Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Probleme de Analiza A Si Ecuatii Diferentiale
Probleme de Analiza A Si Ecuatii Diferentiale
Probleme de Analiza A Si Ecuatii Diferentiale
PROBLEME
DE
ANALIZĂ MATEMATICĂ
ŞI
ECUAŢII DIFERENŢIALE
IAŞI, 2007
Cuprins
3 Limite de funcţii 42
3.1 Limita unei funcţii reale de o variabilă reală . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.2 Limita unei funcţii de o variabilă vectorială . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4 Funcţii continue 49
4.1 Continuitatea funcţiilor reale de o variabilă reală . . . . . . . . . . . . . . 49
4.2 Continuitatea uniformă a funcţiilor de o variabilă . . . . . . . . . . . . . . 51
4.3 Continuitatea funcţiilor de o variabilă vectorială . . . . . . . . . . . . . . 53
2
CUPRINS 3
1.2 Fie N mulţimea numerelor naturale. Să se arate că următoarele aplicaţii sunt
distanţe pe N:
1) d : N × N → R+ , d(m, n) = |m
1 − n|, ∀m, n ∈ N. ∗
2) d : N∗ ×N∗ → R+ , d(m, n) = m − n1 , ∀m,
n∈N .
m n
3) d : N × N → R+ , d(m, n) = 1+m − 1+n , ∀m, n ∈ N.
sunt metrici pe Rn .
5
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAŢIILOR METRICE 6
1.4 Să se haşureze ı̂n R2 sferele deschise S(0, r), r > 0, relative la metricile d, δ, ∆.
1.9 Fie X o mulţime nevidă. Să se arate că aplicaţia d : X × X → R, definită prin:
0, x = y
d(x, y) =
1, x 6= y
1.12 Să se arate că următoarele aplicaţii sunt metrici pe mulţimile indicate:
1) d : (0, ∞) × (0, ∞) → R, d(x, y) = x1 − y1 .
2) d : R × R → R, d(x, y) = 1+√1+x2 x − √ 2 .
x y
1+ 1+y
3) d : R2 × R2 → R,
|x2 − y2 |, x 1 = y1 ,
d(x, y) =
|x2 | + |y2 | + |x1 − y1 |, x1 =6 y1 ,
τ = {∅, {α}, {γ}, {α, β}, {α, γ}, {α, β, γ}, X}.
Să se arate că τ este o topologie pe X şi să se determine sistemele de vecinătăţi ale
punctelor α, β, γ şi δ.
1.19 Dacă X 6= ∅ şi τ0 = {∅, X}, atunci (X, τ0 ) este spaţiu topologic pe X, numit
spaţiul topologic nondiscret (grosier) pe X.
1.20 Dacă X 6= ∅ şi P(X) este mulţimea tuturor părţilor mulţimii X, iar τ1 = P(X),
atunci (X, τ1 ) este spaţiu topologic pe X, numit spaţiul topologic discret pe X.
1.21 Dacă X are mai mult de două elemente şi a ∈ X, fixat, atunci τ = {∅, {a}, X}
este o topologie pe X, diferită de topologia nondiscretă şi de cea discretă.
1.22 Fie X = {a, b, c, d, e}. Să se precizeze care dintre următoarele familii de părţi ale
lui X este o topologie pe X:
1) τ1 = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, c}}.
2) τ2 = {∅, X, {a, b, c}, {a, b, d}, {a, b, c, d}}.
3) τ3 = {∅, X, {a}, {a, b}, {a, c, d}, {a, b, c, d}}.
1.23 Fie τ = {∅, R, (q, ∞)}, q ∈ Q. Să se arate că τ este o topologie pe R.
S √ √
R: Mulţimea A = {(q, ∞), q > 2} = ( 2, ∞) este o reuniune de mulţimi din τ ,
q∈Q
√
totuşi ea nu aparţine lui τ deoarece 2 ∈ / Q.
1.24 Pe mulţimea X = {a, b, c} următoarele familii de părţi ale lui X sunt topologii:
1.25 Fie τ = {∅, R, (−α, α)}, α > 0. Să se arate că τ este o topologie pe R.
τ = {∅, X, {1}, {1, 2}, {1, 3, 4}, {1, 2, 3, 4}, {1, 2, 5}}.
1.28 Să se găsească interiorul, exteriorul şi frontiera intervalului I = [3, ∞) relativ la
spaţiul topologic (R, τi ), unde τi este topologia inferioară pe R.
R: Cea mai amplă mulţime deschisă, conţinută ı̂n I, este (3, ∞), deci Int A = (3, ∞).
CI = (−∞, 3) şi nu conţine nici o altă mulţime deschisă ı̂n afară de mulţimea vidă.
Int CA = ∅, Fr A = (−∞, 3].
1.33 Utilizând axioma lui Arhimede, să se arate că pentru orice x ∈ R∗ există n ∈ Z
a.ı̂. să avem:
1) x2 + n ≥ nx + 1. 2) x2 ≥ 2x + n.
1.34 Fie [an , bn ] ⊃ [an+1 , bn+1 ], n ∈ N∗ un şir descendent de segmente reale. Să se
arate că:
T
∞
1) [an , bn ] 6= ∅ (Cantor-Dedekind).
n=1
2) Dacă bn − an ≤ n1 , n ∈ N∗ , atunci există un număr x0 ∈ R, unic determinat, cu
T
∞
proprietatea că: [an , bn ] = {x0 }.
n=1
T
∞
2) Dacă ar exista x şi y cu x < y şi x, y ∈ [an , bn ], atunci din an ≤ x < y ≤ bn
n=1
rezultă: 0 < y − x ≤ bn − an ≤ n1 , adică n(y − x) ≤ 1, n ∈ N∗ , ceea ce ar contrazice
axioma lui Arhimede aplicată numerelor y − x şi 1.
R: Folosim metoda inducţiei matematice. P (2) : dacă a1 , a2 ∈ R∗+ şi a1 ·a2 = 1, atunci
a1 +a2 ≥ 2. Fie a1 ≥ 1 şi a2 ≤ 1. Urmează (a1 −1)(a2 −1) ≤ 0 sau a1 +a2 ≥ 1+a1 ·a2 ≥ 2.
P (n) : dacă a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.
P (n + 1) : dacă a1 , a2 , . . . , an , an+1 ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an · an+1 = 1, atunci
a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ n + 1.
Printre numerele a1 , a2 , . . . , an , an+1 există cel puţin unul mai mare sau cel puţin egal
cu 1 şi cel puţin unul mai mic sau cel mult egal cu 1. Fără a restrânge generalitatea,
putem presupune că acestea sunt a1 şi a2 . Din P (2) avem că a1 + a2 ≥ 1 + a1 · a2 , de
unde deducem:
a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + a1 · a2 + a3 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + n,
sau v v
Xn u u n
X
u n
uX
t
ak bk ≤ ak · t
2 b2k .
k=1 k=1 k=1
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAŢIILOR METRICE 12
1.38 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale ak , bk , k = 1, n are loc
inegalitatea: v v v
u n u n u n
uX uX uX
t 2
(ak + bk ) ≤ t ak + t
2 b2k .
k=1 k=1 k=1
sau v v 2
n u n u n
X uX uX
(ak + bk ) ≤ t a2k + t
2
b2k ,
k=1 k=1 k=1
1.43 Să se arate că oricare ar fi numerele reale a1 , a2 , . . . , an ≥ −1, de acelaşi semn,
are loc inegalitatea (generalizare a inegalităţii lui Bernoulli):
(1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 1 + a1 + a2 + · · · + an .
a1 bn + a2 bn−1 + · · · an b1 ≤ S ≤ a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn .
R: Fie j < k, ij < ik atunci (aj − ak )(bij − bik ) ≥ 0 implică: aj bij + ak bik ≥ aj bik +
ak bij . Deci orice inversiune ı̂n mulţimea {i1 , i2 , . . . , in } micşorează suma S, ca atare
ea este maximă pentru permutarea identică {1, 2, . . . , n} şi minimă pentru permutarea
{n, n − 1, . . . , 1}.
P
n
R: Din exerciţiul precedent rezultă că max S = ai bi . Avem deci inegalităţile:
i=1
n
X
ai bi = a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ,
i=1
Xn
ai bi ≥ a1 b2 + a2 b3 + · · · + an b1 ,
i=1
.....................
n
X
ai bi ≥ a1 bn + a2 b1 + · · · + an bn−1 .
i=1
n n
!1/p n
!1/q
X X X
ai bi ≤ api bqi .
i=1 i=1 i=1
P
n P
n
R: Dacă api = 0 sau bqi = 0 inegalitatea este evidentă. Fie:
i=1 i=1
api bqi
A= P
n , B = P
n
api bqi
i=1 i=1
α
şi funcţia f : [0, ∞) → R, definită prin: f (x) = x − αx, α ∈ (0, 1). Deoarece f are ı̂n
A
x = 1 un maxim egal cu 1 − α, rezultă că: xα − αx ≤ 1 − α, ∀x ∈ [0, ∞). Luăm x = B
1 1
şi α = p1 , deci 1 − α = 1q , deducem: A p · B q ≤ A B
p + q . Înlocuind aici A şi B, sumând
apoi după i de la 1 la n, obţinem inegalitatea din enunţ.
1.48 Să se arate că pentru orice n ∈ N∗ are loc inegalitatea:
√ √
3
√
N (n + 1)!
1· 2· 3! · · · · · n! ≤ .
2n
√
k
√
k 1+2+···+k k+1
R: Se foloseşte majorarea: k! = 1 · 2 · ··· · k ≤ k = k .
ab bc ca a+b+c
+ + ≤ .
a+b b+c c+a 2
ab a+b
R: Se ţine seama că a+b ≤ 4 etc.
(1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 2n .
√
R: Se ı̂nmulţesc membru cu membru inegalităţile: 1 + ai ≥ 2 ai , i = 1, n.
R: 1) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient să arătăm că există un rang N = N (ε) a.ı̂.
3 · 4n + (−4)n
− 0 < ε, ∀n > N.
5 n
n
n n ln 4ε
Dar 3·4 +(−4)
5n ≤ 4·4
5n < ε pentru n > ln 45 . Aşadar, putem lua
(
0,
h ε i ε > 4,
N (ε) = ln 4
ln 4
, ε ≤ 4.
5
2) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient să arătăm că există un rang N = N (ε) a.ı̂.
n2 +2 n2 +2 3
n+1 > ε, ∀n > N . Însă n+1 = n − 1 + n+1 > n − 1 > ε, pentru n > 1 + ε. Putem lua
N (ε) = [1 + ε].
2.2 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui şir, să se arate că:
n 1 4n + 1 4 n2 1
1) lim = . 2) lim = . 3) lim 2
= .
n→∞ 2n − 1 2 n→∞ 5n − 1 5 n→∞ 2(n + 1) 2
2.3 Folosind criteriul lui Cauchy, să se arate că şirurile (xn )n∈N∗ sunt convergente,
unde:
n
X n
X
1 sin(kx)
1) xn = 2
. 2) xn = , x ∈ R.
k 2k
k=1 k=1
Xn
αk
3) xn = . |αk | < 1, k ∈ N∗ , a > 1.
ak
k=1
16
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 17
R: 1) Arătăm că ∀ε > 0, ∃ N (ε) a.ı̂. |xn+p − xn | < ε, ∀n > N (ε) şi p ∈ N∗ . Deoarece
1 1 1 1
2 < = − ,
(n + k) (n + k) (n + k − 1) n+k−1 n+k
avem:
1 1 1 1 1
|xn+p − xn | = 2 + · · · + (n + p)2 < n − n + p < n < ε
(n + 1)
pentru n > 1ε . Putem lua N (ε) = 1ε .
2) Arătăm că ∀ε > 0, ∃ N (ε) a.ı̂. |xn+p − xn | < ε, ∀n > N (ε) şi p ∈ N∗ . Avem:
sin(n + 1)x sin(n + p)x 1 1 1 1
|xn+p − xn | = + ··· +
2n+1 2n+p ≤ 2n+1 + · · · + 2n+p = 2n 1 − 2p ,
h 1i
ln 1 ln
deci |xn+p − xn | < 21n < ε pentru n > ln 2ε . Putem lua N (ε) = ln 2ε .
3) Avem
α αn+p |αn+1 | |αn+p | 1 1
n+1
|xn+p − xn | = n+1 + · · · + n+p ≤ n+1 + · · · + n+p < n+1 + · · · + n+p ,
a a a a a a
1
p ln 1
deci |xn+p − xn | < an (a−1) · 1 − a1 1
< an (a−1) 1 < ε pentru n > ε(a−1) ln a . Putem lua
1
ln ε(a−1)
N (ε) = ln a .
2.4 Folosind criteriul lui Cauchy, să se arate că şirul (xn )n∈N∗ este divergent, unde
1 1 1
xn = 1 + + + ··· + .
2 3 n
R: Este suficient să arătăm că există un ε0 > 0 şi un p ∈ N∗ a.ı̂. |xn+p − xn | ≥ ε0 .
Se constată ı̂nsă imediat că pentru p = n avem:
1 1 1
|x2n − xn | = + ··· + ≥ = ε0 .
n+1 2n 2
2.5 Să se cerceteze natura următoarelor şiruri (xn )n∈N cu termenii generali:
10 11 n + 10
1) xn = + + ··· + . 2) xn = sin n.
1 3 2n + 1
R: 1) Şirul este divergent. Se observă că:
n + 11 2n + 10 2n + 10 1
|x2n − xn | = + ··· + > > .
2n + 3 4n + 1 4n + 1 2
2) Presupunem că există lim xn = x. Atunci avem şi lim xn+1 = x, lim xn−1 = x,
ceea ce implică:
lim [sin(n + 1) − sin(n − 1)] = 0,
n→∞
adică lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta că
lim sin 2n = 0. Dar şirul (sin 2n)n∈N∗ este un subşir al şirului (sin n)n∈N∗ , de unde se
deduce că lim sin n = 0. Aşadar am avea: lim sin2 n + cos2 n = 0. Contradicţie. Deci
şirul (xn ) este divergent.
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 18
2.6 Folosind criteriul lui Cauchy, să se studieze natura şirurilor cu termenii generali:
n
X n
X cos kx X sin kx n
cos k!
1) xn = . 2) xn = k
, a > 1. 3) xn = .
k (k + 1) a 3k
k=1 k=1 k=1
α0 nk + α1 nk−1 + · · · + αk
xn = , α0 , β0 6= 0, k, h ∈ N.
β0 nh + β1 nh−1 + · · · + βh
2.8 Să se calculeze limitele şirurilor:
1 + 2 + ··· + n Cnk n
1) xn = . 2) x n = . 3) xn = n .
n2 nk 2
2.9 Să se arate că dacă |a| < 1, atunci lim nan = 0.
1
R: Deoarece |a| < 1, există b > 0 a.ı̂. |a| = 1+b şi se dezvoltă după binomul lui
Newton.
2.12 Să se calculeze limitele şirurilor (xn ) date prin termenii generali:
√ n
5n2 − 3n + 2 3n + 2 2an + bn
1) xn = . 2) xn = . 3) xn = n .
4n + 1 3n + 5 3a + 4bn
22 + 42 + · · · + (2n)2 √ √ √
4) xn = . 5) xn = n + 1 − 2 n + 2 + n + 3.
12 + 32 + · · · + (2n − 1)2
q q p
√ √ 3
6) xn = n + 2 n + 1 − n + 4 n + 1. 7) xn = n2 + n + 1 − an.
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 19
3n+1
−6n √ n 3
2n2 + 5n + 4 n+ n+1 1 + n1 − 1
8) xn = . 9) xn = √ . 10) xn = 2 .
3n2 + 2 n+ 3n+2 3 + n1 − 9
n (13 + 23 + · · · + n3 ) p p
11) xn = . 12) x = n 4 + n2 + 1 − n4 − n2 + 1.
n
(n + 2)5
r !
n+2 1
p p
k
13) xn = n − 1 . 14) xn = n 3 3 (n + 1)2 − 3 (n − 1)2 .
n+5
R: Avem:
r r r 3πr 1
Ln = π r + + 2 + · · · + n−1 = · 1− n
3 3 3 2 3
3πr 3πr 1 5 3πr
şi L = 2 . L − Ln = 2 · 3n ≤ 100 · 2 , de unde 3n ≥ 20, adică n ≥ 3.
R: Notăm
r r r ! r !
n+1 3 n+2 n+1 3 n+2
an = − = −1 + 1− .
n+2 n+3 n+2 n+3
(1 − a)(1 − an )
0 < |xn | ≤ = αn
an [1 − (n + 2)an+1 + (n + 1)an+2 ]
1 1 1
2.16 Să se arate că şirul cu termenul general xn = 1 + 1! + 2! + · · · + n! este convergent.
Limita sa este numărul e.
de unde:
1 1 1 1 1 1 1
xn+p − xn < + 2
1 + ··· + p
< · ≤ < ε,
n! n + 1 (n + 1) (n + 1) n! n n
1
pentru n > N (ε) = ε .
a1 +a2 +···+an
2.17 Să se arate că dacă an → a, atunci sn = n → a.
2.19 Fie (a)n un şir de numere pozitive. Să se arate că dacă
an+1 √
lim = α ⇒ lim n an = α.
n→∞ an n→∞
√ q
R: Se ţine seama de egalitatea n an = n a11 · aa21 · · · · · an−1
an
.
R: 1) Din identitatea
1 1 1 1
= − , k ∈ N,
(k + 1)(k + 4) 3 k+1 k+4
deducem:
1 11 1 1 1 11
lim xn = lim − − − = .
n→∞ n→∞ 3 6 k+2 k+3 k+4 18
1 11
Din xn+1 − xn = (n+2)(n+5) > 0 rezultă că şirul este crescător şi deci sup xn = 18 .
18 n −1
2) lim 11 · xn = e .
k2 +k−1
R: 1) lim aan+1
n
n+1
= lim 16(2n+1) = 1
32 . 2) Din (k+1)! = 1
(k−1)! − 1
(k+1)! deducem că
n
X
k2 + k − 1 1 1
lim = lim 2 − − = 2.
n→∞ (k + 1)! n→∞ n! (n + 1)!
k=1
n
X
2k−1 (k − 1) 2n
lim = lim 1− = 1.
n→∞ (k + 1)! n→∞ (n + 1)!
k=1
R: Inegalitatea din stânga rezultă din faptul că funcţia ln x este strict crescătoare.
Fie f : (1, ∞) → R, definită prin f (x) = ln (ln x). Pe fiecare interval [k, k + 1], k ≥ 2,
conform teoremei lui Lagrange, există ck ∈ (k, k + 1) a.ı̂.
1
ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) = .
ck ln ck
Din ln k < ln ck < ln(k + 1) deducem:
1 1 1
< < ,
(k + 1) ln(k + 1) ck ln ck k ln k
deci
1 1
0< < ln [ln (k + 1)] − ln (ln k) < .
(k + 1) ln(k + 1) k ln k
Sumând pentru k = 2, n rezultă că limita este ∞.
2.32 Să se calculeze limita şirului cu termenul general
r
2 2 2 2
n (n + 1)(n + 2 ) · · · (2n )
xn = .
n2
R: Avem că
n
1X k2
ln xn = ln 1 + 2 ,
n n
k=1
2
care este o sumă Riemann pentru funcţia f (x) = ln(1 + x ) pe intervalul [0, 1], pentru
diviziunea ∆n = 0, n , n , . . . , 1 , cu punctele intermediare ξk = nk şi deci
1 2
Z 1
π
lim ln xn = ln(1 + x2 ) dx = ln 2 − 2 + .
n→∞ 0 2
2.33 Să se calculeze limita şirului cu termenul general
"Z # n1
b
xn = (x − a)n (b − x)n dx , a < b.
a
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 24
Rb
R: Notăm Im,n = a
(x − a)m (b − x)n dx. Integrând prin părţi, obţinem
m m m−1 1
Im,n = · Im−1,n+1 = · · ··· · · I0,n+m .
n+1 n+1 n+2 n+m+1
(n!)2 2n+1 2
Se obţine de aici că In,n = (2n+1)! (b − a) , de unde lim xn = b−a
2 .
n q
P k
2.34 Să se calculeze lim 1+ n2 −1 .
k=1
q
k 1 k
R: Deoarece 1+ n2 −1= n2 · q . Din
1+ nk2 +1
1 k 1 k 1 k
2
·q ≤ 2·q ≤ 2·q ,
n 1 + n1 + 1 n 1 + nk2 + 1 n 1 + n12 + 1
şi deci
1 1 1
xn = − → (−1)k · k! · k+1 .
2k+1 (n + 2)k+1 2
2.36 Să se studieze natura şirului (xn ) definit prin: x1 = a ∈ [1, 2] şi xn+1 = x2n −
2xn + 2, pentru n ≥ 1.
2.37 Se dau numerele reale a0 , b0 , c0 . Definim şirurile (an )n∈N , (bn )n∈N , (cn )n∈N prin:
1 1 1
an+1 = (bn + cn ) , bn+1 = (cn + an ) , cn+1 = (an + bn ) .
2 2 2
1
Să se arate că şirurile sunt convergente la 3 (a0 + b0 + c0 ).
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 25
2.41 Fie (An )n∈N∗ şi (Bn )n∈N∗ două şiruri de numere raţionale a.ı̂.:
√ n √ √
a + b k = An + Bn k, n ≥ 1, a, b ∈ Q+ , k ∈ R \ Q.
An
Să se calculeze lim B n
.
√ √ n √ √ n
R: Din An + Bn k = a + b k şi An − Bn k = a − b k , urmează:
1 h √ n √ n i 1 h √ n √ n i
An = a+b k + a−b k , Bn = √ a+b k − a−b k .
2 2 k
An
√
Aşadar lim B n
= k.
1 0
2.42 Fie matricea A = şi
3 2
1 0
An = , n ∈ N∗ .
an bn
" p √ #n √ xn √n
n n
n! n
n!
n+1
(n + 1)! − n! xn xn
e = lim 1+ √
n
= lim 1 + √
n
= ee lim xn ,
n→∞ n! n→∞ n!
deci lim xn = 1e .
2.45 Să se determine mulţimea punctelor limită, limita inferioară şi limita superioară
pentru şirurile date prin:
n
1 + (−1)n n 2n 1 n 1 nπ
1) xn = + (−1) · . 2) xn = 1 + · (−1) + + cos .
3 3n + 1 n 2 2
R: 1) Deoarece {xn }n∈N = {x2k }k∈N ∪ {x2k+1 }k∈N şi
2 4k 4 4k + 2 2
x2k = + → , x2k+1 = − →− ,
3 6k + 1 3 6k + 4 3
rezultă că M = − 32 , 43 , lim inf xn = − 23 , lim sup xn = 43 .
2) Deoarece {xn }n∈N = {x4k }k∈N ∪ {x4k+1 }k∈N ∪ {x4k+2 }k∈N ∪ {x4k+3 }k∈N şi
1 4k
x4k = 32 1 + 4k + cos 2kπ → 32 e + 1,
4k+1
x4k+1 = − 12 1 + 4k+1 1
+ cos (4k+1)π
2 → − 21 e,
4k+2
x4k+2 = 32 1 + 4k+2 1
+ cos (4k+2)π
2 → 23 e − 1,
4k+3
x4k+3 = − 12 1 + 4k+3 1
+ cos (4k+3)π
2 → − 21 e,
rezultă că M = − 21 e, 32 e − 1, 32 e + 1 , lim inf xn = − 12 e, lim sup xn = 23 e + 1.
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 27
2.46 Să se determine mulţimea punctelor limită, limita inferioară şi limita superioară
pentru şirurile date prin:
n·(−1)n
1 n nπ
1) xn = 1 + · + cos , n ∈ N∗ .
n 2n + 1 2
n(n+1) nπ
2) xn = 5 − 3 (−1) 2
+ sin , n ∈ N.
2
1 (−1)n nπ
3) xn = ·n + sin , n ∈ N∗ .
n 2
n
1 + (−1) n−1
4) xn = · , n ∈ N.
2 n+1
n(n+1) nπ
5) xn = (−1) 2 − cos , n ∈ N.
3
R: Se constată imediat că ecuaţia are o rădăcină pe intervalul [0, 1]. Scriind ecuaţia
sub forma echivalentă x = x21+4 , problema revine la a arăta că aplicaţia ϕ : [0, 1] → R,
ϕ(x) = x21+4 , este o contracţie pe [0, 1]. Dar
|x + y| 1
d(ϕ(x), ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = · d(x, y) ≤ d(x, y).
(x2 2
+ 4) (y + 4) 8
2
Într-adevăr, din |x| ≤ x 4+4 , deducem |x + y| ≤ |x| + |y| ≤ 14 x2 + 4 (y 2 + 4). Deci ϕ
este o contracţie pe [0, 1], cu q = 81 . Şirul aproximaţiilor succesive:
1
x0 = 0, xn+1 = , n = 0, 1, 2, . . .
x2n +4
ne dă x1 = 0, 25, x2 = 0, 2461538, x3 = 0, 2462695 etc.
2.48 Să se arate că ecuaţia x3 + 12x − 1 = 0 are o singură rădăcină reală şi să se
calculeze această rădăcină cu o eroare mai mică de 0, 0001.
R: Se constată imediat că ecuaţia are o rădăcină pe intervalul [0, 1]. Ca ı̂n exerciţiul
1
precedent, se arată că aplicaţia ϕ : [0, 1] → R, ϕ(x) = x2 +12 , este o contracţie pe [0, 1],
2
cu q = 169 . Şirul aproximaţiilor succesive este:
1
x0 = 0, xn+1 = , n = 0, 1, 2, . . .
x2n + 12
Estimarea erorii metodei este dată de
δ
|xn − ξ| < q n , ∀n ∈ N,
1−q
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 28
2.49 Să se arate că ecuaţia sin x − 10x + 1 = 0 are o singură rădăcină reală şi să se
calculeze această rădăcină cu o eroare mai mică de 0, 001.
R: Se constată imediat că ecuaţia are o rădăcină pe intervalul [0, 1]. Se constată că
1 1
aplicaţia ϕ : [0, 1] → R, ϕ(x) = 10 (1 + sin x), este o contracţie pe [0, 1], cu q = 10 . Şirul
aproximaţiilor succesive este:
1
x0 = 0, xn+1 = (1 + sin xn ) , n = 0, 1, 2, . . .
10
Estimarea erorii n
1 9 1
|xn − ξ| < < 10−3 .
10 10 10
1 1
Este suficient să luăm n = 2. Avem: x0 = 0, x1 = 10 = 0, 1, x2 = 10 (1 + sin 0, 1) =
0, 10998.
2.50 Să se arate că ecuaţia x5 + x3 − 1, 16 = 0 are o singură rădăcină reală şi să se
calculeze această rădăcină cu o eroare mai mică de 0, 001.
2.51 Fie f : [a, b] → [−c, c] o funcţie derivabilă pe [a, b] şi a.ı̂. 0 < m ≤ f 0 (x) ≤ M ,
∀x ∈ [a, b]. Ce condiţie trebuie să ı̂ndeplinească numărul p ∈ (m, M ) pentru ca funcţia
ϕ(x) = x − p1 f (x), x ∈ [a, b], să fie o contracţie pe [a, b] şi deci ecuaţia ϕ(x) = 0 să aibă
o singură soluţie pe [a, b]?
R: Avem: d(ϕ(x), ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = |ϕ0 (ξ)| · |x − y| = |ϕ0 (ξ)| · d(x, y) şi pentru
ca ϕ să fie contracţie este necesar să existe q < 1 a.ı̂. |ϕ0 (ξ)| < q. Însă ϕ0 (ξ) = 1 − p1 f 0 (x)
şi din 0 < m ≤ f 0 (x) ≤ M rezultă 1 − M 0 m
p ≤ ϕ (ξ) ≤ 1 − p < 1 (căci p ∈ (m, M )). Este
M
deci necesar ca −1 < 1 − p , adică p > 2 . În concluzie, dacă p ∈ (max m, M
M
2 , M ), ϕ
este o contracţie pe [a, b].
