YU:

O alta seara in care concertam in Las Vegas este pe cale sa se incheie, lasand in urma toate
aplauzele si tipetele fanelor infocate, care probabil ar muri de fericire daca ar primi macar
putin din atentia noastra. 
Inca suntem pe scena, in fata a mii de fani, care ne scandeaza numele, si pe care din pacate nu
ii pot vedea din cauza reflectoarelor a caror lumina imi deranjeaza cumplit ochii...
-Yu... Fi atent! Imi sopteste Strify, solistul nostru, care observa ca mintea imi zboara
altundeva. Imi asez chitara si ma concentrez asupra melodiei ce urmeaza sa o cantam, adica
"Forever or never".
De cum incepe Romeo sa apese clapele, lumea o ia din nou razna, incepand sa tipe si sa
aplaude, iar vocea lui Strify abia se mai aude, fiind mai mult acoperita de sunetul puternic al
multimii. Il privesc pe Kiro, care canta la chitara-bass, si am inceput amandoi sa ne facem
auziti la refrenul melodiei. Strify mai lasa publicul sa cante, tinand microfonul indreptat spre
primul rand, ceea ce denota clar oboseala pe care a acumulat-o si care i se poate simti si in
voce. Din cauza ca s-a agitat inca de la inceputul concertului pana acum, arata de parca
tocmai a venit dintr-un razboi, doar ca nu e murdar. Eu ma plimb pe scena, dandu-le tarcoale
lui Kiro si Strify, din lipsa de ocupatie, inafara de cantatul la chitara.
[...]
I'm not gonna live forever
Said I'm not gonna live forever
Gotta make it now or never
Forever or never...

For my love...
For my love...
For my love, it's forever, forever

In timp ce canta aceste versuri, Strify se apropie de mine, iar eu ma opresc din mers, stiind ce
vrea sa faca. Tinand microfonul in mana stanga, ma trage spre el cu cealalta, prinzandu-ma de
camasa neagra desfacuta la toti nasturii si isi apropie buzele de ale mele in timp ce canta.
Periculos... avand in vedere ca ma tenteaza sa il sarut de ceva timp incoace, desi practic,
teoretic, logic si din fire, nu ne suportam. Dar cand sunt pe cale sa ii ating buzele, se
indeparteaza de mine repede, iar eu incep din nou sa cant la chitara, deoarece urmeaza
refrenul, la care trebuie sa particip. 
E ceva obisnuit sa ne apropiem la versurile astea, dar de data asta a fost prea mult! Stiu ca ii
place sa se joace... dar atunci cand se pune cu mine, apare o mica problema.
Melodia se termina in scurt timp, iar Strify incepe sa multumeasca publicului si alte aiureli de
astea... Dupa cum am spus, nimeni nu se joaca cu mine nici prin vorbe, iar prin fapte nici nu se
pune problema. Ii las chitara mea lui Kiro si ma indrept repede spre Strify, prinzandu-l de
barbie si unindu-mi buzele cu ale sale, reusind sa-mi strecor limba in gura sa, fara a-i oferi
timp sa constientizeze ce se intampla. Fetele din multime incep sa ne strige numele si sa
scoata tipete asurzitoare, facandu-l pe el sa isi dea seama de faptul ca il sarut. Scoate un sunet
infundat si isi aseaza mainile pe pieptul meu, incercand sa ma indeparteze, insa pana la urma
rup eu sarutul, pentru ca el nu are puterea necesara pentru a reusi ce si-a propus. 
-Va uram o seara minunata in continuare! spune Strify la microfon, incercand sa-si ascunda
gafaielile si sa dea impresia ca sarutul acela a fost ceva planificat, ceea ce ma face pe mine sa
rad in sinea mea.
Imi iau chitara de la Kiro, care rade, lasand zambetul acela sa se observe spre deosebire de
mine, si cobor de pe scena, urmat de ceilalti, intrand in limuzina ce ne va duce spre hotelul in
care suntem cazati. Eu stau langa amicul meu, Romeo, iar Strify, impreuna cu Shin si Kiro, in
fata noastra. Credeam ca voi avea parte de putina pace si liniste, insa m-am inselat amarnic,
deoarece il si aud pe Strify:
-De ce ai facut aia?! Intreaba el rastit, privindu-ma in ochi.
-Am facut ce? intreb eu nepasator, punandu-mi coatele pe genunchi si sprijinindu-mi barbia pe
mana dreapta.
-Aia! M-ai sarutat! Spune el la fel de rastit si incruntat. Vrei cumva sa ma faci de ras? continua
gesticuland cu mainile.
-Eu? Te-am sarutat? Delirezi baiete... spun eu, indreptandu-mi spatele si asezandu-mi mainile
in san. 
Romeo incepe sa chicoteasca, ceea ce ma face pe mine sa ma abtin cu greu din a izbucni in
ras. Atat de mult imi place sa il vad pe Strify indignat si suparat, incat as face asta zilnic numai
ca sa il oftic.
-Doamne! De abia astept sa ajung la hotel si sa ma spal pe dinti! Cred ca trebuie sa inghit tot
tubul cu pasta, zice Strify incercand sa ma faca sa ma dau de gol, pentru ca initial as spune
"Atunci eu ar trebui sa inghit sapunul intreg sau gelul de dus" dar nu am sa o fac, ci o sa tac din
gura deocamdata.
-Ce dra...gilor! Kiro sau Shin, spuneti voi ce s-a intamplat! replica el, indreptandu-si privirea
spre cei doi care se fac ca ploua, deoarece imi tin partea in astfel de jocuri. Strify renunta
pana la urma si isi aseaza mainile in san, privindu-ma nervos, vrand parca sa ma omoare, nu
alta... dar macar tace pe drum si nu imi da dureri de cap. 
Nici nu coboram bine din limuzina, ca Strify imi si sare in spate... la propriu!
-Daca ma mai saruti vreoadata pe scena, te dezmembrez! Spune el la urechea mea pe un ton
marait, incolacindu-si mainile in jurul gatului meu. Crede probabil ca voi cade, dar se inseala,
pentru ca am inceput sa urc scarile hotelului fara nici un fel de grija. Prietenii nostrii se
prapadesc de ras in spate, si toti oamenii din hotel ne privesc ciudat... mai ciudat decat de
obicei. Iau cheile apartamentului meu si al lui Strify (tin sa mentionez ca pana si receptionista
se uita la noi ca la masini straine), apoi intru in lift urmat de ceilalti, apasand al butonul
pentru etajul cinci. Iesind din ascensor, ne indreptam catre apartamentele noastre: Kiro in
cinci sute unsprezece, Shiro in cincisute doisprezece, Romeo in cincisute treisprezece, eu in
urmatorul iar Strify in cel de langa al meu. 
Descui usa de la apartamentul maimutei ce-mi sta agatata de gat si intru, aprinzand becul, cu
speranta ca se va da jos de pe mine, ceea ce se si intampla, dar se pare ca nu vrea sa imi dea
drumul gulerului camasii.
-Te detest! Din toata inima! rosteste el, incruntandu-se.
-Spuneai sa nu te mai sarut pe scena... dar nu ai mentionat si "nicaieri altundeva", zic eu,
prinzandu-l cu mana de dupa cap si punand din nou stapanire pe buzele lui, incercand sa imi
croiesc drum cu limba printre ele. Insa nu apuc sa savurez pentru prea mult timp momentul
pentru ca ma musca de buza inferioara si se indeparteaza repede de mine.
-Acum am nevoie de doua tuburi cu pasta de dinti! spune el, stergandu-si buzele cu dosul
mainii.
-Ai grija ca poate vei avea nevoie de trei daca ma mai provoci mult... si de un fond de ten
foarte bun ca sa nu ti se observe roseata din obraji, spun eu incepand sa rad cu pofta. 
-Iesi afara, idiotule! striga el enervat la culme, luand o vaza de pe masuta din apropiere si
aruncand-o inspre mine, vrand sa ma loveasca. Dar pentru ca sunt destul de rapid si agil,
reusesc sa ma feresc, lasand obiectul de sticla sa se sparga in mii de bucatele la contactul cu
peretele din spatele meu.
Continui sa rad si ies din camera lui, insa nu inainte sa ii fac semn cu ochiul, ceea ce il
enerveaza si mai tare si il face sa fiarba de nervi pe dinauntru. Chiar inainte sa ii inchid usa imi
striga numele in asa fel incat cred ca s-a auzit in tot hotelul, iar eu izbucnesc si mai tare in ras,
in timp ce ma indrept spre camera mea. De cum ajung in incapere, scap de haine si intru la un
dus cald pentru a reinvia. Picaturile de apa reusesc sa imi relaxeze trupul incordat, iar mirosul
placut al gelului de dus ce tocmai l-am pus pe corp imi satisface simturile, ceea ce face dusul
asta mai placut decat de obicei. Brusc imi vine in minte chipul lui Strify in momentul in care a
rosit in obraji, si zambesc usor in timp ce imi clatesc trupul de spuma ce-mi acopera o mare
parte a pielii, atingandu-mi apoi buza care mi-a fost muscata de animalul ala cu doua culori in
cap. A fost prima data cand l-am vazut pe Strify rosind dupa o tentativa de sarut... iar asta ma
obliga sa il tachinez si mai mult. Din nou imi arcuiesc buzele intr-un zambet, stiind sigur ca
pana maine va nascoci un plan ca sa se razbune. Dupa ce imi spal si parul cu sampon, ies de la
dus, luand un prosop pentru a-mi sterge picaturile ce inca mi se preling pe corp. Intru in
camera mea si imi iau doar o pereche de boxeri pe mine, uscandu-mi apoi parul cu feohn-ul si
aruncandu-ma in patul cel moale si cald, adormind in scurt timp.

Capitolul 2

Ma trezesc deranjat de alarma telefonului care pare sa nu se opreasca indiferent de cat de

mult incerc s-o ignor. Deja s-a facut dimineata? Nu-mi vine sa cred ca sunt atat de obosit si
astazi va trebui sa dau si interviul ala nenorocit pentru o revista. Aud versurile de la melodia
„Dark star” si incep sa cred ca e o conspiratie impotriva mea pentru ca lumina strabate
jaluzelele, lovindu-ma in fata si intrandu-mi in ochi si astfel ma face sa-i inchid pe jumatate. 
In cele din urma, ma dau jos din pat, mergand catre baie pentru a face un dus. Asta ar trebui
sa ma trezeasca putin, sa speram, pentru ca nu pot sa apar atat de adormit la interviu...cine ar
puteam sa-mi tina locul? Doar eu sunt cel care da majoritatea raspunsurilor, asta ca sa nu spun
toate. 
Dupa ce ma rasfat cu apa calda, imi iau o pereche de pantaloni albi pe care ii inchid cu o curea
neagra, iar pe deasupra un tricoul albastru, inscriptionat cu diferite mesaje pe care nu
apucasem sa le citesc pana acum. Oricum nu ma intereseaza, imi place sa ma imbrac cu
albastru fiindca se vede atat de bine alaturi de parul meu blond. Imi pun si o pereche de
pantofi asa cum imi place sa port, iar parul mi-l pieptan ca de obicei, dar il mai dau si cu ceva
fixativ pentru a sta mai bine. La sfarsit, arunc o privire catre ceasul de pe perete si vad ca mai
am suficient timp cat sa-mi pun planul in aplicare. Trebuie sa i-o platesc lui Yu pentru ce-mi
faucse ieri, doar nu crede ca va scapa asa de usor. Ah, cat m-a putut enerva si nici macar nu
am rosit, nu ma entuziasmez eu atat de mult de la un sarut, mai ales unul din partea lui. 
Ies pe usa, strabatand culoarul pana ajung in dreptul camerei lui, unde ma opresc pentru a-mi
da seama daca era inauntru. Incerc sa ascult pe la usa, dar nu se aude absolut niciun zgomot
asa ca intru. Ciudat, nu e inauntru...Desi nu pot spune ca nu ma bucur pentru ca, in sfarsit, am
ocazia de a i-o plati cu aceeasi moneda. Ma duc direct la sifonier de unde scot perechea lui
preferata de jeansi si iau prima foarfeca care-mi cade in mana. Dupa ce ma gandesc un timp
asupra modelului pe care urma sa i-l dau, incep sa-mi decupez numele pe una din fetele
blugilor, iar pe cealalta desenez cu marker negru un „My new religion is you”. Cu asta, daca va
avea noroc, ar putea sa spuna ca e un nou mod de a promova melodia „Blasphemy”, insa, mai
mult ca sigur, va fi furios. Perfect.
Cand ma pregatesc sa ies din camera, tocmai ce aud usa de la baie deschizandu-se si il vad pe
Yu cum intra inauntru doar cu un prosop infasurat in jurul taliei.
- Strify, ce-i cu tine aici? Nu-mi spune ca ti-au placut saruturile de aseara si mai vrei o tura.
Defapt, nu m-as mira, dar acum nu sunt prea imbracat asa ca daca ramai poate ajungem si la
altele...
- Mda, sigur, poate in visele tale. Ii spun eu cu un zambet in coltul gurii. Daca ar sti ce i-am
facut, cu siguranta nu ar mai fi atat de binedispus. Ti-am „pregatit” hainele pentru interviul de
azi...sper sa-ti placa.
Dupa aceste cuvinte, ies repede pe usa camerei si cobor in graba scarile fiindca nu am mai avut
rabdare sa astept liftul. In urma mea, il aud pe Yu cum ma striga, apoi urmeaza un val de
injuraturi din care nu inteleg mare lucru. Macar acum suntem chit, presupun.
Ma urc in masina trupei, unde Kiro, Romeo si Shin stateau deja pe bancheta din spate vorbind
despre o fana disperata care ii ceruse lui Kiro un autograf chiar pe spate. Mie imi place sa stau
cu fanii, dar nu si cand dau peste fanatici care imi cer tot felul de ciudatenii si ce a vrut fata
asta chiar nu e nimic in comparatie cu altele. Yu a venit abia dupa douazeci de minute, timp in
care Romeo incepuse sa faca glume despre motivul care l-ar putea face pe Yu sa intarzie. Eu
sunt singurul care stie adevarul, cel putin pentru moment.
- Unde e cap de papadie? Tipa Yu imediat ce se vede inauntrul masinii. Mie imi vine sa rad si
reusesc sa ma abtin doar la gandul ca m-as putea face cu vreun pumn „cadou” daca as izbucni
in ras.
- La cine te referi, ca nu sunt singurul blond? Spun eu inocent cu o urma de sarcasm. 
- Deocamdata esti blond. In curand o sa fi chel! Zbiara Yu din nou in timp ce se apropie de
mine, tragandu-ma de gulerul tricoului. Poti sa-mi spui ce naiba s-a intamplat cu blugii mei
preferati?
- Ups...un mic accident. Dar ii poti folosi cand voi canta „Blasphemy”, poate vei face senzatie
printre fani, mai sti? Ii raspund pe acelasi ton ca mai inainte.
- Sa vezi ce blasfemie va fi cand voi rupe un cap de papadie...
Din fericire, Romeo calmeaza spiritele, spunandu-i ca sunt doar niste amarati de jeansi si ca isi
poate lua altii. Sincer mie nici nu-mi plac, nici macar nu aveau un model special, nu inteleg de
ce ii placeau atat de mult.
Ajungem la interviu in timp util si intram intr-o alta camera de hotel, destul de spatioasa, unde
ne asezam pe o canapea de piele si doua fotolii pe care stau eu si Yu tocmai pentru a fi la cat
mai mare distanta unul fata de celalalt. Intrebarile, ca de obicei, au fost despre noul album,
despre turneul inceput, mesajul diferitelor melodii si alte lucruri despre care pot sa vorbesc
destul de mult incat sa nu fie nevoie sa mai intervina vreun alt membru al trupei in monologul
meu. Cel putin asta s-a intamplat pana la ultima intrebare, pe care desi o asteptam, m-a luat
prin surprindere:
- Yu, cum a fost sa-l saruti pe Strify? Ce parere crezi ca au fanii despre acest incident? Spune
reporterita roscata ce are in jur de douazeci si cinci de ani. Ah, la naiba, intrebarea e adresata
lui, ceea ce inseamna ca nu pot raspunde. Oare ce ii va spune...
- A fost doar un sarut, am facut-o de atatea ori incat a ajuns sa echivaleze cu o strangere de
mana. Am vrut sa-l sarut pe Strify pentru ca-mi place sa-l domin uneori. Cred ca ar fi foarte
util acest lucru si cand vorbeste prea mult, desi as ramane fara saliva la cate sute de cuvinte
scoate din gura pe minut.
Nu pot sa mai spun nimic dupa un astfel de raspuns pentru ca nu vreau sa par suparat. Daca il
ignor, va fi mai bine, se va crede ca nici nu l-am luat in serios. Cu toate astea, pe dinauntru
fierbeam, mi-o facuse a doua oara la faza cu „dominatul”. 
Cu intrebarea aceasta interviul se termina, iar pe drumul de intoarcere apuc sa il trag la
raspundere pentru felul in care s-a comportat:
- Ce a fost cu raspunsul ala? Una e cand imi vorbesti asa in afara camerelor de filmat si alta e
cand o faci cu o tara de martori, ai inteles? Spun eu enervat de-a dreptul, sperand sa nu se mai
repete acest lucru si alta data. Alta data, va mai fi una? Cu siguranta nu, sunt deja satul de
jocul de-a sarutatul cu Yu.
Asteptam sa-mi spuna ceva de genul cum ca el face ce vrea sau alte tampenii, dar nu mai zice
nimic ci se intinde sa-i sopteasca ceva lui Kiro la ureche, iar eu mor de curiozitate, incercand
sa aud despre ce era vorba. Pana sa apuc eu sa-mi dau seama de ce se intampla, il vad pe Yu
luand singurul baton de ciocolata din masina si incepand sa manance din el astfel incat da-mi
faca pofta. Il fixez cu o privire aspra ce radia de nervi, apoi incerc sa-l prind de maini pentru a
i-l lua.
- Hai, Yu, stiu ca nu-ti place prea mult ciocolata, o faci intentionat, spun eu intinzandu-ma si
mai mult si incercand sa-l tin de mana.
- Ce, il vrei? Imi spune fluturandu-l prin fata ochilor mei, iar eu ma chinui din nou sa-l prind.
- Normal, tip dintr-o data, aplecandu-ma catre brunet. Deodata, simt cum mi-e prins capul de
barbie si cum Yu isi strecoara limba inauntrul gurii mele, facandu-ma intentionat sa tac. Are un
gust dulce datorita bucatilor de ciocolata de pe limba care se dizolva in saliva ce se impreuna
in jocul pe care tocmai il incepuse. As putea sa-l musc ca data trecuta, dar imi placea la
nebunie gustul de ciocolata, asa ca nu il pot opri, cel putin nu inca. Insa, in cele din urma, il
impring, retragandu-ma pe locul meu.
-Incepe sa-ti placa sau mi se pare mie? Imi spune cu un zambet pervers asa cum numai el poate
sa aiba.
- Idiotule, imi place ciocolata, nimic mai mult.
- Vezi sa nu te cred! Sunt ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat tot drumul inapoi catre
hotel. Cred ca devine un obicei sa ne sarutam atat in public cat si in particular, iar baietii se
amuza copios pe seama noastra. Probabil si Yu o face, dar pe mine ma enerveaza cu adevarat
tot jocul asta cretin, am de gand sa i-o platesc si inca cu varf si indesat. Nu va scapa el asa
usor si am in minte planul perfect, ceva mult mai serios decat niste blugi stricati.

Nu stiu cat de nervos ar trebui sa fiu pe faptul ca jeansii mei preferati tocmai au fost facuti
praf sau cat de multumit ar trebui sa fiu ca i-am platit-o din nou lui Strify, dar ziua asta este
abia la inceput, asa ca nu stiu la ce as putea sa ma astept din partea "papadiei". Momentan
suntem in holul hotelului, privind ecranul televizorului imens ce troneaza inaintea catorva
fotolii pe care noi suntem asezati, privind filmul preferat al lui Kiro, "Twilight". Nici macar nu
stiu ce ii place la o asa poveste, dar sa zicem ca gusturile nu se discuta. Sunt atat de plictisit,
incat chiar am observat absenta lui Strify, si a gurii lui care nu se mai opreste din trancanit,
asa ca ii intreb curios pe ceilalti unde este anormalul ala.
-A spus ca se duce in apartamentul lui, imi raspunde Romeo fara a-si lua ochii de la ecran.
Ma ridic de pe suprafata moale, indreptandu-ma spre receptie pentru a-mi lua cheia
apartamentului, insa cand am ajuns la acolo, domnisoara imi spune ca acea cheie a fost luata
deja de Strify, lucru care m-a cam panicat, dar avand in vedere ca nu am altceva foarte
important ce sa-mi distruga, ma linistesc. Iau liftu apasand pe butonul ce avea inscriptionat
numarul cinci. In scurt timp ajung in apartamentul meu, a carei usa a fost lasata descuiata si
ma uit prin jur sa vad ce e in neregula. Intrand in dormitor, o vad zacand pe pat, cu gatul taiat
si toata desenata cu markerul negru, pe Hello Kitty. Chiar incep sa rad cu pofta, vazand ca
Strify crede ca ma mai intereseaza lucrurile astea. Papusa aia de plus a fost o amintire si
atat... ce copil poate fi uneori. Iau papusa in maini si citesc tot ce scrie de jur-imprejurul
ei "Asta este doar un detaliu minor! Asteapta-te la ce e mai rau... ziua e lunga!" Ma intreb ce
mai are de gand, dar la ce minte are el, nu ar trebui sa ma sperii foarte tare... oricum, cred ca
e nevoie sa-mi pun lacat sau alarma la usa. Ies din apartament, cu gandul de a-mi recupera
cheia si probabil si pentru a oftica putin "papadia". Intru in apartamentul alaturat, deoarece
stiu ca Strify nu-si incuie niciodata usa, si il vad stand pe canapea, privind plictisit la televizor.
-Imi pot primi cheia inapoi? intreb eu, stand sprijinit cu spatele de perete si cu mainile in san.
-Nu, pentru ca n-am eu chef! si ai grija sa nu patesti la fel ca Hello Kitty... Sau stai!
reformulez! Acum e "Bye-Bye Kitty"! spune el, ridicandu-se de pe canapea si indreptandu-se
spre mine.
-Oh, serios? Si ce ai de gand sa-mi faci? O sa-mi dai cu vreo papadie pe la nas pana devin
alergic la polen, sau pui buruiana sa ma decapiteze? intreb eu pe un ton ironic, lucru ce il
enerveaza ingrozitor pe Strify. Asculta la mine, iubire! In apartamentul asta, undeva intr-o
camera, exista un pat... vrei cumva sa-l rupem? Putin dresaj nu ti-ar strica, replic eu
apropiindu-ma de el.
-Ha! Poate tu iti pozitionezi bine replicile, dar nu te poti compara cu mine, nici daca te mai
nasti o data! Esti un idiot, Yu, asa ca fii atent!
Dupa faza asta chiar am de gand sa il sperii putin! Trantesc usa apartamentului si ma indrept
spre Strify, care deja nu pare foarte incantat ca s-a nascut cu o gura atat de mare. Il prind in
brate si merg spre camera, fapt ce il inspaimanta, deoarece incepe sa strige si sa se zbata,
lucru ce imi ofera mie satisfactie... insa incerc sa ma abtin din a rade.
-Da-mi drumul! Yu! Ce faci?! urla el speriat si incepand sa se zbata in timpul in care eu il asez
pe pat. Ii prind incheieturile intr-o stransoare desupra capului, doar cu mana mea stanga apoi ii
raspund intrebarii, care oricum pare a fi pusa aiurea...
-Inafara de faptul ca iti voi da o lectie... nimic altceva! 
Obrajii lui prind o culoare rozalie, care se intensifica, atunci cand rup materialul albastru ce-i
acopera partea de sus a corpului. El urla si se zbate in continuare, incercand sa se elibereze,
dar sa fim seriosi!... chiar sunt de parare ca cineva ar trebui sa-i spuna ca nu ne putem
compara puterile... dar ador sa il necajesc.
Trupul incepe sa ii vibreze sub al meu, ceea ce ma indeamna sa continui prin a ma juca cu
varful limbii pe unul din sfarcuri, iar el scapa un geamat si capata culoarea sangerie in obraji,
iar vazandu-se in situatia asta, intra in panica.
-Yu! Da-mi drumul, sau jur ca te omor cu mainile mele! 
Zambesc la auzul acelei tentative de aminintare si intr-un final ii dau drumul, ridicandu-ma de
pe pat.
-Sper ca nu credeai ca iti voi face ceva, replic eu incepand sa rad.
Se ridica si el de pe suprafata moale, lasandu-si tricoul rupt sa ii cada pe podea, apoi incepe
calvarul meu, deoarece iar isi deschide el gura, vorbind neintrerupt.
-Handicapatule, cretinule, idiotule, retardatule si nenorocitule! Sa nu crezi ca scapi asa usor
dupa ce ti-ai batut joc de mine! Ai sa regreti! striga el, dintr-o singura suflare, indreptandu-se
in acelasi timp spre mine.
-Ce e? Mai vrei o tura? intreb eu, prinzandu-l de maini, striind ca vrea sa ma loveasca si il trag
in bratele mele, lipindu-i trupul de al meu. Sau vrei cumva sa continuam?
-Tu sa continui cu cineva din regnul tau animalic! urla el, incercand sa isi elibereze mainile.
-Imi pare rau, sunt unic in aceasta rasa... dar nu stiu ce sa cred despre o papadie, replic eu,
dandu-i drumul incheieturilor si iesind din apartament, desigur, inainte ca el sa apuce o alta
vaza care se izbeste de usa, facandu-se bucatele pentru ca tinta a fost mai rapida. 
A trecut o ora de cand am plecat din apartamentul lui Strify, iar acum trebuie sa mergem la un
alt interviu care va fi transmis in direct in toata tara si nu inteleg de ce am o presimtire rea in
legatura cu asta...
Imi iau din dulap un maiou negru mulat pe trup, niste pantaloni de blugi, care sunt de aceeasi
culoare, o curea cu niste lanturi agatate de ea si imi aranjez parul cu putin fixativ.
Kiro intra in apartamentul meu, si ma anunta ca ma vor astepta in holul hotelului, asa ca ii
spun ca voi cobori imediat, pentru ca simt ca imi lipseste ceva... adica lanturile mele: cel cu
lacat si cel cu tepi.
Dupa ce stiu ca sunt pregatit, mai completez doar cu parfum si ies pe usa apartamentului, fara
a o incuia...pentru ca nici nu am cu ce! apoi cobor pe scari deoarece nu am de gand sa astept
nenorocitul acela de lift care abia urca. Toti cei patru ma asteapta acolo unde mi-a fost spus,
dar observ ca Strify nici macar nu isi intoarce privirea pentru a ma vedea, ci doar sta acolo
plictisit, cu mainile in san, uitandu-se intr-un cu totul alt loc.
Mi se pare ingrozitor de ciudat sa nu il aud pe Strify luandu-se de vreun obiect vestimentar de-
al meu, dar cred ca as putea sa ma obisnuiesc cu aceasta liniste incantatoare. Ne indreptam
toti spre limuzina, asezandu-ne ca de obicei: Romeo langa mine, iar ceilalti trei, in fata
noastra. Desi cap de papadie este exact in raza mea vizuala, iar eu in a lui, nu imi adreseaza
niciun cuvant si nici nu ma priveste,lucru care nu ma deranjeaza, pentru ca macar am parte de
liniste.
Spre deosebire de mine, Strify este imbracat numai in alb, purtand un tricou mulat, pantaloni
stramti, o jacheta si cureaua lui personalizata (cred ca are peste zece de astfel de curele, pe
culori diferite).
Ajungem in fata unei cladiri mari si iesim cu totii din automobil, indreptandu-ne spre intrare,
unde suntem asteptati de un barbat inalt, imbracat la costum, care ne conduce pana la locul
unde va avea loc filmarea.
Cea care va prezenta intreg interviul este o domnisoara de aproximativ douazeci si cinci de ani,
cat Strify la inaltime, cu parul lung de un roscat intens, ce incadreaza un chip dragut, care-mi
inspira o oarecare nevinovatie sau inocenta. Ochii albastrii deschisi si trupul slabut o fac sa
para mai degraba o copila, insa felul in care vorbeste, o ridica la stadiul de adult.
Cap de papadie a inceput sa zambeasca odata ce Kiro a vorbit cine stie ce cu el, si numai dupa
aceea a inceput filmarea. Prezentatoarea sta pe un scaun inalt in partea nostra dreapta, cei
trei blonzi pe canapea, iar eu si Romeo pe de-o parte si de alta a canapelei, pe niste scaune
asemanatoare cu a prezentatoarei.
Majoritatea intrebarilor sunt despre noul nostru album , la care, evident, numai Strify
raspunde, apoi au urmat intrebari despre concertele noastre.
-Si, Strify -incepe roscata- spune-ne cum este sa fii sarutat de catre Yu, continua aceasta,
facandu-ma sa zambesc usor in coltul gurii.
-Mda... In primul rand, nici nu cred ca se paote numi "sarut", adica eu unul nu il pot numi asa
nici cu rugaciuni. Ar fi acelasi lucru daca as saruta caine, pentru ca asta a fost impresia mea
acolo, pe scena si... in concluzie, nu-mi place felul in care saruta, absolut deloc!
Raspunsul lui m-a socat intr-un fel, dar in acelasi timp m-a si amuzat incredibil de mult,
facandu-ma sa realizez cat de tare l-am suparat. Sunt pe cale sa izbucnesc in ras, dar ma abtin
cu greu, vazandu-l si pe Kiro ca face acelasi lucru, avand in vedere ca el stie foarte bine cum
sarut.
-Au! cred ca asta a durut! Yu... ai ceva de spus in apararea ta? ma intreaba ea, zambindu-mi
usor.
-Animalele nu vorbesc, intervine Strify, care se aseaza picior peste picior si isi da ochii peste
cap.
Avand in vedere faptul ca sunt pe cale sa explodez de la cat de puternic as vrea sa rad, cred
ca, daca as mai si deschide gura, nu m-as mai putea abtine, asa ca dau negativ din cap, si ea
trece la urmatoarea intrebare.
Dupa inca vreo cinci minute se anunta pauza, iar eu imi intind corpul, luand apoi o prajitura de
la fata care a venit sa ne serveasca. Ma ridic de pe scaun, mergand in spatele "papadiei" si ma
aplec la urechea lui, stand sprijinit cu coatele de canapea.
-Strify, lasa-ma sa ti-o pun, soptesc eu, doar pentru auzul lui.
-Poftim?! striga el, trasarind si ridicandu-se brusc de pe canapea. 
-Prajitura in mana... Ce minte perversa ai! replic eu, prinzandu-i mana si asezandu-i acea
chestie prea dulce pentru gustul meu in palma, intorcandu-ma apoi la loc.
Suntem anuntati ca intram din nou in direct, iar noi incepem sa ne foim pana ne gasim pozitia
confortabila.
Prima intrebare de dupa pauza mi se pare una oarecum ciudata, deoarece il intreaba pe cap de
papadie la ce anume se gandeste in acest moment, iar el raspunde ca este una dintre melodiile
noastre, fapt pentru care roscata il roaga sa cante fara muzica o parte din acea melodie , ceea
ce Strify face fara probleme...
"You better stop
All your acting out
Before this performance
I take a bow...
You, you, could've had it all
Now you are playing just a fallen star
And you're wondering, how I'm wandering
Through the maze between the heartaches"

Ar trebui sa ma simt ciudat la versurile astea? pentru ca dupa ce termina de cantat, ma

priveste pentru cateva secunde, purtandu-se apoi de parca nu as fi prezent"Eh... probabil doar
se refera la faptul ca am reusit ce mi-am propus, dar ar trebui sa incetez? Ori interpretez eu
gresit sau e doar impresia mea ca imi sunt dedicate versurile alea" Spun eu in intimitatea
gandurilor mele, incercand sa deslusesc "misterul".
-Ai pe cineva in minte? intreaba roscata, captandu-mi si mie atentia. Dar el raspunde scurt
printr-un "Nu!" hotarat, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca nu aduce nicun fel de argument
sau nu trancaneste el ceva de umplutura, dar totusi, trecem cu vederea.
Exact la sfarsitul interviului, cand toti ne ridicam, eu vreau sa merg inspre Romeo, insa cand
trec prin fata lui Strify, isi ridica piciorul si imi pune piedica, si se intampla sa cad, din fericire
fara sa ma lovesc, lucru care il face pe Strify sa izbucneasca imediat in ras. Idiotul ori a uitat
ca inca suntem in direct, ori a vrut sa ma impiedic si sa ma fac de ras in fata oamenilor... dar
cred ca e a doua varianta. Filmarea s-a inchiat imediat dupa ce eu m-am ridicat, iar Strify,
amatorul de dulciuri ia cutiuta cu prajituri si i-o da lui Kiro, care la randul lui, mi-o da mie,
apoi ne intoarcem in limuzina, fiind condusi de domnisoara roscata. In drum spre hotel, toti au
mancat din prajiturile pe care eu le tineam in brate si exact cand se terminase, cap de papadie
se si decide sa-mi vorbeasca:
-Yu! Mai ai prajituri?
-Mda... vreo doua mai mari si un chec intre ele! vrei cumva sa gusti? raspund eu, razbunandu-
ma pentru piedica aia, moment in care Strify scoate limba la mine si isi pune mainile in san. 
Dupa cum spuneam, ziua e lunga si inca mai avem un concert de sustinut... sper doar sa ne
descurcam la fel de bine ca pana acum...

