca din Albania, farä nici o restrictie
din partea Statului albanez.
Tot din aceasta nota se vede ca noi tindem sa se dea Al-
baniei cat mai multi Romani macedoneni, ca sa ne creiem un
punct de spriiin in Balcani prin construirea unui adevarat dua-
lism albano-roman. Su veranul Albaniei fiind principele de \Vied
nepotul reginei Elisabeta a Romaniei, am ajutat Albania cu
sprijin diplomatic pe langä diferitele guverne europene i i-am
furnizat chiar, cu invoirea guvernului, un corp de voluntad
romani, ofiteri de rezerva i. trupä, cari s'au dus la fata locului
sa organizeze arriata albaneza. Unii dintre acesti voluntari au
ajuns in Albania la grade militare inalte. Dupa ce a izbucnit
räzboi-al mondial, palatul din Tirano a fost aparat de garda
corrondata de un ofiter roman.
Dupa 1913, ocrotirea minoritatilor romane din Balcani a
cazut in balta, deoarece nu se prevazusera sanctiuni prin tratat.
Stan produs oarecare protestan, mai ales din partea Romanilor
din Grecia, dar Venizelos, care era bun prieten cu Take Io-
nescu, s'a scandalizat mai mult de forma si a prom's indrep-
tarea mäsurilor oficiale grecesti luate contra elementului aroman.
Sase ani de zile, timp in care noi am fost preocupati de
realizarea idealnlui national prin intrarea in marele räzboiu,
nu ne-am mai gandit la chestiunea ocrotirei minoritatilor ro-
mane din Balcani.
Deci si pacea din .1913, ca i prevederile tratatului de
Berlin din 1878 au ramas farä urmare in materia ocrotirii mi-
noritätilor.
Forma ocrotirii la Peirtru toate aceste motive marile puteri,
pacea generala. la 1919, au cautat sa stabileasca un con-
trol si sä faca din prevederile impuse clauze de interes in ter-
www.dacoromanica.ro
 159

national". Aceasta pentru cà nu odatg se jilt:Amp-lase cand s'au

incercat interventii strgine pentru respectarea principiului de
ocrotire a minoritgtilor, inscris la Berlin, sg se rgspundä cate-
goric prin refuz.
Tratamentul locuitoritor dinteo targ, regimul lor alcgiuind
chestiuni de interes intern", potrivit principlilor de D. I. P.,
nu se admiteau interventii strgine jignitoare pentru demnitatea
nationalg a unui Stat suveran,
latá pentru ce, la 1919, stipulatiile pentru ocrotirea mi-
moritätilor au fost proclamate stipulatii de interes international"
sob garantia i controlul Socieatii Natiunilor.
Conferinta din 1919, dung experienta ce o dolAndisem si
noi, pe urma pgcei din 1913, a introdus in materia ocrotirei
inovatii. Astfel, tratatele din 1919 detlarg cà ocrotirea minori-
tgtilor nu mai este, ca in trecut o simpla chestiune de ordin in-
tern a Statelor sau o dispozitie platonicg inscrisd in tratate, el
a devenit o chestiune de interes international", pentru a cgrei
respectare s'a instituit un organ de control si sanctiune, Con-
siliul S. N., in toate cazurile cAnd vre-un Stat n'ar respecta
obligatiile luate.
SA' vedem ce inteles au constatgrile de mai sus.
In primul rand ocrotirea rninorilatilor este o obligalie de in-
¡eres international, asa se spune formal in art. 12 alin. I din
tratatul special de ocrotire semnat de România,a1 cgrul cuprins
sung :
Romfinia consimte" co, in masura in care sfipulatiunile
orticolelor precedente primsc persoane apartinand unor minoritelti
de rasa, de religie sau de limbei, aceste stipulatiuni set' constitue
obligatiuni de interes international i sa fie puse sub garantia So-
cietettii Natiunilor. Ele nu vor putea fi modificate fárá asentimen-
tul majorità Cansiliului Societeitii Natiunilor: Statele Unite ale
Americei imperial Britanic, Franja, Italia $i Japonia se obliga sei
nu refuze asentimeutul lar la once modificare a ziselor articole,
care ar fi incuviintatei in mod formal de cake o majoritate a Con-
siliului Natiunilor,
Romania consimte ca once membru al Consiliului So-
ciela fii Natiunilor sei aibei dreptul de a semnala atentiunei Con-
siliului once infractiune sau temere de infractiune la vreuna din
aceste obligatiuni, i ca consibul sei poatei proceda in a?a chip
sä dea astfel de instructiuni ce-i vor peirea pot/lode qi eficace in
www.dacoromanica.ro
 160

asemenea imprejureiri. Romania mai consimte, in afara de aceasta

ca in cazul cand s'ar ivi vre'o divergen fa de opinie asupra unor
chestiuni de drept sau de fapt privitoare la aceste articole, intre
guvernul roman i are-una din Principalele Puteri aliate i aso-
ciate sau once alta pu/ere membra a Consiliulai Societatii Na-
fiunilor, aceastä divergentd sei fie socotita drept un diferend cu
caracter international, in sensul termenilor Art. 14 din pactul S.
N. Romania consimte ca ori ce diferend de acest fel sei fie diferit,
dace" par/ea cealaltei va cere, Carta permanente de justilie inter-
nationala. Deciziunea Curia va fi datei Tara apel si va avea a-.
ceiasi tärie si valoare ca si o decizie pronunfatei in virtutea art.
14 din Pact."
Stipulatiile de ocrotire au, deci, un caracter international
sunt fundamentale in viata Statelor. Prin felul cum se ex-
prima art. 1 complectat cu textul art. 12, dispozitiile din art.
2-8 sunt dispozitii fundamentale, foarte asemanatoare cu pre-
vederile ce vroiam noi sa se insereze in Constitutia Albaniei,
la. 1913. Tot ce s'a inscris in tratatul de ocrotirea minoritätilor
sunt dispozitii de tarie constitutionalä si chiar mai puternice
decal insasi Constitutia de oarece ele nu pot fi modificate
decat cu asentimentul majoritatei Consiliului S. N. Dacä Ro-
mania ar voi sà revizuiasca tratatul de ocrotirea minoritatilor,
nu va putea face aceasta decat cu asentimentul majoritatei
Consiliului S. N. pe cand Constitutia se poate modifica fat-a
nici un amestec din afara, precum stim cu totii.
Prin tratatul de ocrotire importanta si rolul Societätei Na-
triunilor este marit. Desigur, nu-i pläcut pentru sentimentul de
demnitate nationala sa ne vedem sub control cand e orba de
minoritati. Nu putem Ina nici o dispozitie speciala privitoare
la minoritarii din Romania daca' eventual am don i asa ceva,
pentruca suntem legati prin angajamente internationale suscep-
tibile de control din afera.
Cu toate acestea, in tratatul de ocrotire nu se cuprind lucruri
lipsite de temei. Inaintea de pacea generala se petrecuserä abu-
zuri grave pe seama minoritätilor. Noua in special ni-se impun
moralmente dispozitiile tratatului, de oarece Romanii au fost
oprimati sub regimul stapanilor din Ungaria, Austria si- Rusia.
Dacd am fi refuzat tratatul cu drept cuvânt s'ar fi putut banui
cá vrem sá oprimam, la fel, minoritatile din Romania intregita.
Cel ce a suferit o nedreptate dela cineva, la randul lui nu tre-
www.dacoromanica.ro
 161

bue sd o repete. Experienta Ungariei poate servi Statelor spo-

rite ca sh nu repete ce a fäcut ea pentru a nu ajunge la ace-
leasi rezultate, ale nedreptätilor unguresti contra nation alitätilor.
Si, apoi, la ce bun sd silim minoritarii sà devie Romdni
cu Rolla ? Chiar dad s'ar intâmpla asa n'ar fi motiv de bucurie
cei cari s'ar declara prea repede romanizati ar da dova clä de
lichelism. Asemenea elemente n'ar constitui o sigurantä pentru
noi. Statul romän le poate oferi putinta de a inväta limba ro-
mänd si min ori tatile o vor inväta desigur, din necesitate, iar nu
cu sila. Numärul minoritätilor nefiind prea mare si populatia
romänd fiind prolificä, nu trebue sà ne fie teamä pentru vigor.
Desigur natalitatea puternied e un semn de vitalitale, dacà nu
totdeauna i unul de inaltä civilizatie i prevedere, iar scäderea
mortalitätii, la noi, va contribui la consolidarea nationalä.
Politica Italiei fasciste pentru incurajarea natalitätii i asi-
gurarea rezultatelor ei directe, ne poate servi de indreptare mai
ales cd, la noi, nu se face aproape. nimic, pand acum, in acest
sens.
Problema minoritará i puternica na.talitate a elementului
national romän sunt in strânsä. legriturd.
Garantía si contro- Cum am spus. aplicarea tratatelor de o-
lul S. N.
crotire este pusd sub garantia si controlul
permanent al Consiliului S. N. lucru ce rezulta formal din textul
art. 12 alin. 1 si III. In caz de violare ori primèjdie de violare a
tratatului special, ftecare dintre membrii Consiliului va putea a-
trage aten fia pleraihrt inaltului for ?i acesta va decide dupa ce va
constata, in prealabil, infracriunea.
De ce s'a klat controlul pe seama Consiliului Societätei
Natiunilor ?
Ocrotirea fiind declaratä, precum am dzut, de interes
international" s'a instituit, un contn.l degaranfie, cu posibilitatea
sanctiu.nilor, pentru asigurarea respectului regulilor stabilite.
Controlul incredinfat Società fit nu este propriu zis o inova-
Wune cdci i inainte de pacea generald cele 7 marl Puteri, care
au exercitat protectoratul colectiv european asupra noasträ,
dupä. 1856, ne impuneau uneori, anumite obligatii pe lângd o-
crotirea ce ne-o. dädeau, ca. Stat nou format. Inovafiunea constei
tocmai in inlocuirea marilor pulen prin Societatea Natiunilor.
Intr'adevdr, panä la pacea din 1919, se constatase cd ga-
www.dacoromanica.ro 11
 162

rantia de control si eN entualele sanctiuni. asa cum se exerci-

taserà in trecut, puteau da loc la imixtiuni supärkoare sau jo-
curi politice primejdioase, din partea celor marl. Astfel, fie ca
am fost proteguiti de Turci, fie de Rusi in trecut, aceste puteri
si-au filcut jocul lor politic in dauna noastra. Dato)ita acestui
molly, la pacea generala, con trolul puterilor mari a cazut.
Un alt motiv, a fost, desigur, si acela ca sä nu fim jigniti
de faptuf ca. marile puteri aliate, dupä ce ne-au atras in raz-
boiu, veneau sa ne impunä conditii de controluri umilitoare.
Apoi, controlul Consiliului S. N. ne, poate inspira mai
mult incredere de impartialitate decat dacä ar fi fost exercitat
direct de marile puteri.
Toate aceste explicatii au fost, in buna parte, date de Cle-
menceau prin scrisoarea ce insotea tratatul de ocrotire când
a fust trimis spre semnare lui Paderewski, reprezentantul Po-
lomei la conferinta päcii.
Art. 12 mai prevede ca. in toate cazurile când se vor ivi
neintelegeri, intre România si Statele reprezentate in Consiliul
S. N. pe chestia ocrotirii, ele vor fi supuse in mod obligator
arbitrajului Curtei permanente de Justitie internationald dela
Haga, care se va rosti in mod definitiv si färd altä cale de apel
sou recurs, potrivit prevederilor din art. 13 al pactului S. N.
Cuprin sal tratatelor In art. 2-8 inclusiv sunt precizate tcate
de ocrotire.
dispozitiile de ocrotire obligatorii pentru
Statele care au semnat tratatul. Aceste dispozitii stabilesc ur-
matoarele in favoarea minoritatilor :
1 Garantía deplmei a vietei .Fi libertii(ei, tuturor locuitorilor
Thra de e ire de rassa, de limba sau de credinta religioasä. I-
nutil sa NA* amintesc ca aceastä garantie exista si in Constitutia
noasträ. cad. România fiind un Stat de drept, Constitutia cu-
prindea, incd dela 186.3, recunoasterea deplinä a acestor drep-
turi umane tuturor locuitorilor, chiar streini dela noi. Tratatul
de ocrotire a minoritätilor nu face deck sä consacre sub forma
unui act international, garantii mai vechi si existente in Con-
stitutia romana;
2) Liberal exerci(iu privat .Fi public a oricarei credinfe ca fi
a dde tel r C) fe iuru r lig e. Aceasta. libertate a credintelor
religioase si a cultului exterior decurge, oarecum, firesc din pre-
cedenta. Si aceastä. libertate era inscrisä in Constitutia noastrà,
www.dacoromanica.ro
 163

cp limitele firesti impuse de interesul ordinei publice si al bu-

nelor tnoravuri.
Libertatea conViintei este absolutä, dar manifestaide ei ex-
lerioare sunt condifionate de respectul ordinei publice si a bu-
nelor moravuri chiar sign lirnitele prevederilor tratatului
pentru ocrotirea
Acordarea dephn drept a nalionalitälei Statului tuturor
locuitorilor nasculi pe teritorful respectiv í cari mi pot invoca alter
nafionalitate,
In dreptul international, modern s'a impus o conceptie po-
liticá si juridicd pe care Statele de drept n'o mai pot nesocofi.
Anume, cä nu se pot concepe oameni feirti fora, adía fdrä na-
-tionalitate.
Ideea de heimatlos" este contrarie conceptiilor actuale
de drept international pentru cá nu se poate concepe un om
färd tara asa dupä cum nu se poate concepe un om fdrd
Cetdteanul modern traieste, totdeauna, Intr'o tarä unde
are datorii, dar si drepturi. In Statul de drept nu-i posibil
mai existe o categorie de heimatlosi" cart sà aibet numai da-
-torii feirei drepturi. aatul modern nu cunoaste deck nationalr
nstraini". Noi, in România, am avut pând eri, o categorie
intermediará de oameni, cari nu erau cetatenii niel unei tdri
nici cetäteni romAni, dei erau ndscuti pe pAmantul nostru.
De aceea, guvernantii nostri din 1918-1919 au voit ca
ne punem, In sfdrsit, de acord cu conceptia Statului de drept
prin decretele date in preajma conferintei de pace, inainte de
a se iscdli tratatul de ocrotire. Cu toate Indsurile luate prea-
labil cu privire la minoritati, totusi am fost obligati sd
tratatul de ocrotire, de oarece nu s'a mai finut seanui de ma"-
surile de ultima ord.
In treack, amintesc cà regulele pentru acordarea natio-
nalitätií se pot rezuma, in toate färile la cloud: una care
fine seamd de origind, adia dreptul sangelui pdrintilor, cealaltd
nu are in vedere deck locul nasterei. Totusi, uneori, aceste re-
Aule se combing pentru a acorda nationalitatea and dupd cri-
teriul sdngelui and dupd locul nasterii (cazul copiilor gäsiti pe
teritoriul Romdniei).
In tratatul special de ocrotire ca î in cele dela Saint-
Qermain si Trianon se prevdd doud articole (6 si 7) pentru a-
ceiai Primul, este o consecintä a conceptiei juridice
www.dacoromanica.ro
 164

moderne Ca nu trebue sa existe heimatlosi intr.° tara civilizata_

CellaIt articol (7) rezolvä chestiunea evreiascei recunosceind ca su-
pa$i romdni pe toll Evreii cari nu se pot prevala' de nici o altef
nationalitate.
Libera intrebuintare pentru toti locuiforii $i a altei limbi-
dec.& cea a Statului. In trecut, s- au dat lupte inversunate pen-
tru fotosinta liberá a linabei natici nale pruatii. De pilda, in Ar-
deal, se urmarba de fosti stapanitori distrtgerea limbei roma--
nesti, ling printr'o fireasca reactitme limbg noastra s'a pästrat,
astfel, mai bine.
Libertatea limbei nationale constituia o problema funda-
mentala la pacea generala. Daca se asigurä viata, libertatea re-
ligioasa si egalitatea politic& unui grup etnic deosebit, cu o con-
stiinta nationalä aparte, trebue, in mod logic, sei i-se asigure $i
libera intrebuintare a limbei proprii. In relatiile comerciale, la
intrunirile publice, in presa, etc. acesti locuitori, cari se bucura
de libertatea civilá si politica deplina, au dreptul de consfa-
tuire si e foarte natural sa foloseasca, intre ei, limba pe care-
o vorbesc obisnuit.
Aceastä dispozitia cuprinsa in tratatul de ocrotire nu ve-
nea in contrazicere Cu consultatia noastra inttuat si inainte
de razboi existau, in vechiul regat, diferite comunicatii streine
care se bucurau de toata libertatea de folosinta a limbei lor._
Tratatul de ocrotire precizeaza aceasta dispozitie ca o masura
de prevedere si de darantie, in tärile cu grupuri de minoritari,
c'd nu se vor incerca actiuui de desnationalizare for(atä impotriva
lor a$a cum au fäcut Ungurii, Austriacii sau Ro$ii, contra mi-
noriteitilor din S'tatele respective, päna la marele rasboi.
Tratatul recunoaste in schimb, dreptul Statului sä impue
In toate soolile **Neimantul obligator al limbei oficiale ca obiect
de studiu.
Inlesniri locuitorilor de alta limbei pentru folosirea limbei
lor in scris sau in fata tribunalelor sou a administraPlor publice,
(art. 8).
Tratatul de ocrotire n'a intrat in amanute. fie care Stat
fiindu-i läsata libertatea sa ia singur dispozitiile cele mai potri-
vite. Astfel, de pilda, in Cehosiovacia si Finlanda s'au facutlegi
speciale privitoare la folosinta limbelor minoritare. La noi, in
1928, Ion Bratianu a pus in reforma administrativa o dispozitie-
de ordin general (art. 398) lasand Consiliului superior adminis-
www.dacoromanica.ro
 165

trativ aprecierea í hotararea ceind i unde vor putea fi folosite

limbele minoritare in administratia
Aceste dispozitii s'au luat pe baza conceptiei sanatoase,
aparatul administrativ din once tara este la dispozitia cetdienilor
deci, trebuie sil in(eleagei limba lor. Este bine ca prefectul
unui judet cu o mare majoritate de Sacui ori $asi, sa cunoas-
limba -"algara sau germana. Trebuesc facute, deci, inlesnirj
de folosinta a limbei, fara nici o suparare.
6) jnlesniri inviitilmeintului public 'in limbi minoritare $i par-
liciparea la fondurile publice de ajutorarea institufillor private [art.
10'). Suntem obligati sà asiguram invatamantul public primar in
limba minoritara respectiva, in centrele unde populatia este al-
.catuita in proportie censiderabila de locuitori minoritari, bine
intelos cu dreptul de a impune, obligator, studiul limbei oficiale
a Statului,
Tot in acest articol se prevede i dispozitia ca in orasele
districtele unde locuieste o proportie considerabilà de su-
pusi romani apartinand unor minoritati etnice, de religie sau
-de limba, aceste minoritäti !si vor vedea asiguratei o parte echi-
-tabila" in beneficlul i in afectarea sumelor ce ar putea fi atri-
buite din fondurile publice, precum bugetul Statului, ori bud-
getele judetelor, cbmunelor sau a altor institutii publice in sc9p
-de educatie, de religiund sau de binefacere.
Dar indiferent de ce prevad trafatele i daca ele nu
né-ar obliga la nimic, noi trebuie sa tindem la aproprierea mi-
noritatilor din Statul roman printr'un tratament de dreptate
libertate, care sa le faca sa se simia bine in Romania, chiar
mai bine decat in granitele Statului lor national. Pätania Sta-
telor care au oprimat nationalitatile, pana la 1914, constituie
lectie plina de 'Mieles, iar .desbaterile neintrerupte despre re-
vizuirea tratatelor sä ne fie avertisment permanent intru apa-
tarea propriilor noastre interese.
Ungurii din Ardeal improprietariti pe temeiul reformei
agrare romane, cu pamant de munca, se simt, desigur, mai
bine, in Romania, degat in Ungaria marilor proprietari, cari
au refuzat sa faca o reforma agrara asemanatoare.

De oare ce este vorba de un tratat care,

Procedura ocrotirii
in dreptul international, constiluie o excep-
lie la regula suveranitätei nationale, aplicarea luí ti ebuie sa se

www.dacoromanica.ro
 166

facä in mod strict, toate exceptiile in drept fiind de strictà inter-

pretare.
In primul rand, acest tratat nu se aplica tuturor Statelor,
principiul egalitatei juridice fiind rästurnat in defavoarea Sta-
telor mici. Dei acest fapt este criticabil, totusi are si o partp-
blind: ocrotirea pástreaza, astfel, caracterul unei mcisuri de pro-
vizorat. Daca ar fi fost impusa tuluror Statelor Europei, ar fi
insemnat ea este vesnica. Masura fiind impusa, numai .unor
anumite State, s'ar putea, cu timpul ca sa devina inutila si sa
dispara, de Indata ce vor inceta cauzele care i-au dat nastere.
Netagaduit ca tratatul asigura drepturi" minoritatilor, dar
nu le scutefte de datoria de lealitate fatä de Statele in care ha-
esc. La una din Adunarile anuale ale Societatii Natiunilor s'a
votat o rezolutie expresa cu aceist cuprins amintind minorita-
tilor si datoria lor cea mare, corolar al drepturilor. Dacd pe-
viitor, in desvoltarea ei, omenirea nu va continua evolutia
spre frontiere nationale cerst mai net determinate, ci se 'va indrepta
spre un internationalism sub o forma federativa, atunci situatia
actuala nu va duce la asimilarea minoritatilon Fenomenul de
asimila)-e, insa, inteun Stat, a elemenfelor de origina streina
este, mai presus de vointa lor, un fenomen de ordin natural, a-
ceirui desfeiwrare nu ¡rebuje fortatd cad duce la rezultate con-
trarii.
Iatä, pentru ce, toate criticele si, mai ales, temerile ex--
primate pentru viitorul Statului, din cauza tratatului de ocrotire,
ne apar exagerate si'n disproportie cu realitatea situatiilor din,
tara noastra.
Revenind la procedura de aplicare, trebue sa spunem c'd
textul tratatului, asa cum l'am vazut, avea nevoe de o proce-
dura de aplicare inaintea organului competent sa vegheze la
respectarea lui: Consiliul Societä.tii Natiunilor. in 1920, la 25
si 27 Octomvrie, adicä la pu¡in timp dupa ce Societatea Na-
tiunilor incepuse sa functioneze, Consiliul s'a ocupat de apli-
carea tratatului de ocrotire, &and aprobare unui raport intoc-
mit de delegatul italian Tittoni, care a Nst o mare personali-
tate politicä si un barbat de mare cultura' juridica. Tittpni a
fost insarcinat sa redacteze un regulament prin care sá se sta-
bileascä modul de aplicare a tratatului de ocrotire inaintea Con-
siliului.
,,Raportul Tittoni" cum i-se spune documentului proce-
www.dacoromanica.ro
 167

dural fundamental in materie, instituía procedura de urmat la

primirea i triarea reclamatiilor minoritare. Se infiinta in acést
scop un Comitet al minoritätilor" compus din trei
Consiliul fiind alcatuit in acel moment numai din 8 membri-
In urma.torul mod : presededintele in fu.nctie al Consiliului si
alti doui membri, tot din, Consiliu, alesi de presedinte. Acest
Comitet de trei" avea sa se ocupe de pAngeri dupä. ce se-
cretariatul general, care le primeste, Meuse o prealabilä. triare.
Comitetul cerceteaza i inlatura aruncänd la cos pe cele ne-
intemeiate sau dupa ce a ascultat räspunsul temeinic al Statu-
lui invinuit. Nu retinea din plängeri, pentru a le trirnite Ina-
intea plenului Consiliului, deck pe acelea pentru care se oferà
un acuzator din sanul Consiliului.
In aceasta procedurä era loc iientru propaganda si multa
publicitate, de oarece toate reclamatiunile, °data triate, se pu-
blicau in buletinele S. N. si se trimiteau tuturor membrilor.
De aceea, plangerile s'au Intetit chiar din primele timpuri caci
sea' pand prin cele doua triaje ajungeau in publicitate.
Comitetul de trei" in lucrkile lui de alegere a plänge-
rilor serioase, poate cere, la nevoe, explicatii din parte.a. Sta-
tului 'Ara
De multe ori dupa primirea tispunsului, comitetul de trei,
care indeplineste rolul pregatitor al judecatorului de instructie,
dei cum am spune o ordonanta de netmnarire i numai cänd
este yacht interneiata reclamatia se da dimpotrivä ordonanta de
urmärire, cu trimiterea inaintea Consiliului.
Art. 12 din tratatul de ocrotire, prevede, cum am vazut,
ca numai un Stat membru in Consiliul S. N. poate sci-si asume
rolul de acuzator dinaintea inaltului for prin aceasta insusindu-si
responsabilitatea.
Aceastä insusire de raspundere ne hind chiar asa de usoara
pentru Statul acuzator, constitue o garantie in plus pentru Sta-
tul reclamat. Procedura Tittoni" destul de serioasa a dat loc,
totusi, la nemultumiri i chiar in 1921, dupa ínterventia gu-
Vbrnelor polon si cehoslovac, s'a produs o modificare in sensul
restrangerei publicitei lei, deoarece numärul plängerilor crescuse'
considerabil
Modificarea s'a facut in urma unei rezolutii a Consiliu-
lui,dupa aceiasi procedura ca la punerea in aplicare a ra-
portului Tittoni, In sensul ca reclamatiunile, in materie minori-

www.dacoromanica.ro
 168

tara, provenind din partea unor petitionari cari n'au calitatea

de membri ai S. N., vor fi aduse la cunostinta Statului invi-
nuit, inainte de a fi comunícate celorlalti membri ai S. N. Cel
ravinuit, Statul, va putea raspunde In trei s'aptamani, ca do-
reste sa transmita secretariatului general observatiuni privitoare
la reclamatia primita si'n caz afirmativ, va dispune de un ter-
men total de cloud luni, In rastimpul caruia va avea sa pre-
zinte observatiunile sale spre a fi comunicate, in acelasi timp
cu reclamatiunea insasi, atat membrilor din Consiliu cat si ce-
lorlalti membri ai Societatei. DacA Statul reclamat. in primul
.

termen de trei saptamani, tacea, adica nu raspundea ca are de

facut observatiuni, atunci plangerea era data publicitatei.
Aceasta concomitenta Intre publicarea plangerei si a fa's-
punsului corespunzator constituia un mijloc pentru restabilirea
adevarului si infranarea propagandelor tendentioase.
Cu toate acestea, se pare ea nici procedura restrictiva din
1921 n'a fost socotita suficienta de oarece in 1923, aceleasi
doua guverne intervín si provoacä o mud reisfragere proce-
duraki .
Intr'adevAr plangerile impotriva tratamentului aplicat mi-
noritarilor se puteau trimete la Geneva ca material informativ,
de asociatiile minoritare cu caracter religios, cultural ori de
binefacere, in afara de Statele membre in S. 1\1. si ai caror co-
nationali se afla pe teritorii straine. In special, Ungaria orga-
nizase reclamatiunile minoritare, de multe ori pornind chiar
déla Budapesta, desi minoritarii trAiau in celelalte State.
Rezolutia Consiliului din 1923 a stabilit ca Sectetariatul
general va fi maí vigilent si mai sever. El va face un triaj al
reclamatiílor luand in seama : a) isvorul de unde provin ; b)
obiectitl: cuprinsul lor ; si in sfarsit c) forma : cum sunt re-
dactate.
SA examinam, pe rand, ce insemneaza fiecare din aceste
trei conditii restrictive :
a) Origina- reclamatieft. M'Asura luata de a cerceta de
unde provine reclamatia este foarte fireasca fiindcA nu oricine
poate face o plangere privitoare la materia de ocrotire minoritara.
Dreptul de a reclama, al minoritarilor, derThei din dreptul
general de petilionare pe care-1 cunoastem din dreptul public
al Statelor civilizate cu regim reprezentati v. Exercitiul drep-
www.dacoromanica.ro
 169

tului de petitionare nu ingadue, insa, anonimatui i nici recla-

matia pentru altul, ci este exercitiul unui drept personal.
Reclamatiile trebuesc, deci, sä nu proving dinteuri isvor
anonim sau insuficient stabilit. S. N. nu putea stabili o excep-
-tie la aceasta regula fundamentalg in materie de petitionare.
Obiectul reclamatiunei, deci, fondul el. Pentru ca o
reclamatie sg poata fi luata in seama, la S. N., trebuia sä se
-Ong' socotealg de cuprins. Reclamatiunea trebuia sg se refere la
-o chestiune de ocrotire a minoritatilor, nu la ceva strein de
rostul tratatului special si. sa nu fi fgcut obiectul unei exami-
ngri anterioare a Consiliului, indiferent dacg obiectul plgngerei
era identic sau asemanator. Spre ex. daca o reclamatie ar cere
plebiscit ori ruptura de Statul invinuit ea ar esi afaril din ca-
drul tratatutui special, iar daca o reclamatie anterioara identicg
a fost rezolvata, Consiliul si-ar perde vremea de geaba : non bis
in Hem.
Forma reclamatiunei. In privinta formei, plangerea
trebue sg fie redactata in termeni potriviti i farä violenta la
adresa Statului invinuit. Si aceasta interzicere restrictivg, in
materie de redactare si de forma isi are explicatia daca ne
gan dim la suveranitatea nationala i la raporturile dintre
vidul cetätean cu drepturi i datorii si Statu/ al carui cetgtean
este si contra cgruia reclamg.
Aceiasi rezolutie din 1923 mai modificii termenul de douci
luni i publicitatea.
Anume, Consiliul poate admite Statului Ora prelungirea
termenului atat cat are nevoie pentru alcatui i documenta
rgspunsul. Astfel, ca sa lugm un exemplu pozitiv, cand s'a
produs plangerea impotriva reformei noastre agrare, peatru al-
catuirea rgspunsului am avut nevoie de mai mult timp i in
fata Comitetului de trei" la Geneva a trebuit sa clucem un in-
treg vagon cu documente i personalul necesar ca sg-1 expund.
Concomitent cu putinta de prelungire a termentilui de rgs-
puns s'a stabilit si o rasfreingere a publicitätei In sensul ca, pe
viitor, plangerea si rgspunsul nu se vor trimite decat Statelor
membre in Consiliu, deoarece numai ele, prin reprezentantii
espectivi, au cäderea sa se pronunte daca trebuia sg se des-
chida instanta de judecatg in plenum in urma raportului dela
Comitetul de frei" cand unul dintre membri trebue neaparat
sa-si asume rgspunderea acuzgrei. Deci, publicitatea a fost res-

www.dacoromanica.ro
 170

transä numai la membrii Consiliului chiar a cererei Statului

reclamat admisa de Consiliu, pentru a-i vindeca pe cei cari ar
avea pofta de reclamatii neserioase. Dispozitia aceasta ne spune
Ca* un Stat parat pe nedrept, atunci cand este in avantajul lui
poate cere i obtine o publicitate mai larga. Tot rezolutia din
1923 a preeizAt i caracterul juridic al lucrarilor pregatitoare,
dinaintea Comitetului de trei al minoritatilor, in urma pataniei
guvernului polonez.
lata pe scurt chestia aceasta interesantä. pentru Statele cu
minoritati :
Polonia fusese reciamata la Consjliu, cu doi ani de zile
inainte, de colonistii germani dela Bromberg (Bigdoscz) care e-
rau cam in aceiasl situatie cu cei maghiari de pe frontierele
noastre. Guvernul polon, dupa razboiu, luase oarecare masuri
impotriva acestor colonisti, cari nu aveau drepturile de pro-
prietate din tirnpul stapanirii germane complect consolidate si
chiar incepuse evacuarea lor pe timp aspru de iarlà". La un
moment dat Consiliul s'a gasit sezizat de aceasta chestiune fara
sá existe in prealabil un membru acuzator. Reprezentantul po-
lon, in loc sà ridice exceptia de procedura intreband care este
acuzatorul, a trecut direct la fondul chestiunei in pledoaria di-
naintea
Dupa aceia, Guvernul polonez a atras atentia prin me-
moriu i Consiliul in rezolutia din 123 a precizat in, con for-
mitate cu textul tratatelor de ocrotire, ca rolul Comitetului de
trei" este limitat la o lucrare de procedure"' internó pregeititoare
pentru Consiliu. ca incheerile acestui comitet n'au efectul de
a sesiza plenul Consiliului:si a lega instanta, cum se spune
judecatoreste, daca nici unul dintre membrii Consiliului S. N.
nu-si ja räspunderea de a sustine plangerea minoritara. inain-
tea inaltului for, si a indeplini rolul de procuror public.
Doui ani mai teirziu, la 1925, când Germania trebuia sei
in/re in Societatea Natiunilor s'au luat mdsuri restrictive cu pri-
vire fi la compunerea Camitetului de trei. Rezolutia cea noud a
admis Tegulile de impartialitate judiciara in, alcatuirea acestui
comitet pregätitor de instructie minoritard.
Pe viitor, din Comitetul acesta ca membri si chlar ca pre-
sedinte nu vor putea figura acei din membrii Consiliului cari
vor fi : a) reprezentantul Statului reclamant sati parat ; b) daca
este aliat sou vecin cu Statul a cArui minoritate figureazd ca
www.dacoromanica.ro
 171

reclamanta c) dacä este legat prin comUnitatea de rasa, limba

etc, cu minoritatea reclarnanta. Presedintele sau menibrul Co-
mitetului, care se va gasi in una din aceste situatii, sé va de-
zista in favoarea celui din sedinta anterioara,
Chestiunea procedurei minoritare a dat i da loc; mereu,
la diferite probleme, -
In 1926-27 s'a desbätut, la Societatea Natiunilor i ches-
tiunea colonistilor unguri din Romania, astazi cetateni romani
minoritari, asezati pe frontiera de Vest, de guvernele maghiare,
independente de chestiunea optantilor. Pentru motiv de lipsa
de pamant se redusese, prin lege, la 7 jugare cadastrale, lotu-
rile, colonistilor cu titluri de proprietate nu tom-Jai desävarsite
spre a se putea improprietari si alti cultivatori agricoli fara
mant. Dar, in acelas timp, ministerul agriculturii a facut i ca-
teva 16turi mai mari de 7 jugare pentru colonistii romani adusi
pe frontiera de Vest, pentru siguranta granitei; Acest fapt a
dat nastere la protestele minoritarilor si am fast dusi in fata
Consiliului S. N. Ne-a fost foarte greu sa ne aparatn, deoarece
se ivise o chestiune de.licath : procedeul diferential la impro-
prietarire cu loturi de 7 jugare sau mai mult, dupa cum era
vorba de colonisti unguri sau de noui colonisti romani, adusi
pe frontierä.
Contravenire la principiul de tratament egalitar in trata-
tul de ocrotire ! Am platit si o despagubire.
Cu aceasta ocazie, contele Appony a ridicat o pretentiune
in ce priveste procedura minoritará. El a cerut, fiindca- dezba-
terea plangerilor minoritare in fata Consiliului nu se fäcea
contradictor, hare reclamant i Statul parat, ca pe baza prin-
cipiului de procedura i impartilitate judiciara, au. cliatur et al-
tera pars, sa se recunoasca minoritatilor dreptul de a sta in in-
stantä, fatä'n fatd cu Statul parat, prin organizatiile lor biseri-
cesti sau scolare. Pentru cazul de divergenta, cand acordul
fi fosi posibil asupra acestei desbateri contradictorii, intre parat
reclamant, cererea uneia din parti sà fie suficientá spre a
pi-ovoca, in mod obligatoriu, recursul la judepata Curtii de
Justitie internationala-
Consiliul a refuzat sà admita aceste propuneri ale contelui
Appony, deoarece se aducea o atingere grava' Suveranitatei
Statului parat prin faptul ea ar fi fost pus sa discute, in con-
tradictoriu, dela egal la egal, cu un reprezentant al unei aso-

www.dacoromanica.ro
 172

minoritare oare care din cuprinsul teritoriului respectiv,

ceeace ar dauna AutoritAtii i prestigiului Statelor fat& Cu su-
pusii lor minoritari.
In sfarsit, in sesiunea dela Madrid, din Iunie 1929, Ger-
rnania prin glasul lui Stresemann a reluat chestiunea aplicdrii
tratatului de bcrotire, izbutind sa provoace dezbateri in Con-
siliu. Germania a incercat sa obtina o puhlicitate mai largä,
.ardtand ca se tinde, prin procedura existenta, la suprima-
rea plângerilor. S'a ajuns la solujia ea, pe viitor, Comitetul de
trei va fi dator : a) sei distribuie rezumatul reclamatiilor tuturor
membrilor din Consihu, b) set- publice la sfeirfitul fieceirui an un
raport ameinun(it de tot ce a avut de examinat in cursul anului
si'n sfdrsit, c) in timpul cal cercdteaza contradictoriu o plan-
gere, sei formeze pe reclamant.(minoritatea) de statul in care se
cercetarea.
In chipul acesta se incearcei restabilirea egaliteilii in lupia
dintre peirti; reclamant Statul peireit, färei a pune chiar fater'n
fat& un Stat cu proprii sài supu$i, ca .ocuzatori dinaialea Con-

$i Cu aceasta ultimä modificare, minoritätile sunt inca ne-

multumite, pärdndu-li-se cd sunt .prea putin ascultate. Ele sus-
tin ca mndificarile introduse la 1929 sunt prea neinsemnate, Si
tot asa sustin fireste Statele care inteleg sä facei, din tratatele de
ocrotire, un instrument pentru sdruncinarea ordinei internationale
noui §i pentru revizuirea tratatelor.
2. Dauirea í eft:T=- Am atins aceasta chestiune când ne-am
1'061e Mari Negre
ocupat de tratatele päcei generale. Reve-
nim in mod special.
Viata si' desvoltarea Statului romdn sunt in functie de pro-
blema dunäreanä. Posibilitätile noastre de esire pe calea apei
in piata comerciald a lumei sunt legate de libertatea navigatiei
prin strAtutori.
Regimul Dunarei si al stramtorilor stint legate indisolubil
de aceea s'a spus cu drept cuvânt ea' gurile Duneirei. sunt de
fapt la silt' mtorile Meirii Alegre.

In trecut ca i azi a existat in dhip firesc

Scurt istorfc
o legatura intre Dunare si Marea Neagrä.
Diferitele semintii i neamuri din aceste parti avand interese
www.dacoromanica.ro
 173

vitale la Marea Neagra si gurile Dunarei, totdeauna a existat-

politiea a Dunarii si-a stramtorilor.
Daca ne referim la antichitate nu voi intra desigur
amanunte de date, gasim legenda Argonautilor si a lanei de-
aur, pe care ei veniserä s'o caute in regiunile Marei Negre.
Sub forma legendei antice regäsim problema Märei Negre, care-
era si pe atunci o regiune de comer t si de afaceri,
In Ocea perioda departata pare eä. toata civilizatia se adg-
postea pe cealglt litoral al Marei, pe unde curgea vestitul rau
Rion in regiunea Muntilor Caucaz. Tot acolo legenda spune
cA Prometeu a descoperit focul.
Concomitent cu comertul de pe coasta caucaziang se-'
facea comert $i la gurile Dunärei. Astfel, Odessa de azi i alte
puncte din regiunea Sebastopulutui erau, candva, active centre-
coloniale grecesti.
In perioada medievala, situatia se repeta. Peatunci, precum
slim din istoria noastrg, cetatile italiene fäceau un comert activ
cu Bizantul i bazinul Mgrei Negre, unde se puteau desface
multe mgrfuri. Cetgtile italiene, Venetia si Genova, prin repre-
tentantii Ion la Bizant, duceau o luptg inversunatä de intrigi
si concurentä spre a-sí asigura, fecare pentru ai sgi, comertul
si navigatia Mari Negre.
Urme genoveze gasim si la noi, la Cetatea Alba, unde
parte din zidurile cetatei a fost facuta de Genovezi, ceeace con-
stitue o dovada de legäturile comerciale Intinse ale Genovei cu,
tinuturile ggrilor Dunarii. $tefan ce! Mare a, avut leggturi
cu Venetia cum se stie din atatea imprejurari ale istoriei
tionale. Dar influenta italiang medievala merge mult mal de-.
parte. Moscova este piing de monurnente care ne dau märtu-
riile vremei despre participarea artistilor italieni, dei Moscova
era separata de Roma catolica.
Existä. dovezi despre o conventie incheiata la 1381 intre
Venetieni si Genovezi privitoare la interzicerea trecerei vaselor
de räzboi prin stramtori, in Marea Neagrä. Deci, in antichitate
se concUrau Grecii, iar in Evul Mediu republicile italiene, la
stramtorile si'n comertul Mari Negre.
Turpií ascunserg nävalitóri in peninsula balcanied, dar co-
lonii italieni i Byzantul n'au priceput la timp primejdia co-
munä spre a se uni. Venetienii s'au inteles cu Turcii, la 1411,
printeo conventie prin care se interzicea strghaterea vaselor de
www.dacoromanica.ro
 174

fasboi turcesti prin stramtorile Märii Negre. Deci acordul avea

la bazà intriga intre Genovezi i Venetieni, cari cAutau, fiecare
In mod exclusiv, dreptul de trecere in Marea Neagrä.
in urmä, insg, Turcii le-a-u interzis tuturor trecerea
Marea Neagra, ceea ce a prowocat decklerea republicelor ita-
liene, osebit de faptul ea, tot pe atunci, descoperirea Americei
schimbä centrul de gravitate din Mediterana i alte popoare au
fost impuse pe primul plan al istoriei : Portughezii i Spaniolii.
Cetatile infloritoare de pe malurile \Märei Negre si-au perd-t
inflorirea : Calatis, Tomis, Monca%tro, etc.
Stapani la Constantinopol si pe stramtori, Turcii s'au in-
dreptat, apoi, cätre inima Europei ajungänd, curand, pana sub
zidurile Vienei. In acest timp, Principatele romane au foat a-
trase de nevoe in raza de dominatie turceasca. Cucerirea lor
insemna o nevoe de asigurare strategical pentru Turcii inainteti
spre centrul Europei, i cari aveau nevoe sa-si acopere flancul
drept.
-Concomitent cu actiunea de cucerire in Europa, Turcii isi
urmara acliunea cuceritoare si pe cealaltä parte a Märei Negre,
In Armenia, Caucaz, in partile tatärästi pana.' la Moscova. Sul-
tanul transformd, astfel, treptat Marea Neagrei, intr'un lac inte-
rior turcesc. Dupd bdtalia dela Moh ci (1520 Dundrea deveni
ea un fluviu turcese, Ungaria fiind transformata in pasalac.
Perioada aceasta a insemnat un regres fatä de timpurile
romane, cand predominau -conceptii clare despre bunuri pub-
lice si comune, iar apele curgatoare erau socotite bunuri de
folosintsä comuna.
Perioada medievalä inseamnä o apropiere particularistä a
bunurilor de interes comun. In aceastä perioada, fieeare, senior
feudal intelegea sà exploateze, in beneficiul säu exclusiv, bu-
nurile obstesti.
Cuceritorii cei noi din pärtile Sud-Est europene n'aveau
notiuni despre bunurile de interes comun, precum sunt cursur
rile de apa, de aceea Dunärea deveni, in scurta vreme, fluviu
turcesc.
Cele din urrnd licdriri de independentd romeineascd la Ma-
rea Neagrd le gäsim pe vremea lui te fan ce! Mare, In qrasele de
pe malul Mdrei Negre $i la gurile Dundrei, deoarece erau puncte
de comert moldovenesc, cu strainätatea. Stefan cel Mare isi da
seama de importanta cestor puncte de comert i navigatie. 0-
www.dacoromanica.ro
 175

data.' perdute tdiati Hind de restul lumei, prin inchiderea stram-

toritor, ne-am perdut i independenta politicá in acelas timp cu
cea economicd. Dupti Stefan ce! Mare au incetat de a mai juca
vre un rol pe arena ist oriei, cdci fiind la discretia altora sub
raportu 1 economic n'au mai avut nici independentä politicä.
Marea Neagrä gäsindu se dealungul tärmurilor sub stäpa-
nire otomand a fost consideratet ca un lac turcesc, ca fecioara
din harem" exclusiv a Sultanului, dupd expresia unui diplomat
tuic al vremurilor.
Mamie capan" si diferiti capanldi mai mid au hotArdt
de aIunci inainte pretul produselor noastre cumpArate pentru
aprovizionarea intendentei turcesti.
Dar puterga turceascd a intrat in declin dela o datä ce ar
fi greu de stabilit cu preciziune. Turcii nefiind un popor pro:-
durätor i cu spirit comercial, ci o natie exclusiv de militari
In oarecare rndsurä de politiciani, nu puteau stäpdni tot ce cu-
ceriserd prin arme. Piirmintul, odatä dolAndit, nu poate fi efectiv
steipanit numai prin militari, functionari i politiciani, ci mai este
rrevoe de muncitori ai peimäntului ca sa-1 rodeascei si de negustori
çtz sä valorifice produsele.
Valul turcesc incepu sà dea inapoi i pacea de la Kar-
lowitz 1l 099) insemneazd prima tntoarcere a Turcilor.
Prin tratatul de la Karlovitz restituia o bund parte a Un-
gariei cuceritd in bätglia dala Mohacs, lar Austria dobAndi o
parte din cursul Dundrei. Deci, dela aceastä data', Dunärea a-
partinu i Sultanului i Austriei. Dar urmdrind revansa prin-
triun nou räsboi, Turcii furd bätuti a doua oard si pacea dala
Passarowitz, (1718) a consacrat o noud impingere inapoi, a va-
lului cuceritor turcesc. Prin acea pace, Austria dobandi Banatul,
cetatea Belgradului cu provincia Sabatz si Oltenia noastrd.
Turcii, odatà cu aceastä pace, au acordat Austriacilor
un frutal de comer! ca prevederi speciale in favoarea Austriei pen-
tru libertatea navigafiei pe Dundre. Turcia, prin art. 2 recunostea
Austriei dreptul de a-si instala ageati consulari in porturi. To-
tusi vasele austriace nu puteau naviga de cell pad la lbralia,
Isaccea sau Chilia unde erau datoare sd faca escalä sau trans-
bordare pe caicele si.vasele proprii navigatiei in Marea Neagrd
care, erau toate turcesti. Aceastei interzicere de intrare in Marea
Neagrei, a vaselor austliace, era o simplä meisurd de protecfie a
vaselor turcesti.

www.dacoromanica.ro
 176

Dar Marea Neagrei $i strcimtorile s' au deschis navigatiunei ru-

sesti prin tratatut de la Cuciuc-Kainardgi (1774) obtinut de Ca-
terina II-a Rusiei contra Turcilor. Tendinta Rusilor de a ajunge
la Constantinopol a fost manifestatà Inca de pe vremea lui
Rurik, de neam scandinav, primul organizator politic rusesc,
continuatà de urmasi, reluatà de Sviatoslav si, apoi, de Pe-
tru-cel-Mare, care incercase, prin räsboae nefericite, ,á-si des-
chidà drum, la Marea Neagra, treand peste stgpanirile -turcesti
din Sudul Rusiei.
Abia sub Caterina II-a la 1774, Rusii cäpatarà aceastà li--
bertate.'Din acel moment se puse problema Märei Negre.
Zece ani mai teirziu, la 1784. Austria obtinu $i ea aceia$t
libertate de navigatie pe Marea Neagrei, fireste prin anularea
obligatiei de franzbordare la trecerea din Dungre In Marea
Neagrà, prevazuta in tratatul dela Passarowitz. La 1784, Marea
Neagrà era, deci, deschisei unei navigatii internationate, limitat&
intre Turcia, Rusia $i Austria, fara sá mai vorbim de capitula-
tiile anterior obtinute de unele puteri occidentale.
In materie de navigatie fluvialg, progresului ideilor revo-
lutiei mari isi face loc in Convento nationala dela Paris din,
1792 pentru cursul anumitor fluvii ca Rhin-ul, Escaut-ul, Nec-
ker, etc. Adunarea revolutionara franceza a proclamat in ter-
menii declamatori ai vremei un fluviu care trece prin mai
multe State', este un bun comun inalienabil i imprescriptibil
ca oricate conventii s'ar incheia, cu continut contrar, ele sunt
nule 0 far& valoare pentru cä un curs de apei curgäloare este
un bun coman ce apgrfine,in mod egal, tuturor Statelor riveran,e.
In orient, este drept ca Austria a dobandit navigabilitatea
pe Duneire rcirei proclama(ii principale, ci numai prin forta fap-
telor politice. Existà totusi, dupa cum vedem, o concordantd.
intre evolutia ideilor din Occident si a faptelor din Orient.
Congresul dela Viena, din 1815 a consacrat anumite prin-
cipii ce constituesc Charta" regulilor de Drept international
In materie de ape internationale. Aci s'au impus doua idei ale-
revolutiei franceze : 1) interzicerea comer(ului de sclavi $i 2)
principiul cei un lluvia ce streibate mai multe State este bun co-
mun. La acest congres nu s'a pomenitt insà, nimic despre Du-
nerre, ci totul se referea in mod expres numai la Rhin, Escaut,
Meusa, Necker, Mein si Mosella.
In teicerea despre Dunäre a trebuit sei joace, feirei indoialei,
www.dacoromanica.ro
 177

un rol pulitica Austriei, in a carei capitala s'a intrunit congre-

sul de pace din 1815 si a cärei politica a contravenit, mai
tarziu, asa de gray principiilor de libertatea navigatiei pe flu-
viile internationale !
Evolutia celor douá regimuri dup'ä pacea de Viena.
Prin pacea dela Paris din 1856 s'au extins dispozitiile cuprinse
In textele Congresului dela Viena din 1815, in care se schitase
numai libertatea na' vigatiei flu vial.e. Dar au trebuit sò se pe-
treacei Tapie grave, la Duneire, pentru ca o nou0 adunare inter-
aplice i set- desvolte principiile de drept fluvial in-
ternational schitate, la Viena, in 1815.
Amintim ca, la 1812, prin pacea de Bucurestii Rusia ne
rapi Basarabia luand-o dela Turci si nu dela noi, precum ar-
gumenteaza, astazi, comod, atat Rusii taristi cat i cei bolsevici,
In acel an, deci Ru$ii aiunsera la Duniire prin anexiunea Basa-
rabiei dupd cum, in ./874, Austriacii se dusiserd peste Ru$i,
Marea Neagrei.
De aci inainte, fiecare va fi nemultumit de vecinatatea
concurenta celuilalt. Rusii se dovedira a fi mai activi, càci pana
in Februar 1829 ei inaintara la gurile Dunarei. Astfel, la 1817,
printeun protocol incheiat intre ambasadorul rus la Constanti-
nopol i ministrul Portei otomane, era cedata Rusiei imbuca-
-tura principala i mijlocie a, Dunarei, Sulina. Prin pacea dela
Akerman (Cetatea-Alba) din 1826 s'a confirmat Rusilor, in art.
2, aceastà cedare, iar prin pacea urmätoare dela Adrianopol
(1829) 1i-sEV-ceda i ultimul brat, Sf. Gheorghe. Turcia, ramasa
riverana pe tarmul drept a acestui brat, se obliga sa nu ridice
fortificatii i nici sa nu permita locuirea malului pe o distantä,
de cloud ore de drum departare dela fluviu, cu alte cu-
vinte sa lase, cum am spune astazi, o zonä demilitarizatä,
Nu vom cerceta motivele cedarii prea usoare a Turcilor
la Dunare.
Tot la 1829, tratatul dela Adrianopol a consacrat definitiv,
In mod international libertatea trecerei prin era' mtori pentru va-
sele de comert ale tuturor Statelor. De unde, la Cuciuc-Kainardgi,
se recunoscuse numai Rusilor, iar la 1789 i Austriacilor, a-
cum, la 1829, ,se consvra formal libertatea de navigatie comer-
claret pentru toatei lumea, prin stramtorile Màrii Negre.
Dupd tratatul dela. Adrianopol, a urmat alcatuirea Regu-
lamentelor Organice ale Principatelor romane care incepeau
12
www.dacoromanica.ro
 178

dea seama de importanta gurilor Dunarei. Aproape in a-

celas timp, viata economicä europeana In Occident, incepu sa
treaca din perioada agricolä in cea industrialä. Cam tot' pe a-
tunci incepu i folosinta aburului ca fortä motrice, In transpor-
turile maritime si terestre. Catre 1840, in Austria sub influertta
politicei lui Metternich, se constituirá primele societäti anoni-
me de navigatie fluviala dunareanä, cu vapori, care aveau, sä
scoboare vasele lor dincoace pe Portile de fier spre Marea
Neagra. In Ungaria, cam acelas lucru in perioada marelui om
politic, contele Szekeny, cand se infiintara, cu sprijin de Stat,
societäti de navigatie dunäreana ungare.
In aceasta vreme, avand nevoie de produse agricole
pentru a asigura o piatá de desfacere a produselor lor in-
dustriale, Englezii venira cu vasele lor la gurile Dunärei. Noi
träiam in umbra i desi nu puteam lace o concurentä Austriei
sau Ungariei, am fost atrasi in jocul international economic
&in-UAL politic pe urm6.1).
Rusii la rh.ndul lor se asezarä tot asa de temeinic la gu-
rile ca í la mare, devenind vecini incomozi pentru
Austria si pentru celelalte puteri care se interesau de Marea
Neagra.
Cativa ani mai tarziu, incepura framantärile i ciocnirile
Rusiei cu Anglia i uneori chiar cu Franja. De aceea, la 1804,
nu ne surprinde in legatura cu Marea Neagra, o alianta de
sprijin reciproc, ruso-turca. Prin acest acord se consacra de favt
situafia Márei Negre ca un lac ruso-turc. Peirtile se obligati sei
nu lase trecerea prin stramtori vaselor de reizboiu allele deceit ale
lor. De vasele cornerciale nu se ocupau de oarece trecerea lor
era un punct asigurat. La 1809.; Turcii se desfäcurä, Ms.& de
Rusi, treceind aleiturea cu Englezii cari urmeireau, dupei ce se in-
stalaserei temeinic in Mediterand, sei opreascil vasele ruse,Fti de a
e$i prin. strelmtorile Meirei Negre. In acest sens s'a incheiat la
1809, un acord intre Turcia í Anglia. La 1829, vasele comer-
ciale pot trece prin stramtori, cele de reizboiu incel sunt oprite,
aceasta fiind i in interesul Turciei, care 4i avea capitala
.streimtori. De aceea, vedem Turcia intelegandu-se cand cu Ru-
1) D-1 Baicoianu intr'o teza in 1. germanä vorbete pe larg despre Sfor-
tarile Angliei pentru deschiderea navigatiei la gurk Dunarei", deci de rolul An-
gliei. (Se afla in biblioteca facultatii).

www.dacoromanica.ro
 179

sia, and cu Anglia pentru a opri trecerea vaselor de räzboiu

prin stramtorile Marei Negre.
La 18..14, politica schimbandu-se, Turcia inchee cu Rusia
un tratat la Unkiar-lskelessi, ce are mai mult un caracter de o-
crotire a Turcilor, cari intrasera in declin. Tratatul preciza a-
jutorul rus Turciei pentru cazul de razboiu terestru sau ma-
ritim. Acest. tratat, la inceput secret, a fost aflat in urma la
Londra, care puse in miscare artileria cea grea a diplomatiei
engleze.
Conventia colectiva' a stramtorilor. Rezultatul n'a in-
tarziat caci la 1841 s'a incheiat o conyentie colectivei pentru re-
gimul stramtorilor. Politica externii englezá, conclusa cu tenaCi-
tate dealungul veacurilor, dupa directive bine precizate si care
avea, in problema Marei Mediterane, o politica bine fixata,
isbuti sei-i impue Turcilor,manevrand cu Franta i celelalte
putericonventia colectivei a stramtorilor.
Aproape in acelas timp, la Petersburg, s'a incheiat o con-
venfie ruso-austriacei pentru asigurarea reciprocei a navigafiei du-
narene (1840). Austria a fost vevoitei la o asemenea conventie
ca sà poatä folosi calea fluvialä i drurnul Märei Negre, dupä
ce Rusii se instalasera temeinic, precum am vazut, la gurile
Dunärii i urmariau sä meargá mai departe, pe useuat, panä la
Constatitinopole.
Pe deasupra libertätii de navigatie, Rusia, prin conventia
din 1840 dela Petersburg, se obliga MN- de Austria sei intrefind
canalul navigabil, prin lucrärile necesare de dragaj, percepand
taxe de navigatie strict limitate la acoperirea cheltuelilor.
Dar revenind la conventia stiamtorilor din 1841, vom
constata eh' ea convenea i Turciei deoarece stabilea o interzi-
core formed de trecere a vaselor de reizboiu prin Bosfor si Dar-
danele. Asemenea interzicere categorica si formala era ridicata
oarecum la inältimea unui principiu de Drept international ce
s'ar putea formula astfel: inchiderea stramtorilor Marei Ne-
gre pentru toate vasele de razboiu streine. Singura Tur:
cia, ca Stat riveran, putea sa foloseascä stramtorile i pentru
vasele sale de räzboiu.
Conventiile bilaterale de panä atunci s'a vazut cá nuprea
prezentau o mare sigurkä i, de aCeia, au f ost inlocuite prin-
tr'o conventie colectivei, care consta din obligatia ce-si luau bate
Statele semnatare de a respecta prevederile cuprinse in ea.

www.dacoromanica.ro
 180

Pärtile se angajau, fiecare in parte, sd respecte principiile puse,

fafä de Sultan §i fatd de toate celelalte puteri semnatare si ori-
ce modificare doritd sd nu se poatd face decät cu invoirea
Sultanului §i a celorlalte *guverne.
Prevederile tratatului dela Paris. Dupd tratatul de A-
drianopol a fost o perioadd de oarecare liniste. In Orient, insk
izbucni un nou conflict cu privire la locurile sfinte. Rdzboiul.
Crimeei a pornit din aceastä cauzä. intre Ru§i i Turci, la 1852,
far politica englezä a manevraf astfel incAt restul Europei
(Franta §i Sardinia) s'au_aldturat Turciei in contra kusiei. Poli-
tica austriacd intre 1853_ §i 1856 a fost o politicä de neutrali-
tate. $tim din istoria noastrd nationalä c5. Austria, in acest timp,
a ocupat Principatele Domnii fugiind la Viena pe motiv
cà a0e1 se restrAngea frontul de luptd prea intins i deci ser-
vea pe aliati §i impedica pe Rusi sä ocupe din nou principa-
tele. Intr'adevär räzboiul s'a concentrat in Crimeea, unde luä
sfärsit prin infrängerea Rusiei, la 1856.
Participarea Sardiniei la räzboiul Crimeei s'a spus cd a
tost primul pa § pentru realizarea de mai tärziu a unitdtii italiene.
La 1856, la Paris, politica englezd conduse tot la o con-
vente colectiv& Principatele romane au fost puse sub protec-
toratul coltctiv al marifor Puteri europene, nimeni ne mai pu-
tänd ocupa Principatele pe viitor. Acest tratat s'a ocuplat si de
gurile Dunärei, politica englezd isbutind sá creeze un regim
nou. Astfel, tratatul de Paris institui o Comisie europeand dunei-
reanei $i impuse Ru$ilor sà restitue cele trei judete din sudul Ba-
sarabiei, pentru ca, astfel, sei fie inleiturali complect dela gurile
Dundrei.
. Comisia europeand primi la inceput competintd dela gura
fluviului pänd la Iságc,ea cum §i sarcina de a indeplini lucrärile
necesare de intretinere a navigatiei, pe care Rusia nfi le fäcuse,
deoarece politica ruseascd tindea sa desvOlte Odessa i sä stin-
ghereascä concurenta principatelor pe piata internationald In-
teadevdr, cât timp au stat la gurile Duneirei Rusii au Malt fel
de ¡el de qicane vaselor streiine. Astfel, pentru a face controlul
sanitar §i veterinar, transportau vasele la Odessa. Uneori inecau
chiar anume vase pe canal ca sá facd, navigatia cu ,neputintä.
Interesul Rusiei era set impotmoleascei gurile Dunclrei pentru a
deveni impracticabile, ca astfel sei scadci concu'renja Principate
lar $i sci le opreascet desvoltarea economic&

www.dacoromanica.ro
 181

Tratatul dela Paris mai cupriadea i dispozi¡ii privitoare

la neutralizarea Meirii Negre interzicdndu-se, pe viitor, finerea va-
selor de rdsboi in aceastei mare, sau peitrunderea lor din Medi-
terana, recum i existen fa fortificafiilor pe (drmurile aceleiai miiri.
Prin severitatea atdtor mäsuri ale tratatului de Paris, se
facea fatd de Rusia mai mult deal trebuia. Cäci dupá ce fu-
sese inläturatd dela malul Dunärei, Comisia europeand a gu-
rilar care reprezenta Europa in mic, avea sd-i interzicd in sec-
torul marittm once imixtiuni la gun i in fine i-se lua dreptul
de a tine vase de iäzboi in Marea Neagrà. Era un fel de in-
diguire a Rusiei cu cnfuri triple : 1) inläturarea dela Dunäre ;
2) Comisia europeand dunäreanä si 3) neutralizarea Märei Negre.
Regimul strdmtotilor instituit prin cunvenfia colectivei din
1841 rdmase íncä picioare.
(C.E.D.) Comisia europeanä dunfireani. Din primul
moment apare ca un organ fnternational. Pe temeiul conventiei
colective, functionar avand caracterul unui Stat fluvial. E drept
cd nu avea cum nu are nici astäzi o forta armatd, dei dispu-
nea de o astfel de fortd pi-in stationarele de rdsboi ale marl,-
lor puteri Anglia, Franta, Austria dupä ce a incetat neu-
tralizarea Märii Negre. Cu drapel albastru pe alb Purtand ini-
tialele C. E. D., ea dispune de vase proprii, de un sediu care
se bucu'ra de exteritorialitate, perSonalul, vasele i sediul având
beneficiul imunitàlii diplomatice. Function-arii numiti mai ales
dintre sdteni. Comisia era in sfarsit inzestratd cu un buget
propriu.
Comisia dispunea apoi, cu adevärat, de puteri constituite
si separate, in sensul cA stabileste regulamentele de navigatie
pe sectorul Dunärei maritime, deci : face legea aplicabild
trul Statului fluvial, aplicó i executer' regulamentele, judecd in
prima si a doua instantá conElictele relative la contraventiile
de politia navigatiei, etc.
PersonaluLrelativ numeros i bine plätit avand si o serie
de avantagii legitimate in bun5 parte.
Comisiunea..la inceput, a avut un rol technic cdci atunci
cand s'a infiintat, Principatele romäne nu puteau face mare
lucru. Era nevnie de lärgirea i adäncirea canalului. Dar a in-
deplinit tot de atunci si un rol politic : de paväzä in contra
politicei rusesti care urrndrea cotropirea gurilor Dundrii $i im-
plicit a noastrd, cari ne aflam in calea ei.

www.dacoromanica.ro
 182

Daca, la 1nceput, aceasta pavaza a Comisiei ne-a folosit,

mai tärziu, dupa ce ne-am inlarit, a inceput sá ne incomodeze,
deoarece simtiam cà suntem in stare sa facem noi singuri,
ceeace facea ea.
Comisia are, in primul moment un caracter provizoriu,
nurnai pe doui ani, timp in care trebuia sa se curete bara dela
Sulina i sa se disfunde canalul. Tratatul dela Paris prevedea
chiar expres sá dupa cei doui ani avea sa i-se substitue o co-
misie a rivalilor a carei infiintare fusese prevazutä pentru sec-
torul Dunarii mijlocii, adevarata mostenitoare a C. E. D.-lui.
Dar provizoratul a devenit definitiv pentru cä la expirarecr
celor doui ani, Comisiei europene i s'a prelungit manda tul consta-
tandu-se cä technicenii nu previkuserd bine lucreirile necesare.
Viata comisiei europene a fost, mereu, prelungitä, in`mod suc-
cesiv, [Ana dupa pagea generala cand tratatul de Versailles
i-a acordat un caracter de permane.ntä, stabilind cä desfiintarea
ei nu se va putea fara aprobarea unanirnd a membrilor
componenti.
Cateva explicatii despre impotmolirea gurilor Dunarii sunt
necesare. Narnolul este adus, acolo, de cursul apei in chip
necontenit, fiind vorba de un fenomen natural si propriu im-
bucaturii fluviilor din marile lipsite de maree, cu flux si reflux.
Namolul, carat de cursul apei, and ajunge la gura, in apa
statatoare a marii, se depune la fund i nefiind curatat in mod
natural, prin jocul de flux si reflux, din alte maxi, creste meren
pana ajunge la suprafata, ca o insula noua nascuta din ape.
De aci, delta in necontenitä crestere asupra marii, inaintand
sporind unía tarmului, dar si piedicele pentru navigatie, ca
risipirea apelor, lipsite de adancime, la guri, i care-si cauta
scurgerea in mare.
Intretinerea -canalului navigabil, la gura, prin lucrari per-
manente i Costisitoare de dragaj artificial, care inlocueste acti-
unea fluxului-refluxului asupra namolului carat de apele flu-
viului spre mare, cere mari sacrificii banesti, prin taxe de tre-
cere, care, in ultima analizä, se resfrang asupra economiei na-
tionale romane. Cu mid variatii conforme cu regulile incidentei
taxelor, dupa cum e vorba de criza productiei sau criza con-
sumatiei internationale de produse romanesti, sarcina acestor
taxe cade aproape exclusiv asupra consumatorilor romani, la
import, si a producatorilor nationali, la export.
www.dacoromanica.ro
 183

Revenind la evolutia problemei dunarene, constatam ca

n a mai luat fiinta Comisia riverand din cauza numeroaselor
greutatí din partea Austriei, a principatelor dunarene, etc. Noi
am fi admis, poate, aceasta comisie riverana, dar Austria nu o
dorea deoarece ea se bucura de libertatea navigatiei pe Duna-
rea de jos Si n'avea interesul ca i altii, sal poatd naviga liber
dela Portile de fier in sus. E drept cà mai tärziu Austria si-a
schimbat politica, anume dupa Congresul de Berlin .cand, ase-
zata cu mandat la Portile de fer, era sigura ca va putea impie-
deca concurenta ahora in sectorul amontei. Am vazut ea re-
gimul de neutralitate, stabilit in 1856 la Paris, era prea sever
cad i-se contesta Rusiei chiar dreptul de legitima aparare la
ea acasa, ceea ce a provocat mari nemultumiri si a feicut tra-
tatul caduc la prima imprejurare favarabilei.
In materie internationalei dacei se exagereazeí prea mult nu
se ,poate ()Nine nimic. Tratatul dala Paris a pacätuit si Rusia
l'a modificat, la 1870, cand Europa nu-i mai sta in cale ca la
1856. Astfel, Franta era invinsä. de Prusia si Anglia privea
simpatic aceasta infrangere, deoarece politica lui Napoleon al
III-lea urmarise sä imprime Frantei rolul de prima mare putere
In Europa.
Deci, la 1870-71, Franta, care avusese un rol hotarator la
gurile Dunarei i sprijinise domnia lui Cuza.Noda ca
aducerea lui Carol, era aruncatä la pamant prin victoria prusacä.
Italia, care facuse razboiu la 1866 alaturi cu Prusia im-
potriva Habsburgilor, trupele garibaldiene, camasile rosií" au
profitat de infrangerea Frantei spre a putea ocupa Roma pa-
paid protejatä, pana atunci, de o garnizoana franceza retrasa'
sub presiunea infrangerii.
Fiindca Anglia, Franta si Italia nu mai erau impreuna in
fata Rusiei, cancelarul Gorceacof a trimís o nota semnatarilor
tratatului de Paris, prin care le arata di nu mai intelege set
respecte obligaiiile luate prin acel tratat, cu privire la neutraliza-
rea Aldrei Negre,
Gestul acesta constituía ruperea unui tratat colectiv printlo
decizie unilateralei, gest foarte gray din punctul de vedere al princi-
ptilor de respect datorit tratatelor.
Faptul a provocat protestar vehemente, dar platonice din
partea unot cancelarii. Anglia se multumi in cele din urma
cu convocarea unei conferinte ínternationale la Londra, mai

www.dacoromanica.ro
 184

mult ca sil salveze forma, pentrucä tot printr'o decizie colec-

tivä era convenit sä se recunoasca pretentiunile Rusiei. Con-
ferina s'a intrunit mai ales din respect pentru principiul cä
un tratat nu ,se poate modifica fcird avizul pärtilor contractante.
Astfel a fost 7modificat tratatul dela,1856. printr'un nou tratat
colectin din 1871, care' desfiinfa neutralitatea Mdrei Negre.
Austria pregätise i ea in acest timp ceva. La Portile de
fier fiind o situatie specialä, trebuiau luate mäsurí pentru a se
face i aceastä parte navigabild.intrucat conferinta dela Paris
din 1856 luase mäsuri eu privire la navigatia dela gurile Du-
närei, la cea dela Londra s'a spus ea' va trebui sä se facä lu-
cre-1H qi la Portile de fier de cätre Statul competent, care era
Austro-Ungaria, noi i arbii fiind abia inchegati. Conferinta,
sub presiunea Austriei a stabilit ca pentru lucrärile necesare
navigatiei, la Portile de fier, se vor putea percepe taxe, care
sä acopere che1tuelile.
Tratatul din 1871 anuland neutralitatea Wärii Negre, ches-
tia steamtorilor revenea la ordinea de zi internationalä. Se pu-
nea inteebarea cum se va' aplica Conventia colectivg a strAm-
torilor din 1841, cu asentimentul prealabil numai aF Sultanului
sau al tuturor puterilor semnatare ?
Dup5. 1871, Rusia îi refäcu flota de fäzboi in Marea
Neagr i dorea sa aibä posibilitatea de eire spre Mediteranä,
ceea ce nu convenea Angliei. Pentru aceasta, se schimba in-
terpretarea conventiei din 1841. De unde, la inceput, child Ru-
sia n'avea flotä, o interpreta in sensul cä era nevoe pentru
trecerea unor vase de rdsboi prin strämtori de aprobarea Sul-
tanului i de asentimentul puterilor semnatare, pe când Inter-
pretarea engfezd se muftumia numai Cu aprodarea Suftanuiui
ca mandatar colectio. fiind o uprobare mai usor de obrinut
deceit asentimentur cofectiv. Pe urma, dupà ce Rusia îi refä-
cuse flota din Marea NeagrA, ea a adoptat interpretarea engleza
fiind mai sigurá de a putea ei prin stramtori, in Mediterana,
numai cu invoirea sultanului, pe cdnd Anglia adoptase, fa rdn-
dui ei, interpretarea ruseascd anterioard fiind astf el mai si-
gurä de a impiedeca esirea Rusiei, din Marea Neagrä, sub
conditia unui asentiment cofectiv.
Wanduelile congresului de Berlín. Främântarile din
1875-76 in Balcani au culminat prin räzboiul ruso-turc din
anul urmator când j noi am revenit alaturi de Rusia. Ajun-

www.dacoromanica.ro
 185

gem astfel la pacea dela San-Stefano, favorabild Bulgariei, Ru-

sia fOcand-o tarä mare si cOutOnd s'o transforme, dela inceput,
intr'o adeväratá guberi-nie ruseasa, pentru ca .36 poatà ajunge.
pi-in ea, la Constantinopol.
Dar congresul de Berlin a schimbat mersul lucrurilor cAci
guvernul englez a oprit printr'o notd ceaninatorie inaintarea
fortelor rUsesti spre Constantinopol. Flota englezA sosind la
Dardanele, Rusia se oprise la San-§tefano. Interveni si Austria,
care, ca imperiu de rOsärit, voia sä se aleagA si ea cu ceva,
in Balcani.
La Congresul dela Berlín s'a ,stabilit houa randuiald de
pace deosebitä de prrederile dela San-Stefano i eu anularea
partialä a tratatului de Paris din 1856, Rusia a mers la Berlin
ca sA capete i restul, dupà ce i-se anulase neutralitatea Märei
Negre, la Londra, in 1871.
Bignark preziand congresul i-a dat Austriei Bosnia si
Hertegovina, iar Rusiei Basarabia pe motiv cá o avusese dela
Turci si cá noi obtineam independenta. In schimbul Sudului
Basarabiei /eclat Rusilor ni se ofered Dobrogea. Dei am pro-
testat, dei am refuzat once tArguiaià de schirnb, Sudul Basa-
rabiei ne-a fost reluat i ni-s'a dat Dobrogea pe o supra ford
mai redusd, in cl/pa delimiteirii de frontiere cu Bulgaria, prin jocul
politicei ruse$ti $i ca o räsbunare pentru rezistenta noasträ im-
potriva raptului Basarabiei.
Astfel, Rusii deveniatriarOsi riverani ai Dunärei. Singur
lordul Beaconsfield si-a adus aminte de politica interesului eu-
ropean la gurile Duneirii declarand ca : Europa creiase starea
de lucruri din 1856, privitoare la BasaYabia, pentru a asigura
mai bine liberiatea de navigatie pe DunOre". Interesul acesta
european era acum abandonat. Lordul englez n'a reusit sa-1
convingA nici pe Bismark si nici pe ceilalti delegati.
Congresul de Berlin stabili o serie de dispozitii in materia
navigatiei dunärene, cOci la 1878 principiile libertätei de navi-
gatie erau definitiv limpezite. Comisiei europene, mentinutO la
gurile Dunarei cu,aceleasi atributii ca in trecut, i-se intindea
competinta inifialá dintre Isaccea si Galati, pänA la gura Pru-
tului, spre a face fate"! Rusiei pe noua frontieret dobd nditei prin
reluarea sudului basarabean. Se accentua in mod formal carac-
terul de neutral/tale a sediului vaselor, pavilionului $i 'personalului,
Comisiei, dupg ce incetase din 1871 neutralitatea Márei Negre

www.dacoromanica.ro
 186

la Londra si se afirma independent(' Cornisiei fatei de suverani-

tatea teritoriald a riveranilor.
Afirmarea independentei tomisiei la gurile Dungrei era
necesard fatti de Rusia. Se proclama. libertatea navigatiei inter-
nationale dela Galati pasnei la Portile de fer, deci se extindea
regimul existent pang atunci numai intre gurile Dungrei i Isac-
cea, panà sus, la Portile de fer, Austro-Ungaria pe temeiul
deciziei de lucräri dela Londra, obtinu la Berlin un mandat
expres de a executa lucrärile i a incasa taxele cuvenite la
Portile de fer, mandat pe care j'a cedat apoi Ungariei.
Pentru garantarea libertatii si a sigurantei navigatiei dung-
rene la Portile de fer, tratatul de Berlin g interzis fortificatiile
dealungul sectorului Galati-Por(ile de fer si a impus dezarmarea
fortificatiilor existente. Aceasta dispozitie a fost incalcatg de
Bulgari. Noi am fost mai cinstiti in aplicarea ei, dei pentru
garantia de indeplinire nu se instituise nici control, nici sanctiuni.
Romania recunoscutg Stat independent, se substitui in
oate drepturile Turciei, prin dobandirea Dobrogei ii luà locul
in Comisia europeang, algturi de marile puteri.
Dar tratatul de Berlin ne-a dat mult de lucru prin dis-
pozitiile art. 551) care impunea unificarea regulamentelor de
navigatie i politie fluvialä in sectorul Dunärii de jos, dupd
modelul celor din Dungrea maritimg, aceasta ca o conse-
cintg a proclamgrii liberfatii de navigatie internationalg pe
fluviu si dela Galati in sus pang la Portile de fer.
Un an mai tarziu, la 1879, Comisia europeanä, cu sediul
la Galati, s'a intrunit in sesiune ordinarg i potrivit mandatului
dat prin art. 55 incept' Incrgrile pentru alcätuirea regulamentu-
lui de navigatie pe Dunärea de mijloc. Se institui din sanul
Comisiei in acest scop, un comitet din reprezentantii celor trei
State neriverane la Dungrea de jos : Germania, Austro-Ungaria
si Italia, cu insgrCinarea de a pregäti ante-proectul de regula-
ment destinat sg se aplice pe portiunea fluvialá Galati-Portile
de fer si care urma sd fie desbätut i aprobat in sedintä ple-
nerd. Ante-proectul intocmit a provocát din primul moment
nemultumirea Statelor riverane : Romania, Bulgaria si Serbia.
1) Regulamentele de navigatie, de politie fluviala 4i de supraveghere dela
Portile de Fer î pana la Galati vor fi elaborate de catre Comisiunea Euro-
peana, asistata de Statele riverane i puse in acord ca cele care au fost sau
vor fi edictate pentru parcursul in aval de Galati".

www.dacoromanica.ro
 187

Dar Serbiei i se promise un loe in Comisia europeana spre a

()Mine tacerea ei. Bulgaria, care inch' nu era independentä,
fäcu aproape aceiasi politica de renuntare. Ramânearn astfel,
sä protestOm singuri.
Dei proectul initial de regulament asa zis austriac" a
fost oarecum indulcit prin proectul francez ,,Barrère", totusi
npi ram respins pana la urma. Motivul : proectuf instituia su-
prematia fluvial:4 a Austro-lingarlei in dauna riverandor. Ast-
fel, stabilea o Comisie mixta din reprezentantii Statelor rive-
rane pe parcursul Galati-Portile de fer, dar cu un delegat si
al Austro-Ungariei, care, ca mare putere, avea prezidentia
permanentä a Comisiei, inclusiv votul preponderant in caz de
paritate Intre cei 4 membri ai comisiei. Noi, de altf el ca &Arbil
si Bulgarii, eram State mici si neputincioase.
Regulamentul cuprindea dispozitii atingdtoare pentru su-
veranitatea nveranifor, deoarece, pe viitor, nu se mai putea
executa nici ,un let de lucrare, de deschidere sau amenajare
de porturi, fdrd invoirea prealadifd a Comisiei mixte. Aceasta
era instituita ca adevarat supra-Stat, sub presidentia pernia-
nenta si hotarâtoare a Austro-Ungariei, având sa faca si sa
desfaca totul, pe ambele maluri ale Dunarei, dela Galati la
Portile de fer, fdrd sd se preocupe sau sd se impiedice de au-
toritatea Statelor riverane respective.
Rezistenta d'arza a Romaniei si protestele guvernului rb-
man au dus la intrunirea unei noi conferinte la Londra. in
1883. Fiindca' adevarul trebue spus, vom adäuga cà toate dis-
cutiile si protestele se datorau, in parte, si unei greseli initiale
a guvernului nostru. Reprezentantul Rd'haOniei in Comisia eu-
ropeana, scapase din vedere ea nu era nevoe sa se alcatuiasca
o comisie mixta dearece 'aplicarea regulamentefor internationafe
se face, obisnuit, de Statele riverane, conform principilfor gene-
rale de drept pufific internationaf
Austria nu voise mai 'nainte, imediat dupa 1856, o Co-
misie de riverani pang nu dobAndise regimul exclusiv dela
Portile de fer. dar cOnd s'a väzut asiguratä a primit Comisia
mixta pentruca putea, astfel sa patrunda in Dunarea mijlocie,
s'o domine cu superioritatea mijloacelor ei de navigatie, fard
a permite, in schimb, Statelor riverane respective din aval s'o
concureze in navigatia din sus de Portile de fer.
Datorita acestui joc politic al Austriei, noi am fost paca-

www.dacoromanica.ro
 188

liti. Guvernul roman a incercat' Si a isbutit sä acopere gresala

initialä prin miscarea opiniei publice si o atitudine darzà n
afarä. Politica de stangäcie a guvernului dus la intrunirea
conferintei dela Londra. De atunci am protestat, mereu, timp
de 40 ani, din cauza unei greseli. Al. Lahovari, Intriun dis-
curs din Parlament, din preajma conferintei dela Londra, a a-
cuzat gnveruul respectiv de gresala sävarsitä i Ya fAcut räs-
punzAtor pentru urmärile ei.
Hotarfirile conferintei dela Londra. In conferinta
adunata la Londra, Romania a fdcut o aparitie hotäratd pe
chestia Dunärii. Si de atunci pân azi, ea a jucat un rol de
prim ordin in problema dungreang, 1ol accentuat dupg pacea
generalä de and detine peste una mie Kilometri din reteaua
fluvialà, din care o treime aproximativ trecand printre ambele
maluri romanesti
Conferinta se in truni in 1883, la Londra, pentru a con-
firma, potrivit art 55 al tratatului de Berlin ; regulamentul de
navigatie pentru sectorul Galati-Portile de fer, intocmit la Co-
misia europeanä. Conferinta si-a datorit intrunirea unei suges-
tiuni austriace sprijinità de Germania si intemeiata pe faptul
cá problemele dunärene fuseserd 'rezolvite, mereu, dela 1856,
prin tratate cofectipe la conferinte internationale, calea de apd
a Dunärei fiind o cale de interes international, Conferinta s'a
mai Intrunit i pentru prelungirea termenului C, E. D-eului.
In sfarsit, i pentrucä atat Rusia cat i Austro-Uogaria aveau
sà se aleagä cu ceva pe Dunäre.
Astfel, sugestia austriacA urinal-ea o formula juridica pen-
tru a 1'11ft-tinge rezistenta României irnpotriva Comisiei rive-
rane mixtà.
Socotindu-se conferinta dela Londra ca o continuare a
lucrärilor congresului de Berlin, unde Romania nefiind
Stat independent, participase numai cu vot consuftativ, guver-
nul nostru a fost invitat la Londra tot cu vot consultativ. dei
Anglia fusese de pArere. ca.' Romania trebuia invitatä cu vot
efeliderativ ca Stat suveran, aläturi de rnarile puteri. In ase-
menea conditii, regulamentul fiind ratificat de marile puteri, ar
fi urmat sä se aplice pe malul romanesc. impotriva vointii
noastre, asigurAndu-se dnminatia Austro-Ungariei la Dunärea
de jos.
In fata acestei situatii, guvernul roman a refuzat partici-
www.dacoromanica.ro
 189

parea la conferinta. Ceva mai mult chiar, in ultima notä pre-

data la 13 Februarie 1883, presedintelui conferintei, lordul
Grauville (Anglia), se spunea cA Romania nu va lua parte la
conferinta i deciarä dinainte cacruce botdrärife ee s'ar fua,
tn absenta eí. Nota de protest asa de curajioasa a Romaniei
se intemeia pe principiile generale de drept international vo-
&tint cdrara o botärdre internationald nu este opozabiki- Sta-
tu/ni absent sau care voteazä contra.
Conferinta, totusi, s'a intrunit si a stabilit prelungirea coin-
petentei Comisiei dunarene dela Galati pana la Braila, dupa
cererea Angliei, cerere ce o facuse si la congresul de Berlin,
Dunärea fiind 'maritimä [Ana' la Braila. Din punct de vedere
logic, cererea Angliei era intemeiatä. De asemeni, la Londra,
se satisfacu pretentia ruseasca de a se scoate bratul Chilia de
sub autoritatea Comisiei europene i a-1 trece sub ingrijirea
celor douä State riverane, Romania si Rusia
Austro-Ungaria urmarind o politica de acaparare a nevi-
gatiei dunärene, in cearta cu Rusia, se trezise cu un concurent
nou, Romania, care se desvoltase si se intarise in urma eve-
nimentelor de dupä pacea de Paris. Austria ne simtise prezenta
si. vointa darza in chestia regulamentului de navigatie. De aceea,
la Londra' Austro-Ungaria s'a inteles cu Rusia impotriva noes-
tea', care pretindeam libertatea internationald a navigatiei, liberta-
te legata de insasi fiinta Statului roman. Cele douä m,ari pu-
ten i s'au inteles in culise : Rusia ca sA scoata China de sub
autoritatea Comisiei curopene, Austria, du' pa ce obtinuse la
Berlin mandatul lucrarilor dela Portile de fer, cA sä capete
confirmarea regulamentului si a Comisiei riverane mixte, pe
Dunärea mijlocie, spre asigura suprernatia navigatiei in
apele romanesti.
Potrivit avehismentului dat conterintei dela inceput, Ro-
indnia a refuzat sá adnutd vafabilitatea hotarcirtior /irate j a
notificat chiar, la Viena, ea da:ca agentii Cornisiei rivirane mixte
ar incerca sA vina in porturile noastre spre a-si exercita auto-
ritatea nu vor primiti.
Astfel, nimic din acele hoVarari nu s'a putut aplica. N'a
famas in pioioare, din bate hotararile luate, decat punctul
privitor la scoaterea bratului Chilia de sub autoritatea Comi-
siei europene, chestiune de fapt realizatä prirt vointa Rusiei.
La pacea generala, prin conventia din Octombrie 1920-

www.dacoromanica.ro
 190

privitoare la ratificarea unirei Bsarabiei trecerea bratului

Chilia din nou sub autoritatea Comisiei ,europene, a fost, cum
am vazut dece, explcit recunoscuta de Romania.
Regimul Portilor de fer. Austriacii au trecut am
spus, mandatul lucrarilor la Portile de fer Ungariei, care le si
incepu grabnic pentru a le inaugura solemn la 1896, data
coincidand cu sarbatorirea unui mileniu dela venirea Maghia-
rilor in Europa. Pentru noi, cedarea mandatului Ungariei a fost
foarte suparatoare. Nu era numai o chestiune de ordin moral,
ci si una materiald. Astfel, stim cà Ungaria este o tara agricola,
care vinde produse toncurente cu ale noastre odata inaugurate
lucrarile dela Portile de fer, ea puse taxe de navigatie, fireste
recunoscute i legitime, drept contra-valoarea lucrdrilor facute
pentru usurarea navigatiei la cataracte. Tot Ungaria stabili re-
gulamantele de trecere si de sigurantä a navigatiei, in total
cinci regulamente. Prin faptul cá urmarea sa-si asigure un mo-
nopol la Portile de fer si sa opreasca concurenta Românilor,
Sarbilor i Bulgarilor, regulamentele acestea au introdus sis-
temul de taxare cu reducen, dupa categoria marfurilor. Crite-
riul acesta de laxare dä putinta la discriminari. Astfel, s'au
acordat reducere in jos numai marfurilor ce interesau Ungaria,
pe &and produselor agricole ale concurentilor trecand in sus
nu li se acordau reducen i prin Portile de fer siln modul acesta
se excludea putinta lor de a concura, pe piata Europei cen-
trale, prod usele agricole unguresti.
De pida, incarcaturile complecte de carbuni de pamant,
ciment sau ingrasaminte chimice, adica articolele de export un-
guresti, se bucurau de o reducere de tarif ce era refuzata, in
schimb, incárcaturilor corespunzatoare de cereale, vite si sare,
produsele romanesti de exoprt. V. Bratianu, inteo interpelare,
a aratat greutátile ce am intämpinat cu exportul sarei pe va-
poare ale navigatiei fluviale romane, din partea Ungurilor
Austriecilor, intrucat Dundrea in sus de Portile de fer nu fu-
sese declarata internationala. Deci, in fapt, lirertatea navigatiei
pe Dunarea de mijloc folosea numai celor din susul apei. A-.
ceastä situatie a durat pana la conferinta päcei generale din
1919 cand s'a retras mandatul Ungariei, iar lucrarile facute
administratia lor dela Orsova, care a devenit rornaneasca, au
trecut pe seama riveranilor actuali.
Cum Ungaria nu amortizase inca toata datorie facutd cu
www.dacoromanica.ro
 191

ocazia lucrarilor dela Portile de fer, ea a trecut asupra State-

lor mostenitoare, Romania si Jugoslavia, care au dat garantii
pentru plàilq corespunzatoare. Era insa, o greutate in a se sti
.cum se vor face platile : in aur sau in moneta depreciatacum
dificultati infra noi i Jugoslavi cu privire la repartftia sar-
cinelor. In cele din urma, s'a aiuns la un acord a cärui
ziere ne creiase o situatie foarte neplacuta in cercurile inter-
nationale apusene.
Vecinitatea rusi pe bratul perioada de la
1883 si dupa aceea, noi. n'am fost intr'o situatie prea bunk' la
gurile Dunärei. Ba chiar, dimpotriva, daca ne amintim ca eram,
mereu, plictisiti de vecinätatea ruseasca pe bratul Chilia. In-
tr'adevar, incepand cam din 1890, am avut. tot felul de sac:deli
la gura Stari-Stambul, una din cele mai importante dintre im-
buc-aturile Chiliei.
Rusia fäcuse, din prima clipa a asezarii la Dunare, o po-
litica de colonizare a Deltei cu pescan i lipoveni, actiune c'arela
noi nu i-am dat atentie nici pcind astäzi. Acest element lipo-
venesc a devenit, dupa 1890, elementul de provocatie la a-
dresa Romaniei caci la gura Stari-Stambul Lipovenii provocau,
mereu, incidente de frontiera, cu granicerii Romani. Si'n chip
foarte regulat, dupa fiecare incident, se instituia o comisie mixta
ruso-romana de ancheta din care esiam totdeauna prost, caci
Rusii facusera harti pe care se indica linia ideala de despar-
tire a apelor firul apei". linie neintrerupt Incalcata de pescarii
lipoveni.
In aceasta situatie ne-am aflat pana la izbucnirea razboiu-
lui mondial. Si nici in decursul marelui räsboi; mai ales dui:A
interventia noastra, nu ne-am simtit tocmai bine la noi acasa,
in Delta% din pricina aceleiasi vecinatäti.
Intr'adevar, dupa ce am intrat alaturi de marii aliati, in
rasboi. Rusii s'au instalat in Delta, sub pretextul masurilor de
siguranta de razboi la gurile Dunarii, dar in Nalitate cu inten-
tia de a nu mai esi nicidata de acolo. Astfel, ei au instalat
asa zise birouri hidrotechnice i birouri de posta, au proectat
mari lucrari de lunga durara si care n'aveau nimic comun cu
starea de rasboi, tocmai spre a-si pregäti pretexte ca sä nu li-
bereze de indata Delta, la sfarsitul räzboiului.
Imprejurarile, insa, din fericire. s'au insarcinat sa ne scape
de aliatii acestia, ca si de inamici la Dunarea noastra.
www.dacoromanica.ro
 192

Pe timpul marelui räsboi.Repercusiunile la Dunare

si la gtramtori, ale evenimentelor covarsitoare, le-am resimtit
de indatä, chiar dela inceputul neutralitatii.
In Marea Neagrd s'au resimtit chiar mai de timpuriu, din
1911, efectele razboiului dintre Turcia si Italia pentru Tripoli-
tania, rdsboiu care tindea sd atinga si Turcia europeand. Dela
1911 pana la armistitiul general, n'a nuai existat de fapt ' liber-
tate d'è trecere prin stramtori, Turcii barand cu mine Bosforul
si Dardanelele. Romdnia, in acest rdstimp, a fost aproape su-
focater caci, precum am mai spus-o, gurile Dunarei sunt cu a.-
devarat la stramtori. In asemenea imprejurdri, nu se mai pu-
teau exporta produsele noastre si viata econotnica a Rornaniei
a suferit loarte mutt. Deci, am suferit intr'o prima perioadd. de
la 1911 la 1914, din cauza stramtorilor blocate.
NO 1914, s'a ivit putinta exportului marfurilor noastre
puterilor centrale, care erau blocate de aliati, dar noi fiind
neutri nu voiam sä facem acest lucru si aliatii privira cu sim-
patie gestul Romaniei. Astfel, am ramas cu prvdusele nevan-
dute. Doar pentru cereale s'au infiintat birourile britanice, care
au cumparat cerealele dela noi imobilizandu-le spre a nu fi
vandute puterilor centrale blocate. .
In preajma razboiului mondial, din cauza conflictelor din-
tre Greci si Turci si a dificultatilor de trecere prin stramtori.
Romania a facut un demers la Constantincpol impreuna cu
Rusia, un demers colectiv in primavara lui 1914, deci in preaj-
ma marelui rOzboi. Tarul Rusiei facuse tocmai o vizia in Ro-
mania, la Constanta, cand s'a vorbit si de proect'ul casatoriei
principelui nostru mostf-nitor cu o ilia.' a Taruhn. Demersul
la ,Constantinopole a provocat mare impresie pentru ca, noi,
aliati cu Tripla aliantd, se parea ca de pe atunci ne cautam alt
drum in politica externä. Demersul a fost o urmare a vizitei
Tarului la Constanta si prin el ceream Turciei sa ne garanteze
libertatea de trecere prin stramtori. Era prima a'atc7 cand prin-
tr'un deniers colectiv, feiceam un gest si aveam un cuveint ca
Stat independent in prabfema strdintorifor Marii Negre.
Revenind la Dunare, izbucnirea rdzboiului din 1914, prin
faptul inchiderei stramtorilor si a ostilitatilor dintre riverani, a
dus la paralizia navigatiei dunarene. In niomentul &and Dar-
danelele erau inchise Dunärea isi pierdea once valoare. Dove-
dit in fapt pentru oricine.
www.dacoromanica.ro
 193

De altfel, chiar navigatia dunareanä locala a fost parali-

zata prin faptul izbucnirii rasboiului intre Austro-Ungaria $i
Serbia, State riverane dunarene, caci in regiunea.respectiva se
a$ezasera mine.
Mai tarziu a intrat i Bulgaria in räzboiu alaturi cu Cer-
mania, pe cand Rusia se afla din primul moment alaturaa de
aliatii occidentali. De fapt, dect; toti riveranii Dunclrii erau
rdsbot; afard de Ronania.
Comisiunea europeana dunäreana alcatuita din : Anglia,
Rusia, Franta, Romdnia, Germania, Austro-Ungaria $i Italia era
complect paralizata pentru ca fäceau parte din organizatia ei
toate Statele aflate in stare de rdsboi,afara de Romania. Personalul
auslriac al Comisiei se apucase de spionaj impotriva Rusiei $i
a Romaniei, la gurile Dunärei. Acest lucru a creiat o stare de
nemultumire $i a dat loc la masuri de Tepresiune prin expul-
zarea spionilor stráini din se-rviciul Comisiei europene, d'intai
ca o mäsura impusä. Romaniei de indatoririle neutralitatii, pe
urmä i ca o chibzuita masura de aparare nationalä.
Once navigatie pe Dunare a incetat. Rush se gaseau In
stare de razboiu cu Bulgarii i cu puterile centrale, deci iatá
aparand canoniere ruse$ti dispuse sa urce pe Dunare in con-
tra Austriacilor ca sä-i ajute pe Sarbi aceiasi dorintä din
partea centralilor de a scobora pe Dunare, in jos, impotriva
Ru$ilor. Datorita acestor imprejurari de fapt, situatia noastra,
ca neutri, pe Dunare, era foarte grea. Dunarea dela Turk$mil
pAna la gura Prutului fiind romaneasca pe ambele maluri, gu-
vernul se väzu silit sä ia mäsuri, spre a-$i apära neutralitatea,
atat fata de Ru$i la gura Prutului, cat si fatal de puterile cen-
trale $i Bulgaria la Turk$mil, prin baraj de mine $i concentra-
rea flotei de rasboi fluvialä. In acest mod, monitoarele austro-
germane au fost oprite de a trece in jos de Turksmil $i a se
incaera cu fortele ruse$ti in apele noastre.
Apärarea neutralitatii noastre dunarene a fost cu putinta
pentruca, nesocotiad dispozitiile tratatului de Berlin, Romania
ca $i Austro-Ungaria $i-a alcätuit cate o puternicä flota de Dunäre.
La 1916, am intrat $i noi in razboi aläturi de aliati $i im-
potriva puterilor centrale. Din acest moment toti membrii Co-
misiei europene se aflau in stare de razboi incat nu mai putea
functiona. Fortele Austro -Germane invadand Dobrogea, sediul
Comisiei a fost strämutat la Odessa, iar personalul roman al
13
www.dacoromanica.ro
 194