Putem generaliza exerciţiul precedent, presupunând p = p(x). Astfel, dacă alegem
x − x0
p(x) = , x ∈ [a, b],
f (x) − f (x0 )
se obţine medoda coardei, iar dacă alegem p(x) = f 0 (x) se ajunge la metoda lui Newton.
2.52 Ce condiţie trebuie să ı̂ndeplinească funcţia f : [a, b] → R, de două ori derivabilă
pe [a, b] pentru ca funcţia ϕ(x) = x − ff0(x)
(x) să fie o contracţie pe [a, b]?
R: Deoarece d(ϕ(x), ϕ(y)) = |ϕ(x) − ϕ(y)| = |ϕ0 (ξ)| · d(x, y), condiţia |ϕ0 (ξ)| ≤ q < 1
conduce la: |f (x) · f 00 (x)| ≤ q · f 02 (x), 0 < q < 1.
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 29
√
2.53 Să se calculeze aproximativ p
a, a > 0 şi p = 2, 3, . . .
f (x) 1
R: Luăm f (x) = xp − a. Atunci ϕ(x) = x − f 0 (x) = p (p − 1) x + ax1−p . Cum
p−1 p−1
ϕ0 (x) = p (1 − ax−p ) < p , pentru x > 0, rezultă că ϕ este o contracţie şi deci putem
lua
√ 1
p
a ≈ xn+1 = (p − 1) xn + ax1−p
n .
p
2.57 Seria
X∞
1 1 1 1
1+ + + ··· + + ··· =
2 3 n n=1
n
se numeşte seria armonică, deoarece pentru n ≥ 2, an este media armonică a termenilor
vecini an−1 şi an+1 . Să se arate că seria este divergentă şi are suma +∞.
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 30
R: Şirul (sn ) al sumelor parţiale este strict crescător şi divergent, deoarece
1 1 1 1
|s2n − sn | = + + ··· + ≥ ,
n+1 n+2 2n 2
ceea ce arată că (sn ) nu este şir fundamental. Deci lim sn = +∞.
2.58 Să se arate că seria
∞
X
1 − 1 + 1 − 1 + · · · + (−1)n−1 + · · · = (−1)n−1
n=1
este divergentă.
R: Este o serie oscilantă deoarece şirul (sn ) al sumelor parţiale este şirul oscilant: 1,
0, 1, 0, . . ..
2.59 Seria
∞
X
1 + q + q 2 + · · · + q n−1 + · · · = q n−1 , q ∈ R
n=1
se numeşte seria geometrică deoarece şirul (an ), an = q n−1 , este o progresie geometrică
cu raţia q. Să se studieze natura acestei serii după valorile lui q.
R: Şirul sumelor parţiale are termenul general
1−q n
2
sn = 1 + q + q + · · · + q n−1
= 1−q , q=6 1,
n, q = 1.
Obţinem 1
lim sn = 1−q ,
|q| < 1,
n→∞ +∞, q ≥ 1.
Pentru q ≤ 1 şirul (sn ) nu are limită. Astfel, seria geometrică cu raţia q este convergentă
1
pentru |q| < 1 şi are suma 1−q şi divergentă pentru |q| ≥ 1.
2.60 Să se stabilească natura seriilor următoare şi ı̂n caz de convergenţă să se determine
sumele lor:
X∞
√ √ √
1) n + α + 1 − 2 n + α + n + α − 1 , α > 0.
n=1
∞
X 1
2) , α ∈ R \ Z− .
n=1
(α + n)(α + n + 1)
X∞ X∞
n 1
3) n
, α > 1. 4) 2 − 8n − 3
.
n=1
α n=1
15n
∞
X X∞
n+1 1
5) ln . 6) √ .
n=1
n n=1
n
n
X∞ X∞
n · 2n 2n
7) . 8) n.
n=1
(n + 2)! n=1
[5 + (−1)n ]
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 31
√ √
R:√1) Notăm
√ cu an = n + α − n + α − 1. Se observă că sn = an+1 − an . Se obţine
suma α − α + 1.
2) Folosind identitatea:
1 1 1
= − ,
(α + k)(α + k + 1) α+k α+k+1
1 1 1
se obţine sn = α+1 − α+n+1 . Seria este convergentă şi are suma α+1 .
3) Pentru a evalua suma parţială de ordinul n plecăm de la identitatea:
x x2 xn 1 xn+1 − xαn
+ 2 + ··· + n = n · .
α α α α x−α
Derivând ı̂n raport cu x, avem:
1 2x nxn−1 nxn+1 − α(n + 1)xn + αn+1
+ 2 + ··· + n
= 2 .
α α α αn (x − α)
De aici, pentru x = 1, obţinem
n − α(n + 1) + αn+1
sn = 2 .
αn (1 − α)
α
Seria este convergentă şi are suma (1−α)2.
4) Termenul general al şirului sumelor parţiale se descompune ı̂n fracţii simple astfel:
1 1 1 1
= − .
16k 2 − 8k − 3 4 4k − 3 4k + 1
Folosind această identitate se obţine sn = 14 1 − 4n+11
. Seria este convergentă şi are
suma 14 .
5) Şirul sumelor parţiale al acestei serii
n
X k+1
sn = ln = ln(n + 1)
k
k=1
2n
7) Fie bn = (n+2)! . Atunci termenul general al seriei se scrie an = n·bn , iar (n+2)bn =
2bn−1 . Deci
n
X n
X
sn = ak = kbk = 2(b0 − bn ) = 1 − 2bn .
k=1 k=1
P
∞
2n
Dar bn → 0 deoarece seria (n+2)! este convergentă. Rezultă că seria este convergentă
n=1
şi are suma 1.
8) Se observă că:
∞
X
2n 1 1 1 1 1 1 19
n = + + 5 + ··· + + 4 + 6 + ··· = .
n=1
[5 + (−1)n ] 2 23 2 32 3 3 24
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 32
2.61 Să se arate că următoarele serii sunt convergente şi să se determine sumele lor:
X∞ X∞ X∞
(−1)n+1 2n + (−1)n+1 1
1) n
. 2) n
. 3) 2
.
n=1
3 n=1
5 n=1
4n − 1
1
R: 1) Serie geometrică cu raţia 3 şi suma 14 . 2) Serie geometrică cu suma 65 . 3) Serie
telescopică cu suma 12 .
2.62 Să se calculeze sumele următoarelor serii, ştiind că termenii şirului (an ) formează
o progresie aritmetică cu a1 > 0 şi raţia r > 0:
∞
X X∞ X∞
1 1 an + an+1
1) . 2) . 3) .
n=1
a n an+1 n=1
an a n+1 a n+2 n=1
a2n a2n+1
R: Din
1 1
x−y 1 −
arctg x − arctg y = arctg , = n 1 n+11 ,
1 + xy n2 + n + 1 1 + n · n+1
1 1 1 π
rezultă că an = arctg n − arctg n+1 şi deci sn = arctg 1 − arctg n+1 → 4.
2.65 Să se arate că:
X∞ X ∞
1
= 1.
p=2 n=2
np
R: Seria
1 1 1
p
+ p + ··· + p + ···
2 3 n
este convergentă pentru orice p ≥ 2, deci
X∞ X ∞ X∞ X ∞
1 1
p
= p
.
p=2 n=2
n n=2 p=2
n
Dar
X∞
1 1 1 1 1 1
p
= 2 1 = = −
p=2
n n 1− n
n(n − 1) n−1 n
şi
∞
X
1 1 1
− = 1 − lim = 1.
n=2
n−1 n n→∞ n
2.66 Să se arate că următoarele serii sunt divergente:
∞
X ∞
X X∞
√
n n 2n + 3 n
1) 2. 2) . 3) n+1
.
n=1 n=1
n+1 n=1
2 + 3n+1
∞
X X∞
1 1
4) √ √ . 5) √ √ .
n=1
n+1− n n=1
2n + 1 − 2n − 1
2.67 Să se studieze natura seriei:
∞
X an−1
, a, b ∈ R∗+ .
n=1
(1 + an−1 b)(1 + an b)
R: Deoarece termenul general al seriei se poate scrie, pentru a 6= 1:
1 an−1 − an 1 (1 + an−1 b) − (1 + an b)
an = n−1 n
= ,
1 − a (1 + a b)(1 + a b) b(1 − a) (1 + an−1 b)(1 + an b)
adică
1 1 1 1 1 1
an = − 1 , s n = − .
b(1 − a) 1 + an b 1 + an−1 b b(1 − a) 1 + an b 1 + b
Deci 1
∞
X a n−1 b(a−1)(b+1) , a ∈ (1, ∞),
= ∞, a = 1,
(1 + an−1 b)(1 + an b) 1
(1−a)(1+b) , a ∈ (0, 1).
n=1
CAPITOLUL 2. ŞIRURI ŞI SERII 34
P
∞
1
2.69 Seria nα , α ∈ R, numită seria lui Riemann sau seria armonică generalizată
n=1
este:
- convergentă pentru α > 1;
- divergentă pentru α ≤ 1.
care este o serie geometrică cu raţia q = 21−α > 0, convergentă dacă q = 21−α < 1, adică
α > 1, şi divergentă dacă q = 21−α ≥ 1, adică α ≤ 1.
n
n+1
2.70 Să se arate că seria cu termenul general an = 2n−1 este convergentă.
R: Avem:
s n
√ n n+1 n+1 1
lim n
an = lim = lim = < 1.
n→∞ n→∞ 2n − 1 n→∞ 2n − 1 2
P
∞
1
2.71 Să se arate că seria n! este convergentă.
n=0
R: Într-adevăr:
an+1 n! 1 1
= = ≤ < 1, n ≥ 1.
an (n + 1)! n+1 2
pentru n ≥ 9.
2.73 Să se stabilească natura seriei:
1 1 1
√ + √3
+ ··· + √
n
+ ···
ln 2 ln 3 ln n
√ √ 1 1
P 1
R: Deoarece n ln n < n n, pentru n ≥ 2, avem că √ n
ln n
> n n.
√ Dar seria √
n n este
divergentă.
2.74 Să se stabilească natura seriilor:
∞ √ ∞ ∞
X 7n X 1 X 1
1) 2 + 3n + 5
. 2) √ . 3) n+n
, a > −1.
n=1
n n=1
n n
n n=1
a
R: 1) P
Seria este convergentă. 2) Se aplică criteriul comparaţiei cu limită. Se compară
1 1
cu seria n . Deoarece lim n n = 1, seria este divergentă. 3) Pentru a > 1, cum
√
1 1
an +n < an , seria este convergentă. Pentru a = 1 seria dată este seria armonică. Pentru
|a| < 1 se aplică criteriul comparaţiei cu limită. Se compară cu seria armonică. Deoarece
lim ann+n = 1, seria este divergentă.
2.75 Să se stabilească natura seriilor:
X∞ X∞
1 an
1) 2 n
. 2) √ , a > 0.
n=1
n (1 + a + +a · · · + a ) n=1
n
n!
R: Se aplică criteriul rădăcinii cu limită. Pentru a < 1 seriile sunt convergente, pentru
a > 1, seriile sunt divergente. Pentru a = 1, şirurile termenilor au limita e, deci seriile
sunt divergente.
R: Se aplică criteriul rădăcinii cu limită. Pentru a < 1e seria este convergentă, pentru
a > 1e , seria este divergentă. Pentru a = 1e , seria devine:
X∞ n2
1 n+1
.
n=1
en n
1 n+1
Din e < 1 + n , obţinem:
n2
1 n+1 1
> n ,
en n 1 + n1
de unde
n2
1 n+1 1 1
lim ≥ lim = > 0.
1 n
n→∞ en n n→∞ 1+ n e
Rezultă că seria dată este divergentă.
X∞ X∞
n! π
3) n
. 4) n tg n+1 .
n=1
n n=1
2
Deci f (x) < 0 pentru orice x ∈ (0, 1), de unde 2x < x + 1, ∀x ∈ (0, 1).
Arătăm, prin inducţie, că an ∈ (0, 1). Avem că a1 ∈ (0, 1). Presupunem că an ∈
(0, 1). Dar an+1 = 2an − 1 > 20 − 1 = 0 şi an+1 = 2an − 1 < 21 − 1 = 1. Apoi:
an+1 − an = 2an − an − 1 < 0, deci este un şir descrescător şi mărginit. Fie ` = lim an .
Rezultă că 2` − ` − 1 = 0, cu rădăcinile 0 şi 1. Deoarece (an ) este descrescător, urmează
că ` = 0. Putem deci scrie:
an+1 2an − 1 2x − 1
lim = lim = lim = ln 2 < 1
n→∞ an n→∞ an x→0 x
şi conform criteriului raportului seria este convergentă.
2.83 Să se stabilească natura seriei:
X∞ 2
α(α − 1) · · · (α − n + 1)
(2n + 1) · , α ∈ R \ Z− .
n=1
(α + 1)(α + 2) · · · (α + n + 1)
R: Criteriul raportului şi criteriul lui Raabe-Duhamel dau dubiu. Aplicăm criteriul
lui Bertrand:
an ln n
lim n − 1 − 1 · ln n = − lim 2
= 0 < 1,
n→∞ an+1 n→∞ 16n + 8n + 1
∞
X 2 X∞ n
(n + 1) αn + β
3) lg . 4) , α, β, γ, δ > 0.
n=1
n (n + 2) n=1
γn + δ
∞
X X∞
1 1
5) . 6) .
n=2
n · ln n n=1
n (ln n) ln (ln n)
∞
X n!
2) , α > 0.
n=1
α (α + 1) · · · (α + n − 1)
X∞
cos (αn) · ln n
3) √ , α ∈ R.
n=1
n
X∞
(α + 1) (2α + 1) · · · (nα + 1)
4) , α, β > 0.
n=1
(β + 1) (2β + 1) · · · (nβ + 1)
unde b > 0, iar (an ) este un şir de numere reale pozitive, convergent către a cu a 6= b.
n
X 2nπ 1 nπ (n + 1)π
sn = cos = π sin cos ,
3 sin 3 3 3
k=1
R: Şirul ( n1 ) este monoton descrescător la zero. După criteriul lui Leibniz seria este
convergentă. Pentru calculul sumei folosim identitatea lui Catalan-Botez :
1 1 1 1 1 1 1 1
1− + − + ··· + − = + + ··· + ,
2 3 4 2n − 1 2n n+1 n+2 2n
care, dacă notăm an = 1 + 12 + 13 + · · · + n1 , revine la: a2n − 2 a2n = a2n − an . Rezultă
că: Z 1
1 1 1 1 dx
lim sn = + + · · · + = = ln 2.
n→∞ n 1 + n1 1 + n2 1 + nn 0 1 +x
2.94 Să se arate că seria armonică generalizată (sau seria lui Riemann) alternată
∞
X 1
(−1)n+1
n=1
nα
R: Şirul ( n1α ) cu α > 0 este monoton descrescător la zero. După criteriul lui Leibniz
seria este convergentă. Pentru α > 1 seria este absolut convergentă. În concluzie, pentru
0 < α ≤ 1 seria lui Riemann alternată este simplu convergentă.
Pentru 2 sin2 x < 1 seria este absolut convergentă şi deci convergentă. Pentru 2 sin2 x = 1
obţinem seria armonică alternată care este simplu convergentă. Pentru 2 sin2 x > 1,
termenul general al seriei nu tinde la 0, deci seria este divergentă.
2.99 Să se efectueze produsul ı̂n sens Cauchy al seriilor absolut convergente
X∞ ∞
1 X 1
, (−1)n
n=0
n! n=0 n!
R: Ambele serii sunt divergente deoarece ternenii lor generali nu tind la zero. Seria
P
∞
produs cn are termenul general
n=0
n−1 n−2 n
3 1 3 3 1 3
cn = 1· 2n + n+1 − · 2n−1 + n − · · · − ·1=
2 2 2 2 2 2
n−1 n
3 n n−1
1 1 1 3 3
= 2 − 2 + · · · + 2 + n+1 n
+ ··· + 2 − = .
2 2 2 2 2 4
Se observă că seria produs este convergentă, fiind seria geometrică cu raţia q = 34 < 1.
Rezultă de aici că ipotezele teoremei lui Mertens sunt suficiente dar nu şi necesare.
Capitolul 3
Limite de funcţii
3.4 Să se arate că funcţia f : R → R, definită prin f (x) = sin x, nu are limită pentru
x → ∞.
43
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCŢII 44
3.7 Să se cerceteze dacă funcţia f : R → R, definită prin f (x) = [x], are limită ı̂n
punctul x = 2.
R: 1) e. 2) e6 . 3) 32 . 4) 1. 5) − 13 . 6) − 30
7
. 7) 112
27 . 8) 12 . 9) 12 . 10) 1.
n(n+1)
11) 32 . 12) Se ia x = y1 , y → 0, limita este 12 . 13) 3. 14) e 2 .
p √
15) n pα α2 αn
1 · p2 · · · · · pn . 16)
1
ab.
tg xn − lnn (1 + x) tg xn − xn xn − lnn (1 + x)
= + .
xn+1 xn+1 xn+1
n √1 .
Se obţine limita 2. 5) e
√
3
2
R: 1) 6 . 2) Putem scrie
1 1
x2 1
1
e x(x+1) − 1
2
x e −e
x x+1 = · e x+1 · 1 .
x (x + 1) x(x+1)
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCŢII 46
lim f (x, y) = `
(x,y)→(x0 ,y0 )
d.d. pentru orice ε > 0 există un δ (ε) > 0, a.ı̂. pentru orice (x, y) ∈ E pentru care
x
4) lim = 1. 5) lim (2x + 3y − 2z) = 4.
(x,y)→(2,2) y (x,y,z)→(−1,2,0)
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCŢII 47
R: 1) Vom arăta că pentru orice ε > 0 există un δ (ε) > 0, a.ı̂. pentru orice (x, y) ∈ R2
pentru care
|x − 2| < δ (ε) , |y − 4| < δ (ε) , |(2x + 3y) − 16| < ε.
Într-adevăr,
Fie ε > 0. Luăm δ (ε) = 6ε . Atunci pentru |x − 2| < δ (ε) şi |y − 4| < δ (ε)
ε ε 5ε
|(2x + 2y) − 16| < 2 + 3 = < ε.
6 6 6
2) Este suficient să luăm δ (ε) = 7ε . 3) δ (ε) = 7ε .
R: Vom arăta că pentru şiruri diferite convergente la 0, obţinem limite diferite. Fie
xn = n1 , n2 . Observăm că punctele xn sunt situate pe dreapta y = 2x şi lim f (xn ) = −3.
Fie apoi x0n = n1 , − n1 . Punctele x0n sunt situate pe dreapta y = −x şi lim f (x0n ) = 0.
R:Vom arăta
că pentru şiruri diferite convergente la 0, obţinem limite diferite. Fie
xn = n1 , √1n . Observăm că punctele xn sunt situate pe parabola y 2 = x şi lim f (xn ) =
−3. Fie apoi x0n = n1 , √2n . Punctele x0n sunt situate pe parabola y 2 = 4x şi lim f (x0n ) =
3.
R: În adevăr,
lim lim f (x, y) = 0, lim lim f (x, y) = 0.
y→0 x→0 x→0 y→0
my 2 m
lim f (x, y) = lim = .
(x,y)→(0,0) y→0 (m2 + 1) y 2 1 + m2
Pentru diferite valori ale lui m se obţin valori diferite ale limitei, deci f nu are limită ı̂n
origine.
3.21 Să se cerceteze existenţa limitelor iterate şi a limitei ı̂n origine pentru următoarele
funcţii:
xy 1 1
1) f (x, y) = 2 . 2) f (x, y) = x sin + y cos .
x + y2 y x
2x − 3y + x2 + y 2 2xy 2
3) f (x, y) = . 4) f (x, y) = 2 .
x+y 2x + 5y 4
y 2 − 2x x − y + 2x2 + y 2 1
5) f (x, y) = . 6) f (x, y) = . 7) f (x, y) = x cos .
y 2 + 2x x+y y
1 1 sin x3 + y 3
8) f (x, y) = (x + y) sin sin , 9) f (x, y) = ,
x y x2 + y 2
(x + y) tg x2 + y 2 xyz
10) f (x, y) = p . 11) f (x, y, z) = 3 .
x2 + y 2 x + y3 + z3
x2 + y 2 − 1
12) f (x, y) = p . 13) f (x, y) = 1 + x2 y 2 x2 +y 2
.
x2 + y 2 + 1 − 1
1 − cos x2 + y 2
14) f (x, y) = .
x2 y 2 (x2 + y 2 )
R: 1) Există limitele iterate şi sunt egale cu 0, dar nu există limta ı̂n origine. 2) Nu
există limitele iterate, deoarece sin y1 nu are limită pentru y → 0 şi cos x1 nu are limită
pentru x → 0. Funcţia are ı̂nsă limită ı̂n origine, deoarece
1 1
0 ≤ |f (x, y)| ≤ |x| · sin + |y| · cos ≤ |x| + |y| → 0.
y x
Dacă limitele iterate există, sunt finite şi distincte nu există limita ı̂n punct. 8) Se ţine
seama că
− |x + y| ≤ |f (x, y)| ≤ |x + y| .
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCŢII 49
R: Fie (x, y) ı̂n interiorul discului cu centrul ı̂n punctul (1, 0) şi de rază r. Obţinem
x = 1 + r cos θ, y = r sin θ, θ ∈ [0, 2π). Deci
ln (x + ey ) ln 1 + r cos θ + er sin θ
lim q = lim = ∞.
(x,y)→(1,0) 2 r→0 r
(x − 1) + y 2
2) Avem
sin xy sin xy
lim = lim · y = 2.
(x,y)→(0,2) x (x,y)→(0,2) xy
y x x+y
3) lim 1+ . 4) lim .
(x,y)→(∞,k) x (x,y)→(∞,∞) x2 + y 2
1
R: 1) Deoarece x2 + y 2 sin xy ≤ x2 + y 2 , limita este 0. 2) Funcţia nu are limită.
De exemplu, pe dreapta y = mx se obţine o limită ce depinde de m. 3) Limita este ek .
4) Putem presupune x + y > 1. Limita este 0.
Capitolul 4
Funcţii continue
R: 1) α = − 31 . 2) α = −1.
4.2 Să se determine α real a.ı̂. următoarele funcţii să fie continue ı̂n punctele indicate:
1) f : R → R, definită prin
(
α(1−cos x)
x2 , x 6= 0,
f (x) = α2
, x0 = 0.
2 , x = 0,
3) f : R → R, definită prin
1
50
CAPITOLUL 4. FUNCŢII CONTINUE 51
4) f : R → R, definită prin
2x+2 −16
f (x) = 4x −16 , x 6= 2,
, x0 = 2.
α, x = 2,
6) f : R → R, definită prin
1
(x + ex ) x , x < 0,
f (x) = e2 , x = 0, , x0 = 0.
(sin x + cos x) αx , x > 0,
R: 1) α ∈ {0, 1}. 2) α ∈ 0, 12 . 3) α = 1. 4) α = 12 . 5) α = −3e3 . 6) α = 2.
Să se studieze continuitatea, să se arate că f ([0, 1]) este un interval şi că f nu are
proprietatea lui Darboux.
√
R: Punctul√x0 ∈ [0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d. x0 = 1 − x0 ,
adică x0 = 1−2 5 este singurul punct de continuitate al lui f . Pentru orice x ∈ [0, 1],
√
x, 1 − x ∈ [0, 1], deci f ([0, 1]) ⊂ [0, 1]. Fie y ∈ [0, 1]. Dacă y ∈ Q, există x = y 2 (x ∈ Q)
CAPITOLUL 4. FUNCŢII CONTINUE 52
R: Într-adevăr,
1
|xn − x0n | = .
(n + 1) (n + 2)
Punctele xn şi x0n sunt oricât de apropiate pentru n suficient de mare, ı̂nsă
1
|f (xn ) − f (x0n )| = 1 + > 1,
(n + 1) (n + 2)
4.9 Să se arate că funcţia f : [a, e] → R, a > 0, definită prin f (x) = ln x, este uniform
continuă pe [a, e].
R: Funcţia f este continuă pe intervalul [a, e] mărginit şi ı̂nchis, deci este uniform
continuă pe acest interval.
4.10 Să se arate că funcţia f : (0, 1) → R, definită prin f (x) = ln x, este nu uniform
continuă pe (0, 1).
1 1
R: Fie xn = n, x0n = n2 +1 .Avem |xn − x0n | < δ, dar
n2 + 1
0
|f (xn ) − f (xn )| = ln → ∞.
n
4.11 Să se studieze uniforma continuitate a funcţiei f : R → R, definită prin f (x) =
x sin2 x2 .
R: Fie r r
π 0 π
xn = (4n + 1) , xn = (4n + 3) .
2 2
Avem
π
|xn − x0n | = p π
p →0
(4n + 1) 2 + (4n + 3) π2
şi r r
π π
|f (xn ) − f (x0n )| = (4n + 1) − (4n + 3) → 0.
2 2
00
√
Dar, pentru xn = 2nπ, avem
r
π √
|f (xn ) − f (xn )| = (4n + 1) − 2nπ · 0 → ∞.
00
2
Aşadar, f nu este uniform continuă pe R.
4.12 Să se studieze uniforma continuitate a următoarelor funcţii:
1) f : (0, 1) → R, f (x) = ln x. 2) f : [a, e] → R, f (x) = ln x, a > 0.
1 1
3) f : 0, → R, f (x) = sin . 4) f : R → [−1, 1] , f (x) = sin x2 .
π x
1
5) f : [0, 1] → R, f (x) = 2 . 6) f : R → [−1, 1] , f (x) = cos x.
x −x−2
1
7) f : (0, 1) → R+ , f (x) = . 8) f : [0, ∞) → R, f (x) = x2 .
x
R: 1) Nu. 2) Da. 3) Nu. 4) Nu. 5) Da. 6) Da, se ţine seama că
x − x0
0
|cos x − cos x | ≤ 2 sin ≤ 2 |x − x0 | .
2
1 1
7) Nu, este suficient să luăm xn = n şi x0n = n+1 . 8) Nu, este suficient să luăm xn = n
şi x0n = n + n1 .
CAPITOLUL 4. FUNCŢII CONTINUE 54
este continuă pe R2 .
R: Funcţia este continuă ı̂n orice punct ı̂n care x2 + y 2 6= 0, adică ı̂n orice punct cu
excepţia originii. Rămâne de verificat numai continuitatea ı̂n origine, ceea ce revine la a
arăta că funcţia are limită ı̂n origine şi aceasta este egală cu 0. Avem, ı̂nsă:
2 3
x y |x| |y| 1
2 2
x2 + y 2 < x2 + y 2 · |x| · y ≤ 2 · |x| · y ,
este continuă pe R2 .
R: Funcţia este continuă ı̂n orice punct ı̂n care x2 + y 2 6= 0, adică ı̂n orice punct cu
excepţia originii. Rămâne de verificat numai continuitatea ı̂n origine, ceea ce revine la a
arăta că funcţia are limită ı̂n origine şi aceasta este egală cu 0. Putem scrie:
sin x3 + y 3 sin x3 + y 3 x3 + y 3
= · 2 .
x2 + y 2 x3 + y 3 x + y2
sin(x3 +y 3 )
Însă, pentru (x, y) → (0, 0) avem lim x3 +y 3 = 1 şi
3
x + y 3 |x|3 + |y|3
x2 + y 2 ≤ x2 + y 2 < |x| + |y| .
R: Fie (x0 , y0 ) ∈ R2 . Funcţiile f (x, y0 ) şi f (x0 , y) sunt continue ı̂n orice punct.
Funcţia f (x, y) nu are limită ı̂n origine.
2) f (x, y) = (1 + xy) x+ y
, x > 0, y > 0,
1, x = 0 sau y = 0.
3 3
R: 1) Se ţine seama că 1 − cos x3 + y 3 = 2 sin2 x +y
2 . Funcţia este continuă. 2)
Putem scrie h i √x+xy
√
√ 1√ 1 y
(1 + xy) x+ y = (1 + xy) xy
xy √ √ √
şi √x+ √ ≤
y
xy x + y . Funcţia este continuă.