In timp ce urc pe scena simt cum inima imi trepideaza din ce in ce mai repede. La cate
concerte am avut, am crezut ca m-am obisnuit cu ideea, dar vad ca inca am emotii, insa nu pot
spune ca acest lucru ma va impiedica vreodata sa cant, ci doar ma entuziasmeaza. Arunc o
privire catre tobele lui Shin asa cum fac intotdeauna cand urc pe scena, asta ma asigura ca
totul e pregatit si nu am de ce-mi face griji. Urmeaza sa sustinem un concert nocturn, cam al
saselea de cand am inceput sa cantam, asta pentru ca obisnuim sa avem intotdeauna concerte
ziua. Cat despre imbracaminte, port o pereche de blugi negrii, stramti in partea de sus, iar pe
deasupra o camasa albatra ce se asorteaza cu ochii mei, completata de o cravata neagra. La Yu
nici nu ma uit prea bine, se presupune ca suntem certati, deci nu am de ce sa-i dau
importanta.
Dupa ce ocup locul pe scena, iau microfonul, salutand multimea de fani care tipa numele
noastre sau tot felul de aclamatii cu care deja m-am obisnuit. Eu le fac scurt cu mana, apoi
incep sa ma misc lent pentru a intra incet-incet in ritmul melodiei „Depper and deper” care
este si prima din concert. Dupa ce se termina melodia si sunt suficient de obisnuit cu scena, ma
gandesc ca acum pot sa-mi fac numarul. 
Inainte ca Romeo sa dea tonul din clape, ma gandesc sa starnesc un pic publicul asa ca imi
indrept privirea catre niste fete din primul rand adresandu-le cateva replici la care mi se
raspunde cu tipete isterice „What’s your favourite toy?”. Pot sa jur ca am auzit pe cateva fete
spunand „you”, dar e posibil sa fi fost si „Yu”, oricum nu conteaza, nu aveam sa las lucrurile
asa, voiam sa-mi pregatesc „terenul”. Uitandu-ma la Kiro, spun in microfon „There’s a lot of
things we are playing with...so show me your toyz” apoi incep sa-mi misc umerii in ritmul
melodiei. Odata ce se aude prima strofa, ma indrept catre Kiro si incep sa spun versurile,
aplecandu-ma usor catre el. Trec prin spatele lui, lipindu-ma putin de el, atat cat sa se vada
clar din public, si de unde sta Yu. Ma gandesc cum se simte acum cand ma vede dansand atat
de lasciv in apropierea lui Kiro, dar ce vorbesc...ca si cand as vrea sa-l fac gelos sau ceva de
genul. Ah...e numai vina lui, cu toate saruturile astea...nu stiu ce l-a apucat dintr-o data.
Imi indepartez gandul de la Yu si continui sa merg de-a lungul scenei in timp ce cant refrenul.
Calc apasat pe fiecare pas, lasandu-ma de pe un picior pe altul si miscandu-mi soldurile mai
mult decat era necesar. In timp ce tin de curea, imi misc bazinul inainte si inapoi, dupa care,
stiind ca urmeaza partea mea preferata din melodie ma intorc care Kiro:
 „So just show me your toyz
I want to be your choice
Show me your toyz
Let me enjoy

I will make your wishes come true”

Il prind pe Kiro de gulerul tricoului tragandu-l usor inspre mine si lipindu-mi fruntea de a lui.
Una din maini o pun pe pieptul sau, strangandu-i materialul in pumnul stang, apoi il imping
usor si ma introc la locul meu pentru finalul melodiei. Aclamatiile nu inceteteaza prea curand,
asa ca intervin eu anuntand ca urmeaza urmatoarea melodie ce urma sa fie „Heaven is
wrapped in chains”. Dupa un sir de alte cantece, atat de pe noul album cat si de pe cel vechi,
am inceput sa cant „ Dysfuntional family”, melodia preferata a lui Yu. In acest timp, il vad pe
chitarist cum se apropie de Kiro, iar in momentul in care nu mai e implicat in melodie, ii pune
mana dupa umeri si il saruta pentru cateva secunde. Aproape ca nu ma mai pot concentra la
versuri din cauza ca nu m-as fi asteptat la asa ceva si cred ca nici basistul nostru. Cat de
patetic e crezand ca eu ma voi supara pentru asta. Defapt nici nu-mi pasa ce fac, dupa mine,
pot oricand sa si-o si traga, imi e totuna. 
Concertul se termina cu un succes total si ne hotaram sa mergem sa mancam ceva la un
restaurant fiindca ne este foame dupa o zi atat de agitata. Romeo spune ca stie el un loc in Las
Vegas unde se mananca bine, asa ca ne lasam toti pe mana lui. Pentru ca e destul de cald afara
si nu avem mult de mers, o luam la pas, sperand sa nu fim opriti de tot felul de fanatici.
In scurt timp ajungem la restaurant si dupa ce comandam cate o pizza, asa cum faceam mereu
dupa un concert, ma duc pana la baie sa vad daca mi s-a stricat machiajul. Nu am obiceiul
asta, dar pentru ca sunt la intr-un local, dupa un concert destul de obositor, cred ca este cel
mai indicat lucru. Mergand pe culoar, observ ca nu prea sunt oameni inauntru, defapt la ce ma
asteptam? E deja trecut de doisprezece noaptea, cine ar merge intr-un restaurant la ora asta?
Desigur, o turma de animale flamande cu Yu in funte.
Abia ce apuc sa intru in baie ca si aud usa deschizandu-se pentru a doua oara. Ma introc curios
si il vad pe Yu cum se indreapta catre mine cu un zambet in coltul gurii deloc mascat. Incerc
sa-l ignor si ma intorc catre oglinda, insa in acel moment imi simt mana prinsa, apoi ma
impinge catre perete, acolo unde de afla si uscatorul de maini. 
- Yu, termina toata tampenia asta, ii spun zmucindu-ma din stransoare. Ai depasit demult
stadiul de gluma, nu crezi? 
- Si daca nu este o gluma, hm? Imi spune ranjind si apropiindu-si gura de mine si mai mult. Eu
incerc sa il indepartez pentru a doua oara, dar oricum o fac degeaba fiindca nu pare sa
reactioneze cumva. 
Imi apuca barbia, ridicandu-mi fata astfel incat sa-l privesc direct in ochi. El are o privire
jucausa, dar stiu ca ochii mei de un albastru spre gri arata precum doua cutite de gheata.
-...Papadia se pregateste sa dea atacul sau mortal de pokemon, spune Yu razand, apoi revine
la tonul sau sarcastic. Recunoaste ca ai fost gelos la concert!
- Eu? Intreb mirat de parca nu as fi singurul din baie. Yu, te-ai lovit de lustra sau esti batut in
cap din nastere? Stai, nu-mi raspunde, stiu ca e a doua varianta.
In loc sa-mi mai spuna ceva la fel de ironic ca intotdeauna, ma musca puternic de buza de jos
fara nicio avertizare, pana cand simt gustul sarat al sangelui. Atunci incerc sa-i dau un
genunchi in punctul sensibil, dar se indeparteaza inainte sa apuc sa-mi pun planul in aplicare.
Parca mi-ar citi gandurile...
Ma uit in oglinda privindu-mi buza putin umflata si incep sa tip la el furios:
- Cine naiba te crezi sa ma musti in halul asta, hm? Du-te dracu’ de idiot, esti un cretin si
jumatate...
As mai fi continuat daca nu as fi fost luat prin suprindere de Yu care-si pune mainile de o parte
si de alta in jurul meu, jucandu-se cu catarama de la cureaua pe care o port si lipindu-se de de
spatele meu. Las capul in jos fiindca nu-mi place modul in care imi priveste chipul in oglinda,
cu niste ochi ce inspira in acelasi timp nervozitate si satisfactie.
- Yu...termina...Ii spun scazand dramatic tonul de mai inainte.
- De ce, buruiana trancanitoare? Si ce-i cu vocea asta? Ti-a mancat vreo specie din regnul meu
animalic limba? Spune el, deschizandu-mi cureaua ce face un zgomot care rasuna cu ecou intre
petretii imbracati in faianta. 
Intr-un moment de neatentie, ma intorc brusc si-l imping departe de mine apoi parasesc baia,
inchizandu-mi la loc pantalonii in drum spre iesire. Ma intorc la locul meu si incerc sa ma
prefac ca nimic nu s-a intamplat, dar ceilalti observa imediat si il si aud pe Kiro:
- Parca dura doar o secunda...Si ce-i cu parul asta ravasit? Arati mai rau ca inainte sa pleci...
- Lasa parul, uita-te la umflatura de la buza, spune Romeo razand. Shin zambeste si el catre
Kiro si par sa se inteleaga doar din priviri.
- Mda..avem ceva probleme cu sobolanii sau mai bine sa zic lipitorile... Raspund eu, dar nu
apuc sa termin ca il si aud pe Yu cum ma completeaza in dezavantajul meu.
- Te refereai la mine sau la limba mea cand ai spus lipitoare?
Evident toata lumea izbucneste in ras si asta fac si eu, nu vreau sa-i dau satisfactie lui Yu. Stiu
ca daca ma va vedea suparat se va simti bine stiind ca e din vina lui asa ca nu am de gand sa-i
dau mai multa importanta ca pana acum. Dupa ce mancam, Shin vrea sa plece fiindca e obosit,
iar Romeo se ofera sa mearga cu el pentru a nu-l lasa singur. Cand am vrut sa ma ridic si eu, il
aud pe Yu:
- Nu mergem si noi intr-un club sa bem ceva? Kiro este imediat de acord, dar eu ma prefac ca
nu am auzit. Hai, Strif, nu te mai prosti atat, parca ai fi un copil de cinci ani cu atitudinea asta
de „nu vorbesc cu tine”, a continuat Yu, dandu-si ochii peste cap.
Acum ca ma gandesc si eu mai bine, chiar are dreptate, cand am inceput sa fiu atat de imatur?
Ma intorc inspre el si ii fac semn din cap catre iesire pentru a-i da de inteles ca vin si eu cu ei. 
Hotaram sa mergem la un club, ce se numeste Liquid. Este unul dintre cele pe langa care am
trecut inainte de concert si am vazut ca arata chiar bine. Pana acolo luam masina pentru ca se
facuse frig deja si oricum ne trecuse cheful de plimbari nocturne. Astfel, in mai putin de
cateva minute suntem in fata localului unde se afla o pancarda pe care sclipeste numele
clubului in nuante de rosu si mov.
Yu se ocupa de cumparatul biletelor apoi intram inauntru, indreptandu-ne catre bar. Kiro se
opreste la masa unor tipe ce au in jur de douazeci de ani fiecare si incepe sa vorbeasca cu o
bruneta care arata destul de bine din toate punctele de vedere. Se pare ca el s-a ales cu
ocupatie pentru seara asta, dar eu nu am chef sa agat, cel putin nu inca. Ma asez pe unul din
scaunele de la bar si comand o vodka apoi il vad pe Yu care se pune langa mine.
- O tequila! Comanda imediat ce vine la el un barman, apoi se indreapta catre mine: Pariez ca
nu poti sa bei nici macar jumatate din cat beau eu. Vezi ca nu vreau sa te duc acasa in spate. 
- Ha ha, crezi ca esti amuzant? Vezi ca te iau la baut cat ai clipi, asa ca nu te mai lauda singur.
Ii raspund putin iritat.
- Aha..cum zici tu...ti-ai comandat suc de portocale? 
- Nu-mi spui tu mie ce sa beau si vezi ca eu abia ce o sa ametesc putin in timp ce tu o sa fi pe
jos de mult. Pot sa-ti dovedesc la orice ora din zi sau din noapte. 
Yu imi zambeste cu subinteles apoi loveste paharul sau de al meu spunand „Pana la fund”.
Dupa schimbul asta de replici, incepem sa vorbim despre urmatorul concert pe care urma sa-l
sustinem in timp ce golim pahar dupa pahar. Ajunsesem la al patrulea care se intampla sa mai
aiba doar vreo doua guri de whisky si deja incepeam sa vad mai multe cuburi de gheata decat
erau in pahar...sau pe aproape. Yu spune ceva care mi se pare foarte amuzant desi nu inteleg
fiecare cuvant, insa imi vine sa rad de parca m-ar gadila cineva. 
Dupa cateva minute, se apropie de mine si imi cuprinde buzele intr-un sarut, iar eu ii raspund
introducandu-mi limba in gura lui si jucandu-ma in timpul asta cu o suvita din parul sau. In
momentul in care rupe sarutul, se apropie de urechea mea si imi spune in timp ce isi aseaza
mana pe piciorul meu:
- Nu vrei sa continuam intr-un loc mai retras?
La replica asta, raspunsul meu a venit imediat printr-un sarut scurt pe buze alaturi de cateva
cuvinte:
- De ce nu?
Capitolul 5

Plecam amandoi din club, fara sa il mai anuntam pe Kiro si luam un taxi, care ne duce la
hotelul nostru. Pe cat de beat e Strify, incepe sa cante tot felul de versuri, pe care nu le
inteleg si sta tot timpul agatat de mine. Si eu sunt ametit, desi am baut aceeasi cantitate de
alcool, dar stiam ca "Papadia" nu e obisnuita sa bea. Urcam cu liful la etajul 5 si iau din
buzunarul lui cele doua chei care le luase cu el, nevrand sa le abandoneze la receptie. Deschid
usa apartamentului sau si intru odata cu el, mergand spre camera. De cum ajungem acolo, se
tranteste pe pat, iar inainte ca eu sa ma intorc sa plec, isi largeste cravata neagra si isi
descheie cativa nasturi ai camasii albastre.
-Mor de cald aici... rosteste el, tragand aer in piept si lasandu-si capul pe spate.
Probabil credeati ca voi face o fapta buna o data in viata si nu voi abuza de el, sau poate nu
credeati... Efectiv nu pot rezista!
-Atunci da-mi voie sa te ajut... ii spun eu, asezandu-ma langa el, desfacandu-i de tot cravata si
nasturii. De cum ii dezvelesc pieptul, incep sa-i sarut usor pielea calda, iar el geme scurt,
indemnandu-ma parca sa continui ce am inceput. Urc cu limba spre gatul lui, trasand o linie
umeda, iar el imi prinde maioul negru in pumn, tragandu-ma la nivelul chipului sau, pentru a-
mi parcurge buzele cu limba, strecurand-o apoi printre ele si incepand sa se joace. Evident, eu
ma alatur sarutului cu o intensitate mai mare, fara a-i da ocazia sa se creada superior in
domeniul in care eu detin intreg controlul, iar el isi plimba mainile prin parul meu, strangandu-
l uneori in pumni si scotand sunete infundate in incercarile de a respira.
Imi trec mana dreapta peste pieptul sau, coborand apoi spre abdomen si furisand-o in
pantaloni. Scapa un alt geamat atunci cand ii ating zona sensibila, si observ ca are chef de
"joaca" odata ce ii cuprind in mana organul excitat.
Imi dau maioul negru jos, lasandu-l sa cada pe pat, revenind apoi asupra "papadiei", care
incepe sa se cutremure incet sub mine. Imi pare atat de fragil in momentul asta, vazandu-i
expresia oarecum confuza si simtindu-i corpul subtire cum tremura cand ma simte desupra lui.
Ii desfac fermoarul blugilor, tragandu-i jos de pe el, cu tot cu boxerii albi ce-i acopera partea
intima a corpului, si incep sa ii inspectez trupul cu buzele, oferindu-mi placerea de a-i auzi
gemetele de care incep sa devin dependent. Ma dau jos de pe suprafata moale, indepartand
ultimele obiecte vestimentare, si intorcandu-ma apoi asupra lui Strify. Ii dau parul de pe frunte
si ii sarut scurt buzele, incepand sa-mi misc soldurile, inainte si-napoi, presand amandoua
organe intarite intre corpurile noastre ce se incalzesc treptat, privind in acelasi timp chipul a
carui obraji au prins o culoare rosiatica. Buzele lui mimeaza niste cuvinte care nu se fac auzite,
rostindu-mi la un moment dat numele...
Cu siguranta, toata rabdarea mea e intinsa la maxim, asa ca ii indepartez picioarele, asezandu-
ma intre ele. Imi aud din nou numele rostit de el, fiind apoi urmat de un scancet lung, din
cauza patrunderii mele lente inauntrul lui, care il face sa isi arcuiasca usor spatele. Ochii sai
devin umezi din cauza lacrimilor care in curand isi vor gasi sfarsitul drumului pe buzele mele...
Trupul incepe sa ii tremure si mai tare, iar acum culoarea obrajilor lui seamana cu cea a
trendafirilor rosii. Ma prinde cu mainile de brate, strangandu-ma puternic si inghitind in sec, in
incercarea de a suporta durerea pe care i-o cauzez. Insa de cum incep sa ma misc, scapa un
tipat scurt si reuseste sa-mi spuna printre scanete:
-Do.. doare! Yu..!
Cred ca imi pare rau pentru el, dar cand afiseaza privirea de catelus ranit, ma face sa vreau sa
continui fara doar si poate!.. si nu, nu sunt sadic! Problema e a lui, pentru ca nu stie sa-si tina
acasa expresiile care ma aprind instantaneu.
Ii prind buzele intr-un sarut lung si pasional, moment in care ma adancesc inauntrul lui si imi
grabesc miscarile, facandu-l sa scape cateva tipete infundate, iar lacrimile sa i se prelinga din
nou pe obrajii inrositi. Mainile lui sunt acum pe spatele meu, zgariindu-mi pielea cu unghile lui
scurte, iar ochii ii sunt strans inchisi, lasand picaturile calde sa se scurga printre genele lungi si
dese. De cum imi desprind buzele de ale lui, cobor spre gat, sarutand si muscand acele locuri
sensibile, fara a-i lasa semne. Ii aud scancetele rasunand in camera si ii simt trupul tremurand
fara oprire sub al meu, arcuindu-se uneori, timp in care miscarile mele devin mai rapide. Imi
rosteste numele de atat de multe ori, incat ajung sa aud numai vocea lui in minte. Chiar si
scancetele lui parca imi provoaca dependenta. Oricat de obisnuit sunt sa ii aud vocea, tot nu
pot sa-mi refuz placerea de a-l auzi in astfel de momente, pentru ca, orice sunet ar scoate mi
se pare atat de erotic...
Ii simt inima batand cu putere, odata ce imi asez mana pe pieptul lui, dar la fel se intampla si
cu mine, inima vrand parca sa ma distruga in graba ei. 
Un strat subtire de sudoare ne acopera trupurile amandurora, iar eu simt cum imediat totul se
va sfarsi. Chiar daca mi-as fi dorit mult mai mult, stiu ca vor veni si alte zile...
Nu cred ca e corect sa fiu numai eu multumit din asta (luati aminte ca nu sunt un bun
samaritean!) asa ca ma opresc din a-i oferi dureri "papadiei" de sub mine, ce pare ca se va rupe
la orice bataie a vantului. Prind ambele nostre organe in mana dreapta, incepand sa o misc
repede. Nu dureaza prea mult timp, pentru ca ii aud geamatul lung si spatele i se arcuieste, in
mometul in care se elibereaza. Mai continui un scurt timp pana cand simt ca urmeaza
momentul final si scap un geamat, lasandu-mi apoi trupul sa cada langa al lui Strify, care e
lipsit de orice putere. Il privesc, insa si-a inchis ochii, incercand sa doarma, si se cuibareste
langa mine ca o pisica ce tocmai a venit obosita acasa dupa o zi lunga de joaca. Astept sa
adoarma, apoi ma ridic incet de pe pat, dar nu inainte de a-i fura un ultim sarut pentru propia
mea placere. Sterg orice urma lasata de substanta alba si lipicioasa de pe adbomenul lui si de
pe pat, luandu-mi apoi hainele si cheia, care mi-a furat-o inainte de interviul din ziua de azi.
Ma opresc in fata usii pentru a-l mai privi o singura data cum doarme atat de linistit. Hmm...
Cat de diferit pare acum, cand as sta numai langa el ca sa il vad asa, fata de momentele in
care e un drac neastamparat, cu gura mare, pe care imi vine sa il oftic non-stop. 
Ma asigur ca nu mai e nimeni pe hol, si ma indrept spre apartamentul meu, dar din pacate
pentru mine, Kiro ma surprinde in pielea goala, exact cand vreau sa intru in apartamentul meu.
-Yu... gol. Venind din apartamentul lui... Saracul Strify, replica el, afisand o expresie destul de
ciudata si privindu-ma cu ochii mari.
-Daca aud ca ai ciripit, stii ce patesti, prietene! spun eu facandu-i cu ochiul fara sa-mi ascund
partile goale ale corpului, pentru ca nu imi e deloc rusine.
-Mda... Din pacate pentru tine, eu chiar nu vreau sa mor inca, imi zice el dand negativ din cap
si intrand in apartamentul lui.
Ajungand in sfarsit in locul propus, imi arunc hainele pe undeva in camera, apoi ma indrept
spre baie cu ideea de a face un dus care sa-mi redea puterile. 
Nu pot nicidecum sa-mi iau gandul de la el. 
"Trebuie sa recunosc ca a fost extraordinar cat timp l-am dominat in intregime... i-am simtit
trupul termurand sub atingerea mea si glasul lui rostindu-mi numele gemand", cuget eu,
scuturandu-mi apoi capul pentru a-mi lua gandul de la Strify si revenind cu picioarele pe
pamant, mai exact in cada, sub dusul ce-mi aruca picaturi de apa calda pe corp.
Dupa aproape douazeci de minute, ies de la rasfatul cu apa si gel de dus, imi usc parul si ma
asez in pat doar intr-o pereche de boxeri, stand cu mainile sub cap si privind tavanul. Ma
gandesc ca daca nu-l voi mai face al meu in curand, o iau razna, pentru ca, precum am spus
mai devreme... creeaza dependenta. L-am avut o data... jur ca o sa-l mai am si a doua oara!
Imi inchid ochii incercand sa adorm, insa devin invidios pe Strify pentru ca el acum
doarme ca un bebelus, iar eu ma zvarcolesc prin pat ca un idiot, pentru ca ii aud incontinuu
vocea si ii simt inca mainile zgariindu-ma pe spate. Sper doar ca maine nu ma voi trezi fara
maini si picioare, daca isi aminteste de ce i-am facut.

Deschid ochii lenes, clipind de cateva ori pentru a-mi alunga somnul. E deja dimineata? Cat am
dormit? Imi cufund din nou capul in perna simtind o durere ingrozitoare de cap. Nu o sa mai
beau niciodata atat de mult. Nu stiu cum de m-am lasat convins de Yu sa intru in jocul lui
stupid, doar am stiut ca se va sfarsi asa.
In cele din urma, dau la o parte cearceaful cu care eram acoperit, insa cand vreau sa ma ridic
din pat, o durere sadica imi traverseaza corpul, iar eu cad inapoi pe suprafata moale. Abia
atunci realizez ca sunt complet dezbracat si nu-mi aduc aminte cand si cum mi-am scos
hainele. Si cel mai important: ce naiba am facut seara trecuta? Ma enerveaza golul asta, nu
reusesc sa imi amintesc absolut nimic si acest lucru ma ingrozeste cel mai mult. Yu a fost cu
mine, el trebuie sa stie ce s-a intamplat, asta daca nu cumva nu vrea sa-mi spuna fiindca...ah,
la ce ma gandesc? Dar de ce naiba ma doare corpul in halul asta, si mai ales in partea de jos?
Incerc din nou sa ma ridic, sprijinindu-ma cu ambele coate pentru a ma scula din pat. Senzatia
ca ceva ma despica in doua isi face iar aparitia si inchid ochii incordandu-mi maxilarul de
durere. Fir-ar! Azi mai trebuie sa sustin si un concert. Voi avea noroc daca voi putea sa cant,
pentru ca la miscarea pe scena deja renunt. M-as bucura daca m-ar lasa sa cant dintr-un pat,
desi stiu ca e imposibil.
Satul sa-mi plang de mila, imi caut niste haine in sifonier apoi cobor la masa sperand sa-l
gasesc acolo pe Yu. Cand ajung la cea rezervata noua, ii vad doar pe Shin si Romeo, ceilalti
probabil inca dorm.
- ’Neata, spun eu cu o voce somnoroasa si lipsita de orice fel de expresie. Yu unde e? Am
adaugat desi nu-mi place sa intreb de el, pentru ca defapt nu-mi pasa ce face. Acum insa chiar
vreau sa stiu ce naiba s-a intamplat aseara dupa ce am pierdut sirul ratiunii.
- Tocmai am vorbit cu el la telefon. S-a trezit si a spus ca va cobori si el la masa imediat.
Ma asez incet langa Romeo, avad grija ca nu cumva durerea asta imposibila sa se amplifice, si
comand o cafea pentru a ma trezi, chiar am nevoie de una. Odata ce-mi soseste comanda, il
vad si pe Yu aparand cu o fata care-mi spune ca nu prea a dormit noaptea trecuta. Ii arunc o
privire nervoasa, iar el zambeste sarcastic, desi, in grimasa aia, pot citi putina teama.
Teama...Yu? Cuvintele astea pur si simplu nu merg impreuna.
- Yu, vino, trebuie sa vorbim. Ii spun indiferent si il vad pe Kiro cum se abtine sa rada.
Dupa ce ajungem pe hol, intr-un loc ceva mai retras, ma intorc catre el si incep sa tip:
- Poti sa-mi explici ce dracu’ s-a intamplat aseara? De ce nu-mi aduc aminte nimic, de ce ma
doare in halul asta corpul?
Cum termin de vorbit, il si vad cum incepe sa rada incontrolabil, iar eu simt cum mor de nervi.
Daca as avea acum un cutit, sau orice cu care sa-l pot lovi, nu as ezita.
- Stai putin, cap de papadie, cu ce sunt eu vinovat ca te-ai imbatat si nu-ti aduci aminte ce-ai
facut? Nu-s ma-ta ca sa te dadacesc. Spune el, apoi rade din nou, iar eu nu vad ce e asa
amuzant, dar la ce ma pot astepta din partea unuia ca el? Apoi continua cu un zambet fortat:
Si, apropo, am castigat pariul. Esti chiar mai putin rezistent decat credeam.
- Yu, ori imi spui TOT ce sti, ori...
- Iar ma ameninti? Imi spune razand, iar eu deja simt ca nu mai am mult pana sa-l pleznesc. Ia
zi, ce-mi faci?
- O sa...o sa cant fals pana imi spui, ii raspund eu nu prea sigur pe mine.
- Da-i drumul, eu ma duc dupa paparazzi.
- Daca insisti...Ii spun, dregandu-mi glasul si cautand in minte niste versuri pe care sa-mi pot
pune planul in aplicare, insa imi vine o alta idee pe parcurs: „Nooon, rien du rieen! Noon, Je ne
regrette rien, oui, je ne regrette riiieen, riieeen...*”
- O mai taci, tu si franceza ta! Habar nu ai s-o vorbesti ca lumea si te dai in spectacol.
- Stiu franceza mult mai bine decat sti tu engleza. Qu' est-ce que les mort de ta mère veux tu?*
Ii spun eu mandru ca pot sa-i inchid gura, dar Yu nu pare deloc deranjat ceea ce ma enerveaza
si mai mult.
Se apropie de mine pana cand corpurile noastre sunt lipite si ma apuca de gulerul tricoului. Eu
imi pastrez aceeasi privire rece care parca intreaba „Ce, n-ai tupeu sa dai in mine?”. Il vad
cum isi apropie capul de al meu si ma pregatesc sa ma smucesc din bratele lui in caz ca vrea sa
incerce ceva. In loc de asta, imi sopteste cat mai aproape de ureche: „Apropo, seara trecuta a
fost cea mai buna din ultimele luni”, apoi pleca fara niciun cuvant in plus.
Yu si nonsensurile lui... Decid insa sa nu-l bag in seama, mai aveam doar doua ore pana la
concert, asa ca imi termin cafeaua apoi ma duc sa ma imbrac cu niste haine ceva mai...bizare?
Ce imi place cuvantul si suna atat de bine in engleza, desi nici in germana nu e mare
diferenta... Ajungand in camera, imi aleg o pereche de pantaloni violet, la care atasez una
dintre curelele cu numele meu, cea neagra. Pe deasupra imi iau o camasa simpla si ea tot
neagra pe care o las deschisa la ultimii doi nasturi. O cravata alba completeaza tinuta, dupa
care sunt gata sa-mi aranjez parul, ceea ce totusi nu-mi ia prea mult. Imi dau cu putin parfum
din sticluta mea de Dior Homme si il aud pe Romeo cum bate la usa spunand ca e timpul sa
plecam.
Ajungem la arena unde trebuie sa cantam, in timp record, ceea ce ma mira la cat de aglomerat
e orasul, mai ales in week-end. Cand urcam pe scena, publicul se pierde intr-un ropot de
aplauze si tipete extaziate cu care deja m-am obisnuit. In momentul in care incep sa cant
prima melodie, strigatele se mai calmeaza, dar nu inceteaza definitiv, iar, din cand in cand,
mai prind din public vocile unor fane cantandu-ne versurile. Dupa cateva cantece, ajung la
„Deeper and deeper”, unul dintre preferatele mele, desi sunt multe in aceeasi categorie. Inca
de la inceputul melodiei ma apropii de Yu, gandindu-ma sa-l tachinez putin pentru modul in
care s-a comportat de dimineata.
„Why - why should we go deeper into this
I don't know
Try - I'm trying to find what's in your secrets
I don't know
Time - the minutes are counted between us”
Nu stiu de ce, versurile astea au ajuns sa se potriveasca mai mult decat niciodata pentru felul
in care ma simt in momentul asta, dar nu vreau sa meditez prea mult pe tema asta, asa ca ma
apropii de Yu, in timp ce dansez pe ritmul melodiei. Imi asez una din maini pe umarul sau, apoi
il ocolesc prin spate, revenind langa el, pe cealalta parte. In momentul in care chitaristul
trupei nu mai trebuie sa cante, ma prinde neasteptat de cravata subtire si ma trage mai
aproape. In acel moment, in minte imi apare o imagine in care Yu se afla desupra mea si ii pot
vedea trupul gol si buzele care se indreapta catre ale mele. Suvitele negre de par ii atarna in
timp ce imi cuprinde umerii. Pentru o secunda nu pot sa aud decat vocea mea stinsa soptind
numele lui. Cand in sfarsit revin la realitate, ma lovesc de privirea ingrijorata a lui Yu care imi
sopteste „Can't obscure desire/ 'Cause you learn as it grows”. Ma intorc cu fata la multime
cantand acele versuri si terminand intr-un final melodia.
Dupa ce se incheie concertul, cad din nou pe ganduri, de data asta insa, mult mai confuz ca
prima oara. Ceea ce am vazut...ce sunt imaginile alea? Vise, imaginatia mea bolnava (de-a
dreptul nebuna, daca ajung sa vad asa ceva), amintiri...? Nu, nu pot fi amintiri, e exclus. Si
totusi, ce a spus Yu azi de dimineata cu „seara trecuta a fost cea mai buna din ultimele luni” ?
Probabil incerca sa ma tachineze doar, asa cum am facut si eu pe scena si mi-am uitat
versurile, cat de patetic.
Cat timp mergem cu masina inapoi la hotel, Shin deschide o cutie de bomboane cu coniac si,
pentru prima data in viata, nu ma tenteaza deloc. Cum ma asteptam, exact atunci cand nu am
chef de ceva, il si vad pe Yu cu cutia de ciocolata in fata mea:
- Bomboana? Intreaba zdranganind un pic cutia in directia mea.
- Nu, mersi, mi se face greata cand le vad in mana ta. Spun eu, desi era doar un pretext. Yu ia
o bomboana, o dezveleste de ambalajul auriu, pe care-l arunca pe undeva prin jur, apoi
adauga:
- Poate ca asa o s-o vrei, imi spune in timp ce o prinde intre dintii din fata si se apropie de
mine. Cum imi dau seama ce are de gand, il imping cat pot de mult, dar nu are niciun efect
asupra lui. Mainile imi sunt prinse de ale lui, iar buzele ni se contopesc intr-un sarut, al catelea
saptamana asta? Gustul dulce de ciocolata se combina cu cel al coniacului, cat timp limba lui
Yu se afla inauntrul gurii mele, cercetand frenetic fiecare particica libera. Cand rupe sarutul,
se intoarce pe locul sau cu un zambet satisfacut, iar eu inghit bomboana si tocmai atunci imi
vine o idee:
-Vreau sa-mi iau revansa, spun hotarat, privindu-l fix in ochi. Si nu, nu e o gluma, am de gand
sa-l provoc sa bea din nou cu mine, dar nu pentru a-mi lua revansa, ci vreau sa-l pacalesc
cumva, iar eu sa nu beau. Apoi ma voi preface beat, iar el va face acelasi lucru ca si data
trecuta si asa o sa aflu care e acel „mare secret”.
- Cred ca glumesti. Tu realizezi ca oricat ai incerca, nu vei reusi niciodata sa ma iei la capitolul
asta? Da’ mie imi convine, atata timp cat vad ca iti place sa nu-ti aduci aminte ce faci. Dar nu
in seara asta. Stii ca trebuie sa ajungem la o petrecere, nu poti sa te dai in spectacol pe acolo. 
- De ce nu? Nu vor fi paparazzi. Hm...Yu se teme ca pierde, inteleg. Uite, daca vrei, poti bea
suc de portocale si pierzi cand nu te mai poti abtine sa mergi la baie, e bine?
- Asculta aici, papadie dezumflta, pot sa te bat la „jocul” asta oricand vrei tu. Deci, s-a facut,
diseara, pregateste-te sa te faci de ras. 
Inainte sa mergem la distractie, ne ducem mai intai la hotel pentru a ne schimba hainele de
scena, si, in aproximativ un sfert de ora, cobor din apartamentul meu, indreptandu-ma spre
masina ce ne asteapta afara. Evident ca nu putem merge cu limuzina, pentru ca nu sunt prea
sigur ca dupa aceea vom mai putea pleca daca se trezeste vreun fan sa urle in gura mare ca
sunt cei de la Cinema Bizarre. Intru intr-un BMV X7 negru, observand ca lipseste Strify. Cum sa
nu-mi dau seama, cand linistea e prea incantatoare? 
-Unde-i papadia? intreb eu, asezandu-ma pe bancheta din spate a masinii.
-Presupun ca trebuie sa vina, raspunde Romeo, care sta pe scaunul soferului, deoarece el ne va
conduce astazi la club.
-Diva si-a facut aparitia! spun eu, ridcand tonul in momentul in care Strify intra in automobil.
-Exact! Ce-ar fi sa faci si o plecaciune? Idiotule...
Incep sa rad cu pofta cand il aud vorbind asa de nervos si sarcastic, si, avand in vedere ca in
stanga mea sta Kiro, iar scaunul din fata e ocupat de catre Shin, papadiei ii mai ramane doar
locul din dreapta mea.
-Ooh, am impresia ca va fi un drum lung, replic eu, punandu-mi bratul in jurul gatului sau.
-Incearca sa nu ma atingi sau te trezesti cu un pumn in gura... pe gratis! spune el, incercand sa
ma sperie cu asa o prostie, pe care numai el o poate zice.
Kiro incepe sa chicoteasca, anticipandu-mi probabil actiunile si isi intoarce privirea spre geam,
rezemandu-se de portiera.
-Ai face bine sa iti iei mana jegoasa de pe mine, imi spune el, miscand din umeri.
-Ahh, te pomeni ca o sa ma ameninti din nou, inutil desigur, replic eu, luandu-mi mana de dupa
gatul sau si asezand-o pe picior, facandu-l sa tresara usor.
-Yu, tu esti idiot?! Da! Ce intrebari evidente pun! Desigur ca esti, altfel nu te-ai purta ca atare!
Striga el, vizibil iritat, ridicand apoi mana incercand sa ma loveasca. Ca de obicei, nu reuseste,
si il prind de incheietura, luandu-i rapid si cealalta mana, fara a-l lasa sa mai incerce o
lovitura.
-Ce interesant. Tu pui intrebarea, tot tu raspunzi... Tocmai am descoperit niste gume de
mestecat foarte bune. Vrei sa gusti? Sigur ca vrei! spun eu, apropiindu-mi chipul de al sau.
-NU! Nu vreau! striga papadia, facand ochii mari, incercand sa se fereasca, insa, avand in
vedere ca eu il tin de ambele incheieturi cu o singura mana, il trag inspre mine, prinzandu-l de
dupa cap cu mana ce-o am libera, si imi unesc buzele cu ale sale. Limba mi-o strecor in gura
lui, incepand sa-mi fac de cap, in timp ce el incearca disprerat sa-si eliberze mainile. Dupa un
sarut destul de lung din punctul mei de vedere, ma opresc lasandu-l pe Strify sa ia o gura de
aer. Incepe sa ma injure de cum isi da seama ca are gura libera, lucru care ma amuza si ma
indeamna sa rad cu pofta. 
Ajunsi in clubul respectiv, ne-am gasit fiecare cate o ocupatie. Romeo, Shin si Kiro se duc la
bar, eu ma asez pe una din canapele, iar Strify abia pune piciorul pe ringul de dans, ca si
incepe sa danseze. Dupa cateva minute, Romeo si ceilalti doi baieti sosesc la locul ocupat de
mine impreuna cu sticlele de bautura, care le aseaza pe masa dinaintea canapelei.
-Cred ca Strify ar dansa non-stop, daca ar avea mereu muzica ritmata, spune Kiro, asezandu-se
langa mine si luandu-si o sticla de bere in mana.
-Crezi? pe langa asta ar practica tot timpul chestia aia cu mana pe care o face si Lady Gaga...
"Po-po-po-pocker face". Ar trebui sa-l filmam cand face asta si se loveste, spun eu, incepand sa
rad puternic amintindu-mi cum isi baga degetele in ochi sau isi tragea cate o palma. Imi iau si
eu sticla de bere, luand cateva guri zdravene, apoi ma ridic de pe canapea si ma indrept spre
ringul de dans, privind fetele din jur si prinzand doua tipe blonde de talie pentru a le trage
langa mine. Incep sa ma misc pe ritmul melodiei find in acelasi timp cu atentia impartita intre
cele doua fete, care incep sa se miste provocator. Nici Strify nu o duce rau, desi parca se misca
mai bine decat fetele ce danseaza pe langa el. Se opreste brusc si nu inteleg ce vrea sa faca,
insa vad ca primeste un pix si o foaie de la o tipa, care se pare ca e o fana... si inca una
infocata, pentru ca dupa ce Strif' ii da un autograf, sare de gatul lui, sarutandu-l cu foc, ceea
ce ma socheaza pana si pe mine. Ma opresc si eu din dansat, cand vad un tip cat tot Zidul
Chinezesc, adica in termeni mai normali: lucrat bine de tot. Arata ca un sac de muschi. Tipul
asta se indeapta spre Strify cu pasi mari si hotarati, apoi o trage pe fata ce s-a aruncat pe
colegul meu si incepe sa dea din gura cine stie ce, pentru ca nu pot auzi in tot zgomotul asta,
dar cand a ridicat pumnul sa loveasca papadia care nu mai intelege ce se intampla, logic ca
trebuie sa intervin! Plec in graba de langa fete si ma bag inaintea lui Strify.
-Hei, usor, domnule gorila! Educa-ti domnisoara, apoi ridica pumnul la alti oameni! spun eu,
destul de tare, cat sa ma auda.
-Yu! Termina... Te stiu destul de bine, incat sa-mi dau seama ce vrei sa faci! Dar nu incepe! imi
spune el, prinzandu-ma de umeri si vorbindu-mi la ureche.
-Eu nu incep nimic! Ci termin ce a inceput Omul-Balon! Nu trebuie sa ridice pumnu' la oameni
cand i se scoala! raspund eu, indreptandu-mi privirea spre tipul din fata mea, care este...exact
dublu fata de Strify. Probabil l-ar fi spulberat dintr-un singur pumn. Pot eu sa permit asta?...
Cine crede lucrul acesta chiar e idiot!
-Asculta la mine, baietas! Cine se atinge de prietena mea, nu scapa teafar si nevatamat! spune
tipul cu o voce incredibil de groasa si urata. Ma intreb cine dracu' se mai culca si cu asta? 
-Mai bine asculta tu la mine! Chiar nu cred ca vrei sa aflii unde ma doare pe mine de faptul ca
esti cat zidu' sau ca ai muschi cat cuprinde si creier zero! Afla ca nu ai dreptul sa ridici un
deget la tipu' din spatele meu! 
-Yu! Inceteaza! Iti creezi probleme! Mai bine...
-Strif' du-te langa Romeo si lasa-ma pe mine aici, ca nu se intampla nimic... vom vorbi doar,
spun eu, accentuand ultimul cuvant pe un ton ironic.
Voia sa mai spuna ceva, insa nu l-am lasat si i-am zis din nou sa plece... Face ceea ii spun, insa
inainte sa treaca de tipul din fata mea, e prins de gat si tras inapoi, lucru care ma aduce in
culmea disperarii. Fara doar si poate, sar(la proporiu) pe gorila si incep sa il iau la pumni si
picioare. Problema e ca simt ca ma lupt cu un tanc, desi se zbate ingrozitor de mult pentru a
incerca sa ma dea jos de pe el. E mai mare si decat mine cu vreo doua capete, dar bataia de
strada a fost o pasiune de-a mea timp de vreo sase ani, asadar nu prea imi fac probleme. Sar
de pe spatele lui si incep sa ma feresc de pumnii pe care ii arunca parca la nimereala, pentru
ca nici macar nu ma atinge. Il lovesc cu piciorul il abdomen, lucru care il face sa se aplece,
apoi ii "trantesc" un genunchi in gura cu toata puterea. Nu-mi vine sa cred, dar Strify chiar s-a
intors si ii sparge o sticla de bere in cap tipului, care cade instantaneu pe jos. Papadia ma ia de
brat si-mi spune clar si raspicat ca plecam din local, iar eu, il urmez pana la masina, unde
intram amandoi in spate, Strify avand cheile pe care le-a luat de la Romeo.
-Yu! Esti atat de idiot! Ti-am spus sa nu faci aia! Striga el, privindu-ma furios, in timp ce
incerca sa se calmeze.
-Esti prost? Gorila aia putea sa te omoare dintr-o lovitura si tu-mi spui ca nu ar fi trebuit sa ma
bag?! Strig eu, la randul meu la fel de nervos, dand cu pumnul in portiera masinii.
-Ai fi putut pati ceva! Te-ar fi putut rani!
-Pe mine?! Ce spui de tine?... Adica stai, spun eu, oprindu-ma din urlat si ridicand o
spranceana. Chiar ai fost ingrijorat pentru mine, continui eu, ranjind multumit si apropiindu-
ma de el.
Dupa o pauza de tacere ce dureaza cateva secunde, si dupa ce isi da seama ce inteleg eu prin
asta, incepe sa se agite, facand ochii aceia mari ca de catelus speriat.
-Eu?! Nu... Nu! Te inseli! Nu poti sa canti la concert daca esti vanat pe fata! Replica el,
incepand sa gesticuleze. Clar e agitat...
-Ai fi preferat sa il las sa-ti rupa vreo mana? Sau poate un picior... rostesc eu, apropiindu-ma
mai mult de el si asezandu-mi mana intre coapsele lui. Daca iti spargeai buza? Ar fi fost pacat,
nu? continui eu cu acelasi zambet, trecandu-mi degetul aratator peste buzele lui intredeschise.
-Idiotule, termina cu prostiile astea! Acum ai chef sa iti bati joc?
-Cine a zis ca imi bat joc? Intreb eu, prinzandu-i buzele intre ale mele si strecurandu-mi limba
printre ele, cercetand liber fiecare coltisor in parte. Scoate un sunet infundat, incercand
probabil sa spuna ceva, insa renunta la idee, vazand ca nu am de gand sa-l las. Sa nu credeti ca
mi-e usor, deoarece el chiar incepe sa se zbata pentru ca mi-am urcat mana pana la zona lui
sensibila. Intr-un final ma indepartez, dar chiar nu mi-am imaginat vreodata ca voi fi lovit de
Strify... Primesc o palma de cred ca mi se va intoarce capul, fara corp, la trei sute saizeci de
grade. 
-Da... Deci sa inteleg ca ar trebui sa stau la Shin in brate? Intreaba Kiro crispat, care nu stiu
sigur de cand a deschis portiera masinii.
Mda.. am pornit spre un alt club, pentru ca inca nu ni s-a scurs cheful de distractie, si se pare
ca Strify s-a decis sa nu mai vorbeasca cu mine tot drumul. Macar nu ma sacaie. Ajunsi in fata
unei cladiri cu trei etaje, coboram din masina si intram in clubul cu numele "Ecstasy"... Frumos
nume, daca ma intrebi pe mine.
De cum ne-am asezat la masa noastra, Strify isi comanda o sticla de bere si cateva pahare de
wiskey, dandu-mi de inteles ca are sa se tina de cuvant. Imi comand aceleasi bauturi si desigur,
abia astept sa vad rezultatul...

