BTPT,ieATHTWEA.

TEORETICA Şi PRACTICA

DREPTULUI CIYIL ROMAN

ÎN COMPARATONE CU LEGILE VECHI
ŞI c u

PRINCIPALELE LEGISLAŢIUNl STRĂINE

DE ì ' H p

J k * TOMUL AL ŞAPTELEA
Art. C. Civ.

I A Ş I

T I P O GRA F I A N A Ţ I O N A L A
II, S T R A D A A L E X A N D R I , 11

1 9 0 3
 IN COMPARATANE CU LEGILE VECHI

priiteipalele ley i,sluti an i slra inc

<iM. Vi
 Binefacerea s t a nu numai întru a da legi, ci mai virtos in pazireu
împlinirea lor.
(Hrisovul lui Sc. ('alitimeli din 1817, p e n t r u promulgarea Codului ci vi

„Predic şi practic respectul legei. ear nu aplicarea j u d a i r a

i i | t e x t u l u i . De cate ori textul legei este clar, îl respect şi nu
1#è incovàesc nici înaintea unei a u t o r i t ă ţ i , pentru că cea mai
mare din Toate a u t o r i t ă ţ i l e este acea a legiuitorului. De câte
ori el a vorbit, interpreţii n'au de cât să se supue. D a c a ei
«răsese ca legea este rea. ei sunt liberi de ;i <> critica, nu însă
de a o schimba sub eu vént. de i n t e r p r e t a r e , cu t o a t e că în
-
acest păcat cad adese-ori a t â t tribunalele cât şi a u t o r i i ' .
( L a u r e n t , l'n'itcij>i:-- di: dnnl viril, /in'/ucr).
 JhJy,X JLaJLwxX JL X U IN £ 2

TEORETICA SI PRACTICĂ

DREPTULUI CIVIL ROMAN

IN COMPARATONE CO LEGILE VEGHI
SI CC

PRINCIPALELE LECISLATIUNl STRĂINE

i.t.r tiu, 11. stil xfi-ijiHl (./..

/. Itlţl.. i < ) . .'II,

BimiMe AJemndmsco
CoiisiliiT la imi Ira Nitrii- ile l'asatie si .luslilii . 1

T O M U L AL ŞAPTELEA
*C „ Ar'. Il.'it /'.".".' tl'til Ctnlii.1 d ' i l i .

BCU C l u j - N a p o c a

IAŞI
T I I* O O H A V I A N AŢ I O X A h A
II, - 1 1 1 . \M . I : \ A . N I . I J I . 1 1
 TITLUL III,

CAPITOLUL VIII,

SECŢJA VII.

D e s p r e a c ţ i u n e a in a n u l a r e s a n in r e s c i s i u n e ').

A c ţ i u n e a în a n u l a r e -sau în r e s c i s i u n e f i g u r e a z ă i n t r e
m o d u r i l e de s t è n g e r e a o b l i g a ţ i i l o r ( a r t . l ' H i l l . La p r i -

]
) In dreptul vechia francez, se făcea «t mare deosebire-Dcoseb. între
între acţiunea in nulitate şi acea iu rescisiune. Cea dintâi, anulare şi
1
care avea de causă violarea regalelor de drept positiv, se P ^ f " " ^
introducea de plana, fără nici o formalitate prealabila, ina- vJei^'jy™)-
intea tribunalelor competente şi era în genere supusa pres- <. ez>

cripţiei ele trei-zeci de ani ; pe când cea de a doua, care a-

vea multă asemănare cu restitutio in inter/rum de la Romani,
: şi se întemeia pe violarea principiilor de echitate (doi, vio-
• lentă, lesiune), nu putea din contra ti exercitata de cât in
"Minna dobèndirei unei scrisori de rescisiune de la P a r l a m e n t
efcurte superioara de justiţie), şi era supusa prescripţiei ile
<J(ce ani. Astăzi, aceste done acţiuni nu formează de cât una
sinsrura. E a se exercita în acelaş mod, se preserie prin
acelaş laps de timp (art. 11)00). şi are de obiect acelaş scop,
adecă anularea, desfiinţarea sau stricarea covenţiunei, după
cum se exprima art. 1900. Aceste principii sunt admise de
toţi autorii, afara de Toullier (IV, partea I, 521), după rare
acţiunea iu nulitate ar fi area care ar tinde a face sa se
constate inexistenţa obligaţiei, ear acţiunea: în rescisiune, a-
cea care a r tinde la desfiinţarea unei obligaţii ce a r produ­
ce un efect. Marcadé (IV, 873) dovedeşte însă foarte bine
cât de greşita este teoria lui Toullier. Cpr. în acest din ur­
ma sens, .Marcel Pianini, Tr. element, de dr. civil ( P a r i s
1900), I I , 1327 urm. Boissonade, Projet de C. civ. pour l'Em­
pire du Japon, I I , 652. p. 716. Thiry, I I I , 96. Baudrv, I I ,
1152. T. Hue, V I I I , 187. Demolombe, X X I X , 26. Laurent,
X V I I I , 527. Mourlon, I I , 14NS. Yigié, II, 1 5 6 2 , 1 5 6 3 . .Alasse,
2 C. C.—CART. III.—TIT. I I I . - C A P . Y I I I . - S - a YII.,-ACŢ. ÎN ANULARE.

m a v e d e r e n u se p r e a î n ţ e l e g e c u m o o b l i g a ţ i e nulă a r
p u t e a fi s t e n s ă , p e n t r u cà n e a n t u l n u p o a t e ti d e s f i i n ţ a t .
D r e p t v o r b i n d , s"ar p ă r e a , în a d e v é r , cà a n u l a r e a a r t r e ­
b u i să î m p e d i c e a c t u l j u r i d i c de a'şi p r o d u c e e f e c t e l e s a l e ,
n e c u m de a ' l d e s f i i n ţ a , p e n t r u c ă , î n c ă o d a t ă , n u se p o a t e
desfiinţa c e e a ce n u e x i s t ă .
Acte iuexis- A c e a s t a d o v e d e ş t e u n l u c r u , a d m i s d e t o ţ i a u t o r i i , şi
t e n n U a i i u m e c ; l
îabiie " i a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u î n r e s c i s i u n e n u se a-
• p l i c ă la a c t e l e inexistente, ci n u m a i la a c e l e anulabiie.
A c e a s t ă d i s t i n c ţ i u n e î n t r e a c t e l e i n e x i s t e n t e şi a c e l e
1
a n u l a b i i e , pe c a r e Z a c h a r i * a a d u s - o cel î n t ă i la l u m i n ă ) ;

e s t e a s t ă z i u n i v e r s a l m e n t e r e c u n o s c u t ă şi i m p l i c i t c o n s a c r a t a
d e l e g i u i t o r u l a c t u a l p r i n a r t . 1 2 9 , 9 6 1 , 9 0 6 , 1 1 0 8 , e t c . -1.

Dr. comm., IV, 2351. P a n d . fr., Oblig., I, 6266 urm. Aubry

:
et Kan, EV, S *32, in fine,, p. 247. Acollas, Manuel eli- dr.
civil, I I , p. 918, nota 3 şi toţi autorii, afarà de Toullier (loco
saprà cit.).
Cu toate ca acţiunea în nulitate şi în rescisiune este as­
tăzi tot una, legiuitorul francez şi al nostru după densul,
prin o reminicenţă a distincţiunei de altă data, întrebuinţează
diventili rescisiune. ('odili ir. mai î n r t e b u i n ţ e a z a încă câte
odată cuvântul restituţie, de câte ori este vorba de lesinile
(art. 1157 urm.), ear cuvântul nulitate, de câte ori este vorba
de eroare, doi, violenta sau incapacitate (cpr. a r t . 954, 955,
957, 9 6 1 , 190(1 G. civ. rom., e t c ) . A r t . 798 întrebuinţea7.i
însă diventili rescisiune, de şi în acest text nu este vorba,
de cât de doi sau violenţă, ear art. 959, acel de resttiutfnuc,
de şi în acest text este vorba de violenţa. L e g i u i t o r ^ o t e
;
deci departe de a avea o terminologie p r e c i s a . ^ ^ ^ p r
') Vedi Massé-Vergé, Dr. cic.fr. (1854). I, ţ? 108, 1)7165, 166,
text şi nota 3.
"O Vedi t. V a lncr. noastre, p. 22, text şi note.
Căsătoria in- In baza art. 129, care dice că nu este căsătorie când nu
terdisului. există consimtémént. şi a art. 448 C. civ., se susţine ca şi
Controversă. căsătoria interdisului a r fi inexistenta, chiar când va ar ti
fost contractată într'un interval lucid, in suiş induciis (L. 9,
Cod., 6, 22). sau per perfectissima intervalla, după cum se
exprima J u s t i n i a n (L. 6, Cod., 5, 70). Vedi argumentele pe
care se întemeiază aceasta p a r e r e , a r ă t a t e pe larg în adno-
taţia noastră din ('urierul judiciar, No. 65 din 5 octombrie
1900. Opr. în acest sens, Vîarcade, I, 620 u n u . şi I I , 320.
Mourlon, I, 533. M. Planiol, op. cit., I, 2S96, p. 916, text
şi nota 1. Arntz, I, 275. Taulier, Théorie raisoiinve da l'ode
civil, I, p. 245. Vaugeois, Rerue pratique, anul 1866, t. X X I I , p.
473 urm. Victor Alacri, Dreptul din 1884, Xo. 64. E . Mazlem,
Dreptul din 1886, Xo. 2 1 . Cas. belg. Sirey, 97, 4, 6 şi (.'.
 ACŢIUNEA ÎN ANULARE SAU ÎN RESCISIUNE. 3

C â n d a c t u l e s t e el inexistent, şi c â n d e s t e el n u m a i
anulabil ?
A c t u l e s t e inexistent d e c â t e o r i îi l i p s e ş t e u n a d i n
condiţiile esenţiale la f o r m a ţ i u n e a sa. Aceste condiţii sunt :
1° C o n s i m ţ e m e n t u l v a l a b i l a p ă r ţ i l o r c o n t r a c t a n t e s a u a r e -
p r e s e n t a n ţ i l o r lor (art. 9 4 8 ) ; 2 ° un obiect d e t e r m i n a t de
c a r e p ă r ţ i l e a u p u t u t s ă d i s p u e , a d e c ă c a r e e s t e în c o m e r ţ
( a r t . 9 4 8 . § 3 , 9 6 3 , 1 3 1 0 ) ; 3 " O c a u s a a d e v é r a t à şi l i c i t a
l
( a r t . 948', § -l, 9 6 0 ) ) .

judiciar din 1900, No. 65. D. P . 97. 2. 195. Acest sistem

este formal admis în Codul italian (art. 61), în dreptul en­
glez (v. E r . L e h r , Dr. cir. unglais, p. 42, No. 80), în Ante-
proectul de revisuire a lui L a u r e n t (art. 142), în noul Cod
german (art. 114 combinat cu art. 1803), etc.—După un alt
sistem, care ne s'a părut singurul juridic (v. t. 1 a luce, noas­
tre, p a r t e a I I , p. 9 şi t. I I , p. 340, text şi nota 2), se face
u r m ă t o a r e a distincţiune : sau căsătoria a fost contractată în
timpul smaltirei interzisului şi, în asemenea caz, ea este i-
nexistentă pentru lipsă de consimténiént (art. 129) ; sau ea
a fost contractată într'un interval lucid, şi atunci ea este va­
lidă. V. Curierul judiciar, luco cit., unde am discutat pe l a r g
chestiunea, a r ă t â n d toate argumentele pro şi contra. Opr. în
acest din urmă sens, T r i b . Saintes. Dreptul din 1890, Xo.
68. Dalloz, Notte. C. cir. annoté ( P a r i s , 1900), I, a i t . 440.
No. 21 urm. C. P a r i s şi Bordeaux. D. P . 57. 2. 173 şi 1.75.
T h i r v . I, 227. L a u r e n t , IT, 286 urm. si V, 308. Denioìombe,
I I I , 127.- Demante, I, 224 bis I si I I , '274 bis I V . Aubrv et
B a u , . V, § 451 bis, p. 10, 11 si $ 164, p. 9 1 . T. H u e , ' I I ,

f M I I I . 519. B a u d r v , I, 1180 ter. P e n d a n t , Cours de dr.

$fr., I, 243 şi I I , 978. Paini. lì\. Mariaije, I, 250 u r m .
Villey, Des ades de l'interdit, p. 154 urm. Glasson, Consen-
tement des époux mi muriage (1866), Xo. 90. tìarsonuet, Dr.
cu\. VI, § 1362, p. 479, ed. 1-a. Troplong, Contrat de muriage,
I, 294. Cas. ir. I). P . 45. 1. 99. Sirey. 45. 1. 246.~-Aeeias
soluţie a fost admisă în privinţa snrdo-niutului capabil de
a"şi manifesta consimţementul. T r i b . Saintes. Dreptul din
1890, Xo. 68. Beudant. op. cit., I, 222. Dalloz, Nour. ('.cir.
auuoté, loco cit., No. 27 urm.
') In p u t e r e a acestor principii trebue sa decidem ca conven- Pacte »uece-
ţia tăcuta de o persoana cu unul sau mai mulţi din moşte- sorale,
nitori! sèi presnmtivi a s u p r a moştenirei sale viitoare, a r ti
inexistentă, ca şi acea care a r fi intervenit între moştenitorii
sei si cei de al treilea. Opr. Bufnoir, Dropriété et contrat
( P a r i s , 1900), p. 648. L a u r e n t , X V I , 83, 8 1 . Monrlon, I I ,
1482. Thirv, I I , 610. A u b r v et P a n , IV, i; 344, p. 317.
P.audrv et Barde, Oblig., I, 2 6 1 , 2 6 4 . B a u d r v et AVahl, Suc­
cessions, I I , 1729. Cpr. si art. 1118, it 2 Cod. italian.
4 C. 0.—CART. III.—TIT. I I I . - C A P . VIII.—S-a VII.—ACŢ. ÎN ANULARE.

Contracte so- P e n t r u contractele solemne, p r e c u m : d o n a t a m e l e , con-

kmne. n ţ i i l e m a t r i m o n i a l e , i p o t e c e l e , e t c . , se m a i c e r e î n c ă si
v e

î n d e p l i n i r e a formelor s u b s t a n ţ i a l e prescrise de lege (art.

J
1 1 6 8 ) : fonila dat esse rei ).
Caşurile în D a r dacă lipsa t o t a l ă de c o n s i m ţ e m e n t face ca obli­
ente anuîl- § ' î ^ a a s ă n e
inexistentă, incapacitatea părţilor contractante
bila. şi v i c i u r i l e de c o n s i m ţ e m e n t n u î m p e d i c ă o b l i g a ţ i a d e a a-
v e a fiinţa, ci face n u m a i ca e a s ă fie a n u l a b i l ă ( a r t . 0 4 8 ,
§ 1, 0 0 3 u r m . ) -').
A c e a s t ă d i s t i n e ţ i u n e î n t r e a c t e l e i n e x i s t e n t e şi a c e l e
a n u l a b i l e fiind r e a m i n t i t ă , u ş o r se p o a t e î n ţ e l e g e c ă a c ţ i u ­
n e a in a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e n u s e a p l i c ă l a a c t e l e
i n e x i s t e n t e , ci n u m a i la a c e l e a n u l a b i l e , c a r e v o r c ă d e a p r i n
i s b u t i r e a a e ţ i u n e i în a n u l a r e . „ P e n t r u ca o c o n v e n ţ i e s ă
fie o b l i g a t o r i e , a ţlis r a p o r t o r u l c ă t r ă T r i b u n a t , n u este d e
ajitns ca e a să a i b ă a p a r e n ţ e l e e x t e r n e a u n e i c o n v e n ţ i u n i ;
t r e b u e ca e a s ă c u p r i n d ă t o t ce e s t e n e a p ă r a t la realita­
tea conreidiunei... O causă ilicită a r vicia î n t r ' a t â t a con­
v e n ţ i a în c â t nici u n l a p s de t i m p n ' a r p u t e a s'o v a l i d e z e .

Nevalidita- Asemenea convenţie a r trebui să fie considerata ca inexis­

tea pactelor tenta în România, chiar dacă ea a r fi fost făcută într'o ţ a r ă
succesorale în care asemenea pacte sunt permise, de ex., în Germania (art.
făcute într'o
îarâ în care, 2274 urm. C. german), p e n t r u că dispositive care opresc
ele sunt per­ pactele succesorale eonstituesc o regulă de ordine publica
mise. Con­ internaţională. Cpr. B a u d r y et W a h l , Successions, I I , 1004.
troversă. A u b r y et Ran, I, § 3 1 , p. 162 (ed. a 5-a). Despagnet, Dr.
internat., 366. p . 686 (ed. a 3-a). Weiss, 7 7 . t'lemetd^i 'Ir.
international, p. 637 (ed. a 2-a). P . Fiore, Diritto intirnaz­
ionale, 283. Bertauld, Quest, de C. Napoléon, I, p. 37. Vin­
cent et P é n a u d , Dictionn. de dr. international, Oblig., 3 3 .
Vedi si adnot. noastră în Curierul judiciar din 19Ó0, No.
62.—Contra. T r i b . Colmar, C. judiciar, loco cit. 1). P . 98.
2. 258 şi J. Clunet, 1899, p . 609. Cas. Florenţa, Sirey, 97.
4. 17. L a u r e n t , Dr. international, V I , 300, p. 5 1 1 .
') Vedi t. V, p. 24 şi infra, p. 46 urm. Cpr. Cas. rom. Bnlet.
S-a 1, anul 1887, p. 437.—Vedi însă Planiol, op. cit., 1,330.
'-') In cât priveşte deosebirele care exista între actele nule sau
inexistente şi acele anulabile numai, vedi t. V, p . 22, 2 3 .
Cpr. T h i r y , I I I , 93. B a u d r y et Hoiupies-Fourcade, Des per-
sonu.es, I I . 1684 urm., p. 279 urm. (ed. a 2-a, 1900). Mour-
lon, I I , 1484 urm. Bufnoir, op. cit,, p. 649, 650. T. Hue, I,
201. Marcel Planiol, Tr. element, de dr. civil, I, 320. Capi-
tant, Introduction à l'étude. du dr. civil (Paris, 1S98), p. 256
urm. Vedi şi autorităţile citate în t. V, p. 23, nota 3.
 ACŢIUNEA IN ANULARE SAU IN RESCISIUNE. 5.

I n a d e v è r , în a s e m e n e a c a z , nu exista contract. Daca con-

v e n ţ i a n ' a r a v e a o b i e c t , s a u a r a v e a u n o b i e c t ilicit, e a
n ' a r p r o d u c e n i c i o d a t ă o o b l i g a ţ i e . I n c a p a b i l i i de a c o n ­
;
t r a c t a n u p o t fi s i l i ţ i a ş i î n d e p l i n i o b l i g a ţ i a l o r , ei a v e n d
f a c u l t a t e a de a c e r e a n u l a r e a ei. D a c ă ei r e n u n ţ ă î n s ă la
e x e r c i ţ i u l a c e s t e i a c ţ i u n i s a u n'o e x e r c i t a în f o r m e l e şi în
t e r m e n e l e p r e s c r i s e de l e g e , o b l i g a ţ i a l o r t r e i m e să tie e x e ­
c u t a t ă . I n fine, c o n s i m ţ e m e n t u l n u e s t e v a l i d , d a c ă el a
fost d a t din e r o a r e , s m u l s p r i n v i o l e n ţ a s a u s u r p r i n s p r i n
doi ( a r t . 9 5 3 C. civ.î. A c e l c a r e p r e t i n d e î n s ă că a fost
î n ş a l a t , v i o l e n t a t s a u s u r p r i n s , t r e i m e s ă ' ş i d o v e d e a s c ă a-
l e g a ţ i u n e a s a : a c e a s t a este o e x c e p ţ i e de c a r e el p o a t e u s a ,
şi d a c ă n u u s e a z ă de d e n s a , obliţ/ofia remane in toată pu­
terea ei. A c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u in r e s c i s i u n e nu se a-
p l i c ă deci de c â t la c a ş u r i l e în c a r e c o n v e n ţ i a p o a t e să
1
producă o acţiune'' 1.
A c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e a r e loc : Caşurile Î L
m : l c i i m P a
1° D e c â t e o r i o o b l i g a ţ i e a fost c o n t r a c t a t ă de u n ' ' ' ' ' î
° ' m anulare
i n c a p a b i l , d e ex : de o f e m e e m ă r i t a t ă n e a u t o n s a t ă : de un sau în resci-
2 s i n m a r e l o c
i n t e r d i s ) ; de a c e l p u s s u b u n c o n s i l i u j u d i c i a r , f ă r ă a s i s - ' -
- t e n t a a c e s t u i c o n s i l i u , în c a ş u r i l e în c a r e a s e m e n e a a s i s -
I t e n ţ ă e s t e p r e s c r i s ă de l e g e i a r t . 4 5 8 >: şi în fine, de un
m i n o r . D e s p r e a c t e l e f ă c u t e de m i n o r i v o m v o r b i m a i la
v a l e . ( V e d i infra, p . 12 u n u . i .
" I n a s e m e n e a c a ş u r i , n u m a i a c e i i n c a p a b i l i p o t să e x e r - Art. 952.
cite i p ţ i u n e a iu a n u l a r e , n u î n s ă şi p e r s o a n e l e capabile
c a r e ;fr fi c o n t r a c t a t cu d e n ş i i i a r t . 9 5 2 i.
') Vedi Alarcadé, IV, STI, care reproduce cuvintele raportorului.
'-) Art. 448 din Codul civil prevede, ce e dreptul, ca actele fa- Art. 448. It-
;K ta te
cute de interdis, în urma publica rei interdicţiei, sau de acel '^ '|:' , (
x
pus sub un consiliu judiciar, t a r a asistenţa consiliului, vor ' ' * "
ti de drept socotite ca fără fiinţă, adecă inexistente, mils de
droit, dupa cum se exprima textul francez (502). sau nulii
di diritto, (lupa cum se exprimă Codul italian (art. 1535) ; însă
aceasta expresiune este inexacta, pentru că asemenea acte
sunt numai auuta/u/e, judecătorii fiind datori a pronunţa a-
nularea de câte ori ei vor constata că actul a fost făcut în
urma publicărei hotarârei de interdicţie (argument, din art.
959 si 1900). Vedi t. I I , p. 337 şi t. V, p. 22, nota 2, şi
adnotatia noastră din C. judiciar de la 5 oct. 1900, No. 05,
]). 518,'519. Opr. L a u r e n t , V, 305, 307 si X V I I I , 532. Mour-
lon, I, 1292. T h i r v . I, 629 si 111, 97. Marcadé. II, 320. T.
Hue, I I I , 517. IManiol, I, 2 9 0 1 . B a u d r v , 1, 11.79. Vigié, I, 853.
Pentolombe, V I I I , 626, 627. Acollas, I, p. 500, şi toţi autorii.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. V J l I . - S - a VII.—ART. 11 «5.

2 ° D e c â t e o r i c o n s i m t é m é n t u l u n e i a din p ă r ţ i a fost
v i c i a t prin e r o a r e , v i o l e n ţ ă sau doi. In a s e m e n e a caz, a c ­
ţ i u n e a în a n u l a r e n u a p a r ţ i n e d e c â t p e r s o a n e i a c ă r e i
c o n s i m ţ e i n e n t a fost v i c i a t .
3 ° I n fine, a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e p e n t r u l e s i u n e , d e s ­
p r e c a r e n e v o m o c u p a m a i la v a l e , a p a r ţ i n e , în p r i v i n ţ a
o r i c ă r e i c o n v e n ţ i u n i , m i n o r i l o r la m a j o r i t a t e , s a u r e p r e -
1
s e n t a n ţ i l o r l o r , în c u r s u l i n i n o r i t ă ţ e i ). E a n u a p a r ţ i n e m a ­
j o r i l o r d e c â t în c a ş u l e x c e p ţ i o n a l p r e v é d u t de a r t . 0 9 4 .
A c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e , c o n f e r i t ă d e l e g e
în c a ş u r i l e m a i s u s e x p u s e , e s t e t r a n s m i s i b i l ă a t â t a c t i v c â t
şi p a s i v m o ş t e n i t o r i l o r şi s u c c e s o r i l o r u n i v e r s a l i s a u cu t i t l u
u n i v e r s a l , iOpr. a r t . 1 3 0 1 Cod. italian). .,Restitutio alieni
u
competenti etiani ad he redes ejus transmittititr . dice H a r m e -
1
n o p o l (I, 12, 4ţ 4 3 , De impuheribus et minoribns)' ). Ea
p o a t e de a s e m e n e a fi e x e r c i t a t ă d e c r e d i t o r i i a c e l u i a c ă ­
3
r u i a ea a p a r ţ i n e ( a r t . 9 7 4 ) ) , n u î n s ă d e p e r s o a n e l e c a r e
a u c o n t r a c t a t cu d e n s u l , e a fiind s t a b i l i t ă n u m a i în fa­
v o a r e a m i n o r i l o ] ' ( a r t . 9 5 2 ) . E a n u p o a t e fi e x e r c i t a t ă nici
d e c o o b l i g a ţ i l s a u fidejusoriî sei ( a r t . 1 0 4 7 , 1 6 5 3 ) , n i c i d e
4
codebitoriì unei obligaţii indivisibile ) .

D e s p r e a c ţ i u n e a in r e s c i s i u n e p e n t r u l e s i u n e î n p r i ­
vinţa majorilor.
A r t . 1165.—Majorele nu poate, pentru lesiune, să exercite
^^ip
!
) Minorul poate fi admis a exercita acţiunea m^'rtscisiune
chiar contra unui alt minor (L. 11, § 6, Dig., De ininoribus,
4, 4). Cpr. T. Hue. V I I I , 206. L a u r e n t , X V I I I , 545. De­
mante. V, 270 bis X X I I I . Marcadé, IV, 898. Pand. ti-., Oblig.,
I, 6386 urm. Demolombe, X X I X , 177. A u b r v et Ran, I V ,
§ 335, p. 258. Larombière, I V , a r t . 1312, No. 14.
-) Cpr. Windscheid, Lehrlmc/i des Pandektenrr.clits, I, § 120,
ab initio.
3
) Opr. T h i r v , I, 3 4 5 ; I I , 641, in /ine si I I I , 97, in fine. L a u ­
rent, X V Ì , 420, 422 si X V I I I , 543. B a n d r v , I I , 918 si 1154.
Marcadé, I V , 494, 495. A r n t z , I I I . 82. B a n d r v et B a r d e ,
Oblig., I, 615, 616. T. Hue, I I , 278, V I I , 202 si V i l i , 206.
M. Planiol, op. eit., I I , 304. B a u d r y et H. F o u r c a d e , Dea
personnez, I I , 2348. Pendant, Cours de dr. ciò. fr., I, 337,
p. 468, nota 2. Vedi şi autorităţile citate în t. V a lucr.
noastre, p. 203, notele 1 si 2.
4) Cpr. T. Hue, V I I I , 206, p. 256. A u b r y et Bau, I V , § 335,
p. 257, nota 15. L a u r e n t , X V I I I , 542. Baudry, I I , 1154.
 ACŢIUNEA ÎX RESCISIUNE.—MAJORI.—ART. liti.').

acţiunea în rescisiune. (Art. 434. 694 C. civ. A r t . 1313 C. fr. mo­

dificat).
L e s i m i e a s a u câtâmarca, d u p ă cum o n u m e ş t e a r t . (594
C. eiv., e s t e p a g u b a ce u n a din p ă r ţ i s u f e r e î n t r ' m i c o n ­
t r a c t cu t i t l u o n e r o s .
I n p r i v i n ţ a m a j o r i l o r , ea n u e s t e şi n u t r e i m e a să fie,
cel p u ţ i n în p r i n c i p i u , u n v i c i u a l c o n s i i n ţ e m e i i t u l u i , şi prin-
u r m a r e , o c a u s a de a n u l a r e a c o n v e n ţ i u n e i , p e n t r u că i n ­
t e r e s u l g e n e r a l c e r e c a t o c m e l e l e p ă r ţ i l o r să n u fie a n u ­
l a t e cu u ş u r i n ţ ă şi s ă r e m â e pe c â t se p o a t e în p i c i o a r e .
M a j o r i i c a r e n ' a u t r a s din t o c m a l a l o r f o l o a s e l e la c a r e
ei se p u t e a u a ş t e p t a , s u n t v i n o v a ţ i că a u c o n t r a c t a t cu u -
ş u r i n ţ ă , şi t r e i m e să s u f e r e c o n s e c i n ţ e l e i m p r u d e n ţ e i lor 1 .1

Bazat pe aceste c o n s i d e r a t o m i , Codul Conveiiţiimoi

n a ţ i o n a l e , p r i n o r e f o r m ă r a d i c a l ă , d e s f i i n ţ a s e cu d e s e v è r -
ş i r e a c ţ i u n e a în r e s t i t u t i o p e n t r u l e s i u n e , c h i a r în p r i v i n ţ a
l u c r u r i l o r n e m i ş c ă t o a r e , şi ea n'a fost r e i n t r o d u s ă în C o ­
d u l f r a n c e z de c â t în u r m a s t ă r u i n ţ e l o r lui C a i n b a c é r ò s ,
P o r t a l i s şi a p r i m u l u i c o n s u l B o n a p a r t e , c a r e , s p r e a
c o m b a t e p e B e r l i e r şi pe R e a l , a u dis că a n u l a r e a p e n t r u
l e s i u n e se î n t e m e i a z ă pe u n p r i n c i p i u de r a ţ i u n e şi de e-
c h i t a t e , şi c ă p a r t e a c a r e a s u f e r i t e a fost i n s a l a t a şi s u r ­
2
p r i n s ă î n b u n a sa c r e d i n ţ ă i . Şi în a d e v è r , P o t h i e r \Obliij.,
I I , 3 3 ) , c ă l ă u z u l o b i c i n u i t a r e d a c t o r i l o r C o d u l u i fr., dice
că p a r t e a l e s a t ă a fost i n d u s ă în e r o a r e a s u p r a valorei
3
l u c r u l u i , e a r a l ţ i i că c o n s i m ţ e i n e i i t u l seu n ' a fost l i b e r ) .
% \ t o a t e a c e s t e a , d u p ă a r t . I M S din C o d u l f r a n c e z , Art. i l 18
h
l e s i u n e a n u e s t e p e n t r u m a j o r i un v i c i u a l c o n s i m ţ e n i o n t u - '
lui ile cât în linele contracte ( î m p ă r ţ e a l ă , v é n d a r e , etc.), şi
în p r i v i n ţ a u n o r p e r s o a n e d e t e r m i n a t e , a d e c ă în p r i v i n ţ a
minorilor.
A c e s t t e x t a fost e l i m i n a t de l e g i u i t o r u l n o s t r u , şi
a c e a s t ă e l i m i n a r e nu se d a t e r e s t e u n e i i n a d v e r t e n ţ e , s a u
u n e i s c ă p ă r i din v e d e r e , ci a fost f ă c u t ă a n u m e . In a d e -
v e r , e x a m i n â n d do a p r o a p e t e x t e l e n o a s t r e , v e d e m că a r t .
7 9 0 din C o d u l c i v i l n'a r e p r o d u s £ 2 a l t e x t u l u i c o r e s -
p u n d é t o r f r a n c e z ( SSŢ i, u n d e se dice că împărţeala, poate
Ji ilex fi'infată când unni din comoştenilori stabileşte că a, e.ris-

') Opr. L. 22, § 3, Locati condurti, 19, 2.

-) Lucre, Lfh/i«t. cicile, t. 14, p. 63 urni. Pand. fr., Oh/iy., I I , 7364.
:i
) Opr. ~SL Planiol, .op. rit., I I , 1646. Capitant, op. cit., p. 2 8 2 .
8 COI». CIV. - C A R T E A III.—TIT. I I I . - C A P I T . VIII.—S-a V I I . - A K T . libo.

fat hi danna lui o leghine de peste o pătrime ; de u n d e r e ­

s u l t a că, în l e g i s l a ţ i u n e a n o a s t r ă , o î m p ă r ţ e a l ă f ă c u t ă î n t r e
m a j o r i , n u p o a t e n i c i o d a t ă fi a n u l a t a p e n t r u v ă t ă m a r e
1
s a u l e s i u n e ).
Critică la a- P e n t r u a li l o g i c p â n ă la c a p ă t , l e g i u i t o r u l t r e i m e a î n -
d r U 1 s à S î l e u m ] l e z e ( i m
torolu? " i C o d u l n o s t r u şi a r t . 8 9 1 fr., pe c a r e
l'a r e p r o d u s f ă r ă n i c i o s c h i m b a r e în a r t . 79-2, c ă c i d o c t r i ­
n a e s t e a p r o a p e u n a n i m ă p e n t r u a r e c u n o a ş t e că a c e s t
t e x t n u se a p l i c a în c a z c â n d c o n s i m t è n i è n t u l u n e i a din p ă r ţ i
a fost v i c i a t p r i n d o i s a u v i o l e n ţ a , ci n u m a i în c a z d e
l e s i u n e . I u a d e v é r , a r t . 7 9 2 p r e v e d e m ! că acel î n c o n t r a
c ă r u i a s'a f ă c u t c e r e r e a de r e s c i s i u n e , p o a t e o p r i desfiin­
ţ a r e a î m p a r t a l e i , d â n d r e c l a m a n t u l u i suple mental din p o r ţ i u ­
n e a sa e r e d i t a r a , c u v â n t u l suplement d o v e d e ş t e în d e a j u n s
că el n ' a r e în v e d e r e de c â t l e s i u n e a , j u s t i ţ i a şi m o r a l a
o p u n é n d u s e că a c e l a c a r e a î n t r e b u i n ţ a t v i c l e n i a s a u v i o ­
l e n ţ a p e n t r u a i n s a l a pe c o p a r t a ş i i sèi, să se p o a t ă folosi
d e m a n o p e r e l e s a l e , d â n d r e c l a m a n t u l u i s u p l e m e n t u l în b a n i
l
s a u în n a t u r a \. Ne/mini fraus sua patrocinar/, debet: s a u ,
d u p ă cum se e x p r i m a u n a l t a d a g i u c u n o s c u t : Nemo au­
dit ur propria,m turpitudine))) atleţ/ans.
Alte texte M e r g é n d mai d e p a r t e , s p i r i t u l legei de a desfiinţa le­
1
dili Codul fr. . ' . .. , • ì . , • ~ • • . • -,
eliminate d« s i n u e a <-'<• v i c i u a l c o n s i m ţ e m e u t u l u i . m p r i v i n ţ a m a j o r i l o r ,
legiuitorul m a i r e s u l t a î n c ă din e l i m i n a r e a a r t . 8 9 0 fr.. c a r e a r a t ă
0 S t H 1
' ' cum se c a l c u l e a z ă l e s i u n e a : din e l i m i n a r e a p ă r ţ e i a a r t .
1 0 7 9 fr. ( 7 9 8 0 . r o m . ) , c a r e p r e v e d e că î m p ă r ţ e a l a lift c u t ă
d e u n a s c e n d e n t p o a t e fi a t a c a t a p e n t r u c a u s a d e l e s i u n e .
c â n d a c e a s t ă l e s i u n e este de p e s t e o p ă t r i m e , şi din e l i -

Codul Cali- ') Codul Gallina eli înţelege din contra a admite lesiunea, când
macli. Art. prevede în art. 1096 ca nu se strica împărţeala ce s'au tă­
10%. cut prin judecata hi locul cuviincios, afara numai de s a r fi
întâmplat o pricina mare şi cunoscută, foarte paijidiitoarv
pentru unul din înipreunâ-moştenitori. cu alte cuvinte, o le­
siune enorma, (lupa cum se exprima Pothier (Obli;/., I I , 34).
Lesiunea era admisă şi la Bomani ca. causa de rescisiune,
fiind că împărţeala era asimilata unei v e n d a l i . Cpr. L. 3 ,
Cod., Coinmunia idriusijuc judicii, etc., 3. 38 ; L 2. Cod., De
rescindendo ceuditioue, 4, 44, etc.
2
) Cpr. Baudrv et W a h l , Successions, I I I , 3561, 3562. Laurent,
X, 470, 508. T. H u e ' V , 4 7 1 . Arntz, II, 1647. Marcadé, I I I ,
431. Gas. tV. D. P. 58. 1. 450. Sirey, 59. 1. 234. Vedi şi
autorii citaţi în t. I I I a lucr. noastre, p. 640, nota 2.
 ACŢIUNEA ÎX RESTISI ['NE.— MA JORI.—ART. 1165. 9

m i n a r e a a r t . 1 1 ) 7 4 — 1 C s ó fr., c a r e t r a t e a z ă d e s p r e r e s c i -
1
•siunea v e n d à r e i p e n t r u c a u s a de l e s i u n e ) : de u n d e r e ­
s u l t a o a l t a m o d i f i c a r e î n s e m n a t ă , şi a n u m e că, în d r e p t u l
nostru, v é n d a r e a făcută de un major a cărui consimţement
n ' a fost d a t din e r o a r e , s m u l s p r i n v i o l e n ţ ă s a u s u r p r i n s
p r i n d o i ( a r t . 9 5 3 ) , nu p o a t e n i c i o d a t ă fi a n u l a t ă p e n t r u
l e s i u n e , o r i c â t de m a r e a r fi*i: pe c â n d , în d r e p t u l n o s ­
t r u a n t e r i o r , v é n d a r e a şi în g e n e r e o r i ce c o n t r a c t e bila­
terale, e r a u supuse desliinţărei pentru o lesiune mai mare
3
de c â t j u m ă t a t e din o b i c i n u i t u l p r e ţ a l l u c r u l u i i .
I n fine. ceea ce e s t e şi m a i d e c i s i v , a r t . 1 1 0 5 d i s ­
p u n e că majorul nu poale, pentru lesiune, să exercite acţi­
unea in rescisiune, pe c â n d a r t . 1 ^ 1 "> din C o d u l fr. p r e ­
v e d e că m a j o r i i nu s u n t r e s t i t u i ţ i p e n t r u c a ş u l de l e s i u n e ,
de cât in caşurile şi în condiţiile -precedate de Codul cicli,
a d e c ă în m a t e r i e de î m p ă r ţ e a l ă , de v e n d a r e . e t c .
P r i n u r i n a r e , l e g i u i t o r u l n o s t r u a a r ă t a t în d e a j u n s
i n t e n ţ i u n e a d e - a inova şi de a e x c l u d e l e s i u n e a ca o c a u s ă
d e a n u l a r e a c o n v e n ţ i u n e l o r in p r i v i n ţ a m a j o r i l o r .

') Legiuitorul nostru mai eliminea/.a înca ij 2 din art. 20.V2 t i .

(cpr. textul nostru 1.711), după care transacţiunele nu pot
fi a t a c a t e pentru lesinile, şi art. 1706 fr., care prevede ca
rescisiunea pentru lesiune nu se aplica la schimb, etc. El
reproduce insa art. 783 fr. (694 C. rom.) si art. 1*54 ti.
(1512 C. rom.).
2
) Cpr. T r i b . Ilfov. C. judiciar din .1894, No. 33. Dreptul din
1894, No. 58. Cas. rom. Unlet. S-a 1, 1891. p. 1337.
») Vedi art. 1251 urm., 1422 si 1957 din Codul Ca limarli (934 D»pM!
urm., 1060 si 1487 C. a u s t r i a c ) ; art 44, § 1.2, partea H l / ^ ţ J ; ^ ! -
capit. I I , C. C a r a g e a ; art. 16, capit. 1 1 . C. Audi'. Ponici, ^ ^ ' ^ " j
etc. Aceste legi nu fac d e c â t sa reproduca o Constituţie, pe rniu. Kt

care Justinian o atribue lui Deocleţian (L. 2 si 8. Cod.. De

rescindendo cenditioue, 4, 14), deşi ea este poate posterioara.
acestui Împărat, care permitea véndétorului de a resilia vén­
darea de câte ori ea fusese consimţita pentru un preţ mai
mic de cât j u m ă t a t e din valoarea reala a lucrului : „Minus
anton pretiniu esse videtur, si uec dimidia pars /ceri) pretti
L
solufu sit \ L . 2, Cod., loco cit. Codul fr. a p ă s t r a t aceasta
causa de rescisiune pentru c/'udari/e imobiliare, cerend insa
ca lesiunea. sa fie mai mare de 7 , . , (art. 1674 urm. C. fr.).
Aceasta causa de resiliare n'a fost admisa in noul Oul s ă r ­
man, ea fiind contrara spiritului dreptului modern. Cpr. l à .
Rarre, liurper/iches Cesetzbuch und C. eie, rer<jleichendc Ihir-
stelluufi iles diuitsclien und j'ranzbsisclien hurţ/rr/ic/ien (lesetc-
liuehs (Berlin, 1897), § 97, iu fine, p. 14-6.
10 COD. CIV.—CARTEA I I I . - T I T . I I I . - C A P . VIII.—Sa V I I . - A K T . 094.

Art. 694. S i n g u r u l caz e x c e p ţ i o n a l în c a r e m a j o r u l p o a t e s ă in-

v o a c e l e s i u n e a , e s t e a c e l p r e v é d u t de a r t . 6 0 4 C. c i v . , d u p ă
c a r e el p o a t e c e r e a n u l a r e a a c c e p t a ţ i u n e i e x p r e s e s a u t a ­
c i t e a u n e i m o ş t e n i r i , p e n t r u v ă t ă m a r e s a u l e s i u n e 1 , în
1

1
c a ş u l c â n d a c t i v u l net' ) a l s u e c e s i u n e i (dedncto <ere alleno)
a r ti fost a b s o r b i t s a u m i c ş o r a t cu m a i m u l t d e j u m ă t a t e
prin descoperirea unui testament necunoscut moştenitorului
care a acceptat moştenirea.
D e c i , d a c ă m o ş t e n i t o r u l a a v u t c u n o ş t i n ţ ă , în m o m e n ­
t u l a c c e p t ă r e i s a l e , d e e x i s t e n ţ a t e s t a m e n t u l u i , el nu v a
p u t e a c e r e a n u l a r e a a c c e p t ă r e i , c h i a r d a c ă el n ' a r li a v u t
3
cunoştinţă de c u p r i n d e r e a acestui t e s t a m e n t ! .
D e şi a r t , 0 9 4 n u v o r b e ş t e de c â t de m o ş t e n i t o r i i
major/, nu m a i î n c a p e î n d o i a l ă că a c e l a ş d r e p t îl a u şi
m i n o r i i , p e n t r u că n ' a p u t u t să i n t r e în g â n d u l l e g i u i t o ­
r u l u i de a lipsi pe m i n o r i d e o p r o t e c ţ i u n e p e c a r e el o
a c o r d ă m a j o r i l o r . T e x t u l v o r b e ş t e n u m a i de m a j o r i , p e n ­
t r u a a r ă t a că i n c a p a b i l i i p o t , p e l â n g ă a c e a s t ă c a u s a , s ă
4
i n v o a c e şi i n c a p a c i t a t e a lor ).
D i s p o s i ţ i a a r t , 6 9 4 fiind insă e x c e p ţ i o n a l ă , e s t e d e
s t r i c t ă i n t e r p r e t a r e : de u n d e r e s u l t a că a n u l a r e a a c c e p t ă ­
r e i u n e i m o ş t e n i r i n u p o a t e ii c e r u t ă p e n t r u a l t e c a u s e d e
r
c â t a c e l e p r e v e d u t e de a c e s t t e x t 'i. E a n u p o a t e , d e

') A n u l a r e a acceptărei pentru lesiune, de care vorbeşte a r t .

694, este cârmuită de statutul personal al moştenitorului,
ear nu de legea care regulează devolnţinnea nmştettirri. I bau­
dry et W a h l , Successions, l i (ed. a 2-a. 1899), p. 506." -Contro.
Brocher. Cours de dr. intermit, price. I, 1 8 1 .
-) Cu toate acestea, chestiunea este controversata, şi prin d i ­
ventili succesiune, unii înţeleg activul brut, adecă întreaga
moştenire, a t â t activul cât şi pasivul. Cpr. în acest sens,
Demolombe, X V I , 5 5 1 . Mourlon, II, 239. Duranton, VI,
461. A. Laborde, lievue pratique, anul 1868, t. 26, p. 812,
nota 1. Le Sellyer, Comment, hist, et pratique sur le, titre dea
successions (Paris, 1892), I, 630.—Contra. Laurent, I X , 859.
T. Hue, V, 172. Baudrv et W a h l . Successions, 11,1664 (ed.
a 2-a, 1899). Baudry, I I . 162. Band. fr.. Succession*, 1,8156.
3
) I'and. fr., Successions, I, 3151. Baudrv et W a h l . Success. IT,
1663. T. Hue, V, 172. L a u r e n t , I X , 359. Demolombe, X I V ,
546. Le Sellyer, op. cit., I, 628. O. Boiirges, 31 mai 1897,
decisie citata in Pand. fr., loco supra cit.
4) Baudry et W a h l , op. cit., I I , 1660. Tliiry, 11, 116. Vedi si
t. I I I a lucr. noastre, p. 330, nota 2.
s
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1889, Xo. 66.
 ACŢIUNEA ÎN RESCISIUNE.--3IA.10RI.—ART. 694. 11

e x e m p l u , lie c e r u t ă p e n t r u d e s c o p e r i r e a d e d a t o r i i c o n t r a c ­
1
t a t e d e d e f u n c t , proeisis deb it is ), nici p e n t r u î n s t r ă i n ă r i
c o n s i m ţ i t e d e d e n s u l în t i m p u l v i e ţ e i s a l e , fie cu t i t l u o-
n e r o s ( v e n d a r e , s c h i m b , t r a n s a c ţ i e , etc.), fie cu t i t l u gra­
t u i t ( d o n a ţ i u n e i , p e n t r u că t o a t e a c e s t e î n s t r ă i n ă r i a u p u ­
t u t ti c u n o s c u t e de d e n s u l ~\.
M o ş t e n i t o r u l m a j o r , si chiar 1111)10)', p u t è n d să a t a c e Origina art.
G 9 4
a c c e p t a r e a u n e i m o ş t e n i r i p e n t r u lesinile, se v e d e m c a r e -
este o r i g i n a a c e s t e i e x c e p ţ i u n i .
A c c e p t a r e a u n e i m o ş t e n i r i n u p u t e a să fie a n u l a t ă
pentru lesiune proiectul Codului comunicat tribunalelor ne-
;

p r e v é d è n d d e c â t a n u l a r e a p e n t r u doi. T r i b u n a l u l de c a s a -
ţ i u n e a c e r u t î n s ă ca s ă se f a c ă d o n e e x c e p ţ i i la a c e s t
p r i n c i p i u în p r i v i n ţ a l e s i m i ei, p e n t r u c a ş u l c â n d a c t i v u l
m o ş t e n i r e i a r fi fost m i c ş o r a t cu m a i m u l t d e j u m ă t a t e :
1° p r i n d e s c o p e r i r e a u n u i t e s t a m e n t n e c u n o s c u t în m o m e n ­
t u l a c c e p t ă r e i ; şi 2 ° p r i n a n u l a r e a u n o r a c t e n e a t a c a t e în
momentul acceptărei.
C o n s i l i u l d e s t a t a d m i ţ e n d î n s ă n u m a i în p a r t e o b ­
s e r v a ţ i i l e t r i b . de c a s a ţ i e , c a r e se î n t e m e i a u pe o j u r i s -
p r u d e n ţ ă c o n s t a n t a , a i n t r o d u s o s i n g u r ă e x c e p ţ i e la a-
c e s t p r i n c i p i u , şi a n u m e a c e a p r e v e d u t a d e a r t . 0 9 4 . E a t ă
de u n d e n e v i n e d i s p o s i ţ i a e x c e p ţ i o n a l ă a a r t . (IDI, d u p ă
c a r e l e s i u n e a p o a t e fi o c a u s a d e a n u l a r e a a c c e p t ă r e i li­
n e i m o ş t e n i r i •').

'•) L. 22, T'r., Cod., De jure deliberandi, 6, 8(1. Cpr. B a u d r y

et \YA\I\, I I , 1670. r a n d , ir., op cit., 3140. T. H u e , V, 172,
174. Vigié, I I , 192. L e Sellyer, op. cit., I, 626. Mourlon,
I I , 235. Bufnoir, op. cit., . 630. T h i r v , IL 118. L a u r e n t ,
p

TX, 358, 363. Demolombe, X I V , 541. ' Marcadé, I I I , 217.

Vedi şi t. I I I a lucr. noastre, p. 332, nota 1 şi 334, nota 1,
iu fine.
-) Cpr. Baudrv et YValil, op. cit., I I , 1671. Band, t'r., Succes­
sions, 1, 3 1 4 1 , 3 1 4 2 . Demolombe, X I V , 542. T. Hue, V, 172.
Mourlon, I I , 235. Vedi si t. I l l a lucr. noastre, p. 332, n. 1.
3
) Cpr. A r n t z , I I , 1405.'Demolombe, X I V , 540, 544. B a n d . f r . ,
op. cit., I, 3150. Vedi a s u p r a art. 694, t. I l l a comentariilor
noastre, p. 330 urm., şi la autorii citaţi acolo, ud.de: Buf­
noir, J.'ropriété et contrat, p. 629 urm. Villequez, disertaţie
publicată în lierue de droit fr. et étranijer, anul 1850, t.
VII, p. 155 urm., 227 urm. A. Bertauld, Quest, pratiques et
doctrinales de C. SapoVon, l, \). 226 -243, No. 281 —297, etc,
12 C. C.—CART. I I I . - T I T . III.—CAP. VIII.—S-a VIL—ACT. ÎXRESCISIUNE.

Despre acţiunea in rescisiune p e n t r u lesiune în privinţa

minorilor.
Dreptul ro- L a E o m a i i i , v i a ţ a o m u l u i ti imi î m p ă r ţ i t a în t r e i p e -
m a n 1
- r i o a d e , d u p ă c u m e r a la n o i a l t ă d a t ă ). şi e s t e şi a s ­
t ă z i în u n e l e l e g i u i r i s t r ă i n e , d e e x e m p l u , în A u s t r i a ( a r t .
2
2 1 C. a u s t r i a c i . în R u s i a ) , e t c . , se î n ţ e l e g e că v è r s t a î n r i u -
r e a , din t r e i p u n c t e d e v e d e r e , a s u p r a v a l i d i t ă ţ e i a c t e l o r
şi a o b l i g a ţ i i l o r în g e n e r e .
1° A s t f e l , p r u n c i i {infantes), a d e c ă a c e i c a r e nu p ă ­
3
şise p e s t e a l ş a p t e l e a a n ) , e r a u cu d e s e v e r ş i r e i n c a p a b i l i ,
şi n u p u t e a u face n i c i un a c t , n i c i c h i a r din a c e l e c a r e e r a u
4
s p r e folosul l o r , quia nullum intellecttun ìiabent ) . O b l i g a -
ţ i i l e c o n t r a c t a t e de deiişiî e r a u d e c i r a d i c a l n u l e , s a u m a i
b i n e dis inexistente. . . C â n d u n c o p i l s a u cel ce se află î n
p a t i m a n e b u n i e i va vinde v r e un lucru, dice An dr. Donici
(capit. IO. 6 ) , t o c m a l a e s t e în z a d a r , căci aceştia nu
a u s l o b o z e n i e , nici la m â n a l o r s p r e a p u t e a v i n d e s a u a
5
cumpăra'" ) .
1
2 ' N e v è r s n i c i i (impuberes), adecă băeţii care nu pă­
6
şise p e s t e a l 1 4 - l e a a n , e a r f e t e l e , p e s t e a l 1 2 - l e a a n ) , p e
c a r e A n d r o n a c h i D o n i c i 'i n u m e a anilics. e a r p r a v i l a lui
M a t e i B a s a r a b , copii necrescuţi (glava 287). p u t e a u să'şi facă

Dreptul ') Vedi pravila lui Matei B a s a r a b , glava 287 ; Codul lui Andr.
veehiu. Donici, capit. 2 9 ; Codul Calimach (art. 33, 255, etc.-). Această
stare de lucruri n'a fost a b r o g a t a în Moldova dft- # f prin
art. 1 a legei epitropieeşti din 2b' april 184(),';;^iré, prin
art. 1, hotareşte majoritatea bărbatului şi a femeei la 25
de ani îndepliniţi. (V. aceasta lege în Colecţia Bastia, p. 181
urni. (ed. din 1862).
2 e
Dreptul ) In Elisia, vèrsta omului se împarte in trei perioade: l de
rusesc. la naştere pana la 14 ani împliniţi ; 2° de la 14 ani p â n ă
la 17 ani (malolietiu/e) ; şi 3" de la 17 ani pana la 21 ani
(nesovercltenuolietut/e), v è r s t a mojoritâţei pentru tot imperiul.
Cpr. E r . L e h r , Dr. civil russe, I, No. 100, p. 109, ed. din
1877. Vedi si t. I I al coment, noastre, p . 57, ad notam.
3
) Cpr. art. '33' Cod. Calimach.
4
) Gains, Instil., H I , § 109.
•') Copiii erau deci puşi pe aceiaş t r e a p t ă cu s m i n t i ţ i i : „ No ai
infans et qui infanti pro.riiuus est, nou mu/tum a furioso dif­
u
ferì, quia liujus eetalis pupil/i nullum iidellectunt lud>eut .
' d a i u s , Institi I I I , § 109.
6
) Opr. Gains, Insfif., I, § 196 şi Insfit. Justinian, I, 22, Pr.,
(fuibus mod is tutela fuitur ; art. 33 C. Calimach.
 ACŢIUNEA ÎN RESCISIUNE.—MINORI.—ISTORIC. 13
1
c o n d i ţ i a m a i b u n ă ), f ă r ă a p u t e a a se o b l i g a şi a d i s p u ­
n e d e b u n u r i l e l o r . O b l i g a ţ i i l e c o n t r a c t a t e d e denşiî n u e-
r a u i n e x i s t e n t e , ci n u m a i a n u l a b i l e d u p ă c e r e r e a lor, n u
î n s ă şi d u p ă a a c e l o r a c a r i c o n t r a c t a u cu d e n ş i î '-).
E i p u t e a u să se o b l i g e în m o d v a l i d , î n s ă n u m a i cum
3
aneto ritate tutoris >, a v è n d , în ori ce caz, ben eli ciul r e s t i ­
t u t i o in intcijrum, de c â t e o r i e r a u l e s a t i , lie că a c t u l e r a
f ă c u t de d e n s i ! cu a u t o r i s a r e a e p i t r o p u l u i , fie că el e r a
f ă c u t d e e p i t r o p u l l o r . B u n u r i l e l o r nu p u t e a u fi î n s t r ă i n a t e
4
d e c â t cu a u t o r i s a r e a m a g i s t r a t u l u i ), scilicet per inepiisi-
tionem judicis et probaiionem causie et interpositionem decreti,
ut fraudi locus non sit •') ; şi în lipsa a c e s t e i a u t o r i s ă r i , c a r e
n u se î n c u v i i n ţ a d e c â t p e n t r u o c a u s a d e n e a p ă r a t ă t r e ­
6
b u i n ţ ă s a u u n folos î n v e d e r a t ) , b u n u r i l e î n s t r ă i n a t e p u ­
t e a u fi r e v e n d i c a t e , d a c ă î n s t r ă i n a r e a n u fusese r a t i f i c a t ă
la m a j o r i t a t e ' ) .
3 ° I n fine, s p r e v è r s n i c i i , s a u m i n o r i i d e 2 5 de a n i vpn-
beres), p e c a r e A n d r o n a c h i D o n i c i îi n u m e a afilix, e a r p r a ­
v i l a lui M a t e i B a s a r a b , copii crescu fi, a d e c ă a c e i c a r e t r e ­
cuse p e s t e p a t r u s p r e d e c e s a u d o i s p r e d e c e a n i , şi nu î m p l i ­
8
n i s e î n c ă 2 5 d e a n i ! , şi c a r e , p a n ă l a a c e a s t ă v e r s t ă , a-
J
v e a u u n c u r a t o r ' ), e r a u , a f a r ă d e o a r e c a r e e x c e p ţ i i , c a -

*) Instit. J u s t i n i a n , I, 2 1 , Vi:, De auctorltate tutor uni.

-) C ş r . a r t . 952 Cod. civ. actual.
-
°) Instit. J u s t i n i a n , I, 2 1 , Pi ., De auctoritafe tutorum.
4
) I n Codul Caragea, v é n d a r e a bunurilor minorilor nu se pu­
tea face de cât cu ştirea stăpânind, adecă cu încuviinţarea
j u d e c a t e i (Cas. rom. şi C. Bucureşti ; Dreptul din 1884, No.
46 şi 84), car sub Codul Calimach, cu învoirea comisiei epi-
tropicesti (art. 289, 307 C. Calimach şi art. 59 L. din 1840),
şi aceasta ninnai de uevoe şi pentru un cederai folos. Cpr.
ai't. 401 Cod. civ. actual.
s
) L. 22, Cod., De administr. tutorio», vel curatorii ni, 5, 37. Vedi
si L. 1 şi 7, § 2, Dig., De rebus co rum, qui sub tutela cel
cura sunt, 27, .9.
6
) L. 5, § 9, Dig., loco cit.
;
) Cpr. art. 1.163 Cod. civ. actual.
8
) Cpr. art. 3)5 Cod. Caliinaah.
fl
) Instit. J u s t i n i a n , 1,23, P r . , De curatoribus şi L. 1, S 3 , Dig., Dreptul
vec
De ruiuoribus, 4, 4.—Principiile romane, după care copii a- 'hiu-
junşi la p u b e r t a t e aveau un curator p â n ă la 25 ani. trecuse
şi în vechea noastră legislaţie. Vedi a r t . 255 Cod. Calimach
(187 Cod. austriac) şi § 1, 2, capit. 29, Cod. Andr. Donici,
Despre nerrésnici. P r a v i l a lui Alatei B a s a r a b (capit. 287)
CC—CA KT.III.—TIT.III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ACŢ.ÎXltESC.—MINORI.

pallili de a face t o a t e a c t e l e v i e ţ e i c i v i l e , p u t e n t i î n s ă , la
c a z de l e s i u n e , să fie r e s t i t u i ţ i in integrum, a t â t în c o n ­
t r a a c t e l o r f ă c u t e de d e n ş i i f ă r ă c u r a t o r , c â t şi în c o n t r a
1
a c e l o r a f ă c u t e d e c u r a t o r u l l o r ), a c e s t beneficiu neapar-
ţ i n e n d i n s ă m i n o r i l o r c a r e d o b é n d i s e o e r t a r e de v e r s t ă
[rentam adatis) -'). B u n u r i l e t u t u r o r m i n o r i l o r în g e n e r e n u
p u t e a u fi î n s t r ă i n a t e f ă r ă d e c r e t u l m a g i s t r a t u l u i : a l t f e l î n ­
s t r ă i n a r e a era nulă.
3
R e s t i t u ţ i a in inter/rum ) , această cale excepţională,
4
b a z a t ă p e e c h i t a t e ). şi i n t r o d u s ă de p r e t o r , p r i n c a r e a c ­
t u l m i n o r u l u i , v a l i d jure civili, e r a d e s f i i n ţ a t jure pradorio,
e r a u n ultimimi et extraordinarium auxiliunr'), pe care p r e ­
t o r u l n u l a d m i t e a de cât a t u n c i când m i n o r u l n u avea o
a l t ă c a l e s p r e a a t a c a a c t u l şi a fi d e s d a u n a t d e p a g u b a
s u f e r i t a fie p r i n m i c ş o r a r e a p a t r i m o n i u l u i sèu, fie p r i n l i p s a
u n u i c â ş t i g l e g i t i m *). P r i n a c e a s t a m é s u r à e c h i t a b i l ă , m i ­
n o r u l , c a r e n u a v e a î n c ă e x p e r i e n ţ a n e c e s a r a s p r e a'şi c o n ­
d u c e a f a c e r i l e s a l e , e r a , ce e d r e p t u l , a p a r a t , î n s ă s i g u ­
r a n ţ a t r a n s a c ţ i u n e l o r şi a c o m e r c i u l u i e r a c o m p r o m i s ă , p e n ­
t r u că n i m e n e n u v o e a să c o n t r a c t e z e cu d è n s u l , d i n c a u s a
restituţiunei, care era iminentă. De aceea, pretorul nu tre-
b u e a să i n t e r v i e de c â t a t u n c i c â n d m i n o r u l se f ă c u s e c u l ­
p a b i l de o n e g l i g e n ţ ă c o n s i d e r a b i l ă , s a u fusese a m ă g i t d e
cealaltă parte contractantă. [tacine nisi aut manifesta cir-
cumscriptio sit, aut tain negligente!- in ea causa versarti sunt,
prudar iuterponere se non debet" '),

numeşte pe epitrop ispravnic, şi acest ispravnic se d ă d e a

copiilor necrescuţi, adecă mai mici de 14 şi 12 ani, minorii
de la 14 şi 12 a n i în sus aventi un curator, ca şi la Romani.
') L. 6, Dig., De in inteţ/rum restitutionibus, 4, 1 şi L. 1, Dig.,
De minovibus, 4. 4.
-) Cpr. Codul Caragea, art. 1 urm., partea I, capit. 3, pentru
ertare de verstă.
*) Vedi a s u p r a acestei instituţii, Savigny, System des heutigeu
riuniscilen h'echts, V I I , § 815 urm. Windscheid, Lehrbnh des
PnndeJi-fenreclits, I, § 114 urm., p. 507 urm. ( F r a k f u r t a M.,
1900). V a n g e n n v , Lehrbnch cler Pandckten, I, § 175 urm. Goud-
smit, Pandeldeu Sijsteein (trad. fr. de Vtiylsteke, 1873), I, §
109, p. 336 urm. Van W e t t e r , Coins de dr. rom., I, § 104
urni., etc.
4
) L. 1, I'r.. Dig., De minoribus, 4, 4.
") L . 16, Dr.. Dig., loco cit.
(ì
) Cpr. art. 1959, in fine, Cod. Caliinacli.
7
) L. 24, § 1. infine, Dig., De minovibus, 4, 4.
 ACŢIUNEA ÎN RESCISIUNE.—MINORI.—ISTORIC.

I n v e c h i u l d r e p t f r a n c e z , în p r o v i n c i i l e d e d r e p t s c r i s . Dreptul
P ( h a
se a p l i c a d r e p t u l r o m a n , e a r în p r o v i n c i i l e de d r e p t o b i c i - ^ ' " ! f Z i

n u e l n i c , m a j o r i t a t e a , legitima (Has, fiind în g e n e r e h o t ă r î t ă

la "25 de a n i 1 , d u p ă l e g e a PUvtoria s a u Ladoria, de la n u ­
1

1
m e l e t r i b u n u l u i Lado>-ius Pia nei a nas' ), minorul avea acţiu­
n e a în r e s c i s i u n e p e n t r u l e s i u n e nu n u m a i c o n t r a a c t e l o r
f ă c u t e de el s i n g u r , d a r şi în c o n t r a a c e l o r f ă c u t e de d e n -

') Numai în Normandia, majoritatea era fixată la 20 de ani.

Cpr. Poţhier, Obli;/., I I , 40 şi Proved, civ., X , 729 (ed. Bugnet).
2
j Vedi Fréminville, Tr. de la minoriti' et de la tuteli e (ed. din Majoritatea
m
1845, Clermont), II, p. 275, nota 1.—Tot la aceasta vèrsta era " dreptul
o s t m u tt:
h o t ă r î t ă si la noi altă data majoritatea. Vedi pravila l u i " . l!
i •> 1
ri or si ut
M. B a s a r a b (glava 287), Codul lui Andr. Donici (capit. 29), dreptul
Codul Caragea (art. 1, p a r t e a 1, capit. 3), Codul Calimach străin,
(art. 83, 228, 1959 si legea epitropiceascâ din 26 april 1840,
a r t . 1), etc. Astăzi insă, vèrsta legiuită este mai pretutin-
dine h o t â r î t a la 21 ani. Cpr. art. 2 din noul Cod german şi
nota lui K. Saleilles, asupra, acestui text în Ballet, de fraisi,
eomparée (anul 1900), p. 237 urm. In Codul austriac (art.
21), vèrsta legiuită e h o t ă r î t ă la 24 de ani, ear în Codul
neerlandez (art. 385), la 23 de ani, ca şi în Codul spaniol de
la 1889 (art. 320). i u E l v e ţ i a , majoritatea este astăzi fixată,
p e n t r u întreaga confederaţie, şi pentru ambele sexe, la douf-
deci ani împliniţi (art. 1. L. federală din 22 iunie 1881
a s u p r a capaeitaţei civile), soluţie care se vede admisa şi prin
noul Cod civil japonez, promulgat la 1896 (art. 3). E s t e de
notat ca, în E l v e ţ i a , înaintea legei din 1881, vèrsta legiuită
nu e r a uniforma, ci varia, după diferitele cantoane, de la 18
la 24 de ani. V. t. I I a lucr. noastre, p. 56, nota 2.
I n dreptul musulman, majoritatea, bulur/li, se constata prin Dreptul
a p a r e n ţ a visibila a semnelor u r m ă t o a r e : i ° prin ejaculaţiunea musulman,
spermatica la baeţi, şi prin apariţia regnlelor la teniei : 2"
prin existenţa pârului la părţile genitale. P â r u l de subsu­
oară şi barba nu sunt semne ale niajoritaţei. In lipsa, sem­
nelor mai sus a r ă t a t e , Ijâeţii. sunt majori la 15 ani, ear fe­
tele la 9 ani. Cpr. Le Dr. musulman de X. Tornami- (trad.
Esclibuch, 1860), p. 82, § 8.—Şi la Boinani, în vechime, 8a-
binienii vroeau ca omul sa fi puber după desvoltarea p a t e ­
rei corporale şi capacitatea de a procrea (Causimi nuidem
eum esse dieunt puberem, qui Inibita corporis pubes apparet,
id est, IJHI' ijenerare potest) (Ilpiani lîe'juf., § 28, tit. 1 1 , De
tuteli s) ; însă J u s t i n i a n urmând, in aceasta privinţă, păre­
rea Proculiauilor, fixează pubertatea la 14 ani împliniţi
pentru b ă r b a ţ i şi la 12 ani pentru femei, fiind că moravu­
rile nu mai permiteau inspecţiunea trupului (inspecţia liabi-
tudinis corjioris). Instit., Quibus mod is tutela Jinitur, 1, 22, Pr.,
Şi Cod., L. 3, Quando tutore* vel curatores esse desina ut, 5. 60.
16 C.C.— CART. III.—TIT. lit.—C AP. VIII.—S-a Vii.--ACŢ. ÎN RESO.—MINORI.

s u l cai a u t o r i s a r e a e p i t r o p u l u i , şi c h i a r în c o n t r a acelor
1
f ă c u t e d e î n s u ş e p i t r o p u l !.
Dreptul nos- C â t p e n t r u d r e p t u l n o s t r u a n t e r i o r , el a d m i t e a p r i n -
CodufOaiT-' cipiile d r e p t u l u i r o m a n . I n a d e v é r , d u p ă art. 1 1 5 6 din
mach. C o d u l C a l i m a c h ( 8 6 5 Cod. a u s t r i a c ) , a c e i l i p s i ţ i d e m i n t e ,
s a u c a r e n u î m p l i n i s e î n c ă v r è s t a d e 14 s a u 12 a n i , n u
p u t e a u nici să d e a , nici s ă p r i m e a s c ă f ă g ă d u i n ţ ă , e a r c e l e ­
l a l t e p e r s o a n e , c a r e se aflau sul) p u t e r e a p ă r i n t e l u i , s a u a
epitropului ori a c u r a t o r u l u i , p u t e a u să p r i m e a s c ă o f ă g ă ­
d u i n ţ ă c a r e e r a n u m a i s p r e folosul l o r ( a r t . 1 1 5 7 Cod.
C a l i m a c h , 8 6 5 C. a u s t r i a c ) . Xainqu<• placuit meliorcm
v qui-
dem suani conditionem licere eis facere, etiam sine tutoris auc-
2
toritate, deteriorerà cero non alitor quam tutoris auctoritate" ).
M i n o r u l , l a caz d e l e s i u n e , a v e a a c ţ i u n e a în r e s t i t u -
ţ i e ( a r t . 1 9 0 5 C. C a l i m a c h ) , şi a c e a s t ă a c ţ i u n e se p r e s c r i e a
3
p r i n patru a n i de la m a j o r i t a t e ( a r t , 1 9 5 9 C. C a l i m a c h ) ,
s o l u ţ i u n e c a r e se v e d e a d m i s ă si p r i n a r t . 1801. d i n C o ­
d u l s p a n i o l , p r o m u l g a t la 2 4 i u l i e 1 8 8 9 .
Codul Ca- T o t a s t f e l se e x p r i m ă şi C o d u l C a r a g e a în a r t . 3 ,
i a g e a
* p a r t e a 1, c a p i t , 3 : ., Cei n e v è r s n i c i , v e r i ce t o c m a l ă s a u d a r
vor face, fără a d e v e r i r e a părintelui lor sau a epitropului,
e s t e f ă r ă t ă r i e ; de le este spre folos, este cu tărie" *).
Dreptul V e n i m a c u m , d u p ă a c e s t i s t o r i c , l a d r e p t u l a c t u a l , unde,
actual, t e x t e l e n o a s t r e se d e o s e b e s c î n t r u c â t - v a d e C o d u l f r a n ­
cez. I n a d e v é r , a r t . 9 5 1 , în loc d e a r e p r o d u c e § .1 a l
a r t . 1 1 2 5 fr., d u p ă c a r e m i n o r u l n u p o a t e , pentru causa
de incapacitate, să a t a c e a n g a j a m e n t u l sèu d e c â t ; în c a ş u ­
r i l e a n u m e s t a t o r n i c i t e de l e g e , d i s p u n e că m i n o r u l ' nu p o a t e

O P o t h i e r , Pr. eie., X , 731, p. 349.

T
) Listit. J u s t i n i a n , I, 2 1 , P r . , in medio, De auctoritate tutorum.
3
) Acelaş termen îl acordă si Andr. Donici (§ 3, capt. 29, in
fine). Cpr. L. 7, P r . , Cod., De temporibus in integrum resti-
tutionis, e t c . 2, 53. Astăzi, acţiunea minorului se p r e s c r i e
p i i n dece ani (art. 1900), în Codul italian prin cinci ani
(art. 1300), ear în Codul austriac, prin trei ani (art. 1487).
Vedi infra, explic, a r t . 1900.
4
Codul Andr. ) Vedi şi' Andr. Donici, capit. 29, § 2, unde se (lice : .,Xe-
Donici. vèrsnicul de la 14 ani până la 25 se numeşte afilix, i n t r u
care v r e m e fiind sub povăţuire de curator, adecă p u r t ă t o r
de grijă, earăş f a r à î n t r e b a r e a şi voinţa p u r t ă t o r u l u i de
grijă, ori ce va face şi va cunoaşte că s'au păgubit, poate
în iirniă să întoarcă spre folosul seu".
 ACŢIUNEA IN RESCISIUNE.—ART. ilòl, 1007. 17

a t a c a a n g a j a m e n t u l seu p e n t r u c a u s a d e i n c a p a c i t a t e , de
cât în caz de lesiune, m o d i f i c a r e c a r e a d a t loc la difi-
c u l t ă ţ i , d u p ă cum v o m v e d e a m a i la v a l e .
A r t . 951.—Minorul nu poate ataca angajamentul seu pen­
tru causa de incapacitate, de cât în caz de lesiune. (art. 1157
urm. C. civ. A r t . 1125, § 1 C. fr. modificat).
A r t . 1 1 5 7 . -Minorul neemancipat poate exercita acţiunea
în rescisiune pentru simpla lesiune în contra ori cărei conven-
ţiuni ; minorul emancipat, în contra ori cărei convenţiuni ar trece
peste capacitatea sa ce este d e t e r m i n a t ă la titlul minoritâţei, tu­
telei si emancipaţiunei. (Art. 390, 101 urm., 427, 428, 430, 433,
749, 820, 9 5 0 - 9 5 2 , 1158 urm., 1103, 1538, 1900 C. civ. A r t .
291 P r . civ. A r t . 1305 C. fr.).
A c e s t e fiind t e x t e l e n o a s t r e , n a ş t e î n t r e b a r e a : c a r e
este sensul lor ?
I n F r a n c i a , d u p ă m u l t e d i s c u ţ i u n i , past muìtas contro- ineptul fr.
versias, s'a a d m i s , în fine, că l e g e a c o n f e r ă m i n o r u l u i d o u é
acţiuni deosebite p e n t r u a a t a c a actele ce'l j i g n e s c ; o ac­
ţ i u n e în a n u l a r e î n t e m e i a t ă p e v i c i u r i de f o r m ă i a r t . 11(53),
şi o a c ţ i u n e în r e s c i s i u n e î n t e m e i a t ă pe l e s i u n e ( a r t . 1 1 5 7 ) .
cest sistem, care pune capăt discuţiilor a n t e r i o a r e , r e -
u l t ă din a r t . 1 3 1 1 (1.1(53 C. r o m . ) , c a r e d i s t i n g e a n u l a r e a
p e n t r u viciuri de formă de r e s t i t u i r e a s a u rescisiunea pen­
tru lesiune.
D r e , t u I
Ce t r e b u e să d e c i d e m în l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă ? C h e s t i u - i
, . . . . nostru.
n e a e s t e c o n t r o v e r s a t ă , d e şi, de b u n ă s a m ă , legiuitorul
p r i n a r t . 9 5 1 a v o i t să c u r m e o r i ce c o n t r o v e r s ă . C u r t e a
din B u c u r e ş t i a d e c i s , in a d e v é r , că în l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă ,
m i n o r u l nu a r a v e a a c ţ i u n e a în a n u l a r e p e n t r u l i p s u r i de
f o r m ă , ci n u m a i p e n t r u v ă t ă m a r e s a u l e s i u n e ; d e u n d e a r
r e s u l t a că a c t u l s e v e r ş i t d e m i n o r s a u d e e p i t r o p u l seu,
fără î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r l e g a l e , a r r e m â n e a în p i c i o a r e ,
d e c â t e o r i n u s ' a r d o v e d i o l e s i u n e din p a r t e a m i n o r u ­
l u i . Cu a l t e c u v i n t e , l e g i u i t o r u l n o s t r u , m o d i f i c â n d î n t r ' u n
m o d r a d i c a l C o d u l f r a n c e z , a r fi c o n s f i n ţ i t s i s t e m u l din
d r e p t u l r o m a n , c a r e se r e s u m â în m a x i m a c u n o s c u t ă : Mi­
nor restituitnr non tanquam minor, scd tanquam lu'sus ').
') Vedi Dreptul din 1892, No. 44. (Această decisie este d a t ă
sub presidenţa D-lui G. E . Sellimi, r a r e ne a înlocuit în func­
ţiunea de procuror general la î n a l t a Curte de casaţie şi
justiţie). Cpr. aceiaş Curte. D r e p t u l din 1897, No. 16, con-
sid. de la p. 127, coloana 2. Vedi si T r i b . Tecuci (sentinţa
casată). Dreptul din 1898, No. 28. ' 2
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—8-a VII.—AUT. 951, 1157.

Secţiunele unite ale C u r ţ e i supreme au c o n d a m n a t însă

a c e a s t ă i n t e r p r e t a r e şi, cu d r e p t c u v e n t , a u c a s a t d e c i s i a
1
de m a i sus ).
I n a d e v é r , a r t . 1)51, d u p ă c a r e m i n o r u l n u p o a t e s ă ' ş i
a t a c e a n g a j a m e n t u l seu, p e n t r u c a u s a d e i n c a p a c i t a t e , de
cât in caz de lesiune, n u a r e în v e d e r e , d u p ă c u m f o a r t e
bine observa î n a l t a Curte, de cât actele m i n o r u l u i e m a n ­
c i p a t s a u n e e m a n c i p a t p r i v i t o a r e la o b l i g a ţ i i l e p e n t r u c a r e
legea n'a c e r u t de cât simpla i n t e r v e n ţ i e a e p i t r o p u l u i sau
a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i , şi p e c a r e d e n s u l le a f ă c u t în l i p s a
a c e s t o r a , e a r n u şi o b l i g a ţ i i l e r e s u l t a m i din a c t e j u r i d i c e
pe c a r e l e g i u i t o r u l , în i n t e r e s u l lor, le a s u p u s u n o r f o r ­
m a l i t ă ţ i , şi c a r e s u n t i s b i t e d e n u l i t a t e n u m a i d i n c a u s a
n e o b s e r v ă r e i a c e s t o r f o r m a l i t ă ţ i , i n d e p e n d e n t d e ori ce
lesiune.
A ş a d a r , c h e s t i u n e a a n u l a r e i a c t e l o r p r i v i t o a r e la m i ­
nori trebueşte resolvită după următoarea distincţiune : Dacă
a c t u l s'a s e v e r ş i t d e e p i t r o p , în l i m i t e l e m a n d a t u l u i seu, cu
î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r l e g i u i t e , el e s t e o p o s a b i l m i n o r u l u i şi
n u p o a t e fi d ă r â m a t , nici c h i a r s u b c u v é i i t de l e s i u n e , p e n ­
t r u că m i n o r u l a fost î n d e s t u l de a p a r a t p r i n î n d e p l i n i r e a
legiuitelor formalităţi. D e ex., a v e r e a n e m i ş c ă t o a r e a mi­
n o r u l u i s'a î n s t r ă i n a t de e p i t r o p cu î n d e p l i n i r e a tuturor
f o r m e l o r l e g a l e ( a r t . 4 0 1 u r m . ) , s a u m o ş t e n i r e a în c a r e
m i n o r u l a v e a o p a r t e o a r e c a r e , s'a î m p ă r ţ i t e a r ă ş cu î n ­
deplinirea formelor legale (art. 4 1 1 , 4 1 2 , 7 4 7 — 7 4 9 ) . E i
b i n e , a s e m e n e a a c t e n u m a i p o t fi a t a c a t e de m i n o r , nici
c h i a r s u b c u v é n t d e l e s i u n e , r e m â n e n d ca m i n o r u l , c a r e a
fost v ă t ă m a t d e e p i t r o p s ă c e a r ă d a u n e de la a c e s t din
u r m ă ( a r t . .'590, 8 2 0 , 9 9 8 , 9 9 9 , 1 5 4 0 ) - ) . P e n t r u a c t e l e

i) Bulet. Gas. 1892, p. 1084 şi Dreptul din 1893, No. 4. Vedi

în acelaş sens şi o decisie anterioară a Curţei noastre s u p r e ­
me, în Bulet. cas. anul 1891, p. 1328. Vedi şi autorităţile ci­
tate infra, p. 20, nota 2.
J
• ) Cpr. Thiry, I I I , 98, p. 127. Delsol, Explic, clement, du <\
Napoleon, II, p. 560. Arntz, I I I , 278. L a u r e n t , X V I , 24 urm.
Demolombe, V I I , 822 si X X I X , 88. B a u d r v , I I , 1157. Mour-
lon, I I , 1503 urm. Planiol, op. cit., I I , 1126. T. Hue, V I I I .
211. A u b r y et Bau, IV, § 335, p. 253, text şi notele 3 şi
4. Beudant, Cours de dr. civ. fr., I I , 883. Band, fr., Obliti-,
I, 6341 urm. Vigié, I I , 1567.' Colnieţ de S a n t e r r e , V, 270
bis X I urm. Valette sui' Proudhon, Etat des personnel, I I , p.
 ACT]UNI:A IN RESCISILNE.—ART. !>.")]. 11Ó7, Utili. 19

s e v é r s i t e de e p i t r o p în l i m i t e l e m a n d a t u l u i seu şi cu î n ­
d e p l i n i r e a t u t u r o r f o r m e l o r l e g a l e , se v a a p l i c a d e c i în
t o t u l m a x i m a : Factum tutoris, factum pupilii (art. 390,
4 0 7 , 1 1 0 0 , 15-461. E s t e a d e v ă r a t că C u r t e a din B u c u r e ş t i
a decis c o n t r a r i u l , a d m i ţ â n d că, în ori ce c a z , m i n o r u l este
în d r e p t a c e r e a n u l a r e a î m p ă r ţ e l e i p e n t r u l e s i u n e ' ) , î n s ă
a c e a s t a s o l u ţ i e e s t e c o n t r a r ă a r t . 11 (5(5, d u p ă c a r e î n s t r ă i ­
narea b u n u r i l o r unui minor sau a unui interdi*, ori îm­
p ă r ţ e a l a u n e i m o ş t e n i r i c u v e n i t ă lor, f ă c u t e d e e p i t r o p cu
î n d e p l i n i r e a t u t u r o r f o r m e l o r l e g a l e , se c o n s i d e r ă ca f ă c u t e
de d e n ş i ! în t i m p u l c a p a c i t ă ţ e i lor, şi p r i n u r m a r e , n u p o t
ti a t a c a t e p e n t r u l e s i u n e , de o a r e ce a c e a s t ă a c ţ i u n e nu
a p a r ţ i n e p e r s o a n e l o r c a p a b i l e ( a r t . 11(55).
E a t ă , în a d é v è r , c u m se e x p r i m a art. 110(5:
A r t . 1166.—Când formalităţile cerute în privinţa minorilor
sau interdişilor -), atât pentru î n s t r ă i n a r e a imobilelor cât şi pen­
tru împărţeala unei succesiuni «), s'au îndeplinit, ei sunt. relativ
la aceste acte, consideraţi ca cum le ar ti făcut in majoritate
sau înaintea interdictiunei. (Art. 342, 401 urm., 405, 406, 407,
409 urni., 413, 430, 435 urm., 454, 687, S, 2, 747 urm., 749 C.
civ. A r t . 1314 C. fr.).
D o v a d a c e a m a i b u n ă că d e c i s i a de m a i sus a C u r ţ e i
din B u c u r e ş t i face o g r e ş i t ă i n t e r p r e t a r e a l e g e i , e s t e că
însuşi a u t o r i i c a r i a d m i t în p r i n c i p i u d r e p t u l n e v r è s n i c u l u i
de a d ă r â m a p e n t r u l e s i u n e a c t e l e f ă c u t e de e p i t r o p u l seu

4(55 urm. Larombière, I V , art. 1305, No. 12. Duranton, X ,

280 urm. Mareadé, IV, a s u p r a art. 1305. 8S8 urni. Trolley,
Etude sur ia lesion (1872), p. 177 urm.—Contra. Toullier I).,
I I I (partea I), 100 şi I V (partea I), 573. Troplong, Venie,
I, 1(50 şi Jlypothcrptes, I I , 488 urm.
1
) Dreptul din 1883, No. 53. V. si t. I I a lucr. noastre, p.
20(5, nota 2.
2
) Cu toate că art. 11(5(5 nu vorbeşte de cât de minori şi in- Aplic. art.
1 J I h t u t r
terdisi, el se aplică t u t u r o r incapabililor în genere. T. H u e , ' ' "
\ l i K 214, in fine. im-apab.hlor.
8
) Cu toate ca art. 1166 nu vorbeşte de cât de înstrăinarea Aplicarea
:n { n , s , i
imobilelor (art. 401 urm.) si împărţeala unei succesiuni (art. ' -
409 urm., 747 urm., 749), èl se aplica la toate ipotesele i » ' " ^ ^ f '
care formalităţile speciale cerute de lege au fost îndeplinite. nere,"
de exemplu, Ia actele de împrumut, de ipoteca (art. 401
urm., 1771), la transacţiuni (art. 413) (cpr. C. Bucureşti,
Dreptul din 1887, No. 21), la acceptarea unei donaţiuni (art.
407), unei succesiuni (art. 405, 406, 687, ţţ 2), etc. T. Hue,
V I I I , loco cit. Larombière, TV, art. 1314. No. 8 urm. De-
mante et Colmet de S a n t e r r e . V, 2 / 3 .
 COI). CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. Vili.—tf-a Vil.—ART. 951,1157.

c u î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r l e g i u i t e ' ) , r e c u n o s c că s u n t u n e l e
acte, p r e c u m î n s t r ă i n a r e a de b u n u r i n e m i ş c ă t o a r e (art. 4 0 1
urm., 1166), acceptarea unei donaţiuni (art. 407), conven­
ţiile făcute prin c o n t r a c t u l de c ă s ă t o r i e (art. 1 1 6 1 , 1 2 3 1 ) ,
î m p ă r ţ e a l a ( a r t . 4 1 1 , 4 1 2 , 7 4 9 , 1 1 6 6 ) şi t r a n s a c ţ i u n e l e
( a r t . 4 1 3 , 1 7 1 1 ) , e t c . , a s u p r a c ă r o r a m i n o r u l nu p o a t e r e ­
veni sub nici un cuvént, d a c ă s'au îndeplinit formalităţile
l e g i u i t e , fiind că l e g i u i t o r u l le a î n c u n j u r a t de g a r a n ţ i i
î n d e s t u l ă t o a r e şi fiind că a r fi p e r i c u l o s p e n t r u s o c i e t a t e d e
a l ă s a a c e s t e a c t e p r e a m u l t t i m p în i n c e r t i t u d i n e . E i b i n e ,
cu t o a t e a c e s t e a , C u r t e a , în s p e c i e , t ă g ă d u e ş t e c e e a ce t o a t ă
lumea recunoaşte, punènd interesul minorilor mai presus de
cât însuş legea. C â t e v a r è n d u r i m a i sus criticam o a l t ă
d e c i s i e a C u r ţ e i d i n B u c u r e ş t i , p r i n c a r e se t ă g ă d u e ş t e m i ­
norilor d r e p t u l de a cere a n u l a r e a u n u i act p e n t r u lipsă
d e f o r m e , i n d e p e n d e n t d e l e s i u n e , şi a c u m n e v e d e m silit
a n e r ă d i c a cu p u t e r e în c o n t r a u n e i a l t e d e c i s i u n i a a-
celeiaş Curţi, care a d m i t e a c ţ i u n e a în rescisiune p e n t r u le­
siune, acolo u n d e ea nu este admisibilă. A m ajuns să v e ­
d e m c o n t r o v e r s a t e p a n ă şi p r i n c i p i i l e cele m a i e l e m e n t a r e
ale dreptului !
D a c ă p r e s u p u n e m , din c o n t r a , c ă a c t u l p e n t r u c a r e se
cere î n d e p l i n i r e a u n o r a n u m e f o r m a l i t ă ţ i , p r e c u m este, de
e x . , a u t o r i s a r e a c o n s i l i u l u i de fam ile, o m o l o g a r e a t r i b u n a l u ­
lui, e t c . , a fost s e v e r ş i t fie d e m i n o r , fie de e p i t r o p u l s è u ,
fără îndeplinirea acestor formalităţi, a c t u l v a p u t e a fi d ă ­
r â m a t în f o l o s u l m i n o r u l u i ( a r t . 2 0 7 , 9 5 2 ) , i n d e p e n d e n t d e
o r i ce l e s i u n e şi n u m a i p e n t r u l i p s ă de f o r m e , fiind c ă m i ­
n o r u l n ' a fost a p a r a t d e c â t e o r i n u s ' a u î n d e p l i n i t f o r m a ­
l i t ă ţ i l e prescrise de lege p e n t r u c o m p l e c t a r e a c a p a c i t ă ţ e i
2 3
s a l e ) . A s e m e n e a a c t n u e s t e i n e x i s t e n t , ci n u m a i a n u l a b i l ).

') Cpr. Troplong, Vente, I, 166, p. 2 2 1 .

'-') Cas. rom. Secţiuni-unite, decisie citată suprà. p. 18. nota 2.
Cpr. Cas. rom. şi C. Bucureşti. Bulet. 1877, p. 96. Bulet. 1879,
consid. de la p. 189, 190 si Dreptul din 1886, No. 79. Bu­
let. 1891, p. 1328. Bulet. Ì 8 9 8 , p. 257 şi Dreptul din 1898,
No. 15. Idem. Dreptul din 1875, No. 57 si din 1876, No. 5.
T r i b . Tecuci. Dreptul din 1893, No. 66. T r i b . B r ă i l a (T. P .
Cudalbii făcend funcţiunea de presid.) Dreptul din 1897,
No. 3 1 . Cpr. si Cas. fr. D. P . 70. 1. 432. L a u r e n t , X V I , 35
urm., 47. Demolombe, V I I , 823 si X X I X . 88. Thiry, I I I , 98.
Baudry, I I , 1153, 1157. A r n t z , I I I , 275, 278, şi a u t o r i i ci­
taţi p. 18, nota 2.
3
) Trib. Imp. german (Leipzig). Sirey, 86. 4. 17.
 ACŢIUNEA IN RESCLSH'NE.—ART. 951. 1157.

A c e a s t ă a c ţ i u n e în a n u l a r e p e n t r u l i p s ă d e f o r m e , p e
c a r e C u r t e a din B u c u r e ş t i o f ă g ă d u i s e , r e s u l t a din a r t . 1 1 6 3
c a r e , în p a r t e a sa finală, p r e v e d e că m i n o r u l n u m a i p o a t e
e x e r c i t a a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e , d a c ă la m a j o r i t a t e , a r a t i ­
ficat u n a n g a j a m e n t c a r e e r a n u l în f o r m a s a , şi c a r e , p r i n
1
u r m a r e , p u t e a fi a t a c a t p e n t r u l i p s ă de f o r m e ).
Apoi, nulitatea actelor făcute fără îndeplinirea forme­
l o r l e g a l e r e s u l t a în m o d v i r t u a l din î n s u ş p r o i b i ţ i u n e a l e -
g e i , p e n t r u că l e g i u i t o r u l p r e s c r i e a n u m e p ă z i r e a u n o r for­
me spre a acoperi incapacitatea minorului. Astfel, când
a r t . 4 0 1 şi u r m . p r e v è d că e p i t r o p u l , fie c h i a r t a t ă l s a u
m a m a , nu p o a t e să c o n t r a c t e z e u n î m p r u m u t în n u m e l e
m i n o r u l u i , nici să i p o t e c o s a u să î n s t r ă i n e z e a v e r e a sa n e ­
m i ş c ă t o a r e , f ă r ă î m p u t e r n i c i r e a s f a t u l u i de f a m i l i e şi a p r o ­
b a r e a t r i b u n a l u l u i ( a r t . 4 0 2 ) , v e n d a r e a n e p u t é n d u s e face
d e c â t în f o r m ă d e l i c i t a ţ i e p u b l i c a ( a r t . 4 0 8 1 , se î n ţ e l e g e
că î n s t r ă i n a r e a făcută fără î n d e p l i n i r e a acestor forme so­
l e m n e e s t e a i m b i b i l a din p a r t e a m i n o r u l u i , n u m a i p e n t r u
l i p s ă de f o r m e şi i n d e p e n d e n t d e ori ce l e s i u n e , p e n t r u că
e l se c o n s i d e r ă ca n e a p ă r a t , de c â t e o r i nu s'au î n d e p l i ­
n i t f o r m e l e m e n i t e a c o m p l e c t a c a p a c i t a t e a lui - ) .
I n fine, d a c ă p r e s u p u n e m că a c t u l a fost f ă c u t de î n ­
s u ş m i n o r u l , a c e s t a c t v a fi a n u l a t p e n t r u v i c i u r i de f o r ­
mă, în caz când s'ar cere p e n t r u existenţa lui îndeplinirea
u n o r f o r m a l i t ă ţ i s p e c i a l e . D e c â t e o r i v a fi î n s ă v o r b a d e
un act p e n t r u care legea nu cere nici o formă specială,
-
p r e c u m a i fi, de ex., u n c o n t r a c t d e a r e n d a s a u d e î n c h i r i e r e ,
a s e m e n e a c o n v e n ţ i e ' v a p u t e a fi d ă r â m a t ă d i n p a r t e a m i n o r u l u i ,
la m a j o r i t a t e , s a u de r e p r e s e n t a ţ i i sèi, in c u r s u l m i n o r i t ă -
3
ţei, p e n t r u lesiune 1 , dacă b i n e î n ţ e l e s , lesiunea este, după
a p r e c i a r e a j u d e c ă t o r i l o r , d e s t u l d e î n s e m n a t ă ; c ă c i ş t i u t este
4
c ă de minimis non cured, pro'tor i . I n o r i ce c a z , cliestiu-

') Curtea din Bucureşti mărturiseşte ca acest argument este

puternic, insa dice că art. 1103 este o i n a d v e r t e n ţ ă a le­
giuitorului, şi că acest text trebueşte considerat ca nescris
în Codul nostru, faţa cu disposiţia a r t . 9 5 1 . Dreptul X o .
44 din 1892, consid. de la p. 352, coloana 1.
-) Cpr. L a u r e n t , I, 01 si X V I , 3 5 .
8
) Cpr. T r i b . Tecuci si Velcea. Dreptul din 18!)8, No. 28 si 77.
4
) Cpr. Blauiol, op. cit., 11,1129. Marcadé, I V , 8 9 1 . Thirv, I I I ,
99, iu puc T. Hue, V I I I , 2O0. Demolombe, X X I X , 100.
B a u d r v , I I , 1154.
COD. CIV.—CATEA III.—TIT.—III.—CAP. V I I I . - S - a VII.—ART. 951,1157.

n e a d e a se ş t i d a c ă m i n o r u l a fost s a u n u l e s a t fiind o
1
c h e s t i e d e f a p t , s c a p ă d e c e n s u r a C a s a ţ i e i ).
V a să d i c ă m i n o r u l n u a r e a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e de c â t
î n p r i v i n ţ a a c t e l o r s a u c o n v e n ţ i i l o r făcute personal ele densul,
în t i m p u l i n c a p a c i t ă ţ e i s a l e , e a r nici î n t r ' u n c a z p e n t r u a c e l e
f ă c u t e de e p i t r o p u l séu, fie c h i a r f ă r ă î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r l e ­
2
g a l e . A c e s t s i s t e m , g e n e r a l m e n t e a d m i s in F r a n c i a ) , e s t e s i n ­
g u r a d m i s i b i l l a n o i , f a ţ ă cu a r t . 9 5 1 , m o d i f i c a t d e l a C o d u l
f r a n c e z , d u p ă c a r e m i n o r u l n u p o a t e , p e n t r u c a u s a de i n ­
c a p a c i t a t e , d e c â t în c a z d e l e s i u n e , să atace angajamen­
tul seu, a d e c ă a c t u l la c a r e el a c o o p e r a t s i n g u r , f ă r ă i n -
t e r v e n ţ i u n e a r e p r e s e n t a n t u l u i séu ; c ă c i , d u p ă c u m f o a r t e b i n e
a dis B i g o t P r é a m e n e u , o r a t o r u l G u v e r n u l u i , în e x p u n e r e a
d e m o t i v e : ^capacitatea minorilor încetează pentru ori ce
act care le este dăunător. . . şi resultatili incapacităţei lor
este de a nu putea fi vătămaţi, ear nu de a nu putea con­
11 3
tracta ) . E a t ă d e c i în c a r e s e n s l e g i u i t o r u l m o d e r n a f ă ­
c u t a p l i c a r e a m a x i m e i : minor restituitili' non tanquam minor,
sed tanquam la'.sus, e a r n u î n s e n s u l că m i n o r i i m a u n i c i
o d a t ă a c ţ i u n e a în a n u l a r e p e n t r u v i c i u r i d e f o r m ă , ci n u ­
mai pentru lesiune.
î n t r ' u n c u v â n t , s i s t e m u l a d m i s de S e c ţ i u n e l e - u n i t e a l e
C u r ţ e i n o a s t r e s u p r e m e , c a r e e s t e şi a c e l g e n e r a l m e n t e a d -

>) Cpr. Gas. fr. D. P . 6 1 . 1. 256. Sirey, 6 1 . 1. 625. T. Ilnc,

V I I I , 207. Demolombe, X X I X , 106.
2
) Vedi T h i r y , I I I , 98. Planiol, I I , 1127. B a u d r v , Î I , 1158.
Vigié, I I , 1567. Marcadé, I V , 889. Capitant, Introduction «
Vétude du dr. civil., p. 237, 238. Mourlon, I I , 1500. T. H u e ,
V I I I , 210. Demolombe, V I I , 821 şi X X I X , 93, 94. L a u r e n t ,
X V I , 45 urm. Aubry et B a u , I V , § 335, p. 255, text si nota
9. Solon, Nullités, I, 67, 3 0 1 . C. Nancy. Sirey, 75. 2. 52.
Vedi şi autorităţile citate în P a n d . fr., Oblig., I, 6348.—
Contro. Demante, V, 268 urm. (combătut în această p r i v i n ţ ă
de continuatorul sèu, Colmet de Santerre). Troplong, Vente,
I, 166 si Hypothèques, I I , 488 urm. Magnin, Tr. des mi­
noriteli, I I , 1137, p. 197 urm. (ed. din 1842).
3
) Vedi F e n e t , X I I I , p. 2 8 3 . — I n c a p a c i t a t e a minorului se deo­
sebeşte deci de femeei măritate şi a interdisului ; căci,
pe când minorul nu este incapabil de a contracta, ci numai
de a nu fi v ă t ă m a t prin un contract, femeea m ă r i t a t ă şi in-
terdisul sunt din contra incapabili de a contracta. Contrac­
tele încheiate de o femee m ă r i t a t ă neautorisată sau de un
interdis vor fi deci anulate după cererea lor, independent
de ori ce lesiune. Cpr. Baudry, I I , 1160, in fine.
 ACŢIUNEA IN RESCISIUNE.—AHT. iiòl, ll.VÎ. 23

mis în C o d u l fr., şi p e n t r u c a r e noi a v e m u n a r g u m e n t

m a i m u l t , a r t . 9 5 1, se p o a t e r e s u m a în m o d u l u r m ă t o r :
A c t e l e f ă c u t e de e p i t r o p în n u m e l e m i n o r u l u i şi în l i ­
m i t e l e m a n d a t u l u i seu l e g a l , cu î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r p r e s ­
crise d e l e g e , obliga pe m i n o r şi n u p o t nici î n t r ' u n c a z
li a t a c a t e nici de d e n s u l , nici d e r e p r e z e n t a n ţ i i sei ; e a r
în p r i v i n ţ a a c t e l o r f ă c u t e de e p i t r o p , f ă r ă î n d e p l i n i r e a for­
m e l o r l e g a l e , ele p o t ti d ă r â m a t e lie de m i n o r , lie de r e -
p r e s e n t a n ţ i î sei, p r i n a c ţ i u n e a in a n u l a r e p e n t r u l i p s ă de
f o r m e , i n d e p e n d e n t de o r i ce l e s i u n e . C â t p e n t r u a c t e l e fă­
c u t e p e r s o n a l de mino]', p e n t r u c a r e n u se c e r e nici o for­
m a l i t a t e , s i n g u r a cale p r i n c a r e ele p o t ti d ă r â m a t e este
a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e p e n t r u lesinile ( a r t . 9 5 1 şi 1 1 5 7 ) .
A c e a s t a în c â t p r i v e ş t e pe m i n o r u l n e e m a n c i p a t .
I n p r i v i n ţ a m i n o r u l u i e m a n c i p a t , a c t e l e de p u r ă a d - Minor
• • + t- i i . V • i i » - emancipat.
m i n i s t r a ţ i e , p e c a r e el le p o a t e t a c e s i n g u r ( a r t . 4 2 i i , n u
s u n t s u p u s e a c ţ i u n e i în r e s c i s i u n e , ci n u m a i r e d u c ţ i u n e i ,
1
d a c ă ele s u n t p e s t e m e s u r ă î n c ă r c a t e i a r t . 4 3 0 , § 21 1 . I n
p r i v i n ţ a a c t e l o r pe c a r e m i n o r u l e m a n c i p a t n u le p o a t e face
de c â t cu a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i ( a r t . 4 2 8 1 , t r e i m e să d i s ­
t i n g e m : S a u ele a u fost f ă c u t e cu a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i , şi
a t u n c i n u s u n t s u p u s e r e s c i s i u n e i , ca şi a c t e l e f ă c u t e de
e p i t r o p în n u m e l e m i n o r u l u i n e e m a n c i p a t : s a u ele a u fost
f ă c u t e f ă r ă a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i , şi a t u n c i ele s u n t s u p u s e
a c ţ i u n e i în r e s c i s i u n e p e n t r u l e s i u n e , e a r n u a c ţ i u n e i în a-
n u l a r e - ) . I n line, în c â t p r i v e ş t e a c t e l e p e n t r u c a r e l e g e a
prescrie oare care formalităţi, precum a u t o r i s a r e a consiliu­
lui de f a m i l i e şi o m o l o g a r e a t r i b u n a l u l u i i a r t . 4 2 0 , 4 3 0 ) .
ele v o r li a n u l a b i l e i n d e p e n d e n t de o r i ce l e s i u n e . de c â t e
ori f o r m a l i t ă ţ i l e p r e s c r i s e de l e g e n ' a u fost î n d e p l i n i t e ; în
c a ş u l c o n t r a r ele v o r .li i n a t a c a b i l e . A c e s t a este s e n s u l
d i s p o s i ţ i e i finale a a r t . 1 15 7, d u p ă c a r e m i n o r u l e m a n c i ­
p a t p o a t e e x e r c i t a a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e în c o n t r a ori c ă -

Cpr. Gas. rom. Balet. 1.879. consid. de la p. 188. 189. A-

ceastâ acţiune în reducţinne (asupra căreia vedi t. I I . p.
270 urm.), nu trebueşte confundată cu acţiunea în rescisiu­
ne ;.. căci. pe când cea dintâi a r e de obiect numai restrân­
gerea actului într'o limită raţionala, acea, de a doua des­
fiinţează actul cu desevérsire. Cpr. Baudrv. I I . 1159. p. 823.
Cpr. C. Paris. I). P . 04. 5. 257. Xo. 15. ' s i r e y . 04. 2. 290.
24 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 1157,1158.

r e i c o n v e n ţ i u n i c a r e a r t r e c e p e s t e c a p a c i t a t e a sa d e t e r m i ­
r
n a t a la t i t l u l m i n o r i t ă ţ e i , t u t e l e i şi e m a n c i p a ţ i u n e i ) .
A c e s t e s u n t c a ş u r i l e în c a r e m i n o r u l e m a n c i p a t s a u
n e e m a n c i p a t a r e a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e p e n t r u l e s i u n e .
I n t o a t e a c e s t e c a ş u r i , v ă t ă m a r e a ce el a s u f e r i t t r é -
b u e să fie e f e c t u l c o n t r a c t u l u i , a d e c ă să a i b ă de c a u s ă î n -
s u ş c o n v e n ţ i u n e a f ă c u t ă d e d e n s u l , s a u cel p u ţ i n să fie o
2
c o n s e c i n ţ ă n e a p ă r a t ă a a c e s t e i c o n v e n ţ i u n i ), c a r e p u t e a să
fie p r e v e d u t a de p e r s o a n e l e cu c a r e el a c o n t r a c t a t . D e
e x e m p l u : m i n o r u l a v â n d u t m o b i l e l e s a l e cu u n p r e ţ p r e a
j o s , s a u le a v e n d u t d u p ă j u s t a l o r v a l o a r e , î n s ă ă r â s i -
p i t b a n i i p r i n ş i din v è n d a r e .
Caşul în care E l n u v a a v e a d e c i a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e d e c â t e o r i
e s r u n e a c e e a
suîtft^'un l ^ suferit a r e s u l t a i dintr'un evenement ca-
evéniment s u a l şi n e a ş t e p t a t ; de e x e m p l u , m i n o r u l a c u m p ă r a t u n a -
casual si n u l n care a perit prin caz fortuit, sau un imobil, care
a

HGDrGVGClut. A X /

' ' m a i în u r m ă a fost d i s t r u s p r i n flăcări. I n a d e v é r , a c ţ i u ­

n e a în r e s c i s i u n e a r e d e s c o p a p ă r a r e a m i n o r u l u i contra
i n e x p e r i e n ţ e i s a l e , e a r n u în c o n t r a u n e i î n t â m p l ă r i e x t r a ­
3
o r d i n a r e şi n e p r e v é d u t e Ì .
A c e s t p r i n c i p i i este î n s c r i s în a r t . 1 1 5 8 , c a r e se e x -
p r i m ă în t e r m e n i i u r m ă t o r i :
A r t . 1 1 5 8 . — C â n d lesiunea resulta d i n t r ' u n evenement ca­
sual si neprevèdut. minorul nu are acţiunea în rescisiune. (Art.
951. 1157 C. C . ' A r t . 1806 0. fr.). ^.

Caşurile în care minorul nu are acţiunea in rescisiune

pentru lesiune.

Regula mai sus expusă, după care minorul poate dă­

r â m a , sub c u v é n t de l e s i u n e , a c t e l e personal- s e v â r ş i t e de
densul, sufere oare care excepţiuni.
A c e s t e e x c e p ţ i u n i s u n t p r e v e d u t e în a r t . 1 1 6 0 — 1 1 6 2 .

i) Cpr. T. Hue. V I I I . 212. B a n d r v . I I . 1159. T h i r v . I I I . 98.

in fine, 99. Band, fr., Oblig., I. 6853. L a u r e n t , X V I , 56 urm.
Mourlon. I I . 1507. Demol'ombe. V I I I . 3 3 1 . Cas. rom. Drep­
tul din 1898. Xo. 15 si Bulet. S-a I I . anul 1898. p. 257.
-) Cpr. T r i b . Tecuci. Dreptul No. 28 din 1898. T h i r y . I I I , 99.
Baudry. I L 1154. T. Hue, V I I I . 207. Planiol, I I , 1129.
3
) ,,Nec enim eventns danrni restitutionem indulget, sed incon­
sulta facilita» (uşurinţa cu care minorul se lasă a fi înşalat),
u
et ita Pomponius Kcripnit . (L. 1 1 . § 4. Dig.. De minoribus, 4.4).
 ACŢIUNEA IN RESCISIUNE.-AUT. 115S)-1162. 25

A r t . 1.159.—Minorul ce face o simpla declaraţiune ca este

major, are acţiunea în rescisiune. (Art. 9 5 1 . 1157. 1162 0. civ.
Art, 1307 C. ir.).
A r t . 1160.—Minorul comerciant, bancher ') sau a r t i s a n -)
n'are acţiunea în rescisiune contra angajamentelor ce a luat pen­
tru comerciul sau a r t a sa. (Art. 336. 433 C. civ. A r t . 12 C. com.
A r t . 1308 C. fr.).
A r t . 1161.—Minorul n'are acţiunea în rescisiune contra con-
venţiunelor făcute în contractul de căsătorie, dacă acesta s'a fă­
cut cu consimţeinentul şi asistenţa acelora al cărora consimţe­
ment este cerut p e n t r u validitatea căsătoriei sale. (Art. 1 3 1 - 1 3 4 .
142. 1223 urm.. 1.281 C. civ. A r t . 1309 C. fr.).
Art. 1162.—Minorul n'are acţiunea în rescisiune contra obli-
gatinnelor ce resulta din delictele sau quasi-delictele sale. (Art.
998. 999. 1159 C. civ. Art. 6 2 - 6 5 C. pen. A i t . 864 Pr. pen.
A r t . .1310 C. ti'.).
E x c e p ţ i u n e l e p r e v e d u t e de t e x t e l e ce ani t r a n s c r i s
mai sus. sunt u r m ă t o a r e l e :
1" M i n o r u l e m a n c i p a t s a u n e e m a n c i p a t n u p o a t e i n - Art. l i n a
v o c a l e s i u n e a , de c â t e o r i el a î n t r e b u i n ţ a t m a n o p e r e f r a u ­
d u l o a s e s p r e a face pe c e a l a l t ă p a r t e c o n t r a c t a n t a să c r e a ­
d ă că e r a m a j o r , p r o d u c e n d . de e x e m p l u , u n a c t de n a ş ­
3
t e r e m i n c i u n o s . e t c ) . A c e a s t a s o l u ţ i e , a d m i s ă în t e r m e n i
4
e x p r e ş i a t â t în C o d u l C a l i m a c h ! cât şi în C o d u l i t a l i a n

') Cuvântul bancher puteţi foarte bine să lipsească din text. faţă
cu expresiunea generală comerciant, pentru ca bancherul este
comerciant (art. 3. § 11 C. com.).
-) Adecă care exercită o a r t ă sau meşteşug. - Minorul n'are
nevoe de a fi emancipat pentru a putea exercita vre o a r t ă
sau meşteşug (art. 336. ab initio). FA poate fi artisan t a r ă
a îndeplini nici o condiţie de capacitate ; pe când. pentru a
face comerţ el trebue să aibă 18 ani împliniţi, să fie e-
mancipat şi să fi dobéndit aiitorisarea înscris a persoanelor
indicate de lege (art. 10 C. corn.). Cpr. Cas. rom. Bulet. a-
nul 1891. p. 55 urm.
») Cpr. I'othier. Pr. eie, X. 780. Marcadé. I. 751 si I V . 894.
T. Hue. V I I I . 208. T h i r y . ITI. 100. B a u d r y . I I . 1161. P i a ­
nini. I L 1130, şi toţi autorii.
4
) „Acel ce cu viclenie se face ca a r fi vrednic dupa legi de Art. »28 şi
a încheia tocmeli, dice a r i . 1158 din Codul Calimach (866 llpŞ. Cod.
C : l i m a c J l
C. austriac), şi aşa va insala pe altul, se îndatoreşte spre '
des])âgubire. adecă să plătească paguba pricinuita, dacă pă­
gubitul n'ar fi putut cu lesnire să întrebe şi sa afle despre
aceasta'" ; şi art. 328 din acelaş Cod (248 C. austriac) a d a o g ă :
„Tânerul cel ce dupa al doadecelea an a vréstei sale. va fi
26 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 1159,1160.

( a r t . 1 3 0 5 ) , r e s u l t a p r i n a r g u m e n t a contrario sensu din

a r t . 1 1 5 9 , d u p ă c a r e s i m p l a d e c l a r a ţ i e d i n p a r t e a lui c ă
e s t e m a j o r , n u ' l î m p e d e c ă de a e x e r c i t a a c ţ i u n e a în r e s ­
r
c i s i u n e , fie c ă el a f ă c u t a c e a s t a d e c l a r a ţ i e din e r o a r e ) , fie
c h i a r din r e a c r e d i n ţ ă . P e r s o a n a c a r e a c o n t r a c t a t cu m i ­
n o r u l , e s t e în a d e v é r în c u l p ă că n u s*a i n f o r m a t d e v r è s t a
minorului -).
Aceiaş soluţie este aplicabilă t u t u r o r incapabililor în
g e n e r e , de e x e m p l u , femeei m ă r i t a t e , c a r e a r d e c l a r a că n u
e s t e m ă r i t a t ă , r â s i p i t o r u l u i şi i n t e r z i s u l u i , c a r e a r d e c l a r a
3
că s u n t c a p a b i l i , e t c . J .
Art. lieo. 2° Minorul comerciant sau a r t i s a n , a d e c ă care exer­
c i t ă o a r t ă s a u m e ş t e ş u g , n ' a r e a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e în p r i ­
v i n ţ a o b l i g a ţ i i l o r l u a t e de d e n s u l pentru comerciul sau arta
4
sa ( a r t . 1 1 6 0 ) ). A s t f e l , m i n o r u l î m p u t e r n i c i t a face c o ­
m e r ţ c o n f o r m a r t . 1 0 din C o d u l c o m e r c i a l , c a r e , în i n ­
t e r e s u l c o m e r c i u l u i séu, a r fi î n s t r ă i n a t a v e r e a s a n e m i ş c ă ­
t o a r e ( a r t . 1 2 C. corn.), n u v a p u t e a s ă a t a c e a c t u l de î n ­
s t r ă i n a r e s u b c u v è n t de l e s i u n e , p e n t r u c ă d a c ă a r fi a l t f e l ,
n i m e n e n ' a r m a i v o i să c o n t r a c t e z e cu densul. „Non sem­
per au tem ea qiue cum minoribus geruntur, rescindendo sunt 7

sed ad bonuin et cequum. redigendo, sunt : ne magno incorn­

ai^ la o pricină că este în v r e s t ă deseverşită, se îndatoreşte
a respunde t o a t ă paguba pricinuită, dacă ceealaltă parte,
n'ar fi p u t u t mai înainte de severşirea tocmelei, să afle cu
lesnire vrèsta lui". Cpr. L. 2, Cod., Si minor se majorem di-
xerit, 2, 43, şi Harmenopol, I, 12, § 45, unde se dice „57
minor sua specie quem fefellerit adjirinans se majorum esse,
non restituitur".
') „Si minor per errorem se majorem dixerit, nildlhominus res­
tituituri. Harmenopol, I, 12, § 44, p. 151 (ed. Heimbach.
Leipzig, 1851).
2
) Qui cum alio contrahit, vel est, vel debet esse non ignar us
v

condition is ejus''. L. 19, P r . , Dig., De regulis juris antiqui,

3
) Cpr. P o t h i e r , Puissance clu mari, V I I , 54. T. H u e , V I I I ,
208. A u b r y et R a n , V, § 472, p. 168. Demolombe, IV, 327.
L a u r e n t , IIT, 160. Vedi si t. I a lucr. noastre, p. 1 2 6 , 1 2 7 .
C. P a r i s si Besancon,' Sirey, 67. 2. 294. D. P . 67. 2. 92.
Sirey, 80. 2. 101.—Vedi însă Marcadé, I, 751.
4
) Deci, dacă minorul a luat o obligaţie s t r ă i n ă de comerciul
sau a r t a sa, acţiunea în rescisiune va avea loc. L a r o m b i è r e ,
IV, a r t . 1308, No. 6. P a n d . fr., Oblig., I, 6382.
 ACŢIUNEA IN RESCISIUNE.—ART. 1161,1162. 27

modo hujus ertatis homines adjicianturnemine cum his con-

a
tr aliente ; ^ quodammodo commercio eis interdicetur ').
8 ° M i n o r u l n u p o a t e să a t a c e p e n t r u l e s i u n e c o n v e n - Art. nei.
ţ i u n e l e c a r e fac p a r t e din c o n t r a c t u l seu de c ă s ă t o r i e , d e
c â t e o r i a c e s t c o n t r a c t a fost f ă c u t cu c o i i s i m t é i i i é n t u l şi
a s i s t e n ţ a a c e l o r în d r e p t p e n t r u s e v e r ş i r e a c ă s ă t o r i e i iai*t.
1 1 6 1 , 12."> 1 ), fiind că, p e de o p a r t e , a c e s t e a c t e a u fost
f ă c u t e cu î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r p r e s c r i s e de l e g e , e a r p e de
a l t a , ele a u de s c o p î n l e s n i r e a c ă s ă t o r i e i . A c e a s t a nu e s t e
de c â t a p l i c a ţ i u n e a m a x i m e i : Habilis ad nuptias, habilis ad,
1
pacta nuptialia' ).
4 " M i n o r u l n u p o a t e fi r e s t i t u i t în c o n t r a o b l i g a ţ i i l o r Art. 1 1 6 2 .
c a r e r e s u l t a din d e l i c t e l e s a u q u a s i - d e l i c t e l e s a l e l a r t . 11.(52'),
p r e c u m a r ti, d e e x e m p l u , în c a ş u l c â n d el s ' a r s e r v i de
u n a c t m i n c i u n o s s p r e a face pe c e a l a l t ă p a r t e s ă c r e a d ă c ă
3
este m a j o r j a r t , 1 1 5 9 ) ) ; c ă c i , d u p ă cum f o a r t e b i n e a (lis
o r a t o r u l G u v e r n u l u i , o r i cine este în c u l p ă , fie c h i a r şi u n
i n c a p a b i l , t r e b u e s ă s u f e r e c o n s e c i n ţ e l e a c e s t e i c u l p e . „ D e - A^rt ;Î2<) C.
u m a t u
obşte se î n d a t o r e ş t e t â n e r u l , dice a r t . 3 2 9 din C o d u l C a - "
l i m a c h 1 2 4 8 C. a u s t r i a c ) , a r e s p u n d e şi cu p e r s o a n a şi cu a-
v e r e a sa, şi p e n t r u a l t e o p r i t e f a p t e , p e n t r u p a g u b a care
4
de d e n s u l în o r i ce c h i p s ' a u p r i c i n u i t " ).

') L. 24, § 1, Dig., De miuoribus. 4. 4.

2
) Vedi asupra sensului acestei maxime. L a u r e n t . X X I , 13 urm.
T. Hue, I X , 57 şi infra, t. V I I I , explic, a r t . 1231, a s u p r a
căruia vedi de pe acum. B a u d r y Le Courtois et Surville,
Contrat de mariage, (ed. a 2-a, 1901). I. Xo. 141 urm., p. 129
urm.— La Romani, minorul avea, din contra, acţiunea în
restitnţie de câte ori adusese în căsătorie o zestre prea con­
siderabilă ( L unică. Cod.. Si adverxm dotem. 2, 34). sau fă­
cuse celuilalt soţ o donaţiune ante-nupţială prea mare. L.
1. Cod.. Si adcersus donatiomeni. 2. 30.
:i
) Cpr. Cas. fr. Gaz. des trib. din 1899. Xo. 22409. C,judiciar
din 1900, Xo. 29. şi adnotaţia noastră. Sirey, 99. L 225 şi
nota lui A. YVald.—Minorul respunde nu numai de delictele
sau quasi-delictele comise independent de ori ce contract
(art. 998. 999), dar şi de acele comise cu ocasia unui con­
tract preexistent sau în vederea unui contract viitor. T. H u e ,
V I I I , 209.
4
) tJt placet in delictis minoribus nou subveniri^. L. 9. § 2, in
v

medio, Dig.. De minoribus, 4. 4. Vedi şi L. 3. aii initio. Cod.,

Si minor se majorem dixerit. 2. 43, unde se d i c e : .\jalitia v

supplet adatem". Aşa dar, şi la Romani, r e s t i t u ţ i a nu p u t e a

să aibă loc în contra pagubelor causate prin un delict, cu
28 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. 111.—CAP. Vili.—S-a VII.—ART. 1162,1164.

înţerdisi, fe- Acest principiu este aplicabil a t â t interdisului care s'ar

mei m a n t a t e . f l i . ţ '
a a mi n t e r v a l l u c i d c â t şi f e m e i l o r m ă r i t a t e ,
u n care
sunt obligate a r e p a r a paguba causata prin delictele sau
q u a s i - d e l i c t e l e l o r , chiar ca averea lor dotala ; c ă c i , d a c ă a r
?
fi a l t f e l , ele a r a v e a p r i v i l e g i u l d e a ş i î n s u ş i a v e r e a a l t u i a
1
şi de a p r o d u c e p a g u b e f ă r ă n i c i o r e s p u n d e r e ) .
Oblig-, care 5 ° M i n o r u l n u p o a t e fi r e s t i t u i t c o n t r a obligaţiilor
c a r e s e n a s c a r a
i™TsaVdin ^ concursul v o i n ţ e i s a l e şi c a r e r e s u l t a d i n
faptul unui l e g e s a u d i n f a p t u l u n u i a l t r e i e l e a ( a r t . 9 9 1 ) . A s t f e l , el
al treilea. ţ e s \ , i } g t a s u f e r i s e r v i t u t i l e l e g a l e iart. 57 S u r m . ) , o r i
e 0 a

c â t de d ă u n ă t o a r e a r fi p e n t r u d e n s u l , fiind că n i m e n e n u
se p o a t e s u s t r a g e de la a p l i c a ţ i n n e a l e g e i - ) .
Art. n e s , 0° E l n u p o a t e să e x e r c i t e a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e , d e
n M
- c â t e o r i e l s'a î n a v u ţ i t in d a u n a a l t u i a , p e n t r u c ă , în a-
s e m e n e a c a z , el e s t e o b l i g a t p a n ă la c o n c u r e n ţ a s u i n e i cu

toate că legea 37. § 1. Dig.. De minoribus. 4, 4. a r avea a-

erul să decidă contrariul, p e n t r u delictele uşoare. Cpr. Sa-
vigny. System des lieutigen romischen Rehts, V I I , § 321. text
şi nota d. Goudsmit, Cours de pandectcs, I, § 110, p. 340.
R e s t i t u ţ i a pare însă a fi fost admisă în p r i v i n ţ a delictelor
care nu constituesc de cât o simplă greşală (quasi-delicte,
cum s'ar dice astădi) (L. 1. Cod., Si adversiis delictum. 2, 35).
Savigny. op. cit., text şi nota f. Goudsmit. op. cit,, p. 341. nota
1. Windsclieid. Lehrbuch des Pandektenrechts, 1. § 115. nota 10.
i) Cpr. C. l a ş i . Dreptul din 1892. No. 62. Tot în acest sens
este si pirisprudenta franceză. Vedi D. P . 90. 2. 79. Paud.
Period. '1893. 1. 527 si anul 1 8 9 5 . 2 . 145. 8irey. 9 3 . 1. 285.
Sirey, 1888. 2. 134 şi anul 1889. 1. 212. Sirey. 1899. 2.
164. Cpr. Pothier. Puissance du mari. V I I . 52. L a u r e n t . I I I .
100 si N X I . 107. B a n d r y , I, 633 şi I I I , 385. Vigié. I I I .
565. Sourdat, De la responsabilité. I. 172 bis. T. H u e . V I I I ,
209 şi 4 2 1 . Guillouard, Contrat de mariuge. IV. 1937 şi 2096.
Mai vedi încă adnotaţia n o a s t r ă din C. judiciar (1900), No.
29. p. 2 7 1 urm. ; t. I a lucr. noastre, p. 103 (partea II) ;
t. V, p. 473 urm., etc.—Contra. Tessier. De la dot, I, p. 454.
Odier. Conti: de mariage, I I I . 1251. Curtea supremă a de­
cis, cu drept cuvènt, că de câte ori faptele comise de o fe-
mee m ă r i t a t ă întră în previstile art. 998 C. civ., obligaţia
ei de a r e p a r a dauna causata decurge din lege. şi deci o
asemenea obligaţie exista p e n t r u dènsa independent de ori
ce autorisare a soţului. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1898. p. 7
si C. judiciar din 1898. No. 9.
-) Cpr. T. Hue. V I I I . 209. T h i r v . I I I . 100. B a u d r y , I I . 1161,
'4". in fine. P a n d . fr.. Oblig.. I. 6384. 6385. L a u r e n t . N V I I I .
550. Demolombe. X X I X . 117.
 ACŢIUNEA IN RESCISIUNE.—ART. 116:5. 29

c a r e s'a înbogă-ţit, quatenus locupletici- factus est ( a r t . 1 0 9 8 ,

110 1 .
A r t
7° I n line, m i n o r u l n ' a r e a c ţ i u n e a în r e s c i s i u n e in p r i - -
v i n t a o b l i g a ţ i i l o r pe c a r e el le a r lì c o n f i r m a t la m a j o r i -
t a t e a sa ( a r t . 110:')), fie în m o d e x p r e s ( a r t . 1 1 9 0 ) , fie t a -
c i t a m e n t e ( a r t . 1 1 0 7 , 1 9 0 0 i , p e n t r u c ă c o n f i r m a r e a sa a
1
ş t e r s v i c i u l d e c a r e ele e r a u i n f e c t a t e ).
A c e s t c a z e s t e p r e v e d i v i d e a r t . 110;').
A r t . 1163.—Minorul nu mai poate exercita acţiunea în res­
cissine în contra angajamentului făcut în minoritate, dacă l'a ra­
tificat, după ce a devenit major, şi aceasta şi în caşul când an­
gajamentul este nul în forma sa. si în acela când produce numai
lesiune. (Art. 1167, 1190 C. civ. Art. 1311 C. fr.).
A c e a s t ă d i s p o s i ţ i e n u e s t e p r i v i t o a r e la c o n v e n ţ i i l e
i n e x i s t e n t e din c a u s a o m i s i u n e i u n o r a din f o r m a l i t ă ţ i l e c e ­
r u t e p e n t r u e x i s t e n ţ a l o r , ci n u m a i la a c e l e s u p u s e r e s e i -
s i u n e i s a u a n u l a r e i din c a u s a lipsei u n e i f o r m a l i t ă ţ i , c a r e
a a v u t de scop a p ă r a r e a m i n o r u l u i .
C o n f i r m a r e a v a p u t e a fi t a c i t ă s a u e x p r e s ă , conform
2
[art. 1 1(57, 1 1 9 0 şi 1 9 0 0 ) , c a r e c u p r i n d r e g a l e l e g e n e ­
8
rale aplicabile m a t e r i e i 'j. Nici î n t r ' u n caz însă, confirmarea
nu v a p u t e a s ă v a t ă n i e d r e p t u r i l e d o b é n d i t e de cei de al
4
t r e i l e a ( a r t . 11(57, § 2 !.
D a c ă m i n o r u l a r e d o u é a c ţ i u n i , u n a în a n u l a r e şi a l t a
în r e s c i s i u n e , r e n u n ţ a r e a e x p r e s a la u n a din ele n u a t r a g e
n e a p ă r a t r e n u n ţ a r e a la c e a l a l t ă , Renunţarea tacita care
r e s u l t a din e x e c u t a r e a v o l u n t a r ă a a c t u l u i ( a r t . 11(57) v a
p u t e a î n s ă să f a c ă să d i s p a r ă a m b e l e a c ţ i u n i , a f a r ă d e c a ­
şul în c a r e a c e l c a r e a r e d o u è a c ţ i u n i n'a a v u t c u n o ş t i n ţ ă

J
)
,, Et placet (at est constituţii iu), si quis major /actus compro-
bacerit quoti minor gesserai, restitutionem cessare''. L. 3, § 1,
Dig., De minoribus, 1, 1. Vedi şi Cod., L. L. 1 şi 2. Si
major factus ratum habuerit, 2, 16. Cpr. Goudsmit. op. cit.,
§ ì 10. in fine, p. 3 4 1 .
v
) Astfel, minorul va putea să contìnue tacitamente actul su-
pus anularei sau rescisinnei prin tăcerea sa p ă s t r a t ă timp
de dece ani de la ajungerea sa la majoritate. Cpr. C. Bu­
cureşti. Dreptul din 1875. No. 5.
3
) C p r . ' T . Hue, V I I I . 213. L a u r e n t . X V I I I . 639. Band, fr..
Oblig., I. 6568.
"') Vedi infra, p. 38 urm., rubrica : Efectele couji rmdrei în pri­
vinţa celor de al treilea.
 COI). CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-;i VII.—ART. 111».

de c â t de u n a din e i e , in c a r e c a z , el n ' a î n ţ e l e s cu b u n ă
r
s a m ă să r e n u n ţ e de c â t la a c e a s t a d i n u r m ă i .
M i n o r u l d e v e n i t m a j o r p o a t e să c o n t i n u e t o a t e a c t e l e
s u p u s e a n u l a r e i s a u r e s c i s i u n e i , t a r ă a se d i s t i n g e î n t r e
a c t e l e pe c a r e el le a f ă c u t s i n g u r şi a c e l e f ă c u t e de e p i -
t r o p u l séu f ă r ă î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r p r e s c r i s e d e l e g e '-').
A r t . 1 1 0 3 n u se a p l i c ă n u m a i m i n o r i l o r , ci t u t u r o r
i n c a p a b i l i l o r în g e n e r e . A s t f e l , s'a d e c i s , cu d r e p t c u v é n t ,
că a c t u l a n u l a b i l f ă c u t d e e p i t r o p u l u n u i i n t e r d i s n u m a i
p o a t e ti a t a c a t , d a c ă el a fost e x e c u t a t fie de i n t e r d i s . în
3
u r m a r ă d i c ă r e i i n t e r d i c ţ i e i , fie de m o ş t e n i t o r i i sèi ) .
De a s e m e n e a , a n u l a r e a o b l i g a ţ i e i c o n t r a c t a t e de o f e -
m e e m ă r i t a t ă n e a u t o r i s a t ă , n u m a i p o a t e fi c e r u t ă , d a c ă
a c e a s t ă o b l i g a ţ i e a fost c o n f i r m a t ă , fie în m o d e x p r e s , fie
4
t a c i t a m e n t e , de f e m e e , în u r m a d e s f a c e r e i c ă s ă t o r i e i ).

J
) Opr. T. Hue, VIIT, 213. L a u r e n t . X V I I I , 643.
'-) Cpr. Pand. fr.. Oblig., I, 6562 urm. şi decisiile citate acolo.
N'ar trebui însă să credem, aşa după cum a r p ă r e a să
resuite din art. 1163. că o obligaţie anulabilă pentru causâ
de minoritate n'ar putea fi confirmata de cât de minor a-
juns la majoritate, căci dacă minorul a făcut singur un act.
care, pentru a fi valid, nu avea nevoe de îndeplinirea unei
formalităţi speciale, epitropul, în calitatea sa de administra­
tor al bunurilor minorului, va putea, în cursul epitropiei, să
confirme actul pe care minorul nu putea sâ'l facă singur, şi
asemenea act va fi valid, ca şi cum el ar fi fost făcut din
capul locului de epitrop. Cpr. P a n d . fr., I. 6557. Larombière.
I V . art. 1338. No. 17.—Contra. Duranton, I I , 518, p. 466.
Dacă obligaţia contractată de minor cerea, p e n t r u validi­
tatea ei, îndeplinirea unor anume formalităţi, de exemplu,
autorisarea consiliului de familie, omologarea tribunalului
sau a judecătorului de ocol (art. 65 L. din 1 iunie 1896).
epitropul va putea să le îndeplinească mai în urmă, şi con-
venţiunea va deveni inatacabilă, dobéndind astfel validita­
tea care 'i lipsea din capul locului. Cpr. P a n d . fr.. I, 6559.
L a u r e n t . X V I I I . 602. Larombière. loco suprà cit. Demolombe.
V I I . 749.—Vedi însă C. P a r i s . 10 ian. 1810. Bépert. Dalloz,
Minorite. 563. nota. 2. Cpr. si C. Rioni. Sirey. 42. 2. 360 şi
Répert. Dalloz, Oblig., 4483. nota 2. p. 9 5 1 .
3
) Cas. fr. E é p e r t . Dalloz. Interdiction, 184, nota 2. P a n d . fr..
Oblig., I, 6583.
4
) Cpr. Pothier. Puissance du mari. V I I . 4. 5, 68. 74. L a u r e n t .
I I I . 165. P a n d . fr.. I. 6548. 6584. Larombière. I V . art.
1338. Xo. 18. Opr. 'C. Caen. D. P . 78. 2. 174. Sirey, 77. 2.
293.—Confirmarea făcută. în urma desfacerei căsătoriei, este
 ACŢIUNEA IN RESCISIUNE.—CONFIRMARE.—-ART. 1163. 31

Confirmarea actului anulabil ar putea sa a i b ă loc si în Confirmarea

* IGU1GC] 111
1
t i m p u l c ă s ă t o r i e i , î n s ă n u m a i cu a u t o r i s a r e a b ă r b a t u l u i ) timpul căsa-
t o r i e i
s a u a j u s t i ţ i e i . I n c a z d e c o n f i r m a r e cu a u t o r i s a r e a j u s t i - -
ţiei, d r e p t u r i l e b ă r b a t u l u i r e m â n intacte 1 . 2

B ă r b a t u l p u t â n d ' s ă c o n f i r m e s i n g u r a c t u l p e c a r e feme-Confirmarea
ea l'a f ă c u t f ă r ă a u t o r i s a r e , n a ş t e î n t r e b a r e a d a c ă a s e m e n e a ^ F p ^ i " - ] '
c o n f i r m a r e v a v a l i d a a c t u l în p r i v i n ţ a f e m e e i . D a c ă c o n - toriei.
C o n t r o v e i s : 1 ,
firmarea b ă r b a t u l u i a a v u t loc în t i m p u l c ă s ă t o r i e i , n i c i f e m e e a '
nici b ă r b a t u l n u v o r m a i p u t e a a t a c a a c t u l , p e n t r u că c o n f i r m a ­
3
r e a ş t e r g e v i c i u l c a r e r e s u l t a d i n l i p s a d e a u t o r i s a r e >.
D a c ă b ă r b a t u l a c o n f i r m a t a c t u l a n u l a b i l în u r m a des--c onfirmarea
b a r b a t l u 1 , 1
tacerei căsătoriei, această confirmare închide numai a c ţ i u - V !.
' urma tlexta-
nei.
n e a s a şi a c e a a m o ş t e n i t o r i l o r sei, n u î n s ă şi a c e a a ie-cerej căsăto-
m e e i şi a m o ş t e n i t o r i l o r ei, p e n t r u că, î n u r m a d e s f a c e r e i
c ă s ă t o r i e i , el n e m a i a v e n d c a l i t a t e a de s o ţ , c o n s i m ţ i -
4
m è i i t u l d a t de d e n s u l n u m a i c o n s t i t u e o a u t o r i s a r e v a l i d ă ) .
validă numai în p r i v i n ţ a sa şi a moştenitorilor sei, nu însă
şi în p r i v i n ţ a b ă r b a t u l u i , căci dacă femeea poate să r e n u n ţ e
la d r e p t u r i l e ce 'i a p a r ţ i n , ea nu poate să r e n u n ţ e la drep­
turile care a p a r ţ i n b ă r b a t u l u i sau moştenitorilor sèi. L a u ­
r e n t . I I I , 165. B e u d a n t , Cours de dr. cir. fr., I, 338, iu
line. B a u d r v et H o u q u e s - F o u r c a d e , Des personnel. I I , 2.371.
Mareadé. É 750. A u b r v et R a u , V. § 472, p. 167.
l
) Band, fr., I, 6548, 6586. B e u d a n t , op. cit, I, 338. L a u r e n t ,
I I I . 165. Solon. 'Ik. de la nullité des conventions, I I , 309. B a u -
d r y et H . F o u r c a d e , op. cit, I I , 2368. Cas. fr. 1). P . . 7 9 . 1 . 4 5 5 .
-) B e u d a n t . op. cit, 338. in fine. Mareadé. I, 750 in fine. Aii-
b r y et R a n , V. § 472, p.* 167,. text şi nota 1 2 1 . B a u d r v et
H o u q u e s - F o u r c a d e . op. cit. I I . 2 3 7 5 .
3
) L a u r e n t . I I I . 166. Mareadé. I. 749. 750 si I I I , 496. A u b r v
et R a n , V. § 472, p. 165, t. şi nota 118. Demante, I, 300
bis V I I I . Cubain, Droit des jemm.es, 135. Solon, op. cit. I I ,
311 urm. Demante, I, 300 bis V I I I . T a u l i e r , Théorie rai-
sonnée du Code civil, 1, p . 350. Arntz, I, 3 9 1 . Cas. Roma.
Sirey. 1 9 0 1 , 4, p. 7 si C. judiciar din 1902, No. 11 (cu a.d-
n o t a ţ i a noastră).—Contră. Beudant, op. cit. I, 338. B a u d r y
et H.-Fourcade, op. cit, I I , 2369 urm. Allemand, Mariae/e. I I ,
987. Demolombe, IV, 2 1 1 . V a l e t t e sur P r o u d h o n , Ktat des per-
sounes, I, p. 467, n. b. T. Hue, I I , 253. B a u d r y , I, 652. Mourlon,
I, 792, 793. T h i r y . I, 335. R.épert. Sirey. Jutorisution de femme
mariéc, 900 urm. Opr. (las. fr. Sirev, 9 4 . 1 . 7 si nota lui L a b b é .
1). P . 87. 1. 379. Sirey. 87. 1. 268. Vedi şi t / I , p a r t e a I I a
Comentariilor noastre, p. 116 t. şi n. 4, unde admisesem a-
ceastă din urmă p ă r e r e . Vedi şi t. IV, p. 37, text şi nota 2.
4
) Mareadé, I. 750. L a u r e n t , ì l i , 169. Baudry et Houques-
F o u r c a d e , op, cit. I I . 2373,
32 COD. C I V . - C A R T E A I I I . - T I T . 1 1 I . - C A I \ V l I l . - . S - a VII.—ART. 116.".

Minor In cât p r i v e ş t e pe m i n o r i i e m a n c i p a ţ i , ei p o t s ă
emancipat. n f i r i n e , î n a i n t e d e m a j o r i t a t e , a c t e l e de a d m i n i s t r a ţ i e
C O

s e v e r ş i t e în t i m p u l n i i n o r i t ă ţ e i l o r , d a c ă a s e m e n e a a c t e s u n t
d i n a c e l e p e c a r e m i n o r u l e m a n c i p a t le p o a t e face s i n g u r . C â t
p e n t r u a c t e l e p e c a r e m i n o r u l e m a n c i p a t le a r fi f ă c u t în
a f a r ă de c a p a c i t a t e a sa p e r s o n a l ă , f ă r ă a s i s t e n ţ a c u r a t o r u ­
lui, e l n u le v a p u t e a c o n f i r m a , î n a i n t e d e m a j o r i t a t e , d e
c â t cu a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i şi cu î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r l e ­
g i u i t e . C o n f i r m a r e a e m a n a t ă n u m a i d e la c u r a t o r a r fi cu
t o t u l l i p s i t ă de e f e c t e . D a c ă este v o r b a d e u n a c t f ă c u t
n u m a i d e c u r a t o r , în a f a r ă de o r i ce c o m p e t i n ţ ă , confir­
m a r e a , p e n t r u a fi v a l i d ă , v a t r e b u i s ă e m a n e d e l a m i n o r ,
cu a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i , p e n t r u că m i n o r u l n u p o a t e r e ­
1
n u n ţ a s i n g u r la a c ţ i u n e a in a n u l a r e c e ' i a p a r ţ i n e Ì .
Contir. din C e e a ce a m dis îii p r i v i n ţ a c o n f i r m ă m d i n p a r t e a m i -
partea m a j o » r u l u i e m a n c i p a t , e s t e a p l i c a b i l şi m a j o r u l u i p u s s u b u n
uo

^tiTeonsiUu c o n s i l i u j u d i c i a r . ( a r t . 4 4 5 , 45S>, cu a c e a s t ă d e o s e b i r e că
judiciar, a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i e s t e î n l o c u i t ă p r i n a c e a a c o n s i l i u l u i - ) .
Continuarea C o m u n e l e p o t şi ele c o n t i n u a a c t e l e i r e g u l a r f ă c u t e ,
din partea d e e x . un î m p r u m u t , p r i n d o b â n d i r e a p o s t e r i o a r ă a a u -
comunelor. j ^ j
t o r s p a r a t e pentru severşirea actului 1 .
r e n e a
3

C o m u n e l e a v â n d în a d e v é r a c ţ i u n e a în a n u l a r e , ca şi
m i n o r i i , în p r i v i n ţ a a c t e l o r s e v e r ş i t e d e r e p r e s e n t a n ţ i i l o r ,
f ă r ă î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r l e g a l e i , se î n ţ e l e g e c ă confir­
5
m a r e a lor, f ă c u t ă c o n f o r m l e g e i , le î n c h i d e o r i ce a c ţ i u n e ) .

Efectele acţiunei în anulare sau in reseisiuiie.

L e g e a n e c u p r i n d è n d nici o d i s p o s i ţ i e a s u p r a e f e c t e l o r a c ­
0
ţ i u n e i în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e ) , a c e s t e efecte se d e t e r m i n a

*) P a n d . fr.. Oblig., I, 6587. L a u r e n t , X V I I I , 610. L a r o m b i è r e .

I V , art, Ì338,"No. 17.
*) P a n d . fr., I, 6549, 6589. L a u r e n t , X V I I I . 6 0 3 . Cas. fr. 1).
P . 6 0 . 1 . 339. Sirey, 60. 1. 593. Cpr. art. 108 L . com. din 1894.
3
) Cpr. P a n d . fr., Oblig., 1, 6550. L a u r e n t , X V I I I . 604, Cas.
fr. si C. E e n n e s . D. P . 65. 1. 295 şi Sirev, 65. 1. 172. D.
P . 52. 2. 30.
+) Cpr. W m d s c h e i d , Lehrbuch des Pande/dcnreelds, I, § 117,
in fine. Groudsmit, op. cit., § 111 in fine, p. 343, 344.
~°) In p r i v i n ţ a aplicărei art. 1900 comunelor, Statului, etc., vedi
infra, explic, acestui text, p. 8 1 .
s
Art 142 urm. ) Codul g e r m a n se ocupă din c.intra de efectele a n u l a r e i unui
C, german. ţ juridic in art. 142-144. Vedi K. Saleilles, De la declara­
a c

tion de colonie (Paris, Pichon, 1901), p. 352 urm.

 EFECTELE ANULAREI SAU RESCLS1LNE1 INTRE PÂRŢJ. 33

d u p ă p r i n c i p i i l e g e n e r a l e . P r i n u r m a r e , l u c r u r i l e v o r fi p u s e
î n s t a r e a în c a r e e r a u î n a i n t e d e a n u l a r e a s a u r e s c i s i -
1
u n e a c o n v e n ţ i e i ), a d e c ă o b l i g a ţ i i l e ce e a p r o d u c e a v o r ft
s t è n s e ; de a c e e a , a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e fi­
g u r e a z ă î n t r e m o d u r i l e de s t è n g e r e a o b l i g a ţ i i l o r ( a r t . 1 0 9 1 ) .
A n u l a r e a u n e i o b l i g a ţ i i p r o d u c e deci a c e l e a ş i efecte c a
şi d e s f i i n ţ a r e a ei în b a z a c o n d i ţ i e i r e s o l u t o r i e ( a r t . 1 0 1 9 ) ,
cu t o a t e c ă p r i n c i p i u l r e s o l u ţ i u n e i n u t r e i m e s ă fie c o n ­
f u n d a t cu a c e l a l a n u l a r e i - ) .
E f e c t u l a n u l a r e i s a u r e s c i s i u n e i p r o n u n ţ a t e se p r o d u ­
ce a t â t î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e c â t şi în p r i v i n ţ a c e l o r
de a l t r e i l e a .

I. Efectele anularei sau rescisiunei între părţile contractante.

I n c â t p r i v e ş t e r e l a ţ i i l e d i n t r e p ă r ţ i , e f e c t u l a n u l a r e i Caşul în care
c o n t r a c t l 1 1
n u d ă loc la n i c i o d i f i c u l t a t e , d e c â t e o r i c o n t r a c t u l a - ,
„ n'afost exe-
n u l a t n a p r i m i t n i c i o e x e c u t a r e . I n a d e v e r , in a s e m e n e a cutat,
c a z , c o n t r a c t u l ne inai a v e n d fiinţă, n u m a i e x i s t ă n i c i
obligaţie, nici creditor, nici debitor.
D a c ă p r e s u p u n e m , d i n c o n t r a , c ă c o n t r a c t u l a fost exe-Casul în care
t r a c t u l
c u t a t in t o t u l s a u în p a r t e , p ă r ţ i l e v o r fi p u s e în s t a r e a 5 ° " *
,. . . . . ^ tostexecutat.
in c a r e a r fi t o s t d a c ă o b l i g a ţ i a n a r fi e x i s t a t . E l e î ş i
v o r r e s t i t u i d e c i r e s p e c t i v t o t ce a u p r i m i t în v i r t u t e a a c ­
t u l u i a c ă r u i a n u l a r e s a u r e s c i s i u n e a fost a d m i s ă ( a r t .
3
1019, § 2 ').
D e c i , d a c ă este v o r b a de o v è n d a r e , c u m p ă r ă t o r u l v a
r e s t i t u i l u c r u l şi f r u c t e l e p r o d u s e d e a c e s t l u c r u în u r i n a
p r e d ă r e i lui ; e a r v é n d é t o r u l v a restitui p r e ţ u l cu d o b è n d a
l u i d i n d i n a de c â n d el a fost p l ă t i t .
A r t , 1104- a d u c e î n s ă , în f a v o a r e a m i n r o i l o r , i n t e r d i -
') Şi la Romani, restitutio hi integram conferită minorilor, se
făcea astfel în cât fie care era restabilit în drepturile sale :
^Restitutio a idem ita facienda est, ut unusquisque in integrum
jus strum recipiat". L . 24, § 4, ab initio, Dig., De minori­
bus, 4. 4.
2
) Cpr. L a u r e n t . X I X , 6 1 . Paiul, fr., Oblig., I. 6390. Larombi­
ère. IV, art. 1304, No. 15. M. Rlaniol. I I , 1333.
3
) Cpr. L a u r e n t . X I X , 62. C a r c a d è . IV, 901. B a u d r y . I I . 1172.
Demolombe, X X I X . 171. Band, fr., Oblk/., I, 6392. Aubrv et
Hau, I V . § 355, p . ' 2 6 0 . T b i r y . UT, 101. Dlaniol, I I . 1334.
Cpr. art. 34H din noul Cod german.
34 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAl'lT. V H I . - S - a VII.—ART. 1164.

ş i l o r şi f e m e i l o r m ă r i t a t e , o e x c e p ţ i e î n s e m n a t ă la acest
principiu.
E a t ă c u m se e x p r i m ă a c e s t t e x t :
A r t . 1 1 6 4 . — C â n d minorii, intentisi! sau femeile măritate
sunt admişi. în această calitate, a exercita acţiunea de rescisiune
în contra angajamentelor lor, ei nu întorc aceea ce au primit, in
u r m a r e a acestor angajamente, in timpul minoritâţei, interdicţiunei,
sau maritagiului. de cât dacă se probă că au profitat de ceea ce,
li s'a dat. ( A r t . 207. 9 5 1 , 952. 9 9 1 , 1098, 1157 urm.. 1 1 6 9 . 1 5 9 8
O. civ. A r t , 3 5 1 C, com. A r t . 1312 C. fr.).
R e g u l a c a r e obliga p e fie c a r e p a r t e a r e s t i t u i c e e a
ce e a a p r i m i t î n v i r t u t e a e x e c u t ă r e i u n u i c o n t r a c t în u r ­
m ă a n u l a t , n u p u t e a , r a ţ i o n a l m e n t e v o r b i n d , s ă fie a p l i c a t ă
i n c a p a b i l i l o r , p e n t r u c ă , d a c ă i n c a p a b i l u l a r fi fost o b l i ­
g a t a r e s t i t u i s u m e l e p e c a r e e l le a r fi c h e l t u i t , f ă r ă a t r a g e
n i c i u n folos, p r o t e c ţ i u n e a c e ' i c o n f e r ă l e g e a a r fi d e v e n i t
i l u s o r i e . D e a c e e a , a r t . 1 1 6 4 p r e v e d e că i n c a p a b i l u l , c a r e
c e r e a n u l a r e a c o n t r a c t u l u i , n u r e s t i t u e ceea ce el a p r i m i t
în timpul incapacitate! sale, d e c â t în m è s u r a i n c a r e el
s'a î n a v u ţ i t .
Aplicarea D a c ă î n t r e a g a s u m ă p r i m i t ă d e densul i a folosit, e l
ait la 0 v a 1
străint. r e s t i t u i t o a t ă ), şi a c e a s t ă r e g u l ă d e e c h i t a t e nefiind
p r i v i t o a r e nici la starea, nici la c a p a c i t a t e a persoanelor,
e s t e a p l i c a b i l ă şi i n c a p a b i l i l o r s t r ă i n i - l.
Caşul în care D a c ă l u c r u l p r i m i t d e i n c a p a b i l îşi i n a i a r e î n c ă fiinţa
1 l i a t m a m
de i n c i p a b u " ' ; t o t u l s a u în p a r t e , cealaltă p a r t e v a p u t e a să'l
există în n a - r e v e n d i c e ( a r g . p r i n a n a l o g i e d i n a r t . 1 5 9 8 ) , ş i i n c a p a b i -
tura. v a fi l i b e r a t p r i n r e s t i t u i r e a l u c r u l u i î n s t a r e a î n c a r e
el se g ă s e ş t e , a f a r ă d e c a ş u l c â n d d e t e r i o r ă r e l e a d u s e a -
cestui lucru n ' a r proveni din negligenţa sau r e a u a sa ges­
t i u n e , ci d i n r e a u a s a c r e d i n ţ ă , î n c a r e c a z a s e m e n e a d e ­
t e r i o r ă r i a r da n a ş t e r e în c o n t r a i n c a p a b i l u l u i la o b l i g a ţ i a
3
d e l i c t u a l ă d e c a r e el r e s p u n d e î n b a z a a r t . 1 1 6 2 ) .
Această obligaţie n u naşte, p e n t r u incapabil, din con­
t r a c t , ci d i n p r i n c i p i u l că n i m e n e n u se p o a t e î n a v u ţ i în d e -

') I n asemenea caz, acţiunea incapabilului v a putea fi respinsă

pentru lipsa de interes. Cpr. Larombière. I V . a r t . 1312. No.
13. P a n d . fr.. Oblig.. I . 6419.
'-) Cpr. Cas fr. D. P . 92. 1. 29. Sirev, 95. 1. 78.
») Cpr. Larombière. I V . art. 1312. No. 10. 1 1 . P a n d . fr.. Oblig.,
I. 6417.
 EFECTELE ANULAREI SAU RESCISIUNEI INTRE 1'ARŢL—ART. 1164. 35

trimentul altuia : rJure naturai cequum est neminem cum

J
alterius detrimento et injuria fieri locupletiorem" ).
A r t . 1 0 0 8 c u p r i n d e o d i s p o s i ţ i e a n a l o a g ă c â n d d i s p u - Art. 1098.
ne c ă p l a t a f ă c u t ă c r e d i t o r u l u i i n c a p a b i l n u e s t e v a l i d ă ,
afară n u m a i dacă d e b i t o r u l v a dovedi că l u c r u l p l ă t i t a
folosit c r e d i t o r u l u i - ) .
C a ş u l p r e v é d u t d e a r t . 1 0 9 8 se d e o s e b e ş t e î n s ă d e a-Deoseb. între
cel p r e v é d u t d e a r t . 1 1 6 1 : c ă c i , p e c â n d p r i m u l d i n a c e s t e caşul preve-
(lut (16 nrt
t e x t e p r e s u p u n e c a ş u l u n e i o b l i g a ţ i i v a l a b i l e p r e e x i s t e n t e foos şi de
l l t i 4
în c a r e d e b i t o r u l a f ă c u t p l a t a u n u i i n c a p a b i l , a r t . 1 1 6 4 -
presupune caşul în care minorul, înterdisul s a u femeea m ă ­
r i t a t ă , a făcut u n c o n t r a c t anulabil, primind ceva în e x e ­
3
cutarea acestui contract !.
P e n t r u c a i n c a p a b i l i i d e c a r e v o r b e ş t e a r t . 11(34 săCondiţiile ce-
p o a t ă i n v o c a b e n e f i c i u l a c e s t u i t e x t , t r e b u e ca ei să lie ^ a r t ^ î t M
r e s t i t u i ţ i d i n c a u s a i n c a p a c i t ă ţ e i l o r , în această calitate, să fie apli-
c a , n l
dice t e x t u l . D e c i , d a c ă a n u l a r e a a r fi a d m i s ă p e n t r u a l t a "
causa, de ex.. un viciu a l c o n s i m t é m è n t u l u i , d r e p t u l co­
m u n a r fr a p l i c a b i l şi r e s t i t u ţ i a i n t e g r a l ă a r ti d a t o r i t a
4
p ă r ţ e i a d v e r s e ).
O a l t ă c o n d i ţ i e c e r u t ă p e n t r u ca a r t . 1 1 0 4 s ă ' ş i p r i ­
m e a s c ă a p l i c a r e , e s t e ca c e e a ce a fost p l ă t i t i n c a p a b i l u l u i
să fi fost d a t în timpul minorităţei, interdicţiei, sau căsă­
5
toriei, c e e a ce e s t e c o n f o r m d r e p t u l u i r o m a n ! : d e u n d e
r e s u l t a c ă , d a c ă i n c a p a b i l u l a r li p r i m i t p l a t a î n u r m a î n -
c e t ă r e i i n c a p a c i t ă ţ e i s a l e , e l a r fi o b l i g a t a r e s t i t u i t o a t ă
s u m a , p u ţ i n i m p o r t ă d a c ă e a ' i - a folosit s a u n u , c ă c i s c u ­
t i r e a r e s t i t u ţ i e i î n t e m e i n d u s e p e î m p r e j u r a r e a c ă el e p r e ­
s u p u s a fi r â s i p i t b a n i i p r i m i ţ i d i n c a u s a i n c a p a c i t ă ţ e i s a l e ,
acest m o t i v î n c e t e a z ă d e c â t e o r i el a p r i m i t p l a t a î n t i m ­
6
pul c a p a c i t ă ţ e i s a l e . d r e p t u l c o m u n fiind a p l i c a b i l î n s p e c i e ) .
1
- ) L. 206, Dig., De dicersis reguli* juris antiqui, 50, 17 şi L .
14, Dig.. De conditione indebiti, 12. 6.
*) Vedi a s u p r a acestui text. t. V I , p. 453 u r m . Vedi o altă
aplicaţie a acestui principiu în a r t . 1598. în materie de de­
posit, a s u p r a căruia vedi B a u d r v et W a h l . Depot. 1036 u r m .
8
) Cpr. Larombière. I V . art. 1312. No. 2. Pand. fr.. Oblig., I. 6395.
4
) Cpr. P a n d . fr., I. 6396. L a u r e n t , X I X . 67. Baudry, I I . 1172.
Demolombe. X X I X . 176. Planiol. I I . 1335. L a r o m b i è r e . loco
cit.. No. 3. A u b r v et Hau. I V . § 336. p. 260. T. Hue. V I I I . 214.
") Cpr. L. 27, § 1 ; L. 47. § 1. Dig.. De minoribus, 4. 4 ; L .
47. Dig.. De solutionibus. 46. 3.
6
) Cpr. B a u d r y . I I . 1172. L a u r e n t . X I X , 67. L a r o m b i è r e . I V ,
36 COD. C I V . - C A R T E A III.—TIT. 111.—CAPIT. VIII.—S-a VII.—ART. 1164.

A c e i a ş s o l u ţ i e e s t e a p l i c a b i l ă şi în c a ş u l c â n d p l a t a
a r fi fost f ă c u t ă m o ş t e n i t o r i l o r i n c a p a b i l u l u i , c a p a b i l i ş i
majori ').
Caşul în care D a c ă p r e s u p u n e m î n s ă că p l a t a n ' a fost f ă c u t ă î n s u s
r
plata s'a f ă - . . .. . . ? . , ,. £ . „ ., ,„
cut represen-incapabilului, m i n o r , i n t e r d i s s a u i e m e e m a r i t a t a , ci r e -
r e s e n a n
^ a ' l n c a P * t u l u i séu legal, adecă epitropului sau b ă r b a t u l u i ,
pabilului. i n c a p a b i l u l n u v a t r e b u i să r e s t i t u e de c â t t o t c e e a ce'i a
folosit, î n s ă a c e l c a r e a f ă c u t p l a t a în m a n e l e represen-
t a n t u l u i l e g a l , v a a v e a o a c ţ i u n e în r e s t i t u ţ i e c o n t r a a c e s ­
t u i din u r m ă p e n t r u î n t r e a g a s u m ă p l ă t i t ă sau d i f e r e n ţ a
î n t r e c e e a ce el a p l ă t i t şi c e e a ce p r i m e ş t e î n a p o i de l a
i n c a p a b i l , fiind că r e p r e s e n t a n t u l i n c a p a b i l u l u i e s t e p r e s u ­
p u s a fi t r a s folos d e t o t c e e a ce a p r i m i t . A c e a s t ă s o l u ­
ţ i e se v a a p l i c a , d e e x e m p l u , l a c a ş u l în c a r e e p i t r o p u l
u n u i m i n o r s a u u n u i i n t e r d i s a r fi v è n d u t b u n u r i l e a c e s ­
t o r a f ă r ă ' î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r l e g a l e şi a r fi p r i m i t p r e ţ u l '-').
Cui incumbă P r o b a c ă s u m e l e p r i m i t e d e i n c a p a b i l i a u folosit e s t e
n s a r c m a
probei! ^ a c e l u i c a r e a c o n t r a c t a t cu d e n s u l , i n c a p a b i l u l
n e a v é n d a l t ă d o v a d ă de f ă c u t d e c â t anularei sau
3
rescisiunei ) .
Chestie de C h e s t i u n e a de a se ş t i d a c ă p l a t a f ă c u t ă în m a n e l e
fapt. i n c a p a b i l u l u i i a folosit s a u n u , fiind m a i m u l t o c h e s t i u ­
n e d e f a p t d e c â t d e d r e p t , j u d e c ă t o r i i o v o r d e c i d e în
f a p t , d u p ă î m p r e j u r ă r i l e fie c ă r e i c a u s e , r e f e r i n d u s e l a
4
m o m e n t u l p o r n i r e i a c ţ i u n e i ) , e a r n u la a c e l a l c o n t r a c -
art. 1312, No. 1. T. Hue, V I I I , 214. P a n d . fr., Oblig., I ,
6398, şi toţi autorii.
') Cpr. Larombière, P a n d . fr., op. si loco cit.
2
) Larombière, IV, art, 1312,' No. 5. P a n d . fr., Oblig., I, 6399.
Cpr. L . 47, § 1, Dig., De minoribus, 4, 4. — Contrei. Trib.
Tecuci (a cărui soluţie este greşită). Dreptul din 1893, No. 66.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1880, p. 153 si Bulet. 1882,
p. 62. Cas. fr. D. P . 70. 1.432. Sirey, 70. 1. 387. T h i r v , I I I ,
101. F u z i e r - H e r m a n , I I I . art. 1312, No. 1 1 . Mareadé, I V ,
901. L a u r e n t , X I X , 70. Demolombe, X X I X , 174. F r é m i n v i l l e ,
Minorité, I I , 720. P a n d . fr.. I, 6400. A u b r y et R a n , IV. §
336, p. 260, n. 5. T. Hue, V I I I , 214. Planiol, I I , 1 3 3 5 , ' ş i
toţi autorii.
•1) Cpr. T. Hue, V I I I . 214, p . 265. F u z i e r - H e r m a n . I I I , a r t .
1312, Xo. 9. Larombière, IV, art. 1312, No. 8. Fréminville,
Minorité (Clermont, 1845), i l , 725. Aceiaş soluţie era ad­
misă şi în dreptul roman. Cpr. L. 47, Pr., Dig., 46, 3, De
solutionibus; L. 34, Pr., Dig., De minoribus, 4 , 4 ; L . 4, Dig.,
 EFECTELE ANULAREI SAU RESCISIUNEI INTRE PĂRŢI—ART. 11.64. 37

t u l u i . d e c i s i a l o r nefîind, în a c e a s t ă p r i v i n ţ a , s u p u s ă c o n ­
1
t r o l u l u i C a s a ţ i e i ).
A s t f e l , i n c a p a b i l u l se c o n s i d e r ă că s'a folosit de b a n i i Exemple în
p r i m i ţ i d e c â t e o r i el i-a î n t r e b u i n ţ a t d i r e c t s a u i n d i r e c t ^Ù^foiosit
la p l a t a u n e i d a t o r i i l e g i t i m e r e s u l t â n d din o o b l i g a ţ i e r e - incapabilu-
g u l a t ă s a u d i n u n delict o r i q u a s i - d e l i c t - 1 ; la p l a t a u n e i l u L

3
o b l i g a ţ i i c a r e p u t e a c o m p r o m i t e o n o a r e a şi l i b e r t a t e a sa Î ;
4
la c r e ş t e r e a şi e d u c a ţ i u n e a s a i ; l a c u m p ă r a r e a u n u i i m o ­
5
b i l ) , etc. B a n i i p r i m i ţ i de o femee m ă r i t a t ă n e a u t o r i s a t ă
s ' a r c o n s i d e r a că i a u folosit, d a c ă ea 'i a r fi î n t r e b u i n ţ a t
6
la c ă p ă t u i r e a s a u î n z e s t r a r e a u n u i copil, e t c i .
A r t . 1164: n u v o r b e ş t e de c â t de m i n o r i , i n t e r d i ş i şi Art. 1164 se
a p l i c : i t u t u
femei m ă r i t a t e , î n s ă el c u p r i n d è n d u n p r i n c i p i u de e c h i t a t e , . , r
1 1 1
" ' "ror îneapabi-
se a p l i c ă la t o ţ i i n c a p a b i l i i in g e n e r e . A s t f e l , s a decis cu iilor în ge-
n e r e
d r e p t c i i v e n t că c o m u n e l e fiind o b l i g a t e . în v i r t u t e a u n u i -
q u a s i - c o n t r a c t de g e s t i u n e d e a f a c e r i l a r t , 9 9 1 Ì, în l i p s a
u n u i t i t l u r e s u l t â n d din o c o n v e n ţ i e r e g u l a t î n c h e i a t ă cu
a u t o r i s a r e a a u t o r i t ă ţ i l o r în d r e p t , s u n t o b l i g a t e a restitui.
7
s u i n e l e c a r e le a u folosit ) .
P e şi a r t , 1 1 6 4 v o r b e ş t e n u m a i de interdişi, se d e c i - Aplicarea
a r t 1 1 la
d e în g e n e r e că el se a p l i c ă si l a a c e i c a r e , f ă r ă a fi i n - . ..*.
,. . ' smintiţi.

t e r g i s i , se g ă s e s c n u m a i m s t a r e d e d e m e n ţ ă , m o t i v e l e fi­
ind a c e l e a ş i şi în u n caz şi in a l t u l . M a i m u l t î n c ă , a c e l
c a r e a r fi c o n t r a c t a t de b u n ă c r e d i n ţ ă cu u n s m i n t i t , în
n e c u nDe o ş t iexceptionibii»,
n ţ a a c e s t e i 44.
i n f i r1.m i tAceastă
ă ţ i , a r soluţie
p u t e a lasă
să cînsă
e a r ăa se
de p r la
e­
supune că acţiunea incapabilului este exercitată în timpul in-
capacitâţei sale ; căci. în caz contrar, se va avea în vedere
momentul încetărei incapacitate! sale pentru a se şti dacă
incapabilul s'a înavuţit în detrimentul celeilalte p ă r ţ i con­
tractante. Cpr. F n z i e r - H e r m a n , loco cit. Aubrv et Bau. IV.
§ 336. p. 26(1. text şi nota 6.
1
) Cas. rom. Bulet. S-a I-a. anul 1889. p. 503. Cas. fr. Sirev.
45. 1. 47. Band. fr.. Obliq., I. 6414.
2
) Band. fr.. I. 6405. Laronìbière. I V . art. 1312. No. 7.
8
) C. P a r i s . Kcpert. Dalloz. Oblig., 2979. 2°. P a n d . f r . . 1.6407.
Cpr. şi Cas. fr. D. P . 55. 1. 95. Sirey. 56. 1. 56.
4
) Laronìbière. loco cit., Paini, fr.. Obliq.. I. 6409.
s
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I. anni 1881. p . 183.
6
) Cpr. Cas. rom. S-a 1. Bulet. 1898. p. 7 si C. judiciar din
1898. No. 9.
7
) Cpr. Cas. fr. D. P . 78. 1. 204. Sirev. 78. 1. 57. Sirey. 74.
1. 30. Cpr. Laurent. X X , 339. T. Hue, V I I I . 380. Vedi si
t. V a lucr. noastre, p. 309. nota 2.
38 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.-CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 1164,1770.

densul î n t r e a g a s u m ă p l ă t i t ă , i n d e p e n d e n t de o r i ce folos,
p e n t r u că n u 'i se p o a t e face o c u l p ă că n ' a c u n o s c u t s t a ­
r e a î n c a r e e l s e afla, d a c ă n i c i o b ă n u e a l ă n u p u t e a s ă
existe în această privinţă ' ) .
Aplic. art. L e g e a n e v o r b i n d de acei puşi sub u n consiliu j u d i c i -
Jlt)4: Ici £IC61 i -1 • w • », i v * ţ -l'
puşi sub con-ar, s a decis c a r a s i p i t o r u l , c ă r u i a s a r e n d u i t u n c o n s i l i u
s i l l u u d i c i a r
J - j u d i c i a r , n u p o a t e s ă p r e t i n d ă c ă n u p o a t e fi ţ i n u t a r e s ­
t i t u i d e c â t c e e a c e i a folosit î n b a z a a c t e l o r a t a c a t e
2
de densul în n u l i t a t e ) ; însă a c e a s t ă decisie n u este t o c ­
3
m a i c o n f o r m ă cu t e o r i a g e n e r a l ă a a c ţ i u n e l o r î n a n u l a r e ) .
D e aceea, t r i b u n a l u l de Ilfov a decis, cu d r e p t c u v â n t , în
a f a c e r e a V ă c ă r e s c u , c ă a r t . 1 1 6 4 s e a p l i c ă şi a c e l u i p u s
s u b u n c o n s i l i u j u d i c i a r , m o t i v e l e fiind a c e l e a ş i . L e g e a a -
v è n d d e s c o p a p ă r a r e a r i s i p i t o r u l u i , a c e s t d i n u r m ă a r fi
lesat dacă a r trebui să restitue sumele s a u lucrurile p r i ­
m i t e c a r e , d i n c a u s a s t a r e i s a l e d e s l ă b ă c i u n e , a r fi f o s t
4
r â s i p i t e s a u c h e l t u i t e în m o d z a d a r n i c ) .
II. Efectele anularei sau rescisiunei în privinţa celor de al
treilea {art. 1770).
A n u l a r e a s a u rescisiunea îşi poduce efectele sale n u
n u m a i î n t r e p ă r ţ i , d a r şi î n p r i v i n ţ a c e l o r d e a l t r e i l e a ,
c a r e a u d o b â n d i t d r e p t u r i a s u p r a l u c r u r i l o r ce p ă r ţ i l e ' ş i
a u predat reciproc în baza unei obligaţiuni viciate. P ă r ­
ţ i l e fiind, i n a d e v é r , p r e s u p u s e c ă n ' a u a v u t n i c i u n d r e p t
a s u p r a acestor l u c r u r i , n ' a u p u t u t t r a n s m i t e nici u n d r e p t
a s u p r a lor. A r t . 1 7 7 0 o spune în p r i v i n ţ a ipotecei, şi ceea
ce l e g e a d i s p u n e î n p r i v i n ţ a a c e s t u i c o n t r a c t , e s t e a p l i c a ­
bil ori cărui a c t de disposiţie, căci a r t . 1 7 7 0 n u este de
c â t a p l i c a r e a m a x i m e i c u n o s c u t e : Resoluto jure dantis, sol-
5
vitur jus accipientis ).

') Cpr. Larombière, I V , a r t , 1312, No. 12. P a n d . fr., Oblia..

I, 6420.
2
) C. Bruxelles. Pasicrisie belge, 5 5 . 2. 4 0 1 .
8
) Cpr. T. H u e , V I I I , 214.
4
) Cpr. T r i b . Ilfov. C. judiciar din 1899, No. 12 şi din 1900,
No. 35. Dreptul din 1899, No. 19.
5
) Cpr. B a u d r y , I I , 1173. L a u r e n t , X I X , 72. Demolombe, X X I X ,
170. T. H u e , V I I I , 214, in fine. Fréminville, Minorite, I I , 112.
A u b r y et B a u , I V , § 336, p . 259. P a n d . fr., Oblig., I, 6422.
Planiol, I I , 1337. Thiry, I I I , 1 0 1 .
 EFECTELE ANULAREI SAU RESCTS. IN PRIV. TERŢI1L0R.—ART. 177U. 39

R e c l a m a n t u l î n a n u l a r e n u p o a t e s ă a t a c e d i r e c t p e Punerea în
c a u a a e l u
cei de a l t r e i l e a , p e n t r u că ei n u a u cu d e n s u l nici u n r a - , Ş ? :
. •,. T i -, i n • n . „ „. de al treilea»
port j u r i d i c . I n c a p a b i l u l v a t r e b u i deci m a i i n t a i să a n u ­
leze o b l i g a ţ i a sa f a ţ ă cu p a r t e a c o n t r a c t a n t ă , şi a p o i s ă
exercite a c ţ i u n e a în r e v e n d i c a r e c o n t r a celui de a l treilea
posesor al l u c r u l u i . P e n t r u ca acest din u r m ă să n u ' i p o a t ă
î n s ă o p u n e c a l i t a t e a d e t e r ţ i u , ca u n u l ce n ' a f i g u r a t î n
j u d e c a t ă , r e c l a m a n t u l v a face f o a r t e b i n e d e a c h e m a şi
pe t e r ţ i u î n j u d e c a t ă , o d a t ă cu c e a l a l t ă p a r t e c o n t r a c t a n t ă ,
şi d e a c e r e r e s t i t u i r e a l u c r u l u i l a c a z d e a n u l a r e a o b l i ­
1
g a ţ i e i sale ) .
A p l i c a r e a p r i n c i p i u l u i î n b a z a c ă r u i a a n u l a r e a d o b è n - Anulare p.
e r o a e s a u
d i t a de r e c l a m a n t e s t e o p o s a b i l ă c e l o r de a l t r e i l e a , n u . y
1
. . . ' violenta.
s u f e r ă n i c i o d i f i c u l t a t e de c a t e o r i o b l i g a ţ i a s a e s t e a n u ­
l a t ă p e n t r u e r o a r e s a u v i o l e n ţ ă - ).
I n c â t p r i v e ş t e î n s ă a n u l a r e a p e n t r u d o i , c h e s t i u n e a Anulare p.
d o 1
este c o n t r o v e r s a t ă şi a d a t loc la dificultăţi : însă a m védut, -
cu t o a t e a c e s t e a , că a n u l a r e a p e n t r u o r i ce v i c i u r i de c o n -
s i m t é m é n t a r fi, se r e s t r i n g e a s u p r a t e r ţ i i l o r , c a r e t r e b u e
sa r e s t i t u e a s c ă l u c r u l î n b a z a p r i n c i p i u l u i : lìesìdoto jure
3
dantis, etc. ).
C h e s t i u n e a de a se ş t i d a c ă t e r ţ i u l t r e b u e s ă r e s t i t u e a s c ă Restituirea
t n I o r
şi f r u c t e l e l u c r u l u i , v a a t â r n a d e b u n a s a u r e a u a sa e r e - ^ -
d i n ţ a . D a c ă el a v e a c u n o ş t i n ţ ă d e i n c a p a c i t a t e a a c e l u i a c u 485—187.
c a r e a c o n t r a c t a t , el v a r e s t i t u i f r u c t e l e , p r i n a p l i c a r e a
p r i n c i p i i l o r c a r e c â r m u e s c a n u l a r e a c o n t r a c t e l o r ; d a c ă el
n u a v e a c u n o ş t i n ţ ă d e a c e a s t ă i n c a p a c i t a t e , el e s t e de b u n ă
c r e d i n ţ ă şi, î n a s e m e n e a c a z , v a d o b e n d i p r o p r i e t a t e a f r u c ­
4
t e li)o r ,Cpr.în L b a zu ar e nat r. t .X I4X
S 5. 73.
— 4 8P7a n d). . fr.. Ob/Je/., I. «424. D u r a n t o n .
X I I . 566.
") Vedi t. V, p . 89.
3
) Vedi t. V. p. 90. 9 1 .
«) Cpr. L a u r e n t . V I . 214. T . H u e . I V . 1 2 1 . Marcadé. I I . 418.
B a u d r y et Cbauveau, Des liens, 299 (ed. a 2-a din 1899).
Cas. rom. şi C. Bucureşti. O. judiciar din 5 oct. 1900, Xo.
65. Vedi s i t . I l a literarei noastre, p. 486. nota 1.—Vedi însă
A u b r y et B a u , I I , § 206, p. 408 (ed. a 5-a, din 1897), p.
269. din ed. a 4-a. după care acel ce ar fi contractat cu un
incapabil a r putea, prin excepţie, să fie de b u n ă credinţa,
cu toata cunoştinţa ce a avut de neregularitatea titlului seu,
dacă contractul fiind încheiat în interesul incapabilului, el
a r ii avut motive puternice de a crede că acest incapabil îl
va confirma, Cpr. şi Demolombe. I X , 605.
40 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 952.

Art. 952. Principiile care cârmuesc efectele a n u l a r e i suferă o

restricţie în caşul în care obligaţia este a n u l a t ă pentru
c a u s a d e i n c a p a c i t a t e , şi a n u m e a c e a p r e v e d u t a d e a r t .
9 5 2 , d u p ă c a r e p e r s o a n e l e c a p a b i l e d e a se o b l i g a n u p o t
opune minorului, interdisului sau femeei m ă r i t a t e cu care
a u c o n t r a c t a t , i n c a p a c i t a t e a l o r şi n u p o t r e f u s a pentru
a c e s t m o t i v e x e c u t a r e a o b l i g a ţ i u n e i l o r 1). N u l i t a t e a fiind,
î n a d e v é r , s t a b i l i t ă n u m a i în f a v o a r e a i n c a p a b i l i l o r , ei s i n ­
g u r i p o t s'o i n v o a c e . J u r i s p r u d e n ţ a a f ă c u t a p l i c a r e a a-
c e s t u i p r i n c i p i u la c a ş u l în c a r e m a i m u l ţ i m a j o r i s ' a u o b ­
l i g a t o d a t ă cu minorii, h o t ă r î n d că a n u l a r e a obligaţiei n u
p o a t e să folosească de cât m i n o r u l u i , a t u n c i c â n d m a i cu
s a m ă o b i e c t u l ei e s t e d i v i s i b i l - ) . A n u l a r e a p r o f i t ă î n s ă ş i
3
majorilor de câte ori lucrul este i n d i v i s i b i l ) . A n u l a r e a pro­
n u n ţ a t ă în f a v o a r e a u n u i c o d e b i t o r s o l i d a r m i n o r n ' a r fo­
losi î n s ă c o d e b i t o r u l u i m a j o r , p e n t r u c ă c o d e b i t o r u l s o l i d a r
m a j o r nu p o a t e să opue e x c e p ţ i u n e a de -minoritate, care
4
e s t e p e r s o n a l ă c o d e b i t o r u l u i ( a r t . 1 0 4 7 , § 2) ) .

Regulele de drept internaţional aplicabile la acţiunea

î n anulare sau î n rescisiune.
C h e s t i u n e a d e a se ş t i ce l e g e t r e b u e ş t e u r m a t ă î n
p r i v i n ţ a e x e r c i ţ i u l u i a c ţ i u n e i î n a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e
a d a t loc l a d e f i c u l t â ţ i .
D a c ă a c ţ i u n e a î n a n u l a r e se î n t e m e i e a z ă p e i n c a p a c i ­
t a t e a u n e i a d i n p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e , e a v a fi c â r m u i t a d e
l e g e a n a ţ i o n a l ă a a c e s t e i din u r m ă , ca t o t ce a t â r n a d e
5
s t a t u l ei p e r s o n a l ) .
A c e i a ş s o l u ţ i e v a fi a d m i s ă d e c â t e o r i a c ţ i u n e a s e
c
va întemeia pe u n viciu de c o n s i m ţ e m e n t ) sau pe lesiu-

') Cpr. C. Iasi. Dreptul din 1899. No. 26.

2
) Cpr. L a u r e n t , X I X , 78. P a n d . fr., Oblig., I. 6431, şi deci­
sive citate acolo.
3
) Cpr. L a u r e n t , X I X , 79. P a n d . fr., I, 6435, şi decisiile ci-
t&tJG acolo
*) Laurent, X I X , 79, infine, P a n d . fr.. Oblig., I, 6437.
5
) Cpr. T. Hue, V I I I . 462. Despagnet. Pr. de dr. internat, prive,
304, p. 603 (ed. a 3-a din 1899). '
tì
) T. Hue, Despagnet, loco suprà cit. L a u r e n t , Dr. international,
V I I I , 72, 158.—Vedi însă Brocher (Cours de dr. internat.
price, I I , p. 81) şi Lecasble (Quest, de dr. internat, prive en
matière d'oblig. au point de vue de la solution qu'elles doivent
 ACT. IN ANULARE .SAU IN RESCISIUNE.—DREPT INTERNAŢIONAL 41

n e , d a c ă e s t e v o r b a de m i n o r i , p e n t r u c ă a c ţ i u n e a în r e s ­
r
c i s i u n e se î n t e m e i e a z ă t o t p e i n c a p a c i t a t e a m i n o r u l u i ) . I n
a m b e l e c a ş u r i se v a a p l i c a l e g e a n a ţ i o n a l ă a r e c l a m a n t u ­
lui. T o a t e a c e s t e c h e s t i u n i s u n t î n s ă c o n t r o v e r s a t e , ca t o t
ce p r i v e ş t e d r e p t u l i n t e r n a ţ i o n a l p r i v a t .
R e s t i t u ţ i a p e n t r u lesiune neliind, d u p ă c u m a m v è - Lesiune în
p r i m a r
d u t , a d m i s ă d e l e g i u i t o r u l n o s t r u în p r i v i n ţ a m a j o r i l o r , şi ^riÌo r

e a fiind d i n c o n t r a a d m i s ă în m a i m u l t e l e g i s l a ţ i u n i stră-Controversă,
ine, s'a i v i t , în d r e p t u l i n t e r n a ţ i o n a l , o v i e c o n t r o v e r s ă în
p r i v i n ţ a n a t u r e i l e g e i c a r e p e r m i t e m a j o r i l o r de a desfi­
inţa, în unele caşuri, c o n t r a c t u l p e n t r u lesiune. Am ară­
t a t cele t r e i s i s t e m e c a r e î m p a r t d o c t r i n a şi j u r i s p r u d e n ţ a
în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă - ) , şi a m v è d u t că, d u p ă p ă r e r e a n o a s ­
t r ă , l e g e a p e r s o n a l ă a v è n d e t o r u l u i este a c e a c a r e v a d e ­
termina dacă o véndare petrecută între majori poate sau
3
n u să lie d e s f i i n ţ a t ă p e n t r u l e s i u n e ) .
C o , l i r e
C â t p e n t r u a c ţ i u n e l e î n r e s o l u ţ i u n e î n t e m e i a t e pe o " | ' ^ " 1 i

c o n d i ţ i e r e s o l u t o r i e e x p r e s ă s a u t a c i t ă , ele a v é n d în r e a - expresa sau

l i t a t e s o r g i n t e a lor în î n s u ş c o n t r a c t u l , v o r fi c â r m u i t e de tacită,
4
legea acestui c o n t r a c t ! .

Despre finele de neprimire care pot li opuse acţiuiiei în

anulare sau in rescisiune.
F i n e l e de n e p r i m i r e c a r e p o t fi o p u s e a c ţ i u n e i în a -
n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e s u n t c o n f i r m a r e a ( a r t . 1 1 6 3 , 1 1 6 7 ,

recevoir de la jiiridictioii frai/caise, thesâ p. doctorat. P a r i s .

1881. p. 246 si 315), după care acţiunea în a n u l a r e înte­
meiată pe un viciu de consimţement, a r fi cârmuită de le­
gea contractului, lex loci contractus.
') Laurent, op. cit., 72. D e m a n g e a t asupra lui Fcelix, Dr. in­
ternat., I. p. 250. nota a. T. H u e . loco supra cit. Despagnet.
op. cit. 304. Trib. Ilfov. (\ judiciar din 1894. No. 33 si
Dreptul din 1894, No. 58.
-) Vedi t. V a lucr. noastre p. 97.
3
) L a u r e n t . Dr. international, V I I I , 144 urm. D e m a n g e a t asu­
pra lui Fcelix, op. cit., I. p. 217, nota a. Despagnet, op. cit..
304, p. 602.—Contra. T r i b . Ilfov, decisie saprà cit., care a-
plică în specie legea farei în care a avut loc convenţiunea.
Cpr. în acelaş înţeles T. Hue, X, 252. A u b r y et Ran. I, §
31. p. 163 (ed. a 5-a). P . F i o r e . Diritto internai, privato.
294. V. asupra acestei controverse. Vincent et Penanti. Dic-
lionn. de dr. international, Venie, 20.
*) Despagnet. op. şi loco saprà cit. T. Hue, V I I I , 462. L a u r e n t .
op. cit,, V I I . 472. Aubry et Ran, loco suj>rà cit.
42 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VIL-CONFIRMARE.

1 1 9 0 ) şi p r e s c r i p ţ i a ( a r t . 1 9 0 0 ) , c a r e se î n t e m e i e a z ă t o t
pe o confirmare tacită ' ) .

1. Despre confirmarea sau ratificarea obligaţiilor supuse

anularei sau rescisiunei.
Observ, asu L e g i u i t o r u l francez se ocupă d e s p r e confirmare în c a ­
pra locului
unde legiui­ p i t . u r m ă t o r , c a r e t r a t e a z ă despre proba obligaţiilor, ceea
torul nostru ce e s t e g r e u d e j u s t i f i c a t , p e n t r u c ă , d e şi a c t u l confirma­
se ocupă
despre con­
t i v v a s e r v i d e p r o b ă d e c â t e o r i v a fi scris, el i n t e r e ­
firmare. s e a z ă m a i m u l t f o n d u l d r e p t u l u i d e c â t chestia de dova­
2
d ă ) . D e aceea, legiuitorul n o s t r u , u r m â n d , în a c e a s t ă p r i ­
v i n ţ ă , C o d u l i t a l i a n , a s c h i m b a t cu d r e p t c u v e n t o r d i n e a
admisă de legiuitorul francez, ocupânduse despre confirmare
în secţia de faţă. L e g i u i t o r u l n ' a fost î n s ă l o g i c p a n ă l a
capăt, căci u i t â n d schimbarea făcută, a lăsat a r t . 1 1 9 0 în
c a p i t . p r o b e l o r , u n d e el se g ă s e ş t e şi î n C o d u l f r a n c e z . P e n ­
tru o mai bună metodă, noi a m a d u n a t sub aceiaş rubrică
t o a t e t e x t e l e r e l a t i v e l a c o n f i r m a r e , şi l e v o m e x p l i c a l a
un loc.
3

Definiţie. C o n f i r m a r e a s a u ratificarea ) c o n s i s t ă în f a p t u l d e a
r e n u n ţ a la d r e p t u l de a a t a c a un a c t c o n t r a c ă r u i a legea
conferă a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în rescisiune ( a r t . 1 1 9 0 ) .
C e e a ce c o n s t i t u e e s e n ţ a c o n f i r m ă r e i e s t e d e c i r e n u n ţ a r e a l a
d r e p t u l de a cere a n u l a r e a obligaţiunei.
Caracterul C o n f i r m a r e a fiind o r e n u n ţ a r e l a a c ţ i u n e a î n a n u l a r e ,
unilateral a
confirmărei. J
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul No. 5 din 1875. consid. de la p .
34, colona 2. Vedi şi infra, explic, art, 19Ó0.
2
) Cpr. Boissonade, Projet de C. civ. pour l'Empire du Japon,
I I , p . 773, nota 1. T. H u e , V I I I , 272.
3
Diferitele ) Cuvèntul ratificare este aici sinonim de confirmare, şi nu t r e -
sensuri ale bueşte confundat cu ratificarea actelor emanate de la un
cuvèntului negotiorum gestor (art. 1096, § 2, 1546). I n asemenea caz,
ratificare.
ratificarea, fie expresă, fie tacită, echivalează cu un mandat :
Ratihabitio mandato comparatur sau (equiparatili' (L. 12 § 4,
Dig., 46, 3 , De soluti on ibus). Vedi t. V, p . 3 1 1 , nota 3 ; p .
344, text şi nota 2. Cpr. C. Bucureşti. Curierul Judiciar din
1895, No. 6. De aceea, noi vom întrebuinţa numai expresiuuea
confirmare, după cum fac mai toţi autorii, î n l ă t u r â n d astfel
ori ce confusiune. Cpr. B a u d r y . I I . 1241. Boissonade, op. cit.,
I I , p. 773, nota 1. Planiol. I I , ' p . 4 1 1 . nota 1. T. Hue,- V I I I
276. Demolombe, X X I X , 722 si X X X I , 205. A u b r y et B a u ,
I V , § 337, p . 2 6 1 , nota 4. L a u r e n t , X V I I I , 560. P a n d . fr.,
Oblig., I, 6440 urm. Mourlon, I I , p. 834, nota 1.
 CONFIRMAREA OBLIG. SUPUS E ANULAREI SAU RESCIS1UNEI. 43

este u n a c t u n i l a t e r a l , e a r n u o c o n v e n ţ i e ; de u n d e r e s u l t a
d o u è c o n s e c i n ţ e , ş i a n u m e : 1° E a e s t e definitivă ş i n ' a r e
n e v o e d e a fi a c c e p t a t ă d e p a r t e a în folosul c ă r e i a e a a r e
loc ; e a r a c e l c a r e a î a c u t - o n u m a i p o a t e r e v e n i a s u p r a
ei ; 2 ° A c t u l c a r e o c o n s t a t ă n u a r e n e v o e , d e c â t e o r i
el e s t e s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , d e a fi r e d a c t a t î n m a i m u l t e
e x e m p l a r e ( a r t . 1 1 7 9 ) , u n s i n g u r e x e m p l a r fiind d e a j u n s ,
d a c ă e l a fost r e m i s c e l e i l a l t e p ă r ţ i ' ) .
D i n c a p u l l o c u l u i t r e i m e s ă d e o s e b i m c o n f i r m a r e a deDeoseb. între
renunţarea la un drept ; c ă c i , d e şi p r i n c o n f i r m a r e , s e v e - ^ r " * ^ * ^
n u n t ă l a d r e p t u l d e a a t a c a a c t u l v i c i a t , t o t u ş i o r i ce r e - i a un dî-ept.
n u n ţ a r e n u c o n s t i t u e o c o n f i r m a r e , d e o a r e ce se p o a t e
foarte bine r e n u n ţ a la u n d r e p t valid. R e n u n ţ a r e a este deci
specia, e a r confirmarea, genul.
C o n f i r m a r e a se d e o s e b e ş t e d e a s e m e n e a d e reeunoaşte-T>eo»eb. între
0 1
rea unui drept ( a r t . 1 1 8 9 1 , p e n t r u c ă , d e şi a m b e l e p i ' e - " " ^ ™ ^ -
s u p u n e x i s t e n ţ a u n e i c o n v e n ţ i i i n i s a u u n u i f a p t j u r i d i c a n - rea unui
( l r e p t
terior, totuşi confirmarea implică în t o t - d e a u n a o r e c u n o a ş - "
tere, pe când recunoaşterea nu a t r a g e n e a p ă r a t o confirmare.
D e o s e b î n t r e
In fine, confirmarea se d e o s e b e ş t e de novaţie : căci, . -
, , ,. , ' . confirmare
p e canei n o v a ţ i a a r e d e s c o p c r e a r e a u n e i o b l i g a ţ i u n i n o i , şi novaţie.
menita a înlocui pe acea veche -), confirmarea nu dă loc
la o o b l i g a ţ i e n o u ă , ci v a l i d e a z ă n u m a i p e a c e a v e c h e . Con-
3
firmatio nil dat nori ).
C o n v e n ţ i i l e c a r e p o t fi c o n f i r m a t e .

C o n f i r m a r e a c o n s i s t â n d , d u p ă c u m a m véi.lut,
l u t , î n fap-^f a p - Actele a
la 1 e 1 e
t u l d e a r e n u n ţ a la a c ţ i u n e a î n a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e pot " fi^ con-
"f™p t

pe c a r e o c o n f e r ă l e g e a , se î n ţ e l e g e c ă e a se a p l i c ă n u - firmate,
m a i l a a c t e l e anulabiie, c o n t r a c ă r o r a l e g e a a d m i t e a c ţ i u ­
n e a î n a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e ( a r t . 1 1 9 0 ) , n u l i t a t e a fie

1
)
Opr. Planiol. op. cit., I I , 1355. p. 4 1 3 . B a u d r y . I I , 1 2 4 1 .
P a n d . ir.. Obliq., I. 6446, 6447, 6622. L a u r e n t , X V I I I , 5 6 3 ,
648. Demolombe, X X I X , 768. T. Hue, V I I I , 273. T h i r y , I I I ,
149.—Dublul exemplar n ' a r fi necesar de cât atunci când
actul confirmativ a r fi conceput în spiritul unei t r a n s a c ţ i u n i
şi a r a t r a g e o obligaţie oare care din p a r t e a creditorului.
L a u r e n t . X V I I I , 648. B a u d r y , I I , loco cit. P a n d . fr., I. 6623.
2
) Vedi t. V I . p. 673, 674.
2
) Cpr'. Baudry. I I . 1 2 4 1 . Demolombe. X X I X , 724. 725. P a n d .
fr.. Oblig., Ì . 6444 u r m . L a u r e n t . X V I I I . 5 6 1 , 562. A u b r y
et Ran. I V , § 337. p. 2 6 1 , text si notele 1—3.
44 COD. CIV.—CRT. III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—CONFIRMARE.

e a d e f o r m ă s a u d e fond, a b s o l u t ă s a u r e l a t i v ă , e a r n u ş i
l a a c e l e inexistente s a u fără fiinţă. C o n f i r m a r e a a v â n d , î n
adevèr, de obiect ş t e r g e r e a viciului de care este atinsă obli­
g a ţ i a , şi o b l i g a ţ i a i n e x i s t e n t ă n e p r o d u c â n d n i c i u n e f e c t
(art. 9 6 6 ) , n u există viciul care trebue să dispară prin
c o n f i r m a r e . E a e s t e n e a n t u l , ş i n e a n t u l n u p o a t e fi confir­
m a t , d u p ă c u m n i c i o m u l m o r t n u m a i p o a t e r e î n v i e a . Qnocl
v
nullum est confirmari nequit ). A r t . 1 3 1 0 din Codul ita­
lian este formal în această privinţă - ) . L e g e a n u admite
d e c â t o s i n g u r ă e x c e p ţ i e l a a c e s t p r i n c i p i u , şi a n u m e a -
c e a p r e v e d u t a d e a r t . 1 1 6 7 , § u l t i m . V e d i infra p . 4 9 u r m .
Oblig, care A s t f e l , n u p o t fi c o n f i r m a t e : o b l i g a ţ i i l e l i p s i t e c u t o -
nU n 3
firaate° ~toil de coiisimtémènt ) , de obiect s a u de u n obiect licit ;
4
obligaţiile fără causă sau având o causă ilicită ) ; con-

') Cpr. C. Galatz. Dreptul No. 13 din 1898. T h i r y , I I I , 147.

T. H u e , V I I I , 2 7 6 . Capitant, Introduc, à Vétude du dr. ci­
vil, p . 272. L a u r e n t , X I V , 520 şi X V I I I , 564, 627. B a u d r y ,
I I , 1242. Planiol, 1, 320. Demolombe, X X I X . 729 u r m . A u -
b r y et B a u , I V . § 337. p . 262. Marcadé, I V , 8 8 3 , 899 şi
V, a r t . 1338, No. 1 ; a r t . 1398, No. 2. Mourlon, I I , 1592.
Bufnoir, op. cit., p . 705. Vigié, l i , 1620. P a n d . fr., Oblia.,
I, 6449 u r m . Demante, V, 309 bis I. Solon, Nullités, I I , 350.
Vedi t. V a lucr. noastre, p . 2 3 si 3 5 ; 116, 1 5 1 , n. 3 ; t.
VI.' p. 195, n. 2 ; t. IV, p. 88, text şi n. 3 ; p . 108,
241, p. 4 7 4 , 7 3 3 , etc. ; t. I l l , p . 336, 362, 633, etc.—Contra.
Toullier D., I I I , p a r t e a I I , 180 şi I V , p a r t e a I I , 518. Merlin,
Quest., t. 6, v° Ratification, § 5, No. 3, p . 582, care in
Reperì. (v° Ratification), susţinuse p ă r e r e a c o n t r a r ă .
Codul japo­ ") Cpr. şi a r t . 119 din Codul japonez, promulgat l a 2 8 april
nez si Codul 1896. Acest text adaogă însă că, de câte ori p ă r ţ i l e care au
german.
confirmat actul inexistent, cunoşteau nulitatea de care el
era isbit, ele se consideră că au făcut un act nou. Vedi şi
art. 1 4 1 din Codul g e r m a n : „Dacă actul md este confirmat
de autorul seu, dicea cest text, confirmarea trebue să fie con­
siderată ca un act juridic n o u " . Vedi şi a r t . 144 d i n a c e l a ş
Cod, care vorbeşte de confirmarea unui act anulabil. Confir­
marea, după acest text, n'are nevoe de a îndeplini formele
cerute p e n t r u actul juridic care se confirmă. Acest princi­
piu este admis şi la noi, cu toate că nu avem nici u n text
în această privinţă. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1896, con-
sid. de la p . 1188. C. judiciar din 1896, No. 38.
3
) De ex.. convenţiile făcute din şagă, par plaisanterie, jocandi
causa ; acele încheiate cu un copil, cu un smintit, e t c . Cpr.
P a n d . fr., Oblig., I . 6453. Larombière. IV, a r t . 1338, No. 5.
0 Cpr. P a n d . fr., I, 6455 u r m . T . H u e , V I I I , 276.
 CONVENŢIILE CAKE FOT FI CONFIRMATE.
45
venţiile c o n t r a r e b u n e l o r m o r a v u r i , de e x e m p l u , pactele a-
s u p r a u n e i s u c c e s i u n i v i i t o a r e ') ; o b l i g a ţ i i l e n a t u r a l e •) ;
3
nulităţile de ordine publică p e r p e t u ă ) , p r e c u m sunt acele

Vedi t. V a lucr. noastre, p. 116 ; t. I I I . p. 364 şi supra, p. Pacte succe-

s o r a l e
3. nota 1. Cpr. T. Hue. V I I I , 276. Pand! fr., Oblig., I, 6464 -
urm. L a u r e n t , X V I I I , 575 urm. Demolombe, X X I X , 729.
A u b r y et Bau, IV, § 339, p. 2 7 1 , nota 4. B a u d r y et W a h l ,
Successions, I I , 1729 (ed. a 2-a). B a u d r y et Barde, Oblig., I,
2 6 1 bis (ed. a 2-a). Duvergier, Vente, I, 228. C. Metz. Sirey,
45. 1. 785. Cas. belg. Pasicrisie belge, 89. 1. 34. V e d i s i infra,
p. 74, text şi nota 1.—Unii a r voi ca confirmarea să poată a-
vea loc în u r m a deschiderei moştenirei (Toullier D., I V ,
p a r t e a I I , 516. Larombière, IV, a r t , 1338, Xo. 20), însă a-
ceastă p ă r e r e este inadmisibilă. Tot ce se poate dice este
numai că, în u r m a deschiderei moştenirei, p ă r ţ i l e pot face
o nouă convenţie în termenii actului primitiv ; ele nu pot
însă să dea v i a ţ ă unui act inexistent. Cpr. Cas. rom., 13 sept.
1899, Dreptul No. 60 din 1899. C. judiciar, Xo. 34 din 1899.
2
) Debitorul poate confirma o obligaţie n a t u r a l ă tacitamente, plă- Oblig, natu-
tind ceea ce datoreşte naturedder (art. 1092, § 2), fără a o rale,
putea însă confirma în mod expres, pentru că obligaţia na­
t u r a l ă nefiind infectată de un viciu care s'o facă nulă, nu
se poate confirma o obligaţie neviciată. Cpr. T. Hue, V I I I ,
276 si autorii citaţi în t. V I a lucrărei noastre, p. 19, nota
1. Larombière, I I I , art. 1235, Xo. 9 şi I V . art. 1338, Xo.
6.—Contro. Mareadé, V, art. 1338. p. 93—95 şi autorii ci­
t a ţ i în t. V I a lucr. noastre, p. 18, n. 3 .
s
) Cpr. T. H u e , V I I I , 276. L a u r e n t . X V I I I , 599. P a n d . fr.,
Oblig., I, 6536. A u b r y et Bau, I V , § 337, p. 2 6 3 .
Astfel convenţia prin care creditorul a r fi fost împuter- Exemple de
nicit a dispune de lucrul amanetat, fără formalităţile pres- nulităţi de
1
crise de lege (art. 1689 C. civ., 488 C. com., 604 C. Cali- ^ ^ A ? "
mach) (vedi infra, p. 73, text şi nota 2) sau a deveni pro- 9 i 1 6 8 1 T O

p r i e t a r a imobilului constituit anticresă prin singura neplată c. civ., 488

a datoriei la termenul stipulat (art. 1701 C. civ.), fiind is-C. com., 604
0
bită de o nulitate de ordine publică perpetue, n u e s u s c e p - - Cahmach.
tibilă de confirmare. Cpr. L a u r e n t . X V I I I . 599. P a n d . fr.,
Oblig., I, 6537. Larombière. I V , art. 1338, No. 9.
S'a decis de asemenea că nulitatea contractului de asigu- Art. 619
r a r e maritimă resultami din împrejurarea că asemenea con- C. com.
t r a c t a fost încheiat contrar dispoziţiilor art. 619 C. com.,
fiind de ordine publică, nu poate fi acoperită prin confir­
m a r e a expresă sau tacită a părţilor. Cpr. P a n d . fr., Oblig., I,
6539 şi Assurance maritime, 164. Masse, Dr. comm.,111, 1546.
S'a mai decis încă că n u l i t a t e a contractului prin care con-Cedarea con­
cesionarul unei căi ferate sau a unui t r a n w a y , cedează al-cesinnei unei
( al
tuia concesiunea sa, fără autorisarea Guvernului sau comu- ' * « - a t e ,
l
nei. fiind de ordine publică, nu poate fi acoperita prin o '
46 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.—S-a VII.—Art. 1168.

care resulta din substituţiile fideicomisare (art. 8 0 8 ) , din

l i b e r a l i t â ţ i l e f ă c u t e u n o r c o r p o r a ţ i u n i i n c a p a b i l e ') e t c . ; n u ­
l i t ă ţ i l e s t a b i l i t e în i n t e r e s u l t e r ţ i i l o r , c a r e t o a t e s u n t d e
i n t e r e s g e n e r a l -) ; n u l i t ă ţ i l e c a r e d e r i v ă d i n u n v i c i u d e
3
f o r m ă în c o n t r a c t e l e s o l e m n e ) , e t c .
I n p r i v i n ţ a a c t e l o r s o l e m n e l e g i u i t o r u l face a p l i c a r e a
a c e s t u i p r i n c i p i u în a r t . 1 1 6 8 .
Al*t. 1 Ì 6 8 . — D o n a t o r u l nu poate repara, prin un act con-
firmativ, viciurile unei defecţiuni intre vii ; nulă în p r i v i n ţ a for­
mei, ea t r e b u e să se refacă cu formele legiuite. (Art. 8 0 1 . 813
urm., 1167 § ultim. A r t . 1339 C, fr.).
Contracte I r e g u l ă g e n e r a l ă , c o n t r a c t e l e se f o r m e a z ă p r i n c o n -
n

o n 8 e n 8 u a l e
' s i m ţ e m â n t u l părţilor contractante. î n d a t ă ce ele a u c o n -

confirmare expresă sau tacită. Cpr. C. P a r i s . D. P . 83. 1.

171. P a n d . fr., Oblig., I, 6541.
Nulităţi de In p r i v i n ţ a nulităţilor de ordine publică care nu sunt per­
ordine pub­ petue, se admite însă, după o opinie, că ele pot fi acoperite
lică neper- prin comfirmare, de câte ori causa care aduce nulitatea a
petnă. încetat.
Art. 1309. Astfel, o cesiune lovita de nulitate, ca contrară a r t . 1309,
Controversă. a r putea fi confirmată în urma încetărei funcţiunei care se
opunea la validitatea ei, precum a r fi, de exemplu, caşul în
care judecătorul care cumpărase creanţa litigioasă, a r fi de­
misionat sau a r fi trecut la un t r i b u n a l care nu este che­
mat a j u d e c a procesul. Cpr. A u b r v et Bau, IV, § 337, p.
263, t e x t şi nota 9 şi § 339, p. 272, nota 7. P a n d . fr., 0 -
blig., I, 6543. T . H u c , V I I I , 276. Cas.fr. Sirey, 90. 1. 49.—
Contră. L a u r e n t , X V I I I , 600 şi X I X , 14. Demolombe, X X I X ,
66 urm. Aceasta din urmă p ă r e r e este singură juridică. Vedi
infra, p. 76.
Cpr. L a u r e n t , X V I I I , 599. T. Hue, V I I I , 276. Cas. fr. D.
P . 70. 1. 349. Cas. rom. (în p r i v i n ţ a corporaţiilor incapa­
bile), Bulet, 1892, p. 860. C. Bucureşti şi Cas. rom. (în pri­
vinţa substituţiilor), Dreptul din 1887, No. 11 şi 64. Bulet.
Cas. 1887, p. 574. C. judiciar din 1894, No. 2. Bulet. Cas.
S-a I, 1893, p. 1121 şi Dreptul din 1894, No. 8. Vedi în
privinţa neconfirmărei substituţiilor oprite, t. I V a lucr.
noastre, p. 733, t e x t şi nota 2.
Astfel, p ă r ţ i l e n ' a r p u t e a să acopere prin confirmare nulita­
tea subrogaţiei consimţită de debitor, fără îndeplinirea con­
diţiilor de formă prescrise de a r t . 1107, p e n t r u că aseme­
nea nulitate este de ordine publică in semnul l a r g al cu­
vântului. Cpr. L a u r e n t , X V I I I , 600. in fine. T. H u e , V I I I ,
276. A u b r y et Rau, loco cit., p . 264. Panii, fr., Oblig., I, 6545.
3
) Vedi supra, p. 4.
 CONVENŢIILE CARE POT FI CONFIRMATE.—ART. 1168.

simţit, există contract sau convenţiune (art. 9 4 2 ) . Astfel,

d a c ă a m c o n v e n i t c u c i n e v a s ă ' i v è n d u n l u c r u fie m o b i l ,
fie i m o b i l , c u u n p r e ţ a n u m e d e t e r m i n a t , p e c a r e l'a a c ­
c e p t a t şi c u m p ă r ă t o r u l , v è n d a r e a e s t e p e r f e c t ă şi p r o p r i e ­
t a t e a e s t e s t r ă m u t a t ă l a c u m p ă r ă t o r , de şi p r e ţ u l n u s'a p l ă ­
t i t şi l u c r u l n ' a fost t r ă d a t ( a r t . 1 2 9 5 ) . N u e s t e c h i a r n e -
voe, î n s p e c i e , d e u n a c t s c r i s (instrumentum), p e n t r u că
c o n t r a c t u l v a p u t e a în t o t - d e a u n a fi d o v e d i t p r i n m a r t u r i ,
în c a ş u r i l e î n c a r e a c e a s t ă d o v a d ă e s t e a d m i s ă de l e g e
( a r t . 1 1 9 1 u r m . ) , şi, î n o r i ce c a z , p r i n m ă r t u r i s i r e s a u j u ­
r ă m â n t . Cu alte cuvinte, înscrisul n u este c e r u t în specie
ca u n e l e m e n t c o n s t i t u t i v a l c o n t r a c t u l u i , ad solemnitatem,
ci n u m a i ca m i j l o c de p r o b ă , ad probationem, şi a c e a s t a
este a d e v ă r a t p e n t r u t o a t e c o n t r a c t e l e c o n s e n s u a l e .
P r i n e x c e p ţ i e î n s ă , u n e l e c o n t r a c t e s u n t s o l e m n e , a - Contr
decă supuse, în p r i v i n ţ a perfecţiunei lor, la forme a n u m e
s t a t o r n i c i t e d e l e g e , f ă r ă de c a r e e l e n u a u fiinţă. A c t u l
scris n u m a i e s t e d e a s t ă d a t ă u n s i m p l u m i j l o c d e p r o b ă
(instrumentam probationis), ca î n c o n t r a c t e l e c o n s e n s u a l e ,
ci u n e l e m e n t c o n s t i t u t i v a l c o n t r a c t u l u i . A s t f e l s u n t d o n a ţ i -
1
u n e l e , t e s t a m e n t e l e , c o n v e n ţ i i l e m a t r i m o n i e l e , i p o t e c e l e , e t c . ).
D o n a ţ i n n e a e s t e d e c i u n c o n t r a c t s o l e m n p e n t r u c a r e Donaţi
2
se c e r a n u m e c o n d i ţ i u n i , a d e c ă u n a c t a u t e n t i c ( a r t . 8 1 3 ) ) .
D e c i , d a c ă a c e a s t ă c o n d i ţ i u n e a r lipsi, a c t u l a r fi i n e x i s ­
3
t e n t s a u n ' a r a v e a fiinţă ) . A c e a s t a r e s u l t a a t â t d i n a r t .
8 1 3 , c â t şi m a i c u s a m ă d i n a r t . 1 1 6 8 , d u p ă c a r e d o n a -
ţiunea nulă în privinţa formelor, trebue să se refacă cu
formele legiuite. V i c i u r i l e u n e i d o n a ţ i u n i n ' a r p u t e a deci fi
r e p a r a t e p r i n u n a c t c o n f i r m a t i v , nici d e d ă r u i t o r , nici
4
de d o n a t a r , de ş i l e g e a v o r b e ş t e n u m a i de c e l d i n t â i ) ,

J
) Vedi t, I V a lucr. noastre, p . 107 şi t. V, p . 15, 16.
2
) I n Serbia, o donaţiune chiar verbală, u r m a t ă de executare, Co<
s e r D e
este valabilă (art. 564 C. proced. sârb.), aşa că, după acest
Cod. donaţinnea nu este un contract solemn. T r i b . Dolj.
Dreptul din 1 9 0 1 , No. 2 5 .
3
) Cpr. C. Iaşi. Drepttd din 1881, No. 4. care stabileşte foarte
bine aceste principii. Vedi şi C. Craiova. Dreptul din 1898.
No. 84 şi din 1899, No. 43. Vedi şi autorităţile citate în t.
I V a lucr. noastre, p. 107, nota 1.
4
) Donaţiunea nu poate, în adevér, fi inexistentă pentru d ă ­
ruitor şi anulabilă p e n t r u d o n a t a r ; ea fiind inexistentă faţă
 48 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII—S-a VII.—ART. 1168.

1
p e n t r u c ă n e a n t u l n u p o a t e fi c o n f i r m a t ) , s o l u ţ i e c a r e s e
v a aplica p r i n a n a l o g i e la t o a t e c o n t r a c t e l e solemne, con­
2
ventuali matrimoniale, ipoteci, etc. ) .
Donaţia nu D o n a ţ i u n e a n ' a r p u t e a fi c o n f i r m a t ă n i c i î n m o d i n d i -
r e c t e c a e e n o v a e
firmatl nici 5 P * ^ ti pentru că novaţia presupune 5

în mod in- c a şi c o n f i r m a r e a , o o b l i g a ţ i e p r e e x i s t e n t ă l a c a r e c r e d i t o -
direct. i r uţ ă ; o r i , î n s p e c i e , d o n a ţ i u n e a fiind i n e x i s t e n t ă , n u
r e n u n

produce nici o obligaţie c a r e să p o a t ă servi de baza n o -

3
vaţiunei ).
Confirmarea A r t . 1 1 6 8 n e v o r b i n d d e c â t d e d o n a ţ i i l e nule în pri-
n n i ^ n f e c t e t ă ' ^ ^ formelor,
1
este străin de celelalte viciuri care a r p u -
de o altă nu-tea s ă i n f e c t e z e c o n t r a c t u l ; d e u n d e r e s u l t a c ă d ă r u i t o r u l
a r u t e a s a
^cM^T* P confirme d o n a ţ i u n e a i n f e c t a t ă de o a l t ă n u l i -
formă. t a t e , de ex., de u n viciu al consimţementulni, doi, e r o a r e
sau violenţă, s a u de un viciu de incapacitate. Asemenea
v i c i u r i v o r p u t e a i n t o t - d e a u n a fi ş t e r s e î n d o n a ţ i i , c a ş i
în celelalte c o n t r a c t e , prin efectul confirmărei ( a r t . 1 1 6 7 ,
4
1190) ).
Confirmarea D a r d a c ă d ă r u i t o r u l n u poate nici în m o d expres, nici
mò^tenitort t a c i t a m e n t e , s ă c o n f i r m e o d o n a ţ i u n e n u l ă î n p r i v i n ţ a f o i ­
lor dăruitoru-melor, p e n t r u c ă l e g e a o c o n s i d e r a c a i n e x i s t e n t ă , a c e i a ş
Ini. Art. 1167,
§ ultim. . . . . ,
cu ambele p ă r ţ i contractante, nici u n a din ele n o poate con­
firma, ci t r e b u e s'o refacă în formele legiuite (art. 1168).
Demolombe, X X I X , 743. P a n d . fr., Oblic/., I , 6505.—Contra.
Laronìbière, I V , a r t . 1339, 1340, No. 9 u r m .
') Cpr. Car. rom., 22 fevr. 1900 şi C. Craiova. C. judiciar din
1900, No. 22. Dreptul din 1898, No. 84 şi din 1899, No. 4 3 .
2
)
P a n d . fr., Oblig., 1,6507. Guillouard, Contr. de mariage, I, 1 9 8 ,
289 u r m . T. H u e , I X , 44, 4 5 . L a u r e n t , X V I I I , 5 9 1 ; X X I ,
46 si X X X , 437, UI.—Contră. D u r a n t o n , X I I I , 272. A u b r y
et È a u , I V , § 337, p . 264, nota 1 3 .
3
) L a u r e n t , X V I I I , 589. P a n d . fr., Oblig., I , 6498. Demolombe,
X X I X , 741.—Contro. A u b r y et R a u , ' l V , § 337, p . 264, n o t a
12. Laronìbière, I V , a r t . 1339, 1340, No. 7 şi 9 . — D ă r u i t o ­
rul a r p u t e a să asigure un efect liberalităţei nule în p r i ­
v i n ţ a formelor, prin o disposiţie t e s t a m e n t a r ă ; însă în a s e ­
menea caz, disposiţia nu mai este o donaţie, ci un l e g a t , care
'şi v a produce efectele sale ca disposiţie de u l t i m ă voinţă.
Demolombe, X X I X , 742. P a n d . fr., 0 6 % . , I , 6499. Larombière,
loco cit, No. 8. A u b r y et R a u , I V , § 337, p . 264, nota 1 2 .
•!) T. H u e , V I I I , 277. Demolombe, X X I X , 737. L a u r e n t , X V I I I ,
587. P a n d . fr., Obliq., I , 6492, 6513. A u b r y et R a u , I V , §
337, p . 264. Lorombière, I V , a r t . 1339, 1340, No. 1, şi t o ţ i
autorii.
CONFIRM. DIN PARTEA MOŞTEN. DĂRUITORULUI.-ART. 1167, § ULTIM. 49

r e g u l ă a r t r e b u i s ă lie a p l i c a b i l ă şi m o ş t e n i t o r i l o r sèi, d e
o a r e ce u n a c t i n e x i s t e n t n u p o a t e li t r a n s f o r m a t în u n
a c t a n u l a b i l p r i n m o a r t e a a u t o r u l u i lui. N e a n t u l t o t n e a n t
remane. Cu toate acestea legiuitorul, prin a r t . 1167, §
ultim, admite soluţia contrară :
Art. 1167, § ultim.—Confirmaţiunea sau ratificaţiunea, sau
execuţiunea v o l u n t a r ă a unei donaţiuni, făcută de c â t r ă eredii sau
representanţii donatorului, după moartea sa, ţine loc de renun­
ţare a t â t în p r i v i n ţ a viciilor de formă, cât si în p r i v i n ţ a ori cărei
alte excepţiuni. (Art. 80(1 urm., 1168, 1190 C. civ. Art. 1340 C. fr.).
A ş a d a r , d u p ă a c e s t t e x t , c a r e , o r i c â t s ' a r (lice, e s t e
o a n o m a l i e , d e ş i el se v e d e r e p r o d u s în C o d u l i t a l i a n ( a r t .
1 3 1 1 ) şi în a l t e l e g i s l a ţ i u n i s t r ă i n e , m o ş t e n i t o r i i s a u r e ­
1
p r e s e n t a n ţ i i ) d ă r u i t o r u l u i p o t să confirme a t â t e x p r e s c â t
şi t a c i t a m e n t e o d o n a ţ i u n e c a r e a r fi n u l ă în p r i v i n ţ a for­
m e l o r , î n s ă mimai în urma morfei dăruitorului- '\.
A r t . 1 1 0 7 , § u l t i m a p l i c â n d deci m o ş t e n i t o r i l o r s a u Art. woo.
( C o i l t l o v e r s a
representanţilor dăruitorului dreptul comun, art, l X)(), ' '

l
)
P r i n r e p r e s e n t a n ţ i (ten aţ/ants rame), legiuitorul înţelege toţi Ce se înţe-
succesoriî cu titlu universal sau singular a căror d r e p t u r i lege prin re­
re8ent!,n 1
se deschid prin moartea dăruitorului. Astfel s u n t : m o ş t e n i - l » t -
torli propriu dişi. moştenitorii neregulaţi, legatarii cu titlu
universal, sau cu titlu particular, e t c E x p r e s i u n e a represen­
tanţi, de care se serveşte textul, nu cuprinde însă pe succesorii
p a r t i c u l a r i prin acte între vii. precum ar ii de ex. un cum­
p ă r ă t o r , un schimbător, un d o n a t a r de bunuri presente, etc.
Aceştia pot deci confirma, atât în mod expres cât şi tacita­
mente, chiar in timpul vieţei dăruitorului, Aonaţiunea consimţită
de acest din urma, infectata de un viciu de formă; căci nu
mai e vorba în specie de confirmarea preveduta de art. 1167,
ci de ratificarea p r e v e d u t a de a r t . 1546, § 2. Ori, nimic nu
împedicâ pe cei de al treilea, care ar avea d r e p t u r i dobân­
dite asupra lucrului ce face obiectul unei donaţinni nule în
privinţa formei, de a ratifica această donaţiune, conform a r t .
1546, după cum ar face a d e v ă r a t u l proprietar pentru actele
consimţite a s u p r a lucrului séu de un terţiu, care nu era nici
proprietar, nici m a n d a t a r . Opr. Larombière. IV. art. 1339.
1340. No. 14. P a n d . fr.. Obliq.,1. 6511. Demolombe, X X I X ^
746. L a u r e n t . X V I I I , 597.
*) Confirmarea care ar avea loc înaintea morţei dăruitorului.
ar avea, în adevèr. caracterele unui pact succesoral oprit
de lege.'Cpr. B a u d r v . I I . 1243. Thirv. I I I . 147. P a n d . fr..
I. 6509. L a u r e n t . X V I I I . 598. Demolombe. X X I X . 745. Du-
ranton. X I I I . 291. Mareadé. V, art. 1340. No. 2. A u b r v et
Bau. IV. S 337, p. 265, nota 14.' 0. Bastia. Sirey. 54. 2. 236.
4
50 C. CIV.—CART. III.—TIT. I I I . - C A P . VIII.—S-a V I I . - A R T . 1167, § ULTIM.

inaplicabil d ă r n i t o r u l u i , este din contra aplicabil moşteni­

t o r i l o r sèi. A c e ş t i d i n u r m ă v o r p u t e a d e c i s ă confirme d o -
n a ţ i u n e a p r i n t ă c e r e a l o r in t i m p de d e c e a n i , d u p ă c u m
ei p o t s'o confirme p r i n u n a c t o s e b i t s a u p r i n e x e c u t a r e a
ei ( a r t . 1 1 6 7 ) . P r i n o s t r a n i e a n o m a l i e , p e c a r e a u t o r i i
i n z a d a r c a u t ă s'o e x p l i c e ' ) , d o n a ţ i u n e a , c a r e î n t i m p u l
v i e ţ e i d ă r n i t o r u l u i n u ' ş i a v e a fiinţă, se c o n s i d e r ă ca e x i s ­
t e n t ă d u p ă m o a r t e a s a , fiind c ă e a e s t e s u p u s ă c o n f i r m ă -
rei. M o ş t e n i t o r i i v o r t r e b u i deci să p r o p u e n u l i t a t e a în
c u r s d e d e c e a n i d e la m o a r t e a a u t o r u l u i l o r ; c ă c i , d a c ă
î n a c e s t t i m p , ei r e m â n în i n a c ţ i u n e , v i c i i l e a c t u l u i d i s p a r
şi e l d e v i n e v a l i d '-').
Aplicarea Confirmarea e x p r e s a s a u t a c i t a e m a n a t ă de la moşte-
d n
comun" i t o r i i sau r e p r e s e n t a n ţ i ! d ă r u i t o r u l n i , este supusa r e g u l e l o r
d r e p t u l u i c o m u n ( a r t . 1 1 6 7 , 1 1 9 0 ) î n c e e a ce p r i v e ş t e c o n -

x
) Vedi diversele explicaţiuni prin care doctrina caută a justifica
această disposiţie excepţională şi neexplicabilă. în P a n d . fr.,
Oblig., I. 6508. Thiry, I I I . 117. Baudry, I I . 1243! Marcadé, V,
art. 1339, 1340, No. 1. Mourlon, I I . 1597. A r n t z . I I I , 367,
368. Demolombe, X X I X . 744. Larombière, I V , art. 1339,
1340, No. 13. L a u r e n t , X V I I I , 593. T. Hue, V I I I , 278. Alex.
Cerban, Gaz. tribunalelor (Iaşi), No. 2 din 16 dechembrie 1900.
Vedi şi nota lui Devilleneuve în Sirey, 54, 2. 236.
2
) Cpr. Cas. rom. şi C. Craiova. Curierul judiciar din 1900,
No. 22 si Dreptul din 1900, No. 74. Gaz. tribunalelor, No'.
2, din 15 dechembrie 1900 si Dreptul din 1899, No. 43 şi
60. Dreptul din 1898, No. 84. C. Bucureşti. Dreptul din
1900, No. 46. T r i b . Dolj. Dreptul din 1901, No. 25. Vedi
şi t r i b . Iaşi. Dreptul din 1883, No. 17. Tot în acest sens
este si j u r i s p r u d e n ţ a franceză. Vedi D. P . 6 1 . 2. 79. D.
P . 62. 1. 3 4 1 . D. P . 63. 1. 7 1 . D. P . 67. 2. 154. D. P . 69.
1. 246. Sirey, 70. 2. 124. Cpr. Demante, V, 313 bis 1. L a u ­
rent, X I I , 229 şi 482 u r m . ; X V I I I , 592 ; X I X . 13. T. Hue,
V I I I , 278, in fine. F u z i e r - H e r m a n , I I I , a r t 1304, No. 89.
Masse, observ. în Sirey, 62. 1. 5 6 1 . D u r a n t o n . X I I , 538.
P a n d . fr., Oblig., I, 6829. Troplong, Donations, I I , 1086.
Vazeille, Prescription, I I , 546. L e r o u x de B r e t a g n e , Nouv.
ir. de la prescription, I I , 1143. Vedi şi t. I V a lucr. noastre,
p. 108, nota şi p. 242. Vedi si infra, p. 75. text şi n. 2.—Contra.
Demolombe, X X I I I , 296 si X X I X , 120. 1 2 1 . Marcadé, V,
art, 1340, No. 3, p. 101. A u b r y et Rau, IV, § 339, p. 276,
text şi nota 19. Saintespès-Lescot, Donations, I I I , «581. L a ­
rombière, IV, art. 1304, No. 62. Aceşti autori aplică in spe­
cie prescripţia de 30 de ani.
CONFIRM. DIN PARTEA MOŞTEN. DARLTTORULUI.—ART. 1167, § ULTIM. 51

diţiile s u b c a r e e a p o a t e sà a t r a g ă r e n u n ţ a r e a la d r e p t u l
1
de a p r o p u n e n u l i t a t e a ).
A r t . 1 1 6 7 , § u l t i m , c a r e p e r m i t e m o ş t e n i t o r i l o r de a Art. H 6 7 ,
u l m e e
confirma o d o n a ţ i e i n e x i s t e n t ă , fiind o d e r o g a r e d e la p r i n - § j ? ' . * ţ
... , . ' . ° . * o dispositie
c i p n l e g e n e r a l e , e s t e de s t r i c t ă i n t e r p r e t a r e şi, ca atare,excepţională,
nu p o a t e ii î n t i n s p r i n a n a l o g i e l a c e l e l a l t e a c t e s o l e m n e -^Controversa.
T o t p e n t r u a c e l e a ş i m o t i v e , t r e b u e s ă d e c i d e m , de şi
c h e s t i u n e a e s t e c o n t r o v e r s a t ă , că d i s p o s i ţ i a e x c e p ţ i o n a l ă a
3
a r t . 1 1 6 7 , § u l t i m n u se a p l i c ă l a t e s t a m e n t e ) .
Cu t o a t e a c e s t e a , a t â t d o c t r i n a c â t şi j u r i s p r u d e n ţ a Aplic, aces-
a p l i c â a c e s t t e x t şi la t e s t a m e n t e l e n u l e p e n t r u v i c i i d e testamente,
f o r m ă , a f i r m â n d , f ă r ă a d a î n s ă n i c i o d o v a d ă , că moti-Controversă,
vele a c e s t e i d i s p o s i ţ i u n i e x c e p ţ i o n a l e s u n t c o m u n e a t â t d i s -
p o s i ţ i i l o r î n t r e v i i c â t şi t e s t a m e n t e l o r ; c e e a ce n u e s t e
a d e v ă r a t , p e n t r u că, pe c â n d f o r m e l e d e c a r e l e g i u i t o r u l
a î n c o n j u r a t d o n a ţ i u n e l e a u de s c o p î m p e d i c a r e a d i s p o s i ţ i i -
lor î n t r e v i i , p e n t r u ca b u n u r i l e s ă n u e a s ă d i n f a m i l i e ,
f o r m e l e t e s t a m e n t e l o r din c o n t r a t i n d l a e x e c u t a r e a u l t i ­
m e i v o i n ţ e a d e f u n c t u l u i . Nefiind d e c i a c e l e a ş i m o t i v e d e
a decide, t e s t a m e n t e l e a r t r e b u i să r e m â e sub imperiul
p r i n c i p i i l o r g e n e r a l e . Cu t o a t e a c e s t e a , a t â t d o c t r i n a c â t
şi j u r i s p r u d e n ţ a , p r e c u m a m s p u s m a i s u s , se p r o n u n ţ a în
4
sens c o n t r a r ) , a d m i ţ â n d c o n f i r m a r e a d i n p a r t e a m o ş t e n i -
') L a u r e n t . X V I I I , 5 9 1 . T. Hue. V I I I . 278. P a n d . fr., Oblig.,
I. 6525. si a u t o r i t ă ţ i l e citate acolo. Cpr. Cas. L . D . P .
74. 1. 219.
*) L a u r e n t . X V I I I . 596. T. Hue, V I I I . 278. P a n d . fr.. Oblig.,
I, 6532.—Vedi însă Cas. fr. D. P . 69. 1. 246.
3 -
) Cpr. Laurent. X I I I . 4 6 1 . 464 şi Ante-proiect. I I I . p. 368
urm. P a n d . fr., X X V I . Don. et testaments, 7796. 7797. Trib.
Ilfov. Dreptul din 1892. No. 59. consid. de la p. 4 7 1 . colona,
1. Vedi şi t. I V a lucr. noastre, p. 476, 477.
Nici art. 1900 nu este aplicabil la testamente. Vedi infra. Art. 19oo.
explic, acestui text, p. 8 1 . 82.
4
) P a n d . fr. t. X X V I . Don. et testaments. 7798 urm. Demolombe.
X X I X , 750. Larombière. I V . art. 1339, 1340. No. 17. De­
mante, t, I V . 140 bis I si t. V. 313 bis TI. Marcadé. V. art.
1340. No. I V . T h i r v . I L 426. D u r a n t o n . I X . 174.' Solon.
Nullités, I L 4 1 1 . Moùrlon. I I , 774. Grenier. Don. et test., I L
325. p. 783 urm. (ed. Bavle-Mouillard. din 1846). A u b r y et
B a u . V I I . § 664. p. 95 sì § 724. p. 508. C. Rennes, Sirey.
52. 2. 287. D. P . 53. 2. 33. Tot în acest sens este şi ju­
r i s p r u d e n ţ a r o m â n ă , Vedi Dreptul din 1886. No. 14 şi 56.
Dreptul din 1887, No. 78. Dreptul din 1888. No. 15 şi 46.
52 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VIL—ART. 1167,1190.

t o r i l o r t e s t a t o r u l u i . C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m ă a d e c i s c à a-
c e s t p r i n c i p i u e r a a d m i s şi s u b C o d u l C a r a g e a ' ) .
Singura restricţie, pe care a admis-o C u r t e a de casa­
ţ i e , e s t e c ă n u se p o a t e c o n f i r m a o d i s p o s i ţ i e c a r e a r fi î n
2
c o n t r a ordinei publice sau interesului g e n e r a l ) . I n specie,
era vorba de un legat făcut unei persoane morale străine
n e r e c u n o s c u t ă de G u v e r n u l r o m â n , şi C u r t e a d i c e f o a r t e
b i n e că e x e c u t a r e a s a u c o n f i r m a r e a t e s t a m e n t u l u i din p a r ­
t e a moştenitorilor t e s t a t o r u l u i n u p o a t e să facă să e x i s t e
c e e a ce j u r i d i c e ş t e n ' a r e fiinţă. C u r t e a d i n B u c u r e ş t i n u a d ­
3
m i s e s e , ce e d r e p t u l , a c e a s t ă r e s t r i c ţ i e ) , î n s ă d e c i s i a s a
a fost c u d r e p t c u v â n t c a s a t ă .

Diversele specii de confirmare şi condiţiile cerute pentru ca

confirmarea să poată avea loc.
A r t . 1190.—Actul de confirmaţiune sau ratificaţiune a unei
obligaţiuni, în contra căreia legea admite acţiunea în nulitate, nu
este valabil de cât atunci când cuprinde obiectul, causa şi n a t u ­
r a obligaţiunei, şi când face menţiune de motivul acţiunei în n u ­
litate, precum şi despre intenţiunea de a r e p a r a viciul pe c a r e
se întemeia acea acţiune. (Art. 959, 9 6 1 , 966, 1163, 1167, 1168,.
1900 C. civ. Art. 1338, § 1 C. fr.).
Art. 1167, § 1 ş i 2 . — I n lipsa unui act de confirmaţiune
sau de ratificaţiune, este destul ca obligaţiunea să se execute
voluntar, după epoca în care obligaţiunea putea fi valabil con­
firmată sau ratificată.
Confirmaţiunea, ratificaţiunea sau execuţiunea voluntară, în
forma şi epoca determinată de lege, ţine loc de r e n u n ţ a r e în pri­
vinţa mijloacelor şi excepţiunelor ce puteau fi opuse acestui act,
fără a se v a t a m a însă drepturile persoanelor a treia. (Art. 793,
1163, 1168, 1190, 1843 C. civ. A r t . 1338, § 2 şi 3 C. fr.).
Confirmarea C o n f i r m a r e a p o a t e fi e x p r e s ă s a u t a c i t ă , fiind că ea n u
expresa sau , , ~. + • j. • i • • j.»
tacită.e s t e de c a t o m a n i f e s t a r e a v o i n ţ e i o m u l u i , şi a c e a s t a v o ­
i n ţ ă p o a t e , în r e g u l ă g e n e r a l ă , a f a r a de e x c e p ţ i i l e p r e v e d u t e
de l e g e , s ă se m a n i f e s t e a t â t în m o d e x p r e s c â t şi t a c i t .
Capacitatea C o n f i r m a r e a , fie e x p r e s ă , fie t a c i t ă , c o n s t i t u i n d o r e -
aceiui care u n ţ a r e l a d r e p t u l de a a t a c a o b l i g a ţ i a a n u l a b i l ă , şi p r i n
n

confirma.
Dreptul din 1890, No. 27 si 53. Dreptul din 1 8 9 1 , No. 43
şi din 1892, No. 75. Dreptul din 1897, No. 5. Vedi şi t. I V
a lucr. noastre, p. 474, 477, text si nota 2.
') Bulet. Cas. S-a I, anul 1897, p. 1184.
2
' ) Dreptul din 1892, No. 75 şi Bulet. Gas. S-a 1, anul 1892,
p. 860.
â
) Dreptul din 1891, No. 43.
 CONDIŢIILE CERUTE P. EXISTENŢA CONFIRMARE!.—ART. 1167,1190. 58

u r m a r e , u n a c t de d i s p o s i ţ i e , a c e l c a r e c o n f i r m a o o b l i ­
g a ţ i e s u p u s ă a n u l a r e i s a u r e s c i s i i m e i , t r e b u e să a i b ă c a p a ­
1
c i t a t e a d e a d i s p u n e ).
C o n f i r m a r e a p o a t e s ă a i b ă loc p r i n m a n d a t a r : î n s ă Confirmarea
fiind că e a c o n s t i t u e u n a c t de d i s p o s i ţ i e , m a n d a t u l t r e b u e ^ " ^ n d a t
s ă fie s p e c i a l ( a r t . 153G, 2), p e n t r u că m a n d a t u l c o n - special,
A r t 1 o G -
•ceput în t e r m e n i g e n e r a l i c u p r i n d e în g e n e r e n u m a i a c t e l e ''
2
de a d m i n i s t r a ţ i e ( a r t . 1 5 3 6 , § 1) ) .
O a l t ă c o n d i ţ i e c e r u t ă p e n t r u o r i ce c o n f i r m a r e în g e - Cunoaşterea
v i m i l u i c a e
n e r e e s t e că a c e l c a r e confirmă t r e b u e să c u n o a s c ă v i c i u l ce e l y
se ILE op ORT'.

î n ţ e l e g e a a c o p e r i . A c e a s t ă c o n d i ţ i e fiind c e r u t a în p r i v i n ţ a
c o n f i r m ă r e i e x p r e s e ( a r t . 1 1 9 0 ) , se a p l i c a şi confirmărei
t a c i t e , e a fiind o c o n d i ţ i e i n t r e n s e c ă c a r e d e r i v ă din î n s u ş
n a t u r a c o n f i r m ă r e i . C o n f i r m a r e a , fie e x p r e s a , fie t a c i t a , c u -
p r i n d é n d o r e n u n ţ a r e , n u se p o a t e r e n u n ţ a la u n d r e p t
n e c u n o s c u t . A t â t d o c t r i n a c â t şi j u r i s p r u d e n ţ a s u n t u n a ­
3
nime în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă ) .
A r t . 1 1 0 0 a d a o g ă , în p r i v i n ţ a c o n f i r m ă r e i e x p r e s e , căintentia de a
r e ) a r a v i c i u l
iactul c o n f i r m a t i v t r e b u e s ă e x p r i m e i n t e n ţ i a de a r e p a r a i ]

1
. . . * . . . de care e a-
v i c i u l pe c a r e se î n t e m e i a z ă a c ţ i u n e a in a n u l a r e . A c e a s t a tinsa oiiiig.
•condiţie se a p l i c ă şi la c o n f i r m a r e a t a c i t ă , p e n t r u că o r i
ce c o n f i r m a r e i m p l i c ă v o i n ţ a de a r e n u n ţ a . A c e a s t a con­
d i ţ i e r e s u l t a , în p r i v i n ţ a c o n f i r m ă r e i t a c i t e , şi din a r t . 1 1 6 7 ,
c a r e c e r e ca ea s ă fie voluntară; de u n d e r e s u l t a c ă e x e ­
4
c u t a r e a t r e b u e să c u p r i n d ă v o i n ţ a de a r e n u n ţ a i .
-
I n fine, u l t i m a c o n d i ţ i e c o m u n ă ori c ă r e i confi] m ă r i Momentul
c a n d c
in g e n e r e , este r e l a t i v ă la t i m p u l î n c a r e e a se p o a t e p r o - °"fir-
••I * , T I marea poate
duce in m o d v a l i d . avea loc.
L e g e a n e p r e v é d é n d nici u n t e r m e n în a c e a s t ă p r i v i n ţ a ,
p r i0n c iCpr.
p i u l Peas nt ed . că
fr.. o Oblig.,
r i ce oI.b l6591.
i g a ţ i e T.s uHue.
pusă V
a nI uI Il .a r276.
e i s Baudrv.
au res-
I I . 1216. Tliirv. III. 148. in tine. L a u r e n t . X V I I I . 606.
Laronìbière. I V . art. 1338, No. 40.
2
) P a n d . fr.. Oblig., I, 6597.
3
) Cpr. B a u d r v . II. 1244. Tliirv. III. 148. Demolombe. X X I X .
771. L a u r e n t . X V I I I . 607. Solon. XidUth. I I . 4 1 1 . P a n d .
fr.. Oblig., I, 6599 şi 6637. A u b r y et Bau, I V . § 377. p.
266. text si nota 2 1 . Laronìbière. I V , art. 1338. No. 35. De­
mante. V." 310 bis I. Cas. fr. Panel. Périod. 89. 1. 435. Sirey.
90. 1. 12.' D. P . 89. 1. 343. Vedi şi numeroasele decisiuni
citate in P a n d . fr.. Obliq., I. 6599.
4
) P a n d . fr. Obliq., I . 660Ó. 6658 urm.
 •1

54 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VIL—ART. 1167,1190.

c i s i u n e i , p o a t e fi c o n f i r m a t ă î n d a t ă ce e a a l u a t n a ş t e r e .
D e c â t e o r i î n s ă v i c i u l o b l i g a ţ i e i e s t e d e n a t u r ă a se p r e ­
l u n g i u n t i m p o a r e - c a r e , c o n f i r m a r e a n u p o a t e s ă fie f o l o ­
sitoare de c â t atunci când această stare de lucruri a î n ­
c e t a t ; a l t f e l c o n f i r m a r e a a r fi i n f e c t a t ă d e a c e l a ş v i c i u d e
care este atinsă însuş obligaţia. I n acest sens a r t . 1167,,
§ 1 d i s p u n e i m p l i c i t c ă e s t e u n t i m p în care obligaţia nu
1
poate fi valabil confirmată sau ratificată ).
Vicii de D e c â t e o r i e s t e v o r b a d e u n v i c i ù d e f o r m ă , confir­
formă.
m a r e a p o a t e să a i b ă loc i m e d i a t , p e n t r u că acest viciu r e -
f e r i n d u s e n u m a i l a p r o b a o b l i g a ţ i e i , p o a t e s ă fie i m e d i a t
2
acoperit ) .
Viciî de D e câte ori este însă v o r b a de u n viciu a l consim-
consimţe-
mènt. ţementului, confirmarea n u poate a v e a loc de c â t la înce­
t a r e a lui. Astfel, n u l i t a t e a care r e s u l t a din violenţă n u
p o a t e s ă fie ş t e a r s ă p r i n c o n f i r m a r e d e c â t în u r m a î n c e -
t ă r e i violenţei ( a r t . 9 5 9 , 1 9 0 0 ) ; acea care a r e de causă
e r o a r e a s a u dolul, de cât în u r m a descoperirei lor ( a r t . 1 9 0 0 ) .
D e asemenea, de câte ori u n a c t este supus a n u l a r e i sau
rescisiunei, p e n t r u causă de incapacitate, incapabilul n u
p o a t e s ă ' l confirme d e c â t a t u n c i c â n d a d e v e n i t c a p a b i l
3
( a r t . 1 1 6 3 ) ) . V e d i supra, p . 2 9 u r m .
Confirm. în T o t astfel, viciul care r e s u l t a din d o t a l i t a t e a u n u i i -
străinărei
imobilului
m o b i l î n s t r ă i n a t î n t i m p u l c ă s ă t o r i e i , n u p o a t e fi r e p a r a t
dotai. de cât la încetarea dotalităţei.
F e m e e a p o a t e însă confirma prin t e s t a m e n t , in t i m p u l
căsătoriei, înstrăinarea imobilului dotai, făcută în contra
l e g e i , p e n t r u că t e s t a m e n t u l n e p r o d u c e n d u ' ş i e f e c t e l e s a l e
de cât în momentul morţei testatorului (art. 8 0 2 ) , acest
4
eveniment a făcut să înceteze dotalitatea ) .

') Cpr. B a u d r y , I I , 1245. L a u r e n t , X V I I I , 609. Demolombe,

X X I X , 754, 755. P a n d . fr., I , 6553. Demante et Colmet de
Santerre, V, 309 bis I I . A u b r y et R a u , I V , § 337, p. 265.
J
) Larombière, I V , a r t . 1338, No. 16. P a n d . fr.. Oblig., I, 6554.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a Ì , a n u l 1 8 9 1 , p . 300.
4
) Cpr. B a u d r y , I I , 1245, in fine. Planiol, I I , 1 3 5 1 . C. Caen.
D. P . 88. 2. 229. Sirey, 89. 2.171.—Confirmarea poate deci
să resuite din un testament. E a poate de asemenea s ă r e -
sulte din o scrisoare, care a r î n t r u n i condiţiile prescrise de
art. 1190. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I, 1896, p . 1186. C.
judiciar din 1896, No. 3 8 . Cas. fr. D. P . 82. 1. 412. D. P .
'75. 1. 488. T . Hue, V I I I , 2 7 3 . P a n d . fr., Oblig., 1, 6620.
 CONFIRMAREA EXPRESA.—ART. 11!)0. 55

Confirmarea î n s t r ă i n ă m imobilului dotai făcută în

t i m p u l c ă s ă t o r i e i p o a t e să r e s u l t e şi din u n a c t p o s t e r i o r
1
desfacerei căsătoriei 1 .
Ani dis c ă c o n f i r m a r e a e s t e e x p r e s ă s a u t a c i t ă . C e a Confirmare
e x p 1 e s a u
d i n t â i e x i s t ă a t u n c i c â n d d e b i t o r u l d e c l a r ă f o r m a l că v o - ^
t a c ă

e ş t e să c o n f i r m e o b l i g a ţ i a s u p u s ă a n u l a r e i s a u r e s c i s i u n e i
( a r t , 1 1 9 0 ) ; e a r cea d e a d o u a , c â n d a c e a s t ă v o i n ţ ă r e ­
sulta din oare care fapte care o presupun n e a p ă r a t . A r t .
1 1 6 7 c i t e a z ă , exempli gratia, executarea voluntară.

Confirmarea e x p r e s a (art. 1 1 9 0 ) . — D o v e d i r e a ei.

C o n f i r m a r e a e s t e e x p r e s ă d e c â t e o r i v o i n ţ a a c e l u i Dovedirea
a
c a r e r e n u n ţ ă l a a c ţ i u n e a în a n u l a r e , r e s u l t a d i n o d e c l a - exj"r™. A-
r a ţ i e f o r m a l ă , c a r e c o n s t i t u e a c t u l de confirmare de c a r e piiearea_
1
v o r b e ş t e a r t . 1 1 9 0 . C o n t i n u a r e a n u este î n s ă u n a c t s o l e m n , ' ' ^ „ n "
şi a c t u l s c r i s n u este o c o n d i ţ i e e s e n ţ i a l ă p e n t r u e x i s t e n ţ a
ei. A c e a s t a r e s u l t a d i n a r t . 1 1 6 7 , c a r e a d m i t e c o n f i r m a r e a
t a c i t ă . D i n p r i m e l e c u v i n t e a l e a r t . 1 1 9 0 a r p ă r e a să r e ­
s u l t e că c o n f i r m a r e a e x p r e s a n u p o a t e fi s t a b i l i t ă d e c â t
prin un act scris ; însă aceasta nu este a d e v ă r a t , fiind
că acest t e x t nu cere n e a p ă r a t p e n t r u e x i s t e n ţ a confirmă­
r e i u n a c t s c r i s , ci d e t e r m i n ă n u m a i c o n d i ţ i i l e ce t r e b u e
să î n t r u n e a s c ă a c t u l , de c â t e o r i s'a î n c h e i a t a s e m e n e a a c t ,
C o n f i r m a r e a e x p r e s ă se v a d o v e d i deci c o n f o r m dreptului
comun. I n lipsa u n u i act scris, r e d a c t a t conform p r e s c r i p ­
ţ i i l o r a r t , 1 1 9 0 , e a se v a d o v e d i p r i n m ă r t u r i s i r e s a u j u -
r è m è n t u l decisoria al părţei, prin m a r t i n i sau presumţiuni,
dacă o b l i g a ţ i a nu î n t r e c e suma de 1 5 0 lei, sau dacă există
u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă - ).
C o n f i r m a r e a e x p r e s ă m a i p o a t e î n c ă fi d o v e d i t ă p r i n Condiţiile ce
3
un act scris, a u t e n t i c sau sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ) ; însă ţ^unească
actul scris.
!
)
Cpr. Trib. Suceava si Cas. rom. Dreptul din 1886, No. 18
si Bulet. Cas. amil Ì 8 9 1 . p. 300.
•-) Cpr. B a u d r v , I I , 1217. T h i r v . I I I , 149. L a u r e n t . X V I I I ,
613. Band, "fr., Óblig., I. 6602". ' Demante, V. 309 bis I I I şi
IV. A n b r y et Bau. IV, § 337. p. 268. nota 25. Mareadé. V,
art. 1338, No. IV. Planiol. I I . 1353. Durantoii, X I I I . 276.
Cas. belg. Pasierisie belge, 59. 1. 287. Trib. I a ş i . Dreptul
din 1883, No. 17, consid. de la p. 137. C. Bucureşti. Dreptul
din 1875, No. 5. consid. de la p. 35.
3
J Cpr. A u b r v et Bau. I V , § 337, p. 267. P a n d . fr., Oblig., I,
6619. Planiol, I I , 1353, in Jine.
56 COD. CIV.—CARTIEA ID.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VIL—ART. 1190.

p e n t r u a c e a s t a t r e b u e ca a c t u l s c r i s , instrumentum, să în­
trunească u r m ă t o a r e l e condiţii prescrise de a r t . 1 1 9 0 :
1° E l t r e b u e s ă c u p r i n d ă obiectul, causa şi natura o-
Migaţiunei confirmate ' ) , p e n t r u c a e a s ă n u p o a t ă fi c o n ­
f u n d a t ă cu a l t a . Nici o formulă s a c r a m e n t a l ă n u se cere
în această privinţă.
2° E l t r e b u e să facă m e n ţ i u n e de m o t i v u l a c ţ i u n e i în
2
a n u l a r e ) , adecă să a r a t e viciul care făcea ca obligaţia
s ă fie s u p u s ă a n u l a r e i s a u r e s c i s i u n e i , şi a c e a s t a p e n t r u
c a c o n f i r m a r e a s ă fie f ă c u t ă î n c u n o ş t i n ţ ă d e c a u s ă .
3 ° A c t u l c o n f i r m a t i v t r e b u e , î n fine, s ă f a c ă m e n ţ i u n e
d e s p r e i n t e n ţ i u n e a de a r e p a r a viciul pe c a r e se î n t e m e ­
iază a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în rescisiune. Nici un ter­
m e n s a c r a m e n t a l n u e s t e c e r u t î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , fiind
s u f i c i e n t ca d i n t e r m e n i i a c t u l u i , o r i c a r e a r fi e i , a c e a s t ă
3
intenţie să resară în mod neîndoelnic ) .
A s t f e l , s'a d e c i s c ă c u v i n t e l e confirm sau ratific o-
bligaţia de faţă, scrise de u n major pe obligaţia contrac­
t a t ă d e d e n s u l î n t i m p u l m i n o r i t ă ţ e i s a l e , şi c a r e c o n s t a t ă
a c e a s t ă î m p r e j u r a r e , î n d e p l i n e s c c o n d i ţ i i l e c e r u t e de a r t .
4
1 1 9 0 şi c o n s t i t u e s c o c o n f i r m a r e v a l i d ă ) .
Cele t r e i condiţii m a i sus e x p u s e sunt prescrise s u b
p e d e a p s ă de nulitate. Astfel, dacă debitorul s'a m u l ţ ă m i t
a d e c l a r a p u r şi s i m p l u c ă c o n f i r m ă c u t a r e a c t , î n c h e i a t

') Textul francez dice că actul de confimare trebue s ă cuprin­

dă substanţa obligaţiei, la substance de I 'obligation, adecă ceea
ce permite de a o distinge de altă obligaţie. Cpr. T. H u e ,
V I I I , 272.
2
) Adecă a t â t motivul de fapt cât si acel de drept. Gas. fr. D. P .
59. 1. 509. L a u r e n t , X V I I I . 616. P a n d . fr., Oblig., I . 6608.
T. H u e , V I I I , 272.
Casul in cave Dacă obligaţia este atinsă de mai multe vicii şi actul
oblig, este mencionează numai unul din ele, persoana care a făcut
atinsă de mai confirmarea p ă s t r e a z ă acţiunea în a n u l a r e sau în rescisiu­
multe vicii. ne p e n t r u viciile necuprinse în actul confirmativ. Cpr.
L a u r e n t , X V I I I , 615. Demolombe. X X I X , 764. P a n d . fr.,
I, 6604. Larombière, IV, art. 1338, No. 33. F r é m i n v i l l e ,
Minorites, I I , 918. Solon, Nullités, I I , 292. D u r a n t o n . X I I I .
243. C. Limoges. Sirey. 48. 2. 466.
3
) Cpr. L a u r e n t , XVTII, 617. P a n d . fr., Oblic,., I, 6 6 1 0 . L a ­
rombière, I V , a r t . 1338, No. 29.
'•>) C. Poitiers. Répert. Dalloz. Oblig., 535. nota 1. Cpr. L a u ­
rent, X V I I I , 617. P a n d . fr., Oblig., I, 6 6 1 1 .
 CONFIRMAREA EXPRESĂ Şl TACITĂ.—ART. 1167, 1190. 57
1
în c u t a r e di, a c t u l c o n f i r m a t i v e s t e i s b i t de n u l i t a t e ) ; de
u n d e r e s u l t a cà j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i n u t r e b u e să se m ă r ­
g i n e a s c ă a dice în h o t ă r î r e a l o r că d e b i t o r u l a c o n f i r m a t ,
o a t a r e d e c i s i e fiind c a s a b i l ă , ca u n a ce n ' a r p e r m i t e de
a verifica d a c ă a c t u l c o n r t i m a t i v î n t r u n e ş t e s a u n u c o n d i ­
ţ i i l e p r e s c r i s e de l e g e ' - ) .
I n lipsa a c e s t o r m e n ţ i u n i , a c t u l m e n i t a s t a b i l i c o n ­
firmarea, instrumentum probationis, n u e s t e v a l i d ; confir­
m a r e a p o a t e î n s ă să fie v a l i d ă şi îşi v a p r i m i e x e c u t a r e
d a c ă , i n d e p e n d e n t de a c t , e a p o a t e fi s t a b i l i t ă a l t f e l .
A c t u l c a r e n ' a r c u p r i n d e t o a t e m e n ţ i u n e l e p r e s c r i s e d e început de
, r o A l t
l e g e a r p u t e a s e r v i ca î n c e p u t d e d o v a d ă s p r e a face a d - i | ^ - _ -
m i s i b i l ă p r o b a t e s t i m o n i a l ă şi p r e s u m ţ i u n e l e : c ă c i , pe de o
p a r t e , el e m a n ă de la a c e l a c ă r u i a 'i e s t e o p u s , e a r p e de
3
a l t a , el face a fi de c r e d u t f a p t u l c o n f i r m ă r e i ( a r t . 1 1 9 7 ) ) .
A c e s t p r i n c i p i u n u va s u f e r i e x c e p ţ i e de c â t atunci
c â n d se v a s t a b i l i că p ă r ţ i l e a u î n ţ e l e s s ă n u să l e g e d e
4
c â t p r i n u n a c t r e g u l a t ).
D a c ă s'a p r e v è d u t o c l a u s à p e n a l ă p e n t r u c a s u l în careCasui în care
p a r t e a n'ar executa un act confirmativ neregulat, clausa * * j ^ ^ e *
p e n a l ă îşi va p r o d u c e e f e c t e l e s a l e la c a z de n e e x e c u t a r e , nală.
şi n u l i t a t e a a c t u l u i c o n f i r m a t i v n u v a a d u c e , î n s p e c i e , n u ­
l i t a t e a c l a u s e i p e n a l e ( a r t . 10(57), p e n t r u că. în c a s u l de
f a ţ ă , c l a u s a p e n a l ă se c o n s i d e r ă ca o b l i g a ţ i e principală.
D a c ă actul confirmativ nu întruneşte condiţiile prescrise
d e l e g e , c r e d i t o r u l a r e d r e p t n u m a i la c l a u s a p e n a l ă : e a r
d a c ă el le î n t r u n e ş t e , c r e d i t o r u l p o a t e să r e n u n ţ e la c l a u ­
5
sa p e n a l ă şi să c e a r ă e x e c u t a r e a o b l i g a ţ i e i c o n f i r m a t e ) .

Confirmarea t a c i t a (art. 1 1 6 7 ) .

C o n f i r m a r e a t a c i t ă e s t e a c e a c a r e r e s u l t a din o a r e
c a r e a c t e de n a t u r ă a i m p l i c a în m o d n e î n d o e l n i c r e i i u n -

') Cpr. C. Angers. D. P . 02. 2. 87. C. Bucureşti. Dreptul din

1886. No. 82.
-) Cas. fr. D. P . 57. 1. 389. Sirey. 58. 1. 142. Cpr. L a u r e n t .
X V I I I . 618. P a n d . fr.. I, 6616.—Viloarea art. 1190 nu poate
însă fi propusă pentru prima oară in casaţie. Cas. fr.. Sirev.
89. 1. 80. D. P . 90. 1. 102.
3
) B a u d r v . 11.1247. L a u r e n t . X V I I I . 619. Demolombe. X X I X .
764. P a n d . fr.. Oblii/., I. 6617. Demante. V. 309 bis IV.
Larombière. IV. a r t . ' 1 3 3 8 . No. 3 1 . 32. P i a t i m e l i . 1353.
4
) Larombière. loro xtt/irà cit. Duranton. X I I I . 276.
r
') Cpr. Duranton. X I I I . 268. P a n d . fr., Obli,,., I. 6624.
58 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VIL—ART. 1167.

t a r e a la a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în rescisiune. F o r m a obici­
n u i t ă a c o n f i r m ă r e i t a c i t e e s t e executarea voluntară a o-
bligaţiei supuse anularei sau rescisiunei, făcută în t i m p u l
c a p a c i t ă ţ e i şi în c u n o ş t i n ţ ă de causă ( a r t . 9 5 9 , 1 1 6 7 ) .
P r i n e x e c u t a r e a , fie t o t a l ă , fie p a r ţ i a l ă M, d e b u n ă voe a
o b l i g a ţ i e i , p a r t e a c a r e e r a î n d r e p t s'o d ă r â m e , d o v e d e ş t e
că a înţeles ca obligaţia să r e m â e validă.
Alte împre­ E x e c u t a r e a v o l u n t a r ă n u este singura împrejurare care
jurări care p o a t e s ă a d u c ă c o n f i r m a r e a t a c i t ă a u n e i o b l i g a ţ i i anula-
pot să aducă
confirmarea b i l e . J u d e c ă t o r i i s u n t l i b e r i d e a d e d u c e c o n f i r m a r e a şi d i n
oblig. alte fapte neîndoelnice a căror n a t u r ă v a a t â r n a de îm­
2
p r e j u r ă r i ) . A s t f e l , s'a d e c i s c ă f a p t u l d i n p a r t e a m i n o r u ­
lui ajuns la m a j o r i t a t e de a primi p r e ţ u l imobilului v â n ­
dut de epitropul séu, constitue o confirmare tacită a v e n ­
3
derei ) .
Executarea E x e c u t a r e a , pentru a constitui o confirmare tacită,
oblig, trebue
să fie volun t r e b u e s ă fie v o l u n t a r ă , a d e c ă f ă c u t ă î n c u n o ş t i n ţ ă d e causâ 7

tară.
Executarea ') E x e c u t a r e a p a r ţ i a l ă a t r a g e deci confirmarea tacită, ca ş i
parţială a executarea totală, pentru că îndată ce există voinţa de a
oblig. confirma, confirmarea există si obligaţia este validă. Cpr.
L a u r e n t , X V I I I . 635. Demolombe, X X I X , 776. P a n d . fr.,
I, 6702. Masse-Verge, I I I , § 586, p. 486. T. H u e , V I I I ,
274. Solon, Nullités, l i , 437. A u b r y et E a u , I V , § 337, p. 2 6 8 .
2
) Cpr. Planiol, I I , 1354. T h i r y , I I I , 148. Baudry, I I , 1 2 4 1 .
L a u r e n t , X V I I I , 620. T. H u e , V I I I , 275. P a n d . fr., Oblig.,
I, 6628. Cas. rom. Bulet. S-a I, anul 1893, consid. de la p .
235. C. Bucureşti, Dreptul din 1 8 9 1 , No. 4 3 , p . 341.—Vedi
însă Masse-Verge, I I I , § 586, p. 485, nota 1 8 .
Apreciarea Camera reclamaţiunelor a Curţei de casaţie din F r a n c i a
faptelor din a decis de mai multe ori că judecătorii fondului apreciează în
care resulta mod suveran faptele din care resulta confirmarea tacită (cpr.
confirmarea.
Contoversă.
D. P . 76. 1. 3 8 0 ; vedi şi Cas. rom. Bulet. S-a I, anul
1876, p . 30) ; pe când camera civilă a decis, din contra, c ă
apreciarea caracterului legal a faptelor care constituesc o
executare voluntară, presintă o chestie de drept, supusă con­
trolului Curţei de casaţie. D. P . 88. 1. 224. D . P . 82. 1.
10. Cpr. Crépon. Pourcois en cassation, I I I , 1101 u r m . P a n d .
fr., Oblig,, I, 6714 u r m . L a u r e n t , X V I I I , 638.
8
) Cas. rom. şi C. Bucureşti. Bulet, anul 1878, p . 39 şi Drep­
tul din 1875, No. 5.—O simplă cerere făcută de minorul a-
j u n s major, în necunoştinţă că vèndarea imobilului seu s'a
făcut de epitrop fără îndeplinirea legiuitelor formalităţi, nu
constitue însă o confirmare tacită. T r i b . Tecuci. Dreptul din
1893, No. 66.
 CONFIRMAREA TACITA.—ART. 1167. 59

şi cu i n t e n ţ i a d e a r e p a r a v i c i u l d e c a r e o b l i g a ţ i a e s t e a-
l
t i n s ă ) . A r t . 1 0 9 2 , § 2 p r e v e d e în a c e i a ş o r d i n e de i d e i că Art. 1092,
a c ţ i u n e a în r e p e t i ţ i e n u e s t e a d m i s a în p r i v i n ţ a o b l i g a ţ i - ^
ilor n a t u r a l e c a r e a u fost p l ă t i t e de bună voe, a d e c ă în
2
cunoştinţă de causă a c a r a c t e r u l u i o b l i g a ţ i u n e i ) .
S'a dis că e x e c u t a r e a t r e b u e să tie v o l u n t a r ă în s e n - Ce se inte­
lofte p n n e
sili c ă c o n s i m t é m è n t u l a c e l u i c a r e c o n f i r m ă t r e b u e se fie . "
, „ xecutare vo-
d
h p s i t d e o r i ce v i c m ) ; i n s ă , d u p ă c u m t o a r t e b i n e obser-imitară. Con-
4 t r o v e r 8 ) l
v ă L a u r e n t ) , a c e a s t a este a t â t de e v i d e n t în cât legiui- -
t o r u l n u a v e a n e v o e s'o m a i s p u e , p e n t r u c ă o r i ce m a ­
n i f e s t a r e a v o i n ţ e i , fie e a e x p r e s ă , fie t a c i t ă , t r e b u e s p r e
a'şi p r o d u c e e f e c t e l e s a l e , s ă fie l i p s i t ă d e o r i ce v i c i u d e
consimţemânt (art. 953).
A s t f e l , s'a d e c i s , cu d r e p t c u v â n t , că e x e c u t a r e a d i n
p a r t e a debitorului, smulsă prin doi sau fraudă, nu consti-
t u e o confirmare validă ; că e x e c u t a r e a nu este v o l u n t a r ă ,
şi deci, n u c o n s t i t u e o c o n f i r m a r e , a t u n c i c â n d d e b i t o r u l ,
c o n s t r â n s d e c r e d i t o r u l séu, a e x e c u t a t o b l i g a ţ i a sa în s c o ­
ft
p u l d e a o p r i u r m ă r i r e a a c e s t u i din u r m ă , e t c . ).
P e l â n g ă c u n o ş t i n ţ a o b l i g a ţ i e i a n u l a b i i e ce d e b i t o r u l Cunoaşterea
, r. ' i i i - • - - viciului (le
voeşte a confirma, el t r e b u e s a m a i c u n o a s c ă i n c a şi v i - . ( i,]i .
a r e 0 g

ciul d e c a r e a c e a s t ă o b l i g a ţ i e e s t e a t i n s ă , şi a c e a s t ă c u - p*te atinsă,

n o ş t i n ţ ă n u t r e b u e s ă fie n u m a i p r o b a b i l ă , ci c e r t ă , pen­
6
t r u că l e g e a n u se m u l ţ ă m e ş t e cu o s i m p l ă c o n j e c t u r ă ) .
P r i n a p l i c a r e a a c e s t u i principiu, C u r t e a de casaţie din
F r a n c i a a d e c i s că n u e s t e d e a j u n s c a j u d e c ă t o r i i f o n d u ­
lui să c o n s t a t e e x i s t e n ţ a c o n f i r m ă r e i d i n p a r t e a d e b i t o r u ­
l u i ) p rCpr.
J i n eCas.
x e c u rom.
t a r e a Bulet.
v o l u n tS-a
a r ă 1.a 1885.
a c t u l up.i , 189
şi csi
ă 2d 7e c1 i. s i aBulet.
lor
1888. p. 470. Cas. fr. Pand. Period. 96. 1. 415.
2
) Cpr. B a u d r y . I I . 1244. Demolombe. X X I X , 777. T. Hue,
V I I I , 274. L a u r e n t , X V I I I . 6 2 1 . Band, fr.,' Oblig., I, 663Ó
urm. Vedi si t. V I . a lucr. noastre, p. 16.
3
) A u b r v et Rau, IV, § 337. p. 269. Laronìbière. IV, art. 1338.
Xo. 4 1 .
4
) L a u r e n t . X V I I I . 622.
5
) Cpr. Band, fr., Oblic/., I. 6632. 6633 urm. L a u r e n t . X V I I I . 622.
6
) Cpr. P a n d . fr., I, '6637 urm. 6648. Laurent, X V I I I . 630. T.
Hue, V I I I . 274. Laronìbière, I V . art. 1338. No. 36. Cas. fr.
D. P . 54. 1. 3 1 . Sirey. 54. 1. 686. Cpr. şi Cas. rom. Bulet.
S-a I, anul 1885. consid. de la p. 271. Bulet. S-a 1. 1888,
p. 470. C, Bucureşti. Dreptul din 1891. No. 4 3 . C. Craiova.
Dreptul din 1887," No. 78.
60 COD. CIV.—CATEA TURTIT.—ILL—CAP, VIII.—S-a VIL—ART. 1167.

este casabilă, dacă n u a r a t ă că confirmatorul a avut cu­

n o ş t i n ţ ă d e v i c i i l e c e i n f e c t a u o b l i g a ţ i a şi c ă e l a a v u t i n ­
]
t e n ţ i a de a le r e p a r a ) .
T o t c a s a b i l ă a r fi şi d e c i s i a c a r e a r r e s p i n g e o a c ţ i u ­
n e î n a n u l a r e , s u b c u v é n t c ă a c e l c a r e a p o r n i t - o a cu­
noscut sau a trebuit să cunoască, în momentul executărei
obligaţiei sale, viciul de care ea e r a atinsă, j u d e c ă t o r i i
f o n d u l u i fiind d a t o r i d e a c o n s t a t a î n m o d p o s i t i v c u n o ­
ş t i n ţ a ce e l a a v u t î n a c e a s t a p r i v i n ţ ă - ) .
E s t e însă la a d ă p o s t de o r i ce critică decisia c a r e
d e c l a r ă c ă o p a r t e a e x e c u t a t o o b l i g a ţ i e c u v o i n ţ ă şi î n
3
cunoştinţă de causă ) .
intenţia con- i n fine, u l t i m a c o n d i ţ i e c e r u t ă p e n t r u e x i s t e n ţ a c o n -
dfTa repara finnărei t a c i t e e s t e i n t e n ţ i u n e a d e b i t o r u l u i d e a r e p a r a v i -
viciul oblig, c i u l d e c a r e e s t e a t i n s ă o b l i g a ţ i a c e e l v o e ş t e a c o n f i r m a ,
p e n t r u că a c e a s t a intenţie constitue tocmai esenţa c o n f i r m ă m .
Deosebire în- • C o n f i r m a r e a t a c i t ă e s t e d e c i , î n p r i n c i p i u , c â r m u i t ă d e
r e c
* e^ . ™ | " a c e l e a ş i r e g u l e c a şi c o n f i r m a r e a e x p r e s ă ; c e e a c e e s t e l o ­
a e

ji aceatacită.gic ; c ă c i o r i ce c o n f i r m a r e c o n s i s t ă în a c e l a ş f a p t j u r i d i c ,
a d e c ă in r e n u n ţ a r e a l a a c ţ i u n e a î n a n u l a r e s a u î n r e s c i ­
siune. Ori, aceasta r e n u n ţ a r e t r e b u e să aibă acelaş carac­
t e r , fie c ă e a r e s u l t a d i n c u v i n t e , fie c ă e a s e d e d u c e d i n
oare care fapte neîndoelnice. Singura deosebire care există
î n t r e aceste doué specii de confirmări este că, pe c â n d u n a
se î n d e p l i n e ş t e p r i n o d e c l a r a ţ i e f o r m a l ă a v o i n ţ e i , cea­
l a l t ă a r e loc f ă r ă nici o d e c l a r a ţ i e şi r e s u l t a din fapte n e ­
îndoelnice.
Dovedirea A m e x p u s c o n d i ţ i i l e ce t r e b u e s ă î n t r u n e a s c ă confir-
m a r e a
cOTidfţuior t a c i t ă s p r e a fi v a l i d ă . N a ş t e a c u m î n t r e b a r e a : c i n e
confirmărei v a t r e b u i s ă d o v e d e a s c ă e x i s t e n ţ a a c e s t o r c o n d i t a m i ? S ' a
c à
Controversă d o v a d a este în sarcina debitorului. I n adevér, după
a r t . 1 1 6 7 , estede ajuns ca obligaţia să fi fost executată pen­
tru, c a e a s ă fie t a c i t a m e n t e c o n f i r m a t ă ; d e u n d e a r resulta

') Cas. fr. D . P . 57. 1. 425. Sirey, 58. 1. 209. A c e a s t ă deci­

sie este a p r o b a t ă de T. H u e , V I I I , 274.—Vedi însă L a u r e n t
( X V I I I , 631), care o găseşte p r e a r i g u r o a s ă .
2
) Cas. fr. D. P . 64. 1. 345. D . P . 69. 1. 4 7 8 .
3
) Cas. fr. D. P . 64. 1. 3 4 5 . D. P . 69. 1. 478. Sirey, 70. 1.
163.—Apreciarea faptelor şi documentelor din care resulta
că debitorul a a v u t cunoştinţă de viciul de care e r a atinsă
obligaţia şi a înţeles a'l r e p a r a , este s u v e r a n ă şi scapă de
controlul Curţei supreme. Cas. fr. D . P . 70. 1. 3 3 3 . Sirey,
70. 1. 199.
 EFECTELE CONFIRMĂREI.—ART. 1167, § 2. 61

că c r e d i t o r u l n ' a r e de c â t să d o v e d e a s c ă f a p t u l e x e c u t ă m
din p a r t e a d e b i t o r u l u i , şi p r i n a c e a s t a a d o v e d i t c o n f i r m a ­
r e a . L a a c e a s t a se m a i a d a o g ă î n c ă c ă e r o a r e a n e p r è s u -
p u n é n d u s e n i c i o d a t ă , d e b i t o r u l c a r e o i n v o a c ă , t r e b u e s'o
1
s t a b i l e a s c ă ).
A c e a s t ă o p i n i e e s t e î n s ă în e o n t r a d i c e r e a t â t cu t e x ­
t e l e l e g e i c â t şi c u r e g u l e l e a d m i s e în m a t e r i e d e d o v e d i .
In adevér, s a r c i n a probei i n c u m b â n d acelui care face o
propunere înaintea judecatei (art. 1169), acel care propu­
ne a n u l a r e a obligaţiei t r e b u e să stabilească temeinicia ac­
ţ i u n e i s a l e , a d e c ă c a u s a d e a n u l a r e c a r e a t i n g e a c t u l în
l i t i g i u . D a c ă î n s ă la a c e a s t ă c e r e r e p â r î t u l o p u n e c ă v i c i u l
este acoperit p r i n confirmarea t a c i t ă c a r e r e s u l t a din exe­
c u t a r e a o b l i g a ţ i e i , el t r e b u e s ă d o v e d e a s c ă n u n u m a i e x i s ­
t e n ţ a f a p t u l u i din c a r e r e s u l t a e x e c u t a r e a , d a r şi a c e e a a
t u t u r o r c o n d i ţ i i l o r c e r u t e p e n t r u ca a c e s t f a p t s ă a t r a g ă
după sine confirmarea o b l i g a ţ i e i - ' ) .
1 c a r e
A u t o r i i c a r e impun c r e d i t o r u l u i s a r c i n a de a d o v e d K ' ^ . "
existenţa condiţiilor cerute pentru confirmarea tacita, ad- j i oâcă o i n nV

m i t î n s ă o e x c e p ţ i e la a c e s t p r i n c i p i u , în p r i v i n ţ a e r o r e i eroare de
de d r e p t ; d e u n d e r e s u l t a că d a c ă d e b i t o r u l a c o n f i r m a t Controversă,
o b l i g a ţ i a s a , c u n o s c e n d v i c i i l e d e c a r e e a e r a a t i n s ă , şi s u s ­
ţ i n e , cu t o a t e a c e s t e , că el a fost i n d u s în e r o a r e a s u p r a
c o n s e c i n ţ e l o r j u r i d i c e şi e f e c t e l o r l e g a l e a a c e s t o r vicii, lui
îi i n c u m b ă s a r c i n a d e a a d m i n i s t r a d o v a d a a c e s t e i e r o r i
3
de d r e p t ) .

Efectele confirmărei (drt. 1167, § 2).

Sub a c e a s t ă r u b r i c ă vom e x a m i n a efectele confirmărei
î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e şi în p r i v i n ţ a c e l o r d e a l t r e i l e a .

i) Cpr. în acest sens, Cas. fr., D. P . 59. 1. 8 2 3 . P o l a n d de

Villargues, Répert. v° Ratification. 58. Fréminville, Minorite,
I I , 922. Merlin. Quest., v° Ratification, § 5. No. 5, care în
Repertoriul séu susţinuse p ă r e r e a contrară.
'-) Cpr. T h i r v , I I I , 118, in fine. T. Hue. V I I I , 275, in fine.
P a n d . h\," Oblig., I. 6664. B a u d r v . I I . Î 2 4 7 . L a u r e n t . X V I I I .
651. Demolombe. X X I X . 778. À u b r v et Ran. I V , ţi 337. p.
26 c text si nota 22. Mareadé. V. a r t . 1338. No. I V . Cas.
fr. D. P . 87. 1. 379. C. A g e n . D . P . 5 1 . 2. 8. Sirey. 5 1 . 2 .
177. Cas. rom. Bulet. anul 1888, consid. de la p. 471.
8
j Cpr. Demolombe. X X I X , 775. A u b r y et Bau. IV, § 337, p.
267. text şi nota 2 3 . Mareadé. loco saprà cit. Larombière, I V ,
art. 1 3 3 8 , ' N o . 38.— Contră. L a u r e n t , X V I I I , 652.
62 C. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.—S-a VIL—ART. 1167, §. 2.

I" E f e c t e l e c o n f i r m ă r e i î n t r e p ă r ţ i .

Confirmarea Efectul confirmărei, fie ea expresă,fie-tacita, este de

a c e c a a c t u s
^ro^cth' f
1 6 a
^ 4 nu mai poată fi atacat, ca şi cum el
n'ar fi fost atins de nici un viciu. Confirmarea avènd
de efect de a face să dispară ori ce causa de anulare sau
de rescisiune, are deci efect retroactiv între părţi pănâ în
diua contractărei obligaţiei, aşa că obligaţia e presupusă
validă din capul locului. Qui confirmat nihil dat, dicea M o -
lineus (Dumoulin).
Pentru ca confirmarea să producă aceste efecte trebu-
eşte însă ca autorul ei să aibă cunoştinţa de toate viciile
care infectau obligaţia sa şi să fi manifestat intenţia de a
le şterge pe toate : căci, dacă el nu le cunoştea pe toate,
sau dacă cunoscèndule, n'a avut intenţia de a acoperi de
cât pe unele din ele, confirmarea nu'şi va produce efectele
sale de cât în mèsura cunoştinţei şi intenţiunei sale. Acest
principiu se aplică nu numai la confirmarea expresă, ci şi
la acea tacită ').
Confirmare Confirmarea poate fi pură şi simplă sau condiţională.
«ondiţionaia.j nt ,jj n n ă caz, ea este supusă principiilor care câr-
a c e s n U

muesc condiţiile. Deci, dacă condiţia nu se îndeplineşte,

confirmarea nu va avea loc, şi incapabilul va putea să dă­
râme actul prin acţiunea în anulare sau în rescisiune -).
Netranscri-
«rea confir­
Confirmarea poate să fie relativă la transmiterea u-
mărei. nei proprietăţi imobiliare, de exemplu, la vèndarea unui i-
mobil consimţita de un incapabil, în timpul incapacităţei
sale, fără îndeplinirea formelor legale ; şi in asemenea caz ; ;

ea nu are nevoe de a fi transcrisă, pentru că nu este un

act translativ de proprietate, ci pur şi simplu o renunţare
la acţiunea în anulare sau în rescisiune care aparţinea in­
3
capabilului ) . Confirmatio nihil novi juris dat, dice un vechiù
adagiu. Confirmarea, în adevér, nu transmite nici un drept,
ci recunoaşte numai de bun şi valid un act preexistent.
Transcrierea înstrăinarea consimţita de incapabil v a trebui însă
înstrăinărei.
i) Cpr. Laurent, X V I I I , 655. Pand. fr., Oblig., I, 6723. Aubry
et E a u , I V , § 337, p. 269. Larombière, I V , art, 1338, No. 34.
*) Cpr. Laurent, X V I I I , 656. Pand. fr., Oblig., I. 6728. Cas.
fr. D . P . 57. 1. 339. Sirey, 58. 1. 142.
3) Cpr. Pand. fr., Oblig., I, 6758. Larombière, I V , art. 1338, No.
56. Troplong, Transcription, 97 şi 131 (ed. a 2-a din 1864).
Bufnoir, Propriété et contrat (1900), p. 706.
 EFECTELE CONFIRMARE!.—ART. 1167, § 2 . 63

n e a p ă r a t s ă fie t r a n s c r i s a , î n a i n t e c h i a r d e c o n f i r m a r e , p e n ­
t r u c ă , d e şi e a e s t e s u p u s ă a n u l a r e i s a u r e s c i s i u n e i , t o t u ş i
poate să devie validă prin e x p i r a r e a termenului determi­
n a t d e l e g e ( a r t . 1 9 0 0 ) şi, î n a s e m e n e a c a z , e a îşi v a p r o ­
duce efectele sale î n t r e p ă r ţ i din diua î n c h i e r e i c o n t r a c t u ­
lui, e a r î n p r i v i n ţ a c e l o r d e a l t r e i l e a , d i n d i u a t r a n s ­
1
c r i e m ).

2° E f e c t e l e c o n f i r m a r e i î n p r i v i n ţ a c e l o r d e al t r e i l e a .

A r t . 1 1 6 7 , § 2 , d u p ă ce a d e t e r m i n a t e f e c t u l r e t r o ­
a c t i v a l c o n f i r m a r e i î n t r e p a r t i , d i c è n d c ă ea ţ i n e loc d e
r e n u n ţ a r e î n p r i v i n ţ a m i j l o a c e l o r şi e x c e p ţ i u n e l o r ce se p u ­
t e a u o p u n e a c t u l u i î n a i n t e d e c o n f i r m a r e , a d a o g ă : fără a
se vatama însă drepturile celor de al treilea, salvo jure terţii.
P r i n terţii t r e b u e s ă î n ţ e l e g e m în a c e s t t e x t , ca şi î n Sensul ex-
161
a r t . 1 1 8 2 , r e l a t i v l a d a t a c e r t ă , t o ţ i representanfii cu titlu ^ertnj
particular a celui de la c a r e e m a n ă confirmarea, t o ţ i acei
la c a r e el a r fi c o n f e r i t , înainte de confirmare, un drept
r e a l a s u p r a l u c r u l u i ce f a c e o b i e c t u l c o n t r a c t u l u i , drept
c a r e a r fi d e s f i i n ţ a t s a u cel p u ţ i n m i c ş o r a t p r i n e f e c t u l
retroactiv al confirmarei. C â t p e n t r u a c e i c a r e a r fi d o ­
b â n d i t u n d r e p t a s u p r a l u c r u l u i în urma confirmarei, nu
m a i r e m a n e î n d o e a l ă c ă e i t r e b u e să s u f e r e e f e c t e l e e i ,
p e n t r u c ă ei n u s u n t t e r ţ i i , ci r e p r e s e n t a n ţ i i a u t o r u l u i c o n ­
f i r m a r e i -').
Astfel, d a c ă p r e s u p u n e m că u n m i n o r a v â n d u t , în
timpul m i n o r i t ă ţ e i , un imobil lui A, fără îndeplinirea for­
m e l o r l e g a l e , şi a p o i , î n u r m a m a j o r i t ă ţ e i s a l e , a v â n d u t
acelaş imobil lui B , sau l'a g r e v a t de o sarcină r e a l ă (ipo­
t e c ă , s e r v i t u t e , etc.'), c o n f i r m a r e a p r i m e i v â n d ă r i n u v a p r o ­
d u c e n i c i u n efect î n p r i v i n ţ a c u m p ă r ă t o r u l u i d e a l d o i l e a ,

]
) Cpr. Troplong, op. cit., 1 3 1 , p . 288.
a
) Cpr. B a u d r y , I I , 1250. Planiol. I I . 1357. Demolombe. XXIX.Representan-
788, 789. L a r o m b i è r e , I V , a r t . 1338, No. 55, 57. P a n d . fi:', ţfl cu titlu
a
Oblig., I. 6730 urm.—Nu sunt deci terţii şi. prin u r m a r e , vor " " ^ ţ ^ j
suferi efectele confirmarei, toţi r e p r e s e n t a n ţ i i cu titlu u n i - confirmarei
versai a autorului confirmarei, adecă nu numai moştenitorii creditorii'
sei legitimi, succesorii n e r e g u l a ţ i , legatarii sau donatarii sei ehirografari,
e t c
universali ori cu titlu universal, d a r încă şi creditori' sei -
chirugrafari, pentru că toate actele emanate de la un debi­
tor de bună credinţă sunt oposabile acestor creditori, dacă
ele nu sunt frauduloase (art. 975).
64 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 1167, § 2.

c a r e va r e m â n e a p r o p r i e t a r u l i m o b i l u l u i ; nici în p r i v i n ţ a
a c e l o r a î n f o l o s u l c ă r u i a d r e p t u l r e a l a r fi fost c o n s t i t u i t .
A c e i a ş s o l u ţ i e e s t e a d m i s i b i l ă , î n s e n s i n v e r s , şi î n c a ş u l
c â n d c o n v e n ţ i a f ă c u t ă în t i m p u l i n c a p a c i t ă ţ e i şi, p r i n u r ­
m a r e , s u p u s ă a n u l a r e i s a u r e s c i s i u n e i , a r fi fost o c o n s t i t u i r e
d e d r e p t u r i r e a l e , şi a d o u a c o n v e n ţ i e , o î n s t r ă i n a r e : a c h i -
s i t o r u l n ' a r fi o b l i g a t a r e s p e c t a a c e s t e d r e p t u r i r e a l e v a ­
l i d a t e în m o d r e t r o a c t i v p r i n o c o n f i r m a r e p o s t e r i o a r ă a -
c h i s i ţ i u n e i s a l e ; c ă c i , el fiind un terţiu, c o n f i r m a r e a p o s t e ­
r i o a r ă a c e s t e i a c h i s i ţ i u n i n u p o a t e să a t i n g ă d r e p t u r i l e d o ­
b â n d i t e d e d e n s u l . C o n f i r m a r e a n u v a fi î n s ă l i p s i t ă d e e-
f e c t e î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e , d e o a r e ce a u t o r u l ei (fos­
t u l minor) v a t r e b u i să g a r a n t e z e pe concesionarul d r e p ­
t u r i l o r r e a l e de evicţiune, c a r e , în specie, p r o v i n e din p r o ­
p r i u l seu fapt, a d e c ă din confirmarea î n s t r ă i n ă m u n u i l u c r u
d e c a r e el n u m a i p u t e a d i s p u n e , fiind c ă a c e s t l u c r u î l
înstrăinase cătră altul ').
Cedarea ac- E a t ă u n a l t e x e m p l u m a i s i m p l u şi c a r e v a a r a t a ş i
• " ^ ^ " " " n i a i b i n e c a ş u l p r e v é d u t d e p a r t e a finală a a r t . 1 1 6 7 , §
de confirma-2. P r e s u p u n â n d c ă a c e l c ă r u i a p a r ţ i n e a c ţ i u n e a î n a n u l a r e
1 8 n r e s c s U I i e
ei^nuìabìle ^ * i i 7 cedează direct unei a n u m e persoane a-
Controversă.ceasta a c ţ i u n e , c e e a ce î n s e m n e a z ă a c e d a î n s u ş dreptul
c a r e face o b i e c t u l a c ţ i u n e i , şi a p o i , m a i t ă r d i u , confirmă
c o n v e n ţ i a a n u l a b i l ă ; a c e a s t ă confirmare n u v a desfiinţa
2
dreptul cesionarului ) .
L u c r u l p a r e foarte s i m p l u ; cu t o a t e a c e s t e a , c h e s t i u ­
n e a e s t e c o n t r o v e r s a t ă . S'a d i s , î n a d e v é r , p e n t r u a se Sus­
ţ i n e că c o n f i r m a r e a n i m i c e ş t e d r e p t u l d o b â n d i t d e a l d o i l e a
achisitor, că n u m a i m a j o r u l p o a t e să opue n u l i t a t e a p r i ­
m e i î n s t r ă i n ă r i , şi c ă , p r i n r e n u n ţ a r e a s a , el n u face d e
c â t a usa de acest d r e p t ; că al doilea achisitor n u p o a t e
să opue această nulitate d e c â t în b a z a a r t . 9 7 4 ( a c ţ i u ­
3
n e a o b l i c ă s a u i n d i r e c t ă ) şi î n a i n t e d e c o n f i r m a r e ) .
A c e a s t ă p ă r e r e este însă inadmisibilă. I n a d e v é r , p r i n
a d o u a î n s t r ă i n a r e , m i n o r u l d e v e n i t m a j o r s'a o b l i g a t a
t r a n s m i t e p r o p r i e t a t e a a c h i s i t o r u l u i de al doilea ; ori, a-

') Cpr. Boissonade, Projet de C. civ. pour l'Empire du Japon,

I I , p. 779, No. 6 9 4 . '
*) Cpr. Boissonade, loco suprà cit.
3
) Arntz, I I I , 373. Taulier, Theo rie raisonnée du C. civ., IV, p .
509. C. Riom (decisie casată). Sirey, 37. 1. 103.
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—»S-a VII.—AUT. 1167, § 2. 65

c e a s t a n u se p o a t e f a c e f ă r ă a se a n u l a p r i m a a c h i s i ţ i u n e .
E l a r e n u n ţ a t d e c i f a ţ ă cu a l d o i l e a d o b è n d i t o r l a d r e p ­
t u l d e a c o n f i r m a p r i m a î n s t r ă i n a r e şi, p r i n u r m a r e , c o n ­
f i r m a r e a a c e s t e i î n s t r ă i n ă r i n u p o a t e s ă p r o d u c ă nici u n
1
efect f a ţ ă cu a c e s t a c h i s i t o r ).
A c e s t e s u n t a d e v ă r a t e l e p r i n c i p i i , şi d a c ă c h e s t i a e s t e
c o n t r o v e r s a t ă , c a u s a e s t e că t e x t u l n u e s t e d e s t u l d e c l a r .
P e n t r u a n u d a loc l a nici o î n d o i a l ă , t e x t u l a r t r e b u i s ă
fie a s t f e l r e d a c t a t : C o n f i r m a r e a n u p r o d u c e n i c i u n efect
în p r i v i n ţ a r e p r e z e n t a n ţ i l o r cu t i t l u p a r t i c u l a r a a c e l u i a c ă r u i
a p a r ţ i n e a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e , d e c â t e o r i
d r e p t u r i l e lor sunt s u b o r d o n a t e exerciţiului acestei a c ţ i u n i - ) . "
( !lKlll n e a r e
Pană a c u m a m p r e s u p u s că a m b e l e c o n v e n ţ i u n i , atat ' ?
p r i m a , c a r e e r a a n u l a b i l ă , c a t şi a c e a d e a d o u a , c u p r i n - f a t ă V faţă
d n i
deau înstrăinarea lucrului. Ce t r e b u e să d e c i d e m în p r i - «-editori
v i n ţ a i p o t e s e i c a r e p u n e f a ţ ă în f a ţ ă d o i c r e d i t o r i ipote-controversă,
c a r i ? D e e x e m p l u : P r i m u s a c o n s t i t u i t în t i m p u l n i i n o r i -
t ă ţ e i s a l e , în folosul l u i S e c u n d u s , o i p o t e c ă a s u p r a i m o b i ­
l u l u i seu ; în u r m a m a j o r i t a t e a s a l e , el c o n s t i t u e o n o u ă
i p o t e c a a s u p r a a c e l u i a ş i m o b i l î n f o l o s u l Iui T e r ţ i u s , şi a-
poi c o n f i r m ă i p o t e c a c o n s t i t u i t ă în t i m p u l m i n o r i t ă ţ e i în
3
f a v o a r e a l u i S e c u n d u s ) . C h e s t i u n e a e s t e d e a se ş t i d a c ă
a c e a s t ă c o n f i r m a r e v a fi o p o s a b i l ă lui T e r ţ i u s , a ş a ca el s ă
n u fie c o l o c a t de c â t în r a n g u l a l d o i l e a , în u r m a i p o t e -
cei c o n s t i t u i t e c ă t r ă S e c u n d u s , s a u d a c ă T e r ţ i u s v a fi c o ­
l o c a t în p r i m u l r a n g . A c e a s t ă c h e s t i u n e , c o n t r o v e r s a t ă în
4
d r e p t u l v e c h i l i f r a n c e z ), e s t e şi m a i c o n t r o v e r s a t ă a s t ă z i .
D u p ă u n s i s t e m , se s u s ţ i n e că e f e c t u l r e t r o a c t i v al
c o n f i r m ă r e i e s t e , in s p e c i e , o p o s a b i l c r e d i t o r u l u i ipotecar

i) Cpr. B a u d r v . I I . 1250. Blaniol. I I . 1357. Tliiry. I I I . 150.

L a u r e n t . X V I I I . 657. Demolombe, X X I X . 793. Mourlon. I I .
1591. A u b r v et B a u . IV. § 337. in Une, p. 270. Dentante, V.
3 1 1 bis I. Band. fr. Óblig., I, 6739 lirm. Laronìbière. I V . art!
1338. No. 53. 58. Marcadé. V. art. 1338. No. V. Cas. fr. .
Sirev. 37. 1. 104 si Bépert. Dalloz, Obliq., p. 128. nota 2.
C a s t r o n i . Bulet. S-a 1. anni 1883, p. 184.
'-) Cpr. art. 580 din Ante-proiectul Codului japonez, elaborat
de profesorul Boissonade.
3
) Aceasta lasă a se presupune că actele solemne pot fi con­
firmate, soluţie care în adevér. se susţine de unii. ceea ce
însă noi n'am admis. Vedi supra, p. 48, text şi nota 2.
Cpr. Potliier, Da l'Iu/pothèque, I X . 46. Pand. fr., ObUy., I,
6748), şi autorii citaţi acolo.
 EFECTELE CONFIRMĂREI.—ART. 1167, § 2.

posterior ipotecei confirmate, p e n t r u că d a c à doué v é n -

d â r i s u c c e s i v e n u p o t să a i b ă d e o b i e c t a c e l a ş i m o b i l , n i ­
m i c n u se o p u n e c a ..doué i p o t e c i s ă , e x i s t e a s u p r a a c e l u i a ş
i m o b i l . I n a d e v è r , r e g i s t r e l e d e i n s c r i p ţ i u n i fiind p u b l i c e
( a r t . 1 7 7 8 u r m . , 1 8 1 6 u r m . C. civ. a r t . 7 2 5 P r . c i v . ) , a l
doilea creditor ipotecar avènd cunoştinţă despre prima ipo­
t e c ă , c o n s t i t u i t ă în t i m p u l m i n o r i t ă ţ e i , se p u t e a a ş t e p t a a
o vedea confirmată, întru cât prin constituirea ipotecei de
a l doilea d e b i t o r u l n'a r e n u n ţ a t n u m a i de cât la f a c u l t a t e a
ce a v e a d e a c o n f i r m a i p o t e c a c o n s t i t u i t ă în t i m p u l i n c a ­
1
pacităţei sale, câtră primul c r e d i t o r ) .
D u p ă u n a l t s i s t e m , se s u s ţ i n e c ă a r fi v o r b a în s p e ­
c i e m a i m u l t d e o c h e s t i e d e f a p t şi d e i n t e n ţ i e d e c â t d e
d r e p t . J u d e c ă t o r i i v o r d e c i d e d e c i în f a p t , d u p ă î m p r e j u ­
r ă r i l e fie c ă r e i c a u s e , d a c ă a l d o i l e a c r e d i t o r s'a a ş t e p t a t
ca p r o p r i e t a r u l să r e n u n ţ e la confirmarea primei ipoteci,
s a u d a c ă el a a c c e p t a t s i t u a ţ i a d e c r e d i t o r în a l d o i l e a
r a n g , p r i m a t de u n u l mai vechiù -).
Un a l t r e i l e s i s t e m p r o p u n e u r m ă t o a r e a distincţiune,
î m p r u m u t a t ă de la un vechiu autor, B a s n a g e : D a c ă obli­
g a ţ i a c o n s i m ţ i t ă d e m i n o r e s t e v a l i d ă , p e n t r u c ă e l s'a f o ­
l o s i t , h u n ă o a r ă , d e b a n i i î m p r u m u t a ţ i , i p o t e c a p e c a r e el
a r fi c o n s i m ţ i t - o p e n t r u g a r a n t a r e a a c e s t u i î m p r u m u t v a fi
v a l i d ă şi'şi v a p r o d u c e e f e c t e l e s a l e c o n t r a c r e d i t o r i l o r i p o ­
t e c a r i p o s t e r i o r i , d i n d i u a î n s c r i e r e i ei, e a r n u n u m a i d i n
d i u a confirmărei ; dacă, din contra, obligaţia c o n t r a c t a t a
de minor este anulabilă p e n t r u o causă oare care, ipoteca
nu va avea r a n g contra creditorilor ipotecari posteriori de
3
c â t d i n d i u a în c a r e a fost c o n f i r m a t ă ) .
I n fine, d u p ă u l t i m u l s i s t e m , c a r e s i n g u r u l e s t e j u r i d i c ,
l a c a z c â n d v a l o a r e a i m o b i l u l u i i p o t e c a t n ' a r a j u n g e la

'•) A u b r y et Rau, I I I , § 266, p. 455, text şi nota Bl (ed. a

5-a) ; p. 270 din ed. a 4-a. P . Pont, Privii, et hypotkèqiies,
I I , 616. Gillard, Const, de l'hi/pothèque conventionnelle (1892),
169. A r n t z , I I I , 373 şi IV, 1800. Troplong, Hypothèques, I I ,
487 urm. Toullier D. IV, p a r t e a I, 565 şi partea I I , 524.
Merlin, Quest., v" Hypothèques, § 4, No. 6 şi 7, t. I V . p. 469
urm. (ed. din 1829). C. P a r i s . Sirey, 3 1 . 2. 83 şi Bépert.
Dalloz, Privit, et hypoth., No. 1235, p. 359, nota 2.
-) D e m a n t e et Colmet de S a n t e r e . V, 311 bis I I . Mourlon,
I I , 1594.
3
) Duranton, X I I I , 285 şi X I X , 344, 347.
 C. C.—CART. III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—DR. INTERNAŢIONAL. 67

plata ambelor creanţe, confirmarea primei ipoteci nu va

j i g n i în n i m i c d r e p t u r i l e c r e d i t o r u l u i de a l d o i l e a ; c ă c i , î n
m o m e n t u l c â n d i s'a c o n s t i t u i t i p o t e c a sa, i m o b i l u l fiind
g r e v a t de o p r i m ă i p o t e c a i s b i t ă de n u l i t a t e , el p u t e a , r a -
ţ i o n a l m e n t e v o r b i n d , să c r e a d ă că v a r o m â n e a c r e d i t o r
i p o t e c a r în p r i m u l r a n g . A c e s t a e s t e s i s t e m u l a d m i s a t â t
1
în d o c t r i n ă c â t şi în j u r i s p r u d e n ţ ă ).
A m p r e s u p u s p a n ă a c u m că a d o u a i p o t e c a c o s t i t u i t a ipoteci ie-
g i l l e
în t i m p u l c a p a c i t ă ţ e i este o i p o t e c ă c o n v e n ţ i o n a l ă . A c e i a ş '
soluţie este î n s ă a d m i s i b i l ă d a c ă e s t e v o r b a de o i p o t e c a
l e g a l ă -').
Cele dise în p r i v i n ţ a i p o t e c i l o r c o n s i m ţ i t e d e u n m i - Apucarea
î- - t î • • x x • i -i-i principiilor
n o r se a p u c a , p e n t r u a c e l e a ş i m o t i v e , t u t u r o r i n c a p a b i l i l o r <i mai suse

t u t u r r I n c a
în g e n e r e . A s t f e l , d a c ă p r e s u p u n e m că o femee m a r i t a t ă , '. . '
... 2 .. . . . ,.. . pabihlor m
care a constituit m timpul căsătoriei o ipoteca t a r a cuve- genere,
n i t a a u t o r i s a r e , în u r m a d e s f a c e r e i c ă s ă t o r i e i , a c o n s t i t u i t
o nouă ipoteca asupra aceluiaş imobil, confirmând apoi pri­
ma i p o t e c ă , a s e m e n e a c o n f i r m a r e n u v a p r o d u c e nici u n
3
efect în p r i v i n ţ a c r e d i t o r u l u i de a l d o i l e a ) .
Regulele de drept internaţional aplicabile la confirmare.
C o n f i r m a r e a c o n s i d e r a t ă ca o fine de n e p r i m i r e a a c ­
ţ i u n e i în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e , este c â r m u i t ă , in c e e a

J) T b i r y , I I I , 150 şi I V . 198. B a u d r y . I I . 1250. B a u d r y et

Loynes. Pricii, et hi/pothèques. I I . 1335 urm. Aceşti din ur­
mă autori ne au făcut onoarea de a cita. în ed. a 2-a (p.
516. nota 2. si în alte locuri) t r a t a t u l nostru în limba franceza.
Guillouard. 'Pricit, dlii/pofli.. I I . 9 7 8 . 9 7 9 . Martou, Idem. I I I .
979. L a u r e n t . XVIII." 661 urm. Mareadé. V. art! 1338. Xo.
V. T. Hue, V I I I , 213. Demolombe, X X I X , 800, 8 0 1 . G r e -
nier, ILjiiothèques, I, 42 urm. P a n d . fr., Oblig., I. 6747. Teste.
Encyclopedic du droit, v° Ades couji rinati fs, Xo. 22. B a t t u r ,
Pricii, et li//pofhèqnes. I. 161. Larombière. IV. art. 1338.
Xo. 51 u n i r Solon. Xuliité, I I . 3 7 1 . M. Planiol, I I , 1357.
Tliézard. Nautissemeuf. etc. (1880). 56. F r é m i n v i l l e . Mino­
rite, I I , 926. Massé-Vergé. I I I , § 586. p. 486, notele 27 şi
29. C. P a r i s . Sirev. 39. 2. 5 si nota lui Devilleneuve. C.
Montpellier. D. P . 66. 2. 4 1 . ' Sirev. 66. 2. 280. Vedi si C.
Toulouse. D. P . 9 1 . 2. 66.
2
) Cpr. Demolombe, X X I X , 802. Pand. fr.. Oblig., I. 6749. C.
Donai. Sirey. 40. 2. 289 şi Répert. Dalloz. Pricii, et Injpotli..
]). 413. nota 1.
3
) Opr. L a u r e n t . X V I I I . 666. P a n d . f r . . Oblìi/.. I. 6750. Cas. fr.
Répert. Dalloz. Oblig., 4559. nota 2.
68 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

ce p r i v e ş t e f o r m e l e a c t u l u i c a r e o c o n s t a t ă , d e l e g e a ţ ă r e i
î n c a r e e a a r e l o c ' ) . Locus regit actum.
Capacitatea I n c â t priveşte însă c a p a c i t a t e a de a confirma, ea se
d e 6 v a
"a" '" d e t e r m i n a d e l e g e a n a ţ i o n a l ă a a c e l u i c a r e p o a t e să i n -
voace a n u l a r e a , p e n t r u că confirmarea n u este u n fapt nou,
ci u n f a p t u n i l a t e r a l e x c l u s i v p e r s o n a l a c e l u i a c a r e o î n ­
2
deplineşte ) .
D a c ă a u t o r u l confirmărei se găseşte în o a l t ă ţ a r ă de
c â t î n a s a , se v a a p l i c a l e g e a ţ ă r e i î n c a r e el se g ă s e ş t e
(lex loci), d e c â t e o r i el v a fi p r e s u p u s , d u p ă î m p r e j u r ă r i ,
3
c ă a î n ţ e l e s a se r e f e r i l a a c e a s t ă l e g e ) .
D a c ă î n s ă , în f a p t , a c t u l c o n f i r m a t i v v a a v e a c a r a c ­
t e r u l u n u i c o n t r a c t n o u , se v a a p l i c a l e g e a ţ ă r e i î n c a r e
4
el i n t e r v i n e (lex loci contractus ).
A doua fine A d o u a fine d e n e p r i m i r e c a r e p o a t e fi o p u s ă a c ţ i u -
d e n e Q
o p o s a b i i ă * î a n u l a r e s a u î n r e s c i s i u n e , şi p e c a r e a m m e n ţ i o n a t o
acţ. în amila-suprà, p . 4 2 , e s t e p r e s c r i p ţ i a s t a t o r n i c i t ă d e a r t . 1 9 0 0 . V o m
"a^e^îec^" e x p l i c a a c e s t t e x t d e î n d a t ă , d e şi l e g i u i t o r u l n o s t r u a g ă -
'ani. Art. s i t d e c u v i i n ţ ă d e a ' l t r a n s p o r t a l a t i t l u l p r e s c r i p ţ i e i , p e n -
1900. ţ r £ ţ
u C e pi ţ
c o m ă m a t e r i a confirmărei de care ne a m
e c e a Z

ocupat pană acum.

II. Despre prescripţia acţiunei în anulare sau în res­

cisiune.
Art. 1900.—Acţiunea pentru nulitatea sau p e n t r u stricarea
unei convenţiuni, se prescrie prin fiece ani, în toate caşurile când
legea nu dispune altfel.
A c e a s t ă prescripţie nu începe a curge, în caz de violenţă,
de cât din diua când violenţa a încetat ; în caz de eroare sau d e
doi, din diua când eroarea sau dolul s'a descoperit ; p e n t r u a c -

T . H u e , V I I I , 4 6 3 . Despagnet, op. cit., 304, p . 600 (ed. a

3-a, 1899). Vincent et Pénaud, Dktionn. de dr. internatio­
nal, Oblig., 88, şi autorii citaţi acolo.
'-) T . H u e , Despagnet, loco suprà cit. L a u r e n t , Dr. internatio­
nal, V I I , 470.—Contră. Picard, De la valeur et de Veffet des
ades passes en pays étranger, d'aprcs la legislation belge, J o u r ­
nal Clunet, anul 1881, p . 487, 488, No. 88, care, conside­
rând confirmarea ca un contract nou, e a r nu ca un efect a l
contractului primitiv, aplica în tot-deauna legea ţ ă r e i în c a r e
ea intervine. Cpr. şi Masse, Dr. comm., I, 586.
3
) Cpr. T. Hue, Despagnet, loco supra cit. L a u r e n t , Dr. inter­
national, V I I , 467.
*) T. H u e , V I I I , 463, in fine.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. VIII.—S-a VII.—Art. 1900. 69

tele făcute de femei măritate neautorisate. din dina desfacerei

căsătoriei ; în contra minorilor, din diua majorităţei ; ear în r e s ­
pectul înterdicţilor. din diua când s'a rădicat interdicţiunea. (Art.
959, 1255, 1512. 1876. Ì878. 1879. 1880 C. civ. A r t . 946 C. corn.
Art. 1304 G. fr.).

1° Principii generale.
l
I n t o a t e c a ş u r i l e în c a r e l e g e a n ' a d i s p u s a l t f e l \
acţiunea pentru anularea sau rescisiunea unei convenţiuiii,
se p r e s c r i e p r i n dece a n i , dice § 1 al a r t . 1 9 0 0 . I n t e r e s u l
p u b l i c c e r e a c a , î n s p e c i e , t e r m e n u l p r e s c r i p ţ i e i s a fie m a i
s c u r t d e c â t a c e l o r d i n a r , p e n t r u ca d r e p t u r i l e părţilor
c o n t r a c t a n t e şi a c e l o r d e a l t r e i l e a s ă n u r e m â e u n t i m p
p r e a î n d e l u n g a t în i n c e r t i t u d i n e - 1 . S ' a r p u t e a c h i a r a d m i t e -
u n t e r m e n şi m a i s c u r t , f a ţ ă cu d i f i c u l t ă ţ i l e l a c a r e a d e s e ­
o r i d ă loc d o v e d i r e a f a p t e l o r c a r e v i c i e a z ă c o n s i m ţ e m e n -
tul, d u p ă cum a făcut Codul i t a l i a n , în care acest t e r m e n
3
este r e d u s la cinci uni ( a r t . I-'ìOOi ) .
A l t e l e g i s l a ţ i u n i a u a d m i s u n t e r m e n şi m a i s c u r t . Codul spani-
î , u I
„ A c ţ i u n e a î n a n u l a r e se p r e s c r i e p r i n patru ani, dice a r t , 1 j ^ i n a

1 3 0 1 d i n C o d u l s p a n i o l , p r o m u l g a t l a 1 8 8 9 . T e r m e n u l de
4
patru ani e r a a d m i s şi î n v e c h i l e n o a s t r e l e g i u i r i ) : „ D r i -
t u l r e s t i t u ţ i e i , a d e c ă a î n t o a r c e r e i î n a p o i în s t a r e a de m a i
î n a i n t e , c a r e se c e r e cu c u v è n t de f r i c ă , s a u de v i c l e ş u g ,
ori de n e v è r s n i c i e , s a u de d r e a p t ă a m ă g i r e , o r i de l i p s i r e
din p a t r i e , s a u de î n s t r ă i n a r e a lucrului gâlcevit urmata
în v r e m e a p r o c e s u l u i , s a u s p r e p ă g u h i r e a c r e d i t o r i l o r , se
s t è n g e , dice a r t . 1 9 5 9 d i n C o d u l C a l i m a c h ( a r t . 1 4 8 7 C.
a u s t r i a c ) , în t e r m e n de patru a n i (în C o d u l a u s t r i a c trei

') Un caz în care legea a dispus altfel, admiţend o prese rip- Art. 1512.
ţie mult mai scurtă (none-deci dile). se găseşte în a r t . 1512.
în materie de societate. Vedi şi a r t . 163. 165. 167 O. civ..
care regulează un sistem special de prescipţie în materie de
căsătorie.
'0 Cpr. L a u r e n t . X I X . 1. Demolombe. X X I X . 130. P a n d . fr..
Oblig., I. 6759. Thiry, I I I , 102.
3
) E a t ă cum se exprimă acest t e x t : „Le azioni di nullità <> dì Art. 1300
rescissione di mi contratto durano /«;>• cinque anni in tutti i C italian.
casi, nei quali non siano state ristrette a minor tempo da una
li
legge jtarticolarc . In Codul neerlandez. acest termen este
tot de cinci ani (art. 1490).
Vedi su/irà. p. 16. text şi nota 8.
70 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

a n i * ) , c a r e l a s p r e v r é s n i c i se s o c o t e ş t e d u p ă împlinirea
v e r s t e i de d o u é - z e c i şi c i n c i d e a n i , e a r n u î n t r u t o a t e , ci
în câte l u c r u r i a m ă g i n d u - s e pe sineş, s a u prin alţii, a u per-
dut, ori n ' a u câştigat, ori s'au î n d a t o r i t " .
c. Andr. T e r m e n u l d e p a t r u a n i , c a r e e s t e a d m i s şi î n C o d u l
Donici. ţ - A n d r o n a k i D o n i c i ( § 3 , c a p i t . 2 9 , in fine), e s t e l u a t d i n
u

legislaţia lui J u s t i n i a n -).

Dreptul In vechiul drept roman, acest termen era de un a n
roman. t utilii) a t â t p e n t r u m a j o r i c â t şi p e n t r u m i n o r i ) .
a 4 m u s
3

Constantin stabilind disposiţii deosebite p e n t r u R o m a , I t a ­

4
l i a şi c e l e - l a l t e p r o v i n c i i ) , J u s t i n i a n a î n l o c u i t t e r m e n u l
d e u n a n p r i n a c e l g e n e r a l d e p a t r u a n i c o n s e c u t i v i (qua-
5
driennium continuum) ).
Origina ter- T e r m e n u l d e d e c e a n i , a d m i s în l e g i s l a ţ i a a c t u a l ă , îşi
m e
îo ani 1 d e a
°rigîr e Q a s a m
o r d o n a t a din 1 5 1 0 (art. 46), d a t ă la
L y o n d e L u d o v i c a l X I I - l e a , şi î n a c e a a l u i F r a n c i s c I
d i n 1 5 3 9 ( c a p i t . 8, a r t . 3 0 ) . A c e s t t e r m e n d e d e c e a n i n u
e r a î n s ă a d m i s , d u p ă c u m a m v é d u t suprà, p . 1, n o t a 1 ,
d e c â t în p r i v i n ţ a a c ţ i u n e i în r e s c i s i u n e ; c ă c i a c ţ i u n e a î n
a n u l a r e n u se p r e s c r i e a d e c â t p r i n t r e i - d e c i d e a n i .
Presumţie de D i s p o s i ţ i a a r t . 1 9 0 0 se î n t e m i e a z ă p e o p r e s u m ţ i e d e
confirmare. u n ţ a r e s a u d e c o n f i r m a r e . I n a d e v é r , de c â t e o r i t e r ­
r e n

m e n u l de dece a n i a t r e c u t , f ă r ă nici o r e c l a m a ţ i e din p a r ­

t e a a c e l u i c a r e a v e a a c ţ i u n e a î n a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e ,
l e g e a p r e s u p u n e c ă el a r e n u n ţ a t t a c i t a m e n t e l a beneficiul
a c ţ i u n e i s a l e şi, p r i n u r m a r e , a c o n f i r m a t a c t u l p e c a r e e l
p u t e a s ă i a t a c e : „ T r e c e r e a t i m p u l u i d e t e r m i n a t de lege,

') „Miissen binnen d.rei Iahren geltend gemacht werden. Nach

Vertati/ dieser zeii sind sie verjăhrt".
'•) L. 7. P r . , Cod., De temporibus in integrum restii., 2. 53.
s
) L . l'9, Dig., De minoribus, 4, 4 ; — L . ' l , § 1 ; L. 28, § 3 şi
4, Dig., Ex qiiibus caasis majores, etc., 4, 6 ; — L. 7, P r . ,
Cod., loco supră cit.
4) L. 2, Cod. Theod., De in integrum restii., 2, 16.
) a
L. 7, Cod., loco suprà cit. Cpr. Savigny, System des heuti-
gen rbmischen Reclds, V I I , § 340, p. 254 urm. (ed. g e r m a n ă ) .
G-oudsmit, Cours de Pandectes (Pandekten-Systeem), I, § 119,
p. 353. W a n g e r o w , Lehrbuch der Pandeklen, 1, § 180, ob­
serv. Windscheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, I, § 120,
nota 10, p. 523 (ed. din 1900).
Dreptul In cât priveşte vechiul drept francez, vedi L a r o m b i è r e ,
vechiù fr. IV, art. 1304, No. 6 urm. T. Hue, V I I I , 188. P a n d . fr.,
Oblig., I, 6260 urm.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. Vili.—S-a VII.—ART. 11)00. 71

f ă r ă n i c i o r e c l a m a ţ i e , l a s ă a se p r e s u p u n e c o n f i r m a r e a * ,
A r t | l 5 9
a dis J a u b e r t în r a p o r t u l seu c ă t r e T r i b u i i a t . Art. 959 - -
c o n s a c r ă i m p l i c i t a c e i a ş i d e e , c â n d dice „ c ă c o n v e n ţ i a n u
p o a t e fi a t a c a t ă p e n t r u c a u s a d e v i o l e n ţ ă , d a c ă , d u p ă î n ­
c e t a r e a v i o l e n ţ e i , c o n v e n ţ i a s'a aprobat expres sau tacit,
sau dacă a trecut timpul deplpt ile leţ/e pentru rest/tuf ie" ').
D a r d a c ă a u t o r i i s u n t de a c o r d a s u p r a t e m e i u l u i p r e - Termenul
s c r i p t i c i s t a t o r n i c i t e d e a r t . 1 9 0 0 , se c o n t r o v e r s e a z ă î n s ă J^*£™^®_
c h e s t i a d e a se ş t i d a c ă t e r m e n u l s t a t o r n i c i t de a c e s t t e x t > t i t u e o ade-
este u n t e r m e n f a t a l a c ă r u i e x p i r a r e p r o d u c e o d e c a - .™™ipţj pi e

d e r e , s a u d a c ă el c o n s t i t u e o a d e v ă r a t ă p r e s c r i p ţ i e s u p u s ă , Controversă,
ca a t a r e , t u t u r o r r e g u l e l o r p r i v i t o a r e la s u s p e n d a r e a şi î n ­
treruperea prescripţiei.
P e n t r u a s u s ţ i n e că a r t . 1 9 0 0 n u s t a t o r n i c e ş t e o a -
d e v a r a t ă p r e s c r i p ţ i e , s'a, dis că a c e s t t e x t n u v o r b e ş t e n i c i
în u n a d i n d i s p o s i ţ i i l e s a l e d e p r e s c r i p ţ i e , aşa că d a c ă p r e ­
s u p u n e m c a s u l în c a r e u n m i n o r s a u u n i n t e r d i s a r fi s u c ­
c e d a t u n u i m a j o r , c a r e a r li a v u t în p a t r i m o n i u l séti o a c ­
ţ i u n e în a n u l a r e c â r m u i t ă d e a r t . 1 9 0 0 , p r e s c r i p ţ i a c a r e
c u r g e a c o n t r a m a j o r u l u i n u v a fi s u s p e n d a t ă în folosul m i ­
n o r u l u i s a u i n t e r d i s u l u i c o n f o r m a r t . 1 8 7 0 C. c i v . -1.
P ă r e r e a g e n e r a l ă este însă că art, 1 9 0 0 a o r g a n i s a t
o a d e v ă r a t ă p r e s c r i p ţ i e ; c ă c i a elice că o a c ţ i u n e t r e b u e s ă
fie e x e r c i t a t ă s u b p e d e a p s ă de d e c ă d e r e în t e r m e n de d e c e
a n i , este a d i c e , în a l t e c u v i n t e , că a c e a s t ă a c ţ i u n e se p r e ­
3
s c r i e p r i n d e c e a n i . A c e a s t a e r a şi p ă r e r e a l u i P o t h i e r I ,
de la c a r e n u se p o a t e c r e d e că r e d a c t o r i i ( I o d u l u i a c t u a l
s ' a r fi d e p ă r t a t . A c e s t s i s t e m e s t e cu a t â t m a i a d m i s i b i l l a

0 Opr. B a u d r v . TI. 11(13. Vigiè. I I . 1504. L a u r e n t . X I X . 1.

Marcadé. I V . 875. Demante. V. '205 bis I. D u r a n t o n . X I I ,
53N. T. Hac. V I I I . 188. Aubry et Bau, IV. § 339. p. 270,
text si nota 3. Larombière. I V . art. 1304. Xo. 25. Band,
fr., OMkj., I. 6700. T b i r y . I I I . 103. Demolombe, X X I X , 50.
Leroux de B r e t a g n e . Xoar. tr. de ta prescription (Paris.
1869), I L 1112. 1122. Vazeille. Prescription. II, 546. Buf-
noir. Propriété et contrat (Paris, 1900). p. 650, 657. 738 urm.
Dini. Tazlaoanu. Itcrista de drept si socioloi/ic. Xo. 6 din 15
martie 1900. p. 571. Glasson. Elèni, da dr. fr. (1884). I.
186. Cas. fr. Sirev. 9 1 . 1. 149! D. P. 9 1 . 1. 455.
-) Cpr. D u r a n t o n . X I I . 548. Masse-Vergè. I I I . § 584. p. 479.
Toullier D. I V . partea I. 615.
3
) Cpr. Pothier, Pr. dr.. X . 746. p. 357 şi Vente. I I I . 347.
Vedi şi L. 19. in fine, Dig.. l>c luiuoritnis, 4, 4.
72 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

noi, c u c â t a r t . 1 9 0 0 , c a r e , în C o d u l f r a n c e z , figurează l a
t i t l u l o b l i g a ţ i i l o r , a fost t r a n s p o r t a t d e l e g i u i t o r u l n o s t r u
la titlul prescripţiei.
Aplic, drep- P r i n u r m a r e , prescripţia s t a t o r n i c i t ă de a r t . 1 9 0 0 este
tulm comun. p ă r e g u l e l o r d e d r e p t c o m u n p r i v i t o a r e la î n t r e r u p e ­
S U U S

r e a şi s u s p e n d a r e a p r e s c r i p ţ i e i ' ) .

2° Acţiunele supuse prescripţiei statornicite ele art. 1900.

Acteieinexis- D i s p o s i ţ i a e x c e p ţ i o n a l ă a a r t . 1 9 0 0 C. c i v . î n t e m e i n d u s e ,
fi( u ă c u m a m v e < u t e 0
Confirmate ^P' ^ î P p r e s u m ţ i e d e r e n u n ţ a r e s a u de
' c o n f i r m a r e , n u se a p l i c ă la a c t e l e i n e x i s t e n t e , ci n u m a i la
a c e l e s u p u s e a n u l a r e i s a u r e s c i s i u n e i ; c ă c i n u m a i a c e s t e din
u r m ă p o t fi c o n f i r m a t e : „ C o n s i d e r â n d , dice C u r t e a n o a s t r ă
s u p r e m ă , că d i s p o s i ţ i i l e a r t . 1 9 0 0 , d u p ă c a r e a c ţ i u n e a î n
n u l i t a t e se p r e s c r i e p r i n t r e c e r e a d e d e c e a n i , se a p l i c a
n u m a i în c a ş u l c â n d se c e r e a n u l a r e a a c t u l u i p e n t r u vicii
d e f o r m ă , s a u c â n d c o n s i m t é m è n t u l a fost s m u l s p r i n v i o -
l e n ţ ă , d o i s a u e r o a r e ; că, în s p e c i e , i n t i m a t u l n u p r e t i n d e a
c ă a c t u l i-a fost s m u l s p r i n doi s a u v i o l e n ţ ă , s a u c ă n ' a
fost i n v e s t i t cu f o r m e l e l e l e g a l e , ci a c ţ i u n e a s a a v e a d e
o b i e c t de a se califica a c t u l d e v è n d a r e ca inexistent şi f ă ­
c u t c u s c o p u l de a f r u s t r a p e fiica sa d e d r e p t u l c o n s a c r a t
p r i n l e g e a a c t u a l ă d e a v e n i la s u c c e s i u n e a sa ; c ă , î n a c e s t
c a z , a c ţ i u n e a i n t i m a t u l u i n u p o a t e fi s u p u s a prescripţiei
p r e v e d u t a d e a r t . 1 9 0 0 , ci a c e l e i d e d r e p t c o m u n ( a r t . 1 8 9 0 ) ,
aplicabilă t u t u r o r acţiunelor p e n t r u care legiuitorul n'a
fixat u n t e r m e n s p e c i a l de p r e s c r i p ţ i e , e t c . "

') Cpr. Marcadé, IV, 878 şi Prescription, a r t . 2252—2256. No.

1, p. 155. Mourlon, I I , 1492. Planiol, I I , 1316. T. Hue,
V I I I , 189. P a n d . fr., Obtlg., I, 6764. D u v e r g i e r a s u p r a lui
Toullier, I V . p a r t e a 1,461, nota a. Demolombe. X X I X , 134.
Baudry, I I , 1162. Vigié, I I , 1565. L a u r e n t , X I X , 4. Valette
sur Proudhon, I I , p. 506. Solon, NuUltés, I I , 493. Vazeille,
Prescription, I I , 572. Demante et Colmet de S a n t e r r e , t. V.
265 bis I I I urm. şi t. V I I I , 359 bis V I . Bufnoir, op. cit., p.
735 urm. TMry, I I I , 109. Acollas, I I , p. 920. L e r o u x de
B r e t a g n e , op. cit., I I , 1120, 1171. A u b r y et Rau, I I , § 214,
p. 492 (ed. a 5-a) ; p. 336 din ed. a 4-a. Larombière, IV,
art. 1304. No. 32. Merlin, E é p e r t . v° Eescision, No. 5 bis şi
Quest., eod. v". § 5. E m . Protopopescu-Pacbe, Dreptul din
1874, No. 5 1 . Cpr. C. Agen şi Gas. fr. I). P . 5 1 . 2. 5 3 . Sirey,
51. 2. 780. D. P . 85. 1. 1 0 1 .
*) Vedi Bulet. Cas. S-a, I, anul 1887. consid. de la p. 419.
 COD. CIV.—CARTEA I I J . - T I T . I I I . - C A P . VIII.—S-a VII.—ART. 1900. 73

P r e s c r i p ţ i a s t a t o r n i c i t ă d e a r t . 1 9 0 0 n ' a fost, în a -
d e v è r , î n f i i n ţ a t a de c â t p e n t r u a c ţ i u n e l e în a n u l a r e s a u în
rescisiune. a d e c ă care p r e s u p u n existenţa , u n u i viciu de
n a t u r ă a p r o d u c e a n u l a r e a c o n t r a c t u l u i şi c o n t e m p o r a n a l
formaţiunei sale.
A c e s t e vicii s u n t : e r o a r e a , d o l u l , v i o l e n ţ a , l e s i u n e a (în
p r i v i n ţ a m i n o r i l o r ) şi i n c a p a c i t a t e a . O r i ce a c ţ i u n e î n t e m e ­
i a t ă pe o a l t ă c a u s a e s t e s u p u s a p r e s c r i p ţ i e i o r d i n a r e de
t r e i d e c i de a n i ( a r t . 1 8 9 0 ) .
A s t f e l , n u s u n t s u p u s e p r e s c r i p ţ i e i de d e c e a n i : con-Convenţiile
v e n ţ i i l e f ă r ă c a u s a s a u î n t e m e i a t e p e o c a u s a f a l ş ă o r i i i i - ^ " ' î po­
c
s u

c i t ă ( a r t . 9 6 0 ) 1 , p r e c u m a r li, d e e x e m p l u , c o n v e n ţ i a p r i n soripriei de
1

l ot e a m
c a r e c r e d i t o r u l a r fi s t i p u l a t . î n t r ' u n c o n t r a c t d e a m a n e t - ' '
sau de a n t i c r e s ă , că el v a r e m â n e a p r o p r i e t a r u l l u c r u l u i ,
în l i p s a p l a t e i e f e c t u a t e la t e r m e n u l c o n v e n i t ( a r t . 1 0 8 9 ,
1 7 0 1 C. c i v . . 4 8 8 C. c o r n . ) - ) : c o n t r a c t u l p i g n o r i t i v . c a r e
a r a s c u n d e o a n t i c r e s ă e x o r b i t a n t ă sul) f o r m a u n e i v e n d ă r i
cu f a c u l t a t e de r e s c u m p a r a r e , s t i p u l a t ă în f a v o a r e a v é n -
3
d é t o r u l u i i : pactele succesorale, pe care l e g i u i t o r u l a c t u a l

Cpv. C. P a n . Sirev. 9 1 . 2. 229. D . P . 90. 2. 345. T. Hue.

V I I I , 188. Pianini. I I . 1343. L a u r e n t . X I X . 8. B a u d i v . I I .
1168. C a r c a d è . IV, 883. P a n d . fr.. Oblìi).. I. 6768. Demo-
lombe. X X I X . 50. 5 1 . L a r o m b i è r e , IV. a r t . 1304. Xo. 54.
Demante. V. 262 bis I si I I . T h i r v , I H . 103. A u b r v et Kau.
I V . § 339. p. 2 7 1 . Massè-Vergè. I I I , § 584, p. 477. notele 4
şi 6. Arntz. I I I . 292. L e r o u x de P r e t a g l i e , op. cit., 1 1 . 1 1 2 1 .
1129. Bnfnoir, op. cit., p. 650. I). Tazlaoanu. loco saprà cit.
C. M. Sipsom. Barista de drept ai sociologie. Xo. 2 din 15 nov.
1899. p. 143. 144.
') Opr. Pand. fr.. Oblic/., I. 0769. şi autorităţile citate acolo.
Leroux de B r e t a g n e . op. cit.. I I . 1130.
2
) Cpr. Larombière. IV. art. 1304, Xo. 59. Leroux de B r e t a ­
gne, op. cit., I I . 1137. T e d i şi suprà. p. 45. nota 3.
Art. 604 din Codul Calimacli (461 C. austriac) prevede Art. G04
( ( ; l l i m ; l 0
de, asemenea ca creditorul a m a n e t a r sau ipotecar nu poate -
să remâe proprietar a amanetului sau a ipotecei. de şi s'ar
fi făcut alcătuire întru acest chip ; însă s'a decis că nulita­
tea acestei clause nefiind creata de lege pentru motive de
ordine publica, ci numai în interesul debitorilor, ca o me-
sură de protecţiune pentru denşil faţa cu creditorii, ei erau
liberi de a invoca această nulitate sau de a r e n u n ţ a la den­
sa, dupa cum îî povâţuea interesul. C. Galatz. C. judiciar
din 1895. Xo. 29.
3
) Cpr. Larombière. loco suprà cit. P a n d . fr.. Oblia.. I. 6775.
A u b r y et Ran. IV. § 339. p. 278. text şi nota 28. Leroux
74 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

le p r o i b ă c a c o n t r a r e o r d i n e i p u b l i c e şi b u n e l o r m o r a v u r i
1
( a r t . 7 0 2 , 9 6 5 , § . 2 şi 1 2 2 6 C. civ.) ) ; v e n d ă r i l e în c a r e
lucrul era p e r i t în totul în m o m e n t u l încheierei c o n t r a c t u ­
2
l u i ( a r t . 1 3 1 1 ) ) , e t c . I n t o a t e a c e s t e c a ş u r i , p r e c u m şi
î n a l t e l e d e a s e m e n e a n a t u r ă , se v a a p l i c a p r e s c r i p ţ i a d e
trei-deci de ani (art. 1890).
Acţ. în reso- A r t . 1 9 0 0 n u e s t e d e a s e m e n e a a p l i c a b i l a c ţ i u n e i în
iuţiep.inexe- i ţj
r e s o p e n t r u i n e x e c u t a r e de sarcini sau de
u u n e condi-
cutare de . ..! x f . „ A , . ,
J
sarcini sau ţ i u n i ) ; a c ţ i u n e i in r e v o c a r e s a u in r e d u c e r e a u n e i d o n a -
condit^uni, ţ i u n i ( a r t . 8 2 9 , 8 4 7 ) ; c e r e r e i d e d e s f i i n ţ a r e a c o n t r a c t u ­
lui de î n c h i r i e r e p e n t r u p e r d e r e a p a r ţ i a l ă a l u c r u l u i în-
c h i r i e a t ( a r t . 1 4 2 3 ) ; a c ţ i u n e i în r e p e t i ţ i e p e n t r u p l a t a u n u i
4
l u c r u n e d a t o r i t ( a r t . 9 9 3 ) ; a c ţ i u n e i în s i m u l a ţ i e , e t c . ) .
Donaţiune O d o n a ţ i u n e n u l ă în p r i v i n ţ a f o r m e l o r fiind i n e x i s t e n t ă
a r t
vìn\Vforme-( H 6 8 ) , p r e s c r i p ţ i a d e c e n a l ă , p r e v e d u t a de a r t . 1 9 0 0 ,
lor. A r t . i i 6 8 . n u v a p u t e a fi o p u s ă d ă r u i t o r u l u i . D e c i , d a c ă el a p r e ­
d a t l u c r u l d ă r u i t în b a z a u n u i a s e m e n e a c o n t r a c t , el v a
de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1138.—Contra. C. Limoges. Sirey,
40. 2. 62. D. B . 5 1 . 5. 336. coloana 2, v" Nuli ite.
') T h i r y , I I I , 104. Arntz, I I I , 292. L a u r e n t , X I X , 11, 12.
Demolombe, X X I X , 59. Masse-Verge, I I I , § 584, p. 478,
nota 6. A u b r y et Rau, IV, § 339, p. 2 7 1 , text şi nota 4.
Troplong, Venie, 1, 249. Marcadé, IV, 883. Laronìbière, I V ,
art. 1304, No. 56. Vazeille, Prescription, I I , 547. Leroux d e
B r e t a g n e , op. cit., I I , 1131. Vedi şi suprà, p. 45, nota 1.—
Contră. Duvergier, Venie, 1, 23Ò. Toullier D., I V , p a r t e a I ,
599. Cas. belg. Pasicrisie beige, 5 1 . 1. 336.
2
) Leroux de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1130. L a u r e n t . X I X , 9, şi
X X I V . 88. Duvergier, Vente, I, 236. Troplong, Vente, I ,
252. P a n d . fr., Oblig., I, 6780. A u b r y et Rau, I V , § 349, p,
335, text şi nota 19. Masse-Verge, I V , § 675, p. 269, nota 14.
Marcadé, V I , a r t . 1601, No. 1. p. 218. F u z i e r - H e r m a n , I V ,
art. 1 6 0 1 , No. 6. Guillouard, Venie, I, 168. Demante, V I I ,
30 bis I. B a u d r y , I I I , 499.
3
) Contractul nu are, în adevér, în asemenea caz, nici un v i ­
ciu de n a t u r ă a'l desfiinţa, principiul desfiinţare! sale isvo-
rînd din un eveniment posterior, neîndeplinirea sarcrnelor,
sau condiţiei de către u n a din p ă r ţ i . Acţiunea resolutorie
va fi deci supusă prescripţiei ordinare de treideci de ani.
Cpr. L e r o u x de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1127. T. H u e . V I I I ,
191. Marcadé, I V , 884. T h i r y , I I I , 105, in fine. Arntz, I I I ,
292. B a u d r y , I I , 1168. Planiol, I I , 1343.
4
) Planiol, B a u d r y , loco suprà cit. T. Hue, V I I I , 1 9 1 . Demo­
lombe, X X I X , 126. P a n d . fr.. Oblig., I. 6836. L a u r e n t ,
X I X . 30.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.—CAP1T. V l l l . - S - a VII.—ART. litOO.

putea s ă i revendice t i m p de trei-deci de ani. In z a d a r i

s ' a r o p u n e c ă a c ţ i u n e a s a a r ti o a c ţ i u n e în a n u l a r e , şi c ă
a s e m e n e a a c ţ i u n i se p r e s c r i u p r i n d e c e a n i ; c ă c i , pe d e o
p a r t e , a c ţ i u n e a s a n u e s t e o a c ţ i u n e în a n u l a r e , e a r p e d e
a l t a , a r t . 1 9 0 0 p r e s u p u n e u n a c t s u s c e p t i b i l d e a fi c o n ­
firmat ; o r i , a r t . 1 1 6 8 d i s p u n e că d ă r u i t o r u l n u p o a t e p r i n
nici u n a c t c o n f i r m a t i v s ă r e p a r e v i c i u r i l e u n e i d o n a t a m i
1
n u l ă în p r i v i n ţ a f o r m e l o r ).
M o ş t e n i t o r i i d ă r u i t o r u l u i v o r t r e b u i î n s ă să p r o p u e n u - Aplic. art.
?
l i t a t e a d o n a ţ i u n e i în c u r s d e d e c e a n i d e la m o a r t e a a u t o - Itò^iioi- «îfi-
r u l u i l o r ; c ă c i , d a c ă în a c e s t t i m p , ei a r r e m â n e a în i n a c - mitoruiui.
A r §
ţ i u n e ; v i c i u r i l e a c t u l u i a r d i s p ă r e a şi e l a r d e v e n i v a l i d |,'j^''
( a r t . 1 1 6 7 , § u l t i m ) -").
I n fine, p r e s c r i p ţ i a s t a t o r n i c i t ă de a r t . 1 9 0 0 n u se a- Art. .woomi
s c a ,lll-il < l e
p l i c ă d e c â t la c o n v e n ţ i i l e c a r e se r e f e r ă la u n i n t e r e s b ă - • i
1
„ ' . cat la C011-

nesc. ), e a r n u l a a c e l e r e l a t i v e l a f a m i l i e , p r e c u m s u n t : vcnţiiie bă-

4 e tl
căsătoria ), adopţiunea, recunoaşterea unui copil n a t u r a l , "> -
etc., p e n t r u c a r e e x i s t ă r e g i i l e s p e c i a l e "'); n i c i la c e r e ­
r i l e c a r e a r a v e a de o b i e c t î n d r e p t a r e a u n e i e r o r i de cal­
cul, d e n u m e , d e d a t ă , e t c . *').
') P a n d . n \ . Oblig., I, 6778. L a u r e n t . X I X . 13. Demolombe,
X X I X . 60. Aubry et P a n , IV, § 339. p. 273. D u r a n t o n , X i p
538. Vazeille, Prescription. I I , 546. Vedi şi saprà, p. 4-7 urm.
-) Vedi suprà, p. 50, text şi nota 2. unde se a r a t ă controver­
sa. Cpr. Gas. rom. (22 fevr. 1900). decisie p r o n u n ţ a t ă în
unire cu conclusale noastre. C. judiciar din 1900. No. 22 si
Dreptul din 1900. No. 74. 0. Bucureşti. Dreptul, din 1900,
No. 46. T r i b . Dolj. Dreptul din 1901,' No. 25.
3
) Convenţiile care an de obiect un interes bănesc sunt toate
supuse prescripţiei statornicite de art. 1900. fie că ele au
de obiect producerea unei obligaţiuni, precum sunt contrac­
tele, fie că ele au de obiect s t è n g e r e a unei obligaţii, precum:
novaţia, remiterea datoriei, compensaţia facultativă. etc. Cpr.
Pianini.' I I . 1344. Bandryi I I , 1168.
4
) Vedi în privinţa căsătoriei, B a u d r y , I. 510. T. H u e , 1 1 . 1 2 9 .
L a u r e n t , I I , 454. P a n d . fi\, Mariuge, I, 1043 urm. Vedi şi
t. I. p a r t e a I I a Comentariilor noastre de drept, civil, p. 52.
nota 3. unde se a r a t ă controversa.
") Cpr. Bandry, I I , 1168. Planiol, I I . 1344.
") Vedi B a u d r v , Planiol. loco suprà cit. Pand. fr.. Oblig., I .
6838. L a u r e n t , X I X , 3 1 . Demolombe, X X I X . 127. Cpr'. art.
582 din Ante-proieet'ul Codului japonez, elaborat de profeso­
rul G-. Boissonade. care a remas tot în stare de proiect, fi-
ind-cà. la 1896. s'a promulgat în J a p o n i a un alt Cod, l u â n -
dn-se de model proiectul noului Cod german.
76 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

Aplic. art. P a r d a c a disposiţia a r t 1 9 0 0 im este nici o d a t ă a p l i -

convenţiiior c a b i l a c o n v e n ţ i i l o r . inexistente, e s t e e a , in s e n s i n v e r s , a p l i -
anulabiie. c a b i l a t u t u r o r c o n v e n ţ i i l o r anulahile ? D u p ă u n s i s t e m , se
C o n t r o v e r s : l
' s u s ţ i n e că, î n d a t ă ce n u l i t a t e a e s t e s u s c e p t i b i l ă d e a fi a -
coperită prin confirmare, prescripţia decenală devine apli­
c a b i l ă , fie c ă n u l i t a t e a e s t e d e i n t e r e s p r i v a t s a u d e o r d i ­
n e p u b l i c ă . A s t - f e l , n u l i t a t e a p r o n u n ţ a t ă d e a r t . 1 3 0 9 C.
c i v . nefiind p e r p e t u ă , cu t o a t e că e a i n t e r e s e a z ă ordinea
publica, p r e s c r i p ţ i a de dece a n i a r p u t e a să a c o p e r e nuli­
t a t e a c e s i u n e i , d e c â t e ori m a g i s t r a t u l c e s i o n a r a u n u i d r e p t
l i t i g i o s a r ti î n c e t a t d e a o c u p a f u n c ţ i u n e a c a r e f ă c e a o b s t a ­
col la c e s i u n e , p e n t r u că, p r i n a s e m e n e a î n c e t a r e , d i s p a r e
1
şi p e d i c a c a r e se o p u n e a la c o n f i r m a r e a c o n v e n ţ i u n e i ) .
L a a c e a s t a î n s ă se r e s p u n d e , c u d r e p t c u v è n t , că p r e s ­
c r i p ţ i a d e c e n a l ă n u se a p l i c ă d e c â t a t u n c i c â n d n u e s t e
v o r b a de o n u l i t a t e de o r d i n e publică. A c e a s t a p r e s c r i p ţ i e
î n t e m e i n d u - s e , în a d e v é r , p e o c o n f i r m a r e t a c i t ă şi l ă s â n d
a se p r e s u p u n e c ă o b l i g a ţ i a p o a t e fi c o n f i r m a t ă , a confir­
ma î n s e m n e a z ă a r e n u n ţ a la d r e p t u l de a e x e r c i t a a c ţ i u ­
n e a în a n u l a r e , şi ş t i u t e s t e c ă p ă r ţ i l e n u p o t r e n u n ţ a d e
c â t la n u l i t ă ţ i l e s t a b i l i t e în i n t e r e s u l l o r p r i v a t , e a r n u l a
acele care privesc ordinea publică (art. 5). Nulităţile de
o r d i n e p u b l i c ă n e p u t é n d d e c i fi c o n f i r m a t e , c o n f i r m a r e a t a ­
c i t ă p r i n e x p i r a r e a t e r m e n u l u i d e d e c e a n i este t o t a t â t d e
2
i n a d m i s i b i l ă în s p e c i e , p r e c â t e s t e şi c o n f i r m a r e a e x p r e s ă ' ) .
Acţiunea în A c ţ i u n e a în a n u l a r e c a r e r e s u l t a din u n v i c i u de f o r -
a 6111 e s e e a S U U S
^ e s n M din '* * P ^ p r e s c r i p ţ i e i s t a t o r n i c i t e de a r t . 1 9 0 0 ?
un viciu de D a c ă a n u l a r e a p r o v i n e d i n î m p r e j u r a r e a c ă c o n v e n ţ i a n ' a
torma. p t u t s ă se f o r m e z e din c a u s a l i p s e i de c o n s i m ţ e m e n t , p r e ­
U

c u m a r fi, d e e x e m p l u , î n c a ş u l în c a r e u n a d i n p ă r ţ i a r
fi r e f u s a i d e a s e m n a a c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă m e n i t a
o constata, p e n t r u că n'a p r i m i t condiţiile p ă r ţ e i a d v e r s e ,
nu m a i r e m a n e îndoială că a c e a s t ă n u l i t a t e de formă n u
3
p o a t e fi a c o p e r i t ă p r i n e x p i r a r e a t e r m e n u l u i de d e c e a n i ) .
Actesolem- D e a s e m e n e a , n u p o a t e s ă fie v o r b a d e c o n f i r m a r e , fie
ne.
') Vedi suprà, p. 46, nota in fine, unde se a r a t ă controversa.
2
) Cpr. Baudry, I I , 1168. P a n i fr.^ Oblig., I, 6784. Larombière,
I V . art. 1304. No. 55. Demolombe. X X I X , 65 urm. L a u r e n t ,
X V I I I , 600 si X I X , 14.
3
) Cpr. Demolombe, X X I X , 72. P a n d . fr., Oblig., I, 6790. L e -
roux de B r e t a g n e , op. cit., I L 1141.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 1000. 77

e x p r e s ă , fie t a c i t ă , de c â t e o r i f o r m e l e s u n t p r e s c r i s e p e n ­
t r u î n s u ş e x i s t e n ţ a e o n v e n ţ i u n e i , d u p ă c u m e s t e în m a t e ­
r i e d e d o n a ţ i u n e , i p o t e c ă , c o n v e n ţ i i m a t r i m o n i a l e , şi în p r i ­
v i n ţ a t u t u r o r a c t e l o r s o l e m n e în g e n e r e ' ) .
I n fine, se d e c i d e că t e r m e n u l de dece a n i n u p o a t e Art. IITÌ»,
l l i s 0 ,
să a c o p e r e v i c i u l u n u i a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă r e d a c t a t
contrar disposiţiilor art. 1 1 7 9 , U S O -).
Ce t r e b u e s ă d e c i d e m în c e l e l ' a l t e c a ş u r i ?
U n i i a p l i c ă a r t . 1 9 0 0 a c ţ i u n e l o r în a n u l a r e î n t e m e i a t e Acţiunea în
pe n e o b s e r v a r e a f o r m e l o r p r e s c r i s e de l e g e p e n t r u a n t e n - ^ " " ^ ' 4 vjé.
t i f i c a r e a a c t e l o r , î n t e m e i n d u - s e m a i cu s e a m ă p e r a p o r t u l lipsa tonne-
e
l u i J a u b e r t la T r i b u n a t , c a r e a dis că n u l i t ă ţ i l e de f o r m ă
3
pot fi a c o p e r i t e p r i n t ă c e r e ) . actelor.
( , n t r o v e r s a
A l ţ i i î n s ă r e s p i n g a c e a s t ă s o l u ţ i e , si cu d r e p t c n v e n t / -
p e n t r u că a r t , 1 9 0 0 v o r b e ş t e d e a n u l a r e a s a u s t r i c a r e a
unei convenţiuni, şi c o n v e n ţ i a e x i s t ă i n d e p e n d e n t de a c t u l
{instrumentum) care o constată. Validitatea sau nulitatea
a c t u l u i i n s t r u m e n t a r r e d u e è n d u - s e la o c h e s t i e d e p r o b ă ,
de c â t e o r i a c t u l s c r i s a fost r e d a c t a t în a ş a m o d în c â t
să f a c ă c r e d i n ţ ă , t r e c e r e a u n u i t i m p , o r i c â t de l u n g a r li,
n u p o a t e s ă ' i d e a p u t e r e a p r o b a t o r i e c a r e ' i l i p s e ş t e din c a ­
4
pul l o c u l u i ) .
A m v é d u t că a c ţ i u u e l e în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e a
c o n v e n ţ i i l o r l a c a r e se a p l i c ă a r t , 1 9 0 0 , s u n t a c e l e c a r e
r e s u l t a d i n u n viciu de c o n s i i n ţ e m e n t s a u de i n c a p a c i t a t e .
M e m : 1
I n c e e a ce p r i v e ş t e a c ţ i u n e a în a n u l a r e c o n f e r i t ă mi- '»<>?i «-
n o r i l o r e m a n c i p a ţ i din c a u s a n e o b s e r v ă r e i f o r m e l o r p r e - "în­
scrise p e n t r u unele acte j u r i d i c e , nu mai încape îndoială că
p r e s c r i p ţ i a de d e c e a n i e s t e a p l i c a b i l ă în p r i v i n ţ a a c t e l o r
f ă c u t e de î n s u s m i n o r u l .

') Demolombe. X X I X , 73. P a n d . fr.. loco supra cit. Leroux de

B r e t a g n e . loco supra cit.
2
) Demolombe, X X I X . 74. P a n d . fr., loco cit. A u b r y et Bau, V I I I ,
§ 756. p. 235. 245. D n r a n t o n , X I I I . 165, 185. Vedi infra,
explic', art. 1179. 1180.
3
) Cpr. A u b r y et B a u . I V , § 339. p. 272. text şi nota 6. D n ­
ranton. X I I . 537. L e r o u x de B r e t a g n e . op. cit., I I . 1139 urm.
4
) Cpr. L a u r e n t . X I X . 16. B a n d r v . I I . 1168. P a n d . fr.. Oblic/.,
I. 6793. Demolombe, X X I X . 76.' Larombière, I V . art. 13Ó4,
No. 62. C. M. Silisem. Recinta de drept şi sociologic. No. 2
din 15 nov. 1899. p. 139 urm. I). Tazlaoanu. aceias revistă,
No. 6 din 1900. p. 573.
78 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

Actele făcute Ce t r e b u e s ă d e c i d e m în p r i v i n ţ a a c t e l o r s é v é r s i t e d e
e tro s t e
T^ntroversri. P^ P ' ^ a p l i c a b i l ă , în s p e c i e , p r e s c r i p ţ i a d e d e c e a n i ,
s a u acea de trei-déci de a n i ? C h e s t i u n e a este c o n t r o v e r s a t ă ;
î n s ă p ă r e r e a c e a m a i j u r i d i c ă e s t e , de b u n ă s a m ă , a c e a
c a r e aplică, în specie, p r e s c r i p ţ i a de dece a n i : 1° p e n t r u
c ă a r t . 1 9 0 0 n u d i s t i n g e î n t r e c o n v e n ţ i i l e î n c h e i a t e de t u ­
t o r şi a c e l e î n c h e i a t e d e m i n o r ; şi 2 ° p e n t r u c ă e p i t r o p u l
c a r e î n t r e c e l i m i t e l e m a n d a t u l u i séu, r e m a n e t o t r e p r e s e n -
t a n t u l m i n o r u l u i ( a r t . 3 9 0 C. c i v . ) , a c t e l e f ă c u t e d e d e n ­
s u l fiind n u m a i n e r e g u l a t e , e a r n u i n e x i s t e n t e ' ) .
Caşul în care A c e a s t a l a s ă î n s ă a se p r e s u p u n e c ă e p i t r o p u l a l u c r a t
epitropul ar î m e l e m i n o r u l u i ; c ă c i d a c ă el a r fi l u c r a t îii n u m e l e
n n U

fi lucrat in . . , , , , , , . .
numele seu s è u p r o p r i u , m i n o r u l c a r e n a l u a t p a r t e l a a c e s t a c t n i c i
propriu, d i r e c t , n i c i p r i n r e p r e s e n t a n t u l s è u l e g a l , n u a r e a c ţ i u n e a
în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e , ci a c ţ i u n e a î n r e v e n d i c a r e
c o n t r a t e r ţ i u l u i c a r e a d o b â n d i t b u n u l d e l a e p i t r o p şi c a r e
va putea respinge acţiunea minorului numai prin usucapiu-
nea o r d i n a r ă îndeplinită în favoarea lui -).
Caşul în care E s t e d e a s e m e n e a f ă r ă î n d o i a l ă că, d e c â t e o r i v â n -
a r e a
vèndut b u m i - ^ b u n u r i l o r m i n o r u l u i s'a f ă c u t d e e p i t r o p în u r m a m a ­
rile milioni- j o r i t ă ţ e i n e v è r s n i c u l u i , a c ţ i u n e a în r e v e n d i c a r e v a fi s u p u -
s a r e
m"joritatei P s c r i p ţ i e i d e t r e i - d e c i d e a n i , p e n t r u c ă , în a s e m e n e a
3
sale. ' caz-, s'a v â n d u t l u c r u l a l t u i a ) .
!) Cpr. Marcadé, I V , 900. B a u d r y , I I , 1165. T h i r y . I I I , 108.
Demolombe, X X I X , 99. P a n d . fr., Oblig., I, 6800 urm. L a u ­
rent, X I X , 20, 2 1 . Leroux de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1160.
L a r o m b i è r e , I V , art. 1304, No. 46. Fréminville, Minorite,
I I . 896. A u b r y et Bau, I V , § 339, p. 273, text şi nota 1 3 .
Massé-Vergé, I I I , § 587, p. 478, n. 7. Solon, Nullités, I I ,
468. Tot în acest sens este si j u r i s p r u d e n ţ a . C. Iaşi. Drep­
tul din 1898, No. 83. Vedi şi ì ) . P . 47. 2. 14. T>. P . 6 3 . 5.
288. D . P . 72. 2. 125. D." P . 77. 1. 260. Sirey, 76. 1.291.—
Contra. D u r a n t o n , I I I , 598 ; X , 282 şi X I I , 545. Vazeille,
Prescription, I I , 550. Bolland de Villargues, B é p e r t , v°
Nvllité, 20. Cliardon, JJu dol et de la fraude, I I , p. 286.
Grenier, Hypothèques, I, 48. C. Douai. Sirey, 72. 2. 1 şi nota
lui L a b b é . Aceşti din u r m ă autori aplică, în specie, p r e s ­
cripţia de trei-deci de ani, întemeindu-se mai cu samă pe
dreptul vechiu şi pe autoritatea lui Pothier (Tr. des per Son­
ne?, I X , 170), care era formal în această p r i v i n ţ ă .
2
) Cpr. P a n d . fr., Obliq.A, 6806. Leroux de B r e t a g n e , op. cit.,
I I . 1 1 6 1 . Demolombe'. X X I X . 9 1 . Larombière, IV, art. 1304.
No. 46. Aubrv et Bau. I V . Ş 338, p. 274, nota 1 3 . in fine.
C. Bordeaux. Sirey, 58. 2. 395.
s
) P a n d . fr., Oblig., 1, 6807. L e r o u x de B r e t a g n e , op. cit., I I ,
 COI). CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 1900. 79

I C e e a ce a m dis în p r i v i n ţ a m i n o r i l o r , e s t e a p l i c a b i l şi interdişi.
1
I interdişilor (art. 448) 1.
I C â t p e n t r u a c t e l e f ă c u t e de c u r a t o r u l u n u i m i n o r e- Acte făcute
1
e m a n c i p a t , în c a l i t a t e a s a d e c u r a t o r , ele n u p o t fi a s i n i i - ' ^ ^ " ^ [ j ^ "
', late a c e l o r f ă c u t e d e e p i t r o p , p e n t r u că c u r a t o r u l n u r e - emancipat,
p r e s i n t ă pe m i n o r , c i l a s i s t a n u m a i în p r i v i n ţ a u n o r a c t e
(art. 4 2 8 ) . In p r i v i n ţ a a c t e l o r sévérsite de c u r a t o r , mino­
rul e m a n c i p a t va a v e a deci o a c ţ i u n e p r e s c r i p t i b i l ă n u m a i
1
prin t r e i - d e c i d e a n i , p e n t r u că, f a ţ ă cu m i n o r u l , c a r e n"a
l u a t p a r t e la a c t n i c i p r i n s i n e î n s u ş , nici r e p r e s e n t a t p r i n
; a l t u l , c u r a t o r u l se c o n s i d e r a ca u n t e r ţ i u şi a c t e l e l u i n u
: s u n t o p o s a b i l e m i n o r u l u i ( a r t . 9 7 3 ) '-').
; A c e i a ş s o l u ţ i e e s t e , p e n t r u a c e l e a ş i m o t i v e , a p l i c a b i l ă Consiliu ju-
,il(>1;|1
, a c t e l o r f ă c u t e de c o n s i l i u l j u d i c i a r în p r i v i n ţ a p e r s o a n e l o r '-
3
s u p u s e a c e s t u i c o n s i l i u ('art. 4 4 5 . 4 5 8 u r m . ) ) .
C h e s t i u n e a de a se ş t i d a c ă a c ţ i u n e a în a n u l a r e a î n - înstrăinarea
s t r a n i a r c i f o n d u l u i d o t a i e s t e s a u n u , în u r m a d e s f a c e r e i dotai^Casui
c ă s ă t o r i e i , s u p u s ă p r e s c r i p ţ i e i d e c e n a l e p r e v e d u t a d e a r t , în care t'on-
1900, a d a t loc la d i f i c u l t ă ţ i m a i cu s a m ă în F r a n c i a , t'.V^tîVi^triU-
u n d e a r t . 1 5 0 O se d e o s e b e ş t e , în r e d a c ţ i u n e a s a , de t e x t u l nat de ambii
sor
nostru (art. 1255). D e c â t e o r i i m o b i l u l d o t a l a fost î n - -''
s t r ă i n a t d e a m b i i s o ţ i î m p r e u n ă , s a u n u m a i de f e m e e , a u t o -
r i s a t â o r i n e a u t o r i s a t ă , se d e c i d e în g e n e r e că a r t . 1 9 0 0 ,
este a p l i c a b i l , p e n t r u că n u l i t a t e a a v e n d , în s p e c i e , de c a u s ă
i n c a p a c i t a t e a femeei d o t a l e , a d e c ă p r o v e n i n d din u n v i c i u
de c o n s i n i ţ e m e n t , p o a t e fi î n l ă t u r a t ă p r i n c o n t i n u a r e , d e c â t e
ori a c e s t v i c i ù a d i s p ă r u t şi f e m e e a a r e d o b â n d i t c a p a c i ­
t a t e a s a . O r i , p r e s c r i p ţ i a s t a t o r n i c i t ă de a r t . 1 9 0 0 n e t ì i n d
de c â t o c o n f i r m a r e t a c i t ă , face n e a p ă r a t s ă d i s p a r ă v i c i u l

1161.—Dacă ìnsàepitropul a véndnt un imobil în cursul epitro-

piei, fără îndeplinirea formelor legale, atunci nu mai e vor­
ba de o acţiune în revendicare, ci de o acţiune în anularea
venderei, pe care minorul devenit major o va introduce în
contra cumpărătorului, acest din urmă putènd să'i opue pres­
cripţia de (lece ani, care v a începe a curge din dina ajun-
gerei minorului la majoritate. Cpr. D. Tazlaoanu, Recinta de
drept şi sociologic. No. 6 din 15 martie 1900, p. 569 urm.
') P a n d . li'.. Oblig.. I, 6809. L e r o u x de B r e t a g n e , op. cit., I I .
1162. Laronìbière, IV, art. 1304, No. 48.
") Pand. fr., Obli;/., loco cit. Laronìbière. loco cit.
) Cpr. Leroux. de B r e t a g n e . op. cit.. I I . 1163. Laronìbière. IV,
a r t . 1304. No. 48. in fine.
 1

gQ PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

î n s t r ă i n ă m ' ) . T e x t u l n o s t r u este chiar formal în această

privinţă : „ Dacă, afară de caşurile excepţionale mai sus a-
r a t a t e , dice a r t . 1 2 5 5 din Codul civil, femeèa s a u a m è n -
doi soţii î m p r e u n ă î n s t r ă i n e a z ă imobilul dotai, femeea s a u
m o ş t e n i t o r i i s è i p o t face a se r e v o c a î n s t r ă i n a r e a în curs
de ţlece ani d u p ă d e s f a c e r e a c ă s ă t o r i e i . F e m e e a v a a v e a a-
calaş drept în curs de dece a n i după s e p a r a ţ i u n e a p a t r i ­
m o n i i l o r " '-).
Caşul în care C â t p e n t r u c a ş u l î n c a r e i m o b i l u l d o t a i a r ti fost î n -
s t r a n a t n u m a
a™ott\mstră- i i de b ă r b a t , c h e s t i u n e a este controversată,
inat numai U n i i s u s ţ i n c ă a r t . 1 9 0 0 n u ' ş i p r i m e ş t e a p l i c a r e în c a ş u l
e a a e n t r u c a
Controversă ^ * ţ ' P b ă r b a t u l v è n d è n d în specie l u c r u l altuia,
acţiunea pe care o a r e femeea spre a dobèndi imobilul
s é u p e n e d r e p t î n s t r ă i n a t , a r fi o a c ţ i u n e î n r e v e n d i c a r e
3
supusă p r e s c r i p ţ i e i de trei-deci de a n i ) .
Acest sistem este însă inadmisibil, p e n t r u că b a r b t u l
n u p o a t e fi c o n s i d e r a t c a u n s t r ă i n în p r i v i n ţ a i m o b i l u l u i
d o t a i , şi a c e a s t a d i n c a u s a p u t e r i l o r ce l e g e a îi c o n f e r ă
a s u p r a a c e s t u i i m o b i l . D e şi p r i n î n s t r ă i n a r e a i m o b i l u l u i el
a î n t r e c u t limitele p u t e r e l o r sale, totuşi este cu n e p u t i n ţ ă
d e a d i c e c ă el a l u c r a t f ă r ă m a n d a t . A r t . 1 2 5 5 n u c o n ­
f e r ă f e m e e i î n t o a t e c a ş u r i l e , fie c ă î n s t r ă i n a r e a e s t e o p e r a
ei, fie a b ă r b a t u l u i , d e c â t o a c ţ i u n e î n a n u l a r e , e a r n u
o a c ţ i u n e în r e v e n d i c a r e . P r i n u r m a r e , a r t . 1 9 0 0 este a-
4
p l i c a b i l şi î n s p e c i e ) .
Casui în care A c e s t t e x t e s t e a p l i c a b i l c h i a r în c a ş u l î n c a r e b a r b a -
fotirfotlitlll îl> XXI ~—~ —— —— —
!
străinatimo- ) Cpr. P a n d . fr., Mariage, I I , 10864. Guillouard, Contrat de
bihd ca al manage, I V , 1910. L a u r e n t , X X I I I , 503. A u b r y et R a u ,
é n
r, ° - - V, § 537, p . 567. B a u d r y , I I I . 406, 414. Marcadé. V I , a r t .
Controversa. 1 5 6 0 ; N q 1 ş . 5 m & 1 7

-) P r e s c r i p ţ i a de dece a n i curge de la s e p a r a ţ i a d e patrimoni!

nu numai p e n t r u femee, d a r şi p e n t r u moştenitorii s è i ; în
adevér, a admite în p r i v i n ţ a acestor din u r m ă că prescrip­
ţia a r curge numai de la desfacerea căsătoriei, a r însemna
a le conferi un drept mai mare de cât avea autorul lor. C.
Bucureşti. Dreptul din 1 9 0 1 , No. 47.
3
) Rodière et P o n t , Contrat de mariage, I I I , 1894. L a u r e n t ,
X X I I I , 504. B a u d r y , I I I , 416. Colmet de S a n t e r r e , V I , 232
bis V I I I u r m . P a n d fr., Mariage, I I , 10870. A r n t z , I I I , 900.
Thiry, I I I , 517.
4
) Marcadé, V I , a r t . 1560, No. 5. A u b r y et Rau, V, § 537, p.
567, nota 39. Troplong, Contrat de mariage, I V , 3583. Vedi
şi Guillouard, Contrat de mariage, I V , 1913, care justifică a-
plicarea prescripţiei decenale prin alte consideratami.
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. 111.—CAPIT. VIII.— S*.a VII.—ART. 15)00. 81

t u l a r li î n s t r ă i n a t i m o b i l u l d o t a l ca a l seu p r o p r i u , p e n t r u
că c a l i t a t e a l u a t ă d e d e n s u l în a c t u l d e î n s t r ă i n a r e , n u
p o a t e s ă s c h i m b e d r e p t u l şi a c ţ i u n e a f e m e e i , c a r e r e m a n e
1
t o t o a c ţ i u n e în a n u l a r e ) .
P r e s c r i p ţ i a d e d e c e a n i p r e v e d u t a d e a r t , 1 9 0 0 n u Aplicarea
se a p l i c a n u m a i p a r t i c u l a r i l o r , fie ei p r e s e n t i s a u a b s e n ţ i - ) , Yui^comif-"
d a r î n c ă S t a t u l u i , c o m u n e l o r , j u d e ţ e l o r şi s t a b i l i m e n t e l o r ueloV, etc.
A r t 1 8 1 0
p u b l i c e în g e n e r e ( a r t , 1 8 1 5 ) . Astfel, o comună v a a v e a ' '
d e c e a n i din d i u a î n s t r ă i n ă m p e n t r u a c e r e a n u l a r e a a c e s ­
t e i î n s t r ă i n ă r i c o n s i m ţ i t ă d e r e p r e s e n t a n ţ i i sei, f ă r ă î n d e ­
3
plinirea formelor prescrise de lege ) .
S'a d e c i s d e a s e m e n e a că a r t . 1 9 0 0 este a p l i c a b i l şi Aplic. art.
1 H ,
străinilor, p e n t r u că p r e s c r i p ţ i a s t a t o r n i c i t ă de acest t e x t ' ° stri­ 1

4
ar constitui un statut r e a l ) .
P e n t r u ca p r e s c r i p ţ i a d e c e n a l ă p r e v e d u t a d e a c e s t t e x t Jnapik-area
să fie i n s ă a p l i c a b i l ă , se c e r e c a să fie v o r b a d e a n u l a r e a ^ 3 ^ ^
s a u s t r i c a r e a unei convenfiuni ; d e u n d e r e s u l t a c ă ea e s t e Contoversă.
i n a p l i c a b i l ă în m a t e r i e d e t e s t a m e n t e , a n u l a r e a u n o r a s e ­
m e n e a a c t e n e p u t e n d u - s e a c o p e r i d e c â t p r i n p r e s c r i p ţ i a de
5
t r e i - d e c i d e a n i , c o n f o r m d r e p t u l u i c o m u n ( a r t . 1 8 9 0 ) ) , şi

1
) Marcadé, loco cit.—Contiti. B a u d r y , I I I , 416. A u b r y et Bau,
V, § 587, p . 569, text şi nota 43. Troplong, op. cit., Ì V , 3583.
2
) E s t e , în a d e v è r , de principiu că prescripţia statornicită de art.
1900 eurge în contra absenţilor. Cpr. Leroux de B r e t a g n e , op.
cit., I I . 1168. Vedi si L. 20, P r . . Dig., De. minoribus, 4. 4.
3
) Cpr. L a r o m b i è r e , IV, art. 1304, No. 49. T. Hue, V I I I , 193.
L e r o u x de B r e t a g n e . op. cit., I Î . 1169. Troplong. Prescrip­
tion, I, 196. A u b r v et R a n . IV, § 239. p. 273. Demolombe,
X X I X , 82. P a n d / f r . . Oblig.. I, 6811. Planiol. I I , 1341. L a u ­
rent, X I X , 17. Cas. fr. s i ' C . Lyon. D. P . 87. 1. 121 si 178.
Sirey, 89. 1. 213. Sirev, 90. 1. 514. Cas. rom. si C. Bucu­
reşti. Bulet. S-a 1, a n u l 1886, p. 395 şi Dreptul din 1886,
No. 48. Vedi si supra, p. 32 — Contră. Solòn, Xuìlités, 11,479!
4
) C. L i è g e . Pasicrisie belge. 80. 2. 122. Cpr. T. H u e , V I I I ,
188.—Vedi însă Vincent et Pénaud, Dictionn. de droit inter­
national. v° Obli;/., 88, in fine. Cpr. şi L a u r e n t . Droit inter­
national. V I I I , 256, in fine.
5
) Cpr. P a n d . fr.. Oblig., I . 6817. Marcadé. I V . 882. Thiry. I l l ,
105. Demolombe, X X I X , 79 bis. L a u r e n t , X I X . 26. A u b r y
et Ran, I V . § 339. p. 276. text si nota 19. T. Hue, V I I I ,
191. Larombière, I V , art. 1304, No. 60. Planiol, I I , 1344.
Taulier, Tlieoric raisouuee du Code civil, IV, p. 454. L e r o u x
de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1153. Vedi şi saprà, p. 5 1 . unde
g2 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

a c e a s t a c h i a r în caşul unei î m p ă r ţ e l i făcute de a c s e n d e n t

sub forma unui testament ' ) .
inapiicarea D i s p o s i ţ i a a r t i 1 9 0 0 fiind e x c e p ţ i o n a l ă , t r e b u e ? t e i n -
Tccep^arelf t e r p r e t a t ă î n m o d s t r i c t , a ş a î n c â t e a n u v a fl a p l i c a b i l ă
sau l e p ă d a - a c ţ i u n e l o r î n a n u l a r e s a u î n r e s c i s i u n e î n d r e p t a t e c o n t r a
a c t e l o r c a r e
moşteniri. consistă în manifestarea unei voinţi unilate­
r a l e - ) , p r e c u m a r fi, d e e x e m p l u , a c c e p t a r e a s a u l e p ă d a r e a
unei moşteniri.
Inaplicarea ^ A r t . 1 9 0 0 nefiind a p l i c a b i l d e c â t a t u n c i c â n d a c ţ i u -
C n e a n a i m a r e s a u i n
*Snei°pau - * l rescisiune este î n d r e p t a t ă contra
liane. ^ unei convenţiuni, s e î n ţ e l e g e c ă p r e s c r i p ţ i a ce e l s t a t o r n i -
Controversa. ş c e a aplica de cât acţiunelor care aparţin părţilor
t e n u s e V

c e a u figurat î n c o n v e n ţ i e s a u r e p r e s e n t a n ţ i l o r l o r , e a r n i c i
d e c u m a c ţ i u n e l o r c a r e a r a p a r ţ i n e a t e r ţ i i l o r , şi î n p r i v i n ţ a
c ă r o r a a c t u l î n c h e i a t î n t r e p ă r ţ i e s t e res inter alios acta •*) ;
de unde resulta că acţiunea pauliană sau r e v o c a t o n e (art.
9 7 5 C. c i v . ) n u s e v a p r e s c r i e p r i n d e c e a n i , ci p r i n t r e i -
4
deci de ani, conform d r e p t u l u i comun (art. 1 8 9 0 ) . R a ţ i u -

am védut, cu t o a t ă controversa ce există în această privinţă,

că disposiţia excepţională a a r t . 1167, § ultim, nu se aplică
la testamente.
i) Cpr. Cas. fr. D. P . 57. 1. 4 2 5 . Sirey, 58. 1. 209. P a n d . f r . ,
Oblig., I , 6818 şi Don. et testaments, I I , 11465 u r m . Planiol,
I I , 1344. T h i r y , I I I , 105.—Chestiunea este î n s ă , c o n t r o v e r ­
sată în p r i v i n ţ a împărţelei făcute prin donaţiune. Vedi t. I I I
a Comentariilor noastre, p . 669, text şi nota 2, unde se a-
r a t ă controversa. Cpr. şi R é p e r t . Dalloz, Supplém., Disp.
entre vi/s, 1163 urm.
*) Cpr. B a u d r y , I I , 1168. A r n t z , I I I , 292. Planiol, I I , 1344.
L a u r e n t , X I X , 2 3 , 25. M a r e a d é , I V , 882. T. H u e , V I I I ,
191. P a n d . fr., Oblig.., I, 6819.—Contră. Demolombe, X X I X ,
48. Demante, V, 2 6 5 bis I X . Larombière, I V , a r t . 1304,
No. 6 1 . A u b r y et R a u , I V , § 339, p . 274, 2 7 5 . Cas. fr. şi
C. P a r i s . Sirey, 38. 1. 426. D . P . 8 3 . 1. 6 1 . — Conform a-
cestei din u r m ă p ă r e r i , a t â t Curtea de casaţie din F r a n c i a
cât şi Curtea din A n g e r s a u decis că minorul nu a r e de
cât dece a n i de la majoritate p e n t r u a fi restituit contra unei
p l ă ţ i făcute în timpul minorităţei sale, fără îndeplinirea for­
melor legale. Vedi Sirey, 3 8 . 1 . 426 si R é p e r t . Dalloz, Oblig.,
2850, 4°. Cpr. L a u r e n t , X I X , 24. P a n d . fr.. Oblig., 1,6821 urm.
3
) Cpr. L a u r e n t , X I X . 27. B a u d r y , I I , 1168. T h i r y , I I I , 106.
Demolombe, X X I X , 118. A u b r y et R a u . I V , § 339, p. 2 7 5 ,
276. T. H u e , V I I I , 1 9 1 . Planiol, I I , 1345. P a n d . fr., Oblig.,
I, 6826, şi toţi autorii.
4) Cpr. Cas. rom. şi C. Bucureşti. Bulet. S-a 1, 1886, p . 917.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. VIII.—S-a VII.—ART. 1900. 83

nea acestei deosebiri este lesne de priceput. P ă r ţ i l e cunos­

c â n d în g e n e r e v i c i u l a c t u l u i ce ele a u î n c h e i a t , s u n t p r e ­
s u p u s e că a u î n ţ e l e s a ' l c o n f i r m a , d a c ă a u l ă s a t să t r e a c ă
dece a n i f ă r ă a ' l a t a c a ; p e c â n d t e r ţ i i p u t è n d f o a r t e b i n e
s ă n u c u n o a s c ă c o n v e n ţ i a p ă r ţ i l o r , p r e c u m şi v i c i i l e d e c a r e
ea e s t e a t i n s ă , n u se p o a t e d e d u c e din t ă c e r e a l o r t i m p
de d e c e a n i , v o i n ţ a de a r e n u n ţ a la d r e p t u l ce ei a u de
a o dărâma.
A c e i a s s o l u ţ i e e s t e a d m i s ă si în p r i v i n ţ a a c ţ i u n e i î n Acţ. în si-
m u l a ţ i e
s i m u l a ţ i e »). ' -
C â t p e n t r u a c ţ i u n e a s u b r o g a t o r i e s a u i n d i r e c t a ( a r t . Act. subro-
t0
9 7 4 Ì , s o l u ţ i a n u m a i e s t e a c e i a ş , p e n t r u că, p r i n a c e a s t ă _frt 974
a c ţ i u n e , c r e d i t o r i i n u fac d e c â t s ă e x e r c i t e d r e p t u r i l e d e ­
bitorului lor -).
I n c â t p r i v e ş t e c h e s t i u n e a d e a se ş t i d a c ă p r e s c r i p - Aplic. art.
ţ i a de d e c e a n i e s t e s a u n u a p l i c a b i l ă a c ţ i u n e i c a r e a r a - ^ j ™ ^ " .
p ă r t i n e a m o ş t e n i t o r i l o r d ă r u i t o r u l u i c o n t r a u n e i d o n a ţ i u n i mitoruiui.
C o u t r o v e r 8 a
n u l e în p r i v i n ţ a f o r m e l o r , ea e s t e c o n t r o v e r s a t ă , şi u n i i -
d e c l a r ă a p l i c a b i l ă în s p e c i e p r e s c r i p ţ i a d e t r e i d e c i de a n i .
A m v è d u t î n s ă m a i sus {supra, p . 5 0 şi 7 5 ) că, d u p ă p ă r e r e a
g e n e r a l ă , m o ş t e n i t o r i i t r e b u e să p r o p u e a n u l a r e a în c u r s
de d e c e a n i d e la m o a r t e a a u t o r u l u i l o r ; c ă c i , d a c ă în a-
cest t i m p , ei a r r e m â n e a în i n a c ţ i u n e , v i c i i l e a c t u l u i a r
d i s p ă r e a şi el a r r e m â n e a v a l i d .

Dreptul din 1887. No. 9 si din 1888. No. 56. Dreptul din
1890. No. 67. Cas. fr. D. P . 65. 1. 19. Sirev. 65. 1. 65. T.
Hue. V I I . 229 si V I I I . 191. Planiol. I I . 1345. T h i r y . I I .
650 şi I I I , 106. Baudry. I I . 926 şi 1168. L e r o u x de B r e -
t a g n e , op. cit., I I . 1123. Ă r n t z , I I I . 95. Giorgio Giorgi, Teoria
delle obbligazioni nel diritto moderno italiano. I I . 359. D e ­
molombe, X X V . 239 urm. şi X X I X , 119. L a u r e n t , X V I ,
467 urm. şi X I X . 27. Vedi şi t. V a Comentariilor noas­
tre, p. 257, text şi nota 2.—Contra. C. Bucureşti (decisie
casată). Dreptul din 1886, No. 63. Gr. Păucescu. Oblig.. I. 441
urm. şi autorităţile citate în t. V a lucrarei noastre, p. 256,
nota 3.
') Cas. rom. şi C. Bucureşti. Dreptul din 1887. No. 36 şi 68.
Dreptul diii 1890. No. '67. C. Alger. Pand. Period. 97. 1.
499. P a n d . fr. Oblic/.. I. 6839. Demolombe. X X I X . 128. Bau­
dry, I I . 1168. T . ' H u c , V I I I . 1 9 1 . infine. Vedi şi t. V a
lucrarei noastre, p. 283. nota 1.
-) Cpr. T h i r y . I I I . 106. in fine.
84 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

3° Regula romana Quw temporalia sunt ad agendum, per­

petua sunt ad excipiendum, mai este ea în vigoare în
dreptul modern ? (Controversă vie şi stăruitoare).
P e n t r u a t e r m i n a sfera de aplicare a prescripţiei d e ­
cenale p r e v e d u t a de a r t . 1 9 0 0 , ne a mai rèmas să cerce­
t ă m d a c ă a c e a s t ă p r e s c r i p ţ i e se a p l i c ă n u n u m a i c â n d n u ­
l i t a t e a s a u rescisiunea este p r o p u s ă pe cale de a c ţ i u n e , d a r
şi a t u n c i c â n d e a e s t e p r o p u s ă d e p â r î t p e c a l e d e e x c e p -
ţ i u n e . Cu a l t e cuvinte, Oodul a c t u a l c o n s a c r a t - a u el m a x i ­
m a : Quw temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad
J
excipiendum ).
E a t ă ipoteza delicată la care facem alusie. P r e s u p u ­
n â n d că P r i m u s a d e t e r m i n a t p e S e c u n d u s , p r i n m a n o p e r e
f r a u d u l o a s e , a c u m p ă r a u n i m o b i l , şi c ă a c e s t c o n t r a c t r é -
2
n i ă n e n d f ă r ă e x e c u t a r e ) , d u p ă ce a u t r e c u t d e c e a n i d e
la descoperirea dolului, P r i m u s r e c l a m ă de la Secundus
p l a t a p r e ţ u l u i a c e s t u i i m o b i l ; S e c u n d u s p u t e - v a el, p e n ­
t r u a se s c u t i d e p l a t a p r e ţ u l u i , s ă o p u e l u i P r i m u s n u ­
l i t a t e a contractului sub forma u n e i excepţii ?
Dreptul I n d r e p t u l v e c h i ù f r a n c e z , o o r d o n a n ţ a a lui F r a n c i s c
rechiu fr. j ^ ^-gg 1 3 4 ^ respinsese această regulă, supunând
excepţia prescripţiei acţiunei, însă Dumoulin (Molineus) ne
a r a t ă c ă a c e a s t a o r d o n a n ţ ă n u se a p l i c a în p r a c t i c ă , quia
in hoc iniqua est consuetudo.
Dreptul Astădi, chestiunea este viu controversată. După un
actual.
0 Această maximă, care însemnează că „mijloacele ce sunt v r e ­
melnice pentru a conferi o acţiune, sunt perpetue p e n t r u a
conferi o excepţiune", este extrasă din legea 5, § 6, Dig.,
De doli mali et metus exceptione, 44, 4. Acel care fusese v i c ­
tima unui doi, putea timp de un an să exercite acţiunea de
dolo p e n t r u a rescinda convenţiunea şi a repeta ceea ce p l ă ­
tise în baza ei. Dacă el nu executase însă convenţia şi, în
urma expirărei anului, creditorul cerea executarea ei, el pu­
tea să'i opue excepţia doli, care era imprescriptibilă (nam
hcec perpetuò competit).
2
) Autorii care aplică şi astăzi maxima r o m a n ă pun, în a d e -
vèr, condiţia ca convenţia să nu fi fost executată şi c a
partea căreia a p a r ţ i n e acţiunea în a n u l a r e să nu fi fost de­
posedată ; căci, în caz contrar, ea trebue să ceară a n u l a r e a
contractului în termenul de dece ani, fără a se mai putea
prevala de perpetuitatea excepţiunei. Cpr. Demolombe, X X I X , ,
136, 138. A u b r y et E a u , V I I I , § 771, p . 425. P a n d . fr.,
Oblig., I, 6854, şi autorităţile citate acolo.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.—S-a VII.—ART. 1900.

sistem, formal admis prin a r t . 1 3 0 2 din Codul italian ' ) ,

s e s u s ţ i n e c ă d e b i t o r u l c a r e a r fi e x e c u t a t u n c o n t r a c t a -
n u l a b i l , e s t e î n d r e p t a c e r e î n a p o i c e e a ce el a p l ă t i t î n
baza acestui contract, în t e r m e n de dece a n i ; dacă însă
c o n t r a c t u l n ' a fost e x e c u t a t , el v a p u t e a s ă o p u e e x c e p ţ i u -
n e a î n t o t t i m p u l c â t a c ţ i u n e a v a p u t e a fi e x e r c i t a t ă d e
creditor, adecă trei-deci de a n i (art. 1890). Cu alte cuvinte,
a c ţ i u n e a î n a n u l a r e a r fi v r e m e l n i c ă , p e c â n d e x c e p ţ i a a r
fi p e r p e t u ă , p r i n a p l i c a r e a v e c h e i m a x i m e : Qucc tempora­
nei sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipienelum.
A c e s t s i s t e m se i n t e m e i e a z ă :
1° P e d r e p t u l r o m a n ;
2° P e t e x t u l a r t . 1 9 0 0 , care supune prescripţiei n u m a i
a c ţ i u n e a , f ă r ă a v o r b i de e x c e p ţ i u n e :
3° P e î m p r e j u r a r e a că c r e d i t o r u l a r p u t e a să î n t â r ­
zie a n u m e e x e r c i ţ i u l a c ţ i u n e i î n e x e c u t a r e p a n ă c â n d e x ­
2
c e p ţ i a v a fi s t è n s à p r i n p r e s c r i p ţ i e ) .
P ă r e r e a c o n t r a r a e s t e însă m u l t m a i j u r i d i c ă , p e n t r u
următoarele motive :
1° A r g u m e n t u l t r a s d i n d r e p t u l r o m a n n u m a i a r e
n i c i o p u t e r e î n l e g i s l a ţ i i l e m o d e r n e . I n a d e v è r , d a c ă , la
R o m a n i e x c e p ţ i a la c a r e d ă d e a loc d o l u l s a u v i o l e n ţ a e r a
;

p e r p e t u a , e a r a c ţ i u n e a v r e m e l n i c a , a c e a s t a e r a p e n t r u că
d e b i t o r u l a c ă r u i c o n s i m ţ e m e n t fusese v i c i a t , n u p u t e a s ă
exercite acţiunea în a n u l a r e cât timp n u exercitase încă

') E a t ă cum se exprima acest text : eccezione di nullità o

di rescissione può essere opposta da chi è convenuto per l'ese­
cuzione del contratto, in tutti i casi nei quali acrebbe potuto
egli stesso agire per nullità o rescissione. Quest' eccezione
non è soggeta alla prescrizione stabilita nell'articolo
1300'.
2
) Vedi în acest sens. Arntz. I I I . 2 9 1 . Demolombe. X X I X ,
137. A u b r v et B a n . 't. I V . § 339. p . 278 si t. V I I I . § 771, p .
424 urm. T. H u e . V I I I . 190. Planici, l ì , 1347. text şi nota
1. Vazeille, Prescription. I I , 566. Larombière. I V , a r t . 1304,
No. 84 urm. Troplong. Prescription. I L 827 urm. Massé-
Vergé, V. § 8 5 5 , p. 323. Toullier D., IV, p a r t e a I, 600 tirai.
P a n d . fr., Oblig., I, 6843. Merlin. Répert. Prescription, Sect.
I L § 5. L e r o u x de B r e t a g n e . Xouv. tr. de la prescription. I I ,
1109 urm. Répert. Dalloz, Supplém., Oblig.. 1319. 1320'. C.
Nacu. Dreptul din 1875. No. 29. I n cât priveşte jurispru­
denţa. vedi D. P . 47. 1. 15. Sirev. 47. 1. 289. D. P . 57. 2.
219. D. P . 59. 2. 2 0 1 . Sirev. 59. 2. 407. D . P . 8 1 . 1. 108.
Sirev. 86. 2. 189. Pasicrisie bclqe. 78. 3. 20. etc. Cpr şi Gas.
fr. Pand. Périod. 94. 1. 130.
 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

o b l i g a ţ i a v i c i a t ă ; e l n u p u t e a d e c â t s ă se a p e r e p r i n o
excepţie c o n t r a acţiunei isvorîte din contract, c a r e era în
t o t - d e a u n a f o a r t e l u n g ă şi a d e s e o r i p e r p e t u ă ; c â t p e n t r u
a c ţ i u n e a î n a n u l a r e , c a r e e r a din c o n t r a f o a r t e s c u r t ă şi
se p r e s c r i e a p r i n u n a n , e l n u p u t e a s'o e x e r c i t e d e c â t
când înstrăinase s a u executase obligaţia sa. E l neputènd
d e c â t în a c e s t c a z s ă i e a o f e n s i v a , a r fi fost n e l o g i c ş i
n e d r e p t ca t e r m e n u l excepţiei să c u r g ă c o n t r a u n e i p e r ­
s o a n e c a r e n u p u t e a s'o o p u e , fiind că n u e r a u r m ă r i t ă .
A s t ă z i î n s ă , d e b i t o r u l , a c ă r u i c o n s i m t é m è n t a fost
viciat, putând, d u p ă p ă r e r e a t u t u r o r , să c e a r ă a n u l a r e a o-
b l i g a ţ i e i , c h i a r d a c ă n ' a e x e c u t a t - o , şi a c e a s t a p e n t r u a
n u p e r d e p r i n u n t i m p p r e a î n d e l u n g a t d o v e d i l e ce le a r
a v e a d e s p r e v i c i a r e a c o n s i m ţ e m â n t u l u i séu, n u e x i s t ă n i c i
o r a ţ i u n e d e a se p r e l u n g i p e n t r u d e n s u l t e r m e n u l e x c é p -
ţ i u n e i . N u e s t e e x a c t d e a se d i c e , a ş a p r e c u m s e s u s ţ i n e
în p ă r e r e a c o n t r a r ă , că d e b i t o r u l n ' a r e interes de a c e r e
a n u l a r e a obligaţiei pe care n'a e x e c u t a t - o ; căci el este d i n
c o n t r a i n t e r e s a t a n u lasa să subsiste o obligaţie a c ă r e i
v i c i u r i d e c o n s i m t é m è n t v o r fi m a i t â r d i u g r e u d e d o v e d i t .
2° P r e s c r i p ţ i a s t a t o r n i c i t ă de a r t . 1 9 0 0 fiind, după
c u m a m v é d u t , î n t e m e i a t ă p e o p r e s u m ţ i e de confirmare,,
d e b i t o r u l c a r e a l ă s a t să t r e a c ă dece ani, f ă r ă a exercita
a c ţ i u n e a î n a n u l a r e , a î n ţ e l e s să confirme o b l i g a ţ i a şi, p r i n
u r m a r e , e l n u m a i p o a t e p r o p u n e a n u l a r e a ei n i c i p e c a l e
d e a c ţ i u n e , n i c i p e c a l e de e x c e p ţ i u n e .
3 ° A r g u m e n t u l t r a s d i n a r t . 1 9 0 0 e s t e d e p a r t e de a
fi c o n v i n g é t o r .
I n a d e v é r , a c e s t t e x t v o r b i n d d e a c ţ i u n e a în a n u l a r e ,
a r e î n v e d e r e t o a t e m i j l o a c e l e p r i n c a r e se o p u n e a n u l a ­
r e a sau rescisiunea unei convenţiuni, ca mijloc dè s t è n g e r e
a o b l i g a ţ i i l o r ( a r t . 1 0 9 1 ) , fie p e c a l e d e a c ţ i u n e , fie p e
c a l e d e e x c e p ţ i u n e . A r t . 1 9 0 0 nefiincl d e c â t o d e s v o l t a r e
a a r t . 1 0 9 1 şi c o n s i d e r â n d a n u l a r e a s a u r e s c i s i u n e a ca u n
m o d de s t è n g e r e a obligaţiilor, c u p r i n d e deci a m b e l e c a ­
şuri, a d e c ă acel în c a r e ea este p r o p u s ă a t â t pe cale d e
a c ţ i u n e , c â t şi p e c a l e de e x c e p ţ i u n e .
4° Sistemul c a r e p e r p e t u e excepţiunea p r e s i n t ă în p r a c ­
tică i n c o n v e n i e n t u l de a lasa un t i m p indefinit calea d e s ­
c h i s ă la a l e g a ţ i u n e a u n o r f a p t e m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n
ilegale sau neregulate, a căror verificare devine după un
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.—CAPIT. VIII.—S-a VII.—ART. 1900.

t i m p î n d e l u n g a t f o a r t e a n e v o e o a s ă ; c ă c i d i f i c u l t a t e a de f a p t
v a li a c e i a ş , fie că a c ţ i u n e a v a fi p r o p u s ă p e c a l e d e a c ­
ţ i u n e , fie p e c a l e d e e x c e p ţ i u n e . A c e a s t ă dificultate de
p r o b ă a şi fost u n a din c ă u ş e l e c a r e a f ă c u t c a a c ţ i u n e a
în a n u l a r e să se p r e s c r i e p r i n u n t e r m e n m a i s c u r t de c â t
acel ordinar.
„ E s t e firesc l u c r u , a dis M i n i s t r u l i t a l i a n V a c c a , c u
o c a s i a d i s c u ţ i e i a r t . 1 8 0 0 din C o d u l i t a l i a n , c a r e a r e d u s
t e r m e n u l p r e s c r i e r e i a c ţ i u n e i în a n u l a r e de la d e c e a n i la
cinci, ca a s t ă z i , c â n d p r o g r e s u l v i e ţ e i s o c i a l e se t r a d u c e
p r i n o c u c e r i r e a s u p r a s p a ţ i u l u i şi a s u p r a t i m p u l u i , să n u
să m a i m e n ţ i n ă t e r m e n e l e de a l t ă d a t ă , c a r e n u m a i a u
1
a c e i a ş r a ţ i u n e de a fi" ).
5 ° O r d o n a n ţ a l u i F r a n c i s c I de la V i l l e r s - O o t t e r e s t ,
d a t ă în 1 5 8 9 , l i m i t a s e în t e r m e n i e x p r e ş i la d e c e a n i n u
n u m a i a c ţ i u n e a d a r şi e x c e p ţ i u n e a d e a n u l a r e , şi nici o
î m p r e j u r a r e n u d o v e d e ş t e că C o d u l f r a n c e z , p e c a r e n e
l'am î n s u ş i t la 1 8 6 4 , a r fi î n ţ e l e s să a b r o g e a c e s t î n s e m ­
n a t document, spre a reîiiviea teoria romană, care, după
c u m a m v é d u t , n u se m a i p o t r i v e ş t e c u d r e p t u l m o d e r n .
6° I n line, d a c ă e x c e p ţ i a a r fi p e r p e t u ă , a ş a p r e c u m
se s u s ţ i n e în s i s t e m u l o p u s , s ' a r p u t e a î n t â m p l a în p r a c t i ­
ca d i l n i c ă , şi s'a î n t â m p l a t c h i a r de m a i m u l t e o r i , ca d e ­
b i t o r u l c a r e a r e a c ţ i u n e a în a n u l a r e şi a r fi l ă s a t să t r e a ­
c ă t e r m e n u l în c a r e e a t r e b u e e x e r c i t a t ă , s ă c a u t e p r i n
deosebite mijloace a lua rolul de p â r î t spre a opune a n u ­
l a r e a p e s t e t e r m e n , t r i b u n a l e l e n e a v é i i d în c e l e m a i m u l t e
c a ş u r i p u t i n ţ a de a î n l ă t u r a a c e a s t ă f r a u d ă .
C o n c l u s i u n e a n o a s t r ă e s t e d e c i că a t â t a c ţ i u n e a în a -
n u l a r e c â t şi e x c e p ţ i a s u n t v r e m e l n i c e , a m b e l e fiind s u ­
p u s e p r e s c r i p ţ i e i de d e c e a n i , şi că l e g i u i t o r u l m o d e r n a
r e s p i n s m a x i m a r o m a n ă : Qua; temporalia sunt ad agendum,
perpetua surd ad excipiendum. I n a c e s t s e n s se p r o n u n ţ ă o
m a r e p a r t e din d o c t r i n ă şi d i n j u r i s p r u d e n ţ ă - ) .

]
) Opr. T. H u e , Le Code civil italicii et le Code Xajioléon. I, p. 2 5 3 .
-) Vedi Boissonade, Projet de C. civ. pour l'Empire du Japon,
I I . 650. p. 742 urm., din care am extras în mare p a r t e ar­
g u m e n t a r e a de mai sus. T h i r v . I I I . 110. L a u r e n t . X I X , 57,
59. Liiranton, X I I . 549. Acoìlas, I I , p . 921. Bufnoir, Pro-
priété et contrat, p. 739 urm. Taulier, Theo rie ruisonnée du
C. eie, I V . p. 457, 458. Dim. Tazlaoanu, Recista de drept
şi sociologie, Xo. 6 din 15 martie 1900, p. 574. Baudry, I I ,
88 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

In contra acestui sistem, pe care îl credem singur

j u r i d i c î n l e g i s l a ţ i a a c t u a l ă , s ' a r p u t e a a d u c e şi s'a a d u s
chiar o obiecţiune privitoare la interdişi. Presupunând, în
a d e v è r , c ă u n i n t e r d i s a î n c h e i a t u n c o n t r a c t , şi c ă i n t e r ­
d i c ţ i a s'a r i d i c a t î n a i n t e d e e x e c u t a r e a l u i , e s t e p e r i c u l o s
d e a face s ă c u r g ă t e r m e n u l e x c e p ţ i e i d i n d i u a î n c e t ă r e i
interdicţiei ; căci interdisul n e a v â n d cele m a i multe ori con­
ş t i i n ţ ă d e c e e a ce a f ă c u t în t i m p u l i n c a p a c i t ă ţ e i s a l e ,
p r e s c r i p ţ i a v a c u r g e î n c o n t r a l u i , şi d a c ă c e a l a l t ă p a r t e
c o n t r a c t a n t a v a cere e x e c u t a r e a c o n t r a c t u l u i în u r m a e x ­
p i r ă m t e r m e n u l u i de dece a n i , p r e v é d u t de a r t . 1 9 0 0 , e x ­
c e p ţ i a fiind p r e s c r i s a ca şi a c ţ i u n e a , i n t e r d i s u l s a u m o ş t e ­
n i t o r i i l u i v o r ii s i l i ţ i a s u f e r i c o n s e c i n ţ e l e u n u i c o n t r a c t
poate dăunător.
L. fr. asupra L e g e a franceză din 1 8 3 8 asupra alienaţilor neinter-
1 ,
^^Igg dişi, î n s ă a ş e z a ţ i î n t r ' o c a s ă d e s ă n ă t a t e , a r e o d i s p o s i ţ i e
( a r t . 3 9 ) , p e c a r e u n i i o a p l i c a p r i n a fortiori şi i n t e r d i ş i l o r ,
şi c a r e e m e n i t ă a î n l ă t u r a a c e s t i n c o n v e n i e n t . E a d i s p u n e , î n
a d e v é r , c ă a c t e l e e m a n a t e d e la o p e r s o a n a a ş e d a t ă î n t r ' u n
s t a b i l i m e n t d e a l i e n a ţ i p o t fi a t a c a t e d e d è n s a t i m p d e
dece ani, conform a r t . 1 9 0 0 ; acest t e r m e n curge însă, în
p r i v i n ţ a a u t o r u l u i a c t u l u i d e la n o t i f i c a r e a a c t u l u i v i c i a t
ce i s'a f ă c u t , s a u d e la c o n o ş t i n ţ a a c t u l u i ce el a r fi d o -
bendit-o prin alte mijloace, în u r m a p ă r ă s i r e i s t a b i l i m e n t u ­
l u i în c a r e e r a i n t e r n a t : e a r î n p r i v i n ţ a moştenitorilor
sei, de la n o t i f i c a r e a a c t u l u i ce li s'a f ă c u t , s a u d e la c u ­
n o ş t i n ţ a ce ei a r fi d o b â n d i t î n u r m a m o r ţ e i a u t o r u l u i l o r .
L. rom. asu- Asemenea disposiţie n u există în legea n o a s t r ă a s u p r a
e l
^^ "g| 4alienaţilor d i n 1 5 d e c e m b . 1 8 9 4 , î n s ă la o b i e c ţ i u n e a d e
m a i s u s se p o a t e r e s p u n d e c ă : s a u i n t e r d i s u l a c o n t r a c t a t
î n t r ' u n i n t e r v a l l u c i d , şi a t u n c i l e s n e v a p u t e a s ă ' ş i a d u c ă
a m i n t e d e c e e a ce a f ă c u t , c e r â n d a n u l a r e a c o n t r a c t u l u i î n

1169. Demante, V, 265 bis V I şi V I L Marcadé. I V , 879 urni

Mourlon, I I , 1493. Vigié, I I , 1566. D u v e r g i e r a s u p r a lui
Toullier, IV, p a r t e a I, No. 6 0 1 . p. 452, nota a. Delsol
Explic, element, du O. Napoleon, I I , p. 558 (ed. a 2-a). E m
Protopopescu-Pache. Dreptul din 1874, No. 53. P a n d . fr.
Oblig., I, 6842. Curtea Bucureşti. Dreptul din 1886, No. 57
consid. de la p. 448, coloana 2. T r i b . Imper. german (Beichs-
gerkht din Leipzig). Sirey, 86. 4. 17 şi nota lui Beachet
profesor la Nancy. Vedi şi tr. nostru în limba franceză, p
406, t e x t şi nota 4.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.—S-a VIL—ART. 1900. 89

t e r m e n de d e c e a n i de l a r à d i c a r e a i n t e r d i c ţ i e i ; s a u el a
c o n t r a c t a t î n m o m e n t u l pe c â n d n u a v e a u s u i r a ţ i u n e i s a l e ,
ş i î n a s e m e n e a c a z , c o n t r a c t u l n e m a i fiind a n u l a b i l , ci ine­
xistent p e n t r u l i p s à de c o n s i m ţ e m e n t . n u v a p u t e a fi v a ­
l i d a t p r i n nici o t r e c e r e d e t i m p , şi el v a p u t e a în t o t ­
deauna să opue nulitatea ' ) . Obiecţiunea nu este deci a t â t
de serioasă pe c â t s'ar p ă r e a la p r i m a v e d e r e . Singurul
c a z în c a r e i n t e d i s u l s a u m o ş t e n i t o r i i l u i v o r fi s i l i ţ i a e x e ­
cuta contractul, este acela în c a r e nu s'ar p u t e a dovedi
că, î n m o m e n t u l î n e h e i e r e i l u i , el e r a c u d e s e v e r ş i r e l i p s i t
de m i n t e . A c e s t c a z e x c e p ţ i o n a l şi g r e u de p r e s u p u s î n
p r a c t i c ă n u e s t e î n s ă suficient p e n t r u a r e î n v i e a o r e g u l ă
î n v e c h i t a , c a r e n u se m a i p o t r i v e ş t e cu c e r i n ţ e l e d r e p t u ­
lui modern.

4 ° Punctul de flecare al prescripţiei statornicite de art. 1900.

P r e s c r i p ţ i a de d e c e a n i , s t a t o r n i c i t ă de a r t . 1 9 0 0 , î n ­
c e p e în g e n e r e a c u r g e d i n d i n a f o n n ă r e i eonvenţiunei,
p e n t r u că d i n a c e s t m o m e n t p a r t e a i n t e r e s a t a p o a t e s ă
e x e r c i t e a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u î n r e s c i s i u n e . A s u p r a a -
c e s u i p u n c t t o ţ i a u t o r i i s u n t de a c o r d , de şi t e x t u l a c t u a l
n u este f o r m a l î n a c e a s t a p r i v i n ţ ă , d u p ă c u m e r a a r t . 4 0
din o r d o n a n ţ a d e la 1 5 1 0 - ) .
A s t f e l , de c â t e - o r i v a fi v o r b a de u n v i c i u de f o r m ă ,
t e r m e n u l de d e c e a n i v a c u r g e d i n d i u a î n e h e i e r e i a c t u l u i ,
a f a r ă de c a ş u l c â n d a r fi v o r b a d e u n i n c a p a b i l , î n c a r e
3
c a z se v a a p l i c a d i s p o s i ţ i a s p e c i a l ă a a r t , 1 9 0 0 ) .
I n b a z a a c e s t u i p r i n c i p i u v o m d e c i d e c ă , de c â t e o r i
p r e s o a n e l e m o r a l e , c o m u n e l e s a u a l t e l e , a u o a c ţ i u n e î n a-
n u l a r e de e x e r c i t a t , e l e t r e b u e s'o e x e r c i t e î n c e i dece a n i
î n c a r e a c t u l a d e v e n i t d e f i n i t i v , a d e c ă î n d e c e a n i de la
4
d a t a s a ) . P e r s o a n e l e m o r a l e fiind, în a d e v é r , n i ş t e ficţiuni

') Cpr. Mourlon. I I . 1494, 1495. text şi nota 2. E m . P r o t o -

popescu-Pache. Dreptul din 1874. No. 5 3 .
2
) Cpr. T. Hue, V I I I , 193. Planiol, I I . 1339. Marcadé, I V . 876.
Leroux de B r e t a g n e , op. cit.. I I , 1145. Tanlier. Tkéorie ra'mn-
née du Code civil. I V . p . 454. Demolombe, X X I X . 142. 163.
L a u r e n t . X I X . 34. B a u d r v . I I . 1166. A u b r v et B a u . I V . §
339. p. 278. Band. fr.. Oblig.. I. 6859. si toţi autorii.
3
) Opr. Band. fr.. Oblig.. Ì . 6 8 6 1 .
Cpr. Cas. fr. Sirev. 3 8 . 1 . 489 si Bépert. Dalloz. Oblig., 2902.
nota 1. D. B. 74. 1. 161. C. Lyon. D. P . 87. 1. 178. P a n d .
90 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

c a r e n u a u n i c i verstă, n i c i s t a r e c i v i l ă ) , n u p o t fi a- 1

semănate minorilor.
Nulităţi ne- R e g u l a d u p ă c a r e p r e s c r i p ţ i a începe a c u r g e din d i u a
de Ttì^aco- c o n v e n ţ i u n e i s u f e r e m a i m u l t e e x c e p ţ i i ,
perite ime- P r i m a excepţie este r a l a t i v ă la nulităţile c a r e nu s u n t
confirmare s u s c e p t i b i l e de a fi i m e d i a t a c o p e r i t e p r i n c o n f i r m a r e . P r e ­
s c r i p ţ i a d e d e c e a n i nefiind, î n a d e v é r , d e c â t o c o n f i r m a ­
r e t a c i t ă , n u p o a t e să c u r g ă de cât din diua în c a r e con­
firmarea a d e v e n i t l e g a l m e n t e cu p u t i n ţ a -).
Anularea Ast-fel, a n u l a r e a c o n t r a c t u l u i de c ă s ă t o r i e p e n t r u l i p -
: d a sul r m a
săton e pen -" 'i f° n e p u t è n d , î n t r e p ă r ţ i , fi p r o p u s ă î n t i m p u l
tru lipsă de c ă s ă t o r i e i , a c ţ i u n e a e s t e î n a c e s t t i m p i n p r e s c r i p t i b i l ă , şi
forme. n p t
u dtrpă p ă r e r e a g e n e r a l ă , fi p r o p u s ă d e c â t în u r ­
0 a 6 j

m a d e s f a c e r e i c ă s ă t o r i e i , d e c â n d v a î n c e p e a c u r g e şi p r e s ­
3
cripţia de dece a n i ) .
Convenţii I n o r i - c e c a z , o c o n v e n ţ i e m a t r i m o n i a l ă n ' a r p u t e a fi
c o n n r m a t a Q m 0 (
k—imposi- î i expres. N u l ă în p r i v i n ţ a f o r m e l o r , e a
bilitate de a t r e b u e s ă se r e f a c ă c u f o r m e l e l e g a l e ; c ă c i c e e a ce a r t .
P U n
f i r m a t e ° d i c e în p r i v i n ţ a donaţiunelor, este aplicabil t u t u r o r
4
c o n t r a c t e l o r s o l e m n e în g e n e r e ) .
Punctul de A m v è d u t saprà, p . 7 9 u r m . , c ă d e c â t e o r i i m o b i l u l d o t a i
plecare a f ^ î n s t r ă i n a t fie de b ă r b a t , fie d e f e m e e , fie d e a m è n d o i
a os

prescripţiei . „ ' « . .
în caz de în-soţn î m p r e u n a , a c ţ i u n e a in r e v o c a r e a i n s t r ă i n ă r e i se p r e s c r i e
străinarea i - p i A r [ i i n 1 2 5 5 C. c i v . ) . C h e s t i u n e a e s t e î n s ă d e
ece an aY t

mobilului .. . . , , , , . . .
dotai, a se ş t i c a r e e s t e p u n c t u l d e p l e c a r e a a c e s t e i p r e s c r i p ţ i i .
I n F r a n c i a , chestiunea este controversată, unii susţinând
c ă , în c a z d e s e p a r a ţ i e d e p a t r i m o n i i , a c ţ i u n e a î n a n u l a r e
5
c u r g e de la a c e a s t ă s e p a r a r e ) , soluţie c a r e e r a a d m i s ă şi
fr.. Oblig., I, 6815, 6862. T. Hue, V I I I , 193. L a u r e n t , X I X ,
36. B a u d r y , I I , 1166.
') Cpr. Cas. rom., Secţiî-unite. Dreptul din 1895, No. 78 şi
Bulet. 1895, p . 1293. T. Hue, I I I , 232, 256 şi V I I I , 1 9 3 .
*) L a u r e n t , X I X , 38. A u b r y et Kan, IV, § 339, p. 2 7 8 . P a n d .
fr., Oblig., I, 6864.
3
) Cpr. A u b r y et Rau, L a u r e n t , loco cit. P a n d . fr., Oblig., I,
6865. Cas. fr. D . P . 60. 1. 246. Sirey, 69. 1. 297.
4) P a n d . fr., Oblig., I, 6507. G-uillouard, Contrat de mariage, I,
198, 289 urm. T. Hue, I X , 44, 45. L a u r e n t , X V I I I , 591 ;
X X I , 46 ; X X X , 437, 447.—Contra. Duranton, X I I I , 272.
A u b r y et R a u , IV, § 337, p. 264, nota 13. Vedi şi suprà,
p. 48, t e x t şi nota 2.
6
) Vedi D u r a n t o n , X V , 5 2 1 . Troplong, Contrat de mariage, I V ,
3575 urm. Valette, Melanges de droit, de jurisprudence et de lé-
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.—S-a VII.—ART. 1900. 91
1
la R o m a n i ) ; e a r a l ţ i i a d m i ţ â n d c ă p r e s c r i p ţ i a s t a t o r n i c i ­
t ă d e a r t . 1 9 0 0 n u c u r g e d e c â t d e la d e s f a c e r e a c ă s ă t o ­
r i e i - ) . L a noi c o n t r o v e r s a e s t e c u r m a t ă p r i n a r t . 1 2 5 5 ,
d u p ă c a r e f e m e e a şi m o ş t e n i t o r i i sei s u n t î n d r e p t a e x e r ­
cita a c ţ i u n e a t i m p de dece ani d e la d e s f a c e r e a c ă s ă t o r i e i ,
3
sau de la separarea de patrimonii ).
C â t p e n t r u b ă r b a t s a u m o ş t e n i t o r i i lui, ei n u p o t
să facă a se r e v o c a î n s t r ă i n a r e a d e c â t î n t i m p u l c ă s ă t o ­
4
riei ( a r t . 1 2 5 5 , § 2) ) .
A d o u a e x c e p ţ i e la p r i n c i p i u l că p r e s c r i p ţ i a î n c e p e a Persoane in­
c u r i e din d i u a c o n v e n t i u n e i , e s t e r e l a t i v ă la a c ţ i u n e a incapabile de a
, » . . ' , e J se obliga.
a n u l a r e s a u in r e s c i s i u n e p e c a r e l e g e a o c o n t e r à p e r s o a - p nctui de
U

n e l o r i n c a p a b i l e d e a se o b l i g a . P r e s c r i p ţ i a , în a s e m e n e a plecare ai
, i e s c i l i e i
caz, n u c u r g e d e c â t din d i u a î n c a r e i n c a p a c i t a t e a a î n - i i'. -
c e t a t , şi a r t . 1 9 0 0 face a p l i c a r e a a c e s t u i p r i n c i p i u în p r i ­
v i n ţ a f e m e i l o r m ă r i t a t e , m i n o r i l o r şi i n t e r d i ş i l o r . In ase­
m e n e a c a ş u r i , a c ţ i u n e a p u t è n d fi e x e r c i t a t ă fie d e f e m e e a
a u t o r i s a t ă d e b ă r b a t u l seu, fie d e e p i t r o p u l m i n o r u l u i s a u
i n t e r d i s u l u i , p r e s c r i p ţ i a a r ti p u t u t să c u r g ă , c o n f o r m p r i n ­
c i p i u l u i g e n e r a l , din d i u a c o n v e n t i u n e i . Cu t o a t e a c e s t e a ,
l e g i u i t o r u l , p r i n o d i s p o s i ţ i e d e f a v o a r e c r e a t ă în folosul
i n c a p a b i l i l o r , h o t ă r ă ş t e p u n c t u l ei d e p l e c a r e din d i u a î n c e -
t ă r e i i n c a p a c i t ă ţ e i l o r , p e n t r u că v o e ş t e c a r e n u n ţ a r e a î n
c a r e c o n s i s t ă c o n f i r m a r e a să e m a n e p e r s o n a l d e la d â n ş i i ,
gis/ation (Paris, 1880), I, p. 19—35. R é p e r t . Sirey, Dot, 2574
urm. P a n d . fr., Mariage, I I , 10876.
1
) L. 30, Cod., 5. 12, De jure dotium, făcea în adevér să c u r g ă
contra femeei toate prescripţiile relative la dota ei din mo­
mentul ce ea redobèndise exerciţiul acţiunelor dotale,
2
) Baudry, I I I , 414 urm. B a u d r v , Le Courtois et Surville, Contrat
de mariage,' I I I , 1807. 1872 (ed. a 2-a, 1900). T. Hue, I X ,
489. Guiilouard. Contrat de mariage. IV. 1913. L a u r e n t ,
X X I I I , 515. Aubry et Bau, V, § 537, p . 568. text şi nota
40. Marcadé. V I . art. 1561, No. 2. Band, fr., Mariage, II,
10877, si autorităţile citate acolo.
3
) Vedi suprà, p. 80, nota 2. Cpr. şi C. Bucureşti. Dreptul din 1 9 0 1 ,
No. 47.—S'a decis chiar că femeea este în drept a exercita a c ­
ţiunea în revocarea înstrăinărei imobilului dotai în timpul că­
sătoriei, înainte chiar de p r o n u n ţ a r e a separaţiei de patrimonii,
pentrn că dacă legiuitorul îi dă termenul de dece ani de la
separarea de patrimonii, aceasta nu exclude facultatea de a
putea exercita acţiunea în timpul căsătoriei, înainte c h i a r
de p r o n u n ţ a r e a acestei separaţiuni. C. Bucureşti, Dreptul din
1884, No. 16.
4
) Cpr. Troplong. op. rit., I V , 3527 urm.
92 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

în c u n o ş t i n ţ ă de c a u s ă şi î n t i m p u l c a p a c i t ă ţ e i l o r . I n c a ­
p a b i l i i s u n t d e c i , d u p ă c u m s p u n e B i g o t - P r é a m e n e u în e x ­
p u n e r e a d e m o t i v e , c o n s i d e r a ţ i ca fiind în i m p o s i b i l i t a t e d e
a ' ş i m a n i f e s t a v o i n ţ a c â t t i m p ei n u a u l i b e r u l e x e r c i ţ i u
al drepturilor lor.
Actele făcu- I n c â t p r i v e ş t e m a i î n t ă i a c t e l e f ă c u t e d e o fera.ee m a ­
te de o f e m e e i t t ă n e a u t o r i s a t ă , a r t . 1 9 0 0 , § 2 v o e ş t e ca
r a
7
prescripţia
măritată ne- „ „ „ , - , i• j• -, <• . v , . .
autorisata, s a n u î n c e a p ă a c u r g e d e c a t d i n d i u a d e s f a c e r e i c ă s ă t o r i e i ,
adecă din dina m o r ţ e i b ă r b a t u l u i sau t r a n s c r i e r e i h o t ă r î r e i
1
d e d i v o r ţ ) , p e n t r u că n u m a i d i n d i u a d e s f a c e r e i c ă s ă t o r i e i ,
f e m e e a n u se m a i g ă s e ş t e s u b a u t o r i t a t e a b ă r b a t u l u i p e c a r e
a calcat-o în picioare. P r e s c r i p ţ i a v a curge c o n t r a femeei
de la desfacerea căsătoriei, c h i a r dacă, în u r m a desfacerei
p r i m e i c ă s ă t o r i i , e a s ' a r fi c ă s ă t o r i t de a l d o i l e a , p e n t r u c ă ,
în a r t . 1 9 0 0 , e s t e v o r b a d e c ă s ă t o r i a c a r e a c r e a t p e n t r u
2
densa necesitatea autorisărei maritale ) .
S e p a r a r e a d e b u n u r i n u modifică r e g u l a d e m a i s u s ,
p e n t r u ca, p r i n s e p a r a r e , femeea d o b â n d e ş t e n u m a i libera
3
a d m i n i s t r a ţ i e a a v u t u l u i séu (art. 1 2 6 5 ) ) .
Casui în care A c ţ i u n e a î n a n u l a r e a p a r ţ i u e n u n u m a i f e m e e i , d a r şi
acţiunea în b ă r b a t u l u i ( a r t . 2 0 7 ) , şi î n a s e m e n e a c a z , n a ş t e c h e s t i u -
n e a
exercită de d e a se ş t i d a c ă t e r m e n u l a c ţ i u n e i î n a n u l a r e , p e n t r u
bărbat, l i p s ă d e a u t o r i s a r e , c u r g e , î n p r i v i n ţ a l u i , d i n d i n a con-
C o n t l o v e r 8 a
" t r a c t u l u i sau din diua desfacerei căsătoriei. Cu t o a t ă pă­
r e r e a c o n t r a r ă a u n o r j u r i s c o n s u l ţ i de v a l o a r e , c r e d e m c ă ,
î n p r i v i n ţ a b ă r b a t u l u i s a u a m o ş t e n i t o r i l o r sèi, p r e s c r i p ţ i a
n u v a c u r g e d i n d i u a d e s f a c e r e i c ă s ă t o r i e i , ci d i n d i u a î n -
cheierei a c t u l u i s a u din dina în c a r e el a a v u t c u n o ş t i n ţ ă
d e s p r e d e n s u l , p e n t r u că n i m i c n u î m p e d i c ă pe b ă r b a t d e
4
a confirma a c t u l în t i m p u l c ă s ă t o r i e i ) .