`2 m2 n2
lim f (`t, mt, nt) = ,
t→0 `6 + m6 + n6
deci depinde de direcţie, rezultă că f nu are limită ı̂n origine. Funcţia este continuă pe
R3 \ {(0, 0, 0)}.
Capitolul 5
R: 1) f 0 (0) = 2. 2) f 0 (2) = 98 .
5.3 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
√ √
1) f (x) = x4 + 5x3 − 8. 2) f (x) = x2 + x − 3 x.
x−1
3) f (x) = x cos x. 4) f (x) = x2 +1 .
sin x x2
5) f (x) = 2+cos . 6) f (x) = ln x+1 .
q x 2
3 1−x2
7) f (x) = 1+x2 . 8) f (x) = ex cos x
.
R: Se obţine:
1 1
1) f 0 (x) = 4x3 + 15x2 . 2) f 0 (x) = 2x + √ − √
3 x 2
.
2 x 3( )
2
3) f 0 (x) = cos x − x sin x. 4) f 0 (x) = − x(x−2x−1
2 +1)2 .
2 cos x+1 1 x+2
5) f 0 (x) = (2+cos x)2
0
. 6) f (x) = x x+1 .
r 2
1+x2
0
− 43 (1+x
x 3
7) f (x) = 2 )2 . 1−x2
2
8) f 0 (x) = 2x cos x − x2 sin x ex cos x .
56
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 57
R: Se obţine:
1) f 0 (x) = √ cos2x . 2) f 0 (x) = cos23 x .
(4 sin x−1)
√
3) f 0 (x) = x2 + k. 4) f 0 (x) = sh2 15 x
ch3 15x
.
0 x x 0 x+1 −x
5) f (x) = e arctg e . 6) f (x) = x e (ln x) (ln x − 1).
√ nxn−1
7) f 0 (x) = a2 − x2 . 8) f 0 (x) = 2√ x2n +1
.
2 x(x−3) 1
R: 1) f 0 (x) = cos x√ . 2) f 0 (x) = x4 −1 . 3) f 0 (x) = x3 +1 .
q sin x
x
4) f 0 (x) = 4x b−x .
1) f (x) = − arcsin x
+ ln 1+√x1−x2 .
√x 2
2) f (x) = ln x4 + x2 + 1 + √23 arctg 2x√+1 3
.
3) f (x) = 4(x2x+1)2 + 8(x3x
2 +1) + 3
8 arctg x.
p √ p
5 2 13 2 + 8x + 1) .
4) f (x) = 2 (2x + 8x + 1) − √ 2
ln 2 (x + 2) + (2x
R: Se obţine:
3
1) f 0 (x) = arcsin
x2
x
. 2) f 0 (x) = x2x +3x
4 +x2 +1 .
1 √ 5x−3
3) f 0 (x) = (x2 +1) 0
3 . 4) f (x) =
2x2 +8x+1
.
5.7 Să se arate că derivata unei funcţii pare este o funcţie impară, iar derivata unei
funcţii impare este o funcţie pară.
5.8 Să se arate că derivata unei funcţii periodice este o funcţie periodică.
R: Se obţine:
2 2x
1) f 00 (x) = 56x6 + 210x4 . 2) f 00 (x) = 1−x2 +√ arcsin x.
(1−x2 )3
2 2
x
3) f 00 (x) = 2ex + 4x2 ex . 4) f 00 (x) = − √ .
(a2 +x2 )3
5) f 00 (x) = 2 arctg x + 2 x2x+1 . 6) f 00 (x) = 2 cos 2x.
(n) α−n
12) Avem: f (x) = α (α − 1) · · · (α − n + 1) (1 + x) .
R: Se aplică regula lui Leibniz. Se obţine: f (20) (x) = x2 sin x − 40x cos x − 380 sin x.
5.16 Utilizând regula lui Leibniz, să se calculeze derivatele de ordinul n ale funcţiilor:
1) f (x) = x · ex . 2) f (x) = x2 · e−2x . 3) f (x) = 1 − x2 cos x.
4) f (x) = 1+x
√ .
x
5) f (x) = x3 ln x.
0
Deci S = − ff (2)
(2)
= − 49
31 .
5.18 Să se determine cu cât se modifică (aproximativ) latura unui pătrat dacă aria sa
creşte de la 9 m2 la 9, 1 m2 .
√
R: Dacă x este aria pătratului şi y latura sa, atunci y = x. Se dau: x0 = 9, h = 0, 1.
Creşterea laturii pătratului este dată de:
1
y − y0 ≈ dy = f 0 (x) · h = √ · 0, 1 = 0, 016 m.
2 9
5.19 Să se găsească creşterea y −y0 şi diferenţiala dy ale funcţiei y = 5x+x2 ı̂n punctul
x0 = 2, dacă h = 0, 001.
5.21 Să se calculeze diferenţiala funcţiei y = √2 ı̂n punctul x0 = 9, pentru h = −0, 01.
x
R: Se obţine:
n 1
1) df (x) = − xn+1 dx. 2) df (x) = ln x dx. 3) df (x) = (1−x)2
dx.
2 −x
4) df (x) = x2 −1 dx. 5) df (x) = x (2 − x) e dx. 6) df (x) = ex (sin x + cos x) dx.
5.26 Fie a1 , a2 , . . . , an ∈ (0, ∞) şi ax1 + ax2 + · · · + axn ≥ n pentru orice x ∈ R. Să se
arate că atunci a1 · a2 · · · · · an = 1.
R: Fie funcţia f : R → R, definită prin f (x) = ax1 + ax2 + · · · + axn . Avem că
f (x) ≥ n = f (0), ∀x ∈ R, deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f şi conform
teoremei lui Fermat: f 0 (0) = 0.
2 2
5.27 Fie a, b ∈ (0, ∞) \ {1} a.ı̂. ax · b + bx · a ≥ 2ab, pentru orice x ∈ R. Să se arate
că ab = 1.
2 2
R: Fie uncţia f : R → R, definită prin f (x) = ax · b + bx · a. Avem că f (x) ≥
2ab = f (1), ∀x ∈ R, deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f şi conform teoremei
lui Fermat: f 0 (1) = 0.
5.28 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţia f : 0, π2 → R,
definită prin
cos x, x ∈ 0, π4 ,
f (x) =
sin x, x ∈ π4 , π2 .
π
R: Funcţia nu este derivabilă ı̂n 4.
5.29 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţiile f : [0, 2] → R,
definite prin:
3
1) f (x) = |x − 1| . 2) f (x) = |x − 1| .
R: 1) Nu. 2) Da, c = 1.
5.30 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţiile f : − π2 , π2 → R,
definite prin:
1) f (x) = |sin x| . 2) f (x) = sin3 x .
R: 1) Nu. 2) Da, c = 0.
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 61
dn
n
5.31 Să se arate că polinomul lui Legendre Pn (x) = dxn x2 − 1 are n rădăcini dis-
tincte ı̂n intervalul (−1, 1).
n
R: Se aplică de n ori teorema lui Rolle funcţiei f (x) = x2 − 1 .
5.32 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b) şi a.ı̂. f (a) =
f (b). Să se arate că există c ∈ (a, b) a.ı̂. f (a) − f (c) = f 0 (c) (c − a).
a0 2a1 22 a2 2n an
+ + + ··· + = 0.
1 2 3 n+1
Să se arate că funcţia f : 1, e2 → R, definită prin f (x) = a0 +a1 ln x + a2 ln2 x + · · · +
an lnn x se anulează cel puţin ı̂ntr-un punct din intervalul 1, e2 .
a1 ln2 x an lnn+1 x
R: Se aplică teorema lui Rolle funcţiei g (x) = a0 ln x + 2 + ··· + n+1 .
5.34 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b). Să sea arate că
există c ∈ (a, b) aı̂.
a + b − 2c
f 0 (c) = .
(c − a) (c − b)
R: Se aplică teorema lui Rolle funcţiei g (x) = ef (x) (x − a) (x − b) pe intervalul [a, b].
Să se determine m, n, p ∈ R a.ı̂. f să satisfacă ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul
[−1, 1] şi să se găsească valoarea constantei c ı̂n acest caz.
R: n = 4, m = 4, p = −7, c = 72 .
5.36 Fie f, g : [a, b] → R două funcţii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) şi cu
f (a) = f (b). Să se arate că ecuaţia f (x) g 0 (x) + f 0 (x) = 0 are cel puţin o soluţie ı̂n
intervalul (a, b).
R: Fie h : [a, b] → R, definită prin h (x) = f (x) eg(x) , care este o funcţie Rolle. Există
deci c ∈ (a, b) a.ı̂. h0 (c) = 0. Dar h0 (x) = f 0 (x) eg(x) + f (x) g 0 (x) eg(x) .
5.37 Fie f : [a, b] → R o funcţie de trei ori derivabilă pe [a, b] a.ı̂. f (a) = f (b) = 0 şi
f 0 (a) = f 0 (b) = 0. Să se arate că există cel puţin un punct c ∈ (a, b) a.ı̂. f 000 (c) = 0.
R: Aplicăm teorema lui Rolle. Există d ∈ (a, b) a.ı̂. f 0 (d) = 0. Există apoi c1 ∈ (a, d)
şi c2 ∈ (d, b) a.ı̂. f 00 (c1 ) = 0 şi f´00 (c2 ) = 0. Deci există c ∈ (c1 , c2 ) a.ı̂. f 000 (c) = 0.
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 62
1 2 sin2 x − x2 cos2 x
− ctg x =
x2 x2 sin2 x
2 1
şi se aplică de patru ori regula lui l0 Hospital. Se obţine 3. 8) Luăm x = t, cu t → 0
pentru x → ∞. Se obţine 12 . 9) 1e .
5.48 Să se determine o funcţie polinomială de gradul trei a.ı̂. f (0) = 1, f 0 (0) = 1,
f 00 (0) = 2 şi f 000 (0) = 6.
5.49 Să se găsească primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funcţiei f (x) = ex după
puterile binomului x + 1.
1 1 1 2 1 3 1 4
R: P4 (x) = e + e (x + 1) + 2e (x + 1) + 6e (x + 1) + 24e (x + 1) .
5.50 Să se găsească primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funcţiei f (x) = ln x după
puterile binomului x − 1.
1 2 1 3 1 4
R: P4 (x) = (x − 1) − 2 (x − 1) + 3 (x − 1) − 4 (x − 1) .
R: Avem dezvoltările:
P
n
xk xn+1 θx
1) ex = k! + (n+1)! e .
k=0
P
n
x 2k−1
x 2n+1
2) sin x = (−1)k−1 (2k−1)! + (−1)n (2n+1)! sin(θx).
k=1
P
n
x2k
x 2n+2
3) cos x = (−1)k (2k)! + (−1)n+1 (2n+2)! cos(θx).
k=0
P
n k n+1
4) ln(1 + x) = (−1)k−1 xk + (−1)n (n+1)(1+θx)
x
n+1 .
k=1
α
P
n
α(α−1)···(α−k+1) k α(α−1)···(α−n) n+1
5) (1 + x) = 1 + k! x + (n+1)! x (1 + θx)α−n+1 , cu θ ∈
k=1
(0, 1).
R: Avem
n+1
|x| 1
|Rn (x)| = eθx < , |x| ≤ 1.
(n + 1)! 1000
3 1
Dar cum θx < 1, eθx < e < 3 şi deci |Rn (x)| < (n+1)! < 1000 pentru n ≥ 6.
√
5.54 Să se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funcţia f (x) = a + x, a > 0,
x > −a.
√ 1
R: Funcţia se mai scrie: f (x) = a 1 + xa 2 . Se obţine:
" #
√ x Xn k
k−1 1 · 3 · · · · · (2k − 3) x
f (x) = a 1 + + (−1) + Rn (x) .
2a k! · 2k a
k=2
R: Avem
1 · 3 · · · · · (2n − 1) xn+1 1 · 3 · · · · · (2n − 1)
1
|Rn (x)| = 1 ≤ < .
(n + 1)! · 2 n+1 (1 + θx) 2
n+ (n + 1)! · 2 n+1 16
Se obţine n ≥ 2.
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 65
1
R: 1) 12 . 2) 4. 3) cos a. 4) 13 . 5) − 12
1
.
R: Se obţine:
1) fx0 (1, 1) = −3, fy0 (1, 1) = 3. 2) fx0 (1, 1) = 21 , fy0 (1, 1) = − 12 .
√
3) fx0 π4 , 0 = 12 2, fy0 π4 , 0 = 0. 4) fx0 (1, 1) = 13 , fy0 (1, 1) = 23 .
5) fx0 (2, 1) = √23 , fy0 (2, 1) = − √13 . 6) fx0 (4, 1) = 13 , fy0 (4, 1) = − 23 .
R: Se obţine:
1) fx0 (x, y) = 3x2 − 3ay, fy0 (x, y) = 3y 2 − 3ax.
2y −2x
2) fx0 (x, y) = (x+y) 0
2 , fy (x, y) =
(x+y)2
.
3) fx0 (x, y) = √ 2 2 , fy0 (x, y) = √ −y
x
2 2
.
x −y x −y
y2 x2
4) fx0 (x, y) = √ 3
, fy0 (x, y) = √ .
(x2 +y 2 ) (x2 +y 2 )3
5) fx0 (x, y) = √ 21 2 , fy0 (x, y) = √ y √ .
x +y x2 +y 2 x+ x2 +y 2
y x
6) fx0 (x, y) = − x2 +y 0
2 , fy (x, y) = x2 +y 2 .
y sin x y y
7) fx0 (x, y) = − x2 e cos x , fy0 (x, y) = x1 esin x cos xy .
y
√ 2
√
xy√2
8) fx0 (x, y) = 2 2 2 2
, fy0 (x, y) = − 2 x2 √2 2 2 .
(x +y ) x −y (x +y ) x −y
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 66
5.61 Să se calculeze, utilizând definiţia, următoarele derivate parţiale de ordinul doi:
∂2f p ∂2f p
1) (1, 1) , unde f (x, y) = x2 + y 2 . 2) (−2, 2) , unde f (x, y) = 3 x2 y.
∂y∂x ∂x∂y
∂2f π ∂2f
3) , 0 , unde f (x, y) = x sin (x + y) . 4) (1, 1) , unde f (x, y) = xy ln x.
∂x∂y 4 ∂x∂y
R: 1) Deoarece
∂f ∂f
∂2f (1, y) − ∂x (1, 1)
(1, 1) = lim ∂x ,
∂y∂x y→1 y−1
1 1
√
2 π
se obţine − 2√ 2
. 2) 9 . 3) 2 1 − 4 . 4) 1.
R: Se obţine:
1) fx0 (x, y, z) = 3x2 y 2 z + 2, fy0 (x, y, z) = 2x3 yz − 3, fz0 (x, y, z) = x3 y 2 + 1.
z z z
2) fx0 (x, y, z) = xz (xy) , fy0 (x, y, z) = yz (xy) , fz0 (x, y, z) = (xy) ln (xy).
x y
3) fx0 (x, y, z) = √ 2 2 2 , fy0 (x, y, z) = √ 2 2 2 ,
x +y +z x +y +z
z
fz0 (x, y, z) = √ .
x2 +y 2 +z 2
xy xy
4) fx0 (x, y, z) = y z xy
ln z, fy0 (x, y, z) = xz xy ln z, fz0 (x, y, z) = z z .
5.63 Să se arate că următoarele funcţii sunt omogene şi apoi să se verifice relaţia lui
Euler:
x+y
1) f (x, y) = ax2 + 2bxy + cy 2 . 2) f (x, y) = √3
.
x2 +y 2
x
3) f (x, y) = x2 +y2 . 4) f (x, y) = x − y ln x−y
2 2
.
2 2
y 2 2
y x+y
5) f (x, y) = x + y sin x . 6) f (x, y) = x − y e . x
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 67
5.64 Să se arate că dacă u = f (x, y, z) este o funcţie omogenă de gradul de omogenitate
m, care admite derivate parţiale de ordinul doi continue pe D ⊂ R3 , atunci:
Să se arate că deşi nu sunt satisfăcute ipotezele teoremei lui Schwarz, totuşi
∂2f ∂2f
(0, 0) = (0, 0) .
∂x∂y ∂y∂x
R: Să observăm că teorema lui Schwarz dă condiţii suficiente nu şi necesare pentru
egalitatea derivatelor mixte.
Deoarece pentru x > 1, ln x > x, avem
s s
x2 x2 x2 p
2 2 2
0 < y ln 1 + 2 = 2y ln 1 + 2 < 2y 1 + 2 = 2 |y| x2 + y 2 ,
y y y
deci
lim f (x, y) = f (x, y) = 0,
(x,y)→(0,0)
apoi
( (
2xy 2 x2 2xy 2
∂f x2 +y 2 , y=6 0, ∂f 2y ln 1 + y2 − x2 +y 2 , y=6 0,
(x, y) = (x, y) =
∂x 0, y = 0, ∂y 0, y = 0,
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 68
şi
∂f ∂f
∂2f ∂x (x, 0) − ∂x (0, 0)
(0, 0) = lim = 0,
∂x∂y x→0 x
∂f ∂f
∂2f ∂x (0, y) − ∂x (0, 0)
(0, 0) = lim = 0.
∂y∂x y→0 y
Dar (
4x3 y
∂2f (x2 +y 2 )2
, y=6 0,
(x, y) =
∂y∂x 0, y = 0,
nu este continuă ı̂n origine.
5.68 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi, ı̂n origine, ale funcţiei:
m n
f (x, y) = (1 + x) (1 + y) .
∂ m+n f x+y
m n
(x, y) , unde : 1) f (x, y) = . 2) f (x, y) = x2 + y 2 ex+y .
∂ y∂x x−y
R: 1) Prin inducţie după n şi apoi după m, se obţine:
∂ m+n f n mx + ny
m n
(x, y) = (−1) · 2 (m + n − 1)! · m+n+1 .
∂y ∂x (x − y)
2) Se obţine:
∂ m+n f
m n
(x, y) = x2 + y 2 + 2 (mx + ny) + m (m − 1) + n (n − 1) ex+y .
∂y ∂x
5.70 Să se arate că funcţiile:
q
y 1 2 2
1) u = arctg , 2) u = ln , unde r = (x − a) + (y − b) ,
x r
satisfac ecuaţia lui Laplace:
∂2u ∂2u
+ 2 = 0.
∂x2 ∂y
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 69
5.71 Să se arate că funcţia u = A sin (aλt + ϕ) sin λx satisface ecuaţia undelor:
∂2u 2
2∂ u
− a = 0.
∂t2 ∂x2
5.72 Să se arate că funcţia
1 x2 +y 2 +z 2
u = √ 3 · e− t
πt
5.73 Se dă funcţia f (x, y) = x2 +xy−y 2 . Să se găsească variaţia şi diferenţiala funcţiei
ı̂n punctul (x0 , y0 ).
5.74 Se dă funcătia f (x, y) = x2 y. Să se calculeze variaţia şi diferenţiala funcţiei ı̂n
punctul (x0 , y0 ) = (1, 2), pentru: 1) (h, k) = (1, 2), 2) (h, k) = (0, 1; 0, 2).
5.75 Utilizând definiţia, să se arate că următoarele funcţii sunt diferenţiabile ı̂n punctele
specificate:
2 2
1) f (x, y) = (x − 1) + y 2 ı̂n (1, 1) . 2) f (x, y) = x2 + (y − 2)
ı̂n (1, 1) .
3) f (x, y) = √ 2z 2 ı̂n (3, 4, 5) . 4) f (x, y) = ln x3 + y 3 ı̂n (0, 1) .
x +y
R: Din
|xy| |xy|
0< p < p = |x| ,
x2 + y2 y2
deducem că f este continuă ı̂n origine. Utilizând definiţia se arată că funcţia are derivate
parţiale ı̂n origine egale cu 0.
Să arătăm că funcţia nu este diferenţiabilă ı̂n origine. Dacă ar fi diferenţiabilă ı̂n
origine, ar avea loc egalitatea:
p
f (x, y) − 0 = 0 (x − 0) + 0 (y − 0) + α (x, y) · x2 + y 2 ,
ı̂n care α (x, y) să aibă limită ı̂n origine egală cu 0. Dar din egalitatea precedentă rezultă
α (x, y) = x2xy+y 2 , funcţie care nu are limită ı̂n origine.
p
5.77 Să se cerceteze dacă funcţia f (x, y) = x2 + y 2 este diferenţiabilă ı̂n origine.
R: Funcţia nu admite derivate parţiale ı̂n origine, deci nu este diferenţiabilă ı̂n origine.
R: df (x, y, z) = yz dx + zx dy + xy dz.
5.80 Să se găsească cu cât se modifică (aproximativ) volumul unui con având raza bazei
x = 10 cm şi ı̂nălţimea y = 30 cm dacă raza se micşorează cu 1 mm, iar ı̂nălţimea creşte
cu 3 mm.
π 2
R: Volumul conului este V = 3 x y. Variaţia volumului este dată de:
π π
V − V0 ≈ dV = 2xy dx + x2 dy = (−600 · 0, 1 + 100 · 0, 3) = −10π cm3 .
3 3
3,01
5.81 Să se calculeze aproximativ (1, 02) .
R: 1) d2 f (x, y) = − y 2 dx2 + 2xy dxdy + x2 dy 2 cos xy.
5.83 Să se calculeze diferenţiala de ordinul doi a funcţiei f (x, y, z) = sin (x − 2y + z).
5.85 Aplicând formula de derivare a funcţiilor compuse, să se calculeze F 0 (x0 ), ştiind
că F (x) = f (u (x) , v (x)) ı̂n care:
1) z = e3x+2y , x = cos t, y = t2 .
2) z = xy , x = et , y = ln t.
√
3) z = ln sin √xy , x = 3t2 , y = t2 + 1.
dz
5.87 Să se găsească dt dacă:
2
+y 2 1 x
1) z = ex , x = a cos t, y = a sin t. 2) z = ln , x = tg2 t, y = ctg2 t.
2 y
du
5.88 Să se găsească dt dacă:
1) u = xyz, x = t2 + 1, y = ln t, z = tg t.
2) u = √ 2z 2 , x = R cos t, y = R sin t, z = H.
x +y
dz
5.89 Să se găsească dx dacă z = uv , unde u = sin x, v = cos x.
∂z dz
5.90 Să se găsească ∂x şi dx dacă z = xy , unde y = ϕ (x).
∂z ∂z
5.91 Să se găsească ∂x şi ∂y , dacă z = f (u, v), unde u = x2 + y 2 şi v = exy .
∂z ∂z
5.92 Să se găsească ∂u şi ∂v , dacă z = arctg xy , unde x = u sin v şi y = u cos v.
5.95 Să se arate că dacă z = f (x + ay), unde f este o funcţie diferenţiabilă, atunci
∂z ∂z
=a .
∂y ∂x
5.96 Să se arate că funcţia w = f (u, v), unde f este o funcţie diferenţiabilă şi u =
x + at, v = y + bt, satisface ecuaţia:
∂w ∂w ∂w
=a +b .
∂t ∂x ∂y
5.97 Să se arate că funcţia z = yf x2 − y 2 , unde f este o funcţie diferenţiabilă,
satisface ecuaţia:
1 ∂z 1 ∂z z
+ = 2.
x ∂x y ∂y y
5.98 Să se arate că funcţia z = xy+f xy , unde f este o funcţie diferenţiabilă, satisface
ecuaţia:
∂z ∂z
x +y = xy + z.
∂x ∂y
x2
5.99 Să se arate că funcţia z = ey f ye 2y2 , unde f este o funcţie diferenţiabilă,
satisface ecuaţia:
∂z ∂z
x2 − y 2 + xy = xyz.
∂x ∂y
5.100 Să se arate că funcţia z = xf xy + g xy , unde f şi g sunt o funcţii de două ori
diferenţiabile, satisface ecuaţia:
∂2z ∂2z 2
2∂ z
x2 + 2xy + y = 0.
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
√
5.101 Să se arate că funcţia z = f (xy) + xy · g xy , unde f şi g sunt o funcţii de
două ori diferenţiabile, satisface ecuaţia:
∂2z ∂2z
x2 2
− y 2 2 = 0.
∂x ∂y
∂z ∂ 2 z ∂z ∂ 2 z
= .
∂x ∂x∂y ∂y ∂x2
1) z = f (u) , u = x2 + y 2 . 2) z = uv , u = xy , v = xy.
3) z = f (u, v) , u = ax, v = ay. 4) z = f (u, v) , u = xey , v = yex .
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 73
5.106 Să se găsească polinomul Taylor de gradul n asociat funcţiei f (x, y) = ex+y ı̂n
punctul (1, −1).
R: Avem:
n
X n X
X k
1 1
Tn (x, y) = 1 + [(x − 1) + (y + 1)]k = (x − 1)k−i (y + 1)i .
k! i=0
i!(k − i)!
k=1 k=0
f (x, y) = x3 − 2y 3 + 3xy
R: Avem:
2 2
f (x, y) = 9 (x − 1) − 21 (y − 2) + 3 (x − 1) + 3 (x − 1) (y − 2) − 12 (y − 2) +
3 3
+ (x − 1) − 2 (y − 2) .
CAPITOLUL 5. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE 74
5.112 Să se găsească polinoamele Taylor de gradul 3 asociate, ı̂n origine, funcţiilor:
R: 1) T3 (x, y) = y + xy − 16 y 3 + 21 x2 y. 2) T3 (x, y) = 1 − 12 y 2 − 21 x2 .
R: Avem
√
√ 2 1 1 h i
T3 (x, y) = 2+ [(x − 1) + (y − 1)]+ √ (x − 1)2 − 2 (x − 1) (y − 1) + (y − 1)2 .
1! 2! 2 2
5.114 Să se deducă formule aproximative (exacte până la termeni de gradul doi ı̂n x şi
y) pentru funcţiile:
q
(1+x)m +(1+y)n
1) f (x, y) = arctg 1−x
1−y , 2) f (x, y) = 2 ,
3) Deoarece
√ Fy0 (4; 2) = −8 6= 0, dacă luăm U = (1, ∞) şi V = (1, ∞), funcţia
f (x) = x este continuă şi f (4) = 2.
6.2 Să se arate că ecuaţia F (x, y; z) = x2 + y 2 − z 2 − 3xyz = 0 admite numai două
soluţii z = z1 (x, y) şi z = z2 (x, y) continue şi diferenţiabile pe o vecinătate a punctului
(0, 1).
75
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 76
2
3
1) F (x; y) = xp + y 2 − 3 x2 + y 2 + 1 = 0.
2) F (x; y) = ln x2 + y 2 − a arctg xy = 0, a 6= 0.
3) F (x; y) = x2 + y 2 + ln x2 + y 2 − a2 = 0.
dy d2 y 2 2
x+ay d2 y (a2 +1)(x2 +y2 )
R: 1) dx = − xy şi dx2 = − x y+y
3 . 2) dy
dx = ax−y , dx2 = (ax−y)3
.
dy d2 y 2 2
3) dx = − xy , dx 2 = − x y+y
3 .
dy d2 y d3 y
6.4 Să se calculeze dx , dx2 şi dx3 dacă
x2 y2
+ − 1 = 0.
a2 b2
dy 2 d2 y 4 d3 y 6
R: dx = − ab 2xy , dx2 = − a2by3 şi dx3 = − a3b4 yx5 .
dy
6.5 Să se calculeze dx dacă F (x; y) = y x − y + 1 = 0.
dy y x ln x
R: dx = 1−xy x−1 .
6.6 Ecuaţiile:
1) F (x, y; z) = x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3 = 0,
2) F (x, y; z) = x cos y + y cos x + z cos x − 1 = 0,
3) F (x, y; z) = x + y + z − ez = 0,
4) F (x, y; z) = z 2 − xey − yez − zex = 0,
∂z ∂z
definesc funcţii z = z (x, y). Să se calculeze: ∂x şi ∂y .
∂z x2 −yz ∂z 6y 2 −3xz−2
R: 1) ∂x = xy−z 2 , ∂y = 3(xy−z 2 ) .
∂z z cos x−cos y ∂z x sin y−cos z
2) ∂x = cos x−y sin z , ∂y = cos x−y sin z .