In timp ce stau la masa cu vreo duzina de pahare de wisky in fata, cam de doua ori mai multe
decat data trecuta, Yu deja isi savureaza bautura. Mai mult ca sigur ca m-as imbata din ce am
aici, iar eu nu am de gand s-o fac. Ma uit in jur cautand un mod de a-l pacali pe Yu, desi, intr-o
prima faza, pare imposibil. De ce trebuie sa stea cu ochii pe mine de parca as fi evadat dintr-o
inchisoare? L-am vazut pe Kiro luandu-si ceva de la bar si i-am facut semn sa se apropie.
- Poti sa-i distragi atentia lui Yu cumva? Ii spun la ureche destul de tare, insa Yu nu are cum sa
auda din cauza muzicii.
Imediat il vad pe Kiro asezandu-se langa Yu si aratandu-i o blonda care statea la bar,
comentand ceva in legatura cu parul ei, mai mult nu pot auzi. Profit de mica lor discutie si
caut un loc unde as putea varsa paharul. Nu gasesc insa decat un ghiveci de flori, nu stiu ce
planta e inauntru, oricum arata mai mult a palmier (in varianta de buruiana de douazeci de
centimetri inaltime). Dupa ce vars lichidul, ma uit in jur, asigurandu-ma ca Yu nu m-a observat
si, spre bucuria mea, tocmai isi aprisese o tigara. Mai trec cateva minute, apoi mai vars inca
unul, si tot asa pana cand ajunsesem la penultimul pahar. Probabil Yu se intreaba cum de inca
nu mi s-a facut rau, asa ca ar trebui sa incep sa joc teatru. Problema e ca nu stiu ce anume fac
la betie asa ca va fi destul de greu. Chitaristul nostru deja e ametit putin, insa cred ca mai e
constient de ce se petrece in jurul lui. 
Ma ridic de pe fotoliu si ma asez langa Yu, moment in care Kiro pleaca fara sa anunte. Si-o fi
dat seama de planul meu? Nu stiu de ce, dar am impresia ca el imi ascunde ceva...
Yu isi pune o mana dupa gatul meu si se apropie din ce in ce mai mult, vrand sa ma sarute. Sa-l
las? In mod normal nu as fi facut-o, vreau sa spun ca nu ma incanta sa sarut baieti, nici macar
de amuzament, dar acum... In final, il apuc de ceafa, tragandu-l mai aproape si sarutandu-l
brusc. Mi-am introdus limba in gura lui, atingandu-i-o pe a sa in timp ce distanta dintre noi se
micsora. Ii pun mainile pe talie continuand sa ma dau beat, iar el ma cuprinde de spate. Cand
rupe sarutul la fel de brusc cum il si incepuse, imi spune apecandu-se peste mine:
- Ce zici sa mergem la hotel? 
Sangele parca mi se urca tot in obraji, inrosindu-i peste masura, iar inima pare sa-mi
explodeze. Oare mi se pare mie sau Yu chiar vrea ceva mai mult decat sa ma conduca in
camera? Nu, trebuie sa fie doar imaginatia mea. Din cate stiu eu, Yu nu e gay, nici macar bi,
chiar daca ii place sa se sarute cu alti baieti, e doar distractie pentru el. Am dat scurt din cap,
apoi m-am ridicat, prefacandu-ma ca nu pot sa ma tin pe picioare prea bine. Cred ca arat
penibil, dar macar planul meu da roade, deocamdata.
Odata ajunsi in hotel, luam liftul pana la etajul cinci. In timpul asta Yu ma impinge in perete,
sarutandu-ma din nou si strecurandu-si mana pe sub tricoul meu. Imi atinge zona sensibila cu
piciorul si atunci ma prefac ca mi se face rau pentru a-l opri. 
Cum ajung in camera, ma duc la baie inchizand usa dupa mine. Imediat trag apa ca si cum mi s-
ar fi facut rau de la alcool, apoi ies afisand o fata pe care se poate citi in ce stare sunt. Yu
afiseaza un zambet in coltul gurii si ma gandesc daca nu cumva si-a dat seama de minciuna.
- Tie rau? Spune brunetul, apoi asteapta un timp pana eu incuviintez din cap, apoi continua.
Vrei sa te fac sa te simti mai bine?
Ridic capul, privindu-l fix cu niste ochi mari si probabil speriati. Yu nu mai astepta raspunsul
meu si ma impinge pana cand ma impiedic de pat si cad pe suprafata moale. Fara niciun cuvant
in plus se aseaza deasupra mea desfacandu-mi cravata. Isi pune picioarele de-o parte si de alta
a mea, tragand de cureaua mea. Il apuc de incheieturi pentru a-l impiedica sa continuie, apoi
incep sa vorbesc din cauza ca mergea deja prea departe.
- Yu, ce naiba faci? Il intreb revoltat.
- Nimic. Te ajutam sa te simti mai bine...Imi spune el masandu-mi abdomenul cu miscari lente,
apoi ma saruta fortat. Limba lui isi face loc printe buzele mele intre-deschise, plimband-o prin
tot spatiul pe care-l avea la dispozitie. Incep sa dau cu pumnii in el pentru a-l opri dar
degeaba.
- Ajunge...YU!! Reusesc sa-i spun, dar imi acopera gura cu palma drepta sarutandu-ma pe gat si
imi desface slitul pantalonilor. 
- Abia am inceput, va fi mai bine in curand. Spune el, aplicandu-mi o muscatura mica in zona
abomenului. 
Imi elibereaza gura pentru a-mi scoate tricoul, insa nu zic nimic pe moment. Nu-mi vine sa
cred ce face, adica stiu ca toate fazele alea in care ma saruta mergeau cam departe, dar nici
asa...Asta inseamna ca in seara aia...ne-am...culcat impreuna? Asa s-ar lega totul, amintirile
de pe scena, felul in care se comporta Kiro, dar nu pot sa cred. 
Ma ridic brusc din pat, impingandu-l pe Yu de pe mine. Reusesc sa-l dau la o parte cu greu si, in
cele din urma, ii spun:
- Asta s-a intamplat data trecuta intre noi? Adica, vreau sa spun, ai profitat de faptul ca eram
beat si...te-ai culcat cu mine?
- Vai, ce pacat, ti-ai dat seama. Spune sarcastic, incercand sa ma apuce de mana, dar ma ridic
de pe pat, vrand sa ies. Sa inteleg ca nu esti beat, doar te-ai prefacut, hm? Cu cine crezi ca te
joci? 
Cand aud acele cuvinte, ma intorc nervos, vrand sa-l lovesc, nu numai pentru ce a spus, ci mai
mult pentru ca si-a batut joc de mine. Il vad stand chiar in fata mea, cu o privire furioasa si ma
apuca de brat trantindu-ma pe covorul din camera. Se aseaza din nou peste mine, continuand
sa ma dezbrace, de data asta mult mai repede si mai violent.
- Inceteaza! Yu, termina!
Nu-mi mai raspunde in niciun fel, ci isi scoate hainele intr-un ritm alert. Inima incepe sa imi
bata mai repede ca niciodata, iar ochii mi se umezesc fara sa stiu cu adevarat de ce. Mi-e
frica. Brunetul imi vade chipul, probabil palid, si se opreste, ridicandu-se. Ma ia in brate in
timp ce il lovesc inca cu pumnii si in acelasi timp incerc sa-mi ascund trupul gol. Dupa ce ma
aseaza pe pat, imi spune, pe un ton ceva mai bland:
- Hai nu fi asa, vai vedea ca nu e atat de rau, Strif'. 
- Dar nu vreau sa vad, intelegi? Yu, te rog, lasa-ma!
In loc sa plece, el se apropie de mine, ma saruta pe gat, apoi coboara catre piept si, in cele din
urma, ajunge pe abdomen. Minile lui se plimba necontrolat pe corpul meu, nefiind oprite de
vreun articol vestimentar. De altfel, nici el nu mai purta nimic, cand scapase de haine? Si eu la
ce ma gandesc intr-o situatie ca asta? Am inceput sa protestez din nou, insa nu ma asculta. M-a
intors cu fata in jos, astfel incat sa nu mai pot vorbi din cauza pernei in care eram afundat.
- Ah ce fund sexi ai, e atat de delicios...Doar nu te astepti sa te las asa, nu? Imi spune
atingandu-mi coapsele si strecurandu-si o mana intre picioarele mele. 
Cu limba deseneaza linii umede pe spate pana cand imi departeaza picioarele rapid
penetrandu-ma dintr-o data. Se misca incet, inaintand mai adanc cu fiecare secunda care
trece. Parca ar face-o intentionat pentru a simti orice miscare din plin. Durerea se amplifica
odata ce-si introduce tot organul inauntrul meu, iar mie imi vine sa tip, insa abia pot respira.
Imi ridica bazinul pentru a ma patrunde mai usor, apoi incepe sa se miste mai repede,
fortandu-ma sa gafai in continuu. Cand simte ca finalul se apropie, se sprijina in coate
miscandu-se mai repede, apoi se elibereaza de lichidul lipicios aprope in acelasi timp cu minte.
Nu e vorba ca mi-a placut, a fost doar... nu conteaza.
Dupa ce pleaca satisfacut din camera, fara a-si mai lua hainele, reusesc sa-mi ridic capul din
perna si-mi trag sufletul, apoi strig cat de tare pot:
- Yu, idiotule...Insa ma opresc observand ca sunt prea ragusit pentru a ma auzi. 
Incerc sa caut cearceaful, dar imi dau seama ca stau pe el asa ca renunt sa ma mai acopar si
ma culc. Oricum nu cred ca m-as fi putut intoarce pe alta parte dupa experienta din seara
asta. Imi aduc aminte cum a fost dupa prima oara, acum banuiesc ca nu va fi cu nimic mai
bine. 
Inca nu-mi vine sa cred ca a facut asa ceva! practic m-a violat. Beat sau nu, a facut-o, chiar de
doua ori. Pe dracu va fi bine! Poate pentru el!
In cele din urma am adormit pana dimineata, cand aud sunetul enervant al telefonului din
camera de hotel. Mi-a dat seama de la ce vine, insa nu fac nicio miscare pentru a raspunde.
Pana la urma sunt nevoit sa ridic receptorul ca sa opresc acel sunet de-a dreptul stresant. Ii
aud vocea receptionerei ce-mi spune cu o voce plictisita „You have to wake up”, apoi inchide.
Nu stiu ce ii spun, pentru ca adorm din nou, imediat dupa ce pun receptorul jos. 
Cand ma trezesc pentru a doua oara il aud pe Romeo care ma zguduia pentru a ma trezi:
- Strif, destul cu somnu’, trezeste-te! Si pune naibii ceva pe tine! Imi spune aruncandu-mi
perechea de pantaloni ce zacea pe jos. In jumatate de ora sa fi la masina.
Mormai ceva in semn de „da”, iar el iese din camera. Acum urmeaza adevarata provocare: sa
ma ridic din pat. Aceeasi durere sufocanta, acelasi fulger cumplit ma face sa cred ca vrea sa
ma desfigureze. Mi-ar trebui un paratraznet, unul anti-Yu data viitoare. Ma refer la data
viitoare cand il voi intalni, pentru ca niciodata nu va mai calca prin camera mea Oricum am
terminat-o cu el, sa nu creada ca o sa mai vorbesc cu el vreodata. Dupa mine, nu l-as mai
vedea niciodata, pacat ca ne leaga formatia. Si totusi, nu sunt obligat sa-l suport, de acum
inainte va fi ceva strict profesional, imi ajung toate saruturile alea idioate, iar asta….asta a pus
capac la toate.

Razele nemiloase ale soarelui imi invadeaza incaperea, deranjandu-mi somnul si obligandu-ma
sa imi acopar chipul cu plapuma, insa ma ridic brusc din pat, simtindu-mi corpul neacoperit de
haine. Imi amintesc ce am facut aseara si imi asez o palma pe chip.
-Oh Doamne... Am violat papadia! spun eu cu voce tare, trecandu-mi mana peste ochii obositi.
Cum se numeste asta? Plantofilie? continui apoi, incercand sa zambesc. Nu stiu pe cine incerc
sa pacalesc...Poate ca daca nu ma simteam vinovat as fi ras, dar totusi, nu cred ca el va mai
bea vreodata cand sunt eu prin preajma. Adevarul e ca toata bautura aceea m-a ametit, mai
mult decat data trecuta, si desigur, am actionat dupa bunul meu plac, fara sa ma gandesc la
papadie. Ei bine, e si vina lui. Nu trebuia sa se dea beat. Dar atunci de ce naiba a acceptat sa
vina cu mine la hotel? Pun pariu ca nu credea ca ii voi aranja perna sub cap si ii voi spune
povestea "Alba ca zapada si cei sapte pitici". Oftez prelung, apoi ma ridic lent de pe suprafata
moale, indreptandu-ma cu pasi mici spre baie, unde imi clatesc chipul cu apa rece. Imi privesc
reflexia in oglinda in timp ce stau sprijinit de chiuveta, inca putin uimit de ceea ce am facut
aseara. As fi putut pur si simplu sa-l las in pace daca am vazut ca nu era beat, dar prostia care
zace in mine, se pare ca n-are de gand sa ma paraseasca, si m-a impins la cu totul altceva.
Amintindu-mi ca sunt in pielea goala, ies din baie, grabindu-ma spre dulap si imbracand de
acolo o pereche de boxeri, apoi privesc ceasul digital de pe noptiera, tersarind.
-Ce dracu'?! Ora doispe' jumatate, iar noi trebuie sa plecam la unu ! De ce naiba nu m-a trezit
nimeni?! Telefonu' asta ii pus aici de-ampururea?! Strig eu nervos, amintindu-mi apoi ca aseara,
inainte sa ma pun in pat am scos toate firele telefonului pentru a nu fi deranjat... si totusi, de
ce niciunul dintre baieti nu a venit?
Revenind la plecarea nostra, incep sa imi fac bagajul, aruncandu-mi din dulap in valiza toate
hainele care le prind in mana, si tocmai din cauza asta nu reusesc sa-mi inchid prea usor
porcaria asta, deloc spatioasa.
-Atat de idiot... Am uitat sa ma imbrac pentru ca m-am grabit sa-mi fac bagajul asta nenorocit!
zic eu, punandu-mi mana in cap si injurand pe un ton marait de la tot ce e pe pamant, pana
mai sus de atmosfera. Intr-un final, deschid din nou valiza, luandu-mi un maiou rosu cu un
dragon imprimat pe piept si niste blugi negrii cu lanturi argintii prinse de la buzunarele din
fata, pana la cele din spate. Imi inchid din nou valiza (desigur, asta mai dureaza inca cinci
minute), apoi ma incalt, ieisind pe usa apartamentului si tragandu-mi bagajul dupa mine. Intru
in lift, apasand butonul de parter si lasandu-mi pentru un timp mana ce cara valiza sa se
odihneasca. De cum ajung in holul hotelului, ii vad pe Shin, Kiro si Romeo asteptandu-ma pe
niste fotolii, de care eu ma apropii nervos.
-Vreau sa stiu de ce dracu' nu am fost trezit mai devreme! spun eu ridicandu-mi tonul si
lasandu-mi bagajul jos.
-Ei bine, Strify ne-a spus ca te-ai trezit si ca te pregatesti, dar vad ca ti-a luat cam mult,
raspunde Romeo, analizandu-ma din cap pana-n picioare.
-Unde e? Intreb eu, privind nervos in jurul meu, asteptand sa zaresc o papadie.
-Autocar. Nu a vorbit aproape deloc cu noi. S-a intamplat ceva aseara? Se plangea ca il doare
tot corpul, imi spune brunetul, incrucisandu-si bratele si privindu-ma suspicios.
-Umm... Chiar nu stiu. Am fost ametit rau de tot si nu mai tin minte nimic.
Desigur, am mintit. Dar poate ca daca Strif' va crede ca eram beat, nu va mai fi asa de suparat
pe mine... desi nu sunt prea sigur, pentru ca un viol, tot viol ramane. Ah... prostia omeneasca!
Imi ridic valiza, apoi ies din hotel, impreuna cu ceilalti trei baieti si urcam cu totii in autocarul
nostru. Nu e unul cu multe scaune asa cum probabil multi cred... ci e ca un fel de rulota,
asadar avem paturi, baie, si toate cele... Destul de spatios, dupa parerea mea. De cum am
intrat in autocar, imi las bagajul aruncat langa patul meu si merg inspre cel a lui Strify. Acesta
este mai indepartat, si despartit de o usa de celelalte paturi, deoarece el se trezeste de obicei
dimineata si incepe sa povesteasca cu Kiro (care are patul paralel cu al lui), iar eu, Shin si
Romeo nu vrem sa fim deranjati, pentru ca de obicei dormim mai mult.
Patul papadiei este acoperit cu acea perdea groasa, care nu permite luminii sa intre, si care se
obicei se pune seara daca nu vrei sa fii deranjat de lumina diminetii.
-Ce ai patit, cap de papadie? intreb eu, dand perdeaua aia la o parte. Strify sta intins pe spate,
cu mainile sub cap, si privind in gol, insa de cum constata ca sunt langa el, isi muta privirea
spre mine.
-Dispari de-aici, imi spune el, intorcandu-se pe partea cealalta.
-Oh... e suparata papadia. Da' ce-ai patit? intreb eu, incercand sa par cat mai natural, lucru
care nu stiu cat voi reusi.
-Poftim?! Striga el, sarind el ca ars, si ridicandu-se in sezut. Adica tu faci ce faci si ma intrebi
de ce sunt suparat?! Nu ti se pare logic sa fiu? Esti cretin?! continua apoi si mai nervos.
-Bine, dar... ce am facut?
-Haide, Yu! Nu-mi veni mie cu idiotenii de genul "nu-mi amintesc". Si chiar daca nu iti amintesti
nimic de aseara, sigur tii minte cum ai profitat de mine cand eram beat! Sper sa mori in chinuri
pentru ca esti un nenorocit!
Ce dracu'? Cred ca ar trebui sa ma las de meserie! Chiar nu imi vine sa cred ca stie tot! Ei
bine... probabil pana la urma oricum isi dadea seama, dar cred ca era mai bine daca asta se
intampla mai tarziu. Intr-un final, plec de langa el, indreptandu-ma spre patul meu, unde ma
trantesc ca o leguma, cu mainile sub cap si cu privirea spre un punct fix. Trebuie sa scap
cumva de sentimentul asta nenorocit de vinovatie. Parca ma macina pe dinauntru si-mi da si o
durere de cap. Aud zgomotul facut de cineva care se indreapta spre patul meu, iar de cum
observ ca este Kiro, il prind de incheietura, tragandu-ul in patul meu si asezandu-ma desupra
lui.
-Yu! M-ai speriat... ce s-a intamplat? intreaba el, privindu-ma curios.
-In seara asta o sa vin la tine, asadar te-am anuntat, ii soptesc eu, aplecandu-ma spre urechea
sa si muscandu-l de lob.
-Stai putin! Eu... Patul meu e langa a lui Strify si oricum, stii foarte bine ca eu nu...
-Haide, Kiro. Ma simt groaznic dupa ce am facut aseara. Si Strif' e suparat pe mine. Trebuie sa
fac ceva si sa ma scap de vinovatia asta groaznica.
-Deci sa inteleg ca eu sunt doar ceva care te scapa pe tine de griji? intreaba el, afisand un
zambet fals, si coborandu-si privirea. Se ridica din patul meu, aranjandu-si hainele spunandu-
mi apoi oarecum resemnat: - In noaptea asta, dupa ce vor adormi Shin si Romeo. Sa-ti fie clar
ca e ultima oara cand mai fac asa ceva!
Oficial, ma simt ca un rahat! Acum Kiro crede ca eu il consider un obiect. Frumos... Dar cel
putin stiu ca pentru el nu ar fi prima si nici a doua oara cand e cu un tip. Stiu... pentru ca a
fost al meu cu mult timp in urma. Nu imi amintesc nimic de atunci, deoarece amandoi eram
atat de beti incat nici nu mai stiam cum ne cheama, iar lucrul asta s-a intamplat de doua ori.
Tot ceea ce imi amintesc, este ca ne-am trezit de fiecare data in patul meu, dezbracati, iar
Kiro avea niste dureri de corp ingrozitoare. Desigur, a jurat ca nu va mai bea niciodata atat de
mult, dar observ ca nu se eschiveaza in a iesi cu alti baieti de atunci. Nici fetele nu-i lipsesc
din program, asadar se poate spune ca o duce bine.
Autocarul porneste, iar Romeo se aseaza pe patul lui, care este paralel cu al meu si, ca de
obicei, ne invita pe toti la o partida de poker, iar singurul care nu are de gand sa se ridice din
pat este Strify...
-Poker pe dezbracate? intreb eu, privindu-i pe ceilalti si zambind in coltul gurii.
Au aprobat in scurt timp, apoi ne-am ocupat locurile: Shin langa Romeo, iar Kiro langa mine.
Asta ar trebui sa fie amuzant pentru ca nu am mai jucat niciodata asa, decat pe bobarnace sau
pedepse. Parca suntem niste copii, dar e totusi amuzant.

*****

-Ha! Plangeti fraierilor! Am full! Spun eu, mandru, si lasandu-mi cartile sa cada pe masa, astfel
incat sa vada toti ca nu mint. Nu dureaza mult bucuria mea, pentru ca, imediat intra Kiro,
parca izbindu-ma cu ceva in cap.
-Chinta roiala! Te-ai dus, amice! Spune el, facand acelasi lucru cu cartile, si zambind al
dracului de multumit ca mi-a dat peste nas.
Acum, toti sunt dezbracati pana la chiloti si numai eu mai am pantalonii pe mine. Se pare ca
am sa scap si eu de ei, din pacate. Daca mai pierd o data, s-a zis si cu boxerii mei. Dar nu voi
lasa eu sa se intample asta...
Trec vreo cinci minute pana sunt impartite din nou cartile. Romeo si Kiro s-au retras, ceea ce
inseamna ca nu le-au placut mana pe care o aveau, si a mai ramas numai Shin.
-Careu de asi! spune el, sigur pe sine, asezand cartile pe masuta din fata, punandu-si apoi
mainile-n san.
-Ce?! Tu glumesti frate! Tresar eu, nemultumit, si targand o privire peste cartile lui. Injur
printre dinti, si ma ridic pe urma in picioare. La fel ca el, am tot careu, insa e mai slab decat
al lui, ceea ce inseamna ca am pierdut. A dracu' porcarie! rostesc apoi, prinzand de materialul
boxerilor mei, si tragand de ei, in jos. Nu e vorba ca voi ramane dezbracat, dar urasc sa
pierd... Se pare ca am fost urmarit de ghinion in zilele astea.
-Yu, prietene, ce exercitii faci? intreaba Romeo, incepand sa fluiere si sa rada in hohote, fiind
apoi urmat si de Kiro, pe urma de Shin.
-Exercitii de dat pumni in gura, daca mai radeti! raspund eu, incrucisandu-mi bratele si
ridicand o spranceana.
-Iarta-ma amice, dar mi-e mila de persoanele care isi petrec noptile cu tine. Acum stiu de ce
toate fetele cu care iesi, merg cracanate dupa ce ies din camera ta, spune el, continuand sa
rada pana ce aproape ii dau lacrimile.
Nu pot sa cred cat de repede trece timpu, cand eu ma distrez cu oamenii astia... Dupa ce m-
am imbracat la loc, continuam cu tot felul de jocuri si glume, iar la un moment dat ni se
alatura Strify, insa pe mine nu ma baga in seama si se preface ca nu sunt in acelasi loc cu el.
Deranjant, dar sunt baiat mare, asadar pot sa suport.
Noaptea si-a facut aparitia mai rapid decat as fi crezut, insa nu ma deranjeaza... chiar deloc.
Cum deja este ora trei noaptea, cred ca a venit timpul sa-mi fac simtita prezenta in alt loc. Ii
pronunt numele lui Romeo in soapta, apoi a pe a lui Shin, vrand sa vad daca au adormit, si,
spre fericirea mea, ei nu mai aud nimic acum. Cum patul lui Romeo este supraetajat, Shin
doarme desupra lui, asadar imi e usor sa ii urmaresc... Norocul meu.
Cobor de pe suprafata moale, indreptandu-ma lent spre usa pe care o deschid cu grija, pentru
a nu face zgomot. Ajungand in dreptul locului in care doarme Kiro, dau perdeaua groasa la o
parte si ma asez peste el, trezindu-l.
-Buna, soptesc eu, aplecandu-ma asupra lui si cuprinzandu-i buzele intr-un sarut oarecum
violent. Fara sa mai pierd timpul, scap de tricoul lui, si apoi de al meu, lasandu-le sa zaca cine
stie pe unde. Pe urma, incep a-i saruta sfarcurile, care se intaresc la contactul cu buzele mele.
Le umezesc, trecandu-mi limba peste ele, iar Kiro scapa un geamat, moment in care imi ridic
capul, pentru a-l privi.
-Ai grija sa nu faci prea mult zgomot, spun eu privindu-i chipul si vazand o alta persoana sub
mine. O sa te auda... Strify?! rostesc eu aproape sarind in sus abtinandu-ma sa nu urlu ca un
fraier, vazand papadia in locul lui Kiro... Ce naiba?
-Ce s-a intamplat, Yu? Intreaba el, facandu-ma sa-mi scutur capul si sa revin la realitate. Dar
atat de mult mi s-au accelerat bataile inimii in momentul ala... Cred ca incep sa innebunesc!
De ce l-am vazut pe Strify?
Trecand peste asta, revin la ceea ce faceam si scap de restul obiectelor vestimentare,
plasandu-ma apoi intre picioarele lui Kiro.
-Yu, stai! E prea repede! sopteste el, aratand oarecum speriat, dar nu il bag in seama si il
patrund rapid, facandu-l sa scape un scancet. Ii acopar gura cu a mea, pentu a nu lasa
zgomotele sa se auda si imi strecor limba printre buzele sale, cautand-o pe a lui. Scoate sunete
infundate, la fiecare patrundere si ma prinde cu ambele maini de brate, strangandu-ma cu
putere. De indata ce ii eliberez gura, din nou ma sochez, vazandu-l pentru a doua oara pe
Strify, moment in care inima si-a grabit din nou ritmul si un fior imi strabate corpul.
-Kiro, innebunesc... rostesc eu, realizand ca mintea mea o ia pe alte cai. Imi grabesc si mai
mult miscarile, iar el scapa gemete, arcuindu-si in acelasi timp spatele. As vrea sa-l vad si pe
Strify asa sub mine... gemand de placere... Cred ca delirez. Ce naiba mi se intampla?

Stau pe pat de ceva vreme si ma tot intreb daca este adevarat la ce ma gandesc eu sau e doar
imaginatia mea care o cam ia razna de la un timp de vreme. Yu si Kiro...Kiro si Yu...Nu!
Trebuie sa ma insel eu! Si totusi, nu cred ca sunt amandoi in acelasi pat pentru ca le e frica de
intuneric. Simt cum gandul asta ma macina pe dinauntru si nu stiu de ce. Pana la urma nu ar
trebui sa imi pese de ce face Yu, e viata lui si nu am de ce sa ma amestec, nu?
Aud hainele cum fosnesc si vad perdeaua miscandu-se putin si ma intorc pe partea cealalta
pentru a nu mai vedea nimic si, sper eu, pentru a nu mai auzi. Ma simt din ce in ce mai nervos
si nu reusesc sa ma calmez nicicum. Pana si inima imi bate mai tare si nu inteleg de ce, insa ii
aud ritmul aert de parca ar sta sa-mi iasa din piept. 
„Kiro, innebunesc...” ii aud vocea sparta a lui Yu, deloc caracteristic lui si deja mi-l imaginez
aflat peste Kiro si facand...ahh, de ce nu pot sa-mi distrag atentia? In minte mi se revarsa mii
de imagini din noaptea in care am fost impreuna. Ii vad parul negru al lui Yu cazand peste
chipul meu cat timp se afla deasupra mea si ii simt si acum atingerile. Cred ca eu sunt cel care
innebuneste...
Ma asez mai bine pe perna stangand-o in pumn de nervi si inchid ochii strans crezand ca asa nu
voi mai vedea chipul lui Yu. Imediat isi face aparitia de dupa pleoapele mele corpul parca
sculptat in marmura al chitaristului trupei. „Yu...” vine ca un raspuns la gandurile mele vocea
stinsa a lui Kiro, iar eu imi strang picioarele din cauza umflaturii care imi apare in pantaloni.
Ce naiba?
Vreau sa ma opresc, dar mana imi actioneaza inaintea creierului si se strecoara in pantalonii
care devenisera destul de incomozi. Imi ating zona sensibila prin materialul boxerilor si deja
simt ca nu ma voi putea opri decat pana nu voi termina ce am inceput. Daca tot pierd orice
urma de demnitate, imi deschid slitul pantalonilor lasandu-mi suficient loc cat sa ma pot
desfasura. Imi trag de boxerii negrii mai jos, si incep sa masez zona descoperita, inghitindu-mi
un geamat. Orice gand imi e acaparat de imaginea lui Yu, pana si vorbele lui se invart ca intr-o
tornada ametitoare in capul meu. Parca ii simt buzele cum le cuprind pe ale mele si limba lui
catifelata strecurandu-se printre ele. Realizez ca in afara de mainile mele, ma ating si ale lui
Yu parcurgand acelasi traseu ca si in noaptea precedenta. Nu pot uita...nu-l pot uita, nu mai
sunt stapan pe gandurile mele. Continui sa-mi misc mana din ce in ce mai repede si scap cateva
gemete profitand de zgomotele produse de Kiro pentru a nu fi auzit. In scurt timp, apoi ma
intind inapoi in pat incercand sa-mi aduc ritmul respiratiei la normal. 
Dupa ce-mi revin, ma ridic din pat cautand frenetic o lenjerie de pat si o pereche de pantaloni
pentru mine. Abia ce apuc sa-l ma imbrac ca-l si vad pe Yu iesind de dupa perdea, doar pe
jumatate imbracat, de parca nu mi-as da seama oricum ce s-a intamplat. Pentru o secunda,
privirile ni se intalnesc si as putea jura ca arata oarecum trist.Ciudat.
M-am asezat apoi in pat, intorcand-ma in asa fel incat sa nu ma deranjeze lumina provenita din
farurile altor masini. In fond trebuie sa ma odihnesc pentru drumul care ne astepta. Urmeaza
sa mergem catre aeroportul unde ne va astepta Annika, sora lui Yu, iar de acolo ne intoarcem
in Germania. Si cu asta se incheie turneul nostru in State - dezamagitor, si e numai vina lui Yu. 

