Teste Grilă Kinetoprofilaxie

Exemple de grile pentru examenul de licen ă BFKT (3 ani)
TESTE GRILĂ KINETOPROFILAXIE

Bibliografie:
1. Tudor Sbenghe, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală
Bucureşti, 1999, pag 325 -336, 345357.
1.
Antrenamentul aerobic se realizează printr-un program de exerciţii:
a. b. c. d. e. cu o anumită durată cu o anumită frecvenţă aplicate consecvent de intensităţ
plătoare la temperatura de 37º Corect: a, b, c
2.
Efectele adaptative la nivelul organismului sunt prezente:
a. b. c. d. e. în timpul efortului prin exerciţiu fizic în repaus în cazul adaptării la al
titudini diferite în cazul exerciţiilor anaerobe în somn Corect: a, b
3.
Modificările adaptative apar la nivelul:
a. b. c. d. e. organismului ca întreg aparatului cardio-vascular analizatorilor ap
aratului respirator fanerelor Corect: a, b, d
4.
Dintre factorii care condiţionează răspunsurile adaptative individuale la antrenamentu
l aerobic, fac excepţie:
a. b. c. d. e. vârsta sexul coeficientul de inteligenţă nivelul de fitness iniţial abili
tăţile individuale Corect: c
5.
Efectele adaptative la nivelul muşchilor se manifestă prin:
a. b. c. d. creşterea consumului de glicogen muscular aport crescut de oxigen loca
l hipertrofie musculară hipotrofie musculară 1
e.
hipotonie musculară Corect: b, c
6.
Creşterea VO2 max prin kinetoprofilaxie în regim aerobic este:
a. b. c. d. e. mai mare la tineri mai mare la vârstnici aceeaşi pentru toate categor
iile de vârstă aceeaşi pentru indivizii cu aceeaşi greutate şi înălţime independentă de ali
Corect: a
7.
Adaptările cardio-vasculare în repaus sunt:
a. b. c. d. e. uşor cuantificabile greu cuantificabile exprimă un nivel crescut de f
itness apar doar la anumiţi pacienţi, în funcţie de parametrii cardiaci iniţiali exprimă un
nivel crescut al VO2 max Corect: a, c
8.
Adaptările cardio-vasculare în repaus înregistrează următoarele modificări ale parametrilor
a. b. c. d. e. scăderea frecvenţei cardiace scăderea volumului sanguin circulant scădere
a valorilor tensionale creşterea volumului bătaie cardiac scăderea volumului bătaie card
iac Corect: a, c, d
9.
Adaptările cardio-vasculare manifestate în timpul efortului fizic se caracterizează pr
in:
a. b. c. d. e. creşterea consumului de oxigen miocardic scăderea volumului bătaie card
iac creşterea debitului cardiac corespunzător cerinţelor efortului scăderea consumului d
e oxigen la nivelul miocardului creşterea consumului de oxigen la nivelul miocardu
lui Corect: c, d
10. Modificările adaptative sanguine prin antrenament aerobic nu sunt reprezentate
de:
a. b. c. d. e. creşterea valorilor colesterolului scăderea valorilor trigliceridelor
scăderea cantităţii de hemoglobină scăderea hematocritului scăderea trombocitelor Corect:
, c, d, e
11. Antrenamentul aerobic este indicat la pacienţii cu afecţiuni coronariene deoarec
e prin modificările adaptative sanguine:
a. b. c. d. e. scade riscul trombotic creşte riscul trombotic creşte fibrinoliza pre
vine apariţia ischemiilor coronariene scade fibrinoliza
Corect: a, c, d
12. Modificările adaptative respiratorii apărute în antrenamentul aerobic sunt repreze
ntate de:
a. b. c. d. e. creşterea frecvenţei respiratorii în mod special creşterea volumelor resp
iratorii scăderea volumelor respiratorii scăderea capacităţii de difuziune alveolo-capil
ară creşterea travaliului respirator Corect: b
13. Efectele adaptative la nivel psihic prin antrenament aerobic:
a. b. c. d. e. nu apar decât la pacienţii cu tulburări emoţionale sunt prezente la orice
pacient sunt utile în managementul stresului sunt utile pentru creşterea performanţel
or cognitive stimulează atenţia Corect: b, c, d, e
14. Efectele adaptative obţinute prin antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxia prim
ară sunt:
a. b. c. d. e. ireversibile reversibile durează maxim o săptămână menţinute numai dacă se m
e permanent un anumit grad de antrenament menţinute numai dacă se execută sporadic exe
rciţii aerobice Corect: b, d
15. Antrenamentul aerobic se realizează prin următoarele tipuri de activităţi fizice:
a. b. c. d. e. orice exerciţiu fizic care se face cu consum energetic în prezenţa oxig
enului orice exerciţiu fizic care se face cu consum energetic în absenţa oxigenului nu
mai activităţi sportive specifice activităţi cotidiene orice activitate sportivă Corect: a
, d
16. Antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxie exclude următoarele tipuri de activităţi:
a. b. c. d. e. Mersul cu ritm rapid Efortul la covor rulant Pedalarea la bicicle
ta ergometrică sau simplă Exerciţii cu greutăţi Baschet de performanţă Corect: e
17. Parametrii care caracterizează antrenamentul aerobic sunt următorii:
a. b. c. d. e. intensitatea durata frecvenţa variaţia temperatura Corect: a, b, c, d
3
18. Factorii care condiţionează alegerea exerciţiilor aerobice sunt:
a. b. c. d. e. abilităţile individuale musculatura vizată preferinţa terapeutului temper
atura corporală presiunea atmosferică Corect: a, b
19. Notaţi semnificaţiile adevărate în legătură cu numărul de seturi pentru exerciţiile aer
:
a. b. c. d. e. se începe cu un set pentru fiecare exerciţiu se creşte din 3 în 3 se creşte
progresiv, până la maxim 6 seturi se creşte din 5 în 5 se creşte din 10 în 10 Corect: a, c
20. Ordinea aplicării exerciţiilor aerobice începe cu:
a. b. c. d. e. grupele musculare mici grupele musculare mari cu membrele superio
are cu membrele inferioare cu hemicorpul drept Corect: b, c
21. Variaţia programului aerobic semnifică modificarea:
a. b. c. d. e. poziţionării segmentelor mobilizate raportului durata exerciţiilor/dura
ta intervalelor de repaus tipului de exerciţiu orelor la care se realizează antrenam
entul numărului de participanţi la antrenament Corect: a, b, c
22. Conform principiului încărcării, intensitatea antrenamentului aerobic trebuie să fie
:
a. b. c. d. e. la acelaşi nivel cu activităţile cotidiene peste pragul stimulului de a
ntrenament crescută progresiv scăzută progresiv crescută brusc ca să poată produce creştere
orţei musculare Corect: b, c
23. De obicei raportul intensitate/durată, utilizat în antrenamentul aerobic, este:
a. b. c. d. e. direct proporţional invers proporţional aleator dependent de greutate
a pacientului dependent de înălţimea pacientului Corect: b
24. Frecvenţa antrenamentului aerobic este:
a. b. de 3-4 ori/ săptămână de 3-4 ori pe zi
c. d. e.
o dată/ săptămână în funcţie de efortul total realizat zilnic Corect: a, d
25. Exerciţiul aerobic muscular poate fi:
a. b. c. d. e. static dinamic izokinetic izometric izomorf Corect: a, b, c, d
26. Specificaţi care dintre tipurile de antrenament aerobic nu se foloseşte singur,
deoarece nu determină creşterea VO2 max:
a. b. c. d. e. de anduranţă de flexibilitate de forţă submaximal supramaximal Corect: b
27. Structura unui antrenament aerobic în kinetoprofilaxie cuprinde următoarele peri
oade, cu excepţia:
a. b. c. d. e. adaptarea la microclimat adaptarea la macroclimat încălzirea exerciţiil
e răcirea Corect: a, b
28. Selectaţi enunţurile afirmative despre efectele perioadei de încălzire a antrenament
ului aerobic:
a. b. c. d. e. creşte fluxul sanguin muscular previne lezarea aparatului neuro-mio
-artrokinetic previne tulburărilr de ritm cardiac şi de irigaţie coronariană creşte perfor
manţa musculară scade performanţa musculară Corect: a, b, c, d
29. Tipurile de antrenament aerobic pot fi:
a. b. c. d. e. antrenament continuu antrenament cu intervale antrenament continu
u cu intervale antrenament cu circuit antrenament în circuit cu intervale Corect:
a, c, d, e
5
TESTE GRILĂ MASAJ
Bibliografie:
1. I D Nemeş, A Gogulescu, M Jurca - Masoterapie. Masaj şi tehnici complementare.Edi
t. Orizonturi Universitare, Timişoara, pag. 17 - 21
30. Selectaţi care sunt efectele generale ale masajului:
a. b. c. d. e. creşterea metabolismului bazal scăderea metabolismului bazal ameliora
rea stării generale hiperemie creşterea fluxului urinar Corect: a, c, e
31. Selectaţi care sunt efectele locale ale masajului:
a. b. c. d. e. decontracturant rezorbtiv creşterea temperaturii centrale a corpulu
i scăderea temperaturii centrale a corpului hiperemiant Corect: a, b, e
32. După modul de acţiune al tipului de masaj folosit, efectele pot fi:
a. b. c. d. e. directe indirecte reflexogene numai reflexe toate răspunsurile de m
ai sus Corect: a, b. c
33. Asupra tegumentului masajul produce următoarele efecte:
a. b. c. d. e. scăderea secreţiei glandelor sudoripare descuamare inhibarea creşterii
celulelor tinere vasodilataţie activă vasoconstricţie activă Corect: b, d
34. Asupra ţesutului celular subcutanat masajul produce următoarele efecte:
a. b. c. d. e. scade afluxul de sânge stimulează refacerea elasticităţii ţesutului conjunc
tiv îmbunătăţeşte schimburile nutritive şi eliminarea reziduurilor scade masa de ţesut gras
eşte masa de ţesut muscular Corect: b, c, d
35. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului asupra muşchilor?