*) E s t e , în adevèr, de principiu că, la caz de divorţ, c ă s ă t o r i a

n u se consideră ca desfăcută de cât din diua t r a n s c r i e r e i hotă­
rîrei de divorţ în registrele s t a r e i civile. Cpr. Cas. fr. D. P . 94.
1. 67. T r i b . Bar-sur-Seine şi P a r i s . .Pand. Period. 1900. 2.
126. Sirey, 99. 2. p. 84 şi 285. Curierul judiciar din 1900,
No. 40. Pand. Period. 99. 2. 143 si Curierul judiciar din
1900, No. 63. Cpr. T. Hue, I I , 3 9 3 . 398 şi V I I I , 195. Baudry,
I , 730, 742. Beudant. op. cit., I I , p. 59 si 8 1 . G a r r a u d , IV.
th.etprat.du dr. pin.fr., V. p. 140, nota 22 (ed. a 2-a, 1901).
2
) Cpr. P a n d . fr.. Oblig., I, 6878. Demolombe, X X I X , 151. L a ­
rombière, IV, art, 1304, No. 2 3 . D u r a n t o n , X I I , 5 4 1 . L e -
roux de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1156.
8
) L e r o u x de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1165. Cas. fr. D. P . 4 7 . 1 . 209.
4) Cpr. T h i r y , I I I , 108. A r n t z , I I I , 287. L a u r e n t , X I X , 4 3 .
 COD. C I V . - C A R T E A III.—TIT. 111.—CAPIT. V I I I . - S - a VII.—ART. 1900.

R e m a n e însâ bine înţeles că t ă c e r e a b ă r b a t u l u i nu

a t r a g e d e c â t s t â n g e r e a a c ţ i u n e i s a l e , e a r n u şi a c e l e i c a r e
a p a r ţ i n e femeei, p e n t r u că este de principiu că n i m e n e nu
J
p o a t e li l i p s i t d e u n d r e p t f ă r ă c o n s i m ţ e m â n t u l s e u ) .
D a c ă î n s ă o f e m e e m ă r i t a t ă a r fi î n c h e i a t , c u a u t o r i - A c t e i e făcute
6
s a ţ i a s o ţ u l u i ei, u n a c t c o n t r a c ă r u i a ea a r a v e a o a c ţ i u n e t r i t a t a »
î n a n u l a r e p e n t r u v i o l e n ţ ă , e r o a r e s a u d o i , p r e s c r i p ţ i a decărei consim-
dece a n i v a c u r g e în p r i n c i p i u c o n t r a ei in t i m p u l c ă s ă t o - ^ ™ ^ ' ^ " ^
r i e i d i n d i u a î n c e t ă r e i v i o l e n ţ e i s a u d e s c o p e r i r e i e r o r e i orire,smuis prin
dol S a l V10
d o l u l u i , a f a r ă d e c a ş u l , b i n e î n ţ e l e s , în c a r e a c ţ i u n e a ei ] J. "
e n i

a r fi d e n a t u r ă a se r e s t r â n g e în c o n t r a s o ţ u l u i ei, p e n t r u
că el a r fi fost, de e x e m p l u , c o m p l i c e a l v i o l e n ţ e i e x e r c i ­
t a t e în c o n t r a ei i'art. 1 8 8 0 ) - ) .
A c t e l e
D e a s e m e n e a , d e c â t e o r i a c ţ i u n e a în a n u l a r e e x e r - făcute
1 6
c i t a t ă de f e m e e n u se î n t e m e i a z ă p e l i p s a d e a u t o r i s a r e , c i maritata
pe î m p r e j u r a r e a c ă a c t u l ce e a a t a c ă a fost c o n s i m ţ i t d e minoarâ.
d â n s a în t i m p u l m i n o r i t ă ţ e i s a l e , t e r m e n u l d e d e c e a n i v a
c u r g e în p r i n c i p i u în c o n t r a ei d i n d i u a m a j o r i t ă ţ e i , e a r n u
din d i u a d e s f a c e r e i c ă s ă t o r i e i , p e n t r u c ă , în a s e m e n e a c a z ,
3
ea l u c r a s e ca m i n o a r â , e a r n u ca f e m e e m ă r i t a t ă ) .
I n c â t p r i v e ş t e a c t e l e f ă c u t e d e m i n o r i , a r t . 1 9 0 0 , deActeie făcute
< l e m i n o n
a c o r d în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă c u a r t , 1 8 7 6 , d u p ă c a r e p r e s c r i p - -
ţ i a n u c u r g e în c o n t r a l o r şi în c o n t r a î n t e r d i ş i l o r , d i s ­
p u n e că t e r m e n u l p r e s c r i p ţ i e i c u r g e d i n d i u a m a j o r i t ă ţ e i ,
şi a c e a s t a c h i a r în p r i v i n ţ a m i n o r i l o r e m a n c i p a ţ i , î n t r u c â t
l e g e a n u face nici o d e o s e b i r e şi î n t r u c â t e m a n c i p a r e a n u
4
le r ă d i c ă în p r i n c i p i u i n c a p a c i t a t e a l o r ) .

Marcadé, I V , 876. P a n d . fr., Oblig., I, 6876. Solon, Nullités,

I I , 489. Mourlon, I I , 1491. L e r o u x de B r e t a g n e . op. cit.. I I ,
1157. Massé-Vergé. I I I , § 584. p, 479, nota" 10, in fine. T.
Hue. V I I I . 195. "Delsol. op. cit'.. I I . p. 556. C. Bordeaux. D .
P . 73. 2. 32. Sirey, 72. 2. 151.'—Contră. Demante. V, 265
bis I I . Demolombe. X X I X . 150. Laronìbière. I V . art. 1304,
Xo. 2 3 . A u b r y et B a u , IV, § 339, p. 279. B a u d r y , 11,1165.
Valette sur Proudhon, Et at des personnel. I, p. 467, nota b.
Planiol, I I , 1340. infine. Toullier D., I V . p a r t e a Ì , 613,
text si nota 6. C. Montpellier. Sirev. 32. 2. 77.
') Cpr. Mourlon, I I . 1491. Pandi fr., Oblig., I, 6877.
2
) Cpr. Demolombe. X X I X , 152. P a n d . fr', I, 6879, şi autori­
tăţile citate acolo.
3
) Cpr. P a n d . fr. Obliq., I. 6880.
4
) Demolombe, X X I X . 153. P a n d . fr., Oblig.. I, 6 8 8 1 .
94 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

Actele făcute N u se distinge de asemenea între actele făcute de mi-

^inoraîui 11 n o r
^ acele făcute de epitropnl sèu fără îndeplinirea for­
melor legale. Aceasta nu este de cât consecinţa teoriei mai
sus admisă, după care am vèdut că minorul are acţiunea
in anulare nu numai în privinţa actelor făcute de densul,
dar şi în privinţa acelor făcute de epitropul séu fără în­
deplinirea legiuitelor formalităţi ' ) . Ş i într'un caz şi în al­
tul, termenul de dece ani v a curge de la majoritate, ear
nu din diua în care minorul, devenit major, ar pretinde
că a luat cunoştinţă de actul ce atacă.
€ a s u i în care Dacă însă minorul a fost victima unui doi sau unei
ec a r e e n a
fost vktima^ ^ ' P
n r a i l e
* ' descoperit-o de cât în urma majo-
unui doi saurităţei, termenul de dece ani nu va curge din diua majo-
unei fraude. i ţ ^
r tă e j ^ ^ <j scoperirei dolului sau fraudei, pen­
c u a e

tru că acţiunea sa nu se mai întemeiază, in caşul de faţă,

pe minoritate, ci pe doi sau frauda, şi în privinţa acestor
din urmă, art. 1 9 0 0 face să curgă termenul de la desco­
J
perirea lor ) .
Caşul în care I n caz când acţiunea în anulare sau în rescisiune ar
acţ. în anuia-aparţinea la mai mulţi minori, a căror bunuri ar fi fost
r r
re ar aparţi- . » » , . . n ,
nea mai mui-mstrăinate fără îndeplinirea formelor legale, termenul de
tor mmon. ,j je c e g pentru fie-care din ei de la majoritatea
an y a c u r e

lor, aşa că prescripţia ar putea să existe în privinţa uno­

3
ra şi să nu aibă fiinţă în privinţa altora ) .
Actele făcute (Jele dise în privinţa minorilor se aplică şi actelor fa­
de mterdiş). ^ interdişi, cu această deosebire însă că termenul
e

curge, în asemenea caz, din diua rădicărei interdicţiei, când

interdisul şi-a dobândit capacitatea sa.
Dacă interdisul a murit în timpul incapacităţei sale,
termenul de dece ani va curge, în privinţa moştenitorilor
sei, din diua morţei sale, de când incapacitatea sa a înce­
tat, soluţie care se va aplica şi minorilor severşiţi din viaţă
înaintea majorităţei.
*) P a n d fr., I, 6882 urm. T. Hue, V I I I , 196. Demolombe, X X I X ,
154, 155. L e r o u x de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1160. L a u r e n t ,
X I X , 44. Aubry et R a u , I V , § 339, p. 279, t. şi nota 32.
Larombière, I V , art. 1304, No. 26. Gas. fr. R é p e r t . Dalloz,
Oblig., 2954, nota 1.
*) P a n d . fr., Oblig., I, 6885. T. Hue, V I I I , 2 0 1 . Cas. fr. R é p e r t .
Dalloz, Oblig., '2954, nota 1.
3
) Cpr. Troplong, Prescription. I I . 739. Vazeille, Idem. 557.
P a n d . fr., Oblig., I, 6887.
w

COD. CI V.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. VIII.—S-a VIL—ART. 1900. 9 5

D e şi l e g e a n u v o r b e ş t e de p e r s o a n e l e p u s e s u b unActeie făcute
( l e a c e l 1 , u s
c o n s i l i u j u d i c i a r , se a d m i t e î n s ă c â , si în p r i v i n ţ a a c e s t o r . .
p e r s o a n e , t e r m e n u l de d e c e a n i n u v a c u r g e d e c a t d m lin judiciar.
C o n t r o v e r â a
<jiua î n c e t ă r e i i n c a p a c i t â ţ e i s a u m o r ţ e i l o r , p e n t r u câ e s t e -
cu n e p u t i n ţ ă ca i n c a p a b i l u l să p o a t ă c o n f i r m a prin tăce­
r e a sa a c t u l a n u l a b i l s e v â r ş i t în t i m p u l i n c a p a c i t â ţ e i s a l e ' ) .
Ce t r e b u e să d e c i d e m în p r i v i n ţ a a l i e n a ţ i l o r n e i n t e r - A c t e l e făcute
disi s a u i n t e r n a ţ i î n t r ' u n s t a b i l i m e n t de s ă n ă t a t e , c o n f o r m de,alienaţii
1 - -, 1 , -t , n . • . ,. » ' nemterdisi.
l e g e i d m l o d e c l i e m b . I s 9 4 , s a u n e i n t e r n a ţ i 111 a s e m e n e a l . asupra *a-
s t a b i l i m e n t e ? A c t e l e f ă c u t e de d â n ş i i în t i m p u l smintirei^^
fiiind i n e x i s t e n t e p e n t r u l i p s ă de c o n s i m ţ e m e n t , n u p o t , după*
c â t a m v é d u t , fi c o n f i r m a t e şi, p r i n u r m a r e , n u p o a t e fi v o r b a
d e a p l i c a r e a a r t . 1 9 0 0 , c a r e n u e s t e de c â t o c o n f i r m a r e t a ­
cită. S i n g u r a p r e s c r i p ţ i e a d m i s i b i l ă în s p e c i e e s t e d e c i a c e a
a d r e p t u l u i c o m u n , a d e c ă de t r e i d e c i de a n i (art. 1890),
e a r t e r m e n u l a c e s t e i p r e s c r i p ţ i i o r d i n a r e v a c u r g e de la
î n c h e i e r e a a c t u l u i , fiind că n i c i u n t e x t de l e g e n u s u s p e n d ă
2
p r e s c r i p ţ i a în f a v o a r e a s m i n t i ţ i l o r ) .
S'ar p ă r e a că a c e a s t a s o l u ţ i e e s t e în contrazicere
cu a c e a de m a i s u s , d u p ă c a r e a m v é d u t că, in p r i v i n ţ a
persoanelor puse sub un consiliu judiciar, t e r m e n u l pres-
1
) Cpr. Planiol. I I . 134-0. P a n d . fr.. I. 6897. L a u r e n t . X I X .
49. Demolombe. X X I X . 157. T. Hue, V I I I , 200. T h i r y . I I I .
108. V a l e t t e . Explic, gommai iv chi. C. Napoleon, p. 388. L a ­
rombière, I V . a r t . 1304, No. 25. A u b r y et B a u . I V . § 339.
p. 279. text si nota 33. Cas. fr. D . P . 9 1 . 1. 454. Sirey, 9 1 .
1.149.—Contea. L e r o u x de B r e t a g n e . op. cit.. I I . 1163.Baudry.
I I . 1166. Cas. fr. Sirev. 60. 1. 593 si nota lui Masse. D. B.
60. 1. 339. C. A n g e r s . Sirey, 60. 2.' 29. D u p ă aceste auto­
r i t ă ţ i , termenul a r curge din diua îneheierei actului.—După
a r t . 81 din noua proced. civilă, minist. public este obligat
a lua c o n d u ş i i şi în caşurile în care sunt i n t e r e s a ţ i acei puşi
sub consiliul judiciar.
2
) Cpr. Laurent.' X I X . 48. P a n d . fr.. Oblic/., I. 6892 urm. De- L. fr. asupra
molombe. V I I I . 660. 661 şi X X I X . 161.—In F r a n c i a , d i e s - alienaţilor
( i 1 s
timi ea este controversata în p r i v i n ţ a alienaţilor n e i n t e r n a ţ i {" ^ ' t

î n t r ' u n stabiliment de s ă n ă t a t e ; cât pentru acei i n t e r n a ţ i în

asemene stabilimente, art. 39 din legea a s u p r a alienaţilor de
la 30 iunie 1838 dispune că actele lor pot fi atacate timp
de dece ani. conform art. 1900. acest termen curgând, in
p r i v i n ţ a autorului actului de la notificarea actului viciat sau
de la cunoştinţa ce el a r fi dobândit prin alte mijloace. în
u r m a p ă r â s i r e i stabilimentului în care era internat, dispo­
ziţie care n'a fost reprodusa în legea n o a s t r ă de la 1894.
96 PRESCRIEREA ACŢ1UNEI IN ANULARE,—ART. 1900.

cripţiei este acel al art. 1900 şi curge de la încetarea in­

capacităţei. Contradicţia nu este însă de cât aparenta, pen­
tru că, pe când alienatul sau smintitul este incapabil de
fapt, actele făcute de densul într'un interval lucid fiind v a ­
lide, acei slabi de minte (art. 445) şi râsipitorii (art. 458
urm.) sunt, în privinţa actelor oprite, puşi pe aceiaş treaptă
cu interdişii ' ) .
Vicii de con- I n fine, a treia şi ultima excepţie la principiul că pre­
scr a
s e l a ^ n * i p t - i de dece ani începe a curge din diua convenţiunei,
părţile con- este relativă la nulităţile care resulta din viciul de con­
tractante, simţement a uneia din părţile contractante. Legea aplicând,
în adevèr, viciilor de consimţement principiul formulat pen­
tru incapacitate, dispune că prescripţia nu începe a curge
cât timp viciul n'a încetat. „Prescripţia de dece ani, dice
art. 1900, § 2 nu începe a curge, în caz de violenţă, de
cât din diua când violenţa a încetat ; în caz de eroare
3
sau d o i ) , din diua când eroarea sau dolul s'a descoperit".
Prescripţia statornicită de art. 1900 nefiind, după cum
am spus-o de nenumărate ori, de cât o confirmare tacită,
confirmarea nu se poate pricepe cât timp consimţementul
4
este viciat prin violenţă, eroare sau d o i ) .
Art. 1169. D e câte ori o convenţie este atacată pentru doi, e-
roare sau violenţă, reclamantul în anulare sau în rescisiu-
ne trebue să dovedească causa care a prelungit termenul
în care acţiunea poate fi introdusă, adecă că violenţa n'a
încetat sau că el n'a descoperit eroarea sau dolul de cât
foarte târdiu. Pârîtul nu are de cât un singur lucru de
dovedit, şi anume, că a trecut dece ani de la încheierea con­
venţiei. Dacă la această excepţie reclamantul opune altă
excepţie, şi anume acea că el a fost în imposibilitate de
a'şi exercita acţiunea, nu mai încape nici o îndoială că el
trebue să'şi dovedească alegaţiunea sa conform regulei :
Beus in exeipiendo fit actor (art. 1169) 5
).

J
)
Cpr. L a u r e n t , X I X , 49, in fim.
2
)
Disposiţia a r t . 1900 se aplică a t â t la eroarea de drept cât
şi la acea de fapt. Cpr. L e r o u x de B r e t a g n e , op. cit., I I , 1152.
8
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1901, No. 35.
«) Cpr. P a n d . fr., Oblig., I, 6899 urm.
5
) Cpr. Planiol, I I , 1340. P a n d . fr., Oblig., I, 6904. L a u r e n t ,
X I X , 55. Demolombe, X X I X , 146. Au'bry et E a u , I V , § 339,
p. 2 8 1 , nota 38. Larombière, I V , a r t . 1304, No. 30. Bnfnoir,
Propriété et contrat (Paris, 1900), p. 735. Leroux de B r e t a g n e ,
op. cit., I I , 1151. T. Hue, V I I I , 202. F u z i e r - H e r m a n , I I I ,
 COD. (IV.—CARTEA 111.—TIT. l l l . - C A l ' l T . V l l l . - S - a AIL—ART. 1900. 97

D o v a d a v a p u t e a ti f ă c u t a i n s p e c i e p r i n o r i ce m i j ­
l o a c e , fiind v o r b a d e u n f a p t m a t e r i a l d e s p r e c a r e el n ' a
p u t u t să'şi p r o c u r e o d o v a d ă s c r i s ă ' !.
I n p r i v i n ţ a i n c e l a r c i v i o l e n ţ e i , d o v a d a v a ii foarteDovadaînce-
lesne de f ă c u t , P a r t e a v i o l e n t a t ă va p u t e a cu u ş u r i n ţ ă , j _ t o p ^ i o l e n ^
0

v e d i m o m e n t u l c â n d a d o b é n d i t l i b e r t a t e a sa tir e a s c a . D o - rirei erorei

s ; l u ( l o l u h u
v e d i r e a e r o r e i de f a p t s a u de d r e p t v a fi d e a s e m e n e a cele -
m a i m u l t e o r i u n f a p t l e s n e de p r o b a t . I n c â t p r i v e ş t e î n ­
să d o l u l s a u v i c l e ş u g u l , c h e s t i u n e a este m u l t m a i g r e a ,
p e n t r u că el se c o m p u n e d i n o s e r i e de m a n o p e r e a c ă r o r
e x i s t e n ţ ă n u se m a n i f e s t ă de o d a t ă , ci în m o d s u c c e s i v .
D o c t r i n a e s t e , în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , u n a n i m a p e n t r u a d e ­
cide că p r e s c r i p ţ i a de d e c e a n i v a î n c e p e a c u r g e n u de
la d e s c o p e r i r e a t u t u r o r i n d i c i i l o r c a r e ' l c o m p u n , ci din d i u a
in c a r e p a r t e a a m ă g i t ă a r e b a i m e l i g r a v e şi s e r i o a s e d e s ­
p r e e x i s t e n ţ a d o l u l u i , deşi ea n u a r e î n c ă o d o v a d a c o m ­
p l e c t ă d e s p r e e x i s t e n ţ a l u i - ).
R e g u l a s t a t o r n i c i t ă de a r t , 1 9 0 0 , c a r e fixează p u u c - Combinarea
tul de p l e c a r e al p r e s c r i p ţ i e i d e c e n a l e l a d i u a încetăreidecemaecua-
1
v i o l e n ţ e i s a u d e s c o p e r i m e r o r e i o r i d o l u l u i , a d a t loc la^'" ordinară,
( n i l s <
o d i f i c u l t a t e s e r i o a s ă în p r i v i n ţ a c o m b i n a r c i p r e s c r i p ţ i e i d e - ' " - -
c e n a l e cu a c e a o r d i n a r ă do t r e i - d e c i de a n i l a r t , 18901. I n
a d e v e r , c h e s t i u n e a e s t e de a se ş t i d a c ă d i s p o s i ţ i a s p e c i a l ă
a a r t . 1900 se o p u n e s a u n u la a p l i c a r e a r e g n i c i g e n e r a l e
s t a t o r n i c i t e de a r t . 1 8 9 0 . E a t ă , de e x e m p l u , o c o n v e n ţ i e
f ă c u t a de o f e m e e m ă r i t a t ă n e a u t o r i s a t ă , în p r i m e l e m o ­
m e n t e a l e c ă s ă t o r i e i , s a u de u n i n t e r d i s , în p r i m e l e m o ­
m e n t e a l e i n c a p a c i t ă ţ e i s a l e : p r e s u p u n e m ! că c ă s ă t o r i a s a u
i n t e r d i c ţ i a a ţ i n u t m a i b i n e de t r e i - d e c i de a n i . a ş a că p r e ­
s c r i p ţ i a de d e c e a n i n ' a î n c e p u t î n c ă a c u r g e : î n l i p s a p r e ­
s c r i p ţ i e i d e c e n a l e , a c ţ i u n e a în a n u l a r e a fenieei s a u i n t e r -
d i s u l u i n - v a ea p r e s c r i s ă p r i n p r e s c r i p ţ i a o r d i n a r ă de t r e i -
deci de a n i ? A f i r m a t i v a se î n t e m e i e a z ă pe g e n e r a l i t a t e a

art. 1304. No. 135. Bonnier, op. cit., 37 bis. M a r e a d é . I V .

870. Cas. fr. D. P . 8 3 . 1 . 110. D. P . 85. 1. 101.—Contra. Cbar-
don. Du doi et du la fraude ( P a r i s . 1828). 1. 5 3 .
1) M. Planiol. op. cit., I L 1340. A u b r v et B a u . I V . p. 339. p.
281. nota 38. T . H a c , V I I I . 202. Pand. fr., I, 6905, si toţi
autorii.
2
) Cpr. Demolombe. X N I X . 147. P a n d . fr.. Oblia., I. 6905. 6906.
A u b r v et B a u . I V . § 339. p. 2 8 1 . nota 38. Cas. fr. D. P .
49. 1. 229. Sirev. 49. 1. 347.
98 PRESCRIEREA ACŢIUNEI IN ANULARE.—ART. 1900.

t e r m e n i l o r a r t . 1 8 9 0 , d u p ă c a r e toate a c ţ i u n e l e , a t â t r e a l e
c â t şi personale, se p r e s c r i u prin t r e i - d e c i de a n i ; a ş a că
a c e s t t e x t a r fi v i o l a t d a c ă s ' a r p u t e a c e r e a n u l a r e a u n e i
c o n v e n ţ i u n i p a t r u d e c i s a u c i n c i d e c i d e a n i , d e e x . , d u p ă for­
m a r e a ei ' ) . L a a c e a s t a se r e s p u n d e î n s ă c ă a r t . 1 9 0 0 s t a ­
t o r n i c e ş t e p e n t r u o c a t e g o r i e d e t e r m i n a t ă de a c t e u n sistem
s p e c i a l d e p r e s c r i p ţ i e , şi c ă c ă u ş e l e c a r e î n t ă r d i e c u r s u l p r e s ­
c r i p ţ i e i d e d e c e a n i se c o n s i d e r ă c a c a u s e d e s u s p e n s i u n e , a -
plicabile în acelaş timp la prescripţia ordinară Prin urma­
re, a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în rescisiune n u este admisibilă,
o r i - c a r e a r fi d a t a a c t u l u i , d a c ă n ' a u t r e c u t î n c ă d e c e a n i d e
la r ă d i c a r e a obstacolului care se o p u n e a la e x e r c i ţ i u l ei.
Caşurile în Aceste sunt excepţiile la principiul m a i sus expus, după
c a r e
eripţia e u r g e prescripţia statornicită de a r t . 1 9 0 0 începe a curge
din <jiua for-din d i u a f o r m ă r e i c o n v e n ţ i e i . In cele-lalte caşuri, regula
m n
venţiei° " g e n e r a l ă îşi p r i m e ş t e a p l i c a r e , a d e c ă p r e s c r i p ţ i a î n c e p e d i n
d i u a c o n v e n ţ i e i ( v e d i supra, p . 8 9 ) , şi a c e a s t a n u n u m a i î n
p r i v i n ţ a o b l i g a ţ i i l o r p u r e şi s i m p l e , d a r şi i n p r i v i n ţ a a c e l o r
cu t e r m e n s a u condiţionale, p e n t r u că nici condiţia, nici
termenul n u exclud presumţia unei ratificări tacite.
Oblig, cuter- Aşa dar, termenul nu împedică prescripţia de a curge
m n 3
d?ţionale! î n a i n t e a e x p i r ă r e i l u i , d i n d i u a a c t u l u i ) , d u p ă c u m n i c i
Controversă.condiţia, c â t t i m p e s t e în s u s p e n s i e , n u î m p e d i c ă p r e s c r i p ­
4
ţ i a a c ţ i u n e i în a n u l a r e de a c u r g e t o t din diua a c t u l u i ) .

') Cpr. A u b r y et R a u , I V , § 339, in fine, p . 282, text şi nota

42. L a u r e n t , X I X , 5 3 . T . H u e , V I I I , 2 0 3 . L e r o u x de B r e ­
tagne, op. cit., I I , 1154. D u v e r g i e r , Consultaţie publicată în
Sirey, 54. 2. 49. C. P a r i s . D . P . 5 5 . 2 . 1 5 5 . Sirey, 54. 2. 4 9 .
2
) Planiol, I I , 1348. B a u d r y , I I , 1167. Demolombe, *XXIX, 165.
Larombière, I V , a r t . 1304, No. 2 9 . P a n d . fr., I, 6907. V a -
lette, D u r a n t o n et Demante, Consultaţie publicată în Sirey,
54. 2. 49 şi în Melanges de Valette, I I , p . 3 u r m . Buf-
noir, op. cit, p . 7 4 1 , 742. Marcadé, nota în Journal du pa-
lais, 54, 2, p . 1 3 u r m . Seligman, Reme critique, t. V, p. 447.
3
) Cpr. Demolombe, X X I X , 1 6 3 . D u r a n t o n . X I I , ' 5 3 3 . L a r o m ­
bière, I V , a r t . 1304, No. 19. Toullier I)'. I V , p a r t e a I, 6 0 3 ,
604. P a n d . fr., I , 6914. Taulier, Théorie raisonée du C. civ.,
I V , p . 454.
li
) Demolombe, loco cit., P a n d . fr., Oblig., I, 6915. D u r a n t o n ,
X I I , 534. Taulier, op. cit., I V , p . 455. D u v e r g i e r a s u p r a
lui Toullier, I V , p a r t e a I, 609, nota a.—Contra. Toullier,
loco cit. Larombière, I V , a r t . 1304, No. 3 1 , in fine, d u p ă care
prescripţia n ' a r începe a curge de cât în u r m a îndeplinirei
condiţiei.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. VIII.—S-a VII.—ART. 1900.
99
N e m a i r e m a n e a c u m , p e n t r u a t e r m i n a a c e a s t ă ma-Casui î care n

t e r i e , să d e t e r m i n ă m m o m e n t u l d e c â n d p r e s c r i p ţ i a î n c e p eacţ. în anula
a
a c

r
1*6 9G ©XGrcit
a c u r g e c â n d, a c ţ,.i u n e a ^ în a n u l, a r e s a u «în r e s c i.s i. u n e e s t e rese exercita
de moşteni
t r i î a c e l u i a
e x e r c i t a t ă de m o ş t e n i t o r i i a c e l u i a c ă r u i a ea a p a r ţ i n e . P e n - ° .
t r u a r e s o l v i a c e a s t ă c h e s t i u n e t r e i m e s ă d i s t i n g e m : s a u partine,
p r e s c r i p ţ i a î n c e p u s e a c u r g e în c o n t r a a u t o r u l u i şi, în a -
s e m e n e a c a z , e a v a c o n t i n u a a c u r g e şi în c o n t r a m o ş t e ­
1
nitorilor ) ; sau prescripţia n u începuse încă a curge con­
t r a a u t o r u l u i şi, în a s e m e n e a c a z , o s u b d i s t i n c ţ i u n e se
i m p u n e e a r ă ş , d u p ă n a t u r a c ă u ş e l o r de a n u l a r e s a u r e s c i s i u ­
n e . I n a d e v è r , în c â t p r i v e ş t e n u l i t ă ţ i l e î n t e m e i a t e pe e r o a ­
r e s a u d o i , p r e s c r i p ţ i a v a c u r g e , în p r i v i n ţ a m o ş t e n i t o r i l o r ,
ca şi în p r i v i n ţ a a u t o r u l u i l o r , d i n d i u a d e s c o p e r i m v i c i u l u i :
e a r în c â t p r i v e ş t e v i o l e n ţ a , t e r m e n u l v a c u r g e d i n d i u a
m o r ţ e i a u t o r u l u i lor, p r e s u p u n â n d că v i o l e n ţ a a s u b s i s t a t
2
p a n ă a t u n c i ).
I n fine, d a c ă e s t e v o r b a d e o a c ţ i u n e în a n u l a r e î n ­
t e m e i a t ă pe l i p s a de c a p a c i t a t e , t e r m e n u l p r e s c r i p ţ i e i v a
3
c u r g e , în c o n t r a m o ş t e n i t o r i l o r m a j o r i şi c a p a b i l i ) , d i n
d i u a î n c e t ă r e i i i i c a p a c i t ă ţ e i , a d e c ă din d i u a m o r ţ e i a u t o r u ­
l u i l o r . E i v o r t r e b u i deci să e x e r c i t e a c ţ i u n e a în t e r m e n
d e (lece a n i de la d e s c h i d e r e a m o ş t e n i r e ! , c h i a r d a c ă ei n ' a r
fi a v u t c u n o ş t i n ţ ă de a c t u l î n c h e i a t de a u t o r u l l o r inca­
p a b i l , p e n t r u că n e c u n o ş t i n ţ a în c a r e ei s ' a r g ă s i n u e s t e
de c â t o i m p o s i b i l i t a t e de f a p t , şi o a s t f e l d e i m p o s i b i l i ­
4
t a t e n u poate să oprească cursul prescripţiei ) .

1) Cpr. P a n d . fr.. Oblig., I. 6916.

2
) L a u r e n t , X I X , 5 1 . P a n d . fr., Oblig., I. 6917.
8
) Deci, termenul de dece ani a r fi suspendat în favoarea moş­
tenitorului incapabil, care a r fi succedat persoanei contra
căreia prescripţia ar fi început a curge (argum. din art. 1876).
soluţie care era admisă a t â t la Romani (L. 19, Dig., De
niinoribiis, 4, 4), cât şi în vechiul drept francez (Pothier.
Venie, I I I , 347 si Fr. cir., X, 746). Vedi în acest sens, L e ­
roux de B r e t a g n e . op. cit., I I . 1171. L a u r e n t . X I X . 4. D e ­
mante. V. 265 bis I I I si IV. Demolombe, V I I I . 153. C. A-
gen. 1). 5 1 . 2. òd.—Coiitn). Toullier I).. I V . p a r t e a I. 615.
Duranton. X I I . 548 si X X I , 292.
4
) P a n d . fr.. Oblic/., I. 6919. Demolombe. X X I X . 162. L e r o u x
de Bretaa-ne. op. cit., I I . 1162. 1172.
 DOVEDIREA OBLIGAŢIILOR.—PRINCIPII GENERALE.

CAPITOLUL I X

Despre dovedirea obligaţiunelor şi a plăţei ')•

Principii generale.

T e o r i a p r o b e l o r , d e s p r e c a r e a v e m s ă n e o c u p ă m în
c a p i t o l u l d e f a ţ ă - ) , a p a r ţ i n e a t â t d r e p t u l u i c i v i l , c â t şi
3
procedurei ).
I n a d e v è r , d r e p t u l civil d e t e r m i n ă obiectul probei,
c i n e t r e b u e s'o f a c ă ( a r t . 1 1 6 9 ) , m i j l o a c e l e de p r o b a ţ i u n e
a d m i s e s a u e x c l u s e , p r e c u m şi p u t e r e a tie c ă r u i a m i j l o c d e
d o v a d ă ; e a r p r o c e d u r a c i v i l ă se o c u p ă d e s p r e m o d u l d e
a d m i n i s t r a r e a p r o b e l o r şi d e s p r e f o r m e l e ce t r e b u e s c u r ­
m a t e s p r e a le p r o d u c e î n j u s t i ţ i e .
I n privinţa obligaţiilor comerciale, probele sunt de­
t e r m i n a t e d e C o d u l d e c o m e r ţ ( a r t . 4 6 u r m . ) -, e a r î n m a ­
t e r i e p e n a l ă , p r o b e l e fac p a r t e d i n C o d u l d e p r o c e d u r ă

1
Observ, asu­ ) Cuventul plată (solutio) nu este luat aci în sensul séu spe­
pra rubricei cial şi obicinuit, ci într'un sens generic, şi însemnează ori
capit. de ce desfiinţare a legăturei juridice. In cap. de faţă (care com-
fată.
plectează materia obligaţiilor), legiuitorul ocupânduse des­
pre modurile prin care se poate stabili fie existenţa, fie stèn-
gerea unei obligaţii, rubrica, p e n t r u a fi complectă, a r fi t r e ­
buit să fie intitulată, ca în Codul italian : Despre dovedirea
obligaţiilor, sau mai bine dis, a drepturilor reale şi personale, si
stingerea lor. Cpr. Marcadé, V. art. 1315, No. 1. Mourlon, I I ,
1513. Thirv, 111, 112. B a u d r y , I I , 1174. Vigié, I I , 1572. Lau­
rent, X I X , 8 1 . Demolombe, X X I X , 181, şi toţi autorii. R e ­
dactorii Codului francez u r m â n d şi de astă d a t ă orbeşte
pe P o t h i e r , călăusul lor obicinuit, au reprodus fără nici o
schimbare p a n ă si rubrica p ă r ţ e i a I V din t r a t a t u l acestui
autor (II, p. 398', ed. Bugnet din 1861).
2
Bibliografie. ) Se poate consulta cu folos a s u p r a probelor : Bonnier, Tr.
des preuves, etc. (ed. L a r n a u d e din 1888) ; Bentham, Preuves
judiciaires (1830) ; Gabriel, Essai sur la nature de la preuve
(ed. din 1845, r e v é d u t a de Solon) ; Garsonnet, Tr. de proced.
civ., I I , p. 295 urm. § 268 urm. (ed. 1) ; p. 475 urm., § 690 urm.
(ed. a 2-a, 1898). Francisco Ricci, Delle prove (Torino, 1891).
G. Tocilescu, Curs de proced. civilă, t. I I (1893), p. 400 urm.
D. Kebapci, Tr. de proced. civilă, t. I V (1898), p. 192 urm.,
etc. In cât priveşte probele în dreptul roman, vedi Goud­
smit, Cours de pandectes, I, § 104, 105, p. 306 urm.
3
Dreptul ) Unele legislaţiuni străine se ocupă despre probe numai în
străin. proced. civilă. Astfel este, de exemplu, legislaţia g e r m a n ă
(vedi Cod. de proced. civilă din 1877) ; acea austriacă, etc.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—DOVEDI. 101

p e n a l ă . C o d u l p e n a l m ă r g i n i n d u s e n u m a i a clasifica f a p t e l e
c a r e u r m e a z ă a ti p e d e p s i t e .
C u v â n t u l probă s a u dovadă a r e , î n d r e p t , m a i m u l t e Diferitele
s
î n ţ e l e s u r i . Proba î n s e m n e a z ă m a i î n t â i c e r t i t u d i n e a d o b e n - ,fvlntuhii
c

dita a faptelor despre care este v o r b a . I n a c e s t s e n s se probă,

dice c ă p r o b a e s t e f ă c u t ă . P r i n probă se m a i î n ţ e l e g e î n c ă
operaţia care dă s a u tinde a da j u d e c ă t o r u l u i această cer­
t i t u d i n e . . . P r o b a , dice a r t . 2 4 0 4 d i n C o d u l p o r t u g h e z de
l a 18(57, e s t e d e m o n s t r a ţ i a a d e v e r u l u i f a p t e l o r a l e g a t e în
j u s t i ţ i e " . I n a c e s t sens se dice că p r o b a e s t e în s a r c i n a
r e c l a m a n t u l u i ( a r t . 1 1 6 9 ) . I n fine, p r i n probă se î n ţ e l e g
diferitele mijloace admise sau permise de lege p e n t r u a de­
m o n s t r a a d e v é r u l f a p t e l o r a l e g a t e şi a c o n v i n g e p e j u d e ­
c ă t o r d e e x i s t e n ţ a l o r . I n a c e s t sens se dice c u t a r e p r o b ă
este permisa, c u t a r e este oprită ' ) . P r o b a este deci, după
e x p r e s i a l u i D o m a t , tot ceea ce convinge spiritul despre nu
adevér. „ P r o b e l e , d i c e B o n n i e r - ) , s u n t d i f e r i t e l e m i j l o a c e
3
prin care i n t e l i g e n ţ a ajunge la descoperirea a d e v e r u l u i * ) .
D o v a d a se c o n f u n d ă c u e x i s t e n ţ a î n s u ş a d r e p t u l u i , Dovedirea
a c s o
d e c â t e o r i f a p t u l j u r i d i c t r e i m e să tie c o n s t a t a t p r i n u n { e ^ " m e

a c t p r e s c r i s ad soi em nit at em, p r e c u m este î n c o n t r a c t e l e

s o l e m n e , d e e x e m p l u , î n m a t e r i e de d o n a ţ i u n i , d e i p o t e c i ,
de c o n v e n ţ i u n i m a t r i m o n i a l e , e t c .
A proba s a u a dovedi î n s e m n e a z ă a s t a b i l i a d e v é r u l
u n u i fapt contestat de c a r e a t â r n a d r e p t u l : este a c t u l păr­
ţilor care supun judecătorilor elementele de convingere
p r o p r i i a j u s t i f i c a f a p t e l e a l e g a t e de d e n s e l e , s a u a c t u l j u ­
d e c ă t o r u l u i care prescrie însuş mijloacele proprii spre a
4
d e t e r m i n a c o n v i n g e r e a lui ) .

') Cpr. Boissonade, Pro jet de C. cicli pour l'Empire du Japon,

V. No. 1, p. 2. 3.
2
) Tr. des preuces, Introduction, 1, infine (ed. L a r n a u d e . 1888).
8
) P r i n adecer trebue să înţelegem aci o certitudine relativă. Adever
care s'ar putea numi adevér legal (veritas juridica), pentru legal,
cà adevérul absolut, care exclude posibilitatea contrariului,
nu se v a putea dovedi mai nici o d a t a . Din împrejurarea că
dovada nu poate să producă de cât o certitudine r e l a t i v ă
resulta n e a p ă r a t că proba c o n t r a r a trebue să fie permisă de
câte ori ea nu este formal oprită. Vedi Goudsmit, Conrs de
paudeefes, I. § 104, p. 306. nota 2, care citează în acest sens
pe P u c h t a (Vorlesuugen iiher das hcutige romische Becht, § 97)
si pe U n g e r . Si/stem des osterreichischen allegem. privat Bechts
(ed. a 2-a. Leipzig. 1863). I. tţ 129.
*) Cpr. Garsonnet. /V. <•;,-.. TI. § 268. p. 296. 297 (ed. 1-a). G. T o -
102 DOVEDIREA OBLIGAŢIILOR.—PRINCIPII GENERALE.

Dreptul nu N u m a i faptele m a t e r i a l e s a u j u r i d i c e p o t f a c e o b i e c t u l
u n e
^ìcM^nei * p r o b e s a u u n e i d o v e d i , e x a m i n a r e a s a u a p l i c a r e a drep-
1
probe pro- tuhii fiind d e d o m e n i u l j u d e c ă t o r u l u i ) . D r e p t u l n u p o a t e
pnu dise. £ a c e ijieetixl u n o r p r o b e p r o p r i u d i s e , p e n t r u c ă el n u s e
0

p r o b e a z ă , ci se i n t e r p r e t ă s a u s e d e m o n s t r e a z ă .
Aceasta nu împedică însă pe părţi sau pe represen­
tanţii lor de a semnala judecătorului legile care cârmuesc
m a t e r i a , m a i cu s a m ă dacă este v o r b a de o chestie con­
t r o v e r s a t ă , de u n obiceiù care nu este de n o t o r i e t a t e publică,
în c a ş u r i l e , b i n e î n ţ e l e s , î n c a r e u s u i c o n s t i t u e o l e g e '-),
s a u î n fine, d a c ă e s t e v o r b a d e o l e g e p e c a r e el p o a t e s ă
n ' o c u n o a s c ă , d u p ă c u m a r fi, d e e x e m p l u , o l e g e s t r ă i n ă .
Dovedirea D e c â t e o r i v a fi v o r b a d e o l e g e s t r ă i n ă c a r e a r u r -
legei s t r a i n e .
ma s a g pii
e a fa j u d e c ă t o r i i r o m â n i , p ă r ţ i l e n u n u m a i
c e

că v o r p u t e a , d a r v o r t r e b u i c h i a r să stabilească p r i n o r i
3
ce m i j l o a c e , fie t e x t u l , fie s e n s u l l e g e i s t r ă i n e ) , p e n t r u c ă
e r o a r e a ce a r c o m i t e j u d e c ă t o r i i f o d u l u i a s u p r a i n t e r p r e t ă -

cilescu, Curs de proced. civ., I I , No. 173, p . 403.—Dovada propriu

disă se aplică numai la faptele materiale (de ex. delictele)
sau la faptele juridice (de ex. contractele). Demonstraţia
dreptului se face prin producerea textelor de lege, prin a r ­
g u m e n t a r e a şi i n t e r p r e t a r e a doctrinală, care nu trebue să fie
confundată cu acea autentică sau legislativa, fiind că această
din urmă a p a r ţ i n e numai p u t e r e i legiuitoare (art. 34 Constit.
şi 74 L . C. cas. din 1861). V. şi a r t . 365 E e g u l . org. al Moldo­
vei). Cpr. Garsonnet, op. cit., p. 297, nota 4 (p. 477, n. 1 din
ed. a 2-a) şi t. I, p a r t e a I, a lucr. noastre, p. 22, 2 3 .
Tratate in­ Cât p e n t r u t r a t a t e l e internaţionale, ele se interpretă, ca acte
ternaţionale. politice şi de suveranitate, numai de puterea executivă. Cas.
Interpretarea Roma. J. Clunet, 1883. p . '76 u r m . Cas. fr. D. P . 78. 1. 137.
lor. Sirey, 77. 1. 485. Vedi şiJ.CUnet, 1886, p . 747, nota 1. C.
N. Busdugan, Rev. de dr. şi sociologie, an. I I I (1901), No. 8,
p. 140 u r m . Despagnet, Dr. internat, public, 459, p . 483.
1
) „Et quidem in primis ìllud observare debet judex, ne olite r judicet
quam quod legihus aut constitutionibus, aut moribus proditum
est". Instit., I V , 17, De officio judici, Pr., in fine. Vedi şi L. u-
nică Cod., Ut qiue desunt advocatis partium, judex suppleat,
2
) 2 , 1 1 . Cpr. a r t . 530, 532, 548, 600, 607, .610,'970, 980, 1359,
1436, 1443, 1447, 1450, 1 5 3 1 , C. civ., etc.
Art. 1 C. In cât priveşte a b r o g a r e a usurilor comerciale prin a r t . 1
com. din Cod. com., vedi t. V, p. 292, nota 1 şi adnotaţia noas­
t r ă din C. judiciar, No. 8 1 , a n u l 1900, p . 646, nota 6.
8
Art. 2406 C. ) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1892, No. 76. „Acel c a r e in-
portughez. voacă o lege s t r ă i n ă , dice a r t . 2406 din Codul portughez de
la 1867, este obligat a dovedi existenţa ei, de câte ori este
contestată". Cpr. Cas. rom. Bulet. 1883, p. 993. Bulet. 1891,
p. 1362. C. Bucureşti. Dreptul No. 27 din 1S90.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—DOVEDI. 103

r e i m i e i l e g i s t r ă i n e fiind o c h e s t i e d e f a p t , n ' a r d a loc la

c a s a r e a d e c i s i u n e i l o r , v i n a nefiind în a s e m e n e a c a z a j u ­
d e c ă t o r u l u i , ci a p ă r ţ i l o r i n t e r e s a t e , c a r e n ' a u f ă c u t d o v a ­
da c u v e n i t ă ' ) .
Cel m a i h u n mijloc p e n t r u d o v e d i r e a l e g e i s t r ă i n e , arMijioaceie de
fi a d u c e r e a u n u i c e r t i f i c a t din p a r t e a a g e n t u l u i s a u c o n s u - R e n e g i "
l u l u i ţ ă r e i r e s p e c t i v e , t r a d u s şi v i s a t de M i n i s t e r u l a f a c e r e - străine,
l o r s t r ă i n e - ) , p e n t r u că j u d e c ă t o r i i n u s u n t d a t o r i a c u ­
n o a ş t e l i m b a în c a r e e s c r i s ă l e g e a s t r ă i n ă ,
Câte o dată, instanţele judecătoreşti au dedus exis­
t e n ţ a şi s e n s u l l e g e i s t r ă i n e d i n c e r t i f i c a t e l e p r o d u s e d e
p ă r ţ i , din o c o n s u l t a ţ i e e m a n a t ă de l a u n u l s a u m a i m u l ţ i
3
j u r i s c o n s u l ţ i ), c e e a ce e s t e f o r m a l a d m i s în G e r m a n i a p r i n
4
o r d o n a n ţ a m i n i s t e r i a l ă d i n 1 8 1 9 ) ; din n o t o r i e t a t e a şi p ă ­
5
r e r e a u n a n i m ă a a u t o r i l o r ) ; din d e c i s a m e l e s t r ă i n e p u b l i ­
c
c a t e în r e v i s t e l e j u r i d i c e ) , e t c .
C u r t e a d i n C h a m b é r y , în f a ţ a c o n t r a d i c ţ i i l o r c a r e r e ­
s u l t a l i d i n c o n s u l t a ţ i i l e p r o d u s e de o p a r t e şi d e a l t a , a

1
) I n t e r p r e t a r e a greşită dată de o i n s t a n ţ ă de fond unei legi _ Caşurile
s t r ă i n e numai atunci a r putea da loc la casare, când acea ^ / ^ . j ^
c r
i n t e r p r e t a r e a r fi causa unei contravenţiuni la legea româ- ^ fjggi* ^. u e

nă : căci numai atunci s'ar putea dice că legea română a i e poate da n

fost violată. Cpr. Cas. rom. (afacerea Zappa). Dreptul din loc la casare.
1898. Xo. 32 si Bulet, 1898, p. 392. Cas. fr. Dreptul din
1899, No. 57. Panel. Period. 1898. 5. p. 8 si 16. J. Climei.
anul 1898. p. 127. C. judiciar din 1900, No. 84. Sirey, 900.
1. 283. Vedi Crépon, Pourvois en cassation, I I , 1929 urm.
Scheyven, Pourvois en cassation. 119. Boitard, Cobnet D a a g e
et Glasson, Pr. civ., I I , 767, in fine (ed. a 15-a din 1890).
A u b r y et Rau, I, § 39 bis, p. 190, nota 6 (ed. a 5-a). Des­
pagnet, Dr. international prive, No. 19 (ed. a 3-a). T. Hue,
I. 176 şi V I I , 88. Vincent et P é n a u d , Dictionn. de dr. inter-
nation. v° Loi étrangèrc, 8 urm. Vedi şi autorităţile citate în
a d n o t a ţ i a noastră din Dreptul de la 1899, No. 57 şi din
Curierul judiciar, No. 81 (30 novembrie 1900), p. 646, nota
8 şi No. 84, p. 674, nota 6. Cpr. a s u p r a acestei chestiuni,
t. I, p a r t e a I a lucr. noastre, p. 80, 81 ş i t . V , p. 157, n. 2.
2
) Vincent et P é n a u d . op. si loco supra cit., 48. Cas. fr. Sirev,
83. 1. 65. ' \
3
) Vencent et P é n a u d , op. şi v° cit. No. 46, 47.
4
) Laurent, international, I I , 270.
5
) C. Aix. Sirey, 45. 2. 116, colona 2.
'') T r i b . Anvers, sentinţă citată de Vincent et P é n a u d , op. şi v°
cit., No. 50. Despagnet, op. cit.. No. 19. Vedi şi J. Clunet.
anul 1889, p. 876.
104 DOVEDIREA OBLIGAŢILOR.—PRINCIPII GENERALE.

o r d o n a t u n e i a din p ă r ţ i să producă, a s u p r a chestiunei în

litigiu, p ă r e r e a m o t i v a t ă a trei jurisconsulţi din ţ a r a r e s ­
pectivă ').
A.preciarea I n o r i ce c a z şi o r i c a r e a r fi d o c u m e n t e l e p r o d u s e d e
t n b u n a l e l o r ,
p ă r ţ i , t r i b u n a l e l e le a p r e c i a z ă în m o d s u v e r a n , d u p ă î m ­
p r e j u r ă r i l e fie-cărei c a u s e , şi a c e a s t ă a p r e c i a r e i n t r â n d în
d o m e n i u l e x c l u s i v a l f a p t e l o r , s c a p ă de o r i ce c o n t r o l s u ­
perior -).
Condiţiile ce- A m ţlis c ă , în p r i n c i p i u , n u m a i f a p t e l e p o t f a c e o b i e c -
11 u n e r 0 e 1
probafapte-* ^ * P ^ i' justiţie. P e n t r u ca p r o b a l o r s ă p o a t ă
lor să fie ad-fi a d m i s ă d e j u d e c ă t o r i , se c e r î n s ă m a i m u l t e c o n d i ţ i u n i :
mi U
iec.atoJ t r e b u e s ă fie c o n t e s t a b i l e şi c o n t e s t a t e d e p a r t e a p r o -
3
t i v n i c ă ; p r o b a l o r s ă n u fie i n t e r d i s ă d e l e g e ) şi, în fine,

') J. Clunet, anul 1885, p. 665. Vincent et P é n a u d op. şi v°

cit., No. 55.
2
) Vedi adnotaţia n o a s t r ă din Dreptul de la 1899, No. 57, p.
466—468.—Violarea legei s t r ă i n e nu poate fi propusa pen­
t r u prima oară în casaţie. Gas. fr. D. P . 78. 1. 369. Sirey,
89. 1. 412.
3
Presumpţie ) Aşa, de exemplu, nu se poate prin proba c o n t r a r ă combate
legală ab­ o presumţie legală absolută, juris et de jure (art. 1202). Nu
solută. se poate de asemenea dovedi p a t e r n i t a t e a n a t u r a l ă de cât în
caşul excepţional admis de lege, p e n t r u că ea este în prin­
cipiu oprită (art. 307 C. civ.). Cpr. Garsonnet, op. cit., I I , p.
304, § 272 (ed. 1-a) ; p. 485, § 697 din ed. a 2-a.
Cercetarea Asemene probă nu s'ar putea face, in ţ a r a noastră, nici
paternităţei. de un străin, de ex., un Austriac, a cărui statut personal
Controversă. permite cercetarea paternităţei, pentru că, cu drept sau fără
drept, legiuitorul nostru opreşte, ca şi acel francez, cerce­
t a r e a p a t e r n i t ă ţ e i din consideraţiuni de ordine publică. Vedi
în acest sens, A. Weiss, TV. th. et pratique de dr. internat,
prive (Paris, 1901), I V . p. 57, text si nota 2. Despagnet, Dr.
internat., 274 (ed. a 3-a, 1899). A u b r y et Rail, I, § 3 1 , p.
150, nota 33 (ed. a 5-a). Bonnier, 936. P . F i o r e . Diritto
internazionale, 141, 142, p. 202, 203 (ed. ital. din Ì 8 7 4 ) . I n
ediţia a 2-a însă (trad. Antoine, I I , 733, p. 273), acest au­
tor susţine p ă r e r e a c o n t r a r ă . (V. Weiss, op. şi loco cit., p.
57, nota 2). Vincent et P é n a u d , Dictionn. de dr. internatio­
nal. v° Patern, et filiation, 44. Savigny. St/stem des heutiqen
romischen Pechts, V I I I , § 374, p. 279 (ed. germ.) ; p. 275,
276 din t r a d u c . Guenoux. L . Durand, Dr. internat, prive, p.
345. B e r t a u l d , Quest, pratiques et docfrinales de C. Napoleon,
1, 27, p. 27, 28. Rolin, Dr. internat, prive, I I , 618. Surville
et A r t h u y s , Count element, dc dr. internat, prive (ed. a 3,
1899), 310. Gas. fr. şi C. P a r i s . Sirey, 68. 1. 365. D. P . 67.
2. 4 1 . Cas. rom. şi C. Bucureşti. Dreptul din 1893, No. 11
 COD. CIVIL—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—DOVEDI. 105

I s ă fie c o n c l u d e n t e şi s ă p o a t ă fi c r e d u t e ; c ă c i d a c ă ele n ' a r

! conduce la nici un resultat, în z a d a r s'ar admite dovedi-
1
L r e a l o r : Frustra probantur, quce probata non relevant ).
\t A s t f e l , u n p r e t i n s l e g a t a r n ' a r p u t e a s ă c e a r ă a dovediLegat verbal.
f e x i s t e n ţ a u n u i l e g a t v e r b a l , p e n t r u că t e s t a m e n t e l e n u n c u -
Ppative, admise altă dată prin Codul Calimach (art. 7 3 8 ,
i 7 4 5 urm.), nu mai sunt admise astăzi'-').
F a p t e l e incontestabile F
s u n t a c e l e r e c u n o s c u t e de t o ţ i . »pte mcon-
i , , t , n ' testabile si
a ş a c a a c e l c a r e le c o n t r a d i c e e s t e p r e s u p u s a o t a c e n u - ' .
n e e o n t e s t a t e

m a i d i n s p i r i t d e ş i c a n ă s a u v e x a ţ i u n e : e a r f a p t e l e necon­
testate s u n t a c e l e r e c u n o s c u t e d e p ă r ţ i s a u d e u n a d i n e l e
3
şi c a r e , p r i n u r m a r e , n u m a i a u n e v o e d e a fi p r o b a t e ) .
N u t r é b u e s ă c o n f u n d ă m f a p t e l e m a t e r i a l e c u a c t e l e Fapte mate-
s a u f a p t e l e j u r i d i c e (de e x . c o n t r a c t e l e ) : c ă c i . p e c â n d cele " l a i c e i " "
d ' i n t ă i p o t fi s t a b i l i t e p r i n o r i ce s o i u d e p r o b e , cele d e
a l doile n u p o t d i n c o n t r a fi s t a b i l i t e în g e n e r e d e c â t p r i n
4
u n a c t s c r i s ).
si din 1894, Xo. 2. C. judiciar din 1893. Xo. 40 si din 1894.
No. 2. Bulet. S-a 1. anul 1893. p. 1110. C. Aix. si P a r i s
Trib. Marseille. Tunis si P a r i s . J. Clunet. anul 1889. p. 676 ;
anul 1 8 9 1 . p. 210 : •/. du net. anul 1897. p. 137 : anul 1898,
p. 358 şi 550. J. Clunet, anul 1899. p. 8 0 1 . T r i b . sup. Co­
lonia. Sirey, 96. 4, 1 şi nota lui A. Walil, etc. Vedi t. I, par­
tea I I a lucr. noastre, p. 314, nota 2 : t. V, p. 355, nota 1
şi adnotaţia noastră din C. judiciar. No. 4 1 , p. 324. nota 9
(anul 1900), precum şi No. 62, acelaş an. p. 496, nota 26.—
Contră. L a u r e n t . Dr. internat, V. 263. Brocher, Count de dr.
internat, prive, I, p. 329 urm. (vedi combaterea acestui din
urmă sistem în Weiss, op. cit., I V . p. 57, nota 2).—In baza
principiilor mai sus expuse s'a decis că copilul născut sub
Codul Calimach n ' a r putea să constate judecătoreşte pe pă­
rintele seu sub imperiul legei actuale, deşi Codul Calimach
permitea cercetarea p a t e r n i t a t e ! Vedi C. Iaşi Dreptul din
1888. No. 42. Idem. L a u r e n t . Dr. internat, V, 265.—Contra..
Bertauld, Quest pratiques et doctrinalcs de Code Napoleon,
I, No. 4. p. 3. Vedi si t. I a lucr. noastre, partea I I , p. 315.
') Cpr. L . 30, Dig., De, ' probaţi onibus, 22. 3 : L. L . 6. 10, 17,
21, 22. Cod.. De probationibus. 4, 19.
*) Cpr. B a u d r y et Colin, Don. et testaments, I I , 1862 (ed. a 2-a).
Vedi t. I V a lucr. noastre, p. 408.—Codul german permite
din contra. în unele împrejurări, testamentul verbal (art. 2250).
8
) Cpr. Goudsmit. Cours de Pandectes. I. § 104. p. 307. G a r -
sonnet, Pr. cir., I I . p. 298 urm.. § 269 urm.: p. 478 urm, § 692
urm. (ed. a 2-a).
4
) Cpr. Blaniol, op. cit.. I I . 8. p. 1152. Cas. rom. Bulet. S-a I ,
1898. p. 1156. Vedi şi infra, explic, a r t . 1 1 9 1 , § 1.
106 DOVEDIREA OBLIGAŢIILOR.—ART. 1169.

Cine trebue să facă proba şi ce trebue să dovedească.

A r t . 1 1 6 9 . — C e l ce face o propunere înaintea j u d e c a t e i t r e ­
1
bue s'o d o v e d e a s c ă ) . (Art. 967, § 2, 1098, 1138, 1156, § 3 , 1 1 7 0 ,
1434, § 1, 1435, 1475, 1854, 1899 C. civ. A r t . 150 P r . civ. A r t .
1315 C. fr.).
C h e s t i u n e a de a se şti cui i n c u m b ă s a r c i n a p r o b e i
este foarte însemnată, p e n t r u că de la dènsa a t â r n ă s o a r t a
procesului. Se p o a t e , în a d e v é r , î n t â m p l a ca cineva să a i b ă
d r e p t u l p e n t r u s i n e , şi c u t o a t e a c e s t e a , p r e t e n ţ i a s a s ă fie
respinsă, pentru că n'a dovedit-o, sau a adus o dovadă in­
s u f i c i e n t ă '-) : Adore non probante, reus absolvitur. In ase­
3 a
m e n e a c a z , R o m a n i i d i c e a u : „ Non jus deficit, sed probatio ) .
O r e g u l ă a t â t de veche pe cât de r a ţ i o n a l ă voeşte ca
a c e l c a r e f a c e o p r o p u n e r e î n a i n t e a j u d e c a t e i s'o d o v e d e a s c ă ;
quia semper necessitai probandi incumbit Mi qui agit *).

Deoseb. de ') T e x t u l corespundétor francez (1315), reproducènd No. 7 2 8

redacţie de din t r a t a t u l lui Pothier ( I I , Oblig.), a d a u g ă : „şi vice-versa,
la Cod. fr. acel care se pretinde liberat trebue să justifice p l a t a sau
faptul care a produs stângerea obligaţiei sale". Această p a r t e
a textului fr. s'a suprimat de legiuitorul nostru ca inutilă,
ea nefiind de cât aplicarea p ă r ţ e i întăi.
Art. 1314, A r t . 1314 din Ante-proiectul Codului japonez a r e următoa­
1315 Proiect. rea cuprindere : „Acel care aleagă în justiţie u n fapt po-
Cod.japonez. sitiv sau negativ, spre a t r a g e folos din el, t r e b u e să'l do­
vedească sau să stabilească existenţa lui înaintea judecăto­
rului. A d v e r s a r u l trebue şi el, la r â n d u l lui, sau să justifi­
ce contradicţia ce el opune faptului stabilit contra lui, s a u
să stabilească faptele ce el a l e a g ă pentru a distruge efec­
tele primului fapt". Şi a r t . u r m ă t o r (1315) adaogă : „Recla­
mantul sau pârîtul, care nu poate să stabilească, conform l e -
gei, totul sau p a r t e din alegaţiunile sale, sau care n'a pro­
dus convingerea judecătorului, în caşul în care acest din
urmă poate s ă aprecieze dovedile produse, t r e b u e să v a d ă
respinsă cererea sau excepţia sa asupra punctelor nejusti­
ficate
'-) Cpr. L . 4, Cod., De edendo (despre d e n u n ţ a r e a acţiunei), 2,
1. „Adore enim non probante : qui convenitur, dice această
lege, etsi nihil ipse prwstat, obtinebit". Vedi şi L . 23, Dig.,
De prObâtionibus, 22, 3.
3
) L . 30, Dig., De testamentaria tutela, 26, 2.
4
) L . 2 1 , in fine, Dig., De probationibus, 22, 3 şi Instit., 11,20,
De legatis, § 4, in fine. Cpr. şi L . 8, Cod., eod., 4, 19, u n d e
se dice, că nu e nici un motiv de a se crede că proba v a fi
pusă în sarcina pâritului. „Frustra veremeni, ne ab eo qui
a
lite pulsatur, probatio exigatur . „Ori ce cuvânt se provali-
 COD. CIVIL—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. IX.—ART. 1169. 107

A s t f e l , cel ce m ă r t u r i s e ş t e în j u s t i ţ i e c a l i t a t e a s a d e c h i ­
riaş, recunoaşte implicit î n d a t o r i r e a de a plăti, la t e r m e -
nile c o n v e n i t e , p r e ţ u l c h i r i e i , şi s a r c i n a d o v e d i r e i acestei
plăţi încumbă însuş chiriaşului, care a m ă r t u r i s i t e x i s t e n ţ a
r
contractului ) .
P r i n c i p i u l că a c e l ce face o p r o p u n e r e î n j u d e c a t ă Fapte nega-
t l v 6 ,
t r e b u e s'o d o v e d e a s c ă , e s t e a p l i c a b i l n u n u m a i f a p l e l o r po-
sitive, d a r şi a c e l o r negative, c a r e m a i t o t - d e a u n a se c o n ­
2
vertesc în fapte positive c o n t r a r e ) . Astfel, dacă p r e t i n d că

seste la judecată de c ă t r ă p ă r ţ i l e prigonitoare, dice Codul Codul Cara-

Caragea (partea V I , capit. 2, § 1). acel c u v è n t ' o r i să fle g e a s i A n d r .
> o m c l
vrednic de credinţă, sau nefiind, să '1 dovedească cel ce'l -
provaliseşte". „ J ă l u i t o r u l datoreşte a a r a t a toate dovedile
lucrului cerşut cu toate stările împrejur, si toate dreptăţile
cererei sale, ear nu pârîtul dice Andr. Donici (capit. I I I ,
§ 3). Vedi şi capit. I V , § 1, unde se dice: „ P â r î t u l poate îna­
intea judecătorilor să ceară de l a jăluitor dovedi, ear de
la pârît nu se cer dovedi ca să dovedească".
•) Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1896, p. 1482. Cpr. şi Bulet. 1891,
p. 194.—Reclamantul t r e b u e sâ'şi dovedească pretenţia sa,
chiar când pârîtul nu vine la judecată (art. 150 P r . civ.) :
altfel, art. 1169 a r fi violat. Cas". rom. Bulet. 1869, p. 8 1 . —
Simpla afirmare a reclamantului nerecunoscutâ de pârît nu
constitue o probă. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1876, p. 4 1 . Bulet.
1877, p . 22. — Sarcina de a proba că prescripţia este între­
r u p t ă incumba aceluia care invoacâ această î n t r e r u p e r e , ear
nu acelui care invoacă prescripţia. Cas. rom. Bulet. S-a 1.
1891, p. 19.
2
) Cpr. Goudsmit, op. cit., p . 309. T h i r v . I I I , 113. Planiol. I I .
9. B a u d r v , I I . 1177. Mourlon. I I . 1516. T. Hue, V I I . 86 si
V I I I , 218. Marcadé, V, art. 1315, No. 2. Demolombe, X X I X ,
192, 193. Bonnier, Ti: des preures, 39 urm. Larombière, I V ,
art. 1315, Xo. 16. Demante. V, 276 bis V I I . Garsonnet, Pi:
civ.. I I , p. 311 urm. (p. 489 urm. din ed. a 2-a). Anbrv et
Rau. V i l i , § 749. p. 155 urm. Arntz, I I I . 296. L a u r e n t ,
X I X , 95. G. Tocilescu, Pr. eie, I L 177, şi toţi autorii.—
Cu toate acestea, unii glosatori susţineau altă d a t ă că acel
care aleagă un tăpt negativ nu este obligat a l proba, şi că
dovada acestui fapt incumbă pârîtului, e a r nu reclamantu­
lui. Negativa non sunt probanda, diceau ei. Această părere, in­
admisibilă din toate punctele de vedere, i n t e r p r e t a în mod
greşit regula romană : Ei incuinbit probat io qui dicit, non qui
negat (L. 2, Dig., De probationibus, 22. 3 şi Andr. Donici,
capit. 3, § 2). şi confundă denegarea pretenţiunei articulată
de p a r t e a a d v e r s ă cu producerea unui fapt negativ. Vedi
Goudsmit, op. şi loco cit., nota 2, precum şi autorii mai sus
citaţi.
108 DOVEDIREA OBLIGAŢIILOR.—ART. 1169.

n ' a i fost l a B u c u r e ş t i s e p t ă m â n a t r e c u t ă , u ş o r v o i p u t e a face

a c e a s t ă p r o b ă , s t a b i l i n d c ă a i fost v é d u t î n fie c a r e d i d i n
s e p t ă m â n a t r e c u t ă l a I a ş i , d i m i n e a ţ a , l a 1 2 o a r e şi s a r à , şi
că t o a t e nopţile le a i p e t r e c u t a casă. Apoi, p e l â n g ă că
a r t . 1 1 6 9 n u face n i c i o d e o s e b i r e î n t r e f a p t e l e p o s i t i v e şi
acele negative, sunt chiar t e x t e de lege care pun proba
f a p t e l o r n e g a t i v e î n s a r c i n a a c e l u i a ce l e a l e a g ă . Astfel,
s u n t , d e e x e m p l u , a r t . 1 0 1 , 1 0 2 , 6 7 8 , 6 7 9 , 7 6 7 , 7 6 8 C.
civ., etc,
Proposito cu N u m a i p r o p o s i ţ i i l e c a r e a u u n c a r a c t e r indefinit n u
1 s u n t
"indefinit s u s c e p t i b i l e d e o p r o b ă c o m p l e c t ă , ş i a c e a s t a fie că
e l e a r fi a f i r m a t i v e s a u n e g a t i v e . A s t f e l , a dice : n ' a m î n ­
t â l n i t n i c i o d a t ă p e c u t a r e p e r s o a n ă , s a u a m î n t â l n i t - o în
t o a t e d i l e l e ; n ' a m fost n i c i o d a t ă l a B u c u r e ş t i , s ' a u a m
fost î n t o a t e d i l e l e ; a m p u r t a t î n t o t d e a u n a a c e a s t a h a i n ă
s a u acest inel, e t c . , este a face nişte p r o p u n e r i c a r e nu
p o t fi p r o b a t e , p e n t r u c ă a u u n c a r a c t e r i n d e f i n i t , şi î n
l i p s ă p e p r o b e , r e c l a m a ţ i a v a fi n e a p ă r a t r e s p i n s a ' ) .
Consecinţele D i n p r i n c i p i u l c ă f a p t e l e n e g a t i v e p o t î n g e n e r e fi
o v e e c a n ( n u a u u n c a r a c t e r
d1"împre>-^ ^^ ' ^ indefinit, r e s u l t a u r m ă t o a -
rarea că tap- r e l e c o n s e c i n ţ e :
^ìft 1° A c e l c a r e e x e r c i t a acţiunea în r e p e t i ţ i e p e n t r u u n
OUI 111 g c l l c " t

re fi probate.lucru n e d a t o r i t , t r e b u e se d o v e d e a s c ă c ă n u d a t o r e a n i m i c
a c e l u i a c ă r u i a a f ă c u t p l a t ă , p e n t r u c ă o r i ce p l a t ă p r e ­
s u p u n e o d a t o r i e ( a r t . 1 0 9 2 , § 1) - ) .
2° Creditorul care reclama executarea unei obliga­
ţiuni contractate sub condiţia suspensivă unui fapt negativ,
t r e b u e s ă d o v e d e a s c ă c ă a c e s t f a p t n u s'a p r o d u s
Caşul unei E a t ă insă o chestiune care a d a t loc la dificultăţi :
a
gâtori"^" A c e l c a r
exercită o acţiune negatonee
(negatoria s a u ne-
4
Controversîx.gativa in rem actio) ) , t r e b u e el s ă d o v e d e a s c ă c ă i m o b i -
') Cpr. Planiol, I I , 9. Garsonnet, op. cit., I I , p . 312 (p. 492
urm. din ed. a 2-a). Bonnier, op. cit., 42. Demolombe, X X I X ,
193, şi toţi autorii.
2
) Cpr. Cas. rom. S-a 1. Curierul judiciar din 1899. No. 2 5 .
3
) Cpr. A u b r y et B a u , V I I I , § 749, p. 156. G. Tocilescu, op.
cit., I I , p . 4 1 1 . Vedi şi L . 10, Dig.. De verborum obligatio-
nibus, 4 5 , 1.
4
Acţ. ne- ) Acţiunea n e g a t o n e (de la negare, a t ă g ă d u i ) este o acţiune
gatorie. reală prin care proprietarul, sau acel care a r e a s u p r a unui
imobil un drept de usufruct sau de abitaţiune, tinde a face
să se recunoască de j u s t i ţ i e că imobilul care se pretinde
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. IX.—ART. 1169. 109
lui séu e s t e l i b e r d e s e r v i t u t e , s a u p â r î t u l t r e b u e el d i n
c o n t r a sa d o v e d e a s c ă e x i s t e n ţ a a c e l e i s e r v i t u t i ? C h e s t i u n e a
este c o n t r o v e r s a t ă ; se a d m i t e î n s ă , cu t o a t e a c e s t e a , c ă
p r o p r i e t a r u l n u a r e de c â t u n s i n g u r l u c r u d e d o v e d i t , şi
a n u m e , p r o p r i e t a t e a sa, a d e c ă d r e p t u l séu a b s o l u t şi e x c l u ­
siv a s u p r a l u c r u l u i ( a r t . 1 8 0 ) . O d a t ă ce a c e a s t ă p r o b ă
s'a f ă c u t în j u s t i ţ i e , p â r î t u l u i i n c u m b ă s a r c i n a d e a d o v e d i
e x i s t e n ţ a s e r v i t u ţ e i , şi a c e a s t a c h i a r c â n d el a r fi fost m e n ­
ţ i n u t în p o s e s i u n e a ei p e c a l e de a c ţ i u n e p o s e s o r i e ; c ă c i
fie a c ţ i u n e a c o n f e s o r i e , fie n e g a t o r i e , a c e l c a r e pretinde
e x i s t e n ţ a u n e i s e r v i t u t i , t r e b u e s'o s t a b i l e a s c ă în i n s t a n ţ a
r
(art. 1160) ) .
E x i s t ă î n s ă , cu t o a t e a c e s t e a , în d r e p t u l r o m a n , u n ipoteza din
caz s p e c i a l în c a r e a c e l c a r e t r e i m e a să d o v e d e a s c ă o p r o - dreptul ro-
,. . „ . ., , man 111 care
p o s i ţ i e n e g a t i v a , e r a î m p u t e r n i c i t a a r u n c a p r o b a a s u p r a e i care tre-
a C

a d v e r s a r u l u i seu. I n a d e v è r , de c â t e o r i c r e d i t o r u l c e r e a a sft ^i ove -

C >
p l a t a u n e i p e c u n i a stipulata vel expensilata, el e r a o b l i g a t pos. ne°t>-ati -
2
a d o v e d i n u m ă r a r e a b a n i l o r i , d a c ă d e b i t o r u l i n v o a c a e x c e p - vă,putea să
arunce proba
asupra ad­
versarului
grevat de o servitute, este liber de on ce sarcină reală sau g tu.
personală. Vedi t. I I a lucr. noastre, p. 468.
') Cpr. A u b r y et Kan. I I , § 219. p. 572 (ed. a 5-a) : p. 398
din ed. a 4-a. Marcadé, V. art. 1315, No. 2. B a u d r y et Chau-
veau. Des bieus. 265 şi 1147. p. 190 şi 870 urm. (ed. a 2-a.).
Garnier. Possession, p. 487. F . Bâisoiii. Dreptul din 1882. No.
29. L a u r e n t . V I I I . 288. Demolombe, X I I , 957. Bonnier, op.
cit., 47. Bélime. Jet. possessoires, 492. G. Tocilescu, op. cit.,
I I . 172. Garsonnet. Pi: cir.. I I , p. 313. text si nota 24 (p.
494 din ed. a 2-a). C. Asren. I). P . 53. 2. 28. Sirev. 54. 2.
81. D. P . 58. 2. 27. Sirey, 57. 2. 769. Cpr. art. 627 Cod
olandez. Vedi şi t. I I a lucr. noastre, p. 468, text şi nota 2.—
Coatra. Duranton, V, 641. P a r d e s s u s , Serc/tudes, I I , 330.
Taulier, Thcorie raisonnée da C. cicli. I I , p. 442. 443. Ace-
iaş controversă exista şi în dreptul roman. Vedi Garsonnet,
op. şi loco saprà cit., p. 313, nota 22 (p. 494. nota 9 din ed.
a 2-a). Maynz, Dr. romain (ed. a 5-a din 1891). I, § 137,
p. 833 urm. Van W e t t e r , Dr. rom., I. § 205, p. 296. W i n d s -
clieid, Lehrbuch des Pandeìden Iteelits, I, § 198, in fine şi
notele 15, 16.
8
) L . L . 1, 2, 5 şi 9, Cod., De non, numerata pecunia. 4, 30 ;
Instit., 3, 2 1 . De litterarum obligatione. Pr., şi 4. 13. De ex-
ceptionibus, § 2. î n a i n t e de J u s t i n i a n , această excepţie putea
fi opusă în timp de cinci ani. J u s t i n i a n a redus însă acest
termen la doi ani (Instit. loco saprà cit.).
110 DOVEDIREA OBLIGAŢIILOR.—ART. 1169.

ţ i u n e a non numerato? pecunice. A c e a s t ă d i s p o s i ţ i e e x c e p ­

1
ţ i o n a l ă n'a t r e c u t insă în d r e p t u l m o d e r n ) .
Casui în care A m v é d u t c ă a c e l c a r e face o p r o p u n e r e î n i n s t a n ţ a
1 6 116 s 2
n^redàmant* ' ^ ' ° dovedească prin mijloacele permise de lege ) .
D a c ă el a făcut pe deplin dovada reclamaţiunei sale, el
v a dobândi câştig de causa, a f a r ă de caşul în care p â r î t u l a r
o p u n e r e c l a m a n t u l u i primitiv o excepţie sau u n mijloc de a p a ­
r a r e de f o n d , î n c a r e c a z el d e v e n i n d , l a r â n d u l l u i , r e c l a m a n t ,
va t r e b u i să'şi d o v e d e a s c ă p r e t e n ţ i a sa conform a d a g i u l u i :
3
Reus in excipiendo fit actor ( L . 1, D . , De except., 4 4 , 1) ) .
F i e c a r e din p ă r ţ i t r e b u e deci să'şi dovedească faptele
care formează baza acţiunei, excepţiunei sau a p ă r ă r e i sale.
I n t r ' o acţiune desfăşurata înaintea justiţiei, părţile devin
p e r e n d , d i c e C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m ă , r e c l a m a n ţ i şi p a ­
r i t i , d u p ă c u m îşi p r e s i n t ă c e r e r i l e l o r , a ş a că o r i ce p r o ­
punere pentru stabilirea unui fapt juridic trebue dovedită
4
d e c e l ce o f a c e ) .
A s t f e l , o d a t ă ce l o c a t o r u l a d o v e d i t e x i s t e n ţ a c o n ­
t r a c t u l u i de l o c a ţ i u n e , p r i n a c e a s t a , p r o b a de a i se plăti
de c ă t r ă l o c a t a r câştiul este pe deplin făcută, şi în ase­
m e n e a c a z , l o c a t a r u l , c a r e s u s ţ i n e că a p l ă t i t , e s t e o b l i g a t
5
să'şi dovedească alegaţiunea sa ) . D e asemenea, când m a n ­
d a t a r u l care n'a s t i p u l a t nici u n o n o r a r i u , d a r care n ' a stipu­
lat nici g r a t u i t a t e a m a n d a t u l u i , precum este, de exemplu, u n
a d v o c a t însărcinat cu susţinerea u n u i proces, dovedeşte că
'şi à î n d e p l i n i t m a n d a t u l , p r o b a c ă o n o r a r i u l a fost p l ă t i t i n ­
cumbă, în a s e m e n e a caz, m a n d a n t e l u i , d a c ă densul a l e a g ă
6
această plată ) .
J
) Cpr. G-arsonnet, op. cit., I I , p . 310 (p. 4 9 1 , 492 din ed. a
2-a). Tocilescu, op. cit., I I , 412, No. 177.
2
) Nu este destul ca reclamantul să dovedească că lucrul r e ­
clamat nu este al a d v e r s a r u l u i séu, ci el t r e b u e s ă stabilească
că acest lucru i se cuvine lui. Cas. rom. Bulet. 1870, p. 3 3 .
Bulet. 1876, p . 209. Bulet. 1882, p. 676. „Cine cere atunci
câştigă, dice a r t . 4, p a r t e a V I , capit, 2, din Codul Caragea,
când v a dovedi că lucrul ce se cere este al lui, e a r nu când
va dovedi că nu este al protivnicului s é u " .
3
) Vedi t. V I , p. 357 si 819.
4
) Cas. rom. Bulet. S - a i , anul 1891, p . 194. Bulet. 1895, p. 238.
Cpr. şi Bulet. S-a 1,1894, p . 503. (7. judiciar din 1901, No. 36.
B
) Cas. rom. Bulet. 1891, p . 1326.
•) Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 76 şi Bulet. 1893, p. 839.
Vedi t. V. a lucr. noastre, p . 158, nota 5 ; t. I I I , p . 425, ad
notam şi tr. nostru în limba franceză, p. 185, text şi nota 3.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—ART. 1160. Ill

î n t r ' o a c ţ i u n e î n d r e p t a t ă c o n t r a m o ş t e n i t o r i l o r l u i de
cujus, p e n t r u p l a t a u n e i s u m e d a t o r i t ă d e a c e s t d i n u r m ă , o
d a t ă ce r e c l a m a n t u l d o v e d e ş t e că denşii p o s e d ă a v e r e a d e ­
f u n c t u l u i , d e u n d e n a ş t e p r e s u m ţ i u n e a că ei p o s e d ă ca m o ş t e ­
n i t o r i , l o r l e i n c u m b ă s a r c i n a de a d o v e d i a l e g a ţ i u n e a ce
fac că p o s e s i u n e a o e x e r c i t ă cu t i t l u de d o n a t a r i , e a r n u
1
de m o ş t e n i t o r i ).
Când o poliţa cuprinde menţiunea „valoare primită
-
în m ă r f u r i ' , f ă r ă c u v è n t j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i i m p u n p o s e ­
s o r u l u i a c e s t e i p o l i ţ e să d o v e d e a s c ă că el a p l ă t i t î n a-
d e v é r v a l o a r e a î n m ă r f u r i , d e o a r e ce, d u p ă a r t . 1 1 6 9 .
2
c o n t e s t a t o m i e r a d a t o r s ă d o v e d e a s c ă a l e g a ţ i u n e a sa ) .
D e c â t e o r i c a u s a u n e i o b l i g a ţ i u n i u n i l a t e r a l e n u e s t e Art. 907, § 2.
a r ă t a t ă în a c t u l c a r e o c o n s t a t ă , există c o n t r o v e r s a în
F r a n c i a a s u p r a c h e s t i u n e i de a se şti d a c ă d o v a d a e x i s ­
t e n ţ e i c a u s e i i n c u m b ă c r e d i t o r u l u i c a r e c e r e e x e c u t a r e a o-
bligaţiei, s a u dacă debitorul este din contra acela care t r e ­
3
bue să dovedească lipsa sau ilicitatea causei ) . L e g i u i t o r u l
n o s t r u n e a s c u t i t de a c e a s t ă c o n t r o v e r s ă : c ă c i c a u s a fiind
presupusă p a n ă la d o v a d a c o n t r a r ă ( A r t . 9 6 7 § 2, care
reproduce a r t . 1 1 2 1 din Codul italian), c r e d i t o r u l n'are
n i m i c de d o v e d i t , p r o b a fiind în s p e c i e î n s a r c i n a d e b i ­
4
t o r u l u i ).
D a c ă i n s ă o b l i g a ţ i a n u a r a t ă n i c i o c a u s ă şi d e b i t o ­
r u l d o v e d e ş t e că e a a r e o c a u s a i l i c i t ă , c r e d i t o r u l u i , c a r e
cere e x e c u t a r e a obligaţiei, îi i n c u m b ă sarcina de a dovedi
5
a l e g a ţ i u n e a s a , că a d e v ă r a t a c a u s a este l i c i t ă ) .
A c e l c a r e p o s e d ă u n l u c r a n u a r e n e v o e d e a d o v e d i Art. 1854.
a l t c e v a de c â t f a p t u l p o s e s i u n e i , p e n t r u că p o s e s i u n e a
este p r e s u p u s ă n e p r e c a r ă p a n ă l a d o v a d a c o n t r a r ă ( a r t . 1 8 5 4 ) .
J u d e c ă t o r i i violează deci r e g u l e l e p r o b e i când obligă pe pose­
sorul u n u i lucru (pârîtul) a dovedi că acel lucru este al sèu,

') Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1883, p . 937.

2
) Cas. rom. Bulet. S-a I I , anul 1 8 8 5 . p. 769.
8
) Cpr. T. Hue. Y I I , 86 şi t. V a lucr. noastre, p . 155. text
şi nota 1.
4
) Vedi t. A" a lucr. noastre, loco cit. Cpr. T r i b . Ilfov. ('. ju­
diciar din 1897. Xo. 45.—Cu t o a t ă lipsa unui anume t e x t .
această soluţie este generalmente admisa si în F r a n c i a . Cpr.
C. Bourges si Cas. fr. Sirev. 1901. 2. 39. Sirev. 9 6 . 1 . 280.
•'•) Cas. rom. S-a 1. Bulet. 1878, p. 334.
112 CLASIFICAREA ŞI ÎMPĂRŢIREA PROBELOR.

fiind că r e c l a m a n t u l u i î n r e v e n d i c a r e i n c u m b ă s a r c i n a p r o ­
]
bei (art. 1 1 6 9 ) ) .
Dacă insă reclamantul produce n u act de v è n d a r e r e ­
g u l a t c a r e 'i a t r i b u e p r o p r i e t a t e a l u c r u l u i r e v e n d i c a t , p â -
rîtului incumbă sarcina de a dovedi faptele posesiunei care'l
c o n d u c l a p r e s c r i p ţ i e , c o n f o r m p r i n c i p i u l u i : Reus in exci-
piendo fit actor ( L . 1, D i g . , De exceptionibus, 4 4 , 1) ) .2

Clasificarea şi împărţirea probelor.

P r o b e l e se î m p a r t in m a i m u l t e c a t e g o r i i :
1° P r o b e l e s u n t directe, indirecte şi mixte.
Probe di- P r o b a directa e s t e a c e e a p e c a r e j u d e c ă t o r u l o p e r c e p e
recte. p p ijj
r 0 r e s ai e simţuri, fără nici un intermediar, de
e x e m p l u , p r i n m e r g e r e a la f a ţ a locului s p r e a se l u m i n a
î n s u ş a s u p r a c h e s t i u n e l o r c a r e se d e t e r m i n ă p r i n î n c h i e r e a
ce o r d o n a a s e m e n e a c e r c e t a r e ( a r t . 2 2 2 u r m . P r . c i v . ) .
Art. 66, § 4 A s e m e n e a c e r c e t ă r i p o t fi o r d o n a t e , î n l e g e a n o a s t r ă ,
ii 5 Pr civ
' n u n u m a i în m o d i n c i d e n t a l , cu ocasia u n u i p ro c e s , ci şi
în m o d p r i n c i p a l , î n v e d e r e a u n u i p r o c e s v i i t o r ( a r t . 6 6
3
P r . c i v . r e v i s u i t ă l a 1 9 0 0 , § 4 şi 5 ) ) .
]
) Cas. rom. Bulet. 1869, p. 198. Bulet. 1 8 7 1 , p. 337. Bulet.
1888, p . 550. Bulet. 1890, p. 1438. C. Bucureşti. Dreptul
din 1885, No. 54. Cas. fr. D. P . 65. 1. 473. C. Amiens şi
Nancy. D. P . 96. 2 . 1 2 4 . C. Montpellier. D. P . 94. 2. 329 şi
nota lui Beudant. T. Hue, I V , 114. L a u r e n t , V I , 160 şi Avant-
projet de revision, I I I , p. 52. B a n d r y et Chauveau, Des biens,
234 urm. Cpr. R é p e r t . Dalloz, Supplement, Preuve, 2 1 şi auto­
r i t ă ţ i l e citate acolo. Vedi şi t. I I a lucr. noastre, p. 4 4 8 .
Art. 486 „Cel ce porneşte j a l b ă pentru reclamarisirea stăpânirei lu­
C. Calimach. crului, dice a r t . 485 din Codul Calimach (369 austriac), t r e ­
bue s ă dovedească că p â r î t u l stăpâneşte lucrul din însuş a
sa putere, si că lucrul acesta este drept al seu".
*) Cas. fr. D. P . 95. 1. 152. Band, Period. 95. 1. 447 şi anul
1894. 1. 364. Sirey, 94. 1. 138. Répert. Dalloz, Supplement,
Preuve, 34. Larombière, I V , a r t . 1315, No. 12.
3

Ancheta in
) „Ori cine a r e interes să constate declaraţia unui m a r t u r ,
futurum. Art. p ă r e r e a unui expert, o stare de lucruri a unor b u n u r i miş­
66, § 4 şi 5 cătoare sau nemişcătoare, a obţinea recunoaşterea unui a c t
Pr. civ. scris sau unei obligaţii, validitatea sau nevaliditatea unui
titlu, dice art. 66, in fine, din noul Cod de proced. civ., v a
putea cere judecătorului competent, potrivit art. 58 urm. din
acest Cod, chemarea de u r g e n ţ ă înaintea sa a p ă r ţ i l o r in­
teresate p e n t r u stabilirea cererei sale. Asemenea c o n s t a t ă r i
pot sluji ca acte probatorii potrivit deosebitelor rândueli a l e
legei".
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. UI.—CAPIT. IX.—CLASIFIC. PROBELOR. 113

C e r c e t a r e a la f a ţ a l o c u l u i se p o a t e face s a u d e u n Cercetare la
f a a l o c u l u i
singur j u d e c ă t o r , sau de complectul t r i b u n a l u l u i ori c u r ţ e i . > -
In caşul întăi, ea este o m e s u r ă p r e p a r a t o r i e sau p r e g ă ­
t i t o a r e in s e n s u l a r t . 1 5 9 şi u r m . P r . c i v . I n c a ş u l a l d o ­
i l e a , e a e s t e lyi î n c e p u t a l d e c i d e r e i c a u s e i , t r i b u n a l u l s a u
c u r t e a p u t â n d să se p r o n u n ţ e c h i a r la f a ţ a l o c u l u i .
P r i n u r m a r e , la ş e d i n ţ e l e ce v o r u r m a , ca şi l a p r o ­
n u n ţ a r e a h o t ă r î r e i , v a t r e b u i să ia p a r t e a c e l a ş i c o m p l e c t
c a r e a fost l a f a ţ a l o c u l u i ; a l t - f e l h o t ă r î r e a ce s ' a r d a

Acest text consacră deci în termeni expreşi ceea ce, în Scopul an-
F r a n c i a , înainte de ordonanţa din aprilie 1667, se numea chetei in
ancheta in futurum. Această procedură are menirea de a futurum.
constata judecătoreşte, de u r g e n ţ ă , o dovadă ce e pe cale
să dispară şi care poate servi într'un eventual proces vi­
itor. ,,Am admis, dice expunerea de motive a D-lui Minis­
tru C. G. Dissescu, ca un corolar al facultăţei de a pretin­
de un drept sau un lucru, şi procedura privitoare la con­
s t a t a r e a dreptului sau lucrului cerut, când este o absoluta
t r e b u i n ţ a de a se dobéndi grabnic o dovadă ce a r dispare,
dacă acel în drept a r fi nevoit să aştepte p â n ă la înfăţişa­
rea contradictorie. Această procedură, ce poarta numele de
anchetă in futurum, în starea actuală a legislaţiunei în ge­
nere, nu este admisă".
Ancheta in futurum, l'enquéte d'exam en à futur, după Dreptul
cum se exprimă vechii autori francezi, de o utilitate practi- străin,
că necontestata, desfiinţată în F r a n c i a prin ordonanţa din
aprilie 1667 (tit. 13, a r t . 1). din causa abusurilor la care
ea dădea loc. prin faptul că se admiteau de multe ori mar-
turi pentru sume mai mari de 100 livre, contrar dispoziţi­
ilor formale ale ordonanţei din Moulins de la 1566, îşi a r e
fiinţă în mai multe legislaţiuni străine, de exemplu : în Co­
dul de procedură civilă neerlandez (art. 876—881). în ve­
chiul Cod de procedură austriac de la 1782 (art. 241 urm),
în Codul de procedură civilă german de la 1877 (art. 231,
447—455), în Codul de procedură civila italian de la 1866,
l'esame a futura memoria (art. 251). în Ante-proiectul Co­
dului japonez (art. 1316). în Codul cantonului Vaud (art.
250 urm.), în Statele unite, în Rusia (Regul. sancţionat
prin Ukasul împărătesc din 28 mai 1880). etc. Cpr. Bon­
nier, op. cit., p. 231, nota 1. Vedi. în p r i v i n ţ a Codului de
proced. civ. german, nota lui Lederlin, profesor la Nancy,
şi înainte de resboiul de la 1870, la Strasburg. în Annuaire
de legist, étrangirc. anul 1878, p. 86, ear în p r i v i n ţ a drep­
tului rusesc, v. Annuaire de législ. étrangère, anul 1881. p. 576.
In F r a n c i a , de şi chestiunea este controversată, totuşi a- Dreptul
tât doctrina cât si iurisprudenta admit aceste anchete, p e n - ^ francez.
* Controversa.
114 CLASIFICAREA ŞI ÎMPĂRŢIREA PROBELOR.

1
ar fi casabilă ) . Acest principiu nu este însă aplicabil a-
•tunci când actul încheiat la faţa locului nu face de cât să
constate starea de lucrati privitoare la litigiu, fără nici o
deducţiune sau apreciare a judecătorilor, reservându-se păr­
ţilor dreptul de a-şi desvolta probele lor înaintea tribuna­
2
lului sau curţei, la un termen ulterior ) .
tru că, pe de o parte, Codul de procedură civilă nu repro­
duce disposiţia proibitiva a ordonanţei din 1667, ear pe de
altă p a r t e , pentru că, astăzi, ele nu mai sunt de com-
p e t i n ţ a Cancelariei, care altă d a t ă le încuviinţa fără nici
un control al părţilor, ci de competinţa tribunalelor, care,
când le admit, ordonă desbateri contradictorii, după cum
prevede anume textul nostru, ceea ce n e a p ă r a t este o ga­
ranţie că legea nu va fi violată. Cpr. în acest sens,
Boitard, Colmet d'Aage et Glasson, Pr. civ., I, p. 514, nota
1, (ed. a 15-a din 1890). Garsonnet, Pr. civ., I I , p. 551,
552, § 343 (t, I I I , § 856, p. 79 din ed. a 2-a). Bonnier,
Tr. des preuves, 254. C. Besancon şi P a r i s . D. P . 46. 2. 28
şi 29.—Contra. C. Rennes, 10 martie 1821. R è p e r t . Dalloz,
Enquéte, No. 55, n a t a 2. Boitard et Colmet d'Aage, op. cit.,
I, No. 470, p. 513, 514. Boncenne et Bourbeau, Th. de la
procedure civile, IV, p. 258 urm. (ed. a 2-a din 1838—1863).
Carré et Chauveau, Lois de la procéd., I I , p. 533 urm., Q.
992. Devilleneuve, nota în Sirey, 45. 2. 625. Vedi asupra
acestei controverse, Tissier et D a r r a s , C. de procéd. civ. annoté
(libr. Larose, 1901), I, art. 59, No. 568 urm. şi a r t . 252, No. 3.
Dreptul de A n c h e t a in futurum fiind formal admisă astăzi la
apel înainte noi, prin art. 66 din procedura civilă revisuită la 1900, s'a
de judecarea născut chestiunea de a se şti dacă jurnalele tribunalelor
fondului.
Controversă. care admit astfel de anchete pot fi a t a c a t e cu apel de în­
dată, ca în F r a n c i a (v. Bonnier, op. şi loco eit., p. 231),
I t a l i a {l'ordinanza o la sentenza sono esecutive non ostante re­
clamo, opposizione o appello), etc., . sau dacă apelul nu este
admisibil de cât de o d a t ă cu j u d e c a t a a s u p r a fondului, con­
form a r t . 323 Pr. civ. Curtea din B u c u r e ş t i a admis apelul,
înainte de j u d e c a r e a fondului, întemeindu-se pe art. 104 Pr.
civ. (V. Curierul judiciar din 29 octombrie 1900, No. 75 şi
adnotaţia noastră). Aceiaşi soluţie a fost admisă şi de Curtea
de Cas. S-a I I , în urma unei d i v e r g i n ţ e pe care am provo­
cat-o n o i î n ş i - n e (v. C. judiciar din 1901, No. 12 şi Dreptul
din acelaş an, No. 9). Chestiunea este însă îndoelnică. şi
noi am remas de p ă r e r e contrară, împreună cu alţi doi con­
silieri a î n a l t e i Curţi. Tot în acest din u r m ă sens se pro­
n u n ţ ă şi Dl. M. G. Valerian {C. judiciar, loco cit.).
Cas.-rom. Bulet. S-a 1, .1892, p. 323.
Cas. rom. Bulet. S-a I I , anul 1896. p. 32 si Curierul judi-
ciar din 1896. No. 1.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III. —CAPIT. IX.—CLASIFIC. PROBELOR. 115

P r o b a indirectă e s t e a c e e a p e c a r e j u d e c ă t o r u l o d o - Probe
m d l r e c t e
bendeşte prin i n t e r m e d i a r u l altor fapte a n t e r i o a r e , pe calea -
r a ţ i o n a m e n t u l u i c a r e - 1 c o n d u c e d e la c u n o s c u t la n e c u n o s ­
cut, a d e c ă p r i n d e d u c ţ i u n e s a u i n d u c ţ i u n e . D e d u c ţ i a se r e ­
1
f e r ă la p r o b a d r e p t u l u i , i a r i n d u c ţ i a la a c e e a a f a p t e l o r ) .
P r o b a mixtă, a d e c ă şi d i r e c t a şi i n d i r e c t a , e s t e a c e e a P r o b e m i x t e ,
p e c a r e j u d e c ă t o r u l o d o b â n d e ş t e a t â t de la p r o p r i i l e s a l e
c u n o ş t i n ţ e , c â t şi de l a a j u t o r u l u n u i a s a u m a i m u l t o r e x ­
perţi ( a r t . 2 1 1 u r m . P r . civ.).
A c e a s t a p r o b ă e s t e d i r e c t a , fiind că e x p e r t i s a n u face
de c â t să complecteze e x p e r i e n ţ a proprie a j u d e c ă t o r u l u i ;
ea e s t e i n d i r e c t ă , t i i n d - c ă se î n t e m e i a z ă p e î n c r e d e r e a p e
c a r e o m e r i t ă e x p e r t u l . I n o r i - c e c a z . e x p e r ţ i i n u fac de
c â t s ă - ş i d e a p ă r e r e a , c a r e n u l e a g ă î n t r u n i m i c pe j u d e ­
c ă t o r i : Dictum expertorum nuuquam transit in rem judi-
catam -).
2 ° D i n p u n c t u l de v e d e r e a l b a z e l o r pe c a r e e l e se
î n t e m e i e a z ă , p r o b e l e se î m p a r t în :
a) P r o b e t r a s e d i n e x p e r i e n ţ a p e r s o n a l a a j u d e c ă t o r i i - Experienţa
a
lui ( c e r c e t a r e a la f a ţ a l o c u l u i , v e r i f i c a r e a de s c r i p t e . x - j „ d e c ă t o -
e P

pertisa), etc. ruiui.

b) P r o b e c a r e se î n t e m e i e a z ă p e c r e d i n ţ a d a t o r i t a m ă r - Mărturisire,
tu ment
turiei omului (mărturisirea părţei, j u r ă m e n t u l decisoria sau J "^ >
litis-decisoriù, j u r ă m e n t u l supletor, depunerea marturilor,
etc.). Aceste sunt probele p r o p r i u dise.
A c e s t e p r o b e se s u b - î m p a r t î n p r o b e simple s a u na­
turale şi î n p r o b e preconstituite s a u artificiale ori legale.
P r o b e l e simple sunt acele în care m ă r t u r i a omului e s t e P r o b e s i m p l e
s c u t i t ă de o r i - c e p r e p a r a ţ i e a r t i f i c i a l ă i de e x . m ă r t u r i s i r e a titiTite " 1 1

părţei, depunerile marturilor, etc.): iar probele preconsti­

tuite s u n t a c e l e î n c a r e m ă r t u r i a o m u l u i e s t e î n t o v ă r ă ş i t ă
de f o r m e l e a n u m e şi r i g u r o s d e t e r m i n a t e d e l e g e , f ă r ă de

x
) Cpr. Bonnier, op. cit., 22 urm. Tocilescu, op. cit., I I , 179.
Garsonnet, op. cit., I I , p. 315 urm. (p. 4-97 urm. din ed. a
2-a). Larombière. I V . a r t . 1316, No. 6.
2
) Cpr. Garsonnet. op. cit., I I . p. 580 (t. I I I , § 873, p. 111 din
ed. a 2-a). Boitard. Colmet D'Aage et Glasson, Pr. civ., I,
p. 578 (ed. a 15-a din 1890). C, Nancy. D. P . 97. 2. 110 —
Dacă însă părţile, libere şi deplin capabile, au convenit de
a pune bază pe r a p o r t u l experţilor, aceasta convenţie,
ca si celelalte, constitue o lege pentru densele (art. 969).
Cpr. Garsonnet. op. şi loco cit.
116 CLASIFICAREA ŞI ÎMPĂRŢIREA PROBELOR.

care ele nu au nici o putere. Ast-fel sunt : actele auten­

tice, actele sub semnătură privată supuse formalităţilor e-
dictate de art. 1179 şi 1180 C . civ.; registrele comercian­
ţilor, etc. Ceea ce deosebeşte proba simplă sau naturală de
acea preconstituită sau legală, este că cea d'intăi nu leagă
pe judecător, pe când cea de a doua din contra îl leagă,
chiar când el n'ar fi personal convins.
Astfel, judecătorul este liber de a respinge ca nedo­
vedita o pretenţie care s'ar întemeia numai pe depuneri de
martori ; pe când el n'ar putea respinge o acţiune care s'ar
1
întemeia, de exemplu, pe un act autentic ) .
Presumpţiî c) Presumţiile legale, care sunt strict şi limitativ
o m u ! u i stabilite de lege, şi scutesc de ori-ce dovadă pe partea în
leg aIe

favoarea căreia sunt admise, şi presumţiile simple sau ale

omului, care sunt lăsate la lumina şi înţelepciunea judecă­
torului de fond, şi care nu pot fi admise de cât atunci
când sunt grave, precise şi concordante (art. 1203).
Presumţiile legale se sub-împart în presumţii juris et
de jure şi in presumţii juris tantum.
Presumpţiî Cele d'intăi nu admit nici într'un caz proba contrară.
jureVjnris Astiai sunt : presumţia stabilită în favoarea lucrului judecat
tantum, (art. 1200,1201) ; presumţia de nulitate admisă în favoarea
actelor făcute în frauda disposiţiilor legei (art. 812, 1200
punctul 1, C . civ., 735 P r . civ.) ; prescripţia (art. 1890
C. civ.), etc. Cele de al doilea admit proba contrară, însă
pană la administrarea acestei probe, ele scutesc de ori-ce
dovadă pe acela în favoarea căruia sunt admise. (Cpr. art.
286 urm., 1138 C . civ.), etc. Astfel, presumţia de solida­
ritate preveduta în materie comercială fiind juris tantum,
poate fi resturnată prin dovada contrară. A r t . 42 din Codul
comercial prevede, în adevér, că, în obligaţiile comerciale,
codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte, afară de stipulaţia con­
trară a părţilor. Dovada incumbă părţei care are interes
ca obligaţia să nu fie solidară, ori-ce probă fiind admisă
în această privinţă, conform art. 46 C . corn. '-'). D e ase­
menea, termenul este presupus stipulat în favoarea debito-
') Cpr. Garsonnet, op. cit., I I , p . 316, 317 ; (p. 498 din ed. a
2-a). Tocilescu, op. cit., I I , p. 419. Bonnier, op. cit., 2 7 şi 452.
2
) Cpr. Giorgio Giorgi, Teoria delle obbligazioni nel diritto mo­
derno italiano, I, 140. Vedi şi adnotaţia noastră din Curierul
judiciar, No. 76 de la 12 noembrie 1900.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—CLASIFIC. PROBELOR. 117

rului (art. 1 0 2 4 ) , însă creditorul poate d ă r â m a a c e a s t a p r e -

sumţie. P r e s u m ţ i a care r e s u l t a din a r t . 1 0 2 4 este deci
]
juris tantum ).
3° P r o b e l e s e m a i î m p a r t î n c ă î n p r o b e complecte s a u Probe corn­
a r n e ( d e e x . a c e l e a c a r e r e s u l t a d i n u n a c t a u t e n t i c saujj^o^piecte.
sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , însă r e c u n o s c u t de s u b - s c r i i t o r u l
luii şi î n p r o b e necomplecte s a u semi-pline, de ex., acelea
care resulta din presumţiile omului -).
P r o b a n e c o m p l e c t â p r e s i n t ă o m a r e a s e m ă n a r e cu î n ­
ceputul de p r o b ă scrisă ( a r t . 1 1 7 4 , 1 1 8 8 , p u n c t u l 3 j .
î n c e p u t u l d e p r o b ă c o n s i s t ă î n n i ş t e f a p t e c a r e , f ă r ă început de
r o b a
a fi c u t o t u l p r o b a n t e , t o t u ş i î m p u t e r n i c e s c p e j u d e c ă t o r a P -
n u r e s p i n g e de plano p r e t e n ţ i a p ă r ţ e i c a r e l e a l e a g ă . A s t ­
fel s u n t : î n c e p u t u l d e p r o b ă s c r i s a de c a r e v o r b e ş t e a r t .
1 1 9 7 ; presumţiile sau indiciile r e s u l t â n d din fapte con­
s t a n t e s a u destul de g r a v e p e n t r u a d e t e r m i n a , în m a t e r i e
d e filiaţiune, a d m i t e r e a p r o b e i t e s t i m o n i a l e ( a r t . 2 9 6 ) : î n ­
c e p u t u l de p r o b ă c a r e poate să a u t o r i s e pe j u d e c ă t o r a
deferi uneia din p ă r ţ i j u r à m è n t u l supletoriù ( a r t . 1 1 8 3 ,
a
1219, 1220), etc. ) .
4 ° I n fine, u n i i a u t o r i m a i d i s t i n g î n c ă p r o b e l e arti-?*^ artifi-
6
ficiale d e a c e l e neartificiale, d u p ă c u m e l e c e r s a u n u a j u - "artificiale "
4
torul a r t e i ) .
A c e a s t a divisiune, î m p r u m u t a t a de la r e t o r i c a lui A -
r i s t o t e l , C i c e r o n e şi Q u i n t i l i a n , n u a r e n i c i o î n s e m n ă t a t e
p r a c t i c ă . J u r i s p r u d e n ţ a n u se o c u p ă d e c â t d e p r o b e l e n e ­
artificiale, p r e c u m sunt m ă r t u r i s i r e a p ă r ţ e i , j u r à m è n t u l , etc.,
în p r i v i n ţ a î n t r e b u i n ţ a m c ă r o r a l e g e a p r e v e d e anume
b
regiile ) .
Aceasta este divisiunea probelor, a s u p r a căreia nu vom
insista m a i mult. V o m dice însă c â t e - v a c u v i n t e despre

') Vedi t. V I , p . 119 şi infra, explic, art. 1202.

2
) Cpr. Garsonne!. I I . p. 317, nota 8 (p. 498. nota 8 din ed. a 2-a).
Demolombe, X X I X , 220. Aubry et Rau,' V i l i , § 749, p. 160.
Larombière. I V . a r t . 1316. No. 7. Această divisiune a pro­
belor este insă criticată de Merlin. Cujacius, etc. Cpr. Toul-
lier D. I V . p a r t e a I I , 7. Tocilescu. op. cit.. I I . 182. p. 420.
8
) Cpr. Garsonne!, op. cit., I I , p. 499. § 7Ó3 (ed. a 2-a).
4
) Cpr. Toullier D.. I V . partea I L 6. L a r o m b i è r e . I V . a r t .
1316, No. 6.
p
) Toullier D.. loco suprà cit.
 1

118 CLASIFICAREA SI ÎMPĂRŢIREA PROBELOR.

Codul Caragea, care consacră dovedilor un capitol întreg

(capit. I I , partea V I ) .
Codul Cara- Acest Cod împarte dovedii e de judecată în doué fe-
ur :
c^megteţmg l * dovedile cu meşteşug, adecă presumţiile, sau fără meş-
şi farâmeş-te^Wf/. „Dovedile cu meşteşug dice art. 5 , partea V I , capit.
teşug.
2 din acest Cod, sunt câte le isvodesc judecătorii cu iste­
ţimea lor (pe care ca unele ce sunt anevoe de a se co­
prinde şi de a se canonişi, le lăsăm la mintea judecători­
lor). F ă r ă de meşteşug dovedi numim cărţile, mărturii, ju­
rământul, cartea de blestem şi cazna".
Cartea de
blestem.
Iată ce găsim în acest Cod în privinţa cărţei de bles­
tem : „Cartea de blestem se dă unde şi cum şi când sedă
jurământul ; drept aceea : câte am legiuit pentru jurământ,
aceleaşi înţelegem şi pentru cartea de blestem" (art. 54,,
5 5 , partea V I , capit. 2 ) .
Cazna. Iată acum ce găsim în acest Cod în privinţa caznei,
torturilor sau schingiuirilor, care au fost desfiinţate de a-
1
bia la 1 8 3 2 , prin Regulamentul organic ).
„Când cel pârît pentru vină sé v a dovedi vinovat, şi
va tăgădui ori toată vina ori parte din vină, atunci să se
căznească ca să spue adevèrul".
Cine ar crede astă-di, faţă cu instituţiile noastre, că
sunt acum câţi-va ani, am avut o lege atât de barbară ?...
Codul Caragea, care datează de la primul pătrar al seco-
J
Desfiinţarea ) „Pedepsele cu t ă e r e a mâinilor, precum şi cazna sau muncile,
caznei. Regul. se strică şi se desputernicesc, fără a se mai putea urma d e
organic.
acum î n a i n t e " . (Art. 298, § 2 R e g . Munteniei). Vedisi art.
355 din E e g u l . organic al Moldovei, t r a d u s în t r a t a t u l nostru
în limba franceză, p. 477.—In F r a n c i a , tortura, supliciile (pe­
deapsa focului, a roatei, etc.), au fost desfiinţate de A d u n a ­
rea constituantă prin legea din 27 sept. 1791. P e d e a p s a mor-
ţ e i nu v a mai consista, dice această lege, de cât în perde-
r e a vieţei, iar art. 12 din Codul penal fr. introduce un prin­
cipiu de egalitate, când dice că „ori-ce condamnat la m o a r t e
v a avea capul t ă i a t " ; căci, altă dată, numai nobilii aveau
onoarea de a fi d e c a p i t a ţ i : „En crimes qui mérjtent la mort,
dice un vechili autor, Loysel, le vila in sera pendu, le noble
décapité". „ L a greşălile ce î n v a ţ ă pravila furci, cum 'i hai-
niea şi vicleşugul când hicleneşte pre domnu-seu, se v a
spènzura şi boiarinul ca şi cel mai prost, iară furcile boia-
rinului se fac mai înalte de cât acelui mai mic". ( P r a v i l a l u i
Vasile L u p u , capit. pentru a 12-a pricină ce înmicşurează.
giudeţul certarea). Vedi t r a t a t u l nostru în limba franceză,,
p. 471 şi 477.
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—CLASIFIC. PROBELOR. 119

lului t r e c u t şi c a r e n ' a fost a b r o g a t de c â t la 1 8 6 5 , p r i n

a c t u a l u l Cod c i v i l ( a r t , 1 9 1 2 ) , c o n s t i t u e , în a c e a s t a p r i ­
v i n ţ ă , o p a g i n ă n e a g r ă a t r e c u t u l u i n o s t r u ; c ă c i el a u t o r i -
să în m o d f ă ţ i ş s c h i n g i u i r i l e d e a l t ă d a t ă c a r e a u n e c i n s ­
;

t i t o m e n i r e a , r e d a c t o r i i lui f ă c â n d u - s e a i g n o r a că, la fi­

nele v e a c u l u i a l X V I I I - l e a , a i s b u c n i t o r e v o l u ţ i u n e , c a r e
a s g u d u i t în t e m e l i a sa edificiul p u t r e d a l t r e c u t u l u i .
S ' a r p ă r e a î n s ă c ă l e g i u i t o r u l r e g r e t ă c e e a ce a f ă c u t
şi a r e o m u s t r a r e d e c u g e t ; c ă c i p a r a g r a f u l u r m ă t o r ( 5 7 )
se g r ă b e ş t e a a d a o g ă : . / V i n o v a ţ i i c a r e se c ă z n e s c , să n u
să c r e a d ă de o d a t ă , m ă c a r c ă v o r şi s p u n e c ă s u n t v i n o -
v o ţ i ; căci de multe ori de frică şi durere die şi ceea ce
nu este".
A s e m e n e a l u c r u r i n ' a u e x i s t a t în M o l d o v a , c ă c i de şi Codul lui
A m l r r > 0 I 1 I C I
u n e l e p e d e p s e , e d i c t a t e de A n d r o n a k i D o n i c i , p r e c u m t ă e - ' -
rea mâinilor, a nasului, a membrului viril, arderea, înţe­
1
p a r e a , s c o a t e r e a o c h i l o r ), e t c . , a d u c a m i n t e v e a c u l d e m i j ­
loc, t o t u ş i î i i c ă e r e n u se v a g ă s i u n t e x t c a r e , c a a c e l a l
C o d u l u i C a r a g e a , s ă c o n s a c r e , în s e c o l u l a l X I X - l e a , m i j ­
loacele r e p r o b a t e ale Inchisiţiunei.
T r e c e m a c u m l a C o d u l C a l i m a c h . A c e s t Cod n u se o- Codul
C a l i m a e h
c u p ă în m o d s p e c i a l d e s p r e d o v e d i , ci n u m a i în m o d i n c i - -
d e n t a l d e s p r e p r o b a t e s t i m o n i a l ă , pe c a r e o a d m i t e f ă r ă
nici o r e s t r i c ţ i e , d e s p r e f o r m a î n s c r i s u r i l o r p r i v a t e a c e l o r a
ce n u ş t i u c a r t e ( a r t . 1 1 7 9 ) şi d e s p r e j u r ă m â n t , d i c â n d
că s p r e a d a s a u a p r i m i j u r ă m â n t , t r e b u e ş t e o î m p u t e r ­
n i c i r e s p e c i a l ă ( a r t . 1 3 5 2 , c o r e s p u n d é t o r cu a r t . 1 0 0 8 C.
austriac).
C o d u l l u i A n d r o n a k i D o n i c i c o n ţ i n e î n s ă o a r e - c a r e r e - Cod. Andr.
Donici.
1
) Ast-fel, acei ce p ă c â t u e a u cu vite, se pedepseau cu t à e r a mă- Pedepsele
r < l t n
dularului : acei ce furau din morménturi, cu t ă e r e a m â i n i - P ^ ^ f l i ]
g l e v c
lor : acei ce p r ă d a u sf. Altariu, cu scoaterea ochilor, e t c
(art. 17 şi urm., capit. 4 1 , Despre pricini de vinovăţii). După
art. 183 din Codul penal al Moldovei de la 1826, pedepsele
faptelor criminale erau : moartea vinovatului, trimiterea la
ocnă, ţinerea în temniţă, isgonirea din ţ a r ă , închiderea la
mănăstire, perderea cinului, r a d i c a m i evgeniei, defăimarea
în p u b l i c perderea drepturilor politiceşti, r ă d i c a r e a scntel-
nicilor. certarea trupeasca (bătaea), p l ă t i r e a pagubelor şi glo-
birea (amenda) la cutia milelor. Xicăiere însă nu se pome­
neşte de cazna sau schingiuirile pe care le permite Codul
Caragea.
120 CLASIFICAREA ŞI ÎMPĂRŢIREA PROBELOR

g u l e a s u p r a p r o b e l o r î n c a p i t . I I I , d e s p r e j ă l u i t o r i , şi î n
capit. IV, despre pârît. I a t ă c â t e - v a d i s p o s i ţ i u n i d i n a-
cest Cod :
„ C e l ce d i c e , a c e l a e s t e d a t o r s ă d o v e d e a s c ă , i a r n u
c e l ce t ă g ă d u e ş t e " ( a r t , 2 , c a p i t . I I I ) ') ;
„ J ă l u i t o r u l d a t o r e s t è a a r a t a t o a t e do v e d i l e l u c r u l u i
c e r ş u t cu t o a t e s t ă r i l e î m p r e j u r , şi c u t o a t e d r e p t ă ţ i l e c e ­
r e r e i sale, iar nu p â r î t u l " (art. 3, capit. III) ;
„ P â r î t u l p o a t e î n a i n t e a j u d e c ă t o r i l o r să c e a r ă d e la
j ă l u i t o r d o v e d i , i a r d e l a p â r î t n u se c e r d o v e d i ca s ă
d o v e d e a s c ă " ( a r t . 1, c a p i t . I V ) ;
„ P â r î t u l a r e voe a î n d a t o r i p r e pârîş ca să d o v e d e a s ­
c ă t o a t e v i n o v ă ţ i i l e cu c a r e l ' a u p â r î t , c ă c i t r ă g â n d u s e î n
l ă t u r i şi n e d o v e d i n d , p r a v i l a îl î n f r â n e a z ă p r e p â r î ş " ( a r t .
4, cap. IV) ;
„ P â r î t u l n u p o a t e fi î n t r e b a t d e c ă t r e j ă l u i t o r c u ce
c h i p s t ă p â n e ş t e , n i c i p o a t e fi î n d a t o r i t ca s ă ' ş i a r a t e d o -
v e d i l e d e u n d e s t ă p â n e ş t e , i a r c e l ce p o r n e ş t e j a l b ă p e n ­
t r u m o ş t e n i r e a ce i se c u v i n e , a c e l a s i n g u r p o a t e s ă c e a r ă
d e l a cel c e o s t ă p â n e ş t e , ca s ă a r a t e cu ce c h i p o ţ i n e
î n t r u a sa s t ă p â n i r e (art. 5, capit. I V ) ;
„ P â r î t u l u i , p e n t r u ca s ă - ş i p o a t ă a d u n a m ă r t u r i i l e şi
a l t e d o v e d i a l e s a l e , i se d ă d i n p r a v i l ă v r e m e d u p ă a l o ­
c u l u i d e p ă r t a r e , a d e c ă d e v o r fi î n t r u a c e i a ş i ţ a r ă , până
î n t r e i l u n i , i a r d e v o r fi în a l t ă ţ a r ă m e g i e ş i t a , p â n ă î n
ş e a s e l u n i , i a r d e v a fi m a i c u d e p ă r t a r e , p r e s t e m a r e ,
p a n ă în n o u è l u n i " ( a r t . 6, c a p i t . I V ) ;
„ p i u a , d u p ă p r a v i l ă , s e s o c o t e ş t e că se î n c e p e d e l a
ş e a p t e c e a s u r i d i n n o a p t e , şi p â n ă la ş e a s e c e a s u r i a n o p -
2
ţ e i v i i t o a r e " ( a r t . 7, c a p i t . I V ) ) ;
„ P â r î t u l c â n d face î n t â m p i n a r e a s u p r a c e r e r e i j ă l u i -
t o r u l u i , a r ă t â n d că este deosebire la mijloc, a t u n c e a însuşi
p r e s i n e se a r a t ă c ă e s t e a fi j ă l u i t o r , şi se î n d a t o r e ş t e c a
să dovedească ; precum, când a r m ă r t u r i s i cineva că zapi-
s u l ce a r a t ă j ă l u i t o r u l d e d a t o r i e e s t e d r e p t a l s è u , şi
că d a t o r i a este bine, însă a r dice că este p l ă t i t ă de m a i
î n a i n t e , s a u r ă f u i t ă d i n a l t e s o c o t e l i de d a t u r i , s a u c â n d

1
') „Ei incnmbit probatio qui dicit, non qui negat' . L . 2, Dig.,
De probationibus, 22, 3. Vedi şi Harmenopoi, De actore et reo,
1, 2, § 6, unde se dice : „Qui ait, non qui negat, probat".
Vedi suprà, p. 106, t. si nota 4.
2
) Grp. art. 1888 C. civ. actual. Vedi t. V I , p, 115.
 COD. C I V . — C A R T E A III.—TITLUL I I I . — C A P I T . I X . — A R T . 1170. 121

a r a r a t a c ă z a p i s u l e s t e a l sèu, d a r l - a u d a t d e frică, a -
t u n c e a d a t o r e s t e ca să d o v e d e a s c ă s a u p r i n d o v e d i î n s c r i s
s a u p r i n m a r t o r i v r e d n i c i d e c r e d i n ţ ă c a r e să p r i i m e a s c ă
şi j u r ă m â n t , i a r î n t r ' a l t c h i p n u se p o a t e d a c r e d a r e că
s ' a u p l ă t i t , fiind z a p i s u l f a ţ ă " ( a r t . 8, c a p i t . 4) :
„ P â r î t u l d a t o r e s t e t o a t e î n t â m p i n ă r i l e şi î n d r e p t ă r i l e
s a l e s ă le a r a t e l a î n c e p u t u l j u d e c a t e i , p e n t r u ca să se c e r ­
c e t e z e î m p r e u n a c e r e r i l e j e l u i t o r u l u i , şi s ă se a l â t u r e z e c u
d o v e d i l e l u i " ( a r t . 9, c a p . 4 ) , e t c .

Probele reglementate de lege.

A r t . 1 1 7 0 . — D o v a d a se poate face prin înscrisuri, prin mar-
turi, prin presumţiuni, prin m ă r t u r i s i r e a uneia din p ă r ţ i şi prin
j u r é m é n t . (Art. 1169, 1171 urm.. 1191 urm.. 1199 urm.. 1204 urm..
1207 urm. C. civ. A r t . 185 urm., 222 urm.. 227 urm!. 237 urm..
P r . civ. A r t . 46. 47, 49 urm. C. com. A r t . 1316 C. fr.
P r o b a sau dovada judiciara consistă, după cum am v é -
•dut, în d e m o n s t r a ţ i a u n u i f a p t m a t e r i a l s a u j u r i d i c . E a n u
2
s e p o a t e face d e c â t în m o d u r i l e c o n s a c r a t e de l e g e ) . O r i
ce mijloc d e c o n v i n g e r e n u c o n s t i t u e d e c i o d o v a d a în
sensul juridic al cuvântului. Spre a preîntimpina pericolul
c a r e a r p u t e a s ă r e s u l t e p e n t r u p ă r ţ i l e l i t i g a n t e din a r b i ­
t r a r u l j u d e c ă t o r u l u i , l e g i u i t o r u l a e n u m e r a t în m o d l i m i t a ­
t i v p r o b e l e c a r e p o t s e r v i de b a z ă u n e i j u d e c ă ţ i , d e t e r m i ­
n â n d î n a c e l a ş i t i m p c a ş u r i l e şi c o n d i ţ i i l e s u b c a r e f i e - c a r e
d i n m i j l o a c e l e d e p r o b a ţ i u n e p o a t e fi a d m i s d e j u d e c ă t o r .
M i j l o a c e l e d e p r o b ă şi î n t i n d e r e a m a i m a r e s a u m a i
mică a a p l i c a ţ i u n e i lor, v a r i a z ă d u p ă cum este v o r b a de
3 4
m a t e r i i civile, comerciale ) sau c r i m i n a l e ) : însă principiul

') Acest text, servind de transiţie, determină în mod limitativ

probele admise în materie civilă. Disposiţiile privitoare la
expertise şi la cercetări locale fac parte din procedura ci­
vilă (art. 211 urm., 222 urm.). Gât pentru probele admise
în materie comercială, ele se determină prin a r t . 46 urm.
din Codul de comerţ. Vom vorbi de aceste probe când ne
vom ocupa de dovada testimonială, de registrele comerci­
anţilor, etc.
2
) Cpr. Cas. fr. Sirey, 97. 1. 327. — P ă r ţ i l e nu pot deci crea
alte probe de cât acele p r e v e d u t e de legiuitor, nici a le da
o altă autoritate de cât aceea ce ele o au prin lege. Cpr.
Trib. Botoşani. C. judiciar din 1895. No. 16.
3
) In cât priveşte materiile comerciale, proba este mult mai
largă. Vedi art. 46 urm. C. corn.
4 A r t m
) Legea nu cere samă juraţilor de mijloacele prin care ei s a u , '
' ' ' Pr. pen.
122 PROBELE REGLEMENTATE D E LEGE.—ART. 1170.

lì este acelaşi judecătorul neputènd să'şi formeze. conyinge-

I rea sa de cât jprin probele admise de lege').
Judecătorul 1
Părţile sunt acele care, în principiu, trebue să deter-
mme
prind'p/u' ^ s convingerea judecătorului, pentru ca el să poată h o -
si formeze tărî într'un sens sau altul, şi judecătorul nu se poate î n -
t e m e a e
C
dbTcunos^ * P experienţa şi cunoştinţa sa personală de cât a -
tinţeie sale tunci când v a fi procedat la o cercetare locală (art. 222
personale. u r m p [ _) r i c expertisă (art. 2 1 1 P r . civ.), care
y s a u a 0

nu este de cât un compliment al experienţei personale.

A f a r ă de aceste doué caşuri excepţionale, judecătorul n u
poate să'şi formeze convingerea despre faptele litigiului
din cunoştinţile sale personale, în afară de audienţă, de
2
controlul părţilor şi de probele administrate de e l e ) . Se- v

cundum allegata et probata, non secundum privata, judex

judicare debet, dice Sf. Thomas d'Aquin.
Art 89 Prin excepţie, art. 89 din legea judecătoriilor de o-
coa e
J
oco aîe'drn ^ din 1 iunie 1896 prevede că judecătorul este dator
1896. să se pronunţe asupra tuturor mijloacelor de aparare ce a r
putea resulta din desbateri, din actele părţilor, sau din îm­
prejurările causei, chiar dacă aceste mijloace n'au fost pro­
puse de părţi. I n asemenea caşuri, el trebue însă să pue
3
aceste mijloace în desbaterea părţilor ) .
convins, nici le prescrie vre o regulă pentru cumpănirea pro­
belor aduse în sarcina acusatului. Vedi art. 366 Pr. pen.
O Dacă probele administrate de părţi conform legei, sunt sau
nu de natura a forma convingerea judecătorului, aceasta este
o chestie de fapt, care se apreciează in mod suveran de in­
stanţele de fond. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1899, consid.
2
de la p. 480.
) Cpr. Cas. fr. D. P. 86. 1. 204. Sirey, 85. 1. 480. Sirey, 90.
1. 375 şi 409. D. P. 90. 1. 395. Baudry, I I , 1175. T . Hue,
V I I I , 216. Laurent, X I X , 83. Planiol, II, 45. Lyon-Caen et
Renault, Dr. comm., III, 86. Demolombe, X X I X , 199 urm.
Fuzier-Herman, I I I , art. 1316, No. 2 urm. Bonnier, op. cit.,
101. Larombière, I V , art. 1316, No. 9.
Notorietate Judecătorii n'ar putea de asemenea să se întemeieze pe
publică. opinia sstn notorietatea publică. Demolombe, X X I X , 203.
F . Herman, loco cit., No. 22. Aubry et Rau, V I I I , § 749, p.
153.—Vedi însă Larombière, I V , art. 1316, No. 9.—Jude­
cătorii ar putea însă să se refere la opinia publică; când
faptul litigios se constată din alte împrejurări. Cas. fr. D .
s
P. 73. 1. 460. Sirey, 74. 1. 127. '
) Cpr. Trib. Neamtzu. Dreptul din 1900, No. 50. Vedi asupra
acestui text, C. Botez, Controversele legei p. judeci de pace
(Botoşani, 1899), p. 200 urm. • • •
COD. CIV.—CARTEA III.—TITLUL III.-CAPIT. IX.—S-a I.—ÎNSCRISURI. 123

J u d e c ă t o r i i nu pot deci, în principiu, să'şi î n t e m e i e z e

convingerea lor de cât pe probele a d m i n i s t r a t e de p ă r ţ i ,
după formele de p r o c e d u r ă d e t e r m i n a t e de lege, afară de
c a ş u l c â n d s ' a r s t a b i l i că p ă r ţ i l e a u r e n u n ţ a t şi p u t e a u s ă
]
r e n u n ţ e la ele ) .
J u d e c ă t o r i i sunt însă liberi de a respinge a t â t proba
s c r i s ă c â t şi a c e a t e s t i m o n i a l ă p r o p u s ă d e o p a r t e , d e c â t e
ori ei c o n s t a t ă că c o n t r a r i u l se s t a b i l e ş t e d i n d o c u m e n t e l e
p r o d u s e şi d i n î m p r e j u r ă r i l e c a u s e i , şi d e c i s i a l o r s c a p ă , î n
a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , de c e n s u r a c a s a ţ i e i - ) .
N u e s t e d e a j u n s ca j u d e c ă t o r i i s ă ' ş i f o r m e z e c o n v i n ­
g e r e a d i n p r o b e l e r e c u n o s c u t e d e l e g e şi a d m i n i s t r a t e d e
p ă r ţ i , c i m a i t r e b u e î n c ă , î n g e n e r e , ca a c e s t e p r o b e s ă fi
fost p r o d u s e î n m o d c o n t r a d i c t o r f a ţ ă c u p a r t e a c ă r e i a e l e
s u n t o p u s e , şi c a e l e să fi fost p r o d u s e î n i n s t a n ţ a în c a r e
se j u d e c ă p r o c e s u l p e n t r u c a r e e l e a u fost i n v o c a t e '-').

SECŢIUNEA I
Despre înscrisuri.
înscrisurile care pot servi de probă sunt sau auten­
4
tice ) s a u sub semnătură privată.

Despre titlul, sau mai bine (lis, despre actul autentic.

I n r u b r i c a d e f a ţ ă , ca şi î n a r t . 6 2 8 , 6 3 1 şi 1 1 9 8 , Sensul: cu-
1 1 1
§ 4 , p r i n titlu se î n ţ e l e g e actul s c r i s c a r e c o n s t a t ă o h l i - p g " " ™ ^ ^
g a ţ i u n e a . A c e a s t a n u e s t e î n s ă a d e v ă r a t u l sens a l c u v è n t u - titlu şi act.
lui t i t l u . I n a d e v é r , p r i n titlu, se î n ţ e l e g e b a s a o b l i g a ţ i u ­
s
n e ! s a u c a u s a d r e p t u l u i ) , e a r p r i n act, î n s c r i s u l m e n i t a

') Cas. fr. Sirey, 89. 1. 424. T. H u e , V I I I , 216.

-) Cas. fr. I). P . 54. 1. 3 8 1 . Sirey, 55. 1. 817.
â
) Cpr. Demolombe, X X I X . 204.—Remane însă bine înţeles că
aceste principii se aplică numai la probele directe, nu însă
şi la acele indirecte, precum a r fi acele care a r resulta din
presumţiuni. nici la începutul de dovadă. în p r i v i n ţ a cărora
legea conferă judecătorilor o putere suverana de apreciare.
(Cpr. a r t . 1197, 1199, 1203). Demolombe, X X I X , 206. C.
Bordeaux. Sirey, 5 1 . 2. 718.
4
) Cuvéntul a u t e n t i c vine de la expresiunea grecească x'jf)z.-<:/.b:,
care însemnează ceea ce valorează prin sine însuşi.
'") Acesta este sensul cuvèutnlni titlu. întrebuinţat de art. 628 Art. 628 C.
Cod Calimach (480 C, austriac) : titlul serbirei' Cpr. art. 800, Calimach.
124 ACTUL AUTENTIC—ART. 1171.

c o n s t a t a d r e p t u l {instrumentum). C â n d t i t l u l e s t e s o l e m n (de
ex. donaţiunea, convenţia matrimonială, ipotecă, etc), ac­
t u l e s t e c e r u t p e n t r u î n s u ş i e x i s t e n ţ a t i t l u l u i , ad solemnita-
tem, e a r c â n d t i t l u l n u e s t e s o l e m n , a c t u l n u s e r v e ş t e de
l
c â t c a mijloc d e p r o b ă (instrumentum probalionis) ).
Titlul poate deci să existe fără act, de ex. în contrac­
2
t e l e v e r b a l e ) . R e m a n e deci b i n e î n ţ e l e s că p r i n titlu l e g i u i ­
3
t o r u l î n ţ e l e g e a i c i actul a u t e n t i c ) . ( C p r . a r t . 6 8 9 , 1 1 7 1 u r m . ) .

Definiţia actului autentic şi formele prescrise de lege

pentru autentificare.
A r t . 1171.—Actul autentic este acela ce s'a făcut cu solem­
nităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care a r e dreptul
4
de a funcţiona în locul unde actul s'a făcut. (Art. 349 ) . 813,
860 urm., 1172 urm., 1228, 1772 C. civ. A r t . 276 C. com. L . p .
autentif. actelor din 1 sept. 1886, modificată, în unele privinţe,
prin L . din 1 i a n u a r 1887. A r t . 90 urm. Regul. consular din 20
iunie 1880. A r t . 37, 38 L . creditului agricol din 2 iunie 1892.
A r t . 6 şi 14 u r m . L . p . tocmelele de l u c r ă r i agricole din 28 mai
1893. A r t . 23 L . p. reorgan. Minist. afacerelor străine, din 13
fevr. 1894. A r t . 66 L . p . judec, de ocoale din 1 iunie 1896, etc.
A r t . 1317 C. fr.).
P r i n a c t a u t e n t i c se î n ţ e l e g e , lato sensu, o r i ce a c t c a r e
e m a n ă de la o a u t o r i t a t e publică. I n acest sens s u n t acte
3
a u t e n t i c e : a c t e l e l e g i s l a t i v e ) şi a c e l e e m a n a t e d e l a G u ­
6
v e r n ; actele starei civile ; h o t ă r î r i l e judecătoreşti ) , etc.

1897, etc. C. civ. actual. I n a r t . 689 C. civ., cuvântul titlu

însemnează calitatea de moştenitor. Cpr. Demolombe, I X ,
597. B a u d r y , I I , 1179.
') Vedi suprà, p. 47.
-) Cpr. Thiry, I I I , 115. L a u r e n t . V I , 1 6 1 , in medio,
3
) Cpr. Marcadé, V, a r t . 1316, No. 2. Mourlon, I, 1821 si I I ,
1520. T h i r y . I l i , 115. B a u d r y . I I , 1179. Planiol, I I , 60.
L a u r e n t , X I X , 96 urm. Demolombe, I X , 597 ; X I I , 729 şi
X X I X , 222 urm. I n cât priveşte deosebirea între titlu şi
act, vedi t. I I a lucr. noastre, p . 448, n. 3 : t. I I I , p . 60 şi
p. 140, nota 2.
4
Art. 349 ) A r t . 349 prevede că cel din u r m ă d'intre p ă r i n ţ i care înce-
C civ. tează din viaţă, poate rèndui copiilor sei minori un epitrop
nu numai prin testament, dar şi prin act autentic, ceea ce
este conform cu a r t . 242 din Codul italian.
") V. Répert. Sirey, v° Acte auth., No. 18. P a n d . fr., eod. v ° , 6.
6
) Când de la d a t a unei hotărîri au trecut 30 de ani, fără ca
ea să fi fost apelată, se prescrie nu numai dreptul decur­
gând din ea, d a r toată i n s t a n ţ a respectivă. (Art. 1891). C.
Bucureşti. Dreptul din 1901, No. 5 1 .
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.—CAPIT. I X . - S - a I.—ART. 1171. 125

A r t . 1 1 7 1 n u se o c u p ă î n s ă d e a c e s t e a c t e , ci n u m a i
de a c e l e m e n i t e a c o n s t a t a c o n v e n ţ i u n i l e , a d e c ă d e a c t e l e
e x t r a j u d i c i a r e c a r e a u de s c o p , in o r d i n e a i n t e r e s e l o r p r i ­
v a t e , d e a d o v e d i d r e p t u r i l e r e a l e şi d r e p t u r i l e d e c r e a n ţ ă
1
d'intre particulari ) .
D i a c
A r t . 1 1 7 1 d e f i n e ş t e a c t u l a u t e n t i c : a c e l a ce s'a f ă c u t ţ ^ | * " i

cu s o l e m n i t ă ţ i l e c e r u t e d e l e g e , d e u n f u n c ţ i o n a r p u b l i c , tentic.
c a r e a r e d r e p t u l d e a i n s t r u m e n t a î n l o c u l u n d e a c t u l s'a
2
făcut ) .
I n s t i t u ţ i a n o t a r i a t u l u i n e a v è n d fiinţă în l e g i s l a ţ i a n o a s - Funcţionarii
t r ă , d e şi î n f i i n ţ a r e a n o t a r i l o r s'a a g i t a t d e m a i m u l t e i t t e a de p a c a

3 a
o r i ) , a u t o r i t a t e a c o m p e t e n t ă de a d a a u t e n t i c i t a t e a u n u i da auten-
a c t e s t e în g e n e r e şi a fost în t o t - d e a u n a t r i b u n a l u l , d e actelor,
şi v o m v e d e a c ă , în p r i v i n ţ a u n o r a c t e a n u m e determi­
n a t e , s u n t şi a l ţ i f u n c ţ i o n a r i c a r e a u a c e a s t ă c o m p e t i n ţ ă .
L ( l i n 1
Materia autentificărei actelor este astăzi r e g l e m e n t a t ă - sept.
1880
p r i n l e g e a d e la 1 s e p t . 1 8 8 6 , m o d i f i c a t ă , în u n e l e pri­
4
v i n ţ e , p r i n l e g e a din 1 i a n u a r 1 8 8 7 ) .
A c t e l e a u t e n t i f i c a t e de t r i b u n a l .

A u t o r i t a t e a competentă spre a autentifica actele pen­

t r u c a r e l e g e c e r e f o r m a a u t e n t i c ă , şi o r i ce a c t e în g e n e r e ,

0 Cpr. T. H u e , V I I I , 225. T h i r y , I I I , 115. Demolombe, X X I X ,

231. Marcadé, V, a r t . 1317, Xo. 1. Vigié, I I , 1579.
-) Deci, dacă actul a fost făcut de un funcţionar care nu avea
calitatea de a'l face, el nu este autentic. Cas. rom. Bulet.
1874, p. 27 si anul 1875, p. 120. — Acel care pretinde că
actul nu este autentic din diferite împrejurări, trebue să'şi
dovedească alegaţiunea sa (art. 1169). Cas. rom. Bulet. 1889,
consid. de la p. 530.
8
) Vedi în Gazeta tribunalelor din 1862. p. 412, 435 urm., 443
urm., un proiect de lege pentru înfiinţarea de n o t a r i publici,
elaborat de P . Popassu. Vedi şi un studiu a D-lui G. C.
Răileanu : „Notariatul şi necesitatea unei legi speciale în a-
semenea m a t e r i e " , publicat în Dreptul din 1884, No. 74 urm. Dreptul
4
) In cât priveşte d r e p t u l vechili al Moldovei. O r d o n a n ţ a dom- anterior a l
nească No. 29 din 5 martie 1856, § 3 prevede : că, în caz Moldovei,
când p ă r ţ i l e contractante sau una din ele nu se pot înfăţişa
la tribunal, atunci va merge a casă la ele unul din mem­
brii tribunalului, care constatând şi liberul consimtémènt,
va face raportul seu, după care tribunalul va întări actul".
Această ordonanţă considerându-se ca n e a b r o g a t à , a fost a-
plicată şi sub legea nouă la un contract de donaţiune, îna­
intea legei din 1886. Cpr. C. Iaşi. Dreptul din 1882, No.
18.—Contra. C. Focşani. Dreptul din 1886, No. 64.
126 ACTUL AUTENTIC—ART. 1171.

c ă r o r a p ă r ţ i l e a r voi să confere a u t e n t i c i t a t e a (art. 2 4

L . din 1 8 8 6 ) , e s t e î n r e g u l ă g e n e r a l ă t r i b u n a l u l d e j u d e ţ ,
1
fără nici o restricţie (art. 1 L . din 1886) ) .
îndeplinirea formalităţilor cerute pentru autentificarea

') Curtea n o a s t r ă supremă a decis că tribunalele sunt obligate

a autentifica ori ce acte li se presintă de p ă r ţ i , prin aceasta
neprejudecându-se chestiunea de a se şti dacă actul este va­
lid sau nu. Bulet. Cas. S-a 1, 1880, p. 3 0 1 . Tribunalele a r
putea însă refusa de a da autencitatea unui act de înstră­
inare, d a c ă ea este oprită de lege, precum a r fi de exem­
plu, î n s t r ă i n a r e a unui imobil dotal (art. 1248 urm. C. civ.),
î n s t r ă i n a r e a unui fond r u r a l făcută c ă t r e un s t r ă i n (art. 7
Constit.), î n s t r ă i n a r e a unui pământ r u r a l către o a l t ă per­
soană de cât un sătean (art. 7 L. r u r a l ă şi 132 Constit.
revisuită la 1884), etc.
Inalienabili­ Se susţine, în această din u r m ă privinţă, că î n s t r ă i n a r e a
tatea pămân­ pământurilor r u r a l e a r fi chiar cu totul interdisă prin art.
turilor ru­ 132 din Constituţie (vedi decisiile citate în t. V a lucr.
rale. noastre, p. 124, nota 1 şi în t r a t a t u l nostru în limba fran­
Controversă.
ceză, p. 303, nota 3, şi la a u t o r i t ă ţ i l e citate acolo, adde, C.
Bucureşti, Trib. Bomanaţi şi Teleorman. C. judiciar din 1897,
No. 33 şi din 1900, No. 27 şi 75). Ultima s e n t i n ţ ă a trib.
Teleorman este mai cu samă foarte bine motivată şi a r a t ă
toate discuţiile u r m a t e în această p r i v i n ţ ă în Camerele de
revisiuire de la 1884. J u r i s p r u d e n ţ a Curţei supreme şi a
majorităţei tribunalelor este însă că Constituţia nu opreşte
pe săteni de a înstrăina pământurile lor la alţi săteni sau
c ă t r e comună, p e n t r u că textul sus-citat din Constituţie nu
a făcut de cât să dea un caracter constituţional inaliena-
bilităţei acestor pământuri, prelungind termenul acestei ina­
lienabilităţi p ă n â la 1916, prevédènd şi schimburile de pă­
mânt, care, prin legile anterioare, nu erau prevedute. Cpr.
în acest din u r m ă sens numeroasele dicisii citate în t. V a
lucr. noastre şi în t r a t a t u l nostru în limba franceză, loco
suprà cit., şi la autorităţile citate acolo, adde, Cas. rom.,
T r i b . B a c ă u si Dolj. C. judiciar din 1897, No. 33 si din
1899, No. 35.' Bulet. Cas. 1897, p. 1038 şi 1305. Bulet. 1898,
p. 586 şi 1309. Dreptul din 26 nov. 1900, No. 76. Ultima de-
cisiune a Curţei de cas., p r o n u n ţ a t ă în acest din u r m ă sens.
la care am luat şi noi parte, este din 3 nov. 1900. Vedi C.
judiciar din 1901, No. 7. Vedi şi Dim. Kebapci, Pr. civ., IV,
180, p. 255 urm. Remane însă bine înţeles că î n s t r ă i n a r e a
nu se poate face de cât către persoanele anume determinate
de lege, adecă c ă t r e comună sau un alt sătean ; de unde
resulta că pământurile clăcaşilor nu pot fi u r m ă r i t e pentru
datoriile contractate de proprietarii lor. Cas. rom. S-a I I
(13 fev. 1901). C. judiciar din 1901, No. 27.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I I I . - C A P I T . I X . - S - a I.—ART. 1171. 127
1
a c t e l o r s e p o a t e face de u n s i n g u r j u d e c ă t o r ) ; el v a t r e ­
b u i î n s ă n e a p ă r a t s ă fie a s i s t a t de g r e f i e r , s a u d e u n a j u ­
t o r d e g r e f ă - ) , c a r e v a c o n t r a - s e m n a p r o c e s u l v e r b a l de a u ­
t e n t i f i c a r e a t â t p e m i n u t a ( c o n c e p t ) c â t şi pe a m b e l e e x e m ­
plare ale actului. L a tribunalele care a u o secţie specială
de n o t a r i a t ( B u c u r e ş t i şi I a ş i ) , a u t e n t i f i c a r e a n u se p o a t e
face d e c â t l a a c e a s e c ţ i u n e ( a r t , 1 1 şi 3 3 L . d i n 1 8 8 6 ) .
A c t e l e f ă c u t e d e u n s t r ă i n , c a r e d i n e r o a r e a r fi fost Actele in-
r â n d u i t j u d e c ă t o r , s u n t ele a u t e n t i c e ? A f i r m a t i v a e s t e g e - c f e s " r ă h f
n e r a l m e n t e a d m i s a î n F r a n c i a , p e n t r u că p ă r ţ i l e a u fost care din e-
i n d u s e în e r o a r e p r i n î n s u ş i f a p t u l a u t o r i t â ţ e i c o m p e t e n t e (în ^T/reuiLit
s p e c i e M i n i s t e r u l j u s t i ţ i e i ) . I n c a ş u l d e f a ţ ă fiind deci o judecător,
3
e r o a r e c o m u n ă , ş t i u t e s t e că error communis fa cit jus ).
U n c a z de a s e m e n e a n a t u r ă e s t e p r e v e d u t de L . 3 , D i g . ,
De officio pradorinn, I , 1 4 , u n d e se d e c i d e că u n s c l a v , a-
n u m e B a r b a r i u s P h i l i p p u s , f u g i t d e la s t ă p â n u l s è u , a p u ­
t u t s ă a j u n g ă p r e t o r l a R o m a şi s ă facă a c t e v a l i d e r e l a ­
t i v e l a f u n c ţ i u n e a s a . N u ş t i u î n s ă p a n ă la ce p u n c t a c e a s t a
s o l u ţ i e a r p u t e a ti a d m i s ă l a n o i , u n d e n u m a i R o m â n i i p o t
4
fi j u d e c ă t o r i ( a r t . 5 2 L . d i n 1 s e p t . 1 8 9 0 ) ) .

1
) J u d e c ă t o r u l sindic poate procede la autentificare. îndată ce Dreptul ju-
delegaţia Ministeriului a sosit la tribunal, chiar dacă acea ducătorului
m
delegaţie nu s'a î n r e g i s t r a t încă în registrele tribunalului, ? dw de a
Trib. Dorohoi şi C. Iaşi. C. judiciar din 1900, No. 49. "'strumenta.
E s t e insă n e a p ă r a t ca j u d e c ă t o r u l înaintea căruia p ă r ţ i l e
au manifestat consimţemântul, să instrumenteze însuşi, ear nu
altul, pentru că autenticitatea consistă în constatarea voinţei
făcută propriis sensibus. Cas. rom. Bulet. S-a 1.1889. consid.
de la p . 123. Cpr. şi Bulet. S-a 1. 1 8 9 3 , p / 7 4 1 . Dreptul
No. 59 din 1893.
2
) C. I a ş i şi Galatz. C. judiciar din 1900, No. 49 şi Dreptul
din 1898. No. 8 3 . — P r e s e n t a grefierului nefiind prescrisă îna­
intea legei p. autentificarea actelor, s'a decis că lipsa lui
de la l u c r ă r i nu este o causa de anulare. C. Bucureşti. C.
judiciar din 1 9 0 1 , No. 3 şi Dreptul din 1900, No. 77." E s t e
însă de observat că presenta grefierului la ori ce act jude­
cătoresc, şi prin u r m a r e , şi la autentificarea actelor, e r a ce­
r u t ă prin l e g e a - o r g . judecătoreşti din 9 iulie 1865 (art. 91).
Cpr. şi art. 46 L . org. judecat, din 1 sept. 1890. Vedi şi
infra, p. 134, nota 2.
8
) Vedi L. 3. § 5. in tine. Dig.. De mpellectile legata, 33. 10.
Cpr. Thiry, I I I , 116.
4
) S'a decis însă de curând (28 fevr. 1901) că recunoaşterea
calităţei de român admisă de a r t . 9 din Const, ca o favoa­
re pentru Românii din ţ ă r i l e supuse unei dominaţiuni stră-
128 ACTUL AUTENTIC—ART. 1171.

A r t 8 L. din Când p ă r ţ i l e voesc să învestească cu forma a u t e n t i c ă

1886. u n a c j j ^ ^ t
t a o r e e r e D u p r e s i n t e în persoană în p r e ­
e s a s e

torul tribunalului şi s ă a l ă t u r e î n d u b l u e x e m p l a r a c t u l
ce v o e s c s ă a u t e n t i f i c e , p e l â n g ă o c e r e r e d e a u t e n t i f i c a r e
t i m b r a t ă cu 3 0 de b a n i -). U n u l din cele doué e x e m p l a r e v a
3
fi s c r i s p e u n t i m b r u d e 5 l e i , e a r c e l a l a l t p e 5 0 d e b a n i ) .
Presidentul sau judecătorul care primeşte actul, vizează
4
ambele exemplare spre n e s c h i m b a r e ) , pune pe p ă r ţ i să sub­
scrie în p r e s e n t a sa e x e m p l a r u l nesubscris, şi o r d o n ă î n r e ­
g i s t r a r e a c e r e r e i . D a c ă p ă r ţ i l e se p r e s i n t ă p r i n p r o c u r a t o r i ,
a c e ş t i a t r e b u e s ă a i b ă o p r o c u r ă a u t e n t i c ă şi s p e c i a l ă , d e
5
c â t e o r i l e g e a c e r e a s e m e n e a p r o c u r ă p e n t r u a c e l fel d e a c t e ) .

ine, nu a r e efectele restrictive şi individuale ale împămente-

nirei ; de unde s'a dedus că nu numai fiii n ă s c u ţ i după r e ­
cunoaştere, d a r şi acei născuţi înainte sunt Români şi se
b u c u r a de dreptul de a fi j u r a ţ i sau judecători. Cas. rom.
S-a I I . Dreptul din 1901, No. 3 3 .
*) S'a decis că nu este necesar ca procesul verbal de a u t e n t i ­
ficare să facă menţiune de p r e s e n t a r e a părţilor şi de decla-
r a ţ i u n e a lor, îndeplinirea acestor formalităţi puténd să r e -
sulte implicit din cuprinsul actului instrumentat de funcţio­
narul competent. C. Focşani. Dreptul No. 6 1 din 1886. Ceea
ce este însă neîndoelnic, este că legea necerènd termeni sa­
cramentali, este suficient ca a t â t p r e s e n t a r e a p ă r ţ i l o r cât şi
l u a r e a consimtèméntului lor să resulte neîndoios din fapte
şi împrejurări combinate cu expresiile consemnate în pro­
cesul verbal al tribunalului. C. G-alatz. Dreptul, No. 50 din
1891.—Dacă însă se stabileşte că actul a fost numai depus
la tribunal spre autentificare, fără ca voinţa p ă r ţ i l o r să fi
fost constatată, actul este inexistent ca autentic, remânend
însă ca el să fie valid ca act sub semnătura p r i v a t ă , dacă
este iscălit de p ă r ţ i (art. 1172). Cpr. Cas. rom. S-a 1. Bulet.
anul 1893, p. 741.
2
) Art. 17, § 1 L . timbrului din 24 fevr. 1900.
3
) A r t . 18, § 1 din aceiaşi lege.
k
) Viza presidentului sau judecătorului ce'i ţine locul, nu a r e
nevoe să constate toate menţiunile prescrise p e n t r u l u a r e a
consimtèméntului, fiind că ceea ce dă caracterul autentici-
t â ţ e i este procesul verbal de autentificare, ear nu resoluţia
pusă pe petiţia prin care s'a depus actul. Cas. rom. şi C.
Bucureşti. Bulet. S-a 1, 1892, p. 242 şi Dreptul din 1892,
No. 8.—Bresidentul sau j u d e c ă t o r u l care'l înlocueşte poate,
după ce a pus viza, să delege pe un alt judecător să m e a r g ă
la domiciliul p ă r ţ e i spre a'i lua consimtémèntul. Cas. rom.
Bulet. S-a 1, anul 1895, p. 1314.
5
) De exemplu, în privinţa unei d o n a t a m i (v. t. V I , a lucr.
noastre, p. 457, nota 2 şi p. 612 ; cpr. C. Craiova, Drep-
 COD. C I V . - C A R T E A I I I . ~ T I T . 111.—CAPIT. I X . - S - a 1.—ART. 1171. 129'

P r o c u r a se v a m e n ţ i o n a în p r o c e s u l v e r b a l de a u t e n ­
t i f i c a r e , p r i n n u m e r i l i şi d a t a ei, p r i n a r ă t a r e a a u t o r i t ă ţ e i
de l a c a r e e m a n ă , şi c o p i e de p e e a , s c o a s ă cu c h e l t u e a l a
p ă r ţ e i şi c e r t i f i c a t ă c o n f o r m cu o r i g i n a l u l de c h i a r f u n c ­
ţ i o n a r u l c a r e i n s t r u m e n t e a z ă , se v a p ă s t r a la d o s a r ; e a r
o r i g i n a l u l p r o c u r e i se v a î n c r e d i n ţ a p ă r ţ e i i n t e r e s a t e d ' i m -
p r e u n ă cu a c t u l a u t e n t i f i c a t ( a r t . 8 L . d i n 1 8 8 6 . ) .
I n c a z de b o a l ă c o n s t a t a t a , c a r e a r î m p e d e c a p e vre-Art.19 L. din
1 8 8 6
u n a d i n p ă r ţ i a v e n i la t r i b u n a l , j u d e c ă t o r u l p o a t e li d e - '
l e g a t şi e s t e ţ i n u t să i n s t r u m e n t e z e la d o m i c i l i u , d a c ă a-
cea p a r t e se g ă s e ş t e c h i a r în o r a ş u l s a u c o m u n a d e r e ş e ­
d i n ţ ă a t r i b u n a l u l u i . D a c ă n u se află în a c e s t o r a ş s a u
c o m u n ă , se v a p u t e a d e l e g a j u d e c ă t o r u l de ocol r e s p e c t i v .
I n a c e s t c a z , p r o c e s u l v e r b a l de a u t e n t i f i c a r e t r e b u e să c o n ­
1
s t a t e a t â t c a ş u l de b o a l ă ) c ă t şi l o c u i n ţ a u n d e s'a i n s t r u ­
m e n t a t (art. 19 L . din 1 8 8 6 ) .
C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m ă a d e c i s , în u n i r e cu c o n c l u - l n caz de de­
u a
stile n o a s t r e (7 i u n i e 1 9 0 0 ) , că î m p r e j u r a r e a c ă J d e c â t o - . k | * * ~ ™ ™
r u l d e l g e a t a m e r g e la d o m i c i l i u l p e r s o a n e i ce v o e ş t e a'este necesar
c a r o c e s u l
a u t e n t i f i c a u n a c t , a î n c h e i a t p r o c e s u l v e r b a l la t r i b u n a l , P
. „ "verbal sa fie
e a r n u la l o c u i n ţ a a c e l e i p e r s o a n e , n u v i c i e a z ă c â t u ş i d e încheiat la
p u ţ i n a c t u l , d a c ă , de a l t m i n t r e l e a , se c o n s t a t ă c ă t o a t e domiciliul
' ' părţei bol-

c e r i n ţ e l e l e g e i p e n t r u a u t e n t i f i c a r e a u fost î n d e p l i n i t e în l o - nave.
c u i u n d e se afla p e r s o a n a c a r e a d e p u s a c t u l s p r e a u t e n t i f i ­
c a r e , şi că n u m a i î n c h e i e r e a p r o c e s u l u i v e r b a l s'a f ă c u t la
t r i b u n a l m a i în u r m ă , î n s ă în a c e i a ş i di, cu î n d e p l i n i r e a
t u t u r otulr din
f o r m1898.
a l i t ă ţ iNo.
l o r 81)
c e r:u tîn
e pd rei v li engţ ae -unei
). convenţiuni m a t r i ­
moniale, a unei ipoteci (v. t. V I , p. 611, nota 1 : cpr. C.
Iaşi, Dreptul din 1894, No. 50), şi în p r i v i n ţ a t u t u r o r ac­
telor solemne in genere.
1
) J u d e c ă t o r u l delegat nu este ţinut să constate de ce anume
boală sufere p a r t e a care a motivat delegarea : este suficient
ca el să constate că a găsit-o bolnavă la domiciliu. T r i b .
Dorohoi, C. judiciar din 1900. No. 49 (sentinţă remasă în
picioare prin respingerea apelului şi a recursului). Vedi nota
u r m ă t o a r e . Cpr. si C. Bucureşti. C. judiciar din 1901, No. 3.
2
) Vedi Curierul judiciar din 24 sept. Ì 9 0 0 , No. 62. I n acelaşi
sens şi în aceiaşi afacere. Trib. Dorohoi şi C. Iaşi, C. judi­
ciar. No. 49 din 25 iunie 1900.—S'a decis, chiar în materie
de testamente, că autentificarea testamentului a doua di după
ce judecătorul delegat a luat declaraţia testatorului, nu este
un motiv de nulitate a testamentului, chiar dacă se con-
9
 1

130 ACTUL AUTENTIC—ART. 1171.

î n a i n t e a legei din 1 8 8 6 , m e r g e r e a j u d e c ă t o r u l u i la do­

miciliul p ă r ţ e i b o l n a v e nu e r a p r e v e d u t a de cât în m a t e ­
r i e d e t e s t a m e n t e , pz'in a r t . 8 6 1 C. c i v . A c e a s t a d i s p o s i ţ i e
se a p l i c a î n s ă p r i n a n a l o g i e la t o a t e a c t e l e a u t e n t i c e în
genere ').
Art. 9 L. P ă r ţ i l e p o t s ă ' s i r e d a c t e z e s i n g u r e a c t u l ce u r m e a z ă a fi
a u t e n t i f i c a t . C â n d ele î n s ă v o r r e c u r g e la l u m i n e l e a l t e i
persoane pentru confecţionarea actului, acest act va trebui,
c â n d se v a p r e s e n t a s p r e a u t e n t i f i c a r e , s ă p o a r t e , p e l â n g ă
s e m n ă t u r i l e p ă r ţ i l o r , şi s e m n ă t u r a p e r s o a n e i c a r e 1-a r e d a c ­
tat (art. 9. L . din 1 8 8 6 ) .
Autentif. ac- A u t e n t i f i c a r e a a c t e l o r a c e l o r ce n u ş t i u c a r t e şi c a r e
1 s u n S U D S C 1 s e r n
^nu'stiu * 'i P i punere de deget sau prin aplicarea u-
carte.Art.i6nui s i g i l s a u u n e i p e c e ţ i , se f a c e î n t o c m a i d u p ă r e g u l e l e
L. din 1886. p j
r e s c r j
s e m a d e o s e b i r e n u m a i că a c t u l t r e b u e s ă
S U S j c u

fie s u b s c r i s şi d e a c e l a c a r e a s e r v i t d e s c r i i t o r , şi p e l â n g ă
p ă r ţ i , s ă c o m p a r ă şi el î n a i n t e a j u d e c ă t o r u l u i . Procesul
v e r b a l de a u t e n t i f i c a r e t r e b u e , în a c e s t c a z , să c o n s t a t e a-
t â t d e c l a r a ţ i u n e a p ă r ţ i l o r că n u ş t i u s a u n u p o t s u b s c r i e ,
c â t şi p e a c e e a a s c r i i t o r u l u i , că e l a r e d a c t a t a c e l a c t d u p ă
cererea p ă r ţ i l o r -).
S c r i i t o r u l a c t u l u i p o a t e s e r v i î n a c e s t c a z şi d r e p t m a r -
3
t u r p e n t r u d o v e d i r e a i d e n t i t ă ţ e i ( a r t . 16 L . d i n 1 8 8 6 ) ) .
stată că în diua autentificare! testatorul murise, destul este
să existe r a p o r t u l judecătorului delegat prin care acesta
constată că a luat declaraţia testatorului pe când t r à e a . C.
Bucureşti (14 octombrie 1900). C. judiciar din 1901, No. 3.
Dreptul din 1900, No. 77. Vedi şi' infra, p. 134, nota 3.
Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1877, p. 305. Cpr. şi C. Iaşi.
Dreptul din 1882, No. 18. Vedi şi suprà, p. 125, nota 4.
2
) D e c l a r a ţ i a scriitorului că el a scris actul d u p ă cererea păr­
ţilor nu se aplică când p ă r ţ i l e ştiu carte. Trib. P u t n a .
Dreptul, No. 43 din 1893. Cas. rom. Bulet. S-a 1, a n u l 1895,
p. 1314.—Şi chiar în caz când p ă r ţ i l e nu ştiu carte, lipsa
de declarare a scriitorului că el a scris actul după cererea
părţilor, n ' a r a t r a g e nulitatea actului, î n t r u cât nulităţile sunt
de drept strict şi art, 18 din legea p e n t r u autentificarea ac­
telor nu prevede aceasta nulitate. Cas. rom. S-a 1, decisia
No. 342 din 1893 (nepublicata).
3
Art. 17 L. ) Scriitorul sau m ă r t u r i i care se vor dovedi ca au făcut o de-
din 1886. claraţie falşă, se vor pedepsi ca m a r t u r i minciunoşi, conform
a r t . 288 C. penal, fără prejudiciul altor daune interese că­
t r e p ă r ţ i şi chiar altor pedepse mai g r a v e , în caz c â n d fap­
tul lor a r însuşi si elementele delictului de fals in acte publi­
ce (art. 17 L." din 1886).
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.-CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1171. 131
O r i d e c â t e o r i e s t e a se a u t e n t i f i c a u n a c t , f u n c ţ i o - Art. io L.
d m 1 8 8 6
n a r u l c a r e i n s t r u m e n t e a z ă , se î n c r e d i n ţ e a z ă de i d e n t i t a t e a '
p ă r ţ i l o r , le c i t e ş t e a c t u l în a i u l u i l o r , le î n t r e a b ă d a c ă cele
c u p r i n s e în a c t s u n t cu c o n s i m ţ e m e n t u l l o r ' ) , şi d a c ă u n u l
din cele d o u e e x e m p l a r e este s u b s c r i s de d e n s e l e ; p u n e p e
p ă r ţ i să s u b s c r i e pe cel de a l doile e x e m p l a r în p r e s e n t a
sa ; ia a c t de d e c l a r a ţ i a p ă r ţ i l o r şi c o n s t a t ă t o a t e a c e s t e
î n t r ' u n p r o c e s v e r b a l p e c a r e ! t r a n s c r i e în j o s u l a c t u l u i p e
a m b e l e e x e m p l a r e - ) , şi '1 s u b s c r i e a t â t el c â t şi g r e f i e r u l ,
!
sau a c e l a c a r e i ţ i n e l o c u l ( a r t . 1 0 L . d i n 1 8 8 6 ) . L i p s a
subscrierei funcţionarului care a instrumentat sau a g r e ­
3
fierului, a r face ca a c t u l să fie i n e x i s t e n t ca a u t e n t i c ) .
I d e n t i t a t e a , fie a p ă r ţ i l o r s a u p r o c u r a t o r i l o r l o r , fie a Constatarea
61
m ă r f u r i l o r , se c o n s t a t a p r i n c u n o ş t i n ţ a p e r s o n a l ă a f u n c ţ i o - 'porţilor*
n a r u l u i c a r e i n s t r u m e n t e a z ă , şi c a r e o d e c l a r ă în a c t : prinArt. 13 şi 14
L - d l u 1 8 8 6 -
d e c l a r a ţ i a a doi m a r t i n i c u n o s c u ţ i a c e l u i f u n c ţ i o n a r , s a u
în fine p r i n a c t e l e e n u m e r a t e de a r t . 1 3 şi 1 4 d i n l e g e a
4
de la 1 8 * 6 ). L a c a z c â n d j u d e c ă t o r u l a r a v e a î n d o e a l ă
a s u p r a s i n c e r i t ă ţ e i a c t e l o r din c a r e r e s u l t a i d e n t i t a t e a , s a u

') Magistratul care instrumentează este in drept a pune şi alte

chestiuni de cât acele prevedute de lege, şi constatarea că
i s"a respuns prin semne nu viciază validitatea a u t e n t i n c ă -
rei. 0. Bucureşti. Dreptul, No. 8 din 1892.—Vedi însă trib.
Ilfov, care pune în principiu că părţile n ' a r putea respunde
prin semne. Dreptul din 1889, No. 59. Chestiunea de a se
şti daca partea 'şi a manifestat în mod inteligibil voinţa sa
la autentificare, este o chestie de fapt care scapă de con­
trolul curţei de casaţie. Cas. rom. Bulet. 8-a 1. anul 1892,
p. 242.
2
) F a p t u l că procesul verbal de autentificare n a fost încheieat
pe însuşi actul autentic, ci în deosebi, şi s'a copiat apoi
pe actul autentificat, nu viciază autentificarea, dacă. în fapt,
nu se dovedeşte că a existat vre-o fraudă, ori că s'a co­
mis vre-o intervertire. C. Bucureşti si Cas. rom. Dreptul.
No. 30 din 1886 si Bulet. S-a 1. a n u l ' 1 8 8 7 . p. 178.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1879. p. 880.
*) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1897. p. 306. J u d . Ocol.
Strehaia. C. judiciar din 1901. No. 46.—Instanţele de fond
sunt suverane spre a aprecia dacă un certificat de identita­
te conţine indicaţiunile cerute de legea autentificărei ac­
telor, şi proba cu m a r t i n i sau presumţiuni este în tot-deauna
admisibilă spre a se stabili că o persoană străină s'a sub­
stituit adevăratei persoane la autentificarea unui act. Cas.
rom. Bulet. S-a 1. anul 1896. p. 1470.
132 ACTUL AUTENTIC—ART. 1171.

a s u p r a p e r s o a n e i c ă a r fi c e a a r ă t a t ă i n a c t , el s e p o a t e
î n c r e d i n ţ a d e a d e v è r p r i n o r i ce a l t m i j l o c l e g a l d e p r o -
b a ţ i u n e ( a r t . 1 3 , § u l t i m L, d i n 1 8 8 6 ) .
Art. is L . C o n s t a t a r e a i d e n t i t ă ţ e i p ă r ţ i l o r , a m a r t u r i l o r şi a scri­
din 1886.
itorului actului, a presintărei lor înaintea funcţionarului
care a d a t autenticitatea, a cetirei actului în a u d u l tutu­
r o r şi a d e c l a r a ţ i e i p ă r ţ i l o r că a c t u l este făcut cu con­
s i m ţ e m e n t u l lor şi subscris de densele, s a u că ele n u ştiu
s ă s u b s c r i e , î n c a z c â n d a c t u l se află s u b s c r i s p r i n p u n e r e
d e d e g e t s a u c u u n sigiliu, toate acestea sunt cerute sub pe­
]
deapsă de nulitate a actului ).
Procesul v e r b a l de autentificare v a constata de aseme­
n e a , t o t sub pedeapsă de nulitate, c ă e x e m p l a r u l p ă s t r a t l a
d o s a r s'a s u b s c r i s d e p ă r ţ i c h i a r î n p r e s e n t a j u d e c ă t o r u l u i
2
care a instrumentat (art. 18 L . din 1886) ) .
3
Art. 8 L. Actele a u t e n t i c e se r e d a c t e a z ă în limba r o m â n ă ) , d e
dm 1886. gi i e g 'e ap u n e f o r m a l , ş i i n s t r u m e n t a r e a se f a c e î n g e ­
n 0 S

nere în localul tribunalului (art. 8 L . din 1886), la oarele

4
obicinuite de cancelarie ) .

Art. 21 L. ') Omisiunea vre-uneia din aceste formalităţi substanţiale su-

din 1886. pune pe funcţionarul public, din vina căruia s'a a n u l a t actul,
la pedeapsa destituirei, fără prejudiciul despăgubirilor că­
t r e p ă r ţ i , dacă este loc (art. 2 1 L . din 1886).
2
) Actul nu ar fi nul, dacă ambele exemplare, în loc de unul,
aşa cum cere legea, a r fi fost subscrise înaintea judecătorului.
3
Art. 2240, ) Art, 2240 din Codul german prevede anume că procesul
2244, 2245 verbal care se încheie p e n t r u confecţionarea unui testament,
C. german. trebue să fie redactat în limba germană : muss eln ProtokoU
in deutscher Sprache aufgenommen iverden. A r . 2244 din a-
celaşî Cod permite însă unui testator care n ' a r cunoaşte limba
g e r m a n ă de a testa în forma autentică, prin intermediarul
unui i n t e r p r e t j u r a t . Procesul verbal, în asemenea caz, se
t r a d u c e în limba în care se exprimă testatorul. I n fine, art.
2245 a d a o g ă că dacă toate persoanele care au participat la
facerea testamentului au declarat că ştiu limba în care tes­
tatorul se exprimă, intervenţia interpretului nu mai este n e ­
cesară, căci procesul verbal se redactează în limba s t r ă i n ă
î n t r e b u i n ţ a t ă şi cuprinde declaraţia testatorului că nu ştie
limba germană, precum şi declaraţia persoanelor participante
că vorbesc limba străină î n t r e b u i n ţ a t ă . O t r a d u c e r e în limba
germană se adaogă ca anexă. Vedi adnotaţia n o a s t r ă din
Curierul judiciar de la 1900, No. 52, p. 414, nota 2 1 .
4
) Cpr. Cas". rom. şi C. Iaşi. Bulet. S-a 1, anul 1885, p . 879
si Dreptul, No. 13 din 1886.— Vedi însă Cas. rom. Bulet.
S-a 1, anul 1881, p . 22.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1171. 133

F o r m a l i t ă ţ i l e a u t e n t i f i c ă r e i fiind î n d e p l i n i t e , u n u l din Art. 1 2 L.

cele d o u é e x e m p l a r e , şi a n u m e , a c e l s c r i s p e c i n c i l e i , se
r e m i t e p ă r ţ e i în d r e p t , c a r e v a s u b s c r i e pe p e t i ţ i u n e de
p r i m i r e a l u i ; e a r c e l a l a l t e x e m p l a r , s c r i s p e t i m b r u de 5 0
de b a n i , se p ă s t r e a z ă la d o s a r m i t r i b u n a l u l u i , şi se t r e c e
în s u b s t a n ţ ă î n t r ' u n r e p e r t o r i u a l f a b e t i c , s p r e a se p u t e a
g ă s i d o s a r m i cu î n l e s n i r e la t r e b u i n ţ ă . P ă r ţ i l e i n t e r e s a t e
pot o b ţ i n e copii l e g a l i s a t e de p e a c e s t a c t , cu c h e l t u e a l a
lor. C e r t i f i c a r e a c o n f o r m i t ă ţ e i c o p i e i cu o r i g i n a l u l p ă s t r a t
la d o s a r , se face de u n j u d e c ă t o r a l t r i b u n a l u l u i d i m p r e ­
u n ă cu g r e f i e r u l ( a r t . 12 L . din 1 8 8 8 ) .
A r t L
A c t e l e a u t e n t i f i c a t e , c o n f o r m d i s p o s i ţ i i l o r de m a i s u s . r!L -
1
s u n t e x e c u t o r i i d m m o m e n t u l e x i g i b i l i t a ţ e i l o r ). t o r n i t i l a
e x e c u t o r i e se v a p u n e pe d e n s e l e d e a c e i a ş i a u t o r i t a t e c a r e
le a i n v e s t i t cu f o r m a a u t e n t i c ă şi în a c e l a ş i m o d ca şi p e n ­
t r u h o t ă r î r i l e j u d e c ă t o r e ş t i . A s u p r a actelor autentificate de
v r e - o j u d e c ă t o r i e c o m u n a l ă , f o r m u l a e x e c u t o r i e n u se p o a t e
p u n e de c â t de j u d e c ă t o r u l de o c o l r e s p e c t i v s a u de t r i b u ­
n a l u l de j u d e ţ ( a r t . 2 0 L . din 1 8 8 0 ) .
A r t 3 1
C e r e r e a d e î n v e s t i r e cu f o r m u l a e x e c u t o r i e a d r e s a t a la . , {.•
, , . . timor, din
t r i b u n a l e s a u c u r ţ i se t a c e a s t ă z i p e t i m b r u d e c i n c i lei ( a r t . 1 9 0 0 .
3 1 L . t i m b r . din 2 1 f e v r u a r 1 9 0 0 1 .
T o a t e a c e s t e f o r m a l i t ă ţ i s u n t p r i v i t o a r e la a u t e n t i f i - Autentifica-
r e a
xx x , - r • • , x x x 1 testa-
c a r e a t u t u r o r a c t e l o r 111 g e n e r e . I n p r i v i n ţ a t e s t a m e n t e l o r , menteior.
v o a t l n u -
d i s p o s i ţ i u n i l e a r t . 8 6 0 şi u r m . d i n C. c i v i l s u n t in i o " ^ ^ ° c A t

r e - ) , cu a d ă o g i r e că d e l e g a r e a p e n t r u a i n s t r u m e n t a la l o - 33 L.' din
1 1886.
') Acini autentic nu poate însă ti executat de cât în urma în-
cunostiinţărei făcută debitorului, conform art. 137 si 387 P r .
civ. Cas. rom. Bidet. S-a 1. anul 1898. p. 833.
2
) Textele relative la testamente nu se aplica la donaţiuni (C.
Craiova, Dreptul Xo. 2 din 1890 şi C. judiciar din 1899, No.
7 ; C. Focşani şi Bucureşti. Dreptul din 1886. No. 30 şi 64.
Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1887. p. 179). nici la ipoteci (Cas.
rom. Bulet. S-a 1. anul 1890. p. 1390).—Contra. Cas. rom.
Bulet. S-a I I , anul 1880, considerent de la p. 82.
Astfel, ipoteca este autentica, dacă se constată a t â t p r e ­
senta în persoană a p ă r ţ i l o r cât şi consimţementul lor, le­
gea necerènd nici un termen sacramental. C. G-alatz. Drep-
tul, No. 50 din 1891. L e g e a nu cere de asemenea ca consim-
ţementul părţilor să fie concomitent. Cas. rom. Bulet. S-a 1,
anul 1888, p. 1031 şi anul 1892, p. 479.—Dacă s'a presen­
t a i însă numai una din p ă r ţ i la autentificarea actului de
ipotecă, actul nu este autentic, de şi în u r m ă s'au p r e s e n t a i
134 ACTUL AUTENTIC—ART. 1171.

cuinţa testatorului şi la acea a ori cărei părţi in genere, se

poate da prin simpla resoluţie a presidentului sau a judecă­
torului ce'i ţine locul, pusă pe petiţiunea prin care s'a ce­
rut delegarea
Judecătorul delegat trebue să constate în procesul ver­
2
bal casul de b o a l ă ) , şi să indice cu precisiune locuinţa
unde a instrumentat. Formele autentificărei se pot înde­
plini de un singur judecător, fie la locuinţa testatorului,
3
fie la tribunal ). Şi într'un caz şi în altul însă, el va tre-
améndoué p ă r ţ i l e spre a cere înscrierea lui. Cas. rom. Bulet.
S-a 1, anul 1883, p. 8 2 1 .
!) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul, No. 77 din 1900.—S'a decis că
testamentul autentic făcut la domiciliul testatorului, în tim­
pul vacanţelor, este valid chiar dacă j u d e c ă t o r u l s'a t r a n s ­
portat la domiciliul testatorului, fără nici o delegaţie. C.
Craiova. Dreptul din 1897, No. 3 1 . E s t e însă de observat
că, în specia judecată de curtea din Craiova, j u d e c ă t o r u l
secţiei vacanţelor se delegase însuşi, ceea ce ni se p a r e per­
fect l e g a l . Cpr. C. Iaşi si Bucureşti. Dreptul din 1881, No. 80
şi din 1891, No. 39.
2
) Neconstatarea boalei testatorului în procesul v e r b a l al ju­
decătorului delegat şi chiar lipsa grefierului nu a t r ă g e a , în­
ainte de legea p e n t r u autentificarea actelor, nulitatea testa­
mentului, p e n t r u că aceste formalităţi nu erau cerute la a-
cea epocă. C. Bucureşti. Dreptul din 1900, No. 77 şi C. ju­
diciar din 1901, No. 3. Vedi şi supra, p . 127, nota 2.
8
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1896, p. 2 1 6 . — E s t e des­
tul ca j u d e c ă t o r u l delegat să fi primit declaraţiile testato­
rului la domiciliu, pe când el era în viaţă, procesul verbal
de autentificare putènd fi făcut şi mai în u r m ă , după moar­
tea testatorului. C. Bucureşti. Dreptul din 1900, No. 77. C.
Starea de e- judiciar din 1901, No. 3. Vedi şi suprà, p. 129, n o t a 2.
brietate a Chestiunea de a se şti dacă consimţementul testatorului
testatorului. a fost sau nu liber ori viciat este de s u v e r a n a atribuţie a
instanţelor de fond (Cas. rom., loco suprà cit.), care pot ad­
mite m a r t u r i p e n t r u a se stabili eă, în momentul autentifi­
cărei, testatorul e r a în s t a r e de ebrietate. C. Bucureşi. Drep­
tul, No. 8 din 1892 şi din 1889, No. 58. Cpr. si T r i b . Dolj.
Pravila lui Dreptul din 1893, No. 62.
V. Lupu. Be­ I n p r a v i l a lui Vasile L u p u , b e ţ i a era o causa d e micşo­
ţia în mate­ r a r e a pedepsei în materie p e n a l ă : »A p a t r a pricină ce în­
rie penală.
deamnă pre j u d e ţ să micşureze c e r t a r e a celui vinovat de cum
i se cade, iaste beţia, de vreme ce dă î n v ă ţ ă t u r ă p r a v i l a de
dice cum t o a t ă g r e ş a l a de a r fi cum a r fi de m a r e şi de se
v a face la vreme de beţie, nu se v a certa deplin, după cum
spune pravila, e a r ă numai d u p ă voea judeţului.—Cela ce se
v a înbata în deadins ca să poată şuvăi la g r e ş a l a ce v a
I COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1171. 135
]
h u i să fie asistat de grefier sau de a j u t o r a i de grefă ) ,

greşi p e n t r u să se certe mai puţin, aceia nici d ă n ă o a r ă nu

va scăpa, ci se va certa deplin.—Celuia ce'i v a p ă r e a bine
după beţie căci au făcut vre-o g r e ş e a l ă înbătându-se earăşi
şi lăudându-se dicènd bine am făcut de am făcut aşa, acesta
nu se va certa puţin, ci tocma şi deplin după cum v a fi scri­
ind p r a v i l a " , etc. Vechiul Cod penal al Moldovei din 1826,
p r e v e d e în a r t . 169, § 5 că „fapta nu se socoteşte întocma
criminală, când ea s'a întâmplat din a m ă g e a l ă si întuneca­
rea Ìninfei din befie".
Astăzi, numai beţia complectă poate să radice omului r e s - Beţia în
ponsabilitatea sa ; o stare de beţie uşoară a r p u t e a cel mult, dreptul
j u - . „ . ' „ . * , r. f, . „' modern,
dupa împrejurări, sa micşoreze g r a v i t a t e a faptului, ear nu sa
înlăture ori ce respundere. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I ,
1897, p. 1250, care a pus în principiu că s t a r e a de beţie a
unui acusat în momentul severşirei crimei, nu poate consti­
tui o scusa din acele prevedute de lege. I n cât priveşte ro­
lul ce beţia joacă în privinţa responsabilităţei penale, vedi
a d n o t a ţ i a n o a s t r ă a s u p r a unei decisiuni a curţei de casaţie
din L u x e m b u r g , în C. judiciar din 1900, No. 16, ear în cât
p r i v e ş t e beţia ca viciu al consimtèmèntul'ui, vedi t. V a lucr.
noastre, p, 26, nota 1 ; p. 471 urm., etc.
E s t e de observat că pravila lui V. L u p u pune dragostea Dragoste,
i pe aceiaşi t r e a p t a cu beţia, „ A unspredecea pricină ce mai Pravila hu
j U p
• înmicşurează j u d e ţ u l celui vinovat, iaste dragostea, de v r e - '
' me ce dragostea se a s a m ă n ă cu beţia, aşâjderea şi cu ne-
:
bunia şi mai vârtos iaste şi mai r e a chinuire de cât aceale
de cât toate ; drept aceia s'au făcut această p r a v i l ă : Cela ce
face vre o g r e ş a l ă fiind îndemnat de dragoste, mai puţin se
va certa de cum spune pravila. — Cela ce v a fi biruit de
dragoste şi de va t a m p i n a vre o fată mergând pre drum şi
o va săruta, nu se v a certa nici cum, cum au făcut un mun­
citor de la Atena ce l'au chemat Pisistratos, carele au dis
muerii-şi când îl îndemna să nu fie î n t r ' a l t chip ce să o-
m o a r ă pre cela ce au s ă r u t a t pre o fată ficioară a lor mer-
génd pre drum, dicéndu-i acest cuvént, cum de vreaine ce
pre ceia ce ne iubesc şi ne s ă r u t ă tu dici să'i omorim, d a r ă
încă ce î n v ă ţ ă t u r ă ver da să facem celor ce ne vor uri şi
ne vor fi cu vrăjmăşie.—Ori care miliare p e n t r u multă dra­
goste ce v a avea către ibovnicul ei, va primi în casa ei fur­
t i ş a g u l ce v a fi el furat, mai puţin se v a certa de cum iaste
scris la p r a v i l ă . — D r a g o s t e a şuvăiaşte p r e c u r v i a şi r ă p i t u l
fiatei şi alte greşale ca acestea, ce se dice când ar pune
scări la t e r e ş t r i să se sue să î n t r e la ibovnică'şi, şi alte ca
acestea", etc. P o a t e că aceste citaţii nu sunt tocmai la lo­
cul lor ; vorbind însă de beţie în genere, ne-ani folosit de
această ocasie pentru a desgropa nişte texte pe care mulţi din
cei b ă t r â n i chiar nu le cunosc,
') Vedi suprà, p. 127, text şi nota 2.
136 ACTUL AUTENTIC.—ART. 1171.

care v a contra-seiima actul. Judecătorul care instrumentează,

d u p ă ce c o n s t a t ă i d e n t i t a t e a t e s t a t o r u l u i , î n p r o c e s u l v e r b a l
de autentificare prin mijloacele mai sus expuse, ceteşte tes­
1
t a m e n t u l d i n c u v è n t î n c u v â n t , î n a u d u l ) şi î n f a ţ a , a d e c ă
î n p r e s e n t a t e s t a t o r u l u i , î n t r e b â n d u ' l d a c ă cele c u p r i n s e î n
e l s u n t cu c o n s i m ţ e m e n t u l s é u ( a r t . 1 0 . L . 1 8 8 6 ) şi d i n
l i b e r a s a v o i n ţ ă ( a r t . 8 6 2 C. c i v . ) , e t c . T o a t e cele ce p r e ­
ced sunt prescrise sub p e d e a p s ă de n u l i t a t e a procesului
v e r b a l de a u t e n t i f i c a r e ( a r t . 3 3 , in fine, L . d i n 1 8 8 6 ) .
Art. 861 c . Cetirea t e s t a m e n t u l u i t r e b u i n d , în legea n o a s t r ă , să
C 1 s e a c a
dml886. f d e j u d e c ă t o r u l c a r e i n s t r u m e n t e a z ă ( a r t . 8 6 1 C.
c i v . şi 1 1 L . d i n 1 8 8 6 ) . d e a i c i r e s u l t a că el n u p o a t e fi
cetit de grefier s a u de o a l t ă p e r s o a n ă , nici de însuşi t e s ­
t a t o r u l . E s t e a d e v ă r a t că, în F r a n c i a , se a d m i t e soluţia con­
2
t r a r ă ' ) ; î n s ă e s t e d e o b s e r v a t că a r t . 9 7 2 d i n C o d u l f r a n ­
cez n u p r e v e d e de cine t r e b u e s ă s e facă c e t i r e a , ci n u m a i
c ă t e s t a m e n t u l v a fi c e t i t . . . il doit en et re donne lecture au
testateur en presence des témoins.
In baza acestor principii, Curtea din Iaşi anulase tes­
t a m e n t u l a u t e n t i c a d e f u n c t e i R o x a n d r a Sofian, s u b c u v â n t
că p r o c e s u l v e r b a l d e a u t e n t i f i c a r e n u c u p r i n d e a m e n ţ i u n e a
c ă t e s t a m e n t u l a fost c e t i t t e s t a t o a r e i de c ă t r e j u d e c ă t o r ,
d e o a r e ce f o r m u l a „ c e t i n d u i - s e " s a u „ c e i s-a c e t i t " , î n -

') Testatorul trebuind deci să audă cetirea făcută de judecă­

tor ca să'şi poată da consimţementul séu. individul cu de-
severşire surd, qui omnino non exaudit, non qui tarde exau-
dit (Instit. I I , 12, Quibus est permission testamento facere, §
3), sau atins de o suriditate destul de mare p e n t r u a nu
putea audi cetirea ce i s'ar face (Cas. fr., La Loi din 16
mai 1899, No. 113), nu este capabil de a face un testament
autentic, ci numai un testament mistic sau olograf. Consta­
t a r e a făcută de j u d e c ă t o r că testamentul a fost cetit în a-
uflul testatorului, face credinţă erga omnes şi nu se poate
invoca, ca nulitate, s u r d i t a t e a dispunètorului, mai ales dacă
înaintea instanţei de fond p a r t e a n ' a pretins că surditatea
era complectă. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1886, p. 414 şi
878. Dreptul din 1887, No. 7. Din faptul că t e s t a t o r u l t r e ­
bue să declare că t e s t a m e n t u l este iscălit de densul şi fă­
cut din libera sa voinţă, mai resulta încă că acel cu dese-
verşire mut, qui loqlti nihil potest, non qui tarde loquitur (Ins­
tit., loco cit.), nu poate testa în forma autentică, ci numai
în acea olografă sau mistică, dacă ştie însă a seri si a ceti
(art. 864, 865, 866).
2
) Cpr. L a u r e n t , X I I I , 325, p . 374.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT.—III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1171. 137

t r e b u i n ţ a t ă în s p e c i e de j u d e c ă t o r , n ' a r fi fost î n d e s t u l ă t o a r e .
A c e a s t ă d e c i s i e a fost î n s ă c u d r e p t c u v e n t c a s a t ă , r e c u r ­
s u l fiind s u s ţ i n u t de doi j u r i s c o n s u l ţ i e m i n e n ţ i , D - n i i E n g .
S t ă t e s c u şi T o m a S t e l i a n , de o a r e ce l e g e a n u c e r e c u ­
vinte s a c r a m e n t a l e p e n t r u c o n s t a t a r e a î n d e p l i n i r e i unei for­
m a l i t ă ţ i , fiind s u f i c i e n t ca î n d e p l i n i r e a a c e s t e i f o r m a l i t ă ţ i
să r e s u i t e d i n t e r m e n i i î n t r e b u i n ţ a ţ i în a c t . O r i , în s p e c i e ,
din p r o c e s u l v e r b a l de a u t e n t i f i c a r e r e s u l t a n e î n d o i o s că a-
t â t c e t i r e a c â t şi c e l e l a l t e f o r m a l i t ă ţ i , c a r e a u p r e c e d a t
o r i u r m a t c e t i r e a , fusese î n d e p l i n i t e de j u d e c ă t o r u l ce i n ­
s t r u m e n t a s e , şi in s p e c i e , f o r m u l a g r a m a t i c a l ă ,.cetindu-i-
s e ' ' s a u „ce i s-a c e t i t " e r a e c h i v a l e n t ă cu f o r m u l ă ..ce-
t i n d u - i ' ' s a u ..i a m c e t i t " ' ) .
Nu vom insista mai mult asupra autentificărei testa­
m e n t e l o r , p e n t r u că a c e a s t ă m a t e r i e a m a i fost o d a t ă s t u ­
d i a t ă în t. I V a l u c r a r c i n o a s t r e , p . 4 3 5 u r m . , ci v o m t r e ­
ce la c e l e l a l t e a u t o r i t ă ţ i c a r e a u d r e p t u l de a î n v e s t i li­
n e l e a c t e cu f o r m u l a a u t e n t i c i t ă ţ e i .

A c t e l e a u t e n t i f i c a t e de a l t e a u t o r i t ă ţ i de c â t t r i b u n a l u l .

A m v è d u t că, în l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă , a u t o r i t a t e a c o m ­
p e t e n t ă d e a a u t e n t i f i c a a c t e l e e s t e în g e n e r e t r i b u n a l u l d e
j u d e ţ , un singur j u d e c ă t o r avénd această cădere (art, 11
L . din 1 8 S 6 Ì .
O s e b i t de t r i b u n a l e l e de j u d e ţ e , m a i s u n t şi a l t e a u ­
t o r i t ă ţ i care, prin excepţie, a u c o m p e t i n ţ a de a a u t e n t i ­
fica u n e l e a c t e .
A s t f e l , j u d e c ă t o r i i l e de o c o a l e a n c o m p e t i n ţ a să au-Acteie ce pot
tentifice foile d o t a l e p â n ă la v a l o a r e a de 3 0 0 0 lei i n c l u - j * ^ ? ^ ^
s i v . C h i a r c â n d f o a e a d o t a l a c o n ţ i n e b u n u r i n e m i ş c ă t o a r e de ocoale,
s a u o b i e c t e m o b i l e a l t e l e de c â t b a n i , p ă r ţ i l e s u n t ţ i n u t e j f ^ f i 8 8 6
a f a c e p r e ţ e l u i r e a a c e s t o r a în î n s u ş i a c t u l d o t a i . A c e a s t ă Art. 66 L.
u d d o l e
p r e ţ e l u i r e obligatorie nu o p e r e a z ă însă v é n d a r e a m o l n l e - J j^ .
c i n

lor, a f a r ă n u m a i d a c ă în f o a e a d o t a l a m i se d i c e a n u m e Art. 718

P r C1V
aceasta -). Când constituirea de dotă c u p r i n d e bunuri - -

') Vedi Bulet. Cas. S-a 1. anul 1897, p. 1209 şi Curierul ju­
diciar din 1897, No. 42. Tot in acest sens s'a p r o n u n ţ a t şi
curtea din Galatz. ca i n s t a n ţ ă de trimitere, Dreptul din 1898.
No. 3 3 .
") După art. 1245 din Codul civil, preţeluirea obiectelor miş- Art. 1245
cătoare face din contra pe b ă r b a t • proprietar a acestor o- C. civ.
138 ACTUL AUTENTIC.—ART. 1171.

n e m i ş c ă t o a r e , p ă r ţ i l e s u n t o b l i g a t e a d e p u n e şi o c o p i e d e p e
a c t u l d o t a i . A c e a s t ă copie v a fi î n a i n t a t ă d e j u d e c ă t o r u l
d e ocol, î n d a t ă d u p ă a u t e n t i f i c a r e a foiei d o t a l e , c ă t r e g r e ­
fierul t r i b u n a l u l u i u n d e e s t e a ş e z a t i m o b i l u l , s p r e a t r a n s ­
crie a c e a s t ă m u t a ţ i e a p r o p r i e t ă ţ e i în r e g i s t r u l de t r a n s ­
c r i p ţ i e . J u d e c ă t o r u l d e ocol şi g r e f i e r u l t r i b u n a l u l u i s u n t
p e r s o n a l r e s p u n d é t o r i , fie c a r e în c e e a ce ' i p r i v e ş t e , d e
n e î n d e p l i n i r e a o b l i g a ţ i e i ce l i se i m p u n e . Grefa tribunalu­
lui unde s'a făcut transcrierea, va respunde judecătoriei res­
pective, în cel mai scurt timp, că s'a făcut transcrierea
( a r t . 7 1 8 P r . c i v . şi 6 6 L . j u d . d e o c o a l e d i n !Hmrie--i1MMJ-^fity
J u d e c ă t o r i i l e de ocoale n u a u însă această competinţă
de c â t n u m a i a t u n c i când p ă r ţ i l e , s a u cel p u ţ i n u n a din
ele, îşi a r e domiciliul s a u r e ş e d i n ţ a în c u p r i n s u l acelei j u ­
decătorii (art. 3 L . p. autentif. actelor din 1886).
C o m p e t i n ţ ă j u d e c ă t o r i i l o r d e o c o a l e fiind e x c e p ţ i o n a l ă
şi n u m a i în privinţa foilor dotale, d e a i c i r e s u l t a c ă c e l e ­
l a l t e c o n t r a c t e m a t r i m o n i a l e , c h i a r a l e s ă t e n i l o r , v o r fi a u ­
t e n t i f i c a t e d e t r i b u n a l ( a r t . 1 2 2 8 C. c i v . ş i 7 0 8 u r m . P r .
civ.), de câte ori p ă r ţ i l e n ' a u a d o p t a t r e g i m u l dotai, c h i a r
d a c ă a r fi v o r b a d e o s u m ă m a i m i c ă d e 3 0 0 0 d e l e i .
J u d e c ă t o r i i l e de ocoale m a i a u încă competinţă de a
autentifica, t o t sub condiţia ca p ă r ţ i l e sau m ă c a r u n a din
ele s ă a i b ă d o m i c i l i u l s a u r e ş e d i n ţ a î n c u p r i n s u l j u d e c ă t o r i e i r
a ) C o n t r a c t e l e c o n s t a t â n d o b l i g a ţ i u n i personale sau
convenţiuni asupra bunurilor mişcătoare p a n ă la v a l o a r e a
de lei 3 0 0 0 inclusiv;
b) O r i c e a l t e a c t e d e a s e m e n e a n a t u r ă a c ă r o r v a ­
l o a r e s'a d e t e r m i n a t d e p ă r ţ i , s a u a l c ă r o r o b i e c t î n t r ă î n
c o m p e t i n ţ ă d i s e l o r j u d e c ă t o r i i p e n t r u a fi j u d e c a t e î n p r i ­
mă sau ultimă instanţă ;
c) P r o c u r e l e p e n t r u a r e p r e s e n t a şi a s t a î n j u s t i ţ i e ,
2
p e n t r u a f a c e a p e l ) , e t c . , o r i c a r e a r fi v a l o a r e a ş i n a -

biecte, el remânend debitor de p r e ţ u l lor (estimatio facit ven-

ditionem), afară de caşul când s'a p r e v é d u t în contractul de
căsătorie că preţeluirea nu face vendarea.
') Acest ultim p a r a g r a f al a r t . 718 P r . civ., care obliga pe
grefierul tribunalului de a încunoştiinţa cât de curénd pe
judecătorul de ocol că actul dotai s'a transcris, a fost adaos
de Senat, pe cale de amendament, după propunerea D-lui
senator P . T h . Missir.
2
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1 8 9 1 , p. 738.
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.-CAP1T. IX.—S-a 1.—ART. 1171. 1 39

t u r a l i t i g i u l u i , c â n d m a n d a t a r u l l o c u e ş t e în c u p r i n s u l a c e ­
l u i ocol ;
d) T o c m e l e l e s a u c o n t r a c t e l e î n c h e i a t e în t â r g u r i şi
b â l c i u r i ( e r m a r o a c e ) , i n d e p e n d e n t d e o r i ce c o n d i ţ i u n e d e
domicilii! s a u r e ş e d i n ţ ă a p ă r ţ i l o r c o n t r a c t a n t e (art. 3 p.
autentif. actelor din 1 8 8 6 ) . I n p r i v i n ţ a t u t u r o r acestor acte,
a u t e n t i f i c a r e a se f a c e d e j u d e c ă t o r s a u d e a j u t o r u l s é u , a-
colo u n d e m a i e x i s t ă î n c ă a j u t o a r e , a s i s t a t de s c r i i t o r , c a r e
ţ i n e loc d e g r e f i e r . C o n t r a - s e m n a r e a s c r i i t o r u l u i e s t e c e r u t ă
s u b p e d e a p s ă de n u l i t a t e , ca şi a c e a a g r e f i e r u l u i . ( A r t . 1 1
L . p . autentif. a c t e l o r din 1 8 8 6 ) .
A r t
Se e x c e p t e a z ă d i n c o m p e t i n ţ a j u d e c ă t o r i i l o r de o c o a l e ^ . 5 3|
1
t e s t a m e n t e l e ) şi a c t e l e t r a n s l a t i v e de p r o p r i e t a t e i m o b i ­
liară, sau c o n s t i t u t i v e de d r e p t u r i reale a s u p r a imobilelor,
care r e m â n exclusiv de c o m p e t i n ţ a t r i b u n a l e l o r , c h i a r când
v a l o a r e a o b i e c t u l u i a r î n t r ă în c o m p e t i n ţ a a c e l o r j u d e c ă ­
t o r i i ( a r t . 5 şi 3 3 L . p . a u t e n t i f . a c t e l o r din 1 8 8 6 ) .
c a e
O altă autoritate care earăşi, prin excepţie, are "^g^ *' -' ^ f n

d e r e a d e a a u t e n t i f i c a u n e l e a c t e , e s t e j u d e c ă t o r i a c o m u n a l ă , i / ^rt. 4
n a e

L d i î l 1 8 8 6
desfiinţată prin legea j u d e c ă t o r i i l o r de ocoale din 1 8 9 4 , r e d a c - - -
t a t ă în m a r e p a r t e d e n o i , pe c â n d e r a m s e c r e t a r g e n e r a l la
M i n i s t e r i u l d e j u s t i ţ i e , şi r e î n f i i n ţ a t ă p r i n a c e a din 1 8 9 6 .
Aceste j u d e c ă t o r i i a u c o m p e t i n ţ a de a autentifica u r ­
m ă t o a r e l e a c t e , d a c ă a m b e l e p ă r ţ i s a u m ă c a r u n a d i n ele
'şi a r e d o m i c i l i u l s a u r e ş e d i n ţ a în a c e a c o m u n ă - ) :
a) T o a t e a c t e l e l o c u i t o r i l o r s ă t e n i a c ă r o r a u t e n t i f i ­
c a r e le e s t e c o n f e r i t ă p r i n l e g i s p e c i a l e ;

J
) Cu toate că textul legei este formal, s'au găsit presidenti
de tribunale care au delegat pe un judecător de ocol pen­
tru a instrumenta în asemenea materie. Se înţelege că a-
semenea testamente au fost anulate p e n t r u lipsa de calitate
a funcţionarului care a instrumentat. Cpr. T r i b . P u t n a si
Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 9 si din 1891, No. 42. Vedi
şi t. I V a lucr. noastre, p. 436. text şi nota 1. t. V I , p.
609, nota 2.
2
) F a p t u l domiciliului sau reşedinţei într'o comună, sau în cu- Art. 6 L.
d m
prinsul unei judecătorii de ocol, se constata prin cunoştinţa
personală a primarului sau judecătorului, care autentifică ac­
tul, a t e s t a t ă în procesul verbal : sau, în caz de a nu fi cu­
noscută partea, prin certificatul primăriei unde p a r t e a îşi are
acel domiciliu sau reşedinţă, Acest certificat se va menţiona
prin n u m e r a l şi data sa şi a r ă t a r e a a u t o r i t a t e ! de la care
140 ACTUL AUTENTIC—ART. 1171.

b) O r i ce a l t e a c t e c o n s t a t â n d o b l i g a ţ i u n i s a u c o n v e n ­
tuali a s u p r a b u n u r i l o r m i ş c ă t o a r e p a n ă la v a l o a r e de lei
3 0 0 inclusiv ;
c) P r o c u r e l e p e n t r u a se î n f ă ţ i ş a şi a s t a în j u d e c a t ă
înaintea ori căror instanţe judecătoreşti, când m a n d a t a r u l
îşi a r e d o m i c i l i u l s a u r e ş e d i n ţ a î n a c e a c o m u n ă ; n u însă
şi p r o c u r e l e p e n t r u a face u n a c t j u d e c ă t o r e s c , d e e x . o
transacţiune ').
d) T o c m e l e l e s a u c o n t r a c t e l e î n c h e i a t e în t â r g u r i şi
bâlciuri, dacă valoarea lucrului nu trece peste lei 3 0 0 , in­
d e p e n d e n t d e o r i ce c o n d i ţ i e d e d o m i c i l i u s a u reşedinţă
(art. 4 L . p. autentif. actelor din 1 8 8 6 ) .
Art. i i L. L a j u d e c ă t o r i i l e c o m u n a l e , a u t e n t i f i c a r e a se f a c e d e
- 2
din 1886. p r i m a r , a s i s t a t d e n o t a r ) . C o n t r a - s e m n a r e a n o t a r u l u i e s t e
c e r u t ă , ca şi a c e a a g r e f i e r u l u i , s u b p e d e a p s ă d e n u l i t a t e
(art. 1 1 L . din 1 8 8 6 ) .
Contra-sem- O p r o c u r ă s a u u n a l t a c t , a c ă r u i a u t e n t i f i c a r e s'a f ă -
narea din t le p r i m a r u l u n e i c o m u n e r u r a l e , e s t e n u l , d a c ă p r o c e -
c u c

P a t 0
T u î u \ d e s u l v e r b a l d e a u t e n t i f i c a r e a fost c o n t r a - s e m n a t de a j u t o r u l
notar. Nuli- d e n o t a r , î n t r u c â t l e g e a c o m u n a l ă n u p r e v e d e a s e m e n e a
tate
f u n c ţ i o n a r i , c a r e s ă î n l o c u i a s c ă p e n o t a r , c â n d a c e s t a a r fi.
3
nevoit a absenta ) .
împrumuturi P r i m a r i i r u r a l i cu ştiinţă de c a r t e ai domiciliului îm-
către Credi p r u m u t a t u l u i , m a i a u î n c ă c o m p e t i n ţ a d e a a u t e n t i f i c a m i ­
tul agricol, p r u m u t u r i l e c ă t r e c r e d i t u l a g r i c o l . D a c ă p r i m a r u l n u ş t i e
din"'2 J j g s ă s c r i e şi s ă c i t e a s c ă , a u t e n t i f i c a r e a se f a c e , d u p ă c e r e r e a
8
m

1892. p ă r ţ e i , de ajutorul de p r i m a r s a u consilierul c o m u n a l c a r e

ştie carte. D a c ă nici u n u l din aceştia n u ştie c a r t e , a u ­
t e n t i f i c a r e a se face d e j u d e c ă t o r i a o c o l u l u i î n c a r e d o m i c i ­
l i a z ă î m p r u m u t a t u l , s a u d e j u d e c ă t o r i a de ocol d e l a r e ­
şedinţa sucursalei Creditului agricol. Membrii comisiunei
i n t e r i m a r e a u a c e i a ş i c o m p e t i n ţ a c a şi p r i m a r u l şi m e m b r i i
consiliului comunal. î n f ă ţ i ş a r e a - C r e d i t u l u i agricol înaintea
emană, în procesul verbal de autentificare şi se v a p ă s t r a
la dosar (art. 6 L . p. autentif. actelor din 1886).
') Cpr. C. din Bucureşti. Dreptul. No. 51 din 1900.
Art. 11, § ••;) Dacă în vre-o comună r u r a l ă , se întâmplă ca p r i m a r u l să
d m n u c a r e
1886 * > autentificarea actului nu se poate face de pri­
mar. P ă r ţ i l e se vor adresa, în asemenea caz, la judecăto­
ria de ocol respectivă (art. 1 1 , § ultim L . din 1886.).
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I , anul 1888, p. 772. C. Craiova.
Curierul judiciar din 1900, No. 4 1 .
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1171. 141

autorităţei chemate a autentifica actul, nu este obligatorie.

A c t u l se p o a t e a u t e n t i f i c a şi n u m a i în p r e s e n t a c e l u i ce
v o e ş t e s ă se î m p r u m u t e , î n c a r e c a z f u n c ţ i o n a r u l p u b l i c î n ­
d e p l i n e ş t e f o r m e l e n u m a i f a ţ ă cu d e n s u l , l u â n d a c t de d e -
c l a r a ţ i u n i l e lui, conform l e g e i i a r t . 3 8 L . din 2 iunie 1 8 9 2 ) ' ) .
I n fine, C o n s i l i i l e c o m u n a l e a d o m i c i l i u l u i m u n c i t o r i i - Lucrări de
a
l u i c o n t r a c t a n t , şi n u m a i e l e , a u c o m p e t i n ţ a d e a a u t e n - ™ ™ \
tifica t o a t e t o c m e l e l e d e m u n c i a g r i c o l e , î n d e p l i n i n d f o r m e l e 28 mai 1893.
p r e v e d u t e d e a r t . 1 4 şi u r m . d i n L . d e la 2 8 m a i 1 8 9 3
2
( a r t . 6 şi 7 d i n s u s c i t a t a l e g e ) ) .
T o a t e c o n t e s t a ţ i i l e i s v o r î t e d i n t o c m e l i a g r i c o l e se j u - Art. 21 l .
d e c ă d e j u d e c ă t o r i i l e c o m u n a l e , ţ i n e n d u - s e s a m ă de d i s p o - ^ „ a i ^ ani
s i ţ i i l e s p e c i a l e a l e l e g e i a c e l o r t o c m e l i , cu d r e p t d e a p e l 1896.
la j u d e c ă t o r i a d e ocol, d a c ă r e c l a i n a ţ i a e s t e m a i m a r e d e
c â t c i n c i l e i ( a r t . 2 1 L . p . j u d e c , de o c o a l e din 1 i u n i e
1 8 9 6 ) . I n a c e s t e c o n t r a c t e , c h i u s e l e p e n a l e si a c e l e d e s o ­
l i d a r i t a t e s u n t cu d e s e v e r ş i r e o p r i t e ( a r t . 2 L . din 2 8 m a i
r ,
1 8 9 3 şi a r t . 1 L . d i n 2 0 f e v r . 1 8 7 9 ) j .

!) In cât priveşte actele de a m a n e t ă r i constituite în favoarea împrumuturi

Bdncei agricole (care nu t r e b u e ş t e confundată cu Creditul constituite
c ă t r e K a c a
agricol), ele se autentifică de tribunale şi se înscriu î n t r ' u n . ?
ie
r e g i s t r u special al tribunalului şi al comunei respective (art. l^ {? ì' 2

12 L. din 1 april 1895, care modifică. în unele privinţe, pe ^ ' i ,rj] n ai

acea din 1 april 1894). Cpr. în p r i v i n ţ a acestor împrnmu- 1895.

turi. C. Galatz. Dreptul din 1901, No. 29.
Aceiaşi soluţie e r a admisă şi în legile a n t e r i o a r e , din 14 mai Legile ante-
1882 (art. 5), şi din 18 martie 1866, modificată prin acea rioare de
din 7 april 1872. De şi art. 9 din această din u r m ă lege pre-pole^lîV'ifŞGG
scrie cetirea de c ă t r e consiliul comunal a tocmelelor agricole s2. ' p i 18

în p r e s e n t a părţilor contractante, s'a decis că această for­

malitate nu este perserisă sub pedeapsă de nulitate. Cas.
rom. Bulet. S-a 1, anul 1875, p. 128. Această decisie mai
pune încă in principiu, pe de o parte, că t r e c e r e a unui ase­
menea contract într'un alt registru de cât acel regulat, nu
a t r a g e nulitatea lui, ear pe de alta, că autentificarea din
p a r t e a consiliului comunal n ' a r fi nulă, dacă la instrumen­
t a r e ar fi luat p a r t e un s e c r e t a r numit provisor, fără ca nu­
mirea lui să fi fost a p r o b a t ă de autoritatea competentă (a-
tunci comitetul p e r m a n e n t ) . Art. 15 din legea actuală de la
28 mai 1893 cere însă, sub pedeapsă de nulitate, ca contrac­
tul să fie cetit în faţa şi audul t u t u r o r părţilor contractante,
precum şi d e c l a r a r e a lor prin g r a i n că cele cuprinse în con­
tract sunt conform cu libera lor voinţă şi că nu au nici o
contestaţie de opus.
8
) Vedi t. V I a lucr. noastre, p. 175, t. si nota 3 : p. 269
si 286, nota 1.
 ACTUL AUTENTIC.—ART. 1171.
142
Art. 26 L. Actele de tocmeli agricole, făcute în termenii prevè-
d m a i e e S U I l t
™893 ^S: e x e c u t o r i i , d u p ă ce se v o r î n v e s t i c u f o r ­
m u l a excutorie de c ă t r e consiliul comunal, după cererea
părţilor (art. 2 6 L . din 2 8 m a i 1893).

Despre actele a u t e n t i c e făcute în s t r ă i n ă t a t e .

P e n t r u ca u n a c t a u t e n t i c făcut în s t r ă i n ă t a t e să'şi
p o a t ă p r o d u c e e f e c t e l e s a l e î n R o m â n i a , el v a t r e b u i s ă
fi fost f ă c u t d e a u t o r i t ă ţ i l e c o m p e t e n t e s t r ă i n e , c o n f o r m l e ­
g i l o r r e s p e c t i v e şi r e g u l e i d e d r e p t i n t e r n a ţ i o n a l Locus
regit actum, c o n s a c r a t ă p r i n a r t . 2 § u l t i m , 3 4 , 1 5 2 , 8 8 5
şi 1 7 7 3 C. c i v . , s a u d e a g e n ţ i i d i p l o m a t i c i o r i c o n s u l a r i
l
r o m â n i din s t r ă i n ă t a t e ) , care a u c a p a c i t a t e a de a instru­
menta, cu observarea formelor prescrise de legea p e n t r u
a u t e n t i f i c a r e a a c t e l o r d e la 1 8 8 6 ( a r t . 3 4 d i n a c e a s t ă l e g e ;
art. 9 0 u r m . R e g u l . consular din 2 0 iunie 1 8 8 0 ; a r t . 2 3
L . din 1 3 fevr. 1 8 9 4 p e n t r u r e o r g . Minist. afacerelor străine).
Agenţii diplomatici s a u consulari r o m â n i din s t r ă i n ă ­
t a t e s u n t î n d r e p t a a u t e n t i f i c a şi l e g a l i s a a c t e şi c o n t r a c t e
n u n u m a i î n t r e R o m â n i şi p e r s o a n e l e ţ ă r e i î n c a r e e i f u n c ­
ţ i o n e a z ă , ci şi a c t e n u m a i de a l e a c e s t o r d i n u r m ă , c a r e p r i ­
v e s c a f a c e r i ce a u a se s e v e r ş i î n R o m â n i a . Astfel, un
consul român din o ţ a r ă străină este competent a a u t e n ­
tifica s a u l e g a l i s a p r o c u r a ce u n l o c u i t o r d i n a c e a ţ a r ă , n e ­
r o m â n , v o e ş t e a t r i m e t e u n e i p e r s o a n e în R o m â n i a , s p r e
a intenta un proces înaintea autorităţilor judecătoreşti r o ­
m â n e . ( C p r . a r t . 2 1 a l c o n v . c o n s u l a r e d i n 1 8 8 1 , î n c h e i e t ă cu
Italia -).

') Cpr. C a s . r o m . şi C. Iaşi. Bulet. S-a 1, 1885, p . 92 şi Drep­

tul din 1884, No. 53.—Secretarii, ataşaţii şi cancelarii, pot
exercita prin delegaţiune totul sau p a r t e din aceste atribu-
ţiuni (art. 24 L . din 13 fevr. 1894). Cpr. C. Bucureşti.
Dreptul din 1900, No. 17 şi C. judiciar din acelaşi an, No.
18. Sub legea anterioara de la 2 1 martie 1873, în lipsă de
text, chestiunea e r a controversată. Vedi decisiile citate în
Christescu, C. civ. adnotat, a r t . 1 1 7 1 , No. 38. — Şeful unei
l e g a t a m i sau acela care'l inlocueşte, când dă autenticitatea
unui act, nu a r e nevoe de a fi asistat de un grefier. C. Bu­
cureşti. Dreptul din 1900, No. 17 şi C. judiciar din 1900,
No. 18.—Contra. Trib. Ilfov (sentinţă reformată). Dreptul din
1899, No. 82.
2
) Cas. rom. Dreptul din 1896, No. 43 şi 79. Bulet. S-a I I , a-
nul 1896, p . 1434.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1171.
143
A c t e l e e m a n a t e d e la l e g a ţ i u n i s t r ă i n e n u v o r fi a d ­
m i s e d e c ă t r e a u t o r i t ă ţ i l e d i n ţ a r ă , d a c ă n u v o r fi l e g a l i -
s a t e d e M i n i s t e r u l de e x t e r n e ( a r t , 1 9 R e g n i , p e n t r u l e g a -
ţ i u n e l e r o m â n e d i n s t r ă i n ă t a t e d e la 2 7 i u n i e 1 8 8 0 ) ' ) .
A c t e l e a u t e n t i f i c a t e d e c o n s u l a t e l e şi l e g a ţ i u n e l e ro-Art. 375, § 2
P r C I V
m â n e d i n s t r ă i n ă t a t e se p o t î n v e s t i cu f o r m u l a e x e c u t o r i e - -
de t r i b u n a l u l d o m i c i l i u l u i u n e i a d i n p ă r ţ i l e p ă r t a ş e la a c ­
tul a u t e n t i c . ,.Am modificat a r t , 3 7 5 din proc. civilă, di­
ce M i n i s t r u l j u s t i ţ i e i , în e x p u n e r e a de m o t i v e '-), p u n é n d u ' l
în c o n c o r d a n ţ a c u a r t , 2 0 d i n l e g e a a u t e n t i f i c ă m a c t e l o r ,
şi d e t e r m i n â n d c o m p e t i n ţ a a u t o r i t ă ţ i l o r p e n t r u învestirea
a c t e l o r a u t e n t i f i c a t e d e c o n s u l a t e l e şi l e g a ţ i u n e l e române
din s t r ă i n ă t a t e " .
D a c ă n i c i u n a d i n p ă r ţ i n u ' ş i a r e d o m i c i l i u l în ţ a r ă , t i - Art. 375 §
u l t i m P r C i v
t l u l e x e c u t o r se v a p u t e a î n c u v i i n ţ a d e t r i b u n a l u l I l f o v ( a r t . ' - -
3 7 5 , § u l t i m ) . A c e a s t ă u l t i m ă d i s p o s i ţ i e a fost a d a o s ă î n
S e n a t p e c a l e d e a m e n d a m e n t , d u p ă p r o p u n e r e a D - l u i C.
3
G-. l o a n , şi a fost p r i m i t ă f ă r ă n i c i o d i s c u ţ i e ) .
I n c â t p r i v e ş t e a c t e l e a u t e n t i f i c a t e d e a u t o r i t ă ţ i l e s t r â - Art. 374
P r m
ine c o n f o r m l e g e i ţ â r e i u n d e ele a u fost î n t o c m i t e ( a r t . 2 , " '
§ u l t i m C. c i v . ) , d e s p r e c a r e l e g e a n u d i c e n i m i c , ele se
vor investi cu formula e x e c u t o r i e de a u t o r i t a t e a j u d e c ă t o ­
rească c o m p e t e n t ă din l o c a l i t a t e a u n d e ele v o r a v e a să'şi
primească executarea, această autoritate îndeplinind ace­
l e a ş i f o r m e ca şi p e n t r u h o t ă r î r i l e s t r ă i n e ( a r t . 3 7 4 P r .
civ.). A r t . 1 2 d i n c o n v e n ţ i a c o n s u l a r ă , î n c h e i a t ă la 1 8 8 1 c u
I t a l i a , e s t e e x p r e s î n a c e a s t ă p r i v i n ţ a , şi a c e s t t e x t e s t e a-
plicabil prin a n a l o g i e t u t u r o r S t a t e l o r cu care R o m â n i a nu
a r e c o n v e n ţ i u n i s p e c i a l e , d e s t u l e s t e n u m a i ca s ă e x i s t e o
4
r e c i p r o c i t a t e d e f a p t ( a r t , 3 7 4 P r . civ. ) .

Despre actele legalisate sau adeverite.

L e g i u i t o r u l c o n f u n d ă a d e s e - o r i l e g a l i s a r e a cu a u t e n - Deosebire
î n t r e
tificarea, însă aceste done o p e r a ţ i u n i trebuesc distinse, p e n - legali-
_
9 £11*6 H1 tXll
t r u că n u s u n t i d e n t i c e . Aceasta resulta din î n s u ş i l e g e a tentificare.

!) Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1892. Xo. 18 si Bulet. S-a 1.

anul 1891. p. 978. C. Iasi. Dreptul din 1889. No, 45.
2
) Vedi Pr. cir. ed. of., p. 29.
s
) Vedi op. cit., p. 415. 416.
4
) Cpr. E m . Cernătescu, Dreptul din 1901, No. 28.
144 DESPRE ACTELE LEGALISATE.

p e n t r u a u t e n t i f i c a r e a a c t e l o r , c a r e , d u p ă ce se o c u p ă d e s p r e
a c t e l e a u t e n t i c e şi f o r m e l e a u t e n t i c i t ă ţ e i ( a r t . 8 u r m . ) , t r a ­
t e a z ă în u n c a p . a p a r t e d e s p r e l e g a l i s a r e a a c t e l o r s u b s e m ­
n ă t u r ă p r i v a t ă ( a r t . 7 şi 2 4 — 2 9 ) . A p o i , în u n e l e c a ş u r i ,
1
legiuitorul prescrie o procură a u t e n t i c ă ) , mulţămindu-se
în a l t e l e cu o p r o c u r ă l e g a l i s a t ă ( a r t . 9 4 P r . c i v . ) . O d e ­
o s e b i r e t r e b u e d e c i s ă e x i s t e î n t r e a u t e n t i f i c a r e şi l e g a l i -
sare. Care este această deosebire ? L e g a l i s a r e a constată
d a t a c e r t ă a a c t u l u i ( a r t . 1 1 8 2 C. civ.) şi I d e n t i t a t e a p ă r ­
ţ i l o r c a r e l ' a u s u b s c r i s ( a r t . 7 şi 2 4 u r m . L . p . a u t e n t i f i ­
carea actelor), ear autentificarea mai constată încă, pe lângă
a c e s t e a , şi l i b e r u l c o n s i m ţ e m e n t a l p ă r ţ i l o r ( a r t . 1 0 L . din
a
1886) ) .
Art. 26 L. E x i s t ă î n s ă u n c a z în c a r e şi l e g a l i s a r e a t r e b u e s ă
dm 1886. c o n t a t e c a a c t u l e s t e f ă c u t cu c o n s i m ţ e m â n t u l p ă r ţ e i ; a -
c e a s t a e s t e în c a z c â n d p a r t e a n u ş t i e c a r t e s a u , d i n o c a u s ă
o a r e care, nu poate să subscrie : „ I n p r i v i n ţ a celor ce n u ştiu
c a r t e s a u n u p o t s u b s c r i e , d i c e a r t . 2 6 din l e g e a p e n t r u
a u t e n t i f i c a r e a a c t e l o r de l a 1 8 8 6 , p r o c e s u l v e r b a l d e l e g a -
lisare t r e b u e să constate : 1° P r e s e n t a r e a p ă r ţ i l o r şi a scri­
i t o r u l u i a c t u l u i î n a i n t e a j u d e c ă t o r i e i s a u p r i m ă r i e i şi i d e n ­
t i t a t e a l o r ; 2 ° c e t i r e a a c t u l u i d i n c u v â n t în c u v â n t în

J
) Vedi, de exemplu, art. 23, 52, 1781, 1788 C. civ., art. 8 L .
p. autentif. actelor din 1886, etc. După acest din u r m ă text,
un act autentic nu se poate face prin procurator, dacă a-
cesta nu are o procură autentică, căci altfel actul n ' a r fi
nici el autentic. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1889, p.
1039.—In cât priveşte caşurile in care legea cere o p r o c u r ă
autentică, vedi t. VI, p. 457, nota 2 şi t r a t a t u l nostru în
limba franceză, p . 292, nota 2. I n cât priveşte mandatul ne­
a p ă r a t pentru a putea primi o plată, vedi t. V I , p. 456, 457.
2
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1883, consid. de la p . 822 şi
T r i b . Iaşi. Dreptul No. 17 din 1883.—Această deosebire, pe
care tribunalul o face foarte bine între legalisare şi auten­
tificare, înaintea legei a s u p r a a u t e n t i f i c ă m actelor din 1886,
este aceiaşi şi în urma promulgărei acestei legi (art. 7).
Art. 7 L. din S'a decis chiar că, în legalisarea ce autoritatea poliţieneas-
1886. că dă actelor deferite competinţei sale, este destul ca ea să
certifice în josul actului că s e m n ă t u r a este a persoanei sub­
scrise în el, fără a fi ţ i n u t ă de a mai face menţiune despre
identitatea persoanei. Cas. rom. Bulet. S-a I I , a n u l 1895,
p. 1482. Această soluţie p a r e însă c o n t r a r ă art. 7 § ultim
din legea pentru autentificarea actelor.
 C. CIV.—CART. 111.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a 1.—ACTE LEGALISATE. 145
1
a u d u l t u t u r o r ) ; 3 ° d e c l a r a ţ i a p ă r ţ i l o r s a u u n e i a din ele
că n u ş t i e s a u n u p o a t e s u b s c r i e : 4 ° d e c l a r a ţ i a p ă r ţ e i
c a r e n u ş t i e s u b s c r i e că actul ce i s'a cetit este făcut cu
consimţementul seu şi că vocşte să se legaliseze".
S'a d e c i s , în b a z a a c e s t u i t e x t , c a r e n u se a p l i c ă l a
a u t e n t i f i c a r e , ci n u m a i la l e g a l i s a r e că p r o c u r a s e m n a t ă
p r i n p u n e r e de d e g e t n u e s t e v a l a b i l ă , d a c ă p r o c e s u l v e r ­
b a l de l e g a l i s a r e a s e m n ă t u r e i n u c o n s t a t ă p r e s e n t a r e a p ă r ­
ţ e i î n a i n t e a a u t o r i t ă ţ e i r e s p e c t i v e (în s p e c i e e r a v o r b a d e
un c o m i s a r p o l i ţ i e n e s c ) , i d e n t i t a t e a ei, c e t i r e a a c t u l u i d i n
c u v é n t în c u v é n t în a u d u l p ă r ţ e i , d e c l a r a ţ i a ei că n u ş t i e
s a u n u p o a t e s u b s c r i e , şi c ă p r o c u r a ce i s'a c e t i t e s t e fă­
c u t ă cu c o n s i m ţ e m e n t u l sèu şi c ă ea v o e ş t e s ă se l e g a l i -
3
seze ) . L e g i u i t o r u l a l u a t a c e s t e p r e c a u ţ i u n i în p r i v i n ţ a
p e r s o a n e l o r c a r e n u ştiu c a r t e , p e n t r u că v o i n ţ a lor p o a t e
fi a l t e r a t ă cu m a i m u l t ă u ş u r i n ţ ă .
A u t o r i t ă ţ i l e c o m p e t e n t e s p r e a l e g a l i s a a c t e l e s u n t t o t Autorităţile
( p e 1 e n t e
a c e l e c a r e a u c o m p e t i n ţ a de a l e a u t e n t i f i c a , a f a r ă de a u - t ' ™ j
t o n f a t i l e p o l i ţ i e n e ş t i , c a r e n u a u nici o c o m p e t i n ţ a în a- lisa actele,
c e a s t a din u r m ă p r i v i n ţ ă .
A c t e e c
E a t ă a c t e l e c a r e p o t fi l e g a l i s a t e de p o l i ţ a i i şi c o - i . are
m i s a r i i de p o l i ţ i e , în o r a ş e l e u n d e s u n t a s e m e n e a a u t o r i t ă ţ i : ^ d/fol!-
1° P r o c u r e l e de o r i ce n a t u r ă , î n s ă n u m a i p e n t r u a ţ a n j i corni­
s a r l e p o
sta în j u d e c a t a î n a i n t e a a u t o r i t ă ţ i l o r a d m i n i s t r a t i v e s a u j u - ] j f ~
t e

d e c ă t o r e ş t i , a f a r ă de c a ş u r i l e , b i n e î n ţ e l e s , în c a r e l e g e a Art. 1L. din

4 1 8 8 6
cere o procură a u t e n t i c ă ) ; "
2 ° P r o c u r e l e p e n t r u a p r i m i p e n s i i s a u l e f u r i şi c h i ­
t a n ţ e l e c o n s t a t â n d a c e s t e p r i m i r i , p r e c u m şi b i l e t e l e p e n t r u
v e n d ă r i de v i t e :

') In privinţa actelor autentice in genere, legea cere numai ca

actul să se cetească în analul lor (art. 10 L. din 1886), ceti­
rea din curent în cucerit nefiind prescrisă de cât în privinţa
testamentelor (art. 861 C. civ.). Cpr. C. Craiova, Dreptul,
Xo. 2 din 1890. Trib. Ilfov. Dreptul din 1887, No. 31. C.
F o c ş a n i . Dreptul, No. 64 din 1886.
2
) C. Bucureşti. Dreptul. No. 32 din 1891.
3
) Cas. rom. (12 sept. 1900). C. judiciar din 1900, No. 66, de­
cisie p r o n u n ţ a t ă în urma unei diverginţe, la judecarea că­
reia am luat si noi parte. Idem. C. Bucureşti si Cas. rom.
S-a 1 (4 iunie 1896). Dreptul din 1892. No. 54 si Bulet.
Cas. 1896, p. 949.
4
) Vedi aceste caşuri a r ă t a t e suprà, p. 144, nota 1 şi în t. VI,
p. 457, nota 2. , 0
146 DESPRE ACTELE LEGALISATE.

3 ° C o n t u r i l e şi f a c t u r i l e p e n t r u f u r n i t u r i d e o r i ce
n a t u r ă şi p a n ă l a . o r i ce s u m ă ;
4° Certificatele medicale.
In toate aceste caşuri, restrictiv d e t e r m i n a t e de lege ' ) ,
autoritatea poliţieneasca, încredinţându-se de identitatea
p ă r ţ i l o r , certifică î n j o s u l a c t u l u i c ă s e m n ă t u r a e s t e a p e r ­
soanei subscrise în a c t ( a r t . 7 L . din 1 8 8 6 ) .
Judec, de o- I n c e e a ce p r i v e ş t e j u d e c ă t o r i i l e d e o c o a l e , v e d i suprà,
C C P > 1 3 7 U m S Ì a r t 3 5 ? Ì 1 1 l l l t Ì m L - d Ì Q 1 8 8 6 e a l Ì U
mùnaìe °" " ' ' ' § ' "
c e e a ce p r i v e ş t e j u d e c ă t o r i i l e c o m u n a l e , r e p r e s e n t a t e p r i n
p r i m a r u l c o m u n e i , v e d i suprà, p . 1 3 9 u r m .
Procurasem- S'a d e c i s , î n a i n t e d e l e g e a d i n 1 8 8 6 a s u p r a a u t e n t i f i c ă -
n a r i P U r e
n ^ r e d e ~ i a c t e l o r , c ă p r i m a r i i şi c e i - l a l ţ i f u n c ţ i o n a r i a d m i n i s t r a -
deget. tivi a u competinţa de a legalisa procurele subsemnate
p r i n p u n e r e d e d e g e t , şi c ă a s e m e n e a p r o c u r i , a c o l o u n d e
legea nu cere o procură autentică, sunt valide, chiar dacă
iscălitura funcţionarului este făcută prin p u n e r e a u n e i stam­
p i l e s a u a s i g i l i u l u i c o m u n a l -) ; î n s ă a s e m e n e a s o l u ţ i e e s t e
inadmisibilă a s t ă d i , faţă cu a r t . 1 1 , § u l t i m din legea pen­
t r u autentificarea actelor, d u p ă care p r i m a r u l c a r e n u ştie
c a r t e n u p o a t e să legaliseze nici u n a c t .
Procură le- S'a m a i v a l i d a t , t o t î n a i n t e a l e g e i d i n 1 8 8 6 , o p r o -
c u r a e a s a t a
mlendentuî l o li de intendentul penitenciarului unde e r a d e -
3
penitenciaru-ţinut m a n d a n t e l e ) ; î n s ă a c e s t f u n c ţ i o n a r n u a v e a nici a-
l u h
t u n c i şi n u a r e nici a s t ă d i a s e m e n e competinţa.
Art. 27 L. Autorităţile competente de a legalisa actele sunt deci
dm 1886. i a c e l e a r ă t a t e m a i s u s , şi a s e m e n e a a c t e , fie s u b s e m ­
n u i n a

n ă t u r ă p r i v a t ă , fie s u b s c r i s e p r i n p u n e r e d e d e g e t , a u a -
c e i a ş i f o r ţ ă p r o b a n t ă c a şi a c t e l e a u t e n t i c e p e n t r u t o t ce ;

f u n c ţ i o n a r u l public competent a c o n s t a t a t că i s'a d e c l a r a t

d e p ă r ţ i , s a u c ă s'a p e t r e c u t î n a i n t e a s a ( a r t . 2 7 L . d i n
1886). Constatarea făcuta de funcţionarul competent pro-.,
priis sensibus, de visit et auditu, n u p o a t e d e c i fi d ă r â m a t ă

') Astfel, a u t o r i t ă ţ i l e poliţieneşti nu au cădere de a legalisa

procurele ce se dau pentru constituirea unei ipoteci conven­
ţionale (Cas. rom. C. Bucureşti si Iasi. Bulet. S-a 1, 1 8 8 1 ,
p. 238 ; Dreptul din 1884, No. 2.' Dreptul din 1894, No. 50),
şi cu a t â t mai puţin a legalisa însuşi actul de ipotecă. C.
Bucureşti. Dreptul, loco cit.
-) Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1882. p. 1090. C. Iasi. Dreptul
din 1885, No. 28.
3
) Cas. rom. S-a 1. Bulet. anul 1876, p. 2 5 5 .
|; C. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a 1.—ACTE LEGALISATE. 147
I
I»de c â t p r i n î n s c r i e r e a în falş ; n u m a i s i n c e r i t a t e a f a p t e l o r
I c o n s t a t a t e p o a t e fi c o m b ă t u t ă p r i n d o v a d a c o n t r a r ă .
I Aşa dar, o p r o c u r ă sau un alt act din acele prevè-
I $ute de l e g e , s u b s c r i s e p r i n p u n e r e de d e g e t s a u p r i n a -
;•p l i c a r e a u n e i s t a m p i l e , s u n t v a l i d e , d a c ă ele a u fost l e -
r
•galisate de a u t o r i t a t e a c o m p e t e n t ă ) , îndeplinindu-se, bine,
: înţeles, formalităţile prescrise de a r t . 2 6 din legea p e n t r u
\ autentificarea actelor.
I Se î n t â m p l ă î n s ă a d e s e - o r i că a u t o r i t ă ţ i l e a d m i n i s t r a t i v e Legalisarea
\ sau p o l i ţ i e n e ş t i , î n t e m e i n d u - s e pe u n v e c i n i i obiceiii a l p ă m e n - ter^è"enf"
\ t u l u i , c o n s a c r a t a t â t p r i n C o d u l G a l i m a c h ( a r t . 1 1 7 9 urm.)nate prin pu-
n e
\ cât şi p r i n C o d u l C a r a g e a ( a r t . 8 , p a r t e V I , c a p i t , 2 d e t ®™ ^
e

2 3
\ la c ă r ţ i ) ) , şi c a r e îşi a r e o r i g i n a sa în d r e p t u l r o m a n ) ,
;
l e g a l i s e a z ă şi a s t ă d i o b l i g a ţ i i u n i l a t e r a l e s e m n a t e p r i n p u ­
n e r e de d e g e t s a u p r i n a p l i c a r e a u n u i s i g l i ( c p r . a r t . 1 2 6 ,
Cod. g e r m a n ) , şi în a s e m e n e a c a z , n a ş t e î n t r e b a r e a d a c ă
a s e m e n e a a c t e a u v r e - o p u t e r e p r o b a t o r i e , de c â t e o r i ele
sunt c o n t e s t a t e d e p ă r ţ i .
S'a d e c i s , şi n o i î n ş i - n e a m s u s ţ i n u t a l t ă d a t ă , î n a i n t e
4
de p r o m u l g a r e a l e g e i a s u p r a a u t e n t i f i c ă m a c t e l o r ) , că l e -
g a l i s a r e a s e m n ă t u r e i u n u i a c t s u b s c r i s p r i n p u n e r e de d e ­
get c o n s t i t u e u n a c t a u t e n t i c , în c e e a ce p r i v e ş t e v a l i d i ­
t a t e a s e m n ă t u r e i , c â n d e s t e a f i r m a t ă d e u n ofiţer p u b l i c
; care a r e d r e p t u l de a i n s t r u m e n t a în l o c u l u n d e a c t u l a
• fost f ă c u t , fie a c e a s e m n ă t u r ă î n s e m n a t ă î n l i t e r e , fie p r i n
5
o cruce sau prin alte semne ) .

') Această soluţie era admisă şi înaintea legei a s u p r a auten-

t tificărei actelor. Cpr. C. Iaşi si T r i b . Vaslui. Dreptul din
1885, No. 28 si 6 1 .
2
) După Codul Caragea (art. 6, p a r t e a I I I . capit. 2 p. vendări). Codul
v è n d a r e a chiar a unui nemişcător era validă, dacă era făcută Caragea.
prin act scris şi iscălit de doi m a r t u r i şi de scriitorul ac­
tului, care putea fi chiar şi n o t a r u l satului, de câte ori p ă r ­
ţile nu ştieau carte. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1898. p. 67.
*) „...Vel si ignarm sit litterarum, vel se ribere prcepediatur, spe­
ciali tabularlo ad hoc solum adhihendo, ut pro co litteras sup-
ponat..." L . 22. § 2, Cod.. De iure deliberandi, e t c . 6. 30 şi
Basil.. 35, 14. L . 22. §2.' Cpr.' Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul
1883,'consid. de la p. 307.
Ve^i' Dreptul din 1883, No. 15.
8
) Vedi în acest sens. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1872. p. 67 şi
I Dreptul din 1872. No. 2 3 . Bulet. 1883. p. 304 urm. si Drep-
I tul din 1883, No.'36. Bulet. 1885, p. 36. Bulet. 1890, p. 162
 DESPRE ACTELE LEGALISATE.
148
Această soluţie, care e r a controversată înaintea le-
gei din 1 8 8 6 , este însă inadmisibilă astădi. I n adevèr, un
act, altul de cât acele a n u m e prevedute de lege, semnat
p r i n p u n e r e d e d e g e t , fie e l c h i a r l e g a l i s a t d e o a u t o r i t a t e
poliţienească s a u a d m i n i s t r a t i v ă , n u este valid nici ca a c t
autentic, nici ca a c t sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , p u n e r e a de d e ­
g e t nefiind o s e m n ă t u r ă , a s e m e n e a l e g a l i s a r e c o n f e r i n d a c t u ­
lui n u m a i d a t ă c e r t ă ( a r t . 1 1 8 2 ) , f ă r ă ca el s ă p o a t ă con­
J
stitui prin sine o probă s a u m ă c a r u n început de probă ) .
Tocmeli N u m a i tocmelele agricole, legalisate de consiliile co-
agncole. a l e , în b a z a unei legi speciale, s u n t a u t e n t i c e - ) .
m i v n

Art. 28 şi 29 A c e a s t a r e s u l t a m a i cu s a m ă din a r t . 2 8 a l legei

L 1 1
" actefor * ^pentru a u t e n t i f i c a r e a a c t e l o r , c a r e a r e u r m ă t o a r e a c u p r i n ­
d e r e : „ C e i ce n u ş t i u c a r t e şi c a r e s u b s c r i u p r i n p u n e r e
d e d e g e t s a u p r i n a p l i c a r e a u n u i sigiliu, n u se p o t o b l i g a
sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă de c â t p a n ă la c o n c u r e n ţ a de 1 5 0
l e i (se î n ţ e l e g e l e i n o i ) . I n a c e s t c a z , p e n t r u c a î n s c r i s u l s ă
fie v a l a b i l , e l t r e b u e s ă fie s u b s c r i s d e s c r i i t o r u l l u i şi s ă s e
a r a t e î n t r ' e n s u l n u m e l e , p r o f e s i u n e a şi d o m i c i l i u l a d o i m a r -
t u r i c a r e a u fost f a ţ ă l a î n c h e i e r e a c o n v e n ţ i u n e i ş i f a c e r e a
î n s c r i s u l u i " . D e şi a c e s t t e x t n u s p u n e c ă î n s c r i s u l t r e b u e
s ă fie l e g a l i s a t , a c e a s t a r e s u l t a î n s ă d e l a s i n e , î n t r u c â t
el e s t e p u s s u b r u b r i c a : despre legalisarea actelor sub sem­
nătură privată ; şi a p o i , a r t . u r m ă t o r ( 2 9 ) a d a u g ă : „ D a c ă
legalisarea actelor celor ce nu ştiu carte e s t e v i c i o a s ă s a u
incomplectă, e x i s t e n ţ a s a u v a l i d i t a t e a obligaţiunei se p o a t e
c o m b a t e de denşii pe toate căile de d r e p t " .
Soluţia de m a i sus p r e s u p u n e însă că p a r t e a care a
pus degetul sau sigilul séu, t ă g ă d u e ş t e acest fapt, căci dacă
3
el s e r e c u n o a ş t e d a t o r , d o v a d a r e s u l t a d i n m ă r t u r i s i r e a s a ) .

C. F o c ş a n i . Dreptul din 1885, No. 78 şi din 1886, No. 50.

C. Craiova. Dreptul din 1883, No. 36. J u d . ocol. Roşiori.
Dreptul din 1 8 8 1 , No. 62, etc.
1) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1879, p . 779 si Dreptul din 16 mar­
tie 1880, No. 10. Bulet. 1880, p. 47 si 1 4 1 . Bulet. 1881, p .
240 si 913. Bulet. 1883, p . 167. i C. Bucureşti. Dreptul din
1875, No. 57 ; din 1880, No. 10 ; din 1884, No. 2. T r i b .
Vaslui şi Tutova. Dreptul din 1882, No. 65 şi din 1883, N o .
3 şi 15. C. Iaşi. Dreptul din 1882, No. 5 5 şi din 1894, No.
50! T r i b . Doròhoi, Dreptul, No. 26 din 1893, etc.
2
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1880, p. 1 4 1 . Vedi şi
suprà, p . 141.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1,1894, p . 95 şi Dreptul din 1894,
No. 3 5 .
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1172. 149

Efectele actului autentic nul pentru lipsă de forme sau din

causa incompetenţei ori incapacitaţei funcţionarului
care a instrumentat.
A r t . 1 1 7 2 . — A c t u l care nu poate fi autentic din causa ne-
competinţei, sau a incapacitâţei funcţionarului, sau din lipsă de
forme, este valabil ca scriptură sub semnătură privata, dacă s'a
iscălit de părţile contractante. (Art, 1176 urm.. 1179 urm. C. civ.
Art. 22 L. din 1886 p. autentif. actelor. A r t . 1318 C. fr.).
A r t . 22 L. d i n 1 s e p t . 1 8 8 6 . — A c t u l nul ca act autentic,
pentru vre-un viciu sau lipsă de formă, poate valora ca act sub
semnătură p r i v a t a legalisat, sau ca act cu dată certă, sau ca în­
ceput de dovadă scrisă, dacă însuşeşte condiţiunile cerute p e n t r u
unul sau altul din aceste acte. (Art. 1172 C. civ. A r t . 68 L. din
25 ventose anul X I ) .

P e n t r u ca u n a c t să fie a u t e n t i c se c e r , d u p ă c u m
a m v é d u t , m a i m u l t e c o n d i ţ i u n i , şi a n u m e : 1° T r e b u e ca
el s ă fi fost p r i m i t de u n f u n c ţ i o n a r p u b l i c ; 2 ° ca a c e s t
f u n c ţ i o n a r s ă fi a v u t c o m p e t i n ţ a de a i n s t r u m e n t a : 3 ° ca
el să fi fost c a p a b i l , a d e c ă să n u fi fost d e s t i t u i t , î n l o c u i t
s a u m ă c a r s u s p e n d a t ' ) : şi în fine, 4 ° ca să se fi o b s e r v a t
t o a t e f o r m e l e p r e s c r i s e de l e g e .
D a c ă p r i m a c o n d i ţ i e l i p s e ş t e , a d e c ă d a c ă a c e l c a r e l'a
primit n u e r a funcţionar public, a c t u l nu a r e nici o v a ­
l o a r e . D a c ă î n s ă a c t u l e m a n ă d e la u n f u n c ţ i o n a r p u b l i c
şi e x i s t ă n u m a i i n c o m p e t i n ţ â , i n c a p a c i t a t e s a u l i p s ă de f o r ­
m e l e g a l e , a c t u l v a l o r e a z ă ca a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ,
d a c ă , b i n e î n ţ e l e s , el e s t e s u b s e m n a t de t o a t e p ă r ţ i l e c o n ­
t r a c t a n t e , cu t o a t e că d i s p o s i ţ i i l e a r t . 1 1 7 9 şi 1 1 8 0 n ' a r
2 3
fi fost o b s e r v a t e ) . şi cu t o a t e c ă el n u e s t e d a t a t ) .
A c e a s t a l a s ă î n s ă a se p r e s u p u n e că n u e s t e v o r b a Contracte
s o , e m n e
d e u n c o n t r a c t s o l e m n : c ă c i , în a s e m e n e a c o n t r a c t e , a c t e l e -

') Cpr. Potliier, Oblu/. I I . 732.

2
) C. Bucureşti. Dreptul din 1893. No. 77. Cas. fr. si C. P a u .
D. P . 85. 1. 66. Sirev, 8 5 . 1. 166. Sirey, 87. 2. 63. Mar-
cadé, V. art. 1318, No. 1. p. 14. B a u d r y . I I , 1181. A r n t z .
I l l , 305. Planiol, I I , 15& Acollas. I I , p. 933. Bonnier, op.
cit., 491. T h i r y . I I I . 117. T. Hue, V I I I . 227. L a r o m b i è r e . I V ,
art. 1318, No. 3. L a u r e n t , X I X , 117. Demolombe, X X I X ,
246. Ricci, Delle prore, 68. Mourlon, I I . 1535, şi toţi autorii,
afară de Delvincourt.
3
) C. Douai. D. P . 1901. 2. 139.
150 ACTUL AUTENTIC NUL PENTRU LIPSĂ DE FORME..—ART. 1172.

sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă n ' a u nici o v a l o a r e , de v r e m e ce

f o r m a a u t e n t i c ă e s t e s u b s t a n ţ i a l ă ' ) . Forma dat esse rei.
Oblig, sina- într'o obligaţie sinalagmatică, dacă toate părţile care
lagmatice n e - s e obligă n ' a u subsemnat, actul care nu valorează ca au-
toate părţile.tentic n u p o a t e v a l o r a n i c i c a a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ,
început de c h i a r d a c ă p a r t e a c a r e a r fi t r e b u i t s ă s e m n e z e a r fi d e b i t o a -
p r 0 a
* r e s o l i d a r i c e ş t e c u a c e a c a r e a s u b s e m n a t '-). D a r d a c ă a c t u l ,
î n a s e m e n e a c a z , n u p o a t e s e r v i d e p r o b ă , c o n v e n ţ i u n e a ce
e l a v e a m e n i r e a d e a c o n s t a t a e s t e v a l i d ă , d a c ă e a n u face
p a r t e d i n c o n t r a c t e l e s o l e m n e şi d a c ă e a e r a p e r f e c t ă î n
m o m e n t u l r e d a c t ă r e i a c t u l u i . E a v a p u t e a d e c i fi s t a b i l i t ă
3
p r i n a l t e d o v e d i ) , şi a c t u l s e m n a t n u m a i d e o p a r t e , a r
putea, la nevoe, să servească ca început de probă scrisă
4
(art. 22 L . p. autentif. actelor din 1 8 8 6 ) .
Casul în care D i n cele m a i sus expuse r e s u l t a că a c t u l n u l ca act
3 , 1 1 1 1 0 n a r n
fost^ib^em- ^ ^ v a l i d ca a c t s u b s e m n ă t u r a p r i v a t ă , dacă
nat de părţi.părţile, s a u u n a d i n e l e , a r fi d e c l a r a t c ă n u ş t i e s a u n u
5
p o a t e s ă s e m n e z e ) , s a u d a c ă a r fi s e m n a t p r i n p u n e r e d e
d e g e t s a u prin a p l i c a r e a u n u i sigil, p e n t r u că a c e a s t a n u
6
constitue o s e m n ă t u r ă ) . L e g e a cerând în a d e v é r semnă­
t u r a părţilor, actul nul ca a c t autentic n u poate v a ­
lora ca a c t sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă de c â t sub condiţiunea
d e a fi s u b s e m n a t d e p ă r ţ i , s a u d e p a r t e a c a r e s e o b l i g ă ,
dacă este vorba de o obligaţie unilaterală.

') L a u r e n t , X I X , 127. Demolombe, X X I X , 219. Bonnier, 189.

L a r o m b i è r e , I V , a r t . 1318, No. 6. P a n d . fr., Actes authenti-
cates, 29. Marcadé, V, a r t . 1318, No. V I , p . 2 1 . B a u d r y ,
I I , 1 1 8 1 . Vigié, I I , 1581. Planiol, I I , 152. Mourlon, 1 1 , 1 5 3 3 .
Thiry, I I I , 119. C. Caen. Sirev, 1 5 . 2 . 77. Vedi si suprà, p . 47.
2
) Cpr. Cas. fr. Sirey, 9 1 . 1. 292. T. H u e , V I I I , 227. Marcadé,
V, a r t . 1318, No. 3, p. 16. B a u d r y , I I , 1181. Demolombe,
X X I X , 264, 2 6 5 . Arntz, I I I , 3 0 5 . T h i r v , I I I , 117. L a r o m -
bière, I V , a r t . 1318, No. 8. L a u r e n t , X I X , 119. Bonnier,
Clt
Oblig, unila- °P- -i 490.—In p r i v i n ţ a obligaţiilor unilaterale, precum a r
terale. fi, de exemplu, un împrumut, un deposit, etc., ele vor v a l o r a
ca acte s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , dacă au fost semnate de de­
bitor. Vedi autorii de mai sus.
3
) „Fiunt scriptura? ut per eas facilius probari possit quod ac­
tum est ; sine his autem valet quod actum est, si aliunde ha-
beat probationem". Cpr. B a u d r y , I I , 1 1 8 1 .
4) Cpr. L a u r e n t , X I X , 121 u r m . T. H u e , V I I I , 227.
6
) Marcadé, V, a r t . 1318, No. 3. p . 16. Toullier D. I V , p a r t e a
I I , 135.
6
) Vedi suprà, p . 148.
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1172. 151

Ce t r e b u e să d e c i d e m în c a z c â n d o p a r t e a r t i făcutCasui în care
î n a i n t e a f u n c ţ i o n a r u l u i ce a i n s t r u m e n t a t o d e c l a r a ţ i u n e n i i n - ^ t ^ d e d a r a -
c i u n o a s ă că n u ş t i e a s u b s e m n a , d e c l a r a ţ i e d e s p r e c a r e ţie mincra-
s :
s ' a r fi l u a t a c t ? A m v è d u t c ă t e s t a m e n t u l a r fi în a s e m e - " ° ^ a

nea caz n u l , p e n t r u că a c e a s t a a r fi u n r e f u s i n d i r e c t d e ' scrie.

a-1 i s c ă l i , r e f u s c a r e s ' a r p u t e a e x p l i c a ca u n mijloc d i n
p a r t e a t e s t a t o r u l u i de a s c a p a de s t ă r u i n ţ e l e a c e l o r a c a r e
1
f a r fi silit a ' ş i face d i s p o s i ţ i a sa d e u l t i m ă v o i n ţ ă ).
A c e a s t ă s o l u ţ i e e s t e i n a d m i s i b i l ă î n s ă în p r i v i n ţ a c e l o r ­
l a l t e a c t e , p e n t r u că l i p s e s c m o t i v e l e c a r e se i n v o a c ă în p r i ­
v i n ţ a t e s t a m e n t e l o r . D e c â t e o r i d e c i o p a r t e v a fi d e c l a r a t c ă
n u ş t i e s ă s c r i e , pe c â n d ş t i e a în r e a l i t a t e , c e a - l a l t ă p a r t e
va p u t e a să dovedească că a s e m e n e a d e c l a r a ţ i e este min-
c i u n o a s ă , şi în a s e m e n e a c a z , a c t u l v a a v e a p u t e r e a u n u i
act sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă -).
A r t . 1 1 7 2 a t r i b u i n d a c t u l u i a u t e n t i c n e r e g u l a t v a l o a r e a Consecinţele
e a
u n u i a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , de a i c i r e s u l t a m a i m u l t e ^ p ej
î i n r u

c o n s e c i n ţ e î n s e m n a t e , şi a n u m e : 1° A c t u l n u a r e nici o v a - r ă r e a căac-
l o a r e , d a c ă c o n t r a c t u l ce el e r a m e n i t a c o n s t a t a face p a r t e ^ t à t a r e
3
din c o n t r a c t e l e s o l e m n e ) ; 2 ° d a t a l u i n u face credinţăvaiorează ea
a silbse
în c o n t r a t e r ţ i i l o r d e c â t în c o n d i ţ i i l e d e t e r m i n a t e de a r t 5' ™"
« II natura pri-
4
1182 j ; s e m n ă t u r a a c t u l u i , în caz de d e n e g a r e s a u d e vată.
n e r e c u u o a s t e r e d i n p a r t e a a c e l u i a c ă r u i a i se a t r i b u e , v a
t r e b u i să fie v e r i f i c a t ă c o n f o r m r e g u l e l o r s t a t o r n i c i t e d e
5
procedura civilă (art. 162 urm) ) .
S i m p l a s e m n ă t u r ă a p ă r ţ i l o r c o n t r a c t a n t e n u a j u n g e interveniva
p e n t r u ca a c t u l n u l ca a u t e n t i c să v a l o r e z e ca a c t s u b " ™ | ^hì'ìc'
s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , ci m a i t r e b u e î n c ă c a la c o n f e c ţ i o n a ­
r e a l u i , să fi i n t e r v e n i t u n f u n c ţ i o n a r p u b l i c l u c r â n d în
această calitate. Deci, dacă n'a i n t e r v e n i t u n funcţionar
public, sau a i n t e r v e n i t un funcţionar c a r e nu a v e a d r e p t u l ,
d u p ă l e g e , a i n s t r u m e n t a în m a t e r i e de a u t e n t i f i c a r e , a c t u l
nu e s t e n i c i a u t e n t i c n i c i s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , de şi el
a r fi s u b s e m n a t de p ă r ţ i .
') Vedi t. I V a lucr. noastre, p. 143.
2
) Vedi Ricci, Delie prore, 73, p. 126, care citează în acest sens
o decisie a curţei de apel din Turin, cu data de 26 mai
1868.
s
) Vedi supra. p. 149. 150.
' ) B a u d r y , I I , 1181. t h i r y , I I I , 118. Demolombe. X X I X , 248.
) P a n d . fr., A<ies autheatkptes, 47. L a u r e n t , X I X , 128.
152 PUTEREA PROBATORIE A ACTULUI AUTENTIC.—ART. 1172.

Nesubsemna- A c e i a ş i s o l u ţ i e e s t e a d m i s i b i l ă în c a z c â n d f u n c ţ i o n a r u l
r e a f 1 0 n a
^ r" p u b l i c c a r e a i n s t r u m e n t a t , a r fi u i t a t d e a s u b s e m n a a c t u l ,
Controversă, m a i c u s a m ă d a c ă n u s ' a u î n d e p l i n i t f o r m a l i t ă ţ i l e p r e s c r i s e
d e a r t . 1 1 7 9 şi 1 1 8 0 , p e n t r u c ă d o v a d a c ă a c t u l a fost
p r i m i t de c ă t r e u n funcţionar public nu p o a t e să resulte
1
de c â t d i n s e m n ă t u r a a c e s t u i f u n c ţ i o n a r ) . A s e m e n e a a c t
a r p u t e a cel m u l t s e r v i ca î n c e p u t de d o v a d ă s c r i s ă ( a r t .
22 L . din 1886).

Despre puterea probatorie şi executorie a actelor

autentice.
Art. 1 1 7 3 . — A c t u l autentic a r e deplină credinţă, în privirea
ori căreipsrsoane'-), despredisposiţiunile şi convenţiunile ce constată.
E x e c u t a r e a actului autentic, care este investit cu formula
executorie, va fi suspensă prin punerea în acusaţiune, când se
intenta o acţiune criminală în contra pretinsului autor al actului.
E a r când, în cursul unei instanţe civile, actul se atacă de falş,
tribunalele pot. după împrejurări, a suspenda provisor executarea
actului. (Art. 1171, 1174 C. civ. Art. 135. 162 urm., 375 P r . civ.
Art, 20 L . din 1 sept. 1836. Art. 1 2 * urm. C. pen. A r t . 8, 450
urm. P r . pen. Art. 1319 C. fr.).
Art. 2 0 L. din 1 sept. 1836.—Actele autentificate, conform
disposiţiilor legei de faţă, sunt executorii din momentul exigibilităţei

0 Mareadé, V, a r t , 1313, No. 5. Bonnier, 492. Demolombe,

X X I X , 253, 262. Aubry et Rau, V I I I , § 755, p. 217, 218,
t. şi nota 69. R é p e r t Sirey, Ada authentique. l&è. B a u d r v , I I ,
1182. L a u r e n t , X I X , 118'. P a n d . fr., Ac'es authentiquei, 33.
Massé-Vergé, I I I , § 589, p. 494, nota 9.—Vedi însă L a r o m ­
bière, I V , art. 1318, No. 2 şi 3, care aplică în specie a r t .
1172, considerând lipsa de s e m n ă t u r ă a funcţionarului ca
un viciu de formă. Cpr. şi C. G-and. Basicrisie belge, 8 3 . 2 . 5 1 .
2
Deoseb. de ) Textul corespundétor francez dice : între părţile contractante
redacţie de şi moştenitorii sau representanţi!. lor, însă Mareadé (V, a r t .
la Codul 1319, No. 2, p. 21) criticând aveste expresiuni, pe care
francez.
redactorii Codului francez le au copiat din P o t h i e r (Oblig.,
II,735),şidic3ndcă actul autentic dovedeşte, pană la înscrie­
rea în falş, faţă cu ori-ce persoane, id quod convenitum aut
actum est, legiuitorul nostru a îndreptat acest viciu de redacţie.
Cpr. în acelaşi sens. Aubry et R a u , V I I I . § 755, p. 210,
nota 48 şi p. 212. Demolombe, X X I X , 269 urm. P a n d . fr.,
Ades authentiques, 65. T. H u e , V I I I . 223. L a u r e n t . X I X , 134.
Thiry, I I I , 121, Arntz. I I I , 303. Mourlon, I I , 1525, B a u d r y ,
I I , 1186. R é p e r t . Sirey, Acte authentique, 219 urm. Bonnier,
op. cit., 508. Cas. fr. Sirey, 80. 1. 157, e t c Textul nostru
este deci mai bine redactat de cât acel francez. Vedi şi
infra, p. 157, 158.
 COD.CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. IX.—S-a 1.—ART. 1173, 1174. 153

lor.—Formula executorie se va pune pe densele de aceiaşi auto­

ritate care le a investit cu forma autentica şi în acelaşi mod ca
şi pentru hotarîrile judecătoreşti.—Asupra actelor autentificate de
vre-o judecătorie comunala, formula executorie nu se va putea
pune de cât de judecătoria de ocol respectivă sau de t r i b u n a l u l
de judeţ. (Art. 1173 C. civ. A r t . 135. 375 P r . civ.).
A r t . 1 1 7 4 . — A c t u l cel autentic, sau cel sub s e m n ă t u r ă pri­
v a t ă , are tot efectul între p ă r ţ i despre drepturile şi obligaţiunile
ce constată, precum şi despre aceea ce este menţionat în act,
peste obiectul principal al convenţiunei. când m e n ţ i o n a r e a a r e un
raport oare-care cu acest obiect.—Dava menţionările care au de
obiect un fapt cu totul străin de acel al convenţiunei. nu pot servi
de cât numai la un început de dovadă. (Art. 1 1 7 1 . 1176. 1191,
1197 C. civ. A l t . 46 C. com. Art. 1320 C. fr.).

/. Puterea probatorie a actului autentic.

A c t u l a u t e n t i c a r e o p u t e r e p r o b a t o r i e m a i m a r e şi
1
m a i e n e r g i c ă de c â t a c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ) , şi
a c e a s t a din m a i multe p u n c t e de vedere :
1° S i m p l u l f a p t a p r o d u c e r e i u n u i a c t a u t e n t i c r e g u l a t
a t r a g e în f a v o a r e a sa o p r e s u m ţ i e d e v a l i d i t a t e , a ş a că
a c e l a c ă r u i a el e s t e o p u s t r e b u e s à i r è s t o a r n e , justificând
i r e g u l a r i t ă ţ i l e ce el i n v o a c ă . A c e a s t a p r e s u m ţ i e de v a l i d i ­
t a t e e s t e f o a r t e r a ţ i o n a l ă , c ă c i nici o c o n v e n ţ i e n ' a r m a i
fi fost s i g u r ă , d a c ă p u r t ă t o r u l u n u i a c t a u t e n t i c a r fi fost
p u s în p o s i ţ i e d e a d o v e d i v e r a c i t a t e a a c t u l u i séu.
D i n c o n t r a , d a c ă r e c l a m a n t u l i n v o a c ă în s p r i j i n i r e a
d r e p t u l u i s è u u n a c t s u b s e m n ă t u r a p r i v a t a , el este a c e l a
c a r e v a t r e b u i să d o v e d e a s c ă v e r a c i t a t e a instrumentului
s é u d e p r o b a ţ i e , d a c ă a d v e r s a r u l séu n u r e c u n o a ş t e s e m n ă ­
t u r a s a u s c r i p t u r a a c t u l u i ( a r t . 1 1 7 7 , 1 1 7 S C. civ., 1 6 2
u r m . P r . civ - ) .
2 ° A c t u l a u t e n t i c face c r e d i n ţ ă d e s p r e d a t a sa p â n ă
la î n s c r i e r e a în fals, p e n t r u că d a t a face p a r t e e s e n ţ i a l ă
3
din însuşi a c t u l ) .

') „Cărţile publice au mai multă credinţă de cât cele particu- Cod. Ca­
l a r e " , dice art. 32. p a r t e a V I . c a p i i 2 din Codul Caragea. ragea.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1879, p. 904.—Acest principiu era
admis si sub Codul Caragea. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul
1880, p. 62.
3
) L a u r e n t . X I X . 135. Demolombe, X X I X . 270. A u b r v et E a u ,
V I I I , § 755, p. 210. Vigié, I I , 1583. A r n t z , I I I , 309. K é p e r t .
Sirey, Acte authentiqve, 231. Pand. fr., Acte* anth., 5 1 , şi
toţi autorii. Vedi şi tom. I V a Comentariilor noastre, p. 445
text şi nota 2.
154 PUTEREA PROBATORIE A ACTLUI AUTENTIC..—ART. 1173,1174.

3 ° I n fine, a c t u l a u t e n t i c f a c e c r e d i n ţ ă d e s p r e d i s p o -
s i ţ i i l e şi c o n v e n ţ i i l e ce ' c o n s t a t ă , p a n ă l a î n s c r i e r e a î n f a l ş
sau p a n ă la dovada contrară.
Acest punct a r e însă nevoe de explicaţii.
Faptele care U n e l e f a p t e se p e t r e c s u b o c h i i f u n c ţ i o n a r u l u i c a r e
şe c r e d p ă n ă i tn s t e a z ă : astfel sunt, de e x e m p l u : compariţia p ă r ţ i l o r
r u m e n

7
la înscrierea, . . . „ i - j i .• • ± • i ,
în falş. î n a i n t e a lui in c u t a r e di, d e c l a r a ţ i a v o i n ţ e i lor, s u b s e m -
J
n a r e a actului (art. 10 L . din 1 8 8 6 ) ) , cetirea actului
d i n c u v â n t î n c u v â n t ( a r t . 8 6 1 C. c i v . ) , n u m é r a r e a b a n i l o r ,
d a c ă e a s'a f ă c u t î n a i n t e a f u n c ţ i o n a r u l u i p u b l i c şi el o-
a t e s t ă , etc.; t o a t e aceste fapte şi a l t e l e de a s e m e n e a n a t u r ă
s u n t c r e d u t e n u n u m a i inter partes, d a r ş i î n p r i v i n ţ a t e r -
ţ i i l o r , p â n ă l a î n s c r i e r e a î n f a l ş , a d e c ă n u v o r p u t e a fi
r é s t u r n a t e de cât demonstrându-se falsitatea lor prin pro­
2
c e d u r a l u n g ă şi g r e a a falşului ) , p e n t r u că t o a t e aceste
fapte, f u n c ţ i o n a r u l le a t e s t a că s'au p e t r e c u t î n a i n t e a lui,,
quorum notiti am et seieniiam habet propriis sensibus visti et
3
audita, după expresia lui Dumoulin ) .
Cpr. Cas. fr. Sirey, 8 7 . 1 . 206.
Caşul în care P r o c e d u r a falşului este, în asemenea caz, s i n g u r a cale prin.
funcţionarul care se poate combate dovada ce resulta din un act autentic.
care a in­ D a c ă funcţionarul public care a primit actul este u r m ă r i t ,
strumentat
este urmărit pe cale principală p e n t r u fals, executarea actului va fi sus­
pentru falş pendată prin p u n e r e a în acusare (art. 1173, § 2), p e n t r u că
de minisi î n d a t ă ce ministerul public a pus în mişcare acţiunea p e n t r u
public. falş, actul este suspect şi nu poate fi adus fără pericol l a .
îndeplinire. Cu toate acestea, l a Romani, în asemenea caz,
actul t r e b u e a să se execute în mod provisor, p e n t r u că crima,
nu e r a nici o d a t ă presupusă ( L . 2, Cod., Ad legem Corne-
liam de falsis, 9, 22).
Căsul în care De câte ori însă, în cursul u n u i proces civil, actul se:
una din părţi defăima de falş de u n a din p ă r ţ i l e contractante, judecătorii
defăima ac­
tul de fals. nu mai au obligaţiunea, ei facultatea de a suspenda, după.
împrejurări, în mod provisor, executarea actului, p e n t r u că
p l â n g e r e a p ă r ţ e i , l a care cele mai multe ori ministerul public
nu se a l ă t u r ă , poate fi neîntemeiată, J u d e c ă t o r i i vor decide
deci după împrejurările fie cărei cause.
Caşul în care Dacă 'falşul m a t e r i a l este patent şi se constată la prima,
falşul este vedere a actului, în caz, de ex., când s'ar fi făcut o ş t e r s ă ­
patent. t u r ă sau s'ar fi adaos ceva p r i n t r e linii, actul va p u t e a fi
î n l ă t u r a t , fără înscriere în falş, p e n t r u că, în asemenea caz,
a l t e r a ţ i a a d e v è r u l u i nu se datoreşte de b u n ă samă funcţio­
n a r u l u i public, ci p ă r ţ e i interesate. Cpr. Arntz, I I I , 309.
Dumoulin, a s u p r a cutumei din P a r i s , tit. I, § 8, No. 64. Cpr..
şi Pothier, care este mult mai puţin precis (Oblig.,\X, 735 urm.)..
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1173,1174. 155

„ A c t u l p u b l i c , dice a r t . 1 3 1 7 , § 1 d i n C o d u l i t a l i a n , A r t . 1317 c .
l t a h a n
face d e p l i n ă c r e d i n ţ ă d e s p r e c o n v e n ţ i e şi f a p t e l e p e t r e c u t e -
1
î n a i n t e a n o t a r u l u i s a u f u n c ţ i o n a r u l u i p u b l i c c a r e l ' a p r i m i t " ).
C â t p e n t r u f a p t e l e a p a r ţ i n â n d o r d i n e i m o r a l e , c a r e n u Faptele care
1
cad sub simţurile j u d e c ă t o r u l u i , p r e c u m este sinceritatea ^ ^ v a d a "
d e c l a r a ţ i i l o r f ă c u t e , a c t u l l e d o v e d e ş t e d e a s e m e n e a , î n s ă contrară,
n u m a i p a n ă l a proba contrară, e a r n u p a n ă la înscri­
e r e a î n falş.
A s t f e l , d a c ă a m v â n d u t c a s a m e a , şi p e n t r u a d a o
mai mare aparenţă de seriositate contractului, am numèrat
b a n i i î n a i n t e a j u d e c ă t o r u l u i c a r e a a u t e n t i f i c a t a c t u l , şi
j u d e c ă t o r u l a c o n s t a t a t a c e s t f a p t , a c t u l face d o v a d ă p a n ă
la î n s c r i e r e a î n falş î n p r i v i n ţ a n u m e r ă r e i banilor, ear
n u m a i p a n ă l a d o v a d a c o n t r a r ă , în p r i v i n ţ a s i n c e r i t ă ţ e i
acestei n u m e r a r i , p e n t r u că nimic n u m ' a î m p e d e c a t să ieu
î n a p o i c u o m â n ă b a n i i ce a m n u m e r a t c u c e a - l a l t ă .
„ C o n s i d e r â n d , dice f o a r t e b i n e C u r t e a d i n B u c u r e ş t i ,
că, d u p ă d i s p o s i ţ i i l e a r t . 1 1 7 3 C. c i v . , a c t u l a u t e n t i c f a c e
p r o b ă p a n ă l a î n s c r i e r e a î n f a l ş , numai despre existenta mate­
rială a faptelor constatate de judecător ca îndeplinite de
densul sau petrecute înaintea sa, e a r n u şi în c e e a ce p r i ­
v e ş t e r e a l i t a t e a şi s i n c e r i t a t e a f a p t e l o r j u r i d i c e c o n s t a t a t e
de d e n s u l . Şi î n a d e v é r , s i m u l a ţ i a fiind u n f a p t s t r ă i n c e l o r
ce el a c o n s t a t a t , şi p ă r ţ i l e c e r â n d s ă d o v e d e a s c ă s i m u l a ţ i a
actului autentic, nu contestă autenticitatea declaraţiunilor
f ă c u t e î n a i n t e a j u d e c ă t o r u l u i , ci t i n d s ă s t a b i l e a s c ă n e s e -
riositatea acelor declaraţiuni ; prin u r m a r e , actul nefăcând
c r e d i n ţ ă d e c â t p a n ă l a p r o b a c o n t r a r ă , î n c e e a ce p r i v e ş t e
r e a l i t a t e a şi s i n c e r i t a t e a f a p t e l o r p e t r e c u t e î n t r e p ă r ţ i , e l e
a u d r e p t u l d e a a t a c a p e c a l e o r d i n a r ă , ca s i m u l a t e , c o n ­
v e n ţ i i l e , d i s p o s i ţ i i l e , s a u d e c l a r a ţ i i l e ce a c t u l a u t e n t i c c o n ­
ţine, etc." -).

J
) „L'atto pubblico fa piena fede della convenzione e dei fatti Art. 1317 C.
seguiti alla presenza del notaio o d'altro pubblico uffiitale i*al. şi 1218
c s a n ) o ]
che lo ha ricevuto". Cpr. şi a r t . 1218 din Codul spaniol, care - P -
nu este r e d a c t a t cu aceiaşi precisarne.
2
) Vedi Dreptul. No. 36 din 1887. I n acelaşi sens, C. Bucureşti.
Dreptul, No. 7 din 1875 (consid. citate mai la vale. p. 156).
Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1886, p. 436. Dreptul No. 34
din 1879 : No. 84 din 1883 : No. 16 din 1884. Bulet. S-a 1,
1898, p . Ì 9 0 . Trib. Ilfov si Gorj. Dreptul. No. 67 din 1891
si No. 71 din 1893 : No. 75 din 1894. T r i b . A r g e ş şi Ilfov.
156 PUTEREA PROBATORIE A ACTULUI AUTENTIC—ART. 1173,1174.

Dărâmarea Această soluţie presupune neapărat că a c t e l e auten-

c e o t
tentìeTprin ^ P ^ d ă r â m a t e prin a c ţ i u n e a în simulaţie : „Conside-
acţ. în si- r â n d , dice c u d r e p t c u v â n t , o a l t ă decisie a C u r ţ e i d i n
muiaţie. B r r r e ş t i , c ă s i m u l a ţ i a p o a t e s ă e x i s t e în v e r i - c e n a t u r ă
U C

d e a c t e , de o a r e - c e n i c i o g a r a n ţ i e l e g a l ă n u p o a t e opri
p e p ă r ţ i d e a s i m u l a u n a c t , d e a face n u m a i a p a r e n ţ e l e
u n u i a c t , f ă r ă ca a c e l a c t s ă e x i s t e în r e a l i t a t e ; c ă c i s i n c e ­
r i t a t e a intenţiunei, element cu totul abstract, n u poate
c ă d e a sub c o n s t a t a r e a ofiţerului public, care nu poate con­
s t a t a cu m a i m u l t ă sau mai p u ţ i n ă forţă p r o b a n t ă de cât
n u m a i f a p t e l e m a t e r i a l e ce c a d s u b s i m ţ u r i l e s a l e , p r e c u m :
d e c l a r a ţ i u n e a p ă r ţ i l o r , n u m e r ă r i l e de b a n i , etc., f ă r ă însă
a p u t e a c o n s t a t a şi d a c ă a c e l e d e c l a r a ţ i u n i s u n t s i n c e r e ,
d a c ă a u de s c o p a c r e a u n a c t s e r i o s , s a u n u m a i u n a c t
a p a r e n t , o s i m p l ă f o r m ă f ă r ă s u b s t a n ţ ă ; f ă r ă a p u t e a con­
s t a t a d a c ă a c e a n u m e r a r e d e b a n i ce se face î n a i n t e a s a
e s t e s i n c e r ă , s e r i o a s ă , s a u d i n c o n t r a se face c u b a n i i c h i a r
a p e r s o a n e i c a r e ' i p r i m e ş t e , s a u c u b a n i i ce a u a se r e s ­
t i t u i p e s u b m â n ă a c e l u i a c e ' i a u n u m è r a t în p r e s e n t a u n e i
autorităţi publice, etc." ').
Proba si- R e m a n e însă bine înţeles, în cât priveşte a d m i n i s t r a r e a
mulaţiei.
Dreptul, No. 41 din 1881 şi C. judiciar din 1898, No. 26.
J u d . ocol. I V Bucureşti. C. judiciar din 1900, No. 4 3 . J u r i s -
p r u d e n ţ a franceză este în acelaşi sens. Vedi Pand. Period.
87. 1. 290. D. P . 9 1 . 1. 202. D. P . 9 3 . 2. 2 9 1 . D. B. 9 6 . 1 .
198 si 2 0 1 . D. B. 96. 2. 426. D. B. 97. 1.126 şi 582. Sirey,
97. 1. 309. Pand. Period. 97. 1. 358. Pand. Périod.1900. 1.
332 şi Dreptul din 1900, No. 72 (cu adnotaţia noastră). D. B.
1 9 0 0 . 1 . 454. Sirev, 1901. 1.27 (doué decişii). Cpr. L a u r e n t ,
X I X , 135 urm., 1 5 1 . Demolombe, X X I X , 271 urm. A u b r y
et Bau, V I I I , § 755. p. 210 urm. Thiry, I I I , 120. B a u d r y . I I ,
1185. Marcadé, V, art. 1319, No. 1. Planiol, I I , 96, '97.
P a n d . fr. Actes authentiques, 50 urm., 78 urm. T. H u e , V I I I ,
228. A r n t z , I I I , 309, 310. Bonnier, op. cit, 507. Garsonnet,
Pr.-civ., I I , p., 321, § 277 ; p. 503, § 705 (ed. a 2-a). Vigié, I,
201, şi I I , 1585. R é p e r t . Sirey, Acte authentique, 283 urm., 294
urm. F u z i e r - H e r m a n , I I I , art. 1319, No. 22 urm. şi 61 urm.
Demante et Colmet de Santerre, V, 282 bis I V urm. Ricci,
Delle prove, 81 urm. G. Giorgi, I, 3 3 1 . Vedi t. I V a Comen­
tariilor noastre, p. 445 şi t. V, p. 280, text şi nota 1. Vedi
şi adnotaţia noastră în Dreptul, No. 72 din 12 nov. 1900 şi
în C. judiciar din 17 fevr. 1900, No. 14.
J
) Dreptid, No. 7 din 1875. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul
1883, p. 436. Cas. fr. D. B. 84. 1. 229.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. IX—S-a 1.—ART. 1178,1174. 157

p r o b e l o r , că t e r ţ i i fiind în i m p o s i b i l i t a t e de a ' ş i p r o c u r a o
d o v a d ă s c r i s ă , v o r p u t e a în t o t - d e a u n a să s t a b i l e a s c ă s i m u -
laţia prin m a r t u r i sau presumţiuni, chiar dacă n'ar avea
1
un început de d o v a d ă scrisă ) ; pe când p ă r ţ i l e c o n t r a c ­
t a n t e n u v o r p u t e a , în r e g u l ă g e n e r a l ă , s'o s t a b i l e a s c ă d e
c â t cu u n c o n t r a - i n s c r i s s a u a c t s e c r e t ( a r t . 1 1 7 5 ) , şi în
l i p s a u n u i a s e m e n e a a c t , c u m a r t u r i şi p r e s u m ţ i u n i , î n s ă
n u m a i în c a ş u l c â n d v o r a v e a u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă
2
( a r t . 111)7) ) . I n o r i ce c a z , p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e p o t d o ­
3
v e d i s i m u l a ţ i a p r i n i n t e r o g a t o r şi j u r ă m â n t u l d e c i s o r ) .
A c e s t e fiind e x p u s e , s ă v e d e m a c u m în p r i v i n ţ a cârorDeoseMre de
6 3
persoane, p u t e r e a p r o b a t o r i e a actului este ea dobândită/ ^^/^.'
A c t u l a u t e n t i c face c r e d i n ţ ă d e s p r e c o n v e n ţ i a ce c o n s t a t ă ,
a t â t în p r i v i n ţ a p ă r ţ i l o r , cât şi in privinţa celor de al treilea.
In adevèr, faptul constatat prin act este dobândit erga
om nes. D e a c e e a , t e x t u l n o s t r u , î n d r e p t â n d v i c i u l de r e d a c ţ i e
s t r e c u r a t în t e x t u l f r a n c e z , dice c ă a c t u l a u t e n t i c face d e ­
p l i n ă c r e d i n ţ ă în privinţa ori-cărei persoane, ear nu numai
î n p r i v i n ţ a p ă r ţ i l o r c o n t r a c t a n t e , m o ş t e n i t o r i l o r şi r e p r e -
s e n t a n ţ i l o r l o r , d u p ă c u m se e x p r i m a a r t . 1 3 1 9 din C. fr.
D a r d a c ă f a p t u l c o n s t a t a t p r i n a c t u l a u t e n t i c e x i s t ă Art. 073.
f a ţ ă d e t o a t ă l u m e a , c o n v e n ţ i a ce el c o n s t a t ă a v â n d u n
efect r e l a t i v ( a r t . 9 7 3 ) , n u ' ş i p r o d u c e e f e c t e l e s a l e j u r i d i c e
4
d e c â t în p r i v i n ţ a p ă r ţ i l o r c o n t r a c t a n t e ) .
C o d u l fr. c o n f u n d ă d e c i p u t e r e a p r o b a t o r i e a a c t u l u i

J
) Vedi P a n d . fr., Actcs aitthentiques, 92 urm. şi Act. paulicnne,
215. Vedi şi autorităţile citate în tom. V a Comentariilor
noastre, p. 275. nota 1 si în adnotaţia noastră din C. judi­
ciar, No. 1 1 ( Ì 7 fevr. Ì900), p. 111. nota 14. Cpr. si C.
Bucureşti. Dreptul din 1898. No. 78. Vedi si infra, explic,
art. 1198.
-) Vedi autorităţile citate în t. V. a lucr. noastre, p. 275, nota
2 si în C. judiciar, loco suprà cit., p. 1 1 1 . nota 15. Cpr. Cas.
fr. Pand, Period. 97. 1. 499. Pand. Period. 1900. 1. 187 si
Dreptul din 1900. Xo. 44.
3
) C. Turin. D. P . 98. 2. 398 şi C. judiciar din 17 fevr. 1900,
No. 14, unde se găseşte şi adnotaţia noastră. Vedi şi infra,
explic, art. 1198.
4
) Curtea de casaţie din F r a n c i a a decis de curând că decla­
raţiile făcute de p ă r ţ i într'un act autentic nu sunt oposabile
terţiilor (D. P . 1901Ì 1. 129). Terţii, după j u r i s p r u d e n ţ a
anterioară, pot însă se invoace aceste declaraţii contra păr­
ţilor contractante. Cas. fr. I). P . 88. 5. 390. D. P . 9 6 . 1 . 161.
158 PUTEREA PROBATORIE A ACTULUI AUTENTIC—ART. 1174.

a u t e n t i c c u efectele j u r i d i c e s a u c o n s e c i n ţ e l e f a p t u l u i c o n ­
s t a t a t d e f u n c ţ i o n a r u l c a r e a i n s t r u m e n t a t , c o n f u s i u n e de
1
c a r e l e g i u i t o r u l n o s t r u s'a f e r i t c u d r e p t c u v â n t ) .
Art. 1174. D a c ă presupunem că actul autentic nu conţine a l t ceva
d e c â t c e e a ce t r e b u e s ă c o n ţ i n ă p e n t r u î n ţ e l e g e r e a c o n ­
v e n ţ i e i ce el c o n s t a t ă , r e g u l e l e d e m a i s u s v o r p u t e a u ş o r
fi a p l i c a t e . D a c ă î n s ă a c t u l , fie a u t e n t i c , fie s u b s e m n ă t u r ă
p r i v a t ă , puţin importă, cuprinde menţiuni inutile, naşte a-
tunci î n t r e b a r e a : care este p u t e r e a probatorie a acestor
enunciaţiuni s a u clause enunciative (textul nostru întrebuin­
ţ e a z ă c u v i n t e l e menţiune, menţionări). L a aceasta respun-
de a r t . 1 1 7 4 , care însă este r é u r e d a c t a t . Clausele e n u n ­
c i a t i v e fac d e p l i n a c r e d i n ţ a î n p r i v i n ţ a t e r ţ i i l o r , c â n d e l e
a u u n r a p o r t o a r e c a r e ( t e x t u l fr. d i c e u n r a p o r t direct)
cu obiectul p r i n c i p a l a l c o n v e n ţ i u n e i . C â t p e n t r u e n u n ţ ă ­
r i l e s a u c l a u s e l e e n u n c i a t i v e cu t o t u l s t r ă i n e de c o n v e n ­
ţ i e , e l e n u p o t fi o p u s e t e r ţ i i l o r , p e n t r u c ă s u n t n i ş t e d e ­
c l a r a ţ i i u n i l a t e r a l e f ă c u t e d e p ă r ţ i , c ă r o r a e l e s e r v e s c ca
î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă , t e r ţ i i p u t â n d s ă se p r e v a l e z e d e
a c e s t î n c e p u t de p r o b ă c o n t r a l o r .
C e l e d ' i n t ă i fac d e p l i n ă c r e d i n ţ ă , p e n t r u c ă a c e e a d i n
p ă r ţ i c a r e a v e a i n t e r e s a l e c o n t e s t a şi a n u le l a s a s ă
f i g u r e z e în a c t , p r i n t ă c e r e a s a , a r e c u n o s c u t t a c i t a m e n t e
v e r a c i t a t e a faptelor d e c l a r a t e de cea-laltă p a r t e . Cele de al
d o i l e a n u fac d i n c o n t r a c r e d i n ţ ă , ci p o t s e r v i n u m a i d e
î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă , p e n t r u c ă p a r t e a c ă r e i a e l e s u n t
o p u s e n e a v â n d , în m o m e n t u l c o n v e n ţ i u n e i , i n t e r e s a l e face
s ă figureze î n a c t s a u a le ş t e r g e d i n e l , a c e s t e e n u n ţ ă r i
a u p u t u t fi p r e v e d u t e d i n n e b ă g a r e d e s a m ă - ) .
Astfel, dacă recunoscèndu-mé debitorul u n e i r e n t e via­
g e r e d e a t â t a p e a n c ă t r e A . . . . ( c e e a ce c o n s t i t u e d i s p o -
s i t i v u l a c t u l u i ) , a m a d a o s î n a c t c l a u s a că v e n i t u l a c e s t e i
r e n t e a fost p l ă t i t d e m i n e p a n ă î n d i u a c u t a r e , a c e a ­
sta n u este de cât o simplă e n u n ţ a r e , p e n t r u că actul
a r e de obiect de a c o n s t a t a e x i s t e n ţ a u n e i r e n t e c ă t r e A...,
e a r n u de a ' m i d a c h i t a n ţ a p e n t r u v e n i t u r i l e p l ă t i t e p a n ă
a s t ă d i , fiind c ă p r e s u p u n e m c ă A . . . n u a d e c l a r a t î n a c t că

J
) Vedi saprà, p. 152. nota 2.
*) Cpr. T. H u e , V I I I , 2 3 1 . Mourlon, I I , 1527. B a u d r y , I I , 1188.
Planiol. I I , 100, 1 0 1 , şi toţi autorii.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT.UI.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1174. 1 59

le a p r i m i t . E i bine, cu t o a t e acestea, e n u n ţ a r e a mea

u n i l a t e r a l ă face d e p l i n ă c r e d i n ţ ă d e s p r e p l a t a v e n i t u l u i ,
c a şi o c h i t a n ţ ă , p e n t r u c ă ea e s t e î n l e g ă t u r a cu o b l i g a ­
ţ i a m e a , şi r e n t i e r u l , d e b u n ă s a m ă , a r fi o b s e r v a t a c e a s t a
d e c l a r a ţ i e şi s ' a r fi o p u s c a e a să figureze în a c t , d a c ă
c u a d e v ă r a t el n ' a r fi p r i m i t v e n i t u l d u p ă c u m a r a t ă a c ­
tul. Acesta este exemplul unei d e c l a r a ţ i i a v â n d r a p o r t
cu d i s p o s i ţ i a c u p r i n s ă în a c t , p e c a r e î l d ă P o t h i e r ' ) .
E a t ă a c u m u n e x e m p l u de o e n u n ţ a r e s a u d e c l a r a ţ i e cu
t o t u l s t r ă i n ă d i s p o s i ţ i e i p r e v e d u t a în a c t , p e c a r e îl d ă t o t
P o t h i e r ( I I , 7 3 7 ) : P r e s u p u n â n d c ă A . . . 'mi a v â n d u t f o n d u l
C o r n e l i a n , a d a o g â n d în a c t u l d e v e n d a r e , f ă r ă n i c i o o p u ­
n e r e din p a r t e a m e a , c ă a c e s t i m o b i l îl a r e m o ş t e n i r e de
la B . . . ; u n a l t m o ş t e n i t o r a l u i B . . . n u v a p u t e a să d o v e ­
d e a s c ă c o n t r a m e a , n u m a i p r i n a c e a s t ă e n u n ţ a r e din c o n ­
t r a c t , că el a r e o p a r t e de m o ş t e n i r e în a c e s t fond, cu
t o a t e c ă a m l u a t p a r t e la a c t u l în c a r e figurează a s e m e n e a
c l a u s ă , p e n t r u că ea fiind s t r ă i n ă d e d i s p o s i ţ i a c u p r i n s ă
în a c t , n u a v e a m n i c i u n i n t e r e s ca s ă c e r ş t e r g e r e a ei
din c o n t r a c t .
Se î n t â m p l ă c â t e o d a t ă c ă f u n c ţ i o n a r u l c a r e d ă a u - Constatarea
t e n t i c i t a t e a a c t u l u i , c o n s t a t ă f a p t e ce el n u a r e c a l i t a t e a ^p^ceXn-
de a c o n s t a t a . D e e x e m p l u , j u d e c ă t o r u l c a r e a u t e n t i f i c a u n cţionarui pu-
c u u a e
t e s t a m e n t , a f i r m ă în p r o c e s u l v e r b a l d e a u t e n t i f i c a r e că ¥i i
r
' căderea de
t e s t a t o r u l a v e a u s u i r a ţ i u n e i s a l e în m o m e n t u l a u t e n t i f i - a constata,
2
cărei ) .
E i b i n e , n u n u m a i c ă a s e m e n e a c o n s t a t a r e n u v a fi
c r e d u t a p a n ă l a î n s c r i e r e a în falş, d a r î n c ă n u v a face
a b s o l u t n i c i o d o v a d ă , şi a c e l c a r e a r i n v o c a n u l i t a t e a t e s ­
t a m e n t u l u i v a p u t e a s ă d o v e d e a s c ă p r i n o r i ce m i j l o a c e că
t e s t a t o r u l n u e r a în î n t r e g i m e a m i n ţ e i s a l e , şi a c e a s t a p e n ­
t r u d o u é m o t i v e : 1° J u d e c ă t o r u l n u e r a c o m p e t e n t d e a
c o n s t a t a în m o d oficial s t a r e a m e n t a l ă a t e s t a t o r u l u i : el v a
p u t e a î n s ă fi c h e m a t d e p ă r ţ i ca m a r t o r p e n t r u c o n s t a t ă r i l e
i )
d e f a p t ; 2 el a p u t u t fi i n d u s în e r o a r e a s u p r a starei
3
sănătăţei testatorului ).
') Pothier, Oblig., I I , 736.
"Ó Cpr. Cas. fr. R é p e r t . Dalloz, Disp. entre fifa, 209, nota 1,
specia a 2-a.
3
) Vedi Bonnier, op. cit.. 507. Demolombe. X V I I I , 365 si X X I X .
280. L a u r e n t . X I . 1 Ì 8 : X I I I . 385 si X I X . 132. Larombière,
160 PUTEREA EXECUTORIE A ACTULUI AUTENTIC—ART 1173, § 2 .

De asemenea, faptul c ă j u d e c ă t o r u l a r fi d e c l a r a t
în procesul v e r b a l de autentificare că t e s t a t o r u l e r a m i ­
n o r (art. 8 0 6 , 887), nu impedecă pe părţile interesate de
a d o v e d i c ă el e r a m a j o r şi p r i n u r m a r e c a p a b i l d e a
t e s t a ').'
Art. 685 e. A r t . 6 8 5 d i n C o d u l s p a n i o l d e la 1 8 8 9 p r e v e d e d i n
spamoi. . t
c o n r a n o t a r i u l şi m ă r t u r i i t r e b u e s ă se a s i g u r e p r i n ei
c a

însuşi d a c ă t e s t a t o r u l a v e a c a p a c i t a t e a l e g a l ă de a testa.

I I . Puterea executorie a actului autentic (art. 1 1 7 3 , § 2

şi 2 0 L . d i n 1886).

Actul autentic care constată existenţa unui drept de

c r e a n ţ ă s a u d e p r o p r i e t a t e , p o a t e fi a d u s l a î n d e p l i n i r e d e
c ă t r e c r e d i t o r , î n d a t ă ce e s t e e x i g i b i l , f ă r ă ca e l s ă m a i
a i b ă n e v o e d e a r e c u r g e la j u s t i ţ i e p e n t r u s t a b i l i r e a e x i s ­
t e n ţ e i d r e p t u r i l o r s a l e p r i n o h o t ă r î r e j u d e c ă t o r e a s c ă -),,
f o r m a l i t a t e c a r e n u e s t e n e c e s a r ă de c â t în p r i v i n ţ a a c t e ­
l o r s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ; c ă c i , în a c e s t d i n u r m ă c a z , n u
a c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă e s t e a d u s l a î n d e p l i n i r e , ci
hotărîrea judecătorească, adecă tot un act autentic.

I V , art. 1319, No. 7. A u b r y et E a u , V I I , § 618, p. 17, text

şi nota 11. Pand.fr., Ades authentiques, 86 şi Don. et testa­
ments, I I , 7417 urm. Rolland de Villargues, R é p e r t , Acte au-
J
thentique, 72. Teste, Encyclopedic du droit, eod. v' , 18. Bonce-
nne, Théorie de la procedure, I V , p. 35. Tot în acest sens este
si jurisprudenţa. Vedi D. P . 55. 2. 295. Sirey, 55. 2. 498.
Pand. Period. 88. 1. 440. Pand. Period. 89. 2. 214. Vedi şi
t. I V a Comentariilor noastre, p. 446, text şi nota 2. T r i b .
de P u t n a (Dreptul din 1893, No. 43) a violat deci aceste
principii elementare când, probabil din nebăgare de samă,
a lunecat în motivele sale că menţiunea făcută de judecă­
torul care a autentificat un testament cum că testatorul se
bucura de întregimea facultăţilor sale mentale, nu poate fi
d ă r â m a t ă de cât prin înscrierea în fals.
J) Cas. fr. R é p e r t . Dalloz, Oblig., 3097, nota 2.
P e n t r u ca un act autentic să poată fi învestit cu formula
executorie, trebue să cuprindă o datorie certă, lichidă şi a-
j u n s ă la scadenţă. P ă r ţ i l e a r putea însă să ceară ca actul
să fie investit de îndată cu formula executorie, chiar în mo­
mentul formărei sale, remănend însă ca el să fie adus la în­
deplinire numai in urma exigibilităţei sale. Cpr. E m . Cernă-
tescu, Dreptul din 1901, No. 28.
 COD. CIV.—CARTEA J I I . - T I T . I1I.-CAP1T. I X . - 8 - a l . - A R T . 1173, § 2. 16 L

A c t u l a u t e n t i c , p e n t r u a p u t e a fi e x e c u t a t , t r e b u e s ă Art. 20 L .
p 1 t , t
fie î n v e s t i t cu f o r m u l a e x e c u t o r i e de a u t o r i t a t e a r a r e ' i - a '. j!^ '. '
1 1

conferit a u t e n t i c i t a t e a , a f a r ă de c a ş u l c â n d a c t u l a r fi fost
a u t e n t i f i c a t de o j u d e c ă t o r i e c o m u n a l ă , în c a r e c a z f o r m u l a
e x e c u t o r i e n u se p o a t e p u n e de c â t de j u d e c ă t o r i a de ocol
r e s p e c t i v ă , s a u de t r i b u n a l u l de j u d e ţ ( a r t . 2 0 L . d i n i s s d ) .
V e d i suprà, p . 1 :>;'>.
T o t de c ă t r e j u d e c ă t o r u l d e ocol se v o r î n v e s t i ş i î n - A r t 99, §1
voelele 1 t r a n s a c ţ i u n i l e ) f ă c u t e î n a i n t e a sa de p e r s o a n e l e ocoale\îin
m a j o r e şi c a p a b i l e , cu o c a s i u i i e a p r o c e s e l o r d e î m p ă r ţ e a l ă ]H9(i.

c a r e s u n t de c o m p e t i n ţ a j u d e c ă t o r i e i şi c â n d î m p ă r ţ e a l a se
p o a t e f a c e în n a t u r ă : c ă c i a c e s t e î n v o e l i s a u t r a n s a c ţ i u i i i ,
a d e v e r i t e de j u d e c ă t o r u l de ocol, elobcndcsc astfel caracterul
unor acte autentice ( a r t , 9 9 , ij 1 L . j u d . de o c o a l e d i n 1 8 9 G ì .
C u v i n t e l e ..actele autentificate sunt executorii din momen-
tul e.riţ/ibilitd/ei lor", c u p r i n s e în a r t . 2 0 din l e g e a p e n t r u
a u t e n t i f i c a r e a a c t e l o r , t r e b u e s c a se î n ţ e l e g e în s e n s u l e x i -
g i b i l i t ă ţ e i d r e p t u l u i . A s t f e l , d a c ă î n t r ' u n c o n t r a c t de l o c a -
ţ i u n e s a u de a r e n d a r e , s'a s t i p u l a t că n e p l a t a u n u i s i n g u r
câstiii, la e p o c e a n u m e d e t e r m i n a t e , v a a d u c e d e s f i i n ţ a r e a
contractului, proprietarul poate cere învestirea contractului
cu f o r m u l a e x e c u t o r i e şi e x e c u t a r e a l u i , a d e c ă e x p u l s a r e a
chiriaşului sau a r e n d a ş u l u i p e n t r u neplata câştiului'-i.
A c t u l a u t e n t i c t r e b u e să fie î n v e s t i t cu f o r m u l a e x e c u - Judec.pon­
3
t o n e de c ă t r e t r i b u n a l u l c a r e l ' a a u t e n t i f i c a t ) , î n t o c m a i j y j t ^ c u ' o c a -
ca şi h o t ă r î r e l e j u d e c ă t o r e ş t i . C o n t e s t a ţ i i l e ce s ' a r a d u c e sia execut.
unui act
~~ . : autentic.
') ' ' p r . şi art. 200 din noua procedură civilă, care a introdus
o disposiţie aproape identica în pi'ivinţa proceselor pendente
înaintea tribunalelor. Vedi Km. Oernâtescu. Dreptul din 8
april 1901, N o . 28.
-) ('. Bucureşti. Dreptul din 1891, X o . 6 1 . — Dacă exigibilita­
tea obligaţiuuei este subordonată unei condiţiuni. formula
executorie pusă pe actul autentic nu se poate menţine pana
mai întâi nu se constată ca condiţia la care era subordo­
nata exigibilitatea, s'a îndeplinit. Cu toate că o p a r t e din
obligaţie a fost executată, totuşi formula executorie nu se
poate menţine chiar pentru această parte, de câte ori părţile
recunosc că există proces pendent pentru lichidarea t u t u r o r
obligaţiilor p r e v e d u t e in actul autentic a cărui executare
se cere. C. din Craiova, Dreptul, X o . 3 din 1897.
*) Cpr. art. 12 din legea de la 1 april 189."). care face aplica-Art. 1 2 L.dnt
rea acestui principiu în p r i v i n ţ a actelor de, împrumuturi 1 april 1S95.
constituite către Banca agricola.
11
162 DESPRE CONTRA-INSCRISURI SAU ACTE SECRETE.—ART. 1175.

a c e s t u i a c t , fie p e c a l e p r i n c i p a l ă , fie p e c a l e i n c i d e n ­
t a l ă , t r e b u e s c î n d r e p t a t e l a a u t o r i t a t e a c a r e l ' a î n v e s t i t cu
1
formula e x e c u t o r i e ) ,
încetarea Puterea executorie a actului încetează : 1° D e câte
o r
cutorie a a c - i f u n c ţ i o n a r u l p u b l i c , c a r e a i n s t r u m e n t a t , e s t e u r m ă r i t
tului auten- p e c a l e p r i n c i p a l ă p e n t r u falş : 2 ° D e c â t e o r i , î n c u r s u l
tlc
* u n u i p r o c e s c i v i l , a c t u l se d e f ă i m a d e falş d e c ă t r e u n a
din părţi, dacă tribunalele v o r crede de cuviinţă. (Vedi
suprà, p . 1 5 4 , n o t a 2 ) .
Executarea A c t e l e a u t e n t i f i c a t e î n s t r ă i n ă t a t e v o r p u t e a fi a d u s e l a
utentìficate î n d e p l i n i r e î n R o m â n i a , ca şi h o t ă r î r e l e j u d e c ă t o r e ş t i s t r ă i -
în străinăta-ne, î n b a z a r e c i p r o c i t ă ţ e i s a u a u n e i c o n v e n ţ i u n i i n t e r n a -
A
37'5 p ' J V ţ i o n a l e ( a r t . 3 7 4 , 3 7 5 P r . c i v . ) , d u p ă ce m a i î n t ă i v o r fi
r
3
C
7

învestite cu formula executorie de j u d e c ă t o r i i r o m â n i , care

v o r e x a m i n a , î n a i n t e d e a le d e c l a r a e x e c u t o r i i , d a c ă ele
î n t r u n e s c t o a t e condiţiile de a u t e n t i c i t a t e cerute de legea
ţ ă r e i î n c a r e ele a u fost f ă c u t e ( a r t . 2 şi 1 7 7 3 , § 2 ) , p r e ­
c u m şi d a c ă s u n t e x i g i b i l e ' - ) .

3
Despre contra-înscrisuri (contre-lettres) ) , sau actele se­
crete, care modifică u n act public.
Art. 1175.—Actul secret care modifică un act public, nu
poate avea p u t e r e de cât între p ă r ţ i l e contractante şi succesorii
lor universali ; un asemenea act nu poate a v e a nici un efect în
contra altor persoane. (Art. 9 7 3 . 1173, 1176. 1229. 1230 C. civ.
A r t . 1319 C. i t a l , 1321 C. fr.).'

>) C. B u c u r e ş t i şi T r i b . F ă l c i u . Dreptul din 1894, No. 61 şi

din 1897, No. 5 0 . — I n b a z a acestor principii s'a decis că,
în p r i v i n ţ a actelor autentificate de secţia de n o t a r i a t a t r i b .
Ilfov şi învestite cu formula executorie de j u d e c ă t o r i i a c e ­
lei secţiuni, numai această secţiune a r e c ă d e r e a şi datoria
de a judeca contestaţiile ivite cu ocasiunea e x e c u t ă r e i ace­
lor acte. C. Bucureşti. Dreptul din 1901, No. 34. — Contra.
T r i b . Ilfov (sentinţă cu drept cuvânt reformată de Curte).
Dreptul, loco cit.
2
) Vecii t. I, p a r t e a I a Comentariilor noastre, p . 196 şi t r a ­
t a t u l n o s t r u în limba franceză, p. 385. Vedi şi suprà, p. 143.
s
) Actele publice fiind numite altă dată lettres (lettres royaux,
lettres patentes, lettres de revision, de rescision, etc.), şi modi­
ficările sau schimbările fiind în g e n e r e aduse actelor publice,
aceste modificări au fost numite în F r a n c i a contre-lettres. Cpr.
R é p e r t . Sirey, Contre-lettre, 6. A u b r y et R a u , V I I I , § 756,
p. 263, nota 1. A r t . 1319 din Codul italian î n t r e b u i n ţ e a z ă
expresiunea contra-declaraţie.
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAPIT. I X . - S - a l . - A R T . 1175. 263

Cu o c a s i u n e a a c t u l u i a u t e n t i c , l e g i u i t o r u l p r e s i n t ă t e o ­
ria c o n t r a - î n s c r i s u r i l o r . d e s p r e c a r e el se o c u p ă n u m a i
î n t r ' u n s i n g u r t e x t ( a r t . 1 1 7 5 ! . A c e s t t e x t a r fi fost insă
mult m a i la l o c u l lui, d a c ă a r ti v e n i t i m e d i a t d u p ă a r t .
973, c ă c i el se r e f e r a la e f e c t u l c o n v e n ţ i i l o r in p r i v i n ţ a
celor de a l t r e i l e a ' j .
P r i n c o n t r a - i n s c r i s (contre-letfre). se î n ţ e l e g e lato sensn Definiţie,
ori ce a c t c a r e modifică a l t a c t i c p r . a r t . 1 2 2 9 . 1 2 3 0 ('.
civ.). î n t r ' u n s e n s m a i r e s t r é n s Î n s ă . p r i n c o n t r a - i n s c r i s se
î n ţ e l e g e un a c t m e n i t a r o m â n e a secret'-') î n t r e p ă r ţ i , c a r e
modifica în t o t u l s a u în p a r t e d i s p o s i ţ i i l e u n u i a c t a p a r e n t ,
fie el a u t e n t i c , fie sub s e m n ă t u r a p r i v a t ă . E x e m p l u : P e n ­
tru a f r u s t r a pe c r e d i t o r i i m e i . p r i n u n a c t a u t e n t i c şi t r a n ­
scris î ţ i v e n d i m o b i l u l m e u , s i n g u r a a v e r e ce p o s e d : p r i n
un act s e c r e t r e c u n o a ş t e m î n s ă că a c e a s t ă v é n d a r e nu e s t e
serioasa şi că, în r e a l i t a t e , t o t eu ani r e n i a s p r o p r i e t a r i i ' !
sus-disului i m o b i l . A l t e x e m p l u : V o i n d a d e s m o ş t e n i pe m o ş ­
t e n i t o r i i m e i r e s e r v a t a r i . p r i n un a c t a p a r e n t î ţ i v e n d t o a t ă
a v e r e a m e a : e a r p r i n un a c t s e c r e t , d e s p r e c a r e n u m a i noi a-
vem c u n o ş t i n ţ ă , îţi r e s t i t u e s c î n s ă p r e ţ u l v e n d ă r e i c e ' m i - a i n u -
m è r a t în r e a l i t a t e , e t c . I n a c e s t e c a ş u r i , şi în a l t e l e de a s e ­
menea n a t u r ă , a c t u l s e c r e t c a r e modifică o c o n v e n ţ i e a p a ­
r e n t ă , îşi va p r o d u c e e f e c t e l e s a l e î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e
şi m o ş t e n i t o r i i l o r u n i v e r s a l i , de si el a r e de o b i e c t de a
ascunde o s i m u l a ţ i e . a d e c ă un a c t n e c i n s t i t în s i n e . p e n t r u
că este de p r i n c i p i u că s i m u l a ţ i a î n t r e b u i n ţ a t ă de p ă r ţ i
spre a a s c u n d e s u b o falsă a p a r e n ţ a ceea ce ele a u voit
să faca î n r e a l i t a t e , nu e s t e in g e n e r e o c a u s a de n u l i t a t e ,
3
de c â t e o r i o b i e c t u l ei e s t e licit î .

') Cpr. Larombière. IV. art. 1321. No. 5. Aubrv et lîau. V I I I .

Şş /56 bis. p. 263. nota 2.
2
) Contra-inserisul. fiind menit a remânea secret, cele mai multe
ori va li încheiat prin un act sub s e m n ă t u r a privata, ear
nu prin un act autentic. Ile cate ori părţile au recurs la
t'orma actelor sub semnătura privata, se înţelege ca con-
tra-înscrisul va ti supus formalităţilor dublului exemplar şi
a bunului şi aprobat (art. 1179. 1180). Cpr. Larombière. loro
nt.. No. 12. Demolombe. XXTX. 320. P u r a n t o n . X I I I . ÎOH.
107. P a n d . fr.. v° ('<,„tre-h-Hn\ 3<S.
3
) Cpr. Cas. fr. Shvy. 94. 1. 7s. D. P . 92. 1. 151. Plani-.l,
I I . 1246. A u b r y et P a n . 1. S 35. p. 175 fed. a 5-a). Demo-
lombe. X X I V . 370. Larombière. I. art. 1132. No. S. Laurent.
X I I . 3n:ì ji X V I . 122.
164 DESPRE CONTRA-INSCRISURI SAU ACTE SECRETE.—ART. 1175.

C o n t r a - î n s c r i s u l , fie c ă e l a r fi î n c h e i a t p r i n u n a c t
s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t a , a v â n d s a u n e a v è n d d a t ă c e r t ă , fie
chiar prin un act autentic n u p o a t e însă a v e a nici u n
efect î n c o n t r a a l t o r p e r s o a n e , a d e c ă î n c o n t r a t e r ţ i i l o r , î n
privinţa cărora convenţia constatată prin actul aparent va
fi e x e c u t a t ă în t o t u l , p e n t r u c ă ei n e c u n o s c è n d d e c â t a c ­
t u l a p a r e n t , a u p u s t e m e i u p e d e n s u l şi a u c o n t r a c t a t î n
2
v e d e r e a l u i ) . Aceasta nu este de cât aplicarea principiu­
l u i c ă c o n v e n ţ i i l e n ' a u efect d e c â t î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c ­
t a n t e (art. 973).
A s t f e l , d a c ă p r e s u p u n e m c ă a m v â n d u t lui A . . . u n i m o ­
bil al m e u , d e c l a r â n d apoi p r i n u n a c t secret că v è n d a r e a
n u e s t e r e a l ă , ci n u m a i a p a r e n t ă s a u s i m u l a t a , şi că A . . . a
ipotecat acest imobil lui B , n u voi p u t e a opune c r e d i t o r u ­
l u i i p o t e c a r a c t u l s e c r e t d ' i n t r e m i n e şi c u m p ă r ă t o r u l A ,
c a r e a m o d i f i c a t c o n v e n ţ i a n o a s t r ă p r i m i t i v ă , şi i p o t e c a s a
v a fi b u n ă , c u t o a t e c ă e u n ' a m î n c e t a t n i c i o d a t ă d e a
3
fi p r o p r i e t a r u l a c e l u i i m o b i l ) ,
înţelesul P r i n t e r ţ i i t r e b u e s ă î n ţ e l e g e m , în s p e c i e , p e t o ţ i a c e i
CU lul c a r e n e u a n (
terti? ^ ^ p a r t e la c o n t r a - î n s c r i s , a u i n t e r e s a i n v o c a
Controversă, d i s p o s i ţ i i l e a c t u l u i a p a r e n t şi s i m u l a t s p r e a p ă s t r a i n t a c t e
d r e p t u r i l e ce ţ i n d e l a p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e . A s t f e l , r e p r e -

') Cpr. Râpert. Sirey, Contre-lettre, 10, 34, 35. A u b r y et R a u ,

V I I I , § 756 bis, p. 263, nota 2. Demolombe, X X I X , 318,
319. Bonnier, 513. L a u r e n t , X I X , 1 9 1 . F u z i e r - H e r m a n , I I I ,
art, 1321, No. 45. Massé-Vergé, I I I , § 589, p. 497, nota 2 0 ,
si toţi autorii.
s
) Cpr. C. Craiova. Dreptul din 1899, No. 37.
s
Restrânge­ ) Soluţia a r fi fost însă tot aceiaş, chiar în lipsa art. 1175,
rea aplicărei dacă creditorul ipotecar a r fi îngrijit ca actul meu de vân-
art. 1175. d a r e să fie transcris, pentru că, prin t r a n s c r i e r e , cumpără­
torul a devenit p r o p r i e t a r faţă cu terţii, de şi actul nu era
serios, ci numai aparent. Teoria contra-înscrisului are, deci,
în p r i v i n ţ a transmiterei p r o p r i e t ă ţ e i imobiliare, o aplicare
foarte restrânsă, faţă cu formalitatea transcrierei. De ase­
menea, ea a perdut mult din însemnătatea sa în materie de
transmitere de mobile corporale, faţă cu principiul art. 1909 ;
căci dobândirea proprietăţei acestor mobile prin prescripţia
instantanee face ca art. 1175 să fie aproape f ă r ă interes.
Cpr. Vigié, I I , 1590. B a u d r y , I I , 1226. B u t j m k , Proprietà et
contrat (Baris, 1900), p. 776 urm. Vedi şi nota lui Albert
Tissier (profesor la facultatea din Dijon), în Sirey, 98. 1,
p. 225 urm., precum şi nota lui P . Deloynes (profesor la
Bordeaux), în D. B. 97. 1. 505 urm.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1175. ]_(J5

s e n t a n ţ i i cu t i t l u p a r t i c u l a r , p r e c u m a r fi, d e e x e m p l u , u n
a l doilea d o b é n d i t o r a l i m o b i l u l u i î n s t r ă i n a t î n m o d s i m u ­
lat, şi c r e d i t o r i i i p o t e c a r i s a u c h i r o g r a f a r i a i p ă r ţ i l o r , s u n t
t e r ţ i i şi n u p o t s ă v a d ă d r e p t u r i l e l o r n i m i c i t e p r i n efec­
t u l u n u i c o n t r a - î n s c r i s d e s p r e c a r e ei n u a u n i c i o c u n o ş ­
t i n ţ ă . „ C o n s i d e r â n d , dice C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m a , că a r t .
1 1 7 5 C. c i v . p r e s c r i e că a c t u l s e c r e t ce modifică un act
public n u p o a t e a v e a p u t e r e de c â t î n t r e p ă r ţ i l e con­
t r a c t a n t e şi s u c c e s o r i i l o r u n i v e r s a l i : u n a s e m e n e a a c t n u
p o a t e a v e a n i c i u n efect î n p r i v i n ţ a a l t o r p e r s o a n e ; c o n ­
s i d e r â n d că d i n c u v i n t e l e altor persoane, î n t r e b u i n ţ a t e de
l e g i u i t o r î n o p o s i ţ i e cu p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e şi s u c c e s o r i i
lor u n i v e r s a l i , r e e s ă î n v e d e r a t c ă , în m a t e r i e de c o n t r a -
î n s c r i s u r i ( a c t e s e c r e t e ) , el c o n s i d e r ă ca t e r ţ i i p e r s o a n e şi
pe c r e d i t o r i i c h i r o g r a f a r i a i p ă r ţ i l o r î n t r e c a r e s'a f ă c u t
a c t u l s e c r e t , f ă r ă a se d i s t i n g e d a c ă a c e s t a c t a d o b è n d i t
s a u n u o d a t ă c e r t ă . Şi î n a d e v é r . î n s u ş s p i r i t u l l e g e i con­
firmă a c e a s t a i n t e r p r e t a r e , c ă c i e a a r e d e s c o p , c â n d d e ­
c l a r ă a c t e l e s e c r e t e f ă r ă n i c i u n efect f a ţ ă c u cei de a l
t r e i l e a , d e a g a r a n t a p e a c e ş t i a d e f r a u d e l e ce p ă r ţ i l e c o n ­
t r a c t a n t e a r p u t e a s ă c o m i t ă în p r e j u d i c i u l l o r p r i n mijlo­
cul u n o r a s e m e n e a a c t e : c ă . de a l t m i n t r e l e a , de şi c r e d i ­
torii sunt r e p r e s e n t a ţ i prin d e b i t o r u l lor, a c e a s t a însă n u
p o a t e a v e a loc c â n d e v o r b a de n i ş t e c o n v e n ţ i u n i . c a r e t i n -
dénd a le s u s t r a g e o p a r t e d i n p a t r i m o n i u l a c e s t u i d e b i ­
J
t o r , s u n t b ă n u i t e d e f r a u d ă în p r i v i n ţ a l o r . e t c . " ) .
Cu t o a t e a c e s t e a , c h e s t i u n e a este c o n t r o v e r s a t ă , şi
d u p ă u n a l t s i s t e m , se s u s ţ i n e că c r e d i t o r i i n u s u n t t e r ţ i i
de c â t a t u n c i c â n d e x e r c i t a d r e p t u r i l e l o r î n v i r t u t e a d r e p ­
t u l u i de g a g i u ce a u a s u p r a b u n u r i l o r d e b i t o r u l u i l o r ( a r t .
1 7 Î S , 1 7 1 0 ) , e a r n u şi a t u n c i c â n d ei e x e r c i t a d r e p t u r i l e
debitorului lor în b a z a a r t . 9 7 1 : căci, în acest din u r m ă

') Vedi Curierul judicial' din 1894. No. 42 şi Bulet. Cas. S-a 1.
1894. p. 839. I n acelas sens. C. Bucureşti. Dreptul din 1893.
No. «4. Cas. fr. I). P.' 9 3 . 1. 243. SireV. 9 3 . 1. 193. Fana'.
Period. 95. 1. 102. T. H u e . V I I I . 233. 235. Demolombe,
X X I X . 335 urm., 345. Marcadé. V, art. 1321. No. 2. Giorgio
Giorgi, op. cit.. 1. 313. L a u r e n t . X I X . 190. A u b r v et R a u .
V I I I . Ş 756 bis. p. 268. text si nota 19. T h i r v . I I I . 123.
Planioi. I I . 1 2 5 1 . Vigié. I L 1589. P a n d . fr.. Coutre-lettre.
90. Répert. Sire}', cod. v ° . 38. 50 urni. Dentante. V. 2S3 bis
V I I . F u z i e r - H e r m a n . I I I . a r t . 1 3 2 1 . No. 35 urni.. 64.
166 DESPRE CONTRA-INSCRISURI SAU ACTE SECRETE.—ART. 1175.

c a z , e i a r î n c e t a d e a fi t e r ţ i i s p r e a d e v e n i r e p r e s e n t a n -
ţii debitorului, a ş a că contra-înscrisul subscris de acest din
1
u r m ă l e - a r fi o p o s a b i l ) .
Persoanele I n ceea ce p r i v e ş t e m o ş t e n i t o r i i legitimi a i p ă r ţ i l o r , s u c -
8 c e s o r i o r n e r e a
consid"ră ca * * g u l ţ i ? l e g a t a r i i s a u d o n a t a r i i u n i v e r s a l i ori cu
terţiî. t i t l u u n i v e r s a l , e i n u m a i s u n t t e r ţ i i , ci s e c o n s i d e r ă d i n
contra că a u luat p a r t e la contra-înscris prin a u t o r u l lor, de
şi e i n u l ' a u s u b s e m n a t . D e a c e e a , a r t . 1 1 7 5 d i s p u n e c ă a c t u l
s e c r e t , c a r e modifică u n a l t a c t , n u p o a t e a v e a e f e c t d e c â t
î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e şi succesorii lor universali ex-
p r e s i u n i c a r e n u figurează î n t e x t u l c o r e s p u n d é t o r f r a n c e z
( 1 3 2 1 ) , ci n u m a i î n a r t . 1 3 1 9 d i n C o d u l i t a l i a n .
Caşurile în Când a m dis că contra-înscrisurile n u p o t a v e a nici
u n e e c m c
instaurile ^ * ° n t r a celor de a l treilea, a m presupus, bine
sunt oposa- î n ţ e l e s , c ă e i s u n t d e b u n ă c r e d i n ţ ă ş i n u a u n i c i o i d e e
b l l e t e r u l o r
î - d e s p r e a c t u l s e c r e t , c a r e modifică u n a c t a n t e r i o r ; c ă c i a-
c e s t a c t l e a r fi o p o s a b i l , d a c ă e i a v e a u c u n o ş t i n ţ ă d e s p r e
3 4
d e n s u l ) , s a u d a c ă , p e n e a ş t e p t a t e , e l a r fi fost t r a n s c r i s ) .
De asemenea, terţii a r putea să invoace contra-înscri­
s u l d e c â t e o r i e l l e - a r fi f o l o s i t o r . L e g e a n u dice, în
a d e v é r , c ă a c t u l s e c r e t n u p o a t e p r o d u c e e f e c t e în privinţa
5
c e l o r d e a l t r e i l e a , ci în contra lor ) . A s t f e l , d a c ă p r e s u ­
punem că, prin un act a p a r e n t , ţi-am v é n d u t u n imobil cu
5 0 0 0 0 l e i ş i c ă c o n t r a - î n s c r i s u l d ' i n t r e n o i fixează p r e ţ u l
v e n d ă r e i la 1 0 0 0 0 0 lei ( m a n o p e r ă care a r e de scop frau­
d a r e a fiscului î n p r i v i n ţ a t a x e i d e î n r e g i s t r a r e d a t o r i t ă d u p ă
legea timbrului), creditorii mei v o r putea cere de la cum-

J
) Cpr. Bonnier, 517, text si nota 1 (p. 4 5 3 , ed. L a r n a u d e ) .
Cas. fr. D. P . 7 1 . 1. 109. Sirey, 8 1 . 1. 1 5 1 . C. Grenoble.
D. P . 1899. 2. 17.
2
) Cpr. T r i b . Suceava. Dreptul din 1 8 8 9 , No. 6 3 .
8
) Cpr. B a u d r y , I I . 1226, in ţine. L a u r e n t , X I X , 192. Demo­
lombe, X X I X , 347. Larombière, I V , a r t . 1 3 2 1 , No. 10. R é ­
pert. Sirey, Contre-lettre, 6 1 .
4
) Cpr. Cas. fr. Sirey, 98. 1. 225 (şi nota lui A. Tissier). D.
P . 97. 1. 505 (şi nota lui P . de Loynes).—De şi contra-în­
scrisul v a fi cele mai de multe ori încheiat prin u n act s u b
s e m n ă t u r ă p r i v a t a , pentru a r e m â n e a secret şi cunoscut nu­
mai de p ă r ţ i (vedi suprà, p . 163, nota 2), totuşi nimic nu im-
pedică ca el să fie transcris, chiar dacă a r fi fost încheiat
prin un act sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , p e n t r u că, după noua pro­
cedură civilă, şi aceste a c t e pot fi t r a n s c r i s e (art. 724 bis).
Vedi şi infra, p . 187, nota 2.
5
) Cpr. C. Galatz. Dreptul din 1898, No. 5.
 COD. CIV.—CARTEA UI.—TIT. ill.—CAPIT. IX.-.S-a 1.—ART. 1175. 167
p ă r ă t o r s u m a de 5 0 0 0 0 lei, care constitue un suplement
al p r e ţ u l u i , d a c ă eu mai sunt încă creditorul acestui suple­
m e n t M, o s e b i t de a m e n d a la care autorii contra-înscrisu-
lui v o r p u t e a fi c o n d a m n a ţ i ( a r t . S 5 L . t i m b r u l u i din 2 4
fevruar 1000) - j .
O m a t e r i e c a r e a d a t şi v a d a v e c i n i e loc la f r a u d e , Contra-în-
este c ă s ă t o r i a m i l i t a r i l o r . Se ş t i e , în a d e v e r , că ofiţerii n u sensuri m
căsătoriile
se p o t c ă s ă t o r i de c â t n u m a i în u r m a u n e i a u t o r i s a ţ i u n i militarilor,
3
d a t ă în s c r i s de c ă t r e a u t o r i t a t e a m i l i t a r ă s u p e r i o a r ă 1 şi
sub e o n d i ţ i u n e a de a j u s t i f i c a că v i i t o a r e a l o r s o ţ i e a r e o
dotă anume d e t e r m i n a t ă .
C ă s ă t o r i a m i l i t a r i l o r este r e g l e m e n t a t a a s t a (.li, la n o i , L. din 12
1
p r i n l e g e a din 12 m a r t i e 1 9 0 0 , c a r e a b r o g ă r e g n i a m o l i - ^Sj^ ^
4
t u l a n t e r i o r din 11 o c t o m b r i e 1 8 9 2 1 . sătoriei
m i l l t ; m I r
F a t ă d i s p o s i t e l e p r i n c i p a l e a a c e s t e i legi, c a r e a v o i t " -
-
sâ a s i g u r e d e m n i t a t e a a r m a t e i , d a i c a r e e s t e d e p a r t e de
a'şi fi a t i n s s c o p u l . Ofiţerii şi a s i m i l a ţ i i lor de ori ce g r a d
şi de o r i ce a r m ă , din a c t i v i t a t e şi d i s p o n i b i l i t a t e , n u se
pot c a s a t o r i î n a i n t e de a a v e a v e r s t a d e 2 3 a n i î m p l i n i ţ i
( a r t . 2 i , şi f ă r ă î n v o i r e a s c r i s ă a a u t o r i t ă ţ e i m i l i t a r e s u p e ­
r i o a r e ( a r t . 1 din l e g e şi 0 din r e g n i , de a p l i c a r e a l e g e i ) .
D o t a ce t r e b u e s ă a d u c ă s o ţ i a u n u i ofiţer i n f e r i o r s a u
a s i m i l a t p â n ă la g r a d u l de c a p i t a n e x c l u s i v , t r e b u e să c o n ­
siste î n t r ' u n v e n i t a n u a l cel p u ţ i n de 2 5 0 0 lei, e a r p e n ­
t r u o f i ţ e r i şi a s i m i l a ţ i i lor, c u g r a d u l de c a p i t a n , î n t r ' u n v e ­
nit cel p u ţ i n de 1 5 0 0 lei ( a r t . 4 din l e g e i. Ofiţerii i n f e r i o r i
sau a s i m i l a ţ i i lor, ori c a r e a r fi g r a d u l lor, c a r i a r fi v ă ­
d u v i şi a r a v e a copii, p o t l u a în c ă s ă t o r i e o s o ţ i e c a r e a r

J
) Cpr. B a n d r y , I I , 1227. T. Hue. V I I I , 234. Planiol. I I . 1252.
Bufnoir. op. rit., p. 778. Thiry. I I I . 123. Bonnier, 519. ' Mour-
lon. I I . 1540. Delsol. Explic element, tiu ('. Xapoléou. I I . p.
574. G. Giorgi, op. cit.. I. 314. L a u r e n t . X I X . 193. Marca­
ne. V. a i t . 1321. No. 4. Demolombe. X X I X . 348. Larombière.
IV. art. 1321, No. 1 1 . Plasmai). De,-; contee-lettre* (1839). p!
3 1 , 86 urm. F n z i e r - H e r m a n . I I I . art. 1321. No. 67.
2
) Curtea (le casaţie a decis, in această privinţă, că tribuna­
lele sunt in drept a pretella imobilul vendut la a d e v ă r a t a sa
valoare, de câte ori părţile au declarat un preţ prea mic
spre a frustra legea timbrului. Vedi Bulet. Cas. S-a 1. anul
1888. p. 233.
3
) Cpr. şi art. 1315 din noul ('od civil german.
4
) Căsătoria militarilor este şi a*tădi r e g l e m e n t a t ă în F r a n c i a
prin decretul din 17 decembrie 1843.
168 DESPRE CONTRA-INSCRISURI SAU ACTE SECRETE.—ART. 1175.

a v e a n u m a i o d o t ă d e cel p u ţ i n 1 2 0 0 l e i v e n i t a n u a l ( a r t .
5 ) . F i i c e l e o f i ţ e r i l o r şi a s i m i l a ţ i l o r d i n a c t i v i t a t e , d i n d i s p o ­
n i b i l i t a t e , r e t r a g e r e şi a l e c e l o r r e f o r m a ţ i p e n t r u i n f i r m i t ă ţ i ,
p o t s ă se c ă s ă t o r e a s c ă cu o d o t ă p r o d u c ă t o a r e d e u n v e n i t a -
n u a l de 1 5 0 0 l e i , c â n d s e m ă r i t ă c u u n s u b - l o c o t e n e n t , l o ­
c o t e n e n t s a u a s i m i l a t a l l o r , şi d e u n v e n i t a n u a l n u m a i
de 1 0 0 0 lei, când soţul este c a p i t a n s a u asimilat lui ( a r t .
6 ) . T r u s o u l s a u o b i e c t e l e m o b i l e ce a r p r i m i v i i t o a r e a s o ­
ţie a ofiţerului n u i n t r ă în dota m a i sus s t i p u l a t ă (art, 8).
Nici o dispensă de nici un fel nu se poate acorda în a-
ceastă privinţă ( a r t . 1 0 ) . Ofiţerii s u p e r i o r i de l a m a j o r i î n
s u s , se p o t c ă s ă t o r i f ă r ă n i c i o d o t ă ( a r t , 9 ) . I n fine, a r t .
7 d i n a c e a s t ă l e g e d e t e r m i n ă f o r m e l e î n c a r e se p o a t e c o n ­
s t i t u i d o t a , e a r a r t . 1 5 o p r e ş t e p e ofiţerii s t a r e i c i v i l e şi
p e a u t o r i t ă ţ i l e b i s e r i c e ş t i de a c e l e b r a c ă s ă t o r i a u n u i m i ­
l i t a r f ă r ă a u t o r i s a r e a ş e f u l u i s u p e r i o r de c a r e el a t â r n a ,
needictând însă nici o sancţiune.
A m clis că c ă s ă t o r i i l e m i l i t a r i l o r a u d a t î n t o t - d e a -
u n a l o c l a f r a u d e şi v o r d a şi î n v i i t o r , fiind c ă n i c i l e ­
g i u i t o r u l d e la 1 9 0 0 n ' a l u a t m é s u r i s e r i o a s e p e n t r u a le
r
î n l ă t u r a . I n t r ' o specie j u d e c a t ă de C u r t e a din L i m o g e s ) , u n
t e r ţ i u î m p r u m u t a s e v i i t o a r e i s o ţ i i o s u m ă de b a n i p e n t r u a
c o m p l e c t a d o t a ei, p r e s c r i s ă d e r e g u l a m e n t e l e f r a n c e z e , î n ­
să avusese grija de a lua u n contra-înscris p e n t r u a asigura
restituirea sumei împrumutate. O altă specie de frauda
p e n t r u a î n l ă t u r a d i s p o s i ţ i i l e l e g e i e s t e u r m ă t o a r e a : se c o n -
stitue u n imobil zestre, care este producétor de v e n i t u l ce­
r u t , î n s ă s t i p u l â n d u - s e a l i e n a b i l i t a t e a a c e s t u i i m o b i l in t i m ­
p u l c ă s ă t o r i e i , c o n f o r m a r t . 1 2 5 2 C. c i v . , î n d a t ă d u p ă s â -
v â r ş i r e a ei, c o n s t i t u i t o r u l d o t e i î l c u m p ă r ă p e u n p r e ţ d e r i -
s o r i u . C i n e ' ş i - a r t r u d i m i n t e a , a r g ă s i de b u n ă s a m ă şi a l t e
m i j l o a c e . N u m a i v o r b e s c d e e x p e r t i s e l e e x a g e r a t e şi de
c o m p l e s e n ţ ă c a r e s e fac î n t o a t e d i l e l e .
C u r t e a din L i m o g e s , p r i n decisia m a i sus c i t a t a , a n u ­
lase contra-înscrisul, care, în specie, a s i g u r a restituirea
b a n i l o r î m p r u m u t a ţ i , s u b c u v â n t c ă p r i n t r ' î n s u l s ' a r fi v i o ­
lat o disposiţie de ordine publică, menită a g a r a n t a dem­
n i t a t e a a r m a t e i . Decisia este juridică, nu însă p e n t r u m o -

') Vecii Sirey, 78. 2. 269 si C. judiciar din 1900, Xo. 78 (cu
adnotaţia noastră).
C. C.—(ART. ILI.—TIT. III.—CAL». IX.—S-al.—ACTE SIT> SEMN. PRIVATA. 169

t i v u l a l e g a t d e C u r t e ' ) • ci p e n t r u ca c o n t r a - î n s c r i s u l ,
c a r e modificase c o n v e n ţ i a m a t r i m o n i a l a , fusese s e m n a t d e
soţie în urma celebrarci căsătoriei, ceea ce n u este p e r ­
mis ( a r t . 122.8 u r m . ) .
D a c ă î n s ă c o n t r a - î n s c r i s u l a r fi fost s e m n a t î n a i n t e a
c e l e l i r ă r e i c ă s ă t o r i e i , n u c r e d e m că C u r t e a a r fi p u t u t s ă ' l
anuleze, î n t r u cât nici legea civilă, nici legea specială n u
pronunţă nulitatea lui -).
L a n o i . l e g e a d i n 1 9 0 0 . r e l a t i v ă la c ă s ă t o r i i l e m i l i ­
t a r i l o r , a v o i t . de b u n ă s a m ă , s ă a s i g u r e d e m n i t a t e a a r ­
m a t e i şi s ă p r o c u r e o f i ţ e r u l u i m i j l o a c e d e t r a i t i . î n s ă c u t o a ­
t e a c e s t e a ea n u este o l e g e d e o r d i n e p u b l i c ă . î n t r u c â t
î i u p e d i c ă r i l e c a r e se a d u c l a c ă s ă t o r i i l e m i l i t a r i l o r n u s u n t ,
d u p ă p ă r e r e a t u t u r o r , d i r i m a n t e , ci p u r p r o i b i t i v e . Dacă
l e g i u i t o r u l a r ii v o i t să ia m a s u r i s e r i o a s e î n c o n t r a f r a u ­
dei şi s'o t a e d i n r ă d ă c i n ă , n u a v e a d e c â t s ă p r o c l a m e
n u l i t a t e a c o n t r a - î n s c r i s u r i l o r c a r e se o b i c i n u e s c în a s e m e ­
n e a m a t e r i e : s ă e d i c t e z e o p e d e a p s a în c o n t r a autorilor
lor şi a o f i ţ e r i l o r s t a r e i c i v i l e , c a r i a r li c e l e b r a t o c ă s ă ­
t o r i e f ă r ă a se c o n f o r m a d i s p o s i ţ i i l o r p r o i b i t i v e a l e l e g e i :
să p r o c l a m e c ă î m p i e d i c ă r i l e c a r e r e s u l t a d i n a c e a s t ă l e g e ,
s u n t d i r i m a n t e . e t c . : î n t r ' u n c u v â n t , să s t â r p e a s c ă f r a u d a
şi s ă facă ca l e g e a . î n cele m a i m u l t e c a ş u r i , s ă n u d e v i e
o literă m o a r t ă . Cât timp însă nu vom a v e a o comisiune
legislativa, compusă din o a m e n i c o m p e t e n ţ i din fie-eare r a ­
m u r ă , şi c â t t i m p l e g i l e cele m a i î n s e n i n a t e v o r li l u c r a t e
de c a p i i d e s e c ţ i e a u n u i M i n i s t e r , v o m a v e a legi i m p e r ­
f e c t e , c a r e n u şi a j u n g s c o p u l ce ' ş i - a u p r o p u s .

Despre actele sub semnătură privată şi actele private

nesemnate de părţi.
Rubrica paragrafului n o s t r u v o r b e ş t e n u m a i d e s p r e inexactitatea
actele sub semnătură privată, a d e c ă s e m n a t e d e p ă r ţ i : insă mUncot.
ea n u este t o c m a i e x a c t a , p e n t r u c ă . î n p a r a g r a f u l de f a ţ a ,
l e g i u i t o r u l n u se o c u p ă n u m a i d e s p r e a c t e l e p r i v a t e s e m n a t e
de p ă r ţ i , ci î n c ă şi d e a c e l e n e s e m n a t e d e e l e . p r e c u m : r e -

!
) Vedi însă Guillouard. Contrat de marior/e. I . 236. care a-
proba motivele date de Curte.
2
) Vedi in acest sens. Marcel Planiol. 7V. Wment. de dr. viril
(Paris. 19011). I I . 1247. p. 3 7 5 .
170 DESPRE ACTELE SUB SEMNĂTURA PRIVATĂ.—ART. 1176—1178.

g i s t r e l e c o m e r c i a n ţ i l o r , h â r t i i l e d o m e s t i c e , e t c . P e n t r u a fi
e x a c t ă , r u b r i c a a r fi t r e b u i t s ă fie i n t i t u l a t ă : d e s p r e actele
private

I. Despre actele sub semnătură privată, adecă semnate

de părţi.
Definiţia şi puterea lor probatorie.
Art. 1176. — Actul sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă recunoscut d e
acela căruia se opune, sau privit după lege ca recunoscut, a r e
acelaş efect ca actul autentic, între acei cari l'au subscris şi î n ­
t r e cei care r e p r e s i n t ă drepturile lor. (Art. 1171 urm., 1177 u r m .
1182, 1191 C. civ. A r t , 167, 173 urm. P r . civ. A r t , 16, 47 C. corn.
Art. 1322 C. fr.).
Art. 1177.—Acela cărui se opune un act sub s e m n ă t u r ă
privată, este dator a'l recunoaşte, sau a t ă g ă d u i curat s c r i p t u r a
sau sub-semnătura sa.
2
Moştenitorii sèi sau ) cei ce represintă drepturile aceluia
al căruia se pretinde că a r fi actul, pot declara că nu cunosc
scriptura sau sub-semnătura autorului lor. (Art. 1178 u r m . C. civ.
Art. 27, 28 L . p . autentif. actelor din 1886. A r t . 162 u r m . P r .
civ. A r t , 1323 C. fr.).
Art. 1178.—Când cine-va nu recunoaşte scriptura şi sub-
s e m n ă t u r a sa, sau când succesorii sèi declară că nu le cunosc, a-
tunci justiţia ordonă verificarea actului. (Art. 159, 162 u r m :
176 urm. P r . civ. A r t . 1324 C. fr.).
Definiţie. Actul sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă este u n a c t scris î n c h e i a t
pentru a constata unul sau m a i multe fapte juridice, sub sem­
n ă t u r a p ă r ţ e i s a u a p ă r ţ i l o r c o n t r a c ă r o r a el t r e b u e s ă s e r ­
v e a s c ă de d o v a d ă , f ă r ă i n t e r v e n ţ i a v r e u n u i f u n c ţ i o n a r p u b l i c .
Necesitatea î n r e g u l ă g e n e r a l ă , n i c i o f o r m ă n u se c e r e p e n t r u
b e m n a t u r e i 3
' e x i s t e n ţ a unui asemenea a c t ) . P a r t e a care'l încheie poate
s ă ' l s c r i e î n s u ş , s a u s ă p u e p e a l t u l s ă ' l s c r i e î n o r i ce l i m b ă ,
şi c h i a r p r i n s e m n e c o n v e n ţ i o n a l e . A c t u l p o a t e s ă fie t i p ă r i t ,
l i t o g r a f i a t s a u f o t o g r a f i a t ; numai, semnătura are nevoe de

') Cpr. Marcadé, V, art. 1322, p . 4 1 . Thiry, I I I , 124. B a u d r y ,

I I , 1190. Mourlon, I I , 1542.
2
) Cuvântul sau lipseşte din text ; aceasta nu poate fi de cât
o eroare de t i p a r sau de copist. Cpr. 1323 C. fr. : a r t .
1321 C. italian.
s
_Art. ) P r i n excepţie însă, art. 1179 stabileşte regule p a r t i c u l a r e
1179—1181. pentru actele care cuprind convenţiuni sinalagnmtice, ear
art. 1180 şi 1181 stabilesc anume regule pentru actele care
cuprind o obligaţie unilaterală de a plaţi o sumă de bani
sau o câtime oare care. Vedi infra, p. 188 urm. şi 200
urm., explic, acestor texte.
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1176—1178. 171
r
a fi manuscrisă ) , şi n ' a r p u t e a fi î n l o c u i t ă , c o n f o r m o b i ­
c e i u l u i de a l t ă d a t ă ( a r t . 1 1 7 9 C. C a l i m a c h ) , p r i n u n s e m n ,
o cruce, o p e c e t e sau un sigil, etc -).
S e m n ă t u r a este aceea c a r e dă a c t u l u i p u t e r e a sa p r o ­
b a t o r i e , şi l u c r u l e a ş a d e a d e v ă r a t , în c â t u n a c t l i p s i t
de s e m n ă t u r ă n ' a r p u t e a s e r v i , în m a t e r i e c i v i l ă , n i c i ca
3
î n c e p u t de p r o b ă ) . S e m n ă t u r a c o n s i s t ă în f o r m a o b i c i ­
n u i t ă de c a r e se s e r v e ş t e a u t o r u l ei în t o a t e a c t e l e v i e -
ţ e i c i v i l e . I n g e n e r e , s e m n ă t u r a c u p r i n d e n u m e l e ce p e r ­
s o a n a , c a r e s u b - s e m n e a z ă , a r e d u p ă s t a r e a sa c i v i l ă . S e m n ă ­
t u r a t r e b u e s ă fie p u s ă l a finele a c t u l u i ; a d a o s e l e şi t r i m i -
t e r e l e f ă c u t e în m a r g i n a n ' a u î n s ă n e v o e d e a fi confir­
4
mate prin semnătură ) .

1) Cpr. Garsonnet. op. cit.. I I . p. 505, iţ 708 (ed. a 2-a). Toul­

lier I)., I V , partea I I , 260. Bonnier. 670. P a n d . fr., Ades
sona sclng prive, 6, 17, 20 şi Double écrit, 150. R é p e r t . Sirey,
Ade sous seing price, 101 urm. Planici, I I , 6 1 şi toţi auto­
rii. C. Bucureşti si Cas. rom. Dreptul din 1887. No. 74 si
Bulet. S-a 1, 1876, consid. de la p. 299. Cpr. si Trib. Vâl­
cea. Dreptul din 1901, No. 50. Vedi I n s t i t , P r . , De emptio-
ne et rend it ione, 3. 23. unde se dice că v é n d a r e a nu este
perfectă de cât sub condiţie ca actul scris să fie sub-semnat
de p ă r ţ i (nisi instrumenta emptionis mânu propria contra-
hentium fuerird subscripta).
,,I)e câte ori legea prescrie forma scrisă (schrlftllche Form), Art. 126
dice art. 126 din Codul german, titlul trebue să fie învestit C. german,
cn semnătura olografa a autorului séu sau cu semnul seu
, w l l i t n a c
manuscris, legalisat de justiţie ori de n o t a r . — D a c ă este vor- '
ba de un contract, s e m n ă t u r a ambelor p ă r ţ i trebue să figu­
reze pe acelaş titlu. Dacă s'a format mai multe originale
privitoare la acelaş contract, este de ajuns ca fie care parte
să semneze originalul care trebue înmânat celeilalte p ă r ţ i " .
Vedi asupra acestui text, R. Saleilles. De la declaration de
colonie (Paris, Pichon, 1901). p. 85 urm. Cpr. şi art. 884 din
Cod. austriac (1177 Cod. Calimacli). unde se dice că dacă păr­
ţile an convenit anume să încheie un contract scris, acest con­
tract nu se consideră ca încheiat înainte de a fi semnat de ele.
P u n e r e a pecetei nu este însă numai de cât necesară. „Dic.
Siegeluug icird audi in diesem Falie niclit wesentlich erfordert".
2
) Vedi supra, p. 147. Cpr. C. Bucureşti şi Cas. rom., decişii
citate în nota 1. Vedi şi art. 27, 28 L. din 1886. P u n e ­
rea de deget, recunoscuta însă judecâtoreşte, constitue o sem­
n ă t u r a si poate da loc la o obligaţie. Cas. rom. Dreptul din
1894, No. 35 si Bulet. S-a 1. 1894, p. 95.
3
) C. Bournes. D. P . 72. 2. 140. Planiol. I I . 64.
') C. Lvon. D. P . 96. 2. 32. Planiol. I I . 66. Aubry et Rau.
V i l i i § 746. p. 222.
172 DESPRE ACTELE SUB SEMNĂTURA PRIVATA.—ART. 1176—1178.

Datarea I n c e e a ce p r i v e ş t e a c t e l e s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , l e g e a
actului. n up j
r e s c r f o r m a l i t a t e a d a t e i * ) de cât n u m a i în p r i v i n ţ a
e

t e s t a m e n t e l o r ( a r t . 8 5 9 C. c i v . ) , c a m b i i l o r ( a r t . 2 7 0 C. corn.),
c e k u r i l o r ( a r t . 3 6 5 C. c o m . ) , e t c . I n f a p t î n s ă , d a t a r e a o r i c ă ­
r u i act sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă este un element indispensabil,
p e n t r u că n u m a i cunoscând m o m e n t u l c â n d a c t u l a fost în­
c h e i a t se p o a t e ş t i d a c ă el e m a n ă d e la o p e r s o a n ă c a p a ­
bilă sau incapabilă. D e aceea, actele sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă
s u n t în t o t - d e - a u n a d a t a t e .
I n c â t p r i v e ş t e c r e d i n ţ a ce se d a t o r e ş t e d a t e i a t â t f a ţ ă
c u p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e c â t şi c u cei d e a l t r e i l e a , v e d i
•infra, p . 1 7 4 u r m . e x p l i c , a r t . 1 1 8 2 .
Puterea pro- Care este p u t e r e a probatorie a actului sub s e m n ă t u r ă
luì sub tem" p r i v a t ă ? A s e m e n e a a c t nefiind a t e s t a t de u n f u n c ţ i o n a r p u -
năt. privată, b l i c , n i m i c n u d o v e d e ş t e c ă el e m a n ă d e l a a c e l a c ă r u i a se
opune, cu t o a t e că n u m a i a s e m e n e a î m p r e j u r a r e p o a t e să
f a c ă a-i fi o p o s a b i l . D e a c e e a , a r t . 1 1 7 7 o b l i g ă p e a c e l a c ă r u i a
se o p u n e u n a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , d e a ' l r e c u n o a ş t e
s a u d e a t ă g ă d u i p u r şi s i m p l u s c r i p t u r a o r i s e m n ă t u r a s a .
R e c u n o a ş t e r e a s a u n e r e c u n o a ş t e r e a s e m n ă t u r e i n ' a r fi
suficientă ; t r e b u e ca a c e a s t ă r e c u n o a ş t e r e sau n e r e c u n o a ş -
t e r e s ă e x i s t e d e a s e m e n e a în p r i v i n ţ a s c r i p t u m , c e l p u ­
ţ i n în c a ş u r i l e e x c e p ţ i o n a l e î n c a r e s i m p l a s e m n ă t u r ă a d e ­
b i t o r u l u i nu este suficientă (art. 1 1 8 0 , 1 1 8 1 ) .
Art. 1177,§2. Moştenitorii sau representanţii drepturilor aceluia a
c ă r u i a se p r e t i n d e c ă a r fi a c t u l , p u t â n d s ă n u c u n o a s c ă
s c r i p t u r a s a u s e m n ă t u r a sa, nu s u n t obligaţi a r e c u n o a ş t e
a c t u l s a u a ' i t ă g ă d u i s c r i p t u r a o r i s e m n ă t u r a , ci s e p o t
m ă r g i n i a d e c l a r a p u r şi s i m p l u c ă n u c u n o s c scriptura
sau sub-semnătura autorului lor (art. 1 1 7 7 , § 2).
Dacă scriptura sau semnătura actului sub semnătură

') Cpr. C. l a ţ i . Dreptul din 1882. No. 20. C. Douai. D. P .

1901. 2. 139, 140. Garsonnet, Pr. civ.. I I , p. 505, § 708 (ed.
a 2-a). A u b r y et Rau, V I I I , § 746, p.' 222. Duranton, X I I I ,
127. P a n d . f r . , Aetes sous seing price, 24 urni. R é p e r t . Sirey,
eod. v°, 123 urm. Toullier D. I V , p a r t e a I I , 259. Vedi şi L.
34, § 1, De. pign. et hypothecis, 20, 1.
Testamente. Sub Codul Caragea şi t e s t a m e n t u l putea fi n e d a t a t . (Cpr.
C, Caragea şi Cas. rom. Dreptul din 1897, No. 8). Vedi însă art. 739 din
Calimach. Codul Calimach, care, c o n t r a r art. 578 din Codul austriac,
prescrie formalitatea datei în p r i v i n ţ a testamentelor olografe.
Cpr. t. I V a lucr. noastre, p. 423.
COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 117(i—1178. 173
privată este t ă g ă d u i t ă , sau dacă moştenitorii sau reprezen­
t a n ţ i i a c e l u i a d e la c a r e se c r e d e că a c t u l e m a n ă , a u d e ­
1
c l a r a t că n u c u n o s c s c r i p t u r a s a u s e m n ă t u r a a u t o r u l u i l o r ) ,
j u d e c ă t o r i i pot s ă o r d o a n e v e r i f i c a r e a s c r i p t u r e i s a u s e m n ă -
t u r e i , c a r e se face c o n f o r m r e g u l e l o r de p r o c e d u r ă c i v i l ă
( a r t . 117.S C. c i v . , 1 6 2 u r m . P r . civ.) - ) .
') Când actul sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă nu se recunoaşte de moş­
tenitorii sau representanţii aceluia cărui asemenea act se
atribue, judecătorii fondului au facultatea să admită, pe l â n g ă
verificarea de scripte, si proba testimonială, Cas. rom. Bulet.
S-a 1, anul 1886, p. 116.
-) Nu este deci loc la verificarea de scripte când actul a fost
recunoscut în i n s t a n ţ ă (Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1884, p.
242). sau când el este semnat prin punere de deget (Cas. rom.
Bulet. S-a 1, 1876. p. 298). In ori ce caz, verificarea de
scripte fiind facultativă p e n t r u judecători, după art. 159
Br. civ. (Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1 8 8 2 . ' p . 1043), ei nu
vor r e c u r g e la această procedura de cât atunci când nu vol­
gasi elemente suficiente de convingere în inspecţiunea actului
şi în împrejurările causei (C. Iaşi, Dreptul din 1893. No. 44),
ei putând să preceadă singuri la verificare, faţă cu actele
produse de părţi, fără a r e c u r g e la experţi. Cpr. în acest
sens. Cas. fr., C.' P a r i s si Galatz. D. P . 85. 1. 209. D. P .
94. 1. 160. Sirev. 94. 1. 240. Sirev, 95. 1. 435. Sirey. 97.
2. 272. Dreptul din 1894. No. 5 1 . T r i b . Iasi. Dreptul din
1901, No. 3 1 . Bonnier. 715. Demolombe. X X I X . 372. Gar­
sonnet. Pr. cir., I I , p. 648. 649, 55 798 si p. 658. § 801
(ed. a 2-a). Larombière, I V , art. 1323, 1324, No. 10. A u b r y
et B a u . 'VIII, § 756, p. 247, text şi nota 94. Carré-Cbauveau,
Pr. dr., I I , Quest. '803 ter. p. 313 urm. Tissier et DarrasJ
Code de JJraced, cit: annate (Paris, 1901), I, art. 195, No. 1.—
Vedi însă Cas. rom., Secţii-unite. Bulet. 1877, p. 447 şi
R a n t e r , Pr. ciò-, 198. — J u d e c ă t o r i i fondului violează însă
legea şi dau o h o t ă r î r e casabilă de câte ori refusa de a pro-
, cede la o verificare de scripte, fără a a r a t a pentru ce au
respins acest mijloc de probă. Cas. rom. Bulet. 1888, p. 923.
In ori ce caz, judecătorii cari au găsit cu cale de a r e c u r g e
la o verificare de scripte prin experţi, nu sunt legaţi prin
avisul fie chiar unanim a acestor din urmă, pentru ca, prin
n a t u r a funeţiunei sale, judecătorul este primul expert. Dic­
tam expertoram. nitnqitam transit in rem judicata m. Art. 323
din proced. fi-, este formal în această privinţă, şi aceiaş so­
luţie este admisibilă şi la noi, cu toată lipsa acestui text.
Cpr. Garsonnet. oj>. cit.. I I . p. 658. 659. § 801 si I I I . p.
111. Sţ 873 (ed.' a 2-a). Cas. fr. 1). P . 1900. 1. 3 9 . — J u d e c ă ­
torii care resping p ă r e r e a experţilor, trebue să a r a t e moti­
vele care au determinat convingerea lor : altfel decisia lor ai­
ti casabilă. Cpr. Cas. fr. Sirev, 1900. 1. 85. Garsonnet, op.
••it.. I I I . p, 114, § 873 (ed. a ' 2 - a ) .
174 DATA ACTELOR SUB SEMN. PRIVATA .—DATĂ CERTĂ.—ART. 1182.

Deoseb. între E x i s t ă deci o m a r e deosebire î n t r e a c t u l autentic, şi

a c e S U D
Til^aceT * s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ; căci, pe când cel d'intăi a t r a g e
sub s e m n ă - î n f a v o a r e a s a o p r e s u m ţ i e d e v a l i d i t a t e ş i f a c e p r i n s i n e
r l v a t a
tura P - ( j Y j ă d e s p r e a u t e n t i c i t a t e a s a , probat se ipsum ( v e d i supra,
0 a (

p. 1 5 3 ) , cel de a l doilea n u produce nici o dovada, d a c ă

n u e r e c u n o s c u t de a c e l a c ă r u i a se o p u n e . O a l t ă deose­
bire c a r e exista î n t r e a c t u l a u t e n t i c şi acel sub s e m n ă t u r ă
p r i v a t ă e s t e c ă , p e c â n d cel d ' i n t ă i f a c e d o v a d ă d e s p r e d a t a
s a erga omnes ( v . p . 1 5 3 ) , c e l d e a l d o i l e a n u f a c e d i n c o n t r a
d o v a d ă d e s p r e d a t ă de c â t î n t r e p ă r ţ i şi m o ş t e n i t o r i i lor
universali, e a r în p r i v i n ţ a terţiilor, n u m a i conform a r t . 1 1 8 2 .
I n fine, a c t u l a u t e n t i c p o a t e fi î n v e s t i t c u f o r m u l a e x e c u ­
t o r i e şi a d u s l a î n d e p l i n i r e ( a r t . 1 1 7 3 , § 2 şi 2 0 L . d i n
1 8 8 6 ) , p e c â n d a c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă obliga p e a-
c e l a c a r e ' l p o s e d ă a c h e m a î n j u d e c a t ă p e d e b i t o r u l s é u şi
a dobândi o h o t ă r î r e judecătorească, care se v a aduce la
î n d e p l i n i r e , d u p ă ce v a d o b â n d i p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t ' ) .
Deoseb. între D e câte ori însă actul sub semnătură privată este r e -
actulauten- c u n o s c u t s a u c o n s i d e r a t c a a t a r e , în u r m a p r o c e d u r e i v e -
tlC SI 3 0 6 1 SUD
semnat, p r i - r i f i c ă r e i d e s c r i p t e , e l a r e î n t r e p ă r ţ i , î n t r e m o ş t e n i t o r i i
nostuTde" ^ r e p r e s e n t a n ţ î î l o r , şi chiar fa(ă de cei de al treilea, d e
părţi, şi l e g e a n ' o spune*-'), a c e l a ş efect c a şi a c t u l a u t e n t i c . E l
n u p r o d u c e î n s ă n i c i u n efect î n p r i v i n ţ a t e r ţ i i l o r ( a r t .
9 7 3 ) . C u t o a t e a c e s t e a , î n t r e a c t u l a u t e n t i c şi a c e l s u b s e m ­
n ă t u r ă privată recunoscut, există u r m ă t o a r e a deosebire :
A c t u l a u t e n t i c face î n t o t - d e - a u n a c r e d i n ţ ă d e s p r e d a t a s a
p a n ă la î n s c r i e r e a în falş, c h i a r f a ţ ă de t e r ţ i i (v. p . 1 5 3 ) ; pe
c â n d a c t u l sub s e m n ă t u r a p r i v a t ă , c â n d este d a t a t , n u face
c r e d i n ţ ă despre d a t ă , î n t r e p ă r ţ i , de c â t p a n ă la p r o b a con­
t r a r ă . R a ţ i u n e a acestei deosebiri este că data actului a u ­
tentic este a t e s t a t ă de un funcţionar public demn de t o a t ă
încrederea ; pe când data actului sub semnătură privată
nu este certificata de nimene, în c â t nimic n u dovedeşte
3
c ă a c t u l n ' a fost a n t i - d a t a t s a u p o s t - d a t a t ) .
Aceasta ne aduce a vorbi :

Despre data actelor sub semnătură privată.—Dată certă.

A r t . 1 1 8 2 . — D a t a s c r i p t u r e i p r i v a t e nu face credinţă în
contra persoanelor a treia interesate, de cât din diua în care s'a
J
) Vedi suprà, p . 160.
2
) Cpr. Thiry, I I I , 1 2 1 , 133. B a u d r y . I I , 1216.
') Cpr. T. H u e , V I I I , 236. Thiry, I I I , 134. B a u d r y , I I , 1215.
 COD. CrV\—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. I X . - S - a 1.—ART. 1182. 175

înfăţişat la o dregâtorie publică, din diua în care .s'a înscris în­

tr'un registru public, din diua morţei aceluia sau unuia din acei
care '1 au subscris, sau din diua în care va ti fost trecut, fie şi
în prescurtare, în acte făcute de ofiţeri publici, precum procese
verbale pentru punerea peceţilor sau pentru facere de inventare.
(Art. 1176. 1393. 1441. 1686. 1730. Ş 1 C. civ. Art. 46, 47. 49.
57, 791. 794 (', com. Art. 30 L. din 1886. A r t . 1328 C. fr.).
A r t . 30 L . d i n 1 8 8 6 . — T r i b u n a l e l e de judeţ, judecătoriile
de ocoale şi comunale sunt datoare, când li se va face asemenea
cerere, sa dea dată certa actelor sub s e m n ă t u r ă privată,—Aceasta
se face înregistrându-se petiţinnea în registrul de i n t r a r e şi cer-
tificându-se in josul actului de judecător sau de, primar câ acel
act s'a presentat judecătoriei sau primăriei la data cutare şi ca
ş'a înregistrat la numerul cutare al registrului din acea di. lună
şi an. Această certificare pe act se va contra-seinna de grefier
sau notar, după natura autoritaţei de la care emana, — Xu se
deroagă prin aceasta la disposiţiunele art. 1182 şi 1188 C civ. şi
nici la regalele speciale prescrise în materie de drept comercial.
(Art. 1182. 1188 (!. civ. Art. 47, 49. 57. 794 ('. com.).
Actul sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , recunoscut sau verificat,
face, d u p ă c u m a m v é d u t , d o v a d a despreţ c o n ţ i n u t u l seu
erga omnes, ca şi a c t u l a u t e n t i c ( a r t . 1 1 7 6 ) . A c e s t p r i n c i ­
piu s u f e r e î n s ă o e x c e p ţ i e in privinţa datei. I n a d e v é r , în
p r i v i n ţ a u n o r p e r s o a n e , p e c a r e l e g e a îi n u m e ş t e terţii.
d a t a a c t u l u i n u e s t e p r e s u p u s a a fi s i n c e r ă în a c e s t s e n s
că a c e l a c ă r u i a a c t u l e s t e o p u s n u a r e să d o v e d e a s c ă f a l ­
s i t a t e a ei. ci a c e l a c a r e i n v o a c ă a c t u l t r e b u e să d o v e d e a s c ă
s i n c e r i t a t e a d a t e i . A c e a s t a , b i n e î n ţ e l e s , n u m a i in privinţa
r
terţiilor-, c ă c i î n t r e p ă r ţ i ) , m o ş t e n i t o r i i s a u r e p r e s e n t a n ţ î î
lor u n i v e r s a l i o r i cu t i t l u u n i v e r s a l , a c t u l s u b s e m n ă t u r a
p r i v a t ă face c r e d i n ţ ă d e s p r e d a t a s a p â n ă la d o v a d a c o n t r a r ă .
A c e l a ş p r i n c i p i u n ' a fost a d m i s în p r i v i n ţ a t e r ţ i i l o r , din
c a u s a p o s i b i l i t ă ţ e i u n e i a n t i - d a t ă r i , s a u p o s t - d a t ă r i şi din
causa d i f i c u l t ă ţ i l o r î n c a r e s ' a r fi g ă s i t cei de a l t r e i l e a
de a p u t e a c o m b a t e a c e a s t ă f r a u d ă .
P e n t r u ca d a t a u n u i a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă să -Mijloacele
P l
p o a t ă fi o p u s ă t e r ţ i i l o r , t r e b u e ca ea să fi d e v e n i t c e r t ă ™ J b 7 " . e i n

2
p r i n u n u l din m i j l o a c e l e d e t e r m i n a t e de a r t . 1 1 8 2 ) , şi privată poa-
' ' t e dobènili
,. dată certă.
Asttel, debitorul faţă de creditor nu poate fi privit ca un
terţiu. ci ca un avènd drept al creditorului. O. Bucureşti.
Dreptul din 1882. Xo. 34.
2
) Cpr. C. Craiova. Dreptul din 1892. Xo. 35.—ImprnmuturileArt. 12 L. din
1
constituite c ă t r ă Banca agricolă, de şi sunt autentice, nu april issv>.
sunt oposabile terţiilor de cât de la data menţiunei lor fa-
 DATA ACTELOR SUB SEMN. PRIVATĂ.—DATĂ CERTA.—ART. 1182.

a c e a s t ă d i s p o s i ţ i e se a p l i c ă şi l a a c t e l e a u t e n t i c e , c a r e d i n
c a u s a u n u i v i c i u d e f o r m ă , n u v a l o r e a z ă d e c â t ca a c t e
i
sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă (art. 1 1 7 2 ) ) .
Aceste mijloace, d e t e r m i n a t e de lege în m o d limita­
tiv, sunt următoarele :
1° î n f ă ţ i ş a r e a a c t u l u i la o d r e g ă t o r i e sau a u t o r i t a t e
p u b l i c ă d e o r i - c e n a t u r ă a r fi, a d m i n i s t r a t i v ă , p o l i ţ i e n e a s c ă ,
3
judecătorească ) , etc. Actul v a a v e a d a t ă certă, în aseme­
n e a c a z , clin d i u a î n c a r e s e c o n s t a t ă c ă e l a fost î n f ă ţ i ­
şat la acea d r e g ă t o r i e
2° înscrierea actului într'un registru public ;
3° M o a r t e a aceluia s a u u n u i a din acei cari a u sub­
s c r i s a c t u l î n c a l i t a t e d e p a r t e , e a r n u şi a c e l u i a c a r e l'ai-
4
fi s c r i s n u m a i ) . A c t u l a r e , î n a s e m e n e a c a z , d a t ă c e r t ă
d i n d i u a m o r ţ e i , p e n t r u c ă el n ' a p u t u t s ă fie f ă c u t m a i
tărdiu.
;
4 ° T r e c e r e a a c t u l u i fie chiar în prescurtare ') e a r n u :

cută în r e g i s t r u l comunei respective (art. 12 L. din 1 April

1895 p . modificarea unor dispositi! din legea p e n t r u înfiin­
ţ a r e a B ă n c e i agricole).
') T. H u e , V I I I , 2 5 3 . Répert. Sirey, v° Bate certaine, 17.
2
) Cpr. Cas. rom. Curierul judiciar din 1893, No. 6 l . Bulet.
S-a I, 1894, p. 27. — Astfel, o p r o c u r ă legalisată face cre­
dinţă despre d a t a ei din momentul legalisărei. Cas. rom.
Dreptul din 1886, No. 57 si Bulet. S-a I, 1886, p . 426.—
Acte înfăţi­ Legiuitorul se referă însă, bine înţeles, la o a u t o r i t a t e r o ­
şate la o a- mână, p e n t r u că el nu poate s ă confere nici o p u t e r e unui
utoritate funcţionar străin. L a u r e n t , X I X , 2 8 1 . F u z i e r - H e r m a n , I I I ,
străină. art. 1328, No. 123. Répert. Sirey, Date certame, 12.—Contra.
Controversă.
Trib. Mons şi C. Bruxelles, decişii citate de L a u r e n t , loco cit.
3
) Astfel, înfăţişarea unui contract de locaţiune la casieria g e ­
n e r a l ă s a u administraţia financiară (L. din 6 martie 1897),
conform legei timbrului, şi î n r e g i s t r a r e a sa de a c e a s t ă auto­
ritate, îi imprimă caracterul unui contract cu d a t ă certă,
oposabil ca a t a r e terţiilor, conform a r t . 1182 C. civ. Cas.
rom. Bulet, S-a I , anul 1894, p. 859.
4
) Cpr. B a u d r y , I I , 1218.—In F r a n c i a , se decide că actul a r e
d a t ă c e r t ă din diua morţei aceluia care T a r fi semnat nu
numai ca p a r t e , d a r chiar şi ca m a r t u r (argument din a r t .
1410 C. civ. fr., care în Codul nostru lipseşte). Cpr. B a u d r y ,
loco cit. Planiol, I I , 8 3 . Bonnier, 704. Demolombe, X X I X ,
558. L a u r e n t , X I X , 284. R é p e r t . Sirey, Date certaine, 15. T.
Hue, V I I I , 2 5 3 .
5

Deoseb. de ) Textul francez, ca şi acel italian (art. 1327), prevede că a c ­

la Codul fr. tul dobândeşte dată certă din diua în care substanţa lui,
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CA PIT. IX.—S-a 1.—ART. 1182. 177

n u m a i de c â t in extenso în a c t e î n c h e i a t e d e ofiţeri p u b l i c i ,
precum procese-verbale pentru p u n e r e a de peceţi, facerea
de i n v e n t a r , e t c . In t o a t e a c e s t e c a ş u r i , a c t u l a r e d a t a
c e r t ă , şi a c e a s t ă d a t ă n u m a i p o a t e fi d ă r â m a t ă de c â t
prin î n s c r i e r e a î n f a l ş .
A c e s t e a s u n t î m p r e j u r ă r i l e c a r e c o n f e r ă d a t ă c e r t ă a c - Mijloacele
tului sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă . Astfel, p e r d e r e a numelor a ^ s M u i e -
1
u n u i a d i n s u b s c r i i t o r i î a c t u l u i , p e c e t e a p o ş t e i ) p u s ă pe u n terminate de
0
a c t p r i v a t , c a r e a r ii fost e x p e d i a t s u b f o r m a u n e i s e r i - '^f^"/^ ''
sori, e t c . , n u s u n t de n a t u r ă a c o n f e r i a c t u l u i d a t ă certă,Controversă,
p e n t r u c ă t e x t u l e s t e e x c e p ţ i o n a l şi n u s u f e r e nici o î n ­
t i n d e r e -').
In line, t r e b u e să a d ă o g ă m că a c t u l sub semnătură

adecă caracterul lui constitutiv, este constatat în acte făcute

de funcţionari publici, precum procese-verbale de punerea
peceţilor, etc. : de unde se deduce că o simplă menţiune ce
funcţionarul public a r face despre act, nu este suficientă.
Cpr. B a u d r y , loco rit. Planiol, I I , 83.-~-Daeă actul este trecut
într'un proces-verbal de inventar, el a r e dată certă din diua
trecerei lui în acel proces-verbal, ear nu din diua deschiderei
inventarului. C Lyon. Sirey, 92. 2. 37.
!) Vedi t. V I a Comentariilor noastre, p. 5 2 1 . nota 1. Cpr. C.
Aix. 1). P . 4-5. 2. 118 şi R é p e r t . Sirey. Date certame, 48.
Vedi în această p r i v i n ţ ă în Corresp. des just, de /mix, anul
1857, seria a 2-a, t. 4. p. 149, un articol intitulat : Le timbre
de la poste appose sur une lettre dans ìaquelle se trouve ve-
lutée la date d'un arte sous se'vug price, peut-il suffire pour
établir ta prence de rette date ?
2
) B a u d r v , I L 1218. in fine, T. H u e , V I I I , 255. Tliiry, I I I .
135. Planiol, I L 8 3 . injine. Vigié, I I , 1610. Duranton, X I I I .
131. Répert.' Sirev. Duh cert a ine, 46. Arntz. I I I . 337. Mour-
lon, I L 1565. F u z i e r - H e r m a n , I I I , a r t . 1328, No. 143 u r m .
Masse. Dr. comm.. I V . 2427. Bonnier. 704. Demolombe, X X I X .
565. Mareadé. V. a r t , 1328. No. 4. Demante, V, 2 9 1 bis
V i l i . Laurent'. X I X , 286 u r m . Larombière, I V . a r t . 1328,
No. 50. A u b r v et R a n . V I I I , Ş 756. p. 260. C. Lvon şi Cas.
fr. 1). P . 7 4 / 2 . 38. D. P . 1 9 0 0 . 1 , 3 2 6 . - -Vedi însă Toullier
1).. IV, p a r t e a I L 242, 243. Taulier, Théorie raisounée du
Code civil. I V . p. 484. B r a a s , Théorie legale des ades sous
seing privi, p. 76. Cpr. şi a r t . 47, § ultim C. com.
Art. 1327 din Codul italian prevede ca, pe lângă împre- Art, i:)27
c (1
j n r a r i l e de mai sus, actul dobândeşte d a t a certă din <lina " - italian,
panerei în imposibilitate fisica de a scrie a unuia din sub­
scriitorii lui. sau în caz când data r e s u l t a din alte probe
echivalente, o ipmndo ta data risulta da altre prore rquijiol-
Icuti. Cor. Ricci. Delle prore. 127 urm.
12
178 DATA ACTELOR SUB SEMN. PRIVATĂ.—DATĂ CERTĂ.—ART. 1182.

p r i v a t ă n u a r e n e v o e d e a a v e a d a t ă c e r t ă d e c â t e o r i a-
c e l a c ă r u i a el e s t e o p u s c u n o ş t e a , a t u n c i c â n d a c o n t r a c ­
tat, momentul precis al redactărei actului. A c e a s t ă solu­
ţie este g e n e r a l m e n t e a d m i s ă nu p e n t r u că a s e m e n e a cu­
n o ş t i n ţ ă a r e c h i v a l a cu c e r t i t u d i n e a d a t e i , c a r e în s p e c i e
n u e x i s t ă , ci p e n t r u că a r e x i s t a r e a c r e d i n ţ a d i n p a r t e a
aceluia care a r invoca incertitudinea legală a datei, a-
t u n c i c â n d el a r a v e a p e r f e c t ă c u n o ş t i n ţ ă d e s p r e m o m e n t u l
c â n d a c t u l a fost r e d a c t a t ' ) .
Care sunt actele la care a r t . 1 1 8 2 este a p l i c a b i l ?
A c t e a a c t e e
c i-t 11*82^^ * * u n i l a t e r a l e c â t şi la a c e l e b i l a t e r a l e '-).
este aplicabil. E s t e î n s ă g e n e r a l m e n t e a d m i s c ă a c e s t t e x t n u se a-
p l i c ă la a c t e l e c o n s t a t â n d c o n v e n ţ i u n i a c ă r o r o b i e c t a r e
o v a l o a r e m a i mică de 1 5 0 lei, s a u c o n s t a t â n d conven­
ţ i u n i c o m e r c i a l e ; c ă c i , în a s e m e n e a c a ş u r i , d a t a p o a t e fi s t a ­
b i l i t ă f a ţ ă c u cei d e a l t r e i l e a p r i n t o a t e m i j l o a c e l e de
3
p r o b ă ( c p r . a r t . 4 6 şi 5 7 C o d . corn.) ) .
Data certă a P r i n u r m a r e , s c r i s o r i l e ce u n c o m e r c i a n t t r i m e t e a l t u i a ,
scrisorilor. * n t j
m a e c o m e r c i a l ă , a u d a t ă c e r t ă i n d e p e n d e n t de î m ­
r e

4
p r e j u r ă r i l e p r e v e d u t e d e a r t . 1 1 8 2 ). U n i i a r v o i c a şi s c r i ­
s o r i l e t r i m e s e în m a t e r i e c i v i l ă să a i b ă d a t ă c e r t ă , p e n t r u
c ă l e g e a v o r b i n d n u m a i d e acte s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t a , a-

') Cpr. Baudry, I I , 1218, in fine.

2
) Remane însă bine înţeles că disposiţia a r t . 1182 nu se a-
plică de cât actelor sub semnătură privată, căci actele au­
tentice sau m ă c a r legalisate au dată certă. Cas. rom. Bu­
let. S-a I I , 1892, ultim considerent, p. 635.
Poliţe de a- Poliţele de a s i g u r a r e făcute prin mijlocirea unui curtier, au
sigurare fă­ şi ele d a t ă certă, pentru că curtierii sunt funcţionari pub­
cute prin lici (art. 68 C. com. şi L. a s u p r a burselor din 1881). Cas.
curtieri.
rom., loco suprà cit.
8
) Cpr. T. Hue, V I I I , 256. Boistel, Pr. de dr. comm.., p. 296.
Masse, Dr. comm., IV, 2434. R é p e r t . Sirey, Date certame,
79. D e m a n g e a t a s u p r a lui B r a v a r d - V e y r i è r e s , Tr. de dr.
comm., I I , p. 456. P a r d e s s u s , Dr. comm., I I . 246 (ed. a 6-a).
Lyon-Caen et Renault, Dr. comm., I l i , 58. B a u d r y , I I . 1222,
•in fine. Bonnier, 702. Ricci, op. cit.. 125. F . H e r m a n . I l i ,
art. 1328, No. 169. Demolombe, X X I X , 5 8 1 . L a r o m b i è r e ,
IV, art. 1328, No. 52. Marinici*, Date certame ou théorie des
tiers en matière de preme par actes sous seing prive (1863),
eh. I I , No. 11. A u b r y et Rau, V I I I . § 756. in fine. p . 262. Cpr.
C. A l g e r şi L y o n . SÌrey, 89. 2. 115. Sirey. 90. 2. 113. 114.
4
) Cpr. T. Hue, V I I I , loco supn-à cit.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAl'IT. I X . - S - a 1.—ART. 1182. 179

decă de a c t e l e s c r i s e p e n t r u a c o n s t a t a u n f a p t j u r i d i c
1
s c r i s o r i l e n u s u n t a c t e p r o p r i u dise ).
A c e a s t a s o l u ţ i e e s t e i n s a i n a d m i s i b i l a , cel p u ţ i n ca scrisori n.
1
p r i n c i p i u g e n e r a l , p e n t r u cà m u l t e a f a c e r i t r a t â n d u - s e p r i n '"Tj^c,^ ."
c o r e s p o n d e n ţ ă , s c r i s o r i l e s u n t a d e v ă r a t e a c t e . şi ele p u t è n d trovereă.
fi a n t i - d a t a t e c u u ş u r i n ţ a , n i m i c m a i n a t u r a l d e c â t de a
a p l i c a a r t . 11.82 şi a c e s t o r a c t e '-').
I n p r i v i n ţ a c h i t a n ţ e l o r c o n s t a t â n d o p r i m i r e de b a n i . Art. n « 2 m;
1
se a d m i t e î n s ă a t â t în d o c t r i n ă c â t şi în j u r i s p r u d e n t s , că ' ^ i f i ^ ' f ^
t e x t u l a r t . 1 1 8 2 n u e s t e a p l i c a b i l , şi că a s e m e n e a c h i t a n ţ e Controvèrsa,
sunt o p o s a b i l e t e r ţ i i l o r , f ă c â n d p r i n ele î n ş i l e c r e d i n ţ a
3
d e s p r e d a t a l o r >. M o t i v u l c a r e se i n v o a c ă în s p r i j i n i r e a
a c e s t u i s i s t e m e s t e că a c e a s t a s o l u ţ i e e r a p r i m i t ă în d r e p ­
t u l a n t e r i o r f r a n c e z , şi că n i m i c n u d o v e d e ş t e că l e g i u i ­
t o r u l m o d e r n a r fi î n ţ e l e s să i n o v e z e în a c e a s t a p r i v i n ţ ă .
Cine n u v e d e î n s ă s l a b ă c i u n e a a c e s t u i a r g u m e n t ? O r i c u m
a r fi, d u p ă o p i n i a g e n e r a l ă , d a c ă p r e s u p u n e m că în d i u a d e
1 o c t o m b r i e ' ţ i - a m p l ă t i t 10()o d e lei c e ' ţ i d a t o r e a m . l u â n d
de la d - t a o c h i t a n ţ ă f ă r ă d a t ă c e r t ă , a ş a p r e c u m se o b i -
c i n u e ş t e în t o a t e (.Uleie, voi p u t e a s'o o p u n c e s i o n a r u l u i a-
cestei c r e a n ţ e s a u c r e d i t o r i l o r d - t a l e . c a r i v o r fi f ă c u t o
p o p r i r e în m a n e l e m e l e . m a i cu s a m ă d a c ă a m o p u s - o i m e ­
d i a t ce a m p r i m i t n o t i f i c a r e a c e s i u n e i . s a u o r d o n a n ţ a de
p o p r i r e ; c ă c i . d a c ă a m o p u s - o t ă r d i u . b u n ă o a r ă la d i u a

') L a u r e n t . X I X , 2 9 1 , care citează în acest sens o decisie a

Curţei din Bruxelles cu dată din 29 octombrie 1829.
*) T. Hue. V I I I , loco cit.— Scrisorile nu dobândesc deci dată
certă de cât din imanentul înfâţişarei lor în j u s t i ţ i e . 0 . F o c ­
şani. Dreptul din 1881. Xo. 1 3 . — In cât priveşte proprietà-Proprietatea
tea scrisorilor misive, vedi t. V a lucr. noastre, p. 452 urm., scrisorilor
u u s , v e
nota 3 şi a d n o t a ţ i a noastră a s u p r a unei decişii a î n a l t e i -
(-'urţi din Anglia, publicată in Dreptul din 1900, Xo. 8 1 .
Vedi şi R é p e r t . Sirey. t. 26. Lettre mistici.: 180 urm. Dalloz.
Xoureau Code cicil annoti' ( P a r i s . 1900). 1. p. 948 urm.. Xo.
10 urm.
3
) C. P a r i s . I). P . 86. 2. 117. ('. Iasi. Dreptul din 1884. Xo.
68. A u b r v et R a u . V I I I . § 756. p. 254. text si nota 114.
Mareadé. V, a r t . 1328. Xo. 5. Baudrv. I I . 1222. T. Hue.
V I I I . 256. Demolombe. X X I X . 538 urm. T h i r v . I I I . 137.
Mourlon. I I . 1569. A r n t z . I I I . 336. L a r o m b i è r e . I V . a r t .
1328. Xo. 27 urm. Maton. D'uiionnaire. V° Quittance. Xo.
3.—Contra. L a u r e n t . X I X , 335. O. Bordeaux. Sirev. 46. 2.
545. D. P . 49. 2. 108.
180 DATA ACTELOR SUB SEMN. PRIVATĂ.—DATĂ CERTĂ.—ART. 1182.

î n f ă ţ i ş ă m , c a r e p o a t e s ă fie m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n d e ­
p ă r t a t ă , e s t e p e r i c o l c a c h i t a n ţ a s ă fi fost a n t i - d a t a t ă , ş i
în a s e m e n e a caz, v a t r e b u i să dovedesc s i n c e r i t a t e a ei ' ) .
inapiic. art I n fine, a r t . 1 1 8 2 n u s e a p l i c ă l a t e s t a m e n t u l olograf,
1 2 t S a
me ntui o ic^" c ă r u i s c r i e r e ş i s u b - s c r i e r e a fost r e c u n o s c u t ă fie de b u n ă
graf. v o e , fie j u d e c ă t o r e ş t e ; c ă c i el f a c e p r o b a d e p l i n ă d e s p r e
2
d a t a s a erga omnes p a n ă l a d o v a d a c o n t r a r ă ) .
Sensul cu- N a ş t e a c u m î n t r e b a r e a : ce t r e b u e s ă î n ţ e l e g e m p r i n
v e l ul
"*j 3
t e cei de al treilea s a u terţii î n a r t . 1 1 8 2 ? C u v è n t u l terţiu,
Controversata şi a c e l d e representant(««/a«<-c««<se), n u a r e î n t o a t e c a ­
ş u r i l e a c e i a ş s e m n i f i c a r e , ci a r e u n s e n s d e o s e b i t , d u p ă
s c o p u l ce l e g e a ' ş i - a p r o p u s c â n d a e d i c t a t r e g u l a p e n t r u
c a r e s'a s e r v i t d e a c e s t e c u v i n t e , secundum subjectam ma-
3
teriam ) . A s t f e l , c â n d s e d i c e c ă o c o n v e n ţ i e n u ' ş i p r o d u ­
ce e f e c t e l e s a l e d e c â t î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e , e a fiind
î n p r i v i n ţ a terţiilor res inter alios acta, p r i n terţii se î n ţ e l e ­
ge toţi acei cari n ' a u luat direct p a r t e la convenţie, cari
4
n ' a u fost n i c i r e p r e s e n t a t i l a f o r m a r e a e i ( a r t . 9 7 3 ) ) .
A c e ş t i a s u n t a c e i p e c a r e D u m o u l i n î i n u m e a t e r ţ i i penitus
extranei. I n a r t . 1 1 6 7 , § 2 , p r i n terţii s e î n ţ e l e g e t o ţ i r e -
presentanţiî cu titlu p a r t i c u l a r a acelui de la cari emană
c o n f i r m a r e a , t o ţ i a c e i l a c a r e el a r fi c o n f e r i t î n a i n t e d e
c o n f i r m a r e u n d r e p t r e a l a s u p r a l u c r u l u i ce f a c e o b i e c t u l
c o n t r a c t u l u i , d r e p t c a r e a r fi d e s f i i n ţ a t s a u c e l p u ţ i n m i c ­
5
şorat prin efectul r e t r o a c t i v a l confirmărei ) . D e asemenea,
î n m a t e r i e d e c o n t r a - î n s c r i s u r i ( a r t . 1 1 7 5 ) , p r i n terţii s e
înţelege t o ţ i acei, care n e l u â n d p a r t e la contra-înscris, a u
interes a invoca disposiţiile actului a p a r e n t p e n t r u a pă­
s t r a i n t a c t e d r e p t u r i l e ce ei d e ţ i n d e l a p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e .

') Cpr. Mourlon, I I , 1569. Marcadé, V, a r t , 1328, No. 5, in

fine, p. 60. Bonnier, 7 0 1 .
2
) Cpr. T r i b . Ilfov, C. B u c u r e ş t i si Craiova. Dreptul din 1885,
No. 36. Dreptul din 1887, No.' 1 1 şi din 1892, No. 35. T o t
în acest sens este şi j u r i s p r u d e n ţ a franceză. Vedi Pand.
u T
Period. 86, table, V test. oloqraphe. No. 4. Baudrj , I I , 555.
T h i r y , I I , 400. Bonnier. 702 bis. Mourlon, I I . 780. A r n t z ,
I I , 1969. T. H u e , V I , 2 8 1 , Vedi şi t, I V a lucr. noastre, p .
433, text şi nota 2.—Vedi însă L a u r e n t , X I I I , 240 urm.
3
) Cpr. A u b r y et R a u , I I , § 175, p. 97 (ed. a 5-a) ; p. 70 din
ed. a 4-a. B a u d r y , I I , 1219.
Vedi t. V a lucr. noastre, p. 194.
") Vedi suprà, p . 6 3 .
 COD. C1Y.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a l . - A R T . 1182. 181

I n a c e s t t e x t , r e p r e s e n t a n ţ i i c u t i t l u p a r t i c u l a r , de e x e m ­
plu, u n a l d o i l e a d o b è n d i t o r a l i m o b i l u l u i î n s t r ă i n a t în m o d
s i m u l a t , şi c r e d i t o r i i i p o t e c a r i s a u c h i r o g r a f a r i a i p ă r ţ i l o r ,
sunt terţii şi n u p o t s ă v a d ă d r e p t u r i l e l o r n i m i c i t e p r i n
efectul u n u i c o n t r a - î n s c r i s d e s p r e c a r e ei n u a u n i c i o c u ­
1
n o ş t i n ţ ă ).
I n a r t . 1 1 8 2 , T o u l l i e r a p r e t i n s c ă p r i n terţii se î n ­
ţelege t o ţ i acei c a r e nu s u n t nici moştenitori, nici succe­
sori u n i v e r s a l i , n i c i r e p r e s e n t a n ţ i a i p ă r ţ i l o r - ) . Terţii ar
fi deci, în a r t . 1 1 8 2 , a c e i penilus extranei, care n'au par­
t i c i p a t n i c i d i r e c t , nici p r i n u n r e p r e s e n t a n t , la c o n v e n ţ i a
3
c o n s t a t a t a în a c t j .
A c e a s t ă soluţie este inadmisibilă, p e n t r u că actul sub
s e m n ă t u r ă p r i v a t ă n e f i i n d u - l e o p o s a b i l şi n e p r o d i i c é n d e-
fecte n i c i în c o n t r a , n i c i în f a v o a r e a l o r ( a r t . 9 7 3 ) , n u se
p o a t e p r i c e p e c u m l e g i u i t o r u l a r fi î n ţ e l e s a a p a r a n i ş t e d r e p ­
t u r i c a r e n u s u n t de loc a m e n i n ţ a t e .
O a l t ă c a t e g o r i e de p e r s o a n e cărora art. 1 1 8 2 e s t e c u Art. 118-2 nu
s e l lie:i
d e s e v é r s i r e i n a p l i c a b i l , s u n t părţile contractante, f a ţ ă cu c a r e .j P
, i -, , ' . ., , ,. „ „ „ . pârtilor eou-
a c t u l s u b s e m n ă t u r a p r i v a t a t a c e d e p l i n a c r e d i n ţ a p a n a la traetante.
d o v a d a c o n t r a r ă , a t â t în p r i v i n ţ a s i n c e r i t ă ţ e i d i s p o s i ţ i i l o r
4
ce c u p r i n d e , c â t şi în p r i v i n ţ a d a t e i s a l e ( a r t . 1 1 7 0 ) Ì .
1
) Vedi saprà, p. 164 urm.
2
) Toullier I)., I V . p a r t e a 1. 245 urm.
3
) P r i n aplicarea acestui principiu, se decide că actul sub seni- Mandatitele
n a t u r ă p r i v a t a subscris de m a n d a t a r face c r e d i n ţ a despre'\u este terţii;
m
data sa în p r i v i n ţ a mandantelui, independent de condiţiile privinţa
prescrise de art. 1182. Opr. Cas. fr. I). P . 93. 1. 255. Sirev. t^mh™'
93. 1. 291. Planiol. I I . 77. B a u d r y . I I , 1219, nota 1. T. ' '
Hue, V I I I , 2 5 1 , Infine. F u z i e r - H e r m a n , I I I , art. 1328, No.
8 urm. şi autorităţile citate de aceşti autori. Cpr. şi L a u r e n t .
X I X , 3 0 1 . Mandantele, în adevér. nu este un t e r ţ i u în p r i ­
vinţa convenţiei încheiate de m a n d a t a r . Qui mandat ipse
fecisse videteur. Vedi t. V a lucr. noastre, p, 194.
Consiliul judiciar nu este de asemenea un t e r ţ i u faţă de Consiliul ju-
râsipitorul căruia el a fost rénduit. T r i b . Ilfov. Curkritldinar faţa (ie
judiciar din 1899, No. 12 (afacerea Văcârescu). râsipitor.
Sindicul unui faliment r e p r e s e n t â n d nu numai masa cre-sindicul unui
ditorilor. ci şi pe falit, nu este un terţiu faţă cu acest faliment,
din urmă. şi prin u r m a r e , actele făcute de falit îi sunt opo-
sabile. cu toate că nu au dobândit dată certă înainte de fa­
liment. C. A l g e r si Metz. Sirev. 89. 2. 115. Sirev. 60. 2.
542. I). P . 60. 5. 295.
4
) Cpr. B a u d r v . I I . 1219. p. 866. Vedi supra, p. 174.
182 DATA ACTELOR SUB SEMN. PRIVATĂ.—DATĂ CERTĂ.—ART. 1182.

Repvesen- A r t . 1 1 8 2 nefiind a p l i c a b i l n i c i p ă r ţ i l o r , n i c i a c e l o r
t a n ar 1
' i o r ' ~ c a r i n ' a u l u a t p a r t e fie d i r e c t , fie i n d i r e c t l a c o n v e n ţ i e , n ' a u
m a i r é m a s d e c â t reprezentanţii p ă r ţ i l o r , f a ţ ă c u c a r e el e s t e
a p l i c a b i l , s a u Ies ayants-cause, d u p ă c u m s e e x p r i m ă C o d u l
f r a n c e z , c o n f o r m e x p r e s i u n e i l u i D u m o u l i n , gli aventi causa,
după terminologia Codului italian. Naşte însă întrebarea
c a r e s u n t r e p r e s e n t a n ţ i î c ă r o r a e l p o a t e fi a p l i c a t ?
Sensul cu- P r i n c u v â n t u l g e n e r i c representanl s a u ayant-cause (iile
M c a u s a m
presenTant" 2 * ctuctoris liabet), s e î n ţ e l e g e o r i - c e p e r s o a n ă c a r e
(ayant-eause)'şi t r a g e t o t u l s a u p a r t e d i n d r e p t u r i l e s a l e d e l a o a l t ă
p e r s o a n ă n u m i t ă a u t o r (auctor) şi c a r e , î n p r i v i n ţ a a c e s t o r
d r e p t u r i , se g ă s e ş t e în l o c u l a u t o r u l u i , a v â n d a c e i a ş c o n ­
d i ţ i e s a u p o s i ţ i e c a şi d e n s u l . C u v â n t u l causa, î n e x p r e -
s i u n e a causam habens, î n t r e b u i n ţ a t ă d e D u m o u l i n , î n s e m ­
n e a z ă , î n a d e v é r , p o s i ţ i e s a u c o n d i ţ i e , c e e a ce e s t e c o n ­
f o r m şi t r a d i ţ i e i r o m a n e ' ) . -Sic enim cum sua causa, d i c e a
D u m o u l i n , res transferri dicitur, id est cum suo onere, vel
2
jure quaque conditione est" ).
C u v â n t u l r e p r e s e n t a n t s a u ayant-cause d e n o t ă deci
doué idei esenţiale, succesiunea unei persoane la d r e p t u ­
r i l e a l t e i a , şi c a c o n s e c i n ţ ă , i d e n t i t a t e a d e p o s i ţ i e s a u d e
situaţie în privinţa drepturilor transmise.
Representan- O p e r s o a n ă p o a t e fi m o ş t e n i t ă şi r e p r e s e n t a t ă a t â t î n
1 1 11
^sau^utuiu ? "^^ ^ t u t u r o r b u n u r i l o r s a l e (universum jus patrimoniale),
universal, c â t şi în p r i v i n ţ a c u t ă r u i s a u c u t ă r u i d r e p t p a r t i c u l a r , r e ­
al, s a u p e r s o n a l . I n c a ş u l î n t ă i , r e p r e s e n t a n t u l s e d i c e uni­
versal s a u c u t i t l u universal ; e a r î n c a ş u l a l d o i l e a , cu
t i t l u p a r t i c u l a r s a u s i n g u l a r (singulamm rerum).
R e p r e s e n t a n ţ i î u n i v e r s a l i s a u cu t i t l u u n i v e r s a l a u ,
d u p ă e x p r e s i a l u i D u m o u l i n , omnem causam et jus auctoris,
adecă toate drepturile autorului lor, afară de acele ine­
r e n t e p e r s o a n e i sale, şi t o a t e î n d a t o r i r i l e sale. Aceştia
3
sunt : moştenitorii legitimi, chiar beneficiari ), acei nere-

') De câte ori un lucru se înstrăinează, dice L . 67, Dig., De

contrahenda emptione, 18, 1, el trece la noul dobénditor cu
causa, sa, adecă în s t a r e a în care a r fi fost la acela care îl
înstrăinează, d a c ă acest lucru a r fi rèmas în manele sale :
„Alienatio cum fit, cum sua causa dominium ad alium tran-
1
sferimus, quce esset futura, si apud nos ea res mansisset '.
2
) Cpr. B a u d r y , I I , 1219, text şi nota 2. E é p e r t . Sirey, Ayant-
cause, 1 urm. Aubrv et B a u , I I , § 175, p . 95 urm. (ed. a 5-a).
8
) Cpr. Cas. Lyon. Sirey, 92. 2. '37.
 COD. C1Y.—CARTEA III.—TJT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1182. 183

g u l a ţ i , l e g a t a r i i ş i d o n a t a r i i u n i v e r s a l i s a u cu t i t l u u n i - Creditorii
1 e l l i r o g i a l a u
v e r s a i , şi c h i a r c r e d i t o r i i c l i i r o g r a f a r i ), c a r e n u a u d e *
cât u n d r e p t de g a g i u g e n e r a l a s u p r a p a t r i m o n i u l u i d e b i ­
t o r u l u i l o r ( a r t . 1 7 Î S . 171 ili, d r e p t c a r e se m ă r e ş t e s a u
se m i c ş o r e a z ă p r i n f a p t u l a c e s t u i d e b i t o r .
R e p r e s e n t a i i ţ i i cu t i t l u p a r t i c u l a r s a u s i n g u l a r ţinRepresentan-
d r e p t u l lor de la a u t o r u l lor, cu p r i v i r e n u m a i la u n o- ^ r ^ f a "
biect p a r t i c u l a r . E i n u s u c c e d d e c i de c â t la d r e p t u r i l e şi
o b l i g a ţ i i l e c a r e a f e c t e a z ă l u c r u l d o b â n d i t de d â n ş i i . A c e ş ­
tia s u n t : c u m p ă r ă t o r u l u n u i l u c r u d e t e r m i n a t f a ţ ă cu vali­
3
d a t o r u l - l , c e s i o n a r u l c r e a n ţ e i , l o c a t a r u l f a ţ ă cu l o c a t o r u l ) ;
l e g a t a r i i şi d o n a t a r i i cu t i t l u p a r t i c u l a r isingularum rerum) ;
c r e d i t o r i i i p o t e c a r i s a u p r i v e l i g i a ţ i , şi în g e n e r e t o ţ i a c e i ( 'reditoril
c a r e e x e r c i t ă u n d r e p t a l a u t o r u l u i lor a s u p r a u n u i o b i e c t privilegiaţi
, , sau ipotecari.
4
p a r t i c u l a r i.
D i n a c e s t e d o n e c a t e g o r i i de r e p r e s e n t a n ţ i este u n a , Art. 1182 nu
e
şi a n u m e a c e e a a r e p r e s e n t a n ţ i l o r u n i v e r s a l i s a u cu t i t l u * aplică re-
u n i v e r s a l , c ă r e i a a r t . 1 1 8 2 e s t e f ă r ă î n d o e a l ă i ii a p li ca 1> i 1, i „ r °i m/v^rsal i
fiind câ ei n e f â c â n d a ş a dis de c â t u n a şi a c e i a ş p e r s o a n ă u n i v e r stitlu a

cu a u t o r u l lor, s u n t n e a p ă r a t l e g a ţ i de a c t e l e f ă c u t e de a-
cest d i n u r m ă . R e p r e s e n t a i i ţ i i u n i v e r s a l i s a n cu t i t l u u n i ­
versal r e m â n deci sub i m p e r i u l disposiţiei g e n e r a l e a a r t .
1 1 7 0 , p u t â n d în t o t - d e a u n a să d o v e d e a s c ă a n t i d a t a r e a a c ­
f t
tului prin ori-ce mijloace (art. 1 1 9 S i ) .
') Cpr. Cas. fr. 1). P. 91. 1 . 4 7 5 . Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1883.
P. 144. T. H u e . V I I I . 250. B a u d r y . I I . 829, 908 si 1919.
Vedi si autorităţile citate în t. V a lucr. noastre, p. 194.
nota 4.—Creditorii cliirografari fiind r e p r e s e n t a n ţ î î debito­
rului de câte ori ei exercită drepturile lui (art. 974), actele
sub semnătură p r i v a t a emanate de la debitorul lor le sunt
oposabile. cu toate că nu au dată certă, ei având însă fa­
cultatea să dovedească câ d a t a nu este sinceră. T. H u e .
V I I I . 250. L a u r e n t , X I X . 325.—In p u t e r e a acestor princi­
pii, Curtea de casaţie a decis ca actele sub s e m n ă t u r a pri­
v a t ă emanate de la un falit, înainte de declararea lui în
stare de faliment, sunt oposabile masei creditorilor cliiro­
grafari. chiar când aceste acte nu au dobândit o dată certă
a n t e r i o a r ă declarărei falimentului, ('as. rom. Bulet. S-a 1.
anni 1894. p. 264.
'') Cas. rom. Dreptul din 1897, Xo. 6 şi Bulet. S-a 1. anul
1896. p. K70. Vedi şi t. V a lucr. noastre, p. 104 şi 195.
3
) Vedi t. V. loco supra rit.
4
) Vedi t. V, p. 195. Cpr. Aubry et Bau, I I . S 175. p. 96 (ed.
a 5-a).
5
) Cpr. Cas. fr. I). P . 9 1 . 1. 475. B a u d r y . I I , 1219, in Jine.
 1

184 DATA ACTELOR SUB SEMN. PRIVATA.—DATA CERTA.—ART. 1182.

Art. 1882 mi N'au mai rémas deci de cât representanţii cu titlu

c
s
| ^pyg g®.particular,
t S cărora singuri art. 1 1 8 2 este aplicabil, pentru
ţanţilorcu că altfel el n'ar fi aplicabil nimărui. I n consecinţă, prin
, P ^ " terţii art. 1 1 8 2 înţelege representanţii cu titlu particular
t l t l u
u
r t l

a uneia din părţi. Astfel, dacă presupunem că la 1 ianuar

1 9 0 1 , am vândut prin act sub semnătură privată, un tablou
lui A şi că, la 1 5 ianuar, am vândut acelaş tablou lui B ,
prin act autentic, fără a i-1 preda însă (art. 9 7 2 ) , B este
un terţiu, şi ca atare, va putea să opue lipsa datei certe a
primului act de vândare.
Această interpretare, singură juridică, se justifică prin
următoarele consideratami :
1° Regula art. 1 1 8 2 exista şi în vechiul drept fran­
1
cez şi era înţeleasă tot in acelaş sens ) ; ori, lucrările
pregătitoare dovedesc că redactorii Codului actual au în­
ţeles să menţie vechile principii.
2° Scopul art. 1 1 8 2 fiind de a înlătura fraudele la
care ar da loc anti-datarea, în opinia lui Toullier, combă­
tută de toţi autorii cu Merlin în frunte, acest text n'ar
avea nici o utilitate, de vreme ce anti-datarea nu poate să
jignească de cât pe acei care au tratat cu una din părţi
în privinţa lucrului care face obiectul actului sub semnă­
tură privată ;
Art. 1441. 3" I n fine, art. 1 4 4 1 de la locaţiune presintă un a r ­
gument şi mai puternic. Acest text nu este, în adevér, de
cât o aplicaţie a art. 1 1 8 2 . E l presupunând, în adevér, că
proprietarul a vândut lucrul închiriat sau arendat în tim­
pul contractului, obligă pe cumpărător a respecta locaţiu-
nea făcută înainte de vândare, dacă contractul are dată
certă ; ori, acest cumpărător este un representant cu titlu
particular al proprietarului, şi ca atare, poate să opue lipsa
datei certe a contractului de locaţiune -).