Simt ca cineva ma zguduie, destul de enervant cat sa mai continui sa dorm, asa ca ma intorc
strafulgerandu-l cu privirea pe cel care ma trezise. Tocmai ce-l aud pe Kiro spunandu-mi ca am
ajuns si ma ridic potrivindu-mi hainele. Cand sa ies pe usa autocarului, Yu imi pune mana pe
umar si ma intorc hotarat sa-l injur in ultimul hal.
- Ti-ai uitat asta...Imi spune incercand sa para indiferent si imi intinde jacheta.
Imediat i-o smulg din mana, apoi ma indrept catre Annika vrand s-o salut. O strang in brate
fericit sa-mi aud in sfarsit limba materna si ne intreptam catre avionul care avea sa ne duca
acasa.
- Cum a fost turneul? Ii aud vocea vesela a Annikai, lucru care ma binedispune putin si imi
recapat cheful de vorba.
- Minunat, fanii au fost super incantati. Am avut parte si de cateva interviuri si sedinte foto,
unele nici macar nu erau in program. Plus ca echipamentul de pe scena a avut tot ce-i trebuie
ca sa sune fiecare cantec perfect.
- Sper ca v-ati descurcat mai bine decat la Eurovision...
Ma intrerupe Annika tinand neaparat sa-mi aminteasca de acel concurs. De cate ori trebuie sa-i
repet ca a fost vina racelei aleia idioate? A picat intr-un moment prost si nu aveam cum sa
anulez nimic asa ca a trebuit sa cant. Doar nu era sa-l pun pe Luminor in locul meu.
- Iti spun odata pentru totdeauna ca a fost vina unei laringite si nu aveam ce face, intelegi sau
iti desenez? Ii spun iesindu-mi din sarite.
- Cred ca pana si la desenat te-ai pricepe mai bine decat la cantat.
Vad ca se apropie tocmai persoana care nu ma astept tina cu mine, mai ales in fata Annikai.
Yu, care auzise ceea ce discutam si probabil vrea s-o sustina pe sora-sa, incepe sa spuna: 
- De ajuns, Annika, nu te mai baga. Nu faci parte din trupa, prin urmare nu ai de unde sa stii ce
s-a intamplat. Noi am trecut prin multe greutati impreuna si nu accept ca sa vina cineva din
afara sa spuna tot ce-i vine la gura despre vreun membru din trupa, bine?
Intr-un mod ciudat, replica lui Yu ma face sa ma simt ceva mai bine, probabil am nevoie de
cineva care sa ma sustina uneori. In cele din urma, urcam in avion in sfarsit si ne cautam
locurile. Eu trebuia sa stau langa Yu, dar mai bine l-as lasa pe Kiro daca tot e atat de dornic sa
fie cu el. Defapt pe el nu sunt suparat si, daca ma gandesc mai bine, Yu are o bulina rosie, desi
nu pot uita ce a facut.
Ma asez langa chitarist si nu stiu cum facem ca reusim sa ne atingem mainile in timp ce ne
asezam scaunele. Facem schimb de priviri si realizez ca am rosit putin. Desi e vorba doar de
cateva secunde inima incepe sa-mi bata mai repede fara sa inteleg de ce, insa nu am timp sa-
mi explic pentru ca il si aud:
- Inca mai esti suparat pentru ce a zis Annika? Ma intreaba, iar eu dau in cap in in semn ca nu
as mai fi. Atunci? 
- Sunt doar obosit, nu am dormit prea bine. In cele din urma reuseste sa ma faca sa vorbesc.
- Eu nu am putut dormi toata noaptea...Hei, daca vrei, poti sa te culci pe umarul meu.
Am vrut sa-l reufuz categoric, dar oferta e atat de tentanta incat uit de tot de supararea mea
si ma las pe umarul sau reusind sa adorm imediat. Cand ma trezesc, realizez ca suntem in
interiorul unei masini care se afla in miscare si ca stau culcat in poala lui Yu.
- Ce am pierdut? 
Spun eu confuz ridicadu-ma si realizand ca suntem intr-un taxi impreuna cu Kiro. Un taxi? De
cand nu am mai mers cu unul...asta din cauza ca ar fi prea periculos dam peste cine stie ce
nebuni. Probabil ca a intarziat autocarul care trebuia sa ne astepte si Yu nu a mai avut
rabdare, iar dupa Annika sigur a venit cineva care sa o duca acasa. Shin si Romeo nu sunt in
masina, sigur se duc la un hotel fiindca nu locuiesc in Berlin la fel ca noi. Le-am spus de atatea
ori sa se mute aici, dar nu vor cu niciun chip, asa ca maine vor pleca la casele lor.
- Pai dormeai atat de bine si nu am vrut sa te trezesc asa ca te-am adus pana la masina...
- Grozav, m-ati tarat prin tot aeroportul, aratand ca un drogat, il intrerup eu pe brunet.
- Defapt, semanai mai mult cu frumoasa adormita. Completeaza Kiro, probabil imaginandu-ma
cu rochita roz si coronita pe cap. 
Restul drumului ne ocupam de planurile pentru cele cateva zile libere pe care le avem. Eu
propun un parc de distractii pentru ca e destul de frumos afara si ar fi chiar pacat sa nu
profitam de ocazie. Baietii sunt imediat de acord cu mine, asa ca abia asteptam sa ajungem
acasa pentru a ne schimba de haine si a porni intr-acolo.
Dupa ce Kiro plateste taxiul, fiindca el se afla in fata, ne luam bagajele si intram in complexul
in care se afla si apartamentul nostru. De cum vedem holul atat de familiar, ne facem comozi
pe unde apucam, bucurosi ca suntem in sfarsit acasa. Eu ma duc catre frigider cautand o
inghetata, insa observ ca singura care mai e are o forma jalnica si, la o privire mai atenta, e si
expirata, asa ca renunt la idee. Atunci, ma duc direct in camera mea alegand cateva haine din
dulap. Imi gasesc niste blugi indigo si un tricoul gri cu model pe spate, iar in picioare imi iau
niste pantofi care sa se asorteze cu geaca mea de piele.
Ajungand la usa ii gasesc pe cei doi colegi ai mei gata de drum, asa ca ne ramane doar sa ne
luam cheile si, in cateva minute, suntem intr-un alt taxi. Deja nu mi se mai pare ceva anormal,
ci ma gandesc cu ce se incep odata ce ajung acolo. Parcul nu intarzie sa apara pe fereastra
masinii si ne indreptam privirile catre el, observand imediat roata imensa.
Coboram repede, aproape fugind catre locul mult dorit, si ne cumparam trei bilete pentru
roata care te ademenea numai privind-o. Pentru ca nu pot sta decat doua persoane inauntru,
Kiro se ofera sa ne lase pe noi, iar el se aseaza cu o tipa care nu are nici ea cu cine se da.
Intram in cabina, inchizand usa in urma noastra, fiind nerabdatori ca roata sa inceapa sa se
invarta. Strify sta sprijinit de geamul cabinei, incercand sa evite orice contact cu mine, si
probabil incercand sa uite ca se afla cumine aici. Fiecare sta pe jumatatea lui de bancuta, fiind
parca la un test de matematica la care niciunul din noi nu vrea sa fie copiat de celalalt. Cum
va dura ceva timp pana cand se va sfarsi "calatoria" asta in roata imensa, decid ca trebuie sa
vorbim (chiar si cu riscul sa fiu aruncat pe geam, afara din cabina).
-Mai esti suparat? intreb eu, fara a-l privi, urmarind peisajul de afara.
-Vreau doar sa stiu de ce... imi spune, calm, spre surprinderea mea, dupa o perioada de
tacere, in care nici el nu si-a mutat ochii de pe geam.
Ce as putea eu sa-i raspund? Pentru ca nici macar nu stiu. Cred ca pur si simplu am facut ce am
simtit ca trebuia sa fac, sau... a fost doar un narav? Poate am vrut sa ma razbun pe toate
datile in care s-a jucat cu mine... Dar nu. Stiu ca nu au fost niciuna din astea. Sau au fost? Cred
ca papadia nu-i singura care e confuza. Si mintea mea e vraiste... Habar n-am ce sa fac!
-Daca ma intrebai atunci lucrul asta, nu stiam ce sa iti raspund. Adevarul e ca nici acum nu
stiu. Dar sunt sigur ca nu imi place ca te-am suparat, spun eu, reusind sa-mi gasesc in sfarsit
cuvintele.
-Nu te-ai gandit la mine... La cum ma simteam eu, trecand prin ce mi-ai facut, rosteste el,
dand usor negativ din cap. Se simte pana si in vocea lui o oarecare tristete, vrand parca sa
planga, probabil amintindu-si de halul in care m-am purtat cu el atunci.
-Imi pare rau, Strify... eram beat si nu stiam ce faceam, ma scuz eu, sperand ca voi scapa din
tortura asta.
-Stii... Chiar nu te mai inteleg de la un timp incoace. Iti place sa-ti bati joc de mine si sa ma
faci sa ma simt prost. Ma urasti, sau ceva de genu' asta? intreaba el, privindu-ma in sfarsit in
ochi.
-Nu te urasc! raspund eu hotarat is clar. Ahh, drace! Uite ce e! Nici eu nu stiu ce naiba e cu
mine, intelegi? Faza e ca, de cand te-am avut prima oara, te-am vrut si a doua oara, si te-am
avut din nou, apoi ai aflat, si pe urma eu am facut prostia si...
- Si te-ai culcat cu Kiro. Doar nu credeai ca puteam dormi cu toate zgomotele alea in care iti
auzeam intr-una numele! Macar voi v-ati simtit bine. V-a durut in cot ca altcineva incearca sa
doarma. Amandoi sunteti niste egoisti!
-Stai putin! Eu l-am convins pe Kiro s-o faca. Si din nou e vina mea. Poti incepe sa urli...
-Daca el era prieten adevarat, nu facea asta! incepe el, vizibil iritat, ridicand tonalitatea vocii.
Stie foarte bine ca avem paturi paralele, nu-i atat de cretin pe cat pare! Nici nu pot crede ca
te-ai atins de...
Inainte de a-si termina fraza, si-a acoperit chipul cu mana dreapta, realizand ce anume a spus
din cauza nervilor, apoi incearca sa dea totul uitarii. Desi, nu stiu daca mi s-a parut, suna a fi si
gelozie. Probabil o alta inchipuire de a mea. Nu mai spune nimic si isi intoarce din nou privirea
spre geam, evitandu-ma intentionat. Deja incepe sa ma enerveze toata chestia asta cu
suparatu', chiar daca are un motiv intemeiat. 
-Uite... de aici se vede complexul nostru, spun eu, punand degetul pe geam, moment in care
roata se opreste pentru un scurt timp, ca parte din programul ei. 
-Serios? Unde? intreaba Strify, intinzandu-se peste mine si razemandu-se cu mainile de geam
pentru a vedea si el. Nu se poate! Cineva ne-a lasat geamul deschis! Daca o sa fie rece in
camera mea, jur ca-i dau in judecata! spune el, pe urma, incruntandu-se. Totusi mi se pare ca
nu mai e la fel de suparat, dar observa ca in loc sa privesc afara, eu ma holbez la el, asadar se
ridica si ma intreaba ce s-a intamplat. Nu ii raspund, insa ii prind barbia intre degetul mare si
aratator, apropiindu-mi chipul de al sau. Observ cat e de crispat, insa ramane inlemnit, iar
cand imi unesc buzele cu ale lui, isi deschide larg ochii, socat. Imi strecor limba in lacasul
umed, gustandu-l cu toata lacomia, si imi apropri trupul mai mult de el, cat sa fim aprope lipiti
unul de celalalt. Mainile lui sunt asezate pe pieptul meu, incercand sa ma indeparteze, dar
spre uimirea mea, nu opune rezistenta mult timp, iar puterea cu care incerca inainte sa ma
impinga scade considerabil. Ochii lui privesc acum resemnati, iar eu ii iau mana dreapta,
inclestandu-mi degetele intre ale sale, si strangandu-l usor. Lucrul care ma uimeste, ba chiar
ma socheaza, este ca participa si el la sarut, limba lui incepand sa se joace oarecum sfiosa cu a
mea. Simt cum trupul ii tremura usor, iar respiratia lui se ingreuneaza din cauza sarutului, pe
care nu am gand sa il inchei prea curand... Avem momente de respiro doar atunci cand imi
schimb pozitia capului, iar brusc, el imi strange cu putere mana, in momentul in care intensific
pasiunea sarutului, si scapa din cand in cand sunete infundate. Aceasta lunga satisfactie de
care am parte, se incheie din pacate, cand Strify isi desparte buzele de ale mele, intorcandu-si
capul in partea opusa si trage o gura zdravana de aer. Ii vad chipul inrosit puternic, pe care si-l
ascunde in cateva secunde, probabil fiind rusinat de ceea ce a facut inainte. Si-a desprins mana
de a mea, incrucisanu-si apoi lent bratele la piept.
Nici macar nu mi-am dat seama cat timp a trecut de cand suntem in roata asta, dar tocmai s-a
terminat cursa si nici macar nu am realizat cand a inceput sa se miste din nou. Coboram
amandoi din cabina, intalnindu-l pe Kiro, care se pare ca are ceva energie in el, si ne cheama
sa mergem prin tot parcul. Desigur, Strify din nou sta la o distanta considerabila fata de mine,
iar singurul moment in care se apropie putin, e atunci cand imi iau o vata de zahar si i-am
oferit si lui, stiind cat de mult ii plac dulciurile. Are din nou acea expresie de catelus, care te
face sa vrei sa-l strangi in brate pana se sufoca, iar dupa ce mananca vata aceea, isi linge si
degetele, nevrand sa ramana lipicios. Chiar e ciudat, avand in vedere ca singurul cuvant care
imi vine acum in minte este "Adorabil...".
Abia in doua ore, dupa ce Kiro s-a dat pe toate prostiile posibile, ne-am hotarat sa plecam. Nici
eu si nici Strify nu mai voiam sa ne dam in altceva... pentru ca eram intr-o stare continua de
"n-am chef".
-Dar ce naiba e cu voi? Parca ati cazut din tren! spune Kiro, plasandu-se intre noi. Desigur, nu i-
am raspuns, dar nu-mi vine sa cred ca el e cel vioi, cand ce obicei face pe capriciosul si
obositul.
Cand ajungem in sfarsit acasa, Strify intra la un dus, eu ma asez pe canapea, la televizor, iar
Kiro imi spune ca pleaca in vizita la fratele lui, dupa care da fuga sa se imbrace cu alte haine.
Ce noroc... voi fi singur cu papadia. Sper doar ca nu voi face alta prostie.
Schimb haotic canalele, negasind nimic interesant la ce as putea sa ma uit, asadar las pe un
program de muzica, si ma ridic, cu gandul de a-mi lua un energizant din frigider. Trag de cheia
cutiei de metal, sorbind apoi lichidul rece, indreptandu-ma in acelasi timp inapoi spre camera
in care am lasat televizorul pornit. 
-Uhm... unde e Kiro? Intreaba Strify care tocmai a iesit de la dus, stand aproape de canapea, si
avand doar un prosop infasurat in jurul taliei. Ii raspund ca a plecat si ca nu se va intoarce prea
curand, iar in momentul acela, papadia incepe sa priveasca agitata in stanga si-n dreapta,
spunand pe urma: Cred... ca mai bine ma duc in camera mea! 
Face cativa pasi in spate, iar eu il urmaresc, probabil din instrinct, apoi imi asez mana pe
pieptul lui, impingandu-l pe cel mai apropiat perete al camerei.
-Yu! Ce ai baut iar? intreaba el, incruntandu-se, crezand probabil ca sunt beat, insa cand ridic
cutia de energizant, observa ca se inseala. 
-Sunt constient de ce fac, spun eu, asezandu-mi mainile de-o parte si de alta a capului sau,
vrand sa ma apropii si mai mult, insa isi intoarce chipul, privind in partea dreapta.
-Stii, il poti astepta pe Kiro pana se intoarce. Probabil el o sa iti dea ce vrei!
Spunand astea, se apleaca, trecand pe sub mana mea, obligandu-ma pe mine sa il prind de
incheietura. Se intoarce brusc, iar privirile noastre se intalnesc... pot observa ca e furios.
-Strif', o zici de parca ai fi gelos sau ceva de genul asta. Acum ai de cand sa ma tii una-ntr-una
cu "Kiro, Kiro" ? Ti-am spus ca a fost o prostie din partea mea. Iisus! Zici ca suntem impreuna
sau asa ceva, de ma iei cu chestii de astea.
Fara a mai spune nimic, isi trage cu putere mana din stransoarea mea, si pleaca in camera,
incuind usa in urma lui. Ma intreb ce naiba sa mai fac? Parca simt nevoia sa-l sarut, si nu s-o
fac doar din joaca...
Usa se inchide cu o bufnitura in spatele meu, iar eu ma rezem de ea incercand sa-mi calmez
bataiele inimii. Chiar incep sa ma comport ca si cand am fi impreuna...ah suna atat de...de
ciudat. Si totusi, in momentul in care ma tintuia la perete, am simtit o dorinta idioata de a-l
saruta. Toate se intampla din vina lui si stiu nu ar fi trebuit sa-l las sa mearga atat de
departe...poate e si vina mea. 
Ma asez pe pat, luandu-mi perechea de pantaloni pe mine cand simt cum imi vibreaza telefonul
pe undeva prin apropiere. Incep sa rascolesc patura si orice imi cade in mana pana cand gasesc
obiectul ce intre timp se opreste din acel zgomot caracteristic. Vad ca am primit un mesaj asa
ca ma grabesc sa vad despre ce e vorba. Observ ca e de la Kiro care spune ca se intoarce intr-o
jumatate de ora impreuna cu Shin si Romeo. Sper sa ramana si ei peste noapte, ar fi mai
distractiv asa.
Dupa ce imi iau un tricou alb pe mine, ma duc in sufragerie unde-l gasesc pe Yu privind
televizorul. Trec pe langa el fara a-i adresa vreun cuvant si caut o cutie de prajituri pe care o
tineam prin dulap. Din fericire e comestibila asa ca o desfac si o asez pe masa, apoi ma duc sa
caut niste bautura, dar nu gasesc decat o cutie amarata de bere. 
- Misca-ti fundul ala pana la magazin sa cumperi niste bautura pentru baieti. 
- Mi l-as misca daca mi-ai da un motiv mai bun, imi spune el uitandu-se insistent la partea de
jos a corpului meu, iar eu incerc sa dispar din raza sa vizuala, insa inainte de asta, mai adaug
cateva cuvinte:
- Tot un idiot ai ramas. 
- Si tu tot cu acelasi fund sexi. 
Daca nu as fi intors cu spatele la el, m-ar fi vazut probabil rosind putin. Nu pot sa cred ca imi
amintesc de noaptea aia, poate ca incep sa innebunesc. Dupa cateva secunde insa, aud cum
este stins televizorul apoi disting sunetul usii de la intrare. In sfarsit mai asculta si el de ce-i
spun...
Baietii ajung in apartament inaintea lui Yu si se fac comozi in sufrageria care imediat se umple
de invalmaseala inevitabila. Kiro se pune sa caute un film, insa nimeni nu are chef de asa ceva,
Romeo povesteste despre camera lui de hotel, iar Shin se indoapa cu prajituri. Asta e treaba
mea, dar in fine, sper sa nu le manace pe toate pentru ca lipsa de prajituri imi provoaca o lipsa
de autocontrol si nu cred ca vor sa ma vada exteriorizandu-ma pe aici. 
Cand in sfarsit ajunge si Yu, ne punem pe baut si pe aberat despre cate-n luna si-s stele. La un
moment dat ma ridic pentru a aunca o cutie goala de bere, iar cand ma intorc gasesc platoul
de prajituri complet gol si arunc o privire fulgeratoare catre toti cei care se afla in incapere.
Doar stiu cat imi plac, chiar trebuie sa le manace pana la ultima? 
- Cine a mancat pana si ultima prajtura? Nu am vazut atata egoism de cand ma stiu! incep sa
ma agit eu in jurul lor uitandu-ma de la unul la altul si gesticuland cu mainile prin aer. 
In cele din urma, Yu se ridica mandru tinand in mana un fursec cu ciocolata pe care il prinde de
la jumatate cu gura. Nu imi vine sa cred ca poate fi asa de insensibil incat sa-l manace in fata
mea. 
- Yu!! Da-mi-o! Tip eu de parca viata mea ar depinde de o amarata de prajitura.
- Ti-as da-o cu placere, dar vrei asa in public? Intreaba el apucand din nou fursecul cu mana.
Mda, trebuia sa ma astept ca el sa se gandeasca la altceva, dar acum sunt prea concentrat sa
obtin biscuitele ala incat nu-mi pasa orice ar zice.
- Daca-l vrei asa de mult, il impartim, spune el punandu-l inapoi in gura si indemnandu-ma sa
musc jumatate. 
Ma uit in jur si observ ca toata lumea se uita ca la circ, insa ma ispiteste prea rau acea
prajitura incat sa-mi pese de felul in care fac rost de ea. Tocmai ce ma pregateam sa musc din
fursec cand ma trezesc unindu-mi buzele cu ale lui Yu. Ii simt mana cum ma cuprinde dupa
mijloc si isi deschide gura pentru a intensifica sarutul. Limba lui patrunde printre buzele mele,
iar eu incep sa-i raspund involuntar continuand asa cateva secunde pana cand imi pun ambele
maini pe pieptul sau, impingandu-l cat de tare pot. 
- Yu, ce nai... Vreau sa-i spun, dar ma trezesc cu gura plina cu prajitura mult dorita si gustul
de ciocolata se face simtit imediat. Pana la urma luase fursecul din gura pentru a ma saruta pe
mine, asta a fost adevaratul motiv pentru intreaga mascarada. 
Incep sa mestec bosumflat, iar chitaristul se aseaza satisfacut pe canapea. Am impresia ca nu
se va satura niciodata de jocul asta si cel mai rau mi se pare faptul ca si eu incep sa-mi joc
partea mea de rol. 
Pe la sapte dimineata, cand oboseala se face simtita de-a binelea, ne hotaram sa ne culcam.
Fiind mult prea adormit ca sa imi mai pese de restul, ma duc catre camera mea. Intru apoi
inchid usa in urma mea si imi dau jos tricoul pentru a domi mai comod, oricum e destul de cald
in camera. Tocmai ce ma asez pe pat ca si aud un tipat si sar vreo doi pasi inapoi:
- Auuu, ai cumva de gand sa ma omori sau ce? Se rasteste Yu dandu-si jos patura din cap si
ridicandu-se de pe suprafata moale.
- Intrebarea e: ce cauti tu in patul meu? Camera ta e urmatoarea pe stanga, ai nevoie de ajutor
s-o gasesti?!
- L-am lasat pe Romeo sa doarma acolo, Shin e pe canapea, iar Kiro la el in camera, eu nu am
unde dormi, pot sa stau aici? Promit ca nu fac nimic.
Spune el atat de repede incat nu apuc sa-l intrerup. Dupa asta afiseaza o expresie nevinovata,
insa cum as putea a-l cred? Dupa cate a facut, mai are tupeul sa-mi ceara sa doarma in acelasi
pat cu mine. Numai din felul in care se holbeaza la mine imi dau seama ca promisiunea lui e
practic inexistenta. 
- Nu ai decat sa dormi pe jos! Tip din nou, fara sa-mi pese ca m-ar putea auzi ceilalti. Pur si
simplu, pe animalele din regnul lui Yu trebuie sa le tratezi ca atare pentru a intelege odata
pentru totdeauna. 
Vazand ca nu da semne ca ar renunta la locul sau din pat, ma duc pe partea cealalta a acestuia
cu gandul de a-l face eu sa coboare. Sprijinindu-ma cu genunchii pe pat, incep sa-l imping cu
toata forta. Reusesc sa-l aduc pe margine, dar inainte sa cada, ma prinde de brat, tragaadu-ma
dupa el. Nu stiu cum reuseste, insa in momentul in care ma trezesc pe covor, el e deasupra
mea zambind victorios. Incerc sa-l dau la o parte, dar bratele imi sunt imobolizate, asa ca-mi
intorc capul fiindca nu vreau sa-l privesc in ochi.
- Lasa-ma sa ma ridic! Ii spun fara sa tip, insa pastrandu-mi seriozitatea in glas. 
- Pana la urma vom dormi amandoi pe jos, dar ceva imi spune ca somnul nu va fi prioritatea
numarul unu. 
Abia dupa aceste vorbe, imi intorc privirea catre el oarecum speriat. Inainte sa pot spune ceva,
mi-a acaparat buzele intr-un sarut tandru, limbile noastre cautandu-se reciproc. Dupa ce a rupt
sarutul, a inceput sa-mi vorbeasca pe un ton diferit de acela ironic, caracteristic lui:
- Hai, Strif’, cat ai de gand sa mai negi tot ce simti? Stiu ca si tu vrei, ca ma vrei, de ce esti
atat de incapatanat?
Ma uit la el pentru scurt timp, apoi imi mut privirea de la un obiect la altul cautand o scuza
plauzibila sau orice altceva as putea sa-i spun. 
- Yu...Incep eu, insa nu stiu cum sa continui asa ca las replica in aer si imediat buzele imi sunt
cuprinse de ale lui Yu, impreunandu-se intr-un sarut pasional care continua mult timp. 
Ma saruta apoi pe gat si imi linge lobul urechii, in timp ce mainile imi sunt eliberate. Continua
prin a-si aseza palmele pe pieptul meu, coborand lent catre abdomen, in timp ce buzele ii
ajung la baza gatului meu. Imi apuca cureaua cu ambele maini, moment in care ma panichez si
incerc sa-l fac sa se opreasca.
- Strify, va fi bine. Stiu ca nu ti-am dovedit pana acum, dar poti avea incredere in mine. Promit
ca n-o sa te doara, doar inchide ochii si lasa-ma pe mine sa ma ocup de restul. 
Inghit in sec, incercand sa ma calmez si sa-mi fac inima sa bata din nou la viteza normala, insa
nu ma asculta orice as face. Simtind cum pantalonii imi sunt dati jos, nu ma mai pot concentra
pe nimic, mintea fiindu-mi invadata de mii de intrebari. E bine ce fac? Pot sa am incredere in
ce a spus Yu? De ce naiba il las sa-mi faca asta? Nu reusesc sa gasesc raspuns insa la niciuna din
ele si defapt nici nu mai vreau s-o fac. 
Ii simt degetele lui Yu cum imi apuca materialul boxerilor tragand de ei pana cand dispar din
peisaj iar eu ma inrosesc numai la gandul ca sunt privit. Si ca sa fie chiar si mai stanjenitor, Yu
imi cuprinde membrul intre buzele sale moment in care scap un geamat care mi face sa-mi
astup gura cu ambele palme. Eu eram cel care facuse zgomotul acela? Imi eliberez gura in scurt
timp simtind nevoia de oxigen si, fiindca nu stiam ce sa fac cu mainile, mi le asez pe umerii lui
Yu. Brunetul continua sa-si miste capul inainte si inapoi din ce in ce mai repede. Se opreste
insa chiar inainte de momentul final si urca pentru a-mi saruta gatul, apoi imi spune, aproape
de ureche:
- Nu-ti face griji, nu te las asa! Am pastrat ce-i mai bun pentru final. 
La auzul acestor vorbe, ma trece un fior prin tot corpul, dar imi mai revin atunci cand Yu imi
ofera un sarut pentru a ma linisti. Imi desparte usor picioarele, facandu-si loc si se sprijina in
coate pentru a se pozitiona mai bine. In momentul in care-mi sunt ridicate picioarele simt cum
ceva se impinge in mine provocandu-mi o durere in partea de jos. Geamatul meu se aude in
linistea din camera, urmat de respiratii intretaiate:
- Relaxeaza-te putin, dulceata. Te va durea mai putin asa.
- Nu pot, scot eu ca un gafait inabusit. 
Yu continua sa ma patrunda pana cand reuseste sa intre cu totul in mine, apoi incepe cu acele
miscari de du-te-vino. Il prind de brate cu toata puterea, strangandu-l cat pot de tare, insa la
un moment dat am impresia ca incep sa ma misc odata cu el, anticipandu-i miscarea
urmatoare. In acel moment penetrarile devin mai rapide si continua pana in cand amandoi ne
eliberam de lichidul lipicios de culoare alba. Brunetul se da jos de pe mine, respirand cu greu
in timp ce pieptul i se ridica facand loc aerului sa patrunda in plamani.
- Vezi, pana la urma nu a fost asa rau. Mi-a spus el cand respiratia i-a revenit la normal.
- Mda...A fost tot ce-am reusit sa spun, inca nevenindu-mi sa cred ceea ce facusem.

Imi deschid lenes ochii, nefiind deranjat de lumina diminetii sau de vreun zgomot, ci tocmai
am simtit corpul cuiva lipindu-se de al meu. Amintindu-mi ce anume s-a intamplat aseara, mi-
am deschis ochii larg, privind in dreapta mea, iar imaginea care mi-a fost data sa o vad,
trebuie sa recunosc ca e a dracului de frumoasa... Strify doarme lipit de mine, cu capul pe
bratul meu si cu mana asezata pe pieptul care mi se misca lent, in timp de inspir aerul
diminetii. Asa o expresie nevinovata si dulce ma indeamna la ideea de a-l ravasi din nou, avand
in vedere si faptul ca e dezbracat... si lipit de mine. E acoperit doar pe o mica parte din trup,
adica de la piept pana la zona intima, insa e lasat la iveala fundul ala...
Gata! Ce dracu'. Am destula minte cat sa nu fac asta... Imi scot incet bratul de sub capul lui, ii
acopar intreg corpul, apoi ma ridic din patul moale, unde intru la dus, lasand picaturile calde
sa-mi dezmierde corpul.
In mai putin de zece minute ma intorc in camera cu un prosop in jurul taliei, insa nu il mai vad
pe Strify, ceea ce mi se pare ciudat, pentru ca asta e camera lui, nu a mea.. in fine. Ma
indrept spre bucatarie cu pasi lenti, avand de gand sa beau ceva, insa acolo il vad pe el, stand
rezemat de bufet, cu un pahar plin de suc in mana. Poarta doar un halat alb de matase, strans
la mijloc cu un cordon ce aceeasi culoare. Ma apropii, trecandu-mi mana prin parul meu ud,
insa la doar cativa pasi distanta, ii si aud gura papadiei.
-Nici sa nu te gandesti sa te apropii! Te-ai jucat destul cu mine! replica el, ridicandu-si degetul
aratator.
-Ce? stai numai putin, ca iar intelegi numai ce vrei. De unde ai scos-o si pe asta? intreb eu,
putin enervat de atitudinea lui, continuand totusi sa ma apropii.
-Numai asta stii sa faci de la un timp incoace! Profiti de fiecare data cand beau ceva! Nu sunt
un lucru de care te poti folosi cand vrei si unde vrei!
-Nici ca ai arata de parca te-ar deranja. Stii, esti doar incapatanat, si nu vrei sa accepti ca
totusi este ceva intre noi. In plus, ieri abia ai baut jumatate de pahar de bere! Nici un copil nu
se imbata din atat. 
-Nu e absolut nimic intre noi doi! Tresare el ca ars, incercand apoi sa continue. Tu... Tu... vrei
doar...
-Ce vreau? Habar nu ai! Ti s-a parut cumva sa am fost prea dur cu tine? Ti s-a parut ca n-am
incercat sa-ti fac si tie pe plac? Stii ca imi place sa te necajesc, dar cand vine vorba de altceva
cred ca te-ai prins si tu ca se schimba situatia. Dupa cum am spus, esti prea incapatanat! Ar
trebui sa te dezvat de asta... 
Rostind acele cuvinte, l-am apucat de incheietura mainii stangi, tragandu-l spre mine, pana
cand trupurile noaste s-au lipit unul de celalalt.
-Stai Yu! Sucul meu! O sa se ver... Mmm!
Nu i-am dat voie sa isi termine fraza, ci ii acopar imediat buzele cu ale mele, strecurandu-mi
limba in lacasul umed pe care incep sa-l inspectez liber. Desigur, Strify nu se opune pentru
mult timp. Doar gura e de el. Avandu-si sucul in mana dreapta, i-l iau, sorbind din lichidul
porticaliu, trecandu-mi apoi limba peste buze.
-Mmm... Suc de piersici. Dulce... spun pe urma, zambind siret, si lasand paharul pe bufet. 
-Inceteaza, si lasa-ma sa beau sucul ala nenorocit! replica el, bosumflat.
-Chiar vrei dulcele ala atat de mult? intreb apoi, continuand sa zambesc.
-Mie imi place "dulcele ala"! Nu te mai prosti, si dami-l!
-Cu placere.
Evident, nu ii dau niciun pahar in mana, ci ii cuprind din nou buzele intre ale mele, dandu-i
ocazia de a simti acel gust pe care il vrea. Desi pentru mine e gretos de dulce, se pare ca fac o
exceptie.
-Destul de dulce pentru tine? Intreb eu, rupand sarutul.
-Nici nu se compara! se rasteste el, expirand aerul din incapere, cand isi da seama k are gura
libera.
Ei bine, ghinionul lui ca nu se gandeste la ce spune. Mi-a dat o alta ocazie pentru a-i pune
stapanire pe buze, si de a continua cu planul meu "malefic" pe care, apropo, tocmai l-am
nascocit.
Il prind in brate, ridicandu-l si asezandu-l pe bufetul din spatele sau, iar el scapa un scancet,
rezultat al durerii provocate de momentele din noaptea precedenta. Imi strecor mana dreapta
pe sub materialul fin, urcand pe piciorul sau, timp in care, cu cealalta ii desfac repede
cordonul, insa fara a-i lasa halatul sa cada. Strify mormaie din cand in cand cate un "Nu", dar
lasand asta deoparte, nici nu se opune, si nici nu ma impinge pentru a scapa. Dupa cum
spuneam, numai gura e de el. Ii indepartez picioarele pentru a ma plasa intre ele, apoi imi
indrept ambele maini spre spatele lui, continuand sa-l sarut atat de lacom...
-Stai... Yu! Poate... ne vede cineva, rosteste el, dupa ce imi dezlipesc buzele de ale sale
pentru a-i cobori pe gat, insa nu vreau sa-l bag in seama, asadar am de gand sa continui.
-De fapt, Strify chiar are dreptate, replica o voce cunoscuta care vine din dreptul intrarii in
bucatarie. E chiar Romeo, care sta rezemat de tocul usii, cu bratele incrucisate, privindu-ne.
-Oh, amice, nu stii sa anunti cand esti aici? Ma faci sa ma rusinez, spun eu incepand sa
chicotesc, insa fara a-mi lua mainile de pe pielea calda a celui din bratele mele. Abia acum ii
observ obrajii fierbinti si rosii pe care incearca imediat sa-i ascunda cu ajutorul mainilor si
lasandu-si capul in jos. Isi acopera corpul cu halatul, strangandu-si mainile la piept, vrand sa
plece, insa nu-i dau ocazia de a cobori.
-Yu, lasa-ma sa plec sau...
-Sau ce anume imi faci? intreb eu, mai mult in soapta, continuand apoi discutia cu Romeo:
Prietene, mai bine revii in cinci minute... pana atunci vom fii de mult in cealalta camera.
Nu stiu cum si de ce, dar Strify imi trage o palma, incat obrazul meu stang incepe efectiv sa
arda, apoi el coboara de pe bufet, mergand cu pasi apasati spre camera lui.
-Uuuuh... Cred ca te-a durut, si cred ca si pe el. Ai fost cam nesimtit. Oricum, ar trebui sa te
imbraci si sa-ti usuci parul, altfel te-ar putea prinde o raceala frumusica, spune brunetul,
luandu-si o bere din frigider, apoi parasind bucataria.
Eu... nesimtit? Nu-mi dau seama de ce anume as fi eu un nesimtit... insa lasand asta deoparte,
ma indrept spre camera mea pentru a ma imbraca. 
"Ce dracu' am spus ca sa fiu nesimtit?" ma intreb eu nedumerit, in timp ce imi pun hainele pe
mine, iar acelasi lucru ma intreb si cand imi usc parul, dar se pare ca mintea mea nu vrea sa
lucreze dupa o tentativa nereusita de... preludiu, ca sa zic asa.
Cand ies din camera, ma indrept direct spre locul in care statea Romeo, adica pe canapea in
fata televizorului, avandu-l langa el pe Shin. Ma asez langa brunet, punandu-mi coatele pe
genunchi si intrebandu-l cu ce dracu am gresit, iar el incepe sa rada de parca as fi intrebat cat
fac unu plus unu...
-Prietene, eu cred ca in anumite momente nu mai gandesti! "Mai bine revii in cinci minute,
pana atunci vom fii in cealalta camera" ? E ca si cum ai spune ca e o tarfa care in mai putin de
cinci minute ti se ofera pe tava. Credeam ca ai destula experienta pentru asta. Ei bine, se pare
ca m-am inselat...
-Stai... chiar asa a sunat? Adica e evident ca nu mi s-ar oferi in cinci minute... il duceam cu
forta, replic eu, uitandu-ma inspre brunet, care, din nou, incepe sa rada.
-N-ai inteles, intervine Shin, dandu-si ochii peste cap. E vorba de cum s-a simtit el, cand tu ai
spus aia, ce e atat de greu? Daca ai fost intrerupt ti s-a afectat si creierul? Intreaba pe urma,
privindu-ma in ochi. 
-Sta...Stati o clipa! Acum mi-a picat fisa! Cum de nu sunteti niciunul socat sau cel putin uimit
de faza asta? Adica eu si Strif'. Pareti a stii de mult timp, la cum imi vorbiti, deci care e
treaba?
Pentru a treia oara in ziua de astazi mi se rade in fata, si nu stiu cum ma abtin sa nu-l pocnesc
pe vreunul dintre ei doi. Mi-au raspuns ca e evident dupa felul in care ne comportam (si dupa
cum se aseaza Strify pe scaun in anumite zile). Hilar, nu-i asa? Pana si prietenii nostrii si-au
dat seama ca e ceva intre noi si numai el nu accepta. Fie cum o vrea. Acum ar trebui sa-mi cer
niste scuze, asadar pornesc inspre camera "victimei". Intru fara a mai ciocani la usa,
surprinzandu-l tocmai cand avea de gand sa-si dea halatul jos. De cum observa ca teritoriul i-a
fost invadat, opreste materialul pe incheieturile mainilor inainte de a cadea de pe el, lasandu-
si doar partea de sus a corpului descoperita. Nu indrazneste sa priveasca in dreptul meu, insa
eu incep sa ma apropii, incercand sa-i vorbesc:
-Asculta, imi pare rau pentru ce am spus... Chiar nu am vrut sa sune asa. A fost ceva ce mi-a
scapat pe moment, rostesc eu ciufulindu-mi parul.
-Ah nu?! Atunci cum voiai sa sune?! Urla el, intorcandu-si capul spre mine, fiind enervat la
culme, continuandu-si apoi "disursul": Parca eu as fi acea tarfa de la coltul blocului, cand stii
foarte bine ca nu e asa! Nu pot sa te inteleg! Ai... tu... M-am saturat de-de-de to-toata joaca
asta a-a ta!
Ultima propozitie, desi scurta, a fost atat de incurcata, balbaita si rostita rapid, incat abia am
inteles ce a vrut sa spuna, iar cand sunt doar la un metru distanta de el, isi trage halatul inapoi
pe el, tipand sa ies afara... lucru pe care n-am de gand sa-l fac! E agitat, are si nervi, iar eu
prin prostia mea, m-am exprimat gresit, aducandu-l in starea asta. Serios acum.. au fost doar
niste cuvinte! Oricum, nu stiu in fata cui vrea sa se prefaca de faptul ca nu-i pasa, avand in
vedere cum reactioneaza la niste vorbe spuse la nimereala. Il prind de incheietura mainii,
tragandu-l in bratele mele, iar spre mirarea mea nu se crizeaza, nici nu imi vorbeste, ci isi lasa
privirea in jos. 
-Vrei sa iti amintesc niste versuri? Sigur le stii, spun eu, apropiindu-mi buzele de urechea sa,
prinzandu-l cu mainile de talie si recitand acele versuri incet insa indeajuns cat sa le
inteleaga. "Stop the masquerade, there's no one left, just you and me, just empty seats, don't
say your lies, say what you feel, there is no stress, the show is real..." Ti se par cunoscute?
Intreb eu, urcandu-mi mana spre obrazul sau, alunecand apoi pana pe gat. Ii pot simti trupul
tremurand, si asta doar soptindu-i cateva cuvinte...
-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, rosteste pe urma, fara a-si ridica privirea din pamant.
Probabil crede ca doar ma joc cu el, dupa cum a pus intrebarea aia, atat de nesigur pe sine.
-Ce vreau...? Nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama, raspund eu, asezandu-mi ambele maini
pe umerii sai, impingand materialul fin ce-i acopera corpul, astfel incat sa-i alunece pe brate si
sa-i cada la picioare. Ii prind barbia intre degetul mare si aratator, indemnandu-l sa ma
priveasca in ochi. Buzele ii tremura usor, parca vrand sa spuna ceva, insa cuvintele nu vor sa se
faca auzite, iar eu imi cobor mainile spre talia lui, indreptandu-le apoi spre spate, pentru a-i
strange in brate trupul lipsit de haine. "Pe tine te vreau", as fi spus, dar nu inteleg ce anume
ma opreste...

