Lupta creştinului

de Bodin Florin Ciprian

Aşa cum scrie şi în Cuvântul DOMNULUI Dumnezeu, în Sfintele Scripturi, oamenii s-au confruntat încă
de la începutul creaţiei cu Satana. Acest vrăşmaş se împotriveşte lucrării lui Dumnezeu din care cel mai
important momentan este omul.
Cine este acest şarpe a cărui ocrotitor este Heruvimul1 ce păzea grădina plantată de Dumnezeu în Eden ?
În cartea facerii este scris că şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe cari le făcuse Domnul
Dumnezeu (Geneza 3:1). Aşadar este o specie dintre fiarele făcute de Dumnezeu.
Cuvântul „şarpe” folosit aici nu se referă literar la forma unui animal care trăieşte în locuri mlăştinoase din
apropierea râurilor, lacurilor şi bălţilor cum e şarpele ori broasca, ci cuvântul pentru şarpe în limba ebraică
este ‫„ נחש‬NÂCHAŞ”. Ca substantiv "NÂCHAŞ "înseamnă şarpe, ca verb "NÂCHAŞ" înseamnă 'A Păcăli'
(şiret, viclean). Rădăcina Cuvântului "NÂCHAŞ" este în termenul Asirian "NEŞU" (înşela) iar rădăcina
cuvântului "NEŞU" înseamnă "SUBSTITUIRE" sau "Schimbare a Formei".
Şarpele avea capacitate să vorbească cu Eva şi să urmărească ce îi zicea Dumnezeu, şi avea după blestem
capacitate să mănânce ţărână (cu ce nu se poate hrănii omul) şi să se târască; - Geneza 3:14;
Şarpele are capacitatea să se reproducă, seminţiei şarpelui i s-a dat autoritate asupra călcâiului femeii
care se ştie că e foarte sensibil la "gâdilat" (adică la himisme). - Geneza 3:15; Numele patronului
(căpeteniei) şarpelui îl găsim în cartea lui Enoh.
Este o luptă continuă în care credincioşii celui trimis de Dumnezeu au primit autoritate ‚peste şerpi şi
peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului”. - Luca 10:19; Dacă la început din zilele lui Enoh
până în zilele profetului Zaharia, Dumnezeu îşi alegea profeţi prin care să le vorbească oamenilor, din
zilele lui Ioan Botezătorul, cei chemaţi de Dumnezeu ca lucrători sunt emisarii, de la apostoli la
prooroci, bătrâni (preoţi ori prezbiteri), misionari (păstori ori episcopi). Lucrătorii pot ajuta chiar şi
persoane necredincioase grav afectate, cum au făcut şi apostolii mustrând duhurile rele în Numele lui
Iisus Ḥristos cu autoritate.
În a doua carte a doctorului Luca, este relatat un astfel de caz. După ce în Filipi2 s-a botezat o femeie
credincioasă din cetatea Tiatirelor3, apostolul Pavel a fost invitat de cei din casa ei ca să facă o adunare de
rugăciune.
Astfel doctorul relatează: Dar odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care
avea duh pitonicesc4 şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind.
Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând:
Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii.
Şi aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului:
În numele lui Iisus Ḥristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit. – Fapte 16:16-18;
Credincioşii trebuie să se împotrivească Diavolului şi acesta va fugi de la ei. – Efeseni 6:11; Iacov 4:7;
Ei pot avea probleme datorită faptului că odată cei au ales să fie de partea lui Dumnezeu şi a Domnului
Iisus Ḥristos, spiritele rele nu vor fi mulţumite de acest lucru. De asemenea aceste spirite se pot lega de
anumite păcate din viaţa credinciosului pe care acesta le-a făcut înainte de botezul în apă sau în unele
cazuri înainte de predarea şi dedicarea la Dumnezeu.
Acest material se adresează credincioşilor care se confruntă cu probleme de atacuri din partea puterii
Satanei care lucrează în acest veac prin duhurile rele şi prin fii fărădelegii, cât şi credincioşilor care ar
putea ajuta pe cei cu probleme, prezentând la început noţiuni introductive iar apoi propune soluţii pentru