∂z ∂z 1 ∂z ey +zex ∂z xey +ez
3) ∂x = ∂y = ez −1 . 4) ∂x = 2z−yez −ex , ∂y = 2z−yez −ex .
6.7 Ecuaţiile:
y
1) xey + yex + zex = 1, 2) x − z + arctg = 0, 3) sin xy − exy − x2 y = 0.
z−x
∂z
definesc funcţii z = z (x, y). Să se calculeze ∂x .
xy
R: 1) ∂z
∂x = −y − z − ey−x . 2) ∂z
∂x = 1. 3) ∂z
∂x = − y(e +2x−cos xy)
x(exy +x−cos xy) .
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 77
6.8 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi cele de ordinul al doilea ale
funcţiei z = z (x, y) definită de ecuaţia
x2 y2 z2
+ + − 1 = 0.
a2 b2 c2
2 2
∂2z c4 (b2 −y 2 ) ∂2z
4
∂2z c4 (a2 −x2 )
R: ∂z
∂x = − ac 2xz , ∂z
∂y = − cb2 yz , ∂x2 =− a2 b2 z 3 , ∂x∂y = − ac2 bxy
2 z3 , ∂y 2 =− a2 b2 z 3 .
6.9 Să se calculeze dz şi d2 z dacă funcţia z = z (x, y) este definită de ecuaţia:
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
y y 2 −a2 x2 −a2
R: dz = − xz dx − x dy, d2 z = z3 dx2 − 2 xy
z 3 dxdy + z3 dy 2 .
6.10 Să se calculeze dz şi d2 z ı̂n punctul (2, 0; 1) dacă funcţia z = z (x, y) este definită
de ecuaţia:
2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8 = 0.
4
R: dz (2, 0) = 0, d2 z (2, 0) = 15 dx2 + dy 2 .
6.16 Ecuaţia
ln x2 + y 2 + z 2 + arcsin (ax + by + cz) = 1
∂z ∂z ∂2z
defineşte funcţia z = z (x, y). Să se calculeze ∂x , ∂y , ∂x∂y .
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 78
6.17 Ecuaţia F x + yz , y + xz = 0 defineşte funcţia z = z (x, y). Să se arate că:
∂z ∂z
x +y = z − xy.
∂x ∂y
x y
6.18 Ecuaţia F z, z = 0 defineşte funcţia z = z (x, y). Să se arate că:
∂z ∂z
x +y = z.
∂x ∂y
x2 + y 2 + z 2 − xz − xy − yz
d2 y = −d2 z = −2yz 3 dx2 .
x2 (y − z)
6.22 Sistemul
F (x, y; u, v) = u + v − x − y = 0,
G(x, y; u, v) = xu + yv − 1 = 0,
pentru x 6= y, defineşte pe u şi v ca funcţii de x şi y. Să se calculeze derivatele parţiale
ale funcţiilor u = u(x, y) şi v = v(x, y).
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 79
R: Pentru a calcula derivatele parţiale ale funcţiilor u = u(x, y) şi v = v(x, y), derivăm
cele două ecuaţii ı̂n raport cu x şi apoi cu y. Se obţin sistemele liniare:
ux + vx = 1, uy + vy = 1,
xux + yvx = −u, xuy + yvy = −v,
6.24 Sistemul
F (x, y; u, v) = x + y + u + v − a = 0,
G(x, y; u, v) = x3 + y 3 + u3 + v 3 − b = 0,
defineşte pe u şi v ca funcţii de x şi y. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi
şi doi ale funcţiilor u = u(x, y) şi v = v(x, y).
R: Obţinem:
v 2 − x2 x2 − u2 v2 − y2 y 2 − u2
ux = , v x = , u y = , v y = .
u2 − v 2 u2 − v 2 u2 − v 2 u2 − v 2
6.25 Sistemul
F (x, y; u, v) = u + v − x = 0,
G(x, y; u, v) = u − yv = 0,
defineşte pe u şi v ca funcţii de x şi y. Să se calculeze du, dv, d2 u şi d2 v.
∂ψ ∂ψ
∂u ∂u ∂v ∂v
= − D(ϕ,ψ) , = D(ϕ,ψ)
.
∂x ∂x
D(u,v) D(u,v)
R: 1) zx = cvx = − x2cy
+y 2 , zy = cvy =
cx
x2 +y 2 . 2) zx = 12 x, zy = − 12 y.
Deci ı̂n orice punct cu excepţia originii, transformarea este regulată şi inversa ei este
p y
r = x2 + y 2 , ϕ = arctg .
x
6.29 Fie E = (0, ∞) × [0, 2π) × R ⊂ R3 şi F = R3 \ {(0, 0, z) , z ∈ R}. Să se arate că
transformarea punctuală:
x = r cos ϕ, y = r sin ϕ, z = z,
este regulată pe E şi să se determine inversa sa ı̂n vecinătatea punctului 1, π4 , 0 ∈ E.
Deci ı̂n orice punct cu excepţia celor de pe axa Oz este regulată şi inversa ei este
p y
r = x2 + y 2 , ϕ = arctg , z = z.
x
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 81
6.30 Fie E = (0, ∞) × [0, 2π) × (0, π) ⊂ R3 şi F = R3 \ {(0, 0, z) , z ∈ R}. Să se arate
că transformarea punctuală:
Deci ı̂n orice punct cu excepţia celor de pe axa Oz este regulată şi inversa ei este
p y z
r = x2 + y 2 + z 2 , ϕ = arctg , θ = arccos p .
x x + y2 + z2
2
u = x2 + y 2 , v = x2 − y 2 .
1) Să se găsească imaginea mulţimii E = (x, y) ∈ R2 | x > 0, y > 0 prin transfor-
marea f .
2) Să se arate că transformarea f este regulată ı̂ntr-o vecinătate a punctului (1, 1).
3) Să se găsească inversa transformării f .
R: 1) F = (u, v) ∈ R2 u + v > 0, u − v > 0 . 2) D(u,v) D(x,y) (1, 1) = −8 6= 0. 3) Inversa
transformării f este:
1 √ 1 √
x = √ u + v, y = √ u − v.
2 2
u = sin (x + y) , v = y 3 ,
nu este regulată pe mulţimea D = − π4 , π4 × − π4 , π4 .
D(u,v)
R: D(x,y) = 3y 2 cos (x + y) = 0 pentru y = 0 sau x + y = ± π2 .
∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ
, , , ,
∂x ∂x ∂y ∂y
1 1
ı̂n punctul
(x0 , y0 ) = 2, 2 , imaginea prin transformarea dată a punctului (ϕ0 , ψ0 ) =
π π
4, 4 .
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 82
D (r, ϕ, ψ) 1
(0, 1, 0) = D(x,y,z) = −1.
D (x, y, z) 1, π2 , π2
D(r,ϕ,ψ)
R: 1) Matricea funcţională
x y z
2x 2y 2z
y+z x+z x+y
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 83
are rangul mai mic decât 3. Relaţia de dependenţă funcţională este: g = f 2 − 2h.
2) Matricea funcţională
1 1 1
1 −1 1
4y 4x + 4z 4y
are rangul mai mic decât 3. Relaţia de dependenţă funcţională este: h = f 2 − g 2 .
R: Matricea funcţională
2x 2y 2z
x2 +y 2 +z 2 x2 +y 2 +z 2 x2 +y 2 +z 2
1 y
y + x2
− yx2 − x1
1
2 2 2
1+( x y
y − x +z ) 1+( x y
y − x +z ) 1+( x y
y − x +z )
are rangul 2.
f (x, y, z) = x + y + z,
g (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + 6xyz,
h (x, y, z) = xy (x + y) + yz (y + z) + zx (z + x) ,
R: Matricea funcţională
1 1 1
3x2 + 6yz 3y 2 + 6xz 3z 2 + 6xy
2 2 2 2 2 2
y + z + 2x (y + z) z + x + 2y (z + x) x + y + 2z (x + y)
are rangul mai mic decât 3. Relaţia de dependenţă funcţională este: f 3 = g + 3h.
6.38 Dacă funcţiile
f, g, h sunt derivabile şi inversabile, atunci funcţiile: u = f yz ,
v = g xz , w = h xy , definite pe D = R \ {(0, 0, 0)}, sunt funcţional dependente pe D.
R: Matricea funcţională
0 1 0
zf − zy2 f 0
− xz2 g 0 0 1 0
xg
1 0
yh − yx2 h0 0
f (x, y, z) = xy − z,
g (x, y, z) = xz + y,
h (x, y, z) = x2 + 1 y 2 + z 2 − x2 − 1 yz − x y 2 − z 2 ,
R: Matricea funcţională are rangul mai mic decât 3. Relaţia de dependenţă funcţio-
nală este:
h = f 2 − f g + g2 .
f1 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x1 + x2 − x3 ,
f2 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x21 + x22 + x23 + x24 ,
f3 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = 2x1 x2 − 2x1 x3 − 2x2 x3 − x24 ,
R: Rangul matricei funcţionale este mai mic decât 3. Relaţia de dependenţă funcţio-
nală este:
f2 + f3 = f12 .
f1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x1 + x2 + · · · + xn ,
f2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x21 + x22 + · · · + x2n ,
f3 (x1 , x2 , . . . , x4 ) = x1 x2 + x1 x3 + · · · + xn−1 xn ,
R: Rangul matricei funcţionale este mai mic decât 3. Relaţia de dependenţă funcţio-
nală este:
f2 + 2f3 = f12 .
d2 y dy a2
x2 + 2x + y = 0.
dx2 dx x2
dt d2 t
R: Deoarece: dx = − x12 = −t2 şi dx2 = 2
x3 = 2t3 , avem:
2
dy dy dt dy d2 y d2 y dt dy d2 t d2 y dy
= = −t2 , 2
= 2 + 2
= t4 2 + 2t3
dx dt dx dt dx dt dx dt dx dt dt
d2 y
şi deci ecuaţia devine: dt2 + a2 y = 0.
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 85
6.43 Să se efectueze schimbarea de variabilă independentă indicată ı̂n următoarele ecu-
aţii pentru funcţia y = y (x):
1) x2 y 00 − 2y = x2 + x1 , x = et .
3 000 2 00 0 3
2) x y − x y + 2xy − 2y = x + 3x, x = et .
2
3) 1 + x2 y 00 + 2x 1 + x2 y 0 + y = 0, x = tg t.
3 2
4) (1 + x) y 00 + 3 (1 + x) y 0 + (1 + x) y = ln (1 + x) , x = et − 1.
5) 1 − x2 y 00 − xy 0 + y = 0, x = cos t.
R: Notăm dy 2t −t
dt = ẏ. Se obţine: 1) ÿ − ẏ − 2y = e + e ,
...
2) y −4ÿ + 5ẏ − 2y = e3t + 3et . 3) ÿ + ẏ = 0. 4) ÿ − 2ẏ + y = te−t .
5) ÿ + ẏ = 0.
6.44 Să se efectueze schimbarea variabilei independente ı̂n următoarele ecuaţii pentru
funcţia y = y (x), luând drept nouă variabilă independentă funcţia t = t (x) indicată:
2
1) (1 + x) y00 + (1 + x) y 0 +
√y = 4 cos
0[ln (1 + x)] , t = ln
√ (1 + x) .
2 00 2 3 2
2) x 1 + x y − 1 − x y 1 + x y − 3x y = 0, t = 1 + x2 .
2
dy
R: 1) Notăm dt = ẏ. Se obţine: 1) ÿ + ẏ = 4 cos t. 2) ÿ + y ẏ − y 2 = 0.
Să se găsească ce devine această ecuaţie dacă se efectuează schimbarea de variabilă de-
pendentă y = x12 z, unde z = z (x).
R: z 00 − z = 4x.
6.46 Să se efectueze schimbarea de variabile independente indicată ı̂n următoarele ecu-
aţii pentru funcţia z = z (x, y):
∂z ∂z
1) y ∂x − x ∂y = 0, u = x, v = x2 + y 2 .
∂z ∂z
2) x ∂x + y ∂y = z, u = x, v = xy .
p p
∂z ∂z
3) x ∂x + 1 + y 2 ∂y = xy, u = ln x, v = ln y + 1 + y 2 .
∂z ∂z
p
4) (x + y) ∂x − (x − y) ∂y = 0, u = ln x2 + y 2 , v = arctg xy .
∂z ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z
R: 1) ∂u = 0. 2) u ∂u − z = 0. 3) ∂u + ∂v = eu sh v. 4) ∂u − ∂v = 0.
6.49 Să se efectueze schimbarea de variabile independente indicată ı̂n următoarele ecu-
aţii pentru funcţia z = z (x, y):
∂2z 2 ∂2z x
1) x2 ∂x 2 − y ∂y 2 = 0, u = xy, v = y .
∂2z ∂ z 2
2) ∂x2 − a2 ∂y 2 = 0, u = ax + y, v = −ax + y.
∂2z ∂ z 2
∂ z 2
3) ∂x2 − 4 ∂x∂y + 3 ∂y 2 , u = 3x + y, v = x + y.
∂z ∂z
x2 + y2 = z2.
∂x ∂y
CAPITOLUL 6. FUNCŢII DEFINITE IMPLICIT 87
∂w
R: Se obţine: ∂u = 0.
∂f ∂f
= 3(x2 + y 2 − 5) = 0, = 6(xy − 2) = 0,
∂x ∂y
adică: (2, 1), (−2, −1), (1, 2), (−1, −2). Derivatele de ordinul doi sunt:
În punctul (2, 1), ∆1 = 12 > 0, ∆2 = 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f (2, 1) =
−28. În punctul (−2, −1), ∆1 = −12 < 0, ∆2 = 108 > 0, (−2, −1) este un punct de
maxim, f (−2, −1) = 28. În punctele (1, 2), (−1, −2), ∆2 = −108 < 0. Nu sunt puncte
de extrem.
2) Un punct staţionar: (0, 3). ∆1 = 2 > 0, ∆2 = 3 > 0. Punctul (0, 3) este un punct
de minim şi fmin = f (0, 3) = −9.
47
3) Un punct staţionar: (21, 20). ∆1 = − 32 < 0, ∆2 = 144 > 0. Punctul (21, 20) este
un punct de maxim şi fmax = f (21, 20) = 282.
4) Un punct staţionare: (0, 0), (−1, −1). Punctul (0, 0) nu este punct de extrem.
Punctul (−1, −1) este un punct de maxim şi fmax = f (−1, −1) = 1.
88
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE 89
1) f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y − 6z.
2) f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z.
3) f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z − sin (x + y + z) , x, y, z ∈ (0, π) .
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE 90
R: 1) Un punct staţionar: (−1, −2, 3). d2 f (−1, −2, 3) = 2 dx2 + dy 2 + dz 2 este
o formă pătratică pozitiv definită şi deci punctul (−1, −2, 3) este un punct de minim,
fmin = f (−1, −2, 3) = −14.
2) Două puncte staţionare: (0, 0, −1), (24, −144, −1). Însă
formă pătratică pozitiv definită şi deci punctul (24, −144, −1) este un punct de minim,
fmin = f (24, −144, −1) = −6913.
3) fmax = f π2 , π2 , π2 = 4.
R: 1) Sistemul:
Fx = 2x − 2 = 0, Fy = 2y + 4 = 0, F = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0,
are soluţiile: (1, −2; −2) şi (1, −2; 8). Ecuaţia F (x, y; z) = 0 defineşte două funcţii:
z = z1 (x, y) şi z = z2 (x, y).
Pentru z = z1 (x, y):
Fx = 3x2 − 3 = 0, Fy = −2y + 4 = 0, F = x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0,
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE 91
are soluţiile: (1, 2; 2), (−1, 2; 1), (1, 2; −3), (−1, 2; −2). Ecuaţia F (x, y; z) = 0 defineşte
două funcţii: z = z1 (x, y) şi z = z2 (x, y), fiecare având câte două puncte staţionare.
Pentru z = z1 (x, y), ı̂n primul punct:
Fxx (1, 2; 2) 6 Fxy (1, 2; 2) Fyy (1, 2; 2) 2
A11 = − = − , A12 = − = 0, A22 = − =
Fz (1, 2; 2) 5 Fz (1, 2; 2) Fz (1, 2; 2) 5
Deci ∆1 = 2 > 0, ∆2 = 43 > 0, deci (−1, 2) este un punct de minim, zmin = z1 (−1, 2) = 1.
Pentru z = z2 (x, y), ı̂n primul punct:
Fxx (1, 2; −3) 6 Fxy (1, 2; −3) Fyy (1, 2; −3) 2
A11 = − = , A12 = − = 0, A22 = − =−
Fz (1, 2; −3) 5 Fz (1, 2; −3) Fz (1, 2; −3) 5
6
şi deci ∆1 = 5 > 0, ∆2 = − 12
25 < 0, deci (1, 2) nu este un punct de extrem. În punctul
al doilea:
Fxx (−1, 2; −2) Fxy (−1, 2; −2)
A11 = − = −2, A12 = − = 0,
Fz (−1, 2; −2) Fz (−1, 2; −2)
Fyy (−1, 2; −2) 2
A22 = − =−
Fz (−1, 2; −2) 3
4
şi deci ∆1 = −2 < 0, ∆2 = 3 > 0, deci (−1, 2) este un punct de minim, zmax =
z1 (−1, 2) = −2.
7.7 Să se găsească extremele următoarelor funcţii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuaţiile:
2 2 2
1) F (x, y; z) = x12 + y4 + z3 − 1 = 0.
2 2 2
2) F (x, y; z) = x3 + y4 − z25 + 1 = 0.
√ √
R: 1) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are soluţiile 0, 0; − 3 , 0, 0; 3 .
Ecuaţia F√(x, y; z) = 0 defineşte√două funcţii: z = z1 (x, y) şi z = z2 (x, y), zmin =
z1 (0, 0) = − 3, zmax = z2 (0, 0) = 3.
2) Sistemul Fx = 0, Fy = 0, F = 0, are soluţiile (0, 0; −5), (0, 0; 5).
Ecuaţia F (x, y; z) = 0 defineşte două funcţii: z = z1 (x, y) şi z = z2 (x, y), zmin =
z1 (0, 0) = 5, zmax = z2 (0, 0) = −5.
7.8 Să se găsească extremele următoarelor funcţii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuaţiile:
1) F (x, y; z) = 4xy − z 2 − 4x − 4y + 8 = 0.
2) F (x, y; z) = 5x2 + 6y 2 + 7z 2 − 4xy + 4yz − 10x + 8y + 14z − 6 = 0.
Lx = y + λ = 0, Ly = x + λ = 0, Lλ = x + y − 1 = 0
1 1
are soluţia: x0 = 2 , y0 = = − 12 . Fie Φ(x, y) = L(x, y; − 12 ) = xy −
2 , λ0
1
2 (x + y − 1).
Atunci
2 1 1
d Φ , = dx dy.
2 2
Însă dx + dy = 0 şi deci d2 Φ 12 , 21 = − dx2 < 0. zmax = z 12 , 12 = 14 .
2) zmax = z (1, 2) = 5, zmin = z (−1, −2) = −5.
18 12
3) zmin = z 13 , 13 = 36 13 . √
4) zmax = z 8 + kπ, 8 + kπ = 2+2 2 ,
7π 9π
2−√2
zmin = z 3π 5π
8+ kπ, 8 + kπ = 2 .
ab2 a2 b 2 2
5) zmin = z = aa2 +b
a2 +b2 , a2 +b2
b
2.
√ √ √ √
6) zmax = z a 2, a 2 = 4a2 , zmin = z −a 2, −a 2 = 4a2 .
1) z = xy, pentru 2x + 3y − 5 = 0.
√ 2 √ 2
2) z = x2 + y 2 , pentru x − 2 + y − 2 = 9.
3) z = 6 − 4x − 3y, pentru x2 + y 2 = 1.
4) z = cos2 x + cos2 y, pentru x − y = π4 , x, y ∈ 0, π4 .
R: Avem:
1) L (x, y; λ) = xy + λ(2x + 3y − 5), λ = − 53 , zmax = z 5 5
4, 6 = 25
24 .
√ √
5 2 5 2
2) λ1 = − 53 , zmax = z 2 , 2 = 25, λ2 = − 13 ,
√ √
zmin = z − 22 , − 22 = 1.
3) λ1 = − 52 , zmax = z − 4
5 , − 3
5 = 11, λ2 = 52 , zmin = z 4 3
5, 5 = 1.
4) zmax = z 3π π
8 , 8 = 1.
1) u = x − 2y + 2z, pentru x2 + y 2 + z 2 = 9.
2 2 2
2) u = x2 + y 2 + z 2 , pentru xa2 + yb2 + zc2 = 1, a > b > c.
3) u = xy 2 z 3 , pentru x + 2y + 3z = 6, x > 0, y > 0, z > 0.
4) u = xy + xz + yz, pentru xyz = 1, x > 0, y > 0, z > 0.
5) u = x + y + z, pentru x1 + y1 + z1 = 1, x > 0, y > 0, z > 0.
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE 93
R: Avem:
1) umin = u (−1, 2, −2) = −9, umax = u (1, −2, 2) = 9.
2) umax = u (±a, 0, 0) = a, umin = u (0, 0, ±c) = c. 3) umax = u (1, 1, 1) = 1.
4) umin = u (1, 1, 1) = 3. 5) umin = u (3, 3, 3) = 9.
1) u = x4 + y 4 + z 4 , pentru x + y + z = 3.
2) u = x3 + y 3 + z 3 , pentru x2 + y 2 + z 2 = 3, x > 0, y > 0, z > 0.
R: Avem: √
3
1) Vmax = V √a3 , √a3 , √a3 = a 9 3 .
2) Amax = A a3 , a3 , a3 = 23 a2 .
3) Amin = A (a, a, a) = 6a2 .
Capitolul 8
R: Deoarece:
0, x ∈ R \ {0} ,
lim fn (x) =
n→∞ ∞, x = 0,
rezultă că mulţimea de convergenţă este A = R \ {0}, iar funcţia limită: f (x) = 0.
x2
8.2 Să se arate că şirul de funcţii fn (x) = n+1 , x ∈ R, este simplu convergent pe R
către f (x) = 0.
x2 x2 −ε
R: Într-adevăr, n+1 < ε d.d. n > ε . Deci
( h i
x2 −ε
, ε < x2 ,
N (ε, x) = ε
0, ε ≥ x2 .
1−ε
ε , ε < 1,
N (ε) =
0, ε ≥ 1.
sin nx
8.4 Să se arate că şirul de funcţii fn (x) = nα , x ∈ R cu α > 0, este uniform
convergent pe R către f (x) = 0.
R: Într-adevăr, sinnαnx ≤ n1α → 0.
94
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 95
1
8.5 Să se arate că şirul de funcţii fn (x) = nenx , x ∈ [0, ∞), este uniform convergent
pe [0, ∞) către f (x) = 0.
1
R: Pentru x ≥ 0, enx ≥ 1 şi deci 0 < fn (x) < n → 0.
2
8.6 Se dă şirul de funcţii fn (x) = n2x+x4 , x ∈ [1, ∞). Să se calculeze limn→∞ fn (x) =
f (x). Să se arate că şirul de funcţii (fn ) este uniform convergent pe [1, ∞) către f .
2nx2 1 1
R: 0 < fn (x) = n2 +x4 · 2n < 2n → 0.
x
8.7 Se dă şirul de funcţii fn (x) = n+x , x ∈ (0, ∞). Să se calculeze limn→∞ fn (x) =
f (x). Să se arate că şirul de funcţii (fn ) nu este uniform convergent pe (0, ∞) către f .
x3
8.9 Să se arate că şirul de funcţii (fn ), fn (x) = x3 +n3 , nu este uniform convergent pe
(0, ∞).
P
n
8.10 Se dă şirul de funcţii (fn ), fn : R → R, definite prin: fn (x) = xk . Să se
n=0
arate că mulţimea de convergenţă a şirului este A = (−1, 1), ı̂nsă şirul nu este uniform
convergent pe (−1, 1). Să se găsească o mulţime de convergenţă uniformă.
n+1
1
R:Deoarece, fn (x) = 1−x + xx−1 , pentru x 6= 1, rezultă că fn (x) este divergent
pentru |x| > 1, este convergent pentru |x| < 1. Apoi, fn (1) = n + 1 → ∞, fn (−1) =
1 n
2 (1 + (−1) ) este un şir divergent. Deci mulţimea de convergenţă a şirului este A =
1
(−1, 1) şi funcţia limită este f (x) = 1−x .
Dacă
n+1 şirul
ar fi uniform convergent pe (−1, 1), pentru orice ε > 0 ar exista un N (ε)
a.ı̂. xx−1 < ε pentru orice n > N (ε) şi orice x ∈ (−1, 1), inegalitate echivalentă cu:
1
!
1 1 ln 1ε ln |x−1|
n+1> 1 ln − ln |x − 1| , dar sup 1 + 1 = +∞.
ln |x| ε |x|<1 ln |x| ln |x|
şi deci şirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1).
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 96
3) Şirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1).
este uniform convergent pe R, iar limita sa este o funcţie continuă cu derivată continuă
pe R.
P
n
cos kx
Analog se arată că şirul (fn0 ), fn0 (x) = k2 , este uniform convergent pe R. Deci
k=1
n
X cos kx
f 0 (x) = lim .
n→∞ k2
k=1
8.13 Să se arate că şirul de funcţii (fn ), definite prin fn (x) =x arctg (nx), este uniform
convergent pe [0, ∞).
π π
R: Într-adevăr, pentru x = 4 şirul fn0 4 este divergent.
8.16 Se dă şirul de funcţii (fn ), fn (x) = 1+nx2 x2 , x ∈ [−1, 1]. Să se cerceteze dacă se
poate aplica şirului (fn ) teorema de derivare termen cu termen.
şi nu este uniform convergent pe [−1, 1]. Deci nu se poate aplica şirului (fn ) teorema de
derivare termen cu termen.
1
8.17 Se dă şirul (fn ), fn (x) = n · arctg xn , x ∈ R. Să se arate că:
h i0
lim fn (x) 6= lim fn0 (1) .
n→∞ x=1 n→∞
R: Deoarece mulţimea valorilor funcţiei arctg x este intervalul − π2 , π2 , rezultă că
|arctg x| < π2 şi deci:
1 1 π
n
0 ≤ |fn (x)| = · arctg x < · ,
n n 2
de unde deducem că şirul este convergent pe R la funcţia f (x) = 0 şi deci: f 0 (1) = 0.
Pe de altă parte: n−1
x 1
lim fn0 (1) = lim = .
n→∞ n→∞ 1 + x2n 2
x=1
2
8.18 Să se arate că şirul de funcţii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = nxe−nx
este convergent, ı̂nsă
Z 1 Z 1
lim fn (x) dx 6= lim fn (x) dx.
n→∞ 0 0 n→∞
R: Într-adevăr,
Z 1 Z 1
1 1 1
lim fn (x) dx = lim − n = , lim fn (x) dx = 0.
n→∞ 0 n→∞ 2 2e 2 0 n→∞
8.19 Să se arate că şirul de funcţii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) =
2 3
n2 x3 e−n x este convergent, ı̂nsă
Z 1 Z 1
lim fn (x) dx =
6 lim fn (x) dx.
n→∞ 0 0 n→∞
R: Într-adevăr,
Z 1 Z 1
1 1 1
lim fn (x) dx = lim − n2 = , lim fn (x) dx = 0.
n→∞ 0 n→∞ 3 3e 3 0 n→∞
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 98
8.20 Să se arate că şirul de funcţii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) =
n
nx (1 − x) nu este uniform convergent pe [0, 1], totuşi
Z 1 Z 1
lim fn (x) dx = lim fn (x) dx.
n→∞ 0 0 n→∞
1
R: Şirul este convergent pe [0, 1] la funcţia f (x) = 0. Dar, pentru xn = n → 0,
n
1 1
fn (xn ) = 1 − → 6= 0,
n e
deci convergenţa nu este uniformă. Pe de altă parte:
Z 1 Z 1 Z 1
n n
fn (x) dx = n x (1 − x) dx = → 0, lim fn (x) dx = 0.