-Yu... spune-mi ce vrei de la mine, ii zic eu confuz nemaisuportand nici o secunda intrebarea
care ma bantuie de la un timp de vreme. Sunt satul de jocul asta si nu-mi dau seama de ce
naiba se comporta astfel cu mine. Incep sa ma gandesc prea mult timp la Yu incat mintea mea
a ajuns sa fie mereu ocupata cu el indifferent ce-as face. Uneori incerc sa fredonez versurile
melodiilor mele preferate pentru a-mi distrage gandul de la el, dar deja nu mai tine, trebuie sa
vorbim…
- Ce vreau…? Este tot ce mi-a raspuns, pe un ton abia pe jumatate convins. Perfect, ce-mi
lipsea era ca nici el san nu stie ce vrea. Sau stie?
Il vad pasind catre mine, iar eu ma dau mai in spate proptindu-ma de pervazul camerei. Ma
intorc numai pe jumatate pentru a vedea peste ce am dat, ca apoi sa incerc sa-l fac pe Yu sa
nu vina mai aproape.
- Opreste-te acolo unde esti! Sa nu indraznesti sa mai faci un singur pas!
- Perfect, o luam de la capat. Spune el dandu-si ochii peste cap insa isi continua drumul in
ciuda protestelor mele si a incercarilor de a ma da mai in spate. In acea secunda as putea trece
si prin geam sau cel putin asa arat.
Ii simt mainile impletindu-se cu ale mele si corpul lui lipindu-se de al meu si un fior imi urca pe
sirea spinarii. Ce e cu mine? Ii simt respiratia calda atat de aproape de buzele mele si ma
astept la un sarut din partea lui, dar acesta intarzie sa apara. Apoi se indeparteaza pur si
simplu si zambeste satisfacut de reactia mea. Nu pot sa cred ca pentru acele cateva secunde
chiar imi dorisem un sarut de la el!
Odata ce slabeste stransoarea, ma smucesc din bratele sale si ma duc direct catre usa camerei,
insa ma opresc brusc in fata acesteia de parca tocmai mi-am adus aminte ceva. 
- Strif’...Ma striga el, iar eu tresar, intrerupandu-mi-se din nou sirul gandurile. Esti singurul
care efectiv refuza sa accepte ceea ce este intre noi, pana si baietii si-au dat seama! Cat mai
ai de gand sa continui asa? Pentru ca eu deja m-am saturat pana peste cap.
De data asta el a fost cel care se duce grabit catre usa pe care tranteste in urma sa oarecum
iritat. Ramas singur, ma indrept catre pat realizand ca defapt sunt foarte obosit din cauza
lipsei somnului din noaptea trecuta. Insa, cand ma asez, reusesc sa calc pe ceva moale si ma
aplec sa vad despre ce e vorba. Nu mare imi este surpriza sa vad ca dau tocmai peste tricoul
purtat de Yu noaptea trecuta pe care-l iau de jos imediat. Acum realizez ca e defapt un maiou
negru cu diferite inscriptii si modele, insa nu dau prea multa atentie acestor detalii. Simt acel
miros intens pe care-l degaja, combinatia dintre izul de tigara si parfumul pe care il foloseste
Yu. Fara sa vreau, il apropii de mine inspirand puternic materialul din mainile mele, apoi ma
trantesc pe spate. Inca cu tricoul strans la piept, ma intorc intr-o parte si-mi inchid strans ochii
pentru a putea dormi. 

Ma trezesc ametit, privind in jur ca printr-o ceata si-l descopar pe Yu la celalalt cap al patului
asteptand sa-mi deschid ochii. Imi zambeste, acel zambet pervers cu dublu, nu, triplu inteles,
si abia atunci imi dau seama ca e imbracat cu tricoul in care ma schimbasem eu inainte sa
adorm. Uitandu-ma la propriile haine pe care le port, vad acel maiou de mai inainte si,
speriindu-ma, ma dau mai in spate. Nu stiu cum fac, dar deodata ma pomenesc cufundat in
asterunutul patului si cu Yu deasupra mea.
- Din moment ce-ti place atat de mult, m-am gandit sa facem schimb. Imi spune in timp ce ma
musca de lobul urechii. 
- Nu vreau…Spun eu, fiind imediat intrerupt de Yu care parca ar avea replica pregatita.
- Atunci lasa-ma sa te scap eu de el. 
Fara sa comentez nimic, il las sa-si plimbe mainile pe coapsele mele pana cand acestea ajung
pe abdomen, ridicand incet materialul care-l acoperea. Il simt cum isi preseaza degetele pe
pielea mea atingandu-mi pieptul, apoi sfarcurile care sunt deja intarite. Imi ridica cu usurinta
maioul, aruncandu-l undeva in partea dreapta. Nu stiu de ce-l las sa ma atinga, sa ma
dezbrace, dar nu am vointa de a-l opri. Ce mi se intamla?
Dorinta. Un sentiment care ma face sa-l vreau pe el si doar pe el. Teama. Frica de a nu-l
pierde sau de a nu face ceva gresit. Abandon. Ma las fara vlaga in mainile lui fara sa mai
gandesc.
- Te iubesc, soptesc alaturi de un geamat.
Usa camerei se deschide si pe ea intra o tipa cam de inaltimea mea, bruneta, dar cu bretonul
vopsit blond. Ochii de un gri-albastrui ma privesc ca pe un intrus, in timp ce-si incruciseaza
bratele la piept si abia atunci imi dau seama ca nu poarta decat lenjeria intima.
- Yu, cat mai ai de gand sa te joci cu el? Ai promis ca te intorci repede! Se aude vocea
revoltata a femeii.
- Vin chiar acum. Aproape am terminat. Se aude raspunsul scurt al lui Yu.
Ma ridic brusc din pat, inabusindu-mi cu greutate un tipat. Lumina zilei ma izbeste in fata si e
nevoie sa ma chiorasc pentru a vedea ca ceasul indica ca e putin peste ora 2. Picaturi reci de
transpiratie mi se preling pe chip si simt in pumnul fierbinte al mainii stangi maoiul acela
negru.
A fost doar un vis!
Rasuflu usurat, dar arunc acel articol vestimentar cat mai departe de mine. Doar un vis! Doar
un vis? Mai degraba un cosmar. Si de ce am spus tampenia aia? De ce i-am spus ca il iubesc? Il
iubesc? Nu, e clar ca nu o fac, mici macar nu ma atrage, nu poate fi vorba de dragoste in niciun
caz. E doar vina lui pentru ca nici macar in somn nu pot sa scap de el. Pana si acolo il vad cum
incearca sa-si bata joc de mine ca in final sa descopar ca totul e doar o joaca pentru el. Destul,
chestia asta a durat prea mult, e timpul sa inceteze odata pentru totdeauna. 
Ma duc apoi in bucatarie pentru a-mi face o cafea fiindca nu intentionez sa mai adorm prea
curand. Pornesc filtrul, pun cateva linguri de cafea alaturi de ceva zahar, apoi pornesc aparatul
si ma asez pe scaunul din bucatarie. Kiro tocmai ce apare langa frigider cotrobaind pentru a-si
cauta ceva de mancare. In cele din urma reuseste sa-si faca un sandvis si abia atunci pare sa
realizeze ca sunt si eu prin preajma.
- Strif’, tie nu ti-e foame? Intreaba el dupa ce ia o gura sanatoasa din bucata de paine,
facandu-ma sa ma chinui sa inteleg ce vrea sa spuna.
- Nu, o sa mananc ceva mai tarziu…Ii raspund, iar el pleaca in living dand din umeri. 
Tocmai atunci e gata si cafeaua mea pe care o torn intr-o cana albastra de portelan si incep sa
sorb din continutul amarui. Lichidul firbinte ma arde imediat ce ia contact cu limba mea, iar eu
ma abtin sa nu scot o injuratura, pana la urma e vina mea ca nu sunt atent. Cat timp imi
savurez cafeaua, un gand isi face aparitia, iar eu nu-l mai pot ignora odata ce mi-am dat seama
cat de bine ar fi daca as pune-o in aplicare. Ma gandesc ca daca as pleca un timp de-acasa, s-ar
potoli si Yu cu tampeniile lui, iar cand m-as intoarce ar fi totul ca inainte.
Inainte sa ma gandesc de doua ori, ma reped pe usa camerei mele, impachetandu-mi cateva
haine pe care urma sa le iau cu mine. Sun si fac comanda la un taxi, apoi imi rezerv o camera
la un hotel in care am mai stat de curand si care avea tot ce-mi trebuia cat timp o sa fiu
plecat. Cat timp? Atat cat voi simti nevoia…
Cand ies din camera alaturi de geanta in care-mi pusesem hainele, vad toate privirile din casa
intorcandu-se surprinsa catre mine. Mda…am uitat sa ma pregatesc pentru o reactie ca asta asa
ca incerc sa scap cat mai repede de intrebarile ce vor urma.
- Voi sta cateva zile la un hotel. Spun eu din proprie initiativa, crezand ca astfel voi fi lasat in
pace, insa Yu are alte planuri.
- De ce? Strif’ ce-ti veni? In ultimul timp te comporti ciudat, iar acum pleci? Jur ca nu te mai
inteleg.
- Eu ma comport ciudat? Tip eu revoltat din cauza a ceea ce spune. Ca sa sti si tu, plec din
cauza ta, pentru ca nu mai suport sa stau nicio secunda in casa asta cu tine. 
Spunand acest lucru, trantesc usa in urma mea, coborand repede scarile fiindca deja se aud
claxoanele taximetristului. Nu inteleg de ce e atat de nervos, de parca m-ar duce pe gratis.
Cand ajung in fata cmplexului, ma duc direct catre taxiul care ma astepta chiar acolo. Deschid
usa galbena (de ce toate taxiurile trebuie sa fie galbene?) cu o oarecare indignare si urc pe
locul pasagerului. Ii spun soferului adresa la care trebuie sa ma duca si acesta porneste
imediat. Drumul nu dureaza mult, astfel incat, in mai putin de douazeci de minute, sunt in fata
unui hotel grandios ce are peretii exteriori facuti in intregime dintr-o sticla groasa de un vernil
cu reflexii albastrui. Imi achit calatoria si pasesc pe usile rotative de la intrarea din cladirea
imensa ce se inalta in fata mea. Receptionera, cum ma vede, ma saluta si incepe sa caute
cartela camerei unde voi locui de acum. Mi-o inmaneaza cu un zambet tampit pe fata, dar
refuz s-o bag in seama, ci doar intreb unde se afla camera. Chiar atunci il vad pe portar cu
geanta mea in mana cerandu-mi sa-l urmez. Luam liftul facut si el tot din sticla, dar captusit
cu pereti de oglinda pe interior, pana la etajul noua unde ma conduce la usa inscriptionat cu
cifre argintii, inclinate numarul “936”. Se scuza politicos si pleaca, iar eu ma bucur ca in sfarsit
sunt singur si am suficienta liniste pentru a-mi pune gandurile in ordine.
Patrunzand in camera, imi arunc geanta pe pat, aceasta cazand cu un zgomot inabusit. Fara a
ma lasa furat de decorul elegant al incaperii, ies pe balconul camerei. Un vant racoros trece pe
langa mine facandu-mi pielea sa se zgribuleasca, insa acest lucru nu este suficient pentru ma
determina sa ma intorc inauntru. De acolo se vede intreg orasul neadormit, scaldat intr-o mare
de lumini mai mici sau mai mari, mai puternice sau mai pastelate, toate provenind de la
diferite cladiri, restaurante sau pur si simplu de pe strazi. Roata imensa a caruselului se vede
undeva in departare, invartindu-se lent si stralucind in nuante de un rosu sangeriu din cauza a
multor becuri care o decoreaza. Brusc imi aduc aminte momentul in care am stat si eu in roata
alaturi de Yu, iar el… Nu, nu trebuie sa-mi mai amintesc astfel de lucruri, tocmai de asta ma
aflu aici.
Sirul gandurilor imi este intrerupt de o bataie puternica in usa. Realizand ca poate fi camerista
care-mi aduce prosoapele pentru baie, intru inapoi in camera si ma duc sa-I deschid. Doar ce
apuc sa apas pe cleanta ca raman inlemnit, cu picioarele parca lipite de pardoseala, privind
impietrit la imaginea din fata mea.

Stau pe canapea, impreuna cu Kiro, Shin si Romeo, holbandu-ma la televizor, iar ei la mine,
parca invinuindu-ma pentru faptul ca a plecat Strify.
-Ce dracu?! Izbucnesc eu deja mult prea presat si enervat de privirile lor acuzatoare,
continuand pe urma: Doar nu aveti de gand sa va holbati la mine toata ziua! Nu am facut nimic
rau! Credeam ca totul e bine, si ca s-a linistit, dar vad ca tot idiot a ramas! Eu...
Nu reusesc sa spun intreaga propozitie, deoarece simt cum un fior rece imi trece prin intreg
corpul, iar pulsul inimii mi se accelereaza, apoi chipul lui Strify imi vine in mine. Ceva nu e
bine...
-Ce s-a intamplat? ma intreaba Shin, asezandu-si mana pe umarul meu, observand ca am ramas
incremenit si privesc in gol.
-Nu stiu... Ceva nu e in regula. Am avut o presimtire care are legatura cu Strif'. Si nu cred ca e
de bine, rostesc eu clipind des, ridicandu-ma apoi de pe canapea.
Ceilalti imi spun si imi repeta ca nu are ce pati, pentru ca stie sa aibe grija de el, insa tot nu
pot sa-mi fac griji...
-Mda... La ce hotel s-a cazat, cred si eu ca e in regula, imi spune Kiro, inmanandu-mi un pliant
care contine detaliile despre hotelul in care s-a mutat Strify.
-Ei bine, acum stii unde e. Ce ai de gand sa faci? ma intreaba Romeo, incrucisandu-si bratele.
-Hmm... Nimic. asa cum ati spus voi, trebuie sa fie in regula, rostesc eu putin agitat,
gesticuland din maini.
-Oh... serios? intreaba Kiro, ridicand o spranceana.
Nici ca i-am raspuns. Ma indrept spre usa, iesind afara si luand primul taxiu care imi iese in
cale. Ii spun soferului adresa de pe pliant si astept nerabdator sa ajung la hotelul ala, avand in
acelasi timp un sentiment care nu-mi da pace si nu pot sta linistit, decat daca ma conving ca
Strify e bine. In scurt timp, ajung in fata cladirii, si de cum pasesc inauntru, ma intdrept cu
pasi rapizi spre receptie, interband de Strify (desigur, dupa numele din buletin). Intru in lift,
apasand pe butonul pentru etajul noua, apoi caut numarul care mi-a fost mentionat. Bat la usa
de cateva ori, insa nu raspunde nimeni, asadar apas pe clanta, observand ca nu e incuiata.
Pasesc in incapere si vad telefonul mobil a lui Strify chiar dupa usa, ceea ce mi se pare ciudat,
deoarece el nu-si lasa obiectele importante pe unde apuca. Iau micul aparat de jos, apoi ii
observ bagajele aruncate langa pat, insa nici urma de papadie. Intru in baie, dar nici acolo nu
este. Ii strig numele, si nu-mi raspunde... mai lipseste doar sa imi aud ecoul ca sa imi dua
seama ca locul asta e pe atat de gol pe cat pare.
Am hotarat sa astept in camera, dar nu a sosit nici dupa o ora, in care am stat intins pe pat,
plictisindu-ma de moarte. Cobor la receptie intreband de Strify, iar receptionista imi spune ca
l-a vazut o singura data, si asta a fost cand si-a luat cheia camerei. Simt ca innebunesc! Unde
poate fii?! Nu-mi vine sa cred ca sunt asa ingrijorat, dra nu-mi pot imagina unde este. Daca i s-
a intamplat ceva...
"Poate e in regula... Poate se plimba prin hotel. Ce prostie! Cum sa se plimbe prin hotel?! De
ce? Unde poate fii?" gandesc eu, trecandu-mi mana prin par, expirand cu greu. Imi aud
telefonul sunand si-l scot rapid din buzunar, practic rugandu-ma sa fie el, insa oftez vazand ca
Romeo e cel care ma apeleaza.
-Spune repede, rostesc eu punandu-mi telefonul la ureche.
-Ce naiba faci? Unde esti? Ma intreaba el parca enervat. 
-Drace! Nu-l gasesc nicaieri pe aiuritu' asta! N-a venit acasa?
-Nu. Nu e aici... Intoarce-te... poate ne va suna el, imi spune Romeo, inchizand apoi telefonul,
insa nu inainte de a-mi spune ca ma asteapta.
Am luat taxiul pana acasa, si intru val-vartej pe usa, uitandu-ma in jur, sperand sa sara o
persoana anume cu gura pe mine, dar realizez ca nu este aici, asadar ma arunc pe prima
canapea care imi iese in cale, injurand cu voce tare, ba chiar urland.
-Nu inteleg de ce dracu' ai nervii astia! Deja incep sa ma enervez si eu din cauza ta! se rasteste
Romeo la mine, trantind o doza de bere pe masa.
-La dracu'! Am o presimtire urata in legatura cu asta. Uite! I-am gasit telefonu pe jos in camera
de hotel. Dupa usa! ma rastesc si eu la randul meu, scotand obiectul din buzunar si continuand
pe urma: Ti se pare ca e stilul lui?! N-as prea zice! Daca nu i s-a intamplat nimic, ia-ma la
pumni si picioare. Dar daca pateste ceva... sa-l fereasca Dumnezeu de mine pe ala care s-a
atins de Strify!
-Nu-mi vine sa cred... Tu chiar esti ingrijorat... Dar ai dreptate. Nu e stilul lui sa-si lase
telefonul asa, apoi sa plece. Uite, acum incep sa ma ingrijorez si eu... Daca nu dam de el,
trebuie sa anuntam politia, spune Romeo, asezandu-se langa mine, si sprijinindu-se cu coatele
de genunchi. Telefonul fix incepe sa sune, facandu-se auzit in tot apartamentul, iar eu ma ridic
rapid pentru a raspunde.
-Il avem pe amicul vostru, imi spune o voce ragusita si groasa, care mi se pare a dracului de
sinistra. De cum aud acele cuvinte, sar ca ars, incepand sa pun intrebari. Eram sigur ca am
dreptate in legatura cu presimtirea aia!
-Unde este? Ce i-ati facut?!
-E cu noi. Momentan este doar ametit. dar cine stie ce va pati in continuare, imi spune acea
voce, incepand pe urma sa rada.
-Cretinilor... Sa nu dea dracu' sa pui un singur deget pe el! Sunt in stare sa...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia, deoarece Romeo ma opreste, luandu-mi telefonul din
mana.
-Scuzati idiotenia prietenului meu. Spuneti-ne ce anume vreti? intreaba el, facandu-mi apoi
semn sa ma apropii pentru a auzi.
-O suta de mii de euro daca il vreti in viata, raspunde rapitorul punand accentul pe acea suma
de bani.
-Vrem sa ne convingem ca e in regula, vrem sa il auzim, rosteste brunetul dupa care ii iau
telefonul din mana, auzind confirmarea nenorocitului aceluia.
-Strify! Ma auzi? intreb eu, fiind atent la sunetul din partea cealalta a firului.
-Yu?... Nenorocitii astia... m-au rapit, imi spune vocea lui, putin ragusita, parand de asemea
obosit.
-Ti-au facut ceva? Esti bine? intreb eu pe un ton ingrijorat.
-Sunt bine... Dar obosit. Yu... vreau acasa, rosteste el, lasand regretul sa i se simta in voce.
-O sa te aducem acasa, iti promit!
Dupa ce am spus acele cuvinte, din nou aud vocea sinistra a barbatului aceluia, care imi spune
cand si unde sa ii aduc banii, apoi a adaugat ca trebuie sa mearga doar o singura persoana
pentru a-l lua pe Strify din ghearele lor.
-Asta ne mai trebuia. ametitul ala habar n-are sa aibe grija de el! Nu pot sa cred ca a fost
rapit! zic eu, aruncandu-ma pe canapea. Romeo, du-te in camera mea, ia rucsacul din dulap,
du-te la banca si scoate banii aia nenorociti. Eu trebuie sa merg sa anulez interviul de astazi,
chiar daca Strify ma va strangula, dar o sa incerc sa-l reprogramez, continui pe urma,
acoperindu-mi chipul cu palmele.
Brunetul afirma, apoi se inderapta spre camera mea, facand ceea ce i-am spus, pe urma iesind
pe usa apartamentului.
"Cat de idiot pot fi! Nu trebuia sa-i dau voie sa plece... Daca nu-i faceam toate lucrurile alea,
nu ar fi plecat si acum ar fi fost aici, in siguranta, nu in mainile cine stie cui. I s-ar putea
intampla orice! Prostia mea ii aduce numai necazuri. Poate ar trebui sa renunt..."
In fata mea se afla trei barbati inalti, bine claditi, carora li se vad corpurile lucrate prin
hainele pe care le poata. Pe cap au un fel masca neagra, exact ca in filmele cu mafioti care nu
par deloc credibile. Inainte sa apuc sa scot vreun cuvant, ma trezesc cu o batista deasupra
gurii si a nasului, iar mainile imi sunt prinse la spate. Atunci, telefonul imi scapa din mana, insa
nu-i dau importanta, ci incerc sa ma eliberez din acea stransoare in ciuda mirosului intepator
pe care-l emana bucata de material. Cu toate astea, parfumul puternic imi patrunde in
plamani facandu-ma sa-mi simt corpul din ce in ce mai greu ca apoi sa-mi pierd complet
constiinta. 
Cand ma trezesc realizez ca in jurul meu se afla un intuneric de nepatruns, insa numai dupa
cateva secunde imi dau seama ca sunt legat la ochi. Aud undeva in spatele meu fragmente din
discutiile pe care insa nu le pot pune cap la cap. Ce naiba se intampla? Realizez ca stau pe un
scaun si ca mainile imi sunt legate dupa spatarul acestuia, asa ca nu ma pot ridica. Inca ma mai
doare capul si ma simt ametit, probabil de la somniferul pe care mi l-au dat. Dar de ce? Nu
arata a fani disperati care m-au rapit pentru un autograf si o poza cu mine. Mai mult ca sigur
vor ceva bani…Pana acum nici nu am crezut ca astfel de lucruri se intampla in realitate, totul
mi s-a parut o exagerare pentru a face revistele de scandal mai interesante. Dar totul e real de
data asta…
Chiar atunci aud o voce groasa de barbat care-mi spune ca unul dintre prietenii mei vrea sa
vorbeasca cu mine la telefon. Apropie micul aparat de mine, iar vocea lui Yu se aude in
difuzor. Ii raspund cat de calm pot, dar vocea lui pare asa de ingrijorata de parca nici nu ar fi a
lui.
Dupa ce se termina scurta noastra conversatie, doi dintre rapitori incep o discutie fara ca eu
sa-I pot vedea, insa ii aud chiar foarte bine.
-Cat timp crezi ca va dura pana ne vor aduce banii? Intreaba unul din ei, din tonul sau citindu-
se plictiseala.
- Nu foarte mult. Le-ai auzit vocile speriate? Sunt sigur ca vor face tot ce le cerem…
- Cred ca ai dreptate, dar nu ar fi interesant sa ne jucam putin cu “prada” noastra intre timp?
Cu aceste cuvinte, aud cum niste pasi se apropie de mine si inima incepe sa-mi bata cu
repeziciune doar la gandul ca ar putea sa-mi faca ceva. 
- Arata chiar sexi blondul asta.
Spune el asezandu-si mainile pe barbia mea si ridicandu-mi chipul probabil pentru a ma vedea
mai bine. Scrasnesc din dinti incercand sa-mi calmez frica care pune stapanire pe mine, in timp
ce mana sa ii coboara pe pieptul meu, presandu-l cu miscari violente. Imi atinge abdomenul
ridicandu-mi tricoul, apoi simt cum imi este invadata zona intima.
- I-ati mainile de pe mine! Reusesc eu sa tip, destul de speriat insa. De ce ma simt asa de
ciudat doar si Yu m-a atins in acelasi fel? Nu, nu in acelasi fel, e diferit, mult mai tandru…mai
atent…complet diferit de tipul asta. Yu ma atingea parca provocandu-ma sa intru in jocul lui,
insa acestui individ nu-I pasa de mine, ci doar de satisfactia lui.
- Ati auzit? A spus “ia-ti mainile de pe mine”. Spune el pe un ton amuzat, pronuntand cuvintele
mele cu o voce ascutita de fata, iar eu simt pe langa starea de frica, una de nervozitate.
- Hei, inceteaza, lasa-l in pace. Avem nevoie de el pentru a face rost de bani frumosi. Dupa
poti face ce vrei cu el.
Atunci se opreste din a-si plimba mainile pe mine si imi da cateva palme usoare peste fata, mai
mult in batjocora decat ca sa ma loveasca. Dupa alte cateva minute in care au vorbit intre ei,
se lasa o liniste deplina, timp in care ma gandesc la cum voi iesi eu din prostia asta. 
Nu stiu cat timp a trecut de atunci, dar, pana sa-mi dau seama de ce se petrece in jurul meu, ii
si aud vocea lui Yu cerandu-le sa imi dea drumul cat mai repede.
- Ai adus banii? Sa-i vedem! A spus pe un ton impunator unul dintre rapitorii mei, insa dupa
aceasta replica se lasa doar o liniste chinuitoare. Ce, nu-mi spune ca nu i-ai adus! In cazul asta
nu iti vom elibera prietenul, continua acelasi tip ceva mai circumspect. 
In urmatoarele momente se aud sunete de lovituri urmate de cazaturi care se anunta cu un
ecou prelung in intreaga camera. Dupa un timp, disting zgomotul caracteristic de sticla sparta
si deja mi-l imaginez pe Yu izbit de o fereastra, cu capul lovit si plin de sangele care i se scurge
pe fata. Acea imagine de cosmar imi creaza un gol in stomac si incep sa tremur involuntar de
frica. Frica…pentru cine? Pentru mine? Pentru Yu? 
Incerc sa-mi distrag atentia de la sunetele din jur, insa, curand, aud cum se descarca un pistol
si nu pot sa ma abtin sa scot un tipat prin care-l strig pe Yu. NU! Refuz sa cred ca i s-a
intamplat ceva, nu poate…
- Sunt chiar aici, Strif’, si nu am nimic, dar nu pot sa spun acelasi lucru despre ei. 
S-a auzit din nou un foc de arma, iar mie mi s-a pus un alt nod in gat asteptand ca totul sa se
termine. Cum adica sa se termine? Sper ca Yu nu va face o tampenie din cauza mea si sa
omoare pe cineva.
- Ai grija cu pistolul ala, se aude vocea unuia dintre rapitorii mei. Daca nimeresti pe cineva o
sa infunzi puscaria.
- Nu am nimerit pe nimeni pentru ca nu am vrut, dar daca nu-i dati drumul prietenului meu o
sa va spulber creierii pe rand. Si nu-ti face probleme, am destule pile ca sa pot iesi basma
curata. Le raspunde Yu parand sigur pe vorbele sale.
Secundele care trec in linistea apasatoare ce domneste par o vesnicie, dar, in final, cineva vine
si imi dezleaga bratele ce au fost legate la spate. Dupa ce imi simt mainile libere sunt impins
cu putere in fata, parca mai mult in dispret.
- Ia-l si cara-te de aici. 
Dupa aceste cuvinte, mana imi este prinsa de cineva care incepe sa alerge, tragandu-ma in
urma sa. Nu stiu cine e, dar imi doresc atat de mult sa ies de acolo incat nu mai pun nicio
intrebare. Continui sa alerg sperand sa nu ma impiedic de nimic sau sa ma izbesc de vreun
stalp. In curand simt miros de aer proaspat si ghicesc ca ma aflu undeva afara, iar atunci se
aude o voce mult prea cunoscuta:
- Strify, esti bine? Lasa-ma sa te dezleg la ochi. 
E chiar Yu cel care imi vorbeste si ma simt usurat ca am reusit sa iesim teferi de acolo. Cum
imi este indepartat materialul din jurul ochilor, orice indoiala imi este inlaturata avandu-l pe
Yu in fata mea zambind triumfator.
A deschis apoi portiera unei masini, indemnandu-ma sa intru, iar el m-a urmat si imediat
automobilul a pornit pe drumul atat de cunoscut care duce la apartamentul nostru. Acum ma
simt in siguranta fiindca totul pare un vis indepartat, un cosmar ce niciodata nu a fost mai mult
de atat. Si totusi, nu-mi vine sa cred ca Yu si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine. Vreau a
spun, suntem intr-adevar prieteni, dar el a fost in stare sa moara pentru a ma salva pe mine
din mainile acelor idioti. Ba chiar era in stare sa omoare pentru a ma recupera pe mine…
- Yu, spune-mi, de unde ai pistolul? Il intreb eu inca nedumerit de cum a reusit sa ma salveze
de la tipii aia.
- Ce? Aaa…pistolul ala. L-am luat de la unul dintre acei idioti pentru ca i-a cazut dupa piciorul
pe care i l-am dat in stomac. Spune el de parca totul ar fi un lucru normal ca spalatul pe dinti
dimineata, dar apoi adauga: Am vrut doar sa-i sperii. Trebuia sa te scot de acolo, nu?
Nu mai spun nimic, in schimb incuviintez din cap, apoi imi las privirea sa alunece catre
privelistea care se vede dincolo de geamul masinii. Pare a fi dupa-amiaza, in orice caz, ceasul
este ultima mea grija acum. Ma bucur ca am scapat in cele din urma de psihopatii aia si ca Yu a
fost cel care m-a eliberat. Poate intr-adevar tine la mine…
Fiind ocupat cu tot felul de ganduri, nu realizez cand ajungem in fata blocului, iar, pana sa ma
dezmeticesc mai bine, tocmai ce intru pe usa apartamentului. Yu isi petrece unul dintre brate
in jurul meu, insa nu ma feresc de el. Mi-a fost atat de dor de el desi a trecut doar putin timp,
pentru mine a parut vesnicie. Mi-a fost teama ca n-o sa-l mai revad niciodata… La acest gand
ma cutremur, dar respir usurat cand ii simt mana pe spatele meu.

De cum intram in casa, Shin si Kiro sar imediat cu gurile pe noi, basistul controlandu-l din
priviri pe Strify intreband daca nu cumva e lovit, in timp ce Shin il luase de mana, intrebandu-l
de cateva ori cum se simte, pe urma apare si Romeo, care incepe si el cu intrebarile... deja
simt ca ma enervez!
-Gata! Fir-ar iadu'! Il vedeti, e in viata! Mai lasati-l in pace, strig eu, deja enervat de cum au
sarit toti pe el cu intrebarile. Ce-ati zice de "Vino sa stai jos Strify" sau "Vrei sa bei ceva,
Strify?" O mie de intrebari pe secunda innebunesc orice persoana! continui pe urma, inaintand
spre canapea, in timp ce-l trag pe el dupa mine.
-Usor frate, eram ingrijorati. Actionezi de parca acum iti furam vreo comoara regasita pe
fundul oceanului, replica Romeo, incrucisandu-si bratele. Ii arunc o privire furioasa, pentru a-l
face sa taca naibii din gura, apoi ma asez pe fotoliul din fata canapelei, pe care sedea Strify,
asezandu-mi bratele la piept.
-Eu... Ma duc sa fac un dus, ne anunta solistul, ridicandu-se de pe suprafata moale, pentru a se
indrepta cu pasi grabiti spre baie.
-Yu, pana la urma ce s-a intamplat? ma intreaba brunetul, asezandu-se in locul lui Strify.
-Nimic... le-am dat banii si am luat papadia. Atat, raspund eu, dezinteresat.
-Oh serios? intervine Kiro de langa mine, sprijinit de spatarul fotoliului. Atunci ce ai patit la
brat si in partea stanga abdomenului? intreaba el, ridicand o spranceana, indicand acele locuri
cu degetul aratator. Nu incerca sa ne minti. Tu, ca un Rambo reloaded, sigur ai facut ceva
pentru a capata ranile alea, pe care apropo, ar trebui sa avem grija de ele, altfel se vor
infecta.
-Eu nu am facut nimic. Dobitocii aia au vrut sa ma prinda si pe mine pentru a lua si mai multi
bani, iar eu am ripostat. Nu a fost nimic "Vai Doamne! ca in filmele cu Van Damme!", spun eu,
dandu-mi ochii peste cap.
-Da, dar esti ranit. Deci si ei te-au atacat.
-Nu ti se pare logic? Doar voiau bani, nu acuarele si pensule! A fost noroc chior ca ala pe care l-
am lovit era slab, si am reusit sa-i iau pistolul. Iar ranile alea sunt de la un cutit. Inainte sa ii
iau pistolul pampalaului aluia, m-a atacat altu' si a reusit sa ma taie la brat si abdomen. Si gata
cu povestile de noapte. Nu a fost placut absolut nicio secunda, sa stiti! Si sa nu va aud pe urma
cu porcarii de gen "Bravo, l-ai salvat pe Strify, esti un erou!" Nu suntem in Super Man, v-ati
prins? Acum ma scuzati. Voi nu aveti cumva, din greseala... treaba?
Ma ridic pe pe fotoliu, vrand sa ma indrept spre camera mea, insa gandul imi zboara imediat
spre Strify... Sa fiu atat de ingrijorat pentru cineva, intr-adevar, nu-mi sta in fire. Dar, nu ma
puteam abtine, si sentimentul ala nu-mi dadea pace. Realizez ca de fapt pasii nu m-au dus spre
camera mea, ci a lui Strify... Aud cum picaturile de apa se lovesc de cada, insa privesc in
gol. "Ce vreau defapt?" Ma intreb ridicandu-mi privirea spre usa de lemn a baii. Trupul imi
actioneaza inaintea mintii... si inaintez cu pasi lenti,apas pe clanta, pasind apoi pe gresia rece.
Strify, inca nu ma observa, ci are atentia indreptata spre picaturile calde ce i se preling pe
trup, pentru a-l revigora.
"De ce simt nevoia sa il imbratisez? Sa stiu ca e in siguranta? Chiar cred ca o iau razna!" 
Cu riscul de a fi aruncat afara prin perete, pasesc in cada fara a-mi da jos hainele cu care sunt
imbracat. Strify se intoarce brusc, si se da speriat un pas inapoi, dupa ce ma vede.
-Yu, ce...
Inainte sa tremine ce a vrut sa spuna, il cuprind in brate, strangandu-l puternic la piept, parca
vrand sa ma asigur ca va fi in siguranta... El nu-mi adreseaza niciun cuvant, dar as putea pune
pariu ca e putin socat.
-Sa nu mai pleci... am fost al dracului de ingrijorat, rostesc eu, urcandu-mi mana dreapta spre
spatele sau.
Il aud scotand un sunet, vrand probabil sa spuna ceva, insa renunta la idee, iar spre
surpinderea mea, ma inconjoara si el cu bratele, lasandu-si capul pe umarul meu.
-Yu! Bratul tau... sangerezi! constata el, deindata ce isi coboara putin privirea, dupa care se
desprinde de mine, observand si rana de la abdomen, datorita petei rosii de pe camasa mea
alba, care deja mi s-a lipit de corp, fiind in totalitate uda.
Strify, de cum isi aminteste ca se afla sub dus, isi duce una din maini la zona intima, pt a o
acoperi cu palma, lasandu-si apoi o parte din bretonul blond si ud sa-i cada pe ochi.
-Totusi... ce vrei, de nu ai mai putut astepta sa-mi tremin dusul? Vrei sa-mi spui ceva? ma
intreaba el, timp in care eu scap de camasa, aruncand-o undeva pe gresia alba. 
Obrajii i se inrosesc treptat, dar ca de obicei, el incearca sa ascunda asta, de parca ar mai
avea vreun sens.
-Da... Chiar vreau sa-ti spun ceva, rostesc eu, ducandu-mi mana spre spatele gatului sau,
prinzandu-l usor de parul brunet, indemnandu-l sa ma priveasca in ochi.
-Ei... ei bine... atunci spune si lasa-ma sa... 
Nu i-am dat voie sa-si continuie propozitia, pentru ca ii pun stapanire pe buze, el reusind sa
scoata doar un sunet infundat, si sa ramana cu ochii larg deschisi. Incearca sa-si aseze mainile
undeva, dar pare ca nu stie daca vrea sa ma indeparteze sau sa ma tina mai aproape de el. Le
lasa in voie, langa corp, iar eu inaintez un pas, lipindu-l pe el de faianta, facandu-l sa scoata
doua scancete. Isi arcuieste spatele, semn ca suprafata e rece, iar eu profit de ocazie pentru a-
mi strecura limba in lacasul lui umed, cercetand lacom fiecare coltisor, pana cand, precum
asteptam, Strify se alatura sarutului.
Imi cobor buzele pe gatul lui, sarutandu-l bland, astfel incat scapa un geamat scurt, apoi isi
aseaza mana dreapta pe umarul meu, strangandu-ma usor.
-Yu, opreste-te! Ne vor auzi baietii, imi spune el, inghitind in sec, pe masura ce eu cobor pe
pieptul lui.
-Si ce daca? De parca i-ar deranja, rostesc eu, aducandu-mi mainile pe talia lui si revenind la
chipul inflacarat.
-Nu! Gata, lasa-ma! imi spune, incercand sa ma impinga si sa plece, dar l-am tras inapoi, de
data asta aducandu-l cu fata la faianta rece.
-Nu? Dar cu asta ce ai de gand sa faci? intreb pe urma, lipindu-mi corpul de spatele lui, si
coborandu-mi mana in zona sensibila, excitata de atingerile mele mai mult sau mai putin
decente, indemnandu-l sa scape un geamat infundat. Isi lasa capul in jos, muscandu-si buzele,
in timp ce palmele si le aseaza pe suprafata alba, in dreptul pieptului sau.
Inspir aroma placuta care ii invaluie corpul, indreptandu-mi buzele spre urechea lui, muscandu-
l usor de lob.
-Mmm... Imi place mirosul asta. Ce e? intreb eu, repetand actiunea de dinainte, simtind
imediat cum incepe sa tremure si cum devine mai emotionat.
-Ia-iasomie... gel! Adica... de dus! Gel... de dus! imi raspunde el balbait, inghitind in sec, in
timp ce eu imi desfac cureaua blugilor uzi leoarca.
Strify mormaie un "Nu" deloc hotarat, vazand ca scap si de celelalte obiecte vestimentare, iar
eu imi asez mana stanga langa capul sau, prinzandu-l cu cealalta de barbie. Ii intorc chipul spre
mine, in partea dreapta, si revin asupra buzelor lui, pe care i le acaparez intr-un sarut bland,
nedorind sa-l bruschez, avand in vedere ca s-a intamplat destul de des chestia asta in ultimele
saptamani. Odata ce rup sarutul, imi rosteste numele in soapta, parca putin speriat si cu vocea
tremurata, insa ii sarut gatul in aceeasi maniera ca inainte, asezandu-mi mainile pe soldurile
lui, si apropiindu-ma mai mult, incat sa-i pot simtii pielea calda. 
-Nu stiu de ce trebuie sa fii asa speriat de fiecare data. Ti-am spus... va fi bine, rostesc eu in
soapta, aproape de urechea lui.
-Nu sunt... speriat. Eu...
-Esti emotionat? intreb p urma, afisand un ranjet, trecandu-mi limba peste buze si atingand cu
varfurile degetelor zona dintre fesele sale, facandu-l sa inghita in sec.
-Nici vorba. Eu... 
Nu reuseste sa pronunte toate cuvintele, pentru ca in loc de o propozitie, se aude un scancet
lung in momentul in care il patrund lent, inaintand doar cate putin, si incercand sa nu ii cauzez
durere.
-Relaxeaza-te, dulceata... Imi promit ca nu o sa doara, ii soptesc eu, urcand cu limba pe gatul
sau, pana la lobul urechii, ducandu-mi mana stanga pe pieptul sau.
Intreg trupul ii tremura usor, iar pana si respiratia ii e intrerupta, desi abia am inceput. Il
patrund in intregime, si raman pentru un timp nemiscat. Ii sarut umarul, iar el isi intoarce
chipul spre al meu, parca cerandu-mi un sarut, pe care desigur, i-l ofer fara doar si poate. Imi
strecor limba printre buzele lui calde, gustand si savurand incet fiecare clipa din sarutul cu
acel gust dulceag.
Incep sa imi misc lent soldurile, moment in care el scapa doua scancete infundate, rupand
sarutul si strangandu-si pumnii ce-i are inca lipiti de suprafata alba. Imi indrept mainile spre
zona lui intima, trecandu-mi buricele degetelor de-a lungul organului intarit, apasand cu
degetul mare pe varful deja umed, si indemnandu-l sa scape un geamat lung, dupa care, fiind
jenat, isi musca buzele, parca pedepsindu-le de zgomotul eliberat.
-Ai sa te ranesti singur, spun eu asezandu-mi degetul aratator si cel mijlociu pe buzele lui
rozalii. Lasa-le, si da-ti drumul vocii. Habar n-ai cat de mult vreau sa te aud gemand de
placere, continui apoi, asezandu-mi una din maini peste a lui, incepand sa ma misc din ce in ce
mai repede, si facandu-l sa scape scancetele, care treptat i se transforma in gemete, iar el,
precum i-am cerut, nu le-a mai oprit, si le da voie sa rasune in incapere, pentru placerea mea.
Nici macar nu imi mai amintesc cand m-am mai purtat atat de bland cu cineva, si in acelasi
timp sa ma simt adus in extaz doar intr-un scurt timp. Poate chiar am innebunit... Dar e o
nebunie de care incep sa devin dependent.
Imi rosteste numele aproape tipand, continuand sa geama din ce in ce mai des si sa respire tot
mai greu, pe masura ce eu imi grabesc miscarile.
-Hm? Se pare ca esti pe cale sa explodezi, rostesc eu, coborandu-mi ambele maini spre zona lui
sensibila. Spune-mi dulceata... iti place? continui pe uma, strangand usor de membrul sau. Fii
sincer cu mine, sau ma voi opri.
-Esti... atat de crud! imi spune el, gafaind.
-Tot eu sunt cel crud? Habar nu ai... Dar spune-mi...
-Da... raspunde Strify, pe un ton coborat.
-"Da"ce? intreb eu, vrand sa aud de la el ceea ce eu stiu, dar el nu recunoaste.
-Da! Imi place! A...acum, te ro...
Cuvintele acelea am vrut sa le aud, si mi s-a indeplinit dorinta. Imi reiau miscarile la fel de
rapide, auzind in scurt timp un geamat lung al lui Strify, si simtind pe mana mea acel lichid
lipicios, de care ma eliberez si eu in interiorul lui.
Isi sprijina capul de palma asezata pe faianta, incercand sa-si regleze respiratia, insa eu il
intorc cu chipul spre mine. E inca rosu in obraji, si din nou incearca sa ascunda lucrul asta,
intorcandu-si capul in cealalta parte. Desi pare extenuat, expresia lui, in ochii oricui, ar
ramane precum o vad si eu: adorabila. Buzele intredeschise, privirea care incearca s-o evite pe
a mea, obrajii inrositi, si bretonul blond ce-i cade pe chip, incercand sa ascunda toate aceste
lucruri, ma fac sa-l vreau din nou... Insa renunt la idee si in schimb, pun stapanire pe buzele
sale pentru un interval mai lung de timp, dupa care, opresc apa dusului(am si uitat de ea pana
la urma) si iau un prosop, iar Strif' face acelasi lucru, incepand amandoi sa ne stergem
corpurile. Inainte sa iesim din baie, iau un alt prosop, pe care i-l asez pe par, incercand sa-l
scap cat mai bine de apa. El imi zambeste usor, vazand ca vreau sa am grija de el si pe masura
ce il privesc, cad din nou pe ganduri, insa de cum imi revin, ii dau un sarut scurt.
-Asta a fost de "Noapte buna", rostesc eu, lipindu-mi fruntea de a lui.

