Imaginea Romaniei in presa internationala dupa 1989!

Imaginea unei ţări este un construct artificial; ea nu se impune de la sine, ci este redimensionată prin reprezentările celorlalţi. Atâta timp cât imaginea de ţară construită de către ceilalţi nu se pliază pe imaginea de sine, imaginea devine difuză şi stereotipică, cu alte cuvinte greu de destructurat ulterior. Ceea ce spun alţii că ar fi România se constituie în ultimă instanţă în fragmente care compun profilul imagologic al ţării, profil care, în măsura în care este difuzat de instanţa mediatică internaţională, se inserează şi în mentalul colectiv al spaţiului occidental. O abordare analitică a modului în care a fost înfăţişată România în presa străină de după anul 1989 relevă câteva dimensiuni prin care a fost construit portretul mediatic al ţării. Aceste dimensiuni articulează ceea ce putem numi referenţi identitari ai ţării, pentru că, odată aduse în prim plan, ele au fost reluate şi redimensionate sistematic. Astfel, putem remarca trei mari direcţii prin care România a fost reprezentată în media: ● din perspectiva asumării democraţiei: subiectele cu impact mediatic au fost cele legate de incidentul violent de la Târgu Mureş şi de mineriadele cu care s-a confruntat România. În ceea ce priveşte primul subiect, el a fost tratat incomplet, accentul fiind pus pe violenţa interetnică şi pe ura pe care o manifestă românii faţă de celelalte etnii. Deşi relatările din presa străină au fost vădit inexacte şi unilaterale (nimeni nu a amintit faptul că cel care apărea în imaginilie difuzate la ştiri şi era bătut, era un român bătut de maghiari, nu un maghiar bătut de români aşa cum s-a spus), ele nu au primit nici un fel de dezminţire din partea autorităţilor române. De atunci, presa străină pare a relua periodic tema minorităţilor din România şi a discriminării la care sunt supuse acestea. În ceea ce priveşte subiectul mineriadelor, presa străină le-a condamnat, pe bună dreptate, în unanimitate, ca fiind o practică nedemocratică. ● din perspectiva protecţiei sociale: subiectulpredominant pe această dimensiune a fost cel legat de situaţia copiilor instituţionalizaţi. În acest caz, putem vorbi deja despre un stereotip puternic de imagine, pentru că subiectul se regăseşte în relatările media în mod constant. Contextul prezentat de media este unul sumbru, cu referiri la condiţiile umilitoare din orfelinate, la practica comercializării de copii şi la abuzurile fizice şi sexuale la care aceştia sunt supuşi. În acest punct, se remarcă prezenţa puternică şi constantă a temei în presa britanică. În ediţia din 1 octombrie 2006, cotidianul The Sun prezintă un reportaj în care România este acuzată de un vid legislativ care oferă pedofililor britanici libertatea de a “închiria” un copil cu doar 150 de Euro. Nu se înţelege foarte clar dacă România este vinovată de existenţa pedofililor sau a existenţei persoanelor fără adăpost şi surse de venituri, în condiţiile în care legislaţia este aceeaşi. ● din perspectiva imigraţiei româneşti. Subiectele preluate şi difuzate de media pe acest palier sunt concentrate în jurul a două axe: imigranţii ilegali sosiţi din România şi comportamentul necivilizat al acestora. Încă din anul 1990, presa austriacă vorbeşte în termeni negativi despre românii imigraţi în Austria, portretul fiind unul schematic, de la portretul de cerşetor şi hoţ la cel de barbar (scandalul legat de lebedele mâncate de români la Viena). De asemenea, presa italiană prezintă schematic şi peiorativ comportamentul românilor aflaţi în Italia; de curând, cotidianul Il Tempo prezintă practicile lipsite de civilizaţie ale românilor, de la zgomotul pe care aceştia îl fac la ore