2
') Cpr. Pothier, Oblig., I I , 749.
) Vedi în acest sens, Thiry, I I I , 136. Baudry, I I , 1219 urm.
Ariìtz, I I I , 335. Bufnoir, Propriété et contrat (1900), p. 767.
Vigié, I I , 1611. Marcadé. V , art. 1328, No. 3. Aubry et
Bau, V i l i , § 756, p. 252, text şi nota 110. Demolombe.
X X I X , 526 urm. Laurent, X I X , 303 urm. Larombière. I V ,
art. 1328, No. 2. urm. Merlin, Quest., V ° Tiers, § 2. D u ­
ranton, X I I I , 129 urm. Bonnier, 700. Marinier, Revue pra­
tique, anul 1859, p. 413 urm. (De la date cert aiti e dans les
ades sous seing prive). Troplong, Hypothèques, I I , 529. F r é -
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. III.—CAPIT. IX.—8-a 1.—ART. II.Si 1*5

Ani dis că c r e d i t o r i i c h i r o g r a f a r i n u s u n t t e r ţ i i d e Caşurile y„

câte o r i ei e x e r c i t ă d r e p t u r i l e d e b i t o r u l u i l o r în b a z a a r t . ^ p g ^ i r a *
9 7 4 . S e p o a t e î n s ă î n t â m p l a ca a c e ş t i c r e d i t o r i să e x e r c i t e tari sunt
t e r 1 1
un d r e p t c a r e le e s t e p r o p r i u , şi a t u n c i ei fiind t e r ţ i i , a r t . - '
1 1 8 2 le e s t e a p l i c a b i l în t o a t ă p u t e r e a c u v â n t u l u i .
A c e a s t a se v a î n t â m p l a :
1° D e c â t e o r i c r e d i t o r i i v o r ii în conflict î n t r e ei :
2° C â n d ei u r m ă r e s c a v e r e a d e b i t o r u l u i l o r , fie peArt. 497, r>i4
l r t r i
cale m o b i l i a r ă , tie p e c a l e i m o b i l i a r ă . Actele sub semnă- " '
t u r ă p r i v a t ă p r i n c a r e d e b i t o r u l a r fi î n s t r ă i n a t t o t u l s a u
p a r t e din b u n u r i l e u r m ă r i t e , n u p o t fi o p u s e c r e d i t o r u l u i
u r m ă r i t o r de c â t d a c ă a u d o b â n d i t d a t ă c e r t ă î n a i n t e a p r o -
cesului-verbal care constata u r m ă r i r e a mobiliară, sau în­
a i n t e a t r a n s c r i e r e ! c o m a n d a m e n t u l u i p r e a l a b i l ( a r t , 41)7,
5 1 4 P r . civ.) ' ) .
A r 1 (
I n c â t p r i v e ş t e î n c h i r i e r i l e s a u a r e n d ă r i l e i m o b i l u l u i « - ; ; Pr.
U N
u r m ă r i t f ă c u t e de d e b i t o r în u r m a t r a n s c r i e r e i c o m a n d a - '
meniului, vedi a r t . 5 1 0 P r . civ.
C r e d i t o r i i s u n t ei t e r ţ i i c â n d i n t e r v i n pe c a l e de p o - Creditorii
, t !
prire i a r t . 4 5 5 urm. P r . civ.i ? J u r i s p r u d e n ţ a fran( ezà ^"{ ^ .^' !
c i tt > ! 1

c o n s i d e r â n d p o p r i r e a ca o a p l i c a r e a a r t . 9 7 4 - ) . d e c i d e pe cale de
P
în g e n e r e că c r e d i t o r u l c a r e p o p r e ş t e î n m â n a c e l o r d e a l c " j . ^ e r » a . t 0

t r e i l e a o c r e a n ţ ă a d e b i t o r u l u i seu, r e p r e s i n t ă pe a c e s t din
u r m ă şi c ă . p r i n u r m a r e , a c t e l e s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t a r e -

minville Minorite, I, 519 bis. Planici. I I , 79. Demante et

Colmet de S a n t e r r e , V, 291 bis. I I . R é p e r t . Sirey. Ayant-
causc. 04 urni. Giorgio Giorgi, Teoria, delle obbligazioni. I.
347. Ricci. Delle prore. 120 u r m . T. H u e . V I I I . '248. Cas.
fr. I). P . 40. 1. 289. Sirev, 4 6 . 1 . 6 ( 9 . Cas. rom. Bulet. S-a
I, anul 1879. p. 884. C. Bucureşti. Dreptul din 1891. No. 3.
') Art. 514 P r . civ. isbeşte de nulitate nu numai î n s t r ă i n ă r i l e r.i-t Pr.
directe, dar şi acele indirecte, precum ar fi. de exemplu, dv.
ipotecarea imobilului urmărit, sau constituirea asupra lui a
unui drept real, servitute, usufruct, etc. de n a t u r ă a mic­
şora gagiul creditorului u r m ă r i t o r . E s t e a d e v ă r a t câ tribu­
nalul din Vaslui a decis contrariul în privinţa ipotecei, însă
această sentinţă face o g r e ş i t ă aplicare a principiilor de
drept. Vedi critica ce am făcut acestei sentinţe în Curierul
judiciar din 25 i a n u a r / 1 9 0 1 , No. 7. Cpr. şi G. G. Mironescu.
Reci*. ('. de proced. civila (Bucureşti. 1901), p. 168. nota 219,
care se refera la sns-disâ n o a s t r ă adnotaţie.
2
) .,Considerând dice o decisie a Curţei de casaţie din F r a n ­
cia, câ, în privinţa terţiului poprit, poprirea este exerciţiul
dreptului ce art. 974 acorda creditorilor de a exercita d r e p ­
turile si actiunele debitorului lor. etc.''. I). P . 78. 1. 473.
186 DATA ACTEUOB SUB SEMN. PRIVATĂ.—DATĂ CERTA.—ART. 1182.

1
c u n o s c u t e d e d e n s u l p o t fi o p u s e c r e d i t o r u l u i p o p r i t o r ) .
P o p r i r e a n e a v é n d însă nici o l e g ă t u r ă cu a r t . 9 7 4 -), t r e ­
bue să decidem că actele de î n s t r ă i n a r e ale d e b i t o r u l u i
p o p r i t n u v o r p u t e a fi o p u s e c r e d i t o r u l u i p o p r i t o r d e c â t
3
sub condiţia de a a v e a d a t ă c e r t ă ) .
Acţiunea D a c ă c r e d i t o r i i , în loc d e a u r m ă r i d i r e c t u n b u n a l
1
Art '^ debitorului lor, cer pe calea acţiunei pauliane a n u l a r e a a c -
ControveVsă.telor f r a u d u l o a s e f ă c u t e d e d è n s u l ( a r t . 9 7 5 ) , ei t r e b u e să
dovedească, conform a r t . 1 1 8 2 , că c r e a n ţ a lor a v e a o d a t ă
4
certă anterioară actului atacat ).
Cesionarul Ce t r e b u e s ă d e c i d e m în p r i v i n ţ a c e s i o n a r u l u i u n e i
6
" e s t e e i un' c r e a n ţ e ? Cu t o a t ă c o n t r o v e r s a ce e x i s t ă şi a s u p r a a c e s t u i
terţiu ? p u n c t , v o m d e c i d e c ă c e s i o n a r u l e s t e u n t e r ţ i u f a ţ ă c u c e -
Controversa. j j ^ ( e n t e e g l p u t t
n r e CU t i t l u p a r t i c u l a r ,
r e s e n a n

a m v è d u t c ă a r t . 1 1 8 2 a r e t o c m a i de s c o p d e a a p a r a p e
aceşti representanţi contra anti-datărilor frauduloase, care
s u n t a ş a d e c o m u n e în a c t e l e s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă . C e ­
sionarul u n e i c r e a n ţ e sau ori c ă r u i alt obiect incorporai
e s t e t e r ţ i u î n t o c m a i c a şi d o b è n d i t o r u l u n u i i m o b i l s a u u -
5
nui mobil corporal ) .
Art. 1394. C e s i u n e a d e c r e a n ţ ă fiind î n s ă , în l e g e a n o a s t r ă , s u p u s ă
transcrierei (art. 1394), art. 1182 nu va deveni aplicabil
6
de cât în lipsa acestei formalităţi ) .
Mărginirea; R e g u l a a r t . 1 1 8 2 fiind a s t f e l c u n o s c u t ă , t r e b u e s ă a-
P à à m m a r
8cm^<ìe art^' * g i n i r i l e ce ea s u f e r e în u n e l e c a ş u r i . A s t f e l , în
1182. '-
') Cpr. C. Lyon. Sirey, 74. 2. 225 şi n o t a lui A. R o d i è r e . R é ­
pert. Sirey, Ayant-cause, 153 urm. Roger, Saisie-arrét, 568. etc.
2
) Vedi t. V, p. 199. Cpr. T. H u e , V I I , 185.
3
) T. H u e , V I I I , 2 5 1 . Larombière, I V , art. 1328, No. 22. L a u ­
rent, X I X , 324. A u b r y et Rau, V i l i , § 756, p. 257, nota
122. C. Grand. Paskr'me belge, 9 1 . 2. 85. Vedi şi Cas. rom.
Bulet. S-a 1, anul 1882, p. 289.
4
) Ve<Ji t. V, p. 244, 245. T. H u e , V I I , 219 şi V I I I , 251. Cu
toate acestea, chestiunea este controversată. Vedi t. V a
lucr. noastre, p. 245, nota 2.
") L a r o m b i è r e , I V , art. 1328, Xo. 2 1 . Troplong, Vente, I I , 920
şi Hijpothèques, I I , 535. D u v e r g i e r . Venie, II, 224. Demo­
lombe, X X I X , 337 urm. L a u r e n t , X I X , 313. A u b r y et B a u ,
V I I I , § 756, p. 254, text şi nota 113. Cpr. şi Ricci. Delle
prove, 122.—Contra. C. Bordeaux şi Limoges. Sirey, 4 1 . 2.
53. Sirey, 42. 2. 313. Vedi şi nota lui Rodière in Sirey, 74.
2. p. 226 urm.
'0 Cpr. L a u r e n t , X I X , 313, in fine.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1182. 187

materie imobiliară, f o r m a l i t a t e a t r a n s c r i e r e i , p r e v e d u t a de
a r t . 7 2 2 P r . c i v . , s u s t r a g e de l a t e o r i a d a t e i c e r t e t o a t e
actele t r a n s l a t i v e de p r o p r i e t a t e i m o b i l i a r ă , s a u d e d r e p t u r i
r e a l e s u s c e p t i b i l e d e a fi i p o t e c a t e , s a u a v é n d de o b i e c t
r e n u n ţ ă r i la a c e l e a ş i d r e p t u r i ; t o a t e a c t e l e p r i n c a r e se
c o n s t i t u e o a n t i c r e z ă , o s e r v i t u t e , u n d r e p t de usufruct
sau d e l o c u i n ţ ă ( a b i t a ţ i u n e ) , u n a m a n e t t a r t . 7 2 8 bis P r .
c i v . \ s a u a v è n d de o b i e c t r e n u n ţ ă r i la a c e l e a ş i d r e p t u r i ;
c e s i u n e l e de v e n i t u r i pe u n t i m p m a i m a r e de doi a n i ;
c o n t r a c t e l e d e a r e n d a s a u de î n c h i r i e r e pe u n t i m p m a i
m a r e de doi a n i : c e s i u n i l e de c r e a n ţ ă şi c h i t a n ţ e l e de c h i ­
1
rie s a u a r e n d ă p e doi a n i v i i t o r i ( a r t . 1 3 9 4 C. c i v . ) , etc. ).
I n t r e done persoane care revendică d r e p t u r i a s u p r a
a c e l u i a ş i m o b i l , p r e f e r i n ţ a n u se v a d a d u p ă d a t a a c t u ­
lui, ci d u p ă a c e a a t r a n s c r i e r e i l u i . P r i n u r m a r e , p a r t e a
c a r e cea d ' i n t ă i v a fi î n d e p l i n i t f o r m a l i t a t e a t r a n s c r i e r e i , v a
fi p r e f e r a t a , c h i a r d a c ă a c t u l c e l e i - l a l t e p ă r ţ i a r a v e a o
dată anterioară. D a t a c e r t ă n u ' ş i v a r e l u a i m p e r i u l seu
de c â t în l i p s a t r a n s c r i e r e i a m b e l o r a c t e . D e c i , în c a z
de conflict î n t r e doi d o b é n d i t o r i a i a c e l u i a ş i m o b i l d e l a
a c e l a ş v è n d é t o r , p r i n a c t e s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă din c a r e
nici u n u l n ' a r fi fost t r a n s c r i s - ), a c e l a v a fi p r o p r i e t a r a
3
c ă r u i a c t a r fi d o b é n d i t cel î n t â i d a t ă c e r t ă 1 .
A r t
In materie mobiliară, teoria eertitudinei legale a da- -
tei e s t e d e a s e m e n e a m ă r g i n i t ă p r i n p r e s c r i p ţ i a i n s t a n t a n e e
(art. 1 9 0 9 ) . Deci, dacă p r e s u p u n e m că acelaş mobil cor­
p o r a l a t r e c u t p e r è n d la d o n e p e r s o a n e d e o s e b i t e , pro-
prietatea va a p a r ţ i n e a aceluia din dobénditori pus mai în­
t â i în p o s e s i u n e a l u c r u l u i , d a c ă p o s e s i u n e a lui e s t e de b u n ă
c r e d i n ţ ă , c h i a r d a c ă t i t l u l seu a r a v e a o d a t ă m a i r e c e n t ă
(art, 9 7 2 , 1 9 0 9 ) . Teoria datei certe va deveni insă a p l i ­
c a b i l ă î n d a t ă ce l u c r u l n ' a fost p r e d a t nici u n u i a d i n
4
c u m p ă r ă t o r i ).

*) Cpr. în p r i v i n ţ a art. 1391 C. civ. Cas. rom., 17 Oct. 1900

(decisie la care am luat si noi parte). Curierul judiciar din
1900, No. 74 şi Dreptul din 1900. No. 7 1 .
2
) E s t e de observat ca, după procedura civilă revisuită la Art. 721 bis
1900, şi actele sub semnătura p r i v a t ă pot fi transcrise (art. P r . civ.
724 bis). Vedi si supra, p. 166. nota 4.
3
) Cpr. B a u d r y . ' I L 1222. T. H u e : V I I I , 249.
h
) B a u d r y , T. Hue, loco sujtra cit.
188 FORMALITATEA DUBLULUI ORIGINAL.—ART. 1179.

C e l e - l a l t e d o u é m ă r g i n i r i ce s u f e r e t e o r i a d a t e i c e r t e
sunt, după cum a m védut, relative la chitanţele r e d a c t a t e
s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă şi l a actele c o n s t a t â n d c o n v e n ţ i u n i
c o m e r c i a l e . ( V e d i suprà, p . 1 7 8 , 1 7 9 ) .

Despre formalităţile cerute î n privinţa u n o r acte sub

semnătură privată.

A m v é d u t , suprà, p . 1 7 0 , c ă n i c i o f o r m a l i t a t e n u e s t e
prescrisă în privinţa actelor sub semnătură p r i v a t ă , afară
de s e m n ă t u r a m a n u s c r i s à a p ă r ţ e i c a r e a t e s t ă c o n s i m ţ e m e n -
t u l ei.
P r i n excepţie însă, legea prescrie oare care forma­
l i t ă ţ i î n p r i v i n ţ a convenţiilor sinalagmatice ( a r t . 1 1 7 9 ) şi
î n p r i v i n ţ a unor convenţii unilaterale (art. 1 1 8 0 , 1181).

1° Begulele prescrise în privinţa actelor sub semnătură pri­

vată menite a constata convenţiuni sinalagmatice.
Formalitatea dublului original.
A r t . 1 1 7 9 . — A c t e l e sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , care cuprind
convenţiuni sinalagmatice, nu sunt valabile dacă nu s'au făcut în
a t â t e a exemplare originale câte sunt p ă r ţ i cu interes contrar.
E s t e de ajuns un singur exemplar original p e n t r u toate persoa­
nele care au acelaş interes.
F i e care exemplar trebue să facă menţiune de n u m é r u l ori­
ginalelor ce s'au făcut.
Cu toate acestea, lipsa de menţiune că originalul s'au făcut
în numér îndoit, întreit, etc., nu poate fi opusă de acela care a
executat djn__parte_-i convenţiunea constatată prin act. ( A r t . 943,
1167, 119TJTÎÎ97 C. civ. A r t . 1325 C. fr.).
D u p ă a r t . 1 1 7 9 , actele sub semnătură p r i v a t ă care
constată convenţii sinalagmatice sau bilaterale (art. 943),
p r e c u m a r fi, d e e x e m p l u , v è u d a r e a , l o c a ţ i u n e a , s o c i e t a t e a ,
transacţiunea, împărţeala, compromisul '), etc., trebue, pen­
t r u a fi v a l i d e , c a i n s t r u m e n t e p r o b a t o r i i , s ă fie f ă c u t e î n
a t â t e a e x e m p l a r e o r i g i n a l e "-) c â t e s u n t p ă r ţ i c u i n t e r e s
c o n t r a r sau opus, douè cel puţin s a u m a i m u l t e . F i e - c a r e

1) Cpr. C. P a r i s . Sirey, 92. 1. 4 9 3 .

2
) L e g e a cere, în adevér, să se facă pentru fie care p a r t e un
exemplar original, ear nu câte o copie de pe original. Cas.
rom. Bulet. S-a 1, 1 8 9 1 , consid. de la p. 182. P a n d . fr.,
Double éerit, 128 u r m .
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT.—III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1179. 189

e x e m p l a r t r e b u e s ă f a c ă m e n ţ i u n e de m i n i e r u l originale­
lor ce s ' a u f ă c u t şi s ă fie s e m n a t d e t o a t e p ă r ţ i l e c o n t r a c ­
tante ').
N e c e s i t a t e a in c a r e se g ă s e s c p ă r ţ i l e de a î n c h e i a m a i Origina art.
1 1
m u l t e e x e m p l a r e în p r i v i n ţ a c o n v e n ţ i i l o r c a r e c r e a z ă i n t e - '"
rese o p u s e , n u d a t e a z ă de m u l t . A c e a s t ă f o r m a l i t a t e a fost
i n t r o d u s ă de. p a r l a m e n t u l din P a r i s p r i n o s e r i e de d e c i ­
s a m i din c a r e c e a m a i v e c h e e s t e din 3 0 a u g u s t 1 7 3 6
In convenţiile sinalagmatice, fie-care p a r t e c o n t r a c - Motivele a-
c e s t e i i e g l l l e
t a n t ă a v é n d d r e p t u r i şi î n d a t o r i r i r e c i p r o c e , e s t e n e c e s a r '
ca fie-care s ă a i b ă u n a c t la d i s p o s i ţ i e p e n t r u a'şi d o v e d i
dreptul séu ; căci d a c ă n ' a r e x i s t a de cât un s i n g u r ori­
g i n a l , a c e l a c a r e T a r a v e a în p o s e s i u n e a sa a r p u t e a s ă ' l
dea l a o p a r t e şi să p u e p e c e i - l a l ţ i în i m p o s i b i l i t a t e de
a'şi d o v e d i d r e p t u r i l e l o r . S t ă p â n a b s o l u t a l s i t u a ţ i e i , a c e l
care a r d e ţ i n e a s i n g u r u l act m e n i t a stabili r a p o r t u l j u r i ­
dic, a r p u t e a s ă d e a c u r s c o n v e n ţ i e i s a u s o desfiinţeze,
n e e x i s t â n d în s p e c i e a l t ă d o v a d ă , c e e a ce n e a p ă r a t a r c o n s ­
titui o inegalitate între diferitele p ă r ţ i c o n t r a c t a n t e , ine­
g a l i t a t e p e c a r e l e g i u i t o r u l a v o i t s'o î n l ă t u r e , d â n d fie­
c ă r e i p ă r ţ i p u t i n ţ a de a d o v e d i c o n v e n ţ i a p r i n p r o d u c e r e a
e x e m p l a r u l u i c a r e se g ă s e ş t e în m â n a s a .
M o t i v e l e l e g e i s u n t d e c i d e s t u l d e p u t e r n i c e şi l a s ă Ordine pu-
b l i c :
a înţelege că a c e a s t ă r e g u l ă i n t e r e s e a z ă o r d i n e a publică ; '-
de u n d e se t r a g e c o n c l u s i a firească că p ă r ţ i l e n ' a r p u t e a
să d e r o a g e d e la d e n s a , c o n v e n i n d , b u n ă o a r ă , c ă u n s i n g u r
3
o r i g i n a l v a fi suficient p e n t r u t o a t e p ă r ţ i l e ( a r t . 5 i ) .

]
) Cpr. art. 126 C. german, citat snprk. p. 171, nota 1 şi In­
fra, p. 191, nota 1. — Lipsa semnăturei într'un contract
sinalagmatic a unei p ă r ţ i ce 'şi iea o obligaţie prin el, a-
t r a g e nulitatea actului. Cas. rom. Bulet. S - a l . 1878, p. 363.
*) Cpr. Planiol, I I , 1193. Vigié, I I , 1595. Thirv. I I I . 383. Bon­
nier, 684. Garsonnet, l'r. cir.. I I , p. 330, § 279 (p. 512, §
715 din ed. a 2-a). P a n d . fr. Double écrit. 4 urm. L a u r e n t ,
X I X , 207. Demolombe, X X I X . 388.—Kstc însă de observat
că vechia j u r i s p r n d e n ţ ă cerea formalitatea dublului original
nu numai pentru dovedirea, d a r încă p e n t r u validitatea con­
tractului sinalagmatic, ceea ce necontestat era o eroare, de
vreme ce convenţiile devin perfecte prin simplul consimte-
niènt al părţilor. Cpr. L a u r e n t , loco rit. Toullier D.. IV. par­
tea I I . 313. Bonnier, 684. Marcadé, V. art. 1325. No. 1.
Vedi si infra, p. 197.
5
) Cpr. Plani.»!, I L 1194. B a u d r y , l ì . 1196.
190 FORMALITATEA DUBLULUI ORIGINAL.—ART. 1179.

Art. 1900. O m i s i u n e a a c e s t e i f o r m a l i t ă ţ i n u se a c o p e r e d e a s e m e n e a
1
p r i n p r e s c r i p ţ i a de dece a n i , s t a t o r n i c i t ă de a r t . 1 9 0 0 ) .
Cu t o a t e a c e s t e a , C o d u l i t a l i a n a e l i m i n a t a r t . 1 1 7 9 ,
şi u n i i a u t o r i a p r o b ă a c e a s t ă i n o v a ţ i e - ) .
Conformità- P e n t r u ca a c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă c o n s t a t â n d c o n -
yen
origbdeior fà s i n a l a g m a t i c e , făcut în a t â t e a e x e m p l a r e câte sunt
şi p ă r ţ i c u i n t e r e s e o p u s e , s ă fie v a l i d , se c e r e î n p r i n ­
3
c i p i u c a t o a t e o r i g i n a l e l e s ă fie c o n f o r m e ) . D e o s e b i r i l e ,
c a r e a r fi p r i v i t o a r e n u m a i l a r e d a c ţ i e şi n ' a r s c h i m b a s e n ­
s u l c o n v e n ţ i e i , n ' a r î m p i e d i c a î n s ă a c t u l de a fi v a l i d . M a i
m u l t î n c ă , d a c ă l i p s a d e c o n f o r m i t a t e , c a r e a r a t i n g e fon­
d u l c o n v e n ţ i e i , a r fi r e s u l t a t u l f r a u d e i i m p u t a b i l e u n e i a din
p ă r ţ i , a c e a s t a p a r t e n ' a r p u t e a s ă se p r e v a l e z e d e i r e g u ­
l a r i t a t e a c a r e a r fi o p e r a ei, şi a c t u l ş i - a r p r i m i în t o t u l
4
executare ) .
Facerea unui L e g e a n u c e r e ca s ă se f a c ă a t â t e a e x e m p l a r e c â t e
exemplar p ă r ţ i f i g u r e a z ă în c o n v e n ţ i e , ci n u m a i c â t e p ă r ţ i a u u n i n -
p e n t r u iic~c»i~. n-» , • * • , .
re parte a- t e r e s o p u s , l o t i a c e i c a r e a u u n i n t e r e s c o m u n se p o t
vend un in- l ţ ă m i c u u n s i n g u r e x e m p l a r . A s t - f e l , d a c ă p r e s u p u n e m
m u

t61'6S OPUS. . • * i. • * x *• J. î •-
ca trei c o - p r o p n e t a r i a unei moşu o î m p a r t intre denşn,
l u â n d fie-care c â t e u n l o t , a c t u l d e î m p ă r ţ e a l ă s e . v a face
5
în t r e i e x e m p l a r e ) . D a c ă î n s ă a c e ş t i t r e i c o - p r o p r i e t a r i ,
î n a i n t e d e î m p ă r ţ e a l ă , s ' a u h o t ă r î t a'şi v i n d e m o ş i a l o r u n e i
a t r e i a p e r s o a n e , a c t u l d e v è n d a r e se v a face n u m a i î n
d o u é e x e m p l a r e , u n u l p e n t r u c u m p ă r ă t o r şi c e l - l a l t p e n t r u
cei t r e i v e n d ă t o r i , c a r e , în a c e a s t ă v è n d a r e , n ' a u i n t e r e s e
6
o p u')s eCpr.
, ci Au un b riyn t et
e r eRau,
s com VuI nI I , ) . § 756, p. 235. Duranton, V I I I ,
165. Demolombe, X X I X , 74. R é p e r t . Sirey, Double écrit, 145.
Vom vedea că aceiaş soluţie este admisă şi în p r i v i n ţ a for-
malităţei prescrise de art. 1180. Vedi suprà, p. 77 şi infra.
p. 208, 209.
-) Cpr. T. H u e , V I I I , 238 şi Le Code civil italien et le Code
Napoleon, 1, p. 256. Aceiaş soluţie este admisă şi în alte
legislaţiuni, de ex., în acea germană, austriacă, spaniolă,
portugheză, neerlandeză, etc. Cpr. Répert. Sirey, Double écrit,
149 u r m .
3
) Cpr. P a n d . fr., Duble écrit, 143 urm. L a u r e n t . X I X , 213.
Masse, Dr. comm., I V , 2 4 2 1 . T. H u e , V I I I , 24Ó. Demolombe,
X X I X , 412. A u b r y et R a u , V I I I , § 756, p. 229. 230. Cas.
fr. Sirey, 59. 1. 611.
5
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1885, p. 403.
6
) De asemenea, dacă presupunem că mai multe persoane au
făcut împreună un act de societate prin un act sub semnătură
 COD. < 'IV.—CARTEA HI.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a 1.—.—ART. 1179. [ (| i

F i e - c a r e e x e m p l a r t r e i m e să tie s e m n a t d e t o a t e p a r - senmai-ea
1
ţ i l e c o n t r a c t a n t e . I n p r a c t i c ă se î n t â m p l ă î n s ă a d e s e - o r i ca^j ™^""
fie-care p a r t e d ă c e l e i - l a l t e u n a c t s e m n a t de d è n s a , f ă r ă "te părţile
c lin :u t lnt<
a s e m n a e x e m p l a r u l ce ea p ă s t r e a z ă ca d o v a d a a o b i i g a - " ' ' ' ' ' '
ţ i u n e i , a ş a p r e c u m p r e v e d e a n u m e a r t . 1 2 0 d i n n o u l Cod
1
g e r m a n ) . Astfel, a c t u l ce eu p ă s t r e z e s t e s e m n a t d e d - t a ,
e a r a c t u l d - t a l e e s t e s e m n a t de m i n e . C o n v e n ţ i a s i n a l a g -
m a t i e ă e s t e a s t - f e l d e s c o m p u s ă în d o u é o b l i g a ţ i i u n i l a t e r a l e ,
c a r e s t a u f a ţ ă în f a ţ ă .
A c e a s t a u n e - o r i p o a t e fi suficient, p e n t r u că a c t u l ce
fie-care p a r t e posedă conţine m ă r t u r i s i r e a existenţei con-
v e n ţ i u n e i , m ă r t u r i s i r e f ă c u t ă d e fie-care p a r t e , c a r e d o v e ­
2
deşte e x i s t e n ţ a c o n v e n ţ i e i 1 .
A c e a s t a p r a c t i c a nu e s t e î n s ă f ă r ă i n c o n v e n i e n t . I n a-
d e v é r , se p o a t e î n t â m p l a ca c e a - l a l t ă p a r t e s ă fi p e r d u t
e x e m p l a r u l sèu şi că e u să fi î n c e t a t din v i a ţ ă , l ă s â n d u n
moştenitor care nu a r e nici o cunoştinţă despre convenţia
constatata prin act, In asemenea caz, dacă p a r t e a s u p r a ­
vieţuitoare cere e x e c u t a r e a convenţiei, pe b a z a originalu­
lui c a r e se g ă s e ş t e în m a n e l e m o ş t e n i t o r u l u i m e u , a c e s t
din u r m ă v a p u t e a d e b u n ă c r e d i n ţ ă să o p u e că a c e s t e-
x e m p l a r nefiind î n v e s t i t cu i s c ă l i t u r a m e a , ci n u m a i cu a-
ceea a c e l e i - l a l t e p ă r ţ i , c o n v e n ţ i a a p u t u t să r e m â e în
s t a r e de p r o e c t : c ă c i n i m i c n u d o v e d e ş t e că e u a m s e m -

pricată, va trebui un exemplar pentru fie-care asociat. Daca

însă societatea t r a t e a z ă cu un alt treilea, done exemplare
vor fi suficiente, unul pentru cel de al treilea şi cel-lalt
pentru toţi asociaţii, fiind că toţi au un interes comun, şi
aceasta chiar dacă societatea n ' a r forma o persoană juridica.
C p r . T. H u e , V I I I . 239. A u b r y et Ran. V I I I , § 756'. p. 229.
Demolombe, X X I X . 408. — De asemenea, femeea care con­
tractează o dată cu bărbatul seu şi care nu se obligă a plăti
de cât j u m ă t a t e din preţ. se consideră ca avènd cu densul
un interes comun, si nu are nevoe de un exemplar special.
Cas. fr. D. P . 80. 1. 330. T. H u e . V I I I . 239. Demolombe.
X X I X . 409. Larombière. IV. art. 1325. Xo. 23. Aubrv et
Ran, V I I I , § 756. p. 229.—Contră. Cas. fr. Sirey. 55. 1. 94.
') „Daca contractul a fost încheiat în mai multe originale, dice Art. 1*.< C.
acest text. este de ajuns ca fie-care p a r t e să semneze ori- genua:.,
u
ginalul ce se remite celei-lalte p a r t i " ']Verdcu uber den
Vertray melirere gleichlaidende Vrkunden aufgenommen, so
genihjt vs. venn jude Portei die fur die andere Portei best/in-
mte l'rkunde unterzelhnet". Vedi si suprà. p. 1 7 1 . nota 1.
2
) Cpr. C. R e n n e s . Sirey. 70. 2. 314. D. P . 74. 5. 433.
192 FORMALITATEA DUBLULUI ORIGINAL.—ART. 1179.

n a t e x e m p l a r u l c e l e i - l a l t e p ă r ţ i , c a r e d e - o - c a m d a t ă n u se
p r o d u c e , fiind c ă ' l p r e s u p u n e m p e r d u t . E l v a p u t e a deci
s ă r e f u s e e x e c u t a r e a c o n v e n ţ i e i , ca nefiind d o v e d i t ă d i n
p a r t e a m e a . E a t ă p e n t r u ce p r a c t i c a c a r e s'a i n t r o d u s l a s ă
d e d o r i t şi e s t e m u l t m a i b i n e c a fie-care o r i g i n a l s ă fie
l
s e m n a t de t o a t e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e ) .
Menţiunea L e g e a n u se m u l ţ ă m e ş t e a cere a t â t e a e x e m p l a r e câte
1 e x
o r l ^ n ^ e l o r . P ^ ' ^ i s t ă c u i n t e r e s e o p u s e , ci m a i c e r e î n c ă c a fie-care
o r i g i n a l să facă m e n ţ i u n e de numerili o r i g i n a l e l o r î n c h e i a t e :
2
făcut în dublu, t r i p l u e x e m p l a r sau original, etc. ) .
A c e a s t ă m e n ţ i u n e , pe c a r e legea o cere sub pedeapsă
d e n u j i ţ a t e ^ ca şi c o n f e c ţ i u n e a e x e m p l a r e l o r m u l t i p l e , este~-
s î n g u r u l m i j l o c d e a s t a b i l i c ă d i s p o s i ţ i i l e l e g e i a u fost
o b s e r v a t e şi c ă s ' a u f ă c u t o r i g i n a l e l e c e r u t e . F ă r ă a c e a s t a
m e n ţ i u n e , u n a d i n p ă r ţ i a r fi p u t u t d i s t r u g e exemplarul
î n c r e d i n ţ a t ei şi p r e t i n d e c ă n ' a a v u t n i c i u n u l ; o r i , a-
c e a s t ă f r a u d ă d e v i n e c u n e p u t i n ţ ă î n d a t ă ce fie-care din
o r i g i n a l e s e m n a t e de t o a t e p ă r ţ i l e , c o n s t a t ă numerili lor.
Acopem-ea C u m se a c o p e r e n u l i t a t e a c a r e r e s u l t a d i n l i p s a m e n -
e u l i e
"re^uită d h i ^ i o r i g i n a l e l o r ? De câte-ori s'au observat disposiţiile
lipsa m e n t i - l e g e i , f ă c e n d u - s e a t â t e a o r i g i n a l e c â t e s u n t p ă r ţ i cu i n t e -
1 r e s e u s e n u s a
"naleîo'/ " ° P > ?i făcut însă menţiune despre toate ori­
ginalele, viciul c a r e r e s u l t a din lipsa acestei m e n ţ i u n i p o a t e
s ă se a c o p e r e î n d o u é c a ş u r i :
1° C â n d u n a d i n p ă r ţ i a e x e c u t a t c o n v e n ţ i a în c e e a
ce o p r i v e ş t e ( a r t . 1 1 7 9 , § u l t i m ) ; f a p t u l e x e c u t ă r e i de
b u n ă v o e fiind c e a m a i b u n ă d o v a d ă a c o n c l u s i u n e i c o n ­
tractului Executarea convenţiei acopere, după părerea

') Cpr. B a u d r y , I I , 1195. Planiol, 11,1196. T. H u e , V I I I . 210.

2
) Cerinţele legei n ' a r fi deci îndeplinite dacă fie-care origi­
nal a r menţiona numai că s'au făcut a t â t e a exemplare câte
sunt p ă r ţ i cu interese opuse, fără a se a r a t a însă numerili
real al originalelor care a r fi fost făcute, afară de caşul
când a r exista numai doué p ă r ţ i . Cpr. Demolombe, X X I X ,
420. L a u r e n t , X I X , 215. T. Hue, V I I I , 240. C. Orléans. D.
P . 6 1 . 5. 382. — Vedi însă A u b r y et R a u ( V I I I , § 756, p.
230), după care menţiunea că s'au făcut a t â t e a originale a r
fi în toate caşurile suficientă. Cpr. si T r i b . L a n g r e s . D. P-
1900. 2. 422.
3
) Cpr. C. P a r i s . Sirey, 9 2 . 1 . 493. T r i b . Ilfov. Dreptul, din 1901,
No. 26 şi C. judiciar din acelaş an, No. 56.—Dacă faptul exe­
cutărei este comun ambelor p ă r ţ i , nulitatea este acoperita în
p r i v i n ţ a amèndurora. T. Hue, V I I I , 244. B a u d r y , I I , 1200.
 COD. CIV.—CAUTE A JJJ.—T1T. IU.—CAIMT. IX.—N-a I.—AHT. 117i). \ 93

g e n e r a l a , n u n u m a i n u l i t a t e a c a r e r e s u l t a din l i p s a m e n ţ i u -
nei o r i g i n a l e l o r , d a r şi a c e a c a r e r e s u l t a din n e f a c e r e a o-
1
riginalelor î n t r ' u n n i m i é r suficient i a r t . 11(57, § 2 ì 1 .
2° C â n d t o a t e o r i g i n a l e l e s u n t p r o d u s e , c ă c i de şi
legea n'o s p u n e a n u m e , t o t u ş i a c e a s t a e s t e cea m a i b u n ă
d o v a d ă a r e d a c ţ i u n e i l o r . F a p t u l , în s p e c i e , fiind p a t e n t ,
2
scuteşte de o r i - c e d o v a d ă ) .
Ce t r e i m e s ă d e c i d e m în c a z c â n d a c t u l a r p r e v e d e a f a s u i în care
că s'au f ă c u t a t â t e a e x e m p l a r e c â t e p ă r ţ i s u n t cu interesveaèVc'^s'a"
opus, î n s ă în r e a l i t a t e n u s'a r e d a c t a t de c â t u n s i n g u r î'ăcut n u m é -
e x e m p l a r , p u s la d i s p o s i ţ i a u n e i a din p ă r ţ i , c a r e a v o i t s ă ™ } . ^
rèma e s t ă p â n ă a s i t u a ţ i e i ? î n f ă ţ i ş a r e a u n u i a t a r e a c t a r de şi în W -
1 r
lasa a se p r e s u p u n e , p a n ă la d o v a d a c o n t r a r ă , c ă el a f o s t ' ^ ^ " * £
r e d a c t a t în n u m è r u l de o r i g i n a l e c e r u t e , fie-care din p ă r ţ i cât. unui.
fiind î n s ă a d m i s ă a d o v e d i c ă a c t u l n ' a fost f ă c u t conform
3
c e r i n ţ e l o r l e g e i . D a c ă î n s ă se d o v e d e ş t e ) s a u se r e c u ­
n o a ş t e că a c t u l n ' a fost r e d a c t a t d e c â t î n t r ' u n s i n g u r e-
4
x e m p l a r , el e s t e n u l ) , a f a r ă de c a ş u l în c a r e e x e m p l a r u l

P a r t e a care produce actul neregulat în justiţie, nu poate să

invoace lipsa nienţiunei originalelor, pentru că a produce un
act în justiţie este a cere. executarea lui. L a u r e n t , X I X , 229.
Demante et Oolniet de S a n t e r r e . Y, 288 bis VI.
Cpr. L a u r e n t . X I X , 232. Demolombe, X X I X . 415 şi 435.
Bonnier, 686. Répert. Sirey. Double ve rit, 129 urm. F . H e r ­
man. I I I . art. 1325. Xo. 124 urm. Aubrv et Ran. V I I I , §
7 5 6 , ' p . 232. text si nota 39. Marcadé. V. art. 1325. Xo. 2.
Larombière.' I V . art. 1325, Xo. 2 3 . T , Hue, V I I I . 244. Cas.
fr. D. P . 74. 1 . 2 6 3 . 1). P . 54. 1. 392. Sirev. 52. 1. 385. C.
Rioni. Sirey, 56. 2. 273. I). P . 56. 2. 223.—Contră. C. B r u ­
xelles. Répert. Dallo/, Yeìite. 78. nota 1.
Cpr. Cas. fr. I). P . 84. 1. 38. Planiol. I I , 1204. Thiry, I I I ,
129. P a n d . fr.. Double ccrlt, 184.—Vedi însă Demante et
Colmet de S a n t e r r e . V. 288 bis VI.
Această dovadă nu se poate face prin m a r t u r i sau presum­
ţiuni, căci atunci s a r dovedi în contra actului, ceea ce este
oprit de art. 1191 ; ci numai prin acte scrise, m ă r t u r i s i r e şi
jurământ. Cpr. L a u r e n t , X I X , 216. Larombière. IV. art.
1325. Xo. 28. Répert. Dalloz. Siipplém.. (MU/.. 1665. Cpr. si
T r i b : L a n g r e s . D. P . 1900. 2. 422. 423.
T. Hue. V I I I . 243. L a u r e n t . X I X . 529. A u b r v et R a n , V I I I .
§ 756, p. 230, şi toţi autorii.—Vedi însă B a u d r y (II, 1199).
care revenind asupra primei sale opiniuni, susţine în ulti­
mele ediţii că numai pluralitatea exemplarelor este prescri­
sa sub pedeapsă, de nulitate, nu însă şi m e n ţ i u n e a minieru­
lui originalelor ce s'au făcut.
 FORMALITATEA DUBLULUI ORIGINAL.—ART. 1179.
194
s e m n a t d e p ă r ţ i a r fi fost d e p u s î n m a n e l e u n u i a l t r e i l e a ,
ales de densele şi î n s ă r c i n a t cu p ă s t r a r e a lui în interesul
1
tuturor 1.
E a t ă deci u n mijloc, c a r e scuteşte pe p ă r ţ i de obliga­
ţ i a d e a r e d a c t a m a i m u l t e e x e m p l a r e şi. c a r e le a s i g u r ă
o p o s i ţ i e e g a l ă , d e o a r e - c e fie-care d i n e l e p o a t e s ă r e c u r g ă
la e x e m p l a r u l depus.
Actelei»_ Care sunt actele c ă r o r a a r t , 1 1 7 9 este aplicabil?
C ,r extu r e
e s t T a p l k a - ^ ^ s p u n d e : la actele sub semnătură privată, care cu­
bi], prind convenţii sinalagmatice, şi v o m a d ă o g a : n u m a i l a ele.
Astfel, a c t u l sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă care c o n s t a t ă o vèn-
dare -), un schimb, un contract de locaţiune, o împărţeală,
u n c o m p r o m i s , e t c . , v a t r e b u i s ă fie r e d a c t a t în a t â t e a
e x e m p l a r e o r i g i n a l e c â t e s u n t şi p ă r ţ i c u i n t e r e s e o p u s e .
P l u r a l i t a t e a exemplarelor nu este însă ceruta în privinţa
c o n v e n ţ i i l o r c a r e c o n s t a t ă u n î m p r u m u t , o fidejusiune (con­
3
v e n ţ i e u n i l a t e r a l ă ) , e t c , şi c h i a r u n c o m o d a t , u n d e p o s i t ,
un amanet, u n m a n d a t , convenţii unilaterale, pe care fără
4
c u v è n t u n i i le n u m e s c c o n t r a c t e s i n a l a g m a t i c e i m p e r f e c t e ) .
Contr. sina- A r t . 1 1 7 9 n u se r e f e r ă deci de c â t la c o n t r a c t e l e sina­
lagmatice
pertecte. ^ ^ pi TJ 0 1 . T. H u e , V I I I . 213. L a u r e n t . X I X ,
a n i o l > ; 1 2

236, 237. Demolombe, X X I X , 412. L a r o m b i è r e . I V , art.

1325, No. 42. Bonnier, 687. F u z i e r - H e r m a n . I l l , a r t . 1325,
No. 70 urm. B a u d r y , I I , 1204. A u b r y et R a u , V I I I , § 756,
p. 234, text si nota 4 3 . Cas. fr. si C. P a r i s . Sirey. 7 1 . 1.
191. Sirey, 77. 2. 134. D. P . 77. 1. 447.—Contră. C. Caen.
Répert, Dalloz, Oblig., 4077, nota 1. Masse. Dr. comm., IV,
2419.
'-) Un act de v è n d a r e sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă nu poate, în ade­
vér, fi considerat ca producând o l e g ă t u r ă juridica între
p ă r ţ i , dacă nu este făcut în dublu exemplar, p u r t â n d fie
care din ele menţiunea îndeplinirei acestei formalităţi, şi
dacă nu este subscris de ambele p ă r ţ i contractante. Moşte­
nitorii pretinsului vèndétor sunt în drept a se p r e v a l a de
aceasta nulitate, afară numai dacă c u m p ă r ă t o r u l v a dovedi
că convenţiunea s'a executat de autorul lor. C. Bucureşti.
Dreptul din 1890, No. 24. Cpr. si Cas. rom. Bulet. S-a 1,
1891, p. 1 8 1 . C. Galatz, Dreptul din 1890, No. 2 3 . — S'a
decis însă, cu drept cuvènt, că actul de v è n d a r e este valabil,
cu toate că nu este semnat de u n a din părţi, când prin alte
probe, şi mai cu samă prin a u t e n t i c i t a t e a dată lui de tribu­
nal, se stabileşte consimténièntul acelei p ă r ţ i . Cas. rom.
Bulet, S-a 1, anul 1890, p. 1409.
3
) Cpr. P a n d . fr., Double écrit, 87 urm.
4
) Vedi t. V a lucr. noastre, p. 1 1 , nota 1.
 COD. CIV.—CARTEA DI.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1171». 195
1
l a g m a t i c e a ş a dise perfecte 1 . Cu a l t e c u v i n t e , p l u r a l i t a t e a
e x e m p l a r e l o r se a p l i c ă e x c l u s i v n u m a i c o n t r a c t e l o r s i n a l a g ­
matice p r o p r i u dise, adecă al c ă r o r c a r a c t e r esenţial este
de a p r o d u c e în a c e l a ş t i m p d o u è o b l i g a ţ i u n i principale
2
c o r e l a t i v e , c a r e 'şi s e r v e s c r e c i p r o c de c a u s a ) .
A s t f e l , b i l a n ţ u l f o r m a t cu o c a s i a l i c b i d ă r e i u n e i a s o - Bilanţul for-
c i a ţ i u n i , şi s e m n a t de p a r t e , n u este s u p u s formalitaţei^j^ieldd^irei
dublului o r i g i n a l , d a c ă n u c u p r i n d e o b l i g a ţ i i r e c i p r o c e : el unei a s c e r ­
1 a 1 l!c
este î n s ă s u p u s f o r m a l i t ă ţ e i b u n u l u i şi a p r o b a t ( a r t . 1.1.80),*""^ J 'u 7 j

3
d a c ă n u este s c r i s de m â n a a c e l u i c a r e l'a s u b - s e m n a t ) .
A r t . 1 1 7 9 n u se a p l i c ă de a s e m e n e a , d u p ă pàrereaCasui în care
11
g e n e r a l ă , n i c i c o n t r a c t e l o r s i n a l a g m a t i e e p r o p r i u (.lise, de "?
câte ori u n a d i n p ă r ţ i îşi e x e c u t a î n t o t u l o b l i g a ţ i a sa în tiu obli*, ir.
m o m e , t u l
m o m e n t u l f o r m a r c i c o n t r a c t u l u i , p e n t r u c ă . în a c e s t caz.,- !
1
. tonuarei coi:-
p a r t e a în folosul c ă r e i a e x e c u t a r e a a a v u t loc, n u m a i aretraetuiui. i r -
nici o p r e t e n ţ i e c o n t r a e e l e i - l a l t e ; d r e p t u l seu fiind s t é n s . f j . ' ' " ' ^ ' ^
ea n u m a i a r e n e v o e d e t i t l u p e n t r u a'l s t a b i l i , şi în a-
s e m e n e a caz, v a fi de a j u n s ca u n o r i g i n a l s a lie r e m i s n u ­
mai p ă r ţ e i c ă t r e c a r e o b l i g a ţ i a n ' a fost a d u s ă la î n d e p l i ­
nire. A s t f e l , d a c ă p r e s u p u n e m c ă . î n t r ' o v è n d a r e . c u m p ă ­
r ă t o r u l a p l ă t i t i m e d i a t p r e ţ u l , v e n d e t e m i ne m a i a v e n d
x
) Prin urmare, art. 1179 nu se aplica făgăduinţelor unilate- Actele ciiro-
rale de a cumpăra sau de a vinde (Laurent. X I X . 220. T. ra art. 1179
1 1 , 1 1
Hue, V I I I . 239. Deinolombe. X X I X . 897. Larombière. I V . ^ţ,^ ''
art. 1325. Xo. 19. Troplong. Vente. I. 114 urm. Marcadé.
V, art. 1325, Xo. 4. P a n d . fr., Double ferit, 122 urm.), con­
venţiilor de a s i g u r a r e pe v i a ţ a , care pot în mod valid ti
constatate prin o poliţă de asigurare semnata numai de a-
sigurator ( 0 . P a r i s . D. P . 9 1 . 2. 273. Cas. rom. Bulet. 8-a
I I , 1892. p. 632). convenţiei prin care cine-va s'ar obliga
a g a r a n t a o obligaţie (fidejusiune) (C. Alger. I). P . 79. 2.
224) : prin care se da mandat de a contracta un împrumut,
etc. Cpr. T. Hue. V I I I . 239. A u b r y et Bau. V I I I . i; 75H.
p. 226. 227.
2
) Cpr. Demolombe. X X I X . 392 urm. A u b r y et R a n . XIII. %
756. p. 226. L a u r e n t . X I X . 218 urm. A u b r y et R a n . lo.co
'•il., p. 226. Bonnier. 691. T. H u e . V I I I . 288. B a u d r v . I I .
1201. Thiry, I I I , 126. Vigié. I I . 1596. Mourlon, I I . 1547.
Planiol, II". 1197. L u z i e r - H e r m a n , I I I . a r t . 1325. Xo. 3 arm.
Larombière. I V . art. 1325. Xo. 1 1 . Marcadé. V, art. 1325.
Xo. 4. Demante. V, 288 bis V I I I . Arntz, I l l , 319. si toţi
autorii. Cpr. şi Cas. rom. Bulet. S-a I. anul 1873. p. 115.
°) Cpr. Trib. Ialomiţa. Dreptul din 1885. Xo. 56. P a n d . ti'..
Double ferit, I d i urm. Vedi şi infra, p. 204. text şi nota 3.
196 FORMALITATEA DUBLULUI ORIGINAL.—ART. 1179.

nici u n d r e p t de e x e c u t a t c o n t r a c u m p ă r ă t o r u l u i , un sin-
g'ur o r i g i n a l , c a r e l e se v a r e m i t e a c e s t u i d i n u r m ă , v a fi
d e a j u n s p e n t r u ca el s ă ' ş i p o a t ă e x e r c i t a d r e p t u l s è u c o n -
y
t r a v é n d é t o r u l u i în p r i v i n ţ a l u c r u l u i v é n d u t ) .
Caşul în caro I n s e n s i n v e r s , se p o a t e î n t â m p l a c a c o n t r a c t u l s ă fie
^ ^ . ^ 1 u n i l a t e r a l , şi cu t o a t e a c e s t e a e l s ă d e a loc l a o b l i g a ţ i u n i
loc ia oblig, r e c i p r o c e . A s t f e l , î m p r u m u t u l b ă n e s c e s t e u n c o n t r a c t u n i -
Apilcarea l a t e r a l , c a r e n u o b l i g ă d e c â t p e a c e l a c a r e se î m p r u m u t ă ,
art. 1179. D a c ă î n s ă a c e s t d i n u r m ă a c o n s t i t u i t î m p r u m u t ă t o r u l u i u n
a m a n e t , el a î n c h e i a t c u d e n s u l u n a l d o i l e a c o n t r a c t u n i l a ­
t e r a l , c a r e n u obligă de cât pe c r e d i t o r u l a m a n e t a r , de-
tentor al lucrului altuia. Ori, ambele obligaţii, care derivă
din acest îndoit contract, sunt reciproce, acel c a r e a de­
v e n i t c r e d i t o r î n v i r t u t e a î m p r u m u t u l u i fiind d e b i t o r în
v i r t u t e a a m a n e t u l u i . O p e r a ţ i a v a t r e b u i d e c i s ă fie c o n s t a ­
t a t ă p r i n u n a c t î n c h e i a t în d u b l u e x e m p l a r - ) .
stipui.iimii A c e i a ş l u c r u se v a î n t â m p l a d e c â t e o r i m a n d a t a r u l
s a i 1
raTterié^de d e p o s i t a m i v a fi s t i p u l a t u n o n o r a r i u ,
mandat sau Se p o a t e d e c i ca s ă e x i s t e r e c i p r o c i t a t e d e o b l i g a -
de deposit. ţ[ [ nn j n u u n o r c o n t r a c t e u n i l a t e r a l e , d u p ă c u m şi u n
r m a

c o n t r a c t s i n a l a g m a t i c p r i n n a t u r a s a p o a t e d a loc n u m a i la
o obligaţie unică.
Materie co- I n fine, c u t o a t ă c o n t r o v e r s a ce e x i s t ă a s u p r a a c e s t u i
merciaia.Ne-„ u n c t y ofluide
m c t. H79
a a r n u se a p l i c ă la c o n v e n -
aplicarea r i v
art. 1179. ţ i i l e s m a l a g m a t i c e î n c h e i a t e m m a t e r i e c o m e r c i a l ă , d e şi
Controversa,^.^ j . g ^ i n C o d u l d e c o m e r ţ m e n ţ i o n e a z ă î n t r e d o v e d i a c ­
tele sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , p e n t r u că, în m a t e r i e comer­
c i a l ă , p a r t e a c a r e n u a r e u n o r i g i n a l î n m â n ă n u este r e ­
d u s ă , ca î n m a t e r i e c i v i l ă , a sc r e f e r i l a m ă r t u r i s i r e a a d ­
v e r s a r u l u i s a u a ' i deferi j u r ă m â n t u l , ci a r e t o a t e p r o b e l e
l a d i s p o s i ţ i a sa ( a r t . 4 6 C. c o m . ) . L a ce a r m a i s e r v i
forma titlului, atunci când acest titlu nu mai este necesar.
P r i n a r t . 1 1 7 9 , legiuitorul a voit să creeze p e n t r u toate

i) Opr. Cas. rom. Balet. S-a I, 1883. p. 311 si Bulet. 1890,

p. 334. C. O a l a t z şi Bucureşti. Dreptul din Ì 8 9 0 . No. 23 şi
24. C. Bruxelles si Bordeaux. Pas. belge, 1834. 2. 135. D.
P . 90. 2. 15. T h i r v , I I I , 126. Planiol, I I , 1197. B a u d r y , n ,
1201. Mourlon, II," 1518. T. H u e . V I I I . 238. A u b r v et B a u ,
V I I I , § 756, p. 227, 228.
*) Cpr. Cas. fr. Sirey, 90. 1. 257. D. P . 87. 1. 264. Planiol,
B a u d r y , loco suprà cit. T. H u e , V I I I . 238.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 117!). 197

p ă r ţ i l e o p o s i ţ i e e g a l ă şi să î m p i e d i c e p e u n a d i n ele a
c o n s t r â n g e pe c e a - l a l t ă la o e x e c u t a r e pe c a r e a c e a s t a d i n
u r m ă n ' a r p u t e a s'o c e a r ă , l u c r u c a r e e s t e cu n e p u t i n ţ ă î n
1
m a t e r i e c o m e r c i a l ă , p ă r ţ i l e p u t e n d r e c u r g e la a l t e d o v e d i ).
A s t f e l , p o l i ţ e l e de a s i g u r a r e s u n t v a l a b i l e , c h i a r dacăPoiiţe de asi
sunt f ă c u t e î n t r ' u n s i n g u r e x e m p l a r -'). gm-are.
A r t . 1 1 7 9 n u se a p l i c ă n i c i s o c i e t ă ţ i l o r a n o n i m e şi în Societăţi i -
l l 0 m m e u
c o m a n d i t ă p r i n a c ţ i u n i , h i n d că a c e s t e s o c i e t ă ţ i t r e b u i n d s> -
comandita.
n e a p a r a t să fie c o n s t i t u i t e p r i n a c t e a u t e n t i c e ( a r t . S S C.
com.!, t e x t u l n u se a p l i c ă de c â t la c o n v e n ţ i i l e î n c h e i a t e
sub semnătura privată.
C â t p e n t r u a s o c i a ţ i i l e în p a r t i c i p a r e , p e n t r u c a r e l e - Asociaţii in
1 r t u i p : u e
gea cere n e a p ă r a t u n a c t s c r i s ( a r t . 25(5 C. corn.), ele v o r ''' ' ' -
fi s u p u s e f o r m a l i t ă ţ e i p r e v e d u t e de a r t . 1 1 7 9 . d e c â t e o r i
v o r fi c o n s t a t a t e p r i n u n a c t s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t a Vi.
C a r e este c o n s e c i n ţ a o m i s i u n e i a c e s t e i f o r m a l i t ă ţ i ? Consecinţele
A c t u l nu este valid, r e s p u n d e t e x t u l , ceea ce î n s e m n e a z ă c ă tì^aììnw
nu î n s u ş c o n v e n ţ i a e s t e n u l ă , d u p ă c u m h o t ă r e a v e c h i a edictate_ .ie
a r t n , i K
j u r i s p r n d e n ţ ă a p a r l a m e n t e l o r ( v e d i supra, p . 1 8 9 n o t a 2 ) , ci -
numai actul, a d e c ă i n s t r u m e n t u l de p r o b a ţ i e menit a o cons­
1
t a t a ) : de u n d e r e s u l t a că c o n v e n ţ i a v a t r e b u i să fie e x e -

') Cpr. Lyon-Caen et Renault. Dr. comm., I I I , 56. P a r d e s s u s .

Dr. comm.. I. 215. B é d a r r i d e . Achats et ventes. 3 4 1 . Acollas.
I I . p. 939. A u b r v et R a n , \ 1 I 1 , § 756. p. 235. Bonnier.
693. Duranton. X Ì I I . 149. Larombière, IV, art. 1325. No.
36. F u z i e r - H e r m a n , I I I . art. 1325. No. 49 urm. C. Treves.
R é p e r t . Dalloz. Oblia.,' 4022, nota 1. C. Lvon. La Loi
din 4 april 1890 si I). P . 91.' 2. 80. Cpr. şi Cas. rom. Bu­
let. S-a I I . anul 1892, p. 632. Répert. Sirey, Double cerii.
53 urm. — Contra. Masse. Dr. comm.. I V . 2416. Pand. fr..
Double écrit, 64 urm.
-) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I . anul 1892. p. 632.—Vedi insa
C. Agen. Pand. Period. 90. 2. 50.
8
) Vedi supra, p. 190, nota 6.
4
) Aceasta nulitate poate fi invocata de fie care p a r t e , nu însă Persoanele
si de cei de al treilea. L a u r e n t . X I X . 226. P a n d . f r . . Doidile care pot in-
l ) a
écrit, 195 si 202. Bonnier. 692. C. Rennes. D. P . 78. 2 . 1 2 5 . \' 'ì'; [|} f , (l l i 1 )
1 11 ,ni
Sirey. 79. 2. 197.—Curtea de casaţie din F r a n c i a a decis M'j!" "
(22 oct. 1900). că debitorul cedat, care n'a intervenit la ac­
tul de cesiune de creanţă, este un terţiu, şi ca a t a r e . ' nu
poate opune cesionarului nulitatea resultami din faptul ca
actul de cesiune n'a fost făcut in dublu exemplar (vedi C.
judiciar, din 1901, No. 22 şi Pand. Period.. 1901. 1. '128.
I). P . 1901. 1. 69) : însă această soluţie este criticata de
 FORMALITATEA DUBLULUI ORIGINAL..—ART. 1179.

c u t a t ă , d a c ă e a p o a t e fi d o v e d i t ă p r i n a l t e m i j l o a c e , de
exemplu, prin mărturisirea părţei adverse, prin jurăment,
p r i n m a r t o r i şi p r e s u m ţ i u n i , d e c â t e o r i v a fi v o r b a d e o
s u m ă m a i m i c ă d e 1 5 0 l e i , şi c h i a r de o s u m ă m a i m a r e ,
dacă există u n început de d o v a d ă scrisă.
A c e a s t ă s o l u ţ i e e s t e g e n e r a l m e n t e a d m i s ă a t â t în d o c ­
t r i n ă c â t ş i î n j u r i s p r u d e n ţ a , şi n u e s t e c o m b ă t u t ă d e c â t
r
d e D e m o l o m b e ) , c a r e , p e n t r u a a j u n g e a s u s ţ i n e că î n s ă ş
c o n v e n ţ i a este n u l ă , se î n t e m e i a z ă m a i cu s a m ă p e vechea
2
j u r i s p r u d e n ţ a şi p e l u c r ă r i l e p r e g ă t i t o a r e ) . D o c t r i n a i l u s ­
trului profesor de la Caen trebueşte însă respinsă pentru
următoarele motive :
1° S u b C o d u l a c t u a l , c o n v e n ţ i i l e s u n t î n g e n e r e i n ­
d e p e n d e n t e d e a c t e l e r e d a c t a t e s p r e a s e r v i d e p r o b ă , şi
nulitatea actului, adecă a instrumentului de probaţie, nu
î m p e d i c ă c o n v e n ţ i a d e a fi v a l i d ă ;
2 ° A r t , 1 1 7 9 v o r b i n d a t â t d e c o n v e n ţ i e c â t şi d e a c t ,
a n u l e a z ă n u m a i a c t u l , n u î n s ă şi c o n v e n ţ i a . „Adele s u b sem­
n ă t u r ă p r i v a t ă , c a r e c u p r i n d c o n v e n ţ i i s i n a l a g m a t i c e , nu
sunt valabile dacă.... e t c . " , d i c e t e x t u l ;
3° A r t . 1 1 7 9 făcend p a r t e din capit. probelor, secţia
c a r e se o c u p ă d e s p r e p r o b a s c r i s ă , î n a c e s t c a p i t o l n u e s t e
v o r b a d e f o n d u l o b l i g a ţ i i l o r , d e c ă u ş e l e d e a n u l a r e a l e con­
v e n ţ i i l o r , c i n u m a i de a c t e l e s c r i s e m e n i t e a l e d o v e d i .
C o n c l u s i a firească şi j u r i d i c ă e s t e d e c i c ă n u m a i a c t u l r e ­
d a c t a t p e n t r u c o n s t a t a r e a c o n v e n ţ i e i e s t e n u l , n u î n s ă şi
c o n v e n ţ i a , c a r e r e m a n e v a l i d ă , d a c ă v a p u t e a fi p r o b a t ă
3
prin alte mijloace ) .

amicul nostru I. N. Cesărescu (Curierul judiciar, loco cit., p.

176), d a r fără cuvént, p e n t r u că debitorul cedat este ne­
contestat un terţiu din punctul de vedere al art, 1393 ; căci
el fiind interesat a şti cui datoreşte, este in drept să consi­
dere pe cedent încă ca t i t u l a r u l creanţei, cât timp cesiunea
nu 'i-a fost notificată sau n ' a fost acceptată de densul. Cpr.
B a u d r y et Saignat, Vente, 788, 789, p. 713 (ed. a 2-a din
1900). Vedi şi T. H u e , Tr. Ih. et pratique de la cession et de
la transmission des créances, I. 299 si I I , 362.
") Demolombe, X X I X , 421 u r m .
-) E x p u n e r e a de motive a lui Bigot-Bréameneu şi r a p o r t u l lui
J a u b e r t la Tribunat. Vedi G-arsonnet, Pr. civ., l ì , p . 330, nota
6 (p. 513, § 715. nota 6 din ed. a 2-a).
3
) Cpr. Thiry, I I I , 127. B a n d r v , l i . 1202, 1203. Planiol, I I ,
1199. A r n t z , I I I , 3 2 1 . L a u r e n t , X I X , 227. Toullier D., I V ,
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III. —CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1179. 199
D i n î m p r e j u r a r e a c a a c t u l c a r e n u î n d e p l i n e ş t e e e r i n - Actul care
tele a r t . 1 1 7 9 e s t e n u i , s ' a r p ă r e a l o g i c de a c o n c h i d e c ă „este eenn-
el e s t e l i p s i t d e o r i - c e p u t e r e . C u t o a t e a c e s t e a , a t â t doc-ţeie'art,H79,
t r i n a c â t şi j u r i s p r u d e n ţ a s u n t a p r o a p e u n a n i m e p e n t r u a ])oate
c
P
' ^ servi
e ) ) l l t t l e

decide c ă , de şi u n a s e m e n e a a c t n u p o a t e f a c e o dovadăprobft scrisă,

f n t r o v e i 8 a
c o m p l e c t ă d e s p r e c o n v e n ţ i a ce el c o n s t a t ă , t o t u ş i el c o n s - " * *
t i t u e u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă , c a r e p o a t e ii c o m p l e c t a t
prin a l t e d o v e d i , p r e c u m p r e s u m ţ i u n i , m a r t u r i , jurăment
1
supletor, etc, 1 .

p a r t e a I I . 318. T. Hue. V I I I . 2 4 1 . 242. Bonnier. 689. Mar­

cadé, V, a r t . 1325, Noi 1. l i e m a n t e , V, 288 bis I. Répert.
8irey, Double éerit, 94 u r m . tìarsonnet. Dr. ric., I L p. 330.
nota 6 (p. 513. nota 6 din ed. a 2-a). Aubry et R a n . V I I I .
§ 756. p. 2 3 1 . text şi nota 36. Yigié. I L 1598. Mourlon. I I ,
15.V2. L a r o m b i è r e . I V , a r t . 1325. No. 39. Oas. fr. si 0 . A-
miens. I). P . 74. 1. 263. Sirey, 74. 1. 360. 1). P . 76. 2. 2 0 1 .
Sirev. 75. 2. 333. 0. Bucureşti şi Trib. Ilfov. Dreptul din
1888.' \ o . 28. 38 si 40. Dreptul din 1887. No. 4. Dreptul
din 1 8 9 1 . No! 14.
Vedi în acest sens, Thiry, I I I . 128. A r a t e , I I I , 322. U a r -
sonnet. op. cit., I I , p. 515. § 718 (ed. 2-a). P a n d . f r . . Double
éerit. 207 u r m . R é p e r t . Sirev. cod. y \ 101 urm. Masse. Dr.
comi,,., I V , 2412. L a u r e n t , X I X , 529 şi X X , 286. Toullier
I).. I V . p a r t e a I I . 322 şi V. p a r t e a I. 84. Marcadé, V. a r t .
1325. No. 2. in line. p. 46 şi a r t . 1347. No. 5. p. 136. Aubry
et R a u . V i l i . § 756. p . 2 3 1 , text şi nota 38. Bonnier, 689.
Solon, Tliéorie sur la uniti té des aetes et des conventions, etc.
(ed. din 1835), I I . 29 urm. Merlin. Répert.. Double éerit. No.
8. 3". L a r o m b i è r e . I V . art. 1325. No. 38. Vigié. I I . 1598.
T. H u e , V I I I . 2 4 1 , 242. Planiol. I l , 1200. Domante et Col-
met de S a n t e r r e . V. 288 bis X . P . Pont, liei: a e crithpie. anul
1864. t. 2 5 . p. 181. 0 . L i è g e . Casieri sie belge. 79. 2. 267. Cas.
ir. I). P . 77. 1. 376. Sirev. 93. 1 . 7 1 . C . P a r i s si Besaneon.
I). P . 93. 2. 71 si 590. 0. Bordeaux. 1). P . 90. 2. 15. C.
Donai. D. P . 1901, 2. 139. T r i b . Ilfov. Suceava şi Teleorman.
Dreptul din 1887. No. 4 : din 1889. No. 65. Dreptul Am 1893,
No. 4 si 3 3 . Dreptul din 1894, No. 8. Dreptul din 1901, No.
26. T r i b . Ilfov. Curierul judiciar din anul curent 1901. No.
56. C. (lalatz si Bucureşti. Dreptul din 1891, No. 14 şi din
1898. No. 76. Cas. rom. Bulet. S-a, 1, 1897. p. 5 3 1 . -Contià.
Demolombe, X X I X , 429. Mourlon. I L 1552. Baudry, I I .
1203. D u r a n t o n . X I I I , 164. B r a a s , Tkéorie legale des aeies
sous tehui price, No. 6 urm. Daniel de Foleville, lievue pra­
tique dcdr.fr-. t. 39. anul 1875. p. 506. Cliardon, Du do!
•:.t ile la fraude. I. 125 (ed. din 1828). F a v a r d de L a n g l a d e .
Répert.. v° Acte* sous sciug priré, S-a 1. § 2. No. 10. Vedi
si t r a t a t u l n o s t r u în limba franceza, p. 398. text şi nota 2.
200 FORMALITATEA BUNULUI .Şl APROBAT.—ART. 1180, 1181.

J
2' Eegidele prescrise în privinţa actelor sub semnătură privată,
cuprintend convenţiuni unilaterale avéna de obiect sume
de bani,.sau o câtime oare-care de lucruri.
Formalitatea bunului şi aprobat.
Art. 1180.—Actul sub s e m n ă t u r ă privată, prin care o p a r t e
se obligă către a l t a a'i plăti o sumă de bani sau o câtime oare
care, trebue să fie scris în întregul lui de acela care Ta sub-scris,
sau cel puţin acesta, înainte de a sub-semna, să adaoge la finele
actului cuvintele „bun şi aprobat ')", a r ă t â n d tot-deauna în litere
sumă sau câtimea lucrurilor, şi apoi să iscălească.
Nu sunt supuşi la această r e g u l ă comercianţii, industria­
lii, plugarii, vierii, slugile si oamenii care muncesc cu diua. (Art.
944, 1172, 1181 C. civ. A r i 46, 47, 275 C. com. A r t . 1326 C. fr.).
Art. 275 Cod. corn.—Când cambia e sub s e m n ă t u r ă pri­
v a t ă şi scrisă de un altul de cât debitorul, acesta, dacă nu e
comerciant, industrial, plugar, vier, slugă sau l u c r ă t o r cu mâna,
e dator să adaoge la s e m n ă t u r a sa, cuvintele „bun şi aprobat",
a r ă t â n d în litere suma pentru care se obligă. (Art. 1180, 1181
C. civ. Art, 270 urm. C. com.).
Art. 1181 Cod. c i v . — C â n d suma a r ă t a t ă în act este deo­
sebită de aceea ce este a r ă t a t ă în bun, obligaţiunea se presupune
că este pentru suma cea mai mică, chiar când actul precum şi
bunul sunt scrise în î n t r e g de mâna aceluia care s'a obligat, a-
fară numai de se va proba în care p a r t e este gresala. (Art. 983,
1180, 1191 C. civ. A r t . 313 C. com. Art. 1327 C. fr.).
Art. 313 Cod. e o n i . — C â n d suma de plătit e scrisă în a-
celaş timp în litere şi în cifre, dacă este deosebire, suma cea
mai mică va trebui să fie plătită. (Art. 1181 C. civ. Art. 291
C. corn. italian. Art. 723 Cod. elveţ. al oblig, din 1881. A r t . 5
L. gener. germ. asupra schimbului din 1869 (Allgemeine den­
titeli e Wecl) seiordnung).
A c t u l u n i l a t e r a l "-) s u b s e m n ă t u r ă privată, prin care

]
Deoseb. de ) Textul francez şi acel italian (art. 1325) die bun sau apro­
redacţie de, bat, ear t e x t u l nostru bun şi aprobat. Credem, cu toate a-
la Codul ceste, că unul din aceste doué cuvinte bun sau aprobat ar fi
francez.
suficient, dacă suma la care debitorul se obligă a r fi scrisă
în litere, pentru că aceasta a r dovedi în deajuns că debi­
torul a ştiut la ce se obligă.—Osebit de aceasta, se decide
în genere, că cuvintele bun şi aprobat nu sunt sacramentale
si pot fi înlocuite prin alte cuvinte echivalente. Cpr. Demo­
lombe, X X I X , 452. Larombière, IV, art. 1326, No. 15. Ré-
pert. Sirey, Approbation de somme, Ilo.
Conv. sina­ '*•) Convenţiile sinalagmatice nu sunt deci supuse acestei for­
lagmatice. malităţi. Cpr. Cas. fr. D. P . 87. 1. 16 şi 264. Sirey, 86. 1.
Neaplic. art. 351. Sirey, 90. 1. 257. I n adevér, practica dilnieà dovedeşte
1180.
 COI). CIA".—CARTEA ill.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1180. 201
1
o p e r s o a n a s a u m a i m u l t e ) se o b l i g a c ă t r e a l t a a ' i p l ă t i
o s u m ă de b a n i s a u o c â t i m e o a r e c a r e , n u a r e n e v o e de
a fi r e d a c t a t în d u b l u e x e m p l a r : u n s i n g u r e x e m p l a r a-
j u n g e , î n s ă t r e b u e să fie s c r i s î n î n t r e g i m e a l u i de m â n a
2
d e b i t o r u l u i ) , s a u , d a c ă n u e s t e s c r i s d e m â n a l u i , să fie
cel p u ţ i n s u b - s e m n a t de d e n s u l şi, pe l â n g ă s e m n ă t u r ă , s ă
c u p r i n d ă în o r i ce l i m b ă m e n ţ i u n e a bun şi aprobai, ară­
t â n d tu tot-dea una în litere, e a r nu în cifre, suma sau câ­
t i m e a c a r e face o b i e c t u l o b l i g a ţ i u n e ! .
O r i g i n a a c e s t e i d i s p o s i ţ i u n i se g ă s e ş t e în d o u è d e c l a - Origina art.
3 l l f i i K
r a ţ i u n i r e g a l e d i n 3 0 i u l i e 17'IO şi 2 2 s e p t e m b r i e 1 7 3 3 1 ,
care cuprindeau dispositi! analoge p e n t r u a î n l ă t u r a frau­
dele ce se p r a c t i c a u a l t ă d a t ă p r i n l u a r e a u n e i s e m n ă t u r i
în a l b . Ka n e a v e n d î n s ă fiinţă în l e g i l e n o a s t r e a n t e r i o a r e ,
se î n ţ e l e g e că a c e a s t a d i s p o s i ţ i e n u se a p l i c ă a c t e l o r s u b
4
semnătura p r i v a t ă înclieiete sub legea veche 1 .
S c o 1 : i r t
Scopul art. 1 1 8 0 e s t e d e c i de a î m p e d i c a pe u n e r e - * 1 j"' ( ) "

ca fraudele sunt mai puţin frequente în aceste convenţii.

Apoi, fie care p a r t e avènd un act la mâna. frauda poate ti
descoperită mult mai lesne : pe când în contractele unilate­
rale, actul fiind numai în mâna creditorului, care nu'l va
produce de cât la scadenţă, adecă poate peste un timp de­
p ă r t a t , frauda este mult mai lesnicioasă. Opr. Planiol. I I .
1208. B a u d r y , I I . 1208. T. Hue. V I I I , 245. P a n d . fr..
Approb. d'ccriture. 22 urm. Cas. fr. Pand. Period. 9 7 . 1 . 4 2 2 .
C. judiciar din 1900, Xo. 76.
') Art. 1180 îşi primeşte aplicare chiar când mai multe pei'- c i ,. - ( ; w n ; m(

soane s'ar fi obligat împreună, sau solidar prin o convenţie mai multo
rs a e
u n i l a t e r a l ă : căci legiuitorul n'a înţeles sa p r e v a d ă n u m a i l " ' . " " s ' a u
1 ) l l ; l t n m
caşul în care o s i n g u r a persoana ar ii obligată, ci a vorbit " S ' l '
in genere de convenţiile unilaterale prin oposiţie la acele ' i t < a I A . *
sinalagmatice. Cpr. Vigié. I I , 1601. T h i r y . I I I , IBI. M ar- Aplic. art.
cade. V. art. 1326. Xo. 2. B a u d r v . I I . 1208. L a u r e n t . X I X . uso.
240. Planiol. I I , 1209. P a n d . fr.. Approb. cVécritiire, 80 urm.
R é p e r t . Sirey, Approbation de somnie, 17 urm. T r i b . B r ă i l a .
Dreptul din 1882, Xo. 75. Codul canton. F r i b u r g este formal
în această p r i v i n ţ a (art. 2236).
") De cate ori actul este scris în întregimea lui de mâna a-
celui care l'a sub-scris. formalitatea bunului şi aprobat nu
mai este deci necesara. C. Chambéry. Sirey, 79. 2. 53.
8
) Vedi textul acestor d e c l a r a t u l u i reproduse dupa Tripier de
Dl. Gr. Maniu, Drept com.. I I . p. 38. nota a şi b. Vedi şi
Band. fr.. Approbation d'eccitare. 9.
''') Cpr. L a u r e n t . I. 230. Vedi si t. I. partea I a lucr. noastre,
p. 60.
202 FORMALITATEA BUNULUI ŞI APROBAT.—ART. 1180 C C , 2 7 5 , 276 C COM.

d i t o r puţin scrupulos de a a b u s a de s e m n ă t u r a în alb a

d e b i t o r u l u i séu, a b u z c a r e a r p u t e a să a i b ă loc p r i n în­
scrierea în a c t a u n e i sume m a i m a r i de c â t aceea d a t o r i t ă ,
c e e a ce d e v i n e c u n e p u t i n ţ ă p r i n î m p r e j u r a r e a c ă o b l i g a ­
ţ i a t r e b u e s ă fie s c r i s ă î n î n t r e g i m e a e i cu î n s u ş m â n a
d e b i t o r u l u i , s a u c e l p u ţ i n c a el s ă a r a t e în litere s u m a s a u
c â t i m e a c a r e face o b i e c t u l o b l i g a ţ i e i . L e g e a c e r e c a d e b i ­
t o r u l s ă s c r i e în litere, e a r n u î n cifre s u m a s a u c â t i m e a
l a c a r e e l se o b l i g ă , p e n t r u c ă l i t e r e l e s u n t m a i g r e u d e
falsificat d e c â t c i f r e l e .
Art. 275 c. A r t . 2 7 5 din Codul comercial, c u r m â n d discuţiunile
c o i n 1
' c a r e s'ati p r o d u s î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă î n F r a n c i a ) ş i î n
2
I t a l i a ' ) , face aplicaţiunea acestui principiu la cambii.
A c e s t t e x t d e c l a r ă , î n a d e v è r , a p l i c a b i l a r t . 1 1 8 0 şi
l a c a m b i i l e sub semnătură privată, de câte ori debitorul nu
3
este. comerciant, industrial, plugar, vier, sau lucrător cu mâna ).
Art. 276 c A r t . 1 1 8 0 n u m a i este însă aplicabil de câte ori c a m -
R ( ) m
" b i a s'a e m i s în f o r m a a u t e n t i c ă , ş i a s e m e n e a f o r m ă e s t e
n e a p ă r a t ă de câte ori cambia este semnată prin punere de
4
d e g e t , cu o p e c e t e s a u a l t e s e m n e ( a r t . 2 7 6 . C. corn.) ) .
Oblig, um'la- N u m a i o b l i g a ţ i i l e unilaterale sunt supuse acestei for-
teraie. a,iităţi ( v e d i saprà, p . 2 0 0 , n o t a 2 ) , şi d i n a c e s t e o b l i g a ­
1)ri

ţii n u m a i acele care a u de obiect o sumă de b a n i s a u o câti­

m e o a r e c a r e de l u c r u r i , p r o d u c t e , m ă r f u r i , e t c . şi a c e a s t a ,
d u p ă u n i i , c h i a r d a c ă q u a n t u m u l m ă r f u r i l o r n ' a r fi î n c ă d e ­
a
t e r m i n a t în m o m e n t u l f o r m ă r e i a c t u l u i ) . A c e a s t ă soluţie

') Cpr. Lvon-Caen et R e n a u l t , Dr. comm.. I V . 60. A u b r v et

Rau. V I I I , § 756, p . 238, text si nota 59. Demolombe, X X I X ,
472.
2
) Cpr. G r . Manin, Drept com., I I , p . 37, Xo. 282.
3
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1887, No. 27. Curierul judi­
ciar din 1 9 0 1 , No. 47.
Art. 94 L. ") Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1890. p . 505. Bulet. S-a I I ,
germ. asupra 1895, p . 47. Bulet. S-a I I , 1896, p . ' 1459. C. Bucureşti. C.
schimbului judiciar din 1 9 0 1 , No. 30. „Aplicaţiunea asupra unei cambii,
din 1869.
a unei cruci, sau a ori cărui alt semn în locul numelui, dice
art. 94 din legea g e r m a n ă a s u p r a schimbului (Allgemeine
deutsche Wechselordnuncj din 1869), nu produce efectele p r e ­
vedute de lege a s u p r a schimbului, de cât atunci când aceste
semne sunt legalisate în forma judecătorească sau notaria-
t à " . Cpr. si a r t . 820 din Codul federal al obligaţiilor (L.
din 14 iunie 1881).
8
) Cpr. Cas. fr. şi C. P a r i s . Sirey, 9 3 . 1 . 4 0 9 . D. P . 9 2 . 1 . 2 4 8 .
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1180. 203
I*
fiind î n s ă i n a d m i s i b i l a , a r t . 1 1 8 0 n u se a p l i c ă la c a ş u l în
c a r e u n p r o p r i e t a r a r l u a a s u p r a - ş i o d a t o r i e ce se v a c o n ­
s t a t a c ă a r e n d a ş u l seu a v e a să i e a de la u n a l t r e i l e a ,
p e n t r u că, în a s e m e n e a c a z , s u m a n u e s t e d e t e r m i n a t ă M.
A r t , 1 1 8 0 n u se a p l i c ă d e a s e m e n e a l a o b l i g a ţ i i l e u n i - o b l i g , caro
1
l a t e r a l e , c a r e a r a v e a d e o b i e c t u n c o r p c e r t si d e t e r m i n a t , i ' l V ! ' ' ^ . ' / .
in ipso individuo ( a r t . 1 1 5 6 ) ' - ! ; n i c i la o s i m p l ă c h i t a n ţ ă , oblig, d e a
8 1 <l !l
fiind că ea n u c o n s t i t n e o o b l i g a ţ i e ) : nici la o b l i g a ţ i i l e * ^ , ^ £.
4
de a face s a u de a n u f a c e 1 ; n i c i m a n d a t u l u i v e r b a l d a t Neapiiearea
5 U 8 a
spre a face u n î m p r u m u t 1 : n i c i a c t e l o r , c a r e de la î n c e p u t
a l c ă t u i t e s u b f o r m a a u t e n t i c ă , a u r è m a s v a l i d e n u m a i ca
acte s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , in b a s a a r t . 1 1 7 2 ; c ă c i , la î n ­
t o c m i r e a lor, i n t e n ţ i a p ă r ţ i l o r a fost de a î n c h e i a u n a c t
a u t e n t i c v a l a b i l , şi ele n ' a u p u t u t să p r e v a d ă î n c ă de pe
a t u n c i că a c t u l l o r t r e i m e a f ă c u t c o n f o r m a r t , 1 1 8 0
F o r m a l i t a t e a p r e s c r i s ă de a r t . 1 1 8 0 se a p l i c ă însă n u oi»%. «c-
n u m a i la o b l i g a ţ i i l e p r i n c i p a l e , d a r şi la a c e l e a c c e s o r i i , p r e ­ ccsorn.
7
cum fidejnsiunea. m o t i v e l e fiind a c e l e a ş i în t o a t e c a ş u r i l e ) .

D. P . 77. 2. U . T. Hue, V I I I . 215. — Vedi însă L a u r e n t .

X I X . 2 4 1 . Demolombe. X X I X . 464. P l a n i o l , ' I I . 1208. A u b r y
et Ran. V I I I . § 756. p. 240. text si nota 69. B a u d r v . I I .
1208. Trib. Cliarleroy. Pus. belge. 80. 3. 165.
0 Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1895. p. 1 4 1 . — J u r i s p r u d e n ţ a a
aplicat însă une-ori art. 1180. in materie de fidejusiune, p e n ­
tru sume nedeterminate, (Sirey. 65. 2. 213. S., 93. 1.409. I).
B. 92. 1. 248). soluţie criticată de Bonnier, 675.
2
) Cpr. B a u d r y . Î I , 1208. P l a n i o l . I I , 1208. T h i r y , I I I . 131.
Répert. Sirev. Approbation de somme, 83. L a u r e n t , X I X ,
239. Bonnier." 675. Demolombe, X X I X , 463. Xo. 129. G a r -
sonnet, Pr. civ., I I , p. 513. § 716, nota 2 (ed. a 2-a). T r i b .
P e r p i g n a n . La Lui din 4 si 5 iunie 1899, Xo. 129.
â
) L a u r e n t . X I X . 249. Durantòn, X I I I , 169. Demolombe, X X I X ,
466. C. Bucureşti. Dreptul din 1887. Xo. 16. A u b r y et Bau,
V I I I . § 756. p. 2 4 1 . Répert. Sirev. Approbation de somme. 12.
4
) Demolombe. X X I X , 465. Cpr. Cas. fi'. Sirev. 62. 1. 74.
5
) Cas. rom. si C. Dijon. Bui. S-a 1. anul 1897. p. 20. Parul. Period.
98. 2. 273. L a u r e n t . X I X . 239 şi X X V I I I . 447. Gnillonard,
Mandat. 38. B. Bont. Petit s contrată, I, 863. p. 440. R é p e r t .
Sirev. v° cit.. 1 5 , 1 6 . Cas. fr. Sirev, 62. 1. 72. I). B. 6 1 . 1. 237.
6
) Cas. rom. Bulet. 8-a I. anul 1897. p. 134.
7
) Cas. rom. Bulet. S-a I I . 1898. p. 1357. Demolombe, X X I X .
471. L a u r e n t , X I X , 243. A u b r y et R a u . V I I I . § 756. p. 239.
F u z i e r - H e r m a n . I I I . art. 1326. Xo. 32. R. de Villargues. R é ­
pert.. Approbation d'écrifare. 18. P a n d . fr.. Apj/robafion d'é-
criture, 46 urm. R é p e r t . Sirey. Approb. de somme. 68. Cpr. şi
204 FORMALITATEA BUNULUI ŞI APROBAT.—ART. 1181 C. C , 313 C. COM.

Const, unei E a se a p l i c ă d e a s e m e n e a - a c t e l o r p r i n c a r e s e c o n s t i t u e
0 r e n t a 1 c a r e
Controversă *) i P ™ se r e c u n o a ş t e u n d e p o s i t - ) : b i l a n ţ u l u i
3
f o r m a t cu o c a s i a . d ă r e i u n e i s o c o t e l i ) , e t c . »
Art. u s i . Se p o a t e î n t â m p l a c a s u m a a r ă t a t ă în c o r p u l a c t u l u i
şi a c e a c u p r i n s ă în b u n u l şi a p r o b a t să fie d e o s e b i t e : în
a s e m e n e a c a z , se p o a t e d o v e d i c h i a r p r i n m a r t u r i î n c a r e
4
p a r t e e s t e e r o a r e a ) . D a c ă a c e a s t ă p r o b ă n u p o a t e î n s ă să
fie f ă c u t ă , o b l i g a ţ i a , l a c a z d e î n d o e a l ă , s e p r e s u p u n e că
este pentru suma cea mai mică. Aceasta regulă, împrumu­
t a t ă d e la P o t h i e r ( I I , 7 4 5 , 7 4 6 ) , n u e s t e d e c â t a p l i c a ţ i a
p r i n c i p i u l u i î n s c r i s în a r t . 9 8 3 , d u p ă c a r e , l a c a z d e î n d o ­
h
e a l ă , c o n v e n ţ i a se i n t e r p r e t ă î n f a v o a r e a d e b i t o r u l u i ) . Sem­
G
per in obscuris quod minimum est sequimur ).
A c e a s t ă d i s p o s i ţ i e se a p l i c ă : 1° C â n d o b l i g a ţ i a e s t e
scrisă de o m â n ă s t r ă i n a , p u ţ i n i m p o r t ă d a c ă s u m a scrisă
d e d e b i t o r în b u n u l şi a p r o b a t e s t e m a i m a r e s a u m a i m i c ă ;
c ă c i d a c ă ea e s t e m a i m a r e , se p r e s u p u n e o e r o a r e din p a r ­
t e a d e b i t o r u l u i ; e a r d a c ă e a e s t e m a i m i c ă , se p r e s u p u n e că
el a v o i t s ă se o b l i g e n u m a i p a n ă la c o n c u r e n ţ a s u i n e i î n ­
s c r i s e în b u n u l şi a p r o b a t . 2 " A c e a s t ă d i s p o s i ţ i e se m a i a p l i c ă
î n c ă şi în c a ş u l c â n d î n t r e a g a o b l i g a ţ i e a fost s c r i s ă d e m â n a
d e b i t o r u l u i , în c a r e c a z b u n u l şi a p r o b a t n u m a i e r a n e c e s a r .
Art. 313 C. L e g i u i t o r u l face a p l i c a ţ i u n e a a c e s t u i p r i n c i p i u l a cain-
C0111
' bii ; c ă c i , d a c ă s u m a de p l a t ă e s t e s c r i s ă în a c e i a ş t i m p

Bonnier, 675. Codul civil al cantonului F r i b u r g este formal

în această p r i v i n ţ ă (art. 2236).
O Cas. fr. Sirey, 1900. 1. p. 219 şi C. judiciar din 1900, No.
76. Pand. Period. 97. 1. 422. Demolombe, X X I X , 470. Au-
b r y et Bau, loco cit. L a u r e n t , X I X , 247. F u z i e r - H e r m a n ,
I I Ì , a r t . 1336, No. 37. P a n d . fr., v" cit., 58 urm. Répert,
Sirey, v° cit., 42 urm.—Contră. Toullier D., I V , p a r t e a I I ,
305. Rolland de Villargues, Répert., Approb. d'écritures, 16.
Sebire et Carteret. Encgclop. du droit, v" Bon pour, 1 1 .
3
) A u b r y et R a u . loco cit.' Demolombe, X X I X , 469. L a u r e n t ,
XIX.* 246. P a n d . fr., v" cit.. 97 urm. Répert. Sirey. v° cit., 40.
*) Demolombe, X X I X , 468. L a u r e n t , X I X , 248. A u b r y et Rau,
loco cit. Larombière, IV, a r t . 1326, No. 9. P a n d . fr., v° cit.,
65 urm. Trib. Ialomitza, Dreptul din 1885, No. 56. Vedi
si suprà. p. 195.
") Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1880, p. 329. R é p e r t . Sirey,
Approb. de somme. 184. L a u r e n t . X I X , 252. Demolombe,
X X I X . 499, şi toţi autorii.
r>
) Opr. R é p e r t . Sirey, Approbation de somme, 182.
B
) L. 9. Dig., De diversis regulis juris antiqui. 50, 17. Vedi şi
t. V. p. "296, text si nota 1. Vedi şi infra, p. 227.
r

COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—.S-a 1.—ART. 1180. 20 5

şi în l i t e r e şi î n cifre, î n s ă cu o d e o s e b i r e o a r e c a r e , s u m a
cea m a i m i c ă e s t e a c e a c a r e t r e i m e s ă fie p l ă t i t ă l a r t . o l : »
C. corn.) >. 1

L a r e g u l a e d i c t a t ă d e a r t . U S O , î n s u ş a c e s t t e x t a - Excepţii la
1 1 6
, duce o a r e c ă r e e x c e p ţ i i . A s t f e l , n u s u n t s u p u ş i l a a c e a s t ă ^ J } ? ]
regulă :
2
1° C o m e r c i a n ţ i i ) , fie c ă o b l i g a ţ i i l e c o n t r a c t a t e d e Comercian-
denşii a u s a u n u a u u n c a r a c t e r c o m e r c i a l ) . 3

L e g e a , în a d e v è r , s c u t e ş t e în t e r m e n i g e n e r a l i p e comer­
cianţi d e f o r m a l i t a t e a b u n u l u i şi a p r o b a t , c h i a r î n p r i v i n ţ a
c a m b i i l o r ( a r t . 2 7 5 C. corn.), d i n c a u s ă c ă e x p e r i e n ţ a a f a ­
cerilor îi face a p ţ i a se a p a r a în c o n t r a f r a u d e i .
2° P l u g a r i i , v i e r i i i p o d g o r e n i i ) , e x p r e s i u n e c a r e c u - Plugarii
vierii.
prinde pe toţi locuitorii agricultori cari cultivă p ă m â n t u l

„Dacă suina de plată este scrisă în cifre şi în litere, dice Art. 5 L.

art. 5 din legea g e r m a n ă a s u p r a schimbului din 1869 (Alkjv.-^rw. asupra
1
meim deutscbe Weelwelordnung), la caz de d i v e r g i n ţ ă . aceasta T ^ ' ' " ^ " *
m n i e
din u r m ă inscripţie face credinţă. Dacă suma este scrisa de ' ' | î ^ ] < (

mai multe ori fie în cifre, fie in litere, la caz de deosebire,

suina cea mai mică va face c r e d i n ţ ă " . O disposiţie identica
există în Codul de comerţ italian (art, 291). în Codul fede­
r a l al obligaţiilor din 1881 (art. 723), în legea u n g u r e a s c ă
a s u p r a schimbului din 1876 (art. 4). etc.
Cuvéntul comercianţi cuprinde toţi neguţitorii în genere.
Bancherii, ospătătoriî, hangiii, cârciumaril. etc, fiind comer­
cianţi, i n t r ă şi ei în excepţie şi sunt scutiţi de formalitatea
bunului şi aprobat. Vedi P a n d . fr., v° Approbation d'écriture,
180. R é p e r t . Sirev, Approbation de somme. 104. L a u r e n t .
X I X , 254. C. Metz. R é p e r t . Dalloz, Oblig.', 4128. nota 2.
Acelaş lucru s'a decis în p r i v i n ţ a plapomarilor (C. Bucu­
reşti, C. judiciar din 1 9 0 1 , No. 47), farmaciştilor, fotogra­
filor, etc. Vedi t. V I , tabla analit.. v° Farmacisti.
Cpr. B a u d r y . ' I I . 1209. Demolombe, X X I X . 478. T. H u e .
V I I I , 246. Bonnier. 676. Larombière, I V , a r t . 1326, No. 19
şi 2 1 . Lyon-Caen et R e n a u l t . Dr. comm.. I I I . 57. A u b r v et
Rau. V I I I , § 756, p. 242. L a u r e n t . X I X . 254. P a n d . fr., v°
cit.. 185 u r m . Cas. fr. Sirev, 69. 1. 28.— Contra. Demante.
V, 289 bis I V . D u p ă cum comerciantul este scutit de for­
malitatea bunului şi aprobat, chiar când actul sèu nu a r e
un c a r a c t e r comercial, tot ast-fel necomerciantul, care nu
i n t r ă în nici una din excepţiile p r e v e d u t e de a r t . 1180, este
supus fornialităţei edictate de acest text, chiar în p r i v i n ţ a
actelor care a r avea un c a r a c t e r comercial. P a n d . fr.. v° c/7„
188. Demolombe. X X I X , 479. Aubry et R a u . V I I I . ' S 756
p. 242, text şi nota 76.' Masse-Verge, I I I , § 590.' p. 5 0 5 ,
nota 22.—Contra. Larombière, I V . art. 1326 u r m . No. 19.
206 FORMALITATEA BUNULUI ŞI APROBAT.—ART. 1180.

l o r s a u a a l t u i a , şi t r a g d i n a c e a s t ă c u l t u r ă m i j l o a c e l e l o r
de e x i s t e n ţ ă ') :
Industrialii. 3 ° I n d u s t r i a l i i ( t e x t u l f r a n c e z d i c e Ies artisans, arl^saniì),
e x p r e s i u n e de care t e x t u l nostru s'a ferit de a s t ă d a t ă ,
d e şi e a e s t e î n t r e b u i n ţ a t ă î n a l t e t e x t e - ) , a d e c ă l u c r ă t o ­
rii care e x e r c i t ă u n meşteşug s a u o a r t ă mecanică :
Slugile. 4 ° S l u g i l e ş i o a m e n i i c a r e m u n c e s c c u d i u a , şi c h i a r
cu l u n a , e t c .
Critica iegei. I n p r i v i n ţ a c u l t i v a t o r i l o r d e p ă m â n t , a r t i s a n i l o r şi s l u g i ­
l o r , e x c e p ţ i u n e a se î n t e m e i e a z ă p e î m p r e j u r a r e a c ă m u l t e
din aceste persoane ştiu a sub-semna fără a şti să scrie, aşa că
l e g e a s'a v é d u t s i l i t ă a v a l i d a o b l i g a ţ i i l e l o r f ă r ă f o r m a l i t a t e a
b u n u l u i şi a p r o b a t , p e n t r u ca e l e să n u fie n u m a i de c â t
silite a r e c u r g e la forma a u t e n t i c ă . E s t e însă de observat
că a c e a s t ă e x c e p ţ i e r ă d i c ă t e x t u l u i o m a r e p a r t e din u t i ­
l i t a t e a s a , c ă c i a c e s t e p e r s o a n e fiind, d i n c a u s a i g n o r a n ţ e i
şi i n e x p e r i e n ţ e i l o r , cele m a i e x p u s e a fi f r a u d a t e şi e x ­
p l o a t a t e , t o c m a i e l e s u n t l i p s i t e de p r o t e c ţ i u n e a l e g e i .
E s t e d e c i t i m p u l ca l e g e a s ă fie m o d i f i c a t ă ş i ca a-
ceastă e x c e p ţ i e să dispară din Codul civil, cea m a i m a r e
p a r t e a p o p o r u l u i a v â n d şi e a d r e p t u l l a p r o t e c ţ i u n e a l e g e i .
C o d u l i t a l i a n şi a c e l n e e r l a n d e z a u r e a l i z a t a c e a s t ă r e f o r ­
m ă , c ă c i a r t . 1 3 2 5 şi 1 9 1 5 d i n a c e s t e C o d u r i se m u l ţ ă m e s c
a d i s p u n e c ă f o r m a l i t a t e a b u n u l u i şi a p r o b a t n u s e a p l i c a
3
m a t e r i i l o r c o m e r c i a l e ').

Proprietarii *) Cpr. C. Gand. Pasicrisie belge, 87. 2. 417. T. H u e , V I I I ,

de moşii sau 246. Demolombe, X X I X , 4 8 1 . R é p e r t . Sirey, Approb. de
de viî.
somme, 108 u r m . L a u r e n t , X I X , 256. A u b r y et R a u , V I I I ,
§ 756, p. 2 4 1 , 2 4 2 . — P r o p r i e t a r i i de moşii sau de vii, cu o
cultură şi o avere oare care, nu i n t r ă însă în denumirea de
plugari sau vieri, de şi ei 'si a r cultiva singuri moşia sau
via lor. Demolombe, X X I X , ' 482. L a u r e n t , X I X , 256. T.
Hue, V I I I , 246. Répert. Sirey, v° cit,, 116. P a n d . fr., Approb.
d'écriture, 197. C. sup. de justiţie L u x e m b u r g , Sirey, 9 1 . 4. 32.
Arendaşii de S'a decis de asemenea că nici arendaşii de moşii nu i n t r ă
moşii. în categoria plugarilor. T r i b . Ialomitza. Dreptul din 1885, No.
Controversă. 56.—Contra. R é p e r t . Sirey, v° cit., 112. Tribunalele au, în
această privinţă, o putere s u v e r a n ă de apreciare, ţinend so­
coteală de posiţia socială a arendaşului, de g r a d u l seu de
instrucţiune, de n a t u r a ocupaţiilor sale, de însemnătatea
exploataţiunei sale. etc. Cpr. P a n d . fr., v° cit.. 194 urm.,
210 urm.
2
) Vedi, de ex., a r t . 1160 C. civ.
3
Dreptul ) Alte legislaţiuni s t r ă i n e au desfiinţat cp. totul formalitatea
străin.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. Urto. 207

O r i c u m a r ii, a c e s t e s u n t e x c e p ţ i i l e s t a t o r n i c i t e de l e g e . interpreta­
şi ele n u p o t ti î n t i n s e si la a l t e p e r s o a n e , de e x e m p l u , la m i - j ^ ' ™ ^
1
l i t a r i . m a r i n a r i , e t c , 1 . E x c e p ţ i i l e a d m i s e d e a r t . I ISO, $ rinari, e t c
2
2 s u n t în a d e v é r l i m i t a t i v e , ca o r i ce e x c e p ţ i i în g e n e r e 1 .
A s t f e l , e x c e p ţ i i l e p r e v e d u t e de a r t . U S O în p r i v i n ţ a Femeile co-
c o m e r c i a n ţ i l o r , p l u g a r i l o r , v i e r i l o r , e t c . n u se î n t i n d de
d r e p t la femeile l o r . A ş a , de e x e m p l u , f e m e e a u n u i c o m e r - etc
c i a n t e s t e s u p u s a f o r m a l i t a t e a h u n u l u i şi a p r o b a t , d a c a n u
3
este ea î n s ă ş c o m e r c i a n t ă i .
P e n t r u ca f e m e e a s ă fie s c u t i t a de a c e a s t ă f o r m a l i t a t e ,
t r e b u e ca e a s ă tie c o n s i d e r a t ă ca e x e r c i t â n d a c e i a ş p r o ­
4
fesie ca şi b ă r b a t u l sèu ).
Efectul omisiunei f o r m a l i t ă ţ e i p r e v e d u t e de a r t . l i s o sancţiunea
. , 1 - » * . L
. . . art. 1 1 HO.
nu este de a a n u l a u i s a ş c o n v e n ţ i a , ci n u m a i d e a t a c e
ca a c t u l n e r e g u l a t s ă fie l i p s i t d e p u t e r e a sa p r o b a t o r i e °).
C o n v e n ţ i a e x i s t â n d i n d e p e n d e n t d e i n s t r u m e n t u l de p r o b a -
ţie m e n i t a o c o n s t a t a , e a v a ti e x e c u t a t ă , d a c ă va p u t e a
6
fi d o v e d i t a p r i n a l t e m i j l o a c e i .
M a i m u l t î n c ă . se a d m i t e a p r o a p e f ă r ă c o n t r o v e r s ă început de
) ) I
de a s t ă d a t ă , c ă a c t u l s e m n a t d e d e b i t o r , c a r e n u îndepli-\ V t .ve rsk! 1 n ri

n e ş t e c e r i n ţ e l e a r t . U S O , c o n s t i t u e u n î n c e p u t de d o v a d a
scrisă, c a r e p o a t e ii c o m p l e c t a t p r i n a l t e d o v e d i , p r e c u m
m a r t u r i , p r e s u m ţ i u n i şi j u r ă m â n t s u p l e t o r i u ; c ă c i el e m a n ă
de la a c e l a c ă r u i a se o p u n e şi f a c e ca f a p t u l p r e t i n s să h e
c r e d u t de a d e v ă r a t , ('art. 1 1 9 7 i ' ! .
bunului şi aprobat. Astfel sunt. de exemplu. Codul de proced.
civilă german din 1877. Codul spaniol. Codul portughez, etc.
In cât priveşte art. 1179. vedi suprà. p. 190. text si nota 2.
') T. Hue, V I I I , 246.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1890. consid. de la p. 163.
3
) Cpr. Lyon-Caen et Renault, op. cit.. I l l , 57. L a u r e n t . X I X . 26( ».
Demolombe, X X I X , 485. Report. Sirey. Approh. de tontine,
147 urm. Masse, Dr. comm., I V . 2399. p. 265. nota 2. Aubrv
et Rati. V I I I . §'756, p. 243. Larombière. I V . a r t . 1326. Xo.
26. Cas. fr. Sirev. 60. 1. 47. 1). P . 59. 1. 349. Trib. Sedan.
Pumi. Period. 92. 2. 137.
4
) Larombière. loco cit. Répert. Sirev. v° cit.. 152 urm. A u b r v
et Rati. V I I I , § 756, p. 243. Cas.' fr. Sirey, 40. 1. 30.
5
) Lipsa formalităţei prescrise de art. 1180 poate fi opusa de
debitor, atât pe cale de acţiune principală, cât şi pe cale de
excepţie, ca a p a r a r e . Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1890, p. 162.
') Cpr. Garsonnet, Pr. cit:, I I , p. 515. § 718 (ed. a 2-a). Vedi
şi suprà, p. 197 urm. (în p r i v i n ţ a art. 1179).
) A t â t j u r i s p r u d e n ţ a română cât şi acea străină sunt formale
în această privinţa. Cpr. Cas. rom.. C. Focşani, Bucureşti si
208 FORMALITATEA BUNULUI ŞI APROBAT.—ART. 1180.

Executarea I r e g u l a r i t a t e a actului c a r e provine din neîndeplinirea

oWigathmef.formelor c e r u t e d e a r t . 1 1 8 0 p o a t e fi a c o p e r i t ă p r i n e x e ­
c u t a r e a v o l u n t a r ă a obligaţiunei. E x e c u t a r e a totală* nu dă
loc la nici o dificultate. C â t p e n t r u e x e c u t a r e a p a r ţ i a l ă , o
d i s t i n c ţ i u n e se i m p u n e . E a c o n f i r m ă a c t u l ş i ' i c o n f e r ă p u ­
t e r e a sa p r o b a t o r i e , d a c ă ea d e t e r m i n ă s u m a s a u c â t i m e a
o b l i g a ţ i u n e i ; de c â t e o r i î n s ă e x e c u t a r e a p a r ţ i a l ă n u d e ­
t e r m i n ă s u m a s a u c â t i m e a d a t o r i t ă , ea n u ş t e r g e v i c i i l e
a c t u l u i , şi d e b i t o r u l v a p u t e a în t o t - d e a u n a s ă s u s ţ i e că
s u m a sau câtimea d a t o r i t ă de densul este m a i m i c ă de cât
a c e a c a r e f i g u r e a z ă în a c t , p e n t r u c ă f o r m a l i t a t e a b u n u l u i
şi a p r o b a t a r e t o c m a i d e s c o p d e a g a r a n t a c ă s e m n a t a r u l
a c t u l u i a c u n o s c u t s u m a ce f i g u r e a z ă î n a c t . ' ) .
Neaplic. art. I n fine, v o m o b s e r v a p e n t r u art. 1 1 8 0 , ca si pentru
1900. 7 . i

Galatz. Bulet. S-a 1, 1 8 8 1 , p. 201 si Dreptul ăin 1881. No.

78. Bulet, S-a 1. 1885, p. 514 si Bulet. 1886. p. 299. Drep­
tul din 1885, No. 56. Dreptul din 1886, No. 50. Dreptul din
1887, No. 27. Bulet. S-a 1, 1890, p. 164. Dreptul din 1 8 9 1 .
No. 17. Bulet. S-a 1, 1893, p. 5 5 1 . Bulet. 1896, p. 9 2 1 .
Dreptul din 1896, No. 55. Dreptul din 1897, No. 13 si 68.
Bulet. S-a I I , 1897, p. 1255. Cas. fr. D. P . 8 3 . 1 . 1 9 4 . Sirey,
84. 1. 157. D. P . 93. 1. 285. Sirey. 92. 1. 78. C. P a r i s . Panel,
Period. 93. 2. 143. C. Douai. D. P . 1901. 2. 139. Vedi t r a t a t u l
nostru în limba franceză, p. 399, text şi nota 2, precum şi
t. V I , p. 14, text si nota 1. Tot în acest sens se p r o n u n ţ ă
si doctrina. Vedi Planiol, I I , 1 2 1 1 . Thiry, I I I , 132. T. Hue,
V I I I , 247. Demolombe, X X I X , 493. L a u r e n t , X I X . 263 şi
X X , 286. Bonnier, 678. Marcadé, V, art. 1325, No. 3. L a ­
rombière, IV, art. 1326, No. 28. Mourlon, I I , 1556. Demante,
V, 289 bis V I . P a n d . fr., Approbation d'écriture, 270 urm.
R é p e r t . Sirey, Aprrobation de somme, 206 urm. Arntz, I I I ,
327. Vigié, I I , 1604. Solon, Théorie de la nullité des conven­
tions et des actes de tout genre, en matière civile (ed. din 1835),
I I , 25 urm. A u b r y et Rau, V i l i , § 756, p. 243, 244. B a u -
dry, I I , 1210. Garsonnet, Pr. civ., I I , p. 333, § 279, infine,
p. 515 (ed. 2-a). F . H e r m a n , I I I , a r t , 1326. No. 131 urm.
Masse, Dr. comm.. I V , 2407. Taulier, I V , p. 4 8 1 . Poujol,
Oblig., I l i , art. 1326, No. 9. Vedi şi infra, explic, a r t . 1220 —
Contră. Delvincourt, I I , p. 613 (ed. din 1834), care citează,
în sensul séu o decisie a Curţei din Bruxelles (13 aug. 1811).
Cpr. şi C. Orléans. Sirey, 65. 2. 213.
;
) Cpr. B a u d r y , I I , 1211. T. H u e , V I I I , 247. Larombière, I V ,
art, 1326, No. 29. A u b r y et Rau, V i l i , § 756, p. 244. Cpr.
si Cas. rom. Bidet. S-a 1, anul 1894. consid. de la p. 864,
865.---Vedi însă Tanllier D.. IV. partea I I . 302.
 COD. C.—CART. III.—TIT. 111.—CAP. IX.—S-a 1.—DR. INTERNAŢIONAL. 209
1
a r t . 1 1 7 9 ), c â l i p s a b u n u l u i şi a p r o b a t n u p o a t e fi a c o ­
p e r i t ă p r i n p r e s c r i p ţ i a d e d e c e a n i , s t a t o r n i c i t ă de a r t .
1900 - I .

Eegulele de drept international aplicabile art. 1179,

1180 şi 1181.
Ani v e d u t saprà, p . 1 9 0 , n o t a 2, că m a i m u l t e l e g i s - Art. i n : ) ,
( o n t r v e r s !
laţiuni s t r ă i n e au eliminat a t â t formalitatea dublului o r i - ' "
g i n a l ( a r t . 1 1 7 9 ) , c â t şi a b u n u l u i şi a p r o b a t i a r t . 1 ISO,
3
1181) ) . D i n a c e a s t ă î m p r e j u r a r e r e s u l t a câ a c t e l e sul) s e m ­
nătură privată, care cuprind convenţii sinalagmatice înche­
iate î n t r e d o i R o m â n i s a u î n t r e u n R o m â n şi u n s t r ă i n î n
o ţ a r ă î n c a r e f o r m a l i t a t e a d u b l u l u i o r i g i n a l n u e x i s t ă , de
e x e m p l u : în G e r m a n i a , în A u s t r i a . în I t a l i a , e t c , v o r fi v a ­
lide în R o m â n i a , de şi ele n ' a r ti fost f ă c u t e în a t â t e o r i ­
g i n a l e c â t e s u n t p ă r ţ i cu i n t e r e s e o p u s e , p e n t r u că e s t e de
p r i n c i p i u , în m a t e r i e de d r e p t i n t e r n a ţ i o n a l , că f o r m a a c t u ­
lui e c â r m u i t ă de l e g e a ţ â r e i în c a r e el este f ă c u t ( a r t .
4
2, § u l t i m 0 . civ.i ) .
A c e i a ş s o l u ţ i e e s t e a d m i s i b i l ă î n p r i v i n ţ a a r t . 1 1 8 0 şi A r t l i s o .
11.81, a ş a că a c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă p r i n c a r e o p a r t e
se o b l i g ă c ă t r e a l t a a ' i p l ă t i o s u m ă de b a n i s a u o c â t i ­
me o a r e c a r e de l u c r u r i , qui e numero, pondere, mensurare-
5
constant Ì , î n c h e i a t c h i a r î n t r e d o i R o m â n i în o ţ a r ă în
care f o r m a l i t a t e a b u n u l u i şi a p r o b a t n u ' s i a r e f i i n ţ ă , de e x .
în G e r m a n i a , în S p a n i a , în P o r t u g a l i a , e c t . ''), v a li v a l i d

') Vedi saprà, p. 77 si 190.

*) Cpr. A n b r y et R a n , V I I I , § 750, p. 244. Duranton. X I I I . 185.
Demolombe. X X I X , 74. Vedi, saprà, p. 77 şi 190. text şi nota 1.
3
) Vedi saprà, p. 200. nota 3.
*) Opr. (.". Chambérv. Sirey. 8 1 . 2. 237. F u z i e r - H e r m a n . I l i ,
art. 1325, No. 1 * şi 2. Â u b r y et Ran, I, ţ? 3 1 . p. 109, text
şi nota 75 (ed. a 5-a) : p . I l i din ed. a 4-a. Répert. Sirey,
Acte sous sring price, 490 urm. P . Fiore. Diritto internazio­
nale. 314. Weiss. Tr. Ih. et pratique de dr. internat, prive
(Paris, 1901), I V . p. 320, noto 3. 'Vincent et P e n a m i . Dic-
tioiin. de dr. international. Acte sous scìug prive, 0. Fielix-De-
mangeat. Dr. internat.. I. 79. Contrà. Duguit (Con flit de le­
gist., reiat ifs à la forine des actes cirils, p. 50 şi 122), care
susţine câ actul sub s e m n ă t u r ă p r i v a t a a r trebui sa fie făcut
după legea naţională a partilo]-.
') Vedi saprà, p. 202.
6
) Vedi supvà. p. 200. nota 3.
14
210 REGISTRELE COMERCIANŢILOR.—ART. 1183,1184O.CIV., 50URM. C.COM.

în R o m â n i a , c u t o a t ă o m i s i u n e a a c e s t e i f o r m a l i t ă ţ i . Ş i vice­
versa, a c t u l î n c h e i a t d e d o i s t r ă i n i î n R o m â n i a v a ^fi s u p u s
a c e s t e i f o r m a l i t ă ţ i , c h i a r d a c ă e a a r fi n e c u n o s c u t ă î n
ţ a r a lor respectivă ' ) .

II. Despre actele private nesemnate de părfi.

A c e s t e a c t e , c ă r o r a le l i p s e ş t e e l e m e n t u l e s e n ţ i a l a o r i
cărui act sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , adecă s e m n ă t u r ă , consistă
în r e g i s t r e l e comercianţilor ( a r t . 1 1 8 3 , 1184), în registrele,
c ă r ţ i l e s a u h â r t i i l e d o m e s t i c e ( a r t . 1 1 8 5 ) , şi î n fine, î n a d -
n o t a ţ i u n i l e l i b e r a t o r i i f ă c u t e de c r e d i t o r î n j o s u l , pe m a r ­
g i n e a s a u p e d o s u l u n u i t i t l u de c r e a n ţ ă ( a r t . 118(3).

1" R e g i s t r e l e comercianţilor.
Art. 1183.—Registrele comercianţilor nu fac credinţă des­
p r e vendările ce cuprind în contra persoanelor necomerciante,
d a r judecătorul poate da jurământ la u n a sau la alta din părţi.
(Art. 1184, 1220, C. civ. A r t . 22—34. 50—54. C. com. A r t . 1328
C italian. A r t . 1329 C. fr.).
Art. 1184.—Registrele comercianţilor se cred contra lor,
dar cel c a r e voeşte a profita de ele nu poate d e s p ă r ţ i cuprin­
derea lor, lăsând aceea ce poate a r fi contrariu. (Art. 1183. 1206
C. civ. A r t . 52 C. com. A r t . 1330 C. fr.).
Art. 50 Cod. e o n i . — R e g i s t r e l e comercianţilor, ţinute în
regulă, pot face probă în justiţie, între comercianţi, p e n t r u fapte
şi cestiuni de comerţ.—înscrierea în registre, făcută de prepusul
care ţine scriptele sau este însărcinat cu comptabilitatea, are a-
celaş efect ca şi când ar fi făcută de insus stăpânul. (Art. 3 urm.,
22 urm., 5 1 , 392 u r m . C. com. A r t . 1183, 1184 C. civ. A r t . 48
C. com. ital. A r t . 12 C. corn. fr.).
Art. 51 Cod. corn. — Registrele pe care comercianţii sunt
obligaţi a le avea şi care nu vor fi ţinute în r e g u l ă şi nici învestite
cu formula p r e v e d u t a de lege, nu sunt primite a face p r o b ă în justi­
ţie, spre folosul celui ce le a ţinut.—Neîndeplinirea prescripţiuni-
lor legei în această privinţă, poate a t r a g e încă după sine aplica-

') A u b r y et R a u , loco cit. Bonnier, 931. A. Weiss, TV. element,

de dr. internat, prive (ed. a 2-a), p . 254, 255 şi TV. th. et
pratique de dr. internat, prive (1901), I V , p. 326. L a u r e n t ,
Dr. international, I I , 238. R é p e r t . Sirey, loco şi v° cit. P a n d .
fr., Approbation d'écriture, 325 urm. E s p e r s o n şi 0 . cas.
Napoli. J. Clunet, anni 1884. p . 178, text şi n o t a i . Cas. fr.
Sirey, 57. 1. 586. I). P . 57.' 1. 39. T r i b . ' c o n s , italian din
Constantinopol. J. Clunet, anul 1895, p. 888.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. IX.—.S-a 1.—ART. 1183,1184. -211

ţiiinea pedepselor prevedute în caz de faliment. (Art. 22 urm.. 50

urm. 876. 877, 880 C. com. A r t . 49 C. corn. italian. A r t . IH ('.
com. fr.).
Art. 52 Cod. com.—Registrele comercianţilor, chiar neţi­
nute în regula, lac proba contra lor. P a r t e a insa care voeşte a se
referi la densele, nu poate scinda conţinutul lor. (Art. 50 urm. ('.
corn. Atr. 1184 C. civ. A r t . 50 C. com. italian).
Art. 53 Cod. coi».—Daca partea, la registrele căreia cealaltă
parte, oferă să dea credémènt, refusa a le presinta. j u d e c a t a poate
deferi acestei din urmă juràmèntul a s u p r a obiectului contestaţiunei.
(Art. 5 0 n r n i . C. com. A r t . 1183. 1219 C. civ. A r t . 51 ('.com. ital.).
Art. 54 Cod. com.- J u d e c a t a este în drept a aprecia daca
se poate atribui conţinutului registrelor unui comerciant, un ca­
racter de validitate mai mult sau mai puţin mare. dacă trebue a
se renunţa la aceasta probă, în caz când registrele comerciale ale
părţilor nu concorda, sau a atribui o credinţă mai mare registre­
lor uneia din p a r t i . (Art. 50—52 ('. com. A r t . 52 0 . com. ital.).
Art. 32 L. din 1 sept. 1886.— Tribunalele de comerţ, si
în oraşele unde nu sunt asemenea tribunale, tribunalele civile vor
avea căderea a certifica exactitatea copiilor extrase din registrele
comerciale, menţionându-se în certificare daca aceste registre sunt
sau nu ţinute în conformitate cu prescripţiunele lesei comerciale.
(Art. 1183. 1184 C. civ. Art. 50 urm. C. corn.).
C o d u l de c o m e r ţ se o c u p ă de p u t e r e a p r o b a t o r i e a
registrelor comerciale între comercianţi iart. 5 0 — 5 4 1 , e a r
Codul civil, de p u t e r e a l o r p r o b a t o r i e î n t r e c o m e r c i a n ţ i şi
necoiiiei'cianţi. d e t e r m i n â n d p r o b a ce a c e s t e r e g i s t r e fac a -
t â t în f a v o a r e a c o m e r c i a n ţ i l o r ( a r t . i l 8 3 C. civ.). c â t şi
în c o n t r a l o r l a r t . I l s l u
C â t e - v a c u v i n t e n u m a i în p r i v i n ţ a p i t t e r e i p r o b a t o r i e Rt*>n*m>l.-

• . , - . • cnmeivialr.

a registrelor intre comercianţi.

L a R o m a n i , r e g i s t r e l e b a n c h e r i l o r \arijentarii \ făceau Drontni
1 , n; ,!
c r e d i n ţ ă n u n u m a i î n c o n t r a , d a r şi în f a v o a r e a l o r . p e n - '" ' -
tru că ei e r a u c o n s i d e r a ţ i ca a d e v ă r a ţ i f u n c ţ i o n a r i p u b l i c i .
- N a ţ i u n e a p e n t r u c a r e b a n c h e r i i n u m a i , n u î n s ă şi cei­
lalţi c o m e r c i a n ţ i , s u n t o b l i g a ţ i a î n f ă ţ i ş a r e g i s t r e l e l o r .
dice G a i n s , l i b . I. Ad edictiim provinciale, e s t e că m i n i s t e ­
ri ni l o r este p u b l i c , şi ca ei s u n t o b l i g a ţ i a t r e c e cu cea
1
mai m a r e e x a c t i t a t e t o a t e o p e r a ţ i i l e lor în r e g i s t r e " 1 . De
') .ylij.ii/ uiile.tii ari/entiirios tantum, ne/pi/: //I/os u/dos iibs/ntilcs
ids edere ratiaiics roţj'tt ; quia officiant conni), atipie ministe­
rial)) /nildiriim h.iilieut causata ; et luce priuci/ia/ìs coram opera
est /it rictus sui rufionrs dilii/euter conlìciant". L . 10. § 1.
Dig., 2. 13, De edendo.
 212 REGISTRELE COMERCIANŢILOR.—ART. 50 URM. C. COM.

a c e e a , p r e t o r u l c o n f e r e a c o n t r a l o r o a c ţ i u n e p e n t r u a ' i sili
1
la comunicarea r e g i s t r e l o r l o r ) , a d ă o g â n d că acest edict
e s t e n u s e p o a t e m a i e c h i t a b i l : Hitjus edicti ratto ceqiiis-
T
sima est ).
Dreptul ac- C o m e r c i a n ţ i i d e a s t ă d i n u se m a i b u c u r ă d e a c e i a ş
tuai. p r e r o g a t i v a . C u t o a t e a c e s t e a , r e g i s t r e l e l o r fiind s u p u s e l a
o a r e - c a r e f o r m a l i t ă ţ i ( a r t . 2 6 , 2 7 Cod. com.), p o t face c r e ­
d i n ţ ă nu n u m a i în c o n t r a , d a r şi în f a v o a r e a lor (art. 5 0 ,
§ 1 ) , c e e a c e n ' a fost a d m i s î n p r i v i n ţ a r e g i s t r e l o r , c ă r ţ i ­
3
lor sau h â r t i i l o r casnice ( a r t . 1 1 8 5 Cod. c i v . ) ) .
Formalităţile P e n t r u a împedică alteraţiunea acestor registre, legea
supuse*reg^.comercialà v o e ş t e c a , c e l p u ţ i n a c e l e o b l i g a t o r i i , s ă fie n u -
treie comer- m e r o t a t e , p a r a f a t e , î n c h e i a t e ş i v i s a t e l a finele fie-cărui
cianpior. ^ a n t r i t a t e a j u d e c ă t o r e a s c ă ( a r t . 2 6 , 2 7 C. corn.).
a u 0

N e o b s e r v a r e a acestor formalităţi, independent c h i a r de ori-ce

f r a u d ă , a t r a g e în p r i v i n ţ a c o m e r c i a n t u l u i n e g l i g e n t pedepsirea
p e n t r u b a n c r u t ă s i m p l ă ( a r t . 5 1 , § 2 şi 8 7 6 , § 5 , 8 8 1 C.
com.). C â t p e n t r u scriptele frauduloase, care a r tinde a
a s c u n d e a c t i v u l s a u a simula u n pasiv care n u există, ele
îl fac pasibil de p e d e a p s a b a n c r u t e i frauduloase ( a r t . 8 8 0 ,
8 8 2 C o d . corn.).
Puterea pro- Care este p u t e r e a p r o b a t o r i e a r e g i s t r e l o r ţ i n u t e de
1
' g l s t r e î o r ^ c o m e r c i a n ţ i ? „ R e g i s t r e l e c o m e r c i a n ţ i l o r , ţinute în regulă,
tre comer- dice a r t . 5 0 , § 1 d i n C o d u l c o m e r c i a l , pot f a c e p r o b ă î n
u 4
"f, *g j ' ^ j u s t i ţ i e mtre comercianţi, pentru fapte şi cestinili de comerţ
n 1
).
corn.
') „Proetor alt : Argentarla} mensce exercitores rationem, quie ad
se pertinet, edanf adjecto die et consule". L. 4. P r . . Dig.,
loco cit.
2
) L . 4, § 1, Dig., loco cit.
3
) Cpr. Bonnier, op. cit., p . 629, No. 769.
n
Conflict între ) I c a z
d e conflict între legislaţia ţ ă r e i în care registrele
legea ţărei comercianţilor a u fost ţ i n u t e şi acea a ţ ă r e i în care ele sunt
în care regis- produse ca mijloc de probă, r e g u l a r i t a t e a şi p u t e r e a lor
rirmte*i acea probatorie se v a determina, cu t o a t ă controversa ce există
* în care*ele' a s u p r a acestui punct, după legea ţ ă r e i în care ele au fost
sunt produse ţinute, p e n t r u că aceste r e g i s t r e sunt asemăluite actelor s u b
ca mijloc de s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , de şi ele nu sunt semnate de p ă r ţ i , şi
probă. pentru că comerciantul care contractează cu un a l t comer­
Controversă.
ciant a cărui r e g i s t r e a u o c r e d i n ţ ă mai m a r e sau mai mică,
este presupus a se referi la obiceiul şi legea locului în care
registrele au fost ţinute. Cpr. în acest sens, Bonnier, op.
cit., 932. Savigny, care citează în acest sens o decisie a Curţei
de apel din Cassel (System des heutigen romischen Beclits,
 COD. CIV.—CART. 111.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a 1.—ART. 50 URM. C. COJI. 213

P r o b a c a r e r e s u l t a d i n r e g i s t r e , n u e s t e deci o b l i g a t o r i e
p e n t r u j u d e c ă t o r i , ei a v â n d o p u t e r e s u v e r a n ă , n e s u p u s ă c o n ­
t r o l u l u i C u r ţ e i de c a s a ţ i e , d e a le î n l ă t u r a c h i a r d a c ă ele
au fost r e g u l a t ţ i n u t e 1 . ( V e d i şi a r t . 5 4 Cod. c o n i . i .
1

P e n t r u ca r e g i s t r e l e s ă p o a t ă c o n s t i t u i o p r o b ă în jus-Pentru acon-
8 1 1
t i ţ i e , t r e i m e ca ele s ă lie ţ i n u t e î n r e g u l ă , s ă fie i n v o c a t e ^ " ^ " ^ ^ '
î n t r e c o m e r c i a n ţ i , şi să fie r e l a t i v e la f a p t e d e c o m e r ţ . A s t f e l , treime să fie
un c o m e r c i a n t n ' a r fi p r i m i t , c h i a r în c o n t r a u n u i a l t c o - \ ^ }£"
m e r c i a n t , a i n v o c a m e n ţ i u n e a f ă c u t ă în r e g i s t r e l e s a l e p e n - invocate în­
0 0
t r u a j u s t i f i c a o o p e r a ţ i e p u r c i v i l ă , p r e c u m a r fi. de e x e m p l u , ^ t ; " ! ^
c u m p ă r a r e a u n u i i m o b i l - j s a u a u n o r m ă r f u r i o r i pro-fie relative la
t a p t u
duete p e n t r u u s u i s a u c o n s u m a ţ i a c u m p ă r ă t o r u l u i , o r i a '^ ""
m

familiei s a l e ( a r t . 5 C. com.'i. Cu t o a t e a c e s t e a , fiind că r e ­

g i s t r u l j u r n a l t r e i m e s ă c u p r i n d ă , pe f i e - c a r e di, t o t ce c o -
' m e r c i a n t u l p r i m e ş t e s a u p l ă t e ş t e cu o r i - c e t i t l u a r fi ( a r t .
: 23 C. eoni. i. m e n ţ i u n e a f ă c u t ă în a c e s t r e g i s t r u p o a t e să
<" s e r v e a s c ă a d v e r s a r u l u i s e u de î n c e p u t d e p r o b ă : şi rice-
f versa, o m i s i u n e a de a t r e c e în a c e s t r e g i s t r u o o p e r a ţ i e
j civilă, p o a t e să m o t i v e z e r e s p i n g e r e a a c ţ i u n e i c o m e r c i a n -
3
. t u l u i , d a c ă el e s t e r e c l a m a n t ) .
J D a c ă registrele a m b e l o r p ă r ţ i sunt de a c o r d , proba
: este c o m p l e c t ă . D a c ă ele n u s u n t de a c o r d şi s u n t . pe de
î o p a r t e şi de a l t a , ţ i n u t e în r e g u l ă , j u d e c ă t o r i i v o r r e c u r g e
la a l t e p r o b e . Dacă n u m a i r e g i s t r u l uneia din p ă r ţ i este
I în r e g u l ă , j u d e c ă t o r i i p o t să p u e t e m e i u p e el. fiind însă
Uberi de a r e c u r g e la a l t e p r o b e , p r e c u m m a r t i n i , p r e s u n i -
4
ţiuni s a u p r e s t a r e a j u r ă m â n t u l u i ) .

V I I I , § 3 8 1 . p. 355. text şi nota f. ed. germ.). L a u r e n t , Dr.

international, V I I I . 36. Lyon-Caen et Renault. Dr. romw..
I. 301 bis. Foelix-Deniangeat. Dr. internat., I. 238. p. 4 6 1 . —
Cu toate acestea, chestia este foarte controversată, şi mai
multe sisteme sunt în p r e s e n t a . Vedi Masse. Dr. comm.. I I .
768. Asser et Rivier. Dr. internat., 94. p. 186. 187 a
t r a d u c . Schina. Vedi şi t. 1 a lucr. noastre, p a r t e a I. p. 95.
text si nota 3.
!
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I . anul 1892. p. 622 si 1059.
Bulet. anul 1898. p. 113.
2
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I. anul 1887, p. 870.—Motivul
pentru care registrele nu fac dovada de cât în privinţa fapte­
lor comerciale, este că actele necomerciale nu se trec în
ele de cât în mod sumar (cpr. art. 23 C. coni.). Vedi C. N.
Toneanu. Drept rom.. I. p. 110. Xo. 133.
3
) Cpr. Bonnier, op. rit., p. 632. Xo. 774.
4
) Cpr. Bonnier, op. cit., p. 633, Xo. 775. Lyon-Caen et R e -
214 REGISTRELE COMERCIANŢILOR.—ART. 50 URM. C. COM.

Art. 53 c. I n fine, a r t . 5 3 d i n C o d u l d e c o m e r ţ p r e v e d e c ă , d a -
c o m -
c ă p a r t e a l a r e g i s t r e l e c ă r e i a c e a - l a l t ă p a r t e o f e r ă %ă d e a
c r e d ă m e n t , refuză a le înfăţişa, j u d e c ă t o r i i p o t deferi a c e s ­
tei din u r m ă , adecă acelei care cere înfăţişarea registre­
1
lor), ) j u r ă m â n t u l a s u p r a obiectului litigiului. A c e a s t ă dis­
posiţie aplicabilă, f ă r ă nici o îndoială, la necomercianţiî
cari a r oferi să d e a c r e d ă m e n t r e g i s t r e l o r c o m e r c i a n ţ i l o r ,
îşi v a p r i m i m a i c u s a m ă a p l i c a ţ i e î n t r e c o m e r c i a n ţ i , p e n ­
t r u c a r e C o d u l d e c o m e r ţ a fost î n s p e c i a l e d i c t a t .
Art. 32 c. L e g i u i t o r u l a permis comerciantului de a refusa înfă­
com. ţişarea registrelor sale, care poate să aibă interes a n u
d i v u l g a s e c r e t u l o p e r a ţ i i l o r s a l e . Liberi mercatorum, dice
Casaregis, non sunt perscrutandi, ne videantnr eorum se­
2
creta ) . D e a c e e a , a r t . 3 2 d i n C o d u l c o m e r c i a l p r e v e d e c ă ,
în caz de a se o r d o n a î n f ă ţ i ş a r e a r e g i s t r e l o r d u p ă c e r e r e a
u n e i a d i n p ă r ţ i , s a u c h i a r clin oficiu, j u d e c ă t o r i i v o r e x ­
3
t r a g e d i n e l e n u m a i c e e a ce e s t e r e l a t i v l a l i t i g i u i .
Art. 31 c. C o m u n i c a r e a c o m p l e c t ă a r e g i s t r e l o r n ' a fost a d m i s ă d e
com. cât în caşurile în c a r e ea este n e a p ă r a t ă , a d e c ă când con­
t e s t a ţ i a a r e de obiect t o a t e actele de gestiune comercială
a u n u i neguţitor, precum, de exemplu, în afaceri de succe­
siune, c o m u n i t a t e de b u n u r i , societate si faliment ( a r t . 3 1

nault, Dr. comm., I I I , 74. Vidări, Corso di diritto commer­

ciale (ed. a 4-a), I I I , 2492.
J
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I , a n u l 1893, p . 48. Vedi şi infra,
explic, a r t . 1220.—Astfel, un asociat fiind în drept, pentru
a'şi stabili pretenţiile sale, de a cere aducerea registrelor
societăţei, j u d e c a t a poate da j u r ă m â n t p ă r ţ e i care oferă de
a da credăment registrelor, dacă ceia-lalţi asociaţi refusa a-
ducerea acestor registre. Cas. rom. Bulet. S-a I I , anul 1 8 9 4 r

p. 189. Deferirea j u r ă m â n t u l u i este însă, în ori ce caz. facul­

t a t i v ă p e n t r u judecători. Cpr. Lyon-Caen et R e n a u l t . Dr.
comm., I, 300. B é d a r r i d e , Commercants, 343. I n fine, este de
observat că, în caşul a r t . 5 3 C. corn., judecătorii n'au fa­
cultatea de a alege între ambele p ă r ţ i , ca în caşul art. 1183
C. civ., ei neputènd deferi j u r ă m â n t u l de cât p ă r ţ e i care o-
fera de a da credăment registrelor celei-lalte p ă r ţ i . Cpr. G a r -
sonnet, Pr. civ., I I , p. 606, § 359 ( I I I , p . 139, § 888 din
ed. a 2-a).
2
) Bonnier, p. 633, No. 776. Lyon-Caen et Renault, op. cit., I,
301. B é d a r r i d e , Commercants, 2 7 3 .
3
Art. 46 C. ) A r t . 46 din Codul de comerţ german adaogă : în p r e s e n t a
com. german. p ă r ţ i l o r (unter Zuzieh ung der Parteien).
COI». CIV.—CA KT. III.—TIT. ill.—CAP. IX.--S-a 1.—AHT. 50 UHM. C. COM. 215

0. c o m . ) , a c e s t e c a ş u r i fiind însă d e t e r m i n a t e d e lege în

1
mod l i m i t a t i v ).
A m v é d u t că r e g i s t r e l e c o m e r c i a n ţ i l o r ţ i n u t e în r e g u l ă
pot face p r o b ă în j u s t i ţ i e î n t r e c o m e r c i a n ţ i p e n t r u fapte
şi cestinili d e c o m e r ţ ( a r t . 5 0 , § 1 0. c o m . i .
î n c â t p r i v e ş t e r e g i s t r e l e o b l i g a t o r i i , n e ţ i n u t e în r e - A r t . 5 i , 5 2 C .
M
g u l ă şi n e î n v e s t i t e cu f o r m e l e p r e v e d u t e de l e g e . ele n u °°"V' V
fac nici o p r o b ă în folosul c e l u i ce l e - a ţ i n u t i a r t , 5 1 , $
1 C. c o m . i , ci n u m a i c o n t r a l u i , f ă r ă î n s ă c a p a r t e a c a r e
v o e ş t e a se r e f e r i la ele să p o a t ă d e s p ă r ţ i c o n ţ i n u t u l l o r . fie
că a c e a s t ă p a r t e a r fi u n c o m e r c i a n t i a r t . 5 2 C. c o m . i - 1 , fie
n n n e c o m e r c i a n t ( a r t . 1.184- 0. c i v . ) . R e g i s t r u l e m a n a t de
la u n c o m e r c i a n t c u p r i n d è n d , în p r i v i n ţ a m e n ţ i u n i l o r ce el
conţine, o mărturisire a acestui comerciant, această măr­
t u r i s i r e e s t e în p r i n c i p i u i n d i v i s i b i l â i a r t . 120(11 : d e a c e e a ,
acel c a r e se r e f e r a la r e g i s t r e l e u n u i c o m e r c i a n t , n u p o a t e
d e s p ă r ţ i c u p r i n d e r e a lor, l ă s â n d l a o p a r t e c e e a ce n u "i-ar
c o n v e n i ( a r t . 5 2 C. corn. şi 1 1 S 4 0. c i v . i.
E l e nu constituesc de a s e m e n e a nici chiar un î n c e p u t Registrele
de p r o b ă s c r i s ă de n a t u r ă a fi c o m p l e c t a t ă prin alte do- neregulat P-
,., » . . . . , nute nu eons-
v e u i , in f a v o a r e a c o m e r c i a n t u l u i c a r e n u s a c o n f o r m a t le- titueşc nici
voh l v u
g e i c o m e r c i a l e . P r i n u r m a r e , cu d r e p t c u v è n t . s*a d e c i s c ă " v, i '.' }~
. . . ^ -, , • ]ilecta. mei
n u se p o a t e d e f e r i j u r ă m e n t u l s u p l e t o r comerciantului amacar un în-
cărui registre sunt neregulat ţinute cepurile
: ' proba.
') Pas. fr. şi C. B o r d e a u x . Sirey. 79. 1. 64. Sirey, 8 1 . 2 . 3 1 2 .
Ruben de Condei'. Dicţiunii, de dr. comm.. v" Litres de com­
merce. 7 1 . Lyon-Caen et Renault, Dr. comm.. I. 290 bis.
B é d a r r i d e . Commercantz. 297, Cìr. Manin. Drept com.. I. 6 3 . —
Vedi însă T h a l l e r . Dr. commercial. 138.
'-) Cpr. art. 1608 din C. civ. otoman, promulgat la 9 djemazziul
cirel 1293 (1 iulie 1876). Ann. de lér/is. étranq.. 1876, p. 679 urm.
3
) C. Rouen. I). P . 99. 2. 344. C'. judiciar din 1 9 0 1 . 'Xo. 19
(cu a d n o t a ţ i a noastră). In acelaş sens. T r i b . coni. Vene­
zia (20 sept. 1886).—Contrà. Cas. Roma. 2.3 iunie 1885. <le-
cisie citată de A. I n g a r a m o . Repertorio di unissi me di e/in-
rispmdenza commerciale (Torino. 1894). a s u p r a art. 49. 'Vedi
şi decisia Curţei noastre supreme, Xo. 145. din 3 iulie 1900
(secţia vacanţelor), nepublicată inert. „Considerând, dice a-
ceastă din urmă decisie. că din sentinţa supusă recursului
resulta că intimatul r e c l a m â n d de la recurent o suma de
bani din diferite d a r a v e r i comerciale, tribunalul, faţă cu a-
firmarile p ă r ţ i l o r şi în consideraţie că în registrele comer­
ciale în aceiaş di erau t r e c u ţ i la recurent 1300 lei ca plătiţi,
ear în r e g i s t r e l e intimatului, nu se a r a t ă ca primiţi de cât
300 lei, a deferit juràméntul supletoriu intimatului, care a
216 REGISTRELE COMERCIANŢILOR.—ART. 1183, 1184.

Puterea pro Pană a c u m a m v o r b i t d e p u t e r e a p r o b a t o r i e a r e g i ­

batorie a re­
gistrelor în
s t r e l o r n u m a i î n t r e c o m e r c i a n ţ i şi p e n t r u f a p t e d e c o m e r ţ .
privinţa ra­ I n c â t p r i v e ş t e r a p o r t u r i l e d ' i n t r e c o m e r c i a n ţ i şi n e c o m e r ­
porturilor
d'in tre co­
c i a n ţ i , a r t . 1 1 8 4 d i s p u n e c ă r e g i s t r e l e c o m e r c i a n ţ i l o r se
mercianţi şi c r e d în contra tor, şi a c e a s t a , b i n e î n ţ e l e s , c h i a r d a c ă ele
necomer­ n ' a r fi fost ţ i n u t e în r e g u l ă ' ) ; e a r a r t . 1 1 8 3 , c ă ele n u
cianţi.
Art. 1183,
1184 C. civ. fost p r e s t a t de numitul, pe temeiul căruia s'a condamnat pe
recurent la plata sumei reclamate de intimat ; considerând
că, după art. 1220 C. civ., j u d e c ă t o r u l poate da j u r ă m â n t
din oficiu în caşul când cererea sau excepţiunea nu sunt pe
deplin justificate, sau nu sunt cu totul lipsite de probe ; con­
siderând că j u r ă m â n t u l nu poate fi deferit f ă r ă ' s ă existe un
început de dovadă ; că caracterul începutului de dovadă, ne­
cesar spre a se legitima deferirea j u r ă m â n t u l u i supletoriu,
diferă după n a t u r a faptului pe care se întemeiază cererea
sau excepţia ; considerând că registrele comercianţilor ţi­
nute în regulă pot servi ca dovada între comercianţi pen­
t r u conţinutul lor ; că, în specie, nefiind conţinutul lor con­
form, pentru formarea convingerei probei, judecătorul putea
să defere j u r ă m â n t u l supletoriu uneia sau celei-lalte d'in­
t r e părţile litigante. Considerând că dacă t r i b u n a l u l nu se
p r o n u n ţ ă a s u p r a cestiunei n e r e g u l a r i t ă ţ e i registrelor, aceasta
omisiune nu este esenţială, de oare-ce chiar şi un registru
parafat, dar nevizat la finele anului, conform art. 27 Cod.
comercial, poate servi ca început de dovadă ; p e n t r u aceste
motive, respinge recursul, etc.". L a j u d e c a r e a acestui pro­
ces am luat parte şi noi, î n s ă m i n e a m putut uni cu onorab.
majoritate.
>) Cpr. Bonnier, oj>. cit., 7 7 7 . A r n t z , I I I , 339. T. H u e , V I I I ,
258.—Comerciantul n'ar putea, în adevèr, să invoace pro­
pria sa contravenţie lâ regulele ce'i impune legea pentru a
î n l ă t u r a credinţa pe care legiuitorul o face să resuite din
registrele sale în favoarea neccmerciantului. Cpr. Cas. fr.
Répert. Dalloz, Commercants, 256.
Pentru ce re­ Registrele comercianţilor nu fac însă credinţă în favoa­
gistrele co­ r e a lor, chiar când sunt regulat ţinute, de câte ori ele
mercianţilor sunt invocate contra unui necomerciant (art. 1183), pentru
nu fac cre­ că este de principiu că nimene nu poate să'şi creeze un
dinţă în fa­
voarea lor.
titlu în favoarea sa. (Cpr. Cas. fr. D. P . 91. 1. 1 7 4 ) . „Ni­
Codul Ca­ mene nu poate să ceară ceva cu c ă r ţ i scrise de el însuş'",
ragea, dice art. 23, p a r t e a VI, capit. I I din Codul Caragea. Dacă
registrele comercianţilor, ţinute în regulă, pot face dovadă
în justiţie între comercianţi pentru fapte şi cestiuni de co­
merţ (art. 50 § 1 C. coin.), aceasta este p e n t r u că fie care
comerciant fiind obligat a ţine registre, j u d e c ă t o r i i pot să
ordone apropierea lor (art. 54 C. com.) şi să le controleze
unele prin altele.
A r t 455 Pr. î n a i n t e de modificarea procedurei civile, s'a decis că re-
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. IX.—.S-a 1.—ART. 1183,1184. •) \ 7

1
f a c c r e d i n ţ ă d e s p r e v e n d ă r i l e ) ce c u p r i n d î n c o n t r a p e r ­
soanelor necomerciante, j u d e c ă t o r i i p u t è n d însă să defere
j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i ù la una sau la alta din părţi -'), d a c ă
ei v o r c r e d e d e c u v i i n ţ ă . A c e a s t ă m e s u r ă , m e n i t ă a c o m ­
3
p l e c t a c o n v i n g e r e a j u d e c ă t o r i l o r , e s t e î n s ă f a c u l t a t i v ă .i şi
p r e s u p u n e c ă r e g i s t r e l e a u fost ţ i n u t e î n r e g u l ă ( a r g u m e n t
din a r t . 5 0 C. c o m . , c a r e c e r e ca r e g i s t r e l e s ă fie ţ i n u t e
4
în r e g u l ă î n p r i v i n ţ a r a p o r t u r i l o r d ' i n t r e c o m e r c i a n ţ i i ) .

gistrele unni comerciant nu constituesc un titlu pentru a

intiinţa o poprire (art. 455 urm. P r . civ.). Cpr. Trib. Ilfov.
Dreptul din 1898. No. HO. Această chestiune nu mai p r e -
sintă insă astădi nici un interes, pentru că, după noul text
al a r t . 455 P r . civ., şi creditorii care nu au un act scris pot
intiinţa o poprire, dând o cauţiune de j u m ă t a t e din valoa­
rea sumei reclamate.
J
) Textul corespundètor francez (1329) si acel italian (1328)Dacă şe poa-
t P et 1
vorbesc de furnituri, înţelegem! prin această expresie p r e - £ ™ ' 'jj '
l l
darea mărfurilor véndute de comerciant.—Se decide în ge- p™ ".\'| . SU t 0 âU

nere ca j u r à m è n t u l supletor n ' a r putea ii deferit a s u p r a p aexisten- r

existenţei unei pretinse obligaţiuni, care ar- r e s u l t a din o ţciunei oblig,

altă causa de cât o v é n d a r e , de ex., din un împrumut fă- derivând din
cut de comerciant necomerciantului, pentru că a r t . 1183 con- | [ \ . ^ |fy,*|J. e

sacra o derogare de la dreptul comun. Cpr. P o t h i e r , Oblig.,d '.Contro- are

I I . 753. C. X. Toneanu. Tr. de drept comercial. I, 136. Lyon- * versa.

Caen et Renault, Dr. comm.. I I I . 7 1 . E à u d r y , I I , 1 2 2 9 . ' D e ­
molombe. X X I X . 612. Giorgio Giorgi, Teoria delle obligazi-
oni, etc.. I, 368. Aubry et R a n , V I I I . § 757. p. 270. 'nota
2. Larombière. I V . a r t . 1329. No. 13. — Cantra. Laurent.
X I X . 340. T. H u e : V I I I . 257.
-) Textul nostru este formal în aceasta privinţă, reproducénd Dcoseb. de
1
art. 1328 din Codul i t a l i a n : „ i libri dei commercianti posmiă**]** !?* d'-'la
u 11
autorizzare il giudice a diferire (Tuff zio il giuramento all'una ' '"' ' '
0 all'altra •parte"'. Textul fr. prevede : afară de ceea ce se va
dice in precinta juràméntului, însă autorii sunt de acord pen­
t r u a decide că judecătorii apreciază în fapt care din doi.
comerciantul sau necomerciantul, merită mai multă încrede­
re spre a i se deferi jviramentul. Cpr. Demolombe. X X I X .
608. Colmet de Santerre. V. 2 9 3 bis I V . Bonnier, op. cit..
780. p. 638. T. Hue. V I I I . 257. Cas. fr. Sirey, 92. 1. 577.
3
) Deferirea j u r à m é n t u l u i supletoriù este deci o mesură facul-Det'erirea ju-
tativă. lăsată la aprecierea suverană a judecătorilor de fond. raniéntului
1 1
Cas. fr. Sirev. 74. 1. 73. D. P . 7 3 . 1. 110. Cpr. Demolombe. / " f ^
X X I X . 6 0 7 . ' T . H u e . V I I I . 257. Lyon-Caen et Renault. Dr. vi. t i

comm.. I. 300. Masse. Dr. comm.. I V . 2490. F u z i e r - H e r m a n .

I I I . a r t . 1329. No. 8. Giorgio Giorgi. 1. 368. L a u r e n t . X I X .
338 si X X . 290.
4
) Cpr. Demolombe. X X I X . 611. T. Hue. AMIL 257. B é d a r r i d e .
218 REGISTRELE COMERCIANŢILOR.-ART. 1183, 1184.

Dacă regis- D a r d a c ă r e g i s t r e l e c o m e r c i a n t u l u i ţ i n u t e în r e g u l ă pot

î^regiUăpot^ c o n s i d e r a t e c a u n î n c e p u t d e p r o b ă , d e n a t u r ă a fi c o m -
fi compiecta-plectate c u j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i ù a u n e i a s a u c e l e i - l a l t e p ă r ţ i ,
C a e e n u
dove di con- ^ - c o n s t i t u e s c u n î n c e p u t d e p r o b ă d e n a t u r ă a fi c o m -
troversă. p l e c f a t e p r i n m a r t u r i s a u p r e s u m p ţ i u n i : 1° p e n t r u c ă , în
d r e p t u l a c t u a l , î n c e p u t u l de p r o b ă t r e b u e să e m a n e de la
p a r t e a în c o n t r a c ă r e i a s e r e c l a m ă ( a r t . 1 1 9 7 C. c i v . ) , e a r
n u d e l a c o m e r c i a n t , c a r e , i n s p e c i e , e s t e r e c l a m a n t şi
c a r e n u p o a t e s ă ' ş i c r e e z e t i t l u r i d e c r e a n ţ ă în c o n t r a t e r -
ţ i i l o r ; şi 2 ° p e n t r u c ă a r t . 1 1 8 3 C. c i v . , c a r e a d m i t e n u ­
m a i j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i ù fiind e x c e p ţ i o n a l şi, c a a t a r e , d e
s t r i c t a i n t e r p r e t a r e , n u p o a t e fi î n t i n s l a p r o b a t e s t i m o n i a ­
l ă şi l a p r e s u m p ţ i u n i
Comunicarea Mijloacele l e g a l e de a t r a g e din r e g i s t r e l e comerciali-
8t e I( r
Art! 3i , 32 ţ i l ° p r o b e l e ce e l e c u p r i n d , r e s u l t a d i n c o m u n i c a r e a sau
c. com. p r e s e n t a r e a l o r î n j u s t i ţ i e , c a r e p o a t e fi c e r u t ă d e a d v e r ­
2
s a r ) s a u o r d o n a t ă c h i a r d i n oficiu d e j u d e c ă t o r i ( a r t . 3 1 , .
3 2 C. corn.).
A n . 22 urm. R e g i s t r e l e d e c a r e a m v o r b i t n u se r e f e r ă d e c â t l a
c o m
" ' c o m e r c i a n ţ i , p e n t r u c ă n u m a i î n p r i v i n ţ a l o r ele s u n t o b l i ­
g a t o r i i ( a r t . 2 2 u r m . C. corn.).

Commerrants, 259, 260. A u b r y et R a u , V I I I , § 757, p. 270, n.

3.—Vedi însă G. Giorgi, op. cit., I, 368 şi suprà, p. 215. n. 2.
') Cpr. în acest sens, Demolombe. X X I X , 610. G. Giorgi. I,
368. T. Hue, V I I I . 257. L a u r e n t , X I X , 339. A u b r v et Rau,
V I I I , § 757, p. 270, nota 4. Larombière, I V , a r t . 1329,
1330, Xo. 16. Bonnier, op. cit., 780. Toneanu, op. cit.. I, 136.
Lyon-Caen et Renault, Dr. comm., I I I , 72. Bolaffio, 11 Codice-
di commercio ital. commentato, I, p a r t e a I, 313, p. 603. Arntz,
I I I , 338. Delsol, Explic, element, du C. Napoleon, I I . p. 585.
M a r e a d é , V, a r t . 1329, 1330, Xo. I I , p. 6 1 . Masse. Dr.
comm., I V , 2 4 9 1 . Mourlon, I I , 1573. Alauzet, Comment. C.
comm., I, 105 (ed. a 2-a). Massé-Vergé, I I I , § 5 9 1 , p. 5 1 1 ,
nota 6. B a u d r y , I I , 1229. Vedi şi nota 3 în Sirey, 74. I, p.
73.—Contră. Zacharise (ed. Massé-Vergé), I I I , p. 5 1 1 , § 591.
B é d a r r i d e , Commer<;ants, 254 şi Tr. du doi et de la fraude,
I I , 733 urm. Toullier, I V , p a r t e a I I , 369 şi V, p a r t e a I,
70 (Duvergier nu î m p ă r t ă ş e ş t e însă această, p ă r e r e ) . V e d i t .
I V , p a r t e a I I , 369, p. 364, nota 1.—După Chardon {Du doi
et de la fraude, Xo. 145) şi P a r i s (Dr. comm., I, 567 urm.),
registrele comercianţilor ţ i n u t e în r e g u l ă a r face admisibile
a t â t j u r ă m â n t u l supletoriù cât şi proba testimonială. în ma­
terie civilă, însă numai p a n ă la 150 lei.
2
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1879. p. 522. Bulet. S-a-
1, anul 1881, p. 475. Bulet, S-a anul, 1882, p. 533.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1185. -219

C â t p e n t r u canidele în c a r e m e d i c i i o b i c i n u e s e a i n - Carnetele
1
scrie v i s i t e l e ce fac l a b o l n a v i , ele n u a u î n p r i n c i p i u n i c i p " ^ . ' ^ . ^
o putere probatorie.
C u t o a t e a c e s t e a , t r i b u n a l e l e le i e u u n e - o r i î n c o n ­
s i d e r a ţ i e p e n t r u a'şi f o r m a c o n v i n g e r e a l o r d e s p r e d r e p t a ­
t e a r e c l a m a ţ i u n e i m e d i c u l u i , s u b c u v e n t că a c e s t a s ' a r
g ă s i în o i m p o s i b i l i t a t e m o r a l ă de a'şi p r o c u r a o d o v a d ă
s c r i s ă d e s p r e c r e a n ţ a ce el a r e c o n t r a b o l n a v u l u i pe c a r e
1
Ta î n g r i j i t 1 . Cu t o a t e c ă a c e a s t a j u r i s p r u d e n ţ a e s t e a p r o ­
b a t ă d e u n i i a u t o r i -1, n u ş t i m î n s ă p a n ă la ce p u n c t ea
a r ti j u r i d i c ă , p e n t r u că, p r i n a s e m e n e a p r o c e d a r e , se c a l c ă
principiul că nimene nu poate să'şi creeze singur un titlu
3
de c r e a n ţ ă i , p r i n c i p i u c a r e , p r i n e x c e p ţ i e , n u s'a î n l ă t u ­
r a t î n t r u c â t - v a d e c â t în p r i v i n ţ a r e g i s t r e l o r c o m e r c i a n ­
ţ i l o r , cu c a r e c a r n e t e l e m e d i c i l o r , o r i c a r e a r fi o n o r a b i l i ­
t a t e a a c e s t o r d i n u r m ă , n u p o t fi a s i m i l a t e . C â t p e n t r u a r ­
g u m e n t u l c a r e c o n s i s t a în a dice c ă m e d i c u l a fost în i m ­
p o s i b i l i t a t e a m o r a l ă de a c e r e o p r o b ă s c r i s a de la c l i e n t u l
séu, a s e m e n e a i m p o s i b i l i t a e n u e x i s t ă în r e a l i t a t e , ci e x i s t ă
m a i m u l t o c o n s i d e r a ţ i e d e b u n ă c u v i i n ţ ă , d e r e s e r v ă şi d e
d e l i c a t e s ă , c a r e n u p o a t e fi c o n f u n d a t ă cu a d e v ă r a t a i m p o ­
4
s i b i l i t a t e în c a r e s ' a r g ă s i c i n e v a d e a c e r e u n a c t s c r i s ) .
C a r n e t e l e medicilor au m u l t ă a s e m ă n a r e cu h â r t i i l e
c a s n i c e s a u d o m e s t i c e d e s p r e c a r e v o r b e ş t e a r t . 118").

2° R e g i s t r e l e , c ă r ţ i l e s a u h â r t i i l e domestice.
A r t . 1 1 8 5 . — R e g i s t r e l e , cărţile, sau hârtiile domestice, nu
fac credinţă în favoarea aceluia care le a scris, d a r au p u t e r e
in contra lui :
1° Când cuprind curat primirea unei p l a ţ i :
2° Când cuprind menţiunea expresă că nota sau scrierea
din ele s'a făcut ca să ţină loc de titlu în favoarea creditorului.
(Art. 33, 297. 2198, § 4 C, civ. A r t . 1331 C. ti-.).

') Trib. L i b o u r n e . Annecv si Bruxelles. Sirey. 89. 2. 45. 4H.

Sirey. 90. 4. 16. Cpr. şi C. Bordeaux. I). B. 1901. 2. 206.
Considerentele acestor sentinţe au fost reproduse şi criti­
cate de noi în Dreptul din 1 9 0 1 . No. 40.
'-) T. Hue. V I I I . 259.
:i
) „Excmplo perniciosum est. ut ei, scriptura: credatur. qua mius-
qnisque sibi, adnotatione propria debitorerii constituit, ('ude ncque
jìsruin. ncque aliuiit queinlibct ex suiş subnofationibus debiti
probationcm pneberc ]>osse oportet". L. 7. (.'od., De probatio-
nibus, 4. 19. Vedi şi suprà. p. 216, notă 1.
4
) Cpr. L a u r e n t . X I X . 578. Vedi si infra, rubrica : Imposibili-
fea iu care se qasea creditorul d<- a'şi procura o doradd scrisă.
220 REGISTRELE, CĂRŢILE SAU HÂRTIILE DOMESTICE.—ART. 1185.

Ceseînţeie- P r i n registre, c ă r ţ i s a u h â r t i i domestice (casnice), legea

P n e e e o r c e m e
tee "ărţfsauî t l & * u ţ i u n i sau adnotaţiuni, semnate sau ne-
hârtiî casni- s e m n a t e , s c r i s e d e o p e r s o a n ă fie î n t r ' o c o n d i c ă , fie p e o filă
c e -
volantă p e n t r u a'şi aduce a m i n t e de faptele juridice
sau de oare care evenimente ale vieţei sale private.
Aceste hârtii n u pot să aibă puterea probatorie a r e ­
g i s t r e l o r c o m e r c i a n ţ i l o r , p e n t r u că, în g e n e r e , ele s u n t ţ i n u t e
f ă r ă nici o r e g u l ă . I n adevér, p e când comercianţii sunt
o b l i g a ţ i d e l e g e a ţ i n e u n e l e r e g i s t r e î n r e g u l ă ( a r t . 2 2 C.
corn.), h â r t i i l e c a s n i c e l a c a r e f a c e m a l u s i e s u n t n i ş t e s i m p l e
i n f o r m a ţ i u n i , pe c a r e u n e - o r i p a r t i c u l a r i i le ţ i n în cea m a i
mare neorènduealà. D e aceea, legea n u le a d m i t e nici o
d a t ă ca d o v a d ă , şi nici c h i a r ca î n c e p u t de d o v a d ă în
f a v o a r e a a c e l u i a c a r e le a ţ i n u t . E a n u le a d m i t e ca d o ­
v a d ă în contra l u i d e c â t î n d o u é c a ş u r i l i m i t a t i v d e t e r ­
m i n a t e , şi a n u m e : 1 ° C â n d c u p r i n d p r i m i r e a u n e i plăţi,
constatarea unei novaţiuni, unei remiteri de datorie, e t c :
c ă c i c u v è n t u l plată e s t e l u a t a c i î n t r ' u n s e n s g e n e r a l ;
2° Când cuprind m e n ţ i u n e a expresă că nota sau scrierea din
ele s ' a f ă c u t c a s ă ţ i n ă l o c d e t i t l u în f a v o a r e a c e l e i - l a l t e
p ă r ţ i , a d e c ă a c r e d i t o r u l u i . D e e x : fac această menţiune pen­
tru a servi ele titlu lui X..., creditorul meu, care ria voit să
3
primească o obligaţie din partea mea ) . F a p t u l c ă a c e a s t ă
a d n o t a ţ i e scrisa de m â n a d e b i t o r u l u i în r e g i s t r e l e sale cas­
4
nice n u este ş t e a r s ă , dovedeşte că obligaţia n u este s t e n s ă ) .

Foae volantă. 1) Cpr. C. Dijon. Sirey, 74. 2. 14. D. P . , 75. 5. 357. Pothier,
Controversă. I I . 759. Bonnier, 744. Planiol, I I . 116. B a u d r y . I I , 1230.
T. H u e , V I I I , 260. Marcadé, V, a r t , 1331, No. 5. T h i r y , I I I ,
140.—Contra (in p r i v i n ţ a foilor volante). L a r o m b i è r e , I V ,
art. 1 3 3 1 , No. 1. Toullier D., I V , p a r t e a I I , 399.
Hârtiile cas­ -) J u d e c ă t o r i i n ' a r putea deci, întemeindu-se pe aceste hârtii
nice nu pot li casnice, să defere acelui care le a scris j u r ă m e n t u l suple-
complectate toriu. sau să le complecteze prin proba testimonială. Cpr.
prin jură­ B a u d r v , I I , 1230. L a u r e n t , X I X , 347. T. H u e , V I I I , 260.
mentul su-
pletor. Con­ Demolombe, X X I X , 624. Bonnier, 7 4 3 . A u b r y et R a n , V I I I .
troversă. § 758, p . 274. Larombière, I V , a r t . 1 3 3 1 , No. 2. Cas. fr.
Sirey. 4 3 . 1. 704.— Contrà. P a n d . fr., Delation de serment,
547, 548 si decisiile citate acolo.
3
) Cpr! Marcadé. V, a r t . 1 3 3 1 . No. 1. T. H u e . V I I I , 2 6 1 . B a u -
dry, I I , 1230. Bonnier, 742.
4
Efectele unei ) Deci, dacă menţiunea despre care este vorba se găseşte
menţiuni ştearsă cu plumbul sau cu cerneală, titlul pe care îl con­
străine. stituise debitorul nu mai a r e fiinţă, de şi menţiunea s a i '
 COD. CIV.— CAUT. III.—TIT. III.-CAPIT. lX.-.S-a 1.—ART. 118.".. 221

Cât p e n t r u m e n ţ i u n e a u r m ă t o a r e a : P r i m i t suma de....

ce'nii-a d a t s a u î m p r u m u t a t X . . . . , e a e s t e l i p s i t ă d e o r i ce
p u t e r e p r o b a t o r i e , fiind c ă , î n a c e s t e c a ş u r i , d e b i t o r u l a
d a t , d u p ă t o a t e p r o b a b i l i t ă ţ i l e , u n t i t l u c r e d i t o r u l u i s è u şi
n'a făcut m e n ţ i u n e d e s p r e a c e a s t ă î m p r e j u r a r e de c â t s p r e
aducere aminte.
P e n t r u c a m e n ţ i u n e l e , d e c a r e v o r b e ş t e a r t . 1 1 8 5 , s ă Menţiunea <ie
facă d o v a d ă în c o n t r a p r o p r i e t a r u l u i h â r t i i l o r c a s n i c e , s e t f t e x t u i ^ e -
cere c a e l e s ă fi fost s c r i s e d e d e n s u l , e a r n u d e o p e r s o a n ă ime să fie
e wSC r
s t r ă i n ă . N u se c e r e însă, n i c i d a t ă , n i c i s e m n ă t u r ă ^'« prietarui °"
non subsignata..... d i e e a B o i c e a u , p e c a r e î l c i t e a z ă P o t h i e r . hârtiilor.
R e g i s t r e l e , c ă r ţ i l e s a u h â r t i i l e d o m e s t i c e , dice t e x t u l , n u
fac c r e d i n ţ ă î n f a v o a r e a aceluia care le a scris, dar au
p u t e r e î n c o n t r a l u i , e t c . C u t o a t e a c e s t e a , ele a r p u t e a
să fie s c r i s e de u n scriitor s a u u n p r e p u s î n s ă r c i n a t cu
1
ţ i n e r e a u n o r a s e m e n e a h â r t i i . ( C p r . a r t . 5 0 , ţ; 2 C. c o r n . ) ) .
Curtea n o a s t r ă s u p r e m ă a decis că u n r e g i s t r u p o a t e servi
ca d o v a d ă î n c a ş u r i l e d e t e r m i n a t e de a r t . 1 1 8 5 , c h i a r a -
t u n c i c â n d p a r t e a 'şi l ' a î n s u ş i t d e la a c e l c a r e l ' a ţ i n u t ,
2
f ă r ă c o n s i m ţ e i n e n t u l a c e s t u i a ).
( re l ;1 l > e
Credinţa ce a r t . 1 1 8 5 conferă în cele done caşuri ' , !'"-
;
, . . . art-11^ > con-
e x c e p ţ i o n a l e r e g i s t r e l o r şi h â r t i i l o r c a s n i c e , n u e s t e a b s o - t'eră în mod
Iută. P a r t e a c ă r e i a se o p u n e d e c l a r a ţ i i l e s a u m e n ţ i u n e l e . excepţional
. , . -, , hârtiilor cas-
cuprinse m scriptele sale, p o a t e d e c i s ă le c o m b a t ă , s t a - n i c e nu este
bilind, b u n ă o a r ă , c ă e l e s u n t r e s u l t a t i l i u n e i e r o r i , s a u c ă ^soluta,
au fost f ă cîncă
putea u t e ceti.
î n v eaceasta
derea şutneer ig e reev elăsând
n t u a l i t ăa ţ ise cpresupune
a r e n u sea
'a
datoria a fost plătită. Cpr. Pothier. I I . 758. A u b r v et R a n .
V I I I . § 758. p. 276. text si nota 11. Demolombe. X X I X ,
633. T. H u e , V I I I , 2 6 1 . M a r c a d é , V, a r t . 1331, No! 2. Bon­
nier, 742. L a r o m b i è r e , I V , a r t . 1 3 3 1 , No. 10. Arntz, I I I ,
340.—In cât priveşte însă menţiunea primirei unei plăţi,
această menţiune continua a face dovada, dacă ea poate în­
că fi cetită, pentru că ea constituind o liberare în favoarea
debitorului, creditorul sau moştenitorii sèi nu pot să nimi­
cească a c e a s t ă dovadà. Vedi autorii de mai sus.
Cpr. L a u r e n t , X I X , 350. T! H u e . V I I I , 2 6 1 . A u b r v et B a u .
V I I I . § 758. p. 276. Demolombe. X X I X , 632. A r n t z , I I I ,
340. Cas. fr. Sirey. 72. 1. 262.—Curtea de casaţie din F r a n ­
cia a admis chiar v a l i d i t a t e a menţiunei unei plăţi făcută de
debitor pe registrele creditorului în faţa şi în p r e s e n t a a-
eestui din urmă. D. P . 65. 1. 160.
Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1888, p. 737.
222 REGISTRELE, CĂRŢILE SAU HÂRTIILE DOMESTICE.—ART. 1185.

r e a l i s a t ; şi a s e m e n e a d o v a d ă p o a t e s ă tie f ă c u t ă p r i n m a r ­
t u r i s a u p r e s u m ţ i u n i g r a v e , p r e c i s e şi c o n c o r d a n t e , chiar
în lipsa o r i cărui început de p r o b ă scrisă ' ) .
Indivisibili- P a r t e a , c a r e i n v o a c ă m e n ţ i u n e l e c u p r i n s e în r e g i s t r e l e
s a u
iio^casnice! h â r t i i l e domestice a l e a d v e r s a r u l u i séu, t r e b u e în g e ­
n e r e s ă le p r i m e a s c ă a ş a c u m s u n t f ă c u t e , f ă r ă a le p u t e a
d i v i d e : Fides scriptura indivisibilis est -).
Caşul în care D a c ă registrele sau hârtiile casnice ale p ă r ţ e i căreia
e e s u n t u s e
niceraprind ^ ° P ? cuprind menţiuni sau declaraţiuni contra-
disposiţiî d i c t o r i î , j u d e c ă t o r i i v o r d e t e r m i n a v a l o a r e a a c e s t o r m e n ţ i u n i
contradicto- <j pă o b i c e i u r i l e p ă r ţ e i şi c e l e - l a l t e î m p r e j u r ă r i a l e c a u s e i .
U

inapiicarea P r e s e n t a r e a în j u s t i ţ i e a r e g i s t r e l o r s a u h â r t i i l o r
art. 32 c. c a s n i c e a u n e i a d i n p ă r ţ i , n u p o a t e , î n g e n e r e , fi o r d o n a t ă
e
tm™Casnice". ^ j u d e c ă t o r i n i c i d i n oficiu, n i c i d u p ă c e r e r e a c e l e i - l a l t e
Controversă.părţi, c a r e a r p r e t i n d e că ele c u p r i n d d e c l a r a ţ i u n i d i n c a r e
ea a r p u t e a să t r a g ă foloase, p e n t r u că disposiţia a r t . 3 2
din Codul de comerţ, care a d m i t e soluţia c o n t r a r ă în p r i ­
v i n ţ a r e g i s t r e l o r c o m e r c i a l e şi c a r e d e r o a g ă d e l a r e g u l a
3
Nemo contra se edere cogitur ) , n u e s t e a d m i s i b i l ă î n m a t e ­
4
r i e c i v i l ă ).
€asul în care P r o d u c ţ i u n e a în justiţie a hârtiilor casnice n u poate
n^^a^ffco- d e c i fi d e c â t v o l u n t a r ă , a f a r ă d e c a ş u l î n c a r e r e g i s t r e l e
5
mune ambe-sau h â r t i i l e c a s n i c e a r fi c o m u n e a m b e l o r p ă r ţ i ) .
lor părţi.
J
) Aubry et H a u . V I I I . § 758, p. 277, text şi nota 12. Demo­
lombe, X X I X , ' 635.
2
) B a u d r y , I I , 1230. Bonnier, 743. A u b r y et R a u , loco cit. Mar-
cadé, V, a r t . 1 3 3 1 , Xo. 3.
3
) Ximene nu poate fi obligat a produce în justiţie dovedi în
contra sa. Vedi a s u p r a acestei maxime, Victor F o n s , Apho-
rismes de droit (ed. din 1846), p . 1 5 1 .
*) Cpr. A u b r y et R a u , V I I I , § 758, p. 278, text si nota 16. P l a ­
niol, I I , 116. T. H u e , V I I I , 262. Demolombe, X X I X , 636 urm.
Demante, V, 295 bis I I . Vigié, I I . 1614. Marcadé, V, a r t .
1331, No. 6. L a r o m b i è r e , I V , a r t . ' 1 3 3 1 , No. 12. A r n t z , I I I .
341. Bonnier. 746. Cas. fr. D. P . 78. 1. 85.—Contrà. L a u ­
rent. X I X , 355, 356. Toullier, D. I V , p a r t e a I I , 404. D u r a n -
t o n . X I I I . 210. C. Dijon. Sirey, 74. 2 . 1 4 . C. Bruxelles. Pas.
belge, 8 1 . 2. 216. Cpr. şi L . L . 5, 8, Cod., De edendo, 2, 1.
6
) Aubry et R a u , V i l i , § 758, p. 279. F . H e r m a n , I I I , a r t . 1331,
No. 24. Arntz, I I I , 3 4 1 . T. H u e , V I I I , 262. T r i b . Ialomitza.
Dreptul din 1886, No. 5 6 . — J u d e c ă t o r i i a r putea însă să or­
done ca m a n d a t a r u l sau g e r a n t u l de afaceri să producă r e ­
gistrele, notele şi hârtiile relative la gestiunea exercitata de
densul, aceste documente fiind considerate ca comune p ă r ţ i ­
lor. Cpr. C. Rennes. D. P . 80. 2 . 9 1 .
 COI). C I V . - C A R T . 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1186. 223

3° A d n o t a ţ i u n e l e l i b e r a t o r i i f ă c u t e d e c r e d i t o r î n j o s u l , p e
m a r g i n e a s a u pe dosul u n u i t i t l u de creanţa.
A r t . 1 1 8 6 . — O i i ce a d n o t a ţ i u n e făcuta de creditor în josul.
\ pe marginea, sau pe dosul unui titlu de creanţa ') este creduta,
cu toate că nu este subsemnată nici d a t a t a de el. când tinde a
proba liberaţiunea debitorului,
t' Aceiaş putere doveditoare a r e şi scriptura făcuta de credi­
tor pe dosul, m a r g i n e a sau în josul duplicatului unui act sau chi-
2 !
tante ) . d a r numai când duplicatul ) va fi în manele debitoru­
lui.' (Art. 1179. 1200. § 2. 1202. 1204 0. civ. A r t . 1332 0. fr.).
D u p ă ce l e g i u i t o r u l s'a o c u p a t de m e n ţ i u n e l e c u p r i n ­
se în r e g i s t r e l e c o m e r c i a n ţ i l o r ( a r t . 1 1 8 3 , 1 1 8 4 1 şi de a-
cele c u p r i n s e în r e g i s t r e l e şi a l t e h â r t i i c a s n i c e a l e p a r t i ­
c u l a r i l o r ( a r t , 1 1 8 5 ) , el se o c u p ă , în fine, p e n t r u a t e r m i ­
na c e e a ce este p r i v i t o r l a a c t e l e p r i v a t e n e s e n i n a t e de
p ă r ţ i , de m e n ţ i u n e l e f ă c u t e de c r e d i t o r p e î n s u ş t i t l u l c r e ­
a n ţ e i s a l e . fie în j o s u l , fie pe m a r g i n e a s a u p e d o s u l a-
cestui titlu, puţin i m p o r t ă locul.
A d n o t a ţ i u n e a f ă c u t ă de c r e d i t o r în j o s u l , pe m a r g i n e a
sau pe d o s u l t i t l u l u i c r e a n ţ e i s a l e . n u f a c e nici o d o v a d ă
în f a v o a r e a s a , p e n t r u c ă , a f a r ă de e x c e p ţ i u n e a a d m i s ă de
l e g i u i t o r în p r i v i n ţ a r e g i s t r e l o r c o m e r c i a n ţ i l o r ( a r t . 5 0 Cod.
c o m e r c i a l ) , n i n i e n e n u p o a t e îii p r i n c i p i u s ă ' ş i c r e e z e u n
4
t i t l u ). A s t f e l , a d n o t a ţ i u n e a c r e d i t o r u l u i , c a r e a r c o n s t a t a o
m ă r i r e s a u o a g r a v a r e a d a t o r i e i , n ' a r a v e a nici o p u t e r e
5
probatorie j .
A s e m e n e a a d n o t a ţ i u n i p o t î n s ă face d o v a d a î n c o n t r a
lui în d o n e c a ş u r i :
1 ° A d n o t a ţ i a f ă c u t ă de c r e d i t o r pe t i t l u l c r e a n ţ e i s a l e ,
cu t o a t e c ă n u e s t e n i c i d a t a t ă , n i c i s u b s e m n a t ă de dCn-
' sul, e s t e c r e d u t a , c â n d t i n d e a p r o b a l i b e r a r e a t o t a l ă s a u

!
) Textul francez a d a o g ă : care a remas tot-de-auna în posesiu-^eosei». tie la
( l,a
nea lui. adecă a creditorului (qui est toujour* reste en sa - tranci/.
possession). Aceste cuvinte au fost eliminate de legiuitorul
nostru după observaţiile lui Mareadé (V, art. 1332, No. 2.
p. 71). Vedi infra, p. 224.—Art. 1331 din Oodnl italian r e ­
produce textul francez ad litterum.
'-) T r e i m e a dis : sau în josul unei chitanţe, căci chitanţele nu
se fac în dublu exemplar. Cpr. Thiry. I I I . 141. Bonnier.
751. p. 619. nota 1.
3
) Treimea dis : când duplicatul actului sau chitanţa vor fi în
manele debitorului. Cpr. Bonnier, toco cit.
4
) Vedi supra. p. 216. nota 1 si 219. text si nota 3.
a
) Opr. L a u r e n t . N I X . 357.
224 ADNOT. LIBERAT.FĂCUTE DE CREDIT. IN DOSUL CREANŢEI.—A. 1186.

p a r ţ i a l ă a d e b i t o r u l u i . Şi p e n t r u a c e a s t a n u se cere d e
c â t o s i n g u r ă c o n d i ţ i e , şi a n u m e , c a a d n o t a ţ i a l i b e r a t o r i e
sd fie scrisă de însuş creditorul, i a r n u d e o p e r s o a n a s t r ă i ­
n ă , c a r e a r p u t e a s ă f a v o r i s e z e p e d e b i t o r , f ă r ă ca e l s ă
fi p l ă t i t î n r e a l i t a t e . P r i n u r m a r e , a d n o t a ţ i a l i b e r a t o r i e f ă ­
c u t ă de c r e d i t o r pe titlul c r e a n ţ e i v a l i b e r a pe debitor,
chiar dacă acest titlu n'ar fi rémas în posesiunea creditoru­
lui ; c ă c i o d a t ă ce se c o n s t a t ă c ă el a f ă c u t m e n ţ i u n e a
1
, l i b e r a t o r i e , p u ţ i n i m p o a r t ă î n a c u i m â n ă se g ă s e ş t e t i t l u l ) .
L u c r u l este a ş a de a d e v ă r a t în c â t acest sistem se susţine
d e u n i i c h i a r î n F r a n c i a - ) , d e şi t e x t u l f r a n c e s ( a r t . 1 3 3 2 )
p r e s c r i e , c a şi a c e l i t a l i a n ( a r t . 1 3 3 1 ) , c a t i t l u l să fi ré-
mas tot-deauna în posesiunea creditorului.
Deoseb. de la î m p r e j u r a r e a c ă t e x t u l f r a n c e z c e r e c a t i t l u l s ă fi fost
Codul fran- \ t o t - d e a u n a î n p o s e s i u n e a c r e d i t o r u l u i , s e e x p l i c ă p r i n o
l x

r 1
eez iacuta de . . \' . • , . .
legiuitorul r a ţ i u n e i s t o r i c a . I n a d e v è r , d u p a p r o i e c t u l C o d u l u i , o n - c e
nostru după d n o t a ţ i e l i b e r a t o r i e , e m a n a t ă d e l a o r i si c i n e , f ă c u t ă p e
a

observaţiile » 7 A
iui Marcarté.titlul c r e a n ţ e i , p r o d u c e a , c o n f o r m o p i n i u n e i l u i P o t h i e r , l i ­
b e r a r e a d e b i t o r u l u i , dacă titlul rémàsese în manele credito­
rului, c e e a c e e r a l o g i c . M a i t ă r d i u î n s ă , p r o i e c t u l fiind
modificat în sensul că n u m a i a d n o t a ţ i a c r e d i t o r u l u i libe­
r e a z ă p e d e b i t o r , s'a u i t a t d e a s e d i c e c ă n u m a i e n e -
v o e c a t i t l u l s ă fi r e m a s î n p o s e s i u n e a c r e d i t o r u l u i , şi s ' a
l ă s a t a c e a s t ă c o n d i ţ i u n e , c a r e figura î n p r o i e c t , f ă r ă a s e
3
o b s e r v a că e a t r e b u e a să pice f a ţ ă cu n o u a r e d a c ţ i u u e ) .
A c e a s t ă c o n d i ţ i u n e fiind î n s ă ş t e a r s ă d e l e g i u i t o r u l n o s t r u ,
după observaţiile lui Marcadé, adnotaţia liberatorie făcută
de creditor pe titlul creanţei sale, va produce liberarea
d e b i t o r u l u i , chiar dacă titlul creanţei nu se mai află în po­
sesiunea creditorului.
Caşul in care Remane î n s ă b i n e î n ţ e l e s c ă m e n ţ i u n e a liberatorie a r
iTbTratorie ^ l i p s i t ă d e o r i - c e e f e c t e şi p u t e r e p r o b a t o r i e , d a c ă se v a
făcută de cre-stabili c ă c r e d i t o r u l a f ă c u t - o în v e d e r e a u n e i p l ă ţ i v i -
ditor arfihp-jt c a> r e a l i s a t , p r e c u m a r fi, d e e x e m p l u . î n
r e g
1
sita de etecte. ' ' ^ '. > .
c a şOu l Cpr.
i n cMarcadé,
a r e c r e d iV,
t o r ua rl t . a1332,
r fi f Nr.
ă c u t 2, mp.e n70.
ţiunea liberatorie
'4 Vedi Toullier-Duvergier, I V , p a r t e a I I , 353. Duranton, X I I I ,
213.—Vedi însă Thiry, I I I , 1 4 1 , care dovedeşte foarte bine
că a c e a s t ă p ă r e r e , formal admisă de legiuitorul nostru, este
c o n t r a r ă textului francez.
3
) Cpr. Marcadé, V, a r t . 1332, No. 2, p . 7 1 .
 COL). (MV.—CAUTHA III.—'JIT. 111.—CAITf. IX.—.S-al.—ART. llKfj. 225

pe t i t l u , d â n d u ' l u n u i a l t r e i l e a s p r e î n c a s a r e , şi d e b i t o ­
1
r u l n ' a r fi p l ă t i t j .
A m v è d u t c ă , d u p ă d o c t r i n a l u i P o t h i e r \ Oblig., I I , Menţiunea
a ) r i
7(>(l), p e c a r e r e d a c t o r i i C o d u l u i a c t u a l n ' a u a d m i s - o , m e n - j j ^ ^ j ^ .
f a e

ţ i u n e a l i b e r a t o r i e s c r i s ă p e t i t l u l c r e a n ţ e i d e o r i - c e p e r - su* debito-
r , l l b e
s o a n â , fie chiar de debitor, f ă c e a c r e d i n ţ ă d e s p r e p l a t ă , </a- "' " U "
că titlul era in posesiunea creditorului, p e n t r u că acesta
de b u n ă s a m ă n ' a r ti l ă s a t s ă se f a c ă o a s e m e n e m e n ţ i u n e ,
f ă r ă a p r i m i î n r e a l i t a t e p l a t a . A c e a s t ă s o l u ţ i e nefiind i n s ă
a d m i s ă de C o d u l a c t u a l , m e n ţ i u n e a l i b e r a t o r i e f ă c u t ă p e
t i t l u l c r e a n ţ e i d e o p e r s o a n ă s t r ă i n ă , s a u de d e b i t o r , n ' a r
p u t e a fi opusă c r e d i t o r u l u i , chiar dacă titlul creanţei n'ar fi
eşit nici o dedă din mâna sa, p e n t r u că a s e m e n e a m e n ţ i u n e
a p u t u t s ă fie f ă c u t ă în t i m p u l a b s e n ţ e i s a u b o a l e i c r e d i ­
t o r u l u i , şi în o r i - c e c a z f ă r ă ş t i r e a l u i ' - ) .
2° A l d o i l e a p a r a g r a f a l a r t . 11.SO c o n f e r ă aceiaşArt. 1186,§ 2.
p u t e r e p r o b a t o r i e m e n ţ i u n i l o r l i b e r a t o r i i f ă c u t e t o t de c r e ­
ditor pe dosul, pe m a r g i n a , sau în josul unui titlu, care,
prin n a t u r a s a , a p a r ţ i n e d e b i t o r u l u i şi t r e b u e să fie în p o ­
s e s i u n e a l u i . E s t e v o r b a , d e e x n i p l u , de o c h i t a n ţ ă s a u d e
un a l doilea o r i g i n a l a u n u i a c t s u b s e m n ă t u r ă privată
constatând o convenţiune sinalagmaticâ (art, 1170), care a
f o s t d a t în m â n a d e b i t o r u l u i
S ă p r e s u p u n e m , de e x e m p l u , c ă v e n d é t o r u l a m e n ţ i o ­
n a t p e a c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă de v é n d a r e , c a r e s e
g ă s e ş t e în m â n a c u m p ă r ă t o r u l u i , a c o n t u r i l e p r i m i t e de d e n ­
1
sul ). E i b i n e , a c e s t e m e n ţ i u n i l i b e r e a z ă p e c u m p ă r ă t o r , d a c ă
au fost s c r i s e d e c r e d i t o r l î n s p e c i e v è n d è t o r u l , c a r e e s t e
c r e d i t o r a l p r e ţ u l u i ) , şi dacă titlul se găseşte în mâna de­
bitorului. Deci, d a c ă p e n t r u u n m o t i v o a r e - c a r e , d e b i t o r u l
a r fi r e s t i t u i t t i t l u l s è u c r e d i t o r u l u i , s ' a r p u t e a p r e s u p u n e
că a c e s t d i n u r m ă a p r e g ă t i t n u m a i p e t i t l u o m e n ţ i u n e
l i b e r a t o r i e , şi c ă el a p ă s t r a t t i t l u l , fiind c â d e b i t o r u l n ' a
f ă c u t p l a t a ce p r o e c t a s e f>i

') Cas. ti-. Sirev. lN'll. 1. 115. Baudrv. I I . 12)12. T. Hue,

V I I I . 264.
'-) C p r . L a u r e n t , X I X . 358.
3
) Vedi saprà, p. INS. nota 2.
4
) Cpr. Pothier. I I , 762. Bonnier. 7 5 1 . T. Hue. V I I I . 263.
") T. Hac. V I I I , 263.- Si aici sunt autori care şterg din text
invilitele : rând duplicatul sau chitanţa ca Ji in mâna debito-
l.">
226 DESPRE REBOAGE.—ART. 1187.

Menţiunile li- M e n ţ i u n i l e l i b e r a t o r i i d e c a r e se o c u p ă a r t . 1 1 8 6 , î n -
b a c e t e a z ă a a c e
şte rse nupro- ^e ^ c r e d i n ţ ă în f a v o a r e a d e b i t o r u l u i , d e c â t e
duc nici un o r i ele s u n t ş t e r s e , şi a c e a s t a m a i cu s a m ă în p r i v i n ţ a
elect, m e n ţ i u n i l o r f ă c u t e p e o r i g i n a l u l c a r e se g ă s e ş t e în m â n a
d e b i t o r u l u i : c ă c i n u se p o a t e p r i c e p e c u m d e b i t o r u l a r ti
l ă s a t s ă se ş t e a r g ă o m e n ţ i u n e f a v o r a b i l ă p e u n t i t l u c a r e
se află în p o s e s i u n e a s a , d a c ă p l a t a a r li a v u t loc în r e a ­
r
litate ).
Âceiaş soluţie este g e n e r a l m e n t e admisă, c o n t r a r teo­
riei lui P o t h i e r , în p r i v i n ţ a m e n ţ i u n i l o r făcute de creditor
p e t i t l u l c r e a n ţ e i s a l e ( a r t . 1 1 8 6 . § 1), î n s ă c h e s t i u n e a
de a s t ă - d a t ă este c o n t r o v e r s a t a -).
focare vor- M e n ţ i u n i l e d e c a r e v o r b e ş t e a r t . 1 1 8 6 şi c h i a r a r t .
besc art. 1 1 8 5 , n u s u n t acte, fiind c ă n u s u n t s u b s e m n a t e d e a c e l a
6 e a c a r e
po^fi'com ^ l e m a n ă . E l e nu s u n t deci a p a r a t e de a r t . 1 1 9 1 ,
bătute prin c a r e o p r e ş t e d e a se d o v e d i în c o n t r a , s a u p e s t e c e e a ce
frarâ? Con- c u p r i n d e a c t u l . P e d e a l t ă p a r t e , l e g e a n u t ă g ă d u e ş t e o
traversa, a c ţ i u n e în j u s t i ţ i e a c e l u i a c ă r u i a a s e m e n e a m e n ţ i u n i s u n t
opuse. P r i n u r m a r e , presumţiunile care resulta din aceste
m e n ţ i u n i p o t fi c o m b ă t u t e p r i n p r o b a c o n t r a r ă . A c e l a c ă ­
r u i a ele v o r fi o p u s e v a p u t e a , d e c i , d o v e d i p r i n o r i - c e
m i j l o a c e , m a r t u r i şi p r e s u m ţ i u n i , că a c e s t e m e n ţ i u n i s u n t
3
r e s u l t a t i l i u n e i e r o r i s a u u n e i i n a d v e r t e n ţ e ).

Despre reboage sau răbuşe.

Art. 1187.—Reboagele, când crestăturile după améndoué
bucăţile sunt egale şi corelative, sunt un mijloc de p r o b a r e între
persoanele care au obiceiul a se servi cu un asemenea mijloc de
probaţiune. (Art, 980 C. civ. Art. 16 C. com. A r t . 1333 C. fr.).

ndui, însă Marcadé (V. art, 1332, No. 4, p. 73) dovedeşte

foarte bine cât de inadmisibil este acest sistem.
') Cpr. Pothier, I I , 761. A u b r y et E a u , V I I I . § 758. p. 281,
text şi nota 20. Bonnier. 753. Demolombe, X X I X . 656. Vedi
şi L a u r e n t . X I X , 361.
2
) Vedi A u b r v et Rau, V I I I . § 758, p. 2 8 1 . text si nota 2 1 .
3
) Cpr. T. H u e , V I I I , 264. Demolombe, X X I X , 657. Larom­
bière, I V , art. 1332, No. 9. F u z i e r - H e r m a n . Code cidi annate,
I I I . art. 1332, No. 5. Cas. fr. D. P . 9 1 . 5. 426. Sirev. 9 1 .
1. 115.—Vedi însă A u b r y et R a u ( V i l i , § 758, in fine, p.
282, text şi nota 23), care nu admite această soluţiune în
privinţa menţiunilor făcute de creditor pe chitanţa sau du­
plicatul ce se găseşte în posesiunea debitorului (art. 1186,
§ 2).
 COD.CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1187. 227

Codul actual reproducând teoria lui P o t h i e r (II. 761).

face s ă f i g u r e z e r e b o a g e l e î n t r e p r o b e l e s c r i s e , p e n t r u c ă
ele c o n s t i t u e s c p a n ă la u n p u n c t o a r e c a r e o s c r i p t u r a p r i ­
1
m i t i v ă şi e l e m e n t a r ă ). I n r e a l i t a t e î n s ă . ele n u s u n t de
c â t u n s e m n m a t e r i a l şi s i m b o l i c a l a n g a j a m e n t e l o r con­
tractate.
Ct s u u t r e
P r i n r e b o a g e se î n ţ e l e g e d o n e b u c ă ţ i de l e m n . c a r e - -
m d e e
se î m p r e u n e a z ă şi pe c a r e , d u p ă ce a u fost î m p r e u n a t e , se " *
fac n i ş t e linii t r a n s v e r s a l e ( t ă i e t u r i s a u c r e s t ă t u r i ) p e n t r u
a î n s e m n a f u r n i t u r i l e ce o p a r t e face c e l e i - l a l t e .
U n a d i n a c e s t e d o u é b u c ă ţ i (la faille), c a r e se c o n ­
t r o l e a z ă p r i n c e a - l a l t a , r e m a n e la v e n d e t o r . e a r c e a - l a l t ă
(Véchantillon), la cumpărător.
R e b o a g e l e c o n s t i t u e s c u n mijloc de p r o b a ţ i u n e î n t r e
p e r s o a n e l e c a r e a u o b i c e i u l de a se s e r v i de ele '-' >. si c h i a r în
3
p r i v i n ţ a t e r ţ i i l o r ) , c â n d t ă i e t u r i l e s a u c r e s t ă t u r i l e de p e
a m a n d o n e b u c ă ţ i l e s u n t e g a l e şi c o r e s p u n d î n t r e e l e . D a c ă
minierul t ă i e t u r i l o r nu corespunde, furnitura nu este dove­
d i t ă d e c â t p a n ă la c o n c u r e n ţ a cifrei c e l e i m a i m i c i ( a r t .
98oi I. Semper in obscuris quod minimum est sequimnr °).

') Reboagele fiind, de şi în mod impropriu, asimilate actelor

scrise, fac dovada între părţi chiar pentru furnituri mai mari
de 150 lei. B a u d r v . I I . 1234. Marcadé. V. art. 1333. No. 1.
Thiry. I I I , 142. T. Hue. V I I I . 265. F u z i e r - H e r m a n . I I I .
art. 1333, No. 1. L a u r e n t . N I X . 368. Demolombe. N X I N .
666. Demante et Cohnet de S a n t e r r e . V. 298 bis IV. Mour-
lon. I I , 1580. Bonnier. 758. şi toţi autorii.
2
) Dovada că s'au întrebuinţat reboage incumbă reclamantului. Dovedirea
conform dreptului comun (art. 1169). şi poate în tot-deauna obiceiului de
1
fi făcuta prin marturi. L a u r e n t . X I X . 366. D e n u i l o m b e . ^ ^ " ^ ^ "
X X I X . 671. F n z i e r - H e r m a n . I I I . art. 1333. No. 6. Demante. cVmtroverş--"
V. 298 bis I V . Marcadé. ' V.' art. 1333. No. 3. Toullier D..
I V . partea I I . 409. A u b r y et R a n , V I I I . § 760. p. 283. text
şi nota 4.—Vedi însă Larombière. I V . art. 1333. No. 5.
3
) Astfel, se admite generalmente ca reboagele. a căror cres­
t ă t u r i corespund, fac credinţă în privinţa creditorilor debi­
torului, fată cu care furnisorul voeşte a exercita privilegiul
art. 1729.' Cpr. F . H e r m a n . I I I . art. 1333. No. 9. Bonnier.
759. Demolombe. X X I X . 674. Bollami de Villargues. R é ­
pert.. v° 'faille. No. 4. Toullier 1).. IV. partea II." 410.
4
) B a u d r v . I I , 1235. T. Huo. V I I I . 265. Vigié. I I . 1616. Bon­
nier. 757. F u z i e r - H e r m a n . loeo c/7., No. 5. Demolombe. X X I X .
667, A u b r y et Ran. V I I I . § 760. p. 2*3.
5
) L. 9. Dig., he rea. juri*. 50. 17. Vedi şi suprà. p. 204.
228 REBOGE.—COPIILE ACTELOR AUTENTICE.—ART. 1187, 1188.

Caşul în caie Legea presupune că ambele bucăţi de lemn sunt înfă-

a t e s r e a
c'ăţMie"lemn ti? P fi controlate una prin alta. Ce se va întâmpla
nu sunt înia-însă când una din bucăţi va fi perduta sau tăgăduită de una
ţişate. Con- ^
troversa.
părţi ? Dacă cumpărătorul pretinde că a perdut bucata
n

lui sau contestă însemnătatea furniturei, cea-laltă bucata face

dovada în favoarea véndétorului, de câte ori se stabileşte
că furnitura a avut loc şi s'a întrebuinţat reboage, pentru
că el nu poate fi lipsit de un mijloc de dovadă prin do­
rul sau culpa cumpărătorului ' ) . Dacă cumpărătorul tăgă-
dueşte întrebuinţarea acestui mijloc de probaţiune, reboaga
înfăţişată de vèndétor sau furnisor nu face nici o dovadă
despre furnitura pretinsă, afară de caşul în care acesta
ar stabili, fie chiar prin marturi sau presumţiuni, că păr­
ţile au întrebuinţat reboage, în care caz bucata înfăţişată
de furnisor ar face, după unii, dovada complectă, ear după
alţii, numai un început de probă de natură a fi com­
plectat prin jurémèntul supletor -).
3
Despre copiile titlurilor (actelor) autentice ).
Art. 1188.—Când originalul există, copia legalisată nu poate
face credinţă de cât despre ceea ce se cuprinde în original, în-

') J u d . de pace Pessac (depart. Glronde), Sirey, 87. 2. 173.

T h i r y , I I I , 142. T. Hue, V I I I , 265. Baudry, I I , 1235. Mar­
eadé, V, a r t . 1333, No. 3. Bonnier, 760. Mourlon, I I , 1580.
Demante et Colmet de S a n t e r r e , V, 298 bis I I I .
2
Inadmisibili- ) Vedi B a u d r y , I I , 1235 şi autorii citaţi în nota precedentă,—
tatea jură­ I n ori ce caz, j u r ă m e n t u l supletor ni se pare inadmisibil,
mântului su­ pentru că reboagele nu sunt asimilate registrelor comercian­
pletor. Con­
troversă. ţilor (art. 1183), şi pentru că facultatea ce art. 1183 dă
judecătorului de a deferi j u r ă m e n t u l supletor fiind excepţio­
nală, nu poate fi întinsă de la un caz la altul prin o ana­
logie a t â t de d e p ă r t a t ă . Cpr. Larombière, I V , art. 1333,
No. 6. Mareadé, V, art. 1333. No. 3. Atibrv et B a u , VIII,
§ 759, p. 283, text şi nota 3. Demante, V, 298 bis I I I .
F u z i e r - H e r m a n , I I I , art. 1333, No. 8. Demolombe, X X I X ,
670.—Contră. Duranton, X I I I , 235. Bonnier, 760. Laurent,
X I X , 367. Rollami de Villargues, Répert,, Tedile, 7.
3
Deoseb. (lela ) R u b r i c a Codului francez este intitulată : Despre copiile ti­
Codul fr. în tlurilor : însă autorii observă, cu drept cuvènt, că în art.
privinţa ru- 1188, este vorba de copiile actelor autentice, şi redactorii Co­
bricei de fată. dului nostru au îndreptat rubrica după părerea autorilor.
Cpr. Mareadé, V art. 1334, No. 1, şi toţi autorii. Rubrica
Codului italian este intitulată : Despre copiile actelor publice
si acelor sub semnătura privată (art. 1333—1339).
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1188. 229

făţisarea c ă r u i a se poate cere tot-deauna, (Art. 32. 1173 C. civ.

Art.' 1331 C. fr.).
Când originalul nu există, copiile legalisate de ofiţerii pu­
blici competenţi se cred. după distincţiunile u r m ă t o a r e :
1" Copiile scoase din ordinul magistratului, p ă r ţ i l e fiind faţa
sau chemate, cu formele legale, precum şi copiile scoase, t a r a in-
tervenţiunea magistratului, dar de faţă cu p ă r ţ i l e care au asistat
de bună voea lor, au aceiaş credinţă ca şi titlurile originale :
2° Copiile care se vor fi dat de ofiţerii publici competenţi,
fără intervenţiunea magistratului sau consimţementul părţilor, fac
asemenea credinţă după trei-deci de ani. socotiţi din dina în care
s'au dat aceste copii. Când asemenea copii vor ii date de mai pu­
ţin de trei-deci de ani, nu fac de cât un început de dovada :
n
3 Copiile legalisate de un ofiţer public necompetent, nu pot
face de cât un simplu început de dovada :
1
4" Copiile copiilor nu au nici o putere p r o b a t o r i e ) . (Art. 1173.
1197 C. civ. A r t . 46 C. com. A r t . 31 L . din 1886. Art. 1335 C. fr.).
A r t . 31 L . d i n 1 s e p t . 1 8 8 6 . — Tribunalele de judeţ vor
avea şi competinţa de a libera copii legalisate de pe actele ce li
.se vor presinta de p ă r ţ i , fie mb semnătura privata, fie legalisate
sau e m a n a t e de la vre-o altă autoritate româna.
Tribunalul trebue. în asemenea caz. pe de o parte, să vizeze
în acest scop actul de pe care liberează copie şi. pe de alta. sa
păstreze la dosarmi causei o copie identica legalisata, scoasa cu
cheltueala p ă r ţ e i . (Art. 1188 C. civ.).
O c o p i e e s t e r e p r o d u c e r e a e x a c t a în s c r i s a u n u i a c t
preexistent, numit original -1.
R e p r o d u c e r e a u n u i a c t p r i n p r o c e d e u l f o t o g r a f i e i s a u Reprod. ai-
... ... . » " », tului prin
p r i n a l t e m i j l o a c e , n u c o n s t i t u e i n s a o c o p i e , in c a t u n a - fotografie,
s e m e n e a a c t . o r i c â t de b i n e a r li r e p r o d u s , n u a r e n i c i
3
o putere probatorie ) .
C o p i a se d e o s e b e ş t e d e o r i g i n a l n u n u m a i p r i n p o s - Deoselt. in­
f e r i o r i t a t e a s a , d a r î n c ă p r i n l i p s a s e m n ă t u r i l o r p ă r ţ i l o r . \Visţ'ma!.*'
c a r e n u s u n t p r o p r i i a l e l o r . ci s u n t n u m a i r e p r o d u s e de
copist, l ' n a c t p o a t e s ă fie f ă c u t în m a i m u l t e e x e m p l a r e
o r i g i n a l e , d e e x e m p l u în c a ş u l a r t . 1 1 7 9 . în c a r e fie c a r e
p a r t e cu u n i n t e r e s c o n t r a r d e ţ i n e în m â n a sa c â t e u n o-
4
r i g i n a l , e a r n u c â t e o c o p i e 1 . O r i g i n a l e l e se d e o s e b e s c d e
l
) Textul corespundètor francez (art. 1335) prevede că copiile dei> M,sei>.<le la (

pe copii pot. după împrejurări, fi considerate ca simple in- Codul fr.

formaţiuni.
") Cuvântul original vine de la origo, origini*.
!
) T. Hue. V I I I . 269.—S'a decis însă ca nimic nu se opune Eotosrafia-
la fotografiarea unui act autentic. C. Toulouse. Sirey. 93. 2. rea unui act
36. C. Caen. Sirev. 80. 2. 65. — Vedi insa C. Bordeaux i autentic. ?
1
-, <>i> ' v n. \ i i ontroversa.
(iand. Sirey, 69. 2. 230. Sirey, 9 1 . 4. 14.
*) Vedi, supra, p. 188. nota 2 şi 225.
230 COPIILE ACTELOR AUTENTICE.—ART. 1188.

copii î n a c e a s t a c ă s u n t t o a t e f ă c u t e î n a c e l a ş t i m p şi s u n t
semnate de părţile contractante.
Dreptul I n F r a n c i a s e d e c i d e c ă s i n g u r e l e copii c a r e p o t a v e a
francez.
o p u t e r e probatorie, sunt acele ale actelor autentice : co­
pia u n u i a c t sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă n u face nici o d a t ă
credinţă, pentru că de nicăiri n u resulta că actul original
1
n u este f a l ş ) . „Actele sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , dice u n a u ­
2
t o r ' ), t r ă g e n d u - ş i p u t e r e a l o r n u m a i d i n s e m n ă t u r a p ă r ­
ţ i l o r , nici o a u t o r i t a t e n u a r e m i s i u n e a d e a c e r t i f i c a , î n
privinţa unui act sub semnătură privată, conformitatea cu
o r i g i n a l u l . S i n g u r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e a r p u t e a s ă se î n ­
ţ e l e a g ă î n t r e ele p e n t r u a r e p r o d u c e c u p r i n d e r e a u n u i a-
semenea act, semnându'l toate împreună. I n asemenea caz
însă, ele a r r e d a c t a u n nou o r i g i n a l , e a r n u o copie p r o ­
priu disă".
Dreptul E i b i n e , c o n t r a r c e l o r ce se p e t r e c în F r a n c i a , la n o i ,
nostru. tribunalele de j u d e ţ avend astădi, după o lege posterioară
C o d u l u i c i v i l , c o m p e t i n ţ ă d e a l i b e r a copii l e g a l i s a t e de
pe actele sub semnătură privată, c a şi d e p e a c t e l e a u t e n ­
t i c e s a u n u m a i l é g a l i s a t e ( a r t . 1 2 şi 3 1 L . d i n 1 s e p t .
3
1 8 8 6 ) ) , se î n ţ e l e g e c ă a s e m e n e a copii l e g a l i s a t e v o r a v e a
o c r e d i n ţ a p r o v i s o r i e , c â t t i m p e x a c t i t a t e a l o r n u v a fi t ă ­
g ă d u i t ă şi o r i g i n a l u l n u v a fi c e r u t .
A c e i a ş s o l u ţ i e e s t e a d m i s ă şi î n p r i v i n ţ a c o p i i l o r d e
p e a c t e l e a u t e n t i c e , c ă c i c o p i i l e nefiind d e c â t r e p r o d u c e ­
r e a o r i g i n a l u l u i şi t r ă g e n d u - ş i t o a t ă p u t e r e a l o r p r o b a t o r i e

*) Această soluţie s'a admis şi la noi : „Considerând, dice

Curtea n o a s t r ă supremă, că dacă, în specie, este vorba de
un act autentic, atunci p a r t e a interesată e r a în drept a cere
producerea însuş originalului, conform art. 1188 C. civ. : că,
dacă este vorba de un simplu act sub s e m n ă t u r ă privată,
învederat că nu se poate produce o copie, ci însuş origina­
lul a r e a fi produs, neputènd copiile de pe actele sub sem­
n ă t u r ă p r i v a t ă ţine loc de original şi a v e a o p u t e r e oare
care, e t c " . Bulet. S-a 1, anul 1881, p . 975.
2
) T. H u e , V I I I , 266.
8
Art. 32 L. din ) Tribunalele mai au încă competinţă de a certifica exactita-
1 sept. 1886. t e a copiilor e x t r a s e din registrele comercianţilor (art. 32
L. din 1 sept. 1886).— T r i b u n a l u l poate refusa legalisarea
copiilor presintate de p ă r ţ i , când acestea n ' a n p r o d u s o altă
copie identică spre a se p ă s t r a la dosarul causei şi când
copiile presentate nu sunt scrise pe timbrul legal. Cas. rom.
Bulet. S-a 1, anul 1891, p . 1012.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—8-a 1.—ART. 1188. 231

din a c e s t o r i g i n a l , c â t t i m p o r i g i n a l u l e x i s t ă , ele n u fac

p r i n ele î n s u ş i c r e d i n ţ a de c â t d e s p r e ceea ce c u p r i n d e o-
r i g i n a l u l . De a c e e a , e x a c t i t a t e a c o p i e i p o a t e în t o t - d e a u n a
fi c o n t e s t a t ă şi î n f ă ţ i ş a r e a o r i g i n a l u l u i p o a t e în t o t - d e a u n a
1
fi c e r u t à ( a r t . 1 1 8 8 . § 1 . ) 1 , a f a r ă de a c t e l e a u t e n t i f i c a t e
în ţ a r ă s t r ă i n ă p e n t r u c a r e j u d e c ă t o r u l r o m â n n u a r e nici
un mijloc de c o n s t r â n g e r e -
A c e s t p r i n c i p i u s u f e r e însă e x c e p ţ i e în p r i v i n ţ a a c t e - Neaplicarea
lor s t a r e i c i v i l e , c ă r o r a a r t . I l 8 8 e s t e i n a p l i c a b i l , de v r e m e la
ce e x t r a c t e l e d a t e c o n f o r m r e g i s t r e l o r a u a c e i a ş p u t e r e ' civile',
p r o b a t o r i e ca şi î n s u ş i a c t e l e o r i g i n a l e , d a c ă n u se i u v o a - c o n t r o v e r s ă ,
că nici o î m p r e j u r a r e c a r e să p u e la î n d o e a l ă c o n f o r m i ­
t a t e a l o r cu o r i g i n a l u l . Aşa dar, extractele învestite cu
t o a t e f o r m e l e l e g a l e p r e s c r i s e de l e g e , î n l o c u e s c r e g i s t r e l e
s t a r e i c i v i l e , şi cei de al t r e i l e a n u p o t s l ă b i p u t e r e a l o r p r o ­
b a t o r i e , o b l i g â n d pe a c e i c a r i au p r o d u s e x t r a c t u l s ă a d u c ă
o r i g i n a l u l , p o t r i v i t a r t . 1 1 8 8 ; c à c i a r t . 3 2 d e r o a g ă de la d r e p ­
t u l c o m u n . P r i n u r m a r e , d a c ă am c o n t e s t a t c o n f o r m i t a t e a
u n u i e x t r a c t , m i e îmi i n c u m b ă s a r c i n a p r o b e i , si p a n ă c â n d
voi face a s e m e n e a d o v a d ă , c o n f o r m i t a t e a e s t e presupusă,
de o a r e ce t e x t u l a r t . 3 2 n ' a r a v e a nici un s e n s şi e x ­
t r a c t u l n ' a r m e r i t a nici o c r e d i n ţ ă , dacă prin o simplă
: ,
c o n t e s t a ţ i e , s ' a r p u t e a d ă r â m a a u t o r i t a t e a sa | .

') Semper aport et osfeudi orai inali-, dicea Dumoulin. „Cine va a-

rata copie de pe carte, dice art. 29 din Codul Caragea (par­
tea T I . capit. I I ) , este dator, când i-se va cere. să scoată
şi p r e cea a d e v ă r a t a sau îndată, avénd-o, san cu soroc, de
-
nu o va avea la î n d ă m â n ă ' . Cpr. Bonnier. 79.3. Cas. rom.
Bulet. 8-a 1. 1897. p. 537 şi 1 1 8 2 . - S'a decis ca art. 1188
nu se aplica de cât partilo]- contractante, şi că t e r ţ i i nu pot
ti constrânşi la înfăţişarea originalului, copiile- ce ei pre-
sintă facènd deplină dovadă de contractele petrecute între
alte părţi. T r i b . Dolj. Dreptul din 1892. Xo. 54. T r i b . Te­
cuci, furierul judiciar din 1901. Xo. 1. Cas. rom. S-a 1. C.
judiciar, din 1901. Xo. 4 1 . (Aceasta din urma decisie este
privitoare la i n t e r p r e t a r e a art. 29. p a r t e a TT, capit. I I din
Codul Cârâirea).
2
) C ]-. T. H u e . V I I I . 26(1 Arntz. I I I . 346. C. Bonrges. Sirey,
P

47. 1. consid. de la p. 58. eolona 2. I). P. 46. 1. 337.

3
) Cpr. T. H u e . 1. 319 si V I I I . 266. Marcadé. I, 238 si V.
art. 1334, Xo. 2. L a u r e n t . I I . 37. Mourlon, I. 264. P a n d . li'.,
Acte* de l'état civil, 398. R é p e r t . Sirey. Acte* de l'état civil,
250 urm. Acollas. I. p. 74. 75. Coin (le Lisle. Art ex de Pétat
viril (1853). a i t . 45. Xo. 6. Bonnier. 794. Planiol. I. 535 şi
232 COPIILE ACTELOR AUTENTICE.—ART. 1188.

Caşul în care î n f ă ţ i ş a r e a o r i g i n a l u l u i p r e s u p u n e c ă e l e x i s t ă , şi el
va e x i s t a m a m
tulul"caresei i t o t - d e a u n a în a r c h i v a j u d e c ă t o r i e i c a r e a
păstrează în i n s t r u m e n t a t ( a r t . 8 şi 12 L . d i n 1 s e p t . 1 8 8 6 ) *). Ce t r e -
u e s a
fosfdTsta-u* ^ d e c i d e m în c a z c â n d o r i g i n a l u l c e se p ă s t r e a z ă în
a r c h i v a j u d e c ă t o r i e i a fost d i s t r u s , de e x e m p l u , p r i n u n
incendiu sau o altă întâmplare ?
D i n m o m e n t u l ce e s t e r e c u n o s c u t s a u s'a d o v e d i t că
2
o r i g i n a l u l n u m a i a r e fiinţă, s a u n u p o a t e fi g ă s i t ), c o p i i l e
î n c e p a f a c e c r e d i n ţ ă , î n s ă a r t . 1 1 8 8 d i s t i n g e , în a c e a s t ă
p r i v i n ţ ă , t r e i f e l u r i d e c o p i i : 1° c o p i i l e c a r e a u aceiaş
p u t e r e p r o b a t o r i e c a şi o r i g i n a l u l ; 2° a c e l e c a r e p o t s e r v i
n u m a i d e î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă : şi 3 ° a c e l e c a r e n u a u
nici o p u t e r e p r o b a t o r i e .

I I , 119. A u b r y et Ran, I, § 65, p. 331, 332 (ed. a V-a).

Ducaurrov. Bonnier et Roustain, Comment th. et pratique clu
C. civil, I, 122. Demolombe, I. 318. Beudant. I. 140. Thiry,
I, 121. B a u d r y , I, 250. Arntz, I, 154. Yigié, I, 202. F u z i e r -
H e r m a n , I, art. 45, No. 17 şi I I I , art. 1334, No. 7. Vedi şi
Supplém., art. 45, No. 15. Demante. I, 90 bis I şi I I . C.
Bourges.' Sirev, 47. 1. 55. I). P . 46. 1. 337. C. Iasi. Dreptul
din 1875, No." 40. Dalloz, A W . C. civ. annate (1900), I, art.
45, No. 104. B a u d r y et H . Fourcade, Des personncs, I, 841.
Vedi şi t. I. p a r t e a I a lucr. noastre, p. 225, text şi nota
1. — Contra. Richelot. Dr. de dr. civil. I. 152. Duranton. I,
299. Vazeille, Manage, I, 199 (ed. din 1825). Maleville. A-
nalyse raisonnéc de la discussion du C. eie. an Conseil d'Etat
(1822), I. asupra art. 45. Rieff. Comment, des actes de l'état
civil (ed. a 2-a, 1844), No. 66. Larombière, I V . art. 1334. No.
5. L o c r é , Esprit chi Code Xapoléon, I, art. 45. Bousquet. Ex­
plic, du C. eie. art. 45. Yillemartin, Etudes du dr. fr., I,
a r t . 45, No. 4.
') E x e m p l a r u l remas în archiva judecătoriei este. in adevèr,
un original, ear nu o copie. T r i b . Ilfov. Dreptul din 1889,
No. 59. Curtea din Craiova şi din Bucureşti au decis (Drep­
tul din 1891, No. 73 şi Dreptul din 1885, No. 50) că. îna­
intea legei pentru autentificarea actelor (1 sept. 1886), ori­
ginalul actului autentic e r a numai acela care se d ă d e a pâr-
ţei în drept, ear nu şi acel care se trecea în registrele tri­
bunalului, conform unei ordonanţe ministeriale, care era nu­
mai o copie. Cpr. C. Focşani. Bucureşti şi Cas. rom. Drep­
tul din 1882, No. 52 şi diii 1892, No. 69. Bulet. Cas. S-a 1,
1882, p, 86Ó.—S'a decis însă cu drept cuvènt şi contrariul,
fiind că actele care se treceau în registre se iscăleau de
părţi. în cât şi actul din r e g i s t r e era un original. Cas. rom.
Bulet. S-a 1.1881. p. 307. Bulet. S-a 1. 1891. p. 448.
2
) Cpr. Marcadé. V, art. 1335. No. 1.
 COD. CIV.—CAHTKA II].—TJT. 111.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1188. 233

D a c ă i n e x i s t e n ţ a o r i g i n a l u l u i nu este r e c u n o s c u t ă , a-
cel c a r e o i n v o a c â t r e b u e s'o d o v e d e a s c ă în m o d p r e a l a b i l ,
sau m a i b i n e d i s . să s t a b i l e a s c ă că o r i g i n a l u l n u se află
l
acolo u n d e e l a r t r e b u i s ă se g ă s e a s c ă ) , f ă r ă î n s ă ca a-
cel c a r e p r o d u c e c o p i a să lie o b l i g a t a d o v e d i c a s u l f o r ­
t u i t , c a r e a a d u s d i s t r a g e r e a r e g i s t r u l u i , s a u c o n ţ i n u t u l si
regularitatea originalului - i .
V e n i m a c u m la p u t e r e a p r o b a t o r i e a c o p i i l o r . în c a s u l
lipsei o r i g i n a l u l u i .
1° Casul întâi. — Copiile, care an aceiaş putere pro- Copiile care
m a
bal or ie ca si originalul. — Copiile scoase din o r d i n u l -'^^proVa-'
g i s t r a t u l u i , p ă r ţ i l e fiind f a ţ a s a u l e g i u i t c h e m a t e , şi c o p i - torio ca şi
ile scoase c h i a r I a r ă i n t e r v e n ţ i u n e a m a g i s t r a t u l u i , d a r de "«S'miiul.
faţă cu p ă r ţ i l e c a r e a u a s i s t a t de b u n ă v o e a l o r , a u a-
ceiaş c r e d i n ţ ă ca şi a c t e l e o r i g i n a l e C o p i i l e c a r e so
v o r li d a t de ofiţerii p u b l i c i c o m p e t e n ţ i , f ă r ă i n t e r v e n ţ i u ­
nea m a g i s t r a t u l u i sau c o n s i m ţ e n i e n t u l p ă r ţ i l o r '*), fac de
a s e m e n e a c r e d i n ţ ă d u p ă t r e i - d e c i de a n i , s o c o t i ţ i d i n d i u a
5
în c a r e s ' a u d a t a c e s t e copii i . p e n t r u că t i m p u l î n d e l u n ­
g a t de c â n d copia a fost l i b e r a t ă face să d i s p a r ă o r i ce
t e m e r e de c o l u s i u n e î n t r e f u n c ţ i o n a r u l c a r e a l i b e r a t - o şi
partea care o invoacă.
2° Casul al doilea. Copiile care nu pot serei de cât Copiile care
1
ca început de dovadă scrisă,—Aceste s u n t c o p i i l e legalisate ^*^,'..'^,"""
de un ofiţer p u b l i c n e c o m p e t e n t şi a c e l e c a r e se v o r fi dati>«t de protó
011
de ofiţerii p u b l i c i c o m p e t e n ţ i , f ă r ă i n t e r v e n ţ i u n e a m a g i s - * *'''
t r a i u l u i s a u c o n s i m ţ e n i e n t u l p ă r ţ i l o r , d a c ă a u fost d a t e d e
mai p u ţ i n de t r e i - d e c i de a n i

l
) Trib. Charlerov. Pasicrisie. helge. 1)0. 3. H6.
-) Vedi T. Hiic. V I I I . 26H. T h i r v . I I I . 143. Marcadé. V. art.
183Ò. N<>. 1. Crp. şi Trib. Dâmboviza. Dreptul din 1893. No. «4.
') Aceste disposiţii. ca şi celelalte, an fost împrumutate de la
P o t h i e r (II. Tfif) urm.), care şi el, la rènditi lui, le repro-
dusese dupa Dumoulin.
4
) Nu se poate pricepe ca o copie sa fi fost liberata cel pu-
ţin t'ara consimţenientul uneia din părţi. P o a t e ea legiuito­
rul s'a referit la casul în care o copie fiind scoasa de <>
persoana straina, se invoacă apoi de una din părţile contrac­
tante.
5
) Cpr. Pothier. I I . 771.
") Art. 133H din Codul ti'., împrumutat earaş de la Pothier Art. i:y.m C.
(II. 772). voeşte ca transcrierea unui act în registrele publi- fr. eliminat
ce să servească de început de proba, sub anume conditomi de legiuito­
rul no.-ttru.
234 ACTELE RECOGNITIVE.—ART. 1189.

Copiile care 3 ° Caşul al treilea.—Copiile care nu au nici o putere pro-

p u t ^ p r o - batorie.—Aceste s u n t c o p i i l e de p e copii '). I n C o d u l f r a n -
batorie. cez, a s e m e n e copii p o t s e r v i ca s i m p l e i n f o r m a ţ i i şi s ă a u t o -
2
rise pe j u d e c ă t o r i a deferi j u r ă m e n t u l supletor ) .

Despre actele recognitive.

Art. 1189.—Actul de recunoaştere a unei datorii constatate
prin un titlu precedent, nu face probă despre datorie şi nu dis­
pensă pe creditor de a presenta titlul original de cât în u r m ă ­
toarele caşuri :
1° Când actul de recunoaştere cuprinde causa şi obiectul
datoriei, precum şi d a t a titlului primordial, sau :
2° Când actul recognitiv, avènd o d a t ă de trei-deci de ani,
este ajutat de posesiune sau de unul sau mai multe acte de re­
3
cunoaştere conforme cu d e n s u l ) .
Actul recognitiv, în cele doué caşuri mencionate, nu poate
a v e a nici un efect despre ceea ce cuprinde mai mult de cât titlul
primordial, sau despre ceea ce nu este în asemănare cu acest titlu.
(Art. 6 2 8 , 1 8 4 6 , 1 8 6 5 , § 3 , 1 8 9 3 C. civ. Art, 1337 C. fr. modificat)*).

prescrise de lege, însă acest text a fost eliminat de legiui­

torul nostru. Vedi şi art. 844 din P r . civ. fr., nereprodus de
asemenea în procedura noastră.
1) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1891, p. 49 şi Bulet. 1893. p.
98.—Aceiaş r e g u l ă era admisă şi sub Codul Caragea. Cas.
rom. Bulet, S-a 1, anul 1893, loco cit.
2
) Cpr. T h i r y . I I I , 143. Mareadé, V. art. 1335. No. 4.
a
) E e d a c ţ i u n e a textului nostru este împrumutată de la Mar­
eadé (V, art. 1337, No. 5, p. 89). Vedi infra, p. 237, 238.
4
) Textul nostru este altfel redactat de cât acel francez, sen­
Art. 1337 C. sul însă fiind aceiaş. E a t ă . în adevèr, cum se exprimă art.
francez. 1337 din acest din urmă Cod : ,,Actele recognitive nu scu­
tesc de înfăţişarea titlului primordial de cât atunci când ele
reproduc cuprinderea lui. Ceea ce ele conţin peste titlul pri­
mordial, sau ceea ce le deosebeşte, nu produce nici un efect.
Cu toate acestea, dacă a r exista mai multe recunoaşteri con­
forme, sprijinite pe posesiune, din care una ar avea data de
trei-deci de ani, creditorul ar putea fi scutit de a înfăţişa
titlul primordial".
Codul italian a r e următoarea disposiţiune : .,Actul recogni­
Art. 1340 C. tiv sau titlul nou face credinţă contra debitorului, moşteni­
italian. torilor şi represen fanţilor sei, dacă aceştia, prin producerea
titlului primitiv, nu dovedesc că a existat eroare sau exces
în actul de recunoaştere. — I n t r e mai multe acte de recu­
noaştere, cel mai recent are p r e c ă d e r e " (art. 1340).
Art. 781 C. E a t ă acum şi disposiţia art. 781 din noul Cod german :
german. „ P e n t r u validitatea unui contract prin care s'a recunoscut
existenţa unei datorii (recunoaştere de datorie, Schuldancr-
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 1189. 235

A c t u l r e c o g n i t i v ( d e l a recognascere, recognitum) e s t e Definiţia ac-

t u l r C o g
acela p r i n c a r e o p e r s o a n ă a v â n d c a p a c i t a t e a d e a d i s - " j ; v ~ t

1
p u n e d e d r e p t u r i l e s a l e ), m ă r t u r i s e ş t e s a u r e c u n o a ş t e f a ţ ă
de a l t ă p e r s o a n ă o o b l i g a ţ i e p r e e x i s t e n t ă .
Ac t li 1
A c t u l p r i m i t i v , c a r e c o n s t a t ă o b l i g a ţ i a v e c h e , se n u - P j ™ ° ' "
d

meşte act s a u titlu primordial o r i primitiv, e a r a c t u l c a r e primitiv,

a r e d e scop î n l o c u i r e a a c t u l u i p r i m o r d i a l , d a c ă e l e s t e r ă -
f t a c i t , s a u a ş a ţlicend r e î n t i n e r i r e a l u i , d a c ă el e s t e a m e ­
ninţat de a'şi p e r d e p u t e r e a prin p r e s c r i p ţ i e , se n u m e ş t e
act d e r e c u n o a ş t e r e s a u r e c o g n i t i v . A r t . 1 8 9 8 n u m e ş t e a-
cest a c t u n titlu nou.
Cele m a i m u l t e o r i , a t â t a c t u l d e r e c u n o a ş t e r e c â t şi
acel p r i m i t i v s a u p r i m o r d i a l , c a r e e s t e r e c u n o s c u t , v o r fi
a m b e l e sul) s e m n ă t u r ă p r i v a t a , Nimic n ' a r împedica însă
înlocuirea unui act autentic p e r d u t s a u distrus prin un act
sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , şi vice-versa.
M a t e r i a a c t e l o r r e c o g n i t i v e a v e a î n s e m n ă t a t e a m a i c u Actele reeog-
1
samă î n v e c h i u l d r e p t f r a n c e z , d i n c a u s a r e n t e l o r p e r p e t u e , a'fastădih^
care e r a u f o a r t e n u m e r o a s e , A c e s t e s a r c i n i fiind î n s ă d e s - seninătatea,
d o a l U c l a U
fiinţate prin revoluţia cea mare, materia a perdut a s t ă d i '
m u l t d i n i n t e r e s u l ce p r e s i n t a a l t ă d a t ă - ) .
I n p r i n c i p i u , a c t u l d e r e c u n o a ş t e r e a u n e i d a t o r i i c o n - întreruperea
1 1
s t a t a t e p r i n u n t i t l u p r e e x i s t e n t , n u d o v e d e ş t e d a t o r i a şi n u Art/i'sfe. '
scuteşte pe c r e d i t o r de a înfăţişa t i t l u l o r i g i n a l , căci acest
din u r m ă n u e s t e î n l o c u i t p r i n t i t l u l r e c o g n i t i v d e c â t a t u n c i
când a c e s t t i t l u î n t r u n e ş t e a n u m e c o i i d i ţ i u n i ( a r t . 1 1 8 9 ,
1° şi '_ ). S i n g u r u l efect a l t i t l u l u i s a u a c t u l u i r e c o g n i t i v
H)

3
este de a î n t r e r u p e p r e s c r i p ţ i a ) . „ î n t r e r u p e r e a c i v i l ă a p r e ­
s c r i p ţ i e i se o p e r ă , dice a r t . 1 8 6 5 ţţ 3 d i n C o d u l c i v i l , p r i n

Icenntnin). trebneşte un act scris de recunoaştere. Daca pen­

tru stabilirea unei datorii a cărei existenţa este recunoscuta,
o alta torma este perscrisă, contractul de recunoaştere t r e ­
bue să îndeplinească această formă'' (xo bcdarf der Aner-
kemiungscertrag dieser Form).
1
) Cpr. Pothier, I I , 777. L a r o m b i è r e . IV, a r t . 1337. No. 2 1 .
Demolombe. X X I X . 719.
2
) Cpr. Marcel Planiol, I I , 123.
s
) Cpr. P o t h i e r , I I . 777. Marcadé. V. art. 1337, in fine. No.
6. p. 9 1 . T h i r v . I I I . 145. Demolombe. X X I X , 702. A r n t z .
I I I . 354. Mourlon, I I , 1588. Acollas, t i , p . 947. Boissonade.
i'rojet de C. cir. pour l'Empire du Japon, V. 171 şi 174.
Acest Cod fusese promulgat ca lege în J a p o n i a , în anul Promulg.
1889. însă. în urma unui vot al Camerelor, ratificat de Im- C. japonez.
236 ACTELE RECOGNITIVE.—ART. 1180.

r e c u n o a ş t e r e a de c â t r e d e b i t o r s a u posesor a d r e p t u l u i ace­
4 1
luia în c o n t r a c ă r u i a p r e s c r i e .
Deoseb. în- I n t r e a c t e l e r e c o g n i t i v e şi a c e l e î n t r e r u p t i v e d e p r e -
^ c o ^ r t ì v e ^ i ' s c r i p ţ i e e x i s t a î n s ă a c e a s t ă d e o s e b i r e c ă , p e c â n d c e l e orin­
acele între- t ă i a u n e v o e , s p r e a-şi p r o d u c e e f e c t u l l o r , d e a fi a c c e p -
r
presciripţie t a t e , cele d e a l d o i l e a s u n t a c t e u n i l a t e r a l e ) .
J u d e c ă t o r i i v o r p u t e a deci să ordone î n f ă ţ i ş a r e a t i ­
tlului original, aşa că dacă acest t i t l u nu m a i există, cre­
ditorul nu va a v e a nici o dovada scrisă. A c t u l de r e c u ­
n o a ş t e r e c o n s t i t u i n d însă un început de p r o b ă scrisă, cre­
d i t o r u l c a r e a r fi î n i m p o s i b i l i t a t e de a î n f ă ţ i ş a t i t l u l p r i ­
m o r d i a l , v a p u t e a c o m p l e c t a î n c e p u t u l de p r o b ă c a r e r e ­
s u l t a din a c t u l de r e c u n o a ş t e r e , prin m a r t u r i sau presum­
2
ţ i u n i g r a v e şi c o n c o r d a n t e ) .
Critica legei. A c t u l r e c o g n i t i v n e a v é i i d p r i n s i n e î n s u ş nici o p u t e r e
p r o b a t o r i e , n u d o v e d e ş t e o b l i g a ţ i a nici a t u n c i c â n d c r e d i ­
t o r u l a r fi în i m p o s i b i l i t a t e d e a î n f ă ţ i ş a a c t u l p r i m o r d i a l .
A c e a s t ă d i s p o s i ţ i e , s t r a n i e şi c o n t r a r ă r a ţ i u n e i , e s t e c r i t i ­
c a t ă de m a j o r i t a t e a a u t o r i l o r . E a este resultatili u n e i erori
c o m i s e de P o t l i i e r ( I I , 7 7 6 u r m . ) , p e c a r e a u t o r i i C o d u l u i
frances r a i l r e p r o d u s orbeşte, d u p ă cum foarte bine dove­
3
d e s c T o u l l i e r si M a r c a d é ) .

parat, punerea lui în vigoare a fost a m â n a t ă p a n ă la 1893,

când o comisie e x t r a - p a r l a m e n t a r ă , compusă din d-nii Hozumi,
Urne şi Tornii, aceşti doi din u r m ă doctori în drept de la
facultatea din Lyon, au elaborat un nou proiect, luând de
model noul Cod civil german, care atunci e r a şi el în sim­
plă s t a r e de proiect. Acest nou Cod a fost promulgat la 28
aprilie 1896. E l nu cuprinde de o-camdatâ de cât t r e i părţi,
acea relativă la disposiţiile generale, la drepturile reale şi
la obligaţiuni, şi a fost de c u r â i d t r a d u s în limba franceză
de d-nii Motono şi Tornii ( P a r i s 1898). Vedi monografia
noastră din Curierul judiciar (1900, No. 83), Căsătoria şl des­
părţenia în China.
Cpr. Demolombe, X X I X , 720. L a r o m b i è r e . I V . art. 1337,
No. 25.—Vedi însă Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1880, consid.
de la p. 311'.
Cpr. Cas. rom., Bulet. 1880. loco cit. L a u r e n t , X I X , 392.
Demolombe, X X I X , 707. L a r o m b i è r e . I V . art. 1337. Xo. 18.
A u b r y et Rau, V i l i . § 760 bis. p. 288. R é p e r t . Sirey, Acte
rcco(/iiitif, 95. P a n d . fr.. eod. v°. 38. C. A n g e r s . Sirev. 13.
2. 340 şi Répert, Dalloz, Oblig., 4465, nota 1.
Vedi Toullier-Duvergier. I V , p a r t e a I I , 474 urm. şi V, par­
t e a ' I I , 312 urm. Marcadé, V, ar. 1337, p. 85 urm. L a u r e n t .
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. LX.—Ş-a I.—ART. 1180. 237

A c t u l d e r e c u n o a ş t e r e a v è n d d e scop m e n ţ i n e r e a s t a ­
rei a n t e r i o a r e d e l u c r u r i , n u t r e i m e s ă s c h i m b e d r e p t u r i l e
şi o b l i g a ţ i i l e p r e e x i s t e n t e . P r i n u r m a r e , u l t i m u l p a r a g r a f
al a r t . 1 1 S 9 este f o a r t e l o g i c c â n d p u n e în p r i n c i p i u c ă
actul de r e c u n o a ş t e r e n u p o a t e a v e a nici u n efect d e s p r e
ceea ce c u p r i n d e m a i m u l t de c â t t i t l u l p r i m o r d i a l , s a u d e s ­
pre c e e a ce se d e o s e b e ş t e în plus de a c e s t t i t l u . C e e a ce î n ­
să n u e s t e l o g i c , e s t e d e a t ă g ă d u i , p r e c u m d i s p u n e a r t . 1 1 8 9 ,
ori-ce p u t e r e p r o b a t o r i e a c t e l o r d e r e c u n o a ş t e r e f ă c u t e în
f o r m ă o r d i n a r ă , in forma communi, d u p ă t e r m i n o l o g i a l u i
D u m o u l i n şi a lui P o t h i e r şi a n u c o n f e r i a s e m e n e a p u ­
t e r e de c â t î n cele d o u é c a ş u r i e x c e p ţ i o n a l e d e s p r e c a r e
vom v o r b i î n d a t ă .
In adevèr, actul recognitiv a unei datorii constatate
p r i n u n t i t l u p r e c e d e n t , face p r o b ă d e s p r e d a t o r i e şi s c u ­
teşte pe c r e d i t o r de a î n f ă ţ i ş a t i t l u l p r i m o r d i a l în donò
caşuri :
1° C â n d a c t u l d e r e c u n o a ş t e r e c u p r i n d e c a u s a şi o-
biectul d a t o r i e i , p r e c u m şi d a t a t i t l u l u i p r i m o r d i a l , a d e c ă
când e s t e f ă c u t in forma speciali et dispositiva, după ter­
2
m i n o l o g i a l u i D u m o u l i n şi a l u i P o t h i e r ).
2" C â n d a c t u l de r e c u n o a ş t e r e , a v è n d o d a t ă de t r e i -
deci de a n i , e s t e a j u t a t de p o s e s i u n e şi d e u n u l o r i m a i
3
multe a c t e de r e c u n o a ş t e r e c o n f o r m e cu d e n s u l i .
A c e a s t ă r e d a c ţ i e , c a r e e s t e d e o s e b i t ă d e a c e e a a t e x - Deoseb. de
1 1
tului f r a n c e z , e s t e î m p r u m u t a t ă d e l a M a r c a d é . I a t ă î n ade-™! ^ j ^ p â
ver, c u m se e x p r i m a a c e s t a u t o r ( t o m . V , a r t . 1 3 3 7 , p . S9 ) : observaţiile
JI:,rf l<1
„ Voici done Ies deux rèyles qui résultent de not re article : " -'-
L'ade de reconnaissance d'une dette déjà constatée pur un titre
precedent ne fait preme de la dette, et ne dispense le créan-

X I X . 393. A u b r y et R a n . V i l i . § 760 bis. p. 286, nota 5.

Mourlon. I I , 1588. Arntz, I I I , 356. 357. Thiry. I I I . 145.
Demolombe, X X I X . 704 urm. Dentante, V, 307 bis 1. P l a -
niol, I I , 122. Bonnier, 782 urm. R,épert. Sirey, v" Arte r<-
roquitif. 23 urm. Vigié. I I . 1619. si toţi autorii, a f a r ă ' d e
Larombière (IV, art. 1337, Xo. 17) şi T. H u e (VILI. 271).
care se încearcă a justifica disposiţia neraţională a a r t . 1189.
') Pothier. I I , 777.
2
) Pothier, loco rit.—Dumoulin voea ca titlul primordial sa fie
reprodus şi transcris în întregimea lui, ad long inn, în actul
recognitiv.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1880. p. 3 1 1 .
238 ACTELE RECOGNITIVE.—ART. 1189.

cier de rapporter le titre originaire, que dans denx cas :

1° quand elle contieni la copie entière de ce titre: 2° quand,
ayant trente ans ile date, elle est d'ailleurs soutenue de la
possession et d'une ou plusieurs reconnaissances conformes à
elle".
L e g i u i t o r u l n o s t r a a a d o p t a t deci şi d e a s t ă d a t ă for­
m u l a d a t ă d e M a r c a d é . A r fi fost î n s ă m u l t m a i n e m e r i t
c a e l s ă s e fi p ă t r u n s d e c r i t i c a f ă c u t ă d e a c e s t a u t o r , şi
s ă fi m o d i f i c a t t e x t u l n o s t r u î n s e n s u l s u s ţ i n u t d e d e n s u l ,
d â n d o p u t e r e p r o b a t o r i e a c t e l o r de r e c u n o a ş t e r e făcute în
f o r m ă o r d i n a r ă . C u t o a t e a c e s t e a , l e g e a a d i s p u s a l t f e l , a-
doptând soluţia d a t ă de Codul francez, însă cu o schim­
b a r e de redacţie datorită lui M a r c a d é .
D i n t e x t u l nostru, ast-fel c u m este r e d a c t a t , resulta
d e c i c ă se v i o l e a z ă a r t . 1 1 8 9 , d e c â t e o r i i n s t a n ţ a d e fond
admite ca a c t de recunoaştere o scrisoare, fără să stabi­
1
lească că ea î n t r u n e ş t e condiţiile c e r u t e de c i t a t u l a r t i c o l ) .
De asemenea, recunoaşterea unui testament de auto­
r u l t e s t a t o r u l u i n u e s t e s u f i c i e n t ă , c â n d n u se s t a b i l e ş t e că
originalul testamentului era învestit cu toate formele cerute
de lege p e n t r u v a l i d i t a t e a lui - ) .
Debitorul R e m a n e însă bine înţeles c ă d e b i t o r u l este în tot-de-
poate d o v e d i ij^gj. , j
a u n a dovedi că d a t o r i a este m a i mică de c â t
e a

ca datoria
este mai mi- s e a r a t ă i n a c t u l s a u a c t e l e d e r e c u n o a ş t e r e , şi a c e a s t ă d o -
ca de cat se j ă a r r e s u l t a î n d e a i u n s d i n t i t l u l p r i m o r d i a l , a c ă r u i
y a (

r
arata in ac- A . . •> '
tul de recu- î n f ă ţ i ş a r e d e b i t o r u l o p o a t e c e r e şi p e c a r e a c t e l e d e r e -
noaştere. c u n o a ş t e r e , o r i c â t d e n u m e r o a s e şi d e v e c h i a r fi, n ' a r
p u t e a să-1 modifice, p e n t r u c ă e l e n u a u d e scop d e a c r e a
n o i d i s p o s i ţ i u n i , ci d e a d o v e d i şi d e a' m e n ţ i n e p e a c e l e
v e c h i . Non sunt dispositorii, seci tantum probatorii, după
3
expresia lui Dumoulin ) .
Exemplul A c t u l r e c o g n i t i v n u ' ş i p e r d e deci v a l o a r e a s a , f a ţ ă
d a t M a r c u a c t u 1 - 0 1 c t j
cadé " * P ™ ^^ ^ p e n t r u ceea ce el c u p r i n d e m a i
a
" m u l t , e a r n u p e n t r u c e e a ce e l a r c u p r i n d e m a i p u ţ i n . A s t ­
fel, p e n t r u a l u a e x e m p l u l d a t d e M a r c a d é , d a c ă u n u l s a u
mai multe acte de recunoaştere me a r a t ă debitor a sumei de
9 0 0 lei, e a r titlul p r i m o r d i a l n u m a i a sumei de 8 0 0 lei,
') Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1880, p. 461.—Contră. C. Iaşi
(decisie casată). Dreptul din 1888, Xo. 44.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1890. p . 1386.
3
) Cpr. Marcadé, V, art, 1337, No. 5, p. 89.
 COD. CLV.—CARTEA III.—T1T. III.—CAPIT. IX.—S-a 1.—ART. 239

sumă de 100 lei t r e c u t ă în plus în actele de r e c u n o a ş t e r e

se v a c o n s i d e r a c a n e a v e n i t ă . D a c ă , d i n c o n t r a , a c t u l r e ­
cognitiv a r a t ă o sumă mai mică, titlul primordial n u v a
avea p r e c ă d e r e de c â t e o r i p r e s c r i p ţ i a s'a î n d e p l i n i t . L i ­
b e r a r e a p a r ţ i a l ă a d e b i t o r u l u i v a fi, în a s e m e n e a c a z , s t a ­
b i l i t ă î n d a t ă ce el v a d o v e d i , tie c h i a r p r i n p r e s e n t a r e a
c h i t a n ţ e l o r ce d e ţ i n e , că t i m p d e t r e i - d e c i d e a n i , e l a
p l ă t i t în t o t - d e a u n a d a t o r i a c e a m a i m i c ă , e a r n u c e a m a i
mare, a r ă t a t ă în a c t u l p r i m o r d i a l .
C â n d deci p a r a g r a f u l u l t i m a l a r t , 1 1 8 9 d i s p u n e c ă
a c t u l r e c o g n i t i v n u p o a t e a v e a n i c i u n efect d e s p r e c e e a
ce c u p r i n d e m a i m u l t t i t l u l p r i m o r d i a l , s a u d e s p r e c e e a ce
n u este în a s e m ă n a r e c u a c e s t t i t l u , e l n u î n ţ e l e g e a se
r e f e r i d e c â t l a c e e a ce a r c o n s t i t u i o d e o s e b i r e în plus :
căci p e n t r u c e e a c e a r c o n s t i t u i o d e o s e b i r e în minus şi
ar face o b l i g a ţ i a m a i p u ţ i n o n e r o a s a , a c t u l p r i m o r d i a l a r
1
p u t e a fi l i p s i t d e o r i ce v a l o a r e p r i n e f e c t u l p r e s c r i p ţ i e i >.
M a i e s t e î n c ă d e o b s e r v a t c ă r e g u l e l e m a i s u s expuse'Art. l i s i n e ,
Sl : | l l , 1 ; l d
nu se a p l i c ă d e c â t a c t e l o r r e c o g n i t i v e p r o p r i u d i s e . a s a ' P (
1
" . . , cat la actele
că d a c ă , cu t o a t ă c a l i f i c a r e a d e a c t r e c o g n i t i v s a u d e r e - recognitiv,
u o p m i llse
cunoaştere, j u d e c ă t o r i i a r decide că p ă r ţ i l e a u înţeles a ' ş i i " '-
modifica s i t u a ţ i a şi a f a c e o n o v a ţ i e a s u p r a u n u i a s a u m a i
m u l t o r p u n c t e - ), t i t l u l n ' a r m a i fi u n a c t r e c o g n i t i v , ci u n
a c t p r i m o r d i a l (non tantum proltatorius sed dispositorius),
c ă r u i a p r i n u r m a r e r e g u l e l e a r t . 1 1 8 9 n ' a r m a i fi a p l i ­
:i
c a b i l e i. „ C o n s i d e r â n d , d i c e t r i b . d i n C h o l e t , c ă d a c ă , d u p ă
a r t . 1 1 8 9 , a d a o s e l e c u p r i n s e în u n a c t r e c o g n i t i v n ' a u n i c i
o v a l o a r e l e g a l ă , a c e a s t ă r e g u l ă n u se a p l i c a l a c a ş u r i l e
în c a r e se s t a b i l e ş t e , fie p r i n t e r m e n i i a c t u l u i , fie p r i n f a p ­
t e l e si î m p r e j u r ă r i l e c a u s e i , că p ă r ţ i l e a u l u c r a t animo no-
vandi şi a u î n ţ e l e s , p r i n u r m a r e , a s u b s t i t u i u n n o u t i t l u
4
acelui p r i m o r d i a l " j .
A r t . 1 1 8 9 , nefiind r e l a t i v d e c â t l a p r o b a o b l i g a ţ i i l o r Neapiic. art.
şi c o n s t i t u i n d o d e r o g a r e de la d r e p t u l comun, s e a p l i c ă tm-ne^reaK
j) Mareadé. V, a r t . 1337, p. 90. Nu. 5.
'-) J u d e c ă t o r i i fondului apreciază în mod suveran daca un act
are sau nu caracterul de recognitiv. Cas.fr. 1). P . 1 9 0 0 . 1 . 1 9 .
3
) Mareadé. loco suprà cit. Mo'urlon. I I , 1590. T h i r y . I I I . 115.
in fine.
4
) l'and. Pi-riod.. anul 1897. 2. considerent de la p . 122.
240 DESPRE ACTELE CONFIRMATIVE.

n u m a i l a d r e p t u r i l e p e r s o n a l e ş i n u p o a t e fi î n t i n s l a d r e p ­
t u r i l e r e a l e , p r e c u m sunt s e r v i t u t i l e de c a r e v o r b e ş t e a r t .
6 2 8 C. c i v . P e n t r u a c e s t e s e r v i t u t i , t i t l u l r e c o g n i t i v p o a t e ,
î n t o a t e c a ş u r i l e şi f ă r ă n i c i o c o n d i ţ i e p a r t i c u l a r ă , să î n ­
1
locuiască titlul constitutiv ) .
Neapiic. art. A c e s t t e x t n u e s t e d e a s e m e n e a a p l i c a b i l în m a t e r i e
1 a 1 a
Y *ij "l " c o m e r c i a l ă , u n d e p r o b a t e s t i m o n i a l ă şi a p r e s u m ţ i i l o r e s t e
e e c

mereiale. a d m i s i b i l ă f ă r ă n i c i o r e s t r i c ţ i e ( a r t . 4 6 C. corn.) - ) .

Despre actele confirmative.

î n d a t ă d u p ă a c t e l e r e c o g n i t i v e , l e g i u i t o r u l fr. se o c u p ă
d e s p r e a c t e l e c o n f i r m a t i v e , a d e c ă d e a c e l e p r i n c a r e se r e ­
n u n ţ ă la d r e p t u l d e a a n u l a o o b l i g a ţ i e . L e g i u i t o r u l n o s ­
t r u , u r m â n d în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă C o d u l i t a l i a n , a s c h i m b a t
c u d r e p t c u v â n t î m p ă r ţ i r e a a d m i s ă de l e g i u i t o r u l f r a n c e z ,
o c u p â n d u - s e d e s p r e c o n f i r m a r e în s e c ţ i a c a r e t r a t e a z ă d e s ­
p r e a c ţ i u n e a î n a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e ( a r t . 1 1 6 7 , 1 1 6 8 ) ,
l ă s â n d î n s ă d i n n e b ă g a r e d e s a m ă a r t . 1 1 9 0 , c a r e se o-
c u p ă d e s p r e c o n f i r m a r e a e x p r e s ă , în c a p i t o l u l probelor.
N o i î n s ă , î n d r e p t â n d a c e s t v i c i u ele c l a s i f i c a r e , n e a m o c u ­
p a t d e s p r e c o n f i r m a r e a a t â t e x p r e s ă c â t şi t a c i t ă i m e d i a t
d u p ă a c ţ i u n e a în a n u l a r e s a u în r e s c i s i u n e , p e n t r u c a r e
e a c o n s t i t u e o fine d e n e p r i m i r e (v. saprà, p . 4 2 u r m . şi
5 2 u r m . ) , şi a m v é d u t c ă a m b e l e c o n f i r m ă r i t r e b u e să î n ­
3
trunească aceleaşi elemente ) .

') Cpr. C. Dijon si T r i b . P e r p i g n a n . Panel, Period., 1895. 2. 207.

Sirey, 1893. 2. 244. La Loi din 4 şi 5 mai 1899, Xo. 129.
Mai vedi încă în acelas sens. Cas. fr. Sirev, 57. 1. 123.
Sirey, 82. 1. 83. D. P . 82. 1. 478. T. H u e . I V , 428 şi V I I I ,
270. B a u d r v . I. 1562, in fine. B a u d r y et Chauveau. Des biens
(ed. a 2), No. 1095. A u b r y et R a u . I I I . § 250. p. 1 3 1 . text şi
nota 20 (ed. a 5-a. 1900) şi V I I I . § 760 bis. p. 287. L a u r e n t ,
V I I I . 152 bis. Demolombe. X I I , 757. Demante, I I , 550 bis
I L Tìiiry. I, 800 si I I I , Ì 4 5 . R é p e r t . Sirev. Acte récognitif,
53. Pand.' fr.. eod. v°. 27. A r n t z , I, 1173. Marcadé. I I . 662
şi V, art. 1337, No. 6, p. 9 1 . Acollas, I I , p. 947. F . Her­
man, I I I , art. Ì 3 3 7 , No. 26. Vedi şi t. I I I a lucr. noastre,
p. 152, nota 2.—Contră. B o n n i e r , ' 7 9 1 . Mourlon. 1,1822. nota
2. Héan. Revue pratique, t. X X X V I I I , anul 1874, p. 446 urm.
2
) Bonnier, op. cit,. 790. T. H u e , V I I I , 2 7 1 , in fine. L a r o m b i è r e ,
I V , art.' 1337, No. 22. Cas. fr. Sirey, 36. i . 7 5 1 .
3
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1900, No. 51 şi C. judiciar
din 1900, No. 5 3 . Vedi suprà, p. 56, 58, 59 şi infra, rubri­
ca : Despre irecocabilitatea mărturisiri judiciare.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAITf. IX.—S-a IL—MAUTURI. 241
SECŢIUNEA II
Despre mar-turi sau dovada testimoniala.
P r o b a testimonială este aceea care r e s u l t a din depo­
sitale sau declaraţiile persoanelor ( m a r t u r i l o r ) , cari a u audit
sau v é d u t f a p t e l e ce u r m e a z ă a fi s t a b i l i t e .
C o d u l f r a n c e z m a i v o r b e ş t e î n c ă la c o n t r a c t u l de c ă - Dovada prin
s ă t o r i e i a r t . 141."), 1 4 4 2 , 1 5 0 4 , § 3 ) de o s p e c i e de d o v a ­ commune
v
renommée.
dă t e s t i m o n i a l ă , n u m i t ă par commune renommée \. E a con­
sistă în a c e a s t a că m ă r t u r i i nu d e c l a r ă n u m a i c e e a ce a u a-
udit şi v e d u t propriis sensibiis, ci î n c ă si c e e a ce a u a u d i t
de la a l ţ i i , în p r i v i n ţ a f a p t e l o r l i t i g i o a s e , a r ă t â n d şi o p i n i a
ce ei 'şi a u p u t u t f o r m a în p r i v i n ţ a a c e s t o r f a p t e . A c e a s t a
d o v a d ă , cu t o t u l e x c e p ţ i o n a l ă - ) , a fost cu d r e p t c u v e n i î n ­
l ă t u r a t ă de l e g i u i t o r u l n o s t r u . M a r t u r u l . în a d e v e r , n u e s t e
c h e m a t a'şi a r a t a p ă r e r e a , n i c i a dice c e e a ce el a a u d i t
de la a l ţ i i , ci a s p u n e n u m a i c u n o ş t i n ţ a sa p e r s o n a l ă
a s u p r a f a p t e l o r c a r e fac o b i e c t u l l i t i g i u l u i .
3
I n d r e p t u l r o m a n ) , în v e c h i u l d r e p t f r a n c e z , p â n ă la Dreptul
vechiù şi
o r d o n a n ţ a din À l o u l i n s , c a r e e s t e din a n u l l o ( 5 0 , şi în d r e p ­ dreptul
4
tul n o s t r u a n t e r i o r ) , p r o b a t e s t i m o n i a l a e r a a d m i s ă f ă r ă străin.
nici o r e s t r i c ţ i e , s o l u ţ i e a d m i s ă şi a s t ă d i în A n g l i a *», în
!
) Cuvintele comunale renommée însemnează : opinie în deobşte
respânditâ. Aceasta dovadă, necunoscută în legea noastră,
este periculoasă, pentru ca opinia ce se formează în public
despre un lucru este adese-ori exagerată.
2
) Cpr. Arntz, I I I . 380. Rollami de Villargues, R é p e r t . Com­
ma ne renommée, 7. L a u r e n t . Y, 11. Baudry, I I . 1251. Labbé.
nota în Sirey, 93. 1. p. 33 urm. Demolombe. X X X . 229.
Aubry et Rail, V I I I , iţ 7 6 1 . infine, p. 298. Garsonnet, Pr.
<-ie.. I I I . Şţ 855, p. 78 (ed. a 2-a). B a u d r y , Le Courtois et Sur-
ville. Contrat de mariiuje.I. 560. ('. Donai. Sirey, 66. 2. 6 1 .
*) I n g e n u i t a t e a nu putea însă ii stabilita numai prin m a r t i n i .
L. 1, Cod.. De textihux, 4. 20.
*) ' ' p r . Cas. rom. (.'. Iaşi si Bucureşti. Bulet. S-a 1. 1883. p.
324. Dreptul din 1885. No. 5 si dui 1883. No. 40 si 4 1 . Bulet.
S-a 1. anul 1890. p. 4 1 . 434 si 805. Dreptul din 1894. No.
33 si din 1895. No. 5. Bulet. S-a 1. 1894, p. 1236.—Şi că­
sătoria se putea. în dreptul nostru anterior, dovedi prin mar­
t i n i T r i b . Suceava. C. judiciar din 1896. No. 45. Aceiaş
soluţii- era admisa si în privinţa testamentelor. (V. art. 738
C. Calimacli). Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1897. No. 8.
) V. E r . L e b r . Dr. civ. anfiaix, p. 482. No. 685. - Cu toate
acestea, de câte ori o cimvenţie sau un act de dispositi? de
bunuri au fost constatate prin acte scrise, numai actul sau
li;
242 PROBA TESTIMONIALA.—PRINCIPII GENERALE.

1
A m e r i c a , î n S p a n i a ) , în P o r t u g a l i a - ) în G e r m a n i a (Cod
3 4
d e p r o c e d . civ. d i n 1 8 7 7 ) ) , î n A u s t r i a ( a r t . 8 8 3 C. civ.) )
şi în a l t e ţ a r i ; d e u n d e r e s u l t a c ă p r o b a t e s t i m o n i a l ă v a
fi a d m i s i b i l ă - î n . R o m â n i a p e n t r u d o v e d i r e a u n e i c o n v e n ţ i u n i
a c ă r e i s u m ă a r fi m a i m a r e d e 1 5 0 l e i , î n c h e i a t ă în u n a
d i n a c e s t e ţ ă r i , d e e x e m p l u in A n g l i a , î n t r e u n R o m â n şi
u n s t r ă i n şi c h i a r î n t r e d o i R o m â n i ; fiind că e s t e d e p r i n ­
c i p i u că m i j l o a c e l e d e d o v e d i r e a o b l i g a ţ i i l o r se r e g u l e a z ă
d u p ă l e g i l e ţ ă r e i în c a r e s'a î n c h e i a t c o n t r a c t u l .
P r o b a t e s t i m o n i a l ă v a fi a d m i s ă î n R o m â n i a î n con­
t r a a r t . 1 1 9 1 : 1° p e n t r u că, în s p e c i e , e s t e v o r b a d e o
c h e s t i u n e d e f o r m ă : şi 2 ° p e n t r u c ă p ă r ţ i l e s u n t p r e s u ­
p u s e a n u fi f ă c u t u n a c t s c r i s t o c m a i d i n c a u s a că a u a-
v u t în v e d e r e l e g e a ţ ă r e i î n c a r e a u c o n t r a c t a t . Această
5
soluţie este admisă de toţi autorii, afară de M i t t e r m a i e r ) .

copia lui certificată poate să facă dovada în justiţie, şi

proba testimonială nu poate să altereze, să contradică sau
să modifice conţinutul actului. Vedi Dictionn. de dr. com­
pare ( P a r i s , Bruxelles, L a H a y e şi Berlin), fascie. I I I (An-
gleterre), p. 56, operă la care am colaborat şi noi.
Codul spa­ ') „Dovada testimonială v a fi admisă, dice art. 1241 din C. civ.
niol. spaniol, în toate caşurile în care ea n'a fost expres oprită".
2
Codul portu­ ) Cpr. art. 2506 din Codul portughez de la 1867, care se ex­
ghez. primă aproape în aceiaşi termeni ca si art. 1244 din Codul
spaniol. A r t . 2507 şi 2508 din Codul portughez nu admit
însă proba testimonială în contra şi peste ceea ce cuprinde
un act autentic de cât atunci când el este defăimat de falş.
3
) Cpr. Alex. Degré, Dreptul din 1895, Xo. 64.
4
Codul austri­ ) „Un contract, dice art. 883 din Codul austriac (1176 C.
ac. Calimach), poate să se facă prin viu g r a i u sau înscris, în
faţa judecătoriei, sau afară de judecătorie, cu m a r t u r i sau
fără marturi. Aceasta diversitate de formă nu produce nici
o deosebire în p r i v i n ţ a puterei obligatorie, afară de caşu­
rile anume d e t e r m i n a t e de l e g e " . Cpr. Cas. rom. Dreptid
din 1895, No. 5 şi Bulet. S-a 1, 1894, p . 1236. Vedi si noua
proced. civ. din 1 aug. 1895, art. 320 urm.
5
) Vedi Masse. Dr. comm., I I , 770. L a u r e n t . Dr. Internat.. V I I I ,
37 urm., 45. Bonnier, 933. A u b r y et Rau, I, § 3 1 , p. 170,
text şi nota 77 ter (ed. a 5-a) ; p. 112 din ed. a 4-a. Foelix-
Demangeat, Dr. internationed, I, 233. P . Fiore, Idem. 319.
T. H u e . I, 174. Asser et Rivier, Dr. internationed, 8 1 . A.
Weiss, 'op. cit., p. 810. Cas. fr. D. P . 80. 1. 447. Sirev, 8 0 . 1 .
413. Dreptid din 1881, No. 4. Sirey, 1 9 0 0 . 1 . 255. Trib. P a ­
ris. Journed Clunet, anul 1887, p. 332. C. Amiens. J. Clunet, anul
1900, p. 977. Curtea din P a r i s a făcut aplicaţiunea acestui
principiu în privinţa dovedirei unei căsătorii contractată la
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. I X . - S - a II.—MARTURI. 243

D a c a î n s ă c o n v e n ţ i a a fost î n c h e i a t ă in R o m â n i a ,
l e g e a r o m â n ă v a fi a p l i c a t ă , c h i a r d a c ă m a r f a a r u r m a s ă
1
fie p r e d a t ă î n A n g l i a ! .
D a r d a c ă p r o b a t e s t i m o n i a l ă e r a a d m i s a f ă r ă n i c i oNeadmitere»
n
r e s t r i c ţ i e în l e g i l e n o a s t r e a n t e r i o a r e , u n s i n g u r m a r t u r ^ l " ^ r

nu e r a suficient, t o t c o n f o r m p r i n c i p i i l o r d r e p t u l u i r o m a n : legislaţiile
1 v e ( : l l L
Testis units, testis nuUiis' ) s a u voix d'un, voix de nun. d u p ă
cum se e x p r i m a u n v e c h i l i a u t o r ( L o y s e l ) . . . I a r de va fi
o m ă r t u r i e c r e d i n c i o a s ă şi a d e v e r i t ă , dice p r a v i l a l u i M .
B a s a r a b , a c e a s t ă m ă r t u r i e să n u s ă c r e a z â . ci numai doi
3
sau trei marturi, c u m îi d i v e n t i l i s e r i p t u r e i ' " ( g l a v a 2 2 ) ) .
A s t ă d i , u n s i n g u r m a r t u r e suficient, d a c ă el i n s p i r a Dreptul
' actual.
New-York. D. V. 73. 2. 59. Sirey. 73. 2. 177.—Curtea din
Bucureşti a decis de asemenea ca o căsătorie celebrata în
Rusia nu poate fi dovedita de cât conform legilor ruseşti,
adecă prin un act scris trecut în registrele parochiei. e a r
în caz de insuficienţa a acestei probe, prin depositine sub
p r e s t a r e de j u r è m é n t a m a r t i n i l o r cari au asistat la a-
ceastă căsătorie (art. 27. 28. S-a I I I , cap. I, Sicodd zaJ:o-
nofij. Vedi Dreptul din 1901, No. 32 şi C. judiciar din ace­
laş an, No. 33. Cpr. A. Weiss. Ti: th. et pratique de dr.
internat, price. I V . p. 12 urm. Despagnet. Dr. internat.. 2 7 1 .
V. şi a d n o t a ţ i a noastră din (.'. judiciar No. 33 (3 mai 1901).—
Contra, Mittermaier (Archie fur civilistische Praxis, t. 13. p.
315 urm.), care aplica, în privinţa admisibilitâţei probei tes­
timoniale, legea locului unde se judecă procesul, sub cu-
vènt că proba neavènd de scop de cât convingerea judecă­
torului, el nu poate sa'şi formeze aceasta convingere de cât
din elementele autorisate de legea ţ â r e i sale. Vedi t. I. par­
tea I a lucrarei noastre, p. 96. text şi nota 1. precum şi
t r a t a t u l nostru în limba franceza, p. 414. 415.
*) Cas. rom. Bulet. S-a I l - a . anul 1893. p. 1015.
-) Cpr. L . 9, § 1. Cod.. De testibus, 4. 20 şi L. 12, Dig.. De
testibus, 22. 5.
â
) Cpr. art. 1176, 1339 Cod. Calimach: a r t . 35. partea V I , Dreptul I K M -
tr 1
capit. 2, Cod. Caragea. „Un m a r t u r singur, ca nici unul se. ! anterior
< l r , ; u l
socoteşte'', dice acest din u r m ă text. Cpr. C. Galatz si Cra- ?l
iova. C. judiciar din 1896. No. 29. Dreptul din 1 9 0 1 . No. 65.
V. şi Andr. Donici, art. 5. capit. 22. „Mărturisirea unui mar­
tur singur nu se ţine în sama". Aeeiaş regula este admisa în
legile lui Moise (Deuteron. capit. 17, v. 6 şi capit. 19. v. 15).
în Koranul lui Mahomet (capit. I I . § 282), etc. Vedi t. V
a lucr. noastre, p. 8 1 . nota 2 şi tr. nostru în limba franceza,
p. 407. nota 2. Vedi. în p r i v i n ţ a dreptului musulman, pe
lângă autorii citaţi în tratatul nostru în limba franceză.
JJC droit musulman de Tornami: traducere Kschbach (I860).
244 PROBA TESTIMONIALA.—PRINCIPII GENERALE.

încredere justiţiei ; căci j u d e c ă t o r i i fondului a p r e c i a z ă în

2
m o d s u v e r a n dacă d e c l a r a ţ i a m a r t u r i l o r este sau n u sincera ) .
Mijloacele de Mijloacele de p r o b a ţ i u n e s u n t c â r m u i t e de legea care
P 8 tera m v a r e m
cTr^uite de ig° momentul contractului. Acest principiu
legea în vi- e s t e n e c o n t e s t a b i l şi n e c o n t e s t a t , fiind c ă d o v a d a e s t e i n e -
0 a e n 0
^ ^ j ™ _"rentă
e t u c n î n s u ş f o n d u l u i d r e p t u l u i şi c o n s t i t u e p e n t r u părţi
tractuiui. u n d r e p t c â ş t i g a t , c a r e a r fi v i o l a t d a c ă s ' a r a p l i c a o a l t ă
3
l e g e ( a r t . 1 0 . civ.) ) .
Convenţii D e a c e e a , s'a d e c i s d e n e n u m ă r a t e o r i c ă o c o n v e n ţ i e
m a t l m o n a à
k î^nchdate ^ ^ ^ ' încheiată sub Codul Calimach sau Caragea,
sub legea p o a t e a s t ă d i fi d o v e d i t ă p r i n m a r t u r i , î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c -
veche. t a n t e , c o n f o r m p r i n c i p i i l o r d e a t u n c i ( c p r . a r t . 1 6 1 6 C. C a ­
limach), p e n t r u că f o r m a l i t a t e a t r a n s c r i e r e i , i n t r o d u s ă la
1 8 3 2 prin R e g u l a m e n t u l organic, nu este p r i v i t o a r e de cât
4
la i n t e r e s u l t e r ţ i i l o r ) .

p. 271. I n p r i v i n ţ a vechiului d r e p t francez, care admitea ace-

iaş r e g u l ă , vedi Pothier, Oblig., I I . 817 şi Proc.civ., X , 186.
*) Cpr. B é d a r r i d e , Du doi et de la fraude, I, 253. Larombière,
V, art. 1353, No. 9. — D a c ă m ă r t u r i i ascultaţi merita sau
nu încrederea justiţiei, aceasta este o chestie de fapt. Cas.
rom. Bulet. S-a 1, 1890, p. 3 3 0 : anul 1891, p. 9 5 6 ; anul
1897. p. 1188. Bulet. Cas. 1899, p. 210 si 478. V. p. 296. n. 5.
2
) Cas. 'rom. C. judiciar din 1899, No. 21 şi 29. Bulet. 1898, p.
190. Vedi şi infra, p. 296, nota 5. „Ideoquc divus Hadrianus
resrripsit, eum qui judicat, magi* posse scire quanta fides ha-
u
benda sit testibus . L . 3. P r . , Dig., De testibus. 22. 5.
8
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1889. p. 303. Dreptul din
1895. No. 5 si Bulet. S-a 1. 1894, p. 1236. Bulet. 1891, p.
237. Dreptul din 1897, No. 8 si Bulet. S-a 1, anul 1896, p.
1463. C. Chamber}-. Sirev, 86. 2. 217. Cas. fr. D. P . 76.
1. 430. Bonnier, 923. L a u r e n t . I, 230. Mourlon, I, 7 1 . Mar­
cadé, I, 54. Demolombe, I, 54. T. Hue, I, 82. T h i r y , I, 3 1 .
A u b r y et B a u , I, § 30, p. 127 (ed. a 5-a) ; p. 78 din ed.
a 4-a, Arntz, I, 58. B a u d r y , I, 58, şi toţi autorii. Vedi
t. I a lucr. noastre, p a r t e a I, p. 60 şi t r a t a t u l nostru în
limba franceză, p. 9 1 , text şi n. 2 şi p. 413.—Comite deci
o omisiune esenţială şi violează art. 1 din Codul civil, in­
s t a n ţ a de fond care omite de a se p r o n u n ţ a a s u p r a probe­
lor pentru d e t e r m i n a r e a epocei confecţionărei actelor făcute
sub legea veche, când cererea supusă judecatei a t â r n ă de
p r o n u n ţ a r e a sa a s u p r a acestui punct. Cas. rom. Dreptul din
1897, No. 8 şi Bulet, S-a 1. 1896, p. 1463.
4
) Cas. rom. Dreptul din 1873. No. 43. Bulet. S-a 1 . 1 8 7 3 . p. 57.
('as. rom. Bulet. 1876, p. 685. Bulet. S-a 1, 1885. p. 517.
Bulet. 1889. p. 188. Dreptul din 1891. No. 1. C. Iasi. Dreptul,
din 1890, No. 36 si din 1883. No. 4 1 . consid. de la p. 335.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a IL—MARTURI. 245

T o t în p u t e r e a a c e s t o r p r i n c i p i i s'a d e c i s c ă l e g i l e n o i . Actele sta,

r e l a t i v e la d o v e d i r e a c ă s ă t o r i i l o r , f i l i a ţ i u n e i şi a t u t u r o r 'trecîite^ub"
a c t e l o r s t a r e i c i v i l e în g e n e r e , n u s u n t a p l i c a b i l e c a s a t o - legea veche
r i i l o r , f i l i a ţ i u n e i şi a c t e l o r s t a r e i c i v i l e p e t r e c u t e s u b l e g e a
r
v e c h e ) . S'a d e c i s î n s ă , c o n f o r m o p i n i e i g e n e r a l e , a t â t d e
C u r t e a d i n B u c u r e ş t i c â t şi de a c e a d i n I a ş i , că r e g u l e l e s t a ­
t o r n i c i t e de l e g e a n o u ă , în privinţa dovedirei filiaţiunei na­
turale, se a p l i c a c h i a r n a ş t e r i l o r p e t r e c u t e s u b l e g e a v e c h e ,
c â n d ele n ' a u fost s t a b i l i t e s u b i m p e r i u l a c e l e i l e g i s l a ţ i u n i - ) .
I n c â t p r i v e ş t e î n s ă f o r m e l e s t a b i l i t e de l e g e p e n t r u F o n n e l e pen-
a d m i n i s t r a r e a d o v e d e i în j u s t i ţ i e , se v a o b s e r v a l e g e a n o u ă . àVea"ì!n-e-
rr

p e n t r u c ă a c e s t e f o r m e fiind l e g i d e p r o c e d u r ă , a p a r ţ i n d o - dei.
m e n i u l u i p u b l i c , şi ca a t a r e , p o t în t o t - d e a u n a fi s c h i m b a t e
3
de l e g i u i t o r i . A s t f e l , m ă r t u r i i c a r i s ' a u a d m i s p o t r i v i t l e -
g e i v e c h i , n u v o r p r e s t a a s t ă d i j u r è m é n t u l la b i s e r i c ă , d u p ă
cum d i s p u n e C o d u l C a r a g e a ( a r t . 3 3 , 3 4 , p a r t e a V I , c a p i t .
2), ci î n a i n t e a t r i b u n a l u l u i , c o n f o r m a r t , 1 9 6 P r . civ.

Despre caşurile în care dovada testimonială nu este

permisă.
4
R o m a n i i c o n s i d e r a u p r o b a t e s t i m o n i a l ă ca n e a p ă r a t ă ) ,
şi J u s t i n i a n ii c o n f e r ă a c e i a ş a u t o r i t a t e p e c a r e o a v e a

0. Bucureşti. Dreptul din 1875. Xo. 56 si din 1886. Xo. 18.

Trib. Iasi. P r a h o v a , B . S ă r a t si Dorohoi. Dreptul din 1900,
Xo. 4 3 : din 1899, Xo. 5 5 : d i n ' 1 8 9 8 , No. 57 si din 1897. No.
71.—Tribunalul de Ilfov hotărîse (sub preşed. D-lui C. (4.
Dissescu) că, sub legea veche, constituirea dotei era un con­
tract solemn ca şi a s t ă d i (Dreptul 1881, No. 38), însă aceasta
sentinţa a fost cu d r e p t cuvènt reformată, V. Dreptul, loco rit.
') Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1873. p. 125 si Bulet'. S-a 1,
1883. p. 324. Dreptul din 1883, No. 40. Bulet. S-a 1.1889. p.
274. Bulet. 1890, p. 434. Bulet. S-a 1. 1894. p. 33. C. judi­
ciar din 1894. No. 7. 0 . Bucureşti. Dreptul din 1885. No. 40.
2
) Vedi Dreptul din 1885, No. 6 7 ' ş i din 1889, No. 62. Cpr. si
T r i b . Ilfov. Dreptul din 1885. No. 11. Conform : L a u r e n t . 1.
190. Demolombe. I, 42. T. Hue. I, 66. B a u d r y et H. F o u r -
cade, Des pensonnes, 1,145.—Contră. Merlin. R é p e r t . v° Effet
rétroactif. S-a I I I , § 2. art. 7. No. 3. t. V. p. 550 (ed. din
1827). Mailher de Cliassat, Retroactiv, des lois (1845). I. p. 256
urm. Bonnier. 926. C. Bucureşti. Dreptul din 1885. No. 40.
3
) L a u r e n t . I. 2 3 1 . Marcadé. I. 55. Bonnier. 924. Vedi şi t. I
partea I a lucr. noastre, p. (il.
L
"*) ^Testimoniar ian usus frequeus ac necessaria.-- est . Ii. 1. P r . .
Dig.. De testibus. 22. 5.
246 PROBA TESTIMONIALA.—PRINCIPII GENERALE.
]
dovada scrisă ) . Această soluţie trecuse, după cum am vé­
dut, atât în dreptul vechiu francez cât şi în dreptul nos­
tru anterior, care admisese regula : témoins passent lettres.
Ordon, din Această stare de lucruri a ţinut pană la 1566, când
1566 şi 1 6 6 7 . Q i
aro A Tj x - l e , prin o ordonanţă celebră, datala Moulins
(art. 54) -), a oprit proba testimonială pentru ori ce con­
tract avénd de obiect o sumă mai mare de 100 livre, dis­
posiţie care a fost confirmată şi prin o altă ordonanţă a lui
Ludovic al X I V - l e a din 1 6 6 7 (tit. 20, art. 2), şi care a
trecut în Codul Napoleon, de unde am luat-o şi noi.
Scopul proi- Scopul acestei proibiţiuni, aprobată de vechii juriscon-
v e d e H e t s t i ~ ^ * ^ considerată ca una din cele mai bune legi a timpu-
su

3
moniale. rilor de atunci ) , a fost pe de o parte, împedecarea proce­
selor, care, din causa uşurinţei probei, se înmulţeau peste
mesură, ear pe de alta, desfiinţarea unei proceduri, care
conducea la resultate necerte din causa incertitudinei însuş
probei testimoniale ; căci mărturii nu numai că pot uita
cele ce au audit sau au védut, dar încă, şi aceasta este şi
4
mai grav, pot fi conrupţi de partea interesată ) . Prin ur­
mare, bine a făcut legiuitorul de a restrâns proba testi­
monială. Dacă această dovadă era un pericol altă dată,
pericolul este şi mai mare astădi, când din causa sărăciei
şi a lipsei de caracter, sunt oameni care nu se sfiesc de a
5
fi de profesiune marturi minciunoşi ). D e aceea, Harmeno­
pol ( I , 6, § 33, De testibus) voea ca oamenii saraci să nu
poată fi marturi : Pauperes testes non sini.
!) „Iu exercendis litibus, eamdem vini obfinenf fum fides instrii-
mentorum, qiiam depositiones test'aim". L. 15, Cod., De fide
instrumentorum, etc., 4. 21. Vedi şi Nov. 73, capit 3 a lui
Justinian, în care se dice : „Ea qua? viva dicuntur voce et cum
jurejurando, heec digniora fide quam scripturam ipsam, etc....".
2

3
) Această ordonanţă este opera ilustrului cancelar de l'Hospital.
) Eată ce diceau vechii jurisconsulţi despre această ordonanţă :
Sulla, tato hoc seculo, constituţia aut tex regia, sanetior ac
probatior visa fuit (Boiceau asupra ordonanţei din 1566). ci­
tat de Bédarride, Du doi et de la fraude, I, 237.
•*) Pericolul probei testimoniale este recunoscut de însuş Jus­
tinian. „ Testium facilitatem, jjer quos multa verităţi contra­
ria perpetranfur..." L. 18, ab initio, Cod., De testibus, 4. 20.
s
) Vedi însă Alex. Degré (Dreptul din 1895, No. 64), care a-
probă legiuirile străine ce îngăduesc nemărginit dovada cu
marturi pentru un lucru de o valoare ori cât de mare, di-
cènd că dovada testimonială corespunde mai bine nevoilor
timpului nostru de cât dovada scrisă. Cpr. şi T . Hue. V I I I ,
 COD. CIV.--CAUTEA III.—TIT. IU.—CAPIT. IX.—S-a II.—ART. 1 1 0 1 .
247
A r t . 1 1 9 1 . — D o v a d a despre un lucru ') o a r e - c a r e de o su­
mă sau de o valoare inai m a r e de una sută cinci-deci lei. chiar
2
pentru depozit coluntar ) , nu se poate face de cât sau prin un
act autentic, sau prin un act sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă .
Nu se va primi nici o dată o dovadă prin m a r t u r i . in con­
tra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici d e s p r e ceea ce s'ar p r e ­
tinde ca s'ar fi dis înaintea, la timpul, sau în u r m a confecţiunei
actului, cu toate ca ar ti cestinile de o suina, sau valoare mai
mică de una suta cinci-deci lei. (Art. 33. 960. 966. 1173. 1176.
1192 urm., 1197 urm., 1416. 1597. 1 6 2 1 . 1686. 1698 C. civ. Art!
46, 55. 478 C, com. Art. 1341. C. fr.).

279. Aceasta critica este insa neîntemeiata. L a t a , în ade­

vér. cum se exprimă, în această p r i v i n ţ ă . L a r o m b i è r e (V, art.
1341. No. 4) : „Du moment que tout devierii une question de
prence testimoniale, tout est. par cela mèine. abundonné à Vin­
certitude, au hasard. à la fraude et au clol. Il ii ij a plus ni
séeurité, ìli garantiti pone la fortune des citoijens. Il n'est an­
eline pretention.'si injuste qu'elle soit, qui ne puisse pvévaloìr
à faide de témoins corrornpus et apostés. l'intcrct ménte du de­
but serrani de solde à la subornation et d'aliment au mensonge,
etc." Vedi şi nota lui L a b b é în Sirey. 93, 1, 33. coIona 1.
') Sau mai bine dis despre un fapt juridic. Opr. B e r r i a t St.
P r i x . I L 5219. V e d i şi infra, p. 249. Coditi italian (art. 1341)
se exprimă astfel: „Dorada jrrin marturi a unei convenţiuni a-
supra unni obiect a cărei valoare întrece suma de 500 lei. e t c " .
2
) Botliier (II. 786) ne a r a t a câ. înaintea ordonanţei din 1667. Deposit vo-
era indoealâ dacă ordonanţa din Moulins, cu t o a t ă genera- h»"tar. Cnti-
{ a e e -
litatea termenilor ei. se aplica şi la depositili voluntar, ' " '
pentru că acest contract presupunând o mare î n c r e d e r e din
partea deponentului în persoana depositarului. cel d i n t â i era
in o imposibilitate morală de a cere un act scris de la cel
de al doilea, care, prin primirea depositatiti. îndeplinea o
datorie prietineascâ. P e n t r u a curma această indoealâ. or­
donanţa din 1667 a supus deposititi voluntar regnici la care
erau supuse cele-lalte contracte, şi (Iodul actual a reprodus
termenii acestei ordonanţe, ceea ce nu era necesar, pentru
câ. d u p ă art. 1597. acest contract nu se poate face de cât
prin act scris. Cpr. T h i r y , I I I , 1 5 1 . B a u d r y . I I . 1257. De­
molombe, X X X , 2 1 . Mourlon. l î . 1600. C u v i n t e l e : chiar pen­
tru deposit rol untar trebueau deci eliminate din text. Cu
toate acestea, ele au fost reproduse şi în C. italian (art 1341).
Cu toate ca depositili v o l u n t a r cere n e a p ă r a t un act scris.Casnl în care
proba testimoniala este admisibilă, chiar peste, 150 lei. daeâdepositul vo-
existâ un început de dovada scrisă, sau când p a r t e a s'a. sra- hintar poate
-, - -, - l - , , i • • 1 1 - ,\ n dovedit
sit in imposibilitate de a si procura o asemene dovada. ( as - . , •
m r t n
1
rom. Bulet. S-a II. 1 8 7 1 . ' p . 2 0 1 . Dreptul din 1894. Xo. 3S jurămfint '
si Bulet. S-a 1.1894. p. 125. C. Muniresti. Dreptid din 1901. ' etc.
No. 33. Cas. fr. I). P . 8 3 . 1 , 367. ('. Dijon. I). P . 77. 2 . 1 2 9 .
Vedi si tr. nostru în limba franceză, p. 408. nota 2. Vedi
248 PRORA TESTIMONIALĂ.—ART. 1192—1196.

Art. 1192.—Articolul precedent se aplica şi la caşul când

capitalul unit cu dobânda cuvenită trece peste suma de una sută
cinci-deci lei. (Art. 1191 0. civ. Art. 1342 C. fr.).
Art. 1193.—Cel care a format cererea în j u d e c a t a pentru
o sumă mai mare de una sută cinci-deci lei, chiar de va voi a-şi
restrânge cererea la u n a sută cinci-deci lei, nu va fi primit a în­
făţişa dovada prin marturi. (Art. 1191 C. civ. Art. 1343 C. fr.).
Art. 1194.—Dovada prin m a r t u r i nu se poate admite nici
în caşul când cererea în j u d e c a t ă este pentru o sumă mai mică
de u n a sută cinci-deci lei, d a r care este un rest din o creanţă
mai mare, neconstatata prin înscris. (Art. 1191 C. civ. Art. 1344
C. fr.).
Art. 1195.—Când în aceiaş i n s t a n ţ a o p a r t e face mai multe
cereri, pentru care nu are înscrisuri, dacă toate aceste cereri unin-
du-se, trec peste suma de una sută cinci-deci lei, dovada prin mar­
t u r i nu poate fi admisă, chiar când creditorul ar pretinde că
aceste creanţe provin din diferite cause, şi că s a u născut in
diferite epoce. afară numai dacă creditovul a dobândit aceste
d r e p t u r i de la alte persoane, prin succesiune, donaţiune sau cu
un mod oare-care ' ) . (Art. 1191, 1196 C. civ. Art. 1345 C. fr.).
Art. 1196.—Toate cererile, sub ori ce titlu, care nu sunt
justificate prin înscris, se vor face prin aceiaş petiţiune. Ori ce
alte pretenţiuni posterioare neprobate prin înscrs şi care se pu­
teau face la darea petiţiunei. nu vor mai fi primite. (Art. 1195
C. civ. Art. 1346 C. fr.).
Art. 1 1 9 1 cuprinde done regule deosebite : I u primul
loc, el o p r e ş t e d o v a d a t e s t i m o n i a l ă p e n t r u ori ce lucru a v é n d
o v a l o a r e m a i m a r e de u n a s u t ă c i n c i - d e c i lei ( v e c h i ) ; ş i
în a l d o i l e a loc, el o p r e ş t e d o v a d a p r i n m a r t u r i în c o n t r a s a u
p e s t e c e e a ce a r c u p r i n d e a c t u l ce a r fi fost î n c h e i a t , o r i
c a r e a r fi v a l o a r e a c o n v e n ţ i u n e i p e c a r e a c t u l o c o n s t a t ă .

P r i m a regula.—Oprirea de a d o v e d i p r i n m a r t u r i p e s t e 150
l e i ( v e c h i ) ( a r t . 1191, § 1).

P r o b a t e s t i m o n i a l ă şi p r i n u r m a r e şi a p r e s u m ţ i i l o r
nefiind p e r m i s ă , în m a t e r i e c i v i l ă , de c â t p a n ă l a 151) lei

şi hota 3 în D. P . 1901. 1. p. 75. T. Hue, X I , 233. Bau-

d r y et W a h l , Depot, 1046. Guillouard. Depot, 40. Troplong,
Depot, 48. Aubry et Rau, I V , 402, p. 621. Duranton. X V I I I ,
29. P a n d . fr. Dépòt, 127. Répert. Sirey. Dépót, 209. L a u r e n t ,
X X V I I , 89. P . Pont, Petit* contrat*. I. 402, etc. — Contra,
Trib. Ilfov. Dreptul din 1886, Xo. 3 1 .
Depositili poate de asemenea fi stabilit prin mărturisire şi
jurământ. T. Hue, loco cit. P . Pont, I. 411. F . Herman. IV. art.
'1923, Xo. 6. Répert. Sirey, Depot, 206. C. Aix. S., 33. 2. 317.
') Art. 1195 reproduce art. 5 (tit. 20) din ordonanţa de la
 COD. CIV.—CAUT EA 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 11.—ART. 1101. 249
1
( v e c h i ) ' ! i 5 5 l e i , h a n i 5 5 ) , de a i c i r e s u l t a cà p ă r ţ i l e s u n t
o b l i g a t e a î n c h e i a u n a c t s c r i s fie a u t e n t i c , fie s u b s e m n ă ­
t u r ă p r i v a t ă , de c â t e o r i va fi v o r b a de o c o n v e n ţ i e s u p e r i ­
o a r ă a c e s t e i s u m e : c ă c i a l t f e l e l e a r fi în i m p o s i b i l i t a t e de
a d o v e d i r a p o r t u l j u r i d i c d ' i n t r e ele şi a r t r e b u i să r e c u r g ă
la i n t e r o g a t o r s a u la j u r é m è n t u l d e c i s o m i , c a r e n u s u n t
nişte probe s i g u r e . A c t u l scris n u este insă c e r u t p e n t r u v a ­
l i d i t a t e a f a p t u l u i j u r i d i c d e s p r e c a r e e s t e v o r b a \ ad solernnita-
tem), ci n u m a i p e n t r u d o v e d i r e a l u i (ad probationemi -).
P r i n c u v i n t e l e ori ce lucru, î n t r e b u i n ţ a t e d e a r t , 1 1 9 1 Dcoseb. in­
1
şi î m p r u m u t a t e de la o r d o n a n ţ a d i n M o u l i n s , l e g i u i t o r u l j ^ , / ^ ^ ^ "
î n ţ e l e g e t o a t e actele sau faptele juridice, c a r e a u în m o d ' c e l e mats-
l l ; l l c
d i r e c t i m e d i a t şi n e a p ă r a t de o b i e c t c r e a r e a , t r a n s f o r m a r e a . ''
modificarea, confirmarea, r e c u n o a ş t e r e a sau s t é n g e r e a unui
d r e p t sau a u n e i obligaţiuni ide exemplu, v è n d a r e a . t r a n s a c -
ţ i u n e a , p l a t a , e t c ) : n u î n s ă şi s i m p l e l e f a p t e m a t e r i a l e , c a r e
n u p r o d u c r a p o r t u r i j u r i d i c e de c â t în m o d accidental,
a c e s t e d i n u r m ă p u t e n d în t o t - d e a u n a r i s t a b i l i t e cu m a r -
3
t u r i ! , p e n t r u c ă ele n u p o t fi c o n s t a t a t e p r i n a c t e s c r i s e ,

1667 (cpr. Pothier, I I , 791). după cum art. 1196 reproduce

a r t . 6 din aceiaş ordonanţă,
') Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1897, p. 1042. C. Bucureşti.
Dreptul din 1891, No. 56. In adevér. dupa sistemul monetar
în vigoare în momentul promulgarci Codului civil, u n i t a t e a
monetară era leul vechiu (37 bani din moneta actuala).
Art. 478 din Codul de comerţ nu este deci în armonie eu Art. 173 O.
Codul civil când dispune că. faţă cu cei de al treilea, ga- com. Critica
a e e s t u I t e x t
giul nu poate fi dovedit de cât prin act scris, daca suma
pentru care el s'a constituit trece peste cinci sute lei noi.
('odul italian permite dovada testimonială pană la 500 fr. Dreptul
(art. 1341). ear Cod. neerlandez. pana la 800 florini (art. 1933). străin.
2
) Marcadé. V, art. 1341. No. 2. T h i r y , I I I . 151. Vedi şi suprà.
p. 47.—In contraetele solemne însă. actul scris nu serveşte
numai de proba, ci este cerut pentru însuş existenţa con­
t r a c t u l u i (ad soletnnitatem). Vedi suprà. p. 47.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1898. p. 1156. Bulet. 1 8 9 1 . eon-
sid. de la p. 961. Bulet. 1890. p. 419. Bulet. 1887. p. 721.
Cas. fr. Sirev. 82. 1. 2 3 . D. P . 97. 1. 327. Sirev. 97. 1.
327. C, P a r i s . D. P . 97. 2. 4 5 3 . B a u d r v . I I . 1257. Planiol.
I I . 8 si 1152. T h i r v . I I I , 151. A r n t z . I I I . 381. Demolombe.
X X X , 15. L a u r e n t , X I X , 407, 421 urni. si X X V . 273. De­
m a n t e et Colme! de S a n t e r r e . V. 315 bis V I I . F . H e r m a n .
I I I . art. 1 3 4 1 . Xo. 6. T. Hue. V I I I . 280 şi X. 314. Garson­
net. Pr. cir.. I I I , p. 9. S 820 (ed. a 2-a). L a r o m b i è r e . V,
art. 1341, No. 6 şi 27. Bonnier. 153. Guillouard, Louaţ/e,
I. 245. B a u d r y et vVahl. Louca/e. I. 927. Vedi şi suprà. p. 105.
250 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1191.

după cum foarte bine a observat J a u b e r t în r a p o r t u l séu

]
către Tibunat ) .
Fapte mate- F a p l e l e fisice s a u m a t e r i a l e , c a r e p o t î n t o t - d e a u n a
eS
sìce \dmi-^ stabilite cu m a r t u r i , sunt faptele n a t u r a l e s a u a l e o m u -
terea probeilui. I n t r e f a p t e l e n a t u r e i v o m c i t a : c a ş u r i l e d e f o r ţ ă m a -
t e 8 t i m o n i a l e -
j o r ă , precum trăsnetul, grindina, inundaţiile, etc. : e a r ca
2
fapte ale omului, clădirea sau r e p a r a r e a unui i m o b i l ) ;
3
cultivarea unui pământ, gestiunea afacerilor altuia i : fap­
tul de a trece pe locul altuia pe jos, calare, cu t r ă s u r a ,
4
cu v i t e l e (iter, actus, via) ) , e t c . ; f a p t e l e m a t e r i a l e c o n s t i ­
5 6
tutive ale p o s e s i u n e i ) , ale posesiunei de stat (art. 2 9 4 ) ) ;
') Vedi L o c r é , Legist, cir., X I I , p. 526.
*) Opr. Cas. rom. Bulet. 1891, p. 9 6 1 . Cas. fr. Sirey. 8 2 . 1 . 2 3 .
3
) Cas. fr. Sirey, 8 1 . 1. 72. Sirey, 89. 1. 249. D. P . ' 90. 1. 1 5 .
Sirey, 92. 1.* 304. D. P . 9 3 . 1. 316. Vedi t. V a lucr. noastre,
p. 3 3 1 , nota 4 şi 349, text şi nota 2. Vedi şi infra, p. 2 8 3 .
Proba man- P r o b a mandatului civil, fie chiar tacit (art. 1533), se face
(latului civil. însă după dreptul comun. Vedi t. V a lucr. noastre, p. 319,
Controversă. d notam, unde se a r a t ă controversa. — Curtea n o a s t r ă su­
a

premă a decis de curând (12 iunie 1901) că numai manda­

tul expres u r m e a z ă a fi dovedit prin acte scrise, m a n d a t u l
tacit putènd fi dovedit prin ori ce acte de e x e c u t a r e volun­
t a r ă , chestiunea de a se şti dacă m a n d a t u l a fost sau nu
executat fiind o chestie de fapt, lăsată la apreciarea s u v e r a n ă
a instanţelor de fond. C. judiciar din 13 sept. 1 9 0 1 , Xo. 57.
4
Servitutea ) Dreptul de trecere, fiind o servitute necontinue, nu poate fi sta­
de trecere bilit prin prescripţie, ci numai prin titlu. Cas. rom. C. judiciar
Art. 6'22, (124. din 1898. Xo. 28. Bulet, 1898, p . 890 si 1899, p. 642'. Cas. fr.
D. P . 9 3 . 1 . 30. T. H u e , I V , 410. B a u d r y et Chauveau, Des
biens, 1103. E l poate însă fi stabilit prin m ă r t u r i s i r e , j u r ă m â n t
şi chiar m a r t u r i sau presumţiuni, dacă există un început de
probă scrisă. Gas. fr. si C. Agen. D. P . 64. 1. 215. Sirev. 90.
1. 385. D. P . 9 3 . 1 . 82. D. P . 70. 2. 115. B a u d r v et Chauveau,
op, cit., 1094. T. Hue, I V , 427. A u b r y et R a u , I I I , § 250. p.
132 (ed. a 5-a). Vedi t. I I I a lucr. noastre, p. 140, 1 4 1 .
6
) Cpr. Pothier, Prescription, I X , 177. Troplong, Prescription,
I, 279. T h i r y , I I I , 1 5 1 . Planiol. I I , 1152. L a u r e n t . X I X ,
424. Garsonnet, Pr. civ., I I I . § 820, p. 9 (ed. a 2-a din
1899). A t n t z , I I I , 3 8 1 . A u b r y et R a u , V I I I , § 762, p. 302.
Vazeille, Prescription, I, 76 (ed. din 1832). L e r o u x de B r e ­
tagne, Prescription, I, 338. F . - H e r m a n , I I I , a r t . 1341. Xo. 1 2 1 ,
si toţi autorii. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1897, p. 323. Bulet.
Ì 8 9 0 . p. 965 si 1242. Bulet. 1889. p . 320 si 738. Bulet. S-a
I I , 1884, p . 499. Bulet. S-a 1, 1879, p. 778.
6
) Vedi t. 1, p a r t e a I I a lucr. noastre, p. 262. Cpr. L a u r e n t ,
I I I , 405. Demolombe, V, 212. Garsonnet, op. şi loco saprà
cit. Bendant, I I , 5 0 6 . — I n s t a n ţ e l e de fond sunt s u v e r a n e în
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. HI. — CAPIT. IX.—S-a II.—ART. 1191. •)-, ]_

întreruperea prescripţiunei prin exerciţiul unei servituti

( A r n t z , I I I , 3 8 1 1 ; e x e c u t a r e a u n e i c o n v e n ţ i u n i M, e t c .
Ş i g r a d u l d e î n r u d i r e î n t r ' o p e t i ţ i e de e r e d i t a t e , î n t r ' u n Gradul de
2 I n n u l i r e
p r o c e s d e m o ş t e n i r e , e t c . p o a t e fi s t a b i l i t p r i n m a r t u r i ) . -
E s t e î n s ă i n a d m i s i b i l ă p r o b a c u m a r t u r i s p r e a se d o v e d i Proprietatea
d r e p t u l d e p r o p r i e t a t e a s u p r a u n u i i m o b i l , u n a s e m e n e a d r e p t Vedită ni
(to

3
n e p u t e n d u - s e stabili de cât prin t i t l u r i sau prescripţie ) . marturi.
D u p ă l e g e a d i n 3 a p r i l 1 8 8 2 , a s u p r a r e g u l a r e i p r o - L . din 3 april
1 8 8 2
p r i e t ă ţ e i i m o b i l i a r e în D o b r o g e a , în l i p s ă de t i t l u r i e m a - ' -
n a t e d e l a a u t o r i t ă ţ i l e o t o m a n e , a t â t p o s e s i u n e a c â t şi c h i a r
4
p r o p r i e t a t e a p o t fi d o v e d i t e cu m a r t u r i ) .
C â t e o d a t ă f a p t e l e s u n t c o m p l e x e s a u m i x t e , a d e c ă i''ai>te com-
c u p r i n d a t â t e l e m e n t e m a t e r i a l e c â t şi j u r i d i c e . I n a s e m e - " ^ x t e " '
n e a c a z , n i n n a i e l e m e n t u l m a t e r i a l v a p u t e a fi s t a b i l i t
p r i n m a r t u r i , n u î n s ă şi a c e l j u r i d i c . A s t f e l , d a c ă p r e t i n d
că a m p o s e d a t u n i m o b i l p r i n i n t e r m e d i a r u l u n u i a r e n d a ş ,
5
f a p t e l e p o s e s i u n e i v o r p u t e a fi d o v e d i t e cu m a r t u r i ) ; c â t
p e n t r u c a l i t a t e a de a r e n d a ş a p o s e s o r u l u i , e a n u va p u t e a
6
fi s t a b i l i t ă în a c e i a ş m o d , ci n u m a i p r i n u n c o n t r a c t s c r i s ) .
De a s e m e n e a , d a c ă p r e s u p u n e m că u n a d i n p ă r ţ i a c o m i s
o c u l p ă cu o c a s i a e x e c u t ă r e i u n u i c o n t r a c t , c u l p a v a p u ­
t e a fi s t a b i l i t ă p r i n m a r t u r i ; p e c â n d e x i s t e n ţ a c o n t r a e -
apreeiarea actelor şi faptelor care stabilesc posesiunea de
stat. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1889. p. 7 6 1 .
!
) Trib. Ilfov. Dreptul din 16 sept. 1901, No. 57.
2
) Cpr. O. Galatz. C. judiciar din 1900, No. 4 1 . — P r o b a testimo­
nială este de asemenea admisibilă pentru dovedirea lipsei de
consimţement din p a r t e a testatorului sau dăruitorului C. Bu­
cureşti. Dreptul din 1884, No. 38.—Manoperile dolosive care
eonstituesc captaţiunea, pot deci fi dovedite cu m a r t u r i . Vedi
a s u p r a captaţiunei, t. I V , p. 21 urm. Dreptul din 1901, No.
50 si C. judiciar din acelas an. No. 60 si 63.
s
) Cas'. rom. Bulet. S-a 1, 1889. p. 511. Bulet. 1 8 9 1 , p. 9 5 1 .
Vedi si t. I I a lucr. noastre, p. 448 urm.—Vedi insa Bulet.
S-a 1, 1881, p. 231.—Mărturii nu sunt admisibili de cât a-
tunci când imobilul ce se revendica nu trece peste 150 lei.
Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1889. p. 581.—Mărturii sunt de a-
senienea admisibili pentru a se dovedi că a v e r e a mobilă ce
se u r m ă r e ş t e de creditor nu este a debitorului u r m ă r i t , ci
a unei terţii persoane. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1875. p. 84.
4
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1890. No. 17. Vedi şi Cas.
rom. Bulet. S-a' 1. anul 1887. p. 12!).
f
') Vedi supra, p. 250, text şi nota 5.
6
) Opr. B a u d r v . I I , 1257. in medio. Demolombe. X X X . 17. 18.
F. Herman*. I l i , art. 1341, No. 160. Aubry et B a u . V i l i ,
252 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1191.

t u l n i n u v a p u t e a fi d o v e d i t a d e c â t p r i n u n a c t s c r i s .
Fapte juri- Numai faptele juridice care a u de obiect o sumă mai
C n ) a r e d e 1 5 0 l e i v e c n i 1 1 1 1 o t n
dé oWect o P s t a b i l i t e p r i n m a r t u r i , şi
sumă mai a c e a s t a fie c ă e s t e v o r b a d e j u r i s d i c ţ i a c i v i l ă , fie d e a c e a
m i c a 1 5 0 1
,^ p e n a l ă ) . D a c ă s u m a este m a i mică, p r o b a testimonială
este admisibilă. A c e a s t ă soluţie a fost a d m i s ă în p r i v i n ţ a
2
d a r u r i l o r m a n u a l e , d e şi c h e s t i u n e a e s t e c o n t r o v e r s a t ă ) .
Contractele S u n t î n s ă c o n t r a c t e p e n t r u c a r e a c e a s t ă p r o b ă n u este
n i c i 0 c l a t a
fi^ovedîte a d m i s i b i l ă , o r i c â t d e m i c ă a r fi v a l o a r e a l o r .
cu marturi. A s t f e l s u n t , d e e x e m p l u , c o n t r a c t e l e p e n t r u c a r e a c t u l s c r i s
A
e s t e c e r u t ad solemnilatem ' ) : c o n t r a c t e l e d e î n c h i r i e r e v e r -

§ 764, p. 303. L a u r e n t , X I X , 4 3 1 u r m . T. H u e , V I I I , 280.

—Vedi însă Planiol, I I , 1152, nota 1.
]
Abuz de în- ) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I , anul 1884, p. 314.—Astfel,
credere. dovada testimonială este inadmisibilă în materie de âbus de
Neadmiterea încredere, de câte ori este vorba de o sumă mai m a r e de
P 1
raoniaîe* " p e n t r u că acest delict presupune existenţa u n u i con-
1
' t r a c t civil (mandat, deposit, e t c ) , care u r m e a z ă a fi dove­
dit conform dreptului civil. Cas. rom.. C. Galatz, T r i b . Ilfov
si B r ă i l a . Bulet. S-a I I , 1871, p. 9 1 şi 2 0 1 . Bulet. 1892. p.
1127 si 1 1 3 1 . Dreptul din 1886, No. 31 : din 1888, No. 1 şi
din 1898, No. 2 2 . C a s . f r . Sirev, 8 1 . 1 . 52. Sirey. 92. 1. 4 3 1 .
D. P . 93. 1. 300. Sirey, 1900. 1. 250. C. Poitiers si Tou­
louse. Pand. Period., anul 1892, 2, 100, şi anul 1895, 2. 248.
Sirev. 98. 2. 136. C. cu j u r a ţ i din B r a b a n t . Paster, belge.
74. 2. 210. C. Donai. Pand. Period. 86. 2. 302. T r i b . T o n g r e s
şi C. Gând. Pasicr. belge, 11. 3, 327 şi 2, 3 2 3 . Demolombe,
X X X , 164. A u b r y et R a u , V I I I , § 765, p. 346, nota 8. L a ­
rombière, V, a r t . 1348, No. 2 3 u r m . L a u r e n t , X I X , 556 urm.
Demante. V, 322 bis I I . Bonnier, 225. M a r c a d é . V. art.
1348, No. 2. F a u s t . Hélie, Code penal, V, 2306. P a n d . fr.,
Abus de con/lance, 179 urm. R é p e r t . Sirey, Alms de conjìance,
359 urm. şi Abus de blanc seing, 72 urm. Blanche, Etudes sto­
le C. penai, V I , 273 urm. Merlin, R é p e r t . Depot, § 1, No. 6.
Mangin. Action publique, I . 1 7 1 , 175. G a r r a u d , Tr. du dr.
penal, V, 2349, p. 679 (ed. a 2-a, 1901). Aceiaş soluţie este
admisă si în p r i v i n ţ a sperjurului. Vedi infra, explic, a r t . 1213.
*) Cas. f r . ' S i r e y , 1 9 0 0 . 1 . 225. S., 9 0 1 . 1 . 1160. V. t. I V , p . 156,
nota 1.—Validitatea darurilor m a n u a l e a fost recunoscută şi
de Curtea n o a s t r ă supremă. Bulet, 1899, p . 610. —Contra.
T r i b . Iasi. Dreptul din 1894, No. 22. V. t. I V , p. 140 u r m .
3
) Cpr. Garsonnet, Pr. civ., I I I , p. 1 1 , 12, § 822 (ed. a 2-a).
Art. 33 Cod. Osebit de aceste caşuri mai sunt şi altele. Astfel, 1° n a s t e -
civ. rile, căsătoriile şi încetările din v i a ţ ă nu pot fi dovedite
prin m a r t u r i , de cât în caşurile excepţionale în care regi­
strele s t a r e i civile au fost p e r d u t e sau n ' a u fost ţ i n u t e (art.
33), în care caz se v a face în prealabil aceasta probă. Cpr.
Cas. rom. C. G a l a t z si Craiova. Curierul judiciar din 1899,
 COD. CIV.—CARTEA 1I1.-T1T. III.—CAPIT. I X . - S - a 11.—ART. 11<)1. 253

b a l e c a r e n ' a u p r i m i t n i c i o p u n e r e în l u c r a r e ( a r t . 1 4 1 6 ,
2
1 4 1 7 ) V): t r a n s a c ţ i u n e a ( a r t . 1 7 0 5 ) ) ; a n t i c r e s a , c â n d s u m a

Xo. 2 1 şi Dreptul din 1890. Xo. 42. Unlet. 8-a 1. 1899. p.

481. C. judiciar din 1897, Xo. 36 şi din 1898. Xo. 34. Bui.
Cas. 8-a 1. anul 1890, p. 143. T r i b . Ialomitza. Dreptul din
1890. Xo. 4. Trib. Ilfov. V. judiciar din 1901. Xo. 47.—Simpla
alegaţie cà actul a fost omis de a fi trecut în r e g i s t r e nu
face admisibila proba testimonială, Cas. rom. O. judiciar din
1901, Xo 60. Vedi a s u p r a art. 33. t. 1 al lucr. noastre, p.
227 urm. şi Dim.'(.•}. Maxim, Dreptul din 1898, Xo. 4 1 .
2° F i l i a ţ i u n e a legitimă sau n a t u r a l ă nu poate fi stabilitâArt. 29C, 2 9 7 ,
prin m a r t u r i de cât atunci când există un început de probă C. civ.
scrisa, ori când presumţiunile sau indiciile ce resulta din
fapte constante, sunt de o astfel de g r a v i t a t e , în cât se
poate primi admiterea dovedei prin m a r t u r i (art. 296. 297.
308 ('. civ.). Vedi t. I. p a r t e a I I a lucr. noastre, p. 263
urm. şi 300 urm. — In dreptul nostru anterior, filiaţiunea
putea din contra fi dovedita cu m a r t u r i . Vedi suprà. p.
241. text şi nota 4 : p. 245. text şi nota 1.
') Cpr. Cas. fr. Dreptul din 1894. Xo. 41 si Sirey. 94. 1. 136. Contraete .lo
I). B. 94. 1. 127. C. Aix. II. P . 92. 2. 378. 'Sirey, 93. 2. | ^ ™ ™ v

70. — P r o b a testimoniala, şi prin u r m a r e şi a presumţiilor, ' "priiìùt n au

este insa admisibilă, de câte ori exista un început de dova-nici o punere

dă scrisă. Trib. Teleorman. Dreptul din 1894. No. 8. C. A- în lucrare,
C o n t r o v e r s r
gen. I). P . 94. 2. 114. Sirey. 94. 2. 92. B a u d r y , I I I . 6 6 4 . '-
Baudrv et YValil. Contrat de louaqe. I. 211 (ed. a 2-a). Arntz.
IV. 1129. L a u r e n t . X X V . 74. 88. Dentante, V I I . 162 bis
IV.—Contră. (-ì-uillouard. Contrat de louae/e. I. 78. Troplong.
Louaqe. I. 112. T. Hue. X . 279. Laronìbière. V. art. 1347!
No. 38. Marcadé. V I . art. 1715. Xo. 2. Cas. fr. 1). P . 92.
1. 407. C. Xancv. P a n si Alger. I). P. 93. 2. 288 si 304.
C. Alger. Sirey. 96. 2. 45. I). P . 95. 2. 488. I). P . 1901. 2.
45. Vedi asupra acestei controverse, R é p e r t . Sirey, Bail eu
general, 361 urm. Pand. fr., cod. v°. 428 urm.
Ce trebue sa decidem în p r i v i n ţ a p r o r o g a r c i verbale a Prorogarea
contractului de locuţiune? Dovada prorogarci verbale este verbala a_
. , , • ,1 contractului
ea supusa, ca şi acea a insus contractului, reginelor p r e - î In*i-iere. ( l e îie

vedute de art. 1416 C. civ ? Chestiunea este earâş contro-Controversă.

versată, Curtea din Alger a admis afirmativa (D. P . 1901.
2. 45).—Veiji însă B a u d r y et W a h l (Louage. I. 253. ed. a
2-a : Xo. 177. ed. I-a). după care p r o r o g a r e a contractului a r
putea fi dovedita conform dreptului comun.
-) T r a n s a c ţ i a poate fi scrisă sau verbală, T r a n s a c ţ i a scrisă Transacţie.
poate ti constatată atât prin act autentic cât şi prin un act
sub s e m n ă t u r ă privata. B a u d r v et W a h l . Transactions. 1217.
T. Hue, X I I , 283. F u z i e r - H e r i n a n , IV, a r t . 2044, No. 7 3 . —
In caz când părţile ar fi constatat t r a n s a c ţ i a lor prin un
act sub s e m n ă t u r ă p r i v a t a , acest act va li încheiat în dublu
exemplar (art. 1179). B a u d r y et W a h l . op. cit.. 1217, 1225.
254 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1191.

pentru c a r e ea e s t e c o n s t i t u i t ă e m a i m a r e de una sută

Petits contrat*, I I , 489.—Nulitatea actului, în asemenea caz,

se acopere însă prin r e c u n o a ş t e r e a p ă r ţ i l o r si executarea
convenţiei lor. C. P a r i s . D. P . 96. 2. 360.
Transacţie T r a n s a c ţ i a poate să resulte şi din o scrisoare (Baudry
făcută prin et Wahi, op. cit., 1217. Guillouard. op. cit.. 90. T. H u e . X I I ,
scrisoare. 283).—Contra. L a u r e n t , X X V I I I , 370.
Art. Vii Pr. Transacţiile asupra drepturilor reale sunt supuse t r a n ­
civ. s c r i e m (art. 722 P r . civ. modificat prin legea din 15 mar­
tie 1900).
L a u r e n t , X X V I I I , 369. Colmet de S a n t e r r e , V I I I , 278 bis
I I . T. Hue, X I I , 283. Guillouard, Transactions, 90. P . Pont,
Do veci, tran- Cum se dovedeşte t r a n s a c ţ i u n e a ? A r t . 1705 respunde că
sacţiei. t r a n s a c ţ i u n e a t r e b u e să fie constatată prin act scris. Aceasta
Controversă. disposiţie a dat loc la dificultăţi. Legiuitorul 'şi-a propus,
cu bună samă, de a interdice proba testimonială şi a pre-
sumţiilor, c o n t r a r dreptului comun (art. 1191), chiar când
t r a n s a c ţ i u n e a a r fi r e l a t i v ă la o sumă mai mică de 150 lei
(Cpr. C. Iasi. C. judiciar din 1894, No. 6. T. Hue, X I I . 281.
B a u d r y , I I I . 9 9 1 . B a u d r y et W a h l . op. cit.. 1219. Arntz,
I V , 1542. Demante, V I I I , 278 bis I. Massé-Vergé, V, § 767,
p. 86, nota 6, coIona 2. Troplong, Transactions, 27), ear nu
de a face din t r a n s a c ţ i u n e un contract solemn, in c a r e ac­
tul scris să fie cerut ca o formalitate substanţială, după
cum au dispus a t â t Codul italian (art. 1314), cât şi acel por­
tughez (art. 1712, 1713). Cu alte cuvinte, actul scris nu
este cerut în specie ad solemnitatem, ci ad probatiouem
(cpr. Cas. rom. şi C. Bucureşti. Bulet. S-a 1, 1884, p. 999.
Dreptul din 190Ò, No. 51 şi C. judiciar din 1900, No. 53.
B a u d r v , I I I . 991. B a u d r y et W a h l , op. cit.. 1219. L a u r e n t .
X X V I I I , 367. Thiry, IV, 274. Mourlon, I I I , 1167. T. Hue,
X I I , 2 8 1 . Demante, XIII, 278 bis I. Guillouard, Transactions,
8 1 , şi toţi autorii.—Contra. C. Caen. D. P . 45. 2. 109, colo-
na i ) ; de unde r e s u l t a că ea va putea fi dovedită prin ce­
lelalte mijloace de probaţiune ale dreptului comun, adecă
prin mărturisirea, interogatorul p ă r ţ e i şi j u r ă m e n t u l deci-
soriu. (Cas. rom. şi C. Bucureşti. Bulet. S-a I I , 1891. p.
672. Dreptul din 1880, No. 9 şi din 1900, No. 5 1 . C. judi­
ciar din 1900, No. 53). Tot în acest sens este şi jurispru-
d e n ţ a s t r ă i n ă . Cpr. Pand. Period. 88. 2. 284. Sirey, 45. 2.
653. Sirey, 39. 2. 140. Doctrina este de asemenea aproape
unanimă a s u p r a acestui punct. Cpr. Demolombe, X X X , 598.
Arntz, I V . 1542. P . Pont, Petits controls, I I , 507. L a u r e n t ,
X X V I I I ; 378. 379. Accarias, "Transactions, 85. Vedi şi a-
utorii suprà citaţi.—Unii admit chiar şi j u r ă m e n t u l supletor
(vedi Marbeau, Transactions, No. 203, 206), ear alţii nu ad­
m i t ' n i c i acel decisoriu (Troplong, Transactions, 29). Vedi
combaterea acestui din u r m ă sistem în A u b r y et B a u . IV,
§ 420, p. 660, nota 7.
 COD. CIV.—CARTKA UI.—T1T.—111.—CAPIT. IX.—S-a II.—ART. 1191. 255

c i n c i - d e c i l e i ( a r t . 1 0 9 8 ) ( c p r . C a s . r o m . B u l e t . 8-a 1.
1 8 9 8 , p . 1 1-5 : d e p o s i t i l i v o l u n t a r ( a r t , 1 5 9 7 ) , n u î n s ă

Chestia este insa de a se şti daca t r a n s a c ţ i a poate fi do- Dovedirea,

vedită cu niarturi, de câte ori exista un început de proba transacţiei
m a r t l t 1
scrisă în sensul a r t . 1197. Curtea clin Bordeaux a admis d e . . ! '
C *IU(Ì GX1S tit
curénd. cu drept cuvènt, afirmativa (vedi Sirev. 99. 2 . 2 0 7 . u u - Vpi't
m c

I). P . 99. 2. 119, 150 şi C. judiciar d i n ' 1 9 0 1 . ' N o . 28), con- de proba
form j u r i s p r u d e n ţ e i Curţei de casaţie din F r a n c i a , la care ea scrisa, i
( o n n o v m a -
se referă în motivele sale. I n adevér, cu toate că a r t . 1 7 0 5 ' '
deroagâ. după cum ani védut, de la a r t . 1 1 9 1 , el nu deroa-
gâ de la a r t . 1197, care referindu-se la contracte în genere,
admite proba testimonială şi a presumţiilor ( a r t . 1203). o i i
care a r fi valoarea conveiiţiunei, de câte ori există un în­
ceput de probă scrisă. Ori, p e n t r u a s u s t r a g e transacţhuiea
de la această r e g u l ă generală, aplicabilă la toate contractele,
a r trebui o disposiţie expresă, care însă nu exista nicairi.
L a aceste consideratului trebue sa mai adăogam că începu­
tul de dovada scrisa va face ca dovada testimonială sa fie
mai puţin periculoasă şi mai puţin necertă în resultatele sale.
Vedi în acest sens. Cas. fr. D. P . 65. 1. 105. Sirev. 7 8 . 1.
252. I ) . P . 78. 1. 160. Sirev, 79. 1. 216. I). P . 79." 1. 128.
1). P . 86. 1. 116. Sirev, 86. 1. 128 (soluţie implicită). C.
Lyon. I). P . 8 1 . 2. 26. Sirey, 8 1 . 2. 118. Trib. Annecy. l'ami.
Period. 88. 2. 284. etc. Tot în acest sens se p r o n u n ţ a si o mare
parte din doctrină, Cpr. T. H u e . X I I , 2 8 1 . Vigié, I I I . 1180.
B a u d r v . I I I . 992. B a u d r v et AValil, op. cit., 1222. P . P o n t ,
op. cit.. I I , 502. Colmet de S a n t e r r e , V I I I , 278 bis I V . A r n t z .
I V . 1542. Merlin. Quest, de droit, v° Transaction. § 8. N o .
3.—Contra. Bonnier, 1.38. Larombière, V, a r t . 1347, No. 4 1 .
Accarias. op. cit.. 84. Demolombe. X X X , 109. Giiillouard.
op. cit,. 86 si Reeve critique, t. V i l i (anul 1879). p. 513 u r m .
Marcel Planiol, I L 2292. p. 685. nota 3 . L a u r e n t . X X V I I I .
376. T h i r y , I V . 274. A u b r y et B a u , I V , § 420, p. 661. T r o p -
long, op. cit., 30. Marbeau, op. cit.. 203, 204. Masse-Vergè.
V. § 767, p. 85, nota 6. Mourlon. I l i , 1167. I n acest sens
s'au p r o n u n ţ a t mai multe Curţi de apel. Vedi I). P . 4 5 . 2.
108. I). P . 6 1 . 2. 55. D. P . 69. 2. 230. D. P . 78. 2. 64. D.
P . 79. 2. 140. Sirey, 95. 4. 24. Cpr. şi C. Iaşi. C. judiciar
din 1894. No. 6. eonsid. de la p . 47, coIona 1. Vedi asupra
acestei controverse, F u z i e r - H e r m a n , I V , a r t . 2044, No. 67
urm. şi R é p e r t . Dalloz. Snpplém., Transaction. No. 16 urni.
In Belgia, j u r i s p r u d e n ţ a este î m p ă r ţ i t ă (vedi în sensul juri«prn-
parerei noastre. Cas. belg. si C. L i è g e . Pasicrisie belge, anul denta belgi-
1844. 1, 152 şi' anul 1848, 2, 49) : e a r în sens contrar, a- «»*•
deca că începutul de dovadă scrisa nu face admisibilă proba
testimonială, Trib. din A n v e r s . Sirey, 1895. 4. 24.
Cât pentru materiile comerciale, nu mai încape, după noi. Transacţie
nici o îndoeală ca t r a n s a c ţ i u n e a poate fi dovedita prin ori- comerciala.
( ontroversa.
256 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1191.

r
şi a c e l n e c e s a r ( a r t . 1 6 2 1 ) ) ; c o n t r a c t e l e ele s o c i e t a t e ( a r t .
8 8 C. com.) - ) : c o n t r a c t e l e p e n t r u c o n s t r u i r e a şi î n s t r ă i n a ­
r e a u n u i v a s ( a r t . 4 9 1 , 4 9 3 C. c o m . ) : c o n t r a c t e l e d e a s i ­
g u r a r e ( a r t . 4 4 5 C. corn.) ; c o n t r a c t u l d e g a g i u c o m e r c i a l ,
î n s ă n u m a i f a ţ ă d e cei de a l t r e i l e a , şi d a c ă s u m a p e n t r u
c a r e el e s t e c o n s t i t u i t t r e c e p e s t e c i n c i s u t e lei n o i ( a r t .
3
4 7 8 C. com.) ) ; c o n t r a c t e l e d e î n r o l a r e a p e r s o a n e l o r c e
c o m p u n e c l i i p a g i u l u n u i v a s ( a r t . 5 3 2 C. com.)-, c o n t r a c -

ce mijloace, conform art. 46 C. corn., şi aceasta chiar în

caşurile a r t . 1191 C. civ., p e n t r u că art. 1705 nereferin-
du-se de cât la transacţiunile civile, este inaplicabil în ma­
terie comercială. T. Hue, X I I , 282. B a u d r y et W a h l , Tran­
sactions, 1224. Masse. Dr. comm., I V , 2695. Lyon-Caen et
R e n a u l t , Dr. comm., I l l , 52 şi nota în Sirey, 73. 2. 1 6 1 .
Bolaffio, It Codice di commercio italiano commentato, I. p. 5 4 1 ,
nota 4, şi decisiile italineşti citate de acest autor. Massé-
Vergé, V. § 767, p. 86. nota 6, in fine. C. P a r i s . Sirey. 94.
2. 19 şi ÎJ. P . 94. 2. 498.—Contră. L a u r e n t , X X V I I I , 375.
Accarias, op. cit., 84. Guillouard, op. cit., 85 bis. P . P o n t ,
op. cit., I I , 5 0 1 . A u b r y et Rau, IV, § 420, p. 661. C. Bor­
deaux si Bourges. Sirev, 57. 2. 575. Sirev. 7 3 . 2. 161 si D.
P . 7 3 . ' 2 . 103: T r i b . Gand. Pasicrisic helge, 78. 3. 352.
Perderea ac­ In fine, este generalmente admis că t r a n s a c ţ i u n e a poate
tului care fi dovedită prin m a r t u r i sau presumţiuni de câte ori actul
constată încheiat pentru constatarea ei a fost perdut prin o causa de
transacţia,
etc.
forţă majoră n e p r e v e d u t ă (art. 1198. § 4) (Laurent, X X V I I I ,
377. Baiulrv, I I I , 992. P . Pont, op. cit.. 85. Demante. V I I I ,
278 bis I I I . A u b r y et Rau. IV, § 420. p. 661. F . - H e r m a n ,
I V , art. 2044, Xo. 72. Larombière, V, art. 1347, Xo. 4 1 , in
tine), sau când creditorul a fost în impasibilitate de a'şi pro­
cura o dovadă scrisă despre existenţa transacţiunei (art. 1198,
§ 3). Cpr. Guillouard, op. cit., 85.—Vedi însă T. Hue, X I I ,
282, care dice că această din urmă ipoteză p a r e a fi hime­
rică. Vedi asupra t u t u r o r acestor chestiuni, adnotaţia n o a s t r ă
din C. judiciar, Xo. 23, anul 1901.
Vedi suprà, p. 247, nota 2 şi infra, p. 286 urm.
Art, 88, § 2 P e n t r u societăţile în comandită prin acţiuni şi acele ano­
C. eoni. nime, se cere chiar un act autentic (art. 88, § 2 C. corn.).
Asoeiaţiuni Actul scris fiind cerut şi p e n t r u asociaţiunile în partici­
în partici­ p a r e (art. 256 C. corn.), ele nu pot fi dovedite prin m a r t u r i
pare.
Art. 256 O.
(Cas. rom. Bulet. S-a I I . 1893, p. 296. C. Craiova. C. judi­
corn. ciar din 1896, Xo. 36), nici prin jurăment, (Cas. rom. Bulet.
S-a I I , 1895, p. 1386). Vedi suprà, p. 197 şi infra, p. 270,
precum şi rubrica : Caşurile în rare se poate deferi jurămen-
tid decisoria.
Cpr. C. Galatz. Dreptul din 1901, Xo. 29. Vedi şi suprà,
p. 249, nota 1.
 COI». r i V . - C A K T . III.—TIT. 111.—CAT. IX.—S-a II.—AUT. 1191, l(ÎT»(i. 257
1
tele (le î n c h i r i e r e a u n u i v a s ( a r t . 5 5 7 C. eoni.) ) ; c o n ­
t r a c t e l e d e î m p r u m u t u r i m a r i t i m e t a r t . G02 C. c o m . ) , e t c .
C â t p e n t r u f i d e j u s i u n e , e a p o a t e fi s t a b i l i t ă p r i n m a r - Fidejusiune
A r t 1 6 o b -
t u r i , de c â t e o r i e x i s t ă u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă . L e g i u i -
t o r u l c e r è n d , în a d e v é r , p r i n a r t . 1 6 5 6 c a fidejusiunea s ă
fie e x p r e s ă , m a v o i t de c â t ca c o n s i m ţ e m e i i t u l fidejusoru-
lui de a g a r a n t a p l a t a s ă fie m a n i f e s t a t s a u e x p r i m a t : el
n'a î n ţ e l e s î n s ă a s u p u n e fidejusiunea unei anumite forme,
nici a c e r u t î n t r e b u i n ţ a r e a v r e u n u i t e r m e n s a c r a m e n t a l :
de u n d e r e s u l t a c ă fidejusiunea p o a t e fi d a t ă n u n u m a i î n
scris, d a r şi în m o d v e r b a l , s o l u ţ i e a d m i s ă şi î n v e c h i u l
d r e p t f r a n c e z i l ' o t h i e r , Oblig., I I , 4 0 1 1 ; e a r m i j l o a c e l e de
d o v e d i r e a l e fidejusiune! s u n t a c e l e a l e d r e p t u l u i c o m u n ;
prin u r m a r e , p r o b a t e s t i m o n i a l ă e s t e a d m i s i b i l ă în c a ş u r i l e
şi c o n d i ţ i i l e în c a r e a c e a s t ă p r o b ă e s t e a d m i s ă de l e g e

') I'uvada convenţiunei pentru navlu se poate însa face nu Dovedirea

numai prin contract scris sau prin poliţa de încărcare, ci şi contractului
( , e n v
prin alte moduli do probaţiune. întru cât închirierea unui a 'u.
vas nu este un contract solemn. Cas. rom. Dreptul din 1899.
No. 40 (şi nota lui Alex. Degré). Bulet. 8-a I I , 1898, p.
1126. Astfel, contractul de navlu poate fi stabilit prin măr­
turisire sau j u r â m e n t , şi chiar prin presumţiuni sau marturi.
în caşurile excepţionale în care această probă este admisă,
Cpr. Lyon-Caen et R e n a u l t . Dr. comm.. V, 642. Riviere.
Ih: comm., p . 503 (ed. a 5-a din 1868). Alex. D e g r é . Drep­
tul, loco cit. P . Ascoli, Jl Codice di commercio iteti, commen­
tato. 'VI. 5 3 1 . ]). 374. Yidari. ('orno di diritto commerciale.
VI. 5393, p. 250 (ed. a 4-a din 1896).—Pentru acţiunile de­
rivând din executarea unui contract de navlu. se aplica le­
g e a domiciliului debitorului. Cas. rom. Dreptul din 1899. No.
36. Bulet. S-a I I . 1899, p. 336.
') Cas. rom. (16 april 1901). C. judiciar din 4 octombrie 1 9 0 1 .
No. 6 3 . Cpr. si C. C a l a t z . Dreptul din 1897, No. 6 1 . C. Nancy!
I». P . 96. 2. 495. B a u d r v . I I I . 946. B a u d r y et YVahl, Cau-
fiounemeut. 929, 9 3 3 . Troplong, Idem. 135. f. H u e . X I I , 1 8 1 .
Band, fr.. Caution, 55, 332, 337. Répert. Dalloz, Supplém..
< 'autiounement, 40. Masse-Verge, V, § 759, p. 6 3 . nota 1.
Masse, Dr. comm., IV, 2723. P . P o n t . ' Petit* contra/-: I I , 9 1 .
Thiry. I V , 239. L a u r e n t , X X V I I I . 159. R é p e r t . Sirey. Cau-
tiioincment, 295. 321. Vigié, I I I , 1127, p. 584, şi toţi autorii.
Aceiaş soluţie este admisa şi în majoritatea legislaţiilor Dreptul
straine (cpr. a r t . 826 C. portughez, 1827 C. spaniol, 1861 «trăin.
C. neerlandez. 1349 urm. C. austriac, 1778 urm. C. Calimach,
etc.). unde consiniţementul tidejusorului este suficient, afară
de Codul federal al obligaţiilor (art. 491) şi de noul Cod
german, care cer un act scris. L a t a cum se exprima, in a-
17
258 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 1656.

Fidejusiune A c e a s t ă s o l u ţ i e n u e s t e a d m i s ă , b i n e î n ţ e l e s , d e c â t în
comerciala. m t i c i v i l ă : c ă c i , de c â t e o r i j u d e c ă t o r i i v o r r e c u n o a ş t e
a e r e

fidejusiunei u n c a r a c t e r c o m e r c i a l , ea va p u t e a fi s t a b i l i t ă
p r i n o r i ce soiù d e p r o b e , c h i a r f ă r ă nici u n î n c e p u t d e
1
d o v a d ă s c r i s a , c o n f o r m a r t . 4 6 C. corn. ).
A c e s t p r i n c i p i u e s t e i n c o n t e s t a b i l , î n s ă el v a fi g r e u d e
a p l i c a t , p e n t r u c ă f i d e j u s i u n e a fiind în g e n e r e u n a c t g r a ­
t u i t , n u a r e c a r a c t e r u l c o m e r c i a l şi r e m a n e u n a c t civil,
c h i a r d a c ă e a e m a n ă de la u n c o m e r c i a n t şi a r e d e o b i e c t
g a r a n t a r e a u n e i o b l i g a ţ i i c o m e r c i a l e *). C a ş u l a p r o a p e sin-

Art. 7 6 6 C . ceasta privinţă, art. 766 din Codul german : „Zur Giiltigkeit
german. des Burgschaftsvertrags ist serif tliche Erteihing cler Biirgschafts-
erklărung erforderlich''. Vedi şi a r t . 203, I, 14, Allgemeines
Landrecht fur die Preussisehen Staaten. A r t . 766 din noul
Cod german adaogă însă că viciul de formă este acoperit
întru cât fidejusorul a executat obligaţia principala.
Dreptul ro­ L a Romani, în timpurile primitive, fidejusiunea nu putea
man. să aibă loc de cât în forma solemnă a stipulaţiunei (sponsio).
Vedi Troplong, Cautionnement, 2 şi 136. Windsclieid. Lehr-
bueli des Pandektenrechts, I I , § 476, nota 1. Cpr. Gains. I I I ,
§ 115—127. Mai tărdiu însă, actul scris este suficient : 8i
quis se scripserit fidejussisse, rideri omnia solemniier acta. (In-
stit. J u s t i n i a n , De fidejussoribus, 3, 20, § 8). — In fine,
sub J u s t i n i a n , fidejusiunea poate fi atât scrisă cât şi ver­
bală (L. 27, Cod., De fidejussoribus, 8, 41). Fidejusiunea
verbală nu a v e a însă valoare de cât pentru doua luni. şi se
stèngea după acest timp, acel care se obliga verbal fiind
presupus a nu se obliga pentru un timp îndelungat. „/>«-
obus mensibus effiuentibus ab hujus modi nexu, fidejussores li­
Dreptul berări"' (L. 27, in medio, Cod., loco cit.).—Această din urmă
vechili. disposiţie n'a fost reprodusă în legile noastre anterioare.
(Cpr. Andr. Donici, capit, 20, despre chezăşie ; Cod. Calimach.
art. 1778 u r m . ; Cod. Caragea, p a r t e a I I I , capit. 12, pentru
chezăşie, etc.). „Chezăş este, dice acest din urmă Cod (par­
tea I I I , capit, 12, § 1), cine c ă t r e altul, pentru datoria sau
obrazul altuia, făgădueşte î n c r e d i n ţ a r e " . Nu se cere deci, în
aceasta privinţă, nici un act scris.
1
) P a n d . fr., Caution, 338 urm. Lyon-Caen et R e n a u l t . Dr.
comm., I, 182, p . 162 şi Pr. de dr. comm., I. 138. P . Pont,
Petits contrats, I I , 9 1 . L a u r e n t , X X V I I I , 159. B a u d r y et
"Wahl, Cautionnenient, 933, infine. Masse, Dr. comm.. I V , 2723.
Répert. Sirey, Cautionnenient, 323 urm. R é p e r t . Dalloz. Sup­
plement, Cautionnemcnt, 40 si Actes de commerce, 472. Cas. fr.
D. P . 89. 1. 115. Sirev. 88. 1. 432. Pand. Period. 8 9 . 1 . 32.
2
) L a u r e n t , X X V I I I , 159, 165. P . P o n t , op. cit,. 8 1 . Lyon-
Caen et Renault, Dr. comm., I, 182. Ponsot, Cautionnemcnt,
78 urm. (ed. din 1844). Ruben de Couder. Dictionn. de dr.
I
§. COD. CIV.—CABTKA III.—TIT. IH.—C'Al'IT. IX.—S-a II.—ART. l l l l i . 259

If; g u r în c a r e el v a p u t e a ii a p l i c a t e s t e a c e l a în c a r e t i d e -
I j u s o r u l , c a r e a r ii g a r a n t a t v e r b a l o o p e r a ţ i e c o m e r c i a l ă ,
r
a r a v e a u n i n t e r e s în c a u s a >.
i N a ş t e a c u m î n t r e b a r e a : c u m se va d e t e r m i n a v a l o a - Determin*,
0 1
rea s u m e i de u n a s u t ă c i n c i - d e c i l e i V N i c i o d i f i c u l t a t e n u " „ J * - ^
există în c a z c â n d e s t e v o r b a d e o s u m ă de b a n i . D a c ă ir>o iei.
este v o r b a d e u n l u c r u , j u d e c ă t o r u l v a a p r e c i a v a l o a r e a
lui d u p ă e l e m e n t e l e ce va a v e a . p u t e n d la n e v o e o r d o n a
•« şi o e x p e r t i s â . I n o r i ce c a z . p e n t r u a se d e t e r m i n a v a -
; loarea sa. se v a a v e a în v e d e r e n u n u m a i l u c r u l p r i n c i ­
pal, d a r şi a c c e s o r i i l e l u c r u l u i , d e e x e m p l u , p r o c e n t e l e a-
junse la s c a d e n ţ ă , e t c .
'Valoarea c a r e va ti ţ i n u t a în s a m ă e s t e a c e e a ce
lucrul a v e a în m o m e n t u l c â n d s'a p e t r e c u t f a p t u l j u r i d i c
ce u r m e a z ă a fi p r o b a t , e a r n u a c e a din m o m e n t u l c e r e ­
rei în j u d e c a t ă .
A s t f e l , d a c ă p r e s u p u n e m câ a m d e p u s în m a n e l e d - t a l e
un bon a l e x p o s i ţ i e i din P a r i s d i n 1 9 0 0 . c a r e a s t â d i v a -
loreză 2 0 de i e i . şi că m a i t ă r d i u a c e s t b o n a c â ş t i g a t suma
de 1 0 0 0 0 lei, v o i u p u t e a d o v e d i d e p o s i t i l i p r i n m a r t u r i ,
p e n t r u că, în m o m e n t u l î n d e p l i n i m s a l e . f a p t u l j u r i d i c a-
vea de o b i e c t o s u m ă m a i m i c a de u n a s u t ă c i n c i - d e c i de
lei, şi p r i n u r m a r e , nu e r a m o b l i g a t în a c e l m o m e n t a ' m i
p r o c u r a u n a c t s c r i s c o n s t a t a t o r a l d e p o s i t u l u i - ).
D u p ă ce a r t . 1 1 9 1 a d i s p u s că p r o b a t e s t i m o n i a l ă nu
rotiiit/.. v" Caution, 36 u r m . P e m a n g e a t asupra lui B r a v a r d -
Veyrières, Dr. comm.. VI, p. 549 (ed. a 2-a din 1888—1892).
B a u d r y et VVahl. op. cit., 1197. şi numeroasele decişii citate
de aceşti autori, p. 575. n. 1 si p. 576. n. 1. Curtea Lvon
şi P a r i s . D. B. 53. 2. 157 si i). B. 95. 2. 511.—Contra'. O.
Lyon. D. B. 5 3 . 2. 158. T r i b . corn. din Marsilia a decis de
asemenea (10 aug. 1887) că iidejusiunea unui act de comerţ,
este un act comercial. Vedi Baudry et Wabl. op. cit., o.
575. nota 1. in /ine.
') B a u d r y et \Vn\il, op. cit.. 1198. L a u r e n t . X X V I I I . 166. L y o n -
Caen et R e n a u l t , op. cit.. I. 182. p. 162. R é p e r t . Dalloz. Su,~
É
plém.. Acte de commerce. 468. Cas. ti . I). B. 72. 1. 253. Si­
rey, 72. 1. 106. 1). B. 8 9 . 1 . 115. Sirey. 8 8 . 1 . 432.—Contra.
C* P a r i s (9 iulie 1887). decisie citata de B a u d r y et VVahl.
op. cit., p. 577. ad notam.
2
) Cpr. Bandrv. I I . 1260. Tliirv. I I I . 151. Planiol, I I . 117c.
1171. T. Hue. V I I I . 282. A u b r v et B a u . V I I I . § 762. y.
309. Demolombe. X X X . 33. Demante. V. 315 bis X I şi X I I .
L a u r e n t . X I X . 442. Larombière. V. art. 1341. No. 15.—Vedi
insa Bonnier. 164.
260 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1192.

e s t e , în p r i n c i p i u , a d m i s i b i l ă în m a t e r i e c i v i l ă d e c â t p a n ă
la 1 5 0 lei, l e g i u i t o r u l f o r m u l e a z ă o a r e - c a r e disposiţiuni a-
v è n d de scop t o c m a i r e s p e c t a r e a acestei regiile.
Art 1192 A s t f e l , d u p ă a r t . 1 1 9 2 , c e r e r e a în j u d e c a t ă a v â n d d e
o b i e c t u n c a p i t a l m a i m i c d e 1 5 0 l e i şi d o b â n d i , c a r e u n i t e
l a c a p i t a l , î n t r e c a c e a s t ă s u m ă , n u p o a t e fi s t a b i l i t ă p r i n
m a r t u r i . C r e d i t o r u l e s t e , în a d e v é r , în c u l p ă d e a fi l ă s a t
s ă se a c u m u l e z e d o b â n d a p e s t e 1 5 0 l e i şi d e a n u fi c e ­
r u t u n î n s c r i s . D e c i s i a l e g e i e s t e î n s ă n e d r e a p t ă şi c o n t r a r ă
p r i n c i p i u l u i t a c i t a m e n t e s t a t o r n i c i t de a r t . 1 1 9 1 , d u p ă c a r e
t r e b u e s ă se a i b ă în v e d e r e m o m e n t u l c â n d s'a p e t r e c u t
f a p t u l j u r i d i c s p r e a se ş t i d a c ă o b i e c t u l l u i î n t r e c e s a u
n u s u m a de 1 5 0 l e i ' ) .
Dobèndile a- Cât p e n t r u dobândile care vor ajunge la s c a d e n ţ ă în
S
S t ă f n u r - u r m a c e r e r e i în j u d e c a t ă , e l e n u p o t i m p e d i c a a d m i n i s -
ma'cererei t r a r e a p r o b e i t e s t i m o n i a l e , c h i a r d a c ă u n i t e c u c a p i t a l u l ,
ar r m a 0
Confaov°erlă' f ° s u m ă m a i m a r e d e 1.50 l e i , p e n t r u c ă c r e d i ­
t o r u l n u e s t e in c u l p ă . I n a d e v é r , în m o m e n t u l c e r e r e i , o-
b i e c t u l l i t i g i u l u i n e î n t r e c e n d s u m a de 1 5 0 l e i , el n u p o a ­
t e fi r e s p o n s a b i l d e e f e c t e l e î n t ă i ' d i e r e i p r o c e d u r e i - ) .
Dobènciimo- A r t . 1 1 9 2 n u se a p l i c ă d e a s e m e n e a l a d o b â n d i l e m o -
ratoni. r a t o r i ì , c a r e a u c u r s în v i r t u t e a c e r e r e i î n j u d e c a t ă , n i c i l a
daunele d a t o r i t e p e n t r u î n t â r d i e r e a a d u s ă în e x e c u t a r e a
o b l i g a ţ i e i , p e n t r u c ă , şi î n t r ' u n c a z şi în a l t u l , c r e d i t o r u l
3
n u este în culpă ) .
Clausă pe- D a c ă î n s ă s'a s t i p u l a t o c l a u s ă p e n a l ă p e n t r u c a ş u l
n a l ; l
' când debitorul va întârdiea e x e c u t a r e a obligaţiunei sale,
s u m a d a t o r i t ă c u t i t l u de p e d e a p s ă v a fi a d a o s ă l a c a p i ­
t a l s p r e a se d e c i d e d a c ă u n a c t s c r i s a t r e b u i t s a u n u
s ă fie r e d a c t a t , fiind c ă s u m a s t i p u l a t ă c u t i t l u d e p e d e a p s ă
c o n s t i t u e , c a şi d o b â n d a c o n v e n ţ i o n a l ă , o p r e s t a ţ i e a c c e s o -

Cpr. Planiol. I I , 1172, nota 1.

3
) Thirv, I I I , Ì 5 2 , Arntz, I I I , 383. Duranton, X I I I . 319. Mar-
eadé, V, a r t . 1342. Xo. 2. L a r o m b i è r e , V, a r t , Ì 3 4 2 . Xo. 1.
Dentante, V, 316 bis I I I . Mourlon, I I , 1602. B a u d r y , I I ,
1262. Demolombe, X X X . 38. A u b r y et B a u . V i l i . § 762, p.
310. nota 27. T. Hue, V I I I , 283.—Con tra. L a u r e n t , X I X , 454.
3
) Thiry, I I I , 152. B a u d r y , I I , 1262. Demolombe, X X X , 40,
41. Bonnier, 160. L a u r e n t , X I X , 456. A u b r y et B a u . V i l i ,
§ 762. p. 311. text si nota 30. L a r o m b i è r e , V. a r t . 1342,
No. i.
 COD. CIV.—CAUT. 1IJ.--T1T. 111.—CAI'. I X . - S - a IL—ART. 1193, 1194. 261
rie. a c ă r e i cifra e fixată de m a i î n a i n t e si c a r e f o r m e a z ă
1
cu p r i n c i p a l u l o b i e c t u l c o n v e n ţ i u n e i ).
A c e l c a r e a f ă c u t o c e r e r e în j u d e c a t ă p e n t r u o s u - Art 1193.
mă m a i m a r e de 150 lei, n u e s t e a d m i s a o d o v e d i p r i n
m a r t u r i . c h i a r de"şi va r e s t r e n g e c e r e r e a l a a c e a s t ă s u m ă .
fiind c ă o b l i g a ţ i a î n t r e c e u d s u m a de 1 5 0 lei. c r e d i t o r u l
este în c u l p ă de a n u si fi p r o c u r a t un a c t s c r i s . A c e a s t ă
disposiţie nu e s t e de c â t o c o n s e c i n ţ ă a r e g i i l e i s t a t o r n i ­
cite de a r t . 1 1 0 1 .
D o v a d a t e s t i m o n i a l ă n u p o a t e ii a d m i s ă n i c i c h i a r c â n d Art, 1194.
c e r e r e a în j u d e c a t ă a r ti p e n t r u o s u m ă m a i m i c ă de 1 5 0
lei, d a c ă a c e a s t ă s u m ă a r ii u n r e s t d i n o c r e a n ţ ă m a i
m a r e - ) , n e c o n s t a t a t a p r i n a c t s c r i s . A s t f e l , d a c ă din o s u m ă
de 3 0 0 lei c e ' m i d a t o r e a i , m i - a i p l ă t i t cea m a i m a r e p a r t e
şi 'mi ai r e m a s d a t o r n u m a i cu 2 0 de lei, eu r e c l a m â n d
a c e a s t ă s u m ă , pe c a r e d-ta o t ă g ă d u e ş t i , nu v o i p u t e a
a d m i n i s t r a p r o b a t e s t i m o n i a l ă , p e n t r u că c r e a n ţ a mea fi­
ind din c a p u l l o c u l u i m a i m a r e de 150 lei, s u n t în c u l p ă
de a n u fi l u a t de la d-ta un a c t s c r i s . L u c r u l a r fi însă
cu t o t u l a l t f e l d a c ă d e b i t o r u l a r ti e x e c u t a t de îndată o-
bligaţla sa. remânend numai debitor pentru o sumă egală
sau m a i m i c ă de 150 lei. A s t f e l , de e x e m p l u , d a c ă p r e ­
s u p u n e m c ă ' ţ i - a m v é n d u t u n c o r p c e r t şi d e t e r m i n a t p e n ­
t r u 2 0 0 lei şi d - t a p l â t i n d u ' m i c e a m a i m a r e p a r t e din
?
preţ, m i a i r e m a s d a t o r cu 2 0 de lei. e u voi p u t e a d o ­
vedi c r e a n ţ a m e a cu m a r t u r i , la c a z c â n d d-ta a i t ă g ă -
dui-o, fiind că n u t e am c r e d u t de c â t p e n t r u a c e a s t ă s u m ă ,
3
p e n t r u c a r e u n a c t scris n u e r a n e c e s a r ) .
l
) r.audry. loc.» cit. T. Hue. VILI. 283. Demolombe. X X X . 4 0 .
Bonnier, 160. L a u r e n t , X I X . 455. Aubry et B a u . V I I I . ş.
762, p. 311. Larombière, toco cit.. Xo. 3.
") Cum se va constata că suma reclamata este un rest din o
creanţă mai mare, căci nici creditorul nici debitorul cele mai
multe ori nu o vor spune, cel d'intăi pentru a nu face pro­
ba testimoniala inadmisibilă, car cel de al doilea, pentru a
nu mărturisi datoria sa. Aceasta se va putea constata din
depunerile m a r t i n i l o r pe care justiţia i-ar fi admis, şi in
asemenea caz, proba testimoniala va fi declarată inadmisi­
bilă, ca fiind contrara legei. Cpr. Thirv. I I I . 152. Arntz.
I I I . 384. Toullier I).. V. "partea I. 45. 46. Larombière. V.
art. 1341. No. 11. T. Hue. V I I I . 284.
3
) Cpr. Baudrv. II. 1261. Bonnier. 15!). -Contra. T. H i i c
V I I I . 284.
 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 11Î15, 1106.

Art. 1195. Când în aceiaş i n s t a n ţ ă o p a r t e face m a i multe ce­

r e r i p e n t r u care nu a r e acte scrise, dacă t o a t e aceste ce­
r e r i , u n i t e la u n loc, t r e c peste suma de u n a s u t ă cinci-
d e c i l e i , c u t o a t e c ă fie c a r e î n p a r t e a r fi i n f e r i o a r ă a -
c e s t e i s u m e , d o v a d a p r i n m a r t u r i n u p o a t e fi a d m i s ă , c h i a r
când c r e d i t o r u l a r p r e t i n d e că aceste c r e a n ţ e p r o v i n din
diferite cause şi că s'au n ă s c u t l a diferite epoce, p e n t r u
c ă e l e s t e î n c u l p ă d e a n u fi l u a t d e l a d e b i t o r a c t e s c r i ­
se. A c e a s t ă d i s p o s i ţ i e a r e d e s c o p r e s p e c t a r e a a r t . 1 1 9 1 ,
căci d a c ă c r e d i t o r u l a r p u t e a să facă admisibilă proba tes­
timonială prin faptul că a r susţine că suma r e c l a m a t ă pro­
vine din m a i multe creanţe, proibiţiunea a r t . 1 1 9 1 a r r e -
m â n e a o l i t e r ă m o a r t ă . A c e s t t e x t a fost d e c i f ă r ă c u v è n t
r
c r i t i c a t d e T o u l l i e r (V, p a r t e a I , 4 8 ) ) .
A c e a s t ă r e g u l ă s u f e r e î n s ă e x c e p ţ i e în c a ş u l c â n d c r e ­
d i t o r u l a d o b e n d i t a s e m e n e a d r e p t u r i de la a l t e persoa­
ne, prin succesiune, donaţiune s a u altfel.
Astfel, dacă 'ţi a m î m p r u m u t a t 1 0 0 lei vechi, fără
n i c i u n î n s c r i s , şi a p o i a m d e v e n i t m o ş t e n i t o r u l p ă r i n t e l u i
meu care'ţi împrumutase o sumă egală, eu voi putea do­
vedi ambele c r e a n ţ e prin m a r t u r i , p e n t r u că nici o culpă
n u p o a t e fi i m p u t a t ă n i c i m i e , n i c i p ă r i n t e l u i m e u , d e
o a r e c e fie c a r e c r e a n ţ ă l u a t ă î n p a r t e n u a v e a n e v o e d e
a fi c o n s t a t a t ă p r i n a c t s c r i s .
T o t din a r t . 1 1 9 5 m a i resulta încă că, a d ă o g â n d u - s e
v a l o a r e a d i f e r i t e l o r d r e p t u r i r e c l a m a t e , t r e b u e s ă facem
a b s t r a c ţ i e d e a c e l c a r e se j u s t i f i c a p r i n a c t e s c r i s e , s a u
pentru care există m ă c a r u n început de probă scrisă. A-
c e a s t a r e s u l t a d i n p r i m e l e c u v i n t e a l e t e x t u l u i : c â n d , în
a c e i a ş i n s t a n ţ ă , o p a r t e f a c e m a i m u l t e c e r e r i pentru care
2
nu are înscrisuri... ).
Art. 1196. I n fine, p e n t r u c a p r o i b i ţ i u n e a e d i c t a t ă d e a r t . 1 1 9 5
3oirtroversa. ă'ş[ p r o d u c ă e f e c t e l e s a l e şi p e n t r u c a a c e l a c a r e a r fi
S

avènd contra unei persoane mai multe creanţe, să nu poată

f a c e m a i m u l t e p r o c e s e şi s ă c e a r ă î n fie-care c â t e o s u ­
m ă m a i mică de 1 5 0 lei, a r t . 1 1 9 0 voeşte ca toate cere­
r i l e c e o p e r s o a n ă a r fi în d r e p t a i n t r o d u c e , s u b o r i ce t i t l u ,
c o n t r a a l t e i a , şi c a r e n ' a r fi j u s t i f i c a t e p r i n a c t e s c r i s e , s ă

O Cpr. Marcadé, V, a r t . 1345, No. 4. B a u d r y , I I . 1265. T-

Hue, V I I I , 2 8 5 .
2
) Cpr. B a u d r v , I I . 1265.
 COI*. CIV.-CARTKA 111.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—.S-ali.—AHT. 119(1. 263

fie i n t r o d u s e p r i n a c e i a ş p e t i ţ i e , t a r a ca c e l e l a l t e p r e t e n ţ i i ,
n e p r o b a t e p r i n a c t e s c r i s e , să m a i p o a t ă fi p r i m i t e în u r ­
m ă . Va s ă J i c a , l e g i u i t o r u l n u se m u l ţ ă n i e ş t e d e a s t ă d a t ă
de a d e c l a r a n u m a i p r o b a t e s t i m o n i a l ă i n a d m i s i b i l ă , d u p ă
cum d i s p u n e p r i n a r t , p r e c e d e n t , ci v o e ş t e ca î n s u ş a c ţ i u n e a
c r e d i t o r u l u i să fie r e s p i n s ă , c h i a r din oficiu, f ă r ă a se c e r ­
ceta d a c ă e a e s t e î n t e m e i a t ă s a u nu : de n u d e r e s u l t a c ă
p r e t e n ţ i i l e p o s t e r i o a r e a l e c r e d i t o r u l u i n u v o r p u t e a fi d o ­
v e d i t e p r i n n i c i un soiù de p r o b ă , nici c h i a r p r i n m ă r t u ­
1
r i s i r e a s a u j u r ă m e n t u l d e b i t o r u l u i ).
L e g i u i t o r u l s i l e ş t e pe r e c l a m a n t a î n t r u n i t o a t e c e - Caşurile în
r e r i l e s a l e în u n a s i n g u r ă , n u a t â t în s c o p u l de a î i i i p e d i c a ' ' " " ^ ' ^ ^
î n m u l ţ i r e a p r o c e s e l o r mici, d u p ă cum v o e a o r d o n a n ţ a din cabil.
1 6 6 7 . ci m a i c u s a m ă în s c o p u l de a s a n c ţ i o n a p r o i b i ţ i u -
•nea e d i c t a t ă de a r t . 1 1 9 5 ; de u n d e r e s u l t a că a r t , 1 1 9 6
nu e s t e a p l i c a b i l :
0
1 hi m a t e r i e c o m e r c i a l ă :
2 " C â n d c r e a n ţ e l e p r o v i n d e la p e r s o a n e d e o s e b i t e :
.">" C â n d e x i s t ă u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă - 1 :
4 " C â n d d i f e r i t e l e c r e a n ţ e î n t r u n i t e la un loc n u î n ­
3
t r e c s u m a de 1 5 0 l e i 1 :
5° C â n d r e c l a m a n t u l n ' a î n ţ e l e s să c a l c e r e g u l a p u s ă
de a n . 119 1. a d e c ă c â n d l i e - c a r e din i n s t a n ţ e l e a n g a j a t e
4
a r e de o b i e c t s u m e m a i m a r i de 1 5 0 l e i ).
A c e s t t e x t n u se a p l i c ă d e a s e m e n e a c r e a n ţ e l o r c a r e

1
)
Planiol. I I , 1176. B a u d r y . I I . 1267. T. Hue. V I I I . 286.
Mareadé. V. art. 1346. No. 4. L a u r e n t . X I X . 468. Aubry et
Hau. V I I I . Ş, 762. p. 317. text şi nota 47. -Contrà. Demante,
V. 319 bis IV. Demolombe. X X X . 77. Larombière. V. art.
134Ò-1346. No. 17. D u r a n t o n . N i l i . 328. Tonllier ])., V.
partea I. 49.
2
) Cpv. T h i r v . I I I . 154. L a u r e n t . X I X . 464. L a r o m b i è r e . V.
art. 1 3 4 6 . ' N o . 19. T. Hue. V i l i . 286.--Contrà. B a u d r y . I I .
?266. Deinante, V. 319 bis 11. Aubrv et Bau. V I I I . S 762.
p. 315. Duranton. N i l i . 327. Planiol'. I I . 1177.
5
) T. Hue. V I I I . 286. L a u r e n t , N I N , 462 urm. T h i r y . I I I . 153,
154. Larombière. V. art. 1346. No. 2 0 . - I n caşurile de mai
sus. soluţia va ti insa contrară, daca art. 1196 se consider
sa avènd de unic scop micşorarea proceselor mici. Vedi în
acest din u r m a sens. B a u d r y . I I . 1266. Arntz. I I I . 387. Du­
ranton. X I I I . 327. ' Dentante. V. 319 bis I. A u b r v et B a u .
V I I I . $ 762. p. 316. Planiol. I I . 1177.
<) <\ Aix. D. P . 1900. 1. 225.
264 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1191.

1
nu e r a u înea n ă s c u t e în m o m e n t u l î n t r o d u c e r e i a c ţ i u n e i ) J

de exemplu, creanţelor condiţionale : nici c r e a n ţ e l o r care

nu sunt încă exigibile ; căci creditorul n e p u t è n d cere ceea
ce n u ' i e s t e î n c ă d a t o r i t , s a u ce i se d a t o r e ş t e c u t e r m e n ,
nu i s e p o a t e face o c u l p ă că n ' a c e r u t c e e a ce n u e r a
în drept a cere

A d o u a r e g u l a — O p r i r e a de a s e d o v e d i p r i n m a r t u r i în con­
t r a s a u p e s t e c e e a c e c u p r i n d e a c t u l s c r i a ( a r t , 1 1 9 1 , § 2).

A r t . 1 1 9 1 n u se m u l ţ ă m e ş t e de a i n t e r d i c e p r o b a testi­
m o n i a l ă p e s t e 1 5 0 l e i , ci m a i f o r m u l e a z ă î n c ă u r m ă t o r u l
p r i n c i p i u : De câte ori un fapt juridic a fost constatat prin
un act autentic sau sub semnătura privată, proba testimoni­
ală nu este admisă în contra sau, peste ceea ce cuprinde ac­
3
tul ), nici în privinţa modificărilor verbale ce s'ar pretinde
că s'a adus mai în urmă actului, chiar dacă ar fi vorba
de o sumă sau valoare mai mică de una sută cine i-deci lei.
A c e l a ş p r i n c i p i u e r a f o r m u l a t şi l a R o m a n i , u n d e , c u t o a t ă
f a v o a r e a c u c a r e e r a veduta p r o b a t e s t i m o n i a l ă , n u se p u ­
t e a u a s c u l t a m a r t u r i c o n t r a u n u i a c t s c r i s de c â t a t u n c i
c â n d a c t u l e r a d e f ă i m a t d e falş : „ Testes, ehm rie fide ta-
bularum nihil dicitur, adversus scripturam interrof/ari non
4
possimi" ).
Sensul aces- S e n s u l a c e s t e i r e g i i l e e s t e c ă , d e c â t e o r i s'a f ă c u t
tei regule. U Q a j
c t p t
s c r constatarea unei convenţiuni s a u a ori
g e n r u

c ă r u i f a p t j u r i d i c , fie c h i a r p e n t r u o s u m ă s a u o v a l o a r e
m a i mică de 1 5 0 lei vechi, proba testimonială n u poate
fi a d m i s ă p e n t r u a s e s t a b i l i c ă f a p t u l j u r i d i c e s t e a l t u l de
c â t a c e l c o n s t a t a t , s a u că p ă r ţ i l e a u m a i c o n v e n i t ş i a s u p r a
a l t o r l u c r u r i d e c â t a c e l e c o n s t a t a t e p r i n a c t , fie m a i î n a -

') Demolombe, X X X . 76. Larombière, V. a r t . 1346. No. 23.

Marcadé, V. a r t . Ì346, No. 2. Thirv- I H . 154. B a u d r y . I I ,
1266. A u b r v et R a u , V i l i , § 762. pV 317!
2
) Planiol, I I , 1178. Thiry. I I I . 154. B a u d r y . I I , 1266. Arntz,
I I I . 387. L a u r e n t , X I X , 466. Duranton, X I I I , 327. Mar­
cadé, V, a r t . 1346, No. 3.—Cotitrà. A u b r y et R a u , V i l i , §
762, p. 316, text si nota 44. Larombière, V. art. 1346. No.
21. Demante. V. 3 Ì 9 bis I I I . Demolombe, X X X . 7 3 .
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1898, p. 1385. B u l e t . S-a 1,
1891, p. 1015 şi 1337.
*) Pauli Sent.. De testi-bus, 5, 15, § 4. Vedi şi C. H a r m e n o -
pol, De testibus, I , 6, § 57, unde se dice : „ Testimoni uni non
scriptum adtersux scriptum testimonium cedere neynit".
 COD. CIV.—CAKTKA III.—'ITT. III.—CAPIT. IX.—S-a IL—AHT. 1101. 265

i n t e , tie m a i iu u r m ă . fie o d a t ă cu î n e h e e r e a a c t u l u i . A s t ­
fel, d a c ă a c t u l s c r i s c o n s t a t a c â ' ţ i - a m î m p r u m u t a t 1 5 0 lei,
n u p o ţ i să d o v e d e ş t i p r i n m a r t u r i c â ' ţ i - a m î m p r u m u t a t n u ­
m a i 1 0 0 lei. D e a s e m e n e a , dacă actul de î m p r u m u t nu
v o r b e ş t e de d o b â n d ă , n u v o i u p u t e a să d o v e d e s c p r i n m a r ­
t u r i că te a i o b l i g a t a p l ă t i o d o b â n d ă o a r e - c a r e , p e n t r u
că a c e a s t a a r î n s e m n a a d o v e d i c o n t r a a c t u l u i . Prin ur­
m a r e , de c â t e o r i p ă r ţ i l e a u c o n s t a t a t r a p o r t u l j u r i d i c d ' i n -
t r e ele p r i n u n a c t s c r i s , o r i ce m o d i f i c ă r i s a u s c h i m b ă r i
s ' a r a d u c e a c e s t u i a c t t r e i m e s ă fie c o n s t a t a t e p r i n u n a l t
1
a c t ! ; c ă c i a c t u l pe c a r e p ă r ţ i l e l ' a u î n c h e i a t d i n c a p u l
locului e s t e p r e s u p u s a c o n s t a t a în m o d d e s ă v â r ş i t r a p o r ­
tul lor juridic.
P r o b a t e s t i m o n i a l ă e s t e î n s ă a d m i s i b i l ă d e c â t e o r i Admiterea
este v o r b e de o o b l i g a ţ i e a c ă r e i v a l o a r e n u î n t r e c e s u m a ^ , ^ ' ^
de 1 5 0 lei. p e n t r u a s t a b i l i u n f a p t p o s t e r i o r , c a r e a a - stabili
g
v u t de o b i e c t s t e n g e r e a s a u d e s f i i n ţ a r e a o b l i g a ţ i u n e i eou- ^"4 stìhit.v
<a

s t a t a t e p r i n a c t u l s c r i s , p r e c u m a r fi. de e x e m p l u , p l a t a , voa oblig!^

1 m n s e i s J
r e m i t e r e a d a t o r i e i , e t c . : c ă c i . în a c e s t c a z . n u se c o m b a t e ' " '
a c t u l s c r i s , ci se p r e t i n d e n u m a i că u n f a p t n o u a a d u s
2
stengerea obligaţiunei constatate prin a c t ' ) .
Unii a r v o i ca p r o b a t e s t i m o n i a l ă să fie de a s e m e n e a
a d m i s ă s p r e a se s t a b i l i că o c o n v e n ţ i e c o n s t a t a t ă p r i n u n a c t
scris a fost m a i în u r m ă m o d i f i c a t ă p r i n o c o n v e n ţ i e p o s -
t e r i o a r ă , p r e c u m a r fi. de e x e m p l u , în c a ş u l în c a r e s ' a r
3
s u s ţ i n e a că s'a s c h i m b a t t e r m e n u l de p l a t ă ) .
Această soluţie este î n s ă i n a d m i s i b i l ă ca u n a ce e s t e
contrară art. 1191. In a d e v e r . acest t e x t nu a d m i t e proba
t e s t i m o n i a l ă de c â t e o r i e s t e v o r b a de a se s t a b i l i că s ' a r
4
fi (lis c e v a în urma confeciiunci actului ).
Legea neoprind î n s ă p r o b a t e s t i m o n i a l ă în c o n t r a s a u

') Cpr. Cas. fr. I). P . S I . 1. 4SI.

'-') Cpr. Pothier. I I , 79S. B a u d r y . I I . 1271. A r n t z . I I I , 389.
T h i r v . I I I . 156. Demolombe. X X X . 87. Marcadé. V. art.
1341'. 'Xo. 5 si 6. Bonnier. 144. Moiirlon. I I . 1606. Y i g i é . I I .
1632. Demante. V. 315 bis X I X . L a u r e n t , X I X . 483. Du-
ranton. X I I I . 334. 335. A n b r v et B a u . V I I I . § 763. p. 322,
text şi note. T. Hue. V I I I , 2X1.—Contra. Planiol. I I . 1189.
L a r o m b i è r e . V. art. 1341. Xo. 29. F a v a r d . Répert.. J'remr.,
§ 1. Xo. 7. Merlin, Répert., l'renre. S-a I I . Ş 3. art. 1. Xo.
20. Mourlon. L'eroe critir/tie. anul 1854. t. VI. p. 114 urm.
3
) L a u r e n t . X I X . 4SI. Dentante. V. 315 bis X X .
J
) Thirv. I I I . 156. B a u d r y . I I . 1270. Aubry et R a n . V I U . §
266 PROBA TESTIMONIALA.-ART. 1101.

p e s t e c e e a ce c u p r i n d e a c t u l d e c â t d i n c a u s ă c ă p ă r ţ i l e
a u a v u t p o s i b i l i t a t e a de a'şi p r o c u r a o d o v a d ă scrisă d e s ­
pre clausele accesorii sau despre modificările a d u s e actului
primitiv, de aici resulta u r m ă t o a r e l e consecinţe :
Caşurile in 1° P r o b a t e s t i m o n i a l ă şi în c o n s e c i n ţ ă şi a p r e s u m ţ i i -
o r ( a r t 1
teBtim^este ^ - 1 2 0 3 ) ) , este admisibilă fără nici o restricţie, de
admisibilă, c â t e o r i u n a c t , fie el c h i a r a u t e n t i c , e s t e a t a c a t p e n t r u
1 c a u s a
eroare v i o - de doi sau f r a u d ă -), s a u c â n d c o n s i m t è m é n t u l a fost
lentă,'etc. d a t d i n e r o a r e , s m u l s p r i n v i o l e n ţ ă s a u s u r p r i n s p r i n d o i
3
( a r t . 9 5 3 u r m . ) ) , s a u în fine, c â n d c o n v e n ţ i a se î n t e m e i a z ă
4
p e o c a u s ă i l i c i t ă ( a r t . 9 6 6 ) ), în c a r e c a z n u l i t a t e a p o a t e
fi p r o p u s ă d e f i e - c a r e d i n p ă r ţ i l e c a r e a u i n t e r v e n i t în c o n ­
v e n ţ i e . ( C p r . C. B u c u r e ş t i . Dreptul d i n 1 9 0 1 , N o . 2 9 ) .
2 ° Cei de al t r e i l e a a c ă r o r i n t e r e s este p r e j u d i c a t

763, p. 320. Marcadé, V, art, 1341. No. 4. L a r o m b i è r e , V,

art. 1341, No. 28. Cas. fr. D. P . 74. 1. 12. Sirev. 74. 1.
156. Sirey, 88. 1. 424. D. P . 88. 1, 4 8 1 . C. Iaşi. " Curierul
judiciar din 1894, No. 6.
0 Vedi infra, p. 2 7 1 , nota 4 si 284. text si nota 5.
2
) Masse, Dr. comm., I V , 2539. T. Hue, V Ì I I , 297. T h i r y , I I I ,
157 bis, si toţi autorii. Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1892. p.
867. Gas", fr. D. B . 1900. 1. 412. Sirey, 1900. 1. 4 6 1 . — J u ­
decătorii pot însă respinge proba testimonială de câte ori
p a r t e a care o invoacă nu preeisează faptele ce ea voeşte a
stabili (C. Bucureşti, Dreptul din 1888, No. 28 ; Dreptul din
1901. No. 56), sau nu articulează faptele care constituesc
manoperele frauduloase. Cas. rom. Bulet. S-a I, anul 1889,
p. 901.—Dacă exista doi sau fraudă, aceasta este o chestie
de fapt, care se apreciază în mod suveran de judecătorii
fondului. Cas. fr. D. B . 1900. 1. 412. Sirev, 19Ó0. 1. 461.
Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1899, p. 490.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul Ì 8 7 8 , p. 226 şi Bulet. 1883, p.
1025. C. Iasi, Bucureşti si Galatz. Dreptul din 1883, No.
72. Dreptul din 1884, No'. 62 şi din 1892, No. 8 3 . C. judi­
ciar din 1894, No. 2 1 . Vedi si t. V a lucr. noastre, p. 278,
text şi nota 1. C. Liège, Pas. belge, 69. 2. 60. A r n t z . I I I ,
389. Mourlon, I I , 1607. T h i r y , I I I , 156, in fine. Bonnier,
141. — P r o b a testimonială este admisibilă, independent de
doi sau frauda, pentru a stabili existenţa unei erori mate­
riale comise cu ocasia r e d a c t ă r e i unui act. Bonnier. 142
bis. Picei, Delle prore, 166.—Autenticitatea actului nu împe-
dicâ pe una din p ă r ţ i de a dovedi că ea s'a înşalat asupra
naturei conventiunei constatate î n t r e n s u l . Trib. super. Ber­
lin. J . Clunet, 1877, p. 2 4 1 . Demolombe, X X I V . 125.
4
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1878. p. 334. L a u r e n t , X V I ,
121. C. Gabrielescu, Dreptul din 1890, Xo. 66. Vedi şi t. V
a lucr. noastre, p. 133, text şi nota 4.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a II.—ART. 1191. 267

prin a c t u l î n c h e i a t de alţii, pot în t o t - d e a u n a să'l c o m b a t ă

p r i n m a r t u r i , p e n t r u c ă ei a u fost în i m p o s i b i l i t a t e d e a ' ş i
procura o d o v a d ă scrisă despre sinceritatea lui. Astfel, dacă
u n a c t p r e v e d e că t a t ă l m e u a v â n d u t f r a t e l u i m e u u n
i m o b i l a l seu, voiii p u t e a s ă d o v e d e s c cu m a r t u r i c ă p r e ţ u l
n ' a fost n u m é r a t şi că a c e a s t ă v e n d a r e a s c u n d e în r e a l i ­
t a t e o d o n a ţ i u n e , în c a r e c a z f r a t e l e m e u v a fi d a t o r a
r a p o r t a la m a s a s u c c e s i u n e i p ă r i n t e l u i n o s t r u , i m o b i l u l ce
el d e ţ i n e cu t i t l u de d a r ( a r t . 7 5 1 ) ' ) .
3 ° I n fine, a r t . 1 1 9 1 n u se o p u n e la a d m i t e r e a p r o - i m e r p m a -
bei t e s t i m o n i a l e , d e c â t e o r i e s t e v o r b a d e i n t e r p r e t a r e a ţ^^-
2
c l a u s e l o r u n u i a c t i n s t r u m e n t a r c a r e a r fi î n t u n e c o a s e ) . coase.
C o n t r o v e r s ă
A r t . 1 1 9 1 nu poate să'si p r i m e a s c ă a p l i c a r e de â t c -
a t u n c i c â n d se c o m b a t e p r i n m a r t u r i u n a c t p r o p r i u dis,
î n c h e i a t cu c o n c u r s u l t u t u r o r p ă r ţ i l o r i n t e r e s a t e , în s c o p u l
de a s e r v i d e p r o b ă . E l nu se a p l i c ă d e c i î n s c r i s u r i l o r
c a r e n u c o n s t i t u e s c u n a c t p r o p r i u dis şi c a r e t o t u ş i figu­
rează între probele scrise, precum sunt registrele sau h â r ­
t i i l e c a s n i c e şi m e n ţ i u n i l e l i b e r a t o r i i e m a n a t e d e l a c r e d i ­
3
tor (art. 11S5, 1186) 1 .

De.tpre coşurile în care proba testimonială este admisă.

E.ccepfie la regulele de mai sus.
R e g u l e l e formulate de a r t . 1 1 9 1 primesc o a r e - c a r e
excepţii. Aceste excepţii sunt relative :
1° L a c a ş u r i l e în c a r e p ă r ţ i l e a u d e r o g a t a n u m e la
proibiţiunea probei testimoniale :
2 ° L a m a t e r i i l e c o m e r c i a l e ( a r t . 4 6 (J. coin.) şi p e n a l e ;
8° L a c a ş u r i l e c â n d e x i s t ă u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i ­
să ( a r t . 1 1 9 7 ) ;
4 ° Ş i în fine, la c a ş u r i l e în c a r e r e c l a m a n t u l a fost
în i m p o s i b i l i t a t e de a ' ş i p r o c u r a o d o v a d ă s c r i s ă t a r t . 1.1.98).

') P o t h i e r . I I . 8 1 1 . Mourlon. I I . 1607. A r n t z , I I I . 389. Bau­

dry, I I , 1272. T. H u e . V I I I , 288, 297. T h i r y . I I I . 157 bis.
L a u r e n t . X I X . 585 urm. Bonnier, 140. Cas. fr. Sirev. 76.
1. 1 1 1 . Sirev. '89. 1. 407 şi 426.
-) Cpr. C. P a n si P a r i s . 1). P . 9 1 . 2. 115. Sirev. 90. 2. 60.
Cas. fr. I). P . 87. 1. 8. B a u d r v . I I . 1272. in fine. T. Hue,
V I I I . 287, p. 365. Bonnier, 143. A u b r y et B a u . V I I I , § 763,
p. 323, nota 10. Larombière. V. art. 1 3 4 1 . Xo. 3 3 . Hi.—Contră.
L a u r e n t . X I X . 479. 480.
s
) B a u d r y . I I . 1272. T. Hue, V I I I , 288.
268 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1191.

Prima e x c e p ţ i e — C a ş u r i l e în care părţile au admis proba

t e s t i m o n i a l a în c o n t r a d i s p o s i ţ i i l o r f o r m a l e ale legei.
(Controversa).

M a i m u l t e t r i b u n a l e a u d e c i s că p r o i b i ţ i u n e a probei
t e s t i m o n i a l e i n t e r e s e a z ă o r d i n e a p u b l i c ă şi că, p r i n u r m a r e ,
p ă r ţ i l e nu pot, prin convenţiile lor particulare, să deroage
d e l a d i s p o s i ţ i i l e p r o i b i t i v e a l e l e g e i ( a r t . 5 C. civ.) ' ) .
2
A c e a s t ă s o l u ţ i e , a d m i s ă şi d e u n i i a u t o r i ) , e s t e î n s ă
i n a d m i s i b i l ă , p e n t r u că din î m p r e j u r a r e a că t e x t u l se a-
d r e s e a z ă n e c o n t e s t a t j u d e c ă t o r i l o r , n u u r m e a z ă d e a i c i că
j u d e c ă t o r u l e s t e o p r i t de a p r i m i d o v a d a t e s t i m o n i a l ă în
c a ş u r i l e în c a r e p ă r ţ i l e i n t e r e s a t e a u d e c l a r a t - o a d m i s i b i l ă
prin convenţia lor ; căci consimţementul aceluia c a r e pri­
m e ş t e d o v a d a t e s t i m o n i a l ă în c a ş u r i l e în c a r e ea e s t e o-
p r i t ă d e l e g e , c o n s t i t u e din p a r t e a s a u n fel de m ă r t u r i ­
s i r e , şi p r i n u r m a r e , u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s a , c a r e face
p r o b a t e s t i m o n i a l ă admisibilă, de câte ori, bine î n ţ e l e s , nu
e s t e v o r b a d e o m a t e r i e p r i v i t o a r e la o r d i n e a p u b l i c a , în
3
c a r e t r a n s a c ţ i u n e a p ă r ţ i l o r e s t e cu n e p u t i n ţ ă ) .

]
)
Vedi în acest sens, Trib. Ialomitza. Dreptul din 1886, No.
9 . T r i b . Boulogne-sur-Mer (sentinţă casata). D. P . 80. 1.
447. Trib. L o u v a i n . Journal Clunet, anul 1882, p. 634. C.
Gând. Pasicrisie helge, 42. 2. 43. Trib. Luxembourg. Sirey,
93. 4. 2 3 . C, L i è g e si Cas. belg. Pasicrisie belge. 80. 2. 94.
Pas. belge, 56. 1. 178.
-) L a u r e n t , X I X , 397 urm. Marcadé, V, a r t . 1348, No. 8. L a ­
rombière, V, a r t . 1347, No. 1. Garsonnet, Pr. civ., I I , § 325,
p. 482. nota 8 : I I I , p. 6, nota 10 (ed. a 2-a). Demolombe,
X X X , 215. K r u g - B a s s e , Office du fuge, 139. Toullier D.,
V, p a r t e a I, 36 urm. B a u d r y , I I , 1255. A u b r y et R a n , V i l i ,
§ 761, p. 295, text şi nota 5. Boncenne, Tli. de la procéd. ci­
vile, IV, p. 223 urm. Taulier, Th. raisonnée du C. civ.. IV,
p. 531 urm. Poujol. Oblia., art. 1 3 4 1 . No. 17. Glasson. Pr. civ.
(Paris, Pichon, 1902), I, p. 567. V. G. Giorgi, I, 403, care
citează în acest sens o decisie a Curţei din Turin din 20 a-
pril 1880. Autorul se insala însă când afirmă că acest sis­
tem este primit şi de j u r i s p r u d e n ţ a franceza, p e n t r u că a-
ceasta din u r m ă s'a p r o n u n ţ a t până acum în sens contrar,
după cum vom vedea mai la vale. (Vedi nota u r m ă t o a r e ) .
s
) Cpr. T. H u e . V I I I , 290. A r n t z . I I I , 379. Bonnier, 177. De­
mante, V, 325 bis l i . Duranton, X I I I , 308, 329. Boitard,
Colmet-Daage et Glasson, Pr. eie, I, 474, p. 518 (ed, a 15-a,
1890). Carré-Chauveau, Lois de la proceri., I I , Quest. 976, p.
497 urm. Masse, Br. comi».. I V , 2540. Rodière. Cours de
compét. et de procéd. en mediere civile. I. p. 387. Tliomines
 COD. C I V . - C A R T . I I I . - T I T . D.I.—CAP. l X . - 8 - a 1 I . - A R T . 46, 55 C. COM. 269

Din împrejurarea că disposiţiile privitoare la proba

testimonială n u i n t e r e s e a z ă o r d i n e a publică, r e s u l t a că m i j ­
locul tras din violarea regulelor privitoare la admiterea
a c e s t u i mijloc d e p r o b ă , n u p o a t e fi p r o p u s p e n t r u p r i m a
oară în casaţie, p a r t e a care n u l'a p r o p u s î n a i n t e a i n s t a n ­
1
ţ e l o r d e fond fiind p r e s u p u s ă c ă a r e n u n ţ a t l a d e n s u l ) .

A doua excepţie.—Materie c o m e r c i a l a şi p e n a l a .

A r t . 4 6 € . e o n i . — O b l i g a ţ i u n i l e comerciale si liberaţiunile
se probează : cu m a r t u r i , de câte ori a u t o r i t a t e a judecătorească
ar crede că t r e b u e să admită proba testimonială, şi aceasta chiar
în caşurile p r e v e d u t e de a r t . 1191 C. cîv. (Art. 44 O. corn. ital.
Art. 109 C. corn. fr.).
A r t . 55 C. c o r n . — C â n d Codicele comercial cere proba prin
scris, proba testimonială nu poate fi admisă de cât în caşurile în
care ea este permisă şi de Codicele civil. (Art. 1 1 9 1 urm. 0 . civ.
Art. 53 0 . com. ital.).
I n m a t e r i e c o m e r c i a l ă , p r o b a t e s t i m o n i a l ă şi în c o n ­
s e c i n ţ ă şi a p r e s u m ţ i i l o r de f a p t ( a r t . . 1 2 0 3 ) - ) , e s t e , î n
p r i n c i p i u , a d m i s i b i l ă f ă r ă n i c i o r e s t r i c ţ i e , o r i c a r e a r fi
3
v a l o a r e a l i t i g i u l u i , d u p ă a p r e c i a r e a j u d e c ă t o r i l o r ), c h i a r
4
c o n t r a şi p e s t e c e e a c e c u p r i n d e a c t u l s c r i s ).

Desmasures, Pr. c/r., 1, 295. Curasson, Compel, des juges de

pair, I, 15. F a v a r d , Répert. v" EnqnUe, S-a 1, § 1, No. 3.
D. Tâzlăoanu, Dreptul din 1899, No. 42, p . 340 şi Revista
de drept si sociologie din 15 noembrie 1900, p. 137. I n acest
sens se p r o n u n ţ ă si j u r i s p r u d e n ţ a . Vedi Sirey, 79. 1. 2 1 3 .
Sirey, 80. 1. 413. D. P . 80. 1. 447. U . ' P . 9 3 . 1. 445. Sirev,
93. 1. 285. D . P . 94. 1. 327. Pand. Period. 9 5 . 1. 129 şi
304. Vedi a s u p r a acestei controverse, t. I, p a r t e a I, a lucr.
noastre, p . 118 şi t r a t a t u l nostru în limba franceză, p. 412,
text si notele 4, 5.
') Cpr. Cas. fr. D. P . 6 1 . 1. 359. D. P . 7 1 . 1. 52. D. P . 73.
1. 495. Sirey, 79. 1. 2 1 3 . Pand. Period. 97. 1. 429. Sirey,
97. 1. 178. D. P . 97. 1. 464. Pand. Period. 1901. 1. 6 4 , 1 0 7
şi 342, 3 4 3 . D . P . 1 9 0 1 . 1. 76 şi 176. Crépon, Pourvois en
cassation, I I , 1346. P a n d . fr., Cass. civ., 1206. Vedi şi nota
6 în Sirey. 94. 1. 495.
Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1892, p. 1012. Bulet. 1885, p . 867.
Vedi şi infra, p. 319, nota 2.
s
) J u d e c ă t o r i ] sunt liberi de a admite proba testimonială sau
de a o respinge după împrejurări, destul este ca ei să'şi mo­
tiveze h o t ă r î r e a lor. Cpr. C. Bruxelles. Pasicrisie bek/e, 69.
2. 377. Vedi si C. Galatz. Dreptul din 1899. No. 19.'
<) Cas. fr. D . ' P . 84. 1. 292. Cas. rom. Bulet. S-a I I , anul 1892,
p. 1012 si 1038. Bulet. 1893. p. 650. C. judiciar din 1893,
270 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 46, 55, 56 COD. COM.

Motivele a- M u l t i p l i c i t a t e a a f a c e r i l o r c o m e r c i a l e şi r e p e g i u n e a c u
X c a r e
"ceptiî " comercianţii adese-ori contractează, a impus această
e x c e p ţ i e î n c ă d i n t i m p u r i l e c e l e m a i d e p ă r t a t e : c ă c i cele
m a i m u l t e o r i ei n u a u t i m p u l d e a r e c u r g e l a a c t e s c r i s e .
Art. 56 C. E s t e s u f i c i e n t c a a c t u l s ă fie c o m e r c i a l n u m a i p e n -
tom. t r u u n a d i n p ă r ţ i , p e n t r u ca p r o b a t e s t i m o n i a l ă s ă fie a d ­
misibilă chiar în p r i v i n ţ a p ă r ţ e i a cărei act n u este co­
m e r c i a l , fiind c ă în a s e m e n e a c a z , d u p ă a r t . 5 6 d i n C o d u l
d e c o m e r ţ , t o a t e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e s u n t s u p u s e , în c â t
p r i v e ş t e a c e s t a c t , l e g e i c o m e r c i a l e , şi p r i n u r m a r e , s i s t e ­
m u l u i d e p r o b a ţ i u n e a d m i s în m a t e r i e c o m e r c i a l ă ' ) .
Casmie în R e g u l a c a r e a d m i t e p r o b a t e s t i m o n i a l ă şi a p r e s u m ţ i i -
r or n m a t e r e
testhno niaiă^ * * c o m e r c i a l ă , o r i c a r e a r fi v a l o a r e a l i t i g h i ­
mi este ad- l u i , î n c e t e a z ă î n s ă d e a fi a p l i c a b i l ă d e c â t e o r i e s t e v o r -
misă nici în ţ j , j a -fw e u n obligaţie sau de o liberare, pentru
0

mìitcriG co-
mereială. d o v e d i r e a c ă r o r a legea cere un a c t scris : căci de c â t e ori
legea comercială cere proba prin scris, proba testimonială
n u p o a t e fi a d m i s ă d e c â t în c a ş u r i l e în c a r e ea e s t e p e r ­
2
m i s ă şi d e C o d u l c i v i l ( a r t . 5 5 C. corn. ) . O r i , l e g e a c o ­
m e r c i a l ă cere un a c t scris p e n t r u m a i m u l t e c o n t r a c t e . A-
3
c e s t e a s u n t : c o n t r a c t e l e de s o c i e t a t e ( a r t . 8 8 C. com.) ) şi
4
c h i a r a s o c i a ţ i u n i l e î n p a r t i c i p a ţ i e ( a r t . 2 5 6 C. c o r n . ) ) ;
c o n t r a c t e l e d e a s i g u r a r e ( a r t . 4 4 5 C. corn. ) ; c o n t r a c t e l e d e
g a g i u c o m e r c i a l , î n s ă n u m a i în p r i v i n ţ a c e l o r d e a l t r e i l e a
şi d a c ă s u m a p e n t r u c a r e e l e s u n t c o n s t i t u i t e t r e c e p e s t e

No. 64. T. H u e , V I I I , 2 9 1 . B a u d r y , I I , 1274. Demolombe,

X X X . 100. D e m a n t e . V. 3 1 5 bis X X V . A u b r y et B a u . V I I I ,
§ 763 bis, p. 325, nota 3. Marcadé, V, art. 1348, No. 7.
Bonnier, 145 (care revine a s u p r a primei sale opiniuni). Lyon-
Caen et B e n a u l t , Dr. com., I I I , 78.—Contra. Cas. rom. Bulet.
S-a I I , 1 8 9 1 , p. 1015. A c e a s t ă decisie i n t e r p r e t a însă în
mod greşit art. 46 C. corn.
') Cpr. Masse, Dr. comm., I V , 2543. Ricci, Delle prove, 227.
Vedi şi Cas. rom. Dreptul din 1901, No. 29. — Soluţia con­
t r a r ă este generalmente admisă în F r a n c i a , din causa lipsei
art. 56 în Codul francez. Cpr. T. Hue, V I I I . 2 9 1 .
*) Cpr. T r i b . I a ş i . Dreptul din 1 9 0 1 , No. 3 1 .
s
) Astfel, societăţile comerciale nu pot fi dovedite cu marturi.
Cas. rom. S-a I I . Bulet. 1892, p. 167.
Vedi supra, p. 256, nota 2.—Asociaţia în participare, necon-
stituind o persoană juridică distinctă de persoana asociaţi­
lor, nu poate fi opusă creditorilor personali ai co-asociaţilor.
C. Iaşi. C. judiciar din 1 9 0 1 , No. 5 1 .
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CA l'IT. IX.—S-a II.—ART. 1197. 271

r
5 0 0 lei noi l a r t . 4 7 * C. eom.'i ) : c o n t r a c t e l e p e n t r u c o n s -
[ t r u i r e a s a u î n s t r ă i n a r e a u n u i v a s ( a r t . 41)1. 4 9 3 C. coni.i :
c o n t r a c t e l e de î n r o l a r e a p e r s o a n e l o r c a r e c o m p u n e c h i p a -
g i u l ( a r t , 5 o 2 C. coin, i : c o n t r a c t e l e de î n c h i r i e r e a u n u i
i v a s l a r t . 5 5 7 C. com.i : c o n t r a c t e l e de î m p r u m u t u r i m a ­
2
r i t i m e ( a r t . 0 0 2 C. com.), e t c , ) .
I n m a t e r i e p e n a l ă , t o a t e m i j l o a c e l e d e p r o b a ţ i u n e s u n t Materie pe
n a i a
a d m i s e , şi a p r e c i a r e a p i t t e r e i l o r p r o b a t o r i e s c a p ă de c o n - "
t r o l u l C u r ţ e i de c a s a ţ i e , de c â t e o r i d e c i s i a j u d e c ă t o r i l o r
3
de fond e s t e î n d e s t u l d e m o t i v a t a 1 .

A t r e i a e x c e p ţ i e . — E x i s t e n ţ a u n u i î n c e p u t de p r o b a s c r i s a .
A r t . 1 1 9 7 . — R e g a l e l e mai sus prescrise nu se aplica în ca­
şul când există un început de dovada scrisă.
Se numeşte început de dovada ori ce scriptura a celui în
contra căruia s'a formulat petiţiunea. sau a celui ce el r e p r e -
sintă, si care scriptură face a fi credut faptul pretins. (Art. 297.
308. '1174. 1183 urm.. 1188. 2° si 3». 1191. 1198. 1203 C. civ.
A r t 349 C. com. A r t . 1347 C. fr.).
P r o b a t e s t i m o n i a l ă e s t e a d m i s i b i l ă în m a t e r i e c i v i l ă ,
c h i a r p e s t e 1 5 0 de lei şi în c o n t r a s a u p e s t e c e e a ce c u -
I prinde actul, de câte ori exista un început de d o v a d ă scri­
să, a d e c ă ..o s c r i p t u r ă a a c e l u i a î n c o n t r a c ă r u i a s'a f o r ­
m a t p e t i ţ i a , s a u a c e l u i a ce el r e p r e s i n t ă , şi c a r e s c r i p t u r ă
4
face a fi c r e d u t f a p t u l p r e t i n s " ) . D e e x e m p l u , c e r de
la d - t a 1 0 0 0 de lei ce a m î m p r u m u t a t fiului d - t a l e , p r o ­
ducând o scrisoare a d-tale prin care mè rogi sâ'i împru­
mut aceasta sumă, Această scrisoare nu dovedeşte împru­
m u t u l : ea c o n s t i t u i n d însă un început de d o v a d ă scrisă,
void p u t e a s'o c o m p l e c t e z p r i n m a r t u r i , şi m ă r t u r i i în a s e -

1
) Vedi suprà, p. 249. nota 1 şi p. 256.
2
) Vedi suprà, p. 256. 257.
») Cpr. Cas. rom. S-a' I I . Dreptul din 1892. No. 72 si Bulet.
S-a I I . anul 1892, p. 834.
4
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1885. No. 1 1 . Cas. rom.
Dreptul din 1884. No. 73. Bulet. S-a 1. 1898, p. 1438. T r i b .
B r ă i l a . Dreptul din 1883, No. 46 şi din 1887, No. 3 1 . C.
Bucureşti. Dreptul din 1890, No. 41.—începutul de dovadă
scrisă face admisibila nu numai proba testimonială, ci si p r e ­
s u n t i l e simple (art. 1203). Cas. fr. D. P . 82. 1 414. Si­
rey. 84. 1. 223. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1892. p. 439. Trib.
VÎasca si Brăila. Dreptul din 1892. No. 78 si din 1883. No. 46.
272 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1197.

m e n e a c a z , n u p r e s i n t ă n i c i u n p e r i c o l , p e n t r u c ă ei n u
servesc de c â t la c o m p l e c t a r e a c o n v i n g e r e i j u d e c ă t o r i l o r ' ) .
î n c e p u t u l d e d o v a d ă t r e b u e s ă fie î n f ă ţ i ş a t d e r e c l a ­
2
m a n t , c ă c i e x i s t e n ţ a l u i n ' a r p u t e a fi s t a b i l i t ă p r i n m a r t u r i ) .
in ce consis- E l t r e b u e să consiste î n t r ' o s c r i p t u r ă r e c u n o s c u t ă s a u
tă începutul v e r i f i c a t ă , c a r e î n s ă p o a t e s ă fie n e d a t a t ă s a u n e s e m n a t ă
7 r
de proba. , , „ »,
à
d e p a r t e a c ă r e i a e a se o p u n e ) .
Scrisorile S c r i s o r i l e e m a n a t e de l a u n j n i i L O r J n t i m p u l i n c a p a -
e m a n a t e d e c i t a t e i s a l e n u i se p o t o p u n e c a î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă ,
4
pabil. p e n t r u că m ă r t u r i s i r e a unui incapabil nu'l poate lega ) .
') P o t h i e r , I I , 802. Holland de Villargues, Répert., v° Com­
mencement ele preme par écrit, No. 46. Toullier D., V, p a r t e a
I, 115.—O scrisoare prin care debitorul a r m ă r t u r i s i dato­
ria sa, fără a a r a t a suma primită, a r putea de asemenea ser­
vi ca început de probă spre a dovedi prin m a r t u r i sau pre-
sumţiuni suma împrumutată. R. de Villargues, loco cit., 47.
Tot astfel a r p u t e a servi ca început de probă scrisă obli­
g a ţ i a care n ' a r menciona suma împrumutată. De ex. : pro­
mit ele a plăti lui X.... mina de.... ce'mi a împrumutat. Po­
thier, I I , 804. R . d e Villargues, loco cit, 49. Toullier D. V,
p a r t e a I, 114.
Titlu pre- Cât p e n t r u titlul prescris, el nn poate fi admis ca înce-
seris. put de probă scrisă, dacă creditorul nu dovedeşte că pres­
cripţia a fost î n t r e r u p t ă , p e n t r u că prescripţia constitue
în favoarea debitorului o presumţiejMris et de jure, care nu
poate fi combătută prin dovada contrară (vedi p . 315 şi in­
fra, explic, a r t . 1906). Opr. Demolombe, X X X , 128. Toullier
D., V, p a r t e a I, 97. Rolland de Villargues, Commencement ele
preme par écrit, No. 37. L e r o u x de B r e t a g n e , Prescription,
I I , 846. B a u d r y et Tissier, Prescription, p . 365, nota 1. T r o p ­
long, Prescription, I I , 622. A u b r y et R a u , V I I I , § 764, p .
341. Marcadé, V, a r t . 1347, No. I V , p. 134. L a u r e n t , X I X ,
532. F u z i e r - H e r m a n , I I I , a r t . 1347, No. 176. L a r o m b i è r e ,
V, a r t . 1347, No. 24. Sébire et Carteret, Encyclopédie du
droit, v° Commencement de preuve par écrit. No. 2 3 . Cas. fr.
D. P . 46. 1. 38. Sirey, 46. 1. 609.—Contră. C. Caen. Sirey,
40. 2. 300 (decisie casată şi criticată de toţi autorii).
2
) T . H u e , V I I I , 2 9 2 . — I n s t a n ţ a de fond, care admite m a r t u r i
în baza unui început de probă scrisă, t r e b u e să a r a t e în ce
consistă acest început de probă prin încheerea prin care ad­
mite mărturii, sau cel puţin în corpul decisiunei sale. Cas.
rom. B u l e t S-a 1, 1889, p. 5 5 . — E s t e deci casabilă, pen­
t r u omisiune esenţială, h o t â r î r e a de fond care nu se p r o n u n ţ ă
asupra începutului de p r o b ă invocat de u n a din p ă r ţ i . C.
judiciar din 1901, No. 6 3 . Vedi si infra, p . 2 8 8 , t e x t si n. 4.
3
) 'Cas. fr. D. B. 74. 1. 430. T r i b . iìfov. Dreptul din 1881. No.
57 şi din 1901, No. 57. T. H u e , loco cit.
4
) C. Bucureşti. Dreptul din 1885, No. 67.—Obligaţia subscrisă
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—8-a II.—ART. 1197. 273

S c r i p t u r a p o a t e s ă e m a n e d e l a u n u l şi să fie o p u s ă
ca î n c e p u t d e d o v a d ă a l t u i a , c a r e a a p r o b a t - o p r i n s e m ­
n ă t u r a sau p a r a f a sa. i T . H u e , V I I I , 2 9 2 ) .
M a i m u l t î n c ă , a c t u l c a r e n u e s t e a u t e n t i c p e n t r u lipsăArt, 22 L. din
de f o r m e şi c a r e n ' a r fi fost s e m n a t d e c â t d e u n a din Art i n i a
p ă r ţ i , v a p u t e a , în p r i v i n ţ a a c e s t e i p ă r ţ i , să fie c o n s i d e r a t civ.
ca u n î n c e p u t de p r o b ă i a r t . 2 2 L . din 1 s e p t . 188(1), d u p ă
cum t o t a s t f e l v o r p u t e a fi c o n s i d e r a t e şi m e n ţ i u n i l e c a r e
a r a v e a d e o b i e c t u n f a p t cu t o t u l s t r ă i n de a c e l a a l c o n -
v e n ţ i u n e i şi c a r e a r f i g u r a î n t r ' u n a c t a u t e n t i c s a u s u b
semnătură privată lart. 1174).
I n fine, am v é d u t c ă a c t e l e s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , c a r e Art. 1179,
1 1 8 a
nu î n t r u n e s c c o n d i ţ i i l e p r e s c r i s e d e a r t , 1 1 7 9 şi 1 1 8 0 , p o t
1
s e r v i ca î n c e p u t u r i de d o v a d ă s c r i s ă ).
P r i n î n c e p u t d e d o v a d ă n u se î n ţ e l e g e n u m a i o s c r i p - scrisoare,
:ulnot 1(
t u r a r e d a c t a t a în scop de a p ă s t r a o p r o b ă , a d e c ă u n a c t »î '»
i n s t r u m e n t a r , ci o s c r i s o a r e - i s a u o s i m p l ă a d n o t a ţ i e s c r i s a
3
de a c e l a c ă r u i a e a este o p u s ă ) , fie c h i a r , p e o filă v o l a n t ă * ) .
î n c e p u t u l de p r o b ă s c r i s ă p o a t e să m a i r e s u l t e î n c ă Registrele
din r e g i s t r e l e u n u i c o m e r c i a n t l a r t , 1 1 8 8 C. c i v . ) , d e s i a- com e m a n ţi-
• ^ , •' lor. Art.
ceste r e g i s t r e a r fi tost ţ i n u t e d e u n p r e p u s a l sen i a r t . nn.%
5 6
50, ţţ 2 C. eoni. ) ) : d i n i n t e r o g a t o r u l p ă r ţ e i ) şi c h i a r d i n
de un incapabil nu poate deci fi complectată prin m a r t u r i
sau presumţiuni. Rollami de Yillargues, Répert., Commence­
ment de pi-cure pur éerit, No. 33.—Creditorul nu va putea de
asemenea sa dovedească de cât prin acte scrise, interogator
sau j u r à m è n t . că banii daţi de densul au folosit personal in­
capabilului, ii. de Yillargues, loco cit., 34. Toullier D., V,
partea I, 105.
0 Vedi suprà, p. 199 şi 207 şi la autorităţile citate, adde, C.
Bucureşti şi Iaşi. C. judiciar din 1901. No. 60 şi Dreptul
din 1901. N o . 69. G . G i o r g i , Teoria delle obbligazioni, etc., I,
343. - A c t u l care exprimă o causa recunoscuta de simulată
poate constitui nn început de probă scrisa de n a t u r a a face
admisibilă proba testimonială şi a presumţiilor, spre, a stabili
a d e v ă r a t a causa a obligaţiei.' Cas. fr. I). P . 1901. 1. 192.
2
) Cas. fr. Sirev. 92. 1. 557. Planiol. I I , 1168. T. Hue. V I I I .
293. Baudrv; I I . 1274. Garsonnet. Pr. ric.. IT. p. 489. § 3 2 7
(ed. I - a ) : (V. 13. 14, § 824 din ed. a 2-a).
3
) Garsonnet. op. şi loco saprà cit. T. Hue, V I I I , 292.
4
) F . Herman, I I I , art. 1347. No. 28, şi autorităţile citate acolo.
6
) Registrele nu constituesc însă un început de proba în fa­
voarea comerciantului care nu s'a conformat legei comercia­
le. Vedi suprà. p. 215. text şi nota 3.
6
) Cas. vom. si C. Iaşi. Bulet. S-a I I . anul 1881. p. 697 şi
" is
274 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 1197 C. CIV.—ART. 234 PR. CIV.

réspunsul făcut de un prevenit înaintea procurorului sau

1
j u d e c ă t o r u l u i de instrucţie ) .
Art. 234 Pr. D a c ă p a r t e a c h e m a t ă la i n t e r o g a t o r n u voeşte să rès-
C1Y
" p u n d ă l a c h e s t i u n i l e ce 'i se v o r p u n e , s a u d a c ă , f ă r ă a
a r a t a o î m p e d i c a r e b i n e - c u v e n t a t ă , n u v i n e la i n t e r o g a t o r ,
j u d e c a t a p o a t e c o n s i d e r a î m p r e j u r ă r i l e d e m a i s u s s a u ca o
m ă r t u r i s i r e c o m p l e c t ă , s a u c a u n î n c e p u t d e p r o b ă în f a v o a ­
r e a aceluia care a propus i n t e r o g a t o r u l . I n acest din u r m ă
c a z , a t â t p r o b a t e s t i m o n i a l ă c â t şi j u r ă m â n t u l s u p l e t o r s u n t
2
admisibile pentru complectărea probei (art. 2 3 4 P r . c i v . ) ) .
Condiţiile ce O s c r i p t u r ă , p e n t r u a p u t e a fi c o n s i d e r a t ă c a u n î n -
c e u e
tnineasct î n - P ^ ^ d o v a d ă s c r i s ă , t r e b u e s ă î n t r u n e a s c ă u r m ă t o a r e l e
ceputui de c o n d i ţ i u n i :
proba scrisa. ^o g t r e b u e s ă e m a n e d e l a a c e l a c o n t r a c ă r u i a s'a
a

f o r m a t a c ţ i u n e a s a u de la a c e l a p e c a r e ' l r e p r e s i n t ă s a u de
c a r e este r e p r e s e n t a t , p e n t r u că ea este o m ă r t u r i s i r e incom-
p l e c t ă , şi o m ă r t u r i s i r e n u ' ş i p o a t e p r o d u c e e f e c t e l e s a l e de
3
c â t în c o n t r a a c e l u i a d e la c a r e e a e m a n ă ) .

Dreptul din 1880, No. 7. Cas. fr. si C. Lyon. D. P . 8 1 . 1.

255 si 2. 26. D. P . 1900. 1. 287. ' Sirey. 1900. 1. 136, 250
si 328. Sirey, 1901. 1. 1 1 . C. Besangon. D. P . 9 3 . 2. 555.
Planiol, I I , 1168. T. H u e . V I I I . 293. B a u d r y . I I , 1275. De­
molombe, X X X , 124. Garsonnet, Pr. cit,, I I I , p . 14, § 824
(ed. a 2-a). F . - H e r m a n , I I I , art. 1347, No. 73, şi toţi auto­
rii, afară de D u v e r g i e r (asupra lui Toullier), V, p a r t e a I,
No. 116, p. 119, nota a . — E s t e casabilă deci decisia care
consideră ca un început de dovadă scrisă d e c l a r a ţ i a făcuta
în i n s t a n ţ ă de reclamant, ear nu acea făcută de pârît, Cas.
fr. Pand. Period. 98. 1. 448.— In ori ce caz, interogatorul
luat unei p ă r ţ i nu poate fi considerat ca un început de pro­
bă scrisă, când din el nu reesă nici cea mai mică u r m ă de­
spre existenţa vre-unuia din faptele a r t i c u l a t e de p a r t e a
care a propus interogatorul, şi când din contra r e e s ă vădit
n e g a r e a şi dezicerea acestor fapte. C. Iaşi. C. judiciar din
1894, No. 6. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1897, p. 6 5 3 .
1) Trib. Iaşi, Dreptul din 1893, No. 32. Cas. fr. si C. Orléans.
D. P . 85. 1. 427. Sirey, 90. 2. 9 1 . F u z i e r - H e r m a n , I I I ,
art. 1347, No. 106.
2
) Cpr. Demolombe, X X X . 125. Garsonnet, Pr. civ., I I , p. 4 3 1 ,
§ 309 (ed. 1 ) ; p. 637, § 7 9 1 (din ed. a 2-a). Cpr. T r i b . Ilfov,
C. judiciar din 1900, No. 34. Vedi şi infra, explic, art. 1220.
3
) Scriptura poate să nu emane de la acela căruia ea este o-
pusă, şi cu t o a t e acestea, să fie considerată ca un început
de dovadă scrisă, dacă această p a r t e a întrebuinţat-o în fo­
losul seu şi 'şi a însuşit-o. Merlin, Répert,, Commencement
de preuve par écrit, § 1. T h i r y , I I I , 157.
 COD. CIV.—C ARTE A III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a II.—ART. lli>7. 275

D a c ă începutul de d o v a d ă consistă în impact a u t e n t i c .

• . el n u a r e n e v o e de a fi s c r i s s a u s e m n a t d e a c e l a c ă r u i a
; el se o p u n e , d e s t u l e s t e c a f o r m a l i t ă ţ i l e c e r u t e p e n t r u a u -
{. t e n t i f i c a r e a a c t e l o r s ă fi fost î n d e p l i n i t e .
I S c r i p t u r a e m a n a t ă d e l a u n m a n d a t a r , c a r e l u c r e a z ă Scriptura e-
I î n l i m i t e l e m a n d a t u l u i s e u , fie m a n d a t u l l e g a l s a u c o n v e n - ^ ^ ^ ^ 1 1

I ţ i o n a l , ş i c h i a r d e l a u n g e r a n t d e a f a c e r i , p o a t e fi o p u s ă sau gerant
l d e a t a c e r i
' m a n d a n t e l u i , fiind c ă e a e m a n ă d e l a r e p r e s e n t a n t u l s e u ) . -
I I n fine, a c t u l e m a n a t d e l a u n d e b i t o r p o a t e fi o p u s Scriptura e-
i n a u a t a ] a
i creditorilor sei. după cum actul emanat de la autorul -
c o . ,
r- ' 1
. . . un debitor
I m u n p o a t e fi o p u s m o ş t e n i t o r i l o r s e i . fund c ă m o ş t e n i t o r i î s a u de la au-
I r e p r e s i n t ă p e a u t o r u l l o r - ) . Heres personam defuncţi sustinet. t,mi]
- c o u l i m

I C h e s t i u n e a d e a s e ş t i d a c ă u n a c t e m a n ă de l a o Controlul
r 1 e 1 P c a
I p a r t e , ş i ca a t a r e , p o a t e s a u n u s ă fie c o n s i d e r a t ca î n - " ' f "s l t e

I c e p u t d e d o v a d ă , este o c h e s t i e d e d r e p t c a r e c a d e s u b
I 3
controlul C u r ţ e i de c a s a ţ i e ) . Astfel, decisia care a r deci-
f d e că o s c r i s o a r e e m a n a t ă d e la b ă r b a t p o a t e fi c o n s i d e -
I r a t ă ca î n c e p u t d e d o v a d a c o n t r a fenieei. a r p u t e a fi d e -
I ferită Curţei de casaţie spre a decide dacă acest a c t p r e -
4
! sintă, s a u n u , c a r a c t e r u l unui început de probă scrisă 1 .
0 Cpr. Cas. i r . si C. Xancv. D. P . 8 1 . 1 . 3 7 3 . Sirev. 80. 1. 200.
Sirev, 9 3 . 2. 173. D . P . 93. 2. 228. Pand. Period. 9 5 . 2. 6.
Thiry. I I I . 157. T. H u e , V I I I , 293. L a u r e n t . X I X , 492, 518.
G-arsonnet. Pr. civ.. I I I . p . 15, § 824 (ed. a 2-a). Aubrv et
Rau, V I I I , § 764. p. 332. 337. Bonnier. 167. P l a n i o l I I .
1166. A r n t z , I i i , 3 9 1 . F u z i e r - H e r m a n . I I I . a r t . 1347, Xo.
131 urm. Demolombe. X X X . 134. Laronìbière. V . a r t . 1347.
Xo. 7.
2
) Cpr. T. H u e . V I I I . 293.
s
) Cas. fr. Pand. Period. 98. 1. 99. Sirev. 9 0 . 1 . 325. D. P . 9 1 .
1. 59 şi 3 8 1 . Garsonnet. Pr. cir.. I I I . p . 17. nota 22 (ed. a
2-a). F . - H e r m a n . I I I . a r t . 1347. Xo. 208. Demolombe. X X X .
142. Bonnier, 170. A u b r y et R a u . V I I I , § 764. p . 343. Vedi
si t. V I a lucr. noastre, p. 166. nota 2.
*) Cas. fr. Sirey, 77. 1. 456. I ) . P . 77. 1. 339. T h i r y , I I I , 157.
Chitanţa liberata de soţ ca a primit restul zestrei con-
stitue un început de dovada scrisă p e n t r u existenţa zestrei,
care poate fi complectată cu marturi. Cas. rom. Bulet. S-a
1, 1889, p . 188. — Când zestrea a fost constituită de însuş
soţia, ea poate invoca actul dotai ca un început de proba
scrisă pentru primirea zestrei de către soţ, dacă acesta a
iscălit în acel act, dând o declaraţie de mulţămire cu oca-
siunea autentificărei actului. C. Bucureşti. Dreptul din 1890.
Xo. 74. Vedi în privinţa modului de dovedire a primirei
zestrei, infra, p. 281 u r m .
276 PROBA TESTIMONIALA.—ART. 1197.