1
Heruvimul ocrotitor este descris ca păzitor al muntelui lui Dumnezeu în paralelă cu păzitorul Edenului, de către
profetul Ezechiel în cap. 28:13-18.
2
în greacă: Φίλιπποι, localitatea tracică a izvoarelor Κρηνἱδες ori „Chrenides”, re-denumită după regele Filip II, tatăl
lui Alexandru Makedon;
3
în greacă: Θυάτειρα ori „Thyatira” o cetate situată lângă localitatea turcă Akhisar „castelul alb”, unde mai târziu s-a
format biserica Apostolului Ioan cu acelaşi nume, la circa 80 km de marea Mediteraniană;
4
Πυθων = PUTHON (numele regiunii unde era faimosul oracol Delphi); un Piton, un şarpe, (aici numele zeităţii în
analogie cu divinitatea), ori şarpele Python peste care are stăpânire zeitatea Olimpică: Apollo, 'AΠΌΛΛΩΝ—APÓLLŌN
ori 'AΠΈΛΛΩΝ—APELLŌN
1
cei care sunt afectaţi în urma implicării lor în lupta spirituală sau sunt victime ale unor practici orientale,
vrăjitorii, spiritism, atacuri demonice, posedări la anumite nivele sau totale.
Printre primele lucrări ale Domnului Iisus a fost eliberarea persoanelor posedate de demoni, şi din lucrarea
Lui şi a ucenicilor Săi reiese că bolile de diferite feluri au fost provocare de posedări şi atacuri demonice la
diferite nivele şi scrie că “din mulţi ieşeau demoni”.
Materialul are la bază în primul rând experienţa proprie în acest domeniu, apoi alte materiale de acelaşi
subiect şi se încercă să se argumenteze biblic.
(Pentru discuţii în legătură cu subiectele din acest material vă rog să mă contactaţi mai întâi prin email la:
orynider@rdslink.ro )
1. A. Despre fiinţele vii
În funcţie de domeniul în care trăiesc fiinţele vii se clasifică în două mari categorii şi anume fiinţe
materiale şi fiinţe duhovniceşti deşi nu se poate spune exact de unde şi până unde e spirit sau materie. Din
alt punct de vedere ele mai pot fi şi inferioare sau superioare.
Fiinţele superioare sunt alcătuite din:
- trup fizic - este bine delimitat - care la rândul lui poate fi trup material şi trup spiritual;
- prezenţă (înveliş spiritual, ori forţa activa) care este o prelungire în domeniul spiritual al trupului fizic
material sau spiritual care se extinde în afara lui şi poate fi concentrată sau radiantă.
Trupul material pe Pământ este pe bază de carbon şi are la bază celulele formate din nucleul cu cele două
acid-uri nucleice AND şi ARN, celule ce formează la fiinţele superioare organele interne şi principalele
sisteme (nervos, osos, muscular, respirator, sanguin etc.). Mamiferele au trupul asemănător cu trupul
material al omului la care celulele ard zaharuri, grăsimi, proteine, enzime vitamine etc. cu oxigenul care
este transportat de sânge prin plămâni. Din procesul de ardere rezultă căldură şi energie care este diferită în
densitate la fiecare tip de celulă sau organ. Energia din toate celulele unui trup formează forţa vitală a
trupului care dacă este atacată se poate produce îmbolnăvirea şi îmbătrânirea. Atât forţa vitală cât şi
căldura sunt extinse chiar şi în exteriorul trupului material formând o zonă cunoscută sub denumirea de
aură şi are rol asemănător epidermei, de protecţie.
Trupul spiritual al fiinţelor duhovniceşti superioare este compatibil cu trupul material al omului fiecare
element având un corespondent în domeniul spiritual existând posibilitatea de metamorfoză.
Forţa vitală nu are o formă şi mărime fixă fiind o prelungire în domeniul spiritual al trupului care este
asemănător cu învelişul de electroni ai unui atom care orbitează în jurul nucleului dar sunt de altă natură
decât nucleul, cu câmpul electro-magnetic emis de Pământ ori cu atmosfera acestuia. În mod asemănător
cum prin câmpul magnetic al planetei noastre se pot transmite unde radio-tv adică informaţii tot aşa prin
câmpul spiritual se pot transmite şi recepţiona stări, sentimente, informaţii, viziuni, gânduri, ..., şi este mult
mai puternic când este în legătură cu o fiinţă duhovnicească în sens bun sau în sens rău.
Aceste informaţii de mai sus nu sunt importante pentru creştin doar ca fapt divers căci noi trebuie să
luptăm prin credinţă cu ajutorul îngerilor care vin de la Dumnezeu şi nu trebuie să folosim metodele
spiritelor rele deoarece acestea provin de la ele adică din prezenţa lor rea şi astfel pas cu pas ne pot
controla tot mai mult şi se pot juca cu oamenii. Creştinii trebuie să lupte prin credinţă, prin încredere în
Marele Judecător lăsând Spiritul Sfânt să lucreze.
1. B. Clasificarea modurilor de interacţiune intre fiinţe şi cu mediul
Interacţiunea, orientarea şi comunicarea se face prin metode de scanare adică prin emiterea şi recepţionarea
unor unde precum şi prin metode de contact direct.
Unde cunoscute prin care fiinţele vii pot interacţiona:
Undele: Mecanice Sonore Ultrasunete Electro- Vizuale Celebrare
magnetice (şi microunde)
Simţul: tactil auzul auzul inductiv văzul procesarea
Exempl cutremure sunete ultrasunete electrizare lumina gândirea
u
Organe: mâinile urechile urechile părul şi c.n. ochii creierul
Fiinţe: om balenă liliac porumbei vulturul delfinul
Unde: c. n. - este centrul nervos;
2
În ziua de astăzi există oameni care pot să-şi dezvolte mai mult anumite simţuri de care nu se ştia până
acum că există învăţând să folosească simţurile din tabelul de mai sus şi din tabelul de mai jos dar şi să
folosească noi metode de comunicare prin tehnologiile noi care s-au descoperit in secolul XX.
Metodele de contact mai cunoscute sunt:
Simţul: mirosul gustul pipăitul contactul durerea arsul
Organe: nas gura pielea s. n. s. n. s. n.
fiinţe câine om om om om om
Unde: s. n. - este sistemul nervos;
1. C. Sensurile cuvântului “spirit” în Scripturi
Cuvântul duh sau spirit are în general următoarele sensuri:
a. Fiinţe spirituale, ca Dumnezeu (Ioan 4:24), ca Iisus (1Corinteni 15:45,47), ca îngerii (1Împăraţi
22:19-21; Evrei 1:7,14), chiar credincioşii care vor merge în cer la venirea Domnului vor fi duhuri,
având trupuri spirituale (1Corinteni 15:44; Evrei 12:23), cuvântul duh se mai poate referi la duhurile
rele care sunt demonii (Luca 9:42).
b. Câmp spiritual sau scut, forţă de diferite tipuri şi cu manifestări diferite, ca de pildă: forţă fizică
(Judecători 14:6,19; Daniel 10:17), forţă emoţională, elan, curaj (Iosua 2:11), forţă intelectuală (Iov
20:2,3; Proverbe 20:27), uimire profundă (1 Împăraţi 10:5), mentalitate sau forţă de impulsie, indicând
un mod de gândire fie bun (Efeseni 4:23,24), fie rău (Efeseni 2:1-3), mânie (Judecători 8:3).
c. Duhul omului se poate referi la suflarea de viaţă care îl ţine în viaţă (Geneza 8:22; Isaia 2:22; Luca
8:55), sau la omul ascuns al inimii, adică la manifestarea personalităţii omului, la intelectul, gândirea şi
sentimentele lui (Psalmul 32:2; 77:6; 143:4; Isaia 66:2; Matei 26:41; Ioan 13:21; Fapte 18:25;
1Corinteni 2:11; 2Corinteni 7:1).
d. Duhul Sfânt care se referă la manifestarea personalităţii şi a puterii lui Dumnezeu, în toate
manifestările de putere fizică, de putere intelectuală şi sentimentală, de aceea Duhul Sfânt este Duhul
lui Dumnezeu (Romani 8:14), adică emanaţia fiinţei lui, care are în ea amprenta şi caracterul lui
Dumnezeu, deci este sămânţa lui (1Ioan 3:9), dar este şi Duhul lui Ḥristos (Romani 8:9, 14), sau al
Fiului (Galateni 4:6), căci este trimis prin El şi acesta se manifestă în multe feluri, de exemplu prin:
Duhul Slavei (1Petru 4:14), Duhul Adevărului (Ioan 14:17), Duhul Sfinţeniei (Evrei 9:4), Mângâietorul
(Ioan 14:26), Duh de viaţa (Ioan 6:63; Romani 8:2; 2Corinteni 3:6), Duh de chibzuinţă, de putere, de
dragoste (2Timotei 1:7), de înţelepciune, de pricepere, de sfat, de tărie, de cunoştinţă, de frica de
DOMNUL (Isaia 11:2), Duh de bucurie sau veselie (Psalmul 45:7; Isaia 61:3), Duh de înfiere (Romani
8:15), de îndurare şi rugăciune (Zaharia 12:10), Duh profetic (Apocalipsa 19:10), Duhul judecaţii şi al
arderii (Isaia 4:4), Duh de descoperire (Efeseni 1:17), Duh de credinţă (2Corinteni 4:13) şi se manifesta
sub forma a 7 Duhuri care sunt cei 7 ochi ai mielului (Apocalipsa 1:4; 3:1; 4:5; 5:6).
e. Duhul lui Satan, căci după cum Dumnezeu are un duh, tot aşa şi Satan, şi acesta se manifestă sub forma:
Duhului lumii (1Corinteni 2:12; Efeseni 2:1-3), Duhul lui Anticrist (1Ioan 4:1-3), Duh de minciună sau
de rătăcire (1Ioan 4;6), Duh de ghicire (Fapte 16:16), Duh de frică, de robie (Romani 8:15; 2Timotei
1:7), etc.
2. Compatibilitatea dintre fiinţele spirituale şi fiinţele materiale
Biblia relatează cum unele duhuri, în calitate de mesageri ai lui Dumnezeu, adică îngeri, ori s-au
materializat putând fii văzute de mai multe persoane, ori au permis unor oameni credincioşi să le vadă
slava sub forma unei lumini ori viziuni caz în care nu toate persoanele prezente le puteau vedea. Biblia mai
relatează că acele duhuri care abuzaseră de capacităţile cu care au fost înzestrate au fost pedepsite fiind
legate în lanţuri spirituale şi astfel fiind private de capacitatea de a se materializa într-un trup fizic material
(Iuda 6; Geneza 6:1-4). Deci trupul spiritual nu numai că e compatibil dar şi poate fi convertit în trup
material dar pentru o categorie de oameni e valabil şi invers deoarece există pentru cei botezaţi cu Duh
Sfânt promisiunea învierii trupurilor muritoare în mod similar învierii lui Iisus Ḥristos adică într-un trup
spiritual care avea posibilitatea materializării. (Romani 8:11; Luca 24:3; Ioan 20:17; Luca 24:41-43)
Şi apostolul Pavel tratează de mai multe ori acest subiect de exemplu în prima epistolă către Corinteni
spune: “Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din
ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi
schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în ne-putrezire , şi
3
trupul acesta muritor sa se îmbrace in nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în ne-
putrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este
scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă.”
Chiar şi trupurile celor care vor avea parte de a doua înviere vor fi restabilite pentru judecată deoarece dacă
aceşti morţi ar exista undeva ca spirite sau dacă li sar crea trupuri noi ar fi un nonsens să se scrie că marea
va da înapoi pe morţii din ea. (Apocalipsa 20:13) Totuşi în scripturi singurul despre care se poate spune
sigur că a devenit spiritual din material este domnul nostru Iisus Ḥristos. O transformare parţială a trupului
şi a minţii chiar pe o perioadă scurtă de timp reprezintă un pericol mare deoarece anumite capacităţi
instinctualele se pot schimba şi astfel pot apărea anumite simptoame asemănătoare cu di-funcţiuni ale
minţii sau cu un sistem nervos obosit care chiar pot fi reale în cazul atacurilor demonice mai ales dacă
omul intră intr-o stare de depresie in loc să fie fericit că este de partea Dumnezeului Preaînalt.
Conform Psalmului 91 ar trebui să ne bucurăm de ocrotirea lui Dumnezeu mai ales acum când am primit
autoritate în numele lui Iisus Ḥristos. (Marcu 16:17)
Prin capacitate eu înţeleg de exemplu că majoritatea oamenilor au capacitatea de a merge cu bicicleta dar
nu totuşi au abilitatea sau posibilitatea să o facă din diferite motive. Abilitatea pe care toţi oamenii o au
indiferent dacă o activează sau nu este acea a unui nivel la care se gândesc folosind o voce interioară în
mintea omului care îl ajută pe om să studieze sau să citească. Există mai multe trepte de gândire pe care
oamenii care le place să despice firul în patru le pot descoperii analizându-şi singuri gândirea cu scopul să
vadă care este izvorul anumitor gânduri, acestea îl pot ajuta pe un om asupra gândirii căruia au pus
stăpânire spiritele rele să rămână conştient undeva la un nivel mai superior şi să se poată auto-elibera până
la un nivel la care să poată striga către Dumnezeu.
Se presupune că oamenii înainte se puteau înţelege chiar dacă aveau dialecte diferite, cu ajutorul
gândurilor din domeniul spiritual dar s-a pierdut din punct de vedere uman odată cu încurcarea limbilor la
Turnul Babel. - Geneza 11;
3. Cazuri ipotetice in care duhuri rele atacă un om
Îngerii nu şi-au pierdut capacitatea de a înţelege toate limbile, ci dimpotrivă ele urmăresc ce e dincolo de
gânduri şi astfel se pot înţelege între ei. Deosebirea duhurilor, chiar dacă nu sunt vizibile, poate fi făcută cu