a. b. creşte contractilitatea scade conductibilitatea
c. d. e.
creşte performanţa musculară scade performanţa musculară stimulează refacerea postefort Cor
ct: a, c, e
36. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului la nivelul tendoanelor?
a. b. c. d. e. stimulează creşterea supleţei acestora stimulează propriocepţia determină st
za sanguină şi limfatică cu scop nutritiv stimulează circulaţia locală inhibă circulaţia lo
rect: a, b, d
37. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele masajului la nivel circulator:
a. b. c. d. e. la nivelul circulaţiei capilare inhibă vasomotricitatea la nivel veno
s creşte viteza de circulaţie la nivel venos scade uşor presiunea venoasă creşterea fluxul
ui sanguin la nivel arteriolar scăderea fluxului sanguin la nivel arteriolar Corec
t: b, d
38. Care afirmaţii sunt adevărate privind efectele fiziologice ale masajului?
a. b. c. d. e. decontracturant stimulant muscular analgetic inhibarea circulaţiei
stimularea eliminării reziduurilor Corect: a, b, c, e
39. Care sunt contraindicaţii temporare pentru masaj?
a. b. c. d. e. procese inflamatorii acute procese inflamatorii cronice trombofle
bita neoplazii boli acute ale organelor interne Corect: a, c, e
40. Care afirmaţie nu este adevărată pentru netezire?
a. b. c. d. e. efect relaxant efect stimulant se aplică numai la sfârşitul altor manev
re de masaj se aplică la începutul şedinţei de masaj se aplică intercalată între alte manev
Corect: c
41. Netezirea prezintă următoarele variante tehnice:
a. b. c. cu regiunea tenară cu faţa dorsală a degetelor, uşor flectate cu faţa dorsală a mâ
i 7
d. e.
cu pumnul închis cu cotul Corect: a, b, c
42. Fricţiunea-care afirmaţii sunt adevărate:
a. b. c. d. e. vizează ţesutul subcutanat vizează ţesuturile moi periarticulare vizează ţes
tul muscular în special vizează osul are efecte reflexogene Corect: a, b, e
43. Fricţiunea prezintă următoarele variante tehnice:
a. b. c. d. e. cu vârful policelui sau al indexului cu rădăcina mâinii prin lovirea ritm
ică a ţesuturilor prin rularea tegumentului intensitatea depinde de unghiul de aplic
are Corect: a, b, e
44. Care afirmaţii sunt adevărate pentru frământat?
a. b. c. d. e. se adresează în special muşchilor constă într-o comprimare gradată a ţesutur
r se realizează prin ridicarea, torsiunea şi presarea ţesuturilor pe planurile subiace
nte creşte schimburile nutritive şi eliminarea toxinelor ameliorează mobilitatea artic
ulară Corect: a, c, d
45. Frământatul prezintă următoarele variante tehnice:
a. b. c. d. e. cuta plimbată circular masajul rindea ciupituri pieptănatul Corect: a
, b, c, d
46. Care afirmaţii sunt adevărate pentru batere?
a. b. c. d. e. constă din presiunea ritmică constă din lovirea ritmică a ţesuturilor super
ficiale sau profunde determină hiperemie locală are efect reflex nu are efect reflex
Corect: b, c, d
47. Care sunt variantele tehnice ale baterii?
a. b. c. d. e. percutatul tocatul tocatul tangenţial bătătoritul măngăluirea
Corect: a, b, c, d
48. Vibraţiile se caracterizează prin:
a. b. c. d. e. imprimarea unor mişcări oscilatorii ritmice asupra ţesuturilor se pot r
ealiza manual se realizează numai cu aparate vibratorii stimulează circulaţia şi proprio
cepţia locală se pot face cu vârful unui deget sau cu trei degete reunite Corect: a, b
, d, e
9
TESTE GRILĂ EVALUARE A ÎN KINETOTERAPIE
TEMA 1. BILANŢUL ARTICULAR UTILIZAT ÎN CADRUL EVALUĂRII DEFICITULUI
FUNCŢIONAL
Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei.
Testarea musculo- articulară. Editura AGORA, Craiova, 1999, pag 43-75.
49. precierea amplitudinii de mişcare articulară se poate realiza:
a. b. c. d. e. goniometric radiologic fotografic prin firul cu plumb subiectiv,
prin unghiuri imaginare Corect: a, b, d, e
50. Valoarea mobilităţii unei articulaţii poate fi comparată cu:
a. b. c. d. e. cea a articulaţiei simetrice la nivelul membrelor valoarea standard
valoarea generală a mobilităţii pe anumite tipuri de patologii cea a articulaţiilor sup
raiacente cea a articulaţiilor subiacente Corect: a, b
51. Selectaţi cazurile în care se folosesc poziţii de start preferenţiale, altele decât po
ziţia zero de testare articulară:
a. b. c. d. e. aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului cervical aprecierea
amplitudinii de mişcare a piciorului aprecierea amplitudinii de mişcare a şoldului apr
ecierea amplitudinii de mişcare a pronaţiei şi supinaţiei aprecierea amplitudinii de mişca
re a rahisului dorso-lombar Corect: b, c, d
52. Selectaţi enunţurile adevărate incluse în regulile generale ale bilanţului articular:
a. b. c. d. e. cotul şi genunchiul nu au mişcări de extensie relaxarea şi instruirea pac
ientului aşezarea pacientului în poziţia preferată de acesta aplicarea goniometrului pe
partea externă a articulaţiei testate(cu excepţia supinaţiei) aplicarea goniometrului în p
oziţie cât mai comodă pentru pacient Corect: a, b, d
53. Ce alte elemente, în afara amplitudinii de mişcare se apreciază la examenul obiect
iv al unei articulaţii:
a. b. c. d. e. deformarea articulară modificările de temperatură ale tegumentului supr
aiacent deviaţiile în ax tonusul muscular forţa musculară
Corect: a, b, c
54. Care sunt mişcările proprii ale umărului:
a. b. c. d. e. antepulsie retropulsie extensie ridicare coborâre Corect: a, b, d,
e
55. Cum se apreciază amplitudinea mişcărilor proprii ale umărului:
a. b. c. d. e. goniometric cu ajutorul firului cu plumb prin măsurarea distanţei în ce
ntrimetri prin măsurarea distanţei în milimetri prin raportarea la valorile umărului opu
s Corect: c
56. Care afirmaţii sunt adevărate pentru aprecierea mobilităţii scapulohumerale:
a. b. c. d. e. abducţia şi adducţia se realizează în plan frontal anteducţia se realizează
an sagital rotaţiile se realizează în jurul unui ax orizontal rotaţiile se realizează în pl
n orizontal anteducţia se realizează în plan frontal Corect: a, b, d
57. Pentru măsurarea abducţiei în articulaţia scapulo- humerală, goniometrul se plasează:
a. b. c. d. e. cu braţul fix pe linia axilară posterioară cu braţul fix pe linia axilară m
edie cu braţul mobil pe faţa posterioară a braţului cu braţul mobil pe faţa medială a braţu
ndiferent, astfel încât pacientul să aibă o poziţie comodă Corect: a, c
58. Pentru măsurarea rotaţiilor în articulaţia scapulo-humerală:
a. b. c. d. e. goniometrul se plasează cu braţul fix orizontal goniometrul se plasea
ză cu braţul mobil pe linia mediană a feţei mediale a antebraţului goniometrul se plasează
u braţul mobil pe linia mediană a feţei posterioare a antebraţului pozitia 0 este în şezând
zitia 0 este în decubit dorsal Corect: a, c, e
59. Care enunţuri sunt false despre amplitudinea mişcărilor în articulaţia scapulo- humera
lă:
a. b. c. d. e. abducţia 180º extensia (retroducţia) 30º rotaţia internă 70º rotaţia externă
ia 180º Corect: b, c 11
60. Care este poziţia de start pentru goniometria flexiei cotului:
a. b. c. d. e. poziţia şezând cu braţul întins în decubit dorsal cu cotul în extensie compl
ortostatism cu cotul în extensie completă în decubit ventral cu cotul în extensie comple
tă poziţia şezând cu braţul flectat Corect: b, c
61. Care afirmaţii sunt adevărate, referitor la bilanţul articular al cotului:
a. b. c. d. e. la femei se poate întâlni cubitus varus fiziologic extensia nu e posi
bilă din poziţia anatomică la femei şi copii cu hiperlaxitate ligamentară poate fi o hiper
extensie de 5º-10º flexia activă are o amplitudine de 145º flexia activă are o amplitudine
de 180º Corect: b, c, d
62. Mişcarea de pronosupinaţie este realizată de articulaţiile:
a. b. c. d. e. radiocubitală superioară radiocubitală inferioară humero-cubitală radio-car
piană toate articulaţiile de la nivelul antebraţului Corect: a, b
63. Mişcarea de supinaţie este mişcarea de:
a. b. c. d. e. rotaţie spre interior orientare a palmei în sus rotaţie internă a pumnulu
i orientare a palmei în jos orientarea palmei cu policele la zenit Corect: b