Scriptura 2 ° A dcJua c o n d i ţ i e c e r u t a p e n t r u c a s c r i p t u r a s ă p o a -
t a n
fac^aVde c o n s i d e r a t ă c a u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă , e s t e ca e a
crezut faptul s ă f a c ă a fi d e c r e d u t f a p t u l p r e t i n s . Astfel, dacă 'mi ai
pretms. j s c r î m p r u m u t p e fiul d - t a l e c u 1 0 0 0 lei,
g c a g a această
s c r i s o a r e n u d o v e d e ş t e î m p r u m u t u l , d a r î l f a c e a fi c r e d u t .
C h e s t i u n e a d e a se ş t i d a c ă s c r i p t u r a f a c e a fi c r e d u t f a p ­
t u l p r e t i n s fiind o c h e s t i e d e f a p t , se a p r e c i a z ă în m o d
1
s u v e r a n de j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i ) .
Art. 297,1188 A c e s t e a s u n t condiţiile cerute p e n t r u ca o s c r i p t u r ă să
C C 1 V -
" p o a t ă fi c o n s i d e r a t ă ca u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă . Cu
t o a t e a c e s t e a , în u n e l e c a ş u r i , l e g i u i t o r u l c o n s i d e r ă c a a t a r e
unele acte care nu întrunesc aceste condiţiuni. (Vedi art.
2 9 7 , 1 1 8 8 , 2 ° şi 3 ° ) .
stabilirea I n fine, t r e b u e s ă o b s e r v ă m c ă t e o r i a î n c e p u t u l u i de
u n U e p t r
reai" P ° b ă s c r i s ă se a p l i c ă n u n u m a i c â n d e s t e v o r b a d e s t a ­
b i l i r e a u n u i d r e p t d e c r e a n ţ ă , d a r şi a t u n c i c â n d e s t e v o r ­
b a d e s t a b i l i r e a e x i s t e n ţ e i u n u i d r e p t r e a l , p r e c u m a r fi,
de e x e m p l u , o s e r v i t u t e - ) .
începutul de U l t i m a c h e s t i u n e c a r e n e a m a i r é m a s d e d i s c u t a t in
1 r i i n a
cerut de art P v t î n c e p u t u l u i d e d o v a d ă s c r i s ă e s t e a c e a r e l a t i v ă la
;S08 în pri- c e r c e t a r e a m a t e r n i t ă ţ e i . A r t . 3 0 8 din Codul civil prevé-
n < c a
tàrefmater- ^ ^ copilul n a t u r a l nu poate să dovedească m a t e r n i t a -
nităţei natu-tea d e c â t a t u n c i c â n d v a e x i s t a u n î n c e p u t d e d o v a d ă s c r i -
s ă n a t e
uwersT ' ? î n t r e b a r e a : la ce î n c e p u t d e p r o b ă a î n ţ e l e s a
se r e f e r i a r t . 3 0 8 ? L a a c e l p r e v é d u t de a r t . 2 9 7 , p r i v i t o r
la filiaţiunea l e g i t i m ă , şi c a r e p o a t e s ă r e s u i t e d i n t i t l u r i ,
registre sau hârtii casnice, e m a n a t e nu numai de la mamă,
d a r şi d e la a l t e p e r s o a n e s t r ă i n e , care a r avea interese
c o n t r a r e în c a u s ă , s a u la a c e l p r e v é d u t d e a r t . 1 1 9 7 ? C h e s ­
t i u n e a e s t e c o n t r o v e r s a t ă . D u p ă u n i i , l e g i u i t o r u l s ' a r fi r e -

i) Cas. fr. D. P . 9 1 . 1. 3 8 1 . Sirey, 92. 1. 557. D. P . 99. 1.

37 si 344. D. P . 1900. 1. 263 C. judiciar din 1900. No.
50. Sirey, 1900. 1. 430. Pand. Period. 1900. 1. 302. Pand.
Period. 1 9 0 1 . 1. 248. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1894, p. 236.
Planiol, I I , 1168. B a u d r y , I I , 1275. T. Hue, V I I I , 294. Aubry
et Bau. V I I I , § 764, p. 343. F . - H e r m a n . I I I , art. 1347, No.
196 urm. L a u r e n t , X I X , 527. Mourlon, I I , 1609. A r n t z , I I I ,
392. Bonnier, 170. Demolombe, X X X , 142. Garsonne!, Pr.
ric., I I I , p. 17, § 824, In fine, text şi nota 22 (ed. a 2-a),
şi toţi autorii. Vedi şi tr. nostru în limba franceză, p. 411,
nota 1.
-) T. Hue, V I I I , 294, in fine. Cas. fr. Sirey, 90. 1. 385.
 COD. CIV.—CARTEA III.-T1T.III.-CAP1T. I X . - S - a II.—ART. 1107. 277
]
ferit la a r t . 1 1 9 7 ì , c e e a ce n i se p a r e c a m g r e u de a d ­
mis, p e n t r u ca. în m o m e n t u l c â n d s'a d i s c u t a t şi v o t a t a -
cest a r t i c o l , m a t e r i a c o n t r a c t e l o r n u ' ş i a v e a î n c ă fiinţă. D e
a c e e a , n i se p a r e m u l t m a i n a t u r a l d e a a d m i t e că a r t .
3 0 8 a î n ţ e l e s a se r e f e r i la a r t . 2 9 7 , c a r e c o n s t i t u e d r e p ­
t u l c o m u n în m a t e r i e de filiaţiune-).
I n o r i ce c a z , d o v a d a m a t e r n i t ă ţ e i n u se p o a t e face dovedirea
. „ , . « , . . nasterei si
d e c â t a t u n c i c a n d e x i s t ă u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă a s u - identităţei
p r a f a p t u l u i n a s t e r e i şi i d e n t i t ă ţ e i c o p i l u l u i ce r e c l a m ă fi- ^imului,
3
liaţiunea n a t u r a l ă ) .
i) Vedi în acest sens. T r i b . Ilfov (sentinţă reformată). Dreptul
d i n ' 1 8 8 5 . No. 11. C. Toulouse si Trib. Mons. I). P . (iti. 2.
83. Pand. Period. 99. 5. 2 1 . C. judiciar din 1900. No. 15.
T r i b . Louvain. Pus. helge, 8b'. 3. 312. C. P a u . I). P . 86. 2.
165. Demolombe. V. 5Ó3. Ducaurrov, Bonnier et Roustain. I.
500. Z a c h a r i * (ed. Masse-Verge). I, iţ 170. p. 332. Bonnier.
219. L a u r e n t . IV, 111. A u b r y et R a u , VI, § 570. p. 204.
text şi nota 18. Allard, Des preuves de la ./illation hors ma­
riage. p. 101. Serisia, Acte de reconnaissance de l'enfant no­
tarci, p. 97 urm. I). C. Popescu. Dreptul din 1881. No. 16.
Beiulant. Cours de dr. cir. fr. (1896), I, 590.
'-) Vedi în acest sens. C. B u c u r e ş t i si T r i b . Ilfov. Dreptul din
1885. No. 40 şi C. judiciar din 1899, No. 13. Cas. fr., C.
Caen si Donai. Sirev. 69. 1. 5 (si nota lui P . P o n t ) . I). P .
6 9 . 1 . 26. Sirev. 68. 2. 86. I). P . 80. 2. 213. Sirev. 79. 2. 195.
C. Toulouse. Sirev. 85. 2. 56. Trib. Brest. Le Droit din 31
aug. 1882. Trib. Besancon, I). P . 57. 2. 18. Delirante, 11.70
bis I I I . T h i r v , I, 469. Arntz. I. 611. B a u d r v , I. 924. Mour­
lon. I. 967, nota 2. Marcadé. I I , 87. T. H u e . I I I . 89. Bon­
nier. 219. care. în ediţiile precedente, susţinuse p ă r e r e a con­
t r a r ă . Valette, Cours de C. civil, I, p. 447 şi 449, nota 4.
Vigié. I. 585. Vedi t. I, partea I I a lucr. noastre, p. 303
şi Dreptul din 1882, No. 50, unde am discutat mai pe l a r g
această controversă. Vedi şi a d n o t a ţ i a noastră din C. judi­
ciar. No. 15 din 1900. Vedi a s u p r a acestei contreverse. Dal-
loz, Xouv. Code civ. annoti- (1900). I. art. 3 4 1 . No. 72 urm.
8
) C. Bucureşti. C. judiciar din 1899, No. 4. Cas. rom. Sect,
unite. Bulet. 1891, p. 406.—Credem însă că această decisiu-
ne merge prea d e p a r t e când pune în principiu că nu se
poate dovedi filiaţiunea n a t u r a l a prin recunoaşterea volun­
t a r ă a maniei, p e n t r u ca in legea noastră, asemenea recu­
noaştere n ' a r avea fiinţă, Tot în acest sens se pronunţase
şi Curtea din Iaşi în aceiaş afacere (Dreptul din 1889, No.
62). — Vedi însă în sens contrar. T r i b . Vâlcea. Dreptul
din 1900. No. 65. Vedi a s u p r a acestei chestiuni t. V I a
literarei noastre, p. 40, nota 1 şi adnotaţia noastră din
278 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 1198.

Caşurile în Judecătorii an o putere discreţionară spre a aprecia

r C a c a e x s t a s a u n u
de fond. sca- ^ i î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă , şi d e c i s i a l o r
pă de conţro-scapă d e c o n t r o l u l C a s a ţ i e i d e c â t e o r i e a n u e s t e p r i v i -
îui Casaţiei. t o aj r e t i l e g a l l a c t e l o r , ci l a i n d u c ţ i u n i l e ce
a c a r a c e r u a

i
p o t fi t r a s e d i n ele ) .

A p a t r a e x c e p ţ i e . — I m p o s i b i l i t a t e a c r e d i t o r u l u i d e a'şi p r o ­
cura o d o v a d a scrisa sau p e r d e r e a t i t l u l u i care s e r v e a
de d o v a d a s c r i s a .
A r t . 1 1 9 8 . — A c e l e regiile nu se aplică însă tot-deauna când
creditorului nu'i-a fost cu p u t i n ţ ă a'şi procura o dovadă scrisă
3
despre obligaţiunea ce pretinde, sau a conserva dovada l u a t ă ) ,
precum :
1° L a obligaţiunile care se nasc din quasi-contracte, din
delicte sau quasi-delicte (Art. 986 urm., 998, 999 C. civ.) ;
2° L a depositai necesar. în caz de incendiu, r u i n ă , tumult
sau naufragiu, şi la depositele ce fac călătorii în o s p ă t ă r i a unde
t r a g ; despre toate acestea j u d e c ă t o r u l v a avea în v e d e r e calita­
t e a persoanelor si circumstanţele faptului. (Art. ] 478, 1620 urm.
1623 urm. C. civ.).
3° L a obligaţiunile c o n t r a c t a t e în caz de accidente nepre-
védnte, când nu era cu p u t i n ţ ă p ă r ţ i l o r de a face înscrisuri ;
4° Când creditorul a perdut titlul c e i servea de dovadă
scrisă, din o causa de forţă majoră neprevedută. (Art. 3 3 , 1082,
1083, 1203, 1435, 1447, 1448, 1601 C. civ. Art. 1348 C, fr.).
Viciu de re- In fine, p r o b a t e s t i m o n i a l ă este admisibilă de c â t e ori
dacţie. ijp g a u n u j a c t s cj r p
g i m i m p u t a t ă aceluia care in-
0 a t e n

v o a c ă a c e a s t ă p r o b ă (art. 1 1 9 8 ) . T e x t u l este însă r e n r e ­

d a c t a t c â n d p r e s i n t ă ca o e x c e p ţ i e l a p r i n c i p i i l e f o r m u l a t e

C. judiciar, anul 1900, No. 12, p. 97, nota 1. — Decisia de

mai sus a Curţei supreme, foarte însemnată, mai p u n e încă
în principiu că actul de n a ş t e r e în care a r figura numele
mamei, nu poate servi de început de dovadă scrisă a filia-
ţiunei n a t u r a l e a copilului, când mama nu este s e m n a t ă în-
act. Vedi în acelas sens, L a u r e n t , IV, 117. Demolombe, I,
297 şi V, 504. T a c h e Ionescu, Dreptul din 1882, No. 73.
F u z i e r - H e r m a n , I, art. 3 4 1 , No. 25. T r i b . Ilfov. C. judiciar
din 1899, No. 13. Vedi a s u p r a acestei chestiuni controver­
sate, t. I, p a r t e a I l - a a lucr. noastre, p. 304, 305.
J
) Bonnier, 219, in fine. — J u d e c ă t o r i i fondului sunt suverani
numai a s u p r a chestiunei de a se şti dacă actul propus ca
început de probă scrisă face, sau nu, să fie de credut faptul
pretins. Vedi suprà, p. 276, t e x t şi nota 1.
2
) Cuvintele : sau a conserva dovada luată lipsesc în t e x t u l co-
respundétor francez. E l e fac alusie la p e r d e r e a titlului care
servea de dovadă scrisă (art. 1198, § ultim).
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a II.—ART. 1198. 279

Ide a r t . 1 1 9 1 i m p o s i b i l i t a t e a î n c a r e se g ă s e ş t e creditorul
de a c o n s t a t a e x i s t e n ţ a d r e p t u l u i s é u p r i n u n a c t s c r i s ; c ă c i
I a c e a s t a i m p o s i b i l i t a t e face ca c a ş u l p r e v è d u t s ă fie î n a f a r ă
1
•de r e g u l a s t a t o r n i c i t ă d e a r t . 1 1 9 1 , e a r n u î n e x c e p ţ i e ) .
f T e x t u l m a i c u p r i n d e î n c ă şi u n a l t v i c i u d e redacţie Alt vieni de
r e d a c i e
când p u n e t o a t e q u a s i - c o n t r a c t e l e p e a c e i a ş t r e a p t ă , c ă c i t -
vom v e d e a î n d a t ă că t o a t e q u a s i - c o n t r a c t e l e n u p o t fi s t a -
* bilite p r i n m a r t u r i .
A r t . 1 1 9 8 p r e v e d e d o n e c a ş u r i d e o s e b i t e : 1 ° a c e l înCasuriie pre-
1 1 6
i care c r e d i t o r u l a fost î n i m p o s i b i l i t a t e de a'şi p r o c u r a o a ^ ^ ^
d o v a d ă s c r i s ă : şi 2 ° a c e l în c a r e a c t u l s c r i s a e x i s t a t , î n -
sà a fost p e r d u t p r i n c a z f o r t u i t s a u f o r ţ ă m a j o r ă .

1° Imposibilitatea in care se găsea creditorul de a'şi pro­

cura o dovadă scrisă ( a r t . 1 1 9 8 1 ° , 2 ° si 3 ° ) .
[ P r o b a t e s t i m o n i a l ă e s t e a d m i s ă p e s t e 1 5 0 d e l e i , şi î n
I c o n t r a s a u p e s t e c e e a ce c u p r i n d e a c t u l s c r i s , de c â t e o r i
I c r e d i t o r u l a fost î n i m p o s i b i l i t a t e fie a b s o l u t ă , fie morală
% sau r e l a t i v ă - ) . d e a ' ş i p r o c u r a o d o v a d ă s c r i s ă , p e n t r u c ă ,
i în a s e m e n e a c a z , el n u e s t e în c u l p ă si a r fi fost n e d r e p t
I de a i lipsi de p r o b a p r i n m a r t u r i . C h e s t i u n e a de a se ş t i
f dacă creditorul a putut, sau n'a putut, să'şi procure o do-
1 vadă scrisă despre c r e a n ţ a sa, este o chestie de fapt l ă s a t ă
3
ţ la s u v e r a n a a p r e c i a r e a j u d e c ă t o r i l o r f o n d u l u i ) .

î ') Cpr. B a u d r y , I I , 1276. T. Hue, V I I I , 295. Bonnier. 151. imposibilita-

2
) Cpr. Cas. rom. C. judiciar din 1895, No. 22 şi Bulet. Cas. te morală _
s a u
Ì 8-a I anul 1895. p. 332.—Prin imposibilitate morală nu s e relativa.
I înţelege o imposibilitate absolută, ci o mare dificultate care a
! împedicat pe creditor de a lua un act scris, precum este de
r ex. în caz de deposit necesar sau de deposit făcut de un
l călător într'o ospâtărie. Cpr. T h i r v . I I I . 157. iu fine. T.
î. H u e . V I I I . 295. Marcadé. V, art. 1*348, No. 4, p. 145. L a ­
s' rombière. V. art. 1348. No. 4. B a u d r v . I I . 1277, in fine. F .
Herman. I I I . art. 1348.'No. 13 urm. M a s s e - V e r g e , ' I I I , § 599.
p. 525. nota 1. L a u r e n t . X V I , 121 si X I X . 567. '577. Demo­
lombe. X X X , 148. Bonnier. 1 7 2 . ' A u b r y et B a u . V I I I , §
765. p. 345. text si nota 3. C. Bennes si Trib. L y o n . D. P .
8 0 . ' 2 . 9 1 . Sirey, 80. 2. 214. I). P . 1900. 2. 4 0 8 . ' C a s . rom.
S-a 1. decisia 185 din 1873 (nepublicatà). C Bucureşti.
Dreptul din 1887. No. 36. Cas. fr. D. P . 99. 1. 534. C. j u s t i ţ i e
f Luxemburg. Sirey, 1900. 4. 20. Vedi şi t. V al lucr. noas-
I tre, p. 134. text şi nota 1 şi p. 278. precum şi tr. nostru
|- în limba franceză, p. 4 1 1 , nota 2.
s
f ) Cas. fr. Sirev. 93. 1. 281.' Cas. rom. S-a 1. decisia No. 185
280 PROBA TESTIMONALA.— ART. 1198.

Astfel, b ă r b a t u l va p u t e a să dovedească p r i n m a r t u r i
n a t u r a şi v a l o a r e a r e p a r a ţ i i l o r f ă c u t e cu b a n i i sei la u n
i m o b i l a l s o ţ i e i s a l e , p e n t r u c ă el a fost în i m p o s i b i l i t a t e
m o r a l ă d e a c e r e u n a c t s c r i s d e la d e n s a ' ) .

din 1873 (nepublicată). Bulet. S-a 1. 1895. p. 332. B a u d r v

I I , 1277. ' • 7
•) 0. Gând. Pasicrisie belge, 70. 2. 224. T. H u e , V I I I , 295.
Reparaţiuni In adevér, de câte ori bărbatul a făcut î m b u n ă t ă ţ i r i la un
care privesc imobil al soţiei sale fie dotai, fie parafernal. el are dreptul
pe bărbat.
de a fi despăgubit, căci nimene nu se poate înavuţi în detri­
mentul altuia (L. 206, Dig. 50. 17 şi L . 14, Dig., 12. 6), şi
nu se poate presupune că b ă r b a t u l , fâcend acele îmbunătă­
ţiri, a voit să facă o donaţiune soţiei. C. Bucureşti. Drep­
tul din 1900, No. 78 şi C. judiciar din aceiaş an. No. 76.
L a u r e n t , X X I I I , 482. R e p a r a r e a uşelor, ferestrelor, scări­
lor, sobelor, tapisarea, văpsitul. etc., fiind simple l u c r ă r i de
î n t r e ţ i n e r e , cad în sarcina b ă r b a t u l u i usufructuar al dotei
(art. 545, 546, 1243). C. Bucureşti, decisie suprà cit. Bau­
dry. L e Courtois et Surville, Contrat de mariage, I I I . 1645,
1916 (ed. a 2-a 1900). Guillouard. Idem. IV. 2148. Répert.
Sirey, Dot 2824.
Reparaţiuni R e p a r a r e a zidului exterior al casei, atins de egrasie. al
care privesc acoperişului întreg, restabilirea grindilor, boitelor, etc. fiind
pe feniee. o r e p a r a r e de conservare, priveşte din contra pe soţie că
nudă p r o p r i e t a r ă (art. 546). C. Bucureşti, loco cit. Baudry,
L e Courtois, etc. op. şi loco cit. Cpr. L. 7. § 16. Dig.. Soluto
matrimonio, 24, 3.
Asemenea priveşte pe soţie şi cheltuelele făcute de băr­
bat pentru introducerea în imobil a gazului, apei, luminei e-
lectrice, etc. C. Bucureşti loco rit.
Cheltueli ne­ In privinţa reparaţiilor necesare, adecă fără de care fon­
cesare. dul a r fi perit, qiae, si facta non sint, ree, aut peritura aut
deterior futura sit (L. 79, P r . Dig., 50. 16). b ă r b a t u l va tre­
bui, în principiu, să fie integral despăgubit. V. Répert. Sirey,
Dot, 2830. Guillouard, op. cit, I V . 1814, 2150. T. Hue, I X ,
494. B a u d r v , L e Courtois. etc.. op. cit. Ì 6 4 5 . A u b r v et Rau,
V, § 540, p. 629.
Cheltueli In p r i v i n ţ a reparaţiilor utile, sau simplelor amelioraţii
utile. (art. 771), adecă care de şi nu erau necesare la conserva­
rea fondului, totuşi l'au î m b u n ă t ă ţ i t si au mărit valoarea lui
(cpr. Cas. fr. Pand. Period. 87. 1. 230'. I). P . 87. 1. 305), băr­
batul nu are dreptul la despăgubire de cât p a n ă la concu­
r e n ţ a plus-valutei aduse imobilului soţiei. C. Bucureşti, de­
cisie supră cit. Cas. fr. si C. Lyon. D. P . 86. 1. 205. Sirey,
85. 1. 345. D. P . 87. 2 . 1 2 9 . Sirev. 88. 2. 7. R é p e r t . Sirey. Dot,
2832. Guillouard. op. cit, IV, 1807. 2151. T. H u e . I X . 494.
Mareadé. VI, art. 1562. No. 1. A u b r y et Ran. V, § 535, p.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a II.—ART. llil.Ş. 281

D e a s e m e n e a , f e m e i a v a p u t e a să d o v e d e a s c ă p r i n m a r - Dove<(. pri
t u r i şi p r e s u m ţ i u n i p r i m i r e a d o t e i de c ă t r e b ă r b a t u l ei, de mirei dotei
:itre
c â t e o r i a c e a s t a d o t ă a fost c o n s t i t u i t a d e u n a l t r e i l e a , bărbat.

552. B a u d r y , L e Courtois, etc.. op. cit., I I I . 1645, 1916.

Troplong. Contrat de mariage, IX. 3594.
Cât pentru cheltuelele voluptuare sau de simplă plăcere Cheltueli
(art. 1346). bărbatul nu are în principiu drept la nici o des-voluptuare.
pâgubire. el putând însă să le rădice (jits tot tendi), dacă a-
ceasta se poate face fără stricăciune, sine leesione priori*
status rei (L. 5. Cod.. 3. 32) (arg. din art. 539). Cpr. R é ­
pert. Sirev. Dot, 2827. Baudrv. L e Courtois. etc.. op. cit..
I I I . 1916.' Guilkmard. IV. 2149! 2188. Pand. fr.. Mariage.
I I . 11759. - -Contra. C. Aix. Sirey, 75. 2. 42 (decisie pro­
n u n ţ a t a în privinţa averei parafernale). Femeea ar putea
insa p ă s t r a înfrumuseţerile făcute de bărbat, platindu'i va­
loarea l o r : „Xam si vuit habere mulier. redd ere ea epa e iui-
1
pensa sunt, debet marito - (L. 9, Dig., 25. 1). Cpr. Répert.
Sirey, Dot, 2827. Vedi asupra cheltuelilor sau impeliselo]'
pe care cineva le poate face la un lucru strain, t. I I I . a
lucr. noastre, p. 540 urm. şi t. V. p. 337 urm.
Cele spuse mai sus sunt privitoare la cheltuelele făcute Cheltuelele
de bărbat în privinţa fondului dotal. I n cât priveşte chel- făcute de
; , r l , a t 1;l
tuelele făcute de densul relativ la averea parafernalâ a t è - ! '
meei. soluţia este aceiaş, cu aceasta deosebire însă câ unele, teì-nal a IV-
h o t ă r î r i confera bărbatului despăgubirea întreagă, a t â t in meei.
privinţa cheltuelelor utile cât şi acelor voluptuare, soluţie Controversă,
care ni se pare inadmisibilă. Vedi (îuillouard, op. cit.. I V .
2188 urm. P a n d . fr.. Mariage, I I . ' 11758.
(
Se admite însă că cheltuelele la care bărbatul are drept 'ompensaţie.
C o n t r o v e r s a
pot fi compensate cu dota alienabilâ ce el d a t e r e s t e s o ţ i e i -
sale. C. Bucureşti, decisie suprà cit. Baudrv. L e Courtois et
Surville. op. cit.. I I I . 1916. Pand. fr., Mariage. I I , 11475
urm, R é p e r t . Sirey, 'Dot. 2841 urm. (ìouillonard. IV. 2153.
Répert. Sirey, Dot, 2841 urm. - Vedi însă, Aubry et R a n .
V. is 540. p. 630, care nu admite compensaţia de cât în pri­
vinţa cheltuelelor necesare,
In cât priveşte chestiunea de a se şti dacă bărbatul este Dreptul de
în drept de a reţine imobilul dotai p a n ă la plata cheltue- retenţie. ^ i

Iilor ce-i se cuvine, ea e s t e d e asemenea c o n t r o v e r s a t ă . ţ*. Controversa,

niì. in adevér. îi conferă dreptul de retenţie în toate caşu­
rile (Rodière et Pont. Contrat ele mariage. I I I . 1908. 1909.
Tessier. Tr. de la dot, I I . p. 199 u r m . . ' e d . din 1835. Be-
noit, Idem, 245. p. 440, ed. din 1829) ; alţii din contra nu-i
conferă acest drept de cât în privinţa cheltuelelor necesare,
soluţie admisă şi de J u s t i n i a n în ultima stare a legislaţiu-
îiei (Cod.. 5. 13. § 5). Cpr. în acest sens. A u b r v et R a n .
V. 5$ 540. p. 630. text si nota 27. Guillouard. IV.' 2152. T.
Hue. I X . 494. Proudhon. Usa fruit. V. 2626. ed. din 1836.
282 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 1198.

p e n t r u c à e a a fost p u s ă i n i m p o s i b i l i t a t e d e a l u a d e l a
b ă r b a t o d o v a d ă s c r i s ă , fiind c ă t o t u l s ' a p e t r e c u t , î n s p e ­
r
c i e , î n t r e d e n s u l şi t e r ţ i u l c o n s t i t u i t o r a l d o t e i ) .
Gasul în care S e s u s ţ i n e c ă a c e a s t ă s o l u ţ i e a r fi a d m i s i b i l ă c h i a r când
a eme a s a r
zeTtraiîn su8^ i ^ î n z e s t r a t însuş, p e n t r u că ea n u se b u c u r a
Controverside d e s t u l ă l i b e r t a t e s p r e a d o b â n d i o c h i t a n ţ ă s a u c h i a r
u n început de p r o b ă scrisă de la b ă r b a t u l sèu, din causa
î n r î u r i r e i fireşti ce a c e s t d i n u r m ă e x e r c i t ă a s u p r a s o ţ i e i
2
sale ) . Această soluţie este însă inadmisibilă, p e n t r u că,
î n a s e m e n e a c a z , f e m e i a a v e a p o s i b i l i t a t e a de a ljua o
c h i t a n ţ ă de l a b ă r b a t u l s é u . E a n u v a p u t e a d e c i s ă d o ­
v e d e a s c ă p r i m i r e a d o t e i de cât p r i n u n a c t s c r i s , p r o b a
t e s t i m o n i a l ă şi a p r e s u m ţ i i l o r nefiind a d m i s ă de cât î n c a z
3
când a r e x i s t a u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s à ( a r t . 1 1 9 1 , 1 1 9 7 ) ) .
Nu trebue însă să confundăm imposibilitatea morală

P a n d . fr., Mariage, I I , 11471. B a u d r y , L e Courtois, etc., op.

cit., I I I , 1916, p. 724. Troplong, Contr. de mariage., I V ,
3640.—In fine, alţii nu acordă b ă r b a t u l u i dreptul de retenţie
nici într'un caz, şi cu drept cuvânt, după p ă r e r e a noastră,
pentru că acest d r e p t excepţional nu poate să fie exercitat
de cât în caşurile în care legea îl conferă anume. Vedi în
acest din u r m ă sens, L a u r e n t , X X I I I , 567. Odier, Contrat
de mariage, I I I , 1355, 1432 (ed. din 1847). Vedi, în această
p r i v i n ţ ă , t. V a l u c i . noastre, p . 340 u r m . şi t a b l a analit.
a t. V si V I , v° Drept de retentie.
1) T. H u e , ' I X , 497. P a n d f r . , Mariage, I I , 11364 urm. L a u r e n t ,
X X I I I , 5 6 1 . Mourlon, I I I , 426. Guillouard, Contrat de ma­
riage, I V , 2131. B a u d r y , L e Courtois et Surville, Contrat de
mariage, I I I , 1899, p . 703 (ed. a 2-a, 1900). A u b r y et Bau,
V. §, 540, p. 625. Rodière et P o n t , Contrat de mariage. I I I ,
1917. C. Caen. Sirey, 55. 2. 273. D. P . 5 5 . 2. 152.
2
) Rodière et P o n t , Contrat de mariage, I I I , 1917. Taulier, Th.
raisoìinée du C. cidi, V, p . 3 5 5 . Tessier, Tr. de la dot, p.
248 (ed. din 1835). Cas. fr. Pand, Period. 88. 1. 396. D. P .
87. 1. 75. Sirey, 89. 1. 319. T r i b . Annecv, La Loi din 13
mai 1888.
3
) B a u d r y , L e Courtois, etc., op. cit., I I I , 1899. Guillouard, I V ,
2140. P a n d . fr. Mariage, I I , 11423 u r m . Odier, Contrat de
mariage, I I I , 1417 (ed. din 1847). Benoit, Tr. de la dot, I I ,
132, p . 279 urm. (ed. din 1829). B a u d r y , I I I , 432. T. H u e ,
I X . 498, in fine. Mourlon, I I I , 430. A u b r y et R a n . V, § 540,
p. 627, text şi nota 14. Planiol, I I I , 1644. C. Caen, Sirey,
75. 2. 2 0 1 şi n o t a lui L a b b é . V e d i a s u p r a acestei contro­
verse, explic, a r t . 1277 (t. V I I I ) şi monografia n o a s t r ă din
C. judiciar, anul 1 9 0 1 , No. 6 3 .
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. I I I . - C A P I T . IX.—S-a II.—ART. 11ÌIS. 283

în c a r e a d e s e - o r i se g ă s e ş t e c r e d i t o r u l cu t e m e r e a de a
jigni p e a c e l a de l a c a r e t r e b u e s ă se ieie u n a c t s c r i s . A s t ­
fel, l e g ă t u r a de î n r u d i r e s a u d e p r i e t i n i e î n t r e p ă r ţ i nu
p u n e , în g e n e r e , pe c r e d i t o r în o i m p o s i b i l i t a t e m o r a l ă d e
1
a cere de la d e b i t o r un a c t scris i .
D e a s e m e n e a , i m p o s i b i l i t a t e a de a'şi p r o c u r a o d o v a ­
dă s c r i s ă n u p o a t e să fie e x c l u s i v î n t e m e i a t ă p e c o n s i d e ­
2
r a t a m i de b u n ă c u v i i n ţ ă , d e r e s e r v ă şi de d e l i c a t e ţ ă ).
L e g i u i t o r u l , d u p ă ce a s t a t o r n i c i t p r i n c i p i u l c ă i m p o - Aplicarea
s i b i l i t a t e a fie a b s o l u t ă , fie r e l a t i v ă , în c a r e s'a g ă s i t e r e - ^e mai"'!"!
d i t o r u l d e a c e r e u n a c t s c r i s , îi p e r m i t e de a a d m i n i s t r a
proba testimonială, face mai multe aplicaţiuni a acestui
principiu.
1° P r i m a a p l i c a ţ i u n e e s t e r e l a t i v ă la q u a s i - c o n t r a c t e .
Astfel, g e s t i u n e a de a f a c e r i v a p u t e a fi d o v e d i t ă p r i n Qnasi-con-
m a r t u r i s a u p r e s u m ţ i u n i , fie d u p ă c e r e r e a g e r a n t u l u i , fie T^afà^eri!"
după s t ă p â n u l u i , fie în fine, d u p ă c e r e r e a u n u i a l
3
t r e i l e a , c a r e a r fi l u c r a t cu g e r a n t u l în a c e a s t ă c a l i t a t e ) .
P l a t a n e d a t o r i t ă e s t e şi ea u n q u a s i - c o n t r a c t u m i l a - Piata n e t ­
t o r , t a
t e r a i ) : î n s ă n u v a p u t e a , cu t o a t ă g e n e r a l i t a t e a t e r m e n i - -
lor a r t . 1 1 9 8 , c a r e v o r b e ş t e de q u a s i - c o n t r a c t e î n g e n e r e ,
să fie s t a b i l i t ă p r i n m a r t u r i , p e n t r u câ a c e l c a r e p l ă t e ş t e

') Trib. Malines. Pas. belge. 77. 3. 320. T. Hue, loco saprà cit.
2
) C. sup. de justiţie (apel) din L u x e m b o u r g . Sirey, 1900. 4.
20. T. H u e . ' V I I I . 295. L a u r e n t . X I X , 578.—Astfel, un ser­
vitor, care a r împrumuta pe s t ă p â n u l seu cu o sumă de bani.
nu se găseşte in imposibilitate de a cere de la acest din
urma un act scris. L a u r e n t , loco cit. C. Bordeaux. Répert.
Dalloz, Compct. cir. des trib. et. cours d'appel. 267, nota 1.
—Medicul este el în imposibilitate de a cere o probă scrisă
de la clientul seu pentru r i s i t e l e făcute acestui din urmă ?
Vedi supra, p. 219 si Dreptul din 1901. So. 40.
3
) Opr. Pothier. I I . 812. T. Hue. V I I I , 296. 377. Demolombe,
X X X . 152. Thirv. I I I , 157 bis. L a u r e n t , X I X , 549 nrm. si
X X . 313. Dentante. V. 322 bis I. Cas fr. Sirev. 89. 1. 249.
D. P . 90. 1. 15. Sirey. 92. 1. 304. I). P . 93. 1. 316. Vedi
t. V a lucr. noastre, p. 349, 6° şi suprà. p. 250, text şi nota
3.—In p r i v i n ţ a eheltuelelor făcute de gerant, ele nu vor
putea ii dovedite de cât conform dreptului comun, fiind câ el
a avut posibilitatea de a'şi p r o c u r a o dovadă scrisă. De­
ntante, loco cit. Planiol, 11,1165. Mourlon. I I . 1610. Baudry.
II, 1277. Demolombe, X X X , 156 şi X X X I . 159. P a n d . fr.,
(iest. d'affaires, 294. Répert. Sirey. eod. v°. 186. Vedi şi auto­
rităţile citate în t. V a l u e r , noastre, p. 3 3 1 , nota 4.
284 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 1198.

din e r o a r e ceea ce n u d a t o r e ş t e n u se g ă s e ş t e în imposi­

b i l i t a t e n i c i m o r a l ă , nici m a t e r i a l ă d e a l u a o c h i t a n ţ a d e
l a p r i m i t o r u l p l ă ţ e i (accipiens) ').
Delicte sau 2 ° A doua a p l i c a ţ i u n e p e c a r e o face a r t . 1 1 9 8 este
quasi-delicte. ,
r e l a t i v a a i _ a e l i c t e (art. 998, 999). De­
d e l i c t e g a u q u a s

l i c t e l e s a u q u a s i - d e l i c t e l e p o t î n g e n e r e fi s t a b i l i t e p r i n
m a r t u r i , p e n t r u că acel c a r e le a comis n u este dispus a
2
constata comiterea lor prin un a c t s c r i s ) .
Gasurile în De câte ori însă delictul sau quasi-delictul presupune
a e x s t e n a u n u a
sa uquasi-de- ^ ^ ^ ^ P * j u r i d i c , p r e c u m a r fi, d e e x e m p l u , î n
lictul presu- c a ş u l d e v i o l a r e a u n u i d e p o s i t v o l u n t a r , n u m a i f a p t u l v i o -
P n are
ţ a i v n u i f a p t ^ ' - d e p o s i t n l u i v a p u t e a fi s t a b i l i t c u m a r t u r i , n u î n s ă
juridic, şi e x i s t e n ţ a c o n t r a c t u l u i , c a r e l e n u se v a p u t e a s t a b i l i d e
c â t c o n f o r m r e g u l e l o r o r d i n a r e , fiind c ă c r e d i t o r u l a a v u t
3
posibilitatea de a'l constata prin un act scris ) .
Caşul în care Cu t o a t e a c e s t e a , de c â t e o r i e x i s t e n ţ a u n e i conven-
6 I t < UI1 a c a r e
ei. e 8te con-'^ ^ i o b i e c t e s t e m a i m a r e d e 1 5 0 l e i , se c o n t e s -
comitent t ă , d o v a d a t e s t i m o n i a l ă , a d m i s i b i l ă p e n t r u a s t a b i l i m a n o -
e r e e
contractiihd P * dolosive despre care creditorul n ' a p u t u t să'şi pro­
c u r e o p r o b ă s c r i s ă , e s t e a d m i s i b i l ă şi p e n t r u s t a b i l i r e a a
însuş contractului, dacă dolul este concomitent cu forma­
4
rea acestui c o n t r a c t ) . A m v è d u t , î n a d e v é r (saprà, p .
1 5 7 , 2 6 6 şi 2 6 7 ) , că u n a din p ă r ţ i p o a t e în t o t - d e a u n a
s ă d o v e d e a s c ă a t â t p r i n m a r t u r i c â t şi p r e s u m ţ i u n i ( a r t .
5
1 2 0 3 ) ) d o l u l şi v i o l e n ţ a d e c a r e e a a fost v i c t i m ă î n -

') T. H u e , V I I I , 296 si 394. Vigié, I I . 1693. B a u d r v . I I , 1277

si 1343. T h i r y , I I I . 157 bis si 198. Demolombe. X X X , 151,
158 şi X X X I . 283 urm. Demante. V. 322 bis I . 357 bis
V I I I . L a u r e n t . X X , 366. Mourlon, I I . 1610. Marcadé, V
art. 1348, Xo. 2, Aubry et R a u , V I I I , § 765, p . 345. Bon­
nier, 154. Vedi şi a u t o r i t ă ţ i l e citate în t. V a lucr. noastre,
p. 372, nota 1.— Această soluţie nu este, bine înţeles, ad­
misibilă de cât în materie civilă ; căci. în materie comercia­
lă, dovada v a putea fi făcută prin ori ce mijloace (art. 46
C. com.). T. H u e , V I I I , 394, in fine.
2
) Cpr. P o t h i e r . I I , 810. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul 1877,
p. 2 8 5 . Bulet. S-a 1, 1887, p. 4 0 3 .
3
) T. H u e , V I I I , 297. Thiry,' I I I , 157 bis. B a u d r y . I I , 1277.
Demolombe, X X X , 162. A u b r y et R a u , V I I I , § 765, p. 346.
L a u r e n t , X I X , 556. Vedi si supra, p . 252, nota 1.
*) T. H u e , V I I I , 297, in line'. Cas. fr. D. P . 85. 1. 2 0 5 .
B
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1873. p. 37. C. F o c ş a n i . Drep­
tul din 1886, Xo. 50. Cas. fr. Dreptul din 1881. X. 82. Vedi
şi autorităţile citate în t. V, p . 8 1 . nota 1.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CA l'IT. IX.—S-a II.—AIÌT. 1108. 285

t r ' o c o n v e n ţ i e , p e n t r u c ă a fost în i m p o s i b i l i t a t e de a ' ş i

procura o dovadă scrisa,
A c e i a ş d o v a d a a p a r ţ i n e , p e n t r u a c e l e a ş i m o t i v e , şi t e r -
f ţiilor c a r i a r fi fost f r a u d a ţ i de p ă r ţ i p r i n c o n v e n ţ i a l o r .
(Vedi saprà, p. 2 6 6 , 267).
P a r d a c ă p ă r ţ i l e p o t în g e n e r e să d o v e d e a s c ă p r i n ^ ^ J ^ f
1
m a r t u r i şi p r i n p r e s u m ţ i u n i > f r a u d a d e c a r e e l e a u fost î „ t parti, re

v i c t i m e , ele n u p o t să d o v e d e a s c ă s i m u l a ţ i a a c t u l u i ce a u
2
făcut de c â t cu u n c o n t r a î n s c r i s l a r t , 1 1 7 5 ) i , s a u în
lipsa u n u i a s e m e n e a a c t , cu m a r t u r i şi p r e s u m ţ u n i , î n s ă n u ­
mai în c a ş u l c â n d v o r fi a v e n t i u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă
( a r t . 1 1 9 7 ) »').
P e n t r u ca p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e să p o a t ă de a. dreptulCasni în care
exi a lula
a d m i n i s t r a p r o b a t e s t i m o n i a l ă , f ă r ă nici u n î n c e p u t de < l o - ^ f , : le e

v a d ă s c r i s ă , t r e b u e ca a c t u l l o r să fi a v u t de s c o p frau-Controversă,
4
d a r e a u n e i l e g i de i n t e r e s g e n e r a l şi de o r d i n e p u b l i c ă ).
3° A t r e i a a p l i c a ţ i e a e x c e p ţ i e i p e c a r e o face a r t . Deposit ue-
cesar.
J
)
Cpr. Cas. rom. Bulet. 8-a 1. 1887. p. 418 (frauda la lege).
2
)
Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1883, p. 915. Bulet. 1899, p. 1382.
C. Bucureşti. Craiova si Galatz. Dreptul din 1884. Xo. 6 2 :
din 1888. Xo. 2 2 : din 1890, No. 2 si 5 4 : din 1892. No.
83. C. Iaşi. O. judiciar din 1894. No'. 21 şi din 1900, No.
13.—In materie comercială însă, simulaţia poate fi dovedită
prin m a r t u r i . chiar î n t r e p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e (art. 46 C.
coni.), şi omisiunea ce face i n s t a n ţ a de fond de a se p r o ­
nunţa a s u p r a acestei probe, invocată de una din părţi, este
0 omisiune esenţială, care a t r a g e casarea decisiunei. Cas. rom.
Bulet. S-a I I , 1899, p. 224.
8
) Vedi suprà. p. 157 şi autorităţile citate în t. V a lucrarci
noastre, p. 275. nota 2. la care. adde. C. de apel din Tu­
rin si Cas. fr. U. P . 98. 2. 398 şi C. judiciar din 1900, No.
14 (cu a d n o t a ţ i a n o a s t r ă ) . 1). P . 99. 1. 344. Cas. rom. Bulet.
S-a 1. 1898. p. 175. Bulet. 1897, p. 3 1 . I). P . 1900. 1. 80.
I'and. Period. 1900. 1. 187. Pand. Period. 1901. 1. 127. -
In ori ce caz, simulaţia poate ft dovedită între părţi prin
interogator şi j u r ă m â n t u l decisor: ear interogatorul poate fi
ordonat chiar când nu există un început de dovadă scrisă
şi chiar în caşul în care admisibilitatea dovedei testimonia­
le este subordonata unui a t a r e început de probă. C. Turin,
decisie suprà cit. Vedi şi suprà, p. 157.
*) Vedi autorităţile citate în t. V a lucr. noastre, p. 276. nota
1 si în adnotaţia n o a s t r ă din C. judiciar, No. 14 de la 17 fevr.
1900. nota 16! Idem. Cas. fr. ]).' P . 1900. 1. 80. Pand. Period.
1901)! 1. 187. C, de apel din Borna, Sirey. 99. 4. 37. T r i b .
Dolj. Dreptul din 1900. No. 30. -Contra. C. din Bucureşti.
Dreptul din 1897. No. 74.
286 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 1198.

1 1 9 8 e s t e r e l a t i v ă l a d e p o s i t i l i n e c e s a r s a u miserabile, d u p ă
cum îl n u m e a u R o m a n i i ' ) , făcut în caz de incendiu, ru­
i n ă , t u m u l t , n a u f r a g i u , e t c . ( a r t . 1 6 2 0 ) şi l a a c e l f ă c u t
de călători în ospătăriile unde t r a g ( a r t . 1 6 2 3 urm.). P r o ­
b a t e s t i m o n i a l ă e s t e , în a s e m e n e a c a ş u r i , a d m i s i b i l ă - ) , p e n ­
t r u c ă p e r s o a n e l e c a r e s u n t s i l i t e a face a s e m e n e a d e p o -
s i t e s e g ă s e s c , d a c ă n u î n o i m p o s i b i l i t a t e a b s o l u t ă , cel p u ­
ţin într'o m a r e dificultate de a cere u n a c t scris consta­
t a t o r al depositului. Din acest p a r a g r a f resulta că impo­
s i b i l i t a t e a d e a ' ş i p r o c u r a o d o v a d ă s c r i s ă p o a t e fi n u n u ­
m a i a b s o l u t ă , d a r ş i r e l a t i v ă s a u m o r a l ă . ( V e d i suprà, p .
279, nota 2).
Apreciarea Tribunalele a u însă, în aceste caşuri, o m a r e latitu-
1 c n e a r e a r e
^e^fond" ^ P °i i pentru a admite sau a respinge proba
testimonială, după împrejurări. Aceasta resulta din cuvin­
t e l e c a r e s e g ă s e s c î n a r t . 1 1 9 8 : judecătorul va avea în
vedere calitatea persoanelor şi împrejurările faptului,
Respoiiaab. Responsabilitatea o s p ă t ă t o r i l o r s a u h a n g i i l o r începe
8 t0
° rîior î n d a t ă c e o b i e c t e l e c ă l ă t o r u l u i a u fost d e p u s e î n o s p ă t ă -
rie sau h a n , chiar fără ştirea ospătătorilor sau hangiilor,
şi î n c r e d i n ţ a t e oamenilor lor (cpr. a r t . 7 0 1 , § 2 Cod. ger­
3
man) ) .
Persoanele S u n t a s i m i l a t e o s p ă t ă t o r i l o r şi h a n g i i l o r , p e r s o a n e l e
c a r e n 4
ospâtâtori- ^ r e s t a u r a n t e , c a f e n e l e , b ă i p u b l i c e ) şi c h i a r case
5
lor. d e t o l e r a n ţ ă ) ; p a r t i c u l a r i i c a r e o b i c i n u i t î n c h i r i e a z ă a-

Art. 129-2 C. ') Vedi Dig., 16, 3 , Depositi vel contra, şi Instil., De actionibus,
Calimach. 4. 6, § 17, in medio. Cpr. Windscheid, Lehrbuch des Pan-
decktenrechts, I I , § 378, notă 12. „Depositul mlserabil (de
nevoe), dice a r t . 1292 din Codul Calimach, este când se dă
din pricina unei t u l b u r ă r i sau răscoale, ori a a r d e r e i sau a
n ă r u i r e i de zidire, ori a înecărei unui v a s de mare, sau a
r e v ă r s ă r e i apelor".
2
Art. 1621 ) Admiterea probei testimoniale, în materie de deposit nece-
C. civ. s a r , r e s u l t a nu numai din a r t . 1198, d a r şi din a r t . 1621,
care s u n ă astfel : „ P r o b a prin m a r t u r i este admisă pentru
depositul necesar, chiar în caz când valoarea depositului ar
trece peste o sută cinci deci lei*.
3
) Vedi Sourdat, Responsabillté, I I , 9 1 1 . T. H u e , V I I I , 298.
Vedi şi t. V a lucr. noastre, p . 5 3 3 , nota 3.
4
) Chestiunea este însă controversată. Vedi a u t o r i t ă ţ i l e citate
î n t r u n sens şi în altul în t. V a lucr. noastre, p . 5 3 1 , ad
notam.
h
) Cpr. C. Aix. D. P . 67, 5, coIona 1, iso. 3. T. H u e , V I I I , 298.
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a II.—ART. 1198. 287

1
p a r t a m e n t e m o b i l a t e , e t c . 1 . n u î n s ă şi a c e i c a r i n u ' ş i î n -
c h i r i e a z â a p a r t a m e n t e l e l o r în m o d o b i c i n u i t , ci n u m a i c â t e
o d a t ă , la c a z d e i a r m a r o a c e , b â l c i u r i - ) , s a u d e o a f l u e n ţ ă
3
considerabilă ) .
R e s p o n s a b i l i t a t e a d e p o s i t a r u l u i n e c e s a r a r e de o b i e c t Responsab-
,l
n u n u m a i e f e c t e l e c a l a t o r i l o r , d a r si a n i m a l e l e c a r e se p i_ epo*,itaniiui
r

r
• ]•>. animale.
4
mese în g r a j d u r i l e s a u ş u r i l e h a n g i i l o r ) .
4 ° I n fine, a r t , 1 IDS d e c l a r a p r o b a t e s t i m o n i a l ă a d - Accidente
6
m i s i b i l ă în p r i v i n ţ a o b l i g a ţ i i l o r c o n t r a c t a t e î n c a z de a c - ' ^ g ^ ^
c i d e n t e n e p r e v é d u t e , c â n d p ă r ţ i l e a u fost în i m p o s i b i l i t a t e pedicat pe
1
de a ' ş i p r o c u r a o d o v a d ă s c r i s ă . D e e x e m p l u , î n t r ' u n c a z ^ „ V u r a o
de r e v o l u ţ i e s a u de r ă s v r â t i r e , u n c e t ă ţ e a n , p e n t r u a se dovadă
( rls;l
s u s t r a g e de l a u r m ă r i r e a p a r t i d u l u i b i r u i t o r , se î m p r u m u t ă *' -
de la c i n e - v a în g r a b ă cu o s u m ă m a i m a r e d e o s u t ă
5
cinci-deci d e lei ) .
A c e s t e a s u n t c a ş u r i l e e x c e p ţ i o n a l e în c a r e p r o b a t e s - Caşurile de
8
timonială este admisibilă fără nici o r e s t r i c ţ i e , în m a t e r i e ^ " * ™ ,
civilă. E l e nefiind î n s ă l i m i t a t i v d e t e r m i n a t e d e l e g e , a- minate de
a c e a s t a p r o b ă v a fi a d m i s ă şi î n a l t e c a ş u r i , d e c â t e o r i Tonka™".'
se v a d e c i d e în m o d s u v e r a n d e j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i c ă
p ă r ţ i l e a u fost în o i m p o s i b i l i t a t e fie a b s o l u t ă , fie m ă c a r
relativă sau m o r a l ă , de a'şi p r o c u r a o d o v a d ă scrisă de­
G
s p r e r a p o r t u l j u r i d i c ce ele v o e s c s ă s t a b i l e a s c ă ) .
Aşa d a r , imposibilitatea p ă r ţ i l o r de a'şi p r o c u r a o
') A u b r y et R a u , IV, § 406, p. 628, text şi nota 1. Arntz, I V .
1422. Vedi şi t. V a lucr. noastre, p. 534, ad notam.
2
) Şi fiind că vorbim de bâlciuri, vom cita o decisie recenta a
Curţei noastre de casaţie, prin care s'a decis, cu drept cu­
vènt. că Statul este responsabil când dă ordin să împedice
prin prepuşii sèi ţinerea unui bâlciu, dacă se constată că a-
ceastâ interdicere a fost ilegală, adecă dacă dreptul de a
se ţinea bâlciu exista din vechime şi nu fusese nici o dată
interdiş. Cas. rom. C. judiciar din 7 oct. 1901. No. 64.
3
) Sourdat. ,op. cit,. I I . 937. P . P o n t . Petit* contrats, I. 529.—
Contra. Thiry, I V , 197. L a u r e n t , X X V I I . 149. Vedi si t.
V a luci', noastre, p. 534. ad notam.
') Cpr. C. Bourges. I). P . 78. 2. 39. T. Hue, V I I I , 298. Sour­
dat. I I , 940. Art. 488 din Codul federal al obligaţiilor este
formal în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . Vedi şi L . 5, Pr., Dig., 4, 9.
Nauta' (proprietarii de corăbii), Caupones (hangii), Stabularli
(acei cari 'şi închirieazâ grajdurile lor). Vedi t. V a lucr.
noastre, p. 534. nota.
6
) Cpr. T. H u e . V I I I . 299. B a u d r y . 11.1277. Mourlon, I I , 1610.
*) L a u r e n t . X I X . 545. T. Hue. V I I I . 296. A u b r y et Bau, V I I I .
§ 765. p. 344. Bonnier. 172. Laronìbière. V. art. 1348. Xo. 2.
288 PROBA TE8T1MON1LLA.—ART. 1198

d o v a d ă s c r i s ă f a c e a d m i s i b i l ă p r o b a t e s t i m o n i a l ă a t â t în
c a ş u r i l e s p e c i f i c a t e d e a r t . 1 1 9 8 c â t şi î n a l t e l e , c a r e r é -
m a n la a p r e c i a r e a j u d e c ă t o r i l o r ; însă s ' a r p u t e a foarte bine
î n t â m p l a c a p ă r ţ i l e s ă se g ă s e a s c ă î n u n u l d i n c a ş u r i l e d e ­
t e r m i n a t e de lege, şi cu t o a t e acestea, p r o b a t e s t i m o n i a l ă
s ă fie r e s p i n s ă , d a c ă j u d e c ă t o r i i a r a p r e c i a c ă a e x i s t a t
p e n t r u creditor posibilitatea de a'şi p r o c u r a o dovadă scri­
1
s ă d e s p r e r a p o r t u l j u r i d i c ce v o e ş t e a d o v e d i ) .
Apreciarea E s t e în a d e v é r de principiu că, în t o a t e caşurile în
suverana a c a p b
r e testimonială este admisibilă, judecătorii fondu-
r 0 a

r J
judecat.de . „ ' . . . .
fond. I m a p r e c i e a z ă i n m o d s u v e r a n u t i l i t a t e a e i , şi d e c i s i a l o r
s c a p ă , în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , d e c o n t r o l u l C a s a ţ i e i , dacă este
îndestul de motivată -).
J u d e c ă t o r i i fondului p o t deci să r e s p i n g ă p r o b a tes­
t i m o n i a l ă , c h i a r în m a t e r i e p e n a l ă , de c â te o r i ei găsesc
în i n s t r u c ţ i u n e a p r o c e s u l u i d o c u m e n t e î n d e s t u l ă t o a r e p e n ­
t r u a'şi forma convingerea, însă p e n t r u ca decisia lor să
p o a t ă s t a î n p i c i o a r e , ei t r e b u e s ă ' ş i m o t i v e z e h o t ă r î r e a ,
a d e c ă s ă a r a t e p e n t r u ce p r o b a t e s t i m o n i a l ă e s t e i n u t i l ă
3
şi n e c o n c l u d e n t ă în c a u s ă ) .
D a c ă ei n u s ' a r p r o n u n ţ a a s u p r a a c e s t e i d o v e d i s a u
a s u p r a a l t o r a , i n v o c a t e de p ă r ţ i , se î n ţ e l e g e c ă d e c i s i a l o r
a r fi c a s a b i l ă ; c ă c i a c e a s t a a r c o n s t i t u i o o m i s i u n e e s e n ­
4
ţ i a l a ). N u m a i a t u n c i n e p r o n u n ţ a r e a i n s t a n ţ e i d e f o n d n ' a r
') B a u d r y , I I , 1277. T. H u e , V I I I . 296. L a u r e n t . X I X , 545.
Aubry et B a n , V I I I , § 765, p. 315. Demante. V, 321 bis I.
Larombière, V, a r t . 1348, No. 3.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1892, p . 958 si 983. Bulet. 1893. p.
223. Bulet. 1899, p. 1381. Dreptul din 1900, No. 8 1 . Cpr.
si C. Bucureşti. Dreptul din 1896, No. 22. C. judiciar din
Ì 9 0 1 , No. 40.
8
) Cas. rom. Bulet. S-a, 1, 1891, p . 1218. Bulet. S-a I I , 1895'
p. 1363. Bulet. S-a I I , 1896, p . 1545. C. judiciar din 1896'
No. 44 şi Dreptul din 1896. No. 77. Bulet. S-a I I , 1899, p.
420, 1 1 6 4 , 1 1 6 7 , 1 1 9 5 . Dreptul din 1901, No. 28. C. judiciar
din 1901, No. 40. C. Galatz. Dreptul din 1896, No. 18'.—Dacă
proba pentru care se invoacă m a r t u r i nu este făcută prin alte
mijloace, dovada testimonială este obligatorie p e n t r u instan­
ţele d9 fond, de câte ori ea este admisibilă după lege. Cas.
rom. C. judiciar din 1901, No. 29. Bulet. S-a 1, 1893, p. 245.
4
) Cpr. Cas. rom. (16 april 1901). C. judiciar din 4 oct. 1901,
No. 63.—Vedi însă în sens contrar, Cas. rom. Bulet. S-a 1,
1894, p. 507. Această decisie pune în princip că omisiunea
instanţei de fond de a nu se p r o n u n ţ a asupra prnpunerei
 COL). CIV.—CARTEA HI.—TIT. III. —CAPIT. IX.—S-a II.—ART. I l OS. 289

I aduce c a s a r e a decisiunei, când din î m p r e j u r ă r i l e causei a r

? r e s u l t a că p r o b a cu m a r t u r i , i n v o c a t ă d e p ă r ţ i , n u p u t e a să
r
Ì c o n d u c ă la n i c i u n r e s u l t a t p r a c t i c ) .
», T o t c a s a b i l ă a r fi şi d e c i s i a c a r e a r a d m i t e proba
l t e s t i m o n i a l ă , f ă r ă a specifica d a c ă e a e s t e s a u n u a d i n i s i -
} bilă - ) .

: 2° Perderea titlului care ser cea de dovadă scrisă

î a r t . 1 1 9 8 , iţ u l t i m ) .

D u p ă d i s p o s i ţ i a finală a a r t . 1 1 9 8 , p r o b a t e s t i m o n i a -
lă e s t e a d m i s i b i l ă f ă r ă nici o r e s t r i c ţ i e , în m a t e r i e c i v i l ă ,
3
de c â t e o r i c r e d i t o r u l ) a p e r d u t t i t l u l , a d e c ă a c t u l s c r i s \)
I ce'i s e r v e a de d o v a d ă , d i n o c a u s a de f o r ţ ă m a j o r ă n e p r e -
v e d u t ă , de e x . î n t r ' u n i n c e n d i u , î n t r ' o i n u n d a ţ i e , cu o c a -
b
sia u n u i c u t r e m u r , e t c . ) .

unei p ă r ţ i care cere proba testimoniala, nu este esenţi­

ală, fiind că ea apreciază în mod suveran utilitatea che-
mârei m a r t i n i l o r , de câte ori îşi formează convingerea de
aiurea. Soluţia este însa departe de a fi juridică, pentru că
dacă judecătorii fondului pot să respingă m ă r t u r i i de câte
ori ei au alte elemente de convingere, nu mai puţin adevă­
rat este că ei trebue să se p r o n u n ţ e a s u p r a t u t u r o r mijloa­
celor de a p a r a r e propuse de p ă r ţ i .
') Cas. rom. Dreptul din 1898. Xo. 22 şi Unlet. S-a I I , 1898,
p. 153.—Judecătorii pot de asemenea respinge proba testi­
monială când p ă r ţ i l e o invoacă în mod v a g , fără a preci­
sa faptele ce urmează a fi dovedite. 0. B u c u r e ş t i . Dreptul
din 1888, Xo. 28 şi din 1901. Xo. 56. Vedi si suprà. p.
266, nota 2. Opr. si t. V. p. 8 1 . nota 1. in /ine.
2
) Cpr. Cas. rom. Bufet. S-a 1. anul 1893.' p. 167.
3
) Această disposiţie se aplică nu numai creditorului, dar si de­
bitorului, care ar fi perdut un act de care el avea interes a
se servi, pentru că nu numai existenţa obligaţiei, dar şi li­
berarea ei poate fi stabilită conform art. 1198. Opr. Trib.
Lyon. D. P . 1900. 2. 108. Répert. Dalloz. Obla/., 4933. F a -
vard de L a n g l a d e , Répert., v° Prence, § 1. Xo. 29.
4
) Vedi supra, p. 123.
5
) Cpr. Cas. rom. Bulet. 1888, p. 117. Bulet. 1889. p. 738.
Bulet. 1890. p. 802. C. Bucureşti. Dreptul din 1890, Xo. 17.
In cât priveşte caşul fortuit sau forţa majoră (aceste cu­
vinte fiind sinonime), vedi tabla materiilor vol. V, v° Caz
fortuit şi tabla a n a l i t i c ă ' a vol. VI, cod. v°. - O r i ce faptă a
unui al t r e i l e a la care p a r t e a nu s'a putut opune şi pe care
ea n'a p u t u t să o impedire, constitue un caz de forţă majoră
19
290 PROBA TESTIMONIALĂ.—-ART. 1198.

Justificarea A c e a s t ă excepţie este foarte r a ţ i o n a l ă , p e n t r u că cre-

aC eX
cepţîî d i t o r u l s'a c o n f o r m a t l e g e i . şi d a c ă el n u m a i p o a t e î n f ă ­
ţişa titlul scris, i n s t r u m e n t u l de p r o b a ţ i e . vina nu este a
l u i ; c ă c i t e x t u l n ' a r m a i fi a p l i c a b i l î n d a t ă ce s ' a r c o n ­
s t a t a c ă p e r d e r e a t i t l u l u i se d a t o r e ş t e c u l p e i s a u m ă c a r n e -
gligenţei sale.
Proba ce tre- P e n t r u ca p r o b a t e s t i m o n i a l ă s ă fie a d m i s a în s p e c i e ,
b a c r e
c ă h f m o d " d i t o r u l t r e b u e s ă d o v e d e a s c ă în m o d p r e a l a b i l , p r i n o r i
prealabil p. ce m i j l o a c e : 1° e x i s t e n ţ a t i t l u l u i : şi 2 ° p e r d e r e a l u i p r i n
C S e 0 a caz r t u s a u 1
tă usa de -~ fo i*
a forţă majoră ). S u s t r a g e r e a u n u i t i t l u
ceasta d i s - s a u u n u i d o s a r , fiind u n c a z d e f o r ţ ă m a j o r ă , p o a t e fi c o n -
2
posiţie. ţ t t ă p r i n m a r t u r i şi p r e s u m ţ i u n i ) . P e r d e r e a u n u i t i t l u
s a a

d i n g r e ş a l a s a u c h i a r n e g l i g e n ţ a c r e d i t o r u l u i nii'l a u t o r i s ă
3
î n s ă a se folosi d e d i s p o s i ţ i i l e e x c e p ţ i o n a l e a l e a r t . U 9 S ) .
Aplicarea a- A r t . 1 1 9 8 se a p l i c ă la o r i ce a c t e î n g e n e r e , l a a c e l e
S su
s^tH?ate s^a- k s e m n ă t u r ă p r i v a t ă şi a u t e n t i c e ca şi la t e s t a m e n t e , în
4
'mente, o r i ce f o r m ă a r fi ele r e d a c t a t e ) ; c ă c i l e g a t a r u l n u c e r e
5
s ă d o v e d e a s c ă c ă l e g a t u l i-a fost f ă c u t v e r b a l ) , ci c ă a e x i s ­
t a t u n t e s t a m e n t s c r i s , p e c a r e el î n s ă n u ' l p o a t e î n f ă ţ i ş a
6
d i n c a u s e i n d e p e n d e n t e d e v o i n ţ a sa ) .

de n a t u r ă a face admisibilă proba testimonială. C. Toulouse.

D. P . 97. 2. 247 si 249. Vedi t. V a lucr. noastre, p. 330,
nota 1 şi ţ, V I , p. 64, nota 3. Vedi a s u p r a caşului fortuit,
Saleilles. Étude ih. generale de Voblig., etc. (ed. a 2-a, 1901). 24.
1) Cpr. Cas. fr. D. P . 88. 1. 487. A u b r y et R a u , V i l i , § 765,
p. 355. Marcadé. V. art. 1348, No. 5, şi toţi autorii.
2
) Cas. rom. Dreptul din 1890. No. 74. Bulet. S-a 1, 1890. p.
1129. Bulet. S-a 1, 1889. p.'739. Cpr. şi C. B u c u r e ş t i . Drep­
tul din 1891, No. 67.—Gasurile fortuite san de forţă majoră
sunt lăsate la apreciarea i n s t a n ţ e l o r de fond, care judecă
dacă evenimentul invocat este din acelea de care nn se pu­
tea a p a r a cine-va chiar în caşul de a fi fost prevédétor. C.
B u c u r e ş t i , loco cit.
3
) Cpr. C. Craiova. Dreptul din 1891, No. 73.
4
) Cpr. C. Craiova. C. judiciar din 1899, No. 7. Cas. fr. D. P .
82. 1. 299 si r a p o r t u l cons. Barafort. T. H u e . V I . 266, p.
338 şi V I I I , 300, infine. L a u r e n t , X I I I , 113 urm. P a n d .
fr., Don. et test., I, 6133. B a u d r v et Colin, Don. et testaments,
I I , 1867 urm. A u b r y et R a u , V I I . § 747, p. 10. Vedi şi t.
I V a lucr. n o a s t r e , p. 412, nota 1.
5
) In cât priveşte efectele legatului verbal ca obligaţie natu­
r a l ă , vedi t. V I , p. 14.
6
) Cpr. L . 2, Cod., Quemcklmodum testamenta aperiantiir. 6,
32 ;—L. 30, Cod.J De heredibus instituendis, 6, 23 :•—L. uni­
că, Dig.. Si tab uice testamenti extabunt. 37. 2.
 COD. CIV.--CAKTKA III.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a 11.—AUT. 1108. 291

P r i n u r m a r e , a e e l ee i n v o a c ă d i s p o z i ţ i i l e d e u l t i m a
v o i n ţ ă f ă c u t e în f a v o a r e a s a î n t r ' u n t e s t a m e n t , c a r e a fost
distrus prin caz fortuit sau forţă majoră, este p r i m i t a s t a ­
bili p r i n m a r t u r i e x i s t e n ţ a a c e s t u i t e s t a m e n t , c u p r i n s u l l u i .
v a l i d i t a t e a s a . p r e c u m şi f a p t u l a c c i d e n t a l c a r e a a d u s d i s ­
trugerea lui.
P r o b a t e s t i m o n i a l ă fiind a d m i s i b i l ă în a s e m e n e a c a z , Admiterea
p r e 1 0 1
a c e a s t ă d o v a d ă p o a t e r e s u l t a şi d i n p r e s u m ţ i u n i g r a v e , |g ™'^ '
precise şi c o n c o r d a n t e , de n a t u r ă a d e t e r m i n a c o n v i n g e r e a Art. l'2o:s.
j u d e c ă t o r i l o r i a r t . 1 2 0 3 1 . A c e a s t ă s o l u ţ i e fiind a d m i s ă în
caz de p e r d e r e s a u d i s t r u g e r e t o t a l ă a t e s t a m e n t u l u i , e s t e
de b u n ă s a m ă a d m i s i b i l ă şi a t u n c i c â n d e v o r b a de d i s t r u ­
g e r e a lui p a r ţ i a l ă . A s t f e l , d a t a u n u i t e s t a m e n t o l o g r a f , n i ­
micită în p a r t e p r i n u n c a z f o r t u i t , de e x . o i n u n d a ţ i e ,
poate fi r e s t a b i l i t à p r i n m a r t u r i şi p r e s u m ţ i u n i g r a v e şi
1
concordante 1 .
N ' a r fi î n s ă de a j u n s ea l e g a t a r u l să se m u l ţ ă n i e a s c ă
de a i n v o c a în t e r m e n i g e n e r a l i c a s u l f o r t u i t s a u f o r ţ a m a ­
j o r ă : căci p r o b a t e s t i m o n i a l ă m e n i t ă a î n l o c u i a c t u l nefi-
ind a d m i s ă de c â t în a n u m e c a ş u r i e x c e p ţ i o n a l e , t r e b u e să
se s t a b i l e a s c ă m a i î n t â i că p ă r ţ i l e se g ă s e s c în c a s u l e x ­
c e p ţ i o n a l s t a b i l i t de l e g e .
L e g a t a r u l v a t r e b u i d e c i să d o v e d e a s c ă n u n u m a i e x i s ­
t e n ţ a şi c u p r i n s u l t e s t a m e n t u l u i , d a r şi că el a fost î n v e s ­
tit cu t o a t e f o r m e l e l e g a l e - 1 . M ă r t u r i i v o r t r e b u i d e c i să
afirme n u n u m a i că a u v è d u t t e s t a m e n t u l , d a r î n c ă câ ei
3
cunosc c u p r i n s u l l u i şi că e l n u a v e a n i c i u n v i c i u de f o r m ă ) .
L e g i l e r o m a n e r e c o m a n d ă c h i a r de a n u p r i m i . în a- Dreptul
r o m a n
s e m e n e a c a z , de c â t p r o b e l e m a n i f e s t e , manifesti* proba- *
.4'.
Cu t o a t e a c e s t e a , e s t e u n c a z în c a r e , cel p u ţ i n dupăC'asui în care
1
p ă r e r e a g e n e r a l ă , t e s t a m e n t u l e s t e p r e s u p u s r e g u l a t în p r i - ^p^esupu"
vinţa f o r m e l o r , p â n ă la d o v a d a c o n t r a r ă din p a r t e a m o ş - regulat,
C o n t r o % e r s < 1
t e n i t o r u l u i . şi a n u m e a t u n c i c â n d se s t a b i l e ş t e în j u s t i ţ i e '
ca m o ş t e n i t o r u l e s t e acela, c a r e a f ă c u t să d i s p a r ă t e s t a -
') C. Nancy. I). P . 9Ì). 2. 263 şi Curierul judiciar din 1900.
No. 74 (cu adnotaţia noastră). Vedi şi o altă decisie tot a
0. din Nancy, în Dreptul din 1895, No. 8.
2
) Cpr. L. 30, Cod., De heredihus instituendis. 6. 16.
3
) T. line. VI, 266. Demolombe, X N I , 34. L a u r e n t . N U L 116.
P a n d . fr.. Don. et text,. I. 6122. Troplong. Donations et test..
I I I . 1458.
4
) !.. 1. Cod.. De lille inxtruiucutorum. 4. 2 1 .
292 PROBA TESTIMONIALĂ.—ART. 1198.

m e n t i l i , p e n t r u c ă s é p r e s u p u n e c ă el n u F a r fi d a t l a
1
<> p a r t e , d a c a a r fi l o s t n e r e g u l a t i .
CasiUîncare D o v a d a e x i s t e n ţ e i t e s t a m e n t u l u i n u se v a p u t e a î n s ă '
1 1 a c e r m n u n
^fosTdis - ^ P ^ mijloc, d a c ă p e r d e r e a sau d i s t r u g e r e a lui
trus prin n e - n u se d a t e r e s t e c a ş u l u i f o r t u i t s a u f o r ţ e i m a j o r e , c i n u m a i
lefataruiui u e g l i g e n ţ e i , i m p r u d e n ţ e i s a u n e d i b ă c i e i l e g a t a r u l u i , p e n t r u
c ă , în a s e m e n e a c a z , el e s t e î n c u l p ă şi n u se m a i g ă s e ş t e
în caşurile e x c e p ţ i o n a l e s t a t o r n i c i t e de a r t . 1 1 9 8 - ) .
Caşul în care M a i m u l t încă, c e r e r e a l e g a t a r u l u i de a stabili exis-
8 a t e n a
ar fi fbst ni- t t e s t a m e n t u l u i a r p u t e a fi r e s p i n s ă , c h i a r c â n d el a r
micit în tim- fi fost n i m i c i t p r i n c a z f o r t u i t , d a c ă a c e a s t a s'a î n t â m p l a t
n:
tentatorului * t i m p u l v i e ţ e i t e s t a t o r u l u i ; c ă c i d a c ă a c e s t d i n u r m ă a
a v u t c u n o ş t i n ţ ă d e s p r e n i m i c i r e a t e s t a m e n t u l u i şi a t r ă i t
în u r m ă u n t i m p d e s t u l d e î n d e l u n g a t , f ă r ă a m a i face
a l t u l , a c e a s t a e s t e c e a m a i b u n ă d o v a d ă c ă el a î n ţ e l e s a'l
3
revoca tacitamente ) .
Oblig, de îm- T fine, a r t . 1 1 9 8 § u l t i m se a p l i c ă l a o b l i g a ţ i u n i l e .
n

S^aTbiiete d e î m p r u m u t d e S t a t , e a r n u l a p e r d e r e a p r i n c a z f o r t u i t
4
de bancă, e t c a v a l o r i l o r î n h â r t i e m o n e t a s a u b i l e t e d e b a n c ă ) .
Hotărîriju- E l s e a p l i c ă d e a s e m e n e a şi h o t ă r î r i l o r j u d e c ă t o r e ş t i ,
decătoreşti.' a ş a că o h o t ă r î r e d i s t r u s ă p r i n u n c a z f o r t u i t , d e e x e m p l u
u n i n c e n d i u , a r p u t e a fi r e c o n s t i t u i t ă p r i n m a r t u r i şi a l t e
5
lucrări ale instanţei care, a pronunţat-o ) .

.') Cpr. Demolombe, X X I , 32. Troplong, op. cit, I I I , 1452.

Pand. fr., op. cit, I, 6128 urm. Masse-Verge, I I I , § 416, p.
20, nota 7. Bayle-Mouillard a s u p r a lui Grenier, Doti, et ţest.
I I , 224, p. 240, nota e, infine.—Tedi ìnsà L a u r e n t , X I I I , 117.
3
) T. Hue, V I , 266, infine. L a u r e n t , X I I I , 120. Demolombe,
X X I , 35.' P a n d . fr., Don. et test, I, 6167.
') Cpr. L a u r e n t , X I I I , 121. Vedi şi t. I V a lucr. noastre, p. 413.
4
) T. Hue, V I I I , 300, in fine.—In cât p r i v e ş t e titlurile la pur­
t ă t o r p e r d u t e , distruse, furate, etc., vedi legea din 21 ianuar
1883 şi art. 58 Cod. comercial ; ear în cât priveşte cambiile
perdute sau sustrase, vedi art. 354 Cod. com.
Constit. unei Curtea din I a ş i a decis că debitorul se poate obliga şi astă-
oblig. la di, a t â t î n materie civilă cât şi comercială, prin un titlu la
purtător. p u r t ă t o r sau înfăţisitor, fără a a r a t a numele creditorului, con-
^troversa. f o m a r t Calimach (1393 C. austriac). Drep>
1 8 4 2 d i n C o d u l
tu
Ca'limach. ^ din 1901, No. 69. Cu toată controversa ce există asupra
acestui punct, am dovedit însă că asemenea soluţie este in­
admisibilă în legislaţia actuală. (V. Dreptul loco cit.). Obli­
gaţiile la p u r t ă t o r sunt din contra permise în noul Cod ger­
man (art. 793 urm.) Cpr. Saleilles, Étude surla th.generale
de l'oblig., etc. (ed. a 2-a, 1901), p. 297 urm.
5
) Cpr. T r i b . A r g e ş . Dreptul din 1883, No. 16.
C. C—CARTEA III.—TIT.—III.—CAP. IX.—S-a IL—ART. 1 8 5 - 2 1 0 PR. CIV. 293

Procedura chemărei şi aseultărei mărfurilor

• ' (art. 185—210 P r . civ.).
î n c h e i e r i l e c a r e î n c u v i i n ţ e a z ă o c e r c e t a r e cu m a r t i n i . Art. 185 Pr.
C1V
în c a ş u r i l e c â n d l e g e a p e r m i t e a s e m e n e a c e r c e t a r e , t r e i m e "
să d e t e r m i n e f a p t e l e c a r e u r m e a z ă a ti p r o b a t e ( a r t , 1 8 5
P r . civ. L
A s e m e n e a î n c h e i e r i l e a g ă în p r i n c i p i u p e j u d e c ă t o r i şi Art 160, § 2
ei n u m a i p o t r e v e n i a s u p r a l o r , p e n t r u că ele p r e g ă t e s c
r
d e s l e g a r e a p r i c i n e i ( a r t . 1 6 0 , § 2 P r . civ.) ) .
A c e a s t ă s o l u ţ i e a fost a d m i s ă şi î n a i n t e d e m o d i f i c a ­
r e a P r o c e d u r e i c i v i l e , s u b v e c h i u l t e x t , c a r e d e c l a r a că
^judecătorii nu sunt legaţi prin ordonanţele p r e p a r a t o r i i
s a a c o n s e c i n ţ e l e l o r . a f a r ă de c e e a ce se dice p e n t r u j u r ă ­
m â n t u l j u d i c i a r d e f e r i t u n e i p ă r ţ i ' ' . E a t â ce d e c i d e d e c i s i a
la c a r e facem a l u s i e : D e ş i . d u p ă a r t . 1 6 0 P r . civ., j u d e ­
c ă t o r i i n u s u n t l e g a ţ i p r i n h o t ă r î r i l e p r e p a r a t o r i i , şi p o t
r e v e n i a s u p r a l o r , î n s ă d i s p o s i ţ i i l e a c e s t u i t e x t n u se p o t
a p l i c a de c â t l a h o t ă r î r i l e p r e p a r a t o r i i , c a r e n u d e s l e a g ă o
c h e s t i u n e de p r i n c i p i u a t i n g e t o r de d r e p t u l p ă r ţ i l o r , şi c a r e
i n t e r v i n p e n t r u a î n c u v i i n ţ a m è s u r i de i n s t r u c ţ i u n e sau
mijloace de p r o b a ţ i u n e , p e c a r e p ă r ţ i l e n u le c o n t e s t ă că
s u n t a d m i s i b i l e d u p ă l e g e . C â n d î n s ă , cu o c a s i u n e a u n o r
a s e m e n e a m i j l o a c e de p r o b a ţ i u n e , a d m i n i s t r a r e a p r o b e l o r
este c o n t e s t a t ă în d r e p t de p ă r ţ i , şi i n s t a n ţ a d e fond e s t e
c h e m a t ă a se p r o n u n ţ a a s u p r a a d m i s i b i l i t â ţ e i l o r , a t u n c i ,
î n c h e i e r e a j u d e c a t e i , în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , r e s o l v ă u n d r e p t
al p ă r ţ i l o r şi c o n s t i t u e u n l u c r u j u d e c a t , a s u p r a c ă r u i a i n ­
- 2
s t a n ţ a ce a p r o n u n ţ a t - o n u m a i p o a t e r e v e n i ) .

') Kste însă de observat că textul art. 160, votat de Senat

t a r a nici o discuţie, pe cale de amendament, nu este toc­
mai clar, de oare ce el permite judecătorului de a reveni
asupra încuviinţărilor p r e m e r g ă t o a r e , care nu pregătesc des­
legarea pricinei. şi în realitate, toate, încuviinţările p r e g ă t i ­
toare sau p r e m e r g ă t o a r e , pregătesc întru cât-va deslegarea
ei. Cpr. (T. (4. Mironescu, Revis. proced. civile (1901). p. 125.
126. Vedi şi L. Krupenschi. discurs rostit î n a i n t e a Curţei
din Galatz cu ocasia d e s c h i d e m anului judecătoresc 1901 -
1902, p. 27.
2
) (its. rom. Bulet. S-a 1. 1898, p. 1179. C. judiciar din 1898,
No. 39 şi Dreptul din 1899. N o . 46.—Sub procedura veche,
chestiunea era insa controversată, şi multe decişii admit
dreptul tribunalelor de a reveni asupra încheierilor prin care
294 PROCEDURA ASCULTA REI MARTURILOR.—ART. 18b" PR. C1V.

Credem însă că judecătorii a r putea reveui asupra

î n c h e i e r e i l o r , c â n d ei a r fi a d m i s p r o b a î n c o n t r a d i s p o -
siţiilor e x p r e s e a l e legei, p ă r ţ i l e n e p u t â n d să aibă un
d r e p t c â ş t i g a t în c o n t r a legei. Şi, în a s e m e n e a c a z , c h i a r
d a c ă j u d e c ă t o r i i n ' a r r e v e n i a s u p r a î n c h e i e r e i l o r , ei a r
p u t e a s ă n u ţ i e n i c i o s o c o t e a l ă de m a r t u r i , a t u n c i c â n d
vor da hotărîrea asupra fondului.
jurământ. I n c â t p r i v e ş t e chestiunea de a se ş t i d a c ă j u d e c ă t o ­
r i i p o t r e v e n i a s u p r a î n c h e i e r e i p r i n c a r e se d e f e r ă j u r ă ­
m â n t u l d e c i s o r i u s a u s u p l e t o r i u , v e d i infra, r u b r i c a : Efec­
tele deferirei, prestarci sau referìrei jurdméntului supletoriu.
"pr" civ Când judecătorii vor admite proba testimonială, pro-
p u n é t o r i ì e i v o r t r e b u i s ă d e p u n ă l a g r e f ă , pană în termen
de cinci alile libere de la admiterea acestei probe, lista c u -
p r i n d é t o a r e de numele, p r o n u m e l e şi l o c u i n ţ a mărfurilor
ce fie c a r e p a r t e v a v o i a s e a s c u l t a , justificând şi plata
taxelor de citaţii, sub pedeapsă, în caz de neurma re, să nu
să mai poată folosi de această probă. F i e care parte va
p u t e a să se î m p o t r i v e a s c ă la a s c u l t a r e a u n u i m a r t u r , care
nu e înscris în acea listă, s a u nu este a r ă t a t l ă m u r i t (art.
186 P r . civ.) ' ) .

s'a admis sau s'a respins dovada testimonială. Vedi în a-

cest din u r m ă sens, Cas. rom. Bulet. 1884, p. 315.' Bulet.
1885, p. 6. Dreptul ăm 1885, No. 20. Bulet. 1887, p. 112.
Bulet. 1889, p . 57.—Curtea din Iaşi a decis, de asemenea, că
se poate reveni asupra unei încheieri prin care s'a admis sau
s'a respins proba testimonială, dacă s'au adus în discuţie
elemente noi din care i n s t a n ţ a de fond să se poată convin­
ge în u r m ă de utilitatea revenirei pentru soluţia causei. C.
judiciar din 1894, No. 6.
') Scopul acestei disposiţiuni este, precum ne a r a t ă expunerea
de motive, împedicarea s t r â g ă n ă r i l o r şi amânărilor, care a-
veau loc sub procedura veche, de câte ori se r e c u r g e a la pro­
ba testimonială. Vedi expun, de motive, în ed. oficială, p. 18.
— I n t e n ţ i a legiuitorului poate s ă fi fost bună, însă credem că
el a mers p r e a departe, pentru că adese-ori, în practică, va fi
foarte g r e u de a afla m ă r t u r i i şi domiciliul lor într'un ter­
men a t â t de scurt. Singurul mijloc care a m a i r e m a s părţi­
lor de a îndrepta acest r é u , este de a propune la un alt
termen noi m a r t u r i , conform a r t . 206 P r . civ. ; însă, în a-
semenea caz, judecătorii apreciază utilitatea acestei noi pro­
puneri. Cpr. G. G. Mironescu, op. cit. p. 127, 128. De a-
ceea am propus modificarea acestui text. Vedi Dreptul din
11 oct. 1 9 0 1 , No. 64, p. 638, nota 2.
 C. C.—CARTEA III.—TIT. I I L - C A P . IX.-J?-aII.—ART. 187 URM. PR. CIV. "295

M ă r t u r i i , d u p ă c e r e r e a p ă r ţ e i c a r e ' i a p r o p u s , se p o t Art. 187

Pr. civ.
însă î n f ă ţ i ş a d e b u n ă voe la j u d e c a t ă ' ) , s a u se v o r c i t a
într'o di fixă, f ă r ă a le se c o m u n i c a copie d e s p r e ceea ce
au a m ă r t u r i s i (art. 187 P r . civ.i.
D a c ă u n a s a u a l t a din p ă r ţ i v a c e r e a se a d u c e şi a l ţ i Ar. 206
Pr. civ.
m a r t u r i , j u d e c a t a ca putea încuviinţa câte un nou termen
2
p e n t r u fie c a r e p a r t e i a r t . 206 P r . c i v . » ) .
P a r t e a c a r e n ' a fost f a ţ ă la a s c u l t a r e a m ă r f u r i l o r a d ­
mişi de p r i m a i n s t a n ţ ă , p o a t e să c e a r ă în a p e l să f a c ă
c o n t r a p r o b ă . I n s t a n ţ a de a p e l c o m i t e d e c i u n e x c e s d e
p u t e r e c â n d r e f u s a a s e m e n e a c e r e r e pe m o t i v că a r ti f ă r ă
i n t e r e s , î n t r u c â t i n t e r e s u l r e s u l t a din j u d e c a t a instanţei
care a admis proba testimonială
M ă r t u r i i 1 c i t a t , c a r e n u v i n e î n a i n t e a j u d e c a t e i , se o - A r t
- 1 8 !
N ^

Pi* CIV
s e n d e ş t e la o a m e n d ă ce n u p o a t e fi m a i m a r e de u n a
s u t ă lei n o i , şi se c i t e a z ă din n o u . D a c ă el n u se p r e s i n t ă
nici d u p ă a c e a s t ă n o u ă c h e m a r e , el este o s é n d i t la o a m e n ­
dă, c a r e n u p o a t e t r e c e p e s t e t r e i s u t e lei, p u t è n d u - s e d a în
c o n t r a l u i şi u n m a n d a t de a d u c e r e i a r t . 1 8 8 , 189 P r . civ. i.
M a r t u r u l c a r e j u s t i f i c a c a u s a n e v e n i r e i s a l e p o t a e fi Art. 190
n
s c u t i t de a m e n d a la c a r e a fost c o n d a m n a t ( a r t . 1 9 0 P r . '' '
civ.), se î n ţ e l e g e de i n s t a n ţ a c a r e a a p l i c a t - o , e a r n u d e
acea s u p e r i o a r ă i. L a d i n c o n t r a , j u r n a l u l de c o n d a m n a r e
fiind e x e c u t o r p r i n el înxus, f ă r ă a a v e a n e v o e de a fi
c o n f i r m a t d e j u d e c ă t o r i i s u p e r i o r i , se a d u c e la î n d e p l i n i r e
p r i n a d m i n i s t r a ţ i e , i Vedi infra, p . 30 1, t e x t şi n o t a l i .
:
)
Cpr. art. 235 C. civ.. care permite aducerea marturilor, t a r a Art. 2;>:> C.
citaţie, în materie de divorţ. civ.
'-') Ascultarea de noi m a r t i n i , a r a t a t i in u r m a admiterei lor de Art. 374 Pr.
tribunal, pentru a depune asupra faptelor contestate, indi- germană,
cate in h o t a r ì r e a preparatorie, dice a r t . 374 (339 vechiù)
din proced. civ. g e r m a n a , va ti refusata de justiţie, daca a-
scultarea lor ar aduce o i n t à r d i e r e in soluţia procesului, şi
daca tribunalul a r avea convingerea ca partea a întârdiat a-
nnme ascultarea m a r t u r i l o r . in scop d e a pune o pedica, sau din
causa unei negligente g r a v e (wenn dm-di die Vernehmmuj die
I'Jrledif/uiif/ des Rechtsst rcjt.s cerzoijert irerdeu iriirde and, das
(ierich.t die, t'lierzeugniuuj i/e/rinnt. 'lass die //artei in der A/j-
sielit. den f'rozcss za verschlenpen. uder aus ţjroher Xachlds-
s'ujl:eit die Zeiujeu nickt fruiter henauut licit".
s
) Cas. rom. Dreptul din lSìili. Xo. 81 si Rulet. Cas. S-a 1.
anul 1891-;. p. 1480.
•') Cpr. Trib. Mehedinţi. Drept ui din 1 8 0 9 . No. 8.
296 PROCEDURA ASCULTĂREI MARTORILOR.—ART. 191 URM. PR. CIV.

Art. 191 N u pot. fi a s c u l t a ţ i ca m a r t u r i : r u d e l e d e s u s ( a s c e n -

Pr. civ. (jgjjţjjQ şj <je j (descendenţii) ale uneia din p ă r ţ i : fraţii
o s

l
ş i s u r o r i l e , u n c h i i ş i n e p o ţ i i , afinii ( c u s c r i i ) î u a c e l a ş g r a d ) ,
2
soţul chiar despărţit ) : persoanele declarate, de lege in­
capabile de a mărturisi, adecă acei c o n d a m n a ţ i la d e g r a d a -
3
ţ i u n e a c i v i c ă ( a r t . 2 2 , 3 ° C. p e n . ) , e t c , ( a r t . 1 9 1 P r . c i v . ) ) .
Dreptulro- L e g e a 1 0 , D i g . , De testibus, 2 2 , 5 p r e v e d e a n u m e
man. c a i n m e np o a t e fi m a r t u r î n p r o p r i a sa c a u s ă , c e e a ce
e n u

4
se î n ţ e l e g e d e l a s i n e ) .
Art. 192 Pr. C u t o a t e a c e s t e a , p ă r ţ i l e p o t face c a s ă se a s c u l t e r u -
civ. 234 c . ' d e l e şi afinii m e n c i o n a ţ i î n a r t . 1 9 1 , a f a r ă de d e s c e n d e n ţ i ,
C I V
' în c h e s t i u n i d e s t a t c i v i l şi d e d e s p ă r ţ e n i e ( a r t . 1 9 2 P r .
c i v . ) . C p r . şi a r t , 2 3 4 C. c i v .
Art. 193 Pr. O r i ce a l t e p e r s o a n e s u n t p r i m i t e ca m a r t u r i , r e m ă -
C1V
- n è n d n u m a i ca p ă r ţ i l e s ă a r a t e şi j u d e c ă t o r i i s ă a p r e c i e z e
d e o s e b i t e l e î m p r e j u r ă r i c a r e p o t face ca m ă r t u r i a l o r s ă
5
fie î n l ă t u r a t a s a u p r i m i t ă ( a r t , 1 9 3 P r . civ.) j .

') Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1886, No. 45 şi Bulet. S-a I I , anul
1886, p. 370.—Această disposiţie se aplica, pentru identitate
de motive, a t â t l a î n r u d i r e a n a t u r a l a , cât şi la acea care
resulta din adopţiune. Répert. Sirey, Enquéte, 754, 755. Boi­
t a r d et Colmet-Daage. Pr. civ.. I. 498, p. 547 (ed. a 15-a).
Garsonnet, Pr. civ.. I I I , § 829, ' p. 26, nota 5 (ed. a 2-a).
2
Art. 383 Pr. ) A r t . 383 (348 vechili) din proced. g e r m a n ă scuteşte şi pe lo­
germ. godnicul uneia din p ă r ţ i (der Verlobte einer Partei).
3
Incapacităţi ) I n cât priveşte incapacitatile din legea veche, vedi pravila
din legea lui Matei B a s a r a b , glava 2 4 ; Codul Caragea, a r t . 37 urm.,
veche. partea V I , capit. 2 : Andr. Donici, capit. 32 : Harmenopol,
I, tit. 6, De testibus, etc.—Este de notat că. în legile noas­
t r e anterioare, ereticii şi jidovii nu puteau să mărturisească
în potriva unui creştin. „Hcereticits vel Iudaeus contra ortho-
doxum non testificatur, dice Harmenopol (loco cit., § 10). sed
adversus se invicem testantur''
4
) „Ntdliis idoneus testis in re sua inteUigitier'\ L a Romani, nici
slugile nu puteau fi marturi. Etiam jure civile domestici tes­
timoniu fides improbatur. L . 2. Cod., De testibus, 4. 20.
5

Apreciarea ) J u d e c ă t o r i i fondului apreciază în mod suveran dacă depu­

suverană a nerea unui m a r t u r merita, sau nu. încredere. Cas. rom. Bulet.
judecătorilor 1895. p. 594. Bulet. S-a 1. 1894, p . 439. Bulet. 1896. p.
de fond. 1482! Bulet. 1898. p. 190. C. judiciar. 1899. No. 2 1 si 29.
Bulet. S-a 1, 1899. p. 210 şi 478. Cpr. L . 3, P r . , in fine,
Dig., De testibus, 22. 5.—Judecătorii sunt însă datori să a-
răte motivele p e n t r u care deposiţia unui m a r t u r n u li s'a
părut convingătore : altfel hotărîrea lor a r fi casabilă pen­
tru lipsă de motive. Cas. rom. Bulet. 1868, p. 319. Vedi şi
suprà, p. 244. text şi notele 1, 2.
 C. C.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a IL—ART. 191 URM. PR. CIV. 297

A s t f e l , c a l i t a t e a de a d v o c a t a l p ă r ţ i l o r l i t i g a n t e n u Advocaţi,
c o n s t i t u e o i n c a p a c i t a t e d e a figura ca m a r t u r î n p r o c e ­
1
sele în c a r e p l e d e a z ă ! . A d v o c a t u l c h e m a t ca m a r t u r p o a t e
însă, d u p ă s e v e r ş i r e a j u r ă m â n t u l u i , să refuze de a m ă r t u ­
r i s i a s u p r a f a p t e l o r ce 'i s ' a u î n c r e d i n ţ a t cu o c a s i a e x e r ­
c i ţ i u l u i p r o f e s i u n e i s a l e , şi în a c e a s t ă p r i v i n ţ a , el n u a r e
ca n o r m ă de c â t c o n ş t i i n ţ a s a , p u t e n t i a se a b ţ i n e a d e la
2
o r i ce r e s p u n d e r e c a r e a r v i o l a s e c r e t u l p r o f e s i o n a l ! .
C a p a c i t a t e a u n e i p e r s o a n e de a m ă r t u r i s i în j u s t i ţ i e Capacitatea
se j u d e c a d u p ă l e g e a ţ ă r e i în c a r e s'a p e t r e c u t f a p t u l li-controversă,
3
tigios ) .
I n d i u a î n s e n i n a t ă p e n t r u a s c u l t a r e a m a r t u r i l o r , ei Art 194 Pr.
0 1 V
v o r fi i n t r o d u ş i în s a l a ş e d i n ţ e l o r p e r e n d şi în d e o s e b i , î n - '

I n ori ce caz. dreptul ce au instanţele de fond de a eon-Casul în care

stata fatitele într'nn mod suveran şi de a aprecia puterea decisia de
probatorie a dovedilor făcute de părţi, nu poate merge p a n a *^
a afirma câ acele probe constată contrariul faptelor a r ă t a t e
în mod expres în ele : căci. în acest caz. asemenea afirmări
constituesc erori grave de fapt. Astfel, este casabilă decisia
instanţei de fond, care întemeindu-se pe depunerile unor
marturi, conţine erori evidente asupra a r ă t ă r i l o r lor, pri­
mind ca t ă g ă d u i t e de dînşiî faptele afirmate de ei în mod
precis, ceea ce nu mai constitue o apreciare sau interpre­
tare de mărturisiri, ci o eroare de fapt. care conduce la un r e ­
sultai eronat. Cas. rom. ('.judiciar din 23 sept. 1901. No. 60.
») Vedi însă L. 25, Dig.. De testibus, 22, 5. unde se dice : „Man­
dat is cavetti r, ut prcesides attendant, ne putrenti in causa cui
patrocinium pnestiterunt, testimonium dicant".
*) Cpr. C. Craiova. Dreptul din 1898. No. 50. C. judiciar din Secretul pro-
1899. No. 7. Vedi a s u p r a secretului profesional, discursul de lesionai,
deschidere a anului judecătoresc 1901—1902 a D-lui pro­
curor general al C. din Craiova. Stefan Mladoveanii. Cpr. şi
( r a r r a u d , Tr. th. et prat, de dr. penal Jr.. V, 2064 urm., p.
348 urm., (ed. a 2-a, 1901). Blanche. Titti d. prat. sur le ().
penal, V. 444 nrm.. p. 606 urm. F.-Hélie. Th. da ('. penai.
V, 1866 nrm. Glasson, Tr. eie. (Pichon. 1902), I, p. 585.
A r t . 383 (348 vechiu) din procedura g e r m a n ă scuteşte de Art. 383
a fi m a r t u r i pe miniştrii cultului pentru ceea ce li s'a în- Lr. germ.
crediuţat în exerciţiul funcţiunei lor (tras ilmen bei der Aus-
'ubunej cler Scelsore/e auvertraut ist) şi persoanele cărora, în
virtutea funcţiunei. starei sau profesiunei lor. li s'au încredin­
ţ a t fapte din acele menite a r e m â n e a secrete, fie prin na­
t u r a lor. fie prin o disposiţie legală. Cpr. şi a r t . 376 (341
vechia) din aceiaş procedură.
3
) Cpr. Répert. Sirey. ilneptéte, 757. L a u r e n t . Dr. international.
V I I I . 45. F a d i x - b e n i a n g e a t . Dr. internat.. I. 285.— Contra..
Masse. Dr. comm., I L 772.
298 PROCEDURA ASCULTĂREI MARTORILOR.—ART. 194 URM. PR. CIV.

c e p é n d d e l a m ă r t u r i i p r o p u ş i d e r e c l a m a n t , d a c ă v o r fi
a s e m e n e a m a r t u r i ( a r t . 1 9 4 P r . civ.).
Art. 195 Pr. F i e c a r e m a r t u r este î n t r e b a t de president a s u p r a
C 1 V
' n u m e l u i , p r o n u m e l u i , p r o f e s i u n e i şi d o m i c i l i u l u i s é u : d a c ă
e s t e r u d ă s a u afin cu u n a d i n p ă r ţ i şi î n ce g r a d ; d a c ă
este în serviciul v r e - u n e i a din p ă r ţ i s a u în o a r e - c a r e legă­
t u r i cu d è n s a , e t c . ( a r t . 1 9 5 P r . c i v . ) M.
Art. 196 Pr. î n a i n t e d e a ' ş i face m ă r t u r i a , fie c a r e m a r t u r d e p u -
C l v
' n e j u r ă m â n t d u p ă f o r m u l a a r ă t a t ă d e a r t . 1 9 6 , a c e a s t ă for­
m u l ă p u t â n d fi s c h i m b a t ă d u p ă r e l i g i a m a r t u r u l u i ( a r t .
1 9 6 , § u l t i m P r . civ.)
3
Evrei,Maho- Astfel, creştinii v o r j u r a cu m â n a pe c r u c e ) , evreii
metani.
Art. 735, § 2 ') Neobservarea acestei disposiţiuni nu a t r a g e casarea decisiu-
Pr. civ. nei, dacă recurentul nu dovedeşte, conform art. 735, § 2,
că nerespectarea acestor forme i-a pricinuit vre o v ă t ă m a r e ,
care nu se poate îndrepta de cât prin anularea actului. Cas.
rom. Bulet. anul 1893, p . 5 9 1 .
2
Art. 391,392 ) A r t . 391 (356 vechiu) din procedura civilă g e r m a n ă permite
Pr.civ. germ. părţilor de a r e n u n ţ a la j u r ă m e n t u l unui martur. (Die Par-
teien kdnnen au/ die Beeidigung verzichten".—Marturul, după
această procedură (art. 392 nou, 357 vechiu), j u r ă de a spu­
ne adevérul curat (die reme Wahrheit) în sufletul şi conşti­
inţa sa, fără a ascunde sau adăoga ce-va. Cpr. şi art. 61
Pr. crimin. (Stra/prozessordmmg). S'a eliminat deci din for­
mula j u r ă m e n t u l u i mărfurilor elementul religios, inovaţie
care s'a propus şi la noi de D l . V. T a t a r u (Observ, asupra
modi/, pr. civ., G-alatz, 1900, p. 48).—De notat este însă că
procedura g e r m a n ă n'a eliminat elementul religios din j u r ă ­
mentul juraţilor (art. 288 P r . crimin.), nici din j u r ă m e n t u l
litis-decisoriù (art. 481 nou, 443 vechiù Pr. civ. Civilprozes-
sordnung). Cpr. şi art. 62 Pr. crimin.
8
) S'a decis însă, sub vechea procedură, că j u r ă m e n t u l nu este
nul, dacă nu se constată că m a r t u r u l n'a j u r a t cu mâna pe
cruce. T r i b . Ilfov. Dreptul din 1885, No. 63.—S'a decis de
asemenea că nu se poate invoca pentru prima o a r ă în ca­
saţie nulitatea resultând din faptul că mărturii ascultaţi n'au
depus j u r ă m e n t u l , aceasta nulitate nefiind de ordine publi­
că. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1894, p . 106. Vedi şi Bulet. S-a
1, 1884, ultim, consid., p. 768. Curtea supremă a recuno­
scut însă că p r e s t a r e a j u r ă m e n t u l u i este o formalitate sub­
stanţială şi că formula lui este chiar s a c r a m e n t a l ă . Curtea
de casaţie din F r a n c i a decide însă că n e p r e s t a r e a j u r ă m e n ­
tului poate fi propusă p e n t r u prima oară în casaţie, atât în
materie civilă (V. D. P . 97. 1. 606. Sirey, 96. 1. 520), cât
şi în materie penală. Menţiunea ce ar face h o t ă r î r e a că
toate formalităţile prescrise de lege au fost îndeplinite nu
 C. C.-CARTEA l l l . - T I T . I I I . - C A P . I X . - S - a II.—ART. 197 URM. l'R. CIV. 299
1
cu m â n a p e cele dece p o r u n c i , p e Coser safer Toira ), e a r
M a h o m e t a n i î , cu d e g e t e l e p e c u v i n t e l e Fihi-Fihi din capit.
2
I X al Koranului ) .
Se d i s c u t ă c h e s t i u n e a d a c ă p r e u ţ i î o r t o d o x i , c h e m a ţ i Jurămentni
i r e l I o r
ca m a r t u r i . t r e b u e s a u n u s ă lie s u p u ş i j u r ă m è n t u l u i , şi l " t -
u n e l e t r i b u n a l e îi s u p u n a c e s t e i f o r m a l i t ă ţ i , e a r a l t e l e îi s c u ­
3
t e s c ) . C h e s t i u n e a v a fi d i s c u t a t ă m a i p e l a r g c â n d n e v o m
4
o c u p a d e s p r e j u r à m è n t u l l i t i s - d e c i s o r i ù ).
D u p ă C o d u l C a r a g e a l a r t . 8 4 , p a r t e a V I , c a p i t . 2 ) , Codul Cara-
e a
m a r t u r i i t r e b u e a u s ă j u r e în b i s e r i c ă . î n p r i c i n i c r i m i n a l e , " -
e a r în p r i c i n i c i v i l e , ei p u t e a u s ă j u r e şi î n a i n t e a j u d e c ă ­
t o r i l o r , j u r à m è n t u l în b i s e r i c a nefiind p r e s c r i s d e c â t l a
caz de t r e b u i n ţ ă ( a r t . 3 8 , p a r t e a V I , c a p i t , 2'i.
Copiii m a i m i c i d e 16 a n i î m p l i n i ţ i v o r p u t e a fi a s c u l - A r t . 197 Pr.
C 1 V
t a ţ i f ă r ă j u r ă m e n t , ca s i m p l i i n f o r m a t o r i ( a r t . 197 P r . c i v . ) . -
M a r t o r u l c a r e , i a r ă o c a u s a b i n e - c u v è n t a t à , a r r e f u s a Art. 207 P . r

C1V
de a j u r a s a u d e a m ă r t u r i s i , v a fi c o n d a m n a t la d e s p ă - -
g u b i r i c ă t r e p ă r ţ i şi la o a m e n d ă , c a r e n u v a p u t e a t r e c e
0
p e s t e t r e i s u t e lei n o i l a r t . 2 0 7 P r . c i v . ) ) .

dovedeşte că j u r à m è n t u l a fost prestat. Gas. fr. loco cit. Cpr.

şi (iarsounet. Pr. n e , I I I . p. 55. § 844 (ed. a 2-a).
') Verii t r . nostru in limba franceză, p. 438, text şi nota 2.—
Xu se poate propune pentru p r i m a oară în casaţie nulitatea
întemeiată pe faptul că un m a r t u r de religie israelita, n'ai­
ti depus juràmèiitul conform ritului mosaic. Cas. rom. Bulet.
8-a 11, 1895, p. 1138.
2
) Vedi adnotaţia noastră din C. judiciar, Xo. 7 1 . (anul 1900) şi
infra, r u b r i c a : Despre juramèuf.— Definiţie.—Impartire.
s
) Cas. rom. S-a 11. Bulet. 1886, p . 370 şi Dreptul din 1886,
No. 45. „Prin canoanele Bisericei noastre, dice aceasta de-
cisie. preuţii fiind opriţi de a presta j u r à m è n t u l . instanţa de
fond a putut asculta pe un preut numai ca simplu informa­
tor, t a r a a viola prin aceasta v r e un text de lege".—Contra,
Cas. rom. Dreptul din 1901, Xo. 7 1 . Bulet. 1899. p. 1044.
4
) Vedi şi articolul nostru din Dreptul Xo. 60. anul 1901.
a
) Cpr. a r t . 390 (355 vechili) din proced civ. g e r m a n ă .
Aceiaş soluţie este admisibila şi în privinţa j u r a t u l u i care Juraţii care
refusa de a depune j u r ă m â n t u l prescris de lege. sub cuvènt ca refîisă de a
ura
nu crede în D-zeu. C. cu j u r a ţ i din Marna, Sirey, 99. 1. p . 286. •' -
''.judiciar din 26 oct. 1900, Xo. 71 (cu adnotaţia noastră).
Curtea noastră supremă a decis, de asemenea, cu drept cu­
vènt. că în o afacere criminală, mărturii nu pot ti scutiţi de
j n r à m è n t , sub cnvent câ a r fi liberi cugetători. P r i n u r m a ­
re, este casabila decisia Curţei cu j u r a ţ i care pronunţă o
condamnare când unul din m a r t u r i este ascultat fără j u r ă ­
ment. Dreptul din 1886, Xo. 61 şi Bulet. S-a I I , 1886. p . 436.
300 PROCEDURA ASCULTAREI MARTURILOR.—ART. 198 URM. PR. CIV

Art. 198 Pr. M a r t u r u l va m ă r t u r i s i f ă r ă să aibă voe de a ceti niăr-

C 1 V
' f u r i a ce a r e d e f ă c u t î n a i n t e a j u d e c a t e i ( a r t . 1 9 8 P r . civ.).
Art. 199 şi P ă r ţ i l e , j u d e c ă t o r u l , p r e c u m şi p r o c u r o r u l , v o r p u t e a
228 Pr. civ. j a ( m a r t o r u l u i o r i .ce c h e s t i u n i p r i n m i j l o c i r e a
r e s a presi-
r'• .. (lentului, care este .în drept de a autorisa pe însuş partea
a pune întrebări marturului şi de-a dreptul ( a r t . 1 9 9 P r .
c i v . ) . P a r t e a finală a textului, s'a a d a o s p e c a l e d e a m e n d a ­
m e n t în Senat, d u p ă p r o p u n e r e a D - l u i I. Sinescu. O ase­
m e n e a i n o v a ţ i e ş ' a f ă c u t t o t p é c a l e d e a m e n d a m e n t , şi
în a r t . 2 2 8 , în p r i v i n ţ a i n t e r o g a t o r u l u i , u n d e de asemenea
partea poate fi autorisdtă de president a pune întrebările de-
ădreptul părfei chemate la interogator .').
Art. 200 Pr. D u p ă a s c u l t a ' r e a m ă r f u r i l o r se î n c h e i e u n p r o c e s - v e r -
C 1 V -
b a l , c a r e t r e b u e s ă c u p r i n d ă , sub pedeapsă de nulitate : n u ­
m e l e , p r o n u m e l e , p r o f e s i a şi d o m i c i l i u l m a r t u r u l u i ; a r ă t a ­
r e a că m a r t u r u l a j u r a t întocmai după disposiţiile a r t . 1 9 6 ;
cele s p u s e d e m a r t u r ; a r ă t a r e a că i s'a c e t i t d i n c u v â n t
î n c u v â n t d e c l a r a ţ i a sa şi c ă el s t ă r u e ş t e î n t r ' e n s a . Pro-
c e s u l - v e r b a l t r e b u e s ă fie s e m n a t d e m a r t u r , p r e s i d e n t şi
d e g r e f i e r s a u a j u t o r u l de g r e f ă . D a c ă m a r t u r u l n u v o e ş t e
s a u n u p o a t e s ă i s c ă l e a s c ă , se v a face m e n ţ i u n e d e s p r e a-
c e a s t a în p r o c e s - v e r b a l ( a r t . 2 0 0 P r . civ.) "-).

1
) DL Ministru de finanţe. Tache Ionescu. a calificat această
inovaţie de fericită, sub cuvânt că „cu sistemul a c t u a l de
a se face interogatorul prin o r g a n u l presidentului, nu se a-
.junge la un bun resultat, de oare-ce mai tot-deauna s ă dă
un respuns concertat. De multe ori presidentul nu pricepe
unde v r e a să ajungă partea prin • întrebările ei, şi atunci cel
întrebat a r e timp să se gândească de doua ori şi să dea un
.respuns dubios". Vedi Pr. civ. desbaterile Senatului (ed. ofici­
ală), p. 393, colona 2.
2
) S'a decis, chiar sub vechiul text. că semnătura presidentu­
lui, grefierului şi a m a r t u r u l u i erau prescrise sub pedeapsă
de nulitate. Cas. rom. Bulet. 1879, p. 8 2 5 . Bulet. 1880, p.
105. — Această disposiţie nu se aplică însă în materie de
divorţ, unde legiuitorul a admis o procedură specială (art.
238 C. civ.). Cas. rom. Dreptul din 1883, No. 83 si Bulet.
Cas. S-a I I , 1883,. p. 980. D e asemenea, este nul procesul
verbal, care nù constată că s'a cetit m a r t o r u l u i declaraţia
sa şi că el a fost întrebat dacă stărueşte într'ensa. e a r de-
cisia care se întemeiază pe asemenea depunere este casabilă.
Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1896, p . 218. — Tot astfel, simpla
menţiune în procesul verbal că m ă r t u r i i au prestat j u r ă ­
mântul, sau că l'au prestat conform legei. fără a se viza
C. C.—CARTEA IN.—TIT. III.—CAP. IX.—S-aTL- ART. 201 URM. PR. CIV. 301

F i e - c a r e m a r t u r , d u p ă a s c u l t a r e a s a , v a r e m â n e a în Art. 2 0 1 Pr.
e i v
şala ş e d i n ţ e l o r p a n ă la s f â r ş i t u l c e r c e t ă r e i , a f a r ă n u m a i '
d a c ă j u d e c a t a v a h o t ă r î a l t f e l ( a r t . "201 P r . c i v . ) .
M ă r t u r i i v o r p u t e a d i n n o u fi î n t r e b a ţ i , o r i d e c â t e Art. 2 0 2 Pr.
C 1 V
ori a c e a s t a v a fi de t r e b u i n ţ ă , în u r m a a s c u l t ă r e i a l t o r '
martori (art, 2 0 2 P r . civ.i.
D a c ă u n m a r t u r c e r e d e s p ă g u b i r e p e n t r u v e n i r e a s a , Art. 20.3 Pr.
0 1 V -
j u d e c a t a v a h o t ă r i cifra a c e l e i d e s p ă g u b i r i , d u p ă s t a r e a şi
p r o f e s i a m a r t u r u l u i , d u p ă d e p ă r t a r e a d o m i c i l i u l u i s e u , şi
t i m p u l ce a p u s în a c e a s t ă c e r c e t a r e , c o n d a m n â n d pe p r o -
punétorul m a r t u r u l u i la plata acestei sume prin o deosebită
î n c h e i e r e , c a r e v a fi e x e c u t o r i e şi pe. cale administraţi că
1
( a r t . 2 0 3 P r . c i v . ) ).
D a c ă din i n s t r u c ţ i e a r r e s u l t a b ă n u e l i g r a v e de m ă r - Art. 2 0 4 Pr.
C I V
t u r i î m i n c i u n o a s e , s a u de c o n r u p e r e de m a r t u r i , j u d e c a t a '
civilă v a t r i m e t e pe m a r t u r u l b ă n u i t în c e r c e t a r e a a u t o ­
r i t ă ţ i l o r p e n a l e ( a r t . 2 0 1 P r . civ..1.
A c e i a ş s o l u ţ i e e s t e a d m i s ă şi în m a t e r i e c r i m i n a l ă , cu Art. 3 5 5 Pr.
p e r u
a c e a s t ă d e o s e b i r e că p r e s i d e n t u l C u r ţ e i cu j u r a ţ i e s t e de
a s t ă d a t ă în d r e p t a, d a u n m a n d a t de a r e s t în c o n t r a m a r ­
t u r u l u i c a r e i s ' a r p ă r e a m i n c i u n o s i a r t . 35.") P r . p e n . ) - ) .
U n m a r t u r a r p u t e a fi u r m ă r i t ca m i n c i u n o s p e n t r u o de-Art. 2 s s , ->«t
C o 1 1 1K
punere făcută î n a i n t e a t r i b u n a l u l u i corecţional, sau înaintea ' '"'

textul art. 200. a t r a g e casarea decisiunei. ('as. rom. Bulet.

S-a I I . 1890, p. 1175. Bulet. S-a 1. 1883. p. 603.—Xu eon-
stitue insa u causa de nulitate în depunerea unui m a r t u r îm­
prejurarea că densul n'a subscris şi un adaos la depunerea
principală, când aceasta din u r m ă este subscrisă şi acel a-
daos nu este esenţial în causa. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul
1890, p. 1110.
E x e c u t a r e a ţie cale administrativa a fost introdusa prin a-
mendament în Camera, după propunerea D-lui X. I. B a r b a ­
teseli, pentru înlesnirea m a r t u r u l u i care a dobândit despă­
gubirea. Vedi Pr. ric.. Dezbaterile Camerei (ed. ol.), p. 591.
Vedi asupra acestei disposiţii excepţionale. F a u s t i n Hélie,
Tr. d'instrttc. cr im incile, V I I . 3569 urm. P a n d . fr., Cour d'as­
sise*. 2637 urm. R é p e r t . Sirey. Cour d'assises, 2611 urm.—Unii
susţin că, şi în materie corecţionala, presidentul are drep­
tul de a da un mandat de arest contra m a r t i n i l o r bănuiţi
de m ă r t u r i e minciunoasa : însă chestiunea este controver­
sată. Vedi autorităţile citate pro şi rontrà in R é p e r t . Sirey,
t. X X I I ' ( 1 9 0 1 ) . v° Faux teinoifjnaţ/e, 147. Art. 355 din Fr.
pen. nu este însă aplicabil tribunalelor civile. R é p e r t . Si­
rev. v ' rit.. 163 urm.
302 PROCEDURA ASCULTAREI STARTURILOR.—ART. 205 URM. PR. CIV.

C u r ţ e i de a p e l ( a r t . 2 8 8 C. p e n . ) , şi c h i a r î n a i n t e a j u d e ­
c ă t o r u l u i d e ocol ( a r t . 2 8 9 C. p e n . ) .
Mărturia fă- Nici î n t r ' u n caz însă, o m ă r t u r i e făcută î n a i n t e a j u -
60 01 11 11 d e m s r u c e n a r
^d^^de'itf^ ^* ^ ^ ^ t ţi p u t e a fi b ă n u i t ă d e m i n c i u -
J m
8truetìe. "noasa, p e n t r u c ă , d e ş i e a e s t e f ă c u t ă s u b j u r à m é n t ( a r t .
7 2 P r . p e n . ) , t o t u ş i e a n u e s t e d e f i n i t i v ă şi p o a t e î n t o t ­
]
d e a u n a fi r e t r a c t a t ă ) .
Art. 205 Pr. D a c ă t o ţ i m ă r t u r i i c i t a ţ i s a u c a r i se v o r î n f ă ţ i ş a de
C 1 V -
b u n ă v o e ( a r t . 1 8 7 P r . civ.), n u p o t s ă fie a s c u l t a ţ i î n a c e -
i a ş ş e d i n ţ ă , c e r c e t a r e a se v a u r m a î n o ş e d i n ţ ă u l t e r i o a r ă ,
fără alte citaţii ( a r t . 2 0 5 P r . civ.).
Art. 208 Pr. Nulitatea uneia sau mai multor mărturii nu atrage
C1V
- n u l i t a t e a î n t r e g e i c e r c e t ă r i ( a r t . 2 0 8 P r . civ.).
Art. 209 Pr. Dacă u n m a r t o r , din causa de boală sau altă împe-
C1V
- d i c a r e b i n e - c u v e n t a t ă , n u p o a t e v e n i la ş e d i n ţ a , p r e s i d e n ­
t s t r i m e t e p e u n u l d i n j u d e c ă t o r i la l o c u i n ţ a s a . c a î m ­
p r e u n ă cu g r e f i e r u l şi f a ţ ă c u p ă r ţ i l e , s a u d u p ă c e s ' a u
c h e m a t formal, să'l asculte ( a r t . 2 0 9 P r . civ.).
Codul Cara- . . C â ţ i m a r t u r i se z ă t i c n e s c d e b o a l ă a v e n i l a j u d e -
ea
& - c a t ă ca s ă m ă r t u r i s e a s c ă , dice C o d u l C a r a g e a ( a r t . 4 3 . p a r ­
tea V I , capit. 2), s a s e întrebe prin logofătul judecătoriei".
Art. 210 Pr. D a c ă u n m a r t u r s e află c u ş e d e r e a î n p r e a m a r e d e -
c n
" p ă r t a r e , j u d e c a t a , d u p ă ce v a a s c u l t a p e p ă r ţ i , v a p u t e a
t r i m e t e la t r i b u n a l u l l o c a l o c o m i s i e r o g a t o r i e , c a a c e l t r i ­
b u n a l , faţă cu pârfile sau după ce s'au chemat formal, să
a s c u l t e pe m a r t u r a s u p r a f a p t e l o r ce i se v o r a r a t a ( a r t .
2 1 0 P r . civ.) *). (Cpr. şi a r t . 2 3 6 , 2 4 3 , P r . civ., c a r e ad-

') Cas. rom. S-a vacanţelor. Bulet. 1872. p. 202. Trib. Dâm-
bovitza, C. judiciar din 1901, No. 9 (cu adnotaţia noastră).
Cas. fr. D. P . 59. 1. 439. Sirey, 60. 1. 747. Répert. Sirey,
Faux témoignage, 108. Boitard, Dr. c rim inel, 464. G a r r a u d ,
Tr. th. et pratique du dr. penal, V, p. 298 (ed. a 2-a) şi Pr.
de dr. criminel (1895), 464, p . 590. F . Hélie, Code penal, I V ,
1793. Blanche, Études partiques sur le C. penai, V, 366, p.
444, 445. P a n d . fr., Faux témoignage, 7 1 . Vedi şi autorităţile
citate in adnotaţia noastră din Curierul judiciar No. 9 (1 fevr.
1901), p . 72, notele 6 şi 7.
2
) I n art. 210, dice Ministrul justiţiei. în expunerea de motive
(ed. of., p . 19), am menţinut comisiile rogatorii p e n t r u a-
scultarea mărfurilor care s'ar afla cu şederea în p r e a mare
d e p ă r t a r e , d a r am adăogat că această ascultare să se facă
faţă cu părţile sau după citarea lor, ca împricinaţii să poată
pune chestiunile ce le cred folositoare martorilor. Aceasta
C. C—CARTEA IH.—TIT. III.— CAP. IX.—S-a II.—ART. 210 URM. PR. CIV.

niit c o m i s i i l e r o g a t o r i i în p r i v i n ţ a i n t e r o g a t o r u l u i si a p r e -
starei j u r à m è n t u l u i i .
A r t . '210, 23G şi 2-13 d i n P r . c i v . n u v o r b e s c de c â t Comisii ro­
s a J 1 t r
de c o m i s i u n i l e r o g a t o r i i i n t e r n e , î n s ă se p o a t e î n t â m p l a c a ^ " " * "
t 1

i n s t a n ţ e l e n o a s t r e j u d e c ă t o r e ş t i s ă se a d r e s e z e , a t â t î n m a t e ­
1
rie c i v i l ă 1 c â t şi în m a t e r i e p e n a l ă , la a u t o r i t ă ţ i l e s t r ă i n e ,
2
pe c a l e d i p l o m a t i c a , p r i n m i n i s t e r u l j u s t i ţ i e i ), p e n t r u a-
3
scultarea u n u i m a r t u r care'şi a r e domiciliul în s t r ă i n ă t a t e ) .
Se î n ţ e l e g e c ă , în a s e m e n e a c a ş u r i , p ă r ţ i l e n u v o r fi Formele or-
c i t a t e , d a c ă c h e m a r e a l o r n u e s t e a d m i s a d e l e g e a s t r ă i n ă , '''"f^"^'
p e n t r u că f o r m e l e ordinatoria' litis, s u n t , d u p ă p ă r e r e a t u ­
4
t u r o r , c â r m u i t e de l e g e a ţ â r e i u n d e se i n s t r u m e n t e a z ă ) .

disposiţie e r a necesara în interesul dreptului de a p a r a r e al

împricinaţilor".
') In cât priveşte comisiile rogatorii în materie de divorţ, în Comisii r«>-
privinţa ascultărei marturilor. unii nu le admit (Trib. Bruxel- satorii hi
m
Ies. J. ('land, 1894, p . 914. YVilleimet. Divorce, p. 153. F r e - ^ r i ^ d e
mont. Divorce. 561), ear alţii le admit, conform d r e p t u l u i Controversă,
comun (Laurent. I I I . 326. Trib. Arlon. Dreptul din 1886.
Xo. 27). Vedi t. I, p a r t e a I l - a a Comentariilor noastre, p.
177. text şi nota 2. Vedi şi Répert, Sirey. Divorce. 2524.
'-) După convenţia încheiată cu Rusia la 19 mâi 1894, Curtea Conv. inclu­
de apel din Iaşi şi din Galatz, tribunalele judeţelor Doro- iată la 1894
( u
boi, F a l c h i , Tutova. Covurlui şi Tulcea, procurorii generali ' Rusia,
de pe l â n g ă Curţile de apel din Iaşi şi Galatz, precum şi
procurorii tribunalelor j u d e ţ e n e sus-numite, pot corespunde
chiar direct, fără nici o intervenţie diplomatică, p e n t r u toate
cererile în materie civilă şi penală, afară de acele privitoare
la e x t r ă d a r e a făcătorilor de râie, cu tribunalele şi parche­
tele districtelor judiciare Odessa, Cherson şi K a m e n e t z - P o -
dolsck. Vedi aceasta convenţie în Hamangiu, I I I , p. 3110 urni.
:)
) Vedi a r t . 9 din convenţia comercială încheiată la 1880 cu Convenţii în-
I t a l i a : a r t . 15 din convenţia de e x t r ă d a r e încheiată la 1880 eheiatèeu
cu Belgia : a r t . 12 din convenţia de e x t r ă d a r e încheiată la alte State.
1894 cu ţ ă r i l e de jos : a r t . 14 din convenţia de e x t r ă d a r e
încheiată cu A u s t r o - U n g a r i a la 14 (27) iunie 1901, etc. Vedi
T. G. Djuvara, Tratate, Convenţiuni şi învoiri internaţionale ale
României (Bucureşti şi P a r i s , 1888), p. 29 (Introducere), p.
247. 260, 312, 505. etc. Vedi şi Convenţiile de extrădare ale
României, de S. B , Seri ban (Bucureşti. 1901, tipog. C. judiciar).
4
) Cpr. O. Bau. I). P . 62. 2. 75. Sirey, 62. 2. 253. C. Cham-
bérey. ./. Clunet. 1875. p. 434. Trib. superior de comerţ din
Leipzig (ReichsoberhandeUgcricht). d. Clunet, anul 1874. p.
192. 193. Fielix-Demaiigeat. Dr. international. I. 247, p. 477.
Despagnet. Dr. internat, (ed. a 3-a, 1899), 188. p. 399. Dim.
304 DESPRE PRESUMITI—ART. 1199.

Formele de- • I n c â t p r i v e ş t e î n s ă f o r m e l e n u m i t e decisorice litis, a-

cisonse litis. d e c ă c a r e § e r e f e r a l a f r\ \
011 u litigiului, precum este, de
e x e m p l u , j u r ă m â n t u l ce t r e b u e s ă d é p u e m a r t u r u l , e t c . , c h e s ­
1
t i u n e a este c o n t r o v e r s a t ă ) .
I n o r i ce caz, t r i b u n a l e l e c a r e e x e c u t ă o comisie r o ­
g a t o r i e a unei jurisdicţii străine, îndeplinind u n a c t de c u r -
toasie internaţională, nu sunt supuse controlului judecăto­
r i l o r care a u mijlocit comisiunea, r e m ă n â n d ca aceştia, l a
u r m a u r m e i , să ţie s a u să h u ţ i e socoteală, in decisia d e fond,
2
d e c e r c e t a r e a c a r e s'a f ă c u t d e c ă t r e j u d e c ă t o r i i s t r ă i n i ) .

SECŢIUNEA III
3
' Despre p r e s u m ţ i u n i ) . —Definiţie.

A r t . 1 1 9 9 . — P r e s u m ţ i u n i l e sunt consecinţele ce legea sau

m a g i s t r a t u l t r a g e din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
(Art. 1138. 1200 urm., 1203 C. civ. A r t . 46, 82 C. com. A r t .
1349 C. fri) «).

G-. Maxim, Critica sistemului probelor, etc. (Iaşi, 1899), p .

146, No. 125, 1 3 1 . Vedi şi t. I a lucr. noastre, p a r t e a I, p .
99. Vincent et P é n a u d , Dictionn. de dr. international, -v° Com-
mision rogatoire, No. 20. Asser et Rivier, Dr. internat., No.
87, p. 174 din t r a d u c e r e a Schina. J. Clunet, anul 1889, p .
334 (nota).
') Vedi a s u p r a acestei controverse, t. I, p a r t e a I a lucrărei
noastre, p. 99, 100 şi Dim. G. Maxim, op. cit., p. 146 urm.
Opr. Vincent et Pénaud, Dictionn. de dr. international, v° Com­
mission rogatoire, No. 21 u r m . A. Weiss, TV. element, de dr.
internat, (ed. a 2-a, 1890), p . 814. L a u r e n t , Dr. internatio­
nal, V I I I , 59 urm. Masse, Dr. comm., I I , 785, p. 54 urm.
(ed. a 2-a), etc.
2
) C. Douai, J. Clunet, anul 1896, p . 5 8 1 urm.
3
) Cuvântul prasumptio vine de la prce şi sumere (a l u a îna­
inte), p e n t r u că presumţia face să se ia un lucru de ade­
v ă r a t (sumit pro vero, habet pro vero), înainte de a se t r a g e
dovada de aiurea (prce, id est antequam aliunde probetur).
Cpr. P o t h i e r , I I , 839, p. 448 (ed. Bugnet). B a u d r y , 11,1281.
4
Art. 2516 ) „Presumţiile sunt nişte consecinţe sau deducţiuni, dice a r t .
Codul portu­ 2516 din Codul portughez de la 1867, ce legea sau magis­
ghez. tratul t r a g e d i n t r ' u n fapt cunoscut pentru a demonstra un
fapt necunoscut".
Pr. civ. ger­ P r o c e d u r a civilă g e r m a n a nu vorbeşte de presumţiuni.
mană. Art. 16, § 1 din legea de introducere de la 1877 (Einfuh-
rungsgesetz zur Civilprozessordnung) dispune însă că sunt
menţinute disposiţiile de drept civil după care, sub anumite
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. 111.—CAPIT. I X . - S - a III.—AHT. 1109. 305

I n lipsă de probe p r o p r i u dise. a d e c ă de i n d u c ţ i u n i

c a r e să conducă la o c e r t i t u d i n e cel p u ţ i n r e l a t i v ă , p r e c u m
este d o v a d a s c r i s ă , l e g e a se m u l ţ u m e ş t e c u p r e s u m ţ i u n i ,
care conduc n u m a i la p r o b a b i l i t ă ţ i .
P r e s u m ţ i u n i l e s u n t n i ş t e c o n s e c i n ţ e s a u m a i b i n e d i s Definiţie,
1
n i ş t e i n d u c ţ i u n i j s a u c o n j e c t u r i ce l e g e a s a u m a g i s t r a t u l
t r a g e din u n fapt cunoscut la u n fapt necunoscut, pe cale
de p r o b a b i l i t a t e . A s t f e l , d i n f a p t u l că c r e d i t o r u l a r e s t i ­
tuit d e b i t o r u l u i t i t l u l c a r e s e r v e a de d o v a d ă c r e a n ţ e i sale,
l e g e a t r a g e c o n s e c i n ţ a c ă d e b i t o r u l este l i b e r a t i a r t , 1 1 3 8 ,
§ l j , p e n t r u că, de obiceiu, c r e d i t o r u l n u r e s t i t u e d e b i t o ­
r u l u i t i t l u l c r e a n ţ e i s a l e d e c â t în u r m a p l ă ţ e i - 1 . D e a c e e a ,
C u j a c i u s d i c e a : Primim tio sumitur ex eo quod pier unique fit.
P r e s u m ţ i a , d u p ă cum f o a r t e b i n e o b s e r v ă P o t l i i e r i I I ,
8 3 9 ) , se d e o s e b e ş t e d e p r o b a p r o p r i i i (.lisă : c ă c i , p e c â n d
a c e a s t ă d i n u r m ă face c r e d i n ţ ă d i r e c t şi p r i n e a î n s u ş d e
un l u c r u , p r e s u m ţ i a n u f a c e c r e d i n ţ ă d e c â t p e cale d e
3
c o n s e c i n ţ ă şi d e p r o b a b i l i t a t e i .
Astfel, c h i t a n ţ a e l i b e r a t ă de c r e d i t o r dovedeşte direct
p l a t a , c a şi m ă r t u r i a a c e l o r a c a r i a t e s t ă a c e s t f a p t ; j u d e ­
c ă t o r u l , în a c e s t c a z , se c o n v i n g e d e s p r e p l a t ă , f ă r ă n i c i
un r a ţ i o n a m e n t ; p e c â n d r e s t i t u i r e a t i t l u l u i f ă c u t ă d e c r e ­
d i t o r d e b i t o r u l u i nu d o v e d e ş t e i m e d i a t şi d i r e c t liberarea
acestui din u r m ă : j u d e c ă t o r u l n u ajunge la acest r e -
sultat de cât p r i n u r m ă t o r u l r a ţ i o n a m e n t : prin r e s t i t u i r e a
titlului c r e a n ţ e i sale, c r e d i t o r u l s'a p u s în imposibilitate

condiţii, un fapt se considera ca adevărat, farà ca dovada

c o n t r a r ă sà tie admisa, sau p a n a la dovada c o n t r a r ă . Şi acest
text a d a u g ă : întru cât dovada c o n t r a r a este admisă, ea poa­
te ti făcută prin p r e s t a r e a j u r ă m e n t u l u i decisoria. Art. 1 1 .
S 3 din aceiaş lege prevede însă ca sunt a b r o g a t e : dispo­
s i t e l e după care. în anume condiţiuni. un fapt trebue să h e
recunoscut ca hind mai mult sau mai puţin probabil.
') Sunt autori cari nu admit diventili inductiune. dicend că
raţionamentul judecătorului numit presumţiune presupune
metoda deductiva, care se scoboară de la o proposiţie gene­
r a l a la o consecinţa particulară. Vedi Planiol. I I . p. 5.
nota 1. Discuţie p u r ă de cuvinte !
'-') Cpr. Pothier. 'Oblig., I I . 839.
3
) „La prisopmtion differì; de la prence proprement dite : celle-ci
fait foi direeteiiient et par elle-un'ine d'une chose : la préxomp-
1
tion un fetit foi par une conséejuenee Uree d'une autre chose' .
P o t h i e r , II." 839. p. I I S (ed. Rugnet).
306 PRESUMŢII LEGALE.—DEFINIŢIE.—ART. 1200.

d e a ' ş i e x e r c i t a d r e p t u l s è u , fie ca e l a fost p l ă t i t , fie c ă

a r e n u n ţ a t la p l a t ă , şi î n a m b e l e c a ş u r i , d e b i t o r u l e s t e
1
liberat ) .
împărţirea Presumţiile. se î m p a r t în douè categorii : acele s t a b i -
preaumţiiior. lite d e l e legale), pe care P o t h i e r ( I I , 839)
g e ( p r e s u m ţ i i

le n u m e a de drept, ş i a c e l e t r a s e d e j u d e c ă t o r i ( p r e s u m ţ i i
u m a n e s a u a l e o m u l u i ) , p e c a r e P o t h i e r le n u m e a simple.

Despre presumţiile legale în genere. —Definiţie.

A r t . 1 2 0 0 . — S u n t presumţiuni legale acelea care sunt de­
t e r m i n a t e special prin lege, precum :
1° Actele ce legea le declara nule p e n t r u că le priveşte
făcute în frauda disposiţiunilor sale (art. 812. 845. 9 4 1 C. civ.
A r t . 722 C. com.).
2° I n caşurile când legea declara că dobèndirea dreptului
de proprietate sau liberaţiuuea u n u i debitor resulta din oare care
împrejurări determinate (art. 489 urm.. 492. 590. 5 9 1 . 1 1 1 9 . 1 1 3 8 ,
1847, 1903—1905 C. civ).
3° P u t e r e a doveditoare ce legea dă m ă r t u r i s i m sau j u r ă ­
mântului ce face o parte (art. 1204 urm.. 1207 urm. C. civ.)
4° P u t e r e a ce legea acordă autoritaţei lucrului judecat. (Art.
1201, 1202 C. civ. A r t . 1350 C. fr.)
P r e s u m ţ i a legală este aceea c a r e resulta din lege.
F ă r ă o anume lege n u poate să existe presumţie legală,
şi j u d e c ă t o r u l n u p o a t e s ă c r e e z e a s e m e n e a p r e s u m ţ i i , nici
să a d m i t ă altele de cât acele statornicite de lege - ) .
Presumţia D e aceea, a m susţinut în t o t - d e a u n a că p r e s u m ţ i a
m u c a n a a s t e
Controversă * ' ~ f l n u m i t ă , p e n t r u c ă a fost î n c h i p u i t ă de
3
Q u i n t u s M u c i u s S c e v o l a ) . c a r e ' ş i a v e a fiinţă î n legile
4
n o a s t r e a n t e r i o a r e ) , şi d u p ă c a r e t o a t e b u n u r i l e d o b é n d i t e

1) Cpr. P o t h i e r . loco cit, T h i r y . I I I . 153. T. H u e , V I I I . 3 0 1 .

Planiol, I I . 14.
2
) Cpr. T . H u e , V I I I . 222.
3
) L . 5 1 , Dig., De donationibus inter virum et uxor em, 24, 1 şi
L . 6, Cod., eod., 5, 16. Cpr. Windscheid, Lehrbuch des Pan-
dechtenrechts, I I I , § 509, in fine, text şi nota 36.
4
Codul Cali- ) Ar*- 1^95 Cod. Calimach şi a r t . 45, p a r t e a I I I , capit. 16,
mach şi Cod. Caragea, pentru exoprică.—S'a decis, cu d r e p t cuvént,
Carage'a. că această presumţie exista s u b toate regimele matrimonia­
le, şi că ea putea fi invocată de toţi creditorii personali
ai bărbatului, fie anteriori, fie posteriori achisiţiunei. Cas.
rom. Secţiî-unite ; Bulet, 1890. p . 7 urm. „ P r i n a c e a s t ă dis-
posiţiune, dice Curtea din Galatz. în afacerea celebră a
prinţului Gr. M. Stnrdza cu principesa Gortciakow 'Dreptul
 COD. C I V . - C A R T E A I I I . - T I T . III.—CAPIT. IX.—S-a III.—A KT. 1200.

de f e m e e iu t i m p u l c ă s ă t o r i e i e r a u p r e s u p u s e a fi d o b â n ­
dite cu b a n i i b ă r b a t u l u i (ex bonis mariti), d a c ă ea n u do­
v e d e a o r i g i n a l o r (unde habuerit), este inadmisibilă astădi.
p e n t r u că n i c i o l e g e n ' o c o n s a c r ă , şi p e n t r u că l e g i u i r i l e
a n t e r i o a r e s u n t a b r o g a t e în a c e a s t ă p r i v i n ţ a , ca u n e l e ce
1
sunt c o n t r a r e Codului a c t u a l i art. 1 9 1 2 1 1 . Asemenea pre-
din 1892, No. 45). legiuitorul Calimacli, urmând tradiţiunea
vechei legiuiri romane, a decis că toata a v e r e a dobândita
de femee. în timpul căsătoriei, a cărei p r o v e n i e n ţ ă nu se
constata şi nici n'a fost cunoscută soţului, se socotea ca
fiind dobândită de la dânsul, şi dar îi a p a r ţ i n e a lui ; că a-
ceastă presumţiune se explica în raţiune prin u r m ă t o a r e l e
doue consideraţiuni : a) dorinţa legiuitorului de a î n l ă t u r a
bânueala unei provenienţe neoneste : b) voinţa de a împedica
donaţiunile d'intre soţi : ca nu importă dacă s t a r e a de de­
c a d e n ţ a şi corupţiune a moravurilor în care ajunsese R o ­
manii, când Quintus Mueius a luat o a t a r e mesnră, a existat
sau nu şi la noi, când legiuitorul Calimacli a înfiinţat a-
ceastă presumţiune : un lucru însă e cert : ca prin aceasta
înţeleaptă m è s n r à se susţinea sus prestigiul demnitâţei bărba­
tului şi se punea o stavilă liberalităţilor deghisate, ce băr­
-
batul putea să facă soţiei sale în timpul căsătoriei, etc.' .
Cpr. aceaş Curte in alta afacere. Dreptul din 1889, No. 7b.
') Cpr. A u b r v et K a n . V. § 5 3 1 . p. 5 1 1 , nota 3. L a u r e n t , X X I I I .
416. 487. Marcadé, V I . art. 1532. Xo. 2, p. 6. P a n d . fr..
Mariage, I, 7376. R é p e r t . Sirey. v° Dot, 835 urm. şi 2938
urm. V a l a b r è g u e , Revue pratique, anul 1875. t. 42, p. 52
urm. (iiiillouard. Contrat de mariage, I I I . 4625 şi I V . 2171.
T h i r v . I I I . 499. Arntz. I I I . 883. Odier, Contrai de mariage.
I I . 959. 960 (ed. din 1847). O. Xegulescu. Dreptul din 1898.
No. 10 (adnot. asupra unei sentinţe a trib. P r a h o v a ) . L a b b é .
nota în Sirey. 88. 1. 145. Massé-Vergé, IV, § 664, p. 214,
nota 10. Deloynes asupra lui Tessier, Società d'acquets. 68.
p. 126. nota 2 (ed. a 2-a). F u z i e r - H e r m a n , I I I , art. 1530.
No. 4. Planiol. I I I . 1425 si 1659. Acest din u r m ă autor ne
face distinsa onoare de a cita t r a t a t u l nostru în limba
franceză. Vedi si 0. Agen. I). P . 8 3 . 2. 4 1 . Cas. fr. 1). P . 97.
1. 407. Pand. Period. 98. 1. 3 2 1 . C. Bucureşti şi (lalatz.
Dreptul din 1896. Xo. 38 si 4L—Contra. Cas. rom. Bulet.
S-a 1. 1879, p. 684. Dreptul din 1894, Ne. 8 3 . T r i b . P u t n a .
Dreptul din 1896. No. 38 (sentinţă reformată de Curtea din
Galatz). C. Aix. I). P . 72. 2. 49. Sirev. 72. 2. 175. Cpr. si
Cas.fr. Sirev. 66. 1. 253.1). P . 6 6 . 1 . 126. D u r a n t o n . X V . 264
urm. Benoit, 7V. de la dot (1846), I, 209. Troplong, Contrat
de mariage, I I I . 2246. 2247 şi I V . 3017. Vedi asupra acestei
controverse tr. nostru în limba franceză, p. 88 şi 89. nota
2 şi t. IV a Comentariilor noastre, p. 5S5. nota 1.
 PRESUMŢII LEGALE,—DEFINIŢIE.—ART. 1200.

sumţie nu mai poate fi deci admisă astădi de cât pentru

actele petrecute sub vechea legislaţiune ') şi în materie
comercială, unde art. 792 din Codul de comerţ este formal
2
în aceată privinţă ) .
3 4
Cine trebue In unele legislaţiuni ale E l v e ţ i e i ) , în Codul Calimach ),
C o d u l 5
S X l o & f o austriac (art. 23), în Codul Saxoniei de la 1863 ) ,
s'a născut astădi abrogat prin noul Cod german, etc., la caz de în-
vm
" doeală, copilul născut la termen se presupune a fi născut
viu pană la dovada contrară din partea acelora cari pretind
că el s'a născut mort. Asemenea presumţie legală ne­
existând în legea noastră, acei interesaţi vor dovedi prin
ori-ce mijloace că noul născut a trăit în realitate (art.
6
1169) ) , fără însă a avea a stabili viabilitatea lui,
Dreptul Presumţia muciană există şi astădi în noul Cod german
străin. (art. 1362). Numai lucrurile destinate usului personal şi ex­
clusiv al femeei (fiir die aussliesslich zum personlichen Geb-
rauche der Erau bestimtnten Sachen), precum hainele, juvae-
rele şi instrumentele ei de muncă, sunt, faţă de creditori,
presupuse a fi proprietatea ei. Cpr. art. 544, partea I I , tit. I,
Allgemeines Landrecht fur die Preussischen Staaten ; art.
1656 C. saxon din 1863, etc.
1) Cpr. C. Iasi. Dreptul din 1891, No. 61. Trib. Prahova, Drep­
tul din 1898. No. 10. Cas. fr. D. P. 7 7 . 1. 214. Sirey. 77.
I. 148. Répert. Sirey, v° Dot, 832. Cpr. şi C. Iaşi. C. judi­
ciar din 1901, No. 70. Această din urmă decisie, interpre­
tând art. 1695 din Codul Calimach, decide că lucrurile în
privinţa cărora femeea n'ar putea dovedi de unde le are,
sunt presupuse a fi fost dăruite de bărbat, şi că aceasta se
refera la darurile oprite d'intre soţi. Cpr. si trib. Prahova.
Dreptul din 1898, No. 10.
2
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1898, No. 39. Vedi asupra
art. 792 din C. com. (782 C. corn. ital., 559 C. com. fr.) Ca­
lamandrei, Del fallimento (Torino, 1883), 1. p. 380 urm. Cuz-
zeri, II Codice di commercio italiano commentato, V I I I , p. 338
urm., No. 528 urm. (Verona, 1883). Lyon-Caen et Renault,
Dr. comm., V I I I , 893. Masse, Dr. comm., I I , 1336, etc.
3

4
) Vedi E r . Lehr, C. eie. du canton de Zurich, p. 4, nota 2.
Art. 35 C. ) „Când este îndoeală, dice art. 35 din Codul Calimach (23
Calimach. C. austriac), de s'au născut pruncul viu sau mort, se soco­
teşte după juridica presumţie că s'au născut viu, şi cela ce
se împotriveşte este dator să dovedească împotrivirea sa".
6
Art. 31 C. ) „Im Zweifel, ob ein Kind lebendig oder todt geboren sei, wird
saxon.
6
das Erste vermuthet" (art. 34 C. saxon).
) Cpr. Demolombe, X I I I , 186. Laurent, V I I I , 543, 547. Thiry,
II, 25. Demante, I I I , 29. Duranton, V I , 78. Band, fr., Suc­
cessions, I, 200. Baudry et AVahl, Successions, I, 1 7 7 (ed. a
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. P200. 309

p e n t r u ca a c e a s t a c o n d i ţ i e n u ' ş i m a i a r e fiinţă în l e g e a
]
noastră ) .
S'a d e c i s cu d r e p t c u v é n t ca, p e n t r u ca c o p i l u l să fie Copilul tre-
b e s fi r e
c o n s i d e r a t c ă a t r ă i t , t r e b u e s ă se s t a b i l e a s c ă de a c e i c a r i ? . ? i"
. . . , . pirat m mod
r e v e n d i c ă m o ş t e n i r e a l u i , c ă el a r e s p i r a t in m o d corn- complect,
p l e c t , o s i m p l ă m i ş c a r e a c o r p u l u i nefiind o d o v a d ă sufi­
c i e n t ă a v i e ţ e i e x t r a - u t e r i n e , u n î n c e p u t de r e s p i r a r e p u t è i i d
2
u n e - o r i fi p r o v o c a t d e o m i ş c a r e c o n v u l s i v ă ) .
î n f ă ţ i ş a r e a a c t u l u i de n a ş t e r e a c o p i l u l u i v a d o v e d i înfăţişarea
e
însă î n g e n e r e c ă el s'a n ă s c u t v i u ; c ă c i o f i ţ e r u l s t a r e i *îj$ste^
civile fiind o b l i g a t a m e n ţ i o n a că c o p i l u l ce-i s'a î n f ă ţ i ş a t ,
3
conform a r t . 4 1 C. c i v . . e r a m o r t ) , l i p s a a c e s t e i m e n ţ i u n i
din a c t d o v e d e ş t e că c o p i l u l e r a v i u în m o m e n t u l i n f ă ţ i s ă -
4
r e i s a l e , şi a fortiori d e c i în m o m e n t u l n a ş t e r e i s a l e j .
F a p t u l î n s ă că c o p i l u l a r fi fost î n f ă ţ i ş a t m o r t î n a i n t e a înfăţişarea
o f i ţ e r u l u i s t a r e i civile n u d o v e d e ş t e că el n u s'a n ă s c u t v i u 5 i ^^?"ţ e a

p e n t r u că el a p u t u t s ă m o a r ă în i n t e r v a l u l d ' i n t r e n a ş - of. starei

5
t e r e şi î n f ă ţ i ş a r e a sa ) . civile.
2-a, 1899). A u b r y et Rail, VI, § 592, p. 277. F . - H e r m a n ,
I I . art. 725. No. 4. H u r e a u x , Successions. I. 117. L e Sel-
lyer. Successions, I, 89. Chabot, Successions. 1. art. 725, No.
8, infine (ed. Belost-.lolimont din 1839).—Contra. Masse-Vergè,
l ì . § 354. p. 241, nota 3. Vazeille, Successions, I, art. 725.
No. 3 (ed. din 1847). — După aceşti din u r m ă autori, copilul
ar ti presupus născut viu pană la dovada c o n t r a r a , pentru ca
viaţa se presupune şi că faptul de a se naşte implică pe
acela de a fi trăit, soluţie pe care o adoptasem şi noi în t.
I, p a r t e a I, p. 125. nota 2. p ă r e r e asupra căreia am reve­
nit însă în t. I I I , ]». 237, nota 2.
') Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1892. No. 63. Vedi. t. I par- Viabilitate,
tea I a lucr. noastre, p. 125 : p a r t e a I I , p. 254 şi 331. p r e ­
cum şi a d n o t a ţ i a noastră din C. judiciar. No. 2, p. 14, text
şi nota 22 (anul 1900).—Cu toate acestea, amicul nostru. Dl.
(4. B. Betrescu (Succesiuni, I, p. 102 urm.) scapă din vede­
re această însemnată inovaţiune a legiuitorului nostru.
-) Ti'ib. Narbonne şi C. Montpellier. Sirey, 72. 2. 189 si R é ­
pert. Dalloz. Supplém., Successions. 53. nota 1. B a n d r v et
V a l l i , op. cit, 1.182. Aubry et B a u , I, § 53, p. 202 (ed. a o-a).
8
) Vedi j u r n . cons, de Miniştri No. 3, din 16 iulie 1871 (t. I,
p a r t e a I a lucr. noastre, p. 235, nota 5), care reproduce
decretul fr. din 3 iulie Ì 8 0 6 .
4
) Cpr. B a u d r y et V a l l i , Successions, 1, 182, p. 146 (ed a 2-a).
Band. fr. Successions. I. 202. L a u r e n t , V i l i , 544. Demolombe.
X I I I . 186. F . - H e r m a n . I L art, 725, No. 5. C. P a r i s . R é ­
pert. Dalloz, Acte de Vétat ciril. 409, nota 1.
6
) B a u d r y et V a l l i , op. şi loco suprà cit. Demolombe. X I I I . 186.
310 PRESUMŢIi LEGALE.—ART. 1200.

A c e s t e a o d a t ă expuse, să v e n i m a c u m la exemplele de
p r e s u m ţ i u n i l e g a l e p e c a r e le d ă a r t . 1 2 0 0 .
In a ate a n a
de t«xt *^ * * * * t o a t e t r e b u e s ă o b s e r v ă m c ă r e u şi
f ă r ă c a l e a c e s t t e x t face s ă figureze î n t r e p r e s u m ţ i i l e
legale m ă r t u r i s i r e a şi j u r à m è n t u l ; căci ele s u n t a d e v ă r a t e
p r o b e , ca şi d o v a d a s c r i s ă ş i a c e a t e s t i m o n i a l ă , d u p ă c u m
o spune a r t . 1 1 7 0 ' ) . Codul francez cuprinde, în această
privinţă, o inadvertenţă -), pe care legiuitorul nostru a
r e p r o d u s - o din n e b ă g a r e de s e a m ă şi de care Codul ita­
l i a n s'a f e r i t c u d r e p t c u v è n t , e l i m i n â n d d i n a r t . 1 3 5 0 p a ­
r a g r a f u l r e l a t i v l a m ă r t u r i s i r e şi j u r ă m e n t .
A r t . 1 2 0 0 d ă ca e x e m p l e d e p r e s u m ţ i i l e g a l e :
Exemple de 1 ° A c t e l e p e c a r e l e g e a l e d e c l a r ă n u l e , p e n t r u c ă le
pr U U
ieg a?e* ' p r i v e ş t e ca f ă c u t e î n f r a u d a d i s p o s i ţ i i l o r s a l e . A s t f e l , a r t .
8 1 2 d i n C o d u l c i v i l , d u p ă ce d e c l a r ă n u l ă o r i - c e d i s p o s i -
ţ i u n e făcută în favoarea unui incapabil, loveşte de nulitate
d i s p o s i ţ i a f ă c u t ă t a t ă l u i , m a m e i , d e s c e n d e n ţ i l o r şi s o ţ u l u i
incapabilului, considerând aceste r u d e ca persoane inter­
p u s e . A c e a s t a e s t e o p r e s u m ţ i e l e g a l ă , fiind c ă d i n f a p t u l
cunoscut că disposiţia este făcută cutărei rude, legea de­
duce u n a l t fapt necunoscut, a d e c ă că l i b e r a l i t a t e a este fă­
3
cută însuş incapabilului ) .
2° Caşurile în care legea d e c l a r a că d o b â n d i r e a d r e p ­
t u l u i de p r o p r i e t a t e s a u l i b e r a r e a u n u i d e b i t o r r e s u l t a d i n
o a r e - c a r e î m p r e j u r ă r i d e t e r m i n a t e . Astfel, p r e s c r i p ţ i a achi-
s i t i v ă s a u u s u c a p i u n e a se î n t e m e i e a z ă p e o p r e s u m ţ i e de
liberare, pe care legea o induce din t ă c e r e a p ă s t r a t ă de
c r e d i t o r u n t i m p a n u m e d e t e r m i n a t ( a r t . 1 8 4 7 ) . T o t astfel

L a u r e n t , V I I I , 544. P a n d . fr., op. cit., 203. C. Angers, Si­

rey, 1-a serie, t, V I I , anii 1822-1824, 2, p. 75.
J
) Cpr. a r t . 1204 u r m . şi 1207 u r m . C. civ.
*) Cpr. B a u d r y . I I , 1280, in fine. T. Hue, V I I I . 302. Larom­
bière, V, a r t . 1316, No. 3. Thiry, I I I , 159. L a u r e n t X I X ,
611. Marcadé, V, a r t . 1350, No. 2, p. 157. Demolombe, X X I X ,
217 şi X X X , 235. F u z i e r - H e r m a n , I I I , a r t . 1350, No. 6.
Delsol. Explc. element, du C. Napoleon, I I , p. 602. Bonnier,
838. Vigié, I I , 1638. Demante, V, 327 bis I L Acollas, I I ,
p. 956. Planiol, I I , p. 8, n o t a 1. — Vedi însă Garsonnet,
Pi: civ., I l i , § 695, p . 482, nota 1 (ed. à 2-a), care dice că
legiuitorul cu drept cuvènt face să figureze j u r à m è n t u l între
presumţiile legale.
8
) Mai vedi încă a r t . 845, 9 4 1 , etc, Vedi si t. I V a lucr. noa­
stre, p.' 819.
 COI». CiV.—CART. IU.—TIT. 111.—CAP. I X . - S - a 111.—AUT. 1200,1202. ;> \ I

s u n t p r e s u m ţ i i l e de p r o p r i e t a t e ( a r t . 4 8 0 ) , p r e s u m ţ i i l e d e
liberare (art. l l o S i etc.
3 ° I n fine, l e g e a c i t e a z ă î n t r e p r e s u m ţ i i l e l e g a l e p u t e r e a Autoritatea
conferită a u t o r i t ă ţ e i lucrului judecat. Această presumţie in- J { ^ \ ^ " I u

t e r e s e a z ă in g r a d u l cel m a i î n a l t o r d i n e a p u b l i c ă , şi ca a- 1 2 Ó 1 .
t a r e , n u p o a t e nici î n t r ' u n c a z fi c o m b ă t u t ă p r i n p r o b a
c o n t r a r a , nici c h i a r prin m ă r t u r i s i r e sau j u r ă m e n t ( a r t .
12<>1. 120-2) - 1 . - J u d e c ă ţ i l e ce a u l u a t s i e r ş i t d u p ă p r a v i l ă
şi cu d e s f a c e r i şi i s b r à n i r i , dice A n d r o n a c h i D o n i c i , nici ca
porunca stă pan ir ci nu se pot stricec. (Capit. 4 2 , § 2).
D e s p r e a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t ne vom o c u p a p e Trimetere în
n 1 -
l a r g la finele v o l u m u l u i . A m r e s e r v a t a n u m e a c e a s t ă 111a-i> ™t? ' j
V erului jmie-
t e r i e p e n t r u s i e r ş i t n l v o l u m n l u i , s p r e a o t r a t a cu t o a t e a't. C

d e t a l i i l e ce c o m p o r t ă .
A c e s t e a s u n t p r e s u m ţ i i l e l e g a l e , pe c a r e a r t . 1 2 0 0 le Art. 1200 nu
3 e s t e 1 l t a
c i t e a z ă exempli <jrettici >. M a i s u n t î n s ă şi a l t e l e , c ă c i t e x - ™ * t

t u l n u e s t e l i m i t a t i v . A s t f e l e s t e . de e x e m p l u , p r e s u m ţ i a
că b ă r b a t u l e s t e t a t ă l c o p i l u l u i z ă m i s l i t în t i m p u l c ă s ă t o ­
r i e i ( a r t , 2 8 6 1 i : p r e s u m ţ i a că o m u l n u ' ş i d ă s a m a d e
4

a c t e l e s a l e î n a i n t e de î m p l i n i r e a v e r s t e i d e 2 1 de a n i i a r t .
3 4 2 , 4 3 4 ) : p r e s u m ţ i i l e s t a t o r n i c i t e de a r t , 7 5 4 , 7 5 6 , 9 6 7 .
§ 2, 1 0 2 4 . 1 4 8 2 , 1 1 8 4 . 1 4 8 5 C. c i v . , e t c . »i.
C o d u l de c o m e r ţ s t a b i l e ş t e de a s e m e n e a m a i m u l t e p r e - Cod. comer-
c m L
sumţiuni legale. 'Vedi art. 12. 4S, 57, 82, 286, 874, 8 7 5 ,
4 1 8 , 4 2 4 , 4 8 0 . 6 2 4 , 6 4 5 , 7 2 2 . 7 9 2 din acest Cod, etc.).

Puterea probatorie a presam/iilor legale.

A r t , 1 2 0 2 . — P r e s u m ţ i u n e a legala dispensa de ori ce do-

:
) Mai vedi ìnca art. 4 9 0 . 4 9 1 . 4 9 3 . 5 9 0 , 602. 606 C. com., etc.
'-) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1881, p. 654. T r i b . F a l c i a şi
laşi. Dreptul din 1 8 9 1 . No. 48 şi din 1892. No. 82. Glasson.
Dr. eie. (1902), I. p. 524. Vedi şi infra, p. 317. text şi nota
1.—Juràmèntul este însă admisibil de câte ori el se refera
la fapte intervenite în urma pronuntărei hotărîrei definitive.
Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1889. p. 167 si 1890. p. 319.
3
) Cpr. Marcadé. V. art. 1350. No. 2. p. 157. L a u r e n t . X I X ,
612. Arntz. I I I . 397. L a r o m b i è r e . V, art. 1350. No. 7. De­
molombe. X X X . 256. Acollas. I I . p. 956. F u z i e r - H e r m a n .
I l l , art. 1850, No. 7. A u b r y et B a u . V I I I . § 750, p. 162.
") Cpr. art. 1591 urm. (.'. german. - A c e a s t ă presumţie poate
insă, în unele caşuri, fi distrusă prin acţiunea în t ă g ă d u i r e
de p a t e r n i t a t e (art. 286 urni.).
•'') Vedi a s u p r a art. 1435. Cas. rom. Dreptul din 1901. No. 73.
312 PUTEREA PROBATORIE A PRESUMŢIILOR LEGALE.—ART. 1202.

v a d ă pe acela în favoarea căruia este făcută.—Nici o dovadă nu

este primită împotriva presumţiunei legale, când legea, în p u t e ­
rea unei asemenea presumţiuni, anula un act oare care, sau nu
dă drept de a se reclama în j u d e c a t a , afară numai de caşurile
când legea a permis dovada contrară, şi afară de aceea ce se va
dice în p r i v i n ţ a j u r ă m e n t u l u i şi m ă r t u r i s i m ce a r face o p a r t e
în judecată, (Art. 286 urm.. 812. 9 1 1 . 967. § 2, 1024. 1138. 1201,
1206 urm., 1208 u r m . C. civ. A r t . 1352 C. fr.).
Toate presumţiile legale nu a u aceiaş putere proba­
t o r i e , U n e l e s u n t absolute ') şi n u a d m i t î n p r i n c i p i u n i c i o
d o v a d ă c o n t r a r ă , a f a r ă d e m ă r t u r i s i r e a şi j u r ă m e n t u l . A -
c e s t e p r e s u m p ţ i i , d i n c a r e u n e l e n u p o t fi c o m b ă t u t e nici
chiar prin mărturisire sau jurăment, sunt numite de doctri­
n ă , d u p ă P o t h i e r ( I I , 8 4 2 ) , p r e s u m ţ i u n i juris et de jure (de
2
d r e p t şi a s u p r a d r e p t u l u i ) . A l t e l e p o t d i n c o n t r a fi com­
b ă t u t e p r i n p r o b a c o n t r a r ă , şi s u n t n u m i t e juris tantum (de
d r e p t n u m a i L E x e m p l e de p r e s u m ţ i u n i juris tantum găsim
î n a r t . 4 2 , 5 7 , 7 9 2 C. corn. : î n a r t . 5 9 0 . 6 0 2 . 6 0 6 ,
3
9 6 7 , § 2 , 1 1 3 8 , § 2 . 1 2 7 7 ) , 1 4 3 2 . 1 4 3 4 , 1 4 3 5 C. c i v .
1
) P r e s u m ţ i a de adevér care resulta din a u t o r i t a t e a lucrului
judecat este absolută in materie penală, unde ea a r e fiinţă
faţă de toţi, şi r e l a t i v ă în materie civila, unde ea nu'şi pro­
duce efectele sale de cât între părţile care s'au judecat. V.
Glasson, Pr. civ. (Piclion, 1902). I. p. 524.
2
) Cpr. Windscheid. Lehrbuch des Pandektenreehts, I, § 133,
nota 10. in fine. Goudsmit, Pandeetes, I, § 104, p. 3 1 1 .
3
Art. 1277. ) A r t . 1277, după care. de câte ori căsătoria a ţ i n u t dece ani
de la împlinirea termenilor puse pentru p l a t a dotei mobiliare,
femeia, moştenitorii,şi chiar creditorii ei (art. 974), de şi în
această din urmă privinţă chestiunea este controversată, pot
cere această dotă de la bărbat, de l a moştenitorii şi creditorii
lui, fără a fi datori a dovedi că el a primit-o, nu stabileşte
o presumţie absolută, de vreme ce b ă r b a t u l se poate apara
de îndatorirea de a o restitui, probând că a făcut cuveni­
tele deligenţe spre a o primi de la constituitorii ei, mă­
suri care au remas infructuoase. N ' a r trebui însă să cre­
dem, cu toată p ă r e r e a contrară a lui Troplong (Control de
mariage, I V , 3660 urm.), că presumţia statornicită de art.
1277 a r putea fi r e s t u r n a t ă prin ori-ce probă contrară, de
exemplu, prin corespondenţă sau alte titluri de familie, căci
această presumţie n ' a r putea fi d a n n a t a de cât prin dovada
care a r resulta din însuş contractul de căsătorie. P a n d . fr.,
Mariage, I I , 11410. Répert, Sirev. Dot, 2725. C. Donai, Si­
rey, 4 1 . 2. 450 şi Répert. Dalloz, v° Fa illite, 1 1 1 1 , nota 1.
Casul în care In fine. vom adăoga. de şi chestiunea este controversată,
femeia s'a în­ că presumţia statornicita de a r t . 1277 nu se aplică de cât
zestrat însuş. atunci când zestrea a fost constituită de un terţiu, e a r nu
Controversă.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 120-2. 313
1
e t c . ) . A m b e l e specii d e p r e s u m ţ i u n i c o n s t i t n e s c o d o v a d ă şi
scutesc p e a c e l a c a r e le i n v o a c ă în s p r i j i n i r e a p r e t e n ţ i u n e i

de însuş femeia, pentru că. după cum foarte bine dice Cur­
tea din Bucureşti, nu s a r înţelege ca femeia sa facă r e s -
pundétor pe b ă r b a t pentru lipsă de diligenta faţa de dènsa
şi sâ'i impute faptul că el n'a îndreptat o u r m ă r i r e contra
ei. C. Bucureşti si Aix. Dreptul din 1890. Xo. 74. I). P . 99.
2. 333. T. Hue. I X . 498. L a u r e n t . X X I I I . 564. P a n d fr..
Mariage, I I . 11461. Répert. Sirey. Bot, 2699. Baudry, Le
Courtois et Surville. Contrat de mariage, I I I , 1896 (ed. a
2-a din 1900). Mourlon. I I I , 430 bis. L a b b é . nota în Sirey,
75. 2. 2 0 1 . (luillouard, Contrat ele mariage. IV. 2133. 2136.—
Contra. Planiol, I I I , Ì 6 4 5 . Troplong. Contrat de mariage.
I V . 3658. Massé-Yergé. IV, p. 673. p. 257, nota 9. Duranton,
X V . 566. C. Xîmes şi Caen. Sirey, 66. 2. 315 şi Répert.
Dalloz. Supplement, Contrat de mariage. 1498. nota 2. D. P .
77. 2. 133. Sirey. 75. 2. 2 0 1 . Pand.' Chron.. V. 2. p. 171.
Vedi în t. V I I I , explic, a r t . 1277 si studiul ce am publicat
asupra acestui text în Curierul judiciar din 1901, Xo. 63.
') Vedi suprà. p. 116.—Mai vedi înca t r a t a t u l nostru în lim­
ba franceză, p . 418. 419 şi t. V I a Coment, noastre, p .
158. nota 1.
Astfel, când art. 1001 dispune ca proprietarul unui ani- Art. 1001.
mal sau acela care se serveşte cu densul, este responsabil
de dauna causata de acest animal, el stabileşte o presumţie
juris tantum, care dispare înaintea probei fie a unei culpe
comise de partea lezată, fie a unui caz de forţa majoră.
T r i b . superior din Koln (Colonia) şi C. sup. de justiţie din
Luxembourg. Sirey, 1901. 4. 19 şi 20. Vedi şi a u t o r i t ă ţ i l e
citate în t. V a lucr. noastre, p . 567 urm. şi 570. nota 1.
De asemenea, a r t . 1432 din C. civ. stabileşte o presumţie Art 1432.
juris tantum când presupune ca. în lipsa de inventar. Io-Controversă,
catarul sau arendaşul a primit lucrul închiriat sau a r e n d a t
în stare buna. de vreme ce el poate dovedi contrariul, şi
asemenea probă se poate face prin m a r t u r i şi presumţiuni.
chiar dacă obiectul litigiului este mai mare de 150 lei. fiind
vorba în specie de un fapt material, ear nu de un fapt juri­
dic. (Vedi supra, p. 250). Cpr. Cas. fi-. D. P . 97. 1. 421.
Sirey, 9 7 . 1 . 327. C . P a r i s . I). P . 9 5 . 2 . 2 4 0 . L a u r e n t , X X V .
273. Cuillouard. Louage. I. 245. F . - H e r m a n . I V . art. 1731.
Xo. 1. Duvergier, Louage, I, 443. Duranton. X V I I , 101.
Troplong. Louage. I. 340. Au'brv et Rau. I V . Ş 367. p. 489.
T h i r y . I V . 28. T. Hue, X. 314. Marcadé. V I . a r t . ' 1 7 3 0 — 1 7 3 2 .
p. 468. Massé-Vergé'. I V . § 702. p. 375, nota 2 3 . — Contrà.
Baudry et AYahl, Louage, I, 927 (ed. a 2-a. 1900), care
citează în acest din u r m a sens o sentinţă a Trib. din Mar­
seille, cu data de 7 dec. 1887. Vedi si Delvincourt. I I I . p,
194. nota 6 (ed. din 1834).
314 PUTEREA PROBATORIE A PRESUMŢIILOR LEGALE.—ART. 1202.

s a l e , d e a l t a p r o b ă ( a r t . 1 2 0 2 , ab initio). E l e se deose­
b e s c î n s ă î n a c e e a c ă c e l e d ' i n t ă i (juris et de jure), nu
p o t î n p r i n c i p i t i ii c o m b ă t u t e , p e c â n d cele d e a l d o i l e a
(juris tantum) p o t fi r é s t u r n a t e p r i n d o v a d a c o n t r a r ă .
Caşurile în I n r e g u l ă g e n e r a l ă , p r e s u m ţ i a legală a d m i t e deci do­
care d o v a d a y a d a c o n t r a r ă . Asemenea d o v a d ă n u este însă în prin-
contrarà mi . . . , . . , .,
este admisă, c i p i u a d m i s a i n c a ş u r i l e u r m ă t o a r e :
1° C â n d l e g e a , î n p u t e r e a u n e i a s e m e n e a p r e s u m ţ i u n i ,
anulează un act oare-care, fără a permite proba contrară,
1
de exemplu, în caşurile a r t . 8 1 2 , 9 4 0 , 9 4 1 , etc. ) :
2 ° Când, în p u t e r e a u n e i a s e m e n e a p r e s u m ţ i u n i , legea
2
n u conferă o a c ţ i u n e în j u s t i ţ i e ) aceluia în f a v o a r e a c ă ­
r u i a p r e s u m ţ i a e s t e s t a t o r n i c i t ă , f ă r ă a p e r m i t e p r o b a con­
trară (art. 1202).
Art. 163,165 A s t f e l , î n c a ş u r i l e a r t . 1 6 3 şi 1 6 5 C. c i v . , l e g e a p r e -
G - C 1 V -
s u p u n e î n t r ' u n m o d a b s o l u t c ă c ă s ă t o r i a a fost c o n f i r m a t ă
şi t ă g ă d u e ş t e o r i ce a c ţ i u n e î n j u s t i ţ i e p e n t r u a o a t a c a ,
fără a permite proba contrară.
Art. 295. D e a s e m e n e a , î n c a ş u l a r t . 2 9 5 C. c i v . , l e g e a p r e s u ­
pune legitimitatea copilului a cărui titlu de naştere este
c o n f o r m ' p o s e s i u n e i s a l e , şi t ă g ă d u e ş t e o r i ce a c ţ i u n e p e n ­
t r u c o n t e s t a r e a s t a r e i civile a c o p i l u l u i , s a u m a i b i n e dis
conferă acestui din u r m ă o excepţie peremtorie p e n t r u res­
pingerea acţiunei îndreptate contra lui, fără a permite
dovada contrară.
Art. 1138. T o t a s t f e l , î n c a z de r e s t i t u i r e a t i t l u l u i c r e a n ţ e i s u b
s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , făcută de creditor debitorului, legea pre­
s u p u n e l i b e r a r e a a c e s t u i d i n u r m ă şi t ă g ă d u e ş t e c r e d i t o r u ­
l u i o r i ce a c ţ i u n e î n j u s t i ţ i e , f ă r ă a p e r m i t e p r o b a c o n t r a r ă
') E s t e de observat că de câte ori legea anulează un act oare­
care, întemeindu-se pe o presumţie legală, ea nu permite
dovada contrară. Cpr. Thirv, I I I , 173, p. 2 0 1 . Baudry,
II, 1283.
2
) L e g e a nu t ă g ă d u e ş t e nici o dată, propriu dis, acţiunea în
justiţie, ci conferă aceluia contra căruia acţiunea este în­
d r e p t a t ă , dreptul de a o respinge prin o fine de neprimire,
fără ca j u d e c ă t o r u l să mai examineze fondul litigiului. A-
ceasta se întâmplă în materie de lucru judecat, în materie
de prescripţie, şi atunci când titlul sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă
a fost de bună voe restituit de creditor debitorului (art.
1138, § 1). Cpr. Baudry, I I , ,1282. Mourlon, I I , 1 6 3 3 . T.
Hue, V I I I , 243, in fine.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a UI.—ART. 1202. 315
r
( a r t . 1 1 3 8 , § 1 ) i : pe c â n d , î n c a z d e r e s t i t u i r e a t i t l u ­
lui a u t e n t i c ( l e g e a dice d i n i n a d v e r t e n ţ ă a c o p i e i l e g a l i -
2
s a t e ) . c r e d i t o r u l p o a t e s ă d o v e d e a s c ă c ă n'a î n ţ e l e s s ă
r e m i t ă d a t o r i a , a d e c ă p r o b a c o n t r a r ă este a d m i s ă ( a r t . 1 2 3 8 ,
§ 2 ) . P r e s u m ţ i a , în a c e s t d i n u r m ă c a z . n u m a i e s t e deci
3
•juris et de jure, ci juris tantum ).
I n fine, î n c a z de p r e s c r i p ţ i e , l e g e a p r e s u p u n e d o b â n - Prescripţie,
d i r e a p r o p r i e t â ţ e i s a u l i b e r a r e a d e b i t o r u l u i : în a s e m e n e a
caz, ea n u t ă g ă d u e ş t e v e c h i u l u i p r o p r i e t a r s a u c r e d i t o r u ­
lui o a c ţ i u n e î n j u s t i ţ i e , î n s ă c o n f e r ă a c e l u i a c a r e a p r e ­
scris o e x c e p ţ i e p e r e m t o r i e p e n t r u a r e s p i n g e a c e a s t ă a c ţ i u ­
4
ne, f ă r ă a p e r m i t e d o v a d a c o n t r a r ă ( a r t . 1 8 3 7 u r m . ) ) .
A r t . 1 2 0 2 , d u p ă ce a r a t ă c a ş u r i l e î n c a r e presumţiileMămirisire şi
| r ; l m e n t
s u n t a b s o l u t e s a u juris et de jure, a d a o g ă în p a r t e a s a fi- . ' "
n a l ă : afară de aceea ce se va dice în privinţa jurămentului
Si mărturisirei ce ar face o parte în judecată, c u v i n t e c a r e
se v e d e l i m i n a t e î n a r t , 1 3 5 3 d i n C o d u l i t a l i a n . C a r e e s t e
sensul acestor expresiuni ? E a t ă explicaţia cea m a i r a ţ i o ­
nală. Cu t o a t e c ă d o v a d a c o n t r a r ă n u e s t e a d m i s ă c o n ­
t r a p r e s u m ţ i i l o r a b s o l u t e s a u juris et de jure, ele însă
p o t ti c o m b ă t u t e p r i n m ă r t u r i s i r e şi j u r ă m e n t u l d e c i s o m i ,
d e c â t e o r i , b i n e î n ţ e l e s , e s t e v o r b a de o m a t e r i e c a r e n u
i n t e r e s e a z ă o r d i n e a p u b l i c ă , ci n u m a i i n t e r e s u l p r i v a t a l
p ă r ţ i l o r , p e n t r u c ă m ă r t u r i s i r e a şi j u r ă m e n t u l n u s u n t a d ­
misibile de c â t in a c e s t e d i n u r m ă c a ş u r i . V a să d i c â ,
m ă r t u r i s i r e a f ă c u t ă de a c e l a c a r e a r e în f a v o a r e a s a o
p r e s u m ţ i e l e g a l ă , s a u refusili l u i d e a p r e s t a j u r ă m e n t u l
d e f e r i t de c e a - l a l t ă p a r t e ( a r t . 1 2 1 1 ) . v o r r è s t u r n a p r e -
s u m ţ i a l e g a l ă , c h i a r d a c ă e a a r fi a b s o l u t ă , d e s t u l e s t e ca
să n u fie d i n a c e l e c a r e i n t e r e s e a z ă o r d i n e a p u b l i c a , p r e ­
cum este a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t . A c e a s t a soluţie este
j u r i d i c a , p e n t r u c ă , în m a t e r i e d e o b l i g a ţ i u n i , p r e s u m ţ i i l e
l e g a l e s u n t n i ş t e m i j l o a c e pe c a r e l e g e a l e c o n f e r ă , e a r n u
le i m p u n e u n e i a d i n p ă r ţ i . P r i n u r m a r e , p a r t e a c a r e a r e î n
folosul s e u o p r e s u m ţ i e l e g a l ă , p o a t e fie p r i n m ă r t u r i s i r e a

') Vedi t. V I a lucr. noastre, p. 707. text. si nota 2.

2
) Vedi t. V I . p. 712.
a
) Vedi t. V I . p. 713. 714. text si note,
4
) Cpr. T. Hue. V I I I . 343. Thiry. I I I , 173. p. 2 0 1 . B a u d r y , I I ,
1283. Mourlon. II, 1633. 1634.—Titlul prescris nu poate
servi nici ca început de dovada. Vedi suprà, p. 272. nota 1.
316 PUTEREA PROBATORIE A PRESUMŢIILOR LEGALE.—ART. 1202.

s a , fie p r i n refusili j u r ă m â n t u l u i d e f e r i t d e c e a - l a l t ă p a r t e ,
s ă r e c u n o a s c ă că, î n c a ş u l c o n c r e t , p r e s u m ţ i a l e g a l ă e s t e
i n e x a c t ă *).
Astfel, p r e s u m ţ i a de l i b e r a r e , c a r e r e s u l t a din r e s t i ­
t u i r e a v o l u n t a r a a a c t u l u i sub s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , f ă c u t ă de
c r e d i t o r d e b i t o r u l u i (art. 1 1 3 8 , § 1), n u împiedică pe c r e ­
d i t o r d e a î n t r e b a p e d e b i t o r , s a u d e a'i d e f e r i j u r ă m â n ­
t u l d e c i s o r i u a s u p r a p u n c t u l u i d e a se ş t i d a c ă i-a fost cu
2
a d e v é r a t făcută cu intenţiunea de a l libera ) .
Art. 1906. D e a s e m e n e a , a c e l a c ă r u i a se o p u n e o p r e s c r i p ţ i e
s c u r t ă , î n t e m e i a t ă p e o p r e s u m ţ i e d e p l a t ă , p o a t e s ă com­
b a t ă această prescripţie prin deferirea j u r ă m â n t u l u i (art.
3
1906) ) .
A f a r ă î n s ă d e a c e s t c a z e x c e p ţ i o n a l , în c a r e p r e s ­
c r i p ţ i a se î n t e m e i a z ă e x l u s i v p e o p r e s u m ţ i e d e p l a t ă , ea
n u p o a t e fi c o m b ă t u t ă p r i n d e f e r i r e a j u r ă m â n t u l u i , s p r e a
4
d o v e d i că d a t o r i a a fost a c h i t a t ă ) .
Presumţiî R e m a n e î n s ă b i n e î n ţ e l e s că p r e s u m ţ i i l e d e c a r e v o r -
îtabilite în- ţ , j m n p ţ g combătute prin mărturisire sau jurământ, după
u 0

r
:r un interes . .. „ . „ , ,
public, cum a m spus-o m a i sus, de cat a t u n c i c a n d s u n t exclu­
s i v s t a t o r n i c i t e î n i n t e r e s u l p ă r ţ e i c a r e le i n v o a c ă . P r e s u m ­
ţ i i l e l e g a l e s t a b i l i t e î n t r ' u n i n t e r e s g e n e r a l şi d e o r d i n e
p u b l i c ă , p r e c u m e s t e p r e s u m ţ i a r e l a t i v ă l a g e s t a ţ i u n e a femeei
(art, 2 8 6 , 2 8 8 , 2 8 9 ) , sau acea care resulta din autorita-
') Cpr. T h i r y , I I I . 173. T. H u e , V I I I , 343. B a u d r v . I I . 1283.
L a u r e n t , X I X . 6 2 1 . Demolombe. X X X . 277, 600. Mourlon,
I I , 1635. Marcadé, V, a r t . 1352, No. 3. Band, fr., Delation
de serment, 137 urm. D e m a n t e et Colmet de S a n t e r r e . V. 329
bis I. Vigié, I I , 1640. A u b r y et R a u , V i l i , § 750, p. 164, text
si nota 1 1 . Bonnier, 846. L a r o m b i è r e . V. art. 1352. No. 9
urm. A r n t z , I I I . 402. Planiol, I L 52. Cas. fr. D. P . 7 5 . 1 .
117. Sirey, 75. 1. 244. Vedi şi t. I V a lucr. noastre, p. 819.
text şi note.
8
) A u b r y et R a u , I V , § 323. p. 249 şi V I I I , § 750. pag. 164,
165. L a u r e n t . X V I I I . 363 şi X X , 246. Demolombe, X X V I I I ,
424. T. H u e . V I I I , 343, 359. Vedi şi t, V I a lucr. noastre,
p. 707. nota 2.
8
) A u b r y et R a u , V I I I , § 750, p . 165. Vedi infra, explic, a r t . 1906.
4
) A u b r y et Rau, loco suprà cit. şi § 753, p. 187. Masse, Dr.
comm., I V , 2595. P a n d fr., Delation de serment. 121 urm.
L a u r e n t , X X , 246. Marcadé, a r t . 1538 urm. No'. 1, p. 229.
Demante et Colmet de S a n t e r r e . V, 337 bis V I I . V e d i şi in­
fra, explic, art. 1208.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.- CAPIT. IX.—S-a 111.—ART. 1203. 3

t e a l u c r u l u i j u d e c a t ( a r t . 1 2 0 1 ) , n u p o t fi c o m b ă t u t e n i c i
1
prin m ă r t u r i s i r e , n i c i p r i n j u r ă m e n t , n i c i p r i n a l t e d o v e d i ) .
P r e s u m ţ i i l e d e c o m u n i t a t e a z i d u r i l o r ( a r t . 5 9 0 ) , a ş a n - Art. 590
tì02 6 0 6
ţ u r i l o r ( a r t . 6 0 2 ) şi a g a r d u r i l o r ( a r t . 6 0 6 ) , c a r e d e s p a r t >
doué p r o p r i e t ă ţ i v e c i n e , n u p o t fi c o m b ă t u t e d e c â t p r i n
proba scrisă, p r i n semne de n e c o m u n i t a t e sau prin p r e ­
scripţie -).
C â t p e n t r u p r e s u m ţ i i l e s i m p l e s a u juris (antum, ele Prestanti
pot în o r i - c e c a z fi c o m b ă t u t e p r i n o r i - c e p r o b ă c o n t r a r ă , controversa
3
şi c h i a r p r i n s i m p l e p r e s u m ţ i u n i d e f a p t ).

Despre presumţiile care nu sunt stabilite de lege (pre­

sumţiile omului) lăsate la luminele şi înţelepciunea
4
magistratului ).
A r t . 1203.—Presumţiunile. care nu sunt stabilite de lege,
sunt lăsate la luminele şi înţelepciunea m a g i s t r a t u l u i ; magistra­
tul nu trebue să se pronunţe de cât întemeindu-se pe presum­
ţiuni care să aiba o g r e u t a t e şi puterea de a naşte probabilitate ;
presumţiunile nu sunt permise magistratului de cât numai în ca­
şurile când este permisă şi dovada prin marturi, afară numai
dacă un act nu este atacat ca s'a făcut prin frauda, doi sau vio­
lenţă"). (Art. 956, 960. 1191 urm.'. 1197. 1198 C. civ. Art. 16 C.
com. Art. 1353 C. fr.).

') Mourlon, I I . 1635. Masse. Dr. comm.. I V , 2595. B a u d r v , I L

1283, 1314. T h i r y . I I I . 173. infine. T. H u e , V I I I , 343,'359!
Marcadé. V. art. 1352. Xo. 3 si art. 1358 urm., Xo. 1. De­
molombe. X X X . 277. 278 şj 600. L a u r e n t . X I X . 623 .şi X X .
246. 247. Demante, V, 329 bis 1. P a n d . fr., Delation de
scrment. 119. Glasson, Precis th. et pratique de procéd, civile
( P a r i s , Pichon, 1902), I. p. 524. Vedi şi suprà. p. 311. t e x t
şi nota 2.
-) Garsonnet. Pr. dr., I I . p. 304, § 2 7 1 . in fine (p. 485, § 696
din ed. a 2-a). A u b r y et Rau. V i l i , § 750. in fine. p. 166
şi I L § 222, p. 600," 617 si 621, text şi nota So (ed. a 5-a).
Dalloz, Xouv. Code civil annoti (Paris, 1900), I, art. 653,
p. 1109. Xo. 50 nrm. Cpr. C. Angers. Sirev, 35. 2. 244. Vedi
şi t. I l i a lncr. noastre, p. 60, 6 1 , 82. şi' 86.
8
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1874. consid. de la p. 277.
Marcadé. V, art. 1352, Xo. 4, p. 212 urm. Demolombe. X X X ,
267. 268. Larombière, V, art. 1352, Xo. 8. — Contra (în pri­
vinţa presumţiilor de fapt). Tonllier D.. V. p a r t e a I I , 63.
4
) Cpr. P o t h i e r , I I , 848, 849.
5
) Cuvintele subliniate, care ştersese textul, luate ad luterani, ar
avea aerul de a spune că. în caz de fraudă, doi sau vio­
lenţă, m ă r t u r i i nu sunt admişi, pe când presumţiile sunt ad­
mise, ceea, ce ar fi inexact, pentru că, în asemenea caşuri,
318 PRESUMŢIILE OMULUI.—ART. 1203.

A f a r ă d e p r e s i m i ţ i i l e legale, d e s p r e c a r e a m v o r b i t
m a i sus, a r t . 1 2 0 3 a u t o r i s ă pe j u d e c ă t o r a t r a g e el însuş
d i n o a r e - c a r e f a p t e , c u n o s c u t e , c o n s e c i n ţ e c a r e '1 c o n d u c
la d o v e d i r e a faptului necunoscut. Aceste consecinţe, pe care
m a g i s t r a t u l , î n c a ş u r i l e p e r m i s e d e l e g e , le t r a g e d i n f a p ­
t e l e cunoscute p e n t r u a deduce descoperirea f a p t e l o r con­
t e s t a t e , se n u m e s c p r e s u m ţ i u n i de fapt, umane s a u a l e o-
m u l u i (prcesumtio facti seu hominis), p r i n o p o s i ţ i e la a c e l e
1
de drept sau legale (prcesumtio juris) ).
J u d e c ă t o r u l n u poate recurge la aceste presumţiuni
de c â t în doué c a ş u r i :
Caşurile în 1° Când p r o b a testimonială este admisibilă - ) , adecă
e C ă cand
torul p o a t e " obligaţia n u î n t r e c e suma de 1 5 0 lei vechi ( a r t . 1191),
3
recurge la c â n d e x i s t ă u n î n c e p u t d e d o v a d ă s c r i s ă ( a r t . 1 1 9 7 ) , s a u
e n n n e c a n d
de fapt san * ' c r e d i t o r u l a fost î n i m p o s i b i l i t a t e a m a t e r i a l ă
ale omului, s a u c e l p u ţ i n m o r a l ă d e a ' ş i p r o c u r a o d o v a d ă s c r i s ă , s a u
c â n d el a p e r d u t , din o c a u s a de f o r ţ ă m a j o r à neprevé-
4
d u t ă , titlul ce'i servea de d o v a d ă scrisă ( a r t . 1 1 9 8 ) ) .
Astfel, de câte ori există u n a c t scris, nici o presum-

m a r t u r i i sunt tot-deauna admisibili, în baza a r t . 1198, fiind

că persoana care a fost victima fraudei, dolului s a u vio­
lenţei a fost în imposibilitate de a"şi p r o c u r a o dovadă scri­
să. Vedi suprà, p . 266 şi Cas. fr. Sirey, 1 9 0 1 . 1. 359. De
aceea, a r t . 1354 din Codul italian a eliminat aceste cuvinte,
si toţi autorii die că ele sunt lipsite d e sens. Cpr. T h i r y . H I ,
Ì74. T. H u e , V I I I , 344. B a u d r y , I I . 1293. Mareadé. V, a r t .
1353, No. 2. Mourlon, I I , 1636. Demolombe, X X X , 185, 242.
Bonnier, 8 1 5 . L a u r e n t , X I X , 633. L a r o m b i è r e , V, a r t . 1353,
No. 3 u r m . Acollas, I I , p . 963. F u z i e r - H e r m a n , I I I , a r t .
1353, No. 42 u r m . Giorgio Giorgi, Teoria delle obbligazioni
nel diritto moderno italiano, I , 419, p . 526, nota 1.
*) Cpr. Windscheid, Lehrbuch des Pandeldenrechts, I, § 133,
nota 10. P o t h i e r , I I , 848.
2
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1889. consid. de la p . 597.
Bulet. S-a I , 1888, p . 101 si 952. Bulet. S-a 1, 1887. p. 402.
Bulet. S-a 1. 1 8 8 3 , p. 1167. Bulet. 1 8 8 1 . p . 26 si 204.
8
) Cpr. Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1892, p . 436. C. Bucureşti
Dreptul din 1890. No. 4 1 . Cas. fr. D . P . 93. 1. 2 8 5 . D. P .
94. 1. 3 7 1 . L a u r e n t , X I X , 630. T. H u e , V I I I , 3 4 4 . — î n c e ­
putul de probă scrisă nu poate fi stabilit pentru prima oa­
r ă înaintea Curţei de casaţie. Cas. rom. Bulet. S-a 1. anul
1888, p . 104.
*) Cas. rom. şi T r i b . Ilfov. Bulet. S-a 1. 1 8 8 1 . p. 2 2 5 . Drep­
tul din 1893. No. 7 1 . L a u r e n t , X I X . 6 3 1 .
 COD. CIV.—CARTEA III.— ITT. III.—CAPIT. IX.— S-a 111.—AUT. 1-203.

1
ţ i e u u p o a t e ti p r i m i t ă c o n t r a s a u p e s t e c o n ţ i n u t u l l u i 1 .
A c e a s t ă r e g u l ă , c a r e n u se a p l i c ă de c â t î n m a t e r i e
civilă-i, este foarte înţeleaptă, căci dacă j u d e c ă t o r u l s'ar
fi p u t u t , în t o a t e c a ş u r i l e , convinge din simple presum-
ţ i u n i , p ă r ţ i l e n ' a r m a i fi î n c h e i a t a c t e s c r i s e , şi r e g u l a c a r e
r e s t r é n g e d o v a d a t e s t i m o n i a l ă a r fi r è n i a s o l i t e r ă m o a r t ă .
2 ° P r e s u m ţ i i l e o m u l u i c o n s t i t u i n d o p r o b ă n e s i g u r ă şi
făcend să n a s c ă m a i m u l t o p r o b a b i l i t a t e de c â t o c e r t i ­
t u d i n e , j u d e c ă t o r u l n u p o a t e s ă r e c u r g ă l a ele d e c â t a-
t u n c i c â n d a u o g r e u t a t e şi o p u t e r e de n a t u r ă a face să
3
nască probabilitatea i . T e x t u l francez, mai exact în aceas­
t ă p r i v i n ţ ă , dice că p r e s u m ţ i i l e p e c a r e se î n t e m e i a z ă j u ­
d e c ă t o r u l , î n c a ş u r i l e î n c a r e e l e s u n t p e r m i s e , t r e b u e să
4
fie grave, precise şi concordante ) ; grave, a d e c ă d e n a t u r ă
a face i m p r e s i e a s u p r a s p i r i t u l u i şi a d e t e r m i n a c o n v i n g e ­
r e a : precise, a d e c ă în r e l a ţ i e d i r e c t ă cu f a p t u l c o n t e s t a t :
concordante, a d e c ă s ă n u se c o n t r a d i c ă î n t r e e l e , c â n d s u n t
mai multe.
O singură
&
presumţie
1
ajunge î n s ă , d u p ă c u m a j u n g e si .Judecătorul
, „ . , ° ' , 5 ' se poate con-
un s i n g u r m a r t u r , c a c i , d u p a c u m a n i v e d u t supra, p . 2 4 3 . i dm o v n g e

d r e p t u l m o d e r n a r e s p i n s r e g u l a d e a l t ă d a t ă testis units, singurăpr.-

5
testis nullus i . J u d e c ă t o r u l e s t e l i b e r de a t r a g e p r e sum-controversă.

') Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1 8 8 1 . p. 24. Bulet. 1888, p. 952.
'-) I n materie comerciala, proba testimonială fiind admisibila Admit, pre-
după apreciarea judecătorului (art. 46 C. corn.), se înţelege sumţiilorîu
că si presumţiile de fapt sunt admisibile fără nici o r e s - materie
tricţie. Cpr. Bonnier, 816. F u z i e r - H e r m a n , I I I . a r t . 1 3 5 3 . ^ ° ™ ^
Xo. 31 u r m . T. H u e , V I I I , 345. Demolombe, X X I X . 710.
Larombière. V. a r t . 1337. Xo. 22. Lvon-Caen et R e n a u l t . Dr.
comm.. I I I . 8 3 . Cas. fr. D. P . 94. Ì . 168. D. P . 96. 1. 3 0 1 .
Cas. rom. Bulet. S-a, I I . 1885, p. 867. Bulet. S-a I I , 1892,
p. 1012. Vedi şi suprà, p . 269.
8
) Cpr. C. F o c ş a n i . Dreptul din 1886, No. 50. Cas. rom. Bulet.
S-a I I , 1885, p. 868.—O presumţie v a g ă şi fără nici o p r e -
cisie n ' a r fi de n a t u r ă a forma convingerea judecătorului.
C. B o u r g e s . Sirey, 1 9 0 1 . 2. 39.
*) Opr. Cas. rom. Curierul'judiciar din 1901, No. 40. p. 319.
6'') Cpr. T. H u e , V I I I , 344. B a u d r v , I I . 1293. L a r o m b i è r e , V.
art. 1 3 5 3 . No. 8. Demolombe. X X X . 245. Bonnier, 817.
Marcadé, V. a r t , 1353, No. 1. A u b r y et B a u , V I I I , § 766.
p. 359. text şi nota 6. L a u r e n t , X I X , 636. T r i b . Ilfov. C.
judiciar din 1900, No. 35.—Contrà. Toullier D., V. p a r t e a
I L 20 urm. Bédarride, Du dot et de la fraude, I, 258. Vedi
şi t. V a Coment, noastre, p. 8 1 .
320 P R E S U M Ţ I I L E OMULUI.—ART. 1203.

ţ i i l e d e f a p t l ă s a t e la l u m i n e l e şi î n ţ e l e p c i u n e a s a , d e c â t e o r i
ele s u n t a d m i s e d e l e g e , o r i d e u n d e el a r c r e d e d e c u v i i n ţ ă .
A ş a , d e e x e m p l u , î n t r ' u n p r o c e s c i v i l , el p o a t e să t r a ­
gă presumţiuni dihtr'o procedură criminală ').
S'a d e c i s d e a s e m e n e a c ă p r e s u m ţ i i l e m e n i t e a con­
v i n g e p e m a g i s t r a t p o t fi t r a s e din o c e r c e t a r e n u l ă în
2
p r i v i n ţ a f o r m e l o r ) , d i n t r ' o h o t ă r î r e de a b s o l v i r e , puţin
i m p o r t ă d a c ă a c t e l e d e i n s t r u c ţ i e l a c a r e a c e a h o t ă r î r e se
3
r e f e r ă a r fi n u l e s a u n e r e g u l a t e ) , d e s t u l e s t e c a el s ă a-
r ă t e în motivele h o t ă r î r e i sale că 'şi-a f o r m a t c o n v i n g e r e a
din aceste indicii.
P r e s u m ţ i i l e d e f a p t fiind l ă s a t e l a l u m i n a şi î n ţ e l e p ­
4
c i u n e a m a g i s t r a t u l u i ) , c h e s t i u n e a d e a s e ş t i d a c ă ele s u n t
g r a v e , p r e c i s e şi c o n c o r d a n t e , e s t e o c h e s t i e d e f a p t c a r e
5
s c a p ă de c o n t r o l u l C a s a ţ i e i ), şi d e c i s i a d e fond n u m a i a-
tunci a r cădea sub controlul Curţei supreme când presumţiile
a r fi fost a d m i s e î n c a ş u r i l e î n c a r e p r o b a t e s t i m o n i a l ă n u
6
e s t e a d m i s i b i l ă ; c ă c i a t u n c i s ' a r fi v i o l a t a r t . 1 2 0 3 C. c i v . ) .
A c e s t mijloc n ' a r p u t e a î n s ă fi p r o p u s d e - a d r e p t u l în
c a s a ţ i e , f ă r ă a fi fost i n v o c a t î n a i n t e a i n s t a n ţ e l o r d e fond "').
Cu c â t j u d e c ă t o r u l v a fi m a i s e r i o s şi m a i p ă t r u n s de
d a t o r i a s a , c u a t â t el v a c u m p ă n i g r e u t a t e a p r e s u m ţ i u n i -
l o r , şi n u le v a a d m i t e d e c â t a t u n c i c â n d v o r fi d e n a ­
t u r ă a'i f o r m a c o n v i n g e r e a . Tant vaut le juge, tant vaut
Vinduction du juge, dice A c o l l a s , şi a c e s t a u t o r a d a o g ă ) : 8

„ D e d o é - d e c i d e a n i de c â n d p r o f e s e z d r e p t u l şi p r i v e s c
succedându-se generaţiile care populează parchetele, tribu-

!) Cas. fr. D. P . 94. 1. 351. Cas. rom. Bulet, S-a I I , 1899,

consid. de la p. 714. T. H u e , V I I I , 345.
2
) Cas. fr. D. P . 90. 1.135. Sirey, 9 1 . 1. 301. B a u d r v , I I , 1293.
3
) Cas. rom. Dreptul din 1898, Xo. 22. Bulet. S-a I I , 1898, p. 153.
4
) Cpr. Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1889, ultimul considerent de la
p. 597. Bulet. S-a 1, 1891, p. 546.—Presumţiile de fapt fi­
ind lăsate la lumina şi înţelepciunea magistratului, se în­
ţelege că ele nu i se pot impune. Cpr. Cas. rom. Bulet S-a
1, 1876, ultim considerent, p. 29. Bulet. S-a 1, 1883, p. 289.
6
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1883, p. 436. Bulet. 1886. p. 299.
Bulet. 1890, p. 1343. Cas. fr. D. P . 9 4 . 1 . 351. D. P . 1900.
1. 264. B a u d r y , I I , 1293.
B
) B a u d r y , loco suprà cit. Cas. rom. Bulet. S-a 1,1890, p. 1345.
7
) Curtea de casaţie a decis însă contrariul. V. Bulet. S-a 1,
1888, p. 1 0 1 .
8
) Manuel de droit civil (Comment, pliilosophique et critique du
Code Napoleon), I I , p. 963, nota 2, ed. din 1874.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. I1I.-CAP1T. IX.-S-.1 MĂRTURISIRE. 32 1
n a l e l e şi b a r o u r i l e , am o b s e r v a t ea m u l ţ i din m a g i s t r a ţ i i
n o ş t r i se r e c r u t e a z ă î n g e n e r e p r i n t r e t i n e r i ) cei m a i l i p ­
siţi de c a p a c i t a t e şi de ş t i i n ţ ă " . A m r e p r o d u s a n u m e a-
ceste r é 11 d u r i , p e n t r u că ele s ' a r p ă r e a , cel p u ţ i n p e n t r u
unele din n u m i r i l e f ă c u t e d e M i n i ş t r i i n o ş t r i i , a fi fost s c r i ­
se p e n t r u ţ a r a r o m â n e a s c ă .

SECŢIUNEA IV
Despre mărturisirea unei părţi.

A r t . 1 2 0 0 face să f i g u r e z e m ă r t u r i s i r e a p r i n t r e p r e -
s u m ţ i i l e l e g a l e , î n s ă a m o b s e r v a t că a c e a s t a e s t e o e r o a r e
şi o i n a d v e r t e n ţ ă a, l e g i u i t o r u l u i , c r i t i c a t ă d e t o ţ i a u t o r i i 1 .
1

M ă r t u r i s i r e a u n e i a d i n p ă r ţ i , se î n ţ e l e g e v o l u n t a r ă şi l i p ­
sită de o r i ce v i c i ù de c o n s i m ţ e m â u t - 1 , e s t e în a d e v e r , o
p r o b ă , d u p ă cum o p r o c l a m ă a r t . 1 1 7 0 , şi încă o p r o b a
p r i n e x c e l e n ţ ă . Confessio own unu probat ionnin maxima est,
; î
ţjice u n v e c h i l i a u t o r i M e n o c h i u s ) i.
D e a c e e a l e g i u i t o r u l se o c u p ă d e s p r e e a î n t r ' o s e c ţ i e
a p a r t e , d u p ă cum se o c u p ă d e s p r e p r o b a s c r i s ă , despre
p r o b a t e s t i m o n i a l ă şi d e s p r e c e l e - l a l t e p r o b e .

Definiţia şi împărţirea mărturisire/'.

E x i s t ă m ă r t u r i s i r e > confess io \. d u p ă cum se e x p r i m ă

legile r o m a n e i şi a r t . 121)0 din C o d u l n o s t r u c i v i l , de
câte o r i u n a din p ă r ţ i , c a p a b i l ă de a d i s p u n e de d r e p t u l
séu, r e c u n o a ş t e fie p r i n s i n e , fie p r i n u n m a n d a t a r s p e c i a l

*) Vedi tiuj/rà. p. 310. text şi nota 2.

â
) ^ M ă r t u r i s i r e a trebue sa tie voluntara, dice art. 157*) din Avt.ir><:> V,
Codul civil otoman, promulgat la 1876. E a este nula daeăriv. otoman,
este smulsa prin violenţa". Vedi Ann. de legist. Hrangére.
anul 1876, p. 679.
'') La confessione deliu parte e sempre considerata come la rei fi­
v

na delle prore,", dice un auto]' italian, Ricci. Delle prore

233. p. 111. Vedi si Classon. l'rceis th. et prat'apuc de l'i:
eie. ( P a r i s . Pichón. ' 1902). 1, p. 523.
4
) Cpr. L. 25. S 4. P i g . . De prolndumibus. 22. 3 : L. 13, Cod..
De non numerata pecunia. 4. 30. etc. De aceea P o t h i e r (Il
830) î n t r e b u i n ţ e a z ă cuvântul confession (de la eini/iteri.A măr­
turisi).
322 MĂRTURISIRE.—DEFINIŢIE.—IMPARTIRE.

(art, 1 2 0 6 , 1 5 3 6 , § 2), de a d e v ă r a t e faptele alegate con­

t r a ei d e a d e v e r s a r u l s e u
Mărturisirea Pentru a constitui o mărturisire, alegaţia părţei tre-
u e
refere de k d e c i s ă se r e f e r e la u n f a p t , e a r n u la u n p u n c t s a u
c â t l a o c h e s - l a o r e g u l ă d e d r e p t : c ă c i n u a p a r ţ i n e p ă r ţ i l o r d e a fixa
tie de fapt. d r e p t u l î i i t r ' u n s e n s s a u în a l t u l , a c e a s t a m i s i u n e fiind î n ­
2
credinţată numai judecătorului ) .
M ă r t u r i s i r e a fiind o d e c l a r a ţ i e , de a i c i r e s u l t a că t ă ­
c e r e a p ă s t r a t ă d e u n a d i n p ă r ţ i a s u p r a f a p t u l u i p r e t i n s de
cea-laltă p a r t e , n u constitue în g e n e r e o m ă r t u r i s i r e
Art. 234 Pr. Cu t o a t e a c e s t e a , r e f u s i l i p ă r ţ e i d e a r e s p u n d e c â n d
CIV
- este c h e m a t ă de a d v e r s a r u l séu la i n t e r o g a t o r , s a u neve-
n i r e a e i l a d i u a h o t ă r î t ă , f ă r ă o c a u s ă b i n e - c u v â n t a t â , dă
facultatea j u d e c ă t o r i l o r de a c o n s i d e r a a c e s t e împrejurări
ca o m ă r t u r i s i r e complectă în f a v o a r e a aceluia c a r e a pro­
p u s i n t e r o g a t o r u l , s a u cel p u ţ i n c a u n î n c e p u t d e p r o b ă de
n a t u r ă a fi c o m p l e c t a t p r i n a l t e d o v e d i ( m a r t u r i , p r e s u m -
4
ţ i u n i s a u j u r ă m â n t s u p l e t o r i u ) ( a r t . 2 3 4 P r . civ.) ) .

Art. 2408 C. *) Art. 2408 din Codul portughez de la 1867 defineşte mărtu­
portughez. risirea : „Recunoaşterea expresă făcuta de una din părţi a
dreptului p ă r ţ e i adverse, sau a adevèrului faptului susţinut
de aceasta din u r m ă ' ' . Cpr. şi art. 1572 din Codul civil o-
toman, promulgat la 9 djemazziul eicel (1 iulie 1876).
2
) P o t h i e r , I I , 830. B a u d r y , I I , 1295. T h i r y , I I I , 175. Planiol,
I I , 2 6 , text şi nota 3. Bonnier, 347. Répert. Sirey, Aveu,
1 1 . Ricci, Delle prove. 233. T. Hue, V I I I , 346. Laronìbière,
V. a r t . 1354 urm., No. 2. A u b r v et R a u . V i l i , § 751. p.
167. L a u r e n t , X X , 156. Garsonnet, Pr. 'eie., I l , § 270, p.
299 (ed. 1-a) : p. 479. nota 7 din ed. a 2-a. Marcadé. V,
art. 1354 urm., Xo. 2, şi toţi autorii. T r i b . Quimperlé. P .
B. 79. 1. 459. Cas. rom. B u l e t . S-a 1, 1885, consid. de la
p. 250. Vedi si art. 288 (261 vechiu) din Br. civ. germana.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a I, 1875. p. 274. Bulet. 1882, p. 936.
L a u r e n t , X X , 157. R a n t e r , Pr. civ., 221. R é p e r t . Sirey, Art*,
14. Garsonnet, op. cit... I I . p. 480. text si nota 16 (ed. a 2-a).
Demolombe, X X X , 455 urm. B a u d r y , ' I I , 1295. A u b r y et
u
Rau, V I I I , § 7 5 1 . p. 188. „Qui facet, non utique fatetur . L.
142. Dig.. De diversis reguli* juris antiqui. 50, 17.
4
Dreptul păr­ ) Cpr. T r i b . Ilfov. Dreptul din 1900, Xo. 9 — I n ori ce caz,
ţei de a res­ p a r t e a care a lipsit de la i n t e r o g a t o r la prima i n s t a n ţ ă , poate
punde la in­ să ceară a respunde în apel, şi aceasta fără a dovedi causa
terogator în
apel.
absenţei sale, pentru că apelul fiind devolutiv, se poate re­
peta înaintea judecătorilor superiori probele de la prima in­
s t a n ţ ă . Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1880. p. 204. Bulet.
1884, p. 204. Bulet. S-a I I , 1896, p. 1 2 4 9 — S a decis însă
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—Sa IV.—MĂRTURISIRE, 323

D e c â t e o r i o p a r t e se r e f e r a la m ă r t u r i s i r e a c e l e i ­
l a l t e p ă r ţ i , i n s t a n ţ a de f o n d e s t e deci d a t o a r e s ă a r a t e
dacă o a s e m e n e a m ă r t u r i s i r e p r o d u c e v r e un efect, dacă
ea p o a t e s e r v i ca o p r e s u m ţ i e s a u u n î n c e p u t d e p r o b ă ,
de n a t u r ă a fi c o m p l e c t a t ă cu a l t e d o v e d i : c ă c i p r o c e d â n d
altfel, j u d e c ă t o r i i de fond a r d a o h o t ă r î r e n e m o t i v a t ă , si
p r i n u r m a r e , c a s a b i l ă O.
u
J u d e c a t a p u t è n d r e f u s a î n c ă de la î n c e p u t c e r e r e a de, «-\-enirea
c h e m a r e la i n t e r o g a t o r , p o a t e şi să r e v i e a s u p r a înclieiereiiereî|inncavi'
s e î u l m i t e i l
prin care a admis interogatorul, când din î m p r e j u r ă r i s e J"
* • „ . .... A ° -, ' - - • • i • v ... toropitorul,
c o n v i n g e ca e s t e t ă c u t a in scop de s t r a g a n i r e şi de ş i c a n a - i .
O r i ce d e c l a r a ţ i e de f a p t n u e o n s t i t u e o m ă r t u r i s i r e . Declaraţia
P e n t r u ca s ă e x i s t e m ă r t u r i s i r e în s e n s u l l e g e i , t r e i m e ca tWt'iTicută
m 1 M
d e c l a r a ţ i a să fi fost f ă c u t ă în m o d s e r i o s cu i n t e n ţ i a d e a ."' "
s c u t i , p e p e r s o a n a , în folosul c ă r e i ea a r e l o c . d e d o v a d a ""'"'
f a p t u l u i r e c u n o s c u t . P e n t r u a se o p u n e c u i - v a o m ă r t u r i ­
s i r e e x t r a - j u d i c i a r ă , dice C u r t e a d i n ' B u c u r e ş t i , t r e i m e ca
ea să ti fost f ă c u t a de p a r t e ş t i i n d că a c e a m ă r t u r i s i r e a r e
să fie i n v o c a t ă ca p r o b ă în c o n t r a - i •').
A s t f e l , n u se p o a t e c o n s i d e r a ca o n i ă r t u r i s e d e c l a r a ­
ţ i a f ă c u t ă d e o p a r t e în s p r i j i n i r e a c e r e r e i s a u e x c e p ţ i u n e i
s a l e . A s e m e n e a d e c l a r a ţ i e e o n s t i t u e un m i j l o c d e a p a r a r e .

şi contrariul, adecă că p a r t e a care n'a venit la prima in­

s t a n ţ a , t r e b u e sa justifice în apel causa n e p r e s e n t â r e i sale.
şi în asemenea caz, certificatul de boală emanat de la un
medic din s t r ă i n ă t a t e este admisibil ca probă, de şi acel
medic n ' a r putea fi chemat ca m a r t u r spre a confirma cer­
tificatul dat de densul. C a s . rom. Bulet. S-a I I . 1892, p. 85.
Cpr. şi Cas. rom. Dreptul din 1885. No. 8.
Daca partea, care a lipsit de la interogator la prima in-Caşul încarc
s t a n ţ a , a încetat din viaţă înaintea j u d e c a r e i apelului, moş- partea c h e -
m 1 h i n
tenitorii sèi sunt în drept a cere să dovedească că autorul *J; ^
lor a lipsit de la prima i n s t a n ţ ă avènd o causa bine-cuvén- încVtat din
t a t ă şi ca interogatorul ce i se propusese de a d v e r s a r era de- viaţă îuain-
prisos si nepertinent în causa. Cas. rom. Bulet. 1895. p. 1325.te» judecarei
: l h l u i
*) Cas. rom. Bulet. S-a I I . anul 1899. p. 1359 (decisie pronun- 'P ' ' -
ţ a ţ ă în unire cu conclusiile noastre).
2
) Cpr. 0. Bucureşti. C. judiciar din 1901. No. 42.
3
) Vedi Dreptul din 1887, No. 29. Thiry, I I I . 180. B a u d r y . I I .
1295. Mareadé. V. art. 1354. No. 2. L a r o m b i è r e , V. art.
1354. No. 3. Aubrv. et B a u . V I I I . § 751. p. 167. Demolombe.
X X X . 448. 450. T. Hue. V i l i . 346. L a u r e n t . X X . 158.
Bonnier. 347. 353. si toţi autorii. Cpr. si C. P a r i s . 1). P .
67. 2. 210.
324 MĂRTURISIREA EXTRAJUDICIARĂ.—ART. 1204,1205.

c a r e , p r i n î n s u ş n a t u r a s a , e x c l u d e d i n p a r t e a a c e l u i a ce
a f ă c u t - o v o i n ţ a d e a fi i n v o c a t ă c o n t r a s a .
Actuniiate- M ă r t u r i s i r e a fiind u n a c t u n i l a t e r a l , n u c e r e , p e n t r u
rai. Art. 288 a e a fiinţă, d e c â t v o i n ţ a d i n p a r t e a a c e l u i a d e l a c a r e
a v

Pr. germ. - TI • • • x 3 -
1580 c. civ. e a e m a n a , P r i n u r m a r e , n u s e c e r e n i c i o a c c e p t a r e d i n
1
otoman, p a r t e a a c e l u i a î n f o l o s u l c ă r u i a m ă r t u r i s i r e a e s t e f ă c u t ă ) .
„ P e n t r u ca m ă r t u r i s i r e a j u d i c i a r ă să'şi p r o d u c ă efectele
s a l e , n u e s t e n e c e s a r c a e a s ă fie a c c e p t a t ă " , d i c e a r t .
2
2 8 8 ( 2 6 1 vechiù) din proced. g e r m a n ă ) . T o t astfel se ex­
p r i m ă şi a r t . 1 5 8 0 d i n C o d u l c i v i l o t o m a n d e l a 1 8 7 6 .
Mărturisire I n r e g u l ă g e n e r a l ă , m ă r t u r i s i r e a e s t e expresă, afară
e c a s u
tacită ^ l p r e v é d u t de a r t . 2 3 4 P r . civ., d e s p r e c a r e a m
v o r b i t m a i s u s , î n c a r e e a p o a t e s ă fie tacită.
Mărturisire M ă r t u r i s i r e a este extra-judiciară (făcută î n a i n t e a înce-
e §1 e r e
jmficiark P i j u d e c a t e i ) şi j u d i c i a r ă (făcută în cursul j u d e c a t e i ) .
A r t . 1 2 0 4 . — S e poate opune unei p ă r ţ i m ă r t u r i s i r e a ce a
făcut sau înaintea începerei judecatei, sau în cursul judecatei.
(Art. 1170, 1200, § 3, 1205 urm. C. civ. A r t . 227 urm., 350 P r .
civ. A r t . 1354 C. fr.).
M ă r t u r i s i r e a extra-judiciară, este acea făcută a f a r ă de
3
p r e s e n t a j u d e c ă t o r u l u i (extra judicium) ) , ear mărturisirea
judiciară, este acea făcută înaintea judecătorului, în cursul
j u d e c a t e i , de însuş p a r t e a p r i g o n i t o a r e s a u de un împuter­
n i c i t s p e c i a l a l ei ( a r t . 1 2 0 6 , § 1 ) .

Despre mărturisirea extra-judiciară.

A r t . 1 2 0 5 . — M ă r t u r i s i r e a extra-judiciară verbală nu poate
s e r v i de dovadă când obiectul eonvenţiunei nu poate fi dovedit
prin marturi. (Art. 1191 urm., 1 1 9 7 , 1 1 9 8 C. civ. A r t . 1355 C. fr.).
M ă r t u r i s i r e a e x t r a - j u d i c i a r ă , p e c a r e a m definit-o m a i
s u s , p o a t e s ă fie v e r b a l ă s a u s c r i s ă : v e r b a l ă , c â n d e a r e ­
sulta din o simplă declaraţie orală, făcută de exemplu în-

!) B a u d r y , I I , 1295, 1303. A r n t z , I I I , 422. F u z i e r - H e r m a n , I I I ,

art. 1354, No. 30. Masse, Dr. comm., I V , 2586. Marcadé,
V, a r t . 1354 urm., No. 2. Garsonnet, Pr. civ., I I , p. 300. nota
20 (ed. 1 ) ; p . 4 8 1 , nota 20 (ed. a 2-a). L a u r e n t , X X . 168.
Demolombe, X X X , 536. Demante, V, 335 bis I. A u b r y et
Rau, V i l i , § 7 5 1 , p . 172. T. Hue, V I I I , 3 5 1 , — Vedi însă
Bonnier, 354. Vedi şi infra, p. 343.
2
) „Zur Wirksamkeit des gerichttichen Gestăndnisses ist (lessen
Annahme nicht erforderlich".
3
) Cpr. Bothier, Oblig., I I , 834.
 C O D . (TV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a IV.—ART. 1205. 325

tr'o conversaţie ; scrisă, când ea este făcută î n t r ' o scri­

r
soare, i n t r ' u n testament, etc. ) , sau î n t r ' u n a c t de recu­
n o a ş t e r e încheiat a n u m e în acest scop - ) .
L e g e a n u v o r b e ş t e d e m ă r t u r i s i r e a s c r i s ă , p e n t r u c ă Mărturisire
ext
ea î n t r ă în r e g u l a g e n e r a l ă , a d e c ă t r e b u e , s p r e a face d o - ra-.i"dici-
1
° ° ' ,, , ' , ara scrisa.
v a d ă , sa fie t ă c u t ă cu o b s e r v a r e a f o r m e l o r a c t e l o r a u t e n ­
; î
tice s a u s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ) .
C â t p e n t r u m ă r t u r i s i r e a e x t r a - j u d i c i a r â v e r b a l ă , e a Mărturisire
s
n e p u t è n d u - s e d o v e d i de c â t p r i n p r o b a t e s t i m o n i a l ă . ^ î n - ^ ^ ^ i '
ţ e l e g e c ă n u v a p u t e a s e r v i de d o v a d ă d e c â t a t u n c i c â n d * '
însuş o b i e c t u l c o n v e n ţ i u n e i v a p u t e a fi s t a b i l i t p r i n m a r ­
4
t u r i ) , a d e c ă , c â n d fiind v o r b a de o a f a c e r e c i v i l ă ->\ o b i e c ­
t u l l i t i g i u l u i n'ar î n t r e c e s u m a de 1 5 0 l e i v e c h i , s a u c â n d
a r e x i s t a u n î n c e p u t d e p r o b a s c r i s ă , o r i p ă r ţ i l e ar fi fost
!) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1890. Xo. 68.
2
) M ă r t u r i s i r e a făcută de o parte şi consemnată într'un pro- p . e r

ces-verbal încheiat de un portărel, este o m ă r t u r i s i r e e x t r a - b a l încheiat

judiciară şi nu face nici o credinţa, dacă obiectul litigiului de un por­
nii poate fi dovedit prin m a r t u r i . Cpr. T r i b . Ilfov. Dreptul tărel.
din 1885, Xo. 36.
O m ă r t u r i s i r e extra-judiciarâ consemnată într-o h o t ă r î r e „~ • • t

s t r ă i n ă poate fi invocata în România, fără ca h o t ă r î r e ă s t r ă - consemnată

ina să fi fost d e c l a r a t ă executorie de judecătorii români (art. într'o hotă-
371 P r . civ.). pentru câ, în specie, nu se aduce liotărîrea l a rt™ străina,
A r t l>r
îndeplinire, ci se învoacâ numai existenţa unui fapt c o n s t a - -
0 1 1
tat p r i n t r ' é n s a . Cas. austr. (Viena). J. Clunet, anul 1900, p. 178. '
Vedi monografia noastră din h'erista ele drept si sociologie.
anul I V ( 1 9 0 1 - 1 9 0 2 ) . Xo. 1.
8
) Cpr. R é p e r t . Sirey, Aveu, 361. L a u r e n t . X X , 217. Demante, codnl civil
V. 3 3 1 . Larombière. V. a r t . 1355. Xo. 2.—Mărturisirea ex- t mandii< 0 0

tra-judiciarâ scrisă făcuta de a u t o r este oposabilă moşteni- isTG. Art.

toriior sèi. Cpr. C. Oalatz. Dreptul din 1898, Xo. 5.—„'Măr- \m\. 1«>07.
turisirea scrisă (ierur hil l-itabet). dice a r t . 1606 din Codul
civil otoman de la 1876. produce aceleaşi efecte ca şi m ă r ­
1
turisirea verbala '; şi a r t . 1607 din acelaş Cod adaogă : „Măr­
turisirea pe care cine-va pune s'o scrie altul, produce legal­
mente acelaş efect ca şi o m ă r t u r i s i r e directă''. V. Ann. de
legist, {'frangere, anul 1876, p. 689.
*) Cpr. Cas. rom. C. judiciar din 1900, Xo. 58. R é p e r t . Sirey.
Ar-eit, 363 u r m . — A c e a s t a m ă r t u r i s i r e nu poate fi invocata pen­
tru prima oară in casaţie, dacă n'a fost propusă ca mijloc
de dovadă înaintea instanţelor de fond. Cas. rom. Dreptul
din 1897, Xo. 37 si Bulet. S-a 1, anul 1897. p. 3 1 1 .
5
) In materie comercială, proba testimoniala fiind admisibilă .•, .
t

fără nici o restricţie (art. 46 C. corn.), se înţelege că, în ^ r c b u T "

asemenea materie, şi m ă r t u r i s i r e a verbală va putea fi sta­
bilita prin m a r t u r i . Cpr. Masse. Dr. comm.. I V . 2590.
 MĂRTURISIREA EXTRA-JUDICIARĂ.—ART. 1205.
326
î n i m p o s i b i l i t a t e d e a ' ş i p r o c u r a o d o v a d a s c r i s ă , s a u în
l i n e , c â n d c r e d i t o r u l a r fi p e r d u t , p r i n u n c a z d e f o r ţ ă
majoră neprevédut, titlul creanţei sale (art. 1 1 9 1 , 1197,
1198).
A s t f e l , d a c ă m ' a m î m p r u m u t a t d e la d - t a c u 1 0 0 0 d e
lei, f ă r ă a ' ţ i d a la m â n ă u n a c t s c r i s , şi î n a i n t e a î n c e -
p e r e i j u d e c a t e i , s a u c h i a r î n c u r s u l ei, î n s ă a f a r ă d e p r e ­
s e n t a j u d e c ă t o r u l u i , a ş fi m ă r t u r i s i t e x i s t e n ţ a a c e s t e i d a t o ­
rii, nu vei p u t e a să dovedeşti această m ă r t u r i s i r e p r i n mar­
t u r i , d a c ă n u t e g ă s e ş t i î n u n u l din c a ş u r i l e e x c e p ţ i o n a l e
p r e v e d u t e de lege ( a r t . 1 1 9 7 , 1 1 9 8 ) , p e n t r u că a c e a s t a a r
î n s e m n a a d o v e d i î n s u ş e x i s t e n ţ a d a t o r i e i , c e e a ce a r fi con­
trar art. 1191.
Efectele măr- L e g e a p ă s t r e a z ă t ă c e r e a în p r i v i n ţ a e f e c t e l o r m ă r t n -
turisirei r i s i r e i e x t r a - j u d i c i a r e , în p r i v i n ţ a p u t e r e i s a l e p r o b a t o r i e
P X
tiare! Şi ă i n d i v i s i b i l i t ă ţ e i s a l e , n e v o r b i n d d e c â t d e m o d u l ei
Controversă, d e d o v e d i r e . A c e a s t a p r o v i n e din î m p r e j u r a r e a c ă a s e m e ­
n e a m ă r t u r i s i r e e s t e a r a r e - o r i a t â t d e c o m p l e c t ă şi de
precisă pre cât este m ă r t u r i s i r e a judiciară. Din această
t ă c e r e a l e g e i s'a c o n c h i s c ă e a a v o i t s ă d e a j u d e c ă t o r u ­
l u i o m a r e l a t i t u d i n e p e n t r u a a p r e c i a c a r a c t e r u l şi efec­
t e l e j u d i c i a r e a l e a c e s t e i m ă r t u r i s i r i , a p r e c i a r e c a r e fiind
s u v e r a n ă , scapă de controlul casaţiei.
Din acest principiu, majoritatea autorilor t r a g urmă­
toarele consecinţe :
1° J u d e c ă t o r u l a r fi l i b e r , d u p ă î m p r e j u r ă r i , d e a a d ­
m i t e s a u d e a r e s p i n g e d o v a d a c a r e r e s u l t a din m ă r t u r i ­
sirea extra-judiciară ; ,
2 ° J u d e c ă t o r u l a r fi l i b e r d e a n u se c o n f o r m a r e g n ­
i c i i n d i v i s i b i l i t ă ţ e i m ă r t u r i s i r e i ( a r t . 1 2 0 6 , § 2 ) , şi decisia
s a n ' a r p u t e a , î n a c e a s t a p r i v i n ţ ă , fi c e n s u r a t a d e C u r t e a
de casaţie ;
3 ° I n fine, j u d e c ă t o r u l a r p u t e a a d m i t e r e t r a c t a r e a
m ă r t u r i s i r e i e x t r a - j u d i c i a r e , i n d e p e n d e n t de o e r o a r e de
f a p t ! ) . Cu a l t e c u v i n t e , a p r e c i a r e a p u t e r e i p r o b a t o r i e a
m ă r t u r i s i r e i e x t r a - j u d i c i a r e a r fi, d i n t o a t e p u n c t e l e d e v e d e -

l
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1887, No. 29. T h i r v . I U ,
180. B a u d r y , I I , 1301. Duranton, X I I I , 540. A u b r v et Rau,
V I I I , § 751, p. 180, text şi nota 42. Demante, V, 332 bis
I I I . Mourlon. I I , 1645. Demolombe. X X X , 548 urm., 554.
Vigié, I I , 1668. F u z i e r - H e r m a n , I I I , art. 1355, No. 2 urm.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. HI.—CAPIT. IX.—S-a IV.—ART. 120»i. 327

r e , l ă s a t ă la a p r e e i a r e a t r i b u n a l e l o r , şi r e g u l e l e m ă r t u ­
1
r i s i r e i j u d i c i a r e n u i - a r fi d e loc a p l i c a b i l e ).
. , D e t e r m i n a r e a e f e c t u l u i u n e i m ă r t u r i s i r i v e r b a l e e x - A r t . 1 9 6 5 c.
n e e r ! a n d e z
t r a - j l i d i c i a r e e s t e l ă s a t ă la î n ţ e l e p c i u n e a j u d e c ă t o r u l u i , d i c e -
2
a r t , 19(55 din C o d u l c i v i l n e e r l a n d e z " ) .
In aceste condiţiuni, mărturisirea extra-judiciară n'ar
m a i fi u n m i j l o c de p r o b ă , ci o s i m p l ă p r e s u m ţ i e l ă s a t ă l a
l u m i n e l e şi î n ţ e l e p c i u n e a m a g i s t r a t u l u i , d u p ă c u m se e x ­
p r i m ă a r t , 1 2 0 ; ] , c e e a ce e s t e c o n t r a r l e g e i . Judecătorii
au, fără nici o îndoeală, o p u t e r e d i s c r e ţ i o n a r a p e n t r u a
aprecia c a r a c t e r u l mai m u l t sau m a i p u ţ i n serios al m ă r ­
t u r i s i r e i e x t r a - j u d i c i a r e ; î n s ă de c â t e o r i ei se v o r g ă s i
în f a ţ a u n e i m ă r t u r i s i r i s e r i o a s e , fie j u d i c i a r ă , fie e x t r a ­
j u d i c i a r ă , a s e m e n e a m ă r t u r i s i r e v a face d e p l i n ă credinţă,
şi nu v a p u t e a fi nici d i v i s a t a , n i c i r e v o c a t a , d a c ă e a nu
este r e s u l t a t i l i s a u c o n s e c i n ţ a u n e i e r o r i d e f a p t i a r t . 120G,
:ì
§ )-

.Despre mărturisirea judiciară.

A r t . 120(1, $ 1.—.Mărturisirea judiciara se poate face îna­

intea judecătorului de însuş p a r t e a prigonitoare, sau de un îm­
puternicit special al ei spre a face mărturisirea. (Art. 1536 C
civ. Art. 233 P r . civ. Art. 1356. § 1 C. fr.).
M ă r t u r i s i r e a j u d i c i a r ă este a c e a f ă c u t ă î n a i n t e a j u ­
decă t o r u l u i de î n s u ş p a r t e a p r i g o n i t o a r e , s a u d e u n îm­
p u t e r n i c i t s p e c i a l a l ei.
M ă r t u r i s i r e a se face î n a i n t e a j u d e c ă t o r u l u i , p r i n u r ­
4
m a r e , şi î n a i n t e a a r b i t r i l o r ( a r t . 8 5 0 P r . civ.i 1 , p r i n v i u

(4arsonnet, i'r. eie., IT. Ş 2 8 1 . p. 335 (ed. 1) ; p. 517. § 720

din ed. a 2-a. Répert. Sirey. Aeen, 379 urm. P a n d . fr. eod.
1
v '. 135 urm. Marcadé. V, art. 1 3 5 1 - 1 3 5 6 , Xo. 3. Bonnier.
359 urm. Arntz, I I I , 1 3 1 . Larombière, V. art. 1355. Xo. 6 si
art. 1356. Xo. 23 si 3 1 .
") Cpr. Cas. fr. Sirey, 93. 1. 2 1 1 .
') ..In. het geralbijltet slot can liet corige urfikel coorzien. blijft Co A. neerkm-
hcf nan des regefers oordecl ucergelaten icelke kracht clan cene <lez, portu-
ninudelinge bekentenis. buifeu reg'ten gedaan, moet irorden toc- ^^^f^'
gekend". Tot cam astfel se exprimă art. 2116 din Codul por­
tughez din 1867 si art. 1239 din Codul spaniol de la 1889.
!
•) Cpr. T. Hue, V I I I , 317. Planiol, I I . 3 1 . L a u r e n t . X X . 218
urm. Merlin, Quest. 5J i; 3 şi 1, tit. I I , p. 511 urm. (ed. a
•t-a din 1827). Masse, Dr. comm.. I V . 2593.
4
) Cpr. P a n d . fr.. Aceti, 129. L a u r e n t , X X . 161. B a u d r v . I I ,
328 MĂRTURISIREA JUDICIARĂ.—ART. 1206.

g r a i ù , in m o d s p o n t a n e i ! , s a u î n t r ' u n i n t e r o g a t o r p r o p u s de
c e a l a l t ă p a r t e ( a r t . 2 2 7 u r m . P r . civ.), s a u î n s c r i s î n t r ' u n
act de procedură.
Deosebire L a R o m a n i , m ă r t u r i s i r e a judiciară, p e n t r u a'şi pro­
între dreptul
roman si d u c e e f e c t e l e s a l e , t r e b u e a s ă fie f ă c u t ă î n p r e s e n t a p ă r ţ e i
dreptul ac­ a d v e r s e s a u a u n u i î m p u t e r n i c i t a l ei *) ; c ă c i , d u p ă
tual. c u m o p a r t e n u p o a t e fi c o n d a m n a t ă î n l i p s a a d v e r s a r u l u i
2
s é u ) , t o t a s t f e l şi m ă r t u r i s i r e a , c a r e e r a a s i m i l a t a l u c r u ­
lui j u d e c a t , n u p u t e a să'şi p r o d u c ă efectele sale, d a c ă e r a
f ă c u t ă î n l i p s a a d v e r s a r u l u i {absente adversaria).
A s t ă d i î n s ă , m ă r t u r i s i r e a f ă c u t ă î n i n s t a n ţ ă , î n lipsa
a d v e r s a r u l u i , a r p r o d u c e t o a t e efectele sale, d a c ă j u d e c a t a
3
a luat a c t de d è n s a ) .
Judecat, tre E a t r e b u e s ă fie f ă c u t ă î n î n s u ş p r o c e s u l î n c a r e se
bue să fie 4

competent
i n v o a c ă ca p r o b ă ) şi î n a i n t e a u n u i j u d e c ă t o r c o m p e t e n t
5
din causa d i n c a u s a m a t e r i e i ) .
materiei.
1296. A u b r y et R a u , V I I I , § 751, p . 169. Ricci. Delle prove,
236. Gas. fr. Sirev, 5 1 . 1. 6 1 .
x
) L. 6, § 3, Dig., De confessis, 42, 2.
2
) „Judicatum tantum Inter prcesentes tenet"'. L . 47, P r . , Dig.,
De re judicata, 4 2 , 1.
3
) Cpr. Duranton, X I I I , 564.
4
Efectele măr­ ) M ă r t u r i s i r e a făcută într'un proces şi invocată î n t r un alt
turisim fă­ proces, nu poate produce de cât efectele unei mărturisiri
cută într'un extra-judiciare. Cas. fr. Sirey, 89. 1. 118. D. P . 90. 1. 125.
proces şi in­
vocată în Sirev, 9 3 . 1. 244. D. P . 9 3 . 1 . 82. B a u d r v . I I , 1296. T. Hue,
altul. V I I I , 348. Demolombe, X X X , 498. A u b r y et R a u , V I I I , §
Controversă. 751, p. 168, text şi nota 7. Larombière, V, a r t . 1356, No.
5. Demante, V, 333 bis I L F u z i e r - H e r m a n , I I I . a r t . 1356,
No. 16 u r m . Duranton, X I I I , 552. Planiol, I I , 30.—Contrà.
Marcadé, V, a r t . 1354—1356, Xo. 2, p. 220. L a u r e n t . X X ,
164. Bonnier, 350. Massé-Vergé, I I I , § 605. p. 536. nota 2.
Cas. fr. D. P . 72. 1. 137. Sirey, 6 8 . 1 . 409. Cas. rom. Bulet.
S-a I, 1884, p. 930. Trib. Covurlui. C. judiciar din 1897,
No. 4 1 . Vedi a s u p r a acestei controverse, R é p e r t . Sirey, v°
Ami, 139 urm.
Art. 532 Pr. M ă r t u r i s i r e a făcută de c ă t r e o p a r t e în prima i n s t a n ţ ă
civ. germană. poate însă fi invocată de cealalată p a r t e în apel. A r t . 532
(494 vechia) din procedura civilă g e r m a n ă este formal în
această p r i v i n ţ ă : „Das in erster lnstanz abgelegte gerichtliche
Gestăndniss behăit seine Wirksamkeit auch fur Berufungs-
instanz".
5
) Cas. fr. D. P . 78. 1. 176. Sirey, 78. 1. 309. Sirey, 89. 1.
118. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1888, p. 1096. Bulet. 1 8 9 1 , p.
1171. T. H u e , V I I I . 348. Demolombe. X X X , 292. L a r o m -
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a IV.—ART. 120<>. 829

Unii decid ca chiar judecătorul incompetent rfl^meincompeten-

personee n ' a r p u t e a s ă i e a a c t d e s p r e o m ă r t u r i s i r e f ă c u t ă 3
i ™*' '! 0 6

î n a i n t e a l u i , fiind c ă el se d e s e z i s e a z ă d e a f a c e r e c â n d se Controversă,
d e c l a r ă i n c o m p e t e n t , şi n u m a i p o a t e face n i c i u n a c t d e
jurisdicţiune i).
M ă r t u r i s i r e a t r e b u e să e m a n e d e l a î n s u ş p a r t e a pri-Mărturisirea
t r e b u e A
gonitoare, s a u de la u n î m p u t e r n i c i t a l ei. învestit cu u n \*
7 1
° ' emane de la
m a n d a t s p e c i a l , p e n t r u c ă e a e s t e u n a c t d e d i s p o s i ţ i e , şi însuş partea
3 a u d e u n
m a n d a t a r u l g e n e r a l n u poate să facă de c â t acte de a d m i - ,
mandatar
m s t r a ţ i e ( a r t , L>3Gi - ) . special.
M ă r t u r i s i r e a făcuta de prepus nu obligă deci pe c o - j . . .
] ă r t i n i s j l ( 1 ;

t;l
m i t e n t , d a c ă c e l d ' i n t ă i n ' a fost a u t o r i s a t p r i n o p r o c u r a ™ t ă de m,
3
specială a face a s e m e n e a m ă r t u r i s i r e ) . prepus.
A s t f e l , m ă r t u r i s i r e a u n u i a d v o c a t , f ă c u t ă î n i n s t a n ţ ă , n u Mărturisirea
1 1 1 1
l e a g ă p e p a r t e , d a c ă el n u a v e a u n a n u m e m a n d a t P^n- "™^^ '"
4
t r u a c e a s t a ! , a f a r ă d e c a ş u l c â n d p a r t e a c a r e a r fi fost
f a ţ ă n ' a r fi c o n t r a d i s a f i r m a r e a a d v o c a t u l u i •"').
Mère, V. a r t . 1356. No. 4. Naqiiet. nota în Sirey 1889. 2.
146, coIona 1, 2°. Masse-Verge, I I I . § 605, p. 536." nota 2 . -
0 m ă r t u r i s i r e făcută înaintea unui judecător incompetent a r
putea insa ti considerată ca o m ă r t u r i s i r e extra-judiciară. ("pr.
Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1889. p . 418. L a r o m b i è r e . loco cit..
No. 5. A u b r y et Rati. V I I I . § 751. p. 168, text si nota 7 ,
Vedi insa Bonnier. 350. infine şi nota in Sirey, 68. 1. 409.
*) Cpr. Masse-Vergè, loro saprà cit. —Contra, D u r a n t o n . X I I I .
563.
2
) Cpr. Bonnier. 351. L a u r e n t , X X . 1 7 1 . Demolombe. X X X .
472. L a r o m b i è r e . V. a r t . 1356, No. 9. G-arsonnet. Pr. dr..
I I , p. 479, nota 4 (ed. a 2-a). Ricci, Delle prove. 2 4 1 . R é ­
pert. Sirev. Areu. 34 u r m . Cas. rom. S-a 1. Bulet. 1879.
p. 764. Bulet. S-a 1, 1886, p. 518.
3
) Ricci, Delle prove, 2 4 3 , care citează în acest sens o deci­
sie a Curţei de casaţie din Roma, din 29 i a n u a r 1883. Vedi
si Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1898, p. 1 3 3 3 .
4
) Cpr. Cas. fr. Pand. Périod. 94. 1. 516. P a n d . fr., Aven, 7 3 . —
P r i n aplicarea acestui principiu s'a decis că mărturisirea
făcută de un advocat al Statului, care nu avea o anume îm­
puternicire pentru această, nu obligă pe Stat. Cas. rom.
Bulet. S-a 1. 1879, p. 763. Bulet. 1886, p. 517. Dreptid din
1886, No. 60.—Contra. Cas. rom. S-a 1, decisia No. 226 din
1873 (nepublicata).
5
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1878. p . 2 0 1 . Bulet. S-a 1, 1897. Art. 85
p. 1062. C. judiciar, din 1897. No. 37. Cpr. Demolombe. Pr. germ.
X X X , 500. Bonnier.' 3 5 1 . L a r o m b i è r e . V. a r t . 1356. No. 9.
Vedi a r t . 85 (81 vechiù) din procedura g e r m a n a , care a r e
330 MĂRTURISIREA JUDICIARA.-ART. 1206.

Persoanele O r i c i n e n u p o a t e în m o d v a l i d s ă f a c ă o m ă r t u r i s i -
< î 0 I re e i l t r u c a
\ urisi în jus- ' P p r i n t r ' è n s a el p o a t e s ă î n s t r ă i n e z e d r e p t u l s é u .
tiţie. N u p o t d e c i m ă r t u r i s i în j u s t i ţ i e d e c â t p e r s o a n e l e
1
c a p a b i l e d e a d i s p u n e de d r e p t u r i l e l o r ) .
Minorii inter- Astfel, minorii, interdişiî, acei puşi sub un consiliu
<)fi>,etc. j } [ i
U ( c şi f e m e i l e m ă r i t a t e n e a u t o r i s a t e , n ' a u d e c i c a ­
a r

3
p a c i t a t e a de a face o m ă r t u r i s i r e validă ) .

u r m ă t o a r e a cuprindere : „Actele de procedură făcute de un

mandatar obligă pe p a r t e , ca şi cum ele ar emana de la
dènsa. Această disposiţie se aplică mărturisirei şi a l t o r decla­
r a ţ i i de fapt, î n t r u cât aceste m ă r t u r i s i r i sau d e c l a r a ţ i u n i
nu sunt imediat r e t r a c t a t e sau rectificate de p a r t e a p r e s e n t a
(insoireit nlcht dieselben von der mitevschienen Partei sofort
wider mfeti oder berichtkjt werdenY.
1
) Cpr. Pothier, I I , 836. T. Hue, V I I I , 349. Bonnier, 8 5 1 .
B a u d r y , I I , 1297. L a u r e n t , X X , 169. Lyon-Caen et R e n a u l t ,
Dr. comm., V I I , 512. A u b r y et Rau, V I I I , § 751, p . 170.
Demolombe, X X X , 463 urm. R é p e r t . Sirey, Aven, 23 urm.
P a n d . fr., Aveu, 41 urm. Fréminville, Minorité, I I , 770. L a ­
rombière, V, art. 1356, Xo. 10. Garsonnet, Pr. civ., I I , p.
478, nota 3 (ed. a 2-a). Ricci, op. cit., 239.
2
) Cas. rom. si C. Bucureşti (afacerea Văcărescu). Dreptul din
8 april 19Ó1, Xo. 28. C. judiciar din 1901, Xo. 40.
3
Discuţiile si ) Aubry et Ran, Bonnier, Larombière, loco suprà cit. Planiol,
controverse- n , 3 1 . L a u r e n t , X X , 170. T h i r y , I I I , 176. Répert. Sirey,
le la care Aveu, 24 u r m . P a n d . fr., eod. v°, 42 urm. si toţi autorii,
te'meei mări- Femeea, autorisată conform legei, poate însă să m ă r t u n -
tite adatloc. sească în justiţie. Demolombe, I V , 284. P a n d . f r . v° cit., 45,
şi autorii saprà citaţi. Cas. belg. Pasicrisic belge, 54. 1. 210.
Naşte însă î n t r e b a r e a : de ce autorisare a r e nevoe femeea
spre a p u t e a m ă r t u r i s i în mod valid în justiţie ? După L a u ­
rent (XX, 170), femeea a r a v e a nevoe de o autorisare spe­
cială chiar pentru a putea respunde la un interogator (art.
234 P r . civ.). Majoritatea autorilor admit însă că femeea
autorisată de a sta in judecată, a r e capacitatea de a res­
punde la chestiunile ce 1 a r pune magistratul şi de a face,
în această privinţă, ori ce declaraţie, ea neavènd nevoe de
o autorisare specială de cât în p r i v i n ţ a m ă r t u r i s i r e i ce ea
a r face în mod spontaneu. Cpr. P a n d . fr., Aveu, 47. R é p e r t .
Sirey, eod. v°, 30. Baroche, Enciclopédie du droit, Aveu, 20.
Demolombe, X X X , 471. Larombière, V, a r t . 1356, No. 10.
Aubry et Rau, V I I I , § 751, p. 171, text şi nota 14. Massé-
Vergé, I I I , § 605, p. 537, nota 6. — I n fine, după Marcadé
(V, art. 1356, No. 2, p. 221), femeea autorisată de a sta in
judecată, a r avea capacitatea de a face ori ce m ă r t u r i s i r e
relativă la afacerea pentrn c a r e ea se judecă.
 COD. C1V.-CARTEA 111.—TIT. 111.—CAPIT. I X . - S - a 1 V . - A R T . im.

, M ă r t u r i s i r e a (krar), dice a r t . 1 5 7 3 din C o d u l c i v i l Art. 1573,

o t o m a n ) , t r e b u e s ă e m a n e de la o p e r s o a n ă m a j o r ă şi cu *574 C." ci' '
1 ( c l v

otoman.
m i n t e a s ă n ă t o a s ă . M i n o r u l , n e b u n u l , s m i n t i t u l şi i n t e r d i s u l ,
2
nu p o t d e c i s ă f a c ă o m ă r t u r i s i r e v a l i d ă " ) : şi a r t , 1 5 7 4
din a c e l a ş Cod a d a o g ă : „ T e r ţ i u l în f a v o a r e a c ă r u i a se face
i l
m ă r t u r i s i r e a p o a t e să n u a i b ă m i n t e a s ă n ă t o a s ă .
S c r i s i r i p m ; l
P r i n a p l i c a r e a a c e s t u i p r i n c i p i u , C u r t e a din B u c u r e s t i > ' , -
liîltG (.16 l ' l l l î l
a decis că s c r i s o r i l e e m a n a t e d e la u n i n c a p a b i l , în t i m p u l incapabil,
i n c a p a c i t ă ţ e i s a l e , n u ' i p o t fi o p u s e ca î n c e p u t de p r o b ă
scrisă •').
8 6
T o t a s t f e l , m ă r t u r i s i r e a e p i t r o p u l u i n u este o p o s a b i l ă ^ j ^ " ' *
m i n o r u l u i s a u i n t e r d i s u l u i , p e n t r u că e p i t r o p u l n u p o a t e 'epitrop.
4
l u c r a de c â t în folosul i n c a p a b i l u l u i , e a r n u în c o n t r a lui ).
E p i t r o p u l p o a t e î n s ă să f a c ă o m ă r t u r i s i r e v a l i d ă în
p r i v i n ţ a f a p t e l o r sale p e r s o n a l e d e g e s t i u n e , r e m ă n e n d c a
m i n o r u l s ă e x e r c i t e r e c u r s u l seu în c o n t r a lui-"').
I n c â t p r i v e ş t e m ă r t u r i s i r e a f ă c u t ă d e b ă r b a t , e a n u Caşurile în
este o p o s a b i l ă f e m e e i d e c â t d a c ă este r e l a t i v ă l a luinu-^j^^f^f"
rile a c ă r o r a d m i n i s t r a ţ i e îi a p a r ţ i n e , şi n u m a i în l i m i t e l e de bărbat
(
a c e s t e i a d m i n i s t r a ţ i u n i > i. b^leîneei".
l
) V. Auuuairc de légis. étraugcre. anul 1876. p. 679.
*) In Codul austriac, din contra, m ă r t u r i s i r e a emanată de la un Codul
minor îi este oposabilă, pentru că ea nu este un act, nici austriac.
un contract, ci un simplu mijloc de dovadă, Cas. austr. (Vie-
na). ./. Clunet, anul, 1900, p. 178. Vedi şi monografia noas­
t r ă din Recinta de, drept şi sociologie, anul I V , "So. 1.
•'') Dreptul din 1885. No. 67. Vedi şi saprà, p. 272.
4
) ,,Qui non potest donare, non potest con/iteri". (Mornac ad leg.
27. Dig.. De probat.). Cpr. A u b r v e t ' R a u . I. § 114. p. 724
(ed. a 5-a) : Demolombe, VII, 690 si X X X , ' 473. L a u r e n t ,
V, 54 şi X X 173. R é p e r t . Sirey. Area, 39 urm. Ricci, op. cit.,
240. Cpr. J u d . ocol Giurgiu. C. judiciar din 1897. Xo. 29.
Vedi si t. I I a lucr. noastre, p. 183. Art. 1573, § 2 din Codul
civil otoman, mai sus citat, este formal în această privinţă.
5
) Cpr. T. H u e . V I I I . 349. Planiol, I I . p. 9, n o t a i . Aubry et
Ran. I. loco cit. şi V I I I , § 751, p. 171. Répert. Dalloz, Sap­
pici»., Minorite. 390. (larsonnet, Pr. ci o., I I , p. 479, nota 4 (ed.
a 2-a). Larombière, V, art. 1356. Xo. 9. Répert. Sirey, v°
cit., 4 1 . Demolombe. X X X . 473. Carré-Ohanveau, Procéd. cir.,
I I I . Quest. 1224. p. 147. P a n d . fr., Acea, 59. — Vedi însă
L a u r e n t ( X X . 173), care contesta epitropului dreptul de a
face o m ă r t u r i s i r e de n a t u r ă a obliga pe incapabil, chiar
în privinţa actelor sale de administraţie.
'j Cpr. Demolombe, X X X , 474. Répert. Sirey. Acea, 44. P a n d .
fr. cod. v°, 65.
332 MĂRTURISIREA JUDICIARĂ.—ART. 1206.

Mărturisirea S i n d i c u l u n u i f a l i m e n t , c a şi î n s u ş f a l i t u l , n u p o a t e
a c e 0
lli^s'au f a l H " ^ m ă r t u r i s i r e o p o s a b i l ă m a s e i c r e d i t o r i l o r *) ; d e u n d e
r e s u l t a că p r o c e d u r a i n t e r o g a t o r u l u i ( a r t . 2 2 7 u r m . P r .
civ.) n u p o a t e fi o r d o n a t ă în p r i v i n ţ a u n u i s i n d i c s a u u n u i
falit, p e n t r u că scopul de căpitenie a acestei p r o c e d u r i este
2
provocarea unei mărturisiri probatorie ) .
Mărturisirea T o t în p u t e r e a a c e s t o r p r i n c i p i i s'a h o t ă r î t , î n a i n t e d e
t a m0( carea r o c e
mini slrato rtì' ^^ P d u r e i civile, că a d m i n i s t r a t o r i i u n e i per-
unei persoa-soane m o r a l e , d e e x e m p l u , a u n e i c o m u n i , a u n e i b i s e r i c i ,
ne morale. ţ _ e c n c a p a c i t a t e a d e a f a c e o m ă r t u r i s i r e , c a r e să
u a v e a u

o b l i g e p e r s o a n a j u r i d i c ă , p e n t r u c ă ei n u a u d r e p t u l de a
3
dispune de a v e r e a p e r s o a n e i pe c a r e o r e p r e s i n t ă ) .
interogato- A r t . 2 3 3 din n o u a p r o c e d u r ă c i v i l ă a r e î n s ă , în a c e a s t ă
6 1 0 0
^OTmoraie "^ ^ ^' d i s p o s i ţ i e c a r e c u r m ă o r i ce d i s c u ţ i u n e : „ A d -
Art. 233 ' m i n i s t r a ţ i i l e şi s t a b i l i m e n t e l e p u b l i c e s a u de u t i l i t a t e p u b l i -
Pr. civ. c a ? d i c e a c e s t t e x t , p r e c u m şi t o a t e i n s t i t u ţ i i l e c a r e se g u -
v e r n e z ă p r i n s t a t u t e r e c u n o s c u t e p o t r i v i t l e g e i , v o r fi î n ­
d a t o r a t e a numi un a g e n t sau administrator, care să aibă
p r o c u r a specială legalisată, spre a r e s p u n d e la chestiunile
1
ce i se vor fi comunicai ".
D i n d e s b a t e r i l e p a r l a m e n t a r e u r m a t e cu o c a s i a discu­
ţ i e i a c e s t u i t e x t , r e s u l t a c ă el se a p l i c ă n u n u m a i S t a t u ­
l u i , c o m u n e l o r , j u d e ţ e l o r şi s t a b i l i m e n t e l o r c a r e a u u n c a ­
r a c t e r p u b l i c , d a r şi p e r s o a n e l o r m o r a l e d e d r e p t p r i v a t ,
4
s o c i e t ă ţ i l o r c o m e r c i a l e ) , şi i n s t i t u ţ i i l o r c a r e se guver­
n e a z ă prin s t a t u t e r e c u n o s c u t e p o t r i v i t legei, p r e c u m sunt,

a
) Lyon-Caen et E e n a u l t , Dr. comm., V I I , 512. P a n d . îv.,Aveu, 64.
2
) Lyon-Caen et R e n a u l t , op. şi loco suprà cit. Trib. E p e r n a y
(22 ianuar 1883), sentinţă citata de aceşti autori.
8
) Cpr. Cas. rom. Bulet, S-a 1,1885, p. 418. L a u r e n t , X X , 174.
4
) Ministrul justiţiei a declarat în Senat că acest text nu se
aplică societăţilor în nume colectiv sau euprinoletor (art. 77
urm. C. corn.), p e n t r u că ele nu au statute, înţelegând ca tex­
tul să nu se aplice de cât societăţilor care constituese o per­
soană juridică (v. Pr. m \ , e d . of., desbat. Senatului, p. 394 şi
395). Ori, după art. 76, § ultim C. corn., societăţile în nume
colectiv sunt, în r a p o r t cu cei de al treile, persoane juridice.
Deci, textul le este aplicabil şi lor. Boate că Ministrul a
înţeles să vorbească de asociaţiile în participare, care, cu
adevărat, nu constituese o fiinţă juridică deosebită de per­
soana interesaţilor (art. 253 C. com.). Cpr. C. Iaşi. C. judiciar
din 1901, Xo. 5 1 . Vedi şi suprà, p. 270, nota 4.
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a IV.—ART. im.

de e x e m p l u , b a n c a a g r i c o l ă , s o c i e t ă ţ i l e d e a s i g u r a r e , c r e ­
d i t e l e r u r a l e şi a c e l e u r b a n e , e t c ,
I n c â t p r i v e ş t e s o c i e t ă ţ i l e c a r e n u c o n s t i t u e s e o p e r - Societăţile
r u C
s o a n ă j u r i d i c ă , p r e c u m s u n t s o c i e t ă ţ i l e c i v i l e ) şi a s o c i a - ^ ™ " p e ! c 0 r

ţ i i l e în p a r t i c i p a r e ( a r t . 2 5 1 — 2 5 6 Cod. coni.), li se a p l i - soană juri-

c l l c a
că d r e p t u l c o m u n , m e m b r i i l o r t r e b u i n d s ă r e s p u n d ă l a i n - "
t e r o g a t o r , f ă r ă n i c i o c o m u n i c a r e p r e a l a b i l ă , p e n t r u c ă , în
asemenea caşuri, un membru poate obliga pe societate prin
respunsurile sale.
D a r d a c ă l e g e a a d m i t e i n t e r o g a t o r u l p e r s o a n e l o r m o - Deferirea
1 1
r a l e , v o m v e d e a î n s ă că n u li se p o a t e d e f e r i j u r à m è n t u l , ^ ^ ^ ^
p e n t r u că ele n u p o t fi c o n s i d e r a t e ca a v e n d o c o n ş t i i n ţ ă , ne morale,
2
la c a r e a d v e r s a r u l l o r a r p u t e a s ă se r e f e r e ) .

Despre puterea probatorie a mărturisi ret judiciare.

A r t . 1 2 0 6 , § 2 , ab initio.—O asemenea m ă r t u r i s i r e (adecă
judiciară) face deplină dovadă în contra acelui care a m ă r t u r i ­
sit. (Art. 1356, § 2 ab initio Cod. fr.).
M ă r t u r i s i r e a j u d i c i a r ă , făcută de o p e r s o a n ă a v è n d ca­
p a c i t a t e a de a dispune de d r e p t u l ei, face deplină c r e d i n ţ a
; î
în c o n t r a a c e s t e i p e r s o a n e ) , în c â t p a r t e a c a r e o i n v o a c ă

*) Chestiunea de a se şti dacă societăţile civile constituese sau Personalita-

nu, faţă cu cei de al treilea, o persoana juridică deosebită tea sorietă-
de acea a asociaţilor, este însă controversată. Vedi t. V I a ^"^ovei-să
o n r o v e r s a
lucr. noastre, p. 756, nota 2. unde se a r a t ă controversa, şi *
la a u t o r i t ă ţ i l e citate acolo, adde, P a n d . fr., Sociétr's, I, 1713
urm. Cpr. şi C. Galatz. Dreptul din 20 mai 1901, No. 40.
~) Cpr. C. Craiova si Cas. rom. C. judiciar din 1900, No. 37
si din 1901, No.' 36. Dreptul diii 1900, No. 32. Bonnier,
417, şi autorii citaţi infra, p. 385, nota 1.
3
) M ă r t u r i s i r e a făcută de o persoană face de asemenea ere- Opunerea
dinţa contra r e p r e s e n t a n ţ i l o r ei universali (art. 653, 777. mărturisirei
893, 1060) (cpr. Demolombe, X X X , 504. Masse, Dr. « " « ' » . , X ^ r "
0 1 v e x
IV, 2589. R é p e r t . Sirey, Aceu, 114. Laronìbière, V, a r t . ^ " R

1356, No. 14. Band, fr., Aceu, 175), nu însă şi în contra

terţiilor (Cas. rom. Bulet. S-a I I . anul 1883. consid. de la p.
1004. Bulet. S-a 1, anul 1898, p. 1165).
Cu toate acestea, declaraţiile falşe făcute de un pretins Mărturisire
debitor, în u r m a î n ţ e l e g e m frauduloase între densul şi un frauduloasă,
pretins creditor, n ' a r constitui o m ă r t u r i s i r e oposabilă moş­
tenitorilor aceluia de la care ea emană. I n adevér, îndată
ce frauda este constatată, m ă r t u r i s i r e a nu mai este oposa­
bilă nici aceluia care a făcut-o, nici moştenitorilor sèi. Fraua
omnia corrnmpit. Cpr. Cas. fr. 1). P . 8 5 . 1. 53. Sirey, 86.
334 MĂRTURISIREA JUDICIARĂ.—ART. 1206.

în f a v o a r e a s a n u a r e n e v o e d e a a d u c e a l t ă d o v a d ă d e s ­
1
p r e f a p t u l m ă r t u r i s i t ) j ş i j u d e c ă t o r u l d e fond n u p o a t e
2
să î n l ă t u r e m ă r t u r i s i r e a , fără a da o liotărîre casabilă ) .
Nepronunţa- N e p r o n u n ţ a r e a j u d e c ă t o r u l u i d e f o n d a s u p r a p r o b e i ce
r e s l l u
rulade f o n d ^ dintr'o m ă r t u r i s i r e invocată de u n a din p ă r ţ i , con-
asupramăr-stitue deci o o m i s i u n e e s e n ţ i a l ă , c a r e d ă l o c l a c a s a r e a d e -
c s m n e 3
vocatTde'o i i )- M ă r t u r i s i r e a a fost, în a d e v è r , î n t o t - d e a u n a
parte, cons- c o n s i d e r a t ă c a c e a m a i d e c i s i v ă d i n t o a t e p r o b e l e , probatto
nnl\se^^ÌPro^a^ss"'ìa- ( V e d i saprà, p . 3 2 1 ) . P e n t r u a c e a s t a î n s ă ,
4
ea t r e b u e s ă fie c l a r ă , c o m p l e c t ă şi p r e c i s ă ) : c ă c i a l t f e l
5
ea n ' a r c o n s t i t u i d e c â t u n î n c e p u t de p r o b ă ) .

1.360. R é p e r t . Sirey, Aven. 116, 117. P a n d . fr., eod. v°, 176.

Caşurile în M ă r t u r i s i r e a este e a oposabilâ creditorilor aceluia care a
care mărturi­ făcut-o? Respunsul trebue s ă fie afirmativ pentru'caşul când
sirea este o- aceştia, lucrând în baza a r t . 974, exercită un drept al debi­
posabilă cre­
ditorilor a- torului lor (cpr. L a u r e n t . X X . 180. R é p e r t . Sirey, Ami,
celuia care a 118 urm. P a n d . fr., eod. v", 177 urm. Cas. fr. Sirey, 68. 1.
i'ăcut-o. 409. D. P . 72. 1. 137), şi negativ pentru caşul când ei
lucrează contra debitorului lor sau contra unui t e r ţ i u po­
prit fiind că, în asemenea caz, ei nu mai r e p r e s i n t ă pe debi­
torul lor. ci sunt t e r ţ i i persoane. Cpr. R é p e r t . Sirev. v° cit.
121. P a n d . fr.. eod. v ° . 181 urm. Demolombe, X X I X , 551.
L a u r e n t , loco cit. Cas. fr. D. P . 8 5 . 1. 207.
M ă r t u r i s i r e a făcută de debitor n ' a r fi de asemenea opo­
sabilâ creditorilor, de câte ori aceştia vor dovedi că ea a
fost făcută în frauda drepturilor lor (art. 975), p e n t r u că,
în asemenea caz, ei nu mai r e p r e s i n t ă pe debitorul lor. Cpr.
L a u r e n t , loco cit. R é p e r t . Sirev. Aven. 120. P a n d . fr.. eod.
v", 179. Cas. fr. D. P . 72. 1. 137.
Mărturisirea Din principiul că m ă r t u r i s i r e a nu este oposabilâ terţiilor,
nu este opo­ resulta, că m ă r t u r i s i r e a unui co-debitor solidar nu poate să
sabilâ terţi­ a g r a v e z e posiţia co-debitorilor sèi. Cpr. L a u r e n t . X X . 180.
ilor. P a n d . fr. v ° . cit., 185.
Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1 8 7 1 , p. 427. L a u r e n t , X X ,
178. B a u d r y . I I , 1298. Demolombe, X X X , 503. A u b r y et
R a u , V I I I , § 7 5 1 , p. 174. R é p e r t . Sirey, Ave», 1 2 5 . Cpr.
art. 288 (261 vecliiu), § 1 din pr. civ. g e r m a n ă .
2
) Répert. Sirey, v° cit., 126, şi autorii citaţi în nota prece­
dentă,
3
) Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1 8 7 1 , p. 426. — Omisiunea de a se
p r o n u n ţ a asupra unui act de expertisă nu este însă esen­
ţială, când instanţa de fond constată în fapt că lucrurile
s'au petrecut altfel de cum le constată expertisă, Cas. rom.
C. judiciar din 1 9 0 1 , Xo. 58.
4
) „Certum con fessns pro judicato erit ; incertum, non erit,.. L . 6,
Pr., Dig.. De confessis. 42. 2.
B
) Cpr. Bonnier, 353.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a IV.—ART. 120(1. 3*55

M ă r t u r i s i r e a n u e s t e î n s ă a d m i s ă în t o a t e p r i c i n e l e . Caşurile îi^
1
A s t f e l , e a n u e s t e a d m i s ă în c h e s t i u n i l e de s t a t ) şi în'^rea^m e"te
m a t e r i i l e c a r e i n t e r e s e a z ă o r d i n e a p u b l i c ă , de e x e m p l u . în admisă,
m a t e r i e d e a n u l a r e de c ă s ă t o r i e , în m a t e r i e de d i v o r ţ - ) .
d e s e p a r a r e de p a t r i m o n i i d i n t r e b ă r b a t şi fenice ( a r t ,
;!
1 2 5 6 C. c i v . , 6 2 8 u r m . P r . civ.) ) , e t c .
M ă r t u r i s i r e a n u e s t e de a s e m e n e a a d m i s i b i l ă în ca-Mostenirene­
s u r i l e în c a r e ea a r a t r a g e p e r d e r e a u n u i d r e p t la c a r e deschisă
n u se p o a t e r e n u n ţ a , p r e c u m e s t e o m o ş t e n i r e nedeschisâ
4
î n c ă ( a r t . 7 0 2 , 9 6 5 , § 2 , 1 2 2 6 C. c i v . ) ) .
I n fine, c r e d i n ţ a d a t o r i t ă m ă r t u r i s i m j u d i c i a r e m a i indivisiinii-
t t,>a l r e
primeşte încă done m ă r g i n i r i însemnate, a c e a r e l a t i v ă la ? .S "
r 1 » 5 trădarea
i n d i v i z i b i l i t a t e a şi r e t r a c t a r e a ei s u b o a r e - c a r e c o n d i ţ i u n i . mărturisire:.
Vom t e r m i n a deci a c e a s t ă m a t e r i e , vorbind despre indivi-
s i b i l i t a t e a şi r e t r a c t a r e a m ă r t u r i s i m j u d i c i a r e , d e s p r e c a r e
t r a t e a z ă p a r t e a finală a a r t . 1 2 0 6 .
Despre indivisibilitatea mărturisind judiciare.

A r t . 1206, in fine.—Mărturisirea (judiciară) nu se poate

d e s p ă r ţ i în contra aceluia care a făcut-o şi nu poate fi revocaţii
de el, afară numai de v a proba că a făcut-o din eroare de fapt.
(Art. 1184 0 . civ. Art. 1356 0 . fr.).
M ă r t u r i s i r e a j u d i c i a r ă , n u î n s ă şi a c e a extra-judici-
5
c i a r ă ) , e s t e în p r i n c i p i u i n d i v i s i b i l ă . O asemene mărtu-

v
) L a u r e n t . X X . 176. R é p e r t . Sirey, Aceti, 63 urm. P a n d . fr..
cod. v°. 78 urm. Bonnier, 352. si toţi autorii. C. Iaşi. Drep­
tul din 1889, Xo. 62.
2
) M ă r t u r i s i r e a numai atunci ar putea fi luată în consideraţie Divorţ,
când a r exista si alte dovedi. Cpr. Planiol, I I I . 584. Beu­
dant, I I , 407. Cas. fr. Sirey, 62. 1. 945. D. P . 62. 1. 515.
î m p ă c a r e a părţilor a r putea însă fi dovedita prin m a r t u r i - împăcarea
sirea uniia din soţi. Vedi infra, p. 366, ad notam. părţilor.
3
) M ă r t u r i s i r e a b ă r b a t u l u i ar echivala, în adevér, cu o sepa- Art. 1258 C.
p i v
r a r e de bună voe, pe care a r t . 1258 din C. civil o declara -
nulă, Cpr. Boitard. Oolmet-Daage et Glasson, Pr. civ.. I I . p.
634 (ed. a 15-a, 1890). Bonnier. 352. Demolombe, X X X .
480. A u b r v et R a n . V. § 516, p. 394, text si nota 2 1 .
4
) B a u d r y , I L 1298. Demolombe, X X X , 4 8 1 . L a r o m b i è r e , V.
art. 1356, Xo. 13. Oarsonnet, Pr. civ., I I , p. 479, nota 9 (ed.
1). R é p e r t . Sirey. Aceti, 67, şi toţi autorii. Vedi asupra
pactelor succesorale, suprà. p. 3. nota 1 : p. 45, text si nota
1 : p. 73. 74.
6
) Cpr. Cas'. rom., S-a I. Bulet. 1880, p . 310. Bulet. 1869, p.
513. L a r o m b i è r e , V, art. 1356. Xo. 2 3 . Bonnier, 361. Toni-
336 INDIVISIBILITATEA MĂRTURISIREI JUDICIARE.—ART. 1206.

risire,, dice a r t . 1 2 0 6 , § 2 , face deplină d o v a d ă i n c o n t r a

a c e l u i a c a r e a m ă r t u r i s i t ; ea nu se poate despărţi în con-
tra'i. „ O b s e r v a ţ i , d i c e P o t h i e r ( I I , 8 3 2 ) , că d e c â t e o r i n u
a m a l t ă p r o b ă d e c â t m ă r t u r i s i r e a d - t a l e , n u p o t s'o d i v i d " .
M ă r t u r i s i r e a j u d i c i a r ă fiind, d u p ă l e g e a n o a s t r ă , i n -
divisibilă, p a r t e a c a r e o i n v o a c ă t r e b u e s'o p r i m e a s c ă
a ş a c u m este făcută, n e p u t e n d să a d m i t ă de b u n n u m a i
c e e a ce e s t e î n f a v o a r e a s a ş i s ă l e p e d e c e e a ce n u ' i c o n ­
vine ! ) . N u se poate pretinde, în adevér, că n u m a i o p a r t e
din m ă r t u r i s i r e este e x p r e s i u n e a a d e v é r u l u i . P r i n u r m a r e ,
acel c a r e r e c u r g e la m ă r t u r i s i r e a a d v e r s a r u l u i séu t r e b u e
s'o p r i m e a s c ă î n t o t u l , s a u s ă n u s e î n t e m e i e z e d e l o c p e
d è n s a , î n c a r e c a z el v a t r e b u i s ă a d u c ă a l t e d o v e d i .
Jurămcnt. N u n u m a i m ă r t u r i s i r e a d a r şi j u r ă m e n t u l e s t e i n d i -
2
v i s i b i l , d e c â t e - o r i el a r e d e o b i e c t m a i m u l t e f a p t e ) .
Caşurile în Această regulă a indivisibilităţei m ă r t u r i s i m judicia­
r e mărturi- ' ş i p r i m e ş t e a p l i c a r e de c â t a t u n c i c â n d d e c i s i a a-
re n u

ară este di- t a c a t ă se î n t e m e i a z ă e x c l u s i v n u m a i p e a c e a s t ă m ă r t u r i -

visibilă. 8 j r e p)e cdi e o r i n u a m prohă de cât mărturisirea
d-tale, d i c e a P o t h i e r ( I I , 8 3 2 ) , d e a t â t e a o r i n u p o t s'o d i v i d " .
„ C o n s i d e r â n d , dice C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m ă , că m ă r t u r i s i r e a
n u s e p o a t e s c i n d a , d a c ă p a r t e a c a r e s e p r e v a l e a z ă de
dènsa n u a r e nici u n a l t mijloc de d o v e d i r e ; că d a c ă însă
h o t ă r î r e a se î n t e m e i a z ă şi p e a l t e d o v e d i p e n t r u s t a b i l i r e a
f a p t e l o r a s u p r a c ă r o r a s ' a f ă c u t m ă r t u r i s i r e a , e a se p o a t e
scinda, f ă r ă a se viola prin a c e a s t a p r i n c i p i u l indivisibi­
3
lităţei ei", etc. ).

fier D., V, p a r t e a I I , 310. Vedi şi Alex. D e g r é (Dreptul din

1889, No. 2 2 , p. 172, nota 6 şi Scrieri juridice, 1, p . 363,
nota 3), care dice că divisibilitatea sau indivisibilitatea m ă r -
turisirei extra-judiciare este o p u r ă chestie de fapt.—In drep­
tul englez, din contra, m ă r t u r i s i r e a extra-judiciară este in-
divisibilă, nu însă şi acea judiciară. Vedi Degré, loco cit,
*) R e m a n e însă bine înţeles că indivisibilitatea m ă r t u r i s i m
judiciare nu poate fi propusă pentru prima oară în casaţie.
Cas. fr. Pand. Period. 1 9 0 1 . 1. 350.
2
) Cpr. Bonnier, 424. Demolombe, X X X . 648. Garsonnet. Pr.
civ., I I , p. 603, § 358 şi p. 607, 608,' § 359 (ed. 1-a) : I I I ,
p. 140, § 889 (ed. a 2-a din 1899). L a r o m b i è r e , V, a r t . 1363,
Xo. 3. C. j u s t . civilă din Geneva, Sirey, 95. 4. 32. Vedi
infra, p. 370, nota 4.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1898, p. 1177 si 1282. Bulet. 1897,
p. 1212 şi C. judiciar din 1897, No. 4 Ì . Bulet. 1892, p . 95,
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TJT. III.—CAP1T. IX.—S-a IV.—ART. 120G.

Principiul indivisibilităţei mărturisirei judiciare nu

este d e c i a ş a d e a b s o l u t p r e c â t s ' a r p ă r e a l a p r i m a v e ­
d e r e ; c ă c i v o m v e d e a î n d a t ă că s u n t c a ş u r i î n c a r e m ă r ­
turisirea este divisibilă.
C â n d e s t e e a î n s ă d i v i s i b i l ă , şi c â n d e s t e i n d i v i s i b i ­
lă ? A c e a s t a e s t e u n a d i n c h e s t i u n i l e cele m a i g r e l e a l e
ştiinţei dreptului.
N i c i o d i f i c u l t a t e n u se p r e s i n t ă c â n d m ă r t u r i s i r e a Mărturisire
re ir
este p u r ă şi s i m p l ă , a d e c ă r e p r o d u c e f a p t u l s u s ţ i n u t de " " p i ~ i ^ ^ ™ ;
d

clamant, recunoscéndu'l sau tăgăduindu'l. bilitate.

A s t f e l , d e e x e m p l u , d a c ă ' ţ i - a m c e r u t 1 0 0 0 d e lei ce
p r e t i n d că ' ţ i - a m î m p r u m u t a t f ă r ă n i c i u n a c t s c r i s , şi d - t a
t e m ă r g i n e ş t i a m ă r t u r i s i c â ' m i d a t o r e ş t i a c e a s t ă s u m ă cu
titlu de î m p r u m u t , a s e m e n e a m ă r t u r i s i r e este p r i n esenţa
1
sa i n d i v i s i b i l ă j .
D a c ă m ă r t u r i s i r e a u n u i f a p t c u p r i n d e a f i r m a r e a u n o r Mărturisire
modificări, c a r e s c h i m b a n a t u r a f a p t u l u i şi e s e n ţ a sa j m i - ^ j ^ ^ ^ ™ '
dica, a c e a s t ă m ă r t u r i s i r e , n u m i t ă i m p r o p r i u de d o c t r i n ă
2
calificată, e s t e t o t i n d i v i s i b i l ă ) .
A s t f e l , d a c ă î m i c e r i s u m a d e 1 0 0 0 l e i ce p r e t i n d i c ă
' m i - a i î m p r u m u t a t , şi e u m ă r t u r i s e s c c ă , î n a d e v è r , a m p r i ­
mit de l a d - t a a c e a s t ă s u m ă , î n s ă n u cu t i t l u de î m p r u ­
m u t , ci cu s a r c i n a de a ' ţ i p l ă t i o rentă- v i a g e r ă , a m m ă r -

216, 226 si 4 6 1 . Bulet. 1891, p. 348. 3 5 3 . 4 3 4 si 920. Bulet.

1890, p. 774. Bulet. 1889, p . 1020. Cas. Sectii-unite. Bulet.
1882, i). 1183. Bulet. 1883. p . 607. Bulet. 1878. p . 113.
Bulet. 1868. p. 217. Trib. Tecuci. Dreptul din 1896. No.
46. Cas. fr. şi C. Dijon. Sirey, 1900. 1. 250. Pand, Period.
94. 2. 189. Tot în acest sens este şi doctrina. Vedi P a n d .
fr.. Area. 2 2 1 , 369 urm. Bonnier, 356. L a u r e n t , X X . 205.
Demolombe, X X X , 533. Masse, Dr. comm., I V , 2588. L a ­
rombière, V. a r t . 1356. No. 2 1 , si toti autorii.
1
) Cpr. B a u d r y , I I , 1 3 0 0 . ' L a u r e n t , X X , Ì 8 5 . Demolombe. X X X ,
510. A u b r v et B a u . V i l i , § 7 5 1 . p. 174. L a r o m b i è r e . V,
a r t . 1356. No. 1 5 . Répert. Sirev. 'Arm. 186. T. H u e , V I I I ,
352, etc. '
2
) Vedi asupra mărturisirei calificate, art. 289 (262 vecinii) Art. -280 Pr.
din proced. germană. „Efectul m ă r t u r i s i r e i judiciare nu se germ.
slăbeşte, dice acest text, prin faptul că această m ă r t u r i s i r e
ar fi î n t o v ă r ă ş i t ă de o afirmare care ar constitui prin ea
însus un mijloc de atac sau de a p a r a r e (irclche ein xelbst-
r
xtundiges Anyriff» oder Vertlieidi(jawjxmitteJ enthult). A edi
pentru mai multe detalii asupra m ă r t u r i s i r e i în dreptul ger­
man, Répert. Sirey, v'* Aceti. 451 urm.
338 INDIVIZIBILITATEA MARTURISIREI JUDICIARE.—ART. 1206.

turisit faptul primirei banilor, însă cu o modificare, care

s c h i m b ă în t o t u l n a t u r a f a p t u l u i p r e t i n s d e d - t a ş i t r a n s ­
f o r m ă p r e t i n s u l î m p r u m u t î n t r ' u n c o n t r a c t de r e n t ă . Cu
a l t e c u v i n t e , m ă r t u r i s i r e a m e a c o n s t a t ă c ă î n t r e n o i a a-
v u t loc u n c o n t r a c t d e r e n t ă , e a r n u u n î m p r u m u t . A c e a s t ă
m ă r t u r i s i r e fiind şi în a s e m e n e a c a z i n d i v i s i b i l ă , n u d o ­
v e d e ş t e a c ţ i u n e a d - t a l e , şi p r i n u r m a r e , v a t r e b u i să r e ­
1
c u r g i la a l t e p r o b e ) . A l t e x e m p l u : R e c l a m i d e la m i n e
1 0 0 0 de l e i , ce p r e t i n d i c ă ' m i - a i î m p r u m u t a t c u d o b e n d ă de
1 0 ° / ; e u m ă r t u r i s e s c î m p r u m u t u l , a d ă o g â n d î n s ă c ă nici o
0

d o b e n d ă n ' a fost s t i p u l a t ă p r i n c o n v e n ţ i a n o a s t r ă v e r b a l ă .
M ă r t u r i s i r e a m e a e s t e i n d i v i s i b i l ă , şi a c e a s t ă s o l u ţ i e , e c h i ­
t a b i l ă d i n t o a t e p u n c t e l e d e v e d e r e , e r a a d m i s ă şi de
2
Pothier ).
Mărturisire M ă r t u r i s i r e a e s t e complexa d e c â t e o r i e a cuprinde
Casun^r ^ o u è a e
^ P * d i v i s i b i l e , f a p t u l p r i n c i p a l şi u n f a p t n o u , c a r e
care aceastătinde a d e s f i i n ţ a c o n s e c i n ţ e l e j u r i d i c e a l e f a p t u l u i r e c u n o s -
tU
™" ndivi cut. A s e m e n e a m ă r t u r i s i r e este ea indivisibilă ? O distinc-
sibiiă. ţ i u n e se i m p u n e : D a c ă a m b e l e f a p t e c u p r i n s e în m ă r t u r i ­
s i r e a u î n t r e e l e o c o r e l a ţ i e firească, o c o n e x i t a t e s t r e n s â ,
u n r a p o r t a ş a de i n t i m în c â t u n u l s ă p o a t ă fi c o n s i d e r a t
c a o u r m a r e f i r e a s c ă a c e l u i - l a l t , e l e n u se p o t d e s p ă r ţ i ,
şi m ă r t u r i s i r e a , în a s e m e n e a c a z , e s t e i n d i v i s i b i l ă . E x e m p l u :
R e c u n o s c c ă m ' a i î m p r u m u t a t c u 1 0 0 0 de lei ce p r e t i n d i
de la mine, a d ă o g â n d însă că ' ţ i - a m r e s t i t u i t a c e ş t i bani,
s a u c ă ' m i - a i r e m i s d a t o r i a , s a u că a c e a s t ă d a t o r i e s'a
3
t r a n s f o r m a t în a l t a prin efectul unei n o v a ţ i u n i , etc. ) .

') Cpr. Demolombe, X X X , 513. A u b r y et Rau. V I I I , § 751, p.

175. Thiry, I I I , 178. Masse-Verge, I I I , § 606, p. 539. Ré­
pert. Sirey, v° Aven, 207.
2
Art. 1581 ) Cpr. T . Hue, V I I I , 352. Vedi asupra indivisibilitâţei măr-
Cod. civ. o- turisirei calificate, Répert, Sirey, v° cit., 190 urm. şi autori-
toman. t ă ţ i l e citate acolo. „ F a p t u l că părţile nu sunt de acord a-
supra causei obligaţiunei, nu împedică obligaţia de a fi va­
lidă, dice art. 1581 din Codul civil otoman, promulgat la 9
djemazziul ewel 1293 (1 iulie 1876). Astfel, dacă o per­
soană cere de. la un t e r ţ i u 1000 de lei cu titlu de împru­
mut, şi acest t e r ţ i u recunoaşte datoria, m ă r t u r i s i n d însă că
datoreşte această sumă ca preţ a unei v e n d ă r i , a c e a s t ă îm­
p r e j u r a r e nu împedică m ă r t u r i s i r e a de a fi v a l i d ă " . Vedi An-
nuaire de legist, ét rang è re. a n u l 1876. p. 6 8 1 .
8
) Cpr. Cas. fr. si C. Dijon. I). P . 63. 1. 404. Sirey. 63. 1-
341. D. P . 77.' 2. 129. Sirey, 76. 2. 300. Cas. rom. Bulet.
 COD.CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a IV.—ART. 1206. 339

D i n c o n t r a , d a c ă a m b e l e f a p t e m ă r t u r i s i t e n ' a u n i c i Caşurile în
u n r a p o r t , n i c i o l e g ă t u r ă î n t r e ele si s u n t i n d e p e n d e n t e ^ r e ^ c o m "
u n u l de a l t u l , ele p o t fi d e o s e b i t e , şi m ă r t u r i s i r e a e s t e d i - plexă este
, l m s i l ) l l ; i
yisibilă. E x e m p l u : R e c u n o s c , d u p ă c u m p r e t i n d i , c ă ' m i - a i -
î m p r u m u t a t 1 0 0 0 de lei, î n s ă a d a o g c ă ' m i d a t o r e ş t i şi d - t a
1
o s u m ă e g a l ă , şi că p r i n u r m a r e , e x i s t ă c o m p e n s a ţ i e ) .
J u d e c ă t o r i i f o d u l u i a u d e c i o m a r e p u t e r e d e a p r e c i a - Apreciaroa
r e a s u p r a f a p t e l o r si împrejurărilor care decid chestia i u - . s , i v e l a n a . 1 a
d i v i s i b i l i t ă ţ e i s a u divi;
. '. .... . . . . . . . . . judecătorilor
îvisibilitaţei unei mărturisiri judiciare - ) . ' ibnduiui.
S-a I I , 1897. p. 1173 şi Bulet. S-a I. acelas an. p. 1178.
C. judiciar din 1898. No 9. Dreptul din 1898, No'. 11 si ad­
notaţia lui Alex. D e g r é . Bulet. S-a 1. 1890. p . 58 si' 994.
Bulet. 1884, p. 1002. Bulet. 1 8 8 1 . p. 125 şi 862. 0. Galatz.
C. judiciar din 1896, No. 3. T r i b . Dorohoi. 'Dreptul din 1893.
No. 26. Trib. Tutova şi Dolj. Dreptul din 1892, No. 18 si
58. Mai vedi încă şi alte decişii în Dreptul din 1885. No.
I I . Dreptul din 1882, No. 53 şi 59, etc. — I n cât priveşte
doctrina, cpr. Pothier. I I . 832. B a u d r v . I I , 1299. T h i r v ,
I I I , 118. Planiol, I I , p. 20, nota 2. T. Hue, V I I I , 35*2.
354. Arntz, I I I , 427. Masse, Droit comm., IV, 2588. Do­
mante et Colniet de Santerre, V. 334 bis I I I . Larombière,
V, art. 1326, No. 17 urni. R é p e r t . Sirey, v° Avett, 229 u n n i
P a n d . fr. eod. v°. 238 urm. Bonnier. 356. A u b r y et R a n .
V I I I . § 751, p. 174 urm., text şi note. Demolombe, X X X ,
514 urm. L a u r e n t . X X , 193 u r m . Marcadé, V. a r t . 1354
urm.. No. 2, p. 222. Mourlon, I I , 1642. Vigié. I I . 1665.
Ricci, Delle prove, 261 urm. Giorgio Giorgi, Teoria delle ob­
bligazioni, etc., 1, 394 u r m . — V e d i însă, în p r i v i n ţ a m i l i t e ­
rei datoriei şi a novaţiei, L a u r e n t , X X , 195.—După Zacha-
riae (ed. Massé-Vergé, I I I , § 606, p. 539, 540 şi ed. germa­
nă Anschiitz, Fraiuosischer civil recht, IV, § 767, text şi
nota 18), m ă r t u r i s i r e a a r fi divisibilă chiar atunci când par­
tea a r fi recunoscut datoria, adăogând însă că ea a plătit-o,
soluţie pe care adnotatorii profesorului g e r m a n (Masse
et Vergè) o resping cu drept cuvènt (vedi loco cit,, nota 6).
Vedi a s u p r a mărturisirei complexe, Alex. Degré. Ser. juri­
dice, I, p. 360 urm. şi Dreptul din 1889, Xo. '22.
1
) Cpr. P a n d . fr. Aven, 323 urm. Ricci, Delle prove. 265 urm.
T. Hue, V I I I . 354. Massé-Vergé, I I I . § 606, p. 539, text
şi nota 6. Vedi si autorii citaţi in nota precedentă. Cas.
rom. Bulet. S. I. Ì 8 7 8 . p. 74. Bulet. 1880. p. 19. Bulet. Sec-
ţii-unite, 1883, consid. de la p. 1185. Bulet. S. I. 1887. p .
208. Bulet. S. I L 1890, p. 842 şi 996. Vedi şi decisia S. I.
No. 6 din 1873 (nepublicată). C. Galatz. C. judiciar din
1896, No. 3.
2
) Cpr. Cas. rom. Secţii-unite. Bulet. 1883. consid. de la p.
1185. Bulet. S. 1, 1880. p. 399. Cas. fr. 1). P . 90. 1. 250.
 3

340 1REVOCABIL1TATEA MARTURISIREI JUDICIARE.—ART. 1206.

Materie co- I n fine, t r e b u e s ă o b s e r v ă m c ă p r i n c i p i u l i n d i v i s i b i l i -

t a e
A r t ^ l ^ c . t * niărturisirei a - r a r e - o r i îşi v a p r i m i a p l i c a r e în m a -
com. t e r i e comercială ; căci, în a c e a s t ă m a t e r i e , t o a t e probele
fiind a d m i s e , f ă r ă n i c i o r e s t r i c ţ i e ( a r t . 4 6 C. corn.), p a r ­
t e a c ă r e i a i se v a opune o m ă r t u r i s i r e c o m p l e x ă u ş o r v a
p u t e a să c o m b a t ă a l e g a ţ i u n i l e accesorii c a r e t i n d la nimi­
1
cirea faptului p r i n c i p a l ) .

Despre irevocabilitatea mărturisirei judiciare.

2
irevocabili- I n principiu, m ă r t u r i s i r e a judiciară este irevocabilă ) .
^ ^ " j ^ ' P a r t e a care a făcut o mărturisire înaintea judecatei nu
ciare. p o a t e d e c i , f ă c e n d î n u r m ă o a l t ă m ă r t u r i s i r e , fie î n a i n ­
t e a a c e l e i a ş i n s t a n ţ e , fie î n a p e l , s ă r ă d i c e c e l e i - l a l t e p ă r ţ i
d r e p t u l de a invoca prima m ă r t u r i s i r e ; căci, prin aceasta,
s'ar viola principiul irevocabilităţei mărturisirei, după cum
3
foarte bine dice t r i b u n a l u l de Dolj ) .
Revocarea P r i n excepţie însă, acel care a făcut o mărturisire
- e ( i e
P 7 pt a î n a i n t e a j u d e c a t e i p o a t e s'o r e v o a c e , d o v e d i n d c ă e a este
4
r e s u l t a t i l i u n e i e r o r i d e f a p t ) . Non fatetur qui errai, dice
5
l e g e a r o m a n ă ) ; î n s ă a c e a s t ă l e g e a d a u g ă : nisi jus ig­
norava.
Eroare de A s t ă d i , e r o a r e a d e d r e p t n u m a i p o a t e fi o c a u s ă d e
drept. r e t r a c t a r e a m ă r t u r i s i r e i , p e n t r u că a s e m e n e a e r o a r e nu a-
G
duce nici o a t i n g e r e a d e v é r u l u i faptului mărturisit ) .

*) Cpr. L a r o m b i è r e , V, a r t . 1356, No. 16. Alex. D e g r é , Drep­

tul din 1898, No. 1 1 , p. 101 şi Ser. juridice, I I I , p . 106.
2
) Cpr. L a u r e n t , X X , 181. Bonnier, 355. L a r o m b i è r e , V, art,
1356, No. 26. R é p e r t . Sirey, v° Aveu, 153 u r m .
3

Art. 1588 ) Trib. Dolj. Dreptul din 1892, No. 5 8 . — „ L i m a t e n e de drep­

C. civ. oto­ turi u m a n e (prin oposiţie l a acele divine), dice a r t . 1588
man. din Codul civil otoman (v. Ann. de legist, étrangère, anul
1876, p. 679 urm.), m ă r t u r i s i r e a este irevocabilă".
*) Cpr. P o t h i e r , I I , 833. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1890, p. 978.
C. B e s a n ţ o n . Pand. Period. 86. 2. 295.
5

Art. 290 Pr. ) L . 2, Dig., De confessis, 42, 2 . — „ R e t r a c t a r e a nu a r e nici o

germ. înrîurire asupra efectului mărturisirei judiciare, dice art.
290 (263 vechiù) din procedura germană, de cât atunci când
p a r t e a care revine asupra unei mărturisiri, dovedeşte că a-
cea m ă r t u r i s i r e este c o n t r a r ă adevérului, şi este resultatili
unei erori (icenn die ividerrufende Parted beweist, dass das
Gestăndniss der Wahrheit nicht entspreche und durcli einen
a
Irrthum veranlasst sei .
,!
) I n genere însă, eroarea de drept produce acelaş efect ca şi
eroarea de fapt. Vedi t. V, p. 5 3 , 370, 371. Cpr. si B a u d r y
et B a r d e , Oblig., I, 70 (ed. a 2-a, 1900).
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. IX.—S-a I V . - A R T . 1206. 341

A s t f e l , m o ş t e n i t o r u l , c a r e a r fi m ă r t u r i s i t c ă a f ă c u t Exemple de
e
a s u p r a p a t r i m o n i u l u i d e f u n c t u l u i a c t e d e m o ş t e n i r e , n ' a r ™rept°
putea m a i în u r m ă să r e v i e a s u p r a acestei m ă r t u r i s i r i , sus­
ţ i n â n d c ă e l n ' a ş t i u t c ă a s e m e n e a a m e s t e c în a v e r e a d e ­
functului a t r ă g e a p e n t r u densul obligaţia de a plăti d a t o ­
r i i l e l u i de cu jus, p e n t r u c ă , î n s p e c i e , e r o a r e a s a e s t e p r i ­
v i t o a r e l a u n p u n c t d e d r e p t , şi ş t i u t e s t e c ă : nemo cense-
tur ignorare legem s a u jus. .. P u b l i c a n d u - s e o l e g e d u p ă Art. 3 C.
c h i p u l c u v i i n c i o s , dice a r t . 3 d i n C o d u l C a l i m a c h (2 C. Calimacli.
a u s t r i a c ) , n u p o a t e n h n e n e a se a p ă r a , d i c e n d c ă n u i s'a
1
f ă c u t c u n o s c u t " ).
A l t e x e m p l u : P â r i t u l , c a r e î n loc d e a i n v o c a p r e ­
s c r i p ţ i a , m ă r t u r i s e ş t e d a t o r i a , n u p o a t e m a i în u r m ă s ă r e ­
vie a s u p r a a c e s t e i m ă r t u r i s i r i , s u b c u v â n t c ă n u ş t i e a c ă
l e g e a îi p e r m i t e a d e a i n v o c a p r e s c r i p ţ i a -Ì.
D a c ă , d i n c o n t r a , p r e s u p u n e m că i u ' a i c h e m a t î n j u - E x e m p l e de
ori l i A v
decată p e n t r u o sumă de b a n i ce'ţi d a t o r e a p ă r i n t e l e meu, '. '
a c u m d e f u n c t , şi c ă e u a m m ă r t u r i s i t d a t o r i a î n n e c u n o ş -
t i n ţ a în c a r e e r a m c ă e a a fost p l ă t i t ă în t i m p u l v i e ţ e i
lui, v o i ù p u t e a s ă r e v i n a s u p r a a c e s t e i m ă r t u r i s i r i , d a c ă m a i
; i
t ă r d i u , însă î n a i n t e de p r o n u n ţ a r e a h o t ă r î r e i definitive ) ,
am descoperit c h i t a n ţ a care constată plata.

]
)
Acest principiu nefiind reprodus în legea actuală, nu mai
este admisibil astâdi, cel puţin în cât priveşte legile de in­
teres privat. Cpr. Capitant, Introduc, h Vehicle du droit cicli.
p. 223. nota 3. L a u r e n t , X V , 5 0 7 . Beudant, Cours de dr.
civil fr., I, Introduction, 118. B a u d r y et B a r d e , Oblig., I . 70.
p. 100 (ed. a 2-a). Vedi şi t. V a Comentariilor noastre, p.
53, nota 2.
*) Cpr. D u r a n t o n , X I I I . 557. R é p e r t . Sirey, Arcu, 171.—Măr­
turisirea întemeiată pe o eroare de drept a r putea însâ.
prin excepţie, fi r e t r a c t a t ă de câte ori se v a dovedi că aceas­
tă eroare a fost causata prin dolul sau violenţa părţei ad­
verse, si dolus dederit causam confessioni (cpr. Demolombe.
X X X , 539. R é p e r t . Sirey, v° cit., 174. Toullier D., V, p a r ­
tea I I . 3 1 1 . R, de Villargues, R é p e r t . Ateu, 87), sau când
acel care a făcut m ă r t u r i s i r e a nu avea capacitatea de a o
face, când, de exemplu, un minor a fost i n t e r o g a t a s u p r a
unui fapt care întrecea limitele capacităţei sale. Vedi R é ­
pert. Sirey, v° cit., 175.
3
) Dacă descoperirea chitanţei a avut loc în urma p r o n u n ţ ă -
rei unei h o t ă r î r i definitive, nu voiù mai a v e a nici o cale a-
fară de revisuirea, sub condiţiunea însă ca chitanţa, care
constata liberarea, să fi fost r e ţ i n u t ă de p a r t e a adversă, s a u
prin forţă majorà (art. 290 P r . civ.). Mourlon, I I , 1643.
342 IREVOCABILITATEA MĂRTURISI REI JUDICIARE.—ART. 1206.

Art. 2052 c. A c e s t a e s t e s i n g u r u l c a z în c a r e l e g i u i t o r u l n o s t r u
^in^Co'duY d i s t i n g e e r o a r e a d e d r e p t d e a c e a d e f a p t , c ă c i a r t . 2 0 5 2 ,
nostru. § 2 d i n C o d u l f r a n c e z , c a r e m a i d i s t i n g e î n c ă a c e s t e d o u é
e r o r i în m a t e r i e d e t r a n s a c ţ i u n i , a fost e l i m i n a t d i n C o d u l
n o s t r u !) ; d e u n d e r e s u l t a c ă , în d r e p t u l n o s t r u , t r a n s a c -
2
ţ i u n e a ) v a p u t e a , c a t o a t e c o n t r a c t e l e , s ă fie a t a c a t ă a t â t
p e n t r u e r o a r e d e d r e p t c â t şi p e n t r u e r o a r e d e f a p t , c o n ­
form d r e p t u l u i comun. T o ţ i autorii die, în a d e v é r , că dis­
p o s i l a Codului francez, care nu permite anularea transac-
ţ i u n e i p e n t r u e r o a r e de drept, este o disposiţie excepţio­
3
n a l ă , şi u n i i c h i a r o c r i t i c ă ) .
Art. 1169. A c e l c a r e i n v o a c ă e r o a r e a ca c a u s ă a m â r t u r i s i r e i sale
t r e b u e s'o d o v e d e a s c ă ( a r t . 1 1 6 9 ) , c r e d i t o r u l c a r e a r e î n
f a v o a r e a sa m ă r t u r i s i r e a d e b i t o r u l u i n e a v â n d nici o dova­
4
d ă de f ă c u t ) .

*) Vedi t. V a lucr. noastre, p. 54, ad notam şi p. 3 7 1 .

2
Transacţie. ) T r a n s a c ţ i u n e a există atunci când p ă r ţ i l e , prin r e n u n ţ ă r i şi
r e c u n o a ş t e r i reciproce, t e r m i n ă sau preîntimpină un proces.
Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1 9 0 1 , Xo. 35. Vedi asupra
modului cum t r a n s a c ţ i a se dovedeşte, suprà, p. 253 urm., n. 2.
3
) Cpr. B a u d r y , I I I , 1002. B a u d r v et W a h l , Transactions, Ì2Ò1.
T. Hue, X I I , 326. L a u r e n t , X X V I I I , 405. Blaniol, I I , 2300.
B. Pont, Petits contrats, I I , 682. Acollas, I I I , p. 585.—In cât
priveşte a n u l a r e a t r a n s a c ţ i e i pentru eroare asupra per­
soanei cu care s'a contractat (art. 1712), vedi t r i b . Bacău.
C. judiciar, din 1897, No. 44.
Imposibilita­ In ori ce caz, p a r t e a care a executat de bună voe o t r a n ­
tea de a mai sacţie nulă, nu mai poate invoca nulitatea ei. (C. Bucureşti.
putea ataca Dreptul din 1900, No. 51 şi C. judiciar din acelaş an, No.
o transacţie
executaţii de 5 3 ) . — P e n t r u aceasta se cere însă ca acel care confirmă ta­
bună voe. citamente un act nul, executându'l de b u n ă voe, să aibă
cunoştinţă de nulitatea actului, de viciul de care acest act
este atins şi să aibă intenţiunea de a'l r e p a r a . Cu alte cu­
vinte, executarea v o l u n t a r ă sau confirmarea t a c i t ă (art.
1167) t r e b u e să întrunească aceleaşi elemente ca şi confirma­
r e a expresă (art. 1190). S i n g u r a deosebire care există între
aceste doué confirmări, este că acea expresă se face prin
o d e c l a r a ţ i e formală, care nu lasă nici o îndoeală asupra
intenţiunei p ă r ţ e i : pe când, în caz de executare v o l u n t a r ă
sau confirmare tacită, cunoştinţa actului, a viciului şi a in­
tenţiunei de a'l r e p a r a sunt mai mult sau mai puţin nesi­
g u r e şi r e s u l t a din diferite fapte şi acte, lăsate la aprecia-
r e a judecătorilor. (C. Bucureşti, decisie suprà cit., care a
r e m a s definitivă prin r e s p i n g e r e a recursului). V. C. -judiciar
din 13 sept, 1901, No. 57. Vedi si suprà, p. 56, 58, 59 si 240.
*) Cpr. R é p e r t . Sirey, Averi, 166. Demolombe, X X X , 540. L a -
 COD. CIVIL—CARTEA IU.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—8-a IV.—ART. 120(i. 843

D o v a d a e r o r e i t r e b u e s a fie c l a r a şi p r e c i s ă , căci la
caz d e î n d o e a l ă , m ă r t u r i s i r e a v a r e m â n e a i r e v o c a b i l ă , e a
1
constituind o probă pentru c r e d i t o r ) .
A c e a s t a d o v a d ă se v a p u t e a face c o n f o r m dreptului
2
comun ) .
S'a d e c i s c ă d a c ă p a r t e a n ' a c e r u t să se i e a a c t de Acceptarea
m ă r t u r i s i r e a f ă c u t ă in f a v o a r e a sa de. a d v e r s a r u l séu, " ^ ^ f a r e "
c o n s t a t a r e a a c e s t e i m ă r t u r i s i r i în m o t i v e l e l i o t ă r î r e i n u arecbntroversă.
c a r a c t e r u l u n e i m ă r t u r i s i r i j u d i c i a r e , şi n u p o a t e s ă d o b o a r e
c o n c l u s i n e c o n t r a r e p e c a r e p a r t e a le a r p u n e m a i t a r d i t i
; !
în i n s t a n ţ ă i. Cu a l t e c u v i n t e , m ă r t u r i s i r e a j u d i c i a r ă a r
p u t e a fi r e t r a c t a t ă de a c e l c a r e a f ă c n t - o . c â t t i m p e a n ' a
1
fost a c c e p t a t a de c e a - l a l t ă p a r t e ) .
A c e a s t ă s o l u ţ i e e s t e î n s ă i n a d m i s i b i l ă , p e n t r u că a m
v é d u t suprà, p . 8 2 4 , că m ă r t u r i s i r e a fiind u n a c t u n i l a ­
t e r a l , nu se c e r e , s p r e a a v e a fiinţă, de c â t v o i n ţ a a-
c e l u i a de la c a r e ea e m a n ă , de şi e s t e f o a r t e p r u d e n t ,
pentru a î n l ă t u r a ori-ce discuţie a s u p r a e x i s t e n ţ e i sau cu­
p r i n s u l u i u n e i m ă r t u r i s i r i v e r b a l e , d e a c e r e ea j u d e c ă t o ­
r u l să i e a a c t de d è n s a ,

Despre mărturisirea inculpatului sau acusatului în

materie penală.
Cu t o a t e că C o d u l de p r o c e d u r ă p e n a l ă n u m e n ţ i o ­
nează m ă r t u r i s i r e a î n t r e probele admise de lege l a r t . 1 5 2 ,
1 8 5 , 3 4 2 , e t c . P r . p e n . ) , p e n t r u că n i m i c n u e s t e m a i a-
n o r m a l de c â t o m u l c a r e se a c u s ă s i n g u r •">), t o t u ş i o m ă r -

ronîbiere, V, art. 1356, No. 26. A u b r y et Ran, V I I I , § 751,

p. 173. D e m a n t e et Oolmet de San t e r r e , V. 335 bis I I . Du­
r a n t o n . X I I I , 556. P a n d . fr.. Aceu, 398'.
l
) Répert. Sirey, v° rit.. 167.
") P a n d . fr., Arca, 400, şi autorităţile citate acolo.
:ì
) Cpr. C. Aix. Sirey, 89. 2. 145 şi nota lui Naquet.—Cantra.
T. Hue. V I I I . 3 5 1 . Masse. Dr. comm.. I V , 2586. Garsonnet.
Dr. cir.'. I I , p. 481, nota 20 (ed. a 2-a). Vedi saprà, p. 324;
text şi nota 1.
4
) Cpr. C. Bucureşti. Dreptul din 1884, Xo. 76.
5 u
) ,,Xemo (tuclitur perire volens (Godefroy, Dig., ud leg. 6. De Proced. en-
uppelli di onibux et relation., 49, 1). De aceea, după procedura gleză şi a-
engleza şi americana, nici o î n t r e b a r e nn se pune acusatului, mericana.
in timpul desbaterilor, ca nu cuni-va el sa se compromită
prin respunsurile sale. Unii însă critică, şi nu fără oare-care
344 MĂRTURISIREA ÎN MATRIE PENALĂ.

t n r i s i r e p u t é n d s a se p r o d u c ă ş i î n a i n t e a i n s t a n ţ e l o r r e p r e ­
s i v e , fie î n m o d s p o n t a n e i ! , fie c u o c a s i a interogatorului
ce s ' a r f a c e i n c u l p a t u l u i s a u a c u s a t u l u i ( a r t . 9 5 , 1 5 1 , 1 8 6 ,
3 1 8 urm. P r . pen.), naşte î n t r e b a r e a dacă asemenea măr­
turisire a r p u t e a servi de element de c o n v i n g e r e judecă­
t o r u l u i , a t u n c i b i n e î n ţ e l e s , c â n d e a a r fi fost d a t ă î n d e ­
p l i n ă l i b e r t a t e şi f ă r ă î n t r e b u i n ţ a r e a v r e - u n u i a c t d e v i o ­
lenţă contra acelui care a făcut-o ; căci nimic n u este mai
d e r e p r o b a t d e c â t s c h i n g i u i r i l e , p r a c t i c a t e şi a s t ă d i î n u n e l e
b e c i u r i a l e p o l i ţ i e i , p r i n c a r e a l t ă d a t ă se s t o r c e a o m ă r ­
turisire din g u r a acusatului, mărturisire pe care însuş le­
g e a e r a n e v o i t ă s'o r e p r o b e , d e şi ea e r a r e s u l t a t i l i u n e i
p r o c e d u r i l e g a l e , d e o a r e - c e , î n C o d u l C a r a g e a c a z n a figu­
r a p r i n t r e d o v e d i . ( V e d i suprà, p . 1 1 8 , 1 1 9 ) .
Codul Ca- „ V i n o v a ţ i i c a r i se c ă z n e s c , s ă n u se c r e a d ă d e o d a t ă ,
ra
gea. ^ c e t Cod, c a r e e s t e d i n s e c o l u l t r e c u t , şi s ' a r p ă r e a
a c e s

a fi d i n v e a c u l de mijloc, m ă c a r d e v o r şi s p u n e c ă s u n t
v i n o v a ţ i , căci de multe ori de frică şi durere $ic şi ceea ce
1
nu este" ). (Partea V I , capit. 2, § 57).

temelii, acest mod de procedare (v°. Ortolan. Elements de

droit penal, I I , 2297, p. 535). „ E x p e r i e n ţ a afacerilor ne-a
dat convingerea, dice acest autor, că interogatorul, care, la
urma urmei, nu este de cât punerea în practică a dreptu­
lui ce a r e acusatul de a se explica el însuş a s u p r a tuturor
punctelor, este unul din cele mai bune mijloace de a p ă r a r e ,
şi că nevinovatul sau acel a cărui culpabilitate poate să fie
micşorată prin oare-care împrejurări, a r perde mult prin
lipsa l u i " .
J
Cod. general ) Unele legislaţiuni prevedeau cazna şi t o r t u r a ca pedeapsă.
prusac din E a t ă cum se exprimă, în această privinţă, art. 854, partea
1794. II, tit. 20 din Allgemeines Landrecht fur die Preussischen
Staaten din 1794 (abrogat prin Codul penal prusac din 14
april 1851, din care s'au reprodus câte-va disposiţiuni în Co­
dul nostru penal). „Ori cine v a fi împrumutat m â n a sa de
mai multe ori spre a asasina pe cine-va, v a fi condus la
locul supliciului p e o t a r g a şi v a fi r u p t de, viu, înce-
p é n d d e la picioare". Se poate consulta asupra pedepselor de
altă dată, Desmaze, Curiosités des anciennes justices, etc.
( P a r i s , 1867), p. 313 urm. V. şi suprà, p. 119, text şi n. 1.
Execut, lui Decisia care a condamnat pe Ravaillac, ucigaşul Regelui
Ravaillac. H e n r i c al I V - l e (1610) ordonă t a t ă l u i şi mamei lui „de
vider le rogaume dans Ies quinze jours, et leur defend d'y
rentrer sous peine d'etre penclus ou Strangles". V. Desmaze,
op. cit., p. 333. E a t ă cum a fost executat acest ucigaş :
 COD. CIVIL.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a IV. 345

C â t e s u p l i c i u r i , c â t e d u r e r i , c â t e l a c r i m i şi b l ă s t e m u r i
nu aduc a m i n t e aceste cuvinte ale legiuitorului din trecut !

„Le feu mis â son bras, sa main droite percée de part en

part d'un cousteau rougi au feu de soufre ; ensuite on luy
deschira les mamelles et le g r a s des iambes avec des tenail-
les rouges qui luy firent faire des c r i s . . . tenant le cousteau
s est escrié : ah ! Dieu ! et plnsiemvs ibis diet : Iésus Maria,
etc," . . V. Fouquier, Causes célèbre* ele tons les peuples, t. I V .
p. 16.
F a t a un alt exemplu, care ne demonstra p a n a la ce g r a d Execut, lui
de barbarie s'a scoborît omenirea.—In s a r à dilei de 5 ia- Damieus.
nuar 1757, la oarele 5 şi trei sferturi, Ludovic al XV-le, în
v e r s t ă abia de 50 de ani. însă îmbătrînit prin corupţie şi
depravare, se ducea, urinat de câţi-va curtisani, la Trianon,
unde îl aşteptau ţiitoarele sale. De o dată. un individ, anu­
me R o b e r t - F r a n c o i s Damiens, un anarchist de pe atunci,
se repezi asupra Regelui şi'l lovi cu un cuţit la p a r t e a
dreaptă, causându'i o r a n ă uşoară. Regicidul, care nici nu
se încerca măcar a fugi, fu imediat a r e s t a t şi supus la tor­
turile cele mai îngrozitoare. E a t a cum acest nenorocit, care, de
bună sama, nu avea usui raţiunei, îşi dădu ultima suflare :
„Damiens fut conduit sur l'échafaud et deshabillé. On le
vit r e g a r d e r ses membres avec attention et considérer avec
fermeté le peuple dont les masses profondes entouraient le
lieu du supplice. On a t t a c h a le patient sur l'échafaud et on
lui fixa les bras et Ies cuisses au moyen de cercles de fer.
L a main droite fut brùlée sur un réchaud, t e n a n t le couteau
parricide. L a douleur tira au condamne un cri surhumain.
qui retentit dans toutes les poitrines. Mais, ce tribut payé.
il r e g a r d a curieusement brùler sa main sans renouveler ses
cris et sans proférer aucune imprecation. Puis, on le tenailla
aux mamelles, aux bras, aux cuisses, au g r a s des jambes.
et, sur chacun de ces endroits, on j e t a un mélange a r d e n t
de plomb fondu, d'huile bouillante, de ciré et de soufre. A
chaque tenaillement. le malheureux criait : ,,Mon Dieu ! la
force, la force ! Que j e souffre ! Seigneur ! Mon Dieu ! ayez
pitie ! donnez-moi la patience !" Mais, chaque tenaillement
fini, il cessait de crier et r e g a r d a i t la plaie.
,,On lia ensuite, très-serré, les jambes, les cuisses et les
bras, afin de procéder à l'écartellement. L e s cordes qui
mordaient dans des plaies vives et ardentes, a r r a c h a i e n t au
patient des hurlements de douleur. L e s chevaux furent at-
taches. O'étaient des chevaux jeunes et vigoureux, tirant mal
d'ensemble. P e n d a n t une heure, ils t i r è r e n t sur ses membres
sans pouvoir les detacher. Les cris féroces du supplicié accom-
pagnaient horriblement les cris des exécuteurs excitant l'atte-
lage. Il fallut se décider, enfìn, à couper les nerfs princi-
paux ; car la nnit approcliait. Les bras et les cuisses à moi-
346 MĂRTURISIREA IN MATERIE PENALĂ.

O m ă r t u r i s i r e sinceră, liberă, v o l u n t a r ă , precisă, ca­

t e g o r i c ă şi p e r s i s t e n t ă , f ă c u t ă d e u n i n c u l p a t î n c u n o ş ­
t i n ţ ă de c a u s ă , î n a i n t e a j u d e c ă t o r u l u i , în c u r s u l u n u i p r o ­
ces, p o a t e s e r v i d e e l e m e n t c o n v i n g e r e i s a l e , d e c â t e o r i
e x i s t e n ţ a f a p t e l o r m ă r t u r i s i t e r e s u l t a şi d e a i u r e a şi s i n ­
c e r i t a t e a d e c l a r a ţ i u n e i i n c u l p a t u l u i se î n t ă r e ş t e şi p r i n a l t e
r
e l e m e n t e de p r o b ă ) .
M ă r t u r i s i r e a n u a r e deci p r i n ea însuş nici o p u t e r e
l e g a l ă d e c i s i v ă în m a t e r i e p e n a l ă . C a o r i şi ce e l e m e n t
d e p r o b ă , e a e s t e l ă s a t ă la a p r e c i a r e a s u v e r a n ă a j u d e c ă ­
2
t o r i l o r de fond ) .
Materie co- O d e c i s i e c o n d a m n a t o a r e în m a t e r i e c o r e c ţ i o n a l ă , c a r e
recţionala, > g a rj t e m e i a n u m a i p e m ă r t u r i s i r e a p r e v e n i t u l u i , v a fi d e c i
n

a n u l a t ă p e n t r u l i p s ă d e m o t i v e , fiind c ă s i n c e r i t a t e a m ă r ­
t u r i s i m n ' a r p u t e a , î n a s e m e n e a c a z , fi c o n t r o l a t ă p r i n a l t e
3
elemente de p r o b ă ) .

tié coupés, le t i r a g e recommenca et on vit se, d e t a c h e r une

cuisse et un bras. Damiens Ies r e g a r d a p a r t i r . L a seconde
cuisse se détacha : il conservait encore un reste de connais-
sance. Quand le dernier bras cèda aux efforts des chevaux,
le m a l h e u r e u x rendit le dernier soupir". V. Foitquier, Cau­
ses celebres, Damiens, t. I, p. 8.
E s t e a d e v ă r a t cà din toate crimele, regicidul este cel mai
mare : căci dacă a t e n t a t u l la v i a ţ a unui om revoltă conşti­
inţa fie-eăruia, a t e n t a t u l la v i a ţ a capului Statului produce
o impresie şi mai adâncă, o t u l b u r a r e si mai mare în or­
dinea socială. Insă, cu toate acestea, nu mai puţin a d e v ă r a t
este că dacă societatea are dreptul şi datoria de a pedepsi,
şi după unii, de a rădica la nevoe chiar v i a ţ a culpabilului, în
ori ce caz, ea nu are dreptul de a schingiui. „Cette tete de
l'homme du peuple, arrosez-la, fécondez-la, éclairez-la, morali-
sez-la, utilisez-la ; vous n'aurez pas besoin de ta conper ! "
(Victor H u g o , Claude Gueux).
*) Cpr. F a u s t i n Hélie, Instruc. criminelle, I V , 1935 urm. P a n d .
fr., Ateu, 453 urm. Répert. Sirey, eod. v°, 407 urm. Vedi şi
L. 1, § 17, Dig., De qucestionibus, 48, 18, unde se (lice că
m ă r t u r i s i r e a acusaţilor nu se consideră ca o dovadă a de­
lictului, dacă un alt indiciu nu vine să complecteze con­
v i n g e r e a judecătorului, si nulla probatio religionem cognos-
cciitis ifistvnnt
2
) Cpr. Ortolan." op. cit., I I , 2298. Cas. fr. Pand. Period. 89.
1. 193.
3
) Cpr. F . Hélie, op. cit., I I I , 1457. Morin, Répert. universel et
raisonné du dr. criminel (1851), v° Aven, 22. Répert. Sirey,
eod. v°, 417. Carnot, Instruct, crimin. (ed. a 2-a din 1836),
 COD. CIVIL—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a IV. 347

I n m a t e r i e c r i m i n a l ă î n s ă , j u r a ţ i i n e m o t i v â n d u - s i v e r - Materie cri-
m m a l a
d i c t u l l o r şi n e d â n d n i c i o s a m ă d e s p r e e l e m e n t e l e de p r o - -
b ă din c a r e ei ' ş i - a u f o r m a t c o n v i n g e r e a ( a r t . 3 6 6 Pr.
r
pen.) ) , n u s ' a r p u t e a c e r e a n u l a r e a v e r d i c t u l u i s u b c u v â n t
2
că ei n u s ' a u î n t e m e i a t de c â t p e m ă r t u r i s i r e a a c u s a t u l u i ) .
I n c â t p r i v e ş t e c o n t r a v e n ţ i i l e p o l i ţ i e n e ş t i , se d e c i d e d e Materie de
B i m p0
asemenea că simpla m ă r t u r i s i r e a c o n t r a v e n i e n t u l u i p o a t e ^ ~
3
servi d e b a z ă l e g a l ă u n e i c o n d a m n a ţ i u n i ) , c h i a r d a c ă
4
p r o c e s u l - v e r b a l de c o n s t a t a r e a r fi n u l ) .
I n m a t e r i e p e n a l ă , ca şi i n m a t e r i e c i v i l ă , m ă r t u r i ­
s i r e a p o a t e fi j u d i c i a r ă s a u e x t r a - j u d i c i a r ă , s c r i s ă s a u v e r ­
5
bală ) .
M ă r t u r i s i r e a e x t r a - j u d i c i a r ă v e r b a l ă , f ă c u t ă d e u n i n - Mărturisire
e
c u l p a t r e l a t i v la c o m i t e r e a u n e i f a p t e p e n a l e , p o a t e în ^ ^ v e r -
p r i n c i p i u fi d o v e d i t ă p r i n m a r t u r i , a f a r ă de c a ş u l c â n d e a bală.
a r fi r e l a t i v ă l a v i o l a r e a u n u i c o n t r a c t n e s u s c e p t i b i l de a
(
fi s t a b i l i t p r i n m a r t u r i , p r e c u m m a n d a t u l , d e p o s i t i l i , e t c . >).
I n m a t e r i e c o r e c ţ i o n a l ă î n s ă , j u d e c ă t o r u l t r e b u e s ă ' ş i Materie co-
t r a g ă e l e m e n t e l e c o n v i n g e r e i s a l e din d e s b a t e r i l e o r a l e ( a r t . ^ţt'Tsîfpr
1 8 6 P r . p e n . ) , f ă r ă a ţ i n e a s a m ă de m ă r t u r i s i r i l e f ă c u t e pen.
în c u r s u l i n s t r u c ţ i u n e i s c r i s e , n e r e p r o d u s e î n a i n t e a i n s t a n ­
7
ţ e l o r de f o n d ) .

I, p. 164. L e g r a v e r e n d , Tr. de la legist, eriminelle en France

(ed. a 3-a din 1830, revedută de Duvergier), I, p. 217.—
Contra. Cas. fr. (23 Sept! 1837). Sirey, 39. 1. 803 şi R é ­
pert. Dalloz, v° Cassation, 1426.
*) Vedi saprà, p. 1 2 1 , nota 4.
2
) Cpr. R é p e r t . Sirey, v° cit., 414. Ranter, Tr. tli, et pratique
de dr. criminel fr. (ed. din 1836), I, 224. Bonnier, 365.
Morin, op. si v° cit.. 18.
*) Répert. Sirèy, v° ck.. 421 urm. Cas. fr. D. B. 82. 1. 438.
D. P. 72. 1. 427.
4
) Cas. fr. Sirey, V i l i (ani! 1 8 2 5 - 1 8 2 7 ) , I, p. 33, coloana 1
şi Répert. Dalloz, v° Procès-verbal, 189, nota 1. Mongin,
Procès-verbaux en matière de délits et de contraventions (ed.
din 1839), No. 14, p. 36.
5
) Bonnier, 362. Morin, op. cit., Ateu, 12. R é p e r t . Sirey. eod,
v°, 392.
<;
) Vedi saprà, p. 252, text şi nota 1. R é p e r t . Sirey, Aceu, 395
urm. Bonnier, 363.
7
) B é p e r t . Sirey, Aceu, 401 urm. Pand. fr., eod. v°, 467. F .
Hélie, lustrile, eriminelle. I V , 1939. T r i b . Valenciennes (11
martie 1887). La Lai din 29 martie 1887.
348 MĂRTURISIREA ÎN MATERIE PENALA.

Retractarea I n materie penală, mărturisirea poate fi retractată,

marturisirei.fiirâ ca inculpatul să aibă a dovedi că ea este resultatali
unei erori de fapt. A r t . 1206 C. civ. nefiind aplicabil în
specie, judecătorii fondului vor aprecia în mod suveran sin­
1
ceritatea acestei retractări ).
inapiicarca Principiul indivisibilitâţei mărturisirei fiind de ase-
a
c ' civ menea inaplicabil în astfel de materie, judecătorii sau ju­
6

raţii pot să primească mărturisirea unui inculpat sau unui

acusat numai în parte şi s'o respingă pentru rest. „Jude­
cătorul, dice un jurisconsult, este liber de a divisa măr­
turisirea unui inculpat, făcând partea adevèrului şi acea
2
a minciunei" ) .
Caşurile în Remane însă bine înţeles că principiul indivisibilitâ-
care p r i n d - ţ e i mărturisirei, înscris în art. 1206 C. civ., se v a aplica
n
WHtăTei'mlr-Şi * penal, de câte ori delictul v a consista in violarea
turisireise a-Qnui contract de drept civil, a cărui dovadă este cârmuită
pl
p e n a i ! de regule particulare, precum este, de exemplu, în materie
n

3
de abuz de încredere ) .
Acestea sunt regulele care cârmuesc mărturisirea în
materie penală. D e şi ele nu fac parte din dreptul civil,
care singur intră în cadrul acestor studii, totuşi a trebuit
să dicem câte-va cuvinte şi despre ele, fiind că sunt în
strânsă legătură cu materia tratata în capitolul precedent.

*) Bonnier, 367. Morin. op. elf., Aven, 25. R é p e r t . Sirey. eod.

v°, 437. Band, fr., eod, v°, 497. Cpr. C. L i è g e . Sirey, 1901.
4. 15.—Judecătorii vor putea deci să ia în consideraţie o
mărturisire chiar r e t r a c t a t ă , dacă ea se adevereşte prin îm­
prejurările causei şi pare a fi expresiunea adevèrului. Band,
fr., loco şi v° cit.. 495.
2
) Baroche, Enciclopédie du droit, v° Aveu, 32. Cpr. F . Hélie,
Instruct, erlmlnelle, I V , 1938. Bonnier, 368: R é p e r t . Sirey,
v° A veti, 440 urm. Morin, op. cit., Aveu, 24. R a u t e r , op. cit.,
1, 225, in fine. Duranton, X I I I , 554. Vedi şi Gas. fr. Ré­
pert. Dalloz, Presse-outrage. p. 508. ad notam, coIona 1 si
2. Sirey, 38. 1. 138.—Contra. P a n d . fr., v° Aveu, 502 urm.
3
) Bonnier. 368. Le Selleyer, Etudes hist. tli. et pratiques sur le
droit criminal (ed. a 2-a, 1874—1875), I V , 1488. P a n d . fr.,
Aveu, 500. Répert. Sirey, eod. v°, 442. F . Hélie, Instruc.
criminelle. I V , 1940. Garraud. Pr. de dr. criminel (ed. a 6-a,
1898), 659. C. Douai. Pand! Period., 8 6 . 2. 302. Vedi şi
suprà,, p. 252, text şi nota 1.
 COD. CIV.-CAKTEA 111.—TIT. 111.—CAPIT. l X . - S - a V.-JURĂMENT. 349

SECŢIUNEA V
Despre jurăinent.

Generalităţi,—Definiţie.—Împărţire.

D u p ă d e f i n i ţ i a g e n e r a l m e n t e a d m i s ă , j u r ă m â n t u l e s t e Caracterul
1
u n a c t mixt, a d e c ă a t â t c i v i l c â t şi m a i c u s a m ă r e l i g i o s / ^ ™ ^ " ^
p r i n c a r e o p e r s o a n ă i e a p e D - z e u de m a r t u r a l a d e v é r u -
lui u n u i f a p t s a u a s i n c e r i t ă ţ e i u n e i f ă g ă d u i n ţ i ş i ' l i n v o a -
1
că ca r ă s b u n ă t o r a l s p e r j u r u l u i ) .
J u r ă m e n t u l c o n s i d e r a t ca o s i m p l ă d e c l a r a ţ i e c i v i l ă ,
2
die a d n o t a t o r i i l u i Z a c h a r i a e , a r fi u n n o n - s e n s ) . D e a -
ceea, C i c e r o n e d i c e a că j u r ă m e n t u l este o a f i r m a ţ i e r e l i ­
gioasă
Cu t o a t e a c e s t e a , L a u r e n t c o n t e s t ă c a r a c t e r u l r e l i g i o s
4
a l j u r ă m â n t u l u i ) ; î n s ă p ă r e r e a sa a r e m a s cu d r e p t c u v â n t
i s o l a t a . A c e a s t a p ă r e r e a i l u s t r u l u i p r o f e s o r de la G â n d
este m a i cu s a m ă i n a d m i s i b i l ă în l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă , f a ţ ă
cu f o r m u l a a d m i s ă de a r t . 1 9 6 P r . c i v . şi cu d e c l a r a ţ i a

') Cpr. P o t h i e r . Oblig., I I , 103. T. H a c , V I I I , 356. Planiol, I I .

p. 1 1 , nota 3. Demolombe, X X X , 558. Marcadé, V, art. 1357.
Xo. 1. A u b r y et P a n , V I I I , § 752, ab Initio, p. 1 8 1 . B a u d r y .
I L 1306. Bonnier. 106, 426 bis. Demante et Colmet de San-
t e r r e , V, 336 bis I. L a r o m b i è r e . V. art. 1357, No. 1 si 6.
Masse, Dr. comm., IV, 1394. T h i r y . I l i , 181. F . - H e r m a n .
I I I . art. 1357, Xo. 1. Glasson, Elements du dr. francai*, l i .
p. 160, Xo. 236 (ed. a 2-a, 1884). Cpr. şi C, 'Gabrielescm
Natura ju ra meni'nini sì juràmèntul more judaico (Craiova, 1889).
2
) A u b r y et Rau, loro suprà cit,, nota 1. —Consilierul de L a
Rouvrade, în raportul seu a s u p r a unei decisiuni a Cnrţei
de casaţie din F r a n c i a (D. P . 82. 1. 388), dice că nici un
jurisconsult cu autoritate n'a, considerat j u r ă m e n t u l j u d i ­
ciar de cât ca un act în acelaş timp si civil şi religios. A-
ceastă afirmaţie a distinsului magistrat nu este însă exacta,
dupa cum vom vedea mai la vale.
:i
) ,,Est enini jusjurandum a f/t rmalio religiosa"; De officiis. I I I .
2 9 . - - A n t o r i t a t e a jurământului întemeindu-se pe credinţa re­
ligioasa, P l a t o n dice cu drept cuvènt (Despre legi, cartea 12).
că j u r ă m e n t u l n'ar trebui să fie admis de cât atunci când
acel chemat a'l presta n a r e nici un interes în causa. Cpr.
Masse, Dr. comm.. I V , 2594. Vedi infra, p. 860 urm. cri­
tica acestei instituţinni.
*) L a u r e n t . X X , 222. Vedi în acelaş sens şi Garsonnet, Dr.
ric.. I I , § 8)55, p. 528 urm. (ed. 1-a). Benoit-Lévy, Etude,
hist, et jurid'apui sur le sermeid more, judaico ( P a r i s . 1881).
350 DESPRE JURĂMENT.—GENERALITĂŢI.—DEFINIŢIE.

formală a M i n i s t r u l u i justiţiei, D l . C . G. Dissescu, făcuta

î n S e n a t , c u o c a s i a d i s c u ţ i u n e i a r t . 1 9 6 d i n P r . c i v . că
1
j u r ă m â n t u l e s t e în acelaş timp un act religios şi civil ).
Elementul A ş a fiind l u c r u r i l e , d e şi fie c a r e e s t e î n d r e p t de a
r e l i g i o U
| "; P r e s t a j u r ă m â n t u l d u p ă c e r i n ţ e l e c u l t u l u i s é u ( a r t . 1 9 6 , §
e

P
minat cUn" u l t i m şi 2 4 1 P r . c i v . ) , se î n ţ e l e g e c ă , î n s t a r e a l e g i s l a ţ i e i
f u , a u
? ™ | . " a c t u a l e , e l e m e n t u l r e l i g i o s fiind c h i a r d e e s e n ţ a j u r ă m â n -
t

r m n u ui. ţ j ^ p t u e l i m i n a t d i n f o r m u l a l u i , s u b c u v â n t că
u n u 0 a e n

p a r t e a c ă r e i a el a fost d e f e r i t , m a r t u r u l s a u j u r a t u l n ' a r
2
a p a r ţ i n e a n i c i u n e i r e l i g i u n i şi n ' a r c r e d e în D - z e u ) .
încercarea I d e i l e m a t e r i a l i s t e şi a t e i s t e fiind a s t ă d i l a o r d i n e a
1 m i u 3
"ba formula & ţ i a f e c t â n d c h i a r d e a fi l i b e r i c u g e t ă t o r i ) ,
juràméntului u n p r o i e c t d e l e g e d e p u s de G u v e r n u l f r a n c e z , î n 1 8 8 2 , şi
în Codul a m e n d a t d e C a m e r a d e p u t a ţ i l o r , e l i m i n a s e d i n j u r ă m â n t u l
irincGz
j u r a ţ i l o r c u v i n t e l e „ î n a i n t e a l u i D - z e u şi a o a m e n i l o r " şi
a d ă o g i s e l a j u r ă m â n t u l m ă r f u r i l o r c u v i n t e l e „ p e o n o a r e a şi
4
pe conştiinţa m e a " ) , e x c l u d â n d astfel din ambele formule
afirmarea existenţei lui D-zeu. Senatul a adoptat prima
p a r t e a proiectului, respingând însă pe a doua ca inutilă,
c o n s i d e r â n d că j u r ă m â n t u l n u e s t e p r i n e s e n ţ a s a u n a c t
*) Şedinţa din 5 fevr. 1900. Vedi Pr. civ. (ed. oficială), p . 389,
coIona 1.
2
) Cpr. Cas. fr. Sirey. 84. 1. 4 1 . Sirey. 86. 1. 235. D. P . 86.
1. 430. Sirey, 92. 1. 428. Panel. Period. 93. 1. 414. G^ar-
r a u d , Pr. de dr. crimine!-, p. 665, n. 1 (ed. a 5-a) şi p . 703
(ed. a 6-a). L a b o r d e , Dr. criminel, 1050 (ed. a 2-a). Pain,
Code pratique de la C. d'assises, 150. Delpech, La procedure
et le dr. criminel en Cour d'assises, p. 7 1 . F . Hélie. lnstruc.
erimin., V I I , 3269. Bonnier, 406, 422 bis.
3
Prav. lui M. ) Aceste idei au prins rădăcini mai cu samă în timpurile ac-
Basarab şi tuale. De şi c r e d i n ţ a religioasă e r a adénc sădită în popo-
Codul Cara- l român, totuşi Codul C a r a g e a vorbeşte de acei cari au
r u
g e a
' puţină evlavie către cele Dumnezeeşii, şi prevede că nu li se
deferă j u r ă m â n t u l , şi că nu li se dă credinţă dacă v o r j u r a
(art. 46, p a r t e a V I , capit. 2). Vedi şi pravila lui M. B a s a -
r a b (glava 292), unde se elice : „Oamenilor r ă i ce se dice
c ă r o r a nu le e frică de D-zeu, j u r ă m â n t u l lor pre a p ă să'l
scrii".
4
A r t lîKi Pr. ) Aceste cuvinte exista şi în legea n o a s t r ă : „Me leg pe cinste
civ. şi în cuget curat", dice a r t . 196 din P r . civ. (textul vechiu
dicea : me leg pe onoare şi pe conştiinţă). T e x t u l nou a r e
p r e t e n ţ i a de a se exprima mai româneşte. Mi se p a r e însă
că cuvântul onoare, prin etimologia sa, este astădi mai ro­
mânesc de cât cinste, care vine de la cuvântul rusesc h a c r a .
 COD. CIV.—CARTEA UI.—TIT. III.—CAPIT. I X . - S - a V.—IURĂMKNT. 351
u
r e l i g i o s , şi cà c u v è n t u i „ j u r , farà adaosul ..înaintea lui
D - z e u şi a o a m e n i l o r " , n u i m p l i c ă a f i r m a r e a e x i s t e n ţ e i l u i
D - z e u de c â t p e n t r u a c e i c a r i î m p ă r t ă ş e s c a c e a s t ă c r e d i n ţ ă .
C h e s t i u n e a e s t e î n s ă p e n d e n t ă şi a s t ă d i , e a r s t a r e a l e g i s -
l a ţ i u n e i f r a n c e z e a r é m a s a c e i a ş , fiind că p r o i e c t u l d e l e g e
1
n ' a m a i fost a d u s î n a i n t e a C a m e r e i ).
C h e s t i u n e a pe c a r e o d i s c u t ă m s'a p r e s e n t a i p â n ă a - Jurământul
m 1 l l o r
cum î n a i n t e a i n s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i n u m a i în p r i v i n ţ a ^ " ; e

j u r a ţ i l o r , î n s ă e a p o a t e să se p r e s i n t e şi în p r i v i n ţ a j u r ă ­
m â n t u l u i m ă r f u r i l o r , a t â t în m a t e r i e p e n a l ă , şi c h i a r în
p r i v i n ţ a j u r ă m â n t u l u i d e c i s o r i u şi s u p l e t o r i u . Jurământul
v a p u t e a fi s c h i m b a t , ce e d r e p t u l , d u p ă r e l i g i a m a r t u r u ­
lui s a u a p ă r ţ e i c a r e u r m e a z ă a ' l p r e s t a ( a r t . 1 9 6 , § u l t i m
şi 2 1 1 P r . civ.) - l , î n s ă a c e s t e s c h i m b ă r i n u ' i r ă d i c ă ca­
r a c t e r u l sèu de a c t r e l i g i o s . A s t f e l , e v r e i i c h e m a ţ i ca m a r -
t u r i , v o r j u r a cu m â n a pe t a b l e l e lui M o i s e •'>), i a r V î a h o -
m e t a n i î , cu d e g e t e l e p e c u v i n t e l e Fihi-Fihi din capit. al I X
4
din K o r a n ) , i n s ă t o t l u â n d n u m e l e l u i D - z e u ca m a r t u r .
I n a d e v è r , u n m u s u l m a n n u p o a t e p r e s t a j u r ă m â n t u l Jm-ămentui
M i t a
de c â t i n v o c â n d n u m e l e l u i D - z e u , Wallahi, Billahi, Tal- S?r? "
lahi. E s t e n u l ă o r i - c e a f i r m a ţ i e f ă c u t ă p e a t r i b u t e l e lui
D - z e u , p e K o r a n , pe l o c a ş u r i l e sfinte, e t c . -o.
J u r ă m â n t u l d e c i s o r i u a l m u s u l m a n i l o r se p r e s t e a z ă în

l
) Vedi G a r s o n n e t , Pr. nr., I I . p. 528, § 335 (ed. 1-a) si I I I .
p. 56, 57, § 844 (ed. a 2-a din 1899). T. Hue, V I I I , 356.
p. 464. Planiol, I I , p. 1 1 . nota 3. Sirey, 84. 1. 44, nota în
coIona 3. Bonnier, 422 bis. p. 375, 376 (ed. L a r n a u d e din

O reformă de asemene n a t u r ă , tindénd la laicisarea j u r ă ­

mântului şi la eliminarea din el a elementului religios, s'a
propus şi la noi. Vedi V. G. T a t a r a , Observ, asupra modi/,
proved, vivile (Galatz. 1900), p. 46 urm.
2
) V e d i s i a r t . 71 din legea de la 9 martie 1880, pentru organ. Art. l;25 Con -
1 7 1
Dobrogei, în care se dice : „Xici un j u r ă m â n t nu se va im-^'t-.?
1 1 1 1 1
pune cui-va de cât conform religiunei sale''. Cpr. şi a r t . " ' ^ " ^ / "
1
125 Constit.
8
) In cât priveşte j u r ă m â n t u l decisoriu sau supletoriu, deferit
unui evreu, vedi infra, p. 396 urm.
4
) Cpr. Garsonnet'. Pr. civ.. I l l , p. 56, § 844 (ed. a 2-a). Khalil-
ben-Ishak, Dr. musulman (1848, 1849). I I , p. 180. Vedi
si saprà, p. 299.
a
) T a r n a u w , Le droit musulman exposé (Vaprès lex sources (tra-
ducerea É s c h b a e h , profesor la S t r a s b u r g . 1860), p. 234.
352 DESPRE J URĂMENT.—GENERALITĂŢI.—DEFINIŢIE.

m a n e l e K a d i u l u i s a u a l t o r p e r s o a n e religioase. E a t ă for­
m u l a ce găsim, în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , în T a r n a u w ( t r a d u c e ­
rea Eschbach) : „ J u r în numele lui D-zeu singur, prea
bun, prea milostiv, care pedepseşte p e culpabili, dă victo­
r i a , u ş u r e a z ă s o a r t a culpabililor, î m p ă r ţ e ş t e b u n u r i l e şi d a ­
r
r u r i l e , care ştie tot ), n e r e s b u n ă , şi î n a i n t e a c ă r u i a n i m i c
2
nu este ascuns" ) .
J u r ă m e n t u l m u s u l m a n i l o r se p r e s t e a z ă m a i cu s e a m ă
v i n e r e a şi î n d i l e l e d e s ă r b ă t o r i î n t r ' o g e a m i e , la M e -
c k a , şi în g e n e r e î n o r i - c e l o c c o n s f i n ţ i t p r i n r e s p e c t u l şi
pelerinagiul credincioşilor.
Jurămentnl Muţii prestează j u r ă m e n t u l în modul u r m ă t o r : K a -
muţiior ia <JÌ I s c r i e f o r m u l a p e o b u c a t ă d e l e m n p e c a r e o m o a e
U

musulmani. » , , „ ,„ • -i. . , , . ,
i n t r o a p a c u r a t a şi o d a a p o i s o b e a m u t u l , c e e a ce e-
chivalează cu îndeplinirea c o n d i ţ i i l o r şi f o r m u l a j u r à m è n -
4
tului ) .
Sperjurul la K o r a n u l lui M a h o m e t a r e m a i multe disposiţiî asupra
musulmani. p j u r n i ţ i i , d i n c a r e v o m
S e r reproduce numai doué : ..Pentru
1
Art. 481,484 ) Aceste cuvinte s'au introdus şi în legea n o a s t r ă prin a r t .
Pr. civ.germ. 196 şi 2 0 4 P r . civ.—După a r t . 481 (art, 443 vechiu) din
procedura civilă germană, j u r ă m e n t u l începe prin cuvintele
u r m ă t o a r e : „ J u r înaintea lui D-deu, care poate şi ştie totul
(idi schivare bel Gott detn Allmcichtiyen und Allwisscnden)", şi
se termină prin u r m ă t o a r e l e cuvinte : „Aşa să'mi ajute D-zeu
(so ivahr mir Gott helfe). Cpr. şi a r t . 62, şi 288 P r . crimin.
(Strafprozessordnuny).—Art. 484 (446 vechiu) din procedura
civ. germ. dispune însă câ este asimilată p r e s t ă r e i j u r ă m â n t u ­
lui d e c l a r a ţ i a făcută sub oare care forme solemne de către
un membru a unei comunităţi religioase căreia legea per­
mite î n t r e b u i n ţ a r e a acestei formule în locul j u r ă m â n t u l u i .
Vedi şi a r t . 64 P r . crimin.
2
) Wallah i lezi Io ilohe hii-er-rehmon iir-rehim et-tollb iU-gliolib
v

iin-nesor iln-nofi'id-miidrik iil-muMiku-lezi ye ellemiì min es-

ii
sirri mo ye' elemehu min el'-eloniety !
3
) L a evrei, dilele cele mai bune p e n t r u p r e s t a r e a j u r ă m â n ­
u e
tului sunt lunea şi joia, afară de casul când în acele 4
a r lì serbatori, p e n t r u că lunea şi joia sunt l a dânşii dile
de post, şi atunci se citesc p e la şcoalele lor cele dece po­
runci (Taira). Vedi Colecţia, p a r t e a I, p, 5 2 1 , punctul 3.
4
Art. 483 Pr. ) T a r n a u w - E s c h b a c h , op. cit., p. 236.—Art. 483 (445 vechiu)
grmană. din procedura g e r m a n ă voeşte ca muţii, care ştiu a scrie,
să presteze j u r ă m â n t u l scriind şi semnând formula lui, ear
acei cari nu ştiu a scrie, să'l presteze prin semne, cu a-
jutornl unui i n t e r p r e t (mit Half e eInes Dolinetschers durch
Zeichnen).
 COI). CTV.-OART. HI.—TIT. III.—CAP. LX.-.S-a V.—JURAMKXT. 353

u n c u v â n t n e s o c o t i t ce v e ţ i l a s a s ă l u n e c e în j u r ă m i n t e l e
voastre, D-zeu nu vé va pedepsi, căci e l n u p e d e p s e ş t e
de c â t c h i b z u i r i l e cele r â i e a l e i n i m e i . D - z e u e s t e b u n ş i
1
milostiv" ) . „D-zeu nu vé v a pedepsi p e n t r u un cuvânt
n e c h i b z u i t ce a l u n e c a t în j u r ă m i n t e l e v o a s t r e ; el v é v a
p e d e p s i î n s ă d a c ă v e ţ i p r e s t a u n j u r ă m â n t falş c u p r e m e ­
ditare. R e s p e c t a ţ i deci ori-ce j u r ă m â n t : a c e a s t a v'o spune
a
însuş D - z e u î n m i l o s t i v i r e a s a
N u v o m v o r b i d e s p r e a n a b a t t i s t i şi q u a k e r i , p e n t r u Anabaptist!,
Q u a k e r 1 u t c
că a s e m e n e a s e c t e n u e x i s t ă în ţ a r a n o a s t r ă . I n F r a n c i a ' "
şi î n A n g l i a , se d e c i d e , in p r i v i n ţ a l o r , c ă simpla lor a-
firmaţic pe sufletul şi pe conştiinţa lor, e c h i v a l e a z ă , d u p ă
preceptele religiunei lor, cu un a d e v ă r a t j u r ă m â n t
D u p ă a c e a s t ă t e o r i e , c o n s a c r a t a de C u r t e a d e c a s a ţ i e Jurămeutul
1
din F r a n c i a , c o n f o r m c o n c l u s i i l o r m a r e l u i j u r i s c o n s u l t M e r - c ^ J ^ ^
4
lin ) , c a r e a a d m i s că a f i r m a ţ i a f ă c u t ă de u n q u a k e r , c o n ­
f o r m r e l i g i e i s a l e , p e sufletul şi c o n ş t i i n ţ a s a , e c h i v a l e a z ă
cu u n a d e v è r a t j u r ă m â n t , a r t r e b u i s ă se d e c i d ă că şi s i m ­
pla a f i r m a ţ i e a p r e u ţ i l o r o r t o d o x i e c h i v a l e a z ă cu j u r ă m â n ­
tul, c o n f o r m C a n o a n e l o r b i s e r i c e ş t i ( c a n o n u l X X I I ) şi a r t .
42 din regul. p e n t r u disciplina bisericească de la 1 8 7 8 ,
după care este de ajuns simpla l o r a r ă t a r e v e r b a l ă , con­
form c u v â n t u l u i M â n t u i t o r u l u i : ..Să fie c u v â n t u l v o s t r u

1
) Korannl lui Mahomet (trad. Kasimirskv. P a r i s , 1873), capit.
I I , stih. 225.
2
) Idem, capit. V. stih. 9 1 .
3
) Cpr. art. 484 (446 vechili) din pr. germ., citat p. 352, nota 1. Art. 4SI Pr.
F a t ă textul din evangelia stent."Matei (capit. V , ' s t i h . 34 germană. _
1 v a 1 l : l s t
Şi 37), pe care se întemeiază aceasta t e o r i e : „ F a r eu vé die ' J ^ ' ' i

vouè să nu j u r a ţ i nici odată şi j u r ă m â n t u l vostru să fie

ast-fel : aşa, aşa ; nu, nu : fiind-câ ceea ce preste aceste cu­
vinte va prisosi, de la viclean este. Quod autem Im ubou-
u
dantins est, a malo est . Cpr. Merlin, Répert.. t. X'VI. v"
ferment, % I I I , Xo. 3, p. 107 si Quest, de droit', V I I , v" 'Ser­
vient, § 1, p. 452 urm. F . Hélie, Inst rue. crimine-ile, V I I ,
3524. Bonnier, 422. in fine. p. 374. Xouguier. Cows d'as-
• sises. I I I , 1542. C. Tocìlescu. Pr. ric., I I , p a r t e a I I I . 219.
p. 494. Cas. fr. (28 martie 1810), Sirey, I I I (anii 1 8 0 9 - 1 8 1 1 ) ,
1, p. 168 şi R é p e r t . Dalloz, v" Serment, 24, nota 3 (Merlin
proc. general, conci, conforme). A t â t decisia de mai sus cât
şi însemnatele conduşii ale Ini Merlin sunt reproduse in
extenso, în Quest, de droit, loro suprà cit.
4
) Vedi nota precedentă.
354 DESPRE JURĂMENTUL PREOŢILOR.

1
a ş a , a ş a ; n u n u " ) ; şi î n a d e v é r , a c e a s t ă s o l u ţ i e a fost
c o n s a c r a t ă d e t r i b u n a l u l din I a ş i ( 2 3 n o e m b r i e 1 8 8 3 ) , î n a ­
i n t e a c ă r u i a ara c o m b ă t u t , î n s ă f ă r ă s u c c e s , a c e a s t ă t e o r i e ,
ca a d v o c a t a l u i S a n d u V a s i l i u : „ C o n s i d e r â n d , d i c e t r i b . ,
c ă p â r î t u l ( a r c h i m a n d r i t u l F i l o t e i R o m â n e s c u ) s u s ţ i n e că
j u r ă m e n t u l , ce i s'a d e f e r i t d e S a n d u V a s i l i u , u r m e a z ă a
s e p r e s t a c o n f o r m a r t . 4 2 din r e g u l . sf. S i n o d d i n 1 8 7 3 ,
c a r e s c h i m b ă f o r m u l a p r e v e d u t a de a r t . 2 4 0 P r . civ. : a-
v é n d în v e d e r e că, p e n t r u a se p u t e a r e s o l v a a c e a s t ă c h e s ­
t i u n e , t r e b u e a se ş t i m a i î n t ă i d a c ă p r e o ţ i i o r t o d o x i p o t
fi o b l i g a ţ i , s a u n u , a p r e s t a j u r ă m e n t u l c o n f o r m a r t . 2 4 0
P r . civ. ; a v è n d în v e d e r e c ă C a n o a n e l e b i s e r i c e ş t i ( c a n .
X X I I ) i n t e r d i c p r e u ţ i l o r d e a j u r a ; a v è n d în v e d e r e că
aceste Canoane constituind legiuirea organica a clerului,
fac p a r t e d i n c o r p u l l e g i s l a ţ i u n e i ţ ă r e i , şi d i s p o s i ţ i u n i l e
l o r n u p o t fi e l i m i n a t e , p e n t r u c u v è n t că v r e - u n c a z n ' a r
fi s c r i s în C o d u l c i v i l ; c ă c i a r fi a le t ă g ă d u i p u t e r e a de
l e g e ce a u a v u t l a n o i în t o t - d e a u n a , şi a r e c u n o ş t e j u d e ­
c ă t o r u l u i d r e p t u l d e a n u ţ i n e s a m ă de d e n s e l e : c ă a c e a ­
s t a s ' a r p u t e a s u s ţ i n e î n S t a t e l e u n d e r e l i g i u n e a e s t e con­
s i d e r a t ă c a o i n s t i t u ţ i e p r i v a t ă şi u n d e m i n i ş t r i i d i f e r i t e ­
l o r c u l t e , î n f a ţ a a u t o r i t ă ţ i l o r p u b l i c e , a u c a r a c t e r u l de
simpli c e t ă ţ e n i ; că n u însă t o t astfel este cu clerul o r t o ­
d o x , c a r e se c o n s i d e r ă ca o a u t o r i t a t e în S t a t u l r o m â n ,
d u p ă c u m a c e a s t a r e s u l t a d i n l e g e a S i n o d u l u i d e la 1 9 d e -
c h e m b r i e 1 8 7 2 , a v è n d legile sale organice aceiaş c a r a c t e r
p u b l i c ca şi l e g i l e o r g a n i c e l a i c e a l e S t a t u l u i ; c o n s i d e r â n d
c ă p r i n a r t . 1 9 1 2 C. civ. se a b r o a g ă n u m a i l e g i l e c i v i l e ,
f ă r ă a se a t i n g e î n t r u n i m i c d e a c e l e b i s e r i c e ş t i , şi ca a-
t a r e fiind, d i s p o s i ţ i u n e a din C a n o a n e , c a r e i n t e r d i c e p r e o ­
ţ i l o r de a j u r a , a r é m a s şi a s t ă d i în v i g o a r e şi f o r m e a z ă
o excepţiune la r e g u l a comună, s t a t o r n i c i t ă prin a r t . 1 2 1 1
2
C. civ. ) . A v è n d în v e d e r e c ă a r 4 2 din r e g u l . sf. S i n o d ,

Prav. biseri- *) Vedi şi P r a v i l a bisericească de la Govora, art. 1 0 1 . unde

ceaşcă de la se d i c e : „ P r e o t u l să nu sé j u r e fieş ce j u r ă m e n t . nici mic,
Govora. j } a r e , nici cu voe, nici fără de voe ; iară de va face
n c m

aceasta, să se scoată".
2
) Acest a r g u m e n t nu mai a r e a s t ă d i nici o valoare, faţă cu
însemnata decisie a Curţei de casaţie, p r o n u n ţ a t ă în secţiuni
unite în diua de 16 noembrie 1900, la care ani luat şi
noi p a r t e , şi cu a cărei redacţiune am fost însărcinat, prin
 COD. CIV.—CAKT. I I I . - T 1 T . 11I.-CAP. l X . - S - a V.—JURĂMENT. 355

din 2 2 m a i 1 8 7 3 , n u e s t e d e c â t o c o n s e c i n ţ ă a c a n o n u ­
lui X X I I , şi ca a t a r e , c e r e r e a p ă r î t u l u i de a j u r a c o n f o r m
- r
a r t . -12 d i n R e g u l . s u s c i t a t , c a t ă a fi a d m i s ă , e t c . ' i .
A m s u s ţ i n u t a l t ă d a t ă - ) , şi s u s ţ i n e m şi a s t ă d i c ă a-
c e a s t ă s o l u ţ i e e s t e i n a d m i s i b i l ă , p e n t r u că n i c ă i r i l e g i u i ­
t o r u l n ' a a d m i s a s e m e n e a e x c e p ţ i e la d r e p t u l c o m u n . Ba
c e v a m a i m u l t , cu p r i l e g i u l d i s c u t ă r e i a r t . 1 9 6 d i n p r o ­
c e d u r a c i v i l ă , P r . s a E p i s c o p u l d e R â m n i c a p r o p u s u n a-
m e n d a m e n t în s e n s u l ca p r e o ţ i i s ă n u fie s u p u ş i j u r ă m â n t u -
lui, şi a c e s t a m e n d a m e n t , a c ă r u i s o a r t ă se ş t i a de m a i
î n a i n t e , a fost r e t r a s de p r o p i n a t o m i l u i , în u r m a e x p l i c a -
;i
ţ i u n i l o r d a t e d e M i n i s t r u l j u s t i ţ i e i , D l . O. G. D i s s e s c u i .
D o v a d a c e a m a i b u n ă c ă p r e o ţ i i o r t o d o x i n u p o t fi s c u t i ţ i
de j u r ă m â n t , e s t e c ă C o d u l I p s i l a n t , c a r e , p r e c u m se ş t i e .
a fost p r o m u l g a t la 1 7 7 6 , a d e c ă l a o e p o c ă în c a r e d r e p ­
t u l c a n o n i c e r a î n p l i n ă v i g o a r e , d i s p u n e că j u r ă m â n t u l
p r e o ţ i l o r şi a d i a c o n i l o r se v a p r e s t a î n a i n t e a m i t r o p o l i t u ­
lui s a u e p i s c o p u l u i l o c u l u i , în f o r m e l e în c a r e a c e ş t i a v o r
c r e d e de c u v i i n ţ ă ( a r t . -l c a p i t . d e s p r e j u r ă m e n t ) . De a-
ceea, a t â t C u r t e a şi t r i b . d i n B u c u r e ş t i c â t şi C u r t e a n o a s ­
t r ă s u p r e m ă a u d e c i s , c u d r e p t c u v â n t , că p r e o ţ i i t r e b u e
să p r e s t e z e j u r ă m â n t u l ce le e s t e d e f e r i t s a u r e f e r i t , şi că
4
s i m p l a l o r a f i r m a ţ i e nu c o n s t i t u e o d o v a d ă î n j u s t i ţ i e ) .

care se pune în principiu că canoanele bisericeşti sunt a-

brogate prin a r t . 1912 C. civ. Vedi C. judiciar din 17 de-
chembrie 1900. Xo. 86 şi Dreptul din acelaş an, Xo. 82 (cu
adnotaţia noastră).—Vedi însă G. G. Mironescu, care combate
adnotaţia noastră şi decisia î n a l t e i curţi, în Revista de drept
si sociologie din 15 decbembrie 1900, Xo. 3.
*) Vedi Dreptul din 1881, Xo. 17. Tot în acest sens, şi pen­
t r u ' a c e l e a ş i motive, s'a p r o n u n ţ a t şi minoritatea Curţei din
B u c u r e ş t i într'un caz identic. Vedi Dreptul din 1874, Xo. 68.
2
) Vedi t r a t a t u l nostru în limba franceză, p. 438 şi 439.
8
) Vedi Pr. eie, ed. oficială, p. 382 urm. Vedi şi monografia
noastră în Dreptul din 1901. Xo. 60.
4
) Cas. rom. S-a I. anul 1879. p. 797. C. B u c u r e ş t i şi T r i b .
Ilfov. Dreptul din 1874, Xo. 68 şi din 1897, Xo. 8 1 . -Curtea
de casaţie a casat de asemenea o decisie a juriului de ex­
propriere, p e n t r u că unul din membrii j u r i u l u i , un preot,
nu prestase j u r ă m â n t u l prescris de lege. Bulet. S-a I I . anul
1893, p. 1139.—Art. 11 din legea jud. de pace de k 1896
scuteşte însă de j u r ă m e n t pe preotul care a r figura în co­
m i s i a ' j u r a ţ i l o r ce compun judecătoriile comunale. S'a decis
356 DESPRE JURĂMENTUL PREOŢILOR.

S'a d e c i s c h i a r c ă , în s t a r e a a c t u a l ă a l e g i s l a ţ i u n e i n o a s ­
tre, j u r ă m â n t u l decisoriu sau supletoriu al preoţilor trebue
s ă fie p r e s t a t î n p r e t o r i u , î n a i n t e a j u d e c ă t o r u l u i , e a r n u î n a ­
1
i n t e a episcopului, la b i s e r i c ă ) . Acestea sunt a d e v ă r a t e l e
p r i n c i p i i , şi ele se î n t ă r e s c şi p r i n d i s c u ţ i u n e a u r m a t ă î n
S e n a t cu o c a s i a d i s c u t ă r e i n u ă e i l e g i de p r o c e d u r ă c i v i l ă ,
jmàmcntul In cât priveşte j u r ă m â n t u l israeliţilor, chestiunea a
israehtiior. d a t dificultăţi.
l o c l f t A c e s t e d i f i c u l t ă ţ i v o r fi e x a m i n a t e
infra, p . 3 9 6 u r m . cu o c a s i a e x p l i c ă r e i a r t . 2 4 1 P r . c i v .
jmămentui J u r ă m â n t u l d e s p r e c a r e se o c u p ă a r t . 1 2 0 7 u r m . d i n
a c v
T U O T ex e r T ^ ' * * ' ^ d e s p r e c a r e a m v o r b i t m a i s u s , n u t r e b u e ş t e con-
lor'adv^ca- f u n d a t cu j u r ă m â n t u l p e c a r e l e g e a îl i m p u n e m a r t o r i l o r
ţiior, etc. î m a t e r i e c i v i l ă şi p e n a l ă , e x p e r ţ i l o r s a u f u n c ţ i o n a r i l o r
n

2
publici, advocaţilor (art. 8 0 L . o r g . judéc. din 1 sept. 1 8 9 0 ) ,

de asemenea că preoţii sunt scutiţi de j u r ă m â n t când ei sunt

chemaţi ca martori. Cas. rom. S-a I I . Dreptul din 1886, No.
45 şi Bulet. 1886, p. 370. Vedi şi suprà, p. 299, nota 3.
Această teorie este însă în contradicere cu acea de mai sus,
şi ca atare, inadmisibilă. î n s u ş pravila lui M. B a s a r a b
Pravila lui (glava 24) admite pe preoţi, nu însă pe călugări, de a j u r a
Matei Basa­ ca martori. Cpr. G-. Toeilescu, Pr. civ., I I , p. 498 urm. De
rab. aceea, Curtea n o a s t r ă supremă, p ă r ă s i n d vechia sa j u r i s p r u ­
denţa, a casat de curând (1 oct. 1901) o decisie a Curţei cu
j u r a ţ i din Ilfov, pentru motivul că unul din martori, un preot,
retuşând de a p r e s t a j u r ă m â n t u l , a fost ascultat ca simplu
informator. Vedi Dreptul din 1901, No. 71 şi C. judiciar din
acelaş an, No. 78. Vedi şi Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1899, p.
1044 (decisie p r o n u n ţ a t ă în unire cu conclusine noastre).
x
) T r i b . Tutova. Dreptul din 1886, No. 74.
Dreptul fe­ 2
) Femeile neputând exercita profesiunea de advocat, nu pot
meilor de a fi admise la p r e s t a r e a acestui j u r ă m â n t , chiar dacă ar a-
exercita pro­
fesiunea de vea un titlu academic. Cel puţin, în acest sens s'a p r o n u n ţ a t
advocat j u r i s p r u d e n ţ a s t r ă i n ă . Cpr. C. P a r i s . Sirey, 1901. 2. 38. D.
P . 98. 2. 185, şi nota lui CJlasson. Cas. belg. Sirey, 90. 4.
25, şi nota lui L a b b é . Vedi şi Proudhon, État des personnes,
Codul Ca­ (ed. Valette), p . 512, text şi nota a.—Contra. Turgeon, Le
ragea. jeminisme framjais (Larose, 1902), I. p. 455 urm. „Numai băr­
baţii se fac boeri, judecători şi cârmuitori obşteşti, dice Codul
Caragea (art. 1 urm., p a r t e a I, capit. I) ; numai b ă r b a ţ i i se
fac archierei, preoţi şi diaconi; femeile sunt depărtate de toate
cinurele politiceşti, stăpâniri şi slujbe publice". „Feminceab
omnibus officiis civilibus vel publicis remotce sunt. Et ideo nee
judices esse possunt, nec magistratum gerère, nec postulare,
nec pro alio intervenire, nec procuratore» existere^. (L. 2., P r .
Dig., De regulis juris antiqui, 50, 17, şi Harmenopol, L i b . 1,
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a V.—JURĂMENT. 357

etc. : c ă c i în c a p i t , d e f a ţ ă , l e g e a se o c u p ă n u m a i d e j u ­
r ă m e n t u l c o n s i d e r a t ca mijloc d e p r o b ă a u n e i o b l i g a ţ i u n i
sau a unei liberaţiuni (art. 1 1 7 0 ) .
J u r ă m e n t u l e r a a d m i s ca mijloc de d o v a d ă şi î n v e c h i l e Jurămentul
noastre legiuiri. Vedi a r t . 1 3 5 2 din Codul Calimach ( 1 0 0 8 ^ t r e b -
C. a u s t r i a c i : a r t . 4 5 u r m . , p a r t e a V I , c a p i t . I I . Cod. C a - ghiiri.
ragea: Codul Ipsilant, capit. pentru j u r ă m e n t ; Codul Andr.
D o n i c i , c a p i t . 2 3 , e t c . V e d i şi a r t . 1 1 5 C. C a l i m a c h ( 9 0
C. a u s t r i a c i .
S'a d e c i s că, s u b C o d u l C a r a g e a , şi v e n d ă r i l e i m o b i ­
l i a r e p u t e a u fi d o v e d i t e î n t r e p ă r ţ i p r i n j u r ă m e n t . legea
n e c e r è n d u n a c t s c r i s de c â t în p r i v i n ţ a t e r ţ i i l o r ( a r t , 0.
1
p a r t e a 3 , c a p i t . 2) î.
A c e a s t a s o l u ţ i e l a s ă a se p r e s u p u n e că C o d u l C a r a - Codul Ca-
1
g e a a d m i t e a j u r ă m e n t u l ca m i j l o c de p r o b ă , şi î n a d e v é r . p ^ * ^ ^
C u r t e a d e c a s a ţ i e s'a p r o n u n ţ a t î n a c e s t s e n s , l a 19 o c t .
1873 C u t o a t e a c e s t e a . C u r t e a din B u c u r e ş t i s'a p r o ­
n u n ţ a t în s e n s c o n t r a r , î n t e m e i n d u - s e pe a r t . 4 8 , p a r t e a V I ,
c a p i t . 2 din c i t a t u l Cod, c a r e d i c e c ă : ..() p a r t e din cele
prigonitoare, spre dovada provlimei sale. nu poate p r o v a -
lisi c e l e i - l a l t e să f a c ă j u r ă m e n t > ear Curtea supremă a
decis că a c e s t Cod n u a d m i t e a j u r ă m e n t u l de c â t a t u n c i
4
când e x i s t a u n î n c e p u t d e d o v a d ă s c r i s ă ! . A r t , 4 9 din
C o d u l C a r a g e a e s t e î n s ă d e s t u l d e c l a r . şi e s t e de m i r a t
că el a p u t u t d a loc la c o n t r o v e r s ă , E a t ă c u m se e x p r i m ă
a c e s t t e x t : „ C â n d o p a r t e din c e l e p r i g o n i t o a r e va face o
p r o v l i m ă n e d o v e d i t ă , şi i se v a p r o v a l i s i d e c ă t r e c e a - l a l t ă
p a r t e s'o d o v e d e a s c ă p r i n j u r ă m e n t , a c e l a a t u n c i de v a

tit. 13, De mulieribns, <tl> initio). Femeile pot însă fi astădi

mandatari (art. 1538). — In F r a n c i a s'a votat de curénd o L. fr. d i n i
l1ecl 19,)(>
lege. care permite femeilor de a exercita profesiunea de '- -
advocat. (L. din 1 decb. 1900). Vedi Sirey, 1901. Lois an-
notées. p. 1 u r m . — I n cât priveşte Rusia, noul proect de Cod Dreptul ru-
s e s c
civil avea o disposiţie care oprea în termeni expreşi pe fe- -
mei de a exercita profesiunea de advocat : ('omisiunea în­
sărcinată cu examinarea acestui proiect a şters insa această
disposiţie, lăsând chestiunea deschisa pentru viitor. V. ./.
Clunet. anul 1898. p. 217.
*) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1894. p. 35. Bulet. S-a 1. 1895. p. 27.
s
) Bulet. S-a 1. 1873. p. 183 si Dreptul din 1873. Xo. 74.
3
) Dreptul din 1875. Xo. 13 si 50.
4
) Bulet. S-a 1, 1871. p. 46. ì m l e t . S-a 1. 1872, p. 30 si 132
(soluţie implicită). Bulet. S-a 1. 1878. p. 351 si Dreptul din
1879, Xo. 13.
358 JURĂMENTUL ÎN VECHILE NOASTRE LEGIUIRI.

jura, se îndreptează, ear de nu, se osândeşte". A ş a dar,

Codul Caragea admite jurământul decisoriu ca mijloc de
probă, şi aceasta independent de ori ce dovadă scrisă,
c. Andr. „Jurământul atuncea se dă, dice Andr. Donici, când nici
Donici. t ' hjp i n găseşte dovadă la pricină" (capit. 2 3 , § 1).
r u n c n u s e

Pravila lui Pravila lui Matei Basarab admite de asemenea jură-

M I î a s a r a b -
' m â n t u i ca mijloc de dovadă (glava 2 9 2 ) : „Jurămentul are
puterea judecăţilor, şi cine sufere pre parisul lui să facă
jurământ, pre acela pune judecătorul, şi de aceea nu mai
poate să stea sau să grăească înpotrivă cătră densul, căci
că au suferit de au făcut jurământ. — D e v a avea neş-
tine treabă cu cineva, sau altul, sau judecătorul va da lui
să facă jurământ, atunci acolo, într'acel ceas, taie judeca­
ta dacă va j u r a " . Şi mai departe: „Jurământul iaste cu­
vânt, carele pentru densul se creade adeverinţă". Această
pravilă adaogă însă : „ D e jurământ să fugi, măcar de vei
vrea să juri şi drept.—Ferice. iaste de cela ce nu se jură,
ori drept, ori strâmb, etc.". Sperjurul era pedepsit, după
aceasta pravilă, cu tăerea limbei sau a manei ' ) .
Cele mai sus dise se aplică jurământului decisoriu ;
în cât priveşte jurămentul supletor în vechia noastră le­
gislaţie, vedi infra, rubrica : Despre jurămentul deferit
din oficiu.
Acestea odată expuse, să vedem câte feluri de jură­
minte recunoaşte legea noastră,
jurămentul T o ţ i autorii admit posibilitatea unui jurământ extra-
e X t
ciai\ judiciar, ce una din părţi deferă celeilalte extra jus . . .
d l

r
extra judicium ).
x
) „Cine se v a a r ă t a că au j u r a t strîmb, aceluia, să 'i t a e lim­
b a ; aşijdirea şi marturilor cari vor j u r a strîmb. I a r alte
pravile sau legi die, să se tae mâna celui ce va j u r a strîmb".
Cpr. Harmenopol, De jurejurando, I, 7, § 19, unde se dice:
„Ei lingua exscinditor ; idemque in testibus senator".—Dacă
asemene legislaţie a r mai fi încă în vigoare, p r e a puţini
din acei cari obicinuesc a fi marturi a r mai avea m â n ă sau
limbă în gură.
3
) Cpr. B a u d r y , I I , 1308. Mourlon, I I , 1618. Marcadé, V. art.
1357, No. 2. T. H u e , V I I I , 357. Thiry, I I I , 181. Demo­
lombe, X X X , 562 urm. Band, fr., Delation de serment, 8 urm.
Demante, V, 336 bis I I . Garsonnet, Pr. civ., I I , § 878, p .
122 (ed. a 2-a). Bonnier, 415. Larombière, V, a r t . 1357,
No. 5. A u b r y et R a u , V i l i , § 752, p. 181. R é p e r t . P a l a i s ,
v° Serment, 318 urm.
 COD. CIV.—CAUT. III.—TIT. III.—CAP. IX.-.S-» V . - .11'HAM EXT. 359

l
Acest j u r ă m e n t , care este o a d e v ă r a t ă c o n v e n ţ i u n e ) ,
este j u r ă m â n t u l v o l u n t a r {jusjuranduiu. rohintarium) al
2
Romanilor ) .
Nu ne v o m ocupa despre el, p e n t r u că nici lega nu
vorbeşte de densul.
R o m a n i i m a i a v e a u î n c ă j u r ă m â n t u l d i s de cahtmnia .im-amèntui
l< t h a
(de ş i c a n ă ) . A c e l c a r e d e f e r e a u n j u r ă m e n t t r e b u e a î n s u ş s ă ' j '* ™?l )

j u r e m a i î n t ă i , dacă a d v e r s a r u l séu cerea, că el n ' a deferit

j u r ă m â n t u l î n s p i r i t d e v e x a ţ i u n e , ci fiind c o n v i n s c ă p r e ­
; î
t e n ţ i a sa este î n t e m e i a t ă ) . A c e s t j u r ă m e n t , a b r o g a t de
4
J u s t i n i a n ) , n u m a i exsită a s t ă d i , p e n t r u că acela care e s t e
în s t a r e d e a c e r e c e e a ce n u i se d a t e r e s t e , e s t e în s t a r e
5
de a p r e s t a şi a s e m e n e a j u r ă m â n t ) .
L e g e a a c t u a l ă n u r e c u n o a ş t e d e c â t j u r ă m â n t u l j u - .hirâmOntui
d i c i a r , c a r e p o a t e fi d e d o u é f e l u r i : decisoria s a u litis-de-
cisoriu, şi supletoriu s a u supletif.

x
) Dovada acestei convenţiuni nu se poate face de cât conform
d r e p t u l u i comun, proba testimonială fiind subordonata unui
început de dovadă scrisă (art. 1197), ca şi în privinţa măr­
turisirei extra-jndiciare (art. 1205). Opr. Garsonnet, Pr. cir..
I I I . p. 122, § 878 (ed. a 2-a).
*) Opr. Dig.. 12. 2, De jurejurando, nice minutario, sice neces­
sario, sice judicial). Vedi Acearias, Dr. romain. I I , p . 625,
nota 1 (ed. a 4-a, 1891).
3
) Opr. Cod., 2, 59, De jurejurando propter culumniain, dando.
L . L. 34, 84, Dig., De jurejurando, etc., 12, 2. Basil. L.
34. De, jurejurando. 22, 5. Harmenopol. I, 7, § 9 şi 10.
4
) L . 2, § 8 ('od., De jurejurando, etc. 2. 5 9 . Opr. Acearias.
Dr. rom., I I , 979, p. 1257.
r
0 D u r a n t o n , X I I I , 579. Demolombe, X X X . 614. Alex. D e g r é ,
Ser. juridice, I, p . 376. Bépert. P a l a i s , Serment, No. 6.—In c i . ip»i- u (

Oodul Ipsilant, acest j u r ă m e n t îşi avea din contra f i i n ţ ă : lant. Cara-

g 0 l , , r
,,Oel ce porneşte pira de vinovăţie a s u p r a cni-vaş. dice a r t . | ; ) ^ " ' ) 1

3 (capit. p. j u r ă m e n t ) din acest Ood, întăi t r e b u e sâ facă """

j u r ă m e n t cum ca î n t r ' a d e v e r face acea pîrâ. e a r nu cu v r e
o pisma". Vedi şi Oodul Caragea, p a r t e a V I , capit. 1. a r t .
5, unde se dice : „Cine va voi să pornească j u d e c a t a crimi­
nala, s a nu poată altfel, de cât j u r â n d mai întăi că nu o
porneşte din vre-o pisma, ci î n t r ' a d e v e r " . „Cel ce va sili pre
altul a face j u r a m é n t . dice A n d r . Donici (capit. 23. a r t . 5)
şi oi nu va. vrea să j u r e precum ea nu'l cliviteşte. atuncea
se da rem as p r e sine". Acest j u r ă m â n t există şi a s t ă d i
atât în Anglia cât şi în America, de şi nici o consideraţie
serioasa nu'l justifica. Vedi Boissonade. Projet. de ('. eie.
pour l'empiri' du da/ion. V, Xo. 138, p. 125.
 60 DESPRE JURĂMENT.—ART. 1207.

A r t . 1 2 0 7 . — J u r ă m â n t u l iudiciar este de doua specii (art.

1170, 1200, § 3 C. civ.) ;
1° Acela ce o parte prigonitoare dă celei-lalte ; acest j u r ă ­
mânt se numeşte decisoriu (art. 1208 C. civ., 237 u r m P r . civ.).
2° Acela care j u d e c ă t o r u l de la sine dă la una sau la cea­
laltă din părţile prigonitoare. (Art. 1219 urm., 1417, 1472 C.
civ. A r t . 234, 246 P r . civ. A r t . 53 C. com. A r t . 1357 C. fr.).
J u r ă m â n t u l p e c a r e o p a r t e îl d ă c e l e i - l a l t e s e n u ­
m e ş t e decisoriu s a u litis-decisoriu, p e n t r u că el decide sau
face s ă a t â r n e d e d e n s u l s o l u ţ i u n e a l i t i g i u l u i . J u r ă m â n t u l
d e f e r i t d i n oficiu d e j u d e c ă t o r s e n u m e ş t e supletoriù s a u su-
pletif, p e n t r u c ă e l a r e d e s c o p c o m p l e c t a r e a p r o b e l o r p r o ­
duse de reclamant. E l s e n u m e ş t e in litem c â n d a r e d e
obiect d e t e r m i n a r e a valorei lucrului reclamat ( a r t . 1222).
critica jură- Remane acum, pentru a termina aceste observaţiuni
mentuiui. g e n e r al e , să cercetăm dacă legiuitorul a făcut bine, sau nu,
de a a d m i t e j u r ă m â n t u l decisoriu ca mijloc de p r o b a ţ i u n e .
A c e a s t ă i n s t i t u ţ i e din alte t i m p u r i , este c o m b ă t u t ă de mulţi
a u t o r i , şi n u f ă r ă o a r e - c a r e c u v â n t . I a t ă c u m s e e x p r i m ă ,
1
î n a c e a s t a p r i v i n ţ ă , u n u l d i n e i ) : „ M o r a l i t a t e a şi u t i l i ­
t a t e a j u r ă m â n t u l u i î n m a t e r i e c i v i l ă p o a t e fi s e r i o s con­
t e s t a t ă . M a i î n t ă i , e s t e f o a r t e g r e u de a r e g u l a m o d u l c u m
j u r ă m â n t u l t r e b u e s ă fie p r e s t a t . D e a c e e a , p e s e m n e , C o ­
dul italian a imitat, în această privinţă, tăcerea p r u d e n t ă
a Codului francez. Cine n u cunoaşte însă n e n u m ă r a t e l e di­
f i c u l t ă ţ i la c a r e j u r ă m â n t u l a d a t l o c în p r a c t i c ă d i n c a u s a
d i f e r i t e l o r r e l i g i u n i p r o f e s a t e de p ă r ţ i l e c h e m a t e a-1 p r e s t a
2
în j u s t i ţ i e ) .
„ I n a l doilea loc, se p o a t e ca j u r ă m â n t u l să inspire în­
c r e d e r e d e c â t e o r i el este d e f e r i t d e j u s t i ţ i e î n t r ' u n i n t e ­
r e s s o c i a l , a d e c ă în i n t e r e s u l d e s c o p e r i m a d e v e r u l u i , şi de
c â t e o r i a c e l a c a r e a r e s ă ' l p r e s t e z e e s t e cu t o t u l d e s i n -
t e r e s a t în c a u s a . C â n d însă cine-va p r e s t e a z ă u n j u r ă m â n t
î n p r o p r i a s a c a u s ă , l u c r u l s e s c h i m b ă , I n a d e v è r , în a -

a
)
T . H u e , Le Code, cimi -italien et le Code Napoleon, I , p. 256,
257. Vedi şi Comentariile de drept civil a aceluiaş autor,
V I I I , 356. Cpr. în acelaş sens, Masse, Dr. comm., I V , 2594.
F e r r i è r e , Dictionn. de droit, v° Serment. Boissonade, Projet
de C. civil pour l'empire de Japon, V, 140, p. 127. Of. To-
cilescu, Pr. eie, I I , 223, p. 510 urm. I . N. Cesăreseu, C.
judiciar din 1900, No. 37, e t c .
") O asemenea deficultate s'a ivit si la noi cu ocasia j u r ă m â n ­
tului israeliţilor. Vedi infra, p. 396 urm.
 C. C . - C A R T . III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—CRITICA .1URAMÉNT. 361

s e m e n e a c a z , s i n c e r i t a t e a j u r ă m â n t u l u i p o a t e în t o t - d e a u n a
fi m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n b ă n u i t ă , şi e s t e i m o r a l d e a
p u n e p e c i n e - v a î n t r e c o n ş t i i n ţ ă şi i n t e r e s u l s e u .
„ U n j u r ă m â n t d e f e r i t e s t e m a i t o t - d e a u n a p r e s t a t : şi
fiind că a c e l c a r e îl d e f e r ă e s t e şi el g a t a a-1 p r e s t a l a
) r â n d u l l u i , p u b l i c u l c a r e a s i s t a la p r o c e s e s t e a d e s e - o r i r é u
i m p r e s i o n a t , şi o m u l cel m a i c i n s t i t , c a r e n ' a p u t u t să c î ş -
t i g e p r o c e s u l cel m a i d r e p t d e c â t p r i n p r e s t a r e a u n u i j u ­
r ă m â n t , p i e r d e în t o t - d e a u n a c e v a din r e p u t a ţ i a sa. A c e -
laş l u c r u se î n t â m p l ă şi în p r i v i n ţ a j u r ă m â n t u l u i s u p l e t o r i u ,
căci mai în t o t - d e a u n a ambele p ă r ţ i s u n t d e - o p o t r i v ă g a t a
a lua pe D u m n e z e u de m a r t u r d e s p r e l e g i t i m i t a t e a p r e t e n -
ţiunei lor.
..De a c e e a , n i m i c n u e s t e m a i t r i s t d e c â t a c e a s t ă p r a c ­
tică a j u r ă m â n t u l u i , m a i cu s a m ă î n a i n t e a j u r i s d i c ţ i i l o r i n ­
ferioare. A s e m e n e a instituţie este o r ă m ă ş i ţ ă a t i m p u r i l o r
barbare, A l t ă d a t ă se c e r e a , în m a t e r i e c r i m i n a l ă , ca a-
c u s a t u l să p r e s t e z e j u r ă m â n t u l d e a s p u n e a d e v é r u l la i n ­
l
t e r o g a t o r u l ce i se f ă c e a ) . A c e a s t a m o n s t r u o s i t a t e a d i s ­
p ă r u t , î n s ă e x i s t ă , în m a t e r i e c i v i l ă , c e - v a c a r e p r e s i n t ă a-
n a l o g i e cu a c e s t j u r ă m â n t : a c e s t a este j u r ă m â n t u l j u d i ­
ciar. A v e m convingerea că a b r o g a r e a acestui j u r ă m â n t va
1-
fi o r e f o r m ă m o r a l ă şi f o l o s i t o a r e .
D e a c e e a , u n e l e l e g i s l a ţ i u n i s t r ă i n e , p r e c u m e s t e C o - Art. i2«o
( o d t 4 , a n i o
dui s p a n i o l de la 1 8 8 9 . a u d e s f i i n ţ a t j u r ă m â n t u l j u d i c i a r . ' - i
d u p ă cum f ă c u s e şi C o n v e n ţ i a n a ţ i o n a l ă p r i n p r i m u l p r o i e c t
de Cod c i v i l a l u i C a m b a c é r è s : ..In c o n t r a c t e , j u r ă m â n t u l
n u este a d m i s , dice a r t . 1 2 6 0 d i n c i t a t u l Cod s p a n i o l d e
la 2 1 i u l i e 1 8 8 9 : d a c ă se v a p r e s t a , el se va c o n s i d e r a
ca n e a v e n i t - ) " .

*) Acest j u r ă m â n t , admis în F r a n c i a prin ordonanţa din 1667

(art. 7. tit. 10), nu mai există astădi, pentru că el punea
pe acusat în a l t e r n a t i v a sau de a fi sperjur, sau de a vorbi
contra intereselor sale. ceea ce era inuman. Inhumamnn est
per leges qua' perjuria /tuninnt, perj uri viam aperire. Cpr.
Chauveau sur Carré. Pr. eh:. I l l , Quest. 1253. p. 179. P a n d .
fr., Delation ele serment, 16.
') Vedi si Ante-proiectul Codului japonez, elaborat de prole- Dreptul
sorul Boissonade. care nu admite de cât j u r ă m â n t u l extra- .străin,
judiciar (art. 1372 urm.), ce era admis la Romani (vedi suprà.
p. 359) şi este admis si astădi în baza convenţiei părţilor.
(Vedi suprà. p. 359. text şi n. 1). L a u r e n t , în Ante-proiectul
362 DESPRE JURAMÈNT.— CRITICA ACESTEI INSTITUŢII.

Cele m a i m u l t e legiuiri s t r ă i n e a d m i t însă j u r ă m e n ­

tul, p e r d è n d din vedere că credinţa religioasă este a d â n c
s g u d u i t ă şi că m a i n i m e n e a s t ă d i n u se m a i t e m e de r ă s -
b u n a r e a d i v i n ă . D e a c e e a , c u t o a t ă p e d e a p s a e d i c t a t ă de
l e g e a p e n a l ă , cu t o a t ă e v o c a r e a D i v i n i t ă ţ e i ş i a î n t r e g e i
s o l e m n i t ă ţ i c a r e p r e s i d ă la s e v î r ş i r e a j u r ă m â n t u l u i , sperju- 1
r u l este la o r d i n e a dilei şi a ajuns u n a d e v ă r a t s c a n d a l .
J u r ă m e n t u l n u este, după cum dice u n a u t o r de cât un
mijloc d a t acelor c a r i n u cred d e a înşala pe acei c a r i
cred. U n filosof d i n a n t i c i t a t e a a v u t d e c i d r e p t a t e s ă
dică că, la popoarele care a u p e r d u t s i m ţ u l religiunei, j u ­
r ă m â n t u l n ' a r t r e b u i s ă fie a d m i s d e c â t a t u n c i c â n d c e l
2
c h e m a t a-1 p r e s t a n u a r e n i c i u n i n t e r e s î n c a u s a ) .
E a t ă p e n t r u ce a c e a s t ă i n s t i t u ţ i e d e a l t ă v r e m e e s t e
menită cu timpul să dispară din legile moderne, după cum
a d i s p ă r u t d i n C o d u l s p a n i o l d e l a 1 8 8 9 : „ T r e b u e s ă fim
3
cu t o ţ i i d e a c o r d s p r e a r e c u n o a ş t e , d i c e u n a u t o r ) , c ă
j u r ă m e n t u l n ' a fost i n t r o d u s d e c â t s p r e r u ş i n e a o m e n i r e i .
I n adevér, este de ajuns ca omul să'şi cunoască datoriile
s a l e p e n t r u c a s ă şi le î n d e p l i n e a s c ă . R e l i g i a j u r ă m â n t u l u i
nu a d a o g ă nimic la p u t e r e a o b l i g a ţ i u n i l o r sale, şi desfiin­
ţ a r e a lui n u ' l împedică de a 'şi le î n d e p l i n i " .

Despre jurămentul d e c i s o m i sau litis-decisoriu.

J u r ă m â n t u l decisoriu s a u litis-decisoriu e s t e , d u p ă c u m
am védut, acela pe care u n a din părţile prigonitoare î l
d ă c e l e i - l a l t e p e n t r u a face s ă a t â r n e d e l a el s o a r t a p r o c e ­
sului. R e l i g i a j u r ă m â n t u l u i este, dice legea r o m a n ă , u n
m i j l o c u t i l ş i f o a r t e î n t r e b u i n ţ a t p e n t r u a- t e r m i n a p r o c e ­
sele : „ Maximum remedium expediendarum litiu m in ttsum

de revisuire, menţine din contra j u r ă m â n t u l decisoriu, cu eli­

minarea însă a elementului religios (art, 1390). Acest a u t o r
desfiinţează însă, cu drept cuvânt, j u r ă m â n t u l supletoriu,
menţinând numai pe acela pe care judecătorii îl pot da a-
supra valorei lucrului (art. 1391), şi pe care doctrina îl nu­
meşte estimator sau zenonian ( a r t , 1222 C. civ. rom.), pen­
t r u că se găseşte într'o constituţie a împăratului Zenon (Lv
9, Cod., Unde ci. 8, 1).
v l
) Masse, Dr. comm., I V , 2594.
2
) ' Vé'di supm, p . 349, nota 3.
3
) F e r r i è r e , Dictionnaire de droit, v° Serment.
 COD. CIV.—CAUT. III.—TIT. H I . - C A P I T . IX.—S-a V.—AHT. 1208.

l
venit jujsurandi reliijio" ). E l se a p r o p i e î u t r u - c â t v a d e Deosebire
2
t r a n s a c ţ i u n e l'art. 1 7 0 4 u r m . ) ) , d e c a r e î n s ă el se d e o - " 4 7 s i " r a i
m

s e b e ş t e d i n d o n e p u n c t e d e v e d e r e : 1° t r a n s a c ţ i u n e a fiind sa'cţie.
un c o n t r a c t , e s t e v o l u n t a r ă d i n p a r t e a a m b e l o r p ă r ţ i ; p e
când j u r ă m e n t u l exclude, din c o n t r a , l i b e r t a t e a din p a r t e a
a c e l u i a c ă r u i a el e s t e d e f e r i t ; a c e s t a n u p o a t e , d a c ă el v o -
eşte s ă n u p e a r d ă p r o c e s u l , d e c â t s ă ' l p r e s t e z e s a u s â ' l
refere a d v e r s a r u l u i seu ( a r t . 1 2 1 1 ) . D e aceea, acest j u ­
r ă m e n t e r a n u m i t l a R o m a n i jusjurandum necessarium ;
2° T r a n s a c ţ i u n e a p r e s u p u n e c o n c e s i u n i r e c i p r o c e d i n p a r ­
3
t e a c o n t r a c t a n ţ i l o r ) , e l e m e n t c a r e l i p s e ş t e cu t o t u l î n
materie de j u r ă m e n t , p e n t r u că p a r t e a c a r e l'a deferit s a u
p e r d e p r o c e s u l , in c a z d e p r e s t a r e a l u i , s a u d o b â n d e ş t e
c â ş t i g d e c a u s ă , d a c ă a c e l a c ă r u i a el e s t e d e f e r i t î l r e f u ­
sa ( a r t . 1 2 1 l i . J u r ă m e n t u l a r e d e c i p u n c t e d e a s e m ă n a r e
4
cu t r a n s a c ţ i u n e a , î n s ă n u e s t e o a d e v ă r a t ă t r a n s a c ţ i u n e ) .

Căuşele în cave se poate deferi jurămentul decisoria.

A r t . 1 2 0 8 . — J u r ă m e n t u l decisoria poate fi dat în ori ce fel
de contestaţiune. (Art. 1209 urm., 1416 ('. civ. A r t . 46 C. com.
Art. 1358 0 . fr.).

r
) Dig., P r . , J)e jurejiiraudo, e c t , 12, 2.
3
) ^Jusjurandum speciem transactionis conti.net, majorernque habet
auctoritafem guani res judicata". L , 2, Dig., loco cit. Vedi şi
alte t e x t e citate de G-oudsmit, Cours de pandeetes, I, p. 314,
nota 5. Maynz, I, p. 5 7 3 . § 68, nota 3 5 (ed. a 5-a).
3
) Cpr. 0 . Bucureşti. Dreptul din 1901, No. 35. Vedi suprà, p .
342, nota 2. Cpr. art. 1817 C. Calimach (1380 0 . austriac),
art. 779 Cod. german, etc.
4
) Cpr. B a u d r y , l ì , 1310. T . H u e , V I I I , 358. Planiol, I I , 2306.—
Curtea de casaţie şi C u r t e a din Galatz (Bulet. S-a, 1,1899,
p. 284, 522 şi Dreptul din 1900, No. 14) merg deci p r e a d e ­
parte când die că j u r ă m e n t u l este o a d e v ă r a t ă transacţie,
cu toate că în această g r e ş a l â au picat şi mulţi autori. Cpr.
Giorgio Giorgi, Teoria delle obbligazioni, etc.. I, 4 3 1 . G a r -
sonnet, Dr. civ'., I l l , p . 122, § 879 (ed. a 2-a)'. Alex. Degré,
Ser. juridice, I, p. 373 urm. şi Dreptul din 1890, No. 2 1 . —
Tribunalul din Toulouse dice ca j u r ă m e n t u l litis-decisoriu
este o transacţie condiţionala î n t r e acel eared deferă şi acel
căruia el este deferit (Sirey, 89, 2, 42, coIona 1), insă G l a s -
son dice că ideea de transacţie condiţională nu este exactă,
şi că este, mult mai nimerit de a considera j u r ă m e n t u l ca
o presumţie, care scuteşte de ori ce dovadă, Vedi Pr. th. et
praf. de proeéd. civ. (Paris, Pichon, 1902). I. p. 523, 5 2 4 .
364 DESPRE JURAMÉNTUL DECISORIE.—ART. 1208. .

J u r ă m â n t u l d e c i s o r i u p o a t e , î n p r i n c i p i u , s ă fie d e f e r i t
î n o r i ce s o n i d e c o n t e s t a t a m i băneşti, o r i c a r e a r fi v a l o a ­
r e a lor, în m a t e r i e posesorie ca şi în m a t e r i e p e t i t o r i e , în
m a t e r i e p e r s o n a l ă c a şi î n m a t e r i e r e a l ă , d i c e a P o t h i e r
( I I , 9 1 2 ) . „Jusjîtrandum et ad pecunias, et ad omnes res
r
locum habet" ). E l p o a t e fi d e f e r i t î n c o n t r a s a u p e s t e c u ­
2
p r i n s u l a c t e l o r ) , fie c ă a r e x i s t a , s a u n u , u n î n c e p u t d e
3
p r o b ă scrisă (art. 1 2 1 0 ) ) . ;
Art. 1472 Astfel, s e r v i t o r u l p o a t e , cu t o a t ă c o n t r o v e r s a ce există
Controversă.asupra a c e s t u i p u n c t , s ă d e f e r e p a t r o n u l u i s e u j u r ă m â n t u l
decisoriu pentru stabilirea existenţei contractului de în­
c h i r i e r e d e s e r v i c i i şi a c r e a n ţ e i i s v o r î t e d i n a c e l con­
t r a c t ; căci a r t . 1 4 7 2 , c a r e p r e v e d e că p a t r o n u l se crede
pe c u v â n t u l séu a t â t p e n t r u c â t i m e a s a l a r u l u i c â t şi pen­
t r u p l a t a a c e s t u i s a l a r i u p e a n u l e x p i r a t , şi p e n t r u a c o n ­
t u r i l e d a t e p e a n u l c u r e n t , l a s ă a se p r e s u p u n e c ă s e r v i ­
4
t o r u l n ' a r e c u r s la a l t e mijloace de dovadă ) .

Art. 1395 din Ante-proiectnl de revisuire a lui L a u r e n t ,

dice că j u r ă m â n t u l este o t r a n s a c ţ i e oferită de p a r t e a care'l
• deferă.
1
) L . 34. Dig., De jurejurando, etc., 12. 2.
*) Cas. fr. Sirey, 94. 1. 182. D. P . 94. 1 . 1 5 . Cas. rom. Bulet.
1879, p . 502. Bulet. 1891, p. 822 şi 1317. C, Iasi. Dreptul
din 1884, No. 19. T. H u e , V I I I , 359. P a n d . fr., Delation de
serment, 1 4 7 . — J u r ă m â n t u l este însă inadmisibil în privinţa
faptelor constatate de judecător într'un act autentic, care
se cred p a n ă la înscrierea în fals (vedi suprà, p. 154). C.
Bucureşti. Dreptul din 1884, No. 60. P a n d . fr., v° cit, 148.
Arntz. ì l i , 438. L a u r e n t , X X , 244. Demolombe, X X X , 608.
A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p . 189, 190. Bonnier, 410. T.
H u e , ' V I I I , 359. Larombière, V, a r t . 1360, No. 3. A r t . 1364
din Codul italian este formal în această privinţă.—Contră,
Demante, V, 337 bis V I . Masse-Verge, I I I , § 608, p. 543,
nota 14.
3
) T r i b . P a r i s , 28 iulie 1891. Le Droit din 12 a u g . 1 8 9 1 . ^ T.
Hue. V I I I , 359. P a n d . fr., Delation de serment, 1 0 3 , 156.
4
) Cas. rom. T r i b . I a ş i şi Dolj. Bulet. S-a 1, 1884, p. 429.
Dreptul din 1884, No. 67. Dreptul din 1885, No. 2 : din 1886,
No. 27 si din 1 8 9 3 , No. 77. C. judiciar din 1893, No. 82.
Dreptul din 1900, No. 2 3 . Troplong, Louac/e, I I . 882. 883.
Marcadé, V I , a r t . 1781, No. 4, p. 535. Toilllier D. V, par­
tea I I , 4 5 3 , in fine. Mourlou, I I I , 809. Glasson. Elements
du dr. fr , I, p. 599. Duranton, X V I I , 236. — Contra. Cas.
r

rom. Bulet. S-a 1, 1887, p . 53. T r i b . Iaşi. Dreptul din 1882,

No. 29 (cu a d n o t a ţ i a n o a s t r ă ) . L a u r e n t , X X V , 505. Taulier,
Th. raisonnée du C. civil, V I . p. 302 (Grenoble, ed. din 1847).
 COD. CIV.—CART. 1II.-T1T. III.-CAI'IT. IX.-;S-a V . - A R T . 1 2 0 8 . 865
C â t p e n t r u p r o b a t e s t i m o n i a l a , e a n u v a fi a d m i s ă d e Admit, pro-
cât c o n f o r m d r e p t u l u i c o m u n , a d e c ă a t u n c e a c â n d s a l a r i u l ^ / ^ p " " ^
c e r u t a r fi m a i m i c d e 150 lei s a u , c â n d fiind m a i m a r e . tui comun,
1
ar exista un început de p r o b ă s c r i s ă ) .
Şi fiind că v o r b i m d e a r t . 1 4 7 2 , c a r e a d a t loc la o Dreptul stră-
m p a
c o n t r o v e r s ă , v o m o b s e r v a în t r e a c ă t că a c e s t t e x t a f o s t . ^ ^ " î t

a b r o g a t a t â t în F r a n c i a i L . d i n 2 a u g . 1 8 6 8 ) c â t şi în
B e l g i a ( L . d i n 1 0 i u l i e 1 8 8 3 ) , c a fiind c o n t r a r e g a l i t a t e i
c e t ă ţ e n i l o r , p r o c l a m a t ă p r i n C o n s t i t u ţ i e . E l a fost de a s e ­
menea eliminat din Codul italian, însă T. H u e a p ă r ă dis-
posiţia a c e s t u i t e x t , d i c è n d c ă , s u b c u v é n t d e e g a l i t a t e , n u
t r e b u e s ă se r ă d i c e s t ă p â n u l u i o r i ce g a r a n ţ i e p e n t r u a ' l
lasa la d i s c r e ţ i a u n u i s e r v i t o r n e c r e d i n c i o s - i .
T e r m e n i i a r t . 1 2 0 8 s u n t î n s ă p r e a g e n e r a l i , c ă c i j u - Caşurile în
1
r ă m e n t u l este i n a d m i s i b i l în p r i v i n ţ a d r e p t u r i l o r n e s u s c e p - ^ ^ j } ™ " ,
tibile de a f a c e o b i e c t u l u n e i r e n u n ţ ă r i s a u u n e i t r a n s a c - poate ti ad-
;J 1 1 1 0
ţiuni i , p r e c u m s u n t d r e p t u r i l e c a r e i n t e r e s e a z ă o r d i n e a " p ' ^ ^ f
publică L .
I n p u t e r e a a c e s t o r p r i n c i p i i , se d e c i d e că n u se p o a t e Acţiunea în
e8 iU en,e
da i u r ă i n e n t u l a s u p r a f a p t e l o r c a r e s e r v e s c de b a z ă u n e i * } P ' t >
111
« , „ -, \ *„ .. i separare
0
a c ţ i u n i in d e s p ă r ţ e n i e s a u in s e p a r a r e de b u n u r i 1 : in r e c l a - de bunuri,
contestaţii
1 l e s t i l t et
) T r i b . Brăila, Dreptul din 1883. No. 73. J u d . d e pace Lille. ' ' °*
I). P . 97. 2. 187. T. Hue, X, 397. B a n d r v et V a l i i . Louagc
(ed. a 2-a), I I , 2172.
2
) T. H u e . X . 397 si mai cu samă Le Code ci rit italicii et le
('ode Napoleon, I." p. 282—284.
â
) Art. 2523 din Codul portughez este formal în aceasta pri- Art. 2.V23 C.
vinţă. portughez..
4
) Trib. T o u r s . Gaz. palai*. 82. 2. 246. P a n d . fr. v" cit.. 107.
Mourlon. I I . 1649.
5
) T. Hue. I I . ' 2 9 1 si V I I I , 359. R é p e r t . Sirey. Divorce. 2290.
Thiry. I I I . 183. Planiol. I I I . 585. Bonnier, 410. Demolombe.
I V . 475. Marcadé. V. art. 1358 urm.. No. 1. Demante, V. 337
bis I I . P a n d . fr. v° cit.. 108. A u b r y et R a n , V I I I . § 753. p.
187. L a r o m b i è r e , V, art. 1358, No. 9. L a u r e n t , I I I , 207. si
toţi autorii. Vedi si t. I, p a r t e a I I a lucr. noastre p. 157.
F a p t u l împăcărei soţilor poate însă fi dovedit prin ju- împăcarea
u
răment. F r e m o n t , Divorce. 384. P a n d . fr., v r/7., P ^ ^ ^ ^ ^ ' ^ . ^
(
Aubry et Ran, V. § 492. p. 185. L a r o m b i è r e , V. art. 1358.
No. 9. T. Hue, I I , 363 şi V I I I , 359. Planiol, III, 588. Bau-
dry, I, 734. C. Treves. Dalloz, Separation de corps, 433. n.
2.—Contra. L a u r e n t , I I I , 210. Demolombe, I V , 420.
Aceias controversă există în privinţa m ă r t u r i s i r e i . V. t. I, Mărturisirea
p a r t e a l ì - a a lucr. noastre p. 197. Majoritatea autorilor admit părţei.
Controversă,
366 , DESPRE JURĂMENTUL DECISORIU.—ART. 1208.

m a ţ i i l e s a u c o n t e s t a ţ i i l e de s t a t p r i v i t o a r e l a c e l e b r a r e a c ă ­
1
s ă t o r i e i ) , la faptele filiaţiunei sau legitimităţei (art. 340
a 3
P r . civ.) ) ; în contestaţiile p r i v i t o a r e la m a t e r i i e l e c t o r a l e ) ;
î n c o n t e s t a ţ i i l e î n c a r e s ' a r o p u n e o p r e s u m ţ i e juris et de
jure, p e c a r e l e g e a a s t a b i l i t - o î n t r ' u n scop d e i n t e r e s p u ­
4
blic ) ; în c o n t e s t a ţ i i l e în c a r e s'ar opune p r e s c r i p ţ i a , care
însă că dovada împăciuirei poate să resuite din mărturisirea
părţei. Vedi B a u d r y , I, 734. T. Hue, I I , 3 6 3 . Demolombe, IV,
420. Willequet, Divorce, p . 112. F r e m o n t , Idem, 384. Aubry
et R a u , V, § 492, p. 185. V r a y e et Gode, Divorce, I, 141
(ed. a 2-a). R é p e r t . Sirey, Divorce, 2 0 5 1 . Trib. Villeneuve-
sur-Lot. Le Droit din 25 iunie 1892. Această din u r m ă sen­
t i n ţ ă admite ca mijloc de probă a împăciuirei nu numai măr­
turisirea, d a r şi jurămentul.—Contra. L a u r e n t , I I I , 210. Cou-
lon, F a i v r e et J a c o b , Manuel form, du divorce, p. 93. Trib.
Bruxelles. Pasicrisie belge, 79. 3. 275. Vedi a s u p r a acestei
controverse, Dalloz, Nouv. Code civ. annotc (1900), I. art.
244, No. 73.