0 0 (n + 1) (n + 2) 0 n→∞
α ∈ R.
2
x −2
R: 1) Din 1−2x 2 < 1 rezultă x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞). Pentru x = ±1 seria este
convergentă,
3 conform criteriului lui Leibniz. Deci: A = (−∞, −1] ∪ [1, +∞). 2) Din
x − 2x < 1 rezultă că seria este convergentă pentru orice α ∈ R pentru:
√ ! √ √ ! √ !
1+ 5 1 − 5 −1 + 5 1+ 5
x∈ − , −1 ∪ , ∪ 1, .
2 2 2 2
n √ √ o
Pentru x ∈ − 1+2 5 , −1+2 5 , 1 seria este convergentă dacă α ≥ 1
6, iar pentru x ∈
n √ √ o
−1, 1−2 5 , 1+2 5 seria este convergentă dacă α > 12 .
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 99
R: Din criteriul lui Dirichlet rezultă că seriile sunt uniform convergente pe mulţimile
indicate.
8.26 Să se studieze convergenţa simplă şi uniformă a următoarelor serii de funcţii, pe
mulţimile indicate:
∞
X ∞
X
x x n n−1
1
1) x + − , x ∈ [0, 1] . 2) 1 + x −x , x ∈ 0, .
n=1
1 + nx 1 + (n − 1) x n=1
2
x
R: 1) sn (x) = 1+nx → 0, deci seria este convergentă la funcţia f (x) = 0 pe [0, 1].
Apoi, din: |sn (x) − 0| < n1 , ∀x ∈ [0, 1], rezultă că seria este uniform convergentă pe
[0, 1]. n
n
2) sn (x) = xn →
0 şi |sn (x) − 0| ≤ |x| ≤ 12 , rezultă că seria este uniform
convergentă pe 0, 21 .
este convergentă pe [0, 1] la o funcţie continuă, dar nu este uniform convergentă pe [0, 1].
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 100
nx
R: 1) Şirul: sn (x) = 1+n 2 x2 converge la funcţia f (x) = 0 pe [0, 1] care este continuă.
8.28 Să se studieze convergenţa simplă şi uniformă a următoarelor serii de funcţii, pe
mulţimile indicate:
P∞ h i
nx (n−1)x
1) 1+n+x − n+x , x ∈ [0, 1].
n=1
P∞ h i
nx (n−1)x
2) 1+nx − (n)−1+x , x ∈ [0, 1].
n=1
P∞
3) nxe−nx − (n − 1) xe−(n−1)x , x ∈ [0, 1].
n=1
P∞
n+1 x2
4) (−1) (1+x)n , x ∈ R.
n=1
P∞
5) xn − x2n − xn−1 + x2n−2 , x ∈ [0, 1].
n=1
P∞
(−1)n+1
6) x2 +n , x ∈ R.
n=1
8.29 Să se arate că seriile următoare sunt uniform convergente pe mulţimile indicate:
X∞ X∞ X∞
xn sin nx n−1 x
n
1) , x ∈ [−1, 1] . 2) , x ∈ R. 3) (−1) √ , x ∈ [0, 1] .
n=1
n2 n=1
2n n=1
n
n
R: 1) Din |x| ≤ 1, rezultă xn2 ≤ 1
n2 .
2) sin2nnx ≤ 21n , pe R.
n−1 xn
√ ≤ √1 , pe [0, 1].
3) (−1) n n
8.30 Aplicând derivarea şi integrarea termen cu termen să se găsească sumele urmă-
toarelor serii de funcţii definite pe intervalul (−1, 1):
∞
X X∞ X∞ n−1 X∞ n X∞
1 n (−1) (−1)
1) n xn−1 . 2) x . 3) xn . 4) x2n+1 . 5) n2 xn−1 .
n=1 n=1
n n=1
n n=0
2n + 1 n=1
P
∞
R: Seria de funcţii xn este convergentă pe intervalul mărginit (−1, 1) şi are ca
n=0
1
sumă funcţia f (x) = 1−x .
P
∞ P
∞
1
1) Derivând termen cu termen seria xn obţinem n xn−1 = (1−x)2
.
n=0 n=1
P
∞ P
∞
1 n
2) Integrând termen cu termen seria xn obţinem nx = − ln (1 − x).
n=0 n=1
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 101
P
∞
(−1)n−1 n
3) Trecând pe x ı̂n −x ı̂n 2) obţinem n x = ln (1 − x).
n=1
P
∞ P
∞
n
4) Trecând x ı̂n −x2 ı̂n seria xn obţinem convergentă (−1) x2n a cărei sumă
n=0 n=0
1
este 1+x2 . Integrând termen cu termen această serie, obţinem
X∞ n
(−1)
x2n+1 = arctg x.
n=0
2n + 1
P
∞
x(1+x)
5) n2 xn−1 = (1−x)3
.
n=0
P
∞ P
∞
R: Seria xn − x2n − xn−1 + x2n−2 are ca sumă funcţia f (x) = 0, deci
n=1 n=1
R1
0
f (x) dx = 0. Pe de altă parte:
∞ Z 1
X ∞
X
n 2n n−1 2n−2
1 1 1 1
x −x −x +x dx = − + − = 0.
n=1 0 n=1
n + 1 n 2n − 1 2n + 1
8.33 Să se determine intervalul de convergenţă şi să se studieze convergenţa la capetele
intervalului, pentru următoarele serii de puteri:
∞
X X∞ n X∞ n X∞ n
xn (−1) xn 2n (x + 2) (x − 1)
1) . 2) √ . 3) 2 √ . 4) .
n=0
(n + 1) · 3n n=0
5n n + 1 n=0 (2n + 1) 3n n=1
(2n − 1) · 2n
h √ √
R: 1) [−3, 3). 2) (−5, 5]. 3) −2 − 23 , −2 + 23 . 4) [−1, 3).
8.34 Să se determine intervalul de convergenţă şi să se studieze convergenţa la capetele
intervalului, pentru următoarele serii de puteri:
∞ √ ∞
X n n2 + 1 n X 1 · 5 · 9 · · · · · (4n − 3) n
1) (−1) α x , α > 1. 2) x .
n=2
n · ln n n=1
n!
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 102
8.36 Să se arate că pentru orice α ∈ R şi x ∈ (−1, 1) are loc dezvoltarea binomială:
α α α (α − 1) 2 α (α − 1) · · · (α − n + 1) n
(1 + x) = 1 + x+ x + ··· + x + ···.
1! 2! n!
8.37 Să se stabilească formula lui Euler: eix = cos x + i sin x, ∀x ∈ R.
ex + e−x
1) ch x = ,
2
ex − e−x
2) sh x = .
2
R: Se obţine:
1 2 1 1
1) ch x = 1 + x + x4 + · · · + x2n + · · · , x ∈ R.
2! 4! (2n)!
1 1 1 1
2) sh x = x + x3 + x5 + · · · + x2n+1 + · · · , x ∈ R.
1! 3! 5! (2n + 1)!
R: 1) Putem scrie:
∞
X
1 2 n 1
f (x) = + = 1 + (−1) 2n+1 xn , |x| < .
1 − x 1 + 2x n=0 2
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 103
2) Se obţine:
X∞
lnn a n
f (x) = 1 + x , x ∈ R.
n=0
n!
3) Seţine seama că: f (x) = cos x cos α − sin x sin α. 4) Seţine seama că: f (x) =
1
2 (1 − cos x). 5) Funcţia se mai poate scrie: f (x) = ln 2 + ln 1 + x2 , pentru x ∈ (−2, 2].
8.40 Aplicând derivarea şi integrarea termen cu termen, să se găsească seriile Mac-
Laurin ale următoarelor funcţii:
1
−1/2
3) Avem că: f 0 (x) = √1−x 2
= 1 − x2 . Dar, ı̂nlocuind ı̂n dezvoltarea binomială,
pentru α = − 21 , pe x prin −x2 , obţinem:
X∞
(2n − 1)!! 2n
f 0 (x) = 1 + x ,
n=1
(2n)!!
1
−1/2
4) Avem că: f 0 (x) = √1+x 2
= 1 + x2 . Dar, ı̂nlocuind ı̂n dezvoltarea binomială,
1 2
pentru α = − 2 , pe x prin x , obţinem:
∞
X n (2n − 1)!! 2n
f 0 (x) = 1 + (−1) x ,
n=1
(2n)!!
CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII 104
R: 1) Înlocuind ı̂n dezvoltarea funcţiei ex pe x prin −t2 şi integrând ı̂ntre 0 şi x,
obţinem:
Z x X∞
2 n 1 1
e−t dt = (−1) x2n+1 , x ∈ R.
0 n=0
n! 2n + 1
2) Înlocuind ı̂n dezvoltarea funcţiei arctg x pe x prin t, ı̂mpărţind prin t şi integrând
ı̂ntre 0 şi x obţinem:
Z x X∞
arctg t n 1 2n+1
dt = (−1) 2 x , x ∈ [−1, 1] .
0 t n=0 (2n + 1)
n=1
n n n n n=1
n n2
R: 1) Se folosesc dezvoltările ı̂n serii de puteri ale funcţiilor arctg x şi ln (1 + x) şi se
găseşte α = 2 şi β = 12 . 2) Se foloseşte dezvoltarea lui ex şi se obţine α = 1 şi β = 32 .
Capitolul 9
Elemente de geometrie
diferenţială
9.3 Dreapta x = a ı̂ntâlneşte axa Ox ı̂n punctul A şi o dreaptă oarecare prin O ı̂n
B. Pe dreapta OB se iau de o parte şi de alta a lui B segmentele [BM1 ] şi [BM2 ] a.ı̂.
105
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 106
d(B, M1 ) = d(B, M2 ) = d(A, B). Să se găsească locul geometric al punctelor M1 şi M2 .
Să se dea o reprezentare parametrică a curbei loc geometric (strofoida).
R: Fie A(a, 0), B(a, λ). Punctele M1 , M2 , A aparţin cercului cu centrul ı̂n B şi rază
λ, de ecuaţie: (x − a)2 + (y − λ)2 = λ2 . Dreapta (AB) are ecuaţia: y = λa x. Eliminând
pe λ obţinem ecuaţia inplicită a locului: x(x − a)2 − (2a − x)y 2 = 0. Ecuaţia explicită a
curbei este: r
x(x − a)2
y=± , x ∈ [0, 2a).
2a − x
y 2at2 at(t2 −1)
Punând x−a = t, obţinem reprezentarea parametrică: x = 1+t2 , y= 1+t2 , t ∈ R.
9.4 Extremităţile segmentului [AB] de lungime a alunecă pe axele Ox şi Oy perpendi-
culare. Paralelele la axe prin A şi B se intâlnesc ı̂n C. Din C se coboară perpendiculara
CM pe AB. Să se găsească locul geometric al punctului M (astroida).
R: Fie A(λ, 0), B(0, µ) cu λ2 +µ2 = a2 . Atunci: (AB) λx + µy −1 = 0 sau µx+λy−λµ =
0. Cum C(λ, µ) şi v = N(λ, −µ) rezultă: (CM ) λ(x − λ) − µ(y − µ) = 0. Luând: λ =
a cos t, µ = a sin t, obţinem reprezentarea parametrică a curbei: x = a cos3 t, y = a sin3 t,
t ∈ [0, 2π). Eliminând parametrul t se găseşte ecuaţia implicită: x2/3 + y 2/3 = a2/3 .
−→
9.5 Un cerc C(C, R) se rostogoleşte fără alunecare pe axa Ox, adică ||OI|| = lg arc IM
(I fiind punctul de contact). Să se găsească locul geometric al unui punct M invariabil
legat de acest cerc (cicloida).
−→ −−→
R: Fie t unghiul dintre CI şi CM . Atunci: xI = lg arc OI = Rt şi: x = xI − R sin t,
y = R − R cos t. Se obţine: r = R(t − sin t)i + R(1 − cos t)j, t ∈ R.
9.6 Se dau: un cerc cu centrul ı̂n punctul C şi rază d(O, C) = 2a şi mediatoarea segmen-
tului [OC]. O coardă variabilă care trece prin O ı̂ntâlneşte cercul ı̂n P şi mediatoarea
segmentului [OC] ı̂n Q. Să se găsească locul geometric al punctelor M de pe coardă
−−→ −−→
pentru care OM = P Q (trisectoarea lui Mac Laurin).
R: Fie y = tx ecuaţia secantei, (x− 2a)2 + y 2 = 4a2 ecuaţia cercului şi x = a ecuaţia
4a 4at −−→ −−→
mediatoarei. Atunci: P 1+t 2 , 1+t2 , Q(a, at). Scriind că r = OM = P Q, obţinem
2 2
ecuaţiile parametrice ale locului: x = a tt2 −3 t −3
+1 , y = at t2 +1 , t ∈ R. Ecuaţia carteziană
2 2 2 2
implicită este x(x + y ) − a(y − 3x ) = 0.
9.7 Se dă cercul C(O, a) şi punctul A pe cerc. Fie P şi Q două puncte pe cerc ai căror
−−→ −−→ −→
vectori de poziţie OP şi OQ fac cu OA unghiurile 2α şi respectiv −α. Să se găsească
locul geometric al punctelor M de intersecţie a tangentelor ı̂n P şi Q la cerc (Trisectoarea
lui Longchamps).
−→
R: În reperul ı̂n care axa Ox are direcţia şi sensul lui OA, avem P (a cos 2α, a sin 2α),
Q(a cos α, a sin α) şi deci tangentele ı̂n cele două puncte au ecuaţiile:
x cos 2α + y sin 2α − a = 0, x cos α − y sin α − a = 0.
Eliminând pe α ı̂ntre cele două ecuaţii, observând că y = x tg α, se obţine ecuaţia
carteziană implicită a curbei: x(x2 − y 2 ) − a(x2 + y 2 ) = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 107
9.8 Curba x = x(t), y = y(t) se numeşte unicursală dacă x(t) şi y(t) sunt funcţii
raţionale de t. Să se arate că o curbă dată printr-o reprezentare implicită de forma:
ϕn (x, y) + ϕn−1 (x, y) = 0, unde ϕk (x, y) este un polinom omogen de gradul k, este o
curbă unicursală.
9.9 Curba descrisă de un punct M situat pe un cerc de rază R, care se rostogoleşte fără
alunecare pe un cerc fix de rază R0 , cele două cercuri fiind tangente exterior, se numeşte
epicicloidă. Să se găsească o reprezentare parametrică a curbei.
În particular, dacă R = R0 , curba se numeşte cardioidă şi are ecuaţia carteziană
9.11 Figura de echilibru a unui fir greu şi omogen, flexibil dar inextensibil ale cărui
capete sunt fixate ı̂n două puncte se numeşte lănţişor. Să se găsească ecuaţia carteziană
explicită a curbei.
9.12 Curba plană descrisă de un punct care se mişcă uniform pe o dreaptă ı̂n rotaţie
uniformă ı̂n jurul unui punct fix al ei O se numeşte spirala lui Arhimede. Să se găsească
ecuaţia explicită, ı̂n coordonate polare, a curbei.
9.13 Curba plană descrisă de un punct care se mişcă cu viteză proporţională cu distan-
ţa parcursă pe o dreaptă ı̂n rotaţie uniformă ı̂n jurul unui punct fix al ei O se numeşte
spirală logaritmică. Să se găsească ecuaţia explicită a curbei, ı̂n coordonate polare.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 108
9.17 Fie T0 şi respectiv N0 punctele ı̂n care tangenta şi normala ı̂n punctul M0 , de
abscisă x0 , al curbei y = f (x), ı̂ntâlnesc axa Ox şi P0 proiecţia punctului M0 pe axa
Ox. Să se arate că segmentele: tangentă [M0 T0 ], normală [M0 N0 ], subtangentă [T0 P0 ]
şi subnormală [P0 N0 ] sunt date de:
−−−→
f (x0 ) p
−−−−→
p
M0 T0
= 0 1 + f 02 (x0 ),
M0 N0
= |f (x0 )| 1 + f 02 (x0 ),
f (x0 )
−−−→
f (x0 )
−−−→
P0 T0
= 0 ,
P N
= |f (x0 )f 0 (x0 )| .
f (x0 )
0 0
9.18 Tractricea este curba cu proprietatea că ı̂n fiecare punct al ei, segmentul tangentă
are lungimea constantă a. Să se găsească ecuaţia acestei curbe.
p √ 2 2
y 02 dx a −y
R: Din | y0 | 1 + y = a rezultă: dy = |y| , de unde prin integrare găsim:
p !
a + a2 − y 2 p 2
x(y) = ± a ln − a − y 2 , y ∈ [−a, a].
y
O reprezentare parametrică a curbei se obţine luând y = a sin t, t ∈ − π2 , π2 :
x = ± ln tg 2t + cos t , y = a sin t, t ∈ − π2 , 0 ,
x = ± ln ctg 2t − cos t , y = a sin t, t ∈ 0, π2 .
9.19 Să se găsească punctele multiple şi ecuaţiile tangentelor ı̂n aceste puncte ale curbe-
lor:
1) x(x2 + y 2 ) − 2ay 2 = 0 (cissoida lui Diocles).
2) (x2 + y 2 )(y − a)2 − b2 y 2 = 0 (concoida lui Nicomede)
3) (2a − x)y 2 = x(x − a)2 (strofoida).
4) (x2 + y 2 )2 − 2a2 (x2 − y 2 ) = 0 (lemniscata lui Bernoulli).
5) (x2 + y 2 − 2ax)2 − 4a2 (x2 + y 2 ) = 0 (cardioida).
Rbp
R: 1) Dacă y = f (x), x ∈ [a, b], atunci: s = a 1 + f 02 (x) dx, deci:
R4 2
s = 12 1 1+x
x dx = 2 ln 2 + 2 .
15
Rbp
2) Dacă x = x(t), y = y(t), t ∈ [a, b], atunci: s = a x02 (t) + y 02 (t) dt, deci:
R √2
s = 12a 0 t 1 + t2 dt = 24a.
√ Rπ
3) ds = dr2 + r2 dθ2 = 2a cos θ2 dθ, deci s = 2a 0 cos θ2 dθ = 8a.
Rπ
4) s = 3a 02 sin t cos tdt = 23 a.
9.22 Să se găsească curbura unei curbe dată prin ecuaţia implicită F (x, y) = 0, ı̂ntr-un
punct ordinar al ei.
Fxx Fy2 − 2Fxy Fx Fy + Fyy Fy2
κ= .
(Fx2 + Fy2 )3/2
9.23 Să se găsească punctele ı̂n care curbura ia o valoare extremă (vârfurile curbei):
1) x = at − d sin t, y = a − d cos t. 2) y = ex
2
|a cos t−d| +ad cos t−2d2 )
R: 1) κ(t) = d √ , κ0 (t) = −a sin
√ t(a2 , pentru a cos t −
(a2 −2ad cos t+d2 )3 (a −2ad cos t+d2 )3
sin t(a2 +ad cos t−2d2 )
d > 0 şi κ0 (t) = a √ , pentru a cos t − d < 0, Mmin ((2k + 1)πa, a + d),
(a2 −2ad cos t+d2 )3
Mmax (2kπa, a − d), k ∈ Z.
x x 2x
2) κ(x) = √ e 2x 3 , κ0 (x) = e√(1−2e2x 3) , Mmax − 12 ln 2, √12 .
(1+e ) (1+e )
9.24 Să se găsească curbura unei curbe dată ı̂n coordonate polare prin ecuaţia: r = r(θ).
y = ln t. Obţinem: x = 2t + 1t , y = ln t − t2 − 1.
9.29 Să se găsească evolventa curbelor:
2
1) x2 + y 2 = a2 . 2) x = t, y = t4 .
x
3) y = a ch a care trece prin vârf ul ei.
R: 1) s = at, x = a cos t − (k √
− at) sint, y = a sin t + (k − at) cos
√ t.
2) x = 2t + √t22+4 k − ln(t + t2 + 4) , y = √t2t+4 k − ln(t + t2 + 4) .
3) Se obţine tractricea: x = a ln tg xa + cos t , y = a sin t.
9.30 Să se găsească ramurile infinite şi asimptotele curbelor:
2t t2 2t−1 t2
1) x = (t−1)(t−2) , y = (t−1)(t−3) . 2) x = t2 −1 , y= t−1 .
t2 t 2 2
3) x = t−1 , y = t2 −1 . 4) xy − y − 4x = 0.
2 2
5) (x − y )(x − y) = 1.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 112
9.35 O dreaptă prin origine, care nu este perpendiculară pe axa Oz, se roteşte ı̂n jurul
acesteia cu viteză unghiulară constantă. Curba descrisă de un punct M care se de-
plasează pe această dreaptă: 1) cu viteză constantă se numeşte elice conică. 2) cu viteză
proporţională cu distanţa parcursă, d(O, M ), se numeşte spirală conică. Să se găsească
ecuaţiile parametrice ale acestor curbe.
9.36 Axele a doi cilindri circulari, de raze a şi b, se taie sub un unghi drept. Cilindrii
se intersectează după două curbe ı̂nchise numite bicilindrice. Să se găsească ecuaţiile
carteziene implicite ale lor şi o reprezentare parametrică. Să se studieze cazul a = b.
9.37 Se dau curba: r = a(sin t + cos t)i + a(sin t − cos t)j + be−t k şi punctul ei M0 (0).
Să se găsească ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal ı̂n M0 .
9.38 Se dau curba: y = 2ex , z = 3 ln(x + 1) şi punctul M0 (0, 2, 0) situat pe curbă. Să
se găsească ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal ı̂n M0 .
x y−2
R: Deoarece f 0 (0) = 2, g 0 (0) = 3, ecuaţiile tangentei ı̂n M0 vor fi 1 = 2 = z3 , iar
ecuaţia planului normal: x + 2(y − 2) + 3z = 0.
R: Deoarece grad F (x, y, z) = 2xi + 2yj, grad G(x, y, z) = 2yj + 2zk şi deci v =
y−3
4(12i − 4j + 3k), ecuaţiile tangentei se scriu x−1
12 = −4 =
z−4
3 , iar ecuaţia planului
normal: 12(x − 1) − 4(y − 3) + 3(z − 4) = 0.
9.40 Se dă curba r =3 cos t i + 3 sin t j + 4t k (elicea circulară). Să se scrie ecuaţiile
axelor şi planelor reperului Frénet ataşat curbei ı̂ntr-un punct M (t) al acesteia.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 115
9.43 Să se găsească ecuaţiile tangentei şi planului normal la elicea x = 2 cos t, y =
2 sin t, z = 4t, ı̂n punctul M0 (0).
R: x = 2, 2y − z = 0; y + 2z = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 116
R: 4y = 3x2 , z = 0.
√ √ √
9.45 Să se arate că curba: x = et/ 2 cos t, y = et/ 2 sin t, z = et/ 2 este situată pe
conul: x2 + y 2 − z 2 = 0 şi ı̂ntâlneşte generatoarele sale sub un unghi de 45o .
√ √ √
R: F (et/ 2
cos t, et/ 2
sin t, et/ 2
) = 0. Generatoarea prin M (t) are ecuaţiile:
x y z
√ = √ = √ .
et/ 2 cos t et/ 2 sin t et/ 2
0 √
v·r (t) 2
cos θ = ||v||||r0 (t)|| = 2 , deci: θ = 450 .
9.48 Să se arate că dacă toate planele normale la o curbă ı̂n spaţiu trec printr-un punct
fix, atunci curba este situată pe sfera cu centrul ı̂n acel punct (curba se numeşte sferică).
9.49 Să se găsească ecuaţiile tangentei şi planului normal la curba: x2 = 2az, y 2 = 2bz,
ı̂n punctul ei M0 (x0 , y0 , z0 ).
y−y0
R: Ecuaţiile tangentei: x−x z−z0
ay0 = by0 = x0 y0 , iar ecuaţia planului normal: ay0 (x −
0
R: r0 (t) × r00 (t) = 6t2 i − 6tj + 2k. Ecuaţia planului osculator ı̂n punctul M (t, t2 , t3 )
este: (P ) 3t2 (x − t) − 3t(y − t2 ) + (z − t3 ) = 0. A ∈ P dacă 6t2 − t3 + t − 6 = 0, se obţine:
t1 = 1, t2 = 6, t3 = −1.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 117
R: bx + ay + abz = 2ab.
9.53 Să se arate că curba: x = et cos t, y = et sin t, z = 2t este situată pe suprafaţa:
x2 +y 2 −ez = 0 şi că planul osculator al curbei se confundă cu planul tangent la suprafaţă.
R: F (et cos t, et sin t, 2t) = 0. r0 (t) × r00 (t) = −2et (2i cos t + 2j sin t − et k),
iar grad F (et cos t, et sin t, 2t) = et (2i cos t + 2j sin t − et k).
9.54 Să se demonstreze că tangentele la curba r = a(i cos t + j sin t) + bet k intersectează
planul Oxy după un cerc.
y−a sin t t
R: r0 = a(−i sin t + j cos t) + bet k. Ecuaţiile tangentei: x−a cos t z−be
−a sin t = a cos t = bet .
Pentru z = 0 se obţine curba: x = a(cos t + sin t), y = a(sin t − cos t), a cărei ecuaţie
implicită este: x2 + y 2 = 2a2 .
9.55 Să se demonstreze că planele normale ı̂n orice punct al curbei: r = a(1 − cos t)i +
aj sin t + 2ak cos 2t trec printr-un punct fix şi să se determine acest punct.
9.56 Să se determine versorii tangentei, normalei principale şi binormalei, precum şi
ecuaţiile planelor normal, rectificator şi osculator al curbelor C, ı̂n punctele indicate:
√
1) r = et i + e−t j + tk 2, M0 (0) ∈ C.
2) r = ti + t2 j + et k, M0 (0) ∈ C.
2 2
3) r = ti + t2 j + t2 k, M0 (1) ∈ C.
4) r = (t2 − 1)i + t2 j − k ln t, M0 (1) ∈ C.
9.57 Să se determine punctele curbei: r = 1t i + tj + (2t2 − 1)k prin care se pot duce
binormale perpendiculare pe dreapta: x + y = 0, z = 4x.
R: t3 − 3t − 2 = 0, t1 = t2 = −1, t3 = 2.
9.58 Să se determine punctele de pe curba: r = 1t i+j ln |t|+tk unde normala principală
este paralelă cu planul: 5x + 2y − 5z − 4 = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 118
9.59 Să se găsească lungimea arcului elicei: x = a cos t, y = a sin t, z = bt, cuprins
ı̂ntre punctul de intersecţie cu planul Oxy şi un punct arbitrar M (t).
√
R: s = t a2 + b2 .
9.60 Să se găsească lungimea unei spire a curbei: x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t),
z = 4a cos 2t , mărginită de două puncte consecutive ale sale de intersecţie cu planul Oxz.
√ R 2π √
R: s = 2a 2 0 sin 2t dt = 8a 2.
9.61 Să se găsească lungimea arcului curbei: x3 = 3a2 y, 2xz = a2 , cuprins ı̂ntre planele
y = a3 , y = 9a.
2 R 3a t2 a2
R: Cu: x = t, y = 2a12 t3 , z = a2t , obţinem: s = a a2 + 2t2 dt = 9a.
9.62 Să se arate că lungimea curbei ı̂nchise: x = cos3 t, y sin3 t, z = cos 2t este 10.
5
R π/2
R: s = 4 · 2 0
sin 2tdt = 10.
9.66 Să se arate că următoarele curbe sunt plane şi să se găsească ecuaţiile planelor ce
le conţin:
1+t 1 1
1) x = , y= 2
, z= .
1−t 1−t 1+t
2) x = a1 t2 + b1 t + c1 , y = a2 t2 + b2 t + c2 , z = a3 t2 + b3 t + c3 .
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 119
R: 1) (r0 , r00 , r000 ) = 0. Dacă Ax+By+Cz+D = 0 este planul ce conţine curba, atunci:
Ax(t) + By(t) + Cz(t) + D = 0 pentru t ∈ R \ {−1, +1}, de unde: x − 4y + 2z + 1 = 0.
x − c1 y − c2 z − c3
2) (r0 , r00 , r000 ) = 0. Planul curbei: a1 a2 a3 = 0.
b1 b2 b3
9.68 Să se arate că există un vector ω a.ı̂. formulele lui Frénet să se scrie sub forma:
ṫ = ω × t, ṅ = ω × n, ḃ = ω × b.