64. Cum se poziţionează goniometrul pentru aprecierea pronaţiei:
a. b. c. d. e. braţul fix pe faţa palmară a pumnului, paralel cu humerusul braţul fix pe
faţa dorsală a pumnului, paralel cu humerusul braţul mobil de-a lungul stiloidelor br
aţul mobil de-a lungul metacarpianului 3 braţul mobil de-a lungul metacapianului 1 C
orect: b, c
65. Complexul articular al pumnului este format din:
a. b. c. d. e. articulaţia mediocarpiană articulaţia radio-carpiană articulaţia carpo-meta
carpiană articulaţia metacarpo-falangiană articulaţiile interfalangiene Corect: a, b
66. Care mişcări sunt posibile la nivelul pumnului:
a. b. flexia şi extensia înclinarea cubitală şi deviaţia radială
c. d. e.
abducţia şi adducţia rotaţie pasivă circumducţia Corect: a, b, c, e
67. Selectaţi enunţurile adevărate în legătură cu bilanţul articular al articulaţiilor meta
falangiene:
a. b. c. d. e. flexia activă are o amplitudine de 90º flexia independentă a degetelor
din art. MCF este ajutată de ligamentul palmar lateralitatea este mişcarea de abducţie
şi adducţie a degetelor 2-5 faţă de axa ce trece prin medius lateralitatea are o amplit
udine de 15º-20º nu se realizează circumducţie Corect: a, c, d
68. Care enunţuri sunt false, privind bilanţul articulaţiei trapezoido- metacarpiene:
a. b. c. d. e. abducţia se realizează în planul palmei flexia se realizeze într-un plan
perpendicular pe planul palmei flexia are 15º abducţia are 60º-70º participă la mişcarea de
opozabilitate Corect: a, b
TEMA NR. 2. Bilanţul muscular al membrului inferior Bibliografie:
Testarea musculo- articulară. Edit. AGORA, Craiova,1999, pag 76-79, 105-120.
69. Care sunt condiţiile obligatorii pentru realizarea unui bilanţ muscular:
a. b. c. d. e. să preceadă bilanţul articular pozitionarea corectă a pacientului asigura
rea unui microclimat de confort termic înregistrarea valorilor în sistem internaţional
0-5 pacient cooperant Corect: b, c, d, e
70. Selectaţi afirmaţiile adevărate, privind obiectivele bilanţului muscular:
a. b. c. d. e. realizarea unui diagnostic neurologic realizarea unui diagnostic
funcţional corect evaluarea corectă a amplitudinii de mişcare pentru stabilirea progno
sticului funcţional alcătuirea şi evaluarea programului de recuperare aprecierea end-f
eel Corect: a, b, d
71. Care sunt posibilele erori care pot sa apară în cursul bilanţului muscular:
a. b. c. d. e. substituţie musculară limitarea amplitudinii de mişcare variaţiile forţei m
usculare funcţie de vârstă, sex, gradul de antrenament variaţiile forţei musculare funcţie
e patologia locală facilitarea amplitudinii de mişcare 13
Corect: a, c
72. Ce semnifică valoarea 1 a forţei musculare:
a. b. c. d. e. muşchiul se contractă, deplasând segmentul pe toată amplitudinea într-un pl
an fără gravitaţie muşchiul se contractă (vizibil sau palpabil), dar forţa e insuficientă s
laseze segmentul pe toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie muşchiul nu prezintă co
acţii muşchiul deplasează segmentul doar pe o anumit sector de mobilitate articulară în pl
an antigravitaţional muşchiul deplasează segmentul în plan antigravitaţional Corect: b
73. Regulile bilanţului muscular, în sistemul 0-5, prevăd:
a. b. c. d. e. poziţionarea corectă pentru mişcările realizate antigravitaţional pentru fo
rţa 3, 4, 5 stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este deplasat de muşchiul
respectiv pentru aprecierea forţelor 3-5, rezistenţa se opune în treimea distală a segm
entului spre capătul cursei de mişcare stabilizarea regiunii proximale a segmentului
ce este deplasat de muşchiul respectiv stabilizarea regiunii distale a segmentulu
i ce este deplasat de muşchiul respectiv Corect: a, c, d
74. Care sunt muşchii care realizează abducţia şoldului:
a. b. c. d. e. fesierul mijlociu fesierul mic iliac fesierul mare tensorul fasci
ei late Corect: a, b, e
75. Selectaţi enunţurile greşite în ce priveşte testarea muşchiului psoasiliac:
a. b. c. d. e. poziţia FG de testare este cu pacientul în decubit heterolateral cu g
enunchiul în flexie se stabilizează bazinul se execută flexia coapsei cu genunchiul fl
ectat poziţia AG este cu pacientul în decubit ventral pentru forţa 3,4,5 se opune rezi
stenţă în treimea distală a coapsei pe faţa anterioară Corect: a, c, d
76. Ce muşchi realizează rotaţia externă a şoldului:
a. b. c. d. e. psoas obturator intern şi extern gemen superior şi inferior piramidal
şi pătrat femural tensor fascia latae Corect: b, c, d
77. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor adductori ai şoldului:
a. b. c. d. e. poziţia FG este cu pacientul în decubit dorsal cu ambele membre infer
ioare în abducţie şi cu genunchii în extensie se stabilizează pelvisul pentru F1 se palpea
ză muşchii pe faţa anterioară a coapsei pentru F2 se palpează muşchii pe faţa laterală a co
se identifică contracţii pentru valoarea 1 la palparea muşchilor pe faţa posterioară a co
apsei
Corect: a, b
78. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor rotatori interni ai şoldul
ui:
a. b. c. d. e. se stabilizează pelvisul poziţia FG este în decubit dorsal cu membrul i
nferior de testat cu şoldul şi genunchiul flectate la 90 grade din FG, valoarea este
2 dacă face rotaţia internă a coapsei, deplasând gamba spre exterior în AG se opune rezis
tenţă în treimea distală a feţei interne a gambei se stabilizează gamba Corect: b, c, d
79. Care sunt muşchii care realizează flexia gambei:
a. b. c. d. e. biceps femural drept anterior semitendinos semimembranos cvadrice
ps Corect: a, c, d
80. Care sunt muşchii care realizează flexia dorsală apiciorului:
a. b. c. d. e. gambierul anterior gambierul posterior extensor propriu al haluce
lui lungul peronier extensor comun al degetelor Corect: a, c, e
81. Mişcarea de inversie a piciorului este realizată de următorii muşchi:
a. b. c. d. e. gemenul intern gambierul posterior lumbricali extensor comun al d
egetelor flexorul comun al degetelor Corect: b
82. Mişcarea de eversie este realizată de următorii muşchi:
a. b. c. d. e. scurtul peronier lungul peronier pedios extensor al halucelui ext
ensor comun al degetelor Corect: a, b
83. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchiului triceps sural:
a. b. c. d. e. realizează flexia dorsală a piciorului se stabilizează gamba se stabili
zează genunchiul poziţia FG este în decubit homolateral, cu genunchiul flectat şi picior
ul în poziţie neutră se opune rezistenţă în treimea distală a piciorului pe faţa plantară C
b, d, e 15
84. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchiului cvadriceps:
a. b. c. d. e. este alcătuit din: dreptul anterior, vastul intern, vastul extern şi
vastul intermediar în timpul testării se stabilizează pelvisul în timpul testării se stabi
lizează coapsa poziţia FG este în decubit homolateral cu genunchiul flectat la 90º poziţia
AG este în decubit ventral cu genunchiul flectat Corect: a, c, d
85. Următoarele afirmaţii sunt corecte cu o excepţie. Care este aceasta:
a. b. c. d. e. muşchii ischiogambieri fac flexia gambei poziţia AG pentru cvadriceps
este în şezând la marginea planului de testare cu picioarele atârnate pentru muşchiul gam
bier posterior se opune rezistenţă pe marginea externă a piciorului pentru muşchiul ilio
psoas se opune rezistenţă pe faţa anterioară a coapsei în treimea distală muşchiul iliopsoa
ace flexia coapsei pe bazin Corect: c
86. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor abductori ai şoldului:
a. b. c. d. e. se stabilizează pelvisul poziţia FG este în decubit dorsal cu genunchiu
l flectat poziţia AG este în decubit heterolateral cu genunchiul extins pentru membr
ul testat şi cu şoldul şi genunchiul membrului de sprijin flectate se palpează muşchii (pe
ntru forţa 1) pe faţa anterioară a coapsei se palpează muşchii (pentru forţa 2) pe faţa lat
lă a coapsei Corect: a, c
TEMA NR. 3 EVALUAREA ALINIAMENTULUI ŞI POSTURII ORTOSTATICE
Bibliografie:
Testarea musculo- articulară. Edit. AGORA, Craiova,1999, pag 125-128.