J
) Cpr. B a u d r y et H. F o u r c a d e , Des personnes. I I , 1942, p. 491
(ed. a 2-a, 1900). F . - H e r m a n , I, art. 194, No. 7. A u b r y et
Bau, V, § 452 bis, p. 15, nota i . Cpr. a r t . 115 C. Calimach
(99 C. austriac).
2
) T . H u e . V I I I , 259. Thiry, I I I , 183. Garsonnet. Pr. cir., I I ,
p. 596, § 357 (ed. 1). Mourlon, I I , 1649. P a n d . fr., v° cit., '
112. Bonnier, 410. 440. B a u d r v , I I , 1314. Marcadé, V, a r t .
1358—1360, No. 1, p . 228. A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p.
187. L a u r e n t , X X , 245. Demante, V, 337 bis I I , si toţi au­
torii. Cas. fr. D. P . 86. 1. 5 5 . Sirey, 86. 1. 179. — Curtea
din R e n n e s a decis că filiaţiunea n a t u r a l ă poate fi dovedită
prin j u r ă m e n t u l mamei (Répert. Dalloz, Paternité, 6 3 1 , nota
1 ; cpr. L . 3, § 3, Dig., 12, 2), însă această decisie este
criticată de toţi autorii, afară de Cubain (Droit des femmes,
No. 53) şi de Cadres (Enf. naturels. No. 49). Vedi P a n d .
fr., v" cit., 116. Demolombe, V, 512.' Bonnier, 410, p . 363,
care dice, cu drept cuvént, că această decisie este scanda­
loasă. Vedi t. I, p a r t e a I I a lucr. noastre, p . 307 şi adnota­
ţia n o a s t r ă în C. judiciar din 1900, No. 15, p. 119.
3
) Bonnier, 410. Baudry, I I , 1314. Cas. fr. Sirey, 86, 1. 131.
C. Nancy (21 iunie 1830). J u r ă m e n t u l nu poate fi deferit,
dice această din u r m ă decisie, aceluia care cere înscrierea
sau m e n ţ i n e r e a sa în listele electorale a s u p r a punctului de
a se şti dacă el este p r o p r i e t a r real al imobilelor ce stăpâ­
neşte. V. această decisie în Sirey, t. 9, anii 1828—1830,
p a r t e a I I , p. 459, colona 2.
+
) Vedi saprà, p. 315 urm. — Cât p e n t r u presumţiile care nu
interesează ordinea publică, ele pot fi combătute prin dovada
contrară (art. 1202, in fine).- Vedi suprà, p. 3 1 7 . . '
Art. 812,941 Cât p e n t r u chestiunea de a se şti dacă presumţia legală de
Controversă.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 1208.

constitite o e x c e p ţ i e p e r e m p t o r i e d e f o n d , n e s u s c e p t i b i l à d e
a fi c o m b ă t u t ă p r i n v r e - u n soiù de d o v a d ă , a f a r ă d e c e e a
ce se elice î n p r i v i n ţ a u n o r p r e s c r i p ţ i i s c u r t e ( a r t . 1 9 0 6 ) i .
r

J u r ă m â n t u l n u p o a t e fi d e f e r i t a s u p r a c h e s t i u n e i d e Termenul
a se ş t i d a c ă u n a p e l a fost s a u n u f ă c u t în t e r m e n u l le-lie^pre afoce
gal, p e n t r u c ă t e r m e n u l h o t ă r î t de l e g e s p r e a face a-"apei. Ordine
pel e s t e d e o r d i n e p u b l i c ă 1 .
2
publica.
J u r ă m â n t u l n u p o a t e de a s e m e n e a fi d e f e r i t p e n t r u Contracte
a s t a b i l i e x i s t e n ţ a s a u d a t i s e l e u n u i c o n t r a c t s o l e m n p .8o^enme. Ne­
re

c u m o d o n a ţ i e , o c o n v e n ţ i e m a t r i m o n i a l ă , o i p o t e c ă , u n juràméntu
l u :
c o n t r a c t de s o c i e t a t e ( a r t . 8 8 u r m . C. corn.) şi c h i a r o a-
; i
s o c i a ţ i e în p a r t i c i p a r e ( a r t . 2 5 6 C. c o m . ) ) , e t c , pentru

interpunere de persoane, stabilită de art. 812 şi 941, poate

sau nu, fi combătută prin j u r ă m â n t , chestiunea este controver­
sată. După unii, j u r ă m â n t u l ar fi admisibil, fără nici o discu­
ţie, pentru că asemenea presumţiuni se întemeiează numai
pe motive de interes p r i v a t . Demolombe, X X X , 278. 600.
Bonnier, 846, p. 681, nota 2. L a u r e n t , X I , 402 .şi X I X .
622. Dentante, I V , 32 bis I V . — D u p ă alţii, j u r ă m â n t u l n'ai­
ti admisibil, sub cuvânt că ordinea publică ar fi direct in­
t e r e s a t ă la menţinerea presumţiunei. Larombière, V. art.
1352. Xo. 10 si art. 1358, Xo. 1 1 . D u r a n t o n . V I I I , 268 si
X I I I , 415.— In fine, după A u b r y et B a u ( V I I I , § 750, p.
165. text şi nota 14), j u r ă m â n t u l , ca şi m ă r t u r i s i r e a , a r ii
admisibile numai atunci când disposiţia s'ar a t a c a de însuş
dispunétorul, nu însă şi de moştenitorii sèi. Vedi a s u p r a a-
cestei controverse t. I V a lucr. noastre, p. 84 şi 819. text şi
nota 3. Mai vedi încă Pand. fr., Delation de serment, 139 urm.
*) Vedi suprà. p. 315, 316 si infra, explic, art. 1906, p. 374 urm.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1890, p. 1203.—Judecătorii sunt ţi­
nuţi a verifica din oficiu daca oposiţia, apelul si recursul au
fost făcute în termenul legal. Cpr. (4. Tocilescu, Pr. cir..
I I I , p. 104. B. M. Missir, 'Dreptul din 1873, Xo. 61. Vedi
şi Cas. rom. (S-a I I , 1890. p. 1203), care pune în principiu
eă termenul de apel este de ordine publică. Cpr. Cas. fr.
Pand. Period, 96. 1. 246. Cas. belg. Pasicr. belge, 86. 1. 98.
Aceiaş soluţie este admisă în privinţa apelului în materie
corecţională. O. P a r i s . Dreptul din 1882, Xo. 12. Vedi a-
supra acestei chestiuni, tr. nostru în limba franceză, p. 316.
text si nota 1, si Alex. Degré, Dreptul din 1879, Xo.' 22. p.
178. 'Dreptul din 1882, Xo. 8, p. 67. Répert. Sirey, Appel
(mat. repressine), 518 urm. F . Hâlie, Instruc. crimine/le. V I .
3007. P a n d . fr., Appel correctionnel, 398, 415, 484. Répert.
Dalloz, Supplcm., Appel en mat. cor rect ionnelle, 46.
*) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1895, p. 1386.—Contra. Cas.
rom. (decisie dată sub Codul de comerţ vechili). Bulet. S-a
368 DKSPBE JURĂMENTUL DECISORIU.—ART. 1208 C. CIV., 349 C. COM.

că asemenea contracte nu admit altă dovadă de cât înde­

plinirea formelor solemne prescrise de lege. Fotma Hat;
esse rei t). . .
Cambii. Art. I" fine, s'a decis, cu drept cuvènt, că debitorul anei
349 c com. bii
c a m poate să defere jurământ purtătorului tMului,.
n u

pentru a dovedi liberarea sa, nici să provoace un intero­

3
gator 2) nici să ceară aducerea registrelor adversarului ).
?

Regula art. 3 1 9 C. coni, e privitoare numai la persoanele

4
capabile de a se obliga, ear nu şi la minori ). S'a decis
ca jurământul era inadmisibil chiar sub vechiul Cod de
5
comerţ (art. 1 4 4 ) ) .
A r t . 3 4 9 din noul Cod comercial prevede, în adevér,
că „debitorul unei cambii nu v a putea opune de cât ex-
cepţiunile. privitoare la forma titlului sau lipsa condiţiuni-
lor necesare pentru exerciţiul acţiunei şi excepţiunile per­
sonale aceluia care a exercitat această acţiune. — Aceste
excepţiuni personale nu v o r putea întărdia condamnarea
I I , 1872, p. 14.—Asociaţia în p a r t i c i p a r e nu poate fi dove­
d i t ă nici prin m a r t u r i . Gas. rom. Bulet. S-a I I , 1893, p.
296. C. Craiova. C. judiciar din 1896, No. 36. Vedi şi suprà,
p. 197, 256, nota 2"si 270, text şi notele 3 şi 4 ; 332. n. 4.
J
) T. H u e , V I I I , 359. L a u r e n t , X X , 243. C a r s o n n e t , Pr. civ.,
I I , p. 596, § 357 (ed. 1) ; t. I I I , § 822, p. 11, 12 (ed. a
2-a). P a n d . fr., v° cit., 150. Demolombe, X X X , 602. D u r a n -
ton, X I I I , 575. Bonnier, 410. A u b r y et R a n , V I I I , § 753,
p. 187, 188. L a r o m b i è r e , V, art. 1358, No. 10, şi toţi auto­
rii. Cas. fr. şi C. P a u . D. P . 52. 1. 194. Sirey, 7 1 . 2. 99.
C. Bruxelés. Pasicrisie belge, 8 1 . 2. 90. Art. 2523 din Codul
portughez este formal în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă .
2
) Cpr. C. Bucureşti C. judiciar din 1901, No. 30, p. 238 şi
No. 34.
3
) C. Bucureşti. Dreptul din 1893, No. 66 si C. judiciar din
1896, No. 39. Cas. rom. Dreptul din 1892, No. 29. Bulet, S-a
I I , 1889, p. 965. Bulet. 1890, p . 1454. Bulet. 1897, p. 756, 757.
C. Iaşi. Dreptul din 1894, No. 17. Trib. Ilfov. Dreptul din
1896, No. 27. V . în acelaş sens, (ir. Maniu, Dr. com., I I , 350.
Vedi a s u p r a acestui text David Supino, 11 Codice di commercio
italiano commentato, I I I , p. 308 urm., No. 536 urm. C. Cra­
iova. Dreptul din 1899, No. 3.—- Contră. T r i b . Ilfov şi Iaşi
Dreptul din 1892, No. 76 şi din 1901, No. 44. Cpr. asupra
acestei chestiuni, C. de apel din Milan. C judiciar din 1901,
No. 29, si adnotaţia D-lui C. N. Toneanu.
4
) C. Bucureşti. Dreptul din 1898, Xo. 20.
&
) Cas. rom. Balet, S-a I I , 1870, p. 269. Trib. Ilfov şi Tutova,
Dreptul din 1885, No. 80.
 COD. C l \ . - ('AUT. IU.—ÎTf. HI.—CAI». IX.—S-a V.- -AUT. .V), :!4!t C.ClW.

la p l a t a , <le c â t d a c ă e l e s u n t l i c h i d e şi d e o g r a b n i c ă s o -
-
l u ţ i u n c , şi în t o a t e c a ş u r i l e , î n t e m e i a t e p e o p r o b ă s c r i s ă ' ' ) .
D e b i t o r u l u n e i c a m b i i , de c â t e o r i e s t e c h e m a t în j u ­
d e c a t ă , t r e b u e d e c i s'o p l ă t e a s c ă , d a c ă n u se g ă s e ş t e în c a ­
şurile e x c e p ţ i o n a l e p r e v e d u t e de a r t , 3 4 9 , r e m ă n e n d ca el
sa e x e r c i t e m a i în u r m ă a c ţ i u n e a în r e p e t i ţ i e , s a u să c e a r ă
r e s t i t u i r e a c a m b i e i p l ă t i t e -).*
D e b i t o r u l u n e i c a m b i i se p o a t e î n s ă o p u n e la p l a t a
ei pe m o t i v u l că a c e a s t ă c a m b i e n u m a i a r e e x i s t e n ţ ă , o
d a t ă ce e a a fost î n l o c u i t ă p r i n o a l t ă d a t o r i e , de e x e m p l u ,
: î
prin o i p o t e c a ) .
D e b i t o r u l u n e i c a m b i i p o a t e el să se o p u e la p l a t ă . Art. ó."> c.
, n
i n v o c â n d p r o b a t e s t i m o n i a l a î n t e m e i a t ă p e un î n c e p u t d e '" '
dovadă scrisă ? A f i r m a t i v a a r p ă r e a să r e s u i t e din a r t .
55 Cod. eoni., d u p ă c a r e . de c â t e o r i a c e s t Cod c e r e
p r o b a p r i n s c r i s , p r o b a t e s t i m o n i a l ă n u p o a t e li a d m i s ă de
cât în c a ş u r i l e în c a r e e a e s t e p e r m i s ă şi de C o d u l c i v i l .
Or, C o d u l c i v i l a d m i t e d o v a d a t e s t i m o n i a l ă de c â t e o r i
e x i s t ă u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă i a r t . 1 1 0 7 C. c i v . i . Cu
t o a t e a c e s t e a , j u r i s p r u d e n ţ a se p r o n u n ţ ă în sons c o n t r a i ' ,
p e n t r u că o a s e m e n e a e x c e p ţ i e n u e s t e de o g r a b n i c ă s o ­
l u ţ i e , d u p ă cum c e r e a r t . .'MO d i n C o d u l c o m e r c i a l , şi a r
1
putea aduce străgăniri dăunătoare comercinlui 1 .
D a r d a c ă c a m b i a n ' a fost n i c i s u b s c r i s ă , n i c i a c c e p ­
t a t ă de d e b i t o r , el p o a t e să o p u e p l a t a şi s'o d o v e d e a s c ă
prin • m a r t o r i şi j u r ă m e n t , c o n f o r m a r t , IO C. coni., c h i a r
;
dacă s u m a în c o n t e s t a ţ i e a r li m a i m a r e de 150 lei *'i.
J u r ă m e n t u l d e c i s o r i u p o a t e î n s ă li d e f e r i t p e n t r u s t a - Dovedirea
b i l i r e a u n e i t r a n s a c ţ i u n i n e s c r i s e , de şi c h e s t i u n e a e s t e , în j^rament.!'
Controversă.
'*) P r o b a testimonială şi a presiuni iilor, ori cât de puternica
ar ti. nu poate înlocui proba scrisă. C. Bucureşti. C. judiciar
din 1901. Xo. 42.—După legea din 0 april 1900. care a mo­
dificat art. 849 din (.'. com., debitorul cambiei t r e b u e sa pro-
pue aceste exceptiuni la prima, înfăţişare a procesului. Cpr.
Trib. Jasi (15 martie 1901). Dreptul'c\m 1901. Xo. 81.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a. I I . 1S92. p. 288 si 092. C. Bucureşti.
Dreptul din 1890. No. 10. <4r. .Manin.' ap. cit.. I I . p. li>9,
ud notam.
8
) Cas. rom. Bulet. S-a I I . 1897. p. 978.
4
) Vedi (Ir. .Manin, op. si loco suprà cit. Alex. Degré. Dreptul
din'189(1. No. 49. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I . 1891. p. 880.
") Cas. rom. Unlet. S-a I I , 1898. p. 795. B u l e t . 1897. p. 990.
370 FAPTELE ASUPRA CĂRORA SE POATE DEFERI JURĂMENTUL.

1
această privinţă, controversata ) : pentru stabilirea unui
contract de locaţiune verbal, care n'a primit nici o pune­
r e în l u c r a r e ( a r t . 1 4 1 0 ) - ) , e t c , V e d i s i a r t . 1 4 1 7 C. civ.

Faptele asupra cărora, se poate deferi jurămentul decisoriu.

jurămentul J u r à m è n t u l n u p o a t e li d e f e r i t a s u p r a u n e i c h e s t i u n i
e ; î
defont de%ât^ d r e p t , ci n u m a i a s u p r a u n u i f a p t ) , c a r e n u e s t e d o -
asupra unei v e d i t î n i n s t a n ţ ă , şi c a r e o d a t ă d o v e d i t , t r e b u e s ă p r o -
clieS 1 11 d e f a l c à 0 c o n s 4
fa pt e c i n ţ ă l e g a l ă ).
Astfel, nu s'ar putea deferi j u r ă m e n t u l a s u p r a unei
d a t o r i i i s v o r î t e d i n j o c s a u p r i n s o a r e , p e n t r u c a r e legea n u
5
c o n f e r ă n i c i o a c ţ i u n e î n j u s t i ţ i e ( a r t . 1(586) ) , a s u p r a li­
0
n e i o b l i g a ţ i u n i n a t u r a l e '), e t c .
Fapte ilicite. T o a t e f a p t e l e p o t fi d o v e d i t e p r i n j u r ă m â n t , şi c h i a r
a c e l e i l i c i t e , d e n a t u r ă a a t i n g e o n o a r e a a c e l u i c h e m a t a'l
p r e s t a , p r e c u m a r fi, d e e x e m p l u , f r a u d a , s e d u c ţ i u n e a . a-
7
t e n t a t u l la l i b e r t a t e a de a t e s t a , etc. ) , a f a r ă p o a t e de
a c e l e c a r e a r fi d e n a t u r ă a e x p u n e u n e i p e d e p s e p e a c e l
8
care ar jura ) .

*) Vedi suprà, p. 254, ad notam.

2
) In cât priveşte admiterea probei testimoniale când exista un
început de dovadă scrisă, vedi saprà, p. 253, ad notam.
3
Deoseb. între ) T. Hue, V I I I , 357, in fine. Larombière, V, art. 1359, No.
dreptul ro­ 11. L a u r e n t , X X , 250. Pand; fr., Delation de serment, 172,
man şi drep­ 175. B a u d r y , I I , 1315. Ricci, Delle prove. 2 8 1 . — L a Romani,
tul actual.
din contra, j u r ă m e n t u l putea să aibă de obiect însuş exis­
t e n ţ a dreptului reclamat. Cpr. B a u d r v . loco cit. Maynz. Dr.
romain, I, § 68, p. 573, n o t a 33 (ed.' a 5-a. 1891). Alex.
Degré, Dreptul din 1890, No. 2 1 . p. 163 si Ser. juridice, I,
p. 376.
4
Indivizibili­ ) Cpr. art. 445, 446 (410, 411 vechili) din proced. civ. ger­
tatea jură­ m a n ă . — D a c ă j u r ă m e n t u l s'a deferit a s u p r a mai multor fapte,
mântului. el este indivizibil ca şi m ă r t u r i s i r e a . C. just. civilă din Ge­
neva. Sirey, 95. 4. 32. Vedi si saprà, p. 336. text si nota 2.
5
) L a u r e n t , X X , 247. Demolombe, X X X , 603.' P a n d . fr., De­
lation de serment, 176.
«) A u b r y et Rau, V i l i , § 753, p. 187. C. Bordeaux. Sirey,
69. 2. 164.
7
) T. Hue, V I I I , 360. L a u r e n t . X X , 250. P a n d . fr., v° cit.. 182
urm. A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p 189.—Tribun, din Do-
rohoi a decis însă că nn este admisibil j u r ă m e n t u l deferit
spre a stabili o obligaţie resultami dintr'o causa ilicită.
Dreptul din 1891, No. 16.
8
) Demolombe, X X X , 609.—Vedi însă L a u r e n t , X X , 250, in
 COP. CIV.-OAUTEA III.-TIT. 11I.-CAPJT. I X . - S - a V.—JTRÂMKXT. ;>7 \

F a p t e l e a s u p r a c ă r o r a j u r ă m e n t u l e s t e d e f e r i t t r e b u e F a p t e l e tre­
s ă fie p e r t i n e n t e (relerants) şi c o n c l u d e n t e în c a u s ă , a d e c ă ^ „ ^ ţ
1
să c u r m e l i t i g i u l ( a r t . 2 3 7 , $ 1 P r . c i v . ) ) : c ă c i a l t f e l , ju-?i com-imiei.-
t l 1 1 1 t ; l u s a
I d e c ă t o r i l a r p u t e a s ă ' l r e s p i n g ă , ei a v è n d , î n a c e a s t a p r i - ' ' "
t vinţă, o a p r e c i a r e s u v e r a n ă c a r e s c a p ă d e c o n t r o l u l c a s a ţ i e i ,
î afară de c a ş u l c â n d ei a r li v i o l a t s a u a p l i c a t în m o d g r e -
I şit o d i s p o s i ţ i e a l e g e i - ) .

I D a c â f a p t e l e a s u p r a c ă r o r a j u r ă m e n t u l este p r o p u s
; î
sunt p e r t i n e n t e şi c o n c l u d e n t e î n c a u s ă j , el p o a t e fi d e f e r i t
|:atât p r i n c o n c l u s i ! p r i n c i p a l e c â t şi p r i n c o n d u ş i i s u b s i d i a -
\ r e , p e n t r u c ă j u r ă m e n t u l e s t e t o c m a i u n mijloc e x t r e m l a
,Jurănieiitui
< ,
^ . l'i'! '-
(

subsidiar».
C o
" " '' h
1
|
t

v , 1
1

i ; l

care p a r t e a r e c u r g e d e c â t e o r i ea se t e m e d e r e s p i n g e -
4
. rea m i j l o a c e l o r s a l e p r i n c i p a l e i .
I n o r i ce c a z , n u se p o a t e d i s c u t a a d m i s i b i l i t a t e a u - .iur:'mn*ut
' nui j u r ă m e n t c a r e n ' a fost f o r m u l a t "o. m-tornmiat.

fine.—Jurămentul nu poate fi deferit asupra unui fa.pt de- C

lictuos, dice a r t . 1364 din Codul italian. Conform : a r t . 2523
din Codul portughez de la 1867. nigh
x
) Aubrv et R a u , V I I I , § 7 5 3 . p. 187. T h i r v . I I I . 184. A r n t z .
I I I . 439. P a n d . fr.. Delation de ser meni, 214. 219. L a r o m ­
bière. V. a r t . 1359. No. 14. B a u d r v . I I , 1315. L a u r e n t . X X .
251. O P a r i s . Dând. Period. 96. 2. 288. — Daca j u r ă m e n t u l
s'a d a t a s u p r a mai multor fapte, ceea ce presupune a r t .
237 din P r . civ., he care din ele v a trebui sa fie pertinent.
P a n d . fr.. loco cit., 237. L a u r e n t . X X . 2 5 3 . Xu se poate, în
adevér, deferi un j u r ă m e n t în termeni complexi. T r i b . L u x e m ­
burg. D. P . 94. 2. 84. I n p r i v i n ţ a indivisibilitâţei j u r ă m e n ­
tului, vedi saprà, p. 370. nota 4 şi 3 3 6 , text şi nota 2.
') Larombière. loco rit.. No. 15. A u b r v et B a u , loco cit., p. 188.
L a u r e n t , X X , 2 5 1 . T. H u e , V I I I , 360.
3
) Cpr. C. G a l a t z . ('. judiciar din 1895. No. 4 3 . O. Iaşi. C.
judiciar din 1894, No. 2 1 .
4
) Aubrv et R a u . V i l i . § 753, p. 190. T. Hue. V I I I . 3 6 1 .
L a u r e n t , X X , 257. Demolombe, X X X . 6 2 1 . B a u d r y . I I . 1316.
Mareadé, V, a r t . 1358 — 1360, No. 3. L a r o m b i è r e . A', a r t .
1360. No. 6. Garsonnet, Pr. eie. I I . p. 600, § 357. in line.
Trib. le P u v . I). P . 70. 3. 12. Cas. rom. 0.' B u c u r e ş t i si
Trib. Dolj.'Bulet. S-a 1, 1892. p. 110. Dreptul din 1 8 8 0 .
No. 9 şi din 1892. No. 58. C. Iaşi. Dreptul din 1875. No.
2S.--Contrà. Cas. rom. si O. Bucureşti. Bulet. S-a 1, 1 8 8 3 .
p. 436. Dreptul din 1884. No. 16 şi din 1891, No. 32. O
Besancon. 1). P . 9 3 . 2. 555. Vedi şi numeroasele decişii ci­
tate în P a n d . fr. v° cit.. 243. Cpr. si C. P a r i s . Panel. Period.
1901. 2. 80.
5
) Cpr. 0 . Bucureşti, ('.judiciar din 1 9 0 1 . Xo. 42 şi 48. Vedi
Şi infra, p. 390. text si nota 9.
372 DESPRE JURĂMENT.—ART. 1209, 1906.

Faptele tre- F a p t e l e c h i a r p e r t i n e n t e şi c o n c l u d e n t e î n c a u s ă n u p o t
a c e 0 D e c t u
pe^sonaka- ^ i l u n u i j u r ă m e n t de cât atunci când sunt per-
celnia căruia s o n a l e a c e l u i a c ă m i a j u r ă m e n t u l e s t e d e f e r i t c e e a ce
1 n
es^deferit c ° s t i t u e o c h e s t i e d e f a p t , l ă s a t ă l a s u v e r a n a a p r e c i a r e a
2
i n s t a n ţ e l o r de f o n d ) .
E a t ă c u m se e x p r i m ă , î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , a r t . 1 2 0 9
din codul civil :
Art. 1 2 0 9 . — J u r ă m e n t u l nu poate fi dat de cât a s u p r a u-
nei fapte personale aceluia cărui se propune a j u r a . (Art. 1212,
1906 C. civ. A r t . 237, § 1 P r . civ. Art. 1359 C. fr.).
N u se p o a t e d e c i d e f e r i j u r ă m e n t u l d e c i s o r i u u n u i
m o ş t e n i t o r a s u p r a u n o r f a p t e p e r s o n a l e a u t o r u l u i s é u : „ He-
redi ejus, cum quo contraction est, jusjuranelimi deferri non
1 3
potest, quoniam contractam ignorare potest ' ).
N u e s t e î n s ă n e v o e ca f a p t e l e s ă fi p e r s o n a l e şi a c e ­
luia care deferă jurămentul.
A r t . 1 9 0 6 a d u c e o e x c e p ţ i e l a r e g u l a î n s c r i s ă în a r t .
4
1 2 0 9 ) . V o m e x p l i c a d e î n d a t ă a c e s t t e x t , d e şi el figu­
r e a z ă t o c m a i la t i t l u l p r e s c r i p ţ i e i .

Despre jurămentul de credulitate sau de credibilitate.

Art. 1906.—Cu toate acestea, cei cărora vor fi opuse a-
ceste prescripţiuni (scurte), pot deferi celor ce li opun, jurăment
a s u p r a cestiunei de a se şti d a c ă lucrul s'a plătit în adevér.—
J u r ă m e n t u l v a putea fi deferit văduvelor şi moştenitorilor sau

1
Art. 445 Pr. ) Cpr. Cas. rom. C. judiciar din 1901, No. 36.—» J u r ă m e n t u l
germană. nu v a putea fi deferit, dice a r t . 445 (410 vechiù) din pro­
céd. civ. g e r m a n ă , de cât a s u p r a unor fapte personale păr­
ţei adverse, autorilor sau representanţilor sei, sau despre
care aceste persoane au cunoştinţă prin ele însile".
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1 8 7 7 . ' p . 213. Cas. Sec.-unite. Bulet.
1884, p. 336. Bulet. S-a 1 , 1 8 9 1 , p. 188. Bulet. S-a 1,1894,
p. 867. Bulet. S-a 1,1895, p. 8 7 8 . ^ A c e i a ş putere suverană
aparţine instanţelor de fond când este vorba de a se şti
dacă j u r ă m e n t u l este concludent, pertinent sau decisiv în cau­
să. Vedi infra, p. 390, nota 5.
3
) Bauli Sentent., De rebus creditis et jurejurando, 2, 1, § 4 . —
Vedi însă a r t . 445 (410) din proced. germană, t r a d u s în
nota precedentă.
*) Sunt însă autori cari susţin că disposiţia art, 1906 nefiind
de cât o aplicare a dreptului comun, j u r ă m e n t u l de credu­
litate ar putea fi deferit şi în alte caşuri d e c â t acele pre­
vedute de lege. Vedi infra, p . 377, ad notam.
 COD. C I V . - C A U T E A 11I-T1T. IH.—CAPIT. I X . - S - a V.—AHT. L90(i. 373

tutorilor acestor de pe urma, când sunt minori, pentru ca sa aibă

a declara dacă nu stiu că lucrul este încă datorit. (Art. 120N
J
nrm., 1 9 0 3 - 1 9 0 5 , 1908 C. civ. A r t . 2275 C. fr.) ) .
P r e s c r i p ţ i a e s t e u n mijloc de a d o b â n d i p r o p r i e t a t e a s a u
de a se l i b e r a de o o b l i g a ţ i e p r i n t r e c e r e a u n u i t i m p o a r e ­
care - ) , s u b c o n d i ţ i i l e d e t e r m i n a t e de l e g e ( a r t . 1 8 8 7 ) . I n

*) Disposiţia excepţională a art. 1906 îşi a r e origina sa în Origina art.

vechiul drept francez. Opr. P o t h i e r . I I . 718. Planiol. I I .
725. Troplong. Prescription. I L art. 2275, Xo. 944. — L a
Romani, în caşurile a r t . 1903 urm., prescripţia e r a de trei-
deci de ani (ara-, din L . 1. § 1. Cod.. De annoti exceptione.
e t c , 7. 40).
-) L a noi. ca şi în F r a n c i a . în Germania (art. 195 O. civ.), şi dreptul bul­
ai 111 )r
in mai toate legislaţiunile straine, prescripţia Imqismni tem- ş * l ' -
por is este de 30 de ani (art. 1890). I n B u l g a r i a însă, o lege -Î JS ţ î ei L c X

din 18 decli. 1897 reduce acest termen la 20 ani pentru ac- din î s dee'
ţiunile reale relative la imobile, şi la 15 ani, pentru acţiu- i»f»T.
nile reale relative la mobile, afara de acele care resulta din
un delict, pentru care termenul este tot 20 de ani. \ . Ana.
de legist, étrangère. anul 1898. p. 681, 682.
In Rusia, proprietatea atât a imobilelor cât şi a mobile- Dreptul ni-
s( 111 m
lor se dobândeşte de asemenea prin o posesiune de (lece ani. *!' ' \"
%
neinfeetatâ de vre-un viciu (art. 565 Cod. g e n e r a l al I m - " r i p p e d '
periului. Svodd zakonoff Rossiisloi imperii). Cpr. F r . Leltr.
Dr. c i v . russe (1877). I. 2 6 / . R é p e r t . Dalloz, Supplém.. Pres-
cvip. civile. 7. A. Weiss. Tr. element, de dr. international (ed.
a 2 - a , 1899), p. 587.
De şi însuş legea determina timpul necesar pentru înde- Stipulare.',
plinirea prescripţiei achisitive şi liberatorie, totuşi Curtea i»'ey>re*- ;

noastră supremă a decis că p ă r ţ i l e pot stipula o prescrip- iu\JSf ' a J " A t

ţie mai l u n g ă de cât acea admisă de lege (cpr. Cas. rom. acea atâtor-
Bulet. S-a I I . 1892, p. 815. Vedi şi C. Nancy. Sirey, 91. 2.nieitâdele-<>.
G o , l t r o v e r i : l
161). sub cuvânt că prescripţia nu interesează ordinea p u b l i -
ca, de oare ce, cel puţin în materie civilă, ea nu poate fi
invocata din oficiu (art. 1841), nici propusă pentru prima
oară în casaţie, (('as. rom. Bulet. S-a 1, 1880. p. 241 si
Bulet. 1886, p. 19). Aceasta soluţie este în principiu inad­
misibilă, pentru că, prin asemenea clausâ, s a r r e n u n ţ a de
mai 'nainte la beneficiul unei prescripţii viitoare. Apoi. cine
nu vede că, în puterea unei asemenea clause, s a r putea
conveni ca prescripţia să nu fie îndeplinită de cât peste un
termen foarte lung. de exemplu. 100 sau 1000 de ani. ceea
ce a r însemna a dice că ea nu se va îndeplini nici o data.
Cpr. B a u d r y , I I I , 1587.. B a u d r y et Tissier, Prescription. 62.
p. 46. Planiol, I I . 676. — Unii însă admit că prescripţiile
mai scurte de 30 de ani a r p u t e a fi prelungite prin con­
venţia părţilor, de câte ori ordinea publică n ' a r fi la mij­
loc. Cpr. B a u d r y et Tissier, op. cit., 6 5 . p . 49.
 JURĂMENTUL DE CREDULITATE.—ART. 1906.
371
a m b e l e c a ş u r i , p r e s c r i p ţ i a e s t e u n fel d e p e d e a p s ă e d i c t a t ă
în c o n t r a p r o p r i e t a r u l u i s a u c r e d i t o r u l u i negligent, care
p e d e a p s ă c o n s i s t ă în p e r d e r e a l u c r u l u i s a u a d r e p t u l u i ce
el a neglijat de a e x e r c i t a u n t i m p d e s t u l de l u n g p e n t r u
a f a c e a s e p r e s u p u n e că l u c r u l s a u d r e p t u l n u ' i a p a r ţ i n e
s a u c ă el a r e n u n ţ a t l a e l e .
Prescripţia P r e s c r i p ţ i a l u n g ă de trei-deci, doué-deci s a u dece ani,
C 0 I l s t t u e i n
ter^coTwiiu- i favoarea posesorului sau debitorului, o pre­
taprin d o v a - s u m ţ i e a t â t d e a b s o l u t ă , î n c â t e a n u m a i p o a t e fi c o m -
1
dacontrara, j j ^ t u t ă p r i n n i c i o d o v a d ă c o n t r a r ă ) .
Art. I n c â t p r i v e ş t e î n s ă p r e s c r i p ţ i i l e s c u r t e , s t a t o r n i c i t e de
19<>;Î, 1 9 0 1 . '

Stipnlarea D a r dacă p ă r ţ i l e nu pot în g e n e r e stipula o prescripţie

unei pres- mai l u n g ă de cât acea statornicita de lege. ele a r putea,
cripţn mai după, p ă r e r e a generală, stipula o prescripţie mai scurtă, a ş a
8 1
aceu deter- după cum p r e v e d e art. 225 din noul Cod g e r m a n * ) , pentru
minată de că, dacă ordinea publică se opune la p r e l u n g i r e a termenului
lege. prescripţiei, ea nu cere ca acest termen să nu p o a t ă fi scur­
tat : „Considerând, dice t r i b u n a l u l de Ilfov (25 i a n u a r 1891),
că dacă se înţelege causa p e n t r u care sunt interdise con-
venţiunile de r e n u n ţ ă r i la o prescripţie sau la prelungirea
termenului, nu se poate vedea însă r a ţ i u n e a p e n t r u care să
fie interdis p ă r ţ i l o r dreptul de a'şi crea o prescripţie con­
venţională mai s c u r t ă de cât acea legală, căci o asemenea
convenţie, d e p a r t e de a crea dificultăţi pe care legiuitorul a
voit să le î n l ă t u r e , militează în favoarea r a ţ i u n e i prescrip-
ţiunei, de oare ce scurtează termenele acţiunilor, şi prin
urinare, fixează mai curènd drepturile p ă r ţ i l o r " . (Dreptul din
1891, No. 50). Tot în acest sens se p r o n u n ţ ă şi jurispru-
d e n ţ a s t r ăină, mai cu samă în p r i v i n ţ a poliţelor de asigura­
re, în care companiile a s i g u r ă t o a r e stipulează în genere, în
favoarea lor şi în contra a s i g u r a t u l u i , o prescripţie mai
scurtă de cât acea statornicită de lege. Vedi decisiile ci­
t a t e în R é p e r t . Dalloz, Siqìpléin.. Prescription, No. 12, p.
132. C. P a r i s şi Cas. fr. D. P . 95. 2. 502. Sirey. 9 1 . 1.
861. Cpr. B a u d r y , I I I , 1587. — Vedi însă Planiol, I I , 675,
p. 205, nota 1.
!) Vedi suprà, p. 315, 316 şi 366, 367.
Art. 225 C. *) Acest text, după ce pune în principiu că prescripţia nu poate li ex-
german 1972 elusa sau agravată prin acte juridice, adaogă că se poate micşora
O. Calimach rigoarea ei, scurtându-se termenul prescripţiei : „Erleichtenmg der

e j- _
c ' Verjuhrtmg, insbesondere Abkiirzung dec Verjiilirungsfrist, -ist zidils-
u
sig . — Confrà. Art. 1972 Cod. Calimach. „Ximene, dice acest text
(1502 C. austriac), nu poate, în privinţa prescripţiei, să facă vre-o al­
-1
cătuire pentru un termen mai scurt a ei, de cât acel hotărît de legi -
—Art. 148 din Codul federal al obligaţiilor din Elveţia (L. din 14
iunie 1881), prevede de asemenea că termenele prescripţiei fixate de
lege nu pot ii modificate prin convenţia părţilor.
 COD. CIV.—CARTEA III.—ITT. IU.—CAPIT. IX.—S-a V.—AUT. 1906. 375
1
1 9 0 3 şi 1 9 0 4 ), ele î n t e m e i n d u - s e p e o p r e s u m ţ i e de

J
) Aeeste prescripţii sunt relative la creanţele maiştrilor, pro- Art. 1903,
fesorilor şi institutorilor de ştiinţă sau de a r t ă pentru lec-
ţiile ce dau cu luna ; la creanţele ospătâtorilor, hangiilor,
otelierilor, gazduitorilor, pentru h r a n a şi locuinţa ce ei pro­
cură cu diua, cu l u n a sau cu anul (tex non distingua) : la
creanţele oamenilor cari 'şi închiriază serviciile lor cu diua
pentru plata dilelor de muncă, furniturilor făcute de dânşii
şi simbria lor (art. 1903) : la creanţele medicilor şi c h i a r a
veterinarilor, cari nu sunt de cât nişte medici pentru ani­
male (Baudrv et Tissier, Prescription. 730 : F u z i e r - H e r m a n .
IV, a r t . 2272, No. 30 : Cas. ir. I). P . 85. 1. 208. Sirey. 85. 1.
313) ; la creanţele chirurgilor, farmaciştilor pentru visite, ope­
raţii şi medicamente : la creanţele comercianţilor, precum bă­
canii, brutarii, casapii etc., pentru mărfurile ce vend particu-
ralilor n e c o n i e r d a n ţ i : la creanţele directorilor de pensionate
pentru preţul pensiunei elevilor, şi a altor maiştri, p e n t r u
preţul uceniciei : la creanţele servitorilor, cari se tocmesc
cu anul şi chiar cu luna, pentru plata simbriei lor (art.
1904) (Baudry et Tissier, op. cit., 727), nu însă cu diua, a-
ceştia fiind preveduti de art. 1903. (Baudry et Tissier. op.
si loco cit. L a u r e n t . X X X I I . 5 0 3 . Marcadé. Prescription, art.
2272, Xo. 2. p. 217).
Textul corespnndètor francez (2272), modificat prin legea Dentişti,
din 30 nov. 1892, mai aplică încă prescripţia de doi ani den- moaşe,
C o n t r o v e r s à
tiştilor şi moaşelor, curmând astfel controversa care e x i s t a -
mai înainte : căci, pe când unele tribunale, ca acel din G â n d
si din P a r i s , aplicau prescripţia anuală dentiştilor (V. Sirey.
91. 4. 20 şi 2. 144), alte tribunale declarau din contra câ a-
ceastâ prescripţie nu li este aplicabilă. (Cpr. J u d e c , de pace si
Trib. P a r i s . Sirey, 1889. 2. 248 si 1890. 2. 70). P r e s c r i p ţ i a
statornicită de art. 1904 fiind excepţională, credem câ, în legea
noastră, ea nu poate fi aplicată moaşelor şi dentiştilor, ex­
cepţiile fiind de strictă i n t e r p r e t a r e . Cpr. L a u r e n t . X X X I I .
499.—Contră (în p r i v i n ţ a moaşelor), Marcadé, Prescription,
art. 2272, No. 1 şi L e r o u x de B r e t a g n e , Xouceaii tr. de ta
prescription en matibre civile (1869), I I , Ì279.
Aceiaş controversă s'a r ă d i c a t în p r i v i n ţ a doicelor sau Doiee sau
mancelor, după cum se dice în Moldova. Unii, precum V a - mance,
C ( m t r o v e r a f t
zeille (Prescription, I I , 739, ed. din 1832). le aplică, în a - -
devèr, disposiţia a r t . 1901. mai cu samă dacă sunt tocmite
cu anul, după cum este obiceiul la noi : ear alţii, le aplica
disposiţia finală a a r t . 1907. Vedi L e r o u x de B r e t a g n e . op.
cit.. II,' 1286. Troplong. Prescription. I I . 968. F u z i e r - H e r ­
man. I V , a r t . 2277, No. 89. L a u r e n t , X X X I I , 456, 5 0 3 .
Baudry et Tissier, op. cit,, 786. luaplic. art.
In ori-ce caz. prescripţiile statornicite de art. 1903 şi 1904 1903, 1904
nu se aplică terţiilor. cari a r fi plătit pentru debitor şi a r terţiilor.
376 JURĂMENTUL DE CREDULITATE.-ART. 1906.

p l a t ă , d e d u s ă d i n î m p r e j u r a r e a c ă c r e d i t o r u l a r e n e v o e de
b a n i i sèi î n d a t ă , şi p e o b i c e i u l c e ' l a u cei m a i m u l ţ i d e a
p l ă t i a s e m e n e a d a t o r i i f ă r ă l u a r e de c h i t a n ţ ă p o t fi
c o m b ă t u t e p r i n j u r ă m e n t u l deferit de c r e d i t o r d e b i t o r u l u i .
E a t ă , în a d e v é r , l i m b a g i u l p e c a r e c r e d i t o r u l î l v a ţ i n e a
d e b i t o r u l u i , c a r e se p u n e la a d ă p o s t u l p r e s c r i p ţ i e i . D - t a i n ­
v o c i p r e s c r i p ţ i a , a d e c ă s u s ţ i i i m p l i c i t -) că ' m i - a i p l ă t i t , fi­
i n d c ă a c e a s t ă p r e s c r i p ţ i e se î n t e m e i a z ă p e o p r e s u m ţ i e de
p l a t ă ; ei b i n e , j u r ă d a c ă ' m i - a i p l ă t i t în r e a l i t a t e ! Du-
n o d d i c e a f o a r t e b i n e în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă : „ P e n t r u d a t o ­
r i i l e p e c a r e d e b i t o r u l le p l ă t e ş t e d e o b i c e i ù f ă r ă l u a r e
d e c h i t a n ţ ă , p r e s c r i p ţ i a î n t e m e i n d u - s e p e o p r e s u m ţ i e de
p l a t ă , a c e a s t ă p r e s u m ţ i e t r e b u e să cedeze î n a i n t e a a d e v è -
r u l u i , c u a t â t m a i m u l t cu c â t n u se a d u c e p r i n a c e a s t a
nici un r e n debitorului, ceréndu-i-se o d o v a d ă despre buna
s a c r e d i n ţ ă şi f ă c e n d u - 1 î n s u ş j u d e c ă t o r î n p r o p r i a s a c a u s ă " .
E a t ă p e n t r u ce p r e s c r i p ţ i i l e d e ş a s e l u n i şi d e u n a n ,
s t a t o r n i c i t e de a r t . 1 9 0 3 şi 1 9 0 4 , n u î n s ă şi c e l e - l a l t e
p r e s c r i p ţ i i s c u r t e , p r e v e d u t e d e C o d u l c i v i l s a u d e legile
a
s p e c i a l e ) , p o t fi c o m b ă t u t e p r i n j u r ă m e n t .

exercita acţiunea lor recursorie contra acestui din urmă.

Acţiunea terţiilor nu va putea fi respinsă de cât prin pres­
cripţia de trei-deci de ani. Cpr. B a u d r y et Tissier, op. cit.,
742. L a u r e n t , X X X I I , 505. F u z i e r - H e r m a n , I V , a r t . 2271,
No. 12. C. Lyon. D. P . 62. 2 . 1 6 4 . — D e asemenea, prescrip­
ţia statornicită de art. 2904 nu este aplicabilă când debito­
rul prin act scris recunoaşte că a plătit o p a r t e , rémànénd
dator numai cu un rest ; în asemenea caz, se aplica pres­
cripţia de trei-deci de ani. C. Bucureşti. Dreptul din 1901,
Xo. 60.
!) Cpr. Cas. fr. Sirey, 9 1 . 1. 208 si 519. D. P . 9 1 . 1. 416.
Panel. Period. 92. 1. 108. I). P . 97. 1. 459. Sirey, 99. 1.
521. C. Bucureşti. Dreptul din 1901, No. 60. P o t h i e r . I I ,
718, 723. 727. Baudry, I I I , 1711. B a u d r y et Tissier. op.
cit., 7 4 1 . L a u r e n t , X X X I I , 513. A r n t z . I V , 2061. A u b r v et
R a u . V I I I , § 774, p. 447. Planiol, I I , 725. Mourlon. I I , 1967.
Demante et Colmet de S a n t e r r e , V I I I , 383. Thiry,' I V , 640.
Troplong, Prescription, I I , art. 2275, No. 994. F u z i e r - H e r ­
man, I V , art. 2275, No. 1, şi toţi autorii.
2
) Nu este, în adevér, nevoe ca debitorul să susţie că a plă­
tit, fiind destul ca el să invoace pur şi simplu prescripţia,
Cpr. B a u d r y et Tissier, op. cit., 743. L a u r e n t , X X X I I , 517.
Aubry et Rau, V I I I , § 774, p. 447. Cas. fr. D. P . 55. 1.
290. Sirey, 55. 1. 825.
3
Art. 1907. ) Astfel, deferirea j u r à m é n t u l u i nu este admisibilă în privinţa
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. III.—CAPIT. l X . - S - a V.—ART. 1906.

A r t . 1 9 0 0 a d a o g ă î n s ă c ă j u r ă m e n t u l p o a t e fi defe-Deferirea ju
r i t v ă d u v e l o r şi m o ş t e n i t o r i l o r s a u e p i t r o p i l o r a c e s t o r d i n ^rămentului
™ " i v e l
l

or,
u r m ă , p e n t r u c a s ă a i b ă a d e c l a r a d a c ă n u ş t i u că l u c r u l moştenitori-
lor e ,, t 1
este încă d a t o r i t . A c e s t a e s t e j u r ă m e n t u l p e c a r e d o c - i' ! [' ? "" 0 l e (

t r i n a îl n u m e ş t e de c r e d u l i t a t e s a u d e c r e d i b i l i t a t e , c a r e
1
n u a r e c a r a c t e r u l u n e i t r a n s a e ţ i u n i ) şi d e s p r e c a r e L a -

altor prescripţii, de exemplu. în privinţa prescripţiei quinque-

nale p r e v e d u t a de art. 1907, care este o a d e v ă r a t ă pres­
cripţie liberatorie, nesusceptibilă de a fi combătută prin do­
vada c o n t r a r ă . Cpr. Cas. fr. I). P . 56. 1. 77. Sirev. 5b'. 1.
648. I). P . 79. 1. 7 1 . Sirey. 79. 1. 801. D. P . 85.' 1. 30 si
84. I. 335. Planiol, I I . 726. B a u d r v et Tissier. op. cit, 751.
L a u r e n t , X X X I I , 514. F u z i e r - H e r m a n . I V . art. 2275. Xo. 3 3 .
Disposiţia art. 1906 fiind excepţionala, nu poate deci fi Dispoziţia
aplicată prin analogie la alte caşuri neprevèdute. Cpr.art. 1906 ti'ind
L a u r e n t . X X , 249. T. Hue, V I I I , 360. B a n t e r , Pr. eie. i34.exeeptio.mhi,
Rousseau et L a i s n e y . Diciionii, de proceri., v" Serment.. 52. " p j f ^ a V
Cas. fr. Sirey. 47. 1. 45.—Contra. Demolombe. X X X . 606. à i p c a ş u r i t

A u b r y et R a u . V i l i , § 753, p. 189. nota 22. Bonnier._412. neprevèdute

Laronìbière. V. art. 1359. Xo. 12. Demante, t. V. 3 3 / bis de le-e.
( ontr( ver a
I l i si t. V i l i . 383 bis. Toullier D.. V. p a r t e a I I . 372. tìar- ' ' * -
sonnet, Pr. eie, I I , § 357, p. 598 (ed. 1-a) şi I I I . p. 130. § 883
din ed. a 2-a, Vedi şi autorităţile citate în Band. fr.. Delation
de serment. 210. 211. Cpr. în acelas sens, Cas. rom. Bulet.
S-a 1. 1879. p. 907. Bulet. 1880. ' p . 249. Bulet. 1 8 9 1 . \>.
751. T r i b . Dolj. Dreptul din 1895. Xo. 12, p. 99. C. Galatz.
Dreptul din 1900. Xo. 14. Această din urmă decisie pune
în principiu că j u r ă m e n t u l de credulitate poate fi deferit
moştenitorilor asupra faptului dacă ei nu ştiu că autorul lor
s'a folosit de un imobil şi datoreşte chiria,—In cât priveşte
însă pe epitrop, doctrina este unanimă pentru a decide că
textul este excepţional şi că j u r ă m e n t u l de credulitate nu
'i poate fi deferit de cât în caşul prevedut de art. 1906.
Cpr. Demolombe, X X X , 595. L a u r e n t , X X , 249. in jîne.
P a n d . fr.. v° cit., 2 0 1 . şi autorii suprà citaţi. Cas. fr. D. P .
61. 1. 368. Cas. rom. şi 0 . Bucureşti. Bulet. S-a 1. 1887.
p. 427. Dreptul din 1887, Xo. 7 şi 52. T r i b . Dolj. Dreptul
din 1895. Xo. 12. p. 101.—Contra. Cas. rom. Bulet. 8-a 1.
1891, p. 7 5 1 . Dreptul din 1 8 9 1 , Xo. 56.
Art. 1906 fiind excepţional, se înţelege că j u r ă m e n t u l de junhmintul
credulitate 1111 poate fi deferit altor persoane de cât acelorde credulità-
n u at
prevedute de acest text, Cpr. T. Hue. V I I I . 360. A u b r v et ţf P-? f
Rau. V I I I , § 753, p. 189, text şi nota 23. P a n d . fr.. v" e>t.^S™\w-
205. Cas. ir. I). P . 77. 1. 276.—Contra. Demolombe. X X X . éli„ l o r p r e v t e

607. Laronìbière. V, art. 1359, Xo. 12. Dentante et Col-de art. 1906.
met de Santerre.' V.' 337 bis I I I . Controversă.
') A u b r v et R a n . I. £ 114. p. 723. nota 16 (ed. a 5-a).
37S JURĂMENTUL DE CREDULITATE.—ART. 1906.

r o m b i è r e ( V , a r t . 1 3 5 9 , N o . I l i d i c e că a r fi m a i b i n e
n u m i t jurchnénl de opinie, e x p r e s i e c a r e e s t e i n e x a c t ă , p e n ­
t r u c ă a c e l a c ă r u i a el e s t e d e f e r i t n u a f i r m ă n u m a i o o-
p i n i e , ci j u r ă c ă ş t i e s a u n u ş t i e c ă l u c r u l e s t e d a t o r i t i ) .
Art. 949 e. A r t . 1 8 4 din vechiul Cod comercial c u p r i n d e a o dis­
poni, posiţle identică în privinţa cambiilor (poliţelor) şi bilete­
2
lor la ordin, disposiţie care astădi nu m a i a r e f i i n ţ ă ) ;
căci, de şi d u p ă noul Cod de c o m e r ţ , a c ţ i u n i l e c a r e de­
r i v ă din c a m b i i se p r e s c r i u t o t p r i n cinci a n i ( a r t . 9 4 9 ,
2), a c e a s t ă p r e s c r i p ţ i e l i b e r a t o r i e n u m a i p o a t e fi c o m b ă ­
t u t ă prin jurământ.
D u p ă a r t . 190(3, c r e d i t o r u l p o a t e d e f e r i j u r ă m â n t u l
a t â t d e b i t o r u l u i c â t şi v ă d u v e l o r şi m o ş t e n i t o r i l o r , s a u e-
p i t r o p i l o r a c e s t o r d i n u r m ă , c â n d ei s u n t m i n o r i . Dacă
j u r ă m â n t u l s e d e f e r ă î n s u ş d e b i t o r u l u i , el n u v a p u t e a s c a p a
de c o n d e m n a r e de c â t j u r â n d că a p l ă t i t în r e a l i t a t e . F a p t u l ,
în s p e c i e , fiind p e r s o n a l l u i , el t r e b u e s ă se e x p l i c e î n
mod categoric. Dacă j u r ă m â n t u l este însă deferit văduvei,
3
m o ş t e n i t o r i l o r s a u e p i t r o p u l u i a c e s t o r din u r m ă ) , ei vor
s c a p a d e c o n d e m n a r e j u r â n d c ă n u ş t i u d a c ă l u c r u l se
d a t o r e ş t e . P l a t a nefiind u n f a p t p e r s o n a l a l l o r , n u se p o a t e
c e r e d e l a d â n ş i i o a f i r m a r e a ş a de c a t e g o r i c ă c a a c e a
c a r e se i m p u n e d e b i t o r u l u i .
Caşul când I n c a z c â n d f e m e e a e p i t r o p ă s ' a r fi m ă r i t a t d e a l
tenieea epi- d o i l e a , j u r ă m â n t u l v a fi d e f e r i t a t â t e i c â t şi b ă r b a t u l u i
t r o p * ! GStG
măritată de s e u c o - t u t o r , c h i a r d a c ă a r fi v o r b a d e f a p t e a n t e r i o a r e
ai doilea, a c e s t e i c ă s ă t o r i i , p e n t r u că a m â n d o i r e p r e s i n t ă p e m i n o r ,
şi refusili u n u i a d i n e i de a p r e s t a a c e s t j u r ă m â n t a r e x ­
i
p u n e pe m i n o r la p e r d e r e a p r o c e s u l u i ) .
l
) Cpr. P a n d . fr., Delation de serment, 199.
-) Vedi a s u p r a acestei dispositi! a b r o g a t e prin Codul actual,
Lyon Caen et R e n a u l t , Dr. comm., Î V , 450 urm.
:î
) Creditorul nu poate deferi j u r ă m â n t u l în alţi t e r m e n i de_cât
acei a r ă t a ţ i în a r t . 1906. B a u d r y et Tissier, op. cit., 747.
B a u d r y , I I I , 1 7 1 1 . L a u r e n t , X X X I I , 515. R é p e r t . Dalloz,
Supplém.; Prescrip. civile, 596. F u z i e r - H e r m a n , I V , a r t . 2275,
Xo. 1 1 . C. Chambéry. D. P . 7 3 . 2 . 1 5 3 . — J u r ă m e n t u l trebue
de asemenea să fie prestat în termenii art. 1906.
*) B a u d r y et Tissier, o», cit., 745. F u z i e r - H e r m a n , loco cit.,
Xo. 7. P a n d . fr., Delation de serment. 203, 204. T r i b . R e n -
nes. Sirey, 84. 2. 69, şi nota lui L a b b é . R é p e r t . Dalloz, Sup­
plém., Minorite, 392, nota 1.
 COD. CIV.—CART. 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—8-a V.—ART. 15)06. 379

A r t . 1 9 0 6 e n u m e r â n d în m o d r e s t r i c t i v , e a r n u enun-Şindicui unui
t a h m e n t e t c
c i a t i v , p e r s o a n e l e c h e m a t e a p r e s t a j u r à m è n t u l de c r e d u - ' '
l i t a t e , el n u p o a t e fi d e f e r i t s i n d i c u l u i u n u i f a l i m e n t , u n u i
administrator, unui curator, unui lichidator, etc., p e n t r u
că t o ţ i a c e ş t i a n u p o t a v e a n i c i o c u n o ş t i n ţ ă d e s p r e t e m e i ­
1
nicia s a u n e t e m e i n i c i a r e c l a m a ţ i u n e i ).
P r e s c r i p ţ i i l e s c u r t e v o r p u t e a d e c i fi o p u s e de a -
ceşti r e p r e s e n t a n t i a i d e b i t o r u l u i , f ă r ă ca l o r s ă li se p o a ­
2
t ă d e f e r i j u r ă m e n t u l de c r e d u l i t a t e ) .
P r e s c r i p ţ i i l e s t a t o r n i c i t e d e a r t . 1 9 0 3 şi 1 9 0 4 î n t e - Recurgerea
m e i n d u - s e p e o p r e s u m ţ i e d e p l a t ă , c r e d i t o r u l p o a t e , d u p ă ^"ditoruîni
cum a m v é d u t , să c o m b a t ă a c e a s t ă p r e s u m ţ i e d e f e r i n d d e - la alte mij-
b i t o r u l u i j u r ă m e n t u l de c r e d u l i t a t e s a u r e p r e s e n t a n ţ i l o r s e i 'j^ţamentuf
( v ă d u v e l o r , m o ş t e n i t o r i l o r s a u e p i t r o p i l o r a c e s t o r d i n u r - Controversă,
m ă , c â n d ei s u n t m i n o r i ) . C h e s t i u n e a e s t e î n s ă de a se
şti d a c ă c r e d i t o r u l p o a t e s ă r e c u r g ă la a l t e m i j l o a c e d e
probă. J u r i s p r u d e n ţ a este a p r o a p e u n a n i m ă p e n t r u a d e ­
cide c ă m ă r t u r i s i r e a d e b i t o r u l u i c u m că el n ' a p l ă t i t d a ­
t o r i a îl î m p i e d i c a d e a se folosi d e p r e s c r i p ţ i e , şi a c e a s t a
s o l u ţ i e se î n t e m e i a z ă p e î m p r e j u r a r e a c ă refusiti d e a p r e s t a
j u r ă m e n t u l n u e s t e d e c â t o m ă r t u r i s i r e t a c i t ă că d a t o r i a
n ' a fost p l ă t i t ă , D u p ă a c e a s t ă t e o r i e , p e c a r e î n s ă u n i i o
c o n t e s t ă n u f ă r ă o a r e c a r e t e m e i i i , p r e s u m ţ i a de p l a t ă p e
c a r e se î n t e m e i a z ă a r t . 1 9 0 3 şi 1 9 0 4 a r p u t e a în t o t - d e a -
u n a fi d ă r î m a t ă p r i n m ă r t u r i s i r e a c o n t r a r ă a d e b i t o r u l u i ,
3
expresă sau t a c i t ă ) .
Dacă debitorul a lăsat mai mulţi moştenitori, măr­
t u r i s i r i l e şi d e c l a r a ţ i i l e u n u i a d i n ei n ' a r fi o p o s a b i l e c e -
4
lor-lalţi ).

') B a u d r y et Tissier, op. cit., 746. Lyon-Caen et R e n a u l t , Dr.

comm., IV, 4 5 1 . L a u r e n t , X X X I I , 516. F . - H e r m a n , loco cit.,
Xo. 8.—Contra. C. Bordeaux (in p r i v i n ţ a sindicului). R é p e r t .
Dalloz. Prescription, 1038, nota 1.
2
) B a u d r y et Tissier, Lyon-Caen et R e n a u l t , op. şi loco saprà
cit. F u z i e r - H e r m a n , I V , loco cit.. No. 10.
3
) Cpr. Cas. fr. D. P . 97. 1. 459 şi Sirey, 96. 1. 400. Sirev,
95. 1. 29. D. P . 94. 1. 536. Sirey, 90. 1. 8. 1). P . 90. 1,
60. Sirey, 79. 1. 457. T r i b . Annecy, Sirey, 89. 2. 46. F .
H e r m a n . IV, art. 2275. No. 12 urm. B a u d r y et Tissier. op.
cit,, 718 urm. A u b r y et Rau, V I I I , § 774, p. 447. Planiol,
I I . 723.—Contrà. L a u r e n t , X X X I I , 518. B a u d r y , I I I . 1712.
*) Cpr. B a u d r y et Tissier, op. cit., p. 456, ad notam. Cas. fr.
R é p e r t . Dalloz, Presevip. ciclic, 630, nota 3.
380 PERSOANELE C A B K POT DEFERI .TURAMÈNTÙL.

Creditorul n ' a r putea însă sa respingă p r i n alte mij­

loace e x c e p ţ i a t r a s ă din p r e s c r i p ţ i e , ' dicénd b u n ă - o a r ă , că
1
î m p r e j u r ă r i l e causei dovedesc că p l a t a ' n ' a a v u t l o c ' .
:
E l n ' a r p u t e a , d e a s e m e n e a , d ă c ă ' d e b i t o r u l 'n'a r e ­
c u n o s c u t fie î n m o d e x p r e s , fie t a c i t a m e n t e , c ă n ' a p l ă t i t
!
datoria, să provoace m ă r t u r i s i r e a s a prin un interogator,
sau prin c h e m a r e a în persoana a debitorului. Se p o a t e
foarte bine a d m i t e , die B a u d r y ' ' e t Tìssier, ca m ă r t u r i s i r e a
d e b i t o r u l u i s ă ' l o p r e a s c ă d e a o p u n e p r e s c r i p ţ i a , f ă r ă ca
p r o c e d u r a i n t e r o g a t o r u l u i s ă fie a d m i s ă î n s p e c i e , p e n t r u
că legea a voit, în p r i v i n ţ a proceselor mici, să î n l ă t u r e
2
c h e l t u e l e l e şi p e r d e r e a d e t i m p ) .

Persoanele care pot deferi jurămentul decisoriu.

J u r ă m e n t u l d e c i s o r i u n u p o a t e fi d e f e r i t d e c â t de
p ă r ţ i l e c a r e s u n t în litigiu ( a r g . din a r t . 1 2 0 7 , 1°).
P a r t e a c a r e deferă j u r ă m e n t u l t r e b u e să a i b ă capa­
c i t a t e a d e a face o t r a n s a c ţ i e , p e n t r u c ă , d u p ă c u m a m
Vèdut suprà, p . 3 6 3 , jusjuranduni speciem transactions con-
tinet ( L . 2 . D i g . . De jurejurando, 1 2 , 2 i . „Soli jusjuran-
dum defer unt, dice H a r m e u o p o l ( 1 , 7, § 1 3 ) , (iui contro­
llere, aut solvere, aut litigare possunt".
Minorii,inter- M i n o r i i şi interdişii ,nu p o t deci deferi jurămentul,
ilişiî, femeile
maritate, etc. ^ ^ T i s s ì e r j o p ^ 749 pi a n i Ì 0 5 H , 724.
2
) B a u d r y et Tissier, op. cit., 750. F u z i e r - H e r m a n , I V . a r t .
2275, No. 27 u r m . A u b r y et B a n , V I I I , § 774, p . 447, text
si nota 8 5 . Troplong, Prescription, I I , 9 9 5 . L e r o u x de Bre-
t a g n e , op. cit., I I , 1298. Massé-Vergé,' V, § 859, p . 338, nota
44. Curasson, P o u x l a g i e r et P i a l a t , Competence des juges de
paix, 154. P l a n i c i , I I , 724. R é p e r t . Dalloz, Supplement, Pres-
crip. civile, 594. L a u r e n t , X X X I I , 518 urm.—Contră. Toul-
lier D;, V, p a r t e a I I , 54 (Duvergier nu admite însă această
p ă r e r e , loco cit., p . 42, nota a), J l a r c a d é , Prescription, a r t .
2275. No., 5. p. 244. Vazeille, Prescription. I l , 742. Vedi şi
nota în Sirey, 79. 1. 457. D u r a n t o n , X I I I , 434, in fine. A-
cest din u r m ă autor ( X X I , 425) admite chiar p r o b a testi­
monială p e n t r u a dovedi r e c u n o a ş t e r e a datoriei din p a r t e a
debitorului, în caşurile, bine înţeles, în care a c e a s t ă dovadă
este admisibilă, p ă r e r e care este generalmente respinsă,
pentru că, în specie, fiind vorba de o presumţie juris et de
jure, ea nu poate fi combătută de cât prin mijloacele per­
mise de lege. Or, legea nu permite, în specie, de cât j u r ă ­
mentul. Cpr. L a u r e n t , X X X I I , 519. in fine. . À u b r y et R a u ,
 COI». CIV.—CAUT. III.-TIT.HI.—CAl'lT. IX.—S-a V.- .Il'RÂ.MKNT. 381

1
p e n t r u că ei n u a u l i b e r a d i s p o s i ţ i e a b u n u r i l o r lor );
nici f e m e i l e m ă r i t a t e n e a u t o r i s a t e d e b ă r b a ţ i i l o r s a u d e
j u s t i ţ i e , c h i a r d a c ă ele a r fi a u t o r i s a t e d e a s t a în j u ­
decată -).
A c e i p u ş i s u b u n c o n s i l i u j u d i c i a r p e n t r u r â s i p i r e s a u Persoanele
s l ă b ă c i u n e d e m i n t e , n u p o t de a s e m e n e a d e f e r i j u r ă m e n t u l ^ " ţ ^ u ju-
d e c i s o r i u de c â t cu a s i s t e n ţ a a c e s t u i c o n s i l i u t a r t . 4 1 5 . 458VM. diciar.
P e r s o a n e l e î n s ă r c i n a t e cu a d m i n i s t r a r e a s a u g e s t i u n e a Persoanele
a f a c e r i l o r a l t u i a n u p o t d e f e r i j u r ă m e n t u l d e c â t in c a s u - însărcinate
rile şi s u b c o n d i ţ i i l e în c a r e ele p o t t r a t a şi t r a n s i g e a- afacerilor''
s u p r a l u c r u r i l o r c a r e fac o b i e c t u l c o n t e s t a ţ i e i . altuia.
A s t f e l , b ă r b a t u l h u p o a t e d e f e r i j u r ă m e n t u l în p r i ­
v i n ţ a b u n u r i l o r f e m e e i de c a r e e l n u p o a t e d i s p u n e f ă r ă
consimţimentul e i K 4

V I I I § 774. ]). 447. nota 85. iu fine. Baudry et Tissier. op.

cit., 749. F u z i e r - H e r m a n , Imo rit.. Xo. 3 1 . Oas. fr. I). P .
9 1 . 1. 416. Sirey. 9 1 . 1. '208.
*) „Impubes jusjurandum remitfere necjuit", dice H a n n e n o p o l ,
iţ 1 1 , 1, 7. I)<; jurejurando şi § 25, De imjiuberibun, etc., 1. 12.
O p r . L a u r e n t . X X . 235. L a r o m b i è r e , V. art. 1359. X. 1. P a n d .
fr., Delation determent. 35.—Minorili emancipat, avènd libe- .Minorai «•.-
r a disposiţie a veniturilor sale, poate, d u p ă p ă r e r e a gene- mam-ipat.
rală, să defere j u r ă m e n t u l în privinţa actelor de pura a<l-Controversa,
ministraţie. Larombière, V. loco rit. T. Hue, I I I . 484. Bau­
drv. I. 1142. P a n d . fr.. v° rit.. 38. -Contra. Laurent. V.
235 şi X X , 235. T. Hue. V I I I , 358. B a u d r y , I I , 1313. D u p ă
aceşti din u r m ă autori,, minorul emancipat n ' a r putea deferi
j u r ă m e n t u l chiar în p r i v i n ţ a drepturilor de care el poate
dispune, de cât împlinind formele prescrise de art. 413. pen­
tru că transacţia nu poate nici o data fi considerata ca un
act de a d m i n i s t r a ţ i e . - - C â t p e n t r u minorul autorisat a face Art. i o c .
comerţ, el hind considerat ca major, (art. 10. C. coni.), va com.
putea necontestat sa defere şi sa primească j u r ă m e n t u l în
toate pricinele care interesează comercial seu.
z
) L a u r e n t . I I I , 148. P a n d . f r . . Mariuge. !.. 2277. Demolombe. l'emeea. ma-
I V , 282 şi X X X , 583. L a r o m b i è r e , 'loco cit, Viand. Pui ssance nţ^y.va-
a
maritale, p. 352. - - Fenieea separată, de bunuri avènd însă ™* .j' \ " ~ Y

capacitatea de a î n s t r ă i n a a v e r e a sa mişcătoare (art. 1265), jócì;,.

poate deferi j u r ă m e n t u l în p r i v i n ţ a acestei averi. L a u r e n t .
X X , 235, infine. L a r o m b i è r e , loco cit.. Xo. 1. in fine.
*) .J'rodiyus si defend jusjurandum, audiendus non est". L .
35, § 1, Dig.. De jurejurando, 12. 2. Vedi şi H a n n e n o p o l ,
De jurejurando, I. 7, 5J 13. Cpr. P a n d . fr.. Delation de ser-
ment, 36. Demolombe, X X X , 5 8 3 . Duranton, X I I I , 585. L a ­
rombière, V, art. 1359. Xo. 2.
*) P a n d . fr. loco rit.. 42. L a r o m b i è r e , V. a r t . 1359, Xo. 2.
382 PERSOANELE CARE POT DEFERI JURĂMENTl'L.

Exerciţiul ac- I n c â t p r i v e ş t e i n s a e x e r c i ţ i u l a c ţ i u n i l o r d o t a l e în
u,1 u
ta"™întim}nii* P ^ c ă s ă t o r i e i , ele a p a r ţ i n â n d b ă r b a t u l u i , a t â t s u b l e g e a
1
căsătoriei, a c t u a l a ( a r t . 1 2 4 2 ) . ) , c â t şi s u b C o d u l C a r a g e a - ) , j u r ă ­
3
m â n t u l p o a t e ti d e f e r i t d e d â n s u l ) .
Mandatarii I n c â t p r i v e ş t e p e m a n d a t a r i i c o n v e n ţ i o n a l i , ei n u
C
°"Til]' 10
P ^ d e f e r i j u r ă m â n t u l d e c â t în p u t e r e a u n u i m a n d a t spe­
0

cial, e a r n u în p u t e r e a u n u i m a n d a t g e n e r a l , c a r e a r c u p r i n ­
4
d e n u m a i a c t e l e d e a d m i n i s t r a ţ i e ( a r t . 15.'?Cò ) , s o l u ţ i e

x
) C. Galatz şi Iaşi. Dreptul din 1898, No. 45 şi din 1901,
No. 1 1 . C. judiciar din 1 martie 1901, No. 17 (cu adnota-
ţia n o a s t r ă ) . Cas. rom. Bulet. S-a 1, Ì 8 9 4 , p. 524. C. judi­
ciar din 1894, No. 22. Guillouard, Contrat de wariage, I V ,
1785 urm. Marcadé, V I , art. 1549, No. 2. A u b r v et Rau,
V, § 535, p. 547. T. Hue, I X , 436. Troplong, Contrat de
mariage, IV, 3105. B a u d r y , I I I , 374. Thiry. I l i , 5 1 3 . De­
mante, V I . 221 bis V. Rodière et P o n t , Contrat de mariage,
I I I , 1756 şi urm. F u z i e r - H e n n a n , Code civil annoté. I I I , art.
1549, No. 23 urm. şi autorităţile citate de acest a u t o r . —
Curtea noastră supremă a decis însă (5 sept. 1900) că. în
caz de u r m ă r i r e silită a unui imobil dotai a p a r ţ i n â n d unei
femei măritate, dânsa poate face contestaţie la u r m ă r i r e , cu
a u t o r i s a r e a soţului ei, o asemenea contestaţie neflind o ac­
ţ i u n e dotala propriu disă p e n t r u obţinerea sau recunoaşte­
rea zestrei, ci o acţiune de conservare, pe care o poate exer­
cita şi femeea. I n consecinţă, a r ti casabilă, după această
teorie, o r d o n a n ţ a de adjudecare de câte ori t r i b u n a l u l res­
pinge o contestaţie făcută de o femee m ă r i t a t ă , cu autori­
sarea soţului séu, la u r m ă r i r e a unui imobil al ei, pe motiv
că numai soţul a r e , după lege, exerciţiul acţiunilor dotale.
Vedi C. judiciar din 23 sept, 1900, No. 63. Vedi în acelaş
sens şi decisia Cas. S-a I I , No. 254 din 13 noemb. 1900 (ne­
publicată). L a aceste decişii am luat şi noi parte, însă nu
ne am unit cu majoritatea.—Autorii refusa, în adevér, general­
mente femeei exerciţiul acţiunilor având chiar un caracter
conservator şi u r g e n t , r e m ă n â n d ca ea să provoace separa­
r e a de patrimonii. Vedi în acest din u r m ă sens, Guillouard,
op. cit, I V , 1785, 1 8 2 k Rodière et P o n t , op. cit, 111,1757.
A u b r y et R a u , V, § 536, p. 557, etc,
') Cas. rom. Dreptid din 1886, No. 33 si Bulet. S-a 1. anul
1886, p. 122.
3
) D u r a n t o n , X I I I , ò86.-Contrà. L a u r e n t , X X , 237.
4
) L a u r e n t , X X , 236. Duranton, X I I I , 587. P a n d . fr., Delation
de serment, 43. Demolombe, X X X , 584. T. Hue, V I I I , 358.
Masse-Verge, I I I , § 608, p. 542, nota 6. Marcadé. V. art.
1358 urm., No. 1, p. 228. Baudry, I I , 1313. Garsonnet. Pr.
civ., I I , p. 595 (ed. 1). Cas. rom. S-a 1, decisia No. 253 din
1871 (nepublicatà). Bulet, S-a 1, 1877, p. 49.
 COI). C I V . - C A H T . III.—TIT. I I I . - C A I ' 1 T . 1 X . - . S - » V . - J U R A X I K X T .

c a r e e r a a d m i s ă şi s u b C o d u l C a l i m a c h . . . P e n t r u a d a s a u A r t 135-J Ci.
a p r i m i j u r ă m e n t u l . dice a r t . 1 8 5 2 d i n a c e s t C o d ( 1 0 0 s Caiimaeh.
11 1
C. a u s t r i a c i , se c e r e o împuternicire specială i.
C u r a t o r u l u n e i s u c c e s i u n i v a c a n t e n u p o a t e d e f e r i j u - Curatorul
r à m é n t u l d e c i s o r i u p e n t r u a f a c e r i l e r e l a t i v e l a m o ş t e n i r e a un 01 ,s ,i i.c e e s i -
i m i v a u l t ( 1

ce el a d m i n i s t r e a z ă , fiind că el n u p o a t e face d e c â t a c t e
2
de a d m i n i s t r a r e ( a r t , 7 2 6 C. civ.) i .
I n c â t p r i v e ş t e e p i t r o p u l , el v a t r e b u i s ă î n d e p l i - Epitrop. Art.
nească f o r m a l i t ă ţ i l e p r e s c r i s e de a r t . 4 1 ; ! C. c i v . 1 . ; 5 4
*'' 1 : !
" ( > I V

A c e l e a ş i f o r m a l i t ă ţ i v o r fi î n d e p l i n i t e d e c â t e o r i j u ­
r ă m e n t u l v a fi d e f e r i t t u t o r u l u i p e n t r u f a p t e l e c a r e n u ' i
4
s u n t p e r s o n a l e ), a f a r ă , b i n e î n ţ e l e s de e x c e p ţ i a , d e s p r e c a r e
am v o r b i t m a i s u s , şi pe c a r e o c o n s a c r ă a r t . lOOO.
h l i c u l u m l i
C â t p e n t r u s i n d i c u l u n u i f a l i m e n t , el a r e a s t ă d i n e - ^ v
voe, s p r e a p u t e a d e f e r i j u r ă m e n t u l , de a u t o r i s a r e a t r i b u - ^ ' v ' o ^ , ' , , ^ ^ '
n u l u i ( a r t . SOT C. c o m . î , e a r n u de a u t o r i s a r e a j u d e l u i
c o m i s a r , d u p ă c u m p r e v e d e a t e x t u l p r i m i t i v ( a r t . S i Oi. şi
după c u m p r e v e d e a t â t t e x t u l c o r e s p u n d è t o r f r a n c e z ( a r t .
4 8 7 ) c â t şi a r t . 7 0 7 d i n C o d u l i t a l i a n .
T r i b u n a l u l d i n B r ă i l a a d e c i s , s u b v e c h i u l C o d de c o -
m e r c i u , că s i n d i c u l u n u i f a l i m e n t . în c a l i t a t e a sa de s i m p l u
administrator a averci falitului, n u putea deferi j u r ă m e n ­
t u l d e c i s o r i u de c â t cu consimţimentul majorităţei credito-

*) Cpr. L . 17. § 3, Dig., l ) jurejtirando, e etc.. 12. 2. unde se

dice : ant si id ipsuni nominatila mandatam sit.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a I. 1892, p. 98.
s
) L a u r e n t , V. 54 şi X X . 237. Fréminville, Minorite (Cler­
mont, 1845).'II. 779. Carré-Chauveau. Pr. eie. I. Quest, 514. p.
605. B a u d r v , I I . 1213. T h i r v . I I I . 183. Demolombe. V I I . 690
urm. si X X X , 585. T. H u e . V I I I . 358. A u b r v et R a n , I.
114, p. 723 (ed. a 5-a) şi V I I I , § 753. p. 184, 185. L a ­
rombière, V, art. 1359. No. 2. Band. fr. v" cit., 59. Ricci.
Delle prore. 290. si toii autorii. Cas. rom. Bulet. 1869. p.
419. Biuet. S-a I L Ì89IL p. 894. C.judiciar din 1893, N o . 5 3 .
Vedi şi t. I I a lucr. noastre p. 218, nota 2. — Unii autori,
intemeindu-se pe dreptul roman (L. 17. § 2, Dig., De jurejit-
rando. 12, 2), ai' voi însă ca tutorul sa poată deferi j u r ă m e n ­
tul în p r i v i n ţ a obiectelor pe care el le poate î n s t r ă i n a fără
autorisarea consiliului de familie, Cpr. Garsonnet. op. cit..
I I , p. 595 (ed. 1-a). Duranton. X I I I . 582. L a r o m b i è r e . V.
art. 1359. Xo. 4.
4
) Cpr. Trib. Dolj. Dreptul din 1892. No. 58. Vedi infra, p.
385. nota 8.
384 PERSOANELE CARE POT DEFERI JURĂMENTUL.

1
rilor ), înlocuind astfel a u t o r i s a r e a judecătorului comisar
prin acea a masei creditorilor, soluţie care este g e n e r a l ­
2
m e n t e a d m i s ă şi î n F r a n c i a ) .
Micist. pu- I n fine, j u r ă m â n t u l n u p o a t e fi d e f e r i t de M i n i s t e r u l
b U c 3
' p u b l i c in c a ş u r i l e î n c a r e el e s t e p a r t e a l ă t u r a t ă ) .
C â t p e n t r u c a ş u r i l e în c a r e el e s t e p a r t e p r i n c i p a l ă ,
j u r ă m â n t u l c u a t â t m a i m u l t n u p o a t e fi d e f e r i t , p e n t r u că
aceste cause interesează ordinea publică.
Representan- In cât priveşte r e p r e s e n t a n t u l unei persoane morale,
c e
^oa'neino" ^ exemplu, p r i m a r u l u n e i comuni, eforul u n u i spital, etc.
rale. ei n u p o t d e f e r i j u r ă m â n t u l d e c i s o r i u , f ă r ă o a u t o r i s a r e
4
s p e c i a l ă , d o b â n d i t ă în c o n d i ţ i i l e d e t e r m i n a t e d e l e g e ) .
Deferirea jn- C â t p e n t r u S t a t , el p o a t e d e f e r i j u r ă m â n t u l , a v â n d n u -
m a m a 0 1
dhTTrtea * J ' i t a t e a v o t u r i l o r a d v o c a ţ i l o r sei ( a r t . 1 7 L . a s u -
5
statului. p r a a d m i n i s t r . d o m e n i i l o r S t a t u l u i d i n 1 8 7 2 ) .

Jm-ămentul *) Dreptul din 1886, No. 63.—Curtea de casaţie a decis, sub

deferit de un legea nouă (13 oct. 1895), că nulitatea j u r ă m â n t u l u i defe­
falit. rit de un falit, fără a u t o r i s a r e a judelui comisar, n u poate fi
propusă de dânsul, de oare ce legea prescrie i n t e r v e n ţ i a j u ­
decătorului comisar numai în interesul creditorilor, aşa că
incapacitatea de care falitul este isbit, fiind creată în favoa­
r e a creditorilor, ear nu în favoarea sa, urmează că densul
nu se- poate p r e v a l a de ea contra persoanelor cu care a
c o n t r a c t a t , p e n t r u a cere a n u l a r e a actului seu. Bulet. S-a
1, 1895, p . 1187, 1188. Cpr. şi T r i b . Ilfov, care a decis că
falitul este în d r e p t a deferi j u r ă m â n t u l unui creditor spre
a se stabili dacă c r e a n ţ a ce el voeşte a verifica a r e o causă
legală (Dreptul din 1892, No. 76). Aşa este, nulitatea este
creată în favoarea creditorilor, însă, în specie, j u r ă m â n t u l
nu era deferit de sindic, ci de însuş falitul, adecă de o
persoană lipsita de calitate, şi ca a t a r e , a r fi trebuit, după
p ă r e r e a noastră, să fie anulat. Curtea de casaţie recunoaşte
însuş, în adevèr, că falitul nu poate sta în j u d e c a t ă , nici
într'o i n s t a n ţ ă . Cas. rom. (27 fevr. 1901). C. judiciar din
1901, No. 26.
2
)
Cpr. C. R e n n e s , Sirey, 59. 2. 216. Band. fr. Delation de
•serment, 56 şi Faillite, 5929 urm. Lyon-Caen et Benault,
Dr. comm., V I I , 5 1 1 .
3
) Massabiau, Manuel du minist. public, I, 598.
*) P a n d . fr., v° Delation de serment, 57 şi Commune, 3287
urm. R é p e r t . Sirev, Commune. 963 urm. Cas. rom. Bulet. S-a
1, 1877, p. 326. t r i b . Brignoles. Sirey, 82. 2. 99. Cpr. L .
34, § 1, Dig., De jarejurando, e t c . 12, 2.
5
) Cpr.' Cas. rom. Dreptul din 1898, No. 14 şi Bulet. Cas. S-a
1, anul 1898. p. 46.—Contra, C. Craiova (decisie casată).
Dreptul din 1896, No. 79.
C. C.-CAKT. III.—TIT. l l I . - f A I ' I T . IX.—S-a V.—JURĂMKXT DECISORIU. 385

Persoanele cărora jurărncntid poate fi deferit.

J u r ă m â n t u l d e c i s o r i u n u p o a t e ti d e f e r i t de c â t p e r ­
s o a n e l o r c a r e f i g u r e a z ă în i n s t a n ţ a ş i p l e d e a z ă în n u m e l e
lor p r o p r i u , e a r n u în n u m e l e a l t o r a .
A s t f e l , j u r ă m e n t u l n u p o a t e ti d e f e r i t a d m i n i s t r a t o r i i - Administr.
lui u n u i s t a b i l i m e n t p u b l i c s a u u n e i p e r s o a n e m o r a l e ' ) , n e ^ n a e * *
3
sindicului u n u i f a l i m e n t - i , t u t o r u l u i ) şi o r i c ă r u i manda-sindic, tutor,
etf -
t a r în g e n e r e . ..Procurator non c.ompcllitur jurare, ncc de- '
fensor". ( L . 3 4 , iş 3 , D i g . , J)e jarejarando, e t c . , 1 2 . 2").

') Xn se poate deferi j u r ă m e n t u l , după cum se poate face in- .juràinGntul

terogator unei persoane, morale ( a r t . 233 P r . civ.), dice Bon- nu poate ti
nier (7V. de* preures, 417), pentru că fiinţa morală prin ea deferit unei
p e
însuş nu poate ti considerată ca având o conştiinţă. Cpr. ^ ? ^ "
Larombière, V. a r t . 135!). Xo. 5 in fine. A u b r y et Ran,
J
V I I I . $ 753. p. 18(1 (larsonnet, l r. civ., I I , p. 602 § 358, n.
15 (ed. 1-a) şi 111, p. 135. § 886, n. 3 din ed. a 2-a, Carré sur
Chauveau, Pr. civ.. I. (}. 514. p. 605. P a n d . fi-.. Delation
de xerment, 399. Ricci, Delle prore, 2i)2, şi decisiile italie­
ne citate de acest autor. In baza acestor principii, care
ii'au suferit nici o dată vre-o îndoeală, atât Curtea din Cra­
iova cât şi Curtea noastră supremă au respins ca inadmisi­
bil j u r ă m e n t u l deferit Direcţiei căilor ferate, care este o
r a m u r a de administraţie a Statului, şi ca a t a r e , o persoană
morală. C. judiciar din 1900, Xo. 37 şi din 1 9 0 1 , Xo. 36.
Dreptul din 1900. No. 32. Vedi si supra, p. 333. text si n.
2.—S'ar putea insa deferi j u r ă m e n t u l directorului unei socie­
tăţi relativ la faptele sale personale. Cas. rom. Bulet. S-a
1, 1890, p. 136. Asemenea j u r ă m â n t nu leagă însă pe socie­
tate. Vedi Garsonnet op. şi loco suprà cit.
La Romani, se putea, din contra, deferi j u r ă m e n t u l unei Dreptul ro-
persoane juridice. însă chestiunea de a se şti cine trebneanmu şi drep-
,tu1
sa'l presteze era foarte controversată : die Frage ist , s e / n vecinii tr.
Iiestritten, dice S a v i g n y , System des lientir/en romisclieu Rechts.
VII, p. 58, § 310 (ed. germ.), p. 62, 63 a traducerei ( i n e -
iioux. - Vechea j u r i s p r n d e n ţ ă franceză admiţând p r e s t a r e a
j u r ă m â n t u l u i prin procuratori, de aici resulta că el se putea
deferi altă d a t ă persoanelor morale. V. Garsonnet. Dr. civ.. I I ,
p. 602, text si n. 15 (ed. 1-a): I I I . p. 135. n. 3 din ed. a 2-a.
8
) Aubry et R a n , V I I I . § 753, p. 185, 186. P a n d . fr., Dela­
tion de scriiieut. 79. Lyon-C-aen et R e n a u l t , Dr. comm.. VII,
511. Larombière. V. art. 1359, Xo. 5. Demolombe. X X X ,
589. Thiry. I l i , 183, in fine.
8
) Cpr. Cas. rom. Bnlet. S-a I I , 1878. p. 169.—Se poate însă Caşurile în
deferi j u r ă m â n t tutorului pentru faptele sale personale de care jură-
1 1 1 1
administratie. fără a fi nevoe de îndeplinirea formalităţilor " '" *» poate
prescrise de a r t . 413 C civ. (Trib. Dolj. Dreptul din 1892, l o r u ì u i
386 PERSOANELE CĂRORA JURĂMENTUL POATE EI DEFERIT;

Bărbat, con- E l i m p o a t e fi d e f e r i t b a r b a t u t u i , c l i e m a t s p r e a a s i s -
S l h l d l t a e S 0 a s a e n t r u a 11
ciar P ^ P s t a î j u d e c a t ă *), n i c i c o n s i l i u l u i
judiciar, c h e m a t spre a asista pe râsipitor sau pe acel slab
2
de minte ) .
Persoană A fortiori, d e c i , j u r ă m e n t u l n u p o a t e fi d e f e r i t u n e i
s t a 3
[ ^ ™ ^ [ ' " p e r s o a n e s t r ă i n e d e l i t i g i u ) . „ J u r ă m e n t u l n u v a p u t e a fi
t

449 Pr. germ.deferit s a u r e f e r i t , dice a r t . 4 4 9 ( 4 1 4 vechii!) d i n p r o c e d .

g e r m a n ă , de cât însuş părţei, e a r nu unui al t r e i l e a " .
Deferirea J u r ă m e n t u l p o a t e fi d e f e r i t a t â t p ă r ţ e i p r e s e n t e cât
un 11 a c e e c a r e
^ {rtp"ab- ^ l i l i p s e ş t e , r e m ă n â n d ca ea s ă fie î n ş t i i n ţ a t ă
sente, d e s p r e d e f e r i r e a j u r ă m â n t u l u i şi c a n e v e n i r e a ei l a t e r m e ­
n u l h o t ă r î t s ă fie c o n s i d e r a t ă ca u n r e f u z de a ' l p r e s t a
4
( a r t . 2 4 5 P r . civ.) ) .
Persoanele E l n u p o a t e î n s ă fi d e f e r i t a c e l o r d e c l a r a ţ i s a u p r e -
declarate p i a b s e n ţ i , căci cei d i n t â i s u n t r e p r e s e n t a ţ i p r i n acel
S U U S

sau presu- - • . .
pnseabsente.care a d o b e n d i t p u n e r e a in p o s e s i u n e p r o v i s o r i e ( a r t . 110),
e a r cei d e a l d o i l e a p r i n u n c u r a t o r ( a r t . 9 9 C. civ., 6 2 3
5
P r . civ.) ) .
Jurăm, nu D i n c a r a c t e r u l c u n o s c u t a l j u r ă m â n t u l u i r e s u l t a că a-
poate li d e - i ă n r i a el e s t e d e f e r i t t r e b u e , ca si a c e l c a r e ' l d e f e r ă ,
c e c

icrit do Ciit '

, !
persoanelor s ă fie c a p a b i l d e a t r a n s i g e a s u p r a o b i e c t u l u i contestaţiei ).
capabile de
a transige. No. 58. Demolombe, X X X , 590 urm.), şi aceasta soluţie este
admisibilă în p r i v i n ţ a t u t u r o r m a n d a t a r i l o r în g e n e r e , cari
n'au întrecut limitele puterei lor. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a
I I , 1882, p. 586. Se poate de asemenea deferi j u r ă m â n t
chiar unui asociat, care având mandat de a r e p r e s e n t a
societatea, a r fi îndeplinit un act în limitele acestui man­
dat. Demolombe, X X X . 592. L a r o m b i è r e , V. a r t . 1359. Xo.
8 si 9. P a n d . fr., v° cit.. 82. Cpr. Cas. rom.' Bulet. 1870. p.
59'. Bulet. 1890, p. 136. Bulet. 1891, p. 188.
x
Art. 151 Pr. ) B ă r b a t u l chemat spre a autorisa pe soţia sa, nu este, în a-
civ. dever, p a r t e în proces. De aici resulta că nici a r t . 151 P r .
civ. n u este aplicabil în asemenea ipoteză, nefiind doi pa­
riti în causa. Cas. rom. O. judiciar din 1894. Xo. 22 si Bulet.
S-a 1, 1891, p. 521. C. judiciar din 1 9 0 1 . No. 31 si Drep­
tul din 1901, No. 36.
2
) Marcadé, V, art, 1358 urm., No. 1, in fine. L a u r e n t . X X ,
238. Demolombe, X X X , 587, 588. L a r o m b i è r e , V, a r t . 1359,
No. 5. P a n d . fr., v° cit.. 67, si toţi autorii. C. A n g e r s . Sirey,
V I I I , anii 1 8 2 5 — 1 8 2 7 / 2 . p / 1 6 , colona 2.
3 u
) L a u r e n t , X X , 238. Pand.' fr.. v cit.. 68.
4
) Cpr. P a n d . fr., v° cit., 7 1 , 256. T. Hue, V I I I , 3 6 1 .
5
) P a n d . fr.. Delation de serment, 96.
«) C. P a r i s . ' Gaz. Valah. 93. 2. 4. Sirev. 97. 1. 263 (sub Cas.)
P a n d . fr.. v° cit.. 72.
CC—CAUT. UI.—TIT. III.—CAI'JT. IX.—S-aV.—JUUAMÈXT DECISOMI". 3s7
1
J u r ă m e n t u l n u p o a t e d e c i t i d e f e r i t m i n o r i l o r ) , i n t e r - Minori, m-
; !
d i ş i l o r - ) , f e m e i l o r m ă r i t a t e , e t c . i. tcnlisi. etc.
I n c â t p r i v e ş t e p e m i n o r i i e m a n c i p a ţ i , j u r ă m e n t u l n u Minori e-
m;lut 1 ):l 1
li se p o a t e d e f e r i s a u r e f e r i d e c â t î n a s i s t e n ţ a c u r a t o r u l u i ' i t -
4
şi cu î n d e p l i n i r e a f o r m e l o r p r e v e d u t e d e a r t . 4 1 3 C . c i v . ) .
E l n u p o a t e ii d e f e r i t a c e l u i p u s s u b u n c o n s i l i u ju-Consiliu ju­
d i c i a r , d a c ă n u e s t e a s i s t a t d e a c e s t c o n s i l i u "»). diciar.
E a t ă ce g ă s i m î n a c e a s t ă p r i v i n ţ a î n C o d u l C a r a g e a <\><iui c v
n , o a
( p a r t e a Y I , c a p i t , 2 , iţ 4 0 ) : . . N e b u n i l o r , n e v â r s n i c i l o r , r o - ~ -
bilor, r â s i p i t o r i l o r , t â l h a r i l o r , f u r i l o r , p r e p u i t o r i l o r ( t e x t u l
g r e c e s c dice ^-/.cşcc/rse., a d e c ă d e n u n c i a t o r i l o r d e m e s e r i e i ,
m a r t o r i l o r m i n c i u n o ş i , t ă i t o r i l o r de b a n i , m o f l u z i l o r m i n -
ciunoşi, şi câţi sunt ştiuţi cu nu puţină evlavie câtva cele
Dnmneseeşfi, a c e s t o r a n i c i li se p r o v a l i s e ş t e ideferă') j u r ă -
-
m è n t , nici li se d ă c r e d i n ţ a , d a c ă v o r j u r a ' .
J u r ă m e n t u l a r p u t e a î n s ă ti d e f e r i t p e r s o a n e i a c ă r e i P e r i m a a
i n t e r d i c ţ i e a r îi fost c e r u t ă şi n e p r o m m ţ a t ă î n c ă , p e n t r u , ^ '
că, p â n ă la p r o n u n ţ a r e a ei, ea a r e l i b e r a d i s p o s i ţ i e a drep-ceriită şi •io­
1 , r u , t a
turilor sale. I u urma pron u n t a r c i interdicţiei însă. actele jJ,™f
a n t e r i o a r e şi, p r i n u r m a r e , si p r e s t a r e a j u r ă m â n t u l u i v o r
p u t e a ti a n u l a t e

l
) „I'itjiillo nou de fertil r j ii.y annidimi". L . 34. § 2. Dig.. J)c
jurejurando. etc.. 1 2 , 2 şi Hannenopol. I, 7. De jurejurnnil".
S 12 şi I, 12, De inipid/eribus. etc., 5; 2b'.- T r e b u e să obser-
văni că deferirea j u r ă m e n t u l u i unui incapabil nu va folosi
nici o dată părţei cai'e l'a deferit, caci sau incapabilul a
prestat j u r ă m â n t u l , şi în asemenea caz, el a dobândit câş­
tig de causa, persoana capabilă care a deferit j u r ă m e n t u l
nepntând sâ'i opue incapacitatea sa (art. 207. 952) : sau
incapabilul va refusa de a j u r a . si aeet refuz nu'i va putea
aduce nici o paguba, fiind vorba de un act de înstrăinare
pe care el nu'l poate face. Cpr. T. H u e . V I I I , 358. F r â -
minville. Minorite. I I . 778.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1S82. p. 285. Bulet. S-a 1. 1872.
p. 286. ultimul considerent.
3
) A n t o r i s a r e a ce femeea a r avea de a sta în judecata, nu este A u t n r K w a
suficienta pentru p r e s t a r e a j u r ă m e n t u l u i . fiind ca dreptul de .lata femeei
a pleda nu cuprinde şi pe acel de a transige. (.'. Angers, maritate.
Sirey. Rec. ijénéral. V I I I . anii 1825 -1827. 2. 16. colona 2.
-
Pand. ti ., v° rit.. 73. L a u r e n t . X X . 240. Carré sui- Clmu-
veau. l'r. civ.. I. Quest. 514. p. 605.
4
) T r i k Dolj. Dreptul din 1895. Xo. 12. p. 101.
r>
) P a n d . fr.. v° cit.. 73. L a u r e n t , X X . 240. ia Jiac C. Paris,
decisie citata p. 386. n. 6. si reprodusa în Sirev. 97. 1. 263.
6
) C. Bouen. Sirev. 42/2. 262. P a n d . fr.. v° cit.. 76.
 CÂND SE POATE DEFERI JURAMÈNTUL DECISORI!!-.—ART. 1210.
388
Perderea ca- D a c ă p e r s o a n e l e c ă r o r a j u r ă m â n t u l a u fost d e f e r i t a u
p a rtea per- P d ) ™ u r m a acestei deferiri, c a p a c i t a t e a lor, p e r d â n d
a C ei n er ut

soaneior că- d e e x e m p l u u s u i r a ţ i u n e i , d e f e r i r e a j u r ă m â n t u l u i v a fi c a
r r J U n e a V e n i t a
a ?o st d eS. *)•
n n e
Persoane In ? j u r ă m â n t u l p o a t e fi d e f e r i t a c e l o r c o n d e m n a ţ i
condemnateia
la închisoare. î n c h i s o a r e p e n t r u f u r t s a u a l t e d e l i c t e , fiind c ă l e g e a
n u stabileşte nici o i n c a p a c i t a t e în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , şi ştiut
2
e s t e că i n c a p a c i t â ţ i l e s u n t d e d r e p t s t r i c t ) .

Când se poate deferi jurământul decisoriu.

A r t . 1 2 1 0 . — A c e s t j u r ă m â n t poate fi dat în tot cursul pro­
cesului, cu t o a t e că nu există nici un început de dovadă despre
c e r e r e a sau excepţiunea a s u p r a c ă r e i se propune j u r a r e a . (Art.
1197, 1214 C. civ. A r t . 1360 C. fr.).
J u r ă m â n t u l d e c i s o r i u p o a t e fi d e f e r i t î n a i n t e a t u t u r o r
3
i n s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i J ş i î n t o t c u r s u l p r o c e s u l u i , en
tout état de cause, d i c e t e x t u l f r a n c e z , a d e c ă p a n ă l a î n ­
4
c h i d e r e a d e s b a t e r i l o r ) , c h i a r în u r m a p r o p u n e r e i a a l t o r
5 6
m i j l o a c e d e a p a r a r e ) , şi p e n t r u p r i m a o a r ă î n a p e l ) .

x
) C. Toulouse, Sirey, 89. 2. 4 1 . T. H u e , V I I I , 358. Baudry,
I I , 1313. P a n d . fr. v° cit, 77. Cpr. a r t , 471 (433 vechiù)
din proced. civ. germană,
2
) T. H u e , V I I I . 358. Répert. Dalloz. Supplement, Oblig., 2177.
P a n d . fr., v" cit, 97. C. Riom. D. P . 86. 2. 199.
3
Judec', co- ) J u r ă m â n t u l decisoriu poate fi deferit chiar î n a i n t e a judecă-
munale. toriilor comunale. Trib. Tutova. Dreptul din 1885, No. 48.
4
) Demolombe, X X X , 613. A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p. 190.
L a r o m b i è r e , V, a r t . 1360, No. 4. P a n d . fr., v° cit., 253 urm.
L a u r e n t , X X , 255. — J u r ă m â n t u l n ' a r putea însă fi deferit
în u r m a conclusiilor minist. public, în caşurile în care pro­
curorul a r e cuvântul (L. din 29 oct, 1877 şi a r t . 81 P r .
civ.), nici în u r m a unei a m â n ă r i p e n t r u p r o n u n ţ a r e a hotă-
rîreL P a n d . fr., v° cit, 262, 264. Demolombe, X X X , 613.
Cas. rom. Bulet. 1869, p. 507.—Dacă j u r ă m â n t u l a fost. sau
nu, propus in timpul desbaterilor, aceasta este o chestie de
fapt care scapă de controlul casaţiei. Cas. rom. Bulet, S-a
1, 1897, p . 20.
5
) B a u d r y , I I , 1316. A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p . 190. I n
p r i v i n ţ a j u r ă m â n t u l u i deferit prin conclusiî subsidiare, vedi
suprà, p. 3 7 1 , text şi nota 4.
,;
) Pothier, I I , 913. P a n d . fr., v° cit, 258, 268. B a u d r y , I I ,
1316. T. H u e , V I I I , 3 6 1 . Demolombe, X X X , 612. Bonnier,
414. Répert. Dalloz, Supplém., Oblig., 2179. L a u r e n t , X X ,
255. A u b r y et R a u , loco supra cit.
 COO. CIV.—CARTEA HI.—TIT. HI.—CAPIT. IX.—S-a A".—ART. 1210. 889

E l n u p o a t e î n s ă ti d e f e r i t î n a i n t e a C u r ţ e i d e c a s a ţ i e , c a r e
1
n u d i s c u t ă c h e s t i i l e d e f a p t , ci n u m a i p u n c t e l e d e d r e p t ) .
C u r t e a d e c a s a ţ i e a decis c ă j u r ă m e n t u l n u p o a t e fi Contestaţie
-
deferit î n t r ' o c o n t e s t a ţ i e la u r m ă r i r e ce s a r face în c o n - p * ^ " ^ ^
t r a u n e i s e n t i n ţ e d e f i n i t i v e -1 : î n s ă a c e a s t ă s o l u ţ i e n i se
p a r e p r e a a b s o l u t ă . P r e s u p u n â n d , în a d e v é r , că d u p ă ce am
fost c o n d a m n a t la o s u m ă de b a n i p r i n o s e n t i n ţ ă defini­
t i v ă , a m e x e c u t a t h o t ă r î r e a , p l ă t i n d ceea ce d a t o r e a m . f ă r ă
însă a l u a c h i t a n ţ ă de la c r e d i t o r , s a u f ă r ă a n i m i c i f o r ­
m u l a e x e c u t o r i e , şi că c r e d i t o r u l me u r m ă r e ş t e din n o u
p e n t r u a c e i a ş s u m ă , în b a z a a c e l e i h o t ă r î r i : în a s e m e n e a
caz, n u v è d p e n t r u ce n ' a ş p u t e a d e f e r i j u r ă m e n t u l c r e d i ­
torului pentru a dovedi faptul plăţei. C u r t e a de c a s a ţ i e
respunde că a r t . 1 2 1 0 nu p e r m i t e deferirea j u r ă m â n t u l u i
de cât în cursul procesului, însă şi c o n t e s t a ţ i a l a u r m ă r i r e
t o t p r o c e s e s t e . Î m p r e j u r a r e a c ă l e g i u i t o r u l p r e v e d e ceea
ce se î n t â m p l ă m a i a d e s e a - o r i , a d e c ă d e f e r i r e a j u r ă m â n t u ­
lui în p r o c e s e l e de fond, n u e x c l u d e p o s i b i l i t a t e a j u r ă m â n ­
t u l u i în c e l e - l a l t e p r o c e s e , c a r e se p o t i v i cu o c a s i a a d u ­
c e r e i la î n d e p l i n i r e a u n e i s e n t i n ţ e d e f i n i t i v e . J u r ă m e n t u l
d e c i s o r i u p o a t e fi d a t în ori ce soia de contestaţii, dice a r t .
1208.

Puterea judecătorului în ceea ce priceşte admiterea, sau

respingerea juràméntului decisoriu.

J u r ă m â n t u l fiind u n d r e p t p e n t r u p a r t e a c a r e '1 d e ­
feră, j u d e c ă t o r u l n u p o a t e s'o l i p s e a s c ă de a c e s t d r e p t .
A c e a s t a n u î n s e m n e a z ă î n s ă c ă o r i ce j u r ă m e n t t r e ­
bue să fie n u m a i de c â t a d m i s , p e n t r u că j u d e c ă t o r u l e s t e
în d r e p t de a e x a m i n a şi de a d e c i d e d a c ă a c e l c a r e '1 d e ­
feră, ca şi a c e l c ă r u i a el e s t e d e f e r i t , a u c a p a c i t a t e a n e c e ­
s a r ă c e r u t ă de l e g e : d a c ă el se r e f e r ă l a n i ş t e f a p t e d e ­
cisive şi de n a t u r ă a c u r m a p r i c i n a ' M : d a c ă n a t u r a c o n -
testaţiunei permite sau nu deferirea unui asemenea j u r ă ­
4
m â n t ) : dacă faptele sunt personale aceluia căruia j u r ă ­
5
mentul este deferit ) . etc.
l
) Vedi autorii citaţi în nota precedentă si în P a n d . fr.. v° cit., 272.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1881. p. 654. 655.
3
"') Vedi supră. p. 371,
*) Vedi saprà, p. 365 urm., 370 urni.
°) Vedi supră. p. 372.
 1

390 PUTEREA JUDECĂTORULUI ÎN MATERIE DE JURAMÈNT.

J u d e c ă t o r u l n u v a a d m i t e deci j u r ă m â n t u l de cât a-
t u n c i când el v a î n t r u n i t o a t e condiţiile c e r u t e de lege
Caşurile în A s t f e l , n u m a i r e m a n e n i c i o i n d o e a l â c ă el v a r e s -
J n e u r a m
tonii 'poa°te'P^ Ş J 6 n t u l c a r e a r fi d e f e r i t u n u i i n c a p a b i l 2) ?

respinge j u - u n u i a b s e n t , c a r e s e g ă s e ş t e î n i m p o s i b i l i t a t e d e a ' l p r i -
3
rămentui. m i s a u de a l r e f u s a ) ; c â n d f a p t u l a s u p r a c ă r u i a e l e s t e
4
deferit nu p r e s i n t ă nici u n i n t e r e s în causă ) ; cănd nu
5
e s t e p e r s o n a l , c o n c l u d e n t şi p e r t i n e n t ) ; c â n d el e s t e d e f e r i t
î n t e r m e n i c o m p l e x i •>) ; c â n d f a p t e l e a s u p r a c ă r o r a e l este
7
p r o p u s s u n t d o v e d i t e p r i n a c t e p u b l i c e ) : c â n d e l se d e ­
8
f e r ă a s u p r a u n u i p u n c t n e c o n t e s t a t în c a u s ă ) ; c â n d el n ' a
fost f o r m u l a t s p r e a se v e d e a d a c ă e s t e c o n c l u d e n t şi p e r ­
9
t i n e n t în c a u s ă ) ; c â n d p a r t e a c a r e d e f e r ă jurământul

*) Cpr. L a u r e n t , X X , 260. P a n d . fr.. Delation de serment. 273.

*) P a n d . fr., v" cit, 274. C. L i è g e . Pas. belc/e, 73. 2. 52.
a
) P a n d . fr., v° cit, 276. C. Douai. Sirey, 3 1 . 2. 3 4 1 .
*) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1876. p. 93. Bulet. 1879, p. 361.
Bulet. 1880, p . 35.
») Cas. rom. Bulet. 1874, p. 256. Bulet. 1876, p. 15. Bulet.
1881, p. 20. Bulet. 1882, p. 696. Cas. fr. I). P . 98. 1. 391.
P a n d . fr., v° cit, 283, şi decisiile citate acolo.
Chestie de Chestia de a se şti dacă j u r ă m â n t u l este sau nu concludent,
fapt. pertinent sau decisiv în causa, e l ă s a t ă la s u v e r a n a apreciare a
instanţelor de fond. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1890, p. 631.
Bulet. S-a I I , 1892, p. 622. Bulet. S-a I si l i , 1895, p. 141
si 350. Bulet, S-a 1, 1896. p. 1616. Bulet. S-a 1, 1897, p.
Ì 0 5 5 . Cas. fr. D. P . 90. 1. 23. Sirey, 90. 1. 112. P a n d . fr.,
v° cit., 292.—Aceiaş soluţie este admisă în p r i v i n ţ a chestiu-
nei de a se şti dacă faptele a s u p r a cărora j u r ă m â n t u l este
deferit sunt, sau nu, personale aceluia căruia el este deferit.
Vedi suprà, p. 372, text şi nota 2.—Decisiile instanţelor de
fond sunt însă controlate de Curtea de casaţie de câte ori
ele au violat sau au aplicat în mod greşit o disposiţie le­
gală. A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p. 188. Demolombe, X X X ,
611. P a n d . fr., loco cit. L a r o m b i è r e , V. a r t . 1359, No. 15.
") T r i b . L u x e m b u r g . D. P . 94. 2. 84. Cpr. L a u r e n t , X X , 253.
7
Art. 288, 291, ) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1878, p. 5 1 . „ J u r ă m â n t u l nu va pu-
446 Pr.germ. tea fi deferit, dice art. 446 (411 vechiu) din proced. germană,
a s u p r a unui fapt (fiber ehi Taldsache), pe care t r i b u n a l u l îl
consideră ca dovedit în sens c o n t r a r " . Cpr. şi art. 288,
291 (261 şi 264 vechi) din acelaş Cod, după care faptele no­
torii n'au nevoe de a fi dovedite. Vedi şi suprà, p. 104 urm.
s
) Cas. rom. Bulet, 1868, p. 113. Vedi si suprà, p. 105.
») Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1879, p. 607.' Bulet, 1884, p. 885.
C. Bucureşti. C. judiciar din 1901, No. 42 şi 48. - Contra.
C. C . - f ' A K T . m . - T I T . 111.- CAPIT. I X . - S - a V.-.U'H.UIKNT DECISORI!:.
.",91
cere a m â n a r e a p r o c e s u l u i p e n t r u u n a l t t e r m e n s p r e a ' l
f o r m u l a , c e r e r e pe c a r e j u d e c ă t o r u l f o n d u l u i o p o a t e r e s ­
p i n g e , f ă r ă ca h o t ă r î r e a sa să c a d ă sul) c o n t r o l u l C u r ţ e i
1
de c a s a ţ i e 1 : c â n d j u d e c ă t o r i i v o r a p r e c i a că j u r ă m â n t u l Art. -'37
a fost d a t din v e d i t ă r e a c r e d i n ţ ă , î n t r ' u n s p i r i t de re­ l'r. civ.
n t a t e şi v e x a ţ i u n e ş a r t . 2 3 7 $ - Pr. civ.) - \ , e t c . J u d e c ă ­
torii n u voi' usa î n s ă d e a c e a s t ă u l t i m ă d i s p o s i ţ i e de c â t
cu m a r e p r u d e n ţ ă .
J u d e c ă t o r i i n ' a r p u t e a î n s ă , f ă r ă a v i o l a l e g e a , să r e s ­
p i n g ă u n j u r ă m â n t c o n c l u d e n t si p e r t i n e n t în c a u s a , s u b
c u v â n t că a l e g a ţ i u n i l e r e c l a m a n t u l u i n ' a r ii de e r e d u t %
sau că ei 'şi a r ii f o r m a t c o n v i n g e r e a d i n a l t e p r o b e şi

("as. rom. Bulet. S-a 1. 1875, )>. 245. Vedi şi suprà. p. 371.
text si nota 5.
1
) Cas. rom. Bulet. S-a I. 1892. p. 339.
2
) A c e a s t ă inovaţiune a legiuitorului din 1900, admite p a r e - Juramént
rea susţinută in doctrina de Larombière (V. art. 1361. Xo.vexator. Art.
2 : ì 7 V r
7) si dè A u b r y et B a u ( V i l i , § 753. p. 192) şi se interne- -^ -
ieaza pe maxima: Miditiis liominnm non ost indultjendum (L.
38. 5; 1. /« medio. Dia'.. De rei ciudi cuti one, 6. 1). Sub pro­
cedura vei'lie. chestiunea, era controvei'sată. însă j u r i s p r u -
denta franceză se p r o n u n ţ ă tot în acest sens. V. JM Loi
d i n ' 9 innie 1899 'si ('.judiciar din 1900, Xo. 45. Pand.
Period. 1900. 1. 307. Am susţinut altă dată p ă r e r e a con­
t r a r ă (v. tr. nostru în limba franceză, p. 429 şi C. judi­
ciar din 1900, Xo. 45). contestând judecătorului facultatea de
a r e s p i n g e j u r ă m â n t u l concludent şi pertinent, sub cuvânt
ca ar ti deferit din spirit de r e n t a t e şi vexaţiune, pentru
că j u r ă m â n t u l este, un drept sacru al a p ă r â r e i , soluţiune
care. de altmintrele. este admisa de marea majoritate a doc­
trinei (v. L a u r e n t , X X . 261 : T. Hue, V I I I , 360 : Garson­
ne!, l'r. dr.. I I I . !ţ 8X4. p. 131. ed. a 2-a : Demolombe.
X X X . 6 1 5 : Dentante. V. 337 bis V : Bonnier, 4 1 3 : Mar­
cadé, V, art. 1358. urm.. No. 2), şi care a fost consacrata şi de
Curtea noastră suprema (Dreptul din 1881, No. 4) : însă am
fost combătut în această privinţă de amicul nostru I). G.
.Maxim (('omisiuni ror/atorii. etc.. Iaşi, 1899, p. 23 urm.) şi
de r e g r e t a t u l nostru coleg de la Casaţie. Alex. D é g r é (Drc/>-
tul din 1890. Xo. 21 şi Scrieri juridice. I. p. 373 urm.), care
mai întăi susţinuse contrarul (Dreptul din 1881. No. 37 şi
Scrieri juridice. I. p. 384). Acum nici o discuţie nu mai e
posibilă, căci art. 237 din P r . civ. a curmat controversa,
insă nu în sensul dorit si susţinut de noi.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. ÌSS6. p. 183. L a u r e n t . X X . 258.—
Contra. C a s . f r . 1). P . 59. 1.155. C. Bastia. P . P . 6 4 . 2 . 88.
Sirev. 64. 2. 189.
392 PROCEDURA DEFERIREI JURAMÉNTULUL—ART. 237 URM. PR. CIV.

d o c u m e n t e a l e c a u s e i , a f a r ă d e c a s u l c â n d s ' a r d e c i d e că
j u r ă m e n t u l este v e x a t o r ; căci u t i l i t a t e a sau inutilitatea j u ­
r ă m â n t u l u i se a p r e c i a z ă d e p ă r ţ i , e a r n u d e j u d e c ă t o r , şi
o r i c a r e a r fi d o c u m e n t e l e p r o d u s e d e u n a d i n p ă r ţ i , ele
p o t î n t o t - d e a u n a fi c o m b ă t u t e p r i n j u r ă m â n t , d e s t u l c a el
s ă fie c o n c l u d e n t şi s ă c u r m e l i t i g i u l . J u d e c ă t o r i i n u ' l p o t
1
deci r e s p i n g e ca i n u t i l ) . A c e a s t a r e s u l t a din principiul
c u n o s c u t c ă j u r ă m e n t u l p o a t e fi d e f e r i t în c o n t r a s a u p e s t e
c o n ţ i n u t u l a c t e l o r , i n d e p e n d e n t d e o r i ce p r o b ă s c r i s ă ( a r t .
1 2 1 0 ) 2).
Casul în care D a c ă deferirea j u r ă m â n t u l u i este r e g u l a t făcută, j u -
juramèntul d e c ă t o r i i n ' a r p u t e a s ă ' l r e s p i n g ă , s u b c u v â n t c ă el este
GSlG T6U ior~
mulat, r â u formulat, a f a r ă de casul c â n d a c e a s t ă f o r m u l ă a r da
loc l a a m b i g u i t a t e s a u a m f i b o l o g i e , p e n t r u c ă , în a s e m e n e a
; j
c a z , el n ' a r c u r m a l i t i g i u l ) .
S'a d e c i s c h i a r c ă j u d e c ă t o r i i a u f a c u l t a t e a d e a m o ­
difica u n j u r ă m â n t d e c i s o r i u , d â n d u ' i o f o r m u l ă p r e c i s ă şi
4
c o n c l u d e n t ă ) ; însă această soluţie este foarte contesta­
b i l ă , p e n t r u c ă j u r ă m e n t u l t r e b u e s ă fie f o r m u l a t d e p ă r ţ i ,
e a r n u d e j u s t i ţ i e . T o t ce se p o a t e dice e s t e c ă j u d e c ă t o ­
r i i v o r p u t e a e l i m i n a d i n j u r ă m â n t c e e a ce n ' a r fi c o n c l u ­
d e n t şi p e r s o n a l p ă r ţ e i c ă r e i a el se d e f e r ă .
Procedura deferirei jurământului decisoriu (Art. 237—
' 246 Pr. civ.).
Art. 237 D u p ă ce p a r t e a a f o r m u l a t j u r ă m e n t u l p e t i m b r u l l e -
l r C 1 V 5
' ' g a l ) , judecătorii determină prin încheierea lor faptele care
x

Respingerea ) Cas. rom. C. judiciar din 1891, No. 1 1 . Bulet. S-a 1, 1891,
jurământului p. 1091. L a u r e n t , loco cit. Demante, V, 337 bis V. Demo­
ca inutil. lombe, X X X , 6 1 1 . B a u d r y , I I , 1316. P a n d . fr., Delation de
Controversă. serment, 315. Garssonnet, Pr. eie., I I , p. 598, § 357 (ed. 1).
—Contra. C. P a r i s . Pand. Period. 1900. 2. 279 si La Loi
din 9 iunie 1899, No. 133. Cas. fr. Sirey, 9 1 . 1. 16. D. P .
94. 1. 108. Pand. Period. 94. 1. 77. D. P . 1900. 1. 462.
Pand. Period., 1901. 1. 525 si 543. Cas. rom. Bulet. S-a I I ,
1873, p. 214 şi decisia No'. 203 din 1873 (nepublicatà).
Vedi şi decisiile citate în Band, fr., v° cit., 295.
2
) Vedi suprà, p. 364.
3
) P a n d . fr., Delation de serment, 325 urm., şi decisiile citate
acolo.
4
) Vedi decisiile citate în P a n d . fr., v° cit.. 328 urm. Garson­
n e ^ Pr. civ., I I , p. 603, § 358 (ed. 1).
5
L. timb. din ) I n p r i v i n ţ a j u r ă m i n t e l o r deferite sau referite la judecăto-
1900.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 239 PR. CIV. 393

l
fac o b i e c t u l l u i ( a r t . 2 3 7 , ţţ 1 P r . civ.) ) . A c e a s t ă for­
m a l i t a t e e s t e p r e s c r i s ă s u b p e d e a p s ă de n u l i t a t e , d e şi l e ­
gea n o spune a n u m e , p e n t r u că a r t . 7 8 5 , § ultim P r . civ.
n u se a p l i c ă la h o t ă r î r i - l.
J u r ă m e n t u l se face în a u d i e n ţ a în c a r e a fost a d m i s ,
p e n t r u a se î n l ă t u r a o r i ce a m â n a r e şi s t r ă g ă n i r e (art.
2 8 9 P r . civ.!.
D u p ă p r o c e d u r a c e a v e c h e , j u r ă m e n t u l se f ă c e a în ş e - A r t . 239 Pr.
dinţa u r m ă t o a r e , a f a r à de c a ş u r i l e în c a r e î m p r e j u r ă r i l e ìiitrt^proce-
c e r e a u ca el s ă se s e v e r ş e a s c ă î n d a t ă , î m p r e j u r ă r i c a r e se dura nouă şi
a p r e c i a u în m o d s u v e r a n de j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i S c o p u l critieVdi^'
a c e s t e i d i s p o s i ţ i î , f o a r t e n e m e r i t ă , e r a d e a s e d a p ă r ţ e i u n posiţieicciei
n u 0 1
t e r m e n s p r e a se g â n d i d a c ă t r e b u e să j u r e , s a u n u . J u - '
r ă m e n t u l fiind, în a d e v é r , u n a c t g r a v , e s t e b i n e c ă p a r ­
t e a să n u s ă p r i p e a s c ă şi s ă a i b ă m ă c a r c â t e - v a d i l e de
g â n d i r e : c ă c i m u l ţ i c a r e în focul şi a n i m o s i t a t e a d e s b a t e -

riile de ocoale sau în apel. ori în r e c u r s , înaintea t r i b u n a ­

lelor, de şi legea nu vorbeşte de recurs, ci numai de apel.
timbrul este de doi lei (art. 20, $ 16 L . timbr. din 2 1 fevr.
1900) : ear în p r i v i n ţ a acelor deferite la t r i b u n a l e şi Curţi
de apel, timbrul este de doucd-eci şi ciuci Ici (art. 2 5 . Ş, 2
aceiaş lege). Cu taxe a t â t de e x a g e r a t e , j u s t i ţ i a a ajuns a
nu mai ti la î n d ă m â n â de cât acelor bogaţi, sau atunci t r e ­
bue să"ţi scoţi h r a n a din g u r a pentru ca să poţi plăti taxele
fiscului !
*) Curtea de casaţie a decis. însă fără cuvènt, că legea ne-
cerènd ca j u r ă m e n t u l sa tie scris si subscris de partea, care'l
deferă, el poate ii propus şi în mod verbal, judecătorii
liind datori a determina prin încheierea lor, conform art.
237 P r . civ.. punctele a s u p r a cărora el u r m e a z ă a fi pres­
tat. - In ori ce caz. chiar dacă s'ar admite ca j u r ă m e n t u l
trebue sa tie scris şi semnat de p a r t e a care'l deferă, ins­
t a n ţ a de fond nu poate, fără a comite un exces de p u t e r e ,
să r e s p i n g ă de la sine j u r ă m e n t u l deferit p e n t r u lipsa sein-
n â t n r e i . când p a r t e a protivnică n'a cerut aceasta, ci s'a măr­
ginit a'l discuta din punctul de vedere al formalităţilor ce
trebuiau observate pentru complectarea capacitâţei p ă r ţ e i
care l'a deferit. Vedi Cas. rom. Drept/d din 1898. No. 14
Şi P u i e t . Cas. S-a 1,' anul 1898. p. 46 urm. Vedi şi B u i .
S-a I. 1875. p. 245. — Contră. O. Craiova (decisie casată).
Dreptul din 1896, No. 79.
-) Garsonnet, Pr. cir., I I , p. 601, $ 358 (ed. 1-a). P a n d . fr.,
Delation de serment. 355. Boitard. Colmet-Daage et Glasson.
Pr. cir., 1,254, p. 278 (ed. a 15-a). Demolombe. X X X , 647.
8
) Cpr. Cas. rom. S-a 1. <!. judiciar din 1900, Xo. 37 (decisie
p r o n u n ţ a t ă în unire cu conclusale noastre).
394 PROCEDURA DEFERIREI JUIUMÈNTULU].—ART. 2;!7—240 PR. C1V.

r i l o r a r fi d i s p u ş i s ă j u r e î n d i n a c â n d j u r ă m e n t u l le e s t e
d e f e r i t , p o t m a i t ă r d i u s ă ' ş i i e i e d e s a m ă . P e n t r u ce d a r
să facem o p r e s i u n e a s u p r a conştiinţei p ă r ţ e i şi să n u ' i
l ă s ă m m a i b i n e t i m p u l ca s ă se g â n d e a s c ă ?... S ' a r p ă r e a
1
c ă l e g i u i t o r u l n o u a v o i t s ă î n c u r a j e z e s p e r j u r u l i.
Art. 238 M a i î n a i n t e d e a se s e v è r s i j u r ă m e n t u l , p r e s i d e n t u l ,
2
Pr. civ. î ş e d i n ţ ă p u b l i c ă ) , v a a r a t a p ă r ţ e i f a p t e l e a s u p r a c ă r o r a
n

el a r e s ă j u r e , ş i ' i v a a d u c e a m i n t e p e d e p s e l e în c o n t r a s p e r ­
j u r i l o r ( a r t . 2 3 8 P r . civ.).
Formula ju- J u r à m è n t u l s e v a s e v è r s i î n m o d u l u r m ă t o r : Cel ce
ramcntului. „ . „ . -, , . ,.
Art. 240 a r e s
Ja u r e v a
p u n e m a n a p e c r u c e , p r e s i d e n t u l v a dice
Pr. civ. şi el v a s p u n e d u p ă d e n s u l u r m ă t o a r e l e c u v i n t e . : „ J u r p e
s f â n t a c r u c e ş i î n a i n t e a l u i D - z e u , care ştie toate, d e a s p u ­
n e a d e v é r u l şi n i m i c a l t d e c â t a d e v é r u l , a s u p r a f a p t e l o r
a u d i t e , în p r i v i n ţ a c ă r o r a p a r t e a p r o t i v n i c ă îmi cere m ă r t u r i ­
s i r e a " . D u p ă ce p a r t e a v a fi f ă c u t a c e s t j u r ă m â n t , p r e s i -
. d e n t u l v a a d ă o g a : ,, D - z e u , care ştie toate, m a r t o r de j u ­
r ă m e n t u l ce a i f ă c u t , s ă t e p e d e p s e a s c ă d a c ă n u v e i s p u n e
a d e v é r u l . V e i ş t i c ă l e g e a p e n a l ă p e d e p s e ş t e p e a c e l ce
s
j u r ă p e n e d r e p t " ). i A r t . 2 4 0 P r . civ.').
1
Cuvintele ) T r a n s c r i m aci cuvintele lui Bellot, autorul procedurei ge-
prin care noveze, din care în mare parte este l u a t ă procedura noas­
Bellot apără
vechia dis­
tră, prin care acest autor a p ă r ă vechea disposiţie a a r t . 239,
posiţie a art. pe care legea nouă a modificat-o fără nici un cuvènt :
2.'S!>*Pr. civ. Le scrment, à mo ins qu'il n'y ait urgence, ne sera point prète
v

à la méme audience. On appelle la pârtie à la reflexion. On

ne la place point brusquement entre sa conscience et la creante
de rétracter des assertions précédentes. La precipitation, le
sentiment d'une fausse lionte, ont cause plus de parjures que
l'intérèt méme". (Bellot, Loi de la pr. civ. du canton de Ge­
nève, p . 76, ed. a 3-a., 1870). Dacă Ministrul, care a elabo­
rat noua procedură civilă, s'ar fi p ă t r u n s de a d e v é r u l aces­
tor cuvinte, poate că â r fi lăsat textul a r t . 239 nemodificat.
1
) Altă d a t ă , j u r ă m e n t u l se făcea în biserică faţă de 12 j u r ă -
tori. Vedi mai multe hrisoave în Uricariul, t. 25, p. 15 şi
35. Vedi şi Codul Caragea, p a r t e a V I , capit. 2, § 3 3 .
3
) Ultimul p a r a g r a f al textului s'a adaos in "Senat pe cale de
amendament, p e n t r u a se pune în concordanţă cu j u r ă m e n ­
tul pe care îl prestează mărturii (art. 196 P r . civ.).
Formula ju- In cantonul Vaud (Elveţia), solemnitatea j u r ă m â n t u l u i
rămcntului este mult mai mare. P r e s i d e n t u l adresează acelui care u r ­
în cant. Vaud mează a presta j u r ă m â n t u l u r m ă t o a r e l e cuvinte : „In acest
(Elveţia).
act însemnat şi solemn, te îndemn a lua bine seama la con­
secinţele ce el poate să a t r a g ă a s u p r a capului d-tale. F ă -
gădueşti de a spune adevérul in numele lui D-zeu şi înain-
 C. C—CAUT. 111.—TIT. 111.—CAl'lT. IX.—S-a A'.—AUT. 240, 241 PR. CIV. ;;<)5

M e n ţ i u n e a în p r o c e s u l v e r b a l c ă j u r ă m e n t u l a fost p r e s - Menţiunea
c e e 8 î l
tat conform a r t . 2 4 0 P r . civ. este suficientă, c u t o a t e c ă P Up ^ r : i

p r o c e s u l v e r b a l n ' a r c o n s t a t a t e r m e n i i ' s a c r a m e n t a l i în c a r e procesul

1 v e r l > : l ]
j u r ă m e n t u l t r e b u e s ă fie p r e s t a t ) . D a c ă î n s ă p r o c e s u l v e r - -
bal c o n s t a t ă p u r şi s i m p l u că j u r ă m e n t u l a fost p r e s t a t con­
2
form legei, f ă r ă a s e v i z a a r t . 2 4 0 . d e c i s i a e s t e c a s a b i l ă ) .
J u r ă m e n t u l s e v a p r e s t a î n l i m b a r o m â n ă , D a c ă î n s ă Prist, jm-a-
1 1
persoana c a r e u r m e a z ă a ' l p r e s t a n u ştie r o m â n e ş t e , el va '"„„i"] ""
fi p r e s t a t î n l i m b a s t r ă i n ă , d u p ă t r a d u c e r e a u n u i i n t e r - mână.
pret j u r a t ' ' ) .
D a c ă , î n u r m a p r e s t a r c i j u r ă m e n t u l u i , se d o v e d e ş t e c ă
acel c a r e l ' a p r e s t a t n u î n ţ e l e g e r o m â n e ş t e , j u r ă m e n t u l n u
va p u t e a fi i n v o c a t c a m o t i v d e c a s a r e , d e c â t e o r i a c e s t
4
mijloc n ' a fost p r o p u s l a i n s t a n ţ a d e f o n d ) .
F o r m u l a j u r ă m e n t u l u i p o a t e fi m o d i f i c a t ă d e j u d e c ă - _\ 241 vt

tor, p o t r i v i t r e l i g i u n e i p ă r ţ e i <art. 2 4 1 P r . c i v . 1. Pr. civ.

tea lui D-zeu. (iândeste-te bine la mărimea crimei ce comite

acel care j u r ă falş şi la nenorocirile la care el se expune.
T r ă d â n d adeverul. denatnrându-1 sau măcar ascundèndu-1, nu
numai că comiţi o nedreptate strigătoare c a t r â aproapele d-tale,
dar încă înşeli justiţia, a t r a g è n d asupra d-tale infamia publi­
ca şi rigoarea legilor penale. P i e r d i p e n t r u tot-deauna odih­
na împăciuitoare a sunetului şi a conştiinţei şi t e expui la
mustrările de cuget cele mai cumplite. I n fine. ceea ce este
si mai grozav de gândit, a t r a g i asupra capul ni d-tale urgia
judecătorului suprem, care pedepseşte dincolo pe cei r ă i . Ce
folos vremelnic a r putea s a r ă s p l ă t e a s c ă a t â t e a râie îngro­
zitoare Nu me îndoesc, deci, că n'ai să-ţi îndeplineşti da­
toria ce-ţi impune j u r ă m e n t u l ce ai să prestezi, cu dreptate,
sinceritate şi o deplina curăţenie de inimă". I n urma aces­
tor cuvinte, presidentul p r o n u n ţ ă formula următoare, j u d e ­
cătorii stând în picioare : ,.Ţuri de a spune adeverul şi n i ­
mic, de cât a d e v e r u l : j u r i in numele lui 'D-zeu, aşa cum do­
reşti ca el s ă te asiste în ultimele momente". P a r t e a r é s -
pnnde : ,,Jur". — A r t . 480 (442 vechili) din procedura civ. Art. 480 Pr.
germana şi art. 226 din procedura civ. italiană voesc de a.- germ. şi 22<i
r- iv
semenea ca judecătorul sa aduca aminte acelui care este f' .'' ' ] r
11,1 i a u 1
chemat a presta j u r ă m e n t u l . însemnătatea şi g r a v i t a t e a mo- ' '
raia a actului.
*) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1892. p. 765.
') Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1893, p. 5 8 0 . - - Vedi insa O. Bucu­
reşti. Dreptul din 1884. No. 76, p. 614.
3
) Cpr. (-îarsonnet. op. cit., I I . p. 602. 603, § 358 (ed. 1-a). Pen-.J urăm. nmţi-
lor
tru muţi. formula j u r ă m e n t u l u i va ii scrisa. Uarsonnet, op. -
şi loco cit.
") Cas. i-om. Bulet. S-a I I . anul 1874. p. 374.
396 JURAMÉNTUL MORE JUDAICO.

Jurărnentui Astfel, dacă partea căreia jurământul este deferit a-

Controversă?P ^ religiei mosaice, i se poate da jurământ more jn-
a r n e

daico, spre a fi prestat afară din şedinţă, la sinagogă,

după ritul obicinuit şi prevédut în vechiul Cod judiciar al
1
M o l d o v e i ). Curtea din Iaşi are, în această privinţă, o
l
) Vedi anaforaua Minist. d r e p t ă ţ e i din 1844, iunie în 13,
î n t ă r i t ă de Mihail Sturdza, publicată în colecţia P a s t i a (Co­
dul judiciar al t r i b u n , din Moldova, ed. din 1862), partea
1, p. 518 urm. Nu vom r e p r o d u c e aici formula j u r ă m â n t u ­
lui more judaico, p e n t r u că ea este destul de cunoscută.
P e r s o a n e l e care n ' a r a v e a la î n d ă m â n ă Colecţia de desle-
g ă r i a tribun, din Moldova, vor găsi această formulă t r a ­
dusă în t r a t a t u l nostru în limba franceză, p. 436, nota 2,
şi în Cursul de proced. civilă a D-lui Gr. Tocilescu, I I , p.
518 urm. Vom reproduce însă o altă formulă mai blajină,
aşa precum a stabilit-o o decisie a Curţei din Colmar din
10 fevr. 1809, pe care ne-o a r a t ă un jurisconsult israelit,
Edlnond Benoit-Lâvy, în monografia sa, Etude historiqne et
juridique sur le serment more judaico ( P a r i s , 1881), p. 4.
Formula ju- „Vom expune de î n d a t ă formula j u r ă m â n t u l u i more ju­
rământului daico, astfel cum ea a fost stabilită prin o decisie a Curţei
n m a r
'fruite tiri ° ^ ^°^ din 10 fevruar 1809, dice acest jurisconsult, care
m a e ^an. e g ^ e j a ( ţ p i g ă Curtea din P a r i s şi prim-redactor al
v o c a e a n

diarului „Courrier des t r i b u n a u x " , prin u r m a r e , un oin com­

petent a s u p r a materiei. A c e a s t ă formulă p a r e a fi u r m a t ă
de evrei de câte-ori ei se j u d e c a u cu un alt evreu. E a a
t r e c u t în legislaţia î m p ă r a ţ i l o r g e r m a n i şi mai în urmă în
j u r i s p r u d e n ţ a Consiliului s u v e r a n al Alsaciei.
„Dacă consultăm decretele î m p ă r ă t e ş t i r e l a t i v e la această
materie, şi apropiem disposiţiile lor de acele ale î m p ă r a ţ i ­
lor Sigismund şi Carol al V-lea, din 12 august 1530, pri­
vitoare la privilegiile evreilor, de j u r i s p r u d e n ţ a a d o p t a t ă de
Curtea apelativa din B r u n s w i c k - L u n e b u r g , de regulamen­
tele Camerei imperiale a Austriei de jos, de acele ale ma­
g i s t r a t u l u i din F r a n c f o r t din 7 dechembrie 1705 şi celor­
lalte state germane, vedem că evreul căruia se deferă un
j u r ă m â n t trebue să se p r e s i n t e la sinagogă, î n t o v ă r ă ş i t de
dece e v r e i având acelaş sex, în v e r s t ă fie-care de cel puţin
trei-spre-dece ani, şi acolo, cu capul acoperit, cu fruntea şi
manele legate cu Tefelin (cornul în care se g ă s e s c scrise
cele dece porunci), acoperit cu un Taleth (şalul c a r e se pu­
ne pe umeri în timpul rugăciunilor) şi cu Aria con/os sau
Tsitsis (canaturile de l â n ă care a t â r n ă de falon, şi care t r e ­
bue să fie în n u m è r de opt sau şapte), să se aşeze dinain­
tea tabernacului, de unde safer Toira este scoasă şi dusă
cu pompă pe Almemor (locul unde se ceteşte T o i r a şi de
unde se ţin la ocasie predici), unde se vor ceti cuvintele
 c C . - C A R T . III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—.JUR. MORE .1UDAICO. 397

j u r i s p r u d e n t s a p r o a p e n e s t r ă m u t a t ă , şi în a c e s t s e n s s'a p r o ­
1
n u n ţ a t d e m a i m u l t e o r i şi C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m ă ) .

privitoare la j u r ă m â n t . Toira v a ii desfăcuta, şi evreul v a

întinde mâna sa pe a cincea carte a lui Moise, la stihul :
„Xu vei lua numele D-zeului teu în d e ş e r t " . R a b i n u l îi v a
explica acest verset, şi evreul va r e p e t a formula u r m ă t o a r e :
„Doamne Dumnezeule, creatorul cerului, a p ă m â n t u l u i şi
a t u t u r o r lucrurilor, care eşti şi al meu şi al t u t u r o r ace­
lor de faţă aici, invoc numele teu sfânt în acest moment
când este vorba de a spune adeveriţi, şi j u r pe tine de a
spune numai adevârul. J u r prin u r m a r e că ... Te rog deci,
Doamne Dumnezeule, de a'mi v e n i în ajutor şi de a con­
firma acest adevér. Dar. dacă cu această ocasiune, voiîi în­
t r e b u i n ţ a vre-o fraudă, ascundând adevârul, să lin în veci
blăstemat, cuprins şi nimicit de flăcările în care au dispă­
rut Sodoma şi (lomora : sa tiu lovit de toate b l ă s t e m u r i l e
scrise în Toira. E t e r n u l , care a creat frunzele, erburile şi
toate lucrurile, să nu'mi vie nici odată în ajutor şi în s p r i ­
jin în nici una din afacerile şi nenorocirile mele. D a r dacă
spun a d e v â r u l şi fac bine, Adottai (fiinţa suprema) *) să'mi
fie întru ajutor, şi nimic mai mult, etc.".
Curtea de casaţie din F r a n c i a a sancţionat această for­
mulă, care nu este de cât o v a r i a n t ă a acelei admisă de
tribunalele noastre, respingând recursul contra unei decişii
a Curţei din Colmar, din 8 iulie 1809, care ordonase ca
j u r ă m â n t u l să fie prestat în aceşti termeni. Cum remane dar
cu afirmaţia g r a t u i t ă a unora din evrei câ formula, întrebu­
i n ţ a t ă în ţ a r a noastră în j u r ă m i n t e l e more jndaico, este o in-
venţinne a Românilor spre a t o r t u r a pe acei c a r i m i împăr­
tăşesc credinţele lor religioase ? V. pentru mai multe deta­
lii, monografia noastră din C. judiciar. No. 85 (1901).
l
) Vedi Bulet. Cas. Secţii-unite. anul 1877, p. 437 urm. şi jurisprud.
Dreptul din 1878, No. 2. „Considerând, dice aceasta dinC. de Casaţie
urmă decisie, că p e n t r u a resolva cestiunea de a se şti dacă mpriyinţa _
m
j u r ă m â n t u l deferit unui evreu urmează a fi p r e s t a t > H o r e ^ " ^ , ^ " a

judaico, trebue a se cunoaşte care este, după legea noastră,

n a t u r a j u r ă m â n t u l u i , adecă dacă el constitue un act pur ci­
vil, san pur religios, ori mixt :
„Considerând că j u r ă m â n t u l , aşa precum este în mod sa­
cramental prescris de P r o c e d u r a civilă, i n t r u cât cuprinde
în prima sa p a r t e invocaţiunea lui D-zeu ca m a r t o r al a-
devârului unei declaraţiuni, şi în a doua sa p a r t e , impreca-
ţiunea rostită de president, este un act religios : ear î n t r u
cât el constitue o probă în justiţie, a cărei eficacitate este
*) Adonai, în limba ebraică, este numele ce st', scriptură dă lui D-zeu :
. . . . Dieu m'appaeut, je ris
Adonai ritti de (jloire et d'épouvaiite,
(Lamartine)
 JURĂMENTUL MORE JUDAICO.

Cu t o a t e a c e s t e a , u n c u r e n t p u t e r n i c , a d m i s u n e - o r i şi
d e C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m ă , v o e ş t e ca I s r a e l i ţ i i s ă p r e s t e z e

g a r a n t a t ă după art. 293 C. pen. prin închisoare, amendă şi

interdicţiune, j u r ă m e n t u l este un act civil :
„Că odată admis ca constant că j u r ă m e n t u l este un act
mixt, legiuitorul prin art. 240 P r . civ. a prescris regulele
şi formula sa când s'ar deferi unui c r e ş t i n ; ear prin art.
196 şi 241 din aceiaş P r o c e d u r ă , a dispus, p e n t r u caşul
când el s'ar deferi unui necreştin, ca formula sa să se poată
modifica, după cum prescrie religiunea acestuia :
„Considerând astfel că eficacitatea nnui a t a r e apel la con­
ştiinţa uneia din p ă r ţ i l e litigante, în respectul caracterului
seu religios, resede p e n t r u p a r t e a cea mare a lumei în for­
mele e x t e r i o a r e mai ales ale cultului celui ce'l prestează ;
„Că drept aceea, legiuitorul a prescris, în art. 240 P r . civ.,
ca j u r ă m â n t u l să se facă cu mâna pe cruce, şi p a r t e a care'l
face să dică în aceiaş timp : „ J u r pe sf. Cruce, e t c , sau jur
înaintea lui D-zeu, etc." : că a r t . 196 şi 241 P r . civ. pre-
vâdând p e n t r u cei de rit necreştin posibilitatea de a se mo­
difica acea formă, după cum prescrie religiunea lor, a avut
îndoitul scop : 1° de a respecta libertatea lor de conştiinţa,
nesilindu-i să recunoască alte a d e v é r u r i religioase sau alte
forme exterioare de cât acele ale cultului lor ; şi 2° de a
conserva j u r ă m â n t u l u i deplina eficacitate morală în modul
cel mai independent de diversitatea credinţei religioase a
părţilor în litigiu :
„Că astfel, de oare ce, spre a conserva j u r ă m â n t u l u i toată
puterea sa a s u p r a conştiinţei, legiuitorul a găsit de cu­
viinţă de a a d o p t a forme exterioare, şi vorbe specialmente
aplicabile la creştini, ca compunând m a r e a majoritate a jus-
tiţiabililor : apoi aceleaşi vorbe nu se pot aplica şi la cei de
rit necreştin, întru cât ele n ' a r fi conform religiunei lor :
„Că, deosebit de aceasta, consideraţiuni de î n a l t ă justiţie
de a crea p e n t r u toţi justiţiabiliî, ori care a r fi ritul lor,
o posiţiune egal identica şi egal a s i g u r ă t o a r e înaintea le­
gei, nu poate fi î n l ă t u r a t a în i n t e r p r e t a r e a textelor legei ;
„Că tocmai aceasta s'ar întâmpla în sistemul contrar,
după care luându-se a r t . 241 P r . civ. după litera sa şi fâ-
c6ndu-se o a r b i t r a r ă abstracţiune de art. 196 P r . civ., s'ar
admite cei de r i t u r i necreştine la favoarea de a fi scutiţi de
formele şi vorbele care leagă specialmente pe creştini, fără
sa fie, pe de altă parte, supuşi la îndeplinirea celor ce'i
pot lega specialmente pe dânşii, după prescripţiile reli­
giunei lor : de oare ce diferenţa, chiar mică în a p a r e n ţ ă , a-
supra unei solemnităţi, care se consideră capitală de cătră
cel chemat a o îndeplini, poate să implice restricţiuni mentale
din p a r t e a sa şi să înlesnească j u r ă m i n t e l e minciunoase,etc".
O altă decisie a Curţei de casaţie, d a t ă tot în Secţiuni
 —CART. III.—TIT. III.—CAI'IT. I X . - S - a V.—.JUR. MORE .IUDAICO.

m e n t i l i în p r e t o r i u l j u s t i ţ i e i , e u m â n a p e s i m b o l u l c r e -
1
ei l o r ), şi se d i c e c h i a r că a c t u a l u l M i n i s t r u a l j u s -

nnite. la 1S84-. admite aceiaş soluţie pentru u r m ă t o a r e l e

motive :
» Considerând ca j u r à m è n t u l more judaico, după usui de
pana acum. a t â t în ţ a r ă la noi cât şi aiurea, se prestează
pe Biblie, specialmente la locul unde este dis : să nu iei
numele Domnului Dumnezeului ten in deşert, cu solemnităţile
cenite de ritul ebraic :
„Ca formalităţile acestui j u r ă m â n t , care consista în nişte
ceremonii imposant practicate în religia ebraica, trebue să
tie s ă v â r ş i t e în interiorul Sinagogei, înaintea Rabinului,/>e«-
tru curentul că iu ochii Izraelitului şi dupa credinţa sa, nu
poate sa existe jura meni adevărat de cât acela care este pres­
tat după formele sacramentale ale religiunei sede;
„Ca formele exterioare ce se prescriu de leginitor in art.
2 3 8 - 2 4 0 Pi', civ., pentru facerea j u r ă m â n t u l u i de către un
creştin, sunt eminamente esenţiale, ca unele ce tind a r e ­
deştepta, în toată vivacitatea sa, sentimentul religios în spi­
rit şi a pune în privinţa unor fapte date conştiinţa în unire
cu ştiinţa :
„Ca tocmai p e n t r u cuvântul acesta, şi pentru a respecta
libertatea de conştiinţa, s'a prevâdut în art. 196 şi 241 posi­
bilitatea pentru necreştini de a nu fi supuşi la un j u r ă m â n t
oprit de religiunea lor. sau neconform cu ea :
„Ca prima cerinţa a unei bune justiţii este de a se crea
pentru toţi justiţiabilii. ori care ar ti ritul lor, o posiţinne
egal identică şi a s i g u r ă t o a r e înaintea legei, şi tocmai con­
t r a r u l s'ar întâmpla dacă s'ar admite cei de r i t u r i n e c r e ş ­
tine la favoarea de a fi. dispensaţi de vre una din formele
cerute de religiunea lor. etc." Bulet. Cas. Secţii-unitc, anul
1884. p. 336 si Dreptul ' din 1884. Xo. 47. I n ' acelas sens.
Bulet. 1870. p. 346. Bulet. 1877. p. 24 si 437. Cpr. si Bulet.
S-a 1. 1899, p. 793. Bulet. S-a I I , 1895. p. 1125. C. Bu­
cureşti si Iaşi. Dreptul din 1883. Xo. 72 : din 1885. Xo.
54 şi din 1886, Xo. 4. C. Iaşi (21 martie 1900). ('. judiciar
din 1900. Xo. 43 (cu adnotaţia noastră). Cpr. Merlin, Quest,
ile droit, t. V I I . v° Sermcid, § 2, p. 465 urm. R é p e r t .
Palais, v° Ser meat, 303 urm. (4. Tocilescu. Dr. cir.. I I . p.
489 urm. C. Colmar (8 i a n u a r 1828). Report. Dalloz, v"
Scrment, Xo. 25. nota 2. p. 11 urm.
„Considerând, dice Curtea suprema (14 ianuar 1875), ca ju­
ràmèntul fiind atestarea divinităţei în sprijinul unei decla-
raţiuni, s i n g u r a sa baza este credinţa în D-zeu. şi că aceasta
credinţa exista, în conştiinţa omului, independent de ori ce
forma exterioară de cult : ca. de şi prin art. 240 P r . civ.. se
determina o formulă de j u r ă m â n t speciala creştinilor, având
legiuitorul în vedere marea majoritate a poporului român
400 JURAMÉNTUL MORK JUDAICO.

t i ţ i e i , D l . C. S t o i c e s c u , a r a v e a i n t e n ţ i u n e a d e a modifica
l e g e a î n a c e s t s e n s , în a c t u a l a s e s i u n e l e g i s l a t i v ă .

între care religia ortodoxa creştină este domnitoare : însă

tot prin acest articol d e t e n n i n â n d u - s e persoana care'l admi­
nistra, pe president, şi locul unde să se sevârşească, preto­
riul tribunalului, după cum r e s u l t a din mai multe disposi-
ţ i u n i ale P r o c e d u r e i (art. 238, 239. 240, 243 şi 244), a în­
ţeles a 4 s u s t r a g e de la ori-ce formă religioasă, constituin-
du'l un act cu deseverşire civil : că a c e a s t a m a i r e s u l t a
încă şi din art. 2 4 1 , care prescriind schimbarea formulei în
caşul când cel chemat a face j u r ă m â n t u l va avea o religiune
care'l popreşte a face un asemenea j u r ă m â n t , nu dispune
nimic î n t r u cât priveşte persoana ce4 administra si locul
unde trebue să se sevârşească, r e m ă n â n d şi în asemenea
caz a se p r o n u n ţ a tot de president şi a se sâvârşi în pre­
toriul tribunalului, conform suscitatelor disposiţiuni de lege ;
considerând că o asemenea i n t e r p r e t a r e a legei este con­
formă cu spiritul art. 21 din Constituţie, care proclamă
libertatea conştiinţei şi a cultelor : considerând că. prin
decisiunea a t a c a t ă cu r e c u r s , coustatându-se că Curtea de
apel a anulat j u r ă m â n t u l depus de recurent înaintea tribu­
nalului de F a l c h i , pentru că n'a fost sèvèrsit more judaico,
adecă în sinagogă şi conform ritului mosaic, a violat dispo-
siţiunile suscitatelor t e x t e de lege, etc." (Vedi Bulet. S - a l ,
1875, p. 9 si Dreptul din 1875. No. 49. I n acelas sens. Bui.
1869, p. 396. Bulet. 1870, p. 12. Bulet. 1891, p. 822, etc.).
Tot în acest sens s'a p r o n u n ţ a t de mai multe ori si Cur­
tea de apel din Bucureşti. F a t ă considerentele unei decişii
din 22 august 1875 : „Considerând că legiuitorul român,
în nici un caz şi veri-care a r fi religiunea persoanei care
e ţ i n u t ă să depue j u r ă m â n t u l , n'a s t a t u a t ca dânsa sa'l de­
pună în templul credinţei sale : ca, din contra, din textul
a r t . 240 P r . civ. resulta î n t r ' u n mod învederat că j u r ă ­
mântul ce o p a r t e deferă alteia sau acela pe care j u d e c a t a
îl dă unei părţi, urinează să se efectueze dinaintea instan­
ţelor judecătoreşti, ear nici cum în biserică, si aceasta pen­
t r u că legiuitorul a dispus că p a r t e a când j u r ă să pună mâna
pe simbolul credinţei sale, în pretoriu, în p r e s e n t a magistraţi­
lor, şi să repete formula j u r ă m â n t u l u i p r o n u n ţ a t ă de presi­
dent, care în u r m ă va rosti asupra'i imprecaţiunea d i c t a t ă
de ultimul p a r a g r a f al a r t . 240 : considerând câ legiuitorul,
în vederea însemnătâţei juridice ce a conferit j u r ă m â n t u l u i şi
ca să obţină de la cel ce'l prestează o m ă r t u r i s i r e sinceră,
a voit ca densul să'l d e p u n ă îndeplinind oare-care forma­
lităţi ; considerând că toate aceste formalităţi trebuesc în­
deplinite cu o m a r e exactitate, caci prin e x e c u t a r e a lor se
tinde a se obţinea cunoştinţa adevérului : că, în acest scop,
legiuitorul a voit ca p a r t e a care j u r ă sa aibă înaintea ei
 C. C . - C A R T . ÎIL—TJT. 1II.-CAP1T. I X . - S - a V.—JUR. MORE JUDA1CO. 401
P e n t r u m o m e n t , c h e s t i u n e a e s t e c o n t r o v e r s a t ă , fiind
că B l . 0 . ( 1 . Dissescu n ' a g ă s i t c u c a l e s ă c u r m e a c e a s t ă
1
controversă, lăsând caşul la a p r e c i a r e a t r i b u n a l e l o r ! .
C h e s t i u n e a fiind f o a r t e d i s c u t a t ă , a m c r e d u t i n t e r e s a n t
de a t r a n s c r i e m o t i v e l e c a r e se d a u p e de o p a r t e şi pe de
a l t a , p e n t r u ca fie o a r e s ă p o a t ă j u d e c a u n d e e s t e a d e v é r u l .
D a c ă se a d m i t e p ă r e r e a , p e c a r e n o i o c r e d e m juri-certificarea
dică 2) că I s r a e l i t i ! t r e b u e s ă i u r e d u p ă r i t u l o b i c i n u i t si "idepiimrei
' , , ... . , . , ' iormalitati-
p r e v é d u t i n a n a f o r a u a .Minist, d r e p t ă ţ e i d e c a r e am v o r - lor legale,
bit m a i s u s , şi c a r e , o r i c â t s ' a r d i c e , n ' a fost a b r o g a t a Controversa.
simbolul credinţei sale şi sa puna mâna pe densul : că p r e ­
senta şi pipairea acestui obiect sacru vorbind conştiinţei
sale, sa'l facă a rosti adevérul : considerând că tablele lui
Moise fiind simbolul credinţei Israeliţilor. ele trebuesc adu­
se in pretoriu pentru ca Salomon Ball}' sa j u r e pe densele,
contorni a r t . 240 şi 241 P r . civ. : p e n t r u aceste motive,
încuviinţează j u r ă m e n t u l înaintea Curţei, pe tablele luiMoise,
invitândn-se pe rabin a aduce acele t a b l e " . Dreptul din 1875,
No. 52. Vedi si Dreptul din aceiaş an, No. 49. In aceiaş
sens C. Galatz, în majoritate. O. judiciar din 4 iunie 1900,
No. 43 (cu a d n o t a ţ i a noastră). Această din u r m ă decisie este
insa aproape nemotivată, curtea mărginindu-se a afirma. Tot
în acest sens se p r o n u n ţ a si r e g r e t a t u l Dim. C. Popescu.
Dreptul din 1882, No. 88.
') Vedi Dr. eie, ed. of., p. 391 (desbaterile Senatului).
") Daca ne am oprit la această părere, este pentru a infiinţaMotivele eare
i m u n
o g a r a n ţ i e mai mult. căci I s r a e l i t i ! u n s e cred legaţi de c â t P în ţara
n r
prin acest j u r ă m â n t , şi aceasta n'o spunem noi. ci o spune £ ^ * ] f " tn

atât Curtea noastră supremă (vedi suprà. p. 399, în notă) cât şi j _ m o r e n

un autor care. în p r i v i n ţ a evreilor, nu poate fi bănuit de pai'- ilaic'o.

ţialitate. E a t ă , în adevér, cum se exprima L a u r e n t ( X X .
No. 224, p. 254). Reproducem însuş textul, ca să nu se
creadă că am t r a d u s în mod g r e ş i t : „Des juifts talmudistes
pretenf serment dans la synagogue. Ies mains sur Ies livres
saints, atee Ies imprecations Ics plus horribles contre Ies par-
jures. Voita le serment par excellence, tel que Pothier le defi­
1
nit: cest le Dieu rengeur qui y prèside....' Vă s ă dică n a m
inventat noi acest j u r ă m â n t , de vreme ce el există şi în alte
ţ ă r i . Vedi şi F o d i x - D e m a n g e a t , Dr. international, I. 248, p.
478. Vedi si suprà, p. 396 urm., în notă. Si mai d e p a r t e
(loco cit.), L a u r e n t adaogă : „Un j u i f ne se croit point
ìié par un serment prete ^implement aver invocation
1
de la Diviniti : ii maiiquera à sa parole sans scru­
pule de conscience". Vedi de aceiaş autor, Dr. internat.,
V I I I . 63. Cpr. Gabriel. Essai sur la nature des preures (ed.
r e v e d u t a de Solon, din 1824). No. Ki9, text si nota 2.
402 JURĂMENTUL MORE J U D A I C O . - A R T . 242 PR. CIV.

p r i n nici u n t e x t de lege, t r e i m e să decidem că îndepli­

nirea formalităţilor prescrise de sus-citata anafora urmează
a fi c e r t i f i c a t a n u n u m a i de r a b i n , d a r ş i d e j u d e c ă t o r u l
d e l e g a t c a r e a asistat la p r e s t a r e a j u r ă m e n t u l u i , î m p r e u n ă
x
cu grefierul séu ) .
Chestie de I n o r i c e c a z , c h e s t i u n e a de a se ş t i d a c ă s o l e m n i t ă -
japt. ţ j i e p r e s c r i s e d e l e g e a m o s a i c â a u fost s a u n u o b s e r v a t e se
a p r e c i e a z ă î n m o d s u v e r a n de j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i , şi a c e a ­
2
s t ă a p r e c i a r e d e f a p t s c a p ă de c o n t r o l u l C a s a ţ i e i ) .
Jurispruden- O decisie a C u r ţ e i de c a s a ţ i e din F r a n c i a ( 1 2 iunie
.a rance/.a. J Q J 3 ) p e s e î n p r i n c i p i u c ă j u r ă m â n t u l , fiind u n a c t p r i a
U S

e s e n ţ a s a r e l i g i o s , t r e b u e î n t o t - d e a u n a s ă fie p r e s t a t d u p ă
r i t u l p a r t i c u l a r a a c e l u i c a r e ' l p r e s t e a z ă , şi c ă , p r i n u r ­
m a r e , e v r e u l c h e m a t ca m a r t o r t r e b u e s ă p r e s t e z e j u r ă ­
m e n t u l c u m â n a p e coşer safer Taira : î n s ă a c e a s t a j u r i s -
4
p r u d e n ţ ă a fost m a i î n u r m ă p ă r ă s i t ă în F r a n c i a ) , u n d e
s o l e m n i t a t e a j u r ă m e n t u l u i c o n s i s t ă în a r à d i c a m â n a d r e a p t ă
1
î n s u s şi a d i c e : „Jar - '>).
In cât priveşte jurămentul preoţilor, mahometanilor
şi a c e l o r c a r i p r o f e s e a z ă a l t e r e l i g i i , v e d i suprà p. 3 5 1 urm.
Art. 242 Pr. J u r ă m â n t u l se v a s e v e r ş i f a ţ ă cu p a r t e a p r o t i v n i c ă ,
C I V -
s a u şi î n l i p s a ei, d a c ă ea fiind l e g i u i t c h e m a t ă , n u v i n e
, !
la t e r m e n u l h o t ă r î t (art. 2 4 2 P r . civ.) ) .

*) C. Iaşi. Dreptul din 1885, No. 54 şi din 1886, No. 4. Cas.

rom. Bulet. S-a 1, 1885, p. iii.—Contra. Cas. rom. Bulet.
S-a 1, 1899, p. 1243.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1887, p. 5 1 8 . — H o t ă r î r e a care con­
stată că jurămentul deferit unui israelit a fost prestat more
judaico. este îndestul de motivată. Cas. rom. Bulet. S-a 1,
1889, p. 793.
a
) Vecii P a n d . Chron., I, partea I. p. 107 şi B é p e r t . Dalloz,
v" Serment, No. 25, nota 1.
4
) Crp. Gas. fr. I). P . 70. 1. 199.
&
) Cpr. Garsonnet, Pr. ck., I I , p. 602, § 358 (ed. 1-a) şi I I I , § 886,
p. 135 (ed. a 2-a).—Primul j u r ă m â n t pe care îl relatează ve­
chiul Testament a fost astfel p r e s t a t de A v r a m : „Levo manum
imam ad Dominam excelsum, possessore))! cadi et terne"\ „Râ-
dic mâna mea c ă t r ă Domnul D-zeul prea î n a l t , stăpânito-
rul cerului şi al pământului". (Geneza, capit. I V , stih. 22).
Cpr. G. Tocilescu, Fr. cir., I I , p. 483, nota 1.
6
) Curtea de casaţie a decis că nu este valabil j u r ă m â n t u l
prestat de o parte, în lipsa a d v e r s a r u l u i seu, dacă presta­
rea s'a făcut mai înainte de oara fixată prin citaţia înmâ­
nată părţilor. Căs. rom. Bulet. S-a 1, 1890, p . 4 2 5 — J u r ă -
 :C—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 244, 245 PR. CIV. 403
r
J u r ă m e n t u l t r e b u e s ă fie p r e s t a t în persoană ) d e a - Jurămentul
8
la c ă r u i a el e s t e d e f e r i t , p r e s t a r e a l u i p r i n procu-'^Jţ,***
| o r , c u m se p r a c t i c a s u b v e c h i a j u r i s p r u d e n ţ ă f r a n c e z ă , persoană.
2
m a i fiind a d m i s ă a s t ă d i ) . P r i m i r e a j u r ă m e n t u l u i se
3
a t e î n s ă face p r i n p r o c u r a t o r ) , şi c o n s i m ţ e m e n t u l a t â t
p ă r ţ e i c â t ş i a l p r o c u r a t o r u l u i p o a t e fi, î n a c e a s t ă p r i -
4
ţ â , n u n u m a i e x p r e s , d a r şi t a c i t ) .
D u p ă s e v e r ş i r e a j u r ă m â n t u l u i , c o n f o r m f o r m e l o r m a i A r t 244
1*1" civ
a r ă t a t e , j u d e c a t a v a p r i m i d e c l a r a ţ i a p ă r ţ e i ce a j u -
t a s u p r a c e s t i u n i l o r ce i s ' a u p u s . D e c l a r a ţ i i l e f ă c u t e în
'pterea j u r ă m e n t u l u i se v o r t r e c e î n p r o c e s u l - v e r b a l , c a ­
se v a s e m n a d e p r e s i d e n t s a u d e a c e l c e ' i ţ i n e l o -
1 de g r e f i e r şi d e p a r t e a ce a j u r a t . Dacă partea nu
t e s a u n u v o e ş t e s ă s e m n e z e , s e v a face m e n ţ i u n e d e s -
e a c e a s t a în p r o c e s u l - v e r b a l ( a r t . 2 4 4 P r . civ.).
c h d e
I n t e r p r e t a r e a respunsurilor date de p a r t e a care a se- \ ^ \ [
rşit j u r ă m e n t u l e s t e l ă s a t ă l a a p r e c i a r e a s u v e r a n a a i n -
5
Miţelor de f o n d ) .
N e v e n i r e a p ă r ţ e i c ă r e i a j u r ă m e n t u l s'a d e f e r i t l a d i n a Art. 245 Pr.
C 1 V
locul î n s e m n a t s p r e a ' l p r e s t a , .se va considera c a refuz '
p a r t e a ' i de a p r i m i s ă j u r e ( a r t . 2 4 5 P r . c i y . ) , T e x t u l
tual este imperativ, pe când t e x t u l vechiù era faculta-
méntul n ' a r fi însă nul, dacă în citaţia părţei, nu se spunea
că ea e r a chemată pentru a asista la prestarea lui. Gas. rom.
Bulet. S-a 1, 1 8 8 3 , p . 6 6 1 .
„II, giuramento si presta i n p e r s o n a dalla parte chiamata a Dreptul
giurare", dice a r t . 226 din Codul de pr. civ. i t a l i a n . — „ J u r ă ­ străin.
mentul, ca mijloc de dovadă, nu poate fi p r e s t a t prin pro-
curator", dice a r t . 2520 din Codul portughez de la 1 iulie
1867. „ j u r ă m e n t u l se prestează în p e r s o a n ă " , dice a r t . 478
(440 vechiù) din procedura germana. „Der Eid muss in Per­
son geleisfet uerden". Cpr. şi a r t . 121 P r . civ. fr. Vedi şi
H a n n e n o p o l . De jurejurando, I, 7, § 12, unde se dice : „iVe-
oue advocatus ncque procurator jurare cogitur".
;*) G-arsonnet. Pr. cir., I I , p . 602, § 358 (ed. 1-a) : I I I . p . 135.
§ 886 (ed. a 2-a). Alex. Degré, Dreptul din 1899, No. 7 1 , p.
578 urm. Vedi de aceiaş autor şi Scrieri juridice, I, p. 382
, urm. P a n d . fr.. Delation de serment, 396. Gabriel, op. cit.,
I No. 168. Demolombe, X X X , 646, şi toţi autorii.
3
) Cas. rom. şi Alex, i i e g r é . loco supra cit. Cpr. si Bulet. Cas.
I S-a 1, 1874 p. 194.
4
) L a u r e n t . X X . 2 6 3 . Alex. Degré, loco supra cit.
") Cas. rom. Bulet. S-a I I . 1892. p. 1012. Bulet. S-a 1. 1899.
p. 965.
404 PROCEDURA DEFERIREI JURAMÉNTULUI DECISORIU.

t i v p e n t r u j u d e c ă t o r ; se va putea considera ca refuz, dicea

1
vechiul t e x t ) .
Nereprodu- Nu poate însă li c o n s i d e r a t ca u n refuz de a jură
C r i a t l u
ttivin^or P d e a n u fi r e p r o d u s t o a t e c u v i n t e l e d i n f o r m u l a j u -
din formula r ă m e n t u l u i , d a c ă r e s p u n s u l d a t c u p r i n d e a f i r m a r e a t u t u r o r
juramentn- p t e l o r p r e v e d u t e in e l şi c h i a r d a c ă a c e s t r e s p u n s a r
U n c

2
c u p r i n d e m a i m u l t e afirmaţiuni de c â t însuş j u r ă m e n t u l ) .
Răspunsuri I n c â t p r i v e ş t e î n s ă r e s p u n s u r i l e e v a s i v e , c a r e a r con-
n u
Rpfuz'de'a s
^di a
™
?tiu s a u nujni aduc aminte, e t c . , ele a r
a c e

3
jura. constitui în genere un refuz de a j u r a ) .
Controversa. g> , j i a s e m e n e a că f a p t u l de a p r e s t a j u r ă m e n ­
a e c s

t u l , c a r e f u s e s e d a t p u r şi s i m p l u a s u p r a e x i s t e n ţ e i u n u i
contract de locaţiune, cu restricţia că asemenea contract
a a v u t f i i n ţ ă , î n s ă a fost r e s i l i a t , e c h i v a l e a z ă c u u n refus
4
de a p r e s t a acest j u r ă m e n t ) :
Chestie de I n o r i ce c a z , c h e s t i u n e a d e a se ş t i d a c ă u n j u r ă -
fapt. e n t a fost p r e s t a t a s t f e l c u m a fost d e f e r i t , s a u d a c ă
m

r e s p u n s u r i l e d a t e conţin s a u n u contradicţii, o r i o modi­

ficare a j u r ă m â n t u l u i , e s t e o c h e s t i e d e f a p t c a r e se a p r e ­
5
ciază în m o d s u v e r a n de j u d e c ă t o r i i f o n d u l u i ) .
Prestarea P a r t e a c a r e a l i p s i t a t u n c i c â n d fusese c h e m a t ă s p r e
u l t u l u i
J j^p a p r e s t a j u r ă m â n t u l , s a u c a r e fiind f a ţ ă , a r e f u s a t d e a ' l
e

presta, poate ea să'l presteze în apel ? Respunsul trebue,

f ă r ă n i c i o i n d o e a l ă , s ă fie a f i r m a t i v , d e c â t e o r i p a r t e a
, !
'şi a f ă c u t r e s e r v e l e s a l e ) .
Codul *) Opr. Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1874, p. 195. - D a c ă însă par-
Caragea. tea n ' a venit, fiind anume împedicatâ de a d v e r s a r u l seu, ju­
r ă m e n t u l nu se v a considera ca refusat. Codul C a r a g e a preve­
de că, în asemenea caz, j u r ă m e n t u l se socoteşte ca prestat
(art. 5 1 , p a r t e a V I , capit. 2).
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1 8 8 1 , p . 578. Bulet. 1874. p. 373.
—Vedi însă T r i b . B r i v e . D. B. 9 1 . 2. 67.
s
) C. Iasi, T r i b . Gorj şi Vâlcea. Dreptul din 1883. No. 1 şi
din 1896, No. 69. Dreptul din 1897. No. 64. T r i b . Roman.
Dreptul din 1 9 0 1 , No. 60. Gas. fr. D. B . 5 3 . 1. 7 3 . D. P .
63. 1. 468. C. Dijon. D . B. 94. 2. 99. L a u r e n t , X X , 269. T.
Hue, V I I I , 362. Band, fr., Delation de serment, 444. Gar­
sonnet, Pr. civ., I I , p. 603, 604, § 358 (ed. 1-a). Demolombe,
X X X . 649 urm.—Contră. C. B e s a n ţ o n . D. P . 56. 2. 86. Si­
rey, 56. 2. 9 5 . A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p . 195, nota 44.
4
) Cpr. T r i b . B r i v e . D. B . 9 1 . 2. 67. Vedi si B a u d r y , I I , 1322.
B
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, anul 1890, p." 414. Bulet. 1892, p-
121. Vedi si supră, p. 4 0 3 , text si nota 5.
«) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1883, p. 4 4 1 şi 8 3 3 .
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—j URAMÉNT. 405
S'a d e c i s c h i a r ca p a r t e a c a r e a l i p s i t dc la p r i m a Caşul când
a s t a n ţ ă , s a u c a r e a r e f u s a l d e a j u r a . f ă r ă a f a c e - n i c i o partea care
a retuşat de
s e r v ă , a r p u t e a să p r e s t e z e j u r ă m â n t u l î n a p e l . f ă r ă a a jura nu'şi
ovedi că a fost î m p e d i c a t ă d e a ' l p r e s t a î n p r i m a i n s - a făcut nici
r
o reservă.
nţă ) . Controversă.
A fortiori d e c i . p a r t e a c a r e a l i p s i t d e la p r i m a i n s -
nţă, v a p u t e a s ă p r e s t e z e j u r ă m â n t u l la C u r t e , j u s t i h -
!
*nd c a u s a a b s e n ţ e i s a l e - ) .
3
V e c h i u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă a u s t r i a c d i n 1 7 8 2 ) Caşul când
a r t . 2 9 7 ) c o n s i d e r a j u r ă m â n t u l ca p r e s t a t , d a c ă . a c e l a c a ­ acela căruia
jurământul
ia el se d e f e r i s e , fusese i m p e d i c a t de a ' l p r e s t a p r i n era deferit
o a r t e s a u a l t a c c i d e n t . Ce t r e b u e s ă d e c i d e m în l e g i s l a - a fost impe­
dicat de a'l
a noastră ? C u r t e a d i n I a ş i a d e c i s că, d e c â t e o r i o presta.
a r t e r e f u s a p r e s t a r e a j u r ă m â n t u l u i , c a r e , î n a p e l , e s t e coll­ Controversă.
i d e r a i ca c o n c l u d e n t . î n s ă n u se p o a t e p r e s t a , p e n t r u c ă
gpartea a m u r i t în c u r s u l p r o c e s u l u i , i n s t a n ţ e l e j u d e c ă t o -
p e ş t i s u n t în d r e p t a d a c â ş t i g d e c a u s ă a c e l u i a c a r e ' l de­
f e r i s e , fiind că, în a s e m e n e a c a z , r e c l a m a n t u l a fost l i p s i t d e
eneficiul a c e s t e i p r o b e p r i n f a p t u l p ă r ţ e i c ă r e i a se d ă d u -
4
j u r ă m â n t u l ) . A c e a s t a d e c i s i e a fost î n s ă c u d r e p t cli­
ent c a s a t a , p e n t r u că. d a c ă , în s p e c i e , j u r ă m â n t u l n ' a fost
r e s t a t . a c e a s t a n u e s t e d i n c u l p a p â r î t u l u i , c a r e e r a în
r e p t să c o n t e s t e l e g i t i m i t a t e a l u i , ci din c a u s a m o r ţ e i s a l e ,
5
'care e s t e u n c a z n e p r e v è d u t şi d e f o r ţ ă m a j o r ă ) .

1 Cas. rom. Bulet. 1879. p. 915. Bulet. 1880. p. 278. Bulet.

1885. p. 479. Bulet. S-a I I . 1890, p. 1452. Bulet. 1891. p.
184 si 822. Dreptul din 1896. Xo. 22. Bulet. 1896. p. 203.
Bulet. 1897. p. 297. Bulet. S-a 1. 1899, p. 270. C. Bucu­
reşti şi T r i b . lalomitza. Dreptul din 1882, Xo. 65 : din 1883,
Xo. 72 şi din 1886. Xo. L—Contra. Cas.' rom. si T r i b . Dolj.
Bulet. 1877, p. 183 şi Dreptul din 1894, Xo. 55. C. Bucu­
reşti. C. judiciar din 1895. Xo. 9.
2
) Càs. rom. Dreptul din 1895, No. 34. Bulet. S-a 1, 1895. p.
119. C. judiciar din 1895, Xo. 16.
3
) Această procedură, care eu mai corespundea de mult ce- Noul Cod.
rinţelor timpurilor moderne, a fost abrogată în 1895 si în- de proced.
; , u s t r i a c
locuita prin alta (Ge.setz vom l ane/. 1895 iiber das gericld- -
like Yerfuhren in burgerlicben Rechtxntreitigkeiten ţCipilpro-
ùessordnung).
*) Dreptul din 1884. Xo. 19.
B
) Dreptul din 1884.' Xo. 57 si Bulet. S-a 1, 1884, p. 4 2 1 .
Vedi si Cas. rom. (19 noembrie 1899). Bulet. S-a 1, 1899,
p. 1251 (decisie pronunţată în unire cu conclusine noastre).
406 PROCEDURA DEFERIREI JURAMÉNTUEUI DECISORIU.

D u p ă u n a l t s i s t e m , j u r ă m â n t u l se c o n s i d e r a ca p r e s ­
t a t , d a c ă a c e l , c ă r u i a el fusese d e f e r i t , n ' a m a n i f e s t a t o in­
t e n ţ i e c o n t r a r a *) ; î n s ă şi a c e a s t ă s o l u ţ i e e s t e i n a d m i s i b i l a ,
p e n t r u c ă p a r t e a a r fi p u t u t f o a r t e b i n e la u r m a u r m e i să
nu'l presteze.
• J u r ă m â n t u l nefiind d e c i , î n a s e m e n e a c a z , c o n s i d e r a t
2
n i c i ca p r e s t a t ) , n i c i c a r e f u s a t , p ă r ţ i l e s u n t p u s e î n s t a ­
3
r e a î n c a r e e r a u m a i î n a i n t e de d e f e r i r e a lui ) ; a c e l c a r e ' l
deferise p o a t e însă să defere j u r ă m â n t u l de c r e d u l i t a t e moş­
4
tenitorilor a d v e r s a r u l u i seu defunct (art. 1 9 0 6 ) ) .

Cpr. C. Limoges, Sirey, 40, 2. 23. Demolombe, X X X , 639

urm. P a n d . fr., Delation de serment, 453 urm. Larombière;
V, art. 1364, Xo. 7.
*) C. Douai si Aix. E é p e r t . Dalloz. Oblig., 5307, notele 2 şi 3.
Toullier D. V, partea I I , 385.
2
) I n adevâr, deferind j u r ă m â n t u l adversarului meu, dice foarte
bine Alex. Degré (Ser. juridice, I, p. 381 şi Dreptul din
1890, No. 2 1 , p. 167, coIona 1), declar prin aceasta că re­
n u n ţ la cererea sau excepţiunea. mea,- dacă dinsul va jura,
ear nu dacă ca promite numai de a jura. Cpr. L . 12, Pr.,
Cod., De rebus creditis et juvejurando, 4, 1.
J u r ă m â n t u l numai atunci a r p u t e a fi considerat ca pres­
tat, când acela, căruia el a fost deferit, a murit fără a'l
presta, această p r e s t a r e fiind împedicată prin dolul aceluia
care'l deferise. In adevèr, prestarea j u r ă m â n t u l u i fiind înde­
plinirea transacţiunei propuse (vedi infra, p. 411), condiţia
se consideră ca îndeplinită, de câte ori debitorul, obligat
sub această condiţie, a împedicat îndeplinirea ei (art. 1014).
Cpr. L a r o m b i è r e , V, art. 1364, No. 7. Toullier D., V, par­
tea I I , 385. Bonnier, 425, in fine. Alex. Degré, loco cit. De­
molombe, X X X , 642.
8
A r t 471 Pr. ) „De câte ori acela care trebue să presteze j u r ă m â n t u l a mu-
germană. rit, sau a devenit incapabil de a'l presta, sau a încetat de a
fi r e p r e s e n t a n t legal, dice art, 471 (433 vchiù) din procedura
germană, ambele p ă r ţ i sunt libere de a exercita, relativ la
dovada ce ele urmează a face. toate drepturile ce ele aveau
înaintea deferirei j u r ă m â n t u l u i . Aceiaş soluţie v a ti admisă
de câte ori, în urma unei condemnaţiuni penale,- jurămân­
tul deferit sau referit v a fi fost r e t r a c t a t " .
4
) P a n d . fr.. v° cit., 460. Bonnier, 425. L a u r e n t , X X , 271.
A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p. 195. Marcadé, V, art. 1361—
1364. No. 2, p. 234. L a r o m b i è r e . V, a r t . 1364, No. 7 şi 8.
Demolombe, X X X , 6 4 1 . Baudry, I I , 1311, in fine. T. Hue,
V I I I , 366, in fine. Demante, V, 340 bis. C. Caen. Sirey, 46.
2. 499. C. Chambéry. Sirey, 79, 2. 300. Această din urmă
decisie este i n t e r v e n i t ă cu ocasia unui j u r ă m â n t supletoriu,
C. C . - C A R T . 111.—TIT. IH.—CAP. IX.—S-a V.—ART. 23», 236. 213 PR. CIV. 407

J u r ă m â n t u l se p o a t e p r e s t a şi l a d o m i c i l i u l p ă r ţ e i . Art. 235,243
P r C1V
d a c ă ea a r a t ă o c a u s ă l e g i t i m ă de î n i p e d i c a r e . I n a c e s t ' "
scop se d e l e a g ă u n j u d e c ă t o r s p r e a m e r g e î m p r e u n ă cu
g r e f i e r u l la d o m i c i l i u l p ă r ţ e i şi a a s i s t a l a p r e s t a r e a j u r ă ­
m â n t u l u i , în p r e s e n t a p ă r ţ e i a d v e r s e , s a u î n l i p s a ei, d a c ă
1
ea a fost l e g i u i t c h e m a t ă ( a r t . 2 3 5 , 24:5 P r . c i v . ) ! .
D a c ă p a r t e a c ă r e i a j u r ă m â n t u l e s t e d e f e r i t , d o m i c i l i - Comisii ro-
ează în a l t j u d e ţ , s a u c h i a r în s t r ă i n ă t a t e , j u d e c a t a p o a t e 2 8 ^ 2 4 S P n
mijloci o c o m i s i e r o g a t o r i e p e n t r u ca j u r ă m â n t u l s ă se p r e s - civ.
teze î n a i n t e a j u d e c ă t o r u l u i a c e l u i d o m i c i l i u , f a ţ ă cu p a r t e a
a d v e r s ă , s a u în l i p s a ei, d a c ă ea a fost l e g i u i t chemată
2
(art, 2 3 6 , 2 4 3 P r . c i v . ) ' ) .
V o m i i r o
I n b a z a p r i n c i p i u l u i r e c i p r o c i t ă ţ e i . c a r e e s t e sufletul }! } "
, . . , . , . , ., , i 1 , T ffatorn înter-
d r e p t u l u i i n t e r n a ţ i o n a l , şi t r i b u n a l e l e s t r a m e se p o t a d r e - ' naţionale,
sa în a c e l a ş s c o p a u t o r i t ă ţ i l o r r o m â n e Numai judecă­
t o r i i e n g l e z i şi a m e r i c a n i n u o r d o n ă e o m i s i u n i r o g a t o r i i , ci
se t r a n s p o a r t ă s i n g u r i în s t r ă i n ă t a t e s p r e a c u l e g e i n f o r m a ­
4
ţiile n e c e s a r e , s a u s p r e a a s i s t a l a d e p u n e r a j u r ă m â n t u l u i ) .
C o m i s i u n i l e r o g a t o r i i , m i j l o c i t e la a u t o r i t ă ţ i l e j u d e c ă ­
t o r e ş t i d i n ţ a r ă , n u d a u loc la n i c i o d i f i c u l t a t e .
F o r e l e
In c â t p r i v e ş t e î n s ă c o m i s i i l e r o g a t o r i i m i j l o c i t e la j»
-L , -• ' i ± j. (lupa care
autorităţile s t r a m e , chestiunea este c o n t r o v e r s a t a a s u p r a trebue să se
p u n c t u l u i de a se s t i d a c ă a u t o r i t ă ţ i l e î n s ă r c i n a t e cu a s e - i>™cea<lăla
• ,„ , i ± i ° comisie ro­
m e n e c o n n s m n i t r e i m e să p r o c e a d a la l u c r a r e a c e r u t a d u p a gatorie.
C r t n t r o v e r s ă
f o r m e l e l e g e i de u n d e 'i v i n e c o m i s i u n e a , s a u d u p ă f o r - -
mele ţ ă r e i u n d e se i n s t r u m e n t e a z ă .
I n c â t p r i v e ş t e d i s p o s i ţ i i l e d e f o r m ă , a ş a n u m i t e or- Dispositele
6 1
dtnuloriw litis, precum sunt formele întrebuinţate pentru'' ^"™." '"
" litis,
insa motivele snnt aceleaşi si în privinţa j u r ă m â n t u l u i de­
cisoriu.
3
) „Ad personus eţ/rer/ias. eosque qui ndefudine impediuntur, do-
mum miili oportei ud jurandum'". L. 15, Dig., De jureju-
rando. 12, 2. (.'pr. art. 47!) (441 vechiù) din proced. civilă
srermanâ.
2
) Cpr. Cas. fr. Sirey, 1900. 1. 2 7 1 . ./. Clunet, 1899, p. 343.
3
) Câte o data a u t o r i t ă ţ i l e straine fac comisiile rogatorii prin
consulii lor respectivi. Cpr. Despagnet, Dr. internat,. 188,
p. 40'). Astfel. Ciulea din Atena a decis câ un tribunal
grecesc poate să adreseze o comisie rogatorie consulului g r e ­
cesc din Brăila spre a primi j u r ă m â n t u l decisoriu a u n e i a
din părţi. V. ./. Clunet, anul 1897, p. 620.
4
) V. Fo?lix-Demangeat. /)/•. internat.. I. 2 4 1 . W e i s s , Tr. ele­
ment, de dr. intern., p. 812. L a u r e n t . Dr. internat,, V I I I , 58.
408 JURĂMENTUL DECISORIU.—('OMISIUNI ROGATORII.

c h e m a r e a p ă r ţ i l o r , r e d a c t a r e a p r o c e s u l u i v e r b a l , etc., nu
m a i r e m a n e î n d o e a l ă câ ele v o r fi a c e l e a l e ţ â r e i u n d e se
r
instrumentează ) .
Formula In cât priveşte însă formula j u r ă m â n t u l u i , chestiunea
J U r 6 e s t e I o a r t e
lui "*" d i s c u t a t ă . U n i i c o n s i d e r â n d a c e a s t a f o r m u l ă ca
Controversă, decisoria litis, aplica legea ţ ă r e i de u n d e e m a n ă comisiu-
2
n e a r o g a t o r i e ) . A c e s t s i s t e m p r e s u p u n e î n s ă că j u d e c ă ­
torii cari a u mijlocit comisia r o g a t o r i e , a u comunicat ju­
d e c ă t o r i l o r s t r ă i n i f o r m u l a j u r ă m â n t u l u i , c ă c i a l t f e l ei n u
a r a v e a d e u n d e s'o c u n o a s c ă .
A l ţ i i c r e d î n s ă că f o r m u l a j u r ă m â n t u l u i v a fi a c e a a
l o c u l u i u n d e c o m i s i u n e a se a d u c e la î n d e p l i n i r e , p e n t r u că
o r d i n e a j u r i s d i c ţ i i l o r e s t e p r i n e s e n ţ a sa t e r i t o r i a l ă şi p e n ­
t r u că t r i b u n a l u l c a r e î n d e p l i n e ş t e c o m i s i a r o g a t o r i e c e r u t ă
de un alt tribunal străin, nu represintă autoritatea străină,
d e v r e m e ce o n a ţ i u n e n u p o a t e s ă fie m a n d a t a r u l şi r e -
; i
presentantul unei alte naţiuni j .
D u p ă a c e s t din u r m ă s i s t e m , c a r e n i s'a p ă r u t cel
4
m a i j u r i d i c ) . I s r a e l i t u l d o m i c i l i a t în l l o m â n i a , c ă r u i a i
s ' a r fi d e f e r i t j u r ă m â n t u l d e c i s o r i u î n a i n t e a tribunalelor
f r a n c e z e , şi c a r e u r m e a z ă a ' l p r e s t a în R o m â n i a , n u v a
j u r a c o n f o r m p r o c e d u r e i f r a n c e z e , ci v a d e p u n e j u r ă m â n ­
t u l more judaico, în s i n a g o g a , c o n f o r m r e g u l e l o r m a i sus
a r ă t a t e : şi riee-versa, I s r a e l i t u l d o m i c i l i a t în F r a n c i a , c ă ­
r u i a i s ' a r fi d e f e r i t u n j u r ă m â n t î n a i n t e a t r i b u n a l e l o r r o ­
m â n e , n u a r a v e a a se c o n f o r m a , în F r a n c i a , j u r i s p r u d e n ţ e i
n o a s t r e , ci v a p r e s t a j u r ă m e n t u l p o t r i v i t l e g e i f r a n c e z e .

*) Vedi suprà, p. 303, text şi nota 4. Cpr. art. 369 (334 vecbiù)
P r . germ. Vedi şi art. 5. L. suedeză din 6 martie 1899.
Ann. de legist, étrang. 1899, p. 558.
2
) Vedi Bonnier, 935, p. 779 urm. Fodix-Demaiigeat, Dr. in­
ternational, I. 248. p. 479. Brocher. Dr. internat, price, p.
416. D. C. Bopescu, Dreptul din 1882. No. 85. G. Tocilescu,
Pr. cir., I I , p. 492, No. 218. Cpr. art. 9 L. suedeză din 6
martie 1899. Ann. de législ. étranefere, anul 1899, p. 558.
3
) Garsonnet, Pr. civ., I I , p. 107. 108. § 217 (ed. 1 ) : I I I , p.
248 § 513 (ed. a 2-a). L a u r e n t , Dr. internat., V I I I . 59 urm.
A. Weiss, Tr. element, de dr. intern, (ed. a 2-a). p. 814.
Despagnet, op. cit., 188, p. 399. Vincent et P é n a u d , Dictionn :

, de dr. international, v° Commission rogatoire, 2 1 . Vedi şi

circul. M i n i s i d r e p t ă ţ e i din F r a n c i a din 19 decern. 1891
c ă t r ă procurorii generali. J. Cluuet. 1892. p. 566 urm. şi
Pand. Period. 93. 3. p. 42 urm.
4
) Vedi t. 1, p a r t e a I a Comentariilor noastre, p. 100.
 C. C—CART. 111.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a V.—COMISII ROGATORII. 409
1
A m i c u l n o s t r u , D l . H i m . G. M a x i m . în o m o n o g r a f i e )
c a r e a a v u t c i n s t e a de a fi p r e m i a t a d e A c a d e m i a r o m â ­
n a - ) , c r i t i c â n d s i s t e m u l n o s t r u şi g ă s i n d c ă s u n t e m p r e a
zelos a p ă r ă t o r a s u v e r a n i t ă ţ e i n a ţ i o n a l e , c r e d e că n i m i c
n u s ' a r o p u n e la p r e s t a r e a j u r ă m â n t u l u i î n a i n t e a t r i b u n a ­
lelor r o m â n e , conform formelor admise de legea străină,
d a c ă j u d e c ă t o r i i c a r i a u mijlocit c o m i s i u n e a r o g a t o r i e , a r
c o m u n i c a a c e s t e f o r m e j u d e c ă t o r i l o r r o m â n i şi d a c ă . de a l t ­
mintrelea, aceste forme n ' a r jîgni î n t r u nimic ordinea publi­
că din ţ a r a n o a s t r ă >.
D u p ă a c e s t s i s t e m , I s r a e l i t u l d o m i c i l i a t în ţ a r ă . c ă r u i a
s ' a r fi d e f e r i t u n j u r ă m â n t d e c i s o r i u î n a i n t e a t r i b u n a l e l o r f r a n ­
c e z e , n u v a j u r a more judaico, conform j u r i s p r u d e n ţ e i noas-

1
) Critica sistemai ai prube/ur. ('omisiuni roţ/aforiî interne si in­
ternaţionale, etc. (Iaşi. 1899). Xo. 127 urni., p. 148 şi urm.
-) Amicul nostru a fost, în aceasta privinţa, mai fericit de cât
mii. caci când am presentai, sunt acum câţi-va ani. t. I V al
Comentariilor noastre Academiei, credènd câ. în aceasta ţ a r a .
m i cine munceşte merită o încurajare cât de mică. el a fost
respins, sub cuvânt ca l u c r a r e a noastră n ' a r ti de cât <>
compilaţie, lucru care. dealtmintrelea. s'a întâmplat şi valo­
rosului nostru coleg de la Bucureşti, C G. Tocilescu, a că­
rui Procedurii cirila a fost respinsa, preferindn-i-se „Isprâr-i/<
lui Păcală" (epopee în 24 de cânturi, eu caricaturi intercalate
In text). A se vedea prefaţa colegului nostru. în t. I I I a.
operei sale. p. 8. nota 2. în care Academia este t r a t a t ă aşa
cum merită. Opera noastră a fost considerata ca compilaţie
de acei cari n'au deschis măcar volumul.- -au mărturisit-o ei
însuşi mai tardili, pecâtoşii.—din causa numeroaselor citaţii
ce cuprinde. Dar atunci toate operile de drept sunt com­
pilaţii, şi acea a lui L a u r e n t , şi a lui Demolombe. şi a mul­
tor altor titani, cu cari nu înţelegem de a ne compara câ-
tuş de puţin. Kra o vreme,—şi nu este mult de atunci. -
când premiile Academiei se îiupărţeau numai între membrii
ei. Această procedare fără seamăn, fiind însă astădi părăsita,
din causa că prea bătea la ochi. membrii doctului corp. din
cari cei mai mulţi n ' a u scris nici un r â n d măcar, de frica,
pe semne, de a nu fi t r a t a ţ i de compilatori, ne mai putând
sa iee ei premiile, de ciudă nu le dau nici altora, sau le
dau în batae de joc. Aceasta ne aduce aminte epitaful unui
poet de valoare. înaintea căruia uşele Academiei franceze
au fost în tot-deauna închise :
Ci-git Piron, qui ne fut rien.
.Pas méme acadéniicien !
<)/>. cit.. Xo. 12*. p. L")0.
410 JURÀMÈNTUL DECISORIU.-COMISlUNI ROGATORII.

t r e , ci c o n f o r m p r o c e d e r e i f r a n c e z e , p e n t r u c ă f o r m u l a j u ­
r ă m â n t u l u i , a d m i s ă de a c e a s t ă p r o c e d u r a , e s t e c u n o s c u t ă ,
şi o s e b i t d e a c e a s t a , v a fi m a i î n t o t - d e a u n a comunicată
de j u d e c ă t o r i i francezi.
A u t o r u l r e c u n o s c â n d î n s ă că j u d e c ă t o r i i f r a n c e z i n u
v o r a d m i t e j u r ă m e n t u l more judaico, a s t f e l c u m el s e p r a c ­
t i c ă l a n o i , p e n t r u e v r e i i d o m i c i l i a ţ i în F r a n c i a , c ă r o r a
s ' a r fi d e f e r i t u n j u r ă m â n t î n a i n t e a t r i b u n a l e l o r n o a s t r e , fi­
i n d că a c e s t j u r ă m â n t n ' a r m a i fi p o t r i v i t s p i r i t u l u i t i m ­
1
p u r i l o r m o d e r n e ) , n u v e d e m p e n t r u ce n o i a m a d m i t e f o r ­
m u l a C o d u l u i f r a n c e z , a t u n c i c â n d ş t i u t e s t e c ă , în lipsă
d e t r a t a t e , d r e p t u l i n t e r n a ţ i o n a l se î n t e m e i e a z ă exclusiv
pe principiul r e c i p r o c i t ă ţ e i .
Jurămentul P r e s u p u n â n d a c u m c ă u n j u r ă m â n t d e c i s o r i u a fost
r e s a
străinătate P * * î n a i n t e a u n e i a u t o r i t ă ţ i s t r ă i n e , c h e s t i u n e a e s t e d e
face ei dova'-a se ş t i d a c ă a c e s t j u r ă m â n t v a face d o v a d ă p e n t r u j u d e -
c a o r
'udefjătoriî * ^ r o m â n i . D e şi o h o t ă r î r e s t r ă i n ă n u p o a t e s ă p r o -
români. d u c ă a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t in ţ a r a n o a s t r ă de cât
Controversă.î r m a i n v e s t i r e i ei cu f o r m u l a e x e c u t o r i e de c ă t r ă j u d e ­
n U

2
cătorii r o m â n i ( a r t . 3 7 4 P r . civ.) ) , totuşi h o t ă r i r e a s t r ă ­
ină, care constată prestarea j u r ă m â n t u l u i , t r e b u e să aibă
v a l o a r e a u n u i a c t a u t e n t i c şi s ă facă c r e d i n ţ ă d e m ă r t u r i ­
s i r i l e şi d e c l a r a ţ i u n i l e ce c u p r i n d e , p e n t r u că a c e s t j u r ă ­
m â n t a a v u t loc în v i r t u t e a unei convenţii liber i n t e r v e ­
; 5
nită între părţi j .

*) Am vâdut însă, suprà, p. 4 0 1 , nota 2, că, după m ă r t u r i s i ­

rea chiar a autorilor străini, acesta este singurul j u r ă m â n t
care l e a g ă pe evrei şi pune întru cât-va o pedică sperjurului.
2
Art. 374 ) Textul din procedura nouă este schimbat în r e d a c ţ i u n e a sa
Pr. civ. şi, în unele privinţe, este măi puţin laconic de cât acel
vechili, însă sensul a remas tot acelaş. Vedi explic, a r t . 374
P r . civ. în t. I, partea I a Comentariilor noastre, p. 192
urm. Vedi şi infra, comentariul a r t . 1 2 0 1 . Mai vedi încă
a s u p r a acestui text, G. G. Mironescu, Revisuirea Codului de
proced. civilă (1901), p . 137 urm. si studiul D-lui A. Cerban,
în Dreptul din 1900. No. 3.
3
) Cpr. în acest sens, T. H u e , V I I I , 467. Aubry et R a u . V I I I ,
§ 769 t e r , p. 420.—Contră. T r i b . P a r i s (10 martie 1880)../.
Clunet, 1880, p. 192. „Considerând, dice această sentinţă, câ
o h o t ă r î r e s t r ă i n ă nu poate fi considerata nici ca un titlu
autentic, nici ca având p u t e r e a lucrului judecat, p e n t r u că
ea nu a r e , în F r a n c i a , prin ea însăş, nici o putere executo­
rie, fiind supusă revisuirei, în cât priveşte fondul, din partea
judecătorilor francezi, etc."
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 1211. 411

Efectele deferirei jurămentului.

A r t . 1211.—Acela, căruia se dă j u r ă m e n t u l , dacă nu'l p r i ­
meşte sau nu'l retereste adversarului séu, ori a d v e r s a r u l care r e ­
fusa j u r ă m e n t u l ce 'i s'a referit, v o r cădea în p r e t e n ţ i u n e a sau
în propunerea lor de a p ă r a r e . (Art. 1200. 1208. 1212. 1221 0 .
civ. A r t . 1361 C. fr.).
D e f e r i r e a j u r ă m e n t u l u i , c â n d c o n d i ţ i i l e m a i sus e x p u ­
se s u n t î n d e p l i n i t e , p u n e p e p a r t e a c ă r e i a e l a fost d e f e ­
r i t î n a l t e r n a t i v a s a u d e a ' l p r e s t a , s a u de a ' l r e f e r i , s u b
pedeapsa de a cădea în p r e t e n ţ i u n e a s a u excepţiunea sa
1
(art, 1 2 1 1 ) ) . „Manifesta' turpitudinis et confessionis est,
noile nec furare, nec jusjurandum referre" ~).

Prestarea jurămentului şi efectele acestei prestări.

P r e s t a r e a j u r ă m e n t u l u i d e f e r i t s a u r e f e r i t n u e s t e de
cât î n d e p l i n i r e a c o n d i ţ i e i s u b c a r e a u t o r u l d e f e r i r e i s a u
r e f e r i r e i r e n u n ţ a s e la c e r e r e a s a u e x c e p ţ i a s a . P r i n p r e s ­
t a r e a j u r ă m e n t u l u i , r e n u n ţ a r e a sa a d e v e n i t d e f i n i t i v ă şi
p a r t e a care a deferit j u r ă m e n t u l nu mai poate ataca prin
nici o cale h o t ă r î r e a î n t e m e i a t ă p e p r e s t a r e a l u i
4
Acel care a p r e s t a t j u r ă m e n t u l câştigă procesul ) , însă
n u d o b â n d e ş t e n i m i c î n r e a l i t a t e , c ă c i efectele p r e s t a r e i
lui, ca şi a l e t r a n s a c ţ i e i în g e n e r e , s u n t p u r declarative d e
d r e p t u r i . Cu alte cuvinte, acel care p r e s t e a z ă j u r ă m e n t u l
ce i se d e f e r i s e , p ă s t r e a z ă d r e p t u r i l e c e - i a p a r ţ i n e a u d e
m a i i i a i n t e şi p e c a r e el le a c o n s i d e r a t în t o t - d e a u n a ca
a l e s a l e •>).
E f e c t e l e p r e s t a r c i j u r ă m e n t u l u i , d i c e B a u d r v i I I , 1 3 2 1 ), Efectele
„ . . * „. " • ', . » ' prestarei iu
se r e s u m a t o a t e in u r m ă t o a r e a f o r m u l a : C u p r i n s u l j u r a - rămcntulni.
m â n t u l u i p r e s t a t e x p r i m ă o ficţiune d e a d e v é r , c a r e a r e

1
) <pr. C. Bucureşti. C. judiciar din 1895, Xo. 9. B a u d r y . I I ,
1317. „ J u r ă m â n t u l care se dă cu hotărîrea judecatei, dice
Codul lui Andr. Donici (capit. 28, § 3). rădică din mijloc în-
doeala". Vedi şi a r t . 47. p a r t e a VI, capit. 2. C. Caragea.
2
) L . 38, Dig., I)e jurejurando, 12. 2.
3
) Opr. Cas. rom. Bulet. 1887. p. 865. 0 . Montpellier (18 iulie
1823). Sirey, V I I , anii 1822—1824. 2. p. 244. Répert. Dal-
loz, Acquiescement. 637, nota 1. P a n d . fr.. Delation de ser­
vient, 417.
4
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1895. p. 1424. 0. Calatz. ('Judiciar
din 1898. Xo. 34.
'•) Cpr. B a u d r v , I I , 1320.—Vedi însă T. H u e . V I I I . 368.
412 EFECTELE PRESTAREI JURAMÉNTULUI— ART. 1213.

p r e c ă d e r e a s u p r a a d e v è r u l u i r e a l ; de uilde r e s u l t a că pres­
t a r e a j u r ă m â n t u l u i î n d e p l i n e ş t e în m o d i r e v o c a b i l r e n u n ţ a ­
r e a p r o p u s ă d e p a r t e a c a r e l ' a d e f e r i t . E a r e c u n o s c â n d de
întemeiată pretenţia adversarului, acest din u r m ă trebue
s ă d o b â n d e a s c ă c â ş t i g d e c a u s ă , şi p r e s t a r e a j u r ă m â n t u l u i
1
să p r o d u c ă efectele lucrului j u d e c a t j .
C a r e e s t e î n s ă î n t i n d e r e a şi m ă r g i n i r e a p i t t e r e i p r o b a ­
torie a jurământului ?
întinderea P r e s t a r e a j u r ă m â n t u l u i p r o d u c â n d efectele u n e i con-
611 1111 s u o I o r m a u n e
ba^orie'aY»-^' ^ ^ i liotârîri, t o a t ă întinderea pitterei
ramèntulùi. s a l e p r o b a t o r i e îşi g ă s e ş t e t e m e i u l s è u î n c o n v e n ţ i a care
precedează p r e s t a r e a lui. Acel care deferă j u r ă m â n t u l di-
când. în a d e v é r , a d v e r s a r u l u i s é u : ,.consimt a p e r d e pro­
c e s u l şi a n u m a i r e î n o i c e r e r e a m e a în c o n t r a d - t a l e , d a ­
-
c ă v e i j u r a că c u t a r e l u c r u e s t e s a u n u e s t e ' , a c e a s t ă
c o n v e n ţ i e e s t e p e r f e c t ă şi i r e v o c a b i l ă , î n d a t ă ce j u r ă m â n ­
t u l a fost a c c e p t a t ş i p r e s t a t : d e u n d e şi c o n s e c i n ţ a p e
care o trage art. 1 2 1 8 , c ă :
A r t . 1 2 1 3 . — C â n d o p a r t e a j u r a t , cea-laltă nu mai este pri­
mită a proba falsitatea jurământului. (Ârt. 1200.1202, 1208 urm.
1711 C, civ. A r t . 290. Ş 3. 296 lit. b P r . civ. Â r t . 293 C. pen.
A r t . 1363 C. fr.).
D e c â t e o r i d e c i p a r t e a , c ă r e i a j u r ă m â n t u l a f o s t defe­
rit, l'a p r e s t a t , c e a - l a l t ă p a r t e n u m a i p o a t e să dovedească
f a l s i t a t e a l u i , c h i a r d a c ă el a r fi r e c u n o s c u t de falş - ) ,
d u p ă c u m n i c i a c e l a c a r e a r e f u s a t de a ' l p r e s t a n ' a r p u ­
t e a s ă d o v e d e a s c ă e x i s t e n ţ a f a p t u l u i a s u p r a c ă r u i a el n ' a
v o i t s ă j u r e ' ' ) . J u r ă m â n t u l fiind, î n a d e v é r , o s p e c i e de
t r a n s a c ţ i e , species transaction is ( L . 2 . § 2 , D i g . , De jure­
jurando, 12, 2), această transacţie a r e între părţi autori­
4
tatea lucrului judecat (art. 1711) 1 .

1
)„Jusjurandum vicem rei judicata' obtinet". L . 1, P r . , Dig.,
4 1 , o, Quarum rerum actio non datur. Vedi şi L . 2. Dig.,
12, 2, De jurejurando, unde se dice : „Jusjurandum majo­
rem liabet auctoritatem, quam res judicata''.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1,1877, p . 2 5 3 . Bulet. 1886, p. 846, 847.
3
) Cpr. Larombière, V, art. 1363," No. 6.
4
) yjDato jurejurando, non alimi queer it ut; quam an juratum sit ;
remissa qucestione, an debeatui; quasi satis probation sit jure­
jurando". L . 5, § 2, Dig., De jurejurando, 12. 2. Vedi şi
I n s t i t , I V , 6, De actionibus, § 1 1 , unde se dice : „Xon Mud
quoerifur, an pecunia debeatui; sed an juraccrit".
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 121;; 413
A c e a s t ă s o l u ţ i e e r a a d m i s ă şi d e C o d u l C a r a g e a : . , C â n d Cocini Ca-
r a e a
p r i g o n i t o a r e a p a r t e v a j u r a d u p ă c e r e r e a p r o t i v n i c u l u i , dice » -
a r t . 5 8 , p a r t e a V I , c a p i t . 2 d i n a c e s t Cod, s ă r ă m â e n e -
s u p a r a t ă şi d e se v a g ă s i p e u r m ă î m p r o t i v ă d o v a d ă " .
M i n i s t e r u l p u b l i c p o a t e , ce e d r e p t u l , s ă u r m ă r e a s c ă 1
Ş> a r t a c a r e

. . . , i • . \ » a perdut pro-
s p e r j u r u l , i n s a a c e a s t a n u a u t o r i s a pe p a r t e a c a r e . m u r - c e s„i i m s e

a e
m a p r e s t a r c i j u r à n i è n t u l u i , a p e r d u t p r o c e s u l , s ă se c o n - P " ţ consti-
1 tU e
s t i t u e p a r t e c i v i l ă ) , e a p u t e n d n u m a i s ă f i g u r e z e în i n - civUft!
C o n t l o v e r s a
s t a n ţ a p e n a l ă ca simplu i n f o r m a t o r , f ă r ă însă a putea p u n e ' -
2
conduşii ) .
A r
D u p ă ce m i n i s t e r u l p u b l i c v a d o v e d i î n s ă f a l s i t a t e a ^ . 290,3"
j u r ă m e n t u l u i şi h o t ă r î r e a c o n d e m n a t o a r e v a r e m â n e a d e ­
finitivă c o n t r a s p e r j u r u l u i , s e n t i n ţ a c i v i l ă , p r o n u n ţ a t ă în
u r m a j u r ă m e n t u l u i f a l ş . fie el d e c i s o r i u s a u s u p l e t o r i u (lex
non distintjuit), v a p u t e a li r e f o r m a t ă pe c a l e a r e v i s u i r e i
( a r t . 2 9 0 , ' 8<J P r . civ.)
î n s u ş p r o c u r o r u l i r a r p u t e a s ă d o v e d e a s c ă f a l s i t a t e a Dovedirea
j u r ă m e n t u l u i p r i n m a r t o r i , d a c ă v a l o a r e a l i t i g i u l u i e s t e 'X^partea
m a i m a r e d e 1 5 0 lei, de c â t a t u n c i c â n d a r e x i s t a u n în-procuroruiui.
4 o n r C ) , v e i > a
c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă ) , p e n t r u c ă , d a c ă a r fi a l t f e l , p a r - -
l
) Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1872, p. 121. Bulet. 1874. p. 248.
Dreptul, din 1875. Xo. 29. T r i b . Iaşi. Dreptul din 1893. Xo.
32. T r i b . Ialomitza. Dreptul din 1885, Xo. 46. Cas. fr. Si­
rev, 44. 1. 36. C. Bruxelles. Faster, belge. 8 1 . 2. 72. B a u d r v ,
I L 1322. F u z i e r - H e r m a n , I I I , a r t . 1363, Xo. 7. T. Hue. V I I I ,
365. T b i r y , I I I , 185. Garsonne!. Fr. eh:, I I I , § 879, p. 124
(ed. a 2-a). L a r o m b i è r e . V, a r t . 1363, Xo. 7. Marcadé. V,
art. 1361—1364, Xo. 3. Demolombe. X X X . 6 6 1 . 662. Bonnier,
426. L a u r e n t . X X . 275. Aitbrv et R a u . V I I I . § 753. p. 196.
D. Kebapci, Pr. eie:, V. p. 230.—Cantra. D u r a n t o n . X I I I , 600.
L>
) Trib. Iaşi. Dreptul din 1893. Xo. 32. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a
I I , 1877, p. 403. Bulet. 1878, p. 412. V. şi Sirey, 90. 2 . 1 9 5 .
3
) Cpr. G. Pavloff. (.'. judiciar din 1894, Xo. 13. Sand. Xăno-
veann. Fr. eie, p. 658. D. Tăcu, Procedură civilă, p. 341.
4
) Cas. l-om. Bulet. 1877. p. 82. Bulet. 1878, p. 412. Bulet.
S-a I I . 1890. p. 1343. Trib. Brăila, Ialomitza si Iasi. Drep­
tul din 1881. Xo. 8 5 : din 1885, Xo. 46 si din 1893. Xo. 32.
Gas. fr. si C. R e n n e s . D. P . 78. 1. 442. 1). P . 79. 1. 439.
Sirey. 80. 1. 236. D. P . 84. 2. 143. F . Hélie, Théoric dv
C. penai, I V . 1834. Blanche. Etudes pratiques surle C. penai,
V. 403. A u b r v et Rau, V I I I . § 765. p. 346, text şi nota 8.
L a r o m b i è r e . V, art. 1348. Xo. 23, 24. Demolombe. X X X .
162 urm. T. Hue, V I I I , 365. Bonnier, 427. G a r r a u d . V,
2039. p. 323 (ed. a 2-a, 1901). P . Borş, C judiciar din 1895,
No. 13. Această soluţie resulta şi din lucrările p r e g ă t i t o a r e
ale Codului penal. V. L o c r é . t, X X X , p. 532. Vedi şi supt-a,
414 EFECTELE PRESTAREI JURĂMENTULUI.—ART. 1213.

t e a c a r e a r fi p e r d u t p r o c e s u l ' p r i n p r e s t a r e a j u r ă m e n t u l u i
s ' a r folosi i n d i r e c t d e a c e s t mijloc d e p r o b a ţ i u n e , p e c a r e
l e g e a i'l r e f u s a î n a i n t e a j u r i s d i c ţ i u n e i c i v i l e .
Materie co- D e c â t e o r i î n s ă j u r ă m â n t u l a fost d e f e r i t şi p r e s t a t
n m a
ArT^c * t e r i e c o m e r c i a l ă , f a l s i t a t e a l u i v a p u t e a fi s t a b i l i t ă
com. p r i n m a r t o r i , p e n t r u c ă , în a s e m e n e a m a t e r i e , d o v a d a t e s ­
t i m o n i a l ă este admisibilă fără nici o restricţie, d u p ă a p r e -
1
c i a r e a j u d e c ă t o r i l o r ( a r t . 4 6 C. com.) ) .
Dărîmarea A m v e d u t că p r e s t a r e a j u r ă m e n t u l u i a r e caracterul
lune
^ d e f o i T p r ! n ^ c o n v e n ţ i u n i . D i n a c e s t c a r a c t e r i n c o n t e s t a b i l r e s u l t a că
domi sau p r e s t a r e a l u i p o a t e fi r e s t u r n a t ă p e n t r u t o a t e c ă u ş e l e c a r e
1 0 a u 4 1 c e
Vel adv^rsT'P ^ a n u l a r e a c o n v e n ţ i i l o r în g e n e r e , p r e c u m s u n t v i c i ­
ile d e c o s i m ţ i m â n t , i n c a p a c i t a t e , e t c . : d e u n d e r e s u l t a că a-
t â t j u r ă m â n t u l c â t şi l i o t ă r î r e , c a r e n u e s t e d e c â t u r m a r e a
l u i , v o r p u t e a fi d ă r î m a t e , d e c â t e o r i a c e l a c a r e l ' a d e f e r i t
v a d o v e d i c ă el a fost i m p i n s a r e c u r g e l a j u r ă m e n t p r i n
d o l u l s a u v i o l e n ţ a p ă r ţ e i c a r e l'a p r e s t a t ( c p r . a r t . 1 7 1 6 ) - ) .
F i i n d î n s ă c ă , în s p e c i e , e s t e v o r b a de o l i o t ă r î r e , a -
c e a s t a n u se v a p u t e a face d e c â t p r i n m i j l o a c e l e o r g a i i i -
s a t e de lege p e n t r u a a t a c a h o t â r î r i l e , a d e c ă apelul, dacă
h o t ă r î r e a e s t e s u s c e p t i b i l ă d e a fi a t a c a t ă p r i n a c e a s t ă c a ­
le, s a u r e v i s u i r e a , dacă este v o r b a de o s e n t i n ţ ă definitivă
( a r t . 2 9 0 P r . civ.) 3).
D e c â t e ori însă c o n v e n ţ i a j u r ă m â n t u l u i a fost r e g u ­
lat f o r m a t ă î n t r e p ă r ţ i , p r e s u m ţ i a de a d e v è r c a r e r e s u l t a
d i n p r e s t a r e a l u i n u p o a t e fi r e s t u r n a t ă , s u b c u v â n t că a-
4
c e a s t ă p r e s u m ţ i e a r fi c o n t r a r a r e a l i t ă ţ e i ) .

p. 252, nota 1. în p r i v i n ţ a abusului de încredere.—Contra,

Cas. rom. Bulet. 1873, S-a I I , p. 35. Bulet. 1874. p. 248.
•Dreptul din 1875, No. 29. Cas. belg. Sirey, 83. 4. 5.—De
Art. 2527 câte ori falsitatea j u r ă m e n t u l u i se stabileşte prin un proces
C.portughez. criminal, dice art. 2527 din Codul portughez de la 1867,
p a r t e a lezată poate să ceară datine.
Cpr. T r i b . Iaşi. Dreptul din 1893, consid. de la p. 256, co­
Iona. 2, in fine.
2
) Pothier, ti, 918, p. 490. B a u d r y , I I , 1322. F u z i e r - H e r m a n ,
I I I , a r t . 1363, No. 8. Demolombe, X X X , 638, 664, 665. Au­
b r y et R a u , V I I I , § 753, p. 197, text si nota 47. L a u r e n t ,
X X , 2 7 3 . A r n t z , I I I , 445. Mourlon, I I . 1655. Larombière,
V, art. 1363, No. 9. T. H u e , V I I I , 364. D u r a n t o n , X I I I ,
601, Toullier D., V, p a r t e a I I , 390. F a v a r d de L a n g l a d e ,
Répert., Serment, S-a I I I , § 1, No. 20, şi t o ţ i autorii.
3
) Cpr. P o t h i e r , B a u d r y , loco cit.
4
) Cpr, B a u d r y , loco cit.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. IX.—S-a V.—ART. 1215. 415

D i n p r i n c i p i u l ca p r e s u m ţ i a d e a d e v è r c a r e r e s u l t a d i n Jurămentul
r e _ r
p r e s t a r e a j u r à m é n t u l u i . se î n t e m e i a z ă pe o c o n v e n ţ i e , " f c \ e d e căt
e

s u l t ă c ă a c e a s t ă p r e s u m ţ i e n u p o a t e sa'şi p r o d u c ă e f e c t e l e între părţi

e
sale d e c â t î n t r e p ă r ţ i l e l i t i g a n t e şi r e p r e s e n t a n ţ i i l o r .
1
\^l \^''
Jusjurandum alieri nerpie nocef.neque prodest ).
E a t ă c u m se e x p r i m ă , în a c e a s t a p r i v i n ţ ă , a r t . 1 2 1 5 .
2
A r t . 1 2 1 5 . — J u r ă m e n t u l făcut sau refusai ) nu dă o do­
v a d ă de cât în favoarea sau în contra aceluia care Ta dat, sau
în favoarea ori în contra eredilor sèi si acelor cari'l înfăţisazâ.
(Art. 969, 973, 1175, 1216 urm. C. civ. A r t . 1365, § 1 C. fr.).
A ş a d a r , j u r ă m e n t u l p r e s t a t face d o v a d ă în justiţieKepresentaiL-
,lr l!ot
c o n t r a a c e l u i a c a r e l'a d e f e r i t s a u r e f e r i t , e a r j u r à m é n - P £ -
t u l r e f u s a t face d o v a d ă în f a v o a r e a l u i E l face a c e i a ş
d o v a d ă în p r i v i n ţ a r e p r e z e n t a n ţ i l o r p ă r ţ i l o r .
A c e a s t a nu este de cât a p l i c a r e a d r e p t u l u i comun. Cât Terţii,
p e n t r u t e r ţ i i l e p e r s o a n e , j u r ă m e n t u l fiind res inter alias acta.
ele n u s u n t l e g a t e nici p r i n p r e s t a r e a l u i , n i c i p r i n r e ­
4
fusili u n e i a din p ă r ţ i de a ' l p r e s t a ) . A c e a s t a nu este
e a r ă ş de c â t a p l i c a r e a d r e p t u l u i c o m u n , d u p ă c a r e con­
venţiile legal făcute nu'şi p r o d u c efectul lor de cât î n t r e
p ă r ţ i l e c o n t r a c t a n t e şi r e p r e s e n t a n ţ i i l o r u n i v e r s a l i s a u cu
titlu universal (art. 9 6 9 , § 3, 9 7 3 , 1 1 7 5 ) ^ .

x
) L. 3, § 3, in fine, Dig., De jurejurando. 12, 2.
") Cuvintele sau refusat, care nu se véd în textul fr., sunt a- Deoseb. de
daose de legiuitorul nostru, după observaţiile lui Marcadé. redacţie iţe
„Textul este réti redactat, dice acest autor : trebuea dis : f.,,^
jurămentul prestat san refusat. Casai retuşului j u r à m é n t u l u i .
de care textul nu se ocupă, trebue să fie p r e v é d u t ca şi a-
cel al p r e s t a ţ i u n e i " . Marcadé. V, art. 1365. Xo. 1. p. 237.
Cpr. si T. Hue, V I I I , 367.
3
) Cpr. C. Iasi. C. judiciar din 1894, Xo. 2 1 . Larombière. V.
art. 1365, X. 1 şi 2.
4
) C. Bucureşti. Dreptul din 1884, Xo. 35.
&
) Aceşti r e p r e s e n t a n t i , Ies ai/ants cause universels ou ù titre
universels (qui causain habent), sunt moştenitorii, donatarii,
legatarii universali sau cu titlu universal, şi chiar creditorii
chirografari (v. t. V, p. 194, text şi nota 4 şi suprà, p. 183.
text şi nota 1). In cât priveşte r e p r e s e n t a n ţ i i cu titlu par­
ticular a aceluia care a p r e s t a t sau refusat j u r ă m e n t u l (Ies
aijauts cause à titre particulier), precum este cumpărătorul
unui lucru determinat (cpr. Cas. rom. Bulet. 1896, p. 670.
Dreptul din 1897, Xo. 6), usufructuarul, locatarul, etc. v. t.
V. p. 104 şi 195. Vedi asupra teoriei representanţilor în
genere, suprà, p. 182 urm.
416 EFECTELE PRESTĂREI JURĂMENTULUI.-ART. 1216, 1218.

Art. 975. R e m a n e însă bine înţeles că creditorii p ă r ţ e i , cari a u

p r o v o c a t s a u r e f u s a t j u r ă m e n t u l , s u n t în d r e p t d e a s t a b i l i
c ă a c e s t e a c t e a u fost f ă c u t e în f r a u d a l o r ('art. 9 7 5 ) 1 ) .
2
P r i n a p l i c a r e a principiilor de mai s u s ) , a r t . 1 2 1 6 ,
1 2 1 7 , şi 1 2 1 8 , § 2 in medio, d i s p u n c ă :
A r t . 1 2 1 6 . — J u r ă m e n t u l dat debitorului de unul din credi­
torii solidari si făcut, nu liberà pe debitor de cât p e n t r u partea
acelui creditor. (Art. 1035, § 2, 1215. 1217, 1218. § 1 G. civ. Art.
1365, § 2 C. fr.).
A r t . 1 2 1 8 , § 2 , i n m e d i o . — J u r ă m e n t u l dat unuia din de­
bitorii solidari si făcut profită si celorlalţi debitori. (Art. 1047,
3
1056, 1141 C. civ. A r t . 1365, § 4 C. f r . ) ) .

1
) L a r o m b i è r e , V , art. 1365, Xo. 3. Demolombe, X X X , 676.
2
) R e g u l a statornicită de a r t . 1216 nu este, în adevér, o ex­
cepţie de la art. 1215, aşa cum o presintâ Codul francez,
prin cuvéntul néanmoim (cu toate acestea), care începe
textul şi care la noi s*a eliminat, după observaţiile lui Mar­
cadé (V, p. 237), ci o aplicare a principiului statornicit de
art. 1215. Vedi t. V I a lucr. noastre, p. 164. nota 1. Cpr.
Thirv. I I I . 185. p. 210. T. H u e , V I I I , 367.' Baudrv. I I ,
1323. Demolombe, X X X . 674. L a u r e n t , X X , 277.
3
) J u r ă m e n t u l deferit de creditor unuia din debitorii solidari
asupra fiinţei datoriei, nu însă asupra faptului solidarităţei
(art. 1218, in fine), şi prestat de acest debitor, ca şi j u r ă ­
mentul refusat de creditor, după propunerea debitorului (Mar­
cadé, V. p. 237), foloseşte codebitorilor sei, p e n t r u că, prin
p r e s t a r e a lui de c ă t r ă debitor, ca si prin refusiti lui din par­
tea creditorului, se î m b u n ă t ă ţ e ş t e soarta comună a t u t u r o r
debitorilor, şi ştiut este că fie care debitor solidar repre­
sintă pe ceialalţi codebitori în toate actele care pot avea
de efect s t e n g e r e a sau î m p u ţ i n a r e a obligaţiunei (art, 1056).
A r t . 1218, § 2, in medio, care dispune că j u r ă m e n t u l pres­
tat de unul din debitorii solidari foloseşte celorlalţi codebi­
tori, nu este deci de cât o aplicare a principiului înscris în
art. 1056 (v. t. VI, p. 193, 194), după cum şi a r t . 1218, §
1 nu este de cât aplicarea principiului înscris în art. 1038.
Vedi t. V I , p. 1 6 9 . — J u r ă m e n t u l severşit de un creditor so­
cietar în nume colectiv, care era şi m a n d a t a r al societăţei,
foloseşte celorlalţi societari, fără ca aceştia să fie obligaţi
la p r e s t a r e a lui. Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1891, p. 1187.
P e n t r u ca j u r ă m e n t u l p r e s t a t de unul din debitorii solidari
să folosească t u t u r o r codebitorilor sei, conform art. 1218,
§ 2, in medio, trebue ca numai unul din ei să fi fost che­
mat în judecată, căci dacă creditorul i au chemat pe toţi şi
unii au p r e s t a t j u r ă m e n t u l , ear alţii Pan refusat. acei cari
Pan refusat nu se vor folosi de p r e s t a r e a făcută de ceia-
 COD. CIV.—CART. 1 ÎL—TIT. III.—CA RIT. IX.—S-a V.—ART. 1217, 1218. 417
Art. 1 2 1 7 . — J u r ă m e n t u l dat de debitor unuia din creditorii
solidari şi r e t u ş a t de acesta, liberà pe debitor numai pentru p a r ­
tea creditorului care a retuşat a jura. (Art. 1215 urm., 1218 C.
civ.) ').
I n fine. a r t . 1218, § 1 dispune că:
Art. 1218, § 1 . — J u r ă m e n t u l dat de unul din creditorii so­
lidari şi r e t u ş a t de debitor, sau j u r ă m e n t u l făcut de creditor, după
propunerea debitorului, profită la toti creditorii solidari. (Art.
1038 C. civ.) =»).
A r t 1 2 1 6 — 1 2 1 8 a u fost e x p l i c a t e în t. V I i p . 1 6 8 ,
1 6 0 , 1 0 2 , n o t a 2 şi 1 9 3 ) : de a c e e a nu v o m r e v e n i a s u p r a
lor, ci n e v o m o c u p a m i m a i d e s p r e § 2 şi 3 a a r t . 1 2 1 8 ,
r e l a t i v e la fidejusiune :
Art. 121S, 4J 2 şi 3 . — J u r ă m e n t u l dat debitorului princi­
pal şi făcut de el, liberà şi pe M e j u s o r (chezâş). J u r ă m e n t u l dat
Mejusorului şi făcut, profită debitorului principal.
In aceste din urmă doue, caşuri, j u r ă m e n t u l codebitorului
solidar sau al lidejusorului, nu profita celorlalţi debitori sau de­
bitorului principal, de cât atunci când j u r ă m e n t u l a fost dat a-
supra fiinţei datoriei, ear nu a s u p r a existenţei solidarităţei sau
a cauţiunei. (Art. 1215 urm.. 1679 urm. O. civ. Art. 1365 C. fr.).
; î
F i d e j u s i u n e a fiind u n c o n t r a c t a c c e s o r i u Ì , c a r e g a -
rantează e x e c u t a r e a o b l i g a ţ i e i p r i n c i p a l e , se î n ţ e l e g e c ă ,
de c â t e o r i o b l i g a ţ i a p r i n c i p a l ă n u v a m a i a v e a fiinţă, se v a
4
s t é n g e şi o b l i g a ţ i a a c c e s o r i e ! . D e aceea, t e x t u l de m a i

lalţi. Cas. rom. Dreptul din 1884, No. 13 si Bulet. S-a 1,

1883, p, 1033. C. Bucureşti. Dreptul din 1884, No. 76.—Cu
toate acestea, dacă j u r ă m e n t u l dat simultanei! tuturor co-
debitorilor a fost asupra fiinţei datoriei, j u r ă m e n t u l prestat
de unul din ei foloseşte şi acelor cari nu s'au presentat sau
au refusal de a'l presta. Cas. rom. si O. F o c ş a n i . Bulet. S-a
I I , anul 1887, p. 949. Dreptul din Ì884, No." 13.
l
) Art. 1217 nu exista în Codul francez, ci este adaos de le-
giuitorul nostru, după observaţiile, lui Mareadé (V, p. 237).
Vedi t V I a lucr. noastre, p. 164, nota 2 şi 169, nota 2.
-) Şi art. 1218 este adaos de legiuitorul nostru tot după ob­
servaţiile lui Mareadé (V, loco cit.). Vedi t. V I al lucrărei
noastre, p. 164, nota 2 şi 169, nota 3. ' A r t . 1218, § 1 nu
este de cât o aplicare a principiului înscris în art. 1038,
după care fie care creditor solidar represintâ pe ceialalţi
creditori în toate actele care au de efect consevarea obli­
gaţiunea. Vedi suprà, p. 416. nota 3. in medio, si t. VI. p. 169.
!
' ) Vedi t. V, p. 18. Cpr. Pothier. I I , 14. B a u d r y et W a h l ,
Cautionnement, 914.
4
) Cpr. B a u d r y et W a h l , op. cit., 943 urm.—-Prin excepţie însă,
418 REFERIREA JURĂMKNTIU 1.

s u s d i s p u n e că j u r ă m e n t u l d e f e r i t d e b i t o r u l u i p r i n c i p a l a-
supra hisăş existenţei datoriei, şi p r e s t a t d e a c e s t d i n u r m ă ,
1
l i b e r e a z ă p e fidejùsor ').
A c e i a ş s o l u ţ i e a r fi a d m i s i b i l ă în c a z c â n d j u r ă m e n ­
t u l d e f e r i t d e d e b i t o r u l p r i n c i p a l a r fi r e f u s a t d e c r e d i t o r '-).
Tot p e n t r u aceleaşi motive, j u r ă m e n t u l deferit de cre­
d i t o r asupra însâş existentei datoriei, e a r n u a s u p r a fideju-
; î
s i u n e i ) , şi p r e s t a t de fidejusor, ca şi j u r ă m e n t u l r e f u s a t
de c r e d i t o r , a s u p r a p r o p u n e r e i f i d e j u s o r u l u i , l i b e r e a z ă pe d e ­
b i t o r u l p r i n c i p a l , p e n t r u că d e c â t e o r i n u e x i s t ă d a t o r i e
4
n u p o a t e s ă e x i s t e nici d e b i t o r ) .

Referirea jurămentul ui.

Acela căruia un j u r ă m e n t este deferit, a r e alegerea
s a u d e a ' l p r e s t a , s a u de a ' l r e f e r i a d v e r s a r u l u i s è u p e n ­
t r u ca a c e s t d i n u r m ă s ă a f i r m e c o n t r a r i u l .
A referi un j u r ă m e n t . însemnează a soma pe persoa­
n a c a r e l ' a d e f e r i t , s ă T p r e s t e z e ea î n s ă ş . A s t f e l , p r e s u p u ­
n â n d că m ' a i c h e m a t în j u d e c a t ă şi ' m i a i d e f e r i t j u r ă ­
m â n t u l a s u p r a c h e s t i u n e i de a se şti d a c ă ' ţ i d a t o r e s c 1 0 0 0
d e l e i , v o i d p u t e a , l a r â n d u l m e u , s ă (lie : j u r ă d - t a că a m

Art. 1653, § obligaţia fidejusorului remane valida, cu toate că acea prin-

2 şi 1681. cipală a r fi a n u l a t ă din causa incapacităţei debitorului (art.
1653. § 2 şi 1681). Art. 1653 vorbeşte numai de caşul de
minoritate a debitorului principal. însă el se aplică obliga­
ţiilor c o n t r a c t a t e de ori ce incapabil în genere, de exemplu,
acelor contractate de un râsipitor, căruia s'a rânduit un con­
siliu judiciar ( a r t . 458 urm.), etc. Opr. C. P a r i s . I ) . P . 9 3 . 2.
227. Laurent, X X V I I I . 140. B a u d r v et W a h l , op. cit.. 945.
Planiol, I I , 2 3 3 1 . T. H u e , X I I . 168. E . - H e r m a n . I V , art.
2012, Xo. 16 urm. Répert. Sirey, Caulionnement, 7 1 .
x
) „Quod reus juravit, etiam fidejussor! projicit, quia jusjuraudum
in locum solutionis succediti. L . 28. § 1, Dig., be jurejuran­
do etc 12 2
2
) Cpr. Marcadé,' V. art. 1365. Xo. 3. p . 238. Delsol. Explic.
du C. Napoleon, I I , p. 620 (ed. a 2-a, 1867).
8
) „87 modo ideò interposition est jusjuraudum, ut de ipso con-
tractu, et de re, non de persona jurantis ageretur^. L . 28, §
1, Dig., De jurejurando, 12, 2.
4
Art. 1142, ) Remiterea datoriei făcută fidejusorului nu liberează însă în
§2. ' principiu pe debitorul principal, dacă aceasta n ' a fost voinţa
creditorului (art. 1142. § 2). Vedi t. V I . p . 722. Cpr De­
mante, V, 341 bis I I I L a u r e n t . X X . 277'. Planiol. I I . 2379.
 COD. CIV.—CAUT. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 1J12. 419

s a ' ţ i d a u 1 0 0 0 de l e i , şi d a c a v e i j u r a . v o i d p e r d e p r o c e ­
s u l ( a r t . 1215").
1
Referirea j u r ă m â n t u l u i aventi acelaş c a r a c t e r juridic
I ca şi d e f e r i r e a l u i . c e r e a c e i a ş c a p a c i t a t e şi a c e l e a ş i e o n -
1 d i ţ i u n i . J u r ă m â n t u l p o a t e fi r e f e r i t în o r i ce s t a r e a l i t i -
• g i u ì u i ( a r t . 12.1.0), d e s t u l e s t e ca el să a i b ă de o b i e c t un
j fapt p e r s o n a l a c e l u i a c ă r u i a e s t e r e f e r i t .
A c e a s t ă c o n d i ţ i e n e a p ă r a t ă p e n t r u ca j u r ă m â n t u l să
» p o a t ă fi r e f e r i t e s t e p r e v e d u t a de a r t . 1 2 1 2 . F a t ă c u m se
- exprimă acest text.
A r t . 1 2 1 2 . — A c e l a c ă r u i a se da jurainènt, mi mai poate a'i

Ì
I
' referi când obiectul jurămeiitului este un fapt personal al lui. ear
nit şi al celei-lalte p ă r ţ i . (Art. 1209 O. civ. Art. 1362 C. fr.).
P e n t r u ca j u r ă m â n t u l d e c i s o r i u să p o a t ă fi r e f e r i t , se
I cere d e c i ca f a p t u l , c a r e f o r m e a z ă o b i e c t u l l u i , s ă fie c o ­
ji m u n a m b e l o r p ă r ţ i , s a u u n e i a din p ă r ţ i şi a u t o r u l u i c e l e i -
I l a l t e , în c a r e c a z se v a p u t e a o f e r i v ă d u v e i s a u m o ş t e n i -
1
: torilor j u r à m è n t u l de c r e d u l i t a t e (art. 1 9 0 0 ) ! .
D a c ă faptul, care face obiectul j u r ă m â n t u l u i , este p e r -
; s o n a i a c e l u i a c ă r u i a el e s t e d e f e r i t , se î n ţ e l e g e câ a c e s t a
; hu v a p u t e a s ă ' l r e f e r e . A r t . 1 2 1 2 e s t e f o r m a l în a c e a s t ă
; privinţă. S e î n ţ e l e g e de a s e m e n e a că a c e l c a r e a d e f e r i t
j j u r ă m â n t u l şi c ă r u i a el a r fi fost r e f e r i t , n u m a i p o a t e s ă ' l
Ì r e î n t o a r c ă a d v e r s a r u l u i seu, c ă c i a t u n c i l i t i g i u l n ' a r m a i l u a
sfârşit-). Acela, căruia j u r à m è n t u l este referit, a r e alegerea
• sau de a i r e f u s a . în c a r e c a z el v a p e r d e p r o c e s u l , s a u
I de a ' l p r e s t a . în c a r e c a z el v a d o b â n d i c â ş t i g de c a u s ă
j art. 12111.
I N a ş t e î n s ă î n t r e b a r e a d a c ă j u r à m è n t u l p o a t e fi r e f e r i t Partea care
1
\ de p a r t e a c a r e a d e c l a r a t c ă ' l a c c e p t ă . T r i b u n a l u l d i n D o - priim-^te fii-*
I t o ş a n i a d e c i s c ă , de c â t e o r i o p a r t e d e f e r ă j u r ă m â n t c e - ramentùi
u u 0
I l e i l a l t e p ă r ţ i şi a c e a s t a îl p r i m e ş t e , t r a n s a c ţ i u n e a n u d e - . ' t jij "'
v i n e d e f i n i t i v ă p r i n s i n g u r u l f a p t a l a c c e p t ă r e i , şi că p a r - C o n t r . - N e m .
t e a c a r e a p r i m i t j u r à m è n t u l ce i s'a d e f e r i t , p o a t e î n c ă
p â n ă în m o m e n t u l p r e s t ă r e i l u i , s ă i r e f e r e p ă r ţ e i cărei
:l
d e f e r i s e >.
J
) Vedi suprà, p. 372 urm.
2
' ) B a ù d r v . I I , 1318. in fine. .Marcadé. V. art. 1361. No. 1. p.
233. T. Hue, V I I I . 363. F u z i e r - H e r m a n . I I I . art. 1362. No.
2. A u b r y et R a u . V I I I , § 753, p. 193. L a u r e n t . X X . 262.
L a r o m b i è r e . V, art. 1361, No. 3. şi toţi autorii.
0
) Curierul judiciar din 1897, No. 3 3 .
420 CONSECIYŢILE PRIMIKEI JURAMÈNTULUI.—ART. 1214.

A c e a s t a soluţie este însă inadmisibilă, p e n t r u că ceea

ce p e r f e c t e a z ă c o n v e n ţ i a n u e s t e p r e s t a r e a j u r ă m â n t u l u i ,
ci a c c e p t a r e a l u i , p r e s t a r e a nefiind d e c â t e x e c u t a r e a t r a n -
sacţiunei. Aceasta resulta din a r t . 1 2 1 4 , după care acel
care a dat sau referit jurământul, n u l mai poate retrage
î n d a t ă ce a d v e r s a r u l séu a d e c l a r a t c ă e s t e g a t a a j u r a ,
t o c m a i p e n t r u m o t i v e l e c ă c o n v e n ţ i a a d e v e n i t p e r f e c t ă şi
irevocabilă prin această declaraţie. Prin urmare, partea
c a r e a d e c l a r a t că p r i m e ş t e j u r ă m â n t u l , n u ' l m a i p o a t e r e ­
f e r i . E a a r e a l t e r n a t i v a s a u d e a ' l p r e s t a şi a d o b â n d i c â ş ­
t i g d e c a u s ă , s a u d e a n u ' l p r e s t a şi a p e r d e procesul.
D i n a c e a s t ă d i l e m ă e a n u p o a t e eşi. D a c ă v o i a s ă r e f e r e
j u r ă m â n t u l , l i b e r ă e r a s'o f a c ă î n a i n t e d e a c c e p t a r e : d u p ă
a c c e p t a r e , e î n s ă p r e a t ă r d i u , p e n t r u că a f ă c u t o c o n v e n ­
ţie, a s u p r a c ă r e i a ea nu mai p o a t e r e v e n i de c â t cu con-
r
simţimântul celei-lalte p ă r ţ i ) .
Retragerea C â t t i m p d e f e r i r e a s a u r e f e r i r e a j u r ă m â n t u l u i n ' a fost
referire! ^ " a c c e p t a t ă , p a r t e a c a r e a f ă c u t - o p o a t e s ă se r e t r a c t e z e , căci
rămentuiui. e a n u e s t e l e g a t a , d u p ă a r t . 1 2 1 4 , de c â t p r i n a c c e p t a r e a
p r o p u n e r e i s a l e . E a t ă , în a d e v è r , c u m se e x p r i m ă a c e s t t e x t :
A r t . 1 2 1 4 . — P a r t e a care, a dat sau care a referit j u r ă m â n ­
tul, nu mai poate a'l r e t r a g e , dacă a d v e r s a r u l a d e c l a r a t că este
g a t a a jura, (Art. 969 C. civ. A r t . 1364 C. fr.).
A r t . 1 2 1 4 e x p r i m ă u n a d e v è r i n c o n t e s t a b i l şi n u
e s t e d e c â t a p l i c a ţ i u n e a p r i n c i p i i l o r g e n e r a l e în m a t e r i e
de convenţii ; căci deferirea sau referirea j u r ă m â n t u l u i ,
p a n ă în m o m e n t u l a c c e p t ă r e i l u i de c ă t r ă p a r t e a a d v e r s ă ,
fiind n u m a i e x p r e s i u n e a u n e i v o i n ţ e u n i l a t e r a l e , n u l e a g ă
p e a c e l a c a r e a f ă c u t - o , şi e l e s t e l i b e r de a ' ş i o r e t r a g e ,
c â t t i m p e a n ' a fost î n c ă a c c e p t a t ă . î n d a t ă î n s ă ce a c e a s t ă
o f e r t a a fost p r i m i t ă d e p a r t e a a d v e r s ă , c o n v e n ţ i a este
p e r f e c t ă , şi n u m a i v o i n ţ a a m b e l o r p ă r ţ i p o a t e s ă desfacă
2
c e e a ce ele a u f ă c u t de c o m u n a c o r d ) . I n u r m a a c c e p t ă -

x
)
Vedi în acest sens observ. D-lui I. Nicoleanu a s u p r a sen­
tinţei de mai sus. C. judiciar, loco suprà cit.
-) Cpr. Cas. rom. Bulet. 1876, p. 1176. Dreptul din 1899, No.
71 şi Bulet. S-a 1, anul 1899, p. 284. J u d e c . ocol. I Bucu­
reşti. C. judiciar din 1900, No. 42. — C u r t e a din Bucureşti
a decis că j u r ă m â n t u l decisoriu, de şi acceptat de partea
adversă, nu dă n a ş t e r e la un contract judiciar, pe cât timp
acest j u r ă m â n t n'a fost primit de j u d e c a t ă ca hotăritor în
causă, şi că acel care a deferit j u r ă m â n t u l nu este legat
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.— ART. 1214. 421

r e i l u i , j u r ă m e n t u l n u m a i p o a t e fi r e v o c a t , c h i a r d a c ă p a r ­
1
t e a l ' a r fi d e f e r i t p r i n c o n d u ş i i s u b s i d i a r e Ì .
R e t r a c t a r e a , c a r e , d u p ă c u m a m v e d u t , n u se p o a t e Retractarea
a-, e t U1
face d e c â t î n a i n t e de a c c e p t a r e , p o a t e fi e x p r e s ă s a u t ' ™ a t e f i è x
cită. J u r i s p r u d e n ţ a a v è d u t o r e t r a c t a r e t a c i t ă î n f a p t u l presă sau
din p a r t e a a c e l u i a c a r e se g r ă b e ş t e de a f a c e a p e l î n a i n t e tacita,
ca c e a l a l t ă p a r t e să fi d e c l a r a t că este g a t a a j u r a Şi
a c c e p t a r e a p o a t e fi t a c i t ă şi să r e s u i t e din p r e s e n t a p ă r ţ e i
;î
la a u d i e n ţ ă i .
I n o r i ce c a z , fie că r e t r a c t a r e a a fost e x p r e s ă , fie Partea care
a
t a c i t ă , a c e l c a r e s'a r e t r a c t a t n u m a i p o a t e , în p r i n c i p i u , ^tractat
7
' jururile ii t i u
să d e f e r e s a u s ă r e f e r e j u r ă m e n t u l din n o u , s o l u ţ i e formalmiT m a i p o a -
4 t P ( l e t e i ( l m
a d m i s ă în d r e p t u l r o m a n ) , p e n t r u că r e t r a c t a r e a a c e l u i a ''
• * • . -,. . nou.
c a r e o f e r i s e j u r ă m e n t u l i m p l i c a d m p a r t e a l u i r e n u n ţ a r e a Controversă,
la f a c u l t a t e a d e a ' l i n a i p u t e a d e f e r i s a u r e f e r i : cui ren un -
p ă n â în acel moment prin acceptarea lui, putând r e n u n ţ a la
densul şi r e c u r g e la alte mijloace de proba. V. ('. judiciar din
1901. No. 48. Aceasta soluţie ni se pare însă contrară însuş
textului art. 1214, după care j u r ă m e n t u l nu mai poate fi r e t r a s .
dacă adversarul a declarat că este gata a jura, In adevér, t r a n -
sacţiunea p ă r ţ i l o r fiind pretectă prin acceptarea j u r ă m â n t u l u i ,
judecata n'o poate împedeca, căci din doué lucruri unul : sau
j u r ă m e n t u l este nehotărîtor în causa, şi atunci justiţia îl va.
respinge, t r a n s a c ţ i a devenind cu neputinţa, chiar daca par­
tea, căreia j u r ă m e n t u l a fost deferit, ar fi declarat câ este
gata a j u r a : sau el este h o t ă r î t o r în causă, şi justiţia t r e ­
bue sâ'l încuviinţeze, partea care a declarat că'l primeşte
ne mai putând să r e n u n ţ e la el de cât cu consimtiment.nl
celei-lalte p ă r ţ i . Aceasta. încă o d a t ă resulta în mod neîndo-
elnic din art. 1214 C. civ.
:
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1876. p. 1176.—In cât priveşte j u r ă ­
mântul deferit prin c o n d u ş i i subsidiare, vedi suprà. p. 3 7 1 .
text si nota 4. unde se a r a t a controversa. Vedi si L a b b é .
nota 3 în Sirey, 89. 2. 4 1 .
2
) Cpr. L a r o m b i è r e . V. art. 1364. No. 4. A u b r v et Bau. V i l i .
§ 758. p. 193. Cas. fr. Sirev. 76. 1. 216.
3
) T. H u e . V I I I . 366. L a u r e n t . X X . 263. 1. Cesârescu. C. ju­
diciar din 1900. No. 37. Garsonnet, Pr. civ.. I l i , § 879, p.
123 (ed. a 2-a). J u d e c , ocol. I Bucureşti. C. judiciar din
1900, No. 42.
4
) ,,Satis i,iim absurâuni est redire ad hoc. cui rcuunciandum
putavit, et cum desperavit idi am probafiouem, tunc denw) ad
relic/ione m convolare, et judices nullo modo eos audire ad ta­
les iniquitate* veniente*" A i . 11. Cod.. 4, 1, Pe rebus crediti*,
et jurejnrando.
 1

422 REFUSITI/DE A PRESTA SAU DE A REFERI JURĂMENTUL.

eiandum futar.it, d u p ă c u m se e x p r i m ă l e g e a r o m a n ă c i ­
1
tată p. 4 2 1 , nota 4 ) .
D a c ă insă, în u r m a r e t r a c t ă r e i , p a r t e a c ă r e i a j u r ă r
m e n t i l i a r fi fost d i n n o u d e f e r i t s a u r e f e r i t , a r d e c l a r a
câ'l primeşte, judecătorii n ' a r putea să interpue a u t o r i t a ­
t e a l o r p e n t r u a r e s p i n g e d i n oficiu a c e a s t ă n o u ă d e f e r i r e
2
sau referire a j u r ă m e n t u l u i ) . |
In u r m a r e t r a c t ă r e i , p a r t e a a r putea să defere un nou
j u r â m e n t , s a u să complecteze uri să explice termenii j u ­
rămentului retractat

Refusai de a presta jurămentul sau de cCl referi. '

A c e l c a r e r e f u s a de a p r e s t a j u r ă m e n t u l c e ' i e s t e d e ­
ferit, sau de a'l referi, t r e b u e să p e a r d ă procesul, pentru
c ă , p r i n a c e a s t a , el r e c u n o a ş t e d e î n t e m e i a t ă p r e t e n ţ i a a d ­
v e r s a r u l u i séu. R o m a n i i considerau, în a d e v é r , ca ruşinos
(manifestet turpitudinis) faptul de a nu presta j u r ă m e n t u l
4
s a u de a n u ' l r e f e r i ) .
6
fusuiuìde " Refusili de a p r e s t a j u r ă m e n t u l s a u d e a ' l r e f e r i , p r o ­
presta sau d u c e e f e c t e a n a l o a g e cu a c e l e a l e p r e s t a ţ i u n e i . P r i n u r m a -
r e n u v a o s e c
^rămenhii' ' ^ ^ * ^ ^ p â r ţ e i c a r e l ' a d e f e r i t şi n u v a
jiu men u . ţ js r ^ c a i j e r r e f u s a i , p r e c u m şi m o ş t e n i t o ­
a c e e c a r e a

rilor sau representanţilor lor (art. 1215).

D a c ă refusili e m a n ă d e l a u n u l d i n c r e d i t o r i i s o l i d a r i ,
d e b i t o r u l n u e s t e l i b e r a t de c â t p e n t r u p a r t e a c r e d i t o r u l u i
c a r e a r e f u s a t ( a r t . 1 2 1 7 ) . D a c ă refusili e m a n ă d e l a u n u l
d i n d e b i t o r i i s o l i d a r i , el n u e s t e o p o s a b i l c e l o r l a l ţ i c o -
debitori, p e n t r u că, prin acest refus, posiţia d e b i t o r i l o r d e ­
5
v i n e m a i r e a ) . D e a s e m e n e a , refusili f i d e j u s o r u l t i i de a

') Vedi în acest sens, Larombière. V. a r t . 1364, No. 3. De-

molombe. X X X , 634. Duranton, X I I I . òdi.—Contra. Toullier
D., V, p a r t e a I I , 367. A u b r y et R a u , V I I I , § 753, p . 193,
194, text si nota 40. Carré-Cliauveau, Pr. cir.. I, Quest. 508,
p. 6 0 1 .
2
) L a r o m b i è r e , loco cit, Demolombe, X X X , 635.
3
) L a r o m b i è r e , loco cit. Demolombe, X X X , 636.
4
) V. L. 38, Dig., De jurejurando, 12, 2, citată suprà, p. 411-
"') Vedi t . V I , p. 194," text şi nota 1, şi la a u t o r i t ă ţ i l e citate
acolo, adde, B a u d r y , I I , 1324. T h i r y , I I I , 185. Marcadé, V,
a r t . 1365, Xo. 3, p. 237. Demolombe, X X X , 684. Demante,
V, 341 bis V I . — J u r ă m e n t u l p r e s t a t de unul din debitorii
solidari foloseşte însă celorlalţi codebitori (art. 1056, 1218,
§ 2, in medio). Vedi suprà, p . 416, nota 3.
 COI). CIV.—CART. HI.—TIT. III.— CAl'IT. IX.—S-a V.—ART. 1-219. ±23

presta j u r à n i è n t u l nu va p r o d u r e nici u n efect în p r i v i n ţ a

1
d e b i t o r u l u i p r i n c i p a l , şi ei ce-verso ).

Despre j u r ă m e n t u l deferit din oficiu. Divisiune,

J u r ă m e n t u l d e f e r i t de j u d e c ă t o r din oficiù \e„c officio
judieis), e s t e d e done feluri : 1" j u r ă m e n t u l s u p l e t o r i u dura­
(}
rne atu ni s a u jusjurandum suppletori noi o r i judiciale") ; 2 j u ­
2 :î
r ă m e n t u l estimatoria ), n u m i t ia R o m a n i in litem > şi în
v e c h i u l d r e p t f r a n c e z , en plaids iplaidoiries) '•). A c e s t j u ­
r ă m â n t , c a r e se d e f e r e a u n e - o r i p o s e s o r u l u i e x p u l s a t p r i n
v i o l e n ţ a , se n u m e ş t e şi Zenonian, p e n t r u că se g ă s e ş t e î n ­
t r ' o c o n s t i t u ţ i e a î m p ă r a t u l u i X e n o n i L . 9, (.'od.. Unde
vi, 8, 4 i •"').
A r t . 1 2 1 9 . — Judecătorii] poate da j u r ă m â n t la una sau
la alta din p ă r ţ i l e prigonitoare. Acest j u r ă m â n t se da sau spre.
a complecta conştiinţa, magistratului, in decisiunea causei. sau
spre a putea determina suma condemnatiunei. (Art. 1169. 1183.
1203. 1220 urm.. 1416. 1417. 1472 ('.'civ. Art. 234. 237 urne
240 I'r. civ. Art. 58 <". ceni. Art. 1366 ('. fr.).

Jurămentul supletoriu sau supletir.

J u r ă m e n t u l supletoriu s a u supletir, astfel numit astădi.

p e n t r u că el a r e de scop c o m p l e c t a rea c o n v i n c e r e i j u d e ­
c ă t o r u l u i şi a p r o b e l o r n e î n d e s t u l ă t o a r e p e c a r e le a u a-
a d u s p ă r ţ i l e , inopia prohationum ' M . este a c e l a pe c a r e j u -

*) B a u d r v , lor,, ,-it. Demante. V. 341 bis V i l . T b i r y , 111, 185.

in line, .Marcadé. V, art. 1365. No. 3, p . 238. Troplong.
Pauiiouuemeiti. 448.
•) Aceasta este a d e v è r a t a denumire a. j u r ă m â n t u l u i in litem.
Cpr. Demolombe, X X X . 722. Masse-Verge, i l l , § 603, p.
533. Bicci. J telle prore, p. 020. Band, fr., Delation de scr­
inali. 6 2 1 . < T o u d s m i t . Lours tie. I'andectcs. L § 105. p. 116.
Windscheid. Leltrbuch des l'aud.ektenrechts, 1, § 133, n o t a l i .
') Cpr. L. 64. Dig.. De juilkii*. etc., 5, 1.— Dig., tit. De in li­
tem jura itelo. 12. 3 :--Cod.. JM. in. litem juraudo. 5, 53.
4 ,J
) Merlin. R é p e r t . ' v Sermenl en p/aids. Pothier, 11, 929 9 8 1 .
Acest j u r à m é n t nu se putea deferi sub Codul Caragea. Vedi
infra, p. 424. nota 5.
") Vedi Maynz. Dr. rom.. I, ş, 90, nota 14 si 11. Ş ' 7 6 . nota
t. in line. (4ondsmit. Lours </,• i'andecte.x. I. Ş, 105, in fine, p.
317. 1). Kebapci, Pr. eie. V. p. 236, No. 126.
L. 3, Cod.. De rebus erediti*. 4. 1 : L. 3 1 , Dig.. De jurejit-
raudo. 12. 2. Vedi infra, p. 424. nota 4.
424 JURĂMENTUL SUPLETORIÙ.—.•ART. 1219.

d e c ă t o r u l p o a t e *) s ă ' l d e f e r e din oficiu, a d e c ă d e l a s i n e ,

2
fie c h i a r d u p ă p r o v o c a r e a p ă r ţ i l o r p r i n c o n c l u s a l e l o r ) ,
a c e l e i a din p ă r ţ i , c a r e , d u p ă a p r e c i a r e a s a , m e r i t ă m a i
multă încredere (art. 1 1 8 3 , 1 2 1 9 ) . Câte o dată legiuito­
r u l a r a t ă î n s u ş p e r s o a n e l e c ă r o r a a c e s t j u r ă m â n t p o a t e fi
d e f e r i t ( a r t . 1 4 1 6 , 1 4 1 7 C. c i v . , 5 3 C. c o m . ) . In aceste
c a ş u r i , j u d e c ă t o r u l n u p o a t e d e f e r i j u r ă m e n t u l de c â t p e r ­
s o a n e l o r a n u m e d e t e r m i n a t e d e l e g e •").
4
Origina ju- A c e s t j u r ă m â n t , c a r e n e v i n e d e la R o m a n i ) , şi c a r e
a v e a n
supiTtoriu fiiut-à Şi î v e c h i l e n o a s t r e l e g i u i r i "'i, e s t e g e n e ­
r a l m e n t e c r i t i c a t , şi cu d r e p t c u v â n t .

Deferirea j u r ă m â n t u l u i supletoriù nu este. în adevâr. obli­

gatorie, ci facultativa pentru judecători. Cas. rom. Bulet. S-a
11, 1870, p. 293. Vedi şi suprà, p. 217, nota 3.
Cpr. T. H u e , V I I I , 369. — P ă r ţ i l e nu pot însă să pretindă
de la j u d e c ă t o r i de a usa de a c e a s t ă facultate, nici să tra­
g ă un motiv de casare din împrejurarea că ei au refusat o
a t a r e pretenţie. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1876, p. 27 si Bulet.
S-a 1. 1892. p. 983.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a II, 1894, p. 150. Dreptul din 1894, No.
18. Vedi şi infra, p. 433, text şi nota 3.
Dreptul ro­ +
) „Solent judices in dubiis causis, exacto jurejurando, secundum
man. eum judicare, qui juraverit''. L. 3 1 , Dig., De jurejurando. etc.,
12. 2. Vedi şi L. 3, Cod., De rebus creditis et jurejurando,
4, 1. unde se d i c e : „In bonte fidei contractions, nec non eti-
am in cieterh causis, inopia probationum, per judicem jure­
jurando causa cognita res decidi oportet". Vedi a s u p r a aces­
tui j u r ă m â n t la Romani, Maynz. Dr. romain, I. § 68. p. 574.
Van W e t t e r , Dr. rom., I, § 135, p. 214 (ed. a 2-a^ 1875).
Acest j u r ă m â n t se numea judicial e sau suppletorium. când el
servea a complecta o dovada incomplectâ. şi purgedorium,
când avea de scop distrugerea unei probabilităţi. Vedi Ma-
ynz, loco cit., p. 574. nota 42. G. May, Dr. rom., p. 572. n.
3 (ed. a 3-a. 1894). Windscheid. Lekrbuch des Pandel-ten-
rechts, I, § 133, nota 13.
Dreptul Vedi A n d r o n a k i Donici, capit. 23, Despre jnrâment ; Codul
nostru ante­ Ipsilant, capit. pentru jnrâment : Codul Caragea, p a r t e a VI,
rior. Codul capit. 2, pentru dovedi, § 45 urm. E s t e însă de observat că,
Caraarea. după acest Cod, legiuitorul împuterniceşte pe judecător a
propune (a provalisi) jurământul asupra unui fapt numai
p ă r ţ e i contra căreia faptul este invocat, ear nu acelei care'l
invoacă. Codul Caragea opreşte deci, pe de o parte, pe ju­
decător de a propune j u r ă m â n t u l iu litem reclamantului pen­
t r u e v a l u a r e a lucrului ce cere, ear pe de alta, nu încuvi­
inţează j n r à m è n t u l supletoriù propriu dis, de cât r e s t r â n g â n -
du'l foarte mult, fiind că r à d i c a judecătorului dreptul de a'l
propune aceluia, care invoacă faptul litigios. Cpr. L. Amia-
 COD. CIV.—CAUT. II1.-T1T. 111.—CAITI'. I X . - S - a V.—ART. 1219. 425
I n a d e v è r , n i m i c n u e s t e m a i n e d r e p t şi m a i c o n t r a r Critica j u :

1
r a ţ i u n e i , d u p ă c u m se e x p r i m ă T o u l l i e r , d e c â t c a j u d e - ^ p " ^ ; " .
c ă t o r u l , c a r e n u e s t e pe d e p l i n l u m i n a t , in loc d e a r e s ­
pinge a c ţ i u n e a ca n e d o v e d i t ă (art. 1160), să a i b ă d r e p t u l
de a a l e g e î n s u ş p a r t e a c a r e ' i i n s p i r ă m a i m u l t ă î n c r e d e ­
r e s p r e a se r e f e r i la c o n ş t i i n ţ a sa şi a o face j u d e c ă t o r
1
în p r o p r i a sa c a u s ă ), p r o n u n ţ â n d u - s e a s t f e l de m a i ' n a i n t e
şi in p u b l i c c o n t r a c e l e i l a l t e p ă r ţ i , e x p u n è u d - o la p e r d e -
r e a p r o c e s u l u i , f ă r ă c o n s i m ţ i m â n t u l ei A c e a s t a este c u
a t â t m a i i n e x p l i c a b i l cu c â t P o t l i i e r , c ă l ă u z u l o b i c i n u i t a l
ble, articol publicat in (înseta tribun, din 16 martie 1863,
Xo. 9 1 . Şi după Codul lui Ipsilant. j u r ă m â n t u l se orânduea
numai aceluia ce făgăduia (capit. cit.. $ 1).
c
Acest din urmă Cod mai are încă. în p r i v i n ţ a j u r a m è n - ^'lul
p s i a , l t
tului. u r m ă t o a r e a disposiţie : „Cela ce va cere v r e - u n lucru
al seu de la cine-vaşi, cu cuvânt că ori i l'a furat şi Va
perdut. sau l'a stricat, sau că i l'a dat pentru t r e b u i n ţ ă lui
şi l'a repus, de nu vor m ă r t u r i s i însuş ei cercetându-se, a-
tunci treime .<ă facă /uranicul, mai întâi că cu a d e v é r a t este
păgubaş de acel lucru p e n t r u care jalueşte. şi al doilea, să
dea încredinţare preţului celui adeccrot pentru lucrul ce cere
(însă de va şti preţul), şi dovedindu-se cu c e r c e t ă r i d u p ă
)travili furtul, sau cel ce a luat şi a repus, aşa să 'i să plă­
tească. E a r de nu va şti preţul, cât pentru lucrurile cele
furate neştiut fiind preţul lor, de se va osândi furul ca să'l
plătească si mai cu mult preţ. drept pedeapsă i se va so­
coti. E a r cel ce va, pune de acum înainte vre-un lucru sub
p ă s t r a r e a cuivaşi, sau îl va da s ă i metabiresească, n e g r e ­
şit trebue sau sa'l preţueaseă, sau să'l scrie în adeverinţa
ce va lua de la acela întru a carili mână ii dă spre păs­
t r a r e , sau spre a se sluji cu densul, p e n t r u ca să poată ju­
decătorul încâi din semnele cu care se v a scrie acel lucru
1
perdtit. să'i dea preţul' .
Sub Codul Calimacli, j u r ă m â n t u l supletoriu era admis când c. Calimacli.
exista un început de probă. Vedi Colecţia, p. 998 si Cas.
rom. Bulet. S-a 1, 1874, p. 86.
*) Nimic nu este mai contrar e c h i t a ţ e i . dice o lege romană de
cât ca cineva sa fie judecător în propria sa causă : ,//«'</»-
uni est, aliquem sute rei judicem jier'C. L. 17, infine. Dig., 5, 1.
-) Cpr. Toullier I)., V, p a r t e a i l , 399. Boissonade, Projet de
C. cir. pour l'Empire du Japon. V, p. 126, No. 139. T. H u e ,
V I I I , 371. L a u r e n t . X X , 281 şi Acout-projet du ('. cir., IV. p.
385 urm., No. 3, 4. Pand. fr.. Delation, de serment. 495. 496.
Larombière, V, art. 1366, No. 3. Boiicenne. Pr. cir.. I I . p.
498. Bentham. Preures j udiri aires. I. p. 176. A u b r v et R a n .
V I I I , § 767. p. 359. nota 1. Acollas, I I , p. 968.' Gabriel,
Essai sur la nature des preures (ed. Solon din 1824). p. 333.
420 JURĂMENTUL SUPLETORIÙ. — ART. 1219.

c o m p i l a t o r i l o r napoleonieni, c o n d a m n ă acest j u r ă m e n t în
termeni nu se poate m a i energici. E a t ă , în a d e v é r , cum
se e x p r i m ă b ă t r â n u l j u r i s c o n s u l t d e l a O r l é a n s .
„ D e c â t e o r i r e c l a m a n t u l n u a d u c e n i c i o d o v a d ă în
fapt p e n t r u a stabili temeinicia p r e t e n ţ i i l o r sale, de a t â t e
r
o r i j u d e c ă t o r i i n u t r e b u e s ă ' i d e f e r e j u r ă m e n t u l , ci s ă i
r e s p i n g ă a c ţ i u n e a , c u t o a t e c ă l e g e a le d ă a c e s t drept.
N ' a ş sfătui deci pe j u d e c ă t o r de a usa adese-ori de acea­
stă prerogativă, care nu este ele cât o ocasiune de sperju-
ruri. O m u l c i n s t i t n ' a r e n e v o e d e a ti r e ţ i n u t d e r e l i g i a
j u r ă m e n t u l u i p e n t r u a n u c e r e c e e a c e n u i se d a t o r e ş t e ,
şi p e n t r u a n u t ă g ă d u i c e e a ce el d a t o r e ş t e : e a r o m u l
n e c i n s t i t n u a r e n i c i o f r i c ă d e a fi s p e r j u r . De palru-deci
de ani de când îmi exercit profesiunea, am redid multe ca­
şuri de jurăment, însă nu mi s'a întâmplat de cât de vre-o
done ori să véd pe părţi renunţând la pretenţiile lor din
r
causa religiunei jurămentului"' ).
Jurămentul Ori care a r fi t e m e i n i c i a acestor critici, jurămentul
U s u e i : o r u e s e 2
iruloTx\ ep- Pl i * a d m i s a t â t în l e g i s l a ţ i a n o a s t r ă ) , c â t şi î n
;J
ţie este de m a i t o a t e l e g i s l a ţ i i l e s t r ă i n e ) ; î n s ă el fiind o e x c e p ţ i e , este
Stl eV ( e
preta™'. l s t r i c t ă i n t e r p r e t a r e , şi ca a t a r e , j u d e c ă t o r u l n u ' l p o a t e
4
a d m i t e de c â t î n c a ş u r i l e l i m i t a t i v d e t e r m i n a t e d e l e g e ) .
*) Pothier, Oblig., I I , 924, p. 493.—De aceea Papon dicea : „Ser-
ments supplétifs ne sont recus eu parlement de Paris". V. Ga­
briel, op. cit,, p. 334.
3
Păstrarea ) Acest j u r ă m e n t n ' a fost desfiinţat prin noua p r o c e d u r ă , după
jurămentului c - susţinut de unii. Aceasta resulta a t â t din declara-
u m s a
S !n ţ i a c u t â
Proce°cuìr ^ de Ministrul justiţiei în Senat, cât şi din mai
ă.
n o u multe t e x t e ale P r o c e d u r e i noi, care se refera la j u r â m e n -
Controversă. tul supletoriù (cpr. a r t . 234, 246 P r . civ). „ J u r ă m e n t u l suple­
toriù nu se desfiinţează, a dis Dl. Ministru C. G Dissescii,
în Senat (v. Pr. eie, ed. of., desbat, Senatului, p. 399, coIona
2); acest jurăment remane in picioare, etc." Vedi a s u p r a acestei
chestiuni monografia noastră, publicată în Recista de drept si
sociologie, anul 1 9 0 1 , No. 8, p. 152, nota 4 şi în C. judiciar
din aceiaş an. No. 44.—Contră. E m . Cernătescu. Dreptul din
1901, No. 47. Vedi şi C. Popescu-Cudalbu. (.'.judiciar din
1901, No. 16. Noul proiect de revisuire a procedurei civile,
elaborat de Dl. C. Stoicescu (art. 2 4 1 urm.) admite în ter­
meni expreşi j u r ă m e n t u l supletoriù.
3
Dreptul ) Opr. a r t . 1977 urm. Cod. o l a n d e z ; a r t . 1374 Cod. i t a l i a n :
străin. a r t . 2533 urm. Cod. portughez, etc. Ante-proiectul de revi­
suire a lui L a u r e n t suprimă j u r ă m e n t u l supletoriù, menţinend
numai j u r ă m e n t u l e s t i m a t o m i (en plaids, in litem) (art. 1391).
4
) Cpr. A u b r y et R a u , V I I I , § 767, p. 3 6 1 , nota 8, in fine.
 COD.CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 1220. 427

Condiţiile necesare pentru ea jurăiru'ntnl supletoriu să poată

fi deferit.

A r t . 1 2 2 0 . — J u d e c ă t o r u l nu poate da din oficiu j u r à m è n t

sau asupra cererei, sau a s u p r a excepţiunei opuse, de cât sub u r ­
mătoarele done condiţiuni :
1° (.'a cererea sau excepţiunea sa nu lie pe deplin justificată:
2° Ca cererea sau excepţiunea sâ nu fie cu totul lipsită de probe.
Afara de aceste done caşuri, judecătorul nu poate de cât
sau a adjudeca sau a respinge curat cererea sau excepţiunea *).
(Art. 1169, 1183. 1416. 1472 C. civ. Art. 1367 C. fr.).
L e g i u i t o r u l , s i m ţ i n d i n c o n v e n i e n t e l e ce p r e s i n t ă j u r à ­
m è n t u l s u p l e t o r i u , d e t e r m i n ă a n u m e c o n d i ţ i i l e s u b c a r e el
p o a t e fi d e f e r i t . A c e s t e c o n d i ţ i i s u n t în ì i u m é r d e d o n e :
u
l C e r e r e a s a u e x c e p ţ i a , c a r e u r m e a z ă a fi d o v e d i t a ,
n u t r e b u e să fie pe d e p l i n j u s t i f i c a t ă , c ă c i d a c ă e a a r fi
în d e a j u n s d o v e d i t ă , j u d e c ă t o r u l a r t r e b u i să dea câş­
t i g de c a u s ă p ă r ţ e i c a r e a f ă c u t d o v a d a ( a r t . 1 1 7 3 , 1 1 7 6 ,
;
1 2 0 2 . 12O0I - ) ;
C e r e r e a s a u e x c e p ţ i a n u t r e b u e în t o t u l să fie l i p s i t ă
de p r o b e , c ă c i . în a s e m e n e a c a z , j u d e c ă t o r u l o v a r e s p i n g e
ca n e d o v e d i t ă ( a r t . 1 1 6 9 Ì . J u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u n u p o a t e
d e c i fi d a t c â n d c e r e r e a s a u e x c e p ţ i a s u n t l i p s i t e de o r i
:!
ce p r o b e i.
Cu a l t e c u v i n t e , j u r à m è n t u l s u p l e t o r i u n u p o a t e fi d e - început <ie
1 , 1 0
ferit de c â t a t u n c i c â n d c e r e r e a s a u e x c e p ţ i a e s t e î n t ă - '''
4
r i t â p r i n u n î n c e p u t de p r o b ă ) , a d e c ă c â n d n u e x i s t ă n i c i

L a u r e n t , X X . 282 şi Arant-projet de revision, IX, p. 386,

No. 4. Pand. fr., Delation de sevnienf. 497.
r
) Acest text este copiat aproape textual din Pothier (II, 922).
Cpr. şi legile romane citate saprà, p. 424. nota 4.
-) Astfel, nu se poate deferi j u r ă m â n t u l supletoriu când par­
tea îşi dovedeşte r e c l a m a ţ i a sa prin un act autentic (Cas.
rom. Bulet. 8-a I, 1891. p. 1317), prin un act sub semnă­
t u r ă privată, si chiar prin martori, de câte ori aceasta pro­
bă este admisibilă. Cpr. T. Hue, V I I I . 370.
3
) Cas. rom. Bulet. anul 1868, p. 172.
4
) Se violează deci art, 1220 când i n s t a n ţ a de fond. deferind
din oficiu j u r ă m â n t u l supletoriu. nu ţine samă de una din
condiţiile sub care el putea ti deferit, şi nu a r a t ă începutul
de dovadă care a făcut-o să considere câ a p ă r a r e a părţei. ,
nu era în totul lipsită de probe. Cas. rom. Dreptul din 1.897.-
Xo. 6 1 . C. judicial- din 1897. Xo. 33. Bulet. S-a 1, 1897, p.
1046. Bulet. S-a I._1875. p. 97. Bulet. 1872. p. 205. A u b r y
et B a u . V I I I . § 761, p. 360. — H o t ă r î r e a care admite .jură­
mântul supletoriu. trebue sa stabilească existenţa celor dotiè
428 JURĂMENTUL SUPLETORIU.—ART. 1220.

p r o b ă c o m p l e c t ă , n i c i l i p s ă t o t a l ă d e p r o b ă , in dubiis cau-
r
sis, d u p ă c u m f o a r t e b i n e d i c e a G - a i u s ) .
Materie co- I n ce t r e b u e s ă c o n s i s t e î n s ă î n c e p u t u l de p r o b ă ? D e
c a t e o r e s t e v o r D a
Art"?si53 * d e u n f a p t s u s c e p t i b i l d e a fi s t a b i l i t
c. com. d i r e c t p r i n m a r t o r i , j u d e c ă t o r i i a p r e c i a z ă î n t r ' u n m o d s u ­
2
v e r a n î n c e p u t u l de d o v a d ă ) ; de u n d e r e s u l t a că, in m a ­
t e r i e c o m e r c i a l ă , j u r ă m e n t u l v a p u t e a fi d e f e r i t p e s i m p l e
p r e s u m ţ i u n i , o r i c a r e a r fi v a l o a r e a l i t i g i u l u i ( a r t . 4 6 C.
3
c o m . ) ) . A r t . 5 3 d i n C o d u l de c o m e r ţ c u p r i n d e o a p l i c a ­
4
ţie a acestui principiu ) .
început de D e câte ori însă proba testimonială a faptului litigios
p 1 0 a s c n s a
' n u este a d m i s i b i l ă f ă r ă un î n c e p u t de p r o b ă scrisă, defe­
r i r e a j u r ă m è n t u l u i s u p l e t o r i u n u p o a t e s ă a i b ă loc d e c â t
a t u n c i când e x i s t ă un început de p r o b ă scrisa, a f a r ă de ca­
ş u r i l e în c a r e o d i s p o s i ţ i e s p e c i a l ă a r p e r m i t e deferirea
5
j u r ă m â n t u l u i în b a s a u n u i i n d i c i u o a r e c a r e ) .

condiţii prevedute de art. 1220. Cas. rom. S-a 1. Bulet.

1885, p. 649. Cas. belg. Pas. helge, 50. 1. 256. Band, fr., De­
lation de serment. 550.
Codul *) Vedi suprà, p. 424, nota 4. „Când dovedile prigonitoarei
Caragea. p ă r ţ i nu dovedesc provlima fără cuvânt de împotrivire, dice
Codul C a r a g e a (art. 45, p a r t e a V I . capit. 2), dau însă bă-
nuealâ cuviincioasă de fiinţa ei, atunci judecătorii provali-
sesc (deferă) j u r ă m â n t u l la cea-laltă p a r t e " . Vedi si suprà,
p. 424, nota 5.
2
) B a u d r y , I I , 1326. Band, fr., v° cit. 522. T. Hue. V I I I , 370,
p. 485. A u b r v et B a u , V I I I . § 767. p. 360. Demolombe,
X X X . 698. Bonnier, 440. Dentante, V. 343 bis. Cas. rom.
Bulet. S-a 1, 1889, p. 253. Bulet. 1891, p. 718. — J u d e c ă ­
torii nu pot deferi j u r ă m â n t u l supletoriu pentru a complecta
proba cu martori, când m a r t o r i i a s c u l t a ţ i nu fac nici o cre­
d i n ţ ă în justiţie. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1897, p. 1188.
3
) Cpr. Band, fr., Delation de serment, 528, şi autorităţile citate
acolo. A u b r y et R a n . V I I I , § 767. p. 3 6 1 . Garsonnet. Pr.
civ.. I I I . § 888. p. 140 (ed. a 2-a). Laronìbière. V. art. 1367,
1368. Xo. 3. Cas. fr. I). B . 87. 1. 105. Cpr'. si' Cas. rom.
Bulet. S-a I I . 1880, p. 179. Bulet. 1888. p. 1027. Bulet.
S-a I I , 1897, p. 1053.
4
) Cpr. Laronìbière. V, loco cit.
B
) T. Hue, V I I I , 370. Band, fr., v° cit.. 530 urm. B a u d r y . I I ,
1326. Bonnier, 440. Laronìbière, loco cit. L a u r e n t . X X , 285.
Demolombe, X X X . 693 urm. Demante, V. 343 bis. F u z i e r -
Herman, I I I . art. 1367. Xo. 9. Mourlon. I I . 1657. Arntz,
I I I , 450. Marcadé, V, art. 1367, Xo. 2. A u b r y et R a u , V I I I ,
f

COD. CIV.—CARTEA 11J.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 1220. 4o9

I n b a s a a c e s t o r p r i n c i p i i s'a d e c i s c ă , de c â t e o r i p ă r - Aplicarea
ţ i l e n u s u n t de a c o r d a s u p r a d a t e i u n u i c o n t r a c t d e l o c a - ^emai'sus
ţ i u n e , c a r e a r fi p r i m i t u n î n c e p u t de e x e c u t a r e , j u d e c ă - l a contractul
d e i n c n m e r e
t o r i i n u p o t , p e n t r u a fixa a c e a s t ă d a t ă , s ă r e c u r g ă l a -
j u r ă m e n t u l supletoriu, dacă p r e ţ u l i n c h i n e r e i este mai m a r e
1
de 1 5 0 l e i , si d a c ă n u e x i s t ă u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă ) .
D e a s e m e n e a , de câte ori e x i s t a un act scris, j u r ă ­
m e n t u l s u p l e t o r i u n u p o a t e li d e f e r i t , în l i p s a u n u i î n c e p u t
de p r o b ă s c r i s ă , nici c h i a r î n t r ' o c o n t e s t a ţ i e m a i m i c ă d e
1 5 0 l e i . A c e a s t a r e s u l t a d i n a r t . 1 1 9 1 şi 1 1 9 7 , d u p ă c a r e
p r o b a t e s t i m o n i a l ă n u e s t e a d m i s i b i l ă p e s t e c e e a ce c u ­
p r i n d e a c t u l , s a u d e s p r e c e e a ce s ' a r p r e t i n d e c ă s ' a r fi
dis î n a i n t e , în t i m p u l , s a u în u r m a c o n f e c ţ i o n ă m a c t u l u i ,
cu t o a t e că a r li v o r b a d e o s u m ă m a i m i c ă d e 1 5 0 lei, d e
c â t d a c ă e x i s t a u n î n c e p u t de p r o b ă s c r i s ă ~).
A ş a d a r , în r e s u m a t , de c â t e o r i r e c l a m a n t u l v a p r o ­
duce un început de probă scrisă (art, 1 1 9 7 ) , acest act,
care a r fi suficient p e n t r u a d m i t e r e a p r o b e i t e s t i m o n i a l e ,
v a fi de a j u n s şi p e n t r u a d m i t e r e a j u r ă m e n t u l u i s u p l e t o r i u ,
; î
dacă n u e s t e v o r b a de u n c o n t r a c t s o l e m n ) .
A c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , c a r e n u î n t r u n e ş t e c o n - Art. ins»,
1 1 8
d i t t i l e c e r u t e de a r t . 1 1 7 9 , 1.180, c o i i s t i t u e î n c ă u n î n c e - °"
p u t de p r o b ă s c r i s ă d e n a t u r ă a fi c o m p l e c t a t p r i n j u r ă ­
4
mentul supletoriu ).

§ 7H7, p. 360. Cas. fr. si C. Besaneon. I). P . 83. 1. 151. 1).

P . 93. 2. 555. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1888. p. 120. C P a ­
ris. Vămi. Period. 9 1 . 2. 17.
x
) Cas. fr. 1). P . 96. 1. 3 5 1 . Pand. Period. 96. 1. 287. Sirev.
96. 1. 72.
2
) P a n d . fr., v° cit., 5 3 1 . — F a p t e l e notorii n'au de asemenea ne- Art. 288, 291
voe de a ii dovedite nici prin j u r ă m â n t , nici prin alte do- l'r. germ.
vedi. Frustra probantur, qua;probata non. relevant. Vedi suprà,
p. 105 şi 390. Art. 2 9 1 (261 vechiù) din procedura g e r m a n ă
este formal în aceasta p r i v i n ţ ă : „Thatsaelien, welche beidem
(ierichte offeukundig sind, bediirfeu keines Beaeises". Vedi
şi art. 288 (261 vechia) din acelaş Cod.
3
) Registrele, cărţile sau hârtiile casnice ori domestice, consti- Hâvtiî easni-
c e r t 1 8 0
tuesc ele un început de dovadă scrisă de n a t u r ă a ii c o n i - - ^ • . ^
plectate prin j u r ă m e n t u l supletoriu < ' Vedi suprà, p. 215,
text si nota 3.
4
) V e d i p . 199. text si n o t a i : 207. text şi nota 7. Cpr.
T. H u e , V I I I , 370. L a u r e n t , X X , 286. Bonnier, 678. P a n d .
fr., v° cit.. 537. Cas. fr. R é p e r t . Dalloz. Oblig., 5320, nota
 JURĂMENTUL SUPLETORIU.—ART. 1220.
430

interogator. D e a s e m e n e a , î n c e p u t u l d e p r o b ă c a r e a r r e s u l t a din
A r t 4 P r
' fv c ' i n t e r o g a t o r u l u n e i p e r s o a n e , a r p u t e a fi c o m p l e c t a t p r i n j u ­
r
r ă m e n t u l s u p l e t o r i u ( a r t . 2 3 4 P r . civ.) ) .
Art. 1183 A r t . 1 1 8 3 m a i p r e s i n t ă încă un caz de a p l i c a r e a j u -
c. civ. r à m è n t u l u i s u p l e t o r i u . I n a d e v é r , r e g i s t r e l e c o m e r c i a n ţ i l o r
n u f a c c r e d i n ţ ă d e s p r e cele ce c u p r i n d în c o n t r a p e r s o a ­
n e l o r n e c o m e r c i a n t e , î n s ă c o n s t i t u e s c , cu t o a t e a c e s t e a , u n
î n c e p u t de p r o b ă scrisă, c a r e a u t o r i s ă pe j u d e c ă t o r a da
j u r ă m e n t i a u n a s a u a l t a d i n p ă r ţ i , c u t o a t e că î n c e p u t u l
d e p r o b ă , c e r u t d e a r t . 1 2 2 0 , e m a n ă în a s e m e n e a c a z de
la însuş r e c l a m a n t u l , c o n t r a r disposiţiilor formale ale art.
1197. A c e a s t ă c r e d i n ţ ă s p e c i a l ă ce m e r i t ă r e g i s t r e l e co­
m e r c i a n ţ i l o r se d a t e r e s t e f o r m a l i t ă ţ i l o r la c a r e s u n t s u p u s e
a c e s t e r e g i s t r e ( a r t . 2 6 , 2 7 , 5 1 C. còni.) - i .
Art. 53. c. I n fine, a r t . 5 3 d i n C o d u l d e c o m e r ţ m a i p r e s i n t ă încă
com. u n j deferire a j u r ă m e n t u l u i supletoriu. Acest caz
c a z c e

p r i v e ş t e p e c o m e r c i a n t u l la a l e c ă r u i r e g i s t r e c i n e v a se r e ­
f e r ă , şi pe c a r e el r e f u s a d e a le î n f ă ţ i ş a , A c e s t refus
face să nască o p r e s u m ţ i e , c a r e nu este suficientă p e n t r u
a face s ă t r i u m f e p a r t e a a d v e r s ă , d a r c a r e p o a t e s ă a u t o ­
;
rise j u r ă m e n t u l supletoriu M.

2. Cas. rom. Dreptul din 1897, No. 68 şi Bulet. S-a I I , 1897,

p. 1255. Cpr. şi C. Bucureşti. C. judiciar din 1901, No. 60.
J
) Cpr. P a n d . fr., v° c/Y., 535 urm. Demolombe. X X X , 125.
Toullier D., V, p a r t e a I, 117 si p a r t e a I I . 408. Garsonnet,
Pr. civ., I I , p. 431, § 309 (ed. 1-a). Carré-Chauveau, Pr. civ.,
I I I , Quest. 1262, p. 187. C. Lyon. D. P . 8 1 . 2. 26. C. Bu­
cureşti. Dreptul din 1890, No. 3 si 68. Vedi si suprà. p. 274.
3
) C p r . ' T . H u e , V I I I , 370. P a n d . fr., v° cit, oii. Demolombe,
X X X , 704. L a u r e n t , X X , 290. Lyon-Caen et Renault, Dr.
com,. I, 300. B é d a r r i d e , Commercants. 340. A u b r v et Rau,
V i l i § 767, p. 3 6 1 . Cas. fr. D . P . 73. 1. 110. Sirey, 7 5 . 1 .
73. Vedi şi suprà, p. 212 u r m . — J u d e c ă t o r u l nu poate insa de­
feri j u r ă m e n t u l supletoriu acelui care produce registrele,
dacă ele nu sunt r e g u l a t ţinute (art. 26, 27 C. corn.), pen­
t r u că dacă asemenea r e g i s t r e fac dovada în contra acelui
care le a ţinut, ele nu fac dovadă în favoarea lui (art. 51
C. com.). :Pand. fr., Delation de serment, 545. C. Rouen. D.
P . 99. 2. 344 şi C. judiciar din 1901, No. 19 (cu adnotaţia
noastră).—Contra. Cas. rom., decisia No. 145 din 3 iulie 1900,
considerente reproduse suprà, p. 215, nota 3 şi în C. judiciar
No. 19 din 1901, p . 151, nota 13. L a această decisie am
luat şi noi p a r t e . însă am remas în minoritate,
3
) Cpr. P o t h i e r , I I , 926. T . Hue, V I I I , 370. Cas. rom. Bulet.
 (OD. CIV.—CAUTEA 111.—TIT. IH.—CAPIT. IX.—.S-a V.—AUT. 1 2 2 0 .

C â t p e n t r u j u r à m é n t u l d e f e r i t p ă r ţ e i c a r e t ă g ă d u e ş t e Art. 14W,
1 4 1 1 4
c o n t r a c t u l d e l o c a ţ i u n e i a r t . 1 4 1 6 ) , s a u p r o p r i e t a r u l u i a- '~'
s u p r a p r e ţ u l u i i n c h i n e r e i ( a r t . 141.7), o r i s t ă p â n u l u i a s u p r a
c â t i n i e i s a l a r u l u i , a s u p r a platei s a l a r u l u i a n u l u i e x p i r a t s a u
a c o n t u r i l o r d a t e p e a n u l c u r g è t o r ( a r t . 1 4 7 2 i Ci, el n u m a i
este s u p l e t o r i u , ci d e c i s o r i u , c ă c i . în a c e s t e c a ş u r i , el n u se
d e f e r ă d e j u d e c ă t o r , ci de î n s ă ş p a r t e a - i .
Cu t o a t e c ă j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u se d e o s e b e ş t e în ReguieU- co­
n
niai m u l t e p u n c t e de a c e l d e c i s o r i u î , t o t u ş i a m b e l e c o n s t i - f "v_ t

t u e s c u n a p e l la c o n ş t i i n ţ a p ă r ţ e i a s u p r a e x i s t e n ţ e i f a p t u - ' s o r i u cât şi
: K t t u s u l J l e
lui: de unde r e s u l t a mai m u l t e consecinţi c o m u n e . Astfel. ' ' ' . '
' torn;.
p r i n a p l i c a r e a a r t . 1 2 0 9 , j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u n u p o a t e ti
d e f e r i t , ca şi a c e l d e c i s o r i u , de c â t a s u p r a u n u i f a p t p e r ­
s o n a l a c e l u i a c ă r u i a el e s t e d e f e r i t , a c e a s t a r e g u l ă fiind
e s e n ţ i a l ă o r i c ă r u i j u r ă m â n t în g e n e r e , tie el d e c i s o r i u .
4
fie s u p l e t o r i u i .
E s t e a d e v ă r a t că m a i m u l ţ i a u t o r i şi j u r i s p r u d e n ţ a
d e c i d că j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u p o a t e ti d e f e r i t u n e i p ă r ţ i
a s u p r a u n o r f a p t e ce n u ' i s u n t p e r s o n a l e , d a c ă ea a r e c u ­
n o ş t i n ţ ă d e s p r e d e n s e l e "M : î n s ă în a s e m e n e a c a z , n u m a i
S-a I I . 1897. p. 1253. Unlet. S-a I I . 1894. p. 150 si Drept»!
din 1894. Xo. 18. Vedi şi suprà, p. 214.
l
) Vedi în p r i v i n ţ a art. 1472. suprà, p. 364.
-) L a r o m b i è r e . V, a r t . 1367—1368, Xo. 14. Demolombe. X X X .
w
697. L a u r e n t , X X V , 72. D u r a n t o n . X V I I . 57. P a n d . fr.. v
cit., 5 4 9 . - - Cu toate că art. 1416 şi 1417 se referă necon­
t e s t a t la j u r ă m â n t u l decisoriu, totuşi judecătorii pot deferi,
în caşul acestor articole, şi j u r ă m â n t u l supletoriu, pentru
ca. afară de dovada testimonială, toate celelalte dovedi sunt
admise în materie de contract de închiriere verbal. B a u d r v .
I I I . 664. B a u d r v et W a h l . Louae/e. I. 22<> (ed. a 2-a, 1900).
T. Hue, X . 279, p. 3 7 1 .
s
) I n adevèr, pe când j u r ă m â n t u l decisoriu constitue o specieHeo.se!>. intre
de t r a n s a c ţ i e între p ă r ţ i (species transactionis), j u r ă m â n t u l jurăim-ntul
supletoriu nu este de cât un mijloc de dovadă complemen- !j*£|"au"le'
Le 1
t a r . pus la disposiţia judecătorului (art. 1219) : de unde r e - ' „ ^ , ' t 1 li

sultă că fie-care este cârmuit de regiile speciale şi că. in

genere, disposiţiile privitoare la j u r ă m â n t u l decisoriu nu se
aplică la acel supletoriu. Cpr. Cas. belg. Pas. helge, 1 8 4 0 . 1 .
344. P a n d . fr., v° cit., 552. Vedi şi alte deosebiri a r ă t a t e
infra, p. 445. 446.
4
) Cpr. L a u r e n t , X X , 2 9 1 . T. Hue. VIII, 370. P a n d . fr.. De­
lation de serment. 553.
•">) Garsonnet, Pr. cir.. I I , p. 606. § 359 (ed. 1-a) şi III, p. 139.
432 JURĂMENTUL SUPLETORIÙ.—ART. 1220.

e vorba de j u r ă m e n t u l supletoriù p r o p r i u dis, ci de u n

1
j u r ă m â n t de credulitate ) .
J u d e c ă t o r u l a r putea deci, d u p ă acest sistem, să defere
u n e i a d i n p ă r ţ i , î n c a l i t a t e d e m o ş t e n i t o a r e a uniri p r e t i n s
d e b i t o r , j u r ă m â n t u l de c r e d u l i t a t e p r e v é d u t de a r t . 1 9 0 6 ,
d e c â t e o r i c e r e r e a n u e s t e p e d e p l i n j u s t i f i c a t ă , nici î n
totul lipsită de probe
Capacitatea L e g e a î i e m e n ţ i o n â n d c o n d i ţ i i l e d e c a p a c i t a t e ce t r e b u e
s a
?.5rfl?« î n t r u n e a s c ă o p a r t e p e n t r u ca j u r ă m e n t u l s u p l e t o r i ù să'i
deferă j u r ă - p o a t ă fi d e f e r i t , se î n ţ e l e g e c ă e l e t r e b u e să fie a c e l e c e ­
: i
mentul. r ţu j e n ţ i
i r i a , j jm-àmént decisoriu ).
e r e e

Deferirea J u d e c ă t o r u l a r p u t e a , cu t o a t e acestea, să defere j u r ă -

jurămentuiuiniântul u n u i m i n o r s a u u n u i a l t i n c a p a b i l , d a c ă e l c r e d e
c a 4
ununnea- afirmarea acestui incapabil îl va lumina ) . Această so-
pabil. h i ţ i e e r a a d m i s ă şi l a R o m a n i , î n p r i v i n ţ a j u r ă m â n t u l u i in
litem"), c a r e n u e s t e d e c â t u n j u r ă m â n t s u p l e t o r i ù ( a r t . 1 2 1 9 ) .
C a şi j u r ă m â n t u l d e c i s o r i u , j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i ù n u
p o a t e fi d e f e r i t d e c â t uneia din părţile prigonitoare (art.
1 2 1 9 , 1 2 2 1 ) «).

§ 888 (ed. a 2-a). Demolombe, X X X , 705. A u b r y et R a n ,

V I I I , § 767, p. 3 6 1 . L a r o m b i è r e , V, a r t . 1367—1368. No. 8.
Toullier D., V, p a r t e a I L 420.
J
) T. Hue, V I I I . 370. P a n d . fr., v° cit., 555 u r m . Marcadé, V,
art. 1366-1368, No. 2, p. 240. Demolombe. X X X , 7 0 5 . An-
b r y et R a u , loco cit., p. 362. Cas. fr. D. P . 80. 1. 63. —
Cantra. Toullier D., V, p a r t e a I I , 4 2 1 . L a u r e n t , X X , 2 9 1 ,
după care j u r ă m â n t u l supletoriù fiind excepţional, n ' a r pu­
tea fi întins la caşuri neprevédute, soluţie care ni se pare
mai conformă principiilor. Vedi si saprà, p. 426. t e x t şi n. 4.
a
) L a r o m b i è r e , V, a r t . 1367—1368, Xo. 8.
3
) Larombière, V, a r t . 1367—1368, Xo. 6. P a n d . fr., v° cit., 559.
*) L a r o m b i è r e , V, loco cit. P a n d . fr., v° cit., 560. Bonnier, 441,
in fine.
") „Adolescens vero, si relit jurare, potest''. L . 4, in fine, Dig.,
De in litem jurando, 12, 3.
u
) Cpr. Cas. fr. şi C, Chambéry. D. P . 65. 1. 467. D. P . 66.
2. 207. Demolombe, X X X , 595. L a r o m b i è r e , loco cit., No. 6.
P a n d . fr., v° cit, 5 6 1 . L a u r e n t , X X , 292. A u b r y et R a u ,
V i l i , § 767, p. 3 6 1 , text şi nota 8.—Vedi însă Cas. fr. (Si­
rey, 42. 1. 635), care a decis că j u r ă m â n t u l supletoriù a
p u t u t fi deferit bărbatului chemat în i n s t a n ţ ă spre a autorisa
pe soţia sa.
De şi j u r ă m e n t u l supletoriù nu se d ă de cât uneia din p ă r ţ i ,
s'a întâmplat însă, în dreptul vechiu francez (24 sept. 1644),
ca un judecător să defere j u r ă m â n t u l ambelor părţi litigan-
 COD. CIV.—CA1ÌT. UI.—TIT. 111.-CA1TT. L\,—S-a V.—AHT. 1220. 433

J u d e c ă t o r u l a p r e c i a z ă în m o d s u v e r a n c a r e d i n p ă r ţ i
m e r i t ă m a i m u l t ă î n c r e d e r e s p r e a-i se d e f e r i j u r ă m e n t u l 1 . 1

Cele m a i m u l t e o r i î n s ă el va deferi j u r ă m e n t u l p ă r -
ţ e i c a r e a a d u s în c a u s ă e l e m e n t e l e cele m a i p r o b a t o r i i şi
c ă r e i a n ' a m a i r e m a s de c â t a c o m p l e c t a d o v a d a - i .
In c a ş u l a r t . 1 4 1 0 . 141.7 C. civ. şi 5 3 C. coni., j u - A r t 1416,
r a m o l i t u l s u p l e t o r i u n u p o a t e li d e f e r i t de c â t p e r s o a n e l o r W r ^ " ' ' ' '
n
a r ă t a t e în a c e s t e t e x t e ) .
J u r ă m e n t u l s u p l e t o r i u p o a t e fi d e f e r i t în o r i ce ma-Materiile în
t e r i e , p e r s o n a l ă s a u r e a l ă , m o b i l i a r ă s a u i m o b i l i a r ă , şi o r i ^ y ' ^ _
m e

c a r e a r ii î n g e n e r e v a l o a r e a l i t i g i u l u i . î n a i n t e a t u t u r o r toriupoate
tt , 1 e , o r , t
j u r i s d i c ţ i i l o r şi c h i a r î n a i n t e a a r b i t r i l o r şi t r i b u n a l e l o r r e - -
p r e s i v e . în p r i v i n ţ a c â t i m e i d a u n e l o r 1 . A u t o r i i
4
observă
însă că j u d e c ă t o r i i n u t r e b u e să u z e z e d e a c e a s t ă niOsură
de c â t cu o m a r e p r u d e n ţ ă , m a i eu s a m ă în a f a c e r i l e în
c a r e i n t e r e s u l a r p u t e a i m p i n g e la s p e r j u r pe p a r t e a c ă ­
reia j u r ă m e n t u l a r i i deferit
J u r ă m e n t u l s u p l e t o r i u n u p o a t e însă fi d e f e r i t , ca şiCausele care
, i i . . » i- ' interesează
a c e l d e c i s o r i u . in c ă u ş e l e c a r e i n t e r e s e a z ă o r d i n e a p u - ţ
o r ( i n e a

b l i c ă , p r e c u m a r ti, de e x e m p l u , c o n t e s t a ţ i i l e a s u p r a s t a r e i publică.
civile a p e r s o a n e l o r , etc. 'o.

te şi ca amen done s a l presteze, aşa in cât numitul judecă­

tor neştiind ee b o t ă r î r e sa pronunţe, a tras sorţii pentru a
decide cine trebue să câştige procesul. Aceasta curioasa sen­
t i n ţ a , p r o n u n ţ a t ă à la eourte palile, calificata de autori cu
drept cuvènt de nebuneasca (folle) (v. L a r o m b i è r e . V, art.
1366. No. 4. Demolombe. X X X . 707). se poate vedea în Bon-
cenne. 77/. ile la proceri, civile. 11. p. 504, ad notam.
J
)
Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1870, p. 301. Bulet. 1876. p .
298. Bulet. S-a 1. 1883. p. 661. Bulet. 1899. p. 223. T r i b .
Falcili. Dreptul din 1893, Xo. 5 . - -Hotărîrea, in cât priveşte
alegerea, nu are nevoe de a ti motivata. Cas. rom. Bulet.
S-a 1. 1876, p. 298.
2
) I'and. fr., v" cit.. 563. C a r s o n n e t . Pr. cir.. I I , p. 606. n. 7 (ed.
1-a). Demolombe, X X X . 709. Aubry eţ B a n . V I I I . $ 767. p. 3 6 1 .
!
') Cpr. (Tas. rom. Dreptul din 1894. Xo. 18 si liulet. S-a I I .
1894, p. 150. Bonnier, 4 4 1 . Band, fr., v° cit. 5 4 3 , 5 6 6 . De­
molombe, X X X . 708. Vedi şi saprà, p. 424, text şi nota 3.
*) L a r o m b i è r e , V, art. 1367—1368, No. 16. P a n d . f r . . Delation
de serment. 592.
r
')
P a n d . fr.. v° cit. 576. Demolombe. X X X , 701. L a r o m b i è r e .
V, art. 1367—1368, Xo. 15.
'') l'othier, I L 925. Demolombe. X X X . 702. L a r o m b i è r e . V, loro
cit P a n d . fr.. v° cit.. 578. C. P o i t i e r s . 1). P . 5 1 . 2 . 9 3 . Si-
rev. 5 1 . 2. 417.
2S
434 JURĂMENTUL .SUt'LETORlV.-ART. 1220.

Acest j u r ă m e n t , neiiind de cât un mijloc de i n s t r u c ţ i u ­

ne, menit a complecta convingerea judecătorului, n'are
n e v o e d e a fi d e f e r i t , ca a c e l d e c i s o r i u , a s u p r a u n o r f a p t e
1
de n a t u r ă a c u r m a l i t i g i u l ) .
D e f e r i r e a j u r ă m â n t u l u i s u p l e t o r i u p o a t e să a i b ă loc în
t o t c u r s u l p r o c e s u l u i , a t â t în p r i m a c â t şi în a d o u a in­
s t a n ţ ă ( a r t . 1 2 1 0 ) . I n o r i ce c a z , C u r t e a e s t e în d r e p t să
î n l ă t u r e j u r ă m e n t u l deferit de j u d e c ă t o r i i p r i m e i instanţe,
c ă c i a p e l u l fiind d e v o l u t i v , p r o c e d u r i l e p r e g ă t i t o a r e de la
p r i m a i n s t a n ţ ă n u s u n t o b l i g a t o r i i în a p e l - ) . C u r t e a ar
p u t e a c h i a r , n e ţ i n â n d n i c i o s o c o t e a l ă de p r i m u l j u r ă m â n t
p r e s t a t d e o p a r t e în p r i m a i n s t a n ţ ă , să d e f e r e j u r ă m â n t u l
c e l e i l a l t e p ă r ţ i , c e e a ce f ă r ă î n d o i a l ă n e a r c o n d u c e la un
s p e r j u r , d a c ă a m b e l e p ă r ţ i a r j u r a . A s e m e n e a l u c r u r i se
y
v é d în t o a t e d i l e l e , d i c e P o t l i i e r i.
Aplicarea R e g u l e l e de p r o c e d u r ă p r i v i t o a r e la j u r ă m â n t u l d e c i -
01 11 s e a
p^oc^duràd^ '^ P l i ° â şi l a a c e l s u p l e t o r i u , o h o t ă r î r e fiind î n s ă
la jurămen-în t o t - d e a u n a n e a p ă r a t ă , p e n t r u că j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u se
4
tul decisomi. , i f e | j u d e c ă t o r i din o f i c i u ) .
e r a ( e

*) P a n d fr., v° cit,, 580. Demolombe, X X X , 703. A u b r v et Rau,

V I I I , § 767, p. 362. Laronìbière, V. art. 1367—1368. Xo. 7.
=0 Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1879, p. 953. Bulet. 1880, p. 217.
Bulet. 1888, p. 906. Bulet. 1892, p. 23. Bulet. S - a ' l . 1898,
p. 722.
3
) Bothier, I I , 927. B a u d r v , I I , 1328. T. Hue. V I I I . 3 7 1 . Baud.
fr., v° cit., 597. L a u r e n t , X X , 297. Demolombe. X X X . 716.
Marcadé, V, Art, 1 3 6 6 - 1 3 6 8 , Xo. 3. A u b r v et R a u , V I I I ,
§ 767, p. 363. Laronìbière, V, art. 1367—1368. Xo. 2 1 . IHi-
ranton, X I I I , 613. (4. Tocilescu, Pr. eie, I I , p. 508. Xo.
221. T r i b . Ilfov. Dreptul din 1886, Xo. 47 (sentinţa casată).
—Contra. Cas. rom. Secţii-unite, Dreptul din 1886, Xo, 47
şi Bulet. 1886, p. 399 : „Considerând, dice a c e a s t ă decisie,
că j u r ă m e n t u l supletoriu leagă pe p a r t e a cealaltă, dacă ea a
fost faţă când s'a deferit şi prestat, fără ca ca să Jî făcut
ere o reservă sau obiecţiune, căci, prin faptul presenţei sale,
p a r t e a a a d e r a t şi a primit h o t ă r î r e a care a deferit j u r ă ­
mentul p ă r ţ e i adverse ; că dacă d a r s'a p r e s t a t j u r ă m e n t u l ,
p a r t e a nu poate fi admisă a produce alte probe spre a com­
bate consecinţele j u r ă m â n t u l u i p r e s t a t , etc.". Cpr. în acest
din u r m ă sens. Demolombe, X X X . 714. L a u r e n t , X X . 298.
F . - H e r m a n , I I I , a r t . 1366, Xo. 19. A u b r y et Rau, V I I I . §
767, p. 363. Vedi însă în sens contrar autorităţile citate în
P a n d . fr., v° Delation de serment, 605.
') Pand. fr., v° cit. 583. Boitard. Colmet-Daage et (Uasson. Pr.
eie, I, 254, p. 277 (ed. a 15-a).
 C O D . C I V . — C A R T E A I I I . — T I T . I I I . — C A P T I ' . IX.—S-a V . — A U T . 1221.

J u d e c ă t o r i i l u â n d în c o n s i d e r a ţ i e v e r s t a î n a i n t a t ă s a u Art. 2;Ì5, 246

r r ( I V
starea s ă n ă t ă ţ e i p ă r ţ e i căreia j u r ă m e n t u l este deferit. ' "
p o a t e s'o a u t o r i s e a ' l p r e s t a l a d o m i c i l i u l e i . î n a i n t e a u n u i
1
j u d e c ă t o r d e l e g a t ( a r t . 2 8 5 , 2 4 3 P r . civ. i >.
J u r ă m e n t u l d e f e r i t d i n oficiu u n e i a d i n p ă r ţ i n u p o a t e Jurămentul
det 1 t hv:
fi r e f e r i t c e l e i l a l t e p ă r ţ i , c ă c i j u d e c ă t o r u l a d r e s a n d u - s e la ^ j ' J ( l

p a r t e a c a r e ' i i n s p i r ă m a i m u l t ă î n c r e d e r e , n u se p o a t e ca nu poate ti
1
a c e a s t ă p a r t e să modifice, p r i n r e f e r i r e a j u r ă m e n t u l u i . m i j - ^ . J f " ^ ^ "
locul de i n s t r u c ţ i u n e a l e s de j u d e c ă t o r . D e aceea a r t .
1221 dispune :
A r t . 1 2 2 1 . — J u r à m è n t u l dat din oficiu uneia din p ă r ţ i , nu
poate fi referit de această p a r t e celeilalte. (Art. 1211 C. civ. Art.
1368 C fr.).

Efectele deferirei, prestarci san refnsnlui jurdiucntnlni

supletoriu.

D i n î m p r e j u r a r e a că j u r à m è n t u l s u p l e t o r i u nu e s t e de Rev e n i r e a , a-
cât o s i m p l ă m è s u r à de i n s t r u c ţ i e , un mijloc de proluien^prìn^-uv
a d m i s ex officio jndiris, se t r a g e c o n e l u s i a î n F r a n c i a c a s e admite in-
j u d e c ă t o r u l n u e s t e l e g a t p r i n î n c h e i e r e a c a r e a d m i t e j u r ă - ™ ^"„"ju*"".
m è n t u l , şi că el p o a t e s ă r e v i e a s u p r a e i . d a c ă î n a i n t e de Dreptul tran-
( ez
p r e s t a r e a l u i , el 'şi a f o r m a t c o n v i n g e r e a din alte probe ' "
2
a d m i n i s t r a t e d e p ă r ţ i ) . Judex ah interlocutorio discedere
potest.
A c e i a ş s o l u ţ i e s'a a d m i s u n e - o r i şi de C u r t e a n o a s t r ă Procedura
de c a s a ţ i e sul) v e c h i u l C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă •"•).

J
) P a n d . fr.. v° cit.. 589. Cas. fr. Sirev. 36. 1. 412.
3
) Cpr. T. H u e . V I I I . 371. B a u d r v . I I , 1328. L a u r e n t . X X .
296. Marcadé. V. art. 1366—1368. No. 3. Garsonne*. Pr.
eie. I I , p. 608. § 359 (ed. 1-a). T b i r v , 111, 188. Demolombe,
X X X . 715 bis. A u b r v et R a u , V i l i § 767. p. 362. Larom­
bière. V. a r t . 1367—1368. No.' 19. Bonnier. 444. P a n d . fr..
v° cit., 594. Duranton, X I I I , 613. ('pr. L. 3 1 , Dig., Jhjure-
jurando. 12, 2.
3
) 'Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1874. p. 7. Bulet. S-a I I , 1876. p.
433. Bulet. S-a I. 1890. p. 994. Bulet. 1894. p. 150. Drep­
tul din 1894, No. 18. Cpr. şi Bulet. S-a I L 1898. p. 949.
Trib. Ilfov. Dreptul din 1886. No. 47. Vedi şi Sand. Nano-
veanu, Pr. eie. p . 413, No. I I (ed. a 2-a," 1879). Dim. K e -
bapci. Pr. cir.. V. 54. p. 81.—Contra. Cas. rom. Sectii-unite.
Bulet. 1872. p. 70. Bulet. 1886, p. 399 si Dreptul din "1886.
No. 47. ( F s t e de observat ca. în easul prevèdut de aceasta
436 EFECTELE DEFER., PRESTAREI SAU REPUSULUI JURĂM. SUPLET.

Dreptul ac- Ce t r e b u e s ă d e c i d e m a s t ă d i , f a ţ ă cu n o u l t e x t a l a r t .
tual. 2 6 0 din p r o c e d u r a civilă, care este altfel r e d a c t a t de c â t
r
textul vechiu ) ?
D u p ă proectul primitiv, astfel cum e r a r e d a c t a t , j u ­
decătorii nu erau legaţi prin deferirea jurămentului suple­
t o r i ù , ci n u m a i p r i n a c e a a j u r ă m e n t u l u i d e c i s o r i u , c e e a c e
e r a logic, p e n t r u că j u d e c ă t o r i i r e c u r g â n d la j u r ă m e n t în
l i p s ă d e a l t e p r o b e , el d e v i n e i n u t i l î n d a t ă ce e i p o t să'şi
formeze convingerea de aiurea. „ J u d e c ă t o r i i n u sunt legaţi
prin aceste î n c u v i i n ţ ă r i p r e g ă t i t o a r e sau u r m ă r i l e lor, dicea
a r t . 1 6 0 d i n p r o i e c t , afară de ceea ce se, dice pentru jură­
mentul dat de o parte alteia". A c e s t t e x t fiind î n s ă m o d i ­
ficat î n S e n a t , p e c a l e de a m e n d a m e n t - ) , c h e s t i u n e a e s t e
m u l t m a i d e l i c a t ă , p e n t r u că d i n a m e n d a m e n t u l D - l u i P . M i s -
s i r şi d i n m o d u l c u m el a fost s u s ţ i n u t , n u se v e d e c a r e a
p u t u t fi i n t e n ţ i u n e a l e g i u i t o r u l u i . D u p ă t e x t , a ş a c u m e s t e
r e d a c t a t , s ' a r p ă r e a c ă j u d e c ă t o r i i t r e b u e s ă fie l e g a ţ i a-
t â t p r i n a d m i t e r e a j u r ă m e n t u l u i d e c i s o r i u c â t şi a c e l u i s u ­
p l e t o r i ù , p e n t r u că a m b e l e j u r ă m i n t e , f ă r ă a h o t ă r î î n t o ­
tul pricina, p r e p a r ă d e s l e g a r e a ei. F i i n d însă că, în m a ­
t e r i e d e j u r ă m e n t s u p l e t o r i ù , se a d m i t e că j u d e c ă t o r i i n u s u n t
l e g a ţ i p r i n p r e s t a r e a l u i şi că a c e l c a r e l ' a p r e s t a t p o a t e
s ă p e a r d ă p r o c e s u l , d a c ă j u d e c ă t o r u l s e c o n v i n g e că el a
comis u n sperjur, după cum acel care nu l'a p r e s t a t poate
s ă ' l c â ş t i g e •"'), a p o i n i se p a r e l o g i c d e a a d m i t e c ă j u d e -

din urmă decisie. jurămentul fusese prestat). Bulet. S-a 1,

1889. p. 253. T r i b . F ă l c i u . Dreptul din 1893, No. 5. Vedi şi
tr. nostru în limba franceză, p . 434, 435, text şi note.
x
Art. 160 Pr. ) F a t ă , în adevér, cum se exprimă art. 160 din procedura ve-
civ. che : „ J u d e c ă t o r i i nu sunt legaţi prin aceste ordonanţe p r e ­
p a r a t o a r e , sau prin consecinţele lor, afară de ceea re se a*ice
pentru jurămentul judiciar deferit, unei părţi". I n loc de a-
ceastă disposiţie, textul nou prevede că : „ J u d e c ă t o r i i nu
sunt legaţi prin aceste încuviinţări pregătitoare sau urmă­
rile lor. Judecătorii sunt însă legaţi de acele încuviinţări pre­
mergătoare care, fără a hotărî în totul pricina, prepară des­
legarea ei". Această ultimă p a r t e a textului a fost eliminată
în noul proiect, elaborat de Dl. 0 . Stoicescu.
-) Vedi Pr. civ.. ed. oficială, p. 376.
3
) Cpr. Garsonne!. Pr. civ., I I , p. 608, § 359 (ed. 1) : I I I , §
889, p. 141 (ed. a 2-a). Larombière, V, a r t . 1367—1368,
No. 2 3 . A u b r v et B a u , V I I I , § 767. p. 362. Bonnier, 444.
Mareadé, V, a r t . 1366 urm. No. 3, p. 2 4 1 . T. H u e , V I I I ,
371, in fine. B a u d r y . I I , 1328. Demolombe, X X X . 720. L a u -
rent. X X . 2 9 3 . P a n d . fr., v° cit.. 612.
 C. C'.-CAKT. III.—TIT. IU.—CAI'. l X . - S - a V.—JUKAMÉXT SUPLET01UU. 437
c ă t o i ' u l p o a t e a fortiori sa r e vie a s u p r a î n e h e i e r e i s a l e . î n ­
a i n t e d e p r e s t a r e a l u i , d a c ă s ' a u a d u s n o u ă e l e m e n t e în
d e s b a t e r i d e n a t u r ă a - i l'orma c o n v i n g e r e a . N u t o t astfel
este şi p e n t r u j u r à m è n t u l d e c i s o r i u , c a r e tind o s p e c i e d e
t r a n s a e ţ i u u e , leagă a t â t pe p a r t e a care l'a deferit sau
c ă r e i a e l s'a r e f e r i t { a r t . 1 2 1 4 > , c â t şi p e j u d e c ă t o r i i c a r e
l'au admis
I n c â t p r i v e ş t e c h e s t i u n e a d e a se ş t i d a c ă j u d e c ă t o ­
r i i p o t r e v e n i a s u p r a î n c h e i e r i l o r p r i n c a r e se a d m i t e p r o b a
t e s t i m o n i a l ă , v e d i saprà, p . '293 u r m .
T)in cele m a i s u s e x p u s e r e s u l t a deci u r m ă t o a r e l e c o n ­
secinţe :
1° P a r t e a c o n t r a c ă r e i a j u r à m è n t u l s u p l e t o r i u a fost Consecinţele
( r e r e s n l t ă
p r e s t a t , va p u t e a , p a n ă la p r o n u n ţ a r e a h o t ă r î r e i de c ă t r ă ^ . .
r
' . ' . ihnimpreju
i n s t a n ţ a c a r e l a d e f e r i t s a u d e i n s t a n ţ a s u p e r i o a r ă , să do-rărea ca j'u-
r : i m é n t u l s u
v e d e a s c ă f a l s i t a t e a l u i si s ă d o b â n d e a s c ă c â ş t i g d e c a u s a , .
. ' ' ~ ' pietonii nu
cu t o a t a p r e s t a r e a l u i - 1 : leagă pe ju-
< l e c i , t o n
2" E a v a p u t e a s ă s e c o n s t i t u e a s c ă p a r t e c i v i l ă şi să -
conchidă la d a u n e în a c ţ i u n e a publica p e n t r u sperjur, care
a r fi p u s ă în m i ş c a r e de m i n i s t e r u l p u b l i c , c ă c i a r t , 1 2 1 3 ,
c a r e a d m i t e s o l u ţ i a c o n t r a r ă , se a p l i c a n u m a i l a j u r à m è n ­
t u l d e c i s o r i u . I Vedi supra, p . 112 u r m . ) .
O d a t ă î n s ă ce h o t ă r î r e a d a t ă a s u p r a p r e s t ă r e i j u r ă ­
mântului, a dobândit puterea lucrului judecat, partea care
a p e r d u t p r o c e s u l în t e m e i u l j u r ă m â n t u l u i p r e s t a t , n u m a i
p o a t e să d o v e d e a s c ă f a l s i t a t e a l u i . nici s ă c o n c h i d ă la d a u ­
n e , fie p e c a l e a p r i n c i p a l ă , î n a i n t e a i n s t a n ţ e l o r c i v i l e , fie
2
) S'a decis insa ca j u r à m è n t u l decisoriu. de şi acceptat de par­
tea adversa, nu dă loc la un contract judiciar, pe cât tini]»
acest j u r ă m â n t n'a fost formulat de p a r t e şi primit de ju­
decata ca hotà rit or în causa, şi ca reclamantul care a deferit
j u r à m è n t u l nu e legat prin acceptarea lui de intimat, el pu-
tând r e n u n ţ a la j u r ă m â n t şi r e c u r g e la alte mijloacede pro­
ba. C. Bucureşti, ('.judiciar din 1901, No. 4S. Am védut insa
saprà, p. 420. nota 2. câ această soluţie este inadmisibila.
-) Bonnier. 443. (ìarsonnet, Pr. cir.. I I I , § 8S9. p . 141 (ed. a
2-a). Demante. Y. 345 bis. Larombière. V. a r t . 1367. 1368. No.
22. T. H u e . V I I I . 3 7 1 . L a u r e n t . XX.' 297. 298. Demolombe,
X X X . 713. Aubry et Hau, VILI. Şj 767, p. 363. text şi n. 2 0 .
.,Când u n a din prigonitoarele p ă r ţ i cu icoturireu judecatei va Codul Cara
j u r a , si mai la urmă v a gasi celalalt vrednică dovada impo- gea.
t r i v â . dice a r t . 5 3 . partea Y I . capit. 2 din Codul Caragea,
1
cel ce a j u r a t stranili se învinovăţeşte a dă îndoit '.
438 EFECTELE DEFER., PRESTAREI SAU REFUS. JURĂMENT. SUPLETORIU.

constituindu-se p a r t e civilă în a c ţ i u n e a de s p e r j u r e x e r c i ­
t a t ă de m i n i s t e r u l p u b l i c î n a i n t e a i n s t a n ţ e l o r r e p r e s i v e , p e n ­
t r u c ă h o t ă r î r e a e s t e d e f i n i t i v ă şi se b u c u r ă d e a u t o r i t a -
r e a l u c r u l u i j u d e c a t , fiind a p ă r a t ă d e o p r e s u m ţ i e juris et
de jure, c a r e n u m a i p o a t e fi d â r î m a t ă p r i n n i c i o d o v a ­
r
dă contrară ) .
U n i i a r v o i , c u t o a t e a c e s t e a , ca a c ţ i u n e a în d a u n e s ă
p o a t ă fi p r i m i t ă , fie p e c a l e a c i v i l ă , fie pe c a l e a p e n a l ă ,
p e n t r u că n i c i o d i s p o s i ţ i e n u î m p e d i c ă d o v e d i r e a f a l ş i t ă -
ţei j u r ă m â n t u l u i -). Această soluţie este însă inadmisibilă,
p e n t r u c ă n u e s t e v o r b a , în s p e c i e , de e f e c t e l e j u r ă m â n t u ­
lui, ci de efectele l u c r u l u i j u d e c a t , a c ă r u i a u t o r i t a t e n u
p o a t e fi c ă l c a t ă s u b n i c i u n c u v â n t .
H o t ă r î r e a d e f i n i t i v ă v a p u t e a î n s ă fi a t a c a t a p e c a l e a
r e v i s u i r e i t a r t . 2 9 0 , § u l t i m ) •"').
Deferirea D a c ă deferirea j u r ă m â n t u l u i n u leagă pe judecători,
s u p M o r i u n u " fortiori, ea nu l e a g ă pe p ă r ţ i , căci a t â t p a r t e a căreia
4
leagă n i « pe j u r ă m â n t u l a fost d e f e r i t c â t şi c e a l a l t ă p o t i n t e r j e c t a a p e l ) ,
p a r 1 -
- şi a m v é d u t c ă , c h i a r l a c a z c â n d j u r ă m e n t u l a r fi fost
p r e s t a t în p r i m a i n s t a n ţ ă , a d o u a i n s t a n ţ ă a r p u t e a s ă n u
ţ i e n i c i o s o c o t e a l ă d e a c e a s t ă p r e s t a r e , şi s ă d e f e r e j u ­
r ă m â n t u l c e l e i l a l t e p ă r ţ i '').
P a r t e a c ă r e i a j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u a fost d e f e r i t şi
c a r e s'a s e v â r ş i t d i n v i a ţ ă , s a u a d e v e n i t i n c a p a b i l ă î n a i n ­
t e d e a ' l p r e s t a , n u se c o n s i d e r ă nici c ă l ' a p r e s t a t , nici
G
că l'a refusat ) .
indivisibii. J u r ă m â n t u l supletoriu, care a r a v e a de obiect mai
m u t e T
suphtorin. f a p t e , e s t e i n d i v i s i b i l ca ş i a c e l d e c i s o r i u ) .

x
) Garsonne!, ou. cit.. I I I , p. 1 4 1 , § 889, in fine (ed. a 2-a).
Demolombe, X X X , 71& A u b r v et R a u . V I I I , § 767, p . 364.
L a u r e n t , X X . 298. Laronìbière, V. a r t . 1367—1368, Xo. 25.
P a n d . fr., Delation ele serment. 608. T. H u e , V I I I . 3 7 1 . Bau-
dry, I I , 1328.
2
) Marcadé, V, art. 1366 urm.. Xo. 3, p. 2 4 1 . Bonnier, 443.
Demante, V, 345 bis.
3
) Vedi suprà, p. 413.—In F r a n c i a , această chestiune este con­
t r o v e r s a t ă . Vedi autorii citaţi pro si eontrà. in Baud. fr., v°
cit., 610, 6 1 1 .
4
) Cpr. Demolombe, X X X , 713, 720. P a n d . fr., v° cit., 595. 596
ri
) Vedi supră, p. 434, text şi nota 3.
,;
) Cpr. P a n d . f r . , v° cit., 613 u r m . Vedi şi supră, p. 405 urm.
Cpr. şi a r t , 243, § ultim din noul proiect de revisuire a pro-
cedurei civile.
7
) Garsonnet, op. cit., I I , p. 607, 608 (ed. 1-a) si I I I , § 889,
 COI). CIV.—CA RTKA 111.—TIT. III.—CAl'JT. lX.--.S-a A".—ART. 1 2 2 2 .

Juràincui al estimatoria (hi l i t e m san e n p l a i d s i.

A r t . 1222. — .Jurămentul a s u p r a valorei obiectului recla­

mat mi poate ti dat de j u d e c ă t o r reclamantului de cât atunci când
constatarea acelei valori v a ii imposibilă de a se face cu alt mij­
loc ; chiar în acest caz, judecătorul este dator a determina suma
pana la care reclamantul va li credut pe iuràméntnl seu. (Art.
1219 C civ. A r t . 2117 urm. P r . civ. A r t . 1369 0. fr.).
De c â t e o r i o p a r t e c e r e în j u s t i ţ i e u n l u c r u care
n u m a i p o a t e li r e s t i t u i t în n a t u r ă , si a c ţ i u n e a sa este î n ­
t e m e i a t ă , î n s ă e s t e c u n e p u t i n ţ ă d e a se d e t e r m i n a v a l o a ­
r
r e a a c e s t u i l u c r u p r i n v r e - u n m i j l o c de p r o b ă ) , j u d e c ă ­
t o r i i p o t - ) să d e f e r e j n r â m e n t r e c l a m a n t u l u i a s u p r a v a l o ­
r e i a c e s t u i l u c r u , d e t e r m i n â n d s u m a p a n ă la c a r e r e c l a ­
m a n t u l va fi c r e d u t în p u t e r e a j u r à m é n t u l u i s e u .
L a R o m a n i , a c e s t j u r ă m e n t , n u m i t juramenfum sau Dreptul
, •, . . . ' T « j , ^ roman.
•jtix/ui-anuuiii- ui lami, s a u / e n e n i a i i " i , nu era a d m i s de cat
atunci, c â n d d e b i t o r u l c a u z a s e o d a u n ă p r i n d o i s a u o g r e -
ş a l ă g r a v ă (calpa lata). E l e r a î n t r e b u i n ţ a t m a i cu s a m ă
în a c ţ i u n i l e d e b u n a c r e d i n ţ ă , p r e c u m în m a t e r i e de c o ­
m o d a t , d e d e p o s i t , d e r e s t i t u i r e d e d o t ă , şi în t o a t e a c ţ i u ­
4
nile a r b i t r a r e . în c a r e era v o r b a d e r e s t i t u i r e a u n u i l u c r u . .
p. 140 (ed. a 2-a). P a n d . fr., v° cit., 619. Vedi si suprà, p.
836. text şi nota 2 şi p. 370. nota 4.
') Starea de imposibilitate a reclamantului d e a constata prin
alte mijloace valoarea lucrului cerut, constitue o chestiune
de fapt. lăsată în totul la apreciarea s u v e r a n ă a j u d e c ă t o ­
rilor fondului. Cas. rom. P u i e t . S-a civ. 1869. p. 2 7 1 . P a n d .
fr.. v" cit., 636. L a u r e n t . X X , 801.—Hotărîrea trebue insa
sa motiveze aceasta imposibilitate, fiind ca ea este o con­
diţie a deferirei iuràmèntului. Garsonnet. op. cit.. 31. p. 609.
$ 860 (ed. 1-a). L a u r e n t , X X . 3 0 1 . P a n d . fr.. v° cit., 637.
Cas. fr. Sirey, 3 3 . 1. 113.
-) Acest j u r ă m e n t nu este. în adevér. obligator pentru jude­
cător, ci este lăsat la facultatea lui, ca şi j u r ă m e n t u l su­
pletoriù, de care se ocupa a r t . 1220 urm. Cpr Larombière. V.
art. 1369. Xo. 4. Demolombe. X X X . 726. Garsonnet. ap. cit..
11. p. 609, S 360 (ed. 1-a) şi I I I . § 890, p . 142 (ed. a 2-a).
Pand. fr., v" cit.. 686. Vedi şi suprà, p. 424. nota 1.
°) A'edi su/irà. p. 423.
4
) A'edi textele citate saprà, ]>. 424. nota 4. Cpr. Accarias. I L
977'. Van AVetter. Dr. rout., I, § 135, Xo. 111. Maynz, 'Dr.
rom.. I L § 76, P- 35 urm.—-Interpreţii dreptului roman dis­
tingeau done j u r ă m i n t e in Uf cm, jtirameiitnm affcctionis şi
jttramcntum ccritatis. .luramèntul affcctionis e r a acela pe caro
440 JURĂMENTUL 1ÙS TIM ATO RIU.—ART. 1222.

Dreptul ac A s t ă d i , el p o a t e s ă a i b ă l o c c h i a r c â n d d e b i t o r u l a r fi
tual.
c o m i s n u m a i o c u l p ă u ş o a r ă (calpa levisj, şi a r e l o c m a i cu
s a m ă î n p r i v i n ţ a f u r t u r i l o r î n t â m p l a t e î n t r ' o o s p ă t ă r i e , în
p r i v i n ţ a d e p o s i t e l o r n e c e s a r e , f ă c u t e s u b sila u n e i î n t â m ­
p l ă r i , p r e c u m u n foc, o r u i n ă , o p r ă d a r e , u n n a u f r a g i u
sau alte evenimente de forţă majoră ( a r t . 1 1 0 8 , 2°, 1 0 2 0
1
u r m . ) ) . A u t o r i i o b s e r v ă î n s ă că el p o a t e a v e a l o c de c â t e
ori este v o r b a de o spoliaţiune, de o reţinere frauduloasă,
s a u d e o r i ce a c t de b u n ă o r i d e r e a c r e d i n ţ ă , c a r e o b l i g ă
p e p ă r ţ i la o r e s t i t u i r e - î .

judecătorul îl deferea, nu pentru a preţelui valoarea reală

a lucrului de care creditorul era lipsit prin dolul debitoru­
lui, ci p r e ţ u l afecţiunei ce el avea pentru acest lucru (pre-
tlum affect ioni*), preţ care putea să întreacă cu mult va­
loarea lucrului. Acesta e r a j u r ă m e n t u l despre care Ulpian
d i c e a : „Xon ab j udire doli cesti ruatio ex co quod interest jit,
sed ex eo quod in litem juratur". L . 64, .Pr., Dig'., De juili-
ciis, 5, 1. Şi aiurea, Ulpian, tot despre acest j u r ă m e n t di­
cea : ex contumacia, lestiinatur ultra rei pretium". L. 1,
Dig.. De iu litem jurando, 12, 3. P o t h i e r (II, 929) ne a r a t ă
că, încă din timpurile lui, juramentum affect ioni s nn'şi mai
avea flintă, ci numai juramentum veritatis. Cpr. Duranton,
X I I I . 627. Ci. Tocilescu, Pr. ci»;., I I , p. 510, nota 2. Pand.
ti'., v°. cit.. 657. Demolombe. X X X . 727. Larombière. V. art.
1:369. Xo. 8.
Cpr. Pothier, I I , 930. Massé-Vergé. I I I , Şj 60)3, p. 533. nota
c
1. Duranton, X I I I . 626. T. H u e , V I I I , 372. P a n d . fr.. v
cit., 638 urm. L a u r e n t , X X , 299.
2
) Cpr. Toullier D., V, p a r t e a I I , 4 4 1 . Demolombe, X X X , 724.
P a n d . fr., v° cit., 638 urm. L a r o m b i è r e , V, art. 1369. Xo.
3.—Astfel, art. 1222 se aplică în p r i v i n ţ a obiectelor încre­
dinţate unui c ă r ă u ş si perdute (art. 1473 0. civ.. 425 urm.
C. c o m ) . Cpr. T. H u e , V I I I , 372. L a r o m b i è r e , V. a r t . 1369,
Xo. 3. Troplong. Louaeje, I I , 922. P a n d . fr., v° cit.. 640.
Demolombe, loco cit., şi toţi autorii.
D e o s e b i r e de J u r ă m e n t u l reclamantului poate, in F r a n c i a , determina, în
la Codul asemenea caz, v a l o a r e a lucrului perdut, chiar dacă el ar fi
francez. conţinut o sumă de bani sau alte obiecte, de valoare. Trop­
long, op. cit.. 950 u r m . L a noi, soluţia c o n t r a r ă pare să re-
sulte din a r t . 431 C. com., după care c ă r ă u ş u l nu respunde
de lucrurile preţioase, bani, titluri, etc. ce m i i au fost decla­
r a t e şi, în caz de perdere sau stricăciune, nu este respun-
détor de cât de valoarea a r ă t a t ă . I n acest sens se pjo-
n u n ţ ă unii autori chiar în F r a n c i a (argtim. din a r t . 1785
C. civ. fr., al nostru 1476). Cpr. Toullier D.. V I , p a r t e a I,
255, p. 213 urm.
Epitrop. J u r ă m e n t u l estimatori!! mai poate înca fi deferit epitropi-
 COD. CIVIL.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 1222. 441

C o d u l a c t u a l n e c o n s a c r â n d a c e s t u i j u r ă m e n t d e c â t u n Aplicarea _
1 6 1 r 1
singur text (art. 1222). arată prin aceasta î n s u ş e a , a f a r ă ^ , ^ } ' '
de c â t e - v a r e g i i l e , c a r e s u n t s p e c i a l e a c e s t u i j u r ă m e n t . se jnrămenţui
s l l l l t t 0 l l u
v o r a p l i c a t o a t e c e l e l a l t e d i s p o s i t i ! de la j u r à m è n t u l s u p l e - i ' -
l
t o r iu ) .
I n p r i n c i p i u , j u r ă m â n t u l e s t i m a t o r i ! ! n u p o a t e ii d e f e r i t , in principiu,
ca o r i ce j u r ă m e n t în g e n e r e , d e c â t a c e l u i c a r e figureazăse^ot'erTiìf-
p e r s o n a l si în n u m e l e s e u în i n s t a n ţ ă , s o l u ţ i e c a r e e r a ad-rămennii tre-
m i s à si la R o m a n i - ' i . ^^rSnaî"
ÎN PROCES.
lor. cari ar li neglijat de a face i n v e n t a r m i bunurilor averci
minorilo]- ce ei administrează (art. lido).
Tonllier I). V. p a r ­
tea I I . 442.
De asemenea, de câte ori este vorba de a se h o t ă r î valoa-Casul in cari­
m i unui corp cert şi determinat de care proprietarul a fost proprietarul
a st , t e
deposedat prin faptul altuia, nu se va aplica a r t . 1103. dnpă *°; P°"
care. debitorul unui lucru determinat numai prin specia sa.ern/seu'vriv
se poate libera dând un lucru de o valoare mijlocie (v. t.taptu'i altuia.
VI. p. 514). ci se va putea deferi j u r à m è n t u l estimatoria per­
soanei deposedate, asupra valerci lucrului. Cpr. P a n d . ti'..
v'J rit.. 644. C. R e n n e s . .Sirey. VI, anii 1 8 1 9 — 1 8 2 1 . 2. p.
385. coIona 1.
Acest j u r ă m e n t ar putea sa tie deferit astă di reclamantu­
lui contra moştenitorilor spoliatorului, pentru câ el nu mai
are. în dreptul actual, un c a r a c t e r penal ca. la Romani. L a ­
rombière. V. art. 1369. Xo. 5. Tonllier I). V. partea I I . 445.
Pand. fr.. v° cit., 653.
Nimic nu împedicâ de asemenea pe judecători de a de- Peternrina-
ea law,1 1,n
t'eri j u r à m è n t u l estimatori!! unei p ă r ţ i civile. înaintea t r i b u - * ' !' ' -
1 1
naleior represive, pentru a determina valoarea d a u n e l o i ' - i n - " ^ ' , ^ ^ " , ^ '
terese ce t r e b u e sa se acorde acestei p ă r ţ i , d a c i ei nu au represivei
alte mijloace pentru a determina valoarea acestor daune. Deferirea ju-
:
De exemplu, dacă'mi s a furat un ceasornic, existenţa aces- ramolitului
tui fajit fiind bine stabilită, şi acest obiect ne mai existând ' ' ' ^ X ? "
l'entru a-mi ti restituit în n a t u r a , judecătorii vor putea sâ­
nii defere j u r à m è n t u l pentru a determina valoarea ce tre­
bue sa-mi cestitile autorul furtului. Cpr. L a r o m b i è r e . V, a r t .
1369. No. 17. P a n d . fr., v" cit.. 651. ('as. rom. Bulet. S-a
II. 1874. p. 111. Billet. S-a I I . 1876. consid. de la p. 160.
In fine, mai sunt şi alte caşuri în care acest j u r ă m â n t poate
ti deferit r e c l a m a n t u l u i : este insa cu n e p u t i n ţ a de a le enu­
mera pe toate. Vedi P a n d . fr.. v° cit,. 638 urm.
]
) Demolombe. X X X . 722. P a n d . fr.. Delation determent. 626.
-) .. Vulgo /ine.sumitur. alium in litem non dehere jura re, quam do­
minion litis : denique I'apiuianus ait, • alium non posse ju­
ra re. quam earn, qui litem suo nomine conte-status est". L . 7.
Diti'.. De in litem juraudo. 12. 3.
442 JURĂMENTUL ESTIMATORIU.—ART. \->-t>.

Tutor, o«ra- Cu t o a t e a c e s t e a , t u t o r i i şi c u r a t o r i i p u t e a u s ă p r e s -
t o r r
" t e z e j u r ă m e n t u l in litem p e n t r u p u p i l i i l o r ) .
A c e i a ş s o l u ţ i e t r e b u e să tie a d m i s ă şi î n d r e p t u l m o ­
d e r n , şi t u t o r i i şi c u r a t o r i i v o r a f i r m a că c u n o s c v a l o a ­
2
r e a l u c r u l u i c a r e u r m e a z ă a fi r e s t i t u i t ă i n c a p a b i l u l u i ) .
Moştenitorii J u r ă m â n t u l e s t i m a t o r i u p o a t e fi d e f e r i t n u n u m a i a c e -
u u a c a i e a s u e r i t
a^ufokpa- ' f p e r s o n a l p a g u b a , d a r î n c ă şi m o ş t e n i -
jşruba. t o r u l u i s é u , m a j o r s a u m i n o r ) . .,Adolescenti vero, si vellit
3

jiirare, potest" 4 ) .
M o ş t e n i t o r u l c ă r u i a se d e f e r ă j u r ă m e n t u l t r e b u e s ă c u ­
n o a s c ă v a l o a r e a l u c r u l u i , e a r d a c ă el e s t e m i n o r , r a ţ i u n e a
sa t r e b u e să fie d e s t u l de d e s v o l t a t ă p e n t r u a i n s p i r a î n ­
5
credere justiţiei ) .
Deosb. intre J u r ă m e n t u l e s t i m a t o m i a r e acest caracter particular,,
c a r e
^Uetoriu ' l d e o s e b e ş t e de j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u p r e v é d u t ele a r t .
sì acel eşti- 1 2 2 0 u r m . , că el n u p o a t e fi d e f e r i t n i c i o d a t ă p â r î t u l u i ,
matonu. . j ( m a i reclamantului (art. 1222) sau moştenitorilor sèi,
U U

p e n t r u că n u m a i ei p o t să c u n o a s c ă v a l o a r e a l u c r u l u i r e ­
clamat de u n d e r e s u l t a că a c e s t d i n u r m ă n u ' l p o a t e
7
r e f e r i p â r î t u l u i ! . T r e b u e să a d ă o g ă m î n s ă c ă , de c â t e o r i
p r e t e n ţ i u n e a e s t e p r o p u s ă p e c a l e de e x c e p ţ i e , a c e l c a r e
era p â r î t din capul locului devine a s u p r a acestui p u n c t r e ­
c l a m a n t , c o n f o r m r e g u l e i c u n o s c u t e : liens iu exci'jdendo fit
ador. ( V e d i saprà, p . 1 1 0 ) .
Dreptul ro- L a Romani, judecătorul lăsa adese-ori reclamantului
man. l i b e r t a t e a c o m p l e c t ă a s u p r a s u m e i p a n ă l a c a r e el u r m a a

l
) „.SV tumen fan tain affect i one in pupillo suo. cel adolescenti tu­
tore*, vel enratores jusjurandum prcestare volunt, auctoritas ju­
ris non refragabitur". L . 4, P r . , Dig., loco cit.
-) Cpr. Larombière, V, art. 1369, No. 6".
3
) Larombière. loco cit,. No. 7. Toullier I). V. partea I I . 446.
Garsomiet, ' 7V. eh..'II. p. 609. § 360 (ed. 1-a) si I I I . §
890, p . 142 (ed. a 2-a).
4
) L . 4, P r . , Dig., loco cit.
r>
) L a r o m b i è r e . loco cit.
°) Cpr. L a u r e n t . X X , 303.
) Larombière, loco cit., No. 1 1 . Garsonnet, op. si loco cit. Au-
b r v et R a n , V I I I , § 768. p. 365. T h i r v . I l l , ' 189. Bonnier,
438. in fine. Massé-Vergé. I I I . § 134. in fine. p. 534. Toci-
leseu. op. cit.. IT. 222. p.' 510'. Pand.' fr..' ' v°. cit.. 669. L a u -
rent.'XX. 304;
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a V.—ART. 1222. 448
1
fi e r e d u t ) , cu t o a t e c ă el p u t e a să fixeze a c e a s t ă s u m ă - i .
A s t ă d i , j u d e c ă t o r u l e s t e d a t o r a d e t e r m i n a s u m a p â n ă .Dreptul ae-
la c a r e r e c l a m a n t u l u r m e a z ă a fi c r e d u t s u b j u r ă m e n t u l s è u I ) tg"*]j .^
n

( a r t . 1 2 2 2 , p a r t e finală), c e e a ce e r a a d m i s şi iu v e c h i a rea sumei,

3
j u r i s p r u d e n t s f r a n c e z ă ) , p e n t r u c ă o m u l fiind în t o t - d e a ­
u n a d i s p u s a d a o v a l o a r e m a i m a r e l u c r u r i l o r ce 'i a p a r ­
ţ i n , r e c l a m a n t u l a r fi fost de b u n ă s a m ă în t o t - d e a u n a
g a t a a face o p r e ţ e l u i r e e x a g e r a t ă .
P e n t r u acest motiv (Iodul a c t u a l nu mai a d m i t e j u r ă ­
m e n t u l in litem sine taxcttionc.
J u d e c ă t o r i i v o r fixa d e c i în t o t - d e a u n a suma. a p r o x i ­
m a t i v ă a v a l o r e i lucrului, pe care r e c l a m a n t u l nu va putea
1
s'o î n t r e a c ă în a f i r m a ţ i u n e a s a ) , ţ i n e n d s o c o t e a l ă de b u ­
n a s a u r e a u a c r e d i n ţ ă a p â r î t n l u i ( a r t . 1 0 8 5 , 1 0 8 0 ) , şi în
o r i - c e c a z , de d a u n a r e a l ă ce n e r e s t i t u i r e a l u c r u l u i în n a ­
t u r ă a d u c e r e c l a m a n t u l u i l a r g . din a r t . 9 9 4 , 9 9 5 P i . In
nici u n c a z î n s ă n u se v a ţ i n e î n s a m ă p r e ţ u l d e a f e c ţ i u ­
ne ce c â t e o d a t ă r e c l a m a n t u l a r e p e n t r u o b i e c t u l c e r u t ,
căci a m v é d u t că j u r ă m e n t u l aff'eclionis de la R o m a n i n u
m a i a r e loc în l e g e a a c t u a l ă , c a r e n'a, a d m i s de c â t j u r ă ­
,;
mentul veritatis ).
J u d e c ă t o r u l , care deferă j u r ă m e n t u l estimatoriu. n'are
î n s ă n e v o e de a fixa în t e r m e n i e x p r e ş i suma. p â n ă la

:
) „Jurare aatem in infinitum licei". L . 4, § 2 , ab initio. Dig., De
in litem jurando, 12. 8.
L>
) ,,Sed judex potest prajinere certain summain. usque ad quam
juretur*. L . 5. § 1. Dig., loco cit.
••'•) "Opr. Pothier. 'Oblig'.. I I . 931.
*) E s t e deci casabilâ decisiunea care deferă j u r ă m e n t u l recla­
mantului, fără a fixa suma p â n ă la care el urmează a fi
credut. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1 8 8 1 . p. 705. Dreptul din
1881, Xo. 78. S'a decis insa că, de şi i n s t a n ţ a de fond n'a,
fixat suma p â n ă la care r e c l a m a n t u l u r m e a z ă a fi credut,
totuşi se presupune că judecătorii au recunoscut implicit că
el are să fie credut pană la suma fixata de densul prin pe­
tiţia introductivă de i n s t a n ţ ă (Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1888.
p. 733), însă această decisie a Curţei supreme violează art.
1222, admiţând j u r ă m e n t u l in litem sine ta.ratiouc. ceea ce
nu era admis de cât la Romani.
'") Demolombe. X X X . 727. P a n d . fr.. v° cit.. «58. Aubrv et
B a n , V I I I , ş 768, p. 265. Laronìbière. V. 'art. 1369. No. 8.
Duranton, X I I I . 627, 628.
") Vedi saprà, p. 439, nota 4.
 JURĂMENTUL ESTIMATORIU.-ART. 1 2 2 2 .
444
care r e c l a m a n t u l v a trebui să j u r e , fixarea acestei sume
p u t è n d să resulte implicit din termenii deferirei j u r ă m e n t u ­
lui. A s t f e l , s c o p u l l e g e i e s t e î n d e p l i n i t c â n d h o t ă r î r e a , c a r e
d e f e r ă r e c l a m a n t u l u i j u r ă m e n t u l in litem a s u p r a f a p t u l u i
s u s t r a c ţ i u n e i u n o r t i t l u r i l a p u r t ă t o r , e n u m e r a şi specifică
rènd pe rend titlurile asupra cărora jurămentul urmează
1
a fi p r e s t a t ).
Revenirea J u r ă m e n t u l in litem nefiind d e c â t o m e s u r ă d e i n s -
mântaîmes-'trucţie, j u d e c ă t o r i i p o t r e v e n i a s u p r a j u r n a l u l u i p r i n c a r e
timatoriu. a u d e f e r i t j u r ă m e n t u l , d a c ă , î n u r m a a d m i t e r i l u i , s ' a u
2
d e s c o p e r i t a c t e n o u ă c a r e f a c c a j u r ă m e n t u l s ă fie i n u t i l ' ) .
J u d e c ă t o r u l n u e s t e de a s e m e n e a l e g a t p r i n fixarea
s u m e i f ă c u t ă c o n f o r m a r t . 1 2 2 2 , el p u t è n d , î n u r m a d e s ­
c o p e r i m u n o r nouă informaţii, să m ă r e a s c ă s a u să micşo­
r e z e cifra p r i m e i s a l e t a x a ţ i u n i •').
I n u r m a p r e s t ă r e i j u r ă m e n t u l u i , j u d e c ă t o r u l p o a t e de
a s e m e n e a , d a c ă a d o b è n d i t n o u ă e l e m e n t e d e c o n v i n g e r e a-
s u p r a v a l o r e i l u c r u l u i , să n u ţ i e nici o socoteală de acest
j u r ă m e n t şi s ă s e r e f e r e l a a c e s t e n o u ă e l e m e n t e d e a p r e -
4 5
c i a r e ) , s o l u ţ i e c a r e e r a a d m i s ă şi l a R o m a n i ) , ş i c a r e
este admisibilă şi a s t ă d i .
I n fine, j u d e c ă t o r i i i n s t a n ţ e i s u p e r i o a r e p o t f a c e a b s ­
t r a c ţ i e de j u r ă m e n t u l p r e s t a t de r e c l a m a n t în p r i m a instan­
ţ ă , să'i defere un n o u j u r ă m e n t , luând de basa o a l t ă pre-
<!
ţ e l u i r e , să micşoreze c o n d e m n a r e a p r i m i l o r j u d e c ă t o r i , etc. ).

J
)Cpr. Cas. fr. D. P . 5 1 . 1. 248. P a n d . fr.. v° cit. 6 6 3 .
3
)L a u r e n t , X X , 304. Aubry et R a u , V I I I , § 768, p. 365. L a ­
rombière. V, a r t , 1369, Xo. 1 1 . Bonnier, 438. Massé-Vergé,
I I I , § 603, p. 534, nota 4. M a r c a d é , V, a r t , 1369, Xo. 1.
Tocilescu, op. cit., 222, p. 510, şi toţi autorii.
3
) P a n d . fr., v° cit.. 665 si autorii citaţi în nota precedentă.
4
) Pothier. I I , 9 3 1 . Bonnier, 438. P a n d . fr., 666, 667. Demo­
lombe, X X X , 792. Thiry, I I I , 189. T. H u e , ' V I I I , 372. -
Contra. Taulier, Tli. ruisonnée du C. eie, I V . p . 573. Garson­
ne!, Pr. civ. I I , p. 609 şi I I I , § 890, p . 142 (ed. a 2-a.).
B
) „Etsi juratum fuerit, licet juclici eel absolvere, vel minoris
condemnor e". L . 5, § 2, Dig., De in litem jurundo, 12, 3.
Vedi si L . 4, § 3, Dig., loco cit. Cpr. Accarias, Dr. rom.,
I I . ' p . 1256, nota 1 (ed. a 4-a, 1891).
<•') Cpr. L a u r e n t , X X , 304. Demolombe. X X X . 729. A u b r y et
R a u . V I I I , § 768, in fine. p. 366. Larombière, V. a r t . 1369,
Xo. 1 1 . in fine. P a n d . fr., v° rit., 668. T. H u e . V I I I . 372. şi
toţi autorii.
f
COD. CIV.—CART. 111.—TIT. III.-CAR. IX.—S-a V.—ART. 1220 URM.,1222.

Deosebire intre jurâmentul estimator iu (art. 1222) şi acel

supletoriu propriii dis (art, 1220 urm.).
J u r ă m â n t u l e s t i m a t o m i a r e a c e i a ş c a r a c t e r c a şi j u ­
r â m e n t u l s u p l e t o r i u : el e s t e , d u p ă c u m a m v e d u t , u n m i j ­
loc de i n s t r u c ţ i e , c a r e s e r v e ş t e a p r e g ă t i h o t ă r î r e a defini­
t i v ă . E l a r e d e c i a c e i a ş a u t o r i t a t e şi a t r a g e a c e l e a ş i c o n s e ­
c i n ţ e . (Ai t o a t e a c e s t e a , el se d e o s e b e ş t e de j u r ă m â n t u l s u ­
pletoriu în t r e i puncte :
1° J u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u se d e f e r ă a s u p r a î n s u ş f a p ­
tului cererei sau excepţiei, adecă asupra fondului procesu­
lui : p e c â n d d e f e r i r e a j u r ă m â n t u l u i e s t i m a t o m i n u a r e de
obiect de c â t v a l o a r e a l u c r u l u i c o n t e s t a t :
2° J u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u n u se p o a t e d e f e r i în m o d
v a l i d de c â t a t u n c i c â n d c e r e r e a s a u e x c e p ţ i a n u e s t e n i c i
pe d e p l i n j u s t i f i c a t ă , nici în t o t u l l i p s i t ă d e p r o b e ( a r t .
1 2 2 0 ) ; pe c â n d d e f e r i r e a j u r ă m â n t u l u i e s t i m a t o m i p r e s u p u ­
n e d i n c o n t r a c ă c e r e r e a e s t e pe d e p l i n p r o b a t ă , î n s ă j u ­
decătorul nu a r e elemente necesare p e n t r u a decide asupra
valorei lucrului cerut (art. 1 2 2 2 ) ;
8° I n t i n e , j u r ă m â n t u l s u p l e t o r i u p r o p r i u d i s p o a t e fi
d e f e r i t a t â t r e c l a m a n t u l u i c â t şi p â r î t u l u i , d u p ă a l e g e r e a
şi a p r e c i a r e a j u d e c ă t o r u l u i i a r t . 1 2 2 1 ) ; pe c â n d j u r ă m â n ­
t u l e s t i m a t o m i s a u iu litem n u p o a t e li d e f e r i t d e c â t r e c l a ­
mantului (art. 1222 Ai.

Deosebire între jurâmentul decisoriu şi acel supletoriu.

J u r â m e n t u l d e c i s o r i u s e d e o s e b e ş t e în m a i m u l t e p u n c ­
te de acel supletoriu :
1° J u r ă m â n t u l decisoriu n u p o a t e fi r e t r a c t a t î n d a t ă
ce p a r t e a c ă r e i a el a fost d e f e r i t a d e c l a r a t că e s t e g a t a
a j u r a t a r t . 1 2 1 4 ) , p e n t r u c ă , în a s e m e n e a c a z , e x i s t â n d o
s p e c i e d e t r a u s a c ţ i e , a c e a s t ă t r a n s a c ţ i e , ca şi o r i ce c o n ­
v e n ţ i e in g e n e r e , e s t e i r e v o c a b i l ă ; pe c â n d j u r ă m â n t u l
supletoriu n u l e a g ă d i n c o n t r a p e j u d e c ă t o r u l c a r e l ' a d e ­
f e r i t ; el p o a t e d e c i ti r e t r a c t a t c â t t i m p n ' a fost î n c ă
p r e s t a t ( v e d i suprà, p . 43f< u r m . ) ;
2 ° A c e l c a r e a d e f e r i t u n j u r ă m â n t decisoriu n u e s t e
p r i m i t a d o v e d i f a l s i t a t e a l u i i a r t . 1 2 1 3 ) , c ă c i el s'a o b l i -

l
) <'pr. Baudry, I I . 1329.
446 DEOSEBIRI ÎNTRE JURĂM. DECISORIU ŞI ACEL SUPLETORIU.

g a t a c o n s i d e r a p r o c e s u l ca p e r d u t , d a c ă a d v e r s a r u l s è u v a
j u r a (art. 1215) : pe când adversarul acelui care a prestat
j u r ă m â n t u l supletoriu poate, din contra, dovedi falsitatea
l u i , p e n t r u că n i c i o t r a n s a c ţ i e n u e x i s t a î n s p e c i e ( v e d i
suprà, p. 4 3 7 ) :
3 ° J u r ă m â n t u l decisoriu p o a t e fi r e f e r i t c e l e i l a l t e p ă r ţ i
l a r t . 1 2 1 2 ) ; p e c â n d a c e l supletoriu n u p o a t e fi r e f e r i t .
P a r t e a c ă r e i a el a fost d e f e r i t n ' a r e d e c â t a l t e r n a t i v a s a u
d e a j u r a , s a u d e a p e r d e p r o c e s u l ( a r t . 1 2 2 1 ) ( v e d i supra,
p. 4 3 5 ) ;
4 ° J u r ă m â n t u l decisoriu p o a t e lì d e f e r i t în o r i ce şoiu
d e c o n t e s t a ţ i e b ă n e a s c ă , fie c ă a r e x i s t a s a u n ' a r e x i s t a
u n î n c e p u t d e p r o b ă s c r i s ă ( v e d i suprà, p . 8 6 4 ) : p e c â n d
j u r ă m â n t u l supletoriu n u p o a t e fi d e f e r i t d e c â t a t u n c i c â n d
cererea sau excepţia este î n t ă r i t ă prin un început de pro­
bă scrisă, cel p u ţ i n în caşurile în c a r e p r o b a testimonială
1
n u e s t e a d m i s i b i l ă ( a r t . 1 2 2 0 ) ( v e d i suprà, p . 4 2 7 u r m . ) ) .

l
) Cpr. asupra t u t u r o r acestor deosebiri, Mourlon, I I , 1659.
D. Kebapci, Pr. eie, V, p. 2 3 3 urni. Vedi şi suprà, p. 431,
n o t a 3.
 APENDICE
Despre autoritatea lucrului judecat*).
Xofiuni (tenerale.-—Definiţie,
A u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t i n t e r e s e a z ă în g r a d u l cel
m a i î n a l t o r d i n e a p u b l i c ă . E a a r e d e s c o p . p e de o p a r t e ,
d u p ă c u m f o a r t e b i n e dice o c a r t e de j u d e c a t ă a j u d e c a t ,
ocol. I I I din B u c u r e ş t i - \ , î n l ă t u r a r e a c o n t r a d i c ţ i i l o r j u d e ­
c ă t o r e ş t i , c a r e a r s l ă b i r e s p e c t u l d a t o r i t j u s t i ţ i e i şi a r m i c ­
ş o r a î n c r e d e r e a şi d e m n i t a t e a d e c a r e t r e b u e s ă se b u c u r e

*) P e lângă autorii obicinuit citaţi, se poate consulta cu fo- Bibliografie,

los a s u p r a acestei materii', Pothier, Oblig., I I . 850 urm. ;
P a n d . fr., t. X V I I I , v° Chose jugée : Aliarci, Etude sur la
chose jugée (1875) : (rriolet, De V autor ite de la chose jugée
(1868). studiu extras din Reme pratique de droit francais.
t. 23 şi 21 (1867) : Lacoste, De la chose jugée (1894), studiu
e x t r a s din R é p e r t . Sirey : (larsonnet, Pr. civ., I l i , § 465
urm., p. 235 u r m . (ed. 1-a) ; Poisson, Rechcrches sur la pro­
babilità des jugements • Lacombe, De Vendor ite de la chose
jugée (1885) ; L a u r e n s , De V autorità de la chose jugée (1885) :
Bonnier, Tr. des preuves (ed. din 1888), 860 urm., p. 691
urm. Ricci, Delle prove, 343 urm., p. 639 urm. : P . Tuozzi,
If autorità della cosa giudicata (1900) : Rolland de Villargues,
Répert. de notariat, v° Chose jugée : Bertlieau, Dictionn. rai-
sonné de la pratique des affaires, v° Chose jugée, etc.
In cât priveşte dreptul roman, vedi Maynz, Dr. romain, Dreptul
I, § 69, p. 577 urm. (ed. a 5-a, 1891): V a n W e t t e r , Cours roman.
element, de dr. romain, I, § 139, p. 217 urm. Accarias, Pr.
de droit romain, I I , Xo. 913 urm. p. 1113 urm. (ed. a 4-a,
1891) ; Keller, Uber Litiscontestation tind Urthe.il nacli clas-
sischem rbmischem Rechi (1827), § 24 urm. Endeniann, Dus
Prinzip dei- Rechtskraft (1860) : Savigny, System des heutigen
romischen Rechts, VI, § 280 urm.: B u c h k a . Die Lehre vom
Einfluss des Processes auf das materielle Rechtsverhăltniss
(1846-47): Windsclteid, Lehrbuch, des Pandelienrchts, I, §, 127:
D e r e n b u r g , Paudekten, § 1 5 4 , 1 6 1 urm. (ed. a 5 a) : Cagliolo,
Trattato teoretico e practico della eccezione di cosa giudicata
secondo il diritto romano e il codice civile italiano (1883) ;
R e g e l s b e r g e r . Pandelien. I, § 196 urm., etc.
2
) Vedi Dreptul t\m 1897, N o . ' 3 7 .
448 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

1
în S t a t p u t e r e a j u d e c ă t o r e a s c ă ) ; e a r p e d e a l t a , n e c e s i ­
t a t e a de a pune u n capăt contestaţiilor dintre împrici­
naţi, care, prin posibilitatea de a reveni mereu înaintea
justiţiei, după cum era la noi altă dată, a r a r u n c a cea
2
m a i m a r e i n c e r t i t u d i n e î n t r a n s a c ţ i i l e o m e n e ş t i ) . D e a-
ceea în t o a t e legiuirile găsim înscris acest principiu, vechiu
c â t l u m e a : Res judicata pro reritate accipitur (L. 207,
D i g . , De regulis juris antiqui, 5 0 , 1 7 ) ), şi d e a c e e a p r e ­
s u m ţ i a de a d e v é r , c a r e r e s u l t a d i n h o t ă r î r i l e j u d e c ă t o r e ş t i ,
n u p o a t e n i c i î n t r ' u n c a z ii c o m b ă t u t ă p r i n p r o b a c o n t r a ­
ră, nici chiar prin m ă r t u r i s i r e sau j u r ă m â n t îart. 1 2 0 1 ,
4
1 2 0 2 ) ) . O h o t ă r î r e j u d e c ă t o r e a s c ă , o r i c â t de g r e ş i t ă a r
5
fi ) , s e c o n s i d e r ă c a e x p r e s i u n e a a d e v é r u l u i (pro veritate
habetur), p e n t r u că n u m a i g r a ţ i e a c e s t u i p r i n c i p i u p o a t e s ă
d o m n e a s c ă o r d i n e a şi p a c e a î n t r e c e t ă ţ e n i '» ). L e g i u i t o r u l a
p r e f e r a t , cu d r e p t c u v â n t , s ă c o n s a c r e o j u s t i ţ i e l e g a l ă de
c â t s ă ţ i e î n v e c i şi î n infinit d r e p t u r i l e c e t ă ţ e n i l o r î n s u s ­
p e n s i e . „ J u d e c ă ţ i l e ce a u l u a t s f â r ş i t d u p ă p r a v i l ă şi c u
d e s f a c e r i şi i s b r ă n i r i , dice A n d r o n a k i D o n i c i , nici cu po­
runca stăpânirei nu se pot strica ; e a r h o t ă r î r i l e ce se v o r
face cu s t r î m b a t ă l c u i r e a pravilelor, n u a u nici o t ă r i e " .
( C a p i t . 4 2 , Despre hotărîrea judecatei, § 2 IM.
x
) „Autoritatea lucrului judecat, dice L a r o m b i è r e (V, a r t . 1351,
No. 1), este a u t o r i t a t e a însăş a justiţiei, şi respectul ce'i se
datoreşte este respectul ce fie care trebue sa aibă pentru
actele de s u v e r a n i t a t e şi p e n t r u legile ţ ă r e i sale". Cpr. P a n d .
fr., Chose jugée, 2, şi autorii citaţi acolo.
2
) O causa, odată sfîrşită, nu t r e b u e să mai fie reîncepută, dice
o lege din Codul lui Iustinian (De re judicata,!, 52) : „Ace
k
enim instaurări finita, rerum judicatarum patitur auctoritas .
3
) Această axiomă este inscrisă în a r t . 1114 din P r o i e c t u l Co­
dului japonez, elaborat de profesorul Boissonade.
+
) Vedi Glasson. Precis th. et pratique de proced. cicile (Paris
Pic'hon, 1902). 1, p. 524. Vedi si suprà, p. 311 si 317.
s
) Cpr. L . 65, § 2, Dig., Ad S. C. Trebellianum, 36, 1.
") P r e l u n g i r e a litigiului şi a incertitudinilor sale, dice cu drept
cuvânt P a u l u s (L. 6, Dig., De exceptione rei judicata, 44,
2), a r aduce, fără nici un folos real, î n c u r c ă t u r i nesfârşite,
mai cu samă dacă diferitele judecăţi, p r o n u n ţ a t e a s u p r a a-
celeiaş chestiuni, a r fi contrare : ne aliter modus litiuni mid-
v

tiplicatus sumnuem, atque inexplicabilem faciat difjicultatem,

maxime, si diversa pronuntiarentur".
7

Hrisoave ve­ ) Sunt şi documente vechi care a r p ă r e a să statornicescâ

chi cari sta­ puterea lucrului judecat. E a t â cum se exprima un hri­
tornicesc lu­ sov a lui Ion Aron Voevod, din 1592 : „Io Aron Vodă, eu
crul judecat.
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 449
Cu t o a t e a c e s t e a , p r i n c i p i u l s a l u t a r şi n e c e s a r a l a t t ­

uala lui Dumnezeu, Domn t a r e i Moldovei ; iată că a venit

înaintea n o a s t r ă şi înaintea t u t u r o r boerilor noştri ai Mol­
dovei, Doamna Angli eli na. fata lui Şeptilici, şi nepoţii ei I o -
naşcu şi G-ligorie. şi Gheorghe, fiii lui pan Ghianghia, fost
hatman, şi s'a judecat cu Doamna lui Dumitru Movilită, pen­
tru un sat, Să vecinii, pe apa Başăuhii, şi au pus înaintea
noastră, fiii lui Ghianghia hârtiile ce le au avut de, la bă­
t r â n i i Ştefan Vodă şi de la b â t r î n u l P e t r u Vodă, şi întări­
re şi de la alţi înaintaşi Domni, ear dènsa a pus uricul de
danie de la Iliaş Vodă. Deci, noi am judecat şi cu aceste
hârtii, şi încă am trimes şi după b ă r b a ţ i buni şi b ă t r â n i şi
după megieşi de prin prejur, după cum denşii au aflat cu
sufletele lor că este d r e a p t a ocină şi moşie a fetei lui Şepti-
lici si a fiilor lui Ghianghia, şi pe care moşii şi părinţii lor
i-ait miluit cu acest sat. Drept aceea, noi si cu boerii noş­
tri şi cu sfatul nostru, am aflat că este d r e a p t ă ocină şi mo­
şie a fetei lui Şeptelici şi a fiilor lui Ghianghia şi s'au în­
dreptat şi au pus lorişi ferie 24 zloţi dinaintea noastră : iar
Doamna lui Dumitru Movilita a réntas din toată legea noa­
s t r ă : iar un urie ce l'a făcut în ditele Ini P e t r u Vodă. cum
ca s'ar fi judecat cu ei, boerii de la Curtea Domniei mele
au m ă r t u r i s i t că nu s'a judecat atunci : drept aceea, acele hâr­
tii ale ei su nu uibă a se. crede, şi mai mult să nu aibă a se
judeca, nici să se încerce ere o data în veci înaintea acestei
cărţi a noastre.—Domnul a dis.—Scris în Iaşi, la anul 7100
(1592), februarie 24. (Semnat) : Ion Aron Voevod". Vedi
Dricarul, t. X V I I I , p. 222, 223.
Un alt document, scris în limba slavonă, a lui Ion Voe­
vod, din 1H35, se exprima în modul u r m ă t o r : „ E a t ă a ve­
nit înaintea noastră şi înaintea boerilor noştri, boerii dom­
neşti, cinstitul şi respectatul Savin Prajescul, vel vornic de
ţ a r a de jos. şi Dumitraşco Şoldan. vel vornic de ţ a r a de
sus. şi Lupul Prajescul, clucer, şi Patraşco Ciogolea, p â r ­
călab Hotinnlui. şi lonaşco Prajescul, postelnic, toţi rude
de, a lui Balica Gbetnian, şi s'au p â r î t de faţă înaintea Dom­
niei mele cu slugile noastre P a t r a ş c o Albota, şi cu Prodan,
ginerele lui P e t r e a Albotà, şi cu Gheorghiu, fiul lui P e t r e a
Albota. pentru j u m ă t a t e dintr'un colţ din satul Şipoteni. ce
se numesc acum Vlădenii, ce's pe Jîjia, în ţinutul Doroho-
inlui. care p a r t e a fost schimbat-o Balica G h e t m a n cu Al-
boteştii în dilele lui Constantin Voevod. şi i'-a fost dat-o
j u m ă t a t e din satul Rugăşeştiî, ce/s la ţinutul Sucevei : i a r
dnpă aceea au luat singur Alboteştilor a lor ocine înapoi :
iar ai noştri cinstiţi şi a d e v ă r a ţ i boeri, cari's scrişi mai sus,
astfel au a r ă t a t înaintea noastră, că a m a i dat Balica Ghet­
man şi bani g a t a pentru acea ocină în manele Alboteştilor ;
ear ei aşa au a r ă t a t înaintea noastră, că ivau luat nimic.
450 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - A R T . 1201.

t o r i t ă ţ e i l u c r u l u i j u d e c a t , d e s p r e c a r e C i c e r o n e a dis : ,,Sta-

Deci, Domnia mea nu i am credut pe denşiî, ci le am dat

lor lege să j u r e , cu 12 oameni jurătorl, în stènta biserică,
pe stènta E v a n g e l i o şi pe cinstita Cruce, cum n'au luat a-
cei bani ; iar când le-a fost lor di, ei au venit înaintea noas­
t r ă cu toţi jurătorii lor, şi au j u r a t pe sf. E v a n g e l i e şi pe
cinstita Cruce, cum n'au luat bani, ci tocmai,schimb pentru
schimb, şi s'au îndreptat, şi au pus loruşî ferie 12 zloţi în
vistierul domnesc. Drept aceea, de acum înainte, să fie slu­
gilor noastre mai sus scrise Alboteştilor, d r e a p t a ocină a-
cea j u m ă t a t e dintr'un colţ din satul Vlădeni, ce'i pe Jijia,
şi î n t ă r i r e cu toate veniturile. Iar boerii Domniei mele si
toate rudele lui Bulica Ghetman sa nu ceiba
nici o treabă, si
să nu mai aibă a se pâri. pentru aceasta pricină nici o dată, în
vecii recilor, şi nlmene să nu să amestece peste cartea noastră,
— I n Iaşi, la anul 7143 (1635), april 14. Insuş Domnul au
poruncit.— P a t r a ş c u , vel Logofăt, au î n v ă ţ a t " . — Vedi Dri-
carid, t, 25, p. 296, 297, 305 urm., etc. Vedi şi alte docu­
mente de aceias n a t u r ă în t. 25 al Dricarului, p. 15 : în t.
24, p. 152 : în t. 23, p. 109 şi 163 : in t. 22, p. 65 : în t.
20, p. 73 : în t. 10, p. 94 : în Cronica Huşilor de Melchi-
sedec, p. 25 ; în Operele lui Miron Costin (ed. Urechia), I,
p. 95, 1 1 3 ; în Archiva Istorică (Hâjdău), I I I , a n u l 1867, p.
148, 149, 198, etc. „Şi la aceasta am pus l e g ă t u r ă vecinică
60 de ruble de argint, dice un hrisov a lui Stefan cel mare
(Archiva, loco cit., p. 148), ca vrend când-va cineva din nea­
mul lui Dima N e g r e a a se scula cu acel ispisoc a s u p r a nea­
mului lui Ion Munteanu, ori în care dile şi vreme, să aibă
a respunde acei bani de l e g ă t u r ă " . — U n hrisov şi mai vechiu
a lui P e t r u Vodă, din 1447, septembre 22, voind a asigura
fraţilor Mihail logofăt şi Duma proprietatea unei moşii con­
t r a pretenţiilor lui Stan P o e a n ă , se exprimă în termenii ur­
mători : „... Dacă se va scula el, sau fraţii sei, sau copiii sei,
sau ori-cine din neamul seu asupra boerului Mihail logofăt,
sau a s u p r a fraţilor lui, sau asupra ori şi cui din neamul lui,
pentru acel sat, fie prin j u d e c a t ă , fie prin cearta, apoi să
plătească acea l e g ă t u r a de mai sus, 60 ruble de a r g i n t topit".
(Archiva, loco cit,, p. 149).—In fine, vom mai reproduce, tot
după Archiva istorică (p. 198), un hrisov a lui I a n c u Sa­
sul din 1580, iscălit cu litere latine de logofătul Stroici :
„... Aşa dar, (iavrii, fiul lui Avram, remase afară din lege,
ear ( i r i g a şi Alexa, fiii lui Mihailaş, s'au justificat şi au pus
ferîe 12 galbeni în visteria n o a s t r ă ; şi de aceea de acum
înainte, să nu mai aibă a t r a g e la judecată p e n t r u această
t r e a b ă (iavril pe ( i r i g a şi pe Alexa, şi să nu mai aibă pre-
tenţiuni nici o d a t ă dinaintea acestei scrisori a noastre.—
Scris în H â r l ă u , în anul 7089, sept. 21.—Domnul a spus.—
Stroici. mare logofăt, a făcut şi a iscălit (cu mâna marelui
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1 •_'(): 451

flits rei publica' rebus judicatis maxime ccmtinetur'" nu

'•.exista la n o i a l t ă d a t ă : c ă c i , d u p ă c u m f o a r t e b i n e o b s e r -
fvă C. N e g r u z z i , în p r e c u v â n t a r e a C o d u l u i l u i A n c l r o n a k i
ì Donici i e d . d i n 1 S 5 8 ) . e s t e de l u a t s e a m a c ă p r i c i n e l e s e -
Ì n i ă n a u cu p â n z a P e n e l o p e i : ele n u se m a i c u r m a u , ci se
\ î n c u r c a u , m e r g e a u şi se î n o i a u d i n D o m n în D o m n . şi p r e
i D o m n i îi s c h i m b a d e s m a z i l i a s a u ş t r e a n g u l !
} L a 1 8 3 2 , v i n e î n s ă R e g u l a m e n t u l o r g a n i c , c a r e . s u b Re;rui. or*«v
M :
» sabia s t r ă i n u l u i , i n t r o d u c e şi la n o i p r i n c i p i u l a u t o r i t ă ţ e i \ \ \ - ^ '' ,
0 x

l u c r u l u i j u d e c a t . E a t ă c u m se e x p r i m ă a r t . 3 6 4 d i n a c e s t :m.

logofăt) Stroicz.— A i se face Ini actul pe p e r g a m e n t . —

On mâna m'amati cui ui : U d r e a ' ' .
A m putea înmulţi exemplele, însă credem că am spus de
ajuns pentru a dovedi că, pană la secolul al X V I I I - l e . par­
tea care câştigase procesul t r e b u e a să depue la v i s t e n e o
anumită taxă, ferica sau herîea ( l e g ă t u r a vecinicâ). dacă v<>-
ea ca procesul să fie curmat şi p a r t e a p e r d e t o a r e sa n u l
mai poată reîuoi. Fer ila era de 12 sau 24 zloţi (galbeni),
nne-ori şi mai m a r e . Alte documente vorbesc de taleri, rnble.
etc., fiind că pe atunci nu exista moneta naţională. Se cre­
de că a c e a s t ă g a r a n ţ i e avea p u t e r e numai cât stătea pe
tron Domnul care o primise, şi că la schimbarea lui. pro­
cesul se putea reîncepe din nou, perdendu-se însâ suma de­
pusă la v i s t e r i e . — A c e s t drept, pe care îl avea Domnul de
a judeca n'a fost a b r o g a t de cât prin R e g u l a m e n t u l o r g a ­
nic, reservându-i-se numai dreptul de î n t ă r i r e şi p r i v i g h e r e .
care şi acesta, în cele din urmă, s'a abrogat prin art. 14 Art. l IConv.
l l n i
al Convenţiei din P a r i s : „Hospodarul, dice acest t e x t . gu- l'aw»-
vernează cu concursul Miniştrilor numiţi de densul, întă­
reşte şi promulgă legile : poate refusa s a n c ţ i u n e a sa. El
1
art dreptul de g r a ţ i e şi acela de a micşora pedepsele în
materie criminală, fira a putea interveni altfel in adminis-
t raţiunea justiţiei".—In cât priveşte dreptul Domnului de a Coditi
judeca. Codul Caragea prevede că h o t ă r î r e a unui Domn are Caras*-;...
apelaţie la alt Domn : h o t ă r î r e a unui Domn, s t r i c a t a de alt
Domn, a r e apelaţie la al treilea Domn : h o t ă r î r e a domneas­
ca, î n t ă r i t ă de doi Domni, să nu aibă apelaţie ca şi jude­
cata cercetată de trei Domni (art. 7 - - 1 0 , p a r t e a IV, capit.
4. pentru apelaţie).
x
) Cicero, Pro Sţ/lla, capit. 22. — Un filosof al decadenţei ro­
mane, Cassiodorus, după alţii Cassiodorius, a dis de aseme­
nea : „Qim e nini dubitar discordantilms pax, si nee legitimi*
senteutiis acquie.scant ? Vnus inter procellas humanas partus
iustruclus est, quern si homines fervida voluntate praiereuiit.
in undosis jurai is semper errabuid". ( Var. epist., Scrisori va­
riate, 5).
 p

452 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

R e g u l a m e n t , p r i m a C o n s t i t u ţ i e a R o m â n i l o r : ., S p r e c o n t e ­
n i r e a î n s ă i m i a t e l o r n e p r i i n ţ i a î n o i r e i j u d e c ă ţ i l o r şi a ne­
cuviinţelor care u r m e a z ă prin nestatornicia celor judecate
şi a p r o p r i e t ă ţ e i , p r e c u m şi î m p r o s p ă t a r e a d e n e c u r m a t e
p r i c i n i , c a r e î n v e c i n i c i n d p r i g o n i r i l e , a u î n r â u r i r e şi a s u p r a
c a r a c t e r u l u i , se l e g i u e ş t e : că o r i ce p r i c i n a h o t ă r î t ă de
D i v a n u l d o m n e s c , e s t e î n v e c i c u r m a t ă , şi n u se v a p u t e a
î n o i la n i c i o î n t â m p l a r e , n i c i în v r e m e a D o m n u l u i aceluia,
n i c i de c ă t r ă u r m a ş i i l u i " .
r
Separarea T o t a c e s t R e g u l a m e n t , p r i n a r t . 2 7 9 ) , i n t r o d u c e ma-..
^ ^ " ^ V ^ r e l e p r i n c i p i u d e m o c r a t i c a l s e p a r a ţ i u n e i p u t e r i l o r în S t a t ,
Regul. o r g a - f ă r ă d e c a r e l i b e r t a t e a c e t ă ţ e n i l o r n ' a r fi d e c â t u n cu-
m C 0 1
d o v e i " v e n t , şi f ă r ă de c a r e n u p o a t e să e x i s t e o a d e v ă r a t ă or-
ganisare politică ţ ) .
' M i j l o c u l t r a s d i n v i o l a r e a a c e s t u i m a r e p r i n c i p i u poate
li p r o p u s în o r i ce s t a r e a p r o c e s u l u i , şi p e n t r u p r i m a
o a r ă c h i a r î n a i n t e a C u r ţ e i de c a s a ţ i e , d a c ă n'a intervenit
a s u p r a competinţei o decisie definitivă a v è n d p u t e r e a lu­
3
crului j u d e c a t ) .
Sensul cuvin- A c e s t e a o d a t ă e x p u s e , să n e î n t r e b ă m a c u m ce se î n ţ e l e g e
;elor lucru
teior lucru ^ 'm lucru z„,i„„„4 (res
/,,„,..„ judecat /.„„o judicata):
,;„ r
4
M a r c a d é ) o b s e r v ă cu d r e p t
Y
judecat
J
) Vedi si art, 213, 324, 325 şi 331 din Eegttl. org. al Ţărei
româneşti.
2
) Vedi t. I, p a r t e a 1 a Comentariilor noastre, p, 15. Vedi a-
sttpra necesitatei separaţiei puterilor în Stat, Montesquieu
De Vesprit des lois, L, X I , capit. 6. „Tout serait perdu, dice
acest autor, si le merne liomme ou le mème ' corps exerţait
ces trois pouvoirs : celui de taire Ies lois, cèlui D'éxécuter
Ies resolutions publiques, et celui de j u g e r Ies crimes ou
ies différends des p a r t i c u l i e r s " . Cpr. E . Vacherot, La De-
'nţocraţiefv; '327 urm. ' (ED. 'belg. din 1860). „La'confusion
des pouvoirs, dice acest din u r m ă autor (p. 332), care a fost
condemnat la închisoare de justiţia' putredă a Imperiului, pen­
t r u pretinse idei revoluţionare, la confusion des pouvoirs
est Penfance de l'art en politique : elle date de ces temps
. primitifs des sociétés où toutes choses sont confondues dans
un v e r i t a b l e chaos. Aussitot qu'un peu de lumière s'y fait,
et qiie l'intelligence des conditions de la vie sociale vieni J
à s'éveiller, la" distinction des'pouvoirs commence à poindre.
L e rpi j u g e , cornine le roi prètre, commé le roi soldat,
fait place a des ppuvóifs déjà distincts, sino'n indépendants.
C'est le premier principe d'une veritable organisation^ poli"
tique, etc," Vedi si D. Comsa. C. judiciar din 1900, No. 3 1 .
3
) Cas. fr. Sirey, 90. 1. 502. D. P . 89. 1. 276.
4
) Marcadé, V, art, 1351, No. 1, p. 160.
 COD. C I V . - C A R T . III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 111.—ART. 1201. 453

i v è n t cà e x p r e s i u n e a lucru judecat e s t e s u s c e p t i b i l ă de
nai m u l t e î n ţ e l e s u r i . I n a d e v é r , p r i n lucru judecat se î n -
lege î n t r ' u n s e n s r i g u r o s : 1 ° d e c i s i i l e n e s u p u s e n i c i u n e i
| i de r e f o r m a r e , fie o r d i n a r e , fie e x t r a o r d i n a r e ; 2 ° a c e l e
x
lupuse unei căi e x t r a o r d i n a r e (recurs, revisuire) ) , n u însă
|J u n e i c ă i o r d i n a r e ( o p o s i ţ i e , a p e l ) : şi în fine, 3 ° a c e l e
apuse u n e i c ă i o r d i n a r e . „Et post rem judicatam transactio
u
ţialet, si -vel apellatio intercessor it, vel appellare potueris , dice
Jlpian i L . 7. D i g . , De transact ionibits, 2, 15).
L u c r u l j u d e c a t e x i s t ă d e c i î n d a t ă c e o h o t ă r î r e a fost
p r o n u n ţ a t ă , c h i a r d a c ă în u r m ă se v ă c e r e r e f o r m a r e a ei.
| e p r i n m i j l o a c e l e o r d i n a r e , fie p r i n a c e l e e x t r a o r d i n a r e - ) :
ci, din d o u é l u c r u r i u n u l : s a u h o t ă r î r e a e s t e r e f o r m a t ă
ţi d e s f i i n ţ a t ă , şi a t u n c i e a n ' a a v u t nici o d a t ă fiinţa :
au ea e s t e m e n ţ i n u t ă , şi a t u n c i a d e v é r u l ce e a e x p r i m ă
îşi a r e fiinţă î n c ă din m o m e n t u l p r o n u n ţ ă r e i ei.
V o m v e d e a î n s ă că, d u p ă s e n s u l o b i c i n u i t a l p r o c e - Hotărîre de-
m t l v
I durei, p e n t r u ca o h o t ă r î r e să a i b ă a u t o r i t a t e a şi p u t e r e a '
j l u c r u l u i j u d e c a t , e a t r e b u e să fie definitivă, a d e c ă să nu
mai p o a t ă fi r e f o r m a t ă p r i n n i c i o c a l e . „Bes judicata di­
latar, (p/u- jinem controversiarum pronunciatione judicis ac-
ţeipit~ 3).
L u c r u l j u d e c a t îşi t r a g e a u t o r i t a t e a sa din c o n t r a c t u l Quasi-con-
tia( t l d eca
c ă t o r e s c p r i n c a r e p ă r ţ i l e s u p u n l i t i g i u l l o r decisiunei u 1 ;!g s c "
4
i u d e c ă t o r u l u i : Judicio quasi contrahimus ).

Cpr. art. 377 P r . civ., care, în noul proiect, a devenit art.

388.
Cpr. Cas. fr. si C. Rioni. D. P . 90. 1. 3 0 1 . D. P . 92. 2. 2 4 1 .
L. 1, Dig.. De re judicata, 42, 1. Cpr. P o t h i e r , I I . 850.
Bonnier, 8 6 1 . Vedi infra, p. 488 urni.
4
) Cpr. L. 3, § 1 1 , Big., De peculio, 15, 1. Vedi P a n d . fr..
Chose jugée, 12. Demolombe, X X X , 282. P . Tuozzi, L'auto­
rità della cosa giudicata, 89. Vedi şi t. V I a Comentariilor
noastre, p. 215, text şi nota 2.
Din acest contract judecătoresc, făcut în deplina liber­ Art. 13 C.
tate între p ă r ţ i , r e s u l t a că Românul care a r e n u n ţ a t fie în civ.
mod expres, fie tacitamente, la beneficiul art, 13 C. civ. de
a t r a g e pe străinul cu care a contractat, înaintea tribuna­
lelor române, şi care Ta t r a s înaintea tribunalelor străine,
ceea ce el este liber de a face (cpr. Demolombe, I, 251 ;
Masse. Dr. comm.. I, 691 ; Weiss, Tr. element, de dr. in­
terned., ]>. 750 ; B a u d r y et H . F o u r c a d e , Des personnes, I,
65 urm., pag. 375 urm., ed. a 2-a, 1902 : T r o c h e a ,
454 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Persoanele A u t o r i t a t e a c a r e r e s u l t a d i n l u c r u l j u d e c a t p o a t e fi o-
usă a t a t e
nTiucrui°fu"P ^ r e c l a m a n t c â t şi d e p â r î t în o r i ce s t a r e a
decât, procesului, înaintea judecătorilor fondului, nu însă pentru
l
p r i m a o a r ă î n a i n t e a C u r ţ e i de c a s a ţ i e ) .
Ordine pu- E a p o a t e fi p r o p u s ă în o r i ce m a t e r i e , c h i a r p r i v i -
b U c ă
- t o a r e la o r d i n e a p u b l i c a , p e n t r u c ă o r d i n e a p u b l i c ă este
2
t o c m a i i n t e r e s a t ă la s t a b i l i t a t e a j u d e c ă ţ i l o r ) . R e m a n e însă

Les étrangei-s decant ta justice, p. 149 urm. A u b r y et Rau,

V I I I , § 748 bis, pag. 142 : Dai loz. Nouv. Code eie. annotò
(1900), I, a r t . 14, No. 268 urm. ; Despagnet, Pr. de dr.
international, 178 ; F . H e r m a n , I, art. 14, No. 110 urm. şi
Supplém., I. art. 141, No. 85 urm. Foelix-Demangeat. Dr. in­
ternational', I, 1 8 1 : T. H u e , I, 2 8 0 : Cas. fr. şi C. Limoges,
D. P . 86. 1. 103 : Sirey, 82. 1. 3 4 1 : Sirey, 87. 2. 81 : D.
P. 97. 1. 12 si 380 ; J. Clunet, anul 1896, p. 840 şi anul
1897, p. 1014 : Sirey, 1900. 1. 856), nu mai poate, atunci când
a r ii perdut procesul, să'l cheme din nou pentru acelaş lucru
înaintea tribunalelor române. Vedi Demolombe, loco cit... Pand.
fr., Chose jugée, 46 urm. Masse, Dr. comm., I, 692 urm. Ber-
tauld, Quest.pratiques et doctrinales de Code Napoleon,!, 174.
A u b r y et B a u . V I I I , § 767 ter, p. 417, nota 5. Laronìbière,
V, a r t . 1351, No. 6. T V H u c , 1,280. F u z i e r - H e r m a n , C.civ.
unuoté. Supplement par Griffond, I, art. 14, No. 112. Cas.fr,
I). P . 82. 1. 130. Sirey, 82. 1. 3 4 1 . — Contrà. 0. P a r i s , Sirey,
43. 2. 346. Boncenne, Théorie de la procedure civile, I I I , p.
224. Masse (op. cit., I, 692) combate însă foarte bine sistemul
acestui din u r m ă autor.
Din cele mai sus expuse mai r e s u l t a încă că Românul care
ar fi fost chemat în j u d e c a t ă de un străin înaintea unui tribu­
nal străin, v a putea să'i opue decisia străină, în caz când stră­
inul Par u r m ă r i din nou înaintea tribunalelor române, chiar
dacă această decisie n'a fost învestită cu formula executo­
rie de judecătorii români. Cpr. Cas. fr. D. P . 88. 1. 305.
x
) Cas. fr. I). P . 1901. 1. 153. Sirey, 88. 1. 325. Sirev. 89. 1.
356. Sirey, 93. 1. 10. Pand. Period. 89. 1. p. 12. 319. 456
şi 470. Cas. rom. Bulet, 1869, p. 145 si 458. Bulet. 1886,
p. 484. Dreptul din 1886, No. 7 si din '1894, No. 38. Bulet.
1892. p. 35. Bulet. 1898, p. 388. Griolet. Autorité de la chose
juqée, p. 1 7 6 , 1 7 7 . Demolombe, X X X , 379.'Aubrv et R a u . V I I I ,
§ 769, p. 403. Laronìbière, V, art. 1351, Xo. 152. Vigié,
I I . 1658. Band, fr., Chose juqée, 1527 si Cassation civ.. 1281.
T. Hue, V I I I , 333. Glasson, Pr. civ., I, p. 126. R é p e r t . Dalloz,
b
Supplement, v Cassation, 435, şi numeroasele decişii citate
acolo. Crépon. Pourvoi en cassation, II, 1243 urm. Fuzier-
H e r m a n , I I I , a r t . 1351, Xo. 1534 urm. L a u r e n t , X X , 135, 138.
-) Pand. fr., Chose jugée, 18 urm. Lacombe, De Vautorité de
la chose jugée (I860), No. 255, p. 269.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.-CAPIT. I X . - S - a 1II.-ART. 1201. 455

b i n e î n ţ e l e s c ă n u m a i p a r t e a c a r e a figurat în p r o c e s s a u
1
m o ş t e n i t o r i i s e i p o t i n v o c a a c e a s t ă e x c e p ţ i e ).
I n o r i ce c a z , j u d e c ă t o r i i n u p o t în g e n e r e , în m a t e r i e Xeinvocarea
2 e i
c i v i l ă ) , s ă i n v o a c e a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t d i n oficiu, j ^ ^ ' j .
p e n t r u că ea e o n s t i t u e u n m i j l o c a t â t d e f a p t c â t şi de decât din
fîci
d r e p t , la c a r e p a r t e a p o a t e să r e n u n ţ e fie e x p r e s , fie t a c i - " "-
: S
tamente, nepropunénd-o înaintea judecătorilor fondului ).
A r t , 1 2 0 1 e d i c t â n d o p r e s u m ţ i e l e g a l ă e s t e , ca a t a r e . S t r i c t ă inter-
' ' 1 ) 1*G tj *H*6 îl '"n't

de s t r i c t ă i n t e r p r e t a r e : de u n d e r e s u l t a că î n d a t ă ce a r m o n i c , civ.'
fi î n d o e a l ă a s u p r a e x i s t e n ţ e i u n u i a d i n e l e m e n t e l e c a r a c ­
t e r i s t i c e a l e l u c r u l u i j u d e c a t , except'luneci, pentru a intre-
') Cpr. Gas. rom. Bulet. S-a 1. 1900, p. 836.
2
) Vom vedea însă că, în materie penală, a u t o r i t a t e a lucrului Materie pe-
l u l l : i
judecat este ca şi prescripţia *) de ordine publica ; de unde -
r e s u l t a că ea poate să fie propusă p e n t r u prima oară în
casaţie şi trebue sa fie invocata de judecători din oticiii.
E x c e p ţ i a lucrului judecat va putea şi va trebui chiar sa Caşurile în
(>;iri
fie opusă de judecători din oficiu. în materie civila, numai autor,
în caşurile în care legea nu admite consimţimentul p ă r ţ i - JEC™t"EINE
lor. de exemplu, in materie de s e p a r a r e de patrimonii, (art. şă 'fie invo
1258). T. Hue, V I I I , 333. P a n d . fr.. Chose jugte. 1519. O. cată din o-
Rouen, D. P . 75. 2. 213. ' Hem în civil.
3
) Cpr. A u b r v et Bau, loco supra cit., p. 403. text si nota 122.
Vigié, I I . 1657. D u r a n t o n , X I I I . 528 bis. Pand.' fr., Chose
jugée, 1502 urm., 1518 şi Cassation cir., 1111. T. Hue, V I I I ,
333. Glasson. op. şi loco cit. Larombière, V, art. 1351, Xo.
151. Demolombe, X X X . 378. Criolet. op. cit., p. 169. Ricci.
Delle prove, 346. Thiry, I I I . 172. L a u r e n t , X X . 137. F .
H e r m a n , loco cit. 1529. ( î a r s o n n e t , I I I . Ş 465. p. 237, text şi
n. 6 (ed. 1-a). Répert. Sirev, Chose jugée, 769. Lacombe, op. cit.
261, p. 279. Cas. fr., Sirev. 62. 1.'173. I). P . 96. 1. 322 si
468. Cas. rom. S-a 1. Bulet. 1889, p. 952. Bulet. Cas. S-a
1. 1899, p. 115 (decisie p r o n u n ţ a t ă în unire cu conclusine
noastre). Bulet. S-a 1. 1878, p. 302. Bulet. S-a 1. 1885, p.
906. Dreptul din 1886, Xo. 7. Dreptul din 1893, Xo. 8 1 . 0 .
Craiova, Dreptul din 1902, No. il.—Contră. 0. P a r i s . I). P .
94. 2. 5 2 4 . — J u d e c ă t o r i i sunt însă ţinuţi de a verifica din
oficiu dacă oposiţia. apelul sau recursul au fost făcute in
termenul legal. Cpr. Demolombe, N N X . 377. Vedi şi suprà,
p. 367, nota 2.
*'j Vedi in privinţa, prescripţiei, t. A' a Comentariilor noastre, p. f>12,
text şi nota 1. Vedi şi Tratatul nostru în limba franceză, p. 2(i0, ud
notam. Cpr. Hans, l'r. yencraux de dr. pen. helge, II, 1323 ied. a .'1-ai.
In materie civilă însă, prescripţia nu poate ti invocată din oticiii p ip j r e s c r r a

de judecători (art. 1841 (!. civ.). " Ea. nu poate ti propusă chiar de . materie
parti pentru prima, oară înaintea Curtei de casaţie. Cas. fr. D. P. cWWi
1WÎ. 1. :15(). D. P. 97. 2.22. Pand.fr., Caxsctthn cii., 1232. <îarsonnet,
l'r. cir., V, § 1100, ] j . j S S ied. l-ai.
456 A U T O R I T A T E A L U C R U L U I J U D E C A T . - A R T . 1201.

bivinţa t e r m i n o l o g i a a u t o r i l o r t j , v a fi r e s p i n s ă , fiind că ea
este p r i n esenţa sa r e s t r i c t i v ă , după cum foarte bine ob­
2
s e r v ă C u r t e a de D o n a i ) .
C a r a c t e r e l e g e n e r a l e ale l u c r u l u i j u d e c a t o d a t ă c u n o s ­
c u t e , v o m s t u d i a a c e a s t ă m a t e r i e în t o a t e a m ă n u n t e l e ei ;
d e a c e e a a m şi r e s e r v a t - o p e n t r u finele v o l u m u l u i t v . suprà,
p . 3 1 1 ) . O r d i n e a ce v o m u r m a , în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , este
acea a r ă t a t ă de însuş a r t . 1 2 0 1 , a c ă r u i c u p r i n d e r e este :
A r t . 1 2 0 1 . — E s t e lucru judecat atunci când a doua cerere
în j u d e c a t ă a r e acelaş obiect, este întemeiata pe aceiaş causă şi
este între aceleaşi p ă r ţ i , făcută de ele şi în contra lor în ace­
iaşi calitate. (Art. 85, 7 1 1 , 780. 973 urm., 1119. 1788 C. civ.
A r t . 329 P r . civ. A r t . 1351 C. fr.).
D u p ă a r t . 1 2 0 1 , c a r e se o c u p ă în t r e a c ă t cu a-
ceastă însemnată materie p e n t r u ca să e x i s t e l u c r u j u -

Critică la a- *) Autorii die în genere că acel care se pune la adăpostul lu­

ci resa doctri- . crului judecat, invoacă excepţiunea rei judi catte. Această ex-
n e i
- presie este insă inexactă, p e n t r u că mijlocul t r a s din lucrul
judecat nu mai este astâdi o p u r ă excepţie de procedură
ca la Romani, de n a t u r ă a împedeca numai reînoirea acţiu­
nei (cpr. Instit., De exceptionibus, IV, 13. § 5), ci constitue
o a p a r a r e de fond. Cuvântul excepţie este cu a t â t mai in­
exact când lucrul judecat se propune de reclamant. Cpr.
Garsonnet, op. cit., I I I , § 465, p. 237, nota 3, in fine. Pand.
fr.. Chose jugée, 8. Répert. Sirev, eod, v°. 767. Demolombe,
X X X , 297, '377. Bonnier, 866. *
2
) V. Répert. Dalloz, Chose jugée. 293, in fine. Cpr. P a n d . fr.,
v° cit., 23, şi autorii citaţi acolo. Ricci, op. cit., 347, şi de­
cisale italiene citate de acest autor.
3
Critică la a- ) Legiuitorul a r fi trebuit să se ocupe cu autoritatea lu-
dresa legiui- crului judecat in Codul de procedura civilă, cu ocasiunea
to u
"'^ -.. hotărîrilor judecătoreşti, p e n t r u câ acolo este . adevăratul
îep.s.iam. sediu al materiei, după cum observa mai mulţi autori. Cpr.
Planiol, I I , 160 (ed. 1) şi I, 361 (ed. a 2-a). De aceea. în
tot Codul civil german se vor găsi prea puţine cuvinte re­
lative la lucrul judecat, această materie fiind t r a t a t ă în Co­
dul de procedură civilă din 1877, revisuit la 1898. . Cpr.
art. 19 -L. de introducerea proced. civile : a r t . 322 (293
vecliiu) ; 705 (615 vecinii) : 706 (646 vechili) P r . civ. germ.
Cu toate acestea, mai multe legiuiri civile străine, lnându-se
ca şi Codul nostru după acel francez, care urmează orbeş-
,'te pe P o t h i e r (II, 850 urm.), t r a t e a z ă în t r e a c ă t despre au­
toritatea lucrului judecat cu ocasia presumţiilor legale. Vedi,
de exemplu, Codul civil neerlandez (art. 1958 urm.) : Codul
civil portughez din 1867 (art. 2502—2505) : Codul civil
1

COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201.

[• d e c â t se c e r e c a s ă e x i s t e o h o t ă r î r e , fie c h i a r d a t ă p e c a -
1
I le i n c i d e n t a l ă ) s a u cu o c a s i a u n e i c e r e r i r e c o n v e n ţ i o -
2 3
f n a i e ) , o r i p e c a l e d e c o n t e s t a ţ i e ) , d e s t u l este ca să î n -
I trunească toate elementele lucrului judecat, adecă identit-
I a t e a de o b i e c t , i d e n t i t a t e a de c a u s ă şi i d e n t i t a t e a j u r i d i c ă
de p e r s o a n e . A c e s t e e l e m e n t e ale l u c r u l u i j u d e c a t a u n e v o e
;
J de m a i m u l t e d e s v o l t ă r i . ' '
P N e v o m o c u p a r e n d p e r è n d : 1° d e s p r e a u t o r i t a t e a
• l u c r u l u i j u d e c a t în m a t e r i e c i v i l ă : 2 ° d e s p r e a u t o r i t a t e a
l u c r u l u i j u d e c a t în m a t e r i e r e p r e s i v ă : 3° d e s p r e a u t o r i t a t e a
. în m a t e r i e p e n a l ă a l u c r u l u i j u d e c a t în c i v i l , şi rice-rersa.

4
I. Autoritatea lucrului judecat în materie civilă ).
Art. 1 2 0 1 presupune existenţa unei hotărîri care a
dobândit puterea lucrului judecat, fără a arata însă hotă­
rîrile susceptibile de a d o b â n d i a c e a s t ă a u t o r i t a t e .

spaniol din 1889 (art. 1251, 1252) : Codul civil italian (art.
1351) : Codul civil cantonului V â n d (art. 1001), Xeucliatel
(art. 1100), F r i b u r g (art. 2173), etc, Vedi şi a r t . 1380 din Ante­
proiectul de revisuirie a lui L a u r e n t : a r t . 1413 urm. din
Ante-proiectnl Codului japonez, elaborat de profesorul Bois-
sonade, etc. Savigny a observat de mult cà legiuirile mo­
derne au dat prea putină atenţie lucrului judecat. V. Sys­
tem des lieutiyen romischen Rechts, V I . § 280. p. 258 (ed.
germ. din 1845), p. 255 a trad, Guenonx.
J
) Cpr. Trib. Mehedinţi, Dreptul din 1896, Xo. 9. T r i b . Covur-
lui, Dreptul din 1897, Xo. 58. Cas. rom. si C. Galaţi, Bulet.
1889. p. 808, şi 1887. p. 562. Dreptul din Ì 8 8 9 , Xo. 53 şi din
1894, Xo. 40.' C. Iaşi, C. judiciar din 1902. Xo. 49. Lacombe. op.
cit.. Xo. 3 1 . p. 29. Larombière, V, a r t . 1351. Xo. 3 1 . A u b r v et
4
Bau, VIII,' § 769, p. 371.—Cantra. Merlin, R é p e r t . . v Quest,
d'etat, ţj 2 şi Quest, de droit, v° Chose juqée, § 19. ( P ă r e r e a
acestui autor a remas isolata). — Dacă însă o chestiune
a fost numai invocată pe cale incidentală, ca mijloc de a-
p ă r a r e , fără ca să se fi dat o h o t ă r î r e asupra ei. nu exista
lucru judecat. Cas. rom. Dreptul din 1893, Xo. 37 si Bulet.
S-a 1.1893. p. 328. Dreptul din 1883, Xo. 36.
-) Cas. rom. sectil-unite. Dreptul din 1888. Xo. 69. Cas. fr. D.
P . 1902. 1. 47.
;J
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1898, p. 834. C, Craiova, Curierul
judiciar din 1902, Xo. 35.
x
) In cât priveşte a u t o r i t a t e a lucrului judecat în dreptul r o ­
man, vecii Windscheid. Lehrbuch des l'andektenreclds. I, §
129—132. Vedi si autorii citaţi suprà, ]>• 447, nota 1.
458 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Hotăriri pro- P e n t r u c a o h o t ă r î r e s ă p o a t ă fi i n v o c a t ă c a a v e n d
l v t
j"wleeăt()riî P e r e a l u c r u l u i j u d e c a t , e a t r e b u e s ă fie p r o n u n ţ a t ă d e o
români. T r i b . a u t o r i t a t e j u d e c ă t o r e a s c ă r o m â n ă , fie e a c h i a r e m a n a t ă d e
mnsnimane. i t r i b u n a l e l e m u s u l m a n e , c a r i f u n c ţ i o n e a z ă î n
a Dobrogea
în p r i v i n ţ a o r g a n i s ă r e i f a m i l i e i , p u t e r e i p ă r i n t e ş t i , c ă s ă t o ­
r i e i , d i v o r ţ u l u i şi s u c c e s i u n i l o r a b i n f e s t a t ( a r t . 3 9 — 4 1 L .
d i n 3 0 m a r t i e 1 8 8 0 ) *) ; s ă fie d a t ă î n m a t e r i e c o n t e n ţ i o a -
s ă , şi s ă c u r m e l i t i g i u l în m o d d e f i n i t i v . î n d a t ă ce o
h o t ă r î r e a r e m a s d e f i n i t i v ă , e a îşi p r o d u c e e f e c t e l e s a l e j u ­
2
ridice, i n d e p e n d e n t de ratificarea p ă r ţ i l o r ) .
Hotărîre <ie- P e n t r u ca o h o t ă r î r e să p o a t ă fi o p u s ă cu s u c c e s ca
l u a v e n (
^"iVmd l p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t , t r e b u e î n s ă să se fi j u d e ­
s
c a t î n m o d definitiv, b i n e s a u r è u , f o n d u l p r o c e s u l u i ) : p r i n
4
u r m a r e , a c ţ i u n e a s ă n u fi fost r e s p i n s ă ca p r e - m a t u r ă ) ,
5
s a u j u d e c ă t o r i i s ă se fi d e c l a r a t i n c o m p e t e n ţ i i ; c ă c i , în
a c e s t e c a ş u r i , n u s'a a t i n s f o n d u l p r o c e s u l u i .
D a c ă î n s ă f o n d u l a fost p i p ă i t d e j u d e c ă t o r i , l u c r u
j u d e c a t a r e x i s t a c h i a r c â n d a c ţ i u n e a a r fi fost r e s p i n s ă
,j
ca n e s u s ţ i n u t â î .

Hotărî rile cari pot dohéndi autoritatea lucrului judecat.

Hotârîri pronunţate în România.— Holărîri pro­
nunţate în ţară străină.
N u m a i h o t ă r î r i l e p r o n u n ţ a t e de j u d e c ă t o r i i r o m â n i pot
dobèndi autoritatea lucrului judecat. Hotărîrile pronunţate
x
) Aceiaş soluţie este admisă şi în F r a n c i a , în privinţa tribu­
nalelor mahometane cari funcţionează în Algeria. T . Ré­
pert. Dai loz, Supplement, Cihose jugée, 14. R é p e r t . Sirey, eod.
v°, 208 urm. Griolet, Autorité de la chose jugée, p. 83. Cas.
fr. D. P . 65. 1. 142.
*) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1899, p. 136, si Curierul judi­
ciar, din 1899, No. 15.
s
•) Cas. rom. Dreptul din 1891, No. 13, şi Bulet. S - a l , 1891. p. 120.
*) C. G a l a ţ i si Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 56. Dreptidàm
1886, No. 38. Bulet. S-a 1,1886. p. 284. Bulet. 1881. p. 749.
b
) Cas. rom. Dreptul din 1889. No.' 9. si Bulet. S-a I I . 1888,
p. 1097. Bulet. 1892, p. 879.
°) C. Iaşi şi Craiova, Dreptul din 1886, No. 53, şi din 1894, No.
9.—Remane însă bine înţeles că pentru aceasta t r e b u e ca
p a r t e a condamnată să fi fost legiuit citată, căci nimene nu
poate fi judecat fără a fi chemat spre a se a p ă r a . Dacă ar
ti altfel, p a r t e a în d r e p t ar putea, pe cale de contestaţie să-
sfărâme titlul executor şi să facă ca h o t ă r î r e a să p e a r d ă a-
u t o r i t a t e a ei. Cpr. Cas. rom. Bulet. 1893, p. 577.—Vedi
însă Cas. rom. Bulet. 1892, p. 954, si Bulet. 1889, p. 1023.
COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. :!7-l PR. CIV. 459

în ţ ă r i s t r ă i n e n u p o t d o b é n d i a c e a s t ă a u t o r i t a t e în R o ­
m â n i a , d e c â t d u p ă ce v o r fi î n v e s t i t e cu f o r m u l a e x e c u ­
t o r i e d e c ă t r e j u d e c ă t o r i i r o m â n i , în b a s a a r t . 3 7 4 c a r e ,
în n o u l P r o i e c t l a r t . 3 8 5 ) , a r e u r m ă t o a r e a c u p r i n d e r e .
A r t . 3 7 4 I ' r . c i v . — H o t ă r î r i l e judecătoreşti date in ţ â r i
străine nu se vor putea executa în România de cât după ce tri­
bunalul clini sau, comercial, după natura afacerei, iu a cărui jti­
1
ri dicţie ) vor avea a se executa, va încuviinţa, p r i n t r ' o sentinţă,
învestirea lor cu formula executorie, în u r m a citărei părţilor.
Această învestire nu se va putea încuviinţa de cât daca aceste
liotărîri, sunt date de tribunalele competinte şi sunt rèmase defini­
tive, dacă nu calcă legile de ordine publica ale României şi, bu­
nele ntoracurl "), şi dacă între amèndouè Statele este reciprocita-
te de executare.
A r t . 3 7 4 P r . c i v . n u e s t e d e c â t o c o n s e c i n ţ ă a su-
3
v e r a n i t â ţ e i ) . A c t e l e e m a n a t e d e la o a u t o r i t a t e j u d e c ă t o ­
r e a s c ă s t r ă i n ă n u a u de la s i n e n i c i o p u t e r e e x e c u t o r i e
în ţ a r a n o a s t r ă , p e n t r u că a g e n ţ i i f o r ţ e i p u b l i c e r o m â n e
n u p o t p r i m i o r d i n e de c â t de la c a p u l S t a t u l u i r o m â n .

:
) Cuvintele tipărite cu cursive (subliniate), sunt adanse sau
schimbate în textul noului Proiect, care se crede, că va fi
adus în discuţia Corpurilor legiuitoare în sesiunea viitoare,
2
) O disposiţie c o n t r a r ă ordin ei publice ar fi, de exemplu, a- Dispositi?
cea care a r prevedea constrângerea corporală pentru o da- contrare or-
( l i n e i u , ) l i c e
torie bănească. Cpr. C. Focşani, Drepttd din 1884, No. 3 2 . P -
(fr. P e t r o n i , J. Clutiet, anul 1879, p. 354, text şi nota 1.
Sentinţa ar fi de asemenea c o n t r a r ă ordinei publice, atunci
când ea a r coprinde o condamnare pentru plata diferenţe­
lor ce a r r e s u l t a din un joc de bursă sau de noroc, pentru
care legea noastră nu conferă nici o acţiune în justiţie (art,
1636 C. civ.). Cpr. T r i b . B r ă i l a si Cas. rom. Dreptul din
1884, No. 59 şi 83. Bulet. 1899,' p. 1349. Vedi şi Alex.
Cerban. Dreptul din 1900, No. 3. Répert. Sirey. Jugement
Hranger, No. 102 urm. D. Kebapci. Pr. cin., I I , p. 94. Weiss,
op. cit., p. 824. Surville et A r t b u y s , Cours element, de dr.
Internat, prive (ed. a 3-a), 433, p. 493.
F x e q u a t o r u l va fi de asemenea retuşat dacà hotărîrea strâ-contradicere
ina este în contradicere cu o s e n t i n ţ ă a n t e r i o a r ă d a t ă de între o bota­
rîr e
mi tribunal naţional. Cpr. Weiss, Surville. et A r t h u y s , op. . '"^"ana
si loco cit. Masse, Dr. comm., I I , 801. p. 72 (ed. a 2-a). Cas. ** ***"*•
fr. J. Cltt.net, anul 1892, p. 667. Sirey, 92. 1. 52. D. P . 93.
1. 313. C. Catana, •/. Clutiet, anni 1885, p. 455.
3
) Cpr. Lacombe, Autor, de la chose jugée. p. 83, No. 80. Weiss,
Tr. element, de dr. internat, price (ed. a. 2-a). p. 817. .,Ex-
tra. ter rilori urn jus dicenti impune non parvi tir"', dice L . 20,
Dig., ì >c juri diet io n e. 2. 1.
460 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 374 PR. CIV.