Comisiei, ajutat de marina noastra militait a salvat bunurile

institutiei de ocupatia dusmana si a indeplinit putinele lucrAri
urgente strict necesare. Perknalului Comisiei din Moldova
i-s'au avansat salariile de Statul roman.
Pe Dunare, dupa primele lupte, puterile centrale ocupand
o parte din teritoriul nostru au restabilit pana la Braila, navi-
gatia dunareanä, scotand o parte din vasele distruse.
Toti Centralii au instalat elevatoare In porturi si au con-
struit un pipe-line de petrol spre Giurgiu, prin demontarea par-
tiala a pipe-line-lui spre Constanta. In interesul apararei co-
mune a aliatilor, instalatiile de petrol dela noi se stie ca au fost
distruse, insa Germanii le-au refacut in parte, pentru nevoile
rasboiului lor.
Regimul pacili de la Bueure0i (1918).Toata prc.blema
dunareana si tot ce privea libertatea de navigatie cadea in band.
Cel ajuns, acum, stapan pe Dunare regula i navigatia in inte-
resul lui exclusiv.
La pacea de Bucuresti (1918) eel momentan victorios a-
vea sà hotarasca intre alte' le si regimul Dunarei. Cei ce au
c4tigat, invingand pe Rusi prin pacea dela Brest-Litowsk, au
stabilit i .ne-au impus dispozitii noui cu privire la Dunare.
In primul rand, Comisia europeand era desfiintata i pu,
tenle centrale o inlocuiau printeo. Comisie riverana a gurilor
Dunarei, alcatuita dintre riveranii ,aliatilor, si din puterile ri-
verane la Marea Neagra, tot aliate, adica : Germania, Austro-
Ungaria, Bulgaria, Romania si Turcia. Dintre Statele riverane
era exclusa Serbia, care, In clipa pacei de Bucuresq, fusese
de fapt desfiintata prin forta armejor de centrali.
Noi urma sa fim, pe viitor, incadrati in noua Qomisie du-
nareana intre patru State foste inamice, exact ca intre santinele.
Puterile centrale, momentan victorioase pe frontul rasari-
tean prin tradarea revolutiei rusesti, excludeau din afacerile
dunArene tocmai pe cele tref marl puteri apusene : Anglia,
Franta si Italia care jucasera un rol hotärator in libertatea na-
vigatiei pe Dunäre.
Pacea de Bucuresti stabilea dispozitii pentru folosinta ele-
vatoarelor mecanice de cereale si carbuni instalate in porturile
noastre clunarene Calafat, Corabia, T. MAgurele, Giurgiu si 01-
tenita. Inamicii nostri organizau viata economica romaneasca in
vederea unei cat mai perfecte stoarceri a tuturor bogatiilor pa-
www.dacoromanica.ro
 195

mantului românesc. Germanii ii rezervau folosinta pe timp ne-

determinat a elevatoarelor, ca o consecintä a dreptului de pre-
etntiune, asupra tuturor märfurilor noastre de export, consacrat
prin tratat.
Pedeasupra, eram obligati a ceda Austro-Ungariei santie-
rul naval dela Turnul-Severin, pe timp de 99 ani, Cu O chirie
de 1000 lei anual, iar Germaniei sd-i ceddm gratuit un alt mare
teren in portul Giurgiu unde avea sd se construiasca' un nou
.santier naval.
In ce priveste regimul de navigatie, eram obligati la un
tratament egal al pavilioanelor, centrale cu al nostru sub ra-
portul diferitelor laxe, la dobandirea de zone in porturi, ce e-
ram obligati chiar sà cedam pentru instalarea agentiilor de na-
vigatie austriace, ungare si germane, in sfarsit chiar la efectua-
rea cabotajului local. In plus, zonele agentiilor de navigatie
strdine aveau sä, fie puse sub un adevdrat regim autonom, in-
dependent de autoritatea noastrd teritorialà.
In asemenea con ditii, lesne de inteles ce avea sä se aleagd,
in scurtä vreme, de indelungatele noastre sfortäri pentru a ne
creia o navigatie fluviald 'sub pavilion national.
In afard de navigatie, i celelalte clauze economice ale tra-
tatului de Bucuresti tindeau tot la deplina noastrd subjugare
economica prin ofifigarta unui tarif fiXat dinainte, pe un timp
indefungat, pentru transportar/fe pe ca/fe noastreferate a mar-
Junior germane de import, adevärat tarif de penetratiune care,
ne condarnna, pe viitor, sd fim clientii industriei germane de
oarece produsele industriale din alte tdri n'ar mai fi putut su-
porta concurenta taxelor de transport feroviare spectate acor-
date produselor germane si pe care n'am fi fost, cu sigurantd,
in stare sà le acorddm. nici ()data si altor tad.
Pacea de Bucuresti n'a rämas, insd, in picioare. Situatia
s'a schimbat pe frontul balcanic d'intai, prin defectiunea Bul-
gariei, apoi si pe cel occidental prin cererea de armistitiu a
Cermaniei. (11 Nov. 1918).
Schimbarea norocoasd a imprejurdrilor politicei interna-
-tionale se produse, deci, la vreme, inainte ca noi sa fi apucat
a ratifica pacea de Bucuresti cu centralii, pe care, de aftlef,
am intdrziat mereu, sub dtferite pretexte, s'o ratificdm pentrzt
bunnf cuvant al un tratat incd neratificat n'are valoare ju-
ridicd internationaa Guvernul Marghiloman de acord cu re-

www.dacoromanica.ro
 196

gele Ferdinand a intarziat, din calcul, ratificarea ce ni-se cerea

neincetat.
Odata situatia pe fronturi schimbata, noi am reluat armele
fnainte de armistitiul general. Trupele aliate din Balcani au
inaintat spre Dunare si frontiera romana strabatand Bulgaria,
iar trupele noastre, care nu fusesera mncà dezarmate, conform
tratatului, caci guvernul Marghiloman atacat ca germanofil, nu
indeplinise efectiv dispozitiile de dezarmare, iau armele si reo-
cupa Muntenia trecand si Carpatii.
Astfel, am fost in masura sá ne afle armistitiul general cu
armele in mana contra inamicilor comuni, iar mai tarziu cand
am fost atacati pe Tisa de bolsevicii maghiari ai regimului Bela
Kun, fortele noastre proprii, in cadre, munitii i materiale pas-
trate intacte, au putut, respinge, cu succes, atacul i inaintancl
In Ungaria sa ocupe Budapesta, singura cap/raid dusinaná o-
cupatä in timpul marefui räzboi.
Pacea de París si noul regim\ dunirean. Dupa inche-
erea armistitiului general se institue,. pe Dunare. comandamen-
tul interaliat, francez in partea de jos a fluviului, englez dela
Portile de fer in sus. Era un regim provizor impus de nevoile
militare imediate pentru captura vaselor inamice, prada de razboi
pentru efectuarea rapida a transporturilor militare interaliate pe
calea, apei, in sfarsit pentru restabilirea libertatii de navigatie flu-
viala.mai ales ca transporturile feroviare erau ca i inexis-
tente. Dar dela inceput se ivira neintelegeri intre Romania
comandarnentul englez, al amiralului Towbridge, avea
resedinta la Belgrad.
Peste putin timp amiralul si-a mutat sediul la Budapesta,
unde avea sa se facd imparteala vaselor prada de razboi, dar
fara sa stie in prealabil ce era propriu zis de impärtit.
Convocarea la Budapesta pentru imparteala de vase a
nemultumit Romania, fiindca Ungaria era un Stat inamic, tra-
tatul dela Trianon nefiind incheiat decat abia in 1920. S'a si
facut un protest oficial cu rezerve exprese in privinta rostului
comisiei militare interaliate prezidata de amiralul Towbridge
care nu era comisia internationala dunareana preväzuta prin
tralate.
Putin mai tarziu, amiralul englez a convocat pe bordul
vasului Sofia" in fata Belgradului o noud Intrunire a comisiei
militare interaliate spre a-si preciza atributiile in navigatia du-
www.dacoromanica.ro
 197

näreanà si a lua unele dispozitii de lucräri, nepotrivite cu ca-

racterul strict provizoriu al instrumentului militar limitat ce e-
ra organul pus sub presidentia amiralului englez.
Comisia a dispus masuri pentru restabilirea navigatiei si
intre altele a sporit de 20 ori taxele dela Portile-de-Jer, sporire
.ce ne atingea pe noi, instituind i agentii proprii de navigatie
In porturi aproape ca vestitul proect austriac". Comisia ne
punea de fapt in situatia de pe vremuri cand Ungaria stäpa-
nea la Portile-de-fer. In Februarie 1920 convocaa din nou la
Budapesta, Comisia s'a intrunit de data aceasta i cu prezenta
delegatului roman, care a protestat expunand punctul de ve-
dere romanesc in materia navigatiei pe Dunäre.
Dar frictiuni am avut in acest interval si pe restul cursu-
lui dunärean, In jos de Portile-de-fer.
Tratatul de Versailles semnat in 1919 a fost ratificat in
Ianuarie 1920. Acest tratat, printr'o serie de dispozitii privi-
toare la libertatea de navigatie In genera (Partea XII Porturi,
cal de apa si càí ferate", Sectiunea I Dispozitii generale%
Sect. Il Navigatiunea" cap. I), la navigatia principal-el-or fluvii
din Europa (aceia$i parte cap. III), precum i printeo altá se-
rie de dispozitii speciale Dundrei" (art. 346-353), a stabibt
In mod precis, nouldreptfluoíalinternationaf restaurat, insfar$it,
la Dunarea noasträ.
Trebue sà spunem ca. tratatul de Versailles a restabilit,
dela inceput, prin art. 346, vechea Cnmisie europeand duna-
reanä (C. E. D.) ca o .singurä modificare cA sunt recunoscute
numai patru State membre : cele trei mari puteri Anglia, Franta,
Italia si Romania, ca Stat riveran al gurilor. Foarte explicabilä
excluderea celorlalte puteri invinse si care, la randul lor, inlä-
turaserá pe aliati, la pacea de Bucure$ti (1918) din compozitia
Comisiei gurilor fluviului, dei Anglia, Franta si Italia au avut
un rol istoric in evolutia problemei dunarene.
Dunärea a prezentat, in trecut, o serie variatä de regimuri
Romania s'a pus, totdeauna, pe tema ca trebuia creat un re-
im unitar de navigatie simplificare formafitdtife deosebite.F
numeroase din diferitefe sectoare. De aceste cereri a tinut seamä
tratatul de Versailles si le-a satisfacut pentru ea' ele coincid si
cu tendinta actuala de internationalizare a fluviilor europene.
De altfel, ar fi gm" de gäsit o divergentd sau vre-o cioc-
nire de interese futre desvoftarea cdt mai intensd a navf:gatiei
www.dacoromanica.ro
 198

internationale dundrene spre guri $i Marea Neagra si desvor-

tarea economica a Romaniei, ca Stat riveran al gurilor, undo,
tacmai din cauza asezdrii sale, are iota- de castigat dintla
continua cre$tere a acestei now:7at/4
Tratatul de Versailles a instituit si un al douilea organ,
Comisia internationala a Dunarei (C. I. D), prin art. 347, o co-
misie a tuturor tiveranifor amintind, in parte, Comisia perma-
nentl a riveranilor prevazuta prin tratatul dela 1866, cum si
Comisia permanenta mixta de mai tarziu, pentru sectorul Du-
narei de jos, urrnärita cu tenacitate de monarhia habsburgica
dar impiedecata de a lua fiinta prin rezistenta darzä. a Roma-
niei. Notam, insa. ca aceasta de a doua Comisie dunareana nu.
este alcatuitä exciusiv numai din reprezentantii Statefor rive-
rane, (Germania, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Jugoslavia
Bu)garia si Romania), ci din sanu,1 ei mai fac parte si repre-
zentantii celor trei mari puteri neriverane din Comisia euro-
peana a Dunarii (Anglia, Franta si Italia), adica ai puterilor a-
pusene care au avut un rol istoric in deschiderea navigatiei
internationale, pe Dunare, la conferinta din 1856, si care, la
pacea generala din 1/19, au avut, iarasi, rol hotarator in sta-
bilirea nouilor randueli de viata europeana.
De altfel, aceste trei State, ca puteri majore ale comuni-
tätii europene, si-au rezervat focuri &entice in toate cefefafte
Comisii internationafe fruviale instituite prin pacea de P r-
sailfes, alaturi bine inteles de reprezentantii Statelor riverane
respective, eventual si ai altor puteri inereptatite sa participe
la noul regim fluvial (Comisiile pentru Elba, Oder si Niemen).
Randuiala fluviald dunäreana a tratatului de Versailles
da satisfactie si altor vechi plangeri sau revendicäri romanesti.
Astfel, se pune capät mandatului acordat Austro-lingarlei
Portife fer prin hotararile congresului de Berlin, mandat
cedat, cum stim, Ungariei, in dauna intereselor celorlalti rive-
rani agricoli (art. 350) instituindu-se o Comisie pentru adminis-
trarea, pe viitor, a sectorului eataractelor din reprezentantii
Statelor riverane si din delegatul Comisiei internationale (C. I. D.I.
Articolul urmator (331) cuprinde. o alta satisfactie pentru_
tinuta romaneascil pe Dunarea internationala. Anume, in sec-
torul dintre Portile de fer i Galati, Statul nostru a facut mari
statornice sfortari pentru a inlesni navigatia in interesul pro-
priu, dar si'n interesul tuturor vecinilor. Astfel a construit,
www.dacoromanica.ro
 199

decurs de cáteva decenii, o multime de porturi bine utilate

a executat lucrári de dragaj costisitoare, in interesul gene-
ral al navigatiei, %fa.' contributia vecinilor. Din cauza si-
tuatiei naturale a tärmului stang, foarte jos fatá de. tármul bul-
gar din dreapta, Statul román a trebuit sá investeascä mari ca-
pitaluri in porturi de ernatic, pereuri, debarcadere, drumuri
speciale de acces, etc. in porturile noastre, spre a inlesni acos-
tarea vapoarelor i operatiile de incárcare i descárcarea "mar-
furilor, etc. Toate aceste lucräri n'au fost totdeauna necesare si
pe tármul bulgar, inalt si abrupt in mod natural, unde navi-
gatia se poate face aproape fard cheltueli de utilaj. In vreme
ce, noi, am fost nevoiti la sacrificii pentru folosinta navigatiei
dunarene in genere, prin creiarea de porturi si, mai ales, prin
lucrärile de dragaj efectuate de Serviciul hidraulic, Vgallii nu
numai cd nu ne-au ajutat, dar, uneori, cbiar ne-au stdnjenit
In actiunea noastrd. De multe ori s'a intâmplat, de pildá, ca
dragele lucrärilor de dragaj, sà fie atacate, noaptea, cu focuri
de aria din partea gränicerilor de pe tármul bulgar sub pre-
text de nestiintä ori de teama de contrabande nocturne. De
aceea, tratatul de Versailles, prin articolul mentionat, stab/Taste
in favoarea celor trei State invinatoare (Cehoslovacia, Jugo-
Românial un cirnil de asistent4" pe arm"l dundrea. n
opus de cáte ori ele ar intreprinde lucräri de amenajament,
imbunätätire sau de ált gen pe Dunäre, cu incuviintarea sau
pe temeiul unui mandat din partea Comisiei internationale.
Sum' procfamate Internationale flupille care, in mod rm..
tural, strdbat teritoriile mai multar State Nina' la mare, indi-
ferent dacá le despart sau nu, si toate Statele respective au
dreptul de a naviga liber dela si spre mare.
Tratatul de Versailles recunoaste caracterul international
nu numai sectoarefor care formeazd frontierii intre State si
dau acces la mare, ci fucrdrilor intr'eprhise pentru a star
bill legdtura dintre (fold rrtele natural Internationale de avd,
In privinta aceasta, art. 353 obfi:gd in mod expres Ger-
manía sä apfice canafului care va lega in curdnd Dundrea cu
Rbinuf regimuf stabtfit pentrn toate cdile de apä interna&nale.
Conventia de ta- Barcelona complecteazd prevederile tra-
tatului de Versailles stabilind ea, in afará de cäile navigabile
de interes international naturale sau de cele artificiale pentru
legátura precedentelor, Statele mai pot declara, pe cale con-
www.dacoromanica.ro
 200

ventionala ori chiar prin simplu act unilateral de putere publieä

facand o declaratie specialä in acest sens, cdi d interes inter-
national' sindpe cursuri de apd national° sau limitate numai
intre teritoriile a douä tari .vecine.
Revenind la cele doua Comisii internationale dunarene
prevazute prin pacea de Versailles, constatam cá limita lor de
competinta este situata pe un punct comun de contact : do a-
colo undo inceteazd competinta veck, a Comisiei europeízo
cope autoritatea Comisiei noui art. 347 Versailles si preciza-
rea desvoltätoare din art. 6 al Statutului dunärean) evident in
sus pana la Ulm, pfina unde Dunarea a fost declarata inter-
nationala (art. 331).
In sfarsit, art. 349 Versailles si corespunzatorul lui din
celelalte. tratate a prevazut intrunirea unei conferinte interna-
tionale a Dunärii cu participarea Statelor desemnate de catre
puterile aliate i asociate, parfen termen de un an, care sa sta-
bileasca Statutul definitiv al Dunarii, text legislativ desvoltator
fatä cu textul constitutional de bazä al regimului navigatiei du-
narene stabilit prin tratate (art. 332-337 Versailles si cores-
punzatoarele din celelalte tratate).
Comisia europeana a fost convocatà indatä dupä semna-
re.a tratatului de Versailles, la Paris, spre a lua primele
suri pentru restabilirea ordinei la Dunarea maritima. Romania
a protestat energic impotriva acestei convocari, motivand ea
nu se puteau lua masuri din depärtare fara de a merge la fata
locului, adicä la sediul dinainte de razboi al C. E. D.-eului,
la Galati.
Ne-am abtinut chiar dela aceastà prima convocare trimi-
tand un memoriu la Paris. Dar aliatii, lard a se opri la rezis-
tenta noastra i invocaod dificultatea comunicatiilor de cale fe-
rata din Romania si nesiguranta lor, s'au intrunit numai cu cei
trei delegati ai ComisiL europene la Paris. Si in absenta noas-
tea s'au luat acolo, la Paris, in prima adunare din toamna a-
nului 1919, a Comisiei europene, hotarari care ne priveau foarte
de aproape, hare allele, sporirea de sapte ori a taxelor la gu-
rile Dunarii, plätibile in fraud francezi dupa cursul Londrei,
ceeace revenea la aproximatiu de 7o ori taxele dinainte
rdzSoi j infocuirea sefufui serviciului technic al Comisiei, un
inginer roman, sub pretext CA se perde caracterul international
al Comisiei daca principalii agenti de executare ar fi fost re-
crutati dintre nationalii puterilor riverane.
www.dacoromanica.ro
 201

Protestarile guvernului romän impotriva procedurii de a

spori taxele in chip exagerat färä consultarea, in prealabil, a
cercurilor econamice direct interesate si 'n plus, de a le pune
imediat in aplicare, chiar dela 1 Dec. 1919, contrar vechilor
uzante de aplicare. In sesiunea urmatoare a Comisiei, din pri-
mdvara anului 1920, intrunità la sediul din Galati s'au luat In
in sf5rsit in seam5. protestärile Romaniei cAci s*au repus in dis-
cutie toate chestiunile desbätute la Paris si s'au redus taxele.
In cursul aceluias an, potrivit tratatului de Versailles, a
fost convocatd la Paris conferinta internationala pentru stabi-
lirea Statutului definitiv al Dungrei cu participarea Statelor
membre in cele douà Comisii dunärene (C. I. D. si C. E. D),
precum si a altor dou5. State, Belgia si Grecia, invitate de ma-
rile puteri potrivit tratatului de pace. Deci, alAturi de Statele
riverane i de .marii aliati, dou5 State neriverane, lima care a-
veau si au mari interese la Dunäre Grecia si Belgia. Cea d'in-
t5.i, joaca din antichitate un rol insemnat in navigatia bätränu-
lui fluviu si pänä astäzi elementele grecesti sunt numeroase la
gurile Dunärii. A doua, Belgia, a jucat totdeauna rolul impor-
tant de consumator al cerealelor aduse din tinuturile dunärene
si de principal intermediar intre produsele agricole dunärene
si piata europeanä, prin portul Anvers. Belgia mai era tara
care se opusese atacului Germaniei apärändu-si neutralitatea
in mod loial i inlesnise pregätirea rezistentei franceze.
Conferinta, in prima seziune din Aug.-Nov. 1970, nu a-
tinge nici un rezultat. Se intruni apoi din nou, in primavara
urmätoare, A prilie-lulie, cAnd se ajunge la semnarea tratatului
definitiv.
In fucrdrile acestei conferinte, Romdnia a avut multe
qroutati de tnvins din cauza varietätei divergentelor de interese
dintre invingätori si invinsi, riverani i neriverani, in sfäi sit
dintre puterile mari si cele mici.
In primul ränd, Statele mari neriverane ar fi dorit absor-
birea traficului si comertului dunärean spre porturile lor, dupä
präbusirea monarhiei habsburgice. Vechea politicä austro-ungarà
de canalizare a traficului central european spre porturile Tri-
este si Fiume, pentru inflorirea lor, reinvia sub patronajul Ita-
liei, stäpana mostenitoare a celor douä porturi adriatice, rä.-
mase acuma fära tinutul interior, kilter/and-tit de aprovizio-
nare si de sustinere. De aici, sfortärile multiple si variate, ta-
www.dacoromanica.ro
 202

rife de transit reduse pe cd'ile ferate, zone libere in porturi, le-

gdturi telefonice i telegraf ice .perfectionate etc. spre a atrage
traficul i comertul de export cehoslovac, jugoslav i ungar spre
cele cloud porturi italiene abdtandu-1 dela calea dundreanä a
gurilor si a Mari Negre. Astäzi e lucru bine cunoscut cd o
insemnatä parte din camertul nostru exterior de import-export
In loc sd ia calea greased a porturilor dunärene romanesti si a
Constantei, a continuat i dupd räsboi sá urmeze dnimurile
Trieste sau Hamburg, in special Cenci era vorba de comertul
tinuturilor de peste Carpati deprinse cu acele drumuri din vre-
mea stä.panirii habsurgice.
Chiar Franta a vazut putinta de a castiga pentru portul
Marsilia, gratie unei retele de canaluri Dunäre-Rhin-Rhone, o
parte din traficul dundrean al Europei centrale, dupá cum sfor-
Wile de atrectie germane spre Hamburg si Stettin, din aceiasi
Europä centralä, insemnau continuarea unei traditii.
Romania, situatd la gurile Dunärei, doreste la randul ei
in mad firesc ca viata economica a Europei centrale sd fie cat
mai mult atrasä spre porturile ei.
In sfarsit, Iàrile continentale din centrul Europei, Austria,
Cehoslovacia si Ungaria, vor i ele a-0 valorifice la maximum
pozitiei lor centrale din bazinul dunärean. Ungurii
au construit un port fluvial perfect utilat cu participarea capi:
talurilor streine, la Budapesta ; Cehoslovacii portul lor la Bra-
tislava. etc. si fiecare pune la cale tot felul de atractii spre a
atrage navigatia i comertul pe la el. Asistdm la o adevdratä
intrecere pentru absorbirea traficului intregului bazin teritorial
dundrean de cdtre tinuturile centrale europene, cu ajutorul ta-
rifelor diferentiale de cale feratd si a rapiditätii transporturilor
abdtand curentul firesc pe apd al acestui trafic dela gurile
fluviului.
Un fost ministru de comert al Jugoslaviei scria. anii tre-
cuti un studiu foarte interesant ardtand, cu cifre convingAtoare,
folosul patriei sale din deschiderea canalului Rhin-Dundre, care
va scurta i eftini transporturile pe apd actuale pe la gurile
Dundrii i prin Marea Neagrd. Lesne de inteles cat de pägu-
bitor va fi acest canal pentru interesele Statului riveran dela
gurile Dunärii si cum vor scddea avantagiile pozitiei noastre
actuale pe parcursul fluviului.
De altfel, prin 1926, Jugoslavia dispunand de multe ce-

www.dacoromanica.ro
 203

reale la export a folosit de preferinta calea gurilor

ceea ce a avut ca urmare o reinviere a activitatii portului
Braila cu cerealele sarbeti, dar numai de scurtä durata. A ur-
mat, apoi, präbusirea unei mari firme exportatoare (Podimato-
pol) care lucrase cu acele cereale manipulate in transit la ex-
port, cum si schimbarea cailor de export jugoslave dupa. aceea.
Scaderea importantei gurilor Dunarei pentru intreaga Eu-
ropa, pe langa pagubele economice poate produce si o pagubd
politicd Statului nostru, cáci interesul navigatiei internationale
la gurile Dunarei se resfränge in mod binefacator i asupra si-
gurantei noastre politice externe.
Statutul definitiv. Este regimul cel din urma al Dunarei
azi in vigoare pe temeiul lucrärilor conferintei dela Paris in-
trunitä, cum am vazut, in cloud sesiuni.
Statutul stabileste, Cu posidifitdri de revizuity dupd c1nci
ani de aplicare (art. 42), regulamentul navigatiei internationale.
El reproduce si confirma satisfactiile ce ni s'au dat prin
tratatul de Versailles, precum regimul dela Portile-defer, insti-
tuind .serviciile technice si administrative locale cu sediul la
Or;.ova, in sectorul T. Severin-Moldova. prin acordul rivera-
nilor si al Comisiei internationale (art. 32).
Proclamd formal fifienatea de Eavigafie egafitatea de
tratament pentru toate pavilloanefe, consecinta internationali-
zarii fluviului. Astfel, taxele de navigatie la Portile de fer vor
reprezenta contra-valoarea serviciilor aduse navigatiei, nici
un caz nu se va putea proceda, pe viitor, cu ele, la trata-
mente diferentiale, ca in trecut. Egalitatea de tratament im-
pune interzicerea oricarui tratament de preferintá fata cu pavi-
lionul national la acostarea lor in porturi, taxe vamale, taxe
de cheiaj, formalitati etc. Adica se explicei exact acela$ princi-
pia al egalitätei de tratament ca $i la ocrotirea minoritaldor.
singura exceptie este cuprinsa in art. 22 alin. II din statut si
aclit a. b. la art. 22 din protocolul final aditional Cu privire la
cabotajul intern. E vorba despre cabotajul mic, intern sau na-
tional, intre porturile unuia Slat pentru serviciile lo-
cale regulate de transporturi de marfuri si. calatori. Protocolul
anexa precizeaza ca prin traficul vizat in alin. II al art 22 tre-
bue sä se inteleagä once serviciu public de transport de ca-
latori si de märfuri, organizat de Care un pavilion strain, in-
tre porturile unuia s't aceluiasi Stat, in cazul cänd aceastä ex-
www.dacoromanica.ro
 204

ploatatiune se efectuiazd in conditiuni de regularitate, de con-

tinuitate si de intensitate susceptibile de a influenta defavorabil
In aceias mäsurd ca si,liniile regulate propriu zise, interesele
nationale ale Statului unde se exercità". Un astfel de serviciu
capätä caracterul local si trebue sä fie reglementat de Statul
suveran ca once transporturi interne teritoriale dei vasele na-
vigheazä. pe o apà internationalä. Statul riveran poate, deci, re-
fuza unor vase sträine sä facA acest serviciu de transporturi
regulate locale de persoane si mArfuri, intre porturile sale.
Serviciul trebue sa fie regulg .si sä nu "constitue o a-
nexa accidental-el' ori compilmentard a navigatiei maritime,aci
In asemenea ipoteza nu se poate interzice acostarea in porturi
si manipularea märfurilor si nici nu se poate supune prealabi-
lei autorizatii asemenea operatiuni constituind prin natura lor
cabotajul mare.
Dispozitia aceasta se leagä istoriceste cu aceea din actul
de navigatie intocmit la Viena, in 1857 si care trebuia sä asi-
gure un soiti de monopol pentru riverani prin distinctia dintre
cabotajul intern, sau mic, si cel extern sau mare. Primul era
permis numiai riveranilor, celdfalt . 1. netiveranifor. In fond,
Austria urmärea monopolul navigatiei interne pe Dudäre, fiind-
cä. pe atunci ea singurä dintre toti riveranii avea companii de
navigatie, bine inteles cu excluderea concurentei neriveranilor,
cu vase de Dunäre, dela cabotajul intern,
Actul de navigatie dela Viena a cäzut, insä, nefiind rati-
ficat de puterile semnatare ale tratatului din 1856.
Statutul In art. 22 nu face decât sä. reinvie dispozitiile
actului de navigatie, insä nu este vorba de un cabotaj fluvial
intern, ci de ce! national: Aplicarea dispozitiilor de cabotaj
local asa restränse cum sunt, a dat, totusi. loc la nemultumiri
in Statele neriverane. In special, Grecii au protestat, deoarece
se inläturau vasele grecesti, destul de numeroase in Dui-area
maritimA si la Portile de fer.
Regimul stabilit de statut ne ca satisfactie nu numai in
materia rezervei de cabotaj national, ci ..s.i ca Stat riveran,
dei prin el se restabileste Comisia europeang dunäreanä cu
aceleasi atributii ca in trecut, recunoscandu-se, astfel, existenta
Dunärei maritime. Stiti cä aceastä. Comisie este supärätoare
pentru Suveranitatea noasträ nationalä. Nemultumirea .creste
www.dacoromanica.ro
 205

mäsura ce România devine mai puternieä si, deci, simte tot

mai patinà nevoie de ea.
La Dunärea maritimä, prin urmare, Statutul- nu ne dä
nici o satisfactie caci n'a luat in seamä protestdrile noastre
impotriva Comisiei europene, al cärei rol technic §i politic a
incetat prin consolidarea Romäniei i prin indepärtarea Rusiei
la Nistru. In schimb pe restul Dundni ffuviale internalionali-
zata, Statutuf a Ilia?' in seamd protestdrife noastre de totdeauna.
Astfel, Comisia internationala (C. I. D.) a cärei compo-
zitie am väzut-o nu constitue un Stat fluvial" ca C. E. D.-eul
ci este numai un organ cu competen0 technicd §i un organ.
suprem de control In sectorul fluvial dela Bräila pänä la Ulm.
In ce priveste rolul technk : ea supravegheaz5 cursurile
puse sub control, intocmeste olanul de lucräri, primeste pro-
punerile de lucräri si le discutä. Executarea lucrarilor, odatä
planul adoptat in sesiunile anuale,. este läsatà pe seama rive-
ranilor. and asemenea lucräri necesità sume mari se pot pune
taxe pentru acoperirea cheltuelilor cu aprobarea C. I. D
In caz ea' Statul riveran nu poate executa lucrärile cu care a
fost insarcinat sau pe care le-a propus, atunci ele sunt infdp-
tuite de Comisie prin organele ei speciale.
and e vorba de exercitarea controlului, Comisia este un
organ garant cà Statele vor indeplini lucrdrile pentru care au
primit mandat i, totodatd, un organ suprem de conixol al lu-
crärilor sävärsite. C. I. D. are si o micA parte supärätoare
pentru Suveranitatea nationalä a riveranilor. In fiecare an tre-
bue sá i se faca un raport de lucrärile ce s'au executat. Deci
are un drept de amestec in treburile Statelor riverane care, odatä
ce au luat unele obligatii de lucran, trebue sà le aduca la in-
deplinire, de oarece C, I. D. ii exercitä vigilenta ceränd ra-
poarte regulate despre ce s'a fäcut.
Acest control; dei supärdtor in aparentä, are partea bunà
a stimulentului, a jenei fatä de streini, in sfärsit a rechemdrii
tuturor la realitatea lucrurilor din fericirea prea comodd a ne-
pgsdrilor nationale.
Comisia nu se margineste numai la garantia libertätei de
navigatie si de tratament. Ea mai are in cadrul fixat prin Sta-
tut (art, 39 si 40) de scop sà ajungA la uniformita tea regimului
Dundrii in materia regulilor si formalitatilor de navigafie spre a
se obtine o unitate corespunzatoare internationalizärii pe tot
www.dacoromanica.ro
 206

cursul dela Ulm la mare, prin co/aborarea celor douä Comi-

siuni i coordonarea lucrarilor lor mind la perfecta unitate de
procedeuri. Ba se urmareste ceva mai mult prin art. 40: se in-
trevede putinfa de a unifica pe cale de convenlii intre Sta/ele du-
neirene Nate regulile de orain civil, comercial, sanitar si veterinar
cu privire la exercitarea navigaliei fi contra ctul de transport, feirei
de care desvoltarea navigatiei va suferi mereu.
Panä la pacea generalä nu s'a simtit nevoie de uniformi-
zare pentru cä Austro-Ungaria stapanind cea mai mare parte
din bazinul Dunärii, uniformitatea exista din cauza politicä pe
and, azi, fiind mai multe State nu mai exista si navigatia su-
fera. In acest sens, s'a produs acum 4 ani o initiativá din par-
tea Cehoslovaciei, pentru unificareá regimului juridic civil si
comercial, inIre Statele alcatuitoare ale Micei Antante : Ro-
mania, Jugoslavia si Cehoslovacia. Romania, insa, Stat cu o
traditie dunareanä, si un trecut, a ridicat la aceastä initiativa
foarte intemeiate obiectii si care au intarziat traducerea in fapt
a dezideratului inscris in art. 40 din Statutul dunarean,
Aceiasi idee, in forma mai larga de unificare a dreptului
fluvial, a fost reluata sub patronajul Societatii Natiunilor. Prima
conferintä generalä pentru unificarea dreptului fluvial s'a si
tinut la Geneva, in Noembrie 1930, cand s'a ajuns la incheerea
unor conventii internationale stabilind reguli uniforme privi-
toare la imatricularea vaselor de navigatie interioara inclusiv
chestiunea stabilirii sarcinelor reale pe aceste vase, mäsuri ad-
ministative uniforme despre dreptul la pavilion, in sfarsit uni-
ficarea regulilor de abordaj in navigatia fluvaialei interne,.
Este vädit cà solidaritatea intereselor politice-economice
din bazinul Dunärei va trebui sa ajunga cu timpul la unifica-
rea regimurilor nationale diferite azi in navigatie.
Dar sunt chestiuni pe care Statutul nu le-a atins deloc,
fie si printeo simplä aluzie din cauza dificultätilor de dezle-
gare in sdnul Conferiatei. Astfel, tratatul de Berlin stabilea,
prin art. 52, un regim militar al Dune, rei preveizeindu-se un soiu
de neutralizare. In realitate, insa, aceasta dispozitie nu s'a aplicat,
Dupa congres fiecare Stat riveran si-a construit dupa mij-
loace, o flota, derazboiu, unele chiar fortificatii, nesocotindu-se
astfel printr'un consens tacit. tratatul de Berlin.
La conferinta pentru alceituirea Statutului chestiunea regimu-
lui militar s'a pus din nou oferindu-se formule diametral opuse.
www.dacoromanica.ro
 207

Prima formula', franco-englezä, se exprima pentru neutra-

lizarea Dunärei, adica interzicerea generala de a avea forte-
militare pe fluviu afara de vasele usoare destinate. politiei flu-
viale a Statelor riverane, ceea ce insemna, in combinatie cu
dispozitiile de dezarmare din tratate impu. se invinsilor, o dezar-
mare. fluvialä generala la Dunäre. Formula aceasta, Insa, a tre-
buit sa fie pdräsità in fata opunerii categorice si energice a ce-
lor trei Stata riverane invingatoare : Cehoslovacia, Jugoslavia
si Romania, care nu intelegeau aplicarea generala a regulilor
de dezarm are numai in regimul Dunarii, fära nici o garantie
de siguranta suplimentarä fata cu Statele invinse din bazinul
dunarean si fat-a vre-o garantie speciala Romaniei din cauza
vecinatatei si a atitudinei Rusiei sovietice. A admite neutrali-
zarea ar fi fost, din partea acelor State, un act de mare usu-
rintä echivaland cu renuntarea la dreptul lor de legitima apa-
rare' pentru siguranta nationalä.
0 propunere contrarie de origina' englezä, pretindea ca
din moment ce se recunoaste dreptul Statelor riverane de a
intretine vase de razboi pe fluvii, atunci ar fi preferabil sa se
adopte conform uzurilor maritime, libertatea de stationare, in
porturile dunarene a fortelor fluvial@ ale oricarui Stat, aceasta
potrivit internationalizärii si egalitatii de tratament general
admisa.
Dar un asemenea regim militar, pe fluviu, ar fi fost prea
mult. 0 propunere rornetneascd, in aparenta' intermediara, recu-
no.Wa dreptul riveranilor de a fine flotilei de reisboi fluvialei .Fi
porturi Militare pe Duneire, bine inteles cu respectarea dispozilii-
for din tratate privitoare la Statele riverane invinse, cum si cu in-
terzicerea de trecere a fortelor navale streine, prin apele teritoria-
le, feirei o prealabilei autorizare. Exceptia era, fireste, in favoarea
fortelor riveranilor intre porturile carora vasele de razboi ur-
mau sa poatä pluti chiar trecand pe canalul navigabil alcatui-
tor de frontiera intre tarile vecine.
Fata cu atatea interese divergente in prezenta sl cu di-
vesitatea neta' de pareri, s'a convenit sai nu sci" prover& nimic
in statut fiindcd un acord nu era posidif asupra regimului
militar. Deckt dispozitii interzicatoare in materie, de felul celor
Inscrise In art. 52 al tratatului de Berlin') ramase inaplicabile
1) Art. 52 din tratatul de Berlin spune : ,.Pentru a spori garantiile date
libertgtii de navigatie pe Dunare, recunoscutà ca fiind de interes european.,.
nici un vas de rasboi nu va putea naviga pe Dunare in jos de Portile de fer, cu
exceptia vaselor usoare destinate politiel fluviale si serviciului vamilor.
www.dacoromanica.ro
 208

fiindcä erau condamnate la caducitate din chiar clipa redac-

tärii lo`r, conferinta dela Paris a preferat, dupa desbateri des-
tul de lungi in cele cloud sesiuni ale sale, sei nu prevadd nimic
in Statut, sd tacci fasdnd deschisd problema regimulni mili-
tar al Dundrii si (kind Statefor riverane invingdtoare fiber-
tatea sti,procedeze asa cum le vor dicta interesele sl,gyirantei
[or /rationale,
Regimul strAmtorilor dupi pacea genei alà. Am väzut
cá ultimul regim stabilit fusese Con ventia colectiva din 1841,
aplicatä neintrerupt in rästimp, cu variatie de interpretare in
privinta trecerei vaselor de ràzboiu. Intriadevär interpretarea
Rusiei $i Angliei data conventiei dela 1841 a fost in functie
de interesele variabile ale acestor puteri.
Dupä abolirea neutralitätei Märei Negre, prin conferinta
din 1871 dela Londra, Rusia va interpreta, in scopul de a im-
piedeca flota englezä sá intre in Marea Neagrä, cä permisia
de trecere prin stratntori se acordä numai de Sultan ca man-
datar al puterilor, dar si cu asentimentul celorlalte State sem-
natare. Mai tärziu, dupä ce Rusia isi va fi refAcut flota de fäz-
boi din Marea Neagrä, guvernul rus va interpreta conventia
tocmai in senz diametral opus, numai cu invoirea Sultanului
si feird asentimentut colectiv, cad permisul de trecere prin stram-
tori era mai usor de obtinut, in asemenea caz, lar flota ru-
seascä avda sorti sá pätrundd in Mediterana. Dimpotrivä,
terpretsrea Angliei, diametral opusd la inceput, se schimbase,
apoi, contra interpretärii initiale rusesti, exact ca la figurile de
cadril pentru ca, prin sistemul acesta, politica engleza,.vrea sà
impiedice pätrunderea flotei rusesti in Meditcrana unde turbura
echilibrul suprematiei sale navale.
In rästimpul de interpretäri variate, pe care evident le in-
tälnim i in materia conventiilor de drept privat, s'au petrecut
câteva frecen i interesante aducerea crucisätorillui roman Eli-
sabeta" sau a celui bulgar Nädejdea", vizita unui suveran eu-
ropean la Constantinopole pe un vas de razboi, etc. si, totdea-
una, s'au gäsit formule salvatoare.
Cum am väzut, vestita conventie din 1841 inferzicea tre-
cerea vaseIor de rdzboiu prin Strämtori. Dela 1841 pänä la
1923 ne gäsim in fata celor cloud formule de mare clausum
si mare apertum, pofrivit arora, in Marea Neagrä, nu era
permisa intrarea vaselor de fäsboi, fiind considerata o mare in-
www.dacoromanica.ro
 209

chisä, un lac interior, sau, dimpotriva, putem intra Ned nici o

restrictie, socotind-o mare deschisa, ca oricare alta de pe su-
prafata pätnantului.
Prima formula se impunea prin necesitatea de aparare a
capitalei imperiului otoman cdci nimeni nu putea ref uza drep-
tul de legitimä aparare a Turciei si masura de prevedere a
Sultanului ca sa nu admitd vase de räzboi streine, in cornul
de aur. A doua formula, se isled de intern& politicei ruse$ti de
dominatie navalti in Marea Neagrei.
and s'a intrunit conferinta de pace dela Lausanne se
schimbase ceva foarte important : capitala Turciei fusese strä-
mutaiä la Ankara, Constantinopolul ramanand un simplu oras
al republicei turcesti.
In ciclul tratatelor pacii generale, soarta Turciei fusese
regulatä prin tratatul dela S.vres care-i trimitea pe Turci la
urma lor, in Asia, §i nu le läsa, in Europa, deal o fasie
gustä atingand abia pe alocuri canalul stramtorilor. Räzboiul
greco-turc, in prima lui parte cu victorii grecesti, a fost pe punctul
sa rezolve in chip si mai radical problema stramtorilor : anume,
sa aduca instalarea regelui Coustantin la Constantinopolé, in
Bizantul istoric, cu incoronarea lui, acolo. Aceasta ar fi insem-
nat reinvierea unei traditii cu impäratii bizantini cari se inco-
ronau la Constantinopole.
In spatele Greciei, se simtea incurajarea politicei engleze.
Grecia n'ar fi fost la stramtori decat un mandatar al .Angliei.
De s'ar fi indeplinit acest lucru s'ar fi schimbat si politica eu-
ropeana a Rusilor : ar fi fost nevoiti' sa renunte la ambitii in
Marea Neagrä si implicit la pretentiile lor privind Basarabia
noastrd.
Pacea de Sèvres din 10 Aprilie 1920 a fost, insä, rdstur-
nata prin victoria turc-ä. iar pacea dela Lausanne a consfintit
victoria aceasta.
Intre regimul stramtorilor proectat prin tratatul de Sèvres
si cel dela Lausanne este o mare deosebire. Tratatul de Sévres
instituia o neutralizare a stramtorilor Märei Negre sub garantia
anglo-franco-italianä, intelegandu-se ca la stramtori sa fie o
zond demilitarizata. Era o formula maxima pentru siguranta §i
viitorul nostru, deoarece aceastä neutralizare 6.stramtorilor ar
fi insemnat o inlaturare a tendintelor rusqti -de instalare la
Constantinopol. Cat timp ramaneau Turcii la stramtori, Rusia
14
www.dacoromanica.ro
 210

mai spera cucerirea pentru ca stapanirea Turciei cäreia i-se

spusese odinioara omul bolnav" constituia, demult, un provi-
zorat si o sperantá de mostenire. Instalarea anglo-francoitalia-
na insemna, insa, inlaturarea definitiva a tendintelor exclusi.
viste rusesti si, prin urmare, silirea Rusiei sa-si caute alte tinte
de politica externa.
Formula tratatului de Lausanne a läsat, parcä, orecare
perspective deschise pentru viitor, iar prin . aceasta a refinut
preocupd rile politicei ruseqti in Europa, unde se manifeski in spe-
cial rin revendicetri imperialiste la steipdnirea Basarabiei noastre.
Inainte de a examina sistemul tratatului de Lausanne la
stramtori, vom rezuma principalele sisteme ce putcau fi stabilite.
Am vazut, In prima linie, sistemul celor trei mari puleni
paznice la strilmtori : Anglia, Franta si Italia, ca executoare ale
unui mandat de interes international. Evident ca se putea ima-
gina chiar mandatul unei singure puteri, de exemplu al Angliei,
care mai stapaneste, cu un caracter asemanator, Gibraltarul si
Suezul, &Ira" a stingheri navigatia internationalei; dupa cum Sta-
tele Unite stapanesc, cu mama mult mai apilsatä, canalul de
Panama, Anglia, la stramtorile Märii Negre, ar fi insemnat re-
nuntarea Rusiei la once aspiratii ca in povestea vulpii ou stru-
gurii acri, ceea ce n'ar fi contravenit intereselor noastre.
In sfarsit, posibila la straintorile Märii Negre ar fi fost 5i
formula unui mandat al riveranilor acestei meiri, f ormulä intre
väzuta si simpatizata de Rusia bolsevica. Cicerin a si vorbit
intrlun interview de presa despre mandatul legitim al rivera-
nilor, in preajma conferidtei dela Lausanne. Propunerea lui
lua aparente ispititoare, cum spunea cam asa : ,ce au sä caute
altii In marea noastra cand cei patru vecini, Rusia, Turcia, Ro-
mania si Bulgaria ne-am pune cinstit de acord ca sa gospoda-
rim impreund 0 sa asiguram ordinea In Marea Neagra ?"
Formula mandatului incredintat riveranilor nu s'a luat In
seama pentru ca nu prezenta garantii suficiente. In ultima a-
naliza un asemenea mandat ar fi Insemnat o stäpani-re ruso-
turca sau, poate, chiar exclusiv bolsevica Intrucat vointa celor
mai mici ar fi lesne nesocotitä.
Formula adoptata la 24 Iulie 1923 prin conventia stram-
torilor semnatä in aceiasi zi la Lausanne, ca tratatul de pace,
este o formula' de mandat international colectiv, Turcia rAmanand,
totusi, mai departe suveranä pe tärmurile stramtorilor. Astfel
www.dacoromanica.ro
 211

instituit la Constantinopole o Cf,misie internationald den umitä

Comisia StrAmtorilor" dupd modelul C. E. D-lui, alcdtuità,
sub presidentia reprezentantului Turciei, din reprezentantii ma-
rilor puteri : Franta, Anglia, Italia si Japonia, cum si din re-
prezentantii Statelor riverane Bulgaria, Romania si Rusia si ai
altor riverani independenti nementionati din primul moment,
complectati cu reprezentantii Greciei i Jugoslaviei. Dupd ce
Statele Unite vor adera la conventie, vor putea delega, de a-
semeni, un reprezentant in Comisia strdmtorilor, care, deocam-
datd, functioneazd numai cu opt membri pentru cd.
si Jugoslavia n'au ratificat. Noul organism international este
pus sub patronajul S. N. i obligat, in fiecare an, pfintr'un ra-
port, sd-i dea socoteald de indeplinirea misiunei sale. Cum or-
ganismul acesta se suprapune peste autoritatea teritoriald a
Statului riveran respesetiv, Turcia, regimul streimtorilor prezintei
multei asemeinarecu cel dela Duneirea
Sd vedem, pe scurt, in ce constà noul regim al strd.mto-
rilor care l'a inlocuit pe cel al conventiei colective dela 1841.
and e vorba de vasele comerciale, libertatea lar de tre-
cere nu mai este putsd in discutie ined dela tratatul de Adria-
nopol (1829). Toatd greutatea probleinei o constituia regimul
de navigatie al vaselor de rdzboiu.
Cum am spus, cloud formule, diametral opuse, stdteau
fatd'n fatä : una englezä, de mare apertum, adicd deschisd ca
oricare alta si unde, potrivit uzurilor maritime, once vas de
rdzboi poate in tra sau esi indiferent de pavilion ; alta ruseascä,
de mare clausum, adicä inchisd pentru navigatia vaselor de
rdsboi ale neriveranilor si, prin urmare, o mare unde nu poate
si nu trebue sá pätrundd once vas de räsboi.
Conventia de Lausanne cuprinde o tranzactie intre cele
clouà formule extreme in textul paragrafului 2 a astf el redactat
Deplinei libertate de trecere ziva si noaptea, oricare ar fi
pavilionul fiírò nici o formalitate, taxe sau impuneri oarecare,
dar sub rezervele de mai jos referitoare ici totalul fortelor. Forta
maximd pe care o Putere va putea sä: o treacá prin stramtori
cu destinatiunea pentru Marea Neagrd nu va depdsi pe aceia,
a flotei celei mai puternice apartindnd puterilor riverane Md-
rei Negre si existand in aceastd mare in momentul trecerei ;
totusi Puterile isi rezervd dreptul de a trimite in Marea Neagrd
in once timp i in once circumstantd o fortä ce nu va trece

www.dacoromanica.ro
 212

de trei bastimente dintre cari nici unul nu va depäsi 10.000 de

tone. Nici o raspundere nu se va atribuí Turciei in ceace
ve$te numarul bastimentelor care sträbat stramtorile.
Pentru a permite respectarea prezenteí regule, Comisiu-
nea Stramtorilor prevazuta la Art. 10 va cere fiecarei Puteri
riverane Marii Negre, la 1 Ianuarie $i la 1 lulie al fiecarui an,
numarul cuirasatelor, crucisatoarelor, distrugátoarelor, subma-
rinelor sau al oricäror alte tipuri de bastimente. precum $i de-
aeronave navale ce poseda in Marea Neagrä, facand distinc-
tiune intre bastimentele armate $i bastimentele cu efective re-
duse in rezerva, in reparatiuni sau in modificare. Comisiunea
Strämtorilor va informa atunci Puterile interesate despre nu-
märul cuirasatelor, crucisetoarelor de batälie, bastimentelor pur-
tatoare de avioane, crucisetoare, distrugatoare, submarine, aero-
nave si eventual despre unitati de alte tipuri pe care le cu-
printle forta navalä cea mai puternicä. in Marea Neagrä ; afara
de aceasta °rice schimbare rezultand fie prin íntrarea in Ma-
rea Neagra, fie prin esirea din Marea Neagra a vreunui basti-
ment apartinand zisei forte, va fi irnediat adusa la cunostinta
Puterilor interesate.
Numarul $i tipul bastimentelor armate, vor fi singurele
luate in consideratie pentru socotirea fortei navale urmand a
trece stramtorile cu destinatiunea pentru Marea Neagra".
O adevarata comptabilitate, in partida dubla, a fortelor
navale pe care un Stat neriveran le poate trece, prin stram-
tori, in Marea Neagra, pad fa limita egalitätii Cu flota cea
mai puternicei apart/Wad- Statefor riverane. Cu o exceptie, to-
tusi, In favoarea neriverantfor: ca vor putea trimite in once
timp, de pace, sau räzboi, -orice imprejurare, o forta na-
vala de trei bastimente pana la zece mii tone de'fiecare, adica
in total treizeci mii tone, chiar daca nici unul dintre riverani
n'ar poseda o asemenea putere navala.
Cat priveste pe riverani, ei fiind acasä, in marea lor, dupä
tormula de mare cfausum, nici o limità pentru totalitatea for-
telor navale ce pot intretine in Marea Neagra sau trece prin
strämtori.
Comisia stramtorilor trebue sä fie, toiusi, in prealabil in-
formata despre tonajul vaselor, care vor trece prin stramtori,
dei sunt lucruri cunoscute din publicatiile S. N., cat $i din
documentele oficiale din fiecare Stat prin efectul controlului par-
www.dacoromanica.ro
 213

lamentar bugetar. i trebue sä. fie informatä de toate Statele,

riverane sau nu, in privinta fortelor navale respective din Ma-
rea Neagrä, de unde necesitatea partidei duble.
Dar toate acestea sunt dispozitii care-si au aplicarea- In
vremuri de pace. Dacä, insä, Turcia s'ar afla in stare de rgz-
boiu, vasere inamice, fire.ste, nu vor putea trece, dar ea este
.obligatä sc7 fase trecerea vasefor neutre.
Cänd, insä, riveranii s'ar gäsi in stare de razboiu intre ei
ori i cu alte puteri, toate aceste dispozitii cad, Statul riveran,
pe temeitil plenitudinei drepturilor de legitimä apärarc. 'fwi1
fiber sd-si complecteze lipsurile navale, prin sistemul aliantelor.
Rdzboiul dintre riverani sau intre acestia i neriverani fac
sà cadá toate prevederile prin liberul joc al regulilor de beli-
gerantä. lntrarea vaselor de razboiu, in asemenea ipotezdi nu
mai este li'mitatd.
Rusia sovieticä a putut determina la Lausanne adoptarea
unei formule tranzactionala pentru vremuri de pace, dar atät.
Limitarea inarmarilor riveranilor din Marea Neagrà in favorul
suprematiei rusesti n'a putut fi impusà, cu toate sfort5rile con-
trarii ale lui Cicerin la Lausanne.
O retea de zone demilitarizate dealungul strAmtorilor, con-
-comitent cu limitarea fortelor militare ce se pot mentine in in-
teresul ordinei publice la Constantinopole si centrele vecine
din regiunea strâmtorilor propriu zisä, inclusiv interzicerea de
fortificatii In toatá regiunea, complecteazA totalitatea m5surilor
(festinate sà asigure deplina i regulata functionare a regimu-
lui de libertatea pentru trecerea tuturor pavilioanelor chiar
cänd e vorba de vase de rdzboiu. prin strämtorile MArii Negre.
Cum e lesne de. inteles, regimul strgantorilor Bosfor
Dardanele nu satisface Turcia, Statul riveran, si mai pan inc6
Rusia sovieticä. E firesc. deci, s5 se urm5reasa o revizuire in
sensul foul-11116 convenabile punctului de vedere rusesc $i care
convine Turciei riverane.
De aceea, in sedinta dela 24 Martie 1933 a conferintei de
dezarmare dela Geneva, roprezentantuf Turciei a ridicat cbes-
tiunea inldturdrii actuaTufui sistem de demilitarizare a strdm-
iorifor, socotit supärätor pentru Statut riveran, Reprezentantii
Angliei i Frantei prezenti la sedinta respectiva a conferintei
de dezarmare au ripostat ca o asemenea cerere insemneaz5
revizuirea tratatelor" si este contrarie atitudinei ado,:.tatä pen-
tru respectul lor.
www.dacoromanica.ro
 214

Se intelege cä riposta n'a inlaturat definitiv pretentia

turco-bolsevicä, fiind ca de data aceasta, interesele Turciei co-
incid cu calculele politicei rusesti in Marea Neagrä. Ne astep-
tam la repetarea ei la prima ocazie potrivitä. Deocamdatä,
indata dupa reluarea raporturilor diplomatice dintre Romania
si U. R. S. S., a pornit dela Ankara in opinia internationala
proectul unui pact al Märii Negre" care ar' fi menit sa ducä
la un aranjament special intre riverani ca sa fie scosi de sub
autoritatea marilor puteri occidentale, i neriverane in Cornisia
Stramtorilor. Potrivit acestui pact, proectat cu abilitate in sen-
sul propunerai de odinioarä a lui Cicerin, cele patru State ri-
verane (U.. R. S. S., Romania, Bulgaria si Turcia) impreunä. ctx
Italia si Grecia, State neriverane, dar mai de aproape intere-
sate la regimul strâmtorilor decat alti neriverani, ar urma
convinä la desfiintarea demilitarizärit zonei stramtorilor din tra-
tatul de Lausanne si ar cere sà la, asupra lor, grija si raspun-
derea libertatii de trecere prin stramtori.
Alcatuirea Intelegerii balcanice cu participarea Turciei s'ar
fi.fäcut. pare-se, si cu o-are ca.re fagadueli tacite in usemenea
sens, lar vizita d-lui Herriot, fostul presedinte de consiliti fran-
cez, la Ankara, ar fi avut, intre allele, ca subiect de discutie,
si problema pactului Madi Negre.
Date fiind interesele romanesti de viata si de siguranta na-
tionala legate cu actualul sistem de internationalizare a stram-
torilor iVlárii Negre, ne permitem sá credem eh' politica oficial&
externä a Romaniei s'a ferit sa faca pasi imprudenti in directia
aceasta ruseascd a Märii Negre singura mare pe unde putern
noi respiraatat cu prilejul vizitelor dela Ankara si incheerea
Intelegerii balcanice, cat si 'n imprejurarea reulärii raporturilor
cu U. R. S. Si
Lichidarea conflictului României cu C. E. D. Se stie
ca o grava divergenta a isbupnit, in 1924, Intre guvernul ro-
man si guvernele Statelor reprezentate in C. E. D. Origina lui
depärtata trebue cantatà in lucrarile conferintei dela Londra
din 1883, cand s'au luat diferite hotärari printre care si extin-
derea competintei C. E. D-eutui defa Galati pdnd la Brdifa.
Am vazut ca guvernul roman a refuzat, cu hotarare, sa ad-
mita valabilitatea juridicá a deciziunilor conferintei dela Lon-
dra si cd ele au fost caduce pentru Romania de atunci pan&
la pacea generalä.
www.dacoromanica.ro
 215

La Versailles, in 1919, in cadrul dispozitiilor generale de

pace si reajustarea frontierelor europene a fost, firestei inglo-
bata si problema dunareana. Art. 346 dela -Versailles restabi-
leste Comisia europeand in atributiile ei dinainte de räzboi,
dandu-i numai o compozitie mai restransä, cum am vAzut, iar
articolul urmator (347) care stabileste infiintarea nouei Comisii
dunarene (C. I. D.) Ii determina i competinta : de unde se
sfärseste sectorul vechei Comisii (C. E. D.) Oda la Ulm, adica
pe restul Dunärei internationale, potrivit art. j31. Cand acestea
erau hotararile precise ale conferintei de pace in materie du-
nareana i cand dela tratatele de pace asteptam infäptuirea vi-
sului nostru de unitate nationala, nici o mirare ea nu ne-am
mai gandit, cu prevedere si indaratnice, la mentionarea rezer-
velor noastre formale in privinta limitelor de competinta ale
Comisiei europene pe Dunärea maritima. Ba chiar, pun rati-
ficarea pacii de Versailles si a tratatelor urmatoare, am dat
implicit confirmare si unor prevederi vechi in materie duna-
reana pe care odinioarä nu le-am admis. Dar a venit confe-
rinta internationala dunareana, dela Paris, pentru stabilirea
Statuffilui definitiv, i atunci, dela inceput. s'a fixat prin art. '3
si 6 ale Statutului, repunerea in *vigoare a tuturor aranjamen-
telor, tratatelor, conventiilor, etc. vechi privitoare la Dunäre,
inclusiv a pnterilor Comisiei europene dinainte de räzboiu.
Art. 6 a precizat conform tratatelor, ca limita de competinta
intre cele douá comisiuni europene, pe Dunärea internationa-
lizata 'Ana la Ulm, o constitue linia de contact mire una si
cealalta unde sfarseste competinta calei incepe corn pe-
tinta celeilalte. Nimic mai firesc 5i alai logic !
DI. Contzescu potrivit ordinelor primite dela guvern, a
cerut la conferinta dela Paris redactarea unui protocol inter-
pretativ la textul art. 6 din statut, sub amenintarea ca Romania nu
va semna statutul, text prin care se recunostea cá nu se intelege
prin statut aducerea vre-unei modificafi fie conditiilor fie limite-
lora in care se aplicase, odinioara, regimul administrativ al Du-
narii maritime. Declaratiile din sedinta dela 15 April 1921 ale de-
legatului roman tineau sá precizeze cá daca inainte de razboj
C. E. D. fäcuse lucran i pe canalul navigabil, in sus de Galati
pana la Braila, i intretinuse pilotajul, acestea erau practice
admise cu bunavointa navigatiei maritime de catre guvernul
roman, dar nu constituiau vre-o obligatie decurgand din tratate

www.dacoromanica.ro
 21,6

pentru Romania. Printr'o grava neglijenta din partea organelor

competente, acest protocol n'a fost ratific_ i publicat in Mo-
nitorul Oficial", ()data cu Statutul dunarean, ceeace a slabit
mai mult pozitia Romaniei in conflictul cu guvernele reprezen-
tate in C. E. D. si a avut repercusiuni inaintea Curtii perma-
nente de justitie internationalä.
Dar pentru ca sa ne dm mai bine seama de natura con-
flictului trebue s amintim ce se petrecea in oracticd pana
la räzboiu. Piloth Comisiei europene insoteau vasele pana la
Braila pentru cà at: fi fost nepractic i contrar intereselor de
usurare a navigatiei acostarc.a obligatorie la Galati, spre a im
barca un pilot din serviciul Statutui roman pe sectorul Galati-
pentru ca, in sfarsit. prezenta agentilor C. E. D-ului
impunea mai mult respect in apele noastre, vaselor rusesti
personalului de bord respectiv.
and a isbucnit conflictul, guvernul Toman a mers, intai,
la Comisia de comunicatii si tranzit" a S. N. si a aratat
in drept, nu recunoscuse competenta Comisigi ciecat pan la
Galati.
Toata chestiunea se reducea in fond la conflictul de com-
petenta judiciarei pentru infractiunile la regulamentele de navi-
gatie i politie fluviala intre Galati Braila intrucat, in jos de
Galati, autoritatea noastra teritoria1à era nesocotita prin com-
petenta Comisiei care judeca ii prima si ultima instanta ase-
menea infractiuni.
Respingand, la 1883,*extinderea de competent:a pana la
Braila, ne pastrasem in drept o nestirbita autoritate teritoriala
romand pe sectorul fluvial GalatiBraila. Solutia tranzactionala
ce ne-a fost sugerata de Comisia de comunicatii i tranzit"
am refuzato si am dus conflictul mai departe.
La un moment dat o fost vorba sà mergem la Curtea per-
manenta de justitie internationala pentru a lua un aviz con-
sultativ, lntre timp, insa, au continuat discutiile ca celelalte gu-
verne din C. E. D. Angla, Franta i lilalia, pentru a se ajunge
la un acord. Societatea Natiunilor a pus sa se faca o anchetà,
in fapt, la gurile Dunarii 5i'n sectorul care forma obiectul liti-
giului si a constatat ca, inainte de rasboi, C. E. D. a exercitat
pe acest sector, nu numai atributii pur administrative si de pi-
lotaj, ci si atributii judecatoresti : oeste 60 de sentinte date de
Comisie. Deci, in realitate competenta 6omisiei se exercitase
si in fapt si in drept pe sector.
www.dacoromanica.ro
 217

Faptul cL noi, nu recunosteam competenta Comisiei

semna sá pretindem, bia acum, un regim de exceptie intre
Bräilasi Galati, un regim romdnesc in contrazicera cu princi-
piul de hiternationafizarea Dunarei consacrat prin tratate
care s'ar fi- intercalat intre cele cloud sectoare internationale,
cu administra1i6 deosebita. Dupa ce $i avizul consultativ al
Curtei permanente din Decembrie 1927 -ne-a fost defaVorabil,
guvernul roman s'a gräbit sà ajunga la un acord.
In asemenea imprejuräri, guvernul ,roind a, in ciuda criti-
celor de opozitie, a cautat s obtind satisfactiile posibile de
mor propriu natiohal punând in discutie nu numai chestia
risdictiei pe Sectorul BrailaGalati, dar problema intregei' ju-
risdictii pe tot sectorul Dunarei maritime. dela Braila la Sulina,
spre a se ajunge la un regim unitar. Astfel, s'a ajuns in 1929,
la formula tranzactionala cu toate infractiunile la regulamentele
de politie i navigatie pe Dunare, cat si la regulamentele de
politie a porturilor i malurilor Dunärii maritime, inc(Apand
dela Braila, in lac de Galati, sa se judece, pe viitor, de orga-
nele noastre judecatoresti in prima instaniä prin instituirea u-
nor tribunale speciale de navigatie in porturile dunarene. A
doua si ultima instanta urma sä fie' o Curte de navigatie cu
sediul la Galati, prezidatä de primul presedinte al Curtei de
Apel locale si compusa din alti doui iudecatori dintre care
unul ar fi fost desemnat de catre cele patru puteri mernbre in
C. E. D. cu simpla majoritate, iar cellalt, cu unanimitate, dar
dintre persoane streine Statelor reprezentate in Comisia euro-
peana.
In caz de intarziere, peste sase luni dela ivirea vacantei,
desemnarea putea fi facuta de presedintele Curtii permanente
de justitie dela Haga, la cererea unuia dintre Statele reprezen-
tate in Comisia europeana, Numirea trebuia sa se faca pe un
termen de pairu ani prin decret dat de regele Romaniei, iar
sentintele urmau sa se rosteasca in numele suveranului nostru.
Limbile oficiale la aceasta curte : franceza si romanä.
Formula a dat loc la discutii contradictorii foarte vii' pen-
tru ea suprima recursul in Casatie, care este de ordine consti-
tutionala, si aducea o atingere vaditä ordinei noastre constitu-
tionale, i garantiilor asigurate justitiabililor. Osebit de aceasta,
doi dintre judecalori aveau sa fie aproape toldeauna streini si
numai prin exceptie putea ca unul sd fie, cateodata, roman a-
läturi de presedinte.
www.dacoromanica.ro
 218

Toate aceste greutäti au contribuit sa inlature formula

tranzactionala un moment socotita satisfäcätoare, spre a fi in-
locuità la data de 25 Iunie 1933 printr'un modus-vivendi in-
cheiat la Semmering (Pang& Viena) si privitor la exercitiul ju-
risdictiei in sectorul fluvial BrailaGalati.
Prin aceasta formula de expedient Romania a consimtit :
Sä se abtina de a contesta compentinta intreaga a Co-
misiunei europene dela mare la Braila (km. 174).
De alta parte, C. E. D. consimte sa se abtina de a exer-
cita- competinta sa juridic& in tre Braila si Galati observand mo-
dalitatile de mai jos :
Pen tru vasele in navigatie mergand spre Bräila sau
venind dela Braila, care nu fac escala la Galati Competinta In-
spectoratului Navigatiei C E. D; se va exercita exclusiv intre
portul Sulina si mila 79;
Pentru vasele urcand, care fac escala la Galati. coin-
pentinta Inspectoratului Navigatiei C. E. D., va inceta in mo-
mentul cand pilotul portului Galati va lua functiunile sale la
bord sau in momentul cand vasul va incepe, in acest port, o-
peratiunile de ancoraj sau acostare, in cazul cand nu va mai
fi pilotul la bord. Totusi, pilotul portului Galati nu va putea
lua functiunile sale-in avaiT de mila 77112.
Pentru vasele scobora.nd care fac escala la Galati, com-
petinta Inspectoratului Navigatiunei C. E. D. nu va incepe de..
cat in momentul cand vasul, la plecarea din Galati, isi va relua
calatoria i pilotul pertului Galati, in cazul child va fi unul la
bord, va ceda functiunile sale care nu se vor putea, in nici un
caz, prelungi mai jos de mila 77%.
II) Comisiunea admite ca in caz de vacanta a postului de
capitan do port la Sulina, alegerea C. E. D. pentru complec-
tarea acestei vacante sa se faca numai dintre candidatii de na-
tionalitate romana.
Prin acest ModusVivendi" s'a pus capat unei situatiuni
suparatoare intereselor noastre in sectorul

www.dacoromanica.ro
 CAP. III.

Problema siguranlei in general si a Romäniei in special

Vechimea problemei. E veche de cand lumea si va exista, tot-

doauna, in ciuda sfortarilor omenesti, re-
petate fie de simpli indivizi sau de colectivitati organizate, de
a-i da, odatä, deslegarea definitiva. Meseria do ghicitoare ca 5i
industria asigurärilor n'ar fi posibile fara dorinta neinfranya a
omului, fiinä trecatoare, de a smulge tainele viitorului si, mai
ales, besiguranta lui, incercand sà faca opere de vesnicie prin
asigurari impotriva timpului.
Statele mai mult decal indivizii simt nevoia sigurantei
fac totdeatina sfortari speciale pentru a si-o garanta fiindca
Statele sunt in teorie ve,snice nu muritoare ca indivizii, daca
isbutesc sä rezolve cat mai bine cu putinta problema asigurgrii
lor externe, adica siguranta. Pentru State, deci mai mult decal-
pentru indivizii contractand asigurdri de viatd, problema sijpr-
rantei este insei,Fi problema existenfei í a rezistentei for fa
toate tncercdrife politicei lumei. O harta istorica geografica a
Europei ne-ar aräta, dela un veac la altul, marile schimbari de
frontiere i nestatornicia randuelilor politice esite din tratatele
de pace.
In trecutul neamului nostru, gasim multe preocupàri de
siguranta nationala in directivele politicei externe a principa-
telor. Inchinarea Munteniei catre Turci sub Mircea cel Mare
constitue un asemenea exemplu. Mai tarziu, cand Stefan-Voda
isi sfatueste feciorul urmas la tron sà se inteleaga. cu Turcii, el
indeamna la un act de siguranta politica.Turcii i-se pareau pe
bunä dreptate, cum a chivedit istoria, aliati mai sinceri, peritru
garantia Moldovei, decat vecinii crestini. Iar schimbarea de ma-
www.dacoromanica.ro
 220

In politica externa a lui Mihai Viteazul pentru apropierea

cu imparatul dela Praga, dupa ce a rupt-o cu sultanul a fost
tot o miscare de siguranta externä. Dar gäsim chiar la Romani
preocupari asemanatoare.
Razboaiele si cuceririle romane in Galia si la nordul
'Aril n'au avut alt scop cleat dobandirea unor frontiere mai
bune de sigurantä impotriva navalirilor barbare. Astfel, uneori
problema sigurantei externe se traduce de nevoe printr'o poli-
tica de imperialism si cucerire, ca prevenire impotriva unor
minente primejdii viitoare.
Si regasim aceleasi preocupdri in politica de aliante a
diferitelor republici italiene din evul mediu. Tot asa vestitul
rege prea crestin" al Frantei, Francisc I, cutn Ii placea sä se
intituleze se intovaraseste cu Sultanul cel pagan. Franja facea,
in acea vreme, politica alianjei de siguranta cu Turcia ca ma-
surà de prevedere impotriva puternicului imperiu 'germanic al
lui Carol Quintul, dupa cu.m inainte de razboiul mondial, Fran-
ta republicana i democratica s'a intovaräsit, iaräsi dintr'un in-
teres de siguranjä, cu Rusia tarista. Acelas fenomen de alianja
cu Rusia, se repeta astazi, in urma rdsboiului, cutoateca regi-
murile social-politice din cele cloud jari sunt cu totul deosebite:
Franja, democratica, burghezä-capitalistaRusia comunista an-
ticapitalista i traind sub regimul dictaturii proletatiatului".
Desigur, intovara$iri anormale daca le privim in lumina
conceptiilor politicei nationale deosebite si a organizärii vietei
social-politice din Statele aliate.
Gravitatea problemei liï situatia internajionala de astazi s'ar
dupi marile ritzboae.
parea ca. Societatea Najiunilor este o so-
cietate de asigurare pentru membrii respectivi, bine injeles
mutuala si nu capitalista' ca societatile anonime de asigurare.
Mutualitatea de siguranjä. a Statelor din S. N. are, insa,
o valoare relativa si, de aceia, Statele incearca sa' se asigure
si prin alte mijloace suplimentare, dei platesc contributii re-
gulate la Geneva, &lied, prima de asigurare.
Astfel, noi, nu ne putem multumi numai cu faptul ca sun-
tem Stat membru in S. N., ci ne-am luat si mdsuri complimen-
tare prin diferite pacte de sigurantd spre a fi mai la adapost
de primejdii.
Problema sigurantei, generala si permanentä pentru toate

www.dacoromanica.ro
 221

Statele toate vremurile, prezintá aspecté variate in tinip

spatiu dupà cum e vorba de asezarea geograficä a Statelor sau
de momentul istoric in care ele au sä-si garanteze aceastä si-
gurantd.
Dupä rdzboiuf din urmd, problema prezintä aspecte mai
Mgt-el/Mare pentru unele State (teat pentru aide. Precum a-
sigurarea contra focului pen.tru o casá acoperitá Cu stuf sau
sindrild ori asezará intr'o vecindtate mai expusd primejdiilor de
foc, costa mai scump la socierätile de asigurare, tot asa i Qa
probleme asigurdrii Statelor.
Materialul de constructie al Statului nostru in forma lui
actuald prezintà defecte ori slabäciuni, dupd CL1M i vecindtd-
tile nu sunt tocmai linistitoare. Populatii, cu mentalitäti deose-
bite reunite laolaltd dupä veacuri de despdrtire sub atätea stä-
pániri streine i Cu amestecul minorifdtilor numeroase, unele
din ele, cu interese antagonice fatá de Statu,1 Rom-an pe deo-
parte ;iar, pe de alta, vecindtdti nefinistitoare: fa rdsärit-
Pusia sovieticd, la miazd-zi Bulgaria, in sfdrsit spre opus-
miazá noapte LIngaria,
In special, vecinii Unguri intretin, la ei, acasä, spiritul
rdsboinic de revansd impotriva -noastrá si, tot odatä, activeazá
cu tenacitaile in atmnsfera internationalá pentru revizuirea tra-
tatului dala Trianon. Deci: fa Nistru, fa 7/so suduf Duw
närei avem numai vecindtditi nesig: re.
and spun aceste adevdruri n'o fac pentru descurajarea
cuiva caci nu suntem numai noi in asemenea situatie, ci argia
altii dintre invingatorii marelui rdzboi.
In Europa cea nouá fierb nemultumitii de soarta lor fi-
xatd prin tr'atate i constituesc fiecare adevdrate depozite
pulbere.
Invinsii sunt tn prima anie cei nemultumiti si gata Sdfacd
explozie, Unul nemultumit cu pacea dela- Versailles ; Germa-
nia altul cu cea dela Neuilly : Bulgaria sau cea dela Tria-
non : Milano, ori, in sfärsit, cu cea dela Saint-Germain
Austria. Chiar Turcia, care a fost intdi invinsä i, apoi, invin-
gältoare, nu-i pe deplin multumitd cu pacea dela Lausanne.
Acestora trebue sd le addugdm un mare primejdios
nemultumit, nici »wins nici invingdtor : Rusia sovieticd. Inca-
pabild de a suporta durata ,räsboiului i dizurá in descompu-
nere evolutionarä, Rusia a fost invinsa propriei nevolnicii. In-
www.dacoromanica.ro
 222

cheind pace separata i tägaduindu-si toate angajamentele luate

sub vechiul regim, ea s'a pus in afara de comunitatea interna-
tionala. Regimul sovietic nu se poate ruanaa de perderea a-
Igor teritorii dpsfacute diu vechia impärätie taristä, potrivit
principiului de libera auto-déterminare a popoarelor, dar nu
indrazneste sa incerce a le redobandi prin forta armelor des-
läntuind un räzboi de cucerire externa. In schimb, regimul face,
totusi, o politica imperialista externa prin fbrmulele de dicta-
tura a proletariatului i prin actiunea internationalei a treia,
cu sediul la Moscova, pentru raspändirea ideilor comuniste in
lume.
Europa occidentala, centrala i chiar popoarele din Bal-
cani, pe cari Rusia taristä le-a ajutat, odinioara, cu scopuri as-
cunse de cucerire, au rezistat planurilor imperialiste rusesti.
Tarismul n'a isbutit sä-si infaptuiasca visul doming-lei nici chiar
In Orientul apropiat càci nimeni n'a fost dispus sä-0 schimbe
regimul pentru ce! rusesc. Rusia revolutionara a schimbat forma
de guvernamant, trecand dela dictatura taristä la cea sovietia
a proletariatului, o forma, care, in scara evolutiei, ar trebui sa
fie mai avansara deal forma occidentala burgheza capitalista,
si pe aceasta o okra', acum, Impel intregi i Europei orientale
in special, cu intentia sa capete simpatia popoarelor.
Daca s'ar intämpla ca Europa sa se convinga de superio-
ritatea acestei forme, toate directivele ar veni, pe viitor, dela
Muscova si comunismul rusesc ar realiza, dinteodata, ceeace
n'a putut infaptui, nici partial, in decurs de veacuri, tarismul
Rusiei pravoslavnice. Evident ca., in asemenea ipoteza, s'ar is-
pravi cu principiile regimului burghez-capitalist, desävärsite pe
urma revolutiei franceze, despre care obisnuim a vorbi asa de
des, 0, pe viitor, s'ar vorbi despre principiile í directivele ve-
nite dela Moseova, metropola comunismului. Istoria lumei s'ar
intoarce cu fata spre "kásarit !
Cel mai primejdios, deci, dintre Statele nemultumite este
Rusia sovietica pentruch exploateaza, in toate tarile din lume,
prin actiunea propagandistica a internationalei a treia, once
nemultumire sau curent de anarhie, fie cà ar veni dela stänga
sau dela dreapta, cu scopul de a slabi i rasturna ordinea e-
xistentä,
Primejdioasa pentru ordinea sociald existenta de pretu-
tindeni, Rusia sovieticä este primejdioasa si sub raportul sigu-
www.dacoromanica.ro
 223

rantei frontierelor politice, pentru vecinii imediati. Pe noi ne

ameninta ambele primejdii de peste Nistru, atat socialä cat si
poltticä.
Revenind la examinarea situatiei geografice a Romärtiei
fatä cu. diferitele State nemulturnite de noua ordine politico-
teritoriala internationalä, stabilita prin pacea dela 1919, consta-
täm cd avem una din situagife cele mai expuse la primpidii
externe. Inteadevar dacä dintre cele 5 State foste inamice (Ger-
mania, Ungaria, Austria, Turcia i Bulgaria) si al saselea fost
aliat prabusit prirt revolutie (Rusia sovieiica), adicä din totafut
de sease nemultumiti Ii scoatem pe cei mai depärtati, consta-
tam ca, totusi, ne rämän dintre ei trei vecini imediati cu gra,-
nitele noastre (Ungaria, Bulgaria si Rusia sovieticäl.
Destui casa avem de grija pen tru siguranta noastra externa.
Comparativ, multi dintre fostii nostri aliati stau mai bine
decat noi, cu exceptia Poloniei care, dei are tot trei vecini dus-
manosi : Germania, Rusia sovietica i Lituania, totusi cei doi
d'intäi apasa greu siguranta external polond prin importanta pu-
terii lor politico-militare, precum i prin pozitia la frontiere a-
proape deschise,
Cehoslovacia ntt are vecinatate cu bolsevicii, dar se allá
In granitd cu Germania, Ungaria í Austria.
Jugoslavia .cu Ungaria, Bulgaria si Austria dar, pe deasu-
pra, i cu Italia, fosta aliatä cu care nu se prea impaca pe A-
driatica.
Franfa are numai vecinatatea germanä, dar si pe a fostei
aliate nemultamita, Italia, Belgia, Spania, Elvetia sunt vecini
linistitori.
In sfArsit, Italia lipsita de vre-o vecindtate primejdioasa.
Ducele face gälägie pentru revizuirea tratatelor pe soco-
teala altora, desigur, dar de cdtva timp pare-se, s'a mai potolit.
Tesitura pactelor de Din cauza multimiisi a variatiei primej-
gurantii
diilor Statelor interesate si solidare au in-
cheiat, mereu, pacte de siguranta in cadrul pactului general al
S. N. si ca un supliment de sigurantä peste cea ce poate da,
realmente, asitizi, institufia dela Geneva. Sistemul acesta, o a-
devaratä tesAtura minutios alcatuita, este in piing desfasurare
si departe inca de a fi ajuns la ultima incheere posibilä. Fard
sa mentionam absolut pe toate, pro memoria vom aminti
www.dacoromanica.ro
 224

Franta a incheiat, printre cele d'intai, pacte defensive cu Po-

lonia $i Cehoslovacia, reinoindule ca ocazia semnarii acorduri-
lor dela Locarno (1925). Ulterior, a incheiat asemenea pacte cu
Romania si Jugoslavia. Sistemul Micei Antante din alianta Ju-
goslaviei, Romaniei i Cehoslovaciei s'a legat astfel, prig acor-
duri personale ale membrilor componenti, cu Franta, dupa cum
alianta polono-romand a facut trasatura de unire dintre Polonia
si Mica Antanta. Italia, la randul ei, imitand Franta, a incheiat
si ea pacte particulare cu unele dintre Statele Micei Antante
(Romania si Cehoslovacia) incercand sä anihileze sau in parte
sá contrabalanseze influenta iranceza in Statele noui ori sporite
pe urma pacii generale.
Rusia sovietica, Turcia, Bulgaria si Germania au incheiat
de asemeni, intre ele, diferite pacte de amicitie i'r: uncle cazuri
chiar acorduri cu State foste inamice lor, in cursul marelui raz-
boi, dupd cum Italia a practicat pe larg sistemul acordurilor
amicale de preferintà cu toti nemultumitii pacii generale.
Avem prin urmare, in seria aceasta nesfarsita de pacte
asa zisele pacte de neagresiune", de neutralitate, de amicitie
si'n sfar-$it de siguranta implicand obligatia de ajutor la caz -de
agresiune. In majoritatea lo`r, toate aceste pacte au un caracter
special sau local: adica limitate la contractanti in doi.
Unele insa, au un caracter general de plurilateralitate fiind-
cd privesc mai multe state deodata (nu numai doud) si pro-
clama prin continutul lor principii de un iateres general sau
regional depasind preocuparile unor simpli vecini banuitori si
neincrezatori reciproc in intentiile lor. Intntre acestea din urmá
se cuvine sA enumaram : pactul celor patru mari puteri" sau
pactul Mussolini, conventiile pentru definirea agresiunei i pac-
tul balcanic, dintre cele mai noi iar dintre cele mai vechi a-
cordul colectiv dela Locarno, urmat de pactul Briand-Kellogg
zis pactul de Paris care intladevär, paartd pecetea universal/.
tcitii prin continutul lui solemn si general.
Cu toata multimea pactelor speciale sau generale incheiate
'Ana acum si a celor ce mai sunt in pregdtire (se anunta un
pact dundrean" si un altul oriental") problema pacii nu pare
tocmai destul de bine si multumitor deslegata. Primejdiile se
aratd depretutindeni unde un conflict ar putea isbucni fiindca
intinderea razboiului dintr'un loc in restul Europei ar urma cu
fatalitatea unui incendiu purtat de vanturi. De aceea, comisarul
www.dacoromanica.ro
 225

sovietic pentru afacerile streine, .d. Litvinof, a spus decurand

ca pacea este indivizibilä" in Europa si nu se poate asigura
numai partial sau regional.
Dar vom reveni asupra celor mai importante si care pot
interesa siguranta noasträ.
Deocamdata vom examina d'intai pactele speciale de si-
guranta romând.
Cum am spus, frontierefe noastre fib& ameniniate din di-
ferite clirectiuni (Ept, Sud si Nord-Vest) a trebuit sä recurgem
la un intreit sistem de pacte de siguranta regionalà sau loc..salä,
cu vecinii direct si solidar interesati, pentru ca, mai tarziu, sà
le complectam in sistemul larg al sigurantei europene, cu Franta
si al sigurantei mondialt prin pactul de Paris si protocolul dela
Moscova.
Aliania cu Polonia Dateaza cam din acelasi timp cu sis-
(1921)
temul Micei Antante caci s'a semnat la 3
Martie 1921. Are de scop prevenirea primejdiei dela rasärit, pe
frontiera comuna cu Rusia sovietica.
La intrebarea de ce ne-am aliat cu Polonia, raspunsul e
simplu. Intre State mai mult ca intre indivizi, exista un deter-
minism geografic si politic. Suntem vecini cu gusia sovietica pe
aceiasi frontierä. continua'. Apoi mai stim' ca. in trecut, Polonia
a fost impartita si noi am fi avut aceiasi soarta daca s'ar fi in-
teles, la impärteala prazii, Rusia si Austria. Istoriceste, am a-
vut vechi legaturi cu Polonia, mai multe de prietenie, cate o-
data de ceartä. Aproape, totdeauna, raooturi de subordinare sau
dependen. dela Statul mare la principatele romanesti mici.
Prin legaturi dinastice si politice cu Franta si sub influenta
apuseanä catolica, Polonia a jucat un rol important in politica
europeanä in veacurile XVI si XVII-lea.
In asemenea imprejuräri, nu-i de mirare daca. regatul po-
Ion a fost, candva, pentru noi, in special in Moldova, un mo-
del imitatie sociala, politica' si culturalä. Moda la curte, costumul.
limba chiar a claselor inalte tindea spre cele polone, Imprumu-
tul sau imitatia din maniera, gusturile oii gesturile polone a
constituit, candva, un element de distinctie socialä, si, fära in-
doialä, Moldova a dobandit din unele puncte de vedere o su-
perioritate social-culturala fatä. de Muntenia, sub influenta po-
Iona. Moldova a avut, de pilda, cronicari, cum n'a avut in e-
Prof. N. Dascovici: Drept International Public ed. Oh. Chiper 15
www.dacoromanica.ro
 226

gala masura Muntenia, sub inspiratia cronicarilor poloni. La

randul nostru, in vremurile de chibzuita si gospodareasca gu-
vernare, Domnii nostri, ca Alexandru-cel Bun ori Petru Rares,
au imprumutat cu bani Polonia in schimbul garantiilor terito-
riale : Pocutia, Haliciul, Sniatinul, etc.
Conflictele, chiar sangeroase, n'au lipsit, fie din neplata
datoriilor, fie din jicnirea personala a domnilor moldoveni (d.
p. sub Stefan cel Mare). Una din biruintele moldovene a läsat
pana astazi, in limba polona. un dicton care spune cà nobi-
limea (sleahta) nationala a fost nimicita in lupta cu Moldovenii.
In ordinea economica, am avut de asemenea legâturi. Sunt
taxe de conventii comerciale intre noi si polonia, de prin vea-
cul al XV-a, ca am5.nunte precise si n1esniri reciproce care
s'ar putea concretiza, astazi, in formula moderna' a clausei na-
tiunei celei mai favorizate. Chiar textul conventiilor pare asa
de modern in redactarea lor.
Lwow-ul a fost un cap de. pod intre comertul apusului
dela Hamburg si Lipsca spre Orient, prin Galati, dupa cum si
Brasovul a fost mijlocitorul proguselor industriei apusene pentru
Muntenia si Turcia. Comertul Poloniei se exercita in transit pe
la noi pana la Dunare si al nostru in sens invers pana la
Baltica.
Trecutul ne explic6 determinismul prezentului. In räzboi
soarta noastra a fost, iaräi, asernanatoare cu a Poloniei. Un
atac similar celui din partea bolsevicilor unguri, ài lui Bela-Kun,
a indurat si Polonia -in vara lui 1920, din partea bolsevicilor
rusi. Precum arn respins, noi atacul, infaptuind intregirea tot
asa Polonia i-a respins pe bolsevici dobandind frontiere mai
largl decat cele intrevazute prin pacea de Versailles. Polonia
a fost ajutata de Franta, in 1920, cu munitiuni, material de
razboi si o misiune de ofiteri frarcezi in cat) cu gen. Weygand.
Ruda bolsevicii inaintaserä pana'n mRhalalele Varsoviei, co-
mandamentul francez opinase pent-u o retragere din capitalä
peste apa, dupa modelul retragerii. din Paris si a bataliei dela
Marna, dar generalissimul polon, maresalul Pilsudski mai cu-
noscator al psihologiei polone si metodelor de lupta rusesti, a
opus imediat rezistenta suprema. Bolsevicii au fost respinsi
Prin tratatul de pace dela Riga, Polonia victorioasa a ob-
tinut dela bolsevici frontiere mai largi decat cele schitate orin
tratatul dela Versailles. Tratatul de pace dela Riga (1921) a fost
www.dacoromanica.ro
 227

confirmat abia dupO doi ani, in 1923, de catre Conferinta am-

basadorilor, organul care mostenise atributiile Consiliului su-
prem la 'stabilirea nouilor rOndueli politico-teritoriale, i aceasta
-Cu sprijinul diplomatic al Italia
_Noire granito pofone defa Riga si.au primit cea
.tecunoastere internationafa dii partea Romiiniei fa 3 Marti°
1921 prin tratatuf definsip de afiantd, incheiat intre ambeie
State, in sensul cà ne legam, in schimbul obligatiei reciproce
privind frontiera noastrà pe Nistru, sà apäräm, in caz de atac
neprovocat, granita cu Rusia sovieticà stabilità. la Riga.
In prima ei forma, alianta cu. Polonia a avut un caracter
precis de tratat defensiv de aliantd, impotriva unui atac ne-
provocat din partea Rustei pe frontierele noastre orientate co-
mune si continui.
Era un tratat de legitimä apärare in comun, Cu un obi-
ectiv precis: Rusia sovietica. Restul frontierelor celor douà State
nu intrau in prevederile tratatului. Allatii, se mai obligau
nu inchee, in mod separat, armistitiu sau pace, dacá s'ar fi gäsit
in conditiile defensive din tratat in stare de räzboi cu Rusia
sovietica. De asemeni, sä nu inchee tratate de aliantä cu alte
State färá avizul sau asentimentul prealabil i reciproc. Polonia
avea, pe atunci, un tratat cu Franta, lar noi luasein cunostintà
aproband, dupä cum, la rOndul nostru instiintasem Polonia de
aliantele in pregatire cu Mica AntantO.
Caracterul defensiv si public al aliantei dela 1921 rezultä
vadit din preambulul irrtroductiv, ca si din text. Astfel, in
preambul se spunea ferm hotärate a apara pacea dobAndità
cu atâtea sacrificii, seful Statului Republicei Poloniei i Maies-
tatea Sa Regele României s'au pus de acord pentru a incheia
conventiune de aliantd defensive, Art. 1 prevedea angaja-
mentul reciproc al celor douà State de a se ajuta in cazul cand
unul din ele ar fi fost atacat, fOrä provocatiune din parte-i, pe
actualele lor frontiere orientale" adica acelea ale päcei dela
Riga si ale conventiei privitoare la Basarabia, prirt ur-
mare, in cazul cand unul va fi atacat, fOrà provocare din par-
te-i, celuilalt se va gOsi de asemenea in stare de räzboi cu agre-
sorul si va da ajutor armat".
Durata primei aliante a fost de 5 ani. Ambele State se
mai obligau sä adueä la cunostinta S. N. textul tratatului po-
trivit obligatiilor de publicitke din pact.
www.dacoromanica.ro
 228

Reinoirea agantei fa 1926. Tratatul defensfv polono-

roman, in prima lui forma, a durat, insa, raporturile cu Rusia
sovietica ale celor aoua State n'au urmat acelas curs, ci s'att
desfasurat in chip deosebit.
Polonii si bolsevicii intrand in raporturi diplomatice nor-
male sau aproape, dupa pacea dela Riga, au evoluat spre bunä
vecinatate. Datorita declaratiei de razboi ce ne-a adresat-o gu-
vernul revolutionar rusesc, la 25 Ianuarie 1918, careia nu i s'a
dat nici o urmare, raporturile romano-bolsevice sau, mai exact,
lipsa de raporturi a ramas neschimbata. Cava mai tnult, fatä_
de Polonia, bolsevicii au facut sfortari de apropiere, in special
In 1925, in perioada pregatitoare a acordurilor dela Locarno-
Astfel, infra altele, i s-a oferit Poloniei piata ruseasca pen tru
desfacerea produselor de export, precum si perspectiva promi-
tätoare a unui contract cu industria poloneza si cu technicienii
respectivi pentru refacerea si reorganizarea cailor ferate din
partile meridionale rusesti, cu speciale inlesniri de transit po-
ion prin Odesa. In cälatoria spre Berlin, comisarul afacerilor
straine, Cicerin, s'a oprit la Varsovia si a schimbat declaratii
prietenesti la o receptie urmata de banchet.
"Toata aceasta actiune diplomatica sovieticä urmaria sa
distraga atentia Poloniei dela conferinta din Locarno si s'o in-
departeze de Romania, in preajma expirärii primului tratat de-
alian tä
Dar Polonia a reinoit la Locarno acordul cu Franta si'n
anul urmätor alianta cu Romania, vaza'ndu-si de drumul firesc-
al propriilor interese.
Trebue sa marturisim ca,. la 1926, noi aveam mai multa
nevoie 6a Polonia, de a reinoi alianta. De unde, in 1921, cand
Polonia abia scapase din momente foarte grele, noi stateam mult
mai bine cu o situatie politico-militara mai solid inchegata. Deci
dam la inceput o siguranta mai mare decal primeam, in schimb,
prin tratatul defensiv.
La 1926, situatia interna si externa evoluase in favoarea
Poloniei comparativ cu a Romaniei, sub raportul economic,
monetar, militar si diplomatic. Perdusem in rastimp o serie de-
momenta foarte favorabile pe piata financiara internationalär
strabatusem o perioada de framantari si violente in politica in-
terna, iar, pe deasupra, se adäugase slabiciunea constitutional&
rezultata din actul gela 4 Ianuarie 1926, prin care se turbu-
www.dacoromanica.ro
 229

xase ordinea de continuitate dinasticä. In schimh, raporturile

noastre cu bolsevicii rämaseserä neschimbate i ei continuau
-sa se agite pe asa zisa chestie a Basarabiei.
Vechea alianta expirand la 3 Martie, noul tratat nu s'a
putut incheia deck cu intarziere, la 26 Martie 1926. pentru
tocmai atunci se schimbase guvernul Brätianu prin guvernul
Averescu.
Asigurärile in chestia constitutionalä pareau sa prezinte,
pentru guvernantii 'nostri, mai multa insemnatate si urgenta de-
-cat siguranta pe Nistru i incheerea paptului cu Polonia.
In tratativele pregatitoare ale acordului dela 26 Martie,
Polonia a invocat pe drept cuvant situatia ei schimbatä fatä de
bolsevici, precum i modelul acordurilor proaspat iecheiate la
Locarno, spre a nu reinoi pur i simplu, cu noi, tratatul de-
-fensiv initial. Dupa moda cea noug a acordurilor locarniene,
nu se puteau incheia acum tratate de aliantä defensive cu o-
bjective direct°, ci numai pacte generale de siguranta. lata, pen-
tru ce, la 1926, am incheiat cu Polonia un pact nou in stilul
locarnian si imprumutand expresii sau chiar fraze intregi i din
pactul S. N.
Suntem de data aceasta in fata unui pact de sigurantä
penerald care nu se refera exclusiv numai la frontiera comuna
cu bolsevicii.
Angajamentul reciproc de aparare privea totalitatea fron-
lierelor celor doua State, ori unde ar fi fost atacate. Chiar
textul preambulului este deosebit de ce! din 1921 cad, de data
aceasta, se spune: Majestatea Sa Regele Romaniei i Prese-
dintele Republicei polone, constatand fericita consolidare a ga-
rantiilor de pace generala in Europa, cu grija de-a satisface
dorinta de siguranta ce insufleteste popoarele lor, dornici de
a vedea tärile lor ferite de räzboiu i deopotrivä insufletiti de
.dorinta sinceri de a da popoarelor lor garantii complimentare,
in cadrele pactului Societatii Natiunilor si ale tratatelor ai caror
seninatari sunt, au hotärk a incheia in acest scop un tratat", etc.
Art. 1 din noul tratat de garantie nu mai este reprodu-
-cerea art. 1 din tratatul dela 1921, ci reproducerea art. 10 din
pactul S. N., care fusese adoptat la Locarno ca o formula oa-
recare de caracter general.
Articolul urmator are in vedere cazul cand Polonia sou
Romania, contrar indatoririlor impuse prin art. 12, 13 si 15 din
www.dacoromanica.ro
 230

pactul S. N., s'ar vedea atacate, fara provocare din partea lor,
Romania si in mod reciproc Polonia, punand in aplicare art.
16 al pactului S. N. i$i iau indatorirea sä-$i dea imediat ajutor
si sprijin. De asemeni si'n cazul cand Consiliul S. N. hotarand
asupra unei chestiuni adusa in fata sa, conform prevederilor
din pactul S. N. nu ar fi reu$it a obtine primirea raportului
de catre toti membrii, altii decal reprezentantii partilo'r in litigiu
si and sau Romania sau Polonia s'ar vedea atacate, färá pro-
vocare din parte-le, Romania i in mod reciproc Polonia pu-
nand in aplicare art. 15 alin, VII al pactului S. N., $i-ar da
imediat ajutor i sprijin. In sfar$it, pentru cazul cand s'ar
vre-un diferend din acelea pre. väzute prin art. 17 din pactui
S. N. si Romania sau Polonia s'ar vedea atacate, fära provo-
care din parte-le, Romania $i In mod reciproc Polonia, ì5i iau
indatorirea de da itnediat ajutor i sprijin acest articol nu
e decal o reproducere din pactul S. N. in stilul acordurilor
dela Locarno.
Modalitatile de executare ale prevederilor de mai sus vor
fi stabilite prin randueli tehnice" care sunt conventiile mili-
tare anexe.
Art. 3 cuprinde aceiasi dispozitie de solidaritate ca si tra-
tatul dela 1921 la incheierea de armistitiu sau pace, iar art. 5
prive$te comunicarea reciproca a altor aliante cu terte puteri,
spre aprobare prealabila si verificare de continut, pentru con-
formitate cu scopul tratatului polono-roman. In art. 4 se cu-'
prinde o prevedere noua imprumutata din sistemul Micei An-
tante $.1 al primului acord de siguranta franco-polon: obligatia
ambelor guverne de a se consfatui prealabil, in toate proble-
male de politicä externa care ar interesa partile contractante. Ceea
ce de catva timp pare a nu se mai face infra noi $i Polonia.
Noul tratat de garantie nu mai are caracterul unei simple
aliante defensiva dupä modelul clasic, ci este un pact de si:gu-
rantd generafd, redactat in spiritul $.1 cu termenii pactului S.N.
El se incadreaza in S. N. implinind lipsurile din pact in materia
sanctiunilor intrucat Consiliul nu dispune, pang astazi, de con-
tigente militare terestre, navale i aeriene, pentru a interveni
cu succes, la nevoe.
Statele contractante isi iau, deci, obligatia de a indeplini,
unul fata de cellalt, dispozitiile de ajutor al d Consiliului S. N-
Acest tratat s'a incheiat tot pe o durata de 5 ani, fiecare gu-
www.dacoromanica.ro
 231

vern rezervandu-si dreptul de a-1 denunta dupa trbcerea pri-

milor doi ani, Cu un preavis de 6 luni.
Reinoirea tratatufui 'in 1931. Al doilea ciclu de 5 ani
In alianta polono-romana s'a implinit in Martie 1931.
De data aceasta, n'au mai fost greutati ca la 1926, ci totul
s'a desfasurat simplu si usor. Raporturile Romani.ei cu bolse-
vicii fiind evoluate in bine, gratie protocolului dela Moscova
pentru punerea in aplicare cu anticipatie a pactuluiBriand-Kel-
logg, cand guvernul dela Moscova a retras, formal, declaratia
de räzboi din 1918, Polonia si Romania au convenit la reinoirea
textului din 1926.
Cu mult inainte de implinirea termenului (26 Martie) a-
nume la 15 Ianuar, d-1 G. Mironescu, in calitate de ministru
de externe, si d. Zaleschi, din partea Poloniei, au reinoit tra-
tatul in aceiasi forma si pe aceiasi duratO. Cu o adaugire feri-
citä, care pare sa fi fost raspunsul prompt la svonurile raspan-
dite de adversarii ambelor tad cá tratatul nu se va mai pre-
lungi, si anume: pe vi/ter prefungirea se pa produce automatic,
prt'n tacitd rOconductik; fa expirarea fiecatui cicfu de 5 ani,
dacd nu este denuntatd de pdtti cef putin cu un an fnainte
de termen.
0 asemenea prelungire automaticA la infinit, din 5 in 5
ani, a tratatului de garantie polono-roman, echivaleazä cu o
prevedere de vesnicie.