87. Care sunt factorii care influenţează postura şi aliniamentul segmentelor corpului:
a. b. c. d. e. ereditatea alimentaţia obişnuinţa ( posturi vicioase) afecţiuni ale apara
tului locomotor boli generale ale organismului Corect: a, c, d, e
88. Care sunt elementele care intervin în aspectul general morfologic al corpului:
a. b. c. d. e. atitudinea corpului creşterea în raport cu vârsta şi sexul dezvoltarea or
ganismului raportat la caracteristicile vârstei şi sexului forţa musculară rezistenţa musc
ulară Corect: a, b, c
89. Poziţia ortostatică se evaluează prin:
a. b. aprecierea liniei gravitaţiei în plan frontal şi sagital cu firul cu plumb măsurar
ea înălţimii şi a taliei şezând
c. d. e.
evaluarea alinierii segmentelor din faţă, din lateral şi din spate aprecierea liniei g
ravitaţiei în plan orizontal cu firul cu plumb aprecierea liniei gravitaţiei în plan obl
ic cu firul cu plumb Corect: a, c
90. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb la examinarea din spate, pe
ntru înclinările laterale:
a. b. c. d. e. apofiza spinoasă C7 trohanter pliul interfesier pe marginea axilară a
omoplatului între condilii interni ai genunchilor Corect: b, d
91. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb la examinarea din lateral,
pentru înclinările sagitale:
a. b. c. d. e. anterior de umăr lateral de trohanter de-a lungul liniei albe media
l de condilii interni femurali la nivelul liniei Chopart Corect: c, d
92. La examinarea din faţă se pot aprecia:
a. b. c. d. e. linia mamelonară linia spinelor scapulare linia spinelor iliace ant
ero-superioare genu recurvatum halux valgus Corect: a, c, e
93. La examinarea din lateral se pot întâlni următoarele modificări patologice:
a. b. c. d. e. genu valgum genu flexum cifoză dorsală accentuată hipolordoză lombară picio
r plat Corect: b, c, d, e
94. La examinarea din posterior se pot întâlni următoarele modificări patologice:
a. b. c. d. e. atitudine scoliotică scolioză structurală flexum de şold picior var picio
r scobit Corect: a, b, d
95.
La examinarea din spate se pot aprecia:
a. b. c. linia tendoanelor ahiliene linia spinelor scapulare bolta longitudinală a
piciorului 17
d. e.
bolta orizontală a piciorului relieful genunchiului Corect: a, b
TESTE GRILĂ ELECTROTERAPIE
Bibliografie
1. A. Bighea. Electroterapia (pp 54-81), Capitol în ”Medicină Fizică, Balneoclimatologie
şi Recuperare”, sub red. Roxana Popescu, Ed. Medicală Universitară Craiova, 2005, ISBN
973-7757-91-2. 2. Rădulescu A.: Electroterapia, Editura Medicala, Bucureşti, 1993. 3
. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Med
icală, Editura ACSA Craiova, 1995
96. După natura particulelor încărcate electric, curentul electric poate fi:
a. b. c. d. e. de conducţie de convecţie de conversie de deplasare de polaritate sau
molecular Corect: a, b, d, e
97. Intensitatea curentului electric:
a. b. c. d. e. reprezintă fluxul densităţii pe unitatea de timp reprezintă fluxul densităţi
pe unitatea de suprafaţă se măsoară în amperi se măsoară în volţi se măsoară în amperi/m2
98. Structuri foarte bune conducătoare de curent din corpul omenesc sunt:
a. b. c. d. e. soluţiile electrolitice sângele fanerele umorile aponevrozele Corect:
a, b, d
99. Rezistenţa electrică:
a. b. c. d. e. în circuit continuu se măsoară în ohmi în circuit continuu se măsoară în vol
cuit alternativ poartă numele de impedanţă este invers proporţională cu intensitatea curen
tului este direct proporţională cu intensitatea curentului Corect: a, c, d
100. 1 volt este:
a. b. c. d. e. puterea egală cu unitatea aplicată la capetele unui conductor tensiun
ea egală cu unitatea aplicată la capetele unui conductor =1 amper x 1 hertz =1 amper
x 1 ohm =1 watt x 1 joule Corect: b, d 19
101. Transformarea energiei electrice în alte forme de energie:
a. b. c. d. e. determină efecte calorice determină scăderea rezistenţei determină efecte l
uminoase determină scăderea conductibilităţii determină efecte electromagnetice Corect: a,
c, e
102. Soluţiile sunt:
a. b. c. d. e. sisteme omogene solide, lichide sau gazoase constituite din cel p
uţin două substanţe constituite din substanţe care îşi păstrează individualitatea chimică f
dintr-un solvent şi un dizolvant formate dintr-un solvent şi un dizolvat Corect: a,
c, d, e
103. Masa de substanţă depusă la un electrod:
a. b. c. d. e. rezultă din Legea I a lui Faraday este proporţională cu cantitatea de e
lectricitate rezultă din Legea a II-a a lui Faraday este proporţională cu echivalentul
electrochimic este invers proporţională cu echivalentul electrochimic Corect: a, b,
d
104. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?
a. b. c. d. e. un ţesut este un conductor uniform cu cat un segment este situat ma
i departe de electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este mai mică pe regiu
nea cuprinsă între electrozi, intensitatea curentului este egală cantitatea cea mai ma
re de curent trece prin zonele ce opun rezistenţa cea mai mică conductibilitatea ele
ctrică a unui ţesut este direct proporţională cu conţinutul lui în apă Corect: b, d, e
105. Masa de substanţă depusă la un electrod:
a. b. c. d. e. rezultă din Legea I a lui Faraday este proporţională cu cantitatea de e
lectricitate rezultă din Legea a II-a a lui Faraday este proporţională cu echivalentul
electrochimic este invers proporţională cu echivalentul electrochimic Corect: a, b,
d
106. Care sunt calităţile stimulului electric pentru a declanşa o excitaţie ?
a. b. c. d. e. intensitate maxim suportabilă intensitatea să fie egală cu timpul să acţion
eze un anumit timp minim intensitate sub prag, timp de 1 minut intensitatea sa d
epăşească “pragul” Corect: c, e
107. Potenţialul de repaus este determinat de:
a. b. raportul Na+ extracelular/ intracelular de 12/1 raportul Na+ intracelular/
extracelular de 12/1
c. d. e.