Alt-fel s'ar nesocoti s u v e r a n i t a t e a naţională a Statului ro­

mân, formal recunoscută prin t r a t a t u l din B e r l i n .
Caşurile in C â n d a m clis c ă l i o t ă r î r i l e s t r ă i n e n u p o t d e v e n i e x e -
torSnBest*"c^toril în R o m â n i a d e c â t p r i n ' d o b â n d i r e a u n u i ex-equator
necesar, d e l a j u d e c ă t o r i i r o m â n i , a c e a s t a se î n ţ e l e g e n u m a i în p r i -
C o n t r o v e r s i l
- v i n t a a d u c e r e i a c e l o r h o t ă r î r i la î n d e p l i n i r e în ţ a r a n o a s ­
t r ă ; c ă c i . d e a l t m i n t r e l e a , e s t e g e n e r a l m e n t e a d m i s , d e şi
chestiunea este controversată, c ă l i o t ă r î r i l e s t r ă i n e p o t fi
invocate î n a i n t e a t r i b u n a l e l o r n o a s t r e ca p r o d u c â n d l u c r u
judecat pentru constatarea unui fapt sau unui drept, for­
m a l i t ă ţ i l e s t a t o r n i c i t e d e a r t . 3 7 4 P r . c i v . nefiind a p l i c a ­
1
b i l e de c a t a t u n c i c â n d e s t e v o r b a de e x e c u t a r e a l o r ) .
Hotărîristră- A c e a s t a e s t e m a i cu s e a m ă a d e v ă r a t î n p r i v i n ţ a b o t a ­
rne can au r i i i s t r ă i n e , c a r i a r a v e a d e o b i e c t s t a r e a c i v i l ă si c a ­
r o r

de obiect • ' •
starea c i v i l ă p a c i t a t e a p e r s o a n e l o r , căci aceste h o t ă r î r i vor produce e-
si capacita- f t e l e e c l o r în R o m â n i a , fără îndeplinirea vre-unei forma-
teapersoane- \ .
lor. C o n t r o - l i t a ţ i . D e c i , i n d i v i d u l d e c l a r a t p r i n o h o t ă r i r e s t r ă i n ă de
versa. i n o r , i n ţ e r d i s , f a l i t , c ă s ă t o r i t , d e s p ă r ţ i t , e t c . v a fi c o n s i ­
m

d e r a t ca m i n o r , i n t e r e ! is, f a l i t c ă s ă t o r i t , d e s p ă r ţ i t , e t c în
R o m â n i a şi p e s t e t o t l o c u l , în t e m e i u l a c e s t e i hotărîri,
f ă r ă c a s ă fie n e v o e d e î n v e s t i r e a h o t ă r î r e i s t r ă i n e cu f o r ­
2
m u l a e x e c u t o r i e de c ă t r e j u d e c ă t o r i i r o m â n i V
J
) Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1898. No. 83. Bulet. S. I I . 1898,
p. 1382. T r i b . I a ş i , Dreptul din 1887, No. 87. Vedi şi Bulet.
Cas. S. I I , a n u l 1877. considei'ent de la p. 14. Cpr. D. Ke-
bapci, Pr. civ.. I I , No. 31 şi 32. Griolet, Autor ite de la eh ose
jugée, p. 98 urm. B e r t a u l d , Quest, pratiques et doctrìnales de
Code Napoleon, I. No. 156 bis. Se poate deci ordona o poprire
in basa unei hotărîri s t r ă i n e neînvestită cu formula execu­
torie, fiind că asemenea hotărire poate servi de basa p e n ­
t r u constatarea titlului de creditor. C p r . ' D . Kebapci. op.
cit., I I , 3 1 , p. 25. Şi apoi, după p r o c e d u r a revisuită (art.
455 lit. b), poprirea se poate face chiar fără nici un act scris.
Acest text a r â m a s nemodificat în noul proiect de revisuire.
2
) Cpr. T r i b . Covurlui, Curierul judiciar din 1901, No. 50, şi
Dreptul din acelas an. No. 37. T r i b . I a s i . Dreptul din 1887,
No. 87. C. P a r i s . Pand. Period. 88. 2 . " i l l si D. P . 88. 2.
263. T r i b . P a r i s , Journal Clunet, anul 1902, p. 103 urm.
Mai vedi în aceiaş sens şi alte decişii s t r ă i n e în Pand. Pe­
riod. 93. 5. 21 ; Pand. Period. 95. 5. 7 : Journal Clunet. a-
nul 1883. p. 51 si 5 1 5 : Idem, anul 1885. p. 438 si 5 4 2 :
a n u l 1886, p. 713 : anul 1889. p. 733 : anul 1890. p . 8 7 2 ;
anul 1895. p. 607 urm. si 830 : anul 1898, p. 138. Vedi în
aceiaş sens si conclusine proc. g e n e r a l Dupin în D. P . 60.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. I X . - S - a III.—ART. ;Mi TR. CIV. 461

A c e s t s i s t e m e r a a d m i s şi în v e c h i u l d r e p t f r a n c e z : Dreptul
v e c l l i a n
„ L c datili personnel suit la perso/ine dans tel lieu qu'il soit, ™ -
1
d-ice Boiajon ). (Jelui (qui par sa loipersonnelleest interdit
ou infame ou universellepient incapable de disposer porte par-
tout aree lui celle infamie, cette interdiction, cette incapacité
unirerseUe".
O h o t ă r î r e e m a n a t ă d e l a u n t r i b u n a l s t r ă i n , p r i n Transcrierea
c a r e se d e s f a c e o c ă s ă t o r i e c e l e b r a t ă în R o m â n i a , n u p o a t e "tràine carT
î n s ă ti t r a n s c r i s ă î n ţ a r a n o a s t r ă , d e o f i ţ e r u l s t a r e i c i v i l e pronunţă
d l V 0 1 1
a l l o c u l u i u n d e c ă s ă t o r i a a fost c e l e b r a t ă , ele c â t d u p ă ce 1" -

1. 57 şi în Sirey, 60. 1, 210. Tot în acest sens se p r o n u n ţ ă

si o parte însemnată din doctrină. Vedi A u b r v et R a u . I.
S 3 1 , p . 150, 151 (ed. a 5-a) şi V I I I , § 769 ter, p. 418 (ed!
a 4-a). Demolombe,; I. 103. Despagnet, Precis de dr. inter­
national prive, 196 (ed. a 3-a). Vincent et P é n a u d , Dictionn.
de droit international. V° Jugciiteut it ranger, 68. şi Interdic­
tion, 33. A. Weiss, op,, cit., p. 820. B e r t a u l d , op'cit., I, 157.
D e m a n g e a t a s u p r a lui Fcelix, Dr. international, I I , p. 108,
nota a. Demangeat, Condition des étrangers en France, p.
375. Bontils, Competence des trio. fr. a fégard des étrangers,
No. 257. Duguit, Confi its ele legislation relatifs à la forme
des actes civils, p. 100. Daguin, Journal Cluhet', anul 1889,
p. 40. T. Hue, I, 158. .Laurent, 1, 98 şi Dr. international,
VI, 35 şi 87 urm. R é p e r t . Sirey, Jugement étr'ahger, 44, şi
Chose juqée. 1474 urm. Gr. Petroni. Journal Clunet. anul
1879, V 352. Surville et A r t h u y s , op. cit., 326 şi 434. R.
Bufnoir, Autor it è de la chose jugée (tesa p. doctorat, 1893),
p. 156 urm. — Contra. Carré-Chauv.eaù. Lois de la procéd.,
IV, Quest. 1899 bis.' Gârsonnet, Pr. civ., V I I , § 1435, p. 184.
Fodix, op. cit., I I , pag. 107. Merlin, Répert,. Fa illite, t. V I ,
p. 501. „Marele şi. vecinicul principiu de drept internaţional,
consacrat de art. 374 P r . civ., este, prea general, dice acest
din urmă autor, p e n t r u a . n u lì aplicabil t u t u r o r hotărîrilor
în g e n e r e " . Trib. Paris,, Journal. Clunet, anul 1898, p. 130,
şi Dreptul din 1901, No. 37 (sentinţă criticată de noi). Tot
î n acest din u r m ă sens s'a p r o n u n ţ a t si Curtea din P a u .
Vedi Sirey, 72. 2. 233. D. P . 75. 2. 1 9 3 . Vedi şi Journal
Clunet, anul 1874, p. 76, coloana 2 , . I n baza acestor princi­
pii, o decisie r e c e n t ă a Gurţei din P a r i s (14 nov. 1901) a
admis că o h o t ă r î r e dată î n , ţ a r ă străină, prin care un co­
merciant este declarat în s t a r e de faliment, nu poate să'şi
producă efectele sale în F r a n c i a , , p â n ă nu va fi mai întâi
învestită cu formula executorie de judecătorii francezi. Vedi
Journal Clunet, anul 1902, p. 110 urm.
') Droit commun de la France, I, p. 1 1 1 .
462 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 374 PR. CIV.

a fost î n v e s t i t ă cu f o r m u l a e x e c u t o r i e d e j u d e c ă t o r i i r o ­
r
mâni ) .
notarili P r i n a p l i c a r e a p r i n c i p i i l o r d e m a i s u s , s'a d e c i s c ă o
n 0 a m e c a a 1 1 1 a r a
vkoàreHfa * ' ^ ^ î ' s t r ă i n ă , p r i n c a r e se d e c l a r ă u n c o -
îiment m e r c i a i i t în s t a r e de f a l i m e n t , e s t e o p o s a b i l ă c r e d i t o r i l o r
d i n R o m â n i a , şi d e c i a c e ş t i a n u m a i p o t e x e r c i t a u r m ă r i r i
J
i n d i v i d u a l e a s u p r a a v e r e i ce f a l i t u l a r a v e a în ţ a r ă - ).
Nevevisuirea H o t ă r î r i l e cari a u de obiect c o n d a m n a r e a la o sumă
1 0
i^îăui °"^ ^ r
t e m i l n u v o r u
P t e a î n s ă fi a d u s e l a î n d e p l i n i r e în R o -
Ce trebue sa m â n ia, d e c â t în u r m a i n v e s t i r e i l o r c u f o r m u l a e x e c u t o r i e ,
constate j u - | t r e judecătorii români, cari, pentru aceasta, nu au
f e c a
1
(lecatorn ' ' '
români.
J
)Cpr. T r i b . Tasi (sentinţă adnotată si a p r o b a t a de noi), Cu­
rierul judiciar din 1902, No. 2 3 . Cpr. Th. Barilliet, J. Clu­
net, anul 1880, p. 358, No. 10. Weiss. Tr. th. et pratique
ile dr. internat, price, I I I , p. 596. H o t ă r î r e a s t r ă i n ă va tre­
bui de asemenea să tie învestită cu formula executorie de
judecătorii români de câte ori va fi vorba de e x e c u t a r e a a-
cestei hotărîri în Eomânia, de exemplu în ceea ce priveşte
paza si creşterea copiilor născuţi din căsătorie. Cpr. C. P a r i s ,
J. Clunet, anni 1892, p. 1022. P a n d . fr., Divorce, 3317.
-) T r i b . Iasi. Dreptul din 1887, No. 87. p. 695. T r i b . P a r i s .
Journal Clunet, anul 1876, p. 1 8 1 , şi ' Sirey, 79. 2. 164. C.
supremă din Cbristiania, Jour. Clunet, anul 1890, p. 164. T r i b .
Cette, J. des fuillites, anul 1892, p. 118. Trib. An vers (done
sentinţe), Journal Clunet, anul 1900, p. 1012. C. Milan, Si­
rey, 79. 2. 161, etc. Vedi în aceiaş sens, Cuzzeri, 11 Codice
di commercio italiano commentato, V I I , 39, p. 34. Savigny,
System des heutigen roinischen Rechts, V I I I , § 374, No. I I I , p.
286 urm. (ed. germ. 1849). Despagnet, op.'cit.,422, p. 757
urm. (ed. a 3-a). W e i s s , op. cit., p. 866 urm. P . F i o r e , Del.
fallimento secondo il diritto privato internazionale (Pisa, 1873).
Carle, La dottrina giuridica del fallimento nel diritto privato
internazionale (1872), operă t r a d u s ă în 1875 de E r . Dubois.
Beudant, nota in D. P . 68. 2. p . 113. Vedi şi alţi a u t o r i
c i t a ţ i în t. VI a Comentariilor n o a s t r e , p. 760, nota l . C p r .
art. 207 şi 208, § 4 din legea g e r m a n ă a s u p r a falimente­
lor (Kankursordnung) din 10 februarie 1877, a s u p r a cărei
vedi T r i b . suprem al Imperiului german (Reichsgericht din
Leipzig), în Journal Clunet, a n u l 1888, p. 110. — Cu toate
acestea, chestiunea este foarte controversată, şi teoria plu-
r a l i t ă ţ e i falimentelor îşi a r e mulţi partisani. Vedi a s u p r a
acestei controverse, t. V I a Coment, noastre, p. 760, nota
l , ş i Répert. Sirey, Faillite, 4895 urm. Cpr. T. Stelian. La
failJ.ite, elude de legist, comparée et de dr. international (tesa
p. doctorat). C. N. Toneanu, Falimentele, I, 65, p. 88 urm.
f
COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a III.—ART. 371 PR. CIV. 4(53

1
n e v o e d e a r e v i s u i f o n d u l ) , ci n u m a i d e a e x a m i n a : 1°
d a c ă l i o t ă r î r e a a fost d a t ă d e o i n s t a n ţ ă c o m p e t e n t ă : 2 "
d a c ă e a a r é n i a s d e f i n i t i v ă , a d e c ă d a c ă p ă r ţ i l e a u fost r e ­
g u l a t c i t a t e , se î n ţ e l e g e d u p ă l e g e a ţ ă r e i în c a r e s'a p r o ­
2
n u n ţ a t l i o t ă r î r e a ) ; căci, fără c i t a r e a p ă r ţ i l o r , ea n ' a r do­
bândi nici o d a t ă a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t în R o m â n i a ,
fiind că d r e p t u l a p ă r ă r e i e s t e d e o r d i n e p u b l i c ă (ne inctu-
;J
(litus condemnefj.iv) ) : d a c ă l i o t ă r î r e a a fost r e g u l a t c o ­
4
m u n i c a t ă , e t c , ) ; 8° d a c ă l i o t ă r î r e a s t r ă i n ă n u v i o l e a z ă
vre-o disposiţie c o n t r a r ă ordinei publice sau dreptului pu­
5
b l i c a l S t a t u l u i r o m â n ) : 4 ° şi în fine, d a c ă î n t r e S t a t u l
de la c a r e e m a n ă s e n t i n ţ a şi S t a t u l r o m â n , e x i s t ă o r e c i ­
, ;
p r o c i t a t e de e x e c u t a r e ) .
R e c i p r o c i t a t e a se d e t e r m i n ă n u n u m a i p r i n î n c h e i e r e a Cum se IM­
u n e i c o n v e n t u a l i , d u p ă c u m e s t e a c e a d i n I S S O , încheiatacipVoeltatea.
î n t r e R o m â n i a şi I t a l i a , ci şi p r i n legi i n t e r i o a r e c a r i p e r -
') In F r a n c i a însă, chestiunea este foarte c o n t r o v e r s a t ă în a- Revizuirea
10 1
ceasta privinţă. Vedi a s u p r a acestei controverse, t. I, p a r t e a " ' ^ ^ ' .
I a Comentariilor n o a s t r e , p. 193 şi R é p e r t . Sirey, Jngement F i . r a n c f !

ctrangev, 112 urm. T r i b u n a l e l e admit în g e n e r e revisnireaControversă,

hotărîrilor s t r ă i n e a t â t în p r i v i n ţ a fondului cât şi a formei,
fie că ele au fost p r o n u n ţ a t e între străini, fie între F r a n ­
cezi si s t r ă i n i . Cpr. T r i b . P a r i s (afacerea Sturdza), Dreptul
din 1901, No. 4, şi J. Clunet, 1902, p. 6 0 1 . T r i b . Nice, Pand.
Period. 1899. 5. 9. R é p e r t . Sirey, v° cit., 141, şi Chose jur/ic.
1436 urm. Larombière, V. art. 1351. No. 6. Despagnet. op. cit..
194 urm. Daguin, ./. Clunet, 1888, p. 33 urm. Vedi şi Bullet,
de Ugisl. comparfe, anul 1902, p. 368 urm. A r t . 1087 din Co­
dul de proced. civ. portughez este formal în a c e a s t ă privinţă.
—Contra. W e i s s , Tr. element, de dr. internat, prive, p. 827 urm.
Masse, Dr. comm., I I , 801. Surville et A r t h u y s , op. cit., 435.
Lacombe, op. cit,, 82 urm., p. 86 urm. D u r â n d , Dr. internat,
price, p. 464 urm. C. Douai, ./. Clunet anul 1902, p. 593.
a
) Cpr. Cas. P a l e r m o . Sirey. 99. 4. 25. Idem, Cas. rom. si C.
Bucureşti, Bulet. 1899, pi 1052. Dreptul din 1880, anùl al
8-lea. No. 12. — Vedi însă o a l t ă decisie a aceleiaş Curţi
(Dreptul din 1875. No. 71), care pune în principiu că citarea
t r e b u e să se facă după legea ţ ă r e i unde domiciliază partea.
3
) Cpr. C. Amiens. Sirey, 92. 2. 97.
4
) Vedi t. I, partea I a Coment, noastre, p. 195, text şi nota 1.
6
) Vedi suprà, p. 459, nota 2.
fi
) D-l G. G. Mironescu (Lacunele noului Cod de proced. civilà.
B u c u r e ş t i , 1902, p. 54), propune de a se suprima condiţia
de reciprocitate, voind prin a c e a s t ă modificare, pe care noul
Proiect n'a admis'o, să înlesnească creditul ţ ă r e i care. în
momentele actuale, este foarte sdruncinat. Vedi de acelaş
a u t o r şi Bevis. Coci. de proced, civ.. p a g . 139.
464 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 374 PR. CIV.

mit e x e c u t a r e a h o t ă r î r i l o r s t r ă i n e , d u p ă cum este, de exem­

plu, a r t . 8 5 8 u r m . din Codul de p r o c e d u r ă civilă grecesc
de la 1 8 3 4 i).
Note dipio- R e c i p r o c i t a t e a m a i p o a t e î n c ă s ă r e s u l t e şi d î n n o t e
2
matice. d i p l o m a t i c e , s c h i m b a t e î n t r e g u v e r n e l e r e s p e c t i v e ) .
iiotănri pro- R o m â n i a n e a v e n d a s e m e n e a n o t e şi n i c i c o n v e n ţ i e , în
FRALDA si p r i v i n ţ a e x e c u t ă r e i h o t ă r î r i l o r , c u R u s i a şi cu, F r a n c i a ,
în Rusia' t r i b u n a l e l e r u s e ş t i şi cele f r a n c e z e r e f u s a d e a e x e c u t a h o ­
t ă r î r i l e n o a s t r e , i a r n o i r e f u s ă m în g e n e r e d e a e x e c u t a
3
p e a c e l e r u s e ş t i şi f r a n c e z e ) .
Trib. compe- T r i b u n a l u l competent de a da exequatorul este, după ac-
TL
T t u a l u l si v i i t o r u l a r t . 3 7 4 P r . c i v . , a c e l a l l o c u l u i în c a r e
6X6 cj_ VUITORUL. ' '
h o t ă r î r e a u r m e a z ă a se a d u c e la î n d e p l i n i r e .
D a c ă h o t ă r î r e a s t r ă i n ă e m a n ă de la u n t r i b u n a l co­
m e r c i a l s t r ă i n , f o r m u l a e x e c u t o r i e se v a p u n e de c ă t r e t r i ­
b u n a l u l c o m e r c i a l r o m â n . N o u l P r o i e c t e s t e f o r m a l în a-
ceastă privinţă. Dacă suma pentru care a intervenit ho­
t ă r î r e a s t r ă i n ă e s t e m a i m i c ă d e 1 5 0 0 lei, f o r m u l a e x e c u ­
4
t o r i e se v a p u n e d e j u d e c ă t o r u l d e o c o l ) . I n F r a n c i a î n s ă ,
şi c h i a r în l e g e a n o a s t r ă a c t u a l ă , c h e s t i u n e a e s t e c o n t r o ­
v e r s a t ă , d e o a r e - c e a r t . 3 7 4 d i n p r o c e d u r a r e v i s u i t ă este
m u t î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă °).
Cpr. C. F o c ş a n i , Dreptul din 1884, No. 32, şi din 1885, No.
27. Tribun. A t h e n a (afacerea Zappa), Journal Clunet, anul
1900, p. 1033 si Dreptul din 1901. No. 86. Cpr. si Cas. rom.
Bulet. S-a I, 1877, p. 243. A r t . 858 urm. din Codul de pro­
cedură grecesc sunt traduse in Tr. element, de dr. interna­
tional prive de A. Weiss, p. 849, 850 (ed. a 2-a, 1890).
a
) V. declaraţiile schimbate între G u v e r n u l român şi acel au­
striac din 20 şi 25 august 1871, aduse Ia cunoştinţa ju­
decătorilor prin circulara No. 9691, din 26 august 1871.
Vedi T r a t a t u l nostru în limba franceză, p. 383, 384.
3
) Cpr. Trib. Covurlui, Cas. rom. si C. Galaţi, Dreptul din
1893, No. 4 ; din 1896, No. 52 şi din 1898, No. 80. C. Cra­
iova, Dreptul din 1897, No. 47. Vedi si Journal Clunet, anul
1900, p. 1037.
4
Dreptul ) Trib. Iaşi, Dreptul din 1899, No. 32. — I n Italia, formula
străin. executorie se pune de C u r t e a de apel (art. 941 B r . civ.), în
Spania, de Curtea de casaţie, ear în Germania, după va­
loarea litigiului, de tribunalul cantonai (judecătorul de ocol,
Amtsgerickt) sau regional (Landgericht) (art. 722 P r . civ.
actuală, 660 P r . veche). I n cât priveşte Suedia, vedi, h.
din 6 m a r t i e 1899 în Anuuaire delégid. étrangère, anul 1899,
p. 5 6 1 . . ,
B
) Vedi t'.'I, partea I a Comentariilor noastre, p. 192, nota 2.
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. HI.—CAP. IX.—S-a III.—ART.374 PR. CIV. 465
C i t a r e a a r
I n o r i - c e c a z , p ă r ţ i l e v o r ii c i t a t e , a r t . 3 7 4 P r . civ. ] P -
, „ . . ,- tilor.
fiind t o r m a ! 111 a c e a s t ă p r i v i n ţ ă M.
A c e s t t e x t l a s ă î n s ă m a i m u l t e c o n t r o v e r s e în p i c i o a - Determina­
r e , c h i a r în u r m a r e v i s u i r e i p r i n n o u l P r o i e c t , A s t - f e l , j u - ™tei tób"
decătoriî români, avènd a examina dacă t r i b u n a l u l străin, străin,
( o n t r o v e r s ; l
c a r e a d a t l i o t ă r î r e a , e r a s a u n u c o m p e t e n t ralione mate- -
rue s a u perso/ne, n a ş t e î n t r e b a r e a d u p ă c a r e l e g e se v a
d e t e r m i n a a c e a s t ă c o m p e t i n ţ a ? D u p ă a c e a a ţ ă r e i în c a r e
se u r m ă r e ş t e e x e c u t a r e a , s a u d u p ă l e g e a ţ ă r e i î n c a r e s'a
judecat afacerea ?
S'a s u s ţ i n u t că c o m p e t i n ţ a se d e t e r m i n ă d u p ă l e g e a
a c e s t e i d i n u r m ă ţ ă r i ~i. C r e d e m t o t u ş c ă , c o m p e t i n ţ a fiind
de d r e p t p u b l i c , a r e a se d e t e r m i n a n u n u m a i d u p ă l e g i l e
ţ ă r e i u n d e s'a j u d e c a t a f a c e r e a , d a r şi d u p ă l e g e a ţ ă r e i
u n d e l i o t ă r î r e a u r m e a z ă a fi a d u s a l a î n d e p l i n i r e : de u n ­
de r e s u l t a c ă R o m â n i i s a u s t r ă i n i i d o m i c i l i a ţ i în R o m â n i a ,
n u p o t fi c h e m a ţ i î n a i n t e a t r i b u n a l e l o r s t r ă i n e , c h i a r d a c ă
c o n t r a c t u l s'a f ă c u t în s t r ă i n ă t a t e şi m a r f a s ' a r fi p r e d a t
acolo : „ C o n s i d e r â n d , dice C u r t e a n o a s t r ă s u p r e m ă , că c h e s ­
t i u n e a c o m p e t i n ţ e i a r e a se j u d e c a d u p ă l e g i l e ţ ă r e i u n d e
se u r m ă r e ş t e e x e c u t a r e a , a c e a s t a fiind o c h e s t i u n e d e d r e p t
p u b l i c , şi în p r i v i n ţ a a c e s t o r c h e s t i u n i n i c i u n S t a t s u v e ­
r a n n u p o a t e , f ă r ă a a b d i c a la i n d e p e n d e n ţ a s a , s ă se sti­
pite l e g i l o r u n u i a l t S t a t , e t c , "
Vedi asupra aceleiaş controverse în F r a n c i a , R é p e r t . Sirey,
Juqement étranqer. 162 urm. A u b r v et R a n . V I I I , § 769 ter,
p . ' 4 1 9 . L e Bonrdellès. Journal Clunet, anul 1882, p. 396,
Xo. 12. Masse, Dr. comm., I I , 808. Aceşti autori admit că
formula executorie t r e b u e în tot-deaiina cerută de la tribu­
nalul civil, care singur a r fi competent în această privinţa,
din causa plenitudinei sale de juridicţie.
J
) î n a i n t e de modificarea acestui text, făcută prin legea din
1900, chestiunea era controversată. Vedi decisiile citate pro
şi contra în t. I, p a r t e a I a Comentariilor noastre, p. 193,
nota 3, şi T r a t a t u l nostru francez, p. 381, nota 2. Cpr. P e -
troni, Journal Clunet, anul 1879, p. 354.
') Vedi Alex. Cerban, Dreptul din 1900, Xo. 3, p. 18, coloana
2, şi Xoul Cod de proced. civilă a lui V. Alexandrescu, Mi-
roneseu şi Cesărescu, p. 280. Cpr. R é p e r t . Sirey, Jugemeut
étranger, 76. Vincent et Penatul, op. cit., eod. v°. 163. Weiss,
op. cit,, p. 823. Cas. P a l e r m o , Sirev, 95. 4. 2 1 . Sirev, 99.
4. 25.
3
) Cas. rom. Bulet. S. I, 1880. p. 347, si Dreptul din 1881, Xo.
1. Idem, C. Bucureşti şi Trib. Ilfov, Dreptul din 1880 (anul
30
466 A U T O R I T A T E A L U C R U L U I J U D E C A T . — A R T . 374 P R , C I V .

N u m a i a t u n c i t r i b u n a l e l e s t r ă i n e a r fi c o m p e t e n t e c â n d
p ă r ţ i l e , fie c h i a r şi p ă m â n t e n e , a r fi p r i m i t j u r i d i c ţ i a s t r ă ­
i n ă î n t r ' u n m o d e x p r e s , p r i n o a n u m e c l a u s ă , s a u m ă c a r în
1
mod tacit, prin rînduirea unui advocat sau unui curator ) .
P â r î t u l c a r e s'a l ă s a t a fi c o n d a m n a t în l i p s ă , n u se
consideră însă că a p r i m i t c o m p e t i n ţ a t r i b u n a l u l u i s t r ă i n -).
Oposiţie, a- O a l t ă c h e s t i u n e , p e c a r e a r t . 3 7 4 P r . c i v . o l a s ă în
pel, recurs. | i o i a l à ,
n ( e s^ e a c (j
e a e a ş t i d a c ă s e n t i n ţ a p r i n c a r e se
s e

î n c u v i i n ţ e a z ă s a u se r e f u s a f o r m u l a e x e c u t o r i e , e s t e s a u
n u s u p u s ă o p o s i ţ i e i , a p e l u l u i şi r e c u r s u l u i .
T r i b u n a l u l d â n d o a d e v ă r a t ă l i o t ă r î r e f a ţ ă cu p ă r ţ i l e ,
s a u în l i p s a l o r , d a c ă ele a u fost l e g i u i t c h e m a t e , şi p u -

al 8-lea), No. 12, şi Dreptul din 1881, No. 76. T r i b . Iaşi,

sect. IV (1.4 decembrie 1881), dos. I ţ i k F r i e d m a n si F r .
Williem. Idem, T r i b . Iaşi, Dreptul din 1899, No. 32! Cpr.
Despagnet, op. cit., 199, p. 417 (ed. a 3-a). Vincent et P é -
naud, op. cit., Juqement étranqer, 167. Vedi si Journal Clu­
net, anul 1874, p. 162. Cas. fr. Sirey, 7 1 . V 9 1 . Sirev. 53.
1. 260. Cas. austr. Sirey, 96. 4. 25, şi nota lui A. W a h l .
Aceiaş sistem este admis şi în Danemarca. Vedi Foelix-De-
mangeat, Dr. international, I I , 345, p. 69. Vedi şi t. I, par­
tea I a Comentariilor noastre, p. 196, nota 1.
*) Cpr. C. Focşani şi Trib. Brăila, Dreptul din 1884, No. 32
si 83. Vedi si Cas. rom. Dreptul din 1881, No. 1 : Bulet.
S. 1, a n u l ' 1 8 8 0 , p. 347. Cas. austr. Sirey, 96. 4. 25.—Vedi
cu toate acestea, o altă decisie a Curţei din F o c ş a n i (Drep­
tul din 1885, No. 43) şi o sentinţă a Trib. din B r ă i l a (Drep­
tul din 1884, No. 59), cari pun în principiu că persoanele
domiciliate în România nu pot r e n u n ţ a la competinţa tribu­
nalelor p ă m e n t e n e în beneficiul unor juridicţiuni excepţio­
nale străine, de oare-ce competinţa face p a r t e din dreptul
public a unui Stat, şi a r e n u n ţ a la o asemenea competinţa,
a r fi a aduce o atingere la s u v e r a n i t a t e a Statului u n d e cine­
va domiciliază. Credem însă că aceste decisiuni m e r g prea
departe, căci dacă este a d e v ă r a t că nimene nu poate fi sus­
t r a s de la judecătorii sei fireşti (art. 14 C o n s t i t ) , nimic nu
împedică pe un inpricinat de a recurge la justiţia unui alt
judecător de cât acel pe care i-l dă legea, fie chiar la un
judecător străin. Cpr. în acest din u r m ă sens, Cas. rom.,
Curtea Bucureşti, Trib. Ilfov si Coviirlui. Bulet, S. I, 1880,
p. 347, şi Dreptul din 1881, No. 1. Bulet. anul 1883, p . 1030.
Drelul din 1873, No. 13 : din 1890, No. 6 şi 76 ; din 1892,
No. 39 ; Revista juridică din 1890, No. 6 (apărută la Galaţi
sub direcţia d-lui C. N. Toneanu). Dreptul din 1893, No.
14.—Vedi însă C. Nacu, Dreptul civil român. I, p. 161, No. 40.
2
) Cas. austriacă, Sirey, 96. 4. 25.
 COD. C I V . - C A R T . m . - T r T . I I I . - C A P I T . I X . - S - a 1 I I . - A R T . : ) 7 4 PR. CIV. 467

t e n d să a p r e c i e z e în m o d g r e ş i t d i f e r i t e l e c h e s t i u n i s u p u s e
j u d e c a t e i s a l e , n u v e d e m p e n t r u ce a c e s t e h o t ă r î r i a r ti
lipsite de g a r a n ţ i i l e t u t u r o r h o t ă r î r i l o r în g e n e r e . P r i n u r m a ­
r e , c r e d e m c ă o p o s i ţ i a , a p e l u l şi r e c u r s u l s u n t în p r i n c i p i u
1
admisibile, conform d r e p t u l u i comun ) . Aceasta a r lasa, după
u n i i , a se p r e s u p u n e că s u m a p r e v e d u t a în h o t ă r î r e a s t r ă i n ă
este s u s c e p t i b i l ă d e a p e l , c ă c i a l t f e l , n u m a i r e c u r s u l în c a s a ­
ţie a r fi a d m i s i b i l . C r e d e m î n s ă că a p e l u l e s t e a d m i s i b i l în
t o a t e c a ş u r i l e , d i n c a u s a c h e s t i i l o r d e d r e p t ce se p o t i v i .
D e si a r t . 3 7 4 n u v o r b e ş t e d e c â t d e hotărî rile jude- Executarea
, i , J. , - , i • actelor au-
catoreşti p r o n u n ţ a t e m s t r ă i n ă t a t e , se î n ţ e l e g e c a şi a c - tentificate tu
t e l e a u t e n t i f i c a t e în ţ a r ă s t r ă i n ă v o r p u t e a fi î n v e s t i t e cu străinătate,
f o r m u l a e x e c u t o r i e , de t r i b u n a l u l u n d e e l e u r m e a z ă a fi
aduse la îndeplinire, j u d e c ă t o r i i îndeplinind aceleaşi forme
ca şi p e n t r u h o t ă r î r i l e s t r ă i n e . A r t . 12 din c o n v e n ţ i a c o n ­
s u l a r ă , î n c h e i a t ă cu I t a l i a la 1 8 8 1 , este e x p r e s în a c e a s t ă
p r i v i n ţ ă , şi a c e s t t e x t e s t e a p l i c a b i l p r i n a n a l o g i e t u t u r o r
S t a t e l o r cu c a r e R o m â n i a n u a r e c o n v e n ţ i u n i s p e c i a l e , d e s ­
t u l e s t e n u m a i ca să e x i s t e o r e c i p r o c i t a t e de f a p t .
T r i b u n a l e l e , î n a i n t e d e a î n v e s t i a c t u l cu excquator.
s u n t î n s ă d a t o a r e a e x a m i n a d a c ă el î n t r u n e ş t e t o a t e c o n ­
diţiile d e a u t e n t i c i t a t e c e r u t e de l e g e a ţ ă r e i în c a r e el a
fost f ă c u t l a r t . 2 şi 1 7 7 3 C. c i v . ) , p r e c u m şi d a c ă e s t e
2
exigibil i.
J u d e c ă t o r i i r o m â n i , o b s e r v â n d r e g u l e l e de m a i s u s , v o r îiotărîriie e-
l l i a i a t l 0 a
p u t e a î n v e s t i c u f o r m u l a e x e c u t o r i e şi h o t ă r î r i l e e m a n a t e ! ţ . ? . ]
de la a r b i t r i s t r ă i n i , î n s ă , în a s e m e n e a c a z , c o m p r o m i s u l ' ini."
t r e b u e să fie a u t e n t i f i c a t , să c u p r i n d ă a r ă t a r e a o b i e c t u l u i
c o n t e s t a ţ i u n e i şi n u m e l e a r b i t r i l o r ( a r t . 3 4 1 , 3 4 2 P r . c i v . ) .
3
d a c ă el a fost f ă c u t în ţ a r ă 1 , s a u să fie f ă c u t conform
4
l e g e i s t r ă i n e , d a c ă el a fost f ă c u t în s t r ă i n ă t a t e ! .
*) Cpr. G. G. Mironescu, care admite aceiaş soluţie, propu­
nând însă ca legea să fie ast-fel modificată în cât numai
recursul în casaţie să fie admisibil. Vedi Lacunele noului
Cod de procedura civilă, p. 55. Vedi şi L a c h a u . Bullet, de
legist, comparée, anul 1902, p. 374.
2
) Vedi suprà, p. 143 şi 162. Cpr. Km. Cernătescu. Dreptul
din 1901, No. 28. Vedi şi L a c h a u , Bullet, de legist com­
par ée. loco cit,, p. 376.
3
. ) Cpr. C. Bucureşti.. Dreptul din 1885, No. 60. Cas. rom. Bulet.
S. I, 1885, p. 822. Vedi şi L a c h a u , Bullet, de legist com­
părea, loco cit, p. 375.
4
) Cpr. Carré-Chauveau. Lois de la procedure culle, I V , Quest.
468 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 374 PR. CIV.

Hotărîri pro- Cât p e n t r u sentinţele p r o n u n ţ a t e de instanţele repre-

s v e s t r a n e e
tr™represl ^ i > ^ n i c i o d a t ă n u p o t li a d u s e l a î n d e p l i n i r e
ve străine. în R o m â n i a , n i c i a s u p r a p e r s o a n e i , n i c i a s u p r a a v e r e i con­
d a m n a t u l u i , p e n t r u c ă a s e m e n e a e x e c u t a r e a r fi c o n t r a r ă
s u v e r a n i t â ţ e i t e r i t o r i a l e ; d e u n d e r e s u l t a că c o n f i s c a r e a
a v e r e i o r d o n a t ă contra u n u i s t r ă i n , p r i n o decisie p r o n u n ­
ţ a t ă î n ţ ă r ă s t r ă i n ă , n u v a p r o d u c e n i c i u n efect î n p r i ­
v i n ţ a b u n u r i l o r ce a c e s t s t r ă i n a r a v e a în R o m â n i a . (Cpr.
a r t . 17 C o n s t i t . ) .
incapacità- D e a s e m e n e a , i n c a p a c i t ă ţ i l e c i v i l e c a r i a r r e s u l t a din
0
resultò Tin c o n c i n n a r e p r o n u n ţ a t ă de u n t r i b u n a l r e p r e s i v s t r ă i n ,
hot. străine, n u v o r p r o d u c e n i c i u n e f e c t a f a r ă d i n ţ a r a î n c a r e ele
1
Controversă. au pronunţate ).
f o s t

Despăgubiri S e a d m i t e î n s ă în g e n e r e c ă o h o t ă r i r e r e p r e s i v ă s t r ă -
civile. j n aa r p t e a fi î n v e s t i t ă cu f o r m u l a e x e c u t o r i e în p r i v i n ţ a
U

1 1 1
Controversa. . .
d e s p ă g u b i r i l o r civile -).
Extradiţie. Dai* d a c ă o h o t ă r i r e p r o n u n ţ a t ă de u n t r i b u n a l r e ­
p r e s i v s t r ă i n n u p o a t e fi e x e c u t a t a în R o m â n i a asupra
persoanei condamnatului, precum a m vèdut mai sus, Gu-
1900. R é p e r t . Sirey, Jugement étranger, 64 urm. Vincent et
P é n a u d , op. cit., eod. v°, 315 si 344. A u b r y et Rau, V I I I ,
§ 769 ter, p. 419. Masse, Dr. 'comm., I l , 815. L e Bourdel-
lès, Journal Clunet, anul 1882, p. 326. Griolet, Autorità de
la chose jugée, p. 102.
*) Bonnier, op. cit., 933, in fine.—Contrei. B e r t a u l d , Quest, pra­
tiques et doctrìnales de Code Napoleon, I, 159. Surville et
A r t h u y s , op. cit., 326, p. 349 şi p. 494, nota 1. Despagnet,
op. cit., 196.—După această din urmă teorie, un Român lo­
vit de interdicţie legală în România (art. -13 şi 16 C. pen.),
ar fi incapabil şi în s t r ă i n ă t a t e ; dacă el ar fi fost însă con­
damnat în ţ a r ă străina, decăderea de care el este lovit nu'l
a r u r m ă r i în România. Despagnet, op. cit., 196, p. 414.—
Cernirci. Senatul dirigent din Rusia (Pravitelstvuiutşi), J-
Clunet, 1874, p. 47. Soluţia admisă de Senatul din Rusia,
judecând ca curte de apel, este formal admisă prin art. 7 a
noului Cod penal italian, promulgat la 30 iunie 1889.
2
) Vincent et P é n a u d , op, cit., v° Crimes et delits, 160, şi Ju­
gement étranger, 129. L e Sellyer, Études sur le droit criminel,
IV, p. 487. Peiron, Effets des jugements repressi/'s en droit
international (1885), p. 127 urm. Foelix-Demangeat, op. cit.,
I I , p. 317, No. 605. Mangin, Tr. de l'action publiquè et de
l'action civile en matière criminelle, I, 70.—Contră. C. Paris,
Sirev, 62. 2. 539. D. P . 6 1 . 2. 69 si 70. Trib. Lille. J.
Clunet, anul 1896, p. 1037.
COD. CIV-—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a III.—ART. ;'.74 PR. CIV. 469

v e r n u l s t r ă i n a r p u t e a î n s ă , în t e m e i u l u n u i t r a t a t i n t e r ­
n a ţ i o n a l , s a u a p r i n c i p i u l u i r e c i p r o c i t ă ţ e i , s ă c e a r ă şi să
1
dobândească de la G u v e r n u l r o m â n e x t r ă d a r e a s t r ă i n u l u i ) .
Ţ a r a n o a s t r ă a r e , în a c e a s t a p r i v i n ţ ă , c o n v e n ţ i i cu I t a l i a
(5 a u g . i s s o ) , cu B e l g i a i I n a u g . ISSO), cu M a r e a B r i ­
t a n i c (9 m a r t i e 1 8 9 3 ) , cu Ţ ă r i l e de j o s ( O l a n d a ) ( 2 7 s e p t .
2
1 8 9 4 ) şi cu A u s t r o - F n g a r i a ( 1 4 i u n i e 1 9 0 1 ) ) . Cu F r a n ­
3
cia ) , G e r m a n i a , R u s i a şi B u l g a r i a , se a d m i t e e x t r ă d a r e a
sub r e s e r v a r e c i p r o c i t ă ţ e i , i a r cu S e r b i a a v e m o d e c l a r a ­
ţ i e de r e c i p r o c i t a t e din 1 8 8 8 . C u G r e c i a si cu I m p e r i u l
o t o m a n n u a v e m p a n a a c u m nici o c o n v e n ţ i e , n i c i d e c l a ­
r a ţ i e de r e c i p r o c i t a t e . P o l i ţ i a t u r c e a s c ă p r o c e d e a z ă î n s ă
pe c a l e a e x p u l s a r e i , şi r e m i t e p e a c e i e x p u l s a ţ i î n m a n e l e
a u t o r i t ă ţ i l o r n o a s t r e . S i n g u r e l e S t a t e c a r i , în l i p s ă de c o n ­
v e n ţ i i , r e f u s a e x t r ă d a r e a , s u n t a s t ă - z i G r e c i a şi S t a t e l e -
4
U n i t e ) . S u n t î n s ă c a ş u r i în c a r e G u v e r n u l a m e r i c a n a e x ­
t r ă d a t , c h i a r în l i p s a u n e i c o n v e n ţ i i , p e a c e i c u l p a b i l i d e
crimes atroces~>). Să s p e r ă m c ă . î n b a s a a c e s t o r p r e c e d e n t e .
S t a t e l e - C n i t e v o r c o n s i m ţ i la e x t r ă d a r e a s a u e x p u l s a r e a
c a s i e r u l u i Y . M a n o l i u , c a r e a d e b a r c a t d e c u r â n d în A m e ­
r i c a , s u s t r â g â n d o s u m ă î n s e n i n a t ă de b a n i în d a u n a c a s e i
Sf. S p i r i d o n d i n I a ş i : c ă c i n u e s t e n e l e g i u i r e m a i m a r e d e

*) Vedi în p r i v i n ţ a e s t r a d a r c i . H a n s , Pr. de dr. penal belge,

I I , 951 urni. (ed. a 3-a). Répert. Sirey. Extradition, etc.
") Vedi Convent iun ile de extrădare ale României, de Ştef. li.
Scriban (Bucureşti, tip. Curierul Judiciar).—In privinţa con­
venţiilor c a i i existau altă dată, precum acea relativa la de-
sertori şi vagabondi, încheiată între Moldova şi Austria, la
1838, şi î n t r e Muntenia şi Austria, la 1842, vedi t. 1, par­
tea I a Comentariilor noastre, p. 174. nota 3, precum şi co­
lecţia de T r a t a t e a lui M. Mitilineu (Bucureşti. 1874).
3
) In basa declaraţiunilor de reciprocitate, cari există între
România şi F r a n c i a , această din urmă ţ a r ă . extrădează pe
acei culpabili de falş în acte publice, p r i v a t e şi comerciale,
de furt. înşelăciune, abus de încredere şi b a n c r u t ă fraudu­
loasă. Vedi Répert. Sirev, Extradition. 1129. Djuvara. ./.
Clunet, anîil 1889, p. 230.' Mai vedi încă ./. Clunet. 1895. p.
235 şi 1901. p. 885 (circul. Minist. justiţiei din F r a n c i a ) .
4
) Vedi în privinţa Greciei, Djuvara, loco cit,, p . 232 : Scri­
ban. op. cit., p. 2 0 : J . Clunet, 1902. p. 430 u r m . : iar in pri­
v i n ţ a Statelor-Unite, vedi R é p e r t . Sirey. v° cit., 89. P a n d .
fr.. Extradition. 1633 urm.
5
) Répert. Sirey, Extradition, 90. J. Clunet, anul 1895. p. 2 3 ( 1
W h e a t o n , On the conflict of lairs, § 94.
470 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 374 PR. CIV.

c â t a c e e a d e a r â p i p â n e a d i n g u r a b o l n a v u l u i şi a m o -
ribundului.
Crime sau In ori-ce caz, R o m â n i a nu e x t r ă d e a z ă p e n t r u crime
l
delicte poli- s delicte politice (art. 80 C o n s t . ) ) . T r e b u e să menţio-
a u
r r
tice. Art. 30
Constit.
1
) Vedi Djuvara, op. cit., p. 228. Această soluţie este pretu­
tindeni dreptul comun. Vedi Vincent et Pénaud, op. cit,, v°,
Extradition, 74. ,/. Clunet, anul 1881, p. 304 urm.—Conven­
ţia încheiată la 4 iunie 1863 între România şi Serbia (v.
Militineu, op. cit,, p. 112) pentru e x t r ă d a r e a reciprocă a de-
sertorilor şi a indicid'dor acusaţi de crime şi delicte grave (art.
7), precum şi acea dintre aceleaşi State, din 17 fevr. 1870
(Mitilineu, op. cit., p. 251), declarase că nu era vorba în spe­
cie de emigraţii politici, a căror extradiţie fie care Stat îşi
r e s e r v ă dreptul de a o refusa, conform principiilor drep­
tului public european, fără a înceta pentru aceasta de a'i
supraveghea.
Art. 9 C. pe- Am dis că această soluţie este p r e t u t i n d e n i dreptul co-
nal italian. m u n <j ] t ă cum se exprimă, în această privinţă, art, 9 din
a

Codul penal italian (30 iunie 1889) „ E x t r ă d a r e a unui străin

nu este admisă pentru delicte politice sau infracţiuni co­
nexe acestor delicte".
Delicte poli- In cât priveşte chestiunea de a se şti ce trebue să înţe-
tice. Ce se legem prin delicte politice, vedi interesanta monografie a d-lui
' ^ ^ P ™ M. Suţu, Despre delictul politic (Iaşi 1901).—Curtea de ca­
iete, " saţie a decis, în unire cu conclusine noastre (14 febr. 1900),
că pentru calificarea unui fapt ca delict politic, nu este de
ajuns caracterul politic al faptului, adecă interesul sau scopul
politic u r m ă r i t de deliquent: delict politic este numai atunci
când se atinge ordinea publica sau drepturile politice ale
cetăţenilor. Ast-fel, bătăile u r m a t e după alegeri, pentru a-
şi resbuna contra adversarilor, cari serbâtoreau isbânda a-
legerilor, nu presintă caracterul şi n a t u r a unui delict politic,
ci constitue un delict ordinar, de competinţa tribunalelor
corecţionale. Bulet. Cas., S. I I , anul 1900, p. 221 : Curierul
judiciar din 1900, No. 18, şi Dreptul din acelaş an, No. 20.—
O altă decisie a Curţei de casaţie, în care causa de asemenea
am luat p a r t e , nu însă ca procuror general, ci ca advocat, pune
în principiu că caracterul şi n a t u r a politica a unui delict se
determină după i n t e n ţ i u n e a deliquentului ; de unde urmează
că pentru a se şti dacă un fapt delictuos constitue sau nu
un delict politic, nu trebue a se avea în vedere faptul ma­
terial comis, ci intenţiunea deliquentului, spre a se vedea
dacă dreptul ce densul a avut de scop să lovească prin a-
cel delict, era un drept a cărui respectare interesele de or­
dine publică o cereau. In consecinţă, s'a decis că ultragiul
comis în persoana magistratului care presida biuroul elec­
toral, nu constitue un delict politic de competinţa curţei cu
j u r a ţ i , ci un delict comun de competinţa instanţelor ordina-
COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. 111.—CAP. IX.—S-a 111.—AUT. 374 PR. CIV. 471

n ă m , în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , a r t . 7 d i n l e g e a a s u p r a s t r ă i n i ­
lor (7 a p r i l i e I S S I ) , c a r e d i s p u n e că n u se c o n s i d e r ă ca
d e l i c t p o l i t i c a t e n t a t u l în c o n t r a p e r s o a n e i c a p u l u i u n u i
S t a t s t r ă i n , s a u în c o n t r a m e m b r i l o r f a m i l i e i s a l e , c â n d a-
cest a t e n t a t c o n s t i t u e f a p t u l de o m u c i d e r e , de a s a s i n a t s a u
de o t r ă v i r e .
I n fine, t r e b u e să o b s e r v a m că de c â t e o r i C o n s i l i u l Condiţia de
de M i n i ş t r i ') a d m i t e e x t r ă d a r e a u n u i f ă c ă t o r de r e l e . fie în ^ p e d e a p s a
b a s a u n e i c o n v e n ţ i u n i . fie în b a s a p r i n c i p i u l u i r e c i p r o c i t à - capitală a-
feI xtra
ţei, el p u n e ca c o n d i ţ i e ca p e d e a p s a m o r ţ e i să n u lie a p l i - ™ ® " t

c a t ă a c e l u i e x t r ă d a t , in c a z de c o n d a m n a r e a l u i la m o a r t e .
(Cpr. p r o t o c o l u l final a n e x a t la c o n v e n ţ i a de e x t r ă d a r e î n ­
c h e i a t ă cu I t a l i a ( a r t . •">)-), şi p r o t o c o l u l final a l c o n v e n ţ i e i
;î
î n c h e i a t e cu B e l g i a ) .
Am v é d u t m a i s u s că n u m a i h o t ă r î r i l e p r o n u n ţ a t e /.idiotăm-i oma­
u a t n n
g r a străină, p o t fi a d u s e la î n d e p l i n i r e î n R o m â n i a . C â t ! ^
re. când din împrejurările de fapt se constata ca scopul
urmărit de deliquent, n l t r a g i â n d pe acel magistrat, nu e r a
un scop politic, adecă cu tendinţă de a influenţa pe alega­
tori ca să voteze cum dorea densul, ci ca să'şi résbune
conti a magistratului, care. in îndeplinirea datoriei sale. îl
chemase la ordine. Bulet. Cas. s. I I . 1895. p. 67 şi Drep­
tul din 1895, Xo. 11. Cpr. şi Cas. rom. (afacerea Bogdan-
Piteşti). Curierul judiciar din 1901. No. 48. - Vedi însă o
altă decisie a Curţei de casaţie, din 28 octombrie 1895.
care. de astă dată, pnue în principiu ea delictul politic este
acel ce atinge ordinea publică. După această teorie, pe
care însă Curtea suprema a părăsit-o, şi pe care o susţine
d-1 11. Şuţu în monografia sus-cita.tă, ceea ce a r constitui
delictul politic n'ar fi scopul sau intenţia delicuentului, ci
însuş c a r a c t e r u l p o l i t i c a l faptului (Bulet. Cas. S-a I I . 1895,
p. 1258 urm.). Cpr. asupra delictelor politice, Alex. Degré,
tir rieri juridice. I I , p. 329 urm. şi Dreptul, din 1887, No. 89,
precum şi trib. Ilfov şi Curtea Bucureşti în afacerea mese­
riaşilor. Vedi Curierul judiciar din 1902. No. 27 : Dreptul
din 1902, No. 27, 29 şi 30. Thonissen, Consta, belge annotée.
No. 442 urm. ; H a u s , Dr. pén. bedge, I. No. 343 u r m . (ed. a
3-a) : Meitani, Studii asupra. Coustit., fase. X I , p. 168 arni.
l
) Art. 6 L. p. împărţirea a t r i b . cons, de Stat din 12 iulie 1866.
In Italia, pedeapsa cu moarte nu mai există astăzi, după Codul penal
noul Cod. penal din 30 iunie 1889. Art. 11 din acest Cod, italian. Pe-
a c u
care enumera pedepsele, n'o mencionează în adevér, de şi ' * P*f
Senatul votase m e n ţ i n e r e a ei, după a visul Curţilor de ca­
saţie din Italia, afară de acea din F l o r e n ţ a , Vedi Annuaire
de legist, étrangère. anul 1889. p. 403 şi Lacointa. (.'ode penal
d'Italie, p. 10. nota asupra art. 1 1 . şi Introduction, p. 34 urni.
Cpr. D.jnvara, ./. Clunet, 1889. p. 227. Scriban, op. cit., p. 20.
472 AUTORIT. LUCR. JUDECAT.—JURIDIC. CONSUL.—ART. 374 PR. CIV.

p e n t r u h o t ă r i r i l e p r o n u n ţ a t e d e u n c o n s u l în ţ a r a n o a s t r ă ,
fie c h i a r î n t r e s u p u ş i i u n e i P u t e r i s t r ă i n e , ele n u p o t n i c i
o d a t ă fi î n v e s t i t e cu f o r m u l a e x e c u t o r i e d e j u d e c ă t o r i i r o ­
m â n i , a s e m e n e a h o t ă r î r i n e p u t è n d dobândi a u t o r i t a t e a lu-
c r u l u i j u d e c a t în R o m â n i a , d e v r e m e ce j u r i d i c ţ i a con­
s u l a r ă e s t e i n c o m p a t i b i l ă cu s u v e r a n i t a t e a j u d e c ă t o r e a s c ă
naţională.
juridicţia vie E r a î n s ă o v r e m e , şi n u e s t e m u l t de a t u n c i , c â n d ,
s r e
ş^o arogase P r u ş i n e a n e a m u l u i r o m â n e s c , în c o n t r a d a t i n e l o r şi l e -
consuiiî aităgilor e x i s t e n t e , j u r i d i c ţ i a c o n s u l a r ă e r a în f l o a r e în ţ a r a
n o a s
^noaTtră™ t T ă , şi f u n c ţ i o n a a l ă t u r e a cu i n s t a n ţ e l e n o a s t r e j u d e ­
c ă t o r e ş t i , î n c ă l c â n d d e m u l t e o r i a t r i b u ţ i u n i l e a c e s t e i din
u r m ă : c ă c i , d e şi c o n s u l i l o r n u li se a c o r d a s e , p r i n t o l e ­
r a n ţ ă , de cât d r e p t u l de a j u d e c a n u m a i acţiunile mobilia­
r e p e r s o n a l e d i n t r e s u p u ş i s a u s u d i t i , ei n ă z u i a u d e a j u ­
d e c a şi a c ţ i u n i l e în c a r e e r a u a m e s t e c a t e i n t e r e s e p ă m â n ­
t e n e . M a i m u l t î n c ă , c o n s u l i i a b u s â n d d e p r e r o g a t i v a ce
li se a c o r d a s e î n t r ' u n m o d a t â t d e d e s i n t e r e s a t , t r i m e t e a u ,
de câte ori t r i b u n a l e l e p ă m â n t e n e a v e a u a judeca o causă
în c a r e e r a i n t e r e s a t u n s u p u s s t r ă i n , c â t e u n d r a g o m a n
s a u c h i a r u n c a p o r a l , c a r e , s u b c u v â n t d e a a s i s t a pe s u ­
p u ş i i l o r şi d e a p r i v i g h e a c a d r e p t u r i l e l o r să nu fie j i g ­
n i t e , ca şi c u m j u s t i ţ i a a r fi a v u t n e v o e d e a fi p r i v i -
g l i e a t ă în p r o n u n ţ a r e a h o t ă r î r i l o r s a l e , se i n t r o d u c e a , în
u r m a î i i c h i d e r e i d e s b a t e r e l o r , în c a m e r a d e c h i b z u i n ţ ă şi
s t â r u e a din r e s p u t e r i ca s u d i t u l să n u fie a s u p r i t f a ţ ă de
p ă m â n t e a n u l c u c a r e se j u d e c a ,
A m v é d u t î n s ă , c u o c a s i u n e a a d n o t ă r e i ce a m f ă c u t
1
î n s e m n a t e i d e c i s i u n i p r o n u n ţ a t a în a f a c e r e a C o l l a r o ) , c u m
d i n î n d e m n u l u n e i a d r e s e a C u r ţ e i a p e l a t i v e din l a ş i . M i ­
n i s t e r u l d r e p t ă ţ e i a fost silit s ă p r o t e s t e z e în c o n t r a u n e i
s t ă r i d e l u c r u r i a t â t de a n o r m a l ă şi de c o n t r a r ă n u n u ­
m a i p r e s t i g i u l u i d a t o r i t m a g i s t r a t u r e i . d a r şi l e g i l o r e x i s ­
t e n t e , d â n d p o r u n c ă t r i b u n a l e l o r d e a n u m a i î n g ă d u i pe
v i i t o r i m e p e r s o a n e s t r ă i n e î n s a n c t u a r u l j u s t i ţ i e i , şi de a
d e l i b e r a in s e c r e t , în a f a r ă d e p r e s e n t a u n e i a d i n p ă r ţ i , a ş a
cum glăsuea R e g u l a m e n t u l o r g a n i c .
A m s e m n a l a t d e a s e m e n e a , t o t cu a c e a s t a o c a s i u n e ,
î n c h e i e r e a m e m o r a b i l ă , l u a t ă la 1 8 5 0 , s u b p r e s i d . dom-

J
) Vecii Curierul judiciar din 1901, No. 44. Această decisie a
fost publicată şi adnotată de noi în Sirey, anul 1902.
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a III.—ART. 374 PR. CIV. 473
n e a s c ă a l u i G r . Glrika V o d ă , p r i n c a r e M i n i ş t r i i u n u i mic
S t a t v a s a l a l T u r c i e i , z e l o ş i însă de a a p ă r a d e m n i t a t e a
şi i n s t i t u ţ i i l e ţ ă r e i , p r o t e s t a u c u e n e r g i e î n c o n t r a p r e t e n -
ţiunei n e d r e p t e a consulului a u s t r i a c din Iaşi de a j u d e c a
şi r e g u l a f a l i m e n t e l e s u p u ş i l o r , în c a r e e r a u c r e d i t o r i p ă ­
m â n t e n i , nefiind p r i m i t , dice a c e a s t ă î n c h e i e r e p a t r i o t i c ă ,
ca v r e - o P u t e r e s t r ă i n ă să a i b ă d r e p t u l de j u r i d i c ţ i e în
u n S t a t s t r ă i n a s u p r a s u p u ş i l o r a c e s t u i S t a t , p e n t r u că o
r
a s e m e n e a c o n c e s i e n ' a r fi a l t - c e v a de c â t S t a t în S t a t ) .
S i s t e m u l s c u z e l o r e r a pe a t u n c i n e c u n o s c u t .
E i b i n e , c e e a ce a t u n c i n u p u t e a m s p u u e de c â t cu
j u m è t a t e d e g l a s . a s t ă - z i p u t e m s'o s p u n e m s u s şi t a r e ,
p e n t r u că, g r a ţ i e j e r t f e l o r ce a m f ă c u t , i n d e p e n d e n ţ a S t a ­
t u l u i r o m â n este s o l e m n r e c u n o s c u t ă p r i n t r a t a t u l din B e r ­
lin. Şi t o c m a i a c e a s t a o s p u n e C u r t e a clin B u c u r e ş t i S-a l
p r i n f r u m o a s a sa decisimi e din 1 0 f e v r . 1 9 0 1 faf. N e d e l -
covici şi Gheşoffi - ) . C u r t e a p r o c l a m ă . în a d e v é r , p r i n c i p i u l
de d r e p t p u b l i c , n e c o n t e s t a t şi u e c o n t e s t a b i l , că într'un
Stat civilisat. s u v e r a n i t a t e a n a ţ i o n a l ă , care cuprinde mai
cu s e a m ă p e a c e a j u d e c ă t o r e a s c ă , se o p u n e î n t r ' u n m o d a b ­
s o l u t c o e x i s t e n ţ e i pe t e r i t o r i u l seu a u n e i i n s t a n ţ e j u d e c ă ­
t o r e ş t i a l t a d e cât a c e a e m a n a t a de la n a ţ i u n e a s u v e r a n ă .
Această intransigenţă, inerentă însăş noţiunei suveranită-
ţei, exclude posibilitatea funcţionarei unei j u r i d i c ţ i u n i s t r ă ­
ine in ţ a r a n o a s t r ă , n u n u m a i în p r i v i n ţ a c o n t e s t a ţ i i l o r ce
s ' a r r ă d i c a î n t r e R o m â n i şi s t r ă i n i , d a r c h i a r şi e x c l u s i v
între străini. I n a d e v é r , d r e p t u l de a r e c u r g e la j u s t i ­
ţ i a ţ ă r e i fiind u n d r e p t c i v i l , şi s t r ă i n i i a v â n d în ţ a r a
n o a s t r ă , a t â t d u p ă C o n s t i t u ţ i e c â t şi d u p ă d r e p t u l c i v i l ,
e x e r c i ţ i u l t u t u r o r d r e p t u r i l o r c i v i l e , n ' a u de c â t să se a-
d r e s e z e la j u s t i ţ i a ţ ă r e i , c a r e e s t e u n a şi a c e i a ş p e n t r u t o ţ i ,
fie R o m â n i , fie s t r ă i n i .
A c e a s t a s t a r e de l u c r u r i a e x i s t a t în t o t - d e - a u u a în
ţ a r a n o a s t r ă , şi n u m a i de f a p t şi în m o d a b u s i v , c o n s u l i i
' ş i - a u a r o g a t o j u r i d i c ţ i e pe c a r e n i m i c n ' o j u s t i f i c ă . In
a d e v é r , î n c ă din s e c o l u l a l 1 4 - l e a . d u p ă c u m f o a r t e b i n e
3
s p u n e o a l t ă decisie t o t a C a r t e i d e B u c u r e ş t i ) , pe t e m e i u l

*) Vedi Curierul judiciar, loco cit., p. 359, nota 4.

a
) X. Curierul judiciar d'in 1902. No. 12. si Dreptul din 1 9 0 1 .
No. 5 1 .
•"') Dreptul, din 1SS9. No. 2H.
474 AUTORII. LUCR, JUDECAT.—JURIDIC. CONSUL.—ART. ;ì74 FR. CIV.

t r a t a t e l o r s a u c a p i t u l a ţ i u n e l o r î n c h e i a t e î n t r e P o a r t a şi
1
foştii D o m n i r o m â n i ) , P r i n c i p a t e l e d u n ă r e n e s ' a u b u c u r a t
d e o c o m p l e c t ă a u t o n o m i e şi d e t o a t e p r e r o g a t i v e l e u n u i
S t a t s u v e r a n . C u o c a s i a a c e s t o r c a p i t u l a ţ i u n i se s t i p u l a s e , ,
în a d e v é r , c h i a r d r e p t u r i e x c e p ţ i o n a l e i n f a v o a r e a P r i n c i ­
p a t e l o r . V o m c i t a u n s i n g u r e x e m p l u , şi a n u m e d i s p o s i ţ i a
cuprinsă în a r t . 6 a c a p i t u l a ţ i u n e i din 1 4 6 0 , î n c h e i a t ă la
A d r i a n o p o l î n t r e V l a d V, D o m n u l Ţ ă r e i r o m â n e ş t i , şi Sul­
t a n u l M a h o m e t I I , c a r e d i s p u n e c ă , în c a z c â n d u n m u ­
sulman a r a v e a un proces în ţ a r a r o m â n e a s c a cu u n in­
d i g e n , a c e s t p r o c e s s ă se j u d e c e de D i v a n u l r o m â n , d u p ă
legile ţ ă r e i , u n R o m â n n e p u t â n d , după clausele acestei ca­
p i t u l a ţ i u n i , s ă fie o b l i g a t a s e î n f ă ţ i ş a î n a i n t e a u n u i j u ­
2
decător mohametan ) .
Cartea din O carte din 1 7 7 4 , t r i m e a s ă p r i n b o e r i l a P o a r t a , şi
1
I r i X e ^ V i W i c a t â î n Uricarul, t. V I , p . 4 2 2 , p r e v e d e că : „ N i n i e -
la Poartă, n e d i n p ă m â n t e n i s ă n u să f a c ă i h d a r l a Ţ a r i g r a d , d u p ă
obiceiul vechiu, p e n t r u o r i - c e p r i c i n a a r fl, ci aice să se
caute pricina a fiştecăruia cu judecata Domnului. Şi ori­
care din pământeni va avea judecată cu T u r c i , să nu să
judece la alte judecăţi şi cădii, ci numai aice la Domn, şi
m ă r t u r i i l e creştinilor să se ţ i e în s a m ă la j u d e c a t ă , căci
a i c e a nefiind T u r c i t r ă i t o r i , n u s e p o t a v e a m a r t u r i T u r c i ,
c a r e l a a c e a s t a e s t e şi f e t v a t u r c e a s c ă " .
Regni or- De asemenea, Regulamentele organice ale ambelor
stame, RJ^.j ^ g p ţ j j j ^ . t o ţ i l o c u i t o r i i P r i n c i p a t e l o r , f ă r ă osebire,,
c n

sunt supuşi rânduelelor judecătoreşti a tribunalelor aşezate.

x
Capitulaţiu- )
Aceste t r a t a t e , recunoscute prin art. 2 al Convenţiei din
nile încheie- P a r i s (1858) şi prin mai multe hatişerifuri, mai cu samă
te cu Poarta. p j r n j ^
a c e j 834, sunt în numér de p a t r u : 1° t r a t a t u l
n

din anul 1391, încheiat la Nicopoli, între Mircea I, Domnul

Ţărei româneşti, şi Sultanul Baiazet I ; 2° t r a t a t u l din 1460,
încheiat la Adrianopol între Vlad V, Domnul Ţ ă r e i româ­
neşti, şi Sultanul Mahomet I I : 3° t r a t a t u l încheiat la 1511
între Bogdan, Domnul Moldovei, şi Sultanul Selim I : 4° în
line, t r a t a t u l încheiat la 1529 î n t r e P e t r u R a r e ş , Domnul
Moldovei, şi Sultanul Soliman I I . Vedi aceste t r a t a t e în
Mitilineu, op. cit., p . 6, 1 8 , 3 5 şi 5 1 . Vedi şi Cartea n o a s t r ă
în limba franceză, p. 15, nota 1.
-) E a t ă textul la care facem alusie : „Când vre-un mahoine-
tan ar avea vre-un proces cu vre-un Român, procesul lui
să se trateze în Divanul domnesc, după obiceiul ţ ă r e i . şi
sentinţa j u d e c a t e i s ă aibă p u t e r e " .
COD. C 1 V . - C A R T . 11I.-T1T. HI.—CAPIT. I X . - S - a III.—ART. 374 PR. CIV. 475

I n a c e a s t ă r e g u l ă se c u p r i n d şi t o ţ i s t r ă i n i i ce se află s u b
p r o t e c ţ i a o r i - ş i - c ă r e i a P u t e r i , î n t o a t e p r i c i n i l e şi j u d e c ă ­
l
ţile ce a r a v e a c u p ă m â n t e n i " ) .
P r i n u r m a r e , cu d r e p t c u v â n t , s'a d e c i s că h o t ă r î r i l e
tribunalelor consulare, pronunţate chiar între străini, cari
s ' a r ti s u p u s d e b u n ă v o e u n e i a s e m e n e a j u r i d i c ţ i u n i , t r e -
buesc c o n s i d e r a t e ca i n e x i s t e n t e , n e p u t â n d ii i n v o c a t e ca
c o n s t i t u i n d a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , şi î i e p u t â n d fi î n ­
vestite cu f o r m u l a e x e c u t o r i e de c ă t r e j u d e c ă t o r i i r o m â n i ,
a c e s t p r i v i l e g i u îieiiind c o n f e r i t d e l e g e d e c â t h o t ă r â r i l o r
j u d e c ă t o r e ş t i date în fard stràina ( a r t . .'>74 P r . civ. i.
A c e a s t ă c h e s t i u n e , de o m a r e î n s e m n ă t a t e , s'a ivit d e
mai multe ori î n a i n t e a r e c u n o a ş t e m s u v e r a n i t ă ţ e i noastre,
şi la u r m a u r m e i , t o t a s t - f e l a fost d e c i s ă .
C u r t e a d i n I a ş i , şi a c e a s t a îi face o n o a r e , e s t e u n a
din cele d i n t ă i c a r e a a d m i s a c e s t e p r i n c i p i i , în a f a c e r e a
2
D u m a n o v a - K a v a t i e f ) , şi d e c i s i a C u r ţ e i e r a a t â t d e j u r i d i ­
că, în c â t C u r t e a de c a s a ţ i e , d u p ă ce m a i î n t â i o c a s a s e ,
a r e v e n i t , în s e c ţ i u n i - u n i t e , la a d e v è r a t e l e p r i n c i p i i , c o n -
s a c r â n d în m o d s o l e m n s o l u ţ i a d a t ă de C u r t e a d i n I a ş i şi
de a c e a din F o c ş a n i , c a r e , ca i n s t a n ţ ă d e t r i m e t e r e , r e -
fusase d e a se s u p u n e p r i m e i j u r i s p r u d e n ţ e a C u r ţ e i d e
;
casaţie \).

*) Art. 297 Reg. organic ai Moldovei, capit. V I I I şi art. 239,

capit. V I I , Regul. organic al Ţărei româneşti. Cpr. art. 5,
6 şi 46 C. Calimach. Vedi t. I, p a r t e a I a Comentariilor
noastre, p. 176, nota 3.
-) Voind a reproduce considerentele decisiei Curţei din Iaşi,
aceasta ne a fost cu neputinţa, atât dosarul cât şi condica
de h o t ă r î r i fiind distruse prin focul palatului administativ
de la 1880.
3
) F a t ă considerentele pentru care decisia Curţei din Iaşi fuse­
se casată : „Considerând că tribunalele consulare sunt com­
petente de a judeca procesele civile dintre supuşii lor, chiar
pe teritoriul străin lor, î n t r u cât nu se ating- prin acea j u ­
decată interesele vre-unui naţional : că aceasta resulta din
art. 13 urm. C. civ., după care un pământean a r e faculta­
tea să acţioneze, pe străinul cu care a c o n t r a c t a t şi înain­
tea tribunalelor străine ; că, în adevér, hotărârea consula­
tului între doué persoane supuse aceleiaş protecţii, se con­
sideră, după ficţiunea admisă în dreptul internaţional pu­
blic, ca d a t ă pe teritoriul Statului ce r e p r e s i n t a , adecă în
ţ a r ă s t r ă i n a : ca sentinţa consulatului rusesc din Iaşi. d a t ă
476 AUTORIT. LUCR. JUDECAT.-JURIDIC. CONSUL.-ART. 374 PR. CIV.

D-l E u g e n i u Stateseli, î n t r ' o a d n o t a ţ i e p u b l i c a t ă în

Dreptul d i n 1 8 7 2 , N o . 1 1 , r e p r o d u c e c o n s i d e r e n t e l e C u r ţ e i
d e c a s a ţ i e şi le a p r o b ă în m o d u l u r m ă t o r : „ D e şi facem
r e s e r v e l e n o a s t r e î n p r i v i n ţ a a r g u m e n t e l o r cu c a r e s i s t e ­
m u l î n a l t e i C u r ţ i se v e d e s u s ţ i n u t în d i f e r i t e l e avrete (sic)
c i t a t e m a i s u s , şi c a r e n u n e p a r d i n cele m a i f u n d a t e ,
n u v e d e m p e ce c u v i n t e j u r i d i c e s ' a r p u t e a d ă r â m a s i s t e ­
m u l chiar şi încă m a i p u ţ i n cum s ' a r p u t e a a d m i t e siste­
m u l C u r ţ e i a p e l a t i v e , s u s ţ i n u t d e d-l p r o c u r o r g e n e r a l ( V i -
o r e a n u ) , c a r e face o d i s t i n c ţ i u n e a r b i t r a r ă şi f ă r ă n i c i u n
i n t e r e s p r a c t i c î n t r e s e n t i n ţ e l e c o n s u l a r e şi cele-lalte sen­
t i n ţ e e m a n a t e de l a j u d e c ă t o r i i s t r ă i n i ; c r e a z ă î n l e g e p r o i ­
b i t i m i ! c a r e n u e x i s t ă , face f o r u l t r i b u n a l e l o r n o a s t r e , d i n
f a c u l t a t i v ce e s t e , o b l i g a t o r p e n t r u t o ţ i s t r ă i n i i d o m i c i l i a ţ i
î n ţ a r ă , şi a r e şi i n c o n v e n i e n t u l d e a d a n a ş t e r e l a o
m u l ţ i m e de conflicte şi d i f i c u l t ă ţ i d i p l o m a t i c e , pe c a r e n u
ş t i m d a c ă G-uveruul, cu t o a t ă a u t o r i t a t e a d - l u i p r o c u r o r
g e n e r a l , v a a v e a p u t e r e a s ă le r e s o l v e î n s e n s u l o p i n i e i
d-sale.
„ P e n t r u ca s ă c o m p l e c t ă m s i s t e m u l C u r ţ e i d e c a s a ţ i e ,
n u a v e m d e c â t u n s i n g u r l u c r u de a d ă o g a t : c â n d , p r i n
s e n t i n ţ a s t r ă i n ă , fie consulară, fie d a t ă a f a r ă d i n ţ a r ă , s ' a r
c o n d a m n a v r e u n p ă m â n t e a n , î n folosul u n u i s t r ă i n , s a u
s'ar vătăma într'un mod oare care interesele unui pămen-

între r e c u r e n t a Dumanova şi I. Kavatief. ambii supuşi ruşi,

era legal învestită cu formula executorie de către tribuna­
lul respectiv, de oare ce el a constatat în fapt că, între
Statul român şi acel al Rusiei, se respecta principiul reci-
procităţei asupra exeeutărei unei asemenea decisiuni : că
Curtea de apel anulând u r m ă r i r e a imobiliară făcută în pu­
t e r e a botărîrei consulatului, în v i r t u t e a căreia r e c u r e n t a a r e
a lua o sumă de bani, pe temeiul că nu posedă o liotărîre
a tribunalelor române, a făcut o manifestă violare a art.
374 P r . civ. şi a aplicat greşit a r t . 63 din aceiaş lege ; că
şi al doilea a r g u m e n t dat de Curte pentru a n u l a r e a u r m â -
rirei, în baza a r t . 2 C. civ. nu este întemeiat, p e n t r u cu­
vântul că, în specie, nu e r a vorba de î m p ă r ţ i r e a imobilului,
ci de împlinirea unei sume de bani prin punerea în vèn-
d a r e a imobilului, conform cu disposiţiunile din legea de
procedură : în consecinţă, mijlocul invocat este bine înte­
meiat, etc." (Bulet. Cas. S-a ' l , 1 8 7 1 , p. 393, 394).
Tot în aceiaş sens, şi p e n t r u aceleaşi motive, î n a l t a
Curte a admis aceiaş soluţie prin decisia No. 543, din 1871
(afacerea Gheorgief-Nede! covici).
COD. CIV.—CART. i l l . — T I T . 111.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 374 PR. CIV. 4

t e a n , r e c u n o a ş t e m t r i b u n a l e l o r r o m â n e d r e p t u l d e a n u a-
c o r d a f o r m u l a e x e c u t o r i e d e c â t d u p ă ce v o r fi r e v i s u i t
fondul c h i a r , şi se v o r fi c o n v i n s că s e n t i n ţ a e s t e b i n e
d a t ă şi c o n d a m n a r e a j u s t ă . Cu a c e a s t ă r e s e r v ă , sistemul ad­
mis până acum de Curtea de casaţie ne pare, încă o dedă,
conform tuturor principiilor şi mai presus de ori ce critică".
N u ş t i m d a c ă cl-1 E u g e n i u S t a t e s e l i , r e c e t i n d a c e s t e
r â n d u r i , s c r i s e c u t r e i - d e c i de a n i în u r m ă , a r m a i fi a s ­
t ă d i de a c e i a ş p ă r e r e . I n o r i - c e c a z , c u v i n t e l e d i s t i n s u l u i
jurisconsult n ' a u î m p e d i c a t pe C u r t e a de c a s a ţ i e de a r e ­
v e n i , în s e c ţ i u n i u n i t e , l a a d e v ă r a t e l e p r i n c i p i i , şi de a a d ­
m i t e de a s t ă d a t ă , a ş a c u m f ă c u s e a t â t C u r t e a din l a ş i
l
cât şi a c e a din F o c ş a n i ) , c ă în R o m â n i a , n u p o a t e s ă
e x i s t e a l t e j u r i d i c ţ i u u i de c â t a c e l e i n s t i t u i t e de l e g e a r o ­
m â n a şi a l ţ i j u d e c ă t o r i d e c â t a c e i n u m i ţ i de c a p u l S t a ­
tului român. E a t ă considerentele decisici la c a r e facem
alusie :
. . A v â n d în v e d e r e că r e c u r e n t a , o b ţ i n â n d învestirea
cu f o r m u l a e x e c u t o r i e a u n e i h o t ă r î r i a c o n s u l u l u i r u s e s c
din I a ş i , p r i n t r i b u n a l u l de I a ş i S-a I l I - a , şi v o i n d să e x e ­
c u t e a c e a s e n t i n ţ ă , s'a f ă c u t o p o s i ţ i e la e x e c u t a r e , p e m o ­
t i v că a c e a s e n t i n ţ ă a c o n s u l u l u i n u p o a t e fi î n v e s t i t ă c u
f o r m u l a e x e c u t o r i e , şi d a r , n u p o a t e fi a d u s ă la î n d e p l i n i ­
r e ; c ă a s t f e l , e e s t i u n e a în d i s c u ţ i e e s t e d e a se ş t i d a c ă
s e n t i n ţ a u n u i c o n s u l d i n R o m â n i a p o a t e , s a u n u , fi î n v e s ­
t i t ă cu f o r m u l a e x e c u t o r i e .
. , C o n s i d e r â n d că R o m â n i a c o n s t i t u e u n S t a t a c ă r u i
s u v e r a n i t a t e i n t e r n ă absolută este recunoscută, î n t r e altele,
p r i n a r t . 2 2 şi 2:> a l t r a t a t u l u i din P a r i s , a p o i , p r i n a r t .
1 şi (5 a l C o n v e n ţ i e i , şi m a i cu s e a m ă p r i n tş 2 a l a r t . 2
din C o n v e n ţ i e : că o e m a i i a ţ i u n e a s u v e r a u i t ă ţ e i i n t e r n e
e s t e p u t e r e a j u d e c ă t o r e a s c ă : că, în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , c h i a r
p r i n a r t . 7 a l C o n v e n ţ i e i , se d e c l a r ă că p u t e r e a j u d e c ă ­
t o r e a s c a , e x e r c i t a t ă în numele, D o m n i t o r u l u i , v a fi î n c r e d i n ­
ţ a t ă m a g i s t r a ţ i l o r n u m i ţ i d e d e n s u l ; că d i n a r t . 104 a l
C o n s t i t u ţ i e i d i n 1 S 6 0 r e s u l t a că o j u r i d i c ţ i e n u p o a t e să
e x i s t e în R o m â n i a de c â t n u m a i in v i r t u t e a u n e i a n u m i t e
legi :

l
) Vedi in aceiaş sens şi o altă decisie a Curţei din Bucu­
reşti, r e p r o d u s ă şi criticată de d-1 E n g . Stateseli în adno­
t a ţ i a sus menţionată. Dreptul din 1872, No. 1 1 .
478 AUTOIUT. LUCR. JUDECAT.—JURIDIC. CONSUL.—ART. 374 PR. CIV.

„ C ă a ş a fiind, d u p ă d r e p t u l p u b l i c i n t e r n a l R o m â ­
n i e i , j u s t i ţ i a se d i s t r i b u e n u m a i d e t r i b u n a l e l e i n s t i t u i t e în
v i r t u t e a u n e i a n u m e l e g i , i a r m i s i u n e a d e a j u d e c a se
e x e r c i t ă n u m a i de j u d e c ă t o r i i n u m i ţ i d e D o m n i t o r ; că, a-
f a r ă de a c e a s t a , n u e x i s t ă a l t ă j u r i d i c t i e ;
„ C o n s i d e r â n d că j u r i d i c ţ i a contencioasă, pe c a r e 'şi-
a u a r o g a t - o consulii diferitelor p u t e r i , este c o n t r a r ă a t â t
d i s p o s i ţ i e i e x p r e s e a a r t . 1 0 4 din C o n s t i t u ţ i e şi t e x t e l o r
c i t a t e m a i s u s , c â t şi p r i n c i p i i l o r d r e p t u l u i i n t e r n a ţ i o n a l ;
c ă c i , d u p ă a c e s t e a , consulii a u n u m a i m i s i u n e a d e a î n ­
l e s n i p e c o m e r c i a n ţ i i n a ţ i u n e i l o r , î n t r u c â t e x e r c i t a co­
m e r ţ în ţ a r a în c a r e ei f u n c ţ i o n e a z ă , şi de a e x e r c i t a o a r e
c a r e a c t e d e j u r i d i c t i e g r a c i o a s ă , p r e c u m : d e a l u a în
c o n s e r v a r e o m o ş t e n i r e l ă s a t ă d e u n n a ţ i o n a l a l l o r ; nici
o. d a t ă n u li se r e c u n o a ş t e î n s ă d r e p t u l d e j u r i d i c t i e con­
t e n c i o a s ă , d e c i d r e p t u l de a j u d e c a ; c ă , d e a c e e a , c o n s u l i i
ce se află în R o m â n i a , ca a t a r e , nu p o t d a o h o t ă r î r e p r i n
c a r e s ' a r p r o n u n ţ a a s u p r a u n o r d r e p t u r i l i t i g i o a s e , fiind
aceasta numai atributul judecătorilor români :
„ C o n s i d e r â n d c ă a c e a s t a se c o n f i r m ă şi p r i n a r t . 3 7 3 ,
3 7 4 P r . civ., c a r i d i s t i n g î n t r e h o t ă r î r i l e ce se d a u d e
t r i b u n a l e şi C u r ţ i în ţ a r ă şi î n t r e h o t ă r î r i l e j u d e c ă t o r e ş t i
d a t e în ţ a r ă s t r ă i n ă ; că de h o t ă r î r i d a t e în R o m â n i a de
o j u r i d i c t i e s t r ă i n ă p r o c e d u r a c i v i l ă n u face m e n ţ i u n e ; că
a ş a fiind, a c t e l e c o n s u l i l o r din R o m â n i a , c a r i s ' a r d i c e că
a r fi h o t ă r î r i , n u a u c a r a c t e r u l u n o r h o t ă r î r i , şi d e î n v e s t i ­
r e a l o r cu f o r m u l a e x e c u t o r i e n u p o a t e s ă fie v o r b a , e t c . " M.
D e la a c e a s t ă d a t ă m e m o r a b i l ă , n i c i o d e c i s i e n u s'a
m a i p r o n u n ţ a t şi n u se v a m a i p r o n u n ţ a , c r e d e m , in a l t

*) Vedi Bulet. Cas. sectiî-unite, anul 1873, p. 273, si Dreptul

d i n ' 1 8 7 4 , No. 7. Bulet. 1872, p. 115, şi Drepful'ăm 1872,
No. 6 3 . Bulet. S. I, anul 1874, p. 171, si Dreptul din 1875,
No. 2 3 . C. Bucureşti, Dreptul din 1875,' No. 53, şi din 1889,
No. 26. (Considerentele acestei decisiuni, d a t ă sub presid.
d-lui G. E . Schina, sunt foarte remarcabile). Vedi şi o altă
decisie tot a C. din Bucureşti, Dreptul din 1893, No. 1 1 , consid.
de la p. 85, coIona 1, si Curierul judiciar din 1893, No. 40,
p. 1. Trib. Ilfov, Dreptul din 1882, No. 23. C. Iaşi, Drep­
tul din 1894, No. 10 (cu adnotaţia d-lui G-. Negulescu). Vedi
şi decisia Curţei din Bucureşti, de care am vorbit mai sus,
publicată cu adnotaţia noastră în Curierul judiciar din 1902.
No. 12, si în Dreptul din 1901, No. 5 1 .
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 374 PR.CIV. 479

sens. J u r i d i c ţ i a c o n s u l a r ă ' ş i - a t r ă i t deci t r a i u l . Ea va

r e m â n e a în i s t o r i a n o a s t r ă ca u n vis u r â t , c a o t r i s t ă a-
mintire a trecutului.
„Cine a îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima cânii.
Mânca-i-ar casa pustia.
Şi neamul nemernicia ."'

D a r d a c ă h o t ă r î r e a u n u i c o n s u l n ' a r p u t e a li d e c l a ­
r a t ă e x e c u t o r i e în . R o m â n i a , s'a d e c i s î n s ă că n i m i c n ' a r
împedica pe j u d e c ă t o r i i r o m â n i de a î n v e s t i cu formula
e x e c u t o r i e o i i o t ă r i r e e m a n a t ă de l a o C u r t e s t r ă i n ă , c h i a r
d a c ă j u d e c a t a p r i m e i i n s t a n ţ e a r fi a v u t loc î n a i n t e a
u n u i c o n s u l d i n R o m â n i a , p e n t r u că, în a s e m e n e a c a z , n u
h o t ă r î r e a c o n s u l u l u i , ci a c e e a a t r i b u n a l u l u i s t r ă i n d o b â n ­
deşte p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t 1 .1

A c e s t a e s t e a r t , 3 7 4 din P r o c e d u r a c i v i l ă . Precum
v e d e m , el e s t e b o g a t în c o n t r o v e r s e , şi l e g i u i t o r u l e s t e d e ­
p a r t e de a le fi î n l ă t u r a t p e t o a t e , d e ş i p r o c e d u r a civilă
a fost p a n ă a c u m r e v i s u i t ă de done o r i . A c e a s t a d o v e d e ş t e
•ca r e f o r m a u n e i l e g i s l a ţ i u n i n u t r e b u e nici o d a t ă să se
facă în p r i p ă .

Hotărîri date în materie contencioasă.

X u n i a i h o t ă r î r i l e p r o n u n ţ a t e p e c a l e a c o n t e n c i o a s ă de
2
i n s t a n ţ e l e de f o n d ( t r i b u n a l e s a u c u r ţ i i ) , p o t d o b î n d i a u -

J
)
0. Focşani. Dreptid din 1884. Xo. 32. si din 1885, Xo. 27.—
Contra. T r i b . Ilfov. Dreptul din 1882, Xo. 23.
") Din o decisiune a Curţei de casaţie nu poate deci în ge- Caşurile în
n e r e să resulto a u t o r i t a t e a lucrului judecat, fiind câ aceastăcare domine
1
(.'urte sau respinge recursul, şi atunci autoritatea l n c r n l n i ^ ^ ^ ^ -
judecat nu poate resulta de cât din h o t ă r î r e a instanţei de i . l u i j " , m ni t

fond, care a remas definitivă; sau casează, trimiţând la alta decât.'

instanţa, şi atunci din h o t ă r î r e a acestei i n s t a n ţ e va putea
sa resulte autoritatea lucrului judecat. Cas. rom. Bulet. S-a
1, 1881. p. 929. Bulet. S-a 1.'1883, consid. de la p. 274.
Dreptul Am 1883, Xo, 3H. Bulet. S-a 1, 1884, p. 350. Drep­
tul din 1884, Xo. 1 7 . — P e n t r u ca decisia Curţei de casaţie
sa aibă p u t e r e a lucrului judecat, trebue sa presupunem o
casare fără trimetere, sau o decisie data în secţiuni unite
conform art. 74 din legea Curţei de casaţie : căci, în aseme­
nea caz. i n s t a n ţ a de trimetere trebue să se conforme j u r i s ­
prudent ei înaltei Curţi, care are a u t o r i t a t e a unei legi inter­
pretative, r e s t r â n s ă la caşul ce a făcut obiectul judecatei.
480 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , n u î n s ă şi a c e l e d a t e în c a m e ­
]
r a de consiliu, pe cale g r a c i o a s ă s a u v o l u n t a r a ) , fără li­
t i g i u c o n t r a d i c t o r ( a r t . 1 0 4 P r . c i v . ) , p e n t r u că, î n a c e s t
d i n u r m ă c a z , nu e x i s t ă p r o c e s , ci e s t e v o r b a n u m a i d e
c o n s e r v a r e a u n o r d r e p t u r i n e c o n t e s t a t e : ,,In c â t p r i v e ş t e
l u c r u l j u d e c a t , dice D l . C. G . D i s s e s c u î n e x p u n e r e a d e
m o t i v e a n o u l u i Cod d e p r o c e d u r ă c i v i l ă (ed. of., p . 1 6 ) , n u
e cu p u t i n ţ ă a ' l r e c u n o a ş t e u n o r a s e m e n e a h o t ă r î r i , de
o a r e ce a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t p r e s u p u n e u n conflict
d e d r e p t î n t r e d o u é s a u m a i m u l t e p ă r ţ i şi o j u d e c a t ă
- 2
contradictorie' ).

Cpr. Griolet, Atitorifé de la chose jugée. p. 1 2 1 . Alex. Degré,

Ser. juridice, I, p. 353, şi Dreptul din 1888, No. 46, p. 366.
I n fine, în caz de r e g u l a r e de competinţă, decisia Cnrţei
de casaţie leagă, în p r i v i n ţ a competinţei, pe i n s t a n ţ a de
fond căreia afacerea este trimesă spre a fi judecată, Cas.
rom. Bulet. S-a 1, 1874, consid. de la p. 178.
J
Puterea îu- ) Din faptul ca înclieierele date pe calea gracioasă nu do­
clieierelor bândesc a u t o r i t a t e a lucrului judecat, n ' a r trebui să con­
date pe calea
gracioasă.
chidem că ele sunt lipsite de ori ce putere, când au deve­
nit definitive. E l e nu au însă a d e v ă r a t a putere a lucrului
judecat, pe care o are o h o t ă r î r e propriu disă, p e n t r u că
chiar atunci când există desbateri, decisia judecătorului se
m ă r g i n e ş t e a permite sau a opri un lucru, fără a recunoaşte
sau a t ă g ă d u i existenţa unui drept litigios, şi f ă r ă a pro­
n u n ţ a o condamnare. Cu toate acestea, actul judecătorului
îşi produce efectele sale faţă de p a r t e a care l'a dobândit,
si o obligă în mod irevocabil, putându-i fi opus, f ă r ă a vă­
t ă m a pe terţii. Cpr. Lacombe, op. cit, No, 35, p. 33. Allard,
op. cit, p. 165.
Deosebire Ceea ce distinge juridicţia gracioasă sau v o l u n t a r ă , rolim-
între juridic- taria, după cum o numeşte L. 2, Pr., Dig., De officio procon­
ţia gracioasă sulii, 1, 16, de acea contencioasă (contentiosa, Dig., loco
' şi acea con-
tencioasă. cit), este că, în această din urmă, există conflict de intere- •
se între mai multe persoane cari stau faţă în faţă (inter
nolenf.es) şi p r e t e n ţ i u n i rivale de apreciat ; pe când în ju­
ridicţia gracioasă, nu se tinde la stabilirea unui d r e p t ac­
tual faţă cu p ă r ţ i l e rivale, ci se statuază cele mai multe ori
în vederea viitorului, împedicându-se lesiunea diferitelor
drepturi. Cpr. Lacombe, op. cit., No. 34, p. 32. Vedi asupra
caracterului juridicţiei contencioase şi gracioase, Carré-
Chauveau, Lois de la procéd., I, Quest, 378. Foelix-Demaii-
s
geat, Dr. internat,, I I , 316, p. 36 urm. Merlin, Répert., x->
Juridic, gracieuse, t. 9, p. 102 urm. Larombière, V, a r t .
1351, No! 12. Répert, Sirey, Chose jugée, 131 urm. Pand.
fr., eod. v°, 53 urm.
2
) „Se poate, dice expunerea de motive a noului Proiect de r e -
 COI). CIV.—CART. I I I . - T I T . III.--CAPIT. IX.--S-a III.- ART. 1201. lş ]

„ C o n s i d e r â n d , (.lice f o a r t e b i n e C u r t e a d e c a s a ţ i e , în u-
n i r e cu c o n c l u s a l e n o a s t r e ( 2 2 n o v . 1 8 9 9 ) , eă p r i n c u v i n ­
tele „ c e r e r e în j u d e c a t ă " . î n t r e b u i n ţ a t e d e a r t . 1 2 0 1 , se î n ­
ţelege o cerere făcută pe cale contencioasă, a s u p r a că­
r e i a p ă r ţ i l e s ă p o a t ă d i s c u t a în m o d c o n t r a d i c t o r , şi i n ­
s t a n ţ a j u d e c ă t o r e a s c ă să se p r o n u n ţ e în ş e d i n ţ ă p u b l i c ă " ' ) .
Astfel, nu pot a v e a autoritatea l u c r u l u i j u d e c a t în-Omolog, avi-
cheierele t r i b u n a l e l o r date p e n t r u omologarea a v i s u r i l o r ţ f fàmfflp'
(

c o n s i l i u l u i de f a m i l i e , în c a z de m i n o r i t a t e s a u interdir-confirm, unei
h o t ă r î r i l e p r i v i t o a r e la c o n f i r m a r e a u n e i a d o p ţ i u n i ^ " P> p
t "i » ,
1

etc.
1

visuire a procedurei civile, elaborat de 1)1. C. I. Stoicescu.

(p. X I I I ) , ca o c e r e r e de n a t u r ă gracioasâ, de competinţa,
camerei de consiliu a tribunalului, să dobândească în u r m ă
un c a r a c t e r contencios. Aceasta se întâmplă foarte des. I ' n
exemplu : o cerere de punere în posesiune a s u p r a unei a-
veri succesorale făcuta de o s i n g u r ă parte. î n a i n t e de a ii
resolvată, o altă parte sau chiar mai multe, fac tic caro
cerere de trimetere în posesiune cu excluderea celorlalte.
Atunci evident că p r i m a cerere şi-a perdut n a t u r a gracioa­
sâ şi a dobândit un c a r a c t e r contencios. Asemenea cereri nn
se mai cercetează de tribunal în camera de consiliu, căci.
în această causă, el nu resolva conflicte de d r e p t u r i sau de
lapte, ci cererile vor ii trimese a se judeca în şedinţă publi­
că, de u r g e n t ă , d u p ă desbateri s u m a r e " .
') Bulet. Cas. 8-a 1. 1899. p. 1258. Vedi si Bulet. 8-a 1, 1899.
p. 136. C. judiciar din 1899, Xo. U . ' Bulet. S-a 1. 1890. p.
51. Dreptul din 1890, Xo. 1:1. Bulet. 1875. p. 204. Bulet.
1882. p. 56(1. Bulet. S-a 1, 1884. p. 4 0 1 . Bulet. S-a I I .
1886, ]). 82. C. B u c u r e ş t i , Dreptul din 1886. Xo. Bl. C.
Craiova. Dreptul din 1894. Xo. 9. consid. de la p. 67, co­
loana 1. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1888, Xo. 5. Band. fr..
Chose jugée, 53 urm. I). Kebapci, Pr. cir., I I , 32, p. 26. De­
molombe. X X X , 286. L a u r e n t , X X , 5 şi 8. Bonnier, 862.
Aubry et Rau, V I I I , $ 767, p.' 367. Griolet, op. cit,, p. 84
urm. Glasson, Pr. cir., I, p. 126. Allard. Etude sur la chose
jugée. p. 164 urm. Lacombe, Autorité de la chose jugée, p.
32 urm. Laronìbière, V, art. 1351, Xo. 12. R é p e r t . Sirey,
chose jugée, 131 urm. G a r s o n n e t , Pr. cir., UT, § 469, p. 258
(ed. 1-aj. Bertin, Chambre de couseil, 36. T. H u e , V I I I .
304. Tuozzi, op. cit., 18 urni. B a u d r y , I I , 1285. F . H e r m a n ,
I I I , art. 1351, Xo. 212, şi toţi autorii. — S'a decis însă că
actele de executare, făcute sub legea veche de supleantul
delegat de tribunal şi confirmate în u r m ă de instanţele j u ­
decătoreşti, au între p ă r ţ i a u t o r i t a t e a lucrului judecat. Cas.
rom. C. judiciar din 1899, Xo. 15. si Bulet. S-a 1. 1898, p. 136.
-) Cas. ro'ni. Bulet. S-a 1, 1899, p.. 1257 (decisie saprà citată,
31
482 ÀÙT01UTATKA. LUCIlULUl .11If)KC AT.—Alti'. l-MÌ.

1
( a r t . 8 2 1 C. civ. şi ($7 L . J i u l . d e p a c e din 1801)i 1 ; d e
u n d e r e s u l t a c ă d a c ă a d o p ţ i u n e a a fost c o n f i r m a t ă în c o n ­
t r a d i s p o s i ţ i i l o r l e g e i , p a r t e a în d r e p t v a p u t e a t i m p de
t r e i - d e e i d e a n i - ) s ă c e a r ă a n u l a r e a ei, c h i a r în u r m a n i o r -
ţ e i a d o p t a t o r u l u i •'•) ; h o t ă r î r i l e d e t r i m e t e r e în p o s e s i u n e
p r o v i s o r i e a a v e r e i uuiii a b s e n t ( a r t . 100 u r m . (Jod. civ.i
în p r i v i n ţ a t e r ţ i i l o r , c a r i a r p r e t i n d e m a i t ă r d i u a fi m o ş ­
t e n i t o r i i p r e s u m t i v i a i a b s e n t u l u i ' i : l i o t ă r î r i l e de t r i m e -

p r o n u n ţ a t ă în unire cu conclusale noastre), Bulet, S-a 1,

1890, consid. de la p. 5 3 . P a n d . fr., v° cit., 56. R é p e r t . Si­
rey, cod v°, 137. T. Hue, V I I I , loco cit. F u z i e r - H e r m a n ,
loco cit., No. 2 2 1 . Baudry, I I , 1225. Larombière, loco cit.
Aliarti, op. cit., p. 165. 166. Lacombe, op. cit,, 37, p. 3 1 .
') Cpr. Cas. rom.' Bulet, S-a 1. 1892, p. 782. Cas. fr. I). P .
92. 1. 329. Sirey, 68. 1. 338. D. P . 68. 1. 219.
2
) T. H u e , I I I , 139. B a u d r y . I I . 1285. Aubry et Rau, VI, §
558, p. 129, 130. B e u d a n t , I I , 682, n. 3, 1. T r i b . P a p e e t e ,
D. P . 92. 1. 329 şi nota lui Garsonuet.—Chestia este însă
controversată, şi unii aplică în specie prescripţia de dece ani
(art. 1900), în p r i v i n ţ a nulităţilor relative (Demolombe, VI,
203, 212), ear după alţii, acţiunea a r fi imprescriptibilă
( L a u r e n t . I V , 235). Vedi asupra acestei controverse, t, 1,
p a r t e a I a Coment, noastre, p. 381, 385. Dalloz, Xouv. Cod.
civ. annate (1900), I, p. 658, No. 1 1 urm. Répert. Sirey, A-
doplion, 331 urm. P a n d . fr., Adoption, 525 urm.
") Répert. Sirey, Chose jugée, 184, şi Adoption, 302 urm. Pand.
fr., Chose jnqée, 67 urm. si Adoption. 285. R é p e r t . Dalloz,
Supplém., Chose jugée, 17. T. Hue, I I I , 139 si V I I I , 301.
Griolet, op. cit., p. 85. Bonnier, 862. L a u r e n t , X X , 5. De­
molombe, X X X , 286. Larombière, V, art. 1351, No. 12. Beu­
dant, I I , 6 8 1 . Vigié, I. 615. Mourlon, I. 1006. F . H e r m a n ,
I, art. 360, No. 11 şi Supplém. par Griffond, I, a r t . 360,
No. 6, si I I I . a r t . 1851. No. 286 urm. Aubrv et Ran, loco
cit, Cas. rom.' Bulet. S-a 1. 1892, p . 782. Cas. fr., C. Caen
şi Trib. Villefraiiche, I). P . 92. 1. 329. I). P . 88. 1. 171.
Sirey, 88. 1. 67. D. P . 8 1 . 3. 29. Sirev. 68. 2. 17. I). P .
68. 1. 219. Sirey, 68. 1. 338.
Irevoeabili- Adopţiunea însă r e g u l a t făcută şi înscrisă în actele sta­
tatea adopţi- rei civile (art, 323 C. civ. şi 67 L. jud. de ocoale din 1896)
imei. Deoseb. este definitivă şi nu mai poate fi revocată nici chiar prin
între Codul
Calimach şi consimţimentul părţilor. Cpr. R é p e r t . Sirey, Adoption, 291
Codul actual. urm. şi Chose jugée, 135.—In Codul Calimach (art, 250, 251).
adopţiunea era din contra revocabilă. Cpr. art. 185 C. aus­
triac, 1768, 1769 C, german. Vedi t. I, p a r t e a I I a Co­
ment, noastre, p. 324, nota 1.
*) Larombière, loco cit. F . H e r m a n , I, a r t . 121, No. 2 1 , şi I I I ,
art. 1351, No. 215. Répert. Sirey, Chose jugée. 136. P a n d .
 ('(ID. C I V . C A K T K A III.- - T I T . I l l . - C A I M T . IX. S-a. I I I . A l l ' I ' . I20J. is;;

t e r e în posesiune.. în p r i v i n ţ a a v e r c i unei. m o ş t e n i r i , a it­

imi m o ş t e n i t o r de s â n g e , c a r i n u v o r p u t e a ii o p u s e m o ş ­
t e n i t o r u l u i m a i a p r o p i a t ce a r r e c l a m a m a i în urmii m o ş ­
1
t e n i r e a p r i n o p e t i ţ i e de e r e d i t a t e ) : î n c h e i e r i l e c a r i a r i n s t r . fnmlii-
h l i d n t ; 1
permite înstrăinarea fundului dotal a r t , 1 2 5 8 . 1 254» în ' '
a f a r ă de c a ş u r i l e p e r m i s e de l e g e şi t a r ă î n d e p l i n i r e a f o r ­
2
melor l e g a l e ! : acele c a r i a r o r d o n a rectificarea unui act
:î
al starei civile i : încheierile p r i v i t o a r e la învestirea sen-

fr., eod. y». 63. Aubry et Ran. I. § 152. p. 919. 920 (ed.
5-a). Plasmali, Code et tr. des absent* (1811), I, p. 253.
Dreptul adevăraţilor moştenitori de a cere t r i m i t e r e a în po­
sesiune a bunurilor absentului, contra moştenitorilor pre-
siuntivi cari o obţinuse mai întâi, se prescrie însă prin t r e i ­
zeci de ani de la p r o n u n ţ a r e a primei botărîri. A u b r y et
Ran. Plasmali, loro ed. 0 . G r e n o b l e . D. P . 52. 2. 1 6 1 . Vedi
si Baudrv et H. F o u r c a d e . Des personnes. I, 1178 (ed. a 2 - a ) .
*) Cpr. T r i b . Ilfov, Dreptul din 1887, No. 33. L a u r e n t , I N ,
259. Paini, fr.. Successions. 1,1929. Vedi şi t. I l i a Coment,
noastre, p. 231. T r i m e t e r e a în posesiunea unei averi suc­
cesorale este, în adevér. o mesură provisorie, pe care t r i ­
bunalul o judecă în mod sumar, după actele şi probele pre­
sentate de părţi, f'ară ca prin aceasta sa prejudeee d r e p t u ­
rile a d e v ă r a ţ i l o r moştenitori. E x i s t ă însă lucru judecat de
câte ori s'a dat o h o t ă r î r e contradictorie asupra unei con­
testatului la cererea de t r i m e t e r e în posesiune. Cpr. T r i b .
Ilfov. Curierul judiciar din 1900. No. 3 1 . C. Bucureşti.
Dreptul din 1895, N o . 27.
-) Pand. fr., ('Uose juyée.13. Répert. Sirey. cod. x", 117. Cuil-
louard. Contrat de mariar/e. I V . 2015. L a u r e n t . X . 5, 8, si
X X I I I , 5 3 1 . T. Hac, V I I I , 301 şi I X , 482. l'.audry et Sur­
ville. Contrat de mariaeje, I I I , 1709. Troplong. Idem. I V .
3493 urm. Aubrv et R a n . V. '§ 537. p. 593. 594. .Marcadé.
VI. a r t . 1558. No. VI. L i c o m b e , o),, cil., 39. p. 35. C. A-
gen si T r i b . Lombez, I). P . 92. 2. 258. Sirey. 93. 2. 97.
Contra. 0. Grenoble şi Lyon. Sirey. 4 0 . 2 . 2 0 9 . şi Sirey, 4 1 .
2. 612. Bertin, f.'/iambre de consci!. 1149. Odier, Conte, de.
mariane (1847), I I I . 1289. Devilleneuve. nota în Sirev. 42.
1, p. '541.
Dar daca autorisarea a fost d a t ă femeei pentru o causa
legala, ea' nu mai poate a t a c a înstrăinarea, susţinem! falsi­
tatea faptelor pe cari s'au întemeiat judecătorii, mai cu
sama, dacă terţii au fost de bună credinţă. R é p e r t . Sirey,
v" cil., 149. Laurent, Troplong. Aubry et IJ.au, Marcadé.
Baudrv et Surville. op. sì foco suprà cil. Denianfe. V I . 230
bis X.' Gnillouard. »,,. cip, IV. 2016. T. Hue. IX, 182. L i b b é ,
nota, in Sirev, 8 8 . 1. 289 nrm. Cpr. si Trib. P o r p i g n a n . D.
P. 1899. 2. 28.
8
) L a r o m b i è r e . loco saprà cit.
484 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - A R T . 1201.

t i n ţ i l o r d e f i n i t i v e s a u a c t e l o r a u t e n t i c e cu f o r m u l a e x e c u ­
l
torie ) , etc.
încheierile Cât p e n t r u încheierile prin c a r e j u s t i ţ i a a c o r d ă femeei
complecta- m a r i t a t e o a u t o r i s a r e , în c a z d e r e t u ş d i n p a r t e a b a r b a -
rea capaci- t u l u i i a r t . 0 2 4 u r m . P r . civ. şi 07 L . j i u l . d e o c o a l e din
tîl ei
m ă r i t a t e 1 8 9 6 ) , ele f ă c â n d p a r t e d i n j u r i d i c ţ i a c o n t e n c i o a s ă , a u
p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t : d e u n d e r e s u l t a că b ă r b a t u l n ' a r
p u t e a , invocând i r e g u l a r i t a t e a a u t o r i s ă r e i , să c e a r ă a n u l a ­
2
r e a a c t u l u i făcut de f e u i e e ) .
Omolog, unei I n p r i v i n ţ a h o t ă r î r i l o r p r i n c a r i se o m o l o a g ă o î m -
nnparţeii. p ă r ţ e a l ă , t r e b u e s ă f a c e m u r m ă t o a r e a d i s t i n c ţ i u n e . Dacă
t r i b u n a l u l s'a m ă r g i n i t n u m a i a c o n s t a t a î n d e p l i n i r e a for­
m a l i t ă ţ i l o r c e r u t e d e l e g e , a t u n c i o m o l o g a r e a , d e şi f ă c u t ă
s u b f o r m a u n e i s e n t i n ţ e , nefiind în r e a l i t a t e de c â t u n a c t
de j n r i d i c ţ i e g r a c i o a s ă , n u p o a t e a v e a a u t o r i t a t e a l u c r u l u i
j u d e c a t . D a c ă însă s e n t i n ţ a de omologare a r s t a t u a a s u p r a

Formula *) Cas. roin. Bulet. S-a 1, 1881, consid. de la p. 227. Bulet.

executorie. S-a I I , 1886, consid. d e l a p. 84.—Art. 132 din noul Proiect
al procedurei civile, adaos de comisiune. prevede că partea
câştigătoare poate dobândi o nonă formulă executorie, la caz
de perderea celei d'intăi, daca liotărîrea n'a fost încă adusa
la îndeplinire.
Ilotărîri T r e b u e să observăm, cu această ocasiune, că hotărîrile
pronunţate pronunţate sub legea veche erau executorii prin ele însuşi,
suh legile când deveneau definitive, fără a mai fi învestite cu formula
N
"" executorie, a c e a s t ă formulă fiind o inovaţie a legei actuale.
Cpr. Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1899, p. 992 (decisie pronun­
ţ a t ă în u n i r e cu conclusale noastre).
Urmăriri ia- Curtea de casaţie a decis de asemenea că, în u r m ă r i r i l e
cute rte ere- imobiliare făcute de creditul fonciar, după legea sa specia-
ilit.nl fonciar. m x t _ nevoe ca actele de ipoteca, în basa cărora se
e s e

face u r m ă r i r e a , să fie învestite cu formula executorie, a-

ceastă formalitate fiind înlocuită prin încheierea t r i b u n a l u ­
lui pentru scoaterea imobilului îu vendare. Această decisie
recentă (22 martie 1902, S-a II) este însă criticata de 1)1
S. Cihoski (Curierul judiciar din 1902, No. 38 : Dreptul din
1902, No. 46) şi a p r o b a t ă de Dl. Gr. Vulturescu (Dretpul
din 1902, No. 42).
-) Bertin, Chambre de conseil, 35 şi 1392. R é p e r t . Sirey. Au-
torisation de femme mariée, 488, si Chose ju/jée, 152. Trib.
P a r i s , D. P . ' 78. 2. 130. Sirey, 79. 1. 258.—Dacă însă fe-
meea s'a judecat fără a fi autorisată, nu se poate opune a-
ceastă liotărîre bărbatului ca avènd a u t o r i t a t e a lucrului ju­
decat, când el a r cere a n u l a r e a judecatei u r m a t e f ă r ă au­
torisare. Cas. rom. Dreptid din 1891, No. 13.
 COD. ( I V . ( A R T . 111. TIT. HI.—CA l'IT. 1X.-.Ş-» 111.—ART. im. I 85

unui incident care a r constitui o a d e v ă r a t ă c o n t e s t a ţ i e , a-

t u n c i fiind v o r b a de o l i o t ă r î r e c o n t e n c i o a s ă , ea v a a v e a .
ca t o a t e l i o t ă r î r i l e de a s e m e n e a natură, autoritatea lucru­
lui j u d e c a t 1 . 1

A u de a s e m e n e a p u t e r e a lucrului judecat liotărîrile Confirm.

r, . ,• o . . ., . , unei tran-
p n n c a r e se confirma o t r a n s a c ţ i e - i şi c h i a r însuşi t r a n - tiuni. sac

s a c ţ i i l e p ă r ţ i l o r i a r t . 17 1 1 ' , d i n c a r e ele p o t s ă t r a g ă o
e x c e p ţ i e a n a l o a g ă cu a c e a c a r e r e s u l t a d i n a r t . 1-201, d a c ă
3
c o n d i ţ i i l e p r e s c r i s e de a c e s t t e x t s u n t î n d e p l i n i t e i .
A r L M h
Astfel, a u puterea lucrului j u d e c a t liotărîrile j u d e c ă - ' -
t o r i l o r de ocol, c a r i . în m a t e r i e de î m p ă r ţ e a l ă , p a r v i n a ' "coaie.""
î m p a c ă p e p ă r ţ i l e m a j o a r e şi c a p a b i l e în b a s a a r t . 9 9 d i n
legea j u d . d e o c o a l e . D a c ă t r a n s a c ţ i a p ă r ţ i l o r , f ă r ă c o n s t a ­
tarea v r e unei a u t o r i t ă ţ i , a r e p u t e r e a lucrului j u d e c a t ( a r t .
1 7 1 1 ) , cu a t â t m a i m u l t a c e a s t ă a u t o r i t a t e t r e b u e s'o a i b ă ,
o t r a n s a c ţ i e c o n s t a t a t a d e j u d e c ă t o r u l c o m p e t e n t . S'a d i s
că a s e m e n e a h o t ă r î r i n u p o t a v e a p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t ,
p e n t r u că ele n u v a l o r e a z ă de c â t ca a c t e a u t e n t i c e Dar
un a c t a u t e n t i c n u a r e el o a r e î n t r e p ă r ţ i p u t e r e a u n e i
s e n t i n ţ i n e a p e l a b i l e ? Vedi şi saprà, p . 1 6 1 .
O r d o n a n ţ e l e de a d j u d e c a r e , d a t e în m a t e r i e de v e n - Ordon, de
ÎHI nuiGCiirc
d ă r i v o l u n t a r e s a u p e n t r u e ş i r e d i n i n d i v i s i u n e , nefiind de . vendări p

cât n i ş t e c o n v e n ţ i i f ă c u t e î n t r e p ă r ţ i s u b p r i v i g h e r e a j u s - voluntare
t i ţ i e i , e a r nu n i ş t e a d e v ă r a t e h o t ă r î r i , n u a u p u t e r e a lu-^Kimsiiinc!
5
c r u l u i j u d e c a t şi n u p o t fi a t a c a t e nici p e c a l e a a p e l u l u i ) ,
l
) T r i b . Ilfov. Dreptul, din 1888. No. 5. Cpr. Cas. fr. D. P .
86. 1. 37. T. Hue, V I I I . 3 0 1 . P a n d . f r . Chose jugée, 57 u r m .
Aubry et Ran, V I , § 626, p. 586, nota 25. Demolombe,
X V I I . 425. Répert. Sirey. Chose jugée, 140 u r m . Glasson,
nota in D. P . 86. 2. p. 74. Lacombe. op. cit., 37. p. 34. A l ­
iarci, op. ci/., p. 166.
-) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a. 1, 1878. p. 126. Bidet. S-a 1, 1887.
p. 311..— Contrà. T. H u e . V I I I . 304.— Transacţiile pot însă fi
atacate, in caşurile anume p r e v e d u t e de lege, pe cale prin­
cipală. Cas. rom. fîulet. S-a. 1.1888. p. 1045.
:|
) Cpr. T r i b . Ilfov. Dreptul din 1886. No. 80.
l
) Vedi ş t . R. Scriban. C, judiciar din 1902, No. 17.
r
') C. Bucureşti şi Cas. rom. Dreptul din 1890, No. 5 şi 75.
Dreptul, din 1898. No. 72. Curierul judiciar din 1899, No.
34. si Ou let. S-a 1. 1899. p. 956.—Contra. Cas. rom. Drep­
tul din 1875. No. 23. 1 inlet. S-a. II, 1874. p. 147. Vedi şi t. I I I
a Coment, noastre, p, 463.
486 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

r
n i c i p e a c e a a r e c u r s u l u i în c a s a ţ i e ) . I n l i p s a u n e i d i s p o ­
s i t i ! l e g i s l a t i v e , v e n d a r e a n u p o a t e , î n a s e m e n e a c a z , fi a-
nulată, de cât p e n t r u motive g r a v e , pe calea unei acţiuni
2
principale ) . Această soluţie, m e n ţ i n u t ă a t â t prin procedura
3
r e v i s u i t ă l a 1 9 0 0 ( a r t . 6 8 9 ) ) c â t şi p r i n n o u l P r o i e c t e l e
r e v i s u i r e ( a r t . 7 4 2 ) , lasă însă de d o r i t din p u n c t u l de v e ­
d e r e l e g i s l a t i v , c ă c i a c ţ i u n e a în a n u l a r e p r e s c r i i n d u - s e p r i n
3 0 d e a n i ( a r t . 1 8 9 0 C. c i v . ) , c u m p ă r ă t o r u l v a r e m â n e a în
acest lung timp supus acestei acţiuni. De aceea, am cre-
d u t de c u v i i n ţ ă de a sezisa C a m e r a d e p u t a ţ i l o r , în calitate
d e r e p r e s e n t a n t a l I a ş i l o r , c u u n p r o i e c t d e l e g e , c a r e a-
v e a d e s c o p a d m i t e r e a r e c u r s u l u i în c a s a ţ i e î n c o n t r a t u ­
t u r o r o r d o n a n ţ e l o r d e a d j u d e c a r e , c h i a r şi a c e l o r d a t e în
4
m a t e r i e de v e n d ă r i v o l u n t a r e p e n t r u eşire din i n d i v i s i u n e ) .
Acest proiect de lege, a p r o b a t de G u v e r n u l de atunci,
d o a r m e î n s ă şi a s t ă d i în c a r t o a n e l e C a m e r e i , ca m a i t o a t e
proiectele din i n i ţ i a t i v ă p a r l a m e n t a r ă .
Ordon, de Cât p e n t r u o r d o n a n ţ e l e de a d j u d e c a r e , d a t e în m a t e -
0
ln înaterfo ^e e x p r o p r i e r e silită, ele a u p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t ,
5
de expropri-îndată ce a u d e v e n i t d e f i n i t i v e ( a r t . 5 6 4 , 5 6 7 ) ) , fie p r i n
ere silita. rpi g
e S r e c u r s u l u i , fie p r i n n e f a c e r e a l u i în t e r m e n u l
n e r e a

l e g a l , a d e c ă în p a t r u - d e c i d e d i l e d e la d a t a t r a n s c r i e r e i
o r d o n a n ţ e i d e a d j u d e c a r e în r e g i s t r e l e t r i b u n a l u l u i d e u r ­
j
mărire (art. 559 Pr. civ.l' i.

!) Cas. rom. Dreptul din 1890, No. 75 ; din 1895, No. 54, si
Bulet, S-a I I , 1895, p. 939 şi 974. Bulet. Secţii-unite, 1875,
p. 6 1 . Vedi t, I I al Coment, noastre, p. 212, nota 2, şi t.
I I I , p. 462. text si nota 4.—Contra. Cas. rom. Bulet, S-a I I ,
1871, p. 358.
-) Cas. rom. loco suprà cit, Bulet. S-a I, 1892, p. 35. Dreptul
din 1890, No. 75. Bulet, S-a I I , 1895, p. 939 si 974. Drep­
tul din 1875, No. 23 şi 39. Bulet, S-a 1, 1899, p. 761 (de­
cisie p r o n u n ţ a t ă în unire cu conclusiile noastre). C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1888, No. 56, consid. de la p. 453, coloana
1. Dreptul din 1894, No. 42. Vedi şi T r a t a t u l nostru în
limba franceză, p. 187.
;i
) Vedi e x p u n e r e a de motive a D-lui C. (1. Dissescu, în noul
Cod. de proced. civ. adnotat de V. Alexandrescu, Cesărescu
si Mironescu, p. 56.
+
) Vedi e x p u n e r e a de motive si t e x t u l acestui proiect de lege,
în Dreptul din 1890, No. 80, p. 643.
8
) Cpr. C. Craiova, Dreptul din 1899, No. 27.
,;
) Art, 614 din noul Proiect reduce acest termen la trei-zeci de
dile, însă punctul de plecare este acelaş. Acest text mai ă-
 COI». eiV.-CAIMEA 1JI.-T1T.III.—-CAT. l X . - S - a III.- AHT. 1201. 187

Ce t r e i m e să d e c i d e m în p r i v i n ţ a s e n t i n ţ i l o r de o m o - Omolog, u-
logare a unui c o n c o r d a t ?
C u r t e a de c a s a ţ i e d i n T u r i n a decis ( 1 3 s e p t . l S 7 7 i
că t r i b u n a l e l e p r o n u n ţ a în t o a t e c a ş u r i l e o a d e v ă r a t ă s e n ­
t i n ţ ă . A d e v è r u l e î n s ă că n u e x i s t ă l u c r u j u d e c a t de c â t
a s u p r a p u n c t e l o r d e c i s e în i n s t a n ţ ă d u p ă o p o s i ţ i a ce s ' a r
fi f ă c u t de a c e i i n t e r e s a ţ i ( a r t . 8 5 0 C. c o n i . i . I n c e l e l a l t e
c a ş u r i , t r i b u n a l u l dă o s e n t i n ţ ă pe c a l e g r a ţ i o a s ă , în c a ­
m e r a d e consiliu i a r t . 8 5 4 C. c o m . i ' J .
In o r i ce c a z . c o n c o r d a t u l , c h i a r o m o l o g a t d e j u s t i ţ i e ,
fiind un c o n t r a c t la f o r m a r e a c ă r u i a j u s t i ţ i a n u i n t e r v i n e
de c â t p e n t r u a a p a r a d r e p t u r i l e m i n o r i t ă ţ e i şi a c r e d i t o r i l o r
a b s e n ţ i , c ă r o r a el e s t e o p o s a b i l - i . p o a t e fi a n u l a t l a r t . S 0 2
C. eoni. ) s a u r e s i l i a t p e n t r u n e î n d e p l i n i r e a c o n d i ţ i i l o r l u i
( a r t . 8 0 3 C. com.i ca o r i ce c o n t r a c t în g e n e r e , şi s e n t i n ţ a
de a n u l a r e s a u d e r e s i l i a r e a r e d e a s t ă d a t ă n e c o n t e s t a t p u ­
t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t , p e n t r u că ea se p r o n u n ţ ă îiCmod c o n ­
t r a d i c t o r , d u p ă c i t a r e a p ă r ţ i l o r i.art, 8 6 2 , 8 6 3 C. c o n i . i .

Hota rîri definit ie e.

S c o p u l p r e s u m ţ i e i e d i c t a t e de a r t , 1 2 0 1 fiind de a
p u n e un c a p ă t c o n t e s t a ţ i i l o r , l u c r u l j u d e c a t va r e s u l t a , in
t o a t ă p l e n i t u d i n e a s a , n u m a i d i n o h o t ă r î r e s a u decisie d e ­
finitivă. ..lies judicata dicitur. qim fineai controversial-uni
pronunciai ione judicis acei pit. Quod vel conditili nedione, vel
, !
absolut ione contiuţjit" '.

daogă încă că cererea de r e c u r s t r e b u e să fie însoţita ile

copia de pe ordonanţa de adjudecare, ceea ce în legea ac­
tuală şi in acea a n t e r i o a r ă nu se cere (cpr. Cas. rom. Bulet.
S-a TI, 1886, p. 361), de plata taxelor de c i t a t a m i , precum
şi de motivele de casare, fava a &>, mai putea iu urmă de­
pune altele, toate aceste sub pedeapsă de nulitate a recur­
sului. Se vede că autorul noului Proiect a voit sa impedire
ori ce s t r ă g â n i r i în această p r i v i n ţ ă . I d e e a de a nu se pu­
tea pune alte motive de casare. în u r m a inter.jetărei re-
recursului. nu ni se pare insă prea nemerita.
') Cpr. Calamandrei. Del fallimento, I I . 71!). p. 151 (ed. din
1883). T h a l l e r . Tr. clement, de droit comm., 1874, p. 1027 (ed.
din 1898). <'. din Brescia, (iazz. trib. (diar ital.).' 1875, p. 5 8 i .
-) Cpr. Thaller, op. cit.. 1814. p. 1010.--'in cât priveşte n a t u r a
j u r i d i c ă a concordatului, vedi discuţia la care această ches­
t i u n e a dat. loc în Cesarescu si Dan. Falimentele, p. 198 urm,
•") L. 1. Dig.. De ve judicata. 42. 1. Cpr. Pothier. I I . 850.
Vedi şi Cas, rom, Bulet, S-a 1, 1 8 / 0 , p, 248, Bulet. Secţii-
488 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Producerea H o t ă r î r e a d e f i n i t i v ă t r e b u e ş t e î n s ă p r o d u s ă în i n s t a n -
h0 < e m
y ^ ^ " ţ ă d e p a r t e a c a r e o i n v o a c ă , p e n t r u că a l t f e l j u d e c ă t o r u l ,
v î

instanţă, c a r e . t r e b u e n e a p ă r a t s ă se p r o n u n ţ e a s u p r a e x c e p ţ i u n e î
p r o p u s e , s u b p e d e a p s ă d e a c o m i t e o o m i s i u n e e s e n ţ i a l ă şi
r
d e a d a o h o t ă r î r e c a s a b i l ă ) , a r fi în i m p o s i b i l i t a t e de a
2
decide dacă elementele lucrului judecat au sau nu fiinţă ).
Diferitele Cuvintele h o t ă r î r e sau decisie definitivă sunt însă, pre-
c m n a n l v
cuvMeior W u t . p. 4 5 3 , susceptibile de m a i m u l t e înţelesuri,
hotărîre de- D a c ă h o t ă r î r e a n u m a i e susceptibilă de nici un r e -
fimtiva. ^ g c u r so r d i n a r ^ fi e x t r a o r d i n a r , s a u d a c ă o p o s i ţ i a , a p e ­
e e

l u l , r e c u r s u l o r i r e v i s u i r e a a u fost d e c l a r a t e p e r i m a t e d u p ă
cererea părţei interesate (art. 257 urm., 329, 376 Pr.
3
c i v . ) ) , a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t este i r e f r a g a b i l ă . (Cpr.
a r t . 1 7 8 8 C. c i v . ) . E s t e a d e v ă r a t că a r t . 2 5 8 P r . c i v . p r e ­
unite, 1883, consid. de la p. 613. Bulet. 1883, p. 935 şi 1186.
Bulet. S-a 1, 1900, p. 761 (decisie p r o n u n ţ a t ă în unire cu
conclusiile noastre). T r i b . Iaşi, Dreptul din 1 8 8 3 , No. 71.
J u d . ocol Snagov, C. judiciar din 1899, No. 6.
]
) Cas. rom. B u l e t . S-a 1, 1886, p. 16. Cpr. Bulet. S-a 1, 1887.
p. 5 4 1 , şi Dreptul din 1887, No. 62. Bulet, 1894, p. 505.
â
) Cpr. Cas. rom. C. judiciar din 1893, No. 48. Bulet. S-a 1.
1893, consid. de la p. 233. — O h o t ă r î r e avènd p u t e r e a lu­
crului judecat, perde deci acest c a r a c t e r dacă nu este invo­
cată de acel i n t e r e s a t la o altă judecată, şi, în asemeuea
caz, cea de a doua h o t ă r î r e , chiar dacă la d a r e a ei s'ar fi
s t r e c u r a t oare-care vicii de formă, dobândeşte la r â n d u l ei
puterea lucrului judecat şi r e m a n e s i n g u r ă executorie, dacă
p a r t e a în drept n ' a atacat-o în termenul prescris de lege,
C. Bucureşti, Dreptul din 1889, No. 35.
3
Perimare. ) P e r i m a r e a curge şi în contra minorilor, interdişilor şi celor
puşi sub un consiliu judiciar (art. 257 P r . civ.), şi aceasta
fie că dreptul a luat n a ş t e r e în persoana minorului, fie că
o p a r t e s'a severşit din v i a ţ ă în cursul instanţei, lăsând un
moştenitor minor. Garsonne!, Pr. civ., V, § 1194, p. 828,
n. 3. Cpr. şi C. I a ş i , C. judiciar din 1902, No. 28, si Drep­
tul din 1902, No. 35. Cpr. art, 1876, 1908 C. civ.,' 946 C.
corn., 568 P r . civ., etc.
Art. 262 din noul P r o i e c t de revisuire al procedurei civile
Modificările adaogă însă, în aceasta p r i v i n ţ a , că în caz când repre-
aduse prin t e n t a n ţ i i minorilor şi interdişilor decedează sau încetează
1
"d"^™ ^ de a mai îndeplini funcţiunile lor, p e r i m a r e a este suspen-
Procedf'cl- d a t ă p a n ă la înlocuirea acestor r e p r e s e n t a n ţ i . Această dis­
vile, posiţie este foarte «emerită. Mai este încă de observat că
noul Proiect reduce termenul peremţiunei în civil la un an,
ca şi în materie comercială (art, 903 C. com.). Termenul
de doi ani este însă mult mai potrivit,
 C O P . C I V . — C A R T . ]IT. - T I T . I I I . C A P I T . 1 X . - S - » I I I . — A R T . 1-201. 189

vede că p e r i m a r e a mi i m p e d i e à de a d e s c h i d e o n o u ă a c ­
ţ i u n e , d a c ă d r e p t u l nu este p r e s c r i s . î n s ă a c e a s t ă d i s p o s i ­
l e se r e f e r ă , de b u n ă s a m ă , la p e r i m a r e a a c ţ i u n e i , d u p ă
cum o s p u n e a n u m e a r t . 2 0 9 din n o u l P r o i e c t , e a r n u la
perimarea apelului, r e v i s u i r e i sau recursului, a c e a s t ă solu­
ţie fiind s i n g u r u l mijloc de a î m p a c ă a r t , 2 5 8 cu a r t , 3 2 9
( 2 6 7 din n o u l P r o i e c t i.
E x i s t ă î n s ă u n caz în c a r e a u t o r i t a t e a d e f i n i t i v ă a R e c u r s i n
1
l u c r u l u i j u d e c a t e s t e i n d e p e n d e n t ă de r e c u r s u l ce p o a t e fi ' " ^ f "
i u t e r j e t a t c o n t r a h o t ă r î r e i . A c e s t a este c a ş u l în c a r e o
decisie a fost a t a c a t ă cu r e c u r s în i n t e r e s u l l e g e i , d e c ă t r ă
m i n i s t , p u b l i c de p e l â n g ă C u r t e a de c a s a ţ i e , c a r e s i n g u r
a r e a c e s t d r e p t : c à c i , în a s e m e n e a c a z , a d m i t e r e a c h i a r a
r e c u r s u l u i l a s ă să s u b s i s t e l i o t ă r î r e a în c â t p r i v e ş t e r a p o r ­
r
turile dintre p ă r ţ i icpr. a r t . 4 1 4 P r . pen.i i .
A 3 7 7 p r
D a c ă l i o t ă r î r e a d e f i n i t i v ă se află în c u r s de a se iu- « - -
deca în c o n t e s t a ţ i e s a u în u r m a c e r e r e i de r e v i s u i r e , ea
a r e p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t p a n ă ce se v a î n l o c u i p r i n o
altă h o t ă r î r e iart. 377 P r . civ.i.
D a c ă l i o t ă r î r e a d a t ă în p r i m a i n s t a n ţ ă e s t e î n c ă s u - Art. TOS Pr.
""crin
pusă oposiţiei sau apelului, a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t este
n u m a i p r o v i s o r i e ~ i , şi e a î n c e t e a z ă î n d a t ă ce s'a f ă c u t o-
3
posiţie sau a p e l ) . „ A p e l u l s a u o p o s i ţ i a f ă c u t ă în t i m p
u t i l , d i c e a r t , 7 0 5 1645 v e c h i u l d i n P r . c i v . g e r m a n ă , i m p e -
4
dică l i o t ă r î r e a de a d o b é n d i a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t " 1 .
D i n cele m a i s u s e x p u s e r e s u l t a că a c e l a c o n t r a c ă ­
r u i a o h o t ă r î r e a fost p r o n u n ţ a t ă în p r i m a i n s t a n ţ ă , n u
') Cpr. G a r s o n u e t , Pr. <--k., I I I . § 1126. p. 542, nota 12, in
fine (ed. a 2-a). Pand. fr., 67/«se -jugée. 1575.
*) 'Cpr. P o t h i e r , 0 6 % . , N . 852, 853. P a n d . fr.. Chose jugée, 1 0 1 .
R é p e r t . Sirey. cod, v°. 12 urni.. 18 urm. B a u d r y , I I , 1285.
Demolombe. X X X , 288. Bonnier. 861. C a r s o n n e t . Pr. cir..
III, p. 239, § 465 (ed. 1-a). § 1126, p. 542 (ed. a 2-a).
Marcadé. V, art. 1351. Xo. 1. L a r o m b i è r e . V. art. 1351.
No. 2. Aubrv et Ran. V I I I . ţ 769. p. 399. (Ilasson. Pr. ric.
I. p. 124. Griolet, op. cit., p. 90 urm. T. Hue, V I I I . 306.
Cpr. si Cas. fr. Pand. Period. 1901. 1. 503. —Contra. Lau­
rent. X X . 17. Duranton. X I I I . 454. 455. T h i r v . I I I . 163.
Arntz, I I I , 404.
"') Acest principiu este aplicabil şi liotaririlor pentru care s'a
admis executarea provisorie. Cpr. P o t h i e r . I I . 852. L a r o m ­
bière, loco rit. Répert. Sirey. v" rit, 22.
•*) .,i)er Éintritt der lîecldskraft tcird durcli rechtzeitige Ernie- A r t . 7 0 5 P r .
gung des liechtsmittels oder des Einspruchs gehemmt", germ.
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.--ART. 1201.

p o a t e , fără a viola a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , să supue

tribunalelor o pretenţie contrară hotărîrei date, cât timp
a c e a s t ă h o t ă r î r e n ' a fost a t a c a t a p e c a l e a o p o s i ţ i e i s a u
l
apelului ) .
Mutar, pro- H o t ă r î r i l e c o n t r a d i c t o r i i , p r o n u n ţ a t e în u l t i m ă i n s -
1 t a n a
"itimă'in- t > a u a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , p a n ă l a desfiinţa-
stanţă. r e a s a u c a s a r e a l o r , cu t o a t e că a r fi î n c ă s u p u s e r e c u r ­
s u l u i , p e n t r u c ă r e c u r s u l , c a si r e v i s u i r e a ( a r t . 2 9 5 P r .
civ.) n u s u s p e n d ă î n p r i n c i p i u e x e c u t a r e a l o r ( a r t . 77 L .
2
C. d e c a s a ţ i e ) ) . T r i b u n a l u l d e I l f o v e s t e d e c i g r e ş i t c â n d
a
p u n e î n p r i n c i p i u ) că n u m a i h o t ă r î r i l e c a r i n ' a u fost a-
t a e a t e p e c a l e a r e c u r s u l u i , s a u c a r i fiind a t a c a t e p e a c e a s t ă
c a l e , a u fost m e n ţ i n u t e p r i n r e s p i n g e r e a r e c u r s u l u i , p o t fi
i n v o c a t e ca c o n s t i t u i n d l u c r u l j u d e c a t . C h i a r h o t ă r î r i l e p r o ­
n u n ţ a t e d e j u d e c ă t o r u l d e ocol î n u l t i m ă i n s t a n ţ ă , î n p r i ­
v i n ţ a c ă r o r a r e c u r s u l e s t e s u s p e n s i v de e x e c u t a r e , a u o a u ­
t o r i t a t e provisorie p a n ă la i n t e r j e t a r e a r e c u r s u l u i .
Art. ; u î Pr. O h o t ă r î r e , p r o n u n ţ a t ă î n p r i m a i n s t a n ţ ă , p o a t e să d e -
t l v
- v i e d e f i n i t i v ă şi s ă d o b â n d e a s c ă p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t
n u n u m a i p r i n n e e x e r c i t a r e a c ă i l o r l e g a l e d e r e f o r m a r e în
t e r m e n u l prescris de lege s a u prin p e r i m a r e a apelului, d a r
şi p r i n e x e c u t a r e a ei d e b u n ă v o e , s a u p r i n m u l ţ ă m i r e a
î n s c r i s ă d a t ă a s u p r a ei (acquiescement) ( a r t . 3 1 7 P r . c i v . ) * ) .
P r i m i r e a u n o r a c o n t u r i a s u p r a u n e i h o t ă r î r i , f ă r ă nici o
5
r e s e r v ă , c o n s t i t u e n e c o n t e s t a t o e x e c u t a r e d e b u n ă voe ) .
1
) ' Opr. Gas", fr. si C. Riom, Sirey, 9 1 . 1. 2 5 . D. P . 90. 1. 301.
Pand. Perìodi'90. 1. 336. D. P . 92. 2. 2 4 1 . T r i b . B r ă i l a şi
Iaşi, Dreptid din 1883, No. 63 şi 7 1 . Vedi şi autorii citaţi
în nota precedenta,
3
Art, 215 C. ) Cpr. C. Bucureşti şi Craiova, judiciar din 1902, No. 17
civ., 08 L. şi 35.—Art. 245 § ultim din Codul civil şi art. 98 din legea
1
'•'rop^ '' judec, de ocoale aduc o a d e v ă r a t ă excepţie la acest prin-
(1V
*" ' cipiu, declarând recursul suspensiv atât în materie de di­
vorţ, fie că cererea a fost admisă sau respinsă (cpr. C. Be-
sancon, Dreptul din 1885, No. 53), cât şi în p r i v i n ţ a afa­
cerilor pe care judecătorul de ocol le judeca în ultimă in­
s t a n ţ ă , şi cari s u n t supuse recursului înaintea tribunalului.
După a r t . 560 P r . civ. (615 din noul Proiect), r e c u r s u l fă­
cut în contra unei ordonanţe de adjudecare este de aseme­
nea suspensiv.
;!
) Vedi Curierul judiciar din 1896. No. 45.
*) Cpr. Cas. rom! Bulet. S-a 1, 1888. p. 340. Pand. fr:. Cium
jiu/ée, 106.
5
) Cpr. Cas, rom. Bulet. S-a I I , 1885, p. 832.
 COI». CIV.—CARTEA 111.—TJT. H I . - C A P I T . IX.-.S-a 1 I I . - A R T . 1201.

P a r t e a c a r e a e x e c u t a t - » n u m a i in p a r t e p o a t e s"o a-
[ peleze p e n t r u c a p e t e l e din d i s p o s i t i v u l h o t ă r î r e i n e e x e c u t a t e
[ ( a r t . .'UT P r . civ. § 2 ) .
I S'a d e c i s c ă din c e r e r e a a d r e s a t ă p o r t ă r e i l o r de a se
l n u m e r a c l i e l t u e l e l e de j u d e c a t a a c o r d a t e p r i n h o t ă r i r e , nu
1
I se p o a t e d e d u c e r e n u n ţ a r e a la a p e l s a u r e c u r s >. V o i n ţ a
p ă r ţ e i d e a e x e c u t a o l i o t ă r î r e . t r e b u e în a d e v è r să lie n e -
îndoelnică -).

Hotărîri procisorii.

H o t ă r î r i l e pro visori! sunt. prin n a t u r a lor, uesuscep-

t i b i l e de a d o b è n d i a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , si pot în
t o t - d e a u n a fi r e t r a c t a t e de t r i b u n a l e l e c a r i le a u p r o n u n ­
ţ a t , cât t i m p ele n ' a u fost d e s e z i s a t e de c o n t e s t a ţ i i l e su­
a
puse j u d e c a t e i l o r . i .
A s t - f e l , h o t ă r î r i l e c a r i a c o r d a o p e n s i e a l i m e n t a r ă Hotar, cari
pot în t o t - d e a u n a fi m o d i f i c a t e i a r t . 10 1 C. c i v . i, p e n t r u "limei"*
că a l i m e n t e l e se d a u în p r o p o r ţ i u n e cu t r e b u i n ţ i l e a c e l u i a tare.
• c a r e le r e c l a m ă , şi cu s t a r e a a c e l u i a c a r e e d a t o r să le
: întimpine iar. 190) 1 . 4

' N u a u d e a s e m e n e a un c a r a c t e r i r e v o c a b i l s e n t i n ţ e l e Hotar, tari

cari, îu t i m p u l d i v o r ţ u l u i , a u de obiect r e g u l a r e a t i n e r e i ^ ^ ' J F U I
p r o v i s o r i i a c o p i i l o r . T r i b u n a l u l e s t e l i b e r de a - ş i m o d i t i - divorţului,ţi-
ca s e n t i n ţ a s a şi d e a î n c r e d i n ţ a copiii u n e i a l t e p e r s o a - so^i'copìì-
ne de c â t a c e i a c ă r e i a fusese m a i î n t ă i î n c r e d i n ţ a ţ i , d a - lor.

*) Cas. rom. Bulet. S-a l i . 1876. p. 102.

2
) C. Bucureşti, Dreptul, din 1885, No. 62.
:J
) P o t h i e r . I I . 850. P a n d . fr., Chose jugée, 149. R é p e r t . Sirey,
eod. v°. 78. L a r o m b i è r e . V. a r t . 135Ì. No. 17. L a u r e n t , X X .
28. Aubrv et R a n . V I I I . § 769, p. 869. F u z i e r - H e r m a n . I l i ,
a r t . 135L No. 112 urm. Duranton. N i l i . 151. Baudrv. I I .
1285. C a r s o n n e t . op. cit.. I I I . § 171. p. 269 (ed. 1-a).
+
) Thirv, I, 323. B a u d r y , I. 606. Demolombe. IV. 67. P . Tuozzi,
1/autorità della cosa giudicata. 4 1 . B a u d r y et H. Fourcade,
Des persoane*, II. 2098 urm. (ed. a 2-a). Lacombe. op. cit..
p. 4 1 . nota 1. A u b r y et R a n , VI, ì? 553, p. 111. R é p e r t .
Sirey, Chose jugée, 83, şi Aliments, 163 urm. T. Buc, I I , 207
urm. P a n d . fr.. v° cit.. 161. L a u r e n t . X X . 28. Cas. rom.
Dreptul din 1894. No. 10 si Bulet. S-a 1 . 1 8 9 4 , p. 10. C,
judiciar din 1897, No. 8. Bulet. S-a 1. 1891. p. 1241. Bulet.
1897. i». 47. Bulet. S-a I, 1878, p. 209. Vedi si C. Iaşi (în
motivele sale), Dreptul din 1894. No. 10. Vedi t. V a Co­
ment, noastre, p. 306, nota 1,
492 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

c ă s t a r e a d e l u c r u r i p r i m i t i v ă s'a s c h i m b a t d e l a p r o n u n ­
r
ţarea hotărîrei ).
Hotar, de A c e i a ş c a r a c t e r p r o v i s o r îl a u şi h o t ă r î r i l e p r i n c a r i
interdicţie. p r o n u n ţ ă i n t e r d i c ţ i a u n e i p e r s o a n e s a u se r i n d u e ş t e u n
s e

c o n s i l i u j u d i c i a r , p r i n c a r e se r ă d i c ă i n t e r d i c ţ i a , e t c , 2).
Regieni. I n fine, h o t ă r î r i l e p r i n c a r i t r i b u n a l e l e r e g l e m e n t e a z ă
n t r e o l u l a r e a
a'ebr^Art i H apelor curgătoare între proprietarii mărginaşi,
582, 583 G." în v i r t u t e a a r t . 5 8 2 şi 5 8 3 C. civ., n u a u u n c a r a c t e r i r e -
c i v
- v o c a b i l şi p o t fi s c h i m b a t e s a u r e v o c a t e de c â t e o r i a c e a s t a
schimbare sau revocare a devenit n e a p ă r a t ă prin alte tre­
3
b u i n ţ e n ă s c u t e din o s i t u a ţ i e n o u ă ) .
Materie In m a t e r i e electorală este de a s e m e n e a de principiu
electorala. sentinţele judecătoreşti nu pot avea puterea lucrului ju­
c ă

d e c a t de c â t p e n t r u l i s t e l e a n u l u i în c a r e ele s ' a u p r o ­
4
nunţat ).
Materie D e a s e m e n e a , h o t ă r î r i l e c o m i s i u n i l o r c o m u n a l e şi a l e
( 1 e n n p o s l t e
' c o m i s i u n i l o r de apel, a u p u t e r e a lucrului j u d e c a t p e n t r u pe­
r i o d u l la c a r e ele se r e f e r ă , fie a c e s t e d e c i s i u n i d a t e în fa­
v o a r e a S t a t u l u i , fie în f a v o a r e a c o n t r i b u a b i l u l u i , şi p r i n
x
)
R é p e r t . Sirey. Chose jugée. 84. B a u d r v . I, 753. Demolombe,
I V , 453 şi 5 1 1 . Aubry et Rau, V, §' 494, p. 202. Baudry
et Chauveau, Des personnes, I I I , 194 (ed. a 2-a, 1902).
Carpentier, Divorce et Sépar. de corps, I, 1648, 1649. Gré-
vin, Tr. dn divorce, 230. P a n d . fr.. Dicorce. 1817. Planiol,
I I I , 619. V r a y e et Gode. Divorce, I I , 742, 76é. Dalloz, Notte.
Code civil annate, I, art. 240. No. 1 si art. 303, No. 46
urm. Cas. fr. şi C. Rouen. D . ' P . 97. 1.' 420 si 1900. 2.287.
Trib. Ilfov, Dreptid din 1888. No. 49. Cas. rom. Bulet. S-a
1, 1897, p. 882.
1
- ) Cpr. Lacombe, op. cit., p. 44, nota 1.
3
) Cpr. B a u d r y et Chauveau, Des biens, 869 (ed. a 2-a). Bau­
drv. I, 1447. A u b r y et R a u . I I I . 3 246, p . 100 (ed. a 5-a).
Thiry, I, 762. T. Hue, IV, 295. A r n t z . I. 1085. L a u r e n t ,
V I I , 353. Demolombe, X I , 198. F . H e r m a n , I, art. 645, No.
125, şi Supplement par Gri/fond,. I, art. 645, No. 43. Dalloz,
Nouveau Code civ. annotò (190Ó). I, art. 645. No. 7 urm.
C a s . f r . D. P . 67. 1. 352. Sirey. 67. 1. 300. 1). P . 77. 1. 78.
Sirey, 76. 1. 304. D. P . 85. 1. 151. Vedi şi t. I I I a Co­
mentariilor noastre, p. 34. 35, text si nota 1.
*) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I I . 1880, p. 140 si 266. Bulet.
1887, p. 297. Bulet. 1890, p . ' 4 8 3 . — S ' a decis însă că cali­
tatea de c e t ă ţ e a n român constatată prin o liotărîre dată în
materie electorală, nu poate fi r ă d i c a t ă fără o dovadă din
partea acelui care contestă calitatea alegătorului. Cas. rom.
Bulet. S-a I I , 1886, p. 312. — Vedi însă Bulet, S-a civilă,
anul 1868, consid, de la p, 2 1 1 .
 COD. CIV.—CAUT. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—.S-a 111. ART. 1201. 4/,I

urmare, ele n u m a i p o t li a t a c a t e şi reformate p e c a l e d e

I c o n t e s t a ţie i a e x e c u t a r e i.
1

I S'a m a i decis c à , in m a t e r i e d e a d m i n i s t r a ţ i e d e a- AUministr

1
Iveri, o h o t ă r î r e n u p o a t e a v e a p u t e r e a l u c r u l u i j u d e c a t . ' ' '
lori c a r e a r ti f a p t e l e ce a r i n t e r v e n i î n u r m a a c e l e i hotă-
i r î r i , c ă c i a c t e l e d e a d m i n i s t r a ţ i e h i n d v a r i i şi m u l t i p l e
[după t i m p u r i şi î m p r e j u r ă r i , o h o t ă r î r e j u d e c ă t o r e a s c ă n u
•poate să fixeze felul a d m i n i s t r a ţ i e i pentru t o t - d e a u n a - ) .

I Ordonanţe president ia/e fad. 60 bis Pr. civ.).

I P r e s i d e n t i ! de t r i b u n a l e , pe l â n g ă m u l t e a l t e a t r i b u -
Iţiuni ce a u d e la l e g e t a r t . 8 3 0 , 8 8 1 , 1 2 5 9 , 1 7 5 6 , 1 7 5 7 ,
J l 7 7 3 , 1 7 8 1 , 1 7 8 2 , 1 7 8 9 C. c i v . , a r t . 6 7 , 7 1 , 7 8 , 7 9 , 9 0
; P r . c i v . , a r t . 1 2 8 L . j u d . d e o c o a l e d i n 1 8 9 6 , e t c . i, m a i a u
Ì încă, d u p ă p r o c e d u r a r e v i s u i t â l a 1 9 0 0 , şi d r e p t u l , în c a ­
ii s m i u r g e n t e , de a da o r d o n a n ţ e provisorii de c â t e ori este
\ vorba d e p ă s t r a r e a u n u i d r e p t c a r e s ' a r p r i m e j d u i p r i n î n -
I târdierc, s a u d e î n l â t u r a i ' e a p e d i c i l o r ce s ' a r i v i c u o c a s i u -
; î
I nea e x e c u t ă r e i u n u i t i t l u e x e c u t o r l a r t . 00 b i s ) i .
[ A c e s t e o r d o n a n ţ e , cari e x i s t ă d e m u l t în F r a n c i a s u b
i n n m e l e - d e ordounance* aur référés t.art. 8 0 6 u r m . P r . c i v . fr.),
^ fiind provisorii, d e si p r i n sine e x e c u t o r i i , pentru c ă a l t ­

1 fel n ' a r li de n i c i u n folos p r a c t i c , ca a t a r e , se a s e a m ă n ă

cu h o t ă r î r i l e j u d e c ă t o r e ş t i , î n s ă n u s u n t a d e v ă r a t e h o t â r î r i ,
I şi deci n u a u puterea l u c r u l u i j u d e c a t , după c u m nu a u a-
I cest c a r a c t e r n i c i s e n t i n ţ e l e s a u d e c i s i i l e d a t e î n a p e l d e
t r i b u n a l s a u c u r t e a s u p r a a c e s t o r o r d o n a n ţ e , p e n t r u că şi
' ele s u n t d e a c e i a ş n a t u r ă , a d e c ă r e s o l v â c h e s t i u n e a în m o d
1
provisor, fără a prejudeca f o n d u l ! . A r t , 2 4 şi 2 8 din
noul P r o i e c t s u n t f o r m a l e î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă ,

x
f ) Cas. rom. Dreptul din 1891. Xo. 37. si Bulet. S-a 1. 1891,
[ p. 437.
I 2
) Cas. rom. Bulet. S-a I. 1881. consid. de la. p. 4 9 1 . Dreptul
î din 1 8 8 1 , Xo. 6 1 .
I *) Această procedură excepţionala nu se poate aplica şi întin-
I de prin i n t e r p r e t a r e la alte caşuri ce nu s'ar găsi in s u s
! a r ă t a t e l e condiţii. Cas. rom. Dreptul din 1902. Xo. 5 1 , şi
(.'. judiciar din acelaş an, Xo. 50.
*) Vedi Band, fr., CAo.se jugée, 257 urm. Moreau. duridictiou
des référés, 33. Debelleyme, Ordonn. sur référés, I, p. 4 2 3 .
1
Rousseau et Laisney, DictionH. de procéd. dr., v° Référé,
228. (T. (T. Mironeseu. Remsttirea Cod. ile procéd. chilă (1901).
494 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. (Mi MS l'R. ClV.

Verif.creau- N u a u de a s e m e n e a a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t p r o -
A :
lor. irFa'
teior. ah- i r b a l e d e v e r i f i c a r e a c r e a n ţ e l o r în m a t e r i e d e fa­
c e s e e y e
men t.
1
liment ).
Apel în ma- U n e l e o r d o n a n ţ e p r e s i d e n ţ i a l e fiind, d u p ă t e x t u l a c t u a l ,
6 s u u s e
tio" presiti P a p e l u l u i , în tci'iueu de t r e i dile d e la d a t a c o m u -
Controversă.nicărei l o r , l a t r i b u n a l u l s a u C u r t e a d i n c a r e f a c e p a r t e
j u d e c ă t o r u l c a r e le a p r o n u n ţ a t , i a r a l t e l e tiind s u p u s e a-
p e l u l u i la C u r t e , s'a i v i t c o n t r o v e r s ă în p r i v i n ţ a o r d o n a n ­
ţ e l o r e m a n a t e d e la p r e s i d e n t u l t r i b u n a l u l u l u i . a s u p r a p u n c ­
t u l u i d e a se ş t i c â n d a p e l u l t r e b u e s t e î n d r e p t a t l a t r i ­
b u n a l şi c â n d t r e b u e s t e î n d r e p t a t la C u r t e . După păre­
r e a n o a s t r ă , n u m a i o r d o n a n ţ e l e p r o p r i u (lise de référés s u n t
supuse apelului înaintea tribunalului. Cele-lalte încuviin­
ţări presidenţiale cari nu au un caracter urgent, precum
este de exemplu o r d o n a n ţ a p r e s i d e n t u l u i t r i b u n a l u l u i care
alcătueşte lista a p ă r ă t o r i l o r meniţi a funcţiona pe lângă
j u d e c ă t o r i i l e d e o c o a l e i'art. 1 2 3 L . j u d . d e o c o a l e ) , s u n t
s u p u s e a p e l u l u i la C u r t e , c o n f o r m d r e p t u l u i c o m u n a l . A -
c e a s t ă d i s c u ţ i u n e n u m a i e s t e cu p u t i n ţ ă d u p ă n o u l P r o ­
iect, care supune toate ordonanţele presidentului tribuna­
l u l u i n u m a i a p e l u l u i la c u r t e , în t e r m e n d e t r e i dile d e
la d a t a l o r ( a r t . 2 8 1 .

p. 2 1 . 22. B . M. Missir. Dreptul din 1899, No. 77, p. 629.

Cas. belg. Sirey, 9 1 . 1. 14. Cas. fr. Sirey, 95. 1. 155. Sirey,
9!}. 1. 415.—Contră. Criolet, op. cit., p. 86. R é p e r t . Sirey,
Chose jugée, 172 urm. Allard, op. cit., p. 179. I. N. Cesă-
rescu, Curierul judiciar din 1900, No. 2. G a r s o n n e t , Pr. civ.,
I I I , § 469, p. 259, nota 7. Acest din u r m ă autor dice însă
că asemenea ordonanţe au a u t o r i t a t e a lucrului judecat în
acest sens, că judecătorul, nu poate să le modifice, fără ca
să fi intervenit o schimbare în împrejurările causei san în
situaţiunea părţilor ; c a r a c t e r u l lor provisov le împedică însă
de a fi invocate ca având a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t îna­
intea judecătorilor fondului. Cpr. Cas.fr. Pand. Period. 1901.
1. 77.'
J
) C. Bucureşti, Curierul judiciar din 1900, No. 23.
3
) Vedi în acest sens T r i b . Neamţu, Curierul judiciar din 1901,
No. 66 (cu a d n o t a ţ i a n o a s t r ă ) . I. N. Cesarescu, O. judiciar
din 1901, No. 45, adnotaţie a s u p r a unei decişii în sens con­
trai' a Curţei din Iasi. C. Bucureşti, C. judiciar din 1899.
No. 3 3 ; din 1900, No. 13, şi din 1902, No. 48. Opr. şi C
Botez, Codicele de şedinţă al judecat, de pace, p. 581 urm.
—Contrei. C. Iaşi şi Bucureşti, Curierul judiciar din 1901,
No. 45 si 7 1 .
 CoO. ('IV. •CAUT. Ili. Tli'. 111. CAI'. IX. -N-.-i Iti. ART. ìm.

11 ol ari rf- conili/innate.

1
In p r i n c i p i u , h o t ă r î r i l e n u p o t li c o n d i ţ i o n a l e ! . Se
poate î n s ă u n e - o r i î n t â m p l a şi c o n t r a r i u l - 1 . D e c i s i u n e a , în
a s e m e n e a c a z . a r e a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t , însă a c e a s t ă
a u t o r i t a t e este s u b o r d o n a t ă , ca şi î n s u ş d e e i s i u n e a . la în­
:ì
d e p l i n i r e a c o n d i t i o n e d a r ă t a t e de d è n s a i : de u n d e r e s u l t a
că d a c ă c o n d i ţ i a nu se î n d e p l i n e ş t e , li o ţ ă r î r e a se c o n s i d e r ă
4
ca n e a v e n i t ă 1 .
O h o t ă r î r e de a s e m e n e a n a t u r ă a r ti a c e a c a r e a r u«>tór. comi-
l t ( > 1
cuprinde o c o n d a m n a r e c o n t r a u n e i a din p ă r ţ i p e n t r u ca- "' " '
sul c â n d ea n ' a r î n d e p l i n i u n a c t î n t r ' u n t e r m e n d e t e r m i ­
nat, A c e a s t a se n u m e ş t e o h o t ă r î r e c o m i n a t o r i e {commi­
na foire).
A s e m e n e a d e c i s i e c o n d i ţ i o n a l ă este e a i r e v o c a b i l ă , şi
t e r m e n u l detipt de j u d e c ă t o r i e s t e el de r i g o a r e ? .luris-
p r u d e n ţ a a d m i t e r e v o c a r e a u n e i a t a r e d e c i s i u n i : ea îşi p r i ­
meşte e x e c u t a r e a c â t t i m p n ' a fost r e v o c a t ă . î n s ă j u d e c ă ­
torii p o t să a u t o r i s e pe p a r t e a î n d e p l i n i a c t u l în u r m a
e x p i r a r e i t e r m e n u l u i , şi să r ă d i c e c o n d a m n a r e a p r o n u n ţ a t ă
în mod c o n d i ţ i o n a l , s a u s ă m i c ş u r e z e o r i să m ă r e a s c ă s u ­
ma la c a r e p a r t e a fusese c o n d a m n a t ă ">i.
Se î n t â m p l ă a d e s e - o r i că t r i b u n a l e l e c o n d a m n ă pe o Condamn,
L J (
p a r t e la o s u m ă cu t i t l u de d a u n e p e n t r u t i e - c a r e d i de p Ji,'' u" ji
( : (

î n t a r d i e r e , în c a z c â n d ea n u v a e x e c u t a u n a c t o a r e - e a r e eie intingi iove.

într'un termen determinat i. , ;
In a s e m e n e a c a z . e s t e g e n e -

') Vedi t. VI a Comentariilor noastre, p. -10, nota 2.

-') Nu se poate însa presupune o condamnare cu termen, me­
nita a nu'şi produce efectele sale de cât pana la un timp
anume determinat. Cpr. Criolet, op. cit., p. 175.
') Répert. Sirey. Chose jtigée., 8b\ L a r o m b i è r e , V. art. 1351, No.
"23. Criolet. oj>. cit., p. 17ò. Lacoinbe, op. cit., p. 40.
+
) Cas. fi-. R é p e r t . Dalloz. Chose, jmp'e. 363. nota 8. Sirev. 64.
1. 350.
'") R é p e r t . Sirev. v° cit.. 94 urni. L a r o m b i è r e . toco cit. Cas. fr.
Sirev, 32. 1. 669. Sirev, 42. 1. 170. 1). P . 88. 1. 243. Sirev.
83. i . 345. Cpr. si Cas. rom. Unlet. S-a 1. 1888, p. 2 0 9 . • - J u -
decătorii pot. in asemenea, caz. să pronunţe şi o hotărîre ire­
vocabila. Cas. fr. Sirev. 89. 1. 264. L a r o m b i è r e . loco cit.
" ) Vedi t. V I . i». 373. P a n d . fr., Obli,/., I, 2102 urm. R é p e r t .
Sirey, Chose jttyée, 100 urm. - A l t a este însă chestiunea
de a se şti dacă tribunalele pot eonstrèrige pe debitor la
executarea obligaţiei sale prin condamnare la daune. Vedi
496 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - ART. 1201.

m i n i e n t e a d m i s , m a i cu s a m ă d e j u r i s p r u d e n ţ a , c ă d a u n e l e
p o t fi fixate a t â t în mod i r e v o c a b i l M c â t si în m o d p r o -
visoriu -).

Hotărîri n ule.
Dreptul L a R o m a n i , se f ă c e a o d e o s e b i r e î n t r e s e n t i n ţ e l e s i m p l u
roman, n e î n t e m e i a t e şi a c e l e c a r i v i o l a u în m o d e x p r e s l e g e a .
('ele dintâi s i n g u r e p r o d u c e a u a u t o r i t a t e a l u c r u l u i j u d e c a t .
C â t p e n t r u cele d e a l d o i l e a , ele e r a u n u l e d e d r e p t . „<S7
expressim sententi a contra juris rigorcm data fuerit, vaiere
u
nou debet •'>).
Dreptul A s t ă d i , o r i - c e l i o t ă r î r e , fie că a fost p r o n u n ţ a t ă în
actual. c o n t r a l e g e i , s a u f ă r ă c o m p e t i n ţ a ' ) , fie că n u s ' a u o b s e r -

asupra acestei controverse, t. VI, p . 835, text si nota 3 şi

p. 374. R é p e r t . Sirey, Chose jugée. 104 urni.
') Répert. Sirey, v° cU.\ 100. Garsonne!, Pr. eie., I I I , Ş 528,
p. 452 (ed. ì ) . L a u r e n t , X V I , 300. Demolombe. X X I V . 495
urm. A u b r y et R a n , IV, § 299, p. 4 1 , 42.
s
) R é p e r t . Sirey. v° cit., 101, si a u t o r i t ă ţ i l e citate acido. Gas.
fr. 1). P . 91.' 1. 3 1 . D. P . 89. 1. 259 si 382.—Contra. Lau­
rent, X V I , 301 şi X X , 147. Garsonne!, I I I , § 528, p. 453
(ed. 1-a). Demolombe, X X I V , 496. Aubry et R a u , loco cit.,
T. H u e . V I I , 145. După aceşti din u r m ă autori, partea nu
poate ft scutita de daunele la care a fost condamnată de cât
în caz când executarea actului ordonat a r fi fost î n t ă r d i a t ă
sau împedieatâ prin un caz fortuit sau de forţă majoră.
") L. 19, ab initio, Dig., De appeVationiòus, 40, 1.—-Vedi şi L.
4, § 6, Dig., De re judicata, 42, 1, unde se dice : „Cond-em-
natum accipere debemus emu qui rite condemnatus ed, ut
sententia valeat. Coeterum si aliqua raţiona sententia nullius
momenti sit, dicendum est condemnalionis verbum non tenere''.
Astfel, h o t ă r î r e a dată cu incompetinţă (L. 4, God., De sen-
tent ih et interlocationibus, 7, 45 ; L. 4, God., Si a non com­
petente judice judication esse dicatur, 7, 48), sau care calca
un principiu fundamental al dreptului (contra manifesti ju­
ris formam data) (L. 2, Cod., Quando provocare non est iie-
cesse, 7, 64), sau care era c o n t r a r ă unei h o t ă r î r i anterioa­
re (quod contra res prius judicatas pronunciation est) (L.
1, Cod., loco cit.), etc, era nulă şi se considera ca nea­
venită (nullius momenti). Cpr. Achille Gatti, Dell'autorità
del giudicato civile nel diritto moderno italiano, 47 (1902).
Hotar, ema- *) L u c r u judecat există deci chiar atunci când h o t ă r î r e a ar e-
nată de la o mana de la o juridicţie incompetentă fie din causa persoa-
juridicţie in- ne i , fie din causa materiei, chiar în caz când această in­
competenta, competinţa a r fi întemeiată pe un motiv de órdine publică.
 COD. C1V.-CARTEA l l L - ' f l T . I l L - C A l ' l T . 1 X . - S - » Iir.—ART. 1201. 49?

yat formele legale, şi dobendită, după unii, chiar prin ma­

1
nopere f r a u d u l o a s e ! , a r e p u t e r e a lucrului j u d e c a t , dacă
partea în drept, legiuit chemată, n ' a făcut să fie reformată,
usând de căile ordinare sau e x t r a o r d i n a r e ce'i conferă
2
legea ) .
E a n ' a r putea deci să ceară a n u l a r e a unei asemenea

Opr. Laurent, XX, 15. Larombière, V, art. 1351, No. 11.

Lacombe, op. cit., 55, p. 52 urm. Allard, op. cit., p. 188 urm.
Aubry et Rau, VIII, § 769, p. 369. Bonnier, 860. Pand. fr.,
Chose juqée, 271 urm. Répert, Sirey, cod. v°, 123 urm. Gar­
sonne!, Pr. civ., I l l , § 1131, p. 565 (ed. a 2-a), p. 261 (ed.
1). Ricci, Delle prove, 319. P . Tuozzi, L'autorità della cosa
giudicata, 35, 36. Fuzier-Herman, I I I , art. 1351, No. 492 urm.
Mangin, Action publique, II. 375. T. Hue, VIII, 332. Trib.
Reims, Pand. Period. 86. 2. 181. Cas. fr. si C. Nancy, D. P .
67. 2. 36. Sirey, 67. 2. 253. Cas. fr. Sirey, 93. 1. 29. S.
89. 1. 120. I). P. 89. 1. 276. S. 90. 1. 502. S. 87. 1. 357.
Cas. rom. Bulet, S-a I, 1889, p. 1026. Bulet. S-a II, 1873,
consid. de la p. 309. Trib. Roman, Dreptul din 1899, No. 20.
La Romani, liotărîrea emanată de la un judecător incom- Dreptul
petent, nu obliga din contra pe părţi : „kt in privatorum roman.
raiisis hujusmodi forma servatili-, ne qttemquam litUjatorum
u
sententia non a suo judice dieta, constrin(jat . L. 4, Cod., Si
a non competente judice judication esse dicatur, 1, 48.
') Cas. fr. I). P. 73. 1.366. Sirey, 73. 1. 398. Pand. fr., Chose
juijce, 288. Laurent, XX, 16. Griolet, op. cit., p. 173.—Cur­
tea noastră supremă a decis însă că autoritatea lucrului
judecat nu poate fi opusă când instanţa de fond constată
că liotăi'irea care se invocă ca producènd lucrul judecat, este
resultatili unei conivente, si nu avusese loc desbateri con­
tradictorii. Bulet. Cas. S-a'lI, 1892, p. 889.
2
) Cpr. Pothier, II, 883 urm. Thiry, III, 160. Répert, Dalloz,
Supplement, Chose jiu/ée, 57 urm. Aubry et Rau, VIII, § 769,
p. 369. Larombière, V. art. 1351, No. 11. Garsonne!, J'r.
ci»., I l i , § 469, p. 261 (ed. 1). Bonnier, 860. Laurent, XX,
10 urm., 15. Répert. Sirey, Chose jugée, 121 urm. Pand. fr.,
cori. v°, 274 urm. P. Tuozzi, L'autorità della cosa rj indicata,
31 unii. Ricci, Delle prore, 349. Lacombe, op. cit., 52, p. 50.
Allard. op. cit., p. 187. Cpr. Trib. Reims, Pand. Period. 86.
2. 181 ! C, Rouen, Sirey, 80. 2. 148. I). P. 78. 2. 232. Cas.
fr. 1). P. 87. 1. 207. Sirev, 79. 1. 11. Sirey, 73. 1. 198. I).
P. 73. 1. 366. Cas. belg. Pasicrisie, 79. 1.' 201. Cas. rom.
Bulet. S-a 1, 1889, p. 1026. Dreptul din 1890, No. 6. Tril).
Roman. Dreptul din 1889, No. 20.—Acel care a plătit suma
la care fusese condamnat prin o hotărîre nulă, are el acţiu­
nea în repetiţie ? Vedi t. VI, p. 12 şi 13. Vedi şi" infra,
Efectele lucrului judecat.

32
498 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

l
hotărîri pe calea unei acţiuni principale ) , nici pe calea de
! T
) Répert. Sirej , Chose jugée, 121. Solon, Théorie de la nullité
des conventions et des actes en tout genre, I, 417 (ed. din
1835).
Gas. rom. Bnlet, S-a 1, 1883, p . ' l 7 1 . Bnlet. S - a l , 1890, p.
467. Bulet. S-a 1, 1892, p. 954.
Acţiunea în Nici femeea maritata nu poate cere anularea unei hotărîri,
anulare a dupà ce a remas definitiva, macai' că cererea ei s a r întemeia
femeei ne-
autorisnte,
pe lipsa de autorisare din partea soţului de a sta în judecată.
san a bărba­ Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1883, p. 171.—S'a decis că nici băr­
tului. batul nu poate cere nulitatea liotărîrei date contra femeei
sale, pentru lipsă de autorisare, dacă hotărîrea a reinas defini­
tivă, el neputènd propune nulitatea de cât în cursul procesu­
lui, pe cât timp liotârîrea nu a rernas încă definitivă. Cas.
rom. Bulet. S-a 1, 1889, p. 411 şi 413. Soluţia contrară, ad­
misă de Curtea din Bucureşti şi din Craiova, precum şi de
Curtea de casaţie, in secţiuni-unite, în aceiaş afacere, este
însă mult mai juridică. Vedi Dreptul din 1889, No. 15, si din
1890, No. 43. Bulet. Cas. 1890, p. 623 urm. „Considerând,
dice această din urmă decisie, că ori cine are un drept, tre­
ime să aibă şi o acţiune ca sancţiune a lui ; că dar, întru
cât art. 207 C. civ. recunoaşte bărbatului dreptul de a cere
anularea tocmeleror sau a pornirilor de judecată făcute de
soţia sa fără autorisare, apoi de sigur că urmează să 'i se
dea şi mijlocul pentru a putea ajunge la această anulare ;
că, în ipotesa când soţul n'a fost pus în causă spre a putea
apara pe soţie, el nu este în măsură de a uza de dreptul
ce'i conferà art. 207 C. civ. de cât numai în momentul când
actul judecătoresc, dobândind puterea lucrului judecat, se
pune în executare prin urmărirea averei soţiei, şi singura
cale ce'i este deschisă de art. 399 Pr. civ., ca şi pentru ori­
care al treilea interesat, este aceea a contestaţiunei ; că
argumentul ce se trage din cuvintele „pornirilor de jude­
cată" din citatul art. 207, pentru a se deduce că nu este
vorba de cât de nulitatea acţiunilor intentate de femee. iar
nu şi de acelea ce s'ar intenta contra femeei, nu este înte­
meiat, căci şi art. 197 vorbind de autorisarea ce se cere ca
femeea să aibă de la bărbat, întrebuinţează aceleaşi cuvinte
de pornire tu judecata, şi din art. 198 urm. se vede a fi
înţeles să ceară autorisarea bărbatului nu numai în caz când
femeea este reclamantă, dar şi când este pârîtă, şi dar cu­
vântul de pornire în judecată însemnează a sta în judecată
(stare in judicid), fără distincţiune de este reclamantă sau
pârîtă :—Considerând că, de asemenea, este neîntemeiat ar­
gumentul ce se trage din aceleaşi cuvinte pentru a se dice
că nu este vorba în acest articol de cât de o acţiune pen­
dinte, iar nu de caşul când asupra acţiunei intentate ar fi in­
tervenit o hotărîre definitivă, căci nu se concepe cum so­
ţul ar putea să se prevaleze, pendente lite, de dreptul ce'i
 COD. CIV.- CARTEA 111.—TIT. l l l . - C A H T . IX.- S-a 111. -ART. 120J. 41)0

contestare, afară de caşul când ar li existat doi sau frau­

dă '). P â r î t u l ar putea, cel mult, după cum vom vedea
mai la vale, să ceară î n d r e p t a r e a unei erori materiale,
care s'ar fi strecurat in h o t ă r î r e , dacă ea n ' a r face însuş
obiectul acelei h o t ă r î r i -). Procesele n'ar mai avea, în a-
devèr, nici odată sfârşit (uniti UK crii litiu in fink), dacă ar
y
fi putut fi reîncepute pentru o simplă eroare • ).
Soluţia de mai sus se aplică numai hotărârilor nule, Hotărîri
I f,xli,, ,,t<
nu însă şi acelor inexistente.! cari au numai a p a r e n ţ a unei " ' '-
hotărîri. Astfel, n ' a r avea a u t o r i t a t e a lucrului judecat, o
hotărîre neînvestită cu semnătura judecătorilor cari au pro­
4
nunţat-o ) ; o h o t ă r î r e care ar condamna pe pârît a plăti
5
reclamantului tot ce'i d a t e r e s t e ) • o hotărîre care ar cu­
(
prinde dispositi! contrarii şi contradictorii 'r. etc.
Tot asemenea soartă ar avea şi hotărîroa care, din im-Notăm-i cari
posibilitate materială, n'ar putea să lie adusă la îndeplinire, X f e ' i a î i i -
depliin'rc.
conferă art. 207 altfel de cât numai prin intervenţiune la
priimi instanţă, ceea ce nu-i este posibil de cât în caşul
când a avut cunoştinţă de judecata mai înainte de pronun­
ţarea nnei hotărîri ; că hotărîrea primei instanţe odată pro­
nunţată, densul n'ar putea s'o atace nici prin oposiţie, de
oare ce nu fusese chemat în instanţă, nici prin apel, de oare
ce nu figurase la prima instanţă, şi astfel s'ar ajunge la
resultatili că, cele mai multe, ori, bărbatul nu va putea să
useze de dreptul seu. mâcai' că legea 'i-1 recunoaşte, for­
mal, iar pe de alta. s'ar da naştere la posibilitatea nnei
conivenţe între fenice şi partea prigonitoare pentru a se pu­
tea înlătura autoritatea maritală, ne facèndu-i cunoscut pro­
cesul ce mijloceşte între dénsii. etc.''
Opr. Trib. Roman, Dreptul din' 1902.. No. 48.
2
) Opr. Griolet, op. rit., p. 171. Demolombe, XXX, 3!)0. Allanl.
op. cit., p. 347, 348. Vedi şi infra, p. 512. nota 2.
3
) Opr. L. 2. Ood.. De re judicata. 7. 52.
4
) Opr. Oas. fr. J). P. 74.' 1. 308. Uarsonnet. op. cil.. III. g
460. p. 258 (ed. 1). Répert. Sirev. v° cit.. 129. Al lard. op. rit.,
p. 187 urm. Paini, fr., v° rit., 290. Laurent, XX, 14. Jlac
srntcntia. omneiii débiti (piantitateni rum usuri* eoinpeteìitihus
soire, judirati actionem pnes/ore non potest*. L. 3, ah initio.
Ood.. De seuteutia (par sine certa quantitatr prof erta r, 7. 46.
'"') Opr. Potliier. II, 866. Laurent, XX. 11. Laconibe. »p. rit..
54. p. 51.
"O Potliier, 11.871. Laurent, loco cil. Paiul. ir.. Chow jitip'r,
293, 294. Al lard, op. rit., p. 188. text şi nota 1. Laconibe,
op. rit., 54. p. 52.
500 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—AUT. 1201.

precum a r fi de exemplu acea care a r condamna pe un copil

1
să remâe la părinţii sèi, iar aceştia n'ar voi să'l p r i m e a s c ă ) .
Hotărh-i cari Iu fine, credem că n'ar putea dobèndi a u t o r i t a t e a lucru-
^ c i n e v a î a ^ i judecat h o t ă r î r i l e cari a r condamna pe cineva la un
2
un lucru iii-lucru ilicit sau contrar ordinei p u b l i c e ) . Cum s'ar putea,
n a(
toav ordinei * ì e v è r , aduce la îndeplinire o h o t ă r î r e care ar valida o
publice. convenţie lovită de nulitate şi a r face ca legea să fie vio-
C o n t r o v e r s a
- l a t ă ? . . . Autoritatea lucrului judecat nu poate să meargă
pană acolo, căci principiul impossibilitim nulla est obliga-
3
iio ) se aplică şi la obligaţiile care resulta din hotărîrile
judecătoreşti.

Hotărîri preparatorii (premergètoare).

Hotărîrile p r e p a r a t o r i i sau pregătitoare (art. 159 Pr.

4
c i v . ) ) , premergătoare, după cum se exprimă a r t . 3 2 3 din
5
Procedura revisuită ) , cari a u de scop instrucţiunea causei
şi cari tind a pune procesul în stare de a primi o soluţie
definitivă, nu au şi nu au a v u t nici-odată a u t o r i t a t e a
0
lucrului j u d e c a t ) . „JVon vox omnis jndicis. judicati continet
u T
auctoritatem ).
') Cpr. Pothier, II, 869. Pand. fr., v° cit., 295. „Paidus respon-
dit impossibile pratceptum judicis nullius esse momenti". Tv. 3,
Pr., Dig., Qua', sententi® sine appellationc rescindantur, 49, 8.
2
) Lacombe, op. cit, 54, p. 52. Pand. fr., v° cit, 301 ..—Contra.
Cas. fr. Répei't. Dalloz, Arbitrage, 997, p. 64, ad notam.
Laurent, XX, 16.
a
) L. 185, Dig., De regidis juris antiqui, 50, 17. Opr. Pothier,
IT, 870. Vedi t. VI a Comentariilor noastre, p. 813, 817.
4
) Opr. art. 158 —160 din noul Proiect de proced. civ.
a
) Expunerea de motive a d-lui C. G. Dissescu dice că prin
cu ventili premergètoare se înţelege atât hotărîrile prepara­
torii propriu (lis, cât şi acele interlocutorii. Art. 305 din
noul Proiect vorbeşte de hotărîri preparatorii de ori ce natură.
,;
) Oas. rom. Bulet. S-a civ., 1867, p. 987. Balet. S-a 1, 1883, p.
668 şi 1182. Bulet. S-a 1,1887, p. 57. Cas. fr. Sirey, 75 .1. 398.
Sirey, 89. 1. 302. Sirey, 90. 1. 344. Pand. fr., Chose jugée,
164 urm. Répert. Dalloz, Supplém., Chose jttgée, 25 urm. Ré-
pert. Sirey, eod. v°, 27 nrm. Lai'ombière, V, art. 1351, No.
15. Laurent, XX, 23. Griolet, op. cit. p. 118. Garsonnet,
Pr. civ., I l i , § 471, p. 268 (ed. 1), § 1138, p. 572 (ed. a
2-a). Bonnier, 300. Aubry et Bau, V i l i , § 769. p. 368. T.
Hue, VIII, 307. Lacombe, op. cit., 46, p. 42, Allard, op. cit,
p. 173. Gatti, op. cit., 28.
') L. 7, in medio, Cod., De sententiis et interlocution'thus omni­
um judicum, 7, 45. Vedi şi infra, p. 509, nota 1.
 COD. CIV.—CART. I1I.-T1T. 11I.-CAP. IX.—S-a III. —ART. 1201.

Aceste h o t ă r î r i nu pot fi atacate în apel de cât o- Art. »23 Pi

c , v
data cu fondul (art. 3 2 3 P r . civ.), pentru că admiterea -
imediata a apelului n ' a r fi fost de cât o măsură care a r
fi prelungit procesul, pe lângă că ar fi fost oneroasă şi
1
i n u t i l ă ) ; şi această soluţie, jurisprudenţa o aplica nu nu­
mai la hotărîrile cari ordonă o procedură preparatorie pro­
priu clisă, în sensul a r t . 159 P r . civ, ci şi la ori ce h o t ă r î r i
asupra ori-cărui fel de incidente, cari nu a u de efect
curmarea acţiunei tribunalului şi desezisarea lui, precum
ar fi de exemplu în caz când s'ar fi invocat prescripţia,
autoritatea lucrului judecat, etc., pe care tribunalul le-ar
fi respins. Deci, dacă tribunalul se declară competent, sau
respinge prescripţia invocată, ori excepţia lucrului judecat,
şi continua judecarea fondului, apelul nu poate fi inter-
j e t a t de cât o dată cu fondul. A r t . 3 2 3 P r . civ. nu mai
este însă aplicabil atunci când este vorba de o h o t ă r î r e
prin care tribunalul se declară necompetent, sau când, a-
supra unei chestiuni prejudiciale, suspendă judecata fondu­
lui, sau declară că există lucru judecat, etc. In asemenea
caşuri nu mai suntem în termenii a r t . 3 2 3 P r . civ., şi a-
pelul urmează a fi făcut de îndată, pentru că admiterea
incidentului a avut de efect curmarea acţiunei tribunalu­
a
lui şi desezisarea lui ) .
Am dis că hotărîrile preparatorii nu au puterea lu- Hotamiie
crului judecat. Astfel, nu au puterea lucrului judecat : h o - ' ^ f a j f y "
;!
târîrile cari ordonă o verificare de s c r i p t e ) , o experţi- puterea in­
5
să 4) ; o cercetare la faţa locului ) , sau chemarea unei

l
) Opr. Gas. rom. Dreptul din 1901, No. 5.—In contra hotărî- Art. 305 di
rilor preparatorii de ori ce natură, fiice noul Proiect al Pro- Proiectul
11011 a P r
cednrei civile (art. 305), nu se va putea face apel de cât ,. ' "
o dată cu kotărirea asupra fondului. Şi acest text adaogă :
,, executarea fără venerea a unor asemenea hotărîri nu va
11
putea fi considerată ca o mulţumire dată pe densa .
-) Opr. Gas. rom. Dreptul din 1901, No. 27. C. Iaşi, C. judi­
ciar din 1900, No. 19. Cpr. şi o altă decisie a Gurţei de
casaţie S-a II, din 9 octombrie 1900, la care am luat şi noi
parte, remànènd însă în minoritate. Dreptul din 1901, No.
5 . — C o n t r a . G. Iaşi. V. judiciar din 1900, No. 43 şi 41. (A-
ceastă din urmă decisie a fost casată). Cpr. asupra acestei
chestiuni si Alex. Degré, Dreptul din 1890, No. 31.
:i
) Gas. rom. Balet. S-a I, 1890, p. 257.
*) Pand. ir., Chose jugée, 174 unu. Laurent, XX, 23, 27. Cass.
rom. Bulet. 8-a 1, 1885, p. 7.
b
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1885, p. 4 şi 7. Bulet. 1898, p. 991.
502 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

J 2
p ă r ţ i la interogator ) ; comunicarea de acte ) , admiterea
sau respingerea probei testimoniale, etc. ; cel puţin aceasta
resulta din modul cum sunt redactate art. 158 şi 159 din
noul Proiect, căci a t â t sub legea actuală, cât şi sub acea
anterioară, chestiunea este şi era, în această din urmă
3
privinţă, controversată ) .
Juramèntsu- Nu au de asemenea puterea lucrului judecat incheie-
pietomi. r j j tribunalelor sau curţilor prin cari se deferă un ju­
e

r ă m â n t supletoriu, fie el supletoriu propriu dis sau estima-

toriu (in litem) 4).
Prav. lui v. J u r ă m â n t u l estimatomi, despre care am vorbit suprà,
Lupu. ^ u r m e r admis şi în pravila lui Vasile L u p u : „Ce­
a

luia ce'şi va piarde lucrul i-se va da j u r ă m â n t să dică câte

lucruri i-au furat şi cât le-au fost preţul, şi încă câtă pagubă
au a v u t dintr'aceste lucruri, şi cât au cheltuit umblând în-
t r e b â n d u - l e " . (Capit. pentru semnele furtuşagului, pricina 16).
Dreptul ve- Tot astfel, nu au puterea lucrului judecat, hotărîrile
car
rM promm- * > după vechia lege a Moldovei, se p r o n u n ţ a u numai în
U

ţaţe în drit. drit, de oare ce prin acele h o t ă r î r i nu se făcea alt ceva

de cât să se deschidă dreptul părţilor de a se judeca, fără
ca acele h o t ă r î r i să poată avea v r e o înriurire a s u p r a fon­
dului, care se trimetea instanţelor judecătoreşti spre a'l
5
examina şi judeca ) .

1
) Gas. rom. Bulet. S-a 1, 1883, p. 939, ultimul considerent.
2
) Pand. fr., Chose jugée, 171.
3
Ancheta in ) Vedi suprà, p. 293, text şi nota 2.—Nici încheierile cari
futurum. admit ceea ce se numeşte anchetă in futurum (art. 66 Pr.
Art. 66 Pr. civ.) nu au autoritatea lucrului judecat. Art. 20 şi 24 din
noul Proiect o spun anume. Acest Proiect dispune de ase­
menea că aceste ordonanţe nu sunt supuse nici unei căi de
reformare (art. 21). După textul actual, chestiunea este con­
troversată. Vedi suprà, p. 114, ad notam.
Jurământul *) Vedi suprà, p. 435 urm. şi 444.—Nu tot astfel este însă pentru
decisoriu. jurământul decisoriu, care fiind o specie de transacţie, leagă
atât pe partea care l'a deferit sau căreia el s'a referit, cât
si pe judecătorii cari l'au admis. Vedi suprà, p. 437. Cpr.
Gas. rom. Bulet. S-a 1, 1885, p. 7 şi'8.
~°) Cas. rom. Decisia S-a 1, No. 33 din 1871 (nepublicată).
Vedi şi Bulet. Cas. S-a 1, 1875, consid. de la p. 89 şi 356-
—O hotărîre pronunţată de desfiinţată înaltă Curte are însă
autoritatea lucrului judecat, chiar când a fost dată în pri­
mul şi ultimul resort. Cas. rom., S-civ., Bulet. 1869, p. 208.
—Dobèndiau, de asemenea, puterea lucrului judecat hotărî­
rile pronunţate de Divanul domnesc, cari n'au fost atacate
 COD. ('IV. CARTEA 111. TIT. 111.—CAP. l X . - S - a III.- ART. 1201. 503

încheierile prin care se face aplicarea art. 151 nu este Api. art. i:>i
P r , ( i v
însă o încheiere p r e p a r a t o r i e asupra căreia judecătorii să ' -
J
poată reveni i.
2
Hotărîrile date asupra incidentelor de incompetinţă ~ ) incidenti; ile.
;î
sau asupra excepţiunei lucrului j u d e c a t ) , nu sunt de a- ttotă'^tc
semenea preparatorii, pentru că ele nu pregătesc întru ni­
mic judecarea fondului, nici nu sunt măsuri de instrucţie
a fondului, ci din contra, înlâturează cu totul judecata fon­
dului procesului. Ceea ce este supus discuţiunei este numai
modul de apelare a acestor hotărîri. (Vedi saprà, p. 501).
Art, 160 din P r o c e d u r a actuală (151) din noul P r o - A n . mo r . r
m
iect, care suprimă cu drept cuvènt ţş 2 al art, lGOactu- '
al! prevédènd că judecătorii nu sunt lega/i prin încuviin­
ţările pregătitoare şi urmările lor, naşte î n t r e b a r e a : care
este sensul acestor cuvinte ? Unii ar voi ca judecătorii să
aibă numai facultatea de a nu ţinea samă de resultatele
dobândite prin măsura pregătitoare ordonată de denşîî, fără
a avea însă pe acea de a reveni asupra măsurei ordonate
4
în mod p r e p a r a t o r ) .
5
Este necontestat că ei au acest d r e p t ! ; însă trebue
să le recunoaştem chiar facultatea de a revoca măsura or­
donată, fie din oficiu, fie după cererea părţilor, dacă ei,
în urmă, găsesc alte mijloace de convingere

cu recurs in termenul de trei luni de la comunicarea lor.

Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1872, p. 1.—Tot ast-fel, un hrisov
domnesc prin care s"a întărit o hotarîre, sub Regni, orga­
nic, constitue autoritatea lucrului judecat (cpr. art. 88 L.
C. cas.). Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1877, p. 61. Cpr. şi Bulet.
S-a civ. 1866, p. 315.—O hotarîre definitivă şi irevocabila
din timpul legei vechi nu poate însă fi supusă căilor de
reformare înfiinţate de legea nouă, dacă vechia legiuire nu
le prevedea anume, pentru că prin aceasta s'ar viola autori­
tatea lucrului judecat, Cas. rom. Bulet. S-a civ., 1868, p. 19!).
L
) Trib. Eâmnieu-Vâlcea, C. judiciar din 1894, No. 20.
ă
) C Iasi, C. judiciar din 1900, No. 43 si 44. Cas. rom. Bulet,
S-a 1, 1882, p. 4.
3
) Pand. fr.. Cliose juqée. 172.
0 Cpr. T. Hue. VIII, 307. G-riolet op. cit., p. 118. Carré-
Chauveau, Lois de la prockl., IV, Quest. Î616, p. 82 urm.
Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1885, consid. de Ia p. 4. Bulet.
S-a 1. 1887, consid. de la p. 112.
'•) Cas.com. Bulet. S-a 1. 1885. p. 6. Bulet. 1887, p. 45. Bulet.
S-a 1. 1883. p. 1182. Bulet. S-a 1, 1882, consid. de la p.
6. Bulet. 1895. p. 599. Bulet. 1898, p. 991. Trib. Putna,
504 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Hotărîri cuprindem! reserve.

A r e s e r v a o chestiune, însemnează a nu se pronunţa
asupra ei, a nu o judeca. P r i n u r m a r e , o h o t ă r î r e , de ori­
ce n a t u r ă a r fi, nu poate dobândi a u t o r i t a t e a lucrului ju­
1
decat în privinţa punctelor r e s e r v a t e ) .
Nu trebue să confundăm ipotesa în care s'ar fi făcut
o anume reservă cu acea în care justiţia a r fi respins o
cerere sau 0 excepţie în lipsă de probe ; căci, în asemenea
caz, există o sentinţă, care poate dobândi a u t o r i t a t e a lu­
2
crului j u d e c a t ) .

Hotărîri pronunţate de arbitri.

Arbitrii sunt nişte a d e v ă r a ţ i judecători aleşi de părţi,

după cum a declarat în expunerea de motive Dl Ministru
3
al justiţiei C. G. Dissescu ) , cu această deosebire că ei pot

Dreptul din 1895, No. 42. Cas. fr. Sirey, 40. 1. 239. Ber-
riat St. Prix, Procéd. civ., p. 233, nota 40. Répert. Dal-
loz, Supplém., Chose jugée, 25. Laurent, XX, 23. Garsonnet,
Pr. civ., I l i , § 471, p. 268 (ed. 1-a), § 1138, p. 573 (ed. a
2-a). Répert. Sirey, Chose jugée, 31 urm. — Contră (în pri­
vinţa probei testimoniale), Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1898, p.
1179. Dreptul din 1899, No. 46. Curierul judiciar din 1898,
No. 39. Vedi şi suprà, p. 293, nota 2.
*) T. Hue, VIII, 309. Pand. fr., Chose jugée, 255 urm. Laurent,
XX, 29, in fine. Lacoinbe, op. cit. 49, p. 47. Cas. fr. D. P.
77. 1. 230.
3
) T. Hue, loco cit. Toullier D. V, partea II, 121. Pajid. fr.,
Chose jugée, 156. Lacombe, op. şi loco suprà cit. Répert.
Sirey, eod. v°, 112 urm. Laronibière, V, art. 1351, No. 24.
Aubry et Rau, VIII, § 769, p. 369, nota 13.—Cu toate a-
ceste, Curtea de casaţie din Francia a decis că se poate
readuce în judecată o cerere sau o excepţie respinsă în lipsă
de probe, dacă judecătorul a manifestat intenţiunea expre­
să sau tacită de a nu statua asupra chestiunei de cât pen­
tru present (quant à present ou en état). Vedi D. P . 71. 1.
471. Sirey, 72. 1. 435. D. P . 86. 1. 75. Sirèy, 85. 1. 423.
Nimic nu este însă mai arbitrar de cât această jurişpruden-
ţă, pentru că judecătorul nu poate, prin formula decisiunei
sale, să restrângă şi să nimicească efectele lucrului judecat.
y
) De aici resulta că arbitrii nu pot fi urmăriţi, în principiu,
pentru prejudiciul adus părţilor prin judecata lor, de cât
prin acţiunea recursorie civilă (art. 3Ó8 Pr. oiv.), iar nu
după dreptul comun. Judec. ocol. Vaslui, C. judiciar din
1901, No. 36.—In privinţa actelor încredinţate lor de părţi,
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. HI.—CAPIT. IX.-,S-a III.—ART. 1201. 505

fi şi străini (art. 3 4 1 P r . civ.) ') şi pot judeca nu numai

de cât după legi, ca ceilalţi judecători, ci şi după cugetul
şi chibzuirea lor, când compromisul este expres în această
privinţă (art. 355 P r . civ.i, disposiţie menţinută prin a r t .
367 din noul Proiect.
Arbitrii pronunţând o a d e v ă r a t ă h o t ă r î r e -), neapărat
că această h o t ă r î r e poate să dobândească autoritatea lu­
crului judecat din causa puterei ce le conferă convenţiu-
nea părţilor, însă numai învestindu-se cu formula execu­
:
torie prin încheierea tribunalului la care s a depus hotă-
a
rîrea (art. 358 P . civ.) ) .

Hotărîri emanata de la comisiunile instituite prin letjea

rurală din 1804.
L u c r ă r i l e comisiunilor de plasă, instituite conform legei
rurale, ca şi hotărîrile desfiinţatului comitet permanent, cari
le confirmă sau le reformă, constituesc un titlu pentru părţi,
dacă n'au fost atacate în termenul util şi pe căile pre­
scrise de legea rurală. In asemenea caz, ele au dobândit
autoritatea lucrului judecat între proprietar şi p a r t e a îm­
proprietărită, aşa că locuitorii împroprietăriţi nu mai pot
cere înaintea instanţelor ordinare complinirea părţilor de
pământ, chiar dacă comisiunea, prin h o t ă r i r e a sa, remasă
definitivă, li-ar fi dat mai puţin pământ de cât li se cuviuea *).
Instanţele ordinare nu mai pot, de asemenea, să judece

arbitrii fiind însă nişte simpli depositari, pot şi trebue chiar

să fie acţionaţi înaintea tribunalelor ordinare conform drep­
tului comun. Vedi cartea de judecată suprà cit., publicată'şi
adnotată de noi în C. judiciar, loco suprà cit.
x
) Art. 352 din noul Proiect opreşte pe femei de a fi arbitri.
2
) Hotărirea arbitrilor, odată pronunţată de denşii, nu mai
poate fi retrasă si înlocuită prin alta. Opr. Cas. rom. Bulet.
S-a 1, 1872, p. 342.
3
) Cpr. Laurent, XX, 6. Paiul, fr., Chose jtu/ée, 267 urm. Rè-
pert. Sirey, cod. v°, 204 urm. Âubry et Kau, VIII, § 769,
p. 368. Larombière, V, art. 1351, No. 5. Allard. op. cit., p.
170. Lacombe, op. cit., 86 urm., p. 92.
4
) Trib. Dolj, Dreptul din 1893, No. 56. Vedi şi alte^ deci­
sami, citate în Codul lui Christescu, la art. 1201, No. 61
urm. Cpr. şi C. Bucureşti, Dreptul din 1902, No. 17.—In
cât priveşte competinţa comisiunei de plasă, instituită prin
art. 24 din legea rurală, vedi C. Bucureşti, Dreptul din
1889, No. 35. "
506 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

viciile de procedură şi călcările de lege ce comitetul per­

manent ar fi comis cu ocasiunea dârei hotărîrei sale
O liotărîre p r o n u n ţ a t ă de tribunal, în limitele com-
petinţei sale, după legea din 9 fevr. 1 8 7 9 , asupra anula­
rei actelor de înstrăinarea pământurilor date foştilor clă-
caşi împroprietăriţi, însuşind caracterele unei a d e v ă r a t e
hotărîri judecătoreşti, poate fi invocată spre a se dovedi
existenţa lucrului judecat, întru cât n'a fost reformata sau
2
anulată prin vre-una din căile prevedute de lege ) .

Hotărîri de expedient.
Hotărîrea de expedient este acea prin care justiţia
;ì
consfinţeşte învoiala sau contractul d'in tre părţi ) .
Ait.2!) L. Procesul verbal încheiat de judecătoria comunală, care
J 6 al
k din 1896."P *vine a, împacă pe părţile litigante, este o a d e v ă r a t ă
h o t ă r î r e de expedient. „Dacă părţile primesc împăcarea,
dice art. 29 din legea judecătoriilor de ocoale de la 1896,
atunci primarul împreună cu j u r a ţ i i vor încheia un proces-
verbal constatând aceasta, în care se va a r a t a desluşit .chi­
pul (adecă modul) cum părţile s'au împăciuit. Acest pro­
ces verbal va ţinea loc de carte de împăciuire, e t c . "
Art. 26o, § 2 H o t ă r î r i l e de expedient, afară de acele de care am
P r C l v
- - vorbit mai sus, sunt ele admise în legislaţia noastră*) ?
L a aceasta respunde a r t . 2 6 0 § 2 din procedura revisuită
la 1900, p ă s t r a t şi în noul Proiect (art. 2 7 1 ) : „ P ă r ţ i l e vor
putea cere, dice acest text, ca judecata să treacă în clis-
positivul hotărîrei, care dispune închiderea dosarului şi
sténgerea procesului, cuprinsul învoelei (noul Proiect dice
transacţiunei) lor"; şi Ministrul justiţiei. Dl. C. G. Dissescu,
adaogă în această privinţă, în expunerea de motive : „In §
2 s'a admis hotărîrile de expedient, cum e adi în practică".

!
) Cas. rom. Balet. S-a 1. 1892, p. 548.
3
) Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1892, p. 970.
a
) Vedi Répert, Sirey, Chose jugée, 163. Al. Degré. Dreptul din
1888, No. 20, şi Ser. juridice, II, p. 109.
*) Sub procedura veche, chestiunea era controversată. Unii,
in adevèr, admiteau existenţa lor. (v. Al. Degré, Dreptul din
1888, No.' 20 si Ser. juridice, II, p. 109 urm.'S. Nănoveanu,
Pr. civ., p. 316. Tociiescu, Pr. civ., II, partea III, No. 113,
p. 287 urm.), iar alţii o tăgăduiau. Cpr. în acest din urmă
sens, Al. C. Şendrea, Pr. civ., p. 725.
 COD.CIV.- CARTEA UI.—TJT. III, CA1MT. I X . - 8 - a H I . - ART. 1201. 507

Va să dică avem necontestat h o t ă r î r i de expedient, mi mi­

mai la tribunale şi curţi, dar chiar şi la judecătoriile de o-
1
coale, textul fiind aplicabil la toate instanţele j u d e c ă t o r e ş t i j .
Aceasta nu poate în mod serios fi contestat pentru J - j y ' f ^ ' ' j , u A
(

deeàtoriile de ocoale, mai cu samă faţă cu art. SO şi 9 1 din 'cóale din

1 8 %
legea lor organică, care pune îndatorire judecătorilor de a -
propune împăcarea p ă r ţ i l o r 1 . P ă r ţ i l e vor trebui însă în
2

toate caşurile să constate consimţimentul lor prin un act

scris, de şi legea nu este expresă în această privinţă.
Aceste hotărîri au ele puterea lucrului judecat ? Cu î'uţereajio-
toatc că chestiunea este controversată în F r a n c i a , unde expediente
C o n t r o v c r 8 ă
nici un text nu reglementează această materie, r e s p i m 8 u l -
nu poate li de cât afirmativ la noi, pentru că judecătorul
dă, în specie, o a d e v ă r a t ă h o t ă r î r e prin care constată con­
5
tractul p ă r ţ i l o r ' ) . Asemenea h o t ă r î r i nu pot deci fi a t a ­
cate pe calea principală, ci pe căile ordinare şi extraor­
dinare de reformare admise în privinţa t u t u r o r h o t ă r î r i -
lor în genere 1 . 1

Se susţine însă că calea apelului n ' a r fi admisibilă Apei.

în contra lor, pentru că adoptarea din partea judecători­
lor a conclusiilor părţilor, a r echivala din p a r t e a acestora,
cari au dobândit tot ce au cerut, cu o mulţămire antici­
pată dată asupra hotărîrei (acquiescement). Or, hotărîrile a-

') Vedi 0. Botez. Codicele de şedinţă al Judec, de pace (Boto­

şani, 1902), p.' 442 şi 528. '
J
) Nepropunerea împăciuirei ar atrage casarea cartei de jude­
cată. Trib. Iaşi şi Fâlcin. Dreptul din 1885, No. 2 : C. ju­
diciar din 1896. No. 8. 0. Botez. op. cit., p. 74 si 354.-
Contra. Cas. rom. Bulet. 1888, p. 940.
::
) Opr. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1894, p. 964.— In asemenea
caz, dispositivul redactat de părţi şi omologat de judecători
constitue lucrul judecat, şi el nu poate ii nici explicat nici
modificat prin considerentele lor. Cas. rom. Dreptul din
1896.No. 34.—Contra,. C. Bucureşti (decisie casată), Dreptul
loco cit.
4
) Vedi în acest sens. Répert. Sirev, Chose jur/ce, 166. Griolet.
op. 'cit., p. 89. Trop'long, Transactions, 37. T. Hue, VIII. 304
si XII. 284. Oarré-Ohauveau, Lois de la proceri, eie.. IV.
Quest. 1631, p. 106 urm. Aubry et Rau. IV, § 419, p. 658.
Glasson, nota in D. P. 86. 2. 73. Şt. R. Scriban, Curierul,
judiciar din 1902, No. 17.—Contra,. Trib. Ilfov. C. judiciar
'din 1894, No. 33, şi Dreptul din 1894. No. 58. '
508 AUTORITATEA LUCRULUI J UDECAT.—ART. 1201.

supra cărora s'a dat o niulţămire înscrisă nu mai sunt sus­

ceptibile de apel (art. 317 P r . civ.) ' ) .

Hotărîri pronunţate în lipsă.

Dacă recunoaştem a u t o r i t a t e a lucrului judecat liotă-
rîrilor de expedient, cu a t â t mai mult trebue să recunoaş­
tem această a u t o r i t a t e liotărîrilor p r o n u n ţ a t e a t â t în lipsa
pârîtului cât şi a reclamantului (jugements par elefant congé) ì

de şi, în această din urmă privinţă, chestiunea este con­

2
t r o v e r s a t ă în F r a n c i a ) . L a noi, în adevér, a r t . 376 §
ultim din procedura revisuită prevede că h o t ă r î r i l e pro­
n u n ţ a t e în lipsă, se înţelege fie în privinţa pârîtului, fie a
reclamantului, pot deveni definitive prin neatacarea l o r ;
de unde resulta că reclamantul, a cărui acţiune a fost res­
pinsă, nu poate s'o reînoiască, ci poate numai să facă o-
posiţie sau apel. Dacă el nu usează de aceste căi ordinare
în termenele legale, h o t ă r î r e a p r o n u n ţ a t ă în contra lui va
avea puterea lucrului judecat, cu toate că fondul n'a fost
3
atins ).

Părţile hotărîrei cari produc lucrul judecai.

Unde stă a u t o r i t a t e a lucrului judecat ? Iu dispositiv
sau in considerentele hotărîrei ? Curtea din Craiova, prin o
decisiune recentă, aprobată de amicul nostru Dl. C. G. Dis-
4
sescu, respunde : a t â t în dispositiv cât şi în c o n s i d e r e n t e ) .
J
) Allard, op. cit., p. 167, 168. Cpr. L. 1, § 3, Dig., Aquibits
appelari non licet, 49, 2.
2
) Vedi Eépert. Sirey, Chose jugée, 23.
a
) Această soluţie este generalmente admisa şi in Francia.
Cpr. Cas. fr. Sirey, 81. 1. 347. D. P. 80. 1. 57. Pand. fr.,
Chose jugée, 128. Laurent, XX, 19. — Contră. Griolet, op.
cit., p. 126 urm. Aliarti, op. cit., p. 169. Vedi în acest din
urmă sens, L. 73, § 2, Dig., De judiciis, 5, 1.
') Dreptul din 1901, No. 72. Cpr. şi C. Bucureşti, C. judiciar
din 1902, No. 17. „Motivele unei hotărîri, elice Curtea din
Bucureşti, au puterea lucrului judecat când ele sunt deter­
minante şi se leagă în mod strèns cu dispositivul ei". Drep­
tul din 1891, No. 17, şi din 1894, No. 40. Cpr. şi Cas. rom.
Dreptul din 1891, No. 47, şi Bulet. S-a 1,1887, p. 562. Mai
vedi încă Trib. Iasi, Dreptul din 1892, No. 82. Cas. fr. Si­
rey, 1900.1.264. Pand. Period. 1900. 1. 159. Art. 1421 din
•Proiectul Codului japonez este formal în această privinţă.
 COD. CIV.-CAUTKA 111. -TIT. I l I . - C i A V l f . IX.--S-a ili.—AUT. m l . 5i)'9

Această soluţie este însă, după noi, prea absolută. Este,

în adevèr, de principiu că nu toate enunţările cuprinse
1
într'o hotărîre au puterea lucrului j u d e c a t i , şi că aceas­
tă a u t o r i t a t e stă numai în dispositivul h o t ă r î r e i . In a-
devér, dacă motivele cu care judecătorul este n e a p ă r a t
dator să sprijineascà astàdi -) soluţia ce dă litigiului (art.
12o P r . civ. i pot, când ele sunt de acord cu dispositivul
să'l lumineze întru cât-va, totuşi acest din urmă remane
;i
în genere singur legea c o n t e s t a ţ i e i i . ., Cest une notion rul-
gaire, dice T. Hue, que l'autorité de la chose jugée s'attache
uniquement aux disposilifs des jugements et ne doit pas Pive
recherchée dans les motifs. Done, quelle que soit fa neftetc
avec laquelle les motifs d'un jugement indiquent dans quels
sens doit ft re eoncue la solution <) intervenir, eette solution
ne pourra pas passer en force de chose jugée si elle n'a pas

! li
) ,,Non omnis vox judicis judicuti coidinet auctoritatem . L. 7, in
medio, Cod., De seuteutiis et interlocutionibus omnium judieum,
7, 45.—De aceea, nici nu se poate face apel sau recurs nu­
mai contra motivelor unei decisami. Pand. fr., Chose jugre.
321. si Cassation civ., 172 si 840. Répert. Sirey, Cassation.
3062 urni. Cas. fr. I). P. 90. 1. 257. Art. 410 Pr. pen. cu­
prinde o aplicare a acestui principiu.—Vedi însă Allard, op.
cit., p. 207 urm.
-) La Romani, judecătorul nu era in principiu obligat a'şi mo- Dreptul
Uva decisia sa, de şi mai multe texte ne arată că. în unele rowan,
caşuri, hotărirea cuprindea si motive (Cpr. L. 7, lţ 1, Dig..
De compeusalionibtis, 16, 2 : L. 8, § 2, Dig., De negoţ ii s gest is.
1
3, 5; L. 1, § 2, Dig ., Qua' sententiw sine appellutione reset n-
ilautur, 49. 8 : L. 2, Cod., Quando provocare non est necessr.
7, 44, etc.). Censorii erau insa obligaţi a da motive în ho­
tărîrile ce pronunţau în materie penală. Cpr. Allard. op. rit..
]). 52 si p. 105. lòfi.
a
) Cas. rom.. S-a civ. Bulet. 1869. p. 65. Bnlet. S-a 1, 1SS2.
p. 385. si Dreptul din 1882. No. 60. Bulet. S-a 1. 1892, p.
437. Trib. I l f o v , Dreptul din 1890, N o . 19. C. Bucureşti.
Dreptul din 1882, N o . 60. Cpr. si C. Lisi. C. judiciar din
1900. No. 19. si din 1902, No. 48. Trib.'Mehedinţi si «ori,
Dreptul din 1896. N o . 9 si 82. Cas. fr. D. P. 91. 1. 15 si
206. Sirey, 91. 1.' 248. I).' P. 93. 1. 316. D. P. 95. 1. 312.
l'and. Period. 1901. 1. 42. V,. Rioni, Donai si Pan, D. P. 92. 2.
133. Sirev. 96. 2. 148. Sirey. 1900. 2.36. Trib. Paris, l'and.
Period. 90. 2. 270. I). P. 94. 2. 465. Cpr. şi, C. Dijon (so­
luţie implicita). D. P. 1901. 2. 70. Trib. St. Etienne. Pand.
Period. 1902. 2. consid. de la p. 30. col. 1.
510 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

fait Vobjet d'une decision veritable, et si le dispositif est rèste

muet à cet égard" ').
Tot în acest sens se p r o n u n ţ ă şi doctrina italiană :
2
„ La sentenza contiene due parti, dice Francesco R i c c i ) :
quella in cui si decide la lite; l'altra nella quale si svol­
gono i motivi di fatto e di diritto sui quali il giudice ha
fondato la sua decisione. Di regola, il giudicato sta nel dis­
11
positivo della sentenza, non nelle ragioni che lo hanno motivalo .
Aşa dar, o chestiune nu poate fi considerată ca ju­
decată prin faptul că a fost examinată numai în moti­
vele sentinţei, dacă ea n'a fost resolvită cel puţin în mod
3 4
i m p l i c i t ) şi prin dispositivul e i ) . Il est certain, dice T.
n

Hue, que toutes les restrictions ou temperaments, comme on

le dit par euphémisme, apportés à la règie que la chose jugée
reside settlement dans le dispositif, soni la complète negation
de la règie elle-m é me. Declarer quel'autor ite de la chose jugée
appartient settlement au dispositif, et admeltre en mente temps
que ce dispositif peat étre éclair é, interprete et complète par
les motifs, n'est pas autre chose que confer e r cette autorité
aux motifs eux-mcmes. Pourqttoi done, dès lors, créer une
règie en théorie, pour la demenţii' à chaque pas dans la pra­
u r>
tique ? ).

•) T. Hue, VIII, 310. Cpr. Planiol, II, 161. Répert. Sirey,

Chose juqée, 214 urni. Pand. fr., eod. v°, 320. Laurent, XX,
29. Larombière, V, art. 1351, No. 18. Aubry et Rau, VIII,
§ 769, p. 369. Garsonnet, op. cit., III, § 465, p. 239 (ed.
1-a), § 1126, p. 543 (ed. a 2-a). G-riolet. op. cit., p. 8 urm.,
122 urm. F . Herman, III, art. 1351, No. 855 urm. Glasson,
Pr. civ. (Pichon, 1902), I, p. 126. Baudry, II. 1286. Mar-
cadé, V, art. 1351, No. II.
") Delle prove, 350, şi decisiile citate de acest autor. Cpr. P.
Tuozzi, L'autorità della cosa giudicata, 50 urm. Gatti, Dell'au­
torità del giudicato civile nel diritto moderno italiano, 12 urm.
3
Decisie im- ) Lucrul judecat poate deci să resuite din o decisie implici-
plicită. tă, dacă această decisie este urmarea neapărată a unei dis­
positi! exprese. Cpr. Aubry et Ran, VIII, § 769, p. 371.
Répert. Sirey, Chose jugée, 237 urm. Demolombe, XXX, 294.
Larombière, V, art. 1351, No. 27. Laurent, XX, 34. P.
Tuozzi, op. cit., 60. Gatti, op. cit., 9 urm. C. Bucureşti,
Dreptul din 1895, No. 27. Cas. fr. D. P. 95. 1. 312.
4
) Cas. fr. Sirey, 99. 1. 307. Pand, Period. 96. 1. 78. Dreptul
din 1896, No. 25.
5
) T. Hue, VIII, 310, p. 394, 395.
 COD. CIV. CARTEA III. -TIT. III. CA1MT. IX. S-a 111. ART. 1201.

Prin u r m a r e , principiul treime ast-fel formulat : Au-

» toritatea lucrului judecat stă numai în dispositivul liotă-
l rîrei, în privinţa punctelor decise printr'ènsul. iar nu nu-
1
I mai indicate sub forma de simplă e n u n c i a r e ! .
A r 3 2 2 P r
Art, 322 din procedura civilă germană (293 v e c h i ù ì } - -
f prevede că : „hotărîrile judecătoreşti nu vor fi susceptibile
I de a dobèudi autoritatea lucrului judecat de căt atunci
• când vor cuprinde o dccisiuue asupra reclamaţiunei care
face obiectul cererei principale sau reconvenţioiiale" -). Va
i să dică, în aceasta legislaţie, motivele de fapt sau de
! drept, pe care se întemeiază judecătorii pentru a'şi pronunţa
• hotărîrea lor, şi cari n'au fost obiectul unei decisiuni spe-
ciale, nu pot fi invocate ca lucru judecat, şi nu împedică
; o cerere ulterioara asupra punctelor decise prin acele nio-
' tive. S'a î n l ă t u r a t deci cu totul teoria lui Savigny şi dis-
• tincţiunea între motivele subiective sau simplele motive de
I determinare ale judecătorului şi motivele obiective, cari, în
I această teorie abstractă şi subtilă, admisă astădi şi de
I alţi autori•"), singure ar avea puterea lucrului judecat,
I pentru că sunt aşa dicèud sufletul şi nervul sentinţei, a-
! ninni et quasi nerv un mitentiic, după expresia lui Bohmer,
I a cărui teorie este în totul adoptata şi sprijinită de Sa-
4
l vigny ) .
\ Credem că procedura germană face o bună aplicaţie a
I principiilor în materie de lucru judecat, şi că aceleaşi prin-
I cipii sunt admisibile şi la noi.
I Atât doctrina cât şi jurisprudenţa admit însă, cu toate Tntei-preta-
I acestea, că de câte ori dispositivul unei hotărîri este în- ^.'„hlfpHn
l — ... motive.
f ») Cpr. Bandry, II, 1286. Aubry et Ran. VIII. § 769, p. 370.
i Larombière, V. art. 1351. No. 29. Lacombe, op. cit., 58. p.
I 56. si 78. p. 78. Laurent. XX, 32. T. Huo, VIII. 310, in fine.
Ì Cas. rom. Bulet. S-a civ., anul 1869. p. 63 si 263. Bulet. S-a
[ 1, anul 1872, p. 138.
2
j ) „ l'ritirile rind der ReclitsLraft nur iusoiveit fubiij, a Is ilber
I den ditrcli die Klage oder durch die Widerklatje erhobenen
li
ţ Ansprucli entschieden ist .
i ") Demolombe. XXX. 291. Bonnier, 863. Cas. Turin, Ginrispm-
f denza /V«/.,'1883, p. 773. Cpr. Allard, op. cit., p. 202 urni.
I Vedi şi Lacombe, op. cit., p. 66 wm. şi p. 78, nota 2.
4
) Savigny. St/stern des iteut'ujen roiniselien Uechts, VT, § 291.

I p. 361. iiotà e si § 293. p. 389. nota /' (ed. srerui.. Berlin.

1847).
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—AUT. 1201.

doelnic, judecătorii pot să recurgă la motive spre a in­

t e r p r e t a dispositivul şi a determina întinderea lui (cpr.
l
a r t . 4 0 0 P r . c i v . ) ) , fără însă a-i d e n a t u r a sau a-i schim­
ba sensul pe cale de contestaţie, căci aceasta a r însemna
2
a viola a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t ) . Se violează de a-

0 Planiol, II, 161 (ed. 1-a) şi I, 362 (ed. a 2-a). Aubry et

Rau, VIII, § 769, p. 370. Griolet, op. cit., p. 123. Cas. fr.
Sirey, 93. 1. 316. Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 31 şi
Bulet, S-a 1, 1893, p. 224. Trib. Teleorman, C. judiciar din
1895, No. 21. Cpr. şi Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1897, p. 334
şi 885 : „Considerentele unei hotărîri, die aceste din urmă
decisiuni, servesc a complecta dispositivul şi fac parte in­
tegrantă din acest dispositiv".
2
) Cas. fr. Sirey, 99. 1.136 şi 176. Cas. rom. Dreptul din 1886,
No. 31. Bulet, S-a 1, 1873, p. 127. Bulet, 1892, p. 118.
Bulet. 1887, p. 24. Cas. fr. şi C. Liège, Sirey, 90. 1. 127 şi
399. Pand. Period. 87. 5.17. Pand, Period. 88. 1. 254 şi 550.
F. Herman, I I I , art, 1351, No. 1565 urm., 1585. Répert.
Sirey, Chose jugée, 791. Pand. fr., eod, v°, 1419 urm., 1455.
Larombière, V, art. 1351, No. 161. Aubry et Ran, VIII, §
769, p. 404. Griolet, op. cit., p. 174. Laurent, XX, 148 urm.
Joccoton, De Vinterpretation des jugements, Revue pratique,
t. VII, anul 1859, p. 553 urm. Demolombe, XXX, 391 urm.
Îndreptarea Judecătorii pot însă, în urma unei simple cereri a părţilor,
unei erori să rectifice o eroare materială de redacţie asupra numelor,
materiale calităţei şi conclusiilor părţilor, sau o eroare de calcul stre­
sau decalcul.
Art. 292 Pr. curată în dispositiv (art. 292 Pr. civ. cpr. si art. 1717 C.
civ. civ.). Cas. rom. Dreptul din 1899, No. 62 si Bulet. Cas. S-a
II, 1899, p. 1029. Répert. Sirey, v° cil, 792. Laurent, XX,
152, 153. Demolombe, XXX, 390. Aubry et Rau, loco cit,
Cpr. L. unică Cod., De errore caladi, 2, 5, unde se dice :
„ . . . Errorem calculi verităţi non afferre proejudmum scepe con­
stitution est". Art. 292 Pr. civ., care permite judecătorilor
de a îndrepta o eroare de calcul după o simplă cerere a
părţei interesate, se aplica numai hotârîrilor definitive, nu
însă şi acelor supuse apelului. C. Bucureşti, C. judiciar din
1901, No. 6.—Eroarea de calcul n'ar putea însă fi rectifi­
cată, dacă, în loc de a figura numai în hotarîre, ar fi fost
ea însuş obiectul judecatei. Griolet, op. cit,, p. 171. Allard,
op. cit,, p. 347, 348. Demolombe, loco cit. Vedi şi supra, p. 499.
Puterea su­ Decisiunea prin care o curte interpretă' una din decisiile
verană a ju­ sale anterioare, fără a modifica dispositivul ei, scapă de con­
decătorilor trolul Curţei supreme, pentru că judecătorii fondului sunt
de fond.
suverani întru a interpreta şi precisa dispositivul hotărîri-
lor ce au pronunţat, arătând care este adevăratul lor înţeles.
Cas. fr. Pand. Period. 1901. 1. 440. Cas. rom. Bulet, S-a
1, 1899, p. 314. Bulet. 1896, p. 1013.
 COD. CIV. - C A R T E A 1I1.-T1T. 111.—CAP. l X . - S - a I I I . - A K T . 1 2 0 1 . 51.3

semenea autoritatea lucrului judecat, când prin executarea

1
unei h o t ă r î r i definitive se modifică dispositivul e i ).
Va să dică. dnpă teoria generalmente admisă, moti- Combinarea
vele h o t ă r î r e i pot câte-o-dată complecta şi lumina dispo-Xpositlvuî!
sitivul ei. determinând înţelesul şi întinderea lui. Motivele,
ce e dreptul, n ' a u nici-odată prin ele înşile autoritatea
lucrului judecat. însă ajung adesea-ori la acelas resultat
2
prin combinarea lor cu dispositivul ) .
Toate părţile unei h o t ă r î r i luminandu-se şi complec-
tândit-se unele prin altele, pot deci servi a determina sen­
sul şi întinderea dispositivului, precum şi punctele cari au
fost judecate şi cari, ca a t a r e , nu mai pot fi puse în dis­
cuţie. Dacă dispositivul lasă loc la nedumeriri, pentru a
se şti ce s'a judecat, judecătorii vor consulta nu a t â t mo­
tivele derisiuuei lor, cât mai cu samă conclusale.părţilor
restrèngènd dispositivul şi mârginindu-1 la chestiunile vi­
sate prin conclusine lor, fie orale, tie scrise, şi desbătute
între p ă r ţ i . In acest sens se poate cu drept cuvént dice :
Tantum judication, ijuantum litiijatuw •*). Această regulă de
interpretare este deci aplicabilă şi astâdi-V.
!
) Opr. Cas. rom. Bnlet. S-a civ., anni 1867, p. 917.—Se vio­
lează, de asemenea, autoritatea lucrului judecat când, în ma­
terie de hotărnicii, judecătorii, fondului dispun să se urme­
ze între doi vecini conform posesiimei actuale, iar nu du­
pă hotarele stabilite prin hotanrea anterioară, remasă de­
finitivă şi executată. Cas. rom. Bnlet. S-a 1, 1890, p. 599.
—Când însă este vorba de executarea unei hotărîri, care
regulează linia despărţitoare între done proprietăţi, fără
a. se determina în mod clar semnele despărţitoare, judecă­
torii rondului, sezisaţi de o contestaţie la executare, sunt
în drept ca. interpretându-şi hotarîrea. să stabilească aceasta
linie pe urmele posesiimei în fiinţă, fără ca prin aceasta să
se calce autoritatea lucrului judecat. Cas. rom. Bulet. S-a
1, 1874. p. 166.
-) Cpr. Cas. fr. si Trib. lasi. l\uid. Pi nod. 93. 1. 223. Pa ud.
Period. 1900. 1. 159. Sirev, 1900. 1.204. Sirev, 1902.1. 22.
Dreptul din 1892. Xo. 82.'Vedi şi Pand. fr., v° cit, 364 unu.
:i
) Opr. C. Galaţi, Dreptul din 1890. No. 83, consid. de la p. 665.
4
) Cpr, L. 27. Dig.. De exceptioiie rei judicata', 44, 2.
r
') Opr. Pand. fr.. Chose jiap'e. 360 urm.. 1420. Laurent. XX.
32. 37. Demolombe, XXX. 290. 295. 'Aubry et Ran, VIII,
§' 769, p. 371. Larombière. V, art. 1351, Xo. 30. Pabon, Ti:
fh. et prat'apte des justices de pois (1902), I, 74. Cpr. C.
Rioni. I). P. 94. 2. '69. Cas. rum. Dreptul din 1895, No. 73.
consid. de la p. 602. coloana 1.
514 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Astfel, h o t ă r î r e a . care a acordat alimente reclamantu­

lui, în calitate de fiu, sau de părinte a pârîtului, nu are
a u t o r i t a t e a lucrului judecat în privinţa filiaţiunei sau pa-
ternităţei, dacă această chestie n'a făcut obiectul conclu-
1
siilor părţilor şi n'a fost deshătută în i n s t a n ţ ă ) . Trebue
să observăm, dice o lege romană, că hotărîrea care con­
damnă pe p â r î t a da alimente reclamantului, nu prejudecă
î n t r u nimic adevérul, pentru-că judecătorul n'a judecat
în specie chestia filiaţiunei, ci a dispus numai ca pârîtul
să dea alimente reclamantului : „Nec enim hoc pronuncia-
u
tur, /ilium esse, seel ali debere -).
I n t e r p r e t a r e a dispositivului şi combinarea lui cu mo­
tivele decisici presupun, bine înţeles, că acest dispositiv
este în perfectă armonie cu motivele, şi că există numai
oare-care îndoeală asupra sensului şi întinderei lui : căci
dacă ar exista contradicere între motive şi dispositiv, nici-
o i n t e r p r e t a r e n'ar mai fi cu putinţă, dispositivul singur a-
3
vend, în asemenea caz. a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t ) .
Contrazicerea între motive şi dispositiv a r echivala
chiar cu o nemotivare, şi ar putea aduce desfiinţarea ho-
4
tărîrei i .

Elementele constitutive ale lucrului judecat.—Condiţiile

cerute in această privinţă.
P e n t r u ca să existe lucru judecat, legea cere o în­
t r e i t ă identitate între decisia dată şi acea care urmează
!
) Cpr. Aubry et Rau, VIII, § 769, p. 370. Larombière, V, art.
1351, No. 29. Lacombe, op. cit., 58, p. 56. Laurent, XX. 32.
—De asemenea, hotărîrea, care condamnă pe debitor la plata
procentelor cerute de reclamant, nu constitue lucru judecat
în privinţa capitalului, care n'a făcut obiectul litigiului, de
şi suma datorită ca capital ar fi fost enunciata în disposi­
tivul sentinţei şi de şi procentele sunt nn accesoriu al capi­
talului. Laurent, loco cit, Cas. fr. Répert. Dalloz. Chose jugée,
24, nota 1. Sirey, XI (anii 1828—1830), I, 364, col. 3.
-) L. 5, § 9, Dig., De agnoscendis et alendis liberi». 25, 3.
;!
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1888, consid. de la p. 211. Bulet.
S-a 1. 1889. p. 758. Trib. Mehedinţi si Gorj. Dreptul din
1896, No. 9 şi 82. C. Galaţi, Dreptul din 1895, No. 9. C.
Bourges şi Cas. fr. Sirey, 32. 2. 414. Sirev, 41. 1. 453.
Pand. fr., Chose jugée, 322 şi 368. Répert. * Sirey, eoa. v°,
217. Larombière, V, art. 1351, No. 18. P. Tuozzi, op. cit.,
58. Lacombe, op. cit,. 73, p. 73.
+
) Cas. fr. Sirey, 97. 1. 108.
 COD. CIV.—CARTEA 111.— l'IT. UI.—C'AITI'. JX.--.S-s» UI.—ART. 1-201. 51

a interveni după o nouă cerere : identitatea de obiect (că­

dem res), de causa (eadein causa petendij. şi de p ă r ţ i (că­
dem conditio personarum). Cu alte cuvinte, treime ca a c e - ,
iaş chestie feudei» (pnestio) să tie agitată între aceleaşi
1
părţi, a vend aceias c a l i t a t e ! . Dacă toate aceste condiţiuni
nu se găsesc întrunite la un loc, nu există lucru judecat :
„Qu(i' nisi omnia concuvrunt, alia res est"-\. Dacă ele sunt
întrunite la un loc, există lucru judecat, adecă o presumţie
legală de adevèr iart. 1 2 0 0 . £ ultimi, ori cât de greşită
şi de nedreaptă a r ii hotărirea Prin u r m a r e , chiar d a ­
că judecătorul a r ii comis o violare flagrantă a legei sau
4
un exces de putere, statuând de exemplu ultra petita i ,
partea chemată de aceias persoană şi pentru acelaş lucru
din nou în judecată, a r e . spre a întrebuinţa terminologia
inexactă a doctrinei ~M. O excepţie (excepţia rei judicata^)
pentru a respinge această nouă acţiune.
Autoritatea lucrului judecat poate să resuite din oii-notâriri da
1 1
ce h o t ă r î r e . lie ea dată pe calea acţiunei principale, fie i.'^' ^"',
1
pe calea incidentală '!, fie pe acea a unei contestatului la <ale de coV
tt>st Ul
executare, destul numai să existe elementele constitutive -'? '-
mavuc.
Y
) ,,Cinii (pia-rifur. Ita-c ccceptio nocca t necue : iuspicicnduin est
an idem corpus sit. quanfitas cădem, idem jus. et an eadein
causa pefendì. ci eadein conditio personarum". L. 12, 13 şi
11. ab initio. Dig.. l)e e.rccptione rei judicata', 11. 2.
-) L. 14. Dig., loco suprà cit.
s
) Presumţia de adevèr. cuprinsa în art. 1201, acopere deci e-
rorile cele mai grosolane. îndată ce ele au făcut obiectul
unei hotărîri remase definitiva (L. unica. Cod.. De errore
calculi. 2. 5 : L. 2, Cod.. De re judicata. 7. 5 2 : L. 55, Dig..
De re judicata 42. 1 : L. 65. § 2. Dig.. Ad. ,S*. Consult. Trc-
beUianum. 36, 1). Cpr. Pand. fr., Chose jugée. 1386. Répert.
Sirey, eoa. v°, 2. Allard. op. cit., p. 348. ( Iriolet, op. cit., p.
171. Krug-Basse, Office du juge, 447. Laurent. XX, 151
urm. Demolombe. XXX. 387 urni. Aubry et Ran, VIII, §
769, p. 404. Larombière. V. art. 1351. Xo. 161. Baudry,
II, 1284. Vedi suprà, p. 497. text şi nota 2. şi p. 448. text
şi nota 5.
4
) Cpr. Paiul. fr.. v" cit., 284 urm., şi autorităţile citate acolo.
s
) Vedi saprà, p. 456. nota 1.
") Vedi saprà, p. 457. text şi nota 1.-—Este indiferent dacă
punctul asupra căruia judecata a statuat a fost supus jus­
tiţiei de reclamant pe calea principala, sau de pârît pe ca­
lea de excepţie. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1892. p. 970.
516 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

ale acestei presumţiuni stabilită de lege, şi să fie o j u d e ­

cată definitiva a n t e r i o a r ă asupra lucrului supus din nou
1
judecatei ). î m p r e j u r a r e a că h o t ă r î r e a a n t e r i o a r ă şi-a per-
dut forţa executorie nu rădică hotărîrei caracterul de ade-
2
vér judecătoresc ) .
Necesitatea întrunirei acestor trei condiţiuni a fost
proclamată de nenumărate h o t ă r î r i judecătoreşti, cari în-,
t r u aceasta nu fac de cât a aplica textul expres al art.
1201 •'!).

1° identitatea de obiect (eadem res, idem jus).

Obiectul unei acţiuni în justiţie este beneficiul juri-,

die imediat ce se reclamă, scopul imediat ce se urmăreşte '
4
prin p r o c e s ) . Ori ce petiţie introductivă de i n s t a n ţ ă t r e -
bue, pe lângă celelalte desluşiri, să cuprindă obiectul ce­
5
r e r e i (art. 6 9 , lit. b, P r . civ.) ) .
P e n t r u a se şti dacă există lucru judecat, trebue să
se vadă dacă obiectul este acelaş, adecă dacă este vorba
de acelaş corp cert (idem corpus), de aceiaş c a n t i t a t e (ea­
dem quantitas), de acelaş drept (idem jus). L u c r u l cerut
prin a doua acţiune este el acel cerut prin acţiunea an­
terioară, ambele acţiuni au acelaş obiect şi, prin u r m a r e ,

*) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1890, p. 148. C. Bucureşti şi Ga­

laţi, Dreptul din 1889, No. 46 si 53.
2
) Trib. Falchi, Dreptul din 1891, No. 48.
3
) V. numeroasele decişii citate în Pand. fr., Chosc jugée, 443.
Cpr. Cas. rom. şi fr. C. judiciar din 1901, No. 16. D. P. 95.
1. 47. C. Iaşi, C. judiciar din 1900, No. 45, şi din 1902,
No. 48. Mai vedi si alte decişii în Bulet. Cas., S-a civ., 1869,
p. 263 si 315 : Bulet. S-a 1, 1873, p. 226. Dreptul din 1882,
No. 12 ! din 1883, No. 44 : din 1884, No. 82 : din 1887,
No. 2 8 : din 1891, No. 48 si 74; din 1893, No. 37; C. ju­
diciar din 1893, No. 53 şi '80 ; Dreptul din 1894, No. 56 :
din 1895, No. 38 : C. judiciar din 1895, No. 33 : Dreptul
din 1896, No. 30, 58 si 82 : din 1897, No. 58 si 65 ; din
1899, No. 20 şi 27, consid. de la p. 224, e t c
4
) Cpr. Mourlon, II, 1621. T. Hue, VIII, 319. Baudry, II, 1289.
B
) Petiţia .introductivă de instanţă, nefixând în mod irevocabil
obiectul cererei, reclamantul poate să o modifice prin con-
clusifle sale înaintea primilor judecători (cpr. Trib. Ilfov.
Dreptul (lin 1889, No. 8), pârîtul având însă, în asemenea
caz, dreptul de a cere un termen pentru a-şi pregăti apă­
rarea. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1892, p. 1077.
 COD- CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAl'IT. IX.—S-a I I I . - A R T . 1201. 5ţ7

există lucru j u d e c a t : iar în caz contrar, lucrul judecat nu'şi

are fiinţă.
Vom da. în această p r i v i n ţ ă , câte-va exemple asupra. Exemple îm-
-, , -, , nrnmutatc
cărora j u r i s p r u d e n ţ a a avut ocasia d e a se pronunţa. ,je !» juris-
Astfel. când prima acţiune a avut de obiect anula- i>™denă, în
rea unui act de v é n d a r e a unui imobil, iar cea de a doua'è'»te°sau
tinde la revendicarea aceluia ş imobil, nu există lucra j u - este acela»,
decât, ambele acţiuni neavend acelaş obiect, de şi au a-
l
vut loc î n t r e aceleaşi p ă r ţ i t . Aceiaş soluţie este admisi­
bilă când prima acţiune avea de obiect scoaterea unui i-
mobil de sul» u r m ă r i r e , iar cea de a doua. readucerea imo­
bilului în patrimoniul reclamantului - 1 .
Xu se violează, d e asemenea, autoritatea lucrului j u ­
decat, când instanţa de fond respinge o acţiune pentru res­
tituirea venitului unui imobil, de şi, prin o altă hotarîre,
s'a admis mai în urmă acţiunea în petiţie de ereditate si
s'a ordonat restituirea acelui imobil
Împrejurarea că proprietarul unui imobil a cerut, prin
o primă acţiune, ca vecinul să tie obligat la deşertarea l i ­
nei private şi r e p a r a r e a zidului despărţitor, pentru-eă adu­
cea o v ă t ă m a r e p r o p r i e t ă ţ e i sale. nu-i închide dreptul, sub
cuvOnt de lucru judecat, de a exercita mai în urmă o nouă
acţiune, care a r avea de obiect desfiinţarea disei latrine,
pentru-că. cu toată lucrarea făcută în urma acelei execu­
4
tări, ea i-a adus o nouă v ă t ă m a r e proprietăţei sale i .
Nu există, de asemenea, lucru judecat, netîind identi­
tate de obiect, când prin cea d'intăi acţiune se cerea con­
damnarea pârîtului la daunele causate p r o p r i e t ă ţ e i vecine
') Cas. eoni. Bulet. S-a 1. 1893. p . 575. (.'. judiciar din 1X93,
No. 70.—O hotarîre, data în materie de împărţeală, nu poate,
d e asemenea, ti opusă ca lucru judecat unei acţiuni în r e ­
vendicare, ambele cereri neavend acelaş obiect. Trib. ( V
vurlni, Dreptul din 1897. N o . 58.— Hotărîrea, care admite ac­
ţiunea in revendicare a unui imobil, nu constitne lucru
judecat, şi nu include proprietarului dreptul de a cere mai
in urma si venitul acelui imobil, p e tot timpul cât el a fost
stăpânit pe nedrept de detentor, dacă prima cerere n'a avut
de obiect si restituirea acelui venit. Cas. rom. Bulet. S-a.
civ.. 18b'5, p . 87. Bulet. S-a 1. 1890. p . 1395. Vedi si Bu­
let. S-a 1. 1883, p . «58.
-) C Bucureşti. C. judiciar din 1892. No. 34.
•"') Cas. rom. Dreptul din 1SS7. N o . 14. si Bulet. S-a 1. INNH.
p. 926. Dreptul din 1883. N o . «6.
•) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1S"S, p. 214. B u l e t . 1S79. p . 51».
518 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

prin reaua coiistrucţiune a unei private, i a r prin cea de a

doua, se cere de a se face reparaţiunile necesare acelei
r
private, spre a nu se mai aduce v ă t ă m a r e zidului vecin ) .
Nu există lucru judecat, din causa deosebirei de o-
biect, între cererea făcuta de proprietar spre a se obliga pe
intimat la îndeplinirea unor angajamente, resultând din un
contract de construcţiuni, si cererea ce acesta a r face mai
în urmă, de a se obliga pe reclamantul primitiv să-i plă­
tească costul reparaţiunilor, ce a făcut în plus peste acest
c o n t r a c t - j ; nici între cererea făcută de un l e g a t a r contra
moştenitorului, p e n t r u plata legatului, şi cererea ce acesta
a r face în urmă contra legatarului pentru anularea testa­
0
mentului' '); nici între cererea de a n u l a r e a unui testament
4
şi acea de trimitere în posesiunea averci lăsate de defunct ).
Separarea H o t ă r î r e a , care pronunţă între femee şi b ă r b a t sepa-
niMntre 0
r ă r e a de patrimonii, asigurând femeei în averea barbatu-
barbat şi iui seu plata valorei unui imobil dotai, înstrăinat fără
Ì61YLC6 '
îndeplinirea formelor legale, nu poate li invocată, ca con­
stituind a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t , contra acţiunei ce ea
a r îndrepta mai în urmă contra cumpărătorului acelui
imobil, pentru anularea v e n d ă r e i şi revendicarea disului
5
i m o b i l ).
1
- ) Gas. rom. Bulet. S-a 1, 1891, p. 208.—Nu se poate opune
ca lucru judecat hotărîrea, care a acordat daune prove­
nite din exproprierea unei proprietăţi pentru causa de uti­
litate publică, contra unei cereri posterioare in daune re­
sultând din neexecutarea unei convenţinni. Trib. Ilfov, C.
•judiciar din 1896, No. 5.
-) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1882, p. 881.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1883, p. 930.—Moştenitorul, care ar
ti. cerut anularea testamentului pentru incapacitatea lega­
tarului, ar putea foarte bine să ceară mai în urmă ca lega­
tul să fie redus la partea disponibilă, fără ca să i se poată
opune autoritatea lucrului judecat, pentru că a doua acţiune
nu are nici causa, nici obiectul pe care îl avea cea d'intăi.
Pand. fr., Cliosejugée, 519. Tribunalul de Ilfov a decis, deci,
cu drept cuvènt, că cererea în anulare a testamentului, pen­
tru vicii de forme, nu poate fi opusă, ca având puterea lu­
crului judecat, cererei posterioare, prin care s'ar urmări de
aceiaş persoană anularea testamentului pentru incapacitatea
legatarului. Dreptul din 1892, No. 59.
4
) C. Focşani, Dreptul din 1884, No. 24. Cpr. şi C. Bucureşti,
C. judiciar din 1895, No. 25.
*) Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1890, p. 1371.
 COD. CIV.—CARTKA 111.—TIT. III.—CAP1T. IX.—.S-a III.—ART. . 519

H o t ă r î r e a , care anulează hotărnicia depusă de pro­

prietarul unei moşii, după contestaţia unuia din vecini,
contestaţie ce se baza pe motiv câ, prin acea hotărnicie, i
se lua din stăpânire o întindere de pământ oare-care. fără
ca depunètorul ci să ii i n t e n t a t o acţiune în revendicare
regulată, nu se poate opune, ca constituind a u t o r i t a t e a
lucrului judecat, contra nonei hotărnicii făcută de acelaş
proprietar şi acţiunei în revendicare, ce de astă dată den­
sul a făcut în mod regulat pentru pământul pretins încăl­
1
cat de vecinul seu !.
Xu se poate invoca, ca având a u t o r i t a t e a lucrului ju­
decat, h o t ă r î r e a ce n'a făcut de cât să se pronunţe asupra
cererei, care avea de obiect eşirea din indivisiune a unor
comoştenitori, contra unei a doua acţiuni, care are de o-
biect fixarea quau turnului de moştenire cuvenit fie-cărui
moştenitor, p e n t n i - c ă nu există identitate de obiect între
ambele cereri - 1 .
H o t ă r î r e a , prin care se recunoaşte, proprietarului unui Art. 616 C.
n v
loc înfundat, dreptul de trecere pe locul vecinului seu. nu '
constitue lucru judecat faţă de acţiunea ce acesta ar in­
troduce mai în urmă contra disului p r o p r i e t a r pentru a-1
despăgubi, conform art. 61C> C. civ.. do pagubele ce i s'ar
aduce, prin exerciţiul acestui drept de trecere, dacă. prin a-
cea hotărîre, nu s'a judecat chestiunea acestor despăgubiri
Xu există, de asemenea, lucru judecat când la prima
judecată s'a invocat un r a p o r t juridic, ca resultanti dintr'o
deposedare nedreapta şi din călcarea unei pretinse conven-
ţiuni, iar la judecata de a doua. s'a invocat un r a p o r t
născut din gestiunea unei averi străine : în asemenea caz
lipsind a t â t identitatea de obiect cât şi acea de c a u s ă i. 4

Tot pentru aceleaşi motive, o h o t ă r i r e , care ar fi sta-

*) Cas. rom. Unlet. S-a 1, 1884, p. 796.—Se violează însa au­

toritatea lucrului judecat, când, în materie de hotărnicie,
instanţa de fond dispune sa se urmeze conform posesiunei
actuale, iar nu după hotarele prevedute prin o hotărîre an­
terioară, definitiva si adusa la îndeplinire. Cas. rom. Drep­
tul din 1890. No. 41.
2
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1887. p. 103. Dreptul d'm 1887,
No. 28.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1892, p. 560. Cpr. si Bulet. S-a 1.
1898, p. 894.
t) ('. Lisi. Dreptul din 1896. No. 27.
520 AUTO RITATE A. LUCRULUI. JUDECAT.—ART. 1201.

t u a t asupra drepturilor reclamate pentru un timp oare-care,

nu împedică o altă hotarîre posterioară de a statua asupra
1
drepturilor devenite exigibile în urma acestui timp ) .
S'a decis, de asemenea, că sentinţa dată asupra unei
contestatami la tabloul de ordine a creditorilor unui falit,
nu poate fi invocată şi opusă ca lucru judecat vèndètoru-
lui, care cere să i şe constate privilegiul seu asupra măr­
furilor véndute falitului şi neplătite, şi aliate încă în po­
sesiunea lui, pentru-că, în aceasta ipoteză, a r lipsi atât i-
dentitatea de obiect cât şi acea de causă - ) .
L u c r u l poate să fie acelaş, cu-toate-că el a suferit
o schimbare, o prefacere, şi nu mai are aceiaş identitate
n
materială \.
Astfel, dacă prin prima acţiune, care a fost respinsă,
am cerut un cârd de boi sau o t u r m ă de oi, ini se va
putea opune a u t o r i t a t e a lucrului judecat, când, prin o a
doua acţiune, aş cere acelaş cârd sau aceiaş t u r m ă , sau
numai un animal din ele, cu-toate-că animalele, cari com-
J
) Cas. fr. I). P. 1901. 1. 550.--Astfel, respingerea unei acţi­
uni, având de obiect plata unor câştiuri, nu împedeeă o nouă
cerere avènd de obiect plata altor câştiuri. Cas. fr. 1). P.
83. 1. 451. Planiol. I, 367 (ed. a 2-a)'
-) C. Bucureşti (decisie casată), ('.judiciar din 1899, No. 32.
—Contra. Cas. rom. C. judiciar din 1901, Xo. 26.
*) De exemplu : Pădurea reclamată a putut ti transformată în
pământ arabil prin scoaterea rădăcinilor copacilor : casa a
putut fi distrusă prin foc san alte împrejurări, fără ca a-
ceste prefaceri să împedece opunerea lucrului judecat. La­
combe, op. cit., 120, p. 12% 124.—Materialul unei case poate
însă ii revendicat, după ce acţiunea în revendicare a casei
a fost respinsă, fără a se putea opune autoritatea lucrului
judecat, dacă revendicarea materialului nu se cere, ca pro­
venind din dărîmarea edificiului şi în virtutea dreptului de
proprietate pretins asupra lui : însă, în asemenea caz, lucru
judecat nu exista mai mult din lipsa de identitate a causei
de cât a obiectului. Cpr. Lacombe. op. cil... 124, p. 129.
Pand. fr., v° cit., 513. Vedi şi L. 7, Şj 2. Dig.. De exeepti-
oue rei judicatie, 44. 2.—După ce s'a revendicat tară succes
un imobil, se poate cere recunoaşterea asnpra acelniaş imo­
bil a unui drept de proprietate comună, nu însă a unui
drept de proprietate indivisa, presupunèndii-se, bine înţeles,
că proprietatea indivisa este cerută în basa aceleia? cause,.
Lacombe. op. cit.. 125. p. 130. Bonnier. 872. — Tedi însă
Marcadé,' V. art, 1351,' Xo. IV. p. 165.
 COD. CIV.—CARTEA 11I.-TIT. III.-CAP1T. I X . - S - a I I I . - A U T . 1201. 521

puneau acest cârd sau această turmă, n ' a r mai li astâ-di

aceleaşi *•).
Dacă. după ce am cerut prin o acţiune, care a fost Cererea to-
respinsă, totalitatea unui lucru, aş cere m a i în urmă o ^ ^ f i ^ f
' parte din acelaş lucru, pârîtul îmi va putea opune iarăş lucru,
cu succes a u t o r i t a r e a lucrului judecat, pentru că p a r t e a
•este cuprinsă în totul - 1 . A doua acţiune, avéne! de obiect
un lucru care fusese cuprins în prima acţiune, se decide
3
în genere că. în specie, există lucru j u d e c a t 1 .
In cât priveşte ipoteza inversă, unii decid că. după ce
, , a 1 d u p 1
s'a r e c l a m a t o p a r t e din un lucru, se poate cere. în urma f ' ;
1 1
. co s a c e r u t o
respingerei primei reclamatului, totalitatea acelmaş lucru, parte din
6 6
fără a se putea opune cu succes a u t o r i t a t e a lucrului j u d e - "".Jf ™^
cat. pentru-că partea n u cuprinde totalitatea (totui» «o» cere totalità-
4 t e a a e e , u , î
est in parte) ) . Adevèrul este însă că si î n t r ' u n caz si în . **
' . . . ' lucru.
altul, dificultatea provine mai mult din întinderea şi seu-Controversă,
sul ce trebue să se dea dispositivului h o t ă r î r e i . de cât din
identitatea între ambele r e c l a m a t a m i . P r i n u r m a r e . în am­
bele ipoteze, se va combina dispositivul liotărîrei cu con-
\) C p r . Potliier. I I , 889. lìaudry. I I . 1288. Tliiry. I I I . 164.
Aubry et Ran, VIII, Ş 769. p . 389. Marcadé, V, art. 1351.
No. Ì l i . p . 162. Duranton. XIII. 462.—„Si petiero yreyem,
et ret aneto, rei minuto numero {/regis, iterili» eumdem gre­
geia pela in. obstahit mi hi except io (rei judicata). Sed et si spe­
ciale corpus ex grege. petain. si adfuit in eo grege, palo ab­
stain rum excepfioneiu". L. 21. § 1. Dig.. De exreptione rei
judicata'. 44. 2. C p r . şi L. 14, Pr., Dig., loco cit.
-) ..Pars est in foto, sau in foto et pars coutinetur". L. 118. Dig.,
De regni is juris. 50. 17. şi L. 7. D r . . Dig.. De except, rei
judicata'. 44. 2. Vedi asupra acestor texte, Savigny, System
des lieuiig. rbmisclieu L'echts. VI. ij 299. p . 448 (ed. germ.),
p. 442 urm. a traducerei Cnenoux.
:;
) C p r . Aubrv et Ran. loco cit., p . 389. text şi nota 80. şi p .
390. Tliiry, III. 164. Griolet, op. rit., p . 136. Denndombe,
XXX. 303 urm. Larombière. V. art. 1351. No. 86. Demante.
V. 328 bis VTIl. Planiol. II. 166 (ed. 1) si I. 867 (ed. a
2-a). Lacombe, op. rit.. 121. p . 124. T._Huc. VIII, .822..
Laurent, XX. 56 urm. Pand. ti-. v° rit.. 741 urni. Répert,
Sirey, eod. v". 267 urm. Arntz. LIT. 406.—Contra. Marcade,
V. a r t . 1351, No. III urm., p . 163 urm. Cpr. (5atti, Deli'
Autorità del giudicato ci rile nel diritto moderno italiano. 99.
*) Toullier D. V. partea IL. 158 unu. Arntz. I l i , 406. Cpr,.
IJ
Pand. f r . . v cit. 754. -Contrà. Tliiry. I I I . 164. 'Laurent.
XX. 62. Mareadé. loco cit.
522 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

clusiile puse de p ă r ţ i . Dacă primul proces, care avea de

obiect p a r t e din un lucru, s'a perdut din causă că s'a de­
cis că reclamantul nu avea nici-nn drept asupra totalită-
ţei lui, se înţelege că el nu va mai putea în u r m ă cere o
p a r t e din acelaş lucru. In caşul contrar, el va putea c e r e '
din nou totalitatea lucrului, deducendu-se p a r t e a pentru
care s'a dat o h o t ă r î r e de respingere 1 .
1

Cererea ac- După ce s'a cerut accesoriile unui lucru, de exemplu,

Ţa pi-incV- dohèiida unei creanţe, şi s'a dat o h o t ă r î r e de respingere,
paiului, se poate cere principalul, adecă c a p i t a l u l - i : însă, după res­
pingerea acţiunei p r i v i t o a r e la lucrul principal, nu se mai
;
poate în genere cere accesoriul M.
Se poate întâmpla ca o h o t ă r î r e să aibă de obiect în
acelaş timp a t â t principalul cât şi accesoriul, şi, cu-toate-
acestea, să nu producă nici-o î n r î u r i r e asupra soluţiunei
unei chestiuni speciale privitoare la dreptul accesoriu. Ast­
fel, h o t ă r î r e a , care a r condamna pe debitorul principal şi
pe fidejusor, în această calitate, a plăti o datorie, n ' a r a-
vea a u t o r i t a t e a lucrului judecat în privinţa excepţiilor de
discuţiune şi de divisiune, pe care fidejusorul remane li­
ber să le opue şi în urma acestei h o t ă r î r i 1 .
4

') Vedi T. Hue, VIII, 322. Planiol, II, 167 (ed. 1) şi I, 368
(ed. a 2-a). Griolet, op. cit., p. 136. Demolombe, XXX, 316.
Larombière, V. art. 1351, No. 49, 50. Ricci, Delle prove,
355. Répert. Dalloz, Supplement, Chose jugée, 61 urm., 65.
Cpr. Lacombe. op. cit., 138, p. 143 urm. Gatti, op. si loco cit.
•-) Pothier, II, 892. Tliirv, I I I , 164. Arntz, III, 406. Baudry,
II, 1288. Pand. fr., Chose jugée, 761. Répert. Sirev. eod.\°,
287. Demolombe, XXX, 305. Aubry et Ran, VIII, S 769, p.
388. Garsonnet, op. cil., III. § 467,' p. 250 (ed. 1). T. Hue,
VIII, 323. Cpr. Ailard, op. cit., p. 233, 234. Vedi L. 23, Dig.,
De except, rei judicata', 44, 2.—Dacă însă dispositivul hotărîrei
declara, după o excepţie propusă de pârît, că însaş creanţa
este stensă, nulă sau inexistentă, există lucru judecat şi în
privinţa capitalului. Pand. fr. v° cit., 763, şi autorii suprà,
citaţi.—Când este vorba de o plată ce se face periodic, ho­
tărîrea definitivă, dată cu ocasiunea unei singure rate, con-
stitue lucru judecat şi pentru ratele ulterioare, dacă s'a ho-
tărît în principiu că nu se datoria plata reclamată. Cas.
rom. Bulet. S-a 1, 1890. p. 56. Dreptul din 1890, No. 17.
3
) Pothier, II, 892. T. Hue, VIII, 323. Thirv. III, 164. De­
molombe. XXX, 306. Répert. Sirev, v° cit.. 288. (.latti, op.
cit.. 103.' 104.
") Cpr. Aubrv et Ran, loco cit., p. 388, 389. text şi nota 77.
 COD. (.TV.—CART. IH. —TIT. 111.—CAI'. IX.—S-a III.—ART. l.'Ol.

Se poate, de asemenea, întâmpla carnai multe acţiuni

să tie relative la acelaş lucru, şi, cu toate acestea, să nu
aibă a u t o r i t a t e a lucrului judecat.
Astfel, după ce am reclamat o servitute asupra unui Servituti ov
t r e ( , f ; r e
imobil, pot, în urma respingerei acestei cereri, să reclam -
o servitute de o altă specie asupra aceluia* imobil. Obiec­
tul cererei a doua fiind altul de cât acel al primei acţi­
1
uni, nu poate să existe lucru judecat ).
Tot astfel, după ce mi s'a respins servitutea de t r e ­
cere, ce ceream pe locul vecinului, pot să cer deschiderea
unei portiţe la zaplazul despărţitor pentru facerea unor re-
paraţiuni - i .
I>ar, după ce mi s'a limitat un drept de trecere pe
proprietatea vecinului, pe o anume porţiune de teren, nu pot
cere ca acel drept de trecere să ile absolut, adecă pe în­
treaga sa proprietate M . De asemenea, după ce am reclamat
:

o servitute de trecere pe toată întinderea unei proprietăţi,

n'aş putea cere aceiaş servitute pe o p a r t e numai a aces­
1
tei proprietăţi, sau pe o întindere mai m i c ă ) .
Presupunem!. însă, că mi s'a respins acţiunea prin care
ceream un drept de trecere pe jos i iter), pot să cer un
drept de trecere pe acelaş fond pentru animalele mele i adus),
sau dreptul de a trece pe fond cu t r ă s u r a (via\, pentru-că
cele trei servituti, deosebindu-se prin însăş n a t u r a r a p o r ­
tului juridic ce ele crează "M, se poate întâmpla ca lucrul
judecat în prima acţiune să nu aibă nici-o înrîurire asupra

Répert. Sirey, v" cit.. 289. Larombière, V, art. 1351. Xo.

42 şi 80. Lacombe. op. cit.. 141. p. 147. Pand. fr.. Chose
jug/'e. 684. Demolombe, XXX, 308. Laurent. XX. 49. Pas.
fr. Sirey, 43. 1. 455 şi Répert. Dallo/,, Cantioniivmcut, 334.
p. 599. coloana 2. od notam.
') Cpr. Thiry, loco 'cit. Baudry. I i . 1288. Répert. Sirey, v°
c//.. 276. Demolombe. XXX. 314. Larombière. V. art. 1351.
No. 44. Aubrv et Rau, V i l i , ij 769. p. 388. Pand. fr.. v°
cit.. 483.
2
) Cas. r o m . Bulet. S-a 1. 1890. p. 595.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1887. p. 311.
4
) G r i o l e t , op. cit., p. 134.
!
') .,Si qui* iter petierit, ilei mie actum pet at, puf o fortius d.efen-
dendnm, alind cideri tunc petit urn. ajiud nunc; atipie ideò
txceptionem rei judicata:' cessare''. L. 11, Ş 6, Di<r., Ik except,
rei judicata'. 44, 2.
524 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

1
celei de a d o u a ). Se poate însă întâmpla ca să existe
lucru judecat în specie. P e n t r u aceasta trebue să se exa­
2
mineze conclusiile r e c l a m a n t u l u i ) .
Soluţia a r fi aceiaş, dacă în loc de a cere prin acţiu­
nea confesorie o servitute asupra unui fond, reclamantul a r
pretinde prin acţiunea negatorie că fondul seu este liber
de cutare servitute. In asemenea caz, respingerea primei
acţiuni nu l'ar împedeca de a pretinde că o altă servitute
3
a încetat de a greva fondul s e u ).
Dreptul de Ce trebue să decidem în caz când cine-va, după ce a r
liîno^'L'ty-fi a c l a m a t , fără a isbuti, dreptul de a scoate apă din o
nă, iaz, etc. fântână, iaz, hazna, pârâu, etc. (aqua' haustus)^), pentru
t .mtroversa.
U ] ] i , p „are-care, a r reclama apoi aceiaş servitute spre
t n

a o iitilisa în alt mod şi p e n t r u un alt timp de cât a-

cel prevédut în prima reclamaţie ? După unii"'), a r exista
în specie lucru judecat, de-oare-ce este vorba de aceiaş
drept. In ori-ce caz, lucrul judecat a r fi indiscutabil, dacă
prin prima h o t ă r î r e s'ar fi t ă g ă d u i t reclamantului ori-ce
drept de a scoate apă din f â n t â n a sau pârâul în chestiune.
Dreptul de Tot lucru judecat ar ti şi atunci când un proprietar,
păşune. c a r p t i n s , fără a isbuti, un drept de păşune pe
e a r r e

fondul altuia (jus pascendn'h pentru toate animalele sale,

a r veni pe urmă şi ar reclama de la aceiaş persoană a-
celaş drept, însă, de astă dată, numai pentru o specie de
animale Ì . 7

Cererea p r o p r i e t ă ţ e i unui lucru şi acea a unei servi­

tuti, sau a altui drept r e a l asupra aceluiaş lucru, neavènd
obiecte identice, se înţelege că h o t ă r i r e a dată asupra li­
ncia din ele n ' a r avea puterea lucrului judecat în privinţa
8
celeilalte i .

') Cpr. Pothier, II. 893. Aubrv et Pan. loco cit., nota 75. D e -
molombe, XXX, 314. Griolet, op. cit p. 134. Pand. fr.. v"
şi loco suprà cit. Répert. Sirey. v° cit. 277. Lacombe. op.
cit.. 123. p. 126 urm. Larombière. V, art. 1351. Xo. 44 şi 52.
-) Cpr. T. Hue. VIII, 323.
3
) Répert. Sirey, v° cit, 278.
+
) L. 1. § 1. Dig., De servitutibns pra-diorutu rusticorum, 8, 3.
s
) Larombière. V.'art. 1351, No. 46. — Contra. Répert. Sirey,
Chose juqée. 282.
«) L. 1, § ì , Dig., loco cit., Opr. art. 623 lit. b, 650, 651 C.
Caliinach.
7
) Larombière. loco cit, iti.—Contra. Répert. Sirey, v° cit, 288.
») Cpr. Thiry, III. 164. in fine. Allard, op. cit., p. 233, nota 2.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. LX.-S-a 111.—ART. 1201.

Reclamantul, care n'a isbutit în cererea de r e v e n d i - Keveudk-a-

1
care a proprietăţei unui imobil, a r putea, deci, mai tardili. '°fnn-tT""
să ceară, în v i r t u t e a aceluiaş titlu, usufructul formalis al
1
acestui i m o b i l ) , şi vice-versa: după cum acela, care a ve-
dut acţiunea sa respinsă pentru usufructul unui imobil, va
putea cere mai tardili usui lui, şi vice-versa, fără ca să i
să poată opune a u t o r i t a t e a lucrului judecat, pentru-că usui
2
şi usufructul sunt done d r e p t u r i deosebite ) .
Tot astfel, hotărîrile p r o n u n ţ a t e în petitoriu nu au a- Acţiuni pro
utoritatea lucrului judecat iu privinţa acţiunilor posesorii, ^""toriu'"!
pentru-că, pe lângă că ambele acţiuni au o causâ deose-î» îmsesoriu.
bită, apoi, una este privitoare la, proprietate, iar cealaltă,
la posesiune. Obiectul acţiunei neiiiiid deci acelaş, lucrul
;î
judecat nu există în specie i . „Si quis inter dicto cgerit de

Baudry. II. 1288. Cas. rom. Balet. S-a 1. 1891. p. 1210.

Se poate deci revendica un fond. după ce s'a perdut un
drept de servitute, exercitat asupra aceluiaş forni, si vice­
versa. Opr. Band. fr.. v° cit.. 476. Lacombe. op. cit., 141.
p. 147.
:
) T. Hue, VIII, 323. Arntz, III, 406. Baudry, II, 1288. Du-
ranton, XIII, 466. Répert. Dalloz, Chose jugée, 116. Aliarti,
op. cit.. ]). 233. Band. fr.. v° cit. 475. Répert. Sirev. v° cit..
273. Demolombe, XXX, 311. Aubry et Rati, VIIÌ, § 769!
p. 388. Bonnier, 872.— După ce s'a revendicat, fără succes,
proprietatea plină a unui imobil, nu se poate însă cere fo­
losinţa aceluiaş imobil cu titlu de proprietar (usuj'ructus
causali*), pentru-ca usufructul causal era cuprins în prima
cerere, relativa la proprietate. Répert. Sirey, v° cit.. 272, şi
autorii saprà citaţi.
2
) T. Hue. loco cit. Allard, op. cit., p. 232. Répert. Sirey, op.
cit.. 274. -Vedi insa Duranton, X I I I , 467.
3
) T. Hue, VIII, 323. in fne. Allard. op. cit., p. 234 urm. Re­
perì. Sirev. v° cit.. 284 urm. Bonnier. 868. Aubrv et Rati,
II, § ÎW, 'in .ţine, p. 222 (ed. a 5-a), şi VIII, § 769, p. 395:
Larombière. V. art. 1.351, No. 41. Garsonnet. op. cit., I I I .
g 467. p. 250 (ed. 1), § 1129, p. 554 (ed. a 2-a). Tuozzi,
op. cit., 151. Lacombe, op. cit., 140, p. 146. Pand.fr., ('hour,
iugée, 491 urm., si Action possessoire. 986. Laurent. XX. 77.
Cas. rom. Bulet.'S-a 1. 1888, p. 329. si anul 1889, p. 592 şi
737. Dreptul din 1888, Xo. 31. si din 1889. No. 69. Dreptul
din 1900, No. 14. si Bulet. S-a 1. 1899, p. .958. C. judiciar
din 1899,' No. 27. C. Galatz. Dreptul din 1899. No. 17. Jud.
ocol Brăila. Dreptul din 1884. No. 80. Cas. ir. 1). ,P. 89.
1. 230. Sirey, 89. 1. 3 0 9 . Pand. Period. 89. 1. 60.
Art. 25 din Codul de proced. civ. fr. prevede anume ca Cumul, petit
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

possessione, postea in rem agens non repellitur per exceptio-

neni, quoniam in interdic.to possessio, in aetione proprietas
L
vertitur (L. 14, § 8, Big., De exceptione reijudiecitee, 44, 2).
P e n t r u a nu inmulti diu cale afară exemplele pe care
ni le dă jurisprudenţa, vom dice într'un cuvânt că a doua
cerere va trebui să fie respinsă, de câte ori ea tinde, prin
obiectul seu a pune pe judecător în alternativa, sau de a
se contradice, sau de a confirma pur si simplu sentinţa
r
p r o n u n ţ a t ă mai înainte ) : judecătorii fondului fiind suve­
r a n i de a aprecia, prin i n t e r p r e t a r e a actelor şi a propu­
nerilor părţilor dacă prima acţiune are, sau nu, acelaş o-
biect pe care îl avea a d o u a - i .

posesorul nu poate nici-odată fi cumulat cu peţitorul. Acest

text n'a mai fost reprodus în procedura noastră. Urmează
oare de aici că judecătorul, chemat a judeca o acţiune pose-
sorie, ar putea să statueze asupra dreptului de proprietate '?
Art. fii din legea judec, de ocoale respunde că de câte-ori
se va contesta dreptul de proprietate sau titlul constitutiv
al servituţei, judecătorul nu va statua de cât asupra acţi-
unei de posesiune, tara ca aceasta să prejudece fondul chiar
al dreptului, care remane a se judeca pe cale principală, şi
acest text se aplică nu numai la caşurile prevedute de art.
61, dar şi la acele prevedute de art. 60. Cpr. Cas. rom. Bu­
let. S-a 1, 1888, p. 1. Vedi şi C. Botez, op. cit., p. 205 urm.
—Vedi însă A. 0. Şendrea, Pr. cir., p. 350 urm., şi Trib. Do-
rohoi, Dreptul din 1891, No. 25.—In privinţa cumulului po­
sesorului şi a peţitorului în dreptul francez, vedi Pand. fr.,
Act. possessore, 832 urm. Mirov. Tliéorie des actions posses-
soires (1853), p. 328 urm. Aubry et Ran, II, § 186, p. 210
urm. (ed. a 5-a). Cpr. si art. 232. § ultim din Pr. civ. germ.
a
) Baudry, II, 1288, in fine. Trib. Falcili, Dreptul din 1891,
No. 48, consid. de la p. 381, coIoana 2. C. Bucureşti, Drep­
tul din 1887, No. 28.—Pentru ca să existe identitate de obi­
ect, este, deci, indispensabil ca a doua cerere să fie incom­
patibilă şi să nu poată coexista cu chestiunea judecată prin
hotărîrea anterioară. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1873. p. 319.
-) Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1889, p. 822. — De si constatările
şi aprecierile, cari se referă la excepţiunea lucrului judecat,
.sunt de domeniul judecătorului de fapt (cpr. Cas. rom. Drep­
tul din 1881, No. 18), totuşi aceste aprecieri lasă Curţei de
casaţie toată latitudinea de a examina dacă elementele lu­
crului judecat au fost, sau nu, bine aplicate de instanţa de
fond ; căci violarea acestor elemente este o chestie de drept
si de ordine publică, care cade sub controlul Curţei supre­
me. Cas. rom. S-a civ. Bulet. 1869, p. 63. Cpr. şi Cas. fr.
D. P. 1902. 1. 264.—Nu se poate deci pretinde că s'a violat
 COD. (.'J V.—CARTKA III.—TIT. 111.—CAPIT. l X . - S - a III.—AUT. li'Ol. 527
y A
2 Identitatea de causa (eadem causa petendi) \.
l ' e n t r a ca sâ existe lucru judecat, identitatea obiec­
tului cerut nu ajunge : mai treime încă. în a l doilea loc,
pe lângă a treia condiţie, care va ii examinată mai la vale.
să existe şi identitate de causă. ..Oportet ut sit eadem ea­
u
usa petendi .
Prin causă se înţelege. în materie de lucru judecat -), Ce se îuţe-
1
faptul juridic sau material, care constitue temeiul legal al '^fj"'"

autoritatea lucrului judecat, când instanţa de fond constată

ca nu există elementele cerute de lege, şi când înaintea
Cartei de casaţie, recurentul nu dovedeşte contrariul. Cas.
rom. Dreptul din 1882. No. 7)5 (decisie nereprodusă în
Puiet.).
]
) Teoria causei. în materie de lucru judecat, este cu drept Critică la &-
()lpS;l
cuvént criticată de unii autori, si mai cu sama de P l a n i o l lesini-
t m , 1 , u u
(I. 369. 370, ed. a 2-a, şi I I . 168,169, ed. 1), pentru-ca, a- '
desea-ori, causa se confundă cu obiectul acţiunei. „Xcl/'a
pratica, dice un scriitor italian. P. Tuozzi (op. cit.. 153. p.
250). si incontrano talvolta difficoltà (/rarissime per determi­
1
nare (piale sia l'oggetto di an giudizio e 'piale la causa' .
liegula moderna, care presole identitatea de causa între
ambele acţiuni, admisa nu numai în Codul francez, dar încă
în Codul italian (art. 1351), în Codul spaniol (art. 1252). în
acel portughez (art. 2503). olandez (art. 1954). în Proiectul
Codului japonez (art. 1417). in Ante-proiectul de revisuire
alni Laurent (art. 1380). şi în alte legislaţiuni străine, este
împrumutată de la L. 12 şi 13. Dig., De cxceptione rei ju­
44. 2 (v. suprà. p. 515. nota 1). cari se referiau nu­
dicata'.
mai la acţiunile reale, unde ea este foarte raţională. Le­
giuitorul modern a generalisat însă aceasta regala, aplicănd-
o. t'ara nici-un cnvènt. şi la acţiunile personale. Drept vor­
bind, identitatea de causa ar ti trebuit să rie eliminată, şi
elementele lucrului judecat să fie reduse la. done : identita­
tea de obiect (eadem res), si identitatea juridică, de persoa­
ne (arde/m persona-). Cu alte cuvinte, lucrul judecat ar
exista de câte ori procesul de al doilea ar avea. de obiect
aceiaş chestie, eadem ipuestio. după cum se exprimă L. 7. ţj
4, Dig., loco cit., unde se. dice : .,J'Jf generaliter excepţia rei
judicata' ohstat, 'juotiens inter easdem persouas eadem quaestio
revocat ur. vel alio genere judieii". Cu această formula, foarte
simplă, s'ar ii înlăturat o mulţime de dificultăţi.
-) In cât priveşte semnificarea cuvéntului causă în materie de Sensul cu-
contracte, vedi t. V a Comentariilor noastre, p. 127 urm.— vèntulnì
Teoria causei, astfel cum o concepe legea actuală, este cri- j ^ « * J n

ticata de unii autori şi în materie de contracte. Vedi Pla- ţ . contraete, ( (

niol. II, 1078 urm. (ed. 1). şi 1037 urm. (ed. a 2-a). Cpr. şi
528 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

r
beneficiului sau dreptului cerut, ori a excepţiunei propuse )
origina şi sorgintea lui, or/f/o petitionis, după expresia Iui
2
U l p i a n ' ) . .,Causa, (lice a r t . ISSO din. Ante-proiectul de r e -
visuire a lui L a u r e n t , este faptul juridic care constitue
temeiul dreptului ; de câte ori ea este identică, exista lucru
judecat, chiar când ar ti stabilită prin alte mijloace, a-
decă prin alte dovedi de fapt şi de drept, cari servesc a
dovedi temeiul cererei sau e x c e p ţ i u n e i ' .
Deci, dacă presupunem că-ţi cer un cal, p r e t e x t â n d
mai întâi un schimb şi apoi o véndare, în ambele recla-
maţiuni acţiunea mea are de obiect acelaş lucru : causa ei
este însă deosebită. De aceea P o t h i e r dice că acelaş lucru
poate să fie datorit în virtutea mai multor cause deosebite,
şi că există a t â t e a acţiuni deosebite contra debitorului, câte
şi cause de obligaţuiii sunt-'M. Or, este evident că lucrul
j u d e c a t în privinţa vendărei, nu poate avea iiici-o în-
r î u r i r e asupra soluţiunei, ce urmează a se da în privinţa
schimbului. Când deci pretind că mi-ai vândut calul, de
care vorbiain mai sus, dreptul de proprietate ce cer a-
supra lui este obiectul acţiunei mele, iar vèndarea este
4
canna ei ) . Cu alte cuvinte, de câte ori procesul va avea de

T. Hue, VII. 77. De aceea, atât Codul federal al obligaţii­

lor (art. 70 urm.), cât si Codul german (art, 817), nu vorbesc
de causa de cât atunci când este vorba de o înavuţire ne­
dreaptă, coudictio ob injust am caimani. In cât priveşte causa
reală a obligaţiilor, art. 17 din Codul federal se mulţâmeşte
a «lice că : „un contract nu poate avea de obiect un lucru
imposibil, ilicit sau contrar bunelor moravuri".
l
) Cpr. Baudrv. II. 1889. Arntz. III. 407. Bugnet asupra lui
Pothier,'II. p. 472. nota 2. Thiry, III, 165. Mourlon, II, 1622.
Vigié, II, 1648. Demolombe, XXX, 320. Demante, V, 328
bis IX. Planiol, II, 170 (ed. 1). si I, 371 (ed. a 2-a). Ricci,
Delle prove. 361, Aubrv et Rau. VIII. § 769, p. 392. Mar­
carle, V, art. 1351. Xo. VI. T r i k Mehedinţi, Dreptul din
1896, Xo. 9. C. Iaşi, C. judiciar din 1900, No. 45. T. Hue,
VIII, 325 dice că: ,,causa, în materie de lucru judecat, este
faptul invocat de reclamant ca constituind basa dreptului
seu". „Pentru ca sa existe autoritatea lucrului judecat, dice
Curtea de casaţie din Francia, trebue ca causa cererei să
fie identică, adecă ca acelaş fapt să fie invocat de recla­
mant ca constituind temeiul dreptului seu". Sirey, 8 9 . 1 . 23.
a
) ^Kdmdem causam facit etiam origo petition-is"'. L. 11, § 4,
Dig.. De except ione rei judicata; 44, 2.
3
) Pothier. II. 894 urni.
4
) Cpr. Mourlon, II, 1622. Vigié, II. 1648.
 COP. CIV.—CARTEA 111.—TIT. 111.—CA1MT. IX.—S-a 111.—ART. 1*201. 529

obiect constatarea unei creanţe, iii folosul reclamantului,

causa cererei va li faptul juridic din cars; ea s'a născut :
(contract, quasi-contract, delict, quasi-delict, sau legeai ; şi
daca, în done procese succesive, faptul juridic invocat este
acelaş. există lucru judecat. In asemenea caz, deci, a doua
cerere va li respinsă, fără a se mai judeca încă o dată
fondul, pcntru-că altfel procesele n ' a r mai avea sfîrşit.
Dacă. din contra, în ambele acţiuni, causa este deosebită,
a doua cerere nu va putea ii respinsă, şi lucrul judecat nu
va putea fi opus cu succes.
Aceste principii se aplică nu numai acţiunilor perso- Acţiuni
r< l1e
naie, dar şi acelor reale, pentru-că legea nu obliga pe " '
reclamant a introduce, într'o singura instanţă şi printr'un
singur proces, toate căuşele de acliisiţiune ce el poate să
l
invoace în sprijinirea revendicărei unui lucru ) .
Astfel, dacă revendicând imobilul A. în basa unui tes­
tament, acţiunea mea a fost respinsă, voia putea să r e ­
vendic acelaş imobil în basa unui alt testament, fiind-că
de şi obiectul ambelor cereri este acelaş, causa lor, titlul
dobendirei acestei proprietăţi, sunt deosebite.
Kste a d e v ă r a t că, la. Romani, lucrurile se petreceau Dreptul
l o n i : n i
altfel, cel puţin în caşurile în care acţiunea fusese întru- -
dusă fără a r ă t a r e a causei. adecă a titlului de acliisiţiune-) :
însă, în dreptul actual, aceasta se va putea r a r e - o r i în­
tâmpla, fiind-că. după a r t . fi9 din P r . civ.. petiţia introduc­
tivă de instanţă treime să a r a t e obiectul cererei, şi faptele
pe care ea se sprijineşte, prin u r m a r e , şi causa pretinsă
Dar chiar dacă. contrar legei, acţiunea n'ar a r ă t a ca­
usa, ar ii de ajuns ca motivele primei hotărîri să a r a t e
prima causa, pentru-ca a doua cerere, întemeiată pe o a l t ă
4
causa, să fie p r i m i t ă ) . Codul actual nefăcend, în adevèr,
J
) Art. 1 1 9 6 nu este, deci, aplicabil în specie.
2
) L. 1 4 , ij 2, Dig.. De exceptione vei judicata-. 4 4 . 2. Vedi şi
Ii. 1 1 . § 2. Dig., loco cit. ; L. 1 5 9 , Dig.. De reij. juris. 50,
17. Cpr. Accarias, l'r. de dr. rom., II, 9 1 5 , p. 1 1 2 1 (ed. a
4-a). Alaynz, Dr. rom.. I, § 6 9 , p. 5 8 2 . text şi note (ed. a
5-a. 1 8 9 1 ) . Rambaud. Dr. romain. II. p. 7 4 0 . AubrvetR.au.
VIII, 8 7 6 9 . p. 397.' nota 1 0 7 . Duranton. X I I I , 4 7 2 . De-
niolombe, XXX. 323.' Potliier. II, 8 9 4 . Larombière. V. art.
1 3 5 1 , Xo. 6 6 . Proudhon. Vsufruit, III, 1 2 7 4 (ed. din 1836).
3
) Vedi suprà. p. 5 1 6 , text şi nota 5.
*) Dacă. însă, am exercitat acţiunea în revendicare în termeni Nearătarea
generali, farà a arata nici-o causa, si aceasta causami re- "ici unei
;Ì4 cause.
530 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - A R T . 1201.

nici-o distincţie în această privinţă, a doua cerere va fi

sultă nici din motivele hotărîrei. nu voiu mai putea reven­

dica acelaş lucru a doua oara, ìntemeindu-mé pe o causă
specială, şi mi se va opune cu drept cuvént lucru judecat
fiind-că prima revendicare, avend de obiect proprietatea în
genere, tară arătarea vre-unei cause speciale, cererea mea
se întemeia pe toate căuşele posibile ce puteam să am. Deci,
dacă, in asemenea caz, aş revendica din nou aceeaş propri­
etate, in virtutea unei cause oare-care, aş pune din nou
în chestiune lucrul care a mai fost judecat odată.
Arătarea Dacă, prima mea cerere s'ar întemeia pe o causa specială,
nnei cause nimic nu m'arîmpedeca de a exercita aceeaş acţiune, întemein-
speciale.
du-me de astă-dată pe o altă causă. De exemplu, revendi­
când un lucru cu titlu de vèndare şi perdènti procesul, pot,
pe urmă să-1 mai revendic cu titlu de donaţiune, fiind-că,
în ambele reclantaţiuni, causa este cu totul alta. Cpr. Po-
thier, II, 894, 895. Thiry, III, 165. Allard, op. şi loco suprà cit.
Caşul în care Dacă aceiaş causa produce done acţiuni deosebite, nu se
aceeaş acţiu­ poate, după ce s'a exercitat fără succes una din ele, să se
ne produ­
ce doue ac­
exercite şi a doua : în asemenea caz, s'ar opune cu drept cu­
ţiuni deose­ vént autoritatea lucrului judecat. Aşa, de exemplu, după ce
bite. am cerut resiliarea vèndàrei, pentru-că lucrul vèndut avea
vicii ascunse (actio redhibiioriu), şi a intervenit, în această
privinţă, o hotărîre de respingere, nu mai pot, respectând
véndarea, să cer o scădere din preţ, conform art. 1355 C.
civ. (adio (estimatoria sau quanti minor is). In acest sens se
poate dice şi astă-di : Electa una via, non datur recursus ad
alteram, sau electa una via, excluditur altera, de şi această
regulă, formulată de presidentul Favre (Faber), n'a existat
nici-o dată şi nu este înscrisa nici într'un text din legea ac­
tuală. Cpr. Pothier. II, 898. Thiry, III, 165 si 586. Pand.
fr.. Chose jugée, 877 urm. Laurent, XX, 81, si'XXIV, 290.
T. Hue, VIII, 328, si X, 151. Duranton. XIII, 480, si XVI,
528. Demolombe, XXX, 342. Aubrv et Eau, IV, § 355 bis,
p. 389. si VIII, § 769, p. 396. Lacombe, op. cit., 117, p.
121, 122. F. Herman, IV, art. 1644, Xo. 1. Ouillouard,
Venie, I, 458. Duvergier, idem, I, 409. Troplong, Idem, II,
581. Baudry et Saignat, Verde, 433. Larombière, V, art.
1351, Xo. 72. Cas. fr., Sirey, 56. 1. 665. Aceeaş soluţie era
admisă şi la Romani : „Quotiens concurrunt plures actiones
11
ejusdem rei nomine, una quis experiri debet . L. 43, § I, Dig.,
De regidis juris 50, 17. Vedi şi L. 25, § 1, Dig-;
antiqui,
De except, rei judicata;,44, 2.—Dacă,' însă, diversele acţiuni
ar avea cause deosebite, ele ar putea fi exercitate în mod
succesiv, fără ca să existe lucru judecat. Vedi asupra maxi­
mei Electa una via, etc. infra, rubrica : Autoritatea, sau in­
fluenţa, in materie penala, a lucrului judecat în civil, şi vi­
ce-ver sa.
 COI). C I V . - C A U T . III.—TIT. III.-CA1TT. IX.—!S-a III.—ART. 1-201.

respinsă numai atunci când ea s'ar întemeia pe o causa,

l
care a mai făcut obiectul unei j u d e c ă ţ i anterioare ) .
Aceste principii sunt aplicabile a t â t în caşul când aiu- Caşul în care
a
bele cause ale acţiunei, invocate succesiv, a r fi a v u t flintă £,£°" i™t
în persoana reclamantului, în momentul introducere! primei naştere ii:
u u a e 8 i u
acţiuni, cât şi în caşul când a doua causa n'a luat naştere " F P . '
de cât în urma respingerei primei acţiuni. Astfel, dacă ìuèi' ai-ţum:.
presupunem că X a vèndut de doué ori acelaş imobil, o ^'nti^vor-?,
data tatălui meu, în 19(H), şi a doua oară, mie, în 1 9 0 1 .
şi că devenind moştenitorul părintelui meu în 1 9 0 2 , am
urmărit pe vèndétor, în basa vendărei ce el îmi făcuse în
1901. voia putea, dacă am p e r d u t acest proces, să cer din
nou imobilul de la acelaş vendètor. în basa vendărei fă­
cuta t a t ă l u i meu la 1900. Causa acestei din urmă acţiuni,
netiind acea a acţiunei d'intăi, nu există, în specie, lucru
judecat. In adever, din împrejurarea că véndarea din 1901
nu este validă, nu resulta nevaliditatea şi acelei din 19(H).
care n'a fost încă j u d e c a t a - l
Acestea fiind expuse, vom da câte-va exemple de ca- e * > u i i » u - . >
use deosebite, î m p r u m u t a t e de la j u r i s p r u d e n t s . înV^n^n-
Astfel, h o t ă r î r e a , care declară pe o femee, după ce-mutate d>--k-
rerea ei, moştenitoarea b ă r b a t u l u i seu, şi ca a t a r e , p r o p r i ­ jui'i.siin:-
flent-i
etară a bunurilor lăsate de densul, nu se opune, ca î n t r ' o
nouă instanţă, introdusă după cererea a d v e r s a r u l u i femeei.
acest din urmă să pretindă un drept de p r o p r i e t a t e asu-

Tot în basa acestor principii, se decide ca partea lesata

printr'un fapt delietuos. care are alegerea de a-şi introduce
acţiunea, fie înaintea juridicţiei represive, fie înaintea tri­
bunalelor civile (art. 8 Pr. pen.), nu poate, când a ales o
cale, sa-şi exercite acţiunea înaintea unei alte juridicţii. de
câte ori acţiunea ei a fost respinsă ca neîntemeiata. Vedi
infra, rubrica : Autoritatea sau influenţa, în materie pena/a.
a. lucrului judecat iu civil, şi vice-versa.
Cpr. Vide'. II. 1649. Bonnier. 874. Demolombe. XXX. 324.
Larombière. V, art. 1351. No.' 67. T. Hue, VIII, 326. Mar-
cadé, V, art. 1351, No. IX. Aubry et Rau. VIII. Ş, 769. p.
397. Pand. fr.. Chose, jur/ée, 773 urm. Répert. Sirev. eod. v".
427. Demante. V. 328 bis XI. Allard, op. cit., p. 243. ('as.
t'r. Sirey. 82. 1. 465 şi nota.
Marcadé. V. art. 1351. Xo. IX p. 179 urm., şi desvoltările
date de acest autor. T. Hue. VIII. 327. Allard, op. cit., p.
257 nvm. —Contra. Toullier I). V, partea II, 169 şi 2.14. Cpr.
L. 10. Dig.. I>e actiouibux empti et renditi. 19, 1.
532 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

p r a acelora-şi bunuri, în basa prescripţiei, ambele instanţe

succesive u r m ă r i t e între p ă r ţ i nefiind întemeiate pe aceeaş
1
causă ).
De asemenea, nu există identitate de causă şi prin
u r m a r e nici lucru judecat, când în prima cerere, acţi­
unea în petiţie de ereditate se întemeia pe nulitatea testa­
mentului, iar în cea de a doua acţiune, moştenirea se r e ­
clamă pe motiv că testamentul, de si valid, a fost însă
2
revocat prin altul p o s t e r i o r ) ; nici în caz când, prin pri­
ma acţiune, testamentul se ataca pentru vicii de forme,
3
iar prin a doua, se pretinde că el este falş ) .
Tot astfel, hotărirea dată asupra unei acţiuni în a-
nularea unui contract, pentru doi sau incapacitate, nu se
poate invoca, ca avènd a u t o r i t a t e a lucrului judecat, contra
4
unei acţiuni posterioare în s i m n l a ţ i e ) .

') Cas. fr. Sirey, 89. 1, 224. D. P. 86. 5. 72, No. 7.

Tot astfel, identitatea de causă, neapărată pentru ca lucrul
judecat să poată ii opus cu succes, nu exista de câte-ori, în
primul proces, femeea măritata cere restituirea dotei, invo­
când presumpţia statornicita de art. 1277 C. civ., iar în al
doilea proces, cealaltă parte, în calitate de moştenitor a băr­
batului, cere de la aceeaş femee, considerată de astâ-dată
ca moştenitoare a părintelui seu, plata dotei, invocând drep­
tul, care aparţine bărbatului de a cere timp de trei-deci de
ani executarea obligaţiei luată de constituitorul dotei. In
asemenea caz. nu există nici identitate juridică de persoa­
ne. Cpr. T. Hue, VIII. 312, si IX. 498! Cas. fr. Sirev, 90.
1. 296. D. P. 91. 1. 316. Mai vedi încă D. P. 93. 1. 407.
2
) Cpr. C. Bucureşti, Dreptul din 1890, No. 19.—De asemenea,
legatarul, a cărui cerere de punere în posesiune întemeiată
pe un testament, a fost respinsă, poate să introducă din nou
aceeaş cerere în instanţă, dacă, de astâ-dată, el o întemeiază
pe un alt testament ; căci, în asemenea caz, ambele acţiuni
au cause deosebite. Cas. fr. Sirev, 41. 1. 720.
3
) Cas. rom. C. judiciar din 1894, No. 2, şi Bulet. S-a P 1893,
p. 1119.—Nu există, de asemenea, autoritatea lucrului jude­
cat, atunci când legatarul universal face cerere de eşire din
indivisiune, în basa unui testament, după ce mai întăi făcuse
această cerere în basa numai a panerei în posesie, fără să
se fi discutat validitatea testamentului. Cas. rom. C. judiciar
din 1901, No. 7.—Vedi însă C. Iasi (decisie casată). C. ju­
diciar din 1900, No. 45.
*) Cas. rom. Dreptul din 1885, No. 49, si Bulet. S-a 1, 188o,
p. 394. Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1897, No. 36. Pand. fr..
Chose jugée,997.—Se poate, însă, opune autoritatea lucrului
 COD. CIV.—CAUT. III.—TIT. III.—CA1TT. IX.—S-a III.—AUT. 1-201. 53:

Se poate ea cine-va sa ti fost respins în excepţia sa. Prescripţie

câiul a invocat prescripţia achisitivă. şi apoi. în altă in- ad'jyt»™
stanţă, să invoace pentru acelaş lucru prescripţia liberato- beratorie.
rie. fără ca să i se poată opune autoritatea lucrului ju­
1
decat ).
Hotărîrea, prin care se respinge contestaţia r ă d i c a t ă Debitor
de g a r a n t contra unei u r m ă r i r i făcută în a v e r e a sa, con- p ^ i p a i şi
testaţie care avea de causă încetarea urmărirei : 1° pentru-
că debitorul principal era solvabil, şi "2° pentru că s'a 0 -
perat o novaţie între g a r a n t şi creditor, care 1-a descăr­
cat de g a r a n ţ i e , nu poate li opusă, ca a vend puterea lu­
crului judecat, contra unei none contestat inni ce s'ar ră­
dica de garant, prin care s'ar invoca stOngerea u r m ă r i r e i
prin plata făcută de cătră debitorul principal : căci iîe-eare
contestaţie are o alta causa-'1.
H o t ă r î r e a . care respinge cererea făcută de debitor de S'-.-uesm-.
a, se anula un sequestri!, pentru-că n'ar ti datorind nimic
creditorului sequestrant. nu pune obstacol la râdicarea unei
noué contestatami din parte-i. a v e n d . d e obiect anularea
aceluiaş sequestri!, pe motiv că averea sequestrata n ' a r pu­
tea ii u r m ă r i t ă : căci, şi în acest caz. nu există identitate
de causa între prima şi a doua cerere
O nouă cerere de divorţ nu poate fi respinsă prin Art. 24SC,
1
excepţiunea lucrului judecat, chiar când ea s'ar întemeia
pe fapte de aceeaş n a t u r ă ca cele articulate în prima ce­
rere. Reclamantul se poate chiar servi, în sprijinirea aces-

jndecat. când s'a judecat cererea de anulare a unei vèndari,

pentru-că nu s'ar fi nunierat preţul şi ca véiidarea n'ar ti
avut fiinţă, daca în urma. s e exercita între aceleaşi persoa­
ne şi pentru acelaş lucru, o noua acţiune, pe motiv că vén­
dami a fost simulată, tiind-câ inexistenţa şi siniulatia. în
specie, sunt unul şi acelaş lucru. Cas. rom. Dreptul din
1891. No. 47 (decisie nere produsa iu Buletin).—S'a decis, de
asemenea, ca după ce un act de véndare a fost declarat nul.
ca simulat, prin o hotărîre definitivă, nu se mai poate pune
in discuţie validitatea lui. ca o donaţie ascunsa sub forma
unui contract cu titlu oneros, pentru-ca prin aceasta s'ar
viola principiul autoritâţei lucrului judecat. C. Bucureşti.
Dreptul din 1890. No. 87. Cpr. si Cas. r<»m. Bulet. S-a 1.
1892. p. 342.
J
) Cpr. C. Besaneon. 1). P. 65. 2. p. 2.
'-) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1884. p. 678.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a II. 1S77. p. 281.
534 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

tei noué acţiuni, de faptele pe care se întemeia cererea

l
primitivă (art. 248) ) .
împrumut, D a r dacă, după ce am reclamat o sumă de bani cu
Y re <l e
™ ^ ^ " t i t l u de împrumut, bună oară, şi am perdut definitiv pro­
t e

cesul, reclam aceeaş sumă sau numai o parte din ea. in ba­
sa aceluiaş titlu, mi se va opune cu drept cuvânt autori­
t a t e a lucrului judecat. P e n t r u ca o a doua cerere să nu
fie respinsa, trebue ca ea să se întemeieze pe o a l t ă causă,
de exemplu, peo v è n d a r e , pe un deposit, etc. Judecătorii, de
câte ori vor admite că există lucru judecat, trebue să con­
state nu numai existenţa identităţei de causă între ambele
r e c l a m a t a m i , dar şi celelalte elemente ale lucrului jude­
cat ; căci altfel hotărîrea lor ar fi casabilă -).
Deosebire Nu trebue să confundăm, după cum fac mai mulţi
între causa t o r i , causa acţiunei cu obiectul ei.
a u Ce cere reclamali-
Sì O D 1 6 C L .

tul ? Respundând la această î n t r e b a r e , determinăm obiectul

cererei : pe ce îşi întemeiază el reclamaţia sa ? Respun­
3
dând la această î n t r e b a r e , determinăm causa reclamaţiimei ) .
Câte-odată este, însă, greu de a se distinge obiectul de
causa. (Vedi supra, p. 5 2 5 , nota l i .
Deoseb. în- Trebue să deosebim, de asemenea, causa unei acţiuni
m
^copuUc- justiţie, de scopiti (le bat) ce ea urmăreşte. Astfel, pro-
1

ţiunei. p r i e t a r u l unui iaz superior, care ceruse scoborîrea unui

iaz vecin inferior, în scop de a putea pescui în iazul seu,
şi care perduse procesul, n'a fost admis mai tardili a cere
scoborîrea aceluiaş iaz inferior, în scop de a-şi seca iazul
seu ; càci, ori-care a r fi fost intenţiile reclamantului, causa
era în specie aceeaş, şi deci, exista lucru judecat în toată
4
p u t e r e a cuvântului ) .
Deoseb. în- In fine, trebue să distingem causa acţiunei, de mij-
m 5
^mijioace* ^ ^ i^ oyens) menite a stabili existenţa ei ) .
1 o a c e e es

]
) Cas. rom. Bulet. S-a civ., 1868, p. 345. Cpr. Vigié, I. 502.
Répert. Sirey, Chose jugée, 438. Pand. fr., eod. v°, 951 urm.
Baudry, I, 810. Aubry et Rau, V, § 492, p. 186, 187. Vedi
şi Allard, op. cit., p. 245 urm.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a I, 1870, p. 123. Vedi si Répert.
Dio-est. p. 488.
3
) Cpr. Marcadé, V, art. 1351. No. VIII, p. 178.
*) Cpr. Pand. fr., Chose jugée, 923. Laurent, NX, 66. Cas. fr.
Sirey, 32. 1. 854, şi Répert. Dalloz, Chose jugée, 210. nota 1.
•') Causo cererei, causa proxima aclionis. după cum se exprima
L. 27, Dig., he except, rei judicata', 44, 2, este, precum am
vèdut, principiul generator al acţiunei sau al cererei ; pe când
 COD. CIV.—CART. Il I.—T1T. III.—CAPIT. IX.—S-;i III.—ART. 1201. 535

Astfel, dacă avend a lua de la d-ta 150 lei vechi, cu

titlu de împrumut, am voit să stabilesc existenţa acestui
fapt juridic prin martori, şi n'arn parvenit a face dovada,
nu voiu putea mai în urmă, într'o nouă acţiune, să dove­
desc împrumutul prin un act scris, care fusese p e r d n t şi pe
care acum l'aş fi regăsit, şi cu drept cuvént, în asemenea
caz, mi se va opune lucrul judecat, pentru-că, in ambele
procese, causa este aceeaş, adecă împrumutul, şi numai
mijloacele de probaţiune diferă 1 . Or, p e n t r u ca să existe
1

lucru judecat, nu se cere ca. în ambele acţiuni, mijloacele

să fie aceleaşi, ci numai cama. Reclamantul treime să in-
voace toate mijloacele şi argumentele de drept ce el a-
vea în susţinerea pretenţiei sale dacă el a neglijat, sau
uitat pe unele din ele, cu atât mai ren pentru dînsul ; el
-
va suferi consecinţele negligenţei sale '•>). pentru- că ai fi
periculos, după cum se exprimă o lege din Codul lui J u s ­
tinian, de a reîncepe o afacere t e r m i n a t a , sub cuvf'iit că

mijloacele (cama remota') sunt raţiunile de fapt şi de drept

cari justifica causa.
1
) Descoperirea. în urma judecârei procesului, a unor acte pro- Art. 290 Pr.
CIV
baterii, cari ar fi fost reţinute de partea adversa, sau prin '
o forţă majora, ar putea da loc numai la revisuirea jude­
catei "(art. 290 Pr. civ.). Opr. 0. Iaşi, Dreptul din 1887,
Xo. 30. Laurent, XX, 65. Pand. fr., Chose jngée, 932. Al-
lard, op. cit., p. 269. P. Tuozzi, op. cit.. 156.
2
) Opr. Oas. ir. D. P. 46. 1. 285.--Argumentele de drept şi Art. .'527 Pr.
chiar none mijloace de aparare pot. insă. fi invocate pentru ex­
prima oară în apel. numai cererea trebue să percurgă done
grade de juridicţie (art. 327 Pr. civ.). Opr. ('as. rom. Bu­
fet. S-a i, 1889", p. 589. Répert. Sirey. Chose jngée, 391.
Deniolombe. XXX. 319.
Vedi în acest sens. Thirv, III. 165. T. Hue, VIII, 329.
Moùrlon, II, 1622.'Laurent, XX, 65. Aubry et Ran, VIII.
§ 769, p. 392. Pand. fr.. Choxe jugée, 926 urm. Répert. Si-
rev, cod. v°. 390. Larombière. V. art. 1351, Xo. 63. Bandrv.
IL 1290. Deniolombe, XXX. 319, 327, 329. Vigié, II, 1651.
Oriolet, op. cit., p. 110. Demante, V, 328 bis X. Lacombe,
op. cit.. 112. p. 115. Tuozzi. op. eie. 154 urm. Marcadé, V.
art. 1351. Xo. VI. O. Iaşi. Dreptul din 1887. Xo. 30. şi C.
judiciar din 1900. Xo. 45.'Trib. Vélcea, Dreptul din 1884.
Xo. 24. Oas. fr. Sirey, 39. 1. 119. Opr. si L. 27, Dig., De
except, rei judicata, 44. 2, unde se dice : ,,Xec jam interest
si (juis. jiosteaquàm contra cum judication asset, nova ìnstrn-
1
itieida, causa' sud' reperì'ssct' .
536 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

s'au descoperit acte none, sub specie nororum instrtimento-

rum postea reper tor um {).
Alta este, însă, chestiunea de a se şti. dacă în u r m a
Invocarea unei hotăriri, care a recunoscut existenţa unei obligaţii şi
U 6 a
d e lib"-* declarat-o validă, debitorul condamnat la plată poate
rare, găsită mai în urmă să invoace o causa de liberare, de exemplu,
0
pronnntărei chitanţă, care exista din capul locului, însă pe care el
hotărîrei. o uitase, sau nu putea atunci s'o a r a t e , pentru-că era,
C o n t r o v e r s ă ^ exemplu, r ă t ă c i t ă .
In p ă r e r e a generală se face u r m ă t o a r e a distincţiune :
sau în procesul in care debitorul a fost condamnat, el a
?
invocat o causa de liberare, şi atunci el nu mai poate s o
invoace din nou, fiind, în această privinţă, lucru judecat ;
sau debitorul n'a invocat nici o causa de liberare, şi, în
asemenea caz. nimic nu-1 impedecă de a se pretinde într'un
nou proces liberat, fie prin plată, fie prin remitere de
datorie, novaţiune, compensaţie, etc., pentru-că, în primul
proces, contestându-se validitatea obligaţiunei. iar în al do­
ilea, invocându-se sténgerea şi inexistenţa ei actuală, ca
usa nu este aceeaş - ).
Mijloacele Mijloacele nouè n ' a r putea fi propuse într'un al doi-
e a r o c e s
C
resa ordi- *
8
P > pentru a dărâma a u t o r i t a t e a lucrului judecat,
nea publică. într"o acţiune anterioară, chiar când aceste mijloace ar in-
Controversa. ]j
t e r e s a publică. Astfel, după ce am fost condam­
o r ( n e a

nat a plăti o sumă de bani, n'aş putea să redeschid pro­

cesul, sul) ctivènt că suma, la care am fost condamnat, ar fi
o clausă penală deghisată
inaiienab. Autoritatea lucrului judecat şterge, de asemenea, viciul
imob. dotai.
') L. 4, Cod.. De re judicata, 7, 52.
2
) Cpr. Répert. Sirey. v° cit., 413. Paiul. fr.. eo,l. y". 912. T.
Hue, VIII, 331. Bonnier, 875. Diminton, XIII. 474. De-
molombe. XXX. 338 urm. Laurent, XX, 154. Aubrv et Eau,
VIII, § 769, p. 402. Garsonnet, P>: c/V., III. S 468. p. 252
urm. (ed. 1), Ş 1132, p. 560 urm. (ed. a 2-a). Larombière,
V, art. 1351, No. 162. Gas.fr. Sirey, 61. 1. 846. D . P . 61. 1.
479. Sirey, 74. 1. 364. I). P. 74. 1. HQ.—Contra. G-riolet,
op. cit., p. 108, 109 si 172 una. Cpr. si Cas. fr. Sirey. 63.
1. 544. D. P. 64. 1. 37.
») Cpr. Pand. fr., v° cit., 945. Répert. Sirey. eod. v°, 419 urm.
Larombière. loco cit., Ì47. Demolombe. XXX. 341.—Vedi în­
să C. Paris, I). P. 54. 2. 223 (decisie data în materie de
reservà). AÎlard. op. cit., p. 271. 272.
 COD. C i Y . - C A K T . 111.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a 111.—ART. 1201. 537

care a r resulta din inalienabilitatea unui imobilul dotal, fie

câ liotărîrea a declarat că imobilul, care a l a e u t olùectuì
litigiului, nu era dotal, fie chiar că s'a admis. în contra
1
legei, alienabilitatea unui fond d o t a i ) .
Nu este în totdeauna uşor de a se distinge causa de Acţiune m
mijloacele î n t r e b u i n ţ a t e spre a o demonstra, mai cu samă y " ^ ^
în materie de acţiuni în a n u l a r e sau rescisiune. Astfel, de eroare, doi.
c u t r o v , n s a
exemplu, dacă presupunem că am cerut a n u l a r e a unui a c t " ' -
pentru causa de violenţă (vis, metus) (art. 9 5 5 — 0 5 1 ) i . şi
că acţiunea mea a fost respinsă prin o h o t ă r î r e definitivă,
chestiunea este de a se şti dacă voiii putea ataca acelaş
act pentru un alt viciu de consimţiment, doi (art. D 6 ( ) i .
sau eroare i a r t . 0 5 4 ì ? I n i i susţin că. în asemenea caz.
există lucru judecat, causa, în specie, fiind viciul consimţi-
mentului, iar eroarea şi dolul nefiind de cât mijloace u o u e - i .
Alţii însă respond, şi cu drept cuvènt, că nu există lucru
judecat, eroarea şi dolul constituind o causa nouă. dacă.
bine înţeles, ele n'au făcut obiectul primei j u d e c ă ţ i . După
acest sistem, care ni se p a r e cel mai juridic, fie-care viciu
al consimţimentului constatile o causă deosebita de anulare
(art. 0 5 4 — O l i i ) : şi. lucrul este aşa de a d e v ă r a t , in cât
punctul de plecare al prescripţiei acţiunei în anulare, pen­
tru diferitele vicii de consimţiment, nu este acelaş > i. ;>

Autorii sunt. însă, de acord pentru a decide că, dacă vioiî de cou-
sn ut
acţiunea întemeiată pe un viciu de consimţiment a fost ";™j' '
respinsă, reclamantul va putea cere anularea aceluia* act, de t'orma,
înteiueindu-se pe un viciu de formă, sau pe incapacitatea
sa, şi vice-versa : pentru-că viciul de consimţiment şi inea-
J
) Larombière, loco cit. Deniolombe. XXX, 341 bis.
-) Aubrv et Ran. VIII. Sj 769, p. 393. Larombiere. V. art. 1:551.
Xo. N I . Marciidé, V. art. 1351. No. VI, p. 171 urm. Tonl-
lier D.. V, partea II. 165. Taulier, Th. roisonnée tin Code
'•ivii. IV. p. 555. Delsol. Explic, clement, du V. Xapoléo», II.
p. 61)3, 604. Ridiami de Villargues, Répert, Chose jiigce, Xo.
52. Lacombe, op. cif.. 113, 114. p. 116 urm. Pabon. Tr. th.
et pratique des justices de pair- (1902), I, 71.
•) Tliirv. H I . 165. Bandrv. II, 1289. T. Hue. VIII, 330. Pla-
niol, II, 171 (ed. 1). şi I. 372 (ed. a 2-a). Laurent, XX. 74.
Deniolombe, XXX. 331 urni. G-avsonnet, Pr. cir. III. Ş? 468.
p. 256 (ed. 1). § 1131. p. 559. 560 (ed. a 2-a). Répert.
Sive v. Choae jugée. 400 urm. Pand. fi\. eod. v°. 960 urni.
Via-fé, II. 1650'. Arntz, III. 408. Mourlon, II. 1624. Allard.
op. cit., p. 259 u n u .
538 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. KOI.

pacitatea de a contracta sunt doué cause deosebite, pe c a r e

r
însuş legiuitorul le deosebeşte (art. 9 5 0 , 953) ) .
Vienile eon- De asemenea, dacă acţiunea mea, întemeiată pe un
v G e
rpsi'Te'cà- i i ù ^ consimţiment, a fost respinsă, voiu putea cere a n u -
nsă, cansă l a r e a obligaţiei p e n t r u lipsă de causă, sau causă ilicită ( a r t .
aliena. %(}) • ă c i din faptul că consimţimentul meu a fost liber,,
c

nu resulta n e a p ă r a t că obligaţia mea are o causă, sau o

causa licită - ) .
Art. %7, g -2. Causa este, însă, presupusă pană la dovada c o n t r a r ă
3
(art. 9 6 7 , § 2j' ).
Deoseb. Causa de a n u l a r e , care afectează o obligaţie în mo-
r
!fi !.!;fu!.o uientul nasterei sale, nu trebue să fie confundată cu revo-
a unei carea sau resoluţiunea, care derivă din un fapt posterior ;
obii.n-. şi re- i je s u l t ă că, dacă acţiunea mea în anulare a fost
u n ( e re

v ocărea sau , „
resolvi- respinsă, voiu putea mai în urmă să cer resoJvirea obliga-
r a e K 4
' ţiei, sau să invoc resoluţia îndeplinita ) .
principiilor
Resnmarea Aşa dar, în resuinat, obiectul, cattua şi mijloacele acţiu-
de mai su.
™ nei, sunt trei lucruri, cari nu trebuesc confundate. Obiectul
este dreptul reclamat în justiţie (quid petitur); causa, este
faptul g e n e r a t o r , material sau juridic, care a dat naştere
dreptului (cur pelilur) ; iar mijloacele sunt căuşele causei,
5
adecă faptele cari-i servesc de temeiu ) .
3° Identitatea de părţi sau de calitate (eadem conditio per­
sonam in).
Ultima condiţie, cerutà pentru ca să existe lucru ju­
decat, este identitatea de persoane, însă, bine înţeles, iden­
t i t a t e a lor jui-idică, după cum prescriu anume a r t . 1417 şi
1420 din Proiectul Codului japonez (eadem personarum
{
conditio) >). Aceasta resultă din ultimele cuvinte ale art.
J
) Mourlon, II, 1624. Delsol, op. si loco rit. T. Hue. VIII. 33»),.
p. 425.
-) Rolland de Vilargues, Répert., Chose jugée, No. 51.
:î
) Acelaş sistem este generalmente admis şi în Francia, cu-
toate-că acolo textul nu este formal în această privinţa.
Vedi Sirey, 1901, 2. 39. Vedi şi t. V a Coment, noas­
tre.' p. 155, text şi nota 1.
*) T. Hue, VIII, 330, p. 426. Ciriolet, op. cit., p. 113. Demo-
lombe, XXX, 336. Bonnier, 876. p. 716 (ed. Larnaude). Pand.
fr.. Chose jnqk. 1003. Cas. fr. D. P. 86. 1. 163.
:
>) t ' p r . Mourlon. II, 1624.
) C p r . Trib. Iaşi, Dreptul
,;
din 1900. Xn. 43. Pand. fr., Chose
 COD. OIV.—CARTEA III.—TIT. 111.—CAP1T. IX.—S-a IU.—ART. 1201. 539.

1 2 0 1 , care, pentru ca să existe lucru judecat, prescrie ca

a doua cerere să fie între aceleaşi părţi, făcută de ele, şi
1
în contra lor, în aceeaş calitate ) .
Aşa d a r , chiar dacă în ambele procese, a r exista i-
dentitate de obiect şi de causă, totuşi nu există lucru j u ­
decat, dacă părţile nu sunt, juridiceşte vorbind, aceleaşi - ) .
Hotărîrile, ca şi convenţiile ( a r t . 073), nu-şi produc în a-
devér efectele lor, de cât între părţile litigante ; ele nici
;!
nu folosesc, nici nu strică terţiilor p e r s o a n e ) , şi aceasta
din causa quasi-contractului judiciar intervenit între p ă r ţ i .
(Vedi saprà, p. 4 5 3 , text şi nota 4). ^Nec inter alios res
judicata alii prodesse ant nocerc solet" h. De aceea, auto­
r i t a t e a lucrului judecat nu poate fi propusă de acela, care
n'a fost parte în procesul, în care s'a p r o n u n ţ a t h o t ă r i r e a
ce se invoacâ •"'). Hotărîrile judecătoreşti au, deci, un carac-

juqée. 1033. Répert. Dallo/, Hupplém.. eod. v°. 186. Laurent,

XX, 126. Baudrv,II. 1291. Mourlon. II. 1625. T. Hue, VIII,
312. Marcadé, V. art. 1351, No. XI. Demolombe, XXX, 343.
(Triolet, op. cit., p. 155. Larombière, V, art. 1351, No. 141.
Allard, op. cit., p. 273. Lacombe, op. cit., 142, p. 148. Pa-
bun, op. cit., I. 67. Km. Dan, Curierul judiciar din 1900,
No. 69.
*) L. 14, Dig., De except, rei judicata;, 44. 2.—Identitatea de
calitate nu este o condiţie specială pentru existenţa lucru­
lui judecat, căci ea se confundă cu identitatea de persoane.
Opr. C. Bucureşti si Cas. rom. Dreptul din 1891. No. 17
şi 47. Cpr. şi Trib. (iorj, Dreptul din 1896, No. 82. Vedi
si autorii citaţi în nota precedenta.
") Cpr. Pothier, I I , 897.
3
) Cpr. Cas. rom. S-a civ. Bulet. 1866, consid. de la p. 318.
(•rriolet, op. cit., p. 138.
*) L. 16, in fine, Dig., Qui potiores iu pignori; etc., 20, 4. Vedi
si L. 63, ab initio, Dig., De re judicata. 42, 1, unde se dice :
^Siepè coustitiituin ed, res inter alios judicatas aliis non pra-
j udì care*. L. 2, Cod.. Qu'djus res judicata non uocet. 7, 56,
exprimă aceeaş idee, când dice : .,Res inter alios judicata;
ncque emoluinentuiu aff'erre. his, qui jiidido nou inter fucrunt,
ncque prajudicuiii solent irrogare". Cpr. Windsclieid, Lehr-
bucli des Pandckten. h'echt*. L 5ţ 132. p. 582 urm. (ed. Kipp
din 1900). D aca este
5
) Cas. fr., Sirey, 90. 1. 21.—Pentru ca lucrul judecat să fie nevoo ca
a ua
oposabil unei persoane şi să poată ti opus de dînsa. trebue, l'*^ . >
în genere, ca acea persoană sa ii luat o parte, activă la pro- p ^ e N a o
ces, adecă, să ii luat conclusimi!, tie în fond. fie asupra unor judecată, să
excepţiuni, sau cel puţin, să li primit conclusale adversarii- fi pus con­
duşii în
causă.
340 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

t e r individual şi r e l a t i v ; ca şi convenţiile, ele nu leagă

de cât pe părţile, cari au figurat în causă, nu însă şi pe
acele pentru care ele sunt res inter alios acta
Necesitatea acestei condiţiuni a fost proclamată de
nenumèrate decisami, asupra cărora nu vom insista, pentru-

lui. Se admite, însă, cu toate acestea, că lucrul judecat există

chiar atunci când partea pusă în causă n/a luat concliisiuni,
pentru-că ea este in culpă de a nu-şi fi aparat drepturile
sale. Cpr. Pand. fr., Chose jugée, 1018 urm. Laurent, XX.
92. T. Hue, VIII, 312. Cas.' fr. D. P. 56. 1. 258. „Sunt
părţi în proces, dice Allard {op. cit., p. 273), toţi acei, cari
figurând într'o instanţă comună, fie ca reclamanţi, fie ca
pariti, au avut dreptul de a lua conduşii asupra fondului,
sau excepţiilor, cari au făcut obiectul litigiului".—Vedi în­
să, în sens contrar, Larombière, V, art. 1351, Xo. 142. P.
Tuozzi, op. cit., 164. Em. Dan, C. judiciar din 1900, No. 69,
care critica o decisie contrară a Curţei din Craiova, din
1897, No. 89, pe care n'am găsit-o însă nicăiri publicată.—
Keniane, însă, b n e înţeles că, pentru ca să existe lucru ju­
decat în privinţa unei persoane, nu. este de ajuns ca ea să
fi intervenit în instanţă, ci mai trebue încă o decisie defi­
nitivă, pronunţată contra, sau în favoarea acelei persoane.
Cpr. Pand. fr., v" cit., 1022 urm.
Efectele. în
*) Cpr. C. Iaşi, C. judiciar din 1901, No. 51.—Astfel, hotărî­
privinţa ter- rea, care declară că cineva este proprietar, nu este oposa-
tiilor, a lio- bilă terţiilor, şi toţi acei cari, n'au figurat în proces, pot să
tărîrei care dovedească că acel declarat proprietar nu are acest titlu.
stabileşte Asemenea hotarîre face, însă, credinţă despre existenţa sa.
un drep de
proprie­ erga omnes, şi acel care a dobèndit-o, poate s'o invoace, ca
tate. fapt, contra acelora cari n'au luat parte la proces, aceştia
putènd numai s'o atace în fals, sau să invoace o posesiune
care-i conduce la prescripţie. Din cele mai sus expuse re­
sulta că hotărîrea, care stabileşte proprietatea, are, în pri­
vinţa celor de al treilea, o autoritate de fapt, iar nu acea a
lucrului judecat ; autoritate pe care o are ori-ce act în ge­
nere. Cpr. Garsonnet, Pr. civ., III, § 466, p. 244, ad notam
(ed. 1). § 1128, p. 548. nota (ed. a 2-a). Demolombe, XXX.
375. Ricci, Delle prove, 374. Bonnier, 508 bis.—Astfel, dacă
hotărîrea, care, asupra unei acţiuni în revendicare, a decla­
rat că reclamantul este proprietarul imobilului revendicat,
nu poate fi opusă, ca avènd puterea lucrului judecat, terţii­
lor ce n'au luat parte la proces, ea li poate fi opusă ca con­
stituind, în folosul aceluia ce a dobèndit-o, o dovadă a drep­
tului seu de proprietate, dovadă a cărei efect nu poate fi
distrus de cât prin proba contrară a unui drept mai bun
sau mai probabil. Cpr. Aubrv et Rau, VIII, § 769. p. 386
si 387. Cas. fr. Sirey, 66. 1.' 205. I). P. 66. 1. 5.
 COD. C1V.-OAUTE A III.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a 1 U . - A R T . 1201. 54. |

câ ele nu fac, în această privinţă, de cât a aplica textul

formal al a r t . Iii011).
Din împrejurarea, câ în a r t . 1 2 0 1 , nu este, după cum Conseciu-
e 1 e
am védut, vorba de identitatea fisica a părţilor, ci de c a - * ^ , ^ j " i l

litatea sau identitatea lor juridica, resulta următoarele doué faptul că, î «
consecinţe, pe care o să le examinăm mai la vale, şi a- g[e vorba e

nume : 1° Se poate întâmpla ca să existe lucru judecat în «ie identita-

privinţa unor persoane, cari d e ş i , juridiceşte vorbind, 11'au caVpărM-"
figurat în instanţă, totuşi au fost representate de alţii ; lor.
2° şi din contra, o persoană care, fisiceşte vorbind, a fi­
gurat într'o instanţă, poate să pue din nou aceeas chestie
în desbaterea judecatei, dacă ea intervine, de astă-dată, în
o altă calitate, de cât aceea în care figurase în primul
2
p r o c e s ! . Remane insă bine înţeles că de câte ori părţile,
cari se judecă în al doilea proces, nu sunt nici fisiceşte,
nici juridiceşte acelea cari au figurat în prima hotărîre, nu
poate să fie vorba de lucru judecat ?>).
Am dis că lucrul judecat poate să existe în privinţa
persoanelor, cari de şi n'au figurat personal în instanţă,
totuşi au fost representate de alţii.
Kepresentarea, de care este vorba în specie, poate să
resulte sau din mandat, fie el legal, judiciar, sau conven­
ţional, şi după unii, chiar din gestiunea de afaceri ; sau,
în fine, din principiul moştenirilor.

M o ş t e n i r e . — R e p r e a e n t a n j i u n i v e r s a l i şi c u t i t l u p a r t i c u l a r .

In cât priveşte, mai întăi, principiul moştenirei, ştim Moştenitori

că moştenitorii universali şi acei cu titlu universal, precum gau'cu^tuiu
succesorii, donatarii, sau legatarii universali, ori cu titlu universal,
-
universal, represintă pe a u t o r u l lor *) : de unde resulta că
') Vedi decisiile citate în Pand.fr., Chose jugée, 1017, şi supra,
p. 516, nota 3. Cpr. Trib. Teleorman şi Râmnicu-Sarat, C.
judiciar din 1895, No. 25 si 33. Cas. rom. S-a 1, Dreptul
'din 1881, No. 18 : din 1882. No. 80, si C. judiciar din 1893,
No. 82.
2
) , Hotărirea pronunţată faţă de o persoana, care a procedat
; într'o calitate oare-care, i se poate opune ca lucru judecat
: contra unei noue acţiuni ce ea porneşte, având acelaş obi-
ect şi aceeaş causă, cu-toate-că ea invoacă o altă calitate,
dacă se constată câ ea avea ambele calităţi în momentul
primei judecăţi. C. Bucureşti, Dreptul din 1891, No. 17.
8
) Cpr. Pand. fr., Chose jugée, 1034.
4
) Vedi suprà, p. 182 urm. Cpr. şi Cas. rom. Dreptul din 1887,
No.' 45. Bulet. S-a 1, 1887, p. 320.
542 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

lucrul j u d e c a t în favoarea sau contra lui de cujits, este

oposabil, a t â t în mod activ cât şi pasiv, t u t u r o r represen-
tanţilor sei universali, sau cu titlu universal, pentru-că cu
toţii represintă persoana autorului lor, personam defuncţi
sustiuent, şi moştenesc a t â t drepturile cât şi obligaţiile sale.
Moştenitori Acest principiu se aplică şi moştenitorilor beneficiari,
beneficiari. această restricţie că ei nu sunt, în acest caz, obligaţi a
c u

suferi condamnările p r o n u n ţ a t e contra autorului lor, de cât

1
în proporţiune cu emolumentul lor ) . Vom aplica deci, în
specie, principiile de la convenţiuni : „Eadem enim debet esse-
ratio jitdiciorum in quibus videmur quasi contraltere, ac con­
2
vention ttm~ ).
Dacă moştenitorii universali au drepturi, caii le sunt
personale, ei vor putea să le exercite, fără ca să li să
3
poată opune hotărîrile p r o n u n ţ a t e faţă cu d e f u n c t u l ! .
Creditorii Creditorii chirografari ai defunctului sunt necontestat
c,liro ratari
S' - r e p r e s e n t a n ţ i i debitorului lor, causam anctoris liabent, şi,
în această calitate, lucrul judecat faţă de dînsul, li este
oposabil si lor, chiar dacă creanţa lor ar avea o dată certă
a n t e r i o a r a hotărîrei (art. 1182). E i neavénd, în adevèr,
de cât un drept general de gagiii asupra bunurilor debito­
rului lor (art. 1 7 1 8 , 1719), sunt în culpă de a nu fi cerut
4
o siguranţă reală, precum : o ipoteca, etc. ) .

1
) Opr. Potltiev. II, 901 urm. Pand. fr.. Chose jugée, 1036 urm.
Eépert. Sirev, eod. v°. 482 urm. Mourlon, II. 1626. T. Hue,
VIII, 313. Thiry, III,166. Baudry, II, 1292. Aubrv et Bau,
VIII. § 769, p. 373. Larombière, V, art. 1351, "No. 103.
Duranton, XIII, 502. Demante, V, 328 bis XV. Vigié, II,
1653. Griolet, op. cit., p. 167. Garsonnet, Pr. civ., I l l , § 456,
p. 244, 245 (ed. 1-a), § 1128, p. 548, text şi nota 3 (ed. a
2-a). Lacombe, op. cit., 174, p. 172, 173. Allard, op. cit., p.
288 urm. Laurent, XX, 94 urm. Arntz, III, 412. Demo­
lombe, XXX. 347, şi toţi autorii. Cas. fr. D . P . 85. 1. 53.
Sirey, 86. 1. 360.—In cât priveşte, însă, drepturile personale
ale autorului, netransmisibile moştenitorilor, lucrul judecat
faţă cu autorul nu este oposabil moştenitorilor. Trib. Te­
leorman, C. judiciar din 1895, No. 21.
2
) Cpr. Potltier, II. 903. Vedi şi t. V a Coment, noastre, p.
102. 103.
a
) T. Hue, VIII, 313. Lacombe, op. cit., 175, p. 173, 174.
*) Vedi suprà, p. 183, text şi nota 1. Cpr. Pand. fr.. Chose
jugée, 1067.-Eépert, Sirey. eod. v°, 516. Eépert. Dalloz. eod.,
0
v ' 175. Marcadé. V, art' 1351, No. 12, p. 187. Demante,
V, 328 bis XVI. Aubry et Ran, loco cit., p. 374. Bonnier,
 COD. CIV.—CARTEA UI.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 543

In basa acestor principii. Curtea din Bucureşti a de- Acţiunea în

cis ca h o t ă r î r e a definitivă, obţinută faţă cu debitorul, care î - s i n m ! a i e

invoaca sinmlaţia unui act, şi prin care i s'a respins cere­

rea, constitue lucru judecat, în privinţa creditorilor sei, în
acţiunea ce şi dînşii ar intenta în urmă, p e n t r u dovedi­
1
rea simulaţiunei aceluiaş a c t ) . Am védut, însă (t. V. p.
265 urm. nota 2), că această soluţie este inadmisibilă, pen-
tru-că creditorii pot exercita acţiunea în simulaţie în nu­
mele lor propriu, independent de aceea pe care ei o pot
exercita în numele debitorului lor.
Cu-toate-că creditorii chirografari sunt r e p r e s e n t a ţ i de Dreptul ere.
s a d
debitorul lor. ei pot, în numele acestui debitor (art. 974"), |^eopull
a

exercite căile de reformare în contra hotărîrilor, pe cari ţie. apei. etc.

debitorul neglija de a le exercita el însuş, a d e c ă : să facă .{"^'"^Joj
oposiţie, apel, recurs, etc. -1 ; putend chiar să atace, pe lor.
calea acţiunei pauliane. h o t ă r î r e a p r o n u n ţ a t ă în urma unei
collisimii frauduloase între a u t o r u l lor şi un al treilea
(art. 975Ì-").
884. Laurent, XX, 102. T. Hue. XIII. 314, infine. Deni..-
lonibe, XXX, 357. Thiry, III. 169. (îriolet, op. şi luco cit.
Laronibière, V. art. 1351, Xo. 115. Mourlon. II, 1627. Arntz.
III. 414. Vigié, II. 1654'. Lacombe. op. cit! 181, 182. p. 180!
181. AII ard, op. rit., p. 203. Valette, Melanges, I, 'p. 229.
trarsomiet, op. cit., III. Jj 466, p. 246, nota 7 (ed. 1-a), p.
550 (ed. a 2-a). P. Tuozzi, op. cit., 187. Ricci, Delle prore.
370. (latti, Dell' Autorità del giudicato civile nel diritto mo­
derno italiano. 145. Pabon. Tr. tìi. et pratique des justices,
•le paix. I. 68. C. Alger. I). P. 93. 2. 511. Cas. rom. si ("'.
Focşani, Bulet. S-a 1. 1881, p. 29. Dreptul din 1881, Xo. 28.
Decisiunea dată, faţă de moştenitorul beneficiar, ca repre-
sentant al moştenirei, se considera, de asemenea, ca având
puterea Ierului judecat faţa cu creditorii chirografari ai moş­
tenirei şi legatarii, a căror mandatar el este, sub reserva bine
înţeles a drepturilor, cari ar putea să aparţie atât moştenito­
rilor cât şi legatarilor, în numele lor personal. Opr. T. Hue.
V. 232. Baudrv et Walil, Successions. II, 1254. Denioloinbe.
XV. 262. Laurent, X, l30 urm. Aubry et Rau, VI, § 618,
1». 454. Ducaurroy, Bonnier et Roustain, II, 621. Vedi şi t.
I l i a Coment, noastre, p. 398.—Hotărîrea dată faţă cu moş­
tenitorul, nu constitue, insă, lucru judecat faţă cu creditorii
privilegiati, sau ipotecari ai moştenirei. Bandrv et AVahl.
op. si locò cit Cas. fr. I). P. 52.'1. 131. Sirev, 52. 1. 511.
v
) Vedi Dreptul din 1886. Xo. 63.
2
) Cpr. Pand. fr., v° cit., 1068. Vedi t. V a Coment, noastre,
p. 203 şi 247, nota 4.
3
) Pand. fr.. v° cit. 1069. Répert. Sirev. eod v°, 517. Lacombe.
op. cit.. 183. p. 181. 182. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1883.
544 AUT0R1TATEA LUCRULUI JUDEC AT.—ART. 1201.

Creditorii Dar, dacă creditorii chirografari sunt, în principiu, r e -

şnpofecarî.presentati de debitorul lor, pentru-că ei, avènd încredere.
Controvers;i,.într'ensul, au ratificat de mai 'nainte toate actele lui, cu
excepţie, bine înţeles, in privinţa acelor frauduloase, pe
cari ei pot să le atace (art. 975) ; h o t â r î r e a pronunţata faţă
de debitor, in privinţa imobilelor ipotecate sau supuse unui
privilegiu, nu este oposabilă creditorilor sei ipotecari sau
privilegiaţi, cel puţin atunci când ipoteca sau privilegiul
a luat naştere înainte de pronunţarea botărîrei, pentru-
că creditorii ipotecari sau privilegiaţi, avend un drept real
asupra imobilului afectat la aceste g a r a n ţ i i , acest drept
r
nu poate fi nimicit de debitorul lor ) , nici prin convenţie,

Creditorii p. 144. Vedi şi t. V a Coment, noastre, p. 204, 247, 248 T

cliiroriţra- text şi nota 1.—Creditorii chirografari sunt ei representaţi

fari simt ei de debitorul lor în procesele, cari au de obiect un privile-
reprezentaţi
de debito­ srifl san o ipotecă asupra bunurilor sale ? Chestiunea este
J
rul lor în controversata. Vedi diversele sisteme în Répert. Sirey. v'
procesele cit., 518 urm. Aubry et Ran, VIII. § 769, p. 375, text şi
cari au de nota 37. Laurent, XX, 104. Demoîonibe, XXX, 358 urm.
obiect un Larombière, V, art. 1351, Xo. 116. Répert. Dalloz, Suppléi».,
privilegiu
sau o ipote­ Ci/ose jngée, 181 urm. — Curtea de casaţie a decis ca hotâ­
ca asupra rîrea definitivă, care recunoaşte un drept de privilegiu, sau
bunurilor de ipoteca pentru creanţa ce constată, nu este oposabilă cre­
sale? ditorilor chirografari ai debitorului, cari nu au luat parte la
Controversă.
judecarea afacerei, de oare-ce privilegiile şi ipotecile sunt
nişte drepturi acordate de lege contra creditorilor, şi numai
în raport cu denşiî se poate discuta existenţa lor.. Cas.
rom. Dreptul din 1881, Xo. 28 şi 55. Bulet. 8-a 1, 1876, p.
15. Bulet. S-unite, 1881, p. 29. — Vedi însă C. Focşani şi
Bucureşti, Dreptul din 1881. Xo. 55 (decisiuni casate).
Pothier, II. 904. Thirv. III. 168. Marcadé, V. art. 1351,
Xo. XII, p.' 187 urm. Ârntz. III, 413. Duranton. X I I I . 507.
Demante, V. 328 bis XIX. Aubrv et Ran, VIII, § 769, p.
375, 376. Bonnier, 880. Oriolet, op. cit., p. 160 urm. Mour-
lon, II, 1626. Allard, op. cit., p. 293 urm. Lacombe, op. cit.,
222 urm., p. 219 urm. Tuozzi, op. cit., 188 urm. Martou.
Privii, et ijpoth., III, 967. P. Pont, Idem. II, 647. Denio­
lombe, XXX, 363. Delsol, op. cit., II, p. 605 (ed. a 2-a).
Valette, Melanges, I, p. 225 urm. Laurent, XX, 105. Pand.
fr.. Chose jngée, 1075. Répert. Dalloz, Supplém., eod. v°. 177
urm. Répert, Sirey. eod. v°, 530 urm. Garsonne!, Pr. riv.,
III, § 466, p. 246, nota 7. (ed. 1), p. 550 (ed. a 2-a). T.
Huc,"viII. 314. Cpr. Cas. rom. si O. Bucureşti, Bulet. S-a
1. 1884, p. 690, şi Dreptul din 1882, Xo. '61. — Cantra.
Merlin, Quest., Tierce opposition. § 1. Larombière, V. art.
1351, Xo. 117. Proudhon, Usufruii, III, 1300 şi 1310. Bugnet
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. I X . - S - a III.—ART. 1201.
545
nici prin judecata. Această soluţie, admisă în dreptul ro­
man M, este admisibilă şi astă-di.
Cât pentru representanţiî cu titlu particular, precum Represen-
t n t Iu
este cumpărătorul unui lucru determinat, cesionarul uuei p *J[ ^ ^ a i ]

creanţe-», donatarul cu titlu particular isinynlarum rerum),

; ì
etc. ì , ei fiind î n t r u situaţie identică cu acea a credito­
rilor ipotecai!, h o t ă r i r e a , dată faţă cu a u t o r u l lor, nu li
este oposabilă, de cât atunci când este anterioară dobèndi-
rei drepturilor lor, sau î n d e p l i n i m formalităţei transcrierei,
dacă este vorba de un imobil, ori de un drept real imo­
4
b i l i a r ) . Asupra acestui punct nu există nici-o îndoeală.
asupra lui Pothier. II. 904. nota 1. Ricci, Delte prore, 370.
Berriat St. Prix, fV. cir., p. 444, nota l i (ed. a 5-a). Vedi
şi decisiile citate în Répert. Sirey, Chose jugée, 532, şi în
Pand. fr.. eod. v°. 1074. Cpr. Cas. rom. si C. Bucureşti,
Bulet. S-a 1, 1882, p. 1155, si Dreptul diii 1884, No. 67!
Partisan!! acestui din urmă sistem recunosc, însă, că credi­
torii ipotecari nu sunt representati de debitorul lor, când ei
invoacă un drept care li este propriu, sau atacă o hotă­
rîre dată în frauda drepturilor lor. Cpr. Larombière, V,
Art. 1351, No. Ut; urm. Répert. Sirey, v" cit., 541 urm.
Pand. fi-, eod v". No. 1076 urm.
x
) L. 11, § 10 şi L. 29, § 1, Dig., De excepfioue rei judicata;
44. 2 : - - L . 3, Pr. şi 1. Dig., De pit/noribus et hi/potheei*,
20. 1. -L. 5. Cod.. De pie/noi-ibus et hijpothccis.
8, 14. Vedi
asupra dreptului roman, Laconibe, op. cit., 225, p. 224, 225.
*) Hotărirea pronunţată între cedente şi cesionar, prin care
se declară valabil actul de cesiune, nu poate fi opusă ca con­
stituind lucrul judecat contra nulităţilor radicate de debitor,
daca acesta n'a participat la ea. Cas. rom. Bulet. S-a 1
LS72. p. 128.
3
) Vedi suprà, p. 183, şi t. V. p. 195.—In caz de donaţiune cu Donaţie cu
termen, dreptul de administraţie rèinanènd dăruitorului pana termen,
la împlinirea termenului, judecăţile urmate pană atunci cu
dînsul, în privinţa despăgubirilor resultami din arderea imo­
bilului dăruit, sunt oposabile donatarului. Cas. rom. Bulet.
S-a 1. 1SS7, p. 322.
4
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1877. cnnsid. de la p. 223.
Trib. Ilfov. Dreptul din 1891, No. 23. Astfel, sentinţa, prin
care se ordona împărţeala averci unui defunct intre moşte­
nitorii' soi, nu poate ii opusa ca lucru judecat cumpărătoru­
lui unui imobil, ce face parte din averea succesorală, când
dînsul a cumpărat acest imobil înainte de pronunţarea aces­
tei sentinţe, judecata la care dînsul n'a fost citat personal
şi undi; el. ca simplu succesor cu titlu particular, n'a putut,
fi represent'it prin autorul seu. vîndctornl <usdisului imobil.
Cas. rom. Bulet. S-a. 1. 1898. p. 1045.
546 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Deci, dacă r e p r e s e u t a n t u l cu titlu particular, de exemplu,

cumpărătorul, a dobéndit dreptul seu înaintea cererei in ju­
decată, introdusă de vîndetor, sau în contra lui, hotărîrea
ce s'ar fi p r o n u n ţ a t mai în u r m ă nu-i este oposabilă sub nici-
un cuvént, după cum nu i-ar fi oposabilă nici î n s t r ă i n a r e a ,
sau constituirea vre-unui drept real, ce vîndetorul a r fi
consimţit, îu p r i v i n ţ a lucrului vîndut, în urma unei prime
î n s t r ă i n ă r i valide. Astfel, dacă 'mi-ai vîndut imobilul d-tale
A, şi eu am transcris actul de c u m p ă r ă t u r ă , poţi în urmă
să vindi acelaş imobil unei alte persoane, sau să perdi pro­
prietatea lui prin o hotărîre definitivă : aceste acte nu-mi
vor fi oposabile, ci vor fi p e n t r u mine res inter alios acta,
pentru-că, în urma înstrăinărei lucrului, nu mai aveai cali­
1
t a t e a de a me representa în privinţa acestui lucru ).
Caşul când Ce t r e b u e să decidem în caz când r e p r e s e n t a n t u l cu
'tùTcu titlu t i t l u p a r t i c u l a r a r fi devenit proprietar, în urma întrodu-
particniar ar cerei acţiunei în contra autorului. însă înaintea pronunţă-
re
prop1-îetTrk i hotărîrei ? D u p ă un sistem, h o t ă r î r e a a r fi, în asenie-
urma întro-nea caz, oposabilă representantuliii cu titlu particular. Ast-
a c
tiunei^însă ^ ^ ^ presupunem că revendicând de la mine cutare i-
înainteapro-mobil determinat, ai dobéndit o h o t ă r î r e câştigătoare si că,
n u r m a
hotărîrei * întroducerei acţiunei, însă înainte de a se da lio-
Controversă,tărîrea, eu am vîndut acest imobil lui A.... d-ta vei putea
opune h o t ă r î r e a ce ai dobéndit. cumpărătorului A.... pen­
tru-că, în această hotărîre, el a fost representat de mine.
I n adevèr, el trebuind să primească lucrul în starea in
care se găsia când 1-a cumpărat, în acest moment exista
acţiunea în revendicare, şi h o t ă r î r e a , de şi a fost pronun­
ţ a t ă mai în urmă, a r e efect retroactiv p a n ă în r\hw întro­
ducerei reclamaţiunei -). Or. eu n'am putut să-i transmit

l
) Vedi t. V a Coment, noastre, p. 105 şi 195. Cpr. T. Hue,
VIII, 314. Lacombe, op. cit.. 176. p. 176. Duranton, XIII,
507. Pand. fr., v° cit., 1047 urm. Laurent. XX. 97 urm.
Bonnier, 879. Demolombe. XXX. 351. Aubry et Ran. VIII,.
§ 769, p. 373. Larombière. V, art. 1351. Xo. 105. Ricci, op.
cit., 369. Tuozzi, op. cit., 1S2. Gatti, op. cit.. 142. Thiry. I H ,
167. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1894, p. 119. Bulet. S-a 1,
1893, p. 29. Trib. Ilfov. Dreptul din 1886. Xo. 75. Cpr. L,
11, § 10 ; L. 29, § 1, Dig., De exceptione rei judicata, 44. 2.
2 e
Efectul de- ) ^ 4 i în privinţa efectului declarativ al hotărîrilor judecă-
claratival foresti (principiu incontestabil), t. VI. p. 663, text şi nota
hotărîrilor. fi. cpr. Cas. rom. Dreptul din 1882. Xo. 81. si Bulet. S-a 1,
 COD. C I V . - C A R T E A UI.—TIT. III.—CA PIT. IX.—S-a III.—ART. i â o l .

mai multe drepturi de cât aveam, adecă acelea ce mi le-a r e ­

cunoscut h o t ă r î r e a . Deci. h o t ă r î r e a . ce ai dobéndit în con­
1
tra mea. este oposabilă c u m p ă r ă t o r u l u i ) .
Aceeas soluţie a r ti admisibilă dacă vîndarea a r ii a-
vut loc înainte de începerea instanţei, însă cumpărătorul
n'ar li transcris titlul seu de cât în u r m ă - i .
P ă r e r e a contrara îşi a r e , însă. şi ea partisanil ei, şi se
întemeiază a t â t pe a u t o r i t a t e a lui Papinian (L. 29, § 1.
Dig., De except, rei judicata-. 4 4 . 2i, cât si pe u r m ă t o r u l
principiu : dreptul real transmis cu titlu particular, fiind
dobéndit înaintea pronunţărei hotârîrei, este independent
de faptul persoanei care 1-a constituit, şi acel care a do­
béndit asemenea drept nu este representat de autorul seu.
şi nici este representantul acestuia în privinţa hotărîrei pos­
terioare, ci vine cu propriul sentitili-''!. In acest din urmă

1882. p. 115,"). Bulet. S-a 1. 1892. p. 599. C Iaşi si Bucu­

reşti. Dreptul din 1881. Xo. 16 şi 54. C. judiciar din 1895.
Xo. 21. C. Craiova. Dreptul din' 1893. Xo. 24. Griolet. op.
cit,, p. 175. Garsonnet. op. cit.. II. p. 262 urm. si III. p.
216 urm. (ed. 1-a). g 1161. p. 610 (ed. a 2-aj.—Glasson.
Pr. de procrd. cir. (Piclion. 1902). I. p. 126 urm. Tom ve­
dea, insa. mai la vale ca. iu materie de stat civil, unele ho­
tarul nu declara drepturi existente, ci înfiinţează o stare
none. dând părţilor o alta soluţie juridica, Aceste liotâriri.
cari se numesc conutitiiiicc de drepturi, prin oposiţie la acele
declarative, sunt oposabile tuturor, chiar şi acelor cari n'au
fost parte în proces. Vedi infra, p. 563, 565 urm.
T
) Cpr. Thirv. I I I . 167. T. Duc. VIII. 314. Marcadé. V. art.
1351. Xo.'XI. p. 186. Durantoii. XIII. 506. Arntz. I I I . 413.
Aubry et Pan. VIII, g 769. p. 373. Demante. V, 328 bis
XVII şi XIX. Carré-Cliauveau. Lois de ta procéd., IV.
Quest. 1710 ter. p. 273 urm. Valette, Melanges, I. p. 227.
Griolet. op. cit., p. 167. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1882. p.
1155. si Dreptul din 1883. Xo. 14. C. Iaşi si Bucureşti.
Dreptul din 1881. Xo. 16; din 1883. Xo. 4, si din 1890. Xo.
65. Cpr. L. 11. ij 9 si 10. Din.. De cxccptione rei judicata-.
44. 2.
2
) Cpr. C. Craiova. Dreptul din 1892. Xo. 21. (Vedi însă, in sens
contrar, părerea «I-lui judecător Alex. Capitolili). Pand. ti-..
v° cit. 1057 u r n i . Cpr. Laurent, XX. 98. Gatti, op. cit.. 144.
3
) Vedi în acest sens. Garsonnet, loco cit. Demolombe. XXX.
352. Larombière. V. art. 1351. Xo. 106. Bonnier. 881. Tis-
sier. Th. et pratiipic de la tierce opposition. l.(11. Répert. Si-
rey. v° cit.. 4SÌS. Tuozzi. op. cit.. 182. p. 299. Gatti, op. cit..
143. Allard. up. cit., p. 289 urm. Lacombe. op. cit., 216 urni..
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.
548
sistem, care ni se pare cel mai juridic, nu se face nici-o
deosebire între caşul când succesorul cu titlu particular a do-
bèndit dreptul seu înaintea i n t r o d u c e m acţiunei, şi acel în
care el l'ar fi dobèndit pendente lite, adecă în urma întro-
ducerei acţiunei, însă înaintea pronunţărei hotărîrei. In am­
bele caşuri, hotărîrea p r o n u n ţ a t ă în contra autorului este
res inter alios judicata faţă de succesorul seu cu titlu par­
ticular, îndată ce h o t ă r î r e a este posterioară dobèndirei
dreptului personal din p a r t e a succesorului, sau îndeplinirei
formalităţei transcrierei, dacă este vorba de un imobil, sau
de un drept real imobiliar : şi aceasta, fie că t e r ţ i u l reven-
dicant a avut, sau n ' a a v u t cunoştinţă de înstrăinarea e-
fectuată. ., Considerând, dice Curtea noastră supremă, cà
cumpărătorul fiind un succesor cu titlu particular, acesta
nu poate fi r e p r e s e n t a t de autor, in cât priveşte hotărî­
rea definitivă ce se p r o n u n ţ ă în contra lui, după transmi­
terea dreptului real, fiind-că, după transmitere, succesorul
avènd drept asupra lucrului şi interes în privinţa conser-
vărei lui, acest drept şi interes nu pot fi atinse sau com­
promise prin hotărîrea definitivă p r o n u n ţ a t ă în urma t r a n -
smiterei ; că astfel, h o t ă r î r e a dată contra autorului, în u r ­
ma t r a n s m i t e m , este pentru succesor, res inter alios judi­
cata ; Considerând, că soluţia remane aceea? când procesul
început contra autorului era pendent la epoca transmiterei,
aşa cei nu se poate recunoaşte autoritatea lucrului judecat,
de cât liotâririlor definitive pronunţate înaintea transmiterei
dreptului câtră autor, astfet că nici tntr'un fel succesorul
cu titlu particular nu poate fi considerat ca representat de
autor pentru ceea e:e sa judecat contra acestui din urmă, pos­
terior transmiterei, etc. C.

]). 2 1 3 u r m . Tot î n acest sens s e pronunţă şi jurisprudenţa.

Cpr. C a s . r o m . Secţii unite, Dreptul din 1 8 8 3 , N o . 6 3 şi
Bulet. 1 8 8 3 . p . 6 1 0 . ' C a s . r o m . S-a 1, Bulet. 1 8 8 5 , p. 3 2 ;
Dreptul din'1893, N o . 1 6 . C. judiciar din 1 8 9 3 , N o . 4 3 , şi
Bulet. S-a 1, 1 8 9 3 . p . 2 9 . Dreptul din 1 8 9 7 , N o . 6 ş i Bu­
let. S-a 1, 1 8 9 6 , p . 6 7 0 . C. Bucureşti s i Craiova, Dreptul
din 1 8 9 0 . ' N o . 1 1 , si din 1 8 9 2 . N o . 2 1 . Trib. Ilfov, Dreptul
din 1890; N o . 1 1 . Cas. f r . Sirey. 3 8 . 1. 7 5 7 . C. Bordeaux^
v
sirey. 4 1 . 2 . 7. Vedi şi alte decişii citate î n Pand. Ir-
cit.. 1 0 5 2 . si în Répèrt.' Sirev. v " cit, 4 8 8 .
v
) Dreptul din 1 8 9 3 . N o . 1 6 s i Bulet. S-a 1. 1 8 9 3 , p. 29. </•
judiciar din 1 8 9 3 . No. 4 3 . In acelaş sens. Cas. nun. Secţii-
 COI). CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. I X . - « - a III.—ART. 1201. 541)

D a r dacă lucrul judecat în favoarea, sau în contra.Lumii jude-

autorului. este oposabil representantului seu cu titlu parti-^presenta-*
cular, atunci când dreptul acestui din urma a luat naştere tuiui cu titîu
, a r t l c n I ; i l l u l
în urma p r o n u n ţ ă r e i hotărîrei, lucrul judecat în contra - i ' a
1 1 1
' . este oposa-
cestui representant nu este m principiu oposabil autorii- idi auton,-
1 l u i
lui seu ).
In acest sens, l'lpian dicea foarte bine după .Iulian :
Julianas scribii exceptionem rei judicata' a persona ancto­
ris ad emptorem tra-nsire solere - retro autem ab emptor e
ad auctorein revert/ non debere u
- i.
Prin aplicarea acestui principiu, s'a decis, cu drept cu- locator, l....cataree-
şi.
lente şt ce­
vént, cà lucrul judecat îu contra locatarului, care este un sionar.
representant cu titlu particular a l o c a t o r u l u i M . nu este o- ;

1
posabil acestui din urmă i. după cum, în materie de cesi­
une de creanţă, nu se poate opune cedentului hotărîrea
pronunţată contra cesionarului şi a debitorului redat"':.
Mandanti şi mandatari.
H o t ă r î r e a dată îu favoarea, s a u contra unui manda­
tar, ori-care a r fi n a t u r a m a n d a t u l u i , lie el legal, judici­
ar, sau conventional, este oposabilă niandanteliii. dacă. bine
înţeles, m a n d a t a r u l n'a depăşit limitele mandatului seu.
Astfel, hotărîrile pronunţate în favoarea, sau contra stat. r « u . u -
administratorilor Statului, comunelor, judeţelor, sau unui n a . judeţ,
, , ... ... . , . . stabilimente
stabiliment public, au puterea lucrului judecat in privinţa publice, etc.
Statului, comunelor judeţelor, sau stabilimentului public.
unite. Dreptul din 1N83. Xo. 68 şi Bulet. 1S83._ p. 610.
Dreptul din 1897, No. ti, si Jîulet. S-a 1. 189(1 ii. 670. Vedi
şi alte decişii romàne şi străine citate în nota precedenta.
') Potliier, II, 905. Pand. fr., x» cit.. 1089 urm. Eépert. Sirey.
v° cit.. 559. Demolombe. X X X , 859. Bonnier. 882. Larom­
bière.'V, art. 135L No. 124. Laurent. X X , 107. Aubry et
Rati, loco cit.. p. 3<7. (iarsonnet. op. cit.. III. ìj 1128. p. 551,
nota 8. in due (ed. a 2-a). T. Hue. VIII. 314. Cas. fr. D.
P. 90. 1. 27(1 Sirey, 90. 1. 260. Pand. Period.. N9. 1. 42s.
2
) L. 9. S 2. Dig., lie 'except, rei judicata-, 44. 2.
3
) Vedi saprà, p. I s 3 . si t. V. p.' 195.
4
) Cas. fr. 1). P. 45. 1. 149. Pand. Period. 89. 1. 461.
5 u
) Cas. fr. Sirey, 36. 1. 960. S.. 41.1. 609. Pand. fr.. v cit.. 1098.
6
) 0 hotarire. pronunţata f a ţ a d e primarul unei comuni, este Comm-a.
oposabilă comunei, cliiar daca ea n'ar fi fost antorisata a
sta in judecata. Cas. fr. Eépert. Dal loz, Chose jugée. 2082.
nota 3. Band. fr.. eod. v°. 1097. -Lucrul iudecat fâţa ile re-
550 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Societăţile In privinţa societăţilor comerciale, care sunt decla­

care sunt per
soane mo­ r a t e de lege persoane morale (art. 78, § ultim C. com. i ) }

rale. hotărîrile date faţă de administratorul sau g e r a n t u l lor

au, pentru afacerile sociale, a u t o r i t a t e a lucrului judecat
2
în privinţa asociaţilor ) .
Societăţile Societăţile sau asociaţiunile (art. 2 5 3 C. com.), care
care nu sunt nu sunt persoane juridice, remân sub dreptul comun, ceea
persoane
morale. ce însemnează că numai membrii cari au figurat în instanţă
3
sunt legaţi prin h o t ă r î r e a dată ) .
Proprietar î n t r ' o t u l b u r a r e de drept, proprietarul nu poate fi
si locatar. valabil representat înaintea justiţiei de c ă t r ă locatar, sau
arendaş şi, deci, hotărîrea p r o n u n ţ a t ă contra acestui din
4
u r m ă nu este oposabilă p r o p r i e t a r u l u i ) .
presentantul legal al comunei poate fi opus ori-cărui locui­
tor a acelei comuni, care ar voi să aducă din nou aceeaş
chestiune în desbateri, afară de caşul în care ar fi vorba
de nişte drepturi particulare, pe care comuna nu le poate
representa, T. Hue, VIII, 315, in fine. Cas. fr. D. P. 74.1.
22.—Trebue să observăm, cu aceasta ocasiune, ca comuna nu
represintă pe locuitorii sèi în privinţa drepturilor lor pro­
prii şi particulare. Pand. fr. v° cit., 1103, şi decisiile citate
acolo. Allard, op. cit., p. 303, 304.
1
Art. 370 C. ) Şi Codul Calimacli face să figureze între persoanele mora­
Calimacli. liceşti tovărăşiile neguţitoreşti (art. 379, eonrespundétor cu
art. 286 din Codul austriac).
2
) Cpr. Pand. fr., v° cit., 1148 urm. Laurent, XX, 112. La-
combe, op. cit., 154, p. 59. Aubry et Rau, VIII, § 769, p.
378.—Une-ori lichidatorii societăţei represintă pe acţionari.
Cas. fr. D. P. 93. 1. 352.
3
) Laurent, loco cit. Gatti, Della autorità del giudicato civile nel
diritto moderno italiano, 136 (1902). G. Giorgi, Delle persone
giur., I, 64.—In cât priveşte societăţile comerciale neregu­
lat constituite, vedi Gatti, op. cit., 137.
Persoane Nu este locul de a examina aici chestiunea foarte des-
morale stră­ bătută dacă persoanele morale străine, pentru a exercita
ine. Necesi­ drepturi în România, au nevoe de a fi recunoscute prin o
tatea unei lege, sau numai printr'un act al puterei executive (de­
legi spre a
putea func­ cret). Această chestie controversată a fost discutată de noi
ţiona în Ro­ aiurea în toate aménuntele sale. Vedi Curierul judiciar din
mânia. Con­ 1902, No. 2 şi 6. Cpr. în sens contrar opiniunei susţinută
troversă. de noi, C. N. Buzdugan : Condiţiunea juridică a persoanelor
morale străine în România (Bucureşti, 1902), Studiu extras
din Revista de drept şi sociologie. C. N. Toneanu, C. ju­
diciar din 1902, No. 16. In cât priveşte discuţiunea, ce a-
ceastă chestiune a rădicat în Italia, vedi Gatti, op. cit., 138.
*) Cpr. Trib. Iaşi, Dreptul din 1893, No.'22, consid. de la P-
175, coloana 1.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP1T. I X . - S - a III.—ART. 1201.
551
Dar, dacă în o acţiune posesorie, ce s'ar i n t e n t a con- Art. 1428.
tra locatarului sau arendaşului, r e l a t i v la imobilul închi­
riat sau arendat, dînsul nu poate să represinte pe proprie­
tar, şi astfel hotărîrile ce s'ar pronunţa contra sa, în a-
ceastă privinţă, nu sunt oposabile proprietarului, această
regulă încetează când locatarul sau arendaşul, cu ocasiunea
cercetărei unei asemenea acţiuni, a pus pe p r o p r i e t a r în
causă, conform a r t . 142S C. civ. ; căci, în acest caz, o dată
ce proprietarul figurează în causă şi desbaterea acţiunei
posesorie are loc faţă şi cu dînsul, h o t ă r î r e a care a r con­
damna pe locatar sau arendaş la delăsarea în totul, sau în
parte, a imobilului închiriat sau a r e n d a t , însuşeşte şi în
privinţa proprietarului toate elementele lucrului judecat,
si ca a t a r e , efectul ce această h o t ă r î r e treime să producă,
se resfrènge n e a p ă r a t şi asupra persoanei lui 1 . 1

Minorii şi interdişiî, fiind represeiitaţi în justiţie de Tutori,

catră epitropul lor lart. 390 şi 4 5 4 1 , lucrul judecat faţă
de acest din urmă le este în principiu oposabil. dacă tri­
2 3
tonii a fost r e g u l a t r é n d u i t ) , şi citat in r e g u l ă ) , chiar
când ei a r avea interese contrare. Factum tutori*, factum
4
pupilli ).
Hotărîrea p r o n u n ţ a t ă contra unui tutor ishit de o in-Hot. pronun-
0
capacitate legală, precum este femeea, afară de mamă, şi ' u ^ j ^ ^
alţi ascendenţi i a r t . 383Î, nu este însă oposabilă minoru-isbit de o i n -
lui, ca constituind lucru judecat, dacă este constatat că j P * ® ^ c a t e

terţiul, care a câştigat procesul, avea cunoştinţă despre acea

5
incapacitate i .

J
) Las. rom. Bulet. S-a 1. 1891. p. 1116.
2
) ('as. fr. I). P. 87. 1. 412. Sirev, 87. 1. 97. Pand. Period.
87. 1. 193. Cpr. şi 0. Iaşi. Dreptul din 1882, No. 7.—Un
tutor ar putea. însă, după ce a perdut procesul în numele
minorului, sâ-1 reînceapă în numele seu personal, şi vice-
'•«/•.*«, pentru-că. în al doilea proces el intervine în altă ca­
litate. Planiol, II. p. 51, nota 1. (ed. 1), şi I. p. 150. nota 1
(ed. a 2-a). Lacombe. op. cit. 163. p. 165. Mourlon. II. 1625.
Tltiry, III, 166, şi toţi autorii. Cpr. şi Cas. fr. I). P. 50.
1. 57. Sirey, 50. 1. 49.—Tot astfel, bărbatul, care ar fi per­
dut un proces în calitate de representant al femeei sale
(art. 1242), ar putea să-1 reînceapă în numele seu propriu,
si riee-cersa. Toullier I).. V. partea II. 213.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a 1, Ì890, p. 420.
) Cpr. L. 11. § 7, Dig'.. De cxceptione rei judicatce, 44, 2. /.->' *-
5
) Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1882, p. 557. ' /-• % •
552 AUTORITÀ TE A LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Curator, H o t ă r î r e a dată numai faţă cu c u r a t o r u l unui minor

U
°dicîar.'' " emancipat nu este. însă, oposabilă acestui din urmă, pen tru­
ca curatorul nu represintă pe minor, ci '1 asistă numai în
1
p r i v i n ţ a unor acte (art. 428) ). Aceeaş soluţie este admi­
sibilă şi în privinţa consiliului judiciar (art. 458 urm.).
Bărbat. H o t ă r î r e a dată faţă de b ă r b a t , exercitând în limitele
legei acţiunile femeei sale, în calitate de administrator al
bunurilor dotale (art. 1242), sunt oposabile femeei, sau moş­
tenitorilor ei, cu-toate-că ea n'a fost pusă în causa -), so­
;i
luţie care era admisă şi sub Codul C a r a g e a ) .
Sindic. i n materie de faliment, a t â t falitul cât şi creditorii
4
fiind r e p r e s e n t a t i de sindic (art. 717, 713 vechili C. corn.) ) ,
în principiu, h o t ă r î r e a p r o n u n ţ a t ă faţă de sindic, în limi­
tele puterei sale, din dina declarărei falimentului pană la
închiderea lui, este oposabilă a t â t falitului cât şi credito­
rilor sei, î n t r u cât aceşti din urmă nu a r avea interese
r
contrare masei creditorilor ').
x
) Cpr. Aliarti, op. cit., p. 303.
2
) Pand. fr., v° cit., 1114 urni. Laurent. XX. 110. Duranton,
XIII, 503. Guillouard, Contrat de mariaye, IV. 1781, 1783.
Tropiong, Idem, IV, 3108. Aubry et Hau, V, § 535. p. 547.
Baudry. Le Courtois et Surville. Contrat de mariane. III,
1623. Marcadé. VI, art. 1549, No. II. T. Hue. VIII. 315.
Odier, Contrat de mariage, I I I , 1180. Catti, op. rit.. 120.
Rodière et Pont. Contrat de mariaye, III. 1760. Jouitou, Du
regime dotal. I, 40, p. 58. Cas. rom.' Bulet. S-a 1. 1878, p.
399 : Bulet. 1886, p. 122 : Bulet. 1888. p. 147 : Bulet. 1893,
p. 585: Dreptul din 1893. No. 58.—Hotarirea data faţă cu
bărbatul, în calitate de mandatar legal al femeei. ar fi opo­
sabilă acestei din urmă, chiar dacă ar fi existat coliisiune
şi frauda între bărbat şi pretinsul lui adversar, rèmànénd,
în asemenea caz. recurs femeei contra bărbatului seu. Cpr.
Guillouard, op. cit., II, 818 şi IV, 1783. —Contra : Rodière
et Pont, op. şi loco supra cit. Duranton, XV. 399.
3
) Vedi decisiile Cas. rimi, citate în nota precedenta.—Contra :
Cas. rom. Bulet. S-a civ. 1869. p. 20. Bulet. S-a 1. 1870,
p. 358.
4
) Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1892. p. 226 şi 668. C. N. To-
neanu, Falimentele, I. No. 106. Vedi şi xuprit, p. 181. nota
3.—Vedi. însă, Cas. rom. C. judiciar din 1893, No. 59, şi
Bulet. S-a II. 1893, p. 507. Aceasta din urmă decisie pune
în principiu ca creditorii falitului pot să se constituească
parte civilă în numele lor personal, tara ajutorul sindicului,
în acţiunea publica pentru bancruta frauduloasă. îndreptată
contra complicilor falitului.
B 9
) Cpr. T. Hue. VIII. 315. Pand. fr., v cit.. 1128 urm. La-
 COD. CIY.—CARTEA III.—TIT. III.—CAl'TT. IX.—S-a 111.—ART. 1201. 553

•Starea falimentului încetând. însă. prin omologarea Concordat,

concordatului, din acel moment încetează şi mandatul sin­
1
dicului ).
In materie de absenţă, liotărîrile date în favoarea Absenţă,
sau. în contra acelor trimeşi în posesiunea provisorie a bu­
nurilor unui absent, în limitele puterei lor. au a u t o r i t a ­
tea lucrului j u d e c a t în privinţa absentului - i .
Aceeaş soluţie este admisibilă în privinţa botărîrilor Moştenire
date faţă de curatorul unei moşteniri v a c a n t e . Aceste ho- ^aoant,*..
t ă r î r i vor fi oposabile moştenitorilor, cari s'ar ivi mai în
urmă, şi chiar creditorilor moştenirei M . ;

Cât pentru executorii testamentari, ei nerepreseiitănd Executor

t ( > t a m e n t ; 1 i
nici pe moştenitori, nici pe legatari, h o t ă r î r e a dată faţă '
cu dînşil n ' a r ti oposabilă nici moştenitorilor, nici lega­
4
tarilor i .
Hotărîrea dată faţă de un legatar, lie el chiar univer- Legatar,
sal, nu este de asemenea oposabilă celor-l-alţi legatari, nici

combe, op. cit.. 155, p. 160. (latti, op. cit.. 121. Cas. fi'. Si­
rev, 02. 1. 397. Vedi şi Sirev, 91. 1. 241. Cas. rom. Bulet.
S-a 1, 1887, consid. de la p. 562.—Hotărîrea data într'un
proces. început de debitor, înaintea falimentului seu şi con­
tinuat de sindic, constitue lucru judecat în privinţa falitului.
Cas. rom. Bulet. S-a 1. 1871. p. 368. — Hotărîrile pronun­
ţate în contra falitului pana în momentul declararei fali­
mentului sunt,, de asemenea, oposabile creditorilor sei eliiro-
trrafari. representati în urmă prin sindic. C. Calati. ('. ju­
diciar din 1894. Xo. 19.
l
) Cas rom. S-a 1. 5 mai 1892 (decisie nepnblicata).—Starea
de faliment nu încetează, însă, de cât după ce sentinţa de
omologare a concordatului a rèmas definitivă. C. Bucureşti.
C. judiciar din 1901. Xo. 35.
-) Répert. Sirev. Ci/ose jur/ée. 571. Aubrv et Ran. VIII. § 760.
1». 378. Baudrv. I. 359'. T. Une, I. 434. Demolombe. XXX,
366. Larombière, V. art. 1351. Xo. 97. Proudkon, l'su/ruit,
III. 1315. Lacombe. op. cit.. 156. p. 160. Cpr. şi Allard. <>/>.
cit., p. 303. Catti, op. cit., 125.
_5
' ) Cpr. Demolombe, Larombière. Aubry et Bau. loco xuprii cit.
Lacombe, op. cit., 157. p. 161. Pand. fr., v° cit.. 1144. Cpr.
şi Catti, op. cit.. 122. Vedi şi t. III a Coment, noastre, p.
425. nota 1.
4
) Cpr: T. Hue. VI, 363. Laurent, XIV. 362. Bayle-Mouillard
asupra lui Crenier. Donations et testament*. III, Xo. 331. p.
15 nota c (ed. din 1X47). Pand. fr.. Chose juyée. 1147, şi
Don. et testament*. 9975. Vedi şi t. IV a Coment, noastre,
p. 620 urni.
554 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

moştenitorului de sânge, după cum nici h o t ă r î r e a dată faţă

l
cu moştenitorul, nu este oposabilă l e g a t a r i l o r ) .
Moştenitor. H o t ă r î r e a dată faţă cu un moştenitor, nu este oposa­
bilă celorlalţi moştenitori, lipsind în specie a t â t identitatea
de p ă r ţ i , cât şi chiar acea de obiect, fiind-că fie-care moş­
2
tenitor nu se judecă de cât p e n t r u p a r t e a sa ) .
Moştenitor Ce trebue să decidem în p r i v i n ţ a moştenitorului apa-
s t e e
Controver»ă. ? ^
r e n t
* representantul legal al a d e v ă r a t u l u i moşte­
nitor, aşa că hotărîrile date faţă de dînsul să- fie opo-
sabile acestui din urmă ? Chestiunea este controversată,
după cum am védut în t. VI, p. 4 7 3 , 4 7 4 text şi nota 1,
unde am mai atins odată această chestiune. Majoritatea
autorilor şi j u r i s p r u d e n ţ a réspund afirmativ, afară de caşul,
bine înţeles, în care a r fi existat fraudă sau colnsiune,'
pentru-că procesele sunt nişte acte de administraţie şi de
gestiune, de vreme ce conservarea bunurilor a t â r n ă adesea-
;v
ori de curmarea lor într'un sens, sau a l t u l ) . Procesele, fi-

') Cpr. Toullier D. V, partea II, 212. Répert. Dalloz. Supplém.,

Chose jugée, 161. P . Tuozzi, op. cit., 178. Laurent, XX, 116.
Demolombe, XXX, 349.
Deoseb. în­
La Romani, dreptul legatarilor, atârnând de acel al moş­
tre dreptul tenitorului instituit, hotărîrea pronunţată contra acestui din
roman şi urmă, care ar fi declarat testamentul nul, era din contra
dreptul ac­ oposabilă legatarilor, pe când hotărîrea pronunţată faţă de
tual. un legatar, nu era oposabilă celorlalţi legatari (L. 1, Dig.,
Be except, rei judicatce, 44. 2), pentru-că dreptul legatarilor
nu atârna de dreptul colegatarului, contra căruia hotărîrea
fusese pronunţată, pe când el atârna de dreptul moşteni­
torului instituit. Cpr. Pothier, II, 909. Lacombe, op. cit.,
192, p. 187.
3
Cete de moş ) Répert. Dalloz, Supplém., Chose jugée, 160. C. Bucureşti,
neni. Dreptul din 1893, Xo. 58, consid. de lă p. 467, coloana 2,
ultimul considerent.—Hotărîrile date în procesele cu cete de
moşneni, în cari nici citaţiile, nici hotărîrile n'au fost le­
gal comunicate, nu sunt oposabile cetei, ci numai moşneni­
lor cari au figurat în proces, fie personal, fi prin procura­
tor. C. Bucureşti, Dreptul din 1886, No. 26.
3
) Vedi Demolombe, II, 238. Arntz, II, 1671. Larombière, V,
art.' 1351, No. 97. Aubry et Rau, VIII, § 769, p. 378. Al-
lard, op. cit., p. 296. Bonnier, 883, p. 722. Proudhon, Usu-
fruii I I I , 1319 (ed. din 1836). Demante, I, 176 bis IV.
"Vigié, II, 471, p. 242. Lacombe, op. cit., 194, p. 189, 190.
Pigeau, Pr. civ., I, p. 686. Solon, Théorie de la nnllité
iles conventions et des actes en tout genre en mediere civile,
II, 179, p. 161, 162 (ed. din 1835). — Contra: Marcadé,
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201.
555
ind adesea-ori nişte acte necesare, fără de care a v e r e a de
moştenire a r fi compromisă, se poate foarte bine, deci, ca
hotărîrile pronunţate faţă de moştenitorul a p a r e n t , să fie o-

V. art. 1351, No. XIV, p. 196 urm. Bonnier, 883. G-riolet, op.
cit., p. 159. Laurent, IX, 559. Vedi şi T. Hue, V, 273, care
restrânge dreptul moştenitorului aparent la acţiunile perso­
nale, relative la un drept de creanţă activ, sau pasiv.
Cât pentru validitatea sau nevaliditatea înstrăinărilor i- Nevalidita-
mobiliare consimţite de moştenitorul aparent, chestiunea este teaînstrăi-
şi mai discutată. Curtea noastră suprema a decis de curénd ^ u â r e eon"
(v. Dreptul din 1902, No. 32) că înstrăinările consimţite de a c u i t e de"
moştenitorul aparent sunt valide, dacă dobénditorul a fost mostenito-
de bună credinţă. Curtea, pentru a ajunge la acest resultat, ml aparent,
C o n t r o v e r s a
care sacrifică interesele adevăratului proprietar, spre a o - -
croti numai pe acele, ale terţiului de bună credinţă, se în-
temeiează pe art. 117 C. civ., care este o excepţie statorni­
cită de legiuitor numai în materie de absenţă (cpr. T. Hue,
V, 270 : Laurent, IX, 564), şi pe consideraţii de echitate.
Tot în acest sens se pronunţă atât jurisprudenta franceză
(cpr. Cas.fr. Pand. Period. 1901. 1.209. D. P . Ì900. 1. 33.
Sirey, 97. 1. 313. D. P. 99. 1. 137), cât şi o mare parte din
doctrină. (Vedi t. VI a acestor Comentarii, p. 477, nota 4
şi autorităţile citate în Nouv. C. civ. annoté de Dalloz, t. I I
(1901), p. 87, No. 54. Remanent, cu-toate-acestea, nestrămutat
în convingerea noastră că înstrăinările consimţite de moş­
tenitorul aparent sunt absolut nule, chiar când atât el cât
şi cumpărătorul ar fi fost de bună credinţă, pentru-că el
ne fiind proprietar, n'a putut să transmită nişte drepturi, pe
care nu le avea. Este, deci, loc de a se aplica în specie re­
galele cunoscute : Xemo plus juris ad albini trans/erre po­
test (piani ipse liabet (art. 1803 C. civ.), şi Resoluto jure dan-
tis, solnitnr jus accipientis (art. 769, 830, 1380, 1770). Vedi
în acest din urmă sens autorităţile citate în t. VI a Co­
mentariilor noastre, p. 475, nota 3, la care trebue să adăo-
gàm nota lui L. Sarrut, în D. P. 1900. 1. p. 33 urm. şi
nota anonimă din Sirey, 97. 1. 313. Vedi şi adnotaţia noas­
tră din Curierul judiciar, No. 60 (1902). Cpr. asupra aces­
tei controverse, celebră după expresia autorilor, Pand. fr.,
Successions, I, 2123 urm. : Répert. Dalloz, Supph'm., Succes­
sions, 470 urm. Répert. Sirey, Héritier apparent, 43 urm ;
Baudrv et Wahl, Successions, î, 936 urm. : Planiol, I I I , 2054
urm. (ed. 1) ; Vigié, II, 473 : Acollas, II. p. 182 urm., etc..
Art. 933 din Codul italian curmă această gravă chestiune Art. 933 C.
în sensul validităţei actelor consimţite de bună credinţă de italian,
moştenitorul aparent. Vedi t. VI, p. 477, nota 5, unde acest
text este tradus, şi cpr. asupra lui. P. Tuozzi, op. cit., 178 ;
(latti, op. cit,, 123.
556 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

posabile a d e v ă r a t u l u i moştenitor, fără a se admite, că con­

secinţa, nulitatea înstrăinărilor făcute de cel dintăi, căci a-
ceste înstrăinări sunt nişte acte voluntare, iar nu necesare
Mandat con- L u c r u l judecat faţă de m a n d a t a r u l convenţional este
venţionai. j j_
n c îndoială oposabil mandantelui dacă, bine în­
0

ţeles, m a n d a t a r u l a lucrat în limitele puterilor sale. Qui

mandat ipse fecisse videtur-).
Hotărîrile p r o n u n ţ a t e în contra, sau în favoarea man­
dantelui nu pot, însă, în principiu, fi opuse ca lucru jude­
3
cat m a n d a t a r u l u i ) , afară de caşul când ele a r fi fost date
cu ocasiunea actelor emanate de la m a n d a t a r . In adevèr,
dacă m a n d a t a r u l represintă pe mandante de câte ori cel din­
tăi execută mandatul, şi mandantele represintă pe m a n d a t a r
de câte ori el a ratificat actele m a n d a t a r u l u i ; mandantele,
ca a t a r e , putend să invoace mijloacele de a p a r a r e ale man­
datarului, este just ca ele să folosească şi acestui din ur­
4
mă, ca şi cum el însuş le ar fi întrebuinţat ) .
Gestiune de L a Komaui, hotărîrile date faţă de un ner/otiorxm
.itacen. g f ^
es or p f i t a u stăpânului (dominus) : el putea, însă, să le
ro

respingă, de câte-ori îi erau defavorabile"').

Art. 94 Pr. Astă-di, g e r a n t u l de afaceri nu mai poate susţine un
C1V
' proces în numele a l t u i a ' ' ) , căci p e n t r u aceasta treime ne­
a p ă r a t o procură legalisată (art. 94 P r . civ.).

Cpr. Larnaude, nota asupra lui Bonnier, 883, p. 722, nota

1. Lacombe, up. cit,, 194, p. 190.
2
) Vedi asupra acestui adagiu, suprà, p. 181, nota 3 t. VI, p.
435, n. 3 şi p. 456.—Mandatarul, insa, care ar exercita ac­
ţiunea născuta clin mandat, exercitată mai înainte de man­
dante contra aceleeaş persoane, pentru aceeaş causă şi ace­
laş obiect, ar fi respins, prin excepţia lucrului judecat. C
Rennes, Pand. Period, 90. 2. 1,
s
) Pand. fr. Chose jugée, 1174 urm.
4
) Cpr. Pand. fr. v°'cit., 1177. Laurent, XX, 108. Bonnier,
878. Larombière, V, art. 1351. No. 94. Cas. fr. Sirev. 57.
1. 285. D. P. 55. 1. 161.
5
) L. 25, § 2, Dig., De exceptione rei judicata', 44, 2.
°) l'n gerant de afaceri ar putea. însă, face în numele stăpâ­
nului oposiţie, apel sau recurs, şi asemene acte vor profita
acestui din urmă, dacă au fost ratificate de dînsul, in lauu-
trul termenului (art. 316 Pr. civ.). Aceeaş soluţie era admisă
de jurisprudenţă şi înaintea revisuirei Codului de proced.
civilă. Cpr. C. Iaşi şi Craiova, C. judiciar din 1896, Xo. 28,
şi Dreptul- din acelaş an, No. 61. Dreptul din 1898. No. 12.
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201.
557
Se poate, însă, întâmpla ca un usufructuar, san un a- Teoria man-
chisitor sub condiţie resolutorie, să fie nevoit a susţinea g J ' " d a l
r
1
î n
I
g
r e

un proces, fie ca reclamant, fie ca pârît, in privinţa lucru-Controversă,

lui supus usufructului, sau condiţiei resolutorie. E i bine,
se admite de unii, în asemenea caşuri, că hotărîrile favo-
rbîile, nu însă şi acele defavorabile usufructuarului, sau
proprietarului a cărui drept este supus unei desfiinţări ul­
terioare, sunt, în urma încetârei usufructului, său îndepli­
n i m condiţiei, oposabile nudului proprietar, sau per­
soanei care a redobândit lucrul în basa î n d e p l i n i m con­
l
diţiei ) .
Această soluţie, întemeiată pe o pretinsă necesitate
practică, cunoscută sub numele de teoria mandatului res-
trîns sau represcntaţiunei imperfecte, pe care am mencio-
nat-o în t. VI, p. 6 3 , ad notam, este însă inadmisibilă. In
adevèr, sau persoana, care ira figurat în instanţă, a fost r e -
presentată de acel care a figurat, şi în asemenea caz,
hotărirea pronunţată faţă cu acest din u r m ă trebue să-i
fie oposabilă în toate caşurile, fie că-i era h o t ă r i r e a fa­
vorabilă, sau defavorabilă ; sau ea n'a fost legalmente r e -
presentată, şi în asemenea caz, lucrul judecat este pentru
dînsa res inter alios judicata. Teoria representaţiunei im­
perfecte sau a mandatului restrîns, născocită de unii autori,
nu poate, deci, fi admisă sub nici un cuvânt -).
Tot inadmisibilă este şi teoria contradictorului legi- Teoria con­
1
tini în materie de chestiuni de stat. Se susţine, în ade- i o-itim. e
1

Controversă.
Cpr. şi Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 66. Vedi şi t. V a
acestor Comentarii, p. 314, 315, ad notam.
r
) Cpr. Marcadé, V, art. 1351, No. XIII, p. 192 urm. Prou-
dlion. Usufruii, 1, 37 urm. si III. 1353 (ed. din 1839). Ali­
bi-v et Ran. II, 8 230. p. 699, 700 (ed. a 5-a), p. 493 din
ed", a 4-a. si V i l i . § 769, p. 379 urm. Duranton. XIII. 509
urm. Larombière, V, art. 1351, No. 101, 102, 112, 113.
Laconibe. op. cit., 171, p. 171. Allard, op. cit., p. 308 urm.
•-) Vedi în acest sens : Deniolombe, XXX, 370. T. H u e VIII,
317. Laurent, XX, 118. 124. Répert. Sirey. Chose jugée, 583.
Pand. ir., eoa. v°. 1.179. 1181. Demante."v, 320'bis XX şi
XXIII. Puzier-Herman, III, art. 1351, No. 1259. <4riolet,
op. cit., p, 158. Répert. Dal loz, Supplém., Chose jugée, 163.
") Kxpresiunea contradictor legitim [Justus contradictor) este
împrumutată de la un fragment a lui Calistrat (L. 3, Dig.,
De rolhtsionc detegeuda, 40, 16).
558 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

1
vèr, de unii a u t o r i ) că, prin derogare de la dreptul comun,
în materie de chestiuni de stat, un singur membru a l fami­
liei, acel care a r e interesul cel mai mare, represintă întrea­
ga familie, aşa că lucrul judecat faţă cu dînsul trebue să
fie considerat ca judecat faţă de toţi acei, cărora acţiunea
a r putea să a p a r ţ i e . Aceasta este teoria aşa disă a conira-
didorului legitim. E a se întemeiează pe presumţia unei spe­
cie de mandat, în basa căruia unii membri ai familiei a r
representa pe toţi ceilalţi, pe o falşă i n t e r p r e t a r e a unor
legi romane '-), şi mai cu samă pe indivisibilitatea starei
3
civile a persoanelor i .
Această teorie a fost, însă, foarte bine combătută de
Merlin, care a dovedit cu prisosinţă că legile romane sus
4
citate nu a u sensul ce li se atrihue ) .
Osebit de aceasta, a r t . 85 şi 1 2 0 1 din Codul civil
dispun în termeni expreşi că hotărîrile judecătoreşti nu
a u putere de cât în privinţa acelora, cari au figurat în con­
testaţie, i a r nu în privinţa altor persoane, şi nici-un text
nu face excepţie de la această regulă în materie de sta­
r e civilă.

Vedi în acest sens : Toullier D., Y, partea II, 217 urm.

Bonnier, 889. Proudhon. État des personnes, I I , p. 109, 110
(ed. Yalette, din 1848). Rodière. Solidarité et Indivisìbilité,
401. Rauter, Pr. eie., 147, p. 156 (ed. din 1834). Roberti,
Trattato delle azioni e delle eccezioni, I, p. 150. Bianchi,
Corso di diritto civile, I. 212, No. 3. Borsari, Comm. al Cod.
civile, I I I , 1328. Pescatore, Filosofia e dottrine giuridiche, I,
282. Gianturco, 1st. di diritto civile (parte generale), 83. Co-
viello, Dei, giudicati di stato (Archiv. giuria., voi. 47, p. 149
urm.). Viti, 1st. di diritto qiud., I. 139, etc. Cpr. C. Bordeaux
şi Paris, Sirey, 64. 2. 179. D. P . 1900. 2. 57.
2
) Cpr. L. 25, Dig., De statu hominum, 1, 5 :—L. 1, § 16 : L.
2 si 3, Dig., De aqnoscendis et alendis li ber is. 25, 3 :—L. 9,
30'şi 39, § ì , Dig., De liberali causa, 40, 12 ; — L . 2 şi 4,
Cod., Quibus res judicata non nocet, 7, 56 ; — L. 30 şi 42,
Cod., De liberali causa, 7, 16, etc.
9
) „On est citoyen tout à fait, dice Rodière (Solidarité et Indi­
visibilité, § 401), ou on ne l'est pas. On n'est point époux,
pere, jìls, etc. pour une moifié, pour un tiers, pour un quart.
On. l'est ou on ne l'est pas, sans divismi ni fraction possible".
4
) Vedi şi R. Bufnoir. Autor, de la chose jugée (thesă p. doc­
torat. 1893), p. 78 urm. Pand. fr., v° cit.. 1316. Lacombe,
op. cit., 235,' p. 236, 237. Allard, op. cit., p. 139 urm. Ricci,
Delle prove, 368. Tuozzi. op. cit., 201, etc.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a III.—ART. 1201. 559

Apoi, a r g u m e n t u l indivisibilităţei nu este concludent.

In adevér, de şi starea civilă a persoanelor este indivisi-
hilă, sau mai bine dis universală, după observaţia lui L a -
rombière (V, a r t . 1 3 5 1 , No. 132), în acest sens că cine-va
nu poate fi în acelaş timp copil legitim şi n a t u r a l , copilul
mai multor mame sau mai multor t a ţ i , etc., totuşi nimic nu
: împedică pe o persoană de a fi t r a t a t ă faţă de unii ca a-
vénd cutare stare determinată, i a r faţă de alţii, o stare
r
: deosebită ) .
Această pretinsă indivisibilitate nu conduce la ideea
n e a p ă r a t ă a existenţei u n u i contradictor legitim, care să
represinte interesele t u t u r o r în chestiile de stat, atunci
când legea n'a statornicit nici unul în această p r i v i n ţ ă .
Aceasta este a t â t de a d e v ă r a t , în cât autorii cari au năs­
cocit asemenea teorie, nu se înţeleg asupra persoanei care
este şi trebue să fie acel pretins contradictor legitim.
Se poate, ce e dreptul, ca să resulte oare-care incon­
veniente din facultatea ce au cei de al treilea de a pune
2
din nou în discuţie starea civilă a unei p e r s o a n e ) , după
ce ea a mai fost o dată judecată, însă doctrina opusă, care
conferă unei h o t ă r î r i a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t faţă cu
persoanele ce n ' a u luat p a r t e în proces, aduce inconveni­
ente mult mai grave. Cu a d e v ă r a t , ea nu face să dispară
inconvenientul, care ar resulta din posibilitatea unor hotă­
rîri contradictorii, date a s u p r a s t a r e i civile a aceluiaş in­
divid, de vreiue-ce, chiar în această teorie, poate să existe
mai mulţi contradictori legitimi ; în care caz, hotărîrea
dată faţă cu unul n ' a r putea fi opusă celuilalt.
P r i n ' u r m a r e , părţile interesate la soluţiunea unei
*) Lucrul e aşa de adevărat î n c â t Bonnier (889, in fine), sin­
gurul autor modern, care mai susţine teoria ruginită a con-
tradictorului legitim, càci atât Duranton cât şi Proudhon
au revenit asupra primei lor opiniuni, respinge argumentul in­
divisibilităţei, admiţând câ se poate foarte bine întâmpla ca
cine-va să fie copilul legitim a unei femei, fără a fi în mod
legal fiul bărbatului seu, şi vice-versa.
3
) Autorii observă, însă, cu drept cuvént, că aceasta a-rare-ori
se va întâmpla în practica, căci prima hotărîre, ce s'a dat
asupra starei civile a unei persoane, de şi nu este oposabilă
tuturor, va forma un fel de jurisprudents, care cu greu se
va putea răsturna, şi care, cele mai multe ori, va opri pe
părţile interesate de a exercita o a doua acţiune având a-
celaş obiect. Cpr. Planiol, I, 479. Deniolombe, V, 321, p. 340.
560 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.,—ART. 1201.

chestiuni de stat, precum ar ti : acţiunea în contestare a le-

gitimităţei (art. 2 8 9 , 291), acţiunea în reclamaţie d e s t a i ,
introdusă de acei, cari s'ar pretinde a fi membrii unei familii
1
determinate, din causa filiaţiunei lor (art. 2 9 2 — 3 0 3 ) , e t c ) ,
sunt învestite de un drept individual, şi h o t ă r î r e a dobân­
dită în această privinţă, nu poate să-şi producă efecte de
cât în privinţa acelora, cari s'au judecat, sau a moştenito­
2
rilor lor universali ori cu titlu universal i . Aceste sunt
r
) Aceleaşi regale sunt aplicabile in materie de tiliaţiune na­
turală, Cpr. Bufnoir, op. cit., p. 103 urm.
-) Vedi în acest sens : Tliiry, I. 441. Arntz, I, 542. 571. T.
Hue. III, 60, şi VIII, 316. Valette sur Proudhon, op. cit.,
II. observ, p. 112 urm. Demolonibe, V, 307 urm. Laurent,
III, 458, 488 urm. : IX, 391, şi XX, 91. Reudant, II, 643.
Planiol. I, 479 (ed. a 2-a). Aubry et Ran, VI, § 544 bis, p.
24, text şi nota 27, şi § 545 bis, p. 63, 64, text şi nota 52.
Richefort, Etat de* families, I, p. 130. Bufnoir, op. cit., p.
31 urm. Baudry et Chéneaux, Des personnel, III, 603 urm.
(ed. din 1902). (Triolet, op. cit., p. 141 urm. Merlin, Répert.
v° Quest, d'etat, § 3, art. 1, Xo. 2 urm., şi art. 2, Xo. 2.
Pand. fr., Chose jngée, 1)305, 1317. Répert. Sirey. cod. v°,
713 urm. Répert. Dalloz, Supptém., eod, v°, 130. Larombière,
V, art. 1351, Xo. 131 urm. Proudhon, care revine asupra
primei sale opiniuni, Usufruii, III, 1357, 1358. Duranton,
care, de asemenea, revine asupra primei sale opiniuni, XIII,
527. Allard. op. cit., p. 315—328. Lacombe, Autorité de
la. chose jugée, 196. p. 191, şi 226 urm., p. 225 urm.
Tuozzi, op. cit., 202. Pacifici Mazzoni, Istituì, di diritto civ.,
II, 271. Ricci, Corso teorico pratico di diritto civile, I. 188.
Vedi de acelaş autor : Delle prore, 368, şi decisiile itali­
ene citate de dinsul. Mattinilo, Trattato di diritto giudi­
ziario civile, V, 61 urm., etc. Achille (fatti. Dell'autorità
del giudicato civile nei diritto moderno italiano (1902), HO,
p. 179 urm. Vedi şi t. I partea II a acestor Coment,
p. 277. Cpr. şi (\ Bordeaux. I). P. 87. 5. 434, v° Tierce
opposition, „Considerând, dice această decisie, că se obiec­
tează că starea civila a persoanelor este indivizibilă : că,
după această doctrină, lucrul judecat în privinţa starei ci­
vile a persoanelor, in loc de a ti un adevér relativ, ar fi
un adevér absolut şi universal ; că această doctrină este,
insa, contrară atât spiritului general al legislaţiei noastre
cât şi regalei de ordine publică si de interes general edic-
tata'de art. 1351 (al nostru 1201) ; ca, de şi starea unei
persoane este abstract vorbind indivisibila, totuşi lucrul e
cu totul altfel când ea, este considerata în raport cu efectele
liotărîrei care declara aceasta stare, etc." De şi aceste con­
siderente sunt foarte juridice, totuşi aplicarea pe care Curtea
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAPJT. IX.—8-a III.—ART. 1201. 561

adevăratele principii, cel puţin în privinţa hotăririlor de- Art. 307

tC
clarative de d r e p t u r i , si ele au fost consacrate prin a r t . 'tui d?revl-"
307 din Ante-proiectul de revisuire a lui L a u r e n t , care suire a iui
L a u r e i l t
dispune că : .,dccisiunile r e l a t i v e la starea civilă sunt su- -
puse regulelor generale ce cârnmesc efectele lucrului j u ­
decat" ! ) . Cu-toate-acestea, Codul portughez din 1 8 0 7 , şi
acel spaniol din 1889, admit soluţia c o n t r a r ă .
A r t 5 0 2
„ L u c r u l judecat asupra unei chestiuni de capacitate, - - c.
I > o r t l s iez
de liliaţiune, sau de căsătorie, contradictor cu p a r t e a legal- ' "
mente interesată, dice a r t . 2 5 0 2 § ultim din Codul portu­
ghez, va face dovada în p r i v i n ţ a tuturor'".
Cât p e n t r u Codul spaniol, el a r e u r m ă t o a r e a disposi- Art. 1252 c.
s amo!
ţie : „In chestiunile relative la starea civilă şi la validi- i > -
tatea sau nulitatea disposiţiilor t e s t a m e n t a r e , presumţia care
resultă din lucrul j u d e c a t este oposabilă terţiilor, chiar
dacă oi n'an luat parte la desbateri" ( a r t . 1252, 4? 2).
Tot cam în asemenea termeni se exprimă şi Codul o- Art. Ji>57 c.
o l i i n ( l e , !
landez : ,, Hotărîrile relative la starea persoanelor, pronuii- '
ţaţe contra aceluia, care legalmente avea calitatea de a
contesta cererea, sunt oposabile t e r ţ i i l o r " , dice a r t . 1957
din acest Cod - ).
Poate c ă soluţia admisă de aceste legislaţiuni să fie
preferabilă, din punct de vedere legislativ, acelei admisă
de L a u r e n t în Ante-proiectul de revisuire, însă, faţă cu
termenii a r t . 85 şi mai cu samă ai a r t . 1 2 0 1 , ea nu poate
fi susţinută cu succes în s t a r e a legislaţiunei noastre.
o face la interdicţie nu este exactă, iiind ca hotărîrea de
interdicţie s e bucură de o autoritate absolută. Cpr. Bufnoir,
<>!>. cit., p. 50, nota 1.
*) După proiectul Codului german (art. 192), autoritatea lu- Proiectul
emilii judecat era. în mod general limitată la părţi şi r e - Coti. civil
representantii lor, cu oare-care excepţii în privinţa căsâ- «ei-iuan.
toriei si a tiliaţiuîiei (art. 1256, 1269, 1271, 1477,1632 din
Proiect). Aceste disposiţii au fost, însă, eliminate din Co­
dul definitiv, ca fâcend parte din procedura civilă. Vedi
i n s a art. 1344 C. civ.
") ., Vonnissen betrekkeljik den sta at van personen, geicezen tegen Art. 1957 C.
dewjemn die lecitigli jk becoegt /ras orii den eisch tegen te spre- olandez.
ken. zijucan L-racht tegen elk en een iegelijk".—Cu toate a- Art. 72 C.
cestea," art. 72 din acelaş Cod prevede c ă botărîrea de rec- olandez,
titicare a actelor starei civile nu produce autoritatea lucru­
lui judecat, de cât între, părţile care au provocat-o, sau care
au fost puse în causa. Contorni : art. 85 C. civ. rom. (100
C. fr.). 402 C. italian, e t c .
562 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Excepţii la principiul relativităţei lucrului judecat.

Principiul r e l a t i v i t ă ţ e i lucrului judecat suferă, însă,
oare-care excepţii.
Materie elee- Astfel este, de exemplu, în materie electorală. Acel
c e r e
Acţiune i > o -
c a r e
Ştergerea sau înscrierea cui-va m listele electo-
puiară. rale, nelucrând î n t r ' u n interes privat, ci î n t r ' u n interes
r
public (acţiunea populară) ) , lucrul j u d e c a t faţă cu dînsul
2 3
este judecat erga omnes ), însă numai pentru lista a n u a l ă ) .
Dacă chestiunea n a ţ i o n a l i t ă ţ e i unui individ a r fi fă­
cut, însă, obiectul unei judecăţi înaintea tribunalelor, pe că­
ile o r d i n a r e , se va aplica principiul r e l a t i v i t ă ţ e i lucru­
lui judecat : .,0 persoană, căreia i s'ar fi t ă g ă d u i t naţio­
nalitatea, dice Bonnier, şi care a r fi dobéndit o hotarîre,
prin care s'ar fi decis că a r e cutare n a ţ i o n a l i t a t e , a r fi
obligată să pledeze din nou contra fiului a d v e r s a r u l u i seu,
4
dacă acesta i-ar contesta n a ţ i o n a l i t a t e a într'un alt proces'" ) .

*) „Eam popular-em actionem dicimus, (pun. swum jus poprdi tu-

u
etur (L. 1, Dig., De popularibus actionibus, 47, 23). Vedi
asupra acţiunilor populare, în dreptul roman, P. Tuozzi, op.
cit.. 194 urm., p. 321 urm.
-) T. Hue, VIII, 316. P. Tuozzi, op. cit., 200, p. 3. as. fr.
Sirey, 93. 1. 527. Sirey, 92. 1. 278.
Art. 134 L. Alegètorii mai exercită încă acţiunea populară atm i când
electorală. urmăresc un delict comis în timpul alegerilor, conform art.
134 din legea electorală. In asemenea caz, cei dece alega­
tori, cari pun în mişcare acţiunea publică, se îmbracă cu a-
tribuţiile Ministerului public, şi au dreptul de a recusa ju­
raţii în locul procurorului, care nu mai face parte din con­
stituirea Curţei. Cas. rom. C. judiciar din 1895, No. 5, şi
Bulet. S-a II, 1895, p. 52.—S'a decis de Curtea cu juraţi
din judeţul Mehedinţi că acţiunea publică intentată de cei
dece alegétori, conform art. 134 din legea electorală, urmează
a fi respinsă ca nesusţinută, dacă, la diua înfăţişărei, nu se
presintă spre a o susţinea câtesi (lece alegétori semnaţi în
petiţia de intentare {Dreptul din 1891, N. 71) : însă această
decisie este cu drept cuvènt criticata de Dl. I. Tanoviceanu,
căci numèrul de dece alegétori nu este prescris de lege de
cât pentru punerea acţiunei în mişcare, nu însă şi pentru
susţinerea ei. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a II, 1887, p. 229.
3
) Vedi suprà, p. 492.
4
) Bonnier, 889, ab initio, p. 729. Bufnoir, op. cit., p. 75 urm.
Griolet, op. cit., p. 141. „Nimene, dice acest autor, n'a sus­
ţinut că lucrul judecat asupra naţionalităţei, pretinsa de un
individ, ar fi oposabil unei persoane care n'ar fi fost parte'
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 563

Un caz, care a r e analogie cu acel a l ştergerei din Art. :s L .

liste a unui alegetor, după contestaţia altui alegétor, este d i n
g4 1
i ,
8
l i e

acel prevèdut de a r t . 3 din legea de la 8 iunie 1 8 8 4 , pen­

tru coniplectarea legei din 1 8 6 4 , r e l a t i v ă la constituirea
corpului advocaţilor. Acest text, conferind ori-cărui advocat
înscris î n t r ' u n tablou dreptul de a contesta, la Curtea de
apel, înscrierea unui alt advocat şi de a cere r a d i a r e a lui
din tablou, se înţelege că r a d i a r e a , operată în urma unei
asemenea contestaţiuni, a r e p u t e r e a lucrului judecat nu nu­
mai faţă cu contestator, ci erga ownea.
Principiul r e l a t i v i t ă ţ e i lucrului judecat mai suferă încă Alte excep-
oare-care excepţii, une-ori din causa persoanelor cărora ac- piiii^reiativi"-
ţiunea este încredinţată, i a r aite-ori din causa caracteru-tăţei lucrului
u , l e c a t
lui excepţional al liotărîrei, care, in loc de a constata sta- J -
rea civilă a unei persoane şi a consacra o stare de drept
existentă, însă supusă discuţiunei (hotărîri declarative de
drepturi), înfiinţează o s t a r e nouă, modificând pe acea ve­
che i hotărîri constitutive de drepturi).
Prima excepţie.— Acţiunea în tăgăduire de paternitate Act. in tâgă-
1
(art. 286 urm. ) B ă r b a t u l este presupus t a t ă l copilului za- unitate'" "
mislit în timpul căsătoriei, însă cu-toate-acestea, el poate, Art. 28»; urm.
c C1V
în unele caşuri, să dărâme această presumţiune de pater- • '
nitate, dovedind că n'a p u t u t să fie t a t ă l copilului ; în care

in proces. Cine, cu adevărat, ar fi fost, în asemenea caz.

contradictoriii legitim
Asemenea chestiuni se puteau rădica altâ-dată cu ocasiu- Desfiinţare»
lu ne
nea cauţiunei judicatum solvi, ce erau datori să depue, în •^jj| ^ > t

procesele civile, străinii reclamanţi lipsiţi de avere imobiliara ' Ò i y ; "

j n
f l
n j

(art. 15 C. civ. şi 106 Pr. veche). Cauţiunea judicatum solei,

care figura în Proiectul de revisuire a proced. civile, a fost
desfiinţată de Senat în urma propunerei D-lui Missir, ceea
ce este foarte logic, fiind-că ţara noastră a aderat la con­
gresul de la Haga. care exprimase această dorinţă. (Vedi
desbat. Senatului, ed. of., p. 364). In Francia, nu numai
că această cauţiune nu s'a desfiinţat, dar încă o lege re­
centă, din 5 martie 1895, a întins-o şi la materiile comerci­
ale. Tribunalele franceze, cu-toate-acestea, scutesc astă-di
pe toţi supuşii Statelor străine, cari au aderat la convenţia
de la Haga, de cm\iujiea. judicatum solvi. V. Trib. St. Etienne.
./. Clunet, anul 1902, p. 553, şi Revista de drept si sociolo­
gie, anul 1902, p. 157—In cât priveşte dificultăţile la care
această materie a dat loc sub legea anterioară, vedi t. I,
partea I I a Coment, noastre, p. 1S7 urm.
564 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

caşuri copilul este n a t u r a l , şi nu se poate folosi de pre-

sumţia pate)- ist est... Această acţiune, prin care b ă r b a t u l
tinde a rădica unui copil calitatea de fiu legitim, se nu­
meşte acţiune în nerecunoaştere sau în t ă g ă d u i r e de pa­
t e r n i t a t e (désaveu).
Cât timp b ă r b a t u l traeste, aceasta acţiune nu-i apar­
ţine de cât lui. Dacă el a exercitat-o în termenele scurte
prescrise de a r t . 2 9 0 , h o t ă r î r e a dobândită în favoarea, sau
în contra lui, este oposabilă t u t u r o r . B ă r b a t u l , pe de o parte,
şi copilul pe de alta, represintă interesele t u t u r o r ; ei sunt
contradictorii legitimi şi representanţii t u t u r o r acelor in­
teresaţi. In asemenea caz, toţi acei interesaţi fiind repre-
sentaţi în proces, hotărîrea dobândită facil jus erga omnes.
Acest principiu nu este înscris nicăiri, însă el este incon­
testabil şi n e c o n t e s t a t : căci copilul neputând, în această pri­
v i n ţ ă , să se judece cu altă persoană, starea lui de copil
legitim sau n a t u r a l este dobândită în mod universal, şi
h o t ă r î r e a oposabilă întregei familii 1 . ,,Placet enim ejus rei
1

u 2
judicem jus facere , dice legea r o m a n ă ) .
In urma morţei bărbatului, moştenitorii sei. luaţi în
mod colectiv, îl represintă. Toţi moştenitorii, pe de o parte,
şi copilul pe de a l t a , represintă interesul colectiv al fa­
miliei. Deci, ceea ce s'a decis faţă de toţi moştenitorii,
este lucru judecat erga omnes. chiar în privinţa rudelor
de pe mamă. Dacă, însă, numai unii din moştenitori au fi­
g u r a t în proces, lucru judecat nu există de cât în privinţa
;i
lor ) , în cât, în asemenea caz numai, se pot întâmpla ho­
t ă r î r i contradictorii.
Act. în con- I n cât priveşte, însă, acţiunile în contestaţie de le-
test, de legi-
tmutate. ^ j 481,si2805. Beudant, II. 642. T. Hue, III. 32, şi
p l a n i ( ) 1 )

60. Mourloii. I, 897, nota 1. Laurent, III, 458. Thiry, I,

419. Baudrv, I, 847. Baudrv et Chéiieaux, Dea persoane*,
III, 568. Demolombe, V, 17o urm. Arntz, I, 542. Valette
sur Proudhon, II, p. 67. Demante, II, 43 bis IX. Aubry et
Rau, VI, § 545 bis, p. 61. Lacombe, op. cit.. 188. p. 185.
Bufnoir, op. cit.. p.'70. Pand.fr.. Chose jugée,'1323. Griolet,
op. cit., p. 141, Duranton, III, 100. Larombière, V, art.
1351, No. 131, şi toţi autorii. Vedi şi t. I, partea II a Co­
mentariilor noastre, p. 250.
*) L. 3, Dig.. De agnoscenclis et uleudis liberis, 25. 3.
3
) Planiol, I. 2805, nota 1. Pand. fr., v° cit., 1324 urm. Beu­
dant, loco cit., şi autorii citaţi în nota precedentă.
 COD. CIV.—CAUT. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-ii III.—ART. 1201. 565

gitimitate, caracterul r e l a t i v al lucrului judecat îşi reia

aplicaţia, după p ă r e r e a unanimă a autorilor.
Acţiunea puténd, în adevér, de astă dată, să fie exer­
citată de toţi acei interesaţi, h o t ă r î r e a nu-şi va produce
1
efectele sale de cât între părţile care s'au judecat ).
A dona excepfie.—Hotărîri constitutive de stat.—Toate Tlotărîri de-
clar tiv 1
hotărîrile, privitoare la starea civilă a unei persoane, nu * f. î
1 1 5
' constitutive
au acelaş efect şi acelaş resultai : unele constată şi con- de stat.
sacră o stare de drept existentă (hotărîri declarative a
unor drepturi preexistente i, iar altele crează o stare nouă
şi modifică pe acea primitivă (hotărîri constitutive de stati.
Acele d'intăi au un efect relativ, şi nu sunt oposahile de
cât persoanelor care au fost p ă r ţ i în proces : pe când cele
de al doilea au un efect absolut şi sunt oposabile t u t u r o r
acelor interesaţi, fie că au figurat, sau nu, în proces, pen-
tru-că altfel ar fi lipsite de ori-ce efecte ~ i.
Astfel, hotărîrile care pronunţă divorţul, separaţia de Hotărîri care
patrimonii tVintre b ă r b a t şi femee, acele care pronunţă in- v^.""i"|epa"-
terdicţia unui smintit, şi care renduesc un consiliu judiciarrare'a d e n a ­
turai râsipitor, sau unui slab de minte, îşi produc efectul^™]^""'^^
lor nu numai faţă cu persoanele care au provocat aseme­
nea măsuri, dar faţă cu t o a t ă lumea, pentru-că ele modi­
fică starea a n t e r i o a r ă a unei persoane. P e r s o a n a despăr­
ţită, separată de bunuri, pusă sub interdicţie sau sub con­
siliu judiciar, va avea această calitate faţă de toată lumea.
De asemenea, declararea în stare de faliment, de şi Declararea
1
pronunţată numai după cererea unuia sau a unor din e r e - ^ 1 ^ ^ *
ditori, constitue, în privinţa debitorului, o stare de care
toţi creditorii se vor putea folosi, pentru-că. legiuitorul a
orgauisat o procedură colectivă în interesul t u t u r o r credi­
torilor. De aceea, h o t ă r î r e a de faliment este adusă la cu­
noştinţa t u t u r o r acelor interesaţi prin publicitate tart. TIO
!
şi 94-.'! C. com.V ).
1
) Pand. fr.. v° cit.. 1322. Thiry, I, 441 şi 442. in fine. Lau­
rent, III. 463. Demobimbe, V, 184. Duranton, III, 101.
< rriolet. op. cit., \). 141. Vedi şi suprà, p. 547, text şi nota
2
) Cpr. Merlin, Répert., v° Quest d'etat, '§ 3, art. 1. Bufnoir.
op. cit., p. 54 urm. Bonnier, 877. Planiol, I, 482, şi III, 425.
Deniolombe. V, 320, 321, şi XXX. 372 urm. (iriolet, op. cit.,
p. 139. 140. Eépert. Sirev. v° cit.. 701 urm. (rarsonnet. Pr.
eie. III. § 466. p. 244, nota 1 (ed. 1), § 1128. p. 548. nota
1 (ed. a 2-a).
3
) Lvon-Caen et Renault. Tr. de dr. comm.. VII. 111.
566 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - A R T . 1201.