De cum iese din baie, ma las usor pe marginea cazii, putin ametit, poate si din cauza aburilor
ce se condenseaza pe oglinda, impiedicandu-ma sa-mi vad propria reflexie. Imi strang prosopul
mai bine in jurul meu si ma ridic, ducandu-ma direct in camera unde imi caut niste haine la
intamplare si ma trantesc pe suprafata moale a patului. Parul ud face o pata inchisa la culoare
in locul in care mi-am afundat capul in perna si o senzatie de racoare isi face aparitia, dar nu
ma deranjez sa ma usuc. Vreau doar sa adorm, sa nu ma mai gandesc la nimic asa ca imi inchid
ochii, impunandu-mi sa imi eliberez mintea de orice gand. 
Inspir adanc, intorcandu-ma pe o parte, insa imaginea lui Yu nu-mi da pace. In minte imi apar
momentele de mai devreme precum un film ce se reia la nesfarsit, unul fara logica, si totusi
ma face sa ma svarcolesc in pat incercand sa uit fiecare secventa.
Nu stiu cand adorm, insa in momentul in care ma trezesc, intunericul din jurul meu disparuse
complet, in locul lui fiind o lumina difuza. Cercetez cu ochii incaperea, insa nu observ nimic in
neregula pana cand imi simt umarul stang presat de o greutate incomoda. Pana sa realizez mai
bine ce se intampla, il si aud pe Yu cum incepe sa vorbeasca:
- ‘Neata. Ai dormit bine? Imi spune cu un zambet larg ridicandu-si capul de pe umarul meu.
Nu stiu care-i expresia mea atunci, dar cu siguranta nu una prea isteata, cu gura intredeschisa
si ochii bulbucati. Incercand sa-mi revin, spun primele cuvinte care-mi vin in minte:
- Cum naiba ai ajuns aici?
- Banuiesc ca pe usa, nu? Si apropo sa nu mai adormi cu parul ud, ai putea raci.
- Nu schimba subiectul si nu ma lua cu glumele tale proaste. Asta e camera mea, patul meu,
iar tu nu intri in calcul dupa cum vezi.
- Poate, dar tu esti al meu. Mi-a raspuns el accentuand ultimele cuvinte si facandu-ma sa
amutesc pentru scurt timp. Simt cum sangele mi se urca in obraji colorand pielea intr-un rosu
mai proeminent cu fiecare secunda care trece. Imi aplec capul pentru a-i acoperi cu bretonul,
insa realizez ca nu-l pot pacali asa usor. 
- Mai spune o data asta si o sa-ti indes fiecare cuvant pe gat, am spus in cele din urma nervos.
- Ce sa spun? Ca esti al meu? Ca am facut sex aseara? 
- Nu am facut eu asa ceva!!
Pentru scurt timp se face tacere, moment in care cred ca a lasat-o balta cu discutia asta, insa
el doar vrea sa vada cum ma inrosesc mai rau decat focul si incep sa transpir. Se apleaca catre
mine, insa il imping imediat si atunci imi vorbeste iar:
- Ba da, ai facut-o. N-am sa uit niciodata fata pe care o aveai cand mi-ai spus ca-ti place si
aproape m-ai implorat sa continui…
- Trebuie sa fi visat tu, eu n-as spune niciodata asta. 
- Nu numai ca ai spus-o, dar se observa cu ochiul liber la cat de tare gemeai, evident de
placere. Sau cand ma implorai sa te sarut in timp ce…
- Nu te aud, ii spun eu astupandu-mi ambele urechi repetand cuvintele in continuu doar pentru
a-l acoperi. 
Realizez cat de infantil e comportamentul meu, insa e mai bine asa decat sa fiu nevoit sa admit
acele lucruri sau sa-I dau vreo explicatie. Sa fiu sincer nici eu nu stiu de ce am facut acele
lucruri, insa, in mod ciudat, mi se pare ca sunt mai putin vinovat daca neg totul acum. Pana la
urma suntem amandoi baieti, nu ar fi normal sa fie altceva intre noi decat prietenia, de ce s-a
ajuns la asta? Si partea cea mai proasta e ca, in ciuda tuturor negatiilor mele, chiar m-am
simtit bine seara trecuta…
In doar cateva secunde, mainile imi sunt prinse de incheieturi pentru a lasa urechile libere, iar
buzele sunt cuprinse intr-un sarut lung. Pana sa constientizez ca Yu e cel care a pus stapanire
pe limba mea, ma alatur involuntar jocului. La un moment dat ma musca de buza inferioara si
simt cum locul incepe sa-mi pulseze de durere.
- De ce ai facut asta? Il intreb incruntat.
- Pentru ca ma minti…Strify, de ce m-ai sarutat daca spui ca nu-ti place? Spune-mi cat timp mai
vrei sa joci teatru.
Oftez adanc si ma las pe spate pana ma lipsesc de peretele din spatele patului. Privesc in jur
mai mult pentru a-mi gasi cuvintele, apoi ma uit catre Yu care astepta un raspuns de la mine
asa ca i-l dau pe primul care-mi vine in minte: 
- Nici eu nu stiu ce sa mai cred, bine? Ma duc sa-mi fac o cafea.
- Hai la o cafenea, e una prin zona si e chiar dragut interiorul.
Stau doua secunde sa cantaresc variantele, apoi ma gandesc ce am de pierdut si accept oferta.
Yu se duce in camera lui pentru a-si alege niste haine cu care sa se imbrace, lasandu-ma singur
pentru a face acelasi lucru. Imi iau un tricou alb peste care imi pun un hanorac dupa ce
stabilesc ca e destul de racoare afara. Ca pantaloni aleg unii negri cu un model simplu dar care
se vad destul de bine pe mine. Cand sunt gata ma duc catre iesire unde Yu ma astepta deja
incaltat. Dupa ce-mi pun si eu o pereche de pantofi coboram scarile cu liftul apoi iesim pe
strada mergand in directia celei mai apropiate cafenele din zona. In mod ciudat, eu nu am fost
niciodata inauntru, poate pentru ca e atat de aproape ce casa nu m-a tentat s-o frecventez.
Deschid usa de sticla de sub pancarda de culoare violet pe care scria “Viva café” cu litere
inclinate, si pasesc inauntru alaturi de Yu, mergand catre o masa de doua persoane. Cerem
fiecare cate o cafea si, cat timp astept comanda, imi las privirea sa rataceasca pe geam
urmarind fiecare persoana care trece. Cand in sfarsit apare cana de cafea, de culoare alba pe
care scria numele localului, nu ma pot abtine sa nu iau o gura plina desi stiu ca e fierbinte. Pur
si simplu sunt prea nerabdator ca sa astept sa se raceasca asa ca ma risc si sorb din lichidul
amarui. In acest timp il vad pe Yu cum isi scoate degajat pachetul de tigari vrand sa ia una. Nu
inteleg de ce vrea tocmai acum sa fumeze, nici macar nu o face zilnic, ci mai mult fumeaza
ocazional, cand are el chef. Probabil o face intentionat pentru ca stie ca nu pot sa suport
fumul de tigare, iar lui nu-I pasa daca ma enerveaza cu asta.
- Chiar trebuia sa fumezi acum? Ii spun eu imediat ce-si aprinde tigarea si trage prima data.
- Tigarea merge cel mai bine la o cafea…si de ce nu as face-o? Stai linisitit nu o sa mor eu de la
asta.
- Nu-mi pasa de tine, eu ma gandeam la mine acum, nu pot sa suport cand fumeaza cineva! Si
sa sti ca nu e sanatos nici daca inspiri fumul de la altcineva.
Ma uit fix in ochii lui Yu pentru a intari cele spuse si atunci el trage adanc din tigare apoi
expira tot fumul in directia mea. 
- Asta ai facut-o intentionat! Daca nu stingi imediat tigarea aia, ma ridic si plec.
- De cand imi spui tu ce sa fac? Eu nu ti-am interzis tie sa mananci dulciuri. Pun pariu ca ti-ar fi
mai greu sa te abti de la ele decat mi-ar fi mie sa nu mai fumez.
- Eu nu as fi atat de sigur in locul tau…
- Asta imi suna a pariu. Uite cum facem: daca eu mai fumez, atunci poti continua ca si pana
acum, iar eu te voi lasa in pace, dar daca tu vei manca fie si o bomboana atunci va trebui sa
recunosti ca e ceva intre noi, ca ti la mine, iti place cand te sarut si restul.
- Bine! Acum taci. Spun eu de teama sa nu ne auda cineva, pana la urma suntem intr-un loc
public si nu as vrea sa iasa un scandal monstru in presa.
In timp ce-mi termin cafeaua ma gandesc daca nu m-a luat gura pe dinainte…Sa nu mai mananc
nimic dulce pentru...nici macar nu stiu cat timp. Ar putea deveni o problema pentru ca nu stiu
cat ma voi putea abtine, doar daca nu cumva il fac pe Yu sa fie primul care cedeaza. Asta nu ar
trebui sa fie prea greu, o sa-l duc prin cafenele si cluburi si pana la urma nu va rezista. Si voi
arunca toate dulciurile din apartament!
Cand ne terminam cafelele, Yu cere chelnerului sa faca nota, apoi scoate pachetul de tigari si
bricheta pe care le pune pe masa cu gandul de a le lasa acolo. Deci jocul a inceput, va trebui
sa fiu cu ochii pe el zilele astea si nu am de gand sa pierd pariul ala idiot, iar miza e chiar mai
mare decat daca ar fi vorba de bani.
Cand ies afara, soarele incepuse sa-si faca aparitia de dupa nori si se incalzise putin asa ca imi
deschid hanoracul. Pe asa o vreme frumoasa nu s-ar merita sa stam in casa mai ales ca suntem
inca in perioada in care ne relaxam dupa turneu. Poate o sa le propun baietilor sa iesim pe
undeva, dar trebuie sa fiu atent sa nu fie nimic dulce prin preajma.
Tot planuind restul zilei, observ ca raman singur pe strada, iar Yu nu se zareste pe nicaieri. Ma
gandesc ca poate s-a dus deja acasa vazandu-ma asa aerian, dar nu vad de ce s-ar grabi doar
nu are nimic de facut. Deodata il vad iesind dintr-un magazin cu o punga mare plina ochi. Cand
se apropie, arunc o privire inauntru si zaresc cateva din ambalajele bomboanelor si prajiturilor
mele preferate. Asta e razboi! Imediat ce constat ca “inamicul” incepe sa atace, realizez ca ar
trebui sa fac si eu ceva ca sa-I fac viata mai grea asa ca intru la randul meu in magazin. Acolo
zaresc cateva tipuri de tigari pe care le-a incercat Yu asa ma decid sa le cumpar si, inainte sa
plec, imi aduc aminte sa iau si o bricheta. Pana la urma va fi mai greu decat am crezut, dar nu
am de gand sa cedez. 
Cand ies din magazin, Yu ma intampina cu un zambet cu subinteles ca si cum ar sti ce am
cumparat, dar nu-mi pasa. Oricum el nu stie cat pot fi de incapatanat. 
Odata ce intru din nou in bloc, apas pe butonul care cheama liftul si, il in timpul asta, Yu ma
ajunge din urma. Cand sa urc, simt cum sunt impins catre oglinda de pe peretele ascensorului
de catre un corp mai bine cladit ca al meu. Imi las privirea in jos parca stiind ce va urma, insa
realizez ca nu se intampla nimic si atunci ma uit contrariat, fix in ochii brunetului.
- Ce astepti? Imi spune el amuzat de faptul ca incepusem sa ma inrosesc iar in obraji.
- Nimic! Si da-te de pe mine, ii spun impingandu-l. 
Usile liftului se deschid in spatele lui, iar Yu coboara fara a mai spune macar un cuvant. Nu-mi
vine sa cred ca iar m-a prins cu chestia asta facandu-ma sa par ca eu as vrea ceva de la el. Dar
nu-i nimic, pariul nu-l voi pierde, asta stiu sigur.

De cum pasesc in casa, decid sa pun cate o bomboana sau o prajitura pe fiecare masuta, fiind
sigur ca asa, papadia nu va rezista prea mult tentatiei si se va da batut. Probabil crede ca eu
nu pot sta fara tigari, dar nu stie cat se inseala. Eu nu fumez decat ocazional si nu simt nevoia
de a fuma neaparat, ci doar la o cafea sau uneori, petreceri.
-Asta va fi usor, rostesc eu cu voce tare, lasand punga cu dulciuri pe canapea, asezandu-ma pe
suprafata moale.
-Asta s-o crezi tu! stii ca reusesc ce-mi propun. Mai bine ai renunta inainte de a pierde, imi
spune el, incrucisandu-si bratele, fiind sprijinit de usa livingului.
-Serios? Hmm, sa recapitulam... Iti aduci aminte cand te-am sarutat pe scena, dupa care ai
inceput cu razbunarile alea in care mi-ai taiat si blugii preferati? Pun pariu ca ti-ai propus sa
nu-mi mai dai ocazia de a te saruta, si ia uite, as putea sa o fac si acum, pentru ca n-ai sa te
opui.... Sau cand ai aflat ca ai fost al meu in noaptea aia... Ti-ai propus cu siguranta sa nu mai
permiti sa se intample asa ceva, n-am dreptate? ce chestie... trebuie sa iti reamintesc
momentele de aseara?
Auzindu-mi cuvintele, tace si ramane cu privirea fixata intr-un punct pe podea, miscandu-si
buzele, vrand sa spuna ceva, insa stia ca nu avea ce, asa ca pleaca din incapere fara a-mi mai
adresa un cuvant.
-Ce e? Deja nu mai suporti adevarul? intreb eu, ridicandu-ma in picioare pentru a ma indrepta
spre el, insa nu inainte de a lua o prajitura in mana.
-Ha! Sigur. Mai considera-te destept pana mai poti. Ai sa pierzi! replica el, scotand limba ca un
copil rasfatat, indemnandu-ma sa rad amuzat.
-Ei bine, vad ca te incapatanezi in continuare. Nu-i nimic.. eu voi manca o prajitura si ma voi
relaxa.
-Stai putin! Nu te baza pe faptul ca eu nu fumez! Asta e trisare! se rasteste el, strigandu-l apoi
pe Kiro, care vine in scurt timp, cu o privire ingrijorata.
Strify scoate pachetul de tigari cumparat de el, pe care il desface, luand o tigare si bagand-o in
gura basistului, care a ramas socat, cu ochii larg deschisi.
-Na! Fumeaza! Uite si foc! spune papadia, aprinzand acea tigara de la focul unei brichete. Kiro
trage usor fumul in piept pe urma expirandu-l, insa avand aceeasi expresie de "Ce naiba se
intampa?!"
-Strify, ce ai patit? intreaba el, prinzand tigarea intre doua degete si privindu-ne pe rand,
destul de confuz.
-Vrea sa ma faca sa fumez, dar nu stiu daca si-a dat seama ca nu sunt dependent, rostesc eu,
inca razand, luand pe urma o muscatura din prajitura de ciocolata.
-Strify, iarta-ma ca-ti stric planul... dar e inutil. Yu fumeaza numai cand are chef... nu ii vine
pofta asa cum crezi tu. A putut sta asa trei luni intregi, in urma unui pariu pe care l-am facut
noi doi, spune Kiro, dand de inteles ca papadia va pierde orice ar face, reusind sa-l enerveze
vizibil.
-Nu voi pierde! Ce dracu'?! E un pariu stupid! Nici nu stiu de ce am acceptat! Stii ce? Nu ma
intereseaza. E un joc de copii fara ocupatie! nu voi recunoaste niciodata chestia aia chiar daca
pierd, asa ca nu are rost! se rasteste Strify, gesticuland si incruntandu-se.
-Deci joci murdar. Bine, atunci uite cum facem: Daca pierzi si nu recunosti, la primul interviu,
voi spune, ba mai mult, voi descrie ce s-a intamplat noaptea trecuta,apoi voi mentiona si cat
de mult ti-a placut. Si sa nu crezi ca nu sunt in stare de asta, pentru ca te inseli, replic eu,
punandu-mi mainile in san, privindu-l victorios pe cel cu care am facut pariul.
-Iar eu voi nega, si tot tu iesi in pierdere...
-Serios? Strif', ma provoci la un joc la care eu castig. De la un timp incepi sa te inrosesti cand
aduc vorba de ceea ce s-a intamplat in camera ta, si crede-ma, nu voi iesi in pierdere cu nimic,
pentru ca orice prost isi va da seama ca nu mint atunci cand ti se va vedea expresia.
Si-a incrucisat bratele la piept, intorcandu-se cu spatele, apoi injurandu-ma printre dinti se
intreapta spre camera sa, trantind usa in urma lui.
Zambesc multumit, apoi imi asez mana pe umarul lui Kiro, propunandu-i sa bem o bere iar in
timp ce el ii cheama pe Shin si Romeo, eu iau cutiile reci din frigider si le asez pe masa.
Pentru o aproximativ o ora, suntem numai noi patru, stand pe canapea si povestind diverse
lucruri, printre care si acel pariu intre mine si Strify, si de cum il pomenesc, isi si face aparitia
in spatele nostru, inca imbufnat si uitandu-se lung la punga de dulciuri de pe masa. Se aseaza
langa Kiro, adica in capatul canapelei, propunand sa mergem sa mancam la un restaurant cu
specific japonez, vrand sa manance sushi, iar noi acceptam fara doar si poate, pentru ca de
mult timp nu am mai mancat asa ceva. Fara alte cuvinte, Strify se ridica, anuntandu-ne va fi
gata in cateva minute, dupa care pleaca spre camera lui. Dupa cum ma asteptam, nici nu ma
baga in seama cand il intreb daca e suparat, si zambesc, constatand ca iar nu are de gand sa-
mi vorbeasca pentru a nu stiu cata oara.
Ma ridic de pe suprafata moale, mergand cu pasi lenti in spre camera mea, unde imbrac repede
alte haine, vrand sa fiu gata de plecare inaintea papadiei. Iau pe mine un tricou negru cu niste
litere mari, rosii, parca scrise cu sange, care ies in evidenta datorita conturului alb care dau
impresia unei lumini difuze venita din spatele lor. "Beware" spune cuvantul de pe material,
facandu-ma sa ranjesc de cum ma privesc in oglinda, reusind sa-mi aminteasca de Strify, care
inceraca (inutil, desigur) sa se fereasca de mine. Imbrac o pereche de pantaloni de aceeasi
culoare cu tricoul, si atasez capatul unui lant argintiu de buzunarul drept, iar celalalt capat de
cureaua rosie cu niste inscriptii negre. Fiind deja gata de plecare, ma hotarasc sa imi fac
prezenta in camera papadiei, si de cum ajung inaintea usii lui, intru fara nicio retinere,
vazandu-l pe Strify in fata oglinzii, arajandu-si parul. Tresare imediat ce ma observa, insa nu-
mi adreseaza niciun cuvant, preferand sa-si intoarca privirea in cealalta parte. 
-Chiar atat de tare te supara adevarul? intreb eu, punandu-mi mainile in san.
-Nu sunt suparat, raspunde el, venind in directia mea cu pasi repezi, vrand sa iasa afara din
camera, dar ma asez in fata usii, blocandu-i iesirea, si facandu-l sa se dea un pas inapoi.
-Nu? E bine sa aud asta. Atunci imprumuta-mi fixativul tau, pentru ca al meu s-a terminat, spun
eu, reusind sa gasesc repede acel motiv pentru care ma aflu in camera lui, incercand sa par
convingator. Se pare ca am reusit, pentru ca se intoarce, mergand cu pasi repezi spre baie, de
unde iese cu ceea ce am cerut in mana. Il intinde spre mine, insa in loc sa iau obiectul, l-am
apucat de incheietura, tragandu-l in bratele mele.
-Sper ca stii ca vom dormi din nou impreuna in seara asta, spun eu, ducandu-mi mana dreapta
dupa gatul sau.
-Ce?! Nu! Nu se va mai intampla! Ti-am spus si-ti repet: Tu nu faci parte din ceea ce inseamna
camera asta! Striga el, smucindu-se din stransoarea mea.
-Ai un pariu de dus la final, iar eu te cred in stare de orice pentru o prajitura. Asa ca, va trebui
sa fiu convins sa nu vei trisa. Oricum... Shin si Romeo, sunt inca la noi. Vrei sa dorm pe dulap?
-Pe dulap, in cada, pe balcon, pe pervazul gemului, nu ma intereseaza! De ce tocmai...
Amuteste de cum i-am cuprins barbia intre cele doua degete, si-mi apropii chipul de al lui.
Inchide ochii si inghite in sec, avand impresia ca-mi stie intentiile, insa imi presez buzele pe
fruntea lui, sarutandu-l scurt, afizand pe urma un zambet cu subinteles. Cum poate sa-mi
spuna ca nu ma place, cand el asteapta sa-i fac toate lucrurile alea? Cu siguranta stie lucrul
asta, dar nu vrea sa-l accepte sub nicio forma. E prea orgolios pentru asta.
-Cat ce mult iti place sa ma minti... rostesc eu, privindu-l in ochi, iesind pe urma din camera
lui. Din nou l-am lasat fara cuvinte, si asta se intampla cam des in ultima vreme. Se pare ca
incet-incet, invat cum sa ma descurc cu firea lui putin incurcata...

Nu-i adevarat, nu mint, cel putin asa mi se pare. Vreau sa spun, fac exact asa cum simt, cum
gandesc, el e cel care se joaca cu mintea mea. Ce voia sa fac in situtia asta? Doar era clar ce
avea de gand, si anume sa ma sarute, si s-a razgandit pur si simplu pentru a ma enerva mai rau
decat o face de obicei. Dar ce spun? Mie ar trebui sa-mi convina situatia, cred ca innebunesc pe
zi ce trece…Si daca ma gandesc mai bine, chiar incerc sa ma mint in mod prosteste si nu
inteleg de ce, ce rost are sa te ascunzi de propria persoana? Cata lasitate…
Imi clatin repede capul, alungandu-mi gandurile de orice fel, si ma duc direct la sifonier,
hotarat sa ma imbrac imediat astfel incat sa nu am timp sa imi mai zboare mintea la altceva.
Imi scot niste haine la intamplare la care nici macar nu ma gandesc, tot ce vreau este sa
mergem mai repede la restaurantul ala nenorocit ca sa nu mai fiu nevoit sa-mi tin mintea
ocupata si sa-mi amintesc de Yu si toate tampeniile lui. Cum sa doarma aici? Gata, nu ma mai
gandesc la asta, pot sa-l refuz pana la capat si exact asta voi face.
Dupa ce sunt gata, ma duc catre iesirea din apartament si, chiar atunci, baietii, care pana
acum asteptau plictisiti, incep sa rada de parca ar fi vazut vreun clovn de la circ. Prima reactie
e sa ridic o spanceana in semna de intrebare, apoi sa ma uit in jos cautand sa-mi dau seama ce
i-a facut sa rada in halul asta. Dupa doar o singura privire imi dau seama ca sunt imbracat cu o
bluza de pijama cu ursuleti pe care o am de cand eram mai mic si de care mi-a fost mila sa ma
despart, doar am atatea amintiri legate de ea. Dar cum, doamne iarta-ma, a ajuns chestia asta
pe mine? Ma inrosesc putin, mai mult de nervi si ma intorc in camera bombanind in intruna,
desi nu e vina nimanui in afara de mine. 
- Asa e cand esti indragostit…Il aud pe Romeo in spatele meu spunand printre rasete. Eu,
indragostit? Delireaza baiatul…si nici macar nu e atat de amuzant, dar avand in vedere ca e mai
bun prieten cu Yu, normal ca ii tine partea. 
Reintors in camera, imi aleg, de data asta cu mai multa grija, o camasa neagra, simpla, cu
manecile trei sferturi, fiind prinse cu doi nasuri in parti. Pantalonii nu mi-i mai schimb, purtam
niste blugi albastri care merg destul de bine cu restul, asa ca imi ramane doar sa ma intorc in
hol si sa mai ascult cateva comentarii rautacioase. Insa, spre surprinderea mea, nu mai
aminteste nimeni si plecam direct catre restaurant.
Localul, unul dintre putinele cu specific japonez din Berlin, si pe deasupra foarte putin
aglomerat din cauza preturilor destul de mari, e decorat simplu, dar in culori calde ce creaza o
ambianta placuta. De tavan atarna felinare facute din hartie portocalie pe care sunt pictate
diverse simboluri kanji, iar, pe mesele joase, se gasesc tot felul de vase din lemn printre care
si acele canute mici din care se bea sake. Ne-am comandat fiecare acea bautura traditionala,
desi nu pot spune ca este prea buna la gust, cel putin mie nu mi se pare ceva deosebit. Ca si
mancare, mi-am luat diferite tipuri de sushi, dupa parerea mea cea mai buna specialitate
japoneza, iar Yu si-a luat niste ramen. S-au mai comandat la masa noastra peste, orez, pui,
desigur preparete diferit de cum obisnuim sa le mancam, iar la sfarsit ni se aduc prajituri cu
ravase din partea casei. Desi nu cred in astfel de lucruri, sunt curios ce voi gasi in a mea, asa
incat o rup in doua jumatati si scot repede biletul dinauntru.

“Adevarul nu poate fi ascuns la nesfarsit.”

- Ce scria pe al tau, Strif’? Face Kiro, intorcandu-si propriul ravas pentru a ne arata mesajul pe
care l-a gasit el si anume “Drumul pe care pasesti este unul plin de succese”. Mda…grozav, cel
putin la el are vreun sens si nu e o aberatie totala ca in cazul meu.
- Nimic interesant. Vine raspunsul meu prompt si il si rup in bucatele cat de mici este posibil.
Kiro m-a privit putin contrariat dupa ce am dezintegrat de-a dreptul biletelul, insa m-a lasat in
pace.
Yu nu-mi mai adreseaza niciun cuvant si nu vreau sa creada ca a ramas asa cum vrea el, adica
sa doarma in camera mea. Insa, daca aduc eu in discutie problema, va crede ca vreau sa se
intample asta…Ia stai! De ce-mi fac atatea probleme, de ce ma gandesc intr-una la asta? Pot
refuza, nu-mi pasa ce crede.
- Yu, sa-ti fie clar, nu vei dormi in camera mea, ai inteles? Ii spun eu pe cat de serios e posibil
sa fiu atunci cand ramanem singuri.
- Nu sunt asa greu de cap, dar ai uitat un lucru. Ai fost de acord cu pariul asta si nici macar n-ai
comentat asa ca asuma-ti responsabilitatea pentru faptele tale. Nu ti se pare imatur sa dai
mereu vina pe mine? Chiar si acum, daca te-as saruta, nu ai spune “nu” si chiar mi-ai raspunde,
dar nu a-i recunoaste ca ti-a placut.
Nu suport sa ma lase fara replica, pe mine cel care nu tace niciodata (sau aproape niciodata,
mai dorm si eu), cel care are mereu ceva de spus, de comentat, pe mine?! E numai vina mea ca
l-am lasat sa-mi descopere punctele slabe in timp ce el si le-a ascuns foarte bine, sau eu nu le-
am vazut. 
Dar sa nu disper! Mai am inca un pariu de castigat. Poate asa se va termina totul.
Ajuns acasa, iau o scrumiera si o asez pe noptiera de langa partea de pat unde avea sa stea
Yu…pana la urma nu trebuie decat sa doarma langa mine. Scot tigarile dintr-un pachet si incep
sa le insir prin camera, pe masa, pe noptiera, sub perna, pe dulap, apoi asez vreo trei brichete
in locuri cat mai accesibile. Va trebui doar sa-l enervez putin, poate asa o sa vrea sa fumeze.
Dupa ce ma pregatesc de somn, sting lumina si, nu trece mult timp, iar Yu isi face aparitia,
asezandu-se in pat asa incat sa ma inghesuiasca cat mai mult.
- Yu, da-te mai in colo. Nu am loc de tine.
- Si ce-mi faci daca nu vreau? In loc sa se indeparteze, se apropie mai mult, intorcandu-se cu
fata catre mine, ceea ce ma indeamna sa fac la fel cu gandul de a-i da una. 
Nici nu apuc sa ridic bine palma, ca ma prinde de mana ferm, dar nu destul de strans cat sa ma
doara. Imi saruta apoi incheietura si imi lasa mana sa cada, fara vlaga, pe cearceaf. Trecandu-
si mana prin bretonul meu, mi-l da la o parte de pe ochii, astfel incat reusesc sa-i zaresc mai
bine chipul datorita luminii de la reclamele pe blocul vecin. Isi aseaza mana pe pieptul meu,
apucand materialul tricoului pe care-l purtam, apoi isi apropie incet buzele de ale mele.
Neputand sa rezist tentatiei, fac eu pasul de a-i atinge buzele, avand in vedere distanta mica
dintre noi, apoi il las sa-si strecoare limba in interiorul gurii mele. Cat timp sarutul continua,
una dintre maini i se urca pe spatele meu pe sub marerialul alb al tricoului in timp ce cealalta
imi tine barbia pentru a avea accces deplin la buzele mele.
Dupa ce sarutul inceteaza, Yu imi sopteste la ureche suficient de tare cat sa aud doar eu, desi
suntem singuri in camera “Hai sa lasam jocurile prostesti…”. In acel moment, ia de la spate o
mini-amandina din care musca putin, lasand bucata sa stea pe limba apoi mi-o introduce mie in
gura. Evident, il las sa faca totul, ca vrajit, fara a ma putea impotrivi dintr-un anumit motiv.
Am cedat, am pierdut, si, desi sunt constient de asta, nu-mi mai pasa. 
Mana lui Yu se strecoara in pantalonii mei, stangand acea zona sensibila, fortandu-ma sa-mi
musc buzele pentru a nu scapa un geamat. Cu fiecare secunda care trece, se apropie mai mult
de mine, urcandu-se deasupra mea, in acelasi timp, desfacandu-mi pantalonii pentru a se
putea misca mai usor. Se opreste doar pentru a ne scoate hainele, insa pauza mi se pare mult
prea mare, iar eu, cu privirea putin in ceata, astept sa continue de unde a ramas, insa incepe
sa ma sarute, lipindu-si corpul de al meu.
- Yu, nu mai…
- Nu mai ai rabdare? Ma intreaba el completand cu ceea ce probabil am gandit, dar nu as fi
recunoscut niciodata.
In loc de raspuns, intorc capul, privind insistent lacatul pe care-l poarta la gat. Intotdeauna m-
a fascintat micul obicet, dar acum il privesc la fel ca pe un ceas, asteptand sa treaca mai
repede timpul.
- Strif’ de data asta chiar nu vreau sa ma culc cu tine…(“Nu vorbesti serios, nu? Atunci de ce
naiba m-ai dezbracat…” as fi vrut sa spun.)…daca nu esti tu cel care sa mi-o spuna.
- S-o crezi tu, du-te naibii, Yu! Spun eu, desi nu asta e ceea ce gandesc.
Imediat, Yu se ridica luandu-si hainele si indreptandu-se catre usa. Cand realizez ca vorbeste
serios, incep sa ma sperii putin, nu vreau sa se termine asa…
-Stai! Nu…e…adica…nu…Incep eu sa ma balbai, cautandu-mi cuvintele. Nu pleca! Nu am vrut sa
spun asta!
- Si ce ai vrut sa spui? Ma intreaba, oprindu-se din drum si intorcandu-se din nou cu fata spre
mine. 
- Uhm…sa…continui. Ii raspund inrosindu-ma la fata si ma bucur ca pot profita de intuneric
pentru a ascunde asta. 
- Ce anume sa continui?
- Of, uite, o spun! Sa continui ceea ce faceai, imi placea. Vreau s-o facem, e bine acum?
Cu asta se incheie discutia noastra, iar eu sunt putin uimit de ceea ce am spus. Pentru Yu este
insa suficient cat sa ma ia in brate si sa inceapa sa ma sarute mai intens ca prima data. Ma
impinge pe suprafata moale a patului, urcandu-se deasupra mea si incepe sa-si miste mainile
pe pielea mea, cercedand-o frenetic. Ajungand din nou in zona sensibila careia ii acorda o
atentie deosebita, imi indeparteaza picioarele si se aseaza mai bine intre acestea. Stiind
continuarea, inchid ochii si imi inclestez dintii stans. Vazandu-mi expresia fetei, simt o
mangaiere blanda pe obrazul stang si un sarut scurt pe gat. Atunci deschid ochii si ii zaresc un
zambet dulce pe care nu-l mai vazusem pana acum si ma simt in siguranta intr-un mod destul
de bizar. Cand ma patrunde scap un geamat, dar nu prea are legatura cu durerea in sine. Ma
penetreaza mai adanc, apoi incepe sa se miste in interiorul meu, iar eu nu-mi pot controla
sunetele pe care le scot mai mult involuntar. Yu imi ridica picioarele, asezandu-le pe umerii sai
pentru ma patrunde mai usor, iar eu ma agat de umerii sai, parca vrand sa ma tin ancorat in
realitate. La intervale de timp, imi sunt oferite saruturi pasionale la care particip mai putin,
din cauza ca nu ma pot concentra. O data ce gura imi este din nou eliberata, gemetele nu
intarzie sa apara, insa nu mai incerc sa le ascund. Tot grabind ritmul penetrarilor, simt cum
sfarsitul se apropie si imi cobor mainile, strangand puternic cearceaful in pumni, pana cand ne
eliberam amandoi, aproape in acelasi timp. Yu se lasa apoi peste mine, respirand cu greu, la
fel ca si mie de altfel. Dupa ceva vreme, ritmul respiratiei incetineste si reusim sa adormim
imbratisati, fara a mai spune niciunul dintre noi vreun cuvant. Nici mie nu-mi vine sa cred ca
noaptea aceasta a avut loc, in felul asta…si totul a fost real, sunt sigur.