uşurinţă mai ales de creştinii care au stat în mod conştient cel puţin odată în prezenţa Duhului Sfânt. (Evrei
5:14) Problema apare în cazul duhurilor rele care uneori preferă să stea ascunse folosind adesea identităţi
false şi preferă să nu-şi dărâme acoperirea.
În cazuri extreme când trupul unei persoane se află în interferenţă cu câmpul spiritual al unui demon sau
când trupul spiritual al demonului ocupă acelaşi loc din spaţiu şi timp cu trupul omului, persoana
respectivă ori cei din jur dacă au experienţă vor putea identifica demonul însă ar putea fi prea târziu pentru
că acesta ar putea să-l afecteze pe omul acela.
Omul prin credinţă, rugăciuni şi o viaţă fidelă principiilor lui Dumnezeu poate să-şi mărească sfera de
acţiune a câmpului spiritual caz în care la interferenţa celor două câmpuri într-o zonă marginală departe
de trupuri, cele două fiinţe să-şi simtă prezenţa reciproc.
Există trei scenarii în acest caz:
a. Demonul poate crede că omul e botezat cu Sfânt Duh şi se descurajează plecând;
b. Demonul îl cunoaşte pe om (fiecare om are un demon care îl supraveghează mai mult) şi analizând
noua problemă apărută merge să cheme întăriri;
c. Demonul caută un punct slab al omului (de obicei comunicând cu alţi demoni) şi continuă atacul
încercând toate armele de care dispune, caz în care omul are o şansă să împiedice influenţa demonului doar
dacă se roagă Tatălui Ceresc să-l umple cu Duh Sfânt. Dacă demonul este slab ar putea să îl deranjeze
chiar închinarea în sine, o cântare de laudă dedicată lui Dumnezeu ori lui Iisus Ḥristos etc.
Cazul ideal (la un atac) ar fi dacă omul este deja dedicat şi botezat în primul rând deoarece scutul spiritual
creşte în acest caz mult mai mult (în funcţie de maturitatea spirituală a creştinului) demonii vor vedea de
departe autoritatea unui credincios şi se vor sfătui să-l dezarmeze, pângărească, ş.a. (se pot porunci în
numele lui Iisus Ḥristos demonilor sau pot să ceară lui Dumnezeu săi lege în lanţuri.)
Însă chiar dacă în om există duh sfânt doar ca sămânţă, esenţă acesta îl poate învăţa pe om ce să facă sau
poate chiar să cheme ca ajutor un duh de lumină care să scoată demonul la prima tentativă înainte să
producă efecte ireversibile (cu urmări acute).
4
Dacă un om este umplut de mai multe ori cu Duh Sfânt dar tot zădărniceşte să facă pasul botezului în apă
pot apărea următoarele situaţii:
- Iisus Ḥristos sa-l boteze cu Duh Sfânt - cel mai fericit caz;
- Să se desemneze din cer un duh ocrotitor care să intervină în cazul unui atac;
- Dacă omul este implicat în organizarea de acţiuni spirituale (cercuri de rugăciune şi mijlocire)
demonii ar putea să se simtă ameninţaţi dacă au autoritate peste acel teritoriu şi pot încerca să împiedice
botezul acestuia formând alianţe între ei şi atacând chiar şi pe acei candidaţi care ar putea face botezul.
Acest caz din urmă în care un grup de demoni atacă un grup de creştini care conţine şi persoane botezate se
numeşte război spiritual, în care pot fi implicaţi vrăjitori şi membrii din diferite secte satanice care sunt
împotriva creştinilor, şi poate dura ani de zile fiind în joc uneori treziri spirituale într-un oraş întreg sau
chiar ţară şi poate avea ca urmare una din următoarele deznodăminte:
- descurajarea creştinilor şi desfiinţarea sau decimarea bisericii lor;
- legarea de Dumnezeu a căpeteniei demonice a oraşului în care este biserica. Astfel fără căpetenii,
demonii nu vor mai avea efect asupra creştinilor maturi deznodământul depinzând de ei;
- demonii pot influenţa oamenii necredincioşi din oraş să devină tot mai răi crescând criminalitatea şi
violenţa. În cazuri similare cei puţin credincioşi trec de partea creştinilor realizându-se pe de o parte trezire
pe de alta două tabere aflate în extreme.
În acest caz in oraş pot exista vrăjitori, demonizaţi etc. iar creştinii trebuie ca înainte să acţioneze să
identifice persoanele (sau „cuibul de viespi”) la care nu vor să renunţe demonii şi să se roage pentru ele.
- persoanele din cercul de rugăciune să fie afectate din punct de vedere medical şi astfel în aceiaşi
perioadă de timp să sufere de diferite afecţiuni fizice sau psihologice precum şi descurajări de a participa la
programele creştine.
În orice caz o singură persoană mai ales ne-botezată nu poate purta singură un război spiritual o perioadă
lungă de timp, deoarece trupul uman are nevoie de odihnă şi somn. Dacă este lăsată singură în luptă i se
pot provoca răni grave psihologice, fizice şi spirituale existând totuşi posibilitatea ca persoana să înveţe să
se apere chiar şi în somn şi astfel să reziste. Dacă un om necredincios este atacat de spirite, acestea pot
intra cu uşurinţă în acel om chiar dacă sunt spirite slabe cum sunt duhurile viciilor care vin de obicei dacă
sunt invitate fie direct de omul respectiv prin repetarea unor curiozităţi, fie de un duh de mândrie care îl are
deja acel om (duhul de mândrie se aliază cel mai des cu viciile) fie de un duh de mândrie care este în una
sau mai multe persoane din anturajul acestui om şi îl provoacă prin intermediul anturajului să nu se lase
mai prejos decât cei din anturaj adică la mândrie şi vicii.
Un alt pericol reprezintă yoga însă creştinii nu practică yoga existând cazuri când practică exerciţii din
discipline mai periculoase înrudite cu yoga (care este greşită mai ales din cauza doctrinelor) cum sunt:
Vindecarea cu bio-energie şi Meditaţia transcendentală. Simpla circulaţie a forţei vitale nu este însă un
pericol deoarece această circulaţie are loc în mod natural în procesul de auto-vindecare al trupului uman şi
nici nu este sănătos ca ea să fie oprită complect.
Vindecarea prin bio-energie este periculoasă deoarece pentru a vindeca pe cineva trebuie să acumulezi în
propriul tău trup o cantitate mare de forţă vitală care este un drog pe de o parte, apoi devii o ţintă sigură a
demonilor care de când au căzut în dizgraţie fiind deconectaţi de la Duhul Sfânt se hrănesc cu aşa ceva
pentru a devenii mai puternici şi pentru aşi mării câmpul spiritual. Pe de altă parte îngerii buni îi pot uneori
întări pe oamenii cu prezenţa lor cum a fost în cazul lui Daniel şi în cazul Domnului Iisus în grădina
Gheţimani.
Meditaţia transcendentală este o disciplină care este periculoasă chiar dacă este practicată în afara
contextului oriental ci doar exerciţiile în sine deoarece se bazează pe oprirea majorităţii gândurilor,
blocarea controlului minţii asupra corpului, blocarea tuturor instinctelor şi căilor de interacţiune cu mediul
înconjurător; cea ce înseamnă că practicantul va rămâne fără nici un fel de apărare nu numai contra unui
atac demonic ci şi în faţa unui eventual cutremur, trupul fiind ca mort în unele cazuri deoarece relaxarea e
atât de mare încât unele organe intră şi ele în repaus total. Relaxarea minţii se produce printr-o incantaţie
care este de obicei repetarea în minte la nesfârşit al unui cuvânt sau pereche de cuvinte care poate atrage
curiozitatea demonilor şi posibile dereglări ale capacităţii creierului.
Chiar dacă transferul de energie, armonizarea ei şi scanarea mediului înconjurător cu ajutorul centrelor, de
exemplu din palme sau vizualizarea unor duhuri poate fi făcută de un om fără a avea legături cu practicile
orientale totuşi demonii pot păcălii oamenii contrafăcând aceste lucrări foarte uşor mai ales că ele au prea
5
puţine baze biblice. Un exemplu de contrafacere este dacă la scanarea (palparea) cu ajutorul palmelor a
aerului se simte o diferenţă de temperatură ne-justificată făcând acest lucru în mod repetat deoarece
duhurile din lumea spirituală nu pot influenţa omul doar prin intermediul minţii iar o detectare reale a unei
prezenţe nu produce modificări de temperatură asupra mediului sau circulaţiei periferice la fiinţele
materiale. Totuşi acestea pot „minţii” simţurile oamenilor pentru a le putea controla şi pentru a le induce în
eroare.
1. Interacţiuni
Dacă un om (de exemplu un creştin) este capabil prin credinţă să vadă dar mai ales să comunice cu
duhurile el trebuie să se împotrivească dorinţei de a le răspunde deoarece prin comunicare ele pătrund în
gândurile omului pentru a ataca acea persoană mai ales dacă nu e botezată cu Duh Sfânt ori în apă. Totuşi
în cazul oamenilor credincioşi demonii se asociază cu oameni pe care îi păcălesc că au puteri para-normale
sau pur şi simplu prin oamenii slabi care cedează mintal la orice impuls demonic putând astfel să facă rău
în special copiilor lui Dumnezeu care nu au făcut botezul în apă sau nu l-au făcut corect. (Fapte 2:38)
În al treilea rând şi cel mai important e ca creştinul oricât ar fi de matur să nu se laude cu capacităţile pe
care le are deoarece Dumnezeu nu va susţine un lăudăros, iar dacă se scapă e important să-şi mărturisească
imediat păcatul şi să se smerească deoarece s-a lăsat influenţat de un duh de mândrie (trebuie să ia o
decizie în acest sens sub călăuzirea Duhului Sfânt).
Metoda cea mai biblică de vizualizare a duhurilor luminii adică a îngerilor este aceia când chiar ei se arată
oamenilor ori se transformă sau se arată ca vedenie. Totuşi metoda prin care putem vedea un duh în starea
lui spirituală este văzând slava lui Dumnezeu cu care este îmbrăcat şi se face prin credinţă şi sfinţenie.
Oamenii care au credinţă au şanse să poată vizualiza şi duhurile aflate la o distanţă mică (fără a simţi
diferenţe de temperatură sau de altă natură materială adică nu prin concentrare care e metodă demonică).
- duhurile care au transparenţă ca apa limpede sunt duhuri sfinte sau îngeri (tot ceea ce priveşti prin ele
este pozitiv);
- duhurile care au o transparenţă puţin întunecată spre gri sunt demoni (tot ceea ce priveşti prin ele este
negativ) .
Însă duhurile se pot manifesta şi în alte forme cum sunt:
- sub formă de vârtejuri, vânturi sau flăcări de foc (Zaharia 6:5; Psalmi 104:4; Evrei 1:7; Exod 3:2);
- sub formă de stele (Apocalipsa 1:20), există atât îngeri puternici cât şi draci mici cât insectele, care
pulsează;
- sub forma unor nori de diferite dimensiuni, de la duhurile îngerilor care se ascund în norii pe care îi
întind ori dizolvă la duhurile mici de draci care se pulverizează sub formă de jet de aer la nivelul minţii
omului, şi care uneori pot reprezenta arme spirituale ale acestora.
Aceste manifestări sunt diferite şi din cauza existenţei mai multor „stări de agregare” şi în domeniul
spiritual care poate fi privit şi ca o reflectare a domeniului material sau invers.
O măsură extremă a demonilor este aceia să vă contacteze sau să vă facă conştienţi de prezenţa lor.
Dar cei credincioşi sunt făcuţi conştienţi de Sfântul Duh sau de un înger al lui Dumnezeu.
Ca exemplu de motiv ar fi dacă ai vecini necredincioşi sau puţin credincioşi care ajung sub influenţa lor
poate chiar posedaţi de unele duhuri mai ales în cazul unor vicii (aviz celor ce locuiesc la bloc) sau vecini
vrăjitori şi ghicitori care caută în cărţi de tarod şi cafea. Legiunile de demoni se pot folosi de cei din
apartamentele vecinilor tăi pe care să-I indispună şi să-i deranjeze când credincioşii din vecini ascultă
muzică creştină. Să-I întărâte la rugăciunile tale mai ales dacă te rogi cu mai mulţi fraţi, şi astfel de
disperare că nu găsesc nici o cale să vă îndepărteze de credinţă şi de fraţii şi credincioşii care vă sprijină să
recurgă la măsuri extreme influenţai de demoni şi nu neapărat tot timpul în mod conştient. Duhurile rele
pot minţi că sunt oameni, sau vrăjitorii îşi pot propaga vocea prin duhuri la distanţe mari, dându-se drept
oameni care locuiesc în apropiere şi mai ales oameni care au apelat la ei.
- Problema este că dacă ei sunt cei ce au luat legătura cu dumneavoastră şi nu aveţi credinţă atunci
trebuie să apelaţi la fraţii lucrători, să vă rugaţi dacă puteţi şi să închideţi dumneavoastră acel canal de
comunicare care poate fi închis şi prin administrarea de anumite medicamente care scad din potenţialul
mintal pe care omul îl foloseşte şi omul se poate odihni atât fizic cât şi intelectual, iar alte medicamente pot
întării puterea de concentrare. Dar medicamentele trebuie luate doar în cazul în care e voia lui Dumnezeu.