Hot. prin H o t ă r î r e a , însă, prin care s'ar fi respins declararea de

. _ialiment, in urma cererei unui creditor, nu a r împedica
r e g p i n g cei e
1
rea în decia-pe alţi creditori de a reînoi asemenea cerere ) , după cum
r a i
g m " h o t ă r î r e a , care a r fi recunoscut debitorului calitatea de
n t
t a h

comerciant, n ' a r avea a u t o r i t a t e a lucrului judecat în pri­

2
v i n ţ a altor creditori ) .
Controversa Aceeaş soluţie este, după p ă r e r e a noastră, admisibilă
n r v n a
tocY^n^* * P * i t h o t ă r î r e i care a r fi condamnat pe un suc-
din Codul, cesibil, în calitate de moştenitor pur şi simplu, faţă de un
eiv
- creditor (art. 711). Această h o t ă r î r e nu-şi va produce efec­
tele sale de cât între părţile care au figurat în instanţa ;
faţă cu alte persoane, succesibilul remane liber de a ac­
cepta moştenirea sub beneficiu de inventar, sau de a r e ­
3
n u n ţ a chiar la dènsa ) .

1
) Bonnier, 877. Bufnoir. op. cit., p. 55. Lyon-Caen et Renault,
op. cit., VII, 107. C. N. Toneanu, Falimentele (Galaţi, 1899),
I, p. 61, 62, No. I l bis.—Contra : Bravard-Veyrières et De-
mangeat, Dr. comm., V, p. 59, nota 3. Aceasta din urmă
părere este, însă, inadmisibilă, pentru-că, de şi hotărîrea în
declarare de faliment îşi produce efectele sale erga omnes,
totuşi motivele care justifică această derogare de la prin­
cipiul general, în privinţa caracterului relativ al lucrului
judecat, nu-şi primesc aplicare, în caşurile când tribunalul
comercial a respins cererea în declarare de faliment.
Iată însă un creditor, care cerénd declararea de faliment
a unui comerciant, a védut cererea sa respinsă. Hotărîrea
tribunalului remasă definitivă, fie prin neapelare, fie prin
respingerea apelului, are ea autoritatea lucrului judecat în
acest sens ca acelaş creditor să nu mai poată introduce a-
ceeaş cerere ? Trebue să distingem : sau creditorul invoacă
aceleaşi fapte, şi atunci există lucru judecat în toată pute­
rea cuvântului, chiar dacă el ar produce justificări none, pe
care nu le ar ii invocat în prima cerere, causa in asemenea
caz fiind aceeaş, numai motivele fiind deosebite (vedi suprà,
p. 534) ; sau el invoacă fapte posterioare, din care resulta
încetarea de plăţi, şi chiar fapte anterioare primei sale ce­
reri, pe care nu le invocase atunci, pentru că-i erau necu­
noscute, şi în asemenea caz, lucrul judecat nu-şi are fiinţă.
Cpr. Lyon-Caen et Renault, op. cit., VII, 106, 107. C. N.
Toneanu, op. si loco suprà cit.
2
) Cpr. Demolombe, XXX, 371. Aubry et Rau, VIII, § 769,
p. 381. Pand. fr., Chose jugée, 1301.
3
) Pothier, Successions. VIII, p. 149. si nota 3 a lui Bugnet.
Thiry, I I . 139. T. Hue, V. 218. PÌàniol, I I I . 2024. Baudry,
II, 196. Baudry et Yvahl, Successions, II, 1775 (ed. a 2-a).
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 567

Ce treime să decidem în privinţa hotărîrilor care pro- Hotărîrile

nuntă a n u l a r e a unei căsătorii ? A t â t doctrina cât şi j u r i s - a n u l a r e a "
prudenţa asimilează anularea căsătoriei cu desfacerea ei prin "unei căsă-
toriî.
Bonnier, 888, in fine. Fuzier-Herman, II, art. 800, No. 16.
Répert. Sirey, Chose jugée, 712, şi Acceptation de succession,
362 urm. Répert. Dalloz, Supplém., Successions, 711. Xouv.
C. civ. annoté de Dalloz, II, art. 800, No. 118 urm. Pand.
fr., Chose jugée, 1302, şi Successions, I, 4510 urm. Lacombe,
op. cit., 337 urm., p. 238 urm. Acollas, I I , p. 229. Griolet,
op. cit., p. 147 urni. Tambour, Benefice d''inventaire, 31. Bio-
che, Dietionn. de procéd,, v° Benefice d'inventaire, 31. Bil­
liard, Bénéf. d'inventaire, 436. Demolombe, XV, 148 urm. şi
XXX, 371. Laurent, IX, 391. Ducaurrov. Bonnier et Rous-
tain, II, 610 urm. Duranton, VII, 25. 'Demante, III, 122
bis 1 urm. Arntz, II. 1449. Aubrv et Rau, VI. Ş 612. p.
403, nota 25; § 613, p. 421, nota 57, şi V i l i , § 769. p. 385.
Chauveau sur Carré, Lois de la procéd. civ., l i , Quest. 763,
p. 252. Garsonnet, Dr. cir,, III, p. 553, ad notam (ed. a 2-a),
p. 249 (ed. 1). Cliabot, Successions, II, art. 800, Xo. 3, p.
162 urm. (ed. Belost-Jolimont din 1839). Poujol, Successions.
art. 800, Xo. 2, p. 487 urm. (ed. din 1837). Le Sellyer,
Comment, hist, et pratique sur le titre des successions, II. 862,
863 (1892). Tissier, Tr. de la tierce opposition, 71. Mourlon,
II, 285. Petrescu, Succesiunile, I I , p. 56. C. Bucureşti, Drep­
tul din 1888. Xo. 2. Cas. fr. D. P . 65. 1. 434. Sirev. 6 5 . 1 .
270. I). P . 85. 1. 283. Sirey, 86. 1. 173. Vedi şi L' I I I a
acestor Comentarii, p. 387, text şi nota 5.
Cu-toate-acestea, chestiunea este foarte controversată.
„Exista altă dată la Facultatea de drept, dice Hureaux
(Berne pratique, anul 1864, t. 18, p. 27, nota 1), atâtea in­
-
terpretări ale art. 711, câte şi catedre de drept civil' . Boi-
tard dice că această chestiune este celebră (Dr. civ., I, 373,
]). 425, ed. a 15-a). Vedi diversele sisteme expuse de Mour­
lon (IÎ, 285 urm.) şi de Valette (Melanges de dr., de juris­
prudence et de legist., I p. 167 urm., ed. din 1880). Vedi şi
Demolombe, XV, 149 urm. Vom expune pe scurt, combâtân-
dn-le în acelaş timp, sistemele principale.
După un sistem, se susţine ca hotărîrea remasâ definitiva,
prin care se condamnă pe cine-va ca moştenitor pur şi sim­
plu, îşi produce efectele sale erga omnes, fiind-câ asemenea
hotarîre este pusă pe aceeaş treaptă cu acceptarea moşte-
nirei, fie ea expresă, fie tacită, care necontestat îşi produce
efectele sale fată de toată lumea. (Cpr. Mourlon, II. 283.
Laurent, IX, 387, şi Avaul-projel de revision du C. civ.. I I I .
p. 545. Demolombe. XIV. 362 ter, si XV. 147. Duranton.
VII, 25. Planiol, III, 209. Vedi şi t. I I I a acestor Comen­
tarii, p. 387, nota 1). Aceasta opinie, inadmisibilă după noi,
se întemeiază pe însuşi termenii art. 711, pe indivisibilità-
568 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

divorţ, aplicându-i aceeaş regulă, fiind-că, a t â t iu urma a-

nulărei, cât şi a desfacerei căsătoriei prin divorţ, soţii sau
acel din ei remas în viaţă, pot contracta o a doua căsă-

tea calităţei de moştenitor şi pe consideraţia cu totul falşă,

:
că art. 711 n a r constitui o aplicare a art. 1201, ci din con­
tra o excepţie de la acest principiu. (Vedi în acest sens :
Vigié, II, 181. Hureaux, Tr. du dr. de successions, I. 84, şi
II, 121, precum şi Revue pratique, t. 18. anul 1864, No.
283 urm., p. 125 urm. Taulier, Théorie raisonée du C. civil,
III, p. 256 urm. Vazeille, Successions, art. 800, No. 2. Ma­
levole, Analyse, chi C. civil, p. 261 urm. Malpel, Successions
ab infestat, 194 (ed. din 1826). Massé-Vergé, II, § 379, p.
311, 312, nota 18. Merlin, Eépert. Successions, S-a, 1, § 5,
No. 4, şi Quest, de droit, v° Iléritier, § 8. Carré, Fr. civ.,
II, Quest. 763, p. 251 (Chauveau nu împărtăşeşte însă a-
ceastă părere, loco cit., p. 252). Vedi şi Carré-Chauveau,
Supplém., VII, p. 376, No. 110, v° Bénéf. d'inventaire).
A doua opinie consideră hotărîrea pronunţată contra moş­
tenitorului ca un termen ad cpiem, care închide sorocul, în
cursul căruia acceptarea beneficiară poate să aibă loc. După
acest sistem, care a remas cu totul isolat, şi care se înte­
meiază pe lucrările pregătitoare ale Codului fr., această
hotărîre, nu-şi va produce efectele sale erga omnes ; succe-
sibilul condamnat, ca moştenitor pur şi simplu, nu va avea a-
ceastă calitate de cât faţă cu creditorul care a dobândit ho­
tărîrea : faţă cu ceilalţi creditori el are încă alegerea de
a accepta moştenirea pur şi simplu, sau de a renunţa la
dînsa, însă el nu mai poate s'o primească sub beneficiu de
inventar, pentru-că termenul în care el putea să facă a-
ceastă acceptare este expirat, de-vreme ce există în contra
lui o hotărîre avéne! puterea lucrului judecat. (Vedi în acest
sens Valette, monografie, scrisă în 1842. publicată mai în­
tâi în Reme ('frangere de legist., de jurisprudence et d'econo­
mie politique, şi reprodusă în Melanges de dr., de jurispru­
dence et de legist., t. I, p. 163 urm.j.
După Marcadé (III, 253), hotărîrile pronunţate în ultimă
instanţă n'ar împedeca acceptarea moştenirei sub benficiu de
inventar, ci numai acele remase definitive prin neoposare sau
neapelare, passées en force de chose jugée, după cum se ex­
primă art. 800 din Codul francez, părere care a fost emisă
şi de Mura ire în consiliul de Stat (cpr. Demolombe. XV,
150. Valette, op. cit., p. 173, nota 2). şi care, în ori-ce caz,
este inadmisibilă faţă cu textul nostru, care vorbeşte de
hotărîri desdverşite. Vedi combaterea acestui sistem chiar în
dreptul francez, în Duranton, VII, 25, p. 75 urm.
In fine. după ultimul sistem, care este cel mai răspândit
şi în acelaş timp cel mai juridic, succesibilul condamnat ca
moştenitor pur şi simplu, faţă de un creditor, nu este con-
 COD. C I V . - C A R T . III.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 569

torie. P r i n u r m a r e , h o t ă r î r e a care pronunţă anularea unei

căsătorii, a t â t în caz de nulitate absolută, cât şi în caz de
1
nulitate relativă, îşi va produce efectele sale erga omnes i.

siderat ca atare, de cat faţă cu arest creditor, el reniănend

liber, faţă cu acei cari n'au figurat în instanţă, să primească
moştenirea sub beneficiu de inventar, şi chiar să renunţe
la dînsa. In adevér. principiul, în materie de lucru jude­
cat, este ca hotărîrile nn-şi produc efectul lor de cât între
părţile care le au dobèndit (art. 85 şi 1201). Or, pentru a
se admite o excepţie la un principiu atât de esenţial, ar
trebui un text expres de lege, căci art. 711, în partea sa
finală, nu are de scop de a deroga de la art. 1201, ci de
a face din contra o aplicare a acestui principiu. De aceea,
partea finală a acestui text a fost eliminată din art. 1076 a
Codului olandez, care cu adevărat devine inutila. Codul ita­
lian a eliminat chiar cu desèvèrsire art. 711, ceea ce face că.
în Italia, controversa nu mai este cu putinţă. Aceeaş solu­
ţie s'a admis şi de Laurent în Ante-proiectul de revisuire.
Argumentul tras din indivisibilitatea calităţei de moşte­
nitor nu este concludent, după cum am védut când ne am
ocupat despre lucrul judecat în materie de chestiuni de stat
(Vedi supra, p. 559). Cât pentru părerea fostului nostru pro­
fesor Valette, care consideră hotărîrea ea formând un ter­
men în lăuntrul căruia acceptarea beneficiară poate să aibă
loc, şi care se întemeiază numai pe discuţia urmata îna­
intea consiliului de Stat, ea este inadmisibilă ca fiind
contrară însuş textului art. 711 : iar discuţia, pe care ea
se întemeiază, este atât de confusa şi de întunecoasă, în
cât fie-eare părere recurge Ia dînsa şi crede să găsească
în ea argumente. (Cpr. Demolombe, XV, 152, p. 155). In
fine, este de observat că părerea dominantă în doctrină şi
in jurisprudent^ era aceea a lui Potliier (Successions, VIII,
152, p. 149). de la care probabil autorii Codului francez n'au
înţeles a, se departa.
Pentru a termina această grea materie, vom mai observaCasnl in care
încă. că condamnarea pronunţată contra unui moştenitor, un mosteni-
0
nnmai sub această denumire, se referă la calitatea luată de*j™*^ °™" t

dînsul. şi nu-1 face moştenitor pur şi simplu, dacă el este ^ { n. c a l i

moştenitor beneficiar. (Cpr. Cas. rom. C. judiciar din 1902. tate de ums-
Xo.'56. O. Alger, D. P. 90. 2. 106. Sirey,'92. 2.13. T. Hue! tenitor. '
V. 218, in Jine. Planiol, III, 2024. in fine).—Pe de altă parte,
hotărîrea dată faţă de o persoană, care n'a figurat în in­
stanţă ca moştenitor beneficiar, nu poate să aibă autorita­
tea lucrului judecat, în privinţa acestei calităţi, dacă ea n'a
făcut obiectul judecatei. (T. Hue. V. loco cit., C. Donai, I).
P. 91. 2. 93). '
l
) Cpr. Planiol. I, 483. text si nota 1, si III, 423—428. La­
combe. op. cit.. 190. p. 186. C. Ao-en, D. P. 91. 2. 153. si
570 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Hotar, prin Soluţia de mai sus se aplica numai hotărîrilor care

pînge ere- e
pronunţă a n u l a r e a unei căsătorii. Cât p e n t r u decisiunile
C

rea în anu- prin care se respinge acţiunea, trebue să distingem : sau

, a r e -
persoana, care a introdus acţiunea, o avea singură (de exem­
plu : soţul a cărui consimţimânt a fost viciat), şi atunci to­
tul s'a sfârşit : căsătoria nu mai poate fi atacată, fiind-că
singura persoană, care putea s"o atace, n'a isbutit în acţi­
unea sa ; sau acţiunea a p a r ţ i n e a mai multor persoane, şi
în asemenea caz, h o t ă r i r e a de respingere, dată faţă cu u-
nul din interesaţi, nu poate, fără un anume t e x t de lege r
1
să oprească exerciţiul acţiunei c e l o r l a l ţ i ) .
Minoritate, I n cât priveşte h o t ă r i r e a privitoare la minoritatea, sau
m a j o n t a t e
" majoritatea unui individ, ea fiind pur declarativă, iar nu
constitutivă de drepturi, nu este oposabilă terţiilor cari
2
n ' a u figurat în p r o c e s ) .
Emancipare, Emanciparea, act extra-judiciar, produce din contra
1111 e e c
adoppine f t absolut, ca şi r â d i c a r e a beneficiului ei. Hotărîrile
etc. ' prin care se declară absenţa, se confirmă o adopţiune, etc.
au de asemenea un c a r a c t e r constitutiv, însă ele fiind mai
mult nişte acte de juridicţie g r a c i o a s ă ş t i m că numai
hotărîrile pronunţate pe calea contenţioasă au efectul lu­
crului judecat. (Vedi saprà, p. 179 urm.).
4
Hot. privi- Hotărîrile privitoare la numele de familie ) au dat
toare ia nu- , , ,.
1 0 c i a
mele de fa- oare-care discuţii.
milie.
nota lui P. de Loynes. — Vedi însă R. Bufnoir, op. cit., p.
57 urm.
O Cpr. Planiol, III, 429 (ed. 1).^
'-') Cpr. R. Bufnoir, op. cit., p. 56.
3
) Cpr. R. Bufnoir, op. cit., p. 56, nota 1.
4
Numele co- ) Copii legitimi poartă numele tatălui lor, după cum prevâd
piilor le^i- anume : art. 192 din Codul Calimach, art. 146 din Codul a-
thnişina- ustriac, art. 1801 din Codul saxon, art. 1616 din Codul
t m a i
- german, etc. „Das Kind erhălt den Familiennamen des Va-
ters*, dice acest din urmă text. Copiii naturali poartă nu­
mele mamei lor, dacă ea este cunoscută, „Cei nelegiuiţi co­
pii, dice art. 220 din Codul Calimach (165 C. austriac), cu
totul se depărtează de driturile familiei şi a rudeniei, pre­
cum şi de numele familiei tatălui, de evghenia, de marca nea­
mului, cum şi de alte părinteşti privilegii ; ei dobândesc nu­
mai numele familiei de pe mamă". Cpr. art. 1801 din Co­
dul saxon, 1706 Cod german, etc. Acest din urmă Cod pre­
vede anume că nici o înrudire nu există între copilul na­
tural si tatăl seu : „Ein unelieliches Kind mul (lessen Voter gel-
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a 111.—ART. 1201. 571

Se susţine că principiul ordinar al r e l a t i v i t ă ţ e i lucru­

lui judecat nu se mai aplică în această privinţă şi că, nu­
mele find indivisibil, h o t ă r î r e a t r e bue să'şi producă efec­
tele sale chiar în privinţa membrilor familiei cari irati luat
l
parte la j u d e c a t ă ) .
Această soluţie este, însă, prea absolută şi nu poate fi
admisă de cât sub oare-care reserve, asupra cărora nu vom
insista, chestiunea fiind prea specială -).
S'a decis de Curtea din Bucureşti, singură competentă
în t o a t ă ţ a r a , prin o stranie anomalie, după legea din 18
martie 1895 (art. 10), de a statua asupra contestaţiilor ce
s'ar ràdica cu ocasia schinibărei numelui unei persoane, că
proprietatea numelui fiind inalienabilă si imprescriptibilă,
nu este în comerciu, şi ca a t a r e , nu poate face obiectul
3
unei t r a n s a c ţ i u n i ) ,
S'a mai decis, tot de această Curte, că descendentul
unei familii cu nume istoric, poate cere pe calea judeca­
te» nicht al* vertmndt", dice art. 1589 din acest Cod.
S'a decis, cu drept cuvènt, că numele patronimic al familii­
lor este proprietatea lor, ce nu se poate lua fără regulă de o
altă persoană (Cpr. art. 12 C. civ. german). Numele constitue
deci un bun făcend parte din patrimoniul familiilor, de care
pot să fie legate amintiri de stimă, onoare şi familie, în
ordinea socială, şi familia ne putend a se constitui în mod
legal de cât prin instituţia căsătoriei, nimene nu se poate
bucura de un nume, de cât în virtutea filiaţiunei sale : de
unde resulta că numele patronimic de familie nu poate ii
purtat de cât de acela ce-1 moşteneşte în mod legal.—Ast­
fel, copiii naturali nu pot pretinde că au dreptul de a purta
numele de familie al tatălui lor natural, prin simplul fapt
al toleranţei, şi nu pot invoca nici posesia de stat, nici vo­
inţa manifestă a tatălui lor natural resultând din acte fă­
cute de dînsul, precum ar fi, de exemplu : declaraţia de
naştere la ofiţerul starei civile, sau înscrierea unui copil
sub numele seu în şcoalele publice şi particulare. Deci, nu­
mai legitimarea, sau adopţiunea conferă unui copil natural
dreptul de a purta numele de familie al tatălui seu. C. Bu­
cureşti, Curierul judiciar din 1900, No. 80.
*) Cpr. Deniolombe, V, 310. Rodière. op. cit.. 405. Duranton,
XIII, 527, infine.
2
) Vedi, în această privinţă, distincţiunile făcute, de Baudry et
Cliéneaux, op. cit., 609 urm., p. 528 urm.- Vedi asupra nu­
melui patronimic, t. V a acestor Comentarii, tabla materii­
lor, v° Nume patronimic.
3
) Dreptul din 1898, No. 8.
572 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

torească, schimbarea numelui unei persoane, ce se poate

confunda cu al sèu şi pe care acesta 1-a adoptat posterior
1
pianerei în aplicare a Codului c i v i l ) .
Ne-a m a i ré mas, p e n t r u a termina materia relativă
la identitatea de persoane, să cercetăm dacă debitorul r e ­
presintă pe fidejusor, dacă debitorii şi creditorii solidari se
represintă între ei, şi care sunt efectele lucrului judecat în
materie de obligaţii indivisibile.
Raporturile I u cât priveşte chestiunea de a se şti dacă hotărîrea
a à a c u
tarul riuci" ^ * * ' ^
6
debitorul Principal leagă pe fidejusor, trebue
pa\ M fide- să distingem : Dacă hotărîrea a declarat datoria sténsà saia
jnsorui. inexistentă, nu mai române nici-o îndoiala că ea foloseşte
fidejusorului, pentru-că nu poate să existe fidejusiune fără
o obligaţie principală validă (art, 1653). Afară de aceasta,
dacă fidejusorul a r putea fi obligat la plată, cu t o a t ă ho­
t ă r î r e a favorabilă debitorului, el a r avea recurs contra
debitorului principal (art. 1609), care, cu modul acesta,
nu s'ar folosi de hotărîrea dată în favoarea sa, Asupra
acestui punct toţi autorii sunt de a c o r d 1 . 2

Caşul în care Chestiunea este însă controversată atunci când liotă-

'este^le^ r r r e
* defavorabilă debitorului. In quo jura et doctores
a e s e

favorabilă videntur rarii, dice Marsili (citatele Troplong). După unii,

debitorului, h o t ă r î r e a a r avea, si în asemenea caz, a u t o r i t a t e a lucrului
Controversa.. ' • . '
0
judecat faţă de f i d e j u s o r ) : p ă r e r e a contrară este, msă,
a
) Dreptul din 1896. No. 42.
2
) Cpr. Pothier. I I . 908. Thirv. I I I . 170. Aubrv et Ran. VIII,
§ 769, p. 379, nota 50. Arntz. III, 415. Moùrlon, II, 1629.
Pand. fr., Caution-Cautiomiement, 958. Duranton, XIII, 517.
Allard, op. cit., p. 310. Troplong', Cautionnement. 510. La-
combe, op. cit., 198, p. 192. 193, şi toţi autorii. Cpr. L. 21,
§ 4, Dig., De exceptione rei judicata}, 44, 2.
3
) Cpr. Troplong. Cautionnement. 511 urm. Laronibière, V, art.
1351. No. 100.' P. Tuozzi. op. cit.. 193. p. 319 urm. Toul-
lier D. V. partea II, 211. Bonuier,'886. Répert. Sirey, Chose
jugée, 625 urm., şi Cautionnement. 445 urm. Ponsot, Caution-
'ncment, 363, 365 (ed. din 1844). Vedi şi decisiile citate în
Pand. fr. Cautionnement. 960. Cpr. C. Focşani, Dreptul din
1886, No. 21. C. Bucureşti, Dreptul din 1881, Nu. 29. Vedi
şi Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1878. p. 5. — Partisanii acestui
sistem sunt, însă, obligaţi a recunoaşte fidejusorului dreptul
de a face apel sau recurs contra hotărîrei ce i se opune,
cu-toate-ca debitorul ar fi renunţat la aceste mijloace de
apărare, fie în mod expres, fie tacitamente. Cpr. Pand. ti".
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. I X . - S - a III.—ART. 1201. 573

mult mai juridică : căci, după cum foarte bine dice Curtea
1
noastră supremă în secţiuiii-unite j , aşa precum o conven­
ţie sau o transacţie, făcută între debitorul principal şi cre­
ditorul seu, n ' a r fi oposabilă fidejusorului, tot ast-fel ho­
tărîrea intervenită între aceste persoane este res inter a-
l'm judicata faţă cu acest din u r m ă - ) .
Cât pentru h o t ă r î r e a intervenită in favoarea fielejuso-^otòv mtey- :

rului şi contra creditorului, ea poate fi invocată de debito- ^ Ò a a " \ a u r e

n i l principal, dacă a r e de obiect Insâş existenţa datoriei, în c o n t r a fi-

( l e U S 0 1 l l , u l
iar nu numai existenţa fidejusiunei, sau o excepţiune per- J -
8
sonala fidejusorului ). Hotărîrea p r o n u n ţ a t ă contra fideju­
4
sorului nu poate, însă. fi opusă debitorului p r i n c i p a l ) .
Din cele mai sus expuse resultă că co-fidejusoriî pot,
fie în numele lor, fie în numele debitorului principal, să

('uutiunneinent. 961. Ponsot. op. cit.. 363 urm. Troplong, op.

rit. 514. 515. Vedi si P. Pont, op. cil., 413. Cpr. L. 5, Pr. Dig'.,
De appellationibus. etc. 49, 1, unde se dice : ,,ltem fideiusso­
re* pro eo pro quo interveiierunt (appellare possuut). hjitur et
cenditoris fidejussor empio re vieto appellabit : licet emptor et ren­
di tor adquiesca ut".
l
) Vedi Unlet. 1899, consid. de la p. 1216. 1217.
-) Arntz, Thiry, loco cit. Laurent, XX, 119. Demante, V, 328
bis XXIX şi XXX. Aubry et Rau, loco cit. M arcade, V,
art. 1351, Xo. XIII, p. 195 urm. Criolet. op. cit., p. 163.
Vigié, II, 1655. Mourlon, II, 1628, 1629. Pand. fr., Cautiou-
Cautioniiemmt, 959. Allard, op. cit., p. 310. P . Pont, Pet-its
eontrats, II, 348 urm. şi 412. Lacombe, op. cit.. 199 urm.,
p^ 193 urm. (latti, op. cit., 155. Cpr. Demolombe, XXVI,
374, p. 314. Cpr. si Cas. rom. sectiuni-unite. Bulet. 1883,
consid. de la p. 285.' Bulet. 1890, consid. de la p. 1216, 1217.
8
) In basa acestor principii ştim că jurământul dat fidejusoru- Art. 1218.
lui, asupra însăş existenţei datoriei, şi prestat de acest din
urmă, foloseşte debitorului principal (art. 1218). Vedi suprà,
p. 418. Fidejusorul fiind, in adevér, considerat ca manda­
tarul debitorului, de câte ori este vorba de liberarea lui.
fie prin o plată reală, fie prin alte mijloace echivalente, a-
eest din urmă a fost representat în instanţă prin fidejusor.
Cpr. Pothier, II, 918. Larombière, II, art. 1208, Xo. 16.
(ìuillouard, Cautionnement, 223.
+
) Arntz, loco cit. Bonnier, 886. Pand. fr., Caution-Cautionne-
ntent, 814. Allard. op. cit., p. 311. Lacombe, op. cit., 202,
203. Catti, op. cit.. 155. Larombière, I I , art. 1208, Xo. 16
si 17. Troplong, Cautionnement, 449 urm.. 454 urm. Cuillou-
ard. loco rit.
574 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

invoace h o t ă r î r e a dată faţă cu unul din ei şi în favoarea

1
sa, asupra fondului d a t o r i e i ) .
Fidejusor Principiile mai sus expuse se aplică, fără nici-o de-
o s e r e
C'ontroversă b i ; a t â t fidejusorilor ordinari, c â t şi acelor solidari,
cu-toate-că aceştia din urmă sunt obligaţi într'un mod mai
energic şi nu pot opune creditorului excepţiunea de divi-
siune şi discuţiune - ) .
1 1 c lt
Efectele lu- I * priveşte dificultăţile la care lucrul judecat a
«rullìi j u d e - d a t loc în materie de obligaţii solidare, ele a u fost exa-
m m a t e 1 1 1
rie d" ò b n ' g . ^ % P- 169 u r m . şi 1 9 0 urm., unde am vèdut,
solidare, cu t o a t ă controversa ce există în această privinţă, că lu-
o l l t r o y e r s a
' c r u l judecat faţă cu unul din co-debitori, care a r fi câşti­
gat, i a r nu perdut procesul în contra creditorului, în
basă unei excepţiuni comună t u t u r o r debitorilor (art.
1047), este oposabil t u t u r o r debitorilor ; de-oare-ce, după
a r t . 1 0 5 6 , într'o obligaţie solidară, fie-care debitor a r e
m a n d a t numai p e n t r u a stènge sau a împuţina obligaţia,
3
nu, însă, şi p e n t r u a face posiţia co-debitorilor sei mai r e a ) ;
după cum în o c r e a n ţ ă solidara, fie-care creditor a r e în
principiu mandat pentru a îmbunătăţi soarta co-creditorilor
sei ( a r t . 1 0 3 8 ) ; de unde resulta că numai hotărîrile favo­
rabile unuia din co-creditori, nu însă şi acele defavorabile,
4
sunt oposabile celorlalţi c r e d i t o r i ) .
P o a t e că acest sistem nu este tocmai logic, vorbind
de leeje ferenda. însă el este singur juridic faţă cu a r t .
x
) Larombière, I I , art. 1208, No. 16.
2
) Lacombe, op. cit., 204, p. 198. Larombière, II, art. 1208,
No. 17. Ponsot, Cautionnement, 512. Guillouard, Cautionne­
ment, 224. P . Pont, Petits contrccts, I I , 3 5 3 . — C o n t r a : Trop-
long, Cautionnement, 459. Proudhon, Usufruii, III, 1325. Ex­
pert. Dalloz, Cautionnement, 315, in fine. Rodière, Solidarité
et Indivisibilité, 166.
3
) Vedi t. VI, p. 190 urm., şi la autorităţile citate acolo, adde,
în sensul acestei pareri, Allard, op. cit., p. 311, 312.—Contrà• :
Baudry et Barde, Oblic/., II, 1231.—Dacă, însă, toţi co-debi-
toril au fost puşi în causa, fie-care trebue să exercite prin
el însuş căile de reformare deschise de lege ; alt-fel hotă­
rîrea dobândeşte în contra lui puterea lucrului judecat, ea
neputend fi reformata de cât în favoarea debitorului, care a
usat de căile legale in termenul prescris de lege. Cas. fr.
Pand. Period. 1901. 1. 449 şi nota lui P. Henry.
4
) Vedi t. VI, p. 169 urm. si Âllard. op. cit., p. 312.—Contra :
Baudrv et Barde. Oblig., II, 1159.'
 COD. CIV.—CARTEA I I I . - T I T . III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 575

1038 şi 1 0 5 6 , care nu exista în Codul francez, şi sunt a-

1
daose de legiuitorul n o s t r u ) .
Care sunt, în materie de obligaţii indivisibile, efec- Efectele iti­
c r m JU< e
tele lucrului judecat între unul din creditori si debitorul, " ! î"
i T i • T ! . - , / - < , ' . 'eatinmate-
sau intre unul din debitori şi creditorul r Chestiunea este rie de oblig,
mll lslblle
viu discutată, si întâlnim si de astă dată controversa p e A 7 -
, * ,. . Controversa.
care am semnalat-o m materie de obligaţii solidare. Această
chestiune a fost studiată în t. VI, p. 2 5 1 urm., şi am vè-
dut că sistemul cel mai juridic este acela, care pune în
principiu că hotărîrea p r o n u n ţ a t ă între unul din creditori şi
debitorul, sau unul din debitori şi creditorul, nu poate
nici î n t r ' u n caz fi opusă celorlalţi creditori sau debitori,
cari n ' a u luat p a r t e la judecată, fie că procesul s'a câşti­
gat, fie că el s'a perdut. Nici-un mandat neexistând, în
adevèr, între creditorii sau debitorii unui lucru indivisibil,
2
unul nu poatesoluţie
') Această să represinte
a fost, în pe cei-lalţi
adever, i . de unii autori. Critica legei
criticată
„Siuauliers mandataires, dice unul din ei. qui auraient nou- Codul şerui.
•' • ' , ' ' ? , ' • • Art. 42o.429.
voir pour gagner, et non pour perdre et qui ne pourraieut sa-
voir cpìaprès coup si, en prenant parta l'action, lis restaient
ou non dans les limìtes de lenr mandat". Saleilles, Etude sul-
la théorie generale de V obligat ion d'après le 1-er projet de
Cod. civil pour l'Empire alleinond (ed. a 2-a. Piclion, 1901).
118, p. 116. Tot cam în asemenea termeni se exprimă şi
Vterlin (Quest., v° Chose jugée, § 18, 1 şi 2) : „11 est impos­
sible qu'ils aient couru la chance de profiter du jugement qui
eât absous leur coobligé, sans courir e.n mente temps celle d'e­
tre compris dans la cotidamnation qui serait prononcée contre
lui . Un autor italian, P. Tuozzi (op. cit., 191, p. 315) se
11

exprimă de asemenea în termenii următori : „Non si può

supporre che il condebitore abbia dato all'altro condebitore il
1
solo mandato di vincere la causa, e non cpiello di perdere ".
Cpr. şi Deniolombe, XXVI, 191, in fine, p. 155. De aceea,
după art. 425 şi 429 din Codul german, co-debitoriî si co-
creditorii, cari au remas străini de judecata, nu sunt re-
presentaţi de acela care a urmărit instanţa, sau care a fost
urmărit. In aceasta teorie, admisă de unii şi în Francia
(Lacombe, op. cit., 206 urm., p. 200 urm. Laurent, XX. 120).
fie-care nu se represintă de cât pe sine.
3
) Vedi şi alte argumente în favoarea acestui sistem, în t. VI,
p. 252. Cpr, Eépert. Sirey, Chose jugée, 641 urm.—Vedi, în­
să, Gas. rom. Bulet. S-a 1, 1873, consid. de la p. 317, unde
se dice că „s'ar putea foarte bine susţinea că un co-intere-
sat represintă legalmente nu numai în folos, ci încă şi în
pagubă, pe celalalt co-interesat". Tot acolo se arată siste-
576 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT—ART. 1201.

Raporturile L u c r u l judecat în favoarea, sau contra uuuia, ori mai

m u l t o l > d i n
moştenitori, co-moşteuitori, co-proprietari, co-debitori, etc, este
co-proprie- în privinţa celorlalţi res inter alios judicata, de câte ori o-
e c t u
cand'obie'c- b i l coutestaţiunei este divisibil, căci nici-un m a n d a t nu
tui contesta-există în această privinţă între ei. P o t h i e r observă chiar
c u c l r e t
îie th
visibii. " P cuvânt că, în specie, lucrul cerut nu este acelaş
din causa divisiunéi datoriilor şi creanţelor între moşteni­
v
tori (art. 777 şi 1060) ) .
Sugestiune, I n basa acestor principii s'a decis, cu drept cuvânt, că
Captaţrane. } t ă r î r e a prin care se anulează un testament, tie chiar pen­
10

tru sugestiune sau captaţiune, după cererea unuia din moş­

tenitori, nu foloseşte de cât acestui moştenitor, şi nu poate
fi invocată ca având autoritatea lucrului judecat de alţi
moştenitori, cari n ' a u luat p a r t e la proces -').
Copartasi. De asemenea, lucrul judecat contra unui copartaş nu
3
este oposabil altui c o p a r t a ş ) .

Efectele principiului autoritarei lucrului judecat in ma­

terie civilă.
Am védut că, în interesul ordinei publice şi a termi-
n ă r e i contestaţiunilor, legea presupune că tot ce cuprinde

mele care există în această privinţă. Vedi asupra diverselor

sisteme, P. Tuozzi, op. cit., 192, p. 317 urm.
*) Cpr. Pothier, II. 906, in fine. Demolombe. XXX. 367. Du-
ranton, X I I I , 515. Aubry'et Ran, VIII, § 769, p. 372. Tog­
lier D., V, partea II, 195.
2 ;
) Cas. fr. Sirey, 59. 1. 37. D. P. 58. 1. 359.—S a decis, însă,
de curând (7 iunie 1902), de Curtea noastră suprema, că de
câte ori rudele de sânge ale unui defunct atacă testamen­
tul sèu in nulitate şi obţin câştig de causa la prima in­
stanţă, dacă apelul făcut de legatar contra hotărîrei tribu­
nalului se perima, după cererea unuia din moştenitori, acest
apel se perima faţă de toţi intimaţii, adecă faţă de toţi moş­
tenitorii de sânge, cari figureză în proces ; căci, de şi inte­
resele lor între ei pot fi contrarii, excludèndu-se unii pe al-
ţii de la moştenire, după gradul lor de înrudire, cu toţii au un
interes comun faţă de legatar, adecă anularea testamentului ;
şi este de principiu, adaugă Curtea, că de câte-ori există o
comunitate de interese între mai multe persoane, fie-care
din ele este presupusă a avea un mandat tacit din partea
celor-lalte pentru a le face condiţia mai bună. V. C. judi­
ciar din 1902, No. 50.
3
) Cas. ir. Sirey, 90. 1. 260. D. P. 90. 1. 276.—In cât priveşte
efectele lucrului judecat în privinţa coproprietarilor în in-
divisiune, vedi infra, p. 580, nota 1.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 577

dispositivul unei h o t ă r î r i definitive este a d e v ă r a t şi drept.

Ees judicata pro veritate aecipitur, (lice un fragment a lui
1
Ulpian, reprodus de doiiè ori în D i g e s t e ) .
Această presumţie legală este a t â t de absolută, în cât
nu admite nici o dovadă c o n t r a r ă - ).
H o t ă r î r e a care recunoaşte un drept şi pronunţă o con-Art. 404 Pr.
CiV
damnare, se întinde la tot ce este o consecinţă imediată şi "
;
n e a p ă r a t ă a acestui drept M. E a dă naştere la o acţiune
(actio judicata), care a r e de obiect executarea condamnaţiu-
nei, executare care se poate aduce la îndeplinire timp de
trei-deci de ani din dina de când h o t ă r î r e a a deve-

J
) L. 25, Dig., De statu hominum, 1, 5 : şi L. 2 0 7 , Dig., De
regni is juris antiqui, 5 0 . 1 7 . Vedi supra, p. 4 4 8 . T'n juris­
consult spaniol din secolul al XVI-le, Cavarruvias a dis ca
autoritatea lucrului judecat este mai tare de cât însnş ade­
verii! : Auctoritas rei judicata' praaxdet feritati.
â
) Vedi saprà, p. 3 1 1 şi 3 1 7 . - - A l t a este însă chestiunea de a Lucrul jude-
se şti dacă debitorul, care ar scăpa de plata prin opunerea cat lasă el
s b 8 1
unei hotărîri nedrepte, ar remânea obligat câtră creditor * ^ . ^
0
naturaliter. După opinia generală, pe care am admis-o şi noi turala?
(t. VI, p. 1 2 , text şi nota 4), lucrul judecat poate sa lese Controversă,
sa subsiste o obligaţie naturală în sarcina pârţei care a
câştigat procesul. Vedi Potliier, II, 196. Bigot-Préameneu, în
expun, de motive (Locré, Legist, civ.. XII, p. 3 6 4 . No. 1 1 3 ) .
Vigié, II, 1 4 9 3 . Demante, V, 1 7 4 bis IV. Aubry et Pati.
IV, § 2 9 7 , p. 8 (ed. a 5-a). Baudrv et Barde, Oblig., II. 1669
(ed. a 2-a, 1 9 0 2 ) . Duranton, X, 4 Ì . Demolombe, XXVII, 3 9 .
Pand. fr.. Oblig., I, 6 5 . — C o n t r à : Massol, Oblig, naturelle en
dr. rom. et, en dr. francais (ed. 1, din 1 8 5 8 ) . p. 1 0 4 urm. si
p. 2 6 0 , 2 6 1 . T. Hue, VII, 2 3 6 , p. 317, şi VIII, 3 3 4 , p. 43Ò.
După aceşti din urmă autori, autoritatea lucrului judecat ar
lasa intacta numai o obligaţie morala, sau de conştiinţa, nu
însă o obligaţie naturală. Vedi şi Laurent, XVII, 1 2 . după
care renunţarea la lucrul judecat ar face ca obligaţia sa
remâe tot ceea ce era, adecă civilă,
Această, chestiune era controversată şi în dreptul roman. Dreptul
Vedi "YVindsclieid, Delirimeli des Pandeldenreclits, I. ţţ 1 2 9 , roman,
text şi nota 7. Vedi şi autorii citaţi în t. VI a Coment,
noastre, p. 1 3 , nota 1.
3
) Arntz, III, 4 1 8 .
4
) Art. 4 0 4 Pr. civ., care în noul Proiect a devenit art. 4 1 7 . Executarea
Remane, însă, bine înţeles că prescripţia de trei-deci de ani hot. dată în
se aplică numai hotărîrilor pronunţate în materie civilă, comercial se
l i n p r e p r m
nu însă şi acelor pronunţate in materie comercială, de jQ" n i

prescripţia nu mai este de trei-deci de ani, ci de cjece ani Controversă,

(art. 9 4 7 C. corn.). Hotărîrea nefăcend, în adevér, de cât să
37
578 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - A R T . 1201.

nit definitivă şi a dobândit a u t o r i t a t e a lucrului judecat *).

Cesepres- P e n t r u viitor, efectele lucrului judecat sunt perpetue,
d^ld^ cuprinse în hotărîre nefiind supuse nici-unei
prescripţii. Numai dreptul creat prin h o t ă r î r e , ca o sanc­
ţiune a dreptului declarat, se prescrie prin trei-deci de
2
a n i > . Art. 4 0 4 din P r . civ. cuprinde, deci, o inexactitate,
:
care s a strecurat şi în noul Proiect (art. 417), când dice
că o hotărîre judecătoreasca, care nu s'a executat în timp
de :•}() de ani, perde puterea lucrului judecat.
Novaţie. Se decide în genere de autori că hotărirea, care de­
clară existenţa unui drept sau unei obligaţii, operează o
novaţie în acest sens, că pentru viitor, lucrul judecat în­
locuieşte causa obligaţiei-''!. Novatur judicati actione prior
contractus L.

declare dreptul preexistent, care era de natură comercială

şi care, ca atare, se prescria prin 10 ani. nu se poate a-
plica o altă prescripţie hotărîrei de cât însuş dreptului con­
sfinţit printr'însa. Vedi în acest sens, Gatti, Della autorità
del (/indicato civile nel diritto moderno italiano, 188, p. 367
urm. Cu-toate-acestea, chestinnea este controversata în Italia.
Vedi autorii citaţi într'un sens şi în altul de Gatti, loco cit.
A r t <g () c Din cele mai sus expuse resulta că o hotărîre, dată în ma­
cola, terie cambială, nu se va putea aduce la îndeplinire, de cât
în timp de cinci ani, de când hotărirea a devenit definitivă
(art. 949 0. com.), pentru-câ acest text statorniceşte, în
materie cambială, o adevărată prescripţie liberatorie, lăsând
a se presupune că datoria a fost plătită. Vedi suprà, p.
378. Cpr. asupra acestei prescripţii, statornicită de Codul
comercial actual, contrar celor ce se petrec în Codul fr. şi
contrar art. 184 din vechiul Cod de comerţ, C. Bucureşti,
Dreptul din 1902, No. 40, şi C. judiciar din aceiaş an, No.
40 (cu adn. D-lui C. X. Toneanu) ; Judec. ocol. Slatina şi
Galaţi. C. judiciar din 1902, No. 13 (cu adn. noastră), şi
No. -io.
Art. 050 C. Tot astfel, hotărirea dată în privinţa unui contract ma-
com. ritim sau de gagiu asupra vaselor, nu se va putea aduce la
îndeplinire de cât în termen de trei ani din dina de când
ea a ròinas definitivă (art. 950 C. corn.).
!) Gatti, op. cit., 189, p. 370.
2
) Cpr. Griolet, op. cit., p. 175.—Prescripţia, o dată îndeplinită,
desfiinţează întreaga hotărîre, atât în privinţa disposiţiunilor
susceptibile de executare, cât şi a acelor care nu necesitau
nici-o executare. Cas. fr. Sirey. 64. 1. 499. Aubry et R-au,
VIII, § 769, p. 401. Pand. fr.,' Chose jugeé, 1336.
3
) Cpr. Larombière, V, art. 1351, No. 144. Demolombe, XXX,
384. Aubry et Pati, loco cit. Laconibe, op. cit., 251, p. 263 urm.
+
) L. 3, Cod., De usuris rei judicata, 7, 54. Vedi şi L. 3, § 11'
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201.

Această teorie, î m p r u m u t a t ă de la dreptul roman, nu Critica ideei

d e
este însă fericită, după cum observă cu drept cuvânt L a u - î - n o v a i e

rent (XX, Iod), pentru-că, pe de o p a r t e , obligaţiunea

nu este stînsă, după cum se întâmplă în materie de nova-
1
ţie, ci din contra, confirmată prin h o t a r î r e ), iar pe de alta.
judecătorii nefăcend de cât să declare drepturile p ă r ţ i l o r ,
aceste d r e p t u r i remân ceea ce erau înainte.
A u t o r i t a t e a lucrului judecat este, după cum am vèdut, irevocabiii-
ireroeabilă '-), şi o hotarîre, ori cât de greşită ar fi în fapt, ^ - „ ^ " u "
sau în drept, nu mai poate fi modificată nici de una din
3 4
părţi, nici de j u d e c ă t o r ) , nici chiar de l e g e ) , dacă, însă.
bine înţeles, partea condamnata a fost legiuit chemata
spre a se a p ă r a şi n'a venit : sau venind, nu s'a a p ă r a t în
;V
mod complect ).
Judecătorii, cari au încuviinţat formula executorie, pot, g " ^ ' ; ^ ' r
l e

însă. fi chemaţi a interpreta dispositivul hotârîrei lor, dacă p »iti\- în-" 0

el este întunecos sau îndoelnic. în cât priveşte înţelesul, lunecos,

întinderea şi aplicarea lui i a r t . -100 P r . civ.), fără, însă. a-1
schimba sau d e n a t u r a : căci aceasta a r însemna a viola
autoritatea lucrului judecat '•).
Un alt efect al a u t o r i t ă ţ e i lucrului judecat este, după Relativitatea
lucrului ju­
decat.
Dig.. De peculio, là, 1. unde se dice : „. .. Xou originai!
judicii spectandain. sed ipsam j udienti vel ut obligatiouem ... ;
1
(puc ex causa indicati descendit ".
*) „Xeque enim, dieea jurisconsultul Paulus. deteriorau causa»/
1
nostrani, /aciniits actionem exercent.es, sed nieliorein ". (L. 29.
in fine. Dig'., De novationihus et deleg ationibus, 46, 2).
-) Vedi asupra acestui principiu. Pand. fr., v° cit., 1341 urm.—
In cât priveşte îndreptarea unei erori materiale de redac­
ţie asupra numelui, calitâţei, conclusiilor părţilor, sau o e-
roare de calcul (art. 292 Pr. civ.. 1717 C. civ.). xeăi suprà.
p. 499 şi 512, nota 2.
s
) „Judex, posteaqua.m semel sententiam dixit, postea judex esse
u
desi nit... semel enim. male sen bene officio functus est . L. 55.
Dig., De re judicata. 42. 1.
4
) Xici legile interpretative nu pot atinge puterea lucrului ju­
decat. Gas. rum. Dreptul din 1883, Xo. 36. si Bulet. S-a 1.
1883, p. 273, infine,
") Vedi suprà, p. 497.
") Vedi suprà, p. 511, 512.—O hotărâre remasâ definitiva nu
poate, deci, ii reformata pe calea de contestare la executa­
re, ci numai pe căile de reformare ordinare sau extraordi­
nare. Gas. rom. sî Trib. Ialomiţa, Bulet. S-a 1, 1873. p. 127.
şi Dreptul din 1891, Xo. 35.
580 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

cum a m v è d u t , de a fi relativ. Ca şi convenţiile (art. 973),

liotàrìrile nu-şi produc în adevér efectul lor, de cât între
părţile care s'au judecat şi r e p r e s e n t a n ţ i i lor, u n i v e r s a l i ;
x
ele nici nu folosesc nici nu strică t e r ţ i i l o r ) . Res inter
2
alios judicata alteri nec nocet, nec prodest' ). Acest princi­
piu este mai lămurit în legea noastră de cât în acea fran­
ceză, căci noi nu avem t e r ţ i a oposiţie propriu disă, care
există în Codul francez (art. 4 7 4 urm. P r . civ. fr.). Este
a d e v ă r a t că, dacă în basa unei liotărîri definitive ce ai con­
t r a unei persoane, îmi urmăreşti a v e r e a mea, voiii putea
să contest acea u r m ă r i r e şi să distrag averea u r m ă r i t ă ,
însă această contestaţie, pe care legea îmi dă drept s'o fac
(art. 4 0 0 P r . civ.)), nu este o t e r ţ i e oposiţie în sensul a-
celei pe care o conferă legea franceză.
Excepţiile Am védut, însă, că principiul relativităţei lucrului judecat
s u e r m a n u I n e
pfuM r e i a t i - ^ ^ caşuri oare-care excepţii : une-ori din causa
vităţei lucra-persoanelor cărora acţiunea este încredinţată (acţiune în
lm judecat, t ă g ă d u i r e de p a t e r n i t a t e ) , iar aite-ori din causa caracteru­
lui excepţional al h o t ă r î r e i , care, în loc de a constata sta­
r e a civilă a unei persoane şi a consacra o stare de drept
existentă, înfiinţează o stare nouă, modificând pe acea
veche (hotărîrile prin. care se p r o n u n ţ ă divorţul, separaţia
3
de patrimonii, interdicţia unui smintit, e t c . ) ) .
Renunţ, ia Excepţiunea t r a s ă din a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t ne-
n( e o r (
1U
d e c a | " ^* ^ ^
U
i i u e publică, de aici resulta că părţile pot să
4
r e n u n ţ e la dînsa, fie în mod expres, fie implicitamente ) .
R e n u n ţ a r e a trebue, însă, să fie dovedită în mod for­
mal. E a nu poate să resuite din o simplă presumţie, ci
numai din un fapt, care nu se poate explica de cât prin
5
voinţa de a r e n u n ţ a ) .

1
) Vedi suprà, p. 539.—In baza acestor principii s'a decis că
hotărîrile dobîndite contra unui co-proprietar în indivisiune,
nu sunt oposabile celorlalţi co-proprietari ; căci ei nu au man­
dat legal de a se representa unii pe alţii pentru a-şi face
posiţiunea lor mai rea. Cas. rom. Bulet. S-a 1,1890, p. 283.
Acest principiu era admis si sub Codul Caragea. Cas. rom.
Bulet. S-a 1, 1873, p. 316'urm.
") Vedi legile citate suprà, p. 539, nota 4.
3
) Vedi suprà, p. 563 urm.
*) Paiìd. fr., v° cit., 1502 urm. Griolet, op. cil., p. 168, infine.
Laurent, XX, 136. Larombière, V, art. 1351, No. 150. Vedi
şi suprà, p. 455.
6
) Pand. fr., v° cit, 1511.
 COL». CIV.—CARTEA III.—TIT. U I . - C A P I T . IX.—S-a I I I . - A R T . 1201.

Excepţiunea trasă din a u t o r i t a t e a lucrului judecat, ue- N

fiind de ordine publică, trebue să fie propusă de p a r t e a in­
teresată înaintea judecătorilor fondului : tribunal, sau curte :
1
judecătorii neputend s'o invoace din oficiu ).
E a trebue să fie formulată într'un mod clar şi p r e ­
2
cis : nu însă numai în treacăt, ca un mod de a r g u m e n t a r e ) .
Dacă lucrul judecat a fost propus înaintea judecăto­
rilor fondului, şi ei l-au respins, cu-toate-că existau ele­
mentele prescrise de lege ; decisia ar fi casabilă pentru vio­
3
larea art. 1201 ) .
In caz de a admite excepţia lucrului judecat, judecătorii
fondului nu trebue să se mărginească a dice numai că există
lucru judecat : ei fiind datori de a precisa toate împreju­
rările decisiei anterioare, care, în ochii lor, au dobèndit
autoritatea lucrului judecat, p e n t r u ca Curtea de casaţie
să poată verifica dacă cu a d e v ă r a t există lucru judecat
în specie ; căci, în fie care specie, Curtea suprema are
căderea de a verifica dacă toate condiţiile juridice ale lu­
4
crului judecat îşi au, sau nu, fiinţă ) .

5
II. Autoritatea lucrului judecat in materie represivă ).
Regale generale.
Dacă a u t o r i t a t e a lucrului judecat este n e a p ă r a t a în
materie civilă, ea se impune si mai mult în materie re-
;
) Vedi supra, p. 155, text şi nota 3.
z
) Cas. rom. Dreptul din 1883, No. 37, consid. de la p. 295, şi
Bulet. S-a 1. 1883, consid. de la p. 274. Dreptul din 1891,
No. 53 si Bulet. S-a 1, 1891. p . 759. C. judiciar din 1894.
No. 42. "si Bulet. 1894, p . 839. Cas. fr. ì ) . P. 78. 1. 486.
u
Sirev. 79. 1. 269. I). P. 69. 1. 22. Pand. fr., v cit., 1530.
•') Laurent. XX. 139. Demolombe, XXX, 380. Aubry et Ran,
VIII, § 769. p . 403. Pand. fr.'. v° cit, 1533 urm. Cas. fr.
D. P. 72. 1.' 361. Sirev, 73. l.'SO.
*) Cas. fr. D. P. 1902. 1. 264. .Cpr. şi Cas. rom. Bulet. S-a
civ. 1869, p . 63. Vedi şi saprà, p . 526, n. 2.
•') Vedi asupra acestei materii, P. Tuozzi, L'autorità della cosa
giudicata, 101 urm. ; Hans, Pr. généraux de dr. penai belge,
II, 1270 urm (ed. a 3-a) ; H. Laurens, L'autorité de la chose
jugée, considérée cornine mode d'extinction de l'action publìque
(thesâ p . doctorat, 1885) ; Le Sellyer, Tr. de l'exercice et de
I'extinction des actions publìque et prime, II, 634 urm., p. 291
urm. (1870) ; F. Hélie, Tr. d'instruc. criminelle, II, 978 urm. ;
582 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.--ART. 1201.

presivă, adecă : în materie de crime, delicte şi contravenţii

poliţieneşti. Siguranţa publică, r a ţ i u n e a şi chiar umanitatea
cer, în adevér, că acel care a fost recunoscut odată culpabil
sau nevinovat de un fapt, să nu mai aibă a respunde de
acelaş fapt. De aceea regulă Non bis in idem, cunoscută la
x
popoarele cele mai v e c h i ) , există în toate legislaţiunile

Garraud, Pr. de dr. c rimi nel, 619 urm. (ed. a 7-a, 1901) ;
Mangin, Tr. de l'action publiqne
et de l'act. civile en matiere
criminelle, II, 370urm. Lacombe, op. cit., 263 urm. ; Larombière,
V, art. 1351, No. 163 urm. Bonnier, 890 urm. Pand. fr., Chose
jugée, 1543 urm. ; Répert. Sirev, eoă. v°, 802 urm. ; Répert.
Palais, v° Non bis in idem, şi Chose jugée, 632 urm. Répert.
Dalloz, Supplém., Chose jugée, 234 urm. Trébutien, Cours
element, de dr. crimine! (ed. a 2-a, revéduta de Laisné-Des-
hayes şi Guillouard), II, 775 urm. Griolet, op. cit., p. 228 urm.
Legisl. In­ Iată ce găsim, în aceasta privinţă, în legislaţia lui Mană
diei. Codul (IX, 233, 234), care se crede a nu fi opera unui singur om
Ini Manu. şi care, după Chézy (Joum. des savants din 1831), ar fi din
secolul al XIII-lea înainte de Hristos : „Ori-ce afacere, con­
dusă pană la sfârşit şi judecata, se consideră ca terminată,
dacă legea a fost aplicată în mod echitabil. Dacă ea a fost,
însă. nedrept decisa de judecători, Regele o cercetează din
nou şi-i condamnă la amendă".
Legisl. Evrei­
După legislaţia Evreilor, ast-fel cum ea ne este cunoscută
lor. prin mai multe texte din vechiul testament, ori-ce sentinţă
de achitare devenea de îndată definitivă, şi prevenitul nu
mai putea fi urmărit pentru acelaş fapt.
In privinţa Egiptenilor, cu toată descoperirea si tălmăci­
Legisl. Egip­
tenilor. rea caracterelor ieroglifice, tot ce se ştie mai positiv este
că justiţia se dădea de preoţi, cărora se remitea câte un
memoriu din partea acusatorului şi a acusatului ; pentru ca
judecătorii să nu fie influenţaţi prin talentul oratorilor. In
urma terminărei desbaterilor, presidentul punea imagina A-
devérului pe capul părţei câştigătoare. F a ţ ă cu aceste for­
me solemne şi religioase, se presupune că hotărîrile aveau
întru cât-va caracterul unui oracul şi autoritatea unei sen­
tinţe divine. Vedi H. Laurens, Autor, de la chose jugée, con-
sidérée cornine mode d'extinction de l'action publique (1885),
p. 14, 15.
Legisl. Greci­ Dar dacă vechia legiuire a Egiptenilor este întru cât-va
lor, Solon. remasă în întuneric, în privinţa Grecilor se ştie în mod si­
gur că o lege a lui Solon permitea celui achitat de a res­
pinge o nouă acusaţiune prin hotărîrea dobândită mai îna­
inte, ne res acta apud judices repeteretur, dice Samuel Petit,
(Leges Atticoe, lib. IV, tit. 4, Xo. 14, p. 429). Aceasta se
confirmă şi de alţi autori, precum : Platon, Pollux, Pfeiffer,
etc. Iată cum se exprimă acest din urmă autor (Antiquit.
COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAP. IX.—S-a I U . - A R T . 1201. 583

care libertatea individului n ' a fost confiscată în folosul

Graie., l i b . 2, capit. 27, p. 255). „Exceptio, qiue eadem et tran­

slaţia testium dicitur : ehm quia judicium non solemne, le-
(jitimumque esse causatiti-, v d u t i j a m ante judicatus aut
absolutus". Cpr. Laurens, op. cit., p. 16 urm. Le Sellyer,
Tr. de Vexercice et de I'extinction des actions publique et ci­
ak, II, 637, p. 293 urm. (ed. a 2-a, 1870).
La Romani, mai multe texte consacră autoritatea lucru- Legist ro­
bii judecat în materie criminală. Vedi L. 3, § 1, Dig.. l>e mană.
pra'oaricatione, 17, 15 ; L. 7, § 2, Dig., De accusati onilrus et
inseriptionibus, 18, 2: L. 3, § 13. Dig., De homine libero ex-
hibendo, 43, 29, etc. '
Cu-toate-că autorii romani, precum : Plinius, Sueton. etc.
citează mai multe exemple, în care împăraţii au ordonat ur­
măriri none pentru aceeaş crimă contra unor acusaţi achitaţi,
Diocliţian şi Maximian proclamă principiul ca acusatul o-
dată achitat nu mai poate fi. urmărit pentru acelaş fapt :
,, Qui de crimene publico in accusati/meni deducţiis est, ab alio
11
super eodem crimine deferri non potest . L. 9, ab initio, Cod.,
De accusati on ibus et inseriptionibus, 9, 2. Vedi şi L. 11, Cod.,
loco cit. Vedi, in această privinţă, desvoltările istorice pe
care le fac unii autori, precum : Criolet, op. cit., p. 182 urm.;
H. Laurens, op. cit., p. 21 urm.: P. Tuozzi, op. cit., 61 : F .
Hélie, Instruc. eriminelle, II. 979 urm. : Trébutien. op. cit.,
II, 777, etc.
Aceleaşi principii erau admise în dreptul canonic (Deere- Dreptul
talele Papei Grigore al IX-lea şi capitularele lui Carol Mag- canonic,
nus (vedi asupra Dreptului canonic, P. Tuozzi, op. cit., 62),
şi în vechia jurisprudenţă franceză, Vedi Le Sellyer. op. cit.,
II. 639, 640. Mangin, Tr. de Vact. publique et de Vact. civile
i>n mafie re eriminelle, II, 370. „La sagesse de cette maxime
(non bis in idem), dice un criminalist francez din secolul al
18-lea, Mnyart de Vauglans (Instit. au droit crimine!, p. 81),
fondée sur ces deux raisons particulières, fune de ne point
compromettre trop souvent la vie d'un citoyen ; l'autre, d'em-
pècher que par l'événement de ces différentes accusations,
la peine ne V i e n n e enfin à surpasser le crime, l'a fait adop­
ter successivement, et par la disposition du droit canoninue,
et par la jurisprudence du royaume : et c'est de là qu'est
venne la maxime : Non bis in 11
idem .
La noi, n'am găsit în această privinţa, relativ la drep-.Dreptul nos­
t r u an r r
tul nostru anterior, de cât art. 156 din vechiul Cod c r i - *?. *? -
minai al Moldovei (1826), care pare a nu recunoaşte p r i n - ^ ™
cipiul lucrului judecat. Iată, în adevér, cum se exprima a- p e n a l a l

cest text : „Acel ce prin judecată s'au cunoscut a fi nevino- Moldovei,

vat, poate pentru fapta d e care s'au fost învinovăţit, să se
îndatorească ca să se desvinovăţească de al doilea, când
din vremea judecatei dintăi n u va fi trecut paragraful ani-
584 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

r
Statului ) . E a este consacrată în t e r m e n i expreşi, la noi,
prin a r t . 3 8 8 din Codul de procedură penală, ca o conse­
cinţă a libertăţei individuale, pe care o proclamă Consti­
t u ţ i a noastră lart. 13).
2
A r t . 383 P r . pen.—Ori ce persoană achitată ) după lege,
nu va mai putea fi apucata sau acusată pentru acelas fapt. (Art.
241, 407 Pr. pen. Art. 360 Pr. pen. fr.).
Hot. date pe Această a u t o r i t a t e a lucrului judecat nu există în ma-
c a l e n
^ ° " j " terie represivă, ca şi în materie civilă, de cât în p r i ­
v i n ţ a liotărîrilor p r o n u n ţ a t e pe cale contencioasă. rèmase
definitive, a d e c ă , nesusceptibile de reformare, sau a n u l a r e
pe căile legale. (Cpr. Cas. fr. Sirev, 1902, 1. p. 353).

Hotărîrile cari au puterea lucrului judecat.

Condiţia n e a p ă r a t ă pentru ca să existe lucru judecat

în materie represivă, ca şi în materie civilă, este existenţa

lor" *). N'ar trebui să credem că acest paragraf s'ar referi

la caşul când s'ar descoperi noué dovedi în contra inculpa­
tului, căci acest caz este prevédut de un alt text (art.
154). Vedi infra, p. 588, n o t a i .
1
) In cât priveşte legislaţiunile străine, care consacră princi­
piul autoritate! lucrului judecat ini materie represivă, înfi­
inţând astfel una din cele mai mari garanţii sociale, vedi
Répert. Sirey, Chose jugée, 1622 urm.
2
) Cuvântul achitat, fiind general, cuprinde şi absolvirea (art.
387 Pr. pen.). Pand. fr., v° cit., 1590. Le Sei Iyer, op. cit.,
II, 668. Atât art. 383 cât şi art. 241 Pr. pen.," despre care
ne vom ocupa mai la vale, presintă irevocabilitatea lucrului
judecat ca un mijloc de apărare în folosul acelui achitat,
însă soluţia este aceeaş, în caz când prevenitul, sau acusatul
ar fi fost condamnat. Pand. fr., v° cit., 1594. F. Hélie, op.
cit., II, 1026. Garraud, op. cil., 625, p. 867 (ed. a 7-a). Se
poate, însă, întâmpla ca prevenitul sau acusatul să fi fost pe
nedrept condamnat: pentru asemenea caz s'ar fi putut ad­
mite posibilitatea de a se reîncepe procesul. Cpr. Pand. fr.,
v° cit., 1597. G-arraud, op. cit., 624, p. 824.
Art. 263 din *i lată disposiţia relativă la paragrafie (prescripţie) : „Prin paragrafie
vechiul Cod se curmă vinovăţia şi pedeapsa, când severşitorul faptei, în curgere
penal al de doue-cleei de ani nu s'au tras la criminal: iar in pricină de furtuşag,
Moldovei. sloboade pravila a trage pre tălhar la judecată cât va trăi: iar pen­
tru cele ce s'au răpit si s'au prădat, se întinde paragrafia pană în
tcei-dcci de ani; iar in pricina ocărei sau a. vătămărei cinstei cui-va,
după un an de (Iile : şi in pricină de curvie, sau precurvie, (lupa
trei luni de tlile nu este ertat a se mai porni pâră" (art. 263).
COD. CIV.—CART.III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 383 PR, PEN. 585

unei decisiuni susceptibilă de executare, emanată de la o

x
juridicţie instituită şi recunoscută de l e g e ) , care a statuat
asupra acţiunei publice - ) .
Aceasta resulta din a r t . 3 8 3 P r . pen., care prevede
că ori-ce persoană, a c h i t a t ă după Inie, nu va mai putea fi
trasă la réspundere pentru aceiaş fapt.
D e c i s i i i e e m a
Cuvintele după lege, care se găsesc în a r t . 3 8 3 , n u "
însemnează, insa, că decisia trebue sa fi fost data in mod autoritate
i l e a l s a u a e
legal şi regulat ; căci o decisie emanată de la o juridicţie s -
re n
ilegal sau neregulat constituită, sau n e c o m p e t e n t ă c a r e ftHuită°

') Cpr. Trib. Eoman, Dreptul din 1899, No. 20. F. Hélie, op.
cit., I I , 990.—Hotărîrea dată de o juridicţie, care n'ar avea
existenţă legală, precum ar fi, de exemplu : o comisiune sau
un tribunal extraordinar (art. 101 Constit.) ar fi, deci, nulă
de drept si nu ar avea puterea lucrului judecat. Haus, op. •
cit., I I , 1271.
2
) Ast-fel, hotărirea pronunţată pe cale disciplinară, fie chiarHot. pronum-
de instanţele judecătoreşti (art. 100 urm. L. org., judec, din tate Pe cale
1890 ; art. 15 urm. L. din 1864 p. constituirea corpului de , l l s , ,
'P - | i n a r a

advocaţi), nu împedecă exerciţiul acţiunei publice, după cum

aplicarea unei pedepse disciplinare nu face obstacol la exer­
ciţiul acţiunei publice pentru aceiaş fapt, fiind-că ambele
acţiuni nu urmăresc aceiaş scop. Prin acţiunea publică se
urmăreşte, în adevèr, pedepsirea faptului din punctul de
vedere penal, iar prin acea disciplinara se aplică vinova­
tului o pedeapsă internă (castigatio domestica), pentru-că el
a călcat datoriile ce-i impuneau onoarea şi profesiunea sa,
Cpr. Haus, Pr. généraux de dr. penai belge, II, 1270, text şi
nota 1 (ed. a 3-a. 1889). Répert. Palais, CÌiose jugée, 759 urm.
Mangin, op. cit., II, 393 şi 412. Merlin, Quest, de droit, v° Non
bis in idem, § 2. F . Hélie, op. cit., i l , 988. Pand. fr., Chose
jugée, 1769 urm. şi Acquittement, 111. Répert. Sirey, Chose ju­
gée, 1322 urm. Bonnier, 895. G-arraud, op. cit., 625, nota 2.
Ortolan, Dr. pén., II, 1781. Griolet, op. cit., p. 216. Le Sellyer.
op. cit, II, 677, 678. Cas. fr. D. P . 70. 1. 305.—Vom vedea, de
asemenea, că hotărîrea dată asupra acţiunei civile, născuta
dintr'un fapt penal şi urmărită în deosebi înaintea juridie-
ţii civile, nu are nici-o autoritate în privinţa acţiunei pu­
blice exercitată mai tàrdiu ce resulta din aceiaş fapt. Cpr.
Haus, op. şi loco suprà cit, p. 478.
:i
) Hotărîrea remasă definitivă are puterea lucrului judecat, fierjeewia ema-
câ judecătorul a fost incompetent ratione personee, fie ratione nată de la un
materia'.. Pand. fr., v° cit, 1570 urm. Répert. Sirey, eod. ineomp.
906. F. Hélie, op. cit., I I , 991. Garraud, op. cit. 621. Cas. fr. P e t e n t

1). P. 83. 1. 362. Sirey, 84. 1. 249. t r i b . Roman, Dreptul

din 1899, No. 20.
586 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

a r face o r e a aplicare a legei, sau care a r fi călcat for­

malităţile substanţiale, ori prescrise de lege sub pedeapsa
de nulitate ' ) , ar avea a u t o r i t a t e a lucrului judecat, în­
d a t ă ce ea nu mai poate fi reformată sau anulată pe căile
legale (argum. din art. 407 P r . pen.) '-).
Hotar, ine- Dar dacă hotăririle nule au puterea lucrului judecat,
ustente. a c i e insistente
e nu mai produc acest efect, pentru-că au­
toritatea lucrului judecat cere n e a p ă r a t existenţa unei ho­
3
t ă r î r i , care să poată fi adusă la î n d e p l i n i r e ) .
Urmărirea Am védut saprà, p. 4 6 8 , că hotăririle emanate de la
U n
enfpàbìidà tribunal represiv străin nu-şi produc efectele lor în ţ a r a
o crimă sau noastră, suveranitatea teritorială opunendu-se, în specie,
a 4
reîntoarce ^ a u t o r i t a t e a lucrului j u d e c a t ) . De aceea se decide, că
rea sa în străinul, care ar fi comis o crimă, sau un delict în Komâ-.
n a a r n o s t
Controversă * ' ^ ^ condamnat sau achitat pentru acest fapt
în s t r ă i n ă t a t e , ar putea din nou, la reîntoarcerea sa în
ţ a r ă , să fie u r m ă r i t pentru acelaş fapt, fără a se viola au­
t o r i t a t e a lucrului judecat, pentru-că lucrul judecat este o in­
stituţie de drept positiv, care nu poate să-şi producă efec­
tele sale de cât în limitele teritorului în care sentinţa a
fost dată, şi în care se exercită s u v e r a n i t a t e a însărcinată
cu aducerea ei la îndeplinire. Cel puţin în acest sens se

*) Nulităţile de procedură sau de fond, care s'ar fi strecurat

cu ocasia dărei unei decisiuni, n'o împedecă de a avea bi­
ter partes puterea lucrului judecat, îndată ce ea n'a fost a-
tacată în termenile legale, chiar dacă ea ar fi casată în
interesul legei (art. 444 Pr. pen.). Vedi p. 489 şi 599.
2
) Carraud, Pr. de dr. crimine!, 621 (ed. a 7-a. 1901). Haus,
op. cit., II, 1271. Pand. fr.. Chose jugée, 1557 urm., 1575. Ré­
pert. Sirey, eod. v°, 905 urm. Griolet, op. cit., p. 221. F.
Hélie, lnsiruc. crintimile, II, 991. H. Laurens, Autorité de
la chose jngée (1885), p. 115 urm. Manghi, op. cit., II, '375.
Le Sellvèr.' op. cit,, II. 662, 663. Trébutien. op. cit., II. 779.
C. Rouen. D. P. 78. 2. 232.
3
) Répert. Sirey, v° cit., 907. Vedi şi suprà, p. 499.—Ast-fel,
hotăririle emanate de la o juridicţie nerecunoscută de lege.
sau nesusceptibile de a fi executate, precum ar fi, de exem­
plu : acele care ar omite de a statua asupra culpabilitate!
prevenitului sau acusatnlui, sau care ar cuprinde dispositi*
contradictorii, sau care ar aplica pedeapsa cu moarte, etc. mar
avea autoritatea lucrului judecat. Cpr. Hans, op. cit., I I , 1271.
4
) Codul penal unguresc din 1878 (art. 18) şi acel austriac clin
1852 (art. 36). sunt formale în această privinţă.
COD. C I V . - C A R T . III.—TIT. III.—CAl'IT. I X . - S - a III.—ART. 38.-5PR.PEX. 587
1
pronunţă j u r i s p r u d e n ţ a şi o parte însemnată din doctrină j .
Această soluţie este nu numai riguroasă, dar putem dice
chiar contrară echităţei, mai cu samă în caşul când con­
damnatul şi-a făcut pedeapsa în s t r ă i n ă t a t e . A refusa de
a lovi din nou pe nenorocitul, care a mai fost odată con­
damnat p e n t r u acelaş fapt de justiţia străină, nu însem­
nează a abdica suveranitatea, ci a pune mai pre sus prin­
cipiile de raţiune şi de umanitate, pe care însuş legiuito­
rul le aplică când este vorba de Români. In adevér, art,
4 din C. penal, modificat prin legea din 15 fevr. 1894, Art. 4. c.
1>en
prevede c ă : .,nici-o u r m ă r i r e nu se va putea face pentru '
crimele sau delictele săvârşite de Români în. afară de te­
ritoriul României, dacă inculpatul va dovedi că pentru a-
cele fapte a fost judecat într'un mod definiţie în străinătate,
şi în caz de condamnare, că a executat pedeapsa, sau că
2
a fost graciat" i . Românul se bucură, deci. de o favoare
de care nu se bucură străinul. Este adevărat că, în această
ipotesă, faptul delictuos a fost comis în s t r ă i n ă t a t e : pe
când, în ipotesa inversă, el a fost comis în România, însă
această consideraţie nu împedecă legea de a fi umană şi
de a respecta scurta dar energica maximă : Non his in idem,
care am védut că exista şi în antichitate. Să sperăm că
progresul dreptului i n t e r n a ţ i o n a l va face cu timpul ca lu­
crul judecat să fie respectat peste fruntariile fie-cârui Stat.
Acest progres este realisat în Olanda, prin a r t . 68 din
Codul p e n a l ; în Belgia, prin a r t . 13 din legea de la 17
april 1 8 7 8 , asupra titlului preliminar din Codul de proce-

*) Vedi Pand. fr.. v° cit., 1562 urni. V. Hélie, op. cit., II,
1042. Répert. Dalloz, Supplement, Chose jugée, 288 urm. Gri-
olet, op. cit,, p. 224 urm. Cas. belg. 1). P.' 61. 2. 8. Cas. fr.
D. P. 62. i. 146 şi 152. C. Amiens, 1). P. 62. 2. 152. Sirey,
62. 2. 563. C. cu juraţi din Moselle, Xord, Seine et Oise,
etc. D. P. 68. 2. 39. Sirey. 68. 2. 189. Sirey, 71. 2. 153,
nota a. Sirey, 83. 2. 46.—Contra : 0. cn inrati Pyrénées-ori-
entales, D. P. 70. 2. 181. Sirey, 71. 2. 153. Hérold, ììe-
cue pratique, anul 1862, t. 14, p. 40 urm.
-) Conform: art. 4, § 3 Cod. penal prusac din 14 april 1851; Art» 7 din
art. 5 Pr. pen. f'r.—„ Veri-care Român va severşi afară din vechea con-
Principat vre-o crimă împotriva altui Român, dice art. 7 a lìceasc^a*"
vechei proceduri a condicei criminaliceşti din Ţara romă- Ţărei-româ-
nească, se va putea, după întoarcerea sa în Principat, pâri * neşti.
si judeca, dacă nu s'a punt şi nu s'a judecat in loc străin,
şi dacă păgubaşul român va da jalbă impotrivă'i".
588 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 241 PR. PEN.

dură penală, şi în Germania, prin a r t . 5 § 1 din Codul

penal de la 1 8 7 1 şi 1 8 7 0 . Codul penal italian, din 30 iunie
1 8 8 9 , mărgineşte din contra aplicarea maximei non bis in
idem, făgăduind a u t o r i t a t e a sentinţilor date în ţ a r ă străina,
nu numai faţă cu străinii (art. 3, § ultim), dar une-ori
faţă chiar şi cu Italienii (art. 4, § 2).
Decisine sus- Decisiile susceptibile de a dobândi autoritatea lucru-
m
Tdobândi 6
i judecat, în materie represivă, pot să emane de la juri-
î n m a t e r i e dicţiile de j u d e c a t ă (tribunale, Curţi, etc.), sau de la a-
c e e
autoritatek ^ instrucţie (camera de punere sub acusare şi jude-
l u c r u i u i j u - cătorul de instrucţiei,
decât.

Decişii emanate de la juridicţiile de instrucţie (camera ele

punere sub acusare sau judecătorul de instrucţie).
Decisiile emanate de la juridicţiile de instrucţie, a-
decă : ordonanţele de neurmărire {de nou lieu) şi acele de
u r m ă r i r e sau de t r i m e t e r e (de renvoi), pot dobândi şi ele
a u t o r i t a t e a lucrului judecat, când termină o procedură în­
cepută. Acestea se împart în decişii sau ordonanţe de ne­
urmărire, şi în decişii sau ordonanţe de u r m ă r i r e .

1" Decişii sau ordonanţe d e n e u r m ă r i r e (de n o n l i e u ) .

Art. 241 din P r . penală face să resuite autoritatea

lucrului judecat din decisiile camerei de punere sub acu­
sare, care hotărăsc că prevenitul nu se află în caz de a fi
trimes înaintea Curţei cu j u r a ţ i :
Ari. '241 Pr. pen.—Prevenitul, în privinţa căruia camera
de acusaţiune va fi decis că nu se află în caz de a fi trimes îna­
intea Curţei juraţilor, nu va mai putea fi tras în judecată pen­
tru acelaş fapt, afară numai dacă s'ar face niscari-va noué des­
coperiri în greutatea sa. (Art. 224, 242 Pr. pen. Art. 246 Pr.
x
pen. fr.) ).
Cu-toate-că acest text nu vorbeşte de căt de Curtea
cu j u r a ţ i , se decide, însă, cu drept cuvânt, că aceeaş soluţie
se aplică t u t u r o r ordonanţelor de n e u r m ă r i r e , adecă, care
hotărăsc că nu este loc de a se trimete pe prevenit îna-

Art. l.">4 din ') „Dacă împrotiva unui pârît, a cărui cercetare din lipsa le-
v e c h i u l Cod guriţelor dovedi, au fost contenit, dice art. 154 din vechiul
criminal al Cod criminal ài' Moldovei (1826), se vor ivi în urmă noue
MolXvei dovedi, atuncea s a s e facă de iznoavă cercetare".
COD. CIV.—CART. 111.—TIT. JII.-CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 241PR.1'EX. 589

intea tribunalului corecţional sau de simplă poliţie, moti­

vele fiind aceleaşi şi î n t r ' u n caz şi î n t r ' a l t u l 1 : şi soluţia
1

este aceeaş, de şi legea n'o spune expres, fie că este vorba

de o decisie a camerei de punere sub acusare, sau de o
ordonanţă a judecătorului de instrucţie. Art. 187 din P r .
pen. permiţând a t â t ministerului public cât şi părţei civile
de a ataca cu apel ( legea dice pe nedrept cu o p o s i ţ i e 1 , 2

aceste ordonanţe într'un termen fatal, la ce a r mai servi

acest termen dacă, cât timp acţiunea n'ar fi prescrisă, ur­
mărirea a r putea fi reîncepută cu toată o r d o n a n ţ a favo­
5
rabilă prevenitului-' ). P r i n u r m a r e , îndată ce n e u r m ă r i r e a
este admisă, fie de camera de punere sub acusare, fie de
judecătorul de instrucţie, prevenitul nu mai poate fi u r m ă ­
4
rit pentru acelaş fapt, chiar dacă ar fi calificat altfel ) . a-
fară de caşul când s'ar descoperi în contra lui none do­
vedi (art. 24-1 P r . pen.).
Atât decisiile de n e u r m ă r i r e ale camerei de punere sub Autoritatea
acusare cât si ordonanţele judecătorului de instrucţie n'au, ^'decfi^nor*
deci, de cât o a u t o r i t a t e provisorie, şi nu apără pe incul- sau ordo-
pat de faptul pentru care a fost disculpat, de cât sub con- "eumlărire.
diţia de a nu se face none descoperiri în sarcina lui t a r t .
2 4 1 P r . pen. i >\.
:

1
) Répert. Sirey, Chose jugée, 819. Mangili, op. cit., II, 386. Villey,
Pr. d'un cours de dr. crini inel, p. 438 urm. F. Hélie. op. cit.,
II, 1018. Garraud, op. cit, 623, p. 860.
2
) Art. 127 din legea de la 15 martie 1902, care modifică une- L. din 15
le din dispositive procedurei penale, relative la mandate şi martie 1902.
A r t 1 2
libertatea provisorie, este mult mai exact când dă drept '•
atât procurorului cât şi inculpatului de a face apel la came­
ra de punere sub acusare, în contra hotărîrei dată asupra
mandatelor de arestare si a libertătei provisorie.
3
) Répert. Sirey, v" cit., 820. Pand. fr., eod. v°, 1616 urm. F.
Hélie, op. cit., II. 1019. 1020. Ortolan, Elements de droit penai,
II, 2262. Mangili, op', cit., II, 387. Haus, op. cit., II, 1284;
nota 1. Le Sellyer, op. cit., II, 712. Griolet, op. cit., p. 213,
230. Garraud, 'op. cit.. 623. Villev, op. cit., p. 316. 433 şi
439. Cpr. Cas. fr. D . P . 79. 1. 238. Sirey, 78. 1. 331. C.
Douai, D . P . 81.2.144.—Vedi însă Legraverend, 7V. de le­
gist, criminelle, I, p. 390 urm. (Părerea acestui din urmă
autor este foarte bine combătută de F . Hélie, op. cit., IL 1020).
4
) Garrand, op. cit., 623 p. 859. Haus, op. cit., II, 1283.
5
) Ast-fel, s'a decis, cu drept cuvént, că individul urmărit mai
întăi pentru ultragiu public la pudoare (art. 262 C. pen.),
în favoarea căruia s'a dat o ordonanţă de neurmărire, poate,
590 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 242 PR. PEN.

Ce înţelege legiuitorul prin noué descoperiri (charges

nouvelles, după textul francez), care permit de a se pune
afacerea din nou în curs ?
Art. 242 respunde la această întrebare ; iar a r t . 2 4 3
a r a t ă procedura ce trebue să se urineze în această privinţă.
A r t . 242 P r . pen.—Sunt considerate ca descoperiri noué
în greutatea prevenitului, declaraţiunile de martori, actele şi pro­
cesele verbale care, neputénd fi supuse la cercetarea camerei de
1
acusaţiune ), sunt cu-toate-aeestea de natură, sau a întări pro­
bele pe care camera (sau judecătorul de instrucţiune) le va ti a-
flat prea slabe, sau a da faptelor noué desvoltări folositoare în-

mai în urmă, fi urmărit, în basa aceluiaş fapt, pentru înles­

nirea, aţiţarea sau favorisarea corupţiunei de minori (art.
267 C. pen.), dacă s'au descoperit noué dovedi în contra lui
(art. 241 Pr. pen.). Trib. Vienne şi C. Grenoble, Pand. fr.,
Chose, jugée, 1730.
Aţiţarea mi­ Trebue să observăm, cu această ocasiune, că Curtea noas­
norilor la tră supremă a decis, în unire cu conclusiile noastre (22
desfrîu p. sa­
tisfacerea martie 1900), în contra jurisprudenţei franceze şi a unei
propriilor părţi însemnate din doctrină, că comit delictul de atentat
sale pasiuni, la bunele moravuri, prevédut şi pedepsit de art. 267 din
este pedepsi­ Codul penal, nu numai acei cari intervin pentru conruperea
tă de art. 267
C. penal.
tinerilor ca proxeneţi, adecă lucrând în interesul satisface-
Controversă. rei pasiunilor altora; ci şi acei cari, pentru satisfacerea pro­
priilor lor pasiuni, aţiţă obicinuit pe tineri mai mici de 21
de ani, provocând destrânarea sau corupţiunea lor. Vedi
Bulet. Cas. S-a II, 1900, p. 459, şi Curierul judiciar din a-
celaş an, No. 27, unde sunt publicate atât decisia înaltei
Curţi cât şi conclusiile noastre. Această remarcabilă decisie,
dată sub presid. D-lui N. Mândrea, a fost publicată de noi şi
în Sirey, 1901. 4. p. 21 urm. Tot în acest sens s'a pronunţat
în aceeaş afacere şi Curtea din Iaşi, conformându-se, ca in­
stanţă de trimetere, jurisprudenţei Curţei de casaţie. Drep­
tul din 1901, No. 8. Cpr. în acelaş sens : Blanche, Études
pratiques sur le C. penai, V, p. 166, No. 142 (ed. a 2-a).
Garraud, Tr. ih. et pratique du dr. penai, V, p. 106, No.
1851 (ed. a 2-a), şi IV, p. 503, No. 487 (ed. 1-a).—Contrà :
Trib. Putna si C. Galaţi (decisie casata), C. judiciar din 1900,
No. 17. Cpr.' Cas. fr. D. P. 54. 1. 261. Sirey, 54. 1. 657.
C. Donai, Pand. Period. 1902. 2. 144, şi decisiile citate in
conclusiile noastre (Sirey, 1901. 4. p. 22, coIona 2). F . Hé-
lie, 77?. du Code penai, ÌV, 1534. Victor Râmniceanu (unul
din judecătorii cari au luat parte la decisia Curţei din Ga­
laţi mai sus citată), Dreptul din 1900, No. 35. Pand. fr.,
Attentas aux mceurs, 119 urm. Répert. Sirey, eod. v°, 360 urm.
1
) Şi trebue adaos : sau a judecătorului de instrucţie.
COD. CIV.—CART.III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 242 PR. PEN. 591
tra descoperirea adevérului. (Art. 241. 243 Pr. pen. Art. 247
Pr. pen. fr.).
Din capul locului trebue să observăm că enumerarea Sentii art
2 4 2 P l e i
făcută de a r t . 242 P r . pen. nu a r e un caracter limitativ : 'i»
ci din contra textul trebue i n t e r p r e t a t î n t r u i i sens larg
(lato sensu). Cuvintele none descoperiri (charges noucelles)
cuprind, în adevèr, în generalitatea lor, toate probele de
J
natură a stabili culpabilitatea inculpatului i.
Ast-fel, s'a decis că pot fi considerate ca none desco­
periri : un delict de aceeaş n a t u r ă , comis de aceeaş persoană
2
în împrejurări identice ) ; cuvintele rostite de prevenit în
urma punerei sale în libertate, etc. •'•).
Cu alte cuvinte, judecătorii, vor aprecia în înţelep­
ciunea lor împrejurările care pot constitui o dovadă nouă,
şi în această apreciare, ei nu vor asculta de cât conşti­
inţa lor 1 .
4

O simplă plângere, cuprindend enunciarea unor împre­

j u r ă r i grave, care ar ti fost necunoscute în prima instrucţi­
une, n'ar putea în genere fi considerată ca o sarcină nouă de
natură a face ca instanţa să se reîneeapă. Dacă, însă, s'ar
aduce acte justificative, care nu s'au avut în vedere la pri­
ma instrucţie, este evident că causa ar putea fi adusă din
5
nou în discuţie ) .
Ministerul public ar putea. însă, să ceară din oficiu o
nouă instrucţie pentru descoperirea de none dovedi, probele
nemaiiifestându-se adesea-ori de cât în urma decisiunilor
provisoriî
J
) Cpr. F. Hélie, op. cit.. II, 1022. Carraud, op. cit., 623, p. 861.
Mangin, op. cit., II, 388. Répert. Sirev, v° cit.. 823. Pand. fr.
eod. v°, 1736. Cas. fr. D. P. 78. 1. "238. Sirev. 77. 1. 487.
2
) Cas. fr. D. P. 67. 1. 357. Le Sellyer, op. cit, II, 704. Ré­
pert. Sirey, loco cit.
3
) Le Sellyer, op. cit., 705. Carnet, Instruct, criminelle, II. p.
293. Répert. Sirey, loco cit.
4
) Mangin, op. cit., II, 388, in fine.
5
) Le Sellyer, op. cit., II, 706—708.—Simpla plângere adusa de
o altă persoana, care n'ar fi participat la prima instrucţie, ifar
constitui nici ea o sarcină nouă, pentru-că nu este confir­
mată prin jurământ. Le Sellyer, op. cit, II. 709. Répert. Si­
rev, v° cit, 828.
'"') Le Sellyer. op. cit., II, 710. Mangin. II. 389. Répert. Sirev.
v° cit, 827.' Griolet, op. cit., p. 295. F. Hélie, op. cit, II, 1022.
Hans, op. cit, II, 1285, nota 2 . — C o n t r a : Carnot, Intinte, cri­
minelle, II, p. 292 urm. (art. 247, Xo. 4).
592 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 242 PR. PEN.

Caşul câmi Descoperirea unor noué dovedi în contra inculpatului

^enouTdo* împuterniceşte o a doua u r m ă r i r e , de cât atunci când
1 1 1 1

vedi nu poa-ordonanţa de n e u r m â r i r e este motivată în fapt, adecă când

c o n s t
onotóurma- s e
a t ă lipsa de dovedi suficiente. Dacă ea este, însă,
rire.Motiva-motivată în drept, precum a r t i , de exemplu, în caşul când
rea m drept. 's <ji e că faptul nu este nici crimă, nici delict, nici con­
a r C

t r a v e n ţ i e : sau că acţiunea publică este stensă prin pre­

scripţie, ori că există în specie lucru judecat, etc. : desco­
perirea de noué dovedi n ' a r fi de nici-un folos şi n'ar pu­
1
t e a da loc la o nouă u r m ă r i r e ) .
Caşul în care In unele caşuri, însă, descoperirile none pot să modifice
a e i e c a r e a n s e r
excepde^iiu f P t ) v i t de basă primei excepţiuni admisă de
împedecăre-cătră juridicţia de i n s t r u c ţ i e : în asemenea caşuri, dacă r e -
s l l i a a c e a s
mmariref * t â modificare că excepţiunea propusă a fost
pe nedrept admisă, u r m ă r i r e a va putea să reînceapă.
Ast-fel dacă faptul, care, Ia prima vedere, părea a fi
un delict, a fost declarat prescris şi acuma se descopere
că el este o crimă, p e n t r u care prescripţia nu s'a îndepli­
nit încă (art. 5 9 3 P r . pen.) : u r m ă r i r e a va putea fi din
2
nou deschisă î .
In caz de a se descoperi noué dovedi în contra in­
culpatului, el va fi trimes înaintea aceleiaş juridicţii, care
a declarat că nu este loc de u r m ă r i r e , fie camera de pu­
nere sub acusare, fie judecătorul de instrucţie. Această
n
soluţie resulta din art. 2 4 1 urm. P r . pen. ) . Remane, însă,

') Ortolan, op. cit., II, 2261. Répert. Sirev, v° cit.. 832. Pand.
fr., cod. v°. 1740. Hans, op. cit., II, 1287. Bonnier, 893.
Mangin, op. cit., 390. Griolet, op. cit., p. 294. V. Hélie, op.
cit., II, 1023. Le Sellyer, op. cit., II, 690. — Ordonanţa de
neurmărire ar avea un caracter definitiv, chiar dacă s'ar des­
coperi mai în urmă că pe nedrept s'a declarat că este lucru
judecat, sau că faptul este prescris, etc. : asemenea descope­
rire nedovedind existenţa faptului, sau culpabilitatea incul­
patului. Ea dovedeşte pur şi simplu eroarea judecătorului,
şi asemenea eroare, acoperită prin lucru judecat, nu poate
să motiveze o nouă urmărire. Hans, op. cit., II, 1287, nota
4. Pand. fr., v° cit., 1741.
2
) Garraud, op. cit., 623, p. 860, 861. Répert, Sirey, v° cit.,
833. Pand. fr., eod. v°, 1742, 1743. Haus, op. cit., II, 1287.
Le Sellyer, op. cit., II, 690, p. 390, 391, nota 1, şi autorii
citaţi în nota precedentă.
3
) Le Sellyer, op. cit,, II, 711. Répert. Sirey, v° cit., 837, şi
decisiile citate acolo. Pand. fr., eod. v°, 1746.
r

COD. CIV.—CART.III.—TIT. 11T.—CAlTf. IX.—S-a III.—ART. 242 PR. PEN. 593

bine înţeles cà camera de punere sub acusare, în caz de

descoperire de nouè dovedi, poate, înainte de a ordona cele
de cuviinţă, să facă singură instrucţia, fără a trimite afa­
1
cerea judecătorului de instrucţie (art, 230 P r . pen. i ).

2° D e c i ş i i s a u o r d o n a n ţ e <J.e u r m ă r i r e s a u d e t r i m e t e r e
ide r e n v o i ) .

Decisiile şi ordonanţele, prin care un acusat sau un

prevenit este trimes înaintea tribunalelor de represiune,
au autoritatea lucrului judecat în acest sens, că ministerul
public nu se poate abţine de a trimete afacerea înaintea
tribunalului indicat, nici să seziseze direct un alt tribunal ~).
Decisiile şi ordonanţele de u r m ă r i r e sau de trimetere
o c t u l d e c i
au, deci, de efect sezisarea tribunalelor represive, cu a c e a s t ă H "
1
' " * snlor sau or-
deosebire că ele sunt în principiu indicative în privinţa tri- donanţeior
,lc t r , m e t e r e
bunalelor corecţionale, sau de simplă poliţie, şi a t r i b u t i v e -
de juridicţie în privinţa Curţilor cu j u r a ţ i , care, după unii,
;!
nu s'ar mai putea declara incompetente ) .
') Cpr. C. Amiens, Sirey, 52. 2. 145. D. P. 51. 2. 183.
2
) (jriolet. op. cit,, p. 231. Répert. Sirev. Chose jugée, 840.
Pand. fr., eod. v° 1633.
s
) Hans. op. cit., II, 1288. Pand. fr., v° cit, 1655 urm., 1666 Curtea ou
ura a r e e a
urm. si Chambre des mises en accusation, 270 urm. Ranter,.! ţi
Dr. criminel, II, 771 (ed. din 1836). Garraud,_o/>. cit,, 623, p i ' ^ e declara
863. Répert. Dalloz, Supplém,, Chose jugée. 272. Mangili, De necompe-
I'instruction écrite, VI, 127. Morin. Répert. universel et r«/-tentă? Con-
sonné du dr. criminel, Chose jugée, No. 17, şi Mise cu a ecu- troversa.
sat ion, No. 5. Trébntien, Cours element, de dr. criminel, II,
523. Cas. fr. D. P. 73. 1. 41. — Această soluţie este însă
contestată, şi nu fără oare-care teineiù, în privinţa Curţi­
lor cu juraţi, care, 'amintea deschiderei desbaterilor, ar putea
să-şi decline conipetinţa. (Argum. din art. 406 Pr. penala,
după care incompetinţa Curţei cu juraţi este un motiv de
casare a decisiunei). Vedi în acest, din urmă sens, mult mai
juridic, după părerea noastră : Le Sellyer, op. cit., I, 147.
H. Laurens, op. cit,, p. 149. Griolet. op. cit., p. 243. F. He-
lie, op. cit., V, 2318, 2319. Merlin, Quest, de droit, t. IV, p.
559, v° Incompetence (ed. din 1829). „Avend în vedere, dice
Curtea cu juraţi din Ilfov, că Curtea cu juraţi, ca ori-care
alta instanţă judecătorească, este judecătorul propriei sale
competinţe ; că decisia camerei depunere sub acusare fiind
numai indicativă, iar nu atributivă de juridicţie, nu o poate
lega, etc." Dreptul din 1900, No. 82.
Se admite insă, chiar de autorii cari recunosc că decisia
594 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 388.

Art. 388 Pi- „Dacă faptul este oprit de lege, dice art. 388 P r .
pen.
pen., Curtea va p r o n u n ţ a pedeapsa stabilità prin lege, chiar
la caz, când după desbateri, s'ar găsi câ el nu mai este
- r
de competinţa Curţei j u r a ţ i l o r ' ) . (Mai vedi încă a r t . 2 2 6 ,
387 P r . pen.).
Punctele a- Tribunalele represive nu sunt. însă. legate prin deci­
supra cărora
trib. repre­ sale sau ordonanţele de t r i m e t e r e , nici în privinţa puncte­
sive nu sunt lor de fapt, nici acelor de drept, ele păstrându-şi liberta­
legate prin
decîsiile sau tea lor de apreciare, fiind-câ juridicţia de instrucţie nu
ordonanţele declară dacă culpabilitatea acusatului sau prevenitului este
de trimetere.
sau nu stabilità, ci numai că sunt indicii suficiente de cul­
2
pabilitate (cpr. a r t . 2 1 6 , 2 2 4 , 2 2 6 P r . p e n . ) ) .

camerei de punere sub acusare este atributivă, iar nu nu­

mai indicativa de juridicţie, că Curtea cu juraţi ar putea
să se declare necompetentă, daca afacerea ar fi de compe­
tinţa exclusivă a Curţei de casaţie (cpr. art. 102 Constit.).
Vedi Ranter, op. şi loco supra cit., 771, p. 430.
Curtea cu juraţi ar putea de asemenea şi chiar ar trebui,
după opinia tuturor, sa admită o excepţie peremptorie sau
dilatorie, dacă ea este întemeiată, fiind-că. in asemenea caz,
acţiunea publica nu poate fi primită, fie într'un mod per­
manent, fie pentru moment numai, aşa că ea nu mai poate
fi urmărită nici înaintea unei iuridicţiuni. Cpr. Hans. op.
cit., II, 1288, nota 7.
Trib. corec­ Cât pentru tribunalele corecţionale şi de simplă poliţie,
ţionale. decisia sau ordonanţa de trimetere fiind numai indicativă
de juridicţie, ele pot. în ori-ce stare a desbaterilor, să
examineze chestiunea de competinţa şi să se declare necom­
petente (art. 158, 189 Pr. pen.).
După art. 388 Pr. pen., Curtea cu juraţi avénd plenitudinea
de juridicţie în sensul că poate judeca şi aplica acusaţilor
pedeapsa pentru fapte, care după desbateri, se constată că
nu mai sunt de competinţa sa a le judeca, urmează că. în
caz de casare, judecata din nou se trimete numai la comi-
siunea magistraţilor Curţei cu juraţi pentru aplicarea pe­
depsei. Cas. rom. S-a II. Dreptul din 1899, No. 51.
Prevenitul
2
) Cpr. G-arraud, op. cit., 623, p. 863. Répert. Sirey, v° cit.,
poate opune 841 urm. Pand. fr., eod. v°, 1641 urm. Hans, op. cit., II,
înaintea ju- 1288 urm. Griolet, op. cit.', p. 232 urm. F. Hélie. op. cit.,
rdicţiilor de V; 2073 urm., 2320. Le Sellyer, op. cit., II, 442. — Unii
fond excep­
ţiile de drept ar voi ca numai chestiile de fapt sa fie deferite aprecierei
respinse de suverane a instanţelor de fond, retuşând prevenitului sau
juridicţiile acusatului dreptul de a readuce înaintea juridicţiei de fond
de instrucţie. excepţiile de drept, precum : prescripţia, lucrul judecat,
Controversă. ' etc, ce el ar fi opus înaintea instanţelor de instrucţie şi pe
care acestea le ar fi respins (cpr. F . Hélie. op. cit., II- 1021,
COD.CIVIL.—CART. U L - T I T . I fL-CAPIT.IX.—S-a III.—ART. 388 PR. PEN. 595

Dacă decisale camerei de punere sub acusare şi or- instanţa de

f f e e 1
donanţele judecătorului de instrucţie nu au a u t o r i t a t e a lu- j ^ ^ ^ \ ' ă e

crnlui judecat, în privinţa cnlpabilitâţei acusatului sau pre- califica

venitului, ele, a fort/ori, nu au această a u t o r i t a t e în pri- eum^crede
1
vinţa calificărei faptului imputat unuia sau a l t u i a 1 . Ast­
fel, instanţa sezisată poate să decidă că faptul constitue
o crimă în loc de un delict, şi vice-versa : că el nu con­
stitue nici-o infracţiune la legea penală : că infracţiunea
trebue să fie alt-fel calificată : că ea nu este pe deplin do­
vedită, etc. Singurul punct, care nu poate fi criticat, este
r e g u l a r i t a t e a decisiei de t r i m e t e r e , asemenea i r e g u l a r i t a t e
putènd da loc numai la recursul în casaţie
Dar dacă judecătorii sezisaţi. de instanţele de trime- E a n u p o a -
tere. nu sunt legaţi prin calificarea faptului făcută de a- ^ f a p t " "
ceste instanţe i , ei nu pot nici î n t r ' u n caz să atingă fapte mmé, necu­
3

prinse în de­
şi V, 2 3 2 6 . Trébutien, op. cit., II, 522). Această soluţie este, Uoiianţa <le
insă inadmisibilă, pentru-că juridicţiile de instrucţie nu se trimetere.
pronunţă de cât asupra unui singur lucru, şi anume dacă
faţa cu indiciile adunate, este. sau nu, loc de a se sezisa
tribunalele represive. Kle nu judecă, insă, în mod definitiv
nici chestiile de fapt, nici acele de drept. Cpr. Répert. Si-
rev, v° cit.. 846. Le Sellyer, op. cit., II. 442.
*) Cpr. Maus. op. cit., II, Ì290. Trébutien, op. cit., II, 522.
Pand, fr., v° cit., 1644 urm. Répert. Dalloz, Supplém., Chose
iuqée. 271. Criolet. op. cit., p. 236. Carrand. op. cit., 623. p.
'863. Cas. fr. S., 82. 1. 142. S., 8 9 . 1 . 397. Cas. rom. Bulet. 1900.
S-a II, p. 52. Pand. fr. 1901. 1.167. Dreptul din 1902, No. 16.
In apel, inculpatul nu poate fi judecat pentru un fapt nou, i apel, in-
M

care n'a fost supus judecatei primei instanţe, însă Curtea culpatuluu
h
poate să schimbe calificarea de la prima instanţă, mai cu 1™»*® J|£
4 1
sama dacă exista apel din partea ministerului public. C. font noii"
Galaţi şi Bucureşti, Dreptul din 1898. No. 8, şi din 1899.
No. 39.—Dar dacă instanţele de fond sunt în drept a schimba
calificarea primitivă a faptului, ele trebue să se întemeeze
pe aceleaşi tapte, care au fost propuse şi discutate, iar nu
pe alte fapte, asupra cărora inculpatul n'a fost deşteptat ca
să se apere. Cas. rom. Bulet. S-a II, 1899, p. 444 şi 590.
Cas. fr. Sirey. 89. 1. 397. — In ori-ce caz, nici procurorul,
nici partea civila, nu se pot plânge de schimbarea califică­
rei faptului, ci numai condamnatul. Cas. rom. Bulet. S-a II.
1900, p. 52 (decisie la care am luat şi noi parte).
-) Cas. fr. Sirey, 53. 1. 234. Trébutien, op. cit., II, 522, in fine.
) Camera de punere sub acusare este, de asemenea, învestită
cu dreptul de a modifica şi de a complecta calificările date
faptelor incriminate, fie de ministerul public, fie de judecă­
torul de instrucţie. Cas. fr. Sirey, 93. 1. 329. D. P. 9 2 . 1 . 582.
596 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 362.

none, necuprinse în decisia sau o r d o n a n ţ a de u r m ă r i r e ,

chiar dacă o conexitate oare-care a r exista între acele fapte
si acel incriminat, ei putend numai să aibă în vedere di­
versele elemente complexe şi indivisibile ale aceluiaş fapt ' ) .
Circumstan- Cât pentru circumstanţele a g r a v a n t e , care a r resulta
A r t ^ p r ^ a b a t e r i , ele vor fi puse în discuţia juraţilor, cu-toate-
g r a e , < n

pen. Con- că camera de punere sub acusare le ar fi î n l ă t u r a t prin

troversa. < j i i e c fj \ fapt ca nedovedite, fie în drept. Cu alte
s a e n

cuvinte, î n l ă t u r a r e a acestor împrejurări, de instanţa de t r i -

metere, nu constitue nici î n t r ' u n caz lucrul judecat pentru
instanţele de fond. A r t . 362 P r . pen., care obligă pe pre­
s i d e n t e Curţei de a pune j u r a ţ i l o r chestiunea privitoare
la circumstanţele a g r a v a n t e , ce a r resulta din desbateri,
nu distinge, în adevér, între împrejurările a g r a v a n t e apre­
ciate sau neapreciate de camera de punere sub acusare,
2
apreciate în fapt, sau în drept ) .
.scusa. Dacă camera de punere sub acusare a r fi respins scusa
3
legală propusă de a c u s a t ) , chestiunea relativă la scusa va
') Oas. fi\Sirev, 75. 1. 141. I). P. 75. 1. 491. Répert. Sirey,
Chose jugée, 873, 874. F. Hélie, op. cit, V, 2322.
2
) Cpr. Répert. Sirey, v° cit., 854 urm. Haus, op. cit., 1289.—
Contra : Trébutien, op. cit.. II, 523. F. Hélie. op. cit., V, 2322,
şi VIII, 3636. Pand. fr., v° cit., 1648. Aceşti autori susţin
că presidentul Curţei poate să supue împrejurarea agra­
vantă aprecierei juraţilor, de câte ori decisia camerei a în­
lăturat-o în fapt, ca nedovedită ; el ne mai avènd, insă, a-
această facultate de câte ori ea a fost înlăturată în drept.
Tot în acest sens s'a pronunţat si (Jartea de casaţie din
Francia. Vedi Sirey, 42. 1. 182. Sirey, 43. 1. 664.
3
) / Fste de observat că Pravila lui Vasile Lupu admitea ca
Pravila tui I scusa, în materie de furt, foamea si nevoea : „Cela ce de mare
V. Lupu. ! sărăcie va fura, iar nu mult, ci numai cât va mânca şi cât
FurtJ:oame ; j se va îmbracă, acesta să se iarte ; iară de vor vrea, să 1 şi
miseri èTScu- ] certe mai pre puţin, iară nu ca pre un fur, pentru că se
I chiama că au furat de nevoe". (Capit. pentru cei ce fură în
i pisma nescui cu batgiocură, pricina a 15-a).—Tribunalul din
« Château-Thierry a admis aceeaş soluţie, achitând pe o fe-
\ mee, care furase o pâne, ceea ce ne reaminteşte pe Jean
Valjean din „Les Misérables" de Victor Hugo *). „Conside-
*) „Cât timp, ilice autorul în prefaţa acestei opere (Les Misérables), va
exista, prin faptul legilor şi al moravurilor, un blăstem social înfiin­
ţând în mod artificial infernul în plină civilisaţie ; cât timp cele trei
I probleme ale secolului, degradarea omului prin "proletariat, decăderea
] femeei prin foame, atrofia copilului prin întuneric, nu vor fi resolvite;
l cât timp, pe une-locuri, asfixia socială va fi cu putinţă : eu alte cu-
e
Vvinte, şi dintr'un punct de vedere mai general, cât timp va exista p
ipănicnt ignoranţa şi miseria, cărţile de soiul acesteia vor putea ti de
\u\x folos oare-care".
COD. C1V.-CART. I I I . - T I T . III.—CAPIT. IX.—S-a I l l . - A R T . 60 PR. PEN. 597

trebui să fie pusă juraţilor, fie din oficiu, când ea ar r e ­

sulta din desbateri, fie după cererea acusatnlui. Şi vice­
versa, j u r a ţ i i a r putea î n l ă t u r a circumstanţele a g r a v a n t e ,
sau scusele mencionate în actul de acusare.
I n fine, tribunalele represive pot admite, în favoarea Circumstau-
acusatului sau prevenitului, circumstanţe u ş u r ă t o a r e (art. '^'Art'ei)
r
60 C. p e n a l ) . Aceste circumstanţe nu fac obiectul unei c. pen.
chestiuni pusă juriului. Presidentul trebue, însă, sub pe­

rlina, dice tribunalul, între altele, că miseria şi foamea sunt \

susceptibile de a răpi ori-cărei fiinţe umane o parte din li­
berul seu arbitru si de a slăbi întrlnsa, pană la un punct
oare-care, noţiunea binelui şi a răului: că este regretabil ca.
înţr'o societate bine organisată, un membru al acestei socie­
tăţi, mai cu samă o mamă de familie, să fie lipsită de pâne
tara vina ei ; că dacă o asemenea situaţiune se întâmplă şi
dacă ea este. ca în specie, bine stabilită, judecătorul poate
:
si are chiar datoria să interprete cu umanitate inflexibilele
prescripţiuni ale legei, etc.'' (Tedi I). P. 1899. 2. 330, şi.
Dreptul, din 1898, No. 32). Această sentinţă, reformată în­
cât priveşte considerentele numai, de Curtea din Amiens,
caci prevenita a fost achitată si de Curte, a stârnit o a-
devarată furtună în presă. V. H. Leyret. Les jugements ciu.
president Magna ud (Paris, 1900), p. 16 urm. Diarul Les Débats
s'a rădicat mai cu samă cu putere în contra ei, dicend ca
legea trebue să fie mai pre sus de cât umanitatea. Presid.
Magnami, care redactase sentinţa, cetind tirada diarnlni Les . {

Débats, s'a mulţămit a respunde suridènd : „Cred că auto- i

rul acestei consultaţii nu s'ar fi exprimat ast-fel, dacă n'ar ; • •
1
fi mâncat de trei-deci şi şese de oare '.
Vorbind de Vasile Lupu. am credut de cuviinţă de a re­
aminti această sentinţă, remasă celebra, pentru-că ea a a-
plicat întocmai principiile vechei noastre legiuiri.
Intr'un alt capitol din aceeaş pravilă, se prevede, ca : Altă disp-.-
,,daca ţiganul, sau ţiganca lui, sau copalul, de va fura o siţie a Prav.
dată sau de done ori, găină, gânscâ, sau alt lucru micşor, lui V. Lupu.
să se iarte : iară de va fi alt lucru mai mare furat, să se
cearte ca şi fie-ce fur".
l
) Circumstanţele uşurătoare nu sunt admisibile în materie rte Contravenţii
contravenţii poliţieneşti. Cas. rom. Bulet. 1898, 8-a II, p. poliţieneşti.
461, Vedi şi decisiile citate în t. V, p. 392, nota 2.—Con­
tra : Art. 483, § 2 C. fr.. adaos prin legea din 28 aprilie
1832.—Circumstanţele atenuante sunt de asemenea admişi- p , a u c r u t ă

bile astâ-di. după legea din 2 şi 3 martie 1902, în materie frauduloasă,

de bancrută, V. Cesărescn şi Dan, Codul de comerţ si noua
lege a falimentelor (1902. Tip. C. judiciar), p. 261, nota a-
supra art. 881.
598 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

deapsă de militate, să înştiinţeze pe j u r a ţ i de puterea ce li

aparţine în această privinţă (art, 365 P r . pen.), i ) .

Decişii emanate de la juridicfiile de judecată sau de fond.

Art. 3 8 3 din P r . penală conferă a u t o r i t a t e a lucrului
j u d e c a t ordonanţei presidentului, care pronunţă achitarea
acusatului, şi decisiilor a c h i t ă t o a r e ale Curţilor cu j u r a ţ i .
Această a u t o r i t a t e există, însă, în privinţa t u t u r o r decisii­
lor Curţilor cu j u r a ţ i , care a r pronunţa condamnarea sau
absolvirea, după cum ea există în privinţa t u t u r o r hotă-
rîrilor definitive, emanate de la judecătoriile de ocoale, tri­
bunale sau Curţi, şi chiar de la tribunalele excepţionale,
precum : consiliile de resboiu, etc, Textul art. 3 8 3 este,
în adevér, o disposiţie de principiu, aplicabilă t u t u r o r hotă-
2
rîrilor în genere ) .
Hotărîri In ceea ce priveşte hotărîrile preparatorii, relative la
preparatorii.
m s t rţj u c f r e i , precum a r fi acele care ar fi admis
u n e a a a c e

o expertisă sau martori, care a r fi suspendat procesul pană

la judecarea unei chestiuni prejudiciale, etc., ele nu leagă
pe tribunalele represive -, căci asemenea h o t ă r î r i , în penal
3
ca şi în civil, nu au puterea lucrului judecat ) .
Hotărîrile preparatorii dobândesc, însă, a u t o r i t a t e a lu­
crului judecat în acest sens, că dacă judecătorii reman li­
beri de a statua aşa cum înţeleg asupra fondului, dovada
ordonata în mod p r e p a r a t o r trebue să fie făcută, ei nepu-
4
ténd să revie asupra ei ) .

*) Ortolan, op. cit., II, 2319. — Circumstanţele uşurătoare se

declară de comisiunea juraţilor prin verdictul ei, care este
suverană să le şi aprecieze şi să le declare, iar judecătorii Cur-
ţei nu pot reduce pedeapsa făra ca, prin verdict, să se a-
corde asemenea circumstanţe. Cas. rom. Bulet. S-a I I , 1899,
p. 1104 (decisie pronunţată în unire cu conclusale noastre).
—In caz când comisiunea juraţilor acordă acusatului, găsit
culpabil, circumstanţe uşurătoare, judecătorii trebue să sco-
boare pedeapsa sub minimum pedepsei lea'ale. Cas. rom.
Bulet. S-a II, 1899, p. 895.
2
) Trébutien. op. cit., II, 778. Répert. Sirev, Chose jugée. 876,
884 urm. ' Pand. fr., eod. v°. 1588 urm.,' 1602 urm. Haus,
op. cit,, II, 1297. Le Sellver! op. cit, II, 668 urm. F . Hélie,
op. cit,., I I , 1024 urm.
8
) Cpr. F . Hélie, op. cit., II, 990. Répert. Sirey, Chose jugée,
0
878. Pand. fr., cod. v '. 1670. Vedi si suprà. p. 500 urm.
*) Cas. fr. Sirev. 36. 1.' 778. Sirev. 41. 1. 518. Pand. fr.. v°
COD. CIV.—CAUT. III.—TiT. 11I.-CAP1T. l X . - S - a l I L - A R T . 444 PR. PEN. 599

.Judecătorii a r putea, însă, după ce au refusat de a

ordona o procedură p r e p a r a t o r i e , să revie asupra hotarî-
rei lor şi să ordone îndeplinirea ei ; p e n t r n - c ă ei nu u r ­
1
măresc de cât un singur scop: descoperirea a d e v é r u l u i ) .
H o t â r î r i l e , date în materie represivă, au a u t o r i t a t e a Hotărîri sn-
lucrului judecat ca şi acele date în materie civilă ( v. supra^^^^^
p. 4 5 3 1 , îndată ce ele au fost p r o n u n ţ a t e , chiar dacă ar fi sau anulare.'
susceptibile de un recurs ordinar, sau e x t r a o r d i n a r ) . 2
Controversa,
Această a u t o r i t a t e dispare, însă, îndată ce h o t ă r î r e a a
3
fost a t a c a t ă , fie pe căile ordinare, fie pe acele e x t r a o r d i n a r e ) .
Recursul in casaţie, afară de acel interjetat în inte-Recurs în in-
8 6
rcsul legei de ministerul public de pe lângă Curtea d e ^ ' ^ ! ^ -
4
casaţie lart, 4 4 4 P r . pen. si a r t . 13» L . C. de c a s a ţ i e ) , 'pen.
rădică, deci, h o t ă r î r e i puterea sa juridică, întocmai ca şi
oposiţia sau apelul •"').
cit., 1671. Répert. Sirey, eod. v°, 882.—In cât priveşte reveni­
rea asupra kotârîrilor preparatorii în civil, vedi saprà, p. 503.
\) Répert. Sirey, v° cit., 880, 881.
2
) Répert. Sirey, v° cit., 887 urm.—Vedi însă Mangin (op. cit.,
II. 394) şi V. Hélie (II, 993), după care hotârîrile pronun­
ţaţi» de tribunalele represive ar ti lipsite de ori-ce autori­
tate, cât timp ele nu sunt irevocabile.
3
) Répert. Sirey, 890. Cas. ti'. I). P. 83. 1.163. Sirey, 85. 1. 58.
—Această decisie pune în principiu că apelul are de efect
de a rădica hotărîrei ori-ce putere juridică ; de unde re­
sultă că juridicţia civilă, sezisată de o dificultate relativa la
un drept de proprietate, nu este legată prin decisia dată de
un tribunal represiv, care a prejudecat aceeaş chestie, dacă
această din urma hotărîre a fost atacată cu apel.
4
) Numai ministerul public de pe lângă Curtea de casaţie, nu cine poate
însă şi acel de pe lângă tribunale şi Curţi, poate face re- tace recurs
curs în interesul legei. Cas. rom. Dreptul din 1893, No. 69. în interesul
I , , p e i
si Bulet. 1893. p. 682. V. judiciar Am 1894, No. 19, si Bulet '
S-a II, 1894. p. 401. Vedi si saprà, p. 489, si p. 586. n o t a i .
— Î n cât priveşte efectele casărei în virtutea art. 443, 444
Pr. pen., în conflict cu efectele autorităţei lucrului judecat,
vedi Criolet, op. cit., p. 306 urm.
E
') Répert. Sirey, v° cit, 890.—Instanţa de trimetere trebue să Efectele ca-
statucze numai asupra punctelor, pentru care s"a casat o de- sărei în pri-
cisiune. iar n u şi asupra celorlalte puncte invocate înaintea yinţapuncte-
l o r r e s m s e
Curţei de casaţie şi respinse : alt-fel violează autoritatea l u - P -
iTului judecat şi pronunţă o decisie casabilă. Ast-fel, dacă
o liotarîre, care absolve pe inculpat, condamnându-1 la daune,
se casează, numai pe motivul acestei condamnări la daune,
rcspingèndu-se celelalte motive privitoare la faptul penal,
instanţa de trimetere violează art. 10 Pr. p e n . , dacă se
600 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 481, 600 PR. PES'.

Hotărîri pro- Acusatul contumace este judecat de Curtea cu j u r a ţ i

ara
contumacie?*' «oncursul juriului (art. 472 urm. P r . pen.), însă în
1
Art. 470 urm şedinţă p u b l i c ă ) .
Pr. pen. Decisia care-1 achită, fiind definitivă şi neputènd fi a-
n u l a t ă de cât în interesul legei (art. 407 P r . pen.), are
necontestat puterea lucrului judecat.
Aelut. acu- Achitarea acusatului, fie d a t ă în contradictor, fie prin
satului, contumacie, nu mai permite, în adevér, o noué u r m ă r i r e
2
pentru acelaş fapt (art. 3 8 3 P r . pen.) ) .
Absolvirea Aceeaş soluţie este admisibilă în privinţa decisiilor
s
acusatului. ^ i i r e ) . „Considerând, dice Curtea noastră supremă,
a D s o v

că prin presentarea voluntară sau silită a contumacelui,

care fusese condamnat, decisia de condamnare se consideră
nimicită (art. 4 8 1 P r . pen.), ceea ce dă a înţelege că decisiile
de achitare şi de absolvire na se nimicesc : că. prin urmare,
4
acestea din urmă produc efectul lucrului judecat, etc.'" ) .
Condamna- Ce trebue să decidem în privinţa decisiilor de con-
a
ti?hvf ~ damnare ? Aici se presintă o p a r t i c u l a r i t a t e : decisiile de
rea

condamnare p r o n u n ţ a t e prin contumacie sunt nimicite de

drept prin presentarea voluntară, sau, silită a contumace­
5
lui (art. 4 8 1 P r . pen.) i . De aici n ' a r trebui însă să con-

pronunţă şi asupra faptelor penale şi nu se mărgineşte nu­

mai la pretenţiunile civile. Cas. rom. C. judiciar din 1901,
No. 8 (decisie nereprodusă în Bulet.). Cpr. Cas. rom. Bulet.
S-a 1, 1874, p. 325. Bulet. S-a 1, 1889, p. 1030.
J
) Garraud, op. cit., 580.—Nu poate fi considerat ca contumace
individul, care nu se presintă pentru că era deţinut în închi­
soare, în străinătate. Cas. Roma, J. Clunet, anul 1902, p. 907.
2
) Répert. Sirev, v° cit., 892, si v° Contumace. 282. Haus. op.
cit., II. 1281. Manghi, II, 395. Le Sellver. op. cit., II. 685.
F. Hélie, op. cit., II, 993, şi VIII, 3877. Garraud, op. cit.,
580, p. 791. Griolet, op. 'cit., p. 304. Trébutien.' II, 652.
Répert, Dalloz, Supplém., Contumace, 110. Pand. fr., Chose
jugée, 1723, şi Contumace, 280.
3
• ) Répert. Sirey, Chose jugée, 893, şi Contumace. 283. Pand,
fr., Contumace, 279. Mangili, op. cit., II, 394 urm. Trébutien,
op. şi loco cit. F . Hélie, loco saprà cit. Garraud, op. şi loco
cit, Haus. op. cit., II, 1281.
+
) Bulet. Cas. S-a II, anul 1900, p. 438.
Antinomie lata cum se exprimă art. 481 din Pr. pen. : „Dacă acusa-
întreart.481 tul se dă prins, ori dacă se va aresta mai înainte de stìn-
si 600 Pr. gerea pedepsei prin prescripţiune, decisiunea dată în con-
1 ) e n
' fumarie si procedurile făcute în contra lui. începând de la
ordonanţa de închisoare sau de reînfăţişare, vor fi de sine
nimicite, şi se va procede în privinţa lui după formele or-
COD. CIA'.—CART. III.—TIT. III.-CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 481 PR. PEN. 601
chidem că ele nu au a u t o r i t a t e a lucrului judecat, pentru-
că decisiile p r o n u n ţ a t e de tribunalele represive, ca şi acele
p r o n u n ţ a t e de tribunalele civile, avènd, precum am védut,
a u t o r i t a t e a lucrului judecat, chiar când sunt susceptibile
de un recurs, fie ordinar, fie e x t r a o r d i n a r ; decisia pronun-
ţ a t ă în contumacie se consideră ca expresiunea adevèru-
lui, pro veritate habetur, cât timp condamnatul n'a fost a-
restat, sau nu s'a presentat de bună voe 1 . Decisia de con­ 1

damnare are, deci, o a u t o r i t a t e provisorie şi lucrul nu se

consideră ca definitiv judecat, de cât atunci când pedeapsa
p r o n u n ţ a t ă în contumacie este prescrisă -). Condanma-
tuI
Decisia de condamnare, fiind un tot indivisibil si f i i n d contu- î n

n . * . . ... . , . ' , macie poate

cu desaverşire muncita, prin a r e s t a r e a sau presentarea de ei înurma
a r e s t a r e i s a i 1
bună voe a contumacelui, î n l ă t u r a r e a circumstanţelor a -
, ' i j." - x • J. presentărei
g r a v a n t e prin decisia p r o n u n ţ a t a in contumacie nu poate g i a a e s fie

să folosească acusatulni : de unde resulta că, în caz când condamnat

aceste circumstanţe a r fi recunoscute ca existente, de j u - 4°uuu^rea
r a ţ i , acusatul va t r e b u i să sufere o condamnare mai grea de cât acea
de cât cea dintâi, t a r ă ca el să poată opune excepţi- Controversă,
;î
unea dinare".
lucrului Oj uadevărată
d e c a t ) . antinomie
Este a d e vşiă rcontrarietate
a t că F a u s t iexista
u Hélie,
în- Art (>0O IV.
tre acest text şi art. 600 Pr. pen., care sună astfel : „In pen.
nici-nn caz condamnaţii în contumacie sau în lipsă, nu voi'
putea fi primiţi a se înfăţişa, ca să se descarce ele condam­
1
narea ce a fost pronunţată în contra lor '. Acest text este
contrar art. 481. pentru-că s'a eliminat din el, lie din ne­
băgare de samă, fie din greşalâ de tipar, cuvintele „dont ta
peine a été preterite", care figurează în textul corespumle-
tor francez (art. 641). Pentru ca art. 481 să fie în armonie
cu art. 600, trebne să cetim acest din nrmă text în modul
următor : „In nici un caz, condamnaţii în contumacie sau
în lipsă, a căror pedeapsă s'a prescris, nu vor putea fi pri­
miţi, etc.". Alt-fel art. 600 ar fi în flagrantă contradicere
cu art. 481, precum am arătat mai sus.
*) Cpr. Répert. Sirev. v° cit., 894. Hans. op. cit.. II, 1281. C,
Paris si Orléans, 1). P. 74. 2. 147. Sirev. 74. 2. 40. Sirev.
82. 2. 57.
2
) Hans, op. cit.. II, 1281. in fine.
3
) Hans,' op. cit.', II, 1281. nota 27. Trébutien, op. cit., II, 652.
Mangin, op. cit., II. 397. Le Sellyer, op. cit., II, 686, şi E-
fu.des hist. tli. et pratiques sur le droit criminel, VI, 2255.
Griolet, op. cit., p. 304, 305. Morin, Répert., Chose jngée.
24. Xougnier, Cour d'asxises, II, 764. Merlin, Répert. t. I I I .
v° Contumace, § 3, p. 760, 761. Répert. Dalloz, Supplement,
602 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 481 PR. PEN.

credènd că declaraţia relativă la circumstanţele a g r a v a n t e

poate, une-ori, după împrejurări, să fie separata de decla­
r a ţ i a relativă la acusărea principală, nu permite judecă­
torilor de a avea in vedere circumstanţele a g r a v a n t e în­
l ă t u r a t e prin decisia în contumacie, de câte ori această se­
1
p a r a r e este cu p u t i n ţ ă ) ; însă este de observat că aceiaş
autor, ocupându-se mai la vale de efectele casărei, observă
cu drept cuvent că toate împrejurările unui cap de acusare,
formând un tot indivisibil, îndată ce un fapt trebue să
fie apreciat din nou, este n e a p ă r a t ca toate elementele
sale să fie supuse acestei aprecieri -Ì. De aceea s'a şi de­
cis, de Curtea de casaţie din F r a n c i a , că de câte ori o de­
cisie condamnatoare, d a t ă în contradictor, este deferită, de
acusat, Curţei de casaţie, casarea are de efect de a supune
noului judecător faptul incriminat în întregimea lui, şi al

Contumace, 112. Répert. Sirey, Chose jugée, 896 urni. Cpr. Cas.
fr. Répert. Dalloz, Contumace. 106, nota 3 . — C o n t r a : Cas. rom.
Bulet. S-a II, 1900, p. 137, şi Curierul judiciar din 1900. No.
27. „Considerând, dice această decisie. că în caz când con­
tumace! e s'a presentai şi a fost judecat, chestiunea este dacă
el poate fi condamnat la o pedeapsă mai grea ; că, dacă ne
am mărgini a invoca art. 181 Pr. pen., s'ar putea dice că,
în urma presentărei contumacelui, el judecându-se de Curtea
cu juraţi, aceasta poate să-1 condamne la o pedeapsă mai
mare de cât fusese condamnat în contumacie : considerând,
însă, că acest resultai nu poate fi admis din punctul de ve­
dere al echităţei : că dacă, în urma prinderea sau presen­
tărei contumacelui, judecarea are a se urma după toate re-
gulele în favoarea apărărei, dinaintea Curţei cu juraţi, a-
ceasta este o favoare care nu are a fi mărginită, şi ar fi a
o mărgini dacă condamnatul in contumacie la o pedeapsă
de un an, ar putea în urmă să fie condamnat la doi ani, ca
în specie : ca dacă hotărîrile de condamnare contra contu­
macelui se nimicesc, aceasta este numai sub condiţie ca po-
siţia lui sa nu se agraveze prin judecata ce ar urma. în
ori ce privinţa ar fi, etc.".—Poate ca decisia Curţei să fie
echitabilă, ea nu ni se pare însă juridică : căci continuacele
nu se poate folosi de pedeapsa mai blândă, preveduta în
condamnarea prin contumacie, de cât invocând autoritatea
lucrului judecat a primei decisiuni. Or, ce autoritate mai
poate avea o decisiune pe care legea (art. 181 Pr. pen.) o
declara cu totul ştearsă si nimicită ?
*) F. Hélie op. cit., II 995. '
-) F. Hélie, op. cit., VIII, 1017.
COD. CIV.—CART. III.—TIT. 111.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 481 PR. PEN. 603

doilea j u r i u poate să se pronunţe asupra circumstanţelor

r
a g r a v a n t e înlăturate de cel dintâi ) .
Este, însă, evident că de câte ori acusatul a fost achi- Caşul iu care
t a t pentru unele fapte şi condamnat numai în privinţa altora, fogfâchitat
condamnarea singură este nimicită prin p r e s e n t a r e a con-numai în pri-
a
tumacelui (art. 4 8 1 P r . pen.), a c h i t a r e a fiind pentru d î n - ^ t J « i con­fa

sul un fapt dobândit (art. 3<83 P r . pen.). Asupra acestui damnat în

p r n al
punct nu poate fi nici-o discuţie ; căci p r e s e n t a r e a contu- ^* "
macelui nerădicându-i necontestat beneficiul achitărei, dacă Art.383,481
P r p e n
faptele, p e n t r u care el a fost declarat nevinovat, ar fi fost - -
apreciate î n t r ' u n proces deosebit, el nu trebue să sufere
de împrejurarea că mai multe fapte au fost cuprinse în a-
2
celaş act de acusare i .

Părţile hotărîrei care produc lucrul judecat în materie

represivă.
3
In materie represivă, ca şi îii materie civilă ) , auto­
r i t a t e a lucrului judecat resulta, în principiu, din dispositi-
4
vul hotărîrei ) .
Ca şi în materie civilă, însă, j u r i s p r u d e n ţ a admite că
lucrul judecat poate să resulte şi din motivele hotărîrei,
5
care a r face un singur corp cu dispositivul ) .

*) Cas. fr. Sirey, 40. 1. 700, si Répert. Dalloz, v° Cassation,

2093, nota 1.'
2
) Cpr. Griolet, op. cit., p. 304. Mangili, op. cit., II, 396. V. He-
lie, op. cit., II, 994, şi VIII, 3877. Répert. Sirey, Chose juejée,
895, şi Contumace, 284. Trébutien, op. cit., 652. Merlin, Quest,
de droit, v° Contumace, § 4. Nouguier, Cour d'assises, II, 763.
Rodière, Elements de proced. eriminelle, p. 328 (ed. din 1845).
De Serres, Manuel des Cours d'assises, III, p. 110. Cas. fr.
Répert. Dalloz, Contumace. 105, nota 2. Pand. fr., Chase ju­
ejée, 1724, şi Contumace, 281.
8
) Vedi suprà, p. 508 urm.
4
) Répert. Dalloz, Supplement, Chose jugée, 285. Répert. Sirey,
eod. v°, 908. Pand. fr., Acquittement, 103. Cas. fr. Rép. Dal­
loz. Suppl., loco cit., nota 1. C. Aix. D. P. 62. 2. 148.
&
) Cas. fr. şi C. Grand, D. P . 65. 1. 490. Répert. Dalloz, Sup­
plement, eod. v°, 286, noat 1. Répert, Sirey, eod. v°, 909.—
Dacă hotărîrea cuprinde mai multe motive, este destul ca
unul din ele să fie valid, şi acest principiu este aplicabil a-
tât în materie represivă cât si în materie civilă. Cpr. Cas.
fr. I). P. 65. 1. 318. No. 19.'D. P. 84. 1. 212. D. P. 90.1.
257. Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1897, p. 1308. Cpr. si Cas.
604 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Condiţiile cerute pentru ca hotărîrea pronunţată de tin tri­

bunal represiv să fie investită cu autoritatea
lucrului judecat.
In materie represivă, ca şi în materie civilă (vedi
suprà. p. 5 1 4 urm.), pentru ca să existe lucrul judecat, se
cere, în principiu, de şi legea penală n'o spune nicăiri, o
î n t r e i t ă identitate : de obiect, de causă şi de p ă r ţ i (art.
r
1 2 0 1 C. civ.) ) , soluţiune care era admisă şi la Romani
2
(idem factum, idem crimen et ea>dem persona' ).

rom. C. judiciar din 1901, No. 32.—Când, deci, o hotărîre se

susţine nu numai pe autoritatea lucrului judecat, ci şi pe alte
motive, ea nu este casabilă, chiar dacă ar fi eronată în ceea
ce priveşte lucrul judecat. Cas. rom. Bulet. S-a 1,1890, p. 983.
Greşita cita­ Greşita citare a unui text de lege într'o hotărîre nu a-
re a unui text trage, de asemenea, desfiinţarea acelei hotărîri (Cas. rom.
de lege într'o Bulet'. S-a 1, 1897,' p. 690 ;' Bulet. S-a 1, 1896, p. 1639 :
hotărire.
Bulet. S-a II, 1895, p. 1119); nici simpla eroare materială
strecurată în arătarea caracterului pedepsei aplicate (când
de exemplu s'a dis că închisoarea este corecţională în loc
de poliţienească, sau vice-versa). Cas. rom. Bulet. S-a II.
anul 1895, p. 370.
1
Identitate ) Cpr. Bonnier, 894. Trébutien, op. cit., II, 779 urm. Garraud,
de persoane. op. cit.. 625. Ortolan, op. cit.. II, 1780. Haus, II, 1297. Répert.
Controversă. Sirey, 'v°cit., 910. Pand. fi:, eod. v°, 1762.—Cu-toate-acestea,
se susţine de unii că, în materie represivă, pentru ca să
existe lucru judecat, nu e nevoe de identitatea părţilor, ci nu­
mai de acea a faptului şi a inculpatului. Cu alte cuvinte,
în materie represivă, poate să existe lucru judecat, cu-toate
că prima urmărire ar emana de la o altă persoană de cât
acea de la care emană a doua urmărire, şi cu-toate-că pri­
ma urmărire ar fi fost îndreptată în contra unei alte per­
soane, de cât acea în contra căreia a fost îndreptată a doua
urmărire. Cpr. în acest sens, F. Hélie, op. cit,, II, 997 urm.
c e
H. Laurens, op. cit., p. 158 urm. „Considerend 4 i Curtea
noastră supremă că, pentru ca să existe lucru judecat în
materie penală, nu e necesitate de identitatea de persoane,
întru cât acţiunea publică poate fi deschisă atât de procu­
ror cât şi de alte persoane". Dreptul din 1895, No. 74, şi
Bulet. S-a II, 1895, p. 1208. „Considerând, dice o altă de-
cisie tot a Curţei de casaţie, că pentru ca excepţiunea lu­
crului judecat să poată fi admisă, legiuitorul nu cere de câţ
îndoita condiţiune a identităţei inculpatului şi a identităţei
faptelor, ast-fel precum resulta din art. 383 P. pen.". Cpr.
asupra acestei controverse doctrinale, P. Tuozzi, L'autorità
della cosa giudicata, 212, 213.
2
) Vedi textele citate şi desvoltările făcute de H. Laurens, Auto-
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 605

Obiectul u r m ă r i r e i este pedepsirea persoanei urmă*-

rite (art. 2 P r . pen.) *) ; causa este faptul incriminat, care
2
serveşte de temeiù acţiunei ) . In fine, părţile sunt : u r m ă r i ­
torul şi persoana u r m ă r i t ă . Vom vedea, însă, că, în mate­
rie represivă, identitatea părţilor este cerută î n t r ' u n mod
mai puţin riguros de cât în materie civilă.

1" Identitatea de obiect.

Obiectul acţiunei publice este, precum am vedut, pe­

depsirea culpabilului (art. 2 P r . pen.), după cum obiectul
acţiunei civile este r e p a r a r e a daunei causate (art. 3 P r .
3
pen.) ) , fie că ea se exercită de o dată cu acea publică,
înaintea aceloraşi judecători, fie că ea se exercită în de­
osebi înaintea judecătorilor civili (art. 8 P r . pen.). P e ­
deapsa nu se va determina de cât la finele procesului, după
constatarea culpabilităţei ; şi dacă ministerul public cere
4
cutare sau cutare pedeapsă, j u d e c ă t o r i i ) pot pronunţa o
pedeapsă chiar mai m a r e de cât acea cerută, destul este
ca ea să fie legală, J u d e c ă t o r i i a r putea să pronunţe o
pedeapsă, chiar atunci când ministerul public a r cere achi­
5
t a r e a sau absolvirea inculpatului ) . Acest punct nu suferă

rité de la chose jufjée, consldérée comme mode d"extinction de

l'action publique (tesa p. doctorat, 1885), p. 50 urm.
1
) Ortolan, II, 1781. Bonnier, 895. Garraud, op. cit., 625. Ré­
pert. Sirey, v° cit, 911. Pand. fr., v° cit, 1763. Trib. Iaşi
(af. Paraschiv), C. judiciar din 1891, No. 40.
2
) Ortolan, II, 1782. Bonnier, 896. Garraud, loco suprà cit.
Répert. Sirey, 911. Trib. Iaşi (sentinţă cu totul juridică, ci­
tată în nota precedentă). Vedi şi suprà, p. 527, 528.
3
) Vedi în privinţa identităţei de obiect, suprà, p. 516 urm.
*) Vorbim, bine înţeles, numai de juridicţiile de fond, căci juri-
dicţiile de instrucţie nu sunt chemate a aplica pedeapsa, ci
numai a trimete pe acei, în contra cărora sunt indicii sufi­
ciente, înaintea judecătorilor competenţi.
r
') Cpr. Ortolan, op. cit, II, 1881. — Curtea de apel nu poate,
însă, mări pedeapsa condamnatului, nici a condamna pe un
prevenit achitat în prima instanţă, fără apelul ministeru­
lui public. Aceleaşi principii erau admise şi sub vechiul Cod
de procedură criminală a Ţârei româneşti (art. 155, 156).
Cpr. Cas. rom. Bulet. 1862, S-a crimin., p. 33.
Prin excepţie la art. 197 Pr. pen., în materie de delicte ju- Art. 73 L.
decate în prima instanţă de judecătorul de ocol, apelul părţei Jud. de o-
civile pune în mişcare acţiunea publică şi învesteşte pe tri- coaie.
606 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 38a PR. PEN.

nici-o îndoială. De aici resulta că done u r m ă r i r i penale

au în tot-deauna, din punctul de vedere al pedepsei, aceiaş
obiect. Verificarea chestiunei de a se şti dacă douè acţiuni
succesive a u aceiaş obiect, nu presintă nici-o dificultate
practică : căci mai nici-odată nu se va întâmpla ca aceeaş
u r m ă r i r e penală să fie reînoită, fie pentru a se pedepsi de
douè ori pe cineva pentru aceiaş fapt, fie p e n t r u a i se
aplica o pedeapsă mai grea de cât acea la care fusese mai
întăi condamnat. D a r judecătorii, în penal, nu se mărgi­
nesc a statua numai asupra pedepsei : ei statuază şi asupra
existenţei faptului, asupra culpabilităţei prevenitului, a-
supra cutărei sau cutărei circumstanţe a g r a v a n t e , asupra
cutărei sau cutărei scuse, etc. Atunci chestiunea este de
a se şti dacă toate aceste decisiuni se referă, sau nu, la
aceiaş fapt. I d e n t i t a t e a faptului incriminat, care trebue ne­
a p ă r a t să existe, pentru ca să fie lucru judecat, se con­
fundă deci, cu identitatea de causă, pentru-că causa, în
acţiunea publica, stă tocmai în faptul delictuos imputat
persoanei u r m ă r i t e .

2" I d e n t i t a t e a de causa.

A n . 383 Pr. Causa cererei. în acţiunea publica, nu este în realitate

pen. Sensul (jg f p t u l delictuos imputat prevenitului. P r i n urmare,
a
r
euvmtuhu „ , . , , , „ ., •
fapt. pentru ca să fie lucru judecat, trebue sa fie identitate in­
controversa. faptul delictuos judecat şi acel actualmente urmărit
t r e

(art. 3 8 3 P r . pen.). Cuvîntul fapt, care se găseşte în art.

3 8 3 , nu însemnează actul material incriminat, ci actul în­
vestit cu calificarea sa penală ; căci tribunalele represive
nu pot să considere actul unui om de cât în raporturile
bunal cu dreptul de a se pronunţa şi asupra pedepsei (art. 73
L. Jnd. de ocoale din 1896), putând s'o agraveze, independent
de împrejurarea dacă ministerul public a făcut, sau nu, apel,
sau Ta declarat prea tărdiu. Presenta minisi, public pen­
tru constituirea tribunalului este. însă, în toate caşurile,obli­
gatorie. Cas. rom. Bulet, S-a II, 1895, p. 818. — In ori-ce
caz, art. 73 din L. jud. de ocoale constituind o derogare de
la dreptul comun, şi după părerea noastră, chiar o anoma­
lie (v. Tr. nostru în limba franceză, p. 275), nu se aplică
la contravenţiile poliţieneşti, textul derogator nevorbind de
cât de delicte. Exceptiones sunt stridissimo; interpretationis.
Cpr. C. Botez, Codicele de şedinţă cel judec, de pace (Boto­
şani, 1902), p. 327, nota 2. '
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAP. I X . - S - a III.—ART. 383. PR. PEN. 607

sale cu legea penală. Cuvîntul fapt este, deci, aici sinonim cu

cuvîntul crimă sau delict. „Considerând, dice foarte bine t r i ­
bunalul de Iaşi, că excepţiunea lucrului judecat, a t â t în pe­
nal cât şi în civil, presupune de o potrivă identitatea o-
biectului şi a causei în vechia şi noua u r m ă r i r e : obiectai,
în penal, este pedepsirea inculpatului, iar causa, faptul
severşit, considerat din punctul de vedere juridic, actul în­
vestit cu calificarea penală, acusaţiunea însă-şî, iar nu fapul
brut, Aceasta resulta nu numai din î n t r e a g a economie a
legilor penale, după care o persoană nu poate fi acusatà
şi nici a c h i t a t ă de fapte brute şi materiale, dar încă şi
din textele de preced, penală, în care cuvîntul fapt este
tot-deauna î n t r e b u i n ţ a t ca sinonim al crimei sau delictului
(art. 3 1 , 31), 96, 117, 1 3 5 , 1 4 1 . 2 1 6 , 2 2 1 , 2 2 6 , e t c ) . Ni­
mic nu ne îndritueşte a crede că, în a r t . 3 8 3 , cuvîntul
fapt a schimbat de înţeles, mai cu samă că este în core­
laţie strînsă şi necesară cu cuvintele a c h i t a t şi acusat,
etc.- ' i : de unde resulta că individul achitat de j u r a ţ i pen- individul a-
1
t r u crima de tâlhărie, poate fi u r m ă r i t din nou pentru de- ^ ^ ţ j ^ ţ j "
lictul de t ă i n u i r e , din causă că s'ar fi găsit la dînsul obi- ^oate'din'
ecte provenite din acea t â l h ă r i e ; de-oare-ce t â l h ă r i a şi t ă i - nou fi urmă-
nuirea sunt doué infracţiuni cu totul deosebite nu numai " a i n u h " 1

în ceea ce priveşte momentul săverşirei lor, dar şi în ceea Controversă,

ce priveşte mijloacele şi ţ i n t a f ă p t u i t o r u l u i - ) .

') Trib. Iaşi (7 mai 1894. af. Paraschiv, M. Vidraşcu prim-

presid.) si Cas. rom. Curierul judiciar din 1894. No. 40.
Dreptul din 1894, No. 81, şi Bulet. S-a II, 1894, p. 1010.
Cpr. si Garraud. op. cit. 625. Pand. fr.. v°cit.. 1801. Man­
ghi,, op. cit, II, '402. 408, 409. Le Sellyer, op.'cit, 11,644,
şi Etudes hist, et pratiques sur le dr. crimine!, VI, 2420. Bon­
nier, 899. Trébutien, op. cit, II, 786. Merlin, Eépert, v*
Non bis in idem, No. 5 bis. Legraverend, Legist, criminelle,
I, p. 446. „Codul de procedură penală, dice acest din urmă
autor, numeşte fapt însăş acusaţiunea, crima calificată, iar
nu actul material care a dat loc la acusare. Aceasta pare
să resuite din combinarea diferitelor articole ale acestui
Cod. (Vedi art. 337, 338, 344, 345 Pr. pen. fr.. 361, 362,
368, 369 Pr. pen. rom.). A da un alt sens cuvîntului fapt,
ar însemna a conferi autoritatea lucrului judecat unui lucru
care n'a fost pus în discuţie".—Contra: C. Iaşi (decisie ca­
sată şi pronunţată în majoritate numai), C. judiciar, loco
cit. Griolet, op. cit, p. 266. F . Hélie, Inst rue. criminelle, II.
1010 urm. Haus, op. cit, II, 1308, nota 7.
2
) Trib. Iaşi (sentinţă suprà cit.) şi Cas. rom C. judiciar, loco
608 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

Complicitate. Tot astfel, se decide de unii cà individul achitat ca

Controversa. a u t o r a ju a ej c r j delict, a r putea, în urma a-
m e s a u u n u

cestei a c h i t ă r i , să fie u r m ă r i t ca complice a aceleeaş cri^

me sau aceluiaş delict, şi vice-versa ; pentru-că faptele care
constituesc complicitatea, sunt deosebite de faptul constitu­
tiv al crimei sau delictului. P e n t r u aceasta trebue însă
bine înţeles, ca chestiunea complicităţei să nu fi fost ju­
r
decată prin prima hotarîre ) .
Fapte sus- Plecând de la această idee, j u r i s p r u d e n ţ a şi o parte
f m
""m^muite ^ 6
doctrină admit că faptul susceptibil de mai multe ca-
caiificări. lificări, care ar fi fost incriminat sub una din ele, ca crimă,
Controversa.p j oate ^ i
m a m , i a c h i t a r e , să fie incriminat
n v m a c a z e

sub altă calificare, ca delict, dacă bine înţeles, noua cali­

ficare se întemeiază pe elemente nepropnse şi neapreciate
2
în prima u r m ă r i r e ) .

cit. Bulet. S-a II, 1894, p. 1010, şi Dreptul din 1894, No.
81. Haus, op. cit., II, 1302. Mangio, op. cit., II, 403. Le
Sellyer, op. cit,, II, 649. Gas. fr. Répert. Dalloz, Chose jugée,
487," nota 1.
Cpr. Le Sellyer, op. cit., II, 650, 651. — Contra : Morin,
.). de dr. criminel, anul 1868, p. 187 urm. observ, asupra
unei decişii a Curţei din Colmar. Répert. Sirey, v° cit.,
958. Griolet, op. cit,, p. 258. Motivul, care se invoacă în a-
ceastă din urmă părere, după care individul urmărit ca a-
utor principal sau co-antor n'ar mai putea fi urmărit în ur­
mă ca complice, şi vice-versa, este că instanţa, înaintea că­
reia un individ este tradus pentru un fapt delictuos, este în­
vestită de toate modurile de participare a acestui individ
la faptul incriminat.
Cpr. Cas. fr. S., 77. 1. 41 (cu nota in sens contrar a lui E.
Villey).—Această decisie pune în principiu că cafengiul ur­
mărit pentru-că a ţinut casă de jocuri de noroc (art. 350
C. pen.) şi achitat de acest fapt, poate din nou fi urmărit
pentru-că a contraveni! la o ordonanţă municipală, care in­
terdice jocurile de noroc în cafenele sau alte localuri publce.
Jocuri di: S'a decis, cu drept cuvînt, că jocul bacara este un joc de
noroc. Art. noroc în sensul art. 350 C. pen., pentru-că, în acest joc,
350 C. pen. câştigul sau perderea sunt cu totul independente de abili­
tatea şi combinaţiile de spirit ale jucătorilor, şi atârna nu­
mai de noroc. Trib. Covurlui, C. judiciar din 1902, No. 44.
Codul Cali- Codul Calimach (art. 1706) prevede între jocurile de cărţi
mach. oprite : banca, curea, cotea (de unde pe semne vine cuvèn-
Art. 100 L. tul eoţear), etc. Vedi t. V, p. 9, nota 4.—Art. 100, § ultim
Org. judec. din L. org. judecătoreşti de la 1890 prevede pedepse dis­
ciplinare pentru judecătorii cari joacă cărţi la noroc. Se ve-
COD. CIV.—CART. III.—TJT. I1L—CAPIT.lX.-8-a III.—ART. 383 PR.PEN. 609

Ast-fel. s'a decis că persoana achitată de pruncucidere

(art. 2 3 0 , 232 C. pen.), poate mai în u r m ă fi u r m ă r i t ă
r
pentru omor fără voe (art. 248 C. pen.) ) , pentru lepă­
dare de prunci i art. 277 C. pen.) sau înmormîntare clan­
destină ) ; că individul achitat de falş poate mai în urmă
fi urmărit, in vederea aceluiaş fapt, p e n t r u abus de în­
4
credere ), sau înşălăciuiie ">) ; că individul a c h i t a t pentru
atentat la pudoare, îndeplinit sau cercat cu sau fără vio­
lentă (art. 2 0 3 , 2 0 4 C. pen.i, poate mai în u r m ă fi u r m ă ­
rit, din causa aceluiaş fapt, pentru ultragiù public în con­
tra pudorei (art, 202 C. pen.i, sau loviri ori r ă n i r i cau­
sate cu voinţă i'art, 238 urm. C. pen.i'M: că persoana a-

de că aceasta uricioasă patimă este adânc intrată în mora­

vurile noastre, de-oare-ce legiuitorul o presupune si la ju­
decători. Numai de n'ar românea această lege, ca multe
altele, o litera moartă !
Nu numai jocurile de noroc sunt în principiu oprite, dar Loterii. L.
şi loteriile (L. din 20 ianuar 1883), şi legea pedepseşte nu din 20 ianuar
1 8 8 3
numai pe, mtreprindètoiiì si agenţii de loterii neautorisate, -
lie dinţară, lie din străinătate, ci şi pe rtiariştii cari publica
in (1 ian-le lor anunţurile unor asemenea loterii (art. 5 lit. b
!.. 'din 20 ianuar 1883). Cpr. Cas. rom. (18 iunie 1902). C.
judiciar din 1902, No. 21, şi Dreptul din 1902, No. 55.
') Vedi decisiile citate în Répert. Sirey, Chose jugée, 963, în
Pand. fr.. cod. v°, 1928, şi în Répert. Dalloz, Supplém., eod.
\ " . 323. Blanche, Etudes pratiques sur le C. penal, IV, 508.
Intre decisiile cele mai însemnate ale, Curţei de casaţie din
Francia, care s'au pronunţat în acest sens, vom cita acea
din 25 nov. 184-1, pronunţată în secţiuni unite, contrar con-
clusiitor proc. general Iht-pin (v. Sirey, 42. 1. 93, şi Répert.
Dalloz. Chose jugée. 476, p. 424, nota, coloana 2). Iată cum
Dupin şi-a resumat conclusile sale, pe care Curtea supre­
ma nu le-a admis : ,,Les principe* rigoureux du droit cri-
minel veulent (|ue tous débats solennels. ìégaux, réguìiers,
piirgent raccusation : c'est à la société, dans ce moment
solennel, à prendre toutes ses precautions : c'est à la defense
à user de toutes ses ressources : car le verdict rendu, tout
est consommé. Il est dans l'esprit de la Ini que la justice
ait, pour ainsi dire, le r<enr net sur la culpabilité''. (Jié-
qìtisitoires. plaidoi/e.rs. etc. par Dupin. t. V. p. 39).
-) Cas. ti-. Sirev. 50.'1. 702. Pand. ebron.! III (anii' 1845—1859).
1, 162.
3
) Trib. corect. Prades. Pand. fr.. v° cit.. 1930.
4
) ('as. fr. I). P. 66. 1. 362. Sirev. 65. 1. 245.
h
) Cas. fr. 1). P. 64. 1. 454. Sirev. 74. 1. 39.
'j Vedi decisiile, citate in Pand.' tr.. Uho*c jmjh, 1932 nrm.,
610 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

c i n t a t a pentru a v o r t (art. 24C C. pen.Ì, poate .mai în urmă

1
fi u r m ă r i t ă p e n t r u r ă n i r i voluntare '), etc.
Toate aceste soluţii ale j u r i s p r u d e n ţ e i , care dovedesc
o neîncredere în instituţia j u r a ţ i l o r , şi care, în ori-ce caz,
n u sunt admise de cât a t u n c i când, din causa mai multor
2
calificări, faptul poate constitui o crimă şi un d e l i c t ) îtt

în Répert, Sirev. eod. v°, 964. şi în Répert. Dalloz. Supplém.,

eod. v°, 325.
Cas. fr. D. P. 63. 1. 481. Pand. fr.. v° cit., 1951.
2
) Această soluţie nu mai este, însă, admisă de doctrină şi ju-
risprudenţă de câte ori o crimă, pentru care un acusat ar
fi fost achitat, ar putea fi alt-fel calificata tot ca crimă, pen-
tru-că ar fi prea exorbitant de a se trimete de mai multe ori
pe acelaş acusat înaintea juraţilor pentru acelaş fapt. Cpr.
Bonnier, 899, p. 741. Trébutien. op. cit., 787. Répert. Sirey,
v° cit, 979. 980. Garraud. op. cit. 625, p. 869, nota 1. Or­
tolan, II, 2337.—Vedi însă Mangin, op. cit., II, 409.
Achitarea Tot ast-fel, acusatul condamnat sau absolvit de Curtea cu
sau absolvi­ juraţi, nu mai poate fi urmărit din nou pentru acelaş fapt
rea acusatu- înaintea tribunalelor corecţionale, sau de simplă poliţie, chiar
lui de juraţi.
Imposibili­ dacă faptul ar fi susceptibil de o altă calificare. Condam­
tatea unei narea sau absolvirea şterge, deci, hisuţ faptul, iar nu numai
noue urmă­ acusarea. Cpr. Haus. II, 1306. Répert. Sirey, v° cit. 983, 984.
riri. Pand. fr., eod. v°, 1909. Bonnier, 900. Moìin, Répert,. Chose
jugée. 23, 24. Trébutien, II, 789. Griolet, op. cit., p. 267.
Garraud, op. cit., 625, p. 867, 868. Iată cum acest din urmă
autor justifica această soluţie, care este incontestabilă : „Este
evident că autoritatea decisiilor de condamnare, sau de ab­
solvire, emanate de la Curtea cu juraţi, este absolută, şi că
acusatul, condamnat sau absolvit, nu mai poate fi urmărit şi
judecat din nou pentru acelaş fapt calificat alt-fel. De câte-
ori juraţii declară că acusatul e culpabil, este în adevér,
de datoria Curţei, care aplică pedeapsa, de a examina dacă
faptul este prevédut de o lege şi de carel ege anume. Dacă
faptul, după părerea Curţei, nu cade sub nici-o lege penală,
ea absolve pe acusat : în caz contrar, ea îl condamnă la o
pedeapsă criminală, corecţională, sau de simplă poliţie. Este
deci evident, fiind-că faptul a trebuit să fie examinat de
Curte din toate punctele de vedere ale legei penale, că a-
celaş fapt, care a adus condamnarea sau absolvirea acusa-
tului, nu mai poate face obiectul unei alte urmăriri sub o
altă calificare. Aceeaş regulă nu mai este, însă, după o ju-
risprudenţâ constantă, pe care o credem întemeiată, aplica­
bilă in caz de achitare. Declaraţia de neculpabilitate. făcută
de juraţi, şterge numai acusarea. iar nu faptul in sine. In
asemenea caz, există lucru judecat numai în privinţa faptu­
lui, aşa cum el a fost calificat iar nu în privinţa faptului,
aşa cum el s'a petrecut".
COD. C 1 Y . - C A R T . I 1 I . - T r f . l l l . - C A P l T . l X . - S - a H E — A R T . 383 PR. PKX. Gil
1
aceiaş timp, sunt aprobate de unii a u t o r i ), şi combătute
2
de a l ţ i i ) : ceea ce dovedeşte că legea este îndoeliiică şi
are nevoe de a ti modificată •').
Chestiunea identitâţei causei poate să se pLesinte, fie identitatea
0,6 c a u s a
în ipotesa mai multor fapte delictuoase u r m ă r i t e succesiv, -
fie în ipoteza unui fapt unic considerat sub un aspect nou.
P e n t r u ca să existe lucru judecat, trebue ca faptul de- Fapte mate-
1 1 3 0 8 6
lictuos, actualmente incriminat, să fie identic aceiaş care a - ' ^ * "
4
dat loc la o u r m ă r i r e a n t e r i o a r ă ! : căci dacă ambele fapte
urmărite succesiv constituesc infracţiuni deosebite, fie chiar

Se admite, de asemenea, cel puţin de majoritatea doctri-Hot. pronun-

nei, că autoritatea hotărîrilor pronunţate de tribunalele c o - t de trib. a t e

recţionale şi de simplă poliţie se aplica însuş faptului, iar «mpîă

nu numai calificarei care a fost dată ; de unde resulta că, ' poliţie,
în caz de condamnarea prevenitului, aceiaş fapt nu mai poate Controversă,
sa devie obiectul unei alte urmăriri, chiar dacă s'ar desco­
peri împrejurări none în puterea cărora faptul ar putea ii
calificat crimă. Aceeaş soluţie este admisă în caz de achi­
tarea sau absolvirea prevenitului. Ast-fel, individul urmărit
pentru loviri sau răniri causate cu voinţă (art. 238 urni.
C. pen.) şi achitat de acest fapt, nu mai poate în urmă fi
urmărit pentru răniri causate iară voinţă (art. 219 C. pen.).
Cpr. Haus, op. cit.. II, 1305. Pand. fr.. v° cit., 1958 urm.
Répert. Sirev. cod. v°. 989 urm. Garraud, op. cit., 625. p.
867. Vil lev. ' op. cit., p. 111. 112. Griolet, op. cit.', p. 266
urm.—Contra : Cas. fr. I). 1\ 61. 1.500. Sirev, 62. 1. 1006.
Sirey. 77. 1. 11. D. P. 76. 1. 163. Bonnier. 899, p. 742,
Mangia, op. cit., II, 409. Opr. şi Trébutien, II, 790.
x
) Vedi Le Sellyer, op. cit.. II, 646 urm. Bonnier, 899. Mano-in.
op. cit.. II, 409. Trébutien, II, 787. Garraud, op. cit. 625.
Xouguier, C'our d'assises, IV, 3671 urm. Vedi şi Merlin, Ré­
pert, r Non bis in idem. Ş; 5 bis.
s

-) F. Hélie, op. cit., II, 1010 urm. Morin, Répert. universe! et

ra isonne du dr. cri mimi. v° Chose jugée, No. 26, şi ./. de dr.
e ri mi nel, anul 1863, p. 319. Ortolan, op. cit., II, 1788 urm.,
2335 urm. Griolet, op. cit., p. 266 urm. Villey, Pr. de dr.
crimine!, p. 456 urm. (ed. a 3-a), şi nota în Sirey, 77. 1. 41.
H. Laurens, op. cit., p. 168 urm. Haus, op. cit., II, 1308,
nota 7. Vedi şi Répert. Sirey, v° Chose jugée, 971 urm.
3
) Iu Francia mai multe dispositi! din proced. penală au fost
modificate în ultimele timpuri : art. 360 (383 al nostru) a
rémas însă tale (piale, d e şi modificarea acestui text fusese
propusa încă d e la 1876 d e Dl. Parent.
4
) Cpr. Cas. rom. Drepţii! din 1895. Xo. 74. şi din 1891. Xo.
10. 0, Calaţi. Dreptul din 1891. No. 46.
612 AUTORITATEA LUCRULUI - JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

de aceeaş n a t u r a , acţiunea publică va putea să fie exer­

citată din nou contra aceluia care le-a comis, fără ca el
să poată invoca principiul Non bis in idem. A u t o r i t a t e a lu­
crului judecat, cu alte cuvinte, resulta din identitatea fapte­
1
lor incriminate, iar nu din similitudinea lor ).
Nici-o dificultate nu se presintă în caşul, când ambele
fapte succesiv urmărite, sunt cu totul separate şi se deo­
sebesc a t â t materialmente, cât şi prin calificarea lor legală.
2
I n asemenea caz, nu poate să fie vorba de lucru j u d e c a t ) .
Aceeaş soluţie este aplicabilă de câte ori faptele in­
criminate îşi păstrează individualitatea lor, de şi un ra­
port oare-care a r exista între ele. In asemenea caz, fie­
care fapt poate face obiectul unei u r m ă r i r i deosebite şi
succesive. L u c r u l judecat nu va exista de câte ori noul
fapt a fost comis în dauna altor persoane, în alt loc şi în
3
alt t i m p ) .
Regula Non bis in idem nu este, de asemenea, violată
de câte ori o îndoită u r m ă r i r e are loc, dacă pedepsele sunt
cumulativ aplicate pentru un delict şi o contravenţie re­
sultami din fapte succesive şi deosebite, în privinţa ele­
mentelor lor materiale şi legale, cu-toate-că un raport
strâns ar exista între aceste fapte în privinţa timpului.
Ast-fel, o persoană, care a intervenit fără drept la o fa­
cere grea, poate în acelaş timp fi u r m ă r i t ă p e n t r u omor
causat prin imprudenţă (art. 2 4 8 C. peu.i şi p e n t r u exer­
ciţiul ilegal al medicinei (art. 113 L . sanitară din 3
april 1885, modificată în unele privinţe la 1893 şi la
1898) 4).
Fapte deoşe- I n unele materii, există a t â t e a delicte deosebite câte şi
e r s o a n e
vlmavfcti- P lesate. Ast-fel, individul care s'a făcut culpabil de
nieior. mai multe furturi sau înşălăciuni, poate fi u r m ă r i t de a-
0
tâtea ori, câţi şi păgubaşi au fost lesati prin aceste d e l i c t e ) .
J
) Cpr. Cas. fr. Sirev, 88. 1 37. D. P. 88. 1. 491. Paiul. Pe­
riod. 88. 1. 33.
2
) Cpr. Cas. romi Bulet. S-a II, 1892, p. 520.
3
) Pand. fr., v° cit.. 1806 urm.
4
) Cpr. Pand. fr., v° cit, 1811. Cas. fr. D. P. 92. 1. 195. Pand.
Period. 92. 1. U7.—Vedi, însă, C. Rouen, Répert. Dalloz,
Médecine, 30, nota 2 (decisie inspirată mai mult prin con-
sideralii de fapt).
5
) Pand.'fi-.. v° cit., 1813. Manghi, op, cit, II, 404. Le Sell.ver,
op. cit, II. 656. Cas. fr.. Chose juqée. 457. nota 4 . — C o n t r a :
V. Hélie, 'op. cit, II. 1006. Trébùtien, op. cit, II, 782.
 COD. CIV.—CA.RT.III.—TIT. III.—CAPIT. I X . — S - a I I I . - A R T . 383 PR. PEN. 613

De asemenea, un diarist, care prin acelaş articol, a

Icalomniat mai multe persoane, poate fi u r m ă r i t pentru de-
liict de presă, înaintea j u r a ţ i l o r , de a t â t e a ori câte şi per­
s o a n e au fost calomniate, fără a putea opune lucrul j u -
1
Idecat ).
ţ- F a p t e l e incriminate pot fi deosebite în p r i v i n ţ a locului,Fapte deose-
m b
şi în asemenea caşuri, nu se aplică, de asemenea, a x i m a ^ | " > S u i v (

Non bis in idem.

Ast-fel, o ordonanţă de neurmărire asupra faptului de
adulter, care se pretindea a fi fost comis î n t r ' u n loc de­
terminat, nu se opune la i n t e n t a r e a unei alte acţiuni pen­
tru alte fapte săvârşite aiurea -').

!) Pand. fr. v" cit., 1815. Cas. fr. D. P. 78. 1. 90.

Trebue să menţionăm. în această privinţa, o decisie r e - Delictele de
centă a Curţei noastre supreme (18 martie 190'2), care pune presă comise
e 1
în principiu c ă delictul de calomnie severşit prin presă de l(. md'tp '
1 u
un militar în activitate, este de competinţa tribunalelor mi- 7 j | i " ec

litare (art. 52 şi 258 C. de justiţie militară), iar nu de a- Controversă.

;, c e a a juraţilor. Vedi C. judicial- din 1902, No. 31, şi Dreptul
din acelaş an, No. 37.—Contra : C. cu juraţi din Iaşi (deci­
sie casată). C. judiciar, loco cit. Soluţia dată de Curtea din
Iaşi ni-se pare preferabilă : 1° pentru-că Codul de justiţie
militară din 1881 fiind anterior modificărilor constituţionale
promulgate la 1 iunie 1884-, poate fi considerat c a abrogat
prin Constituţie : şi 2° pentru c ă Codul de justiţie militară
nu a r e în vedere de cât crimele şi delictele ordinare, iar nu
şi acelea pentru care Constituţia a voit să creeze o garan­
ţie mai mare, deferindu-le juriului, fără nici-o distincţiune.
Apoi, chiar după art. 263 din Codul de justiţie militară, des­
păgubirile civile sunt de competinţa exclusivă a juraţilor,
conform art. 105. § ultim din Constituţie.— In cât priveşte
chestiunea de a se şti c e se înţelege prin delicte de presă,
vedi Thonissen, Constit. belge, annotée, asupra art. 98, No.
451 urm. ; C. (4. Meitani. Studii constituţionale, fascicula
XI, asupra art. 105, p. 174 urm. Nici-unul din aceşti a-
utori nu vorbeşte de delictele de presă comise de militari.
2
. ) Pand. fi-., v° rit.. 1817. Cas. fr. D. P. 52. 1. 13, v° Adul- Soţul culpa-
bl
fere, No. 1. — In privinţa adulterului, se discută cestiunea £ 5 °
daca soţul culpabil de acest delict a r putea opune, c a fine " ^ * e l a

de neprimire. adulterul comis de celalat soţ. Curtea de c a - f i i 'pi-i- ne c e ne

saţie a decis de curînd, cu drept cuvint, negativa, punènd mire, adulte-

în principiu c a , prin cuvintele soţul inocent, care se véd în rul cehu-
art. 270 C. pen., s e înţelege soţul reclamant, adecă : a
Controversăc e , a

care a cerut urmărirea soţului vinovat. Vedi Dreptul din '

1899, Xo. 14, şi Bulet S-a II. 1899, p. 82. In acelaş sens,
Trib. Iaşi, Dreptul din 1883, No. 28 (cu adnotaţia noastră).
614 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT,—ART. 388 PR. PEN.

Fapte deose- Doué lunuăriri succesive s u n t cu putinţă în privinţa

u n o r
n
vrntà tim-" fapte identice, dacă ele au fost .comise la epoce ;der
puiui. osebite. Maxima Non bis w idem nu-şi găseşte, în asenie^

B. M. Missir. Dreptul din 1872, No. 5.—Contră : Cas. rom

Bulet. S-a II, 1871, p. 208, si Dreptul dm 1872, No. 5. Trib.
Dorohoi, Dreptul din 1896, No. 23. Această din urmă solu­
ţie se întemeează mai cu samă pe dreptul nostru anterior
(Pravila Ini Matei Basarab, Codul Caragea, Codul penal din
1850) şi pe dreptul roman (L. 13, § 5, Dig., Ad legem Ju-
liam de adulterila, 48, 5 : L. 39, Dig., Soluto matrimonio, 24,,
3), care toate sunt abrogate. Vedi in aceasta privinţă, pe
lângă adnotaţia noastră din Dreptul de la 1883, No. 28, t.
V a acestor Comentarii, p. 77, ad notam, şi t. I, partea II,
p. 198, text şi nota 4.— Art. 172 din Codul penal german,
din 1871 şi 1876, nu pedepseşte adulterul de cât atunci,
când el a atras pronunţarea divorţului, tremi wegen dessel-
ben die Eke geseheiden ist.
Soţul ofensat Şi fiind că vorbim despre adulter, vom menciona o altă
poate el pro­ decisie însemnată a Curţei de casaţie, prin care se pune în
voca stinge­ principiu că soţul urmăritor este în drept a provoca stin­
rea acţiunei
în urma des- gerea acţiunei publice, chiar în urma desfacerei căsătoriei.
facerei că­ Vedi C, judiciar din 1897, No. 9, şi Bulet. S-a II, 1897, p.
sătoriei. 108. Această soluţie, după o matură reflexie, ni se pare inad­
Controversă, misibilă. In adevér, dacă legiuitorul, prin derogare de la
dreptul comun, permite soţului ultragiat de a opri cursul
acţiunei publice, pusă în mişcare tot după plângerea lui,
precum chiar şi efectele unei hotârîri definitive avènd pu­
terea lucrului judecat (art. 270 C. pen.), aceasta este pen­
tru a înlesni împăcarea soţilor şi a menţine legătura că­
sătoriei, care în specie nu mai este cu putinţă, fiind-că o
presupunem desfăcută. Nu trebue sa uităm, în adevèr, că
adulterul aduce o tulburare adâncă ordinei sociale, ş i c ă
Societatea nu renunţă la dreptul ce-1 are de a urmări şi
pedepsi pe culpabili, de cât sub condiţiunea renunţărei so­
ţului ultragiat. Cu alte cuvinte, adulterul nu este un delict
de ordine privată, ci un delict de ordine socială, cu această
deosebire că urmărirea lui este lăsată. în interesul famili­
ilor, la discreţia soţului ofensat, Cpr. Garrand, Tr. th. et
pratique du dr. penal fr., V, 1884, 1888 (ed. a 2-a. 1901).
Haus, op. cit., II, 1169.
Acţiunea în De aceea, vom decide, împreună cu majoritatea autorilor
adulter şi jnrisprudenţa cea mai recentă, că acţiunea publică' nu
este eastînsă este stinsă prin moartea soţului reclamant. Cpr. în acest
prin nioartea sens, Haus, op. cit., 11.1168, 1169. Blanche, Eludes pratiques
soţului recla-
' mant ? du C. penal. V, 182 (ed. a 2-a). F. Hélie, Th. du C. penai
Controversă. IV, 1624 urm., si Instruc. criminelle, II. 778. Garraud, op.
cit.. 1887, nota 22. p. 160. Mansrin, op.'cit., I, 141. Pand.
COI). CIV.—CART. 111.-TIT. U I . - C A N T . I X . - S - a III.—ART. 3*3PR.PEN. 615

nea caz. nici-o aplicare, şi judecata dintâi nu poate avea

1
nici o înrîurire asupra celei de a d o u a ) . ,.LStingitani
fiara delieta eonearrentia facilini, ut illius impani tas detur"-).
Ast-fel, individul a c h i t a t de delictul de tăinuire (art.
63 urm. 0. pen. i, poate ti u r m ă r i t pentru alte fapte de a-
ceeaş n a t u r ă , comise în urma achitărei, cu-toate-că ele ai-
;î
fi relative la acelaş f u r t i .
Nu s'ar putea, însă, u r m ă r i furul mai multor obiecte
pentru fie-carc lucru sustras de la aceeaş persoană, nici
un falsificator de monete pentru fie-eare moneta ce el a
fabricat : pentru-că. în specie, nu exista de cât un singur
4 y
f u r t ' şi o singură crimă de falsificare de monete - ).
Faptele posterioare nu sunt singurele care autorisă o E a P ° - te c

e x i s t e n t e
nouă u r m ă r i r e , Un fapt poate să fi existat în momentul -
primei u r m ă r i r i şi, cu-toate-acestea, să fie deosebit de a-
cel care a motivat această u r m ă r i r e .
Ast-fel. faptele care motivează o u r m ă r i r e pentru ban- Bancrută,
0
cruţă simplă !, fiind deosebite de acelea care constituesc ban-

fr.. Adultere. 143. Répert. Sirev, eod. v", 236 urm. Cas. fr.
Sirey, 63. 1.' 401. I). P. 63. 1. 257. C. Aix, Sirey, 77. 2.
136. Aceeaş soluţie era admisă şi în dreptul roman : „/)<?-
/aneto marito, adulterii rea postulatili^. L. 11. § 8, Dig., Ad
legem J idi a in di' ailiilteriis, 48. 5. — C o n t r a : Le Sellyer, op.
cit., I. 415 şi Dr. criminel. V, 2188. Massabiau, Manuel du
ministere public. I l l , 2651. Carnet. Comment, de dr. criminel.
IT, art. 336, No. 3. Cas. fr. Sirey, 40. 1. 979. Acest din
urină sistem este formal consacrat prin art. 358, § 2 a nou­
lui Cod penal italian, din 30 iunie 1889.
!
) Tand.fr.. \° cil.. 1819 urm. Répert. Sirev, eod.\\ 919 urm.
Bonnier, 897. Hans. II, 1302. Mangili, op. cit., II, 403. F.
Hélie, op. cit.. 11.1003. Cas. rom. Bulei. S-a II, 1892, p. 520.
-) L. 2,' Pr., Dig., 'De priratis delidis, 47. 1.
3
) Trébutieii, op. cit., II, 781. şi autorii citaţi în notti prece­
denta. Cas. fr. Répert. Dallo/. Chose jia/ée. 487, nota 1.
4
) Cpr. L. 14, § 7. Di»-.. De furfis. 47. "2.'
-) Pand. fr.. v° cit.. 1857, 1858. Répert. Sirev, eod. v°, 950.
Hans. II, 1299. Ortolan, op. cit.. IL 1784. F. Hélie. op. cit,,
l'I, 1006. Le Sellyer, op. cit., II, 656. Mangili, II, 404. Quid
in caz când diversele obiecte furate ar aparţinea la mai
mulţi proprietari ? Vecii supra, p. 612. text şi nota 5.
*) diventili bancruta vine de la banco rotto (bancă ruptă, in- Bancrută,
aiizeşfe hank rupt), din causa vechiului obieeiiì, ce con- Etimologie,
sista."la Italieni, in a strica în public contuarul comercian­
tului care-şi ascunsese activul. Vedi Thaller. Tr. element, de
616 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

cruţa frauduloasă, se decide, cu drept cuvînt, că achitarea

pentru bancrută frauduloasă nu împedecă u r m ă r i r e a pentru
1
bancrută simplă, şi vice-versa ).

dr. comm., 1928. Répert. Sirey, Banqueroute, 4. Lyon-C'aen

et Renault, Dr. comm.. VII, I. Vidări, Corso di diritto com­
merciale. IX, 8732 (ed. a 4-a, 1898).
') Répert,'Sirey, v° cit., 925 urm. Pand. fr., eod. v°, 1937. F.
Hélie, op.cit., II, 1003. Manghi, op. cit., II, 403. Répert. Dalloz,
Chose jugée, 1404. Pardessus, Dr. comm., V, 1311. Thaller,
op. cit., 1936. Pand. fr., Faillite, 9265. Laisné, Comment, sar
Ies faillites, p. 573. Cas. fr. şi C. Nancy, Répert, Dalloz,
Chose juc/ée, No. 482, p. 430, nota 1. Cas. rom. C. judiciar
din 1893, No. 80. Bulet. S-a II. 1893, p. 916.
Un comerci­ Un comerciant poate el fi condamnat în acelaş timp pen­
ant poate el tru bancrută frauduloasa şi bancrută simpla? Unii admit
fi condamnat afirmativa, însă Carrara şi alţi autori critică această soluţie,
în acelas
timp p. ban­ pentru-că ambele bancrute nu constituesc în substanţă de cât
crută fraudu­ un fapt unic. Vedi Calamandrei, Del fallimento, II, 803.
loasă şi ban­ Ceea ce este însă neîndoelnic astà-di, la noi, este că fali­
crută simplă? tul poate fi condamnat pentru bancruta simplă, chiar când
Controversă,
el şi-ar fi îndeplinit în totul obligaţiile luate prin concor­
dat. In Francia şi în Italia, chestiunea este, însă, controver­
sată. Vedi Cesârescu şi Dan, Falimentele (Tip. O. judiciar),
p. 262, nota asupra art. 881.
Poate să exi­ Cât pentru chestiunea de a se şti dacă poate să existe ban­
ste ban­ crută frauduloasa, fără o hotârire în declarare de faliment,
crută fără chestiunea este de asemenea controversată. Se decide în
faliment ? genere că o simplă încetare de plăţi, constatată de instan­
Controversă.
ţele represive, este suficientă, fâra ca să existe o declarare
în regulă, emanată de la tribunalul comercial, şi chiar dacă
acest tribunal ar fi refusai de a declara falimentul (argument
din art. 714, 710 vechiu, si 875 C. coni.). Vedi in acest sens,
Haus, op. cit,, II, 1226. Blanche, op. cit,, IV,' 100. F. Hélie,
Th. du C. penal, V, 2152. si Jnstruc. criminel/e. VI. 2914. şi
VII, 3567. Bédarride. op. cit'., III. 1206. Pardessus, op. cit.. III,
130(1 T. Hue, VIII,' 336. (iriolet, op. cit., p. 331. Garraud,
op. cit. 437. Demolombe, XXX, 406. Bonnier, 907. Beitaiild,
Quest, préjudicielles, 80 urm. Pand. fr., Chose jugée, 2068, şi
Action publique, 559 urm. Villey, nota în Sirey, 79. 1. 481.
Cesârescu şi Dan. op. cit., p . 39, nota asupra art. 714 (710
vechiu). Mangili, op. cit., I. 169. Alauzet, Coment, du, C. de
comm., VIII, 2865. Masse, Dr. comm., II, 1167, 1248. Gad-
rat. Tr. des faillites et hanqueroutes, p . 544. Ionescu-Dolj, C.
judiciar din '1901, No. 15. Al. Degré, Dreptul din 1892. No.
'49, p. 390. (In Dreptul din 1887, No. 22, p. 171, acelas autor
crede, însă, că părerea contrară resulta din legea noastră).
I). Maxim, Căuşele înmulfirei falimentelor, p. 59. nota 2. Vi-
COP. CIV.—CARTEA I l I . - T I T . HI.—CAP. IX.—S-a III. — AHT. 3S3 PR. CTV 617

Sentinţa penală, care achita pe falit de delictul de Achitarea

bancrută, nu impedecă, de asemenea, acţiunea civilă în si- bancrnHnu
împedecă
(lari, Corso di diritto commerciale, IX, 8724. Calamandrei, acţ. în simu-
Del fallimento, II, 831. Cuzzeri, Il Codice di commercio ito!. *' a ie

commentato, VII, 1128, p. 731. Tot în acest sens se pro­

nunţă si jurisprudenta franceza. Vedi D. P. 95. 1. 1519.
Sirev, 86. 1. 133. Sirev, 79. 1. 481.' Vedi şi alte decişii
citate în Pand. fr., Faillite, 952 şi 9283. Idem, Répert. Si­
rey, Bauqueroute, 49. Cpr. şi Trib. Ilfov, Dreptul din 1899,
Xo. 81. Această jnrisprudenţă este, însă, combătută de Ly-
on-Caen et Renault. Tr. de dr. comm., VII, 191 urm., şi
VIII, 938. Vedi de aceiaşi autori şi Pr. de dr. comm., II,
2651 urm. Delamarre et Lepoittevin, Tr. th. et pratique de
dr. comm.. VI, 42 urm. Hoffmann, Quest, préjudicielles, II.
314 urm. Demangeat, Rmie pratique, t. XVI, anul 1863. p.
337 urm. Bravard-Veyrières et Demangeat, Tr. de dr.
comm., p. 3 şi urm. Trébutien, op. cit., 245. Cpr. C. Metz.
Répert, Dalloz. Faillite, 1469, nota 1. Cas. rom. Dreptul din
1887. No. 42. si Bulet. S-a II, 1887, p. 378. Trib. Suceava.
Dreptul din 1888, No. 82, şi din 1893, Xo. 51 (sentinţa data
în privinţa bancrutei simple, şi confirmată de Curtea din
Iaşi prin adoptarea motivelor tribunalului. Dreptul din
1893, loco cit.
Dar. dacă aceasta chestiune este controversată, nu mai re­
mane nici-o îndoiala că delictul de bancruta, fie simpla, fio
frauduloasă, presupun : 1° un comerciant şi 2° încetarea de
plăt.i. Vedi Pand. fr.. Faillite, 352 şi 9266.' Blanche, op. cit..
VI. 94. Lvon-Caen et Renault, op. cit.. VIII, 938, şi toţi
autorii. Cpr. şi Trib. Ilfov, Dreptul din 1889, No. 81.—Ast­
fel, nu pot ti declaraţi bancrutai! : femeea măritata sau mi­
norii neautorisaţi a face comerţ. Cpr. Pand. fr., loco cit..
9268. Lvon-Caen et Renault, loco cit. Bédarride. op. cit.. III.
1204. C'. Aix, Sirey, 76. 2. 104. I). P. 78. 5, 112, No. 2.—
Nimic n'av împedecă, însă, pe judecători în materie penala
de a pune în discuţiune calitatea de comerciant, de si a-
ceastă calitate ar fi fost stabilita prin sentinţa declarativa
de faliment, Cas. Roma, 13 martie 1891, decisie citată de
Cesârescu şi Dan. op. cit., p. 39, Xo. 7, nota asupra art.
714 (710 vechia). Répert. Sirey. Banqueronte, 50. Cesărescu
şi Dan, loco cit., p. 39, 40. A. I). Nicolau, L'ecista de drc.pt
şi sociologie, anul II, 1899, No. 1, p. 44 urm. Vom vedea, în
adevér, că aceea ce s'a discutat şi judecat in civil, sau in
comercial, nu are, în principiu, nici o înrîurire asupra acţi­
unei publice. Vedi infra, p. 634 urni. Aceeaş soluţie este
asta-di admisă şi în Francia prin legea din 4 martie 1899.
asupra lichidărei judiciare (art. 19), după care debitorul
poate fi declarat ca bancrutai-, înainte de a fi declarat falit
de tribunalul de comerţ.
J618 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR. PEN.

1
mulaţie a unui act făcut de f a l i t ) . Tot ast-fel, moratoriil
dobîndit de un comerciant nu împedecă acţiunea penală pen­
y
t r u bancrută, fie simplă, fie frauduloasa ) .
Achit, t'ali- F a l i t u l , u r m ă r i t p e n t r u b a n c r u t ă frauduloasă, si achi-
a r u e a
^Tă^nTm *^' 0
P * ; ^e asemenea, li u r m ă r i t mai in urmă pentru
pedecă ur- abus de încredere sau înşălăciune, fiind-că aceste fapte
mărirea lui constituesc delicte deosebite, prevedute de art. 8 2 3 . 332
încredere, urm. C. penal. Numai atunci abusul ele încredere n ' a r pu-
s a
" .insala- t e a face obiectul unei none u r m ă r i r i , cănd el a r consista
in ascunderea activului, si a r fi fost apreciat ca a t a r e în
;!
prima judecată ) .
Comercian- Comerciantul, achitat pentru u n u l din faptele care con-
4
r î ^ ! ™ ! » ^ stituesc bancruta s i m p l ă ) , n ' a r mai putea însă fi u r m ă r i t
1 1

faptele care în u r m ă p e n t r u alte fapte care constituesc tot delictul de

a i i c r u a
bancruta b 0
t simplă, pentru-că toate împrejurările prevedute de
simplănn a r t . 876 urm. C. com. constituesc un singur fapt în sen-
su a r t ) S e u
nou m - m ă r i t ^ - ' ^ P - Considerând dice Curtea din Aix :;

p. alte fapte, (9 aug. 1x37) că, cu-toate-câ delictul de bancrută simplă

oa e s a
tuescToTa"P *- resulte din mai multe împrejurări, luate fie în
celaş delict, mod isolat, fie în mod cumulativ, totuşi aceste împrejurări
nu constituesc de cât un singur fapt în sensul a r t . 360
P r . pen. (3X3 P r . pen. rom.), care fapt este acel de ban­
;
crută simplă' "').
împrejură- Nu trebue, în adever, să considerăm ca delicte deose-
rdedeose- i j j ţ | f p t u l incriminat faptele particulare, care nu sunt
e c e a
L 1 1
bite ale ace- '
iuiaş t'apt. de cat împrejurările accesorii a acestui dm urmă ' M .
1
) Cas. Palermo, 6 aug. 1892, decisie citata de Cesărescu şi
Pan, op. rit., p. 39, n. asupra art. 714, N o . 8.—Concordatul
poate să fie atacat prin acţiunea panliană. Trib. Firenze, 14
octoni. 1886, sentinţă citată de Cesărescu şi Dan, op cit. p.
227, N o . 2, nota asupra art. 856.
-) Vedi decisine italiene citate de Cesărescu şi Dan, op. cit.,
p. 39. No. 5, nota asupra art. 714 (710 vecinii).
3
) Cas. fr. Sirev, 45. 1. 558. Répert. Sirev, Chose jugée. 928.
Pand. fr., v°" cit., 1938, 1940. F. Hélie." Intinte', criniinelle,
II, 1003, p. 596.
*) In cât priveşte faptele care, după jurisprudenţâ, constituesc
delictul de bancruta simplă, vedi Cesărescu şi Dan, op. cit.,
p. 254 urm., nota asupra art. 876 ; iar în cât priveşte fap­
tele care constituesc bancruta frauduloasa, vedi op. cit., P-
259 urm., nota asupra art. 880.
5
) Reperì. Dalloz. Chose jutjée. 483, nota 3, si Sirey, 38. 2.
127. Bédaride, op. cit., ìli. 1234. Pand. fr. Chose jugée. 1862.
") Pand. fr., v° cit.. 1859 urm. F. Hélie. op. cit.. II. 1005.
COD. CIV.—CARTEA. III.—T1T.III.—CAP. IX.—S-a III.— ART. 383 PR. PEN. 019

Chestiunea de a se şti dacà nişte fapte materiale de­

osebite constituesc delicte distincte, susceptibile de mai multe
urmăriri, este adesea-ori delicată în caz de delicte de obiceiù,
continue, conexe sau indivisibile.
Delictul colectiv sau de obiceiù, nu poate să resulte Delicte co­
de cât din î n t r u n i r e a mai multor fapte particulare. Ast-fel d^obicehì!
sunt : delictul de găzduire a făcetorilor de rele (art. 52
1
C. pen. i ), de a ţ î ţ a r e a , favorisarea sau înlesnirea desfră-
nărei sau corupţiunei minorilor (art. 2G7 C. pen.), etc,
Iu p r i v i n ţ a acestor delicte, este de principiu pe de o
parte, că lie-care fapt nu poate ii u r m ă r i t în deosebi ; iar
pe de alta, că toate faptele a n t e r i o a r e primei hotărîri, fie
că au fost, sau nu, cunoscute, nu pot face obiectul unei noué
u r m ă r i r i , şi aceasta fie că prima hotărîre este condannia-
toare, sau achitătoare, pentru-că toate nu constituesc de
2
cât acelaş delict, care a fost o dată apreciat de j u d e c ă t o r i ) .
Delictele continue sunt acelea care se prelungesc fără. Delicte con-
t m u e
î n t r e r u p e r e un timp oare-care. Ast-fel sunt, de exemplu : '
sechestrarea de persoane iart. 272 urm. C. pen.i, exerci­
ţiul ilegal al medicinei (art. 13 L. s a n i t a r ă din 3 april
ls-Sâi, portul ilegal în public de decoraţii, medalii, inselline,
3
uniforme, etc. (art. 2 0 8 C. pen., 257 C. just. milit. i. e t c , ) .
In privinţa acestor delicte, toate actele a n t e r i o a r e u r m ă r i -

Ast-fel, prevenitul achitat de un furt simplu, numai poate

din nou ti urmărit pentru acelaş fapt, sub cuvînt că furtul
ar ti fost comis prin escaladare, efracţiune. chei minci­
noase, etc: căci circumstanţele agravante descoperite mai
in urma nu sunt fapte noué, ci împrejurări accesorii ale fali­
tului primitiv. Cpr. Ortolan, op. cit. II, 1786. Hans, II, 1299.
Trébutien, II, 782. F. Hélie, loco suprà rit.
x
) „Cel ce va primi in casa sa tâlhari de drum, ca pre un tâl­
har sâ'l certe cu moarte", dice Pravila lui Yasile Lupii.
2
) Cpr. Pand. fr., v° cit., 1871. Répert. Sirey, cod. v°, 952.
Répert. Dalloz, SuppUm.. Chose jugée, 310. Ortolan, II, 1785.
F. Hélie. IL 1006. Le Sellyer, p, Jt.. II, 658. Manarin. op.
0 r

cit., II, 405. Maus, II, 1301. Trébutien. IL 784. Bonnier, 897.
(rriolet, op. ciV.,'p. 257.—Pot însă ti urmărite din nou faptele
posterioare primei hotărîri, dacă sunt destul de numeroase
spre a constitui un alt delict. Pand. fr., v° cit., 1876, şi a-
ntoriì suprà citaţi. Répert, Dalloz, Supplém., Chose jugée, 311.
3
) .Veri-care va purta vre-o uniformă a Statului în vileag (în Art. 201 C.
public), care nu i se cuvine, dice art. 204 din vechiul Cod penal al Ţă-
re a
penal al Ţărei-românesti (Ştirbei), se va pedepsi cu incili- ^ ™ ^ *
soare de la. o lună pană la şese".
620 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 222 PR. PEN.

r e i sunt cuprinse în faptul incriminat şi acoperite prin

1
sentinţa de condamnare s a u ' d e a c h i t a r e ) .
Delicte co- Dacă faptele simple, în loc de a fi indivisibile, ar con-
2
nexe. stitui nişte delicte c o n e x e ) , nu mai există identitate de
obiect şi, prin u r m a r e , mai multe u r m ă r i r i succesive sunt
cu putinţă, fără a se viola autoritatea lucrului judecat. Nu
mai remane îndoială, că din punctul de vedere a unei bune
administraţii a justiţiei,' toate delictele conexe ar trebui
să facă obiectul unei singure u r m ă r i r i ; însă aceasta nu
este n e a p ă r a t ; şi din punctul de vedere al lucrului jude­
cat, puţin importă ca unul din fapte să fi existat în mo­
mentul judecatei celuilalt, dacă numai unul din ele a fă­
cut obiectul acestei judecăţi. Juncţiunea în materie de de­
licte sau crime conexe, este deci facultativă, iar nu obli­
gatorie pentru judecători 1 . 3

Ast-fel, individul achitat de falşul comis într'un act,

spre a se sustrage de la regulele şi regulamentele privi­
toare la epizotii, boli molipsitoare, etc. va putea fi u r m ă ­
rit p e n t r u calcarea legilor şi regulamentelor speciale a-
supra acestor materii. Din faptul că prevenitul n'a comis
falşul, spre a se sustrage de la aceste legi şi regula­
4
mente, nu resulta, în adevèr, că ele n'au fost violate i .
]
) Pand. fr., Chose jugée, 1878 urm. Répert. Sirey, eod. v., 951.
Ortolan, II, 1781. Griolet, op. ed., p. 257. Répert. Dalloz,
Supplém., Chose, jugée, 312, 313.—Faptele posterioare celor
judecate pot. însă, da loc la o nouă urmărire. Pand. fr., v°
'cit., 1881. Gas. fr. si C. Paris, Sirev, 51. 1. 817. D. P. 51.
1. 372. Sirey, 85. 2. 217.—Contra : Cas. fr. Sirey, 39. 1. 889,
şi Répert. Dalloz, Chose jugée, 163, nota 2.
3
Când delic­ ) Delictele sunt conexe, dice art. 222 din C. de pr. penală,
tele sunt co­ când au fost comise în aceiaş timp de mai multe persoane,
nexe. Art. adunate, sau când au fost comise de diferite persoane, chiar
222 Pr. pen. în diferite timpuri şi în diverse locuri, însă după o înţele­
gere formată mai dinainte între dînsele, sau când culpabilii
au comis unele delicte numai ca să-şi procure mijloace spre
a comite altele, ca să înlesnească, ca să împlinească pune­
rea lor în lucrare, sau ca să se asigure în contra pedepsei.
Asupra delictelor sau crimelor neconexe, vedi art. 333 Pr. pen.
3
) Cpr. Ortolan, op. cit., I, 1248, 1251, si II.' 1783. Trébutien,
op. cit,. II, 783. F. Hélie, op. cit, II, 1003, si V, 2368 urm.
Pand. fr. v° cit., 1885. Répert. Sirey, eod. v°, 931. Bonnier,
897. Mangin, op. cit., II, 408. Répert Dalloz, Supplém., Chose
jugée, 317.
*) Mangin. II, 408. F. Hélie, op. cit., II. 1004. Répert. Sirey,
v° cit., '934. Cas. fr. Répert. Dalloz, Chose jugée, 486, nota 2.
COD. CIV..—-CARTEA 111. - T I T . 1 I 1 . - C A P . I X . - S - a III.—ART.3»! PR. PEX. 621

Tot ast-fel, individul achitat pentru omucidere cu pre­

meditare, u r m a t ă de furt, sau de o t â l h ă r i e , poate din nou
fi pus în u r m ă r i r e , pentru tăinuirea obiectelor provenite
din furt sau -tâlhărie. T ă i n u i r e a , cu a d e v ă r a t , este un fapt
1
distinct de furt, şi se produce în urma săverşirei l u i ).
Individul, achitat pentru a t e n t a t la pudoare (art. 2 6 3
urm. C. pen.), poate fi din nou u r m ă r i t p e n t r u erudirai şi
2
rele t r a t a m e n t e exercitate asupra victimei ) .
D
O a doua u r m ă r i r e n ' a r fi, însă, cu putinţă de c â t e ^laibiie^ "
ori faptele sunt indivisibile ; pentru-că, în asemenea caz,
toate faptele la un loc constituesc unul singur •').
J
) Mangin, loco saprà cit. Répert. Sirev, v° cit., 932. Cas. fr.,
Répert. Dalloz. C/tose jw/ée, 4-87. nota 1. Vedi şi saprà, p. 607.
â
) Bonnier, 897. Trébut'ieii, op. cit.. II, 783. Répert. Sirey, v°
cit.. 937. Cas. fr. Répert. Dalloz, Chose jngée, 485, nota 1.
3
) Există indivisibilitate atunci când legătura între mai multe Când laptele
fapte este de aşa natura, în cât dacă s'a declarat că unul sunt indivi­
dui e l e n'a avut loc, nu se poate, farà contradicere, declara hibele,
existenţa celuilalt. Mangin, op. cit., II, 407. Répert. Sirey,
v° cit., 939. Bonnier, 897. Répert, Dalloz, Supplém., Chose jugée,
320. F. Hélie, op. cit., II, 1008.—In fine, mai există indivisi­
bilitate, de câte ori un fapt i n i poate fi considerat în mod
isolat fără a fi denaturat (Répert. Sirey, v° cit., 943 urm.),
şi când întrunirea tuturor faptelor nu constitue moralmente
de cât un singur delict (Répert. Sirey, eod. v°, 949), precum
ar fi, de exemplu : caşul în care mai multe obiecte ar fi fost
sustrase în mod fraudulos şi prin ascuns de o persoană din
acelaş loc şi în acela ş timp (vedi supra, p. 615).
Am (lis anume prin ascuns, pentru-că clandestinatea tap- Elementele
tului. adecă sustragerea lucrului în lipsa şi fară ştirea pro- furtului,
prietarului, este. după părerea noastră, nn element constitu- Clandestini-
tiv al furtului, prevèdut anume de art. 306 C. pen., împru- ^ * ^ g r t c

mutat de la vechile noastre legiuiri (Codul penal Ştirbei şi pen.'Contro-

Codul Caragea). Codul penal Ştirbei dice, în adevér, în art. 312 : versa.
„Veri-care v a lua cu cuget viclean şi printr'ascuns un lu­
cru străin, sevfirşeşte furtişag'" : iar Codul Caragea se ex­
primă' în modul următor : ,,Fnr diceni celui ce fură, adecă
1
ia prin ascuns " (partea V, capit. 3, pentru furi, art. 1). Cu-
toate-acestea, fostul nostru coleg de la Casaţie, regretatul
Alex. Degré, a susţinut că clandestinitatea sau luarea lu­
crului fără ştirea proprietarului, nu este o condiţie esenţi­
ala a acestui delict {Dreptul din 1897, No. 68, şi .Ser. juri­
dice, II, 383 urm.). Ne ani încercat, însă, şi credem că am
isbutit a răsturna aceasta argumentare a ilustrului de­
funct. (Vedi adnotaţia ce am publicat în această privinţă
în Dreptul din 1899. No. 72). Clandestinatea figurând în a-
622 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 383 PR; PEN.

Ast-fel, individul u r m ă r i t şi a c h i t a t pentru delictul de

înşelăciune, comis prin întrebuinţarea unui certificat' falş,
nu mai poate, în u r m a acestei a c h i t ă r i , fi u r m ă r i t pentru
falş, fiind că î n l ă t u r a r e a înşălăciunei a t r a g e implicit şi în­
1
lăturarea falşului ).

2" I d e n t i t a t e de p ă r ţ i s a u de p e r s o a n e .
Am védut suprà, p. 004, text şi nota 1, cu toată con­
troversa ce există asupra acestui punct, că în materie re­
presivă, ca si în materie civilă, identitatea de p ă r ţ i sau
de persoane este n e a p ă r a t ă ca să existe lucru judecat,
identitatea In ceea ce priveşte, mai întâi, identitatea p ă r ţ e i ur-
p a m a
^ ™
a niăritoare, ea există în principiu în tot-deauna, căci par­
tea u r m ă r i t o a r e este Societatea prin mandatarii sei (mem­
brii ministerului public sau procurorii i -), şi aceasta chiar
când acţiunea publică este pusă în mişcare de p a r t e a le-

dever, ca element al furtului, în definiţia pe care o dă art.

806 din Codul penal, acest element, care vine în favoarea
prevenitului, şi pe care legiuitorul nostru 1-a adaos textu­
lui prusac, pe care 1-a tradus, luându-se, precum am védut,
după vechia tradiţie a ţărei, nu poate fi şters de judecător,
sau de comentator, sub cuvînt că ar fi mai logic ca el să
nu figureze în text. De altmintrelea, soluţia ce susţinem a
fost consacrată şi de Curtea noastră supremă. (Vedi Bulet.
cas. S-a II, anul 1896, p. 1662). In resumat, elementele fur­
tului, în legea noastră, sunt următoarele : 1° Sustragerea
frauduloasă (contredatto frauclulosa) a unui lucru mişcător,
care aparţine altuia ; 2° Clandestinitatea faptului, sau sus­
tragerea lucrului prin ascuns, adecă : în lipsa si fără ştirea
proprietarului.
Furtul elee- Curtea de casaţie din Borna a decis că şi electricitatea
tricitătei. este un lucru mişcător, susceptibil de a face obiectul unei
sustracţiuni frauduloase. Vedi C. judiciar din 1900, No. 59
(cu adnotaţia noastră). Cpr.' şi C. Toulouse, Sirey, 1902.
2. 185. In cât priveşte celelalte produse, care se distribuesc
la domiciliu prin canalisare, precum : apa, gazul aerian, etc,
vedi Cas. fi'. Pand. Period. 1888. 1. 27 (în privinţa apei) ;
Patul. Period. 1900. 1. 161 (în privinţa gazului aerian).
Répert. Sirev, v° cit., 940. F. Hélie, op. cit., II, 1007. Man-
gin, II, 407. Trébutien, op. cit., II, 7S2. Cas. fr. Répert.
Dalloz, Chose jugée, 481, nota 2, şi Supplém., eocl. v°, 320.
înfiinţarea S
) Procurorii au fost înfiinţaţi în Muntenia prin Regni, orga­
procurorilor nic (capit. 7, art. 217 urm.) şi mai tărdiu, în Moldova, prin
în România. legea din 26 marte 1862 (vedi Codul procurorilor în apen­
dicele de la finele colecţiei lui Pastia, ed. din 1862).
COD. C I V . - C A R T . III.—TIT. I I I . - C A P I T . IX.—S-a III.—ART. 383 PR. PEN". 623

sa tu, sau de adiniiiistraţiunea silvică (art. 178 P r . pen.) :

căci, şi în asemenea caz. acţiunea publică este exercitată
tot de ministerul public, de căte ori el se asociază la plân­
1
gerea p ă r ţ e i lesate ).
Crima, delictul sau contravenţia, judecate în contra­
dictor cu ministerul public, sunt deci judecate erija omnes-):
de unde resulta că, în urma achitârei sau condamnărei pre­
venitului, p a r t e a lesată nu se mai poate adresa la tribu­
nalele represive pentru acelaş fapt, chiar dacă ea n ' a r ii
luat parte la u r m ă r i r e a publică : căci acţiunea publică fi­
ind stinsă, nici-un t r i b u n a l represiv nu mai poate să ju­
;
dece acţiunea civilă »t. ci numai tribunalele civile l a r t ,

J
) Ortolan, II, 2040. driolet, op. cit., p. 285. Répert. Sirey,
Chose jur/ce, 1012. si Action put/liqae, 78 urni.
-) Cpr. Ortolan, II,' 1809. Bonnier, 904. Mangin, II, 399. (tri­
olet, toco cit. Répert. Dalloz, Stipplém., Chose /ia/ée. 348. Pand.
fr., eod. v°, 1986.
:J
) Mangin, op. cit.. II, 399. F. Hélie, op. cit., II, 998. Répert. Tribun, co-
Dalloz. Supp/cm., loco cit. — Tribunalele corecţionale şi de recţionale
simplă poliţie nu mai au, de asemenea, competinţa de a J u - ^ j L ? ^ ^ *
deca acţiunea civilă, di ică ele au achitat sau absolvit pe competinţa
prevenit, căci competinţa lor, în privinţa acţiunei private, de a judeca
ac
este mărginită numai la caşul când acţiunea civilă izvorăşte t- civilă îu
din fapte prevedute şi pedepsite de legea penală, iar nu ^«'^"au'nbsol*-
ori-ce faptă a omului (art. 998, 999 O civ.). Cas. rom. (.'. jy j r e - V e P e v

jiuliciar din 1900, No. 53 (decisie la care am luat si noi nitului,

parte). Bulet. 1890. p. 1164. Bulet. S-a II, 1873, p. 3 0 7 urm.Controversa.
Cas. tr. Pand. Period. 91. 1. 44. D. P. 91. 1. 143. I). P.
98. 1. 305. F. Hélie, op. cit., VI, 2722. Band, fr., Choseju-
ijée, 2140. Répert. Sirey, Action civile, 432 urm., 452 urm.,
si l)oìn,niages-intérét«, 355. Deniolombe, XXX, 413. T. Hue,
VIII, 340. Hans, op. cit., II, 1405. Garraud, op. rit., 534.
p. 747, nota 1 . — C o n t r ă : C. Craiova, Dreptul din 1898, No.
22 (decisie criticată de noi în Dreptul din acelaş an, Xo. 24).
V. şi Cas. rom. Bulet, S-a II, 1881, p. 439. Bnlet.'l889, p. 119.
Dreptul de a acorda daune aparţine, insa, în toate ca- Acest drept
şurile Curtei eu juraţi, fie decisia ei condamnatoare, achită- aparţine,
toare sau absolutorie'(art. 381, 382, 389 Pr. pen.), daca e* f^? * m
e
at

recunoaşte existenţa unei culpe deosebite de faptul înlătu- Curţilor cu

rat prin verdictul juraţilor. Cpr. ('as. rom. Bulet. S-a II, juraţi.
1891, p. 993 si 1290. 'Bulet. 1890, p. 938 si 1208. Bulet.
1889, p. 119: Bulet. 1888, p. 4 3 : Bulet. 1885, p. 343. etc.
Cas. fr. Pand. Period. 91. 1. 208. D. P. 93. 1. 271. I). P.
98. 1. 305. Pand. Period. 1902. 1. 21. F. Hélie, op. cit., VIII,
3830, 3831. Garraud, op. cit., 534, p. 747. Pand. fr., Chose
624 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 445 PR. PEN.

8 pr. pen.) : şi vice-versa, h o t ă r î r e a dată de juridicţia re­

presivă, după plângerea p ă r ţ e i lesate (art. 178 P r . pen.},
are a u t o r i t a t e a lucrului judecat a t â t in privinţa p ă r ţ e i ci­
vile cât şi a ministerului public, care nu mai poate în ur­
1
mă să introducă o nouă acţiune p e n t r u acelaş f a p t ).
Identitatea A u t o r i t a t e a lucrului judecat fiind, în materie represivă,
? a r m a
* " g " r e l a t i v ă , ca şi în materie civilă, acelaş fapt penal poate în
t

principiu fi u r m ă r i t succesiv în contra mai multor persoane,

ori-care a r fi fost rèsultatul primei u r m ă r i r i ; fără ca con­
damnarea, sau achitarea suferită de una să împedece u r m ă ­
2
rirea celei-lalte ) .
Acest principiu se aplică nu numai la caşul când al do­
ilea inculpat sau acusat este u r m ă r i t ca coautor, dar chiar şi
atunci când s'ar constata în fapt că nu există de cât un sin­
g u r culpabil. E r o a r e a judiciară, dacă eroare există, în pri­
vinţa primului inculpat sau acusat, nu poate fi o causa de im­
3
punitate p e n t r u al doilea Ì , rèmànénd însă, în asemenea caz,
4
primului condamnat calea revisuirei (art. 4 4 5 P r . p e n . ) ) .

jugée, 2253. Répert. Sirey. Action civile, 421, 468 urm., si

Dommages-intérèts, 355. T. Hue, VIII, 340, Hans, II, 1406.
*) Cpr. Cas. fr. D. P. 60. 1. 519. Répert. Dalloz, Supplém., v°
cit., 349. Pand. fr., eod. v°, 1987.
Cpr. Bonnier, 901. Mangin, II, 400. Ortolan, II, 1800. Hans,
II, 1313. Pand. fr., v° cit., 1992. Répert. Sirey, 1017 urm.
Répert. Dalloz, Supplém., eod. v°, 351. Garraud, op. cit., 625 ;

p. 870.—Vedi însă Faustin Hélie, op. cit., II, 997 urm. şi

autorităţile citate suprà, p. 604, nota 1.
3
) Ortolan,' loco cit. Haus, II, 1315. Bonnier, 901. G-arraud,
op. cit, 625, p. 870. Pand. fr., v° cit, 1999. Répert. Sirey,
eod. v°, 1018. Répert, Dalloz, Supplém., eod. v°, 352. Tré-
butien, II, 791. Mangin, op. cit, II, 400.
4
) Un caz de revisuire s'a întâmplat de curénd, la noi, cu o-
casinnea crimei aşa disă de la Foişor, în care done comi-
siuni de juraţi : cea dintâi în 1892, şi cea de a doua în
1898, au desemnat ca autori a acestei crime, din noaptea de
4 spre 5 martie 1892, individi cu totul deosebiţi : aşa în cât
eroarea judecătorească era, în specie, evidentă. De şi con­
damnaţii din 1892 îşi îndeplinise pedeapsa şi unul din ei
chiar murise în temniţă ; totuşi am credut de cuviinţa, după
înţelegerea ce am avut în această privinţa cu Ministrul
justiţiei, Dl. C. (4. Dissescu, de a denunţa aceste decisiuni
inconciliabile Curţei ele casaţie, care, în unire cu conclusi­
ile noastre, a anulat ambele decisiuni şi a trimes pe toţi
acusaţii înaintea Curţei cu juraţi de Prahova, pentru a se
 COD. CIV.— CART. III.—TIT. III.-CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 449 PR. PEN. 625

I A u t o r i t a t e a lucrului judecat este, deci, mai puţin ener-

I gjcă în acest caz, fiind-că contradicţia între done h o t ă r î r i

declara adevăraţii autori a acestei crime. Am citat acest

caz, pentru-că el este unic în analele noastre judecătoreşti.
Decisia Curţei de casaţie, de care am vorbit mai sus, este
cn totul însemnată. Ea pune în principiu că revisuirea poate
să aibă loc, chiar dacă acei condamnaţi pe nedrept au îm­
plinit pedeapsa (cpr. art. 353 Pr. pen. austr.; 401 Pr. pen.
germ., etc.) ; fiind-că, pe de o parte, interesul justiţiei este
de a se constata cari sunt adevăraţii culpabili, iar pe de
altă parte, de a procura celor condamnaţi pe nedrept o
reabilitare morală : „Considerând, dice înalta Curte, că de
şi condamnaţii din 1892 au împlinit pedeapsa la care fusese
condamnaţi, totuşi aceasta nu se opune la admiterea revi-
suirei, fiind-că interesul suprem e de a se declara judecă-
toreşte cari sunt adevăraţii culpabili : că pe nedrept au fost
condamnaţi, şi de a le procura o reabilitare morală ; ca a-
ceasta nu se poate de cât după none desbateri contradic­
torii înaintea Curţei cu juraţi la care se trimete causa".
„Nici executarea pedepsei, nici moartea condamnatului nu Art. 401 Pr.
se opun la cererea de reîncepere a procedure!, dice art. 401 pen. germ.
din Pr. pen. germ.
Această decisie mai pune încă, cu drept cuvînt, în prin- Art. 446 şi
e n
cipiu că dacă unul din acei condamnaţi pe nedrept este mort ^ P -
în momentul când se începe judecata în revisuire, nu este
loc a se numi un curator memoriei sale, după cum pe ne­
drept glăsueşte art. 449 din Codul de procedură penală.
Această disposiţie nu-şi are aplicare de cât în caşul art.
446, şi numai prin inadvertenţă art. 449 mencionează art.
445 în loc de art. 446 : „Considerând, dice înalta Curte că,
de şi art. 449 Pr. pen. prescrie numirea unui curator pen­
tru condamnatul mort pentru căuşele indicate în art. 445,
totuşi aceasta e o inadvertenţa de text, fiind-că nu art.
445 trebue să fie citat, ci art, 446, precum e în legea fran­
ceza (art. 447 Pr. pen. fr.) ; căci.nu se justifică, de alt­
mintrelea, pentru ce legiuitorul ar fi voit să schimbe dispo­
s i l a Codului francez, arătând causa din art. 445 în locul a-
celei din art. 446 ; că, ast-fel, nu este loc de a se numi un
curator memoriei condamnatului mort, e t c " . Neputéndu-se,
deci, numi un curator memoriei condamnatului defunct şi
neputénd-se, în privinţa lui, trimete causa la Curtea cu ju­
raţi, fiind-că nu poate să fie vorba de desbateri contradic­
torii faţă cu un condamnat mort, înalta Curte cu drept cu­
vînt a casat, în privinţa acestui condamnat, decisia Curţei
cu juraţi, de Ilfov, fără trimetere. Vedi această însemnată
decisie a Curţei noastre supreme, în Bulet. S-a II, 1899, p.
1336 urm. : în Dreptul din 1900, No. 12, şi în Curierul ju-

40
626 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 445 PR. PEN'.

penale dă loc la revisuire (art. 4 4 5 P r . pen.i. Cât timp

revisuirea n'a a v u t însă loc, ambele h o t ă r î r i au de o po­
t r i v ă a u t o r i t a t e a lucrului judecat.
Lucrul jude- L u c r u l j u d e c a t în privinţa unuia nu este, însă, jude­
cat în pn- t ţ privinţa a l t o r a ; de unde resulta că, cu t o a t ă con­
c a n

vinta unuia , . . '

nu e s t e jude-damnarea p r o n u n ţ a t ă contra unui prevenit sau acusat, cei-
v 0 1 u e a s u s n e c a
vinta'aitrdă ' P * ti faptul incriminat n'a a v u t nici-
" odată fiinţă ; căci este inadmisibil ca o persoană să fie lo­
vită de o condamnare penală, p r o n u n ţ a t ă într'un proces în
care ea n'a figurat. Este, in adevèr, de principiu, în mate­
rie penală, că a t â t judecătorii cât şi j u r a ţ i i nu pot să în-
temeeze o condamnare de cât pe documente personal a-
1
preciate de dînşiî în instanţa actuală ).
Carurile în Principiile de mai sus nu sufer nici-o dificultate in
6 c a z ( i e
rei autora- condamnarea acusatului sau prevenitului. In caz de
lui principal a c h i t a r e , însă, chestiunea este mai g r e a : de şi, in princi-
compMcfior. P I
a c h i t a r e a unui prevenit sau acusat nu împedecă o ur-
U
J

Controversă.mărire nouă contra altei persoane pentru aceiaş fapt.

Unii a u t o r i susţin, în adevèr, că regula relativităţei
lucrului j u d e c a t nu primeşte nici-o excepţie, şi că o hotă­
r î r e penală nu poate ilici î n t r ' u n caz să producă efecte în
privinţa altui acusat sau prevenit
Se admite însă, cu-toate-acestea. că a c h i t a r e a auto­
rului principal foloseşte complicilor, când ea este motivată
pe inexistenţa faptului, sau pe o excepţie peremtorie ine­
r e n t ă însuş faptului, precum : prescripţia, sau amnistia, care
face ca acţiunea publică să nu fie primită. De câte-ori,
însă, a c h i t a r e a autorului principal se întemeează pe ex-
cepţiuni care-i sunt personale, p r e c u m : buna sa credinţă,
lipsa de pricepere, lipsa de dovedi suficiente, etc., ea nu
se mai opune la u r m ă r i r e a şi condamnarea complicilor.
I n primul caz, în adevèr, chestiunea de a se şti dacă de­
lictul a avut fiinţă, sau dacă u r m ă r i r e a mai poate avea loc,
aventi un a d e v ă r a t c a r a c t e r prejudicial, decisia este ire­
vocabilă şi faptul j u d e c a t nu mai poate fi pus în discuţie.
Nu poate să existe complicitate acolo unde nu există de-

din 1900, No. 2, unde se găsesc publicate atât con­

diciar
clusine noastre cât şi observaţiile amicului nostru, d-1 I. N-
Cesărescu.
1 c
) Répert. Sirey., v ' Chose jugée, 1020. Bonnier, 902.
2
) Griolet, op. cit., p. 285 urm. Ortolan, op. cit., II. 1801 unu.
 COD. C I V . - C A R T . III.—TIT. TII.-CAP1T. IX.—S-a III.-ART.24G C. l'EN. (^Ţ-

lict. Socias delicii non infelligitur sine autore delicii. In

caşul al doilea este, din contra, necontestat că insuficienţa :
probelor nu exclude posibilitatea unui complice sau unui
coautor ; după cum buna credinţă sau lipsa de pricepere a
autorului principal nu lasă neapărat a se presupune acea
1
a coautorilor sau complicilor sei ').
Hnii au mers şi mai departe, susţinând că achita­
rea autorului principal trebue să folosească complice­
lui, când delictul era atât de inerent persoanei căreia el se
;
) Vedi Répert. Dai loz, Sappici»., Chose jugée, 355. Répert.
Sirey, v° cit., 1021 urm. Pand. fr., v° Acquittement, 101 urm.
Hans, II. 1316. Rauter, Cr. cri minei, I, 116. F . Hélie, op.
cit., II, 1000. Oarraud, op. cit.. 625, p. 870 urm. şi Tr. th
ct pratique ele dr. penal. II, 697 urm. (ed. a 2-a). Mangin,
II. 400. Trébutien, op. rit., II, 791. Gas. fr. I). P. 5 8 . 1 . 474
—Această decisie pune în principiu că tentativa de avort Pedepsirea
(art. 246 C. pen.) este pedepsită, contrar unei alte decisiuni tentativei <u-
oil
a Curiei de casaţie din Heisria (D. P. 48.2. 22): însă c k e s - * ? - \ n

, , . , . - , , . ' „ ., A Controversa,
tmnea este toarte controversata, si doctrina refusa ni ge­
nere, şi cu drept cavîut, de a pedepsi tentativa de avort,
chiar când ea ar emana de la o a treia persoană : medic,
hirurg, moaşă, etc. „Ori-eine va f a c e c u ştiinţă, pe o
t'eniee însărcinată m lepede^, dice art. 246 din Codul penal :
de unde resulta că numai avortul îndeplinit este pedepsit.
Cpr. în acest sens : Trébutien, op. cit., I, 502 urm. F . Hélie,
Th. du Code penal, IV, 136!) urm. Rauter, op. cit., II, 458.
Répert. Sirey, v° Avortement, 44 urm. Morin, Répert. Avor-
temeut, 10. Pand. fr., eod. v°, 64 urm. Ortolan, op. cit., I.
1026, nota de la p. 439. (iarraud, op. cit., 111, p. 152, şi
Tr. th. et pratique de dr. penal, IV, 1760 (ed. a 2-a). Boi-
tard, Dr. criminel, No. 23 (ed. a 13-a). Legraverend, op. cit.,
I, p. 1.21. Briand et Chaudé, Médecine legale, p. 141 urm.
(ed. a 9-a, 1874). Le Sellyer, Tr. de la criminali-tè, I, 37.
Dnvergier, Manuel des juges d-'instruc., I, 15. Villey, Dr. de
dr. criminel, p. 102, şi nota in Sirey, 83. 1. 329 urm. Hé-
rold, Reme pratique, t. 10, anul 1860, p. 207, 208.— Contra :
Blanche, Etudes sur Ic C. penal, IV, 620, p. 857 urm. (ed.
a 2-a). Vedi şi decisiile citate în Répert. Dalloz, Supplém.,
Acortement, 5, text şi nota 1. In acelaş sens : Cas. fi'. Sirey,
83. 1. 329. Codul penal austriac (art. 144 urm.) şi acel sue- Dreptul
dez (eapit. 14, § 28) prevèd anume şi pedepsesc tentativa strain,
avortului. Celelalte legislaţiuni nu pedepsesc de cât faptul
îndeplinit, Cpr. art. 218 urm. C. pen. german din 1871, mo­
dificat prin legea din 16 fevr. 1876 : art. 295 urm. C. pen.
olandez din 1881 (pus în vigoare la 1886) : art, 285 urm.
C. pen. unguresc din 1878, etc.
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.
628
Adulter,bi- imputa, în cât numai ea putea să-1 comită. Ast-fel, se de-
gamie, etc. ^
c e ^ j t i
c a ( j adulter, bigamie şi b a n c r u t ă , decla­
n m a e r e e

r a r e a de neculpabilitate a preveniţilor echivalează cu de­

c l a r a r e a de inexistenţă a faptului, şi că, prin u r m a r e , în
asemenea caşuri, nimene nu poate fi condamnat ca com­
1
plice a unor asemenea fapte ) .
2
Această soluţie este, însă, combătută de alţi a u t o r i ) ,
cari observă, nu fără oare-care temeiu, că cele de mai multe
ori judecătorii se mărginesc a declara pur şi simplu pe in­
culpaţi nevinovaţi, aşa că faţă de dînşiî, însăş existenţa
faptului nefiind t ă g ă d u i t ă , nimic nu s'ar opune ca ea să
fie afirmată faţă de alţii.
Soluţia de mai sus a r putea cel mult fi susţinută în
p r i v i n ţ a delictului de adulter, care este un delict de o na­
3
t u r ă specială i .
Absolvirea P r e s u p u n è n d acum că a u t o r u l principal a fost absol-
autornim ^ \ i de a fi achitat, chestiunea este de a se şti dacă
n 0 G

pnncipa. j ţ
e x s a judecat în privinţa persoanelor, care a r fi ur­
l u c r u

m ă r i t e mai în u r m ă ca complici a aceluiaş fapt ? Eespun-

sul nu poate fi, în principiu, de cât afirmativ. I n adevér,
a u t o r u l principal fiind absolvit, pentru-că faptul nu este
prevédut de legea penală, sentinţa de condamnare sau de
achitare, care s'ar da în al doilea proces, în p r i v i n ţ a com­
plicelui, ar fi în flagrantă contradicţie cu sentinţa anteri­
4
oară de a b s o l v i r e ! .
Dacă, cu tot lucrul irevocabil judecat în favoarea, sau
contra prevenitului ori acusatului, un alt individ poate, în
principiu, fi u r m ă r i t pentru acelaş fapt ; cu a t â t mai mult

*) F . Hélie, op cit., II, 1001. Haus, II, 1317. Mangin, op. cit.,
II, 400. Répert. Sirey, v° cit., 1026. Cas. fr. Sirey, 31. 1.
257, si Répert, Dalloz, FaiUite, 1498, nota 1.
2
) Cpr. Griolet, op. cit., p. 289. Ortolan, op. cit, II, 1803, 1804.
3
) Ortolan, op. cit., I I , 1805. — In ceea ce priveşte înrîurirea
ce poate să aibă asupra complicelui pentru adulter, sentinţa
dată în folosul, sau contra lemeei, vedi Répert. Sirey, v°
Adultere, 205 urm.
4
) Cpr. Cas. belg. Répert. Dalloz, Supplement, Chose jugée, 358,
nota 1. Haus, op. cit., II, 1315, p. 519. — Acest din urmă
autor observa, cu drept cuvînt (loco cit., p. 520), că trebue
să se excepte caşurile în care absolvirea autorului principal
ar fi întemeiată pe existenţa unei fine de neprimire perso­
nale, sau pe o scusa peremtorie, care nu se poate aplica
altor persoane.
COD. CIV.—CART. III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 241 PR. PEN. 629

el va putea să fie u r m ă r i t pentru un fapt deosebit, însă

identic. Şi această regulă îşi primeşte aplicare, chiar dacă
prin prima hotărîre s'ar fi decis că faptul nu era preve­
n t de nici o lege penală i . r

Efectele principiului autorităţei lucrului judecat în ma­

terie represivă.
I n materie represiva, ca şi în materie civilă ( v. suprà,
p. 576 urm.), efectul lucrului judecat este irevocabil, cel
puţin în cât priveşte decisiile emanate de la juridicţiile de
fond. Cât pentru decisiile sau ordonanţele de u r m ă r i r e sau
de t r i m e t e r e , emanate de la juridicţiile de instrucţie, ele
nu au nici o înrîurire asupra causei ; iar acele de neur-
mărire împedecă t r i m e t e r e a în judecată pană la descope­
rirea de noué dovedi (art, 2 4 1 P r . pen.).
L u c r u l judecat fiind irevocabil, u r m ă r i r e a nu mai poate
fi reîncepută sub nici-un cuvînt, nici de ministerul public,
nici de partea civilă, nici chiar de condamnat, care ar voi
2
să fie mai puţin p e d e p s i t ) .
Ast-fel, dacă prevenitul sau acusatul a fost achitat,
nu se poate provoca o nouă u r m ă r i r e , pentru a se dobândi
o condamnare, după cum nu se poate, la caz de condam­
n a r e , provoacă aplicarea unei pedepse mai mare, şi aceasta
chiar dacă judecătorii a r ii făcut o omisiune în cât pri­
veşte aplicarea pedepsei, uitâud, b u n â - o a r ă de a a g r a v a
;
3
pedeapsa condamnatului, în caz de recidivă i .
Condamnatul n ' a r putea, de asemenea, să reînceapă jit- Art 403 Pr,
e n e n u
decată pentru a dobîndi o pedeapsă mai mică. „Procedu- P - £ -
r a nu va putea să fie reîncepută, «lice a r t . 4 0 3 din pr.
pen. g e r m a n ă din 1877, în scopul de a se modifica pedeapsa
J
în limitele edictate de legea penală ).
3
) Cpr. Eépert. Dalloz, Supplém., v° cit., 359. Haas, II, 1318.
3
) A doua urmărire ar fi cu neputinţă, chiar dacă prevenitul
ar fi fost condamnat prin prima hotărîre sub un alt nume.
O urmărire ulterioară pentru acelaş fapt ar fi cu neputinţa,
îndată ce s'ar dovedi identitatea condamnatului. Cpr. Cas.
fr. D. P. 71. 5. 230. No. 4. Pand. fr., v° cit. 2023.
3
) F . Hélie, op. cit, II. 985. Trébutien, op. cit, II, 792. Répert.
Sirey, v° cit, 1041. Pand. fr. eod, v°, 2024.
•*) „Eirw Wiederaufnahme des Verfahrens sum Zweelce der Aen-
deruwj der Strofe innerhalb des dureţi dasselbe Gesetz bea-
«30 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Dar dacă judecătorul nu poate să revie asupra sentin­

ţei ce el a d a t ; el poate une-ori fi chemat, ca şi în ma­
terie civilă (v. saprà, p. 512), a interpreta un dispositiv
îndoelnic şi întunecos, farà a avea, însă, dreptul de a de­
1
n a t u r a sau a-i schimba s e n s u l ) .
Regula, în această p r i v i n ţ ă , este că i n t e r p r e t a r e a tre­
bue să fie inai mult favorabilă condamnatului de cât rigu­
roasă, şi că condamnarea trebue să tie mai mult restrânsă
de cât întinsă - l.
Decisiile emanate de la tribunalele represive, rémase
definitive, sunt irevocabile, chiar când ele a r fi eronate şi
;>,
p r o n u n ţ a t e contra legei i.
Ordonanţa prin care judecătorul de instrucţie, compe­
t e n t după lege, se desezisează în mod ilegal de un delict,
poate dobândi şi ea a u t o r i t a t e a lucrului judecat, dacă nu
4
este atacată în termenele prescrise de lege ) .
invocarea Am vedut că, în materie civilă, părţile pot renunţa
a a u 0 1
decafdm o * t ' i t a t e a lucrului judecat, şi că judecătorii nu pot în
5
ficiii în mate-genere s'o invoace din o f i c i u ) : în materie represiva, ex-
rie r e p r e s i v ă . p ţ |
c e lucrului judecat este din contra de ordine publi­
u n e a

că ; căci legea apără pe prevenit sau acusat şi-i asigură

posibilitatea de a invoca toate mijloacele de a p ă r a r e sta­
tornicite în interesul seu : de unde resulta că ea poate fi
propusă în ori-ce stare a procesului, şi chiar p e n t r u p r i ­
ma oară în casaţie, dacă ea n'a fost invocată înaintea in­
stanţelor de fond '•). Ea fiind de ordine publică şi părţile
timmten Straf'masses jindet nicht staW.— Procedura penală
germană cuprinde mai multe disposiţiuni în privinţa caşu­
rilor, în care se poate reîncepe un proces terminat prin o
hotărîre avènd puterea lucrului judecat (Wiederaufnahme
eines durch reclttskruftiges Urtheil e/eschlossenen Verfahrcns)
(art. 399 urm.). Opr. art. 353 urm.' din C. de pr. pen. aus­
triacă din 23 mai 1873, etc.
L
) Pand. fr., v° cit., 2028. Cas. fr. Pand, Period, 88. 1. 550.
â
) Opr. Cas. fr., loco saprà cit.
3
) Cas. fr. D. P. 65. 1. 324. I). P. 56. 1. 327. Sirey, 57. 1.
3 8 5 . — In privinţa decisiilor pronunţate în materie civilă,
vedi supra, p. 496. 497.
+
) Cas. fr. D. P. 84. 1. 48. Sirey, 86. 1. 142.
5
) Vedi supra, p. 455, 580, 581.—Vedi, însă, în sens contrar o
decisie inexplicabilă a Curţei din Paris, în I). P. 94.2. 524.
'') In materie civilă, autoritatea lucrului judecat trebue nea­
părat să fie invocată înaintea tribunalelor de fond, în pri­
ma sau în a doua instanţă. Ea nu poate fi propusă pentru
 COD. CIV . - C A R T . III.—TIT. III.—CAPIT. l X . - S - a III.—ART. 1201. 631

ne putând r e n u n ţ a la dînsa, judecătorii pot şi sunt chiar

datori s'o invoace din oficiu. Aceste principii n'au fost
1
puse nici-o-dată la indoeala •). ..Maxima Nemo aiiditnr pe­
2
rire volem se opune, dice Merlin ) , ca un acusat absolvit
:
prin prima h o t a r î r e să poată renunţa la absolvirea s a ' .
Excepţiunea lucrului judecat, propusă de acusat sau
prevenit, este prejudicială în acest sens, că ea trebue să fie
examinată înaintea ori-cărei chestiuni de formă sau de
fond; fiind-că ea are de scop de a face să se declare ac­
ţiunea stinsă
Numai excepţia de competinţâ se va examina înain­
tea acelei a lucrului judecat, pentru-că alt-fel chestia con-
petinţei ar ii prejudecată prin acea a lucrului judecat L.

Autoritatea sau influenţa, in materie penală, a lucrului

judecat în civil, şi vice-versa.
Ne am ocupat pană acum despre autoritatea lucrului
judecat în materie civilă şi în materie represivă. Conform
impartirei a r ă t a t ă supra, p. 4 5 7 , avem să ne ocupăm în
secţia de faţă despre influenţa sau înrîurirea asupra civi­
lului a lucrului judecat în penal, şi despre influenţa sau
înrîurirea asupra penalului a lucrului judecat în civil.

prima oara înaintea Curţei de casaţie. Vedi suprà, p. 454.

text si nota 1. si la autorităţile citate acolo, adde : Cas.fr..
Sirey, 97. 1. 227. Sirey, 96. 'l. 13. Sirey, 1902. 1. 265.
1
) Vedi Pand. fr.. Chose jugée, 2037 urm. Répert, Sirev, eod.
u
v , 1047. Répert. Dalloz,' eod, v°, 520. Répert. Palais.' Chose
jugée, 634. Larombière, V, art. 1351, No. 164. Garraud, op.
rit.. 625, p. 865, nota 1. Bonnier. 892. Le Sellyer. op. cit.,
IL'681.'Griolet, op. cit,, p. 319.' Mangili, op. cit., II, 372.'
F. Hélie. op. cit.. II, 986. Villey, op. cit., p. 444. Trébutien,
op. cit.. 792. H. Laurens, op. cit.,]}. 111. Cas. fr. Sirev. 81.
1. 31. Pand. Period. 89! 1. 213. Cas. rom. Bulet. S-a II.
1891, p. 69, şi Dreptul din 1891, No. 10.
2
) Merlin. Répert., Chose jugée, § 20. No. 2.
a
) Mangin. op. cit.. II, 373. ' F . Hélie, II. 987. Le Sellyer, op.
rit.. Il, 682. Trébutien. II, 792. Morin. Répert.. Chose jugée,
Xo. 8. Pand. fr., eod, v°, 2043. Répert. Sirey, eod, v°, 1(148.
Rodière, Élém. de pr. eriniinelle, p. 129 (ed. din 1845). Ré­
pert. Dalloz, Chose jugée, 397.
4
) Le Sellyer. op. cit., II, 683. Griolet, care revine asupra primei
sale opinami, op. at,, p. 'ó2Q.—Contrà : Cas. fi-. Répert. Dalloz,
Chote jugée. 397. nota 2.
632 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - A R T . 1201.

I. Influenţa sau înrîurirea asupra penalului a lucrului

judecat în civil.
Ori-ce fapt delictuos dă loc la done acţiuni, una pu­
blică şi a l t a civilă (art. 1 urm. P r . pen.).
Acţiunea civilă sau privată (prin oposiţie cu acea pu­
blică) se poate u r m ă r i de o dată cu acea publică, înaintea
judecătorilor represivi *), cât timp acţiunea publică nu este

Electa una ') Judecătorii represivi nu pot statua asupra acţiunei civile
via, etc. fără concursul părţei lesate. Partea civilă, avènd dreptul
Controversă. de opţiune între instanţa represivă şi acea civilă, ches­
tiunea este de a se şti dacă, după ce ea a ales o cale, poate
să recurgă la alta. După un sistem, care se întemeează pe
consideraţii de echitate (v. nota presid. C. de cas. Barris,
reprodusă de Merlin în Répert., v° Délit, § 1), s'ar aplica
pur şi simplu maxima trivială (atât e de cunoscută), după
expresia lui Merlin : Electa una via, non datar recursus ad
alteram, sau Electa una via, excluditur edtera. Partea care
ar fi ales o cale, nu mai poate să recurgă la alta. (Vedi în
acest sens, Hans op. cit., II, 1379 urm. Mangili, I, 35. Hof­
fman, Quest, préjud., I, 112 urm. Morin, Répert., Act. civ.
17 urm. Garraud, op. cit,, 388, p. 531. Villey, op. cit.,
p. 245. T. Bazot, Revue pratique, t. 35. anul 1873, p.
553 urm., De le maxime Electa tina via, etc. Trib. Ilfov, C.
judiciar din 1899, No. 20 (cu nota D-lui Cesărescu). Unde
este însă textul care cuprinde o asemenea proibiţiune, şi
unde este, mai cu samă, textul care admite această maxi­
mă, a cărei origina se găseşte în dreptul vecinii francez,
(ordon, de la 1667) ?—După un alt sistem, se distinge între
caşul când partea vrea să treacă de la penal la civil, sau
de la civil la penal. Opţiunea n'ar fi definitivă, de cât în
acest din urmă caz, pentru-că trecerea de la civil la penal
ar fi defavorabilă pârîtului (Berriat St. Prix, Trib. correct.,
I. 410 urm. F . Hélie, II, 617 urm. Rauter. op. cit,. II. 665,
şi Pr. civ., p. 69, No. 51 (ed. din 1834). Trébutien, II, 176.
O Paris, Sirey, 75. 2. 169. V. şi decisiile citate în Répert.
Sirey, Act. civ., 388 urm.). In acest sistem se face, însă,
excepţie pentru caşul în care caracterul penal al actului
incriminat s'ar fi manifestat în urma întroducerei acţiunei
la instanţa civilă. V. Trébutien, loco cit, F . Hélie, op. cit.,
II. 618.—In fine, după ultimul sistem, trecerea de la o ju-
ridicţie la alta n'ar fi oprită, de cât în caşurile anume de­
terminate de lege, sau când una din juridicţiile sezisate s'ar
fi pronunţat asupra litigiului, ceea ce nu este de cât o a-
plicare a principiilor lucrului judecat. Cpr. T. Hue, VIII,
341. Toullier D., V, partea II, 170 urm. Garou, Juridiction
des jnges de paix, I, 373. Soiirdat, Responsabdité, I, 233.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. Ill.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART.8 PR. PEN. 633
1
stinsă ). E a se poate u r m ă r i şi singură, a parte, înaintea
judecătorilor civili (art. 8 P r . pen.).
Dacă p a r t e a pretinsă lesată a u r m ă r i t acţiunea sa
înaintea judecătorilor civili, şi această acţiune a fost res­
pinsă sau chiar admisă, într'un cuvînt j u d e c a t ă : nu mai
remane îndoeală că ea nu a r putea să se constituească
parte civilă p e n t r u acelaş fapt, înaintea tribunalelor r e ­
presive, care a r fi fost sezisate mai în u r m ă de acţiunea
publică de c ă t r ă ministerul public, nici să citeze direct
înaintea tribunalelor represive pe pretinsul vinovat, con­
form a r t . 178 P r . pen., pentru-că, în privinţa acţiunei
2
civile, există lucru judecat definitiv ).
Dacă ambele acţiuni se judecă de tribunalele r e p r e ­
sive (art. 8, ab initio P r . pen.), nici-o dificultate nu se
presintă ; fiind-cà ele vor fi resolvite prin una şi aceeaş sen­
tinţă. Chestiunea, însă, se complică când acţiunea civilă, în
loc de a fi judecată de tribunalele represive, se judeca
;!
de acele civile ) , sau când ambele acţiuni sunt aduse în­
aintea Curţei cu j u r a ţ i , pentru-că culpabilitatea penală se
apreciază de j u r a ţ i ; pe când delictul sau quasi-delictul ci­
4
vil se judecă de magistraţii cari compun C u r t e a ! .
Cu-toate-acestea, principiul independenţei acţiunei
publice de acea p r i v a t ă , proclamat, în materie de bancruta

Vedi asupra acestei controverse, Répert. Sirey, Action ci rile.

385 urm. Pand. fr., Action publique, 385 urm. Vedi şi supra,
p. 530. ad notam. Vedi şi monografia noastră, publicata în
Dreptul din 1902, Xo. o9. Mai vedi încă în Dreptul din 1902.
No. 63. un articol a D-lni Perieţeanu, care se încearcă a
combate părerea noastră.
x
) Cpr. Trébutien, op. cit,. II, 161.
-) Le Sellyer, op. cit.. II, 741. Bonnier, 906. Criolet, op. cit..
p. 326. Boissonade, Projct de C. cir. pour Y Empire du Ja­
pon. V, p. 244. Xo. 239. Hoffmann. Quest, préjudicielles, 129.
150. Lacombe,' op. cit., 118, p. 122.'Cas. fr. I)'. P. 56. 1. 432.
Vedi şi suprà, p. 530, ad notam.
•"') Aceasta se va întâmpla nu numai când acţiunea civila va ti
introdusă direct la tribunalele civile de partea lesată, dar si
atunci când tribunalul corecţional sau de simplă poliţie ar
pronunţa achitarea sau absolvirea inculpatului : pentru-că,
în asemenea caşuri, ştim că tribunalele represive nu au
competinţa de a judeca acţiunea civilă, Vedi suprà, p. 623,
nota 3.
+
) Juraţii apreciază şi fixează quantumul daunelor-interese
numai în privinţa delictelor de presă (art. 105 Const.).
634 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

r
de a r t . 875 C. com. ) ar trebui să ne conducă la resul­
tatili logic că ceea ce s'a judecat în privinţa uneia din
ele, nu are nici-o înrâurire asupra decisiunei ce urinează
a interveni în privinţa celeilalte.
Această consecinţă logică este admisă de doctrină şi
de j u r i s p r u d e n ţ ă , când este vorba de a se aprecia înrîu-
r i r e a lucrului judecat în civil asupra penalului : căci se
admite fără discuţie că decisiunile date în privinţa acţi­
unei civile n'au, în principiu, nici-un efect asupra acţi­
unei publice ; pentru-că nu există în specie elementele lu­
crului judecat, adecă : identitatea de obiect, de causă şi de
2
p ă r ţ i i . Judecătorii represivi vor statua, deci, asupra exis­
tenţei faptelor incriminate şi culpabilităţei prevenitului,
ca şi cum h o t ă r î r e a civilă n ' a r avea fiinţa ; iar dovedire
a d u n a t e în instanţa civilă, şi chiar m ă r t u r i s i r e a ce a r fi.
3
făcut prevenitul, nu vor fi luate în samă de dînşii ) .

l
Art. 451 Pr. ) Art. 451 din Pr. pen. fr. prevede în aceeaş ordine de idei
pen. fr. că se va da curs plângerilor şi denunţărilor în falş. chiar
atunci când actele atacate în falş ar fi servit de temeiu
unor acte judiciare sau civile ; însă acest text s'a eliminat
de legiuitorul nostru.
2
) Cpr. Cas. rom. Bulet, S-a II, 1877, p. 287, si Bulet, S-a II,
1882, consid. de la p. 1171, 1172. Bulet." 1882, p. 1221.
In adevèr, de şi în ambele acţiuni, faptul este aceias, totuşi
în acţiunea publică, el este considerat ca un delict, pe când
în acţiunea civilă, el se consideră ca un fapt dăunător : a-
poi, acţiunea publică are de scop aplicarea unei pedepse
(art. 2 Pr. pen.), pe când acea civilă urmăreşte repararea
daunei causate (art. 998, 999 O. civ.) : în fine, în ambele
acţiuni, părţile sunt deosebite ; căci acţiunea publică se exer­
cită în numele societăţei de mandatarii ei (membrii minis­
terului public) (art. 4 Pr. pen.) : pe când acea civilă apar­
ţine pârţei lesale (art. 3 Pr. pen.). Este adevărat că, în
ambele acţiuni, partea urmărită este aceeaş, însă, în acţiu­
nea civilă, ea este un simplu pârît, pe când în acea publi­
că, ea figurează ca prevenit sau acusat. Cpr. Haus. op. cit.,.
IL 1108'. F . Hélie, op. cit., II, 1043. Garraud, op. cit, 626.
Allard, op. cit., p. 355 urm. A. I). Nicolau, Revista de drept
si sociologie, anul II, No. 1, p. 17.
3
) Vedi Bonnier, 906, 907. Griolet, op. cit. p. 525. Trébutien,
II, 793. Mangin, II, 420. F. Hélie, op. cit, II, 1043, 1044.
Demolombe, XXX, 406. Larombière, V, art. 1351, No. 166.
Hoffmann, Quest, préjud., I, 131 urm. Pand.fr., Chose jugée.
2048 urm. Répert. Sirey, cod. v", 1302 urm., şi Action civile,
632 urm. Répert. Dalloz. Supplém.. eod, v°, 382. Griolet. op.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-alll.—ART. 1201. 1)35

„ Milli semper placuit, dice un vechiù jurisconsult itali-

an, quod confessio facta in judicio civili non. fac.iat in ju-
dicio criminali plenum probationem, sed fanlummodò semi-
plenam, et sic indicium ad torturam" Ci.
M ă r t u r i s i r e a făcuta înaintea judecătorilor civili nu a-
vea, deci, a l t ă - d a t ă de cât valoarea unui indiciu, care au-
torisa î n t r e b u i n ţ a r e a casnei sau t o r t u r e i . F a r i n a c i u s aprobă
această doctrină în termenii u r m ă r o r i : ,,Confessio fada in
judicio civili, vel criminali civiliter intentalo, non sufficit ad
condemnandum in criminali judicio criminalilor intentalo" - ì .

cit, p. 326 urm. Hans. II, 1407 urm. Laconibe, op. cit.. 283.
284. Garraud, op. cit., 626. Ortolan, op. cit., II. 2138. Le Sel-
lyer, op. cit,, 712. Cas.fr. D. P. 57. 1.180. Sirey, 67. 1. 636.
0 Clarus, Quest. 54, V, § final. Cpr. Lacombe, op. cit, 284.
F. Hélie, op. cit., II., 1043. Répert. Sirey, Action eie, 636.
Mangin, op. cit., II, 420.
3
) Vedi asupra acestei citaţii şi altor de asemene natura, F. Dreptul no-
Hélie, loco cit.—Astă-di, mărturisirea, făcută chiar înaintea st™ anterior
1
instanţelor represive, nu are prin ea însăş nici o putere le- ~ R™^'"^-
m 0 1
gală decisivă. Ca ori-ce element de probă, ea este lăsată j ~ JJ^j^ '
la apreciarea suverană a judecătorilor fondului. Vecii suprà, 'penal,
p. 346. „Judecătorii vor preţui, dice art. 145 din vechiul
cod de procedură criminală a Ţârei româneşti, dupa lumina
conştiinţei lor şi după împrejurări, adevérul mărturisirilor
făcute de bănuit împrotiva sa, în nefiinţa procurorului şi în
urmă tăgăduite de dînsul". Cpr. asupa acestui text, Cas.
rom. Bulet. S-a crimin. anul 1862, p. 3 (prima decisie pro­
nunţată de Curtea noastră supremă). Iată, ce găsim în pri­
vinţa mărturisirei vinovatului, în vechiul Cod penal al Mol­
dovei din 1826, promulgat în timpul lui Ioniţă Sturdza (art.
175). „Judecătorii pricinelor criminale, nu trebue lesne a
hotări spre a se pune pârîtul subt pedeapsă pentru mărtu­
risirea faptei, sau arătarea celor împreună vinovaţi, sau des­
coperirea şi a altoi- fapte încă necunoscute : căci nici-o drep­
tate nu poate statornici legiuirea unei pedepse, când încă
române îndoeală de este pârîtul vinovat, sau nevinovat ; cu
cât mai ales, că din asprimea pedepsei, poate intru acel mi­
nut să dica cel nevinovat că este vinovat, ca să conteneas­
că pedeapsa, şi judecătorii să cada în mai mare neîncredin-
ţare, de au înaintea, lor un vinovat sau nevinovat". Andro-
nachi Donici prevede, de asemenea (§ 2, capit. 41). că ju­
decătorii criminaliceşti nu trebue să creadă lesne însuş a-
celui ce (le-o-dată mărturiseşte că este vinovat, căci poate
de frică şi de sfială să mărturisească pentru sine fapte care
nu le-au făcut ; ci cu multă răbdare şi cu îndelungată cer­
cetare sa afle adevérul". Tot ast-iel şi Godul Caragea dis-
636 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT—ART. 1201.

Condamna- I n basa acestor principii necontestate, se decide că

un
b a n c r n t â T a comerciant, în s t a r e a de încetare de plăţi, poate fi con-
lipsaunei damnat p e n t r u bancrută, fie simplă, fie frauduloasă, inde-
en ent e
iaHmenTVteP ^ ^ d e c l a r a r e a în s t a r e de faliment, şi chiar dacă
tribunalul comercial a r fi dis că nu este loc la asemenea
declarare ') ; că h o t ă r î r e a civilă, care a declarat că un de­
posit n'a a v u t loc, nu se opune la exerciţiul acţiunei pu­
2
blice pentru violarea acestui d e p o s i t ) ; ca h o t ă r î r e a pro­
n u n ţ a t ă de tribunalele civile, în materie de c o n t r a v e n ţ i i va­
male, asupra apelului interjetat contra decisiunei adminis-
t r a ţ i u n e i superioare, n'are nici-o înrîurire asupra acţiunei
penale, e x e r c i t a t ă în urmă, în caz de fraudă, de minist.
public, conform a r t . 199 din legea vamală, înaintea tribu­
3
nalelor represive ) : că h o t ă r î r e a p r o n u n ţ a t ă în civil asupra
cererei de a n u l a r e a u n u i act de vîndare, nu constitue lu­
cru judecat înaintea a u t o r i t ă ţ i l o r represive chemate a ju­
deca acţiunea publică, intentată contra aceleeaş persoane
pentru delictul că s'a servit cu acel act având cunoştinţă
4
că era falş ) , etc.
Din cele mai sus expuse resulta că, dacă un tribu­
nal civil a r fi declarat că cine-va este autorul unui fapt dă­
unător, comis în t o a t e condiţiunile responsabilităţei, aceasta
n ' a r împedeca pe tribunalele represive de a-1 achita pen­
tru acelaş fapt : şi vice-versa, individul u r m ă r i t înaintea
tribunalelor civile, pentru un fapt dăunător, şi declarat
neresponsabil, sau recunoscut ca nefiind autorul faptului
pretins, a r putea foarte bine să fie condamnat de instan­
ţele represive pentru acelaş fapt. Această posibilitate de
contradiceri între ambele h o t ă r î r i , este inevitabilă de câte
ori instanţele civile s'au p r o n u n ţ a t înaintea acelor repre­
sive. De aceea este bine ca ele să suspende causa până la

pune că „vinovaţii cari se căznesc, să nu se creadă de o-

dată, măcar că vor şi spune că sunt vinovaţi, căci de multe
-
ori de frică şi durere die şi ceea ce nu este' (partea VI,
capit. 2. § 57). Vedi supra, p. 344.
J
) Cas. fr. D. P. 5 7 . ' l . 180. Sirey, 57. 1. 636. Sirev, 79. 1.
481. Trib. Ilfov, Dreptul din 1899, No. 81. T. Hue, VIII,
336, p. 433. Vedi si supra, p. 616.
-) C. Limoges, Sirey, 45. 2. 177. D. P. 45. 4. 84, No. 3. Cpr.
Demolombe, XXX, 406.
3
) Cas. rom. Bulet. S-a II, 1882, p. 1220.
4
) Cas. rom. Bulet, S-a II. 1891. p. 645.
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. IIL—CAP. IX.—S-a I I I . - A R T . 8. PR. PEN. 637

judecarea ei în penal, conform adagiului : Le crini inel tieni

le civil en état (art. 8 P r . pen.). Dacă ele, însă, nu s'au
conformat acestei regule de bun simţ, va putea să existe
contradicţie între ambele h o t ă r î r i , şi singura înrîurire ce
hotărîrea civilă va putea să aibă asupra acelei penale este,
precum am vèdut supra, p. 6 3 3 , că tribunalele represive
nu vor mai putea să judece acţiunea civilă, dacă ea a
fost definitiv judecata de instanţele civile, pentru-că, în
specie, a r exista cele trei identităţi ale lucrului judecat :
acelaş obiect (aceeaş despăgubire sau indemnitate), aceeaş
causă (acelaş fapt dăunător), şi aceleaşi p ă r ţ i . L u c r u l fi­
ind, deci, definitiv judecat pe cale civilă, nu mai poate fi
J
adus pentru a doua oară înaintea instanţelor represive ) .
I a t ă însă un caz, care poate fi îndoelnic : O persoa- Raportul
nă si-a a s i g u r a t casa contra incendiului şi această casă a 5 ?„ / !', ." 1 tre 0< e

a r s ; cerendu-se înaintea tribunalelor comerciale plata p r i - gurare şi

sus r ta
mei de la societatea de asigurare, aceasta din urmă ~^ i?^™ 5â- t

ţine şi dovedeşte în mod suficient că focul a fost pus în-miit că a p u s

t la imobl
adins : asa că judecătorii resping acţiunea asisiiratu- °° . " I
0
. , . , - , . l u i asigurat.
lui. Mai t ă r d i u , asiguratul este u r m ă r i t pe cale penala şi
achitat de dare de foc. P u t e - v a el din nou să ceară de
la societate plata indemnităţei cuvenite ? De sigur că nu,
căci există lucru judecat. Verdictul j u r a ţ i l o r lasă, în ade-
vér, în tot-deauna o incertitudine asupra culpabilitate! a-
2
c u s a t u l u i ) . Se poate foarte bine întâmpla ca a s i g u r a t u l să
fi fost a u t o r u l incendiului, însă să fi fost achitat pentru-
că, după apreciarea j u r a ţ i l o r , nu avea pe deplin usui r a -
ţiunei sale. Sunt, deci, destule motive ca el să nu primea­
3
scă indemnitatea, la care a r fi putut să aibă d r e p t ) .
Ipotesa inversă este şi mai delicată : a s i g u r a t u l îşi
cere de la tribun, comercial indemnitatea sa ; iar societa­
tea de asigurare nu dovedeşte cu suficienţă că focul a fost
pus înadins de dînsul, în cât ea este condamnată la plata
primei stipulate. Mai târdiu însă, descoperindu-se bănueli
1
) Vom vedea, de asemenea, infra, p. 644, nota 1, că de câte-
ori persoana lesată s'a constituit parte civilă înaintea instan­
ţelor represive, dobândind o hotărîre contradictorie ; ea nu
va mai putea să aducă aceeaş chestie înaintea instanţelor
civile, pentru-că acţiunea sa este definitiv judecata,
2
) Vedi infra, p. 673.
3
) Cpr. Boissonade, Pro-jet de C. cit:, pour l'Empire du Japon.
Y, p. 244, No. 239.
638 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201 ., i

g r a v e în contra asiguratului, el este urmărit penaliceşte

şi condamnat p e n t r u dare de foc. P u t e - v a el să execute
h o t ă r î r e a dobândită în contra societăţei, cu toată crimi­
nalitatea faptului, dovedită şi sancţionată prin o hotărîre
definitivă ? După rigoarea principiilor, da ; după echitate,
nu. I n F r a n c i a , societatea de asigurare are un mijloc de
scapare. E a va cere revisuirea hotărîrei civile pentru dolul
personal al asiguratului (art. 4 8 0 , 1 ° P r . civ. fr.) ; căci do­
lul din p a r t e a lui resulta nu numai din punerea focului cu
voinţă, dar încă şi din cererea indemnităţei la care el ştiea
1
prea bine că nu are nici-un d r e p t ) . L a noi, însă, unde
dolul nu figurează printre caşurile de revisuire, societa­
tea de asigurare va trebui să plătească, cu-toate-că ea
se găseşte într'un caz de scutire, fiind-că este condamnată
prin o h o t ă r î r e definitivă, care, ori cât s'ar dice şi ori cât
s'ar face, a r e autoritatea lucrului judecat. I a t ă , resultatili
nedrept la care ne conduce respectul principiilor şi al lo­
gicei. Summum jus, stimma injuria ! Acest exemplu a r fi
de ajuns pentru a convinge pe legiuitor că dolul trebue
să figureze p r i n t r e căuşele de revisuire : şi fiind-că P r o ­
iectul codului de pr. civilă se găseşte pendent înaintea
Corpurilor legiuitoare, nimic n ' a r fi mai uşor de cât a se
propune un amendament în acest sens, fie de Guvern, fie
din iniţiativă p a r l a m e n t a r ă . Suntem, însă, de mai înainte
convins că cele scrise de noi vor trece nevédute şi ne-
audite de nimene, şi că slabul nostru glas va fi şi de astă
dată vox clamantis in deserto. Trebue să ai o mare dosă
de r ă b d a r e ca să scrii mereu, atunci când ştii că, în ţ a r a
românească, nimene sau aproape nimene nu citeşte. Şi
când cine-va, din întâmplare, deschide o carte sau o lucrare
făcută de altul, este pentru a spune că e rea şi că auto­
rul nu-şi a atins scopul. I a t ă , din nefericire, ţ a r a în care
trăim !

Excepţii la principiul de mai sus.—Chestii prejudiciale.

Principiul mai sus expus, după care lucrul judecat în
civil nu are nici-o înrîurire asupra hotărîrei care urmează
a se da în penal, suferă doué excepţii :
1° H o t ă r î r e a dată în civil tebue să fie respectată de

') Cpr. Boissonade, op. cit., V, p. 245. No. 240.

 COI). C I V . - C A R T E A 111.—TIT. 1II.-CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 639

judecătorii tribunalelor represive, de câte ori ea se invoacă

ca constituind între p ă r ţ i un r a p o r t nou de d r e p t u r i . Ast­
fel, după ce h o t ă r î r e a dată pe cale civilă a declarat că
un individ este proprietarul unui lucru mişcător, acest in­
divid va putea fi condamnat de judecătorii represivi pen­
tru sustragerea acestui lucru, săvîrşită înainte de pronun­
ţ a r e a h o t ă r î r e i civile, fiind-că declaraţia judecătorului ci­
vil nu leagă pe acel penal ; el nu va putea, însă. fi con­
damnat pentru sustragerea aceluiaş lucru, săvîrşită în u r ­
ma p r o n u n ţ ă r e i hotărîrei civile ; fiind-că această din urmă
sentinţă îl declară p r o p r i e t a r u l lucrului faţă de partea con­
tra căreia h o t ă r î r e a a fost dată 1 . 1

2° A doua excepţie este r e l a t i v ă la chestiile aşa (.lise Chestii pre-

u d i m , t
prejudiciale - !. despre care am mai vorbit în t r e a c ă t în t, J -
V, nota 2 de la p. 509 u r m . ) . :v

Aceste chestiuni prejudecă, în adevér, acţiunea publica

în acest sens că judecătorii represivi nu numai că nu au
competinţa de a le examina, şi trebue să le trimeată la
tribunalele civile, dar încă ei sunt legaţi prin hotărîrea ce
va da tribunalul competent : căci, dacă ei nu au compe­
tinţa de a judeca asemenea chestiuni, cum a r putea să aibă
pe acea de a reforma sentinţa emanată de la singurul j u ­
decător competent ?
Aşa d a r , chestiuuile prejudiciale sunt acele chestiuni
de drept civil, care se ivesc î n t r ' o judecată penală, a că­
ror resolvire a r e înrîurirea asupra acestei judecăţi şi care,
prin u r m a r e , trebuesc cercetate în mod prealabil de tribuna­
lele civile. Causa penală se va pune în suspensie pană la
judecarea cliestiunei prejudiciale pe cale civilă. De astă
J
) (Triolet, op. cit,, p. 327. Répert. Sirey, Chose jugée, 1311 urni.
3
) Cpr. Cas. rom. Bulet, S-a II, 1877, consid. de la p. 288.
3
) Vedi asupra chestiilor prejudiciale, Haus, op. cit.. II, 1180 Riblio^raft..-.
urm., Manzini, Le questioni pregiudiziali (Firenze, 1899): Ran­
ter, Dr. crimine/, II, 667 urm. ; Bertauld, Quest, et exceptions
préjudicielles en matière repressive (1 vol., 1856): Hoffmann,
Tr. tit. et prat, des quest, préjudicielles en med, repressive (8
vol., 1865—1870) : Mangin, op. cit., I, 167 urm. F . Hélie.
Instruc, criminnelle, II ,826 urm. şi VI, 2660 urm. ; (iarraud.
op. cit., 432 urm. : Trébutien, op.'cit., îl, 223 urm. ; M. Suţu,
Curierul judiciar din 1901, No. 45. Répert. Dalloz. v° Quest,
préjudicielles. (Celelalte Repertorii, în curs de publicare, Si­
rey şi Pand. fr., n'au ajuns încă la această materie). Ches­
tiunea este, însă, tratată în Pand. fr.. v° Action publique.
No. 439 urm.
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 299, 300 C. CIV.

d a t ă , deci, c o n t r a r regulei statornicite de a r t . 8 P r . pen.,

civilul ţine penalul in statu quo: Le civil tieni le criminel
en état.
Acestea odată expuse, să vedem care sunt chestiunile
prejudiciale în legea noastră.
300 Nu avem, în această privinţă, de cât a r t . 299 şi 3 0 0
' din Codul civil. „Acţiunea criminală în contra unui delict
p e n t r u suprimarea starei civile, dice acest din u r m ă text,
nu va putea începe de cât după ce s'a dat h o t ă r î r e a de­
finitivă asupra cestiunei starei civile", b i n e î n ţ e l e s de t r i ­
bunalele civile, conform a r t , precedent. Aşa dar, chestia
de stat, în crimă de desfiinţarea s t a r e i civile a unui copil
(art. 2 7 5 C. pen.), este o chestie prejudicială, care suspen­
dă nu numai j u d e c a t a penală, d a r chiar punerea în miş­
care a acţiunei publice.
Sunt, însă, şi alte materii în care p ă r ţ i l e pot ràdica
chestii prealabile înaintea tribunalelor represive, de na­
t u r ă a prejudeca fondul afacerei. Ast-fel, în delictul de a-
dulter, se poate ràdica chestiunea nulităţei căsătoriei ; în
delictul de bigamie (crimă a l t ă dată), se poate ràdica ches­
r
tia nulităţei primei căsătorii şi chiar celei de a doua ) ;
în delictul de abus de încredere, se poate ràdica chestia
existenţei depositului, mandatului, etc. : în delictele de dis­
t r u g e r e , sau în delictele silvice ~i, se poate radica chestia
p r o p r i e t ă ţ e i , etc.

*) In cât priveşte chestia nulităţei sau validităţei căsătoriei

de a doua, nu mai remane, după noi, îndoială că tribuna­
lele represive au competinţa de a o judeca, pentru-că de­
lictul consistă tocmai în săvîrsirea acestei căsătorii. Cpr.
F . Hélie, Th, du C, penal, IV,'1678. Vedi şi t.,V a aces­
tor Comentarii, p. 511, nota.—Contra: Blanche, Eludes pra­
tiques sur le C. penai, V, 220 urm. Vedi asupra acestei con­
troverse, t. I, partea II, p. 58, nota 1.
2
) Curtea de casaţie a decis, în secţiuni unite, în unire cu con­
clusine noastre, că simplul fapt al întroducerei unor vite
într'o pădure supusă regimului silvic, se pedepseşte de le­
giuitor, fără a se cere ca element al delictului voinţa de a
le introduce, şi numai forţa majoră poate, în asemenea caz,
să apere pe un delicuent de pedeapsă. V. C. judiciar din 1900,
No. 16, şi Bulet. Secţiî-unite 1900, p. 212. Asupra acestui
punct jurisprudenţa nostra este constantă, de şi unele tri­
bunale persistă în ideea contrara, Cpr. Bulet. S-a I I . 1899,
p. 453 şi 835.
 COD. CIV.—CARTEA III.—TIT. I I I . - C A P . l X . - S - a III.—ART. :(00. 641

Tu toate aceste caşuri, dacă se va decide că nu exista

căsătorie, deposit, mandat, sau că acel care a distrus lucrul
pretins al altuia era p r o p r i e t a r u l lui, nu va exista adul­
ter, bigamie, abuz de încredere, distrugere, etc.
Simt oare aceste chestiuni a d e v ă r a t e chestii prejudi­
ciale, pe care tribunalele represive trebue să le triineată
în judecata tribunalelor civile : sau aceste tribunale sunt
ele competente de a judeca toate chestiile incidentale le­
gate de fond, de şi ele n ' a r ii avut cotnpetinţa să le ju­
dece în principal ?
(Jartea din Iaşi şi acea din Bucureşti au decis că,
în toate aceste caşuri, este vorba de a d e v ă r a t e chestii pre­
1
judiciale de eompetinţa tribunalelor civile >, Mai tărdiu,
însă, Curtea din Iaşi a revenit asupra primei sale juris-
prudeuţe, punenti de astă dată in principiu că, în legis­
laţia noastră, cu deosebire de ceea ce se întâmplă în F r a n ­
cia, şi afară de caşul excepţional prevèdnt de art, 300 C.
civ., judecătorii represivi, chemaţi a judeca un delict, sunt
competenţi a judeca şi excepţiunile cu caracter civil, ce se
ivesc în judecarea acestor delicte, precum este de exemplu :
existenţa, dreptului de proprietate pe capul delicuentului,
fără. a mai suspenda judecata şi a trimete aceste incidente
la tribunalele, constituite în civil - ) .
De şi altă dată am combătut această teorie, adoptând
3
părerea admisă de. minoritatea C u r ţ e i ) , totuşi, astă-di, după
o matură, reflexie, credem că această din urmă soluţie este
cea mai juridică în legislaţia noastră, In adevèr, a r t . 300
C. civ. nu este aplicarea unui principiu general, ci o de­
rogare de la d r e p t u l comun, după care judecătorul acţiu­
nei este şi judecătorul excepţiunei. principiu admis şi în
4
dreptul roman i .
Apoi, j u r i s p r u d e n ţ a franceză se întenieează. în privinţa
p r o p r i e t ă ţ e i imobiliare, pe care o declara exclusiv de eom­
petinţa tribunalelor civile, pe art. 182 din Codul forestier,

*) Vedi Dreptul din 1891, No. 11, şi din 1892, No. 64. Ambele
decişii simt date în materie de delicte silvice.
-) Dreptul din 1896, No. 2 (decisie dată numai în majoritate,
doi judecători fiind de părere contrară).
") Vedi t. V, p. 509 urm., nota 2.
'*) .J'ertincl eu im ad of/icium judici*, qui ile liereditate cognogc.it,
it ni certain incidentalii quimtioncin qute in judicium derocaiur,
examinare". L. 1. infine. Cod. De ordine judiciorum. 3. 8.
-11
64-2 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 299,300 COD; CIV.

care, la noi, lipseşte. Neavènd, deci, nici im t e x t excepţio­

nal în aceasta privinţă, nu putem admite aceeaş soluţie.
I n fine, chiar admiţendu-se, precum spune minorita­
tea Curţei din Iaşi în considerentele ce le am reprodus tex­
tual în t. V, p. 5 1 1 , ad notam, că chestiunea proprietăţei
imobiliare ar da adesea-ori loc la dificultăţi şi la instruc­
ţiuni lungi şi laborioase, nu este a d e v ă r a t că aceste ins­
trucţiuni a r găsi o mai m a r e g a r a n ţ i e în procedura ur­
m a t ă înaintea tribunalelor civile, pentru-că judecătorii re­
presivi se vor conforma în totul regulelor edictate de drep­
tul civil. Acest principiu este cu a t â t mai admisibil la noi,
cu cât, după organisarea noastră judecătoreasca, judecă­
torii represivi şi civili sunt aceeaşi : în cât am ajunge la
acest resultat cu t o t u l straniu, ca judecătorii represivi să
suspende causa şi s'o judece apoi tot ei, constituiţi însă, de
astă dată, în civil. Ya să dica, totul s'ar reduce numai la
o chestie de formă. L a ce dar să mai admitem o stră-
g ă n a r e , care ar aduce none cheltueli şi perdere de timp,
dacă ea nu ne conduce la nici-un resultat practic. Mino­
r i t a t e a Curţei din Iaşi, a cărei p ă r e r e o adoptasem, pre­
cum am spus, şi noi alta dată, admite posibilitatea unei
chestiuni prejudiciale, de câte ori se contesta în mod se­
rios proprietatea imobiliara, întemeindu-se pe împrejurarea
că nici-o lege n'o proibă. D a r aceasta nu este de ajuns :
pentru ca judecătorii represivi să se poată desezisa de in­
cidentele radicate cu ocasia unei afaceri pe care ei sunt
competenţi a o judeca, ar trebui un t e x t expres care să
autorise asemenea măsură. Or, asemenea t e x t nu există de
cât în materie de chestii de stat (art. 2 9 9 , 300 C. civ.),
şi încă şi în asemenea caz, excepţiunea nu se justifică în
deajuns: ceea ce a adus în mai multe legiuiri străine, de
exemplu, în Codul italian, eliminarea acestor disposiţiî ex­
cepţionale.
Aşa dar, în materie de chestii prejudiciale, principiul
trebueşte ast-fel formulat : afară de excepţiunea statornicită
prin a r t . 2 9 9 şi 3 0 0 C. civ., tribunalele represive judecă
toate chestiunile de drept civil radicate înaintea lor în mod
incidental, cu ocasiunea infracţiunilor ce ei sunt chemaţi
a judeca, Ast-fel se exprimă art. 15 din legea belgiană de
J
la 18 aprilie 1 8 7 8 ) .
') Cpr. Haus, op, cit.. II, 1193, text şi nota 3. Vedi şi M. Suta,
 COD. C I V . - C A R T E A 1IL—TIT. 1H.-CAPIT. l X . - S - a I U . - A R T . 1201. 643

Acestea ni se par, după o mai adâncă cugetare, ade­

văratele principii, şi treime să mărturisim că ne-am cam
grăbit, când am admis soluţia consacrată de Curtea din
Bucureşti şi de minoritatea Curţei din Iaşi, prin decisia de
la 1896.
I a t ă ce însemnează ştiinţa noastră : după ce am sus­
ţinut o p ă r e r e , sunt nevoit s'o lepăd : după ce am scris,
sunt nevoit să şterg. Şi apoi, ne mai mirăm de v a r i a ţ i u -
nile j u r i s p r u d e n ţ e i ! Avea d r e p t a t e vechiul jurisconsult şi
magistrat francez din secolul al XLII-le, P i e r r e des Fon­
taines, când în sfaturile ce dădea unui prieten, dicea :
l
„Nule chose nest plus pia in e (Pest aide que de droit fère^ ).

IL Influenta sau înrîurirea, asupra civilului, a lucrului

judecat în penal.

Am védut că, în principiu, decisia p r o n u n ţ a t ă în civil

nu are nici-o înrîurire asupra acelei care u r m e a z ă a se
da mai t ă r d i u în penal.
Ce trebue să decidem în ipotesa i n v e r s ă ? L u c r u l ju­
decat în penal are el vr'o î n r î u r i r e asupra decisiunei care
se va da mai t ă r d i u pe cale civilă ? Cu alte cuvinte, a-
chitarea prevenitului sau acusatului impedecă ea exerciţiul
ulterior al acţiunei c i v i l e ; şi, vice versa, condamnarea lui
are ea vr'o a u t o r i t a t e înaintea instanţelor civile, chemate
a statua asupra cererei în daune ? Chestiunea este din cele

Curierul judiciar din 1901, No. 45.— In basa acestor prin-in materie de
cipii se decide, în materie de bancrută, că constatarea în-bancrută, in­
1
celarci plăţilor, ca si calitatea de comerciant, nu constitue o starea P *-
chestie prejudicială şi, prin urmare, tribunalul represiv, s e - * j . 0 c n e s t e p r e

zisat de judecarea delictului de bancrută, nu are n<>voe de judicială.

a suspenda causa spre a se stabili de tribunalul comercial
că bancrutarul este în încetare de plăţi ; această chestie de
fapt putfind fi resolvită de judecătorii represivi. Trib. Ilfov.
Dreptul, din 1899, No. Sl.'Cas. fr. Sirey, 79. 1. 481. Vedi
şi suprà, p. 616 şi 636.
') In aceasta carte, tipărită pentru prima oară la 1668, Con-
se.il que Pierre des Fontaines donna à son ami, J'auteur tra­
ce, dice Laferrière, les regies à suivre dans les relations
civifes et s'efforce d'adoucir la rude empreinte de la féoda-
lité par la sagesse des lois romaines". V. P. Larousse Gr.
dictionn. du, XlX-e siede, v° Fontaines (Pierre des).
644 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

mai controversate, de şi principiile generale sunt sufici­

r
ente p e n t r u a o d e c i d e ) .
Din capul locului întâlnim doué sisteme opuse, susţi­
nute de doi mari jurisconsulţi ai secolului trecut.
Sistemul lui Merlin a susţinut cu multă convingere că hotărîrea
Merim. p r o n u n ţ a t ă în penal, a r e în toate caşurile, a u t o r i t a t e a lu­
crului judecat asupra hotărîrei ce urmează a se da în ci­
vil ; de unde a r resulta că faptele constatate de instanţele
represive nu mai pot fi contestate înaintea tribunalelor ci­
vile. Le criminel emporte le civil, dice acest autor. Această
soluţie ar fi, după marele jurisconsult, conformă a t â t prin­
cipiilor cât şi textelor.
E a a r fi conformă, mai întâi, principiilor cari carimi-
«se materia lucrului judecat, pentru-că cele trei condiţii
cérute de a r t . 1 2 0 1 a r exista în specie. Identitatea de o-
hiect există, în adevèr : căci, în ambele acţiuni, obiectul
este repararea daunei causate prin actul incriminat, repa-

*) De câte ori persoana lesată prin o crimă, un delict sau o

contravenţie, s'a constituit parte civilă înaintea instanţelor
represive, şi aceste instanţe au dat faţă cu dînsa o liotă-
rire contradictorie, nu mai încape îndoeală că există în pri­
vinţa ei lucru judecat, şi că ea nu va mai putea să aducă
aceeas chestie înaintea instanţelor civile. (Vedi F . Hélie,
op. cit... II, 1102. Mangin, II, 421. Toullier I). V, partea II,
243. Merlin, Répert., Chose jugée, § 15. Bonnier, 909. Tré-
butien. I I , 793. Le Sellyer. op. cit., II. 719. Deniolombe,
XXX.'411. 412. Panel, fr., ' Chose jugée, 2X29. C. Focşani,
Dreptul din 1885, Xo. 49. Cas. rom.' S-a civ. Bulet. 1869,
p. 123. Bulet. S-a II, 1871, consid.de la p. 227. Trib. Vil-
cea, Dreptul din 1890, No. 59. Vedi şi suprà, p. 530, ad
notam).—Curtea de casaţie a decis de curènd, în aceasta pri-
vinţă (12 iunie 1900), în unire cu conclusine noastre, că de
câte ori partea civilă şi-a lichidat pretenţiile sale pe ca­
lea civila sau comercială, presenta sa în instanţa penală
este neregulata şi jignitoare pentru inculpat : întru-cât prin
aceasta el are ca acusator şi pe partea civilă, despăgubită
prin o hotărîre anterioară.' Bulet. S-a II, 1900, p. 869, şi
O. judiciar din 1900, Xo. 55.—Când, însă, o persoană a fi­
gurat ca parte civilă înaintea instanţelor represive numai
în ceea ce priveşte cheltuelele de judecată, reservându-şi
dreptul de a introduce o nouă acţiune pentru despăgubirea
sa, nu i se poate opune ca lucru judecat hotărîrea dată pe
calea penală în contra cererei de despăgubire făcută la in­
stanţele civile. 0. Bucureşti, Dreptul din 1893. No. 68.
 COD. CIV.—CARTEA HI.—TIT. I 1 I . - C A P . L \ . - S - a III.—ART. 1201. 645

rare care, în instanţa penală, se va traduce prin aplica­

rea unei pedepse; iar în acea civilă, prin condamnarea la
daune. Identitatea ele camă există, de asemenea, flind-că
în ambele acţiuni, basa este aceeaş : faptul delictuos şi dă­
unător, care a fost comis. In fine, ar exista şi identitatea
de parli, al treilea element al lucrului judecat, pentru-că
ministerul public fiind, în specie, contradictoriii legitim al
acusatului pentru toate interesele compromise, el represintă
atât interesele personale ale pârţei lesate, cât şi acelea ale
celorlalţi membri ai corpului social.
Această soluţie ar resulta si din oare-care texte : şi
anume din a r t . 466 P r . pen., după care actul autentic de­
clarat de falş, în totul sau în parte, este îndreptat prin şter­
gere sau adăogire, după ordinul tribunalului corecţional
1
care a judecat f a l ş u l ): ceea ce lasă a se presupune că efectul
hotărîrei penale este absolut în privinţa instanţelor civile,
fiind-câ p a r t e a falsificată din act este ştcrsă. adecă desfiin­
ţată : din a r t . 180 C. civil, după care de câte ori dovada
celebrarci legale a unei căsătorii este dobendită prin resulta -
tulunei proceduri penale : înscrierea sentinţei în registrele
starci civile, asigură căsătoriei, din dina celebrarci sale,
toate efectele civile, a t â t în privinţa soţilor, cât şi a copiilor
născuţi din acea c ă s ă t o r i e : în fine, din a r t . 213 0. civ..
după care condamnarea unuia din soţi la munca silnică, sau
recluziune, este o causă de divorţ. L a aceste t e x t e se mai
poate încă adăoga a r t . 8 din P r . pen., căci punerea în
suspensie a acţiunei civile pană la judecarea definitivă a
acţinnei publice, lasă încă a se presupune că decisiunea
dată în penal va putea să aibă o i n d u r i r e asupra hotă­
rîrei. care se va da mai tărdiu în civil.
Iu fine, în favoarea acestei soluţii, procurorul gene­
ral Mourre a invocat înaintea Curţei de casaţie din F r a n ­
cia-* următoarele c o n s i d e r a ţ i i : " H o t ă r î r e a dată în penal.

) In urma legei din 28 mai 1893, falşul nu mai este astă-di

o crimă, ci un delict. Această corecţionalisare a falşului a
fost provocată de numeroasele achitări ivite în această pri­
vinţă la juraţi.
-') Cas'. fr., 19 martie 1817. Vedi Sirey, 1817. 1. 169, si Ré­
pert. Dalloz, Chose jugée, 558, nota 1. Conclusine proc. ge­
neral Mourre, din care am extras câte-va remimi, se pot
vedea în Merlin, Quest. cC droit. v° Faux, § 6. No. 8. p.
163 (T. 4, ed. din 1829).
646 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

dice înaltul magistrat, este un monument râdicat în sinul

societăţei, care trebue să fixeze toate privirile şi să încă­
tuşeze toate gândirile ; ea este un monument asupra că­
ruia se întipăreşte un adevér public, Îngrozitoare ar fi a-
cea teorie, care, ar permite, ca lucrul judecat o dată în pe­
nal să se inai judece din nou, în civil! Ast-fel, sub cu­
vînt că acţiunea publică şi interesul p r i v a t sunt douè lu­
cruri deosebite, h o t ă r î r e a civilă a r putea să dica că un
om nu este vinovat, atunci când el a plătit cu v i a ţ a sa
crima ce a comis ; sau câ crima este patentă, atunci când
el a fost proclamat nevinovat de justiţia represivă şi re­
dat societăţei. Dacă un tribunal civil ar putea, din causa
materiei şi în basa unei distincţiuni oare-care, să exami­
neze din nou acelaş fapt şi să judece a doua oară aceeaş
chestie, la ce contradicţii s'ar putea da loc prin asemenea
procedare '?... Ce t u l b u r a r e şi ce scandal s'ar aduce clilnic
1
în societate !" ).
Sistemul lui Acest sistem, uşor de résturnat, a fost viu combătut
2
Toniher. de T o u l l i e r ) . In adevér, nu există, în specie, identitate
de obiect, pentru-că u r m ă r i r e a penală tinde la aplicarea
unei pedepse, pe când acea civilă a r e de scop dobândirea
unei despăgubiri băneşti.
„Moartea, munca silnica sau altă pedeapsă ce cere
ministerul public şi biletele de mii de lei ce cere partea
lesată, nu sunt unul şi acelaş l u c r u " , dice cu d r e p t cuvînt
Marcadé (V, a r t . l.'ìf> I. Xo. XV, p. 202). In al doilea loc,
3
nu există identitate de c a u s a ) , pentru-că, pe când minis­
t e r u l public invoacă, în faptul incriminat, violarea legei
penale, de oare-ce, faptul a fost comis cu voinţă, cu in-
tenţiune ; p a r t e a lesată poate să nu considere acelaş fapt
de cât ca o simplă culpă, ca un quasi-delict. In fine, şi

*) Vedi în acelaş sens : Merlin, Bépert., v" Chose jugée, § 15, 16;
Non bis in idem, § 14—16; Reparations chiles, § 7. Vedi de
acelaş autor şi Quest, de droit, v° Faux, § 6, No. 6. Vedi
şi autorităţile citate in Pand. fr.. Chose jugée, 2105.
2
) Toullier D., V, partea II, 840 urm. Vedi si F . Hélie, op.
cit,., II, 1108 urm. Cas. fr. D. P. 54. 1. 74.' Sirey, 55. 1. 437.
3
) Cpr. Allard, op. cit., p. 355, 356. Pand. fr., v° cit., 2 1 0 7 . - Con­
tra : Toullier, D., V, partea II, 247, care admite identitatea
de causa, pentru-că, în ambele acţiuni, faptul ar fi acelaş.—
Chiar dacă ar fi aşa, totuşi lipsesc celelalte douè elemente
ale lucrului judecat, ceea ce condamnă sistemul lui Merlin.
 COD. C I V . - C A R T E A III.—TIT. III.—CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. 647

aceasta este şi mai evident, nu exista identitate de p ă r ţ i ,

pentru-că, în peual, acţiunea a p a r ţ i n e ministerului public,
iar în civil, p ă r ţ e i lesate. Merlin obiectează că ministerul
public, representând societatea, represintă prin aceasta
chiar şi pe p a r t e a lesată, ea hind un membru a acelei so­
cietăţi ; însă, la aceasta Toullier respunde cu drept cuvînt
că dacă ministerul public represintă întru cât-va pe par­
tea lesată, ca membru interesat a reprimă rei delictului, el
n'o represintă de loc în cât priveşte interesele sale p a r t i ­
culare. „Straniu representant este acela, dice Toullier (loco
cit., 256), care nu poate nici să pue conduşii, nici să p r i ­
mească mandat de la persoana ce se pretinde că el repre­
sintă. Să înlăturăm, deci, pentru tot-deauna această doc­
trină nouă, falşă şi periculoasă, care pretinde a face din
ministerul public m a n d a t a r u l p ă r ţ e i civile absente. E l are
sarcina de a veghia ca interesele minorilor să nu fie com­
promise, şi cu-toate-acestea, nici o dată nu s'a pretins că
el este m a n d a t a r u l lor, şi că h o t ă r î r e a p r o n u n ţ a t ă în ur­
ma conclusiilor procurorului, ar ii lucru judecat faţă de
minorii, cari n'ar ii fost r e p r e s e n t a ţ i în instanţă de man­
d a t a r u l lor legal, e t c . " .
Toullier, trebue s'o recunoaştem, a r è s t u r n a t cu o lo­
gică sdrobitoare sistemul lui Merlin ; însă, din nefericire,
sistemul propus de dînsul, după care lucrul judecat în
penal n ' a r avea nici-odată vr'o înrîurire asupra acţiunei
civile, este şi el inadmisibil, pentru-că ne ar conduce la
acest resultai, pe care procurorul general Mourre îl cali­
fica cu drept cuvînt de îngrozitor, şi anume : ca instanţele
civile să poată dice că un om nu este vinovat de o faptă
pentru care instanţele represive l'au condamnat la munca
1
silnică pe v i a ţ ă şi, în alte ţ ă r i , poate chiar la m o a r t e ) :
]
) Iată cum se exprimă, îu această privinţă, un autor : „ L'i­
dée qu'un bomme frappé d'une peine au noni de la Société,
après des débats solennels, où tontes les garanties ont été
prises en faveur de la defense, puisse encore devant les
tribnnaux civils, et quand il ne s'agit plus que des dom-
mages-intéréts aux quels son crime ou son délit a donué
lieu, contester sa culpabilité, et soutenir le mal-jugé de sa
condamnation, cette idée est si opposée a tour système de
justice régnlière et an respect qui doit s'attaclier aux deci-
sions de la justice, qu'elle ne se présente pas faciìement à
l'esprit". Lagrange, Recite critique de léqial., t. VIII, anul
1856, p. :ì:i.
648 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

sau ca instanţele civile să admită o despăgubire civilă

pentru o faptă declarată inexistentă, după desbateri so-
lemne , de judecătorii represivi.
Sistemul cel P r i n u r m a r e , trebue să căutăm altă soluţie, care să
£ u f f i £ ™ a c e toate interesele. I a t ă care este. în această privinţă,
P

trină şi în ju-sistemul u r m a t de doctrina şi de j u r i s p r u d e n ţ ă : H o t ă r î r e a

r i s p r u d e n î a
' p r o n u n ţ a t a de o juridicţie represivă de judecată, fie chiar
r
excepţională, de exemplu, de a u t o r i t ă ţ i l e militare ) , are
a u t o r i t a t e a lucrului judecat a s u p r a civilului '-'), însă numai
în caz când h o t ă r î r e a penală afirmă în mod expres exis­
tenţa sau inexistenţa faptului delictuos, vinovăţia sau ne­
vinovăţia prevenitului ori acusatului.
Decisia judecătorilor represivi nu se impune instanţe-

*) C. Bucureşti, Dreptul din 1896, No. 19, si C. judiciar din

1896, No. "13. Pand. fr. v° cit., 2178, 2179. Ha'us, II, 1424
bis. Tribunale militare nu judecă nici-odată acţiunea civilă
(art. 263 C. de justiţie militar).
Lucrul jude­ -) Când dicem că hotărîrea pronunţată în penal are autorita­
cat în penal tea lucrului judecat, înţelegem faţă de toată lumea, chiar de
îşi produce persoanele care n'au, figurat în instanţa represivă *. Conside­
1

efectele sale rând, dice Curtea din Bucureşti, că principiul care trece îna­
chiar faţă de
persoanele intea regulelor art. 1201 C. civ. e că interesul general pri­
care n'au luat mează şi domina interesul privat ; că ceea ce s'a judecet în
parte la ju­ penal e judecat şi în civil, faţă chiar cu persoanele care n'au
decată. fost faţă în instanţa represivă ; căci alt-fel s'ar sdruncina
credinţa ce trebue să inspire tuturor o decisiune criminală,"
Dreptul din 1896, No. 19.
Principiul trebueşte, deci, ast-fel formulat : Decisiile defi­
nitive emanate de la judecătorii represivi (juridicţiile de ju­
decată) au asupra civilului autoritatea lucrului judecat, în
privinţa tuturor, chiar şi acelora cari n'au fost parte în
procesul penal, în acest sens că nu este permis judecăto­
rului civil de a tăgădui ceea ce a fost recunoscut de jude­
cătorii represivi. Opr. T. Hue, VIII, 337, in fine. Garraud,
op. cit., 630, 631. Cas. fr. si C. Orléans, Sirey, 92. 1. 292.
L>. P. 93. 2. 148. I). P. 86. 2. 94. Cpr. şi Cas.'belg. Répert.
Dalloz, Supplém., Chose jugée, 398, nota 1. Vedi şi infra, p.
660 urm.—Vedi însă Deniolombe, XXX, 436 urm.
Autoritatea lucrului judecat in penal nu poate, însă, să în-
rîurească asupra civilului, când faptele judecate în penal sunt
cu totul deosebite, şi nu exista nici-o coiitrarietate între ho­
tărîrea pronunţată în penal şi acea pronunţată pe cale ci­
vilă. Cas. rom. Dreptul din 1896, Xo. 74, si Bulet. S-a II,
1896. p. 1405. Dreptul din 1888. No. 8, 'si Bulet. S-a I,
1887; i». 1000.
 COD.CIV.—CARTEA III.—TIT. ITI.-CAPIT. IX.—S-a III.—ART. 1201. IU'.'

lor civile, de cât asupra punctelor decise prin ea, şi asupra

cărora ei aveau misiunea da a statua. J u d e c ă t o r i i civili
pot, deci, să decidă asupra t u t u r o r pretenţiilor, în privinţa
cărora nu există posibilitate de contradicţie între decisia
1
civilă şi acea p e n a l ă i. Acest sistem, generalmente admis,
împacă într'un mod fericit interesul public şi acel privat.
Dacă instanţele represive au pronunţat condamnarea pre-

') Garraud resumâ foarte bine adevăratele limite ale autori- Adevăratele
ţâţei lucrului judecat in penal. Această autoritate nu se a-Urnite ale lu-
plica de cât la chestiunile care au fost în realitate şi în mod
c a m l u u a
necesar decise de judecătorii represivi, şi care sunt relative : '
1° la. existenţa faptului ce formează basa comună a acţiu­
nei publice şi acelei civile : 2° la calificarea legală a fap­
0
tului (vedi infra, p. 667. nota 1) : il hi culpabilitatea sau
neculpabilitatea acusatului ori prevenitului. In urma hotă-
rîrei represive, aceste fapte nu mai pot, deci. ii examinate
de tribunalele civile, care vor trebui pur şi simplu să le re­
cunoască de constante, şi să tragă din ele consecinţile la
care ele dau loc în privinţa intereselor private. încolo,
tribunalele civile au o complectă libertate, de apreciare, (les­
tul este ca. prin decisiunea ce vor da iu privinţa interese­
lor civile, ele sa nu să juma în contradicţie cu hotărîrea re­
presivă. Garraud. op. rit., 629. in fine. p. 876. Cpr. şi Cas.
fr. Pand. Period. 1902. 1. 239.—Âst-fel, Curtea noastră de
Casaţie a decis, cu drept cuvînt (I iunie 1902), că o hotă­
rîre dată in penal, remasâ definitivă, prin care s'a stabilit
că semnătura, de pe o cambie nu este falşă, ci este proprie
a semnatarului cambiei, constitue lucru judecat între pârţi.
aşa ca, în urmă, când semnatarul este acţionat pe cale
civilă la plata cambiei, el nu mai poate să se opună la plată
pe motiv ca semnătura sa ar fi falsă, C judiciar din 14 iulie
1902, No. 51. si Dreptul din 1902, No. 63. Vedi şi o altă de-
cisie a C. de cas., din 17 septembrie, 1868. „Considerând, dice
această decisie. că lucrul judecat în criminal are autoritate
în civil, când jiividicţia criminală a recunoscut, prin deci­
siunea sa, într'un mod lămurit, ca faptul imputat inculpa­
tului sau acusatului nu există, că inculpatul sau acusatul nu
este autorul lui. şi că acel fapt nu-i este imputabil din punc­
tul de vedere al legei penale ; sau când a réspuns în mod
afirmativ la toate aceste puncte : că, în adevér, în aceste
caşuri, de şi nu este identitate de causa, de părţi şi de o-
biect, este insa lucru judecat: căci veri-ce decisie criminala,
fiind data între acusat şi societatea întreagă, presintă un
caracter de generalitate, care-i imprimă autoritatea lucru­
lui judecat, şi care nu se poate nesocoti fără scandal juri­
dic,' etc.". V. Bulet. S-a criminală, anul 1868, p. 159.
650 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

" venitului sau acusatului, p a r t e a lesată poate să ceară o

despăgubire bănească ; din contra, la caz de achitare, ea
r
nu v a putea să dovedească comiterea faptului d e l i c t u o s ) .
Art. 1422 „Independent de caşurile în care tribunalele represive
P l d a u
7 a p o n e z ° ' s t a t u a t a s u p r a daunelor civile cerute din causa fapte­
lor delictuoase deferite în judecata lor, dice a r t , 1422 din
Proiectul Codului japonez, elaborat de profesorul Boisso-
nade, decisiile date în materie criminală, corecţională sau
de simplă poliţie, au a u t o r i t a t e a lucrului judecat, în cât
priveşte interesele civile referitoare la infracţiune, asupra
r e a l i t ă ţ e i însuş faptului incriminat, asupra caracterului de­
lictuos şi culpabilităţei inculpatului, care nu mai pot fi des-
b ă t u t e în altă instanţă ••.
Acest sistem, admis şi în Italia ( a r t . 6 P r . p e n . ì - i ,
1
) Vedi în acest sens : Pand. fr., v ° cit., 2109 urm. Répert.
Sirey, eod, v°, 647 urm., şi Action civ., 1070. Allard, op. cit.,
p. 358 urm. Trébutien, op. cit., I I , 797. Bonnier, 909 urm.
Aubry et Rau, VIII, § 709 bis, p. 405 urm. Bertauld, Quest,
et except, préjudicielles, 92 urm. Beudant, Influence du cri-
minei sur le civil, Iìevnc critique, t. 24, anul 1864, p. 492.
Boncenne, Pr. civ., IV, p. 44. Carré-Chauveau, Lois de la
procedure, I I , Quest. 943, p. 415 urm. Coulon, Quest, de droit,
I, p. 466. Demolombe, XXX, 408 urm. Griolet, op. cit., p.
336 urm., şi Revue pratique, t. 24, anul 1867, p. 256 urm.
Hoffmann, Quest, préjudicielles, I, 127 urm. Lagrange, Revue
critique de Ugisl, VIII, anul 1856, p. 31 urm. Legraverend.
Ugisl. crimiu. I, p. 61 urm. Le Sellyer, op. cit., I I , 719 urm.,
si Dr. criminel, VI, 2481 urm. Mangili, op. cit., IL 413 urm.,
421 urm., Marcadé, V, art. 1351, No. 15, 16, p. 199 urm.
Rodière, Pr. criminelle, p. 21. Sourdat, Responsabilité, I, 352
urm. Ortolan, op. cit., II, 1811 urm., 2134, 2139. La-
rombière, V, art. 1351, No. 168 urm. Poncet, Des juge-
ments, I I , 354. Rivière, Jurisprwl. de la Cour de cassation,
423. Garraud, op. cit,', 630. Villey, op. cit,, p. 445 urm.
Audinet, De l'autorité au civil de la chose jugée au criminel,
7 urm. (1883). Morin. Répert., Chose jugeé, 39 urm. Ga.rson-
net, I I I . § 474. in fine. p. 282 (ed. 1). § 1144, p. 587 (ed.
a 2-a). Hans. I I , 1415 urm. Ricci, Delle prove, 378. T. Hue.
VIII, 387. Opr. Cas. fr. Sirev, 1901. 1. 519. Sirey, 95. 1.
10. Vedi si Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1893, p. 575. C. judi­
ciar din 1893. No. 70. C. Bucureşti. Dreptul din 1897, No.
55 : din 1896, No. 19 -şi 21 ; C. judiciar din 1896, No. 13.
- V e d i însă C. Bucureşti. Dreptul din 1893. No. 68. Cas.
rom. Bulet. S-a 1, 1889, p. 119.
2
) Vedi autorităţile citate în Répert, Sirev. v ° Action civile.
1067 urm.
 COD. CIV.-CARTEA IU.—TIT. TIL—CAP1T. I X . - S - a III.—ART. 1201. 651

se întemeează mai cu samă pe misiunea conferită, pe de

o parte, tribunalelor represive, iar pe de alta, celor ci­
vile. Cele dintăi au, în adevér, misiunea de a statua, în­
tr-un interes social, asupra existenţei crimelor, delictelor şi
contravenţiilor poliţieneşti, asupra culpabilităţei acusaţilor
sau preveniţilor, şi asupra aplicaţiunei legei penale. Cât
pentru consecinţele civile, care pot să resuite din aceste
1
fapte, aceasta este de atribuţiunea tribunalelor c i v i l e ) .
Dacă tribunalele civile a r putea să declare nevinovat
pe acel recunoscut vinovat de tribunalele represive, şi vice­
versa, acestea din urmă n ' a r mai avea nici-o a u t o r i t a t e .
Dar, pe de altă parte, şi tribunalele civile t r e b u e . la rîn-
dul lor, să-si poată îndeplini misiunea ce le conferă legea,
adecă să statueze asupra consecinţelor civile, care resultă

1
) Din împrejurarea că decisiile tribunalelor represive nu au Consecinţele
nici-o autoritate asupra consecinţelor civile a faptelor re-care resulta
d i n i m
cunoscute, resultă următoarele consecinţe : 1° Decisia, c a r e Pjeju-
a achitat pe un individ de faptul de omor cu voinţă, sau prin ţărîrile'trib
imprudenţă, nu împedecă o acţiune în daune, exercitată îna-represive nu
intea tribunalelor civile, întemeiată pe faptele care au ser-an nici-o au-
vit de basă urmărirei penale, dar care sunt considerate ca toritate asu-
c P 1
constituind de astă dată numai un delict sau quasi-delict i- telorclvile "
vil, în sensul art, 998, 999 C. civ. (V. iuf>-à, p. 655, 656). 2° De- *fapteior
a r e -
claraţia de neculpabilitate, dată în favoarea unui individ, cunoscute,
acusat că a pus foc cu voinţă la imobilul seu, nu impedecă pe
compania de asigurare, de la care acest individ ar cere plata
indemnităţei, datorită din causa arderei imobilului, de a do­
vedi înaintea instanţelor civile că focul a provenit din culpa
sau imprudenţa sa ; aşa în cât nici o indemnitate nu i s'ar
cuveni. 3" Declaraţia de neculpabilitate, dată în favoarea
unui individ, acusat de falş, nu se opune la constatarea
materială a falsificarci actului incriminat, şi a fortiori, la
cererea în anulare a acestui act pentru fraudă, vicii de for­
mă, etc. Cpr. Trébutien, op. cit., II, 799, si decisiile citate
de acest autor.
In toate aceste caşuri, însă, şi în altele de asemenea na­
tură, judecătorii civili nu vor putea să se pună asupra fap­
tului în contradirere cu decisia penală : căci, numai sub a-
ceastă condiţie, judecătorii civili îşi păstrează independenţa
lor în privinţa aprecierei unor fapte, care au mai fost o
dată apreciate de instanţele represive. Trébutien, II, 800. De­
molombe, XXX, 419. Aiibry et Ran, VIII. § 769 bis, p. 410.
Larombière, V, art. 1351. No. 176. Hans. II, 1420. Marcadé,
V, art. 1351, No. 16. Garrand, op. cit., 630. p. 877. T. Hue.
VIII, 339. Cas. fr. D. P. 92. 1. 381. Sirev. 1901. 1. 519.
 652 AUTORITATEA LUCRULUI J U D E C A T . - A R T . 1201.

din faptele recunoscute de judecătorii represivi, consecinţe

pe care aceşti din u r m ă nu puteau să le judece, pentru-că
nu fusese aduse înaintea lor.
Justificarea Acest sistem, eclectic, dacă putem să-1 calificăm ast­
8 , S e s t e n e r e c t ă
ate™ ^ * P f armonie cu textele invocate de Mer­
lin. In adevér, actul falş va li desfiinţat (art. 466 P r . pen.) ;
căsătoria dovedită prin resultatili unei proceduri penale,
va produce toate efectele civile ale căsătoriei în genere
(art. 180 O. civ.) ; divorţul va fi p r o n u n ţ a t contra soţu­
lui condamnat la munca silnică sau reclusiune (cpr.
2 1 3 C. civ,), etc. ; pentru-că juridicţia represivă a judecat,
în limitele atribuţiilor sale, că există falş, desfiinţare de
stat civil, etc. Conseciuţa n e a p ă r a t ă a acestor decisiuni este
desfiinţarea actului falş, restituirea efectelor civile, căsăto­
riei, admiterea despărţeniei, etc. ; alt-fel juridicţia civilă,
prin t ă g ă d u i r e a acestor consecinţe, ar întrece limitele a-
tribuţiilor sale şi a r aduce o ştirbire v ă t ă m ă t o a r e lucrului
judecat legalmente de cătră instanţele represive.
Acest sistem se recomandă şi prin resultatele sale
practice ; căci el înlăturează, pe de o parte, inconvenien­
tele sistemului lui Toullier, semnalate în termeni a t â t de
energici de procurorul general Mourre (v. suprà, p. 645,
646), cât şi inconvenientele sistemului lui Merlin, care, de­
şi e mai puţin g r a v , totuşi, precum observă cu drept cu-
vînt autorii, jertfeşte interesul p r i v a t interesului public
1
réu înţeles ) .
Hotărîri de Hotărîrile emanate de la instanţele represive de ju-
c o n d i m m a r e
- d e c a t ă , exercitând, după cum am védut, o legitimă înrîu-
r i r e asupra acţiunei civile, p a r t e a lesată, la caz de con­
damnarea persoanei care ar cere daune, sau divorţul, sau
a n u l a r e a unei convenţiuni, ori revocarea unei donaţiuni
pentru causa de ingratitudine, etc., întemeindu-se pe fap­
tele constatate în penal, n'ar mai avea de dovedit aceste
fapte, pe care judecătorii civili sunt datori a le considera
ca constante-!.
l
) Cpr. Trébutien, op. cit., II, 797. Pand. fr., v° cit., 2108
urm., 2116 urm.
-')• Trébutien, toco cit, Pand.fr., v° cit,, 2196 urm. C, Bucureşti,
Dreptul din 1896, No. 21. Cas. rom. C. judiciar din 1893.
No. 70, si Bulet, S-a 1. 1893, p. 575. Vedi şi infra, p. 660.
-Condamnatul n'ar mai putea, deci, contesta înaintea ju-
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. ÎII.-CAITT. IX.--S-a 111.—ART. 1201. 653

Aceşti judecători nu vor avea, deci, a se pronunţa

de cât asupra existenţei şi întiuderei daunelor, ţinend so­
coteală de împrejurările admise prin sentinţa de condam­
nare, care. de exemplu, a r fi r e ţ i n u t sau î n l ă t u r a t faptul
1
că rănirile causate cu voinţă a r fi produs moartea ).
Dacă este vorba de furtul unei sume de bani, jude­
cătorii civili nu vor putea să modifice cifra d e t e r m i n a t ă
2
de juridicţia p e n a l ă ) .
In cât priveşte hotărîrile a c h i t ă t o a r e , trebue să dis- Hotăriri de
tingem între verdictul negativ al j u r a ţ i l o r şi sentinţile e- curteTcii
manate de la celelalte juridicţii penale. I n adevèr, ver- juraţi,
dictul j u r a ţ i l o r nefiind motivat, acusatul poate fi achitat
din mai multe c a u s e : fie că faptul incriminat n'a avut loc.
fie că acusatul nu este autorul lui, fie în tine, că el n'a
comis faptul cu intenţie. Verdictul de necnlpabilitate nu
exclude, deci, n e a p ă r a t existenţa faptului material sau acea
3
a unei culpe, care poate să-1 facă responsabil ) . Judecătorii
civili păstrează, deci, libertatea lor de apreciare de câte ori
decisia lor nu este în contradicţie cu ceea ce au hotărît
j u r a ţ i i 'i.
Ast-fel, verdictul de neculpabilitate, dat în favoarea
unui individ acusat de tăinuirea unor obiecte furate, nu
împedecă pe judecătorii civili de a declara că, prin cum-

ridicţiei civile faptul care a angajat responsabilitatea sa (Cas.

fr. D. P. 83. 1. 362). nici să sustie că el nu este autorul
lui. C. Grenoble, Sirev, 47. 2. 517. Cpr. T. Hue, VIII. 339.
*) Cpr. C. Paris. 1). P. 73. 2. 150.
a
) T. Hue, VIII. 338, in fine, Demolombe. XXX. 125. Répert.
Sire)-, v° cil, 1087.' Cas. fr. D. P. 78. 1. 462. Sirey, 79. 1.
Io.- Contra : Audinet, op. cit., 57. C. Bastia (decisie casată),
Sirey, loco cit.
3
) Vedi si snprù, p. 637.
*) Cas. fr. si C. Toulouse, 1). P. 79. 1. 472. D. P. 80. 1. 179.
1). P. 92'. 1. 381. D. P. 91. 2. 328. Cas. rom. Bulet, S-a
crimin. 1868, p. 159. „Considerând, dice această decisie, că
de câte ori instanţa represivă a declarat că inculpatul nu
este culpabil criminaliceşte de faptul ce i se impută, această
decisie, nu împedecă pe partea civilă, care s'ar pretinde vă­
tămată, să dovedească în civil că faptul exista, că indivi­
dul achitat este autorul Ini, şi ca acest fapt constitue un
delict sau un quasi-delict de natură a da loc la despăgubiri,
etc.". Cpr. T. Hue, VIII, 339. Pand. fr., v° cit.. 2236 urm.
Hans. II. 1422. Griolet, op. cit,, p. 361. Demolombe, XXX,
426. Garraud. op. cit.. 630, p. 877. Vedi şi Trébutien, II, 800.
654 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 375 PR. PEN.

p a r a r e a lor de la persoane necunoscute, acusatul a comis

o imprudenţă care-1 face responsabil de daune c â t r ă pro­
r
p r i e t a r u l care a fost victima furtului j .
S'ar putea întâmpla une-ori ca j u r a ţ i i , eşind din ca­
drul chestiunei puse de president, dacă acusatul este sau nu
culpabil de c u t a r e fapt (art. 3 6 1 P r . pen.), să fi respuns
că faptul na avut loc. In asemenea caz, j u r a ţ i i usurpând
o putere ce nu li este conferită prin instituţiile noastre,
Curtea a r avea datoria de a declara acest verdict de nul
şi neavenit ; căci el nu valorează în favoarea acusatului
y
de cât ca o simplă declaraţie de neculpabilitate ) .
Hotărîri de Judecătorii civili nu mai au, îusă, această latitudine
achitare. < j apreuiare de câte ori a c h i t a r e a prevenitului este opera
e

Trib. coree- . , ., , . , , . , ,. .
ţionale. unui tribunal corecţional sau de simplă poliţie, pentru-că
x
) Cas. fr. D. P. 79. 1. 387. T. Hue, VIII, loco cit.—S'a decis,
de asemenea, că achitarea acusatului de faptul penal, nu
constitue autoritatea lucrului judecat pentru Curtea de corup­
turi. Cas. rom. Bulet. S-a II, 1880, p. 13.
2
) Ortolan, llccuc, pratique, t. 17, anul 1864, p. 392.
Art. 375 Pr. Se întâmplă câte-odată ca verdictul juraţilor, de şi a-
en
P - firmativ, şi de şi este învestit cu formele legale, să fie re­
sultatili unei erori. In asemenea caz, Curtea are, după art.
375 Pr. pen., facultatea de a suspenda verdictul şi de a a-
mâna causa pentru sesiunea viitoare, spre a fi supusă în ju­
decata altor juraţi, între cari nu va putea lua parte nici
unul din acei ce compuneau comisiunea anterioară.
Aceasta facultate, este lăsată cu totul la apreciarea Cur­
ţei, şi ea trebue exercitată în mod spontaneu şi să intervi­
nă imediat după declaraţia juraţilor, fără ca nimene să aibă
dreptul de a o provoca. S'a decis, însă, de Curtea de casa­
ţie, în unire cu conclusiile noastre (2 fevr. 1900), că fap­
tul că, după citirea verdictului, s'a dat cuvîntul procuro­
rului, pentru aplicarea pedepsei, precum şi apărărei, care a
reamintit Curţei prerogativa ce-i conferă legea, nu poate face
ca decisiunea de suspendare să nu fie valabilă, întru cât
acea reamintire nu poate fi considerată ca o provocare pro­
priu disă, şi dacă reflexiune a fost din partea Curţei îna­
inte şi după cetirea verdictului şi a ascultărei părţei asupra
aplicărei pedepsei, aceasta reflexie nu justifică că suspen­
darea n'a fost spontanee. V. C. judiciar din 1900, No. 14,
(decisie nereprodusâ în Bulet. publicată, însă. si adnotată
de noi în Sirey, 1901, 4. p. 32). Cpr. Cas. fr.,'Sirey, 39. 1.
831. F . Hélie, Instruc. crimin., VIII, 3812. Répert. Si­
rey, Cour d'ussisps, 5936 urm. — Vedi însă Legraverend,
Legist, crimin., II, p. 253.
 COD. CIV.—CARTEA 111.—ITT. III.—CAP. IX.—«-a III.—ART. 1201. 655

aceste t r i b u n a l e nu se mărginesc în genere a declara că

prevenitul este nevinovat, ci explică această declaraţie.
Dacă tribunalul sau Curtea a decis că faptul incri­
minat n ' a a v u t loc, sau că prevenitul n u 1-a comis, sau
in fine. că nu i se poate imputa nici-o culpă, ori că el
este cu totul străin de faptul incriminat, judecătorii civili
sunt legaţi prin sentinţa corecţională şi, prin u r m a r e , nu
pot condamna pe prevenit la daune ' ) , chiar dacă faptul
2
incriminat a r fi fost î n l ă t u r a t ca nefiind pe deplin stabilit ) .
De câte ori un individ este a c h i t a t pentru lipsă de Achitarea
dovedi, achitarea sa este definitivă, şi n u se poate în a- p
' d
1
óy^ i
d t

semenea caz, produce un suplement de probă înaintea jude­

cătorului civil, după cum acest suplement n ' a r putea fi pro­
3
dus nici înaintea instanţelor r e p r e s i v e ) .
Cu-toate-acestea, de câte ori Î n t ă r i r e a u n u i tribunal
corecţional sau de simplă poliţie se mărgineşte pur şi sim­
plu a înlătura culpabilitatea penală, p a r t e a lesată poate să
ceară daune de la juridicţia civilă, îutemeindu-şi preten­
ţia sa pe faptele constitutive ale unui quasi-delict, sub con-
diţiunea, însă, ca acele fapte să fie altele d e c â t acelea care
au făcut obiectul urmărirei penale, sau să poată fi privite
din punctul de vedere exclusiv a ori-cărui caracter de­
!
lict uos ) .
Ast-fel, dacă într'o u r m ă r i r e pentru omor sau r ă n i r i
fără voe (art. 2 4 8 , 2 4 9 C. pen.), judecătorii represivi, fără
a t ă g ă d u i participarea prevenitului la faptul material, şi

') Cas. fr. D. P. 93. 1. 87. C. Orleans, D. P. 86. 2. 94 T.

Hue, VIII, 340. Bonnier, 914. Garsonnet, Pr. civ., I I I , §
1147 urm. p. 589 urm. (ed. a 2-a). Hans, II, 1424. Garraud,
op. cit., 630, p. 878. Trébutien, II, 800. Demolombe, XXX,
431. Griolet, op. cit., p. 338. Répert. Sirey, v° cit., 1107
urm. Pand. fr., cod. v", 2260 urm. Ortolan, I I , 2143, 2143.
Aubry et Rau, VIII, § 769 bis. p. 408.— Contra : Lagrange,
Scone critiqtit, t. VIII, anul 1856, p. 31. Villey, op. cit., p.
450 urm. Audinet, op. cit,, 60 urm.
2
) Cpr. Cas. Ir. si C Orléans, D. P. 77. 1. 197. D. P. 86. 2. 94.
;1
) T. Hue, VIII, 340. Garsonnet, Pr. civ., I I I , § 1148, p. 591
(ed. a 2-a). Bonnier. 914. Demolombe, XXX, 432. Répert.
Sirey, v° cit,, 1116 urm. Larombière, V, art. 1351, No. 176.
Cas. fr. Sirey, 77. 1. 270. D. P. 77. 1. 197.—Co„trà : Man-
gin, op. cit., II, 427. Sourdat, Besponsabilité, I, 361 bis, 366.
Hans, I I , 1424.
4
) Cas. fr. Sirey, 93. 1. 200. T. Hue, loco cit.
656 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

fără a afirma că el a luat toate măsurile necesare spre

a-1 înlătura, l-au achitat, mărginindu-se a declara că n'a
causat, prin imprudenţă, omorul sau rănirile de care este
vorba : judecătorii civili vor putea, fără a viola autorita­
tea lucrului judecat, să decidă că prevenitul este băneşte
responsabil de omorul sau rănirile fără voe de care a fost
achitat, considerate, de astă dată, ca fiind resultatili unei
culpe, constituind un quasi-delict (art. 999 C. civ.) : de
oare ce culpa, în penal, se apreciază alt-fel de cât în civil M.
De asemenea, hotărîrea a c h i t à t o a r e a juridicţiei re­
presive nu se opune ca aceleaşi fapte, care au motivat o
u r m ă r i r e penală pentru înşălăciuue, să fie în urmă articu­
late înaintea instanţelor civile în sprijinirea unei acţiuni
în nulitate a convenţiunei, ca afectată de doi ; de oare-ce
aceleaşi fapte, care n'au putut să constitue manopere frau­
duloase de n a t u r ă a stabili o înşălăciuue în sensul legei
penale, pot foarte bine să constituească un doi în sensul
legei civile, de n a t u r ă a produce anularea contractului -).
P e n t r u aceasta trebue, însă, ca h o t ă r î r e a tribunalelor
civile să fie ast-fel r e d a c t a t ă . în cât să se vadă că culpa,
în basa căreia prevenitul achitat este condamnat la daune,
se deosebeşte în realitate de acea î n l ă t u r a t ă de tribunalul
represiv : căci alt-fel, autoritatea lucrului judecat ar fi vi­
3
olată i .
Hotărh-e de P â n ă acum am vorbit numai de sentinţele de condam-
absoivire.n a r^ | achitare, Dacă p r e v e n i t u l sau acusatul, în loc
e ( e

de a fi achitat, a fost numai absolvit, pentru-că faptul in­

criminat nu e prevedut de legea penală, tribunalele civile
vor putea să constate existenţa acestui fapt. recunoscén-
du-i caracterul unui delict civil, şi să condamne pe acel
1
absolvit la r e p a r a r e a daunei c a u s a t e ) .
x
) Gas. fr. I). P. 87. 1. 265. Cpr. 1). P. 92. 1. 381. I). P. 93.
1. 87. T. Hue. VIII. 340. p. 438. Mangin. II. 431. Ortolan,
Revue pratique, t. 17. anul 1864. p. 387. f rebutien. II. 799.
Aubry et Rati, VIII.' § 769 bis; p. 410, text şi nota 18.
Ranter, op. cit,. II, p. 300, nota 1. Larombière, V, art. 1351,
Xo. 177. Vedi şi saprà, p. 651, nota 1.
-) Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1883, Xo. 72, consid. de la p. 593,
coIoana 1.
3
) Cas. fr. 1). P. 87. 1 94. T. Hue. loco cit.
+
• ) ' Garsonnet. -op. cit.. III. § 1148. p. 591 (ed. a 2-a). Trébuti-
en, IL 798. p. 713. Hans. II. 1424. Aubrv et Rau, VIIL
 COD. CIV.—CARTEA 111.—TIT. I l l — CAI'IT. IX.—S-a III.—ART. 1201.

Ast-fel, martorii cari au dat concursul lor la un duel, Duei.Mar-

t o r L
de şi au fost absolviţi, pentru-că faptul lor nu este p r e -
védut de legea penală *), ar putea foarte bine fi condam­
naţi la daune, faptul lor putènd fi considerat ca un de­
lict civil.
Acusatul sau prevenitul, care ar fi fost achitat pen- Art. 62 C.
p e n
tru-că nu a lucrat cu pricepere (art. 62 0. pen.) va pu- -
2
tea, de asemenea, fi condamnat la despăgubiri c i v i l e ) .
Aceeaş soluţie ar putea, după p ă r e r e a noastră, fi ad- Legitimă a-
misă în caz de achitare p e n t r u legitimă a p ă r a r e (art. 5 8 , P - a r a r e

,256, 257 C. pen., 222 C. just. militară), fiind-că legitima

§ 769 bis, p. 409. Lacombe, op. cit., 280. p. 308. Eépert.

Sirey, v° cit., 1146 urm. Cas. fr. D. P. 70. 1. 347. — Sen­
tinţa de absolvire are, însă, autoritatea lucrului judecat în
: ceea ce priveşte causa absolvirei, aşa că, în urma pronun-
ţărei acestei sentinţe, nu s'ar mai putea decide că faptul
incriminat constitue o infracţie la legea penală, sau că ac­
ţiunea publică nu este prescrisa : căci aceasta ar însemna a
viola autoritatea lucrului judecat. Répert. Sirey, v° cit,, 1148.
Griolet, op. cit., p. 354.
0 Curtea de casaţie a decis, în adevèr, în afacerea Filipescu- Nepedepsi;
& art rl
Labovari, în unire cu conclusiile noastre, că nici într-un ™ ™ .° " t

caz martorii, cari s'au mărginit a asista la un duel, nu pot deTliud'

fi pedepsiţi. V. O. judiciar din 1900, No. 17 ; Dreptul din
1900, No.'24, şi Bulet. S-a II, 1900, p. 214. Curtea de casa­
ţie se mai pronunţase încă o-dată în acest sens. Vedi Bulet.
S-a II. 1894. p. 162. In aceias sens : Trib. Botoşani,' C. Iaşi.
Bucureşti şi'Trib. Ilfov, Dreptul din 1894, No. 24; din 1898,
No. 23 şi 55 : C. judiciar din 1898, No. 12 şi 33. Cpr. Cas.
fr.. secţiî-unite, Pand. Chron., III, 1, p. 139. Conform : art.
172 C. pen. prusac din 1851 ; art. 209 C. pen. german din
1871 şi 1876; art, 300 C. pen. unguresc : art. 156 C. pen.
olandez, e t c — Vedi însă, Répert. Sirey, v° Duel, 60 urm.
Garraud, Tr. ih. et pratique de dr. penai fr., IV, 1664 (ed.
a 2-a).—Legea din 16 martie 1842, votata de obşteasca obi- L. din 16
m a r t i e 384 2
cinuită adunare, sub Mihail Sturdza, publicată în Manualul ' -
administrativ al Moldovei, t. I, p. 53, şi reprodusa în adnot.
noastră din Dreptul din 1898, No. 23, p. 26, pedepsea pe
secondanţi, pe aducètoriì chemărilor (în vechiul Cod penal
prusac Kariellragcr) şi pe toţi acei cari, cu ori-ce chip, se
făcuse părtaşi la un duel (art. 11). Opr. art. 432 C. pen.
belg. : art. 164 0. pen. austriac (în privinţa secondanţilor,
Secondante») : art. 386 C. pen. portughez : art. 241 C. pen.
italian: art, 156 C. pen. olandez ; art. 41, capit. 14 Cod.
penal suedez, etc.
-) O. Bordeaux, I). P. 54. 5. 113.
658 AUTORITATE A LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

a p ă r a r e nu exclude în. mod absolut posibilitatea unei im­

prudenţe sau a unui alt fapt de n a t u r a a constitui un'
quasi-delict, care să poată da loc la d e s p ă g u b i r i O .

Decisiile represive care produc lucrul judecat asupra civilului.

Autoritatea lucrului judecat în penal nu există de cât
2
în privinţa decisiilor definitive de f o n d ) , emanate de la
3
juridicţiile de judecată ) , iar nu de la acele de instrucţie.

*) Cpr. Lacombe, op. cit., 280, p. 208, nota 1. Eépert. Sirey,

v° cit., 1131. Ortolan, Revue pratique, t. 17, anul 1864, p.
388, şi Dr. penal, I, 430, in fine. Sourdat, Responsabilité, I,
368. Deniolombe, XXX, 428. Bonnier, 915. F. Hélie, Th.
du C. penal, IV, 1499. Audinet, op. cit., 67. Griolet, op. cit,,
p. 355.—Contra : Mangin, op. cit., II, 433. Cas. fr. şi C. Li­
moges, Répert. Dalloz, Responsabilité. 101, nota 1. D. P. 85.
2. 21. Sirey, 86. 2. 57. D. P. 86. 1.' 438. Sirey, 86. 1. 176.
2
Contumacie. ) Pand. fr., v° cit., 2165 urm. Haus, op. cit, II, 1419.—Deci­
siile pronunţate prin contumacie, avénd un caracter provi-
soriu, nu înriuresc asupra civilului în privinţa existenţei
faptului recunoscut ca constant. Haus, loco cit. Pand. fr., v°
cit., 2168. Audinet, op. cit, 47.—Contră : Garraud, op. cit,
0
629, p. 876. Répert. Sirey, v° cit, 1289. Pand. fr., eod, v .,
2171 urm., şi decisiile citate acolo.
Hotar, date Numai hotărîrile de fond avénd autoritatea lucrului ju­
asupra inci­ decat, de aici resulta că decisiile date de tribunalele repre­
dentelor de sive asupra incidentelor de procedură, nu au nici-o autori­
procedură.
tate asupra civilului. Haus, op. cit, II, 1418. Pand. fr., v°
cit., 2166. De asemenea, hotărîrea represiva nu are nici-o
înrîurire asupra acţiunei civile, de câte ori ea declară acţi­
unea publică stinsă prin prescripţie. Aceasta hotărîre nu
împedecă pe partea lesată, care nu se constituise parte civilă
înaintea judecătorilor represivi, de a exercita acţiunea civilă
înaintea judecătorilor civili. Persoana lesată, care se consti­
tuise parte civilă, n'ar mai putea, însă, să exercite acţiunea
civilă înaintea tribunalelor civile, pentru că ambele acţiuni
fiind supuse la aceeaş prescripţie (v. t. V, p. 508, 560, 567),
hotărîrea care a declarat acţiunea prescrisă faţă cu partea
:
interesată, constituită parte civilă, s a pronunţat în mod de­
finitiv atât în privinţa acţiunei publice cât şi a celei civile.
Haus, op. cit., II, 1417.
3
) Este de prisos să reamintim aci că numai hotărîrile ema­
nate de la tribunalele represive române pot să înrîurească
asupra civilului. Vedi suprà, p. 468 si 586. Cpr. Pand. fr.,
v° cit, 2142.
Dispositivul In penal, însă, ca şi în civil, în principiu, numai disposi­
hotărîrei. tivul hotărîrei are puterea lucrului judecat, nu însă şi mo-
 COD. CIVIL.—CART. III.—TIT.III.—CAPIT.IX.—S-aIIL—ART. 1201. 659

Ast-fel, decisiile de n e u r m ă r i r e ale camerei de punere sub

acusare sau ordonanţele judecătorului de instrucţie, fie ele
1
motivate în fapt sau în drept ). n ' a r împedecă pe partea
lesată de a introduce o acţiune în despăgubire înaintea
judecătorilor civili, chiar dacă ea s'ar fi constituit p a r t e
civilă în instrucţie ->.

Influenţa lucrului judecat iu penal, asupra altor acţiuni

civile de cât acele în daune.
Chestiunea de a se şti ce înriurire are lucrul judecat"
in penal, asupra civilului, se discută nu numai în privinţa
acţiunei în daune exercitată de partea lesată, dar mai cu
samă în privinţa altor acţiuni civile. I n adevèr, delictul
poate să dea loc la diferite acţiuni civile. Ast-fel, de
exemplu, adulterul unuia din soţi poate da loc la despăr­
ţenie (art. 211 C. civ.) : bigamia poate să fie causa anu­
larei căsătoriei (art. 130, 166 O. c i v J : înşelăciunea poate
servi de temeiiî acţiunei în a n u l a r e a unei convenţiuni
3
pentru doi (art, 960, 9 6 1 C. c i v . ) ) , etc.
Se poate chiar întâmpla ca judecătorii represivi, pen­
t r u a decide chestiunea culpabilităţei agentului, să fi fost
puşi în posiţiune de a decide, în mod expres sau implicit,
oare-care chestii civile : de exemplu : fiind vorba de un

tivele. care nu fac un singur corp cu dispositivul. Répert.

Sirey,' v° cit,, 1295. Pand. fr. eod. v°, 2181. Cpr. Griolet,
op. cit., p. 352. Vedi suprà, p. 508 urm. şi 603.
:
) Cnii ar voi ca ordonanţele motivate în drept, de ex. înte­
meiate pe amnistia sau prescrierea acţiunei publice să fie con­
siderate ca definitive, şi ca atare, să înrîurească asupra ci­
vilului (Mangin, II, 363. Cpr. Le Sellyer, op. cit., II, 740);
însă această soluţie este generalmente respinsă. Vedi Gar­
raud, op. cit., 629, nota 2. Pand.fr., v» cit., 2158 urm.
Répert. Sirey, eod. v°, 1279 urm. Griolet, op. cit,, p. 351.
Larombière. V. art. 1351, No. 183. Aubrv et Rau. V i l i , ij
769 bis. p.'409.
2
) Trébutien. II, 798. p. 713. Haus, II, 1416. Deniolombe.
XXX, 414. T. Hue, VIII, 337. Pand. fr. v° cit 2145,_si
autorităţile citate acolo. Cas. fr. Sirev, 68. 1.167. D. P. 79.
1. 476. Sirev. 85. 1. 296. Sirev, 89. 1. 80. Cas. rom. Bulet.
S-a 1. 1875,' p. 128. Bulet. 1876. p. 52. Bulet, S-a 1, 1884.
p. 250. Trib. Vîlcea, Dreptul din 1897, No. 59. — Contra :
O. Bucureşti, Dreptul din 1875, No. 1.
°) Vedi nuprà, p. 656.
660 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

furt, autorul furtului a opus chestia proprietăţei obiectu­

lui sustras, şi tribunalul represiv a decis această chestiune,
hotărînd că obiectul în chestiune a p a r ţ i n e inculpatului sau
persoanei de la care se pretinde că el a fost sustras. I n
:
toate aceste ipotese, şi în altele de asemenea n a t u r ă , în
care interesele civile în joc a t â r n ă de procesul penal, care
va fi efectul hotărîrei date de tribunalul represiv ? T r i ­
bunalul civil este el legat prin h o t ă r î r e a penală, şi în ce
limită anume ? Chestiunea este din cele mai contro­
versate.
După o doctrina, care tinde a deveni constantă, se
decide în genere că autoritatea decisiilor p r o n u n ţ a t e de
tribunalele represive există nu numai în privinţa acţiunei
în despăgubire, dar şi în privinţa celorlalte acţiuni civile,
care pot izvorî din infracţiune, precum sunt : acţiunea în
divorţ, acţiunea în tăgăduire de paternitate, întemeiată pe
adulterul femeei (art. 287 C. civ.) ; acţiunea în a n u l a r e a
căsătoriei, p e n t r u bigamie : acţiunea în a n u l a r e a unei con-
venţiuni, întemeiată pe înşelăciune, etc.
Deci, dacă în aceste ipotese, constatarea faptelor,
care dau loc l a . o ast-fel de acţiune, reesă n e a p ă r a t d i n o
h o t ă r î r e penală, p a r t e a care 'şi întemeează acţiunea sa
pe aceste fapte, este scutită de a le mai dovedi încă o-
dată, înaintea judecătorilor civili, aceştia fiind obligaţi de
a le recunoaşte de existente. (Arg. din a r t . 180 C. civ.
r
şi 4 6 0 P r . pen.) ) .

*) Cpr. Garraud. op. cit., 630, p. 879, 880. Haus, II, 1425.
Mano-in, II, 426. Le Sellyer. op. cit., II, 738. Aubry et Rau,
VIII, § 769 bis, p. 406. Répert. Sirey, v° cit., 1176 urm.
Larombière, V. art. 1251. No. 169 si 173. Garsonnet, Pr.
civ., I l i , § 476, p. 296 (ed. 1), § 1154, p. 601 urm. (ed. a
2-a). Vedi si suprà, p. 649, nota 1, şi 652. Merlin a com­
bătut mai întăi acest sistem (Répert., v° Testament, S-a 5, §
2), şi apoi 1-a susţinut (Quest, de droit, v° Faux, § 6, No.
7). Va să dică nu numai nouă ni se întâmplă de a ne schimba
câte odată părerea de la un volum la altul. (Vedi suprà, p.
641 urm.). Au mai păţit-o şi alţii.—Cu-toate-acestea, ches­
tiunea este foarte controversată. Vedi diferitele sisteme pro­
puse în această privinţă în Répert. Sirey, Cime jugée, 1160
urm. şi în Pand. fr., .eod. v°, 2307 urm. Griolet mai cu sa­
mă susţine din răsputeri că hotărîrea penală nu are auto­
ritate în privinţa altor contestaţii civile afară de acţiunea
civilă propriu disă : „Hotârîrile penale, dice acest autor, nu
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. 11I.-CAPIT. IX.—S-aIIL-ART. 1201. 661

Ast-fel, dacă prevenitul a fost condamnat p e n t r u fal-Efectele con-

d a m n a r e i
sificarea unui testament, actul trebue să fie considerat ca „ .
. ' . sau achităm
falş erga omnes, şi nu poate fi invocat de l e g a t a r i , chiar p. falşifica-
r e i t e s
dacă ei n ' a r fi figurat în procesul penal. Ar fi straniu, h i ^ e " n t

adevér. ca un legatar să poată dobîndi beneficiul unui le­

gat, în basa unui testament declarat falş prin o h o t ă r î r e
definitivă. P e n t r u aceleaşi motive, vom decide că achita­
rea prevenitului, u r m ă r i t pentru falsificarea unui testament,
implicând numai negaţiunea unei i n t e n t a m i criminale, nu
impedecă pe acei interesaţi de a susţine înaintea t r i b u n a ­
r
lelor civile falsitatea acestui act ) .
De asemenea, decisia care condamnă pe cine-va pen-Efectele con­
t r a falsificarea sau distrugerea dovedei unei căsătorii, le- f X S r e a '
d

galmente celebrată, constata existenţa ei faţă de toate pâr- sau distra­

tile interesate, fie că ele au figurat, sau n'au figurat în in- d a t o r i ? !
stanţa penală, pentru-că, după art. 180 C. civ., înscrierea
sentinţei penale în registrele starei civile, asigură căsăto­
riei, din diua celebrare! sale toate efectele civile, a t â t în
privinţa soţilor, cât şi a copiilor născuţi din acea căsătorie - ] .
Remane, însă, bine înţeles că diferitele soluţii ce pot
să primească, într'un proces penal, chestiunile civile, ra­
dicate în mod accesoriu şi incidental, cu ocasia acţiunei
publice, nu au valoare de cât relativ la această acţiune,
şi nu au nici-o înrîurire asupra drepturilor părţilor, din
punctul de vedere al interesului civil.
3
Ast-fel. condamnarea pentru părintucidere ) (art, 229,
au în genere autoritatea lucrului judecat asupra contesta­
ţiilor civile. Prin excepţie, numai acţiunea născută din de­
lict, în folosul părţei lesate, numită acţiune civilă, este le­
gată acţiunei publice din punctul de vedere al lucrului ju­
decat, ca şi din punctul de vedere al prescripţiei".
'•) G-arraud, op. şi loco cit. Le Sellyer, II, 738. Hans, II, 1427.
Larombière, V, art. 1351, No. 173. Marcadé, V, art, 1351.
No. 16, p. 205. Répert. Sirey, Chose jugée, 1208 şi 1227,
şi autorităţile citate acolo.
-) Garraud, op. şi loco cit. Panel, fr., v° cit., 2340. Haus, II,
1427, şi autorii suprà citaţi.
3
) Jurisprudenţa admite că, întro acusaţie de părintucidere,
filiaţiunea este o chestie de fapt, pe care juraţii o resolvâ
în mod suveran, fără ca să resulte vre o nulitate din îm­
prejurarea că nu s'a produs în desbateri nici actul de naş­
tere, nici-o hotârîre care să'l înlocuească. Cas. fr. D. P. 79.
5. 116, No. 20. Sirey, 79. 1. 189.
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

2, 252 C. pen.), sau pentru lovituri, ori r ă n i r i causate

Iată care era pedeapsa paricidului în pravila lui Vasile

Lupu : „Căruia i se va tâmpla de să-şi ucigă pre tată-seu,
in ditele cele vechi, întâi îl bătea cu vine de bou verdi
foarte tari, şi atunci viu îl băga într-un sac şi într-acel sac
şi un dulău şi un cucoş şi o năpârcă şi o moimă (maimuţă),
şi de aceia îl arunca în mare cu toate aceste, de vre a fi
aproape marea, iară de nu, îl lepăda unde ştiea neşte heri
selbatice*); iară acum, lasă pre voia giudeţului ; îi dă moarte
') Această pedeapsă este acea preveduta in L. 9, Pr. Dig., De lege, Pom-
•peia de parricida», 48. 9 : „l'cena parricida more ma jorum hiec
tuia est, ut parricida virgis sanguineis verberatus, deinde coleo
caia cane, gallo gallinaceo, et vipera, et simia : deinde in mare
duiri cateti» jactatur. Hoc ita, si mare proxirnum sit : alioquin
1
objieitur, secundum divi Hadriani constitutionem' . Mai vedi, în
unică, Cod., De his qui parente» vel libero» occiderunt, 9, 1 7 : — I n
De publici is judicii», 4, Ì8, § 6 :—Pauli. Senten., 5, 24, Ad legem Po
peiani de parricida», etc.
Animalele nenorocite, care erau sacrificate cu această ocasie, şi care
aveau menirea de a sfâşia pe culpabil, erau un simbol al perversită-
ţei sale, căci cueoşul insemna aroganţa condamnatului,-vipera, despre
care se pretindea că se naşte sfâşiind pântecele mamei sale, însemna
ura contra părinţilor, iar cânele, însemna turbarea de care era pre­
supus a fi cuprins automi comiterei acestei crime monstruoase.
Sacul, in care criminalul era închis, împreună cu animalele mai sus
vorbite, era un burduf de piele de bou (culeum sau coleus), in care
apa nu putea să pătrundă, aşa că condamnatul murea asfixiat. Cice­
rone, acest mare geniu al autichifăţei, în loc de a se rădica contra
barbariei legilor romane, admira supliciul edictat de legea Pompeia,
iiind-că el lipsea pe culpabil de elementele necesare existenţei omu­
lui : apa, aerul şi pământul : , 0 singularem, sapientiam ! nonne videa
hune hominem et rerum natura sustulisse et eripuisse, cui repen
solerti, aqucim, ierramre adente runt if*.
Cele-lalte moduri «le executare a pedepsei cu moarte, pc lângă
înecarea, sau mai bine dia asfixiarea, consistau în supliciul rotei (sup-
plicium rot ce), în arderea şi îngroparea de viu a condamnatului, în
spînzurare, strangulare, decapitare (capitis amputatio, decolatio), etc
Se vede că toate aceste barbarii nu ajungeau, căci, spre ruşinea nea­
mului nostru, un Domn român, Vlad Ţepes, a mai inventat şi ţapa !
piloţii cei vestiţi, dice Andronachi Donici (art. 9, capit. 41), cari ţin
drumurile, făcend prăili şi ucideri, după lege, se înţapă".
Supliciul rotei era următorul : Condamnatul era legat cu o funie
de coada unui cal (pedeapsă menţionată şi de Vasile Lupu în textul
suscitat;, si târît ast-fel până la locul supliciului ; acolo, el era pus
pe nişte lemne aşedate cruciş, iar călăul îî sfărâma cu un drug de
fer toate părţile trupului, şi trupul ast-fel sfâşiat era trecut prin spi­
ţele unei roţi de fer. Această pedeapsă cumplită este decretată, în
1156, de împăratul Frederic, supranumit Barbăroşie (Frederic Barbe-
rousse), pentru omorurile cu pândire sau precugetare. Ea figurează şi
în Carolina lui Carol al V-lea. (V. discursul proc. general al C. de
Cas. în Bulet. Cas. 1881, p. 603 urm.).
Osânda la moarte prin ardere, de care pomeneşte atât Vasile Lupu
cât şi Andronachi Donici (art. 8. capit. 41), şi de care an abusat tri­
bunalele Inchisiţiunei, se aplica mai cu sama ereticilor. Tribunalele
bisericeşti întrebuinţau de preferinţă focul, fiind-că supliciul sc con­
suma fără vărsare de sânge, ceea-ce se pretindea a fi conform pres­
cripţiilor bisericeşti, care nu permiteau să curgă sânge: „ Ecclesia ao-
liorret a sanguine". E culmea nernşinărei şi a jesuitismului !
 COD. CIV.—CART. III.—TIT. 1II.-CAP1T. l X . - S - a l I I . - A R T . 1201.

părinţilor legitimi, naturali sau adoptivi, sau altor ascen-

mai cumplită de cât altora, ce s'ar dice, înt-ăi, îi tăie mâna
cea ce au ucis într-acel loc unde au ucis pre tată-seu, şi de-
aceia îl leagă de coadele cailor şi'l duc trăgând pe uliţă până
la locul cel de pierzare, şi întâi 'i tae capul : deaceia îl
taie platoviţe sau şi într'alt chip, după cum îi va părea giu-
Pedeapsa ingropărei de viu era şi inai cumplită. Această pedeap­
să, care, în vechime, se obicinuia la Romani, mai cu samă în privinţa
femeilor, se aplica în evul mediu tot femeilor, care in genere nu se
ardeau, spre a nu so expune pentru un timp cât de scurt trupurile
lor vederci spectatorilor. Cu-toate-aeestea, Jeanne Dare, care a scă­
pat Francia de Englezi, drept resplatâ, a fost arsă în dina de 30 mai
143], şi acela care a contribuit mai mult la perderea eroinei, acela pe
care ea Fa inferat pentru vecinicio eu pecetea infamiei, strigându-i
cu un glas muribund din mijlocul flăcărilor: „vlădică, mor pentru tine",
acela este episcopul de Keauvais, Cauchon (de ce im Cochon a că­
rui rămăşiţe au fost desgropatp de popor şi aruncate în gunoiu.
Poporul este câte odată crud, dar mai tot-deauna drept în mânia sa !
Moartea prin împuşcare, spinzurare, strangulare şi prin decapitare
este încă cea mai puţin odioasă : de aceea, ca se practică şi asta-di
in unele State, pretinse civilisate. „Osânditul la moarte, (lice art. 10
din vechiul Cod penal al Ţărei româneşti (Ştirbei], i se va tăia capul,
ori se va împuşca; şi art. 12 din acelaş Cod, traducem! art. 11 din
Codul penal francez, adaogă : „Trupurile vinovaţilor omorîţi, se vor
da la familiile lor, de le vor cere, ea să-Ie îngroape, însă fără nici-o
1
paradă *, suns aucuii appareil, dice textul francez.
Ştrangularea, împrumutată de la Egipteni, Evvei, Persani, etc. se
practica şi Ia Romani în ţările cucerite de dînşii. Osânditul se lega
de gât cu o frânghii.-, şi se spînzura de un copac (arbor infelix:
Decapitarea se executa altă data prin sabie, spadă, topor, sau se­
cure, şi se întrebuinţa mai eu seama contra nobililor, din causă că
acest mod de executare nu aducea pentru rudele condamnatului per­
derea. evgeniei. ..Kn crimes qui merit ent la mort, dice un vechili scri­
u
itor, Loysel (liv. VI, tit. 2, max. 26), le rilain sera penda, le n olile dcc<ii>iti .
Art. 12 din Codul penal francez introduce, deci, un principiu de ega­
litate când dice : .ori-ce condamnat la moarte va avea capul tăiata
La noi, atât boemi cât si mojicul erau, pentru unele crime, altă data,
de o potrivă spinzuraţi ; însă furca de care se spînzura boerul era
mai inalta, pentru că si crima lui era mai mare. „In greşâlele ce în­
vaţă Pravila furci, dice Vasile Lupii, cum 'i hainia. şi vicleşugul, când
hicleneşte pre Domnu-sèu, se va spînzura şi boiarinul ea şi cel mai
prost, iară turcele boiarinului se fac mai înalte de cât acelui mai
mic'. (Capit. pentru a 12-a pricină ce înmieşurează giudeţul certarea).
Decapitarea prin spadă, sau topor dovenia însă adesea-ori înfiorătoa­
re, din causa nemerniciei sau slăbiciune! călăului. In a dever, iie-eare
îşi aduce aminte cu durere, că capul nefericitei .Ilaria .Stuart n'a că­
dii t de cât în urma mai multor lovituri de topor. Se părea ea capul
nefericitei regine, îmbătrânit prin opt-spre-deee ani de temniţă, nu
voia să se despartă de trupul ei cel frumos, care nu pontase încă
toată splendoarea sa. „Le bourreau montra aux assistants, qui fon-
daient en larmes, la tòte séparée du corps, dio. notele scrise di cu di
de Ilenric al Ul-lea, et cornine en cette montro la coeffure chut â
terre, on vit que 1'ennuy avait rendu tonte ehenue cette pauvre rev-
ii e de ijiiaraiite-cinij ans, après une prison de dix-huit ans".
Pentru a înlătura reni mai sus semnalat, un medic, până atunci ne­
cunoscut, Dr. Guillotin, propune Adunarci constituante introducerea
unui instrument de supliciu, pretins nou, care însă, în realitate, func­
ţionase în Italia încă din secolul al XV-lea, şi care, câţi-va ani după
adoptarea Iui, trebui;',, să fie stropit, de sângele nevinovat a lui Lu-
664 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

denti legitimi (art. 2 4 3 C. pen.), nu constată filiaţiunea >

deţului, iară nici într-un chip nu se cade s ă i îngroape în

pământ". De aceea, Andronachi Donici dispune ca paricidul
să de ars (art. 8. capii. 41).
Ca şi astă-di (art. 232 C. pen.), paricidul nu era nici a-
:
tunci scusabil. „Cela ce 'şi va ucide pre tată-seu sau pre
înmăsa, şi pentru să-şi mai micşoreze certarea va dice că
au greşit într'o mânie, sau va dice că l'a ucis de frică, că
s'au temut să nu ucigă tată-seu pre dînsul, atunci să nu i
se bage în seamă nimica aceste réspunsuri de ar dice, şi
să'l certe c a p r e un ucigător de părinţi". Disposiţii identice
există şi în pravila lui Matei Basarab.
Şi trebue să notăm că se considera ca paricid nu numai
fluì, care omorea pe tatăl-sen, ci şi tatăl care omorea pe
fiu-seu, bărbatul pe femee, femeea pe bărbat, etc. „Cela ce
'şi va ucide muiarea, se va certa mai cumplit de 'şi-ar uci­
de pre înmăsa : aşijderea şi muerea ce 'şi va ucide bărbatul.
„Cela ce va ucide pre un diregător şi giudeţ a vre-unui
loc, ca şi cela ce'şi va ucide părinţii se va certa".
Pedeapsa paricidului este cumplită, pentru că şi crima sa
este îngrozitoare :
Iată cum glasul nenorocitului seu părinte, îl blastămă din
mormînt :
Deodată, prin vuirea de vaete 'n mulţime,
Prin miile de glasuri cel mustră, cu asprime
Şi mai presus de svonul pădurei ce trăsneşte
Un glas din altă lume se 'nalţă si grăeşte:
„ Tu, proclet, ucigaşe ! infame paricide !
„Tu pentru care astă-di tot Iadul se deschide.
„Tu răpitor de ddc cui ţi-au dat viaţă, nume.'
„Atunci a ta osîndă sftrşit să aibă 'u lume
„Când asta buturugă de arbor ars sub care
„Părintele teu zace ucis, fără suflare,
„Va da si flori şi frunze, etern fiind udata
„Cu apa cea din vale în gura ta carata,

dovic al XVI-lea şi a nenorocitei sale soţii, Marie Antoinette. ,,Arec

ma machine, strigă din résputeri Dr. Giiillotiu, je vous jais muter
la
lète en un clin d'oeil, sans que vous éprouviez la mainare dou
aceste cuvinte, Adunarea rìse în hohote, fără ca nici-unul din mem­
brii ei să fi putut prevedea că mulţi din acei cari îşi exprimau ast­
fel neîncrederea in cuvintele oratorului, erau meniţi, sermaniî, să suc
într'un scurt timp, ei cei dintăi, treptele instrumentului fatal !
Cât pentru încrederea oarbă ce Guillotin avea în maşina sa infer­
nală, ea este absurdă : căci s'au făcut experienţe asupra mai multor
condamnaţi şi s'a dovedit că decapitarea este departe de a produce
moartea instantanee. In America, ţara progresului prin excelenţă, con­
damnaţii sunt omorîţi prin scânteia electrică. Va să dica oamenii de
ştiinţă îşi aplică toată activitatea şi inteligenţa lor la descoperirea şi
perfecţionarea instrumentelor de. distrugere : Homo Uomini s lupus !
Aceasta, in secolul in care trăim, se numeşte civilizaţie '•
 COI). C I V . - C A R T E A III.—TIT. III.—CAP1T. IX.—S-a III,—ART. 1201. 665

1
legitimă, n a t u r a l ă ), sau adoptivă a condamnatului din p u n e -

„Iar păn'atunee, iazmă ce a născut Pècatul,

„Legată '« înfrăţire cu Réul neîmpăcatul,
„In viaţă şi 'n mormentu-ţi in veci să nu guşti pace
„Şi cugetul din tine s'audi cu nu mai tace.
„Să nu priveşti tu cerul şi omenirea in faţă !
„De foc să-ţi fie apa si soarele de ghiaţă l
„Să bată iti tine biciul urgiilor turbate
„Pan n'a mai fi pe tine loc unde a mai bate:
1
„Toţi şerpii de pe lume să iasă 'n a ta cale .
„Să 'ntimpeni numai ură, să nu simţi de cât jale .'
„Să chemi cumplita, moarte si ea Va ta chemare
„Ser rìda; să te lasă luptând cu a ta mustrare,
„In cât s'ojungi tu însu-ţi a te feri de tine
„Prin ultima ta crimă, uciderea de sine.'
„Blăstem 1 Blăstem pe capu-ţi în lunga veciuicie !
„A ta cenuşa peară în vént. şi neagră fie!"
(V. Alexandri)
') Curtea de casaţie a decis, în unire cu conclusine noastre, că Cine judecă
1
faptul de a lovi pe părinţi constitue un delict special, de '^""i *
competinţa trib. corecţional, chiar când loviturile n'au pro- ^ \^ \ f T x & a

dus o vătămare sănătătei, sau o incapacitate de lucru. Cas. copiî lor ?

rom. Bulet. S-a II, 1900, p. 106, 544, 685, 913. Bulet, S-a Controversă.
II, 1099, p. 1185, si Dreptul din 1900, No. 74. In acelas
sens, Bulet. S-a I I , 1897, p. 763. Bulet. 1896, p. 765 si
1149.—Contra : Cas. rom. Bulet, S-a I I , 1889. p. 330, 57Ò.
656, 683 şi 979. Bulet. 1890, p. 120, 196, 365 si 916. Bulet!
1891, p. 345 şi 631. Bulet. 1892, p. 408. Bulet. 1895, p.
223, 1027 şi 1480. C. Botez, Codicele de şedinţă a Judec, de
pace (Botoşani, 1902), p. 305 urm. Decisia
Iată cum a fost pedepsit, în 1564, în Francia, de Paria- parlamentu-
Hi <iil1
mentul din Bordeaux, un individ care bătuse pe tată-seu : J rI

„La Cour condamne Francois Fontaneau, atteint et con-dinTssi're-

vaincu d'avoir battu son pére, à taire amende honorable auiativă la mal-
parquet de la Cour, en chemise, la tète et pieds nuds, àtratareaunni
genoux. la hart au col et à sa main une torche de ciré ar- părinte de
dente, demander pardon à Dieu, an Roy, à la justice et à ' c ; l t l ; l s e u

son pére, et après ètre batta et fustigé jusqu'a effusion de

sang par les lieux accoutumés de Bordeaux, ayant à sa tète
un écriteau : Fils ingrat, désobéissant et insomma de fait et
de paroles envers son pére ; comme aussi est condamne à taire
semblable amende au parquet de la justice de G-uìtres, où
le present arret sera lu publiquement, et après sera ledit
Fontaneau battu et fustigé jusqu'â effusion de sang, et ce
fait, la Cour le bannit â perpétuité du ressort du Parle-
ment, et dans le cas où il seroit trouvé dans ce ressort, or-
donne ladite Cour quii sera pendu et étranglé, sans autre
666 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

t u l de vedere a l efectelor civile care resulta din filiaţi-

une, după cum condamnarea -pentru bigamie nu stabileşte
validitatea căsătoriei dintăi, nici nulitatea celei d e a doua ' ) .
De asemenea, achitarea p r o n u n ţ a t ă în basa a r t . 307
C. pen., pentru-că furtul a r fi fost comis de u n a din per­
soanele prevedute de acest text, i m dovedeşte în civil că­
2
sătoria sau filiaţiunea individului d e c l a r a t n e v i n o v a t ) .
I n fine, trebue să observăm că, dacă cu ocasia jude-
cărei unui delict, care implică o chestiune de stat, tribu­
nalele represive a r fi s t a t u a t asupra acestei chestiuni, con­
t r a r a r t . 3 0 0 din Codul civil, sentinţa de condamnare nu
va avea în civil a u t o r i t a t e a lucrului judecat, in privinţa
filiaţiunei aceluia, în prejudiciul căruia delictul a r fi fost
3
comis ) .
Aplicarea Regulele mai sus expuse, privitoare la starea civilă
su^hi persoanelor, sunt ele aplicabile în materie de c o n t r a c t e ?
8 ,

contracte. Se decide, în această din urmă privinţă, că h o t ă r î r e a tri­

forme de procès". Vedi Desmaze, Curiosìtés des anciennes
justices d'après leurs régistres (1867), p. 329.
') Aubry et Rau, VIII, § 769 bis, infine, p.413. Larombière,
V, art. 1351, No. 182. Rauter, Dr. crimine/, II, 666, p. 301.
Haus, II, 1428. Répert. Sirey, v° cit., 1256. Duranton, XIII,
486, nota 1.—S'a decis, de asemenea, că sentinţa prin care
se achită martorii daţi în judecată sub acusaţia că au de­
pus neadevărat pentru existenţa unei căsătorii, nu eonstitue
lucrul judecat în ceea ce priveşte dovedirea existenţei că­
sătoriei. Cas. rom. Bulet, S-a 1, 1879, p. 704.
2
Art, 306 C. ) Larombière, loco cit. Répert. Sirey, v° cit., 1261. — Tribu-
en
P - naiul din Iaşi a decis că persoanele străine care cooperează
la sustracţiunea comisă de o vrudă sau afin în gradul pre-
védut de art. 307 C. pen., nu pot fi urmărite ca coautori,
complici, tăinuitori, agenţi provocatori, etc., pentru-că fap­
tul principal se socoteşte ca neavènd fiinţă. V. Curierul ju­
diciar din 1902, No. 14. Această părere este, însă, după
noi, inadmisibilă, pentru-că disposiţia art. 307, ca şi acea a
art. 329, în privinţa abusului de încredere, îşi are raţiunea
sa de a fi numai în privinţa rudelor determinate de lege,
nu însă în privinţa persoanelor streine, pe care nici-o con­
sideraţie de familie nu le apără de pedeapsă. Vedi critica
ce am făcut acestei sentinţe în C. judiciar, loco cit. Cpr. în
acelaş sens : Cas.fr., Répert. Dalloz, v° Complice, 79,. p. 471,
nota Ì . Cas. rom. Bulet. S-a II, 1887, p, 491 (în privinţa
agenţilor provocatori). Bulet. 1875, p. 289. Cpr. şi art, 247
C. pen. german din 1871, modificat la 1876.
3
) Larombière, loco cit. Duranton, XIII, 487.
 COD. CIV.—CART.III.—TIT. III.—CAPIT. IX—S-a III.—ART. 1201. G67

bunalelor represive, nu lasă tribunalelor civile deplina lor

libertate de cât atunci când chestiunile de asemenea n a t u r ă
au, în procesul penal, un rol secundar. J u d e c ă t o r u l civil
n'ar putea, deci, să califice un contract alt-fel de cum l'a
calificat tribunalul represiv, dacă această calificare ar face
să dispară un element esenţial al delictului, constatat şi
pedepsit de instanţele represive ' ) .
Ast-fel, de exemplu, dacă un individ a fost condam­
nat pentru sustragerea unor mărfuri ce 'i fusese încredin­
ţ a t e cu titlu de deposit, judecătorii civili nu vor putea să
decidă că aceste mărfuri i-au fost remise cu titlu de vîn-
dare, şi că, prin u r m a r e , el a devenit proprietarul lor ;
căci aceasta a r însemna a t ă g ă d u i abusul de încredere,
constatat şi r e p r i m a t de judecătorii represivi.
D a r dacă, din contra, chestiunea relativă la un con­
tract este secundară, în procesul penal, tribunalul civil nu
este legat prin decisia represivă. Ast-fel, în ipotesa de
mai sus, tribunalele civile ar putea foarte bine să decidă
că mărfurile au fost încredinţate prevenitului cu titlu de
amanet sau zălog, pentru că această calificare lasă să sub-
siste abusul de încredere, pe care judecătorii represivi l'au
constatat -). Nici o contradicţie nu exista, deci, în această
privinţă, între decisia penală şi acea civilă.

Autoritatea lucrului judecat in materie administrativă.

In F r a n c i a , se decide, cu drept cuvînt, că autoritatea
lucrului judecat există în materie administrativă ca şi în
materie civilă şi represivă ">).
J
) Ştim, în adevér, că hotărîrile penale produc autoritatea lu­
crului judecat in civil, în privinţa calificărei penale a fapte­
lor, care au făcut obiectul urmărirei (v. supra, p. 649, n. 1), aşa
că juridicţia civilă n'ar putea, spre a sui la dece ani pre­
scrierea acţiunei civile (art. 593 Pr. pen.), sa califice crimă
un fapt pe care judecătorii represivi Tar fi calificat delict
şi pedepsit ca atare. Cpr. Garsonnet, Pr. civ.. III, § 475, p.
291 (ed. 1), § 1151. p. 596 (ed. a 2-a). Pand. fr., Chose ju­
gée, 2200 urm. Garraud, op. cit., 629, p. 876. C. Paris, D.
P. 73, 2. 150. Vedi si Trib. Bagnères, Paiul. Period. 1902.
2. 174.
2
) Répert. Sirey, v° cit.. 1263 urm. Garsonnet, op. cit., I l l , is
475, p. 293 (ed. 1), § 1151, p. 598 urm. (ed. a 2-a).
3
) Cpr. Pand. fr., Chose jugée, 2387 urm. Répert. Sirey, cod.
v°, 1343 urm.
 AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—ART. 1201.

Aceeaş soluţie este de b u n ă samă admisibilă şi la noi,

1
unde., cu t o a t ă desfiinţarea Consiliului de s t a t ) , care a v e a !
a t r i b u ţ i u n i contenţioase în materie administrativă,?), avem
necontestat un contencios administrativ, de e x e m p l u : î n ,
materie, de contabilitate, de contribuţii, de r e c r u t a r e ; în
materie vamală, de contrabanda de tutun (L. din 28 fevr. .
1887), de chibrituri, cărţi de joc (L. din 31 martie 1886), ,
h â r t i e de ţ i g a r ă (L. din 18 martie 1900), în materie elec­
torală, etc.
Ast-fel, după a r t . 20 din legea de u r m ă r i r i , de la
1877, contestările care au de obiect arendi .sau alte ve­
n i t u r i ale Statului, se judecă, în prima instanţă, de casie­
rul general (astă-di administratorul financiar); contraven­
ţiile la legea timbrului (art. 71 urm. L . din 2 4 fevruar
1900), contrabandele de mărfuri, t u t u n u r i , chibrituri, cărţi

x
Art. 130 ) „In virtutea art. 131 din Constit. (devenit art. 130), dice arţ.
Constituţie. 1 din L. de la 9 iulie 1866, Consiliul de stat este desfiin­
ţat". Această lege a împărţit diferitele atribuţiuni ce le avea
Consiliul de stat, parte la consiliul de Miniştri (art. 6), parte
la Curţile de apel (art, 7), iar parte la celelalte instanţe
judecătoreşti (art. 3 şi 8). — Cu-toate-că art. 130 din Con­
stituţie prevede că „Consiliul de stat cu atribuţiuni de con­
tencios administrativ nu se poate reînfiinţa", se susţine că
nimic nu s'ar opune astă-di la reînfiinţarea unei Curţi ad­
ministrative, compusă din elemente inamovibile, sau la înfi­
inţarea unei a treia secţiuni la Curtea de casaţie, cu atribuţiile
pe care le avea vechiul Consiliu de Stat desfiinţat (v. Al.
Degré, Dreptul din 1898, No. 65). Dacă nu ne înşelăm, a-
ceastă părere este contrara art. 130 din Constituţie, care,
pentru motive, bune sau rele (aceasta este o altă chestie), a
înţeles a desfiinţa pentru viitor ori-ce autoritate cu atribu­
ţiile pe care le avea vechiul Consiliu de stat, care a avut
o foarte scurtă durată (doi ani şi câte-va luni).
2
) Vedi art. 1 din decretul domnesc de la 11 fevruar 1864, p.
înfiinţarea Consiliului de stat,—Acest text prevede că Con­
siliul de Stat nu are atribuţii legislative. Cu-toate-acestea,
atât Codul civil cât şi celelalte Coduri, care ne cârmuesc
astă-di, afară de Codul comercial din 1887, sunt opera lui.
„Consiliul nostru de stat, dice mesagiul domnesc No. 809,
din 11 iulie 1864, este invitat a se ocupa cu elaborarea
proiectului de lege civilă ; spre acest sfîrşit, va avea în ve­
dere condica italiană (care pe atunci era încă în stare de pro­
iect, proiectul Ministrului Pisanelli), ce i se va trimite de Mi­
nistrul nostru de la justiţie, etc.". Vedi acest mesagiu, repro­
dus in extenso în t. I a Comentariilor noastre, Introducere,
p. XXII, nota 1.
 COD. CIV.—CART. HI.—TIT. III.-CAP1T. IX.—S-a III.—ART. 1201. QQQ

de joc, h â r t i e de ţ i g a r ă , etc. se judeca, în prima instanţă,

de administraţia superioara (Ministerul de finanţe). I n toate
aceste caşuri, şi în altele de asemenea n a t u r ă , dacă acel
condamnat n'a făcut apel la t r i b u n a l în termenul defipt
de lege, se înţelege că h o t ă r î r e a administraţiei dobândeşte
puterea lucrului judecat. P r i n u r m a r e , nu mai remane nici-
o îndoeală că a u t o r i t a t e a lucrului judecat există şi în ma­
terie administrativă.
Decisiile Curţei de compturi, rémase definitive, au şi Curtea de
c o m t u n
ele a u t o r i t a t e a lucrului judecat, în cât priveşte atribuţiile P -
r
sale judecătoreşti (art. 2 3 L. din 29 i a n u a r 1895) ) .
I n caşurile mai sus expuse, ca şi în materie civilă, sau
represivă, condiţiile lucrului j u d e c a t sunt aceleaşi, adecă
2
identitatea de obiect, de causă, şi de p ă r ţ i ) .
I n principiu, numai dispositivi!] sentinţei administra­
tive a r e a u t o r i t a t e a lucrului judecat, şi considerentele nu
participă la această a u t o r i t a t e de cât atunci când fac un
3
singur corp cu d i s p o s i t i v u l ) .
Am t e r m i n a t cu a u t o r i t a t e a lucrului judecat, asupra
căreia s'ar putea scrie şi s'au scris chiar volume întregi.
Am atins aproape toate chestiile la care lucrul judecat
poate să dea loc în practică.
Dacă s'a strecurat vre o greşală, sau vre o omisiune
involuntară, cetitorii o vor scusa, ţinând samă de g r e u t a ­
tea subiectului şi de timpul scurt ce am p u t u t consacra u-
nei materii a t â t de vaste. Singura noastră resplată este
mulţumirea sufletească ce resimţim înscriind cuvîntul sfirşit
pe ultima pagină a acestui volum, care termină materia o-
bligaţiilor. Cine ştie dacă vom mai înscrie acest cuvânt şi
pe alte volume ?

]
) Cpr. Eépert. Sirey, v° cit., 1346.—Comite, deci, o omisiune
esenţială instanţa de fond, care nu discută mijlocul înteme­
iat pe autoritatea lucrului judecat dintr'o decisie a Curţei de
compturi, dacă mijloacele propuse sunt de natură să schimbe
cu totul solutiunea causei. Cas. rom. Bulet. S-a 1,1894, p. 505.
a
) Cpr. Pand. fr., v° cit., 2425. Eépert. Sirey, eod. v°, 1360 urm.
3
) Cpr. Eépert. Sirey, v° cit., 1358, 1359. Vedi suprà, p. 508
urm., 603 şi 658, n. 3.

Finele Volumului VII.

f

Addenda et Corrigenda
( V O L U M U L VII)

La p. 2, nota 2, rìndul al 12-a, a se adăoga, după cuvin­

tele : Planiol, I, 2896, p. 916, text şi nota 1 : şi I I I , 22.
La p. 28, ultima notă din margina, a se ceti : Art. 1098. în
loc de 1198.
La p. 47, nota 1, a se adăoga : Vedi şi saprà, p. 249, text
şi nota 2.
La p. 48, finele notei 2, a s e adăoga : Vedi şi infra, p. 90,
text şi nota 4.
La p. 59, finele notei 6, după cuvintele : Dreptul din 1891,
No. 43. a se adăoga : si din 1900, No. 51 ; C. judiciar din 1900.
No. 53.
La p. 77. finele notei 2. după cuvintele : art. 1179, 1180,
a se adăoga : p. 190, 208 şi 209.
La p. 85, finele notei 2, a se adăoga : C. Chambéry, Sirey,
93. 1. consid. de la p. 37, coloana 1.
La p. 104, începutul ultimului rîiid din nota 3, după 2. 41,
a sa adăoga : Sirey, 66. 2. 342.
La p. 105, nota 4, a se ceti : Planiol, op. cit., II, 8 şi No.
1152, în loc de : p. 1152.
La aceeaş pag. finele notei 4, a se adăoga : p. 249 urm.
La p. 111, nota 4, a se adăoga : Vedi şi infra, p. 538, t.
şi n. 3.
La p. 119. finele rîndulni 13, a se adăoga : (partea VI.
capit. 2, § 57).'
La p. 125, finele notei 3, a se adăoga următoarea trasă :
Vedi asupra notariatului în Rusia, un articol a d-lui M. Zenide.
în Dreptul din 1899, No. 9.
La p. 126, finele notei 1, a se adăoga următoarea trasă :
Vedi şi Trib. Muscel, Curierul judical r din 1902, No. 50 (cu adnot.
noastră).
La p. 129, rîndul 16, a se adăoga următoarea trasă : Cpr.
Trib. Vlaşca, C. judiciar din 1901, No. 60.
La p. 130, rîndul 11, a se adăoga următoarea trasă : Acest
text (art, 2 din legea p. autentificarea actelor) nu se aplică la
testamente. Trib. şi C. Iaşi, Curierul judiciar din 1902, No. 22.
 La aceeaş pag. (130), la finele notei, după cuvintele: Drep­
tul din 1900, No. 77, a se adăoga : Cpr. şi Trib. Vlaşca, C. ju­
diciar din 1901, No. 60.
La p. 133, finele rîndului 11, a se ceti : L. din 1886, în loc
de Legea din 1888.
La p. 136, rîndul 25, în loc de împrumuturile cătră credi­
tul agricol, a se ceti : împrumuturile constituite cătră creditul
agricol.
La p. 136, nota 1, rindul 5, a se ceti : surditate, în loc de
suriditale.
La p. 140, finele notei 1, a se adăoga : Curierul judiciar
din 1900, No. 53.
La p. 157, finele notei 3, a se adăoga : p. 285.
La p. 176, nota 2, după : Bulet, S-a 1, 1894, p. 27, a se a-
dăoga : Dreptul din 1894, No. 19.
La p. 181, nota 2, finele rîndului 10, a se adăoga: Vedi
p. 556.
La aceeaş pag. (181), finele notei 2, a se adăoga : Vedi
infra, p. 552, text şi n. 4.
La p. 193, finele notei 1, după D. P. 56. 2. 223, a se adă­
oga : C. Bucureşti, Dreptul din 1901, No. 64.
La p. 199, finele notei 3. începută la p. precedentă, a se a-
dăoga : Cas. rom. Bulet. S-a 1, 1899, p. 1267.
La p. 203, nota 2, rindul 3, în loc de : Deniolombe, XXIX,
463, No. 129, a se citi : Deniolombe, XXIX, 463.
La p. 206, finele notei 1, a se adăoga: Cas. rom., Curierul
judiciar din 1902, No. 65.
La p. 208, nota 7, începută la p. precedenta, rîndul 7, după
cuvintele : Bulet, S-a II, 1897, p. 1255, a se adăoga : C. Bucu­
reşti, C. judiciar din 1901, No. 60; Trib. Ilfov, Dreptul din
19Ò2, No. 66.
La p. 214, nota 1, rîndul 2, după cuvintele : explic, art.
1220, a se adăoga : p. 431.
La p. 220, ultima notă din margina, a se ceti : Efectele unei
menţiuni şterse în loc de : efectele unei menţiuni străine.
La p. 242, finele rîndului 9 a se adăoga următoarea frasă :
(Cpr. art. 10, § 2 din Codul italian, disp. preliminare).
La p. 246, finele rîndului 26, a se adăoga următoarea fra­
să : (V. şi art. 751 din Codul Calimacb, după care oamenii foarte
săraci nu puteau fi martori în testamente).
La p. 247, nota 2, rîndul 22, după cuvintele : Bulet. S-a 1,
1894, p. 125, a se adăoga următoarele: Cas. rom. Bulet S-a 1,
1900, p. 644 (decisie pronunţată în unire cu conclusole noastre).
La p. 252, finele notei 1, a se adăoga : p. 413.
La p. 252, n. 2, rîndul 3, după cuvintele : Bulet. 1899, p.
610, a se adăoga : Vedi Trib. Iaşi, Roman şi Cas. rom. C. judi­
ciar din 1902, No. 72 (cu adnot, noastră).
La p. 263, nota 5, finele rîndului 3, a se citi : se consi­
deră, în loc de : se consider.
 673
La p. 266, nota 2, finele rândului 3, după : Sirey, 1900. 1.
461, a se adăoga : Sirey, 1901. 1. 359.
La p. 270, finele notei 4, a se adăoga : Vedi infra, p. 332
nota 4.
La p. 272, nota 1, începutul rîndului 17, a se ceti : Vedi
p. 315, si infra, explic, art. 1906.
La aceeaş pag. (272), nota 4, după : Dreptul din 1885, No.
67, a se adăoga : Vedi infra, p. 331.
La p. 275, rìndul 11, după cuvintele : poate fi opus moşte­
nitorilor sei, a se adăoga cuvintele : fie chiar beneficiari.
La aceeaş pag., (275), nota 2. a se adăoga : Cas. fr. Sirey,
1901. 1. 351.
La p. 276, nota 1, finele rîndului 4, după cuvintele : Bulet.
S-a 1, 1894, p. 236. a se adăoga : Cas. rom. Dreptul din 1902,
No. 13.
La p. 277, nota 1, rândul 2, după cuvintele : Dreptul din
1885, No. 11, a se adăoga : Trib. Dorohoi, C. judiciar din 1902,
No. 10.
La aceeaş pag. (277), nota 2, începutul rîndului 11, după
cuvintele : Vigié, I, 585, a se adăoga : Planiol, I, 2899, p. 922
(ed. a 2-a).
La aceeaş pag., aceaş, notă, rìndul 14, după cuvintele : C.
judiciar, No. 15 din 1900, a se adăoga : şi din 1902, No. 10.
La p. 278, începutul notei 1, după cuvintele : Bonnier. 219,
•in jine, a se adăoga : Cpr. Cas. rom. C. judiciar din 1900, No. 37.
La p. 280, nota, rîndul 26, a se citi res, în loc de rec
La p. 285, finele rîndului 2, a se adăoga : Cas. fr. Sirey,
1901. 1, 359.
La aceeaş pag. (285), nota 4, începutul rîndului 4, după
cuvintele : Pand. Period. 1900. 1. Ì87. a se adăoga : Sirey, 1901,
1. 347.
La p. 286, finele rîndului 22, a se adăoga următoarea frasă :
Vedi asupra responsabilităţei hangiilor, Trib. Colmar, D. P. 1901.
2. 303, şi C. judiciar din 1902, No. 24 (cu adnotaţia nostra).
La p. 290, nota 5 de la p. precedentă, rîndul 4, în loc de:
Étude tli. generale de Voblig, a se ceti : Étude sur la th. gene­
rale de l'oblig.
La p. 296, finele notei 1, a se adăoga : G-lasson, Pr. civ.,
I. p. 594.
La aceeaş pag. (296), nota 5, rîndul 5, după cuvintele :
Bulet. S-a 1, Ì899. p. 210 si 478, a se adăoga : Cpr. şi Cas. rom.
C. judiciar din 1901, No. 76.
La p. 299, finele notei 2, a se adăoga : p. 351.
La aceeaş pag. (299), finele notei 3, a se adăoga : Vedi
suprà, p. 356, ad notam.
La p. 312, rîndul 7, după art. 286 urm., a se adăoga : 492.
La p. 317, finele notei 1, a se adăoga : Vedi infra, p. 577.
La p. 322. nota 2, rîndul 9, după cuvintele consid. de la
p. 250, a se adăoga: Trib. Dolj, Dreptul din 1902, No. 39.
43
 La p. 327, nota 1, a se adăoga : Cpr. Trib. Iaşi. Dreptul
din 1901, No. 82.
La p. 349, nota 1, rîndul 8, după cuvintele : (ed. a 2-a,
1884), a se adăoga : D. Kebapci, Pr. civ., V, p. 240.
La aceeaş pag. (356), nota 2, rîndul 6, după cuvintele : şi
nota lui Labbé, a se adăoga: Cons, de disciplină al baroului ju­
deţului Ilfov, si C. Bucureşti, C. judiciar din 1902. No. 69: Drep­
tul din 1902, No. 71.
La p. 356, nota 4 de la p. precedentă, rîndul 3, după cu­
vintele : Bulet. 1886, p. 370. a se adăoga : Trib. Tecuci, Dreptul
din 1901, No. 7.
La p. 363, nota 3, după cuvintele : Drephd din 1901, No.
35, a se adăoga : şi din 1902, No. 2.
La p. 368, finele notei 2, a se adăoga : Dreptul din 1901,
No. 8.
La p. 371, finele notei 4, a se adăoga : Vedi asupra acestei
controverse, Labbé, nota în Sirey, 89. 2. 41.
La p. 378, finele rîndului l i , a se adăoga : Vedi Dreptul
din 1902, No. 40 ; C. judiciar din 1902, No. 13 (cu adnot. noastră) :
No. 40 (cu adnot. D-lui C. N. Toneanu), şi No. 66 (C. Craiova).
Vedi şi infra, p. 578, ad notam.
La p. 382, n. 1, finele rîndului 24, după cuvîntul nepubli­
cată, a se adăoga ; Bulet. S-a II, 1900, p. 1366.
La p. 411, nota 2, a se adăoga : Vedi infra, p. 422.
La p. 416, rîndul întâi, în loc de : creditorii părţei cari au
provocat, etc., a se citi : creditorii părţei care a provocat, etc.
La p. 421, finele notei 2 de la p. precedenta, a se adăoga :
Vedi infra, p. 437, nota 1.
La p. 454, începutul notei 1, după cuvintele : D. P. 1901,
1. 153, a se adăoga: Sirey, 96. 1. 13 : D. P. 97. 1. 227. Sirey,
1902. 1. 265. Vedi şi infra, p. 630, nota 6.
La p. 455, la finele notei *, a se adăoga : Cas. rom. Bulet.
S-a 1, 1900, p. 773 (decisie la care am luat şi noi parte).
La p. 456, finele notei 1, a se adăoga : Vedi infra, p. 515.
La p. 464, finele notei 2, a se adăoga : Vedi şi circul. Mi­
nisi justiţiei, No. 324, din 10 ianuar 1901, reprodusă în Haman-
giu (Suplement), p. 4537 urm. şi în Moiiit. oficial din 12 ianuar 1901.
La p. 486, nota 1, după cuvintele : t. I l i , p. 462, text şi
nota 4, a se adăoga: Cas. rom. C. judiciar din 1902, No. 54.
La aceeaş pag. (486, finele notei 2), a se adăoga : Cas. rom.
C. judiciar din 1902, No. 54.
La p. 492, finele rîndului 15, a se adăoga : Vedi infra, p. 562.
La p. 497, nota 2, rîndul 13, în loc de Dreptul din 1889,
No. 20, a se ceti : Dreptul din 1899, No. 20.
La aceeas pag. (497), finele notei 2, a se adăoga : Vedi infra,
p. 577, n. 2.
La p. 498, nota 1, rîndul 8, după cuvintele: Bulet. S-a 1,
1883, p. 171, a se adăoga: Cas.fr. Répert. Dalloz, v° Appelcivil,
1157, nota 1. Vedi şi monografia noastră, publicată în Dreptul
din 1902, No. 66.'
 La p. 499, nota 1, a se adăoga : — C o n t r à : C. Iaşi, Dreptul
din 1902, No. 66 (cu adnot. noastră).
La p. 530, a doua notă marginală, a se ceti : casul in care
aceeaş causa produce doué acţiuni deosebite, în loc de : casul în
care aceeaş acţiune, etc.
La p. 530, finele notei, a se adăoga : p. 632, nota 1.
La p. 534, rîndul 20, a se citi : Vedi suprà, p. 527, n. 1,
în loc de p. 525.
La p. 538, finele notei 3, a se adăoga : Vedi şi suprà, p. 111.
La p. 539, finele notei 4, a se citi : Pandektenrechts, în loc
de Pandelden Rechts, şi a se adăoga : Vedi infra, p. 580.
La p. 561, rîndul 23, a se citi : din punctul de vedere le­
gislativ, în loc de : din punct de vedere, etc.
La p. 571, finele notei de la p. precedentă, se va adăoga :
Cpr. şi Cas. rom. C. judiciar din 1902, No. 67.
La p. 614. nota, începutul rîndului 20, după p. 108, a se
adăoga : Bulet. Cas. S-a II, 1898, p. 1113, si Dreptul din 1898.
No. 79.
La aceeaş pag. şi notă, finele rîndului 37, a se adăoga :
Vedi adnotaţia noastră, publicata în C. judiciar din 1902. No. 71.
La p. 661, a doua notă marginală, în loc de : Efectele con-
damnărei p. falsificarea sau distrugerea unei căsătorii, a se ceti :
falsificarea sau distrugerea dovedei unei căsătorii.
 TABLA IATEBIILOB,

cuprinse î n v o l u m u l al VII-le

C a i t e a XXX
T I T L U L III
CAPITOLUL VIII

SECŢIUNEA VII

Pagiiia
Despre acţiunea în anulare sau în rescisiune
Despre acţiunea în rescisiune pentru lesiune în pri
vinţa majorilor (art. 1165). . . . .
Despre acţiunea în rescisiune în privinţa minorilor
(art. 951, 1157, 1158, 1166)
Caşurile în care minorul nu are acţiunea în resci
siune pentru lesiune (art. 1159—1163)
Efectele acţiunei în anulare sau în rescisiune
Efectele anularei sau rescisiunei între părţile con­
tractante (art. 1161). . . . . .
Efectele anularei sau rescisiunei în privinţa celor
de al treilea (art. 1770). . . . .
Regulele de drept internaţional aplicabile la acţi
unea în anulare sau în rescisiune .
Despre finele de neprimire care pot ii opuse acţiunei
în anulare sau în rescisiune
Despre confirmarea sau ratificarea obligaţiilor supuse
anularei sau rescisiunei . . . .
Convenţiile care pot fi confirmate (art. 1167, § ultim
1168)
Diversele specii de confirmare şi condiţiile cerute
pentru ca confirmarea să poată avea loc (art. 1167, §
1 şi 2, 1190)
Confirmarea expresă (art, 1190).—Dovedirea ei
Confirmarea tacită (art. 1167).
Efectele confirmărei (art. 1167, § 2)
Efectele confirmărei în privinţa celor de al treilea
Regulele de drept internaţional aplicabile la con-
678
Pagina
firmare 67^68
Despre prescripţia acţiunei in anulare sau în res­
cissine (art. 1900) 68—69
Principii generale . . . . . . 69—72
Acţiunile supuse prescripţiei statornicite de art. 1900 72—83
Regula romană : Quae temporalia sunt ad agendum,
perpetua sunt ad excipiendum, mai este ea în vigoare
în dreptul modern ? (Controversă vie şi stăruitoare) 84—89
Punctul de plecare al prescripţiei statornicite de
art. 1900 . . . . . . . . 89-99

CAPITOLUL I X
Despre dovedirea obligaţiilor şi a plăţei. — Principii
generale . . . . . . . . 100—105
Cine trebue să facă proba si ce trebue să dovedească
(art, 1169). . 106-112
Clasificarea şi împărţirea probelor . . . 112—121
Probele reglementate de lege . . . . 121—123

SECŢIUNEA I
Despre înscrisuri
Despre titlul, sau mai bine dis, despre actul autentic 123—124
Definiţia actului autentic şi formele prescrise de lege
pentru autentificare (art, 1171) . . . . 124—125
Actele autentificate de tribunal . . . . 125—137
Actele autentificate de alte autorităţi de cât tribu­
nalul 137-142
Despre actele autentice făcute în străinătate . 142—143
Despre actele legalisate sau adeverite . . 143—148
Efectele actului autentic nul pentru lipsă de forme,
sau din causa incompetinţei funcţionarului care a ins­
trumentat (art. 1172 C. civ., 22 L. din 1 sept. 1886). 149-152
Despre puterea probatorie si executorie a actelor au­
tentice (art. 1173, 1174 C. civ., 20 L.din 1 sept, 1886) 152—153
Puterea probatorie a actului autentic . . . 153—160
Puterea executorie a actului autentic (art. 1173, §
2 C. civ. şi 20 L. din 1 sept. 1886). . . . 160—162
Despre contra-înscrisuri (contre-lettres), sau actele
secrete care modifică un act public (art. 1175) . . 162—169
Despre actele sub semnătură privată şi actele pri­
vate nesemnate de părţi . . . . . 169—170
Despre actele sub semnătură privată, adecă semna­
te de părţi.—Definiţia şi puterea lor probatorie (art,
1176—1178) 170-174
Despre data actelor sub semnătură privată. — Dată
certă (art. 1182 C. civ., 30 L. din 1 sept. 1886) . 174-188
 679
Pagina
Despre formalităţile cerute în privinţa unor acte sub
semnătură privată . . . . . . 188
Regulele prescrise în privinţa actelor sub smerlatura
privata, menite a constata convenţiuni sinalagmatice.—
Formalitatea dublului original (art. 1179) . . 188—199
Regulele prescrise în privinţa actelor sub semnătură
privată, cnprindénd convenţiuni unilaterale avènd de
obiect sume de bani, sau o câtime oare-care de lu-
cruri. — Formalitatea bunului si aprobat (art. 1180.
1181 C. civ., 275, 313 C. com.). . . . . 200-209
Regulele de drept internaţional aplicabile art. 1179
-1181 209-210
Despre actele private nesemnate de părţi . . 210
Registrele comercianţilor (art. 1183, 1184 C. civ.,
32, 51—54 C. com.) 210-219
Registrele, cărţile sau hârtiile domestice (art. 1185) 219—222
Adnotaţiunile liberatorii făcute de creditor în josul,
pe marginea sau pe dosul unui titlu de creanţă (art.
1186) ' 223-226
Despre' reboage sau răbuşe (art. 1187). . . 226—228
Despre copiile titlurilor (actelor) autentice (art. 1188
C. civ., 31 L. din 1 sept. 1886) 228-234
Despre actele recognitive (art. 1189) . . . 234—240
Despre actele confirmative . . . . . 240

SECŢIUNEA II
Despre martori sau dovada testimonială . . 241—245
Despre caşurile în care dovada testimonială nu este
permisă (art. 1191-1196) 245-248
Prima regulă. — Oprirea de a dovedi prin martori
peste 150 lei (vechi) (art. 1191, § 1) . . 248—264
A doua regulă.—Oprirea de ă se dovedi prin mar­
tori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul scris
(art. 1191, § 2) 264-267
Despre caşurile în care proba testimonială este ad­
misă,—Excepţie la regulele de mai sus . . . 267
Primă excepţie.—Gasurile în care părţile au admis
proba testimonială în contra disposiţiilor formale ale
legei (Controversă) . . . . . . 268—269
A doua excepţie.—Materie comercială si penală (art.
46, 55 C. com.) 269-271
A treia excepţie.—Existenţa unui început de probă
scrisă (art. 1197) 271-278
A patra excepţie. — Imposibilitatea creditorului de
a-şi procura o dovadă scrisă, sau perderea titlului care
servia de dovadă scrisă (art. 1198). . . . 278
Imposibilitatea în care se găsia creditorul de a-şi
procura o dovadà scrisà (art. 1198, 1°, 2° şi 3°) . 279—289
 Pagina
Perderea titlului care servia de dovadă scrisă (art.
1198, § ultim) 289—292
Procedura chemărei si ascultărei martorilor (art.
1 8 5 - 2 1 0 Pr. civ.) 293—304

SECŢIUNEA III
Despre presumţiuni.—Definiţie (art, 1199) . . 304—3Q6
Despre presumtiile legale in genere.—Definiţie (art,
1200) . . . 306-311
Puterea probatorie a presumţiilor legale (art. 1202) 311—3Ì7
Despre presumtiile care nu sunt stabilite de lege
(presumţiile omului), lăsate la luminele şi înţelepciu­
nea magistratului (art. 1203) . . . . 317—321

SECŢIUNEA IV
Despre mărturisirea unei părţi . . . . 321
Definiţia şi împărţirea mărturisirei . . . 321—324
Despre mărturisirea extra-judiciară (art. 1205) . 324—327
Despre mărturisirea judiciară (art. 1206, § 1) . 327—333
Despre puterea probatorie a mărturisirei judiciare
(art, 1206, § 2 ab initio). . . . ' . . 333—335
Despre indivisibilitatea mărturisirei judiciare (art.
1206, in fine) . . . . . . . 335—340
Despre irevocabilitatea mărturisirei judiciare. . 340—343
Despre mărturisirea inculpatului sau acusatului în
materie penală . . . . . . . 343—348

SECŢIUNEA V
Despre jurământ.—Definiţie.—împărţire (art. 1207) 349—362
Despre jurământul decisoriu sau litis-decisoriu. . 362—363
Căuşele în care se poate deferi jurământul deciso­
riu (art. 1208) 363—370,
Faptele asupra cărora se poate deferi jurământul
decisoriu (art, 1209) . . . . ' . . 370—372
Despre jurământul de credulitate sau de credibili­
tate (art. 1906) 372-380
Persoanele care pot deferi jurământul decisoriu . 380—384
Persoanele cărora jurământul poate fi deferit. . 385—388
Când se poate deferi jurământul decisoria (art. 1210) 388—389
Puterea, judecătorului în ceea ce priveşte admiterea
sau respingerea jurământului decisoriu . . . 389—392
Procedura deferirei jurământului decisoriu (art. 237—
246 Pr. civ.) . . . . , . . 392—410
Efectele deferirei jurământului (art. 1211). . . 411
Prestarea jurământului si efectele acestei prestări
(art. 1213, 1215. 1216, 1217, 1218). . . . 411-418
Referirea jurământului (art. 1212, 1214). . . 418—422
 Pagina
Refusili de a presta jurământul sau de a-1 referi . 422—423
Despre jurământul deferit din oficiu.—Divisiune (art.
1219) 423
Jurământul supletoriu sau supletiv . . . 423—426
Condiţiile necesare pentru ca jurământul supletoriu
să poată fi deferit (art. 1220, 1221) . . . 427—435
Efectele deferirei, prestărei sau retuşului jurămân­
tului supletoriu . . . . . . . 435—438
Jurământul estimatorin (in litem sau en plaids) (art.
1222) 439—445
Deosebire între jurământul decisoria şi acel supletoriu 445—446

APENDICE
Despre autoritatea lucrului judecat.—Noţiuni gene­
rale.—Definiţie (art. 1201). 447—457
Autoritatea lucrului judecat în materie civilă . 457—458
Hotărîrile care pot dobândi autoritatea lucrului ju­
decat. — Hotărîri pronunţate în România. — Hotărîri
pronunţate în ţară străină (art. 374 Pr. civ.) . . 458—479
Hotărîri date în materie contencioasă . . . 479—487
Hotărîri definitve 487—491
Hotărîri provisorii . . . . . . 491—493
Ordonanţe presidenţiale (art. 66 bis Pr. civ.) . 493—494
Hotărîri condiţionale . . . . . . 495—496
Hotărîri nule ' 496—500
Hotărîri preparatorii (premergătoare) . . . 500—504
Hotărîri cuprindând reserve . . . . 504
Hotărîri pronunţate de arbitri . . . . 504—505
Hotărîri emanate de la comisiunile instituite prin .
legea rurală din 1864 . . . . . . 505—506
Hotâriri de expedient . . . . . 506—508
Hotărîri pronunţate în lipsă . . . . 508
Părţile hotărîrei care produc lucrul judecat . . 508—514
Elementele constitutive ale lucrului judecat.—Con­
diţiile cerute în această privinţă . . . . 514—516
Identitatea de obiect (eadem res, idem jus) . . 516—527
Identitatea de causa (eadem causa petendi) . . 527—538
Identitatea de părţi sau de calitate (eadem condi-
ditio persanarum) . . . . . . . 538—541
Moştenire.—Representaţi universali şi cu titlu par­
ticular . . . . . . . 541—549
Mandanti şi mandatari . . . . . 549—561
Excepţii la principiul relativităţei lucrului judecat 562—576
Efectele principiului autorităţei lucrului judecat în
materie civilă . . . . . . . 576—581
Autoritatea lucrului judecat în materie represivă.—
Regule generale . . . . . . . 581—584
Hotărîrile care au puterea lucrului judecat . . 584—588
 Pagina
Decişii emanate de la juridicţiile de instrucţie (ca­
mera de punere sub acusare sau judecătorul de ins­
trucţie) . . . . . . . . 588
Decişii sau ordonanţe de neurmărire [de non lien). 588—593
Decişii sau ordonanţe de urmărire sau de trimetere
(de renvoi) . . . . . . . . 593—598
Decisiile emanate de la juridicţile de judecată sau
de fond 598—603
Părţile botărîrei care produc lucrul judecat în ma­
terie represiva . . . . . . . 603
Condiţiile cerute pentru ca hotărîrea pronunţată de
un tribunal represiv să fie investita cu autoritatea
lucrului judecat . . . . . . . 604—605
Identitatea de obiect . . . . . 605—606
Identitatea de causă . . . . . . 606—622
Identitatea de părţi sau de persoane . . . 622—629
Efectele principiului autorităţei lucrului judecat în
materie represivă . . . . . . 629— 631
Autoritatea sau influenţa în materie penală, a lucru­
lui judecat în civil, şi vice-versa . . . . 631
Influenţa sau înrîurirea asupra penalului a lucrului
judecat în civil . . . . . . . 632—643
Influenţa sau înrîurirea, asupra civilului, a lucrului
judecat în penal . . . . . . . 643—658
Decisiile represive care produc lucrul judecat asupra
civilului 658-659
Influenţa lucrului judecat în penal, asupra altor acţi-
uni civile de cât acele în daune 659-667
Autoritatea lucrului judecat în materie administrativă 667—669
Addenda et Corrigenda- 671-675
Tabla materiilor cuprinse în voi. al VII-lea. . 677—682
Tabla numerică a articolelor explicate în t. VII . 683—700
Tabla alfabetică şi analitică a materiilor cuprinse
în volumul de faţă 701 urm.
 TABLA NUMERICA A ARTICOLELOR
explicate i n
VOLU3IUL AL Vll-lca

C o d u l Oi^-il.
Art. Pag hut. Art. Pagina.
1 . . ' 244 307 un. n. 3
2 467 308 276 urm.
13 453, n. 4 349 124. n. 4
15 563 nota 383 . ' 551
32 231 390 551
33 252, n. 3 413 383: 385, n. 3 : 387
41 309 428 552
85 558: 561, t. şi n. 2 448 2'. n. 2 : 5, n. 2
129 2. n. 2 : 3 nota 458 urm 552
130 659 4851
1631 486} 39
165 . 69, n. 1 : 314 487j
167) 489 311
166 559 5821
180 645. 652 : 660, 661 583/ 492
207 92 590)
211 659 602 \ 317
213 645, 652 606)
235 295, n. 1 622)
245 490, n. 2 624/ 250, n. 4
248 533, 534 628 240
694 7 : 9 , n. 1 : 10 urm. si
|1 311, t. si n. 4 : 316, t. I l l , 330 urm.
289J 560, 563 711 566 urm. şi t. I I I . p.
290 564 386 urm.
292 urm. 560 726 383
295 314 777 576
296) 792 8
297 1 1 7 : 253 nota: 276 793 . 2, nota
298) 806\
640 urm., 666 807| 160
299)
300/ 812 310, 366, n. 4
 Art_._ Pagina Pagina
859 " . ~. 172 Î166" . 19ilrm7ri9,
860Ì 130 : 133 urm.. 136 n. 2 şi 3
861/ 154 1167 . 29, 49 urm,;
864) 52 urm., 57 urm ; 61
865 136, n. 1 urm. ; 75, 240 şi t. IV,
866) p. 107 urm.. 476 urm.
941 366, n. 4 1168 4, 46 urm.; 74, 75; 240
951 16, 17 urm; 23 şi t. IV, p. 107 urm.,
952 13, ii. 2, 20, 40 476 urm.
953 . 9, 266 1169 96, 106 urm.; 342
959 2 nota; 71 1170 121 urm. ; 310,321
960\ 1171 124 urm.
961/ 659 1172 149 urm. : 203
966 266 1173» 152 urm., 158, 160
967 .111,538 1174) ,urm., 273
969 115, n. 2 1175 162 urm.
972 187 1176|
973 157, 163, 164, 174, 180, 1177[ 170 urm.
580 1178)
974 83, 165: 185, 312, n. 3 ; 1179) 77,116,149.170, n. 3;
334 n. si t. V, p. 197 urm. 1180| 149,152,163, n. 2; 188
975 63, n. Ì ; 82, 186, 334, 1181] urm., 200 urm.. 209,
nota; 416 şi t. V, p .217 273, 429.
nrm. 1182 172, 174 urm.
983 204 1183ţ 117, 210 urm.; 228, n.
998\ 623, n. 3 ; 634, n. 2 ; 1184/ 2 : 273, 430
999/ 651, n. 1, 656 1185 219 urm., 226; 429,
1001 313, n. 1 n. 3
1038 311, 314, 315, 417, 1186 223 urm.
n. 2, 574 1187 226 urm.
1047 574 1188 . 228 urm., 276
1056 416, n. 3, 574, 575 ; 1189 234 urm.
1060 576 1190 42 urm., 52 urm., 55
1092 59 urm.: 240
1098 . 28, 35 1191
1138 314, 315 1192
1142 418, n. 4 1193 193, n. 3 ; 247 urm.,
1157 . 17 urm. ; 23 1194 260 urm., 264 urm.
1158 24 1195
1159 1196
1160 1197 . 57, 117, 271 urm.
25 urm. 1198 . 278 urm., 289 urm.
1161
1162 1199 304 urm.
1163 13, n . 7 ; 17, 21 n. 1; 1200 306 urm.
29 urm. 1201 311, 456 urm., 604
1164 . 28, 34 urm. urm.
1165 6 urm. ; 19 1202 104, n. 3 ; 311 urm.
Art, Pagina Ari. Pagina
Î20T 266, 291 ; " j ^ n r E Ì4T61
1201 . . . 324 1417/ 370, 424; 431, 433
1205 . . 324 urm. 1428 551
1206 327 urm., 333 urm. ; 1432 313, n. 1
335 urm., 348 1435 . 311, t. si n. 5
1207 . . 360 urm. 1441 . ' 184
1208 . 363 urm. 1472 . 364, 365: 431
1209 . . . 372 1536 . 53, 382
1210 . . 388 urm. 1597 247. n. 2
1211 . . 411 urm., 419 1598 . 35', n. 2
1212 . . 419, 420 1621 256, 286, n. 2
1213 . . 412 urm. 1653 418 nota : 572
1214 . . 420 urm. 1656 257
1215 . . . 415 1669 572
1216) 1681 418 nota
1211} 416 urm., 573, n. 3 1689 45. n. 3
1218) 1701 45', n. 3
1219 . 117, 423 urm. 1716 414
1220 117, 427 urm., 445 1717 579, n. 2
urm. 1770 38 urm.
1221 . 435 1737 467
1222 362 nota; 439 urm', 1847 310
445 urm. 1854 111
1238 . . . 315 1865 235, 236
1242 382, 551, n. 2; 552 1876 93
1245 . . 137, n. 2 1900 1, 11. 1: 2 nota : 49,
1248 . . 126, n. 1 50 ; 51, n. 3 ; 54, 68
1255 . . . 90 urm. 71 urm., 190.
1258 335. n. 3 ; 455, n. 2. 208, 209
1260 . ' . . 321 19031
1265 . . 9 2 : 381, n. 2 1904/ 374, 375 urm. t. şi n. 1
1277 . . 312, n. 3 1906 372 urm.
1309 . . . 4 6 nota 1907 376, n. 3
1394 . . 186, 187 1909 164, n. 3. 187
1912 119, 307 : 354, n. 2

Procedura civilă.
66 112, t. şi n. 3 : 113, 185 293
114 nota ; 502, 11. 3 186 294
66 bis. 493 urm. 187 295 302
81 388, n. 4 188\
556 295
94 189/
104 480 190 295
106 563 nota 191 296
151 386, n. 1 : 503 192)
293. t. si n. 1 : 436, 296
160 193j
n. 1: 503 194 297
 Pagina Art. Pagina
349, 350, t. 244 403
si n. 4 245 386, 403
299 260 161, n. 1 ; 506
300 290 341, n. 3 : 413, 414
300 438 : 535, n. 1
300 292 512. n. 2 : 579, n. 2
316 556, n. 6
317 490, 491
301 323 501
327 535, n. 2
302 3411
295 342/ 467
299 358 505
374 143, 162 : 325, n. 2 ;
302, 303 410, t. şi n. 2 ; 459
urm. Vedi şi 1.1, par­
300 tea 1, p. 192 urm.
332 375 143. 162.
74. 296: 322, 324, 377 489
430 400 579, 580
407, 435 404 577 t. si n. 4 : 578
303, 407 455 216, n. 1
16, 371, t, si ii. 1 ; 474 urm 580
)1, t. şi n. 2 : 392 514 185, t, si n. 1
urm. 516 . ' 185
560 490, n. 2
393 urm. 718 137, 138 t. si n. 1
722 187, 254 nota
724 bis 166. n. 4': 187, n.2
402 728 bis 187
303, 407, 435 735 298, 393

Procedura penală.
632 241 588 urm., 592
605, 634, n. 2 242 590 urm.
605, 634, n. 2 355 301, t. şi n. 2
634, n. 2 361 654
)5, 624 333, 637, 362 596
640, 645 365 598
302 366 121, n. 4 ; 347
589 375 654, n. 2
594 nota 38U
623. 624, 633 382/ 623, n. 3
347 383 584 urm., 598, 600,
594 nota 603, 606 urm.
622. n. 2 388 594 urm.
. ' 593 389 623, n. 3
 ArL Pagina Art. Pagina
406 472" . . 600
407 586, 600 481 600, t. şi n. 5; 601
444 . 489, 586, n. 1; 599 nota 602, t. si nota
445 624, t. şi ii. 4 : 625 603
nota, 626 593 592
446) 600 600, t. şi n. 5 ; 601
449J 625 nota nota
466 645, 652 : 660

Codul penal.
4 587 262 589, n. 5 ; 609
52 619 263\
58 657 264j 609, 621
60 597 267 590 nota : 619
62 657 270 613, n. 2 : 614 nota
63 urm. . 615 272 urm. 619
208 619 275 640
230) 277 609
609, 662, 664 nota 288)
232) 130 n. 3 : 301, 302
238 urm. 609 289/
211 629 306 621. n. 3
243 664 nota 307 666, t. si n. 2
246 . 610, 627, n. 1 323 . ' 618
248 609, 612, 655 329 666, n. 2
249 655 332 618
256| 350 608. t. si n. 2
257 ( 657

Codul de justiţie militară.

222 . . 657 257 . . 619
263 . . 648, n. 1

Codul comercial.
1 102, n. 2 47 177, ii. 2
5 213 50
10 381. n. 1 51 210 urm., 212 urm. :
22 ur m. . . 218'. 220 52} 216, n. 1 : 428, 430,
23 213,' n. 2 53 433
26) 54)
27/ 212, 430, n. 2 55 269 urm.. 369
31/ 56 . ' 270
32/ 214, 218, 222 57 178
46 121, n. 1 si 3 ; 178, 58 292, n. 4
196 : 258, 269 urm., 68 178, n. 2
284, n. 1 : 319, n. 2, 78 550
325. n. 5 : 340, 369, 88 197, 256 n. 2 : 270.
414, 428 367
 Art. Pagina Art. Pagina
253~ . " " 5 5 0 532 2567270
256 197, 256, n. 2 ; 270 557 257, 271
367 602 257
270 172 619 45, n. 3
275 200, 202, 205 710 565
276 202 713 552
313 204 urm 717 552 !

349 368, 369, n. 1 792 308

354 292, n. 4 807 383
365 172 875 634
431 440, n. 2 876 urm. 618
445 256 943 565
478 249, n. 1 : 256 947 577, n. 4
488 45, . 3 n 949 378, 578, nota
491) 950 578, nota
493/ . 256

Constituţie.
9 127, n. 4 105 613, n. 1 : 633, n. 4
14 466, n. 1 125 351, n. 2
17 468 130 (131) 668, n. 1
30 470 132 126, n. 1
102 594 nota

Legi speciale.
Legea Curţei ele casaţie, din 24 ianuar 1861.

13 . . . 599 I 74 . . 479, n. 2

Legea rurală, din 15 aug. 1864.

7 . . 126, n. 1.

Decretid domnesc din 1864, pentru înfiinţarea Consiliului de stat.

1 668, n. 2,

Legea din 9 iulie 1866, pentru desfiinţarea Consiliului de stat.

1
3
6 . 471, n. 1 : 668, n. 1
7
8

Legea din 24 martie 1872, pentru administr. Domeniilor Statului.

17 . . . 384.
 Legea de urmăriri, din 24 martie 1877.

20 . ' .. . 668

Legea din 27 octombrie 1877, p. atribuţiile Ministerului public.

. . 388 n. 4

Legea din 20 fevruar 1879, asupra clausei penale.

1 . . . 141

Legea din 9 martie 1880, pentru organisarea Bobrogei.

71 351, n. 2.

Legea din 7 april 1881, asupra străinilor.

7 . . . 471

Legea elin 3 april 1882, p. regularea proprietăţei imobiliare din

Dobrogea,

. . . . .251

Legea din 20 iunie 1883, asupra loteriilor.

. 609, nota

Legea din 8. iunie 1884, relativă la constituirea corpului de advocaţi.

3 . . . .563

Legea electorală, din 9 iunie 1884

134 . . 562, n. 2

Legea, sanitară, din 3 april 1885.

113 . . . . 612, 619

Legea din 31 martie 1886, p. mojiopolul chibriturilor şi cărţilor de joc.

668

Legeap. autentificarea actelor, din 1 septem. 1886 şi 1 ianuar 1887-

Art. Pagina Art. Pagina

___ . ^i~26 "6" 139, n. 2
7
l
3
5 } . 137, 138, 139, 146 8
144, n. 2 ; 145
128,129 ; 133,144, n. 1
4 139, 140 9 . . . 130
44
 Art, Pag ina Art. Pagina
10 131, 144; 145, n. 1, 2! 132, t. şi n. 1
154 22 149, 150, 152 ;, 273
11 127, 136, 137, 139; 24 126
140, t. şi n. 2 ; 146 26 144, 147
12 133 27 146
13\ 28Ì
11/ 131 29/ 148
16 130 30 175
17 130, n. 3 31 133, 229
18 '. 130, n. 2 132 32 211, 230, n. 3
19 129 33 133, 139
20 133, 152 urm. ; 160 34 142
urm. 174

Legea eliti 28 fevruar 1887, pentru monopolul tutunurilor.

668

Legea din 1 septem. 1890, pentru organisarea judecătorească,

52 . . . 127
80 . . . . 356
100 . . . 608, n. 2

Legea din 2 iunie 1892, pentru Creditul agricol,

38 . . . 140, 141

Legea din 28 mai 1893, pentru tocmelele de lucrări agricole.

2
6
7 141
14
15
26 142
fjegea din 28 mai 1893, p. modificarea unor articole din Codul penal.

645 n. 1

Ijegea din 13 fevruar 1894, pentru organ. Minisi, afacerilor străine.

23 142

Legea din 15 decembrie 1894, asupra alienaţilor.

. 88, 95

Legea din 29 ianuar 1895, pentru organ. Curţei de compturi.

23 669
 Legea din 18 martie 1895, asupra numelui.

10 571

Legea din 1 april 1895, pentru înfiinţarea unei bănci agricole.

12 161, n. 3 : 175 n. 2

Legea judec, de ocoale, din 1896

Art. Pagina 1
Art. Pagina
21 141 "73" 605, n. 5 : 606 nota
29 506 89 . 122, 507
61 526 nota 91 507
66 137, 138 98 . . 490, n. 2.
67 482, t. şi n. 3 : 484 99 . . 161. 485

Legea timbrului, din 24 fevruar 1900.

17) 31 133
18/ 128, n. 2 şi 3 71 668
20 8 16 392, n. 5

Legea din 12 martie 1900. pentru căsătoriile militarilor.

. 167 nrm.

Legea din 15 martie 1902, asupra libertăţei individuale

127 . . 589, n. 2

Legea din 18 martie 1900, asupra monopolului hârtiei de ţigară.

. 668

Convenţii încheiete cu diferitele State.

. 142, 143 ; 303, n. 2 şi 3 : 467, 469, t. şi n. 2, etc.