Razele calde ale soarelui patrund prin perdelele albe ale camerei, indemnandu-ma pe mine sa-
mi deschid lent ochii, si sa observ o persoana langa mine. Strify isi ridica si el pleoapele cu
greu, privindu-ma somnoros, insa realizand ce s-a intamplat, se trezeste de-a binelea,
ridicandu-se in capul oaselor, si parand agitat.
-Sper ca nu ai de gand sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic aseara, ii spun eu, avand o
suspiciune ca acela e planul lui.
-Dar chiar nu s-a intamplat nimic, ce nu intelegi? intreaba el, vrand sa se ridice de pe suprafata
moale, insa il apuc pe mana si il trag inapoi pe pat, asezandu-mi palmele de-o parte si de alta
a capului sau.
-Uite ce e, deja ai ajuns sa ma calci pe nervi cu tampeniile tale de copil imatur. Strify, ai
douazeci de ani, nu zece! Ti se pare prea greu sa spui...
-Nu! Lasa-ma naibii in pace! se rasteste el, taiindu-mi vorba, continuand pe urma pe tonul
normal: Tu vrei ca eu sa recunosc ca te plac si toate celelalte lucruri, dar de ce as face-o? Tu
nu mi-ai spus niciodata asta, asa ca nu vad de ce ar trebuie ca eu sa o fac...
Are dreptate... Nici eu nu am spus-o niciodata, si nici n-am s-o fac. De ce? Buna intrebare! nici
eu nu stiu. Tac pentru cateva momente, si ma retrag, asezandu-ma pe marginea patului.
-Vezi? Nici nu n-o vei spune, asa ca nu-mi mai zice ca sunt imatur, atata timp cat si tu ai
aceeasi problema!
-Cel putin eu imi recunosc faptele, spun eu, incrucisandu-mi bratele la piept.
-Fiecare cu principiile lui! Vrei sex? bine! atata timp cat nu afla nimeni, dar nu te astepta sa
implic sentimente, replica Strify, ridicandu-se de pe pat.
-Stii foarte bine ca sunt deja implicate.
-Nu mai conteaza. Ma duc sa fac dus. Te rog, pleaca inainte sa ies din baie...
Spunand acele cuvinte, isi indreapta pasii spre incaperea mentionata de el, inchizand usa, si de
data asta, cu cheia. Ma ridic de pe suprafata moale, luandu-mi doar boxerii pe mine si iesind
din camera lui. Pot spune ca sunt multumit cu situatia asta. In fond, nu e ceea ce voiam? Asa
e... il voiam pe el si acum il am. Dar chiar si asa, parca ceva tot nu simt ca e la locul lui.
Inainte sa pasesc in camera mea, il observ pe Kiro, indreptandu-se obosit inspre mine.
-Ce faci, piticanie? intreb eu in gluma, incercand sa afisez un zambet.
-Vreau sa-l intreb pe Strify unde a pus nenorocitele alea de tigari... m-ai facut piticanie?! Ohh,
gogoaso, o sa platesti scump! iti smulg pierce-ul ala din buza! Da... asta dupa ce fumez o
tigara.
Imi zambeste, iar eu ii explic de unde anume poate lua o tigara, si anume de pe noptiera lui
Strify, pentru ca le-a pus acolo noaptea trecuta crezand ca va castiga pariul. Am intrat in
incapere, luandu-mi un tricou negru si o pereche de pantaloni albi, perfect pentru statul si
belirea fasolelor in casa. De cum pasesc in sufragerie, il vad pe Kiro stand pe canapea, fumand
acea tigara, si i ma adresez cu acelasi apelativ care mereu il enerveaza.
-Ce te iei de inaltimea mea? am un metru saizeci si cinci! acum, ca voi sunteti cat stalpii de
telegraf, nu e vina mea, a spus el, incercand sa dea vina pe noi ca suntem mai inalti. Razand,
ma asez langa el, punandu-mi mainile sub cap, continuand sa-l tachinez.
-Cum spui tu, Piticot.
A expirat fumul tigarii, apoi a lasat-o in scrumiera alba, iar in urmatorul moment se arunca
peste mine.
-Las' ca vezi tu, strutule! ma ameninta el, trosnindu-si degetele mainilor. Sunt intins de-a lugul
canapelei "luptandu-ma" cu fiara de pe mine, care isi intinde mana pentru a-mi prinde pierce-
ul din buza. Il apuc de incheieturi, tinandu-l la departare, dar tot nu vrea sa se dea batut. Se
apropie cu chipul de buza mea, vrand sa-l prinda cu dintii, insa ranjesc si ridic o spranceana.
-Ce? Vrei sa te pup? Vino la tati! spun eu, tuguindu-mi buzele si indreptandu-mi capul spre el.
-Da, da! Cand o zbura porcu', si nu cred ca vei prinde aripi prea repede!
Isi retrage chipul, prinzandu-ma pe mine de obraji, si tragand de ei, asa cum face o bunica
atunci cand isi vede nepotul. Fac si eu acelasi lucru, reusind sa ma ridic cu tot cu Kiro in sezut.
Ma simt ca in filmele cu prosti, dar asta e partea frumoasa cand te distrezi.
-Am sa te diger la masa de pranz! ii spun eu, afizand un zambet diabolic (oarecum, avand in
vedere in ce situatie se afla obrajii mei). 
-Va distrati? intreaba vocea lui Strify care sta in pragul usii cu un pahar de suc un mana,
privindu-ne parca plictisit.
Kiro se da jos de pe mine, de parca faceam ceva gresit, cand de fapt totul e o joaca. Se aseaza
pe canapea, aprinzand televizorul, si incepand sa butoneze telecomanda, fara a gasi nimic
interesant. Strify isi lasa paharul pe masa, indreptandu-se spre televizor si apasand pe butonul
de inchidere. Mi se pare nervos, dar dupa ce isi indreapta privirea spre noi, ne zambeste,
interbandu-ne:
-Atunci ce ar fi sa ne distram toti? 
Se indreapta spre masa joasa de langa usa, pe care se afla combina argintie, apasand pe
butonul rosu, si marind volumul sunetului. Muzica incepe sa cante, iar noi, incetul cu incetul sa
intram in ritm. Ne ridicam de pe canapea, cu gandul de a petrece putin pe ziua de astazi, iar
Shin impreuna cu Romeo apar somnorosi la usa incaperii, cascand amandoi deodata, insa Strify
urla in gura mare ca nu e timp de dormit, tragandu-i pe amandoi de maini pentru a ni se
alatura.
Cei doi se aseaza pe canapea, sporijinindu-se unul de celalalt, parca vrand sa doarma din nou,
in ciuda sunetului infernal din incapere. Strify incepe a dansa pe ritmul melodiei, ca de obicei
adaugand cateva miscari lascive printre altele. Ma pot abtine?Nu! asa ca ma apropiu de el,
prinzandu-l de maini si lipindu-i corpul de al meu.
-Un vals, ceva? am intrebat zambind, facandu-l si pe el sa rada.
A continuat cu acele miscari, stand lipit de mine, si indemnandu-ma sa dansez la unison cu el,
ier pe urma se introarce cu spatele, insa cu toate miscarile lui, care sunt si din solduri, fundul
lui la atiunge pe unde nu ar trebui...
-Daca te mai freci mult de mine asa, te duc in camera, ii spun eu, apropiindu-ma de urechea
lui. Incepe din nou sa rada, crezand ca nu vorbesc serios, insa apoi imi contntinui propozitia:
Eu chiar nu glumesc!
Tuseste fals de doua ori, ducandu-si mana la gura, apoi se indreapta spre masa pe care si-a pus
paharul cu suc, din care ia cateva inghitituri, facandu-le apoi semn celorlalti sa se miste.
-De ce esti gelos? intreb eu, rezemandu-ma cu spatele de masa.
-Ce? Eu?! Pe cine? Pe Kiro? Nu stiu cu ce ai gandit asta, si nu ma intereseaza, dar sa-ti fie clar!
Eu, nu sunt gelos, mai ales din cauza ta! Ar trebui sa te mai nasti o data pentru asta...
Am ranjit, parca stiind ca ceva de genul acesta imi va spune si il prind de mana, tragandu-l
inspre mine, moment in care el scapa obiectul de sticla, care la contactul cu podeaua se
sfarama in sute de bucatele.
-Atunci demonstreza-mi si saruta-ma, ii spun eu, apucandu-l cu o mana de dupa cap,
indemnandu-l sa ma priveasca.
-Esti prost?! Cum vrei sa demonstreze asta ca...
-Nu stiu.
Ii pun stapanire pe buze, inainte de a-i mai permite sa spuna ceva, si scoate un sunet infundat
cand imi strecor limba in lacasul umed, cercetandu-l incet, intr-un sarut bland. Isi aseaza
mainile pe pieptul meu, impingand, insa nu cu destula putere incat sa scape din bratele mele,
iar cand rup sarutul, ii observ obrasii usor inrositi, care ma fac sa zambesc multumit. Imi
adreseaza un apelativ foarte cunoscut ca "boule" si pleaca inspre Kiro, intrand in vorba cu el.
Pe masura ce il privesc, imi revin in minte cuvintele pe care mi le-a spus cand inca eram in
camera lui..."Vrei sex? bine! atata timp cat nu afla nimeni, dar nu te astepta sa implic
sentimente", din nou pot spune ca e ceea ce vreau, dar... nu e! Ma mint singur! Nu e deloc
ceea ce vreau. Nu-i vreau numai corpul, iar situatia asta devine mai incurcata chiar si pentru
mine...
De ce nu pot fi si eu la fel de prefacut? Oamenii imbraca in fiecare zi masti pentru a-si ascunde
slabiciunile si nu se simt vinovati de asta, e doar un mod de a supravietui. Ce-mi pasa mie de
motivul pentru care Yu ma vrea langa el? E vorba doar de orgoliul meu? Nu vreau sa fiu folosit
doar pentru a-si satisface placerile, dar pana la urma nu o fac pentru el…Suntem in secolul XXI,
o astfel de relatie, bazata doar pe sex, nu ar trebui sa mai fie ceva anormal. Si totusi…parca
imi doresc altceva.
Fara sa-mi dau seama, Yu imi cuprinde buzele, initiand un sarut la care iau parte fara sa-mi
dau seama. In acest timp corpul mi se impotriveste si incerc sa-l imping cat mai departe de
mine, insa fara niciun rezultat. Dupa ce imi da drumul in sfarsit, rostesc suficient de tare cat sa
ma auda doar el un “boule”, apoi ma intorc catre Kiro, straduindu-ma sa par interesat de
discutia purtata cu el. Desi aud ce-mi spune, nu inteleg absolut nimic, cuvintele lui parand
prea departe pentru a ajunge la mine.
- Strif’, eu tocmai iti spuneam ca data plecarii in turneu s-a schimbat si va trebui sa fim gata
chiar in seara asta. Poti visa mai tarziu cu ochii deschisi. Il aud pe Kiro in timp ce isi trece o
mana prin fata ochilor mei.
- Scuze, ma gandeam la…
- Mine, evident. Completeaza Yu cu o incredere de necontestat, iar eu imi sar imediat in
aparare.
- Defapt era vorba tot despre turneu, inca nu stiu in ce orase vom sustine concerte. Si, Yu, fa-
mi o favoare si nu mai face pe cunoscatorul.
Kiro ma mustra din nou pe un ton ceva mai glumet spunand ca tocmai despre asta vorbea, iar
eu incerc sa ma concentrez pe vorbele sale. Las la o parte orice gand si aflu ca vom concerta in
mai multe orase din Germania incepand cu Leipzig, Köln, Frankfurt si sfarsind cu München.
Urma sa plecam la ora opt seara cu un avion particular ce zbura pana in Leipzig, iar pentru ca
era o cursa scurta, va dura in jur de douazeci de minute ceea ce e bine fiindca la ora 9 vom
sustine un concert. Sincer, pot sa spun ca ma bucura vestea, incep sa ma plictisesc de rutina
zilelor pe care le petrecem in apartament. Chiar daca sunt cu colegii mei de trupa si avem
parte de iesiri, turneele sunt cele care coloreaza peisajul intotdeauna. 
Cand discutia se incheie si fiecare se duce sa-si impacheteze hainele, arunc ochii catre ceasul
de pe perete ale carui cifre argintii sclipesc din cauza luminii sporturilor si realizez ca e ora
patru.Perfect. Mai e sufficient timp de pregatire. Hotarasc sa cobor pana la magazine si sa
cumpar o banala cutie de Cola si cate ceva de rontait pentru ca nu am pofta de mancare. Ii
intreb pe baieti daca vor ceva, insa doar Yu ma roaga sa-i iau un energizant. Apuc geaca din
cuier si o iau in graba, trantind usa dupa mine fara sa vreau. In cateva minute sunt jos, la
magazinul din coltul strazii cumparand ce stabilisem dinainte.
Intorcandu-ma in apartament, ii gasesc pe Romeo si Kiro cautand un DVD cu care sa-si ocupe
timpul. Shin nu e cu ei, probabil impacheteaza inca hainele, lucru pe care ar trebui sa-l fac si
eu cat de curand. Imi las geaca pe un fotoliu si merg direct in camera lui Yu deschizand fara sa
mai bat la usa, in fond, ce rost mai are. Raman impietrit la vederea unei blonde care-l saruta
pe Yu in timp ce mainile sale se strecoara pe sub maioul purtat de chitarist. Evident e vorba de
Vanessa, fosta prietena a lui Yu care a aparut din senin.
- Ma scuzati, cred ca deranjez…Spun eu revenindu-mi din starea de soc si cautand sa inchid usa
cat mai repede si sa dispar de acolo.
- Strify, stai! Il aud pe Yu in spatele meu, dar e deja prea tarziu, inchid usa si ma indrept catre
camera mea. Nu ma intereseaza explicatiile lui pentru ca imi e de ajuns ceea ce vad. Asta
spune totul, nu mai e nevoie de cuvinte, in plus e dreptul lui sa se sarute cu cine vrea, desi,
recunosc, doare putin…
Mana calda a lui Yu ma cuprinde de incheietura cu o secunda inainte de a ajunge la camera
mea, fortandu-ma sa raman pe loc. Ma intorc vrand sa-i spun sa plece, desi inima imi bate cu o
viteza ametitoare, iar sangele pare sa mi se urce la cap facandu-mi tamplele sa-mi bubuie
infernal. Mi-e frica si nu realizez de ce, ma doare inima intr-un mod ciudat asa cum nu mi s-a
mai intamplat pana acum. Un nod mi se pune in capul pieptului in momentul in care ochii lui
Yu ma privesc fix si abia atunci realizez cat imi doream sa ma opreasca din drum. 
- Asculta, e o neintelegere, nu am vrut s-o sarut! Ea a venit neanuntata, spunand ca vrea sa
discute ceva important, apoi a sarit brusc pe mine sa ma sarute. Jur ca daca stiam ca o va
face, nici nu o lasam sa intre!
- Nu trebuie sa te scuzi, e vina mea ca nu am batut la usa. Asta e tot, poti face ce vrei, nu
trebuie sa-mi dai niciun fel de explicatie mie, ii spun eu, evitand sa-l privesc in ochi, desi simt
cum ma urmareste cu privirea.
- Iubitule, ce faci? O aud pe Vanessa din dreptul camerei brunetului, revoltata ca i-am distrus
momentul cu aparitia mea. 
Chiar in acel moment, corpul lui Yu se lipseste de al meu, mana lui imi prinde barbia ,radicand-
o la nivelul sau pentru a-mi prinde buzele intr-un sarut. Limba sa catifelata se strecoara printre
dinti, lingandu-i delicat si impletindu-se cu a mea intr-un joc, as putea spune chiar, pasional.
Desi nu-i vad reactia blondei, sunt sigura ca ne priveste stupefiata, fara a intelege ce se
petrece, dar chitaristul continua sa ma sarute, lipindu-ma de perete si trecandu-si mainile prin
parul meu. Cand in sfarsit buzele ni se dezlipsesc, dupa un timp destul de lung, aud aceeasi
voce subtire, de femeie:
- Asta vrea sa fie o gluma? Spune cu jumatate de glas fosta prietena a chitaristului.
- Defapt, nu e nicio gluma, iar tu nu ai ce cauta aici. Ti-am mai spus o data si ti-o repet: nu ma
mai cauta, intre noi s-a terminat totul, prefa-te ca n-a fost nimic intre noi.
Zaresc doua lacrimi in coltul ochilor fetei, insa nu stiu de ce nu ma indoioseaza cu nimic, ci din
contra, ma simt usurat. Imediat il vad pe Romeo gata s-o dea afara din apartament pe blonda
care tulburase atmosfera, in ciuda protestelor si tipetelor ei disperate. De pe scara blocului se
aud batai in usa insotite de vorbele Vanessei prin care-l implora pe Yu sa fie din nou impreuna,
spunandu-i cat de mult il iubeste, dar el ramane pasiv.
Cand inceteaza mascarada, iar linistea se reinstaureaza, Yu ma strange la piept, protectiv, fara
niciun cuvant in plus. Stam astfel cateva secunde, timp in care ii aud inima batand ritmic apoi
ii simt buzele facand contact cu fruntea mea si imi ridic capul de pe pieptul sau, indepartandu-
ma. 
- De ce ai facut asta? Vine intrebarea mea imediat ce ne aflam la o oarecare distanta.
- Nu e clar? Oare de ce am facut-o? Nu pentru ca am o relatie cu tine cumva?
O avalansa de intrebari, raspunsurile ramanand in ceata.
- Strify, eu chiar n-am glumit. Nu am vrut s-o sarut, pur si simplu m-a luat prin surprindere, iar
tu ai aparut exact in acel moment. Ai face bine macar o data in viata sa ma crezi ca iti spun
adevarul. Continua el, vorbind serios, ca niciodata. Eu…nu stiu cum sa-ti spun, dar tin la tine,
nu e vorba ca vreau doar sex. Nu ma intreba ce inseamna asta pentru ca nu stiu, macar
incearca sa vezi ca nu sunt doar vorbe goale.
Liniste. 
Ne privim fara ca niciunul dintre noi sa indrazneasca sa sparga tacerea. El ar vrea sa explice
mai multe, dar nu stie ce si cum. Eu as vrea sa-I spun ca nu-l cred, dar nu-mi gasesc puterea de
a vorbi.
Din fericire, imi suna suna telefonul, iar eu ma duc sa raspund fiind sigur ca e vorba despre
ceva important. In orice caz, ma bucur ca am fost salvat de a iesi cumva din acea discutie. Din
receptor se aude vocea organizatorului acelui eveniment la care urmeaza sa participam in
aceasta seara care ne da cateva detalii despre durata concertului, locul unde vom canta si alte
minuni de acest gen. Cand incheie ii multumesc politicos de telefon, apoi inchid si realizez ca
Yu nu se mai afla in fata camerei mele.
Profitand ca sunt singur, imi scot trolerul unde incep sa-mi asez hainele pe care le voi lua cu
mine in turneu. Incerc sa ma concentrez sa nu uit ceva, dar nu pot uita vorbele pe care
chitaristul mi le-a spus in urma cu cateva minute. Reusesc sa revin cu picioarele pe pamant
doar in clipa in care realizez ca bagajul e deja plin si nu mai am unde sa pun alte haine. Trag
fermoarul, apoi il scot pe hol, taraindu-l dupa mine. Ii vad pe baieti stransi toti in sufrageri si
ma duc dupa ei cu cutia de Cola si punga de fistic dupa mine. Ma asez intr-unul din fotoliile
libere si incepem sa vorbim despre viitoarele concerte, mancand in din gustarea pe care mi-o
adusesem. 
Cand imi dau seama ca e trecut de ora sapte, le spun tuturor sa se pregateasca de plecare si
ma duc la randul meu sa ma schimb in hainele pregatite pentru concert. La si jumatate suntem
deja in limuzina care ne duce la aeroport, totul desfasurandu-se dupa plan.
Cu Yu n-am mai vorbit de atunci, cel putin nimic despre Vanessa sau noi doi. Un sentiment
ciudat pune stapanire pe mine ca acela in momentul in care l-am vazut cu blonda, un fel de
gelozie amestecata cu frica de-al pierde. Nu inteleg ce-i cu mine, poate ca devine totul mult
prea serios, poate…Ma gandesc sa ne despartim, chiar acum, pentru ca ajung sa tin la el si nu
vreau sa fim luat peste picior sau folosit. Cred ca asa ar fi cel mai bine, da! m-am hotarat... o
sa pun capat acestei "relatii".

Ma intorc cu pasi iuti spre camera mea, dupa ce tocmai am incheiat acea discutie cu Strify, si
pe e langa faptul ca nervii imi sunt intinsi la maxim din cauza vacii aleia nebune, a trebuit sa
intre si el in camera exact cand ea s-a aruncat pe mine ca o disperata de viata... Eram in stare
sa o pocnesc daca mai ramanea o secunda in plus, dar norocul ei a stat in Romeo, care a dat-o
afara.
Nu stiu de ce, insa am intrat in panica atunci cand l-am vazut stand in pragul usii, parand socat
de imaginea dinaintea ochilor sai. Am observat. L-a deranjat, si inca foarte mult, iar eu
credeam ca tampesc daca nu lamuream problema cat mai repede.
Imi iau trollerul din dulap, trantindu-mi in el cateva haine, destule incat sa nu umblu in pielea
goala pe strazile tarii mele, si in scurt timp ma indrept pe hol, de unde pornim spre autocarul
care ne va conduce la avion.
Pe intreg drumul, atat in autocar, cat si in avion, eu si Strify nu scoatem nici macar un cuvant
care sa ne poata introduce intr-o conversatie, dar sunt momente in care privirile noastre se
intalnesc, iar el isi intoarce capul instantaneu.
Pare tot timpul cazut pe ganduri, si sunt curios cu ce anume ii e ocupata mintea, insa nu il pot
intreba, cum as face-o de obicei. Nu stiu... ceva ma retine.
Ajunsi la hotel, ne-am instalat prompt in camerele noastre de la etajul sapte, si chiar dupa ce
ma asez pe canapea, vrand sa ma uit la televizor, cineva intra pe usa, fara sa bata, punandu-se
inaintea mea.
-Yu, m-am gandit si... cred ca cel mai bine ar fi sa ramanem ceea ce am fost dintotdeauna:
colegi de trupa si nimic mai mult, imi spune Strify, evitand contactul cu privirea mea, si stand
cu mainile in buzunare.
Am ramas stupefiat, chiar daca nu se poate spune ca avem intr-adevar o relatie sau ceva de
genul, dar totusi mi s-a pus un nod in gat si am inghitit in sec, privindu-l pentru un moment in
tacere, pana cand gasesc o solutie simpla.
-Nu, rostesc eu calm, ca si cum am fost intrebat daca vreau un pahar cu suc.
-Nu? intreaba el confuz, cascand ochii.
-Nu! repet eu, privindu-l fix pe cantaretul dinaintea mea, care pentru cateva secunde s-a
incurcat printre propiile ganduri.
-Stai putin! Cum adica "Nu" ? Eu nu te-am intrebat nimic! Am pus punct si gata! Acum se
tremina tot! se rasteste el, gesticuland in acelasi timp, fiind probabil enervat de reactia mea.
Ma ridic de pe suprafata moale, intreptandu-ma cu pasi lenti spre el, si inchizand usa din
spatele lui, care o uitase deschisa cand a intrat. Rotesc cheia in iala, timp in care Strify ma
priveste nedumerit, pana la un moment dat, cand realizeaza care e defapt intentia mea.
-Nici sa nu-ti treaca prin cap, Yu! Am venit aici cu un alt scop, stii bine! Trebuie sa punem
punct ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic. Suntem doar colegi, iti amintesti? Nimic mai
mult...
Spunand acele cuvinte, fara ca macar sa ma priveasca, intinde mana, cerandu-mi cheia
camerei pentru a putea pleca.
-Vrei sa terminam? In regula. Atunci tu va trebui sa termini cu prefacatoria asta, si sa faci
macar o data ce simti, nu ce crezi! am replicat eu, oarecum scos din sarite de atitudinea lui,
continuand pe urma, prinzandu-l de bratul drept. "Ca si cum intre noi nu s-a intamplat nimic" ?
Raspunde-mi doar la o intrebare: Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic? 
Se blocheaza pentru cateve clipe, incepand pe urma sa se balbaie, nestiind ce anume sa
raspunda, desi raspunsul e chiar unul simplu. Pana la urma tot eu raspund, scutindu-l de treaba
asta grea de "a gandi".
-Nu, nu poti. E dificil sa dai un raspuns simplu, nu-i asa? intreb eu, dand negativ din cap.
-Poti sa termini?! Tot timpul vrei ca eu sa-ti spun toate chestiile alea! tu de ce n-o faci? De ce
nu raspunzi tu, pentru tine la intrebarea aia? Ai putea sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic?
-Nu, nu as putea. Mai vrei sa stii si altceva? intreb eu, asezandu-mi mainile in san, fiind gata
sa-i raspund la orice intrebare imi pune.
-Da! De ce naiba nu vrei s-o lasam balta?!
-Pentru ca simt ca nu vreau! Lamurit?
-Nu! 
-Bine!
Dupa schimbul acesta de replici "inteligente" ma aplec, apucandu-l pe Strif de picioare si
ridicandu-l astfel incat sa-l pun pe umarul meu, cu capul in jos. Incepe sa strige sa-i dau
drumul, sa se zbata si sa ma loveasca cu pumnii in spate, insa nu-l iau in seama sub nicio forma
si-l asez pe canapeaua pe care stateam eu inainte ca el sa intre. Ma pun deasupra lui, apasand
usor cu genunchiul il zona lui sensibila, facandu-l sa scape un scancet, apoi ii acopar buzele cu
ale mele de indata ce vad ca are de gand sa vorbeasca. Imi strecor mainile pe sub tricoul lui,
vrand sa scap de el, insa pe parcurs imi vine in minte un plan. Si am de gand sa-l pun in
aplicare!
Ma ridic de pe el, punand capat la ceea ce adineauri am inceput, si las cheia pe televizor,
indreptandu-ma apoi spre baie. Strify ramane un timp pe canapea, neintelegand ceea ce se
intampla, insa pe urma se ridica in graba, luand cheia si iesind repede din camera mea. Din
acest moment, planul meu a inceput, si sunt al naibii de curios cum va reactiona Strify atunci
cand eu nu ma voi mai atinge de el. 
Intr-o ora va incepe concertul, asa ca decid ca ma imbrac, scotand din bagaj hainele care le voi
purta pe scena. Iau pe mine o pereche de blugi inchisi la culoare, putin largi, o camasa neagra
pe care o las deschisa la toti nasturii, si trei curele subtiri dintre care una rosie, iar celelalte
doua negre, fiecare avand cate un lant argintiu agatat de ele. Iau fixativul "turnand" in parul
meu cu tonele (trebuie sa fiu sigur ca va fi perfect pe toata durata concertului), straduindu-ma
sa-l aranjez cum trebuie si in spate unde de obicei ma ajuta Kiro, insa incerc sa-l scutesc de o
teraba in plus. Chiar si asa, se pare ca tot am nevoie de ajutorul lui, asadar, ies din camera
mea, indreptandu-ma spre a lui si intrand fara a ma mai obosi sa bat. Il vad stand pe canapea,
si ii cer sa ma ajute, lucru pe care il face imediat, insa inainte sa faca ultimul retus, se aud
batai in usa camerei lui. In incapere isi face Strify aparitia, dorind acelasi lucru de la basist ca
si mine.
-Strify, asteapta putin sa-i termin freza lui Yu, pe urma te ajut si pe tine, spune Kiro, agitand
tubul din metal care il tine in mana dreapta. La naiba! Nu mai am fixativ! Stati aici pana ma
duc sa i-l cer lui Shin, ne spune pe urma, iesind in fuga din camera.
Ciudat... cum de exact cand a intrat papadia, Kiro a ramas fara fixativ? In fine... Strify nu
scoate niciun cuvant, insa se aseaza pe canapea, mai departe de mine. E imbracat intr-o
camasa alba, deschisa doar la primii trei nasturi, niste pantaloni de aceeasi culoare, desigur,
purtand si cureaua lui personalizata. Pe maini are manusile albe, fara degete. Stiu ca e langa
mine, si am tendinta de a-i face un lucru pervers, insa trebuie sa imi pun pofta in cui catva
timp. Imi intorc privirea in alta parte, stiind ca daca am sa-l mai observ, nu voi putea sta fara
sa-i fac ceva cat sa-i vad expresia de "Nu vreau, dar totusi continua".
-Ai patit ceva? ma intreaba el, cu siguranta fiind curios de ce nici macar nu il ating, cand in
astfel de momente, am obiceiul sa-l tachinez.
-Ma simt perfect, de ce?
-Numai de curiozitate... Nu conteaza, replica pe urma, avand totusi o privire confuza.
Situatia asta e oarecum amuzanta din alte puncte de vedere, dar dupa mine, e... un fel de
tortura. Chiar si asa, am de gand sa vad cu reactioneaza. Am citit intr-o zi pe internet, un
comentariu lasat de o fana de a lui Strify, care spunea "El e ca o floare: pe langa nevoile
biologice, are nevoie si de iubire... iar eu i-as oferi-o cu cel mai mare drag." Am ras cand am
citit, dar chiar si asa, mi-a ramas in minte. Si totusi, nu orice persoana are nevoie de
sentimentul acela? Ca sa-l compari pe Strify cu o floare... e un drum lung, cand el nu e nici
macar o fiinta umana. Spun asta, pentru ca ceea ce face el e pur si simplu inuman! Mai ales in
momentele astea, cand am facut un pact cu mine si trebuie sa-l respect. Cine naiba m-a pus?
Dar tot nu voi renunta la plan, oricat de mult va dura. Dar dupa cum arata situatia, nu va fi un
timp prea indelungat, deoarece Strify a observat deja ca nu am de gand sa ma ating de el. 
Kiro intra pe usa, cu un alt tub de fixativ in mana, topaind inspre noi, continuand pe urma de
unde ramasese cu parul meu.
-Kiro, tu nu dai drumul la aerul conditionat? E cald aici, spune papadia, desfacandu-si inca un
nasture al camasii. Intr-adevar e cald in camera, insa probabil cum eu nu sunt incheiat la
camasa, nu o simt atat de tare. 
-As vrea, insa cel din camera asta e stricat, dar pana ne intoarcem de la concert, va trebui sa
fie gata reparat, replica piticul nostru, in timp ce inca face retusurile.
-Grabeste-te, te rog, ma voi frige aici, se plange Strify, ridicandu-se in picioare, indreptandu-
se apoi spre micul frigider din camera, de unde ia o doza de suc rece.
Se aseaza din nou, pe acelasi loc, si inainte de a deschide doza, si-o trece pe suprafata pielii
gatului, lasandusi capul pe spate. Am impresia ca o face intentionat! Ma tenteaza atat de mult
sa sarut si sa ling locurile pe care metalul acela rece le atinge inca, insa nu vreau sa-mi dau
dracului planul, asadar prefer sa nu mai privesc.
De cum isi tremina Kiro treaba, ii multumesc, apoi ies din camera, inainte sa ma ia cu draci,
pentru ca, daca mai stateam un minut in plus, puteam spune "adio" planului, chiar daca era
camera basistului si trebuia sa asiste... oricum nu ma deranjeaza "spectatorii".
Ma asez pe canapeaua din incaperea mea, asteptand sa fiu anuntat ca trebuie sa plecam, si
deschid televizorul incepand sa butonez telecomanda, incercand sa gasesc ceva interesant de
privit. Oricum m-as gandi, chiar si o singura zi va fi un chin... Asta ma face sa ma intreb, cand
am devenit asa? Habar nu am cand pofta mea de joaca s-a transformat in cu totul altceva...