6
- Probabil aţi văzut prin filme cazuri în care personajele ştiau că în cameră este un emiţător prin care îi
ascultă serviciile secrete şi astfel personajele respective au pus bandă înregistrată cu o discuţie înregistrată
pentru a induce în eroare pe cei ce ascultau. Prin ascultarea de muzică după voia lui Dumnezeu şi prin
îndreptarea atenţiei la acesta şi nu la alte probleme din jur se poate rupe legătura cu demonii total sau
parţial având în vedere că aceştia au experienţă de mii de ani în acest domeniu. Este bine ca să ignorăm
ceea ce auzim şi să ne apărăm prin rugăciuni şi mustrări de duhurile rele în cazul când acestea fac zgomote
prin care atrag atenţia cu scopul de a studia gândirea omului.
- Dintre păcălelile pe care o pot face demonii una este aceia să se de-a drept oameni cu capacităţi
superioare, mai ales că există unii care sunt unele secte care sunt amăgiţi că sunt mai superiori, şi să-ţi
ceară să te alături lor şi astfel ei putând să-ţi pună condiţii pentru a face asta, condiţii care implică
lepădarea de credinţă. O altă păcăleală este să se dea drept persoane decedate dacă persoana respectivă
crede că persoanele decedate mai sunt conştiente după moarte. Însă trebuie înţeles că morţii rămân morţi
până la înviere, că Fiul Omului îşi va aduna slujitorii din cele patru vânturi care bat (deasupra) pe pământ,
aşa cum spunea Domnul, dacă nu ar fi aşa nu ar mai fi nevoie de înviere. - Gen. 3:19; Ecl. 9:5,10.
Omenii în prezent au obiceiul să vorbească, să repete ori să citească folosind o voce virtuală interioară
(adică în gând, în cugetul său) s-au să-şi aducă aminte ce au vorbit cu alţii retrăind acele momente.
Duhurile rele odată ce au stabilit o legătură cu mintea omului se pot folosi de această voce interioară
pentru a şti tot ce gândeşte omul. Este important ca mintea să fie odihnită, ca omul să fie în orice situaţie
liniştit, şi că la odihna minţii nu se ajunge prin odihnă fizică.
1. Simptoame ale atacurilor demonice şi combaterea lor
Dacă un om se află în prezenţa unui duh atunci el este influenţat şi inspirat de acesta. Dacă duhul este de
rugăciune iar omul doarme nu se ştie ce va visa, dar dacă omul se roagă va avea o inspiraţie mai mare
decât de obicei fără a se folosi prea mult de raţiune. Dar dacă un om se află în câmpul spiritual al unui
demon, acesta va avea influenţă negativă asupra omului. Dacă mai mulţi oameni sunt într-o încăpere unde
există o presiune creată de mai multe duhuri nu toţi vor fi afectaţi în aceeaşi măsură iar unii chiar dacă vor
fi influenţaţi nu vor observa.
Aşa cum am arătat înainte mijloacele prin care oamenii pot detecta prezenţa ori activitatea duhurilor sunt
cu ajutorul puterii demonice cum fac religiile orientale, spiritiştii şi văjitorii, şi metode de la Dumnezeu.
Metode biblice:
- prin permitere când se arată fără a se folosi de mintea omului ori se transformă; (bună)
- prin credinţă sau sfinţenie văzând slava lui Dumnezeu cu care este îmbrăcat acel duh; (bună)
- prin discernământ primit în dar şi prin exerciţiu cu ajutorul Duhului Sfânt (1Corinteni 12:10; Evrei
5:14); (bună)
metode periculoase:
- prin capacitate de vizualizare a duhurilor folosind prezenţa lor; (malefică)
- prin influenţă cu ajutorul centrelor energetice (de obicei cu palmele ori abdomenul); (malefică)
- prin auzire cu „urechile minţii” dobândită - cultivată; (malefică)
- prin vorbire a acestora prin intermediul unor oameni posedaţi; (dacă cel care aude are credinţă nu e
afectat)
Dacă activitatea demonică în jurul unui om sau în jurul unui grup de oameni se repetă cu intensitate şi
amplitudine mare ea se numeşte atac demonic.
Acest atac demonic se poate observa prin contradicţii la nivelul minţii şi lupte interioare, prin dureri fizice
şi boli când demonii au deja acces la mintea omului şi îi dărâmă siguranţa credinţei şi mai rău prin auzirea
vocilor demonilor în mod conştient. Acestea din urmă au loc mai ales când creştinul s-a împotrivit
diavolului cu atacurile iniţiale inconştiente omului la nivelul minţii prin care Satan şi duhurile rele au
încercat să îl ispitească cu obiceiuri lumeşti şi deja a eliminat din viaţa lui aproape toate păcatele de care a
fost conştient. Gândurile rele vin de la Satan care seamănă sămânţa păcatului în mintea omului. Dacă omul
este un copil al lui Dumnezeu această sămânţă a lui Satan nu prinde rădăcini.
Lupta pentru eliberare şi păstrarea eliberării e abia în toi când creştinul a eliminat toate păcatele din viaţa
lui şi e mult mai greu să păstreze tot ce are şi să continue pe cale. Diavolul poate să atace creştinul nu tot
timpul doar la nivelul minţii ci poate şi să creeze împrejurări de aşa natură încât acesta să cadă în păcat.