raportul K+ extracelular/ intracelular de 1/38 raportul K+ intracelular/extracel
ular de 1/38 raportul Na+/ K+ egal cu 1 Corect: a, c
108. Stimularea membranei celulare permite următoarele:
a. b. c. d. e. migrarea masivă a Na+ dinspre exteriorul spre interiorul membranei
creşterea foarte mare a permeabilităţii pentru K+ viteza de migrare transmembranară a Na
+ este de 7 ori mai mare decât cea a K+ reducerea potenţialului de repaus la -65mV d
eclanşarea potenţialului de acţiune Corect: a, c, d, e
109. Ce reprezintă reobaza ?
a. b. c. d. e. intensitatea minimă necesară declanşării excitaţiei permeabilitatea celulară
intensitatea “prag” potenţialul de acţiune al celulei pozitivitatea crescută din interioru
l membranei Corect: a, c
110. Ce este repolarizarea ?
a. b. c. d. e. procesul de revenire la potenţialul de membrană inactivarea mecanismu
lui de transport al sodiului creşterea fluxului de ieşire a K+ din celulă creşterea flux
ului de intrare a K+ în celulă modificarea durează 19 ms Corect: a, b, c
111. Ce este restituţia? (refacerea potenţialului de repaus)
a. b. c. d. e. prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar iese din celulă prin pompa de
Na-K , Na+ suplimentar intră în celulă prin pompa de ioni, K+ se reîntoarce în celulă prin
ompa de ioni, K+ iese din celulă refacerea potenţialului de repaus de –80 mV Corect: a
, c, e
112. Stimularea electrică se produce astfel:
a. b. c. d. e. la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă scurtă de timp la va
iaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă lungă de timp la intensitate sub valoarea
rag“ la intensitate peste valoarea “prag“ la intensităţi mari ale curentului în timp prelun
it Corect: a, d
113. Ce semnificaţie are electrotonusul ?
a. b. c. modificările caracteristice ale proprietăţilor fizice ale ţesuturilor determina
te de sensul curentului modificările caracteristice ale proprietăţilor fiziologice ale
ţesuturilor determinate de sensul curentului catelectrotonusul semnifică creşterea ex
citabilităţii tisulare (la catod) 21
d. e.
pragul de excitabilitate este mai coborât la catod excitaţia la catod este la deschi
derea circuitului Corect: a, b, c, d
114. Masurarea excitabilităţii unui nerv/muschi se face prin:
a. b. c. d. e. închiderea unui curent continuu aplicarea unui stimul dreptunghiula
r aplicarea unui stimul subliminal aplicarea impulsurilor de curent “în treaptă“ aplicar
ea unui stimul triunghiular Corect: a, b
115. Parametrii electrofiziologici uzuali sunt:
a. b. c. d. e. temperatura reobaza timpul util cronaxia cronofagia Corect: b, c,
d
116. Condiţiile esenţiale de răspuns la stimularea electrică sunt:
a. b. c. d. e. intensitatea curentului timpul util bruscheţea curentului aplicat c
reşterea lentă a intensităţii impulsul să fie triunghiular, trapezoidal sau exponenţial Cor
ct: a, b, c
117. Acomodarea este:
a. b. c. d. e. o proprietate a muşchilor normal inervaţi oprită de un curent cu pantă br
uscă absentă la muşchii denervaţi proporţională cu forţa măsurată cu coeficientul de acomod
ect: a, b, c, e
118. Frecvenţa stimulilor este importantă în producerea excitaţiei electrice pentru că:
a. b. c. d. e. frecvenţa stimulilor este proporţională cu intensitatea există o perioadă d
e timp refractară la o nouă excitaţie musculatura netedă nu reacţionează la impulsuri izola
e musculatura netedă reacţionează la sumaţia temporară a impulsurilor organele inervate de
parasimpatic necesită o frecvenţă mai mare a excitaţiilor Corect: b, c, d, e
119. Creşterea excitabilităţii se produce :
a. b. c. d. e. fiziologic, în perioada de revenire lentă la potenţialul de repaus prin
scăderea ionilor de calciu prin creşterea ionilor de calciu în spasmofilie prin subst
anţe anestezice.
Corect: a, b, d
120. Ce este conductibilitatea şi cum se manifestă ?
a. b. c. d. e. proprietatea membranei excitabile de a conduce unda de depolariza
re în fibrele amielinice excitaţia se transmite din aproape in aproape în fibrele miel
inizate excitaţia se transmite saltator sensul de propagare al excitaţiei în axonii ne
mielinizaţi şi mielinizaţi este bidirectional sensul de propagare al excitaţiei în axonii
nemielinizati si mielinizati este unidirectional Corect: a, b, c, d
121. Curentul galvanic reprezintă:
a. b. c. d. e. o deplasare de sarcini electrice de-a lungul unui conductor depla
sarea electronilor de-a lungul unui conductor deplasarea ionilor de-a lungul unu
i conductor producerea de curent electric variabil producerea de curent electric
continuu Corect: a, b, c, e
122. Efectele fiziologice ale curentului galvanic
a. b. c. d. e. acţiunea analgezică se produce la nivelul polului pozitiv acţiunea anal
gezică se produce la nivelul polului negativ acţiunea analgezică se produce la nivelul
ambilor poli la polul pozitiv, membranele celulare se hiperpolarizează la polul p
ozitiv, scade excitabilitatea Corect: a, d, e
123. Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase motorii
a. b. c. d. e. polul negativ produce o creştere a pragului de excitaţie polul negati
v este utilizat ca electrod activ polul negativ produce o scădere a pragului de ex
citaţie creşterea bruscă a intensităţii curentului determină o contracţie musculară promptă
negativ produce scăderea excitabilităţii Corect: b, c, d
124. Efectele curentului galvanic asupra sistemului nervos central:
a. b. c. d. e. galvanizarea ascendentă - polul pozitiv cranial şi negativ caudal gal
vanizarea descendentă - polul pozitiv cranial şi negativ caudal galvanizarea ascende
ntă - apare creşterea excitabilităţii organele de simţ nu reacţionează la aplicarea curenul
galvanic galvanizarea descendentă - apare creşterea excitabilităţii Corect: b, c
125. Efectele terapeutice ale aplicării curentului galvanic
a. b. c. d. e. vasoconstrictor analgezic la polul pozitiv hiperemie activă la nive
lul circulaţiei superficiale şi profunde analgezic la nivelul electrodului negativ a
ntialgic prin creşterea excitabilităţii nervoase la nivelul polului pozitiv Corect: b,
c 23
126. Modalităţi de aplicare a galvanizărilor
a. b. c. d. e. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci baie galvanică parţială baie
galvanică generală iontoforeza nici una din cele de mai sus Corect: a, b, c, d
127. Galvanizarea simplă în scop antialgic:
a. b. c. d. e. electrodul activ este electrodul negativ electrodul activ este el
ectrodul pozitiv electrodul activ este de dimensiuni mai reduse electrodul activ
este indiferent electrodul activ este de dimensiuni mai mari Corect: b, c
128. Modalităţi de aplicare a curentului galvanic:
a. b. c. d. e. intensitatea se reglează la ”înţepătură” aşezarea electrozilor se face longi
al nu se utilizează stratul hidrofil între electrod şi tegument pacientul va fi poziţion
at în posturi antialgice electrodul se aplică pe zona păroasă a capului Corect: b, d
129. Băile galvanice
a. b. c. d. e. temperatura apei va fi mai mare de 39ºC temperatura apei va fi 34-3
8 C direcţia curentului va fi numai ascendentă durata şedinţelor va fi de 10-30 minute rit
mul şedinţelor la 3 zile Corect: b, d
130. Avantajele aplicării iontoforezei
a. b. c. d. e. este posibilă o acţiune locală reflexă la nivelul dermatomioamelor cantit
atea de substanţă care pătrunde este necontrolabilă au efect local demonstrat şi recunoscu
t cantitatea de substanţă care pătrunde nu poate fi dozată se cumulează cu efectul analgez
ic al curentului galvanic Corect: a, c, e
131. Contraindicaţiile galvanoterapiei
a. b. c. d. e. artrite distonii neurovegetative nevralgii şi nevrite diferite ecze
me supuraţii Corect: d, e
132. Curenţii de joasă frecvenţă sunt:
a. b. forme de curent continuu curenţi cu impulsuri dreptunghiulare
c. d. e.