Mica Intelegere. Problema acestui sistem de aliantä bo-

tezat in ironie de catre un ziar maghiar
prin imitatia titulaturii Marei Nntante" dinainte de rasboi (An-
glia, Franta si Rusia) care constituia grupul de echilibru politic
european opus Triplei Aliante" (Germania, Austro-Ungaria si
Italia caruia se alipise si Romania) prezintO un interes mereu
actual, ca s'i tratatul polono-roman, si trebue cunoscutade ori-
cine, chiar daca n'ar trece un examen de D. I. P. $i de data
aceasta vom repeta ca un determinism geografic si istoric foarte
asemanator cu acel din cazul Poloniei, ne-a impins la alcatuirea
sistemului de sigurantä a Micei Antante, cu Jugoslavia si Ce-
hoslovacia.
Origina mai depdrtatd. Am trecut cu totii prin impre-
jurari identice de umilinta s'i exploatare straina.
Cu Sdrbii, am trait sub stäpanirea turceasca, am avut re-

www.dacoromanica.ro
 232

petate raporturi de rudenie, pana astäzi, intre familiile noastre

domnitoare cum si tovaräsie pe campuri de bataie impotriva
tinui dusman comun. In schimb, nici odatd n'a curs sdnge bare
noi, cum se tntiimpld ofiisnuit intre neamuri vecine: abia daca
dela 1919 se simt oarecari nemultumiri pentru Banat.
Cu Ceflosfovacii am trait, de asemeni, bine, totdeauna si
fara conflicte. Statul Ceh, Boemia istorica a incetat de a exista
independentd dupa Batalia dela Muntele Alb la sfarsitul vea-
cului XV.
Imparatul Carol a primit viziia lui Mihai Viteazu la (01-
intitz). Legaturi mai intime au fost intre Romanii din Ardeal si
Boemi in Par1am3ntu1 din Viena, unde dadeau impreunä lupia
contra stapanirei habsburgice. In Parlamentul dela Budape_sta
luptau cot la cot reprezentanti ai Croatilor, Sfovacifor si Ro-
manilor. Se cuvine sa notarm apoi, marea asernanare de spirit
imbracäminte, fel de viatii si arta populara la toate acestq po-
poare. 51, mai ales, uimitoarea comunitate a notei triste in mu-
zica lor populara.
In timpul razboiului, and s'a pus problema eliberarei na-
tionalitatilor si a desavarsirei drepturilor lor, conform princi-
piului national, reconstituirea unor State vechi ca : Boemia si
Polonia, sau sporirea unor State existqnte (Serbia) n'a fost lip-
slid de tot felul de greutäti pana in April 1918. Intre acestea,
merrtionam dogma conservärei monarhiei hasburgice drept con-
tra-pondere Rusiei, cu o misiune istorica in Europa räsariteana,
monarhie care, dacd n'ar fi existat, trebuia inventata, du pa..
formula cuiva. Deci, sovairi la rostirea sentintei de moarte con-
tra Austro-Ungariei. Apoi, vechile frictiuni existente chiar sub
Habsburgi intre Siavii de sud si Italieni la Adriatica. Este drept
ca, intreaga coasta adriatica jugoslava, poarta marca' venetiana
in arhitectura, in aspectul oraselor, in portul si felul de a fi
al locuitorilor dalmatini, chiar influenta in cuvinte si in pro-
nuntarea lor. Dar grosul populatiei, mai ales in interiorul coastei
e alcatuit dintrio quasi-unanimitate slava.
Italia, urmarind sfaramarea monarhiei habsburgice, dus-
manä seculara, avea clipe de sovaire si nedumerire in fata ur-
masilor slavi, de pe cellalt tärm al Adriaticei.
A trebuit curajul unei miscari de solidaritate ítalo-slava,
la Roma, inceputä de tanarul Umberto Zanotti Bianco in jurul
revistei La Voce dei Popoli" pen tru a grupa, laolalta, intr'un,

www.dacoromanica.ro
 233

front comun contra monarhiei habsburgice, pe Cehi, Polonezi.

Slavii de Sud si in sfarsit Romanii. Miscarea castigand i spri-
jinul unor publicisti englezi cu autoritate. a culminat prin con-
gresul dela Roma din Aprilie cánd s'a incheiat asa zisul pac-
dela Roma" intre Italieni i Slavii sudici, pentru impärtirea
mostenirii habsburgice la Adriatica. De fapt, congresul dela
Roma insemna primul pas pentru alcatuirea unei Mici Antante
grupand pe toti Slavii sudici si centrali Sârbi, Croati, Sloveni,
Slovaci, Cehi i Poloni, iar pe deasupra lor, Romanii, sub pre-
sidentia Italiei, in vederea unui suprem scop comun, obtine-
rea sentintei de moarte a monarhiei habsburgice. Era nevoe
de o asemenea solidaritate spre a infrange ultimele rezistente
ale dogmei politice despre necesitatea Austro-Ungariei in cer-
curile anafe occidentale franco-anglo-saxone.
Ideea aceasta a trecut chiar í dupa incheierea pacii ge-
nerale, in convingerile unor mari barbati de Stat. D. p. Briand,
in multe randuri, si a exprimat regretul pentru gresala cá s'a
daramat imperiul austro-ungar, caci acesta ar fi fost necesar la
mentinerea echilibrului european constituind o contra pondere
opusa Italiei i Germaniei.
Desigur, Briand privea acest lucru numai prin prizma si-
gurantei externe a Frantei.
Din aceste mari dificultati la sfäramarea finará a monar-
hiel habsburgice se poate intelege marea sarcina ce revenea,
chipa pacea generara, pe seama Statelor mostenitoare" : Ce-
hoslovacia, Romania, Jugoslovia si Polonia.
Cine va umple golul european ramas dinaintea Rusiei prin
disparitia monarhiei bicefale? Si, oare, Statele acestea moste-
nitoare" mici, susceptibile la jocul intrigilor Nlor mari, nu vor
balcaniza" Europa centrara, pana sub poalele Alpilor?
Sarcinefe care ne apasJ rdspunderile ce ne-am luat
sunt 1511011SP pentru cò í ct fe mai mici greseli se pfdtesc enorm
de scump in política internatIo7a fa.
Avem raspunderea de a garanta Europei occidentalismul
nostru i paza impotrwa anarbiei orientare de origind aziaticei.
Si ca sá intelegem toata greutatea raspunderilor, trebue sa
nem seama si de actiunea propagandisticá tenace de denigrare
a fostilor dusmani, care vor s'a arate lumei gresala savarsita
prin asa zisa balcanizare" a Europei centrale.
5i, acum, s'a revenim la originele formale, oficiale, ale Mi-

www.dacoromanica.ro
 234

cei Intelegerí. Tratatul dela Trianon nu se semneaza decal in

vara anului 1920 dupa ce noi am respins atacul lui Bela Kun
din 1919, care fusese indreptat concomitent si contra Cehoslo-
va ciei.
Illitiativa formald ,si tratatefe. Inca din iarna luí 1919,
exact la data de 30 Decembrie, guvernul cehoslovac a luat ini-
tiativa, printr'o_ficrisoare circulara adresata guvernelor roman
si jugoslav, de a se constitui o intelegere comuna de aparare
si prevedere, dupa modelul celor din Parlamentele dela Buda-
pesta si Viena, sau a frontului comun esit din congresul dela
Roma.
Deci, o initiativa ofi cialä intre guvernele libere ale celor
trei natiuni, care se intelesera mai demult intre ele, in fata dus-
manilor si a suferintelor comune.
La Buturesti, scrisoarea a gasit o situatie specialä, Primul
ministru de atunci, d. Vaída fiind plecat in strainatate spre a
sustine interese de Stat dinaintea forurilor internationale, A
raspuns premierul interimar, regretatul St. Ciceo Pop, in pri-
mele zile din Ianuarie 1920, declarandu-se de acord, in prin-
cipiu, Cu propunerea cehoslovaca. De oarece s'i Jugoslavii rasi-
punsera la fel, Mica Intelegere era virtualmente constituita in
Ianuarie 1920.
Tratatul Cu Ungaria nu se incheiase, ci se tot taraganea
prin intrigi sí sperante maghiare. Cele trei guverne coordo-
nandu-si actiunea si influenta la Paris au cerut sa se sfarseasca
mai repede, si cu Ungaria, cum se sarsise cu Austria, asa ca,
pe vara, pacea dela Trianon s'a semnat.
In resiuI anului 1920 actiunea diplomatical pregatitoare a
Micei Intelegerí a continuat aproape in acelas timp cu prega-
tirile pentru alianta polono-romana.
Polonia fusese in rastimp atacata de bolsevici intrucat nu
era complect organizata. In momentul cand Polonia era invadatä
de armatele bolsevice, oameni nostri politici isi dadeau seama
ca. ne va veni randul nostru, de unde interesul comun al unírei.
Dar daca de Polonia ne-a legat nevoia de aparare comuna
impotriva unui atac bolsevic, Mica Intelegere era instrumental
pentru a contrabalansa actiunea Ungariei si a garanta siguranta
fata de Ungaria si Bulgaria.
Romania, Cehoslovacia s'i Iugoslavía s'au pus repede de
acord ; pregatirile diplomatice s'au facut cu stiinta guvernelor

www.dacoromanica.ro
 235

francez i polon. Noi am incbeiat ceva mai tdrziu deceit lugos-

favia .5/ Cef osfavacia, care eu semnat la 14 August 1920 tra-
tatul lor de siguranta defensivA i ajutor reciproc, in cazul unui
atac neprovocat din partea Ungariei, astfel, Romdnia a bicbeiat
Cu Cebosfovacia prima aconcentio drfensivd* fa 23 Aprifie
1921 i ca ,Yugoslavia abia fa 7 Junio. Un motiv care ne-a
%cut sa intram mai tarziu in aceastä Antantd, a fost. probabil,
dorinta de a rnenaja susceptibilitatile Italíei si vechile idei pre-
concepute despre primejdia panslavista. Poate chiar oarecare
menajament i fata de Ungaria, spre a nu-i spori exasperarea
anti-romaneasca pe urma ocupatiei dela Budapesta, prin acte
ce puteau aparea pana la un punct provocätoare.
Prin semnarea conventiei defensive romano-jugoslava s'a
incheíat ciclul celor trot' tratate bilaterale JugoslaviaCehoslo-
vacia, RomaniaCehoslovacia, i RomaniaJugoslavia care al-
catuesc Mica Intelegere. roam trei au text ia'entic cu deosebi-
rea ca in textele semnate d Romania sunt 7 In loc de 6 ar-
ticole, prin adausul unui articol special (al 4-lea). In toate tra-
tatele s'a pravazut ipoteza unui atac neprovocat din afara cu
obligatia mutuala de aparare. Ele s'au intemeíat pe interesele
comune i directo fiecarui Stat in parte, pastrandu-si fiecare li-
bertatea de miscare in campul intereselor sale particufare sau
indirecte.
Astfel, in textele conventiilor dintre Cehoslovacia cu Ju-
goslavia i dintre Romania cu Cehoslovacia nu se mentioneaza
decal respectarea tra.tatului dela Trianon si apararea comuna
in contra unui atac neprovocat din partea Ungariei, pe cand
textul conventiei a treía, romano-jugoslava, adauga i tratatul
de Neuilly cu eventualitatea unui atac din partea Bulgariei
intrucat cele doua State semnatare au interese comune si di-
recte in Balcani,In afara de preocuparile Cehoslovaciei.
In sfarsit, art. 4, rezultat al soväirilor sau sugestiilor Ro-
maniei si care figura numai in tratatele semnate de Romania,
a fost motivul dèterminant al intrunirii conforintefor periadice
¡entra stabifirea atitudinifor concertate. Sistemul acesta, elastic,
nu permite ca doui dintre membri sd ja vre-o hatdrdre prin
surprizd si lard acorduf proafadif al futuror.
Aceasta un/tate in hotarari, dupd dezbatori preafabife, in
aparenta o slabiciune din punctul de vedere al rapiditatii in ac-
thine, s'a dovedit a constituí o forta suplimentara de rezistenta
Si de prestigíu in clipele cele mai grele.
www.dacoromanica.ro
 236

Confer/nob perioctice se tin obisnut la fiecare 6 luni sau

un an, dupa cum guvernele se pun, in prealabil, de acord asupra
datei, potrivit nevoilor politicei internationale si Imprejurarilor
de politica interna ale fiecarai Stat membru. Sistemul conferinte-
lor periodice nu constitue o inovatie, caci el se practica' la So-
cietatea Natiunilor, dar a fost desavarsit de cele &el State. In-
trunirile au loc in diferite centre, din cele 3 OH, precum si la
Geneva, In preziva marilòr reuniuni internationale.
Ministrii de externe discuta toate chestiunile de interes co-
mun si stabilesc in prealabil o atitudine unitara. In chipul a-
cesta, fiecare conferinta periodica a -ministrilor de externe din
Mica Intelegere echivaleaza cu o reinoire a tratatelor initiale.
Daca nu s'ar fine asemenea conferinte prealabile, pentru
o hotärare unica, atitudinea celor trei OH ar aparea divergentä
si tnarilor puteri ar trece mai lesne peste dorintele sau in-
teresele lor. De aceea, M. A. a obtinut, cum stim, un loc quasi-
permanet in Consiliul S. N, unde face figura de mare putere
reprezentata pe rand de d-nii Jevtici, Titulescu, iar acum in
urma Benes.
Daca tinem seama de suprafata teritoriilor, numarul lo-
cuitorilor si milioanele de baionete ce pot aseza in linie de
batae cele trei State ale M. L, vom intelege greutatea cuvantu-
lui ei in discutiile internationale.
In diferite imprejurdri Statele membre au realizat prin
Mica Antanta ceia ce n'ar fi putut obtine fiecare singar, pe
compt propriu. Romania cnm am vazut pe urma ocupatiel din
"Ungaria s'a pomenit reclamata de guvernul maghiar pe temeit..11
unei portite deschise din tratatul de Trianon privitoare la ac-
tiunile militare intreprinse dupa armistitiul general pentru des-
pagubiri, la Comisia reparatiilor in suma de circa 54 miliarde
coroane si a lichidat afacerea aceasta plicticoasa pi-in sprijinul M. I.
A cerut si obtinut chiar mai mult : controlul preventiv ea
sumele obtinute din imprumutul international nu vor fi folosite
ln inarmari si pentru propaganda' revizionista de Ungaria.
Alcatuita dela inceput pe baza apararii iatereselor comung
i directe Mica In telegere, cum spunea Take Ionescu, va trebui
sa ajunga si la o formula de aparare in comun a intereselor
indirecte,ceeace in parte se si practica, astazi, prin atitudinile
unitar adoptate In toate problemele de politica europeanä.
genera/CY.

www.dacoromanica.ro
 237

Totusi, Statele membre pästrändu-si fiecare libertatea de

actiune, au cämpuri de activitate independentd si mai ales di-
ficultäti proprii rezervate.
Fiecare a cäutat sä se descurce singur din chestiile par-
ticufare bune sau rele. Este, insä, lesne de inteles cä. pe masura
ce Statele alcatuitoare i au lichidat fiecare, dificultätile externe
Mica lntelegere a devenit mai puternicä si mai liberä in miscäri.,
O activiLate vastä, transpusä in toate domeniile, ne dove-
deste cä Statele M. I., suat capabile de o constiintä a respon-
sabilitätii lor in noua ordine a Europei Centrale.
In cadrul acestei activitäti au luat nastere
Mica Antantá femenind;
studenteascd
a preset', al cArei initiator a fos I. G. Duca
In 1923;
Mica Antantä a juriszifor, cu colaborarea barourilor, etc.
si actiunea aceasta este in plind desfäsurare.
Aeoraruf compfi'mentar din 27 Iunie 1930.Mica Antantä
dupä un deceniu de functionare, la ultima conferintd ce s'a tinut
la Strbske-Plesii ICehoslovacia) in 27 Iunie 1930. a ajuns la un
acord complimentar compus dintru'n preamfluf iniroductip si 6
articofe prim care se prPcizeezza practica de functionare depând
acum. Acordul complimentar la textele tratatelor ne apare ca
un adevärat pact cc.ustitutionaf de Stat federal. Cele trei State
membre vor lucra in viitor ca si'n trecut, pe picior de perfeca
egalitate. Dupà nevoe,. in unele conferinte internationale, vor
vor putea conveni ca un singur Stat sA vorbeascä in numele
tuturor sau ca o delegatie in numele celorlalte. S'a mai preci-
zat ca intrunirile periodice sA aibà loc ce! putin °data de an,
in mod obfigator, i, de asemeni, in mod facultativ cu
intrunirei .Adunarei S. N. la Geneva, ca i pana acum, iar
plus oridechte ori va fi nevoie. Presedintia M. I. trece cu ran-
dul intre cei trei ministri de externe in rästimpul dela o adu-
nare obligatorie anualä la alta. Presdintele in functie preggteste
ordinea de zi a desbaterilor, fixeazà data si locul consfätuirei
redacteazd in prealabil textul hotärärilor de luat.. Pe 934/35
presedintia apartine d-lui N. Titulescu.
In cadrul preocupärilor de federatie europeanä acordul
complimentar dela Strbske-Ple.sii vine sä' ofere un model si o
exPerienta de peste zece ani fericità in rezultate.
www.dacoromanica.ro
 238

Sietemul Micei Antante desi este deosebit de al alianteT

cu Polonia si cu toate frictiunile polono-cehoslovace, la con-
ferintele internationale Polonia si M. I. au avut In genere o
actiune paralela concordantä in problemele politicei europene.
Mica Intefegere economicd. In sfortarea neintreruptä de
inchegare a legaturilor de caracter strict politic si printr'o so-
lidaritate In altte &meat de activitate social, tiintíficà, spor-
tiva, etc., Statele alcatuitoare ale M. I. au semnat, la Geneva,
la data de 16 Februarie 1933, un pact organic prin care s'au
pus temeliile unei colaborari mai stranse intre ele si pe terenu
economic. S'a instituit, pe temeiul acestui padt, un Consiliu per-
manent, cu un secretariat permanent si care, in prima lui se-
siune tinuta la Praga la 30 Mai si Iunie acelas an a intocmit
programul economic al M. I. si statutul consiliului economic.
1934.a tost cel d'intai an de activitate a M. I. economice
intre cele trei tari. S'a urmarit, in prima linie, o sporire a
schimburilor economice intre cele trei täri printeun sistem de
clearing i cOmpensatii In greutatile financiare i valutare actuale
prin care trec toate tarile din lume. Sporul obtinut a fost sim-
titor, dar Cehoslovacia 'a ramas Inca, dupä bilantul primului
an, cu un excedent de export in celelalte doua
Apoi, in materie de comunicatii, s'a ajuns.la un acord de
rationalizare a transporturilor fluviale pe Dunäre, prin colabo-
rarea armonica a diferitelor intreprinderi de navigatie apartinad
celor trei State si la adoptarea unor tarife uniforme, in fata con-
curentei intreprinderilor apartinand altor State dunarene.
S'a mai incheiat un acorcl postal-telegrafic, dandu-se nas-
tere la un fel de uniune potala a M. I., cum si unul aero-
nautic pentru coordonarea, sistematizarea i eftenirea mijloace-
lor de comunicatie si transporturi intre cele trei täri.
S'au intrunit, deocarndatä., guvernatorii celor tret banci de
emisiune, cum si reprezentantii marii industriei, tot In vederea
unei actiuni concordante pe terent economic. In sfarsit stmt In
curs de realizare interesante aranjamente pentru unificarea re-
gulamentelor i tarifelor vamale, pentru simplificarea formali-
tatilor vamale si usurarea circulatiei automobilistice, cum si ac-
tiunea comuna pe teren turistic ;i balnear, cu schimbul .de vi-
zitatori i folosinta mai rationala a bogatiilor nationale respec-
tive. etc.
Un intreg program din care se pot intervedea perspective
largi de activitate viitoare.
www.dacoromanica.ro
 239

Couventia de amicitie La 10 Iunie 1926 s'a sempat, la Paris,

qi arbitraj cu Franta.
dupä tratative ce au durat aproape un an
Conventia de amicitie si arbitraj" in spiritul- pactului S. N. si
conform modelelor de pacte de sigurantä tip Locarno, intre
Romania sit Franta, de o importanta cel putin egala, pentru noi
cu sistemul Micei Antante si cu pactul polonez.
In cadrul sfortarilor pe care, din 1919 pana astäzi, guver-
nul_ roman, ca si cele ale tuturor Statelor invingätoare, le fac
in interesul päcii s'i al sigurantei, conventia cu Franta constitue
un pas inainte foarte insemnat pentru siguranta Romaniei. Va-
loarea nu poate fi apreciatä numai din punctul de vedere al
legaturii directe cu o mare putere, ci si pentru ca Franta, ne-
fiind vecinä cu noi, are interese nu numai locale sau europene,
dar si mondiale.
Rand o impartire a Statelor, dupà interesele lor, am
ggsit trei categorii: 1) Cele cu interese focafe sau regionafe,
limitate ; 2) State cu interese europene genera fe sign sfaqit 3)
State tot europene, desigur, dar care au interese siin afard de
cadruf european. Romania face parte din prima categorie, iar
Franta din ultima pentru cä. dispune de un intins imperiu co-
lonial. In cadrul intereselor europene, Franta, dei nu-i vecinä
cu Rusia, se intereseaza de pozitia $l situatia Sovietelor, ca $i
de actiunea lor in politica europeanä si mondialä. Noi, dim-
potrivä, avem cu Rusia contact limitat pe frontiera Nistrului,
lar din restul politicei generale a Sovietelor ne intereseaza, cel
mult, esirea lor maritima prin alta parte decat prin Marea
Neagra, pentru ea-, in asemenea ipotea nu s'ar mai ocupa de
Basarabia.
Etapele pacte for de neag. resiune sr' de asistentd. Pentru
a intclege pactul franco-roman sa' revedem pe scurt, principa-
lele fapte de politicä internationalä pentrecute in ultimii ani.
In primavara anului 1922 s'a intrunit, la Genova, (Italia),
cea d'intai mare conferinta internationala la care luau parte,
dupä rasboi. Germania si Rusia sovietia Intaia putere lua
parte invitata intaia oara pe picior de egalitate cu celelalte pu-
ten, iar nu ca invinsa, ca s'a' discute, in contradictor, materia
reparatiilor. Cat prive$te Rusia Sovietica, participa si ea, invi-
tata tot pentru prima (lard sub noul regim, ca sa discute prob-
lema datoriilor publice. .

Aliatii incercau sa desbatä si sä lichideze problema dato-

www.dacoromanica.ro
 240

riilor publice si reparatiile. Precum stim, din 1917, noul regim

sovietic declarase a nu recunoaste nici o datorie a vechiului re-
gim tarist trimisese pe creditori, in mare parte francezi, la
plimbare. Conferinta de la Genova n'a aj-uns la nici un rezultat
in materia datoriilor publice rusesti, care au rämas pang astazi
in acela§ stadiu, dar Sovietele au provocat discutii intempes-
tive in probremele ce le interesau direct. Astfel au ridicat pro-
testäri violente impotriva rapturilor" de teritorii foste rusesti,
adicä impotriva Romäniei i Japoniei. Incordarea atmosferii din
sanul conferintei abia la doui ani dupä incheerea rnarelui ras-
boj, a produs impresie i ingrijorare.
De aceea, primul ministru englez, Lloyd George, a propus
o formula. impaciuitoare care, fara a limpezi definitiv lucrurile
era menita sä oblige Rusia sovietica la respectarea in fapt a
noului regulament internLtional. Anum- e, constatand ca la con-
ferintä nu se puteau discuta chestiuni in afara de program, el
propunea Sovietelor sa recunoasca starea de fapt, fara a pre-
judeca in drept, adica frontierele existente asa cum au fost
stabilite si sä se °bilge, cu totii, prfier'un pact de neagresiune,
de a nu provoca reizfioi un timp fimitat, pând ce se vor putea
rezolid in fini,ste toate cfiestiunife. Aceasta intrucat, pentrn mo-
ment, un singur interes poate preocupa lumea : asigurarea pacei
si pastrarea ei printr'un angajament formal de neagresiune din
partea celor cari ar fi putut s'o tulbure. Un asemenea pact de
zece ani, de pildd, ar fi recunoscut in fapt grani¡a Nistrului ca
bine despärtitoare, intre noi si Soviete. La propunerea lui
Lloyd George s'a raliat imediat primul delegat roman, I. L C.
Brätianu, care s'a gräbit sA adauge ca Romania era gata A. in-
cheie asemenea pacte de neagresiune, cu tog vecinii, i nu, nu-
mai provizorii, dar pe vecie.
Sovietele, insa, n'au primit propunerea cad socotindu-se
nedreptatite la pacea generalä nu le convenea nici chiar o
simpla recunoastere de fapt. In anii urtnatori, problema recu-
noastei in fapt a frontierelor noui a continuat sä. fie agitara,
fapt care n'a ramas fära efect : toatä lumea s'a alarmat con-
vinsä cä, pe Nistru, se pregatea ceva nu tocmai favorabil pen-
tru cauza pàcii. De aci, o schimbare de atmosfera in favoarea
noasträ.
Astfel, printrio coincidentá fericitä, lucrarile din 1923 care
se urmau la Sr N. au ajuns la alcatuirea unui pact general de
www.dacoromanica.ro
 241

asistentd mutuald si de sigurantd a carui origina' trebue cau-

tatä .tocmai in preajma pacii de Versailles.
Inteadevar la Paris in 1919 guvernul francez obtinuse dela
Anglia si Statele Unite un pact de siguranta dar numai ca
supliment de garantía fata de eventualitatea unui atac german,
pe frontiera Rhin-ului, asa cum fusese ea stabilita prin tratatul
de Versailles, Dar acest pact anglo-franco-american semnat la
28 Iunie 1919 in aceiasi zi cn tratatul de Versailles, a cazut
auto.matic prin refuzul Senatului american de a ratifica pacea
de Versailles.
Ceea ce mai ramanea din pactul initial pentru Franta, ga-
rantía Angliei pe care Lloyd George o of eria Frantei a cazut
de asemenea, ca o urmare de neinlaturat in 1922.
an ace! mnment, Tranta nu s'a mai simtit In sigurantd
numai cu textul dela Versailles si cu garantiile din pactu1S.N.
si a opus, mereu, problema sigurantei fa toate incercdrife de
a Pncepe efectiv opera dezarmdrii generala. Rezultatul a fost, la
1923, redactarea proectului de pact de psistentd mutuald In
cadruf S. N pentru a suplini golurile din Pact pe unde se
putea ajunge la räsboi. Prin acest proect de pact se luau ur-
matoarele hotarari insemnate pentru cauza pacii generale: 1)
rasboiul era decretat o crima international-2i; 2) securitatea
privea totalitatea frontierefor europene, nu nurnai sectorul oc-
cidental, si aceasta sub garantia colectiva a tuturor; 3) aceasta
garantie colectiva e socotita ca o conditie prealabilei adsolut
necesarei pentru reducerea efectivefor militare de toatd lumea.
in sensul prevederilor de limitarea inarmarilor cuprinse in
pactul S.' N.
Dar proectul din 1923 a famas numai pe hartie si'n anul urmä-
tor, la Adunarea S. N. el a reaparut sub forma noua a unui protocol
de arbitraj obligator. Coincidenta fericitä ca tocmai atunci atat in
Franta cat si in Anglia sa ajung'a la guvern partidele de stanga.
Cei doui premien, d-nii Herriot si Macdonald, s'au inteles repede
si, astfel, pactul din 1923 a reaparut sub forma protocolului de
arbitraj obligator spre a suplini lipsurile din pactul S. N. Pot-
rivit noului angajament multilateral, incheiat la Geneva, once
con flict, independent de origina sau natura lui, trebuia sei fie su-
pus in mod obligatoriu la arbitral. Protocolul prin sanctiunile
cuprinse in el, pentru garantarea supunerii obligatorii la arbitraj,
conducea in fapt .si'n drept la condamnarea rasboiului pe viitor.
16
www.dacoromanica.ro
 242

Statul, care ar fi refuzat sa se supuna arbitrajului, era socotit

turburator al pgdi internationale prin definitia data notiunii de
Stat agresor. Era o desgvarsire pang la ultimele consecinte a
condamnärii agresiunii cuprinsg in pacea de Versailles si a in-
terzicerii rgsboiului de agresiune din pactul S. N. Inteadev.gr,
precum stim, prin acest pact nu se interzicea rgzboiul in mod'
absolut, ci se stabileau numai anumite termene de condijere
si asteptare, dupà expirarea cgrora un Stat putea declara rgs-
boi fgra sg mai fie tratat agresor".
Protocolul de arbitraj obligator tocmai interzicea reisboiul
in mod absolut, socotindu-1 crimg internationalg si impunand in
toate cazurilc judecata arbitrala.
Dar si acest instrument de -pacificare gerreralg a cgzut prin
neratificare din partea Angliei. Schimbandti-se cabinetul labu-
rist englez printealtul conservator, Anglia a ajuns la concluzia
ca protocolul dela Geneva ar fi constituit o sarcina farg com-
pensatie pe seatna ei exclusiv.
Guvernul conservator a socotit cg Anglia si-ar fi luat o
sarcing prea apasatoare ca sg asigure, cu flota ei, sanctiunile
obligativitatii arbitrajului in toate confiictele continental euro-
pene, färg a se ingriji de soarta marelui imperiu colonial si de
atatea interese covâxsitoare britanice din afara de Europa. In-
cepand prin a cere amanarea datei de semnare definitivä', pang
la studierea protocolului incheiat in timpul altui cabinet, gu-
vernul conservator a sfarsit prin a refuza confirmarea englezg
si protocolul a cgzut din ace/ moment.
In anul urmator, Franta. mentinandu-si atitudinea pe tema
sigurantei, ca o conditie prealabild oriceiror desbateri despre de-
zarmare, se aj unge la ciclul acordurilor de sigurantá partialg
dela Locarno. Farà sg intram in alte anignunte acum, de oarece
vom reveni special asupra chestiunei, ne mgrginim a nota ca
acordurile- dela Locarno rezolvg in rate problema sigurantei pe
care protocolul din 1924 o lichida dinteodata integral. Prin a-
ceste acorduri guvernul englez secondat de cel italian, se obligg
sa apere numai frontiera Frantei si a Belgiei fata de Germania.
Cuprinsul conventiei franco-romane,Gratie acordurilor dela
Locarno Franta obtinand siguranta pe frontiera renana a cg-
pgtat posibilitatea sa se ocupe de siguranta Romaniei. dupg
ce chiar in 1925, la Lacorno, isi reinoise pactele de siguranta
rnutualg cu Polonia si Cehoslavacia.
www.dacoromanica.ro
 243

Conventia cu Romania din 10 Iunie 1926 urmeaza ca o

consecinta imediata dupa Locarno, Ea a fost semnata in numele
Frantei de raposatii Briand, ministrul de externe, si C. Dia-
mandy, ministrul Romaniei la Paris in acel moment, pe timp
de 10 ani i Cu' drept de prelungire intr'al noulea ar, printr'o
notificare prealabíla de ambele pärti.
Preambulul conventiei, ca si textul articolelor, se refera
la pactul S. N., ca un ecou al acordurilor dela Locarno, ar-
gument pentru ca nimeni sä nu poata protesta impotriva ac-
tului. Preamoulul vorbeste de grija comuna" pentru mentine-
Tea pacii si a stabilitatii politice in Europa, de respectul an-
gajamentelor internationale si de dorinta reciproca" a celor
&ma State de a vedea puncte de vadere comune intru tot ce
s'ar referi vre-o atindere a ordinei consfintita prin tratate sau
vre-o eventuala isbucnire de rasboi, pentru a trece, apoi la
articolele de legämant nou convenite i anume :
Prin art. 1 ambele tari semnatare se obliga' reciproc sá nu
comita vre-un atac sau invaziune i sa nu recurga cu níci un
pret la rasboi, bine inteles fata de vre-o terta putere intrucat
Franta si Romania nefiind 'vecine, posibilitatea unei ciocniri
armate, intre ele, este aproape in mod absolut exclusa. e im-
Cuprinde, deci o obligatie reciprock de pact de nea-
gresiune fata de alte State streine conventiei. un angajament
solemn de a nu faCe razboi altora intrucat cele doua tari sunt
profund íubitoare de pace si de colaborare internationala.
In mod cu totul exceptional, obli atia aceasta reciproca de
neagresiune {eta' cu terte puteri cade intre Franta si Romania
in trei cazuri precis prevazute si anume :
and este vorba de exercitarea dreptului de legitima a-
parare daca unul dintre semnatari fiind atacat trebue sa se
apere.
Evídet, nici un act international nu are pretentia fiindca
i-ar lipsi putinta sà refuze de a recunoaste unui Stat dreptul
luí sfa.nt de legitima' aparare- Toatele proectele anterioare de
pacte de neagresiune si interzicerea de a face rasboí cuprind in
chip firesc, exceptia legitimei aparäri.
and este vorba de o acjiune intreprinsa prin aplicarea
art. 16 din pactul S. N." In asemenea caz, fiind vorba de apli-
carea sanctiunilor militare, navale, aeriene, cum si a celor fi-
nanciare-economice, impotriva unui Stat agresor, razboiul apare
ca datorie dirivand din insusi pactul S. N.
www.dacoromanica.ro
 244

In sfarsit, 3) Cand ar fi vorba de vre-o actiune intreprinscr

pe temeiul unei hotärdri a Consiliului sau Adumirei S. N., sau-
in scopul de aplicarea art. 15, alin. 'NI din paciul S. N., dar
numai daca, In acest din urma caz, o atare actiune ar fi in-
dreptata in contra unui Stat care, cel dintai, s'a dedat la atac,
adica a deslantuit razboiul. Atunbi e cazul de a face razboi
razboiului.
Ambele parti se mai obliga sei se sfeituiascei in coman la
toate chestiunile de politica europeana. sä-si coordoneze sforrci-
rile lor de pace si sei-$i comunice reciproc orice alte tratate in-
cheiate cu terte puteri, in acelas scop.
Sub rezerva rezolutiunilor eventuale ale Consiliului sau
ale Adundrei S. N., Franta i Romania isi mai propun sa exa-
mineze, impreuna, toate chestiunile care ar putea primejdui
siguranta externa sau care ar putea aduce vre'o atingere or-
dinei stabilita prin tratatele semnate de ambele par'.
Dar, daca, in ciuda tuturor sfortarilor comune de pace,
Franta i Romania s'ar pomeni atacate, farä provocare din partea
lor, atunci ambele guverne se vor sfatui imediat spre stí ce
au de facut, in cadrul pactului S. N., pentru salvgardarea in-
tereselor lor nationale legitime i pentru pOstrarea ordinei con-
sacrata prin aceleasi tratate semnate si de ele (art. 4),
In sfarsit, inca o prevedere de consfatuire intre parti este-
stabilità prin art. 5 pentru eventualitatea unei modificari sau
incercari de modificare a statutului politic al tarilor Europei
sub rezerva rezolutiunilor Consiliului sau Adunarii S. N., pen-
tru adoptarea unei atitudini solidare. Prevederea aceasta in-
semneaza o mäsura dictata de agitatiile nesfarsite .pentru revi-
zuirea tratatelor de pace intreprinse de Statele foste inamice,
sub variate forme, si incurajate, adesea chiar de unele dintre
Statele foste aliate.
Ceiace este important si mai ales caracteristic din pactul
nostru Cu Franta e prevederea unui angajament formal de neagre-
siune la adresa Rusiei soviet/ce, dar luat de Romania fatä de Franta-
Protocolul anexa la convenía cu Franta cuprinde o ofertO ge-
nerara de neagresiune adresata tuturor Statelor vecine Roma.-
niei i in special Rusiei, similara celei dela Genova din 1922,
care n'a fost primita. Acum, oferta noasträ cea veche prin mij-
ocirea Frantei era transmisa Sovietelor ca o dovada' vadita
ca un adevarat act international de notorietate publica despre
www.dacoromanica.ro
 2445

intentiile noastre pasnice la adresa vecinilor de peste Nistru.

Pentru ca sa intelegeti toata importanta i valoarea ges-
tului Romaniei in cadrul international, trebue sa va amintesc
ca, la 1924, cand s'a redactat la Geneva vestitul *protocol de
Arbitraj obligator i cand s'a pus problema definitiei agresorului,
deoarece se cerea supunerea la arbitrajul obligatoriu pentru
toate Statele, s'a admis cam urmatoarea definite dupa sugestia
americana:
Stat agresor este acela care refuza sa supuna arbitraju-
lui conflictul lui cu un alt Slat". Puneti aceasta definitie din
punct de vedere juridic si moral aläturi de refuzul Rusiei, la
1922, de a primi o simpla oferta de pact de neagresiune, din
partea Romaniei, si vet intelege concluzia logica.
Statul care nu vrea sei audò de un pact de neagresiune n' are
intenfii curate, e agresor chiar din clipa refuzului mai curand
.decat acela care nu se supune arbitrajului obligator. Conven-
ta cu Franta i protocolulanexa insemnau cel mai potrivit
-act spre a desvalui opiniei internationale intentiile Rusiei fata
de Romania.
In discutiile ce au avut loc pentru incheierea acestui pact
-s'a pus intrebarea daca un atac pe Nistru din partea So viete-
tor, ar fi constituit o agresiune si s'a convenit, dupa oare care
discutie, in sensul afirmativ, de oare ce Franta ratificase Con-
venta privitoare la unirea Basarabiei.
O consecinta :indiscutabila. a conventiei dela Paris din
1926 n'a intarziat sa se produca, abia la cativa ani dupa aceea.
Indata ce s'a semnat pactul Briand-Kellogg la Paris, in vara
lui 1928, Sovietele au luat masura nu numai sá adere, dupa
ce la inceput facusera ironii pe seama initiativei americane,
dar s'au grabit, in ultimele zile din Decembrie, sà ofere veci-
nilor lox occidentali un protocol pentru punerea in aplicare cu
_anticipate a pactului de Paris. Doua luni mai tarziu, in 1929,
protocolul Litvinof era semnat la Moscova, intre alte State si
de Romania. Sovietele, la stramtorare financiara i dornice
arate lumii intenti pasnice, s'au grabit sa faca o manifestatie
pe terna pactului BriandKellogg.
Dar asupra acestei chestiuni vom reveni special.
Pactul de amicitie La 17 Septemvrie 1926 s'a semnat la
cu Italia.
Roma de cei doui presodinti de consiliu,
d-nii Mussolini si gen. Averescu un tratat de siguranta intitu-
www.dacoromanica.ro
 246

lat pact de prietenie i colaborare cordiala" intre Italia si Ro-

mania, ca o consecinta imediata a pactuiui cu Franta semnat
pe var.&
Dar textul acestui nou pact nu pomenea nimic despre
garantii i apärare reciprocó, precum se spunea in alte tratate.
Preambulul introductiv vorbea entusiast despre pacea ge-
neral& de siguranta generala, de consolidarea stabilitatii poli-
tice europene, etc. si afirma hotórarea semnatarilor de a men-
tine ordinea iuridico-politica international& doritori de a da
popoarelor respective ,,garantii complimentare" in cadrul pac-
tului S. N. si al acordurilor dela Locarno.
Textul insusi al pactului era ins& cat se poate de rezer-
vat in materia angajamentelor pozitive reciproce dintre pärti.
Astfel, d, p. cand textul pactului -vrea sà faca preciziuni reci-
proce de obligatii, acestea apar slàbite ca valoare efectivei toc-
mai prin enumerarea limitativei a naturii ajutorutu. i ce-si dato-
resc pärtile.
IntriadevAr, art. 1 vorbea despre obligatia de a-si da a-
jutor mutual si colaborare sincerà pentru respectarea tratatelor
mentinerea ordinei politice i juridice existente. Art. 2 pre-
ciza ca in caz de primejduire a intereselor comune partile se
obligau sa se inteleaga asupra mósurilor de luat, in comun,
pentru apärare. In sfarsit, art. 3, preciza natura ajutorului re-
ciproc ce-0 datorau partile, ajutor politic si diplomatic", in
cazul primejdiilor pe urma unor incursiuni violente din a-
fara", limitand de fapt acest ajutor insusi prin excluderea a tot
ceea ce ar fi depasit cadrul politic-diplomatic, adicä spriji-
nul militar.
Prin art. 4 partile se obligau sa supuna unei proceduri
de concilatie sau arbitraj toate chestiile ce le-ar desparti, even-
tual in cazul cand procedura diplomatica obisnuita n'a dus la
rezultat.
Durata tratatului : 5 ani cu clauza de denuntare sau re-
inoire la un an inainte de expirarea lui. Un protocol anexä
cuprindea fógóduiala reciproca a unei conventii comerciale pen-
tru car6 scop cele doug OH au decis alcatuirea Comisiei mixta
pregatitoare.
Osebit de legäturile de salve intre popoare sunt legaturile
economice, poate adesea mai importante. Italia facuse pang la
1926 comenzi de petrol si cereale, in Rusia sovietica, cu spe-

www.dacoromanica.ro
 247

ranta sasi poatà desface, in schimb, produsele industriale, dar

iluzia ruseascA incepuse a se risipi in opinia italianä. La randul
nostru, aveam interes sà obtinem mai repede din partea Italiei
ratificarea con ventiei pentru unirea Basarabiei. In asemenea
imprejurari, noi ofeream conventia comercialä. Printr'un schimb
de scrisori publicate odata cu pactul, intre d-nii Mussolini sí
gen. Averescu, rezulta ea' Italia va ratifica unirea Basarabiei cu
Romania, cand aceasta nu va pAgubi intereselor generale italiene.
Dupà sase ani de tkere din momentul semnärei conven-
tiei dela Paris, guvernul italian räspundea afirmativ la ches-
tia ratificArii, care ne interesa de aproape, färä vreo preciziune
mai mare de termen decat momentul oportun pentru Italia. Pre-
ciziunea pentru moment multumitoare, desi in opinia noasträ
n'au lipsít critíci aspre contra pactului semnat la Roma i, mai
ales, contra felului cum se mentiona in schimbul de scrisori
problema" basarabeand. Dar dui:4 cateva luni, in Martie 1927
guvernul italian si-a implinit fägäduiala ratificand conventia
Basarabiei.
Noi am dat in schimb, putin mai tärziu, conventia de
comert.
Pactul de amicitie i colaborare cordialä cu Italia atingand
termenul de expirare, la implinirea celor 5 ani, a fost prelungit
de cateva ori, pe cate ease luni. In fästimpul dintre diferitele
prelungiri, cele doug guverne au dus tratative de reinoire, färd
vre-un rezultat pozitiv. Pare-se cá din partea Italiei s'a urmärit
o släbire a Mícei Intelegeri panä la o desfacere chiar a ei, prin
apropierea Romaniei de Italia, dar neputandu-se obtine accest
rezultat, pactul dupà ultima luí prelungíre pe sase luni dela
17 Iulie 1933, n'a mai fost reinoit. Astfel cA, din ianuarie 1934
pactul italo-roman a trecut printre documentele istorice ale po-
liticei externe romane din penada de dupà marele rdsboi.
Acordurile dela Foarte importante pentru problema sigu-
Locarn o
rantei europene in genere si cu repercursiuni
pentru problema sigurantei romanesti, cum am vAzut, sunt a-
cordurile dela Locarno (1925). Am spus cà pactul romano-fran-
cez, din 1926. a fost o consecintá logicä si imediatä a pactului
de sigurantà renanä obtinut de Franta, la Locarno, cu un an
inainte. In repetatele sale incercäri de sigurantä, din momentul
incheerii pacii generale pana la protocolul de arbitraj obligator

www.dacoromanica.ro
 248

(1924), Franta, preocupata de propria ei siguranta la Rhin, n'a

uitat un sigur moment siguranta celorlalti aliati din Europa
central-rgsariteana de care se simtea foarte strans legata. Dar
vestitul protocol din 1924, care incercase sa astupe dinteodata
toate golurile din pactul S. N. a cäzut prin refuzul de ratificare
al guvernului conservator englez, si atunnci ideea sigurantei
franceze, limitata la frontierele comune dintre Franta si Bel-
gia deoparte, cu Germania de alta, a fost reluata dupa sugestii
si sub patronaj englez.
In chipul acesta. se spera ca problema dezarmarii gene-
rale putea face progrese prin garantia sigurantei franceze. Ger-
mania, la randul ei, spre a da opiniei engleze do vada intentii-
lor pasnice, nu era gata la declaratii i angajamente de respect
In pFivinta frontierelor occidentale, asa cum au fast stabilite la
Versailles, cu speranta nemarturisita de a obtine mama libera
pe celelalte ei. De altfel, Stresemann, ca ministru de ex-
terne german, a refuzat pana la urma cu incapatanare sa dea
pentru frontierele centrale europene i rasaritene ale Ger-
maniei, aceleasi garantii pe care le-a dat in privinta granitelor
din apus.
Cand se desbatuse la Geneva problema sigurantei cu o-
casia protocolului de arbitraj se ajunsese la concretizarea unei
formule de pace : arbitraj, siguranta si dezarmare". Fireste unii
sustineau c trebuia sei se inceapei, ca arbitrajul ceici numai
se rezolvei indirect $i problema siguranfri. Altii, dimpotriva, sus-
tineau cà era mai bine sa se inceapa cu dezarmarea pe motiv
ca inarmarile excesive sunt cauze adevarate ale razboiului. Ar-
gumentul nu era lipsit de aparenta fade; siguranta din cuprinsul
Statelor nu s'a obtinut decat prin interzicerea portului de arme
deci i in materie internationala trebuiau interzise armampntele
pentru a se ajunge la pace. Astrel se rezolva $i problema sigu-
ranfei. Franta, insa, pretindea ca dezarmarea nu era si nu este
solutia cea mai buna, atata timp cat nu s'a rezolvit,
problema sigurantei generate si'n special a acelor State care
sunt expuse la primejdii din afara.
Protocolul din 1924 impunand arbitrajul obligator cu sane-
tiuni de siguranta i putea pregati dezarmarea. El constituia o
formula ideala prin obligativitatea arbifrajului, dar din pacte
cazuse.
In 1925, problema a fost reluatä, dar nu pe tema sigu-
www.dacoromanica.ro
 249

rantei totale, ci partiale. Franta ceruse. mereu, sigurantä si apoi

dezarmare. PoUtica Germaniei prin ministrul de externe de a-
tunci, Stresemann sub sugestiile engleze, oferea Frantei sigu-
ranta pentru ca, apoi s'o castige la ideia dezarmarei.
Problema sigurantei succesiva, pe sectoare, pariialii panà
la integrare se izbea, insa de o necunoscuta : Rusia Sovietelor,
care facea pregatiri de razboiu chimic, dei reclama la toate
conferintele internationale dezarmarea totala. Rezolv-ita la Lo-
carno problema pentru Franta, ea rd. mdnea deschisei pentru ce-
lelalte peir(i ale Europei.
Vom vedea imediat ce s'a incheiat.
Dupa tratative ce au durat multe luni incepand cu data
de- 9 Februarie cand a plecat propunerea germana a unui pact
limitat la frontierele occidentale europene, dupa sugestiile en-
f.,sleze, se ajunge la hotararea de a se convoca o conferinta la
care Anglia si Italia sa dea Frantei garantia frontierei renane.
Garantia Italiei la apeasta conferinta se substituia celei ameri-
cane, expertii juristi au fost intruniti prealabil la Londra unde
au redactat textele necesare, apoi conferinta se intruni la Lo-
carno, pe lacul Maggiore, la 5 Octomvrie 1925 si pana la 16
Octomvrie se ajunse la un acord printeo serie de acte, care
au fost semnate dupa aceea, inteo reuniune similard la Londra
la 1 Decemvrie 1925.
Actul de baza, documentul central, il constitue pactul Re-
nan menit sa dea garantii complimentare in cadrul pactului S.
N. si a tratatelor In vigoare, incheiat intre Germania, Belgia,
Franta, Anglia si Italia. Urmeaza apai alte patru conven(ii de
arbitral, corolariile pactului renan si anume:
1) Conventia de arbitraj intre Germania si Belgia; 2) Con-
ventia de arbitraj intre Germania si Franta ; 3) Tratatul de ar-
biaraj intre Germania si Polonia; si 4) Tratatul de arbitraj kite
Germania si Cehoslovacia.
Deci, conventii de arbitraj incheiate de Germania cu fie-
care din cei patru vecini.
In aceiasi conferinta se pregreiti terenul si ventru admiterea
Germaniei in S. N. De aceia, un al f aselea act, este scrisoarea
comuna de interpretare a art. 16 din pa ctul S. N. privitor la
sanctiuni pentru trecerea contigentelor iutern.ationale prin teri-
toriul Statelor membre. In sfarsit, al saptelea act, semnat era pro-
tocolul general de inchidere, care constata si menciona lucrarile
incheiate.
www.dacoromanica.ro
 250

Pe larva aceste 7 acte mai erau doua: reinoirea pactelor

anterioare de siguranffi incheiate de Franta cu Polonia si Ceho-
slovacia. Reinoirea s'a facut de Franta, la Locarno, pentru ca,
astfel. ele sd poata fi mentionate in protocolul de inchidere,
prin aducerea lor la cuno$tinta tuturor participantilor intruck
pactul renan, cu garantie englezh i italiana, nu puteau in-
globa i frontierele Poloniei si Cehoslovaciei, fatä de Germania.
Pactul renan propriu zis cuprinde in total 10 articole.
Prin el Anglia, $i Italia se institue garante ale frontierei pe
Rhin, comuna intre Germania deoparte i Franta i Belgia de
alta. El cuprinde, din partea Germaniei, o renuntare la Alsa-
cia $i Lorena printeò noua confirmare a angajamentelor luate
prin tratatul de Versailles, pacea de silnicie (Diktatfriede")
cum obi$nuiau s'o denumeasca Germanii.
Obligatia prevazutd in art. 42 $i 43 din tratatul de Ver-
sailles care interzice intretinerea de forte armate inteo zona
demilitarizata dealungul Rhinului, ia forma unei obligatii com-
plimentare, inscrisd formal in pactul renan.
Intriadevat, iata textete art. 42 $i 43 din tratatul de Ver-
sailles
Art. 42: Este interzis Germaniei de a mentine sau de a
construi fortificatiuni, fie pe malul stang al Rinului, fie pe malul
drept, la Vest de o linie trasa la 50 de Km. la Estul aces-
tui fluviu".
Art, 43: Sunt, de asemer ea, interzise., in zona definita
la articolul 42, intretinerea sau adunarea de forte armate, fie
In mod permanent, fie in mod timporar, precum si once ma-
nevre militare, de once natura ar fi ele $i mentinerea ori cal-6
Inlesniri materiale a mobilizarii".
Textul art. 2 din pactul renan insemneaal de fapt un pact
de neagresiune, notiune ce a aparut la Geneva, in 1922, caci
partile semnatare se obligau reciproc sei nu se -dedea la vre-un
atac ori invaziune si sei nu recurgei in nici un caz la rcizboiu.
Mara de urmkoarele exceptii
1) Ele nu pot recurge la razboiu deck dacal vorba de
legítímä apirare in cazul unui atac neprovocat, cum si daca
este vorba de o violare a obligatiilor cuprinse in pact. Astfel,
daca in zona demilitarizata, Germania face lucrdri de concen-
trare de trupe caleand dispozitiile art. 42 $i 43 din tratatul de
Versailles, consfintite prin acest pact, Franta poate lua masuri.

www.dacoromanica.ro
 251

La fel and calcarea dispozitiilor ar veni din partea Frantei.

0 a doua exceptie este privitoare la cazul ccind s'ar
pune in aplicare prevederile art. 16 din pactul S. /V., exact ca In
pactul nostru cu Polonia incheiat conform modelului locarnian.
A treia exceptiune priveste cazul ceind e vorba de o
actiune pornitei votrivit hoter'reirii luatei de Adunarea sau Consi-
liul S. N. sau in aplicarea articolului 15, alin. VII al pactului
S. N. cu conditia ca, in acest caz, actiunea sa fie indreptata
impotriva unui Stat care s'a dedat cel d'intai la atac. Este vorba
de o actiune militara determinata de Adunarea sau Consiliul
S. N. ca si in pactul nostru cu Polonia.
In afara de aceste trei exceptii, once actiune militara pe
Rhin era interzisa In mod categoric sub garantie anglo-italiana.
Pactul locarnian instituia un arbitraj obligator in caz de
conflicte in afara de ce! dela S. N. si o procedura soeciala de
conciliatiune.
Care-i durata pactului renan si a acordurilor ?
Pactul va fi in vigoare 'Ana in clipa cand Consiliul S. N.
votând cu o majoritate de doua treimi va decide ca siguranta
oferita de S. N. este suficienta, i ca, deci, nu mai este nevoie
de acorduri de siguranta suplimentare. El va dura 'Ana cand
S. N. va dispune de forte proprii pentru a rezolva conflictele.
Opera dela Locarno este incadratá in formele Societatei
Natiunilor. Ea Insemna o recunoastere formala a faptului ca.
pactul S. N. nu oferea destule garantii.
Dar ceea ce este mai insemnat de retinut din caracterul
pactului renan si peste care s'a trecut asa de usor din neaten-
tie, este caracterul de novatie fata Cu textul tratatului de Ver-
sailles. Pactul renan noveazei parlial dispozifiile peicii de Versailles,
in mod expres si solemn, conform conditiilor ce trebue sa in-
deplineasca novatia in drept, iar prin acest simplu efect sla-
beste valoarea restului prevederilor din acelas tratat de pace.
Caci novatia in drept urmeazä, totdeauna, unui act defectuos
sau a carui validitate poate fi push" la indoiala, mai ales cand
una dintre parti Il contesta cu indaratnicie, iar procedura so-
lemna si expresa de novatie consolideaza ceea ce era Indoelnic
sau contestat obligand, din nou, partile, printr'o adevarata for-
ma de compromis. Juridic si moral nu-i prea greu de tras con-
cluzli despre soarta actului juridic anterior ale carui parti n'au
fost si ele novate pentru cá novatia a fost marginita in mod
expres in efectele ei.
www.dacoromanica.ro
 252

In anexa, sunt conventiile de arbitraj ce le-am enumerat

mai sus. Cand e vorba de frontierele Germaniei cu Polonia, ele
nu mai sunt garantate de Anglia; Aceasta a oferit garantia nu-
mai Frantei, care rgmasese dupa razboi puterea continentala
dispunand de cea mai mare forta armata. De aceia probabil
Anglia ii daranta siguranta pe frontiera renana, pentru a putea,
apoi, s'o determine la dezarmare.
Pactul renan n'are deci un corespunzator pentru frontie-
rele Germaniei cu Polonia si Cehoslovacia, ci abia un com-
pliment prin reinoirea, de catre Franta, a pactelor de siguranta
incheiate anterior cu aceste State.
Tratatele de garantie franco-polon i frances-cehoslovac
cuprind in termeni deosebiti, acelasi text din pactul nostru de
siguranta cu Franta. In cazul unui eventual atac pe frontiera
polona sau cehoslovaca, Franta se obliga sd dea garantii. A-
ceste pacte au fost inscrise la S. N. Cuprind exceptia de le-
gitima aparare. Franta, la randul ei, obtinea prin aceste pacte
un supliment de garantie polona i cehoslovaca in caz de a-
tac din partea Germaniei. Aceste acorduri ale Frantei cu Po-
Ionia s't Cehoslovacia au fost numai inregistrate in protocolul
final de la Geneva, far5 alte mentiuni.
Cum am vazut, tot la Locarno s'a comunicat Germaniei
o scrisoare de interpretare colectivei semnata de reprezentantul
Angliei, Frantei, Belgiei, Poloniei, Italiei i Cehoslovaciei pen-
tru linistea ei in ziva cand va fi intrat in S. N. si prin care
se precia cum va fi interpretat art. 16 din Pactul S. N. de
catre puterile semnatare.
In ce constau temerile Germaniei i .pentru ce a cerut a-
ceast5. scrisoare ?
Ne amintim ca art. 16 din Pactul S. N. vorbeste despr2
sanctiuni 'impotriva membrilor cari recurg la razboi i cuprinde
obligatia ca Statele sà ia dispozitiunile necesare pentru a in-
lesni trecerea pe teritoriul lor, a fortelor orictirui membru a So-
al Societeitii care ia parte la o actiune comunii pentru a obtine
respectarea angajamentelor de Societate. Astfel, in cazul unui
atac impotriva unlit Stat membru in Societate, Consiliul ja
masuri i cere Statelor sa dea, fiecare, contigente de ajutor, al
caror transport se poate intampla sà necesite .trecerea prin te-
ritoriul altui Stat pana la cel care a fost atacat. Dispozitia a-
ceasta nelinistea Gertnania. Ea se punea in ipoteza unui atac

www.dacoromanica.ro
 253

al Rusiei sovietice indreptat contra Poloniei si argumenta cam

asa : Consiliul se va intruni sá ja mäsuri aplicAnd art. 16 si
17 din pact potrivit cärora va decide interventia Statelor care
au pacte cu Polonia, interventie de ajutor.
Din tre aceste State legate cu Polonia. fäcea parte si Franta,
care ar fi dat contingentele de ajutor. Potrivit art. 15 din pact,
Germania urma sá fie obligatà ca membrà in S. N., sä organi-
zeze tranzitul trupelor franceze care ar pleca spre Polonia.
Germaniei, insä, nu-i convenea sa lase pe Francezi sä strabatä-
teritoriul german pfinä la frontiera polonä dinteun sentiment
lesne de ghicit in massele garmane. De aceia, ea cerea ca printec
interpretare potrività sà fie deslegatä de asemenea obligatie.
Justificarea politicei a cererii germane era ceva mai sub-
till Germania arata ea se ggse§te in vecinatati primejdioase
exprima temerea cà bolsevicii, intr'un eventual atac contra
s'ar putea sä. ajting6 Onà la frontiera germanA, iar
daa i trupele franceze ar mai trece prin teritoriul ei lupta
s'ar da la frontierä periclitandu-i astel, neutralitatea, i ar pu-
tea aiunge chiar sä se desVásoare pe teritoriul ei. Fiind dezar-
mata prin tratate, iatä &a Germania s'ar vedea expusá a deveni
teatrul de räzboi 'al streinilor, färä sä-sP poatà apära neu-
tralitatea.
Scrisoarea colectivä de interpretare stabilea cum va fi
sa se interpreteze la S. N., fata de Germania, obligatia decur-
gAnd din art. 16. Cele ease puteri spuneau cä dupä interpre-
tarea pe care o dau art. 16, obligatiile repetate in acest senz
cä fiecare Stat, membru al Societatei, este tinut a cola,bora lo-
ial i eficace pentru a face sä. se respecte actul si pentru a se
opune la once act de agresiune, intr'o mäsurä care va fi com-
patibilei cu situatia sa militarä si care tine cont de pozitia sa geo-
grafice.
Actele dela Locarno au dat un supliment de garantie
din partea Germaniei, osebit de cele douä täri Italia si Anglia
ca garante. Franta a reinoit pactele cu Polonia si Cehoslovacia
precum am vAzut, iar Germania sia asigurat o anumitä inter-
pretare a art. 16.
Consecintele pactului renan a fost imediate. Ati väzut
cA reinoirea pactului cu Polonia i Cehoslovacia era facutä in
spiritul acestui pact si cà noi cäpätam un pact de sigurantä
cu Franta.
www.dacoromanica.ro
 254

Aceasta tesätura de pacte, in cazul izbucnirii unui con-

flict local, poate sa dea nastere la un mare razboi, Pactele dau
siguranta, ins& fac si ca conflictele izbucnite intr'un loc anu-
mit sa duca la generalízarea razboiului.
Pactul Briand-Kel- In seria díferitelor pacte de sigurantä,
logg sau pactul dela
Paris. acesta-i un pact de sigurantá generala.
Este mai larg ca pactul dela Locarno si
se apropie, prin cuprinsul si generalitatea lui, de vestitul pro-
tocol de arbitraj de la Geneva pentruca proclama solemn con-
damnarea razboiului si a fost semnat de 57 State, adica de
mai multe state decat sunt semnatarii si aderentii pactului S.
N. in acel moment.
Initiativa, in sensul ideií initiale a fost franceza. La 6 A-
prilie 1927, cu ocazia implinirei unui deceniu dela intrarea
Statelor-Unite in razboi, d. Briand, printeun mesaj de presa
adresat opiniei publice americane, ii facea un fel de of erta
pentru incheierea unui pact de amicitie vesnica intre cele
doua 'popoare.
Aceastä oferta era adresata Statelor-Unite, cu care Franja
a trait, totdeaunP, in raporturi de prietenie. Cand Statele-Unite
nu se constituisera in republica federala independentä si se
luptau cu Anglia, metropola colonialä, pentru independentä,
Franja le-a ajutat prin bani sí voluntarii din misiunea conclusa
de gen. Lafayette. A fost un ajulor determinat nu numai din
simpatía pentru cei cad sustineau lupta de independentä, dar
si din dusmänie impotriva Angliei cu care Franja a fost inteo
dustnanie mai mult. decal seculara.
De atunci, a rämas, intre Franja si Statele-Unite, o legä-
turd istoricà de prietenie. Americanii nu adopta in Constitutia
lor principiile Revolutiei fraceze si au ridicat un grandios mo-
nument gen. Lafayette.
Totusi, amintirea imprumuturilor franceze pentru sustine-
rea räzboiului de independenta nerestituite pana la 1914, nu
i-a impedicat pe creditorii americani, sa cearä Frantei, dui:4
pacea generala, restituirea imprumuturilor americane din ul-
timul räzboi, independent de vre-o legätura cu reparatiile.
Datorita faptuluí ca mire Franja si Statele-Unite existau
raporturi vechi de prietenie si solidaritate, Briand se adresa
opíniei americane pentru a comemora implinirea celor zecq
www.dacoromanica.ro
 255

ani, printr'un monument de pace si amicitie vesnica intre cele

doua republici, s'i, totodata, printr'o noud condamnare solemnd
a rdzboiului de agresiune,
Raspunsul la initiativa franceza n'a venit dela Washington
decat tarziu, abia la 27 Decetnbrie 1927. In acest rästimp de
noua luni au lucrat anumiti oameni cari militau pentru o a-
propiere franco-americanä. In Statele-Unite si in Franta s'au
gasit barbati cu greutate care sa afirme nevoia unei apropieni
&it mai stransa intre cele doua State, in toate problemele
mondiale-
Chiar provocarea raspunsului american, asa de intArziat,
se datora unor cunoscuti pacifisti americani din lumea univer-
sitara de talia d-lor N. Murray Butler, Th. Shotwell si J. P.
Chamberlain. Este drept ea, in rastimp, se accentueaza diver-
gentele navale dintre Statele-Unite si Anglia pentru ca astazi
republica nord-americana, formidabila putere economica-finan-
ciara, este concurentul cel mai serios al Angliei, la suprematia
marilor. Desigur. Anglia a mai avut un concurent, In direc-
tia aceasta, in Germania lui Wilhelm al II-lea, care spusese
cAndva ca viitorul Germaniei este pe apa dar Anglia a inlatu-
rat-o. Cu Statele-Unite, sortii de Succes in lupta suprematiei
maritime par cu totul deosebiti. Dezacordul manifestat inca
din clipa pacii generale se accentuiaza mereu In conditii putin
favorabile Angliei. De acRea, in conferinta dezarmarii navale
dela Weshington (1922) Anglia renuntând la suprematia naval-a
traditionala fata cu celelalte puteri ale lumei, primise paritatea
navala cu Statele-Unite: 5,5, carora le urmeaza precum am
mai spus-o, pe scara descendenta, Japonia cu 3 puncte si,
apoi, paritatea franco-italiana de 1,75 la aceiasi conferinta,
Din toate aceste pricini cele doua amiralitgi riyAle, engleza s'i
americana, isi supraveghiaza reciproc toate miscarile.
Divergenta navalä anglo-americana, precum si insuccesul
ultimei conferinte navale in trei, anglo-japono-americang, dela
Geneva, n'au contribuit cu putin la succesul final al initiativei
lui Briand. Dar caracterul limitat de la inceput, al unui pact
bil-lateral, franco-american, s'a schimbat prin raspunsul si ati-
tudinea Statelor-Unite inteunul multi-lateral, prin participarea
tuturor celorlalte mari puteri ale lumei si cu posibilitatea de
adeziune ulterioara a oricärui alt Stat.
Schimbarea aceasta trebue sa spunem ca se datoreste
www.dacoromanica.ro
 256

unui viu schimb de de note diplotuatice urmat la inbeput, fi-

reste, pumai intre Washington si Paris, dar, apoi, generalizat
intre capitala Stateior-Unite i toate celelalte capitale ale mari-
lor puteri, garb: de Moscova Sovietelor. $i mai ales, trebue
precizam cal schimbarea e datorita conceptiilor pacifismului
nord-american de un pronunTat colorit moral, aproape biblic,
precum si spiritul rezervat 'Ana la izolare al directivelor po-
litice externe americana and este vorba de angajamente
juridice precise si rtgide, din care ar putea rezulta vre-o obli-
gatie de interventie in afacerile vechiului continent. In privinta
aceasta, dela celebra circulara-declaratie a presedintelui Monroe
(din 1823) ¡Ana' la ref uzul Senatului american de a ratifica
tratatul de V ersailles si opera - lui Wilson la conferinta
atitudinea de politica externa a Statelor Unite ne prezinta o
unitate inflexibilà, cu exceptia bine inteles a interventiei ame-
ricane in marele razboi european.
Ideea de condamnare a raboiului de agresiune ca o crima
internationala era mult mai veche. Ea rezulta din tratatul de
de Versailles, prin proclamarea responsabilitatii Germaniei
obligatia de reparatiuni, apoi din pactul S. N., din proectul
de tratat general de asistenta mutuala dela Geneva, din ves-
titul protocol de arbitraj obligator si acordurile dela Locarno,
In sfarsit din declaratia dela 1927 a S. N. provocata' din initia-
tiva poloneza de a se condamna razboiul agresiv ca o crima
internationala. Toate aceste formule au inlaturat principiul
clasic potrivit caruia räzboiul era un mijloc permis pentru des-
legarea conflictelor internationale,
Generalizand propunerea franceza sub forma unei decla-
r4 multi-laterale ,de renuntare la razboiu ca instrument de
politicä.' nationala.", raspunsul guvernului american a provocat,
la randul lui, obiectii i rezerve din partea Frantei, determi-
nate atat de obligatiile ce rezulta din pactul S. N. cat si din
tratatele europene de neutralitate sau din pactele de siguranta
regionale. incheiate in Europa, precum sunt Mica Antanta
sistemul acordului dela Locarno.
Dintre toate notele de räspuns cea mai larga a fost nota
germana, care, drept dovada a intentiilor pacifice, primea fara
nici o rezerva propunerea americana de pact multilateral. A-
ceasta manifestare de pacifism era datorita faptului a Germania
bucurandu-se de credite americane, prin care spera sa se refaca
www.dacoromanica.ro
 257

economicete mai repede, a semnat i acordurile de la Lo-

carno renuntând din nou {aid de Franta, sub garantie anglo-
italiana, la intentiile de revanO.
Ea incerca sa arate in opinia publica mondiala ea are
tentii papice i sà pue Franta inteo grea situatie morala.
Guvern ele celelalte au feicut oarecare rezerve referindu-se fie
la dreptul de legitima aparare singurul caz de reizboi ce nu
poate fi nici °data condamnat, sau la alte obligatiuni ce de-
curg din pactele anterioare, prin care acele guverne erau obli-
gate sa intervie, cu armele, in interesul conservatiunii pacii
Ll respectului tratatelor semnate.
Italia, fara a face vre-o rezerva de principiu contra pro-
punerei, a staruit In cloud rAnduri pentru parasirea terenului
politic spre a se lasa pe seama expertilor juriO elaborarea
tratatului proectat.
and pactul a ajuns dinaintea Senatului american pentru
a fi ratificat, in numele Comisiei afacerilor straine. d. Borah a
formulat axiome de rezerva cu privire la : 1) dreptul de legitimei
apdrare i 2) doctrina lui Monroe , care nu-i, in conceptia ame-
ricana, decht o fateta a legitimei aparari. Aceste cloud rezerve
sunt pline de consecinte, fiindca. doctrina lui Monroe se preteaza
la multe interpretari. De cOnd s'a elaborat aceasta doctrinä.
panä. azi Statele Unite au evoluat. La inceput. era o doctrinal
neinterventionista, dupa ce Siatele Unite s'au desvoltat, inter-
pretarea doctrinei a luat alta forma In sens, adesea, diametral
opus. E drept cá, unéori, republica federala a fost chiar rugata
sà intervina. N'au fost chemati Americanii in Europa, in tim-
pul marelui razboi, ca sá dea ajutor aliatilor ?
Ei au jucat un rol hotarator determinând victoria din par-
tea aliatilor, iar la pacea generala au impus, oarecum, pactul
S. N. care a fost ratificat de toate Statele participante la con-
ferinta, afara tocmai de Statele Unite care prin Wilson au a-
vut rol decisiv la infiintarea institutiei. Statele Unite prin re-
zervele formulate, au aratat ca nu Intelegeau sa-si stingherea-
sea pe viitor libertatea complecta de actiune in politica mon-

Anglia a formulat í ea rezerve drept raspuns, ca un fel

de doctrina a lui Monroe aplicabila imperiului colonial brita-
nic, pentru anumite regiuni imperiul are interese vitale
§i un de siguranta §i pacea nu pot fi incadrate numai In decla-
17
www.dacoromanica.ro
 258

ratiile platonice ale pactului Kellogg. Se formula legitima apa-

rare a Angliei care dispune de intinse colonii pe toga supra-
fata globului.
Cele doua rezerve americana si engleza constuesc o anu-
lare in parte a pactului. Rezervele Angliei au si dat loe la u-
nele protestan i din partea Sovietelor, a presedintelui Cameref
egiptene si a guvernului turc.
Este vadit CA valoarea unui asemenea pact apare foarte
redusa cand este verba de marile puteri ale lumei, Anglia si
Statele Unite, cu atatea puncte sensibile si interese vitale ras-
pandite in diferite continente si cu variate ambitii de intaietate
si dominatiune.
Pactul Briand-Kellogg sau cum i-se mai spune pactul din
Paris, s'a semnat la 27 August 1928 la Paris. Cuprinsul lui,
foarte scurt. consta numai in trei articole s'i un preambul.
Romania n'a participat la semnatura, ci a aderat mai tarziu.
Aceasta se datorest faptului ea oferta americana a fost
facuta numai puterilor inari in convingerea cä pentru cauza
pacii era esentiala condamnarea solemna a ra'sboiului din par-
tea celor marl.
Avand un caracter de conventie deschisa la adeziuni
ulterioare, potrivit pi acticei inaugurata la conferintele dela Haga
dinainte de razboi, celelalte puteri secundare au aderat.
Sovietele au luat, la inceput, in deradere proectul de pact
caci ele nu fusesera invitate, dar in 1929 din interes de a ob-
tine imprumuturi chiar pe piata americana, d. Litvinov a schim-
bat atitudinea cum vom vedea.
Preatnbulul pactului mentioneaza marile puteri, Polonia
si Cehoslovacia, care au aderat din primul moment. Cele trei
articole cuprind dispozitii ce privesc condamnarea rezzboiului ca
mzjloc de politicei nationald. Este o simpla condamnare morala
fara alte preciziuni juridice de sanctiune. lata ce spune art. 1
din pact:
Inaltele pärti contractante declara solemn in numele po-
poarelor lor respective ca ele condamnei recursul la reisboiu
pentru regularea diferendelor internafionale si rem*" la el ca
instrument de politica' nationala in relatiunile lor mutuale", Pe
viitor, razboiul nu mai este un mijloc legitim si recunoscut in
transarea conflictelor ce se ivesc.
De acum inainte, Statele care si'n trecut recurgeau ade-

www.dacoromanica.ro
 259

sea la mijloace pasnice in cazuri de conflicte, recunosc ca vor

trebui, totdeauna, sä caute aplanarea prin mijloace pasnice (art.
2); dar, iarasi, fcirei nici o preciziune juridicei de sanctiune.
Pactul de la Paris prin proclamarea solemnä de con dam-
nare a räzboiului apare ca un adevärat pact general de nea-
gresiune, lar prin recunoasterea apladärii pasnice a diferende-
lor ca un tratat general de conciliatiune i arbitraj, indiferent 8e
origina conflictului.
Procedura rasboinica, practicatà in decurs de veacuri la
lichidarea conflictelor internationale, era inlocuitä prin proce-
duri pasnice, dar nu se preciza care vor fi anume aceste pro-
ceduri pentru cá asemenea preciziuni specifice Latinilor nu
sunt potrivite spiritului anglo-saxon. Textul scris neputând im-
piedica izbucnirile vietei, spiritul foarte practic i pozitiv al
Anglo-Saxonilor nu vrea sä se lege de formule rigide dinainte
stabilite, cu preciziune si din prevedere, ci preferä sä lase li-
berului joc al imprejurärilor, dela cas la cas, deslegarea oare-
cum fireascä.
De aici i caracteristica elaborarii juridice pe cale de pre-
cedente a legislatiei i jurisprudentei englea asa de caracte-
ristic deosebitä de creatiunile juridice integrale, pline de spon-
taneitate ale Latinflor, dar adesea ori in contrazicere cu veri-
fidrile practice ale vietei.
Protocolul dela °data' ce pactul de Paris a fost semnat
bioscova
cu destul entuziasm de marile puteri si a-
tätea alte State, cum am vgzut, Sovieíele au revenit asupra
primei lor atitudini fatd de initiativa americana. Din calcule de
atmosfera internationalà sau voind sA-si asigure posibilitäti de
imprumut pe piata americadä, indiferent cum i de ce, la 29
Dec. 1928, deci la scurtà vreme dupà sennnätura dela Paris, o
nota a guvernnlui dela Moscova, semnatà de Litvinov care
guvernele Poloniei i Lituaniei. propunea in aplicare cu anti-.
cipatie a pactului de Paris printr'un protocol separat.
Initiativa a surprins in primul moment luand aparente a-
aproape senzationale. Toatà lumea s'a intrebat ce vrea Mos-
cova, ce urmäresc Sovietele ?
sei skibeascei valoarea i validita tea alianlei polono-romeind
pentru frontiera Nistrului sau, mai cureind, asigure un drept
de amestec in vechiul conflict polano-lituan pentru Vilna? Ort
poate $i una qi alta?
www.dacoromanica.ro
 260

Publicistul francez Auguste Gauvain ocupandu-se imedi-

at de initiativa bolsevica a atras atentia celor interesati ea* era
vorba de o bomboana otravita". Diplomatia poloneza, insk
foarte tenace i prudenta a lucrat, cu abilitate, raspunzand
mediat ca sà evite once impresie de rea vointa cand era toc-
mai vorba de o initiativa de pace si blind vecinätate din par-
tea Sovietelor. Printr'un schimb activ de note, intre Moscova
si Varsovia, Polonia a tinut sa sublinieze caracterul prea redus
al ofertei i asa de contraziceitor prin compara fie ca caracterut
de universalitate al pactului de Paris pentru condamnarea räzbo-
iului de agresiune. Prins in asemehea angrenaj, gu-vernul so-
vietic a trebuit sa generalizeze propunerea initiala adresand-o
tuturor vecinilor de pe frontierele occidentale europene, unde
sunt atatea primejdii pentru cauza
Odata in prezenta unei oferte sovtetice prin intermediul
Poloniei, guvernul roman n'a avut de formulat deceit a
singurei intrebare spre a-,Fi da rcispunsul afirmativ. In ce stare se
socotea guvernul dela Moscova fatà de Romania ? In ce stare de
rasboi sau de pace, dupà vestita declaratie de rasboi formalei
pe care guvernul revolutionar rusesc a adresat-o in Ianuarie
1918, guvernului roman refugiat la Iasi ? Cdci acea declara fie
de räsboiu nu fusesese retrasei in decurs de aproape 11 ani $i
formal cel pu fin ktarea de reisboi continua sà existe intre cele
cloud State despei tide la Nistru.
doar, Romania facuse repetate oferte de pact de flea_
gresiune Sovietelor incepand dela conferinta din Genova prin
glasul lui I. Brateanu, apoi prin declaratiile succesive ale mi-
nistrilor nostri de afaceri streine, I. G. Duca si I. Mitilineu in
Adunarile anuale de la Geneva ale S. N., in sfarsit prin pro-
tocolul anex6 al pactului de siguranta romano-franceza din 1926.
La atatea oferte pasnice, nici un raspuns !
Sosise, in sfarsit, momentul ca Sovietele sà ne dea
raspuns categoric. $i tau dat in sensul afirmativ di se conside-
rau in stare de pace ca RoM nia i prin urmare, declara fia de
reízboi din 1918 ne era formal retrasei,
Automatic propunerea bolsevica de protocol era admisa
de guvernul roman. La 8 Februarie 1929 ministrul Romaniei
la Varsovia, d. C. Davilla, actual ministru al Romaniei la Wa-
shingthon a semnat la MOscova, impreung cu reprezentantii ce-
lorlalte State vecine iuvitate (Polonia, Letonia, Estonia si Ro--
www.dacoromanica.ro
 261

mania, färä Lituania si Finlanda) protocolul Liivinov pentru pu-

nerea in aplicare ca anticipatie a pactului Briand-Kellogg.
Din cele sapte articole ale acestui prot-col, aparut in
Monitorul Oficial" No. 70 din 27 Martie 1929, cu ocazía ra-
tificarii, partea esentiala din punct de vedere romanesc o ga-
sim in preambulul introductiv care spune :
Insufletiti de dorinta de a contribuí la peistrarea peicii
.existente Mire tärile lor i in scop de a pune in vigoare
intarziere intre popoarele acestor tad, Tratatul de renuntare la
rasboi ca instrument de political nationala semnat la Paris, la
27 August 1928", etc. Art. 2 precizeaza Ca' textul protocolului
dela Moscova este independent de intrarea In vigoare a trata-
tului dela Paris, adica punerea iu aplicare a acestuia din urma
se poate face in mod anticipat pentru semnatarii dela Moscova
eventualii aderenti ulteriori ai protocolului.
Asile!, una dia primeidiile serioase pentru cauza Ocii gene-
rale, vecineitatea neleimuritd de pe Nistru, se limpezia prin sem-
narea pro tocolului dela Moscova.
Guvernul roman s'a grabit sà duca inaintea Parlamentu-
lui spre ratificare, dei era vorba de un pact politic, protoco-
lul dela Moscova, care a primit o impresionanta aprobare cu
unanimitate din partea tuturor partídelor romanesti, inclusiv
reprezentantilor minoritatilor. Era doar vorba de un act
international conform intenfiilor profunnd pasnice ale Roma-
niei, menit sei sporeascei siguranta externei i linistita dezvoltare a
Ministrul nostru de afaceri streine din acel moment, d.
G. Mironescu, are motive sa se mandreasca de a fi prezidat
la incheerea unui asemenea act istoric pentru linistea externa
a Romaniei.
Lucriirile pentruar- Am vazut cà pactul e$it din initiativa
anonizarea pactului de franco-americana este lipsi t de preciziuni
Paris cu pactul
juridice fiind mai mult o simpla condam-
mare moralei a razboiului de agresiune.
In privinta rezervelor formulate poate fi discutie. Legiti-
ma apärare, asa de justificata', a dat loc la temen i CA nu se va
respecta pactul de Paris si s'au petrecut cazuri concrete. Bol-
sevicii, dupa semnarea pactului Kellogg, au atacat pe Chinez
in Manciuria, motivand atacul cu legitima aparare. Impreciziu-
nea juridicei a legitimei apeireiri din textul pactului insusi poate
daloc la interpretari interesate.
www.dacoromanica.ro
 262

O alta dificultate, care a si dat loc la cererea de armo-

nizare a pactului Kellogg cu pactul S. N. este faptul CA se in-
terzice numai räzboiul de agresiune, fara a se al-ata mijloacele
necesare de reactiune in cazuri cand ar isbucni conflicte.
In materia aceasta, nu exista decal cloud cai : arbitrajul
sau razboiul. Incercarea de a impune transarea tuturor con-
flictelor pe cale de arbitraj a facut-o protocclul de arbitraj o-
bligator din 1924,
Pactul Kellogg nu spune care va fi procedura de aplanare
a con flictelor intemafionale, odatei ce reisboiul a fost condamnat.
Si, doar, conflicte se pot, mereu, ivi. La adunarea S. N. din
1929 s'a prezentat din cauza acestei taceri o cerere engleza
peruviana pentru armonizarea pactului S, N. Cu pactul de Paris,
adica pentru a se complecta aces-ta din urmá si a se acopeni
golurile din pactul S. N. care dau putinta de a face razboi
dupa trecerea celor trei luni dela pronuntarea sentintei arbitri-
lor sau dupa raportul Consiliului.
Propunerea era justificata de faptul ca din totalul de 57
State semnatare sau aderente la pactul Briand-Kellogg, 48 erau,
in acelas timp, membre in S. N., pe cand alte cateva State, in-
scrise la Geneva, se abtinusera de a adera la pactul de Paris.
Inteadevar, 8 State ce nu faceau inca parte in momentul
acela din institutia genevezä. i anume : Afganistanul, Costa
Rica, Egiptul, Statele Unite, Turcia, Rusia sovietica, Islanda si
Mexico sunt semnatare ori aderente ale pactului de Paris, iar
la acest numar se poate adauga i orasul liber Dantzig care,
MIA a fi un Stat propriu zis, constitue, totusi, o unitate inter-
nationala ; pe cand alte 5 State din America latina, membre in
S. N., s'au abtinut de a adera la pactul Brfand-Kellogg i a-
nume : Argentina, Bolivia, Columbia. Salvador si Uruguay.
Suprapuse cloud pacte cu scop identic : inlaturarea räsbo-
iului, dar cu continut Dutin deosebit, propunerea de armonizare
urmeirea in primul reind o limpezire $i o preciziune. E drept ca
se proclamase pur i simplu condamnarea razboiului ca in-
strument de politica nationald", dar prin aceasta nu se desle-
gase intreaga problema a pacii internationale.
Raporturile vietii internationale sunt, fatal, intrerupte sau
turburate prin conflicte ori divergente de interese intre State,
conflicte care nu se pot lichida deceit printr'una din cele cloud
proceduri pe care le cunoa#em de cad e lumea: ori prin pro-

www.dacoromanica.ro
 263

cedura razboiului ori prin cea a arbitrajului. Una sau alta din
aceste douà cai trebue aleasa, daca nu se mai ingadue aman-
doua. Apare foarte firesc, dupa ce prima a fost categoric in-
terzisa, pentru viitor, ca a doua sei fie imediat precizatei si or-
ganizatd. Viata lumei moderne nu se impaca de loc cu impre-
cizia si intamplarea oarbä- In plus, propunerea de armonizare
constituia si o interesanta incercare de a stabili un contact di-
rect intre Washington si Geneva, de a arunca un pod de le-
&lira urias, peste Atlantic, intre Statele Unite, initiatoarele
pactului de Paris in forma lui multi-lateralä, i institutia dela
Geneva, fata de care de atata timp republica nord-americanä
pastreaza o absoluta' rezerva. Evident, propunerea n'a iniarziat
sá produca, din primul moment chiar, temen i ea' initiatorii pac-
tului de Paris s'ar putea simti stingheriti sau contrariati prin
eventualele lucrari de armonizare, dupa cum Statele care, pana
astazi, prefer& a sta in rezerva fata de S. N. ar gag motive de
nemultumire inteo actiune aparent menitä sa-i inglobeze i. pe
ei in cadrul obligatiilor pactului de Geneva, fära voia lor. In
sfarsit, o tema identica, dei mai reclusä, ca Statele membre in
S. N., care nu s'au grabit sa adere la pactul de Paris, ar gasi,
poate, un motiv sa se retragg i dela Geneva daca ar fi sa
villa, acolo, ecouri sau influente dintr'o directie pe care ele,
parca vor s'a le evite, cu prudenta.
Cu toate acestea, propunerea anglo-peruviana fiind c5.1-
duros sustinuta in Adunare de alte patru delegatii ale Frantei,
Italiei, Danemarcei i republicei Chile, a fost, cu usurinta, ad-
misa, adusa in discutie si s'a alcatuit un comitet special de ju-
risti pentru desbaterea propunerii. Lucrärile acestui comitet au
ajuns in scurta vreme la concluziile urmdtoare despre modifi-
carile ce trebuesc aduse pactului S. N. spre a-1 pune in acord
cu pactul de Paris care condamna iu mod definitiv rdzboiul.
In primul rand o precizare in alin, I. din preambulul pac-
tului stabilind ea Statele membre isi vor lua. pe viitor, nu nu-
mai anutnite obligatii", ci obligatia" categorici1 $i simple:" de
a nu recurge la rasboi".
Apoi, o modificare in art. 12 alin. I in sensul de a se
preciza obligatia de recurs numai la mijloace pasnice si de re-
nuntare expresa la razboi, in toate cazurile, de unde pana as-
tazi textul in vigoare ingadue recursul la razboi dupa trecerea
termenilor de pacificare. La art. 13 alin. IV s'a propus o noua
www.dacoromanica.ro
 264

redactare prin care se consfinteste obligatia Statelor de a se

supune sentintei pronuntate si pentru mai multa precizie se
adauga recursul la mijloace de constrangere impotriva Statu-
lui, care ar opune rezistentä, ca sä. se conformeze sentintei. In
sfarsit, in textut art. 15 alin. VI si VII actu ala procedurd de
aplanare ducand la simple recomandäri din partea Consiliului
S. N. catre pärtile in conflict, s'a propus de comitet o nouà
redactare inlaturandu-se putinta de a recurge la räzboiu l cu
adausul unui nou aliniat (VII bis.) In redactarea nouä a alin.
VI concluziile raportului admise cu unanimitate de Consiliu
sunt obligatorii pentru pärti, iar Consiliul are sä ja mäsuri de
constrangere la cas de neexecutare. Cand raportul a fost ad-
ults numai cu simplä majoritate la Consiliu, diferendul va putea
fi dus inaintea Adunarii care, cu- simplá majoritate, va da o
deslegare obligatorie pentru pärti, sau Consiliul insusi va gre-
comanda altä cale de aplanare pasnica a conflictului, lugs in
mod obligator, pentru pärti. In sffirsit, aliniatul cel nou VII bis
adäugat art, 15 prevede ipoteza cand Consiliul va putea soli-
cita, cu simpla majoritate, Curtei permanente de justitie inter-
nationald, un avis consultativ, fie din oficiu, fie la cererea uneia
dintre pärti,
Concluziile de modificare de texte in pactul S. N. pen-
tru a-1 pune de acord cu pactul de Paris au intampinat, Ina
obiectii de principiu si de oportunitate. Cat timp nu cunoa-
tem punctul de vederc al Statelor Unite, care nu fac parte din
S. N spuneau unii delegati, nu ne putem gràbi cu lucrärile
pentrucä aceasta ar insemna sa anticip6m asupra punctului de
vedere american.
Uniunea federalii eu- Dupà acordurile dela Locarno, dar mai
ropeanii sau Statele
Unite ale Europa. ales dupà incheerea pactului Briand-Kel-
logg, apropierea franco-germadä condusa
de cei doni bärbati de Stat, Briand i Stresemann, a deschis
perspective promitätoare intr'o pacificare temeinica a batranu-
lui continent.
E drept ca ideea pan-europeanä, adicä a unei Europe fe-
deralizatà dupä. modelul arnerican, era ceva mai veche. Ea por-
nise dela Viena, fosta capita% a dublei monarhii, inc6 din 1923,
prin initiativa contelui N, Cudenhove Kalergi, care-si scoate a-
tunci lucrarea cu titlul Paneuropa" si infiinteazä o asociatie

www.dacoromanica.ro
 265

neoficiala intitulata' Uniunea paneuropeana". Din anul urma-

tor aceasta tipareste, ca organ propriu, revista Paneuropa".
Viena, prin asezarea ei geograficä, prin amestecul de populatii
diferite si prin incrucisarea influentelor culturale, parea centrul
predestinat sá ravneasca la initiarea i organizarea unei ase-
menea miscari. Mai ales ca, in caz de succes, Viena, capitala
Paneuropei si-ar fi putut relua rolul insemnat pe care1 avusese
odinioara, dar l-a perdut prin präbusirea Austro-Ungariei
inmultirea frontierelor politice din Europa central-rasäriteana.
Paneuropa aceasta pornea dela ideea unei prabusiri apro-
piate a egemoniei popoarelor europene, in lume, deed nu se
vor intelege de indatä pentru o colaborare sincera pe teren e-
conomic si politic. Fäcand abstractie de Anglia si Rusia sovie-
tica, pe care Cudenhove Kalergi le considera cà alcaluesc, fie-
care, prin imensitatea teritoriilor stäpanite si a amestecului de
populatii, lumi aparte si de sine statatoare, el limita Paneuropa
numai la celelalte State europene continentale. Alaturi de aceste
cloud lumi, imperiul britanic si U. R. S. S, si de Statele Unite
si Japonia, Europa continentala alcatueste o lume aparte, cu
interese si un viitor comun, dar amenintata sa se prabuseasca
definitiv in säracie i ruinä, dacá nu va gasi calea unei cola-
foräri intre popoarele ce o alcatuesc. Once intarziere,
in privinta aceasta, echivaleaza cu.o agravare a situatiei pen-
truca Europa nu se poate mentine altfel, in concurenta grozava
cu cele patru lumi deosebite ce sunt alcatuite de imperiul
britanic, Rusia sovietica, Statele Unite si Japonia.
Inmultirea barierelor vamale, pretentiile felurite la autar-
chie economic& si urile nationale atatate de marele rasboi, au
adus o indoita decadere economica si politica a Europei conti-
nentale, care nu poate fi vindecata decat prin alcatuirea unei
Paneurope.
Ideea a prins in opinia publica si, astfel, am vazut cons-
tituindu-se un Comitet federal si cooperatie europeana, cum
si o asa zisa Uniune vamala europeana, asociatii neoficiale,
dar cu multe personalitati politice sit stiintifice din Franta in
randurile lor, precum d-nii Borel, Yves le Troqueur, regreta-
tul mare economist Charles Gide, etc. In 1925, prin urmare la
doui ani dupa inceperea miscarii vieneze, d. Herriot. vorbind
in Camera franceza, s'a declarat partizan al ideei Statelor
Unite europene.

www.dacoromanica.ro
 266

Dar evenimentul covarsitor si care a dat o clipa impresia

unei realizári, cu putintä, a ideei contelui vienez, s'a petrecut
In 1929, la a zecea Adunare a S. N., sedinta dela 7 Septem-
brie, cand Briand, in numele Frantei. a vorbit despre nevoia
urgenta unei Uniuni federale europene, drept leac al tuturor
suferintelor si al crizei raid de sfarsit. Discursul lui Briand a
gäsit un larg ecou dincolo de zidurile forului dela Geneva si
a trezit mari sperantre
Imediat a urmat o consfátuire a reprezentilor celor 26
State europone, in care s'a fácut un schimb de idei cu Briand
i-s'a cerut propunätorului francez sà alcátuiascd un memoriu
cu punctele principale ce trebuiau sä fie supuse cercetärii di-
feritelor guverne interesate.
Briand a dat curs invitatiei- si la 17 Mai 1930 memoriul
lui, gata intocmit i tipärit. a fost distribuit prin reprezentantii
diplomatici francezi Guvernelor Statelor europene mernbre in
S. N.. cum si celorlalte care nu fáceau parte din institutia gene-
vea lar spre informare si guvernelor extra-europene. Guyer-
nele interesate s'au grabit sá ráspunda pana la inceputul lui
August toa,te aceste raspunsuri au fost, de asemeni, tipárite
ca material documentar al proectului.
Räspunsul guvernului roman era categoric favorabil pro-
ectului Briand, dar accentua cá Uniunea federará trebuia sä se
organizeze In cadrul Societkii Natiunilor peritru a avea o haul
precisei $i cunoscutd de toatei lumea: respectul tratatelor, integri-
tatea teritorialä a Statelor, asa cum s'a stabilit prin aceste tra-
tee i idependenta for politick suveranitatea i egalitatea lor
juridick De aserneni, sugera un Secretariat provizor care sà
adune materialul documentar si pregkitor necesar.
Pe scurt, cuprinsul memoriului Briand se ocupa de criza
economick de nesiguranta si nestabilitatea politicä rezultand
direct din aceastä cried de, ordin material, cum si de feluritele
primejdii ce decurg pentru comunitatea europeank Criza eco-
nomick precum e lesne de inteles, se datoreste in prima linie
neincrederii crescande, barierelor vamale sporite prin tratate
inaltate tot mai sus sub influenta tendintelor exagerate de
autarchie economica fiindca fiecare vrea sà vandk ca si cum
aceasta ar fi cu putintä daca nu cumperi in acelas timp, pen-
tru cà in definitiv comertul international nu-i deck un schimb
de márfuri intre State, peste piedeca granitelor si un instru-

www.dacoromanica.ro
 267

ment minunat de solidaritate internationalä. Sfortkile de indus-

trializare ale tärilor agricole si cele de incurajare a productiei
agricole din tärile industriale, au produs dezechilibrul, deficitul
balantei comerciale a tuturor si anemierea economicel treptata a
Statelor, plinä de primejdii chiar din punctul de vedere politic.
In fata acestei ingrijitoare star dn lucruri din Europa.
proectul luí Briand propunea o cooperare generalä europeanä
In sanul S. N., prin reducerea panä chiar la desfiintarea bari-
erelor vamale. Regimul federal de uniune europeanä cu res-
pectul suveranitatei Statelor, prevede constituirea unei Socie-
tati a Natiunilor europeand, in cadrul Soc. Natiunilor lurnii.
Desigur, aceastä Societate a Natiunilor europene trebuia
sä aibä un pact propriu, subordonat si incadrat in pactul S.
N. Potrivit acestui pact propus pentru noua institutie, urmau
sá ja fiintä o Conferintet europeanet corespunzatoare Adunkii
S. N.; un Comitet european corespunzätor Consiliului; apoi un
Secretariat european, corespunzator Secretariatului General al
S. N. Prin urnaare, o copie fidelä a institutiei geneveze in or-
ganizare, un reflex al ei. Ideea cälduzitoare a lui Briand era
ca problem ele economice set fie subordonate problernelor politice,
iar ¡tare problemele politice cea mai insemnatet era siguranta
europeanei.
La Adunarea S. N. din toamna lui 1930, chestiunea Uni-
unei federale europene era punctul capital din ordinea de zi,
numärul ca sä sPunem asa senzational din programul Genevei.
La 8 Septembrie, se Intrunesc la Geneva reprezentantii State-
lor europene spre a examina problema 5i dau mandat lui
Briand sà aducä chestiunea inaintea plenului Adunkii S. N.
La 11 Septembrie, desbaterile incep conform planului stabilit
si se inchee la 17 prin adoptarea unei rezolutii cu unanimitate
de 35 voturí adica cu aprotarea proectului de catre Statele
extra-europene. Prin acea rezolutie se instituia o Comisie
de studii pentru Uniunea europeana in cadrul S. N. sub pre-
sidentia lui Briand, comisie care-si incepe lucrärile pregätitoare
chiar intr'o sedinta tinutä la 23 Sept, 1930. De atunci, Comisia
de studii pentru Uniunea europeanä a tinut diferite intruniri,
a adunat, material a discutat. dar in rästimp Briand a trecut
dintre cei vii urmandu-1 pe Stresemann, care i-o luase inainte,
politica de apropiere franco-germana s'a sfArsit si atatea alte
evenimente politice, nationale si internationale, ne-au indepärtat
cu totul de planul frumos ce pärea cu putinta 'de realizat.
www.dacoromanica.ro
 268