7
Noi trebuie să credem cuvântul care zice că dacă ne împotrivim Diavolului el va pleca de la noi. Iar când
ne atacă fizic tot prin mintea noastră o face adică prin minciuna lui că suntem bolnavi iar noi trebuie să
avem siguranţa credinţei că nu ne poate face nimic şi să ne încredem în Marele Judecător.
Dacă creştinul are o relaţie bună cu Creatorul, proclamă Numele Divin, în timp ce munceşte aduce laude
Tatălui ceresc şi se roagă regulat, Dumnezeu poate pune o prezenţă statornică în el, care îl va apăra şi
proteja de eventuale atacuri din partea celui rău iar dacă se va îmbolnăvii din neglijenţă vindecarea se va
produce mult mai rapid.
Simptoamele principale ale unui atac demonic sunt:
a. Psihice
1. Emoţii şi atitudini rele contrare propriei voinţe cărora persoana se poate opune dacă vrea şi este
conştientă de ele (mândrie, răzbunare, frică, tensiune, nerăbdare);
2. Apucături şi ticuri nervoase;
3. Tentaţia unor vicii cărora se poate opune greu (mâncat excesiv, alcool, droguri, ţigări, sex);
4. Manifestări interioare neobişnuite (care nu ar exista în mod normal) în prezenţa unei persoane de sex
opus pe care le exteriorizează ori le controlează;
5. Nu este atent când o persoană vorbeşte cu el;
6. Schimbarea programului de somn din cauza unor dereglări mintale;
a. Fizice
1. Dereglări în vorbire nenaturale;
2. Ochi sticloşi, roşii şi dereglări de vedere ne-justificate medical;
3. Palpitaţii sau funcţionare nenaturală, accelerată a inimii sau dureri intercostale ocazionale;
4. Dereglări ale aparatului urologic, deshidratare;
5. Dureri ne-justificate în zona organelor genitale mai ales la persoane la care nu mai este cazul (adesea
acestea dispar brusc prin intervenţie divină);
6. Dereglări ale mersului (de exemplu dacă persoana afectată poartă papuci, talpa acestora rămâne lipită
de podea ca-şi cum un om invizibil l-ar călca pe partea din spate a papucilor);
a. Spirituale
1. Alergie la anumite alimente de origine animală care au fost curăţite (Geneza 7:8; Levitic 11; …);
2. Influenţare de anumite superstiţii;
3. Ne-participare în adunarea din care face parte la rugăciune, cântece şi dacă este cazul la cină
(împărtăşanie);
4. Înclinaţia de a contrazice pe alţii chiar dacă nu e sigur că are dreptate;