impulsuri triunghiulare curent galvanic impulsuri exponenţiale Corect: b, c, e
133. Tehnica de aplicare a curenţilor de joasă frecvenţă
a. b. c. d. e. electrozii nu se plasează la nivelul inserţiilor musculare electrozii
se plasează la nivelul zonei de trecere muşchi-tendon electrodul pozitiv se plasează
proximal de muşchiul afectat electrodul pozitiv se plasează pe muşchiul afectat la niv
elul plăcii neuromotorii electrodul negativ se plasează pe muşchiul afectat la nivelul
plăcii neuromotorii Corect: b, c, e
134. Electrostimularea selectivă a muşchiului denervat se face cu:
a. b. c. d. e. Curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă Curenţi de medie frecvenţă Impuls cu
ta de 500 ms cu panta de creştere de 1000 m Impuls cu durata de 200 ms urmat de pa
uză de 600 ms Ultrasunet Corect: a, d
135. Musculatura total denervată
a. b. c. d. e. răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de lungă du
rată răspunde neselectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale de scurtă durată răspund
la impulsuri de scurtă durată nu răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri expon
enţiale de scurtă durată răspunde la impulsuri cu panta de creştere rapidă Corect: a
136. Tehnica de aplicare a electrostimulării pentru musculatura total denervată
a. b. c. d. e. în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică proximal, electrodul p
ozitiv distal în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică distal, electrodul pozi
tiv proximal tehnica bipolară este indicată la denervările accentuate în tehnica monopol
ară, electrodul negativ se aplică pe muşchiul afectat nu se recomandă masajul sau curent
ul galvanic înainte de stimulare Corect: b, c, d
137. Principiul de acţiune al terapiei musculaturii spastice:
a. b. c. d. e. se induce un efect de inhibiţie a motoneuronilor muşchilor spastici n
u se produce relaxare se aplică două circuite de excitaţie separate, sincronizate se u
tilizează un electrod nu este indicată în tratamentul paraliziilor spastice Corect: a,
c
138. Curenţii diadinamici au efecte:
a. b. c. contracţii musculare în muşchii denervaţi analgetice hiperemiante 25
d. e.
dinamogene nu are efect excitomotor Corect: b, c, d
139. Curenţii Träbert:
a. b. c. d. e. nu sunt indicaţi în lombalgii au efect analgetic şi hiperemiant electro
dul negativ se plasează pe locul dureros timpul de aplicare este de 30 minute au d
urata de 2 ms urmaţi de o pauză de 5 ms Corect: b, c, e
140. TENS
a. b. c. d. e. este un curent cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă polul po
zitiv este activ polaritatea electrozilor nu are importanţă plasarea electrozilor se
face pe zona dureroasă aplicaţia poate dura mai multe ore Corect: a, c, d, e
141. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a. b. c. d. e. curenţii de medie frecvenţă nu prezintă acţiune vasoactivă curenţii de medie
ecvenţă produc contracţii asupra musculaturii scheletice şi muşchilor netezi singura formă
e aplicare este cu un curent unic de medie frecvenţă curenţii de medie frecvenţă produc an
algezie curenţii de medie frecvenţă produc contracţii musculare dureroase Corect: b, d
142. Efectele fiziologice ale curenţilor interferenţiali
a. b. c. d. e. excitomotor pe muşchi sănătoşi, normoinervaţi decontracturant vasoconstrict
or analgetic excitomotor pe musculatura netedă Corect: a, b, d, e
143. Contraindicaţii ale aplicării electroterapiei prin curenţi interferenţiali:
a. b. c. d. e. procese inflamatorii articulare afecţiuni febrile de diferite etiol
ogii tuberculoza activă neoplazii caşexie Corect: b, c, d, e
144. Tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali
a. b. c. d. e. tehnica interfero triplex tehnica statică tehnica cinetică tehnica mi
xtă nici una din cele de mai sus
Corect: b, c
145. La aplicaţia de curenţi interferenţiali:
a. b. c. d. e. la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la sfârşit se scade bru
la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la sfârşit se scade tot lent este nece
creşterea intensităţii pe parcursul procedurii nu este necesară creşterea intensităţii pe p
ursul procedurii intensitatea se dozează pentru obţinerea senzaţiei de furnicătură Corect:
b, d, e
146. Procedeul curenţilor interferenţiali:
a. b. c. d. e. se bazează pe încrucişarea a doi curenţi de medie frecvenţă, cu frecvenţe di
ite se bazează pe încrucişarea a patru curenţi de medie frecvenţă, cu frecvenţe diferite pr
interferenţă va rezulta tot un curent de medie frecvenţă, dar cu amplitudine variabilă pri
n interferenţă va rezulta un curent de joasă frecvenţă, între 1 şi 100 Hz la locul interfer
direcţia şi intensitatea curentului se modifică repetitiv Corect: a, c, e
147. Acţiunile fiziologice ale undelor scurte sunt:
a. b. c. d. e. efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate analget
ic miorelaxant-antispastic activarea metabolismului nici una de mai sus Corect:
a, b, c, d
148. Modalităţi de aplicare a undelor scurte
a. b. c. d. e. metoda interfero- triplex metoda în câmp condensator metoda cu frecve
nţe modulate metoda în câmp inductor metoda în cuplaj indirect Corect: b, d
149. În terapia cu unde scurte, electrozii pot fi poziţionaţi:
a. b. c. d. e. în acelaşi plan transversal longitudinal oblic în oricare din poziţiile d
e mai sus Corect: b, c
150. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte. Notaţi afirmaţiile adevărate:
a. b. c. d. e. doza I atermică are efect revulsiv doza III se aplică în afecţiunile acut
e doza II este oligotermică cu acţiune antispastică doza I, II se recomandă în stadiile ac
ute numărul şedinţelor este fix Corect: c, d 27
151. Sunt false următoarele afirmaţii:
a. b. c. d. e. la metoda în câmp condensator se poate aplica tratamentul pe regiuni
acoperite de vestimentaţie undele scurte se pot aplica la pacienţi cu pacemakere, sa
u obiecte metalice se recomandă undele scurte la pacientele cu sarcină se evită zonele
cu sensibilitate cutanată pacientul trebuie supravegheat permanent Corect: b, c
152. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă are următoarele efecte:
a. b. c. d. e. ameliorează osteoporoza accelerează vindecarea unor plăgi creşte spasmele
musculaturii netede previne şi tratează cicatricile cheloide accentuează edemul tisul
ar Corect: a, b, d
153. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la aplicaţia Diapulse:
a. b. c. d. e. se indică în afecţiunile pelvine inflamatorii cronice: anexite, paramet
rite, metroanexite se indică în herpes zoster vindecă fracturile într-un timp cu 10% mai
scurt 4-8 aplicaţii în suferinţele acute şi subacute 10-14 aplicaţii în suferinţele cronic
orect: a, b, d, e
154. Avantajele utilizării terapiei de înaltă frecvenţă pulsatilă
a. b. c. d. e. produce efecte calorice locale, hipertermie se poate utiliza la p
acienţii cu pace maker cardiac poate fi aplicat la orice vârstă, fără riscul de a provoca
tulburări trofice poate fi tratată orice regiune a corpului nu produce nici o stare
de discomfort Corect: c, d, e
155. Sunt false următoarele afirmaţii privind tehnica terapiei cu unde scurte;
a. b. c. d. e. electrozii se aplică direct pe piele electrozii se aplică la 2-3 cm f
aţă de regiunea de tratat poziţia electrozilor nu are importanţă efectul de vârf se produce
la nivelul suprafeţelor plane electrozii au dimensiuni diferite, electrodul activ
fiind de dimensiuni mai reduse Corect: a, c, d
156. Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului sunt:
a. b. c. d. e. efectul mecanic efectul termic efectul de cavitaţie efectul de difu
ziune efectul radioactiv Corect: a, b, c, d
157. Acţiunea biologică a ultrasunetului determină:
a. b. scăderea permeabilităţii membranelor celulare hiperemie tegumentară
c. d. e.
efecte fibrolitice creşterea metabolismului celular la doze mari, produc distrucţii
celulare şi rupturi capilare Corect: b, c, d, e
158. Efectele fiziologice ale ultrasunetului sunt:
a. b. c. d. e. analgetice excito-motorii miorelaxante hiperemiante sedative Core
ct: a, c, d
159. Modalităţi de aplicare a ultrasunetului:
a. b. c. d. e. segmentare indirecte, pe zone paravertebrale corespunzătoare rădăcinilo
r nervoase medulare segmentare directe pe cale neurală aplicaţii reflexe pe dermatoa
mele corespunzătoare organelor interne aplicaţii reflexe la distanţă pe ganglionii simpa
tici aplicaţii pe proeminenţele osoase Corect: a, b, c, d
160. Metodele de aplicare ale ultrasunetului sunt:
a. b. c. d. e. prin câmp inductor cuplaj direct, utilizând o substanţă de contact prin s
trat hidrofil cuplaj direct utilizând substanţe medicamentoase cuplaj indirect prin
intermediul apei Corect: b, d, e
161. Alegeţi formele de ultrasunet utilizate în terapie:
a. b. c. d. e. în câmp inductor în regim continuu în câmp condensator în regim discontinuu
oate răspunsurile sunt incorecte Corect: b, d
162. Alegeţi formularea corectă:
a. b. c. d. e. nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau ultrasu
net-masaj pacienţilor prezentând stări febrile li se recomandă tratament cu ultrasunet p
aravertebral toracic aplicaţiile cu ultrasunet pot precede şedinţele de kinetoterapie,
datorită acţiunii analgetice şi miorelaxante se poate recomanda terapia combinată ultra
sunet-curenţi de joasă frecvenţă este indicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu
ultrasonoterapia pe aceeaşi regiune Corect: a, c, d
163. Intensitatea energiei ultrasonore, utilizată în practică, depinde de:
a. b. regiunea de tratat profunzimea locului de tratat 29
c. d. e.