şi anume tema corupţiei. Cu o puternică încărcătură emoţională. prezintă abuzurile fizice la care sunt supuşi 60. Autorul articolului. un reputat profesor la New York University. Ultimul raport al Comisiei Europene în ceea ce priveşte România pune sub semnul întrebării siguranţa alimentară şi deficienţele referitoare la utilizarea eficientă a fondurilor pentru agricultură. Rapoartele de ţară din următorii doi ani. pe plan mediatic temele cu cea mai mare ocurenţă sunt cele legate de traficul de copii şi de imigraţia ilegală. Astfel.improprii până la reţelele de crimă organizată în care românii se constituie. despre imaginea de ţară a României difuzată de către mass-media internaţională. Unul dintre cele mai elaborate materiale scrise despre România este contoversatul articol “România la fundul grămezii”. de această dată într-o notă pozitivă: se remarcă adoptarea de către România a legislaţiei necesare. despre o imagine a României aşa cum apare ea în Rapoartele de ţară realizate periodic de către Comisia Europeană. Raportul de ţară din octombrie 1999 se articulează în jurul unor teme centrale. Dintre aceste teme. cum ar fi situaţia copiilor instituţionalizaţi. În acelaşi timp. 2004 şi 2005.000 de copii din orfelinatele româneşti. mass media din Italia iniţiază o serie de articole dure şi denigratoare la adresa imigranţilor români din această ţară. astfel. Aceeaşi sursă reia tema. dar rămânem încă vulnerabili în ceea ce priveşte implementarea legilor. justiţie sau administraţie. articulează o temă nouă. Deşi raportul de ţară abordează şi probleme legate de economie. Reprezentarea în presa internaţională însă este realizată prin tema devenită de acum şablon: copiii aflaţi în orfelinate şi traficul de carne vie. deficienţele din sectorul administrativ şi din cel juridic. semnat de Tony Judt în The New York Review of Books. putem remarca constituirea profilului de ţară al României pe două paliere care. deşi independente unul faţă de celălalt. Nu poate fi vorba despre o relaţie strict cauzală între aspectele negative ale României relevate în rapoartele de ţară şi relatările mediatice. conturează un portret al României în nuanţe peiorative. în primă instanţă. în ediţia din 31 mai 2001: articolul. agenţia de presă BBC News. cum ar fi prostituţia juvenilă şi situaţia adopţiilor internaţionale. în corelaţie cu aceasta. Articolul abordează problema României ca singura ţară fost comunistă care nu a reuşit să-şi constituie o identitate democratică. pot fi intercorelate. cea care a fost preluată cu preponderenţă de mass media internaţională a fost tema copiilor instituţionalizaţi. mai apoi. despre practica vânzării de copii. în ediţia din 1 noiembrie 2001. dar fac referiri şi la vulnerabilităţile din sectorul administrativ şi din cel economic. cu toate acestea. Un articol din 3 octombrie 2006 publicat de cotidianul Il Tempo vorbeşte despre români ca fiind “o . Rapoartele de ţară din octombrie 2002 şi noiembrie 2003 reiau tema copiilor instituţionalizaţi. scris după alegerile prezidenţiale din 2000. dar şi lipsa unui cadru legislativ viabil în sectorul economic. ediţia din 24 septembrie 2006 a cotidianului The Sunday Times publică articolul “Orfanii din România denunţă anii de abuz”. Astfel. Vorbim. se remarcă ocurenţa unor teme comune. dens în informaţii. ediţia din 3 martie 2000 vorbeşte despre situaţia precară a orfelinatelor româneşti şi. această temă a constituit subiectul relatărilor media. Dincolo de aceste consideraţii generale. articolul aduce în scenă problema ultra-naţionalismului românesc şi a inconsecvenţei istorice a României (cu referire la poziţia României în cel de-al doilea război mondial). articol care are ca punct de plecare scrisoarea unor copii crescuţi în orfelinatele româneşti. de aici apărând teme corelative.

readucând în prim plan problema imigraţiei ilegale şi pe cea a reţelelor româneşti de crimă organizată. cotidianul La Reppublica abordează problema imigranţilor români clandestini. ci de reprezentări imagologice. corelat cu un nucleu de imagine negativ: astfel. De asemenea. Aceste două paliere de imagine au fost redimensionate de către instanţa mediatică. imagine care nu poate să dea seama de un profil identitar al României. mesajele negative despre România sunt structurate şi articulate în jurul unor teme. Astfel. prin stereotipuri: sărăcie.etnie ce apare mereu la cronica neagră”. profilul mediatic de imagine al României este construit artificial. Aşadar. Un studiu realizat de Institutul pentru Studiul Comunicării în perioada martieiunie 2004 relevă lipsa unui profil identitar pozitiv al României în presa occidentală. cu referire la imigranţii români şi bulgari în spaţiul britanic. Reportajele elaborate privind ţara în sine sunt rare: România nu beneficiază de prezentări. semnată de Katrin Kissau structurează problemele de imagine cu care se confruntă România. Un studiu elaborat. putem releva în acest moment două mari dimensiuni de vulnerabilitate ale imaginii României în ceea ce priveşte reprezentarea lor în mass media internaţională: problema copiilor instituţionalizaţi şi problema imigranţilor români în spaţiul occidental. O analiză detaliată asupra imaginii României în presa germană. pentru că după 1990 s-a conturat o imagine arhetipică a României de la începutul secolului XX. Imaginea României este o imagine arhetipală şi nestructurată. realizat de două cercetătoare în ştiinţele culturii . cu o zi înaintea Raportului de ţară. Imaginea României de acum este imaginea României din 1775. deficienţele din orfelinate.000 de indezirabili”.asupra imaginii României în mass media din Germania demonstrează utilizarea evidentă a caracteristicilor imaginii istorice: România este prezentată. Dracula. ele constituindu-se ca subiecte de presă chiar şi atunci când Rapoartele de ţară înregistrau progrese în ceea ce priveşte situaţia copiilor instituţionalizaţi şi a imigranţilor veniţi din România. în jurul stereotipului sărăciei. . iar cotidianul britanic The Sunday Times publică pe 23 iulie 2006 un articol intitulat “ Teama de 45. sau mai bine spus reprezentată în media. Ceauşescu.şablon: corupţie.Roswitha Loew şi Anke Pfeifer . sărăcie. remarcă Kissau.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.