1. Simptoame ale demonizării.

Principalele exemple ale simptoamelor demonizării sunt:

a. Psihice
1. Emoţii şi atitudini rele contrare propriei voinţe cărora persoana se poate sau nu se poate opune dacă
vrea şi este conştientă de ele (ură, invidie, gelozie, mândrie, răzbunare, frică, tensiune, nerăbdare,
ranchiună);
2. Apucături şi ticuri nervoase pe care persoana afectată nu le poate controla;
3. Vicii cărora nu se poate opune (mâncat excesiv, alcool, droguri, ţigări);
4. Perversiuni, obsesie sexuală in-controlabilă, corupere sexuală;
5. Folosirea unui limbaj obscen, batjocură, blasfemie, jignirea altor persoane;
6. Personalitate multiplă, dedublare de personalitate, schimbare de identitate;
7. Stări depresive, manifestări scrizofenice, izolarea faţă de lume;
8. Schimbarea orientării sexuale (mai ales la o vârstă înaintată);

8
b. Fizice
1. Schimbarea vocii şi modului de a vorbi (de exemplu repezit);
2. Ochi care luminează în întuneric (asemenea pisicilor);
3. Dereglări ale organelor interne şi a metabolismului;
4. Spume la gură, respiraţie urât mirositoare;
5. Tulburări hormonale şi sexuale;
c. Spirituale
1. Oroare faţă de adevărul Scripturilor chiar lupta împotriva Duhului Sfânt;
2. Participarea la farmece, ghicire, pact cu demonii, vrăjitorie etc. ;
3. Preocupare principală de a face rău altora;

1. Eliberarea şi expulzarea demonilor

O indicaţie hotărâtoare a prezenţei unuia sau a mai multor demoni constă în găsirea împreună a câtorva
simptoame.
Prima condiţie pentru eliberare de sub influenţa şi puterea distructivă a demonilor este un diagnostic
corect. În 1 Corinteni 9:26, Pavel descrie slujirea lui astfel: „Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte în vânt”.
În cazul demonilor care atacă un creştin, identificarea poate fi făcută de creştinul atacat sau împreună cu
slujitorul folosindu-se de darurile şi capacităţile pe care le au precum şi prin analizarea principalelor
simptoame. De obicei demonii sunt denumiţi în funcţie de simptoamele pe care le provoacă (sau funcţiile
pe care le îndeplinesc) .
În cazul persoanelor demonizate, este mai simplu, slujitorul ar trebui să exercite autoritatea delegată lui, şi
să poruncească fiecărui demon în numele lui Iisus Ḥristos să-şi spună numele, verificând astfel natura şi
activitatea acestuia.
Câteva din numele auzite (care nu sunt prea obscene pentru a fi amintite), ar fi următoarele:
Frică, Ură, Mincinos, Îndoielnic, Invidios, Gelos, Confuz, Perversiune, Schizofrenie, Moarte, Sinucidere
(Să mor eu), Adulter, Batjocură, “Blasfemie”, Vrăjitorie, Mândrie, Nebunie, “Mă-ta”, “Eu aşi fi”, etc.
De observat că unii demoni sunt denumiţi în funcţie de domeniul din viaţa unui om pe care pun stăpânire.
Atenţie: Deşi este la îndemână NU este recomandat ca expulzarea demonilor să se facă cu punerea
mâinilor deoarece demonul poate intra în trupul slujitorului şi chiar dacă timpul cât rămâne în el este scurt,
demonul se poate totuşi manifesta violent.
Credinciosul care serveşte eliberarea (slujitorul) ar trebui să îndeplinească următoarele condiţii:
1. Să recunoască autoritatea delegată lui, în numele lui Iisus. Iisus însuşi a spus: „În numele meu vor
scoate demoni” (Marcu 16:17). Doctorul Luca a scris: „Cei şaptezeci sau întors plini de bucurie, zicând:
«Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi în numele tău!»” (Luca 10:17) Când Pavel vorbeşte duhului de
ghicitori-e în piaţa din Filipi, el spune: „În numele lui Iisus Ḥristos, îţi poruncesc să ieşi din ea!” (Luca
10:17)
2. Slujitorul are nevoie de puterea Duhului Sfânt. Iisus a atribuit capacitatea Sa de a scoate demoni puterii
Duhului Sfânt. (Matei 12:28) De asemenea el a atribuit ungerii Duhului Sfânt capacitatea Lui cu care urma
„să vestească captivilor eliberarea, … şi să dea drumul celor apăsaţi”. (Luca 4:18)
3. Slujitorul trebuie să înţeleagă şi să aplice principiile biblice care definesc condiţiile iertării de păcate şi
baza legală a răscumpărării prin sângele lui Iisus.
4. Slujitorul trebuie să discute cu persoana afectată ori cu aparţinătorii despre trecutul ei pentru a
identifica cauzele care au condus la această situaţie iar dacă este cazul pentru a prevedea atât timp cât şi loc
pentru consiliere intimă, personală.
5. Slujitorul trebuie să se păzească de mândrie în orice formă a ei şi trebuie să se folosească preferabil de
metode biblice pentru a conduce persoana afectată la eliberare, iar dacă vrea să folosească şi alte metode,
slujitorul va trebui să primească aprobarea folosirii lor prin revelaţie divină.
Persoana afectată (nu posedată total demonic) adică „pacientul” ar trebui să îndeplinească următoarele
condiţii:
1. Smerenie. Persoana afectată trebuie să se supună pe sine însuşi în smerenie lui Dumnezeu înainte să
poată rezista forţelor răului. (Iacov 4: 6-7)