Astazi, proectul Uniunei federale europene ne apare cel

mult ca un vis frumos sau ca o fantezie in contrast brutal cu
realizarea vietii europene.
Pactul color patru" Dupä pactul Briand-Kellog näscut din
mart sau pactul
Mussolini. initiativa franco-americana i desvoltat in
spiritul celor cloud popoare republicane
de pe tarmurile Atlanticului. Italia, latind i mediteraneana, a
avut ambitia unei mari initiative in politica internationala. Pen-
tra a pricepe caracterul i rostul acestei initiative a d-lui Mus-
solini, trebue sà ne oprim, un moment, atentia la plitica fas-
cistä internä la aspectele ei externe.
Nu se poate tägadui ea' Italia, mare putere aliata, a esit
din conferinta pacii generale cu motive de nemultumire seri-
oasa, asa cum odinioara plecase, tot netnultumita, dela congre-
sul de Berlin. In special, chipul cum s'au impartit fostele co-
lonii ge,rmane, sub regimul rnandatelor internationale, intre An-
gla, Franta i Japonia, cu nesocotirea ambitiilor si nevoilor
italiene, a nemultumit adanc natiunea peninsulara. Apoi, deze-
chilibrul economic provocat de rdzboi, saracirea si mai accen-
tuatá a unei taxi särace, lipsita de materii prime i isvoare de
energie (fer, carbune, petrol), cum si de bogate campuri agri-
cole, dar cu o populatie numeroasa i prolifica, al cdrui prisos
nu mai aflä astazi cu aceiasi usurinta locuri de emigrare dupa
ce legea speciala din Statele Unite a limitat imigratia streinilor,
toate acestea, laolaltä, au contribuit sA favorizeze desvoltarea
curentelor ccmuniste indata dupa incheerea pacii generale, in
buna parte si sub influenta revolutiei bolseviste din Rusia. I-
talia a aiuns 'Ana aproape de revolutie prin intiderea curen-
telor i miscarilor anarhice si a fost salvata de fascism, in 1922,
ca o reactiune a spiritului de ordine.
Odatä consolidat inlauntru, regimul de dictatura fascista a
cautat sa-si intinda actiunea si'n politica externa a Italiei, pen-
tru intarirea situatiei lui interne prin su. ccese de politica ex-
terna. Dealtfel, politica externa a Statelor nu este si nu poate
fi deck un reflex sau o proectie a politicii lor interne, cum se
constata dealungul istoriei lumii.
Regimul fascist luand partea fostilor inamici din räsboi
cel putin pe tema revizuirii tratatelor, nu facea deck sa in-
cerce a-si usura atingerea scopurilor de politica externa in ma-

www.dacoromanica.ro
 269

terie colonial ä si'n expansiunea italiana dincolo de granitele na-

tionale. Asa se dxplicd putjna simpatie a regimului fascist pen-
tru institutia Societatii Natiunilor si rnetodele ei de lucru, pre-
cum si incercar'ea de a-i da lovituri de gratie tocmai in clipele
cele mai grele din viata institutiei geneveze,
Int'un vestit discurs tinut in Iunie 1928. d. Mussolini ca-
uta sä justifice politica revizionismului italian al tratatelor prin
explicatia ca Italia vroia sä previnä räsboiul si sa faca econo-
mie gimensa economie a unui räsboi» printr'o pasnica revizu-
ire a tratatelor. In alte discursuri ale Ducelui si fruntasilor, cat
si'n publicatiile fasciste, s'a condamnat de nenumarate ori wor
baria, zadarnica dela tribuna Genevei, pe urma careia n'ar
ramanea nimic bun ornenirii, afara doar de amaraciunea dezi-
luziilor. Trezind sperante irealizabile in sufletul popoarelor prin
nenumäratele conferinte interna' tionale, Societatea Natiunilor ar
deservi, in loc sa foloseasca, scopurile nobile de pace si de
colaborare internationala. Critica aceasta fascista' impotriva Ge-
nevei, nelipsita de temei dacä tinem seama de spiritul pripit al
multimilor s'i de dorinta lor de a vedea minuni de realizare
rapida in once actiune de mare interes, ducea implicit la con-
damnarea principiului democratic reprezentat de Societatea Na-
tiunilor in politica internationalä, asa dupa cum acest princi-
piu fusese condamnat in politica interna italiana.
Italia, ajunsa la plenitudinea unitatii sale nationale si. la
rolul de mare putere, paräsea principiul de nationalitate, care
Mouse odinioara gloria ganditorilor si luptatorilor ei pentru li-
bertatea nationalä, spre a se alipi curentului imperialist al ma-
rilor puteri gata sa conteste pana si dreptul la viata al State-
lor mici, privite ca ebätäturi, in cercul marilor puteri si con-
damnate la disparitie cu timpul, in interesul päcii internatio-
nale, era, acum, reluat, sub o forma' speciala, pe seama Italiei
fasciste. Timpul nu ingadue sä ne oprim mai mult asupra teo-
riei despre drepturile exclusive ale marilor pulen i si rolul lor
In civilizatia lumii,- implicit despre condamnarea la moarte a
färilor mid prin negarea dreptui lor la via% independenta, ina-
inte de a le fi lasat sä-si dea partea lor de contributie la pro-
gresul umanitatii. Teoria aceasta indreptateste oligarhia inter-
nationala, asemänatoare cu oligarhia tiranicä. din Statele abso-
lutistq. In realitate insä, multi doctrinan i au dovedit, prin argu-
mente trase din istoria omenirii ch. Stateie mari nu sunt tot-

www.dacoromanica.ro
 270

deauna puternice si civilizate, chiar dimpotrivä. In schimb, s'au

väzut State in decursul istoriei ca Grecia de 13i1dä, care desi,
mici s'au aratat mari prin Ondire i simtire si au jucat un co-
varsitor rol in civilizatia omenirii. Cate state mari cu o intin-
dere haotjca i cu populatii de sute de milioane au disparut
fara sa lasè urme ! Ca a ramas pe urma imenselor hanate
taresti, ca al lui Giugis Khan, cälare pe cloud continente
Consecvent doctrinei fasciste de autoritaristn si de forta,
opusa vorbariei" democratice din sanul institutiei geneveze,
unde cei mici vorbesc celor mari pe picior de egalitate juridicti
stingheresc la lumina zilei, printeo actiune publica de opi-
nie, primul ministru italian a propus, la inceputul lui Martie
1933. un pact al celor patru mari puteri in afarei si peste capul
Societatii Natiunilor. Ideea fundaMentala a propunerii era sei
se substitue conferintelor cu caracter universal. neputincioase si
chiar primejdioase pentru ordinea lumei, un instrument nou de
vointet internationalei sau europeanei,care ar reda, in acelas
timp, capacitatea de actiune Societätii Natiunilor insasi, precum
ar face plinäi de demnitate si de folos ulterioará participare ita-
lianà la lucrarile geneveze".
Anglia si Germania, castigate cu usurintà la acest proect,
Franta a fost pusa in neputinta sA respinga proectul Mussolini.
Pactul propus prin cele 6 artieole, cu un preambul, se
inspira formal din acordurile dela Locarno si din obligatia de
a nu recurge la rasboi, dar creia obligatii precise intre cele
patru mari touted semnatare. Textul lui, insa, era foarte pri-
mejdios si a provocat mare ingrijorare.
Inteadevar, pärtile semnatare se obligau prin art. 1 sà rea-
lizeze o politica efectiva de pace, dar si de autoritate impuncInd
la nevoe tertilor sä adopte aceasta politicá de pace".
In realitate ce urmaria Italia prin aceasta prevedere?
Sa izoleze Franta la o eventual(' revizuire a tratatelor eaci pe
Germania o avea alaturata cauzei, iar Anglia putea mai usor
sà cedeze datorita spiritului conciliant englez.
Prin art. 2 cele patru mari puteri reconfirmau" principiul
revizuirii tratatelor inscris in art. 19 din pact, dar declarau
pro forma cà aceasta revizuire se va face tot in cadrul S. N.
Art. 3 era consacrat recunoasterii egalitatei la inarmari in
favoarea Germaniei printr'o gradatie succesivä, i urmau sa a-
corde aceiasi ulterior favoare Austriei, Bulgariei i Ungariei.

www.dacoromanica.ro
 271

Prin art. 4 cele patru p'uteri semnatare adoptau principiul

unei unitati de directivä in politica internationalä inclusiv in
problemele coloniale. Durata pactului pe 10 ani, cu posibilita-
tea de prelungire pe acelas timp, daca nu va fi denuntat cu
un an inainte, de una din parti.
In fata acestui proect, Mica Antanta, nemultumita, a dat
mai multe comunicate, bine argutnentate, care respingeau pro-
ectul Mussolini in forma lui initiall Cel d'intai comunicat dela
25 Martie al Consiliului permanent tagaduia pe blind dreptate
si cu puternic temei juridic, ea s'ar servi cauza päcii si a bu-
nelor raporturi dintre diferitele täri prin acorduri ce aveau de
scop sa dispuna de drepturile tertiilor" fie cá semnatarii s'ar
fi obligat la hotarari definitive sau numai cu intentia de a e-
xercita o constrangere asupra tarilor streine pactului Si fiindca
nu se poate dispune de bunurile ,altuia, nici direct nici indi-
rect aluzie transparentä la revizuirile teritoriale preconizate
prin pactul celor patru Statele Micei Intelegeri fac de pe a-
cum, spunea comunicatul mai deParte, rezerve categorice in
privinta valorii acordurilor care s'ar referi la drepturile si la
politica lor. Asemenea acorduri aparfin trecufului, in once cas
vremurilor cand nu luase fiinta Societatea Natiunilor". Comu-
nicatul se sfarsea printeo viguroasa atragere de atentie asupra
faptului ea o politica revizionista provocand fatal reactiuni e-
nergice, nu este de naturà sa potoleasca spiritul natiunilor si
sa intareasca simtamintele de reciproca incredere intre ele,
singurele care ingäduesc colaborarea internationalä si pot asi-
gura pacea.
Polonia, la randul ej, alarmatä de ceea ce se ascundea
In dosul pactului propus, a desfasurat, de asemeni, o vie ac-
tiune diplomatica punand Franta in situatia de a lua o atitu-
tudine categoricä intre obligatiile anterioare contractate prin
pactul S. N. si prin pactele particulare de siguranta cu Polonia
si Statele alcatuitoare ale Micei Intel egeri si ceeace, nemartu-
risit, se urmariea prin:initiativa dela Roma.
Un memoriu francez si un altul belgian dupa aceste ac-
tiuni desfasurate au dus la o revizuire fundamentala a proec-
tului initial de pact in patru.
Un al douilea comunicat al Micei Intelegeri della 30 Mai
constatand, din nou. caracterul contrar principiilor de dreptul
gintilor, cum si drepturilor apartinand in mod egal tuturor ce-

www.dacoromanica.ro
 272

lorlalte natiuni in afara de cei patru", pe temeiul pactului S. N.,

sa declara de acord cu memoriul francez cà pactul celor patru
nu poate privi decat chestiuni privitoare numai la interesele
semnatarilor respectivi. De revizuire nu pufea fi vorba, in gará
de prevederile art. 19 din pactul S. N., a cärui aplicare cere
unanimitatea, intrucat asemenea chestiuni atarna in mod exclu-
siv de factorii constitutionali respectivi prevazuti prin Consti-
tutia fiecarui Stat si nu de presiuni din afara.
Textul initial a trebuit sa sufere diferite modificari pana
la redactarea definitiva a textului care s'a semnat la 7 Iunie
1933, la Roma, de reprezentantii celor patru mari puteri, in
mijlocul unei solemnitäti deosebite.
In acest text, articolul prim nu mai vorbeste decat de o
political de colaborare folositoare in toate puterile in sanul S.
N. pentru pästrarea pácii, fära ton autoritar de impunere la
adresa tertiilor i incepe prin obligatia semnatarilor de a se
sfätui numai in privinta gchestiunilor lor proprii». Articolul ur-
mator (2), cel mai boclucas, a devenit de nerecunoscut pentru
cá pomeneste, deodatä, art. 10, 16 si 19 din pactul S. N. si
contractantii se obligä sà discute intre ei «sub rezerva hota-
tarilor ce nu pot fi luate decat de organele reglementare ale
Societätii Natiunilor» once propuneri privitoare la gmetodele
procedurile potrivite ca sa asigure aplicarea acestor articole»
(toate trei §i nu exclusiv 19, care se ocupa numai de revizuire).
Se mentine recunoasterea principiala a egalitatii drepturilor in
materia inarmärilor pentru Germania, putere semnatara a pac-
tului, dar farà sa se mai spuna ceva i despre celelalte State
dezarmate prin tratatele de pace. In sfarsit, din textul final, a
disparut vechiul art. 4 privitor la problema coloniilor.
In aceiasi zi and se semna, la Roma, pactul celor patru,
in textul astfel revizuit, guvernul republicei franceze, printr'o
nota indentica semnata de d. Paul Boncour, ministrul afaceri-
lor streine, adresata fiecaruia dintre guvernele Statelor alca-
tuitoare ale Micei Intelegeri (Cehoslovacia Romania i Iugo-
slavia) le aducea la cunostinta faptul, conform angajamentelor
din pactele anterioare ale Frantei cu aceste State, impreunä
cu interpretarea franceza constatand intelesul textului cel nou,
stäruia asupra prevederii art. 19 din pactul S. N. declarand
cel nu va primi nici o propunere care ar urmari sa schimbe
conditiile in care, potrivit prevederilor generale din pactul S.
www.dacoromanica.ro
 273

N., Adunarea poate invita valabil pe membrii Societatii la o

noua examinare a tratatelor de pace devenite inaplicabile- , Una-
nimitatea membrilor prezenti inclusiv vocea partilor, actual-
mente necesari la aplicarea principiilor generale ale pactului,
va trebui, deci, sä continue a fi neaparat necesara pentru ca
Adunarea sa poata emite votul despre care este vorba".
Pactul celor patru, privit cu simpatie si speranta in Bul-
garia, dar mai ales in Ungaria, cum au dovedit-o declaratiile
repetate ale ministrului de afaceri streine, d. de Kanya, si vi-
zita acestuia la Roma, impreuna cu primul ministru Gömbös,
nu mai constituia, la data semnaturi lui, primejdia dela inceput.
Fusese golit de continutul primejdios i aproape explosiv pen-
tru pacea europeana. Evenimentele ulterioare, dintre care in spe-
cial retragerea Germaniei din S. N. in Octombrie, s'au insarcinat
sá reduca la neant ceea ce pornise cu atata abilitate dela Roma.
Pactul de neagresiune Bra sa urmarim o ordine cronologica
dintre Polonia
Rusia sovieticii sau ne numai la pactele ce pri-
vesc direct Romania, suntem obligati sa
cercetam i cele doua pacte de neagresiune ale Poloniei, alia-
ta noastra, cu vecinii ei, Rusia vovietica si Germania, pentru
ca indirect si chiam direct, siguranta Poloniei poate avea reper-
cusiuni asupra propriei noastre sigurante.
La 25 Iulie 1932 s'a semnat, la Moscova, un pact de ne-
agresiune" intre Polonia si U. R. S. S. pe timp de trei ani
cu o prelungire automata' pe alti doui, daca nici una din. pärti
nu-1 va denunta cu sase luni inainte de termen. In preambul
se constatá ca a.cest pact este o urmare si o complectare a pac-
tului Briand-Kellog cum si a protocolului Litvinoff prin care
partile declarasera, anterior, ca renuntau la rasboi ca instru-
ment de politica nationala.
Un pact similar de neagresiune fusese propus i Romani-
ei, cu sugestii staruitoare din partea Frantei si Poloniei, aliate-
le noastre, in timpul guvernului Vaida, titular la afacerile stre-
ine fiind primul ministru de atunci, dar incercarea n'a reusit
din cauza opunerii categorice a d-lui N. Titulescu, ministrul
tarii la Londra. S'au produs vii polemici de presa, d. Titulescu
s'a declarat public impotriva pactului dorit de guvern si'n spe-
cial de primul ministru i ministrul de afaceri streine, d. Vaida,
spre surprinderea cercurilor politice internationale de ceea ce
18
www.dacoromanica.ro
 274

se petrecea in erarhia noasträ de Stat, apoi a demisionat in semn

de protestare din fruntea legatiei dela Londra. Pactul nu s'a
mai incheiat de Romania, dar Polonia, chiar dupa semnare, a
intarziat ratificarea in speranta cä ne vom hotari si noi spre
a ne gasi inteo situatie identical fata de U. R. S. S. De altmin-
teri, presa sovietica a comentat refuzill Romaniei spunand
ca Polonia si-a inteles interesul de a consolida relatiile .sale
pasnice cu Rusia sovietica pentru cä, dacal ar fi urmat gestul
roman, s'ar fi pus in situatia nu de aliata, ci de anexa a Ro-
maniei".
In cele 7 articole cu un preambul introductiv i doua pro-
tocoale suplimetare. pactul polono-sovietic cuprinde de trei ori,
prevederi menite sà pästreze neatinsa leatura anterioa-
ra de siguranta reciproca existenta intre Polonia si Roma-
nia. Astfel, in preambul, partile recunosc cà nici una
din conventiile lor anterioare nu se opune la desvoltarea ra-
porturilor lor de pace si nu sunt contrarii pactului de neagre-
siune. In art. 2 se prevede dreptul de denuntare a pactului fara
preavis pentru fiecare din pärti daca cealaltà ar porni o ac-
tiune ofensiva impotriva unei terte pulen. In art. 4 se spune ca
obligatia luatá de cosemnatari prin articolul precedent, 3 (de a
nu participa la nici o intelegere Cu scop agrtsiv, care ar fi ca-
tegoric dusmänoasä celeilalte parti contractante) nu limiteaza
drepturile i obligatiile internationale rezultand din conventiile
incheiate de fiecare dintre parti, mai inainte, daca aceste con-
venta nu cuprind elemente de agresiune.
Intre ele, partile constata, prin preambul, ca tratatul de
pace dela Riga (1921) continua sa fie tetnelia reporturilor re-
ciproce si a angajamentelor. osebit de precedenta constatare
din preambul amintital mai 'nainte. Prin art. 1 repetand renun-
tarea la räzboi din actele anterior incheiate, se obliga sa se
abtina dela ()rice actiune agresiva atat pe planul integritätii
teritoriale cat si pe planul politic sau impotriva independentei
lor chiar in cazul cand s'ar produce operatiuui de rasboi fara
declaratie formala". Cu alte cuvinte, se intezice i ajutorul di-
rect sau indirect unei terte puteri care ar ataca pe una dintre
partile contractante, adica se exclude si agresiunea indirect? Se
prevede intre parti o conventie speciala de conciliatiune care
va face parte integranta din pact si se va ratifica in acelas
timp (art. 5).

www.dacoromanica.ro
 275

Cele doua protocoale suplimentare cuprind : intaiul, con-

statarea Ca' rezilierea eventuala a pactului nu poate fi socotita
ca o deslegare de obligatiile decurgand din pactul Briand-Keilogg
pentru part'. ; al doilea, constatarea, in legatura cu proectul
conventiei de conciliatiune, ea' nu sunt intre partile contractante
neintelegeri de mare temei.
Inainte ca primul termen de trei ani al pactului sa fi a-
juns la expirare, anume la 5 Mai 1934, cele cloud parti, dupa
tratative prealabile, au semnat, la Moscova, un nou protocol
pentru prelungirea pactului initial de neagresiune pang la 31
Decembrie 1945, adica pe hied zece ani peste durata dela in..
-ceput. Faptul se explicä din punct de vedere politic prin in-
cred erea in rästimp a unui pact de neagresiune in tre Polonia si
-.Germania, cum vom vedea indata. Protocolul cuprinde o clauza
-de prelungirea automatica din doui in doui, ani dupä data de
1945, prin tacita reconductie, daca nici una din parti nu-1 denuntâ
-eusase luni inainte de expirarea termenului. Dar ceea ce
este mai interesant, cuprinde si un protocol final privitor la
tratatul lor de pace dela Riga, prin care se constatä" ca partile
nu sunt legate de nici un am.5,ajament sau declaratie ce ar fi
In contrazicere ea prevederile tratatului de pace si'n special cu
-acelea continute in art. 3. E vorba de chestia teritoriului Vilna,
cedat de U. R. S. S. prin tratatele de pace dela Kowno
Riga (1920-1g21 dar care a fost, ulterior, pricina de difictil-
täti diplomatice de natura teritorialä, intre Polonia si Lituania.
Protocolul final cuprinde declaratia guvernului sovietic ca nota
comisarului poporului Cicerin din 28 Septembrie 1926 adresata
guvernului lituan nu va fi interpr6tata ca având drept scop
amestecul guvernului U. R. S. S. in regularea chestiunilor teri-
toriale dintre Polonia si Lituania. Deci, guvernul sovietic a fost
pus in situatia sà renunte la o incercare anterioara de ames-
tec in chestiunile polono-lituane cu scop de a trage profit po-
litic din asa zisa afacere Vilna. Prin tratatul dela Kowno (Ka-
unas) din 12 Aprilie 1920 cu Lituania. guvernul U. R. S. S.
recunoscuse drepturile asupra orasului si a regiunei Vilna,
care a devenit, apoi, marul discordiei intre Polonia si Lituania.
l'actul de neagresiune and am inceput sà examinam proble,
dintre Polonia si
Germania ma sigurantei Statelor dupa pacea enera-
ne-am ocupat de primejdiile din afara,
ce ameninta pe fiecare dintre beneficiarii tratatelor acestei paci.
www.dacoromanica.ro
 276

am constatat pozitia grea a Poloniei intre doui vecini puternici

dumäno§i : Rusia sovieticA §i Germania.
Poliiica acordurilor. dela Locarno limitand garantía internafi-
onala suplimentara tanglo-italiang) pentru respectul tratatului dela
Versailles numai la frontierele occidentale, printr'o adevarata no-
vajie, cu participarea Grrmaniei, de data aceasta voluntarä,
creiat o situatie ingnjitoare pentru celelalte frontiere germane din-
acelas tratat de pace. S'a rupt oarecum solidaritatea frontului
interaliat in fata eventualelor pretentii sau incercäri germane-
de a pune in discutie granitele stabilite la Versailles prin acest
sistem de acorduri bi-laterale regionale, care au un caracter
particularist si limitat, chiar când primesc o garantie din partea
unor terte puteri.
Cresterea curentului nattonal-socialist german i venirea
la putere a unui regim de exaltare nationalistä, in cap cu d.
Hitler, care trezea sperante de fästurnarea mai bruscä i a
pärtilor incä neatinse din tratatul de Versaillzs, dädu in anii
din urmä, 1932-1933, motive mai puternice de ingrijorare in
Polonia. Dar noul regim instalat la inceputul anului 1933 fiind
intampinat cu dumänie, in opinia streinffitii, pang la o ade-
varata izolare a Germaniei in politica internationalä, Polonia
a folosit imprejurärile acestea i momentele psihologice ale gu-
vernantilor nationali§ti germani pentru a semna la Berlin, la
data de 26 Ianuarie 1934, un adevärat pact de neagresiune re-
ciprocä, sub forma unei declaratii in comun. Desigur, §i Ger-
mania cea nouR, hitleristä, a avut interesul sà inchee un ase-
mena pact pentru a da in ochii lumei dovezi de intenlii pasnice-
toemai vecinului cu care diLicultatile de tot felul fuseserg, [Yana
atunci, mai mari, i pentru a rupe intru chtva incercuirea po-
liticci externa a Reich-ului.
Pactul constä dinteo simpla declaratie de neagresiune,
prin care pärtile socotind ea a venit momentul sä inceapa o-
faze/ nouei in relatiile lor politice, prin comunicari directe intre-
cele cloud guverne, se declard hotäräte intemeieze rapor-
turile reciproce pe principiile pactului Briand-Kellogg precizän-
du-i aplicarea. Mai departe. declaratia constatä cä legaturile in-
ternationale, incheiate mai inainte de peirti cu alte State, nu
stingheresc desvoltarea posnica a relatillor, polono-germane si nu
sunt in contrazicere cu prevederile acestei Deci, se a-
sigurä, astfel, prin rezerva aceasta, respectul tuturor tratatelor

www.dacoromanica.ro
 277

sau pactelor anterioare incheiate de Polonia (cu Franta, Ro-

mania, Rusia sovietica, etc.) sau de U. R. S. S. (d. p. tratatul
,dela Rappallo $i Berlin cu Germania). Declaratia face menti-
une expresa ea' nu atinge chestiunile care, conform dreptului
gintilor, apartin exclusiv afacerilor launtrice ale fiecaruia dintre
semnatari. Partile, insä, se declara gata sa se inteleaga in toate
problemele ce privesc raporturile lor mutuale i 'n cazuri liti-
gioase sA recurga la proceduri papice de lichidare, legcindu-se
.ca sei nu recurai la forte', dentru deslegeirea unor asemenea ca-
zuri in nici o imprejurare. Declaratia se inchee cu credinta sem-
natarilor ca in acest chip relatiile lor se vor desfawra cu fo-
los, in viitor. lar prin pastrarea bunelor Jor raporturi de veci-
natate se va resimti in bine i pacea celorlalte tad europene.
,Declaratia a fost semnata pe un termen de zece ani i se
va prelungi, automat. daca nu va fi denuntatä de nici o parte,
.cusase luni inainte de expirare. Dupa trecerea primului ter-
men de zece ani, clauza de denuntare da putinta fiecarei parti
sa denunte declaratia din 1934 oricand ar don, dar numai sub
-conditia aceluia$ preavis de ease luni.
Pactul dela Un moment ne vom indeparta $i de or-
Rio-de-Janeiro dinea cronologica $i de ordinea pactelor,
(saavedra Lamas).
care intereseaza direct sau indirect tara
noastra, pentru a vedea foarte pe scurt, pentru valoarea lui
documentara, un pact de neagresiune i conciliatiune, incheiat
la 10 Octombrie 1933, la Rio-de-Janeiro, prin urmare in re-
giuni foarte departate de Europa centralrasäriteanä. Initiativa
-acestui pact se datore$te d-lui Saavedra Lamas, ministrul de
afaceri streine al republicei Argentina, care s'a in$pirat {Ara in-
doiala din principiile pactului Briand-Kellogg. dar $i din nece-
sitätile politice regionale ale Americei de Sud. Inteadevar, vom
aminti in treacat cal in partea sudica a lumei noi exista o grava
problema de siguranta juridicä si de stabilitate politica, dato-
rita divergentelor de tot felul, capabile sa duca la conflicte san-
geroase, dintre cele trei mari republici sud-americane : Argen-
tina, Brazilia $.1 Chile. Sub initialele calor trei State A. B. C.
se intelege, in pplitica internationala, o mare problema de ac-
tualitate, dar mai ales de viitor, fiindca, prin bogatiile imense,
din teritoriile nesfar$ite $i inca nu destul de populate ale lor,
cele trei tari sunt menite sa joace un rol covar$itor in desvol-
tarea, civilizatia i puterea lumei.
www.dacoromanica.ro
 278

Pactul Saavedra Lamas, dupä numele initiatorului, pare

menit sd garanteze pacea in acele regiuni ale pämantului $i sä.
contribue tot ()data, prin cuprinsul orevederilor lui, la inspiratia_
unor dispozitii interesante in diferitele pacte ce se intind de-
asupra vechiului continent (Europa) spre a-i asigura pacea.
Preambulul pactului se refera, fire$te, la sfortkile pasnice
generale din actualitatea imediatà $i condamnä räsboaele de a-
gresiune, precum $i dobändirea de teritorii cucerite prin fort&
armelor.
Primul articol cuprinde o declaratie solemnä de condam-
nare a räsboiu. lui de agresiune in relatiile d'intre pdrtile sem-
natare, cdt si fatä de alte State, deci repetä principiul pactului
Briand-Kellog, adOugand cà once neintelegeri sau conflicte ivite
nu vor trebui sal fie lichidate decat prin mijloacele pa$nice con-
sacrate de dreptul international.
Partea interesantd $i speciald a acestui pact sud-american
este cuprinsd in art. 2 care prevede in mod formal sanctiunea
de nerecunoastere a oriceirei schimbeiri de granite ,,dad. nu va fi
obtinutä prin mijloace pa$nice", precum $i nerecunorsterea va-
labilirestii juridice a ocupatiei sau dobetndirii de teritorii care ar
fi sdvAr$itäl prin forta armelor". cum, recursul la forta in con-
flictele internationale iliseamnä, in chip obisnuit, putinta de a-ti
face singur dreptate $i, mai ales, putinta raptului teritorial prin
arme caci intre popoare, ca $i intre indivizi, du$mAnia $i cearta
dela bunuri, in special pentru stOpOnirea pamanturilor, este re-
gula din vremuri foarte depktate, desigur ca obligatia de ne-
recunoa$tere a dobandirilor de teritorii, prin fort& poate con-
stitui un mijloc preVentiv destul de folositor pentru cauza pkii.
In schimb, insà, pactul Saavedra Lamas inlätura formal
cealaltä sanctiune la care se andesc in mod obi$nuit Latinii
batrOnului continent : ajutorul colectiv, chiar cu armele, dia
partea cosemnatarilor unui asemenea pact, impotriva agresoru-
lui $i pentru ajutorarea victimei. InteadeVOr, articolul urmä-
lor (3) prevede ipoteza abaterii vre-unuia dintre semnatari dela
clauzele convenite $i stabile$te obligatia colectivd de a intre-
buinta toate mijloacele" pentru pdstrarea pdcii. Printre aceste
mijloace se precizeaza enumerativ cele politice, iuridice sau eco-
nomice ingkluite de dreptul international, cum $i influenta opi-
niei publice, dar fesrei a recurge, in nie i un ca3, fie la interventicr
diplomaticii, fie la cea armatei". Se rezervä, insa, atitudinea ce.
www.dacoromanica.ro
 279

le-ar putea fi impusid Statelor semnatare, in asemenea ipotezä,

pe temeiul altor tratate colective, semnate de ele.
Printr'o serie bogatä de articole urmatoare (4-15) pactul
organizeazä foarte amänuntit procedura de impäciuire a con-
flictelor ivite intre Statele semnatare.
Pactul dela Rio-de-Janeiro are un caracter de universali-
tate, fiind deschis adeziunii tuturor Statelor, $i de permanenfri,
de oarece a fost incheiat pe un termen nelimitat, partilor sem-
natare sau aderente fiindu-le rezervatä putinta de denun tare
prin preavis de un an, dupä cafe inceteaza obligatiile Statului de-
nuntiltor.
Pe länga numeroase State americane care au semnat din
primul moment noul pact de neagresiune (Argentina, Brazilia,
Chile, Mexico, Paraguay, Uruguay), unele au aderat ulterior,
precum este cazul Italiei, la data de 14 Martie 1934. Desigur,
adeziunile din noul continent, ca $i din cele vechi, vor conti-
nua $i vor spori, cu timpul dat fiind spiritul vremilor actuale,
foarte favorabile pactelor de neagresiune $i de condamnare a
fortei in raporturile vi4ii internationale,..
Definitia agrsiunii Cum stim, tratatele de pace intre alte
prim connvenliile
dela Londra clauze impuse invinsilor cuprind si un text
uniform prin care ace$tia se recunosc vi-
novati pentru desläntuirea räzboiului la 1914, pentru inceperea
lui, adied de agresiune", i mai $tim ed, pe temeiul acestei
actiuni initiale, s'a stabilit indatorirea de reparatiuni potrivit
principiului de räspundere civilà. Repararea daunelor pricinuite
victimelor agresiunii, cu atät mai mult temei eä era vorba nu-
mai de daunele princinuVe persoanelor si bunurilor private din
tärile aliate, reparatiune datoratà i ca o sanctiune a prevederi-
lor conventiei dela Haga privitoare la legile rasboiului terestru
semnatä $i de fostii inamici inainte de 1914, care impuneau
respectul acelor persoane si bunuri,
Pactui Societätii Natiunilor, prin prevederile de sigurantá
internationalä privitoare la respectul integritätii teritoriale si a
indepedentii politice a membrilor, precum i prin procedurile
de aplanare pasnicd a conflictelor dintre State, a urmgrit
preying si sà inlidture pe viitor agresiunea. Fär5 s'o defineascä
paçtul a stabilit sanctiuni impotriva agresorului. care va fi Statul
net espectuos al procedurilor pasnice pentru lichidarea conflicte-

www.dacoromanica.ro
 280

lor si care, inainte de indeplinirea lor, ar porni rasbolul. Pu-

tem deci spune, pe temeiul prevederilor din pactul S. N., ea'
declaratia de räsboi inainte de epuizarea procedurilor pasnice
pentru lichidarea conflictelor, inseamnä agresiune, fara ca fa's-
boiul sä fie categoric si cu totul interzis, precum am väzut.
Incerarile fäcute dupà pacea generalà pentru a spori si-
guranta Statelor si a stärpi räsboiul din viata lumei, s'au lovit
neintrerupt, de greutatea stabilirii elementelor agresiunii i a
determinärii agresorului. Astfel, tratatul de asistenta mutuald
din 1923 rasa pe seama Consiliului S. N. sa aprecieze, cu una-
nimitate, cine este victima in cazul unui conflict armat care ar
isbucni pi-in urmare, sa determine implicit cine este agresora
i,
Dar greutatea de a realiza unanimitatea in Consiliu pe deoparte,
lar pe de alta, caracterul politic al Consiliului însui, vAdeau
greutätile problemei, cAt i primejdiile eventuale decurgänd
dintr'o apreciere alverana a organului executiv- al S. N.
Protocolul de arbitraj obligator din 1924 impun'and in toate
cazurile recursul neaparat la procedura de aplanare arbitralä
a unui conflict, fireste cá Statul care s'ar fi sustras dela jude-
cata arbitralä sau care, dupà pronuntarea sentintei arbitrale,
nu s'ar ti supus ei, era agresor, Sugestia americanäi din 1924
chiar tindea la definitia in acest sens : e agresor cine refuzä ar-
bitrajul sau once altà procedurä pasnicä pentru lichidarea unui
conflict.
Pactele care au urmat culminänd prin ce! dela Paris
(Briand-Kellogg) au mers pad la condamnarea definitive,' a ras-
boiului ca o crime: internationalaafara de cel facut In legitima
apararei prin urmare cine incepe razboiul este, in toate ca-
zurile, un agresor, indiferent de motivele determinante.
Pe de altä parte, moda pactelor de neagresiune inaugurata
dupà pacea generalä, si care-si aflà oarecum inspiratia in sugestia
d-lui Lloyd George din conferinta dela Genova (1922), era si ea
menità sà ne apropie de aceastä grea determinare a agresoru-
lui. La intrebarea : cine este agresor 7räspunsul : acela care
refuzei o ()feria fatisa i categorica de neagresiune, mi-se pare
foarte legitimat. Este, cel putin, un agresor moral, un Stat cu
gändari nu tocmai pasnice, cu intentii turburatoare pentru or-
dinea internationala, Statul care refuza sä se oblige printr'un
pact reciproc de neagresiune.
In sfärsit, prevederile din tratatul de Versailles despre
www.dacoromanica.ro
 281

zonele demilitarizate de pe Rhin, ne pun de asemeni, intr'un

cas bine precizat de agresiune : acela al- Statului care ar viola
prevederile din tratat privitoare la regimur acelor zone, Notärn
ea, 'Ana astazi, Germania n'a indraznit sà incalece zonele de-
militarizate de pe Rhin, prevazute prin pacea dela Versailles
si reconfirmate prin pactul rhenan, iu garantia Angliei si a
Italiei, In treacat, amintim cal pe temeiul aliantei noastre din
1916, care ne acorda Banatul intreg, Romania se obliga sa nu
ridice fortificatii in fata orasului Belgrad, pe o zonal a carei
largime urma sa se stabileasca mai tarziu, adica se instituia
o zonal demilitarizata pe viitorul teritoriu roman din fata ca-
pitarei vecinilor sarbi.
Prin urmare, determinarea elementelor constitutive ale ac-
iului de agresiune i stabilirea in fapt si in drept a agresorului,
pentru a sti cui trebuesc aplicate sanctiunile necesare, a ramas
mereu, o chestiune inch' nelamurita definitiv si ¡AMA de sur-
prize pentru cauza cea mare a päcii. E asa de greu sal spui, cu
precizie, cine este agresorul chiar intr'un simplu conflict con-
ton dent dintre doui indivizi, pentru cà elementul cronologic :
cine a dat prima lovitura poate fi legat de provocatiuni morale
care justified riposta de adevaratä legitima aparare.
In lucrärile conferintei generale asa zisa pentru dezarmare
incepnte dela 2 Februarie 1932 si care dureaza si vor mai dura
cine stie cata vreme inca, si mai ales. cu un rezultat foarte
problematicproblema agresiunii a trezit de timpuriu interes.
Rusia sovietica, participantä la aceste lucrgri, a venit, la
inceputul anului 1933, cu o propunere pentru definitia agre-
sorului. lar Belgia cu alta, privitoare la constatarea agresiunii.
Comisia politica a con ferintei pentru dezarmare a instituit a-
tunci un comitet special, sub presedentia d-lui N. Politis, fost
profesor la Fac. Juridical din Paris, stralucita personalitate greacä,
fost ministru al Greciei la Paris, etc. si care urma sal studieze
propunerile si once alte ulterioare sugestii, pentru a se ajunge
la propuneri practice si folositoare
Din primul moment cand a venit la conferinta dezarmarii,
Rusia sovietica a inteles sa adopte atitudini rasunatoare, Cu scop
de propaganda internationalä, fortand nota prin propuneri in-
draznete de care stia, dinainte, ca nu se putea tine seamä. Pe
urma, dificultätile interne ale regimuluí ì mat sigur Inc& pri-
mejdiile externe din Extremul Orient, cu atitudinea ameninteitoare

www.dacoromanica.ro
 282

a Japoniei, au determinat pe conducAtorii dela Moscova sä

jungd la propunerea pentru definitia agresorului. Dei lucrarile
conferintei pentru dezarmare nu s'au isprävit, totusi, din cerce
tärile comitetului special prezidat de d. Politis, a esit un raport
final core a servit ca baza de inspira fie celor cloud' convenlii dela
Londra din 3 fi 4 fulie 1933 pentru definitia agresiunii.
Ambele conventii au un continut identic, dar sfera lor de
aplicare sau, mai bine spus, tinta urmaritä prin fiecare con-
ventie de Care Statul initiator, este deosebitä. Cea d'intai a fost
incheiata intre Rusia sovietica deoparte, iar de alta vecinii ei
si anurne : Afganistan Estonfa, Letonia, Persia, Polonia, Ro-
mania si Turcia. Lituania a preferat sä inchee, douà zile mai
tarziu, la 5 Iulie, tot la Londra, o conventie particular-A
in doui cu U. R. S. S., avand acelas continut si cuprinzand
pe deasupra, in preambul, o amintire despre cel d'intai pact
de neagresiune incheiat intre ambele täri, la 1926. Japonia
lipseste dintre semnatarii acestei conventii colective pentru
finirea agresiunii, dei, pentru Rusia sovieticä, acest Stat ar fi
fost participantul cel mai interesant.
Dar cum sperantele sunt ingäduite Statelor ca i indivi-
zilor, U. R. S. S. a mai semnat in ziva urmAtoare, tot la Lon-
dra, o a doua con ventie pentru definirea agresiunii, avand a-
celas continut, dar cu näzuinte de universalitate si care n'a
primit, deocamdatä, decal semnätura Rusiei sovietice, a Micei
Intelegeri ca un organism de sine stätator i a Turciei. Aceastä
a doua conventie, cu ambitii de universalitate, cuprinde in art. 4
prevederea c5 este deschisa adeziunii tuturor natiunilor si ea a-
ceste adeziuni urmeazä sä fie comunicate guvernului sovietic
sau celui turcesc.
Textul conventiilor dela Londra, incheiate pe temeiul ra-
portului Politis, a adoptat o definitie a agresiunei prin formula
enumerativa de fapte materiale, in locul formulei descriptive.
Textul identic al celor cloud conventiii dela Londra incepe prin-
tr'un preambul in care pärtile, constatand dorinta de a intdri
pacea existentä intre ele si
considerand cà pactul Kellogg opreste once agresiune ;
Socotind necesar, in interesul sigurantei generale, sà se
defineasca in chipul cel mai precis cu putintä agresiunea, spre
a preveni once pretext pentru indreptatirea ei.
Constatand cà toate Statele au, in mod egal, dreptul la
www.dacoromanica.ro
 283

independentä, la sigurantd, la apärarea teritoriilor si la libera

desvoltare a institutiilor lor ;
Insufletite de dorinta de a asigura, in interesul päcii ge-
nerale, tuturor popoarelor, inviolabilitatea teritoriului tärii lor ;
Socotind folositor, in interesul päcii generale, sä.
in vigoare reguli precise definind agresiunea intre ele, cu spe-
ranta ca acestea sä devind universale", au convenit la regulele
ce urmeazä in cele 5 articole ale conventiei.
Primul articol spune, in mod explicit, ea par-tile semnatare
au convenit sd adopte, in raporturile Jor mutuale, definitia a-
gresiunii asa cum a fost explicatä in raportul cotnitetului
pentru chestiunile de sigurantä la data de 24 Mai 1933 (rapor-
tul Politis), la conferinta pentru reducerea i limitarea inarmd-
rilor, raport facut in urma propunerii delegatiei sovietice".
In art. 2 se cuprinde definitia prin formula enumerativer
limitatel, inset- la cinci fapte materiale, fiecare dintre ele consti-
.

tuind, singur sau in consecintd cu altele, agresiunea interzisä

prin pactele ce s'au incheiat, mereu, in anii din urma si inter-
zisd, bine inteles chiar prin conventiile dela Londra, care au de
scop sa indeplineascei un gol din acele pacte pentru garantarea
Definitia agresiunii este independentei de sancliuni. dei ches-
tiunile¡ sunt intim legate Mire ele si interdependente, fiinded san-
ctiunile trebuesc aplicate numai contra agresorului bine deter-
minat. Precizia i severitatea, adoptate in definitia agresiunii, nu
duc neapeirarat la automatismul sanctiunii, ci rAmâne numai sä
se organiyeze sanctiunea, tot asa de precisá si de impresionan-
td, peritru eventualii agresori, ca pacea sä fie garantatd.
Sub rezerva acordurilor in vigoare intre pdrtile ce sunt
conflict", va fi proclamat agresor Statul care, cel d'intAi, va fi
sdvdrsit vre-una din actiunile urmdtoarele spune art. 2. Pre-
vedere necesard spre a sal va respectul conventiilor sau acordu-
rilor anterioare din care, eventual, fac parte semnatarii con-
ventiilor dela Londra si care au, tocmai, de scop, sd previnà.
rdsboiul, garantänd pacea.. Exemplul principal de asemenea a-
corduri anterioare II constitue pactul S. N., care stabileste a-
numite mäsuri de constrangere (sanctiuni), mdsuri ce se impun
tuturor membrilor ca obligatiuni de colaborare la opera generalei
a institutiei pentru garantarea pàcii. Dacd un Stat membru al
S N., ar lija, in conformitate cu hotdrärile de sanctiuni ale
Consiliului, anumite mdsuri contra altui Stat, aceste mäsuri n'ar

www.dacoromanica.ro
 284

constituí acte de agresiune chiar dacei, prin formula enumerativei

dela Londra, ar mira in definifia convenitei.
Cu aceastá rezerva indreptatita i Unclad seamei de ordinea
cronologicei a faptelor. este recunoscut agresor Statul care :
1. Face o declargie de risboi altui Stat, In lucrarile
comitetului special s'a pus intrebarea daca simpla declaratie de
rasboi trebuia sa fie pastrata ca un criteriu pentru determina-
rea agresiunii de vreme ce faptele însäi constituind esenta a-
gresiunei erau enumerate toate, Tinand seama, insa de preve-
derile pactului S. N. si ale altor pacte urmatoare, in special
cel de la Paris, care condamnd rasboiul, iar declaratia fiind
preludiul ostilitatilor, trebuind sa se facà inainte de inceperea
actiunii rasboinice, era logic ca si declaratia sa fie considerata
printre actiunile care inlesnesc recunoasterea Statului agresor,
Indoiala de o clipa, daca simpla declaratie de rasboi tre-
buia considerata printre actiunile caracteristice de agresiune, se
explica si mai bine dacd tinem seama de faptul ca dupä pacea
generala i, mai ales, dupa infiintarea Societatii Natiunilor, o-
menirea a asistat, adeseori, mirata í neputincioasa, in fata a
gresiunilor, adevarate acte de rasboi, färà declara fie prealabilei
formaki. Voind sa evite calcarea flagranta a pactului S. N.
si a altor acte internationale pentru garantarea pàcii, Statele
au recurs la acte de rasboi fara declaratie, incercand &A pre-
zinte faptele intr'o lumina deosebita, prin explicatii i interpretari
foarte abile, spre a inlatura eventuala raspundere si a face cu
cu neputintà sanctiunile care, chiar färá asemenea dificultäti de
forma, sunt foarte greu de realizat in fapt
Anii cei d'intai dupa pacea generala, 1920 1922, sunt
plini de asemenea acte rasboinice, de recurs la forta pentru
crearea faptului implinit, fàrá declaratie cavalereasca de fa's-
boi si fära ca Statul, care incuraja in ascuns actiunile, sa-si fi
asumat raspunderea de teama eventualelor sanctiuni. Astfel
am avut ocupatia cu forta a orasului Fiume de catre organiza-
tiile voluntare conduse de poetul d'Annunzio impotriva sforta-
rilor de cealalta parte pentru a determina, pè cale diploma-
ticä, unirea cu Jugoslavia. In conflictul polono-lituanian, ade-
varata actiune rasboinicä opritä prin interventia S. N. cu sta-
bilirea unei linii de demarcatie intre fortele combatante, am
avut lovitura de forth' a generalului polon Zeligowski, care, in
fruntea organizatiilor voluntare, a depasit unja si a ocupat
www.dacoromanica.ro
 285

Vilno, creind un fapt implinit care a fost hotarator pentru de-

cizia definitiva in favoareu Poloniei. $i tot asa a procedat Un-
gurii, in tinutul Burgenland, contra Austriei, provocand fapte
implinite in fata neputintei de rezistentà care au dus, apoi,
printr'un plebiscit, la unirea cu Ungaria.
Atacul bruscat pe Tisa al armatelor guvernului inaghiar
prezidat de Bela Kun n'a fost decat tot o actiune cu acest ca-
racter, pe care am putut-o respinge prin forta, dupa cum ac-
tiunea revolutionara a comunistilor din Basarabia, care a cul-
minat prin rebeliunea dela Tatar-Bunar, a fosC de asemeni, o
incercare deghizata pentru recucerirea provinciei noastre din-
tre Prut si Nistru, pe care am reprimat-o cu severitatea nece-
sara. Dupä ce bandele armate incercasera, de atatea ori, tre-
cerile peste Nistru facand adevarate sondagii despre adanci-
mea liniilor de rezistenta militará si puterea lor de riposta,ac-
tiunea dele Tatar-Bunar a fost o miscare de invaluire si de
surpriza printr'o regiune mai putin supraveghiatä si mai de-
partatä de unía propriu zisa a granitei Nistrului, cu scop de a
turbura ordinea launtrica si a usura lovitura de forta frontala
pentru crearea faptului implinit, in Basarabia, contra noastra.
In sfarsit, acum in urma, am avut actiunea räsboinica far&
declaratie formala a Japoniei in Manciuria.
2. Fata cu actiunile rasboinice farä declaratie formal'a, a
fost foarte firesc ca, In textul conventiilor dela Londra, sa se
precizeze, la punctul al douilea, cá este agresor Statul care sa-
varseste invaziunea cu forte armate, chiar fàrä declaratie
de rasboi, in teritoriul unui alt Stat".
NAvalirea cu forta, intr'un teritoriu strein, constitue un
act de agresiune prin insAsi esenta lui, s'ar putea spune
este chiar caracteristica agresiunii aceastä atingere a inviolabi-
MAW teritoriale a unui Stat, dupä cum e agresiune once a-
tingere materiala sou morala adusä unei persoane fizice,
Aci se iveste, insd, o dificultate in legatura cu notiunea
juridicd a teritoriului unui Stat strein : ce este un teritoriu ? Si
cand se poate recunoaste ca el apartine until Stat si, deci, nu
poate fi invadat cu forte armate de alt Stat ?
Conventiile dela Londra n'au dat nici o precizie asupra
acestui punct, ceea ce constitue slabiciunea lor in vremurile
de astäzi cand curentele de comunism anarhic, in viata na-
tionalä i internationalä, pun in discutie legitimitatea dreptului

www.dacoromanica.ro
 286

de proprietate privatä i contestä, fara prea multa jena legitimi-

tatea drepturilor de suveranitate.nationalà in teritorii care, etnic
istoric, apartin altora. Totusi, in raportul Politis, care este
temeiul conventiilor dela Londra, in punctul privitor la navà-
Brea teritoriului altui Stat prin forte armate, se precizeazà,
astfel, intelesul cuvantului teritoriu : Prin teritoriu trebue sa
intelegem, aici, teritoriul in care un Stat isi exercita autoritatea
de fapt".
Atacarea, cu fortele sale terestre, navale sau aeriene
chiar färi declaratie de ràsboi, a teritoriului, a vaselor
sau a aeronovelor unui alt Stat constitue din partea unui
Stat o actiune caracteristica de agresiune.
Ipoteza acestei actiuni este -distinctà de cealalta fiidca nu
mai este vorba de pätrunderea unor forte armate in teritoriul
strein, dar acest teritoriu poate fi, totusi, bombardat dela dis-
tanta, prin artileria terestrà de tragere sau cu vasele de razboi
ori cu avioanele de bombardament. Chiar fara 86 fie vorba de
un teritoriu propriu zis, atacarea vaselor sau a aeronoavelor
unui Stat strein, indiferent daca sunt comerciale sau de rdsboi
ori daca apartin Statului sau unor simpli particulari, atacarea
aceasta constitue, de asemeni, o agresiune.
Cazul conflictului italo-grec pe urma asasinarii gen. italian
Tellini, in calitate de presedinte al comisiunii internationale
pentru delimitarea granitei greco-albanezä, pe teritoriul grecesc
s'a caracterizat tocmai prin bombardamentul flotei italiene
la Corfu ; fara vre-o declaratie de rgsboi. Faptul, ajuns la or-
ganele S. N., urma sà fie caracterizat ca un act de agresiune
contrar pactului i sa justifice sanctiuni, dar Consiliul, cu toed
consultarea prealabilà a unui comitet de juristi, pentru calificarea
faptului in cadrul prevederilor din pact, s'a incurcat in con cluzii
pentru ea* nu a avut curajul, de oarece ii lipseau mijloacele, sil a-
plice sanciiuni contra unei marl puteri, ca Italia, pontru faptul
ca recursese direct la forki, facandu-si singurd dreptate, in ra-
porturile Cu o mica' putere, incapabila sá riposteze.
Blocusul naval al coastelor sau porturilor until alt
Stat cu fortele lui navale de catre un Stat, constitue de asemeni
din partea acestuia, un act caracteristic de agresiune.
Actul acesta de folosinta directa a fortei impotriva altuia
mai slab, e contrar ordinei juridice internationale actuale, cu
organe constituite pentru lichidarea conflictelor, iar ingkluinta
www.dacoromanica.ro
 287

lui, mai departe, poate primejdui in mod permanent pacea

Numai slabiciunea unui Stat, impotriva cäruia s'a stabilit blo-
cusul naval si-i in neputinta sa raspuncla cu torta la fort.5. poate
inlätura rasboiul i turburarea släbiciune care, tot asa
de bine, ar putea sili un Stat sä sufere invaziunea militara
altuia, interzisä prin prevederile conventiilor dela punctul 2.
Deci, blocusul naval constitue un act de agresiune tot asa
de vadita ca invaziunea.
5. In sfarsit ultimub fapt caracteristic este sprijinul dat
bandelor inarmate care, de pe terítorful unuí Stat, vor
In terítoriul altui Stat, precum si refuzul unuí Stat de
a lua pe propriul luí terítoríu, la cererea Statului nävälit
toate misurile potrivite ce-i stau in putere pentru a lipsí
acele bande de once ajutor i ocrotire.
Fireste, comitetul a inteles sa stabileasca agresiunea in
raport cu complicitatea Statului pe al carui teritoriu s'au alca-
tuit bandele navalitoare i care s'ar dovedi vinovat de compli-
citate, prin faptul ca n'a luat toate masurile, ce-i stäteau in pu-
tere, spre a lipsi acele bande de sprijin i de ocrotire. O com-
plicitate directcl prin ingäduirea de a se constitui pe teritoriul
propriu, prin ajutorarea lor cu bani si armament, a acelor
bande, deci prin acte pozitive, 5i o complicitate indirecter prin
inactiune, lipsà de vigilentä i reluarea de mäsuri rapide i cu
folos, pentru impiedecarea bandelor de a lucra, pentru star-pi-
rea lor, de indata ce s'ar manijesta, deci o abtinere echivaland
cu actiunea pozitiva i cland loc la raspundere.
E un punct esential, acesta, pentru determinarea agreso-
rului i lesne de inteles prin cazurile amintite de actiuni de
surpriza cu forta, färá declaratie de räsboi i amestec direct al
Statului, cum am väzut in Burgenland, Vilno, Basarabia, Fiu-
me etc. Fära sá mai fie vorba propriu zis de bande, se poate
sá ne gasim in fata unor actiuni de nationalism ferbinte, de
voluntari entuziasti, care intreprind, cu asentimentul popular
general, in afarä de oficialitate, o actiune de expresiune din-
.

cola de granitsele Statului,gesturi nobile de sacrificiu din punct

de vedere strict national, dar foarte primejdioase peatru pacea
siguranta internationalä.
Romania este de aproape interesatä la aceasta prevedere,
in situatia ei geografica pe Nistru si'n Balcani pentru ea a a-
vut de suferit nenumärate atacuri de bande de pe Nistru, cum
www.dacoromanica.ro
 288

$i cele de pe frontiera sud-Dobrogeana. Indata dupa pacea ge-

neralä, bandele constitue pe teritoriul bulgar, navaleau des in
Dobrogea, jefuind si turburand ordinea. Acest fapt a determi-
nat guvernul roman sa trimita Bulgariei o nota cominatorie,
prin care i-se facea cunoscut guvernului vecin ea in cazul cand
se vor mai tolera asemenea bande Romania va da ordin tru-
pelor sa treacd pe teritoriul bulgar ca sa le urmareasca si sa
le;pedepseasca, de vreme ce autoritatile respective se dovedesc
neputincioase de a-si face datoria. Nota a avut un efect bine-
facator redesteptand simtul de raspundere internationala a Sta-
tului la vecini.
Cazurile de terorism international cu asasinatul persoanelor
conducatoare dintr'un Stat, prin actiunea vadita sau tainuita de in-
curajare din partea unui alt Stat, cum a fost cazul asasinatelor
dela Marsilia (a regelui Alexandru al Jugoslaviei si a lui Barthou,
ministrul de afaceri streine francez) au vadit o forma speciala
de incurajare a actiunilor de bande, independent de ndvalirea
peste frontiere, put-land in joc räspunderea Ungariei pentru
campul de internare dela lanka Pusta.
' Conventiile dela Londra, prin art. 3, stabilesc ca nici un
fel de considerafie de ordine politica, militara, economica gau
de alt gen, nu va putea servi drept scuzei sau indreptàfire a ac-
telor de agresiune enumerate prin articolul precedent.
Prin natura lor, aceste conventii nu au fost incheiate p.
un termen limitat deoarece au un caracter general $i perma-
nent. de determinare a agresiunii, care stä interzisa in dreptul
gintilor actual.
Un protocol anexa referitor la art. 2 din conventiile defi-
nind pe agresor, stabileste intelegerea partilor semnatare in sen-
sul cà nici un act de agrésiune nu se va putea justifica, intre-
allele, nici prin vre-una din imprejurarile decurgand : [din situa-
tia interioarä a unui Stat (A) $i anume : structura lui politica,
economica $11 socialä, lipsurile invocate despre administratia luip
turburarile provenind din greve, revolutii, contra-revolutii sau
civile [ au din tinuta lui internationala (B) precum ar
srasboae

fi : violarea sau primejdia de violare a drepturilor ori intere-

selor materiale sau morale ale unui Stat strein ori ale supusi-
lor lui, ruptura relatiilor diplomatice sau economice, masurile
de boicot economic $i financiar, conflictele privitoare la anga-
jamente economice, financiare sau de alt fel cu Statele streine
www.dacoromanica.ro
 289

incidentele de granita neintrand in vre-unul dintre cazurile

de agresiune mentionate euumerativ. Protocolul se inchee prin
constatarea partilor ca textul acestui protocol nu va trebui sa
serveasca vre-odata spre a legitima nesocotirea dreptului ginti-
lor in diferitele imprejurari ce le aminteste.
Dar ca definitirea enumerativci a agresiunii prin faptele
care, luate izolat sau impreunä, constituesc acte de agresiune
interzise de dreptul gintilor actual, nu s'au sfcirsit toate dificul-
Millie de ordin practic pentru determinarea ,5tatului agresor. Con-
ventiile dela Londra n'au putut merge mai departe, pand la
capät, dar raportul Politis s'a ocupat si de aceste dificultati in-
cercand sa stabileascd, in partea doua, constatarea agresiunii
potrivit propunerii delegatiei belgiene la conferinta.
In cas de criza grava pentru pacea generala, e nevoe de
o constatare grabnica i nepartinitoare a faptelor pentru ca or-
ganismele internationale, chemate sà stabileascä raspunderile
fiecdrui Stat, precum si opinia publica internationala, sà aiba
elemente precise de apreciere.
Problema foarte delicata care, ducand la concluzia unor
comisiuni speciale de constatare, fapticti, Meà nici o cadere de
calificare juridicti a faptelor, la fata locului, sa nu creeze ade-
varate instrumente cu caracter inchizitorial i suparätor pentru
State, aceste inalte personalitati de drept international public.
Raportul a ajuns la propunerea unor ascmenea Comisii
de constatare, puse la dispozitiq fiecarui guvern interesat, dar
nu con duse sau mast-mite in dam Statului, care ar recurge la ser-
viciile lor de constatare fapticl Guvernul fiecärui Stat intere-
sat va ramane suveran in aprecierea momentului potrivit spre
a folosi capacitatea de ivestigak a comisiei respective. In pri-
vinta modului de alcatuire, s'a propus ca fiecare guv ern sa' a-
leaga, ()data la 5 ani, o lista de 5 membri dintr'o lista cuprin-
zand 10 nume de persoane, determinata prin aprecierea sau a-
legerea unui organism international. Fiecare guvern va ramane
liber ca propria lui comisie, astfel aleasa, de 5 membri, s'A
poata fi chiar in rastimpul celor cinci ani, bine inteles numai
in imprejurari exceptionale, modificata alcatuirea ei, inainte de
a se servi la nevoe, Dealminteri, cazurile personale de moarte,
boala sau alta' impiedicare pot, intotdeauna, impune modifica-
rea listei cu cele 5 nume, alese de fiecare guvern din 10, pen-
tru comisia respectiva de constatare'
www.dacoromanica.ro 19
 290

Din punctul de vedere al intereselor Romaniei, al nor-

malizärii raporturilor diplomatice cu U. R. S. S. $i al siguran-
tei noastre nationale, in granitele intregite, opera conventiilor
dela Londra este bine venità si insemneazd un progres de
stabilitate chiar dacá initiativa, din care a esit aceastd operä,
n'a fost nici asa de dezinteresatä i genernasd, cum s'ar parea
la prima vedere, si nici plinä de vre-o bung vointd specialä la
adresa tärii noastre.

Intelegerea balcanici. Actul de intelegere prieteneascd semnat

la 9 Februarie 1934, cu o deosebità solem-
nitate, in sala festivä. a Academiei de stiinte din Atena, este,
färà indoiald, un act de valoare- istoricà pentru popoarple din
Sud-Estul european.
Balcanii au fost multd vreme, in trecut, un focar nestins
de dusmgnii atg.tate mai ales si prin intrigele marilor puteri
(in special ale Austro-Ungariei i Rusiei tariste) care urmdreau
fiecare, scopuri egoiste de dominatie si de exploatare ,in aceastd
parte a vechiului continent. Regiune de ingrijorare permanentd
pentru opinia internationalä prin violenta conflictelor si usu-
rinta vdrsdrilor de sange, Balcanii ajunseserd, candva, ca o parte
nu tocmai recomandabild pentru cineva originar chiar de acolo,
ca un loc rdu famat de care lumea cduta sä se lepede. De a-
ceea, nu odatd in vremurile dinainte de 1914, oficialitatea ro-
manä chiar prin gura inteleptului rege Carol I, intemeietorul
Dinastiei noastre, tinea sd se stle cd Romania nu este o tara
balcanicä.". De aceea dupd pacea generald, adesea s'a vorbit
dispretuitor, in Occident, despre opera tratatelor de pace, cà
ar fi balcanizat" Europa centrald.
La pacea balcanicd din 1913 dela Bucuresti, prezidatd de
Romania formula Balcanii ai Balcanilor» pare sd fi primit cea
dintai realizare onorabild si piing de perspective in viitor. Dupd,
räsboiul cel mare, insd, prin prdbusirea Austro-Ungariei si cä-
derea Rusiei tariste, imprejurdrile din peninsula balcanied s'au
schimbat simtitor : au dispdrut cel putin primejdioasele intrigi
ale marilor puteri, care impingeau natiunile balcanice la certuri
si sfasieri neintrerupte, pand la sälbatdcie. Chiar dacä, astdzi,
se mai pot intrevedea unele maini streine in treburile balcanice,
ele nu mai au importanta si succesul de odinioard.
In schimb, dupä pacea generala, motivele de apropiere si
www.dacoromanica.ro
 291

de solidaritate intre Statele din Sud-Estul european au putut

sä se desvolte liber i nestingerit.
Prima forma a acestei solidaritati o gäsim in sistemul Micei
Intelegeri, latura balcanica, prin legatura dintre Iugoslavia si
Romania privind siguranta lor reciproca dinspre Balcani si res-
pectul tratatului de pace dela Nenilly, cu Bulgaria. 0 legaturd
identica s'a incheiat de timpuriu i intre Iugoslavia i Grecia,
altoita pe vechea alianta din 1912 a ambelor State impotriva
Turciei, impreuna cu Bulgaria si Muntenegru, d'intai; pe urma
numai intre ele si cu sprijinul Romaniei, contra Bulgariei, cand
a fost vorba de impartirile teritoriale dela 1913.
Raporturile romano-grecesti, prin atatea amintiri din trecut
ca si prin interesele comune actuale, au fost si ele din ce in
ce mai prietenesti. De aceea, nimic mai firesc decat pactul de
neagresiune, de impaciuire si de arbitraj romano-grec semnat
la Geneva, la data de 21 Martie 1929, pe. o durata de 10 ani
reinoibil din 5 in 5 ani.
Cu Turcia, raporturile Romgmiei moderne au fost, totdea-
-una, excelente, dupä rasboiul de independenta dela 1877-78.
Chiar in trecutul departat, prevederea marilor nostri Domni a
gasit, in Turcia de odinioara, mai multe temeiuri de sprijin
si de incredere politic?" decal- in vecinii imediati, crestini, dar
hrapäreti si nesinceri. Mara de imprejurarea intamplätoare ca,
in timpul marelui rasboi, ne-am gasit in tabere dusmane, intre
Romania si Turcia n'au fost si nu sunt motive de conflict sj
neintelegere, dar exista, in schimb, bate temeiurile de prietenie
si de colaborare sincera. De aceea, a fost oarecum firesc paptul
de amicitie i neagresiune reciproca intre ambele tari, semnat
de Ankara, la 17 Octombrie 1933, cu prilejul vizitei d-lui N.
Titulesm in capitala republicei turcesti. Pactuf incheiat fara
termen, prin natura lui, cuprinde si dispozitii de impaciuire si
rbitraj pentr-u cazul eventualelor neintelegeri dacä ar isbucni
intre cele douä
Ceea ce spunem despre raDorturile romäno-turcesti se
plate spune, astäzi, i despre raporturile greco-turcesti chiar
daca, intre cele doua tari, au fost, in trecut, dusmanii, asa zis.e
seculare. Prin tratatul de pace dela Lausanne si schimbul de
populatii, Grecia si Turcia au lichidat divergentele rnostenite
deschizandu-si reciproc drumul unei colaborari prietenoase, In
viitor.
www.dacoromanica.ro
 292

Astfel, putem deduce c5 toate elementele preggtitoare erata

dinainte castigate pentru pactul Intelegerii balcanice realizará
in 1934. Fructul era oarecuni copt si a putut fi cules, cu usu-
rintä, de fauritorii intelegerii.
El a fost incheiat intre cele patru State ale cgror rapor-
turi actuale le-am gasit prietenesti c5.nd nu erau chiar de alianfá_
mai stransd, prin angajamente anterioare : Romania, Iugoslavia,
Grecia si Turcia.
Preambulul introductiv spune cà pärtile fiind insufletite de-
spiritul Impaciuitor care a prezidat la alcatuirea pactului Briand
Kellogg si la hotärarile Adun5rii S. N. privitoare la acel pact,
fiind categoric hotgrate sa asigure respectul angetjamentelor lor
contractuale dinainte, cum si pastrarea ordinei teritoriale actuale.
din Balcani, au decis sà inchee pactul Intelegerii balcanice al-
tuit din cele trei prticole care urmeaa
Primul articol repetà, intr'o formula* juri died precis5, scoput
esential al intelegerii asa cum rezultä si din preambul prin
urmAtorul text : Grecia, Romania, Turcia si Iugoslavia isi ga-
ranteazei reciproc siguranta tuturor granifelor lor balcanice". Am
subliniat ca sa se. vada mai bine scopul cu desdvarsire con-
servator si de asigurare a actualelor frontiere balcanice ale celor
patru State semnatare esa aim au rezultat ele pe urma trata-
telor care au pus capät marelui rasboi. Nu e vorba de celelalte-
frontiere ale acestor State, in afara de sectorul balcanic.
In articolul urmator (2) care cornplecteaz5 practic pe cel
d'intai peatru atingerea scopului propus, gasim prevederi iden-
tice, dar modalitAti deosebite, oarecum de trei feluri i anume :-
a) pärtile contractante se obliga sà se consfatuiascei in pri-
oink, mäsurilor de luat in fa(a imprejureirilor care ar puteo sei le
atinga interesele definite prin acordul acesta ; b) se mai obliga
nu porneasca nici o actiune politicei fata de orice aft Stat balcanic-
nesemnatar al acestui acord, rarer' un avis mutualluatin prealabil
si (c) in sfarsit, sei nu-si ja nici o obliga fie politica fafei de-
once all Stat balcanic, fared consimleimantul celorlalte parti con-
tractante.
Ultimul articol (3) prin fraza lui finalä vädeste caracterul
strict pasnic al Intelegerii balcanice, care nu urmareste nici un
scop egoist impotriva cuiva, ci numai o actiune de stabilitate si de
ai5arare in cornun a ordinei interna ¡'ion ale existentei in peninsula
balcanicei Textul acestei fraze este urmatorul : (acordul de fata)
www.dacoromanica.ro
 293

,,va fi deschis oricärui Stat balcanic a edrui adeziune va face

obiectul unei examinäri binevoitoare din partea partilor con-
tractante si va avea efect de indatä ce celelalte täri semnatare
ii vor fi notificat consimtamantul"..
In fata actiunii de revizuire a unora dintre fostii inamici,
incurajatä in chip usuratec chiar de &are unele fdri foste aliate,
Intelegerea balcanieá a insemnat ridicarea unui dig nou, inteo
parte totdeauna expusä. a Europei, de ordine, de conservatiune
si de stabilitate a ectualelor randueli teritoriale. Alaturi de Ro-
mania, Iugoslavia si Grecia, Intelegerea aceasta a eastigat si co-
laborarea Turciei, adied a unui Stat care a- facut parte in ma-
Tele räsb.oi din frontul fostilor dusmani.
Actul dela Atena a fast salutat in Occident ca un gest de
inaltà cumintenie i prevedere pe care %rile mice din Sud-
Estul european l'au fäcut sä serveased drept pildd chiar ma-
rilor" puteri. D-1 Etienne Fournol, un publicist politic francez
-de autoritate, a scris cu acest prilej un articol in parizianul
Le temps" constatand ca Pigmeii se inteleg, in vreme la ra-
sgrit ca si la apus colosii se amenintr. O ordine nouà s'a sta-
astfel, de cei mici, cari nu ' vor sä mai sufere pe urma
certurilor dintre cei mai mari eaci prin unirea loc intr'un bloc
de peste 50 milioane pot impune chiar celor mari respectul
nistitei lor desvoltäri.
Cu toate acestea, nu se poate tägadui faptul ca pactul in-
¡elegerii balcanice nu-si poate produce pe deplin toate efectele
si nu poate avea toatä importanta ce ar merita-o atat timp
cat mai rAman State balcanice in afara ei.
E cazul Bulgariei i al Albaniei, cari n'au participat la
semnätura solemnä dela Atena din primul moment si nici
n'au aderat, pand astäzi, asa cum li-s'a lasat putinta s'o feed
prin art 3. Prevederea finalä de altfel din acest articol a fost
pusä tocmai din menajament pentru cele douä. State abstinente
si cu speranta indreptatita cä. in cele din urma au s6 se ho-
fdrasca i ele la gestul solidaritatii. D-1 N. Titulescu indata
clupä semnätura solemna dela 9 Februarie 1934 declara zia-
ristilor greci cd s'a incheiat un pact cu usi deschise", in care
sunt poftiti ceilati cu toata bunävointa i prietenia.
Actiunea revizionista germana i ungara, dar mai ales
incurajarile italiene date de ani de zile acestei actiuni ne ex-
plica' abstinenta celor douà State balcanice rämase pe dinafara,
www.dacoromanica.ro
 294

In speranta ca. va veni ()data revizuirea ravnita Tinand seam&

de vechile divergente cu Iugoslavia si Grecia. cat si de reven-
dicarile greu mascat de Bulgaria ambitioasa impotriva tuturor
celor patru vecini ai ei fara deosebire, politica italiana a in-
curajat i intretinut sperante care au impiedicat adeziunea bul-
gara la actul dela Atena, cu toate sfortarile ce s'au depus pen-
tru hotärarea ei : Nici chiar schimbul de vizite intre cei trei
suverani ai Iugoslaviei, Romaniei si Bulgariei, cu o intreve-
dere comuna, n'a putut invinge indaratnicia sperantei bulgare-
intr'o revizuire a granitelor balcanice.
Cat priveste Albania, ea este inca prea strans legata cu
Italia prin tratatul dela Tirana din 1926 ca Ali fi putut in-
gadui un gest de politica' externa mai libera, desi se pare
ea in vremea din urma' curentele de opinie publica albaneza'
evolniaza in sens nu tocmai favorabile Italiei. Osebit, unele di-
vergente mai vechi de granitä cu Grecia si Iugoslavia pot ex-
plica in parte abstinenta albaneza.
N'au lipsit criticele i impotriva Intelegerii balcanice. Ad-
versarii au spus ca ar fi o copie mai putin reusitä. a Micei
Intelegeri pe care a facut-o d. Titulescu. Dei abea de un an
inchegatä, imprejurarile i-au pus la incercare utilitatea pentru
membrii componenti cu prilejul recentelor turburari din Grecia
provocate de partidul d-lui' Venizelos contra guvernului Tsal-
daris..Bulgaria a schitat un demers interogativ la Geneva, in
legatura cu acele evenimente, menit probabil sa acopere vre-o.
planuitá incercare de a profita de situatia Greciei, dar rdspun-
sul prompt din partea ministrului de afaceri streine al Turciei
ca exponent al Intelegerii balcanice si care indeplinea, la rand,
functia de presedinte al Consiliului S. N., a facut sa se retraga
declaratia bulgara. Grecia a .putut strabate impkejunarile foarte-
grele ale tragediei sale interne fard nici o primejdie ameninti-
toare de amestec din afara.
Intelegerea balcanica organizandu-se dupa modelul Micei
Intelegeri, ca un Consiliu permanent asistat de un secretariat si
avand in fi-unte cu randul un presedinte (anul acesta d. Titu-
lescu), a inceput sá lucreze pentru o apropiere rnai stransa si'n
afara de domeniul strict politic, intre cele patru State membre.
Astfel, la inceputul lunei Aprilie a. c. comisiunile insarcinate
de consiliul economic al Intelegerii balcanice s'au adunat, la
Belgrad, spre a alcatui proectele pehtru desvoltarea comunica-
www.dacoromanica.ro
 295

tiilor de cal ferate, maritime, fluviale, postale, aeriene, tefegra-

fice, telefonice si radiofonice intre Statele membre, proecte care
urmeaza sa fie supuse aprobdrii Consiliului economic in adu-
narea lui dela Ankara, cake sfarsitul aceliasi luni Consiliul
conducator al Intelegerii se va intruni la Bucuresti in Mai 1935.
Reluarea raporturilor Lucrarile pregatitoare ale conventiilor
Rominiei cu pentru definitia agresorului au fost un pri-
U. R. S. S. lei pentru apropierea si contactul direct
intre conducatorii politicii externe a celor cloud State. Eveni-
mentele politicii internationale, precum presiunea sporita a Ja-
poniei in ExtremUl orient incepand din 1931 si venirea unui
regim nationalist socialist in Germania, in cap ea d. Hitler, la
inceputul anului 1933, au impus Rusiei sovietice o revizuire a
directivelor sale de politica externa. Criza Societatii Natiunilor
prin unele preavise de retragere si interesul de a restabili e-
chilibrul in sanul institutiei dela Geneva, cum $i nazuintele u-
nora de a rasturna actuala ordine europtana, toate acestea au
contribuit sa schimbe atitudinea de odinioara a Rusiei Sovie-
tice, dintr'un interes firesc de conservare a regimului comunist
prin intelegeri compromisorii cu marile tari burgheze, pe te-
m eiul unui adevarat aranjament reciproc de neagresiune, cu
s chimb de garantii.
La 9 Iunie 1934, printr'un s:shim de scrisori dat publici-
tatii intre d-nii Litvinof si Titulescu, s'a anuntat reluarea ra-
porturilor diplomatice intre noi si U. R. S. S., dupa atatia ani
de intrerupere a acestor raporturi prin ruptura din Ianuarie
1918. Ambele parti vorbesc in schimbul de scrisori despre
chestiunea propagandei, adica, mai exact, despre obligatia: re-
ciprocà a celor daub.' State de a se abtine dela once propa-
ganda, agitatie sau sprijin dat organizatiilor particulare desfä-
surand o activitate dusmanoasa impotriva celuilalt Stat. E o
prevedere pe care toate Statele. care dela 1920 au reluat ra-
porturile cu U. R. S. S., au avut grija s'o prevada in mod
formal, chiar daca ea n'a fost respectatä totdeauna cu strictete
de organizatia Internationalei a treia dela Moscova.
Desigur, in convorbirile prealabile a acestui schimb de
scrisori, ce au avut loc la Menton (Franta) intre d-nii Litvinof
si Titulescu, au trebuit sa se discute si alte probleme juridice
decurgand din restabilirea raporturilor normale pe granita Nis-
trului, intre celedoua State, precum ar fi datoria publica a
www.dacoromanica.ro
 296

fostului regim, tarist cota parte cuveni ta Basarabiei, regimul

proprieta¡ii supusilor de ambele parti ale Nistrului, regimul na-
vigatiei ieternationale pe Nistru, cum am examinat alta data
chestiunea, restituirea tezaurului roman evacuat la Moscova in
timpul räsboiului, sarcinele si raspunderile materiale faja de par-
ti cularii din Basarabia decurgand din situatia Romaniei ca stat
succesor al fostului Stat rus, etc.
Incolo, schimbul de scrisori ca si manifestarile oficiale de
ambele pärti n'au fa" cut nici o alta aluzie sau mentiune des-
pre chestiuni litigioase" Intre cele cloud färi, asa cum diplo-
matia bolsevica a incercat de repetate ori In trecut sà le facd
si sa le mentioneze prin acte in toate discutiile incepute cu
reprezentantii Rotnaniei,pana_si'n lucrarile pregatitoare ale
pactului de neagresiune din 1932 care n'a isbutit sa fie inche-
iat tocmai din pricina aceasta. E demn de amintit, prin con-
trast cu tacerea de acum, cá nici in 1929, cu prilejul semnärii
protocolului Litvinof pentru pun erea In aplicare cu anticipatie
a pactului Brian d-Kellogg Intre Rusia sovietica si vecinii ei oc-
cidentali, oficialitatea bolsevica n'a lasat sa-i scape momentul
potrivit. in discursul rostit la schimbul de semnäturi, d. Litvi-
nof a avut grija sä adauge ca. intre U. R. S. S. si Romania
exista vechi si serioase neintelegeri care n'au fost sfarsite
pe care protocolul de fata nu le desleaga".
Dupa conventiile pentru definitia agresiunii i intelesul cu-
vantului teritoriu" din raportul Politic, vechiul diferend invo-
cat de bolsevici este inchis, acum, prin t'acere sau omisiune.
D-I Titulescu i-a spus d-lui Litvinnv cu ocazia schimbului de
felicitari pentru actul Incheiat: Dati-mi voe sà adaug ca actul
incheiat: are un inteles deosebit pentru tara mea. El inseamna
intaia si cea mai importanta etapa pe calea care duce la nor-
malizarea raporturilor noastre. Romania si[ U. R. S. S. sunt ve-
cine si istoria n'a cunoscut nici odata vre-un rasboi intre po-
poarele noastre. Ceea ce inseama cà sunt menite sa fie prietene".
$i, sosind la Bucuresti. d. Titulescu a citat cuvintele rostite de
d. Litvinof la Geneva : Cine revendica teritoriul altuia se On-
deste la rasboi caci nimeni nu cedeaza de bung voe un teritoriu".
Tratativele privind amanuntele restabilirii raporturilor
intre cele doua tari, reluarea comunicatiilor de curs de des-
voltare de oarece, abia, catre sfarsitul anului 1934, s fäcut
schimbul de legatii intre cele doua capitale- Ca un inceput sim-

www.dacoromanica.ro
 297

bolic de restituirea tezaurului dela Moscova ni s'au u-

nele din unitatile de masuri ale Statului roman evacuate la
Moscova. Alte restituiri i normalizari trebue sa urmeze.
Desigur, nici un Roman nu poate fi nemultumit de chipul
cum imprejurarile au inlesnit reluarea raporturilor nortnale cu
marele nostru vecin dela rasarit. S'a facut tot ce imprejurarile
de astazi internationale, dupa alte momente politice poate mai
favorabile, au ingaduit sa se facä.
Cu aceasta, Irisa, nu insemneaza ca trebue sà inchidern
ochii ori s'a nu ne informara. Vecinii trebuesc cunoscuti din ma-
nifestarile lor neoficiale mai mult deck din cele oficiaie, in
special and e vorba de un vecin de insemnatatea marelui Stat
care este U. R. S. S.
In privinta aceasta, sunt interesante de notat lucrarile celui
de al XVII-lea congres al partidului comunist rusesc, intrunit
in Ianuarie 1934, si care au aparut in traducere franceza, la
Paris, sub titlul U. R. S. S., bilan 1934" avand ca nume de
autor pe d. Stalin, a Carui figura impodobeste coperta volu-
mului. In acest volum, la pag. 176, in textul raportului d-lui
Litvinof despre politica externa a Uniunii sovietice, se vorbeste
despre semnarea conventiilor dela Londra cu tarile alcatui-
toare ale Micei Intelegeri si se spune, despre Romania, urrna-
toarele : Faptul de a fi ajuns la incheerea acestui act peste
vechile litigii inca nerezolvate cu una din aceste trei fdri, Romania
nu poate deceit set-4 sporeasca insemnatatea".
O manifestare mai proaspata deck congresul, s'a petrecut,
in cursul anului 1934, cu prilejul jubLului celor zece
ani impliniti dela infiintarea Republicei autonome socialista
sovietica moldoveneasca" (R A S S M) de peste Nistru. Dei
presa sovietica a anuntat desfiintarea acestei republici infiintata
cu un scop de propaganda comunista', pentru castigarea sim-
patiilor basarabene moldovenesti, acum duo. ce s'au reluat ra-
porturile diplomatice cu Romania, totusi aceasta pare ca a in-
tarziat, indiferent de cauzele adevärate. Aceste serbari jubilare
ale republicei moldovenesti de peste Nistru, cu discursuri, ra-
poarte, date statistice si telegrame de felicitare, trimese sau pH-
primite, au fost date publicitatii in limba romand, la Tiraspol,
intr'un volumas elegant de aproape 120 pag. purtand titulatura
Zece ani RASSM, sesia jubilara a CEC RASSM", Cu diferit.e
mentiuni precum : editura de Stat a Moldovei. Tiraspol 1934.

www.dacoromanica.ro
 298

Data la cules 18 XI, iscalita la tipar 11 XII. Comanda 129.

Tiraj 4000". Din diferitele rapoarte oficiale, tipärite in acest
volum, reiese categoric cg la vecinii nostri, probabil pentru ne-
voile politicii interne, se spune ca. pentru U.R.S.S. chestia Ba-
sarabiei ramane si va ramane in acea stare cum a fost carac-
terizará de tov. Crestinschi la conferinta romano-sovietica dela
Viena, etc", chiar dupd reluarea raporturilor diplomatice ro-
mano-bolsevice.
In sarsit, dei s'a fäcut si schimbul de legatii, cu reci-
proce declaratii prietenoase, la Moscova continua", totusi sa a-
para, in ruseste, o revista lunara, intitulatä Basarabia rosie",
organ editat formal de refugiatii basarabeni, cu o copertà care
constitue o provocare la adresa Romaniei, cuprinzand articole
si mai provocatoare prin continut. Astfel, n-ru.l. pe Ianuarie
1935 al acestei reviste, a publicat, in frunte, un articol intitulat
Doua aniversari", care se referea i la perderea" Basarabiei,
una din aniversäri, ocupatä cu forta" de Romani i cladea ca-
racterizari brutale despre felul cum a fost prezentata opiniei
publice romane semnificatia reluarii raporturilor diplomatice.
Un alt articol, din acelas numar de revistä, intitulat Yarn.
uitat, nu vom uita. nu vom erta" cu un continut usor de ghicit,
amintea formula revizionistilor unguri Nem, nem, soha" (nu,
nu, niciodata!) i desvaluia rezervele mintale ale prietenilor de
peste Nistru, cu toate pactele semnate la Londra i Cu toata
obligatia reciproc luatà, prin schimbul de scrisori dela 9 Iunie
1934, in privinta abtinerii dela propaganda dusmanoasa, chiar
a organizatiilor particulare dintr'un Stat, impotriva celuilalt Stat.
Pactul oriental qi In sfarsit, ne vom ocupa foarte pe scurt
pactul dunärean.
si de cele din urma cloud pacte in pregä-
tire, despre care a inceput sa se vorbeasca asa de mult spre
sarsitul anului 1934: pactul oriental si pactul dunarean.
I. Cel d'intái, e menit sa asigure pacea si respectul or-
dinei internationale, actuale, in partile räsaritene ale vechiului
continent, potrivit unei formule, desigur foarte fericita, a d-lui
Litvinof, ca. pacea Europei este indivizibild si nu fragmentara,
adica pe portiuni sau regiuni anume favorizate, cum a fost cazul
cu sistetnul acordurilor dela Locarno, care s'au preocupat nu-
mai de asigurarea, cu garantii, a frontierelor occidentale euro-
pene. Cermania a ref uzat, in 1925, cu indaratnicie, sà primeascä
www.dacoromanica.ro
 299

aceleasi obligatii si. sä. dea-aceleasi garantii ca in Occident, pen-

tru frontierele occidentale europene. Germania a refuzat. in
1925, cu indaratnicie sa primeasca aceleasi obligatii i sà dea
aceleasi gaiLantii ca in occident, pentru frontierele din Europa
centralä. i rasariteana : astfel, vechiul continent a fost impârtitîn
sectoare ca tratament deosebit.
Dar, de atunci, viata politica internationala a evoluat, mari
schimbari s'au produs, diferitele drumuri ce pareau comune
s'au despartit. In chip deosebit, trebuesc mentionate, deoparte,
repercursiunile evenimentelor din Extremul orient in Europa
prin influenta lor directa asupra politicii Rusiei sovietice, iar,
pe de alta, schimbarile din politica interna germanä., prin ve-
nirea regimului national sooialist. De aci a rezultat imediat o
raceala in raporturile cordiale, de panä atunci, intre Germania
Rusia sovietica, raporturi care au avut chiar caracterul unei
adevarate aliante prin acordul dela Rappallo (1922) si actele
diplomatice urmatoare.
Ruptura prieteniei bolsevico-germana a fost plinä de ur-
marl in politica europeana a sigurantei si, tot ea, este de na-
turd sa provoace serioase divergente sau dezacorduri, in campul
fostilor aliati, pana de curand asa de solidar legati in fata pri-
mejdiei comune, ruso-germana.
Intr'adevar, in apusul Europei, primejdia vadita $i care pre-
ocupa toate spiritele, se pare chiar cancelariile oficiale, este
primejdia germana, ameninlarea pacii $i a ordinei europene ac-
tuale orin inarmarile Germaniei national-socialiste $i modificarea
prin gestan i unilaterale a tratatului dela Versailles. De unde, ne-
voia de a reface un front comun anglo-franco-italian, dupà atatia
ani de variatii in directivele politicii externe, fata cu gesturile
si initiativele Germaniei,si ceva chiar mai tnult, sí mai gray,
solidarizarea cu acest front deavalma, a Rusiei sovietice, a Po-
loniei, a Micei Intelegeri si a Intelegerei balcanice. Germania,
obligatä la Locarno, in Occident, dar läsatä sá spere i sà pre-
gateasca planuri de expansiune in Orient, eri in alianta cu
Rusia sovietica, iar astazi impotriva acesteia, a devenit, se pare,
foarte primejdioasä si a trezit mare ingrijorare. Alarma, insà, e
mai ales din partea Rusiei sovietice care, intrand in Societatea
Natiunilor, intelege sa faca o activa politicä europeanà alaturi
de marile puteri apusene.
Din nenorocire, Rusia a constituit totdeauna in Europa o-
www.dacoromanica.ro
 309

rientalei $i centrala o amenintare $i a fost o necunoscutd plina de

surprinderi in diferite_imprejurdri istorice, astfel cá perspectivele
pOliticei europene nu mai pot fi. astazi, perfect identice, dupg
cum le privesti din capitalele occidentale sau din vecinatatea
imediata a acestei Rusii. in peirtile rasa ritene ale continentului
nostru, amestecul prea accentuat al politicei ruse$ti in afacerile eu-
ropene, insemneazei un motiv de serioasil ingrijorare, un motiv de
neincredere $i de rezerva in bate actiunile. In aceste parti, aki-
turi de primejdia germana'. a existat totdeauna $i exista' o primejdie
ruseasca, 'Ana la 1914 numai politica, dar dupa revolutia bol-
sevica politica i socialet in acelas timp. Bolsevismul ca paravan
al politicei externe ruse$ti de astazi este mult mai primejdios
deck ortodoxia, paravanul de alta Aka al politicii rusesti sub
Tarii Romanovi.
De aceea, diferitele proecte sau planuri de pact oriental
cu asistenta militará, din care sa faca parte si Rusia sovietica,
au intampinat din partea Poloniei fireste si a Germaniei o
rezerva categoria Avand pacte de neagresiune, pe termen de
zece ani, cu cei doi ma.ri vecini. fostii stapanitori ai teritoriului
polon timp de un veac i jumatate, Polonia, renascuta la via%
constienta de primejdiile grave pentru existenta ei, nu
intelege un pact oriental de sigurangi, cu obligafii reciproce de
asistentä. Simtul istoric, instinctul primejdiei naturale pentru
viata ei de Stat independent, ji spune, Poloniei. ca un conflict
international in care s'ar gasi amestecat5., i cand ar fi nevoita
sa." primeasca, pe pdmantul ei, tru pele fostilor stapanitori de o-
dinioarä, chiar sub forma sau sub pretextul de alianta si de
ajutor, ar constitui cea mai mare nenorocire nationala. Armatele
rusesti sau germane, odata patrunse in pamanturile polone, pe
care le-au stapanit odinioara, n'ar mai e$i de acolo chiar daca
ar intra ca aliate, fiind mai primejdioase in calitate de prietene
deceit in atitudinea de du$mane.
Si ceea ce se spune, in Polonia, despre primejdia unui pact
oriental, cu obligatii de ajutor reciproc, in care s'ar gasi alaturi
de Rusia sovietica, e perfect adevarat $i din punctul de vedere al
României. E chiar mai adevarat, la noi, daca tinem seama de
lectlile istoriei nationale i daca apreciem pactul oriental de si-
guranta, alaturi cu Rusia comunista, cu simtul istoric, iar nu
prin ochelarii occidentali.
Problema sigurantei noastre nationale, in vecinatatea colo
www.dacoromanica.ro
 301

sului moscovit, nu poate fi privita dela distanta i nici judecata

din punctul de vedere al intereselor altora,ci numai i numai
prin prisma intereselor noastre nationale i Cu simtul istoric al
experientelor trecutului. E destul sà ne amintim ce a insemnat
garantia integritatii noastre teritoriale la 1877-78, din parta
cand am mers impreuna, ca aliati, impotriva Turciei,
si ce ar fi insemnat aceiasi garantie, din tratatul de alianta din
1916, pe urma tradarii aliatilor si a planului de pace separata
cu centralii, pe pielea noastra, intocmit de guvernul tarist
Stiirmer, daca revolutia comunista nu strica toate planurile,
nfame.
Deci, n'avern nevoe de un pact oriental cu asistentd red-
orocd, aldturi de Rusia sovieticd, fiindca un asemenea pact nu
ne-ar servi la nimic, dimpotriva.
Sistemul de siguranta al frontierelor României e, intea-
devar, foarte complex datoritä situatiei geografice i primejdiilor
care ne ameninta din diferite parti.
Cum am väzut, Mica Intelegere ne garanteaza frontierele
apusene, cu Ungaria, printr'un sistem de asistenta mutuala cu
Iugoslavia i Cehoslovacia. Pactul Intelegerii balcanice, incheiat
acum in urma, complecteaza latura balcanica a Micei Intelegeri
sporindu-ne siguranta irontierelor noastre balcanice dinspre
partea Bulgáriei, la miazei-zi. E drept ca mai avem o granita
primeidioasä, cea rdseiriteand, a Nistrului, astazi frontiera cea
mai senzibila a Romaniei, dar si pentru aceasta avem sistemul
pactului de siguranta mutuala cu Polonia. A cauta maf mult,
printriun pact oriental de siguranta, cu obligatii de asistenta,,
alaturi de Rusia sovietica, ar insemna sä cdutdm prea multei si-
gurantd pe Nistru, care ar deveni chiar vdtàmàtoare sigurantei
actuale. Vadit lucru : Siguranta noastra rasariteana n'o putem
spori printr'un pact cu Sovietele, care s'ar lega sä ne ajule la ape"-
rarea granitei Nistrului, dupei cum siguranta granitei noastre a-
pusene, spre Tisa, n'am putea-o spori printr'un pact cu Ungaria,
daca ea s'ar lega sei ne-o garanteze cu armele. Fiecare din aceste
granite se an' cuprinsa intr'un sistem de garantie fireascä re-
zulteind din comunitatea de interese cu alte state §i, prin urm are,
a incheia pacte de sigurantä tocmai cu acele state care n'au
interesul sei ne creascei i sd ne intdreascd, in drumul expansiuniei
qi al ambitiunilor lor seculare, ar 'insemna sA facem nu numai
acte lipsite de logical si de ratiune, dar adeveirate nechibzuinte
primeidioase pentru viitorul nostru.
www.dacoromanica.ro
 302

Raporturi prietenoase i de build vecindtate cu acesti ve-

cini, pacte de neagresiune reciprocd si obligatii de neamestec
in treburile interioare ale fiecdruia, definitii de agresiuni, cate
ar clon, sä.' le dam si oricand s'o facem, cu pläcere, pentru
nu ávem intentii dusmdnoase i ganduri agresive impotriva ni-
mdnui. Dar atat! In directivele politicii externe de sigurantd
nationald se cuvine sà respectdm regula care spune ca sunt
prietenii ce pot deveni mai primejdioase deceit dumdniiie cavale-
resti si pe kid, Mire indivizi, ca i 'Mire State.
II. Cat priveste proectatul pact dunfirean, el are de scop
sá garanteze independenta Austriei i sà impiedece unirea ei
cu Germanía.
Problema isi are temeiurile in tratatele pacii generale care
au stabilit pdstrarea independentii Austriei (art. 80 Versailles
si 88 St. Germain), iar o unire a ei cu Germania ar insemna
tot un act de revizuire unilaterald a regulamentului pdcii gene-
rale, ceea ce este inadmisibil din punctul de vedere al stabili-
tätii juridice in viata internationald.
Cele cloud articole din tratatele de pace privitoare la
soarta Austriei spun urradtoarele :
Germania recunoaste si va respecta in mod strict inde-
pendenta Austriei, in hotarele ce vor fi stabilite printr'un tratat
incheiat intre acest stat i principalele puteri aliate i asociate",
ea recunoaste cá aceastd independentd nu va putea fi perdutd
deck numai cu consimtämantul Consiliului Societätii Natiunilor"
(art. 80 Versailles).
Independenta Austriei este inalienabild atat timp cat Con-
siliul Societätii Natiunilor n'a hotdrat in altfel. Prin urmare,
Austria se obligd sà se abtinä. afard numai dacd are consim-
tdmantul acelui Consiliu, dela once act ce ar putea compromite,
In mod direct sau indirect, si pe once cale ar fi, independenta
sa in special si pand la admiterea ei ca membru al Societatii
Natiunilor, pe cale de participare la afacerile unei alte puteri"
(art. 88 St. Germain).
Dacd tinem Seama, insd, de principiul nationalitdtilor care
se regdseste ca un fir rosu in toatd opera conferintei de pace
dela Paris din 1919, trebue sd constaidm cà prevederile de mai
sus, din cele cloud tratate, contraztc principiul acesta prin inter-
zicerea unirii Austriei cu Germania, intr'un singur stat german.
Considerente de ordin politic au determinat inláturarea
www.dacoromanica.ro
 303

natiunii germane dela beneficiile de aplicare ale principiului na-

tionalitatilor, ceea ce constitue, netägaduit, o contrazicere intr'o
operà de justitie nepartinitoare cum a vroit sä fie, si a fost, o-
pera tratatelor pacii generale.
Unirea Austriei, cu Germania, ar fi sporit fortele acesteia,
numericeste, depasind perderile teritOriale si de populatie su-
ferite in Apus i in Rasarit, ceea ce a constituit un motiv de
ingrijorare pentru Franta, pentru siguranta frontierei sale ra-
saritene.
Unirea aceasta ar incercui, apoi, prea strans, de jur im-
prejur, Cehoslovacia, 'Ana a-i primejdui existenta de stat inde-
pendent, in Europa centrald, i ar intinde prea departe stäpa-
nirea germanä in bazinul dunärean.
Insfarsit, unirea austro-germana ar aduce o comunitate de
frontiera, in regiunea muntilor Brenner, intre Germania si Ita-
lia, ceea ce nu este privit cu un prea mare simtamant de si-
gurantd si de bucurie la Roma. De aci i efectul imediat al
apropierii cu Iugoslavia pe Adriatica, dei raporturile Italiei cu
acest stat au fost, uneori, ingrijitor de incordate.
Nimic de mirare daca, Astäzi, in sfortarile pentru realizarea
unui pact dunarean, cu participarea Gernpaniei, pentru garan-
tarea indepepdentii Austriei, ca i eri cAnd a fost vorlm de a
impiedeca efectele planuitei uniuni vamale austro-germane dela
inceputul anului 1931, ce ar fi insemnat o introducere la unirea
definitiva, Italia a fost in primele randuri, activa i stäruitoare,
intru apararea prevederilor din tratate privitoare la soarta A-
ustriei. Partizana revizuirii pe socoteala altora, incurajAnd ve-
left-6We de tot felul ale fostilor inamici impotriva Statelor noi
sau sporite din Europa centrala, Italia fascista este, insä, o cal-
duroasà apärätoare a tratatelor da indata ce sunt in joc inte-
resele ei directe, ca in cazul unirii Austriei cu Germania.
Alaturi de proectatul pact dunarean, pentru realizarea
ruia se duc tratative staruitoare din iarna lui 1934, vom nota
si parerile favorabile restaufarii Habsburgilor la Viena, eventual
si la Budapesta, ceea ce ar putea duce la o reconstituire a fostei
duble monarhii, o adevarata reinviere a unui mort, plina de pri-
mejdii pentru toata lumea noua din Europa centrala.
Se cuvine sa amintim ea in 1920, la 4 Februarie, confe-
rinta ambasadorilor dela Paris axarninând situatia creiata prin
incercarea fostului imparat Carol de Habsburg, de a-si recapata

www.dacoromanica.ro
 304

tronul Ungariei, a ajuns la incheerea vestitei declaratii prin care

se considera cä o asernenea restaurare monarhicei este In contra-
zicere Cu hue?* bazele regulamentului pdcii generale si n'ar fi nici
recunoscutd, nici ingclduitei de marile pulen i reprezentate in sanul
conferintei (Anglia, Franta si Italia).
Ciudäteniile politicii in genere si ale celei internationale
In special ca capriciile jocului schimbätor de interese celor
mari", fac, astäzi, ca unele din acele mari puteri sa* vadä, in
restaurarea monarhicei a Habsburgilor, mijlocul cel mai sigur
pentru impiedecarea unirii Austriei cu Germania, chiar dacd a-
ceasta ar duce la reconstituirea fostei duble monarhii i la pri-
mejduirea operei de justitie sävärsitä in Europa centrald, prin
tratatele de pace. Dupa cum aceleasi ciudätenii pretind grab-
nica cieslegare a Austriei de obligatiile de dezarmare din tra-
tate spre a se apara contra Germaniei.
Dilema pentru Statele din Europa centralà de a alege
intre unirea Austriei cu Germania si restaurarea Habsburgilor,
se va pune intr'o zi, poate foarte curänd, i atunci cred
alegerea dei grea, nu va fi, totusi, prea grea, din punctul de
vedere al intereselor românesti, privite, însä, numai de aci, dela
noi, iar nu dela distaThla care deformeazd real/tú file.