“Poate ca in cele din urma mi-a dat dreptate si si-a dat seama ca e mai bine sa ne intoarcem la
ce eram inainte…simpli prieteni.” Imi spun in gand in timp ce Kiro imi aseaza ultimele suvite
rebele care au mai ramas. Nu stiu de ce, dar parca nu ma simt atat de bine acum ca Yu devine
asa distant fata de mine. Dar nu asta imi doresc? 
Cand eram amandoi in camera basistului, mi-as fi dorit sa ma sarute, sau macar sa ma atinga…
Ce-i cu mine, imi pierd mintile? In orice caz, e ceva trecator, sunt sigur ca dupa cateva zile
toata nebunia asta va ramane doar o amintire, insa, probabil, un subiect tabu pentru toti. Ceea
ce ma nelinisteste este ca nu reusesc sa ma calmez de parca iubita mea mi-ar fi dat “papucii”.
Involuntar, schitez un zambet, moment in care ii aud vocea lui Kiro care sparge tacerea: 
- Esti gata! Acum poti sa te duci afara pana nu iei foc. Imi spune, razand de propriile cuvinte,
amintindu-si ca ma plangeam ca imi este foarte cald. 
Pasesc pe holul luminat de spoturile amplasate simetric pe suprafata tavanului, lasand in urma
camera blondului si indreptandu-ma direct catre iesirea din apartament. Stiu ca oricum nu mai
e prea mult timp si va trebui sa plecam, asa ca prefer sa evit inca o intalnire incomoda cu Yu.
Dar, cum de ce fugi nu scapi, la iesirea din apartament ma astepta chiar chitaristul, gata
imbracat pentru concertul stabilit. Ii arunc o privire ce a vrut sa fie nepasatoare, dar s-a
transformat intr-o adevarata holbare prosteasca. Singura mea consolare este ca nu isi da seama
de acest lucru si, in curand, iesim cu totii pe usa masiva din lemn, indreptandu-ne catre liftul
elegant din sticla mata.
Din cauza ca atmosfera din masina seamana mai mult cu cea de la o inmormantare si nu cu una
dinaintea unui concert - ce se anunta de pe acum a fi un success din cauza numarului mare de
bilete vandure – Romeo incepe sa spune niste glume. Cu toate astea doar Kiro este cel care
pare sa le guste, razand si gesticuland in asa fel incat, la un moment dat, reuseste sa verse
paharul de suc pe care Shin il tinea in mana chiar pe pantalonii lui Yu. Sunt sigur ca brunetul va
face o criza de isterie, si tocmai ce-l observ ca-si deschide gura:
- Sunteti o adunatura de idioti incepand cu fraierul care a varsat suc pe mine! Unde crezi ca ma
mai duc in halul asa, Kiro? Realizeszi ca trebuie sa ma vada o multime de oameni cu pantalonii
uzi de parca n-as fi ajuns la timp la baie? 
- Scuze, chiar n-am vrut, a fost un simplu accident. Raspunde Kiro incercand sa calmeze fiara.
Uite, nu e cine stie ce, ma duc cu Shin in magazinul asta sa-ti cumpram o alta pereche de
pantaloni si totul se rezolva, ok?
- Mda…bine, dar sa va grabiti, nu avem mult timp.
Dupa acest schimb de replici, Kiro iese din masina alaturi de Shin, insa linistea e tulburata de
Romeo care se chinuie sa se abtina din ras. Yu se incrunta si mai tare apoi incepe sa tipe la
brunet pana cand acesta hotaraste sa iasa din masina pentru a fuma o tigare cat timp ii
asteapta pe cei doi sa se intoarca. Abia ce portiera este trantita, ca il si vad pe Yu cum se
deschide la curea si imediat realizez ce are de gand…
- Yu, ce faci? Il intreb, desi raspunsul e evident.
- Nu se vede? Imi scot pantalonii…Vine raspunsul sau in timp ce trage de fermoarul ce pare sa
se fi prins in materialul boxerilor. La naiba! Adauga mai mult pentru sine, scrasnind din dinti.
- Pai vad si eu, dar…chiar acum? Adica aici? Daca va vedea cineva…? In plus baietii se vor
intoarce repede. Si nu e nicio graba, vei avea timp mai tarziu. Incerc eu sa gasesc toate
scuzele posibile pentru a-l impiedica cumva.
- Nu va fi un “mai tarziu”, ci doar “acum”. Nu ma intereseaza nici daca vede toata China! Doar
n-o sa stau plin de suc, asta-i buna!
- Stai…despre suc vorbeai?
- Pai da, normal ca despre asta. De ce, tu la ce te refereai?
- Aa..la suc, da. Raspund eu total bulversat, insa rasuflu usurat cand realizez ca nu aveam de
ce sa-mi fac probleme. El vrea doar sa se schimbe, iar eu am crezut ca…nu are importanta. 
In cele din urma, scapa de materialul umed usor lipicios din cauza lichidului ce tocmai a fost
varsat pe el, si ramane astfel in asteptarea unei noi perechi. Stand pe bancheta automobilului,
incerc sa-mi feresc privirea ce nu se poate abtine sa nu arunce cateva ocheade pe ascuns.
Acum ca pantalonii nu mai sunt un inconvenient, muschii brunetului se observa in lumina
cenusie datorata geamurilor fumurii. Pielea ferma, muschii bine conturati si parul, sufficient
cat sa-I dovedeasca barbatia, insa nu atat de mult pentru a fi deranjant, fac din acea parte din
corpul chitaristului o sculptura perfecta, parca din marmura. La un moment dat, Yu observa
cum il privesc, moment in care imi mut brusc privirea pe geam cautand ceva interesant de
vazut. Gandul insa imi ramane la Yu si ma tot invinuiesc ca am devenit asa de dependent de
el. 
Cand baietii se intorc cu o pereche asemanatoare de pantaloni, intra si Romeo in masina si ne
reluam drumul catre scena pe care urmeaza sa urcam in doar douazeci de minute. Ajungem in
timp record insa, si avem timp sa verificam cateva instrumente. Cand ceasul indica ora la care
concertul trebuie sa inceapa, ne facem aparitia pe scena sub ropote galagioase de aplauze ce
nu mai contenesc. 
Fac cativa pasi in fata si desprind microfonul din suporul in care era asezat, salutand multimea
de fani care se adunase. Ii anunt apoi ca am de gand sa incep cu o melodie de pe fostul album
fiindca imi este dor de ea. Fara alte introduceri nefolositoare, se aude melodia de la piesa
intitulata “After the rain”. 
Versurile curg lin prin fata ochilor mintii, iar vocea mea pare sa vina de undeva dinauntrul
meu, poate si din cauza cuvintelor…
“After the rain,
I still feel no relief.
'Cause everything we used to be
And used to feel,
It all becomes so frightening real.
After the rain...”
Privirea rataceste o vreme in multime, apoi cercetez sala fiindca imi place sa raman cu
amintiri de la fiecare concert. Desi, nu asta este adevaratul motiv acum, ci faptul ca nu vreau
sa fiu tentat in a-l cauta pe Yu pe scena. De ce naiba ma gandesc intruna la el? Imi e teama sa
nu fie suparat pe mine, sa nu mai vrea sa-mi mai vorbeasca, imi e frica de ce crede acum…De
ce? Degeaba incerc sa gasesc un raspuns, mai rau ma incurc in propriile ganduri.
Nemaisuportand sa nu stiu nimic de chitarist, imi indrept privirea catre el si observ ca tocmai
atunci se uita fix la mine. Intorc repede capul inainte sa ma inrosesc, si sper ca am reusit
inainte sa devin rosu precum nasul unu clovn. Ma comport mult prea ciudat –ajung eu la o
concluzie in momentul in care se anunta prima pauza in concert, moment in care ma decid sa-
mi schimb hainele. Inainte sa intru intr-o rulota destul de elegant in care ma asteptau o
multime de haine din care sa pot alege, simt doua brate puternie care ma imping inauntru
inchizand usa dupa mine.
Ma intorc pe calcaie si il observ pe Yu cum isi apuca baza tricoului cu ambele palme incercand
sa scape de materialul care-I acoperea trupul bine lucrat. Iar mie nu-mi vine sa cred ca este a
doua oara pe ziua de azi! Incep sa ma gandesc ca o face intentionat. 
- Poti sa-mi gasesti un maiou gri cu rosu? Imi spune el intinzandu-mi materialul cocolosit, iar eu
ii arunc o privire oarecum nervoasa. Bine…imi caut eu.
Spunand aceste cuvinte, vine langa mine si se apleaca catre dressing pentru a face rost de
obiectul mult dorit. In timpul asta eu in caut o vesta neagra. Tot incercand fiecare sa-si
gaseseasca ce voia, reusim sa ne atingem de mai multe ori si, desi incerc sa evit acest lucru,
parca mai des se intampla. 
In cele din urma isi ia maioul nenorocit si il imbraca repede iesind din rulota. Atunci respir
usurat si imi inchid si ultimii nasturi la vesta. Revenind pe scena, cant cateva piese de pe noul
album si concertul se incheie sub aplauzele si aclamatiile multimii pe care le sorbim cu o
satisfactie cu care ne-am obisnuit. Pot spune ca e nectarul cu care ne hranim, asa cum probabil
este pentru oricine urca pe scena macar o data in viata.
- Strif’, esti bine? Ma intreaba Shin putin ingrijorat, punandu-si mana pe umarul meu.
- E totul in regula, fortez un zambet, apoi urc in masina cu care am venit. 
Urmeaza sa participam si la o petrecere data in cinstea succesului pe care l-a avut primul
concert din turneul abia inceput si, desi nu m-as duce, va trebui s-o fac. In clipa asta tot ce-mi
doresc este sa dorm, pentru ca doar in timpul somnului nu mai sunt nevoit sa ma framant
pentru nimic, insa pana atunci un singur gand imi apare in minte…

Strify... De ce toate gandurile mele trebuie sa inceapa cu numele lui? Cred ca mintea mea a
luat-o razna... Cand am devenit asa? In momentul in care l-am impins in rulota aia, pentru o
clipa aveam de gand sa-mi dau dracului planul. Voiam sa-l ating, sa-l sarut, si chiar mai mult de
atat, dar poate e un lucru bun ca n-am facut-o.
Stiu... Stiu perfect ca si el voia asta, ca de fiecare data cand am ramas singuri, dar nu ar
spune-o, nu ar recunoaste, cu atat mai putin nu ar cere (asta ar fi o realizare demna de trecut
in "Cartea Recordurilor"). Acum suntem in drum spre petrecerea care va incepe in doar zece
minute... ma intreb cine dracu' le-a asezat la un asa interval de timp? Pe chipul fiecaruia se
poate observa perfect oboseala, si evident dorinta de somn... sau poate nu numai aia. Imi vine
sa zambesc vazandu-l pe Strify holbandu-se la mine, si de fiecare data cand imi indrept si eu
privirea spre el, tresare si cauta un alt lucru spre care sa-si indrepte atentia.
Am ajuns in fata clubului "Heaven" a carui nume e scris cu argintiu deasupra unei usi duble,
imense, loc in care suntem asteptati de patru bodyguarzi. Acestia ne urmeaza inauntrul
localului pentru a se asigura ca totul decurge conform indicatiilor. Spre surprinderea noastra,
odata ce pasim inauntru, se face auzita melodia "I came to party". Ne uitam unii la altii cu o
oarecare uimire in priviri, apoi incep a se auzi tipete si ropote de aplauze de parca din nou
intram pe scena pentru concert. Nu stiam ca avea sa se intample asa. De obicei, ideea era sa
intram ca niste persoane normale in club si sa mergem la setul de DJ, insa viziunea
organizatorului se pare ca a fost alta. Am zambit, apoi am urcat niste scari, care ne-au dus la
un fel de balcon luminat de reflectoarele multicolore. 
Strify a luat microfonul in mana, dand sunetul muzicii la un volum mai mic, atat cat sa se auda
in intregul local.
-I came to party, and you came to party, so why don't we party together?... So? Why don't we? 
Abia a reusit sa rosteasca ultimele cuvinte, ca tipetele fanilor s-au facut din nou auzite,
strigandu-ne numele intr-o veselie. Parca eram la un alt concert, desi aici Strify nu avea sa
cante, ci doar prezenta noastra e necesara. Muzica a fost data din nou la cel mai mare volum,
lasand-o sa cante, iar noi, antrenam publicul, miscandu-ne pe ritmul melodiilor. Inainte de
"Toyz", Strify a luat din nou microfonul in mana, sprijinindu-se cu coatele de marginea
balconului, pentru a vedea multimea adunata in local.
-Ei bine, pun pariu ca si voua va place sa va... "jucati", a rostit el, punand accentul pe ultimul
cuvant, referindu-se la cu totul altceva, si afisand acel zambet si privirea caracteristica lui...
"Inselatoare" cred ca e cuvantul cel mai potrivit. Din multime s-au distins cateva rasete insa
care au fost acoperite de tipetele altora, moment in care Strify a adaugat: La ce va ganditi?
Masinutele de jucarie sunt foarte amuzante...
Zambesc la auzul cuvintelor lui, dupa care ma asez in aceeasi pozitie, langa el. Un grup de
cateva persoane incep sa strige intruna "Kiss, Kiss!" . Nu stim cine cu cine, insa cred mai am
putin si ma bufnete rasul.
-Noi? Ce-ar fi sa va sarutati voi si sa ne spuneti pe urma cum a fost? a intrebat Strify in gluma,
cu zambetul pe buze, insa urletele acelea tot nu inceteaza. Kiro, lumea vrea sa te saruti,
continua pe urma razand, si inmanandu-i microfonul basistului.
-Ei, ce perversi avem pe aici. Cu cine? intreaba Kiro, fiind gata sa le faca pe plac fanilor.
Din intregul local, numele meu e singurul strigat de nenumarate ori, si il privesc amuzat pe
Kiro, care la randul lui incepe sa rada. Nu ca m-ar fi deranjat sa ma sarut cu el, dar...
-Pai aveti imaginatie, nu? Folositi-o! a intervenit Strify, luand microfonul din mana blondului,
dupa care, a adaugat: Poate sunt minori pe aici...
Pot spune ca asta am asteptat? Ce poate sa-mi dovedeasca mai mult ca il deranjeaza, daca nu
faptul ca aveam sa ma sarut cu o alta persoana? Zambesc in sinea mea, si ma indepartez de
acel loc, mergand spre Romeo care povesteste cu Shin, sau mai degraba zbiara pentru ca altfel
nu se pot auzi. 
Abia dupa doua ore, asa-zisa petrecere ia sfarsit, iar noi putem in sfarsit sa mergem la un
hotel, sa avem parte de putina odihna pentru ziua ce are sa urmeze, si ne urcam cu totii in
masina ce porneste spre locul in care avem sa innoptam.
De indata ce ajungem la complexul hotelier in care suntem cazati, cer cheia apartamentului
meu, luand liftul inaintea celorlalti pentru a ajunge cat mai repede sub un dus cald. (Un lucru
bun este ca toate formalitatile acelea inutile au fost facute inainte ca noi sa ajungem in oras si
nu mai trebuie sa asteptam). Etajul zece este locul unde camerele noastre ne asteapta, si fara
sa mai stau pe ganduri, intru in incapere, scapand de haine in drumul spre baie, fara sa-mi
pese daca pantalonii mei ajung intr-un cui pe post de tablou "Ce?Ar fi opera de arta!" cuget eu,
zambind doar pentru mine. 
Pasesc in cada, si dau drumul apei, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde pielea, moment in
care imi revin in minte imaginile cu Strify din acea noapte, cand eram amandoi sub acelasi
dus...
"Ahh, nu e bine! Revino-ti tampitule! Sau vei fi numai tu si mana ta dreapta in seara asta!" mi-
am spus mie insumi, scuturand din cap, pentru a scapa de acele amintiri. In mai putin de zece
minute, ies din baie, insa nu inainte de a-mi sterge doar partea de jos a trupului. Cu un alt
prosop, pe care il tin pe umeri, imi sterg parul umed, apoi imbrac o pereche de boxeri negri
din bagajul care probabil mi-a fost adus de unul dintre baieti. Abia ce ii iau pe mine, ca aud pe
cineva batand in usa, apoi intra fara ca eu sa mai raspund si inainteaza cu pasi rapizi si siguri,
pana intr-un anumit punct...
-Yu, trebuie sa...
E Strify si se pare ca si-a uitat cuvintele de cum a pasit in camera. Inghite in sec, privind la
orice altceva decat la mine, apoi incearca sa continuie, dar nu-i mai vin cuvintele in minte.
-Trebuie sa...? intreb eu, ridicand o spranceana.
"Ti-as spune eu ce "Trebuie sa..." asa ca mai bine ai pleca pana nu-mi sare o rotita!" gandesc
eu, vazand cum obrajii incep sa i se inroseasca.
-Trebuie sa... sa te trezesti maine la zece dimineata, pentru ca vom avea un interviu...
-Bine, atunci noapte buna, am rostit eu, facandu-i cu ochiul, abia abtinandu-ma sa nu-l
trantesc pe patul care e la abia un metru de mine. Strify ramane blocat pentru cateva clipe,
privindu-ma si parca intrebandu-se de ce nu se intampla nimic. Mai nou e ciudat sa fim singur
in acelasi loc, iar eu sa nu actionez.
-...Ok... pai... am plecat. Noapte buna, imi spune el, tragand o ultima privire, apoi intorcandu-
se spre iesire, bagandu-si mana stanga in buzunarul pantalonilor. 
Da, il urmaresc cu coada ochiului, e ceva in neregula? Oricum si el o face... dar nu stie sa
ascunda lucrul asta. Ma trantesc pe patul moale de indata ce el iese din incapere, si imi inchid
ochii obositi, vrand sa adorm cat mai rapid. Dar, se pare ca planul meu e istorie! La cateva ore
dupa ce ma foiesc intruna in pat, realizez ca nu pot sa fac ceea ce mi-am propus, asa ca injur
printre dinti si ma ridic din pat, decis sa merg in holul hotelului. Acolo e un bar deschis non-
stop, asadar iau liftul pentru a cobori, si de indata ce ajung acolo, am parte de un micut soc:
Strify e acolo, si se pare ca nici el nu poate sa doarma.
Tresare de indata ce ma vede, apoi isi muta privirea spre doza de suc pe care tocmai si-a
cumparat-o.
-Nu poti sa dormi? l-am intrebat eu, comandand pe urma o sticla de bere.
-Nu... imi e frig, s-a plans el, jucandu-se cu cheita cutiei de suc.
-Ai incercat sa te acoperi? am intrebat mai mult in gluma, dupa care am ras scurt. El da din cap
in semn afirmativ, nefiind deloc afectat de acea "gluma" a mea.
Ma intreb cum? Dintre toti ceilalti patru, el trebuie sa fie cel care nu poate adormi, la fel ca
mine? Bine, recunosc! de cand cu ocaziile trecute in care am impartit acelasi pat, am dormit
mai bine ca niciodata si acum... Haide! E o prostie! Cum sa nu pot dormi fara el? ... Ma intreb,
oare Strify e in aceeasi situatie?
Dupa ce imi primesc berea, ne indreptam amandoi spre liftul pe care nu mai suntem nevoiti sa
il asteptam, asa ca intram in ascensor apasand butonul pentru etajul zece. Mai in gluma, mai in
serios, afisez un zambet oarecare apoi il intreb:
-Ce, acum nu mai poti dormi fara caldura mea?
Nu-mi vine sa cred... dar Strify nu imi raspunde intrabarii, in schimb se inroseste in obraji, apoi
isi deschide doza de suc, sorbind lichidul rece. Ma holbez la el, uimit de fapul ca nu are de
gand sa nege, si nici sa comenteze asupra a ceea ce am intrebat, apoi observ o picatura de suc
ce i se prelinge din coltul gurii pana pe gat, facandu-l pe el sa tresara, iar pe mine... sa
actionez inainte sa gandesc.
Il lipesc de peretele liftului, trecandu-mi limba peste urma umeda, subtire si usor dulce,
urcand spre buzele lui. A scapat un geamat, moment in care liftul s-a oprit deschizandu-si
usile...insa eu am realizat ca mi-am stricat planul, tocmai pentru ca nu mai puteam rezista
inca un minut in plus... Dar presimt ca nu voi regreta asta.

Ma lipeste de peretele cabinei liftului moment in care respiratia mi se opreste pentru cateva
secunde din cauza sarutului intens care nu intarzie sa apara. Palpitatiile inimii devin
neregulate, uitand de orice ritm, iar pulsul sangelui creste facandu-mi tamplele sa bubuie
neincetat. Dar nu simt nicio durere, ci doar placerea care se instaleaza treptat si eu incep sa-i
raspund la sarut cu aceeasi patima. Cand am devenit astfel? Abia acum realizez, dar e deja
prea taziu sa mai incerci sa schimbi ceva cand observi ca ratiunea se impleteste cu dorinta. Si,
totusi, de ce sa ma impotrivesc? Ce e gresit…? Probabil totul…
- Se pare ca am avut dreptate. Spune Yu dezlipindu-si buzele de ale mele si trecandu-si usor
limba pe deasupra lor. “Cu ce?” am vrut eu sa intreb, dar amintitndu-mi vorbele sale de
dinainte, nu reusesc decat sa ma inrosesc la fata si pielea sa-mi arda ingrozitor. 
Prind de tricoul lui cu ambele maini, apropiindu-ma fara a stii nici macar eu de ce ma comport
asa ciudat, insa simt nevoia sa capat mai mult decat un sarut de la el. Stiu ca suna a nebunie,
poate chiar mai rau de atat, si suna ciudat avand in vedere ca vine din partea mea, insa cred
ca rabdarea mi-a ajuns la limite. El ma priveste fix, nevenindu-i sa creada ceea ce fac, insa nu
sta sa se gandeasca mult si imi cuprinde din nou buzele intr-un sarut de data asta mult mai
pasional, tinandu-mi chipul cu ambele maini. Palmele sale par atat de reci, iar parul negru imi
gadila obrajii intr-un mod placut. 
- Poate ca ar trebui sa plec…Spune dintr-o data indepartandu-se de mine si atunci observ ca
usile liftului se deschid. 
Intr-o fractiune de secunda, il prind de mana tragandu-l inapoi in cabina liftului si apasand pe
butonul care inchide usile. Reusesc sa spun un “nu” hotarat, si doar atat, apoi apas butonul de
siguranta care blocheaza liftul. Ce vreau…? E deja o intrebare retorica. 
Yu pricepe mesajul si renunta la jocul lui, oricum cred ca renuntase de mult, dar voia sa ma
mai tachineze. Se apropie din nou, lipindu-si lent corpul de al meu si privindu-ma direct in
ochi, insa nu reusesc sa-i sustin privirea si las capul in jos. Isi trece delicat mana pe unul dintre
obrajii mei, apoi imi sopteste foarte aproape de ureche “Ce-ai spune atunci sa te fac al meu?”.
In loc de raspuns ii accept urmatorul sarut, iar el incepe sa-mi deschida camasa pe care o port
avand grija sa ma atinga cu fiecare ocazie. Simt cum ma cuprinde fierbinteala si fiecare por
degaja caldura facandu-ma sa transpir. Imi las mainile in jos, pe suprafata rece a peretelui
imbracat in oglinda, pentru a le raci macar putin.
In timpul asta, chitaristul imi linge lobul urechii coborand apoi pe gat si trasand linii umede in
drumul sau. Se opreste sub linia buricului pentru a-mi deschide pantalonii, iar eu simt cum ma
cuprinde un fior, parcurgandu-mi intreg corpul. Ii apuc mainile hotarat sa le indepartez, insa in
cele din urma le las inapoi pe langa corp si ma abandonez cu un geamat brunetului incredibil
de aratos din fata mea.
Cand se ridica inapoi la nivelul meu, eu sunt complet dezbracat asa ca intr-o secunda scapa si
Yu de toate articolele vestimentare pe care le poarta. Simt cum inima mi se strange si un
sentiment usor de teama ma cuprinde ca de fiecare data insa incerc sa il ignor. Ce ar mai conta
avand in vedere ca tot ce fac e impotriva principiilor mele? Dar deja am ajuns prea departe ca
sa renunt sau sa ma mai pot opri cumva si, spre surprinderea mea, acum observ cat de excitat
sunt. 
- Pervers incurabil! Imi spune Yu luandu-ma prin surpindere si muscandu-mi buza de jos
lasandu-mi o senzatie usor neplacuta.
- Cine vorbea…Reusesc eu sa comentez intainte sa-si coboare mainile in partea mea sensibila
facandu-ma sa scap un geamat pe care nu reusesc sa-l opresc.
In loc de raspuns imi strange fesele masandu-le lent si apasand usor catre centru, iar eu imi
musc buzele pana cand durerea ma face sa ma opresc. Nu pot sa-mi dau seama cum de astfel
de lucruri imi creaza o placere atat de mare, dar constat ca fiecare secunda ma impinge sa
merg mai departe. Oare ce-o fi in mintea lui Yu? Probabil ca are o parere foarte proasta depre
mine…”dar el a inceput!” Mereu aceeasi scuza, mereu dau vina pe el pentru tot ce se petrece
intre noi, insa niciodata nu m-a obligat pe deplin si cu atat mai putin in seara asta. Sa fiu
sincer, mi s-a parut mult mai usor sa dau vina pe el, sa cred ca sentimentele nu sunt implicate,
pentru ca astfel mi se parea ca nimic nu s-a intamplat. Sunt un las, si recunosc asta, dar mi-e
prea frica sa ma gandesc la consecinte…Ce-ar fi daca “jocul” nostru s-ar transforma in ceva cu
adevarat serios? Intr-o societate in care tot ce iese din tipar e catalogat drept nebunie si e
privit cu dispret, o astfel de relatie ar fi ma bine sa nu existe. Si totusi, ce-mi pasa de ce spune
lumea? Insa nici macar eu nu stiu ce sa spun, ce sa cred. Nu stiu…si mi-e teama sa aflu.
- De ce n-o spui? Ma intreaba Yu in soapta, in timp ce-mi apuca cu dintii umarul drept, mainile
lui fiind ocupate sa-mi urmareasca conturul corpului pana in zona bazinului. Imi atinge
coapsele pe partea interioara facandu-ma sa ma cutremur din cauza senzatii de frig care-mi
strafulgera sirea spinarii.
- Ce sa spun? Spun eu parca din instinct, desi am o vaga presimtire ca stiu la ce se refera.
Oricum mai bine sa trag de timp pentru ca nu stiu daca i-as putea raspunde si, in curand, nici
nu cred ca voi mai avea puterea s-o fac.
- Ca ma iubesti, vine raspunsul lui prompt si realizez ca probabil se astepta ca eu sa pun
aceeasi intrebare idioata de mai devreme. Mda…despre asta era vorba, trebuia sa fi ghicit.
Aceeasi discutie mereu… Dar de ce n-o spun? Poate ca nu sunt sigur de sentimentele mele, mi-e
greu sa-mi dau seama cand totul se petrece atat de repede si nici nu vreau. Orgoliul ma
impiedica s-o fac pentru ca nici el nu a spus-o, deci nu ma simt obligat.
Imi ridica brusc picioarele proptindu-le pe bratele sale puternice si lipindu-ma complet de
perete. Inchid ochii si imi inclestez dintii puternic stiind prea bine ce avea sa urmeze. Durerea
nu se face prea mult asteptata invadandu-ma odata cu prima penetrare a lui. Incepe sa se
miste in interiorul meu odata cu gemetele mele care rasuna in acel spatiu mic, iar eu incerc sa-
mi ascund chipul, rusinat de situatie. Apoi brunetul se apropie mai mult de mine pentru a-si
mari intensitatile penetrarilor si, cu timpul, senzatia de neplacere dispare, lasand in urma doar
placere.
- Yu…eu…t..te..ahh. Spun eu printre gemete pierzandu-ma catre sfarsit.
- Stiu. Este tot ceea ce-mi spune brunetul, scutindu-ma de chinul de a mai vorbi, dar si de
momentul stanjenitor. Si eu! Adauga scapand si el un icnet inabusit si abia atunci imi dau
seama cat de greu ii e si lui sa respire normal ca sa nu mai pomenesc de vorbit. Cu toate astea
ne sarutam ca doi nebuni pana cand simtim ca ramanem fara aer si abia atunci gurile noastre
se dezlipesc.
Un sentiment de fericire imi invadeaza mintea si, daca nu as fi fost in acea situatie, probabil as
fi zambit. Acum insa nu ma pot concentra la nimic, gandurile vin ca intr-o avalansa fara a le
putea controla. Chiar e adevarat ce a spus? Si stiu ca ,defapt, se putea referi la orice altceva,
insa amandoi suntem constienti ca nu a facut-o. Orice incercare de a nega este in zadar, dar -
cine stie? - poate voi fi chiar eu cel care nu va recunoaste maine. Si inca nu-mi dau seama, pe
deplin, de ce.
Simtind ca se apropie momentul final, imi incolacesc bratele in jurul lui Yu chiar mai strans
decat pana acum cateva secunde, adancindu-mi putin unghiile in pielea lui. In astfel de
moment, egoismul isi are rolul sau, dar nu am timp sa dezbat prea mult acest gand fiindca Yu
se misca chiar mai repede ca inainte, iar respiratia mea se accelereaza peste limite. Ma
eliberez in cele din urma, iar chitaristul ma urmeaza si el la scurt timp dupa. Ne lasam apoi pe
jos fara a ne dezlipi unul din bratele celuilalt.
Nu stiu cat timp ramanem astfel, insa, cand observa ca sunt pe cale de a adormi, Yu se ridica
de jos tragandu-ma cu atentie dupa el, intr-un mod oarecum protectiv. Imi ia intai hainele
mele de jos si ma ajuta sa ma imbrac exact ca pe un copil mic si doar atunci realizez cat de
obosit sunt. Nu-mi amintesc sa fi baut ceva, o fi din cauza concertului, cred ca m-am
dezobisnuit. Dupa ce imi imi iau camasa pe mine, ma lasa sa ma inchid singur la nasturi cat se
imbraca si el pentru a putea iesi din lift fara a trezi priviri suspecte. Tocmai de voiam sa apas
pe butonul destinat etajului la care se aflau camerele noastre ca-l si vad pe Yu cu un zambet
ironic pe chip. Imi prinde mana pe care o intinsesem catre panoul liftului apoi imi desface
fiecare nasture in parte. Ma inrosesc, speriat fiind de gandul ca ar vrea s-o facem din nou. Ma
smucesc din bratele lui, insa el este cel care pare chiar mai nelamurit decat mine:
- Vrei sa nu te mai agiti atat ca sa-ti inchid nasturii cum trebuie odata?
Cum termina de vorbit ma uit in jos si observ cum unul dintre nasturi nu era pus in gaura catre
trebuia si toti o luasera dupa el. Ce penibil, remarc eu in gand, amintindu-mi de ceea ce
credeam ca vrea sa faca.
In cele din urma, liftul isi deschide usile lasandu-ne sa coboram, iar eu ma indrept catre
camera mea. Vazand coridorul complet gol, Yu ma ia de mana, urmandu-ma in camera, fara ca
acel zambet sa-i dispara de pe chip. Ma asez pe merginea patului asteptand sa spuna ce vrea,
apoi sa plece in camera sa, insa, in loc de asta, da la o parte patura de pe pat si ma invita, din
priviri, sa ma asez. Chiar daca ar fi fost mai bine sa nu o fac, am cedat imediat, ghemuindu-ma
la pieptul sau si adormind impreuna, imbratisati ca si in alte nopti. Nu, nu era la fel, ceva era
diferit, simteam asta…

Se pare ca dimineata a venit mai repede decat ma asteptam, razele calde ale soarelui
patrunzand prin perdeaua alba, cu scopul de a-mi deranja somnul. Am avut un vis aseara, unul
in care Strify era al meu si avea sa-mi spuna ca... ma iubeste. Nu vreau sa-mi deschid ochii.
Poate visez din nou. Dar nu rezist mult si imi ridic brusc pleoapele, observandu-l pe Strify langa
mine. E treaz, si ma priveste ca si cum asta face de ceva timp... Deci pana la urma nu am visat
nimic? 
Tresare de indata ce observa ca mi-am deschis ochii, si se ridica de pe suprafata moale, vrand
sa plece in baie fara a spune ceva.
-Stai! Vino aici! Ii spun eu, oprindu-l din drum, insa in loc de a se intoarce spre mine, isi baga
capul in dulap, cica sa-si caute haine...
-Ce e? intreaba el, scotocind prin locul acela.
-La dracu', Strify! am spus sa vii aici! m-am rastit eu, facandu-l sa tresara, si sa lase dulapul
ala. Ce naiba cauti acolo cand hainele tale sunt toate in bagaje?! am intrebat pe urma, aratand
langa pat, unde zaceau cele doua trollere.
-Ce? Ma uitam si eu de molii. Nu pot sa-mi bag hainele acolo asa de-am pixu, nu? Si ce urli ...?
La ce privire am de dimineata, plus faptul ca nu stie decat sa imi faca nervi, cred ca expresia
fetei mele l-a inspaimantat destul incat sa nu mai spuna ultimul cuvant si sa inghita in sec.
Pana la urma se aseaza pe pat, insa cu privirea indreptata inainte, spre un punct fix pe perete
si nu la mine. La ce ma asteptam? Doar e Strify. 
-Sunt curios cum te vei preface ca nu s-a intamplat nimic... pentru ca exact asta vei face, nu?
am intrebat eu, asezandu-mi mainile in san.
Desigur, Strify nu imi raspunde si isi lasa capul in jos, incercand sa evite orice contact cu mine.
-Da? Si ce ai vrea sa fac?! Sa sar in sus de bucurie si sa cant "Oh happy day" ?! Chiar nu inteleg
ce vrei! s-a rastit el intr-un final, trecandu-si mana prin par, aratand oarecum nelinistit. Yu...-
continua el- chiar nu stiu... e vorba de faptul ca noi suntem "Cinema Bizarre". Suntem
cunoscuti, suntem mereu luati in vizor...
-Nu vrei sa se afle, dar am impresia ca nu e numai atat. In plus, nu spuneai tu ca "Nu ne pasa
despre parerea altora" ? Uite cum te contrazici si cum iti pasa.
-E vorba de imagine, bine? Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar scrie daca s-ar afla. Adica
saruturile de pe scena, sunt luate in considerare pur si simplu ca “fanservice”, dar...
-Bine, bine! Sa zicem ca am inteles, l-am intrerupt eu, incercand sa ma prefac "intelegator". Si
totusi, nu prea cred ca ne vede careva in camerele noastre, deci care-i problema? Ori de cate
ori am fost impreuna, in nicio dimineata nu putem sa ne trezim ca lumea, ca tu trebuie sa te
porti de parca totul e o greseala.
-Yu, te rog! Am si eu principiile mele! Dupa cum am spus, sa nu te astepti sa topai si sa urlu de
fericire, sa te sarut si sa te strang in brate! Asa ceva n-ai sa vezi...
-Hmm... Ce pacat. Tu n-ai chef de o dimineata frumoasa, dar eu da!
Odata ce rostesc acele cuvinte, il prind pe Strify de mana, tragandu-l spre mine, astfel incat sa
cada pe spate, iar eu sa ma asez deasupra lui.
Ma urmareste confuz, insa nu imi spune nimic si imi accepta sarutul pe care insa nu il lungesc,
vazandu-l pe Strify cum cere mai mult din priviri. Imi trec limba peste buzele lui, vrand cu
desavarsire sa il tachinez cat mai mult, ceea ce imi reuseste foarte usor, el avand buzele
intredeschise, desigur, asteptand ceva anume...
-Spune-mi ca vrei sa continui si o voi face, am rostit eu, tinandu-mi chipul foarte aproape de al
lui.
-Nici vorba! refuza el, ferindu-si privirea de a mea.
In cateva secunde, se face auzita melodia "Dark Star", folosita pe post de alarma a telefonului
papadiei si pe care Strify il foloseste ca scuza pentru a-l lasa in pace. Da' de unde? Iau eu micul
aparat in mana si opresc sunetul apasand butonul de anulare, apoi il asez la loc. 
-Yu! Avem interviul! de aia am pus alarma. Trebuie sa ne pregatim...
-O sa ne pregatim peste doua ore dupa ce se incheie "filmarea" la care nu vom merge, daca nu
primesc ce vreau. Stii ca nu-mi pasa de interviuri, am spus eu, imobilizandu-l pe cel de sub
mine, care incepe sa se zbata in prostie, evident fara rost. 
Dupa un scurt timp, cand isi da seama ca nu sanse de scapare, incepe sa ma roage sa ii dau
drumul, sa ne imbracam. Eu doar dadeam negativ din cap, zambind siret si urmarindu-i privirea
rugatoare. Mormaie cateva cuvinte mult prea incet pentru ca eu sa le inteleg, apoi ii spun sa
repete, dupa care, cu aceeasi voce, rosteste cuvintele acelea, facandu-ma ca eu sa ma apropii
cu urechea de buzele lui. A repetat si a treia oara, apoi am inteles foarte bine, dar voiam sa
spuna si mai tare.
-Ti-ai pierdut vocea? Vreau sa te aud, nu sa te descifrez.
-Saruta-ma... a spus el incet, insa nu atat pe cat vreau eu.
-Cred ca ramanem aici inca vreo patru ore, pana te decizi sa vorbesti...
-Saruta-ma! a strigat pe urma, intocandu-si chipul in partea cealalta.
Ii pot observa obrajii inrositi, usor ascunsi de cateva suvite blonde, dar, chiar si asa, vreau mai
mult! Sa fie mai jenat. Cu cat mai mult, cu atat mai adorabil. Zambesc doar pentru mine, apoi
imi ridic putin capul, spunandu-i sa-si ia singur ceea ce vrea, lucru care il face sa-si deschida
ochii brusc si sa se incrunte. Inghite in sec si isi intredeschide buzele, vrand sa spuna ceva, iar
eu ii dau drumul din stransoare, lasandu-i mainile libere, apoi ma dau jos de pe el, asezandu-
ma inaintea lui. Se ridica in sezut, tinandu-si capul in jos, si observ cum ii tremura mainile pe
masura ce si le indreapta spre chipul meu. Nu credeam ca o va face, dar dupa ce imi prinde
obrajii in palme, se apropie in graba, parca nevrand ca eu sa vad cat de rusinat e, apoi isi
uneste buzele cu ale mele. Din instinct, zambesc de indata ce ii simt limba, iar el se
indeparteaza brusc, tinandu-si mana la gura.
-Razi de mine... a spus el, vizibil deranjat de reactia mea.
-Nu, nu fac asta, rostesc eu, inca zambind usor multumit. 
Nu am de gand sa il las sa scape atat de usor, asa ca ii fac semn pentru a se apropia, apoi ii
spun sa continuie, lucru pe care il face, insa putin mai neincrezator decat inainte. Ce poate fi
mai bine decat un Strif' care preia initiativa? (putin obligat ce-i drept...). Ma simt de parca as
da dracului orice interviu, motiv pentru care si intind papadia pe suprafata moale a patului,
fara a-i lasa gura libera, chiar daca, la un moment dat, chiar incearca sa spuna ceva, sa se
opuna. 
-Ai avut o sansa sa scapi, cand ti-am dat drumul... Ai irosit-o, am spus eu, dezlipindu-mi buzele
de ale lui, dandu-i voie sa respire.
-Du-te dracu'! Ti-am spus sa termini cu asta! Avem interviu!
-Mai asculta si tu oamenii, dragul meu prieten, replica o voce din pragul usii, care pare a fi a
lui Romeo.
-Ce momente de cacat iti gasesti si tu, amice... Revino maine, poate am chef sa vin! am spus
eu, intorcandu-mi privirea spre Strify care are o expresie crispata.
-Sa stii ca nu am de gand sa ma misc de aici pana nu il lasi in pace, si iti misti fesele spre
camera ta! Nu pierdem alt inteviu din cauza idioteniei tale!
La dracu! Romeo nu mai stie decat sa ma enerveze! M-am ridicat de pe Strify, iesind in viteza
pe langa Romeo, insa nu inainte de a-i arunca niste "cuvinte de dulce". Abia ce pasesc in
camera mea, realizez ca nu am tricoul pe mine, amintindu-mi ca aseara, in timp ce papadia
dormea, am scapat de el, fiindu-mi prea cald. Zambesc in sinea mea gandindu-ma la ce lucruri
perverse ar putea face Strify cu el, apoi imi imprastii toate acele idei, axandu-ma pe altceva:
pregatirea pentru tampenia aceea de interviu.