9
2. Sinceritate. Recunoaşterea stării actuale precum şi a oricărui păcat care ar fi putut contribui la această
situaţie. (Psalm 32: 1-5)
3. Mărturisire. Persoana afectată trebuie să-I mărturisească lui Dumnezeu toate păcatele cunoscute şi să
facă o mărturisire aceluia cu care se roagă pentru eliberare. (1Ioan 1:9; Iacov 5:16) Ordinea este:
mărturisire apoi rugăciune.
4. Renunţare. Abandonarea practicilor, înclinaţiilor şi atitudinilor păcătoase. (Proverbe 28:13; Isaia 55:7).
Abandonarea trebuie să vină înainte de milă şi iertate.
5. Iertare. Ca să primească iertarea lui Dumnezeu persoana afectată trebuie să ierte la rândul său pe
aproapele său de greşeli şi datorii. (Matei 6: 12-13)
Prin îndeplinirea acestor condiţii persoana afectată poate pretinde promisiunea din Ioel 2:32 :
„Atunci oricine va chema Numele DOMNULUI va fi mântuit (eliberat)”.
Fie că eliberarea se face prin porunca slujitorului în numele lui Iisus Ḥristos (prin credinţa slujitorului), fie
că eliberarea se dobândeşte prin schimbare din partea persoanei afectate în acele domenii pe care au pus
stăpânire demonii şi prin îndeplinirea condiţiilor de mai sus, responsabilitatea păstrării eliberării îi revine
persoanei eliberate.
În cazul expulzării demonilor este normal ca ei să iasă prin diferite manifestări cum sunt strigăte, plâns,
râgâit, strănutat, eliminări de mucoase, căscat, convulsii, frisoane, etc.

1. Războiul Spiritual
Războiul spiritual apare când se aliază un grup de demoni şi atacă un grup de creştini sau credincioşi.
Acesta poate dura ani de zile fiind în joc viitorul unei localităţi, unui cartier, întreg oraş sau chiar ţară.
Totuşi creştinii se află într-un război spiritual continuu deoarece ne aflăm în zilele din urmă dar chiar şi aşa
ne putem odihnii deoarece domnul nostru este mai mare decât domnul lor! Dacă lupta e permanentă atunci
e necesar a cunoaşte punctele de contact fiind capabili a şti cum să acţionăm sau cum să nu acţionăm în
cazul unui atac sau în cazul unei situaţii de criză.
Motivul pentru declanşarea unui război spiritual poate fi naşterea din nou al unor persoane ci uneori chiar a
locuinţei în care demonii se simţeau stăpâni şi care acum este eventual dedicată pentru Dumnezeu mai ales
dacă este vorba de un apartament la un bloc cu mai multe etaje unde locuiesc în majoritate persoane
necredincioase. Spiritual motivul revenirii este revenirea persoanei dedicate sau a altora care locuiesc sub
acelaşi acoperiş la un stil de viaţă cum aveau înaintea dedicării. Aceasta este arătată în toate epocile în
cartea lui Iov de unde citează Mesia atunci când vine de unul din semnele apropierii venirii Fiului Omului:
“oriunde este cadavru acolo se adună vulturii”.
Însă nu întotdeauna schimbarea în bine poate atrage un război spiritual, uneori pur şi simplu demonii atacă,
dorind să cucerească unele teritorii. Revenind la un loc de unde eliberat, aceasta deoarece nu ţine seama de
pereţii unui apartament iar demonii din celelalte locuinţe se vor simţii ameninţaţi de prezenţa Sfântului
Duh într-o clădire în care cu puţin timp înainte puteau face aproape orice. Acest motiv poate fi valabil şi în
cazul unui teritoriu mai mare.
Identificarea unui teritoriu (de la apartament, cartier până la localitate) care este supus unor influenţe
demonice, de un anumit fel, este prin manifestarea a aproximativ aceloraşi simptoame la mai mulţi oameni
care locuiesc (sau sunt prin trecere) în acel teritoriu.
Cu toate că asupra unui teritoriu acţionează un număr mai mare de demoni ei sunt totuşi conduşi de o
căpetenie care îşi poate pierde autoritatea pe măsură ce numărul drept credincioşilor din teritoriul său
creşte în defavoarea necredincioşilor sau pe măsură ce demonii pierd teren în favoarea prezenţei Duhului
Sfânt. (Daniel 10:13,20-21)
De la caz la caz este necesară strângerea unui grup de mijlocitori din biserica de care aparţine persoana ori
familia care locuieşte în locuinţa afectată sau mijlocitori reprezentanţi ai bisericilor din teritoriul afectat,
mijlocitori care în primă fază sunt dispuşi să mijlocească în rugăciune pentru eliberarea acel teritoriu.
(Efeseni 6:18; 1Tes. 5:17)
În a doua fază trebuie ca dacă este cazul fiecare biserică din acel teritoriu, şi nu numai, să organizeze
câteva ore de mijlocire pentru eliberare pe săptămână.