Aliantele de odinioazi Terminand cu examinarea principalelor

si sistemul pactelor de
pacte care, direct sau indirect, pot privi
siguranti de dupi.
paces generala.siguranta Romaniei intregite, in situatia
cea noud a Europei creiatà prin pacea
generalä, se cuvine sa ne oprim putin spre a vedea compara-
tiv sistemul tratatelor de aliantä practicate panä. la 1914 si cel
al pactelor de neagresiune, de neutralitate si de sigurantä, cu
obligatii reciproce de asistentä. desvoltat dupä pacea dela Paris
In cadrul S. N. si'n conformitate cu pactul Societätii.
Dintre actele de D. I. P., cele rnai vechi, mai vechi chior
deceit Inseisi disciplina noastrei, sunt trata/ele de pace si de aliangi
a dror originä depärtatä o regäsim, cu multe veacuri inainte
de perioada crestinä., la diferitcle popoare din antichitatea pägänä.
In perioada mai noud tratatele de aliantä puteau sä fie pu-
blice, dar mai ales erau secrete. Se practicau aliante defensive
ca i cele ofensive. Unele dintre ele eran abia cunoscute factorilor
hotaratori in conducerea vietii de Stat pentru cà nu exista obligatia
de publicitate internationalä. Desigur, cu mult inainte de 1914,
www.dacoromanica.ro
 305

democratia modernä a impus In bate actele de Stat un control

excesiv, totusi din perioada monarhiei absolutiste ramasese, in
materia politicei externe, un punct neschimbat : rezerva politi-
ce; externe pe seama fefului Statului, cu secretul diplomatic ab-
solut,
Istoria ne okra, in perioada moderna, casuri de condu-
catori cari a facut o tara si au sporit-o prin foc si sabie, dela ada-
postul secretul diplomatic. E destul &A amintin de Bismark,
care a creiat unitatea imperiului german peste piedicile interne.
Evident, opera lui Bismark a suferit consecintele räsboiului mon-
dial al pacei dela 1919. Tot in Germanía mai gasim exemplul
regelui Friederich cel Mare al Prusiei. Asemenea barbati de
stat gasim, in masura mai mica, istorica si geografica, si la alte
State : Pasici in Iugoslavia, Ion Bratiauu la noi au fost, in pro-
portie, oameni care au $tiut si au voit ce stiau sfaramand re -
zistentele si trecand peste toate piedicile intru realizarea sco-
pului.
Rana la 1914 se practicau aliantele defensive de siguranta.
Ele se incheiau in vederea unui atac din partea unei terte pu-
ten, care constituía primejdia comuna. Intre un tratat ofensiv
si defensiv era greu de facut deosebirea si era, mai greu, sa se
poata spune daca un tratat avea numai caracter defensiv sau
era, In acelas timp, ofensiv.
Inteun tratat de alianta ofensiv-defensiv, act bilateral in-
cheiat intre doua parti care se tem sau de a treia, sau cand
una din parti, Stat mic si slab, se aliaza de nevoe cu un Slat
puternic de teama unui Slat tertiu, primind conditiile grele ale
aliantei fara putinta de alegere, gasim, totdeauna, oarecare re-
zerva mintala si calcule de viitor. Doui autori de drept al gin-
tilor, inteun manual clasic pana la un punct, Funk-Brentano
si Albert-Sorel, dupa ce constata ca in once tratat de alianta
fiecare contractant isi subordoneazei total sau partial' suveranitatea
proprie fafei de tovareisul ales, adauga ca valoarea tratatului in-
susi atarna de sinceritatea si buna credinta a partilor. Ei men-
tioneaza pilde caracteristice din istorie. Cazul Austriei si Pru-
siei, unite la 1864, ca sà desmembreze monarhia daneza, dar
care si-au facut razboi, doui ani (la 1866), pentru CA nu s'au in-
teles la impartirea prazii dobandita in comun. Aliatul mai pu-
ternic il exploateaze i, totdeauna. pe ce! slab, 11 nesocoteste si all-
anta initiala se transforma, usor, in dusmanie hotarata, care
20
www.dacoromanica.ro
 306

izbucneste la cea imprejurare potrivita. Sfarsitul de ne-

inlaturat, mai curand sau mai tarziu, este dusmania neindupli-
cata i razboiul. Alianta ofensiva xploatatoare a celui slab de
catre cel puternic, adevarat pact leonin, devine cauza viitoru-
lui razboi chiar intre fostii aliati.
Exemple asemanatoare celui oferit prin pacea dela Praga
si victoria prusaca impotriva Austriei gäsim nenumarate in pe-
rioada moderna a Europei. Ce-a fost, in definitiv cel de al do-
uilea razboi dintre aliatii balcanici, sfArsit prin pacea de la Bu-
curesti (1913), decat o urmare a aliantei, ofensive cu scop co-
rnun frumos, dar cu ganduri ascunse din partea fiecärui aliat ?
Se stie cà in decursul primului razboiu balcanic (1912),
crestinii se aliasera impotrivaTiircilor in scop de eliberare na-
tionala a fratilor. Dar lacomia bulgara, izbucnita °data' cu hota-
ratoarea batalie de langa Ceatalgea, fäcu sà Isbucneasca discor-
dia intre aliati. Bulgarii, cu regele Ferdinand, visarä incorona-
rea la Bizant, acelas lucru Grecii pentru regele George si,
poate, chiar Sarbii nu s'ar fi dat inlaturi dela un vis de ambi-
tie si glorie amintitor al trecutului. Cearta la imparteala a is-
bucnit prin atacul bruscat al Bulgarilor contra aliatilor Sarbi
Greci. Interventia rapida a Romaniei a restabilit curand pa-
cea in conferinta dela Bucuresti prezidata de Titu Maiorescu,
Un alt exemplu in parte asemarator ni-1 ofera participa-
rea Italiei. ca si a noastra, la Tripla Aliantä, alianta contra na-
turei caci facusem i unii i altii pasul de nevoe. Italia se ali-
ase cu monarhia habsburgicà fiindca, pe Adriatica, nu putea
trai decat in dusmanie sau in alianta cu vecinul de pe cellalt
tärm, cum a di San Giuliano, fostul ministru de externe italian,
la inceputul marelui rasboi. Noi am fost aliati cu Austro-Un-
gana in sistemul Triplei Aliante tot de nevoie caci prin situa-
tia noasträ, intro Austro- Ungar/a .yi Rusia, nu putgam fi
prietenie scut du.ymänie ca an:ill:dour'!" Stater° In acefa§ timp.
In plus, noi mai fäcusem experienta trista a aliantelor cu Ru-
sia in rasboiul dela 1877-78 si mafnainte.
Pe scurt, nasterea Triplei aliante s'a datorit celor petre-
cute in congresul dela. Berlin (1878) de unde Gorciacof si Bis-
mark s'au despartit dusmani. Foarte curand intervederea lui
Andrassy cu Bismark a dus la incheerea aliantei germano-au-
stro-ungara (1879).
Politica maghiara, prin reprezentantul ei contele Andrassy,
www.dacoromanica.ro
 307

ajuns la conducerea politicei externe a monarhiei dualistä, a

determinat apropierea de Germania de teama Slavilor prea
numerosi din Austro-Ungaria, cat si ca un raspuns la interven-
tia militara a tarului Rusiei, la 1848, contra revolutiei lui Kos-
suth si'n favoarea Habsburgilor. La randul ei si Germania sim-
-tea nevoia acestei aliante de asigurare fata de Rusia, dar mai
ales WA de eventuala incercare de revansa a Frantei dupa
pacea dela Frankfort.
Trei ani mai tarziu alianta din 1879 s'a complectat prin
adeziunea Italiei spre a se transforma in Tripla Alianta care a
durat 'Ana la 1914 si-a apasat greu asupra destinelor Europei.
Explicatia adeziunei italiene trebue autata in nemultumirea
Italiei la congresul din Berlin. de unde italienii plecasera, dupa
expresia lui Crispi, inteun discurs la Palermo, tratati Hind ca
cel din urma popor europeen". La aceasta se adaugase decep-
jia in Tunisia din cauza Frantei, care, prin recentul tratat dela
Bardo (1881), cu beiul respectiv. isi asigurase protectoratul co-
lonial in contra aspiratiilor italiene. Prezenta Italiei in Tripla
Alianta a insemnat un spor de greutate po fitted fará de Franta.
in aspiratiile coloniale din Nordul Africei, si o evitare a unei
ciocniri imediate cu dusmanul secular, monarhia Habsburgilor,
pe Adriatica.
Un an mai tarziu, la 1883, Romania imitand gestul Italiei
a aderat formal. la Tripla alianta, dupa cele doua prealabile
intrevederi ale lui I. Bratianu cu contele Kalnoky la Viena si
Bismark la Bad-Gastein. Pe langa celelalte motive de rezerva fata
de Rusia, prestigiul in crestere al imperiului german in Europa 0
prezenta unui Hohenzollern pe tronul Romániei, erau destul
de puternice spre a ne decide la aceasta adeziune formala in
interesul consolidarii noastre linistite. Textul Triplei aliante
secret, potrivit practicei diplomatiei secrete din acea vreme, n
fost cunoscut deal regelui Carol I, lui I. Bratianu care a sem-
-nat adeziunea i catorva barbati politici de mana'ntai, sefi de
partid presedinti de consiliu care ulterior l'au reinoit, precum
L. Catargi, P. Carp, D. A. Sturza si T, Maiorescu.
Secretul diplomatic care a inconjurat totdeauna cuprinsul
Tripiei aliante, mergea asa de departe inat nici la ultima pre-
lungire din 1913, cu prilejul rasboaelor balcanice, nu s'a aflat
precis pe cat timp se facuse prelungirea : pe 6, 7 ori 14 ani,
dupa diferite versiuni ce au circulat. Numai atat se stia :
www.dacoromanica.ro
 308

exista un tratat de alianta intre Germania, Austro-Ungaria

Italia la care aderasem i noi din 1883. De altf el, in textul Tri-
plicei Aliantei, a existat totdeauna un articol prin care Thaftefe
parfi contractante îi fagdduiau reciproc secretuf in privinta
continutuful exact al oRiPatilfor fuate.
Sistemul Triplicei garantand la inceput ca un pact strict
defensiv Germania de un atac de revansa din partea Frantei,
iar Austro-Ungaria din partea Rusiei, asigura, in acelas timp,
celor cloud mari puteri centrale penetratia economica i expan-
siunea politica, vestita directiva Drang nach Osten" [Ana de-
parte spre indiile engleze pe calea uscatului. BerlinBucuresti
Constanta-Constantinopole -Bagdad.
Defensiva i conservatorie la inceput, Triplicea si-a schim-
bat in,cet-incet caracterul impotriva vointei i intereselor dife-
ritilor membri.
Ce putea fnsemna Romdina, Stat »tic, in masina fornii-
dabild a afiantei cofective dintre trei marl puteri?
Dar punctul slab al Triplicei Il constituia divergenta isto-
rica i naturala, pe Adriatica, dintre Italia sí Austro-Ungaria.
Cu prilejul diferitelor reinoiri. Italia isbuti sa consacre, in tex-
tul art. 7 din tratatul Triplicei, o polifica de echilibru in Bal-
cani i la Adriatica fata cu monarhia habsburgica potrivit ca-
reja once schimbare de statu quo trebuia sa se produca nu-
mai prin intelegere prealabila, intre cele doua pärti interesate,
si contra compensatiilor reciproce.
Incheerea aliantei dintre Franta i Rusia, la 1894, pentru
contra-balans Triplicei si care s'a transformat mai tarziu in
Tripla Antantá prin apropierea Angliei, schimba simtitor ele-
mentele problemei echilibrului politic pe continentul european,
Anglia, tot mai mult departata de Germania, in care vedea a-
parand un concurent primejoios la suprematia navala si la pu-
terea politica mondiala, isi accentuia apropierea de Rusia, de
care fusese despartita in decurs de peste un veac jum. prin-
tr'o dusmanie neinduplecata denumita candva in gluma lupta
dintre urs i balena. Acordul anglo-rus din 1907, pentru
zonelor respective de influenta in Persia, insemna o
masura de prevedere fag de Germania.
La 1911, isbucni räsboiul pentru Tripolitania turceascä,
pe care Italia l'a pornit cu incurajari vadite din campul Triple!
Antante, cucerind-o in dauna Turciei, care, intre tim p, intrase cu
www.dacoromanica.ro
 309

desdvfirsire in sfera de actiune a Triptei Aliante. S'ar putea

spune cà surprinse de rgsboiul italo-turc printr'o actiune di-
plomatia abilà din partea adversarilor, celelalte douä puteri
din Triplicea nici n'au putut face un gest de apArare in favoa-
rea Turciei, pentrua ar fi insemnat sä. bruscheze raporturile
lor de aliantO cu Italia. Abia dad. in momentul atacului itali-
an dela Preveza, pe tArmul european al Turciei, guvernul dela
Roma a fost prevenit sä. respecte echilibrul balcanic convenit
cu Austro-Ungaria prin art. 7 din tratatul Triplicei si a fost,
astf el, nevoit sg. renunte la actiuni militare europene spre a
sili mai repede Turcia la pace. In anul urmätor, insO, 1912,
pacea italo-tura se incheie la Ouchy-I,ausanne prin cedarea
Tripolitaniei si Cirenaicei de Care Turcia, nu atät sub puterea
armelor italiene, at mai ales din cauza unor primejdii seri-
case ce se anuntau pentru Turcia din partea Statelor balcanice.
Dupà aceste evenimente Italia a släbit legaturile cu Tripla
AliantO. La 1913, ca priiejul päcii de Bucuresti, acelas fenomen
s'a observat in raporturile RomAniei cu Triplicea. Ruperea de-.
finitivA a Itallei se produse la 1914,1a izbucnirea marelui rOzbc,i
and si-a proclamat neutralitatea pe temeiul art. 7 din textul
Triplei Aliante : violarea stat-quo-ului balcanic prin atacul A-
ustro-Ungariei contra Serbiei fOrO a consulta in prealabil Italia.
O asemenea procedura nu numai- cA nesocotea obligatia reci-
procal de compensatie, dar schimba insusi caracterul initial de-
fensiv al aliantei inteun pact agresiv.
La 1914, in Consiliul romOn de Coroand dela Sinaia sub
presidentia regelui Carol I. s'a proclamat neutralitatea Româ-
niel tocmai cu argumentul cA si Italia rämäsese neuträ. Regele
a cetit textul tratatului de aliantd cu Triplicea, fiind de parere
sA intervenim aläturi de puterile Triplei Aliante, si de aceiasi
parere s'a declarat numai P. Carp. Pentru neutralitate, s'au de-
clarat Al. Marghiloman invoand exemplul Italiei si Take Io-
nescu cu argumente de acelas fel.
Pozitia Romaniei in neutralitate d'intai fata de puterile
centrale, prin esirea din Triplicea si, apoi, in stare de razboi cu
fostii nostri aliati. se poate perfect justifica politic si juridic prin
insäsi imprejurärile dela inceput i conditiile adeziunei noastre.
Inteadevär, la 1883, am aderat pupä Italia la un sistern
de aliantO aka-tuft din trei mari puteri, dintre care cea din urma
fusese hotäratoare pentru gestul formal prin coloritul latin ce-1

www.dacoromanica.ro
 310

dase oarecum aliantei puterilor centrale. E drept ea dupa ade-

ziunea noastra s'a vorbit despre Quadruplicea, adica impatrita
alianta" prin prezenta Romanlei, dar acestea erau simple ma-
guliri la adresa noastra i pentru a spori in opinia publica in-
ternationala importanta Romaniei, pe eventualul front comun de
baraj impotriva Rusiei, dela Marea Neagra Oda la Baltica. Se-
daduse chiar i oarecare exteriorizare vizibila a rolului nostru-
de anexd, de aripà extrema' dreapta in frontul Triplicei contra
Rusiei la caz de razboi, prin mentionarea, in limba germana, pe-
toate vagoanele de marfa ale C. F. R.-eului, a capacitätii lor de-
transporturi militare (oatneni sau cai).
Italia odatä. neuträ, Triplicea la care aderasem noi, in 1883,
ca la un organism complex, incefase de fapt, i Romania era,
deslegata de obligatiile luate in comun cu toate celelalte State-
participante.
Un an mai tarziu, in 1915, Italia neutra, dupa ce a cautat
zadarnic sa obtinà fara arme unele satisfactii din partea Aus-
tro-Ungariei, s'a hotärat sa declare razboi monarhiei Habsbur-
gilor spre libera fratii iredenti. Un moment se päruse, la
1915, ca Romania avea sà intre in razboi odata cu Italia, dar
faptul s'a petrecut mai tarziu pentru cä momentan pregatirea
politica i deslegarea noastra juridica definitiva de Triplicea
trebuiau perfectate prin forta faptelor. Atacul german ce] mare
la Verdun, pe frontul occidental, a determinat Franta si pe a-
batí sá ne ceara staruitor interventia. Pe de alta parte, prin in-
terventia italianà, Triplicea incetase de a mai exista si noi eram
liberi, insfarsit, juridiceste, pe miscarile noastre.
Decfaratia de rdzdoi a Romdniei adresatd Austro-thiga-
Hai, in 1916, se intemeia mai categoric decat cea a Italic,' pe
principiuf nationalitätiior. Amintind sfortarile noastre pasnice
pentru a ameliora soarta Romanilor din monarhia habsburgia
dar zadarnice chiar prin alianta cu Triplicea, declaratia aceasta
de rdzboi se incheea cu recursul la arme spre a obtine rezul-
tatul urmarit.
Trebue sá reamintim cá acordul de neutralitate al Roma-
niei cu Rusia din 18 Sept. 1 Oct. 1914, ca si aiianta incheiatä
apoi cu Anglia, Franta, Italia si Rusia, la 1916, cloud sapta-
mani inainte de interventia noasträ, au fost acte internationale
secrete asa cum se practicau, totdeauna, pang atunci i asa cum
ne impunea, mai ales, s'o facem situatia noastra grea in mij-
locul unei regiuni foarte expusa din toate pärtile.
www.dacoromanica.ro
 311

La conférinta pdcii generale am vdzut cum s'a abolit se-

cretul diploraatic si s'au nesocotit tratatele secrete, intre care
insusi alianta noastrd secretà din 1916, in partea privitoare la
viitoarele frontiere. Inceputul in materia aceasta l'a fAcut gu-
vernul revolutionar rusesc in tratativele pacii dela Brest-Litowsk
cu centralii ca $i dupd aceea, vorbind pe fatd si proclamand se-
cretul diplomatic drept una din principalele cauze ale räzbo-
iului. Se stie cum noii guvernanti bolsevici, consecventi acestei
idei si urtndrind scopul sá compromitd vechiul regim tarist, au
violat secretul arhivelor diplomatice rusesti i au dat publici-
Valli tot felul de documente in sprijinul afirmatiei lor. Se cu-
vine sd notärn cá puterile centrale s'au ardtat mult mai rezer-
vate $i mai prudente pentru viitor, chiar dupa instalarea re-
publicei, de oarece n'au desvdluit nimic compromitAtor din ac:
tele secrete ale vechiului regim, in once caz foarte putine lu-
cruri din cele convenabile. Si nu ne-au dat la ivealä nici pe
agentii coruptiei i ai tfädärii in slujba dusmanilor, aa cum
ne-au oferit bolsevicii tabloul clientilor de ruble in serviciul
propagandei rusofile din vremea neutralitätii noastre.
La conferinta päcii de Parig, propaganda bolsevicd impo-
triva secretului diplomatic n'a rdmas färd ecou, mai ales cd ea se
poirivoa ícu vederife americane exprimate prin vestitefe pugcte
d; pace wifsoniene. Si, apoi, trebue tinutd in seamd partea co-
varsitoare a Statelor Unite in rdzboi, pentru castigarea victoriei
finale, dupd ce Rusia, cäzutä in descompunere revolutionard, se
-reträsese din frontul comun al aliatilor printr'o pace separatd.
Explicatia obligatiei pentru publicitatea tratelor din pactul
S. N., despre care am vorbit, este valabild i cand cercetdm
sistemele de sigurantd ale Statelor in praCtica de dupd rdzboi.
Pactele incheiate de Romania dela 1920 pang astdzi pentru
garanta integritate...a teritoriald si neatarnarea politicä, sunt pacte
bi-laterale uneori colective, strict defensive i publico. Nimic
nu se mai poate ascunde, astdzi, dar nici nu avom cova de
.ascuns fa scopurife politico' noastre externe, pe care le cunosc
toti cetätenii din lduntru, cum si toti prietenii sau dusmanii
nostri din afarä.. Experienta participdrii la sistemul Triplei A-
liante ne-a servit ca sá nu mai fim, pe viitor, prinsi in angre-
najul unui tratat coloctiv, i Inca aläturi de mari puteri, care
luau botdrdri pe soama noastrd, färä prealabilä intelegere. Dim-
potrivd, atat in sistemul pactelor alcdtuitoare ale Micei Intele-
www.dacoromanica.ro
 312

gen i sau ale Intelegerii balcanice, precum cel al tovarasiilor

de siguranta cu Polonia si Franta, Romdnia rezervat dreptuf
consfdtuirifor preafahife in bate probIemefe directivefor pofi-
ticei sale externe, in comun cu prietenii, si nu va mai pu tea
fi pusa, niciodata, in fata unor surprize, precum a fost cazul la
1914, prin isbucnirea razboiului pe urma uftimatum-ului Aus-
tro-Ungariei adresat Serbiei.
Libertatea çi independenta miscdrifor noastre In pofitica
externd, ea ci sr:guranta cd ,4u vom putod fi atrasi prin sur-
prindere in actiuni nepotrivite cu interesefe noastre pasnice, ne
indreptätesc un sentiment de sigurangi mai mare prin pactefe
de dupd rdzdoi decdt if aveam in Tripficea.-
Pacte" §i Tratate". Vom incheia problema sigurantei
de dupä pacea generala prin cateva observatii ih legAturà cu a-
ceasta pactomanie staruitoare pe care am constatat-o, de multe
ori, la ordinea de zi a actualitätii. In loc de tratate ofensive
acum, numai defensive, constatam o tendinta generala de a
schimba chiar denumirea actelor internationale de siguranta in
pacte".
Influenta Societatii Natiunilor cu pactul" ei de baza, ca-
re-i constitutia organismului cel nou a parut dupa razboi, ne ex-
p aceasta inclinare obsteasca.
Autorii de drept al gintilor cari au tratat chestiuni spe-
ciale din capitolul dreptului diplomatic de dupa razboi nu s'au
putut abtine de a face observatia. Pactele" noi, spre deosebire
de tratatele" vechi, constituesc un tip sau un model de lega-
rant international avand un caracter deosebit in arsenalul per-
fectionat al formulelor de acte diplomatice. Dei iau forma o-
bisnuita a tratatelor sau conventiilor de odinioara, iar in vor-
birea curentä sunt confundate, totusi pactele sunt ceva mai
mult, prin solemnitatea i sinceritatea care trebue sä le carac-
terizeze. Un pact este, sau mai bine spus trebue sa fie, un tratat
inconjurat de o atmosferä speciala, compusa dintr'un sentiment
mistic i dintr'o intentie reciprocä de garantie. Statele, cand
semneaza pacte, se leaga cu inima, cu sufletul lor, caci inchee
acte solemne pentru intoväräsirea sau coordonarea sincera a
intereselor lor. Simtimante inalte, supra-pamantene, pe deasuora
vechilor obiceiuri diplomatice, adesea red si prea protocolare,
inconjoard gestul solemn al incheerii unui pact inlernational in
momentul semnäturilor. (R. Genet, Traité de Diplomatie et de

www.dacoromanica.ro
 313

droit diplomatique t III). Desigur, daca ne gandim la fagadu-

elile solemne pentru condamnarea razboiului si inlaturarea fortei
din raporturile internationale, cum si la angajamentul de recurs
la procedurile pasnice pentru lichidarea oricärui conflict, inte-
lesul pactului apare deosebit de al vechilor tratate sau conven-
tiuni, menite sa corespunda mai potrivit acordurilor de natura
materiala, comerciala sit de schimb in genere, decat celor de
caracter moral si principial.

www.dacoromanica.ro
 CAP. IV

Dreptul International Public al hell

Din tot ce am cercetat pana acum ne clam seama ca e

vorba de o discipliná juridica aparte i de aplicatie
la raporturile internationale dintre State, caci altfel la ce ne-am
chinui cu ea daca n'ar avea decat o valoare strict teoretica si
de catedra?
Egalitatea de drept Am evitat, totdeauna, definitiile ca pri-
Oinegalitatea de fapt. mejdioase in drept, cum spuneau juris-
Normeleinternationa-
le si sanctiunea lor. consultii rornani. Totusi, o definitie se paa-
te usor formula de fiecare pe temeiul cu-
nostintelor capatate. Ar fi, deci, totafitatea regufefor juriclice
obligatoril practicate in raporturife dintre State pentru garan-
tarea reciprocd a drepturilor datoriifor dintre efe, cu respec-
tarea superaniMtei si independentei liecäruia.
Egalitatea i reciprocitatea sunt cele doua aspecte carac-
teristice ale suveranitatei.in raporturile internationale. Egalita-
tea juridica a Statelor, o abstractie a mintei omenesti, ca i e-
galitatea dintre oameni, insemneaza egaatatea in posidifitätife
de actiuni si afirmare a tuturor Statefor in campul nesfarsit
al raporturilor vietii internationale, unde exista o vadita ¡no-
gal/tate pofiticd, social culturala economica, etc. intre diferitele
State, asa precum existä o ¡nogal/tate naturaa intre oamenii
egali juridic.
In D. I. P. cand vorbim despre tormele juridice oblirga-
torii in raporturile dintre State, cuvantul obligator" nu tre-
bue luat exact in acelas sens ca in bate celelalte discipline
juridice, pentru ca el are, aci, o eficacitate mai reclusa si o a-

www.dacoromanica.ro
 315

plicare mai restränsa din cauza greutatilor de sanctionare si

de constrangere contra recalcitrantilor. Normele de drept pri-
vat sunt parantate prin executarea silita, la nevoe prin inter-
ventia fortei sociale, care impune indivizilor pe cale educativa
si o consteangere moralä, internä. Desigur siin relatiile de D.
I. P. dintre State se poate vorbi despre indoita sanctiune ex-
terna si interna, dar valoarea lor va fi, totdeauna, mai redusä
si conditionata de elemente mult mai instabile, mai variabile
cleat in dreptul privat.
Despre sfortarile pentru a elabora un sistem coherent de
sanctiuni cu efect in raporturile internationale, ne-am ocupat
&and am cercetat organizarea si functionarea S. N. Dar si mai
inainte de infiintarea acestui organism fiinta sanctiunea raz-
boiului, tot mai limitativ admisa in relatiile internationale pen-
tru nesocotirea sau violarea unor angajamente precise, deci un
mijloc de cotèstreingere materialö externa, alaturi de sanctin-
nife morale proprii naturii vietii internationale : a opiniei pu-
blice si a istoriei, impotriva Statelor care violeaza prescrip-
tiile D. I. P.
Intre o sanctiune morala si cealalta, opinia publica si is-
torici legaturile sunt asa de stränse incAt una ne apare drept
reversul celeilalte, cea d'intalu devenind, din sanctiune actuala
s'i imediata, o sanctiune istorica, in perspectiva timpului.
Prima poate fi, adesea, pripita si nedreapta, sub influente
tendentioase $.1 propagandistice, dar are efecte din ce in ce
mai puternice si mai efective pe masura ce sporeste, in orne-
nire, tesatura legaturilor infinite de interese solidare s'i se per-
f ectioneaa mereu, mijIoacele de cercetare si de informare ra-
pida, in toate materiile vietii colective, la lumina zilei, ca sub
un clopot de cristal, desfiintându-se, in schimb, ultimele res-
turi de secret si tainá din viata interna sau externa' a Statelor.
In viata comunitatii internationale se desvolta o sanctiune
morala noua, constrangerea morala a Statelor sub presiunea
opiniei publice si sub amenintarea raboiului istoriei, de a res-
pecta tot mai serios si cu sporita buna credinta regulele de D.
I. P., dint/un interes de reciprocitate, interes foarte, egoist
pentru fiecare Stat in parte, dar care trebue bine inteles in a-
däncimea lui utilitarista. Ca si simpli indivizi, adica guvernantii
lor, incep sä priceapa marele interes al purtärii cu &Lida' cre-
dinta, al cinstei in raporturile diplomatice externe, conditie ne-
www.dacoromanica.ro
 316

apgratg pentru valorificarea cuvAntului si prestigiului Statelor

In cadrul international, asa cum omul cinstit, care n'are nevoe
de sanctiunile Codului penal, intelege sd se valorifice in me-
diul social.
Buna credintä intre State constitue insgsi fundanrentuf
refatiffor internationale. Un Stat care nu-si respectg angaja-
mentele, cu bung credintg, nu poate fi respectat. Un Stat de
rea credintd perde orice prestigiu si autoritate, angajamentele
lui nu mai sunt pretuite, semngtura lui pe tratate nu mai are
nici o valoare si nu mai inspird nici o incredere. Riscg sg rg-
mge izolat, fapt care, uneori, Ii poate primejdui însài existenta.
SA ne gAndim numai la tratatele noastre de sigurantg cu Mica
Intelegere, cu Polonia, cu Feanta i acum in urmg cu Intele-
gerea balchnicg, toate acestea adevgrate polite semnate de Ro-
mAnia pentru garantia reciprocg a sigurantei tuturor semnata-
ril or.
Statele fiind toate, in teorie. suverane i egale juridic intre
ele, si cum comunitatea international'A nu era incg organizatg,
pang astgzi n'a existat o coordonare si o autoritate definitiv
inchegate,
Dar in viata internationalg constatAm un indoit aspect
pofitic i juridk, foarte asemAngtoare aspectului juridic si ce-
lui social al vietii Statelor interne. Celui d'intgi, Ii corespunde
politico internationalg cu elementele ei schimbgtoare potrivit
intereselor politicei externe cum si form fiecgrui Stat in parte,
celuilalt juridic, Ii corespunde un Drept internattbnafcu reguli
juridice menite sg incadreze i sg modeleze politica internatio-
nalg. S'ar putea, in privinta aceasta, vorbi de o politicg juridicA
In materiile politicei internationale, adicg de fortefe criteriik
ce prezideazd la stabilirea nortnetor ogigatorii noui in comu-
nitatea internationafd, deci la elaborarea neintreruptg a prin-
cipiilor de drept international public.
Dei discipling juridia noug, vom pgstra distributia cla-
sicA a materiei practicatg in disciplinele dreptului privat. Ast-
fel, vom putea vorbi pe rand despre persoane sau subiecte"
de D. I. P., apoi despre Bunuri sau obiecte", in sfarsit des-
pre contracte si obligatiuni", adicg despre Relatiunile inter-
nationale" dintre Statele membre ale comunitAtii internationale.

www.dacoromanica.ro
 I.

Despre persoane sau subiecte de D. L P.

Precum am mai spus-o i chiar &ea ar trebui sa repetäm,

sa ne amintim caracterul deosebit al acestei discipline prin
comparatie cu cefelalte care figureaza in .programul de licenta
in drept : D. I. P. are preocupari inalte, de caracter general;
ce se ridicä mult deasupra drepturilor i intereselor simplului
muritor.
In dreptul privet, persoana, subiectul de drept, titularul
dreptului, este X. sau Y., un particular, un muritor 6arecare,
persoana fizica preocupata de interesele sale individuale egoiste,
cel mull familiare. AbiOdacä, prin exceptie, titularul in dreptul
privet nu mai este o persoana fizica oare care, ci o persoana
morala.
Statul subiect de Dimpotriva, in dreptul public, in ge-
drept priu excelentä. nere, i, mai ales, in dreptul public inter-
national, situatia subiectelor de drept ne apare cu totul alta.
Titularul este, prin excelentci, o persoana morala i juridica,
Statul; cateodata, In, mod exceptional., o persoana morala cre-
iatd prim vointa Statefor ; $i'n sfarsit, o singurä datd,$i atunci
inca sub rezerva controverselor teoretice posibile, el poate fi
o persoand fhicd, una singurd: Papa dela Roma, in calitate
de cap suprem al bisericei universale catolice.
Socotind Statul, persoana morala, ca o creatiune natural&
iu viata internationala, asa cum familia imagina in mic a Sta-
tului, este o forrnatiune naturala i contractuala in acelas timp,
celelalte persoane morale subiecte de D. I. P. nu vor fi decat
creatiuni voluntare ale Statelor.
www.dacoromanica.ro
 318

In asemenea cas, Statul apare prin excelenta subiect sau

titular de D. I. P. §i, tot odatä. creiator, prin forta i vointa
lui, al acestui drept international insusi, ca un corp de norme
juridice intre diferitele State ce s'au gasit fatà fatà, in ati-
tudini dusmänoase sau ràzboinice la inceput snre a sfarsi, a-
poi, prin raporturi de pace, de prietenie i colaborare interna-
tionalà. Evident, in creatiunea normelor juridice internationale,
nu vom atribui tot meritul Statelor, intruckt multe din aceste
norme s'au ncut pe cale de uzuri i cutume, independente
de vointa constientá a cuiva, precum_ e cazul in special pentru
regulele dreptului maritim international, pe care, apoi, Statele,
In mod voluntar i constient, le-au consfintit, le-au desvoltat
le-au perfectionat prin conventiile internationale. Cu 61 ne a-
propiem de epoca modera creatiunea D. I. P. inceteaza de a
fi elaborarea anonima i inconstienta a cutumelor pentru a de-
veni opera voluntarcl i con$tientd a membrilor comunitä(ii inter-
nationale, Statele, pätrunse tot mai mult 'de necesitatea perfec-
tionärii dreptului
Recunoasterea rolului covArsitor i aproape exclusiv al
Statului, ca titular de D. I. P., o gäsim formulatà expres in
art. 34') din Statutul Curtii permanente de justitie internatio-
nalà dela Haga ultima creatie impunAtoare a D. I. P. de dupà
räzboi articol care precizeaza Ca' numai Statele au capacitatea
juridia de a sta in fata inaltei instante. Bine inteles capacita-
tea de actiune judiciard, inaintea Curtei, pentru violarea unor
drepturi recunoscute, poate apartine chiar unor simpli particu-
lar, dar acestia nu si-o pot exercita decAt prin mijlocirea Sta-
telor respective.
Odatà fixati asupra rolului Statului in dreptul gintilor,
vom reveni la defMitia Statului din dreptuf public general
pentru a-i complecta aspectele i a-i cerceta consecintele co-.
respunzdtoare n cadrul dreptului public international. Per-
sonificarea juridic:A i moralà a natiunii, cu organele ei repre-
zentative din sistemul guvernämântului indirect, Statul ne a-
pare, in D. I. P., ca o comunirate de oameni organizatd poli-
tic-juridic in cnprinsul unui teritoriu Sine despdrtit de oh-We
si aveind un organ propriu de conducere, care dispune de Torta
1). Art, 34. Numai Statele sau Membrii Socieatii Natiunilor au calitatea
de a se prezenta in fata Curtii.

www.dacoromanica.ro
 319

necesard pentru apdrarea ordinei interne ceit a Sigurantei

externe.
Cele trei ofemente constitutive ale Statuui : teritoriu1;
populatia §i guvernämtintuf vor trebui sä. indeplineasca, fiecare
un minimum de conditiuni fara de care insasi fiinta Statului ca
subiect sau titular de D. I. P. ar putea fi primejduita.
Luandu-le, pe rand, indiferent de o anumita ordine logica
sau cronologica, vom constata ca Teritoriul trebue sä fie su-
ficient ca intindere i boggii naturale spre a putea hrani -popu-
latia i intretine mecanismul complex al vieti, de Stat modern.
Teritoriile prea bogate ori excesiv de sarace pot deveni o ca-
uza de primejdie pentru fiinta Statului însui. Desteptarea. in-
vidiei sau a poftelor de cucerire la vecinii prea lipsiti, va
fi una din cauze ; alta, va putea fi trandavirea populatiei din
regiuni prea bogate ; ori, in sfärsit, säracia teritoriului va de-
veni primejdioasa pentru cauza pacii Internationale din clipa
cand populatia respectiva va fi silita sá urmareasca anexiunea
unor teritorii vecine mai productive.
Populatia, la randul ei, trebue sa fie destul de nume-
roasä, de muncitoare si de desciplinatä pentru valorifica
teritoriul stäpanit, chiar daca e sarao, pentru a-i smulge pa-
mantului din adäncuri i dela suprafata maximum ce poate sa
dea ; in sfarsit, pentru a fi capabila sä si apere, fa nevoe cu
form, acest pamant al ei, care-i alcatueste temelia, de viaja,
a respinge, °Hand, amestecut din afard in tr.eburile conduce-
-rii interne.
In sfksit, guvernul respectiv, va trebui sa fie alcatuit din
oameni chibzuiti, prevazatori i hotarki, cu suficienta autori-
tate tnauntru spre a se face asoultati, cu destul prest,:giu in
afard spre a impune respectul cuvenit Statului in comunitatea
in ternationall Evident, guvernul nu va putea fi altfel deck
populatia pentru CA s'a spus cu drept cuvant, CA o tara n'are
deck guvernul pe care-I merita.
Slabiciunea guvernului sau incapacitatea lui de a vedea
mai departe deck ceasul prezent, cu cel putin 50 ani inainte
cerea odata intr'un discurs d. Mussolini, poate constitui o grava
primejdie pentru fiinta Statului. N'avem deck sa ne a-
mintim de guvernarea lui Kerenski in Rusia, dupa prabusirea
tarismului, cum si de revolutia din Austro-Ungaria. Dar cu cat
un Stat este mai mic fi mai expus din afarei, Cu at& gmelile
www.dacoromanica.ro
 320

sau sleibiciunile guvernantilor, incapabili ori necinstifi, se pleitesc

mai scump.
Dintre cele trei clemente constitutive ale Statului, guverni-
mfmtul intereseazi in mod deosebit comunitatea interna-
tionali i D. L P., ca organ al relafiunilor interna fionale, cum
vom vedea.
In vremuri cand se tot discuta despre principiul national
Statul" este lesne confundat, in vorbirea curenta, cu nati-
unea"-, intrebarea cine-i adeviratul subiect de D. 1. P., Sta-
tul sau natiunea, prezinta un indoit interes stiintific si politic.
Räspunsul categoric si unanim este: Statul, lar nu natiu-
nea, dei la pacea generala am constatat consfintirea principiu-
lui nationalitatilor prin felul cum au fost stabilite frontierele
noui. E drept ca statul politic-teritorial cel nou n'a putut ajunge
la granite perfect nationale si de aceea a complectat opera prin
tratatul pentru ocrotirea minoritatilor, drept accesoriu, i prin
prevederea din pactul S. N. despre admiterea membrilor : ori
ce Stat, dominion sau colonie etc.". Cu toata tendinta naturala
a Statelor de a deveni nationale i a oricarui grup de oameni,
de aceeasi origina, de a se transforma intr'un Stat national, si
trecand peste scoala de drept international intemeiata de prin-
cipiul nationalitätilor (Mancini), pacea dela 1919 a rtimas de a-
cord cu ideile mai vechi din doctrina juridicti internationalei po-
trivit carora numai Statul, i nu natiunea, este subject D. I. P.
De altfel, greutatea de a defini ca precizie natiunea $i a
determina elementele ei constitutive fixe, care sunt, totusi, asa de
discUtabile, precum comunitatea limbei a originei sou sange-
lui, a credintelor religioase, cateodata continuitatea dinastica,
legatura arnintirilor i suferintilor din trecut sau a aspiratiilor
de viitor, in sfarsit a constiitei nationale aparte, ne explicti pen-
tru ce, si doctrina iuridicä, i practica politica internationala,
s'au oprit la formnla Statului subiect de D. 1. P. Definitia Statu-
lui i incadrarea lui inteo formula juridica, in teorie, ca si de-
terminarea lui, In practica', prin frontierele politice, era mult
mai usoara si mai precisb.' decat toeste incercarile i dibuirile
de a preciza juridic ce este natiunea si a o proclama, apoi su-
biect de D. I. P. feirei primejdie pentru ordinea i stabilitatea in-
ternationalei.
Cum, 'Ina Statul s'a gäsit, adesea, in conflict cu natiunile
sau nationalitätile, iar abuzurile de putere ale lui au dat loc la
www.dacoromanica.ro
 321

conflicte sangeroase, In parte chiar marelui razboi, pacea din

1919 a adus, cum am vazut, oarecari atingeri sau limitatiuni
puterii absolute a Statului, suveranitatii sale, atat inauntru prin
ocrotirea rninoritätilor, cat si'n afard prin interzicerea razbo-
iului de agresiune. Recunoscut mai departe ca subiect sau ti-
tular de D. I. P., Statului modern i s'au impus mereu, si la
pacea din 1919 mai mult ca totdeauna, atingeri grave sau limi-
tatiuni de suveranitate drept pret al acestei noui recunoasteri.
Dar Statele se deosebesc intre ele si se pot clasifica intre
ele desigur fiind vorba de o clasificare juridicd.

Din punctul de vedere al elementelor

1. Clasificarea Sta-materiale constitutive, populatia si terito-
telor.
riul, ele ar putea fi impärtite in State mari
si mid, continentale sau insulare, industriale ori agricole, bo-
gate si sarace, etc.
Juridic, insa, Statele se pot clasifica numai in raport cu
suveranitatea respectiva., atat dupa modul de alcatuire interna',
cat, mai ales, dui:4 aspectul extern caci suveranitatea, in D. I.
P., corespunde perfect capacitdtii persoanefor din dreptufprivat.
Fie suveranitatea unui Stat, In alcätuirea ei interna, uni-
tara si simplá sau, dimpotriva, compusa intr'o uniune personalä
ori reala, manifestarile ei externe, aceleasi aproape totdeauna
sub raportul juridic, vor fi, adesea, deosebite din punct de ve-
dere politic. E usor de inteles ea forta politicà interna a unei
-suveranitati unitare, simple, sau a unei uniuni reale, se va re-
simti mai temeinic si mai prompt, in actiunea internationala, in
campul politicei externe, decat forja corespunzatoare unei u-
niuni strict personal&
Astfel, la Statele unitare, simple, avand un singur organ
suprem de conducere, care exercita atributiile suveranitatii, in-
terna si externä, (un presedinte de republica sau un monarh
constitutional), vom constata avantagii mari de rapiditate, e-
nergie, continuitate si unitate de actiune in politica externa.
Dimpotriva, daca examinam situatia in Statele compuse, sub
forma de Stat federal sau o confederatie de State (Bundesstaat
und Staatenbund) gasim ca actiunea externa slabeste adesea in
energie, rapiditate si unitate prin jocul complicat al intereselor
locale, componente de Stat federal sau de confederatie.
Forma aceasta va prezenta, totusi mai multe avantagii si
www.dacoromanica.ro 21
 322

eficacitate, in politica externa, decat cea a uniunii personale.

Exemple avem destule i pentru toate formele. La noi,
unirea principatelor sub Cuza la 1859 a fost o uniune perso-
nala, cu organul comun al Comisiei centrale dela Focsani, dar
cu doua Parlamente si cu cloud' guverne, pfina'n 1861, cand
sub pretextul discutarii in comun a reformei agrare, s'a 'Asa
la uniunea reala. La fel a fost uniunea personald dintre Suedia
Norvegia panä la 1905. Cea austro-ungara, sub Habsburgi,
personala la inceput, a luat forma uniunii reale dupd compro-
misul dualist (Ausgleich"-u1) din 1867 and s'a facut unitatea
cea vamala i monetara, cu delegatiunile in comun ale
Parlamentelor pentru stabilirea. budgetului serviciilor contopite
prin contributia celor cloud tad, Austria i Ungaria, insfarsit cu
serviciul diplomatic comun.
Uniunile personale tind sa se transforme in uniuni reale,
dupa cum confederatiile de State sunt inclinate spre forma Sta-
tului federal tocmai spre a-si spori greutatea politica externa
actiunea pe teren international, printr'un singur organ at mai
inchegat in materia relatiunilor externe. ConfederaTia de State
pe care o gasim de cateva ori in istoria natiunii germane (Liga
Hanseatica i Zollverein-ul) ne aratd, la inceput, in directivele
externe, numai putine chestiuni unitar rezervate organului con-
federatiei, d. p. cele vamale ; pe mina, ILIA., in forma Statului
federal, totalitatea problemelor ce puteau naste din raporturile
externe au trecut pe seama unui organ central, cu unitate.
Ten dintele spre centralizare $i unitate in formele de condu-
cere reprezentativa ale Statului modern, se resimt deosebit de
puternic nu numai in guvernarea launtria, dar si in materia
relatiunilor externe, mai ales aici.
De aceea, pentru clasificarea juridicei a Statelor, din punct
de vedere international, prezinta cu adevärat insemnatate nurnai
suveranitatea in aspectul ei exterior (independenta) pe and or-
ganizarea ei si aspectul interior (autonomia) poate avea, mai
curand, valoare i greutate in actiunea politiceí externa.
Dar aceea, vom constata a sunt, sub raportul juridic in-
ternational, State independente, adica libere cu desavarsire pe
miscarile lor externe, ca o consecinta a plenitudinei de ca-
pacitate internationala, prin opozitie cu Statele semi-suverane,
neutralizate, vasale ori sub protectorat, insfarsit cu acelea puse
sub regimul mandatelor internationale, Un Stat semi-suveran,
www.dacoromanica.ro
 323

printeo expresie putin precisà i chiar improprie, s'ar bucura,

partial, de capacitatea juridical numai in unele acte, cam cum
eram noi fata de Turd, dela Cuza panä la rasboitil indepen-
dentei. Statul neutralizat, dupa cererea proprie sau dintr'un
superior interes politic international, dei are plenitudinea ca-
pacitatii juridice pentru tot felul de acte internationale, nu poate
incheea tratate politice de alianta i nici declara rasboi, adica
-este lipsit de libertate in politica externa, pe raspunderea pro-
prie, tocmai fiindca se afla sub garatia celor cari s'au angajat
sd-i respecte si sa-i apere, totdeauna, neutralitatea. Ex. Elvetia.
pe cand Belgia a fost scoasa, dupa cerere, prin tratatul de Ver-
sailles, de sub regimul de neutralizare. Statele vasale ori pro-
tejate sunt acelea care se pot bucura in genere de autonomia
internä, au dreptul de auto-guvernare, dar in afara vorbeste,
totdeauna, in numele lor, Statul protector. Cat timp noi am
fost vasali Turciei n'am avut o reprPzentanta diplomaticä, afara
doar de un agent la Constantinopole, capuchehaia, care avea
indoitul caracter de agent diplomatic de legatura cu Sublima
Poarta i, totodata, de slujbas administrativ in serviciul impe-
riului otoman.
Coloniile engleze se gasesc in diferite grade de autonomie,
dela cele administrate direct de metropola, 'Ana la unele cu
depline drepturi de auto-guvernare locala si care au reclamat
si au obtinut, de curand, oarecare drepturi chiar in materiile
internationale, precum rezerva de adeziune la tratatele inche-
fate de Anglia cu alte State in special cele politice i care ar
putea reclama ajutor militar in caz de rasboi, intrucat imperiul
britanic se indreaptä, cu pasi mari, spre forma unei confede-
ratii de State,
Insfarsit, tarile puse sub regimul de mandat colonial De
care l'am examinat in cadrul S. N, regim cu trei gradatii in
sistemul mandatelor A. B. si C. incepand dela cele tratate ca
o simplä colonie a mandatorului, Tana la cele care se bucura
aproape de plenitudinea autonomiei interna í externä, sub in-
drumarile Statului desemnat la conferinta pacii de Versailles.
E un adevarat regim de tutelez in favoarea tutelatului insusi, a-
proape dupa criteriile din dreptul privat, pe cand tutela admi-
nistrativa din dreptul public e menita sá asigure interele ter-
Vilor i sá salvgardeze interesul general cat i principiul de
unitate i autoritate in Stat.
www.dacoromanica.ro
 324

Interesul clasificärii Statelor, dupa suveranitatea externa,

vom constata, intre altele, la incheerea actelor vietii interna-
tionale, care nu sunt posibile decat intre State ce se bucura de
plenitudinea capacitatei juridice internationale, adica intre per-
soane sau subiecte de D. I. P.
2. Recunoaqterea E o problema cu aspect juridic care pre-
Statelor. supune, in prealabil. o problemä politic&
rezolvata sau, mai bine spus, un fapt material implinit : nas-
terea Statelor. Odata nascute, acestea îi asteaptä consacrarea
juridica international' asa cum pentru un copil nou nascut se
lace declaratia la oficiul de stare civila.
Nu-i timp sa discutam problema politica a nasterii Sta-
telor : de ce, cum i and?
O infinitate de conditiuni interne, cum si imprejurari ex-
terne de oportunitate sunt hotaratoare pentru ca o natiune. o
nationalitate sau o comunitate relativ redusa de oameni, avand
constiinta unei personalitati morale deosebita prin limba, origina,-
moravuri, etc. sa isbuteasca a se constitui in Stat, independent
viabil. De aceea, uneori, se leaga faptul istoric al nasterii
unui Stat de numele unui bärbat providential, care. in clipa
hotaratoare, a avut rolul conducator trecandu-se prea usor peste
adevarul elementar oh' faptele politice mari sunt opera multi-
milor anonime, cu instinctul lor de auto-conducere, ce impinge
In frunte, la carma, pe omul potrivit imprejurarilor sau face sa
nand acest om,afara de cazurile nenorocite de"gresala colec-
tiva cand alesul poate deveni fatal operii in devenire prin in-
f erioritatea sau nepregatirea lui totala..
Deci. pe langa oportunitatea international& nasterea sau
cresterea Statelor, ca fapt politic, mai Marna de constiinta mul-
timilor i capacitatea lor de sacrificii, §i'n a treia linie, de curajur
reispunderilor in marile hordra-ri si de oarecare pricepere din partea
conduceitorilor nationali. Este destul sA ne gandim la impreju-
rarile neutralitatii noastre din 1914 si a interventiei, la 1916, ca
s'a verificam determinantele in viata politica a popoarelor. Si-
tuatia noastra in marele razboi i interventia voluntara. pre-
zintä. caracteristice pe care nu le putem gasi la celelalfe State
victime ale agresiunii exterioare i care au facut, vrand-ne-
vrand, un razboi de legitima aparare.
Prin urmare, faptul nasterii si al cresterii Statelor atarna.
www.dacoromanica.ro
 325

In prima linie de vointa, puterea si spiritul de jertfa al comu-

nitatii nationale spre a se afirma, pe arena politicei interna-
-tionale, prin foc si salve. Curajul s'i lipsa de soväire in fata su-
premelor jertfe de vieti omene0i constitue, din punct de vedere
politic, prima conditie de viabilitate nationall
Odata Statul net' scut, indiferent cum si de ce, se pune pro-
blema recunoasterii lui juridice, adica a consecintelor faptului po-
litic international in dreptul international public.
Este vadit din tot ce am spus cä recunoasterea n'are de
cat un caracter declarativ juridic international s'i nu este atri-
butiv sau consultativ de suveranitate internationalä. Existenta
politica internationala a Statului deja nascut este un fapt an-
terior recunoastii lui juridice, cu efecte de ordin international.
Existent dinainte de recunoasterea lui, Statul ner'scut poate frili
hirer- aceastei formalitate juridicet posterioard nasterii sale, for-
malitate necesara, totusi, pentru a-si stabili un statut juridic in
comunitatea internationala, asa cum un copil, nascut chiar din
flori, are nevoe, mai tarziu, in viata, de un stat civil personal.
Cu aceasta distinctie necesara intre nastere si recunoastere,
trebue sa adaugam ea recunoasterea international:a' a Statelor
prezintá numeroase si variate avantagii pentru interesele cetä-
-tenilor respectivi, cat si pentru schimbul nestingherit de mar-
furi in cadrul comertului si interdependentei solidare cu alte
State.
Fiind nevoe de raporturi bine precizate intre State. recu-
n- oasterea echivaleaza cu o primire a noului Stat in concertul
international, asa cum o persoana de buna conditie ar fi pri-
mitä intr'un club select. Formalitatea juridica a recunoasterei
are si un aspect politic : cand si sub ce conditi prealabile se a-
cm-a ? Caci nefiind obligatorie pentru celelalte State, fiecare-i
fiber, dupa aprecierea personala a oportunitatii, sei acorde di
nu recunoasterea solicitatet..
Forma recunoasterei poate sa varieze dela cea de fapt si
it:wild, 'Ana la cea expresel sau formala de jure, uneori luand
chiar o infatisare solemnei.
Exemple din aceste diferite feluri de recunoastere gasim
numeroase. Astfel, dacä noi am fi reluat raporturile economice
cu Rusia sovietica, aceasta insemna o recunoastere de fapt, ta-
cita, a starilor de lucruri de peste Nistru cad Statul bolsevic
rus nu s'a nascut acum s'i el fusese recunoscut in forma veche.
www.dacoromanica.ro
 376

Recunoasterea de drept se dà printeun act formal al puterii de

Stat cOtre Statul recunoscut si are de urmare luarea sau relu-
area relatiilor diplomatice. Recunoasterea solemna, insfarsit, este
o recunoastere expresä de drept, dar acordatä cu solemnitate,
inteun congres sau conferintä internationalä de Statele partici-
pante, cum a fost recunoasterea independentei Romaniei la con-
gresul de Berlin (1878).
Dupg pacea genera16, admiterea unui Stat nou in S. N.
de cdtre Adunare echivaleazA cu o recunoastere solemnO din-
nainte de rOzboi, dar atributia consacrArii formale a Statelor
noui n'a fost trecutä expres prin tratate pe seama S. N. si nici
nu putea fi in lipsa de universalitate a institutiei, ci a ramas,
ca i odinioara, pe seama Statelor vechi, fiecare in parte liber
pe aprecierile de oportunitate si pe hotOrarea lui. Aceasta in-
trucat o recunoastere juridicei poate da loc, adesea, la efecte de
ordin politic, d. p. poate naste o dusmOnie intre Statele care au
recunoscut un Stat nou i Statul cel vechiu din care s'a rupt
acesta din urmA prin revolutie sau prin once altä modalitate.
RecunoaVerile fdrei socotealei au dat naVere chiar la reizboae: la
finele sec. XVIII-lea räzboiul franco-englez incheiat prin pacea
de Versailles (1783) s'a näscut din cauzO ca. Franta s'a gräbit
sa recunoasca independenta colon iilor engleze din America de
Nord, Statele Unite, fasculate impotriva metropolei. Recunoas-
terile de State noi sau de anexiuni se fac cu mare socotealO
de oportunitate, de aceea vorn pricepe de ce conventia ratifi-
catoare a unirii Basarabiei cu Romania n'a fost confirmatä
de Japonezi din menajamente fatä de Rusia sovietica, iar Italia
a dat ratificarea cu intarziere mare.
O ipoteza deosebitä in fond; dar asemdnatoare in formä
este aceea a recunoasterii pentru schimbarea formei de guver-
riämant : d. p. republica din Spania altd data monarhica sau.
regimul Sovietelor din Rusia.
Recunoastorile Cu ocazia schimbOrii formelor de guvernA-
mant se obtin mai usor pentru cA din dreptul de auto-guver-
nare i autonomie internd rezultä cA fiecare Stat éste liber se1$1
dea forma de conducere ce-i convine, feirei amestec din afar&
Refuzul din partea altor State de a recunoaste, ar lua In ase-
menea cas aparenta unui amestec, a unei interventii neper-
mise in treburile interne, dupà cum graba de a recunoaste con-
stituirea independenta a unei provincii sau colonii rasculatO.
www.dacoromanica.ro
 327

impotriva patriei mame imbracA acelas caractcr de interventie

in luptele i frAmântarile interne ale altui Stat i poate duce
pänä la räzboi.
Intarzierea sau chiar refuzul unor OH de a recunoaste gu-
vernul sovietic rusesc, care nu era decät o simprä schimbare
a formei de guvernämänt dinteun Stat vechiu si mare a fost
urmarea declaratiei guvernului bolsevic ea' nu recunostea nici
una din datoriile i obligatiile internationale contractate de ve-
chiul regim in numele Rusiei, declaratie contrarä regulelor
precise ale D. I. P. privitoare la respectarea angajamentelor
externe ale Statelor independent de. schimbärile politicei in-
terne. La aceiasi situatie a contribuit i socializarea proprie-
iätii private prin atingerea bunurilor apartinand streinilor. Re-
fuzul de recunoastere era o incercare de constrangere moralä
pentru reintoarcerea la respectul regulilor de D. I. P. Cum
stim, situatia internationalä, a evoluat prin cedäri din toate
pärtile i astäzi Sovietele au reluat raporturile diplomatice ale
Statului rus cu aproape unanimitatea tärilor din lume i fac,
In acelas timp, parte din S. N.
3. Transformarea o Un fapt politic asemänätor nasterii poate
Asparítia Statelor. fi transformarea sau chiar disparitia State-
lor pentrucà si ele dispar, dei in teorie sunt vesnice. In ase-
menea imprejuräri se pune o serie intreagä de probleme juri-
dice, mai complicate decht la recunoasterea Statelor, cu situatii
mult asemänätoare celor ce se produc in materia dreptului
privet prin schimbarea conditiei persoanelor sau prin moartea
lor. De aceea, in limbajul putin propriu al unor autori s'a in-
trebuintat, pentru usurinta de exprimare i caracterizarea situa-
tiilor, formula despre regulile succesiunei" intre State si au-
zim vorbindu-se curent despre Statele mostenitoare" ale mo-
narhiei habsburgice.
Referindu-ne la cele trei elemente constitutive de Stat :
populatie, guvernämânt i teritoriu, toate schimbeirile produse in
vre-unul din aceste elemente vor insemna transformdri in fiinta
Statelor si, deci vor avea diferite efecte juridice,
Incepand cu suveranitatea, primul element constitutiv, dacä
ea inceteazà, sau dispare, fireste printr'o cädere in complectä
anarhie dei raman mai mult ori mai putin intacte elementele
materiale, teritoriul i populatia, Statul nu va mai exista, va in-

www.dacoromanica.ro
 328

ceta set existe $i bunurile lui vor trece altui Stat care le anexeazei.
Cand e vorba de elementele constitutive materiale, trans-
formarea constitutiei teritoriale inseamna de fapt marirea sau
micsorarea Statului, cu schimbarea de frontiere corespunza-
toare. Viata Statului este intim legata de fiinta teritoriului : nu
poate exista Stat feirei teritoriu i nici chiar o nafiune lipsitel de
baza teritorialei, afara, poate, de exceptia poporului evreu, care
si-a perdut teritoriul, dar care is pastreaza fiinta aparte. De
aici, practica desnationalizarilor prin sistemul colonizarilor for-
tate si a exproprierilor sau deposearilor Cu scop politic.
(in Germania, Ungaria si Rusia dinainte de razboi). Tran-
sformarile in constitutia teritoriala a Statului produc efecte iu-
ridice in primul rand asupra locuitorilor, caci oamenii traesc
toti in legatura cu pamantul, de care nu se pot desparti usor
la once schimbare politica'. Locuitarii suferii schimbarea de na-
tionalitate politicei potrivit unor reguli precise si obligatorii de
drept public international in materia optiunei de nationalitate,
ca o garantie a drepturilor si intereselor private si din respect
pentru libertatea individuala a omului, Legislatiile nationale sunt
dominate de principiile D. I. P. in materia optiunii de natio-
nalitate.
Dar nu numai nationalitatea locuitorilor, ci si soarta
bunurilor private si publice ne intereseaza, juridic, cand se
produc schimbari de suveranitate prin modificarea constitutiei
teritoriale a Statelor.
Bunurile private urmeazei. in regula generala, soarta per-
soanelor, care este determinata prin regulile optiunii de na-
tionalitate. Bunurile publice urmeaza, si ele, soarta persoanelor
de drept public carora le apartineau, dupa aceiasi regula ca
bunurile private, si toate proprietatile de Stat, mine, ca.i de
comunicatie, Daduri, muzee, etc. trec in Steipeinirea Statului a-
nexant din clipa schimbarii de stapanire politica, fart vre-o
despagubire prealabila, dar cu sarcinele corespunzatoare. La
pacea generala din 1919, insä, s'a fäcut exceptie dela regula a-
ceasta prin aplicarea in contra Statelor anexante a principiului
contrar : plata bunurilor publice prin sistemul compensatiei cu
datoriile decurgand din reparatiunile invinsilor fatà de invin-
gatori. Masura de prevedere spre a se asigura plata drepturi-
lor cuvenite creditorilor Statelor invinse.
Schimbarile teritoriale mai intereseaza prin consecintele
www.dacoromanica.ro
 329

lor juridice in materia legislatiei de drept public fi de drept privat

aplicabila in teritoriile ce au schimbat de suveranitate, evident
dupä schimbare. In prima linie, vom constata regula ca se ex-
tinde. Constitutia anexantului in mod automatic i dela inceput
in teritoriile anexate. and e vorba de celelalte legi, chestiu-
nea se schimba. De data aceasta, se urmareste un just echili-
bru intre interesele private si cele publice, in intelesul ca sta-
bilitatea i continuitatea ordinei de drept privat sei nu fie turbu--
ratä prin schimbarecr ordinei de drept public cleat exclusiv nu-
mai intrucat interesele Statului anaxant nu pot fi salvgardate
altfel. Iata de unde vine practica, justificata in teorie, de a pas-
tra codurile care privesc chestiunile de drept pi ivat : civil, co-
mercial, etc., inclusiv procedurile respective, i de a nu le
schimba, in interesul unificarii, decat treptat, incet si pe miI-
surd' ce se produce unificarea i contopirea efectivei a corpului
social deosebit din teritoriile proaspeit unite.
Unificarea nu trebue gräbitä daca poate turbura, cat de
putin, sentimentul public al populatiei de incredere in conti-
nuitatea ordinei de drept si a garantiilor juridice pentru bu-
nurile si persoanele private, caci atunci se comite imensa gre-
said a unificarii cu furca" asa precum au fost caracterizate,
la noi, unele actiuni pripite. Cu cat nu se forteaza de loc sau
aproape de loe unificarea in materia dreptului privat cu atat
se evita, mai sigutr, nemultumirile, eventuale si se sporeste sen-
timentul sigurantel juridice printre cetatenii de data recenta din
teritoriile anexate Statului.
Graba unificarii poate fi, uneori, criminala pentru intere-
sele superioare de Stat caci, in campul intereselor private, sen-
zibilitatea populatiilor este excesiva. De aceea, vom spune a-
celasi lucru chiar pentru materiile procedurale, unde interesul
unificarii pare mai urgent cel putin din punctul de vedere al
practicei judiciare. i acest punct de vedere este perfect justi-
ficat daca tinem seama de faptul cA locuitorii teritoriilor noui,
cetateni proaspeti ai Statului, neincrezatori, banuitori ori chiar
ostili Statului, in adancul sufletului, sunt dispusi sA vada o a-
tingere sau diminuare a drepturilor lor pang schimbarile
strict procedurale. Tata, deci, din nou nevoia de a rasa timpului
sa cimenteze, incet, contopirea i seí vdcleascii superioritatea unor
procedan i kid de al/ele.
Cat despre capitolul datoriei publice, efectele schimbarilor

www.dacoromanica.ro
 330

de constitutie teritoriala sunt foarte bine si demult precizate in

D. I. P. Bunurile teritoriale trec Cu sarcinile lor, exact dupä re-
guille succesiunii din dreptul privat, fará rezerva beneficiului
de inventar. Aceasta-i o regula admisa in dreptul internatio-
nal, dar nu-i obligatorie si absolutei decal pentru garantia credi-
torilor, Statele suverane in prezenta, cedentul i anexantul, ra-
manand libere sá decida i altf el prin clauze exprese in tratat.
D. ex. Alsacia-Lorena a fost anexata de Germania, prin pre-
vederile tratatului dela Frankfort, libera de once sarcina
Franta, invinsa atunci, obligandu- se sa ja asupra ei cota-
parte din datoria publica aferenta provinciilor cedate,iar prin
tratatul de Versailles provincia a revenit tot asa libera de ori-
ce sarcini publice. Romania la pacea generala, de altfel ca
toti ceilalti beneficiad teritoriali ai pacii, a dobandit
dar cu cota-parte corespunzatoare din datoria publtc5. a Statu-
lui cedant. Stabilirea numerica a acestei cote se face obisnuit
In proportie cu : suprafata teritoriului, sau cu numeirul locui to-
rilor ori cu capacitatea lor contributivei aiscala), criterii variabile
si de valoare relativa fiindca nici unul nu inseamna o mäsura
absoluta de echitate.
Ipoteza disparitiei ramane valabila pen tru cazul cand un
Stat este anexat de unul sau mai multe alte State. Atunci se
produc aceleasi consecinte ca la transformarea teritoriala. Nu-
mai cand un Stat ar dispare. °data cu disparitia teritoriului pe
urma unui fenomen natural catastrofal, atunci nu s'ar mai pune
problema efectelor juridice fiindca disparitia ar fi de fapt
de drept.
4. Reciprocitatea, Duo' examinarea aspectelor politico-
temeiul relatiunilor juridice ale relatiunilor dintre State, ca
internationals: a) des-
persoane de D. I. P., se impune sa ne o-
pre drepturile Statelor.
cupära special de drepturile i datoriile"
lor reciproce in comunitatea internationala potrivit unor reguli
asemanatoare celor care privesc drepturile f datoriile persoa-
nelor din comunitatea sociala (internä) a Statelor. Aceasta re-
zulta de altfel si din deiinitia data D. I. P., cand spuneam cá
este o disciplina inchinata raporturilor internationale i care
tine seama de drepturile s't datoriile Statelor, egale juridic intre ele.
Plecand dela notiunea de baza, suveranitatea s't indepenta
Statelor, cu corolarul lor egalitatea juridica, se naste intreba-
www.dacoromanica.ro
 331

rea cum se va putea mentine pacea daca nu recunoastem un

supra.Stat, adica o autoritate comuna Statelor. Caci e primejdie
de anarhie ori unde lipse$te o autoritate $i o conducere centrald ,
lar viata internationala, prin frecventa si violenta razboaelor,
ne arata efectele unei vadite anarhii.
Constituirea S. N. n'a fost altceva. cum 4un vazut, decat
incercarea de a creia un organ politic-juridic de autoritate si
un nucleu central de coordonare si solidarizare, a tuturor ac-
tivitatilor si intereselor egoiste particulare, pe plan international.
Daca am constatat in fapt existenta unei comunitati in-
ternationale i incepem a recunoaste si'n drept existenta ei, a-
tunci putem vorbi, fara exagerare, despre drepturile i datoriile
oamenilor in societate.
Doctrina D. L P. le-a si elaborat, clasificandu-le in drep-
turi fundamentale, cu drepturi derivate din ele, si evident
corolarul lor cu datorii fundamentale i derivate.
Le vom lua pe rand :
Drepturile fundamentale, oarecum naturale, ale State-
lor, asemanatoare drepturilor naturale ale omului, ar fi, in pri-
ma linie, dreptul la viata si, implicit, drepturile derivate sau
componente care, toate laolaltà, constituesc acest drept la viata
al Statelor.
Pastrand simetria principiilor generale de drept privitoare
la persoane i bunuri i amintind ca libertgtea omului sau drep-
tul lui natural, la viata, este alcatuit dintrio serie de alte drep-
furi sou libertati, precum sunt libertatea muncii si a proprietatii,
a circulatiunii cu invi6labilitatea persoanei i domiciliului, cu
secretul corespondentei, etc., vom constata CA libertatea State-
lor dreptul lor natural la viatei presupune neaparat existenta
urmatoarelor drepturi :
1. Dreptul de conservatiune si legitimà a'pirare, din
care recurg, in mod logic, toge dificultatile problemelor pri-
vitoare la delimitarea inarmarilor care sunt direct conditionate
de siguranta internationalä.
Desigur in pactul S. 1\14., gasim art. 10, dar valoarea lui
efectiva este foarte indoelnicà pentru siguranta Statului, in chip
firesc ca acestea nu renungi la nimic din drepturile lor naturale
de apeirare : la inarmare, nici la sistemul pactelor suplimentare de
siguranf .
Un Stat i$i apärä dreptul la viatei in prtmul Kind ca armata

www.dacoromanica.ro
 332

national? i, care este, pentru el, un instrument de legitima aparare.

Cat timp, in comunitatea internationala, nu s'a constituit o forta
suficienta de garantie, o politie sau jandarmerie internationala
impotriva eventualilor delicventi, este imposibil sa se pretinda
Statelor dezarmarea. In viata sociala launtrica a Statelor, chiar
In ciuda exístentei unor forte constituite si garantatoare precum
politia, tribunalele represive, etc. sunt cazuri cand se acorda
formal permisiunea de a purta arma adica, inarmarea dintr'un
iteres special de legitima' aparare personala. De unde rezulta,
fireste, in cadrul vietii internationale :
a) Libertatea inarmarilor cu atingerile strict limitate si ex-
ceptionale de dezarmare, impuse prin tratate pentru motive bine
cuvantate, cum a fost cazul cu dezarmarea partiala din 1919 im-
pusa cu forta autorilor agresiunei dela 1914 dar din care stim
ce putin a mai ramas pang astazi in vigoare.
Tot din dreptul natural de conservatiune si legitima Oa-
rare, decurge, alaturi de libertatea inarmärilor, b) libertatea a-
liantelar in politica externa', bine inteles defensive si publice,
potrivit prevederilor din pactul S. N., pentru a- si putea des&
varsi fiecare, prin acest sistem de mutualitate, apararea si sign-
ranta nationall
Insarsit, c) libertatea comerciala este inca una din formele
de- drept natural prin care un Stat isi exercita conservatiunea
si legitima luí aparare. 0 tara' se apara nu numai pe terenul
strict militar, al inarmarilor nationale, ori pe cel politic, al liber-
tätii aliantelor sau pactelor externe de alianta defensiva, dar si
pe cel economic, al libertatii comertului exterior gratie caruia
se poate imbogati ca sa armeze, sau acordä avantagii comerciale
aliatilor politici in schimbul suplimentului de siguranta ce-1 pot
obtine dela acestia.
Desigur, libertatea comerciala, prin sístemul politicei de
protectionism combinat cu sistemul alíantelor economice in
complectare, poate deveni o cauza de primejdii pentru pacea
si colaborarea internationala, asa cum libertatea inarmarilor com-
binata' cu libertatea aliantelor politice defensive-ofensive de al-
tadata , au dus la catastrofa fara precedent in istorie din 1914.
De ad, prevederile restrictive din pactul S. N. s'i din tratatele pacii
generale cu privire la libertatea transitului international ma-
ritim, fluvial si chiar terestru-feroviar, pentru tarile lipsite de

www.dacoromanica.ro
 333

respiratie maritimä, precum i dispozitia generala de tratament

echitabil al comertului tuturor membrilor Societatii-
In viitor, libertatea comerciala a Statelor n'ar trebui sa mai
insemneze dreptul de a face once, abuzand de pozitia geografica
impotriva unui Stat vecin, spre a-1 sufoca, fie printr'un regim
diferential de tranzit, creator de inegalitate in concurenta co-
rn erciala generala, fie prin alte masuri menite sa duca la mo-
nopoluri exploatatoare, Wise sau deghizate, contra unor anume
State. Asemenea procedeuri, in viata internationalä; au toate
caracterele unor acte vadite de dusmanie, aproape egale dacä
nu mai grave chiar, uneori, decal agresiunile militare, interzise
astäzi, i acestea in depline raporturi de pace politica i rára
avertismentul cel putin al unei formale declaratii de razboi. In-
cercari mai vechi dinainte de razboi, dar mai ales dupa pacea
generala au limitat libertatea comerciala a Statelor prin obli-
gatia de respect a libertatii transitului international si a liber-
tätii comertului exterior al altora (conform principiilor de co-
existenta a libertatilor identice) in once vremuri, fie chiar de
rasboi cand se impune d. p. respectarea comertului neutrilor.
Insfarsit, e discutata liberta/ea de a organiza exploratiuni
stiintifice, expeditii cu scop comercial, etc. in regiuni care nu a-
partin formal nici unei suveranitäti.
Conferinta economica internationala, convocata pentru
prima oara la Geneva in 1927, a ajuns la cateva concluzii pu-
nand, intre altele, in studiu metodele contractuale practicate in
politica comerciala a Statelor, precum i clauza natiunii celei
mai favorizate. Ideile conducatoare au fost reluate in cadrul ac-
tiunii economice concertate pentru un armistitiu vernal" ge-
neral tocmai spre à se inlatura pe cale contractuala. intre State,
abuzurile la care a dat loc protectionismul excesiv intemeiat pe
libertatea comercialä. Intr'adevar, dintr'un egoism rail inteles,
Statele au ajuns la paralizia comertului international de irn-
port-export in dauna tuturor i la efectele actuale ale unei
crize economice generala.
2. Un alt drept fundamental al Statelor, ca o consecinta
a celui d'intal, este dreptul de independenfi i autonomie,
sub indoitul aspect extern si intern.
In raporturile cu alte State, dreptul de independenta este
urmarea directa a libertatii i egalitatii juridice- Dupä conceptia
de bazä a drepturilor individuale naturale, Statele par libere

www.dacoromanica.ro
 334

sä faca once, fara nici o interzicere, pe cand noi am constatat

atingeri tot mai serioase aduse suveranitatii externe a Statelor,
asa cum s'au limitat prin reglementare sociala libertatile sau
drepturile omului. Era cu atat mai necesar cu cat Statele, dacä'
au pofte i ambitii ca i indivizii, apoi acestea se manifesta cu
o violenta si o durata necunoscute in societatea privata tocmai
pentruca Statele sunt in teorie vesnice si nu renunta niciodatä.
Cu toate atingerile, independenta externa impune respec-
tarea fiecarui Stat de catre celelalte State, de unde regula una-
nimitatii Iii hotärari la toate conferintele sau adunarile inter-
nationale.
Aspectul intern al acestui drept natural al Statelor, auto-
nomia prezinta, insä, caracteristice mai interesante, astäzi, child
libertatea externa tinde sà fie tot mai amanuntit reglementatä.
Precum se stie, in cadru intern, autonomia presupune : a) li-
berul exercitiu al suveranititii prin cele trei puteri separat
constituite, executiva, legislativa i judiciara fära nici un amestec
din afara, de unde dreptul .necontestat de a respinge once a-
mestec strein in treburile launtrice, afara de exceptia limitativa
a tratatului pentru ocrotirea minoritatilor, in unele State ; b)
libera manifestare a fiintei politico-sociale a Statului intre gra-
tele proprii, de unde implicit dreptul fiecaruia de a-0 da forma
de guvernAmint care-i convine independent de influentele
din afara i c) dreptul de-a respinge in mod categoric si ab-
solut orice imixtiune din afarà, indiferent de ce natura: po-
juridica, politieneasa militará, etc. in cuprinsul frontie-
relor proprii fie ca e vorba de manifestarea corpului social-
politic sau de functionarea obisnuita a organelor su,veranitatii
nationale.
Din autonomia aceasta interna, drept natural al StatuluL
necontestat j unanim recunoscut in doctrina D. L P., s'a impus
chiar in pactul S. N. (alin VIII art. 15) prevederea de exceplie
deld procedura generaki dé impticiuire aConsiliului in toate con-
flictele internalionale de once naturi ar fi ele, cand conflictul
s'ar intemeia pe o chestiune care e, in mod exclusiv, de com-
petinta unuia dintre Statele parte in conflict si a card desle-
gare Statul invinuit intelege s'o rezolve singur pretinzand Con-
siliului S. N., cum am spune, un declinatoriu de competenta.
Textul acesta din pactul S. N. are cum stim urmätoral con-
tinut Dacil una din pcirfi pretinde, i dace!" Consiliul recu-

www.dacoromanica.ro
 335

noa$1e, 61 diferendul atinge o chestiune pe care dreptul inter-

national o lasei la competinta exclusiva' a acestei !Ara Con-
siliul va constata aceasta printr'un raport, fara a recomanda
inscl vre-o solutiune". Tocmai in clipa oand autorii pactului in-
cercau sa dea o Ilona reglementare politico-juridica a comuni-
-CAW internationale, ei au bägat de searnä ca nu se putea trece
dincolo de limitele absolute ale autonomiei interne, drept fun-
damental al Statelor, care se va impune, totdeauna, in D. I.
P., cat timp aceste State sunt intre ele subiecte sau persoane
international egale juridic si mai ales cat timp. De deasupra lor,
nu s'a alcdtuit un supra-Stat.
Dreptul natural al Statelor de a respinge once amestec
din afara in campul competintei lor interne, ne va aparea si ca
una din datoriile fundamentale in raporturile internrtionale, care
este datoria de neamestec, de neinterventie in treburile altuia.
In formula despre libertatea unui popor de a- si da forma de
guvernamant care-i place se subintelege si libertatea de exer-
citiu a guvernamantului. Adevär elementar si de pura logica
pe care lumea nu l'a respectat, totdeauna, cu sfintenie. Unii,
chiar dintre guvernantii nostri, au pierdut din vedere nevoia
absoluta de respect fata de acest principiu de neinterventie,
mai ales din partea Statelor mid, care au interesul sali lege soarta
de principiile mari ale comunitatii internationale- Ma gandesc la
simpatizarea, poate si ajutorarea sub o forma ori alta, in primii
ani dupa pacea generala, a actiunilor anti-bolsevice impotriva
regimului vecinilor de peste Nistru, puse la cale de unii dintre
cei mari". Era o atitudine de usurinta, contrarie principiilor de
D. I. P., si, totodata, foarte primejdioasi caci un Stat mic nu
trebue sa $i ingadue luxul de a se omesteca In gospoddria interna
a anui Stat mare vecin.
Pe terneiul art. 15 alin. VIII din pactul S. N. s'a produs
vestita concluzie a Consiliului in afacerea insulelor Aland, dintre
Finlanda si Suedia, in urma unui raport al expertilor juristi.
Consiliul S. N. a recunoscut ca nu era cazul sa se producä
deslipirea insulelor de Finlanda spre a se alipi Suediei, con-
form rezultatului dat de plebiscit, pentru motivul ca acest ple-
biscit nu fusese aprobat, in prealabil de organul competent al
Finlandei, Stat suveran recunoscut. Dispunerea de soarta teri-
toriului national fiind un atribut esential al suveranitatii nati-
onale, numai aceasta are competinta exclusiva sa acorde ori sa

www.dacoromanica.ro
 336

refuze plebiscitut, total sau partial, §i sa cedeze din pamantul

Wii. Suveranitatea finlandeza nu aprobase prealabil plebiscituI
din Aland, ci acesta se fäcuse prin surprindere si, prin urmare,
nu putea avea efect.
Tot aa in cazul stabilirii regimului proprietatei dinteo tara,
e vorba de un atribut al suveranitätii din moment ce regimul
nu constitue un tratament diferential i cu rea vointa la adresa
streinilor sau numai a unei categorii dintre cetatenii Statului
(d. p. minoritarii), ci un regim nou §i uniform pentru toatei
lumea. Cum a fost cazul cu sgomotoasa afacere a optantilor ri-
dicata de Ungaria impotriva Romaniei, in scop exclusiv de pro-
paganda. Se intelege cà aplicarea alin VIII din art. 15 facand
imposibila o solutie international', poate duce, uneori, la ade-
varate puncte moarte. exact ca in chestia optantilor.
Linia despòrtitoare de competintei Mire D. I. P. si dreptuf
national fiind foarte greu de stabilit pentruca se ating probleme
extrem de delicate si interese diametral opuse, nazuinte politice
divergente imposibil de conciliat, ca apa s'i cu focul, supremul
for dela Geneva s'a aratat, totdeauna, foarte prudent i a cautat,
pe cale de persuasiune, sa determine acordul direct, dintre
0/-0, in lipsa de mijloace juridice internationale. Trebue sa in-
cheem cu observatia ca limita de competintä a Consiliului S.
N. prívete autonomia Statelor, adica libertatea absoluta interna,
corespunzatoare cu libertatea strict personala a individului, con-
stiinta, care este o libertate absolute-1 i nu ne apare reglemen-
lath' decal numai in manifestärile exterioare, cu efect §i ecou
social. In chip cu totul exceptional, .autonomia inlet-net- a Sta-
telor a primit o singurei atingere in materia minoritatilor, pe
child libertatea lor externei este demult si tot mai accentuat atinset
prin intregul sistem conventional modem propriu relatiunilor viefii
internationale.
3. Dreptul de sal:alike 0 jurisdictie (dominium si im-
perium) implied dreptul de stapanire politica al Statului in tot
cuprinsul teritoriului cum i dreptul de comandà asupra tuturor
persoanelor fizice ori morale inclusiv reglementarea tuturor ac-
telor si faptelor juridice.
Principiul teritorialiteitii s'a aplicat integral in toate actele
de putere politica' §i de jurisdictie ale suveranitatii, afara de
cazul capitulatiilor, astazi aproape pretutindeni aboli te, care

www.dacoromanica.ro
 337

constituiau prin exceptie o aplicare a principiului personalatli

legilor caracteristic evului mediu.
0 a doua exceptie dela regula de drept comun a suve-
ranitatii, in cuprinsul teritoriului national, o gäsim in princi-
Ole dreptului diplomatic : exteritorialitatea sediilor diplomatice
si a locuintei agentilor diplomatici, precum si toate imunitatile
personate de care se bucura, prin reciprocitate intre State, a-
gentii lor reprezentativi in exercitiul functiunii. Incolo, cand e
vorba d. p. chiar de bunurile din cuprinsul unui Stat ce ar
apartine in proprietatea privata altui Stat, ele cad sub puterea
de stapanire si de jurisdictie ale Statului teritorial respectiv,
afara de exceptiile decurgand din dreptul diplomatic.
Intinderea acestei competinte exclusiva a suveranitatii na-
tionale depaseste, uneori, propriul teritoriu al Statului spre a
se exercita si'n alte teritorii, alipite sub forma de colonie, pro-
tectorat, etc., in marea teritoriala, in sfarsit, in vazduhul co-
respunzator teritoriului care constitue, si el, astäzi, un domeniu
public de folosintä obsteasca, reglementata.
Si mai sunt cazuri cand drepturile de stäpanire si juris-
dictie ale Statului se exercita asupra unor anumite fapte si
acte, ori unde s'ar intampla ele, chiar afarti din granitele teri-
toriale respective, d. p. pe vasul sub pavilion national navi-
gand in largul marii ori in pe sträine si cand e vorba de a-
numite acte civile intre proprii supusi, cari traesc in tara streina,
acte ce trebuesc indeplinite in cancelariile diplomatice-consu-
lare ale Statului respecti v.
In acest din urma caz aplicarea legilor nationale se face,
prin exceptie, dupa principiul personalitatii.
Prin uzante, foarte rar astäzi, prin conventii exprese mai
des, Statele pot conveni la unele exceptii dela regula generala
a dreptului de stapanire si de jurisdictie. dar sub conditia de
reciprocitate. Adicà in mod exceptional. sa aplice un alt tra-
tament, un alt regim convenit dinainte. A stfel, in materia tran-
zitului international, vom constata ea Statul tranzitat nu mai
poate sa-si exercite nestingherit autoritatea teritoriala pentru ca,
de data aceasta, intervin regulile stabilite prin conventia inter-
nationala generala dela Barcelona, si poate fi cas de conven tie
speciala a partilor.
In asemenea imprejurari drepturile Statului teritorial sunt
infrante, fie cá este vorba de teritoriu, de ape fluviale natio-
22
www.dacoromanica.ro
 338

nale, chiar de marea teritoriala' când e vorba d. p, de anumite

stramtori ce prezintd un superior interes international.
Dreptul de reprezentantá activ si pasiv nediscutat
si nediscutabil al Statelor independente i egale intre ele. Pri-
vilegiile i imunitätile consacrate din interes pentru asigurarea
reciprocà a exercitiului functiunii lor in favoarea agentilor di-
plomatici, nu exclud sanctiunile in cazuri de abuzuri din par-
tea acestor agenti.
Ar mai fi de spus câteva cuvinte despre dretul Sta-
telor care este, in acela§ timp. o datorie in dreptul national
intern, dreptul de ocrotire diplomaticg a cetätenilor respectivi
cand se geisesc in sträineitate. Este un drept international fatd
de celelalte State si bine intseles, o datorie pentru Stat fatà de
proprii cetAteni, din care nu se pot naste nemultumiri sau jig-
niri intre State sub cuvânt de interventie sau amestec in tre-
burile interne ale altuia printriun demers menit sä" satisfacà o
plângere a propriului cetdtean aflat in tarà streinà.
Adev5rata infätisare in cadru international a acestui drept
de ocrotire, este .aceea a unui drept de interventie care nu tre-
bue sci supere Statul strain. De ad si consecinta inevitabilà a
menajamentelor speciale, pe cari Statele obisnuesc sa le prac-
tice ford' de supusii streini, aflati pe teritoriile br, tocmai spre
a evita punerea in miscare a acestui drept netägaduit de in-
terventie diplomatic5. foarte plicticos de multe ori, mai ales
pentru Statele mici sau in cupe de dificultati externe si cAnd
interventia vine dela State mari. Ca si interventia amicaid a
indivizilor puternici din societate pe langä cei slabi, adevAratà
constrangere morala.
E vädit ea acest drept de interventie diplomaticA pre-
zintä avantagii deosebite pentru cetAtenii Statelor mai marl cAnd
se aflä in streinätate. Greutatea politicà internationalà a State-
lor respective avantajeaza situatia cetätenilor lor in afard de
granitele nationale, cazul cu Englezii i Americanii, care se mai
explica i prin faptul cA dispuneau in streinälate de valute pu-
ternice i mult cautate, astäzi putin devalorizate si mai putin
sigure prin nestabilitatea cursului raportat la aur., La drepturi
corespund datorii,
b) Despre datoriile 1) Cea dintài, in raporturile Statelor,
Statelor.
este datoria de neinterventie care apare
ca un revers de medalie al dreptului fundamental al Statelor la
www.dacoromanica.ro
 339

independenta si la respect din partea celorlalte State. Dreptu-

lui incontestabil al fiecarui Stat de a pretinde ca nimeni sa nu
se amestece, sub nici o forma, in afacerile lui interne sau ex-
terne îi corespunde datoria de neinterventie din partea celor-
lalte State.
Practica interventiei, impotriva careia datoria de neinter-
ventie consacrata de doctrina D. L P. are caracterul unei reac-
jinni juridice, este destul de veche si o regäsim, dealungul is-
toriei, aproape In unanimitatea cazurilor, ca o practica
rezultand din inegalitatea de putere dintre State. deci in afarti de
drept. Ea s'a produs, in genere, cu nesocotirea dreptului de in-
dependenta si de respect datorit Statelor si se explica numai
prin faptul ca Statele nu sunt egale sub raportul politic, adiccl al
fortei politice.
In materie internationala mai mult decal in dreptul public
national, forta cântärind foarte greu, vom constata ea, pe ma-
sura ce situatia juridica favorabila a unui Stat, este dublata
de forta lui economica, militara i politic5.,o forta conditio-
nandu-se de celelaltecu atat drepturile ii vor fi respectate
mai sigur cu sfintenie de celelalte State. De aci preocupa-
rea constanta i staruitoare, cu toate principiile i garantiile de
D. I. P. acum In urma inscrise In pactul S. N., in diferite tra-
tate sau alte acte juridice internationale, din partea Statelor, de
asigura forta politica prin sistemul inarmarilor combinat cu
al aliantelor. D. p. legatura noastra cu Polonia are de scop sa
Implineasca insuficienta de forta a fiecareia dintre cele doll&
parti i sà stabileasca un echilibru fata. de Rusia sovietica, in
interesul reciproc si general.
Datoria de neinterventie a fost formulata la 1822, adica
un an inaintea vestitei declaratii a presedintelui Monroe, de
catre Canning, care, la cererile de interventie engleza in cer-
turile constitutionale din Portugalia, a raspuns : Dad. Anglia
si-ar fi luat angajamentul s'a garanteze institutiile politice ale
Portugaliei, ar fi savitrsit o infractiune directa la principiul de
neinterventie Anglia poate fi obligata, pe temeiul tratatelor, a
veghia numai la siguranta externa a Portugaliei, dar n'are sa
cerceteze i sa aprobe ori sà desaprobe institutiile sale interne,
nici a se face camplonul lor". In treacat, amintim ea, de-
mult, Portugalia face o politica externa sub directiva engleza,
dar cu respectarea absoluta a autonomiei sale interne, ceea ce n'a

www.dacoromanica.ro
 340

fost, totdeauna, cazul in raporturile noastre d. p. de vasalitate

cu Turcia mai demult, sau de aliante cu altii mai de curAnd.
Totusi, in opozitie cu doctrina neinterventiei, exista si o
teorie a dreptului ae interventie ca justificare a practicei des-
tul de veche in materie de interventie. Teoria, streina practi-
cei, inaugureaza sisteme care, ades, nu se pot practica, in -
schimb, creatiunile de forme si procedeuri ale practicei se a-
plied in afara de di-ice teorie sistematica.
Despre practica interventiei politice in afacerile Statelor se
poate vorbi de and e lumea, chiar, daca ea a variat in functie
de timp de imprejurari : cand fatis, and mascat, in raport cu
tara, cu ideile dominante si conjoncturile politicei internationale.
Dreptul de interventie ca o- exceptie dela regula datoriei
de neinterventie devenind, insa, la randu-i regula obligatorie,
s'ar impune totdea-una cand este vorba de sanclionarea vre-unei
violeiri a principiilor de D. I, P.
De pilda, in cazul violarei art. 10 din pactul S. N., pre-
vederile din art. 16 despre sanctiuni, impun membrilor obli-
gatia de a interveni contra agresorului. In asemenea ipoteza,
interventia devine o obligatie impusa tocmai de nevoia de a
se asigura respectarea principiilor de D. I. P., dupa cum in
toate celelalte ipoteze datoria de neinterventie era consecinta
logicä a aceluias respect fata de regulile D. I. P.
In sistemul pan-american se praclicei. pe larg, interventio-
nismul direct in afacerile launtrice ale republicelor latine ame-
ricane, framântate mereu de revolutii sau pronunciamente mi-
litare. Statele Unite ref uza sa recunoasca nouile guverne re-
volutionare pana ce acestea nu primesc confirmarea prin ale-
gen libere.
libere. Un ecou al acestei practice pan-americane il rega-
sim de altfel si 'il. art. 1 din pactul S. N. unde se precizeaza
itcare» anume State pot fi primite membre : care se guver-
neaza in mod liber", etc. Indirect. deci, S. N. se amesteca in
aface-lile interne si ai-`e aerul sa spuna Ca Statele ce nu sunt
guvernate in mod fiber trebue sa-si schimbe forma de guver-
nare daca vor sa fie primite, la Geneva, pentru ca obligatiile
prevazute in pact sunt proprii numai tarilor cu regim repre-
zentativ. De unde, ar urma ca nu cunosc valoarea angajamen-
telor, a drepturilor 5i datoriilor reciproca decat acele State care
sunt organizate constitutional pe baza reprezentativa. Trans fa r-
maroa datoriei do neinterpentie in dropt ae interpentie apare

www.dacoromanica.ro
 341

ca o consecinta fogica a randuelifor comunitatei internationare.