9.3 Suprafeţe
9.69 În planul Oxz se dă curba (C) x = f (u), z = g(u), u ∈ I ⊂ R. Să se găsească
o reprezentare parametrică a suprafeţei de rotaţie obţinută prin rotirea curbei C ı̂n jurul
axei Oz.
9.70 Să se găseacsă câte o reprezentare parametrică pentru suprafeţele de rotaţie obţi-
nute prin rotirea curbei C ı̂n jurul axei Oz, dacă curba C este:
1) Cercul x = a + b cos u, y = 0, z = b sin u, (a > b), u ∈ [0, 2π).
2) Lănţişorul x = a ch ua , y = 0, z = u, u ∈ R.
3) Tractricea x = a sin u, y = 0, z = a(ln tg u2 + cos u), u ∈ − π4 , π4 .
9.71 Numim elicoid suprafaţa generată de o curbă C (numită profil) ı̂n mişcare de
rotaţie ı̂n jurul unei axe (∆) şi ı̂n acelaşi timp de translaţie paralelă cu această axă,
vitezele acestor mişcări fiind proporţionale. Să se găsească ecuaţiile elicoidului.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 120
R: Dacă se ia axa Oz drept axă de rotaţie şi se presupune că la momentul t = 0 curba
C este situată ı̂n planul Oxz, deci x = f (u), y = 0, z = g(u). Avem: x = f (u) cos v,
y = f (u) sin v, dz dv
dt = a dt , cu a = const şi z |t=0 = g(u). Ecuaţiile elicoidului sunt:
x = f (u) cos v, y = f (u) sin v, z = g(u) + av.
9.72 Un elicoid se numeşte (1) normal sau (2) oblic după cum profilul este o dreaptă
perpendiculară sau nu pe axa de rotaţie. Să se găsească ecuaţiile acestora.
R: 1) N = ru × rv , u0 = 2, v0 = 1, 18x + 3y − 4z − 41 = 0. 2) 3x − y − 2z − 4 = 0.
3) N = −pi − qj + k, cu p = fx0 , q = fy0 , 3x + 12y − z − 18 = 0. 4) N = Fx i + Fy j + Fz k,
3x + 4y + 12z − 169 = 0. 5) 3x − 2y + 3z − 4 = 0. 6) xa02x + yb02y + zc02z − 1 = 0.
9.76 Să se găsească ecuaţia planului tangent suprafeţei: xyz = 1, paralel cu planul:
x + y + z = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ 121
R: y0 z0 = 1, x0 z0 = 1, x0 y0 = 1, cu x0 y0 z0 = 1, M0 (1, 1, 1), x + y + z − 3 = 0.
9.77 Să se arate că planele tangente la suprafaţa xyz = a3 formează cu planele de
coordonate un tetraedru de volum constant.
9.78 Să se arate că planele tangente la suprafaţa z = x3 + y 3 ı̂n punctele M0 (α, −α, 0)
formează un fascicul.
R: α2 (x + y) − z = 0.
3) s = 3 2a4 + a2 + 2.
9.82 Să se găsească unghiul dintre liniile v = 2u, v = −2u de pe o suprafaţa a cărei
primă formă fundamentală este Φ(du, dv) = du2 + dv 2 .
R: cos θ = −3/5.
R: cos θ = 2/3.
9.84 Să se găsească aria triunghiului curbiliniu mărginit de liniile u = ±av şi v = 1 de
pe o suprafaţă a cărei primă formă fundamentală este Φ(du, dv) = du2 + (u2 + a2 )dv 2 .
√
R: Elementul 2
√ de arie al suprafeţei r = r(u, v) este: dS = EG − F dudv. În cazul
2 2
nostru: dS = u + a dudv. Deci
Z 1 Z av p √
2 2 2 2 1√
A= u + a du dv = a − 2 + ln 1 + 2 .
0 −av 3 3
123
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN ŞI EXTINDERI 124
Z Z
dx x3 dx
3) √ , t = 5x. 4) √ , t = x4 .
1 − 25x2 1 − x8
Z Z
cos x 1 dx 1
5) dx, t = sin x. 6) , t = tg x.
a2 + 2 sin2 x a sin2 x + 2 cos2 x 2
Z r Z
cos x 2 xdx 1
7) p dx, t = sin x. 8) √ , t2 = 1 + 4 .
2 + cos (2x) 3 1+x 4 x
3
R: 1) 23 ln 2 x + C. 2) ln (ex + 1) + C.
3) 15 arcsin 5x
+ C. 4) 14arcsin x4 + C.
√ √ √
5) |a|1√2 arctg |a|2 sin x + C. 7) 12 2 arcsin 1
3 6 sin x + C.
√
8) 12 ln x2 + 1 + x4 + C.
10.4 Să se calculeze integralele:
Z Z Z 2
x 1 − x2 2x √ 1
1) dx. 2) √ dx. 3) x+ √ dx.
1 + x4 1 − 4x 3
x
Z Z Z
x 2x 3x 2 x
4) 2 · 3 · 5 dx. 5) (tg x + ctg x) dx. 6) √ earcsin x dx.
1 − x2
Z Z Z p
ln3 x ax
7) dx. 8) e cos (bx) dx. 9) x2 + 1dx.
x2
Z p Z √ Z p
x
10) 9 − x2 dx. 11) √ dx. 12) x2 + x + 1dx.
1 − x3
R: 1) 21 arctg x2 − 14 ln 1 + x4 + C. 2) t = 2x , dă: ln12 arcsin t + C.
√ 7 √
3) 12 x2 + 12 1
7 ( x) + 3 x + C. 4) ln 2+3 ln 5+2 ln 3 2 3 5
6 3 x 2x 3x
+ C.
1 t
5) tg x − ctg x + C. 6) t = arcsin x, dă: 2 e (sin t − cos t) + C.
3
7) − lnx x − x3 ln2 x − x6 ln x − x6 + C.
a ax b
8) a2 +b 2e cos bx + a2 +b eax sin bx + C.
p 2 p
9) 21 x (x2 + 1) + 12 ln x + (x2 + 1) + C.
p
10) 12 x (9 − x2 ) + 92 arcsin 13 x + C. 11) t2 = x3 , dă: 23 arcsin t + C.
√ √
12) 14 (2x + 1) x2 + x + 1 + 38 ln x + 12 + x2 + x + 1 + C.
10.5 Să se găsească formule de recurenţă pentru integralele:
Z Z
1) In (x) = sinn x dx. 2) Jn (x) = cosn xdx.
n−1
R: 1) In (x) = n−1 1
n In−2 (x) − n sin x cos x, n ≥ 2.
n−1 1
2) Jn (x) = n Jn−2 (x) + n cosn−1 x sin x, n ≥ 2.
10.6 Să se găsească formule de recurenţă pentru integralele:
Z Z
dx
1) In (x) = . 2) In (x) = xn e−x dx.
cosn x
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN ŞI EXTINDERI 125
1 n
R: 1) In+2 (x) = (n+1) cosn+1 x + n+1 In (x). 2) In (x) = −xn e−x + nIn−1 (x).
2x
−ex +1
R: 1) ln e e2x +1 + C. 2) 1 1 1
2 sin 4x + 4 sin 8x
8 + sin 2x + 1
5 sin 10x .
arctg x 2
3) xe + C. 4) √ 1 arctg x √−5x+5
+ C.
a−1 a−1
m+1 2
3) n = 3, se efectuează schimbarea de variabilă: 1 + x 3 = t2 şi se obţine:
Z
2 3
3 t2 − 1 dt = t5 − 2t3 + 3t + C.
5
m+1 1
4) n = 2, se efectuează schimbarea de variabilă: 1 + x 4 = t3 şi se obţine:
Z
12 7
12 t3 t3 − 1 dt = t − 3t4 + C.
7
10.15 Să se calculeze integralele binome:
Z Z
3 2
− 32 dx
1) x 2x + 1 dx. 2) q .
5
x2 3 (x3 + 2)
Z Z q
dx √ √
3) √ p . 4) x 5x 3 x + 3dx.
3
3
√
4
x3 1 + x3
R: Se va observa că:
n
X Z 1 X 1 n Z 1
1 1 1
1) lim n = dx. 2) lim = dx.
n→∞ n + k2
2
0 1 + x2 n→∞ n+k 0 1+x
k=1 k=1
n n
r
1 X k22 1X k2
3) an = 2 e n . 4) an = 1+ .
n n n2
k=1 k=1
7 1
R: 1) ln 2. 2) ex − e−x . 3) sin x.
4) 2 ln 3 − 3 ln 2. 5) 4 . 6) 2 ln 2 − 12 π.
1 1 1 −1
7) 16 π. 8) 2 ln 3. 9) 2 e − e .
2 √ √
R: 1) e − 2. 2) π8 (b − a) . 3) −2π. 4) 2 − 1 + ln 2 + 1 .
π2
5) arctge − 14 π. 6) 98 π 1
3 . 7) 8 ln 2. 8) 6
π π
2 − 1 + ln 2 . 9) 6 − 4 .
Z e Z 2 Z π
sin (ln x) dx 3 x sin x
4) dx. 5) √ q . 6) dx.
1 x 0 3 −π cos2 x
x + 1 + (x + 1) 3
R: 1) 2e2 − e. 2) √1 − √1 . 3) 2. 4) 1 − cos 1. 5) π 2π
− ln tg 5π
2 3 6. 6) 2 3 12 .
R: 1) Avem, succesiv:
Z 0 Z π
cos x 2 cos x
I = dx + dx =
−π2
1 + sin2 x (ex + 1) 0 1 + sin2 x (ex + 1)
Zπ
2 cos x π π
= 2 dx = arctg (sin x)|02 = .
0 1 + sin x 4
lim I (k + 1) = (k + 1) π.
ε→0
m
R: Integrând prin părţi, se obţine formutla de recurenţă: Im,n = n+1 · Im−1,n+1 , de
unde rezultă:
n!m! n+m+1
Im,n = (b − a) .
(n + m + 1)!
R: Într-adevăr,
Z π Z π
2
Z π
x · f (sin x) dx = x · f (sin x) dx + x · f (sin x) dx.
π
0 0 2
2n+1 2
Dar: f (− cos t) = π − f (cos t) şi deci I = 2 π .
R: Fie Sx aria suprafeţei cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f , axa Ox şi dreapta x = a
şi Sy aria suprafeţei cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei f , axa Oy şi dreapta y = b. Evident:
Sx + Sy ≥ ab, de unde inegalitatea cerută.
R x3 2
10.32 Fie F (x) = 0
et dt. Să se calculeze F 0 (x).
2 2
R: Notăm cu G (t) o primitivă a funcţiei et , deci a.ı̂. G0 (t) = et . Atunci:
x3 6
F (x) = G (t)|0 = G x3 − G (0) , de unde, F 0 (x) = 3x2 G0 (x) = 3x2 ex .
R arctg x 2
10.33 Fie f : R → R o funcţie derivabilă pe R, definită prin: f (x) = 0
etg t dt.
Să se calculeze f 0 (x) şi să se arate că:
Z 1 Z 1 2
xf (x) 1 ex π
x 2 dx + 2
dx = .
0 e 2e 0 1+x 8
2
ex
R: Se constată că f (0) = 0 şi f 0 (x) = 1+x2 . Integrând prin părţi, avem:
Z 1 1 1 Z 1
xf (x) 1 −x2 2 π f (1)
x 2 dx = − f (x) e + e−x f 0 (x) dx = − .
0 e 2 0 2 0 8 2e
R √x
10.34 Fie f (x) = 1 cos t2 dt, x > 0. Să se calculeze f 0 (x).
x
1 1
R: f 0 (x) = √
2 x
cos x + x2 cos x12 .
10.37 Fie f : [0, 1] → [a, b] o funcţie continuă pe [0, 1]. Să se arate că dacă:
Z 1 Z 1
f (x) dx = 0, atunci f 2 (x) dx ≤ −ab.
0 0
1 x2n
1 − x + x2 − x3 + · · · − x2n−1 = − ,
1+x 1+x
să se arate că:
1 1 1 1
lim 1 − + − + ··· − = ln 2.
n→∞ 2 3 4 2n
R1
R: Aplicăm prima formulă de medie integralei 0
P (x) dx.
10.44 Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, cu derivată continuă pe [0, 1]. Să se arate
că există c ∈ (0, 1) a.ı̂.
Z 1
1
f (x) dx = f (0) + f 0 (c) .
0 2
R: Avem:
Z 1 Z 1
1
f (x) dx = (x − 1) f (x)|0 − (x − 1) f 0 (x) dx,
0 0
10.47 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b]. Să se arate că există c ∈ (a, b)
pentru care:
Z c Z b Z b
a f (x) dx + b f (x) dx = xf (x) dx.
a c a
Rt
R: Fie funcţia F : [a, b] → R, definită prin: F (t) = a
f (x) dx, derivabilă cu F 0 (t) =
f (t), ∀x ∈ [a, b]. Avem, succesiv:
Z b Z b Z b Z b Z b
0 b
xf (x) dx = xF (x) dx = xF (x)|a − F (x) dx = b f (x) dx − F (x) dx.
a a a a a
Rb
Conform teoremei de medie există c ∈ (a, b) a.ı̂. a
F (x) dx = (b − a) F (c).
10.48 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă pe [0, 1] pentru care există n ∈ N∗ a.ı̂.
Z 1
1 1 1
f (x) dx = 1 + + + ··· + .
0 2 3 n
1−xn
Să se arate că există x0 ∈ (0, 1) a.ı̂. f (x0 ) = 1−x0 .
0
π n−1
I1 = , In = a2 In−1 , n ≥ 2.
2 n
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN ŞI EXTINDERI 135
10.50 Să se studieze natura şi ı̂n caz de convergenţă să se calculeze integralele improprii:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 ln x
1) I = √ dx. 2) I = √ dx, a > 0. 3) I = dx.
1 x x2−1
a x x2+1
1 xα
√
R: 1) Scriem integrala ca sumă de două integrale, una pe intervalul 1, 2 şi a doua
√
pe intervalul [ 2, ∞). Pentru prima integrală α = 21 < 1, M = √12 , pentru a doua
√
integrală α = 2 > 1, M = 2, deci ambele integrale sunt convergente. Se obţine I = π2 .
2
2) Convergentă şi I = 12 ln aa2 −1
+1
. 3) Convergentă pentru α > 1 şi I = (α−1) 1
2 , divergentă
pentru α ≤ 1.
10.51 Să se studieze natura şi ı̂n caz de convergenţă să se calculeze integralele improprii:
Z ∞ Z 2 Z 1
dx dx x−1
1) I = . 2) I = √ . 3) I = √ dx.
1 x (x + 1) 0 (1 + x 2 ) 4 − x2
−1
3
x5
π
R: 1) Convergentă şi I = ln 2. 2) Convergentă şi I = √
2 5
. 3) Divergentă.
Z ∞ Z 4 Z π2
dx 3 + cos x
7) I = √ . 8) I = 2 dx. 9) I = ln (cos x) dx.
1 2x + 3 x2 + 1 + 5 2 (x − 2) 0
α 33π π π
R: 1) I = α2 +β 2 . 2) I = 1. 3) I = 2 . 4) I = 3 3 . 5) I =
√ √
3
.
6) Divergentă. 7) Divergentă. 8) Divergentă.
9) Efectuăm schimbarea de variabilă x = π2 − 2t şi obţinem:
Z π4 Z π4 Z π4
I = 2 ln 2 dt + 2 ln (sin t) dt + 2 ln (cos t) dt.
0 0 0
π
În ultima integrală efectuăm schimbarea de variabilă t = 2 − u. Rezultă I = − π2 ln 2.
10.55 Fie f : [0, ∞) → R o funcţie continuă pe [0, ∞) şi integrala improprie ( integrala
lui Froullani): Z ∞
f (ax) − f (bx)
I= dx, o < a < b.
0 x
1) Să se arate că dacă există limx→∞ f (x) = k ∈ R, atunci integrala I este convergent
şi I = [f (0) − k] ln ab . R∞
2) Dacă există limx→∞ f (x) nu este finită, dar α f (x) dx este convergentă pentru
orice α > 0, atunci integrala I este convergentă şi I = f (0) ln ab .
R: 1) Pentru orice [t1 , t2 ] ⊂ [0, ∞) avem:
Z t2 Z t2 Z t2
f (ax) − f (bx) f (ax) f (bx)
dx = dx − dx =
t1 x t1 x t1 x
Z at2 Z bt2 Z bt1 Z bt2
f (u) f (u) du du b
= du− du = f (c1 ) −f (c2 ) = [f (c1 ) − f (c2 )] ln ,
at1 u bt1 u at1 u at2 u a
cu c1 ∈ [at1 , bt1 ] şi c1 ∈ [at2 , bt2 ]. Dacă t1 → 0 şi t2 → ∞, atunci c1 → 0 şi c2 → ∞,
deci: f (c1 ) → f (0), iar f (c2 ) → k.
2) Fie F : (0, ∞) → R o primitivă a funcţiei f (x) x pe (0, ∞). Pentru orice t ∈ (0, ∞),
avem:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
f (ax) − f (bx) f (u) f (u)
dx = du − du = F (bt) − F (at) =
t x at u bt u
Z bt
f (u) b
= du = f (c) ln ,
at u a
cu c ∈ [at, bt]. Dacă t → 0, atunci c → 0, deci: f (c) → f (0).
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN ŞI EXTINDERI 137
R: 1) Deoarece:
Z y
0 ln 1 + y 2 x ln 1 + y 2 y
I (y) = + dx = + arctg y,
1 + y2 0 (1 + xy) (1 + x2) 2 (1 + y 2) 1 + y2
prin integrare, obţinem:
Z y" #
ln 1 + t2 t 1
I (y) = 2
+ 2
arctg t dt = (arctg y) ln 1 + y 2 .
0 2 (1 + t ) 1+t 2
R1 1
2) Derivând egalitatea 0
xm dx = m+1 de n ori ı̂n raport cu m, găsim
n!
I (m, n) = (−1)! n+1 .
(m + 1)
10.60 Să se calculeze integralele:
Z ∞ Z ∞
dx sin (xy)
1) In (y) = n+1 , y > 0, n ∈ N. 2) I (k, y) = e−kx dx.
0 (x2 + y) 0 x
R: 1) Avem succesiv:
π 1 π 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) π
I0 (y) = √ , I1 (y) = √ , . . . , In (y) = · n√ .
2 y 2 2y y 2 · 4 · 6 · · · · · (2n) 2y y
2) Pentru k 6= 0, derivând ı̂n raport cu y şi integrând de două ori prin părţi, avem:
Z ∞
0 k
I (k, y) = e−kx cos (xy) dx = 2 .
0 k + y2
y −2y
ı̂n urma schimbării de variabilă x = z .√ De aici rezultă: I (y) =
Cep . Pentru
y = 0,
√
π
obţinem C = I (0) = 2 .
Deci I (y) = 2π e−2y . 2) I (y) = π2 ln y + 1 + y 2 .
p
3) I (y) = π2 ln y + 1 + y 2 . 4) I (y) = π
2 ln (1 + y).
este convergentă pentru p > 0 şi divergentă pentru p ≤ 0. Să se stabilească relaţiile:
Γ (p + 1) = pΓ (p), pentru p > 0 şi Γ (n + 1) = n!.
R: Putem scrie:
Z 1 Z ∞
Γ(p) = xp−1 e−x dx + xp−1 e−x dx.
0 1
este convergentă pentru p > 0 şi q > 0 şi divergentă pentru p ≤ 0 sau q ≤ 0. Să se
stabilească relaţiile:
R: Putem scrie:
Z 1
2
Z 1
B (p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx + xp−1 (1 − x)q−1 dx.
1
0 2
q−1
Fie m1 , M1 marginile funcţiei (1 − x) pe 0, 12 . Atunci:
0 < m1 ≤ x1−p xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M1 .
Rezultă că prima integrală este convergentă dacă p > 0, ∀q ∈ R. Fie apoi m2 , M2
marginile funcţiei xp−1 pe 21 , 1 . Atunci:
0 < m2 ≤p−1 (1 − x)1−q xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M2 .
Rezultă că a doua integrală este convergentă dacă q > 0, ∀p ∈ R. Deci B (p, q) este
convergentă dacă p > 0 şi q > 0.
Capitolul 11
Integrale curbilinii
Z 1
r Z 1
1 t2
L= 2
+ dt = dt = 1.
0 1+t 1 + t2 0
2) Avem x0 (t) = −3a cos2 t sin t şi y 0 (t) = 3a sin2 t cos t, deci
Z 2π Z π
2
L = 3a |sin t cos t| dt = 6a sin 2t dt = 6a.
0 0
2) Avem x0 (t) = 5 cos t − 5 cos 5t, y 0 (t) = −5 sin t − 5 sin 5t, deci
√ Z Z Z π
2π √ 2π 3
L=5 2 1 − cos 3t dt = 10 |sin 3t| dt = 60 sin 3t dt = 40.
0 0 0
141
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 142
R p
11.6 Să se calculeze integrala curbilinie I = C
x2 + y 2 ds, unde C este cercul de
ecuaţie x2 + y 2 = ax.
a a
R: O reprezentare parametrică a cercului C este: x = 2 (1 + cos t), y = 2 sin t,
t ∈ [0, 2π]. Se obţine I = 2a2 .
11.7 Să se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curbă C, indicate:
R p
1) I = RC x2 + y2 ds, (C) x = r (cos t + t sin t) , y = r (sin t − t cos t) , t ∈ [0, 2π] .
n
2) I = RC x2 + y 2 ds, (C) x = a cos t, y = a sin t, t ∈ [0, 2π] .
3) I = C |xy| ds, (C) x = a cos t, y = b sin t, a, b > 0, t ∈ [0, 4π] .
h √ 3 i 8ab(a2 +ab+b2 )
r2
R: 1) I = 3 1 + 4π 2 − 1 . 2) I = 2πa2n+1 . 3) I = 3(a+b) .
11.8 Să se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curbă C, indicate:
R
1) I = C x2 + y 2 ln z ds, (C) x = et cos t, y = et sin t, z = et , t ∈ [0, 1] .
R −1
2) I = C x2 + y 2 + z 2 ds, (C) x√= a cos t, y = a sin t, z = bt, t ∈ [0, 2π] .
R
3) I = RC xy z ds, (C) x = t, y = 31 8t3 , z = 12 t2 , t ∈ [0, 1] .
2
11.12 Să se calculeze masele firelor materiale care au densităţile liniare şi reprezentările
parametrice următoare:
√ √
1) ρ (x, y, z) = √4
2y, (C) x = 38 t8 , y = 12 t8 , z = 311 t3 , t ∈ [0, 1] .
2) ρ (x, y, z) = 2y, (C) x = t, y = 21 t2 , z = 13 t3 , t ∈ [0, 1] .
3) ρ (x, y, z) = x, (C) x = ch t, y = sh t, z = t, t ∈ [0, ln 2] .
h √ √ i
R: 1) M = 53 + 10011
ln 11. 2) M = 18 3 3 − 1 + 32 ln 3+23 3 .
√
3) M = 22 15 16 + ln 2 .
11.13 Să se calculeze masa M şi centrul de greutate G ale firelor materiale cu den-
sităţile liniare şi reprezentările parametrice următoare:
1) ρ (x, y) = 1, (C) x = R cos t, y = R sin t, R > 0, t ∈ [0, π] .
2) ρ (x, y) = 1, (C) x = R (t − sin t) , y = R (1 − cos t) , R > 0, t ∈ [0, π] .
√
3) ρ (x, y) = y, (C) x = R (t − sin t) , y = R (1 − cos t) , R >0, t ∈ [0, 2π] .
4) ρ (x, y) = 1, (C) x = R cos3 t, y = R sin3 t, R > 0, t ∈ 0, π2 .
R: 1) M = πR, G 0, 2R 4 4
π . 2) M = 4R, G 3 R, 3 R .
√
3) M = 2R 2Rπ, G Rπ, 32 R . 4) M = 32 R, G 25 R, 25 R .
11.14 Să se calculeze masa M şi centrul de greutate G ale firelor materiale cu den-
sităţile liniare şi reprezentările parametrice următoare:
1) ρ (x, y, z) = 1, (C) x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t ∈ [0, 2π] .
√
2) ρ (x, y, z) = |z| 5
2 , (C) x = 4t , y = 15 t4 , z = 2t3 , t ∈ [−1, 1] .
√
68
R: 1) M = 2π a2 + b2 , G (0, 0, bπ). 2) M = 7, G 0, 7√ 15
, 0 .
3π √ 3π
R: 1) I = 16 r r.
3
2) I = 8 − 2.
R
11.17 Să se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C (x + y) dx−(x − y) dy,
unde C este curba simplă, ı̂nchisă şi orientată pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu vârfurile ı̂n punctele O (0, 0), A (1, 1), B (0, 2) şi ambele capete ı̂n origine.
unde C este curba simplă, ı̂nchisă şi orientată pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu vârfurile ı̂n punctele A (−1, −1), B (2, −1), C (2, 1), D (−1, 1) şi ambele capete ı̂n
punctul A.
R: I = −1.
R
11.20 Să se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C ydx−(x − a) dy, unde
C este curba simplă, ı̂nchisă şi orientată pozitiv, care are drept imagine elipsa:
2
(x − a) y2
+ = 1, a, b > 0
a2 b2
şi ambele extremităţi ı̂n origine.
11.23 Să se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curbă C, indi-
cate:
R x = −t cos t + sin t,
1) I = C y dx − x dy + x2 + y 2 + z 2 dz, (C) y = t sin t + cos t, t ∈ [0, π] .
z = t + 1,
R x = a cos t,
2) I = C (y − z) dx + (z − x) dy + (x − y) dz, (C) y = a sin t, t ∈ [0, 2π] .
z = bt,
11.24 Să se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curbă C, indi-
cate:
R √
1) I = C x dx + xy dy + xyz dz, (C) x = et , y = e−t , z = 2 t, t ∈ [0, 1] .
R √ x = a cos t,
2) I = C z a2 − x2 dx + xz dy + x2 + y 2 dz, (C) y = a sin t, t ∈ 0, π2 .
z = bt,
a2 b
R: 1) I = 12 e2 + 1
e − 12 . 2) I = 2 (π − 1).
unde C este curba simplă care are drept imagine segmentul [AB] cu: A (−1, −1, −1) şi
B (2, 2, 2), iar primul capăt ı̂n A.
√
15 2
R: I = 2 .
∂Q
R: 1) Cum P (x, y) = y, Q (x, y) = x şi ∂P∂x = ∂y = 1, rezultă că valoarea integralei
nu depinde de curba rectificabilă cu capetele ı̂n punctele (2, 1) şi (1, 3). Fie A1 (2, 1),
A2 (1, 1) şi A3 (3, 1). Alegem pentru integrare curba simplă C = C1 ∪ C2 , ı̂n care C1 are
ca imagine segmentul A1 A2 paralel cu axa Ox, iar C2 are ca imagine segmentul A2 A3
paralel cu axa Oy, având reprezentările parametrice:
x = −t, x = 1,
(C1 ) t ∈ [−2, −1] , (C2 ) t ∈ [1, 3] .
y = 1, y = t,
R R R R −1 R3
Obţinem: I = C y dx + x dy = C1 y dx + x dy + C2 y dx + x dy = − −2 dt + 1 dt = 1. Se
observă uşor că funcţia U (x, y) = xy este o primitivă a expresiei diferenţiale y dx + x dy,
adică dU = dx + x dy şi deci I = U (1, 3) − U (2, 1) = 1.
2) I = −4. 3) I = 41 2 . 4) I = 4.
11.28 Constatând ı̂n prealabil că expresia de sub semnul integrală este o diferenţială ex-
actă, să se calculeze următoarele integrale curbilinii, ı̂n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
(5,12)
R (9,1)
R py q
x dx+y dy 1 1 x
1) I = x2 +y 2 . 2) I = 2 x dx + 2 y dy.