forma de cuplaj tensiunea de reţea starea generală a pacienţilor Corect: a, b, c, e
164. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
a. b. c. d. e. reumatism degenerativ fracturi recente cicatrici cheloide TBC afe
cţiuni neurologice Corect: a, b, c, e
165. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
a. b. c. d. e. stări inflamatorii neoplazii stare generală alterată boala artrozică trom
boflebite Corect: a, b, c, e
TESTE GRILĂ KINETOTERAPIE
Bibliografie
1. A. Bighea. Terapia fizicală şi reabilitarea în practica medicală. Ed. Medicală Universi
tară Craiova 2006, 183 pag, ISBN 973-106-021-9. 2. A. Bighea. Kinetoterapia (pp 82
-106), Capitol în ”Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare”, sub red. Roxana Pope
cu, Ed. Medicală Universitară Craiova, 2005, 340 exemplare, ISBN 973-7757-91-2. 3. S
benghe T. Kinesiologia-ştiinţa mişcării., Editura Medicală, Bucureşti, 2002 4. Sbenghe T. K
netologia profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed.Medicală, 1987. 5. Popescu R.,
Bighea A. Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura AC
SA Craiova, 1995 6. Sidenco E L. Bilanţul articular şi muscular. Ed A.P.P. Bucureşti 1
999. 7. Nemeş I. D. A. Metode de explorare şi evaluare în kinetoterapie. 2001, Ed. Ori
zonturi Universitare, Timişoara, ISBN 973-8109-87-6. 8. Kiss I. Fiziokinetoterapie
şi recuperare medicală. Ed Med., Bucureşti, 2002, ISBN 973-39-0338-8. 9. Zdrenghea D,
Branea I. Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 199
5
166. Care din următoarele tehnici aparţin imobilizării:
a. b. c. d. e. poziţia de corecţie punerea în repaus posturile de facilitare contenţia c
ontracţia izometrică Corect: b, d
167. Tehnicile anakinetice apelează la:
a. b. c. d. e. mobilizare pasivă imobilizare posturare contracţie izometrică contracţie
izotonă Corect: b, c
168. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive:
a. b. c. d. e. mobilizarea liberă contracţia izometrică relaxarea musculară mobilizarea
pasivă pură asistată mobilizarea auto-pasivă Corect: d, e
169. Mobilizarea pasivo-activă aparţine:
a. b. c. d. e. tehnicilor anakinetice mobilizărilor active tehnici kinetice static
e mobilizărilor pasive tehnicilor de facilitare Corect: d 31
170. Contracţia reflexă din cadrul mobilizărilor active reflexe este provocată prin:
a. b. c. d. e. reflex de întindere (stretch-reflex) mişcarea voluntară cu modificarea
lungimii muşchiului reflex de echilibru reflexe de poziţie creşterea tensiunii muşchiulu
i Corect: a, c, d
171. Mobilizarea activă liberă este o tehnică în cadrul:
a. b. c. d. e. mobilizării active reflexe mobilizării pasive kineziei statice mobili
zării active voluntare tehnicilor anakinetice Corect: d
172. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor active voluntare:
a. b. c. d. e. mobilizarea activă liberă mobilizarea activo-pasivă mobilizarea pasivo-
activă mobilizarea activă cu rezistenţă contracţia izokinetică Corect: a, b, d
a. b. c. d. e. mobilizarea pasivă mecanică manipulările tracţiunile mobilizarea activă ref
lexă mobilizarea autopasivă Corect: a, b, c, e
a. b. c. d. e. contracţia izometrică relaxarea tracţiunile mobilizarea pasivo-activă mob
ilizarea pasivă pură asistată Corect: c, d, e
175. Stretchingul are următoarele avantaje:
a. b. c. d. e. scade flexibilitatea ţesuturilor creşte abilitatea de a învăţa sau performa
diferite mişcări determină relaxarea fizică şi psihică determină o conştientizare asupra p
ului corp creşte riscul de traumatisme ale aparatului locomotor prin muncă sau sport
Corect: b, c, d
176. Care din următoarele reguli pentru stretching sunt adevărate?
a. b. încălzirea prealabilă a ţesutului aplicarea unor tehnici de relaxare
c. d. e.
poziţionarea corectă a pacientului iniţial se întinde doar o singură articulaţie, apoi se p
ate executa stretching peste 2 sau 3 articulaţii se începe cu articulaţiile proximale şi
apoi cele distale Corect: a, b, c, d
177. Ce tipuri de stretching pentru muşchi cunoaşteţi?
a. b. c. d. e. izotonic balistic dinamic activ sau stato-activ static sau pasiv
Corect: b, c, d, e
178. Mişcările jocului articular sunt:
a. b. c. d. e. rulare alunecare flexia compresie tracţiune Corect: a, b, d, e
179. Efectele jocului articular sunt:
a. b. c. d. e. asigură mişcările segmentelor în articulaţiile periferice asigură o repartiţ
fiziologică a lichidului sinovial permite formarea de aderenţe în articulaţie transmite
impusuri aferente ale controlului proprioceptiv de la nivel articular efect anti
algic Corect: a, b, d, e
180. Indicaţiile refacerii jocului articular sunt:
a. b. c. d. e. ameliorarea sensibilităţii locale limitarea mişcărilor articulare prin af
ectare capsulară articulară dureri articulare menţinerea unei biologii normale articul
are rol profilactic în imobilizările prelungite mai ales prin paralizii Corect: b, c
, d, e
181. În timpul mobilizărilor vom ţine seama de o serie de reguli:
a. b. c. d. e. poziţia pacientului să fie comodă, relaxată poziţia articulaţiei care va fi
obilizată să permită o cât mai bună relaxare locală kinetoterapeutul să aibă o poziţie como
ibilitate de abordare uşoară a pacientului mâna kinetoterapeutului care face mobilizar
ea nu va avea contact cu articulaţia segmentul articular care nu va fi mobilizat v
a trebui stabilizat printr-o curea, de către un ajutor, sau de o mână a kinetoterapeut
ului Corect: a, b, c, e
182. Tehnica oscilaţiei gradate. Alegeţi gradele corecte:
a. b. Gradul 1: amplitudini maxime ritmice la începutul excursiei de mişcare Gradul
2: mişcări mai ample care însă nu ating extremele valorilor de mobilitate 33
c. d. e.
Gradul 3: mişcări ample spre excursia maximă, la nivelul rezistenţei tisulare Gradul 4:
la fel ca la gradul 3, dar cu mici oscilaţii Gradul 5:mici amplitudini la limita m
obilităţii care forţează rezistenţa tisulară (stretching) Corect: b, c, d, e
183. Tehnica manipulării. Alegeţi cei 3 timpi corecţi:
a. b. c. d. e. punerea în poziţie punerea în relaxare punerea în tensiune impulsul corti
cal impulsul manipulativ Corect: a, c, e
184. Capacitatea de a manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp se
numeşte:
a. b. c. d. e. forţă maximă relativă forţă maximă absolută forţă explozivă forţă dinamică f
c
185. Mărimea forţei musculare depinde de mai mulţi parametri, dintre care:
a. b. c. d. e. diametrul de secţiune al muşchiului numărul unităţilor motorii în acţiune fr
enţa impulsurilor nervoase tipul articulaţiei aranjamentul fibrelor musculare Corect
: a, b, c, e
186. Dezavantajele contracţiilor izometrice sunt:
a. b. c. d. e. măresc munca ventriculului stâng, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă a
meliorează supleţea ţesuturilor periarticulare tonifică în special fibrele musculare activ
ate la unghiul la care s-a produs izometria antrenează muşchi pentru o contracţie mai
lentă nu ameliorează coordonarea pentru mişcări mai complexe Corect: a, c, d, e
187. Avantajele contracţiilor izometrice:
a. b. c. d. e. sunt foarte eficiente reduc edemul prin efect de pompă tehnica este