Cazul tratatelor muldfaterale implicând obligatia, indivi-
duala si colectiva, de respect fata de dispozitiile tratatelor este
concludent : cine refuzd sd execute, Cu Sund credintd, angd-
jamentur contractat se expune la reactiunea fegiiima a celar-
la/fi semnatari, cari exercitd un drept de interventie si de con-
striingere.
Deci, dreptul de interventie decurge din violarea unei da-
torii precise de catre unul dintre contractanti.
Interventia este vadit un act ant(furidic, un migoc de col-
strangere sau de violenta, dar care s'a narscut tocmai in inte-
resur apardrei juridice in comun a contractantifor. Cum, in
comunitatea juridica internationala, lipseste superiorul comun,
care sa readuca Statul infractor la indeplinirea datoriilor sale.
fatal ceilalti membri trebue sa se puna, ei, in miscare sä inter-
vind si. sä. constreingd.
Variate formule justified dreptul de inter ventie, uneori ca
raspuns la violarea datoriilor de umanitate, destul de impre-
cise juridic. dar totdeauna si 'n mod precis indreptatita inter-
ventia, o sanctiune pentru violarea prevederilor inscrise inteun
pact multilateral.
2) Urmeaza datoria de asistentà reciproci intre Statele
membre in comunitatea internationala, cad Statele isi datoreaza,
mutual, intr'ajutorul ce rezulta din coexistenta lor pasnica, dupa
cum oamenii, In comunitatea sociala, sunt solidan i si datori sa
se ajute reciproc. De au ori nu tratate, indiferent, Statele sunt
solidare si interdependente, intre ele si, deci, exista oarecum
o datorie naturala de asistentä reciproca in materie judiciara,
administrativa si chiar politica. Evident ea' aci este vorba de
datoria de asistenta generara ce decurge din faptul coexistentei,
nu de datoriire ce pot clecurge din conpentii .5i tratate.
Incepánd cu datoria de asistentd polilicá, Statele au, intre
ele, obligatia naturala sä bu-si faca greutati politice pentru ca
nici unul n'are dreptul sä se amestece In politica interna a al-
tuia si, prin urmare, nici nu tre &rig sa permita, pe teritoriul
propriu, intreprinderea vre-unor actiuni. publice sau tainuite,
care ar privi chestiunile interne ale altor State. E cunoscut ca-
zul refugiatilor italieni anti-fascisti din Franta unde puneau la
cale actiuni ostile impotriva guvernului Mussolini, ceeate a de-
terminat guvernul francez A. ja masuri de reprimare contra
www.dacoromanica.ro
 342

acestor manifestari contrarii datoriei de asistentä', bine inteles

In limitele obligatiei de asil recunoscut ref ugiatilor politici pe
pamantul tarilor libere. Caci raporturile normale dintre State
nu permit asemenea ingä'duinte refugiatilor politici streini. Cir-
culara ministerului de interne francez, care prefecturi, lua ca-
racterul unui adevarat manual de 'Duna cuviinta impus streini-
lor refugiati politici, in Franta, cari traind linistiti pe teritoriul
francez au datoria sa nu turbure raporturile externe normale
ale republicei cu alte State.
Dela sine se intelege CO din aceasta datorie decurge
pentru noi obligatia de a interzice, pe teritoriul Romaniei, ori-
ce actiuni ostile din partea streinilor refugiati politici impotriva
guvernelor altor State. Si, fireste, este cu atat mai mult dator
guvernul unei täri sa interzica asemenea actfuni de amestec in
afacerile altora cand ele sunt intreprinse de proprii cetateni,
amintire de actualitate in Romania.
Datoria aceasta o intalnim, mai ales, in regulile neutrali-
tàtií f supusilor respectivi fata cu Statele beligerante.
Statele neutre, i cetatenii lor, nu trebue sa faca nimic care ar
lua aparenta unui act de partinire a unuia dintre beligeranti
in defavoarea celuilalt. In Statele Unite exista chiar e lege de
neutralitate, foarte precisa si sever& pentru impunerea dato-
riilor de neutralitate tuturor cetatenilor americani. Dar chestia
aceasta infra in partea de curs privitoare la rasboi i neutralitate.
Asistenta administrativi este inteajutorul reciproc
curent care se impune, mai ales, pe linia de frontiera comuna
dintre State si rezulta din insusi faptul vecinatatii. Ea poate fi
pur administrativa' sau administrativa i judecatoreasca in ace-
timp.
Datoria de asistenta judiciara rezulta din interesul tutu-
ror Statelor de a se ajuta, reciproc, la prinderea i sanciona-
rea delicventilor de drept comun refugiati d-p. dintr'o tara in
alta. Rea respectarea acestei datorii fiecare Stat ar fi pentru
vecinul ski un fel de codru al Vlasiei, n'ar mai exista sign-
ranta in viata Statelor din cauza raufacatorilor lesne sca" pati
peste granita de once urmarire sau raspundere.
E o datorie naturala corespunzatoare i interesului de re-
czProcitate ca Statele sa-si predea unele altora pe refugiatii in-
dezirabili, delicventi de drept comun, ce se afla pe teritoriile
lor potrivit regulelor generale in materie de extradare.

www.dacoromanica.ro
 343

In sfarsit, o a treia datorie este cea de ocrotire a supu-

§iler sträini aflati pe teritoriul unui Stat si care, intemeiata
tot pe interesul de reciprocitate intre State, este intim legata
si Cu dreptul de ocrotire diplomatica al Statelor, pentru ceta-
tenii lor, cand se afla in tara streina. Datoria de ocrotire spe-
ciala fatal de streini corespunde de altfel interesului de a ga-
ranta siguranta strainilor in teritoriul propriu deoarece Statele
vor sa evite neplacerile ce pot decurge din interventiile pe
cale diplomatica ale guvernelor streine, in favoarea supusilor
respectivi. Chestiunea pe care am examinat-o si la drepturile
Statelor.
Dar datoria de ocrotire speciala a streinilor ridica o foarte
importanta problema in D. I. P. aceea a rispunderii interna-
tionale a Statelor pentru daunele sau atingerile aduse per-
soanei i bunurilor streinilor aflati pe teritoriile lor. Obligate sa
inlauntru, o ordine de drept i sa garanteze persoana
averea streinilor, once atingere personala, denegare de drep-
tate sau pagubire adusd bunurilor acestor streini, indiferent daca
provine din partea organelor de putere publica' sau ale un. or
simpli particulari, d. p. cu ocazia unor turburari populare,
nastere la o raspundere internationala a Statelor. D. p. ca-
petele sparte i devastatiile rusinoase dela Oradia Mare, savar-
site de o parte din studentimea universitara, a dat loc, pe langa
raspunderea Statului dupa dreptul public intern, bid de vic-
time prin procese de despägubire inaintea justitiei si la o ras-
pundere internationala, din cauza catorva supusi britanici aflati
acolo in zilele memorabile i cari au suferit brutalitätile tur-
burarii populare. Statul roman a platit despagubiri grele, adica'
noi toti, cetätenii, caci aceste pagube rezultate din devastari le
platim cu totii, indiferent daca e vorba de o raspundere dupa
dreptul public national sau international.
La Haga, in lunile MartieApril 1930 la intaia conferinta
pentru codificarea dreptului International, una dintre cele trei
probleme ce figurau pe ordinea de zi, indelung pregatita mai
inainte, era si aceasta, a raspunderii internationale a Statelor,
problema socotitä de comitetul expertilor juristi destul de coaptal
In practica si doctina D. I. P. spre a fi codificata. Nu s'a putut
ajunge, insa la nici o concluzie si, deci, nici la o conventie de
codificare a materiei pentru ca Sta tele s'au despeirfit atunci; in
cloud tabere, cele mari si capitaliste deoparte, Ltd de cele mici

www.dacoromanica.ro
 344

sarace si mai inapoiate, sub toate raporturile, de alta. Cele

d'intcli intelegeau sa scoata, din principiul rifispunderei interndtio-
nale, chiar un regim exceptional ceind e vorba de supusii lor plecati
dupc1 afacen i intreprinderi prin noui i cu bogeitii nevalo-
rificate,pe cand celelalte admiteau reispunderea pana' la maximum
egalita tea de tratament a supusilor streini ca proprii nationali.
Romania de curand santajata cu afacerea optantilor a fost printre
aceste din urma tari.
Once alta solutie a conferintei ar fi fost contrarie realita-
Olor vietii i foarte supäratoare pentru tarile noi sau mai ina-
poiate de imigralie favorabile elementelor streine si care sunt
aproape totdeauna, in acelas timp i tinuturi bune pentru in-
vestitii de c.apitaluri streine atrase de castigurile mai mari
piete de desfacere pentru produsele industriale din tarile bine
desvoltate sub raportul capitailistindustrial. E in logica lu-
crurilor ca streinul sä accepte, in aceste tinuturi atragatoare
prin castigurile mai mari, i toate riscurile locale comune ca lo-
cutiorii nationali de acolo pentru persoana. marfurile sau capita*
lurile lui imigrate in asemenea tinuturi.
Alte subiecte sau Am väzut ca Statele sunt prin excelenta
persoane de D. I. P.
subiecte de D. I. P., dar in afara de ele
mai pot fi alte subiecte, care sporesc, mereu, pe m'asura ce se
inmultesc si se complica raporturile vietii internationale.
La pacea generala d. p. s'au creiat o multime de persoane
noi de D. I. P., cum sunt toate comisiile i organismele inter-
nationale infiintate din nou incepand bine inteles cu S. N.
care-i investita cu 8ediu, budget, personal avand imunitäti
plomatice i chiar cu dreptul de razboi, in cazul unei violari
de pact, contra agresorului. Astfel, numai pentru exemplificare,
amintim : Curtea- permanenta de Justitie internationala da la
Haga, Comisiile internationale fluviale noi ca si cele vechi ale
Rinului, -Oderului, Elbei, Dunarei, etc. Comisia stramtorilor etc.
care toate sunt subiecte de D. I. P. creiate prin vointa Statelor,
exprimata in texte de conventii internationale si care functio-
neaza de sine statätoare astazi.
Tot asemenea subiecte au fost ori sunt campaniile de co-
lonizare, cjiiar cand ar fi fost creatia unui singur Stat, inzes-
trata cu puteri de administratie, executie si aparare (Compania
Indiilor, pentru Noua Guinee, Congo, etc.), companii care nu
www.dacoromanica.ro
 345

se mai practica' astazi. Din organizatiile federative vechi putein

aminti Hansa teutonicä, din care s'a n'ascut, apoi Confederatia
germanica si in sfarsit imperiul federal german.
Tot subiecte de D. L P. sunt Comsiile pentru delimitarea
de frontiere noui, instituite la pacea generala si care lucrau la
indeplinirea unui mandat din partea Consiliului suprem al Con-
ferintei de pace d'intai, apoi al conferintei ambasadorilor pe
pe urma si nu erau responsabile decal inaintea mandantelor
lor. De asemeni, sunt organizatiile pe baza internationala a unor
servicii anumite de ordin administrativ, precum : Biuroul de
cal ferate dela Berna, cele de P. T. T., etc. care corespund
unor necesitati administrative internationale pe deasupra fron-
tierelor dintre Statele participante. Din ziva greu de precizat
ca data fixa and s'au perfectionat mijloacele de comunicatie
nevoia de contact intre State si oameni a impus ca o necesitate
absoluta crearea unor asemenea servicii administrative de ca-
racter international.
Pe cale de conventii, Statele au stabilit anume norme si,
pentru aducerea lor la indeplinire, au instituit organizatii
sau biurouri de specialitate, carte sunt cu tototul independennte
si nu mai &dew, astazi, in funclie de vointa Statelor creatoare.
Pe länga asemenea biurouri, s'au creiat si organe jurisdictionale
pentru deslegarea arbitralä a conflictelor dintre State ce s'ar ivi in
materiile respective. Clauza compromisorie, de arbitraj obligator
este obisnuit inscrisa in asemenea conventii de natura adminis-
tativa internationall Acest cadru relativ nou de organizare
internationala administrativa', suprapusa peste organele Statelor s'a
näscut parca dela sine, a fost o nevoe normalä de organizare
in continua crestere intrucat organismele strict si limitat na-
tionale nu mai aveau putinta sa satisfacä toate cerintele vietii
complexe moderne. Aceste supra drganisme internationale
executa norme de interes general, dupa cum, in interiorui Sta-
telor. organizatia comunala d. p, s'a subordonat organizatiei ju-
detene si aceasta, la randul ei, organizatiei centrale a Statului.
Numai asa ne putem explica tendinta ca toate organisMele ad-
ministrative nationale sà fie mai intim legate intre ele printr'un
organism international cum e cazul d. p. al cailor ferate in
organizatia internationala cu sediul la Berna.
Sunt, apoi, biurouri care apära proprietatea märcilor de fa-
brica, a brevetelor de inventie, etc. si care nu si-ar putea
www.dacoromanica.ro
 346

realiza scopul obstesc in cadrul strict limitat al unui singur

Stat.
Aläturi de organele pentru interese generale administrative
sau de apärare a drepturilor individuale, sunt i acele care au
de scop apärarea i progresul intereselor stiintifice. Astf el a-
mintim Institutul international de drept public" cu sediul la
Paris, Asociatia internationald de drept penal", lnstitutele de
drept international, etc., adia, toate asociatiile sau instautiile
internationale care urmeiresc pro gresul stiintelor, ideilor si al cer-
cetärilor in once domeniu de cunostintä omeneascä, pe plan
international, fiindcei in cadru strict limitat, national, acest progres
ar merge prea incet.
Asociatiile cu asemenea caracter pot fi si sunt considerate
In doctrina, pädä la un anumit punct, ca subiect de D. I. P.
cäci urmäresc un scop in afarä de granitele limitate ale State-
lor. Dei au sediul intr'un anumit Stat, ele träesc independent
sunt in afard de autoritatea exclusiva a Statului respectiv.
Astfel fondatia Carnegie, peritru pacea international', cu diferite
bitrrouri filiale in marile capitale europene, ii are sediul cen-
tral in Statele Unite la Washington. Prin natura lor, aceste a-
sociatii trebuesc sustrase de sub autoritatea Statului teritorial
respectiv. De altfel, se pregäteste mai de mult sub patronajul
S. N. un proect de conventie pentru reglementarea internatio-
nalà a creierii de persoane juridice si morale, intruat asemenea
organisme sunt subiecte de D. I. P. Se urmäreste creierea de
persoane juridice de D. I. P. scoase de sub autoritatea Statului
unde isi au sediul. Conventia asupra materiei nu poate cleat
sä convie Statelor aci si ele folosesc dacg, pe teritoriul lor, se
fixeaza sediul unor asemenea asociatii de interes i caracter in-
ternational Adesea, se iveste chiar o adeväratä intrecere de
concurentä intre State a s5. atragá diferite asociatii sau insti-
tutii de caracter international spre a-si stabili sediul pe teri-
toriul respectiv. E cunoscut d. p. cazul noilor istitute interna-
tionale creiate sub patronajul S. N. unul de Cooperatie inte-
lectualä cu sediul la Paris fiinda guvernul francez a acordat
sumele initiale pentru organizare, apoi altele doufi pentru co -
dificarea dreptului privat i pentru cinematograful educativ cu
sediul la Roma in urma donatiilor guvernului italian de fon-
duri necesare la inceput.
Parisul, Roma, Londra, Haga, Geneva si Viena sunt, in
www.dacoromanica.ro
 347

genere, centrele alese ca sediu pentru asociatiile sau institutiile

de interes international.
Aceiasi luptä se d'a' pentru a determina chiar atragerea
unor importante conferinte internationale, trecatoare si dcazio-
nale, in diferitele mari orase care beneficiaza din asemenea a-
dunAri. Intr'adevär, catà vreme functioneazà, o conferintà in-
ternationatà devine inteo oarecare milsurà subiect de D. I. P.
cel putin in intelesul c'd lucrärile ei ies de sub autoritatea Statu-
lui respectiv, iar membrii se bucurä in in genere de imunitäti
criplomatice, mai ales daca-i vorba de o conferintà internationalà
cu caracter politic-diplomatic.
Papa si biserica u- Aproape unanim doctrina de D. I. P.
niversalicatoloicii este de acord in a recunoaste existenta
in D. I. P.
unei singure persoane fizice pe lume ca
persoara sau subiect de D. L P.: aceea a Papel dela Roma, in
calitatea lui sträveche de cap suprem al bisericei universale
catolice.
Precum se stie, Papa a exercitat puteri lumesti in Evul
mediu s'i s'a bucurat mult timp de un soiu de intaietate fatà cu
monarhii timporari lumesti prin dreptul de ungere la suirea lor
pe tron, in monarhia de drept divin. De ad si suprema lui
consacrare Pi-in organizatia bisericei universale catolice Papa
a implinit in lume misiunea imperiului roman, asigurand o or-
dine spifituald nouà si autoritatea necesard si creind, in sanul
acestei biserici, un drept canonic aparte. care a fost prima forma
de drept public international. Pacea de Westfalia, cum stim, a
consfintit situatia Papei prin recunoasterea intAietatii reprezen-
tantilor lui diplornatici (legatii sau nuntii) fatà Cu agentii repre-
zentanti ai suveranilor lumesti.
Pand in 1870-1871, Papa a exercitat in parte si puteri
lumesti de suveran, in cuprinsul Statului papal, la Roma. Dar
in timpul fäzboiului franco-german, miscarea de unitate italiana
si dinasticä a Piemontului. care se impiedeca de situatia Papei
instalat ca un adevärat suveran in cetatea eterna, a profitat de
faptul retragerii trupelor franceze din Roma, unde indeplineau
oficiul de protectorat general al bisericei catolice si de garantie
a sefului ei suprem, pentru a ocupa Roma drept capitala fi-
reascsa' a regatului italian ' unitar si sediul istoric traditional al
puterii politice lumesti din peninsula italia. Acest fapt s'a pe-
www.dacoromanica.ro
 348

trecut, desigur, impotriva vointei exprese a capului bisericei

catolice, dar Papa n'a opus.nici o rezistenta materiala trupelor
expeditionare contra capitalei, trimise de suveranul Italiei, ca-
masile rosii conduse de revolutionarul nationalist Garibaldi, cei
,,o mie" de infäptuitori ai ultimului act de unitate italian, caci
nici nu avea cu ce sa se mai opue, dupa retragerea trupelor
franceze. Din clipa cand regele Italiei s'a instalat in capitala
lui, la Roma, Papa a ramas in cetatea eterna un nemultumit. o
victima a uzurpatiunii si s'a considerat, de atunci, u1 adevarat
prizonier in propria-i cetate cucerita prin violenta de regole
Italiei, socotit uzurpatorul drepturilor sale in cetatea eterna.
Intre Papa si regele, adica intre Vatican si sediul palatului regal
dela Quirinal, n'au existat nici un fel de raporturi ca intre doui
suverani cari se ignorau reciproc, in aceiasi cetate eterna, re-
vendicata de arnandoui. Legea de garantie" din 1871 votata de
Parlamentul italian a incercat sä. impace Italia cu Vaticanul
crein du- i Papei o situatie speciala i punandu-1 juridic pe picior
de egalitate cu suveranul Italiei. Era -0 interesul Italiei ca Papa
sä nu paraseasca Roma cetatea eterna, care, mare prin trecutul
istoric, este mai ales importanta in lume prin situatia ei de ca-
pitala a catolicismului. Legea de garantie stabilea si o suma
importanta ca dotatie pentru Papa, din partea Italiei, dar acesta
a refuzat s'o primeasca pentru a nu se simti cu nimic dator
uzurpatorilor din cetatea eterna. Legea instituia un regim de
exteritorialitate pen tru palatele Vatican, Lateran si )vila dela
castel Gandolfo, adica pentru resedinta Sf. Scaun i proprieta-
tile necesare, cu interzicerea oricarui amestec fiscal, politienesc,
administrativ, judecatoresc chiar, din partea organelor puterii
timp6rare a regatului Italian. Nici un reprezentant al autori-
tatilor teritoriale italiene nu puteau patrunde in cuprinsul se-
diului i proprietatilor Sf. Scaun, frà autorizatia prealabila a
Papel. Dela votarea acelei legi s'au respectat strict toate aceste
imunitati, dar nici unul dintre Papi n'a esit in rästimp din cu-
prinsul Vaticanului, continuand sa se considere izolati sau a-
sediati in cetatea lor uzurpata. Se intelege dela sine, intre gu-
vernul italian si Vatican a ramas, neschimbata, aceiasi stare de
izolare i raceala. Legea i-a acordat, 'MA Papel titlul i prero-
gativele de suveran, recunoasterea imunitatilor personale, ex-
teritorialitatea resedintei i dreptul de primi i trimite ambaa-
basade exact ca in trecut, inainte de ocuparea capitalei. Dar
www.dacoromanica.ro
 349

atát. Chiar separatia Bisericii de Stat, in Italia, putea sä fie o

garantie in plus pentru independenta desávársità a Papei in
Roma italiana, ca $ef spiritual al intregei lumi catolice. Dar din
lipsa de raporturi directe intre guvernul italian $i Vatican, Papa
considerAndu-se, mereu, victima uzurpatiunii, rezulta, uneori, o
situatie foarte comicá din punct de vedere protocolar cäci nu
stiau capii de Stat streini, in trecere prin Roma, la cine tre-
buiau sä. dea prima vizitä, la care dintre cei doi suverani cu
resedinta in cetatea eterna. Asa s'a intámplat cánd Wilson
cu ocazia päcii generale, iar mai inainte, regele Spaniei ori al
Portugaliei au vizitat Roma.
Toate aceste dificultäti ale trecutului s'au inläturat prin
acordul dela 11 Febr. 1929 semnat in palatul Lateran intre gu-
vernul italian $i Vatican, adevArat pact de reconciliere intre
cele cloud puteri supreme cu sediul la Roma.
Acordul a recunoscut Cetatea Vaticanului", deosebitá de
teritoriul italian cu o autoritate proprie, adevArat Stat teritorial
papal, cu imunitäti personale celor cari locuesc acolo. Statul
italian luat obilgatia sä construiascä o retea de tramvai spre
Vatican $i sg. infiinteze tcate serviciile de po$tä, telegraf i te-
lefon gratie cärora suveranul pontif sä se poata pune in lega-
turd directd cu restul omenirii, cu lumea catolica de pe glob
exact ca din propria lui capitalà. De fapt, in Roma se instituirá
douà capitale cu câmpuri de atributii deosebite. Acest acord a
insemnat $i o restabilire de raporturi diplomatice intre Vatican
$i guvernul italian, al celuilalt suveran, regele Italiei. Incheierea
acestui acord a urmärit-o guvernul Mussolini pentru a pune
capát asa zisei chestiuni romane" prin recunoa$terea regatului
unitatii italiene $i din partea Sf. Scaun.
Papa n'a participat la nici o conferintä. internátionalä,
recunoscut In doctrinä ca subiect de D. I. P. pentru
nu poate exista o suveranitate realä $i efectivä. färd teritoriu.
Desigur, opunerea diplomaticä. a Italiei a insemnat $i ea ceva
in materia aceasta- De asemeni, la conferintele de pace dela
Haga din 1889 si 1907, Italia s'a opus din räsputeri ca Papa sä
fie invitat $i sä participe pe picior de egalitate, cu puterile lu-
mesti, cäci o asemenea participare ar fi diminuat valoarea si
importanta cuvántului Italiei. Tot asa in decursul fázboiului,
Papa n'a putut juca un rol d4. mediator cu toate simpatiile pe
care Vaticanul le-a tradat pentru puterile centrale, din cauza

www.dacoromanica.ro
 350

prezentei in randurile lor a monarhiei catolice Austro-Ungaria,

care se aratase in vremea din urmä cea mai devotata Vatica-
nului dintre puterile lume§ti catolice. Insfar§it, la conferinta
pkei generale guvernul italian a contribuit din nou ca Papa sä
nu ja parte, alaturi de celelalte puteri suverane ale lumei, pen-
truca s'ar fi scäzut greutatea cuvantului ltaliei. Guvernul dela
Roma i§i luase din timp mäsuri, chiar din clipa inträrii in fäz-
boi, mäsura de garantie formalà ea' Papa nu va fi invitat de
aliati la conferinta päcei. La fel a procedat Italia $i and s'a
pus chestiunea S. N. Papa a rämas pe din afara.
Acordul bilateral din 1929 abole§te legea de garantii din
1871 restabilind raporturile normale intre cele douà puteri su-
verane din Roma, care se recunosc, insfar§it, in mod reciproc
*i formal.
Tratatul dela Lateran mai cuprinde o serie de dispozitii
de ordin secundar privitoare la divort, benedictiunea religioasä
a asatoriei, etc., adieä raporturile intre biserica universalä ca-
tolled i institutiile de drept civil italian.
In urma lichidárii raporturilor din trecut, prin pacea dela
1929, Papa a e§it, pentru prima oarä, din Vatican i a Mcut o
plimbare istorica in automobil prin cetatea eternd, dupä care a
luat contact in lumea caiolica dand binecuvantarea omenirii
prin radio.
Romania are, azi, douà legatii, una pe langä regele Italiei
§i alta pe langä Vatican intrucat in granitele unitätii noastre
nationale, avem mult mai numerosi catolici decat inainte de
räzboi, i pe deasupra, biserica Romanilor uniti din Ardeal,
care a jucat un mare rol istoric covar$itor in trezirea consti-
intei noastre nationale intemeiate pe origina mandra a latini-
WE. De aci i nevoia unui Concordat care a fost incheiat intre
Romania §i. Vatican.

www.dacoromanica.ro
 II

Despre bunuri sau obiecte de D. I. P.

Teritorifile humid Urmärind impartirea convenita a mate-

priu excelentä. riel, vom vorbi despre bunuri sau obiecte
de D. I. P.
Bunurife internationale prin excel-et/a sunt teritoride. U-
nii autori contesta teritoriului acest caracter de bun sau obiect
de D. I. P. intrucat, spun ei, teritoriul e o parte integranta din
Stat, unul din elementele lui alcatuitoare i, deci, nu mai poate
fi si obiect sau bun de D. 1. P. in acela$ timp.
Contestatia aceasta in privinta naturii sau a caracterului
juridic al teritoriului face sa se vada mai bine deosebirile din
D. I. P. cand este vorba despre raporturile dintre subiect $i
obiect, adica dintre persoane $i bunuri internationale prin com-
paratie cu raporturile corespunzatoare din dreptul privat. De-
osebirea esentiala o gäsim intre suveranitate i proprietate care,
astazi, nu rnai pot fi confundate ca in perioada medievala. Fi-
reste, regasim si in materie internationala areptul de libera dis.
pozitie, dar Statul dispune de puterile suverane ce le exercita
asupra teritoriului prin cesiune sau anexiune.
In cadrul principiilor de drept public national $i interna-
tional $tim ce insernneaza suveranitatea teritoriala a Statului
dreptul de a exercita, deplin i nestingherit, puterile sale asupra
unui teritoriu $i a persoanelor ce traesc pe el, cum $i dreptul
de a interzice altora sa se amestece. Consecinta este dreptul
de a dispune de soarta politicel a teritoriului, proprietatea private"
reimeinand intotdeauna neatinsii, dei prin efectele optiunii de na-
tionalitate impuse Dersoanelor fizice se resimt $i bunurile de
drept privat, prin lichidarea celor imobiliare, cu exceptia ino-
vatoare dela pacea generala.

www.dacoromanica.ro
 352

Dreptul de a dispune al Statului cunoaste o singurä ex-

ceptie in caz de condominium, cand pe un teritoriu existä o
concurentd de autoritäti suverane, care nu s'au inte!es hied
asupra limitelor lar teritoriale. In asemenea caz, se convine ca,
In mod provizor, pädä la transarea conflictului, sa se exercite
puterile suveranitätii impreunei. Un caz de condominium a fost
in Dobrogea, la 1918, dupä pacea de Bucuresti, and Bulgaria
si Germania exercitau, impreund, autoritatea teritorialk ca
ne asigure mai bine libertatea de esire la mare. Uneori, se
poate ca acest condominium sä rezulte dintr'un sistem de ne-
utralizare, tocmai opus indoitei autoritäti suverane. Se practica
In genere condominium in cazuri de ceartä la impärteala unui
teritoriu cAnd se stabileste sistemul comunitätii de autoritate
teritoriala panä la acordul de impärtealä.
Chestiunea teritoriilor privite ca bunuri de D. I. P. pro-
voacd multe conflicte la delimitarea frontierelor. In materia a-
ceasta, a delimitärilor teritoriale, chestiunea granifelor ocupei un
loc foarte important cäci este vorba de o chestiune politicä
juridica in acelas timp.
Din punct de vedere politic nutue.roase principii sau
rävnesc sà aibä intäietatea hotärätoare la stabilirea granitelor
intre State, intr'un fel sau intr'un altul. In special in sanul con-
ferintelor de pace, dupà marile räzboae, cänd se pune problema
unei revizuiri generale a frontierelor politice, Statele dornice
de sporiri teritoriale aduc tot soiul de argumente in sprijinul
pretentiilor de expansiune teritpriala. Practica vietii interna-
tionale ne aratä cät sunt de felurite argumentele, consideratiile
sau principiile luate in seamä la aceste revizuiri teritoriale si ca
31e pot fi. dupd imprejuräri : nationale, istorice, naturale, econo-
mice, strategice, etc.
Principiul de nationalitate formulat de scoala italianä (Ma-
ncini) ca fundament al D. I. P. pretinde cá frontierele trebuesc
trase conform nationalitatii pentrucà viabile ar fi numai Statele
nationale, fiinte oarecum naturale. In practia ins5, aplicarea
principiului de nationalitate la fixarea frontierelor dintre State
se isbeste de nenumärate piedici de fapt isvoräte fie din ames-
tecul natural al oamenilor de felurite origini cari träesc laolaltä,
pe acelasi teritoriu, in aceiasi comunä, pe aceiasi ulità sau chiar
sub acelas acoperis de casä, prin aliantele de familie, fie ma,i
ales din indärätnicia Statelor de a nu ceda, cu nici un pret, din
www.dacoromanica.ro
 353

teritoriile ce stapanesc numai din respect pentru prncipiul te-

oretic de nationalitate sau dirì inversunarea cu care urmäresc
dobandirea unor teritorii aducand in sprijinul pretentiilor alte
argumente decat cele de nationalitate.
Dar am spus cà la delimitarea frontierelor se iau in seama
si asa zisele argumente sau consideratii istorice. Natiunile au
ca i indivizii nazuinta de a redobandi ce au avut inaintasii,
pe temeiul unui principiu oarecum de imobilitate care vine
insa, in contrazicere cu insasi natura vietii ce este o miscare
continua.
Desigur, i noi am folosit, in parte, argumentul Daciei
istorice la unitatea noastra nationald drept raspuns la pretentia
stapanirii indelungate a altora. dar el nu are valoare daca nu
se intemelaza si pe o realitate actuala. Nu-i admisibila si nu
se poate sustine temeinic revendicarea unui teritoriu numai
sub Molly ca a fost stapanit, candva, in trecut, dacà populatia
respectivà si-a perdut vechea nationalitate comuna cu a Statu-
lui reyendicant. Argurnentul istoric spre a capata valoare tre-
bue, deci, sa se intemeieze si pe drepturi ceva mai pozitiv.e,
pe realitati. Comparand revendicarile politice. pe temei istoric,
cu actiunea in revendicare de proprietate d. p. din dreptul privat,
ne putem da seama de nevoia unor temeiuri juridice solide-
Sunt imprejuräri dud se invoaca necesitatea de a stabili
granite naturale intre State. Frontierele ar fi, dupa aceasta" doc-
trinä, frase in mod oarecuM natural de cursul a pelor, de direc-
tia lanturilor muntoase ori, in sarsit, de Valle corespunzatoare.
and nu pot fi, totdeauna, naturale, aceste granite devin in chip
necesar conventionale, adica stabilite pe teren prin acordul par-
tilor interesate. Pe masura ce ne apropiem de epocä moderna
granitele se schimba tot mai mult din naturale in conventio-
nale caci omenirea, prin mijloacele perfectionote actuale, nu se
mai impiedeca de obstacolele naturale, ha chiar simte o atractie
deosebita sa le incalece si sà le domine exclusiv sau in comun.
Frontierele naturale le revendicà altii impotriva noastra, dupa
cum si noi le-am putut revendica inainte. Unguri au pretentia
d. p. cà granita lor naturald ar fi la Carpati, unde se sfarseste
continuitatea sesului panonic, desavarsit prin podisul transil-
vanean. La randul nostru, am sustinut argumentul ca. Banatul
alcatueste un tot geografic natural si economic impotriva im-
partirii lui cu Jugoslavia. Ungariei i-am intors argumentul gra-
3

www.dacoromanica.ro
 354

nitei naturale la Carpati, sustinand, dimpotriva, ca acesti munti

au alcätuit, totdeauna, coloana vertebrala a neamului i locul
lui de refugiu si adäpost in perioadele istorice framantate
primejdioase. Se pot deasemeni, revendica frontiere naturale
pana la tarmul marii i cu mai mult temei dacä tinem seama
ca popoarele au un drept necontestat de respiratie maritima.
and Bulgarii revendica Dobrogea gresesc caci ei o fac irnpo-
triva legilor naturei, tärmul Märei Negre este, oarecum, fron-
tiera noasträ natural& La randul lor, Rusii au pretins din
faptul asezärei noastre la urile Dunarei si pe tarmul Märii
Negre ca le-am stat ca un ciob in cale, ca o buturuga mica
in druml expansiunii lor fireste spi e märile de Miaza-zi. SA' ne
gandim la problema Marii Negre si la chestiunea stramtorilor
ca sa sà avem raspunsul cuvenit impotriva pretentiilor rusesti.
Mai poate fi vorba de argumente sau ,consideratii econo-
mice la determinarea frontierelor dintre State. Aceste argu-
mente pornesc dela ideea ca un Stat, ca sa fie viabil, trebue
ca granitele sale sa corespundä unui minimum de conditii
economice, oarecum asemanatoare conditiilor naturale. Daca
un Stat n'are din ce träi, fiind foarte sarac prin säräda terito-
riului in vecinatate unor imense bogätii teritoriale apartinand
altui Stat, va fi ispitit la atacuri ca sä-si implineasca lipsurile
naturale, sá corijeze sgarcenia naturii. Deci, lipsa conditiunilor
economice pentru existenta unui Stat poate deveni o primejdie
pentru pacea internationala. and repartitia bogatiilor naturale
e oarecum egalitara organizatia internationala devine solida,
cauza pacii e garantata.
Doctrina frontierelor economice este, in special, sustinuta
de Statele mari, puternice i cu fortä de expansiune care pun
In discutie si chestiunea capacitätii de folosinta, de valorificare
exploatare a unof teritorii bogate. O gäsim in scrierile poli-
ticianilor pangermanisti imperialisti dinainte de räsboi. La
pacea de Bucuresti din 1918 se pusese in discutie cedarea
unei parti din regiunile noastre petrolifere in favoarea centra-
lilor sub motiv ca noi aveam mult prea mult, peste nevoile
noastre, iar ei nu aveau deloc petrol pentru nevoile lor. Fron-
tiera economicä este sustinutä, desigur, sensul realizärei
unui tot solidar armonic cu un minimum de conditii necesare
vietei i progresului. Argumentul acesta l'am folosit í noi la
revendicarea campiei Banatului, care alcatueste un tot unitar

www.dacoromanica.ro
 355

armonic din punct de vedere economic cu regiunea muntoasa.

In . sfärsit, se mai pot revendica frontiere strategice
adicä o anumita regiune esentialä pentru apararea externa a
Statului. Revendicarea cadrilaterului la 1913 se intemeia din
partea noasträ pe motive de ordin strategic cad podul dela
Cernavoda erea prea aproape de granita Bulgariei i, deci,
prea expus. Osebit de aceasta, mai era si starea de spirit din
Bulgaria impotriva noasträ cat i faptul cá mai avusesem inci-
dente cu acesti vecini d. p. la 1909 pentru insula Bujoranu
din Dunäre. Chestiunea frontierelor strategice se pune i in
alte regiuni europene. De pilda, problema sigurantei, pe Rhin,
intre Franta 5i Germania, de unde in prevederile tratatului de
Versailles dispozitia de demilitarizare a unei anumite zone renane
nu-i altceva decat o formä speciala a problemei granitelor
strategice.
Aceiasi preocupare de frontiera strategica din partea
Italiei pe Adriatica, eri fata de Austro-Ungaria. azi fatä de
Jugoslavia, de unde politica de penetratie in Albania si sfor-
tarea de a dobandi Zara pe coasta dalmatä, ca un punct de
sprijin pe celalalt tärm.
Chestiunea frontierelor strategice romänesti s'a pus 5i
and se discuta stabilirea frontierei noastre de Nord daca ea
trebuia sä fie comuna cu Polonia sau numai cu Cehoslovacia,
precum am vazut mai inainte.
Alte bununi interne- Alaturi de teritorii, mai sunt i alte
;tousle bunuri internationale, precum marea teri-
toriald, golfurile, porturile, gurile fluviale, canalurile artificiale sau
naturale, stramtorile, etc.
Marea teritoria1á fiind o anexä sau prelungire a terito-
riului asupra ei se exercita autoritatea Statului respectv, in
mod exclusiv deed e vorba de cabotaj si de pescuit, in mod
relativ dacal vorba numai de politia navigatiei in sensul ca nu
se poate impiedeca libera navigatie, adeväratä servitute inter-
nationalä.
Pâ.na unde se intinde marea teritorialä. ? Raspuns adesea
controx ersat si dependent de mijloacele efective ale puterii
suzerane pe uscat ca sà respinga atacul ori sa reprime con-
trabanda maritimä. In genere, doug, trei mile, uneori chiar
sease pana la zece. Fära o limita fixä de caracter international

www.dacoromanica.ro
 356

obligatorie, La noi, nu exista un articol expres de lege si

nici vre-o cuturna care sd determine largul marei teitoriale
In dreptul public roman pentru motivul ea, in perioada vietii
noastre moderne de Stat, dispunem de putin timp de o coastd
maritima. Regulamentul malurilor i al porturilor române std-
bilete (art. 138) limita de autoritate a cdpitAniilor la 2 mile
marine si acelas lucru rezultä din regulamentul politiei si al
navigatiei la Dundrea de jos (art. 7 si 12). Dar e vorba, se in-
telege, in special de porturile fluviale si pe noi ne intereseazd
marea teritoriald. Trebue sà ne ducem la limitele de compe-
tintd. ale autoritdtilor teritoriale din regulamentul serviciului
sanitar dela gurile Dunärii (art. 5) ca sà constatdm largimea
mArii teritoriale in raza portului Sulina : doud mile dela extre-
mitatea digului-nord spre larg si trei dela prelungirea bratului
dundrean pentru rada portului. Regulamentele mai vechi, din
1912 si 1925, privitoare la admiterda i stationarea in porturile
s'r apele teritoriale române a vaselor de rOsboi streine, adop-
tase trei mile pentru lärgimea aceasta, iar ultimul regula-
ment in aceiasi rnaterie promulgat prin decret regal, la incepu-
tul anului 1934, a extins la ease mile lärgimea mad noastre
teritorial e.
Chestiunea largimei si a reglementdrii uniforme a märii
teritoriale a format unul din punctele de desbatere la prima
conferintd pentru codificarea D. I. P. din 1930 la Haga. Dele-
gatia romOnä sprijinind-o pe cea jugoslavd a cerut stabilirea
la 6 mile marine, de altfel ca i alte State, in schimb, insä,
cdteva marl puteri maritime n'au voit s'd abandoneze practica
veche a celor 3 mile. Interese divergente in functie de puterea
navald a fiecdrui Stat, de vecingtOtile primejdioase ori nu, de pu-
tinta de apdrare mai usoarg cu o mare toritoriald larga sau,
dimpotrivä, de atac cu o fAsie mai ingustA, etc. au fAcut sd nu
se poatä cklea de acord asupra unei chestiuni asa de simplä,
totusi la prima vedere.
Daca trecem la golfur portan, guri fluviale, etc, chesti-
unea se explicd, in blind parte, prin regulile mdrei teritoriale.
COnd golful este prea mic ori strAmtoarea naturala sau
artificiald prea ingustä, nu se mai pot aplica rigid regulile nid-
rei teritoriale. Se fac, atunci, compromisuri care tind SO' limi-
teze drepturile particulare i egoiste ale Statului. riveran, care
e suveran, in favoarea intereselor generale de tranzit. Statul te-

www.dacoromanica.ro
 357

ritorial, situat dealungul unui canal maritim, nu-si mai poate exer-
cita plenitudinea suveranircifei : cum e cazul cu regimul stramto-
rilor Marei Negre. Dei Turcia este stapana pe ambele
suveranitatea ei sufera atingeri tot mai accentuate din conside-
ratie pentru interesele internationale de trecere. Tratatul de
Lausanne i-a re.dus foarte mult autoritatea la stramtori, in con-
ditii aproape asemanatoare Cu reducerea autoritatii Statului te-
ritorial la gurile Dunarii.
Largul märii mai mult de cät marea teritoriald este un
bun international pentrucä nu i-se poate aplica un drept na-
tional exclusiv i limitat, dar mai ales pentru cal nici nu exis-
tä o autoritate care sä se exercite in largul marl
In fapt, acest larg al marii nici nu poate fi supus unei
stapaniri efectiva' si permanenta, cum se intampla cu uscatul.
Doctrina liberteitii märdor, de data relativ recenta, a fost
definitiv consacratà prin inlAturarea tuturo. r criteriilor de in-
stäpanire particularä medievala pe drumurile maritime ale In-
diilor sau ale lumei noui. Poftele de stapanire exclusivista a
drumurilor maritime le intdlnim nu numai in concurenta colo-
niald pentru Indii sau pentru lumea noud a Americii,
Republica Venetiei pretindea, de asemeni, sa exercite a-
supra märei Adriltice o stapanire exclusivistal. Dogele se lo-
godea simbolic cu marea, la fiecare solemnitate de luare in
primire a pterilor supreme ale republicei, prin aruncarea unui
inel in apele Adriaticei.
Conceputul roman al bunurilor comune a inspirat in vea-
cul XVII-lea vestita polemical dintre Grotius i Selden pe tema
libertatii märilor, care sunt un bun de folosinta comuna i e-
galitara intre popoare, unul sustinand punctul de vedre al
Olandei, cellalt pe al Angliei.
Conceptia moderna' a libertatii marilor recunoaste fara re-
zerve ca once mare din moment ce are comunicatie cu restul
märilor este o mare liberä i deschisa navigatiei tututor. In a-
numite puncte, la stramtori, aceasta doctrina constitue o serioa-
sä atingere a suveranitätef Statului respectiv, suveran pe Wm.
Dupä cum in materie nationala sunt reguli referitoare la ex-
propierea proprietatei, in materie internationalä aceastd doctri-
na a libertätei marilor constitue o adevärata expropriere de
suveranitate, dar fail justa i prealabila despagubire. Astf el, in
cazul stramtorilor Marei Negre, Statul suveran la stramtori nu
www.dacoromanica.ro
 358

poate interzice trecerea vaselor sub pavilion strein, dupä inte-

resul sau capriciul lui.
In legäturä cu libertatea navigatiei, sé pune problema.
shirpirei pirateriei care, astäzi, a dispärut aproape cu desä-
varsire datorità posibilitätilor de comunicare imediatà intre
vase si cu tärmul, cum si mijloacelor perfectionate de propul-
ziune maritimä. Astazi, abia daCà se mai ivesc cazuri de pira-
terie in märile Chinei. Antichitatea a cunoscut practica intinsa
a pirateriei, fiindd lipseau mijloacele perfectionate de navigatie
si era foarte greu de urmärit vasele cu pirati, cat timp forta
motrice atAtrna de capriciul vânturilor. Dar antichitatea a consfin-
tit reguli foarte severe de represiune, cu idei categorice despre
respectul datorit vasului in jarg. Simpla violentà savarsità in
largul märei, impotriva unui vas, chiar farà animus furandi,
adicä färä intentie de prada, aträgea pedepsirea asprä. Piratui
era pe atunci i este i azi pus in afará de omenire, lipsit de
garantiile regulelor de competintä dci poate fi judecat si pe-
depsit de cel tare-1 prinde, pirateria fiind socotità drept cea
mai grozava crimä impotriva umanitätii.
Regulile navigatiei internationale, in legatura i cu repre-
siunea pirateriei, par a fi printre cele dintäi reguli, de pace si
de colaborare mire popoare. Lumea, care träeste pe drumurile
apei, are un spirit mai international si mai intelegator fiindcä
apa a favorizat, totdeauna, apropierea intre oameni. In porturi,
locurile de intalnire ale oamenilor de diferite natii, s'a desvol-
tat, din cea mai depärtatä antichitate, un spirit de comunä in-
telegere si de reciproca tolerantä pe care nu-1 gäsim in egala
mäsura la oamenii de pe uscat. Se cuvine sä notäm cà perfec-
tionarea mijloacelor de comunicatie pe uscat face spiritul egoist
sau neimpAciuitor de odinioara sà släbeascä pretutindeni.
Vizduhul, domeniul aerian, constitue un alt bun inter-
national. Problema acestui bun pria excelenta de D. I. P. nu
s'a pus deck abia acum in urmä, gratie progreselor technicei.
Aerul, bun comun ca i marea in conceptia romand an tied,
neputând fi folosit la ceva deck la respiratie pentru intre-
tinerea vietii, n'a pus alte probleme juridice. Abia dupà ce orne-
nirea a reust sà cucereascd väzduhul, acesta a cäpätat o im-
portantà juridd nationalä. i internationalä. Omul cautà
foloseascä totul in naturà i aläturea de el gäsim, totdeauna,
regula juridid : 11 tirmeazd ca umbra. Regula juridid 1-a urmat
www.dacoromanica.ro
 359

pe uscat, apoi pe mare si azi Il insoteste in vazduh. lata cum

cand s'a pus problema suveranitätei aeriene cui aparfine
:

vázduhul? La inceput, era inclinatia de a adopta de a gata

principiile din navigatia maritimä., prin asemanarea mijloacelor
de circulatie. Dar ca sa se inteleaga cat de redus este orizontul
juridic omenesc in unele privint.e, fara progresul material si
technic, vom aminti cá in sanul conferintelor de pace dela Haga
din 1899 $i 1907 nu s'a intrevazut dela problema juridica a
väzduhului in adeväratul ei contur, dei a fost atinsa in des-
baten. Mai tarziu s'a propus o zona deasupra solului, in care
Statul sa-si exercite suveranitatea ca in marea teritorialA i, apoi,
o altä zona', urmaloare in care ar exista libertate absoluta de
sbor ca in largul marii. Juristii, in frunte chiar cu Paul Fau-
chille, cari exprimau asemenea paren in privinta reglementarii
juridice aeriene perdeau din vedere legea gravitatei universale si
efectele ei teritoriale. Lucrurile s'au limpezit abia in timpul
marelui razboi cand avioanele si zepelinele Statelor beligerante
au trecut pe deasupra Statelor neutre.
Acestea au protestat oprind trecerea navelor aeriene pe
deasupra teritoriului lor i pretinzand cu drept cuva.nt cal li-se
viola neutralitatea aeriana. In special, s'au pradus protestele
Olandei i Elvetiei, care au avertizat ca vor lua masuri directe
impotriva avioanelor beligerante daca vor mai trec pe deasu-
pra teritoriitor respective. Aceste State. invocau drepturile su-
veranitatei lor aeriene.
Reglementarea jurídica aeriana pe timp de pace s'a in-
cercat abia in 1919, la Paris, cad s'a recuroscut principiul su-
veraniteitei aeriene prin conventia internationala respesctiva dar
libertatea navigatiei pasnice aeriene atinge suveranitatea 4rito-
ria1ä intrio masura foarte analoaga cu cea a libertatei de trecere
prin stramtori. Aceasta convente dela Paris din 13 Oct. 1919
proclamand principiul de liberä folosinta a vazduhului, pentru
aviatia civila, a cautat sa dea si o satisfactie suveranitatei a,
eriene a Statelor caci recunoscut, acestora, dreptul de a
interzice sborul pe deasupra unor amirnite puncte sau locali-
täti s'ar gasi d. p. lucrar de aparare nationald destinate
sä. ramana secrete. Bine inteles, Statele sunt obligate sä notifice,
dinainte, punctele sau zonele interzise navigatiei aeriene inter-
nationale pentru ca sa le poata evita in sborul lor.
De retinut o particularitate foarte interesantä a organului
www.dacoromanica.ro
 360

costituit Cu sediul la Paris si denumit Commission internati-

onale pour la navigation aerienne" sau prescurtat C. L N. A.
care are rolul s vegheze la aplicarea conventiei de navigatie
aeriand si s'o modifice adaptänd-o nevoilor noui ce se ivesc
numai prin heat-Art luate cu simplá majoritate. In locul
unanimitätii Statelor participante, simpla majoritate are putere
obligatorie pentru pärtile contractante, contrariu cu tot ceea cd
§tim cd se intämpld in materiile internationale, la coferinte.
Navigatia aeriand fiind un domeniu cu totul nou, färd tra-
ditii ca in circulatia pe apd si pe uscat, iar natura insdsi a rnij-
locului aerian de comunicatie fiind contrarä exclusivismului
national, se impuneau prevederile noi. Conventia proclamând
principiul libertatei navigatiei chiar peste vointa Statelor, apli-
carea ei a intämpinat dificultàfi. Astfel, Germania a rezistat la
aplicarea acestei conventi si a impedecat o vreme trecerea a-
vioanelor streine, peste teritoriul ei, prin unde hertziene care
paralizau functionarea motoarelor pänä ce a redobändit drep-
tul de aterisare pentru avioanele ei- civile in teritoriile de ocu-
patie renand.
Bunuri de interes international mai sunt toate mijloacele
de comunicatie, terestre sau fluviale-maritime.
Pe bordul vasului, in larg, se exercitä autoritatea Statului
suveran ca pe o portiune plutitoare a teritoriului national. Tre-
nurile, oelele, automobilismul si toate mijloacele de turism in-
tereseazd dreptul international. In Italia d. p. s'au construit
drumuri pentru traficul international autoniobilist, zise auto-
strade. La fel in Franta, Elvetia, Anglia, etc. Aceste autostrade
tind sà ja un caracter exclusiv international. La noi, s'a pre-
väzut infiintarea unei asemenea autostrade in complectarea unei
retele internationale pornind dela Londra peste continent in
directia Constantinopole i Orientul.
In leatura cu aceste mijloace de comunicatie avem ser-
vitutea tranzitului international in sensul obligatiei cuprinsä in
art, 304 din tratatul dela Trianon care ne opreste sä desfiin-
tdm fdrä controlul S N. anumite linii ferate ce taie nouile
granite, dei, poate. interesele noastre ar fi cerut-o. Suntem li-
beri in schimb sà infiintdm oriale linii de interes internatio-
nal, care pot aduce venituri, tranzitul devenind un isvor de
intretinere a säräciei noastre feroviare.
Chiar cabotajul rezervat in cuprinsul apelor nationale poate
www.dacoromanica.ro
 361

lua caracterul unei obligafii de ordin international cánd e vorba

de asigurarea comunicatiilor fluviale de interes international (ex.
cel cuprins in statutul dundrean).
Bunuri internationale se socotesc §i.acelea din folosinta
excluzivá a Statelor : impozite, várni pot5, posesiuni coloniaie,
etc. Astfel, in cazul c'ánd se pune problema impunerii unui .

cetätean sträin care define d. p. o exploatare in România, in-

tervin aranjamentele dintre State pentru a stabili sediul impu-
nerilor elementare i a globului. Se urmáre0e, pe cale inter-
nationalä, evitarea dublei impuneri, dar §i a evasiunii fiscale.
Dobiudirea Isprgvind examinarea foarte sumará a
teritoriilor. diferitelor bunuri sau obiecte de D. I. P.,
sá vedem mijloacele pentru dobandirea acestor bunuri dintre
care cele mai interesante sunt i fäman teritoriile. Mijloacele
pentru dobândirea teritortilor sunt originare i derivate. Cele
d'intai se referd la o singurà vointa, a Statului dobânditor di
rect, cele derivate sunt mijloace in directe de dobändire ori
sun t efectul juridic al unor acorduri de vointe.
In trecut, modurile de dobandire variau. Din cauza con-
fuziei curente dintre dreptul public i cel privat, se putea vorbi
de ipotec5., anticreza, gaj ca mijloace prin care se ajungea la
docandirea de teritorii, ceeace nu mai este cazul astázi. Strä-
inii, cand ne imprumutd, iau alte mdsuri de sigurantá. Noi am
dat in garantie anumite isvoare de venituri ale Statului incre-
dintate d. p. din punct de vedere administrativ Casei Autono-
me a Monopolurilor, etc. Azi nu se mai practicd garantiile
reale In materie internationalá i nici nu se mai pot dobàndi
teritorii pe urma vre-unei ipoteci.
De asemeni, nu se poate vorbi de accesiune ca mijloc pen-
tru dobandirea teritoriilor cäci creterea treptatá a deltoi Du-
närei, la gurile fluviului d. p. prin efectul depunerii aluviuni-
lor, este prea neinsemnatä ca sá mai prezinte interes. Uzuca-
piunea, modul de dobandire prin prescriptia rezultatä dintr'o
posesiune indelungatä cu intentia de a dobandi suveranitatea,
iarä§i procedurä care nu s?. mai poate practica in vremurile
actuale.
Ne rämâne sá examinám doar mijlocul originar al ocu-
patiei. E vorba de drepturile pritnului ocupant in teritorii care
n'au apartinut nimänui i unde Statul prim ocupant §i-a extins
www.dacoromanica.ro
 362

suveranitatea. Chestiunea ocupatiei a dat loc la conflicte, dea-

lungul istoriei pe tema distinctiei intre ocupatia fictivd sau sim-
bolicd si cea realer', efectiva cu forte suficiente si capabile de a
rospinge once altä forte de ocupatie ulterioara. Aceasta intru-
cat unii suverani obisnuiau ocupatii fictive sau simbolice d. p.
prin trimeterea unui navigator aventurier care aseza drapelul
pe un anumit teritoriu necunoscut pänä atunci si pretindea, a-
poi, drepturile de prim ocupant.
In materie internationalà, fictiunea legald a mandatului din
dreptul privat nu-0 poale gasi aplicarea.
Desigur, odinioarä. au fost multe teritorii ale nimAnui,
resnullius. Cand primii europenj au debarcat de cealaltä parte
a Atlanticului, i'au impresionat pe localnici prin puterea focu-
lui de arme si au dobändit usor stäpânirea fiindca autoritatea
existenta localä n'a fost in stare sä le reziste. O autoritate con-
stituitä sau o suveranitate, exista, totusi, in acele teritorii ame-
ricane, dar aventurierii europeni inarmati cu puterea prafului
de puscä au impresionat, repede, localnicii, i-au invins. aproape
färä rezisteiità, si au ocupat primele teritorii ca pe niste ade-
värate bunuri ale nimänui. Asemenea teritorii «libere» au e-
xistat in toate continentele celelalte afarä din Europa, dar nu-
mdrul lor a scAzut, treptat, pe nfäsurä ce s'a intins imperiul
colonial al marilor puteri europene, adicá pe mäsura ce popu-
latiile mai inapoiate i dezarmate sub toate raporturile pentru
lupta vietii, din cele continente, au trebuit sa se supund Eu-
ropenilor.
O asemenea ocupatie de colonii echivala aproape cu o cu-
cerire, adicä insemna dobändirea de teritorii printr'a/ douilea
mijloc originar al forrei proprii, in regiuni unde nu prea existase
o contra forta de rezistenta. Cum aceste locuri libere de ex-
pansiune coloniald s'au imputinat, in timpurile contimporane,
la 1885, puterile coloniale europene au convenit printtio con-
ferintä internationalä adunatä la Berlin si privind impärtirea
zonelor de influentä in continentul african, ca pe viitor vala-
bilitatea iuternationalei a unei ocupatii sd fie conditionatà de no-
tiftcarea prealabilä &are celelalte puteri coloniale, eventual in-
teresate in acea regiune a globului. Era o mäsurg de pre ve-
dere spre a preveni si evita con flicte politice grave, cu imense
consecinte, posibile i probabile din cauza divergentelor ivite
pe tema ocupatiei de teritorii asa zise libere" in continentele
www.dacoromanica.ro
 363

coloniale unde se puteau intalni, in acelas timp, forte armate

ale diferitelor puteri europene coloniale. Astfel, dup;.4.. confe-
rinta dela Berlin, ocupatia ca sà aiba efecte juridice certe in D.
I. P. trebuia sä fie efectuatà in teritorii libere" neapartinând
prin urmare nimanui, sä fíe reala i efectiva. in sfarsit sä fi
fost in prealabil notificati celorlalte puteri.
De oare ce ocupatiile acestea se asemänau mai mult cu
cuceririle .5i se deosebiau simtitor de ocupatia unui res nullius
asa cum o cunoastem din dreptul roman, ne vom opri putin
asupra cuceririi privitei ca mijloc original pentru dobandirea bu-
nurilor internafionale. Tocmai lipsa de pämänturi libere a de-
terminat frecventa cazurilor de dobändire teritorialà, prin cu-
cerire, care decurge din rasboi, deci este un mijloc juridic de
dobändire rezultänd direct din intrebuintarea fortei. Dreptul
privat nu cunoaste asemenea mijloc de dobandirea bunurilor
prin urmare, cucerirea apare ca o particularitate praprie D. I.
P. Desi rezultänd din fortä i violentäneadmise in dreptul
privat ca isvoare ale drepturi!orcucerirea a fost admisä, din
cea mai depärtatd antichitate päná astäzi, ca un mijloc legitim
recunoscut printr'un consens unanim al omenirii. Evident
cal deed error comunis facit ¡us, precum stim din dreptul
roman, cu atät mai mult consimtämäntul comun al popoarelor
a facut, din cucerire, un mijloc pentru dobändirea bunurilor
internationale (evident teritoriile care intereseazd) i, deci, s'a
putut vorbi pänd mai dätmäzi despre dreptul de cucerire po -
trivit versului dintiun imn national de al nostru : sa cucerim
ce avem de cucerit". ,,Dreptul" acesta de cucerire, ca expresia
fortei, i$i creia, in conceplia pdganti, un supliment de sprijin in
veirsarea seingelui de uncle dreptul la cucerirea peimeintului pentru
care s'a veirsat sange i, mai ales, a piingintului care a fost stropit
cu sange de reisboinicii cuceritori.
Timpurile noui, insä, evokiazd impotriva vechei conceptii
despre dreptul de cucerire. Dela revolutia franceza incepe a-
ceastä evolutie condamnatorie a räzboiului ca mijloc legitim
pentru dobändirea de teritorii, adicä mijloc creator de drepturi
asupra teritoriilor. Transformarea constitutiei politice a State-
lor, votul obstesc, desvoltarea unei opinii publice i aunei con-
stiinte de nationalitate aparte, etc. bate au contribuit la contes-
tarea cat mai hold, aid a cuceririi, la limitarea dreptului de cuce-
rirea teritoriilor streine,in sfar?it la condifionarea tot mai precise(
www.dacoromanica.ro
 364

dobtindirilor teritoriale de asentimentul tacit on expres al local-

torilor din regiunea respectivä.
Principiul de nationalitate, transpus in formula de libel-6 au-
todeterminare, inseamna tocmai stadiul ultim pentru condamna-
rea definitiva a cuceririi ca mijloc legitim de dobandirea bu-
nurilor in D. I. P. Evident cà toan aceasta evolutie a concep-
tiilor juridice de organizare internationala se contopeste cu pre-
vederile din pactul S. N. ca i din toate celelalte acte si pacte
de siguranta internationala incepand cu interzicerea räzboiului
de agresiune i mergand pana la condamnarea oricarui räzboi
(simplu) ca instrurnent in politica nationala.
De ad 'Dana la proclamarea imprescriptibilitätii crimelor de
D. I. P., adicei a nerecunoasterii nici unui efect juridic faptelor
implinite prin acte de violentä si cucerire, prin asa zisa crima
internationala a rasboiului, nu mai rtima ne deceit un singar pas.
Refuzul de a recunoaste efectele vre-unei prescriptii, chiar
foarte lunga ca durata in D. I. P., poate duce exact la aceleasi e-
fecte de pace si stabilitate socialti pe care tocmai recunoasterea e-
fectelor prescriptiei le are in dreptul privat.
Individul obiec Dupa ce am trecut, repede, peste prin-
de D. L P. cipalul obiect al D. 1. P teritoriile, vom
constata ca, deseori, disciplina aceasta se ocupa direct de in-
divid, de simplu rnuritor si soarta lui, aproape tot asa de se-
rios cum se ocupa de teritorii si de soarta lor.
Indefinitiv de ce numai teritoriile ar constituí un object
principal de preocupari, iar oamenii, fiintele vii, simtitoare
ganditoare, care sfintesc locurile i alcatuiesc, prin constiinta
vointa lor colectiva, suveranitäti nationale, care intretin imensa
miscare a vietii politice si juridice internationale, pentru ce oa-
menii sa fie neglijati? Disciplina majora, D. I. P. se ocupa tot
rriaí mult si mai serios de om, de unitalea alcatuitoare a infi-
nitului mare, deryumit umanitate, de aci si formula legitimata,
dei, poate, nu perfect exacta, despre drepturile internatio-
nale ale omului". Gäsim aceasta preocupare in toate actele,
tratatele i conventiile internationale care, mai ales dela revo-
lutia franceza, se ocupa direct de soarta omului, de drepturile
luí naturale la viata, de libertatea constiintei, in sfarsit despre
tot ceea ce s'ar putea Idenumi respectul suprem datorit urna-
nitatii, infinitul mare, prin respectul i garantia individului, in-
finitul rnic. www.dacoromanica.ro
 365

Conventiile pentru granita proprietätii literare i artisticer

a marcilor de fabrica, a brevetelor de inventie si a proprieta-
tii in genere nu sunt decal forme variate de preocupare pen-
tru soarta omului in disciplina D. I. P.
Dreptul i datoria de ocrotire a omului, din partea Sta-
tului caruia apartine, fatá de celelalte State unde s'ar afla e-
ventual, nu-i decat un cadru diplomatic : una din formele de
preocupare ale D. I. P. soarta omului. In sfarsit, in pactul S.
N.. ca si'n tratatele pacii generale, gasirn nenumärate puncte
de preocupare de soarta omului, ca obiect al D. I. P., cand
e vorba de admiterea de membrii noui in Societate State care
se guverneaza in mod liber", despre organizarea muncei, pro-
tectia femeilor si a copiilor, combaterea suferintelor din lu-
me etc.
Incheind vom nota CA institutele de studii in materia drep-
tului international nu s'au märginit numai la precizarea drep-
turilor i datoriilor Statelor intre -ele si la proclamarea drep-
turilor natiunilor" dui:id o formula asemanatoare drepturilor
omului", ci au coordonat toate aceste elaborari ale conceptii-
lor moderne despre om, Stat national si umanitate intr'o for-
mula noua despre drepturile internationale ale omului" ca
expresia cea mai inalta a preocuparilor D. I. P. despre fiinta
omeneasca.

www.dacoromanica.ro
 Despre relatiunile Internationale

Aceasta parte ar corespunde, urmand diviziunea dasica a

materiei, la ceeace In dreptul privat alcatue$te capitolul despre
conventii si contracte. Relatiile se pot ivi fie cu ocazia relati-
ilor personale dintre State, fie cu privire la bunurile interna-
tionale.
De unde tratatele de alianta politica' sau economica se a-
seamOna cu relatiile strict personate, cele de cesiuni teritoriale
d. p, se apropie mai mult de materia raporturilor contractuale
cu privire la bunuri,totul aIcatuind in disciplina D. I. P. ca-
pitolul foarte vast si insemnat al a$a zisului drept diplomatic.
I. Organele
Dreptul public nati- Statele intretin relatii prin organele lor,
rnìalsi dreptul in- care se aseamOnä cu rerezentanti din ra-
terna¡ional
porturile dreptului privát. Constituirea, fun-
ctionarea $i competenta acestor organe o gasim in organizarea
constitutionala fiecarui Stat.
In cadrul autonomiei sale constitutionale, fiecare Stat are
organele ce-i plac i printre acestea figureaza in prima linie
cele a relatiilor externe. D. I. P. nu face decat sà stabileasca
regulele generale interstatice pentru contactul acestor organe
constitutionale de raporturi externe,--de unde se vede intima
legaturà a disciplinelor de drept public national $i international,
Incepem cu enumerarea organelor de sus in jos. Cel d'in-
tai organ pentru relatii externe este capul Statului. Urmeaza
organele care, potrivit principiului de specializare in functiuni
se ocupà direct $i permanent cu aceste relatii, organe grupate:
toa te, in mod erarhic, sub conducerea ministrului de afaceri
www.dacoromanica.ro
 367

streine, titular al departamentului respectiv, Acestea

alcgtuesc corpul diplomatic si consular, Ministerul de afaceri
streine fiind specializat, se presupune ea' are in fruntea lui, la
secretariatul general cel putin, persoane mai mult ori mai pu
tin competente. In once minister se cere pregatirea de speciali-
tate, competenta fiind absolut necesara.
La externe, s'a constituit pretutindeni, ca i la noi, o tra-
ditie In normele pentru alegerea si numirea diplomatilor de
cariera. I-se cero unui diplomat sa aiba, azi, cunostinte variate,
in special in ramurile economice-financiare, iar nu ca inainte
de razboi cand era destul sà cunoasca o limbä sfraing, de o-
bicei franceza, i sa fie om de salon purtând cu eleganta fra-
cul si monoclul.
Cariera diplomatica impune o traditie ierma in directive
si'n actiune, farg de care Statul nu poate face o bung politica
externg. Diplomatia englezä, recrutata din randurile .unei no-
bilimi adevgrate, cu traditii, dar si cu putere de muncg, ne
prezinta cea mai fermä traditie diplomatica avand linii bine fi-
xate, cu o politica extern& sigurd. Alaturi de Anglia, ar veni
Franta, cu o strglucitg traditie diplomaticg. Desigur, o diplo-
matie abila, cu o veche traditie de intrig5, a avut monarhia
habsburgica, dar s'a prabusit din cauza sIabiciunii corpului po-
litic al Statului.
In fruntea ministerului nostru de afaceri streine se and
de multi ani d. N. Titulescu profesor la Facultatea de drept
din Capitala si strglucit avocat. O traditie oarecum consfin-
tita la noi cere atunci and titularul departamentului nu-i de
carierä, alegerea unui secretar general de carierä. adica pro.
venind din diplomatie. In cazul de fata d. Titulescu a functio-
nat multi ani in cariera diplomatica fiind ministrul tarii la
Lon dra.
Guvernele de fapt in Legatura sau coordonarea dintre drep-
materle international&
tul public national si cel international, pe
care am constatat-o in materia relatiunilor externe, se pune,
din .non, sub and forma, c'and e vorba de a räspunde la intre-
barea : care sunt guvernele indrepteitite se", intrefind rarporturi ex-
terne? Cele de drept sau numai cele de fapt, care, in genere.
sunt detingtoare si de drept ale puterii supreme in Stat ?
Raspunsul Intemeiat pe evolutia istorica a raporturilor
www.dacoromanica.ro
 368

diploma tice, este categoric : In materie international?" nu intere-

seazei decd t guvernele de fapt definer" toare ale Duterii de Stat, che-
stiunea legitimärii lor in drept neavand decal un interes pur
teoretic, sau de curiozitate i privind exclusiv numai dreptul
public intern. Circulara englezd din 1925 a fost categoricä pen-
tru consfintirea acestui principiu fundamental de D. I. P., cu
toatä sfortarea contrarie desfäsuratä de politica legitimistä." a
Sfintei aliante devenitä Pentarhie in coferintele succesive ce au
urmat dupä congresul de pace din Viena [la Verona, Leybach
etc.] Acelas räspuns a Minas valabil pänä astäzi chiar dacà
practica politica', in sistemul pan-american, din partea Statelor
Unite, a introdus conditionarea oricarei recunoasteri de guver-
ne revolutionare, din republicile sud-americane, de prealabila
confirmare prin alegeri libere.
Guvernul de fapt e guvernul relatiilor internationale pen-
tru ca nu-i este permis -unui Stat sh se amestice in treburile
interne ale altuia. Regele in monarhii sau presedintele repu-
blicei in celelalte täri procedeazä asa cum cred mai bine si nu
pot fi influentati din afara sa facä altfel.
Monarhia mai repre- Intre organele reprezentative dacà am
zentativii in afari eäuta sà stabilim o norma comparativd
decit republics.
desigur monarhul este mai reprezentativ ca
presedintele de republicä.
In sistemul republican, presedintele detine puteri sau dela
organele reprezentative sau dela natiune, in intregul ei, direct.
Monarhul este in afarä de alegere, el nu-si detine tronul prin
alegere, d. p. la noi Dinastia are o misiune specialä fiind push'
in afara si mai presus de partide. In relatiile internationale,
seful Statului, monarhul, este in adevär reprezentativ prin ex-
celentä. Fie in tará sau in sträindtate, el este suveranul Sta-
tului bucueandu-se de un regim exceptional. Aceastä plenitu-
dine de reprezentanta decurge i din traditia monarhiei abso-
lutiste. Regele ereditar nu poate fi turburat In detinerea pute-
rilor suveranitätii prin amestec din afarä i chiar, inläuntru,
numai o revolutie ar putea pune in discutie drepturile Coroa-
nei, chiar in forma constitutionalà, pe când, dimpotrivä in re-
publici, provocarea demisiei presedintelui este posibild cu toate
consecintele firesc turburätoare pentru ordinea de drept i sta-
bilitatea necesare la värful pirmidei social-politice. Exemplul
www.dacoromanica.ro
 369

recent de dupa rdzboi al provocdrii retragerii inainte de ter-

men, a d-luiMillerand, dela presidetia republicei franceze, este
bine -cunoscut.
De unde concluzia cá dreptul de reprezentantd absolut,
deplin, sub toate formele, jus represaentationis omnímodo, apar-
tine in mod indiscutabil monarhului absolutist sau constitutio-
nal si mai putin presedintelui de republica.
Privilegii ai imunitäti Pornind dela notiuni cunoscute, vom
diplomatice spune cä ele corespund imunitatilor par-
lamentare din dreptul public national. Dupd cum, acestea, sunt
o exceptie dela dreptul comun, corespunzatoare scopului ce
are de indeplinit, in Stat, parlamentul, tot asa privilegiile si i-
munitatile diplomatice sunt exceptii dela regulile comune din
consideratie pentru rolul diplomatilor.
Desigur, una este misiunea diplomatului si alta cea a par-
lamentului, dupd cum diferd si modatitatile pentru recrutarea
lor, dar trecem peste consideratiile de ordin general privitoare
la diplomati si parlamentari. Regimul de exceptie al agentilor
diplomatici il constatam din cea mai departatd antichitate de
cand exista raporturi internationale.
Unele imunitati privesc persoana diplomatului, altele acte-
le ce el indeplineste sau chiar sediul, locuinfa ori biuroul res-
pecti v.
and ne referim la sediul diplomatic sau la locuinta pro-
priu zisd a diplomatului, atingem asa zisa materie de exteri-
torialitate, adied regimul de exceptie dela regulile de drept
comun ale suveranitdtii teritoriale intru tot ce priveste persoana
diplomatului si locul unde se gdseste el in tara streind, precum
si toate actele ce indeplineste in cadrul atributiilor sale firesti
ca reprezentant de Stat. Dar din faptul acestui regim de excep-
tie al exteritorialitatii, care, in decursul vremurilor, a dat loc
practicei asa zisa a dreptului de azil". diplomatii nu trebue sd
abuzeze, cum s'a intamplat adesea, facand din localul legatiilor
loc de refugiu, dacd nu chiar pentru de!icventii de drept comun,
cel putin pentru agitatorii si conspiratorii politici locali.
Persoana diplomatului e, de asemeni, ca si domiciliul lui
sustrasa legilor teritoriale. Fictiunea juridicd a exteritorialitàtii
isi afla origina departatd in practica imunitätilox parlamentare,
la Roma, pentru deputatii provinciali, care se puteau sustrage
www.dacoromanica.ro 24
 370

dela competinta judiciará a instantelor din Capitala", prin invo-

carea competintei instantelor de acasä., jus domum revocandi.
Fie in misiune timporara sau permanentä, diplomatul se
bucufd personal de privilegiile i scutirile functiunii : nu pll-
teste taxe vamale, e scutit de rechizitii, de competinta organe-
lor judecAtoresti locale, etc. Toate Statele civilizate îi fac un
punct de onoare nationala din respectarea acestui regim parti-
cular al agentilor diplomatici si al sediilor diplomatice dinteun
interes de reciprocitate care se impune in relatiunile inter-
nationale.

Dar ch_estiunile care apar, astazi, foarte

Protocolul diplomatic
simple au fost destul de spinoase alta data.
In raporturile internationale, chestiunile protocolare, de fast
onoruri cuvenite agentilor diplomatici, in calitatea lor de
reprezentanti ai sefilor de State, odinioarä monarhi absoluti, au
dat loc la nenumarate dificultati i chiar la conflicte grave.
Dei Statele sunt suverane i egale intre ele, totusi unele
manifestau perniri de grandomanie pe chestiuni de intaietate
intre reprezentantii diplomatici respectivi, dupa cum era vorba
de monarhii sau republici, de State catolice ori protestante,
etc, firest6, in asemenea imprejufari. elementul personal diplo-
matului, ambitia lui, temperamentul irascibil d. p. puteau juca
mare rol la agravarea conflictelor de protocol diplomatic, in
lipsa unor reguli bine precizate. Trebuiau, deci, inlAturate toate
aceste nimicuri grave", cum le-a spus publicistul francez de
Flassan care au dat nastere, dealungul istoriei, chiar la veirsdri
de sage. De aceea, pacea de Westfalia a consfintit, in mod
indiscutabil pentru viitor, intdietatea reprezentantilor diplomatici
ai Papei fatä de toti ceilalti reprezentanti ai sefilor de State.
Dar cu aceasta nu se regulase tot protocolul. La confe-
rinta de pace dela Karlowitz (1696) a trebuit sa se constru-
iased un pavilion rotund cu atatea usi cati reprezentanti de
State erau prezenti, ca sà poata infra tofi deodatei la masa
verde, fard supärare de intäetate.
La congresul dela Viena (1815) in sfarsit, se ajunse la
stabilirea unui regulameut protocolar care a inläturat motivele
de supgrare din trecut. Statele au convenit la incheierea unui
regulament diplomatic general, care stabileste ordinea protoco-
larà diplomatica potrivit principiului egalitàii juridice a State-
www.dacoromanica.ro
 371

lor. In cele 7 articole, regulamentul dela Viena precizeaM ca

nu vor fi, pe viitor, decal trei clase de diplomati egali intre
ei : 1) ambasadorii, legatii sau nuntii apostolici (ai Papel)
2) ministrii, internuntii sau alti trimesi de aceiasi categorie pe
langa suverani ; In sfarsit 3) insarcinatii cu afaceri pe langa
ministrii de externe.
Intelesul regulamentului era, la inceput, cá numai repre-
zentantii din prima clasa aveau, inteadevar, caracter reprezen-
tativ de suveranitate si dreptul la aceleasi, onoruri ca mandantil
lorceilalti nu. Practica, insa, a admis ulterior acelas caracter
reprezentativ i celor din clasa doua pentru ca nu toate Sta-
tele si-au putut permite luxul de a intretine ambasadori, dar
acestora li s'a rezervat, mereu, Oda astazi, un protocol mai
fastuos.
Regulamentul dela Viena stabilind o clasificare generala
obligatorie, in cadrul internationai, pentru agentii diplomatici,
adopta potrivit principiului egalitatii juridice a Statelor, regula
tratamentului protocolar egal intre reprezentantii de aceiasi
categorie, färà nici o consideratie particulara pentru rudenia
dintre Dinastiile domnitoare, de pilda, sau pentru legaturile de
alianta politicá dintre Statele respective. Ordinea de precadere
intre diplomatii streini din aceiasi categorie, aflati intr'o capi-
tala, urma sá fie 'stabilita numai in functie de data. sosirii lor
In capitala respectiva, &lied vechimea in postul ocupat prin
comparatie cu ceilalti agenti diplomatici de grad egal i repre-
zentanti ai altor State iarasi juridic egale.
Un protocol suplimentar, convenit trei ani mai tarziu, la
Aix-la-Chapelle, a adaugat o categorie intermediara de ministri
rezidenti" intre clasa II si III ale regulamentului dela Viena,
astfel cá regulamentul general diplomatic in vigoare de atunci
cuprinde in total patru clase : 1) ambasadori ; 2) ministri ; 3)
ministrii rezidenti si 4) insarcinati cu afaceri.
Acestea alcatuesc regulile ceremonialului public dintre
State, cu privire la persoana 'reprezentantilor. Mai sunt nume-
roase alte reguli protocolare cu privire la coresponder0 i re-
guille asa zicand de cancelarie, ca i cele de ceremonial mari-
tim In navigatie, dupa cum e vorba de intalnirea vaselor de
comert cu cele de rasboi, ale acestora intre ele dupa categorii ;
ori in raport cu vasul-amiral sau, in sfarsit, cu vasul pe bor-
dul cäruia s'ar afla un sef de Stat (monarh ori presedinte de
www.dacoromanica.ro
 372

republia, ori numai un ambasador, care are insä potrivit re-

gulamentului dela Viena, un rol reprezentativ aparte din par-
tea mandantului säu.
Trecem peste ele amintind numai regula protocolarä prac-
ticata in conferintele internationale, unde actul incheiat de pärti
se semnaleazd in ordinea alfabeticd a denumirii Statelor, prin
alternankl de intaietate pe diferitele exemplare din actele in-
cheiate ori, in sfärsit, prin tragerea la sor fi a ordinei de sem-
näturi ca sä nu fíe nici motiv de jignire pentru cineva.
Revenind la regulile stabilite la Viena, vom spune cA
România nu are decat agenti diplomatici de cl. II si IV, anume :
ministri arora in practica interilationalä se obisnueste a li-se
spune ministrii plenipotentiari" .si li-se mai adauga chiar titu-
latura de trimisi extra-ordinari" pe längä cea de ministril ple-
nipotentiari. In multe cazuri, insä, ne märginim din diferite
motive de economie budgetarà, de fáceala politicA cu Statul
strein ori chiar de combinatia a partidului aflat la putere, la
simpli insärcinati cu afaceri *lit capitale streine.
Corpul diplomatic cu totalitatea reprezientantilor streini
fiinteazä In fiecare capital& pe längd seful Statului respectiv,
alcdtuind in mic o adeväratd comunitate internationalä ca
viatä aparte.
Excrcitiul rhisiunei Dreptul activ $i pasiv de ambasadd abar-
diplomatice. tinand Statelor, precum stim, se naste, fi-
reste, intrebarea dacei acestui drept ii corespunde $i o datorie 7
Räspunsul nu poate fi decAt negativ in sensul cá nu e-
xista' o datorie corelativä dreptului si Statul care primeste un
ministru sau o legatie strein& la el, nu este obliga!, juridic, ser
trimeatii in schimb alt ministru ori s'A' infiinteze legatie in cea-
laltä capitall Fiecarel liber sä procedeze cum socoteste mai
potrivit intereselor sale si, mai ales, sä tina seamd de folosul
cheltuelilor necesitate pentru intretinerea unei legatii In plus.
Exista, insä, netägäduit o datorie morará de convenientä,
de tinutä, ca Statele sä-si trimeatd reciproc reprezentanti de
grad egal, sau inegal, iardsi potrivit mijloacelor financiare sau
situatiei corespunzatoare In política internationalà a Statelor
respective sau, in sfärsit, naturii intrinseci a raporturilor di-
plomatice reciproce dintre pkti.
Evident, in schimbul acesta, vom nota ea ambasadori au
www.dacoromanica.ro
 373

numai marile puteri §i ridicarea unei legatii de Stat mare dintr'o

capitala streinä, la rangul de ambasada, presupune recunoas-
terea implicita a situatiei de mare putere pentru Statul respec-
tiv. Ex. cazul Poloniei, dupa razboi care a ajuns sa faca schimb
de ambasade Cu toate cele 7 mari puteri ale lumii : Franta,
Italia, Anglia, Statele Unite, Japonia, Rusia sovietica si 'n sfarsit
Germania numai dela sfarsitul lui 1933.
Alteori, intretinerea unei ambasade din partea unei mari
puteri in capitala unui Stat mic poate fi un i semn particular
de stima s'i amicitie, o recompensd moral& cum este d. p. ca-
zul ridicarii legatiilor Frantei in capitala Belgiei si a Elvetiei,
dupa razboi, la rangul de ambasade, pentru eroismul celei
d'intai la izbucnirea räzboiului si apararea propriei neutralitati;
pentru opera de caritate si ajutorarea victimelor rasboiului din
partea celei de a doua tali in tot timpul cat a durat imensul
macel european.
Dar ca sa revenim la exercitiul propriu zis al misiunei
.diplomatice, trebue sa incepem chiar cu numirea diplomatilor
§i intrarea lor in functiune.
Numirea acestora, in toate tarile cu regim reprezentativ,
o a eful Statului prin decret regal sau prezidential, dupd ce
ministrul de afaceri streine, primul ministru, sau chiar intreg
consiliul de ministri se va fi pus de acord la alegerea persoa-
nei socutitä demnd de asemenea numire.
In sistemul englez unde regele domneste si nu guver-
neaza, capul Statului aproape nu se amesteca la numirea di-
plomatilor ; in alte täri. ins& unde Coroana exercita un rol
mai efectiv la conducerea trebilor mari ale Statului, pentru cà
regimul reprezentativ sufera de deviatiuni sau de insuficiente
ale tineretii, asemenea numiri au. Mai ales, nevoe de asenti-
mentul capului Statului.
Dar afara de aceste preambuluri, diplomatul are nevoe si de
alt ceva foarte important, agrementul prealabil al guvernului
Statului unde urmeaza sa iie trimes, agrement necesar inainte
de a se face numirea.
Aceasta e o regula severa de convenient& de curtoazie
international5 intre State, care se respecta cu sfintenie, fara
vre-o convente special& Nesocotirea ei din pripeala e foarte
grava si implica retractari sau reparatiuni neplacute. E carac-
teristic ce s'a intamplat la inceputul anului 1932, cu locul titu-
www.dacoromanica.ro
 374

lar de ministru al Romaniei la Londra. Guvernul prezidat de

d. Maniu demisionând, in dimineata zilei de 13 Iunie 1933 zia-
rele din Capitala au anuntat numirea d-lui Savel Räclulescu.
fost pAnd atunci sub-secretar la externe in cabinetul demisick
nat, ca ministru la Londra, IAA ca sa se fi cerut in prealabil
agrementul guvernului englez potrivit uzantelor. Decretul de
numire n'a mai apArut, insg, in Monitorul Oficial", dar editia
specia1ä a ziarului oficial din 14 Ian. cu lista noului guvern
prezidat de d. Vaida a cuprins i numele d-lui Savel RAclu-
lescu, numit din nou subsecretar la externe. Era o reparatie.
()data numirea facutä conform cu Constitutia i decretu/
semnat, diplomatul primeVe o scrisoare de acreditare
din partea sefului Statului sAu cAtre seful Statului unde
este trimis. Ajuns in capitala respectivd, prezintà solemn a-
ceasta scrisoare inVo audientà de receptie dupà ce, in prea-
labil, notificase sosirea la ministerul de afaceri streine i ob-
tinuse ziva audientei de prezentare la palatul regal sau pre-
zidential.
Solemnitatea propriu zisa de prezentare a noului diplo-
mat este insotitä de reguli protocolare stricte, am5nuntite
bine precizate. astäzi, cand nu se mai ivesc conflicte. Variind
putin dupa gradul diplomatului (ambasador ori numai ministru
plenipotentiar], acesta'i pricnit de seful Statului cu onoruri pe
picior de egalitate intrucat vine in numele altui sef de Stat,
deci douà suveranitäti egale fatä in fatd prin cei doi reprezen-
tanti. In timpul receptiei, tinuta asezat sau in picioare, acoperit
sau descoperit, etc. intre cei doui reprezentanti de State are e-
xact aceiasi forma' care a dat loc la nenumgrate dificultäti, in
China, in primele timpuri dupà luarea relatiilor diplomatice
permanente cu puterile eurdpene. Potrivit uzantelor locale,
nici un muritor nu se putea prezenta in audientá la imparatul
Chinei, Suveranul itnperiului ceresc, cleat fäcând in prealabil
o serie de plecaciuni la pArnant i, abia, pe urma, putea sà-1
priveasc6 vorbeasc6. Lesne de inteles cá reprezentantii
monarhilor europeni n'au fost absolut de loc dispusi la res-
pectarea acestor uzante locale de prezentare la impAratul Chi-
nei, pentru cá ei nu erau supusii imperiului galben, ci repre-
zentantii altor Suverani.
Dupg ce s'a indeplinit formalitatea audientei pentru pre-
zentarea scrisorii de acreditare, diplomatul infra in exercitiul
www.dacoromanica.ro
curent al functiunei sale. El face comunicarile guvernului pro-
priu catre guvernul pe langa care-i acreditat, fie direct suve-
ranului pentru chestiile marii fie ministrului de afaceri streine,
secretarului general ori chiar unui director din minister (mai
rar), dupa natura chestiunii ce-1 intereseazä. Uneori, poate lua
contact direct sau prin personalul ajutator din legatie chiar cu
ministrii altor departamente ministeriale daca vrea sa evite pro-
cedura diplomatica mai ocolitoare i prea formalista.
Comunicarile importante de ordin diplomatic propriu zis
se fac prin asa denumitele «note verbale». Comunicari numai
verbale la inceput, ele au devenit cu timpul scrise dintrio ne-
voe de preciziune &and se cerea d. p. un räspuns. Diplomatia
englezä a fost, de altfel, initiatoare in procedura aceasta de a
cere, la fiecare comunicare verbala, in genere citita de agentul
diplomatic, si o copie conformä cu originalul pentru satisia-
cere si raspuns.
Chestiunea limbei de folosit pentru redactarea acestor
note si in genere in toate raporturile internatiouale, ocupa un
loc impottant. In vremurile departate, latina a fost bimba di-
plotnaticä. practicatä pana astazi in biserica universald ca-
tolita si diplomatia papala. Latinei i-au urmat limbile spaniola,
portugheza si italiana, carora ca.m din vremea lui Ludovic al
XIV-lea succedat franceza. d'intai pentru importanta Frantei,
apoi pentru calitatile de claritate i preciziune. In tarile Anglo-
Saxone limba diplomaticà este fireste engleza care este practi-
catä, de asemeni, in tarile Extremului orient, China sau Japo-
nia. unde dintre limbile streine engleza este curent vorbità de
oamenii culti. Germania a suprimat, dupa rasboi, folosinta lim-
bei franceze in actele, comunicärile, etc. ale corpului sau di-
plomatic-consular inlocuind-o, fie prin limba germana in rapor-
turile cu ladle de limba germand sau cu cele care accepta
germana t a limba' diplomatica, fie prin limba tarii unde se afla
acreditata o legatie ori un diplomat german. De aci.. explicatia
faptului ca primul reprezentant al Romaniei la Berlin, dupa
räsboi, cand s'au reluat raporturile diplomatice la audienta de
prezentare a scrisorii de acreditare catre presedintele republi-
cei, a folosit romanä i i-s'a räspuns in germanä.
In sfarsit, vom nota ea Turcia, pe vremea de a-tot-puter-
nicie politica', a incercat, fara succes, sà impunä limba turca
In raporturile diplomatice 5i, in acest scop, a practicat sistemul
www.dacoromanica.ro
 376

notelor verbale in turceste, insotite de traducere latinä, italianä

ori francezä, dupä cum vre-una din aceste limbi luase rolul
diplomatic precumpänitor in momentul respectiv. Tot asa Un-
gana, in scurta perioacla de prestigiu politic international a u-
nor regi nationali, a incercat A.' obtinä admiterea limbei ma-
ghiare in raporturile diplomatice. DI, N. Iorga intr'o comuni-
care fAcutä academiei Rornane, la 1926, constata cá intre vea-
curile XV1 si XIX-lea chiar limba romanä a fost folositä in co-
respondenta vecinilor de seamg, ca de pildä pasalele otomane
cAtre Hanii tätärästi, de uncle concluzia CA s'ar fi bucurat de
oare care pretuire internationalä, Tara a avea pretentii de limbd
diplomatica.
Incetarea misiunii diplomatice are loc aproape dupà ace-
leasi forme protocolare ca la instalare. Rechemarea diploma-
tului se face printr'o scrisoare de rechem are prezentatä capului
Statului in audienta de plecare, dupà care päräseste capitala
respectivg.
Rechemarea unui diplomat, mäsurä a sefului de Stat care
la trimes si a respectivului guvern responsabil, poate fi deter-
minata chiar de o gresala sau indelicatete sävärsità in Capitala
un de era acreditat si unde a devenit nepläcut. Pentru fapte
mai grave i-se poate chiar cere rechemarea purä si simplä.
Este cunoscut cazul unui diplomat roman dintr'o capitald a
unei täri europene cu regim sec, adica unde erau oprite cu
desävarsire, bduturile alcolice, diplomat provenit din afarà de
carierä la rangul de ministru dintr'odata, care si-a permis, pe
temeiul privilegiilor si imunitatiilor diplomatice, sä se ducA in-
tr'un local public de petrecere din Capitala respectivä si sä
consume, acolo, in väzul lumei, bäuturi pe care, netägäduit,
avea dreptul sa le aducä in legatie sau la domiciliu si sä le
consume nesupärat de legea locului. Faptul a provocat indig-
narea unui general localnic si de aici un scandal public, urmat
de rechemarea din misie si punerea in disponibilitate.
Corpul diplomatic o Nu vom incheia capitolul organelor in-
consular al Romania ternationale färd a vorbi de organizatia
corpului diplomatic si consular al tärii noastre, dupd legea de
organizare a ministerului de afaceri streine si'n conformitate cu
regulamentele diplomatice dela Viena si Aix-la Chapelle.
Legea organizatorie din 13 Februarie 1894 modificatä de
www.dacoromanica.ro
 377

mai multe ori, complectata Cu nevoile noui de du pa rasboiu,

prin legea din 18 lidie 1921, cand Tache Ionescu era titular la
externe, este si azi in vigoare..
Stabileste organizarea generalä in trei ramuri : administratia
centrala a ministerului la Bucuresti i administratia externä cu
serviciul diplomatic si ce! consular.
Admintstratia centrald din ministArul dela Bucuresti insta-
lat in palatul Sturza se compune, ca la once ministér, dinteun
secretariat general condus de o persoana din corp sau din a-
fard si din diferitele directii speciale corespunzatoare serviciilor
variate.
Astfel sunt a) directia cabinetului ministrului care ar cores-
punde sefilor de cabinet dela alte ministeretitulatura care incepe
sä líe scoasa din uz ca prea modestä. Apoi b) a personalului,
protocolului si a cancelariatului ordinelor ; c) a afacerilor poli-
litice i contenciosului ; d) directia afacerilor comerciale si con-
sulare ; e) a fondurilor i comptabilitätii ; f serviciul arhivelor;
g) al frontierelor si h) directia presei sit a propagandei trecuta
pentru scurt timp la presidentia consiliului de ministri, dar rea-
dusa la externe.
In plus, doua divizii cu rol de corp consultativ, una ju-
ridica-politica si alta -economica-financiarä pentru toate ches-
tiunile de specialitate, ce se trateaza cu Statele streine, spre a
fi studiate in prealabil si a asigura o coordinare de directive
si a pregati instructii delegatilor Statului, la conferintele inter-
nationale. Cum printr'o conventie de comert incheiata cu Italia
in 1929-30 se convenise la angaj amente contrarii textelor noas-
tre constitutionale formale, in privinta dreptului de stabilire re-
ciproca a supusilor celor doua State, ministerul afacerifor stre-
ine a provocat un jurnal al consiliului de tninistri obligand toate
departamentele sa nu mai inchee, pe viitor, conventii de spe..
cialitate cu Statele streine fara stiinta, avizul sau colaborarea
organelor ministerului de afaceri streine. Masura de prevedere
pentru apararea intereselor Statului si, tot ()data, masura ab-
solut necesara pentru bunul nostru renume, .caci riscarn sA ne
facem de ras in ochii streinilor cu care se trateaza, usuratec,
prin oameni total nepregatiti.
Diferitele directii corespund unor servicii de specialitate
precum rezulta din însài titulatura lor. Cea de sub b), se o-
cupa de personalul intreg de ceremonialul public si privile-
www.dacoromanica.ro
 378

giile diplomatice, in sfar§it de tinerea registrelor pentru deco-

ratiuni nationale §i acordarea permisiei pentru purtarea deco-
ratiilor streine. Cat despre afacerile politice, la externe
acestea primeaza, de unde nevoia directiei de sub c), Compta-
bilita tea i fondurile impun mai mult chiar ca la alte ministere
o directie aparte pentru numeroasele cheltueli externe fiindca,
prin natura lui, acest minister lucreaza in streinatate prin a-
paratul din afara centralei. Directia afacerilor comerciale §i con-
sulare corespunde nevoilor de legaturi §i. conventii externe in
colaborare cu serviciile altor ministere, d. p. industrii §i co-
mert, comunicatii, uneori finante, precum i nevoilor de gospo-
Glade consulara in favoarea supuWor romani aflati in streinatate.
Directia arhivelor i a frontierelor corespunde unor n e-
voi sporite dupa intregirea nationala, pe care le pot indeplini,
uneori in colaborare cu institutul geografic al armatei d. p. pen-
tru härti geografice, ridicarei de planuri, etc. In sfarsit, directia
presei $i a propagandei, creiata abia dupd rasboi dinteo nece-
sitate a vremurilor schimbate $i a nevoilor noi de legatura i
informatie cu presa nationala $i, mai ales, streina. De aceasta
directie atarna serviciul telegrafic extern, prin oficiul caruia, de-
legatii oficiali la diferitelele conferinte internationale informeaza
direct sau indirect, opinia publica din Ora. Desigur, servicii in-
formative $i de propaganda foarte utile, dar adesea scazute prin
latura caraghioasa a reclamei personale interne care nu servete
cauza publica.
Alaturi de administratia centrala a ministerului, avem
serviciul diplomatic propriu zis corespunzand serviciilor. ad-
ministrative exterioare din restul tärii ale celorlalte ministere.
Prin natura lui, este a§ezat afara din granite prin legatii, ade-
varate organism 3 administrative de Stat alai mari sau mai mid,
dupa centrul unde se gasesc, In centrele mari i atractive. le-
gatiile au chiar un personal mai numeros cleat nevoile reale
printr'o inclinatje nationala lesne de ghicit. D. p. legatie cu
doui ministri.
Numdrul legatiilor Romaniei, dupa pacea generala, a cres-
cut simtitor, cum se va vedea imediat prin efectul evenimentelor
internationale, pe deoparte, iar pe de alta prin nevoia noilor
legaturi internationale politico-economice ale Romaniei intregite.
Avem, astf el, legatiuni la : Ankara in loc de Constantinopole
prin stramutarea capitalei Turciei noui, Atena, Belgrad
www.dacoromanica.ro
 379

Berlin, Berna, Bruxellles, Budapesta (legatie nouà dupä desfa-

cerea Austriei de Ungaria), Cairo nouei , Cristiania (Oslo), Co-
penhaga, Geneva (pe langa S. N.), Haga, Helsingfors now). Li- ,

sabona nouei, Londra, Madrid, Moscova (din 1934 (lima relua-

rea raporturilor). Paris. Praga noud, ca i la Rio-de-Janeiro si
la Riga, Roma, Sofia, Stockholm, Tirana, Tokio (creiata in vre-
mea rasboiului), Varsovia nouei , Vatican tot asa, Viena, Wa-
shington (infinfiintata tot tot in cursul rasboiului), si Zurich, a-
died peste 30 si se anunta acum, in 1935, infiintarea altora noi
In statele sud-americane. Legea din 1921 lasa posibilitatea de
a creia prin decret regal misiuni noui, ori de cate ori ar cere-o
nevoile internationale.
Din enumerarea lor ne dam seama cà unele legatii sunt
urmarea nasterii unor State noui, cu care avem interese co-
mune, altele au fost determinate de schimbarea echilibrului de
forte pe arena politica internationala, de unde nevoia de a avea
legaturi directe cu Japonia i Statele Unite, intaia vecina cu Ru-
sia sovietica si dela care asteptam Inca ratificarea conventiei
privitoare la Unirea Basarabiei, cealalta cu rol hotarator in cas-
tigarea victoriei finale din care a rezultat intregirea noasträ na-
tionalà i cu mare greutate in afacerile lumei. Apoi, cu Brazi-
lia, marea putere a Americei latine, legaturi economice tot mai
active si folositoare au determinat legatia noud dela Rio-de-Ja-
neiro. In sfarsit, la Roma, pe langä Sf. Scaun, ne-am creiat
noi o legatie din cauza nevoilor de legaturi directe cu Vatica-
nul pe urma sporirii numarului de catolici in granitele tarii a-
tat prin elementele minoritare, cat i prin Romanii uniti din
Transilvania. De aci si concordatul cu Vaticanul incheiat de
Statul romAn pentru regularea raporturilor cu cultele catolice.
In sfarsit, la Cairo consulatul general ce exista demult, ridicat
la rangul de legatie in raport cu sfortarile spre independenta
ale Egiptului si tinand seama de intinsele legdturi comerciale
si de navigatie pe care le-am avut totdeauna, dinainte de ras-
boi, in Orient, la Alexandria si Cairo.
Personalul din serviciul nostru diplomatic este alcätuit
din urmatoarele grade erarhice : 1) Ministrii plenipotentiari de
cl. .1 si II, cari poarta adesea i adausul de titulatura ,,trimis
extraordinar" cand sunt pusi in capul unei legatii. 2) Consilie-
rii de legatiune. 3) Secretarii de legatiune de trei clase, si'n
gal-sit 4) Atasatii de legatiune.
www.dacoromanica.ro
 380

Pentru intrarea in cariera diplomaticä legea din 1921 per-

mite ca, in afara de corp si de gradele erarhice mentionate, sä
poatä fie numite direct in capul legatiilor, cu gradul de minis:
tru, persone provenind din allá parte, lucru care s'a practicat
inainte. Probabil ca. Take Ionescu, facand reorganizarea mi-
nisterului de externe socotise ca unii din cariera ar fi fost oa-
meni anchilozati fata cu spiritul i nevoile noi ale vremei
a tinut sa poatä recruta, din afarä de carierá si de once ierar-
hie, ministri plenipotentiari, cärora nu li se cere nici o condi-
-tie prealabild de examen sau varsta, etc. Foarte multi dintre
titularii actuali ai legatiilor romane sunt persoane provenind
din afara de carierä ca d-nii Emandy, Petrescu-Comnen, Da-
villa, Antoniade, Stoica, Brediceanu, Cesianu, Cadere, Fi-
lotti, etc.
Pentru intrarea in cariera diplomaticä, pe cale erarhica,
incepand cu gradul de atasat de legatiune se cere o diploma
de licentiat sau doctor in litere ori in drept, precum si trece-
rea unui examen de admitere inaintea unei comisii prezidata
de ministrul afacerilor streine, asupra urmätoarelor materii :
1) organizarea constitutionala, judiciarä, administrativä i finan-
ciara a Romaniei i principalelor State streine. 2) Principii ge-
nerale de drept international public si privat. 3) Elemente de
drept civil comercial si maritim. 4) Istoria tratatelor dela 1648
[Ana azi. 5) geografia politica' si comercialä, statistica comer-
ciala, agricola i industriaiä. 6) Elemente de economie
7) limba si literatura romana'. 8) Limba franceza.
Inaintarea la gradul de secretar de legatie, pe langa sta-
giul de vechime, se face dupä un nou examen asupra princi-
palelor materii trecute la primul examen si'n plus despre le-
gislatia vamala a Romaniei si celorlalte täri cat si despre stilul
protocolul diplomatic.
Serviciul consular este organizat aparte de cel diploma-
tic propriu zis si cu o competintä deosebita, cuprinde o serie
de consulate in diferite orase din streinatate. Personalul poate
fi alcatuit din : 1) consuli generali, 1) consuli, 3) vice-consuli,
4) cancelan i si 5) agenti consulari, ca grade de erarhie consu-
Ina si'n plus 6) dragomani si 7) interpreti, la nevoe, 8) jude-
catori asesori, -recrutati dintre actualii sau fostii magistrati. Per-
sonalul consular se recruteaza dintre tinerii cu licenta in drept
sau diplomati ai A cademiei de inalte studii comerciale,
www.dacoromanica.ro
 381

Oficiile consulare se impart, dupa modul de recrutare

titularilor. in consulate de carierä", adid acelea conduse de
persoane recrutate In conditiile legei i platiti de buget, si con-
sulate onorifice" ai cäror titular sunt recrutati, in genere, din-
tre localnicii sediului, cetäteni streini neinscrisi in bugetul Sta-
tului si cari se ofera din simpatie sau din alt interes sá ser-
veasd in mod onorific Statului. Consulatele de ambele cate-
gorii sunt puse sub autoritatea misiunei diplomatice, dad., in
tara respectivä, avern o legatiune,.
Prin opozitie cu membrii misiunilor diplomatice, agentii
misiunilor consulare au o competintä indreptata aproape exclusiv
In directia ocrotirei i satisfacerei persoanelor particulare aflate in
tara streing. Cei de carierei sunt ofiteri de stare civilä. indeplinesc
functii judiciare in materii civile-comerciale, ivite intre natio-
nail, indeplinesc functia de notan i si depozitari conservatori de
acte, legalizeaza acte si documente destinate a fi prezentate au-
toritatilor din tara, libereaza pasapoarte, in sfársit au dreptul
de politie si inspectie asupra navelor sub pavilion national 5i
oamenilor din echipagiu cAnd au sediul in porturi streine unde
vin vasele romane. Asistat de asesori dintre conationali nota-
bili, consulul judecà once contestatii in materie civild-comer-
cialä ivite intre Români, cu drept de apel inaintea Curtii de
Apel din Bucuresti. Agentii consulari recrutati printre streini,nu
pot avea decat atributii administrative si comerciale, nu i ju-
decätoresfi, care sunt exclusiv rezervate cetatenilor.
Istoriceste, origina consulatelor e mai veche decat a a-
pentilor diplomatici propriu zisi. La inceput, consulii din por-
turile i cetätile infloritoare dle Mediteranei (veacul XlI-lea)
erau un fel de magistati special investiti cu jurisdictia afaceri-
lor comerciale. Irlitemeiata pe principiul dominant al vremei
despre personalitatea cutumelor, adid dreptul fiecarei natiuni
ca sä fie judecatá dupa propriile-i obiceiuri, principiu transpus,
apoi, in forma personalitätii dreptului, institutia consulatelor a
plecat dela apärarea intereselor particulare ale negustorilor
streini, fära nici un Taport cu Statul respectiv ori cu repre-
zentanta lu! di plomatid. Aparätoare ale intereselor private, au
rämas papa' azi consulatele in unele täri unde ele sunt organi-
zate i intretinute direct de organizatiile comerciale particulare
(Camerile de comert si industrie d, p.) farä nici un amestec
din partea Statului, ca in Statele Unite. De aici, urmarea fireasca:
www.dacoromanica.ro
 382

liosa de privilegii i imunitati diplomatice in favoarea consu-

latelor. Abia daca autoritatea Statului, unde sunt infiintate, dau
aprobarea de numire a consulilor prin exequatur sau placet,
ordin adresat autoritatilor in subordine de a-1 recunoaste pe
consul si. a intra cu el in relatiuni ca atare. Uzul a consfintit
totusi in favoarea' consulilor oarecare menajamente pentru ar-
hivele lor, scutirea locuintelor de rechizitie, de sarcina de jurat,
de garda publica sau de noapte, cum se practica odata, de im-
pozite directe, etc.
Revinind la organizarea ministerului nostru de afaceri
streine, pozitia functionarilor din cele trei servicii, cunoaste :
a) activitatea, b) disponibilitatea-í 6) reiragerea. In prima pozitie,
sunt toti agentii i functionarii cari au un post sau functiune
determinata prin buget. Intr'a doua, se allá cei lasati pe dina-
fara i cari, daca au fost làsati printeo dispozitie nemotivata, au
drept la o indemnizatie egalä cu jumatate din tratamentul in-
tegral pe timp de un an. Pozitia aceasta poate dura maximum
trei ani i trebue incheiata prin retragere, demisie sau revocare
ori prin rechemarea in activitate. garb.' de cazul ministrilor
pentru cari nu exista un termen limitativ de lasare in disponi-
bilitate. Vàrsta pensiei la 70 ani pentru sefii de misiuni diplo-
matice si se poate pronunta din oficiu, lar pentru ceilalti func-
tiunari este la 60 ani si chiar mai inainte daca au implinit 30
ani de serviciu.

www.dacoromanica.ro
 Despre acte (tratate si conventii)
Organele relatiunilor internationale îi indeplinesc functi-
unea prin incheerea de acte, conventii sau tratate, osebit de
comunichrile curente de mai mich insemnAtate.
Ce sunt tratatele sau conventiile ? Cu toga ostilitatea
pentru definitii, ne vom referi la cea data de un autor inter-
nationalist clasic, Calvo: Sunt, in genere, acte scrise incheiate
intre douà sau mai multe State pentru a confirma obligatii
drepturi reciproce decurgand din legile naturale sau din uzuri
ori pentru a aduce adhugiri sau restrictii acelOr obligatii
drepturi decurgand din legile naturale ori din uzuri, dar an-
du-le un caracter de datorii strict obligatorii".
Deci. exact ca dreptul privat, e vorba despre con-
ven tia pärilor prin consimtimeintul reciproc si care, luhnd forma de
tratat sau conv'entie, dei nastere mutuale dintre State,
Vom examina conditiile necesare la incheerea tratatelor
sau conventiilor dintre State spre a vedea deosebirile fath cu
conditiite analoage din dreptul privat la incheerea de con-
tracte i obligatiuni.
Conditiile de fond Trebue, in primul rhnd, ca tratatul sau
conventia sá aibh :
1) cauzi intre phrti, pAnd mai eri indiferent dach era
licitá ori ilícitä in D. I. P. deoarece omenirea, admitând vio-
lenta ca generatoare de drepturi, nu intelegea sh limiteze cauza
ca in dreptul privet Am putea spune ea' nu exista o ordine,
public& international& ca mäsura uniformh de aplicat cauzelor
din tratate, spre a le interzice pe unele din ele. Totul, adich
once, era permis. Inmultirea conventiilor sau tratatelor multi-
laterale, a pactelor de neagresiune i condamnarea räzboiului,
www.dacoromanica.ro
 384

etc:, toate ne spun ca in D. I. P. s'a produs o schimbare pro-

funda. Cauza in tratate sau conventii nu mai poate fi, astazi,
licita exact ca in dreptul prívat cad sunt cauze care, perrnise
odinioard, d. p. tratatele de aliantä ofensiva cu pact de partaj
in caz de victorie comuna, sunt azi declarate ilicite, cum am
vazut la S. N.
E nevoe. apoi, de 2) capacitatea pirlilor ce trebue pH-
vita, in primul rand, din punctul de vedere al Statelor suve-
rane care pot sä contracteze direct, ca si persoanele capabile
din dreptul privat, pe cand Statele vasale, semi-suverane, sub
mandat ori neutralizate, n'au capacitatea deplina de a contracta
si se aseamänä incapabililor din- dreptul privat, cari au nevoe
de abilitare si ajutor.
3) ConsimiAmântul e a treia conditie de fond pentru o
regulatä contractare. Trebue, de data aceasta, &A constatam
dela inceput o deosebire fundamentala comparativ cu dreptul
priv-at, unde vitiile de consimtamant constituesc o cauza de
nulitatea contractelor s'i a obligatiilor. In materie intetnationalä,
vitiul de consimtamant sau chiar lipsa lui nu s'ar putea presu-
pune la organele reprezentative puse ca sa trateze. Dreptul di-
plomatic este prea precis, in materia privilegiilor si imunitati-
lor, ca sä stim ca nici un Stat civilizat nu mai incearca azi
violentarea consimtarnantului reprezentantil or Statului co-con-
tractant. Exista de altfel, garantia ratificarii.
Vitiul de consimtamant sau chiar lipsa luí s'ar putea pre-
supune sail vadi, din partea Statului, chiar ar samna, totusí
un tratat sau o conventie. E cazul partilor dintenn tratat de
pace, dui:4 razboi. Vadit lucru cà invinsul incheind pacea sub
presiunea violentei invingator6lui, cu arma la frunte, e lipsit
coMplect de consimtämant, dar semneaza caci n'are incontro.
0 asemenea semnatura poate fi chestie.de viatá sau de moarte,
absoluta necesitate. Dar in asemenea caz se naste intrebarea :
e valabil tratatul setnnat in asa imprejurari?
Raspunsul afirmativ e neindoios, din motive practice si
utilitariste.
Pacea, sub presiunea infrangerii, pacea dictata de invin-
ator, Diktatfriede precum denun-lesc Germanii tratatul dela
Versailles, trebue sá fie recunoscuta valabilä. in D. I. P., in in-
teresul tocmai al invinsilor, caci fat-a o asemenea recunoastere
a valorii sale juridice, sub motívul nulitatii pentru vitiul de
www.dacoromanica.ro
 385

consimtimant, pacea n'ar mai fi Cu putinta intre invingätori

invinsi. Fiecare rasboi ar deveni o lupta salbatecd pana la dis-
trugerea invinsului ca sa nu mai poata invoca, ulterior, nuli-
tatea tratatului de pace, E §i un interes de stabilitate a ordi-
nei juridice decurgand din tratate, chiar cand acestea au pus
capat unui rasboi cu invingatori i invinsi.
Deci, deosebire fundamentala {46 cu conditia consimti-
maniului liber din dreptul pri vat, pentru valabilitatea contrac-
telor.