(3,4) ( 1
)
2 ,2
(−3,−2)
R (3,0)
R
y2 x2 y x
3) I = (x−y)2
dx − (x−y)2
dy. 4) I = 1+xy dx + 1+xy dy.
(1,2) ( 1
3 ,−2 )
R: 1) I = ln 13
5 . 2) I = 2. 3) I = 4. 4) I = ln 3.
11.29 Constatând ı̂n prealabil că expresia de sub semnul integrală este o diferenţială ex-
actă, să se calculeze următoarele integrale curbilinii, ı̂n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
(2,3,1)
R (2,1,3)
R
1) I = yz dx + xz dy + xy dz. 2) I = x dx − y 2 dy + z dz.
(1,1,0) (1,−1,2)
(3,4,5)
R (0,3,4)
R
x√
dx+y dy+z dz x dx+y dy+z dz
3) I = . 4) I = 3 .
x2 +y 2 +z 2 2 2 2 2
(0,0,0) (1,−2,2) (x +y +z )
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 148
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
= = x, = = y, = = z,
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
deci expresia de sub semnul integrală este o diferenţială exactă şi integrala curbilinie nu
depinde de drum. Fie A1 (1, 1, 0), A2 (2, 1, 0), A3 (2, 3, 0), A4 (2, 3, 1). Alegem pentru
integrare curba simplă C = C1 ∪ C2 ∪ C3 , ı̂n care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel
cu axa Ox, C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy, C3 are ca imagine
segmentul A3 A4 paralel cu axa Oy, având reprezentările parametrice:
x = t, x = 2, x = 2,
(C1 ) y = 1, t ∈ [1, 2] , (C2 ) y = t, t ∈ [1, 3] , (C3 ) y = 3, t ∈ [0, 1] .
z = 0, z = 0, z = t,
R2 R3 R1 10
√ 2
Obţinem: I = 1
0 dt + 1
0 dt + 0
6 dt = 6. 2) I = 3 . 3) I = 5 2. 4) I = 15 .
11.30 Constatând ı̂n prealabil că expresia de sub semnul integrală este o diferenţială ex-
actă, să se calculeze următoarele integrale curbilinii, ı̂n care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
(5,3,1)
R (2,2,2)
R
−yz dx+zx dy+xy dz y 2 z 2 dx+2x2 z dy+2x2 y dz
1) I = (x−yz)2
. 2) I = (2x+yz)2
.
(7,2,3) (1,1,1)
(2,6,3)
R (2,2,4)
R
y x xy z (dx+ dy)−(x+y)dz
3) I = z dx + z dy − z2 dz. 4) I = x2 +y 2 +z 2 +2xy .
(−1,3,1) (−1,1,5)
R: 1)I = − 92 . 2) I = 32 . 3) I = 7. 4) I = π
2.
R 2π
R: 1) Deoarece x dy − y dx = ab dt, avem A = 21 0 ab dt = πab.
2
R
3a2 2π 3πa2
2) Deoarece x dy − y dx = 3a 4 sin 2t dt, avem A = 8 0
sin2 2t dt = 8 . 3)
2
A = 6πa2 . 4) A = 3a2 .
Capitolul 12
Integrale multiple
deci I = 29 ln 3 − 4 ln 2 − 32 .
2) Domeniul D este un dreptunghi. Aplicăm formula de reducere la integrale iterate,
ı̂n ordinea x, y. Avem mai ı̂ntâi, efectuând schimbarea de variabilă t = tg x2 :
Z π2 Z 1
cos y 2 cos y dt 1 + sin y π
dx = 2
= 2arctg − 2y = − y.
0 1 + sin x sin y 0 t + 2t sin y + 1 cos y 2
Apoi,
Z π Z π Z π2
2 2 cos y π 1
dy dx = − y dy = π 2 .
0 0 1 + sin x sin y 0 2 8
R π R π
3) I = 4
0
dx 4
0
cos2 x + sin2 y dy = 16 1 2
π . 4) I = (e − 1) (eπ − 1). 5) I = π
12 .
R: 1) I = 34 . 2) I = 3 ln 3 − 4 ln 2. 3) I = 12 π − ln 2. 4) I = 1
12 π.
149
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 150
√
2+√2 π
R: 1) I = ln 1+ 3
. 2) I = − 16 . 3) I = 2. 4) I = ln 43 .
RR
12.4 Să se transforme integrala dublă I = D f (x, y) dxdy ı̂n integrale simple iterate,
pentru următoarele domenii:
1) D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 2x .
2) D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 4, x2 + 41 y 2 ≥ 1, x ≥ 0 .
R π
R: 1) I = 34 . 2) I = 4
27 . 3) I = 2R6 2
−π
sin2 t cos4 t dt = π 6
8R .
2
RR
12.6 Să se calculeze integrala dublă: I = D (x − y) dxdy, unde D este domeniul plan
mărginit de curbele de ecuaţii: y = 2 − x2 şi y = 2x − 1.
64
R: I = 15 .
76 244 5 1
√
R: 1) I = 3 . 2) I = 5. 3) I = 21 . 4) I = 8 (ln 4 − 1). 5) I = 4 π+1−2 2 .
12.8 Să se calculeze integralele duble pe domeniul D, unde D este interiorul triunghiului
cu vârfurile ı̂n punctele indicate:
RR
1) I = D x dxdy, A (2, 3) , B (7, 2) , C (4, 5) .
RR p
2) I = D 4x2 − y 2 dxdy, O (0, 0) , A (1, 0) , B (1, 1) .
√
R: 1) I = 26. 2) I = 31 π3 + 23 .
1
√
R: 1) I = 15 . 2) I = 43 . 3) I = 15 2.
3 1
√ √ π
R: 1) I = 20 . 2) I = 6 2 − ln 1 + 2 . 3) I = 4. 4) I = 30.
π2 1 2
de unde, I = J (α) = 8 − 2 (arccos α) .
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 152
12.12 Să se calculeze aria domeniului plan mărginit de parabolele: y 2 = 10x + 26 şi
y 2 = 10 − 6x.
R: Parabolele se intersectează ı̂n punctele: (−1, −4) şi (−1, 4). Considerând domeniul
simplu ı̂n raport cu aza Ox, putem scrie:
y 2 − 26 10 − y 2
D = (x, y) , ≤x≤ , y ∈ [−4, 4] ,
10 6
RR R4 R 10−y 2
1024
deci A = D
dxdy = −4
dy 6
y 2 −26
dx = 45 .
10
x2 y2
12.13 Să se calculeze aria domeniului plan mărginit de elipsa a2 + b2 = 1.
deci ZZ Z Z √ Z
a b
a a2 −x2
b a p
A= dxdy = dx √ dy = 2 a2 − x2 dx = πab.
D −a −a b
a2 −x2 a −a
12.14 Să se calculeze aria domeniului plan mărginit de curbele de ecuaţii x = y 2 − 2y,
x + y = 0.
R: A = 61 .
12.15 Să se calculeze volumul corpului mărginit de planele de coordonate, planul x+y =
1 şi paraboloidul eliptic z = 2x2 + y 2 + 1.
x2 y2 z2
12.18 Să se calculeze volumul corpului mărginit de elipsoidul a2 + b2 + c2 = 1.
q
Ra Rb 1− x
2 q
x2 y2
R: V = 8 0
dx 0
a2
c 1− a2 − b2 dy = 43 πabc.
pu √ 1
2) Efectuăm schimbarea de variabile: x = v, y = uv, avem: J (u, v) = 2v .
√
Rezultă I = ln 3.
12.23 Să se calculeze integralele duble următoare, efectuând schimbări de variabile co-
respunzătoare:
RR q 2
n 2 2
o
1) I = D 1 − xa2 − yb2 dxdy, unde D = (x, y) , xa2 + yb2 ≤ 1 .
2
RR q 3
2) I = D (x2 + y 2 ) dxdy, unde D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , y ≥ 0 .
RR p
3) I = D px2 + y 2 dxdy, unde D = (x, y) , π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 .
RR
4) I = D px2 + y 2 dxdy, unde D = (x, y) , ax ≤ x2 + y 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0 .
RR
5) I = D x2 + y 2 dxdy, unde D = (x, y) , ax ≤ x2 + y 2 ≤ 2ax, y ≥ 0 .
a3
R: 1) I = 32 πab. 2) I = 51 πa5 . 3) I = 14 4
3 π . 4) I = 3
π
2 − 2
3 . 5) I = 14 3
9 a .
12.24 Să se calculeze integralele duble următoare, efectuând schimbări de variabile co-
respunzătoare:
RR ln(x2 +y 2 )
1) I = D
unde D = (x, y) , 1 ≤ x2 + y 2 ≤ e2 .
x2 +y 2 dxdy,
RR −(x2 +y 2 )
2) I = D ep dxdy, unde D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 4 .
RR
3) I = RRD 4 − x2 −y 2 dxdy, unde D = (x, y) , 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4 .
4) I = D ln x2 + y 2 dxdy, unde D = (x, y) , e2 ≤ x2 + y 2 ≤ e4 .
√
R: 1) I = 2π. 2) I = π 1 − e14 . 3) I = 2π 3. 4) I = πe2 3e2 − 1 .
7
√
1
R: 1) I = π 3 3π − 3 . 2) Trecând la coordonate polare, avem:
2
r
0 2
D = (r, θ) , 0 ≤ r ≤ , 0 ≤ θ ≤ 2π
1 + sin2 θ
RR 3 √ √
şi deci I = √r drdθ = 4arctg 2 − 2 ln 3.
D 4−r 4
√
12.26 Să se calculeze volumul corpului limitat de suprafeţele de ecuaţii z 2 = xy, x+
√
y = 1, z = 0.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 155
√ √ RR √
R: Dacă D = (x, y) , x + y ≤ 1 , atunci V = D xy dxdy. Efectuând schim-
barea de variabile: x = u2 , y = v 2 , (u, v) ∈ ∆, cu
∆ = {(u, v) , 0 ≤ u ≤ 1 − v, 0 ≤ v ≤ 1} ,
R1 3
cum J (u, v) = 4uv, găsim: V = 43 0 v 2 (1 − v) dv = 45
1
.
12.27 Să se determine masa şi coordonatele centrului de greutate ale plăcii plane omo-
gene (ρ (x, y) = const.), care ocupă domeniul:
n 2 2
o
1) D = (x, y) , xa2 + yb2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 .
2) D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , x2 + y 2 ≥ ax, y ≥ 0 , a > 0.
R: 1) M = 31 a2 bρ, G 3π 4a 4b
, 3π . 2) M = 83 πa2 , G − a6 , 14a
9π .
12.28 Să se determine coordonatele centrelor de greutate ale plăcilor plane omogene
mărginite de următoarele curbe:
1) y 2 = 4x + 4, y 2 = −2x + 4.
2) 9x2 + 25y 2 − 225 = 0, 3x + 5y = 15, x ≥ 0, y ≥ 0.
R: 1) G 25 , 0 . 2) G 3(π−2)
10 2
, π−2 .
12.29 Să se determine coordonatele centrului de greutate ale plăcii plane de densitate
superficială ρ (x, y) = y, mărginită de curbele: y = x2 şi y = 1.
R: G 0, 57 .
12.30 Să se calculeze momentele de inerţie ı̂n raport cu axele de coordonate şi ı̂n raport
cu originea ale plăcii plane de densitate superficială ρ (x, y) = xy, care ocupă domeniul
D = {(x, y) , x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0} .
1 1
R: Ix = Iy = 120 , I0 = 60 .
12.31 Să se calculeze momentele de inerţie ı̂n raport cu axele de coordonate şi ı̂n ra-
port cu originea ale plăcilor plane omogene, care ocupă domeniile plane mărginite de
următoarele curbe:
1) y = x2 , x = y 2 .
2 2
2) x
√ + y√ = ay,√ a > 0.
3) x + y = a, x = 0, y = 0, a > 0.
3 6 5 4 1 4 3 4
R: 1) Ix = Iy = 35 , I0 = 35 . 2) Ix = 64 πa , Iy = 64 πa , I0 = 32 πa . 3)
1 4 1 4
Ix = Iy = 84 a , I0 = 42 a .
12.32 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oy a plăcii plane de densi-
tate superficială ρ (x, y) = x14 , care ocupă domeniul mărginit de curbele de ecuaţii:
√ √ √ √
x + y = a, x + y = b, x = α2 y, x = β 2 y, 0 < a < b, 0 < α < β.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 156
√ √ x
R: Efectuăm schimbarea de variabile: x + y = u, y = v, D0 = [a, b] × α2 , β 2 . Se
2 2
obţine Iy = 2 βα2−α b
β 2 ln a .
12.33 Utilizând formula lui Green, să se calculeze următoarele integrale curbilinii, pe
curbele ı̂nchise C, parcurse ı̂n sens
h direct:
i
H p p
1) I = C x + y dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy, unde C este conturul drep-
2 2
R: Datorită simetriei, aria cerută este de patru ori aria porţiunii situată ı̂n primul
octant, pentru care avem:
p ∂f x ∂f y
f (x, y) = a2 − x2 − y 2 , p = = −p , q= = −p ,
∂x 2 2
a −x −y 2 ∂y a − x2 − y 2
2
RR
definită pe D (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0 . Deci S = 4a D √ 2dxdy2 2 . Tre-
a −x −y
când la coordonate polare, avem: D0 = (r, θ) , 0 ≤ r ≤ a sin θ, 0 ≤ θ ≤ π2 . Se obţine
S = 2a2 (π − 2).
p
12.35 Să se determine aria porţiunii din conul (S) z = x2 + y 2 , situată ı̂n interiorul
cilindrului de ecuaţie: x2 + y 2 = 2x.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 157
RR RR p √ RR √
R: S = S
dS = D
1 + p2 + q 2 dxdy = 2 D dxdy = π 2.
12.37 Să se calculeze aria porţiunii din paraboloidul de rotaţie (S) z = x2 + y 2 , situată
ı̂n interiorul cilindrului: x2 + y 2 = r2 .
q
RR p π 3
2 2
R: S = D 1 + 4x + 4y dxdy = 6 2
(4r + 1) − 1 .
x2 y2
12.38 Să se găsească aria porţiunii din paraboloidul eliptic (S) z = 2a + 2b , a > 0,
2
x2 y
b > 0, situată ı̂n interiorul cilindrului eliptic: a2 + b2 = c2 .
√
R: S = 32 πab 1 + c2 1 + c2 − 1 .
12.39 Să se calculeze aria porţiunii din√cilindrul parabolic (S) x2 = 2z, mărginită de
planele de ecuaţii: x = 2y, y = 2x, x = 2 2.
R: S = 13.
12.42 Să se calculeze aria porţiunii din cilindrul (S) x2 + z 2 = a2 , situată ı̂n interiorul
cilindrului de ecuaţie: x2 + y 2 = a2 .
R: Datorită
√ simetriei, aria căutată este de opt ori
aria porţiunii din primul octant, de
ecuaţie: z = a2 − x2 , definită pe domeniul D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0 ,
ZZ Z π
dxdy 2 1 − cos θ
S = 8a √ = 8a2 dθ = 16a2 .
D a2 − x2 0 sin2 θ
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 158
R: M = 34 .
12.50 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz al suprafeţei omogene
(ρ = ρ0 ): (S) x2 + y 2 + z 2 = a2 , z ≥ 0.
R: Iz = 43 πa4 ρ0 .
(Sz ) z = 0, Dz = {(x, y) , x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ a} ,
(Sx ) x = 0, Dx = {(y, z) , y ≥ 0, z ≥ 0, y + z ≤ a} ,
(Sy ) y = 0, Dy = {(z, x) , z ≥ 0, x ≥ 0, z + x ≤ a} ,
ı̂n care perechile Sz şi Dz , Sx şi Dx , Sy şi Dy au orientări diferite, iar S0 , faţa conţinută
ı̂n planul x + y + z = a, a cărei proiecţii pe planele de coordonate constă ı̂n Dz , Dx , Dy ,
având aceeaşi orientare cu S0 . Astfel
ZZ ZZ ZZ ZZ ZZ
xy dxdy = xy dxdy + xy dxdy = − xy dxdy + xy dxdy = 0.
S Sz S0 D D
2) Integrala sa reduce la
ZZ r
x2 y2
I= 1− − dxdy,
D a2 b2
n o
x2 y2
unde Dz = (x, y) , a2 + b2 ≤ 1 . Se obţine I = 43 πabc. 3) I = 12 πa4 .
ZZ
x2 + y 2 (1 − 2z) π
I= p dS = − .
S
2
1 + 4x + 4y 2 6
RR √
4) Deoarece cos γ = − √ 1
2 2
, urmează că I = − D √ dxdy 2 2
= π 1− 2 ,
1+64x +4y 4x +y +1
1
unde D = (x, y) , 4x2 + y 2 1 . 5) I = 12 . 6) I = 25
84 π. 7) O reprezentare parametrică
a elipsoidului este (S) x = a cos u sin v, y = b sin u sin v, z = c cos v, (u, v) ∈ ∆, cu
∆ = [0, 2π] × [0, π]. Rezultă
Z Z
bc ca ab 4π 2 2
I= + + sin v dudv = b c + c2 a2 + a2 b2 .
a b c ∆ abc
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 161
12.54 Utilizând formula lui Stokes, să se calculeze următoarele integrale curbilinii, pe
curbele ı̂nchise
H C, parcurse ı̂n sens direct:
1) I = C (x + 3y + 2z) dx+(2x + z) dy +(x − y) dz, unde C este conturul triunghiului
cu vârfurile H ı̂n punctele A (2, 0, 0), B (0, 3, 0), C (0, 0, 1).
2) I = HC x2 y 3 dx + dy + z dz, unde (C) x2 + y 2 = r2 , z = 0.
3) I = C (y + z) dx+(z + x) dy +(x + y) dz, unde (C) x2 +y 2 +z 2 = a2 , x+y +z = 0.
H
4) I = C y + z dx + z + x dy + x + y 2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = 4x2 ,
2 2 2 2 2
x + y 2 = 2x,
2
H z ≥ 0.
5) I = C (z − y) dx + (x − z) dy + (y − x) dz, unde C este conturul triunghiului cu
vârfurile ı̂nH punctele A (a, 0, 0), B (0, b, 0), C (0, 0, c).
6) I = C y 2 dx + z 2 dy + x2 dz, unde (C) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax (curba lui
Viviani). H
7) I = HC (y − z) dx + (z − x) dy + (x − y) dz, unde (C) x2 + y 2 = 1, x + z = 1.
8) I = C x dx + (x + y) dy + (x + y + z) dz, unde (C) x = a sin t, y = a cos t, z =
a (sin t + cosH t),dxt ∈ [0, 2π].
y√dy
9) I = C 1+x 2 + x
+ x dz, unde (C) x2 + y 2 = 2x, x + y + z = 0.
ı̂ncât
q r
Z a Z b 1− x
2 Z a
a2
2 x2 y2 2x2 4
I = 2c dx q x 1 − 2 − 2 dy = πbc x 1 − 2 dx = πa3 bc.
−a −b 1− x
2 a b −a a 15
a2
3) I = 41 πabc2 .
axa Oz:
ZZ Z x2 +y2 ZZ h
dz 2
1i
2 −2
I= dxdy 3 = −2 1 − 1 + x + y dxdy,
D 0 (1 + x2 + y 2 − z) 2 D
√
unde D = (x, y) , x2 + y 2 ≤ 1 . Trecând la coordonate polare, avem I = 2π 2 2 − 3 .
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 163
R1 R 2x R √1−x2 −y2 R1
4) I = 02 dx x 0 z dz = 21 02 x − 103 x
3 7
dx = 192 . 5) Trecem la coordo-
nate sferice:
x = r cos ϕ sin θ,
y = r sin ϕ sin θ, (r, ϕ, θ) ∈ [0, R] × [0, 2π] × [0, π] .
z = r cos θ,
Deoarece J(r, ϕ, θ) = r2 sin θ, avem
Z R ! Z Z
2π π
4
I= 4
r dr cos2 ϕ dϕ sin3 θ dθ = πR5 .
0 0 0 15
ZZZ ZZ Z a ZZ
2 2 a2
I= zr drdθdz = drdθ zr dz = r2 drdθ,
V0 D 0 2 D
unde D0 = (r, θ) , 0 ≤ r ≤ 2 cos θ, 0 ≤ θ ≤ π2 , deci
Z π2 Z 2 cos θ Z π2
a2 4a2 8a2
I= dθ r2 dr = cos3 θ dθ = .
2 0 0 3 0 9
12.57 SăRRR se calculeze următoarele integrale triple:
1) I = V
xyz dxdydz, unde V este domeniul spaţial mărginit de sfera x2 +y 2 +z 2 =
1, situat ı̂nRRR
primul octant.
2) I = V
xy 2 z 3 dxdydz, unde V este domeniul spaţial mărginit de suprafeţele z =
xy, y = x, xRRR = 1, z = 0.
3) I = V
(2x + 3y − z) dxdydz, unde V este prisma triunghiulară mărginită de
planele x = 0, y = 0, z = 0, z = a, x + y = b, cu a, b > 0.
RRR 3
4) I = V
x2 + y 2 + z 2 dxdydz, unde V este domeniul spaţial mărginit de cilin-
drul x2 + y 2 = 1qşi planele y = 0, y = 1.
RRR 3
5) I = 1 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 dxdydz, unde V = (x, y, z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ 1 .
RRRV
6) I = V
x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul spaţial mărginit de suprafeţele
2 2
2z = x + RRR y , z = 2.
7) I = V
x2 + y 2 z dxdydz, unde V este domeniul spaţial mărginit de paraboloi-
dul z = x2 RRR
+ y 2 şi sfera x2 + y 2 + z 2 = 6.
8) I = z dxdydz, unde V este domeniul spaţial mărginit de conul
a
p V
z = R x + y 2 şi planul z = a, cu a, R > 0.
2
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 164
1 1 1
√
R: 1) I = 48 . 2) I = 364 . 3) I = 12 ab2 (10b − 3a). 4) I = 32 π. 5) I = 89 π 2 2 − 1 .
6) I = 16 8 1 2 2
3 π. 7) I = 3 π. 8) I = 4 πa R .
12.60 Să se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spaţial mărginit
de suprafeţele
1) y 2 = 4a2 − 3ax, y 2 = ax, z = ±h.
2) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax.
3) y = x2 , y = 1, x + y + z = 3, z = 0.
32 2 1
R1 R1 R 3−x−y 16
R: 1) V = 9 a h. 2) V = 9 (3π − 4) a3 . 3) V = −1
dx x2
dy 0
dz = 5 .
V = [0, a] ×
RR[0, a] × [0, a], a > 0.
3) I = RRS x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy, unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 .
4)nI = S 2x2 yz dydz + z 2 dzdx + xyzo2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spaţial
2 2 2
V = (x, y, z) , xa2 + yb2 + zc2 ≤ 1, z ≥ 0 .
RR
5) I = S x dydz + y dzdx + z dxdy, unde S este frontiera piramidei delimitată de
planele x =RR0, y = 0, z = 0, x + y + z = a.
6)nI = S x2 cos α + y 2 cos β + z 2 coso γ dS, unde S este frontiera domeniului spaţial
2 2 2
V = (x, y, z) , xa2 + ay2 ≤ zb2 , 0 ≤ z ≤ b .
RR
7) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy, unde S este frontiera unui domeniu spaţial
V. RR
8)I = S xyz (x dydz + y dzdx + z dxdy), unde S este frontiera domeniului spaţial
V = (x, y,RR z) , x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 .
9) I = S x3 dydz + x2 y dzdx + x2 z dxdy, unde S este frontiera domeniului spaţial
V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ R2 , 0 ≤ z ≤ a , a > 0.
RR 2 2 2
10) I = S
x dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, unde S este sfera (x − a) + (y − b) +
2
(z − c) = R2 . p
RR
11) 2 2
n I = S x dydz+y dzdx+ px + y dxdy, unde p
S este frontiera
o domeniului spaţial
2 2 1 2 2 2 2
V = (x, y, z) , x + y + z ≤ 4 , x + y ≤ z ≤ 2 x + y .
RR
12) I = S y 2 z dydz + xz dzdx + x2 dxdy, unde S este frontiera domeniului spaţial
de paraboloidul z = x2 + y 2 , cilindrul x2 + y 2 = 1, situat ı̂n primul octant.
V mărginit RR
13) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, nde S este frontiera tetraedrului cu vârfurile
ı̂n punctele O (0, 0, 0), A (1, 0, 0), B (0, 1, 0), C (0, 0, 1).
R: 1) Deoarece F (x, y, z) = x3 y i + x2 y 3 j + 3z k şi div F = 3 2x2 y 2 + 1 , putem scrie
ZZZ ZZZ
I= (div F) dτ = 3 2x2 y 2 + 1 dxdydz =
V V
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 166
ZZ Z 6−x2 −y 2
= dxdy 2x2 y 2 + 1 dz,
D x2 +y 2
unde D = (x, y) , x + y ≤ 3 . Se obţine I = 297
2 2 4 12
8 π. 2) I = 3a . 3) I = 5 πa . 4)
5
3 2 1 3 1 2 2 1 6 5 4
I = 2 πabc . 5) I = 2 a . 6) I = 2 πa b . 7) I = 0. 8) I = 8 a . 9) I = 4 πaR . 10)
I = 38 πR3 (a + b + c). 11) I = 96
1
π 3+28√2 − 9+4
20√
5
. 12) I = 18 π. 13) I = 12
1
.
R: M = 32 a4 .
12.63 Să se calculeze masa corpului de densitate ρ (x, y, z) = x, care ocupă domeniul
spaţial V mărginit de suprafeţele x2 = 2y, y + z = 1, 2y + z = 2.
8
√
R: M = 35 2.
12.64 Să se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocupă
domeniul spaţial
x2 y2 z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 .
a b c
R: G 3a 3b 3c
8 , 8 , 8 .
12.65 Să se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocupă
domeniul spaţial mărginit de suprafeţele x2 + y 2 = z, x + y + z = 0.
R: G − 12 , − 12 , 56 .
12.66 Să se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocupă
domeniul spaţial
V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ 2z, x + y ≥ z .
R: G 1, 1, 35 .
12.67 Să se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocupă
domeniul spaţial
V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ a2 , z ≥ by, z ≥ 0 , b > 0.
3 3
R: G 0, 16 πa, 32 πab .
12.68 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz al corpului omogen
(ρ = 1), care ocupă domeniul spaţial mărginit de suprafeţele x2 +y 2 +z 2 = 2, x2 +y 2 = z 2 ,
z ≥ 0.
4
√
R: Iz = 15 π 4 2−5 .
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 167
12.69 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu axele de coordonate şi ı̂n raport
cu originea ale piramidei omogene (ρ = 1), mărginită de planele de coordonate şi de
planul x + y + z = 1.
1 1
R: Ix = Iy = Iz = 30 , I0 = 20 .
12.70 Să se calculeze momentele de inerţie ı̂n raport cu planele de coordonate ale cor-
2 2 2
pului omogen (ρ = 1), care ocupă domeniul spaţial mărginit de suprafeţele xa2 + yb2 = zc2 ,
z = c, c > 0.
12.71 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz al corpului omogen
(ρ = 1), care ocupă domeniul spaţial
x2 y2 z2
V = (x, y, z) , 2 + 2 ≤ 2 , 0 ≤ z ≤ h , h > 0.
a b c
R: Iz = 15 π ab 5
c2 h .
12.72 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu planul Oxy al corpului având
z
densitatea ρ (x, y, z) = (x2 +y2 +2z 2 +a2 )2 , care ocupă domeniul spaţial
V = (x, y, z) , x2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ a , a > 0.
3
1
R: Ixy = 12 πa2 ln 16 4
27 a .
12.73 Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu originea al corpului omogen
mărginit de sfera de rază 2 cu centrul ı̂n origine.
128
R: I0 = 5 π.
Capitolul 13
sau 31 t3 −tx2 = C. Soluţia particulară care satisface condiţia iniţială dată este t3 −3tx2 +
2 = 0.
t
t
13.2 Să se găsească integrala particulară a ecuaţiei t + e x dt + e x 1 − xt dx = 0,
care verifică condiţia iniţială x (0) = 2.
t
R: 12 t2 + xe x = 2.