10
În a treia fază trebuie ca să realizeze întâlniri comune ale liderilor bisericilor din acel teritoriu şi stabilirea
unor programe comune de evanghelizare la care să fie invitate persoanele care locuiesc în zonele afectate
şi mai ales necredincioşi. Aceste programe se pot organiza la case de cultură sau chiar pe stadioane dacă
este cazul. Programul acestor întâlniri trebuie să cuprindă şi prezentarea efectelor nocive pe care le are
prezenţa demonică în acel teritoriu precum şi prezentarea unor soluţii pentru înlăturarea lor.
Armele principale ale războiului spiritual pe care le pot folosi creştinii sub călăuzirea Duhului Sfânt sunt:
1. Mijlocirea în rugăciune - Efeseni 6:18; 1Tes. 5:17
2. Supunerea faţă de Dumnezeu - Iacov 4:7
3. Lauda şi închinarea - 2 Cronici 20
4. Revendicarea teritoriului pentru Dumnezeu - Deut. 11:24; Iosua 1:3
5. Credinţa însoţită de post şi rugăciune - Matei 17:21
6. Profeţia - 1 Timotei 1:18; 4:14
7. Mărturisirea puterii sângelui lui Iisus Ḥristos -Apocalipsa 12:11
8. Porunci şi mustrări date inamicului - Luca 8:29
9. Nopţi de veghe - Psalm 16:7, 130:6; Luca 21:36
10. Citarea Scripturii, de Psalmi, Proverbe, Porunci - Matei 3:4,7,10; Ieremia 10:4
11. Folosirea profetică a instrumentelor - 2 Împăraţi 3:15
12. Bătaia din palme - 2 Împăraţi 11:12; Psalm 47:1
13. Procesiuni solemne - Iosua 6; Psalm 68: 24-25
14. Îmbrăţişarea adevărului cu orice preţ - Ioan 8:32
15. Dărâmarea întăriturilor - 2 Corinteni 10: 4-5
16. Cântatul cu gura sau din instrumente (corn, fluier) - Judecători 4-5; Isaia 54: 1; Evrei 13: 15
17. Folosirea numelui lui Iisus ca o poruncă - Marcu 16: 17-18
18. Exercitarea darului de cunoştinţă - 1 Corinteni 12: 8
19. Deosebirea duhurilor (de unde vin, ce vor) - 1 Cor. 12:10; Fapte 16: 16-18
20. Păstrarea poziţiei(stabilitate şi echilibru) - Efeseni 4:27; 2 Samuel 23:12
21. O minte controlată (autocontrol în faţa unui atac psihic) - Isaia 26: 3; Filipeni 4:7; Proverbe
23:7
22. Rugăciunea în Duhul - Ieremia 51: 14; Iosua 6:5; Isaia 12:6, 15:4, 26:17,
58:1;
(fie şi mici laude de aleluia şi îndemnuri de încurajare)
23. Strigăte şi strigatul cu glas tare (chiar la rugăciuni) - Marcu 16:17-18; Efeseni 6:18
24. Dăruirea adevărului relevat - Ioan 8:32
25. Râsul de neputinţa vrăjmaşului (râs ascuns) - 1 Împăraţi 18:27
26. Înălţarea steagurilor peste un anumit domeniu - Cântarea Cântărilor 2: 4; 6: 10
27. Scoaterea la lumină a cea ce este ascuns - Ovadia 6; 1 Corinteni 4:5; 2 Corinteni 4:2
28. Legarea "celui tare" - Matei 12:29
29. Plânsul (plânsul pentru problemele lumii) - Numeri 11:18; Deut. 1:45
30. Dansul (jocul davidic) - Isaia 13:8, 23:4
31. Călcatul cu piciorul (peste şerpi şi scorpii) - Iosua 3:13, 4:3; Ezechiel 6:11, Daniel 7:7
32. Iertarea - Matei 18
33. Cina Domnului (părtăşia cu fraţii) - 1 Corinteni 11
34. Aşteptarea Domnului cu încredere - Isaia 40:13; Fapte 13:2

11
1. Păstrarea eliberării
Odată expulzaţi ori mustraţi, demonii nu se vor lăsa bătuţi, ci ei adesea vor apela la ajutoare. Matei 12:43-
45; Ei pot chiar încerca să şubrezească încetul cu încetul autoritatea în numele lui Ḥristos pe care o are
slujitorul (sau credincioşii) mai ales dacă acesta nu este botezat sau nu îşi păstrează plinătatea Duhului
Sfânt.
Pentru păstrarea eliberării persoana eliberată ar trebui să îndeplinească următoarele cerinţe:
1. Supune conştient fiecare domeniu al vieţii tale domniei lui Iisus Ḥristos;
2. Dacă nu eşti încă botezat cu Duh Sfânt caută să fii continuu umplut;
3. Trăieşte în şi după cuvântul lui Dumnezeu;
4. Îmbrăcarea armăturii credinciosului cu toate elementele ei (Efeseni 6:11-17);
5. Trebuie să înveţi să îmbraci tot timpul haina laudei şi închinării;
6. Cultivă relaţii corecte cu fraţii şi semenii;
7. Supune-te disciplinei biblice;
8. Fă-L pe Iisus punctul central al vieţii tale.
Dintr-un material de pe internet, despre experienţa unor tineri în închisoare:

Iată treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu
acestor tineri neştiutori, dar dorind arzător după
Dumnezeu: mai întâi, ei constata ca omul este
mereu atacat de duhurile rele, dar ca omul are
puterea sa le primească sau sa le respingă dintru
început sau mai târziu. Aceste duhuri rele îl
războiesc pe om, dar cineva care are trezvie poate
cunoaşte stadiile atacurilor şi poate lupta împotriva
lor. Lupta este complexă şi de durata, dar nu
imposibilă. Daca cineva nu este determinat să
oprească gândul rău de la început, acesta pătrunde
în mintea lui si-i argumentează că nu este chiar atât
de rău. Dacă omul acceptă şi acest stadiu, gândul
devine poftă si-i hrăneşte mintea, imaginaţia şi
simţurile. Până aici este războiul nevăzut.
Rezistenţa persoanei devine mai slaba, ea este
atacată cu imagini mintale sau senzoriale, şi
dacă trezvia a căzut în lenevie sau slăbiciune,
atunci pofta ia un aspect mai organizat şi
devine dorinţa, care se manifesta în mod
vizibil prin anumite acte sau cuvinte, extinzând
războiul nevăzut şi în planul sensibil. Foarte
curând, dorinţa devine plan şi este gata de
înfăptuire practică. Lupta este mai uşoară în
stadiul gândului şi devine tot mai dificilă şi cu
mai puţine şanse de biruinţa în stadiile
următoare. Planul este dominator, are o putere
mare asupra persoanei şi voinţa de a rezista se
micşorează. O asemenea analiza nu putea fi
făcută de aceşti tineri decât numai prin
prezenta Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe
toată durata vieţii lor în închisoare.

Duhurile rele provoacă tulburări psihice şi fizice adesea oamenilor atacaţi care se pot transforma în boli.
Tulburarea e provocată de ele când persoana nu e eliberată imediat. Când persoana este eliberată în timp
util, tulburarea nu mai există. Dacă ai intrat în jocul lor când eşti eliberat mintal ai mult de suferit căci
eşti pe cont propriu adică trebuie să gândeşti singur, Duhurile rele nu te mai ajută ca şi când erai sub
influenţa lor, să gândeşti şi să faci tot ce făceai în amăgirea lor cu ajutorul prezenţei lor, dar Dumnezeu
te mai poate ajuta şi nu trebuie să îţi pară rău de toate lucrurile de la Satan care aparent par bune.

Pentru mai multe informaţii contactaţi-ne:

Autor: Bodin Florin Ciprian, Tel. 0721869672;
e-mail: orynider@rdslink.ro; florin@caleacrestina.com; caleacrestina.com; youtube.com/user/OryNider;
scribd.com/OryNider | scribd.com/florin-bodin-9964 | sf.net/users/orynider | facebook.com/OryNider

Unele citate de la:

Işfa Alin , Tel. 0740553771; e-mail: calea@rdslink.ro ; http://calea.uv.ro/

12