Condiliile Cum tratatele si conventiile se inchee

de fermij prin mandatari, fiinte omenesti muritoare,
pe cand Statele sunt in teorie cel putin vesnice, ele vor trebui
sa fie, totdeauna, subt forma unui act scris. Nu se poate con-
cepe un angajament international, o conventie, in afara de e-
xistenta unui text scris i semnat de imputernicitii respectivi.
Deci i mandatarii Statelor trebue sa fie formal imputerni-
citi pentru aceasta printr'o plenipotenta din partea factorului
competent dupa Constitutie. Dar cu acestea tot rt'am ispravit.
In D. I. P. mai e nevoe de ratificare, adica de o verificare
prealabila inainte de confirmare, din partea organului constitu-
tional competent (Parlamentul sau capul Statului, dupd tara si
natura tratatelor). Numai o conventie sau un tratat ratificat,
este un act international deseweir?it din punct de Pedere juridic,
asa precum in dreptul administrativ modern actele organelor
autonome locale supuse tutelei administrative nu sunt defini-
tive si producatoare de efecte juridice de cat dupa exercitiul
tutelei sau dupa trecerea unui anumit termen. Un tratat nera-
tificat nu-i un act international valabil si obligator intre parti.
In sfarsit. dupa pacea generala, potrivit prevederilor din
pactul S. N., tratatul sau conventia trebue sa mai fie publicat
prin inregistrarea la Secretariatul general, deci o ultima con-
ditie de forma : publicitatea.
Fata cu dreptul privat, incheerea actelor internationale
prezinta mai multe conditii de forma", primele trei, care nu sunt
necesare la incheerea de contracte i obligatiuni. Si nici chiar
a patra nu-i necesara in dr. privat afard de cazurile de publi-
citate in interesul tertiilor cand e vorba despre inscriptia ga-
rantiilor reale asupra bunurilor imobiliare.
25
www.dacoromanica.ro
 386

Garantiile Prin comparatie cu dr. privat unde e-

de executare.
xista atatea mijloace de constrangere, in
D. I. P, acestea lipsesc aproape total, de unde i protestarile
pe tema aa zisei lipse de sanctiuni internationale. Fundamen-
lul tratatelor stil in buna credintei a pa' rtilor, iar aceasta poate
gasi stimuIent puternic in interesul fiecareia de a nu-si com-
promite valoarea semnaturii. Principiul absolut al obligavitatii
tratatelor formulat prin dictonul pacta sunt servanda este un
principiu practic de reciprocitate.
Toate Statele civilízate socotesc ca un punct de onoare
nationala, ca semnul distinctiv al adeväratei civilizatii, respec-
tul tratatelor i conventiilor, ddatá definitivate din .punct de ve-
dere strict formal, totusi, omenirea cunoaste, demult, incercari
de a asigura respectul actelor internationale i aducerea lor la
indeplinire prin recursul la diferite forme de garantii de e-
xecutare.
In perioada medievala, odatä cu semnatura sefii de State
practicau juránântul de respect si executare, ceea ce am vazut
sub b forma putin deosebita chiar la Romani, prin oficiul unui
colegiu religios i cu ocrotirea zeilor. Dar in loc s'a' cada, tot-
deauna, sub apasarea bulei papale de excomunicare, pentru
acarea juramantului i violarea tratatului, suveranii obtineau.
adesea, o deslegare de ju-ramant.
S'a recurs, de asemeni, in trecut la luarea de ostatici
din familia monarhului absolut sau dintre nobilii conducatori ai
Statului, ca garantie reala pentru indeplinirea tratatului. Exe-
cutia fiilor Bräncoyeanului din istoria noastra ar fi sanctiunea
aplicata ostaticilor de catre stapanii dela Constantinopole, pen-
tru o abatere dela legatura de credinta fata de pagani, de dra-
gul crestinilor. Dupa interzicerile conventiei dela Haga, in ma-
teria legilor rasboiului cu privire la ridicarea de ostatici, prac_
tica aceasta v eche nu mai este ingaduita astazi. Mai poate fi
vorba de garantia uncí terte puteri, Stat mare, intre altele
mai mici ori garantia colectivA a tuturor Statelor semnatare
ale unui tratat fatä de fiecare in parte (incepand d. p. cu tra-
tatul de Westfalia).
O garantie reala practicata demult si ciliar astäzi prin tra-
tatele dala 1919, este ocuparea conditionalà de teritorii cu
termen sau fara, primejdioasa, irisa, in practica, pentru ca Sta-
tele ocupante simt, totdeauna, ispita s'A nu mai plece de unde
www.dacoromanica.ro
 387

au intrat. O asemenea ocupare echivaland cu gajul bunurilor

mobile din dreptul privat, avea, uneori, corespunzatorul intr.o
adevarata garantie de ipotecä teritoriala pentru imprumuturi in
special, dar care au ramas fara consecinte si nu se mai practica.
In sfarsit. mai sunt dota mari garantii de executare in
materie internationala, garantii de ordin moral, dar a caror va-
loare sporeste. mereu. Cu progresul omenirii, cu ridicarea con-
stiintei colective si perfectionarea mijloacelor moderne de in-
formare rapicla si documentare. E vorba de sanctiunea
niel publice i a istoriei, ca garantii morale care sa exercite
o impunatoare presiune asupra Statelor spre a-si indeplini cu
bunä credinta, angajamentele internationale contractate. Pactul
S. N. dei are un cadru de prevecieri destul de elastic despre
sanctiunile internationale, cum am väzut (art. 16), nu ne socoteste
totusi actiunea i influenta opiniei publice in toate impreiura-
rile, caci opinia publica privitä in perspectiva timpului devine
judecata istorica. mai obiectiva si mai impartialä.
Statele mici, ca Romania, nu pot sa fie decat partizane-
credincioase ale respectului tratatelor, cu buna credinta si färä
recurs la sanctiuni de constrangere, pentru cA numai asa putem
spori puterea noastra defensiva moralei pe arena politicei
ternationale. Cinstea i respectul cuvantului dat, la simpli in-
divizi ca si la State, constituesc un elementar comandament e-
goist de infelegere U propriului interes. Morala conincide aci per-
fect cu utilul, deci i cu interesul fiecaruia.
Aplicarea, interpre- Odata desävarsite prin indeplinirea tu -
tarea yi stingerea turor formelor, tratatele infra in vigoare 5i
tratatelor.
trebuesc puse in aplicare ca buriel credinid
de catre partile contractante, prin organele lor de Stat, potrivit
organizarii politice, constitutionale si administrative a fiecäruia.
Fireste ca aceasta aplicare poate da loe la conflicte daca fie-
care parte va cauta sA interpreteze asa cum i-ar conveni, lucru
ce se 'niki-mi:a in mai mica m'Asura in materia contractelor
obligatiilor de drept privat unde exista o autoritate socialä con-
stituitä. De ad aparitia tribunalelor arbitrale mixte instituite o-
bisnuit prin diferitele tratate sau conventii tocmai ca o m'asura
de prevedere : ca s'a aibà cine deslega eventuala .divergenta de
interpretare. Doctrina prin Vattel si alti autori, a stabilit vre o
duzind de reguli stricte in materia interpretärii actelor inier,

www.dacoromanica.ro
 388

nationale tocmai spre a limita a-tot-puternicia discretionara a

arbitrilor. Deosebirea Lath' de dreptul privat este fundamentalä.
Pentru coRtractele dintre simpli particulari, nu exist& nici o
greutate la deslegarea divergentelor de interpretare : justitia are
tocmai rolul de a spune dreptul asa cum rezultä din conventia
pärtilor si in conformitate cu principiile generale juridice.
Stingerea actelor internationale ne apropie foarte mult de
situatia din dreptul privat. Infeadevar, un tratat sau o con-
ventie se stinge cand s'a implinit cauza, ori a expirat termenul,
sau prin efectul unei conditii rezolutorii, ca si atunci cand actul
international nu se poate aplica in mod absolut. Se mai poate
stinge prin acordul NY-Nor sub -forma de renuntare expresa sau
tacita ori, in sfarsit, prin denunfarea conventiei care, in D. I. P,
poate fi si este, aproape totdeauna, unilateralä.
Aceastä caracteristica a dreptuiui international in ce pri-
veste stingerea tratatelor : cknuntarea unilaterala prevazuta in
mod expres in texte sub forma unei clauze obisnuite, cu sau
{Ara termen, si care clauzd este presupusd ca existent& totdea-
una, inteun act international,. chiar dacii n'a fost anume men-
fionatei in text.
De unde rezultà aceastä clauzä de denuntare unilateral&
sub inteleasä ? Din insäsi mobilitatea viètii foarte vizibilä in do-
meniul international.
Tratatele si conventiile, ca toate cele omenesti, nu pot fi
vesnice i neschimbatoare caci ele au sa imbrace nevoile schim-
bätoare ale vietii inteun domeniu unde, lipsa de autoritate so-
ciala constituità, spore$te, In mod coveir$itor, importanfa forfei ca
expresie a dreptului $i chiar ca isvor al dreptului. Doctrina de
D. I. P., in sptcial prin autorii germani, accentuand caracteris-
ticile vietii internationale si ale disciplinei juridice corespunza-
toare, sustin cu tarie legitimitatea clauzei de denuntare unila,
teralà, subinteleasa in once tratat sau conventie, si care este
cunoscutä sub denumirea curenta de clauza rebus sic stanti-
bus. Aceasta ar insemna, ins& anularea celeilalte formule des-
pre obligativitatea nediscutata a tratatelor : pacta sunt servanda-
Lesne de inteles cat de mari sunt primejdiile pentru si-
guranta si stabilitatea raporturilor juridice internationale daca
in once tratat am admite, fara nici o rezerva sau limitä, invo-
carea clauzei de denuntare unilaterala i, deci, am conveni set
Iiiseurt respectul tratatelor la discretia sau capriciul fieceirei peirti
contractante.
www.dacoromanica.ro
 389

In asemenea cas, n'am mai avea nevoe de acte juridice

internationale si am recadea in primitivitate.
Ca exemplu cunoscut de istorie, de denuntare unilaterald
a unui tratat colectiv, este gestul Rusiei la 1870, in timpul raz-
boinlui franco-german, cand a denuntat tratatul de pace dela
Paris (1856) in partea lui privitoare la neutralizarea Märei Ne-
gre, gest care a primit o satisfactie deplina, anul urmätor, in
conferinta internationalä adunatä la Londra spre a salva, de
forma, principiul obligativitätii tratatelor.
Exemplul cel mai proaspat, de actualitate imediatä, cänd
e vorba de denuntarea unilaterala a tratatelor, il avem in ho-
tärarea dela 16 Martie a. c. a guvernului german prin care se
apunta infiintarea unor corpuri de armatä, cu reintroducerea
serviciului militar obligator, impotriva prevederilor din partea
V a tratatului de Versailles interzicand o asemenea inarmare.
Cum se stie, cateva zile dupä anuntarea acestor mäsuri
ale Germaniei, guvernul frtzncez s'a adresat Consiliului S. N.
pe temeiul art. 11 alin. II din pact cerandu-i sa se intrunedsca
de urgentä spre a examina situatia creiata prin gestul german.
Consiliul a si fost intrunit la data de 15 Aprilie, iar a treia zi,
dupä desbaterile urmate, a votat cu unanimitate o rezolutie de
condamnare a gestului Germaniei avand cuprinsul urmator:
Consiliul socotind :
ca respectul scrupulos al tuturor obligatiilor din tra-
tate este o regula fundamentald pentru pästrarea päcii ;
ca este un principiu esential de drept al gintilor po-
trivit caruia nici o putere nu se poate desface de obligatiile
luate prin tratate i nici nu poate modifica prevederile tratate-
lor decat in acord cu celelalte parti contra ctante ,
ca promulgarea legii militare din 16 Martie 1935 de
catre guvernul german e in contrazicere cu accste principii ;
cà prin aceastd actiune unilateralä nu se poate creia o
stare de drept ;
ca aceasta actiune unilateralä aducand un nou element
de turburare in situatia internationala, trebuia in mod fatal sa
apara ca o amenintare im potriva sigurantei europene ;
Considerad pe de alter parte:
ca guvelmele Angliei i Italiei au supus guvernului ger-
man inca dela 3 Februarie un program pentru reglementarea
generala de incheiat printr'o negociere liberá, in scop de a se
www.dacoromanica.ro
 390

organiza siguranta in Europa si a se limita In general Inarmä-

rile printeun regim de egalitatea drepturilor, asigurändu-se
acelas timp. colaborarea activa a Germaniei cu Societatea Na-
tiunilor ;
7J cä actiunea unilateralä a Germaniei nu este numai ne-
potrività Cu acest plan, ci ea a intervenit tocmai in momentul
cand negocierea se al la in curs de desfäsurare
deciarti :

Germania a ceilcat datoriile care-i privesc pe toti membrit

comunird tii internationale de a respecta bate angajamentele pe care
le-au contractat,
condamnii once repudiere unilateraki a angajamentelor
internationale.
Invocarea clauzei rebus sic stantibus este mai ales pri-
mejdioasä in tratatele d& aliantä cäci tocmai cAnd soseste mo-
mentul cel mai greu, in vederea cäruia fusese incheiat actul,
una din pärti se sustrage dela indeplinirea obligatiei prin invo-
carea conditiilor schimbate.
Mai poate fi o cauzä legitimä de stingerea tratatelor, dis-
pari(ia unuia dintre contractan(i, cäci in genere conventiile au
un caracter personal in tre State, fiínd incheiate intuitu personae.
Reizboiul, in sfärsit, poate fi si el o cauzä supremä de stin-
gerea tratatelor, in prim ul rand a celor politice, apoi si a ce-
lorlalte. Efectele räzboiului asupra actelor internationale pot fi,
insa variate í dupà natura acestor acte. Astfel, poate avea ca
efect ; 1) de a pune pe unele in vigoare, 2) a le aboli sau sus-
penda pe altele ; in sfärsit de 4) a nu schimba cu r:imic siluafia
tratatelor sau conventtilor multilaterale, cu rol normally in viata
internationalä. In prima categorie, tar intra toate conventiile
dintre State privitoare la legile räzboiului, asa cum au fost
consfintíte in conferintele dela Haga, precum i tratatele limi-
tate bi-laterale, care ar instituí, intre pärtile contractante, un a-
numit regim exceptional pentru ränitii ori prizonirii reciproci,
la caz de räzboi. Sunt desfiintate, in genere, prin räzboi, trata-
tele economice, mai ales dacä ele constituesc adevärata cauzä
a räzboiului numai suspendate In special tratatele privitoare la
frontierele dintre beligeranti ; raman in sf Arsit neatinse de isbuc-
nirea stärii de räzboi conventiile normative internationale cum
ar fi d. p. Uniunea postalä internationalä.
Wäsboiul odatà incheiat, starea de pace impune restabilirea
www.dacoromanica.ro
 391

vechilor raporturi si. ded, a tratatelor care reglementau acele

raporturi de pace. Tratatele de comer, care sunt tot conventii
normative, au nevoie de reconfirmare expresä prin textul tra-
tatului de pace care pune capät .stärii de räsboi.
Tratatele ce s'au stins prin räsboi ori prin extirparea ter-
menului pot fi reconfirmate, repuse in vigoare in mod expres
de pdr¡i i, mai rar, in mod tacit. Evident, prelungirea la ajun-
gerea termenului poate fi expresa, dar ca sä fíe i tacita se im-
pune o anumità clauzä de prevedere ca aceea adoptatä în tra-
tatul romano-polon pentru tacitä reconductie.
Diferitele categorii de Ne-am ocupat de categorisirea con ven-
acte internationale tiilor mai ales dupà forma lor exterioard,
diferitele clauze.
cand am examinat diferitele isvoare ale
D. I. P. §i numai intamplätor am fäcut, atunci, o mentiune deo-
sebitoare de fond intre cele douà mari categorii de tratatecon-
tracte §i tratatelegi.. Ne vom opri, acum putin i asupra dife-
ritelor categorii de tratate sau conventii privite nu dupä forma
lor exterioarä, cat alai ales dupd cotinutul sau natura lor in-
trinsecii.
In douà categorii se pot impärti bate tratatele sau con-
ventiile de once fel cele politice §i cele nepolitice, fiecare
dintre ele avand caracteristice si prevederi proprii 6ontinulului
sau naturii lor deosebite. In toate vom intalni principiul fun-
damental al reciprocitätii, cu prestatii corespunzätoare .din partea
contractantilor, ca in once contract de drept privat. Chiar in-
tr'un tratat de pace, invinsul capätä ceva in schimbul semnärii
tratatului isi salveaza existenta.
In prima categorie, a actelor internationale politice, s'ar
cuprinde toate tratatele de pace, aliantä. i arbitraj ; In cealaltà
nepolitice, ar intra restul tuturor eelorlalte acte iuternationale
mult mai numeroase si a caror lista se lungeste mereu cu in-
multirea raporturilor internationale i sporirea interdependentei
Statelor.
Examinand continutul conventiilor de comert, cele mai
numeroase i mai importante dintre actele internationale ne-
politice, vom gäsi in ele anumite clauze general practicate in
raport cu política economicA a Statelor contractante, dupä cum
va fi protectionistà sau liber schimbistä,
Conventiile de comert dintre Statele, care duc o politic&

www.dacoromanica.ro
 392

econarDica diametral opusa, echivaleaza cu adevärate tratate de

pace economica asa cum, dupa un rasboi, se inchee tratate de
pace politici sau, mai bine, cu un armistitiu pe timp limitat -la
durata conventiei, intre pärtile contractante. Fiind vorba de o
tranzactie intre douá politici economice opuse, ambele protec-
tioniste, fiindca acestea se opun intre ele si sunt primejdioase
pentru cauza pàcii politice, Statele au adoptat o clauza gene-
rala de condijere economica denumita clauza natiunii celei
mai favorizate", care se insereazä obisnuit in conventiile comer-
ciala. Intelesul ei, in definitia lui Martens, este urmätorul : once
favoare sau reducere de taxe vamale la intrare, acordata de o
parte contractantä unei terte Puteri, se va extinde, automatic
si fàrà alta conditie sau prestatie suplimentara, asupra celeilalte
parti contractante, deci in mod retroactiv ca si cum ar fi fost
prevazuta din primul moment intre cele d'intai cloud pärti con-
tractante. Politica de protectionism exagerat a Statelor Unite a
adus, demuit, o limitare in aplicarea automatica i gratuita a
ac_stei clauze uzitata in tratatele de comert. Nord-Americanii,
punandu-se pe principiul strictei reciprocitati, fac o aplicare
conditionald a clauzei de favoare, cand este vorba de avantagii
special obtinute dela terta putere, pentru o reducere noua de
tarif vamal, si nu acordä vechiului co-contractant acelas a-
vantagiu decal in schimbul unei contra-prestatii suplimentare.
Ei nu inteleg avantagii gratuite, prin clanza de favoare decat
ca.nd ei le-au acordat tertei pulen contra platä suplimentara,
contra unui avantaj special obtinut conform principiului de re-
ciprocitate, De ad, o adevaratà practica de avantagii si contra
avantagii, in partidd dubla, cu limitarea 'Ana la extrem a gra-
tuitatilor de avantagii decurgand in aplicarea pura i simpiä,
automatica, a clauzei clasice de favoare.
Statele baltice, nascute dupa rasboi, practica intre ele,
strict, lin-litat, o asa zisa clauza baltà avand drept scop final
pregdtirea uniunii lor vamale. Tot asa se mai cunoaste o clauz-i
ibericA privind anumite avantagii limitate intre Statele din pe-
nínsula iberica si dela a cdror beneficiu sunt excluse celelalte
State chiar cand au preväzut clauza de favoare clasica, in con-
ventiile lor de comert.
In imperiul britanic, intre diferitele jâri alcatuitoare ale
commonwealt"-ului, se practica, din 1916, preferinta imperialei
britanica, de asemeni o exceptie limitativa de aplicare a clauzei

www.dacoromanica.ro
 393

clasice de favoare, dupä cum in ultimii ani, sub presiunea crizei

economice, a saderii preturilor si a concurentei pro duselor a
gricole din tärile de peste oc an, agravatá prin concurenta so-
Prile agricole din Europa au cerut cu staruintä o pre-
' erínta agrícola europeana din partea tärilor industriale ale
venhiului continent.
Tratatele politice: op- Dar lOsänd tratatele nepolitice la o parte
tiunea de aationalitate
vom recunoaste ed cele politice sunt mult
mai importante si mai serioase pentru pacea lumei cAci pun pe
tapet, aproape totdeauna interese vitale, adicd insäsi viata Statelor.
Sunt diferite feluri de tratate politice : de aliantà, de pace,
in sfarsit de pace si ceziune teritorialä.
Tratatele de aliantà sunt menite sä rezol ve siguranta ex-
ternä. Cand se incheie, intre State egale, ele sunt bazate pe
principiu I reciprocitätei, altfel iau catacterul pactelor leonine de
adeväratd exploatare a celui slab de cätre cel tare, cum am
mai spus.
In tratatele de ceziune teritorialg, gdsim de asemeni, clauze
obisnuite, proprii acestor tratate politice, asa cum am gäsit u-
nele in con ventiile sau tratatele de comert
importante sunt cele privitoare la soarta locuitorilor din
teritoriile cedate, clauze inglobate sub denumirea genericä de
clauze de nation alítate.
Ele privesc soarta locuitorilor cärora li se recunoaste
dreptul de optiune pentru una sau alta din cetAteniile celor
doua State.
Principiul dreptului de obtiune Il gäsim tocmai in trata-
tele lui Ludovic XIII si XIV de anexiuni teritoriale, iar de a -
tunci in aproape toate tratatele internationale modificatoare de
frontiere, dar cuvOntul de optiune" de nationalitate apare pen-
tru prima oard in tratatul dela Elisson (1785) care delimita fron-
tiera franco-spanioll Vädit lucru cà revolutia francez6 i proc-
lamarea drepturilor omului au avut efecte covärsitoare in lim-
pezirea conceptului optiunii de nationalitate, ca o consecintd
a libertätii individuale. Actul final al congresului de Viena a
consfintit definitiv dreptul de optiune al locuitorilor, din teri-
toriul care schimba de suveranitate, de asi hotOri, singuri,
soarta. De atunci, in toate tratatele cu schimbäri teritoriale, sunt
iscrise clauze de nationali tate.
www.dacoromanica.ro
 394

In linii, generale rezumative, aceste dauze prevad optiu-

nea individuala sau colectiva pentru sotie §i pentru copii nu-
mai 18 ani, care poate fi expresa. sau tacita $i ale -carei conse-
cinte sunt pb1igatia de evacuare a teritoriului ce sa schimbat
de suveranitate, in termeni scurti, de ease luni pana la doui
ani, cum s'a convenit prin tratat, obligatia impusa locuitorului
optant pentru vechea lui nationalitate pqlitica.
Liberi sá iasa' din tara' la evacuarea obligatorie, cu bu-
nurile mobile scutite de once taxe, optantii erau tinuti sa-$i
lichideze bunurile imobiliare. Pacea generala din 1919 a inovat
stabilind, dimpotriva , dreptul optantilor de a-vi putea pastra
bunurilor imobiliare in teritoriul ce au trebuit sá evacueze in-
trucat importanta schimbarilor teritoriale savarsite ar fi dus,
prin aplicarea vechei obligatii de lichidare in termen a averi-
lor, la o adevarata lichidare frortatä, la saracirea tuturor optan-
'tibor pacii generale sau ar fi luat caracterul unei constranged
npotriva lor ca sá primeasca, negre0, noua eetatenie politica.
Adica, s'a urmarit pastrarea unei continuitati a ordinei de
drept privat, cat mai desavarsita, in clipa pacii generale din
1919-1920 cand ordinea de drept public international era aa
de turburata.
Plebiscitul
Prin opozitie cu optiunea de nationali-
international tate, plebi scitul este prvitor la soarta ter!-
toriului insu§i, nu a simplilor particulari
fa ta cu motnentul schimbarii de suveranitate teritoriala con-
stitue o conditie prealabila de validitate, un prius, pe cand op-
tiunea este o consecinta a schimbarei granitelor, un posterius.
Istoricete, origina plebiscitului e foarte departata, unii vor s'o
traga chiar in antichitate pe temeiul regimului de guvernare
directa. In perioada medievala, in tratatele de ceziune terito-
riala, constatam d. p. protestarile jur4tilor lui Francisc I con-
tra ceziunii Statelor Bourgognei catre Carol Quintul prin pacea
dela Madrid, fara consultarea prealabilá a vointei populatiei.
Dar temeiul protestarilor nu trebue cautat in principiul liber-
tatii omului, de data mult Inai recenta. cat mai ales in concep-
tia lidelitàtii feduale care pretindea prealabilul consimtamant al
notabililor" la once ceziuni teritoriale ce le-ar fi facut regele.
Dupa revolutia franceza i proclamarea drepturilor omu-
lui, plebiscitul se justifica prin respectul datorit oamenilor la
once ceziuni teritoriale. Fiinta omeneascä nu trebue socotita
www.dacoromanica.ro
 395

ca un simplu accesoriu fara vointa si constiintA, la operatia

schimbarilor de granite. Cu alte cuvinte, locuitorii dintr'un te-
ritoriu, care ar schimba de suveranitate, nu pot si nu trebue
sd fie tratati ca vitele de pe o mosie când proprietarul s'a de-
cis s'o vändä cu inventarul ei viu su rnort.
Practica plebiscitarä s'a desvoltat diva revolutia francezà,
in special prin politica lui Napoleon 111-lea la alipirea Savoie
si Nizzei de Franta, anexiunile Coroanei italiene 'Ana la uni-
tatea politica, unirea Insulelor Ionice la Grecia, dispozitiile din
pacea dela Praga pentru Schleswig-Holstein, etc, dar a fost
mod brusc curmatá prin pacea dela Frankfurt (1871) si raptul
Alsaciei Lorena, fara prealabila consultare a vointei populatiei.
Toate protestarile pe tema aceasta in Adunarea NationalOfran-
ceza dela Bordeaux n'au servit cu nimic cauza blebiscitului
a integritätii teritoriale franceze. Germanii invingätoare si-a
luat, intemeiata pe forta, provinciile rOvnite. Altii au proce-
dat dupä aceea la fel : Rusia cu reluarea Sudului Basarabiei
la congresul dela Berlin,
Doctrina de nationalitate germana a justificat procedura
aceasta in chipul urmator. Nu-i Devoe de consultare prealabild
prin plebiscit popular caci sistemul votului obstesc prezinta ne-
numarate slabiciuni deformatorii prin violenta, terorizare, coru-
pere sau inselare a corpului electoral, fie in .dreptul public
intern, fie in cel international. Corpul de votanti nu-i totdeauna
constient sau curagios ca sa-si exprime adevdrata lui vointa.
In schimb, stiinta obiectiva dispune de atOtea mijloace si date
pentru verificarea si stabilirea nationalitatii dintr'un teritoriu ca
stim, dinainte, ce fe) de locuitori anexam. Istoria. filologia,
etnorgrafia si folclorul, chiar stiintele exacte, fiziologia, ne pot
spune, cu precizie, nationalitatea unei populatii clinteun anu-
mit tinut mai bine decat ne-ar putea raspunde, la intrebarea
prin plebiscit, insasi locuitorii cari, eventual, ar fi lipsiti de o
constiintá nationala formata ori vor fi perdut-o in decursul
vremei. Deci, prin ajutorul datelor exacte ale $tiintei, cu preci-
ziunea savantilor de cabinet si de laborator, putem determina
frontiere nationale mai bine decdt daca- am recurge la practica
in$elelloare turbureitoare a votului plebiscitar. Intr'o crescatorie
bine ingrijitA de animale, proprietarul cunoscand singur impä-
recherile i incrucisärile de rase facute inainte, va putea spune
mai bine care-i rasa fiecarui exemplar obtinut decat dacä.
www.dacoromanica.ro
 396

tie am adresa, cu intrebarea, ajar bietelor vietuitoare supuse

experientelor de ameliorare.
Desigur, teoria rasei, stiintific determinatä. i determinabi-
la dupa doctrina germana a nationalitatii, nu prea satisface re-
lativitatea celor omenesti care presupune miscare continua
amestec la infinit de rase 5i de clase. Totusi practica plebisci-
tara, careia nici la pacea generala din 1919 nu is'a dat prea
mare atentie, e piing de primejdii pentru stabilitatea frontiere-
lor i ordinea publica internationala care a fost sfintità prin
tratate. Juridic, doctrna germana refuza sà admith' cá vointa
partiala a natiunii, adicä a.locuitorilor dintr'un anumit teritoriu,
poate lua hotäräri de valabilitate internationala peste voinfa na-
Ponder a suveranitatii intregului Stat, exprimatä prin organele
reprezentative constitutionale. A admite un punct de vedere
contrar, ar insemna sä punem vointa unei parti mai presus de
vointa intregului. Acest punct de vedere este intemeiat färä
indoialä. De altfel chestiunea s'a si pus, in mod concret, dina
intea Consiliului S. N., cu ocazia plebiscitului exercitat prin
surprizä in insulele Aaland ale Finlandei. Rezultatul plebisci-
tului fiind categoric favorabil unei uniri cu Suedia, a dat loc
la un conflict international care a trebuit sa fie purtat dinain-
tea forului dela Geneva. Consiliul a insarcinat un comitet de
juristi internationali ca sa cerceteze cazul in fapt i sa-si dea
avizul, in drept, asupra consecintelor plebiscitului insusi, date
fiind condithle in care fusese fäcut. Expertii au constatat
Finlanda exercitä o suveranitate recunoscuta in insule si au
conchis ca rezultatul plebiscitului nu era valabil intrucat nu
fusese fäcut cu invoirea prealabilà a autoritatii suverane. Ase-
menea acte de surprizä nici nu trebuesc incurajate in interesul
ordinei i stabiliteifit trontierelor, mai mult chiar : nici nu se poate
admite in stricta logica juridjcà pentruca dispunerea de soarta
teritoriului national este un atribut esential al suveranitatii res-
pective.
Nimeni nu poate imoune acestei suveranitdft o atitudine sou
hater-rare confrare voinfei ori intereselor ei pentru cá, pe deasupra
Statelor, nu existii in comunitatea internalionaki un supraStat.
Deci, plebiscitul prin surpriza din insulele Aaland a ra-
mas fard urmare juridica pentru cá nu s'a facut cu respectul
formelor necesare, adica avand in prealabil consimtämantul
guvernului finlandez, singurul competent sa-I acorde ori sa-1
refuze.
www.dacoromanica.ro
 397

Cazul insulelor Aaland prezinta i pentru noi interes.

Concluziile juristilor consultati constituesc un raspuns i la ce-
rerile de plebiscit, in Basarabia, care se auzeau din cand in
cand pornind de peste Nistru in opinia publica internationala
spre a creia impresie i atmosfera. Osebit de aceasta mai stint
ca Basarabia ne-a fost rápita' Mea forme juridice internationale,
fára plebiscit, prin forta, incaf once pretentie de forme de
peste Nistru sunt lipsite de valoare. Cu toate acestea actul U-
nirii din Martie 1918 s'a fdcut in toate forrnele unui adevarat
plebiscit prin vointa organe!or reprezentative basarabene esite
din revolutie.

Conflictele internationale í stingerea lor

prin cale pwicä.
In raporturile internationale exact ca i viata socialä con-
statam ca pe m'Asura ce se imultesc raporturile si se desvoltä
civilizatia, sporesc, °data cu motivele de pace si solidaritate,
pricinile de conflict. E de observat, insa, ca daca in ordinea
privan' litigiile se inmultesc, deasemeni se inmultesc normele
organele pentru aplanarea lor si, astfel, ordinea socialä nu
e turburata. Dreptul privat a intrat intr'un fägas de reglemen-
tare prin tribunalele care nu mai prididesc judecata proceselor.
In ordinea internationalgt situatia este mai grea din cauza
lipsei unei forte sanctionatoare si legislative cat si a unui or-
gan superior care s'a' se impunä tuturor membrilor comunitatii
internation ale.
C o n fli cte politice oDaca observam conflictele dintre indi-
conflicte juridice. vizi, constatam ca au in genere caracter
juridic chiar cand pornesc dintr'o ciocnire de interese, Tribu-
nalul inaintea caruia e adus procesul pronunta dreptatea in
virtutea si la adapostul legei sau intemeiat pe contractele din-
tre parti. Drepturile partilor se presupun preexistente sentin-
tei, care numai constata de partea cui este dreptul, spune drep-
tul (jurisdictio).
In ordinea internationala, din lipsa unui organ superior,
conflictele iau caracter politic §i foarte putine sunt acelea cu
un caracter juridic. In fond i in ordinea internationalä pärtile
care si urmaresc interele irabracä, adesea, haina dreptului. Cu
www.dacoromanica.ro
 398

toate acestea, lipsa de sanctiuni ne pune in situatia de a spune

ca in conflictele internationale domina caracterul politic. pe cand
campul juridic este foarte limitat. Conflictele politice incep
treaca, e drept in domeniul juridic pe mäsura ce se perfectio-
neaza si se inmultesc sanctiunile, pe mäsura ce D. I. P. tinde
sa devinä un drept .sanctionator prin imitarea normelor din
dreptul privat.
Dar conflictele internationale prezinta o mare gravitate
din cauza personalitälii Statelor si fiindca once litigiu are un
caracter general ce intereseaza intreaga colectivitate.
In ordinea internationalä,- cu desvoltarea civilizatiei, pe
deoparte au intervenit elemente de pacificare a conflictelor, de
indulcire a raporturilor dintre State, dar pe de alta parte con-
statam elemente pentru agravarea lor. Astfel, principiul natio-
nalitatilor, este unul din elementele cele mai serioase care a-
graveaza conflictele internationale.
Sunt chestiuni i cu alt cara der. D. p. prin acordarea
votului obstesc, toti cetätenii participa la conducerea Statului.
Jignirile dela Stat la Stat se inmultesc i ting Intr'o larga ma-
surätreptat cu desvoltarea constiintei publiceo natiune in-
treaga. Din aceasta transformare a constitutiei politice a Statu-
lui modern decurge un element agravant in conflictele inter-
nationale. Sunt, apoi, cauze agravante provenind din desvol-
tarea raporturilor economice si a concurentei internationale.
In perioada pacii armate, dinainte de 1914, s'a facut po-
litica de inarmari nebunesti. datoritä consortiilor care preg5-
teau opinia publica in acest sens in diferite State. Goanei dupa
inarmäri din perioada paui [Ana la 1914, i-a corésouns o o-
pera de larga umanitate inläuntrul Statelor, de unde o aparenta
contrazicere intre cloud tendinte diferite. Actiunea interventio-
nismului de Stat in favoarea celor slabi avea un vadit carac-
ter pacific, pe altä parte insa, inarmarile cu tendinte de distru-
gere externa. Dar numai in aparenta era contrazicatoare a-
ceasta politica, in realitate era 14.ca í justificata de scopul su-
prem. Opera sociala dinlauntrul Statelor servea intarirea lor
pentru expansiunea in afarä.
A fost destul ca, inteun loc, sá se iveasca un conflict
pentru ca imediat sà se generalizeze la bate Statele. De aci
s'a impus nevoia de a gasi mijloace prin care sa se ajunga la
aplanarea conflictelor fara violenta.
www.dacoromanica.ro
 399

In organizarea juridica a pacei, de frica altor räsboaie,

popoarele au cautat sá ajunga la lichidarea pasnica a conflic-
telor. Dar aceasta chestiune este foarte grea, mai grea chiar
decat umanizarea asboaielor. and s'a pus problema umani-
zarii la conferinta dela Haga, beligerantii aveau, cei dintai, in-
teresul de a indulci räsboiul, dar nu si dispozitia de a renunta
la el ca mijloc de realizare directa a scopurilor urinal-11e. De
aceea, ambasadorul american, Hill, intr'un studiu despre orga-
nizarea juridicá a lumei facea trista constatare ea modalitätile
de aplanare pacified au fost mai greu de stabilit chiar decät
normele pentrti umanizarea rasboiului.
Din ce pot naSe con- Cauzele din cari pot paste conflictele in-
ilictele internationale.
ternationale sunt infinite. Totusi, autorii
au incercat sa grupeze aceste diferite cauza In patru categorii :
Atingerea onoarei sau a demnifitii nationale. Da
nastere la conflicte care nu pot fi apreciate in justitie, dupa
cum si intre- particulari asemenea conflicte de onoare perso-
nalä se transeaza prin duel. E vorba de conflicte politice in-
tre State.
Chestiunea onoarei Statelor, din punct de vedere practic,
are si o lature de prestigiu. Litigiul, la inceput neinsemnat,
poate lua o forma mai grav'ä pe urniä. Amorul propriu al Sta-
telor poate juca rol decisiv impotriva pacei.
Violarea tratatelor sau conventiaor existente in tre
State asa cum se calca un contract de drept privat. Sam cà
tratatele trebuesc respectate i respectarea ion poate fi, de mul-
te ori, o chestiune de interpretare. alcarea unui tratat fiind o
chestiune de interpretare. alcarea unui tratat fiind o chestiune
de apreciere poate fi supusa la arbitraj.
Nesocutirea drepturilor until Stat sau turburarea
unei stäri de fapt dobandite a unui Stat de catre un altul ceiace
contera celui dintaiu dreptul la anumite pretentii.
IncAlcarea principiilor de D. I. P. cu privire la un
supus al unui Stat. E o ipoteza de caracter limitat, totusi
conflictele nu sunt rare si ele pot lua forma unor conflicte din
prima categorie. Un caz interesant de. dup-a räsboi a fost si in-
cidentul dintre Romania si Italia nascut din faptul atingerii drep-
turilor unor particulari. Era vorba de unele interese ale finan-
ciarilor italieni cari detineau bonuri de tezaur române si ale
www.dacoromanica.ro
 400

unor exportatori in Romania creditori ai sumelor neachitate.

Dupá normele generale, un stat e dator sä ocroteasch pe su-
pusii lui cari se afla in strainätate. Apoi, exproprierea agrara
din Basarabia. Printre proprietarii rurali expropriati se aflau
supusi sträini. Cei Francezi i Englezi au facut interventie,
pe cale diplomaticä, si la 1920 au obtinut in favoarea lor o
conventie specialä intre Romania i Statele respective pentru
a li-se acorda in locul mosiilor valoare realä in aur. Au ramas,
totusi, vre-o doui cetäteni italieni expropriati dupa dreptul co-
rnun. Faptul a provocat nemultumiri in Italia si numeroase in-
terventii ale guvernului de la Roma, spre a obtine regimul de
exceptie al expropriatilor basarabeni acordat 8upuWor francezi
englezi. La sfarsit s'a convenit i pentru Italieni acelas tra-
tament de favoare. Potrivit cu natura conflictelor, cäile de a-
planare sunt :
Calle de aplanare 1). Politice sou diplomatice si 2). Ju-
paplici a conflictelor.
ridice, 1. Cele dintal näscute din cauze
politice nu sunt, in grere, susiceptibile de aplanare pe cale
j uridica.
Pentru lichidarea conflictelor de onoare sau de prestigiul
avem mijloacele oferite de diplornatie si .care decurg din insäsi
raporturile in ternationale.
Once conflrct se poate lichida prin tratative directe, cari
se fac de reprezentantii obisnuiti sau de reprezentantii speciali.
Alt tnijloc tot diplomatic, este aplanarea prin intermediul unei
terte puteri, pe cale fie de bune oficii fie de mediatiune. In
sfarsit, sunt comisiile internationale mixte de anchoa cu
delegati din partea ambelor pärti, care in genere fac numai con-
statad faptelor färä sa impunä i solutia.
2). In nrdinea juridici avem arbitrajul ca mijloc de apla-
nare si care se prezinta sub douä forme facultativ i obligator.
Tratativele directe Dintre procedurile pasnice mijlocul cel
(diplomatiqe)
mai vechiu i comod este acel al tratati-
velor diplomatice, directe, in tre parti. Valoarea acestui mijloc
clasic o putem mai bine aprecia daca ne referim la desvoltarea
lui istoricä. Legile lui Manu accentuau importanta mare a dip-
lomatului spunand cä in mana lui stä incheierea pacii i cauza
razboiului". Fraza aceasfa vadea inca pe vremea antichitätii

www.dacoromanica.ro
 401

indiene insemnatatea rolului.diplomatilor la inlaturarea primej-

diilor de rásboi.
Avantagiile modalitaiii de aplanare prin tratative directe.
sunt vadite pentru c4, In primul rand, nu se pierde momentul
potrivit cand se poate ajunge la acord. Nimic nu are mai mare
importantä, in materie politica, decat prinderea momentului. Al
doilea avantaj, Il prezinta faptul cä partile fiind direct in con-
tact, formularea pretentiilor se face pe cale reciproca si prin
aceasta se inlatura primejdia interpretärilor sau denaturarilor
din partea unui tertiu.
Care-i procedura tratativelor diplomatice de aplanare pa-
cilia? Exact aceiasi intrebuintata in relatiile diplomatice obis-
nuite. Totul Marna de abilitatea diplomatului ca sa evite räs-
boiul. Nicaeri nu se poate aprecia mai bine valoarea unui dip-
lomat decat in cazul tratativelor directe : evitand räsboiul el
castigä adevarate victorii färä sange. De aceia, s'a putut spun e
cu drept cuvant, cà istoria cunoaste rasboaie castigate de. mi-
litari, pe cari in urma le-au pierdut diplomatii, dupä cum au
fost rasboaie perdute prin 'arme dar recastigate prin arta diplo-
matica, la incheerea tratatului de pace.
Se face mare caz pe tema secretAlui in tratativele diplo-
matice, dar pe nedrept. Secretul este de esenta diplomatiei si
e o conditie esentiala pentru rezolvirea conflictelor in mod a-
vantagios. In timput cat se discuta Incheerea tratatelor, Statele
pot face mari concesiuni, care dacä.' ar fi cunoscute ar da
nastere la curente contrare in sanul opiniei publice si aceasta
ar putea stingheri succesul. De aci nevoia de secret.
Sunt, inca, exceptii cand secretul este calcat de una din
parti sau chiar de ambele. In general, se recurge la calea in-
discretiilor dipiomatice din partea unui Stat, fära consimta-
mantul celuilalt, pentru a se descoperi si a se consulta pärerea
propriei opinii publice. Indisoretiile dintr'o parte pot, adesea,
provoca reactiun% din partea cealalta i, In acest caz, se cu-
noa$te curentul opiniei publice de dincolo. Cate odata indis-
cretiile dintr'o parte tind tocmai sA provoace reactiunea opiniei
publice din partea cealalta i spre a vedea temeiul si täria
punctului de vedere diplomatic opus.
()data terminate tratativele indiferent daca s'a ajuns ofi
nu la un acord, rezultatul trebue sä fie dat publicitatii fie
26

www.dacoromanica.ro
 402

printr'un comunicat comun dat presei sau printr'n declaratie

in Parlamentele respective.
Cat priveste modalitätile in tratative, ar fi multe lucruri
de spus. Diferitele metode diplomatice se impart dupa pozitia
respectivä a Statelor. Faptul cà unele state sunt mari sau mid
poate influenta asupra tratativelor. In genere, cel mai puternic
are o pozitie favorabil i, deci poate discuta mai energic,
poate fi chiar mai pretentios cu siguranta cà partea cealalta va
ceda, Metoda intimidärii in timpurile moderne, era intrebuin-
tatä de diplomatii Germaniei imperiale cari, la adäpostul unei
desavarsite pregätiri militare, adopteazä uh aer de aroganta in
toate imprejurarile negocieriror de ordin international. and
Impäratul sau Kronprintul dädeau vreun interwiew", obisnuiau
sa anun1e omenirii pulberea uscatä si säblile ascutite", ca
avertisment la adresa celorlalte State care ar fi indraznit
reziste, pe cale diplomaticä, Germaniei inarmatä pana in dinti.
In chipul acesta Germania in trebuinta diplomatia sabiei si a
tunului i toata Europa träia sub presiunea acestei metode de
intimidare. Austro-Ungaria, care a voit sa faca la fel, in 1914,
cu Serbia, nu a reusit i sfärsitul a fost recurgerea tuturor la
arme. De altminteri, in Iulie 1914, nota ultimatum a Germaniei
catre Rusia, cu aerul poruncitor de a opri mobilizarea, cons-
tituia o atingere a suveranitatii Rusiei. Acest limbaj violent a
adus fatal la rasboiu caci imperiul tarist n'a putut da urmarq
amenintarii prin suspendarea mobilizàrii armatei rusesti. Cu a-
semenea procedeuri diplomatia nu-si mai merita numele
faima de finete si de tact.
Totusi daca ne referim la ceiace am spus despre tratate
conventii internationale, in comparatiune cu conventiunile
din dreptul privat, vedem cà chestiunea procedeului diplomatic
care se rezuma la un adevarat 'santaj pentru obtinerea rezul-
tatului dol.% prin amenintari, deci viliul rezultand din violenter;
la incheierea actului, din punct de vedere juridic, nu poate fi
condamnat Germania era libera sa intrebuinteze metoda de
intimidare, dupa cum once Stat era liber s'o faca, dacä poate.
()data tratativele terminate fära a se ajunge la un acord,
urmarea imediatä, rasboiul sau numai ruperea relatiunilor di-
plomatice, normale, fiecare mentinandu-se la punctul lui de
vedere.
Asemenea, cazuri se cunosc in istoria diplomatia.

www.dacoromanica.ro
 403

Daca e yorba de un acord, ipotezele care se pot pre-

zenta sunt doua : 1) Recunoa0erea unilatera15, din partea
unei singure ilarti a pretentiei celeilalte. deci cedarea unui
drept sau interes contestat, ori renuntarea la pretentia initial
formata. 2) Recunoa0erea reciproci a pretentiilor, bilateralä,
prin urmare concesiuni mutuale sat numaí un acord provízor,
un ,,compromis" corespunzand oarecum cu tranzactia din drep-
tul privat i putand servi ca o baza unei ulterioare decizii ar-
bitrale. Uneori, compromisul poate fi imediat aplicabil sau dim-
potriva este dat spre executare uneí comisiuni special instituita.
Interventia tertiilor. Revenínd la ruptura in tratativele díntre
State, vom spune cä sunt cazuri cari nu
duc neaparat la rasboaie daca nu sunt in joc chestiuní de mare
importantä. In cazul contrar ruptura duce, totdeauna, la rashoi
§i atunci intreaga comunitate internationala este interesata la
mentinerea
Modalitatea de interventie este in materia aceasta, mai li-
mitata si mai grea decht dreptul privat : ea poate, adeseori,
complica lucrurile in mod neasteptat. Totusi, sunt cloud mo-
dalitati cunoscute practicate de interventie din partea terti-
lor, modalitati din cele mai simple si mai firesti", cum le ca-
lifica internationalistul olandez Lotter, profesor la Universitatea
din Utrecht :
Bunele oficii i Bunele sunt o interventie a tertii-
Mediatiunea.
lor spontand ori sugeratà, pentru a stabili
atmosfera necesara convorbirilor directe dintre parti si a face
posibila reluarea acestor convorbirí. In tot ce priveste, insa,
continuarea discutiilor. Statul tertiu nu mai are nici un rol
dupa repunerea partilor fata in fata .spre a discuta.
Autorii fac deosebiri intre bunele of/cu i mediatiune, dei
conventia dela Haga le confundei.
Mediatiunea nu se poate oferi de o persoana particulará:
ca este interventia unui Stat pe seama altui Stat. Pe cand
nele oficii pot fi oferite si de catre o persoana partieulara sr.0
de un sef de Stat. Avem d. p. cazul luí Take Ionescu, om
politic cu prestigiu, care a oferit bunele sale oficii pentru apla-
narea conflictului dintre Greci i Turci, dupa pacea din 1,913,
cu prilejul calatoriei facuta la Constantinopol inteo vacant4
www.dacoromanica.ro
 404

de Paste. De asemeni, bunele oficii oferife tot de Tache Io-

nescu in diferendul dinte Cehoslovacia si Polonia.
Istoriceste, interventia tertilor pentru aplanarea pacified* a
conflictelor internationale o gasim din cele mai vechi timpuri
ale omenirei. Plutarch si Tit-Liviu ne relateaza cazuri de me-
diatiune intre Atena sau Roma i barbarii epocei. S practica.
si in perioada medievalä, dar abia intr'adoua jurnatatc a vea-
cului XIX-lea gäsim In tratate internationale, dispozitiuni spe-
ciale despre interventie. Astfel tratatul de Paris (1856) in art.
8 cuprinde o dispozitie precisa care da -caracter contractual-
Mediatiei in conflictele internationale. Statele semnatare, cu
Turcia deoparte, iar de cealalta Anglia, Franta, Sardinia, A-
ustria, Rusia si Prusia, se obligan fiecare, in cazul când s'ar
ivi vre'o neintelegere amenintatoare pentru cauza pacii, ca
inainte de a recurge la intrebuintarea fortei, sa puna celelalte
pat-0 contractante in masura de a preveni aceasta extremitate
prin actiunea lor mediatoare". Era un mijloc abil de a inter-
nafionaliza chestia orientald duna räsboiul Crimeei si a paraliza
astfel politica ruseasca pe viitor. Masura avea ce-va foarte
chibzuitor : nu se mai putea provoca un rasboiu deal dupa
ce s'ar fi epuizat calea medigiunei. Daca art 8 s'ar fi genera-
lizat, s'ar fi putut inlätura multe rasboaie. Din tratatele ulteri-
oare, insa, clauza aceasta de mediatiune obligatorie a dispärut.
In sesiunea congresului dela Paris, tot din 1856, care a ur-
mat tratatului s'a modificat clauza mediatiunei, textul art. 8 fiind
restrans i limitat la un dezideratexprimat in protocolul XXIII:
Statele intre care s'ar ivi vre-o neintelegere inainte de a re-
curge la arme sa faca apel pe all vor ingeidui-o frnprejurei rile"
la bunele oficii ale unei puteri am ice". Adica obligativitatea
art. 8 era indulcita, inläturata prin formula ingaduintei im-
prejurarilor.
Adevarat e cä, dupa rasboiul Crimeei, toatä opinia pu-
blica a Europei era dornica de pace si de ordine internatio-
nala, iar dispozitia art. 8 insemna unul rnijloacele cele mai
eficace peo tru atingerea acestui sco. p,
O dispozitie asemanatoare de obligativitate a meditatiunii
apare mult mai tärziu, la 1885, in conventia dela Berlin, pri-
vitoare la Statul Congo incheiata intre 15 State participante,
care, pentru once conflicte in cuprinsul zonei libere de comert
din Congo, trebuiau sa recurga obligator la mediatiune.
www.dacoromanica.ro
 405

Din texte rezulta, Ina oarecare confuzie intre bunele o-

ficii i mediatiune, confuzie pe care- o constatam in conferintele
§i tratatele cu scop pacific dintre Statele continentului ameri-
can. Aceiasi confuzie apare in conventia dela Haga din anul
1899, care s'a mentinut neschimbata la 1907 caci dupa titlul
general de Conventie pentru regularea pacifica' a conflictelor
internationale" urmeaza, in titlul II, enumerarea bunelor oficii
a meditatiunii fara distinctie : Des bons offices et de la me-
diation".
Art. 2 o spune textual : «In caz de nelntelegere grava sau
de conflict, inainte de a recurge la arme, puterile contractante
-con vin sä recurgei, atál cit vor ing6cluil imprejurärile, la bu-
nele oficii sau la medialiunea uneia ori mai multor puteri ami-
ce». Articolul urmator (3) face, in ambele aliniate, aceiasi e-
numerare de tforta egala, fära distinatie, a butelor oficii sau
mediatiunii, confundand, in mod vadit, pe una cu cealalta, in-
tr'un mifloc unic de interventie pasnica. Cu bate acestea, e-
xistei deosebiri cari rezultá din caracterul uneia f a% de cealalta.
Intr'adevár, unele oficiii nu sunt in genere cerute de Statele care
ar avea nevoie pentru cà aceasta ar insemna o manifestare a
slabiciunei lor, ar fi jignitor pentru bmorul lor propriu si ar
lasa sa se presupuna cà sunt dispuse sa cedeze. De uncle, ne-
cesitatea ca bunele oficil sei se ofere in mod spontan si absolut
secret din partea unui alt Stat Mediatiuneg, din conträ, se face
direct de catre un ,Stat $i are un caracter public, oficial. La bu-
nele oficii, intervenind nu mai joaca nici un rol in continua-
rea discutiflor. Mediatorul, dimpotrivä, este un factor determi-
nat la aplanarea conflictelor : el prezideaza discutiile sugerand
partflor, care sunt puse in contact, renuntari reciproce si cal
de pace: Mediatia tinde la incheerea intelegerii sub influenta
tertei puteri.
Atat la bune °Heil cat si la mediatiune nu existei obligatii
pentru ptirtile litigante, ele fiind libere sà refuze o forma de in-
terventie ca si pe cealalta. Aceasta rezulta din cele doua arti-
cole ale conventiei dela Haga din 1899 "si anume art. 2 care,
am vazut mai inainte, stabileste recursul pe cat vor ingadui
evenimentele la mediatie sau bunele oficii prevazand posibili-
tatea recursului chiar pentru partile aflate in conflict. Aceiasi
rezerva, sub alta forma, se repeta in art. 3 care stabileste drep-
tul tertiloP de a oferi mediatiune sau bunele oficii independent de
www.dacoromanica.ro
 406

recursul direct al celor interesa (i. Aliniatul urmator mentine pu-

tinta de interventie a tertilor chiar dupei ce a isbucnit vex's-
boiul.
Nimic obligator In toate ipotezele cu deplina libertate de
a nu recurge ca in art. 2 sau de a respinge oferta cuprinsa in.
art. 3.
In a doua coventie de la Haga s'a adäugat un aliniat spe-
cial la art. -3 si anume : «Exercitiul acestui drept nu poate fi
socotit, in nici un caz, de una sau alta dintre partile litigante,
ca un act putin prietenesc».
Prin urmare, de data aceasta, avem o dispozitie precisa :-
interventia neutrilor intre beligeranti pentru restabilirea pa&
nu constitue un act de dusmanie fatä de acestia!
Care ar fi explicatia mentinerii de clauza limitativ'a a me-
diatiei din art. 2 si 3? Multi au vazut aci o posibilitate de a
c4tiga timp in care partile se mai pot -gandi si pot sa-si reca-
pete sangelerece.
Cu bate acestea, respingerea formulei obligatorii se da-
torete unei masuri de prevedere. Daca mediatia ar fi obliga-
torie atunci ea ar da loc la o adevdrata interventie, care ar fi
consideratä ca o alianta propriu zisa si, deci l'ar putea duce
la razboiu pe intervenient in favoarea uneia din parti. Pentru
aceasta, formula niediatiunei obligatorii a cazut.
Cu toate aceste dispozitii di nd mediatorul este o mare pu-
tere, iar NIA litigante sunt State mici, mediatiunea, din punct
de vedere politic, ia un caracter de impunere. in aceasta privinta,
ca exernplu, avem cazul mediatiunii marilor puteri in conflic-
tul romano-bulgar din 1913, candy prin Conferinta ambasado-
rilor dela Petersburg, ni-s'a recomandat solutia in chestia Si-
listrei si numai in urma ea s'a putut modifica prin iaterventia
militara' a Romaniei, peste Dunare, si prin pacea dela Bucu-
resti, gratie evenimentelor ulterioare care au anulat incheerile
mediatiunii marilor puteri,
In cadrul mediatiunei avem de remarcat art. 8 al con-
ventiei dela Haga care prevede mediatiunea asa zisa de con-
cert", si se refera la cazul and ambele parti vrand sa. evite
rasboiul cer, concomitent ori succesiv, o mediatiune. E un a-
deveirat cas de mandat, in timpul duratei ceiruia de maximum 30
zile, Sta tele in litigiu inceteazei oricè tratative directe ca privire la
conflictul care este considerat deferit in mod exclusiv puterilor

www.dacoromanica.ro
 407

mediatoare. Evident in acest interval, este interzisei $i inceperea

Puterile mediatoare trebue sä facä toate sfortarile
pentru reglementarea sau inlaturarea diferendului.
Cele doua Puteri mediatoare îi pifistreazei dreptul de a in-
terveni in once moment dupei inceperea räzboiului, pentru a res-
tabili pacea.
Coniisiile internatio- Practicate mai demult in conflictele de.
nale de ancheti. fapt care aveau nevoe de o cercetare pe
teren, ele au fost inglobate ca mijloc de aplanare pasnica in
titul III al Conventiei dela Haga : Despre comisiunile interna-
tionale de anchetá" cuprinzand art. 9-36.
Din textul art. 9 rezulta ciar caracterul limitat al comisi-
unilor stabilit, doar, prin formula atat cat ingaduesc impreju-
raffle". Aceste comisii sunt limitate numai la examinarea ches-
tiunilor de fapt, pe care le constata printr'un raport, fara pu-
tere obligatorie intre parti, Acestea sunt absolut libere sa-i
accepte ori nu.
Articolele urmatoare stabilesc organizarea comisiilor, ca-
racterul lor, ordinea de lucru i concluziile.
In ce priveste organizarea, este de retinut cà aceste co-
misiuni se alcatuesc prin acordul special al partilor : deci ase-
manare cu compromisul dela mediatiune. Art. 10 precizeaza
faptele de examinat i in tinderea puterilor comisiei.
Conventia pentru instituirea comisiunii de ancheta preci-
zeaza faptele de examinat, determina' modul i termenul de
formatiune al comisiei, cum si intinderaa puterilor comisarilor.
Ea determinä", de asemeni, daca e nevoe, sediul comisiunii
facultatea de a se deplasa, limba de cara se va folosi i aceea
a carei intrebuintare va fi autorizata inaintea ei, precum si data
cand fiecare parte va trebui sä depuna expozeul faptelor i, in
general, toate conditiunile asupra cärora pärtile 'au convenit.
Tot conventia mai stabileste in genere procedura de lucru cu
privire la formalitati, termene, etc. care fiind speciale räman la
discretia comisiunei. Asupra modului de alcatuirea comisiei a-
vem art. 11 care ne trimite la art. 32 din titlul Despre arbi-
trar. In linii generale, comisia se alcatueste din cate doi mem-
brii din partea Statelor aflate respectiv in litigiu si cei patru
delegati laolalta aleg pe un al cincilea membru al comisiei care
trebue sä fie o persoana neutra..
www.dacoromanica.ro
 408

Originea comisiei de ancheta, instituita prin coferinta dela

Baga, o gasim in propunerea Rusiei, dar practica acestor co-
misiuni internationale s'a nascub Cu ocazia feluritelor diferen-
de teritoriale si de delimitare dintre fad a caror rezolvire pre-
zinta un interes practic.
Din cauza caracterului necesar al unei comisiuni care sa
lucreze la lata locului, delegafia rusa a cerut, prin celebrul
profesor si. publicist dela Petrograd, de Martens, oarecare o-
bligativitate a comisiilor internationale de ancheta, in toate li-
tigiile dintre State. Propunerea rusa s'a izbit, insa, de rezis-
tenta Austro-Ungariei, care a. fost secundata de Statele mici,
printre care si de Romania. Argumentul contra oricarei obli-
gativitati s'a intemeiat pe atingerea ce putea fi adusa suvera-
nitatii Statelor de aceste comisiuni. Romania avea probabil in
vedere, and a protestat la Haga, si faptul ca noi facuseram
experienta Cómisiunei europene dunarene si a incidentelor de
frontiera cu Rusia la gurile Dunärii.
0 asernenea comisie, Cu catacter obligatoriu, de amestec
in afacerile interne are unui Stat mai mic, Apoi, concluzia sta-
bilita in favoarea unui Stat mare, ar fi fost greu de respins
pentru un Stat mic. Unii autori, printre cari si profesorul Lou-
ter dala Univetsitatea din Utrecht, au cautat sa dea si alte ex-
plicatiuni acestei impotriviri. El socotea ca regitnul administra-
tiv al unor State nu s'ar impaca debe cu ideia instituirei u-
nor comisii de ancheta obligatorii si cu publicitatea ce implicä
asemenea proceduri de aplanare.
Fapt este ca acest caracter obligatoriu al comisiunei de
ancheta' a cazut. S'a redactat art. 9 ca excepfia chestiunilor pri-
vitoare la onoarea i'. demnitatea Statelor, care nu pot fi supuse
comisiilor de ancheta.
Din inifiativa jurisconsultului olandez Asser s'a extins
cadrul de compentinta al consiliilor internafionale de ancheta'.
la bate chestiunile de fapt, nu numai la cele teritoriale, cum
päruse a reesi din propunerea initiala.
Instituirea comisiunijor de ancheta prin lucrarile dela
Haga rezulta ca s'a facut sub cele mai proaste perspective :
caracter limitat, rezerve in privinfa chestiilor de onoare, etc.
Totusi, prevederile cap, 3 din conventie au devedit, valoarea'
lor in Octombrie 1904, cand si-au trecut ca succes, proba de
foc in imprejurarea rasboiului ruso-japonez si a unui gray di-
www.dacoromanica.ro
 409

ferent anglo-sus. E vorba despre incidentul din Marea Nordu-

ui, in dreptul portului HUH, intre flota ruseasca a Balticei
lmergand spre Extremul Orient si flotila -de pescan englezi, pe
care Rusii au bombardat-o confundand-o cu vasele de rasboi
japoneze.
La somatiaultimatum cu termen scurt a Angliei si sub
sugestia guvernului francez, Rusia a primit imediat instituirea
unei Comisii internationale de ancheta din 4 amirali, cate doui
ai partilor, sub presidentia neutra a amiralului francez Four-
nier. Compromisur dintre parti a stabilit alcatuirea acestei co-
rnisiuni din reprezentanti specialisti. Comisia si-a stabilit sediul
lucrarilor la Paris. Ea a discutat si a hotarat nu numai in pri-
vinta faptelor propriu zise, ci si asupra responsabilitatilor e-
ventuale decurgand din ele deoarece capatase prin compromi-
sul partilor o competinta mai larga decat cea preväzuta la
Haga. Lucrarile s'au incheiat prin concluzie despre vinovätia
Rusiei. färä neglijenta gray& sau rea intentie din partea
flotei rusesti, care bombardase flotila de pescan i preupunand
ca avea in fata torpiloare japoneze. Drept despagubiri, Anglia
a cerut si a obtinut un milon sase sute de mii franci.
Gratie acestei proceduri s'a evitat un rasboiu anglo-rus.
Cu prilejul conferintei a doua dela Haga, din 1907, toate
delegatiile erau hotärate sä perfectioneze institutia comisiilar
internationale de ancheta. Asa se explica' pentru ce s'au si pre-
zentat base proecte din partea Italiei, Rusiei, Frantei, Angliei,
Olandei si republicei Haiti pentru modificarea, in sens exten-
siv, a titlului II), din conventia dela 1899. Fära SA cercetAm a-
ceste diferite proecte, vom spune ca s'a urmarit, din nou, dar
tot fdrei .succes, 8tabilirea caracterului obligator al comisiilor de
ancheta.
Rezistentele, impotriva obligativitatii nu numai CA s'au
mentinut, dar chiar s'au manifestat mai viu de data aceasta,
pentru mai multe obiectiuni de ordin teoretic si practic. Intai,
cà daca se primea extinderea compentintei comisiilar pana la
stabilirea everitualelor responsabilitati, s'ar fi esit din cadrul
lor pentru a se asemana cu un f el de instructie preparatorie
si, astfel, s'ar fi produs confuzie fireasca intre natura acestor
comisiuni si tribuiialele de arbitraj. Inscriindu-se o asemenea
extindere de compentinta intr.° conventie internationala, in-
semna, apoi, sa se aseze un obstacol serios in calea recursu-
www.dacoromanica.ro
 410

lui la comisiile de ancheta din moment ce institutia insasi ra-

manea facultativa, Statele fiind libere sa le admita sau nu. In
sfarsit, un alt motiv care a fäcut sá cada proectul rus a fost
stabilirea unui termen fatal scurt, de dou'a saptamani dupa in-
cident, inlauntru cäruia se putea apela la comisiile de ancheta.
Deci, implicit, se exercita o _presiune asupra libertatii de apre-
ciere a Statelor.
Astfek proectul anglo-francez, din toate cele prezentate, a
fost, in liniile generale, acela care a devenit titlul III In a doua
conventie dela Haga din 1907 si care, fiind mai amplificat de-
ad cel din 1899, cuprinde 28 de-articole, dela art, 9 'Ana la
art. 36 inclusiv, In locul celor vechi dela 9-14.
In privinta compentintei art. 9 din 1899 a ramas, nemo-
dificat in conventia dela 1907. Art. 10 i urm. au introdus o
serie de dispozitiuni de ordin general pentru a inlesni consti-
tuirea i functionarea comisiilor de ancheta. Deasemeni, con-
ventia, din 1907 puse la dispozitia comisiilor de ancheta grefa
localul Curtei permanente de arbitraj dela Haga i consfinti
dreptul Statelor de a-si numi experti i comisan i pe langa Co-
misia alcatuita pentru a se intretine contractul intre acesta
Statele respective. In ce priveste procedura de lucru, conventia
din 1907 stabileste instructia contradictorie, fara desbateri orale,
4ar prin audierea de martori si a partilor, cum si prin. pre-
zentarea de memorii. Prin art. 34 se introduce dispozitia pu-
blicitätii desbaterilor : concluzia se citeste in edinta publica,
iar cate un exemplar din raport va fi remis fiecareia din parti.
Cu toate acestea, i con ventia din 1907 reaminteste ca-
racterul facultativ al comisiei prin art. 35 care spune ca. ra-
portul comisiei, limitat la constatarea faptelor, nu are de loc
caracterul unei sentinte arbitrale. El lasa pärtilor In litigiu o
libertate deplina asupra urmarii de data acestei constatan.
Referindu-ne la ceiace am vazut despre arbitraj i despre
mediatiune, constatara ca aceste comjsiuni de ancheta seamaná
cu arbitrajul prin felul constituirei lor i prin procedura de ve-
rificare a faptelor, dar in acelas timp se aseamana cu media-
tiunea prin faptu/ ca. concluziile nu sunt obligatorii pentru Sta-
tele intre care s'au dat.
Concluziile comisiunii dei au o valoare morala, chiar ju-
ridica, nu sunt,
Unii autori au vAzut in comisia de ancheta un mijloc ex-
www.dacoromanica.ro
 411

celent pentru aplanarea conflictelor. Politis atribuia concluzii-

lor comisiunilor de ancheta o lnalta valoare juridicä asemana-
toare autoritatii lucrului judecat i o valoare morale' i mai
mare ca fiind rezultatul definitiv al unei cercetari impartiale.
Alti autori. insä, au socotit cä instituía aceasta era vre-
melnica i menita sá dispara', stransa fiind intre arbitrajul tri-
umfätor i rnediatiunea regenerate.
Sistemul tratatelor Cu toate aceste aprecien i contradictorii.
Bryan. jet& ca. in 1913 s'a produs, in Statele Unite,
o fecunda' initiativa pentru asigurarea pacii In sensul comisiu-
nilor Internationale de ancheta i inspiratà de ele, dar avancl
un caracter contractual specific creatiunilor dreptului interna-
tional american.
Este vorba de asa zisul plan pacific" al rninistrului .de
afaceri streine al Statelor Unite, Bryan, dupa ce Senatul ame-
rican respinsese proectul pentru instituirea tratatelor de arbi-
traj obligatoriu propus de presedintele Taft. Proectul acesta.
pornea dela ideia unor obligatiuni bilateraleincheiate intre Sta-
tele Unite si alte State. El se pun ea, deci, numai din punctul
de vedere al Statelor Unite si bine mieles al tuturor acelor
State care vroiau imiteze pilda pacifica. Pe o asernenea
cale contractualä, partite puteau sa-si limiteze libertatea de ac-
tiune í sa se supunä, dinainte, unei proceduri de ancheta prirt
instituirea unor comisiuni internationale permanente de' ancheta.
intre Statele contractante.
Procedura era urmatoarea once diferend Resusceptibil de
judecata prin arbitraj, fie din exceptia clauzei de onoare, fie
pentru oà ar fi vorba. de un conflict de interese, lar nu izvorat
din chestiuni juridice, se va supune cercetarii unei comisiuni
permanente de ancheta instituitä Intre partile contractante. Al-
catuirea comisiunii prevedea : cate un delegat al pärtilor din-
tre nationali i Inca unul de fiecare dintre streini, iar al cinci-
lea ales prin comunul acord al ambelor guverne, in persoana
unui neutru, cetatean al. unui Stet tertiu. Relatiile sau tratati-
vele diplomatice fiind rupte, comisia aceasta se declara inves-
tita din oficiu sau la cererea unei pat-0 c cercetarea diferen
dului, astf el ca rolul comisiunii aparea ca o prelun gire a trata-
tivelor diplomatice directe inainte de recursul la arme.
Prin tratate, partile se obliga sä nu inceapa rasboiul de-
www.dacoromanica.ro
 412

cat dupa ce comisiunea isi va depune raportul in termen de

vnaximum un an. Concluziile comisiunii nu sunt obligatorii
pentru pàri. Peind la depunerea raportului, însä, peirfile sunt
datoare seí aVepte. Acestal un mijloc ca sa se ajunga la po-
tolirea spirítelor din Statele respective si la redobandirea cal-
Propunerea lui Bryan s'a infaptuit prin primul tratat
din Septembrie 1913 incheiat de Statele Unite cu republica
San-Salvador.
Pana intr'un an. adica pan. la August 1914, Senatul a-
merican a ratificat 18 asemenea tratate incheiate de Biryan cu
Statele din cele doua Atneridi dupa care au urmat altele cu
Anglia, Franta, SPania, China, Rusia, Grecia, Suedia. In urma
cestui succes, Bryan a putut declara, intr'o adunare populara,
-ea doua treimi cel putin din populatia globului era legata con-
tractual sí asigurata impotríva urruí rasboi neasteptat, cel putín
cu Statele Unite. Panà la declararea rasboiului mondial, 34
State aderasera in principiu la ideia lui Bryan, 30 incheiasera
tratate, din, care pcste 20 fusesera ratificate.
Aceste dispozitiuni au fost reluate prin pactul Spcietatii
Natiunilor, cum vom vedea.
Càile de aplanare ju- Daca in dreptul privat toate conflictele
riclici (arbitrajall.
dintre oameni pot fi puse pe terenul ju-
ridic si pot gasi o aplanare jurídica, in materie de D. I. P.
este cu totul altä situatie. Cine poate fi judecator in conflictele
ínternationale, cu aceiasi putere fata de parti ca judecatorii din
dreptul privat? Si chiar de am gclsi judeceiforul, el dare un cod
la indemeinei, nici legi internafionale pe temeiul ceirora set- apre-
cieze. De unde rezulta ca. un asemenea juded.tor, international,
poate mai u§orgresi, far responsabilitatea lui este mult mai mare.
Alta deosebire, in ce priveste obiectul procesului.In con-
flictele dintre State, sunt chestiuni de onoare sau demnitate
nationalk care se lichídeaza foarte greu- ceeace ingreue situatia
judecatorului. Cu toate acestea, arbitrajul are un caracter ju-
ridic, i in sentinta care se da, la arbitraj, se spune dreptul,
dar fdrii formula executorie. Indeplinirea sentinfti reimcIne, deci,
la buna credintei a peirfilor.
Titlul IV din conventia dela Haga din 1899 reinoita la
1907 este intitulat Despre arbitrajul international".
Art. 15 din prima convente dela 1899, devenit art. 37 in
www.dacoromanica.ro
 413

conventia dela 1907, accentuiaza caracterul juridic al mijlocu-

lui de aplanare pacified prin arbitraj cand spune arbitrajul
international are de scop aplanarea litigiilor dintre State prin
judecatori alesi de ele si pe baza respectarii dreptului". Art.-
38 arata ca In chestiile de ordine, juridica, rezultand din inter-
pretarea unor tratate, arbitrajul este mijlocul sigur de a aplana
diferendul ce nu s'a aranjat pe cale diptomatica. Avem, deci,
arbitraj atunci eand cloud State neputand sa rezolve pe cale-
de negociatiuni clirecte un litigiu nascut intre ele, insarcineaza
judecatori, dupa alegerea lor, sa-1 lichideze pe baza respectu-
lui dreptului, printrio sentina pe care, cele doua parti, se o-
bliga de rnai 'nainte s'o execute cu bunä. credinta.
Aci apare un element nou : judecatorul ales. Nici nu
poate fi altfel. Judecata ramane numai la alegerea partilor. In
ceiace priveste judecata diferendului, arbitrajul se deosebete-
de mediatiune. Cad pe cand, prin al douilea mijloc diplomatic
de aplanare, mediatorul apeleaza la abilitati diplomatice i tine-
seama de oportunitatea, obiceiurile i traditia Statelor, o suinä
de elemente cu caracter politic nu juridic, la arbitraj este cu
iotul altfel.
Judecatorul are deplina libertate de apreciere, farà sá se-
preocupe de chestiunile laturalnice sau de dc.talii propriu .zis.
II intereseaza numai litigiul ce are de judecat in mod obiectiv.
Cu toate acestea, dei, in aceasta privinta, vedem o asemanare
Cu dreptul privat, totusi apare si o deosebire. In dreptul pri-
vat, judecatorul are deplidatate de jurisdictie, adica apreciaiä
si in drept i in fapt problema de judecat i poate face tot ce-i
stà in putinta pentru a stabili adevärul. Arbitrul nu are aceast&
plenitudine de jurisdictie. Obiectul procesului îi este stabilit
limitat de parti, care uzeaza mai intaiu de toate mijloacele pen-
tru a ajunge la un compromis í, apoi, cad de acord asupra
limitei procesului. Deci, in acest inteles, deplinatatea de juris-
dictie nu o mai gasim la arbitru. Aceasta situatie o deducem
foarte usor si din faptul ca puterile arbitrului nu deriva din-
tr'o suveranitate superioara partilor, ca in dreptul privat, el
din voia pärfilor. Chestiunile de onoare i demnitate nationara
nu intra in cadrul de apreciare al arbitrajului.
Dar arbitrajul in el insusi, este o institutie numai de D.
I. P.? J.Vu. Vedem ea exista si in dreptul privat, iar o ten-
din-0 moderna cauta a-1 intinde tot mai mult, dei avem or-
www.dacoromanica.ro
 414

gane de justitie organizatä, in materiile speciale si pentru

rapiditate.
Arbitiajul este unul din elementele prin care s'a desvol-
tat societatea modernä. Apare ca primul, pas fäcut deIa anarhie
spre viata organizata. Inteadevar, societatea evoluata Incepe sa
aiba un arbitru cu competintä generalä, un judecator numit si,
apoi, un tribunal constituit de sine statator. Astfel, arbitrul a
devenit judecator cu caracter general si obligator, extinzanduii
competinta si puterea. Acum, pentru deslegarea conflictelor,
nimeni nu se mai duce la judecätor daca vrea, ci trebue in
mod neaparat sei se &Ica". Irt acest cadru, al originelor arbitra)ul
privat, gasim si originile departate al arbitrajului international.
Pentru cazurile de conflicte internationale exista Inca din
vechime institutia arbitrajuhii.
Regasim ades arbitrajul In perioada medievalä si tot mai
apreciat in vremurile moderne, °data cu transformarea monar-
hiel din absolutist& in constitutionala si cu noile forme sociale
si de viaja politica parlamentara.
In primate trei veacuri ale epocei moderne cazurile de
arbitraj sunt mai rari, dar catre finele veacului al XVIII-lea
arbitrajul reapare. Astfel, avem la 1794 conventia de arbitraj
intre Statele Unite si Anglia in conflictul de frontiera din A-
merica de Nord. Si in alte cazuri Statele Unite recurg.la ar-
bitraj. B. Franklin se declara partizan convins al, acestui mijloc
de judecata. Numärul tratatelor de arbitraj din America a sporit
mereu, iar conventiile de arbitral s'au extins la alte popoare.
Pacifistul belgian Lafontaine Intl:tin studiu tiparit fácea o
statistica cronologica a arbitrajului prin care constata 177 de
cazuri de la 1974 pana la 1900. Statistica aceasta poate sa va-
rieze, insa, pentru ca nu exista putinta de a se sti cate com-
promisuri de arbitraj s'au incheiat intre toate Statele din lume.
Miliardarul american, Carnegie, cunoscutul pacifist, care a sa-
varsit atatea opere si acte pentru cauza pacii, in-trio conferintä
tinuta studentilor scotieni dela Universitatea SE. Andrei (Edin-
burg) ajungea la un total de 572 de sentinte de arbitraj date in
ultimii 111 ani. Din aceste date, rezultd cd pe mdsurd ce inahl-
Um spre timpurile moderne cazurile de arbitraj se inmultesq,
iar dela 1820 incoace la fiecare interval de ate 20 ani nu-
märul lor se dubleaza.
www.dacoromanica.ro
 415

Dela arbitrajul facul- lnlocuirea räzboiului civil din dreptul pri-

tativ la cel obligator
(clauza compromi-
vat corespunde in D. I. P. su arbitrajul fa-
sorie) cultativ si apoi obligator. Urmand des-
voltarea arbitrajului vedem cà ea merge
mana in mama cu desvoltarea ideilor pacifiste.
Din 1794 in special, ideia arbitrajului a luat o mare des-
voltare in lumea anglo-saxona. In cazul sentintei de arbitraj
dintre Anglia i Statele Unite ne gaseam in fata unui conflict
deja isbucnit, p'Artile fiind libere sa recurga la rasboi, dar si la
arbitraj. Astfel, partile, fiind suverane, au convenit sa se su-
pund arbitrajului. E vorba, deci de un arbitraj facultativ.
Valoarea- lui, deocamdata, este foarte redusa. Interesul fie-
cgruia si oportunitatea politica' momontana fäcand partile sa se
gandeasca la rizicul i efectele rázboiului, a determinat arbitra-
jul care nu e atat rezultatul unei vointe pacif ice constiente,
cat mai ales al unei prevederi cuminti.
Dela acest recurs ocazional si facultativ, vedem cum pro-
gresul ideior duce la nasterea arbitrajului obligator. Daca prin
arbitraj se pot inlatura conflictele internationale deja nascute,
oare n'am putea inleitura si con flictele viitoare? Prima for-
mula de supunere la arbitraj in sensul acesta, o gasim in acea
clauzi compromisorie" care e inserata in diferite tratate a-
mericane si care a fost sugerata de americanul William Ja3r
la 1842.
Prin aceasta, partile convin ca &rice diferend decurgand
dintr'un tratat sau conventiune in care a fost inserata dinainte
clauza compromisorie sa se rezolve pe calea arbitrajului. Partea
interesanta este existenta unor texte formale de lege intre- parti
prevazute inteun tratat.
Ca $i contractul din dreptul privat, care formeazei legea
dintre peirli, cazul arbitráiului obligator is! are acum ratiunea lui.
Un arbitru poate aprecia interesele pärtilor, desi conflictul nu
se judeca in cadrul unor formule legale ca in dreptul privat,
unde judecata se bazeaza pe texto de legi sau pe contractele
dintre parti. In cadrul D. I. P. dei nu exista texte, Insà °data
o clauza stabilita prin tratat se impune respectarea ei.
Sugestia lui Jay pentru danza compromisorie si-a primit
prima aplicare intr'un tratat infra Franta i Statele Unite. A-
ceíai a gäsit un puternic suport moral in motiunea vo-
tata de Camera Italiana, in 1873,, pe urma propuneri lui Man-

www.dacoromanica.ro
 416

cini, care cerea guvernului Italian ca in toate tratatele ce se

vor incheia, cu alte State, sà se adaoge clauza compromisorie.
PiIda Italiei a fost, apoi, urmatä de Elvetieni i Belgieni.
Astäzi, in conventiile comerciale, clauza compromisorie este
curentä i generala. Pentru a nu se ajunge deodatä la räsboiu,
ea e presupus4 chiar atunci cand nu e expres preväzutä.
O desvoltare a acestei clauze o gäsim in conventia inter-
nationald postalá din 1874 unde, in art 16, se prevede pentru
toti semnatarii obligatia de a se supune la arbitraj, in toate di-
ferendele decurgänd din intrepretarea i aplicarea conventiei
internationale postalà. Astfel, arbitrajul facultativ tinde s'ä ia
un caracter obligatoriu prin formula clauzei compromisorie.
Este vadit cä aceasta clauza are un caracter general in raport
cu arbitrajul, care e specific si limitat : se poate admite pentru
un caz si respinge pentru un altul asemfinOtor.
Arbitrajul obligator, in fond, este tot facultativ deoarece se
poate admite sau respinge, dar odatä ce s'a convenit asupra
lui de rnai inainte capätá un caracter general si obligator. In
primul caz, e vcrba de conflicte neiscute, iar in al doilea de con-
flicte cart se aor naste.
Dar nici asa nu s'a limitat extinderea arbitrajului. ET a
cäutat sa se intindO sub forma tratatelor permanente inlre State
pentru cazurile de conflicte internationale. Primul tratat cu un
astfel de caracter este acel dela Bogota, din 1880, incheiat kite
Columbia si Chile. Prin acest tratat ambele State conveniau
supue arbiteajului obligator toate conflictele care, eventual, s'ar
naste intre ele. Tot Americanii i anume : Statele Unite, In con-
tinuarea acestei pilde, au incheiat o asemenea conventie cu
Elvetia. Ulterior Statele Unite au discutat de aproape ches-
tiunea arbitrajului obligator care sä fie realizat intre Statele din
America si s'ar fi ajuns, poate, la o conventie generala pentru
inläturarea rasboiplui, pe aceasta cale, dad. !umea americanä
de Sud s'ar fi increzut mai mult in aceste arbitragii obligatoare
In lipsa aceasta de intelegere, in neincrederea celor din Sud,
gäsim explicatia faptului ea nu s'a putut incheia o conventie
permanentä de arbitraj obligator. In principiu, totusi, arbitrajul
obligator a fost convenit la conferinta panamericaná dela Was-
hington (din 1889) ca t1/1 principiu fundamental in dreptul in-
ternational ameriean.
Singura Constitutia braziliana stabileste obligatia de re-

www.dacoromanica.ro
 417

curs obligator la arbitraj, in toate diferendele internationale,

inainte de a se recurge la rasboi.
In Europa gäsim multe incercari asenfänätoare, dar numai
unele State, ca Portugalia i Olanda, au isbutit- sa incheie con-
ventiuni de arbitraj pentru toate diferenclele ce s'ar ivi.
puterile europene au incheiat tratate de arbitraj cu ten-
dinta, in* de a exclude din acest cadru conflictele cari pot
atinge onoarea i demnitatea nationalä" precum si viata
Statului".
De unde provin bate dificultätile ? Räspunsul nu-i prea
greu.
In principiu, totusi, arbitrajul obligator e cu putintä ca
si'n dreptul privat unde rolul judecatorului e usurat de lege,
care Ii pune la dispozitie reguli generale de drept dupa care
el apreciaza cine si cum are dreptate. Examinat, in abstracto
once conflict international pare susceptibil de judecatä arbitrala.
Dar in D. I. P. nu sunt legi scrise ca in dreptul privat i aici
stá marea dificultate de admitere a arbitrajului objigator in
toate diferendele ce se pot ivi intre State.
Daca In conflicte de interpretare si aplicarea tratatelor,
natura juridica a conflictului pare vadita, in schimb in con-
flicte rezultand numai din fapte,intrucat lipseste o normä
genera% de drept, arbitrajul este lasat la disc,retia impresiilor
proprii arbitrilor i jocurilor de politica', astfel cä ei devin ju-
decatorii unei politici oarecare i ai moralei.
Pe termiul infaptuirilor rezultate din tratate intre pärti, re-
prezentantii diferitelor puteri au incercat, la Haga, sa stabileasca
norme generale, de arbitraj. Chestiunea aceasta s'a discutat mult
discutiile au dat ecoul dificultatilor de a se admite arbitrajul
obligatoriu in afarà de unele norme stabilite.
De aceia, conferintele dela Haga au redactat aceasta ches-
tiune In termeni foarte generici läsand camp liber fiecärui Stat.
Art. 16 din 1899, devenit, art. 38 la 1907, determina ches-
tiunile de ordin juridic, in primul loc cele de interpretare sau
de aplicare a conventiilor internationale, in care arbitrajul este
recunoscut de puterile contractante ca mijlocul cel mai eficace
In acelasi timp, bel mai echitabil de a regula litigiile cari
n'au fost rezolvate pe caile diplomatice. Dar puterile contrac-
tante isi rezerva recursul la arbitral atat cat imprejurarile o
permit". Art. 19 din 1899 devenit 40 la 1907, stabileste ca re-
27
www.dacoromanica.ro
 418