Lesiuiri vechi.
Capitulaţiuni încheiete cu 13, n. 1 ; 15, n. 2
Poarta. vdei si p. 664 nota
Capit. 292 '. 350, n. 3, 358
474, t. n. 1
Pravila bisericească de la
Pravila lui Matei Basarab Govora.
Capit. 24 . . . 356 nota 101 3F.4- n 1
 Pravila luì Vasile Lupu. 324)
325 \ 452, n. 1
Vedi p. 118, n. 1 ; 134, n. 3 ; 331 j
135 nota; 502, 596 n. 3 ; 597
118, n. 1
nota ; 619 n. 1 ; 662 urm.
nota. Vedi p. mai multe de- Regul. organic al Moldovei.
talii asupra acestei pravile,
cuvântarea ce am rostit cu Art, 279 452
ocasia descMderei cursurilor — 297 474, 475, ,t. si n. 1
universitare a anului 1902— — 355 . . . 118, . 1 n

1903, publicata în Curierul — 364 . . . . 451, 452

judiciar din 1902, No. 63.
Convenţia din Paris.
Codul Ipsilant. — 14 . . . . 451 nota
Vedi p. 355, 359, n. 5 ; 424,
Vechiul Cod penal al Moldovei,
n. 5 ; 425 nota, etc.
din 1826.
Codul Caragea. Art. 1541 583 nota ; 588
— 156j n. 1
Vedi p. 9, n. 3 ; 14, n. 2 : 15 — 169 . . . 135 nota
n. 2 ; 16, 107 nota; 110, n. — 175 . . . 635, n. 2
2 ; 118, 147 t. si n. 2 ; 153 — 183 . . . 119, n. 1
n. 1 ; 216, n. 1 ; 243, n. 3 ; — 263 . . . 584 nota
258 nota ; 299, 302 ; 306. n.
4 ; 344,350, n. 3; 356, n . ' 2 : Vechiul Cod penal al Ţârei ro­
357, 359, n. 5 ; 387, 404, n. mâneşti (Ştirbei).
1: 411, n. 1; 413, 424, n. 5 :
428, n. 1:437, n. 2; 451 notai Art.
kvi. 10
101
- 12 J • 663 nota
621, n. 3 ; 636 nota, etc.
204 , 619, n. 3
Codul lui Andronachi Donici
Vecii ia Pr. pen. a Ţârei ro­
Vedi p . 9, n. 3 : 12, 13. n. 9 : mâneşti
16, n. 3; 70, 107 nota: 107
nota 2 : 119, t, si n. 1 ; 243 Art. 7 587, n. 2
n. 3 ; 258 nota : 311, 357,
358, 359, n. 5 ; 411, n. 1;424 Legea din 16 martie 1842, p.
n. 5; 448, 635, n. 2; 662 nota; oprirea duelului.
664 nota. Art. 11 . . . . 657, n. 1
Regulament, organic al Ţârei Legea epitropi'ceaşcă, din 26
româneşti. april 1840.
Art. 213 . . . 452, n. 1 Art. 1 . 12, n. 1 : 15, n. 2
— 239 . . . 475, n. 1 — 15 . . . . 1 3 , n. 4

Codul Calimach.
3 341 33 12 n. 1 si 3 ; 13
n. 8 : 15, n. 2
475, n. 1 35 . 308, n. 4
6/
 693
Art. - Pagina Art. Pagina
46 . . ~475~n7T ÎÎ58 . 25, n. 4
115 . . . 357 1176 242, n. 4 ; 243, n. 3
192 . 570, n. 4 1177 171, n. 1
220 . . 570, n. 4 1179 urm. . 119, 147, 171
228 . . 15,n. 2 1251 urm. . 9, n. 3
255 . 12, n. 1 : 13, n. 9 1292 286, n. 1
289 ' 13, D . 4 1339 243, n. 3
307 . 13, n. 4 1352 . 119, 357, 383
328 . . 25, n. 4 1422 9, n. 3
329 . . 27 1616 244
379 . . 550, n. 1 1695 306, n. 4 ; 308, n. 1
485 . . 112, n. 1 1706 608, n. 2
604 . 45, n. 3 ; 73, n. 2 1778 urm. 257, n. 2 ; 258 nota
628 . . 123, n. 5 ! 1842 292, n. 4
738 . 105, 241, n. 4 1905 16
739 . . 172, n. 1 1957 . 9, n. 3
745 urm. . • 105 1959 . 14, n. 6 ; 15, n. 2;
1096 . . • 8, n. 1 ; 16, 69
1156 . . . 16 1972 374 nota
1157 . . . 16

Legi străine.
Codul austriac.

2 341 578 172, n. 1

21 12, 15, n. 2 865 16
23 308 t. si n. 4 866 25, n. 4
69 70, n. 1 242 t. şi n. 4
99 357 884 171, n. 1
146 570, n. 4 934 urm . 9, n. 3
165 570, n. 4 1008 119, 357, 383
187 13, n. 9 1060 9, n. 3
248 25, n. 4 : 27 1349 urm 257, n. 2
286 550, n. 1 1393 292, n. 4
369 112, n. 1 1487 9, n. 3; 16, n. 3
461 73, n. 2 1502 374 nota
480 123, n. 5

Proced. civilă austriacă, din 1782.

241 urm. . 113 nota I 297 405
Proced. civilă austriacă, din 1895.
405, n. 3
Codul penal austriac.
586, n. 4 164 657, n. 1
144 urm. 627, n. 1
 Procedura penala austriacă, din 1873.

353 . . . . 625 nota ; 630 nota

Codul penal unguresc, din 1878.

18 586, n. 4 300 . . . 657, n. 1

285 urm. . . 627, n. 1

Legea ungur, asupra schimbului.

4 . . 205, n. 1

Legea germană asupra schimbului, din 1869

(Allgemeine deutsche Wechselordnung).

5 205, n. 1 | 94 . . . 202, n. 4

Legea bulgară din 18 dec. 1897, asupra prescripţiei.

. 373, n. 2

Legea suedeză din 1899, asupra executărei hotărîrilor străine.

. 464, n. 4

Codul penal suedez.

41 (Capit. 14) 657, n. 1

Codul penal belgian.

432 . . . 657, n. 1

Codul general al Imperiului rusesc

(Zwodd Zakonoff).

I Ukasul împărătesc din 28 mai

565 . . 373, n. 2 j 1880 (în privinţa anchetei
in futurum). . . 113 nota

Codul saxon, din 1863.

34 . . . 308, n. 5 ! 1801 . . 570, n. 4

1656 . . . 308 nota |

Codul general prusac, clin 1794

(Allgemeines Landrecht fur die Preussischen Staaten).

5 4 4 (part. II. tit. 1) . . 308 nota | 854 (part. II. tit. 20) 3 4 4 , n. 1
 Proiectul Codului civil german.

Arţ^ Pagina Art. Pagina

192 56ì7n7ì
1256) 1477)
1269} 561, n. 1 1632/ 561, n. 1
1271
Codul civil german din 1896.

2 15, n. 2 766 . 258 nota

12 571 nota 781 234, n. 4
46 214, n. 3 793 urm. 292, n. 4
114 . 3 nota 1303 . 3 nota
126 171, n. 1 ; 189, n. 1 ; 1344 . 561 nota 1
191 t. si n. 1 1362 . 308 nota
141 44, n. 2 1589 . 570, n. 4
142i 1591 urm. 311. n. 4
143 . 32, n. 6 : 44, n. 2 1616 . 570; n. 4
144) 1706 . 570, n. 4 ; 571 nota
195 373, n. 2 22401
225 373, text şi n. * 2244 . 132, ii. 3
4251 2245)
4291 575, n. 1 2274 . 4 nota

Legea de introducere a Codului civil german

(Einfiihrungsgesetz).

14, § 3 . . 305 nota | 16, § 1 304

Codul penal german, din 1851.

. 587, n. 2 I 172 657, n. 1

Codul penal german, din 1871 şi 1876.

o 588 218 urm. 627, n. 1

209. 657, n. 1 247 urm. 666, n. 2

Procedura civilă germană,

85 (81 vechiu) . 329, n. 5 322 (293 vechiu) 456, n. 3;
231 . . . 113 nota 511
288 (261 vechiu) . 298, n. 2 374 (339 - ) 295, n. 2
3241. şi n. 2 ; 352 383 (348 - ) 296,n.l;
n. 1 ; 390, n. 7 : 429 297, n. 2
n. 2 390 (355 ) 299, n. 5
289 (262 vechiù) 337, ri. 2 291 (356
290 (263 — ) 340, n. 5 392 (357 298, n. 2
>}
291 (284 — ) 390, n . 7 : 445 (410 ) 372, n. Î ş i 3
429, n. 2 446 (411 ) . 390, n. 7
 Art. Pagina Art. Pagina
447 urm. 113 nota 484 (446 v e c b i u ) . 352, n. 1-
449 (414 vechiù) . .386 353, n. 3
471 (433 - ) 406, n. 3 532 (494 - ) . 328, n. 4
478 (440 - ) 403, n. 1 705 (645 - ). 456, n. 3
480 (442 ) 395, nota 4891. şi n. 4 ;
481 (443 ) 298, n . 2 ; 706 (646 — ) . 456, n. 3
352, n. 1 722 (660 - ) . 464, n. 4
483 (445 — ) 352, n. 4

Legea de introducere a Pr. civile

(Einfuhrungsgesetz).

19 . 456, n. 3

Procedura penală germană.

61ì 399 urm. 630 nata
62/ 298, n. 2 ; 352, n, 1 401 625 nota
64 352. n. 1 403 629, t. şi n. 4

Codu civil neerlandez.

72 .561, n. 2 1933 . 249, n. 1

385 . 15, n. 2 1953 urm. 456, n. 3
1076 . 569 nota 1957 . 561, t. si n. 2
1490 . 69, n. 3 1965 . 327, t. si n. 2
1861 .257, n.2 1977 . 426, n. 3
1915 . . 206

Codul ele Pr. civilă neerlandez,

876 urm. . . 113 nota

Cod penal neerlandez din 1881 (pus in vigoare la 1886).

. 587 695 urm. 627, n. 1, in fine

156 . 657, n. 1

Codul civil italian.

61 3 nota 1121 . Ili
114 3 nota 1300 16, n. 3 ; 69, n. 3
242 . 124 1301 6
402 561, n. 2 1302 85, n. 1
335 5, n. 2 1310 44, 310
616 . 519 1311 . 49
797 . 383 1314 254 nota
933 555 nota 1317- 155, t. şi n. 1
1119 3, nota 1319 162, n. 2 ; 166
 . Pagina .Art. Pagina
200."n7T7~206 Î34T. 247, n. 2TT49,T.i:
.' 176, n. 5 1353 . . . ' 315
. 217, n. 2 1364 . . . 3 7 1 nota
. 223, n. 1 1374 . . 426. n. 3
. 231, n. 4

Procedura civilă italiană.

395 nota; 403 251 113 nota

n. 1 941 464. n. 4

Procedura penală italiană.

6 . . . . • 660

Codici penal italian, din 1889.

11 471 nota
. 589 241 657, n. 1
470, n. 1

Codul de comerţ italian.

291 . . . 205, n. 1

Codul civil portughez, din 1867.

. 257, n. 2 2507\
2508/ , 242, n. 3
. 254 nota 2516 . . 304, n. 4
101 2520 . . 403, n. 1
. 102, n. 3 2523 . 365, n. 3 ; 371
: 322, n. 1 nota
.. 327, n. 2 2527 . 414 nota
456, n. 3 ; 561 2533 urm. . 426. n. 3
. 242, n. 2

Codul penal portughez.

386 , . . . 657, n. 1

Codul civil spaniol, din 1889.

15, n. 2
. 1251 . 457 nota
160 1252 . . 457 nota ; 561
. 155, n. 1 1260 . 361
. 327, n. 2 1301 . . 16, 69
242, n. 1 si 2 1827 . 257, n. 2
 Codul federal al obligaţiilor (Elveţia, L. dm 1881).

Art. Pagina Art. Pagina

148 . . 374 noa *

, 287, n. 4 723 205, n.l2
491 257, n. 2 820 210

Legea federală din 22 iunie 1881, asupra capacitata civile.

1 . . 15, ii. 2

Codul civil al Cantonului Friburg.

2173 . . 457 nota \ 2236 . . 201, n. 1

Codul civil al Cantonului Vaud.

1004 . . . . 457 nota

Procedura civilă a Cantonului Vaud.

Formele jurământului.
394, n. 3

Codul civil al Cantonului Neuchatel.

1100 457 nota

Codul de Pr. civilă grecesc, din 1834.

858 urm . . , . 464

Codul de Pr. civilă serbesc.

564 , ; 47, n. 2

Codul civil otoman, din 1867.

Art. Pagina Art. Pagitui_^

1572 322, ii. 1 J

338, n. 2
1581
1573Ì 1588 340, n. 2
331, t. şi n. 4
1574/ 16061
1575 321, ii. 2 325, n. 3
1607/
1580 324

Codul civil japonez, din 1896.

15, n. 2 I 119 44, n. 2

 Ante-proiectul Codului japonez , elaborat de prof. Boissonade.

Art. Pagina Art. Pagina

582 . . . 75, n. 6 !
1372 urm. . . 361, n. 2
589 . . 65, n. 2 i
1413 urm. . . 457 nota
1315/ • • 1 0 b
• > - ! n 1 1414 . . . 448, n. 3
1316 . . . 113, nota ! 1422 . . . 650

-
Ante-proiectul de revisuire, elaborat de Laurent

142 . . 3 nota
307 . . . 561 1390V 362 nota: 426
1380 . . 457 nota 1391/ n. 3

Codul civil fr. (Articole nereproduse in Codul nostru sau modificate).

Art Pagina Art. Pagina

890 . 8 : 1711 9,n. 1

972 . 136 ! 2052 . 342
1079 8 I
1118 Pr. civilă fr.
1125 16
1313 7, 9 25 525, n. 3 ; 526 nota
1315 106, n. 1 j
480 . .638
1321 . 166 J
Pr. penală fr.
1329 217, n. 1 si 2 >
1331 223, n. 1;224 ! 451 634. n. 1
1335 229, n. 1 !
1336 233. n. 6 I Codul penal francez.
1337 234, n. 4 !
. 241 ! 12 . . 663 nota
1415
1442 . 241 i
Codul forestier (silvic).
1504 241
1674 urm. 9, t. si n. 3 I 182 . . . 641
1706 . 9, n. 1 !

Legea fr. din 1 decembrie 1900 (dreptul femeilor de a exercita

profesiunea de advocat).

357 nota

Vechile ordonanţe, fr., din 1566 si 1667

. . . 113 nota ; 246

Legea franceză asupra alienaţilor, din 1838.

88, 95, n. 2
.700
Codul lui Manii (India). Legile lui Solon.

233) . 582, n, 1
234/ . . 582. n. 1
Legile Evreilor.
Legile Egiptenilor. .
. 582, n. 1
582, n. 1

Moise (Deuteronom).

Capit. 17, v. 6 . . 243, n. 3 | Capit. 19, v. 15. . 243, n. 3

Mohamet (Koranul).

Vedi p. 243, n. 3 : 299, 352, 353 t, si n. 1

V. şi t. V, p. 81, n. 2

mm~—
 L I A ALFABETICA SI ANALITICA

A MATEEIILOR C U P E I N S E ÎN VOLUMUL' D E F A T A i)

ABSENŢA.—Hotărîrile date in favoarea, sau în contra acelor tri-

meşi în posesiunea provisorie a bunurilor unui absent, au
autoritatea lucrului judecat în privinţa absentului, 553.
—Aceste hotărîri n'au, însă, autoritatea lucrului judecat în
privinţa terţiilor, cari ar pretinde mai tărdia a fi moşteni­
tori presumptivi ai absentului, 482.
ABSENŢI.—Jurămîntul nu poate fi deferit acelor declaraţi sau
presupuşi absenţi, 386, 390.
—Se poate, însă, deferi jurămîntul persoanei care n'ar fi faţă
la judecata, remânend Cel 6cl Stì fie înştiinţată despre defe­
rirea jurămîntului, şi că nevenirea ei la termenul hotărît
să fie considerată ca un refus de a'l presta, 386. V. Jurămînt.
ABSOLVIRE.—Efectele ei asupra acţiunei civile, 656, t. şi n.
4 ; 657 nota.
—In privinţa complicilor, 628. V. Complice, Complicitate.
ABUS DE ÎNCREDERE. — Proba testimonială nu este admisi­
bilă, de câte-ori este vorba de o sumă mai mare de 150 lei,
pentru-că acest delict presupune existenţa unui contract ci­
vil (mandat, deposit, etc.), care urmează a fi dovedit con­
form dreptului civil, 252, n. 1. V. Probă testimonială.
ACADEMIA ROMANĂ. — Modul cum acest institut de cultură
premiază operele care se supun aprecierei sale, 409, n. 2.
ACHIT ARE.—Efectele ei asupra acţiunei civile, 653 urm.
—In privinţa complicilor, 626 urm. V. Complice.
YACTE ANULABILE.—Numai actele anulabile, nu însă şi acele
inexistente, pot fi cofinnate, 43, 44, t, şi n. 1 ; 72, 73, 95.
—Acţ. in anulare nu se aplica, de asemenea, actelor inexis­
tente, ci numai acelor anulabile, 2 urm.
—Când actul este anulabil, si când este inexistent, 3, 4.
ACTE AUTENTICE, 124 urm.
—Definiţie, 124, 125.
—Societăţile în comandită- prin acţiuni şi acele anonime, nu
pot fi dovedite de cât prin acte autentice, 256, n. 2.

') Tote trimeterele indică paginele volumului: lit. t însemnează text, iar
«, nota. Pentru mai multe detaliî, a se vedea tablele vol. V şi VI.
 —Actele autentice au dată certă, 178, n. 2. V. Data certa,.
—Epitropul testamentar poate fi rînduit si prin act auten­
tic, 124, n. 1. .
—Deosebire intre actul autentic şi acel sub semnătură pri­
vată, 174.
—Intre actul autentic şi acel sub semnătură privată recu­
noscut de părţi, 174.
—Funcţionarii competenţi de a autentifica actele, 125.
—Dreptul vechiu al Moldovei (ordon, din 5 martie 1856),
125, ii. 4.
—Actele autentificate de tribunal, 125 urm.
—Îndeplinirea formalităţilor cerute pentru autentif, actelor
se poate face de un singur judecător, 127.
—Actul autentic se încheie în dublu original, unul păstrân-
du-se în arhiva judecătoriei, 128, 132, 232, n. 1.—Vedi însă
Em. Dan, Revista de Drept şi sociologie, anul IV (1901),
No. 1 şi 2, p. 67 urm.
—Presenta neapărată a grefierului sau a ajutorului de grefă
si contrasemnarea actului din partea acestui funcţionar.
127, t. si n. 2.
—Actele autentificate de un străin, care din eroare ar fi fost
rînduit judecător, 127.
—Dreptul judecătorului sindic de a instrumenta după de­
legaţia Ministerului, 127, n. 1.
—Formalităţile autentificărei, 128.
—Réspunsul părţilor, la chestiile judecătorului, prin semne,
131, n. 1.
—Autentific, se poate face prin procurator, 128, t. şi n.
5 ; 129.
—Gasul în care una din părţi ar fi bolnavă ; constatarea
boalei şi a locuinţei unde se instrumentează, 129, 134. Cpr.
şi Trib. Vlaşca, C. judiciar din 1901, No. 6.
—Judecătorul delegat, spre a merge la domiciliul unei per­
soane bolnave, nu poate să instrumenteze la acest domiciliu
actele persoanelor sănătoase, care trebue să se presinte în
persoana la tribunal, C. Iaşi, Dreptul din 1902, No. 10 (cu
adnotaţia noastră).
-Autentif. unui testament, 129, n. 2.
—In caz de delegarea unui judecător, spre a merge la do­
miciliul unei persoane bolnave, nu este necesar ca proce­
sul verbal să fie încheiat la domiciliul acelei persoane, 129,
134, n. 3.
—Caşul, în care părţile au recurs la luminele unui al treilea,
pentru redactarea actului (semnătura acestei persoane), 130.
—Această formalitate nu se aplică la testamente ; Trib. şi
C. Iaşi, C. judiciar din 1902, No. 22 (cu adnotaţia noastră).
—Autentif. actelor acelora cari nu ştiu carte (subscrierea
şi compariţia aceluia care a redactat actul), 130.
—Această formalitate nu se aplică când părţile stiu carte,
130, n. 2.
—In ori-ce caz, lipsa de declaraţie a scriitorului că el a
scris actul, după cererea părţilor, nu atrage nulitatea actu­
lui, 130, n. 2.
—Pedeapsa scriitorului, sau martorilor, cari ar face o de­
claraţie falşă, 130. n. 3.
—încredinţarea funcţionarului care instrumentează despre
identitatea părţilor, martorilor şi scriitorului actului, 131.
Cpr. şi Trib. Vlaşca, O. judiciar din 1901, No. 60.
—Constatarea acestei identităţi, 131, 132.
—Constatarea subscrierei părţilor pe exemplarul care se
păstrează la dosar, în presenta judecătorului care instru­
mentează, 132.
—Redactarea actului în limba română, 132.
—După Codul german, testamentul poate fi redactat în altă
limbă, 132, n. 3.
—Executarea actelor autentice, 133, 161. V. Formidă exe­
cutorie.
—Execut, actelor autentificate în străinătate, 467.
—Autentificarea testamentelor, 133 urm.
—Textele relative la testamente nu se aplică la donaţiuni,
nici la ipoteci, 133, n. 2.
—Libertatea consimţimîntului testatorului (chestie de fapt).
134, n. 3.
—Starea de ebrietate a testatorului, 134, n. 3.
—Cetirea testamentului autentic din cuvînt în cuvînt, 136 urm.
—Testamentul surdilor şi a muţilor, 136, n. 1.
—Actele autentificate de alte autorităţi de cât de tribunal.
137 urm.
—Actele ce pot fi autentificate de judecătoriile de ocoale
137 urm.
—Foi dotale, 137.
—Procuri, 138, 139.
—Tocmelele sau contractele încheiate în tîrguri şi bâl­
ciuri, 139.
—In nici-un caz, judecătoriile de ocoale nu au competinţa
de a autentifica un testament, 139, t. si n. 1 ; t. IV, p. 436,
t. şi n. 1: t. VI, p. 609, n. 2.
—Actele autentificate de judecătoriile comunale, 139 urm.
—Primarul este acela care dă autenticitatea actului, con-
trasemnarea notarului fiind obligatorie, 140.
—Ajutorul de notar nu poate înlocui pe notar, 140.
—împrumuturile constituite cătră creditul agricol pot fi au­
tentificate de primar, ajutorii de primari sau consilierii
comunali cu ştiinţă de carte, 140.
—Membrii comisiei interimare au aceeaş competinţa, 140.
—înfăţişarea creditului agricol înaintea autorităţei chemate
a autentifica actul, nu este obligatorie, 141.
—Autentif. tocmelelor de munci agricole este de competinţa
consiliilor comunale, 141, 148.
—Contestaţiile isvorîte din asemenea tocmeli sunt de-com-
petinţa judecătoriilor comunale, cu drept de apel la jude­
cat, de ocol, dacă suma reclamată este mai mare de cinci
lei, 141.
—Chiusele penale şi actele de solidaritate sunt oprite în
contractele de murici agricole, 141. V. Tocmeli agricole.
—Actele de tocmeli agricole sunt executorii, după ce se
învestesc cu formula executorie de consiliul comunal, 142.
—Actele autentificate în străinătate de agenţii noştri diplo­
matici sau consulari, 142 Urm. V. Ageriţi diplomatici, For­
mulă executorie, etc.
—Actele emanate de la legaţiunile străine nu sunt admise
în ţară, dacă nu sunt legalisate de Ministerul de externe-, 143.
—Actele legalisate sau adeverite, 143 urm.
—Au dată certă, 178, n. 2. V. Dată certă.
—Deosebire între legalisare şi autentificare, 143, 144.
—Caşul în care partea nu ştie carte, sau nu poate să sub­
scrie, 144, 145.
—Procura semnată prin punere de deget, 145.
—Formalităţile ce trebue să întrunească asemenea procură,
145, 146.
—Autorităţile competente spre a legalisa actele, 145.
—Actele care pot fi legalisate de poliţai şi comisarii de po­
liţie (procuri, conturi, facturi p. furnituri, certificate medi­
cale, etc.), 145, 146.
—Procura legalisată de intendentul unui penitenciar (ne-
validitate), 146.
—Legalisarea oblig, unilaterale semnate prin punere de
deget (nevaliditate), 147, 148.
—Validitatea acestor acte sub legea veche, 147.
—Efectele actului autentic, nul pentru lipsă de forme, sau
din causa incompetenţei, ori incapacităţei funcţionarului care
a instrumentat, 149 urm.
—Caşul în care actul autentic, nul ca atare, poate constitui un
început de probă, în privinţa părţei care Fa subsemnat, 273.
—Validitatea actului ca act sub semnătură privata, 149,
150, n. 2 ; 151, 203.
—Oblig, sinalagmatice nesemnate de toate părţile (început
de probă), 150.
—Oblig, unilaterale semnate de părţi (probă complectă) ;
150, n. 2.
—Caşul în care actul n'a fost semnat de părţi, 150.
—Caşul în care partea a făcut o declaraţie mincinoasă că
nu ştie a subscrie, 151.
—Consecinţele care resultă din împrejurarea că actul autentic,
nul ca atare, valorează ca act sub semnătură privată, 151.
—Necesitatea intervenţiei unui funcţionar public, 151.
—Caşul în care funcţionarul public n'a subsemnat actul
(Controversă), 152.
 705
—Puterea probatorie a actului autentic, 153 urm.
—Actul face credinţă despre data sa pană la înscrierea în
falş, 153.
—Faptele care se cred pană la înscrierea în falş (acele care
s'au petrecut sub ochiî funcţionarului care a instrumentat),
154 ; 364, n. 2.
— Caşul în care funcţionarul, care a instrumentat, este ur­
mărit pentru falş de Cătră minist. public, 154, n. 2.
—Caşul în care una din părţi defăima actul de falş, 154, n. 2.
—Caşul în care falşul este patent, 154, n. 2.
—Faptele care, într'un act autentic, se cred numai până la
dovada contrară (acele care nu cad sub simţurile judecă­
torilor), 155.
—Actul autentic poate fi dărîmat prin acţiunea în simu-
laţie, 156. V. Acţ, în simulaţie.
—Deosebire, în cât priveşte administrarea probei, între cei
de al treilea si părţile contractante, 156, 157, 285 si t. V,
p. 275, t. şi notele 1, 2.
—Dovedirea simulatiei prin interogator, jurămînt, etc. 157,
285, n. 3.
—Puterea probatorie a clauselor enunciative dintr'un act
autentic, 158, 159.
—Constatarea în act a unor fapte ce funcţionarul public nu
avea căderea de a constata (Nu fac nici-o dovadă), 159,160.
—De exemplu : constatarea într'un testament că testatorul
era incapabil, nu face nici-o dovadă, 160.
—Soluţia contrară e admisă în Codul spaniol de la 1889,160.
—Puterea executorie a actului autentic, 160 urm.
—Judecarea contestaţiilor ivite cu ocasia executărei unui
act autentic, 161, 162.
—încetarea puterei executorie a actului autentic, 154, n.
2 ; 162.
—Executarea actelor autentice instiatmentate în străinătate,
143 162
àCTE AUTENTICE (COPIILE ACTELOR AUTENTICE), 228
urm.
—Ce este o copie de pe un act, 229.
—Reproducerea actului prin procedeul fotografiei sau alte
mijloace, nu este o copie, 229.
—Nimic nu se opune, însă, la fotografiarea unui act auten­
tic, 229, n. 3.
—Deosebire între copie şi original. 229.
—Tribunalele pot, în dreptul nostru, elibera copii şi de pe
actele sub semnătură privată, 230.
—Soluţia contrară este admisă în dreptul francez, 230.
—Exactitatea unei copii putând fi contestată, se poate cere
înfăţişarea originalului de câte ori originalul există, 231.
—Aceste principii nu se aplică extractelor de pe actele sta­
rei civile, extractele având, în asemenea materie, aceeaş pu­
tere probatorie ca si însăşi registrele, 231.
45
 —Caşul în care originalul, care se păstrează în archivă, a
fost distrus, 232, 233.
—Caşul în care copiile au aceeaşi putere probatorie ca şi
originalul, 233.
—Copiile care pot servi numai ca început de probă, 233.
—Copiile care nu au nici-o putere probatorie (copii de pe
copii), 234.
—In Codul francez, copiile de pe copii pot servi ca simple
informaţii şi să autorise pe judecători a deferi jurămîntul
supletor, 234.
ACTE-CONFIRMATIVE.—Vedi Acte amdabile. Confirmare, etc.
ACTE INEXISTENTE.—Teoria actelor inexistente şi anulabile.
2 urm. Vedi Acte anulabile.
ACTE EMANATE DE LA GUVERN.—Sunt acte autentice, 124.
ACTE LEGALISATE.—V. Acte autentice.
ACTE LEGISLATIVE.—Sunt acte autentice. 124.
ACTE RECOGNITIVE, 234 urm.
—Definiţia actului recognitiv, 235.
—Dreptul străin, 234, n. 4.
—Act primordial sau primitiv, 235.
—Actul recognitiv poate fi sub semnătură privată, 235.
—Actul recognitiv nu mai are astă-di însemnătatea de altă
dată, 235.
—Efectul actului recognitiv este de a întrerupe prescripţia,
235, 236. V. Prescripţie.
—Deosebire între actele recognitive.şi acele întreruptive de
prescripţie, 236.
—Critica legei, 236, 237.
—Deosebire de redacţie de la Codul fr.. după observaţiile
lui Marcadé, 237, 238.
—Debitorul poate dovedi că datoria este mai mică de cât
se arată în actul de recunoaştere, 238.
—Exemplul dat de Marcadé, 238, 239.
—Art. 1189 nu se aplică de cât la actele recognitive pro­
priu dise, 239.
—Neàplicarea acestui text la drepturile reale, 239, 240.
—Neaplicarea acestui text în materie comercială, 240.
ACTE SECRETE.—V.-—Contra-înscris.
ACTE SOLEMNE.—In contractele solemne, actul scris este ce­
rut ad solemnitatem, iar nu ad probationem, 47, 101, 124,
150, 249, t. şi n. 2 ; 252. V. Contracte solemne.
—Nu pot fi confirmate nici expres, nici tacitamente, 48, t.
şi n. 2 ; 51, 65, n. 3 ; 76, 77, 90, ' t. şi n. 4. Cpr. şi Trib.
Covurlui (în privinţa convenţiilor matrimoniale), Dreptul
din 1898, No. 31. Vedi si C. Bucureşti, C. judiciar din 1902,
No. 68.
—Nu pot fi dovedite prin jurăinînt, 367.
—In toate contractele solemne, de câte-ori părţile sunt re-
presentate prin procuratori, procura trebue să fie autentică,
 128, ii. o ; 141, t. şi ii. 1. Cpr. C. Bucureşti, C. judiciar
din 1902, No. 68 şi adnot, noastră, asupra sentinţei Trib.
Mehedenţi, C. judiciar acelaş nuinér. V. şi Baudry et Loynes,
Privii, et llijpotli. II, 1413, text şi nota, cari ne-au făcut
distinsa onoare de a cita părerea noastră. Vedi şi t. VI a
Coment, noastre, p. 611, text şi nota 1, 612, t. şi n. 2. V.
Donaţie, Procura, etc.
ACTELE STAREI CIVILE.—Sunt acte autentice, 124.
—Actele starei civile, petrecute sub legea veche, sunt câr­
muite, în privinţa doveditor, de această lege, 245.
—Hotărîrile care ordonă rectificarea unui act al starei ci­
vile n'au puterea lucrului judecat, 483.
-•-Puterea probatorie a extractelor de pe actele starei ci­
vile, şi neaplicarea, în specie, a art. 1188 C. civ., 231.
—Caşurile în care proba testimonială este astă-di admisi­
bilă, 252, ii. 3. Vedi Căsătorie, Naştere. Proba testimonială, etc.
ACTELE SUB SEMNĂTURA PRIVATĂ, 169 urm.
—Definiţia actului sub semnătura privată, 170.
—Nici-o formă nu se cere în genere în privinţa acestor
acte, 170.
—Excepţii în privinţa unor anume acte (art. 1179—1181),
170, ii. 3 ; 188 urm., 200 urm. Vedi Bun şi aprobat, Dublu
original, etc,
—Necesitatea semnăturei manuscrise. 170, 171, 188.
—Un act lipsit de semnătura nu poate servi nici ca înce­
put de probă, 171.
—In ce consistă semnătura':' 171.
—Locul obicinuit al semnăturei, 171.
—Semnătura nu poate fi înlocuită prin pecete, sigil, cruce
sau alte semne, 171.
—Codurile german, austriac şi Calimach, în această pri­
vinţă, 171, n. 1.
—Punerea de deget, recunoscută de parte, poate da loc la
o obligaţie, 171, n. 2.
—Datarea actului nu este indispensabilă, cu-toate-că ea are
mare utilitate, 172.
—In ce consistă data ? Vedi art. 57 C. com.
—Puterea probatorie a actelor sub-semnătură privată, 172.
—Moştenitorii sau representanţii autorului actului pot de­
clara că nu cunosc scriptura sau semnătura autorului, 172.<
—In asemenea caz, se procede la o verificare de scripte, 173.
—Verificarea de. scripte este. însă, facultativa pentru jude­
cători, 173, n. 2.
—Verificarea nu-i leagă nici într'un caz, 173, n. 2.
—Caşurile în care nu este loc de a se recurge la o veri­
ficare de scripte, 173, n. 2.
—Deosebire între actul sub semnătură privată şi acel au­
tentic, 174.
—Intre actul sub semnătură privată, recunoscut de părţi, şi
acel autentic, 174.
 —Actele sub semnătură privată pot fi transcrise, 166, n. 4 :
187, n. 2.
ACŢIUNE IN ANULARE.—V. Rescisiune (Acţ. în rescisiune).
ACŢIUNE CIVILA—Trib. corecţional, sau de simplă poliţie nu
au competinţa de a judeca acţiunea civilă în urma achită-
rei, sau absolvirei prevenitului, ci numai la caz de condam­
narea lui, 623, n. 3 ; 633, n. 3.
—Acest drept aparţine, însă, în toate caşurile. Curţilor cu
juraţi, 623, n. 3.
—Vedi pentru mai multe detalii asupra acţiunei civile, Au­
tor, lucrului judecat, Daune, Delicte, etc.
ACTIO JUDICATI (lucru judecat), 577.
ACŢIUNE NEGATORIE.—Ce este această acţiune. 108, n. 4 şi
' t. II, p. 468.
—Acel care exercită asemenea acţiune, trebue să dove­
dească că imobilul este liber de servitute, sau pârîtul tre­
bue din contra, să dovedească existenţa servitutei ? (Con­
troversă), 108, 109 si t. II, p. 468, t. si n. 2.
ACŢIUNE PAULIANĂ, t. V, p. 217 urm.
—Creditorii, cari exercită această acţiune, trebue să dove­
dească, conform art. 1182, că creanţa lor are o dată certă
anterioară actului atacat (Controversă), 186 şi t. V, p. 244,
245. Vedi Dată certă.
—Art. 1900 este, însă, inaplicabil acţ. pauliane (Controversă),
82, 83 şi t. V, p. 256 urm.
—Creditorii părţei, care a provocat sau refusat jurămîntul,
pot dovedi că aceste acte au fost făcute în frauda lor, 416.
—Aceeaş soluţie este admisă în privinţa mărturisim fra­
uduloase, făcută de debitorul lor, 334 nota.
—Creditorii chirografari ai debitorului pot să atace, prin ac­
ţiunea pauliană, hotărîrea pronunţată în urma unei colusi-
uni frauduloase între autorul lor şi un al treilea, 543.
—Şi concordatul poate fi atacat prin acţiunea pauliană,
618. n. 1. V. Concordat,
ACŢIUNE POSESORIE. V. Acţ, petitorie.
ACŢIUNE P E T I T O R I E (ŞI POSESORIE).—Hotăririle pronun­
ţate în peţitor n'au autoritatea lucrului judecat în privinţa
acţiunilor posesorii, 525 urm.
—Cumularea peţitorului cu posesorul, 525, n. 3 ; 526 nota.
ACŢIUNE POPULARA (Materie electorală), 492, 562.
ACŢIUNEA QUANTI MINORIS SAU ESTIMATORIA, — 530
nota.
ACŢIUNEA R E D H I B I T O R I E - 5 3 0 nota.
ACŢIUNEA RECCRSORIE CIVILĂ. — Urmărirea arbitrilor,
' 504, n. 3.
ACŢIUNEA DE IN REM VERSO, 34 urm. şi t. V, tabla anal.
v° Acţ. de in rem verso.
ACŢIUNEA IN RESTITUIRE. — V. Restitutio in integrum, Res­
cisiune, etc.
ACŢIUNE IN SIMULAŢLE.—Dărîmare prin această acţiune a
unui act autentic, 156. V. Acte autentice.
—Deosebire, în cât priveşte proba, între terţii şi părţile
contractante, 157, 285 şi t. V, p. 271 urm.
—Caşul în care există fraudă la lege (Controversă), 285, t.
şi n. 1. V. Fraudă, Proba testimonială. Cpr. Cas. fr. şi Trib.
Suceava, Sirey, 1901. 1. 317 şi C.judeciar din 1902,'No. 80.
—Art. 1900 nu este aplicabil acţiunei în simulaţie, 83 si t.
V, p. 283.
ACŢIUNE SUBROGATORIE, t. V, p. 197 urm.
—Inaplicarea art. 1900, 83.
ACTOBE NON PROBANTE, REUS ABSOLVITOR, 106.
ADEVERIRE.—V. Acte autentice.
ADMINISTRAŢIE.—Executarea amendei la care a fost condam­
nat un martor, prin administraţie, 295, 301, t. si n. 1.
ADMINISTRAŢIE FINANCIARĂ.—înfăţişarea, administr. finan­
ciare, a unui contract de închiriere, îi conferă dată certă,
176, n. 3.
ADNOTAŢII LIBERATORII (făcute de creditor în josul, pe
margina, sau pe dosul unui titlu de creanţă), 223 urm.
—Deosebire de redacţie de la Codul francez, făcută după
Marcadé, 223, n. 1; 221.
—Aceste adnotaţii nu constituesc nici-o dovadă în favoa­
rea acelora cari le-au făcut, 223.
—Caşul în care asemenea adnotatiuni pot face dovada în
contra lui, 223, 224.
—Caşul în care menţiunea liberatorie, făcută de creditor,
ar fi lipsita de efecte, 224, 225.
—Menţiunea făcută de însuşi debitorul nu-1 liberează, 225.
—Menţiunile liberatorii şterse nu produc nici-un efect, 226.
—Admiterea aceleeaş soluţii, in privinţa menţiunilor făcute de
creditor, pe titlul creanţei sale (Controversă), 226.
—Menţiunile de care vorbesc art. 1185 şi 1186 pot ii com­
bătute prin dovada contrară, 226.
ADOPŢIUNE.—Hotărîrea privitoare la confirmarea unei adopţi­
uni, fiind dată pe cale gracioasă, nu are autoritatea lucru­
lui judecat, 481, 482.
—Irevocabilitatea adopţiunei în dreptul actual, 482, n. 3.
—Codul Calimach în aceasta privinţă, 402, n. 3 si t. I, par­
tea II, p. 324, ii. 1.
—Descendenţii adoptatului vin ei la moştenirea adoptatoru­
lui ? (Controversă). Vedi critica unei decişii a Curţei din
Craiova, dată in sens afirmativ, ce am publicat în C. judi­
ciar din 1902, No. 61.
ADVOCAT.—Când se contestă înscrierea unui advocat, radiarea,
care se operează în urma unei asemenea contestaţii, are pu­
terea lucrului judecat erga omnes, iar nu numai faţă de con-
testator, 563.
—Jurămîntul advocaţilor, 356.
—Femeile pot ele exercita profesiunea de advocat ? (Con-
 troversă), 356, n. 2. Vedi în sensul negativei, Cons, de dis­
ciplină a baroului capitalei, C. judiciar din 1902, No. 69
şi C. Bucureşti, Dreptul din 19Ó2, No. 71.
—Legea fr. din 1900 în această privinţă si dreptul rusesc,
357 nota.
—Advocatul poate fi martor în procesul în care pledează, 297.
—El poate, însă, să refuse de a mărturisi, în basa secretu­
lui profesional. 297. V. Proba testimonială,
—Efectele mărturisirei judiciare făcute de advocat în in­
stanţă, 329, t. şi n. 5. V. Mărturisire.
ADULTER.—Soţul culpabil de adulter nu poate opune ca fine
de neprimire adulterul celuilalt soţ, 613, n. 2. Vedi şi t. V,
tabla analitică, v° Adulter.
—Soţul ofensat nu poate provoca stingerea acţiunei, în ur­
ma desfacerei căsătoriei, 614 nota. Vedi şi monografia noas­
tră, publicată în C. judiciar din 1902, No. 71.—Contra : Cas.
rom. Bulet. S-a II, 1898, p. 1113, şi Dreptul din 1898, No. 79.
—Moartea soţului adulter nu stìnge acţiunea în adulter por­
nită de dînsul (Controversă), 614, 615 nota.
—Adulterul unuia din soţi poate da loc la despărţenie, 659.
—Ordon, de neurmărire asupra faptului de adulter, care se
pretinde a fi fost comis într'un loc determinat, nu se opune
la intentarea unei alte acţiuni, pentru alte fapte săvîrşite
aiurea, 613.
—Declararea de neculpabilitate a prevenitului pentru adul­
ter, echivalează cu declararea de inexistenţă a faptului şi
împedecă condamnarea complicelui, 628.
—Admiterea aceleeaşî soluţii în materie de bancrută, biga­
mie, etc., 628. V. Bancrută, Bigamie.
AGENŢI DIPLOMATICI.—(Români).—Competenţa lor de a au­
tentifica actele Românilor, în străinătate, şi chiar actele
străinilor care au a servi în iRomânia, 142 urm.
—îndeplinirea acestei funcţiuni de secretarii ataşaţi şi can­
celarii delegaţi în acest scop, 142, n. 1.
—Actele emanate de la agenţii diplomatici români nu se
admit în ţară, dacă nu sunt legalisate de Minist. afacerilor
străine, 143. V. Minist. de externe.
- Investirea acestor acte cu formula executorie. V. For­
mulă executorie.
AGENŢI PROVOCATORI.—Persoana străină, care cooperează
la sustracţiunea comisă de o rudă sau afin în gradul pre-
védut de art. 307, poate ea fi urmărită ca agent provoca­
tor, complice, tăinuitor ? 662, n. 2. V. Complice, Furt, etc.
AJUTORI DE GREFĂ (Inlocuesc pe grefier). 127, 135. V.
Grefier.
ALIENAŢI (neinterdişi).—Anularea actelor făcute de dînşiî, 95.
—Aceste acte neputènd fi confirmate, nu poate să fie vorba,
în specie, de aplicarea art. 1900, de-oare-ce aceste acte sunt
inexistente, 95. Vedi Acte anulabile.
ALIMENTE.—Hotărîrea care acordă alimente reclamantului, în
calitate de fiu, sau de părinte, nu are autoritatea lucrului
judecat, în privinţa filiaţiunei, sau paternităţei, dacă această
chestie n'a fost obiectul conclusiilor părţilor şi n'a fost des-
bătută în instanţă, 514.
—Hotârîrile privitoare la alimente, avènd un caracter pro-
visor, n'au autoritatea lucrului judecat şi pot în tot-deauna
fi modificate, 491, t. şi n. 4. V. Autor, lucrului judecat.
AMANET.—Actele de amanet nu sunt supuse prescripţiei de 10
ani (art. 1900). Convenţia prin care creditorul ar fi stipulat
ca el să română proprietarul lucrului amanetat, Ia caz de ne­
plată la termenul convenit, 73, t. şi n. 2.
—Convenţia care constată un amanet nu este supusă for-
malităţei dublului original, 194.
AMENDA.—Amenda, la care a fost condamnat un martor, se a-
duce la îndeplinire prin administraţie, 2 9 5 : 301. t. si n. 1.
AMNISTIE, 626, 659, n. 1.
ANABAPTIŞTI (Jurămîntul lor.—Afirmaţia pe sufletul şi con­
ştiinţa lor), 353.
ANCHETA IN FUTURUM, 112, t. şi n. 3.
—Scopul acestei anchete, 113 nota.
—Dreptul străin in această privinţa, 113 nota.
-Dreptul francez (Controversă), 113, 114 nota,
—Dacă, in această materie, există dreptul de apel (Contro­
versă), 114 nota. Cpr. art. 21 din noul proiect de revisuire
al Cod. de procedură civilă, asupra căruia vedi observaţia
D-lui M. Suţu, în C. judiciar din 1902, No. 69.'
—încheierile care admit ancheta in futurum nu au autori­
tatea lucrului judecat, 502, n. 3.
ANIMALE. — Responsabilitatea depositarului pentru animalele
primite de ospâtători sau hangii în grajdurile sau şurile
lor, 287. 7. V. Deposit.
ANTICRESA.—Nu poate fi dovedită cu martori de cât pană la
suma de 150 lei, 253 urm.
—Convenţia prin care se dispune ca lucrul depus anticresă
să remână creditorului, 73, t. şi n. 2. V. Amanet.
ANULARE.—Vedi Rescisiune (Aeţ. în rescisiune).
—Acţiunea în anulare, în privinţa hotăiirilor judecătoreşti,
497 urm.
—In materie de ordonanţe de adjudecare pentru vîndări
voluntare, sau eşire din indivisiune, 486. V. Ordon, de ad­
judecare.
APĂRĂTORI (înaintea judecătoriilor de ocoale).—întocmirea lis­
tei lor. Dacă asemenea încheeri sunt supuse apelului la tri­
bunal, sau la Curte (Controversă), 494.
APARTAMENTE MOBILATE.—Particularii, cari obicinuit în-
chiriează apartamente mobilate, sunt asimilaţi, în privinţa
responsabilitatea ospătătorilor şi hangiilor, 286, 287 şi t,
V, p. 534 nota. Vedi Ospâtători.
APE CURGÈTOARE.—Hotărîrile, care reglementează întrebuin­
ţarea apelor curgétoare între proprietarii riverani, au un
caracter provisor şi pot fi schimbate sau revocate, 492 şi t.
III, p. 34, 35, t. şi n. 1.
APEL.—Dreptul de apel in materie de ordonanţe presidenţiale
(Controversă), 494.
—In materie de întocmirea listelor apărătorilor de la jude­
cătoriile de ocoale, 494. V. Apărători.
—In materie de hotărîri de expedient, 507.
—In materie de ordonanţe de adjudecare, pentru vîndări
voluntare şi eşire din indivisiune, 485, t. şi n. 5.
—In materie de hotărîri preparatorii, 501.
—Apelul emanat de la un gerant de afaceri, 556, n. 6. V.
Gestiune de afaceri, Oposiţie, Recurs, etc. .
—Nu se poate face apel numai contra motivelor unei hotă­
rîri, 609, n. 1. V. Recurs.
—Dreptul creditorilor de a face apel în numele debitoru­
lui lor, 543.
—Termenul deferit de lege spre a se face apel, fiind de ordine
publică, nu poate fi dovedit prin jurămînt, 367, t, şi n. 2.
—Judecătorii sunt ţinuţi a verifica, din oficiu, dacă apelul
a fost făcut în termenul defipt de lege, 367, n. 2 : 455, n.
3, in fine. V. Oposiţie, Ordine publică, Recurs, etc.
—Aceeaş soluţie este admisă în privinţa oposiţiei si recur­
sului, 367, n. '2 ; 455, n. 3.
—Nu se poate, în apel, mări pedeapsa unui condamnat, fără
apelul ministerului public, 605, n. 5. V. Minisi, public.
—Excepţii la acest principiu în materie de delicte, jude­
cate de judecătorul de ocol, în care apelul părţei civile în­
vesteşte pe tribunal cu dreptul de a se pronunţa si asupra
pedepsei, 605, n. 5, 606 nota.
—Această excepţie nu se aplică contravenţiilor poliţieneşti,
606 nota. V. Contrar, poliţieneşti.
—In apel, inculpatul nu poate fi judecat pentru un fapt
nou, Curtea putând însă să schimbe calificarea de la prima
instanţă, 595, n. 1.
—Jurămîntul decisor poate fi prestat în apel, 404.
ARBITRI.—Hotărîrile pronunţate de arbitri au autoritatea lu­
crului judecat, 504, 505. V. Formula executorie.
—Hotărîrile emanate de la arbitrii străini pot fi aduse la
îndeplinire în România, 467. V. Aidoritatea lucrului judecat.
—Arbitrii pot fi străini, 505.
—Investirea hotărîrei lor cu formula executorie, 505.
— Urmărirea lor, pentru prejudiciul adus părţilor prin hotă­
rîrea lor, 504, n. 3.
—Acţiunea recursorie civilă, 504, n. 3.
—Se poate face, înaintea arbitrilor, o mărturisire judici­
ară, 327.
—Jurèmintul supletor poate ti deferit înaintea arbitrilor, 433.
ARENDAŞI (de moşii).—Nu întră în categoria plugarilor, în pri-
 vinta sentirei formalităţei bunului si aprobat (Controversă),
206, n. 1.
—Puterea suverană de apreciare a tribunalelor în această
privinţă, 206, n o t a i . Cpr. şi Cas. rom. C. judiciar din 1902,
No. 65. V. Bun si aprobat. Plugari, Vieri, etc.
ASIGURARE MARITIMĂ (anulabilă).— Nu poate fi confirmată,
45, n. 3.
ASOCIAŢIE ÎN PARTICIPARE.—Este supusă formalităţei du­
blului original, când este constatată prin acte sub semnă­
tură privata, 197.
—Nu poate fi dovedita prin martori sau jurămînt, 256, n.
3 : 270, 367, 368 nota. V. Proba testimoniala,
—Nu constitue o persona juridică. 270, n. 4 : 332, n. 4.
ATENTAT LA BUNELE MORAVURI.-- Comit acest delict nu
numai acei cari intervin pentru conruperea tinerilor, ca proxe­
neţi, ci şi acei cari aţiţă pe minori obicinuit la desfrîu, pen­
tru satisfacerea propriilor lor pasiuni (Controversă), 590 nota.
AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT.—Noţiuni generale.—
Definiţie, 447 urm.
—Autor, lucrului judecat interesează în gradul cel mai înalt
ordinea publică, 447, 448.
—Ea constitue o presumţie legală absolută, nesusceptibilă
de a fi combătută prin dovada contrară, 311, 316, 317 :
448, 577. V. Presumili.
—Cu-toate-acestea, autor, lucrului judecat n'a existat la noi
pană la Regul. organic, 449 urm.
—Disposiţiile Regul. organic a Moldovei în această privinţă,
451, 452.
—Consacrarea principiului autorităţei lucrului judecat, prin
hrisoave vechi, pană în secolul al 18-a (Ferâie), 448, n. 7 ;
449 urm. nota.
—Sensul cuvintelor : lucru judecat, 452, 453.
—într'un sens, ori-ce hotarîre are puterea lucrului judecat,
cât timp n'a fost reformată, chiar dacă s'a cerut reforma­
rea ei, 453, 599.
—In sensul obicinuit al cuvîntului, numai hotărîrile defi­
nitive au autoritatea lucrului judecat, 453, 487 urm.
—Are, de asemenea, autoritatea lucrului judecat transacţia
părţilor care resulta din deferirea, referirea şi acceptarea
jurămîntului, 412. Cpr. C. Galaţi, Dreptul din 1902, No. 70.
—Lucrul judecat îşi trage autoritatea sa din contractul ju­
decătoresc, prin care părţile supun litigiul lor, decisiunei ju­
decătorului (Judieio quasi contraiiimus), 453, 539.
—Consecinţele care resulta din acest quasi-contract judecă­
toresc, 453, ii. 4 ; 454 nota.
—Autor, lucrului judecat poate fi propusa atât de recla­
mant cât şi de pârît, în ori-ce stare a procesului, înaintea
judecătorilor de fond, nu însă pentru prima oară în Casa­
ţie, 454, t. si n. 1 ; 630. n. 6. Cpr. Cas. fr. Sirey, 96. 1. 13.
Sirey, 97. 1. 227. Sirey, 1902. 1. 265.
 —Admiterea soluţiei contrare în materie penală, 455, n. 2 •
630, 631.
—Gasurile excepţionale în care autoritatea lucrului judecat
trebue să ile invocată din oficiu, chiar în materie civilă,
455, n. 2.
—Autor, lucrului judecat fiind o presumţie legală, este de
strictă interpretare, 455, 456.
—Legiuitorul se ocupă numai în treacăt despre lucrul ju­
decat, 456.
—Locul adevèrat a acestei materii ar fi în procedura civi­
lă, iar nu în Codul civil, 456, n. 3.
—Dreptul străin în această privinţă, 456, n. 3.
—Mijloacele trase din autor, lucrului judecat nu mai con-
stituesc astă-di o pură excepţie de procedură, ca la Romani,
456, n. 1 ; 515.
—Au puterea lucrului judecat nu numai hotăririle pronunţate
pe cale principală, dar si acele date pe cale incidentală,
457, t. şi n. 1 ; 515.
— Pe calea unei cereri reconvenţionale, 457.
—Pe cale de contestaţie, etc.. 457, 515.
Al'TORIT. LUCRULUI JUDECAT IX MATERIE CIVILĂ,
457 urm.
—Pentru ca o hotărîre să poată ti invocată ca avcnd au­
toritatea lncrului judecat, trebue să fie pronunţată de ju­
decătorii români, 451,
—Hotăririle emanate de la tribunalele musulmane, din Do-
brogea, se bucură şi ele de această autoritate, 458.
—Pentru a avea autoritatea lucrului judecat, hotărîrea tre­
bue să fie dată pe cale contencioasă, 458, 479 urm., 584.
—Numai hotăririle date asupra fondului an autoritatea lu-
crnlui judecat, 458.
—Dacă judecătorii s a u declarat incompetenti, sau dacă ac­
ţiunea a fost respinsă ca prematură, nu exista autoritatea
lucrului judecat, 458.
—Există, însă, autor, lucrului judecat, când hotărîrea a fost
respinsă ca nesusţinuta, 458, t. şi n. 6.
Hotărîri străine. —Hotăririle pronunţate în ţară străină nu
dobîndesc autoritatea lucrului judecat, de cât după ce au fost
învestite cu formula executorie, de judecătorii români, 459.
—Hotăririle care ar aduce o atingere ordinei publice sau
bunelor moravuri, din România, n'ar putea fi aduse la în­
deplinire în ţara noastră, 459, t. şi n. 2.
—Exemple de dispositi! contrare ordinei publice (constri n-
gerea corporală, condamnarea pentru diferenţele ce ar re­
sulta din un joc de bursă sau de noroc, etc), 459, n. 2.
—Nu poate fi executată in România, ca contrara ordinei
publice, din ţară, hotărîrea străină, pronunţată contra unei
românce, care a stat în judecata, în străinătate, fără a ti
autorisată de soţul ei, Cpr. Trib. Paris ; Pand. Period. 1902.
5. 36 urm. V. Femei' maritata, Ordine publică, etc.
—Formula executorie ar putea, de asemenea, fi refusata, dacă
hotărîrea străină ar fi în contradicere cu o hotărîre ante­
rioară dată de un tribunal român, 459, n. 2.
—Caşurile în care exequatorul nu este necesar (constata­
rea unui fapt sau unui drept) (Controversă), 460, t. şi n. 1.
—Hotărîrile care au de obiect starea civilă şi capacitatea
persoanelor, îşi produc efectele lor, în România, fără a fi în­
vestite cu formula executorie (Controversă), 460, t. şi n. 2.
—Admiterea acestui principiu în vechiul drept francez, 461,
—Hotărîrea care admite divorţul nu poate, însă, fi înscrisă
de ofiţerul starei civile române, fără a fi mai întăi investită
cu formula executorie de judecătorii români, 461, 462,
t. şi n. 1.
—Hotărîri străine privitoare la faliment (Controversă), 462
t. şi n. 2. V. Faliment,
—Judecătorii români chemaţi a învesti cu formula execu­
torie o hotărîre străină, n'au nevoe de a revisui fondul pro­
cesului, 462, 463.
—Controversa la care această chestiune a dat loc în Fran­
cia, 463, n. 1.
—Ce trebue să constate judecătorii români chemaţi a pune
formula executorie pe o hotărîre străină ? 463.
—Modul cum se determină reciprocitatea, 463, 464.
—Hotărîrile pronunţate în Francia şi în Rusia nu se exe­
cută în genere in România, 464.
—Intre Austria şi ţara noastră există nişte note diploma­
tice din 1871, 464, t. şi n. 2. Vedi şi circul. Minist. justi­
ţiei No. 324 din 10 ianuar 1901, în Hamangiu (suplement),
p. 4537 urm. şi în Monit. of. din 12 ianuar 1901.
—Tribun, competent de a pune formula executorie, 464.
—Dreptul străin în această privinţă, 464, n. 4.
—Judecătorii români, chemaţi a pune formula executorie,
trebue să citeze părţile, 465.
—Competenţa trib. străine se determină nu numai după le­
gea ţărei unde s'a pronunţat hotărîrea, ci şi după legea ţâ­
rei unde hotărîrea se aduce la îndeplinire (Controversă), 465.
—Dacă părţile au primit juridicţia străină, fie expres, fie
tacit, (de ex. prin rînduirea unui advocat sau curator), tri­
bunalele străine au competenţa de a judeca, 466, t. şi n. 1.
—Persoanele domiciliate în România pot renunţa la com­
petenţa tribunalelor străine (Controversă), 466, n. 1.
—Pârîtul, care s'a lăsat a fi judecat în lipsă nu se consi­
deră că a primit competenţa trib. străine, 466.
—Hotârîriea, prin care se încuviinţează sau se refusa formula
executorie, este supusă căilor de reformare şi de anulare,
conform dreptului comun, 466, 467.
—Executarea actelor autentice efectuate în străinătate, 467.
—Executarea hotăririlor emanate de la arbitrii străini, 467.
—Hotărîrile pronunţate de trib. represive străine nu pot fi
aduse la îndeplinire în România, 468.
—Quid în privinţa despăgubirilor civile ? (Controversă), 468
t. şi n. 2. '
—Incapacităţile civile, pronunţate prin o hotărîre represivă
străină, nu produc nici-un efect în Eomânia (Controversă)
468, t. şi n. 1.
•—Extrădarea străinilor, 468. 469.
—Convenţiile de extrădare încheiete cu alte State, 303, n
3 ; 469.
—Când România extrădează pe un străin, se pune ca con­
diţie ca acel extrădat să nu fie executat, 471.
—Hotărîrile emanate de la un consul nu pot fi aduse la
îndeplinire in România, 471 urm.
—Juridicţia consulară, pe care în mod abusiv şi-o arogase
consulii străini în ţara noastră, nu mai există astă-di,
472 urm.
Hotărîri date în materie contencioasă. — Au singure puterea
lucrului judecat, 458, 479 urm., 584.
—Nu, însă, şi acele pronunţate pe cale gracioasă, 480.
—Puterea încheierilor date pe cale gracioasă, 480, n. 1.
—Deosebire între juridicţia gracioasă si acea contencioasă,
480, n. 1.
—Exemple de încheieri date pe cale gracioasă, care nu
dobîndesc autoritatea lucrului judecat (omolog, avisului u-
nui consiliu de familie, confirmarea unei adopţiuni, trime-
terea în posesiune a averei unui absent, încheierile care în­
cuviinţează înstrăinarea fondului dotai ; care ordonă recti­
ficarea unui act al starei civile ; acele privitoare la înves­
tirea unei hotărîri cu formula executorie, etc), 481 urm.
—încheierile, prin care justiţia acordă autorisarea unei fe­
mei măritate, în caz de refuz din partea bărbatului, făcând
parte din juridicţia contencioasă, au, din contra, puterea lu­
crului judecat, 484. V. Femee măritată.
—Caşurile în care hotărîrile, prin care se omoloaga o îm­
părţeală produc autoritatea lucrului judecat, 484, 485. Y-
Împărţeală,
—împăcarea părţilor, constatata de judecătorul de ocol, conf.
art. 99 L. jud. de ocoale, în materie de împărţeală, are au­
toritatea lucrului judecat, 161, 485. V. împărţeală.
—Au, de asemenea, autor, lucrului judecat, ordonanţele de
adjudecare date în materie de espropriare silită, 486.
—N'au, însă, autor, lucrului judecat, ordonanţele de adju­
decare date în materie de vîndări voluntare, sau pentru
eşire din indivisiune, 485. V. Ordonanţe de adjudecare,
—Aceste ordonanţe nu pot fi atacate nici pe calea apelului,
nici pe acea a recursului în casaţie, ci numai pe calea li­
nei acţiuni principale, 485, 486. Cpr. şi Cas. rom. C. judi­
ciar din 1902, No. 54.
—Quid juris în privinţa sentinţelor de omologare a unui
concordat ? 487.
Hotărîri definitive, — Autor, lucrului judecat resulta numai
din o hotărîre definitivă. 453, 487 urm.
—Diferitele sensuri a cuvintelor : hotărîre definitivă, 488.
—Acel, care invoacă autor. lucr. judecat, trebue să presinte
în instanţă hotărîrea definitivă, 488.
—Autor, lucrului judecat este independentă de recursul ce
poate fi interjectat în contra hotărîrei, în interesul legei,
489, 586, n. 1 ; 599.
—Numai Minist. public de la Curtea de casaţie poate face
recurs în interesul legei, 599, n. 4. V. Minist. public.
Hotărîri pronunţate în ultimă instanţă, 490.
Hotărîri provisorii— (Putând în tot-deauna fi retractate, n'au
autoritatea lucrului judecat), 491 urm.
—Ast-fel sunt hotărîrile : care acordă pensii alimentare, care
regulează ţinerea provisorie a copiilor în timpul divorţului ;
care regulează întrebuinţarea apelor curgétoare între pro­
prietarii mărginaşi, etc., 491 urm. şi t. V, p. 306, n. 1.
Vedi Alimente, Ape curgétoare, Divorţ, etc.
—Acele prin care se pronunţă interdicţia unei persoane, sau
se rîndueşte un consiliu judiciar, 492.
—Hotărîri date în materie electorală, 492, 562.
—In materie de imposite, 492, 493.
—In materie de administraţie de avere, 493.
Ordonanţe presidenţiale (sur référé).—N'au autoritatea lucru­
lui judecat, 493.
—Dreptul de apel în asemenea materie (Controversă). 494.
Hotărîri condiţionale, 495 urm.
—In principiu, hotărîrile nu pot fi condiţionale, 495 si t.
VI, p. 40, n. 2.
—Nici cu termen, 495, n. 2.
Hotărîri cominatorii.—Revocarea lor, 495.
—Hotărîri care condamnă la daune pentru fie-care di de
întârdiere, 495 şi t. VI, p. 373.
—Fixarea daunelor atât în mod irevocabil, cât şi în mod
provisor, 496.
—Tribunalele pot constrìnge pe debitor la executarea oblig,
sale, prin condamnarea la daune ? (Controversa), t. VI, 335,
t. şi n. 3 ; 374.
Hotărîri nule, 496 urm.
- Au autor, lucrului judecat, fie că s'au dat cu violarea le­
gei, fie cu incompetenţă, 496, t. şi n. 4 ; 497, 515, t. şi n. 3.
—Neadmiterea în principiu a acţiunei în anulare pe cale prin­
cipală, 497 urm.
—Caşurile în care acţiunea în anulare este admisă (doi sau
frauda), 499.—Contra. C. Iaşi, Dreptul din 1902, No. 66 (cu
adnotaţia noastră).
—Admiterea acţiunei în anulare, în privinţa ordonanţelor
de adjudecare pentru vîndări benevole, sau eşiri din indivi-
sinne, 486. V. Anulare, Ordonanţe de adjudecare, etc.
718

—îndreptarea unei erori materiale strecurate în hotărîre

419, 512, n. 2.
Hotărîri inexistente. — Nu au autoritatea lucrului judecat
499, 586.
—Nici hotărîrile care n'ar putea fi aduse la îndeplinire
499, 500.
—Quid în privinţa hotărîrilor care ar condamna pe cine-va
la un lucru ilicit, sau contrar ordinei publice ? (Contro­
versă), 500.
—Acel, care a plătit suma la care fusese condamnat prin o
hotărîre nulă. are el acţiunea în repetiţie ? 577, n. 2 si t,
VI, p. 12, 13.
Hotărîri preparatorii (premergătoare).—Nu au autoritatea lu­
crului judecat, 500, 598.
—Dreptul judecătorilor de a nu ţine samă de resultatili do-
bîndit prin încheierile preparatorii, şi chiar de a le revo­
ca (Controversă), 503, t. şi n. 6.
—Hotărîrile preparatorii nu pot fi atacate în apel de cât o-
dată cu fondul, 501.
—Nu au autoritatea lucrului judecat hotărîrile. prin care se
deferă un jurăinint suplelor, 435 urm ; 444, 502.
—Hotărîrile, prin care se admite jurămîntul decisor, leagă,
din contra, p e judecători, 437, 502, n. 4.
—Incinerile prin care se face aplicarea art. 151 Pr. civ.
nu sunt preparatorii, 503.
Hotărîri cuprindend reserve.—Nu au autoritatea lucrului ju­
decat în privinţa punctelor reservate, 504.
Hotărîri pronunţate de arbitri.—Au autoritatea lucrului jude­
cat, 504, 505. V. Arbitri.
—Quid în privinţa hotărîrilor pronunţate de arbitrii stră­
ini? 467.
—Au, de asemenea, autoritatea lucrului judecat hotărîrile
emanate de la comisiile instituite prin legea rurală din 1864,
505 urm. V. Pămînt rural.
Hotărîri de expedient.—Au autoritatea
lucrului judecat, 507.
—Ele pot fi atacate pe căile ordinare şi extraordinare de
reformare şi anulare, 507.
Hotărîri pronunţate în lipsă.—Au autoritatea lucrului jude­
cat, 508.
—Lucrul judecat poate să resulte şi din o decisie impli­
cită, 510, n. 3.
—Părţile hotărîrei care produc autoritatea lucrului judecat
în materie civilă (dispositivul), 508 urm.
—Interpretarea dispositivului prin motivele hotărîrei, 511
urm., 579.
—Combinarea motivelor cu dispositivul hotărîrei, 513, 514.
—Judecătorul, care interpretă o hotărîre, nu poate să-i schim­
be, nici să-i denatureze înţelesul, 512, 579.
— Decisiile judecătorilor de fond, care interpreta dispositivul
unei hotărîri, fără a-i denatura sensul, nu cad sub contro­
lul Curţei de casaţie, 512, n. 2, Infine.
—Elementele constitutive ale lucrului judecat.—Condiţiile
cerute în această privinţă, 514 urm.
—Identitatea de obiect, 516 urm., 605 urm.
—Exemple împrumutate de la jurisprudenţă, în care identi­
tatea obiectului este, sau nu, aceeaşi, 517 urm.
—Lucrul poate să fie acelaşi, cu toate că el a suferit o
schimbare, o prefacere, si nu mai are aceeaşi identitate.
520, 521.
—Cererea totalităţei şi a părţei unui lucru, 521.
—Dacă, după ce s"a cerut o parte din un lucru, se mai
poate cere totalitatea aceluiaşi lucru (Controversă), 521.
—Cererea accesorului şi a principalului, 522.
—Lucrul judecat în materie de servituti de trecere, 523.
—In privinţa servitutea de a scoate apă din o fântână, iaz.
etc., 524.
—In privinţa dreptului de păşune, 524.
—In materie de revendicare şi usufruct. 525.
—Acţiunea pronunţată în petitoriu nu are autoritatea lu­
crului judecat în privinţa acţiunei posesorie, şi vice-versa.
525, 526. V. Acţ. petitorie.
—In resumat, a doua cerere va trebui să fie respinsă, de
câte ori ea tinde, prin obiectul seu, a pune pe judecător în
alternativa, sau de a se contradice, sau de a confirma pur
şi simplu hotărîrea pronunţată mai înainte, 526.
—Judecătorii fondului apreciază în mod suveran clacă pri­
ma acţiune are, sau nu, acelaş obiect pe care îl are a doua, 526.
—Identitatea de causa, 527 urm., 606 urm.
—Ce se înţelege prin causă în materie de lucru judecat,
527 urm.
—In materie de contracte, 527, n. 2 şi t. V, p. 127 urm.
—Causa este presupusă, pană la dovada contrară, 111, 538
şi t. V, p. 155, t. şi n. 1.
—Critica teoriei causei atât în materie de lucru judecat,
cât şi în materie de contracte, 527, n. 1 şi 2.
— Adesea-ori causa se confundă cu obiectul acţiunei, 527, n. 1.
—Deosebire între causa şi obiect, 534.
—Deosebire între causa şi scopul acţiunei, 534.
—Deosebire între causă şi mijloace (les moi/ensj, 534, 535.
—Causa proxima, 534, n. 5.
—Mijloacele care interesează ordinea publică (Controversă).
536. '
—Invocarea unei cause de liberare, găsită in urma pronun-
ţărei hotărîrei (Controversă), 536.
—Causa în acţiunile reale, 529.
—Nearătarea nici-unei cause, 529, n. 4.
—Arătarea unei cause speciale, 530 nota.
—Gasul în care aceeaşi causă produce doué acţiuni deose­
bite, 530 nota.
720

—Caşul în care a doua causa a luat naştere în urma pri­

mei acţiuni (Controversă), 531.
—Exemple de cause deosebite împrumutate de la jurispru-
denţă, 531 urm.
—Dacă prima acţiune a fost respinsă pentru causa de vio­
lenţă, acelaşi act ar putea fi atacat pentru doi, sau eroare
(alt viciu de consimţimînt), acest din urmă viciu al consim-
ţimîntului fiind o causă nonă, 537.
—Vicii de consimţimînt, vicii de formă, 537, 538.
— Vicii de consimţimînt, lipsă de causa, causă ilicita, 538.
—Deosebire între causa de anulare a unei obligaţiuni şi
revocarea sau resiliarea ei, 538.
—Identitatea de părţi sau de calitate, 538 urm., 604, n. 1 ;
622 urm.
—Ceea ce se cere, în specie, este identitatea juridică a păr­
ţilor, 538, 539.
—Identitatea de calitate se confundă cu identitatea de per­
soane, 539, n. 1.
—Consecinţile care resulta din împrejurarea că, în art.
1201, este vorba de identitatea juridică a părţilor, iar nu
de identitatea lor fisica, 541.
—Dacă este nevoe ca persoana, care a luat parte la o ju­
decată, să fi pus conduşii în causă (Controversa), 539. n.
5 ; 540 nota,
—Lucrul judecat poate să existe în privinţa persoanelor,
care de şi n'au figurat personal în instanţa, totuşi au fost
representate de alţii, 541.
—Representar ea poate să resulte, în specie, din mandat, fie
el legal, judiciar, sau convenţional, sau din principiul moş­
tenirilor, 541.
—Ast-fel, hotărîrea pronunţată faţă de acei trimeşi în po­
sesiunea provisorie a bunurilor unui absent, este oposabilă
absentului, 553. V. Absenţă.
—Lucrul judecat, faţă de autor, este oposabil reprezentan­
ţilor sei universali, sau cu titlu universal, pentru-că cu to­
ţii represintă persoana defunctului. 541, 542.
—Aplicarea acestui principiu şi moştenitorilor beneficiari,
cu restricţia că aceşti din urmă nu sunt obligaţi a suferi
condamnările pronunţate contra autorului lor, de cât în pro­
porţie cu emolumentul lor, 542.
—Aplicarea principiilor de mai sus creditorilor chiroaxafari,
183, t. şi n. 1 ; 542.
—Dreptul acestor creditori de a face apel, oposiţie, recurs
în numele debitorului lor şi de a ataca hotărîrea dată contra
lui, prin acţiunea pauliană, 543, 544.
—Creditorii chirtografari sunt ei representati, de debitorul
lor, în procesele care au de obiect un privilegiu sau o ipo­
tecă asupra bunurilor sale ? (Controversă), 544 nota, Cpr.
şi C. Bucureşti, C. judiciar din 1902, Xo. 76. V. Credit,
chirografari.
 721
—Quid juris în privinţa creditorilor privilegiaţi, sau ipote­
cari ? Sunt ei representati, de debitorul lor, în privinţa hotă­
rîrei date faţă cu acest din urmă? (Controversă), 544,545.
—Bepresentanţii cu titlu particular ; caşul în care hotărîrea
dată, faţă de autorul lor, le este oposabilă, 545, 546.
—Caşul când representantul cu titlu particular ar fi deve­
nit proprietar în urma întroducerei acţiunei, însă înaintea
pronunţărei hotărîrei (Controversă), 546 urm.
—Lucrul judecat în contra representanţilor cu titlu parti­
cular nu este oposabil autorilor lor, 549.
—Hotărîrea dată în favoarea, sau contra unui mandatar este
oposabilă mandantelui, dacă mandatarul n'a depăşit limitele
mandatului seu, 549, 556.
—Aplicarea acestui principiu la Stat, comună, judeţ, stabi­
limente publice, etc., 549.
—In privinţa societăţilor, care sunt persoane morale, lucrul
judecat, faţă de administratorul, sau gerantul lor, este opo­
sabil asociaţilor, 550.
—Quid în privinţa asociaţiunilor, care nu sunt persoane
morale ? 550.
—Intr'o tulburare de drept, proprietarul nu poate, în mod
valid, fi representat în justiţie, de locatar sau arendaş, 550.
— Caşul în care locatarul sau arendaşul a pus pe proprie­
tar în causă, conform art. 1428 C. civ., 551.
—Lucrul judecat, faţă de tutor, este oposabil minorului sau
interdisului, 551.
—Caşul când hotărîrea a fost pronunţata contra unui tutor
isbit de o incapacitate legală, 551.
—Un tutor, după ce a perdut un proces în numele mino­
rului, sau interdisului, ar putea să-1 reînceapă în numele
seu personal, şi vice-versa, pentru-că, în al doilea proces, el
intervine în altă calitate, 551, n. 2.
—Hotărîrea pronunţată, faţă de curatorul unui minor eman­
cipat, sau de consiliu judiciar, nu este oposabilă minorului,
sau râsipitorului, 552.
—Hotărîrea pronunţata, faţă de bărbat, în calitate de ad­
ministrator al averei dotale, este oposabilă femeei, cu-toate-
că ea n'a fost pusă în causă ; soluţie admisa şi în Codul
Caragea, 552.
—Bărbatul, care ar fi perdut un proces în numele femeei,
ar putea să-1 reînceapă în numele seu propriu, 551, n. 2.
—In materie de faliment, hotărîrea pronunţată, faţă de sin­
dic, este oposabilă atât falitului, cât şi creditorilor sei, 552.
V. Faliment, Sindic.
—In cât priveşte lucrul judecat în materie de : absenţă, moş­
tenire vacantă, execuţie testamentară, legate, etc, vedi a-
ceste cuvinte.
—Hotărîrile pronunţate faţă de moştenitorul aparent sunt
46
ele oposabile adevăraţilor moştenitori y (Controversă), 554
urm. V. Moştenitor aparent.
—Nevaliditatea înstrăinărilor imobiliare consimţite de moş­
tenitorul aparent (Controversă celebră), 555 nota ; t. VI, p.
475, n. 3 ; t. III, p. 682 urm. Vedi şi monografia noastră
publicată în Curierul judiciar din 1902, No. 60.
—Teoria mandatului restrîns sau a representaţiunei imper­
fecte şi a contradictorului legitim, 557 urm.—Inadmisibili-
tate. Vedi aceste cuvinte.
—Efectele autorităţei lucrului judecat, 576 urm.
—Irevocabilitatea lucrului judecat, 539, 540, 579, 580.
—Excepţii la principiul relativităţei lucrului judecat, 562
urm., 580.
—Materie electorală (acţ. populară), 562.
—Acţiunea în tăgăduire de paternitate, 563 urm.
—Acţ. în contestaţie de legitimitate, 564, 565.
—Hotărîrile declarative de drepturi au un efect relativ, pe
când hotărîrile constitutive de drepturi, avènd un efect ab­
solut, sunt oposabile tuturor, 547 nota : 563, 565.
—Intre aceste din urmă sunt : hotărîrile care pronunţă di­
vorţul, separarea de patrimonii interdicţia unei persoane ;
care declară pe un comerciant în stare de faliment, e t c ,
565. V. Divorţ, Faliment, etc.
—Acelaş efect îl are hotărîrea prin care se ordona şterge­
rea unui advocat, din tablou, după contestaţia unui alt ad­
vocat, 563. V. Advocat.
—Hotărîrea, care condamnă pe un succesibil in calitate de
moştenitor pur şi simplu, nu-şi produce efectele sale de cât
între părţile care au figurat în instanţă ; faţă cu alte per­
soane, succesibilul române liber de a accepta moştenirea sub
beneficiu de inventar, sau de a renunţa chiar la dînsa (Con­
troversă). 566, t. şi n. 3 ; 567 nota. Vedi t. I I I . p. 387 şi
monografìa ce am publicat în Dreptul din 1902, No. 76.
—Hotărîrea, care pronunţă anularea unei căsătorii, fie nu­
litatea absolută sau relativă, îşi produce efectele sale erga
omnes, ca şi acea prin care se pronunţă divorţul, 567 urm.
—Quid în caz de respingerea cererei în anulare ? 570.
—Hotărîrile privitoare la minoritatea, sau majoritatea unei
persoane, fiind declarative, iar nu constitutive de drepturi,
nu sunt oposabile terţiilor, cari n'au figurat în proces, 570.
—Dificultăţile la care au dat loc hotărîrile privitoare la
numele patronimic, 570 urm. V. Nume patronimic.
—Hotărîrile date, faţă de debitorul principal, leagă ele pe
fidejusor ? 572 urm. V. Fidejusiune.
—Caşul unei fidejusiuni solidare (Controversă), 574.
—Efectele lucrului judecat în materie de oblig, solidare
(Controversă), 574 şi t. VI, p. 169 urm.. 190 urm.
—In materie de oblig, indivisibile (Controversă), 575 şi t.
VI, p. 251 urm.
 —Raportul dintre comoştenitori, coproprietari, etc, când o-
biectul contestaţiei este divisila], 576.
—Efectele lucrului judecat în privinţa coproprietarilor în
indivisiune, 576, n. 3 ; 580, n. 1.
—Lucrul judecat, contra unui copărtaş, nu este oposabil al­
tui copărtaş, 576. V. Copărtaş.
—Hotărîrea, prin care s'a anulat un testament pentru su-
gestiune sau captaţiune, nu foloseşte moştenitorilor cari n'au
luat parte la proces, 576.
—Lucrul judecat lasă el să subsiste o oblig, naturală pen­
tru debitorul, care a scăpat de plată prin o hotărîre ne­
dreaptă ? (Controversă), 577, n. 2 şi t, VI, p. 12, t. şi n. 4.
—O hotărîre judecătorească poate ti executată 30 de ani
de când a devenit definitivă, 577 urm.
—Numai dreptul creat prin hotărîre, ca o sancţiune a drep­
tului declarat, se prescrie prin 30 de ani, 578.
—Quid juris în privinţa hotărîrilor pronunţate în materie
comercială ? (Controversă), 577, n. 4 ; 578 nota. V. Prescripţie.
—Hotărîrea, care declară existenţa unui drept, nu operează
o novaţie, după cum, pe nedrept, se susţine de unii, 578, 579.
—Părţile pot, în materie civilă, renunţa la excepţia trasă
din autoritatea luciului judecat, 455, 580, 630.
—Quid în materie represivă ? 630.
—In materie civilă, excepţia trasă din autoritatea lucrului
judecat trebue să fie opusă, de părţi, înaintea judecătorilor
de fond, judecătorii ne putend s'o invoace din oficiu, 455, 581.
-•Quid în materie represivă? 630.
TOR. LUCRULUI JUDECAT IN MATERIE REPRESIVA,
581 urni.
—Ea se impune mai mult în materie represivă, de cât în
materie civilă, 581 urm.
—Existenţa ei la popoarele vechi şi în dreptul canonic, 582,
n. 1 ; 583 nota,
—Ea nu exista în dreptul nostru anterior, 583 nota, 588, n. 1.
—Ca şi în materie civilă, numai hotărîrile pronunţate pe
cale contencioasă au autoritatea lucrului judecat, 584.
—Ca şi în materie civilă, au autor, lucrului judecat decisi-
ile emanate de la o autoritate ilegal sau neregulat consti­
tuită, incompetentă, etc., 585, t. şi n. 3.
—Hotărîrile pronunţate pe cale disciplinară nu împedeca
exerciţiul acţiunei publice, şi vice-versa, 585, n. 2.
—Numai hotărîrile nule, nu însă şi acele inexistente, au au­
toritatea lucrului judecat, 499, 586.
—Hotărîrile emanate de la un tribunal represiv străin nu-
şi produc efectul, lor în ţara noastră, 468, 586.
— Străinul, care ar fi comis o crimă sau un delict în Ro­
mânia, şi ar fi condamnat, sau achitat pentru acest fapt în
străinătate, poate el din nou fi urmărit pentru aceiaş fapt
în România ? (Controversă), 586 urm.
— Quid în privinţa Românilor, cari, după ce au comis o cri­
mă, sau un delict în străinătate, se întorc în ţară ? 587.
—Decisiile susceptibile de a dobîndi autoritatea lucrului ju­
decat în materie represivă, 588 urm.
—Decisiile emanate de la juridicţiile de instrucţie (camera
de punere sub acusare, sau judecătorul de instrucţie), 588.
—Decisiile sau ordonanţele de neurmărire, 588 urm.
—-Autoritatea lor provisorie până la descoperiri none, 589.
—Ce se înţelege prin descoperire noué ? 590 urm.
—Caşul când descoperirea de nouè dovedi nu poate da loc
la o nouă urmărire (motivare în drept), 592.
—Caşul în care admiterea excepţiei nu împedecă reîncepe­
rea urmărirei, 592 urm.
—Decişii sau ordonanţe de urmărire, 593.
—Punctele asupra cărora tribunalele represive nu sunt le­
gate prin decisiile şi ordonanţele de trimetere, 594.
—Instanţa de fond remane liberă de a califica faptul aşa
cum crede, 595.
—Ea nu poate, însă, sa atingă fapte nouè, necuprinse în
decisia sau ordonanţa de trimetere, 595, 596.
—In apel, inculpatul nu poate fl judecat pentru un fapt
nou ; Curtea poate însă, să schimbe calificarea de la prima
instanţă, 595, n. 1.
—Circumstanţele agravante pot fi puse în discuţia juraţi­
lor, cu-toate-că camera de punere sub acusare le ar fi în­
lăturat, 596.
—Aceeaş soluţie este admisibila şi în privinţa scuselor le­
gale, înlăturate de camera de punere sub acusare, 596, 597.
—Circumstanţele uşurătoare nu fac obiectul unei chestiuni
pusă juraţilor, 597, 598.
—Decisiile emanate de la juridicţiile de judecată sau de
fond, 598 urm.
—Hotărîrile preparatorii nu leagă pe instanţele de fond, 598.
—Dreptul judecătorilor de a reveni asupra încheierei, prin
care s'ar fi respins o procedură preparatorie, 599.
—Hotărîrile represive, ca şi acele date în materie civilă,
au autoritatea lucrului judecat, chiar dacă ar fi susceptibile
de un recurs ordinar sau extraordinar, 453, 599.
—Au autoritatea lucrului judecat decisiile pronunţate în con­
tumacie, care achită, sau absolvă pe un acusat, 600.
— Quid în privinţa decisiilor de condamnare ? 600, 601.
—Condamnatul prin contumacie poate el, în urma arestărei
sau presentarci sale, să fie condamnat la o pedeapsă mai
grea de cât cea dintâi ? (Controversa), 601 urm.
—Caşul în care acusatul a fost achitat în privinţa unor
fapte, şi condamnat în privinţa altora, 603.
—Părţile hotărîrei, care produc autor, lucrului judecat în
materie represivă, 603 urm.
—Condiţiile cerute, pentru ca o hotărîre pronunţată în ma-
 terie represivă, să fie învestită eu autoritatea lucrului ju­
decat, 604 urm.
—Identitatea de obiect şi de causă, 605 urm., 606 urm.
—Causa nu este, în realitate, de cât faptul delictuos impu­
tat prevenitului, 606.
—Prin fapt nu se înţelege actul material incriminat, ci ac­
tul învestit cu calificarea sa penală, 606, 607.
—Individul achitat pentru tâlhărie poate, deci, din noii fi
urmărit pentru tăinuirea obiectelor provenite din acea tâl­
hărie, 607.
—Individul achitat ca autorul unei crime sau unui delict,
poate el, în urma achitârei, fi urmărit ca complice a aceluiaş
fapt ? (Controversa), 608.
—Fapte susceptibile de mai multe calificări, 608 urm.
—Exemple împrumutate de la jurisprudenţă, după care in­
dividul achitat pentru o crimă poate din noii fi urmărit pen­
tru acelaş fapt, calificat de astă dată ca delict, 609.
—Acusatul achitat pentru crimă nu mai poate, însă, fi ur­
mărit pentru acelaş fapt, calificat tot ca crimă, 610, n. 2.
—Tot ast-fel, acusatul condamnat, sau absolvit, de Curtea cu
juraţi, nu mai poate fi urmărit din noii, pentru acelaş fapt,
înaintea tribunalelor corecţionale sau de simplă poliţie, chiar
dacă faptul ar fi susceptibil de o altă calificare, 610, n. 2.
— Quid în caz de achitarea acusatului? 610, n. 2, infine.
—Quid în privinţa hotărîrilor pronunţate de tribunalele co­
recţionale şi de simplă poliţie ? (Controversă), 611 nota.
—Chestia identităţei causei poate să se presbite, fie în ipo­
tesa mai multor fapte delictuoase, urmărite succesiv, fie în
ipotesa unui fapt unic, considerat sub un aspect nou, 611.
—Fapte materiale deosebite, 611, 612.
—Fapte deosebite în privinţa victimelor, 612, 618.
—Fapte deosebite în privinţa locului şi a timpului, 613 urm.
—Fapte coexistente, 615.
—Achitarea pentru bancrută frauduloasă nu impedecă ur­
mărirea pentru bancrută simplă, şi vice-versa, 615, 616.
—Un comerciant poate el fi condamnat în acelaşi timp pen­
tru bancrută simplă şi frauduloasă ? (Controversă), 616 nota.
—Bancruta poate se existe fără declarare de faliment (Con­
troversă), 616, n. 1 ; 617 nota, 636. V. Bancrută,
—Bancruta presupune un comerciant în încetare de plăţi,
617 nota.
—încetarea de plăţi poate fi examinată şi decisa de tribu­
nalele represive, 616, n. 1 ; 643 nota, in fine.
—Achitarea falitului pentru bancruta nu impedecă acţiunea
în simulaţie, 617.
—Moratorul dobîndit de un comerciant nu împedecă acţi­
unea pentru bancrută, 618. V. Bancridă,
—Achitarea falitului pentru bancrută nu împedecă urmări­
rea lui pentru abus de încredere sau înşelăciune, 618.
 —Comerciantul achitat pentru unele din faptele care con-
stituesc bancruta simplă, nu poate fi urmărit pentru alte
fapte, care constituesc acelaşi delict, 618. V. Bancruta.
—Delicte colective sau de obiceiti, 619.
—Delicte continue, 619, 620.
—Delicte conexe, 620, t, şi n. 2.
—Delicte indivisibile, 621, t. şi n. 3.
—Identitatea de părţi sau de persoane (Controversă), 604
n. 1 ; 622 urm.
—Identitatea părţei urmăritoare, 622, 625.
—Identitatea părţei urmărite. 624.
—Efectele lucrului judecat în materie represivă, 629 urm.
—In materie represiva, autoritatea lucrului judecat fiind
de ordine publică, judecătorii pot şi chiar sunt datori s'o
invoace din oficiu, chiar în casaţie, 455, n. 2 ; 630, 631.
—Quid juris în materie civilă 'i 454, t. şi n. 1 ; 630, n. 6.
—Excepţia lucrului judecat trebue să fie examinată înain­
tea ori-cărei chestii de formă sau de fond, fiind-că ea are
de scop de a se declara acţiunea stinsă, 631.
—Numai excepţia de competenţă se va examina înaintea
acelei a lucrului judecat, 631.
—Autoritatea sau influenţa, în materie penală, a lucrului
judecat în civil, şi vice-versa, 631.
—Influenţa sau înrîurirea asupra penalului a lucrului jude-
at în civil. (Hotăririle date în civil nu au, în principiu,
nici-un efect asupra acţiunei publice). 634 urm.
—Excepţii la principiile de mai sus.— Chestii prejudiciale
(Controversă), 639 urm. V. şi C. judiciar din 1902, No. 78.
—Influenţa sau înrîurirea asupra civilului a lucrului jude­
cat în penal (Controversă), 643 urm.
- In materie represivă, lucrul judecat îşi produce efectele
sale chiar faţă de persoanele care n'au luat parte la jude­
cată, 648, n. 2.
—Adevăratele limite ale lucrului judecat în penal, 649. n. 1.
—Decisiile represive care produc autoritatea lucrului jude­
cat asupra civilului (decisiile definitive emanate de la ju-
ridicţiile de fond. iar nu de la acele de instrucţie), 658 urm.
—Influenţa lucrului judecat în penal, asupra altor acţiuni
civile de cât acele în daune. 659 urm.
AUTOR. LUCR. JUDECAT IN MATERIE ADMINISTRATIVA,
667 urm.
—Condiţiile pentru ca să existe lucru judecat in materie
administrativă, sunt acele ca şi in materie civilă, adecă :
identitatea de obiect, de causă şi de părţi, 669.
—In principiu, numai dispositivul decisiei administrative are
autoritatea lucrului judecat, 669.
AVORT. — Tentativa de avort nu se pedepseşte (Controversă),
.627, n. 1.
BACARA. — Este un joc de noroc in sensul art, 350 C. pen.,
608, n. 2.
BÂI PUBLICE.—Persoanele, care ţin asemenea stabilimente, sunt
asimilate, în privinţa responsabilităţei, ospătătorilor şi han­
giilor, 286 şi t. V, p. 354 nota. V. Ospâtători.
BÂLCIURI.—Autentificarea tocmelelor sau contractelor înc'hiete
în bâlciuri, de judecătoriile comunale, 140.
—Persoanele care'şi închiriează apartamentele lor nu în
mod obicinuit, ci numai câte-odată, la caz de bâlciuri sau
iarmaroace, nu sunt, în privinţa responsabilităţei, asimilate
ospătătorilor sau hangiilor, 287 şi t. V, 534 nota.
—Responsabilitatea Statului pentru împedecarea ilegală, prin
prepuşii sei, de a se ţinea un b a l c h i , 287, n. 2.
BANCA AGRICOLĂ.—Autentificarea de tribunale a contractelor
de amaneturi constituite c â t v a banca agricolă, 141, n. 1.
—împrumuturile constituite cătră banca agricola, de şi sunt
autentice, nu sunt oposabile terţiilor de cât de la data men-
ţiunei lor în registrul comunei respective, 175, n. 2.
BANCHERI. — Sunt scutiţi de formalitatea bunului şi aprobat,
205, n. 2. V. Bun şi aprobat, Comerciant/, Ospătători, etc.
BANCRUTĂ.-—Etimologia cuvîntului bancrută, 615, nota 6.
—Admiterea circumstanţelor atenuante în urma legei din
2 şi 3 martie 1902, 597, n. 1.
—Achitarea pentru bancrută frauduloasa nu impedecâ ur­
mărirea pentru bancrută simplă, şi vice-cemt, 615, 616.
—Un comerciant poate el fi condamnat în acelaş timp pen­
tru bancrută frauduloasa şi bancrută simplă? (Controversă),
616, n. 1. V. Autor, lucrului judecat.
—Bancruta poate să existe fără o declarare formală în stare
de faliment, emanată de la trib. comercial (Controversă),
616, n. 1, 636.
—Delictul de bancrută presupune, însă, un comerciant în
încetare de plăţi, 617 nota.
—Încetarea de plăţi poate fi examinată şi decisă de tribu­
nalele represive, 616, n. 1: 643 nota,
—încetarea de plăţi nu este o chestie prejudicială, 643 nota.
—Achitarea falitului pentru delictul de bancrută, nu îrape-
decă acţiunea în simulaţie, 617, 618.
—Nici urmărirea pentru abuz de încredere sau înşelăciu­
ne. 618.
—Declararea de neculpabilitate a prevenitului, împedecă con­
damnarea complicelui, 628. V. Adulter, Bigamie.
— Comerciantul achitat pentru unele din faptele, care con­
stituesc bancruta simplă, nu poate din nou fi urmărit pen­
tru alte fapte, care ar constitui tot acelaş delict, 618.
—Nu trebue, în adevèr, să se considere ca delicte deose­
bite faptele particulare, care nu sunt de cât împrejurările
accesorii ale faptului principal, 618.
728

—Minorii şi femeile măritate neautor isaţi a face comerţ nu

pot fi declaraţi bancrutari, 617 nota.
BĂRBAT.—Nu se poate deferi jurămîntul bărbatului chemat nu­
mai spre a asista pe soţia sa, 386.
—Cănd bărbatul este chemat numai spre a asista pe soţia
sa, nu se poate aplica art. 151 din Pr. civ., 386, n. 1.
—Bărbatul nu pate deferi juremîntul, în privinţa bunurilor
femeei de care el nu poate dispune fără consimţiinîntul ei, 381.
—El poate, însă, deferi jurămîntul în privinţa acţiunilor
dotale care-i aparţin în timpul căsătoriei, 382.
—Deferirea jurămîntului de credulitate bărbatului de al
doilea cotutor împreună cu soţia sa, 378.
—Mărturisirea judiciara făcută de bărbat nu este, de ase­
menea, oposabilă femeei, de cât dacă este relativă la bunu­
rile dotate, şi numai în limitele administraţiunei sale, 331.
—Hotărîrile date faţă de bărbat, în calitate de administra­
tor al averei dotale, sunt oposabile femeei, cu-toate-că ea
n'a fost pusă în causă, 552.
—Aceste hotărîri ar ti oposabile femeei, chiar dacă ar fi
existat colusiune sau fraudă între bărbat şi pretinsul seu
adversar, remănend, în asemenea caz, recurs femeei contra
bărbatului seu, 552, n. 2.
—Bărbatul, care ar fi perdut un proces în calitate de re-
presentat al femeei, ar putea să-1 reînceapă în numele seu
personal, pentru-că, în al doilea proces, el nu are aceeaşi
calitate, 551, n. 2. V. Autor, lucrului judecat.
—Bărbatul poate el, pentru lipsă de autorisare, să ceară,
pe cale principală, nulitatea hotărîrei dată contra femeei
sale, dacă acea hotărîre a remas definitivă ? 198, n. 1.
—Dreptul bărbatului de a fi despăgubit de impensele făcute
cu banii sei la imobilele femeei, 280 urm. Y. Reparaţii.
BEŢIE.—Era o causa de micşorare a pedepsei în pravila lui
' V. Lupu, 134, n. 3.
—Quid în dreptul actual ? 135 nota.
—Vasile Lupu pune dragostea pe aceeaşi treaptă cu beţia,
135 nota. V. Dragoste.
—Chestiunea de a se şti dacă testatorul a cărui testament
s'a autentificat era, sau nu, în stare de beţie, este o ches­
tie de fapt, care se apreciază în mod suveran de judecăto­
rii fondului, 134. n. 3.
BIGAMIE.—Chestie prejudicială, 640.
—In materie de bigamie, declararea de ueculpabilitate a
prevenitului echivalând cu declararea de inexistenţă a fap­
tului, nime nu poate fi condamnat ca complice a unui ase­
menea fapt, 628.
—Admiterea aceleeaşî soluţii în materie de adulter, ban­
crută, etc., 628.
—Condamnarea pentru bigamie nu stabileşte validitatea că­
sătoriei dintâi, nici nulitatea celei de a doua, 666.
BILANŢ.—Bilanţul format cu ocasia dăreiunei socoteli este su­
pus formalităţei bunului şi aprobat. V. Bun si aprobat,
—•Bilanţul format cu ocasia lichidărei unei societăţi nu este
supus formalităţei dublului original, dacă nu cuprinde obli­
gaţii reciproce, 195. V. Dublu original,
—El este însă supus formalităţei bunului şi aprobat, dacă
nu este scris de mâna acelui care 1-a subsemnat, 195, 204.
BILATERALE (CONVENŢII).—V. Convenţii sinalagmatice.
B I L E T E DE BANCĂ.—Neaplicarea art. 1198 § 1, în caz de
perderea unui bilet de bancă, 292. V. Hirtie moneta.
BURSA (JOCURI DE—).—Hotărîrea unui trib. străin, care ar
cuprinde o condamnare pentru plata unei diferenţe resul-
tând din un joc de bursă sau de noroc, fiind contrară or-
dinei publice, n'ar putea fi adusă la îndeplinire în ţara
noastră, 459, n. 2. V. Autor, lucrului judecat.
BUN ŞI APROBAT, 200 urm.
—Această formalitate se aplică numai convenţiilor unilate­
rale având de obiect sume de bani sau o câtime oare-care
de lucruri, 200, 202.
—Aplicarea ei la contra-înscrisul înclieiet printr'un act sub
semnătură privată, 163, n. 2.
—Ea nu se aplică convenţiilor sinalagmatice, 200, n. 2.
—Caşul când mai multe persoane s'au obligat prin o con­
venţie unilaterală (Aplicarea formalităţei bunului si apro­
bat)', 201, n. 1.
—Cuvintele bun şi aprobat nu sunt sacramentale, 200, n. 1.
-Textul francez prevede expresiunea bun sau aprobat, iar
textul nostru bun si aprobat. Cu-toate-acestea, unul din a-
ceste doua cuvinte ar fi suficient, 200, n. 1.
—Eliminarea acestei formalităţi în unele legiuiri străine.
206, n. 3 ; 209.
—Origina formalităţei bunului şi aprobat (dreptul vechii!
francez), 201.
—Scopul acestei formalităţi (înlăturarea fraudelor), 201, 202.
—Inaplicarea acestor formalităţi la actele încheiete sub
legea veche, unde această formalitate era necunoscuta, 201.
—Aplicarea acestei formalităţi cambiilor sub semnătură pri­
vată, dacă subscriitorul ei nu este comerciant, industriaş, plu­
gar, vier sau lucrător cu mâna, 202.
—Această formalitate nu mai este, însă, aplicabilă când
cambia a fost emisă în forma autentica, 202.
—Caşurile în care cambia trebue să fie emisă în forma au­
tentică, 202.
—Neaplicarea acestei formalităţi oblig, care are de obiect
un corp cert şi determinat, o obig. de a face, sau de a nu
face ; unei chitanţe, etc., 203.
—Aplicarea acestei formalităţi la obligaţiile accesorii, pre­
cum Mejusiunea, etc., 203, t. şi n. 1.
—La actele prin care se constitue o rentă (Controversa), 204.
730
— Prin care se recunoaşte un deposit, 204.
—La bilanţul format cu ocasia darei unei socoteli, 195 : 204.
—Caşul în care suma arătată în corpul actului şi acea cu­
prinsă în bunul si aprobat ar fi deosebite.—Dovedirea ero-
rei, 204.
—Dacă eroarea nu poate fi dovedită, oblig, este presupusă,
la caz de indoială, pentru suma cea mai mică, 204.
—Caşurile în care acest principiu este aplicabil, 204.
— Aplicarea lui la cambie, 204, 205.
—Persoanele scutite de formalitatea bunului şi aprobat (co­
mercianţii, plugarii, vierii, industriaşii, slugile, etc), 205 urm.
—Critica legei în privinţa presoanelor scutite de această
formalitate, 206.
—Ce se înţelege prin comercianţi, 205, n. 2.
—Proprietarii de moşii sau de vii nu întră în denumirea
de plugari sau vieri, 206, n. 1. V. Plugari, Vieri.
—Nici arendaşii de moşii, 206, n. 1. Y. Arendaşi.
—Excepţiile mai sus prevedute sunt, ca toate excepţiile, de
strictă interpretare, 207.
—Ast-fel, nu intră în această categorie : militarii, marinarii,
femeile comercianţilor şi plugarilor, etc. 207.
—Sancţiunea lipsei formalităţei bunului şi aprobat. Actul
este lipsit de puterea sa probatorie, însă el constitue un în­
ceput de probă scrisă de natură a fi complectat prin alte
dovedi (martori, presumţiuni. jurămînt snpletor, etc.), 207.
t. şi'n. 7 : 273,' 429, t. şi n.' 4. Cpr. C. Bucureşti şi Trib.
Ilfov, O. judiciar din 1901, No. 60. si Dreptul din 1902.
No. 66.
—Aceeaşi soluţie este admisa şi în privinţa lipsei formali­
tăţei dublului original. 197 urm., 199, 273, 429. V. Dublu
original.
—Neregularitatea actului poate fi acoperita prin executarea
voluntară a obligaţiei, 208.
—Prescripţia de 10 ani, prevădută de art. 1900. nu este
insă aplicabilă în specie, 77, 190, n. 1 ; 208, 209.'
— Aceeaşi soluţie este aplicabilă si în privinţa formalităţei
dublului'original, 77, 190, 208, 2Ò9. V. Dublu original.
—Regulele de drept internaţional aplicabile în asemenea ma­
terie, 209 urm.

CAFENELE.—Persoanele care ţin cafenele sunt asimilate, în pri­

vinţa responsabilităţei, ospătătorilor şi hangiilor, 286.
—Cafengiul urmărit pentru-că a ţinut casă de jocuri de
noroc şi achitat de aceste fapte, poate din nou fi urmărit
pentru-că a contravenit la o ordonanţă municipală, care in­
terdice jocurile de noroc în cafenele, sau alte localuri pu­
blice, 608, n. 2.
CALE FERATA.—Nulitatea contractului, prin care concesionarul
unei căi ferate cedează concesiunea sa, fără autorisarea
guvernului, fiind de ordine publică, nu poate fi acoperită
prin o confirmare expresă sau tacită, 45, n. 3. V. Confirmare.
—Direcţia căilor ferate, fiind o ramură de administraţie a
Statului, nu se poate deferi jurămîntul, Directorului căilor
ferate, 385, n. 1. V. Jurămînt, Pers. morale, etc.
CALUMNlA.—(Jurămîntul de calunnia sau de şicană).—Nu mai
există astă-di, de şi el exista în dreptul anterior, 359, t. şi n. 5.
CAMBIE.—Caşurile în care se aplică formalitatea bunului şi a-
probat, 202. V. Bun şi aprobat.
—Cambia trebue să fie datată, 172.
—In caz când suma scrisă în cambie şi în litere se deosebeşte
de acea scrisă în cifre, obligaţia este presupusă pentru su­
ma cea mai mică, 204, 205.
—Soluţia acestei chestiuni în dreptul german, 205, n. 1.
—Debitorul unei cambii nu poate dovedi liberarea sa prin
deferirea jurămîntului purtătorului titlului, 368.
—Nici să provoace interogatorul lui, 368. Cpr. C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1901, No. 8.
—Nici să ceară aducerea registrelor adversarului, 368. t,
şi n. 3.
—Debitorul unei cambii, chemat în judecată, treime, deci, să
plătească suma ce i se reclamă, şi apoi să exercite acţiu­
nea în repetiţie, sau să ceară restituirea cambiei plătite, 369.
—El se poate, însă, opune la plată, când cambia a fost în­
locuită prin altă datorie, de exemplu : prin o ipotecă, 369.
—Debitorul unei cambii poate el să se opue la plată, in­
vocând proba testimonială, întemeiată pe un început de pro­
bă scrisă ? 369.
—Prescripţia statornicită în Codul actual de comerţ, în ma­
terie de cambii, fiind o adevărată prescripţie liberatorie, nu
mai poate fi combătută prin jurămînt, 378. Cpr. C. Bucu­
reşti, Dreptul din 1902, No. 40 şi C. judiciar din acelaş an,
No. 40. Jud. ocol. Slatina si Galatz, C. judiciar din 1902,
No. 13 şi 40. Vedi şi C. Craiova, C. judiciar din 1902, No. 66.
—Soluţia contrară era admisă în vechiul Cod comercial, 378.
—O hotărîre, dată în materie de cambii, nu poate fi adusă
la îndeplinire, de cât în timp de cinci ani de când hotărî­
rea a devenit definitivă, 578 nota.
CAMERA DE PUNERE SUB ACUSARE. — Decisiile de neur­
mărire ale camerei de punere sub acusare au o autoritate
provisorie, numai pană la descoperirea de nouè indicii, 588
urm. V. Autor, lucrului judecat în materie represiva.
—Ele nu pot fi atacate cu recurs de partea civilă, Cas. rom.
Dreptul din 1902, No. 64. V. Parte civilă,
—Decisiile de trimetere (Efectul lor), 593 urm.
—Punctele asupra cărora trib. represive nu sunt legate
prin decisiile de trimetere, 594. Vedi Autor, lucrului judecat.
 —Instanţele de fond sunt libere de a califica faptul aşa
cum cred, 595.
—Ele nu pot, însă, să atingă fapte noué necuprinse în de­
cisiile de trimetere, 595, 596. V. Autor, lucrului judecat în
materie represivă.
CANOANE.—Abrogarea lor în dreptul actual, 354, n. 2.
CAPITAL.—Vedi Dobîndă.
CAPITUL AŢII.'— Vechile capitulaţi! închiete între Poartă şi Dom­
nii români, 474, t, şi n. 1. V e d i s i Tr. nostru în limba fran­
ceză, p. 15, n. 1.
CAPTATIUNE. — Captaţiunea poate fi dovedită prin martori.
251, n. 2.
—Hotărîrea prin care s'a anulat un testament pentru cap-
taţiune sau sugestiune, nu foloseşte moştenitorilor cari n'au
luat parte la judecată, 576. V. Autor, lucrului judecat.
CARNETELE (medicilor).—Puterea lor probatorie, 219. V. Medici.
CĂRŢI DOMESTICE.—(Puterea lor probatorie), 219 urm. V. Re­
gistre domestice.
CĂRĂUŞ.—Se poate deferi cărăuşului jurămîntul estimator în
privinţa obiectelor încredinţate lui şi perdute, 440, n. 2.
CASARE. — Efectele casărei în privinţa punctelor respinse,
599, n. 5.
—Greşita citare a unui text de lege într'o hotarîre, nu a-
trage casarea ei, 604 nota.
—Caşurile în care interpretarea unei legi străine poate da
loc la casare, 103, n. 1. V. Lege străină.
—Casarea în interesul legei. V. Recurs.
CĂSĂTORIE.—Interdisul se poate căsători in intervalele lucide
(Controversa), 2, nota 2 ; 3 nota.
—Admiterea aceleeaşi soluţii în privinţa surdo-mutului ca­
pabil de a-şi manifesta consimţimîntul, 3 nota in fine.
—Caşurile excepţionale în care căsătoria poate fi dovedită
cu martori, 252, n. 3.
—In dreptul anterior, ea putea în toate caşurile fi dovedită
cu martori, 241, n. 4 ; 245.
—Căsătoria celebrată sub legea veche poate fi dovedită
astă-di cu martori, conform legei de atunci, 245.
—Mărturisirea nu este admisa în materie de anulare de
căsătorie şi, în genere, în toate chestiile de stat, 335. V.
Mărturisire.
—Hotărîrea care pronunţă anularea unei căsătorii, atât în
caz de nulitate absolută, cât şi în caz de nulitate relativă,
îşi produce efectele sale erga omnes, ca şi acea prin care
se pronunţă divorţul şi ca toate hotărîrile constitutive de
drepturi în genere, 567 urm. V. Autor, lucrului judecat.
—Quid în caz de respingerea cererei în anulare ? 570.
—Căsătoriile militarilor după legea din 12 martie 1900,
167 urm. V. Contra-înscris.
—Decisia care condamnă pe cine-va pentru falsificarea, sau
 distrugerea dovedei unei căsătorii, legalmente celebrată,
constată existenţa ei faţă de toate părţile interesate, fie că
ele au figurat, sau n'au figurat, în instanţa penală, 661.
CASE DE TOLERANŢĂ. — Persoanele care ţin asemenea case
sunt asimilate, în privinţa responsabilităţei, ospătătorilor şi
hangiilor, 286. Vedi t. V, tabla, v° Case de toleranţă.
CAUSA. (Identitate de causa.—Element al lucrului judecat) 527
urm. 606 urm. V. Autor, lucrului judecat.
—Causă falşă sau ilicită.—Convenţiile întemeiate pe aseme-
mea causă nu pot fi confirmate, 73. V. Confirmare.
—Uicitatea causei poate fi dovedită prin proba testimonială
prin presumţiî, fără nici-o restricţie, 266.
—Quid în caz de falsitatea causei ? (Controversă), t. V,
133, 134.
—Petiţia introductiva de instanţa, trebue să arate causa
pe care se întemeează acţiunea, 529. V. Petiţie.
CAUŢIUNEA JUDICATUM SOLVI.—Desfiinţarea ei prin noul
Cod de proeed. civilă, 563 nota.
CAZ FORTUIT.—V. Forţă majoră.
CAZNĂ (Tortură). — Admiterea ei în Codul Caragea, 118. 119,
344, 635, n. 2, 636 nota.
—Codul lui Andr, Donici, 119, 635, n. 2.
—Codul general prusac din 1794, 344, n. 1.
CEK.—Trebue să fie datat, 172. V. Cambie.
CERCETARE LA FATA LOCULUI. — Constitue o probă di­
rectă, 112.
—Cercetare în vederea unui proces viitor, 112. V. Ancheta
in futurum.
CERCETAREA MA TERNITĂŢEL—începutul de dovadă scrisa
la care se referă legea (Controversa), 276, 277. V. Proba
testimonială. Cpr. Trib. Dorohoi, C. judiciar din 1902, No. 10.
—Dovedirea nasterei si identităţei copilului, 277, t. si n. 3.
CERCETAREA PATERNITĂŢEL—Străinul, a cărui lege per­
sonală permite cercetarea paternităţei n'ar putea să exercite
această acţiune în România (Controversă), 104, n. 3:105 nota.
—De şi Codul Calimach permite cercetarea paternităţei, to­
tuşi copilul născut sub aceasta legislaţie, n'ar putea să exer­
cite această acţiune sub Codul actual, care opreşte aseme­
nea cercetare pentru consideraţii de ordine publică (Con­
troversă), 105 nota, in fine.
CERERE NOUĂ.—Nu poate fi făcuta pentru prima oară în apel,
535, n. 2.
—Argumentele de drept şi chiar mijloacele nouè de apăra­
re pot, însă, fi propuse pentru prima oară în apel, 535, n. 2.
CERTIFICATE MEDICALE. — Legalisarea lor de autorităţile
poliţieneşti, 146. V. Acte autentice.
CESIUNE DÈ CREANŢĂ.—Debitorul cedat, care n'a interve­
nit la actul de cesiune, nefiind un terţiu, nu se poată pre­
vala de lipsa formalităţei dublului original, 197, n. 4 ; 198
nota. V. Dublu original.
734
—Cesionarul este un tertiu faţa de cedente (Controver­
sa), 186.
—Transcrierea cesiunei, 186.
—Hotărirea pronunţată contra cesionarului şi a debitoru­
lui cedat, nu este oposabilâ cedentului, 549.
CETE DE MOŞNENI.—Hotărîrile date în procesele cu cete de
moşneni, în care nici citaţiile, nici hotărîrile n'au fost legal
comunicate, nu sunt oposabile cetei, ci numai moşnenilor
cari au figurat în proces, 554, n. 2.
CHELTTJELI (făcute de bărbat la imobilul soţiei sale), V. Re­
paraţi?.
CHESTII PREJUDICIALE (în legea noastră).—Deosebire de la
Codul francez, 639 urm. V. şi C. judiciar din 1902, No. 78.
—In materie de bancrută, încetarea plăţilor nu este o ches­
tie prejudicială, 643 nota. V. Autor, lucridui judecat în ma­
terie represivă. Bancrută, etc.
CHESTII DE STAT.—Mărturisirea părţilor nu este admisă în
asemenea materie, 335.
—Nici jurămîntul, 365, 366, 433. V. Jurămint.
—Inadmisibilitatea teoriei contradictorului legitim, 557 urm.
şi C. judicial' din 1902, No. 74. V. Contradictor legitim.
—Excepţiile la principiul relativităţei lucrului judecat, 563
urm. V. Autor, lucrului judecat.
—Hotărîrile străine, care ar avea de obiect starea civilă şi
capacitatea persoanelor, produc efectul lor în ţară fără în­
deplinirea vre-nnei formalităţi (Controversă), 460.
—Dacă cu ocasia judecărei unui delict, care implică o ches­
tie de stat, tribunalele represive ar fi statuat asupra aces­
tei chestiuni, contrar art, 300 din Codul civil, sentinţa de
condamnare nu va avea, in civil, autoritatea lucrului jude­
cat, în privinţa tiliaţiunei aceluia, în prejudiciul căruia de­
lictul ar fi fost comis, 666.
CHEZĂŞIE.—V. Fidejusiune.
CHITANŢĂ.—Nu este supusa formalităţei bunului şi aprobat,
203. V. Bun şi aprobat,
—Art. 1182 nu este aplicabil chitanţelor, ele făcând cre­
dinţă prin ele înseşi despre data lor (Controversă), 179,
180, 188. V. Bată certă.
CIRCUMSTANŢE AGRAVANTE.—Pot fi puse în discuţia jura­
ţilor, cu-toate-că camera de punere sub acusare le ar fi
înlăturat, 596.
CIRCUMSTANŢE USURATO ARE.—Nu fac obiectul unei ches-
• tiuni pusă juraţilor, 597, 598.
—Nu sunt admise în materie de contravenţii poliţieneşti,
597, n. 1 şi t. V, p. 392, n. 2. V. Contrav. poliţieneşti.
—Admiterea lor în materie de delicte silvice, t. V, p. 392, n. 2,
—Admiterea lor astă-di în materie de bancruta, 597, n. 1.
V. Bancrută,
CLĂCAŞI (Pămînt rural dat clăcaşilor).—V. Pămînt rural.
 735

.. CLANDESTINITATE.—Este un element al furtului (Controver­

să), 621, ii. 3. V. Furt,
Y CLAUSÂ PENALA.—Suma, stipulată ca pedeapsă trebue adaosă
la capital spre a se decide dacă un act scris a trebuit, sau
nu, să fie redactat din capul locului, 260, 261.
—Clausa penală este oprită în contractele de munci agri­
cole, 111 şi t. VI. p. 175, t. şi n. 3 ; p. 269 si 286, n. 1.
CODEBITOR SOLIDAR.—Mărturisirea făcută de un codebitor
solidar nu poate să agraveze posiţia codebitorilor sei, 334 nota.
—Efectele prestărei jurămîntului de câtră un codebitor so­
lidar, 417 urm.
—Efectele lucrului judecat în materie de oblig, solidare,
574 urm. V. Autor, lucrului judecat.
—Stipularea unei clause penale în materie de confirmare,
pentru caşul în care partea n'ar executa un act confirma­
tiv nei'egulat, 57. V. Confirmare.
CODUL CIVIL.—Mesagiul domnesc p. elaborarea lui, 668, n. 2
si t. I, Introducţie, p. XXII. n. 1.
CODUL CIVIL JAPONEZ.—Promulgarea lui, 235, n. 3; 236 nota,
CODUL PR. CIV. 8TRBESC (admite donaţiile verbale), 47, n.
2. V. Donaţie.
COMANDAMENT PREALABIL. —Nulitatea înstrăinărilor di­
recte sau indirecte, totale, sau parţiale a imobilului urmă­
rit, făcute de debitor în urma transcriem comandamentului
prealabil, 185, t. şi n. 1.
—Această nulitate se aplică şi la ipoteci, 185, n. 1.
—Contractele de închiriere sau arendare, făcute de debitor
în urma transcrierei comandamentului, 185.
COMERCIANŢI.—Nu sunt supuşi formalităţei bunului şi apro­
bat, 202, 205. V. Bancheri, Bun şi aprobat, Ospătători, etc,
—Această excepţie nu se întinde la femeile comercianţi­
lor, 207.
—Ce se înţelege prin comercianţi? 205, n. 2.
COMISIE INTERIMARĂ.—Competenţa membrilor ei de a auten­
tifica împrumuturile constituite cătră creditul agricol, 140.
COMISARI DE POLIŢIE.—Actele ce pot legalisa aceşti func­
ţionari (procuri, conturi, facturi, certificate medicale, etc.),
145, 146.
COMISII ROGATORII.—Comisii rogatorii interne pentru ascul­
tarea de martori, 302, 303.
—Comisii rogatorii internaţionale, 303.
—In materie de divorţ, 303, n. 1 şi t. I, partea II, p. 177.
t. şi n. 2.
—Formele ordinatoria' litis, 303.
—Formele decisoriee litis, 304.
—Judecătorii americani şi engleji nu ordona comisii ro­
gatorii, transportându-se ei singuri în străinătate, 407.
—Comisii rogatorii interne şi internaţionale, în privinţa pres­
tărei jurămîntului decisor, 407.
736
—Formele după care trebue să se proceadă la o comisie
rogatorie internaţională (Controversă), 407.
—Dispositi! de formă ordinatoria} litis, 407, 408.
—Legea care cârmueste formula jurămîntului (Controversă),
408 urm.
—Jurămîntul prestat in străinătate, după o comisie roga­
torie emanată de la judecătorii români, face el dovadă pen­
tru aceşti din urmă ? (Controversă), 410. V. Jurămint.
COMITENT. — Mărturisirea făcută de un prepus nu obligă pe
comitent, 329. V. Mărturisire.
COMODAT.—Convenţia, prin care se constată un comodat, nu
este supusă îndeplinirei formalităţei dublului original, 194.
V. Dublu original.
COMMUNE EENÓMMÉE (Dovada prin—). N'a fost admisă de
legiuitorul nostru, 241, t. si n. 1.
COMPLICE, COMPLICITATE.—Nu poate să existe complicitate
acolo, unde nu există delict, 626, 627.
—Individul achitat ca autor a unei crime sau unui delict,
poate el fi urmărit ca complice a aceluiaşi fapt ? (Contro­
versă), 608.
—Caşul în care achitarea autorului principal foloseşte com­
plicilor (Controversă), 626.
—Achitarea întemeiată pe excepţii personale autorului prin­
cipal, 626.
—Efectele achitărei autorului principal în privinţa compli­
cilor, 626 urm.
—Absolvirea autorului principal constitue ea lucru judecat,
în privinţa persoanelor, care ar fi mai în urmă urmărite ca
complici ai aceluiaşi fapt ? 628.
—Persoanele care cooperează la sustragerea comisă de o
rudă sau afin, in gradul prevédut de art. 307, pot ele fi ur­
mărite ca complici, coautori, tăinuitori ? (Controversă) etc.,
666, n. 2. V. Agenţi provocatori, Furt, etc,
COMPROMIS.—Convenţia care constată un compromis este su­
pusă formalităţei dublului original, 188, 194.
—Formele compromisului, 467.
COMUNĂ.—Confirmarea din partea unei comuni a unui act ire-
gular făcut de representantul seu, 32.
—Deferirea jurămîntului decisor din partea primarului unei
comuni, 384. V. Pers. morale, Primar, etc.
—Hotărîrea pronunţata faţă de primarul unei comuni, este
oposabilă comunei, chiar dacă ea n'a fost autorisată a sta
in judecată, 549, t. şi n. 6.
—Aceeaşi soluţie este aplicabilă în privinţa Statului, judeţe­
lor şi tuturor stabilimentelor publice în genere, 549.
—Prescripţia de 10 ani, statornicită de art. 1900, se aplică
comunelor ca şi particularilor, 81.
—Admiterea aceleeaşi soluţii în privinţa Statului şi judeţe­
lor, 81. V. Confirmare,
 CONCLUSI! SUBSIDIARE. — Jurămîntul poate fi deferit prin
conclusi! subsidiare (Controversă). 371, t. şi n. 4. Vedi a-
supra acestei controverse, Labbé, nota în Sirey, 89. 2. 41.
CONCORDAT.—Sentinţa de omologare a unui concordat are ea
autoritatea lucrului judecat ? 487.
—Omologarea lui face să înceteze falimentul, prin urmare şi
misiunea sindicului, 553.
—Falitul poate fi condamnat pentru bancrută simplă, chiar
când el şi-ar fi îndeplinit obligaţiile luate prin concordat,
616, n. 1. V. Bancrută. .
—Concordatul poate fi atacat prin acţiunea pauliană, 618, n. 1.
^CONDIŢIE RESOLUTORIE (expresă sau tacită) (drept inter­
naţional), 41. V. Drept internaţional.
^CONFIRMARE.—Confirmarea este o fine de neprimire (excepţie)
oposabilă acţiunei în anulare sau în rescisiune, 41.
—Definiţia confirmărei, 42.
—Observaţii asupra locului unde legiuitorul se ocupă des­
pre confirmare, 42.
—Caracterul unilateral al confirmărei, 42, 43.
—Deosebire între confirmare şi renunţarea la un drept, 43.
—Intre confirmare şi recunoaşterea unui drept, 43.
—Intre confirmare şi novaţie, 43. V. Notaţie.
—Actele care pot fi confirmate (numai acele anulabile, nu
însă şi acele inexistente), 43, 44 ; 72, 73.
—Actele care nu pot fi confirmate, 44 urm.
—Actele solemne nu pot fi confirmate, 76, 77. V. Acte, Con­
tracte solemne.
—Codul japonez si german în această privinţă, 44, n. 2.
—Confirmarea oblig, naturale (Controversă). 45, t. şi n. 2 şi
t. VI, p. 18 urm.
—Pactele succesorale nu pot fi confirmate, 45, t. şi n. 1 ;
73, 74 v. şi t. III, p. 364; t. V, p. 116. V. Pacte succesorale.
—Nulităţile de ordine publică, perpetue, nu pot fi confir­
mate, 45.
—Exemple de nulităţi de ordine publică, perpetue, 45, n. 3.
—Contractul de asigurare maritim, încheiat contrar art. 619
C. corn., nu poate fi confirmat, 45, n. 3.
—Cedarea contractului prin care s'a acordat concesiunea
unei căi ferate, unui tramway, etc.. 45, n. 3.
-Nulităţi de ordine publică neperpetue (Controversă), 46
nota. V. Ordine publică.
—Confirmarea unei cesiuni lovite de nulitate, ca contrară
art. 1309 C. civ., 46 nota.
—Subrogaţie nulă (Neconfirmare), 46, n. 2.
—Donaţiuni nule (Nu pot fi confirmate nici de dăruitor,
nici de donatar), 47, 48. V. Donaţiune.
—Nici indirect, pe cale de novaţie, 48.
—Ele pot fi confirmate de moştenitorii dăruitorului, în urma
morţei sale. 48, 49, t. şi n. 2.

47
—Confirmarea, care ar avea loc înaintea morţei dăruitoru-
lui, ar avea caracterul unui pact succesoral, oprit de lege.
49, n. 2. V. Donaţiune, Pacte succesorale, etc.
—Confirmarea expresă, sau tacită, emanată de la moşteni­
torii sau representanţii dăruitorului, este supusă regalelor
dreptului comun, 50, 51.
—Ce se înţelege prin representanţi ? 49, n. 1.
—Nu pot fi confirmate nici celelalte contracte solemne, pre­
cum: convenţiile matrimoniale (Cpr. Trib. Covurlui, Dreptul
din 1898, No. 31). ipotecile, etc., 48, 76, 77, 90. V. Acte,
Contracte solemne.
—Nici convenţiile fără causă, sau întemeiate pe o causă falşă,
ori ilicită, 73.
—Nici testamentele (Controversă), 51.
—Nici disposiţiile contrare ordine! publice sau interesului
general, 52.
—Diversele specii de confirmare şi condiţiile cerute pentru
ca confirmarea să poată avea loc, 52 urm.
—Confirmarea este expresă sau tacită, 29, 52, 55.
—Prescripţia de 10 ani, statornicită de art. 1900, este o
confirmare tacită, 70, 71, 90.
—Acel care confirmă o oblig, supusă anularei, trebue să fie
capabil de a dispune, 52, 53.
—Minorul n'are acţiunea in rescisiune pentru actele anula-
bile, confirmate la majoritatea sa, 29 urm.
•—Minorul devenit major, poate să confirme toate actele su­
puse anularei sau rescisiunei, atât acele făcute de el sin­
gur, cât şi acele, făcute de epitropul seu, fără îndeplinirea
formelor prescrise de lege, 30.
—Aplicarea acestui principiu tuturor incapabililor în ge­
nere, 30.
—Confirmarea din partea epitropului, 30, n. 2.
—Confirmarea din partea femeei măritate, făcută în urma
desfacerei căsătoriei, 30, t. şi n. 4.
—Confirmarea făcută de femee in timpul căsătoriei, 31.
—Confirmarea bărbatului în timpul căsătoriei (Controver­
să), 31.
—Confirmarea bărbatului, în urma desfacerei căsătoriei, 31.
—Confirmarea din partea minorului emancipat, 32.
—Din partea majorului, pus sub un consiliu judiciar, 32.
—Confirmarea din partea comunelor, 32.
—Confirmarea poate să aibă loc prin mandatar.—Necesita­
tea unui mandat special, 53.
—Autorul confirmărei trebue să cunoască viciul, ce el în­
ţelege a-1 acoperi şi să exprime intenţia de a repara acel vi­
ciu, 53.
—Momentul când confirmarea poate avea loc, 53, 54.
—Vicii de formă şi vicii de consimţimînt, 54.
—Confirmarea înstrăinăm imobilului dotai, 54, 55, 90.
—Confirmarea făcută de femee prin testament, 54.
—Confirmarea expresă.—Dovedirea ei după dreptul comun
(mărturisire, martori, presumţii, jurământ), 55.
—Cnfirmarea poate fi dovedită şi printr'un act scris : auten­
tic, sau sub semnătură privată. (Condiţiile ce trebue să în­
trunească acest act), 55, 56.
—Gasul în care oblig, este atinsă de mai multe vicii, 56, n. 2.
—Caşul în care s'a prevedivi o clausă penală, 57.
—Confirmarea tacită, 57 urm. Cpr. si C. Bucureşti, C. ju­
diciar din 1900, No. 53, şi Dreptul din 1900, No."51.
—E'orma obicinuită a coufirniărei tacite este executarea vo­
luntară a oblig., făcută în timpul capacităţei şi în cuno­
ştinţă de causă, 58
—Alte împrejurări care pot să aducă confirmarea tacită a
unei oblig, anulabile, 58.
—Executarea oblig, trebue să fie voluntară, 58, 59.
—Executarea parţială a obligaţiei, 58, n. 1.
—Apreciarea faptelor din care resulta confirmarea tacită,
58, n. 2.
—Ce se înţelege prin executare voluntară ? (Controver­
să), 59.
—Cunoaşterea viciului de care obligaţia era atinsă, 59, 60.
—Intenţia confirmatorului de a repara viciile obligaţiei a-
nulabile, 60.
—Deosebire între confirmarea expresă si acea tacită, 60.
342, n. 3.
—Dovedirea existenţei condiţiilor confirmărei tacite (Con­
troversă), 60, 61.
—Caşul în care confirmatorul invoacă o eroare de drept
(Controversa), 61.
—Efectele confirmărei, 61 urm.
—Efectele confirmărei intre părţi (efect retroactiv), 62.
—Confirmarea condiţională, 62.
—Confirmarea relativă la transmiterea unei proprietăţi imo­
biliare nu e supusă transcrierei, 62.
—Transcrierea înstrâinărei consimţite de un incapabil, 62, 63.
—Efectele confirmărei în privinţa terţiilor, 63.
—Sensul expresiunei terţii, 63.
—Representanţiî cu titlu universal a autorului confirmărei
şi creditorii sei cliirografari nu sunt terţii, 63, n. 2.
—Cedarea acţiunei în anulare, înainte de confirmarea con­
venţiei anulabile (Controversă), 64, 65.
—Caşul în care se găsesc faţă în faţă doi creditori ipote­
cari (Controversă), 65 urm.
—Ipotecă legală, 67.
—Aplicarea principiilor de mai sus tuturor incapabililor în
genere, 67.
—Regalele de drept internaţional aplicabile la confirmare,
67, 68. V. Drept international.
 —Prescrierea acţiunei în anulare sau în rescisiune, 68 urm.
—Este o fine de neprimire aplicabilă acţiunei în anulare, 68.
—Termenul acestei prescripţii în Codul spaniol şi în Co­
dul Calimach, 69.
—In Codul italian şi olandez, 69, n. 3.
—In Codul austriac, 70, t. şi n. 1.
—In Codul lui Andr. Donici, în dreptul roman, 70.
—Origina termenului de 10 ani (ordon, din 1510 şi 1539), 70.
—Art. 1900 este o confirmare tacită, 70, 71, 90.
—Art. 1900 cuprinde o adevărată prescripţie, 71.
—întreruperea şi suspendarea acestei prescripţii, 72.
—Acţiunile supuse prescripţiei statornicite de art. 1900,
72 urm.
—Actele inexistente nu pot fi confirmate, 43, 44: 72, 73.
—Convenţiile nesupuse acestei prescripţii, 73, 74, 90.
—Acţiunea în resoluţie pentru inexecutare de sarcini sau
condiţiuni ; acţiunea în revocare sau în reducere a unei do-
naţiuni, etc. (Inaplicarea art. 1900), 74, t. şi n. 3.
—Art. 1900 nu se aplică, de asemenea, donaţiunilor nule în
privinţa formelor, 74, 75.
—Aplicarea acestui text iii privinţa moştenitorilor dârui-
torului, 50, 75, 83.
—Aplicarea art, 1900 numai la convenţiile băneşti, 75.
—Aplicarea art. 1900 tuturor convenţiilor anulabile (Con­
troversă), 76.
—Acţiunea în anulare care resulta dintr'un viciu de formă, 76.
—Art. 1900 nu se aplică, însă, actelor solemne, nici actelor
sub semnătură privata redactate contrar dispositiilor art.
1179 si 1180 O civ., 76, 77.
— Inaplicarea art. 1900 acţiunei în anulare, întemeiată pe
lipsa formelor prescrise pentru autentificarea actelor (Con­
troversă), 77,
—Art. 1900 se aplică nu numai acţiunilor în anulare, care
resulta dintr'un viciu de consimţimînt, ^dar şi dintr'o causa
de incapacitate, 77.
—Minori emancipaţi, 77.
—Interdişi, 79.
—Aplicarea art, 1900 actelor săvîrşite de epitrop (Contro­
versă), 78.
—Caşul în care epitropul ar fi lucrat în numele seu pro­
priu, 78.
—Caşul în care epitropul ar fi vîndut bunurile minorului,
în urma majorităţei sale, 78.
— Quid în privinţa actelor făcute de curatorul unui minor e-
mancipat şi de consiliul judiciar ? 79.
—înstrăinarea fondului dotai.—Caşul în care fondul dotai
a fost înstrăinat de ambii soţi, 79, 80.
—Caşul în care el a fost înstrăinat numai de bărbat (Con­
troversă), 80.
 •741

—Caşul în care bărbatul a înstrăinat fondul dotal ca al seu

(Controversă), 80, 81.
—Aplicarea art. Ì900 Statului, comunelor, judeţelor, e t c , 81.
—Străinilor, 81.
—Inaplicarea art. 1900 la testamente (Controversa), 81, 82.
—Inaplicarea art. 1900 la acceptarea, sau lepădarea unei
moşteniri, 82.
—La acţiunea pauliană, 82, 83.
—La acţiunea în simulaţie, 83.
—Aplic. art. 1900 la acţiunea subrogatorie, 83.
—Regula romană : Qiue temporalia sunt ad agendum, perpe­
tua sunt ad excipiendum, mai este ea în vigoare în dreptul
modern ? (Controversă), 84 urm.
—Punctul de plecare a prescripţiei statornicite de art. 1900,
89 urm.
—Punctul de plecare a prescripţiei, în caz de înstrăinarea
imobilului dotai, 90, 91.
—In caz de anularea contractului de căsătorie pentru lipsă
de forme, 90.
—Punctul de plecare a prescripţiei in privinţa persoanelor
incapabile de a se obliga, 91, 92.
—In privinţa actelor făcute de o femee măritată neautori-
sată, 92.
—Caşul în care acţiunea în anulare se exercită de bărbat
(Controversă), 99, 93.
—Actele făcute de o femee măritata, a cărei consimţimînt
a fost dat din eroare, smuls prin doi, sau violenţă, 93.
—Actele făcute de o femee măritată minoră, 93.
—Actele făcute de minori, 93.
- A c t e l e făcute de epitropul minorului, 94.
—Caşul în care minorul a fost victima unui doi, sau a unei
fraude, 94.
—Caşul în care acţiunea în anulare ar aparţinea mai mul­
tor minori, 94.
—Actele făcute de interdişi, 94.
—Actele făcute de acel pus sub un consiliu judiciar, 95.
—Actele făcute de alienaţii neinterdişi, 95.
—Viciile de consimţimînt a uneia din părţile contractante, 96.
—Dovedirea încetărei violenţei, descoperirei erorei, sau do-
lului, 97.
—Combinarea prescripţiei decenale cu acea ordinară (Con­
troversă), 97.
—Caşurile în care prescripţia curge din diua formărei con­
venţiei, 98.
—Oblig, cu termen sau condiţionale, 98.
—Caşul în care acţiunea în anulare se exercită de moşte­
nitorii aceluia căruia ea aparţine, 99.
CONSILIU COMUNAL.—Competenţa lui în privinţa autentifică-
rei unor acte şi investirei cu formula executorie a tocme-
lelor de munci agricole, 140, 141, 142.
742

CONSILIU DE FAMILIE. — Omologarea avisului unui consiliu

de familie, fiind o încheiere dată pe cale gracioasă, nu are
autoritatea lucrului judecat, 481.
—Deliberarea consiliului de familie, care refusa de a men­
ţine epitropia mamei, este ea supusă recursului înaintea tri­
bunalului, conform art. 638 Pr. civ. ? (Controversă), V. t.
II. p. 74, t. si n. 3. Vedi p. negativă, Cas. fr. Sirey, 1902.
1.'385 şi Pand. Period. 1902. 1. 409. Dreptul din 1903, No.
1 (cu observaţia noastră).—Contra : C. Caen si Trib. Niort,
Sirey, 98. 2. 64. si Pand. Period. 1902. 2. 273.
CONSILIU JUDICIAR. — Anulabilitatea actelor făcute de acel
pus sub un consiliu judiciar, fără asistenţa consiliului, 5,
ii. 2. V. Interdicţie.
—Actele făcute de acel pus sub un consiliu judiciar. Punc­
tul de plecare a prescripţiei statornicite de art, 1900, 95.
—Persoanele puse sub un consiliu judiciar nu pot deferi
jurămîntul decisor, de cât cu asistenţa acestui consiliu, 381.
—Jurămîntul nu poate, de asemenea, fi deferit acelor puşi
sub un consiliu judiciar, fără asistenţa acestui consiliu, 387.
V. Jurămint.
—Jurămîntul nu poate fi deferit consiliului judiciar, chemat
a asista pe un râsipitor sau pe acel slab de minte, 386.
—Consiliul judiciar nu este un terţiu faţă de râsipitorul
căruia el a fost rînduit, 181, n. 3.
—Soarta actelor făcute de acel pus sub un consiliu judi­
ciar, 5, n. 2.
—Aplicarea art. 1164 acelor puşi sub un consiliu judiciar, 38.
—Acel pus sub un consiliu judiciar poate să confirme ac­
tele anulabile, cu asistenţa consiliului seu, 32.
—Persoana pusă sub un consiliu judiciar nu poate face o
mărturisire validă în justiţie, 330. V. Mărturisire.
—Hotărîrea pronunţata faţă de consiliul judiciar nu este
oposabilă râsipitorului, sau acelui slab de minte, pentru-că
rolul consiliului, ca şi acel al curatorului, se mărgineşte
numai la o pură asistenţă, 552.
—Hotărîrile prin care se rîndueşte unei persoane un con­
siliu judiciar, ca şi acele prin care se pronunţă interdicţia,
au autoritatea lucrului judecat erqa omues. 565. V. Interdicţie.
CONSTRÌNOEREA CORPORALĂ.—'Ea fiind contrară ordinei pu­
blice din ţara noastră, hotărîrea străina, care ar prevedea o
asemenea mesură, îrâr putea fi adusă la îndeplinire în Româ­
nia, 459, n. 2. V. Autor, lucrului judecat, Ordine publică, etc.
CONSILIUL DE STAT. — Desfiinţarea lui prin Constituţie, cu
oprirea de a se mai înfiinţa în viitor cu atribuţii conten-
cioase, în materie administrativă, 668, t. şi n. 1.
CONSUL.—Hotărîrea emanată de la un consul nu poate fi adusă
la îndeplinire în ţara noastră, 471 urm.
—Quid în privinţa hotărîrei emanate de la o Curte străină,
când hotărîrea primei instanţe ar fi fost pronunţată de un
consul în România ? 479.
 . —Juridicţia consulară, pe care abusiv şi-o arogase consulii
străini în ţara noastră, nu mai există astădi, 472 urm.
CONTENCIOS ADMINISTRATIV.—Există în legea noastră, cu
toată desfiinţarea Consiliului de Stat, 668 urm.
CONTESTAŢIE LA URMĂRIRE.—Deferirea jurâmîntului de-
cisor într'o contestaţie la urmărire, 389. V. Jurămînt.
—Hotărîrile pronunţate pe cale de contestaţie la urmărire
au autoritatea lucrului judecat, 457, 515.
CONTRACT DE CĂSĂTORIE. — (Anulare contractului pentru
lipsă de forme). — Această acţiune nu poate fi propusă de
cât în urma desfacerei căsătoriei, 90.
CONTRACT DE ÎNCHIRIERE (care n'a primit nici o punere în
lucrare).—Nu poate fi stabilit cu martori, dacă nu există un
început de probă scrisă, 252, 253, t. şi n. 1.
— Quid în privinţa jurâmîntului decisoria? 370.
—Jurămînt supletoriu, 429.
—Prorogarea verbală a contractului de închiriere (Contro­
versă), 253, ii. 1.
—Efectele contractelor de închiriere, sau arendare a imobi­
lului urmărit făcute de debitor, în urma transcrierei coman­
damentului prealabil, 185. V. Comandament prealabil.
—Contractul de închiriere fiind un contract sinalagmatic sau
bilateral, este supus formalităţei dublului original, 188, 194.
CONTRACT MARITIM. —Termenul în care se potè aduce la
îndeplinire hotărîrea dată în privinţa nnui contract maritim
(trei ani), 578 nota.
CONTRACT PIGNORITIV.—Nn e supus prescripţiei de 10 ani,
statornicită de art. 1900, 73.
CONTRACTE SOLEMNE.—Actul scris este cerut ad solemnita-
tem, iar nu numai ad probtdionem, 4. 47, 101, 124, 149,150,
249, t. şi n. 2 ; 252. V. Acte solemne.
—Contractele solemne nu pot fi dovedite cu martori, 252.
—Nici prin jurămînt, 367. V, Jura mint.
— Nu pot fi confirmate. V. Confirmare.
CONTRACTE VERBALE.—Titlul poate să existe fără act, 124.
—Deosebire intre titlu şi act, 124, n. 3. V. Titlu.
CONTRADICTOR LEGITIM.—Teoria contradic. legitim in ma­
terie de chestii de stat. — Inadmisibilitate, 557 urm. si C.
judiciar din 1902, No. 74.
CONTRA-INSCRIS.-Definiţie, 163.
—Contra-înscrisnl încheiat prin act sub semnătură privata
este, supus formalităţei dublului original, 163, n. 2.
—Contra-înscrisul nu are efecte în privinţa terţiilor, 161.
—înţelesul cuvîntului terţii (Controversa), 164, 165.
—Persoanele care nu se consideră ca terţii, 166.
—Caşurile iu care contra-înscrisul e oposabil terţiilor, 166.
—Restrîngerea teoriei contra-înscrisuluî prin formalitatea
transcrierei, în privinţa proprietăţei imobiliare, şi prin art.
1909, în privinţa mobilelor corporale, 164, n. 3.
 —Contra-înscrisul în căsătoriile militarilor, 167.
—Legea din 12 martie 1900 în privinţa căsătoriilor mili­
tarilor, 167 urm. V. Căsătorie, Militari, etc.
CONTRAVENŢII POLIŢIENEŞTI. — Mărturisirea inculpatului
poate servi de basă unei condamnări, 347; V. Mărturisire.
—Neadmiterea circumstanţelor uşurătoare în asemenea ma­
terie, 597, n. 1 şi t, V, p. 392, n. 2.
—Apelul părţei civile nu învesteşte pe tribunal cu dreptul
de a se pronunţa asupra pedepsei, asemenea excepţie ne-
flind admisă de cât în privinţa delictelor judecate în prima
instanţă de judecătoriile de ocoale, 605, n. 5, 606 nota. V.
Apel, Minister public, Prie civilă, etc.
CONTRAVENŢII VAMALE.—Hotărîrile pronunţate în asemenea
materii, de tribunalele civile, n'au nici-o înrîurire asupra ac­
ţiunei penale, exercitată în urmă, la caz de fraudă, de mi­
nisterul public, 636.
CONTUMACIE.—Decisiile pronunţate în contumacie, care achită,
sau absolvă pe acusat, au autoritatea lucrului judecat. 600.
—Quid în privinţa decisiilor de condamnare ? 600, 601.
—Condamnatul în contumacie poate el, în urma arestărei
sau presentărei sale, să fie condamnat la o pedeapsă mai
grea de cât cea dintâi? (Controversă), 601.
—Caşul în care acusatul a fost achitat în privinţa unor fapte,
şi condamnat în privinţa altora, 603.
—Decisiile pronunţate în contumacie, avènd un caracter pro-
visor, nu înrîuresc asupra civilului, în privinţa existenţei
faptului recunoscut ca constant (Controversă), 658, n. 2.
CONTURI.—(Legalisarea lor). V. Facturi, Comisar, Poliţaiu, etc.
CONVENŢII MATRIMONIALE.—Convenţiile matrimoniale, făcu­
te sub legea veche, pot fi stabilite astădi prin martori, de-oare-
ce mijloacele de probaţiune sunt cârmuite de legea care era
în vigoare în momentul închiereî contractului, 244, t. şi n. 4.
—Sunt acte solemne. V. Acte, Contracte solemne.
—Ca atare nu pot fi confirmate, 48, 90, t. şi n. 4. V. Con­
firmare.
CONVENŢIILE (internaţionale incheiete cu Statele străine), 142,
303, n. 2 si 3 ; 467, 469, t. si n. 2. V. Extrădare.
CONVENŢII SIN AL A CM AT ICE (sau bilaterale).—Sunt supuse
formalităţei dublului original, când sunt incheiete prin acte
sub semnătură privată, 188 urm. V. Dublu original.
—Nu sunt supuse formalităţei bunului şi aprobat, 200, n. 2.
CONVENŢIÎ UNILATERALE. — Conv. unilaterale sub semnă­
tură privată sunt supuse formalităţilor bunului şi aprobat.
V. Bun si aprobat.
—Nu însă formalităţei dublului original, 194, 195, t. şi n.
1. V. Dublu original:
COPARTAŞ.—Lucrili judecat faţă de un copartaş nu este opo-
sabil altui copartas, 576.
COPIL LEGITIM. — Poartă numele tatălui seu, 570, n. 4. V
Nume patronimic.
COPIL (născut viu).—Cine trebue să dovedească că copilul s'a
născut viu, 308, 309.
—înfăţişarea actului de naştere, 309.
—Viabilitatea copilului nu este cerută în legea noastră, 308,
309, t. şi n. 1 ; t. I, partea I, p. 125 şi partea II, p. 254
şi 331. V. Prezumţie, Viabilitate, etc.
—înfăţişarea copilului născut mort, înaintea ofiţerului sta­
rei civile, 309.-'
—Desfiinţarea starei civile a unui copil. — Chestie preju­
dicială, 640. V. Chestii prejudiciale.
COPIL NATURAL.—Nu poate pretinde a purta numele tatălui
seu, 570, n. 4 : 571 nota. Cpr. si Cas. rom. C. judiciar din
1902, No. 67.
COPROPRIETAR (în indivisiune). — Efectele lucrului judecat,
580, n. 1. V. Autor. lucr. judecat, Oblig, indivisibile, etc.
—Raportul dintre coproprietari, când obiectul contestaţiunei
este divisibil, 576.
CORP CERT (şi determinat). — Oblig, având de obiect un corp
cert şi determinat nu sunt supuse formalităţei bunului şi a-
probat, 203. V. Bun şi aprobat.
CREDIT AGRICOL.—Autentificarea împrumuturilor constituite
cătră creditul agricol, 141. V. Acte autentice.
CREDIT FUNCIAR.—Actul de ipoteca, în basa căruia se face o
urmărire de creditul funciar, are el nevoe de a fi învestit
cu formula executorie ? 484, n. 1. V. Formulă executorie,
Ipotecă, etc.
CREDITORI CHIROGRAFARI. — Creditorii chirografari ai au­
torului confirmăm nu sunt terţii, 63, n. 2. V. Confirmare.^
—Quid în materie de dată certă? 183 urm. V. Dată certă.
—Jurămîntul prestat, sau refusai de debitor, este el oposa­
bil creditorilor sei ? 415, n. 5. V. Jurămînt.
— Quid în privinţa mărturisim judiciare făcută de debitor,
333, n. 3 ; 334 nota. V. Mărturisire.
—Exercitarea din partea acestor creditori a acţiunei pauli-
ane, 186, 416.
—Creditorii, cari exercită acţiunea pauliană, trebue să do­
vedească, conform art. 1182, că creanţa lor avea o dată
certă anterioară actului atacat (Controversă), 186 şi t. V,
p. 244, 245. V. Dată certă.
—Hotărîrea pronunţată faţă de debitor este oposabilă credito­
rilor sei chirografari, 183, t. şi n. 1 ; 542.
—Dreptul acestor creditori de a face oposiţie, apel, recurs
in numele debitorului lor, 543.
—De a ataca hotărîrile date contra debitorului lor prin acţi­
unea pauliană, la caz de fraudă sau colusiune între debi­
torul lor şi pretinsul seu adversar, 543, t. şi n. 3.
—Creditorii chirografari sunt ei representati de debitorul
lor în procesele care au de obiect un privilegiu sau o ipo­
tecă asupra bunurilor sale ? (Controversă), 544 nota. Cpr.
746

C. Bucureşti,-C. judiciar din 1902, No. 76. V. Autor. Lucru­

lui judecat,
CREDITORI P R I V I L E G I A Ţ I SAU IPOTECARI.—Sunt ei re-
presentaţi de debitorul lor in privinţa hotărîrilor pronunţate
faţă cu dînsul ? (Controversă), 544, 545. V. asupra acestei
chestiuni, D. O Popescu, Dreptul din 1881, N. 1 şi 2.
—In cât priveşte data certă, V. Data certa,
CREDITORI SOLIDARI (.Turămîntul deferit de debitor, unuia
din cocreditorii solidari, şi vice-versa). Efectele prestărei sau
retuşului acestui jurămînt, 416 urm. V. Jurămînt.
—Retuşul unuia din creditorii solidari de a jura nu libe­
rează pe debitor, de cât pentru partea creditorului care a
retuşat jurămîntul, 416.
CREDULITATE.—V. Jurămînt de credulitate sau credibilitate.
CULPA (uşoară).—Deferirea jurâmîntului estimatoria, 440.
—Teoria culpelor, t. VI, 305 urm.
CRUCE.—Intr'nn act sub semnătură privată, semnătura nu poate
ti înlocuită, conform obiceiului de altă dată, prin seninul
criicei sau alte semne, 171. V. Pecete, Sif/il, etc.
—Legalisarea actelor semnate prin semnul unei cruci sau
alte semne (Nevaliditatea actului nici ca act autentic, nici
ca act sub semnătură privată), 147 urm. V. Oblig, unilate­
rale, Pecete, Sir/il, etc,
CURATOR.—Prescripţia de 10 ani, statornicită de art. 1900, nu
este aplicabilă în privinţa actelor făcute de curatorul unui
minor emancipat, 79.
—Persoanele care, după dreptul roman, erau puse sub cu­
ratone în dreptul nostru anterior, 13, n. 9.
—Jurămîntul de credulitate nu poate fi deferit unui cura­
tor, ci numai epitropului, 379.
—I se poate, însă, deferi jurămîntul estimator, 442.
—Hotărîrea dată faţa de curatorul unui minor emancipat
nu este oposabilă acestui din urmă, pentru-că curatorul nu
represintă pe minor, ci-1 asistă numai, 552.
—Admiterea aceleeaşî soluţii în privinţa consiliului judi­
ciar, 552. V. Consiliu judiciar.
—Curatorul unei succesiuni vacante nu poate deferi jură­
mîntul în privinţa bunurilor ce administrează, 383.
CURTEA DE CASAŢIE.-Controlul O de casaţie,'în materie de
început de probă scrisa, 275, 289.
—In materie de presumţiuni. 320.
—In materie de lucru judecat. V. Autor, lucrului judecat.
—In materie de prescripţie. V. Prescripţie.
—Nu se poate deferi jurămîntul înaintea Curţei de casaţie,
389. V. Jurămînt.
—Propunerea pentru prima oară, in casaţie, a violărei prin­
cipiului separărei puterilor în Stat, 452.
—A lucrului judecat în materie penală, 455. n. 2: 630,631.
—Soluţia contrara este admisă în materie civilă. V. Autor,
lucrului judecat.
 —Gasurile excepţionale în care decisiile' C. de' casaţie au
autoritatea lucrului judecat, 479, n. 2.
CURTEA DE COMPTURL—Decisiile emanate de la C. de comp-
turi au autor, lucrului judecat, în ceea ce priveşte atribu­
ţiile sale judecătoreşti, 669.
—Ea nu are, însă, competenţa de a judeca chestiile de drept
civil ce se ivesc cu ocasia judecărei chestiunilor date în
competenţa sa. Cas. rom. C. judiciar din 1902, No. 84.
CURTEA CU JURAŢI. — Are dreptul de a judeca acţiunea ci­
vilă, chiar la caz de achitarea, sau absolvirea acusatului,
623, n. 3 ; 633, n. 3.
—Acest drept nu aparţine, însă, trib. corecţionale, sau de
simplă poliţie, de cât la caz de condamnare, 623, n. 3.
—Curtea cu juraţi are ea, sau nu, facultatea de a se de­
clara necompetentâ ? (Controversă), 593, n. 3.
— Quid pentru tribunalele corecţionale ? 594 nota.
—Competenţa curţei cu juraţi de a judeca delictele de pre­
să comise de militari, 613, n. 1. V. Autor. lucr. judecat, etc.
CURT1ERI.—Poliţele de asigurare, făcute prin mijlocirea unui
curtier, au dată certă, pentru-că curtieril sunt funcţionari
publici, 178, n. 2. V. Dată certă, Poliţe de asigurare.
CUTREMUR,—Este un caz de forţă majoră, care autorisâ ad­
miterea probei testimoniale, 289. V. Forţă majoră.

I)

DAMPENS.--Executarea lui, 345 nota.

DAR.—V. Donaţiune.
DATA. — Data nu este neapărată în privinţa actelor sub sem­
nătură privată, de şi ea are mare însemnătate, 172.
—Legea prescrie, însă, formalitatea datei în privinţa cam­
biilor, cecurilor, testamentelor, etc., 172.
—Sub Codul Caragea, testamentul putea să fie nedatat, 172, n. 1.
—Sub Codul Calimach, testamentul trebuia, din contra, să
fie datat, contrar Codului austriac, 172, n. 1.
—Actul autentic face credinţă despre data sa pană la în­
scrierea în fals, 153. V. Acte autentice.
DATĂ CERTĂ, 174 urm.
—Actul sub semnătură privată, recunoscut Şi verificat, face
dovadă despre cuprinsul seu erga omnes, 175.
—Intre părţi, moştenitorii sau representanţii lor universali,
ori cu titlu universal, actul sub semnătură privată face cre­
dinţă despre data sa pană la dovada contrară, 175.
—El nu face, însă, credinţă despre dată în privinţa terţii-
lor, 175.
—Ce se înţelege prin terţii în materie de dată certă 'i (Con­
troversă), 180 urm.
—Ce se înţelege prin terţii în art. 1167 § 2, 180.
—Mandantele nu este un terţiu în privinţa actelor făcute
de mandatar, 181, n. 3.
748
—Consiliul judiciar nu este un terţiu, faţă cu acel căruia
el a fost rînduit, 181, n. 3.
—Sindicul unui faliment nu este un tertiu, faţă de falit,
181, n. 3. V. Sindic.
—Pentru ca data actului sub semnătura privată să poată
ii opusă terţiilor, trebue ca ea să fi devenit certă prin u-
nul din mijloacele determinate de lege, 175.
—Mijloacele prin care un act sub semnătură privată poate
dobîndi dată certă, 175 urm.
—înfăţişarea actului la o dregătorie sau autoritate publică,
176, 177.
—De exemplu: la administraţia financiară, 176, n. 3.
— Quid juris în privinţa unei autorităţi străine (Controver­
să), 176, n. 2.
—înscrierea actului într'un registru public, 176.
—Moartea aceluia sau unuia din acei cari au subscris ac­
tul, în calitate de parte, 176.
—Trecerea actului, fie chiar în prescurtare, în actele închei-
ete de un ofiţer public, 176, 177.
—Aceste mijloace sunt determinate de lege în mod limita­
tiv (Controversă), 177.
—Perderea manilor a unuia din subscriitorii actului, pece­
tea poştei, pusă pe un act privat, etc. nu conferă actului
dată certă, 177. V. Pecete, Postă, etc.
—Soluţia Codului italian în această privinţă, 177, n. 2.
—Caşul în care actul sub semnătură privată nu are nevoe
de a avea dată certă, 178.
—Actele private la care art. 1182 este aplicabil, 178.
—Actele autentice, sau măcar legalisate, au dată certă,
178, n. 2. V. Acte autentice.
—Scrisorile comercianţilor au dată certă independent de
împrejurările prevedute de art. 1182, 178, 179.
—Inadmisibilitatea acestei soluţii în privinţa scrisorilor ci­
vile (Controversă), 178, 179.
—Poliţele de asigurare făcute prin curtieri au dată certă,
178, n. 2. V. Curtieri, Poliţe de asigurare.
—Art. 1182 nu este aplicabil la chitanţe (Controversă),
179, 180, 188. V. Chitanţă.
—Testamentul olograf face dovadă erga omnes despre data
sa. pană la proba contrară, 180 şi t. IV, p. 433, t. şi n. 2.
—Art. 1182 nu se aplică părţilor contractante, 181 !
—El este aplicabil representanţilor părţilor, 182.
—Sensul cuvîntului representanţi, 182.
—Representanţiî universali sau cu titlu universal, 182,183.
—Legatarii şi donatarii universali sau cu titlu universal, 183.
—Creditorii chirografari, 183, t. şi n. 1.
—Creditorii privilegiaţi, 183.
—Representanţiî cu titlu particular, 183.
—Art, 1182 nu se aplică representanţilor universali, sau cu
titlu universal, 183.
 749-
—El nu se aplica de cât representanţilor cu titlu particu­
lar, 184.
—Caşurile în care creditorii chirografari sunt terţii, 185.
—Creditorii sunt ei terţii, când intervin pe cale de poprire ?
(Controversa), 185, 186. V.-Poprire.
—Când ei atacă prin acţiunea pauliană actele făcute de
debitorii lor, ei trebue să dovedească, conform art. 1182,
că creanţa lor avea o dată certă anterioară actului ata­
cat (Controversă), 186 şi t. V, p. 244, 245.
—Actele sub semnătura privată, prin care debitorul a în­
străinat totul sau parte din bunurile urmărite, nu pot fi
opuse creditorului urmăritor, de cât dacă au dobîndit dată
certă înaintea procesului-verbal, care constată urmărirea
mobiliară, sau înaintea transcrierei comandamentului pre­
alabil, 185. V. Comandament prealabil.
—Efectele inchinerei sau arendărei imobilului urmărit, fă­
cută de debitor înaintea transcrierei comandamentului, 185.
—Cesionarul unei creanţe este el un terţiu, faţă de ceden­
te ? (Controversă), 186.
—Cesiunea de creanţă fiind, în legea noastră, supusă trans­
crierei, art. 1182 nu devine aplicabil de cât în lipsa a-
cestei formalităţi, 186.
—Mărginirea regulei prescrisă de art. 1182 C. civ. prin
formalitatea transcrierei în materie imobiliară, sau de drep­
turi reale susceptibile de ipotecă, 186, 187.
—Mărginirea acestei regule în materie mobiliara, prin art.
1909, 187.
DAUNE.—Condamnarea la daune pentru fle-care di de întârdiere,
495, 496.
—Constrîngerea debitorului la executarea unei hotărîri prin
condamnare la daune (Controversă), 495, n. 6 si t. VI, p.
335 t. şi n. 3 .; 374.
—Câtimea daunelor poate fi stabilită, înaintea tribunalelor
represive, prin jurămîntul supletor deferit reclamantului,
433, 441 nota.
— O hotărîre emanata de la un tribunal represiv străin
poate ea fi executata în ţara noastră în privinţa daunelor ?
(Controversă), 468. V. Autor, lucrului judecat.
—Caşurile în care persoana achitată, in penal, poate fi con­
damnată la daune- de judecătorii civili, 653 urm., 657, 658.
DEBITORI SOLIDARI. — Jurămîntul dat debitorului, de unul
din creditorii solidari, nu liberează pe debitor, de cât pen­
tru partea acestui creditor, 416.
—Jurămîntul dat unuia din debitori solidari şi prestat, fo­
loseşte celorlalţi debitori, 416, n. 3 ; 422, n. 5.
—Jurămîntul dat de debitor, unuia din creditorii solidari,
şi refusat de acesta, liberează pe debitor numai pentru
partea creditorului, care a refusat de a jura, 417.
—Jurămîntul dat de unul din creditorii solidari, şi refusat
 de debitor, sau jurămîntul prestat de creditor, după propu­
nerea debitorului, foloseşte tuturor creditorilor solidari, 417.
—Refusai de a jura, emanat de la unii din codebitorii so­
lidari, nu este oposabil celorlalţi codebitori, 422.
—Mărturisirea făcută de un codebitor solidar nu poate să
agraveze posiţia codebitorilor sei, 334 nota, iu fine.
DECORAŢII..—Portul ilegal de decoraţii, medalii, insemne, uni­
forme, etc. este un delict continuu, 619.
DKLICTE SAP QUASI-DELICTE CIVILE.—Responsabilitatea
minorului, 27.
—Responsabilitatea interdişilor, femeilor măritate, e t c , 28.
—In materie de delicte sau quasi-delicte, dovada poate ti
tăcută prin ori-ce mijloace, 284.
—In caz, însă, când delictul presupune existenţa unui fapt
juridic, proba testimonială nu est de plano admisibilă, 284.
V. Proba testimonială.
— Caşurile în care achitarea în penal nu împedecă pe jude­
cătorii civili de a recunoaşte existenţa unui delict, sau quasi-
delict civil şi a condamna pe cel achitat la daune, 653
urm., 657.
DELICTE COLECTIVE (sau de obiceiu).—(Găzduirea de f a c e -
tori de răle, conrupere de minori, etc.), 619.
DELICTE CONEXE, 620, t. şi n. 2.
DELICTE CONTINUE (Sechestrarea de persoane, exerciţiul ile­
gal al medicinei, portul ilegal de decoraţii), etc., 619. Y.
Decoraţii.
DELICTE INDIVISIBILE, 621, t. şi n. 3.
DELICTE SILVICE.—Nu se cere voinţa de a introduce vitele
în pădurea Statului, 640, n. 2 ; 641, n. 1.
—Chestii prejudiciale în materie de delicte silvice, 640.
—Admiterea circumstanţelor uşurătoare în materie de de­
licte silvice, t. V, p. 392, n. 2. V. Circumstanţe uşurătoare,
DELICTE POLITICE. — Ce se înţelege prin asemenea delicte,
470. 471 nota.
DELICTE DE PRESĂ.—Juraţii apreciază quantumul daunelor
sau despăgubirilor civile, 633, n. 4.
—Cine judeca delictele de presă comise de militari, 613, n.
1. V. Militari.
DENTIŞTI.—Dacă le este aplicabilă prescripţia statornicită de
art. 1904 C. civ. (Controversă), 375, n. 1. V. Jurămînt de
credulitate.
DEPOSIT.—Aplicarea formalităţei bunului şi aprobat la actele
prin care se recunoaşte un deposit, 204.
—Nu se cere, însă, formalitatea dublului original, când de­
positami n'a stipulat un onorariu, 194, 196.
DEPOSIT MISERABIL, 286. — V. Deposit necesar, Proba testi­
monială, etc,
DEPOSIT NECESAR.—Responsabilitatea depositarului pentru a-
nimalele, ce se primesc în şurile sau grajdurile ospătători-
lor sau hangiilor, 287. V. Ospătători,
 —Depositili necesar poate fi stabilit prin martori, 256,285,
286, t. şi n. 2.
—Apreciarea suverană a judecătorilor fondului în această
privinţă, 286.
DEPOSIT VOLUNTAR.—Nu poate, în principiu, fi stabilit prin
martori, 247, n. 2 ; 255.
—Quid în privinţa jurămîntului şi a mărturisirei? 248 nota.
—Gasurile în care depositul voluntar poate fi stabilit cu
martori, jurămînt, etc. 247, n. 2. Cpr. şi Cas. rom. Bulet.
S-a I, 1900, p. 644 (decisie pronunţată în unire cu conclu­
siile noastre).
—Convenţia, care constată un deposit, nu este supusă for­
malităţei dublului original, când depositami n'a stipulat un
onorariu, 194, 196.
—Dovedirea depositului în materie penală pentru constata­
rea unui abuz de încredere. Aplicarea dreptului comun, 252,
t. şi n. 1. V. Alms de încredere, Mandat, Proba testimoniala.
—Hotărîrea civilă, care a declarat că un deposit n"a avut
loc, nu se opune la exerciţiul acţiunei publice pentru vio­
larea acestui deposit, 636.
DESPĂGUBIRI CIVILE.—V. Acţ. civilă, Daune, etc.
DIARISTI.—Sunt pedepsiţi pentru publicarea anunţurilor de lo­
terii oprite. 609 nota. V. Loterii.
DICTUM EXPÉRTORUM NUNQIJAM TRANSIT IN REM JU-
DICATAM, 173, n. 2.
DIRECTOR (căilor ferate). — Nu i se poate deferi jurămîntul,
385, n. 1. V. Cale ferată, Jurămînt, Persoane morale, etc.
DISCIPLINA. — Hotărîrile pronunţate pe cale disciplinara nu
împedecă exerciţiul acţiunei publice, şi vice-versa, 585, n.
2. V. Autor, lucrului judecat.
DISPOSITIVUL (unei hotărîri).—Are singur, în principiu, auto­
ritatea lucrului judecat, 508 urm.'603 şi 658, n. 3 ; 669. V.
Autor, lucrului judecat.
DIVORŢ.—In materie de divorţ, martorii pot fi aduşi fără cita­
ţii,' 295, n. 1.
—Faptele, pentru care se invoacă divorţul, nu pot fi dove­
dite prin jurămînt, nici prin mărturisire, 335, 365.
—Mărturisirea numai atunci ar putea fi luată în conside­
raţie, când ar exista şi alte dovedi, 335, n. 2.
—Faptul împăcărei soţilor poate, însă, fi dovedit prin ju­
rămînt (Controversă), 365, n. 5.
—El poate, de asemenea, fi stabilit prin mărturisire (Con­
troversă), 335, n. 2 ,; 365, n. 5.
—Admiterea comisiilor rogatorii în materie de divorţ (Con­
troversă), 303, n. 1.
—O nouă cerere de divorţ nu poate fi respinsa prin excep­
ţia lucrului judecat, chiar când ea s'ar întemeia pe fapte
de aceeaşi natură ca acele articulate în prima cerere, 533.
—Reclamantul se poate chiar servi, în sprijinirea acţiunei
752

celei, noué, de faptele, pe care se întemeia cererea primitivă,

533, 534. '
—Hotărîrea, care regulează în timpul divorţului ţinerea pro­
visorie a copiilor, având un caracter provisor, n'are auto­
ritatea lucrului judecat, 491,492. V. Autor, lucrului judecat.
—Hotărîrea străină, care pronunţă divorţul, nu poate fi tran­
scrisă în România, fără a fi învestită cu formula executo­
rie de judecătorii români, 461, 462, t. şi n. 1.
—Hotărîrile, prin care se pronunţă divorţul, îşi produc e-
fectul lor erga omnes, iar nu numai între soţi, 565.
—In materie de divorţ, recursul în casaţie suspendă, prin
excepţie, executarea hotărîrei, 490, n. 2. V. Recurs.
DOBÌNDA.—Cererea în judecata având de obiect un capital mai
mic de 150 lei vechi şi dobîndi, care unite la capital, în­
trec această sumă, nu poate fi stabilită prin martori, 260.
—Ajungerea la scadenţă a dobândei, în urma cererei în ju­
decată, nu împedecă însă administrarea probei testimoni­
ale, chiar dacă unită cu capitalul, ar forma o sumă mai mare
de 150 lei (Controversă), 260.
—Art. 1192 nu se aplică la dobîndile moratorii, care au
curs în virtutea cererei în judecată, 260.
—Vedi în privinţa dobîndei, tabla vol, VI, v° Dobîndă.
—Hotărîrea, care condamnă pe debitor la plata dobîndilor
cerute de reclamant, nu constitue lucrul judecat în privinţa
capitalului, care n'a făcut obiectul litigiului, 514, n. 1.
DOBROG-EA.—Stabilirea proprietăţei imobiliare din Dobrogea.—
Admiterea probei testimoniale, 251. V. Proba testimonială,
Proprietate.
—Quid în privinţa proprietăţei din restul ţărei ? (Contro­
versă). V. Proprietate.
—Hotărîrile definitive emanate de la trib. musulmane din
Dobrogea, au autoritatea lucrului judecat, 458.
DOICĂ (mancă). — Dacă art. 1904 îi este aplicabil (Contro­
versă), 375, n. 1. V. Jurămint de credulitate. In cât priveşte
responsabilitatea doicei, v. tabla vol. V, v° Doică.
DOL.—Admiterea probei testimoniale şi a presumţiilor de câte-
ori un act este atacat pentru doi, 266, 284.
—Caşul în care dolul este concomitent cu formarea con­
tractului, 284.
—Dacă există sau nu doi, aceasta e o chestie de fapt, 266, n. 2.
—Individul achitat pentru înşelăciune poate în urmă fi ac­
ţionat, înaintea instanţelor civile, pentru anularea conven-
ţiunei ca infectată de doi, în baza aceloraşi fapte, 656, 659.
V. înşelăciune.
— Dolul nu este o causă de revisuire în legea noastră, 638
şi t, III, p. 247.
—Dărîmarea jurămîntului,. deferit prin dolul părţei adver­
se, 414.
 753
—Anularea unei obligaţii pentru doi se restringe asupra
terţiilor, ca şi anularea dobîndită în basa erorei sau violen­
ţei, de şi in privinţa dolului, chestiunea este controversată,
39 şi t. V, p. 90, 91. V. Eroare, Rescisiune, Violenţă.
—Dolul poate une-ori să facă pe partea care a făcut o măr­
turisire s'o revoace pentru eroare de drept, 341, n. 2. V.
Mărturisire.
DOMN.—Desfiinţarea dreptului Domnului de a judeca, 451 nota.
DONAŢIUNE.—Este un contract solemn, 47, 124.
—Autentificarea ei, 132, n. 2.
—Dacă părţile se presintă prin procurator, procura va tre­
bui să fie autentică, soluţie aplicabilă tuturor contractelor
solemne, 128, n. 5. Vedi şi t. VI, p. 457, n. 2 şi p. 612.
V. şi suprà, Acte solemne, ultimul punct, p. 707.
—Ca atare, ea nu poate fi confirmată de dăruitor, nici direct,
nici indirect, 47 urm. V. Confirmare.
—O donaţie nu poate, deci, fi confirmată, în mod indirect,
pe cale de novaţie, 48. V. Novaţie.
—Inaplicarea art, 1900 în privinţa dăruitorului, 74, 75.
,.j —Confirmarea unei donaţiuni, infectată de o altă nulitate
de cât un viciu de formă, de exemplu : un viciu al consim-
ţimîntului (doi, eroare, violenţă). Admiterea confirmărei din
partea dăruitorului, 48.
•f- —Prin o stranie anomalie, moştenitorii dăruitorului pot, în
urma morţei acestui din urmă, să confirme o donaţiune nulă
în privinţa formelor, 48 urm.
v
—Confirmarea, care ar avea loc înaintea morţei dăruito­
rului, ar avea caracterul unui pact succesoral, oprit de
lege, 49, n. 2. V. Pacte succesorale.
—Si art, 1900 C. civ. este aplicabil moştenitorilor dăruito­
rului, 75, 83.
—După Codul de procedură civilă sârbesc, donaţiunea nu
este un contract solemn, ea putând fi şi verbală, dacă este
urmată de executare, 47, n. 2.
DONAŢIUNI MANUALE.—Validitatea lor în legea noastră, 252,
n. 2 şi t. IV, p. 140 urm. Cpr. Cas. rom., Trib. Iaşi şi Ro­
man, C. judiciar din 1902, No. 72 (cu adnotaţia noastră).
V. şi Dreptul din 1902, No. li.—Contra : S. R. Scriban, Da­
rurile manuale, p. 50, 51.
—Ele sunt, după părerea noastră, ca ori-ce alte liberalităţi,
supuse taxei de înregistrare. Trib. Roman şi Iaşi, C. judici­
ar, loco cit. — Contra : Cas. rom. C. judiciar, loco cit. (de-
cisie criticată de noi).
DONAŢIE CU TERMEN, 545, n. 3.
DOTĂ.—V. Imobil dotai, Zestre, etc.
DOVADA (OBLIG.).—V. Probă.
DOVADA TESTIMONIALĂ.—V. Probă testimonială.
DRAGOSTE.—Este ca şi beţia, o causă de micşorare a pedep­
sei în pravila lui Vasile Lupu, 135 nota. V. Beţie.
DREPT CANONIC. — Abrogarea lui prin Codul actual, 354, n.
2. V. Canoane. 48
DREPT INTERNAŢIONAL. — In privinţa acţiunei în anulare
sau în rescisiune, 40.
—Lesiunea în privinţa majorilor, 41.
—In privinţa minorilor, 40, 41.
—In privinţa condiţiunei resolutorie exprese sau tacite, 41.
—In privinţa confirmărei, 67, 68.
—In privinţa cercetărei paternităţei, 104, n. 3 şi t. V, p.
355, n. 1 ; t. I, partea II, p. 314, n. 2.
—In privinţa formalităţei dublului original, 209.
—In privinţa formalităţei bunului şi aprobat, 209, 210.
—In privinţa registrelor comercianţilor, 212, n. 4.
—In privinţa probei testimoniale, 242, t. şi n. 2. Cpr. art.
10 § 2 C. rial., disp. preliminare. V. Probă testimonială.
—In privinţa capacităţei martorilor, 297.
—In privinţa comisiilor rogatorii, 303 urm. V. Comisii ro­
gatorii. Probă testimonială.
—In privinţa jurămîntului decisoria, 408 urm.
—In privinţa executărei botărîrilor străine, 458 urm. V.
Autor, lucrului judecat.
—In privinţa hotărîrilor străine, care declară pe un comer­
ciant în stare de faliment, 462, t. şi n. 2 si t. VI, p. 760, n. 1.
DREPTURI REALE. — Neaplicarea art. 1189 (Controversă).
239, 240.
—Stabilirile unui drept real. Aplicarea teoriei începutului
de probă scrisă, 276. V. Probă testimonială.
DREPT DE RETENTIE.—V. B.etenţie.
DUBLU ORIGINAL, 188 urm.
—Actele sub semnătură privată, care constată convenţii si-
nalagmatice sau bilaterale (véndarea, locaţiunea, societatea,
transacţiunea, împărţeala, compromisul, etc), trebue, pentru
a fi valide, ca instrumente probatorii, să fie făcute în atâ­
tea exemplare originale câte sunt şi părţi cu interes con­
trar, fie-care original trebuind să facă menţiune de nume­
rili originalelor întocmite, şi să fie semnat de toate părţile
contractante, 188, 189, 194.
—Origina acestei dispositi! (vechia jurisprudenţă franceză),
189, t. şi n. 2.
—Motivele acestei regiile, 189.
—Această disposiţie interesează ordinea publică, aşa că păr­
ţile n'ar putea deroga de la dînsa, 189. V. Ordine publică.
—Omisiunea acestei formalităţi nu se acopere, deci, prin
prescripţia de 10 ani, statornicită de art. 1900, asemenea
prescripţie fiind o confirmare tacită, 190.
—Aplicarea acestei soluţii şi în privinţa art. 1180, 77, 190,
n. 1 ; 208, 209.
—Eliminarea acestei dispositi! în Codul italian şi in alte
legiuiri străine, 190, t. şi n. 2.
—Toate originalele trebue să fie conforme, 190.
—Trebue să se facă câte un original pentru fie-care parte
ce are un interes contrar, 190.
—De câte-ori femeea contractează odată cu bărbatul seu.
un singur exemplar este suficient, amîndoi avénd un inte­
res comun in causă, 191 nota.
—Caşul unei societăţi contractată prin act sub semnătură
privată, 191 nota.
—Fie-care exemplar trebue să fie semnat de toate părţile
contractante, 191.
—Fie-care exemplar trebue să menţioneze numeriti origi­
nalelor făcute, 192.
—Acoperirea nulităţei care resulta din lipsa menţiunei nu-
mérului originalelor (executarea convenţiei, producerea tu­
turor originalelor), 192, 193.
—Dacă executarea este comună ambelor părţi, nulitatea
este acoperită în privinţa amîndurora, 192, n. 3.
—Partea, care produce in justiţie actul neregulat, nu poate
invoca lipsa menţiunei originalelor, 193 nota.
—Caşul în care actul ar prevedea că s'a făcut numèrul de
exemplare cerut de lege,, de şi in realitate s'ar fi făcut nu­
mai unul, 193, 194.
—Nulitatea actului, când se recunoaşte sau se dovedeşte că
el a fost redactat într'un singur exemplar, 193.
—Depunerea actului, în manile unui al treilea, scuteşte pe
parte de pluralitatea exemplarelor, 194.
—Actele la care se aplică formalitatea dublului original
(numai la actele sub semnătură privată, care cuprind con­
venţii sinalagmatice perfecte), 188, 189, 194, 195.
—Aplicarea acestei formalităţi la un contra-înscris încheiet
prin un act sub semnătură privată, 163, n. 2. V. Contra-
înscris.
—Această formalitate nu este, însă, cerută în privinţa con­
venţiilor unilaterale, numite fără cuvînt, contracte sinalag­
matice imperfecte, precum : împrumutul, fidejusiunea, como­
datul, depositul, amanetul, mandatul, etc., 194,195, t. şi n. 1.
—Bilanţul format cu ocasia lichidărei unei societăţi. (Ina-
plicarea formalităţei dublului original ; aplicarea, însă, a
formalităţei bunului şi aprobat), 195.
—Formalitatea dublului original nu se aplica nici conven­
ţiilor sinalagmatice perfecte, de câte-ori una din părţi îşi
execută obligaţia ei în momentul formărei sale, 195, 196.
—Formalitatea dublului original se aplică chiar convenţii­
lor unilaterale, care dau loc la obligaţii reciproce, 196.
—Aplicarea acestei formalităţi în caşul când s'a stipulat un
onorariu, în caz de mandat, sau de deposit, 196.
— Neaplicarea acestei formalităţi atunci când s'a stipulat
un onorariu, în caz de mandat, sau de deposit, 196.
—Neaplicarea acestei formalităţi în materie comercială,
196, 197. V. Materie comercială.
—Politile de asigurare sunt deci valide, chiar când au fost
făcute întrâin singur original, 197.
756

—Formalitatea dublului original nu este aplicabilă societă­

ţilor anonime şi în comandită, flind-că aceste societăţi nu
pot fi constituite de cât prin act autentic, 197.
—Asociaţiile în participare sunt, din contra, supuse acestei
formalităţi, când sunt constituite prin acte sub semnătură
privată, 197. V. Asociaţie în participare.
—Consecinţele omiterei formalităţei dublului original. (Ac­
tul constitue un început de probă scrisă) 197 urm., 199,
273, 429.
—Admiterea aceleeasi soluţii în privinţa bunului si aprobat,
207, 273, 492. Cpr. C. Bucureşti, C. judiciar din "1901, No.
60 şi Dreptul din 1902, No. 66. V. Bun si aprobat.
—Regulele de drept internaţional aplicabile ,formalităţei
dublului original, 209. V. Drept internaţional.
—Persoanele care pot invoca lipsa dublului original (păr­
ţile contractante, nu însă şi cei de al treilea), 197, n. 4.
—Debitorul cedat, care n'a intervenit la actul de cesiune
de creanţă, este un terţiu, 197, n. 4 ; 198, n. 4. V. Cesiune
de creanţă.
DUEL.—Nepedepsirea martorilor în materie de duel, 657, n. 1.
V. şi t. V, tabla analitică, v° Duel.
—Soluţia acestei chestiuni în dreptul străin şi în legea din
16 martie 1842, votată de obşteasca obicinuită adunare, sub
Mihail Sturdza, 657, n. 1.

E
E I INCUMBIT PROBATIO QUI DICIT, NON QUI NEGAT,
107, n. 2 ; 120, n. 1.
ELECTA UNA VIA, NON DATUR RECURSUS AD ALTERAM,
sau EXCLUDITUR ALTERA (Controversă), 530 nota;
632, n. 1. V. si monografia noastră, publicată în Dreptul din
1902, No. 59.'
ELECTRICITATE.—Poate face obiectul unui furt, sau a unui a-
bus de încredere, 622 nota. Cpr. Trib. Dolj, C. judiciar din
1902, No. 79. V. Furt. V. şi monografia D-luì V. Erbicea-
nu, publicată în C. judiciar din 1902, No. 86.
EPITROP.—V. Tutor.
E R E D E APARENT—V Moştenitor aparent.
ERETICI.—Nu puteau altă dată să mărturisească contra unui
creştin, 296, n. 2.
EROARE.—Anularea unei convenţii, pentru causă de eroare, do-
bindită de reclamant, este oposabilă celor de al treilea, 39
şi t. V, p. 89.
—Aceleaşi principii sunt aplicabile în privinţa violenţei, 39.
V. Violenţă.
—Controversa la care această chestie a dat loc în privinţa
dolului, 39 şi t. V, p. 90, 91. V. Bol, Rescisiune.
—In caz de eroare de drept, în privinţa confirmărei unei
oblig., autorul confirmărei trebue să dovedească că el a fost
 757

în eroare asupra consecinţilor juridice şi efectelor legale a

viciilor obligaţiei (Controversă), 61.
—Proba testimonială şi a presumţiilor este admisibilă de
câte-ori consimţimîntiil uneia din părţi a fost dat din eroa­
re, 266. V. Probă testimonială.
—Admiterea aceleeasi soluţii în caz e violenţă, sau doi, 266,
284. V. Doi, Violenţă.
—Eroarea de drept nu este, în principiu, o causă de re­
tractare a mărturisirei judiciare, 340.
—Caşurile excepţionale în care eroarea de drept are din
contra acest resultat, 341, n. 2. V. Mărturisire.
—Eroarea de fapt este, însă, o causă de retractare a măr­
turisirei, 340. V. Mărturisire.
—Acel care invoca eroarea, ca ori-ce reclamant, trebue
s'o dovedească, 342.
—Exemple de erori de drept, 341.
—De erori de fapt, 341.
—Caşurile în care legiuitorul nostru distinge eroarea de
drept de acea de fapt, 342.
—Contrar dreptului francez, la noi, transacţiunea poate fi
atacată atât pentru eroare de drept, cât şi pentru eroare
de fapt, 342. V. Transacţie.
—In cât priveşte anularea transacţiei pentru causă de doi
şi violenţă, v. t. V, p. 46, n. 1.
ESTIMATOR (Jurămînt), 423, 439 urm. V. Jurămint.
—Admiterea lui în pravila lui Vasile Lupu, 502.
EVREI.—V. Israeliti.
EXECUTOR TESTAMENTAR.—Hotărîrea dată, faţă de un exe­
cutor testamentar, nu este oposabilă nici moştenitorilor, nici
legatarilor, 553.
EXEQUATOR.—V. Formulă executorie, Autor.lucrului judecat, etc.
E X P E D I E N T — V . Hotărîri de expedient.
EXTRĂDAREA (străinilor), 468, 469.
—Nu este admisă pentru crime sau delicte politice, 470, 471.
—De câte-ori se admite extrădarea, se pune ca condiţie ca
pedeapsa cu moarte să nu fie aplicată acelui extrădat, 471.
—Convenţiile încheiete, în această privinţă, cu diferitele
State străine, 303, n. 3 ; 469, n. 2. V. Autor, lucrului ju­
decat im materie civilă,
—In cât priveşte extrădarea în Rusia, vedi Journal Clunet,
anul 1902, p. 718 urm.

F
FACTUM TUTORIS, FACTUM P U P I L L I , 19, 551.
FACTURI.—Legalisarea lor de poliţaii, sau comisarii de poliţie,
145. 146.
FALIT, FALIMENT.—Jurămîntul poate el fi deferit de un fa­
lit ? (Controversa), 384, n. 1.
 —Falitul nu poate face, în justiţie, o mărturisire oposabilă
masei creditorilor, 332.
—Nu se poate, deci, recurge, în privinţa lui la procedura
interogatorului, 332. V. Interogator.
—Aceleaşi principii sunt aplicabile şi sindicului falimentu­
lui ; de unde resulta că procedura interogatorului nu poate
ti ordonată în privinţa sindicului, sau falitului, 332. V. Măr­
turisire, Sindic, etc.
—Hotărîrea străina, care declară pe un comerciant în stare
de faliment, este ea oposabilă creditorilor ce acest falit ar
avea în Eomânia ? (Controversă), 462, t. si n. 2. Vedi si t.
VI, p. 760, nota 1.
—Hotărîrea pronunţată faţă de sindicul unui faliment, în
limitele mandatului séu, este oposabilă atât falitului, cât
şi creditorilor sei, 552. V. Autor, lucrului judecat, Faliment, etc.
—Hotărîrea prin care se declară pe un comerciant în stare
de faliment, după cererea unui creditor, constitue în pri­
vinţa debitorului, o stare de care toţi creditorii se pot fo­
losi, 565. V. Autoritatea lucrului judecat.
—Hotărîrea, însă, prin care s'ar fi respins cererea în de­
clarare de faliment, făcută de un creditor, n'ar impedeca pe
alţi creditori de a reînoi asemenea cerere (Controversă),
566, t. şi n. 1.
—Creditorul, care a védut cererea sa respinsă, poate de a-
seinenea reînoi cererea în declarare de faliment, întemein-
du-se pe fapte posterioare, din care ar resulta încetarea de
plăţi, 566, n. 1. V. Bancrută,
FAPT.—Sensul acestui cuvînt în art. 383 Pr. pen., 606 urm. V.
Autor, lueridui judecat în materie represivă,
F A P T E COMPLEXE (mixte).—Dovedirea lor, 251, 252.
—Faptele incontestabile şi necontestate nu mai au nevoe
de a fi probate, 105.
—Faptele ilicite pot fi dovedite prin jurămînt, 370, t. si n. 7.
F A P T E MATERIALE ŞI JURIDICE. — Faptele materiale sau
fisice pot fi dovedite prin ori-ce soiu de mijloace, pe când
faptele juridice (contractele) nu pot în genere fi stabilite
de cât prin acte scrise, 105, 249, 250, 252, n. 1 ; 284. V.
Probă testimonială.
—Faptele juridice, având de obiect o valoare mai mică de
150 lei vechi, pot fi dovedite cu martori, 252.
—Numai faptele materiale şi juridice pot face obiectul unei
probe propriu dise, examinarea sau aplicarea dreptului fiind
de domeniul judecătorului, 102.
—Părţile trebue să dovedească, însă, legea străină pe care
o invocă, 102 urm. V. Lege străină.
—Condiţiile cerute pentru ca proba testimonială să fie ad­
misă de justiţie, 104.
F A P T E NEGATIVE.—Pot fi dovedite, în justiţie, pentru-că mai
tot-deauna ele se convertesc in fapte positive contrare,
107, 108.
 —Numai proposiţiile, care au un caracter indefinit, nu sunt
susceptibile de o probă complectă, şi aceasta fie că ele ar
fi afirmative, fie negative, 108.
-Consecinţele care resulta din împrejurarea că faptele ne­
gative pot în genere fi probate, 108.
—Ipoteza din dreptul roman, în care acel care trebuia să
dovedească o proposiţie negativă, putea să arunce proba
asupra adversarului sèu, 109, 110.
FARMACISTI.—Aplicarea prescripţiei scurte statornicite de art.
1903, 1904, 275, n. 1. V. Medici, Veterinari, etc.
—Farmaciştii sunt comercianţi (Controversă), V. tabla Voi.
VI, v° Farmacişti.
FEMEE.—Poate fi martor în actele starei civile (art. 24 C. civ.).
V. Probă testimonială,
—Poate fi mandatar, 357, nota.
—Dreptul femeei de a exercita profesiunea de advocat (Con­
troversă), 356, n. 2. V. suprà v° Advocat, unde se arată şi
jurisprudenţa în aceasta privinţă.
F E M E E MĂRITATĂ.—Femeea măritată este obligată a repara
paguba causata prin delictele sau quasi-delictele ei, chiar cu
averea sa dotala, 28 t. si n. 1; t. V, p. 473 urm. si t. I,
partea II, p. 103. Cpr. C. Grenoble, Sirey, 1902. 2. 96.
—Acelaşi principiu este aplicabil atât minorilor cât şi in-
terdişilor, care ar comite pagube într'un interval lucid, 27,
28. V. lnterdişi, Minori, etc.
•j —Anularea actelor făcute fără autorisare. Punctul de ple-
care a prescripţiei statornicite de art. 1900, 92, 93. V. Con­
firmare, Prescripţie, etc.
—O hotărîre străină, în care o femee măritată româncă a
stat în judecata, fără cuvenita autorisare, nu poate fi înves­
tită în ţară cu formula executorie. V. Autor, lucrului jude­
cat, Ordine publică, etc.
—Femeea, care contractează o dată cu bărbatul seu şi care
nu se obligă a plăti de cât jumătate din preţ, se consideră
ca avènd cu dinsul un interes comun, şi deci, nu se cere
în specie un dublu original, 191 nota. V. Dublu original.
—Femeea neautorisată nu poate face, în justiţie, o mărturi­
sire care s'o lege, 330.
—Controversa îa care mărturisirea femeei măritate a dat
loc în doctrină şi în jurisprudenţa, 330, n. 3, V. Mărturisire.
—Mărturisirea făcută de bărbat nu este oposabilă femeei,
de cât dacă este relativă la bunurile a căror administraţie îi
aparţine lui, şi numai in limitele acestei administraţiuni, 331.
- De câte-ori femeea este chemată în justiţie şi bărbatul
nu mai are rolul de a complecta capacitatea sa, art. 151 Pr.
civ. este inaplicabil, nefiind doi pariti în causă, 386, n. 1.
—Nu se poate deferi jurămîntul decisor unei femeei mări­
tate neautorisate, 387.
—Nici femeea măritată neautorisată nu-1 poate deferi, chiar
dacă ea ar fi împuternicită a sta în judecată, 381.
760
—Quid în privinţa femeei măritate, separată de bunuri?
381, n. 2.
—Autorisarea femeei de a sta în judecată nu este suficientă
pentru prestarea jurămîntului, 387, n. 3.
—încheierile, prin care justiţia acordă autorisarea femeei
măritate, în caz de refus din partea bărbatului, avènd pu­
terea lucrului judecat, bărbatul nu poate cere anularea ac­
telor făcute de femeea autorisata de justiţie, 484.
—Bărbatul poate, însă, cere anularea hotărîrei în care fe­
meea s'ar fi judecat fără nici-o autorisare, 484, n. 2 ; 498, n. 1.
—Acelaşi drept nu aparţine femeei, 498, n. 1. Cpr. şi Cas.
fr. Répert. Dalloz, Appel civil, 1157, n. 1.
—Femeea măritată neautorisată a face comerţ nu poate fi
condamnată pentru bancrută, 617 nota. V. Bancrută,
—Hotărîrea dată faţă de bărbat, exercitând în limitele le-
gei acţiunile femeei, în calitate de administrator al bunu­
rilor dotale, sunt oposabile femeei sau moştenitorilor ei,
cu-toate-eă ea n'a fost pusă în causa, 552, t. şi n. 2. V.
Autor, lucrului judecat.
F I D E J U S I U N E . —Este un contract accesoriu, 417 şi t. V, p. 18.
—Aplicarea formalităţei bunului şi aprobat, 203, t. şi no­
tele 1 şi 7.
—Fidejusiunea, fiind o convenţie unilaterală, nu este însă
supusă formalităţei dublului original, 194.
—Caşurile în care fidejusiunea poate fi dovedită cu mar­
tori, în materie civilă (început de probă scrisă), 257, t. şi n. 2.
—In materie comercială, fidejusiunea poate fi stabilită prin
ori-ce probe, 258, 259. V. Materie comercială, Probă testi­
monială, etc.
—Stingerea oblig, principale atrage stingerea fidejusiu-
nei, 417.
—Excepţii de la acest principiu, în caz când oblig, princi­
pală ar fi fost anulata din causa incapacitâţei debitorului,
417, n. 4, 418 nota. V. Minor, Minoritate.
—Jurămîntul deferit debitorului asupra existenţei datoriei
şi prestat de acest din urmă, liberează pe lidejusor, 418.
—Aceeaşi soluţie este admisă în caz când jurămîntul defe­
rit de debitorul principal este refusat de creditor, 418.
—Jurămîntul deferit de creditor asupra existenţei datoriei,
iar nu asupra fidejusiunei, şi prestat de fidejusor, ca şi ju­
rămîntul refusat de creditor asupra propunerei fidejusoru-
lui, liberează pe debitorul principal, pentru-că de câte ori
nu exista datorie, nu poate să existe nici debitor, 418.
—Remiterea datoriei, făcută fidejusorului, nu liberează însă,
în principiu, pe debitorul principal, dacă aceasta n'a fost
voinţa creditorului, 418, n. 4 şi t. VI, p. 722, 723.
—Refusul fidejusorului de a jura, nu produce nici-un efect
în privinţa debitorului principal, şi vice-versa, 422, 423.
—Hotărîrea dată faţă de debitorul principal leagă ea pe
fidejusor ? (Distincţiune şi controversă), 572 urm.
 761
—Caşul unei Mejusiuni solidare (Controversă), 574.
F I D E S SCRIPTURA INDIVISIBILIS EST, 222.
FILIAŢIUNE.—In dreptul vechili, putea în toate caşurile fi do­
vedită cu martori, 241, t. şi n. 4 ; 246, 253 nota.
—Mijloacele de probaţiune constituind un drept câştigat
pentru părţi, copilul legitim, născut sub legea veche, va pu­
tea dovedi filiaţiunea sa conform acelei legi, 245.
—Quid în privinţa filiaţiunei naturale ? (Controversă), 245,
t. şi n. 2. V. Naştere, Probă testimonială, est.
—Caşurile în care proba testimonială este admisibilă astă-
di, 252, n. 3 ; 253 nota.
—Filiaţiunea nu poate fi dovedită prin jurămînt, 366, t. şi
n. 2. V. Jurămînt.
—Hotărîrea care a acordat alimente reclamantului, în ca­
litate de fiu sau de părinte a pârîtului, nu are autoritatea
lucrului judecat, în privinţa filiaţiunei sau paternităţei, dacă
aceasta chestie n'a făcut obiectul conclusiilor părţilor şi n'a
fost desbătută în instanţă, 514. V. Alimente, Pensie alimen­
tară, etc.
—Numai copiii legitimi, nu însă şi acei naturali, poartă nu­
mele părintelui lor, 570, n. 4, 571 nota. V. Nume patronimic.
—Condamnarea pentru părintucidere, sau pentru lovituri,
ori răniri causate părinţilor, nu constată filiaţiunea condam­
natului, din punctul de vedere al efectelor civile care re­
sulta din filiaţiune, 661 urm. V. Paricid, Cercetarea ma-
ternităţei, paternităţei, Chestii de stat, etc.
^ F I N E DE NÉPRIMIRE.—Finele de neprimire care se pot opune
acţiunei în anulare sau în rescisiune. (Confirmarea si pres­
cripţia), 41 42, 68.
3

FOAE DOTALA.—Autentificarea ei, de judecătorul de ocol, pană

la valoarea de 3000 lei inclusiv, 137.
—Celelalte contracte matrimoniale sunt de competenţa tribun,
de judeţe, ori-care ar fi valoarea lor, 138. V. Judec, de ocol.
FOAE (SAU FILĂ) VOLANTĂ. — Poate constitui un început
de probă scrisă, 277.
—Registre domestice sau casnice, 220, t. şi n. 1.
FOAME (scusa legală în materie de furt), 596, n. 3. V. Furt,
FOND DOTAL.—V. Imobil dotai.
FORMA DAT ESSE REI, 150, 368. V. Acte, Contracte solemne, etc.
FORMULA EXECUTORIE.—Este o creaţiune a legei nouă ; ea
nu exista în vechile noastre legiuiri, 484, n. 1.
— Investirea unui act autentic cu formula executorie, 133.
160, t. şi n. 2.
—Judecarea contestaţiilor ivite cu ocasia executărei unui
act autentic, 161, 162.
—încetarea puterei executorie a actelor autentice, 154, n.
2 ; 162.
—Investirea cu formula executorie a actelor autentificate în
străinătate, 143, 162, 467.
 —Dacă nici-una din părţi nu-şi are domiciliul în ţară, for­
mula executorie se pune de tribunalul Ilfov, 113.
—Tocmelele de munci agricole se învestesc cu formula exe­
cutorie de consiliul comunal, 112.
—Şi hotărîrile pronunţate de arbitri sunt învestite cu for­
mula executorie, 505.
—Investirea cu formula executorie a unei hotărîri pronun­
ţate în străinătate, 459 urm. V. Autor, lucratiti judecat.
—Judecătorii români vor refusa formula executorie, de câte
ori hotărîrea străină va fi în contradicere cu hotărîrea dată
de un tribunal naţional, 459, n. 2.
—Hotărîrile străine pot fi invocate în România, ca produ­
când autoritatea lucrului judecat, pentru constatarea unui
fapt sau unui drept, fără a fi învestite cu formula execu­
torie, 460, t. şi n. 1.
—Hotărîrile străine, privitoare la starea şi capacitatea per­
soanelor, îşi produc în genere efectul lor în România, fără
a fi învestite cu formula executorie (Controversă), 460.
—O hotârire străină care pronunţă divorţul nu poate, însă,
fi transcrisă de ofiţerul starei civile în România, fară a fi
învestită cu formula executorie de judecătorii români, 462,
t. şi n. 1. V. Divorţ,
—O mărturisire extra-judiciară, consemnată într'o hotărîre
străină, poate fi invocată în România, fără ca hotărirea
străină să fi fost declarată executorie de judecătorii români,
325, n. 2. V. Mărturisire.
—Hotărîrile emanate de la arbitrii străini pot fi învestite cu
formula executorie de judecătorii români, 467.
—Nu însă şi acele emanate de la un consul străin din ţară,
471 urm. V. Consul, Autor, lucrului judecat, etc.
—Actul de ipotecă, în basa căruia se face o urmărire de
creditul fondar, are el nevoe de a fi învestit cu formula
executorie ? 484, n. 1. V. Credit fondar, Ipotecă, etc.
—Incheierele privitoare la învestirea unei sentinţe cu for­
mula executorie nu au puterea lucrului judecat, 184.
FORŢĂ MAJORĂ.—Gasurile de forţă majoră (precum trăsnetul,
grindina, cutremurul, inundaţiile, etc.), fiind fapte materiale,
pot fi dovedite cu martori, 250.
—Proba testimonială, şi în consecinţă şi a presumţiilor, de­
vine admisibilă,'-de câte-ori creditorul a perdut actul scris,
ce-i servia de dovadă, prin un caz de forţă majoră, 289.
V. Probă testimonială,
—Reconstituirea prin martori sau presumţiuni a unei hotă­
rîri distruse prin caz fortuit sau forţă majoră, 292. Y. Ho­
tărîri.
—A unui testament, 290 urm. V. Testament,
FRAUDĂ.—Face în tot-deauna admisibilă proba testimonială, 266.
—Frauda ca şi dolul este o chestie de fapt, 266, n. 2.
—Frauda la lege face admisibilă proba testimonială, chiar
 între părţi, pentru dovedirea simulaţiei (Controversa), 285,
t. şi n. 4. t. V, p. 276, n. 1. Cpr. Trib. Suceava şi Cas. fr.
Sirey, 1901.1. 347 şi C. judiciar din 1902, No. 80.
—Mărturisirea, făcută în mod fraudulos, nu este oposabilă
moştenitorilor acelora de la care ea emană, 333, n. 3.
—Mărturisirea făcută de debitor, în frauda drepturilor cre­
ditorilor, nu le este oposabilă, 334 nota.
FRATJS OMNIA CORRUMPIT, 333, n. 3.
FRUCTE.—Restituirea fructelor, la caz de rea credinţă din partea
terţiului, în privinţa acţiunei în anulare sau în rescisiune,
39, t. şi n. 4.
FRUSTRA PROBANTUR, QXJM PROBATA NON RELEVANT,
105.
FURT.—Elementele furtului (Clandestinitate), 621, n. 3.
—Foamea şi miseria era o scusă legală în materie de furt,
după pravila lui V. Lupu, 596, n. 3.
—Electricitatea poate face obiectul unui furt, sau unui abus
de încredere, 622 nota. Cpr. si Trib. Dolj. C. judiciar din
1902, No. 79. V. Electricitate.
—Admiterea aceleeaşî soluţii în privinţa celorlalte produse,
care se distribuesc la dornicii prin canalisare, precum : apa,
gazul aerian, etc., 622 nota.
—Furtul de paseri domestice, sau de .alte lucruri de mică
valoare, comis de ţigani, nu se pedepsia după pravila lui
Vasile Lupu, 597 nota.
—Persoanele străine, care cooperează la un furt comis de
o rudă sau afin în gradul prevédut de art. 307 C. pen.,
pot ele fi urmărite ca complici, tăinnitori, agenţi provoca­
tori, etc. ? 666, n. 2.

G
GAGIU (comercial).—Dovedirea lui faţă de cei de al treilea.—
Inadvertenţa art. 478 C. com.. 249, n. 1 ; 256, 270, 271.
V. Materie comercială, Probă testimonială, etc.
GAZ AERIAN.—Ca şi electricitatea, poate face obiectul unui
furt, 622 nota. V. Electricitate, Furt.
GĂZDUIRE DE FACÈTORI DE RĂLE. — Delict colectiv sau
de obiceiu, 619.
—Pedepsirea acestui fapt în pravila lui V. Lupu, 619, n. 1.
GESTAŢIUNEA (femeei).—Presumţiile relative la gestaţiunea
femeei nu pot fi resturnate prin proba contrară, 316. V.
Presumţii,
GESTIUNE DE AFACERI.—Poate fi dovedita cu martori sau
presumţiuni, 351, n. 4 şi 349.
—Cheltuelile făcute de gerant nu pot, însă, fi dovedite de
cât conform dreptului comun, fiind-că el a avut posibilita­
tea de a-şi procura o dovadă scrisă, 283, n. 3 şi t. V. p.
331, t. şi n. 4. V. Probă testimonială.
764
—Actul scris emanat de la un gerant de afaceri poate fi
opus ca început de probă scrisă stăpânului, 275. V. Mandat.
—Gerantul poate fi obligat a produce, în justiţie, registrele,
notele sau hârtiile relative la gestiunea sa, 222, n. 5. V.
Mandat, Mandatar.
—Deferirea jurămîntului din partea gerantului de afaceri, 381.
—Gerantul de afaceri nu mai poate astă-di să susţie un
proces în numele stăpânului, o procură legalisată fiind ne­
cesară în această privinţă, 556.
—Soluţia acestei chestiuni in dreptul roman, 556.
—Un gerant de afaceri poate însă face apel, oposiţie, re­
curs, etc. în numele stăpânului, şi asemenea acte vor folosi
acestui din urmă, dacă au fost ratificate de dînsul, în ter­
menul util, 556, n. 6. V. Apel, Recurs, Ratificare, etc.
GOVORA (Pravila bisericească de la Govora) în privinţa jură-
mîntnlui preoţilor, 354, n. 1. V. Jurămint, Preoţi.
GREFIER.—Presenta acestui funcţionar este neapărată la auten­
tificarea actelor, 127, t. şi n. 2 ; 135.
—El poate fi înlocuit prin ajutorul de grefă, 127, 135.
—Lipsa semnatarei grefierului atrage nulitatea actului, 131.

HABILIS AD NUPTIAS, HABILIS AD PACTA NUPTIALIA

sau AD MATRIMONII CONSEQUENTLY. 27.
HANGII.—V. Ospătat ori.
HÂRTII SAU CĂRŢI DOMESTICE. (Puterea lor probatorie).—
219 urm. V. Reqistre domestice.
HÂRTIE MONETA.'—Inaplicarea art, 1198, § ultim C. civ. la
caz de perderea unor valori în hârtie moneta, 292. V. Bi-
lete eie betti cei
H E R E S PERSONAM DEFUNCŢI SUSTINET, 275.
H O T Â R Î R L - S u n t acte autentice, 124, 160.
—Reconstituirea unei hotărîri prin martori sau presumţiuni,
când ea, a fost distrusă prin un caz de forţă majoră, 292.
—îndreptarea unei erori materiale strecurate într'o hotă-
rîre judecătorească, 499, 512, n. 2.
—Prescrierea dreptului de a se executa o hotărîre, 577 urm.
—Hotârîrile care au şi care ir au autoritatea lucrului jude­
cat. 459 urm. V. Autor, lucridui judecat.
HOTĂRÎRI STRĂINE.—(Investirea lor cu formula executorie),
458 urm. V. Formulă executorie, Autor, lucrului judecat, etc,
HRISOAVE (vechi), care consacrau autoritatea lucrului judecat,
pană în secolul al 18-lea, 448, n. 7 ; 448 urm.

IARMAROACE.—V. Bâlciuri.
IMOBIL DOTAL.—Viciul care resulta din dotalitatea unui imo-
 bil înstrăinat în timpul căsătoriei, nu poate fi reparat de
cât la încetarea dotalităţei, 54, 55.
f —Femeea poate, însă, confirma prin testament, în timpul
căsătoriei, înstrăinarea imobilului dotai, 54, t. şi n. 4. V.
Confirmare.
—Acţiunea în anulare a înstrăinărei imobilului dotai este,
sau nu, în urma desfacere! căsătoriei, supusă prescripţiu-
nei decenale, statornicită de art. 1900 C. civ. (Caşul in
care fondul dotal a fost înstrăinat de ambii soţi), 79 urm.
—Caşul în care fondul dotal a fost înstrăinat numai de băr­
bat (Controversă), 80.
i Caşul în care bărbatul a înstrăinat imobilul dotai ca al
séu (Controversă), 80, 81. V. Confirmare, Prescripţie, etc.
—Punctul de plecare al prescripţiei acţiunei în revocare
a înstrăinărei, 90, 91.
—încheierea tribunalelor, care ar permite înstrăinarea fon­
dului dotai, în afară de caşurile permise de lege şi fără în­
deplinirea formelor legale, nu are autoritatea lucrului ju­
decat, 483, t. şi n. 2 ; 536, 537.
-Dacă femeea poate, cu autorisarea soţului ei, face con­
testaţie la urmărirea imobilului seu dotai, sau dacă aseme­
nea drept apartine, în timpul căsătoriei, numai bărbatului,
382, n. 1. Cpr. Cas. rom. Bulet. S-a II, 1900, p. 1366, de­
cisie la care am luat şi noi parte, râmânând, însă, în mi­
noritate.
—Urmărirea veniturilor dotale viitoare din partea credito­
rilor bărbatului sau a femeei (Controversă). V. adnot. noas­
tră asupra unei sentinţe a trib. Iasi si Ilfov, publicată în
C. judiciar din 1902, No. 81.
—Imobilul dotai este alienabil pentru delictele sau quasi-
delictele femeei, V. Femee măritata, Zestre, etc.
ÎMPĂRŢEALA.—Actul sub semnătură privată, care constată o
împărţeală, este supus formalităţei dublului original, 188,194.
—împărţeala făcută între majori nu poate fi anulată pen­
tru lesiune, 7, 8. V. Lesiune.
—Transacţiile părţilor constatate de judecătorul de ocol, în
basa art. 99 din legea lor organică, în materie de împărţeală,
au autoritatea lucrului judecat, 161, 485. V. Autor, lucru­
lui judecat.
—Quid in privinţahotărîrilor prin care se omoloaga o îm­
părţeală ? (Distincţiune), 484, 485. V. Autor, lucrului judecat.
—Hotărîrea dată în materie de împărţeală nu poate fi o-
pusă, ca având autoritatea lucrului judecat, unei acţiuni în
revendicare, obiectul ambelor acţiuni nefiind acelaşi, 517, n. 1.
IMPENSE (datorite bărbatului pentru cheltuelile făcute de dîn-
sul la imobilul soţiei sale). V. Separaţii.
IMPOSITE.—Hotărîrile pronunţate în materie de imposite au au­
toritatea lucrului judecat, numai pentru periodul la care ele
se referă, 492, 493.
766
IMPOSSIBILITJM NULLA EST OBLIGATIO, 500 şi t. VI. p.
813, 817.
ÎMPRUMUT MARITIM.—NU poate fi dovedit prin martori, 257.
V. Probă testimonială.
ÎMPRUMUTURI DE STAT. — Art. 1198, § ultim se aplică la
obligaţiile de împrumut de Stat, 292.
INALIENABILITATEA (pămînturilor rurale).—V. Pâmînt rural.
INCAPABILI.—Incapabilul nu mai poate exercita acţiunea în
rescisiune contra unui act anulabil, dacă el 1-a confirmat
în timpul capacităţei sale, 29 urm.
—Punctul de plecare a prescripţiei statornicite de art. 1900,
91 urm.
—O scrisoare emanată de la un incapabil nu-i poate fi o-
pusă ca început de probă scrisă, 272, 331. V. Probă testi­
moniata.
—Incapabilii nu pot deferi jurămîntul decisor, 380, 381.
V. Femee măritată, lnterclişi, Jurămînt, Minor, etc.
—Jurămîntul decisor nu poate, de asemenea, fi deferit unui
incapabil, 387, 390.
—Caşul în care persoana capabilă, căreia s'a deferit jură­
mîntul, a perdut capacitatea sa, 388.
—Aplicarea principiilor de mai sus şi în materie de jură­
mînt supletor, 432.
—Judecătorii ar putea, cu-toate-acestea, deferi jurămîntul
supletor unui incapabil, dacă ei ar crede că afirmarea din
partea incapabilului ar aduce o lumină în causă, soluţie
admisă şi la Romani, 432. V. Jurămînt.
—Incapabilii nu pot face o mărturisire validă în justiţie, 330.
V. Mărturisire.
—Oblig, fidejusorului remine validă, cu-toate-că acea prin­
cipală ar fi anulată pentru incapacitatea debitorului, 418
nota. V. Fidejusiune, Minor, Minoritate.
INCENDIU.—Este un caz de forţă majora, 289. V. suprà, Forţă
majoră. V. si tabla vol. V v° Caz fortuit, Incendiu, etc.
ÎNCEPUT DE PROBA.—V. Probă testimonială.
INMORMÎNTARE CLANDESTINĂ.—V. Pruncucidere.
INSTITUTORI.—Aplicarea prescripţiilor scurte, statornicite de
art. 1903, 1904 O civ., 375, n. 1.
INDIVISIBILITATEA (hârtiilor casnice), 222.
—Mărturisirei. V. Mărturisire.
INDUSTRIAŞ.—Cambia subscrisă de un industriaş nu este su­
pusă formalităţei bunului şi aprobat, 202. V. Bun si apro­
bat, Cambie, etc.
—Industriaşii sunt în genere scutiţi de această formalita­
te, 205.
ÎNRUDIREA. — Gradul de înrudire poate fi dovedit prin mar­
tori, 251. V. Probă testimonială.
ÎNŞELĂCIUNE.—Prevenitul achitat pentru înşelăciune, poate,
în urmă fi acţionat înaintea instanţelor civile pentru anu-
 larea convenţiunei, ca afectată de doi, în basa aceloraşi
fapte, 656. 659. Y. Doi.
ÎNSCRIERE IN FALŞ.—V. Acte autentice.
ÎNSCRISURI (Proba prin—), 123 urm. V. Acte autentice. Acte
sub semnătură privată, etc.
ÎNSTRĂINAREA (imobilului urmărit).—Nulitatea înstrăinărilor
directe sau indirecte, totale sau parţiale a imobilului urmă­
rit, făcute de debitor prin act sub semnătură privată, în ur-
. ma transcrierei comandamentului prealabil, 185, t. şi n. 1.
V. Comandament prealabil.
INTERDICŢIE—INTERDIS. —Căsătoria interdisului, contrac­
tată în intervale lucide (Controversă), 2, n. 2 şi p. 3.
—Anulabilitatea actelor făcute de interdis, în urma publi-
cărei interdicţiei, 5, n. 2 ; t. II, p. 337 şi t. V, p. 22, n. 2.
—Responsabilitatea interdisului pentru delictele sau quasi-
delictele sale, comise în intervale lucide, 28.
— -Actele făcute de un interdis, sau de epitropul seu în tim­
pul interdicţiei, pot fi confirmate de interdis în urma râdi-
cărei interdicţiei, 30.
—Punctul de plecare a prescripţiei statornicite de art.
1900, 94.
—Nu se poate deferi jurămîntul unui interdis, şi nici el
nu-1 poate deferi, 380, 381, 387. V. Incapabili, Jurămînt, etc.
—Se poate deferi jurămîntul persoanelor a căror interdic­
ţie a fost cerută şi nepronunţată încă, 387.
—Interdisul nu poate face o mărturisire validă în justiţie,
330. V.' Mărturisire.
—Hotărîrile care pronunţă interdicţia, sau care rînduesc
un consiliu judiciar, au un caracter provisor, 492.
—Ele au, însă, autoritatea lucrului judecat erga omnes, 561
nota ; 565.
INTEROGATOR.—Din interogatorul unei părţi, poate să resulte
un început de probă scrisă de natură a fi complectat prin
alte dovedi, 274, 322, 430. V. Mărturisire, Probă testimoni­
ală, etc.
—Dreptul părţei, care a recurs la procedura interogatoru­
lui, de a pune direct întrebări părţei chemate la interoga­
tor, 300.
—Procedura interogatorului nu poate fi ordonata în privinţa
sindicului sau falitului, 332.
—Interogatorul poate, însă, fi făcut, unei persoane morale,
332, 333. V. Mărturisire, Persoană morală.
—Quid în privinţa jurămîntului decisor, 333. V. Jurămînt
decisor.
—Interogatorul societăţilor, care nu constituesc o persoană
juridica, 333.
—Debitorul unei cambii nu poate să dovedească plata prin
interogatorul purtătorului titlului, 368. V. Cambie.
—Dacă partea chemată la interogator nu se presintă, sau
768
refuză de a respunde la chestiunile puse, judecătorii pot
considera aceste împrejurări ca o mărturisire complectă, sau
ca un început de probă, de natură a fi complectat prin alte
dovedi, 274, 322.
—Dreptul părtei de a respunde la interogator în apel,
322, n. 4.
—Caşul în care partea chemată la interogator ar fi încetat
din viaţă, înaintea judecărei apelului, 323 nota.
—Dreptul judecătorilor de a reveni asupra încheierei prin
care s'a admis interogatorul, 323.
INTERVAL L U C I D . - V . Interdicţie.
INUNDAŢIE.—Este un caz de forţă majoră, 289. V. Forţă ma­
joră şi tabla vol. V, v° Caz fortuit.
IPOTECA.'—Este un contract solemn, 4, 124.
—Autentificarea ei, 133, n. 2.
x —Ca atare, ipotecile nule nu pot fi confirmate, 48, 90. V.
Confirmare.
—Ipoteca constituită de debitor asupra imobilului urmărit,
în urma transcrierei comandamentului prealabil, este isbită
de nulitate, 185, t. şi n. 1. V. Comandament prealabil.
—Soarta ipotecei constituită de minor în timpul minorită-
sale, când el a constituit, în urma majorităţei sale o altă
ipotecă asupra aceluiaş imobil, în folosul unei alte per­
soane, confirmând ipoteca constituita în timpul minorităţei
65 urm.
—Actul de ipotecă, în basa căruia se face o urmărire de
cătră creditul fondar, are el nevoe de a fi învestit cu for­
mula executorie ? 484, n. 1. V. Credit fondar, Formulă exe­
cutorie, etc.
ISPRAVNIC (Tutor în pravila lui Matei Basarab), 14 nota.
ISRAELITI.—Nu puteau altă dată să mărturisească contra u-
nui creştin, 296, n. 2. V. Probă testimonială,
—Modul cum ei trebue să presteze jurămîntul decisor (ju-
rămîntul more-judaico), 356, 396 urm. V. infra, Jurămint,
—Jurămîntul martorilor israeliti, 351.
—Curtea de casaţie a decis de cnrînd (28 iunie 1902) că
Israeliti! din România se bucură de disposiţia art. 13 C.
civ., de oare-ce ei nu sunt străini numai prin faptul că sunt
Israeliti ; pentru ca să fie consideraţi ca adevăraţi străini,
trebue să se dovedească că sunt supuşi vre-unei protecţi-
uni străine. C. judiciar din 1902, No. 52 (şi nota D-lui N.
Mândrea) ; Brepttd din 1902, No. 52.—Această soluţie este
însă combătută de amicul nostru, Dl C. G. Dissescu. Drep­
tul, loco cit.

JIDOVI.—V. Israeliti,
JOC SAU PRINSOARE.—Nu se poate deferi jurămîntul asupra
unei datorii isvorîte din joc sau prinsoare, 370. V. Jurămint.
 —Jocurile de noroc sunt oprite, 608, n. 2.
—Codul Calimach în această privinţă, 608, n. 2 si t. V, p.
9, n. 4.
—Tocurile de cărţi sunt interdise judecătorilor, 608, n. 2 ;
609 nota.
J UDECATORII COMUNALE. — Competenţa lor de a autenti­
fica unele acte, 139, 140. V. Acte autentice.
—Competenţa lor de a judeca contestaţiile izvorîte din toc-
melele agricole, 141. V. Tocmeli, agricole.
—Deferirea jnrămîntului decisor înaintea judecătoriilor co­
munale, 388, ii. 3. V. Jurămînt.
—Hotărîri de expedient, 506.
JUDECĂTOR DE INSTRUCŢIE.—Mărturisirea făcută înaintea
unui judecător de instrucţie, de şi făcută sub jurămînt, ne-
fiind definitiva, nu poate fi urmărită ca falsă, 302, t. si n.
1. Cpr. şi Tib. Vlaşca, Dreptul clin 1903, No. 2.
—Ordonanţele de neurmărire ale judecătorilor de instruc­
ţie au o autoritate provisorie, pană la descoperirea de noué
indicii, 588 urm. V. Autor, lucrului judecat.
—Efectul lor în privinţa acţiunei civile, 659, t. şi n. 1.
—Ordonanţe de trimitere sau de urmărire ale judec, de in­
strucţie.—Efectul lor, 593.
—Punctele asupra cărora tribunalele represive nu sunt le­
gate prin ordonanţele de trimetere, 594. V. Autor, lucrului
judecea.
—Ordonanţele de urmărire neavènd autoritate în privinţa
calificărei faptului, instanţele de fond sunt libere de a-1 ca­
lifica aşa cum cred, 595.
—Ele nu pot, însă, să atingă fapte noué, necuprinse în or­
donanţa de trimetere, 595, 596.
—începutul de probă scrisa care poate să resuite din inte­
rogatorul luat de un judecător de instrucţie, 274. V. Probă
testimonială.
JUDECĂTORII DE OCOALE.—Competenţa lor de a autentifica
unele acte, 137 urm. V. Acte autentice.
—Delegarea judecat, de ocol pentru autentific, unui act, 129.
—Judecătorii de ocol pot autentifica foile dotale pană la
valoarea de 3000 lei inclusiv, 137.
—Preţeluirea obiectelor constituite dotă nu face vîndare,
dacă în foaea dotala nu se prevede anume aceasta, 137.
— Soluţia contrară este admisă de art. 1245 C. civ., 137, n.
2 : 138 nota.
—Dreptul judecătorului de ocol de a autentifica alte acte.
138 urm.
—El nu poate nici într'un caz autentifica un testament, 139.
—Competenţa judecătorului de ocol de a judeca maltrată­
rile suferite de părinţi de la copiii lor (Controversă), 665,
n. 1. V. Loviri, Maltratări, Părinţi.
—Investirea cu formula executorie a învoelilor făcute îna­
intea lor de persoanele majore si capabile, cu ocasia pro-
49
770
ceselor de împărţeală, care sunt de competenţa acestor ju­
decători, 161.
—Hotărîri de expedient, 507.
—Judecătorul de ocol este dator să se pronunţe asupra
mijloacelor de apărare, care ar resulta din desbateri, din
actele părţilor sau din împrejurările causei, chiar dacă a-
ceste mijloace n'au fost propuse de părţi, el trebuind însă
să le pue în desbaterea părţilor, 122.
JUDEŢ.—V. Comună.
JUDICIO QUASI CONTRAHIMUS, 453, t. şi n. 4 ; 539. V.
Autor, lucrului judecat.
J U D E X AB INTERLOCUTORIO DISCEDERE POTEST. 435.
JURĂMÎNT, 349 urm.
—Caracterul jurâmîntului.—Este un act atât civil, cât şi
mai cu samă religios, 349, 350.
—Elementul religios nu poate fi eliminat din formula jură-
mîntnlui, 350.
—încercarea de a se schimba formula jurâmîntului în Co­
dul francez, 350, 351.
—Pravila lui Matei Basarab şi Codul francez în aceasta
privinţă, 350, n. 3.
—Jurămîntul martorilor israeliti, 351.
—Jurămîntul Mohametanilor, 351.
—Jurămîntul muţilor la Mahometani, 352.
—Jurămîntul muţilor în proced. civ. germană, 352, n. 4.
—Sperjurul la Mahometani, 352, 353.
—Jurămîntul Anabaptiştilor şi Quakerilor, 353.
—Evanghelia Sf. Matei în această privinţă, 353. n. 3.
—Jurăm, preoţilor (Controversă), 299, 353 urm. V. Preoţi.
—Pravila bisericească de la Govora, 354. n. 1.
—Abrogarea canoanelor bisericeşti, 354, n. 2, 355 nota.
—Jurămîntul Israeliţilor (more judaico), 356, 396 urm.
—Jurămîntul impus martorilor experţilor, funcţionarilor pu­
blici, advocaţilor, etc., 356, 357.
—Jurămîntul în vechile noastre legiuiri, 357.
—Codul Caragea (Controversă), 357, 358, 359, n. 5.
—Codul lui Andr. Donici, 358, 359, n. 5.
—Codul Calimach, 119, 383.
—Pravila lui Matei Basarab, 350, n. 3 ; 358 t. şi n. 1.
—Codul Ipsilant, 359, n. 5.
—Jurămîntul extra-judiciar, 358, 359.
•—Acest jurămînt este o adevărată convenţie, a cărei do­
vadă nu se poate face de cât conform dreptului comun, 359.
t. şi n. 1.
—Jurămîntul de calamuia (de şicană).—Dreptul roman, 359.
—Jurămîntul purgatoriul», 424, n. 4.
—împărţirea jurâmîntului în decisoria şi supletoriu, 359.
—Critica jurâmîntului ca mijloc de probă, 360 urm.
—Desfiinţarea jurămîntului ca mijloc de probă în Codul
civil spaniol de la 1889, 361.
 —Dreptul străin în această privinţă, 361, n. 2.
—Jurămîntul nu este o presumile, ci o adevărată probă.
115, 310.
JURĂMÎNTUL DECISORIÙ SAU LITIS-DECISORIÙ, 362 urm.
—Deosebire între jurămînt şi transacţie, 363.
—Caşurile în care se poate deferi jurămîntul decisoria.
363 urm.
—El poate ii deferit în ori-ce soiri de contestaţii, şi chiar
în contra sau peste cuprinsul unui act, 364.
—Jurămîntul este, însă, inadmisibil în privinţa faptelor con­
statate de judecător, propriis sensibus, într'un act autentic,
aceste fapte fiind credute pană la înscrierea în falş, 364, n. 2.
—Jurămîntul deferit de servitor patronului, în privinţa sa­
larului seu (Controversa), 364. V. Patron, Servitor, etc.
—Admiterea probei testimoniale, conform dreptului comun,
p. dovedirea salarului servitorului, 365.
—Dreptul străin în această privinţă, 365.
—Caşurile în care jurămîntul nu poate fi deferit (ordine
publică), 365.
—Jurămîntul nu este admisibil în materie de chestii de stat.
de contestaţii electorale, etc., 365, 366.
—Ast-fel, nu se poate deferi jurămîntul asupra faptelor care
servesc de basă unei acţiuni în divorţ, în separare de bu­
nuri, etc., 365.
—Faptul împăcărei soţilor poate, însă, fi dovedit prin ju­
rămînt (Controversă), 365, n. 5. V. Divorţ.
—Dacă presumţia legală de interpunere de persoane poate,
sau nu, fi combătută prin jurămînt (Controversă), 366, n. 4;
367 nota.
—Nu se poate dovedi prin jurămînt dacă un apel a fost, sau
nu, făcut în termenul legal, 367, t. şi n. 2.
—Jurămîntul nu poate fi deferit pentru stabilirea existen­
ţei sau clauselor unui contract solemn, 367.
—Nu se poate dovedi prin jurămînt nici-o asociaţie în par­
ticipare, 356, n. 2. V Asociaţie în participare.
—Debitorul unei cambii nu poate deferi jurămîntul purtă­
torului titlului, spre a dovedi liberarea sa (art. 349 C. com.).
368. V. Cambie.
—Debitorul unei cambii, chemat în judecată, trebue deci
să plătească, şi apoi să exercite acţiunea în repetiţie, sau
să ceară restituirea cambiei, 369.
—Dovedirea transactiei prin jurămînt (Controversă), 254
nota ; 369, 370. V. Transacţie.
—Dovedirea depositului voluntar, 248 nota. V. Deposit.
—Unei servituti de trecere, 250, n. 4.
—A unui contract de navlu. 257, n. 1. V. Navlu.
—Dovedirea unui contract de închiriere verbal, care n'a
primit nici-o punere în lucrare. V. Contract de închiriere.
—Faptele asupra cărora se poate deferi jurămîntul deciso-
riti, 370 urm.
—Jurămîntul nu poate fi deferit asupra unei chestiuni de
drept, ci numai asupra unei chestiuni de fapt, 370.
—Admiterea soluţiei contrare în dreptul roman, 370, n. 3.
—Nu se poate deferi jurămîntul asupra unei datorii isvorîte
din joc sau prinsoare, asupra unei oblig, naturale, etc., 370.
V. Joc sau prinsoare, Oblig, naturală, etc.
—Se poate însă deferi jurămîntul asupra unor fapte ilicite,
precum seducţiunea, etc., 370, t. şi n. 7.
—Admiterea soluţiei contrare în Codul italian şi portughez,
371 nota.
—Presumţiile absolute (juris et de jure), care interesează or­
dinea publică, nu pot fi combătute prin jurămînt. 311. 312,
315, 317.
—Presumţiile, chiar absolute, care nu interesează ordinea
publică pot, însă, fi combătute prin jurămînt şi mărturisire,
315. V. Mărturisire.
—Dacă jurămîntul a fost deferit asupra mai multor tapte,
el este indivisibil ca si mărturisirea, 336, t. si n. 2 : 370,
n. 4 ; 438.
—Faptele asupra cărora se deferă jurămîntul trebue să fie
pertinente şi concludente în causă, 371.
—Dacă sunt pertinente si concludente, aceasta este o ches­
tie de fapt, 372, n. 2 ; 390, n. 5.
—Jurămîntul poate fi deferit nu numai prin conduşii princi­
pale, dar şi prin conduşii subsidiare (Controversă), 371, t.
şi n. 4. Vedi asupra acestei controverse, Labbé, nota în Sirey,
89, 2. 41. V. Conclusii subsidiare.
—In ori-ce caz, nu se poate discuta admisibilitatea unui
jurămînt, care n'a fost formulat, 371; 390, t. şi n. 9.
—Faptele, asupra cărora se deferă jurămîntul, trebue să fie
personale aceluia căruia jurămîntul este deferit, ceea ce
constitue o chestie de fapt, 372 ; 390, n. 5.
—Dreptul german în aceasta privinţă, 372, n. 1.
—Nu se poate deferi jurămîntul unui moştenitor asupra u-
nor fapte personale autorului seu, 372.
—Nu este însă nevoe ca faptele să fie. personale şi aceluia
care deferă jurămîntul, 372.
—Jurămîntul de credulitate sau de credibilitate (art, 1906
C. civ.), 372 urm.
—Acest jurămînt, fiind o excepţie, nu poate fi deferit în
alte caşuri de cât în acele anume prevedute de lege (Con­
troversă), 372, n, 4 ; 377 nota.
—Acest jurămînt nu poate fi deferit de cât persoanelor de­
terminate de art. 1906 (Controversă), 377 nota, in fine.
—Origina acestui jurămînt (vechiul drept francez), 373, n. 1.
—Numai prescripţiile scurte satornicite de art. 1903,1904,
pot fi combătute prin jurămînt, 316, 374 urm.
—Prescripţia lungă nu poate, însă. fi combătută prin dova­
da contrară, 315, 366, 367, 374.
 —Nici prescripţia de cinci ani, în privinţa cambiilor, 378.
V. Prescripţie.
—Nici prescripţia statornicită de art. 1907 nu poate fi com­
bătută prin jurămînt. V. adnot. noastră, publicată în C. ju­
diciar din 1903, No. 16 asupra unei decisiuni a Trib. Im­
periului german, extrasă din Sirey, 1902, 4. 16.
—Persoanele cărora se aplică art. 1903,1904 C. civ. (maiştri,
profesori, institutori, ospătători, hangii, otelieri, găzduitori,
servitori, medici, veterinari, farmacişti, băcani, brutari, ca­
sapi, etc.), 375, n. 1.
—Dentişti, moaşe (Controversa), 375 nota. V. Dentişti, Moaşe.
—Doice sau mance (Controversă), 375 nota. V. Doică.
—Art. 1903, 1904 nu se aplică terţiilor, 375, n. 1, in fine,
376 nota.
—Deferirea jurămîntului de credulitate, văduvelor, moşte­
nitorilor, epitropului, etc., 377, 378.
—Dacă femeea epitropă este căsătorită de al doilea, jură-
mîntul de credul it ate trebue să se defere şi bărbatului ei
cotutor, 378.
—Jurămîntul de credulitate nu poate fi deferit sindicului
unui faliment, unui administrator, unui curator, unui lichida­
tor, etc., 379, t. şi n. 1.
—Recurgerea creditorului la alte mijloace de cât jurămîntul
(Controversă), 379, 380.
—Persoanele care pot deferi jurămîntul decisoria, 380 urm.
— Pentru a putea deferi jurămîntul decisoria trebue a avea
capacitatea de a face o transacţie, 380.
—Nu pot. deci, deferi jurămîntul : minorii, interdişiî, feme­
ile măritate neautorisate, etc., 380, 381.
—Quid în privinţa minorului emancipat (Controversă). 381,
n. 1.
—Minorul autorisat a face comerţ (Controversă), 381, n. 1.
—Femeea măritată separată de bunuri, 381, n. 2.
—Persoanele puse sub un consiliu judiciar, 381. V. Consi­
liu judiciar.
—Persoanele însărcinate cu gestiunea afacerilor altuia, 381.
—Bărbatul nu poate deferi jurămîntul în privinţa bunuri­
lor femeei. de care el nu poate dispune fără consimţimîn-
tul ei, 381.
—El poate, însă, deferi jurămîntul în privinţa exerciţiului
acţiunilor dotale, în timpul căsătoriei, 382.
—Mandatarul convenţional nu poate deferi jurămîntul de
cât în basa unui mandat special, soluţie admisă si sub Co­
dul Calimach, 382, 383.
—Curatorul unei moşteniri vacante nu poate deferi jură­
mîntul decisoria în privinţa bunurilor ce administrează, 383.
V. Curator.
—Epitropul poate deferi jurămîntul în numele minorului, sau
interdisului, îndeplinind formele prescrise pentru transac­
ts, 383, t, şi n. 3. V. Transacţie, Tutor, etc.
774
— Aceleaşi formalităţi vor fi îndeplinite de câte-ori se va
deferi jurămîntul unui epitrop pentru fapte care nu-i sunt
personale, 383.
—Deferirea jurămîntului din partea sindicului unui faliment,
384, n. 1.
—Jurămîntul deferit de falit, 384, n. 1. V. Falit.
—Ministerul public nu poate deferi jurămîntul, 384.
—Deferirea jurămîntului din partea representantului unei
persoane morale (primarul unei comune, eforul unui spital,
etc.), 384.
—Din partea Statului, 384.
—Persoanele cărora jurămîntul poate fi deferit, 385 urm.
—Nu se poate deferi jurămîntul unei persoane morale, 385,
t. şi n. 1. V. Persoana morală.
—Admiterea soluţiei contrare în dreptul roman, 385, n. 1.
—Nu se poate deferi jurămîntul sindicului unui faliment,
tutorului sau ori-cărui mandatar în genere, 385. Cpr. C. just.
civila din Geneva, Siriey, 1902. 4. 23.
—Se poate, însă, deferi jurămîntul tutorului pentru faptele
sale personale de administraţie, fără îndeplinirea formali­
tăţilor prescrise în privinţa transacţiunilor, 385, n. 3.
—Jurămîntul nu poate fi deferit bărbatului chemat pentru
a asista pe soţie spre a sta în judecată, nici consiliului ju­
diciar chemat a asista pe râsipitor. sau pe acel slab de min­
te, 386.
—Jurămîntul nu poate fi deferit unei persoane străine de
litigiu, 386.
—Deferirea jurămîntului părtei care n'a venit la judeca­
tă, 386.
—Jurămîntul nu poate fi deferit acelor declaraţi sau pre­
supuşi absenţi, 386, 390. V. Absenţă.
—Jurămîntul nu poate fi deferit unui incapabil. 387. t. si
n. 1 ; 390.
—Quid în privinţa minorului emancipat ? 387.
—Jurămîntul nu poate fi deferit acelor puşi sub un consi­
liu judiciar, fără asistenţa consiliului, 387.
—Codul Caragea în această privinţă, 387.
—Deferirea jurămîntului persoanelor a căror interdicţie a
fost cerută şi nepronunţată încă, 387.
—Perderea capacităţei din partea persoanelor cărora jură­
mîntul a fost deferit, 388.
—Jurămîntul poate fi deferit persoanelor condamnate la în­
chisoare, 388.
—Când se poate deferi jurămîntul decisoria, 388 urm.
—Jurămîntul poate fi deferit înaintea tuturor instanţelor jude­
cătoreşti, pană la închiderea desbaterilor, chiar în urma propu-
nerei altor mijloace, şi pentru prima-oară chiar în apel, 388.
—Jurămîntul nu poate, însă, fi deferit în urma conclusiilor
ministerului public, în caşurile în care ele mai sunt cerute
astă-di, în urma legei din 1877, 388, n. 4.
—El poate fi deferit şi înaintea judecătoriilor comunale,
388, n. 3. V. Judec, comunale.
—Jurămîntul nu poate fi deferit înaintea Curţei de casaţie,
pentru-că ea nu judecă chestiile de fapt, ci numai acele de
drept, 389.
—Deferirea jurămîntului într'o contestaţie la urmărire, 389.
—Puterea judecătorilor în ceea ce priveşte admiterea, sau
respingerea jurămîntului decisoria, 389 urm.
—Caşurile în care judecătorii pot respinge jurămîntul, 390.
—Jurămînt deferit în termeni complexi, 39Ó.
—Jurămînt vexator sau de şicană, 391, t. şi n. 2.
—Nu se poate respinge un jurămînt sub cuvînt că alegaţi­
ile reclamantului n'ar fi de credut, 391.
—Caşurile în care jurămîntul este ren formulat, 392.
—Respingerea jurămîntului ca inutil (Controversă). 392, n. 1.
—Timbrul pe care se deferă şi se referă jurămîntul, 392, n. 5.
—Procedura deferirei jurămîntului decisoria, 392 urm.
—Determinarea faptelor care fac obiectul jurămîntului. 392,
393.
-Prestarea jurămîntului în audienta în care a fost admis,
393 urm.
—Deosebire, în această privinţă, între pocedura nouă şi a-
cea veche. — Critica disposiţiei celei nouă, 393, 391, t.
şi n. 1.
—Formula jurămîntnlui, 394.
—Formula jurămîntului în Codul cantonului Vaud, 394, n.
3 ; 395 nota.
—Menţiunea ce trebue să cuprindă procesul-verbal de pres­
tarea jurămîntului, 395.
—Limba în care trebue să se presteze jurămîntul, 395.
—Prestarea jurămîntului de cătră muţi, 395, n. 3.
—Modificarea jurămîntului după religia părţei chemate a-I
presta, 395.
—Jurămîntul more judaico (Controversa), 396 urm. Cpr.
Trib. Botoşani şi mai cu samă părerea d-lui judecător C.
Botez, C. judiciar din 1902, No. 78.
—Formula jurămîntului more judaico în alte ţări, 396, n. 1.
—Jurisprudent^ Curţei de casaţie în privinţa jurămîntului
more judaico, 397, n. 1 ; 398 urm. nota,
—Certificarea îndeplinirei formalităţilor legale, în privinţa
jurămîntului more judaico, 401, 402.
—Chestie de fapt, 402.
—Motivele care impun, în ţara noastră, jurămîntul more
judaico, 401, n. 2.
—Sevîrşirea jurămîntului faţă de partea protivnică, 402.
—Jurămîntul trebue să fie prestat în persoană, iar nu prin
procurator, 403.
—Dreptul vecliiu fr. si dreptul străin în această privinţă.
385, ii. 1 ; 403, n. 1.
—Jurămîntul poate, insà, fi acceptat prin procurator, 403.
—Nevenirea părţei, căreia jurămîntul este deferit, la diua
însemnată pentru prestarea lui, 403, 404, t. şi n. 1.
—Nereproducerea tuturor cuvintelor din formula jurămîn­
tului nu poate fi considerată ca un refus de a jura, 404.
—Réspunsurile evasive, precum : nu ştiu, nu'mi amintesc,
etc.. constituesc în genere un refus de a jura (Controver­
să),' 404.
—Chestia de a se şti dacă un jurăniînt a fost prestat ast­
fel cum a fost deferit este o chestie de fapt. 404.
—Jurămîntul poate fi prestat in apel, 404.
—Caşul când partea care a refusat de a jura în prima in­
stanţă, nu şi-a făcut, în aceasta privinţă, nici-o reservă
(Controversă), 405.
— Caşul când partea, căreia jurămîntul a fost deferit, a fost
împedecată de a-1 presta (Controversă), 405, 408.
—Dreptul german în aceasta privinţă, 406, n. 3.
—Soluţia acestei chestiuni în vechia procedură austriaca din
1782, 405.
—Prestarea jurămîntului la domiciliul părţei. 407.
—Comisii rogatorii interne, 407. V. Comisii rogatorii.
—Comisii rogatorii internaţionale, 407.
—Formele după care trebue să se proceadă la o comisie
rogatorie (Controversă), 407.
—Disposiţiile de formă ordinatoria; litis (aplicarea legei din
ţara în care se instrumentează), 303, 407, 408.
—Legea care cârmueste formula jurămîntuiui (Controversă).
408 urm.
—Jurămîntul prestat în străinătate face el dovadă pentru
judecătorii români ? (Controversa), 410.
—Efectele deferirei jurămîntului. 411, 422.
—-Prestarea jurămîntului şi efectele acestei prestări, 411 urm.
—întinderea puterei probatorie a jurămîntului, 412.
—De câte-ori o parte a jurat, cealaltă parte nu mai poate
dovedi falsitatea jurămîntului, 412.
—Admiterea acestei soluţii şi în Codul Caragea, 413.
—Turămîntul fiind, în adevér, o specie de transacţie, această
transacţie are între părţi autoritatea lucrului judecat, 412.
Cpr. şi C. Galatz, Dreptul din 1902, No. 70.
—Partea care a perdut procesul, în basa prestărei unui ju­
rămînt, nu se mai poate constitui parte civila, în procesul
de sperjur făcut aceluia care a jurat (Controversă), 413.
—Admiterea soluţiei contrare în materie de jurămînt suple-
toriu, 437, 438.
—Reformarea hotărîrei pe calea revisuirei, după ce hotărî­
rea de condamnare pentru sperjur a rémas definitivă. 413.
438.
—Procurorul nu va putea dovedi falsitatea jurămîntului prin
martori, de cât atunci când ar exista un început de pro­
bă scrisa, 413, t. si n. 4; 414.
—Numai în materie comercială, falsitatea jurământului poa­
te, în ori-ce caz, fi stabilită prin martori, 414.
—Dărîmarea jurământului deferit prin dolul, sau violenţa
pârţei adverse, 414. V. Doi.
—Jurămîntul nu-şi produce efectele sale de cât între părţi
şi representanţiî lor, 415.
—Cari sunt aceşti representanţi (acei universali şi cu titlu
universal, precum şi creditorii chirografari), 415, n. 5.
—Prestarea, sau refusarea jurănântului nu este, deci, opo­
sabilă terţiilor, 415.
—Creditorii părţei, care a provocat sau refusai jurămîntul,
pot dovedi că aceste acte au fost făcute în frauda dreptu­
rilor lor, 41.6. V. Acţiune pauliană.
—Efectele deferirei jurământului de creditor unuia din de­
bitorii solidari, în privinţa celorlalţi codebitori, 416, n. 3 ;
422, n. 5 şi t. VI, p. 169.
—Caşurile în care jurămîntul prestat de unul din debitorii
solidari foloseşte tuturor codebitorilor sei, 417 nota.
—Jurămîntul dat de debitor unuia din creditorii solidari şi
refusai de acesta, liberează pe debitor numai pentru partea
creditorului care a refusat de a jura, 417.
—Jurămîntul dat de unul din creditorii solidari şi refusat
de debitor, sau jurămîntul prestat de creditor, după propu­
nerea debitorului, foloseşte tuturor creditorilor solidari,
417, t. şi n. 2.
—Jurămîntul dat debitorului principal şi prestat de el, li­
berează pe fidejusor ; iar jurămîntul dat fidejusorului şi pres­
tat de el, foloseşte debitorului principal, 417 urm. V. Fide­
jusiune.
—Referirea jurănântului, 418 urm.
—Capacitatea cerută pentru a putea referi jurămîntul, 419.
—Jurămîntul poate fi referit în ori-ce stare a litigiului, dacă
este personal aceluia căruia este referit, 419.
—Dacă faptul care face obiectul jurănântului este personal
aceluia căruia el este deferit, acesta, nu-1 mai poate re­
feri, 419.
—Partea, care a declarat că primeşte jurămîntul nu-1 mai
poate referi (Controversă), 419
—Partea, care a dat sau care a referit jurămîntul, nu-1 mai
poate retrage, dacă adversarul a declarat că este gata a ili­
ra, 420, t. şi' n. 2.
—Retragerea jurănântului poate fi expresă sau tacită, 421.
—Partea, care a retractat jurămîntul, nu-1 mai poate deferi
din nou, 421, 422.
—Refusili de a presta jurămîntul, sau de a-1 referi, 422 urm.
—Efectele retuşului de a presta sau de a referi jurămîn­
tul, 422.
—Dacă refusili emană de la unul din creditorii solidari, de­
bitorul nu este liberat de cât pentru partea creditorului,
care a refusat de a jura, 422.
778
—Dacă refusal emană de la unul din debitorii solidari, el
nu este oposabil celorlalţi codebitori, pentru-că, prin acest
refus, posiţia debitorilor devine mai rea, 422, t. şi n. 5.
—Refusul fidejusorului de a jura nu produce nici-un efect
în privinţa debitorului principal, si vice-versa, 422. 423.
JURĂMÎNTUL D E F E R I T DIN OFICIU, 423 urm.
—Jurămîntul dat din oficiu se împarte în jurămînt supleto­
riii şj estimatoria (Zenonian), 423.
—Jurămîntul supletoriii este acela pe care judecătorii îl de­
feră din oficiu părţei care merită mai multa încredere, pen­
tru complectarea convincerei lor, 423, 424.
—Gasurile în care legiuitorul însuşi determină persoanele
cărora acest jurămînt se deferă, 424, 433.
—Origina jurămîntului supletoriii (dreptul roman), 424. t.
si n. 4.
—El era admis în vechile noastre legiuiri, 424, n. 5 ; 425 nota.
—Admiterea lui în dreptul străin, 426, n. 3.
—In procedura noastră actuală (Controversă). 426. n. 2,
428, n. 1.
—Critica jurămîntului supletoriii, 425, 426.
—Jurămîntul supletoriii, fiind o excepţie, este de strictă in­
terpretare, şi ca atare, nu poate fi deferit de cât în caşurile
limitativ determinate de lege, 426.
—Nu se poate, deci, deferi jurămîntul supletoriii spre a com­
plecta proba care resulta din registrele sau hârtiile casni­
ce, 220, n. 2.
—Nici proba care resulta din reboage, 228, n. 2. Y. heboage.
—Condiţiile necesare pentru ca jurămîntul supletoriii să
poată fi deferit, 427 urm.
—El nu poate fi deferit de cât atunci când există un în­
ceput de probă, 427, 428.
—In materie comercială, jurămîntul supletoriu poate ti de­
ferit în baza unor simple presumţii, ori-care ar fi valoarea
litigiului, 428.
—Gasurile în care proba testimonială a faptului litigios nu
este admisibilă, fără un început de probă scrisă, 428.
—Aplicarea principiilor de mai sus la contractele de în­
chiriere, 429.
—De câte-ori există un act scris, jurămîntul supletoriu nu
poate fi deferit în lipsa unui început de probă scrisă, 429.
—Actul scris, căruia lipseşte formalitatea dublului original
sau bunului şi aprobat, face admisibil jurămîntul supletoriii,
429. V. Bun şi aprobat, Dublu original.
—începutul de jirobă scrisa, care ar resulta din un intero­
gator, poate, de asemenea, fi complectat prin jurămîntul su­
pletoriu, 274, 430.
—Nu se poate deferi jurămîntul supletoriu comerciantului a
cărui registre nu sunt ţinute în regulă, 215, t. şi n. 3.
—Caşul, în care proba care resulta din registre, poate fi com­
plectată prin jurămîntul supletoriii, 430, t. şi n. 2.
—Caşul, când comerciantul la a cărui registre se referă ci-
ne-va, refusa de a le înfăţişa, 214, 430.
—Jurămîntul deferit in caşurile art. 1416, 1417 şi 1472 C.
civ. nu este supletoriù, ci decisoria, 431.
—Eegulele comune atât jurămîntului decisoria cât şi acelui
supletoriù, 431, 432.
—Persoanele cărora se deferă jurămîntul supletoriù trebue
să fie capabile, ca şi acele cărora se deferă jurămîntul de-
cisoriu, 432.
—Cu-toate-acestea, judecătorii pot deferi jurămîntul suple­
toriù unui incapabil, soluţie admisă şi la Eomani, 432.
—Jurămîntul supletoriù, ca şi acel decisoria, nu poate ii de­
ferit de cât uneia din părţile prigonitoare, 432.
—Relatarea unui caz curios, în care, în vechiul drept fran­
cez, s'a deferit jurămîntul ambelor părţi litigante, 432, n.
6 ; 433 nota.
—Jurămîntul supletoriù poate fi deferit în ori-ce materie,
ori-care ar fi valoarea litigiului, înaintea tuturor instanţe­
lor judecătoreşti, chiar şi înaintea arbitrilor, 433.
—Deferirea jurămîntului supletoriù înaintea trib. represive
pentru stabilirea quantumului daunelor causate. 433.
—Judecătorii trebue, însă, să useze de acest jurămînt cu o
mare prudenţă, 433.
—Jurămîntul supletoriù ca şi acel decisomi nu poate fi de­
ferit în caşurile care interesează ordinea publica, 433.
—Acest jurămînt n'are nevoe de a fi deferit, ca acel deci­
soria, asupra unor fapte de natură a curma litigiul, 434.
—El poate fi deferit atât înaintea tribunalului cât şi înain­
tea Curţei, 434.
—Curtea poate să înlătureze jurămîntul deferit de tribunal,
si să defere jurămîntul celeilalte părţi, 434, t. şi n. 3.
—Aplicarea regulelor de procedură de la jurămîntul deci­
soria, 434.
—Prestarea acestui jurămînt la domiciliul părţei, 435.
—Jurămîntul deferit din oficiu nu poate fi referit celeilalte
părţi, 435.
—Efectele deferirei, prestărei sau retuşului jurămîntului su­
pletoriù, 435 urm.
—Revenirea din partea judecătorilor asupra încheerei prin
care se admite jurămîntul supletoriù, 435 urm., 444, 502.
—Nu se poate, însă, reveni asupra încheierei prin care se
admite jurămîntul decisoria, 437, 502, n. 4.
—Consecinţile care resultă din împrejurarea că jurămîntul
supletoriù nu leagă pe judecători, 437, 438.
—Partea, contra căreia jurămîntul supletoriù a fost prestat,
se poate constitui parte civilă în procesul de sperjur inten­
tat aceluia care a jurat falş, 437, 438.
—Admiterea soluţiei contrare în materie de jurămînt deci­
soria, 413.
—Deferirea jurămîn. supletoriù nu leagă nici pe părţi, 438.
 —Indivisibilitatea jurămîntului supletoriu, 438.
—Indivisibilitatea jurâmîntului decisoriu, 356. t. si n. 2 •
370. n. 4. ' ' '
JURĂMÎNTUL EŞTIMATORlU (in litem, en plaids), 439 urm.
—Admiterea acestui jurămînt în dreptul roman, 439.
—In pravila lui Vasile Lupu, 502.
—In dreptul actual, 440.
—Caşurile în care acest jurămînt poate ii deferit, 440.
—Deferirea acestui jurămînt epitropului, 440, n. 2.
—Ca şi jurămîntul supletoriu, el este facultativ pentru ju­
decători, 439, n. 2.
—Determinarea daunelor-interese înaintea tribunalelor re­
presive, prin deferirea acestui jurămînt reclamantului, 433,
441 nota.
—Caşul în care proprietarul a fost deposedat de lucrul seu
prin faptul altuia, 441 nota.
—Aplicarea regulelor privitoare la jurămîntul supletoriu, 441.
—In principiu, acela căruia se deferă jurămîntul estimato­
riu, trebue să figureze personal în proces, soluţie admisa şi
la Romani, 441, t. şi n. 2.
—Prestarea acestui jurămînt, de tutor, curator, etc., 442.
—De moştenitorii aceluia care a suferit paguba, 442.
—Determinarea sumei pană la care reclamantul urmează a
fi credut prin jurămîntul seu, 443, 444.
—La Romani, cele de mai multe ori, nu se determina a-
ceastă sumă, 442, 443.
—Jurămîntul affectionis de la Romani nu mai este admis as-
tâdi, 439 n. 4 ;' '443.
—Admiterea numai a jurâmîntului veritatis, 439 n. 4 ; 442.
—Judecătorii nu sunt legaţi prin deferirea si chiar presta­
rea jurămîntului estimatoria, 444.
—Deosebire între jurămîntul estimatoriu şi acel supletoriu
propriu dis, 442, 445.
—Deosebire între iurămîntul supletoriu si acel decisoriu,
431, n. 3 ; 445, 446.
JURĂMÎNT F A L S . - V . Sperjur.
JURAŢI.—Refusiti lor de a jura, 299, n. 5.
—Ei apreciază şi fixează quantumul daunelor-interese în ma­
terie de delicte de presă, 633, n. 4.
—'Ei pot pune temeiu pe mărturisirea acusatului, fiind-că
nu-şi motivează verdictul lor, şi pot a-şi forma convingerea
ori de unde ar crede de cuviinţă, 347.
—Legea nu cere samă juraţilor de mijloacele prin care ei
s'au convins, nici le prescrie vr'o regulă pentru cumpăni­
rea probelor aduse în sarcina acusatului, 121, n. 4 ; 347.
—Individul achitat sau absolvit de juraţi nu mai poate din
nou fi urmărit pentru acelaşi fapt înaintea Curţei cu juraţi,
trib. corecţionale sau de simplă poliţie, 610, n. 2. V. Auto­
ritatea lucridui judecat.
 —Efectul verdictului juraţilor asupra acţiunei civile, 653
urm. V. Autor, lucrului judecai în materie represivă.
JURIDICŢIE CONSULARA.—Nu mai există astă-di, 472 urm.
V. Autor, lucrului judecat.
JURIDICŢIE CONTENCIOASĂ. — Numai hotărîrile pronunţate
pe cale contencioasă, de instanţele de fond, pot dobîndi au­
toritatea lucrului judecat, 480 urm. V. Autor, lucrului judecat.
JURIDICŢIE GRACIOASĂ.—Decisiile date în camera de con­
siliu, pe cale gracioasă sau voluntară, nu au autoritatea lu­
crului judecat, 480 urm. V. Autor, lucrului judecat.
—Exemple de încheeri gracioase, 481 urm.
—Deosebire între juridicţia gracioasă şi contencioasă, 480, n. 1.
—Puterea încheerilor date pe cale gracioasă, 480, n. 1.
JURIDICŢIE DE INSTRUCŢIE. — V. Autor, lucrului judecat,
Camera de punere sub acusare, Jud. de instrucţie, etc.
JURIDICŢIE DE JUDECATĂ SAU DE FOND, 598 urm. V.
Autor, lucrului judecat în materie represivă.
—In faţa a'done hotârîri rema se definitive şi emanând una
de la juridicţia de instrucţie, iar cealaltă de la juridicţia
de judecată, cursul justiţiei fiind întrerupt, este loc de a
se procede la un regulament de competinţă pentru determi­
narea natureî delictului. Cas. rom. Dreptul din 1902, No. 29.
JUSJURANDUM A L T E R I NEQUE NOCET. NE QUE PRO-
DEST, 415.
1
JUSJURANDUM SPECIES TRANSACTIONS CONTINE! , 363,
n. 2 ; 380, 412.

KORANUL (lui Mahomet), 243, n. 3 ; 352, 353, t. si n. 1. Vedi

şi t, V, p. 81, n. 2.
L
L E CRIMINEL TIENT LE CIVIL EN ÉTAT, 637.
L E CIVIL TIENT LE CRIMINEL EN ETAT, 640.
LEGALISAREA (actelor), 143 urm. V. Acte autentice.
LEGAT VERBAL.—Efectele lui ca oblig, naturală, 290, n. 5 si
t. VI, p. 14.
—Nu se poate cere dovedirea unui legat verbal, testamen­
tele nuncupative ne mai fiind permise astă-di, 105.
LEGATAR. — Hotărîrile pronunţate faţă de un legatar, fie el
chiar universal, nu sunt oposabile unui alt legatar, nici
moştenitorilor, 553, 554. V. Autor, lucrului judecat.
LEGAŢÎUNI (din străinătate).—Dreptul lor de a autentifica ac­
tele. V. Acte autentice, Agenţi diplomatici, etc.
L E G E INTERNAŢIONALĂ. — Nu poate să atingă autoritatea
lucrului judecat, 579, n. 4.
L E G E (Fraudă la lege).—Face admisibilă proba testimonială p.
dovedirea simulatici prin martori, chiar între părţi, 285, t.
şi n. 4. V. Fraudă.
L E G E STRĂINA. — Dovedirea ei de acel care o invoacă, 102
urm. Cpr. Trib. Dinant (Belgia), J. Clunet, 1902, p. 878 urm.
—Mijloacele de dovedire a unei legi străine înaintea tribu­
nalelor române, 102 urm.
—Eroarea comisă de judecători asupra unei legi străine,
fiind o chestie de fapt, scapă de controlul Casaţiei, 102,
10:3. V. tabla vol. V, v° Lege struma.
—Caşul în care interpretarea unei legi străine poate da loc
la casare, 103, n. 1.
—Violarea unei legi străine nu poate fi propusă pentru
prima-oară în casaţie, 104, n. 2.
LEPĂDARE DE PRUNCI.—V. Pruncucidere.
LESIUNE.—Nu este, în legea noastră, în privinţa majorilor, un
viciu de consimţîmînt, 7 urm. V. Rescisiune.
—Dreptul vechili, dreptul roman şi dreptul străin în aceasta
privinţă, 9, n. 3.
—Singurul caz excepţional în care majorul poate să invoace
lesiunea (anularea acceptărei exprese sau tacite a unei moş­
teniri), 6, 10 urm. ; t. III, p. 330 urm. şi t. V, p. 371.
—Lesiunea nu poate, deci, fi invocată de majori în materie
de împărţeală, 7, 8.
—Nici în materie de vindare, etc., 9, n. 3.
—Dreptul internaţional în materie de lesiune, 40, 41.
—Lesiune în privinţa minorilo]', 12 urm. V. Rescisiune.
L I B E R I CUGETĂTORI.—Nu pot fi scutiţi de jurămînt, fie ca
martori, fie ca juraţi, 299, n. 5.
LIBERTATE INDIVIDUALA (L. din 15 martie 1902), 589, n. 2.
LOCATAR.—Lucrul judecat în contra locatarului nu este opo­
sabil locatorului, 549.
—într'o tulburare de drept, lucrul judecat contra locataru­
lui nu este oposabil proprietarului, dacă proprietarul n'a
fost pus în causă, 550, 551. V. Autor, lucrului judecat,
LOCATIUNE.—V. Contract de închiriere.
LOCUS REGIT ACTUM.-Aplic, acestei regule la confirmare, 68.
—La actele autentificate în străinătate, 142.
—La celebrarea căsătoriei. Cpr. O Galaţi, Dreptul din 1902,
No. 31.
LOTERII.—Oprirea lor în ţară, 609 nota. V. şi t. VI, p. 433,
n. 4 ; 434 nota.
—Pedepsirea diariştilor cari publica anunciuri de loterii
oprite, 609 nota. V. Diaristi.
LOVIRI (causate părinţilor).—Sunt de competenţa trib. corecţio­
nale, iar nu de competenţa judecătoriilor de ocoale (Controver­
să), 665, n. 1.—Contra : C. Iaşi, Dreptul din 1902, No. 77.
V. Filiaţiune, Maltratări, Paricid, Părinţi, etc,
—Reproducerea, în această privinţă, a unei decisami a par­
lamentului din Bordeaux, din 1564. 665, n. 1.
LUCRĂTOR CU MANA. — Este scutit de formalitatea bunului
si aprobat, 202, 206. V. Bun si aprobat.
LUCRU JUDECAT.—V. Autor, lucrului judecat.
 M
MAHOMETAN! (Jurămîntul lor).—V. Jurămint, Musulmani.
MAIŞTRI.—Aplicarea prescripţiilor scurte, statornicite de art.
'1903, 1901 C. civ., 375, n. 1.
MAJORITATE.—In dreptul vechiu francez, în dreptul nostru
anterior şi în dreptul străin, 15, t. şi n. 2.
—In legea ungurească din 1877 (art. 1), majoritatea este fixată
la 24 ani. V. Ann. de législ. étrangère, anul 1877, p. 234.
—In dreptul musulman, 15, n. 2.
—Lesinnea nu există în privinţa persoanelor majore, ci
numai în privinţa acelor minoare, 7 urm. 12 urm, V. Le­
si une, Be se is lune.
—Hotărîrile privitoare la majoritate, sau minoritate, fiind
declarative, iar nu constitutive de drepturi, nu sunt opo-
sabile terţiilor cari n'au figurat în proces. 570.
MAIJTIIS HOMINUM NON EST ÎNDULGENDUM, 391, n. 2.
vedi şi t. V, p. 403 nota.
MALTRATAREA (părinţilor de cătră fiii lor).— Cine judecă a-
ceste fapte : tribun, corecţional, sau judecătorul de ocol 'i
(Controversă). 665, n. 1. V. Loviri, Paricid, Părinţi, etc.
MANCĂ.—V. Doică.
/MANDAT, MANDATAR—Confirmarea unui act anulabil poate
să aibă loc prin mandatar.—Necesitatea unui mandat spe­
cial, 53. V. Confirmare.
—Şi mărturisirea nu poate emana de cât tot de la un man­
datar special, 329. V. Mărturisire.
—Caşurile în care mandatarul trebue să fie învestit cu un
mandat autentic. V. Acte solemne, Donaţiuni, Procură, etc.
—Formalitatea dublului original nu este, în principiu, ce­
rută în privinţa contractului de mandat, 194. V. Dublu o-
riginal.
—Această formalitate este, însă, neapărată de câte-ori man­
datarul a stipulat un onorariu, 196.
—Quid în privinţa bunului şi aprobat ? 203.
—Dovedirea mandatului civil.—Aplicarea dreptului comun
(Controversă), 250, n. 3 şi t. V, p. 319 nota.
—Dreptul comun este aplicabil şi atunci când este vorba
de a se stabili, în materie penală, violarea mandatului, 252,
t. şi n. 1. V. Abus de încredere, Deposit, Probă testimoni­
ală, etc,
—Dovedirea mandatului comercial, t. V, p. 319 nota,
—Scriptura emanată de la un mandatar, lucrând în limitele
mandatului seu, poate fi opusă mandantelui, 275. V. Gesti­
une de afaceri,
—Mandatarul, ca şi gerantul de afaceri, poate fi obligat a
produce în justiţie registrele, notele şi hârtiile relative la
gestiunea sa, 222, n. 5. V. Gestiune de afaceri.
—Jurămîntul nu poate fi deferit unui mandatar, 385. T.
•Jurămint.
784
—Mandatarul nu poate, la rîndul seu, deferi jurămîntul în
numele mandantelui, de cât în basa unui mandat special, so­
luţie care era. admisă şi în codul Calimach, 382, 383.
—Hotărîrea dată faţă de mandatar, ori-care ar ti natura
mandatului, fie el legal, judiciar, sau convenţional, este opo­
sabilă mandantelui, de câte-ori mandatarul n'a depăşit limi­
tele mandatului, 549 urm., 556. V. Autor, lucrului judecat.
—Hotărîrea pronunţată în contra, sau în favoarea mandan­
telui, nu este însă, în principiu, oposabilă mandatarului, 556.
—Teoria mandatului restrîns sau a representaţiuneî imper­
fecte.—Inadmisibilitate, 557. V. şi monografia noastră, pu­
blicată în C. judiciar din 1902, No. 73.
MARINARI.—Nu sunt scutiţi de formalitatea bunului si apro­
bat, 205.
MARTORI.—V. Probă testimonială,
MĂRTURISIRE, 321 urm.
—Mărturisirea este o adevărată probă, iar nu o presumţie
legală. Codul civil cuprinde, deci, în această privinţă, o
inadvertenţă, ca si în materie de jurămînt. 310, t. si n. 2 :
315, 321.
—Definiţia şi împărţirea mărturisirei, 321 urm.
—Mărturisirea, ca şi jurămîntul, nu se poate referi de cât
la o chestie de fapt, 322, t. si n. 2. Cpr. si Trib. Dolj,
Dreptul din 1902, No. 39.
—Tăcerea nu constitue în genere o mărturisire, 322.
—Cu-toate-acestea, nevenirea părţei, când este chemată la
interogator, sau refusul ei de a rèspunde, poate fi conside­
rată ca o mărturisire, sau ca un început de probă, 274, 322,
430. V. Interogator, etc.
—Ca să existe mărturisire, declaraţia trebue să fie făcută
în mod serios, 323.
—Mărturisirea, fiind un act unilateral, n'are nevoe de a fi
acceptată din partea aceluia în folosul căruia ea este fă­
cută (Controversa), 324, 343.
—Mărturisirea este expresă şi tacită, 324.
—Ea este extra-judiciară şi judiciară, 324.
—Mărturisirea extra-judiciară, 324 urm.
—Mărturisirea extra-judiciară scrisă şi verbală, 324, 325.
—Mărturisirea extra-judiciară scrisă, de care legea nu vor­
beşte, este acea făcută prin un act autentic, sau sub sem­
nătură privată, 325.
—Mărturisirea verbală, neputénd fi dovedită de cât prin
martori, nu poate servi de dovadă de cât atunci când este
admisibilă şi proba testimonială, 325, 326.
—Soluţia contrara este admisă în materie comercială, 325,
n. 5.
—Mărturisirea consemnată într'un proces-verbal încheiat de
un portărel, fiind o mărturisire extra-judiciară, nu face nicî-
o dovadă, dacă obiectul litigiului nu poate fi dovedit prin
martori, 325, n. 2.
 785
—Mărturisirea extra-judiciarâ consemnată intr'o hotărîre
străină, poate ii invocată în România, fără ca hotărîrea să
ti fost declarată executorie de judecătorii români, 325, n.
2. V. Formulă executorie.
—Efectele mărturisirei extra-judiciare (Controversă), 326,

—Dreptul străin în această privinţa, 327, t. şi n. 2.

—Mărturisirea judiciară, 327 urm.
—Definiţia mărturisirei judiciare, 327.
—Deosebire între dreptul roman şi dreptul actual, 328.
—Judecătorul, înaintea căruia se face o mărturisire, trebue
să fie competent din causa materiei, 328, t. şi n. 5.
—Efectele mărturisirei făcută într'un proces şi invocată în
altul (Controversă), 328, n. 4.
—Caşul în care mărturisirea a fost făcută înaintea unui
judecător incompetent ratione persona; (Controversă), 329.
—Mărturisirea trebue să emane de la insâşi partea, sau de
la un mandatar al ei special, 329.
—Mărturisirea făcută de un prepus nu obligă pe comitent,
329. V. Comitent, Prepus, etc.
—Mărturisirea făcută de un advocat în instanţa, 329, t. şi
n. 5. V. Advocat.
—Numai persoanele capabile pot face o mărturisire în jus­
tiţie, 330.
—Nu pot, deci, mărturisi: minorii, interdişiî, femeile măritate
neautorisate, etc, 330.
—Dreptul musulman în această privinţa, 331.
—Dreptul austriac, 331, n. 2.
—Controversa la care a dat loc mărturisirea femeei mări­
tate, 330, n. 3. V. Femee măritată.
—Mărturisirea făcută de un epitrop în numele minorului
sau interdisului, 331, t, şi n. 4. V. Tutor.
—Caşul în care mărturisirea făcută de bărbat este oposa­
bilă femeei, 331.
—Mărturisirea făcută de sindic sau falit (nevaliditate), 332.
—Mărturisirea făcută de administratorii unei persoane mo­
rale, 332.
—Interogatorul persoauelor morale, 332. V. Interogator, Per­
soane morale, etc.
—Interogatorul societăţilor care nu constituesc o persoana
morală, 333.
—Mărturisirea făcută de o persoană capabilă, face credinţă
contra representanţilor ei universali, nu însă contra terţii­
lor, 333, n. 3 ; 334 nota.
—Mărturisirea făcută în mod fraudulos nu'este oposabilă
moştenitorilor aceluia de la care ea emană, 333, n. 3.
—Mărturisirea făcută de debitor în frauda drepturilor cre­
ditorilor, nu este, de asemenea, oposabilă acestor creditori,
334 nota.
50
786
—Mărturisirea unui codebitor solidar, nu poate să agraveze
posiţia codebitorilor sei, 334 nota.
—-Caşurile in care mărturisirea este oposabilă creditorilor
aceluia care a făcut-o, 334 nota.
—Nepronunţarea judecătorilor de fond asupra mărturisirei
invocată de o parte, constitue din partea lor o omisiune
esenţială, 334.
—Caşurile în care mărturisirea nu este admisa (chestii de
stat, ordine publică, căsătorie, separare de patrimonii, etc.),
335.
—Dovedirea prin mărturisire a unei servituti de trecere.
250, n. 4.
—A unui deposit voluntar, 248 nota. Y. Deposit.
—A unei transacţii (Controversa), 254 nota. V. Transaeţie.
—Moştenire nedeschisă încă, 335. V, Pacte succesorale.
—Presumţiile absolute (juris et de jure), care interesează
ordinea publică, nu pot fi combătute prin mărturisire, 311,
312, 317.
—Quid în privinţa presumţiilor legale de interpunere de
persoane ? (Controversă), 367 nota.
—Pesumţiîle absolute, care nu interesează ordinea publica,
pot fi combătute prin mărturisire şi jurămînt, 315, 316. V.
Jurămint.
—Indivisibilitatea mărturisirei, 335 urm.
—Mărturisirea judiciară, nu însă şi acea extra-judieiarâ,
este în principiu indivisibilă, 335, 336.
—In dreptul englez, din contra, mărturisirea extra-judiciară
este, indivisibilă, iar nu acea judiciară, 336 nota.
—Caşurile în care mărturisirea judiciară este divisibilă,
336 urm.
—Indivisibilitatea mărturisirei judiciare nu poate fi propu­
să pentru prima-oară în casaţie, 336, n. 1.
—Mărturisirea pură şi simplă (Indivisibilitate), 337.
—Mărturisirea calificată (Indivisibilitate), 337.
—Mărturisirea complexă.—Caşurile în care aceasta mărtu­
risire este indivisibilă, 338.
—Caşurile în care mărturisirea complexă este divisibilă,
339. Cpr. si Jud. ocol Simila, C. judiciar din 1902, No. 83
(cu adnot. noastră). V. şi C. Besàncon, D. P. 1902. 2. 192.
—Apreciarea suverană a judecătorilor de fond, 339.
—Principiile indivisibilităţei mărturisirei a-rare-ori îşi pri­
mesc aplicare în materie comercială, 340.
—Irevocabilitatea mărturisirei judiciare, 340 urm.
—Mărturisirea este, în principiu, irevocabilă, 340.
—Prin excepţie, ea poate însă fi revocată pentru eroare
de fapt, nu însă şi pentru eroare de drept, 340.
—Caşurile în care mărturisirea întemeiată pe o eroare de
drept, ar putea fi retractata, 341, n. 2. V. Doi, Eroare, e t c
—Exemple de erori de drept şi de fapt, 341.
 —Caşurile în care legiuitorul nostru distinge eroarea de
drept de acea de fapt, 342 şi t. V, p. 54 nota şi 371.
—Acel care invoacă eroarea, ca o causă a mărturisirei sale,
trebue s'o dovedească, 342.
—Mărturisirea inculpatului sau acusatului în materie pe­
nală, 343 urm.
—Procedura engleza şi americană în această privinţă, 343,
n. 5.
—Caşurile în care o mărturisire făcută de un inculpat, în
cursul unui proces, poate servi judecătorului de element
convingerei sale, 346.
—O decisie penală nu se poate întemeia numai pe mărturi­
sirea inculpatului, 346, 635, n. 2.
—Dreptul nostru anterior în această privinţă, 635, n. 2.
—In materie criminală, însă, juraţii se pot întemeia numai
pe mărturisirea acusatului, 347.
—Admiterea aceleeaşi soluţii şi în materie de simplă poli­
ţie, 347. V. Contrav. poliţieneşti.
—Nu însă şi în materie corecţională, 347.
—In materie penală, ca şi în materie civilă, mărturisirea
poate fi judiciară sau extra-judiciară, scrisă, sau verbală, 347.
—Caşurile în care mărturisirea extra-judiciară nu poate fi
dovedită prin martori, 347.
—In materie penală, mărturisirea poate fi retractată, 348.
—Asemenea mărturisire este, în principiu, divisibilă, 348.
—Caşurile în care principiul indivisibilităţei mărturisirei se
aplică şi în penal, 348.
—Mărturisirea făcută de un martor înaintea unui judecător
de instrucţie, de şi sub jurămînt, neflind definitivă, nu poate
fi urmărita ca falşă, 302, t. şi n. 1. Cpr. Trib. Vlaşca,
Dreptul din 1903, No. 2. V. Judec, de instrucţie.
—Mărturisirea, sau mai bine dis depunerea unui martor, nu
poate fi urmărită ca mincinoasă de cât atunci când e fă­
cută înaintea unei instanţe de fond (trib., curte, judecător
de ocol, etc.), 301, 302. V. Probă testimonială.
MATERIE ADMINISTRATIVA. — Autoritatea lucrului judecat
există si în materie administrativă, 667 urm.
MATERIE COMERCIALĂ. — Admiterea presumţiilor de fapt ca
mijloace de probă, fără nici-o restricţie, 269, 319, n. 2. V.
Presnmţie, Probă testimoniala.
—Admiterea probei testimoniale, care e lăsată la facultatea
judecătorilor, 269 urm.
—Motivele acestei excepţii, 270.
—Stabilirea mărturisirei verbale cu martori, 325, n. 3.
—A plăţei nedatorite, 284, n. 1. V. Plata nedatorită, Pro­
bă testimonială, Quasi-contracte, etc.
—A sperjurului, 414.
—A fidejusiunei, 258, 259. V. Fidejusiune.
—A transacţiunei (Controversă), 255, 256 nota. V. Transacţic-,
788
—Faţă cu cei de al treilea, gagiul nu poate fi dovedit de
cât prin act scris, dacă suma pentru care el este consti­
tuit trece peste 500 lei noi, 249, n. 1. 256, 270, 271. V.
Gagiu, Probă testimonială, etc.
—Este suficient pentru ca proba testimonială să fie admi­
sibilă, ca actul să fie comercial numai pentru una din
părţi, 270.
—Caşurile în care proba testimonială, şi în consecinţă, şi a
presumţiilor de fapt nu este admisă nici în materie comer­
cială (Contractele care cer neapărat un act scris), 256, 257,
270, 271. V. Gagiu, Vas, etc,
—In materie comercială, nu se aplică formalitatea dublului
original (Controversă), 196, 197. V. Dublu original.
—Comercianţii sunt, de asemenea, scutiţi, chiar în privinţa
cambiilor, de formalitatea bunului şi aprobat, 205.
—Art. 1189 C. civ. nu se aplică, de asemenea, în materie
comercială, 240. V. Acte recognitive,
—Principiul indivisibilităţei mărturisirei judiciare îşi va pri­
mi a-rare-ori aplicarea în materie comercială, 340.
—In materie comercială, jurămîntul supletoriu poate fi de­
ferit în baza unor simple presumţiuni, ori-care ar fi valoa­
rea litigiului, 428. V. Jurămînt.
—Cât timp poate fi executată o hotarîre pronunţată în ma­
terie comercială ? (Controversa), 577, n. 4. 578 nota, V.
Autor, lucrului judecat, Prescripţie, etc,
MATERIE ELECTORALA—Nu se poate deferi jurămîntul în
materie electorală, 366, t. şi n. 3. V. Jurămînt.
—Hotărîrile pronunţate în materie electorală au puterea
lucrului judecat, erga omnes, însă numai pentru listele anu­
lui în care ele s'au pronunţat, 492, 562.
—Contenciosul administrativ în materie electorală, 668.
MATERIE PENALĂ.—Admiterea probei testimoniale, fărănicî-
o restricţie, 271. V. Probă testimonială.
—Mărturisirea acusatului sau inculpatului în materie pe­
nală, 343 urm. V. Mărturisire, in fine.
—In materie penală, persoanele care nu pot fi ascultate ca
martori, fiind specificate în mod restrictiv, judecătorii nu
pot să întindă aceste disposiţiuni la alte persoane neprevè-
dute de lege. Cpr. C. Toulouse, C. judiciar din 1902, No.
54 (cu adnotaţia noastră).
MATERNITATE.—V. Cercetarea maternităţei,
MEDICI.—Carnetele în care ei înscriu visitele bolnavilor, nu au
nicî-o putere probatorie (Controversa), 219. Vedi şi mono­
grafia noastră, publicata în Dreptul din 1901, N. 40.
—Aplicarea la medici a prescripţiei scurte statornicite de
art. 1903, 1904 C, civ., 375, n. 1.
MEDICINĂ (Exerciţiul ilegal al medicine!).—Este un delict con­
tinuu. 619.
MESAGIU DOMNESC (pentru elaborarea Codului civil), 668, n.
2 şi t. I, Introd., p. 22, n. 1.
MIJLOACELE (acţiunei). — Deosebire între causă şi mijloace,
534, 535. V. Autor, lucrului judecat, Causă, etc.
MILITARI. — Nu sunt scutiţi de formalitatea bunului si apro­
bat, 205.
—Căsătoriile militarilor, 167 urm. V. Căsătorie, Contra-în-
scris, etc.
—Cine judecă delictele de presă comise de militari, 613, n.
1. V. Delicte de presă.
MINISTER DE EXTERNE.—Legalisarea actelor emanate de la
legaţiunile române din străinătate, 143. V. Agenţi diplomatici.
MINISTER PUBLIC—înfiinţarea lui în România, 622, n. 2.
—Ministerul public nu poate deferi jurămîntul, 384.
—Jurămîntul nu poate fi deferit în urma conclusiilor mi­
nisi, public, în caşurile în care aceste conduşii mai sunt
astă-di necesare, 388, n. 4. V. Jurămînt.
—Instanţa de apel nu poate mări pedeapsa prevenitului, fă­
ră apelul minist. public, 605, n. 5. V. Apel.
—Excepţii de la acest principiu în privinţa delictelor, nu
însă şi a contravenţiilor judecate de judecătorul de ocol,
605, n. 5, 606 nota. V. Apel.
—începutul de probă scrisă, care poate să resuite din in­
terogatorul luat unui prevenit, de procuror, 274. V. Judecă­
tor de instrucţie.
MINOR, MINORITATE.—V. Incapabil, Majoritate, Lesiune, Iles-
cisiune, etc.
—Minorul are acţiunea în rescisiune pentru lesiune, 12 urm.
V. Itescisiune.
—Sensul adagiului : Minor restituitile non tanquam minor,
sed tanquam leesus (Controversă), 22.
—Responsabilitatea minorului pentru delictele sau quasi-de-
lictele sale, 27. V. Delicte sau quasi-delicte.
—Oblig, fidejusorului remane validă, cu-toate-că acea prin­
cipală ar fi anulată din causa minorităţei debitorului, 418
nota, V. Fidejusiune.
—Minorul nu poate mărturisi în justiţie, 330. V. Mărturisire,
—Dreptul musulman şi austriac în această privinţă, 331, t.
şi n. 2.
—Minorul nu poate deferi şi nu i se poate deferi jurămîn­
tul, 380, 381, 387. V. Jurămînt.
—Minorul emancipat poate, însă, deferi jurămîntul în pri­
vinţa actelor de administraţie (Controversă), 381, n. 1.
—Minorul comerciant poate, de asemenea, deferi şi să pri­
mească jurămîntul în privinţa actelor relative la comerciul
seu, 381, n. 1.
—Minorul neautorisat a face comerţ nu poate fi declarat
bancrutar, 617 nota. V. Bancrută,
—Hotărîrile privitoare la minoritatea unei persoane, fiind
declarative, iar nu constitutive de drepturi, nu sunt oposa­
bile terţiilor cari n'au figurat în proces, 570.
 —Aţiţarea minorilor la desfrâu. V. Atentat la bunele moravuri,
MOARTE.—Pedeapsa eu moarte în noul Cod penal italian, 471. n. 2.
MOAŞE.—Aplicarea prescripţiei statornicite de art. 1903, 1904
(Controversa) 375, n. 1.
MONASTERI.—Nu mai sunt astădi persoane morale, în urma se-
cularisărei bunurilor lor (Controversă). V. monografiile noas­
tre, publicate în Dreptul din 1899, No. 76 şi în C. judiciar
din 1903, No. 1. Contra : Cas. rom. C. judiciar, loco cit.
MONETE.—Sistemul monetar în vigoare în momentul promul­
garci Codului civil, 249, n. 1.
MORATOR.—Moratorul dobîndit de un falit nu împedecă urmă­
rirea lui pentru bancrută, 618. V. Autor, lucrului judecat,
Bancrută.
MOŞNENI.—V. Cete de moşneni,
MOŞTENIRE, MOŞTENITOR.—Anularea acceptărei exprese, sau
tacite, pentru lesiune sau vătămare, 10 urm. V. Lesiune.
—Disposiţia art. 1900 din 0. civ., fiind excepţională, nu se
aplică acţiunei în anulare sau în rescisiune, îndreptată con­
tra acceptărei sau lepădărei unei moşteniri, 82.
—Actul emanat de la autorul comun poate fi opus moşteni­
torilor sei, fie chiar beneficiari, 275. Cpr. şi Cas. fr. Sirey,
1901. 1. 341. V. Probă testimonială, Representanti.
—Jurămîntul estimator poate fi deferit nu numai aceluia
care a suferit paguba, dar şi moştenitorului seu, major sau
minor, 442. V. Jurămînt.
—Hotărîrile de trimitere în posesiune în privinţa averei
unei moşteniri, nu au autoritatea lucrului judecat în privinţa
unui moştenitor mai apropiat, care ar reclama mai în urmă
moştenirea, prin o petiţie de ereditate, 483. V. Autor, lucru­
lui judecat,
—Hotărîrile pronunţate faţă de un moştenitor, nu sunt o-
posabile celorlalţi moştenitori, 554. V. Autor. lucr. judecat,
—Hotărîrile, care condamnă pe un succesibil în calitate de
moştenitor pur şi simplu, nu-şi produc efectele lor, de cât
între persoanele care au figurat în instanţă ; faţă cu alte
persoane, succesibilul române liber de a primi moştenirea
sub beneficiu de inventar, sau de a renunţa chiar la dînsa
(Controversă), 566 text, 567, 568 nota. V. şi monografia
noastră, publicată în Dreptul din 1902, No. 76.
MOŞTENITOR APARENT.—Hotărîrea pronunţată faţă de moş­
tenitorul aparent este ea oposabilă adevăratului moştenitor
care s'ar ivi mai în urmă ? (Controversă), 554 urm.
—Nevaliditatea înstrăinărilor imobiliare constituite de moş­
tenitorul aparent (Controversă), 555 nota şi t. VI, p. 475,
n. 3. V. si monografia noastră, publicată în C. judiciar, din
1902, No.' 60. Cpr. C. Iaşi, Dreptul din 1893, No. 20.
MOŞTENITOR UNIVERSAL (sau cu titlu universal). — V. Re-
p i'CSCHtCtllţl
MOŞTENIRE VACANTA.—Hotărîrile pronunţate faţă de cura-
 torul unei moşteniri vacante, sunt oposabile moştenitorilor
cari s'ar ivi mai în urmă şi chiar creditorilor moştenirei,
553. V. Autor, lucrului judecat.
—Curatorul unei moşteniri vacante nu poate deferi jură­
mîntul decisor, în privinţa bunurilor moştenirei ce el admi­
nistrează, 383. V. Curator, Jurămînt, etc.
3IOTIVELE (unei hotărîri).—V. Dispositiv, Autor, lucrului judecat.
MUCIAXA (presumţia). — Inexistenţa ei în dreptul actual (Con­
troversă), 306 urm. V. Presumţie.
MUNCI AGRICOLE.—V. Tocmeli agricole.
MUSULMANI.—Majoritatea la Musulmani, 15, n. 2.
—Jurămîntul Musulmanilor, 351, 352.
—Jurămîntul muţilor la Musulmai, 352.
—Sperjurul la Musulmani, 352.
—Proba testimonială, 243, n. 3.
MUŢI.—Jurămîntul muţilor, 395, n. 3.
—Jurămîntul muţilor la Musulmani, 352.
—In procedura germană, 352, n. 4.

N
NAŞTERE.—Naşterile copiilor legitimi, care au avut loc sub le­
gea veche, pot fi dovedite astă-di prin martori, conform le­
gilor de atunci, 245.
—Quid în privinţa naşterilor copiilor naturali? (Contro­
versă), 245, t. şi n. 2. V. Filiaţiune, Probă testimonială, etc.
—Gasurile în care naşterile întâmplate sub legea nouă pot
ti dovedite cu martori, 252, n. 3 : 253 nota.
NAVLU. — Modurile prin care se poate dovedi contractul de
navlu, 257, n. 1.
NECESSITAS PROBANDI INCUMBIT I L L I QUI AGIT. 106.
NEGATIVA NON SUNT PROBANDA, 107, n. 2.
NEGUŢITORI.—Vedi Bun şi aprobat, Comercianţi, Materie co­
mercială, Registre, etc.
NEMO AUDITUR P E R I R E VOLENS, 343, n. 5 ; 631.
NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM, 341.
—Neînscrierea acestui principiu în dreptul actual, 341. n. 1
şi t, V. p. 53, n. 2.
—Admiterea lui în Codul Calimach. 341.
NEMO CONTRA SE E D E R E COGITUR, 222.
NEMO PLUS J U R I S AD ALIUM TRANSFEREE POTEST
QUAM IPSE HABET, 555 nota. V. Resoluto jure dantis, etc.
NON BIS IN IDEM, 582, 588, 614. V. Autor, ducndui judical
in materie represivă,
NON FATETUR QUI ERRAT, 340. V. Eroare, Mărturisire, etc.
NON VOX OMNIS JUDICIS, JUDICATI CONTINET AUCTO-
RITATEM, 500, 509, n. 1. V. Autor, lucrului judecat,
NOTAR (comunal).—Oblig, sa de a contrasemna actele autenti­
ficate de primar, 140.
792
—Ajutorul de notar nu poate înlocui pe notar, 140. V
Acte autentice.
NOTARIAT.—Necesitatea înfiinţăm notariatului pentru autenti­
ficarea actelor, 125.
—Proiectul de lege elaborat în această privinţă, la 1862,
125, n. 3.
—Vedi asupra notariatului în Rusia, un articol a D-lui M.
Zenide, Dreptul din 1899, No. 9 : iar asupra tribunalelor
de notariat din ţara, vedi mai multe articole ale D-lui V.
Athanasovici, în Dreptul din 1902, No. 70 urm.
NOTORIETATE PUBLICA.—Judecătorii nu se pot întemeia pe
notorietatea publică, 122, n. 2. V. Probe.
—Nici pe cunoştinţele lor personale ce ar avea într'o cau­
să, 122.
NOVAŢIE.—Deosebire între novaţie şi confirmare, 43. V. Con­
firmare.
—O donaţie nu poate fi confirmată în mod indirect pe cale de
novaţie, 48. V. Confirmare, Donaţie.
—Hotărîrea care declară existenţa unui drept, nu operează
o novaţie. după cum pe nedrept se susţine de unii. 578. 579.
NUME PATRONIMIC—Dificultăţile la care au dat loc hotârî­
rile privitoare la numele unei persoane, 570 urm. V. Autor,
lucrului judecat.
—Prin o stranie anomalie, numai Curtea din Bucureşti are.
după legea din 18 martie 1895 (art. 10), competenţa de a
statua asupra contestaţiilor ce s'ar rădica asupra schimba -
rei numelui unei persoane, 571.
—Numai copiii legitimi a unei persoane, nu însă şi acei na­
turali, pot purta numele tatălui lor, 570, n. 4 : 571 nota.
Cpr. şi Cas. rom. C. judiciar din 1902, No. 67.

C)
OBIECT (Identitatea de obiect). — Element al lucrului judecat,
516 urm., 605, 606. V. Autor, lucrului judecat. Cpr. Cas.
rom. si C. Craiova, C. judiciar, din 1902, No. 84 si Dreptul
din 1902, No. 82.
—Deosebire între obiect şi causă, 534. V. Autor, lucrului
judecat. Causa, etc.
OBLIGAŢII (Dovedirea lor).—V. Probă.
OBLIG. ACCESORII.—Sunt supuse formalităţei bunului şi apro­
bat, 203. V. Bun si aprobat. Fidejusiune, etc.
OBLIG. INDIVISIBILE.—Efectele lucrului judecat in materie
de oblig, indivisibile (Controversă), 575 şi t. VI, p. 251 urm.
—Efectul lucrului judecat in materie de oblig, divisibile,
575. V. Autor, lucrului judecat.
—Efectele lucrului judecat în privinţa coproprietarilor in
indivisiune, 580, n. 1. V. Autor, lucrului judecat, Copropri­
etar, etc.
OBLIG. DE A FACE SAU DE A NU FACE.—Nu sunt supuse
formalităţei bunului şi aprobat, 203. V. Bun şi aprobat.
OBLIG. NATURALE.—Efectele unui legat verbal ca oblig, na­
turală, 290, n. 5 şi t. VI, p. 14.
—Nn dau loc la acţiunea în repetiţie, dacă au fost plătite
de bună voe, 59 şi t. VI, p. 16.
—Oblig, naturale nu pot fi confirmate în mod expres, ci nu­
mai tacitamente prin plată, 45, t. şi n. 2 şi t. VI, p. 18
urm. V. Confirmare,
—Nu se poate deferi jurămîntul asupra existenţei unei oblig,
naturale, 370. V. .Jurămînt.
—Lucrul judecat lasă el să subsiste o oblig, naturală pen­
tru debitorul care a scăpat de plată prin opunerea unei ho­
tărîri nedrepte ? (Controversă), 577, n. 2 şi t. VI, p. 12, t.
şi n. 4.
—Vedi asupra Oblig, naturale, t. VI. p. 6 urm.
OBLIG. CONDIŢIONAL K SAU CU TERMEN. (Anularea lor).
—Prescrierea acţiunei în anulare, 98 urm. V. Prescripţie.
OBLIG. SINALAGMÂTICE (nesemnate de toate părţile con­
tractante), pot constitui un început de probă scrisa, 150.
OBLIG. SOLIDARE. — Efectele lucrului judecat în materie de
oblig, solidare (Controversa), 574 şi t. VI, 169 urm., 190 urni.
OBLIG. UNILATERALE (semnate prin punere de deget şi le-
galisate de o autoritate administrativă sau poliţienească).—
Nevaliditatea lor, 147 urm. Cpr. şi Jud. ocol Simila, C. judi­
ciar din 1902, No. 83. V, Cruce, Pecete, Sigil, etc,
OMISIUNE ESENŢIALĂ. — Nepronunţarea instanţelor de fond
asupra probei testimoniale propusă, sau asupra altor dovedi
invocate de părţi, constitue o omisiune esenţială. 272, n. 2:
288, 289 ; 334.
—Admiterea aceleeaş soluţii asupra nepronunţârei autorita-
ţei lucrului judecat. V. Autor, luci: judecat, Presumţii, etc.
OPOSIŢIE.—(Emanată de la un gerant de afaceri).—V. Apel. Ges­
tiune de afaceri, Recurs, etc.
—Judecătorii sunt datori a verifica din oficiu dacă oposiţia
este făcută în termenul legal, 367, n. 2 : 455, n. 3. V. A -
pel, Ordine publică, Recurs, etc,
—Admiterea aceleeaş! soluţii in privinţa apelului, recursu­
lui, etc, V. Apel, Recurs, etc.
—Creditorii pot face oposiţie in numele debitorului lor, so­
luţie admisa în privinţa tuturor căilor de reformare, sau de
anulare, 543, 544. V. tabla vol. V, v° Apel, Oposiţie, etc.
ORDINE PUBLICĂ.—Ce este ordinea publică'- V. monografia
noastră, publicată în C. judiciar din 1902, No. 17 (observ,
asupra unei cărţi de judecata a jud. ocol. II din Iaşi). V.
şi Tabla vol. V şi VI, v° Ordine publică,
> —Nulităţile de ordine publică perpetuă nu pot fi confir­
mate, 45. V. Confirmare.
\ —Exemple de nulităţi care nu pot fi confirmate, 45. n. 3.
~ —Nulitate de ordine publica neperpetuă (Controversa),
46 nota,
- —Nu pot, de asemenea, fi confirmate disposiţiile contrare
ordinei publice şi interesului general, 52. V. Confirmare.
—Neconfirmarea pactelor succesorale. V. Confirmare, Pacte
succesorale.
—Disposiţia art. 1179, interesând ordinea publica, părţile
n'ar putea conveni, în materie de acte sub semnătură pri­
vată, care constată convenţii sinalagmatice, că un singur
original ar fi suficient pentru toate părţile, 189. V. Dublu
original.
—Autoritatea lucrului judecat, în materie represivă, inte­
resând ordinea publică, poate fi propusă în ori-ce stare a
procesului, şi chiar pentru prima-oară în casaţie, ea trebu­
ind să fie invocată de judecători, din oficiu, 455, n. 2 ; 630.
—Admiterea soluţii contrare în materie civilă, 455. 580 :
5 8 1 : 630, n. 6.
—Caşurile în care autor, lucrului judecat poate şi chiar
trebue să fie invocată de judecători din oficiu, 450, n. 2.
V. Autor, lucrului judecat.
—Şi prescripţia, în materie represivă, interesează ordinea
publică, 455 nota * şi t. V, p. 512.
—Admiterea soluţiei contrare, în privinţa prescripţiei, in
materie civilă, 455 nota * şi Cas. rom. Bulet. 1900, p. 773
(decisie la care am luat şi noi parte). V. Prescripţie.
—Oblig, judecătorilor de a examina din oficiu dacă oposi-
ţia, apelul, recursul, etc. au fost făcute în termenul legal
367, n. 2 ; 455, n. 3. Y. Oposiţie, Apel, Recurs, etc,
—Cercetarea paternităţei fiind oprită din consideraţii de or­
dine publică, un străin nu poate exercita asemenea acţiune-
în România, conform legei sale personale, nici copilul năs­
cut sub Codul Calimach. conform acestui din urmă Cod, 104,
n. 3. 105 nota. Y. Cercetarea paternităţei,
—Proba testimonială neinteresând ordinea publică, mijlocul
tras din violarea regulelor privitoare la aceasta probă, nu
poate fi propus pentru prima-oară în casaţie. 269.
—Validitatea convenţiei părţilor, prin care se deroagă de la
disposiţiile proibitive ale legei, în privinţa probei testimoni­
ale (Controversă), 368. V. Probă testimonială.
—Mărturisirea părţilor nu este admisibilă în chestiile care
interesează ordinea publică, 335. V. Mărturisire.
—Nici jurămîntul decisoria, sau supletoriu, 365, 433. V. Ju­
rămint.
—Nu se poate, deci, deferi jurămîntul asupra chestiunei de
a se şti dacă un apel a fost, sau nu, făcut in termenul le­
gal. 376, t. şi n. 2. Y. Apel, Jurămint, etc,
—Presumţiile, care interesează ordinea publică, nu pot fi
combătute prin proba contrară, nici chiar prin mărturisire
sau jurămînt, 311, 315, 316, 317 ; 366, n. 4, 374, 448. Y.
Presumţie.
 —•Presumţiile legale, care nu interesează ordinea publică,
pot din contra, fi combătute prin mărturisire sau jurămint,
315, 316. V. Mărturisire, Jurămint, Presumţie, etc.
—Hotărîrile străine, care ar viola ordinea publică din ţară,
nu pot fi aduse la îndeplinire în Eomânia, 459, t. şi n. 2.
—Exemple de dispositi! contrare ordinei publice ( jocuri de
bursă, constrîngerea corporală, etc.), 459, n. 2. V. Bursă,
Constrìngere corporală, etc.
—Nu se poate învesti cu formula executorie de cătră jude­
cătorii români, o hotărîre străină, pronunţată contra unei
femei maritate române, neautorisată de a sta în judecată,
pentru-că o asemenea hotărîre calcă o disposiţie de ordine
publică din Eomânia, Trib. Paris. Pand. Period, 1902, 5. p.
36 urm. şi J. Clunet, 1902, p. 116 urm. V. Autor, lucrului
judecat, Femee măritata, etc.
OEDONANŢA DE ADJUDECAEE (p. vîndări voluntare sau e-
şire din indivisiune).—Nu pot ti atacate pe calea apelului
şi a recursului în casaţie, ci numai pe calea acţiunei prin­
cipale, 485, 486. Cpr. Cas. rom. C. judiciar din 1902, No.
54. V. Apel, Autor, lucrului judecat, Recurs, etc,
OEDONANŢĂ DE ADJUDECASE (dată în materie de expro-
priare silită).—Are, din contra, autoritatea lucrului judecat,
486. V. Autor, lucrului judecat,
OEDONANŢELE (judecat, de instrucţie).—V. Camera de punere
sub acusare, Judecător de instrucţie, etc.
OEDONANŢE (presidenţiale sur refere).—N'au autoritatea lucru­
lui judecat, 493 urm.
—Dreptul de apel în asemenea materie (Controversă), 494.
V. Apel, Autor, lucrului judecat.
OEDONANŢELE (vechile ordon, franceze, care opreau proba tes­
timonială), 246. V. Probă testimonială.
OEIGINALUL (unui act). — Deosebire între copie si original,
229, 230.
—Pluralitatea originalelor în privinţa actelor sub semnă­
tură privată, menite a constata convenţiuni sinalagmatice,
188 urm. V. Dublu original.
—Actele autentice se fac în dublu original. V. Acte au­
tentice.
OSPĂTĂTOEI (sau Hangii). — Eesponsabilitatea ospătătorilor
pentru obiectele călătorilor încredinţate lor, 286. Cpr. Trib.
Colmar, D. P. 1901. 2. 303 şi C. judiciar din 1902, No.
24 (cu adnot. noastră).
—Persoanele asimilate ospătătorilor (acele care ţin cafenele,
restaurante, băi publice, case de toleranţă, etc.), 286, 287.
V. aceste cuvinte.
—Eesponsabilitatea ospătătorilor pentru animalele primite
de dînşiî în grajdiurile sau şurile lor. 287. V. Animale, De­
posit, etc.
—Ospătătoriî întrând în categoria comercianţilor, sunt seu-
 tiţi de formalitatea bunului şi aprobat, 205, n. 2. V. Bun
si aprobat, Comercianţi, etc.
—Aplicarea prescripţiilor scurte, statornicite de art. 1903,
1904, creanţelor ospătâtorilor, 375, n. 1. V. Institutor, Maiştri,
Medici, Profesori, etc.

PACTE SUCCESORALE.—Convenţiile care ar constata un pact

succesoral, adecă o convenţie asupra unei moşteniri nedes-
cliise încă, sunt inexistente, 3, n. 1. V. tabla vol. V, v° Pacte
succesorale.
—Asemenea convenţii ar li inexistente în ţara noastră, chiar
dacă ele ar fi fost făcute într'o ţară în care ele sunt per­
mise, de ex. în Germania (Controversă), 4 nota.
— —Pactele succesorale fiind inexistente, nu pot fi confirmate
nici expres, nici tacit, 45, t. şi n. 1 ; 73, 74 ; t, Y, p. 116:
t. III, p. 364. V. Confirmare.
—Prescripţia de 10 ani, statornicită de art. 1900, nu este a-
plicabilă în specie, ea nefiind de cât o confirmare tacită, 73, 74.
-t —Moşteniorii dăruitorului nu pot înaintea mortei dăruitorului,
ea confirme o donaţiune nulă, pentru-că asemenea confirma­
re ar avea caracterul unui pact succesoral, 49, n. 2. V.
Confirmare, Donaţiune, etc.
—Mărturisirea nu este admisă ca probă în materie de pacte
succesorale, 335. V. Mărturisire.
—Vedi asupra pactelor succesorale, t. III, p. 362 urm. şi
tabla t. Y, v° Pacte succesorale.
PĂMÎNT RURAL.—Pâmînturile date clăcaşilor prin legea ru­
rală sunt ele inalienabile si în urma modiiicărei Constit. de
la 1884? (Controversa), 126, n. 1 şi t. Y, p. 124, t. şi n.
1. Cpr. Trib. Muscel, C. judiciar din 1902, No. 50 (cu adnot.
noastră). Y. şi art. 42, 1° şi 62. L. jud. ocoale.
—Schimbul pămînturilor rurale, 126, n. 1.
—Femeea săteancâ, soţia unui sătean, poate dobîndi pă-
mînt rural prin cumpărare ? Vedi Trib. Muscel şi nota D-lui
Ionescu-Dolj, C. judiciar din 1902, No. 86. Y. şi circul. Mi-
nist. justiţiei, publicată în C. judiciar din 1903, No. 6, cu
observaţia noastră.
—In urma legei judec, de ocoale din 1896, acţiunile imobi­
liare privitoare la un pămînt rural, nu se mai judecă de tri­
bunale, în prima şi ultimă instanţă, fără drept de apel şi
recurs în casaţie, ci se judeca în prima instanţă, de judecă­
torul de ocol, cu drept de apel la tribunal, dacă valoarea
este mai mică de 1500 lei, sau de tribunal, cu drept de a-
pel la Curte, dacă valoarea păniîntului este mai mare de
1500 lei ; şi aceasta, fie că este vorba de o acţiune în re­
vendicare a unui pămînt rural, fie de anularea instrâinârei
unui asemenea pămînt, Cas. rom. C. judiciar din 1902, No. 54.
—Vedi însă C. Bucureşti (decisie casata), C. judiciar, loco cit.
 —Hotărîrile emanate de la comisiile instituite prin legea
rurală din 1864, au autoritatea lucrului judecat, 505 urm.
V. Autor, lucrului judecat.
PARICID.—Pedeapsa acestei crime în dreptul vechili, 666 urm,
nota.
—Intr'o acusaţie de paricid, flliaţiunea este o chestie de
fapt, pe care juraţii o resolvă în mod suveran, fără ca să
resulte vr'o nulitate din împrejurarea că nu s'a produs în
desbateri nici actul de naştere, nici o hotărîre care să-1 în­
locuiască, 661, n. 3.
—Condamnarea pentru crima de paricid, nu constată flliaţi­
unea acelui condamnat, din punctul de vedere al efectelor
civile care resultă din flliaţiune, 661 urm. V. Filiaţiune.
PĂRINŢI (loviri causate părinţilor).—Se judecă de tribun, co­
recţional, iar nu de judecătorul de ocol, chiar când ele n'au
causat nici-o incapacitate de lucru, sau vătămare sănătă-
ţei, 665, n. 1. — Contra : C. Iaşi, Dreptul din 1902, No. 77
(cu adnotaţia noastră). V. Lovire, Maltratare, etc.
—Condamnarea pentru loviri sau răniri causate părinţilor
legitimi, naturali, ori adoptivi nu constată flliaţiunea con­
damnatului, din punctul de vedere al efectelor civile care
resultă din flliaţiune, 661 urm. V. Filiaţiune, Paricid, etc.
PĂRINTUCLDERE.—V. Paricid.
PARS EST IN TOTO, sau IN TOTO CONTLNETTJR, 521, t.
şi n. 2.
PARTE CIVILĂ.—Prin excepţie şi derogare de la dreptul co­
mun, apelul părţei civile, în materie de delicte, judecate în
prima instanţă de judecătorul de ocol, învesteşte pe tribu­
nal cu dreptul de a se pronunţa asupra pedepsei, 605, n. 5.
V. Apel, Minister public, etc.
—Asemenea excepţie nu se aplică contravenţiilor poliţie­
neşti, 606 nota. V. Contrav. poliţieneşti.
—Partea civilă nu are dreptul de a face recurs în casaţie
contra decisiei camerei de punere sub acusare, prin care
se declară caz de nenrmărire. Cas. rom. Dreptul din 1902,
No. 64.
PÂRÎT.—Caşul în care pârîtul devine reclamant, 110, 442.
PARTICIPARE.—V. Asociaţie în participare.
PATERNITATE (legitimă).—Acţiunea în tăgăduire de paterni­
tate ; excepţie la principiul relativităţei lucrului judecat,
563 urm.
—Acţ. în contestaţie de legitimitate, 563 urm. V. Autor,
lucrulm judecat.
—Hotărîrea, care acordă alimente reclamantului, în calitate
de părinte, nu are puterea lucrului judecat în privinţa pa-
ternităţei, dacă această chestie n'a făcut obiectul conclusi-
ilor părţilor şi n'a fost desbătută în instanţa, 514. V. Autor,
lucrului judecat, Filiaţiune, etc.
PATERNITATE (naturală).—V. Cercetarea paternitate/, Filiaţiu­
ne, Nume patronimic, etc.
PATRON.—Deferirea jurâmîntului, patronului, de cătră servitorul
şeii, în privinţa câtimei salarului şi a plăţei acestui salariu
(Controversă), 264. V. Jurămînt, Servitor, etc.
—Admiterea probei testimoniale, conform dreptului comun,
pentru dovedirea salarului servitorului, 365.
P A U P E R E S TESTES NON SINT, 246. Cpr. art, 751 C. Cali­
mach.
PECETE.—Nu poate, în actele private, înlocui semnătura, 171.
V. Cruce, Sigli, etc.
—Oblig, unilaterale semnate prin o pecete, sigil, punere
de deget, etc., legalisate de o autoritate administrativă, sau
poliţienească, nu sunt valide nici ca acte autentice, nici
ca acte sub semnătură privată, 147 urm. Cpr. şi Judec, o-
col. Simila, C, judi ciur din 1902, No. 83. V. Acte autentice.
Oblig, unilaterale, etc.
—Validitatea acestor acte în dreptul nostru anterior, 147.
—Pecetea poştei nu conferă actului dată certă, 177. V. Bată
certă, Podă, etc.
P E D E P S E L E ' (prevedute în legile vechi), 119, n. 1.
PENSIE ALIMENTARĂ.—Hotărîrile care acordă pensii alimen­
tare, având un caracter provisor, n'au autoritatea lucrului
judecat, 491 şi t, V, p. 306, n. 1.
—Hotărîrile care acordă alimente reclamantului, în calitate
de fiii. sau de părinte, nu au autoritatea lucrului judecat în
privinţa filiaţiunei, sau paternitate], dacă această chestie n'a
făcut obiectul conclusiilor părţilor şi n'a fost desbătută în
instanţă, 514. V. Autor, lucrului judecat, Filiaţiune, Pater­
nitate, etc,
PERIMARE.--Persoanele contra cărora ea curge, 488, n. 3.
—Modificarea adusă, in această privinţă, prin noul proiect
de revisuire a Procedurei civile, 488, n. 3.
PERSOANE MORALE.—Personalitatea societăţilor civile (Con­
troversă), 333, n. 1 şi t. VI, p. 756, n. 2.
—A societăţilor comerciale, 550, t. şi n. 1.
—A monasticilor. V. Momastirì.
—Asociaţiile în participare nu sunt persoane morale, 270, n. 4.
— Efectul hotărîrilor pronunţate faţă de administratorul sau
gerantul societăţilor, 550.
—Dacă persoanele morale străine au, sau nu, nevoe de o
lege spre a putea funcţiona în România (Controversa), 550,
n. 3. V. si monografiile noastre publicate în C. judiciar din
1902, No." 2 şi 6.
—Efectele mărturisirei făcute în justiţie de administratorul
unei persoane morale (Interogatorul persoanelor morale).
332, 333. V. Interogator.
—Deferirea jurămîntului, unei persoane morale, 333, 385, n. 1.
V. Jurămînt.
—Soluţia acestei chestiuni în dreptul roman şi în vechiul
drept francez, 385, n. 1.
 —Deferirea jurămîntului, de cătră administratorul unei per­
soane morale, 384.
P E T I Ţ I E (introductivă de instanţă).—De şi petiţia introductivă
de instanţă trebue să arate obiectul cererei şi faptele pe
care ea se întemeează, prin urmare, şi causa pretinsa, to­
tuşi reclamantul poate s'o modifice prin conclusiile sale, îna­
intea primilor judecători, pâritul avènd, însă, dreptul de
a cere un termen spre a-si pregăti apărarea, 516, n. 5 ; 529.
P E T I Ţ I E DE EREDITATE, 483. V. asupra petiţiei de eredi­
tate, t. I I I , p. 872 urm.
PLATA NEDATORITĂ.—Nu poate, în principiu, fi stabilită cu
martori, în materie civilă, 283, 284. V. Probă testimonială,
—Admiterea soluţiei contrare în materie comercială, 284,
n. 1. V. Materie comercială,
POLIŢAI.—Actele care pot fi legalisate de aceşti funcţionari.
145, 146. V. Acte autentice.
PLUGARI.—Scutirea lor de formalitatea bunului şi aprobat, 202,
205. V. Bun şi aprobat.
—Femeile lor nu sunt scutite de această formalitate, 207.
—Proprietarii de moşii şi arendaşii nu întră în categoria
plugarilor, 206, n. 1. Opr., în privinţa arendaşilor, Cas. rom.
C. judiciar din 1902, No. 65. V. Arendaşi,
POARTĂ.—Capitulaţiunile încheiete între Poarta otomană şi ve­
chii Domni români, 474, n. 1. V. Capitidaţii,
PODGORENI.—Scutirea lor de formalitatea bunului şi aprobat,
205. V. Bun si aprobat, Vieri, etc.
POLITE.—V. Cambie,
POLIŢE DE ASIGURARE.—Poliţele de asigurare, făcute prin
mijlocirea unui curtier au dată certă, pentru-că curtierii sunt
funcţionari publici, 178, n. 2. V. Curtieri, Dată certă, etc.
—Poliţele de asigurare nu sunt supuse formalităţei dublu­
lui original, 197. V. Dublu original.
POPRIRE.—Creditorii sunt ei terţii când intervin pe cale de
poprire ? (Controversă), 185, 186. V. Dată certă,
—Se poate ordona o poprire în basa unei hotărîri străine,
neînvestită cu formula executorie, 460, n. 1.
PORTĂREL.—Mărturisirea consemnată într'un proces-verbal în­
cheiat de un portărel, fiind o mărturisire extra-judiciară,
nu face credinţă, dacă obiectul litigiului nu poate fi dove­
dit prin martori, 325, n. 2.
POSESIUNE.—Faptul material al posesiunei poate fi dovedit prin
martori şi presumţiuni, 250, t. şi n. 5. V. Pr. testimonială.
—Quid în privinţa proprietăţei ? (Controversă). V. Proprietate.
POSESIUNE DE STAT.—Poate, de asemenea, fi dovedită prin
martori, 250, t. şi n. 6. V. Pr. testimonială.
POŞTĂ.—Pecetea poştei nu conferă actului dată certă, 177 şi
t, VI, p. 521, n. 1. V. Dată certă, Pecete, etc.
PREOŢI.—Dacă ei pot fi supuşi jurămîntului (Controversă), 299,
353 urm. V. şi M. Suţu, observ, asupra noului proiect de
800
Pr. civ., O. judiciar din 1902, No. 80. V. Jurămint.
—Pravila bisericească în privinţa jurămîntulni preoţilor,
354, n. 1. V. Govora, Jurămint.
—Dacă ei pot dobîndi păminturi rurale, t, V, p. 123, n. 2
şi C. judiciar din 1903, No. 6.
PREPUS.—Mărturisirea făcută de un prepus nu obligă pe co­
mitent, 329. V. Comitent, Mărturisire, etc,
—Registrele ţinute de prepusul unui comerciant, sunt o-
posabile acestui din urmă, 273.
PRESCRIPŢIE.—Definiţia prescripţiei, 373.
—Dreptul bulgar în privinţa prescripţiei, 372, n. 2.
—Dreptul rusesc, 373, n. 2.
—Stipularea unei prescripţii mai lungi de cât acea stator­
nicită de lege (Controversă), 373, n. 2.
—Stipularea unei prescripţii mai scurte de cât acea deter­
minată de lege, 374, nota.
—Soluţia dreptului străin şi a Codului Calimacli în aceasta
privinţă, 374 nota *.
—Prescripţia achisitivă sau usucapiunea se întemeează pe o
presumţie de liberare, pe care lege o induce din tăcerea
păstrată un timp anume determinat, 310.
—Prescripţia de 30, 10 şi 20 de ani nu poate fi combătută
prin nici-o probă contrară, 272, n. 1; 315,316,366,367,374.
—Nici prescripţia statornicita de art. 1907 nu poate fi com­
bătută prin jurămint. Vedi adnot. noastră asupra unei de­
cişii a trib. imperiului german (Sirey, 1902. 4. 16), în C.
judiciar din 1902, No. 16.
—Nici acea statornicită în materie de cambii, 378. V. Cambie.
—Prescripţiile scurte, statornicite de art. 1903, 1904 C.
civ., întemeindu-se pe o presumţie de plată, pot fi combătute
prin jurămint, 316, 374 urm.
—Persoanele, la care se referă aceste prescripţii scurte
(maiştrii, profesorii, institutorii, ospătătoriî, hangiii, găzdui-
torii, medicii, veterinarii, farmaciştii, etc), 375, n. 1.
—Aceste prescripţii nu se aplică dentiştilor şi moaşelor
(Controversă), 375, n. 1. V. Dentişti, Moaşe, etc.
— Quid în privinţa doicelor (mancelor)? (Controversă), 375,
n. 1. V. Doică. V. în privinţa responsabilităţii doicelor, ad­
not. noastră, publicata în C. judiciar din 1903, No. 2.
—Inaplicarea acestor prescripţii terţiilor, cari ar fi plătit
pentru debitor si ar exercita acţiunea lor recursorie con­
tra acestuia din urmă, 375, n. 1 ; 376 nota.
—Prescripţia nu poate fi invocată din oficiu in materie ci­
vilă, nici pentru prima-oarâ în casaţie, 455 nota *. Cpr. şi
Cas! rom. Bulet, S-a 1, 1900, p. 773 (decisie la care am
luat şi noi parte).
—In materie penală, prescripţia fiind de ordine publică,
poate şi chiar trebue să fie invocată din oficiu, de judecă­
tori, 455, n. 2 şi t. V, p. 512, t, şi n. 1.
 801-
—Prescripţia- faptelor penale în dreptul nostru anterior,
;
• ' 584 nota *.
—Prescripţia acţiunei publice şi acţiunei civile prin trecerea
aceluiaşi timp, în dreptul actual, 658,-n. 2 ; t. V, p. 508,
'560, 567. ;
—Faptul respingerei prescripţiei achisitive, nu' împedecă pe
aceeaşi persoană de a opune pentru acelaşi lucru prescrip­
ţia liberatorie, 533.
—întreruperea prescripţiei prin actul recognitiv, 235, 236.
V. Acte recognitive.
—Executarea unei hotărîri civile se prescrie prin 30 de
• ani; 577, 578.
—In materie comercială, prin 10 ani (Controversă), 577, n.
4 ; 578 nota. V. Autor, lucrului judecat.
—In materie de cambii, cekuri, etc., prin 5 ani, 378, 578 nota.
—In materie de contracte maritime sau de gagiu asupra
vaselor, prin 3 ani, 578 nota in fine.
—Prescripţia acţiunei în anulare sau în rescisiune, 42, 68
urm. V. Confirmare, Rescisiune.
PRESUMŢIÎ, 304 urm.
—Etimologia cuvîntului presumţie, 304, n. 3.
—Dreptul străin în privinţa presumţiilor, 304, n. 4. <
—Definiţia presumţiei, 305.
—Deosebire între presumţie si proba propriu disă, 305, t.
şi n. 3.
—împărţirea presuniţiilor, 306.
. —Presumţiile legale in genere, 306 urm.
—PresUmţia muciană în dreptul actual.—Inexistenţa ei (Con­
troversă), 306 urm. V. Muciană,
: • —• Admiterea acestei presumtiî în dreptul jnostru anterior,
306, n. 4 : 307 nota.
—In dreptul comercial şi în dreptul străin, 308 text şi nota.
•••••—Copilul, în legea actuală, nu se- bucură de presumţia că
s'a născut viu, ca în unele legislaţii străine şi ca în Codul
Calimach.—Cine trebue, deci, să dovedească că el s'a nă- •
-•scut viu ? 308. V. Copil.
—Viabilitatea nu se mai cere în legea noastră, 308, 309, t.
şi n. 1.. V. Copil, Viabilitate, etc.
—Cum se dovedeşte că copilul s'a născut viu? (înfăţişa­
rea actului de naştere), 309. • •
:
—înfăţişarea copilului mort înaintea ofiţerului starei civi­
le, 309. '
—Mărturisirea ca şi jurămîntul, nu este o presumţie, ci o a-
devarată probă, 310. V. Jurămînt, Mărturisire,
—Exemple de presumţii legale, 310, 311.
—Autoritatea, lucrului judecat este o presumţie legală,•> care
interesează îu gradul cel mai înalt ordinea publica şi care,
ca atare, nu poate, fi combătută prin proba contrară, ; nici
chiar prin mărturisire sau jurămînt, 311,316, 317, 448^ 577.
V. Autor, lucrului judecat,
51
 —Presumţiile legale edictate de Codul de comerţ, 311.
—Presumţiile legale nu sunt stabilite de lege în mod li­
mitativ, 311.
—Puterea probatorie a presumţiilor legale, 311 urm.
—Toate presumţiile legale nn au aceeaşi putere probato­
rie, 312.
—Presumţiile absolute (juris et de jure) nu pot fi com­
bătute prin o dovadă contrară, nici chiar prin mărturisire,
sau jurămînt, 101, n. 3 ; 312.
— Exemple de presumţii juris tantum, 312, 313.
—Presumţia edictată de art. 1277 C. civ., 312, n. 3.
—Gasul iu care femeea s'a înzestrat singură, 812, n. 3 :
313 nota.
—Presumţia statornicită de art. 1001 C. civ., 313, n. 3.
—Presumţia statornicită de art. 1432 C. civ., 313, n. 1.
—In regulă generală, presumţiile legale admit dovada con­
trară, 314.
—Caşurile în care dovada contrară nu este admisà (art. 163.
165, 295, 1138 C. civ.), 314, 315.
—Gasurile în care presumţiile juris et de jure pot ti com­
bătute prin mărturisire sau jurămînt (când nu interesează
ordinea publica), 315 urm., 366, n. 4. V. Ordine publică.
—Presumţia relativa la gestaţiunea femeei, 316.
— La lucru judecat, v. saprà şi Autor, lucrului judecat,
—Presumţiile relative la interpunerea de persoane (Con­
troversă), 366, n. 4 ; 367 nota.
—Presumţiile de comunitate a zidurilor, şanţurilor, garduri­
lor, etc., care despart doué proprietăţi vecine, 317, t. si n. 2.
—Presumţiile omului (lăsate la lumina şi înţelepciunea ma­
gistratului), pot fi combătute prin proba contrară, şi chiar
prin simple presumţiuni de fapt, 317.
—Admiterea jurămîntului contra unor prescripţii scurte în­
temeiate pe o presumţie de plată (art. 1903, 1904 C. civ.).
316, 374 urm.
—Caşurile în care judecătorii pot recurge la presumţiile de
fapt sau ale omului (când proba testimonială este admisi­
bilă), 318 urm.
—Această regulă nu se aplica de cât in materie civilă, 319.
—In materie comercială, presumţiile de fapt sunt admise
fără nici-o restricţie, 269, 319, n. 2. V. Materie comercială,
—Judecătorii îşi pot forma convingerea din o singură pre­
sumţie (Controversa), 319, 320.
—Judecătorii pot trage presumţiile de fapt, lăsate la în­
ţelepciunea lor, ori de unde ei ar crede de cuviinţă. 320.
—Presumţiile de fapt trebue să fie grave, precise şi con­
cordante, ceea ce este o chestie de fapt, 319, 320.
—Decisiunea judecătorilor fondului ar fi casabilă numai a-
tunci când presumţiile ar fi fost admise în caşurile, în care
proba testimonială este inadmisibilă, 320.
 803
—Acest mijloc nu poate insa fi propus pentru prima-oară
în casaţie, 320.
PRESUMTIO SUMITUR E X EO QTJOD PLERUMQUE F I T .
305.
PRIMAR.—Autentifică actele date în atribuţia judecătoriilor co­
munale, 140. V. Acte autentice.
—împrumuturile constituite în favoarea creditului agricol,
se autentifică de primarii rurali ' cu ştiinţă de carte, 141.
V. Acte autentice, Credit agricol, etc.
—Primarul unei comuni nu poate deferi jurămîntul în nu­
mele comunei, fără o autorisare specială, 384. V. Comună,
Persoană morală\ etc.
PRINSOARE.—V. Joc.
PROBE.—(Dovedirea oblig.), 100 urm.
—Principii generale, 100.
—Diferitele sensuri ale cuvîntului probă, 101.
—Dovedirea actelor solemne, 101. V. Acte solemne.
—Numai faptele materiale şi juridice (contractele) sunt sus­
ceptibile de a fi probate, nu însă şi dreptul, 102.
—Dovedirea unei legi străine, 102, 103.
—Mijloacele de dovedire a unei legi străine, 103. Y. Lege
străină,
—Caşurile în care interpretarea unei legi străine poate da
loc la casare, 103, n. 1.
—Apreciarea suverană a instanţelor de fond, 104.
—Condiţiile cerute pentru ca proba faptelor să fie admisă de
judecători, 104, 105.
—Nu se poate dovedi existenţa unui legat verbal, 105. Y.
Legat,
—Fapte incontestabile şi necontestate, 105.
—Deosebire între faptele materiale şi acele juridice. Cele
dintăi pot fi stabilite prin ori-ce soiu de probe, iar cele de
al doilea nu pot, în genere, fi stabilite de cât prin un act
scris, 105, 249, 250, 252 ; 284. V. Fapte materiale şi juri­
dice, Pr. testimonială, etc.
—Cine trebue să facă proba şi ce trebue să dovedească,
106 urm.
-Dovedirea faptelor negative, 107, 108.
—Consecinţele care resulta din împrejurarea că faptele ne­
gative pot în genere fi probate, 108.
—Propositi! cu un caracter indefinit.—Nu sunt susceptibile
de o probă complectă, fie că ele ar fi afirmative, fie ne­
gative, 108.
—Caşul unei acţiuni negatone (Controversă), 108, 109.
—Ipotesa din dreptul roman, în care acel care trebuia să
dovedească o proposiţie negativă, putea să arunce proba
asupra adversarului seu, 109, 110.
—Caşul în care pârîtul devine la rîndul seu reclamant
(Reus in excipiendo jit actor), 110 urm., 442. V. Pârît, Reus
in excipiendo, etc.
804
' '—Clasificarea şi împărţirea probelor, 1 1 2 urm.
. — P r o b e directe, 1 1 2 . ., ; ,... .
—Cercetări la faţa locului, 1 1 2 , 1 1 3 . .
—Ancheta in futurum. 1 1 2 urm. V. Ancheta In futurum..
—Probe indirecte, 1 1 5 . ' '
—Probe mixte, 1 1 5 .
^ . — P r o b e simple şi preconstituite, 1 1 5 urm.
:
~- —Presumţiîini legale şi ale omului, 1 1 6 . V . Presumţii,
^—Presumţiuni juris et ale jure şi juris tantum, 116, 117.
'* V. Presumţii.
—Proba trasă din experienţa personală a judecătorului (cer­
cetare la faţa locului, verificare de scripte, expertisă, etc.),
115.
—Mărturisire şi jurămînt, 1 1 5 . V. Jurămînt, Mărturisire, etc.
—Probe complecte şi necomplecte, 1 1 7 !
—început de probă, 1 1 7 !
—Probe artificiale şi neartificiale, 1 1 7 .
- P r o b e cu meşteşug şi fără meşteşug (Codul Caragea), 1 1 8 .
—Carte de blăstăm (C. Caragea), 1 1 8 .
—Cazna (tortură), 1 1 8 , 1 1 9 , 3 4 1 , 6 3 5 , n. 2 ; 6 3 6 nota.
—Desfiinţarea caznei, 1 1 8 , n. 1 .
—Codul lui Andr. Donici, 1 1 9 urm., 6 3 5 , n. 2 .
—Codul Calimach, 1 1 9 . .
—Probele reglementate de lege, 1 2 1 urm.
—Judecătorul nu poate, în principiu, să-şi formeze convin­
gerea din cunoştinţele sale personale, sau din notorietatea
publică, 1 2 2 , t. şi n. 2 ; 1 2 3 . V. Notorietate publică.
' —Excepţii la acest principiu în privinţa judecătoriilor de o-
coale. 1 2 2 . V. Judecat, de ocoale.
PROBA PRIN JURĂMÎNT, MĂRTURISIRE ŞI PRESUMŢI-
' UNI.—V. Jurămînt, Mărturisire, Presumţii,. eie,
PROBA SCRISĂ.—V. Acte autentice, Acte sub semnătură priva­
tă etc
PROBA TESTIMONIALĂ, 2 4 1 urm.
—Admiterea probei testimoniale în dreptul roman, în drep­
tul vechiu francez si în dreptul nostru anterior, fără nici-o
restricţie, 2 4 1 , 245,' 2 4 6 .
—Dreptul străin în această privinţă, 2 4 1 , 2 1 2 , t. şi n. 1, 2 .
—Codul austriac, 2 4 2 , n. 4 .
. —Mijloacele de probaţiune se regulează după legea ţărei
în care s'a încheiat contractul, 2 4 2 , t. şi n. 5 ; 2 4 3 . Cpr. şi
art. 1 0 , § 2 C. italian (disp. preliminare).
—Dreptul anterior nu admitea însă un singur martor (Testis
anus, testis nullus), 2 4 3 / t. şi n. 3 ; 3 1 9 şi t. V , p. 8 1 , n. 2 .
' —Koranul lui Mahomet şi cărţile lui Moise în această pri-
vin'ţă, 2 4 3 , n. 3 .
—Astă-di, un singur martor este suficient, ca si o singură
' ..presunitie, 2 1 3 , 2 4 4 , 3 1 9 . V. Presumţii. '
—Mijloacele de probaţiune sunt cârmuite de legea în vi­
goare în momentul tacerei contractului, 2 4 4 , t. şi n. 3 .
—In bas.a .acestui principiu, convenţiile matrimoniale, făcute
sub legea vechie, pot fi stabilite astădi prin martori, conform
legei anterioare, 244, t. şi n. 4. ,' '
—Transcrierea introdusă prin Regulamentul organic, nu este,
în adevér, privitoare de cât la interesul terţilor, 244.
—De asemenea, actele starei civile, petrecute sub legea ve­
che, sunt cârmuite, in privinţa probei, de această lege, 245.
V. Actele starei'civile, Căsătorie, Filiaţiune, etc.
—Formele privitoare la administrarea probelor sunt, însă,
cârmuite de legea nouă, 245.
—Caşurile în care proba testimonială nu este asfădi admi­
să, 245 urm.
—Aceasta inovaţie datează de la ordonanţa din Moulins,
din 1566, şi de la ordonanţa din 1667, 246.
—Scopul proibiţiunei dovedei testimoniale, 246.
—Critica ce se face, în această privinţă, legei, este neînte­
meiată, 246, n. 5.
—Mărturisirea extra-judiciară, neputènd ii stabilită de cât
prin martori, nu este admisă ca probă de cât atunci când
este admisă şi dovada testimonială, 325, 326. V. Mărturisire.
—Depositai voluntar nu poate, în principiu, fi dovedit prin
martori, 247, n. 2 ; 255. V. .Deposit.
—Caşurile în care deposiţul voluntar poate fi stabilit prin
martori, 247, n. 2, 248 nota. V. Deposit. Cpr. Cas. rom.
Bulet. S-a, 1900, p. 644 (decisie pronunţată în unire cu con­
clusine noastre).
—Devedirea depositului voluntar prin mărturisire şi jură­
mînt, 248 nota. V. Deposit voluntar.
—Caşul unui deposit miserabil sau necesar.—Dovedirea lui
prin martori, 256, 286, t. şi n. 2. V. Deposit necesar.
—Apredarea instanţelor de fond în această privinţă, 286.
—Responsabilitatea depositarului necesar, 286, 287. V. De­
posit necesar, Ospătători.
—Oprirea de a administra proba testimonială,_,în materie ci­
vilă, peste 150 lei vechi, 248 urm.
—Numai faptele juridice nu pot fi stabilite cu martori ; a-
cele materiale sunt, din contra, în tot-deaunâ supuse aces­
tei dovedi, 249, 250, 252, n. 1 ; 284. V. Fapte materiale, etc.
—Chiar faptele juridice pot fi stabilite cu martori, de câte-
ori aii o valoare mai mică de 150 lei vechi, 252.
—Se. poate combate prin martori şi presumţiuni, indepen­
dent de ori-ce început de probă scrisă, menţiunile cuprinse
în registrele domestice sau hârtiile casnice, 221, 222.
—Dovedirea mandatului civil (Controversă), 250, n. 3 şi t.
V, p. 319 nota. Cpr. Cas. fr. Sirey, 1902. 1. 488. Y. Mandat.
—Dovedirea gestiunei de afaceri. V. Gest. de afaceri.
—Servitutea de trecere fiind o servitute necontinuă, nn poate r

fi stabilită de cât prin titlu, 250, n. 4. V. Servitute..,

—Dacă există, însă, un început de probă scrisă, servitù-
tea poate li stabilită prin martori, mărturisire si jurămînt,
250, n. 4 ; 726.
—Faptele materiale ale posesiunei pot fi dovedite cu mar­
tori, 250, t, şi n. 5. V. Posesiune.
—Tot ast-fel şi faptele care constituesc posesiunea de stat,
250, t. şi n. 6. V. Posesiune de stat.
—Dovedirea captaţiuneî şi sugestiuneî prin martori, 251, n. 2.
—A gradului de înrudire, 251.
—Proprietatea imobiliară nu poate, în principiu, fi stabilită
cu martori, 251. Chestiunea este, însă, controversată. V.
Proprietate.
—Caşurile în care proba testimonială este admisibilă în a-
semenea materie, 251, n. 3.
—Admiterea martorilor în privinţa proprietăţei imobiliare
din Dobrogea, 251. V. Dobrogea.
—Dovedirea faptelor complexe şi mixte, 251, 252.
—Contractele care nu pot fi dovedite cu martori (contrac­
tele solemne, contractele de închiriere verbale, care n'au
primit nici-o punere în lucrare, anticresa, transacţia, depo­
sitili voluntar, contractele de închiriere, sau înstrăinare a
unui vas, împrumuturile maritime, gagiul comercial, contrac­
tele de societate, etc.), 252 urm.
—Dovedirea abusului de încredere pentru o sumă mai mare
de 150 lei vechi. (Neadmiterea probei testimoniale în ma­
terie civilă), 252, n. 1. V. Abus de încredere,
—Dovedirea naşterilor, căsătoriilor şi încetărilor din viaţă
(caşurile în care proba testimonială este admisibilă), 252,
n. 3. Y. (Căsătorie, Naştere, etc.
—Caşurile în care filiaţiunea legitimă, sau naturală poate a-
stădi fi stabilită cu martori, 253 nota.
—Dreptul vechiu în această privinţă, 241, t. şi n. 4 ; 253 nota.
—Dovedirea transacţiunei (Controversa), 253, t. şi n. 2 ;
254 nota. V. Transacţie.
—Caşurile în care transacţia poate fi dovedită cu martori
(când există un început de probă scrisă) (Controversă), 255
nota. V. Transacţie.
—Admiterea probei testimoniale în privinţa unei transacţiî
comerciale (Controversa), 255, 256 nota.
—Perderea actului care constată transacţia 256 nota.
—Societăţile în comandită prin acţiuni şi acele anonime nu
pot fi dovedite de cât prin act autentic, 256, n. 2 ; 270, n. 3.
—Quid in privinţa asociaţiilor în participare ? 256, n. 2 ;
270, 367, 368 nota. V. Asociaţie în participare.
—Alte contracte care nu pot fi dovedite prin martori, ori
cât de mică ar fi valoarea lor, 256, 257 ; 270, 271.
—Dovedirea contractului de navlu, 257, n. 1. V. Navlu.
—Fidejusiunea poate fi dovedită prin martori, de câte-ori
există un început de probă scrisă, 257. V. Fidejusiune.
—Dreptul străin în această privinţă, 257, n. 2.
—Dreptul roman şi dreptul nostru anterior, 258 nota.
—Fidejusiune comercială.—Dovedirea ei prin ori-ce soiri de
probă, 258, 259. V. Fidejusiune, Materie comercială, etc.
—Determinarea valorei suinei de 150 lei, 259 urm.
—Proba testimonială nu este admisă în contra sau peste
ceea ce cuprinde actul, nici în privinţa modificărilor verbale
ce s'ar pretinde că s'au adus mai în urmă actului, 264.
—Sensul acestei regule, 264, 265.
—Admiterea probei testimoniale pentru a se stabili stinge­
rea sau desfiinţarea obligaţiei (Controversă), 265.
—Caşurile în care proba testimonială este admisibilă (Doi,
frauda, eroare, violenţă, etc), 266.
—Admiterea probei testimoniale pentru cei de al treilea
cari atacă un act, 266, 267.
—Admiterea acestei probe pentru interpretarea clauselor
întunecoase a unui act instrumentar (Controversa). 267.
—Caşurile excepţionale în care proba testimonială este ad­
misă, 267 urm.
—Caşurile în care părţile au admis proba testimonială, prin
convenţia lor, în contra disposiţiilor formale ale legei (Con­
troversă), 268, 269.
—Proba testimonială, neinteresând ordinea publică, mijlocul
tras din violarea regulelor privitoare la admiterea acestei
dovedi nu poate fi propus pentru prima-oară în casaţie, 269.
—Iu materie comercială, proba testimonială este admisă
fără nici-o restricţie, după apreciarea judecătorilor, 269 urm.
—Motivele acestei excepţiuni, 270.
—Este suficient pentru aceasta ca actul să fie comercial
numai pentru una din părţi, 270. V. Materie comercială.
—Soluţia contrară este generalmente admisă în Francia.
270, n. 1.
—Caşurile în care proba testimonială nu este admisă nici
în materie comercială (Contractele care cer neapărat un act
scris), 256, 257, 270, 271. V. Mat. comercială, Gagiu, Vas, etc.
—Admiterea probei testimoniale în materie penală, 271.
—Admiterea probei testimoniale şi a presumţiilor de câte-
ori există un început de probă scrisă, 271 urm.
—Aplicarea acestui principiu la depositul voluntar, 247, n.
2. V. Deposit.
—La fidejusiune, 257, t. şi n. 2. V. Fidejusiune.
—începutul de probă face admisibil si jurămîntul supletor,
427, 428. V. Jurămînt,
—începutul de probă scrisă nu poate fi stabilit prin mar­
tori, 272.
—Faptul de a nu se pronunţa asupra începutului de probă
scrisă invocat, sau asupra probei testimoniale în genere, con-
stitue, din partea judecătorilor fondului, o omisiune esenţi­
ală, care atrage casarea decisiunei lor, 272, n. 2 ; 288, t.
şi n. 4. V. Omisiune esenţială.
—In ce consistă începutul,de probă scrisă, 272, t. şi n. 1.
—Debitorul unei cambii poate el să se opuè la plată, invo­
când proba testimonială întemeiată pe un început de probă?
369. V. Cambie, \
—Scrisorile emanate de la un incapabil nu-i pot fi opuse
ca început de probă scrisă, 272, t. şi n. I, 331. V. Scrisoare.
—Titlul prescris nu constitue un început de probă scrisă,
272, n. 1 : 315, n. 4. V. Prescripţie, Titlu prescris, etc.
—Scrisoarea poate să emane de la unul şi să fie opusă ca
început de probă, altuia, care a aprobat-o prin semnătura
sau parafă sa, 273.
—Actul neautentic pentru lipsă de forme, semnat numai
de una din părţi, poate constitui, în privinţa acestei părţi,
un început de probă scrisă, 150, 273/ V. Acte autentice.
—Copiile de pe actele autentice care pot servi ca început
de probă, 233.
—Actele lipsite de formalitatea dublului original şi a bunu­
lui şi aprobat, pot constitui un început de probă scrisa, 199,
207, 273. V. Dublu original, Bun şi aprobat, etc.
—Actul, care exprimă o causa simulata, poate constitui un
început de probă scrisă, spre a stabili adevărata causa a
obligaţiei. 273, n. 1. Cpr. Cas. fr. Pand. Period. 1902. 1.
328 şi Dreptul din 1902, No. 55. V şi tom. V, p. 132 urm.
—O simplă adnotaţie, scrisă de acela căruia ea este opusă,
fie chiar pe o filă volantă, poate constitui Un început de
probă scrisă, 273. V. Adnotaţit, Foae volantă, etc.
—începutul de probă mai poate încă să resuite din regis­
trele unui comerciant ţinute în regulă, 215, t. şi n- 3 : 273,
t. şi n. 5. V. Jurămint, Registre, etc.
—Din interogatorul părţei, 273, t. şi n. 6. V. Interogator,
Mărturisire, etc.
—Din réspunsurile făcute de un prevenit înaintea procuro­
rului, sau judecătorului de instrucţie, 274.
—Condiţiile ce trebue să întrunească începutul de probă
scrisă, 274, 275.
—Scriptura emanata de la un mandatar sau gerant de a-
faceri, poate fi opusă mandantelui sau stăpânului, 275. V.
Gestiune de afaceri, Mandat, etc.
—Actul emanat de la un debitor poate ii opus creditorilor
sei, 275.. • .
—Actul emanat de la autorul comun poate fi opus moşteni­
torilor, fie chiar beneficiari, 275. Cpr. si Cas. fr. Sirey, 1901.
1. 351.
—începutul de probă oposabil lui de cujus poate fi opus
moştenitorilor beneficiari, nu numai de comoştenitorii sei,
dar si de un terţiu creditor al moştenirei, Cas. fr. Sirey,
1901. 1. 351, n. 4.
—Chestiunea de a se şti dacă un act poate fi considerat,
sau nu, ca început de probă, fiind o chestie de drept, cade
sub controlul Curţei de casaţie, 275, 278, t. şi n. 1.
—Scriptura, ce se invoacă ca început de probă, trebue să
facă a fi de credut faptul pretins, 276.
—Chestiunea de a se şti dacă scriptura face a fi credut
faptul pretins, fiind o chestie .de fapt, nu cade sub contro­
lul Curţei de casaţie, 276. Cpr. Cas. rom. Dreptul din 1902.
No. 13 şi C. judiciar din 1900, No. 37.
—Teoria începutului de probă scrisă se aplică.-nu numai
stabilirei unui drept de creanţă, dar şi în privinţa stabili­
rei unui drept real, 276.
—începutul de probă scrisă în privinţa cercetărei materni-
tăţei (Controversă), 276, 277. Cpr. adnot. noastră asupra li­
nei sentinţe a trib. din Dorohoi, publicată in C. judiciar din
1902, No.'10. Vedi Planiol, I, 2899, p. 922 (ed. a 2-a) şi
Cas. fr. Sirey, 1902. 1. 185. V. Cercei, maternităţei.
—Imposibilitatea creditorului de a-şi procura o dovadă scri­
să, sau perderea titlului care servia de probă, 278 urm.
—Imposibilitatea de a-şi procura o dovadă scrisă poate fi
nu numai absolută, dar şi relativă sau morală, 279, n. 2 : 286.
—Dacă există, sau nu. imposibilitate, aceasta este o chestie
de fapt, 279.
—Imposibilitatea morală în care se găseşte bărbatul de a
dovedi valoarea reparaţiilor făcute de dînsul la imobilele
soţiei sale, 280. V. Reparaţii,
—Imposibilitatea morală în care se găseşte femeea de a do­
vedi primirea zestrei de la bărbatul ei, când ea a fost în­
zestrată de un al treilea, 281, 282. V. Zestre.
—Caşul în care femeea s'a înzestrat însăşi (Controversă), 282.
—Imposibilitatea morală de a-şi procura o probă scrisă nu
trebue confundată cu temerea, în care se găseşte credi­
torul de a jigni pe acela, de Ia care trebue să iea un act
.scris, 282, 283.
—Aplicarea principiilor de mai sus la quasi-contracte, 283
urm.
—Gestiunea de afaceri poate fi dovedita cu martori şi pre-
sumţiuni, 250, 283. V. Gest, de afaceri,
—Cheltuelile făcute de gerant nu pot, însă, fi dovedite de
cât conform dreptului comun, fiind-că el a avut posibilita­
tea de a-si procura o dovadă scrisă. 283, n. 3 si t. V. p.
331, t. şi n. 4.
—Plata nedatorită, de şi e un quasi-contract unilateral, nu
poate fi dovedită cu martori, 283, 284. V. Plata nedatorita.
—In materie comercială, însă, dovada poate fi făcută prin
ori-ce mijloace, 284, n. 1. V. Materie comercială, etc.
—Admiterea probei testimoniale în materie de delicte şi
quasi-delicte, 284.
—Dolul şi violenţa fac în tot-deauna admisibilă proba tes­
timonială, 157. 266, 267, 284, 285. Cpr. si Cas. fr. Sirey.
1901. 1. 359. V. Doi, Violenţă, etc. .r
—Caşurile în care delictul sau quasi-delictul presupune
existenţa unui fapt juridic (Neadmiterea probei testimoniale),
284. V. Delicte, sau Quasi-delicte, Fapte materiale, juridice, etc.
—Caşul în care. existând doi, el este concomitent cn for­
marea contractului (Admiterea probei testimoniale), 285.
—Dovedirea simulatici între părţi (Neadmiterea probei tes­
timoniale) 157, 285. V. Acţ. in simulaţie.
—Pentru ca părţile să poată administra proba testimonială,
trebue să existe fraudă la lege (Controversă), 285. t. si n.
4. Cpr. Cas. fr. şi Trib. Suceava, Sirey, 1901. 1. 347 si C.
judiciar din 1902, N. 80. V. Acţ, in simulaţie, Fraudă, etc.
—Ultima împrejurare, care face admisibilă proba testimoni­
ală, consistă. în accidentele neprevèdute care au împedecat
pe părţi de a-şi procura o dovadă scrisă, 287.
—Caşurile excepţionale mai sus expuse, în care am vedut
că proba testimonială este admisibilă, nu sunt determinate
de lege în mod limitativ, 287, 288.
—Apreciarea suverana a judecătorilor de fond, 288.
—Judecătorii, cari admit proba testimonială, trebue sa spe­
cifice dacă ea este, sau nu, admisă de lege, 289.
—Judecătorii fondului pot, însă, să respingă proba testimo­
nială, de câte-ori părţile nu precizează faptele ce voesc a
stabili, 266, n. 2 ; 289, n. 1.
—Judecătorii pot de asemenea respinge proba testimonială,
chiar în materie penală, de câte-ori ei au mijloace îndestulă­
toare spre a-şi forma convingerea, şi decisia lor scapă de
controlul casaţiei, când decisiunea lor este destul de moti­
vată, 288, t. si n. 3. Cpr. si Cas. rom.. Dreptul din 1902,
No. 72.
—Proba testimonială mai este încă admisibila fără nici-o
restricţie în materie civilă, de câte-ori creditorul, sau de­
bitorul a perdut actul scris ce-i servia de dovadă, din o cau­
să de forţă majoră neprevedută, 289 urm.
—Faptele care constituesc forţa majora sau caşul fortuit,
289, n. 5 şi tabla vol. V şi VI, Caz fortuit.
—Justificarea acestei excepţii, 290.
—Proba ce trebue să se facă în mod prealabil, pentru ca
să se poată usa de această disposiţie, 290.
—Aplicarea acestei regiile la testamente, 290, 291.
—Admiterea presumţiilor de fapt pentru reconstituirea unui
testament distrus in parte, sau în totul, 291.
—Dovedirea existenţei cuprinsului testamentului şi inves­
tirei sale cu toate formele legale, 291.
—Dreptul roman în această privinţă, 291.
—Caşul in care testamentul ar fi presupus regulat în pri­
vinţa formelor (Controversă), 291, 292.
—Caşul în care testamentul a fost distrus prin negligenţa
legatarului, 292.
—Caşul în care testamentul ar fi fost nimicit în timpul vi-
eţei testatorului, 292 şi t. IV, p. 413. V. Testament.
—Aplicarea art, 1198 § ultim la obligaţiile de împrumut de
Stat, 292. V. împrumut de Stat.
—Acest text nu se aplică însă la perderea prin caz fortuit
a valorilor, consistând în hârtie moneta sau bilete de ban­
că, 292. V. Bilete de bancă. Hârtie moneta, etc.
—Reconstituirea prin martori sau presumţiuni a unei hotă-
rîri judecătoreşti, distrusă prin caz fortuit sau forţă ma-
joră^ 292. V. Hotărîri.
—Procedura chemărei şi ascultărei martorilor (art. 185 urm.
Pr. civ), 293 urm.
—Determinarea faptelor care urmează a fi stabilite cu mar­
tori, 293.
—Posibilitatea de a se reveni asupra încheerilor prin care
se admite, sau se respinge proba testimonială, 293. t. şi n.
2 ; 437, 502, 503, t, şi n. 6 ; 504 nota.
—Depunerea la grefă a listei martorilor şi plata citaţiilor
în termen de 5 dile, 294, t. şi n. 1.
—Citarea sau înfăţişarea de bună voe a martorilor la diua
termenului, 295.
—Aducerea martorilor fără citaţii, în materie de divorţ,
295, n. 1. V. Divorţ.
—încuviinţarea unui nou termen pentru aducerea de noi
martori, 295.
—Soluţia acestei chestiuni în procedura germană, 295, n. 2.
—Facerea contra-probei in apel, 295.
—Amendarea martorului absent si aducerea lui prin man­
dat, 295.
—Executarea amendei, la care a fost condamnat martorul,
prin administraţie, 295, 301, t. şi n. 1. V. Administraţie.
—Scutirea martorului de amenda la care fusese condam­
nat, 295.
—Persoanele care pot şi care nu pot fi ascultate ca mar­
tori în dreptul actual, 286.
—Apreciarea suverană a judecătorilor fondului în privinţa
celor spuse de martori, 296, t, şi n. 5. Cpr. şi Cas. rom.
C. judiciar din 1901, No. 76.
—instanţele de fond nn pot însă denatura o depunere, fără
a comite o eroare grosieră de fapt şi a da o hotarîre ca-
sabilă, 297 nota.
—Incapacităţile din legea vehe (eretici şi evrei, etc.), 296,
n. 2. V. Israeliti,
—Femeile pot, fi martori în actele starei civile (art. 24 C.
civ.).— Vedi însă C. Caragea, partea VI, capit. 2, art. 39,
40 şi Ilarmenopol, I, 13, § 7. V. şi O. Calimach, art. 751,
t. şi ii. 46.
—Advocatul poate fi martor în procesul în care pledează,
297. V. Advocat,
—El poate, însă, refusa de a mărturisi în basa secretului
profesional, 297. V. Advocat, Secret profesional, etc.
 —In materie corecţională şi (nominala, legea specificând în
mod restrictiv persoanele care nu pot fi ascultate ca mar­
tori, judecătorii nu pot să întindă aceste dispositi! la alte
persoane neprevedute de lege. (G. Toulouse, C. judiciar din
1902/No. 54, cu observ, noastră). Y. şi F . Hélie, Instruc.
••riminille. VII, 3485.
—Capacitatea martorilor se judecă după legea ţărei în care
s'a petrecut faptul litigios, 297, t. şi n. 3.
—Introducerea martorului în şedinţă şi depunerea jurămîn­
tului, 298, 299. '
—Jurămîntul creştinilor, 298.
—Jurămîntul Evreilor şi Mahometanilor, 299, 351.
—Jurămîntul preoţilor (Controversă), 299, 353 urm. V. Preoţi.
—Formula jurămîntului după Codul Caragea, 299.
—Condamnarea martorilor sau juraţilor cari refusa de a
jura, 299, t. şi n. 5. V. ' Juraţi, Liberi cugetători, etc.
—Martorul nu poate ceti mărturia sa, 300.
—Dreptul păi'ţei de a pune întrebare de a dreptul marto­
rului, 300.
—Ce trebue să cuprindă procesul-verbal al constatărei de-
punerei martorului ? 300.
—Despăgubirea martorului pentru venirea sa si perderea de
timp, 301.
—Trimeterea martorului în judecată pentru mărturie min­
cinoasă, 301.
—Arestarea martorului este admisă numai în materie cri­
minală (Controversă), 301, t. şi n. 2.
—Urmărirea martorului pentru depunerea făcuta înaintea
trib. corecţional, civil, sau înaintea judecătorului de ocol.
301, 302. '
—Mărturisirea făcuta înaintea judecătorului de instrucţie
nu poate fi urmărita ca falşă, pentru-că ea nu este defini­
tivă, puténd în tot-deauna fi retractată, 302, t. şi n, 1. Cpr.
şi. Trib, Vlaşca, Dreptul din 1903, No. 2, V. Judecător de
instrucţie.
—'Amânarea cercetare! martorilor pentru altă şedinţa, 302.
—Caşurile în care martorii pot "fi ascultaţi la domiciliu, 302.
—-C°dul Caragea în această privinţă, 302.
— Comisii rogatorii interne, 302.
—Comisii rogatorii internaţionale, 303.
—Comisii rogatorii in materie de divorţ (Controversă). 303.
n.. 1.. V..,Comisii rogatorii, Divorţ,
—Formele ordinatoria litis sunt
cârmuite de legea, ţărei
unde se instrumentează, 303, t. şi n. 4 ;. 407, 408. V. Ju­
rămînt'. ; •
—Formele decisoria., litis,. (Controversa), 304, t. şi n. 1 ;
408 urm.
—Tribunalele, care execută o comisie rogatorie străină, nu
sunt, supuse' controlului judecătorilor cari au mijlocit eorni-
siiinèa rogatorie, 304.
 BIS*'
—Convenţia încheată la 1894 cu Rusia 303, 2.
—Convenţii incheiete cu alte State (Italia, Belgia, etc),,.
:
303, n. 3. '
PROCENTE.—V. Dob'mdâ.
PROCURĂ.—Necesitatea unei procuri legalisate, spre a putea
sta în judecată pentru altul, 556. V. Gest, de afaceri.
, —Autorităţile competente de a legalisa procurile (autorită-
1
ţii e poliţieneşti, judecătorul de ocol, etc.). V. Acte autentice.
—O procură nu poate fi legalisată de intendentul unui peni­
tenciar, 146. •, .
—Condiţiile ce trebue să întrunească o procură semnată
prin punere de deget, 145, 146. V. Acte autentice. , :

—Caşurile in care se cere o procură autentică şi speciala,

128, t. şi n. 5 ; 144, V şi n. 1 şi t. VI, p. 457, n. 2. şi p.
612, t. şi n. 2. V. Acte solemne. . ;
PROCURATOR,—Jurămîntul nu poate fi prestat prin procura­
tor, ci trebue să fie prestat în persoană, 403. V. Jurămînt'..
—Primirea jurămîntului se poate, însă, face prin procura­
tor, 403. V. Jurămînt, Mandat, Mandatar, etc. ,
—Autentificarea unui act prin procurator, 128,129. V. Acte
autentice. ,
PROCUROR—V. Minister public.
PROFESORI—Aplicarea prescripţiilor scurte statornicite de art.
1903, 1904, 375, n. 1.
;
P R O P R I E T A T E (imobiliară). — Nu poate, în principiu, fi dove­
dită prin presumţiuni şi martori, 251, t, şi n. 3. Cpr. în a-
celaş sens, Laurent, VI,. 160 urm, Naquet, nota în Sirey,,.
73, 2. p. 49 u r m . — C o n t r a : Baudfy et Chauveau, Desbiens,,
239 urm., p. 178 urm. (ed. a 2-a). Aubry et Ran, I I , § 219,
, p. 565, t. şi n. 12 (ed. a-5-a). Appleton, Históire de lapror
priété prétorienne et de l'action publicienne, 381 urm. Planiol,
I, 1096, in fine, 1098 (ed. a 2-a). Pand. fr. Propriété, 695.
Cpr. şi Cas.fr. Sirey. 96. 1. 119. ' '' .
—Proprietatea imobiliara poate fi stabilită. cu martori în
Dobrogea, 251. V. Dobroqect. * . . .
PROPRIETATEA SCRISORILOR.—V. Scrisori misive.:
PUBERTATE (la Romani), 15, n. 2.
:
—In dreptul nostru anterior, 12 urm.
P U N E R E DE DEGET.—Dacă é recunoscută de parte, poate da
loc la o obligaţie, 171, n. 2..
—Condiţiile ce trebue să întrunească actele legalisate, când
sunt semnate prin punere de deget, 147.
—Nevaliditatea obligaţiilor unilaterale semnate prin punere
de deget, chiar când asemenea acte ar fi legalisate de auto­
rităţile administrative sau poliţieneşti, 147, 148. Cpr. şi
Jud. ocol. Simila, C. judiciar din 1902, No.'83. V. Acte au­
tentice, Oblig, unilaterale, Pecete, Sigil, etc. . . '.'
PRUNCUCIDERE.— Persoana, achitată pentru pruncucidere, poate
în urmă fi urmărită pehtrtì acelaşi fapt Calificat de astă-datâ
su
ca omor farà voe, lepădare de prunci, sau înmormîntare
clandestină. 609 t. şi note.
PURGATORIUM (Jurămînt), 424, n. 4. V. Jurămînt.

Q
QUAKERI (Jurămîntul lor), 353. V. Anabaptisti, Jurămînt, etc.
QULF TEMPORALIA SUNT AD AGENDUM, P E R P E T U A
SUNT AD EXCIPIENDUM.—Dacă această regulă mai este
aplicabilă astădi (Controversă), 184 urm.
QUASI-CONTRACTE.—V. Gestiune de afaceri, Plata nedatorità,
Probă testimonială, etc.
QUASI-CONTRACT JUDECĂTORESC (care resulta din lucrul
judecat), 453, 454 nota; 539. V. Autor, lucrului judecat.
QUASI-DELICTE.—V. Daune, Delicte, etc.
QUI AIT NON QUI NEGAT PROBAT—120, n. 1. V. Probă.
QUI CONFIRMAT NIHIL DAT, 62. V. Confirmare.
QUI MANDAT IPSE FECISSE VIDETUR. 181, n. 3 ; 556 : t.
V. p. 194; t. VI, p. 435, n. 3 si 456.
QUI NON POTEST DONARE, NON POTEST CONFITERI,
321. n. 4. V. Mărturisire.
-f-QUOD NULLUM EST CONFIRMĂRI NEQUIT.—V. Acte am­
iabile şi solemne, Confirmare, etc.

E
RĂBUSE.—V. Reboage,
RÀSIPÌTOR, 418 nota. V. Consiliu judiciar.
GRATIFICARE. - Diferitele sensuri ale cuvîntului : ratificare.
42, n. 3.
" R A T I F I C A R E A (din partea unui incapabil a actelor anulabile).—
V. Confirmare.
—Ratificarea din partea stăpînului : a unui apel, recurs, etc.
făcut de un gerant de afaceri, 556, n. 6. V. Apel, Oposiţie,
Gestiune ele afaceri, Recurs, etc.
RAVAILLAC—Executarea lui, 344, n. 1 : 345 nota.
REBOAGE, 226 urm.
—Proba prin reboage este asimilată probei scrise, 227.
—In ce consistă reboagele, 227.
—Ele fac dovadă între părţi, chiar pentru furnituri mai
mari de 150 lei, 227, n. 1.
—Dovedirea obiceiului de a se întrebuinţa reboage (Contro­
versă), 227, n. 2.
—Caşurile în care ambele bucăţi de lemn nu sunt înfăţişate
(Controversă), 228.
—Dovada, care resulta din reboage, nu poate fi combătută
prin jurămînt al supletor (Controversă), 228, n. 2. V. Jură­
mîntul deferit din oficiu,
RECONVENŢIUNE.—Hotărîrile pronunţate pe calea unei cereri
 reconvenţionale au puterea lucrului judecat, 457. V. Autor,
lucrului judecat.
—Cererea reconvenţională înaintea judecătorilor de ocol. Y.
observaţia noastră asupra unei sentinţe a trib. Iaşi, publi­
cată în Dreptul din 1900, No. 53. Cpr. şi M. Niţescu, C.
judiciar din 1902, No. 77.
—Cererea reconvenţională în materie de divorţ. V. Trib.
Putna şi observ, noastră publicată în C. judiciar 1902, No. 3.
RECURS (în casaţie). — Eecursul emanat de la un negotiorum
gestor, foloseşte stăpânului, dacă el 1-a ratificat în lăun-
trul termenului legal, soluţie aplicabilă : la apel, oposiţie.
etc. 556, n. 6. V. Apel, Oposiţie, Ratificare, etc.
—Judecătorii sunt datori să cerceteze din oficiu dacă re­
cursul, ca şi oposiţia, sau apelul, a fost făcut în termenul
legiuit, 367, t. şin. 2 ; 455, n. 3. V. Apel, Ordine publică, etc.
—Neadmiterea recursului în casaţie în privinţa ordonanţe­
lor de adjudecare, date în materie de vinderi voluntare, ci
numai în privinţa acelor silite, 486. Y. Ordonanţe de adju­
decare.
—Nu se poate face recurs numai în contra motivelor unei
hotărîri, 509, n. 1. V. Apel.
—Recursul în casaţie în interesul legei, 489, 586, n. 1 ; 599.
V. Casare.
—Numai procurorul general de la Curtea de Casaţie poate
urmări casarea unei decisiuni în interesul legei, 599, n. 4.
V. Minister public.
—Recursul ca şi revisuirea nu suspendă, în principiu, în
materie civilă, executarea hotărîrei atacate, 490.
— Caşurile excepţionale în care recursul suspenda executa­
rea,, 490, n. 2.
R E F E R E (Ordonanţe presidenţiale).—V. Autor, lucrului judecat,
R E G I S T R E L E COMERCIANŢILOR, 210 urm.
—Dreptul roman şi dreptul actual, 211, 212.
—Formalităţile la care sunt supuse registrele comercianţi­
lor, 212.
—Conflict între legea ţărei, în care registrele au fost ţinute
şi acea în care ele au fost produse ca mijloc de probă
(Controversă), 212, n. 4. V. Drept internaţional.
—Tribunalele au competinţa de a certifica exactitatea co­
piilor de pe registre, 230, n. 3.
—Puterea probatorie a registrelor între comercianţi, 212, 213.
—Pentru a constitui o probă, registrele trebue să fie ţinute
în regulă, să fie invocate între comercianţi, şi să fie rela­
tive la fapte de comerţ, 213.
—Caşul în care registrele ambelor părţi sunt de acord (pro­
bă complectă), 213.
—Caşul când ele nu sunt de acord, însă sunt ţinute în re­
gulă, 213.
—Caşul în care numai registrele unei părţi sunt în regu­
lă, 213.
816
—Caşul în care una din părţi oferă de a da credémint re­
gistrelor celeilalte părţi, care refusa de a le înfăţişa (De­
ferirea jurământului asupra obiectului litigiului), 214, 430.
—Motivele pentru care legiuitorul a permis unui comerci­
ant de a refusa înfăţişarea registrelor sale, 214.
—Caşurile în care comunicarea registrelor este admisă (suc­
cesiune, comunitate de bunuri, societate, faliment), 214, 215.
t. şi n. 1.
—Debitorul unei cambii nu poate sa ceară aducerea regis­
trelor purtătorului titlului, spre a dovedi plata, 368, t. şi n.
3. V. Cambie.
—Puterea probatorie a registrelor obligatorii, neţinute în
regulă, 215.
—Registrele neregulat ţinute nu constituesc nici-o probă
complectă, nici măcar uu început de probă, 215, 273, n. 5.
— Nu se poate, deci, deferi jurămîntul supletor comerciantu­
lui a cărui registre sunt neregulat ţinute (Controversă), 215,
t. şi n. 3 ; 216 nota.
—Puterea probatorie a registrelor în privinţa raporturilor
dintre comercianţi şi necomercianţi.—Ele se cred în contra
comerciantului, chiar dacă nu sunt regulat ţinute, nefăcend
însă dovada în favoarea comerciantului, 216, 217.
—Pentru ce registrele comercianţilor nu fac credinţă în
favoarea lor, 216, n. 1.
—Judecătorii pot, însă, deferi jurămîntul suplelor uneia sau
alteia din părţi, 217.
—Deferirea acestui jurămint este facultativă pentru judecă­
tori, 217, n. 3 ; 424, n. 1.
—Dacă se poate deferi jurămîntul supletor asupra existen­
ţei unei obligaţiuni, derivând dintr'un alt contract de cât o
vîndare (Controversa), 217, n. 1.
—Dacă registrele ţinute în regulă pot ti complectate' cu alte
dovedi de cât jurămîntul (Controversă), 218.
—Comunicarea registrelor comercianţilor poate fi ceruta de
adversar, sau ordonată de judecător din oficiu, 218.
—Puterea probatorie a carnetelor medicilor, 219. V. Medici,
R E G I S T R E L E (SAU CĂRŢILE DOMESTICE) (CASNICE),
219 urm.
—Ce se înţelege prin registre, cărţi sau hârtii domestice
ori casnice, 220.
—Aceste menţiuni pot fi făcute pe o foae volantă (Contro­
versă), 220, t, si n. 1.
—Nu fac însă o dovadă în favoarea aceluia care le'-a ţi­
nut, 220.
;—Gasul în care ele fac dovadă în contra lui, 220.
—Dacă hârtiile domestice sau casnice pot fi complectate
prin jurămîntul supletor (Controversă), 220, n. 2.
—Efectele unei menţiuni şterse, făcută pe registrele sau
hârtiile casnice, 220, n. 4 ; 221 nota.
 —Pentru ca menţiunea de care vorbeşte legea să facă do­
vadă în contra proprietarului registrelor domestice sau hâr­
tiilor casnice, se cere ca ele să fi fost scrise de dînsul, 221.
—Credinţa ce legea conferă registrelor domestice sau hâr­
tiilor casnice, nu este absoluta ; ele pot fi combătute de a-
cela căruia sunt opuse, atât prin martori căt şi presumţiî,
chiar în lipsa ori-cărui început de probă scrisă, 221, 222.
—Indivisibilitatea registrelor domestice sau hârtiilor cas­
nice, 222.
—Caşul in care registrele domestice sau hârtiile casnice
cuprind dispositi) contradictorii, 222.
•—Nu se poate, în principiu, cere, nici ordona înfăţişarea în
justiţie a registrelor domestice sau hârtiilor casnice, 222.
—Judecătorii ar putea însă să ordone ca mandatarul sau
gerantul de afaceri să producă registrele, actele şi hârtiile
relative la gestiunea exercitată de dînsul, aceste documente
fiind considerate ca comune părţilor, 222, n. 5.
—Caşul in care registrele domestice sau hârtiile casnice ar
fi comune ambelor părţi (Producerea lor în justiţie), 222.
REMĂŞIŢE PĂMÎNTEŞTI.—Cui aparţin remăşiţele pămînteşti
ale omului şi cine poate să dispue de ele ? Soţul suprave-
ţuitor sail rudele de sânge ? Y. adnotaţia noastră asupra
unei decişii a Curţei apelative din Trani (Italia), publicată
în C. judiciar din 1902, No. 19.
RENTĂ (Constituirea unei rente).—Aplicarea formalităţei bunu­
lui şi aprobat, 204. V. Bun şi aprobat.
REPARAŢII.—Dreptul bărbatului de a fi despăgubit de repara­
ţiile făcute cu banii sei la imobilele femeei sale, 280, n. 1.
V. Pr. testimonială.
—Reparaţiile care privesc pe bărbat, ca usufructuar al do­
tei, 280, n. 1.
—Reparaţiile care privesc pe femee, ca nudă proprietară,
280, n. 1.
—Cheltuelile făcute de bărbat pentru reparaţiile necesare
(despăgubirea sa integrală), 280, n. 1.
—Cheltueli pentru reparaţii utile (despăgubirea bărbatului
până la concurenţa plus-valutei imobilului), 280, n. 1.
—Cheltueli pentru reparaţii voluptuoare (bărbatul nu are
nici-un drept la ele, el putènd însă să le radice, dacă a-
ceasta se poate face fără stricăciune), 281 nota.
—Cheltuelile făcute de bărbat la imobilul parafernal a soţi­
ei sale (Controversă), 281, n. 1.
—Compensarea între cheltuelile la care bărbatul are drept
si dota alienabilă ce el datereste soţiei sale (Controversa),
281 nota.
—Dreptul de retenţie al bărbatului (Controversă), 281 nota :
282 nota. V. Retenţie.
R E P E T I Ţ I E (Acţ. în repetiţie). — Acel care a plătit suma la
care fusese condamnat în basa unei hotărîri nule, are el
 acţiunea în repetiţie ? 577, n. 2 şi t. VI, p. 12,13. V. Oblig,
naturală,
REPEESKNTANTI (Ayants-cause).—Sensul cuvîntului represen-
tant, 180, 182. ' '
—Representanţiî universali sau cu titlu universal (moşteni­
torii, legatarii şi donatarii universali sau cu titlu univer­
sal, creditorii chirografari). 63, n. 2 ; 182, 183, 415. n. 5 ;
542.
—Creditorii privilegiaţi şi ipotecari sunt repesentanţi cu titlu
particular, 183.
—Intre representanţiî cu titlu particular mai figurează încă :
cumpărătorul, cesionarul creanţei, locatarul faţă de locator,
legatarii si donatarii unui lucru determinat, etc, 183 ; 415.
n. 5 ; 545. V. şi t. V, p. 104 şi 195.
—Art. 1182 nu se aplica representanţilor universali sau cu
titlu universal, 183.
—El nu se aplică de cât representanţilor cu titlu particu­
lar, 184.
.4- --Ce se înţelege prin representanţi în materie de confirmare,
49, n. 1. V. Confirmare.
•Mărturisirea făcută de bună credinţă de o persoană este
oposabilă representanţilor ei universali, 333, n. 3.
—Admiterea aceleeaşi soluţii în privinţa jurămîntului deci-
sor, 415 text şi nota 5. V. Jurămînt.
'—Hotărîrile pronunţate faţă de autor sunt oposabile re­
presentanţilor universali sau cu titlu universal, 541, 542.
•Caşurile în care hotărîrea pronunţată faţă de autor este
oposabilă representanţilor cu titlu particular, 545 urm. V.
Autor, lucrului judecat.
R E P R E S E N T A T I V E IMPERFECTA (Teoria representaţiunei
imperfecte).—Inadmisibilitatea ei, 557 şi C. judiciar din 1902,
No. 73. V. Mandat, in fine.
RES INTER ALIOS JUDICATA ALTERI NEC NOCET, NEC
PRODEST, 539, 580.
R E S JUDICATA PRO VERITATE ACCIPITUR, 448, 577.
RESOLUTO J U R E DANTIS, SOLVITUR JUS ACCIPIENTIS,
38, 39 ; 555 nota. V. Nemo plus juris, etc.
RESCISIUNE (Acţiunea în rescisiune sau în anulare), 1 urm.
—Deosebire între anulare şi rescisiune, în vechiul drept
francez, 1, n. 1.
—Acţiunea în rescisiune sau în anulare nu se aplică acte­
lor inexistente, ci numai acelor anulabile, 2, 4 şi 5.
—Teoria acteler inexistente şi anulabile, adusă la lumină
de Zacharise, este implicit consacrată de legiuitorul actual,
2 şi t. V, p. 21 urm. V. Acte anidabile, inexistente, etc.
—Caşurile în care acţiunea în rescisiune sau anulare are
loc (când obligaţia este contractată de un incapabil), 5.
—Exerciţiul acţiunei numai din partea incapabilului, 5, 6.
—Dacă consimţimîntul unei părţi a fost viciat prin eroare.
 81ft
violenţă, sau doi, acţiunea nu aparţine de cât persoanei a
cărei consimţimînt a fost viciat, 6.
—Acţiunea în rescisiune pentru lesiuue aparţine, in privinţa
ori-cărei convenţiuni, minorului, la majoritate, sau repre-
sentantuluî seu, în cursul minorităţeî, 6.
—Ea nu aparţine majorilor de cât in caşul excepţional pre-
védut de art. 694 C. civ. V. Lesiune, Majoritate, etc,
—Acţiunea în rescisiune este transmisibilă, atât în mod ac­
tiv cât şi pasiv, moştenitorilor şi succesorilor universali, sau
cu titlu universal, 6.
—Ea poate fi exercitată de creditorii aceluia căruia ea a-
parţine, 6.
—Acţiunea în rescisiune în privinţa majorilor, 6 urm.
—In privinţa minorilor, 12 urm.
—Gasurile în care minorul nu are acţiunea în îescisiune
, pentru lesiune, 24 urm.
—Caşul în care minorul, sau un alt incapabil a confirmat,
fie expres, fie tacitamente obligaţia anulabilă, 29 urm. V.
Confirmare.
—Efectele acţiunei în anulare sau în rescisiune, 30 urm.
—Efecte între părţile contractante, 33 urm.
*v—Efecte în privinţa celor de al treilea, 38 urm.
—Regulele de drept internaţional aplicabile la acţiunea în
anulare sail în rescisiune, 40, 41. V. Drept internaţional,
—Finele de neprimire (excepţiile) care pot fi opuse acţi­
unei în anulare saii în rescisiune (confirmare şi prescrip­
ţie), 41 urm.
/ —Confirmarea oblig, supuse anularei sau rescisiunei, 42 urm.
V. Confirmare.
° —Convenţiile care pot fi confirmate (actele anulabile), 43 urm.
Diversele specii de confirmare şi condiţiile cerute pentru ca
ea să poată avea loc, 52 urm. V. Confirmare.
—Confirmarea expresă şi tacită, 55 urm., 57 urm.
- —Efectele confirmărei, 61.
—Efectele confirmăi'ei între părţi, 62, 63.
, —In privinţa celor de al treilea, 63 urm.
x
' —Regulele de drept internaţional aplicabile la confirmare,
67, 68. V. Drept internaţional.
C—Prescrierea acţiunei în anulare sau în rescisiune (art.
1900 C. civ.), 68 urm. V. Confirmare.
• —Acţiunile supuse prescripţiei statornicite de art. 1900,
72 urm.
—Aplicarea art. 1900 la acţiunea în anulare a înstrăinărei
fondului dotai, 79 urm.
—Inaplicarea art. 1900 la testamente (Controversă), 81. V.
Testament.
—La lepădarea sau acceptarea unei moşteniri, 82.
—La acţiunea pauliană, V. Acţ, paulianâ.
—La acţiunea in simulaţie, 83. V. Acţ, in simulaţie.
 —Aplicarea acestui text la acţiunea subrogatorie, 83. V.
Acţ. subrogatorie.
—Despre regula romană : Quce temporalia sunt ad agendum,
etc. Aplicarea ei în dreptul actual (Controversă), 84 urm.
—Punctul de plecare a prescripţiei statornicite de art. 1900,
89 urm. V. Prescripţie.
RESTITUTIO IN INTEGRUM, 13 urm.
—In dreptul nostru anterior, 16.
RESTAURANTE.—Persoanele care ţin restaurante sunt, în pri­
vinţa responsabilităţei, asimilate ospătătorilor, 286. V. 0-
spătători.
R E T E N Ţ I E (Drept de—). — Dacă bărbatul are dreptul de re-
tenţie pentru reparaţiile făcute la imobilele soţiei sale (Con­
troversă), 281, 282 nota. V. Reparaţii.
REVISUIRE. — Revisuirea hotărîrei când partea care a jurat
este condamnata pentru sperjur, 413, 438.
—Revisuirea judecatei pentru descoperirea de acte proba­
torii, reţinute de partea adversă, sau prin o forţă majoră,
535, n. 1.
—Revisuirea judecatei în materie penală, 624 t. şi n. 4 ;
625 nota.
REUS IN EXCIPIENDO F I T ACTOR, 110. 442, si t. VI, p,
357, 819. V. Părît, Probe, etc.

S
SCHIMBUL (pămînturilor rurale), 126, n. 1. V. Pămînt rural.
V. şi Curierul judiciar din Ì903, No. 6.
—Schimbul nu poate fi anulat pentru lesiune între majori,
9, n. 1. V. Lesiune.
x SCRISOARE.—Confirmarea unui act anulabil poate avea loc prin
o scrisoare, care ar întruni condiţiile prescrise de art. 1190,
54, n. 4. V. Confirmare.
—Scrisoarea trimeasă de un comerciant, unui alt comerci­
ant, are dată certă, 178. V. Dată certă,
—Quid în privinţa scrisorilor trimese în materie civilă ?
(Controversa), 178, 179.
— O scrisoare poate constitui un î.iceput de probă scrisă,
272, n. 1.
— Quid în privinţa scrisorilor emanate de la un incapabil,
în timpul incapacităţei sale, 272, 331. V. Pr. testimonială,
SCRISORI MISIVE.—Proprietatea lor, 179, n. 2 şi t, V, p. 452
urm. n. 3. Vedi asupra proprietăţei scrisorilor misive, ad­
notaţia noastră asupra unei sentinţe a Trib. de Neamţu,
publicata în C. judiciar din 1901, No. 82. Cpr. şi C. Bucu­
reşti, C. judiciar din 1902, No. 65.
SCUSA.—Foamea şi miseria era o scusa legală în pravila lui
V. Lupu, 596, n. 3. V. Foame, Furt, e t c
—Chestia relativă la scusă trebue să fie pusă juraţilor,
 821

chiar dacă ea ar fi fost înlăturată de camera de punere sub

acusare, 596, 597.
SECRET PROFESIONAL, 297, t. şi n. 2. V. Advocat, Probă
testimonială, etc.
SEDUCŢIUNE.—Poate fi dovedită prin jurămint. V. Jurămint.
V. asupra seducţiunei adnotaţia noastră, publicată in C. ju­
diciar din 1902, No. 65.
SEMNĂTURĂ.—Este neapărată pentru existenţa unui act pri­
vat, 170, 171 ; 188. V. Acte sub semnătură privată.
—In ce consistă semnătura şi locul ei, 171.
—Semnătura nu poate fi înlocuită astădi prin o pecete, si-
gil, cruce, punere de deget, etc. 171. V. Oblig, unilaterale.
Pecete, Sigil, etc.
SEMPER IN OBSCURIS QUOD MINIMUM EST SEQUIMUR,
204, 227.
SEPARAREA DE PATRIMONII (între bărbat şi femee).-Ne-
admiterea mărturisirei şi jurămîntului, ca probă, în asemenea
materie, 385 t. şi n. 3 ; 365 t. şi n. 5.
—Invocarea lucrului judecat din oficiu, 455, n. 2.
—Hotărîrile, care pronunţă separarea de patrimonii între
bărbat si femee, îsi produc efectul lor erga omnes. 565.
SEPARAREA DE PATRIMONII (în materie de moştenire). —
Dacă ea este, sau nu, un adevărat privilegiu în sensul ju­
ridic al cuvîntuluî. V. adnotaţia noastră asupra unei deci-
siuni a Curţei din Craiova, C. judiciar din 1902, No. 7.
Vedi şi Cas. rom. secţiî-unite, C. judiciar din 1902, No. 48 şi
Dreptul din acelaşi an, No. 66. Vedi asupra acestei chesti­
uni şi însemnatul raport a D-lui consilier Ciru Oeconomu,
publicat în C. judiciar, loco cit.
SEPARAREA PUTERILOR ÎN STAT.—Admiterea acestui prin­
cipiu în Regul. Organic, 452.
—Violarea acestui principiu poate ii propus pentru prima
oară în casaţie, 452.
SERVITORI.—Aplicarea art. 1903, 1904 în privinţa salarului
servitorilor, 375, n. 1.
—Dacă servitorul poate deferi jurămîntul decisor, patronu­
lui seu, în privinţa salarului (Controversă), 364, 431. V. Ju­
rămint, Patron, etc.
—Admiterea probei testimoniale, conform dreptului comun,
pentru stabilirea salarului servitorului, 365. V. Probă testi­
monială.
—Servitorii sunt scutiţi de formalitatea bunului şi aprobat,
206. V. Bun si aprobat.
SERVITUTE.—Servitutea de trecere, fiind o servitute neconti­
nuă, nu poate fi stabilită de cât prin titlu, 250, n. 4. V.
Probă testimonială.
—Dovedirea acestei servituti prin mărturisire, jurămint şi
chiar martori, dacă există un început de probă scrisă, 250,
n. 4 ; 276.
322
—Lucrul judecat în materie de servituti, 523 urm.
—Acel, care exercită o acţiune negatone, trebue el să dove­
dească că imobilul este liber de servitute, savi pârîtului in­
cumbă, din contra, dovada existenţei servituţei ? (Controver­
să), 108, 109. V. Acţ, negatone.
ŞICANA.—Jurămîntul de şicana sau de calamuia, nu mai exista
astădi, 359, t. şi n. 5. V. Calamuia.
—Dreptul judecătorilor de a respinge un jurămint care,
după apreciarea lor, ar ii fost deferit din vădită rea cre­
dinţă şi într'un spirit de vexaţiune, 391, t. şi n. 2.
SIGTL.—Acte semnate prin aplicarea unui sigifunei pecete, etc.
—Legalisarea acestor acte de autorităţile poliţieneşti sau
administrative.—Nevaliditate sub legea actuală, 147 urm.
V. Oblig, unilaterale, Pecete, Panere de deget, etc.
SIMULAŢIE.—V. Acţiunea in simulaţie.
—Achitarea falitului pentru bancrută nu împedecă acţiunea
în simulaţie, 617. 618. V. Bancrută.
SINDIC.—Dreptul sindicului de a instrumenta în materie de au­
tentificarea actelor, în urma delegaţiei Ministerului, 127, n. 1.
—Sindicul nu este un terţiu faţa de falit, 181, n. 3. V.
Faliment.
— Sindicul poate deferi jurămîntul, cu autorisarea tribuna­
lului, 383, 384.
—Nu i se poate însă deferi jurămîntul, 385.
—Nici chiar jurămîntul de credulitate, 379, t. şi n. 1. V.
Jurămînt.
—Sindicul nu poate face o mărturisire oposabilă masei cre­
ditorilor, 332, V. Interogator, Falit, Faliment, etc.
—Hotărîrile pronunţate faţă de sindic, în limitele manda­
tului seu, sunt oposabile atât falitului cât şi creditorilor
sei, 552 V. Autor, lucrului judecat.
—Mandatul sindicului încetează prin omologarea concorda­
tului, 553. V. Concordat,
SLUGI.-V. Servitori,
SOCIETATE.—Caşurile în care pluralitatea originalelor este ne­
cesară, 188, 190, n. 6 ; 197 ; 256, n. 2 : 270. V. Asociaţie
în participare, Dublu original, etc,
—Societăţile anonime şi în comandită prin acţiuni, cerând
neapărat un act autentic, nu sunt supuse acestei formali­
tăţi, 197. V. Dublu original.
—Comunicarea registrelor societăţeî şi deferirea jurămîntu­
lui, părţei care oferă de a da credémint registrelor, 214, n. 1.
—Personalitatea societăţilor chile (Controversă), 333, n. 1
şi t. VI, p. 756, n. 2.
—A societăţilor comerciale, 550, t. şi n. 1.
—Asociaţiile în participare nu sunt persoane morale, 270,
n, 4 ; 332, n. 4.
—Interogatorul societăţilor, 332, t. şi n. 4 ; 333. V. Per­
soane morale.
 —Deferirea jurămîntului, directorului unei societăţi, relativ
la faptele sale personale, 385, n. 1.
—Unui asociat, care avènd mandat de a representa socie­
tatea, ar fi îndeplinit un act în limitele acestui mandat,
386 nota.
/ SOLIDARITATE.—Actele de solidaritate sunt oprite în contrac­
tele de munci agricole, 141. V. Clausă penala, Tocmeli a-
gricole, etc.
SPERJUR.—Nu poate fi dovedit prin martori, in materie civilă,
de cât în caşurile excepţionale în care proba testimoniala
este admisă, 252, n. 1, in fine ; 413.
—Admiterea soluţiei contrare în materie comercială, 414.
—Partea care a perdut procesul, în basa unui jurămînt, nu
mai poate dovedi falsitatea lui, 412.
—Nici sa se constituească parte civilă în procesul penal
urmărit de Ministerul public, 413. V. Jurămînt, Parte ci­
vile, etc,
—După condamnarea definitivă a sperjurului, partea care
a perdut procesul, poate însă să ceară revisuirea hotărîrei,
413, 438. V. Revisuire.
SPITAL.—Eforia unui spital nu poate deferi jurămîntul decisor,
fără o autorisare specială, 384. V. Jurămînt, Persoană mo­
rală, etc.
STABILIMENT PUBLIC—Lucrul judecat, faţă de representan-
tul unui stabiliment public este oposabil acestui stabiliment,
549. V. Autor, lucrului judecat, Comună, etc.
STAREA CIVILĂ.—Nu se poate deferi jurămîntul în contesta­
ţiile relative la starea civilă a persoanelor, 433. V. Jurămînt.
—Admiterea aceleaşi soluţii în privinţa mărturisirei, 335.
V. Mărturisire.
—Hotârîrile, care au de obiect starea civilă şi capacitatea
persoanelor îşi produc efectul lor în România, fără a fi
învestite cu formula executorie, 460, t. şi n. 2. V. Autor,
lucrului judecat, Formulă executorie, etc.
—Toate hotăririle privitoare la starea civilă a unei per­
soane, nu au acelaş efect : unele constata şi consacră o stare
de drept existentă (hot. declarative), iar altele înfiinţează o
stare nouă, modificând pe acea primitiva (bot. constitutive
de stat). Acele dintăi, avènd un efect relativ, nu sunt u-
posabile de cât persoanelor care au figurat în proces, pe
când cele de al doilea, având un efect absolut, sunt oposa-
bile tuturor celor interesaţi, chiar dacă n'au figurat în pro­
ces, 565 urm.
—In cât priveşte puterea probatorie a actelor, sau extrac­
telor de pe actele starei civile, vedi adnot. noastră asupra
unei sentinţe a Trib. Mehedinţi, publicată în C. judiciar din
1903, No. 3.
STAT.—Aplicarea art. 1900 Statului, 81.
—Aplic, acestui text străinilor. V. Trib. Paris. J. Clunet.
anul 1896, p. 1032.
 —Statul poate deferi jurămîntul decisor, avènd majoritatea
voturilor consiliului de advocaţi, 384. Y. Jurămînt.
—El fiind o persoană morală, nu i se poate însă deferi ju­
rămîntul. V. Comună,. Jurămînt, Persoană morală, ete.
STRĂINI.—Art. 1164 şi 1900 se aplică la străini, 34, 81.
—Străinii pot fi arbitri, 504, 505.
—Actele instrumentate de un străin, care din eroare ar fi
fost rînduit judecător, 127.
—Extrădarea străinilor, 168, 469. V. Extrădare.
—Romînul poate renunţa la beneficiul art. 13 C. civ., adecă
de a trage pe străinul, cu care a contractat, înaintea tribu­
nalelor române, trăgendu-1 în judecată înaintea trib. stră­
ine, 453, n. 4.; 454 nota.
—Aplicarea art. 13 C. civ. Evreilor (Controversa). V. Is­
raeliti.
—Urmărirea străinului culpabil de o crimă sau un delict,
la reîntoarcerea sa în ţară (Controversă), 586 urm.
—Quid în privinţa Românilor (art. 4. C. pen.), 587, 588.
SUBROUAŢIE (consimţită de debitor, fără îndeplinirea formelor
prescrise de art. 1107).—Imposibilitatea de a confirma ase­
menea nulitate, 46, n. 2.
SUCCESIUNE.—V. Moştenire.
SUGtESTIUNE.—V. Captaţiune, Pr. testimonială, etc.
SURDO-MUT.—Căsătoria surdo-muţilor, 3 nota, in fine.
—Testamentul surdo-muţilor, 136, n. 1. V. Testament.
—.("urămîntul muţilor. Y. Muţi.

T
TĂLHĂRIE.—Individul achitat pentru tâlhărie, poate din nou
fi urmărit pentru tăinuire, 607, t. si n. 1.
TĂINUIRE, TÀINUITORL—V. Tâlhărie.
—Individul achitat de delictul de tăinuire, poate fi ur­
mărit pentru alte fapte de aceeaşi natură, comise în urma
achităreî, cu-toate-că ele ar fi relative la acelaşi furt, 615.
—Persoanele străine care cooperează la un furt, comis de
o rudă, sau afin în gradul prevédut de art. 307 C. pen., pot
ele fi urmărite ca tăinuitori? 666, n. 2. V. Agenţi provoca­
tori, Complici, Furt, etc,
TANTUM JUDICATUM, QUANTUM LITIGATUM, 513.
TÉMOINS PASSENT LETTRES, 246.
Tp]RTIÎ.—Ce se înţelege prin terţii în materie de contra-înscris,
161 urm. V. Contra-înscris.
—In materie de dată certă, 175, 180 urm. Y. Dală certă.
—Gasurile în care creditorii chirografari sunt terţii, 185.
—Creditorii sunt ei terţii când intervin pe cale de poprire ?
(Controversă), 185, 186. V. Dată certă, Poprire, etc.
—Debitorul, care n'a intervenit la actul de cesiune de cre­
anţă, fiind un terţiii, nu se poate prevala de lipsa dublu-
 lui original, 197, n. 4. V. Cesiune de creanţă, Dublu origi­
nal, etc.
—Transcrierea nu e privitoare de cât la interesul terţiilor,
244. V. Transcriere.
—Mărturisirea făcută de o persoană nu este oposabilă ter­
ţiilor, 333, n. 3.
—Prescripţia statornicită de art. 1903, 1904 nu se aplica
terţiilor, cari ar fi plătit pentru debitor şi ar exercita ac­
ţiunea lor recursorie contra acestui din urmă. 375, n. 1.
376 nota.
—Jurămîntul prestat, sau refusat, nu este oposabil de cât
părţilor şi representanţilor lor universali, sau cu titlu uni­
versal, nu însă şi terţiilor, 415, t. şi n. 5. V. Jurămînt.
—Hotăririle, ca şi convenţiile, nu-şi produc efectul lor de
cât între părţi; ele nici nu folosesc, nici nu strică terţii­
lor, 539, 580. V. Autor, lucrului judecat.
TESTAMENT.—Confirmarea prin testament, în timpul căsători­
ei, din partea fenieeî a înstrăinare! imobilului dotai făcută
în contra legei, 54. V. Confirmare.
—Inaplicarea art. 1900 în materie de testament, 51, n. 3 :
81, 82.
—Inaplicarea art. 1167, § ultim, 51, 81, n. 5. V. şi t. IV.
p. 476, 477.
—Autentificarea testamentului, 129, n. 2 ; 130, 133, 136 urm.
V. Acte autentice.
—Art. 9 din legea p. autentificarea actelor nu se aplica la
testamente : Trib. şi C. Iaşi, C. judiciar din 1902, No. 22
(cu observaţia noastră).
—Un testament nu poate fi autentificat de judecătorul de
ocol, 139, t. şi n. 1 ; t. IV, p. 436 şi t. VI, p. 609, n. 2.
V. Acte autentice, Judec, de ocol, etc.
—Surdul şi mutul nu pot testa în forma autentică, ci nu­
mai în forma mistică sau olografă, 136, n. 1.
—Faptul că judecătorul, care ar fi autentificat actul, ar fi
declarat că testatorul era incapabil, nu face nici-o dova­
dă, 160.
—Admiterea soluţiei contrare în Codul spaniol de la 1889,160.
—Testamentul olograf trebue să fie datat, 172. V. Dată.
—Codul Caragea şi Codul austriac nu prescriu data, ci nu­
mai Codul Calimach, 172, n. 1.
—Test. olograf face credinţa despre data sa. — Inaplicarea
art, 1182, 180 si t. IV, p. 433, t, si n. 2. V. Dată certă.
Cpr. Cas. fr. Pand. Period. 1902, 1, p. 494 si Dreptul din
1903, No. 10.
—Testamentul nuncupativ, admis altă dată, nu mai este ad­
mis astădi, 105. V. Legat verbal.
—Admiterea soluţiei contrare în Codul austriac şi în Codul
german, 105, t. şi n. 2.
—In dreptul nostru anterior, testamentul putea fi stabilit
prin martori, 241, n. 4.
 —Se poate reconstitui prin martori sau presumţiuni un
testament distrus prin caz fortuit sau forţă majoră, 290 urm.
şi t. IV, p. 412 urm. V. Probă testimonială,
—Efectele condamnărei, sau acliitărei pentru falsificarea u-
nui testament, 661.
—Efectele clausei penale înscrisă într'un testament (Con­
troversă), V. t. VI, p. 257. t. şi n. 3. Mai vedi încă consul­
taţia şi conclusiile noastre, publicate în Dreptul din 1901,
No. 78 şi în C. judiciar din 1902, No. 45, unde este publi­
cată si sentinţa trib. Iasi.
TESTIS ÙNUS, TESTIS NULLITS, 243 t. şi n. 3 ; 319 : t. V, p.
81, t. şi n. 2. V. Pr. testimonială.
ŢIGANI.—Nu erau pedepsiţi, în pravila lui V. Lupu, pentru fur­
turile de paseri domestice şi alte lucruri mici, 597, nota-/»
fine. V. Furt.
TIMBRU (pe care se deferă şi se referă jurămîntul), 392. n. 5.
TITLU.—Deosebire între titlu şi act, 124.
—Titlul poate să existe fără act (în contractele verbale), 124.
—Ce se înţelege prin titlu, 123, 124.
- S e n s u l cuvîntului titlu în Codul Calimacli, 123. n. 5.
T I T L U R I DE CREANŢĂ.—Adnotaţiile liberatorii făcute de cre­
ditor în josul, pe marginea, sau pe dosul titlului creanţei,
223 urm. V. Adnotaţii liberatorii.
TITLU PRESCRIS. — Nu poate fi admis ca început de proba
scrisă, 272, n. 1 ; 315, n. 4. V. Prescripţie, Proba testimo­
nială, etc.
TITLURI LA PURTĂTOR (perdute, furate, distruse).— L. din
21 ianuar 1883, 292, n. 4.
—Dacă debitorul se poate obliga astădi, în materie civilă
sau comercială, prin un titlu îa purtător sau înfăţişitor,
fără arătarea numelui creditorului (Controversa), 292, n. 4
şi adnotaţia noastră din Dreptul 1901, No. 69 (asupra unei
decişii a C. din Iaşi).
TOCMELI AGRICOLE.—Oprirea clauselor penale şi a clauselor
de solidaritate în asemenea contracte, 141 ; t. VI. p. 175,
t. şi n. 3 ; p. 269 şi 286, n. 1. V. Clamă penală, Solidari­
tate^ etc.
—Tocmelele de munci agricole se autentifică de consiliile
comunale, 141, 148.
—Tot judecătoriile comunale judecă contestaţiile isvorîte
din aceste tocmeli, 141. V. Judec, comunale.
—Actele de tocmeli agricole sunt executorii, după ce au
fost învestite cu formula executorie, tot de judecătoriile co­
munale, 142- V. Formulă executorie.
TORTURĂ.—V. Caznă. Probe, etc,
TOTUM NON EST IN PARTE, 521.
TRANSACŢIE. — Necesitatea unui dublu original, 188: 253, n.
2. V. Dublu originai.
—Nu poate fi atacată pentru lesiune, 9, n. 1. V. Lesium.
 —Cum se dovedeşte transacţia (Controversă), 254 nota ;
369, 370. V. Jurămint. Mărturisire, Probă testimonială, etc,
—Dovedirea transacţiei în materie comercială (prin ori-ce
mijloace), 255 nota ; 256.
—Transcrierea transacţiei în privinţa drepturilor reale,
254 nota.
—Când există transacţie, 342, n. 2. Cpr. şi C. Bucureşti,
Dreptul din 1902, No. 2.
—In dreptul nostru, transacţia poate fi atacată atât pentru
eroare de drept cât şi pentru eroare de fapt, 342. V. Eroare,
—Imposibilitatea de a mai putea ataca o transacţie execu­
tată de bună voe, 342, n. 3.
—Transacţia constatată de judecătorul de ocol în materie
de împărţeală, 161, 485.
—Transacţia şi hotărîrea, prin care se confirmă o transac­
ţie, au puterea lucrului judecat, 485.
—Pentru a putea deferi jurămîntul trebue a avea capaci­
tatea de a face o transacţie, 380. V. Jurămint.
-Tutorul nu poate deferi jurămîntul decisor, şi jurămîntul
nu-i poate fi deferit, fără îndeplinirea formelor prescrise
pentru transacţie, 383. V. Jurămint, Tutor.
—Jurămîntul nu poate fi deferit de cât persoanei capabile
de a transige, 386. V. Jurămint.
TRANSCRIERE.—Netranscrierea confirmărei, 62. V. Confirmare.
—Transcrierea înstrăinărei constituită de un incapabil, 62,63.
—Actele sub semnătură privată pot fi transcrise, 166, n. 4 ;
187, n. 2. V. Acte sub semnătură privată.
—Restringerea teoriei contra-înscrisului prin transcrierea
actelor de transmitere a proprietate! imobiliare, 164, n. 3.
V. Contra-înscris.
—Transcrierea nu priveşte de cât pe terţii, 244.
—Transcrierea cesiunei de creanţe, 186.
—Mărginirea regulei prescrise de art. 1182 prin transcrie­
rea actelor translative de proprietate imobiliară, sau de
drepturi reale susceptibile de ipotecă, 187.
—Intre doue persoane care au dobîndit proprietatea aceluiaşi
imobil, acea care a transcris, are precădere, 187.
TRATATE INTERNATIONALE (Interpretarea lor). 102 nota.
TRECERE.—V. Servitute (de trecere).
TRIB. CIVIL.—Autentificarea actelor, 125 urm. V. Acte autentice.
—Judecător unic. 127.
TRIB. CORECŢIONALE (şi de simplă poliţie).—Pot să se de­
clare incompetente, 594 nota.
—Quid în privinţa Curţilor cu juraţi (Controversă), 593, n.
3. V. Curtea cu juraţi,
—Trib. corecţionale, sau de simplă poliţie n'aii competenţa
de a judeca acţiunea civilă, la caz de achitarea, sau absol­
virea prevenitului, ci numai la caz de condamnarea lui, 623,
n. 3 ; 633, n. 3.
S28
—Aceasta competenţă aparţine însă, în toate caşurile, Cur­
ţilor cu juraţi, 623, n. 3. V . Curtea cu juraţi,
TEIB. MUSULMANE.—Hotăririle definitive emanate de la a-
ceste tribunale, au puterea lucrului judecat, 458. V . Autor,
lucrului judecat.
TRIB. REPRESIVE.—Deferirea jurămîntului supletor sau esti­
mator pentru stabilirea quantumului daunelor, 433, 441 nota.
TUTOR.—Se numia ispravnic în pravila lui Matei Basarab, 14
nota. V. Ispravnic.
—Tutorul testamentar poate fi rînduit de cel din urmă pă­
rinte, care încetează din viaţă şi prin act autentic, soluţie
împrumutata de la Codul italian, 124, n. 4.
—Dacă art. 1900 se aplică actelor făcute de tutor în nu­
mele minorului, sau interdisului (Controversă), 78.
—Tutorul nu are capacitatea de a mărturisi în numele mi­
norului sau interdisului, 331, t. şi n. 4.
—Tutorul poate, insă, să facă o mărturisire validă în pri­
vinţa faptelor sale personale de gestiune, rèmanénd ca mi­
norul să exercite recursul seu în contra lui, 331. V. Măr­
turisire.
—Tutorul nu poate deferi jurămîntul, şi jurămîntul uu-i
poate fi deferit, fără îndeplinirea formeler transacţiei, 383,
t. şi n. 3. V. Jurămînt, Transacţie, etc.
—Se poate deferi jurămîntul, tutorului, asupra faptelor sale
personale de administraţie, fără îndeplinirea formelor pre­
scrise pentru transacţie, 385, n. 3.
—Se poate, de asemenea, deferi tutorului jurămîntul de cre­
dulitate, 277 urm. V. Jurămînt.
—Dacă mama epitropă este măritată de al doilea, acest ju­
rămînt va fi deferit atât ei cât si bărbatului seu co-tu-
tor, 378.
—Se poate deferi tutorului jurămîntul estimator, în caz când
el ar fi neglijat de a face inventarul bunurilor minonilui.
440, n. 2.
—Lucrul judecat faţă de un tutor regulat rînduit, este o-
posabil minorului sau interdisului, 551.
—Caşul în care hotărîrea ar fi fost pronunţată contra unui
tutor isbit de o incapacitate legală, 551.

U
ULTRA PETITA. — O hotărîre definitivă are puterea lucrului
judecat, chiar dacă prin ea s'a acordat mai mult de cât s'a
cerut, 515.
URMĂRIRE IMOBILIARĂ.—înstrăinările directe sau indirecte,
făcute de debitor în urma transcrierei comandamentului
sunt isbite de nulitate, 185, t. si n. 1.
USUCAPIUNE.—V. Prescripţie.
USUPRUCTUS CAUSALIS, 525, n. 1.
USUFRUCTUS FORMALIS, 525.
USURI (comerciale).—Abrogarea lor, 102, n. 2.

V
VĂDUVĂ.—Deferirea juramîntului de credulitate văduvei, 377.
V. Jurămint,
VAS.—Contractele pentru construirea, înstrăinarea, închirierea
unui vas, şi de înrolare a persoanelor care compun echi-
pagiul, nu pot fi dovedite cu martori, 256, 257; 270, 271.
V. Materie comercială, Pr. testimonială, etc.
—închirierea unui vas nu este un contract solemn, 257, n.
1. V. Navlu.
—Termenul pentru aducerea la îndeplinire a hotărîrei dată
în privinţa unui contract maritim sau de gagiu asupra va­
selor, 578, nota in fine.
VĂTĂMARE.—V. Lesiune, Rescisiune, etc
VENIA zETĂTIS, 14 şi t. II, p. 250.
VERIFICARE DE SCRIPTE, 173, t. şi n. 2.
VETERINARI.—Aplicarea prescripţiei scurte statornicită de art.
1903, 1901, 375, n. 1.
VIABILITATE.—Copilul este o persoană, în legea noastră, fără
a se naşte viabil, destul este să se nască viu, 308, 309. t.
şi n. 1 ; t. I, partea 1, p. 125 şi partea II, p. 254 şi 331.
V. şi t. III, p. 236. V. Copil, Presumţir, etc.
VICIU DE CONSIMŢLMÎNT.—Anularea unui act.—Termenul de
plecare a prescripţiei, 96 urm, V. Confirmare, Prestanţa, etc.
—Se poate ataca pentru eroare, sau doi un âct care fusese
mai întăi atacat pentru violenţă, şi vice-versa, 537, 538.
VIERI.—Cambia subscrisă de un vier nu e supusă formalităţei
bunului şi aprobat, 202.
—Vierii sunt în genere scutiţi de această formalitate, 205.
V. Bun şi aprobat.
—Proprietarii de vii nu întră în denumirea de vieri, 206
n. 1. V. Bun şi aprobat.
VISA (Judecătorului care autentifică un act), 128, t. şi n. 4. V.
Acte autentice.
VÎNDARE.—Necesitatea unui dublu original, de câte-ori ea este
constatată prin un act sub semnătură privată, 188, 194, t.
şi ii. 2.
—Vîndarea nu mai este astădi supusa resilierei pentru le­
siune, 9, t. şi n. 3. V. Lesiune, Rescisiune.
VIOLENŢĂ.—Anularea pentru causa de violenţă este oposabilă
celor de al treilea, 39 şi t. V, p. 89.
—Violenţa face admisibilă proba testimonială, 266, 284 şi
t. V, p. 68. V. Doi, Pr. testimonială, etc
—Retractarea mărturisirei pentru causa de violenţă, 341,
n. 2.
—Dărîmarea juramîntului deferit prin violenţa adversaru­
lui, 414. V. Doi,
VÌRSTÀ.—împărţirea vîrstei omului în dreptul roman, în, drep­
tul nostru anterior şi în dreptul străin, 12 urm.

Z
ZENOÎS'IAN (Jurămînt estimator, aşa numit, pentru-că se gă­
seşte într'o Constituţie a împăratului Zenon), 123, 439.
ZESTRE.— Autentificarea foilor dotale. V. Acte autentice, Foae
dotată, Judec, de ocol, etc.
—înstrăinarea zestrei pentru repararea pagubelor causate
prin delictele sau quasi-delictele femeei, 28, t. şi n. 1 ; t.
I, partea I I , p. 103 si t. V, p. 473 urm. Cpr. Répert. Si­
rey, v° Dot, 2045 urm. şi C. Grenoble, Sirey, 1902. 2. 96,
V. Femee măritată, Imobil dotal, etc.
—Dovedirea din partea femeei a primirei zestrei de cătră
bărbatul ei, când ea a fost înzestrată de un al treilea, 281,
282.
—Caşul în care femeea s'a înzestrat însăşi (Controversă),
>
282. V. J robă testimonială.
 A 2 - a ERRATA

La p. 14, nota 3, rîndul 3, a se ceti : Frankfurt,.în loc de

Frakfurt.
La p. 376, rîndul 6 al noteì, a se ceti : art. 1904, în loc
de : 2904.
La p. 665, nota 1, începutul rîndului 6, a se citi : Bulet.
S-a Il-a 1899, în loc de 1099 ; şi mai departe, acelaşi rind, a se
citi : Dreptul din 1899, No. 74, în loc de : Dreptul din 1900,
No. 74.