13.3 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale care provin din anularea unei di-
ferenţiale exacte:
1) 3t2 + 6tx2 dt + 6t2 x + 4x3 dx = 0.
2) (t + x) dt + (t + 2x) dx = 0.
3) t2 + 2t + x2 dt + 2tx dx = 0.
4) t3 − 3tx2 + 2 dt − 3t2 x − x2 dx = 0.
5) (et + x + sin x) dt + (ex + t + t cos x) dx = 0.
6) (t
+ x − 1) dt + (ex + t) dx = 0.
x t
7) t2 +x 2 − x dt + ex − t − t2 +x 2 dx = 0.
x
t
8) tg x − sin2 t dt + ctg t + cos2 x dx = 0.
R: 1) t3 + 3t2 x2 + x4 = C. 2) 12 t2 + tx + x2 = C. 3) 13 t3 + t2 + tx2 = C.
4) 41 t4 − 32 t2 x2 + 2t + 13 x3 = C. 5) et + tx + t sin x + ex = C. 6) ex + 12 t2 + tx − t = C.
7) arctg xt − tx + ex = C. 8) t tg x + x ctg t = C.
168
CAPITOLUL 13. ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE 169
13.4 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale care provin din anularea unei di-
ferenţiale exacte:
1) et+x + 3t2 dt + et+x + 4x3 dx = 0, cu x (0) = 0.
2) (arcsin t + 2tx) dt + t2 + 1 + arctg x dx = 0.
3) ln x − 5x2 sin 5t dt + xt + 2x cos 5t dx = 0, cu x (0) = e.
4) [sin
x +2 (1 − x) cos t] dt + [(1 + t) cos x − sin t] dx = 0.
t t2 t
5) 2txe + ln x dt + e + x dx = 0, cu x (0) = 1.
6) (t + x + 1) dt + t − x2 + 3 dx = 0.
7) (sin tx = tx cos tx) dt + t2 cos tx dx = 0.
8) t3 + tx2 dt + t2 x + x3 dx = 0.
√ √
R: 1) et+x + t3 + x4 = 1. 2) t arcsin t + 1 − t2 + t2 x + xarctg x − ln 1 + x2 + x = C.
2
3) t ln x + x2 cos 5t = e2 . 4) (1 + t) sin x + (1 − x) sin t = C. 5) xet + t ln x = 1.
6) 12 t2 + t + tx − 13 x3 = 3x = C. 7) t sin tx = C. 8) t4 + 2t2 x2 + x4 = C.
13.5 Să se determine soluţia ecuaţiei (x2 + 1)dt + (2t + 1)x2 dx = 0, care trece prin
punctul (1, 0).
1 x2
R: Separând variabilele, avem 2t+1 dt + x2 +1 dx = 0, cu soluţia generală
1
ln (2t + 1) + x − arctg x = C.
2
1 1
Soluţia particulară care safisface condiţia dată este 2 ln (2t + 1) + x − arctg x = 2 ln 3.
t
R: 1) x2 = 1 + 2 ln 1+e 1 3 π t
2 . 2) 3 x + 4 = arctg e . 3) ln |tg x| = 4 (1 − cos t).
2 2
(x−1) t π
4) ln sin x = e − 1. 5) x = ln e + 4 − 1 . 6) t + x + 2 ln t − ln x = 2.
7) 3arctg t2 + 2arctg x3 = π2 .
13.8 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile:
√
1) (cos t − sin t + 1) x0 = cos x − sin x − 1. 2) 2t 1 − x2 = x0 1+ t2 .
3) et sin3 x + 1 + e2t (cos x) x0 = 0. 4) x2 (sin t) + cos2 t (ln x) x0 = 0.
0
5) x = sin (t − x) . 6) x√+ tx0 = a (1√+ tx) .
2 0 2 2
7) (tx − 1) tx + t x + 1 x = 0. 8) t 1 + x2 + x 1 + t2 x0 = 0.
R: 1) tg x2 = C 1 + tg x2 1 − tg 2t . 2) x = sin C ln 1 + t2 .
3) arctg et = 2 sin1 2 x + C. 4) x = (1 + ln x + Cx) cos t. 5) t + C = ctg x−t 2 + 4 .
π
1
at 2 tx− tx
6) √
1 + tx = Ce √ . 7) Cu schimbarea de funcţie u = tx, obţinem x = Ce .
8) 1 + t2 + 1 + x2 = C.
13.9 Să se determine un factor integrant şi să se integreze ecuaţia
(t3 sin x − 2x)dt + (t4 cos x + t)dx = 0.
R: Avem Px = t3 cos x − 2, Qt = 4t3 cos x + 1 şi deci
1 ∂P ∂Q 3
− =−
Q ∂x ∂t t
1 dµ
este funcţie numai de t. Ca atare avem µ dt = − 3t şi o soluţie particulară este µ = 1
t3 .
Înmulţind ecuaţia cu µ, obţinem
2x 1
sin x − 3 dt + t cos x + 2 dx = 0
t t
x
a cărei soluţie generală este t sin x + t2 = C.
13.10 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale ştiind că admit un factor integrant
de forma µ = µ (t):
1) 2tx + t2 x + 13 x3 dt + t2 + x2 dx = 0.
2) t + x2 dt − 2tx dx = 0.
3) (t sin x + x cos x) dt + (t cos x − x cos x) dx = 0.
4) (t + sin t + sin x) dt + cos x dx = 0.
R: 1) µ = et , xet t2 + 31 x2 = C. 2) µ = t12 , ln |t| − 1t x2 = C.
3) µ = et , (t sin x + x cos x − sin x) et = C.
4) µ = et , 2et sin x + 2et (t − 1) + et (sin t − cos t) = C.
13.11 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale ştiind că admit un factor integrant
de forma µ = µ (x):
1) x (1 + tx) dt − t dx = 0.√ 2) x dt − t + x2 dx = 0.
3) 2tx (ln x) dt + t2 + x2 1 + x2 dx = 0. 4) 1 + 3t2 sin x dt − tctg x dx = 0.
CAPITOLUL 13. ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE 171
1 t
R: 1) µ = x2 , x + 12 t2 = C. 2) t = x (x + C).
3
3) µ = x1 , t ln |x| + 13 x2 + 1 2 = C. 4) µ = sin1 x ,
2 t
sin x + t3 = C.
13.12 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale ştiind că admit un factor integrant
de forma indicată:
1) (t − x) dt + (t +x) dx = 0, µ = µ t2 + x2 .
2) tx2 dt + t2 x − t dx =0, µ = µ (tx)
3) 2t3 + 3t2 x + x2 − x3 dt + 2x3 + 3tx2 + t2 − t3 dx = 0, µ = µ (t + x) .
4) t2 + x2 + 1 dt − 2tx dx = 0, µ = µ x
2
− t2 .
5) (t − tx) dt + t + x dx = 0, µ = µ t + x2 .
2 2
6) 3t + 2x + x2 dt + t + 4tx + 5x2 dx = 0, µ t + x2 .
1 1
R: 1) µ = t2 +x 2
2 , 2 ln t + x
2
− arctg xt = C. 2) tx − ln |x| = C.
−2 2
3) t3 + tx + x3 = C (t + x). 4) µ = x2 − t2 + 1 , x − t2 + 1 = Cx.
3 √ 2
5) µ = t2 + x2 2 , x − 1 = C t2 + x2 . 6) µ = t + x2 , (t + x) t + x2 = C.
13.13 Să se găsească soluţia ecuaţiei omogene t2 + 2x2 = txx0 , care satisface condiţia
iniţială x(1) = 2.
ydy dt
R:Cu schimbarea de variabilă x = ty, ecuaţia devine 1+y 2 = t , cu soluţia generală
p √
t = C 1 + y 2 . Înlocuind pe y, avem t2 = √C t2√ + x2 . Condiţia iniţială determină pe
1 2
C = 5 . Soluţia particulară căutată este t 5 = t2 + x2 .
√
R: Avem:
x x π
1) te = ecos t . 2) arctg 2t −2 ln |t| = 4. 3) t5 +10t3 x2 +5tx4 = 1. 4) ln |x|−cos 3t
x = 1.
CAPITOLUL 13. ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE 172
13.19 Să se integreze următoarele ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi, cu condiţiile iniţiale
precizate:
x
1) x0 = 1−t 2 − t − 1, cu x (0) = 0. 2) tx0 + x = et , cu x (a) = b (a 6= 0) .
3) tx − nx = tn+1 ln t, cu x (1) = 0.
0
4) x0 cos2 t + x −tg t = 0 cu x (0) = 0.
5) tx0 − nx = tn+1 et , cu x (1) = 1. 6) tx0 + 2t2 − 1 x = 2t2 − 1, cu x (1) = 1 − 1e .
√ q 1+t
R: 1) x (t) = 21 t 1 − t2 + 12 arcsin t 1 t a
1−t . 2) x (t) = t (e − e + ab).
3) x (t) = 14 tn − tn+2 + 12 tn+2 ln |t|. 4) x (t) = −1 + tg t + e−tg t .
2
5) x (t) = tn (et − e + 1). 6) x (t) = 1 − te−t .
CAPITOLUL 13. ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE 173
1) tx0 + x + tt x2 = 0. 2) 2txx0 − x2 + √ t = 0.
3) 3tx0 = x 1 + t sin t − 3x3 sin t . 4) x0 = 2tx + t3 x.
5) x0 = tx − tx3 . 6) tx0 + x = x2 ln t.
7) 3tx2 x0 − 2x3 = t3 . 8) 2x0 sin t + x cos t = x3 sin2 t.
R: 1) x t2 + Ct = 1. 2) x2 = t ln Ct . 3) x3 (3 + Cecos t ) = t.
t2 2
2 2
4) x = Ce 2 − t 2+2 . 5) 1 + Ce−t x2 = 1. 6) x (1 + Ct + ln t) = 1.
7) x3 = t3 + Ct2 . 8) x2 (C − t) sin t = 1.
1 t
2 1
R: 1) x (t) = e−t 2e + 1 . 2) x (t) = 2 2
(t3 +1) cos t . 3) t + x = e
−x
.
√ 2 n−3 (n−1) sin t
4) x2 = t2 − 1 + t2 − 1. 5) x1−n = 2 sin t + n−1 + n−1 e .
13.23 Să se arate că ecuaţiile diferenţiale de tip Riccati de forma t2 x0 = at2 x2 + btx + c,
2
a, b, c ∈ R, admit soluţii particulare de forma x∗ (t) = αt−1 , dacă (b + 1) − 4ac ≥ 0.
Să se integreze apoi ecuaţiile diferenţiale:
1) 2t2 x0 = t2 x2 + 1. 2) 4t2 x0 + x2 + 1 = 0.
2
3) t2 x0 + (2 − tx) = 0. 4) t2 x0 = t2 x2 + tx + 1.
13.24 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale de tip Riccati, ştiind că admit
soluţiile particulare indicate:
4) t − 1 x + x − 2tx + 1 = 0, x∗ (t) = t.
2 0 2
5) t2 x0 + t2 x2 + tx = 4, x∗ (t) = 2t .
6) 1 + t3 x0 − x2 − t2 x = 2t, x∗ (t) = t2 .
7) x0 − x2 − 1tx + 9t2 = 0, x∗ (t) = 3t.
8) t2 x0 + x2 − 2 (tx − 1) = 0, x∗ (t) = 2t .
2
1 1 1 3 cos t
R: 1) x (t) = et + C−t . 2) x (t) = t + Ct+1 . 3) x (t) = cos t + 3C−cos3 t .
1 1+t3
4) x−t = 12 ln t−1 2 4 2
t+1 + C. 5) x (t) = t + Ct5 −t . 6) x (t) = t + C−t .
t 2 1
7) x (t) = 3t + 6Ce−3t2 −1
. 8) x (t) = t + t(Ct−1) .
13.25 Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale de tip Riccati, ştiind că admit
soluţiile particulare de forma x∗ (t) = αtn , α ∈ R, n ∈ N:
1) t (2t − 1) x0 + x2 + (4t + 1) x + 4t = 0. 2) t5 − 1 x0 + 2tx2 − t4 x − 3t2 = 0.
4Ct3 −1 Ct3 −1
R: 1) n = 1, α = 2, x (t) = Ct4 −t . 2) n = 3, α = −1, x (t) = t2 −C .
R: t = ptg p − ln (cos p) + C, x = p2 tg p.
C p 2C p2
t= − , x= + , p ∈ R \ {0}.
p2 3 p 3
R: 1) t = pC2 − p1 , x + ln p + 2C
p − 2, p > 0.
2) t = 2 (1 − p) + Ce , x = [2 (1 − p) + Ce−p ] (1 + p) + p2 .
−p
5) t = 2p + C, x = p2 + 2C şi x = 2t − 4, soluţie
singulară.
p2 2
6) t = (p−1)2 C − p + 2 p , x = (p−1)2 C + p − p2 şi x = 0, x = t + 1, soluţii
1 3 3 2
singulare.
1 Cp2
7) t = (p−1) 2 − 1, x =
(p−1)2
şi x = 0, x = t + 1, soluţii singulare.
CAPITOLUL 13. ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE 176
√
8) x = Ct + 1 + C 2 şi t2 + x2 = 1, soluţie singulară.
9) x = Ct + 1 + C 2 şi t = −2p, x = 1 − p2 , soluţie singulară.
10) t = 3p2 + Cp−2 , x = 2p3 − 2Cp−1 , p 6= 0 şi x = 0, soluţie singulară.
11) x = Ct + C (1 − C) şi t = 2p − 1, x = p2 , soluţie singulară.
12) t = Cx + C 2 şi x2 + 4t = 0, soluţie singulară.
soluţia generală
1
x(t) = − [t2 + t(C − 2t) + (C − 2t)2 ], t ∈ R.
3
2
Apoi t = −2p şi x = −p , care reprezintă o integrală singulară.
1
13.35 Să se integreze ecuaţia t = x0 x + (x0 )n .
dp
R: Punem x0 = p, avem t = p1 x + pn . Derivăm ı̂n raport cu x. Obţinem dx · (npn−1 −
1 dp 1
p2 )= 0. Deci dx = 0, p = C, de unde soluţia generală t(x) = Cx + C n , sau x = npn+1 ,
n
t = (n + 1)p , care reprezintă o integrală singulară.
R: Soluţia generală este x(t) = C4!1 t4 + C3!2 t3 + C2!3 t2 + C1!4 t + C5 . Condiţiile iniţiale
1 4
precizate conduc la soluţia particulară x(t) = 24 t − 12 t2 + 1, t ∈ R.
R: x (t) = t ln |t| + C1 t + C2 .
13.38 Să se determine soluţia ecuaţiei x000 = sin t, care satisface condiţiile iniţiale
x(0) = 1, x0 (0) = −1, x00 (0) = 0.
R: Prin trei integrări succesive obţinem soluţia generală x(t) = cos t+ 12 C1 t2 +C2 t+C3 .
Soluţia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 − t.
CAPITOLUL 13. ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE 177
unde
1 3 2τ 2 3 4
x= τ− e + 2τ − 2 − τ + C1 eτ + τ 5 − C1 τ 2 + C2 .
2 4 3 15
2 2 2 2
13.41 Să se integreze ecuaţiile: 1) x00 = 1 − (x0 ) . 2) (x000 ) + (x00 ) = 1. 3) (x000 ) =
2x00 .
1 1 7 1 1
t = − τ 2 + C1 , x=− τ + C1 τ 4 − C2 τ 2 + C3 .
2 105 8 2
R: Punem x(n−1) = u şi ecuaţia se transformă ı̂ntr-o ecuaţie liniară ı̂n u: u0 sin t −
u cos t + 1 = 0. Cu soluţia u (t) = cos t + C1 sin t. Deci x(n−1) = cos t + C1 sin t, cu soluţia
generală:
n−1 n−1 C2 Cn−1
x (t) = cos t − π + C1 sin t − π + tn−2 + · · · + t + Cn .
2 2 (n − 2)! 1!
2 2
13.45 Să se integreze ecuaţiile: 1) txx00 + t (x0 ) − xx0 = 0. 2) t2 xx00 = (x − tx0 ) .
0
R: Ecuaţiile sunt omogene ı̂n x, x0 , x00 . 1) Cu schimbarea de funcţie xx = u, obţinem
√
x = xu, x00 = x(u2 +u0 ) şi deci ecuaţia devine tu0 −u+2tu2 = 0. Rezultă x = C2 t2 + C1 .
0
C1
2) x = C2 te− t .
R: Ecuaţia este omogenă de ordinul patru ı̂n t, x, dt, dx, d2 x. Împărţind prin t2 se
2
poate pune sub forma xt · tx00 + (x0 )2 − 5 xt · x0 + 4 xt = 0. Punem t = eτ , x = tu
şi ecuaţia devine uu + (u ) − 2uu = 0. Luând acum u0 = p obţinem ecuaţia
00 0 2 0
liniară
dp 1 1 2 0 1 2
du + u p − 2 = 0, cu soluţia p (u) = u u + C1
. Deci u = u u + C 1 . De unde
u2 (τ ) = C2 e2τ − C1 . Rezultă x2 = t2 C2 t2 − C1 .
Capitolul 14
formează un sistem fundamental de soluţii şi să se scrie soluţia generală a sistemului.
179
CAPITOLUL 14. ECUAŢII ŞI SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE 180
Deci funcţiile
x1 (t) = e−t (1, 1, 1), x2 (t) = e−2t (5, 2, 4), x3 (t) = e3t (5, 1, −3)
x0 = y, y 0 = −x.
R: Avem: √ √ √ √ √ √
1) x (t) = C1 et 2 + C2 e−t 2 , y (t) = C1 2 − 1 et 2 − C2 2 + 1 e−t 2 .
2) x (t) = −4C1 et − 2C2 e−t , y (t) = C1 et + C2 e−t .
x (t) = C1 e2t − C2 e−2t + C3 e−t ,
3) y (t) = C1 e2t + C2 e−2t + C3 e−t ,
z (t) = 2C1 e2t − C3 e−t .
14.14 Să se rezolve sistemele de ecuaţii diferenţiale omogene:
0
x = 2y, x0 = y + z, x0 = 6x − 12y − z,
1) y 0 = 2z, 2) y 0 = z + x, 3) y 0 = x − 3y − z,
0
z = 2x. x0 = x + y. z 0 = −4x + 12y + 3z.
CAPITOLUL 14. ECUAŢII ŞI SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE 184
R: Avem:
√ √
x (t) = C1 e−t sin t 3√+C2 e−t cos√t 3 + C3 e√
2t
, √
1 1
1) y (t) = − 2 C1 + C2 √3 e sin t√3 + 2 C1 √3 − C2 e−t cos t√3 + C3 e2t ,
−t
z (t) = − 12 C1 − C2 3 e−t sin t 3 − 21 C1 3 + C2 e−t cos t 3 + C3 e2t .
2) x (t) = C1 e−t + C2 e2t , y (t) = − (C1 + C3 ) e−t + C2 e2t , z (t) = C2 e2t + C3 e−t .
x (t) = 2C1 et + 37 C2 e2t + 3C3 e3t ,
3) y (t) = C1 et + C2 e2t + C3 e3t ,
z (t) = −2C1 et − 38 C2 e2t − 3C3 e3t .
14.15 Să se rezolve sistemul omogen, cu condiţiile iniţiale precizate:
0
x = 8y, x (0) = −4,
y 0 = −2z, y (0) = 0,
0
z = 2x + 8y − 2z, z (0) = 1.
R: x (t) = −4e−2t − 2 sin 4t, y (t) = e−2t − cos 4t, z (t) = e−2t − 2 sin 4t.
14.16 Să se determine soluţia generală a sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare neo-
mogene: 0 0
x = 2x + y + 2et , x = 2x + 4y + cos t,
1) 2)
y 0 = x + 2y + 3e4t . y 0 = −x − 2y + sin t.
R: Avem:
1) x(t) = C1 et + C2 e3t + tet − e4t , y(t) = C1 et + C2 e3t − (t + 1)et − 2e4t .
2) x(t) = C1 t + C2 + 2 sin t, y(t) = 2C1 t − C1 − 2C2 − 3 sin t − 2 cos t.
14.17 Să se determine soluţia problemei lui Cauchy pentru sistemul:
x0 = x + y, y 0 = −2x + 4y,
3) x(t) = C1 e + C2 e + t + t2 ,
2t 3t
y(t) = 2C1 e2t + 1 + t.
14.19 Să se determine soluţia generală a sistemelor diferenţiale liniare cu coeficienţi
constanţi: 0 0
x = 4x + 6y, x = −y + e3t ,
1) 0 2)
y = 2x + 3y + t. y 0 = −x + 2e3t .
CAPITOLUL 14. ECUAŢII ŞI SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE 185
R: Avem:
1) x (t) = − 32 C1 + 2C2 e7t − 37 t2 − 49
6 6
t − 343 , y (t) = C1 + C2 e7t − 3
49 t + 27 t2 − 3
343 .
2) x (t) = C1 e + C2 e + 8 e , y (t) = −C1 et + C2 e−t + 85 e3t .
t −t 1 3t
Generalizare.
CAPITOLUL 14. ECUAŢII ŞI SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE 186
00 0
R: Avem: xi + a1 (t) xi + a2 (t)xi = 0, pentru i = 1, 2. Dar,
d x1 x2 x1 x2
W 0 (t) = 0
2 0 =
0
2 0 = −a1 (t)W (t).
dt x1 x −a1 x1 −a1 x
14.24 Se dă sistemul de funcţii liniar independente x1 (t), x2 (t) . Să se arate că ecuaţia
diferenţială liniară omogenă a cărei soluţie generală este:
Generalizare.
R: Derivând x(t) de două ori, prin eliminarea lui C1 şi C2 ı̂ntre cele trei relaţii se
obţine ecuaţia din enunţ.
14.25 Să se formeze ecuaţia diferenţială omogenă al cărui sistem fundamental de soluţii
este:
1) x1 = sin t, x2 = cos t.
2) x1 = et , x2 = tet .
3) x1 = t, x 2 = t2 .
4) x1 = et , x2 = et sin t, x3 = et cos t.
R: 1) x00 +x0 = 0. 2) x00 −2x0 +x = 0. 4) x000 −2tx0 +2x = 0. 4) x000 −3x00 4x0 −2x = 0.
14.26 Să se arate că ecuaţia diferenţială x00 + a2 x = 0, a ∈ R \ {0} admite soluţiile
x1 (t) = cos at, x2 (t) = sin at şi să se scrie soluţia generală.
R: Wronskianul sistemului x1 (t), x2 (t) este
cos at sin at
W (t) = = a 6= 0.
−a sin at a cos at
Deci x1 (t), x2 (t) formează un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia dată, iar
soluţia ei generală este
cu C1 , C2 constante arbitrare.
14.27 Să se integreze ecuaţia x00 + a2 x = cosat, a ∈ R \ {0}. Să se găsească soluţia
problemei lui Cauchy cu condiţiile iniţiale x πa = 0, x0 πa = − 2aπ
.
CAPITOLUL 14. ECUAŢII ŞI SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE 187
14.34 Să se găsească soluţiile generale ale ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi
constanţi de ordinul al doilea, neomogene:
R: Avem:
1) x (t) = C1 + C2 e−t + 2t2 − 6t + 7 et .
2) x (t) = (C1 + C2 t) e−5t + 2t2 e−5t .
3) x (t) = C1 e3t + C2 e3t t + (4 cos t + 3 sin t) et .
4) x (t) = C1 e−t cos 2t + C2 e−t sin 2t + 14 te−t sin 2t.
14.35 Să se găsească soluţiile generale ale ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi
constanţi de ordin mai mare decât doi:
R: Avem:
1) x(t) = C1 + C2 et +C3 e12t .
t
√ √
2) x(t) = C1 e−t + e 2 C2 cos 23 t + C3 sin 23 t .
√ √
3) x(t) = C1 + C2 t + C3 et 2 + C4 e
−t 2
.
t 2
4) x(t) = e C1 + C2 t + C3 t .
5) x(t) = (C1 + C2 t) cos 2t + (C3 + C4 t) sin 2t.
6) x(t) = (C1 + C2 t) e−t + (C3 + C4 t) et .
7) x (t) = C1 + C2 e−t + C3 e3t .
8) x (t) = C1 + (C2 + C3 t) e−t .
9) x (t) = C1 + (C2 cos 3t + C3 sin 3t) e−2t .
14.36 Să se găsească soluţiile generale ale ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi
constanţi:
R: Avem:
1) x (t) = (C1 cos t + C2 sin t) e−2t .
2) x (t) = (C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t + C5 e2t .
3) x (t) = [(C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t] e−t .
4) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + (C3 + C4 t) e2t .
Deoarece r = −1 este rădăcină dublă pentru ecuaţia caracteristică, vom căuta o soluţie
particulară de forma
x∗ (t) = At2 e−t + B cos t + C sin t.
1
Introducând ı̂n ecuaţie şi identificând coeficienţii, se găseşte A = 4, B = 0, C = 6 şi deci
soluţia generală a ecuaţiei neomogene va fi
1
x(t) = (C1 + C2 t)e−t + C3 cos 2t + C4 sin 2t + 4t2 e−t + sin t, t ∈ R.
6
14.38 Să se găsească soluţiile generale ale ecuaţiilor diferenţiale liniare cu coeficienţi
constanţi de ordin mai mare decât doi, neomogene:
1) x(4) − 2x000 + x00 = et . 2) x(4) − 2x000 + x00 = t3 .
3) x − x + x − x = t + t. 4) x000 − x00 = 12t2 + 6t.
000 00 0 2
t2
R: 1) Se caută x∗ (t) = At2 et . Rezultă x(t) = C1 + C2 t + C3 + C4 t + 2 et .
2) Se caută x∗ (t) = t2 A + Bt + Ct2 + Dt3 . Rezultă
x(t) = (C1 + C2 t) + (C3 + C4 t) et + 12t2 + 3t3 + 21 t4 + 20
1 5
t .
t 2
3) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + C3 e − 1 − 3t − t .
4) x (t) = C1 + C2 t + C3 et − 15t2 − 5t3 − t4 .
R: Avem:
2
1) x (t) = t − 2 + [C1 + C2 ln (t − 2)] (t − 2) .
2) x (t) = C1 t + C2 t2 + C3 t ln t + 4 t3 − t ln2 t + 2 ln t + 2 .
1
p
3) x (t) = C1 (4t − 1) + C2 (4t − 1).
C1
4) x (t) = t+1 C2
+ t+1 1
ln (t + 1) + t+1 ln3 (t + 1).
[1] Lia Aramă, T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral,
Vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967.
[2] V. Barbu, Ecuaţii diferenţiale, Editura Junimea, Iaşi, 1985.
[3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow,1980.
[4] Gh. Bucur, E. Câmpu, S. Găină, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi
integral, Vol. II şi III, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967.
[5] I. Burdujan, Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică, Rotaprint IPI,
1982.
[6] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiză matematică, Rotaprint IPI, 1988.
[7] G. Chilov, Analyse mathématique, Éditions Mir, Moscou, 1984.
[8] S. Chiriţă, Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1989.
[9] A. Corduneanu, Ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii ı̂n electrotehnică, Editura FA-
CLA, Timişoara, 1981.
[10] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Noţiuni de teoria ecuaţiilor diferenţiale, Editura
MATRIX ROM, Bucureşti, 1999.
[11] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.
[12] N. Donciu, D. Flondor, Analiză matematică. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucureşti, 1993.
[13] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiză matematică, Editura Didactică şi peda-
gogică, Bucureşti, 1979.
[14] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis
for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990.
[15] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathe-
matics, Mir Publishers, Moscow, 1978.
192
BIBLIOGRAFIE 193
[16] Gh. Moroşanu, Ecuaţii diferenţiale. Aplicaţii, Editura Academiei, Bucureşti, 1989.
[20] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematică, teorie şi aplicaţii, Editura
“Gh. Asachi” Iaşi, 2001.