*zerva puterilor dreptul de a incheia acorduri noua, in vedere

de a intinde arbitrajul obligator la toate cazurile pe care, ele,
le vor judeca posibile.
Ideia obligativitatii a cázut datoria rezistentei Germaniei.
Cadrul acestei conventii dela Haga, cautand sà dea im-
pulzie la incheierea arbitrajului intre State, a ramas numai ca
un deziderat de atins i fiecare Stat pastrat deplina fiber-
tate de a incheia sau nu tratate de arbitraj.
Sub influenta conventiei din 1899, s'a incheiat, la anul
1903, intre Franta si Anglia, un tratat de arbitraj obligator pen-
tru cazurile de conflict ce s'ar ivi, dar cu exceptarea conflic.
telor care ar atinge interesele vitale" sau onoarea nationala.".
Acest tratat a servit ca model pentru o serie de arbitraje
care au fost, in urma, incheiate de puterile mari i mici din
Europa. Gasim, totusi, cA in genere aceste tratate de arbitraj
obligator intre State mici si care nu sunt vecine, deci se g4-
sesc aproape in imposibilitate de a-si face rasboi, au pästrat
rezerva de mai sus. Tratatul Franta-Danernarca (1911), a cu-
prins Inca o exceptie pe langa cele doua interesele unor
terte puteriu.
Daca un tratat de arbitraj este facut sub rezerva chestiu-
nilor do onoare si a intereselor vitale, atunci once Stat se
poate sustrage, cu rea credinta, dela el, invocand unul din a-
ceste cloud motive.. Unii autori americani aduc o critica foarte
vie onoarei nationale" care este o formula vaga i turbura-
toare a pacei internationale.,
Cu toate acestea, tratatul anglo-francez din 1903 ne face
sa ajungem la o concluzie foarte precisa stabilind arbitrajul
pentru toate conflictele juridice, adicä acelea intemeiate pe un
drept legal, pe un text formal, tratat sau conventie, kid-Ise' de-
pindel de politiccr i elementele ei schimbeitoare. Sau, pentru a ex-
prima mai precis ideia, vom spune, impreuna cu englezul Bar-
clay. ca puterile care, dupa modelul tratatului anglo-francez
din 1903, au incheiat tratate de arbitraj obligatorcu excep-
tiile mentionaten'au facut decal sa treaca, in competinta ar-
bitrajului, absolut toate conflictele, care daca s'ar naste intre simpli
paaticulari, si nu intre State, ar intra, prin natura lor, in com-
petinta Curtilor nationale de justitie intrucat ele s'ar intemeia
pe drepturi legale i texte formale.
Momentul culminant in evolutia institutiei arbitrajului mo-

www.dacoromanica.ro
 419

dern II constitue infiintarea Curtei permanente de arbitraj dela

Haga in anul 1899, cu modificarile aduse la 1907. Aceasta era
o opera monumentalä i insemna prima incercare de a &data
ca pacea sa substitue rasboiului prin creiarea unei institutii de
judecatä intre Statele membre.
Interesante de retinut din aceasta creatie sunt tendinta
sfortarile creatorilor cari isi dadeau seamä de multiplicitatea
conflictelor internationale si de rezistenta ce se opune la re-
glementarea lor pe cale pasnica. Opera lor era mai mult o ex-
perienta pe care voiau s'o impunà atentiei opiniei publice mon-
diale. De altfel, caracterul acesta experimental si aerul de ti-
miditate si impreciziune al creatiunii rezulta din insusi art. 20
al conventiunilor dela 1899 devenit art. 41 in conventia din
1907 care spune :
In scopul de a inlesni recursul imediat la arbitraj pen-
tru diferendele internationale care n'au putut fi regulate pe
cale diplomatica, puterile contractante ,se obliga sà mentina
astfel cum a fost stabilità de catre prima conferinta de pace,
Curtea'permanenta de arbitraj, accesibila in once timp i func-
tionand, afara de stipulatiuni contrarii ale partilor, conform re-
gulelor de procedura inserate in prezenta conventie".
Aceiasi rezerva, ca un fel de retractare timidà, i cu poarta
largä a exceptiilor, dupd voinfa pärtilor, se vadeste in art. 20
final (exceptii dela procedura stabilita) si 21 (exceptii dela ju-
risdictia Curtei insäsi in caz ca partile institue un tribunal ar-
bitral special). etc. numai pentrucä autorii voiau sä se asigure
ca insäsi ideia arbitrajului, simbolizatä prin creatia indräsneat4
a Curtei dela Haga, nu va fi intämpinata cu dusmanie. Din
cauza aceluias spirit de sovaire, Curtea de arbitraj va fi com-
petenta in toate cazurile, afara decal partile socotesc mai bine
sä institue un arbitraj special. Aceiasi stäruinta prudenta pen-
tru a nu tulbura dispozitia de arbitraj a Statelor.
Art. 22 institue biroul international colectionator al sen-
tintelor arbitrale date in afara de Curtea dela Haga. Este ace-
las biurou care indeplineste i functiunea de -grefa a Curtei
are dreptul de a primi ()rice copie dupa hotarari de arbitraj,
date de jurisdictiunile speciale. Indeplineste oficiul de statistica
a sentintelor arbitrale produse in societatea internationala
tand a aduna material de arbitraj si a avea grupatä toata iu-
risdictia internationala.

www.dacoromanica.ro
 420

Care este organizatia Curtei dela Haga ? Sediul a fost in-

stalat la Haga, in palatul ridicat prin donatia miliardarului a-
merican Carnegie. Biuroul permanent indepline$te rolul de grefä
acela de a intretine legaturile de corespondenta cu guver-
nele diferitelor State interesate. Curtea nu e permanenta in,
realitate. ea are permanent numai un tablou de judecatori.
Pentru alegerea judecatorilor arbitri, fiecare Putere semnatara
a conventiei va desemna un maximum de patru reprezentanti
competenti in dreptul international $i bucurandu-se de o inalta
reputatie moralä, earl sunt trecuti pe un tablou de judecatori
eventuali, pe timp de 6 ani, in vederea unei continuitati de
lucru $i a pastrarei unor directive spre a nu se ,pune, mereu,.
elemente variabile intre judecatori.
Se pot desemna judecatori dintre nationali sau straini
se poate ca aceia$i persoana sa fie desemnata de mai multe State,
()data lista intocmita, rämane sa se iveascä un conflict
pentru a se constitui instanta propriu zisa. Anume, in ca t de
conflict arbitral, se incheie mai tntaiu compromisul de arbitraj,
dupa care pärtile i$i aleg judecatori. Fiecare Stat alege Cate--
dpi judecatori, iar ace0 patru judecatori alesi la randul lor,
aleg pe un al cincilea. Daca se produce paritatea la alegerea
acestuia din urmä, atunci alegerea este incredintata unei terte
puteri streinä conflictului care deserpneaza pe al cincilea arbitru.
La 1907 s'au adäugat douà modificari
1) Numai unul din cei doi arbitri desemnati de parti poate
fi prouriul national $i 2> clack in timp de cloud luni, nu se a-
¡tinge la intelegere, alegerea celui de al cincilea arbitru se trage
la sorti dintr'o lista de Wei doui membri de fiecare putere
streinà conflictului i desemnati de acestea.
Acela$ caracter experirnenial $i de timiditate rezultä
art. 20 prin care s'a convenit cA grefa Curtei va fi pusa la
dispozitia oricarui arbitraj special instituit de parti chiar in a-
fara de cadrul Curtei, numai ca Statele sa recurga la arbitraj.
Consiliul administrativ permanent este alcatuit din repre-
zentanti ai puterilor semnatare a conventief dela Haga $i pre-
zidat de ministrul de externe 41 Olandei. Rolul lui e de pura
administratie, de informatiune i legaturi Cll guvernele, cum $i
de a face un raport anual despre activitatea i mersul Curtei.
In materie proceduralä, art. 30 cuprinde aceia$i rezerva
cA dispozitiile conventiei pot fi inläturate daca pärtile vor fi

www.dacoromanica.ro
 421

convenit altfel asupra procedurii. Arbitrii n'au o competintä

proprie si generala, ci numai at& cat li-se recunoaste prin com-
ppomisul de arbitraj. Deci, o competinta limitatei. In acest cadru
al compromisului, dela care n'a putut sa se abata conventia
dela 1899 sit 1907, competinta Curtii isvoraste din conventia
partilor, care stabilesc anume ce are sa judece Curtea, cu doua
exceptii
(Art. 53). Curtea este competenta chiar la cererea uneia
din parti, Mr(' compromis, cand e vorba :
De un diferend cuprins inteun, tratat general de ar-
bitraj obligator, care prevede pentru toate cazurile competinra
Curtei. Totusi recursul nu are loe daca partea declarà ca nu
primeste. Competinta naste din obligaría generala.
A doua exceptie, cand e vorba de un .diferend nascut
dintr'o datorie contractuala i reclamata de un Stat altuia, In
numele nationalilor respectivi.
Rezultatele operei dela Haga? O creatiune asa de impu-
natoare cu o serie Intreaga de regule, a lasat, fotusi, o portita
deschisa prin care puterile litigante sá se sustragá. Deci, rezul-.
tatul nu putea fi stralucit. $i pentru acest caracter de timiditate,
nici nu putem fi prea pretentiosi, pentruca Ins4i fondatorii n'au
promís lucru mare. Timp de trei ani dela 1866 pana la 1902,
Curtea aceasta a functionat fara sa desrasure nici o activitate.
Figura, ddar, lista jndecatorilor i biurour Indeplinea comunica-
rile, ceeace 1-a facut pe Barclay sa spuna cà aceasta Curte «a
ramas, trei ani, ca un monument de marmora grandios, dar
inutil».
In rastimp, desigur, s'au Intamplat conflicte fara ca sa fie
sezizatä Curtea dela Haga. Abia la 1902, cand s'a ivit un conflict
intre Statele Unite i Mexico, pentru o chestiune privitoare la
fondatiune pioasa din California, aceste doua State au gäsit
cuviinta sa se prezinte Inaintea Curtei permanente de ar-
bitraj dela Haga, pentru deslegarea lui. Dupä. 1902 se observa
un curent In favoarea Curtei, dei neincrederea subsista.
Raportul Consiliului administrativ al Curtei dela 1902-915
-stabileste ca s'au produs, in total, 16 cazuri de recurs la arbi-
trajul Curtei dela Haga, dintre care numai 12 au fost rezolvate
acolo. In altele, reclamantul, Rusia de pilda, n'a stäruit pentru
clobanzile neplätite de Turcia.
www.dacoromanica.ro
 422

In acest interval arbitrajul facu progrese? Cazuri de ar-

bitral se iveau multe, dar nu se prezentau inaintea Curtei.
Astfel, dela 1899 pang la 1907, au fost in realitate de
$eapte ori mai multe cazuri de arbitraj decal cele prezentate
Curtei, dar toate se duceau la jurisdictiuni speciale, Dela 1907
se observä o tendinta de a se recurge mai degraba la Curtea
dela Haga, Prudenta judecatorilor inspira mai multi incredere.
Totusi, rezultatele slabe.
Explicatia ar fi, spune autorul olandez, prof. Louter, .o
contrazicere flagranta intre teorie i practica».
In teorie, arbitrajul conferintei dela Haga trebue sá asi-
gure pacea «pe temeiul respectarii dreptului». Lumea pacifista
internationala socotea çà arbitrajul instituit prin conferinta dela
Haga trebuia sä fie un panaceu universal contra razboiului $i
n'a fost. De aci, o contrazicere intre ideia politicti a pacifismului
international $i ideia juridicti a desvoltarii dreptului interna-
tional, precum spune art. 15. Pacea i dreptul nu se impacei tot-
deauna. Ca si ¡are oameni, identitate de situatiuni intre po-
poare, viata fiind o transactie continua. Dreptul este prin na-
tura lui rigid, colturos, si exclude ideia de cedare.
In cadrul politicei internationale, unde nu exista sancti-
uni, e foarte greu Sà conciliezi pacea, care inseamna spirit de
intelegere, cu dreptul care inseamnä intransigenta. In spiritu/
celor cari au alcatuit conventia, domina ideia de drept, pe cAnd
In cadrul international are mai mare insemnatate transactia
politica.
Rasboiul cel mare $i pacea dela 1919 au facut sà se in-
titue prin pactul S. N. Curtea permanenti de justitie inter-
nationalk cu sediul tot la Haga. Art. 13 din pact are un pasaj
care lasa portita deschisa de recurs la Curtea instituita in 1899;
«Curtea de arbitraj e cea numita de part sau prevazuta de
conventiile lor anterioare», deci opera dela Haga din 1899 a
ramas in picioare cu acela$ cadru d atributii.
Procedurile pacifice Desigur, rasboiul din 1914 privit din
adoptate la pacea punctul de vedere al procedurilor pacifice,
general&
inseamna falimentul lor complect, de oarece
fata de trei sferturi din glob, toate mijloacele diplomatice i de
interventii a tertiilor, inclusiv arbitrajul, n'au avut nici un efect,
Pacifi$tii din intreaga lume nu si-au inchipuit vre-odata ca.
www.dacoromanica.ro
 423

ràzboiul ar putea sà distruga in asa masura civilizatia erne-

nirei. De acea, in 1919, era un curent general pentru aflarea
mijloacelor de a impiedica, pe viitor, isbucnirea razboiului
a se garanta pacea generala.
Desprea Societatea Natiunilor am vorbit pe larg. Am vazut
ca ea este o creatiune politicei, nu un supra-Stat, pentruca In-
sasi art. 5 din Pactul S. N. o spune categoric. Acea dispozitie
fundamentala este foarte importanta. Din experienta pe care a
facut-o omenirea, in aplicarea procedeurilor juridice pacifice,
penfru aplanarea conflictelor internationale. fondatorii Societatii
Natiunilor au ajuns la concluzia cá trebuiau â institue pro-
ceduri politice pentru aplanarea acestor conflicte. Am väzut
ca diferendele cu caracter juridic sunt primitoare de arbitraj,
dar cele politice nu : ele intral in domeniul faptelor si al fortelor.
Pentru solutionarea conflictelor politice, nu exisid nu poate e-
xista nici un text si hid o norm& de drept.
Calea de aplanare De aceea, S. N. a intrat direct In do-
politici la S. N. meniul vast si aproape insondabil al con-
flictelor politice, Intrucat cele juridice duc mai cu greu la
rasboi, sunt mai user aplanabile pe cale de transactie si prin
despägubire precis stabilita. Evident, Statele calculand riscurile
unui rashoiu, nu ajung sa-1 declare din pricina unor conflicte
juridice. In conflictele politice Insa, unde e vorba de onoarea
nationala' i de interesele vitale, daunele nu se pot calcula
deci, mai user se naste. rasbolul.
Intemeietorii institutiei dela Geneva, dandu-si seama de
acest lucru nu cauta, totusi, sä. Inlature definitiv razboaele, ci
urmaresc numai scopul suprem de a le rari prin mijloace po
Mice. Aceasta solutie a fost determinata si de argumentul de-
cisiv din momentul isbucnirei rasbeiului mondial. La mijloc a
fost un pretext politic : asasinatul dela Sarajevo, greu de apre-
ciat In responsabifitatile sale, dar chestiunea fúndamentalà, care
primejduia Austro-Ungaria, era faptul compunerii sale dinteo
multime de nationalitati. Originea conflictului fiind politicà, bate
Incercarile de mediatie au dat gres si rasboiul a isbucnit. So-
cietatea Natiunilor, cauta, deci, dela Inceput sä se puna pe te
renul aplanarei politice a conflictelor de asemenea natura, lasand
pe al doilea plan aplanarea jurídica.
Acest lucru reiese ciar si din cele 26 articole ale pactului
www.dacoromanica.ro
 424

S. N. care stabilesc mijloacele de aplanare a diferendelor. Dintre

acestea, un singur articol se refera la arbitraj i anume art, 13
care spune textual : «Membrii Societatii convin ca. daca s'ar ivi
-hare ei nu diferend susceptibil, dung parerea lor, de o des-
legare arbitrala sau juridic& si daca acestui diferend nu i se
poate pune capät In mod satisfacator pe cale diplomatic& ches-
tiunea va fi supusa in intregime unui regulament arbitral sau
ju dicier.
«Printre diferendele care sunt in genere susceptibile de o
o deslegare arbitrala sau judiciara se declara: toate diferendele
privitoare la interpretarea unui tratat, la once chestiung de
drept international, la once fapt care daca s'ar realiza ar con-
stitui ruptura unui angajament international, precum i dife-
rendele privitoare la intinderea sau la natura reparatiunii da-
torith pentru o asemenea ruptura.
«Cauza va fi supusd Curtei permanente de Justitie
nationala ..sau oricarei alte jurisdictiuni sau Curti desemnatä de
parti sau prevazuta In conventiunile anterioare.
«Membrii Societatii se leaga sa execute cu buna credinta
sentintele date si sä nu recurga la rasboi impotriva oricarui
membru al Societatii, care se va conforma lor. In lipsa de e-
xecutare a sentintei, Consiliul propune masurile care trebue sa-i
asigure efectul».
O alta caracteristicä a pactului S. N, este, cum am mai
spus, realismul politic care se degajeazä.' din el.
Autorii lui au fost foarte realisti i n'au avut pretentia
suprime cu desavArsire rasboiul. Repetam ce am mai spus. Ei
au facut tot ceea ce omeneste era posibil pentru inlaturarea
lui. Chiar din pact rezulta cA sunt anumite imprejuräri cand,
pe drept, se pot declara räsboae de un Stat, chiar fiind inem-
bru In S. N. Pactul pune in calea rasboiului numai 4nurnite
anume, recursul la organele sale.
Dealtminteri, prima parte care vorbeste despre sfera de
activitate a S. N', dei impresia cei ea ki resfird aceastei activitate
In prea multe pet rii, desi nu urmareste In fond decat asigu-
rarea pacii lumei. Mijloacele prin care lucreazä, fie Adunarea
fie Consiliul S. N., pentru conservarea pacii in lume, ni le pre-
cizeaza mai multe articole din pact,
O buna parte din procedura politica de aplanare pe te-
meiul art. 11 si 19 au fost desvoltate anterior (v, p. 76 si urm.
www.dacoromanica.ro
 425

O pag, 105 O urm.) and am vcrbit de recursul la Consiliu sau

la adunare (pentru revizuírea tratatelor).
Dar procedura politicei de aplanw.e e mai cuprinzatoare
Hind a ea rezulta ai din textul art, 12. parte din 13, din 15. -
16 (sanctiunl) si 17 [cazul Statelor ce nu sunt membri, dar
turburä pacea internationala). Toate aceste artícole se articu-
leaza 0 se complecteaza, alcatuind un tot unitar O solidar, o
tesatura deasä pentru impiedicarea rasboiului.
Partea esentialei $i novatorie din pact este interzicerea de
a declara rizbolul pentru once diferend (juridic sau politic),
inainte de a'l fi supus judecitii organelor S. N. Consiliul
sau Adunarea, lar in anumite cazuri limítate, Curtea perma-
nenta de Justitie internationala.
Inteadevar, art. 12 este categoric : Toti membrii Socie-
tätii sd invoesc ca dacet se ivefte intre ei vre-o neintelegere in
stare SO aducei o rupturd, o vor supune fie procedurii arbitrajului,
fie cercetiirii Consiliului. Ei se invoesc di in nici un caz nu
trebue si recurgi la risboiu inainte de trei luni dupi
sentinta arbitrilor sau raportul Consiliulte. Prin urmare,
se stabileste in mod precis, cele douà mijloace de procedura
pentru aplanarea politica a conflictelor internationale : arbi-
trajul O 9ercetarea Consiliului. Tot aci se cuprinde O partea fun-
damentala a dispozitiilor din pact in, ceeace priveste ingreuía-
rea razboiului prin forme anterioare de indeplinit O termene
de respectat, procedura sa-i spunem de temporizare.
Art. 12, alin, II precizeaza a in toate cazurile preva-
zute de acest articol. sen tinta arbitrilor trebue sa fie datei intr'un
termen potrivit, lar raportul Consiliului trebue si fie intoc-
mil in §ase luni dela ziva and va fi fost sesizat despre
neintelegere".
li,ecursul la Consilin De oare ce am accentuat deosebirea
san la Adunare. fundamentala dintre mijloacele iuridice -0
cele politice pentru aplanarea politica, ne opritn special asupra
celor din urrna: recursul la Consiliu sau la Adunarea S. N..
ramanând ca procedura. 'juridic& arbitrajul, prevazut pi-in art.
13 O la care face aluzie art. 12, in alin I O II, sa-1 examinam
mi tazziu, °datà cu organul creiat la pacea generala. Curtea
permanenta de justitie internationala,
Art. 12 se complecteaza cu art, 15, in care se dau ama-
www.dacoromanica.ro
 426

nunte in privinta ev entualitätilor de aplanarea conflictelor in-

ternationale. lata ce spune acest din urmä articol daca intre
membrii Societatii se iveste vre-o neintelegere, de natura sa
provoace o ruptura, i daci aceastd neinjelegere nu este supusei
arbitrajului prevdzut la art. 13. membrii Sociefitii se invoesc
si o aduci inaintea. Consiliului". Prin urmare, se precizea-
za care chestiuni au set' He supuse arbitrajului, i apof, toute ce-
lelalte Consiliului. Toate acele neintelegeri care n'au fost su-
puse arbitrajului, fie ele de ordin politic sau juridic. Pae-
tul S. N, introduce o inovatie revolutionara din pnnct de ve-
dere intern ,tional in raport cu tot ce am väzut pana acum :
supune procedurii pacifice de aplanare toate diferendele de
once caracter, fie juridice sau politice, chiar $i pe acelea care
ating onoarea nalionale, interesele vitale" si care, odinioarei,
eran sustrase, cu desaveirsire, oriceirei aprecien i streine in afarei de
Statul direct interesal. Sub forma aceasta generala, cuprinzatoare,
art. 15 la caracterul une conventiuni generale de arbitraj
obligatoriu, supunind cercetirii Con siliului absolut -toate
diferendele internationale. Iar pentru aceasta, nu mai e ne-
voe de compromis special, de acordul prealabil a partilof, ci
ajunge numai cererea uneia din párfi. pentru ca afacer.ea sei fie
examinalei de Consilu. Inteadevar, finalul alin. I din art. 15 ne
spune in ce condftiuni o parte poate fi dusei la judecata Con-
siliului: ,,pcntru aceasta, este de ajuns ca unul din ei (mem-
brii Societatii) sA instiinteze despre neintelegere pe Secretarul
general, care, la toate dispozitiunile in vederea unei anchete si
a unui examen complect".
Pactul desvolta. apoi, prin aliniatele urmatoare ale acelu-
ias art, 15, procedura de lucru a Consiliului, obligatiile pat-Nor
efectele paciiioe maxime ale recursului la S. N. Jata ce spune
alin. II al art. 15. In termenul cel mai scurt, partile trebue
sä-i comunice (Consiliului) expunerea cauzei for. cu toate fap-
tele corespunzatoare i piesele justificative. Consiliul poate dis-
pune publicarea imediata".
Cu alte cuvinte, Consiliul publicánd docurnentele dif eren-
dului nu face, la rándul lui, deck sir" recurger la sancjiunea o-
oiniei publice mondiale, deci la consultarea prealabilei o opiniei
publice, inainte de concluzie ! Prin acest procedeu, lumea ja cu-
nostinta de elementele conflictului asupra caruia isi da pare-

www.dacoromanica.ro
 4?-7

rea, creind, astfel, o atmosfera internationala In favoarea uneia

sau alteia dintre parti.
Procedura e foarte importanta daca ne amintim de cazul
Germaniei care, in timpul rasboiului mondial, a incalcat teri-
ritoriul Belgiei neutre i a avut de suferit mult prin desapro-
barea acestui fapt de catre opinia publica mondiala.
Alt exernplu ar fi conferinta rusoromanä dela Viena, care,
la Inceput, 13'6$-ea a se intoarce in contra Romaniei, ulterior a
fost cu totul in favoarea noastrai, datorita 1 manifestarii opiniei
publice mondiale.
Dupa examinarea chestiunii, Consiliur poate sA ajunga la
regularea diferendului talin. III art. 15): Consiliul se sileste
sá asigure regularea diferendului. Daca reuseste,publicil in mar
sura ce crede necesarä, o expunere povestind faptele. explicatiu-
nile ce ele comporta' i termenit aranjamentului".
Dar daca nu reu'seste Consiliul, Cu toate silintele sale?
Faptul este perfect posibil si a fost prevazut de pact in alin.
IV. El s'a intamplat in realitate de ciiteva ori. Consiliul trebue,
fot4i, set dea o &Age.
Douà sunt ipotezele ce se pot prezenta Consiliul ajunge
la intocmirea unui raport cu anumite concluzii, aratand solu-
tiile (art. 15 alin. IV):- daca neintelegerea nu s'a putut regula,
Consiliul redacteaza si publica un raport, votat [al fíe cu
unanimitatea [b] fie cu majoritatea glasurilor, pentru a lace
si se cunoa$ca imprejurarile neintelegerii si solutiunile
ce recomandà drept cele mai echitabile si cele mai po-
Wylie cazului".
Aliniatele urmatoare, VI si VII din art. 15, stabilesc va-
loarea acceptarii raportului, dupa cum este primit cu unani-
mitate sau cu simpla majoritate. lata aceasta valoare Alin.
VI. Daca raportul Consiliului este primit cu unanlinitate vo-
tul reprezentantilor partilor nesocotindu-se in calculul acestei
unanimitati, membrii Societatii se obllga sa nu recurga la
razbuiu impotriva nici uneia din pärti care se conformea-
za incheierilor raportului." lar aliniatul urmator, VII, spune
In cazul cand Consiliul nu isbuteste a face sa i se pri-
measca raportul de catre toti membrii, altii de cat reprezen-
tantii vre-uneia din partile in neintelegere, membrii Societa-
tii isi rezervi dreptul sa lucreze cum vor crede necesar
pentru mentinerea dreptului si a dreptitii."
www.dacoromanica.ro
 428

Prin urmare, ceste clonal aliniate din art. 15 ne arata 'Ca

sanctiunea concluziilor la ancheta facuta de Consiliu e foarte
modestei, chiar platonica, de oarece in primul caz raportul Con-
siliului admis cu unanimitate, membrii societatii se obliga ,sei nu
recurgei la reizboiu impotriva vre-uneia din parti ce se confor-
rneaza incheierilor raportului". Deci, o sanctiune negativa si
nimic pozitiv in favoarea sau in sprijinul celor respectosi de
.concluziile raportului ! Cat despre ipoteza a doua, raportul ad-
itiis simpla majoritate, membrii reimein liberi sei procedeze
cum vor crgde ; cu alte cuvinte, conflictul dintre parti nu are
.absolut nici o deslegare razboiul poate izbucni si e perfect le-
gal In cadrul dispozitiunilor din pact. De altfel, chiar in cazul
alin. VI, redboiul nu e interzis i concluziile Consiliului, pri-
mite cu unanimitate, nu sunt obligatorii pentru pärtile in dife-
rend care-fi pot declara reizboiu dupes'. trecerea term. enului prey&
zut in pact (3 luni dupa raportul Consiliului).
In alin. V. gasim un mijloc de apel in mod indirect, la
opinia mondiala : orice membru al Societafii reprezentant in
poate publica, de asemeni o expunere a faptelor ne-
intelegerii si a propriilor sale incheeri", independent de rapor-
tul Consiliului catre opinia publia
In bate cazurile, Cousiliul poate duce diferendul inaintea
Adunarii spre judecare. In ce priveste utilitatea asestei dispo-
zitiuni nu se prea vede. E probabil mai mult un mijloc de a
aprofunda consultarea opiniei mondiale asupre conflictului prin
trecerea de timp, Alin. IX spune: Consiliul poate, in toate
cazurile prevazute prin articolul de {eta, sa *duca neintelegerea
dinaintea Adunärii", Adunarea va trebui sa fie tot asa sesiza-
ta de neintelegere dupa carerea uneia din parti ; cererea a-
ceasta va trebui sa fie prezentata in patrusprezece zile lace-
pand din. momentul cand neintelegerea este adusa inaintea
Consiliului."
Care este competinta Adunarii -in asemenea ipoteza ? Va,
loarea 1 caractetul recursului sunt relative. Alin X, art. 15,
nu face decat sa confirme art. 3 si 4 din Pact privitoare la pu-
tenle i competinta Consiliului i Adunarii puse pe picior de
perfecta egalitate :
,,In once afacere supusa Adunarii, dispozitiunile articolu-
lui de fata í ale art. 12 relative la actiunea si la puterile Con-
siliului, se aplica, de asemeni, la actiunea i puterile Aduna-
www.dacoromanica.ro
 429

rii. Se intelege ca un raport fäcut de Adunare, cu aProbaraa-

reprezentantilor mernbrilor Societätii reprezentanti in Consiliu
si a unei majoritäti a -celorlalti membrii ai Societatii, cu exclu-
derea reprezentantilor partilor la fiecare, caz, are acelas efect
ca un raport al Consiliului adoptat cu unanimitatea membrilor
sai, alfil decat reprezentantii pärtilor".
Ceeace inseamna identica situatie ca Si aliniatul prece-
dent, caci e vorba de aprobarea reprezentantilor in Adunare-
ai Statelor reprezentante In Consiliu, deci de unanimitatea mem-
brilor Consiliului, si de simpla matoritate a celorlalti membri,-
din Adunare.
Este, insä, un caz prevázut tot de art. 15 in alin. VIII
care exclude precis posibilitatea oricarei concluzii, independent
de unanirnitatea sau majoritatea Consiliului : Daca .una din
parti pretinde si Consiliul recunoaste ca neintelegerea-i priyi-
toare asupra unei chestiuni pe care dreptul international o lasa
In comPetinta exclusivä a acestei pärti, Consiliul va constata
lucrul intr'un raport, dar far& sa recomande vre-o deslegare"
E vorba de conflicte de o anumita natura, in care Consiliul nu
are competinta sa se amestece, precum am vazut anterior. Cazul
aliniatului VIII s'a produs In practica' cu ocazia plebiscitului
din insulele Aaland, despre care am vorbit.
La ce se reuma toate procedurile pe care le-am examinat
pana acum, pentru impiedicarea diferendelor internationale ?
Numai la Impiedicarea reisboiului si nu la suprimarea lui, cum
am spus.
Pentru diferendele ce nu sunt susceptibile de arbitraj sau
care n'au fost supuse arbitrajului, dei erau abritrabile, se pre-
vad numai proceduri dilatorii pentru celstigarea de limo, mijlociri
de bune oficii incerceiri de con cilierea peírtilor prin recomandatiuni
din raport, publicare de expozeuri si avize care sä puna In miscare
opinia public& dat filrei sei aib4 vreun efect material executoriu
asupra piirtii turbulente.
Mijloacele de cons- Vadirea valorii acestuis articol am avut-o
triingere directii si In conflictul italo-grec pentru asasinatul
pactul S. N.
generalului Tellinip cad atunci s'a produs
actiunea directa a Italiei contra Greciei. care, la randul ei, a
recurs la Conferinta arnbasadorilor si la Consiliul S. N. pe te-
meiul art. 15 din pact S. N. Consiliului, insa, i-a fost peste-

www.dacoromanica.ro
 430

putintä sa aplice sanctiuni contra Italiei i, atunci, fata cu. punc-

tul de vedere exprimat de reprezentantul acestei mari ptiteri,
a instituit o comisiune de jurisconsulti, cari sa interpreteze
pactul in vederea cazului special punandu-i cinci intrebari.
Concluziile Comisiei au sfarsit prin a da oarecare drep-
tate Italiei.
Comisia a discutat, intai, decal in cazul unui recurs pe
temeiul art. 15, Consiliul trebue sa examineze din oficiu sau
numai la cererea uneia din parti dacei s'a kicut bine calificarea
faptelor invocate ca Hind de natura a produce o rupturä." de
relatii diplomatice i, apoi, sa procedeze la cercetarea recursu-
lui propriu zis.
In al doilea rand, Italia a ridicat chestiunea de ,,litispen-
dental" adica exceptia procedurala' cunoscuta pentru cazul care,
este concomitent supus i la judecata unei alte instante decat
Consiliul S. N., la care juristii au. raspuus : and un diferend
este, contrar cuprinsului art. 15, alin I, adus inaintea Consiliu-
lui dupa cererea uneia din parti, dei acelas diferend face o-
biectul unei proceduri arbitrale sau judiciare oarecare, Consiliul
trebue sti refuze de a proceda la cercetarea cererii. Daca, prin
acordul partilor, aceiasi afacere intre partile mentionate va fi
fost, mai inainte, dusa In fata unei alte jurisdictii si procedura
se desvolta in mod regulat sau daca se urmareste deslegarea
afacerii pe once alta cale, este conform principiilor generale de
drept ca sä se ceara í sa se ordone amanarea judecatii".
Raportul juristilor a fost supus discutiei Consiliului si. s'att
produs in sanul lui diferente de veden i si de aprecien i intre mem-
bri dupa cum erau reprezentanti ai puterilormici sau mari.
Delegatii micilor puteri au facut observatii critice asupra
raportului. De exemplu. Branting, delegatul Suediei, declaran-
du-se in genere de acord .cu räspunsurile juristilor, a adaugat
totusi, regretul cä nu si au precizat cazurile cand masurile de
constrangere directil din partea unui Stat kid de altul, pot fi In-
gilduite sau nu. A afirmat in concluzie, ca Suedia nu considera
conformä' dispozitiilor din pact intrebuinfarea fortei armate de
cdtre un Stat contra altuia, caci aceasta insemneaza a-fi face
dreptate singur ?i contravine regulilor justifiei organizate. In ace-
las sens s'a pronuntat i reprezentantul Uruguaiului, d-1 Guani :
Voi adauga ea guvernut meu at. fi dorit sa se precizeze care
anume meisuri de constrangere pot sei nu fie socotite ca acte de

www.dacoromanica.ro
 431

rersboiu, Cred ea in afara de represaliile de ordin juridic, eco-

nomic **I financiar, toate actele de fortei intrekuintate de un Stat
contra altuia, indiferent de calificarea ce li-se da, trebuesc ex-
cluse ca fiind contrarii spiritului pactului". Fire*te, dupa con-
ventiile dela Londra pentru definirea agresiunii s'a facut un
pas inainte in limpezirea acestei probleme grave in viata inter-
nationala. Cam in acela* sens s'a pronuntat i reprezentantul
Cehoslovaciei, d-1 Bene*.
Dar chestiunea de aplicare a art. 15, in diferendul italo-
grec discutat, ridicà i problema foarte insemnata *i delicata a
executarii suite a unor contracte internationale, problemd in
practica prezentata prin cazurile Statelor latine din America
Centrala i Sudica. Aceste State aveau i pared mai au obi-
ceiul de a nu-si respecta contractele internationale incheiate cu
Statele streine sau cu supu*ii respectivi.
In asemenea situatie s'au produs interventiuni armate eu-
ropene pentru a sili la executarea angajamentelor internationale
aceste State latine, ceace a dat na*tere a*a. zisei doctrina lui
Drago" care este o complectare i o precizare a doctrinei lui
Monroe. Formula lui Drago, fost ministru de externe al Argen-
tinei, este foarte interesanta din punct de vedere juridic. Ea a
fost cuprinsa intr'o nola din 1902 catre guvernul Statelor Unite
*i fost provocata prin mijloacele de constrangere intrebuintate
de Anglia, Franta *i Germania, impotri;ia Venezuelei, pentru
datorii contractuale neexecutate. Drago, invocand egalitatea ju-
ridica dintre State, indiferent de marimea lor, i caracterul spe-
cial al bugetului unei OK care nu poate fi supus executarii
fortate, fara grave primejdii pentru insa*i existenta Statului
independenta lui. conchidea ca. interventia armata, pentru exe-
cutare, prin ocupatie de teritorii sud-americane, ar echivala cu
o incalcare grava adusa principiului independentei natiunilor
americane, cuprins in doctrina lui Monroe. Chestiunea aceasta
a fost adusa in discutiunea celei de a doua conferinte de la
Haga, din 1907, *i s'au stabilit, atunci, norma de arbitraj obli-
gatoriu On art. 1 din conventia pentru limitarea intrebuintárii
fortei la incasarea datoriilor contractuale".
In esenta, Statele semnatare se oblig6 sa ren unte la exe-
cutarea prin forta i sa recurga la arbitraj bentru stabilirea da-
toriilor contestate, de pilda, dar bine inteles sub rezerva
()data sentinta arbitrara data, ea va fi executata cu 'mina cre-

www.dacoromanica.ro
 432

dintg, sau cg Statul in culpa nu va cguta sa se sustragg ar-

bitrajului, refuzand incheierea compromisului oferit de partea
cealaltg.
Aceste doug doctrine, a luí Drago 0 Monroe, au provo-.
cat alte doctrine, printre cari 0 aceia a brazilianului Bolívar,
care spunea ca. Statele din America de Sud, pentru conservarea
independentei lor politice, vor trebui sa se sprijine, totdeauna,
0 pe Statele europene, ca o contra-pondere impotriva influentej
prea mari a Statelor Unite.
Sanctiunea tuturor dispoziliundor o geisim in art. 16, din
pact pe care l'am examinat in chip special. (Vezi p, 88 0 urm),
Practic, insg, pang acum, cele prevgzute in art. 16 con-
tinua sa ne apara ca simple dispozitiuni platonice. Totti0 ele
au ceva imptesionat dacg ne gandim cg din partea S. N. s'ar
decreta, la un anumit moment, dispozitiuni de boicotare im-
potriva unui Stat oarecare.
Precum am vázut, art. 17 se refera la cazul unui Stat care
nu e membru al S. N. 0 cgruia se aplica sanctiunile din ar-
ticolul precedent.
Arbitrajul interna- Fiindca slim in ce consta procedura
'tonal la pacea politia de aplanak pacifica a diferende-
generali
lor internationale, stabilitg la pacea gene-
ralg, ne vom ocupa d'e procedura veche, clasica a. spune, arbi-
bitrajul, e incontestabil cea mai veche procedurò pacificó, existentä
din antichitate, §i pe care autorii pactului S. N. n'au putut s'o
dea uitarii. Dar cum am mai spus, din totalul, de 26 articole
unul singur, al 13-lea, este consacrat arbitrajului, dei, de data
aceasta, el fa un caracter mai cuprinzitor decal in trecut, prin
formula chestiunilor primitoare de deslegare arbitrala", e,si pe
deasupra apare sanctionat prin dispozitiile pactujui.
Intriadevar, dupg mentionarea celor doug. proceduri de
aplanare pacificg obligatorii din art. 12: fie procedura arbi-
trajului, fie cercetarea Consiliului",articolul urmator (13) sta-
bile0e ce este arbitrajul propriu zis, limitele pang unde se poatt
intinde 0 mai precis chestiunile primitoare de deslegare arbi-
trala" (vezi mai sus textul reprodus al ccestui articol).
Prin urmare, dela inceput, se recunoa0e in pact caracterul
voluntar al arbitrajulu, pentru ca prin insä0 natura lui, cum
am vgzut, el nu poate fi decót voluntar chiar atunci có nd apare

www.dacoromanica.ro
 433

obligator in virtutea unei conventiuni anterioare. De unde, proce-

dura politica de aplanare este obligatorie contractul prin pact
caci spune toate diferendele de once natura, capabile de a
provoca o ruptura" cercetarii Consiliului sau adunarii,pro-
cedura juridici rämâne mai departe voluntari si limitati, ca
totdeauna, dei inteun cadru mult mai cuprinzätor.
Lucrul apare evident prin comparatie ca dispozitille con-
ventiei de la Haga din 1907, pentru aplanarea pacifica a di-
ferendelor internationale. Desi se ref era la tratatele de arbitraj
generale si apare cu caracter obligator, in acela§ articol 53 al
conventiei unde se vorbeste despre competinta Curtii perma-
nente de arbitraj, se fac imediat- exceptii dela obligativitate,
and e vorba de diferendele despre care partile cred ea' nu
apartin celor susceptibile de arbitral obligatoriu"afara daca
tratatele de arbitraj nu confera Tribunalului arbitral puterea
de a decide aceasta chestiune prelabile (a competentei). Re-
zerva aceasta de la Haga, ca:exceptie la obligaiivitaiea cazuri-
lor de arbitraj prevazute prin art, 55 amintit, apare explicita
In art. 13 din pactul -S. N., ad se vorbeste anume despre
vre-o neintelegere primitoare deipei peirerea lor (a pärtilor) de
o deslegare arbitrala" si .daca acesta nu se poate aplana in
chip satisfacator pe cale diplomatica". chestiunea sa fie su-
pusa in total arbitrajului",
In modul acesta, intreaga serie de rezerve decurgand din
onoarea national5" sau din interesele vitale" apare explicita,
categorica si foarte simpla : daci Statul in conflict socoteste
diferendul susceptibil de arbitraj, daci nu. once incerceiri de
al supune procedurii juridice sunt zadarnice.
Totusi, prin comparatie ca opera de la 1907, alin. II din
art. 13, constitue un mare progres prin enumerarea chestiuni-
lor primitoare, in genere, de deslegare arbitrala, enumerarea
exempli gratia dar care este foarte importanta. Retinem din
alin. II, art. 13, patru categorii de diferende arbitrabile :
Neintelegerile cu privire la interpretarea unui tratat.
Acelea privitoare la orice pun-ct de drept international.
La realitatea °Hai rui fapt care, dacei ar fi stabilit, ar
constitui ruptura unui angajament international.
Sau la intinderea ori natura reparatiunii datoritei pentru
o astfel de rupturei.
Deci, la punctul 3 gasim larg cuprinse toate cazurile pre-
www.dacoromanica.ro 28
 434

va'zute in con'venfia de la Haga, (art 53) ca susceptibile de ar-

bitraj prin punctele 1 (diferendele intrand in cadrul unui tratat
general de arbitraj cu exceptiiIe mentionate), precum si cele
din punctul 2, art. 5, privitoare la datorii contractuale, recla-
mate de o putere alteia, in numele supusilor respectivi, ches-
tiune pe care am atins-o i cù prilejul conventiei pentru limi-
tarea intrebuin%rii fortei la executarea datoriilor contraotuale.
Osebit de acestea, punctul 1 din art. 13 inglobeaza in ches-
tiunile arbitrabile toate diferendele ivite din interpretarea tra-
tatelor (care sunt esentialmente diferende de ordin juridic : in-
terpretarea textelor formale), precum si 2: porice punct" de
drept international, adica once chestiune de drept international
formula foarte larga i cuprinzatoare, cad. implicà pentru Curtea
permanenta de justitie internationala competinta obligatorie in
bate chestiunile juridic. Guvernele diferitelor State au facut
exprese obiectiuni asupra.acestei formule cand au raspuns la
proectul de Statut al Curtii permanente intoctmit de juristii S.
N., obiectiuni limitative ce si-au allat expresiunea in raportul
lui Bourgeois.
Osebit de cadrul largit, arbitrajul din art. 13 al pactului,
S. N. apare pentru prima oara i sanclionat. Evident, sentin-
tele arbitrale se respectau si se executau intotdeauna, caci ga-
rantia in buna crddinta a partilor i in onoarea nationala anga-
jata in clipa incheerii compromisului de arbitraj, cu obligatia
implicita de a se supune ,sentintei. In genere, istoria ome*ii
cunoaste cazuri de incalcare a tratatelor internationale, dar nb
arata un respect general pentru sentintele arbitrale. Cu toate
acestea, autorii pactului au socotit necesara i introducerea de
sanctiuni 'prin alin. IV, art. 13, care spune . membrii Societä-
tii se obliga de a indeplini cu buna credintä sentintele si de a
nu recurge la razboi impotriva nici unui membru al Societatii
care li s'ar conforma. In caz de neindeplinire a sentinld,
Consilial própane misurffe care trebue asigure exe-
cutarea".
Cari sunt ori care pot fi aceste m'asure ? Chestiune de
apreciere i oportunitate, mai ales politki, pentru ca, precum
am vazut, Consiliul S. N. este un organ esential politic,to-
tusi din art. 16 cuprinzAnd sanctiunile pentru respectarea dis-
pozitiunilor din art 12, 13 sau i5, putem deduce, aproape cu

www.dacoromanica.ro
 435

preciziune, cari pot fi ,,masurile" la care va recurge in genere

Consiliul, la caz de neindeplinire a unei sentinte arbitrale.
Art. 16 spune : daca un membru al Societatii recurge la
razboiu, el este ipso facto"considerat ca i cum ar fi savar-
sit un act de razboiu impotriva tuturor celorlalti membri ai
Societatii".
Care este organul competent si rosteasci sentinte
arbítrale? In art. 13, al. III, vedem o indicatiune destul de
larga : Curte'a numita de pärti sau previzuti in conventi-
unile for anterioare".
Alternativa aceasta este foarte precisa Curtea de jude-
cat& organul competent de a rosti sentinta arbitralä, e Tribu-
nalul arbitral, special instituit de parti prin compromis, sau
Curtea prevazuta anterior prin alte conventiuni decat cea de
arbitraj propriu zis (compromisul). Explicatia ?. enele tratate
de arbitraj obligator intre cloud State stabilesc special organul
de judecata, procedura i cadrul competintei. Evident, pentru
diferendele dintre aceste State, nu e de competinta pactului
institue alta Curte de arbitraj. De asemeni, formula compromi-
snrie din tratatele de comert dintre State, obisnueste sä insti-
tue i Tribunalul mixt de arbitraj pentru judecata diferendelor
ivite cu ocazia aplicärii sau interpretarii tratatului respectiv. In
toate aceste ipoteze, este, deci, vorba de Curtea .prev5zuta in
conventiunile lor anterioare". Formula cuprinzatoare, care lasa
loc i competintei Curtii permanente de arbitraj, instituita la
Haga in 1899, pentru cazul cand partile ar recurge la ea din
proprie initiativa.
Art 14, complecteaza dispozitiunile din art. 13 in sensul
de a crea un organ nou. (Curtea permanentä de justitie inter-
nationala) 1)
Fdcand legatura Intre aceste cloud aricole i referindu-ne
la tot ce am vazut despre aplanarea pacifica' a conflictelor in-
ternationale, avem sentimentul unei opere unitare a pacii ge-
nerale, realizata prin pactul S. N.
1) Consiliul este inskcinat sä pregateascii un proect de Curte permanentà
de justitie internationald i sa-1 supuna membrilor Societätii. Aceastä. Curte va
fi competena de a judeca toate diferendele cu caracter international ce-i vor
supune pktile. Ea va da. de asemeni, avize consultative asupra orickui dife-
rend sau orickui punct ce \TA fi adus inaintea ei de catre Consiliu sau de A,.
dunare.

www.dacoromanica.ro
 436

Curtea permanentii Din faptul infiintärii S. N. putem trage

de justitie interne- concluzia cg pacea generalä are caracte-
tionali.
rul unei opere intregi pentru Ca' a imbed-
tisat si conflictele politice, afarä de cele juridice, si a ceiutat
sä creieze un mijloc nou, politic, pentru aplanarea lor. prin re-
cursul la S. N.
Cum am vgzut din art. 14 al pactului, Consiliul S. N.
a pnmit insgrcinarea sà preggteasca proectul unei Curti perma-
nente de justitie internationalä. Chiar din Februarie 1920, al:lied
la o lung dupg ratificarea pactului de Germania, °data cu tra-
tatul din Versailles, Consiliul a convocat un numär de 10 ju-
risti de seamä, care sg alatuiascg proectul Curtii spre a fi su-
pus aprobgrii Adungrii S. N. Printre juristi se ggseau perso-
nalitgti reprezentänd toate formele de civilizatie" omeneascg
si principalele sisteme juridice ale lumei" pentru ca proectu/
sä fie o sintezg, expresiunea unitarg a justitiei internationale.
Juristii intruniti la Haga In Iunie 1920, au lucrat Ong in
Iulie acelas an, timp de sase saptgmani. Proectul intocmit a
lost, apoi, luat in cercetare de Consiliul S. N,, in sesiunile din
August si Octombrie 1920, de la St. Sebastien si Bruxelles, si
a fost adoptat de Adunarea din Decembrie acelas an. Dela
Decembrie 1920 pang la Septembrie 1921 proectul a trebuit sg
fie ratificat de cgtre membrii S. N., pentru ca statutul Curtii
permanente de justitie internationalä sa capete indoitul carac-
ter de adevgratà conventie internationalg desä.vgrsità prin rati-
ficgri si de act intern al Curtii insgsi.
In Septembrie 1921, s'au ales si judecgtorii. iar la ince-
putul anului 1922, Curtea a Inceput sä lucreze la Haga in pa-
latul pgci construit de Carnegie, precum stim. Ea functioneazg
pe temeiul statutului, a regulamentului interior, intocmit de
Curte insäsi, precum si a altor incheieri ale Consiliului sau A-
dungrii S. N.. comolectänd Statutul, in sfgrsit pe temeiul con-
ventiilor sau acordurilor internationale recunoseand competinta
Curtii, fie asupra unui ansaMblu de chestiuni, fie In cazuri
speciale.
Sunt nenumgrate tratate si conventiuni cari fac trimiteri
In mod obligator la competinta Curtii permanente de justitie,
fie cä este vorba de actele internationale stabilite la pacea ge-
neralg, fie de acte ulterioare acelei paci. Printre trimiterile b-
bligatorii cari privesc si România avem diferendele eventuale
www.dacoromanica.ro
 437

ce ar rezulta din tratatul minoritatilor, din aplicarea statutului

DunOrii, din prevederile de transit international.
In statutul Curtii permanente (art 37), gasim un text de
caracter general explicativ despre competinta ei Când un tra-
tat sau o conventiune in vigoare pomeneste trimiterea la o ju-
risdictiune de stabilit de dire S. N., Curtea va constitui acea-
stO jurisdictiune". Prin urmare, de caste ori vom citi intr'un frutal
trimiteri la organul ce va creia S. N., scl siim di este constant
vorba despre Curtea permanentei prevOzuta in art. 14 din pact.
Care e compunerea Curtil ? Art. 3 din statut ne spu-
nea ca e compusa dizi 15 judedtori, din cari 11' titulan i si 4
supleanti cu posibilitatea de sporire a numgrului judecabrilor
'And la 21,, din cari 15 titulan i 6 supleanti, dacá se i7or in-
multi cazurile de judecata si dad bine inteles in S. N, vor
veni i celelalte State rOmase pe dinafara : Germania, Rusia
Sovietica, Turcia i Statele Unite.
Prin intrarea Germaniei in S. N. la 1926 si adeziunea
aproape concomitetità a Statelor Unite la Curtea permanentà
sub anumite rezerve in materiile de competinta instantei. re-
zerve ce au fost admise ; Statutul acesta a fost modificat in
1930 sporindu-se dela 11 la 15 numOrul judecatorilor titulani
Cu o accentuare a caracterului lor profesional si permanent o-
sebit de mentinerea supleantilor a dror desfiintare fusese pro-
pusä de Cotnisia care a pregatit revizuirea Statutului Curtei.
Un român, d. prof. D. Negulescu, dela Fac. de drept din Bu-
curesti, care functionase dela infiintarea Curtei permanente ca
supleant, a fost ales in 1930 printre judedtorii titulad.
Cum sunt numiti judedtorii Curtii ? Autorii pactului
ai Statutului au mentinut normele de alegre stabilite pentru
Curtea de arbitraj dela Haga. Fiecare semnatar al conventiei
de la Haga, desemna dte 4 delegati maximum dintre persoa-
nele competente in chestiunile de drept international si bucu-
randu-se de o autoritate morald incontestabilä. S'au constituit
In fiecare Stat asa zisele grupuri nationale de arbitraj, care de-
semnau cele patru persoane pentru lista judedtorilor dela Haga.
De data aceasta, grupurile nationale desemneazä tot patru
maximum, din care numai doi pot fi nationali. De oarece ju-
dedtorii au a judeca chestiuni foarte delicate, pentru desem-
narea lor, grupurile nationale sunt datoare a lua avizul Inaltei
Curii de Casatie, Facultatilor, $colilor Superioare sau Acade-
www.dacoromanica.ro
 438

miilor de drept, din Statele respective. Lista celor alesi e co-

municata S. N.. unde se institue un tablou general alfabetic,
ramanand sa se procedeze, apoi, la vot, care se face si de ca-
tre Consiliu si de Adunare. Voturile, ìp majoritate, trebue sa
cada de acord asupra acelorasi nume in Adunare, ca si in
Consiliu. In caz de desacord, Adunarea i Consiliul deleaga,
fiecare, cate trei persoane pentru a face mediatiunea alegerii,
punand de acord cele dou'a voturi exprimate i daca niel ,prin
acest procedeu nu se ajunge la rezultat, atunci judecatorii cari
au fost alesi aleg pe ceilalti,
Curtea de cand functioneazä a isblitit sa dea satisfactie
tuturor Statelor sporindu-si, mereu, prestigiul, intriadevar pu-
tenle mici au majoritatea atat in Consiliu, ca i in Adunarea
S. N., dei puterile mari au reprezentanti permanenti in Con-
siliu. Judea-Lodi se aleg pe ate 9 ani sunt reeligibili,
i
Presedintele i Vici-presedintele Curtii, pe Cate 3 ani i sunt,
de asemeni, reeligibili (art. 13-21). Ca o garantie noua pen-
tru independenta judecatorilor, s'a prevazut cä membrii Curtii
cari sunt judecatori titulad, sa nu joace- nici un rol adminis-
trativ sau politic in Statul ion national pe durata mandatului.
Curtea are o grefä. Grefierul tine legatura intre Curte i S.
N. precum i intre ea si Statele respective. Curtea dispune de
un buget propriu inglobat in bugetul general al S. N., dar con-
stituind un capitol aparte.
Dui:A' ce am examinat pe scurt mecanismul interior de
organizare si functionare al Curtii permanente de justitie, vom
adauga ceva in privinta functionarii.
In genere, Curtea judeca cu titularii dar cari pot fi com-
plectati in lipsa prin supleanti. Numärul judea torilor variaza
cand in complectul Curtii se afla si un judecator national al
uneia din partile in proces i, deci, trebue ca i cealalta parte
sä-si delege un judecator al ei, conform dispozitiilor din Sta-
tut, privitoare la judecatori nationali i ,,asesorii technici". E
o dispozitie menita sa asigure respectul sentimentelor nationa-
le ale partilor in proces,
Tot in privinta procedurei, trebuie sa mentionam existenta
unor Camere speciale functionand ca si Camera de consiliu de
pa langa tribunalele ordinare i anume : 1) Camera de procedurá
sumará, alcatuita numai din trei judecatori cad decid asupra
unor chestini urgente, la cererea partilor ; 2) Camera speciald
www.dacoromanica.ro
 439

pentru chestiunile privitoare la muncei §i 3) cea technicei pentru

chestiuni privitocire la transit sau comunicatii internationale, care
au fost creiate tocmai pentru judecarea unor chestiuni mai
urgente i generale decurgad din tratatele de pace.
Aceste doua din urnia Camere speciale sunt constituite
din cate cinci judecatori.
In ce priveste competinta, sunt de exatninat pe scurt doug
laturi ale activitatii Curtii permanente de Justitie internationala.
Pactul S. N. ne spune :
1) Aceasta Curte va fi competenta in toate neintelege-
rile de caracter international §i care i-le pot supune partile"
(art. 14), deci o competinta judiciari §i 2) in plus o compe-
tinta de ordin consultativ suprinsä in partea finala a art. 14
unde se spunea ca va da §i avize consultative asupra oricärei
neintelegeri sau oricarui punct cu care o va seziza Consiliul
sau Adunarea".
Prin urmare, Curtea dei avize consultative numai asupra ce-
lor propuse de Consiliul sau Adunarea S. N. DO importanta
acestora, e mai mica, totu§i ele servesc ca un indreptar pentru
Consiliul sau Adunarea S. N, in diferitele conflicte internatio-
nale, pe care au sa le aprecieze. Latura juridicei .a unui con-
flict politic nu poate fi apreciata decat de Curte, Avizele au o
mare valoare moral' §i ele leaga oarecum Consiliul S. N.
Care trebue sa fie procedura in hotararile Consiliului sau
Adunarii de a cere un avis consultativ Curter permanente ?
Pactul S. N. nu cuprinde nici o precizie in art. 14, deci
raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi dat decat pe temeiul
regulilor generale procedurale din pact privitoare. la actiunea
organelor Societatii. Unii au inclinat pentru o hotärare cu.
simpla majoritate, la cererea de avis consultativ, ca in toate
chestiunile de procedura ce se pun in fata Consiliului (conf.
art. 5 alin. II), altii, dimpotriva, au cenit unanimitatea de vo-
turi, la o asemenea hotarare a Consiliului de a cere avisul
consultativ Curtii, ca in once chestiune de fond (conform alin. I
din art. 5 pact).
S'a sustinut aceasta din urmà procedura cu .unanimitate
prin argumentul cá procedura interna a Curtii permanente, ur-
mata, la emiterea avizelor consultative, este in esenta aceia§i
ca in cazurile cand rostete deciziuni impunand partilpr obli-
gatii legale.

www.dacoromanica.ro
 440

Ungaria, in vestita afacere a optantilor, cu care a intre-

tinut impotriva noastrà campania cu scop revizionist atat in
sanul Societatii Natiunilor, cat i 'n opinia internationalà, timp
de atatia ani. a cerut ca sä se ia i avizul consultativ al Curtii
permanente de catre Conisiliu, la 1923. Exact vorbind, rapor-
torul afacerii inaintea Consiliului, ambasadorul japonez, Adatci,
a sugerat cererea de avis consultativ Curtii permanente. Dele-
gatul Ungariei, Lukacs, s'a ardtat favorabil ideei in opozitie Cu
punctul de vedere roman, exprimat de d. Titulescu, de oare ce
problemaavea o laturd constitutional-politic5 de ordin intern,
foarte primejdioasà, í care nu putea fi supusA aprecierei ex-
clusive din punct de vedere juridic. Chestia a revenit, la 1928,
dupd ce afacerea optantilor fusese purtata i. pe dinaintea tri-
bunaluiui arbitral mixt ungaro-roman, dar punctul de vedere
roman a ramas opus avisului consultativ.
Vom refine ca" Adunarea i Consiliul S. N, s'au ferit, panà
astäzi, sa se pronunte pentru o formula sau alta, unanimitatea
ori simpla majoritate necesarà la cererea unui avis consultativ,
iar dupd adeziunea conditionalà a Statelor Unite la Statutul
Curtii permanente, care a fost urmatà si de intrarea unui ju-
decator american Iii compozitia inaltei instante dela Haga, pro-
nuntarea aceasta n'ar putea fi decat in sensul runanimitätii cat
timp republica nord-americanA
nu1.
va intra in S. N. si nu va
avea un reprezentant permanent m Consiliu.
Autorii statutului Curtii permanente de Justitie au fost
si au rezervat posibilitatea, pentru Curte, de a refuza
sà dea avizul in cazuri abstracte, in ipoteze cari nu s'au pre-
zentat, ineä in practica. De altfel, prevedere fireasc5. intrucat
Curtea nu e absolut sträinä de chestiunea de fapt a probleme-
lor care i-se supun. Ea poate i trebue sA aprecieze aceste e-
lemente de fapt pentru a hotära dreptul. Daca nu sunt fapte
de apreciat, avizele consultative nu pot fi date caci trebue
se tina, totdeauna, seama de fapte in once aviz sau consultatie
juridicä pozitiva.
Limitek de competingi obligatorie sau facultativa a Curtei
permanente, in litigiile internationale, sunt foarte ciar fixate
prin textul art. 36 din Statutul Curtei.
Primul aliniat din acest articol cuprinde competinta obli-
gatorie decurgand din trimiterile tratatelor sau conventiilor in
vigoare, precum i competinta facultativä in toate afacerile

www.dacoromanica.ro
 441

pärtile i-le supun spre judecata. Aliniatul acesta spune : Com-

petinta Curtii se extinde la toate afacerile pe care palrtile i-le
vor supune, precum i in toate cazurile special preväzute in
tratatele i conventiile in vigoare !!
Aliniatul II din acelas articol 36 cuprinde o formula mai
larga de adeziune iacultativei la competinta obligatorie a Curtii,
cu sau fara reciprocitate din partea altor State, asupra
tuturor litigiilor de ordin juridic cuprinse in enumararea din
alin, II al art. 13 din pactul S. N. sau numai asupra unora din
cele patru categorii enumerate de litigii internationale de natura
juridical. Adeziunea la aceasta clauza facultativá de arbitral o-
bligator din statutul Curtei permanente de justitie internatio-
nalä se poate da nu numai cu sau fara reciprocitate, dar si pe
un termen determinat. Acest aliniat spune :
Membrii Societältii i Statele mentionate in anexa pac-
tului vor putea fie dela semnatura sau ratificarea protocolului,
la care este unit acest act, fie mai tärziu, sa declare ca recu-
nosc de indata ca obligatorie, de plin drept i fara convente
speciala, fata de once alt membru sau Stat care primeste ace-
iasi obligatie, jurisdictia Curtei in privinta tuturor sau a unora
din categoriile de diferende de ordin juridic avand ca obiect :
(urmeazd enumerarea celor patru categorii din alin. II al art.
13 din pact reprodus mai sus). Aliniatul urmator din statutul
Curtei art. 36 precizeaza cà declaratia va putea fi facuta pur
si simplu sau sub conditie de reciprocitate din partea mai mul-
tor sau a unor m,embri ori State sau pentru un termen deter-
minar.
In sfärsit, se spune ca in cas de contestatie privitoare la
chestiune.a de a se sti daca este Curtea competenta,Curtea
hotara§te".
Adeziunea Ronniniei Romänia, ca i alle State, de altminteri,
la clauza facultativa nu s'a grAbit cu adeziunea la intregul
de arbitraj obligator.
art. 36 din statutul Curtii, ci s'a marginit
numai la alin. I. In ultimii ani, însà, ideea arbitrajului obliga-
tor in conflicte castigänd tot mai mult teren in opinia inter-
nationalä, iar autoritatea i prestigiul Curtii dela Haga sporind
neincetat majoritatea Statelor aderente la protocolul pentru Sta-
tutul Curtei permanente au aderat í la clauza facultativa de
arbitral obligator cuprinsa in alin. II al art. 36.

www.dacoromanica.ro
 442

Romania, tara profund pasnica i dornica de colaborare

internationala nu putea ramane mai departe streina de curen-
tul favorabil arbitrajului obligator. In rastimp, diferite tratate
particulare de conciliatie i arbitraj obligator incheiate de Ro-
mania cu Franta, Elvetia, Grecia, Statele din Mica Antanta,
Polonia, Italia. etc. dovedeau sincerul nosiru devotament la
cauza pacii. In Februarie 1929 guvernul roman prin ministrul
de afaceri streine, d. G. Mironescu, a dat la Geneva prima a-
deziune la modelele de tratate bi-sau multilaterale de arbitraj
obligator, elaborate de comitetul de siguranta i arbitraj al
S. N. Consecventa acestei atitudini, la 4 Octombrie 1930,
Romania a notificat Secretariatului general dela Geneva decla-
ratia de adeziune si la clauza facultativa de arbitraj obligator
din statutul Curtei de Justitie internationala, sub conditia de
reciprocitate si pe termen de 5 mil, rezervandu-si materiile su-
puse unor proceduri speciala stabilite sau care s'ar conveni,
precum i facultatea de a supune diferendul Consiliului S, N.
.inainte de once recurs la Curte.
Pe MAIO' aceste rezerve, care vadesc oarecare timiditate
sau neincredere in institutia arbitrajului obligator, adeziunea
Romaniei mai cuprinde urmatoarele doua exceptii:
Once chestiuni de fond sau de procedura putand pri-
cinui in mod direct sau indirect discutarea integritatii teritori-
ale actule si a drepturilor suverane ale Romaniei, inclusiv a-
supra porturilor i cailor sale de comunicatii ;
Toate diferendele relative la chestiuni care, conform
dreptului international, sunt de competenta jurisdictiunei Ro-
maniei. Adeziunea aceasta a fost ratificata de Parlamentul Ro-
maniei in sesiunea de Februirie 1931.
Dintre cele cloud competinte, una generala i facultativa
alta speciala, dar obligatorie, aceasta din urma este, fireste, cea
mai importanta. Cum am mai spus.o, aceasta din urma, obli-
gatorie, este si precis limitatä. Ea decurge din seria de tratate
care cuprind prevediri trimitatoare la Curtea permanenta de
Justitie. Daca partea, Statul bine inteles caci numai Statele
pot sta inaintea Curtei, a trimis cererea de chemare in judeca-
VA, instanta este legata in mod obligator de a judeca. Pe langa
statutul Dumarii ori tratatul minoritatilor, Curtea este compe-
tenta in mod obligator la judecata conflictelor ce s'ar naste din
aplicarea dispozitiilor internationale privitoare la munca Salt la

www.dacoromanica.ro
 443

regimul cdnalului de Kiel (tratatul de de Versailles), ori din

conventia pentru reglementarea navigatiei internationale aerie-
ne. etc. Prin planul Young in materia reparatiunilor, Curtea a
luat locul Comisiei de reparatiuni, desfiintatä la 1930, in apre-
cierea indeplinirii sau neindeplinirii plätilor datorate.
In toate aceste cazuri special preväzute 'prim acorduri in-
ternationale supuse arbitrajului obligator, puterile semnatare
sunt obligate intocmai ca inteo adevärata conventie generalà
de arbitraj obligator, cuprinsä. implicit In tratatul respectiv-
Pentru a conchide asupra acestui punct, privitor la com-
petinta Curtii, vom nota tendinta generala ce se observä, dupä
räzboiu, de a prevedea in toate tratatele de comert o clauz5
recunosand jurisdictia Curtii obligatorie. Astfel, in cazul con-
ventiei de comert dintre ElvetiaPolonia, OlandaCehoslova-
cia, in acordul germanopolonez privitor la Silezia, etc. Prin
urmare, se constatà a extinde competinta obligatorie a Curtii
alte tratate decat cele incheiate cu ocazia päcii generale
prin urmare, de a lärgi chrupul actiunii pacifice prin pro-
cedura juridicä a Curtii in diferendele internationale de ordin
juridic ce se pot ivi i aceasta, in chip obltgator, färà sä mai
fie nevoie de conventie specialä de arbitraj (compromis). Ro-
mania aderänd la art. 36 a urmat cursul vremei.
Cine poate merge inaintea Curtii permanente de ¡us-
title ? In printipiu, numai Statele membre ale S. N. Judecata
Curtii este deschisä i acelor State care nu ar fi mernbre, dacä.
declarä cA acceptd jurisdictia Curtii prin declaratie depuiä la
gref5.. Particularilor nu le este deschisä instanta, dar când Sta-
tele iau asupra lor reclamatiile particulate acestea pot ajunge
inaintea Curtii.
In ce priveste sesiunile de lucru, Curtea este permanen-
ti prin faptul ca are o sesiune regulatä anualä la 15 Iunie. Ea se
intruneste in acest tíaip chiar in caz cand nu ar fi conflicte de
judecat, spre deosebire de. Curtea permanentä de arbitraj care
se intrunea numai cu ocazia unui diferent adus inaintea ei qprO
judecatä.
Osebit de aceste sesiuni ordinare, poate avea i sesiuni
extraordinare in nfäsura cazurilor ivite. Sesiunea dureazg atät
cat e nevoie pentru judecarea tututor conflictelor insbrise pe
rol. Cat priveste limba, s'au admis douà limbi oficiale, france-
za i engleza. La nevoe, cu aprobarea Curtii, se pot folosi si
alte limbi.
www.dacoromanica.ro
 444

Procedura din momentul and sesiunea sa deschis:

Pentru Camerele speciale am vazut ca la procedura sumará e
vorba numai de acte si concluziunt serse. Pentru complectul
Curtii, avem exact aceiasi procedura ca si la tribunalele ordi-
nare : procedura scrisa si orala. Ca si la tribunale, statutul Cur-
tii lash', de asemeni, posibilitatea de interventie din partea unui
tertiu, Stat interesat direct sau indirect. Exemplu : Cazul de
interventie din partea Poloniei, in chestiunea vaporului Wim-
bledon" pentru stanjenirea trecerei lui cu munitii prin canalul
Kiel, spre Polonia.
Care este valoarea sentintei '.i 0 sentinta a Curtii este de-
fininitiva si fara recurs. In privinta ei nu ram'ane de cat posi-
bilitatea de revizuire si acesta posibila numai cand. s'ar desco-
peri un fapt nou a carui cunoastere ar fi influentat hotärarea
in mod decisiv.
Normele de judecata prezinta o parte delicata pentru ac-
tivitatea Curtii permanente de justitie. Nefiind texte de legi
stabilite pentru toate cazurile ce se pot ivi, Curtea trebuie sa
cerceteze care e norma de drept pozitiv ce urmeaza a fi apli-
cata in Hecate caz special cu alte cuvinte care e dreptul exis-
tent, in aceasta privinta, temeiurile de judecata ale Curtii pot
fi 1) conventiile internationale daca stabilesc reguli recunos-
:

cute formal de Statele in proces sau direct interesate ; 2) Cu-

tuma internationala si principiile generale de drept recunoscute
de natiunile civilizate ; 3) tine seama de o simpla indicatiune
de daciziunile jurisprudentei nationale, ca si de doctrina pub_
licistilor celor mai calificati ; 4) Poate tine seamä, cu asentimen-
tul pärtilor litigante, si de simpla echitate judecand ex aequo
et bono, pentru ca o instantà de judecata, chiar internationa
la, cu judecatorii ei, trebuie sä rosteasca, totdeauna, o sentinta
(art. 38 din statut).
Curtea permanenta nu poate sa creeze dreptul: rolul ei este
numai limitat la aplicarea dreptului e'xistent, caci ea aplica, in
fiecare cas, norma de drept recunoscut anterior.
Hotärarea are putere numai intre pArti (art. 59) si in spe-
ta judecata, nu erga omnes, deci nu creiazei o jurisprudenfti cu
putere de- lege.

www.dacoromanica.ro
 445

Codificarea D. I. P. 0 Din acest fel de activitate al Curtii, re-

rolul Curtei perma-
nente de justitie in- zultä ea ea face numai opera de codificare
ternationali. a D. 1. P. : constutel care este dreptul e-
xistent si care e regula de drept pozitiv a-
plicabila in fiecare cas.
Chestiunea aceasta e foarte importantä. Materia e varia-
bilä dupä civilizatie si dupa State si dificultatea consta in a con-
cilia diferitele sisteme si norme de drept existente in sänul co-
munitatii internationale.
Normele cutumiare existente, de pildä, ca sa ne referim
la ceeace ar putea usura sarcina Curtii, variaza dela un con-
tinent la altul, dela o regiune la alta inlä.untrul aceluias con-
tinent si uneori, chiar intre popoare avand o origing comuna.
De unde nevoia de codificare a regulilor unanim admise de
drept international si trecerea lor din cutuma in dreptul con-
, ventional formal, pentru a infeíptui ca t mai repede organizarea
juridica internationalei. In acest scop, s'a intrunit in Martie 1930,
la Haga, cea dintai conferinta pentru codificarea D. I. P., sub
patronajul Societätii Natiunilor si dupa o prealabila indelungä
pregatire prin lucrärile comitetului de experti juristi.
Dar sperantele puse in aceasta prima conferinta de codi-
ficare au fost inselate, Opera de infaptuit s'a dovedit mult mai
grea decat s'ar fi putut crede inainte de adunarea, laolalta, a
reprezentantilor Statelor, din lumea intreagä.
Intr'adevar, din cele trei chestiuni retinute de comitetul
de experti pentru a incepe opera de codificare, ca unele ce
parusera destul de coapte pentru o asemenea operatie, si
anume : 1) nationalitatea 2) marea teritoriald si 3) responsabili-
tatea Statelor pentru daunele pricinuite streinilor pe teritoriile lor,
abia s'a putut ajunge la un acord in prima chestiune. Pentru
celelalte douä, desi acordul se credea posibil in stadiul evoluat
, de astazi al materiilor, conferinta dela Haga n'a putut ajunge
la acord.
Astf el, cand a fost vorba sä se stabileasca acordul pentru
leirgimea uniforma a marei teritoriale, Sta tele nu s'au putut &Ile-
lege asupra numeirului de mile. Si tot asa de greu a fost acordul
In privinta proclamärii libertatii de trecere prin marea teritorialei,
In timp de pace, a vaselor de reisboi streine, dual' aceleaff norme
ca pentru vasele comerciale. Opunerea delegatiei române a fost
categoricä, pentru motive de siguranta nationalä, fata cu vecini

www.dacoromanica.ro
 446

a§a de nesiguri, in Marea Neagra, cum sunt bol$evicii, i s'a

cerut, cel putin, avizul prealabil de trecere catre Statul suve-
ran al märii teritoriale.
Si mai greu de obtinut un acord a fost in chestiunea
raspunderii Statelor faja de supti ii streini.
Unele puteri mari 5i'n genere Statele capitaliste evoluate,
intelegeau sa se consacre prin codificare un tratament de ex-
cepfie in favoarea streinilor kid de nationali,ceeace tarile mai
mici sau mai intarziate sub raportul evolutiei lor economice-finan-
ciare, au refuzat cu inarjire sa admitä declarand ca maximum
ce puteau acorda in iratamentul streinilor era egalitatea cu na-
lionalii. Cum am mai amintit de chestiunea räspunderii inter-
nationale a Statelor tarile din urma nu puteau admite trans-
formarea lor in adevarate societati de asigurare a streinilor
impotriva tuturor riscurilor legate de wzarea geografica §i de
desvoltarea istorica, w de variate pe suprafata globului. Un
strein ca persoana, precum marfurile sau capitalurile trimise in
streinatate, sunt expuse, in chip fatal, riscurilor departarii lor
dela locul de origina, imprejurarilor de transport, cauzelor de
fortä majorä, etc. 'Riscurile acestea trebuesc asumate i infrun-
tate de strein in conditiuni de egalitate cu locuitorii bastinW
ai regiunii respective,caci este excesiva i nedreapta pretentia
la un regim sau tratament de exceptie, cu raspunderi soeciale
din partea Statului teritorial respectiv, fara convente expresa
prealabila.
Dimpotrivä, %rile expansioniste sau imperialiste, care fac
export de marfuri, de capitaluri i de brate, pareau sa pretinda
pe temeiul codificarii in materia raspunderii internationale a
Statelor, un tratament superior natiunilor din teritoriile streine.
Lesne de inteles pentru ce nu s'a putut ajunge la o codi-
ficare in asetnenea spirit.
Daca intaia conferinta pentru codificarea D. I. P. n'a
reu5it, viitorul nu exclude reluarea incercarii, iar panä atunci
misiunea Curtei dela Haga in aceasta directie poate fi oarte
insemnata.
Prin constatarile dreptului international in vigoare, recu-
noscut ca atare, in deciziunile sale, Curtea -ar putea deveni
1) Chad ne-am ocupat de datoriile reciproce dintre State in comunitatea
internationala.

www.dacoromanica.ro
 447

isvor de inspiratie pentru legislatiile nationale din diferitele

State ca sä-si adapteze normele dupä cele internationale, De
asemeni, Statele adunate laolaltà, in conferinte internationale,
se vor putea inspira din liotärärile Curtii si constatand; uneori
intärzieri ori contraziceri in Dreptul international existent fatá
cu nevoile vietii internationale, vor cguta si vor stabili, pe cale
contractu.alä, reguli noui de drept, fäcand opera legislativa
internationalg. Drumul atá't de accidentat al codificArii se va
netezi, in viitor, prin activitatea Curtei dela Haga.
Dupä o functionare de abia un deceniu jumälate, Curtea
permanentà de justitie internationala a intrat in deprinderile
vietii internationale si se bucurä de un prestigiu tot mai ridi-
cat. Ceea ce este imbucurator.

www.dacoromanica.ro
INDEX ALFABETIO AL MATERIEI1)

TARI SAU TINUTURI Irlanda 51.

(mentionateindiferifelocuri) Italia 20, 75.
Jugoslavia 52, 55.
Abisinia 27. Japonia 27, 42, 75.
Albania 52, 355. Libanul 98.
Anglia 24, 37. Liberia 27.
America 20. Lituania 47.
Armenia 99. Mesopotamia 98.
Austria 22. Mandciuria 43.
Be1.5,/ia 25, 75. Olanda 25.
Bolivia 109. Oceania 99.
Brazilia 51. Palestina 11, 98.
Bulgaria 37. Peru 23, 109.
Canada 75. Persia 51.
C ehoslovacia 55. Polonia 56, 80.
Chile 52, 56. PorEugalia 118.
China 43. Romania 26,73, 78.
Costa=Rica 51. Rusia 22, 37, 42.
Danemarca 73. Saar 7, 59.
Dantzig 59. Sardinia 25.
Egipt 11. Siria 98.
Estonia 47. Spania 54, 55,56.
Finlanda 47. Statele=Unite 26, 37, 73, 83.
Franta 22, 37, 75*. Suedia 22.
Germania 22, 42, 75, 85*. Turcia 22, 37.
Grecia 13. Ungaria 51, 78.
Guatemala 50. Venezuela 51.
India 73, 75.
A agrementul prealabil 373-374.
agresiunea, agresor (si definitii)
Abolirea cursei 25. 39, 59, 132, 244, 245*, 253, 255,
academii de drept 8. 279, 290*.
accesiunea 361. agresiunea indirecta 285, 287=288.
acreditare (scrisoare de) 374. Aaland. (afacerea insulelor) 335=336,
adeziunea 258*, 279, 293, 323. 396.

Cifrele arat5. pagina, iar semnul * locul uncle se vorbeste mai pe larg.
29
www.dacoromanica.ro
 450
aliantele vechi si pactele noi 22,
304=313, 332, 339.
alternanta 372.
amonte 190.
amfictioniile grecesti 12.
anarhia 5, 17, 35.
anexiunea 351.
antagonismul 8.
arbitrajul 6, 12, 18, 19, 79, 248,
249, 262, 412, 422*, 432.435*.
armistitiul 8, 12, 16.
general (1918) 196.
asimilarea 166.
asistenta mutual. 341=342.
Austria la Dungre 178.
(soarta ei) 302.304.
autarchia 16, 265, 266.
autodeterminarea (vezi si plebisci.
tul) 24, 140* 222, 364.
autoguvernarea (Dreptul de) 334,
339.
autostrade 360.
autonomia statelor 38, 322, 323.
autoritatea intemationall 36, 331,
341. (v. si interventionismul, su=
pra statul).
autoritatea celor tari 37.
aviz consultativ 439=440.
aval 186 (nota) 187, 218.
B clauze politice si economice 391.
Balcanizarea" (Europei Centrale)
233, 290.
bara dela Sulina 182.
Barcelona (Conferinta de la) 63
(1921) 144.
Basarabia 185, 209, 210, 227 229,
239, 245, 247, 285, 296, 297*, 298*.
Basarabia (Conventia dela París
pentru ratificarea actului unirei)
247, 326.
biserica universalg Catolicg 19, 21.
biroul intemational de cgi ferate 6.
P. T. T. 6.
biroul international al Muncii 68.76.
blocusul 286.287.
Bogota (tratatul dela) 416.
bosforul si Dardanelele (vezi strim.
torile Mgrii Negre).
Brest.Litowsk (pacea dela) 124.
brevete de inventie 365.
www.dacoromanica.ro
Bryan (tratatele sau sistemul) 411=
412.
buna Credintg 305, 315, 316*, 387.
bunele oficii 403=407.
bunurile intemationale 351, 360.
Budapesta (ocupatia la) III, 196,
236, 285.
Banatul 353,354.
C
Cabotajul 203=204, 360.361.
Chiba (bratul) 189, 190, 191.
capacitatea (in comer° 384.
capitulatiile 125, 153.
capuchehaia 323.
cauza (in conventii) 383.
Carpatii 353=354.
cataractele (v. portile de fer comi.
sine Dungrene) 180, 181, 184*,
185, 187, 188, 193, 196, 198.199,
197, 200, 204=205, 218.
cesiunea 351.
charta muncii 68.
clasificarea statelor 321=323.
clauza compromisorie 345, 415.
de denuntare si de ratifi.
care (v. tratatele, ratificarea si ren
vizuirea lor si rebus sic sfanfibus).
393.
danza natiunei celei mai favori=
zate 326, 333.
clauze de nationalitate in tratate
(vezi optiunea).
codificarea D. I. P. 65, 444.446*.
coloniile (v. mandatele colonia/e)
268, 272, 323.
comisia mandatelor 98.
comisie intemationalg de anclaetg
407, 410.
comisia de comunicatii si transit
216.
comisii consultative permanente 65.
. temporare 65.
comisiile fluviale internationale 25,
132,
compromisul 415, 421, 442.
comunicatiile (v. transitul) 6, 7, 9,
63.
comunitatea internationalg 5, 6, 7,
16, 21, 28, 38.
 451
concertul european 37.
concilierea S. N. 423.429.
concordatul 350.
condamnarea diplomatiei secrete 86=
88, 311.
condominium 128, 352*.
conferíntele (Haga) 26.
conferínta ambasadorilo; 345.
coaerinta dezarmarii 84*.
conflictele intemationale 5, 14, 19,
397=416*.
conflictul ita/o.grec 429, 430.
consiliul suprem 345.
iconsimtamantul (in conventii) 81,
384.
controlul fabricatiunilor i comer=
tului de arme 81.
conventiile colective 6, 30, 44, 179,
181, 183, 188, 241.
conventille dela LoncIra (v. agresí.
une, agresor si def.) 279.290.
corpul diplomatic si consular ro
man 376.382.
cucerirea 363.
curtea permanenta de arbitraj 418.
421.
curtea permanenta de justítie in.
ternationala 33, 53, 67, 216, 422.
423, 436.441.
curtea permanenta (adez,iunea
maniei) 442.
cutuma 30, 318.
Dacia 353.
datoria publica 239, 240, 254, 329.
330.
datoriile de razboi 150, 151 dikta.
f-riede 384.
Dawes (planul) 110, 149*.
declaratia de razboi 12, 14, 18, 27.
delta Dunarii 177, 182, 191, 361.
Deuferonomul 11.
dezarmarea generala 43, 80*, 83,
145*, 248, 281, 332.
dezarmarea Dunarii 186,206=208.
diplomatia (agentii diplomatici) 12,
366=367.
dragajal 199.
dreptul canonic 19.
de ambasada 12, 338
de veto 48, 53, (S. N.
www.dacoromanica.ro
drept.ul fluvial international 197.
drept P. I. i dreptul national 23, 31.
clrept P. I. (izvoarele lui) 29.
drepturile i datorfile Statelor 326,
327, 330.344*.
Dobrogea 185, 186, 288, 354.
doctrina lui Drago 431.
Monroe 24, 257.
domeniul Aerían 358=360.
Dunare (navigatie pe) 172.173*.
dubla impunere 361.
E
Egalitatea juridica 21, 151*, 203,
314, 316, 330, 339.
egalítatea inarmarilor 270, 272, 331=
332.
evasiunea fiscala 361.
executarea silita 429, 432.
exeauafur 382.
exercitiul misiunei diplomatice 372=
373.
exteritorialitatea 337, 369.
Fecialii 14.
feucialitatea 17.
frontierele 9, 125*, 352.355*.
Romaniei 126.138.
firul" apei 191.
Garontiile de executare 361,386=387*
Genova (conferinta dela) 239.240.
granítele (vezi frontierele").
guvemele de drept si de fapt 367=
368.
guvernAmaniul 10, 320.
Gleichbereclatigung (v. egalitatea
inarmarilor).
Germania la S. N. 252, 253, 273.
gurile Dunarii 177, 180 (v. delta
Dunarii).
Habsburgii 303=304, 322.
 452
Haga (Conferintele dela).
hinterland.ul 201.
hospifum publicum 15.
Hoover (mor atoriul 110, 150*451.
Imperialismul 222, 269.
imunitatile i privilegiile diploma.
tice 15, 20, 62.
ínsula Bujoreanu 355.
ind.ependenta politica 24, 39.
individul (in D. I. P.) 364.365.
impotmolirea gurilor Dunarii 182
Intelegerea balcanica 290.295, 301.
integritatea teritoriala '39.
interventionismul 339.341.
interesul european 185.
interventia tertiilor (aplan,are) 21.
Intemationala Comunista 25.
istoria 315, 387.
invaziunea 285.286.
us ablinagii 18.
jus naufragii 18.
jus posfliminii 15.
uramántul 386.
Legitima aparare 23, 83, 243, 250,
261, 280, 281, 331.332*.
libertatea comercian 29, 94*, 142.
libertatea ~flor 22, 24, 357.358*.
religioasa 21, 162*.
. comunicatiilor *i a tran.
sitului international 37, 356, 359.
Liga Hanseatica 322, 345.
limba diplomatica 375.376.
proprie 164*.
limitarea inarmdrilor 39.
Locarno (acordurile dela) 229, 230,
239, 242, 247.253*, 276, 298.299*.
Mandatele coloniale 97*.99, 323.
Manu (codul legile lui) 10.
www.dacoromanica.ro
Marea Neagra. (v. stramtorile Marii
Negre) 192, 208, 209.
marea teritoriala 338, 355.356.
marcile de fabrica 365.
mediatiunea 404.406.
Mica intelegere 224, 225, 231.237*,
271, 301.
Mica intelegere economica 238.
minoritatile (ocrotirea lor) 14, 40,
153*.
modurile de dobandire (in D. I.
P. 361, 364.
modus vivendi dela Semmering 218.
Mossul (chestia) 65 (in treacat).
munca (protectia ei) 19.
N
navigatia aeriana. 358-36o.
11 fluviala 186, 187, 188,
189.
neutralitatea 4-19.
României 29, 193,
309, 310*, 324.
neutralizarea Marii Negre 25,
181, 183, 184, 185.
NistTul 240, 245, 259, 260, 261,
285, 287-288, 295, 296, 297,
3oi*, 325, 335.
nota verbala 375.
novatiunea (pacii de Versailles)
251, 276.
o
Ocrotirea diplomatica 338.
noritati).
minoritatilor (v. mi-
ocupatia 361-364, 386.
opera Umanitara 96*.
opinia publica 315, 387.
optantii (chestia lor) 78, 112-
113*, 336, 344, 439.
optiunea de nationalitate 328-
329, 393-394-
ordinea publica internationala
38.
organizarea juridica a lumii 4,
35, 36, 38.
 453

organizarea internationall a politica englezá 178, 179, t8o,

lumii 68, 93*. 185, 189.
originea Pactului S. N. 115. politica de interventionism 23.
ostaticii 386. populatia 319, 321, 327, 353.
Portile de fer 183, 184, 186,
P 1.89, 190-191*, 197, 198, 203.
principiul nationalitatilor 24,
25, 27, 46, 138*, 269, 31o, 320,
Pacea Generará 22, 43. 352, 35, 364, 395.
pacea románo-sovieticá 260-261 principiul neinterventiei 25.
pacifismul 77. prizonierii 11, 13, 15.
pacta sunt servanda 87, 107. procedurá (chestiunile de) 27,
pactul de neagresiune 224, 240, 165*.
243, 244*, 245, 250*, 259, 260. productia (incurajarea ei) 18,
pacte de siguranta. 224-225, 94*.
229, 230. protectionismul 332, 391.
pactul S. N. 99*. protectoratul colectiv 37, 47.
pactul Briand - Kellogg (de protocolul dela Geneva 241,
Paris) 254-259*, 261, 276, 278. 242, 248, 254, 280.
pactul de Paris si al S. N. protocolul dela Moscova 259-
(lucrárile de armonizare) 261.
261-264. protocolul diplomatic 22, 370-
pactul Franco-Roman. 239-245. 372*.
pactul de asistenta mutualá Preaviz 42 (Germania-Japonia
240*, 241, 256. 1933) 5o.
pactul italo-roman 245-247. publicitatea 311, 385.
pactul polono-román 225-231,
301. R
pactul renan 249, 250*, 251.
pactur celor patru (Mussolini)
43, 268-273. Rázboiul 1. to, 241, 242, 255-
pactul márei negre 214. 256*, 258*. 262*, 278-279,
pactul polono-sovietic 273-275. 279, 280, 284-285.
pactul polono-german 275-277. rázboiul (pradá de) 13, 17.
pactul dela Rio - de - Janiero . Crimeei 180.
277-279. » ruso-turc 184.
pactul dunárean 302-304. I, de 7 ani 22.
pactul oriental 298-301. 1! de succesiune 22.
Paneuropa 264, 265. rázboaiele balcanice 3o6.
Papa 19, 21, 347-350. rázpunderea internationala 343-
Pater patratus 14. 344.
Pentarhia 24. rebus sic stantibus 107*, 388,
piata internationall 7. 389, -390.
pilotajul 215, 216, 218. rechemarea 376.
pirateria 18, 358. regulamentul dunárean aus-
plebiscitul 26, 335-336, 394-397. triac", 187.
politica de echilibru 22, 3o8, reciprocitatea 3o8, 309, 315,
309. 33o*. 337, 370.
www.dacoromanica.ro
 454

recunoasterea (v. statul naste- Societatea Natiunilor organe

rea etc.). de conducere 52, 54, 56, 58,
recursul la fortä. (constangere 59. 6o.
.direca) 14. Societatea Natiunilor organis-
recursul la S. N. (v. procedura mele autonome 67.
impAciuirei) Societatea Natiunilor organi-
relatiile internationale (organe zatiile auxiliare 63, 64.
acte) 366-367, 368-369, 383- Societatea Natiunilor revizui-
392. rea pactului 101*.
Rihn-ul 241, 248, 251, 281) 355. S. N. (RoMania fata. de) 55,
reparatiunile 148*, 240, 254, 100*.
256, 279. S. . N. (scopuri, mijloace) 54,
represaliile 18. 59, 76*.
respectul templelor 23, S. N. (Secretariatul general) 6o.
respectul integriatii teritoriale Statul (nasterea, recunoasterea,
39. transformarea i disparitia
revolutia Franceza. 23, 4i. lui) 324-327, 327-330.
Romania si U. R. S. S. 273, stationare (vase de räzboi) 182.
274, 290, 295-298*, 299, 3oo, Statu quo 3o8, 309.
302. Statutul dnnarean 200, 203-206,
Rusia la Duna're 177, 178, 180, 215.
185, 291*. Statele Unite ale Europei (v.
Uniunea federalg europeang).
S stramtorile Márii Negre 172,
177, 178, 179*, 184, 192* 208-
214, 356-357.
Sanctiunile 21, 88*, 243. 249, streinii (tatamentul lor) 22.
251, 252, 283, 286, 315, 340*, subiectele de D. I. P. 317, 324,
341. 344-350*.
sanctiunile la S. N. 89, go* succesiunea intre state (v. sta-
schimbul de populatii 291. tul).
sclavia 13 (v. prizonierii). suveranitatea 17, 33, 35, 38,
colile juridice de D. I. P. 28, 321, 327, 328, 33o, 336, 352.
secretul diplomatic 402. suveranitatea (rezerva de) 334-
sentinta arbitralà 32,59 (S. N.) 335.
serviciul hidraulic roman 199. supra-Statul 332.
servicii publice internationale
9o*, 91, 345-346.
sfanta alianta 24.
siguranta 18, 35, 79. Tacita reconductie 231-271.
siguranta Statelor in genere Tatar-buiaar (rebeliunea dela)
219-225*, 240-241, 242, 248, 285.
251, 254. taxele (de navigatie) 200-201,
Societatea Natiunilor 38, 40, 203.
45, 220, 223, 227, 230, 243, Tratatele (incheerea, aplicarea,
251, 269. interpretarea, stingerea) 12,
Secietatea Natiunilor membri 15, 22, 122*, 184, 384, 385-386,
49. 387-391*.
www.dacoromanica.ro
 455

Tratatele ratificarea 195-221, tratativele directe 400-403.

385. tributul 11.
Tratatele revizuirea 43, 105*, tripla alianta. 37, 192, 231, 306-
213, 223, 244*. 268, 269, 270, 3o9*. 311.
271, 272, 293, 294, 302, 3o3. tripla antanta 3o8.
Ttatatul de Adrianopol, 177, tutela internationala 323 (v.
211. mandatele coloniale).
Ttratul .cle Berlin 122, 142, 155*,
184, 185, 186. U
Tratatul de Bucuresti (1812)
177. Ultimatum 14.
Tratatul de Bucuresti (1913) unanimitate (regula de) 27, 53,
27, 157. 54, 108, 272, 273, 280.
Tratatul de Bucuresti (1918) unanimitate (exceptia la regula
194-196. de) 102, 103.
Ttratul de St. Germain 59, unificarea dreptului fluvial 206.
123, 221. juridica dunareana
Tratatul de Karlowitz 175. 206.
,, Kuciuk-Kainardgi unificarea legislativa 329.
23, 154. universalitatea (D. I. P. si S.
Tratatul de Kovvuo 275. N.) 27, 3o, 282, 326.
71 PI Lausanne 68, 123, uniunea federala europeana,
134*, 209, 210, 221, 291 264-268.
Tratatul de Londra 184, 188. uzucapiunea 361.
Neuilly. 59, 123,
11

221, 235. V
Tratatul de Paris 37, 130, 177*,
180. Vazduhul (v. domeniul aerian).
Tratatul de Pasarowitz 176. vatiçanul 348, 349. 35o.
PP
,, Riga 226, 227, 274, veto (dreptul de) 48, 53.
275. Vilna 273, 284, 285.
Tratatul de avres 125*, 127, vizita regelui Ferdinand la S.
128*, 209. N. 101.
Tratatul de San-Stefano 185.
Trianon 59, 123, W
221, 234, 235, 236, 3b0.
Tratatul de Unkiar-Iskelenssi Washington (conferinta dela)
179. 83.
Tratatul de Viena 23, 177.
Westfalia 20, 21. Y
teritoriul 285-286, 296, 319, 321,
327, 328*, 333-337, 351-352*. Young (planul) 110, 250*.
terorismul international 288
(v. agresiunea indirecta). Z
Tisa 137, 301.
transitul 39, 63, 95*, 142, 332, Zonele demilitarizate 250, 281.
337*, 338, 356-357, 360*. zollverein 322.

www.dacoromanica.ro
Tabla de materil

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII

CAP. I
pag.
Disciplina D. I. P. in cadrul oganizà.rii juridice a lumii 3
Reforma rAzboaelor religioase §i pacea Westfalia
Interdependenta religioasg. 20
Revolutia Francez5. §i consecintele ei in viata inter-
nationalä 23
Pacea general'a.' generatoare de reguli noi in dreptul
international Public 33
Societatea Natiunilor 40
CAP.
Tratatele 0.cii generale §i pozitia. României 122
Probleme romine§ti de importan. deosebia 153
CAP III
Problema sigurantei in general §i a României in special 219
CAP. IV
Dreptul International. Public al Pgcii 314
Despre persoane sau subiecte de D. I P 317
Despre bunuri sau obiecte de D. I. P. 339
Despre relatiunile internationale 366
Despre acte (Tratate i Conventii) 383
Conflictele internationale §i stingerea lor pe cale
pa§nic5. 397

www.dacoromanica.ro