simplă durata exerciţiilor este scurtă solicită articulaţiile Corect: a, b, c, d
188. Care din următoarele afirmaţii este falsă cu privire la contracţia izometrică?
a. b. c. d. e. muşchiul nu-şi schimbă lungimea fibra musculară îşi măreşte tensiunea se scu
tmic membrul respectiv creşteri marcate ale forţei şi rezistenţei musculare se suspendă ci
rculaţia muşchiului
Corect: c, d
189. Pentru a creşte forţa musculară se execută:
a. b. c. d. e. exerciţii izometrice tehnici de facilitare proprioceptivă neuromuscul
ară pentru a creşte direct forţa musculară posturile declanşatoare de reflexe tonice exerc
iţii dinamice cu rezistenţă coordonările paliative Corect: a, c, d
190. Exerciţiile izometrice practicate pentru creşterea forţei musculare sunt:
a. b. c. d. e. exerciţii unice scurte izometrice zilnice exerciţiul maximal scurt ex
erciţii repetitive scurte izometrice zilnice exerciţii rezistive regresive exerciţiul
maximal cu repetiţie Corect: a, c
191. Exerciţiile unice scurte izometrice zilnice constau în:
a. b. c. d. e. o contracţie de 6 secunde pe zi 20 de contracţii a 6 secunde cu o pau
za de 20 de secunde intre ele-o şedinţă pe zi grupaj de 3 contracţii a 6 secunde, cu o p
auză de 30-60 de secunde între contracţii o contracţie de 12 secunde pe zi o contracţie de
10 secunde pe zi Corect: a
192. Dintre exerciţiile dinamice cu rezistenţă fac parte:
a. b. c. d. e. exerciţiul maximal scurt exerciţiul maximal cu repetiţie exerciţiile rezi
stive regresive exerciţiile repetitive scurte izometrice grupajul de 3 contracţii a
6 secunde Corect: a, b, c
193. Exerciţiul maximal cu repetiţie :
a. b. c. d. e. se urmăreşte prin creşterea progresivă a greutăţilor se testează acea greuta
care poate fi ridicată de10 ori la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM s
e execută 4 seturi de 10 RM pe zi de trei ori pe săptămână se numeşte tehnica Oxford Corect
a, b, c, d
194. Tehnica De Lorme-Watkins are în structură următoarele seturi de exerciţii:
a. b. c. d. e. setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM setul II: 10 ridicări cu ¾ 10RM setul III
: 10 ridicări cu 10 RM setul IV: 5 ridicări cu ½ 10 RM setul V : 5 ridicări cu ½ 10 RM Cor
ect: a, b, c 35
195. În cazul tehnicii de Lorme-Watkins
a. b. c. d. e. între seturi se intercalează o pauză de 2-4 minute între seturi se interc
alează o pauză de 10 minute cele 3 seturi se execută o data pe zi, de 4 ori pe săptămână în
a 5-a se retestează 10 RM seturile se execută de 5 ori pe zi Corect: a, c, d
196. Din câte seturi de exerciţii este compusă schema tehnicii Oxford?
a. b. c. d. e. 2 seturi 3 seturi 5 seturi 4 seturi 5 seturi Corect: d
197. În cazul exerciţiilor regresive:
a. b. c. d. e. muşchiul oboseşte treptat progresia este asigurată prin retestarea 10RM
la 5-7 zile numărul de repetări într-o repriză depinde de greutate schimbarea frecventă a
greutăţilor face ca tehnica să nu fie agreată de pacient şi de kinetoterapeut se obţine o
erformanţă aproape maximă pentru starea fiziologică a muşchiului în momentul respectiv Core
t: a, b, d, e
198. Schema tehnicii Oxford este compusă din:
a. b. c. d. e. setul I: 10 ridicări cu 10 RM setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM setu
l III: 10 ridicări cu 80% 10 RM setul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM setul V: 10 ridicăr
i cu 5 RM Corect: a, b, c, d
199. Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime) este:
a. b. c. d. e. seria I: de 10 ridicări cu 2 x 10 rm seria II: de 10 ridicări cu 1,5
x 10 rm seria III: de 10 ridicări cu10 rm seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm seria
V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm Corect: a, b, c
200. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate pentru :
a. b. c. d. e. hipertofia musculară hipotrofia musculară ameliorarea mobilităţii articul
are creşterea rezistentei musculare scăderea rezistentei musculare Corect: a, c, d
201. Izometria este exerciţiul:
a. b. care nu reuşeşte să realizeze creşterea forţei musculare care asigură creşterea cea m
rapidă a forţei musculare
c. d. e.
solicită articulaţia realizează o hipertrofie musculara realizează o hipotrofie musculară
Corect: b, d
202. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun:
a. b. c. d. e. viteza mişcărilor nu are importanţă durata exerciţiilor nu reprezintă un par
metru de dozare urmărirea atentă, zilnică a semnelor de oboseală musculară durata exerciţii
or este un parametru de dozare la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului musc
ular simetric Corect: c, d, e
203. În situaţiile deficitelor mari de forţă musculară este necesar să se apeleze şi la:
a. b. c. d. e. posturi declanşatoare de reflexe tonice întinderea prelungită la muşchii
posturali extensori slabi tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii elemen
te facilitatorii de creştere a răspunsului motor nu se utilizează tehnici de facilitar
e pentru întărirea musculaturii Corect: a, c, d
204. Rezistenţa musculară reprezintă :
a. b. c. d. e. “o rezistenţă locală”, executată de un segment cu ½ din masa musculară a cor
capacitatea de a susţine un efort capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie capa
citatea muşchiului de a executa o activitate sau exerciţiu pe o perioadă prelungită de t
imp incapacitatea muşchiului de a susţine o contracţie Corect: b, c, d
205. Rezistenţa musculară depinde de:
a. b. c. d. e. forţa musculară valoarea circulaţiei musculare integritatea metabolismu
lui muscular starea generală a organismului pH-ul sângelui Corect: a, b, c, d
206. Testarea rezistenţei muşchiului se face:
a. b. c. d. e. testarea se face cu greutăţi între 60-70% din forţa maximă prin testarea ca
pacităţii de menţinere a unei contracţii testarea se face cu greutăţi între 15%-40% din for
ximă cronometrându-se timpul menţinerii contracţiei testarea se face cu greutăţi între 50%-
din forţa maximă calculând numărul de repetări posibile la încărcare şi la un ritm de metr
precizat Corect: b, c, e
207. Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare:
a. b. scădem durata exerciţiilor creştem durata exerciţiului 37
c. d. e.
utilizăm terapia ocupaţională se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar prelungite
timp se lucrează la intensităţi mari de efort Corect: b, c, d
208. Bolnavii care beneficiază de antrenamentul la efort sunt:
a. b. c. d. e. bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii după infarctul de m
iocard bolnavii respiratori sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor sed
entarii bolnavi cu bloc atrio-ventricular de gradul III Corect: a, b, c, d
209. Metodele antrenamentului la efort utilizează:
a. b. c. d. e. electroterapia mersul urcatul scărilor şi pantelor terapia ocupaţională c
rioterapia Corect: b, c, d
210. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui efort se face prin:
a. b. c. d. e. urcatul scărilor alergare echivalentul metabolic covorul rulant bic
icleta ergometrică Corect: c
211. Suportabilitatea efortului se urmăreşte pe baza semnelor clinice care apar:
a. b. c. d. e. tahicardia durerile precordiale cefalee transpiraţii reci oboseala
Corect: a, b, d
212. Frecventa şedinţelor de efort la pacienţii cardio pulmonari este de:
a. b. c. d. e. 1 pe săptămână 2, 2-3 pe săptămână 5 pe săptămână 6 pe săptămână 10 pe săptă
213. Metodica unei şedinţe de antrenament la efort împarte programul în:
a. b. c. d. e. prima parte 6-15 minute încălzire partea a doua alcătuită din exerciţiul pr
opriu-zis de efort partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 20
minute partea a treia marchează trecerea la starea de repaus, durează 5-10 minute p
artea a treia durează 25 minute
Corect: a, b, d
214. Antrenamentul la efort are ca efecte:
a. b. c. d. e. creşte rezistenţa vasculară periferică scade amplitudinea denivelării segme
ntului ST la efort scade nivelul catecolaminelor serice şi al lipidelor serice creşt
e extracţia de O2 la nivelul ţesuturilor creste amplitudinea denivelării segmentului S
T la efort Corect: b, c, d
215. Antrenamentul pentru refacerea coordonării se face după anumite reguli:
a. b. c. d. e. exerciţiile de coordonare trebuie să se execute de câteva ori pe zi, fără în
rerupere, până ce coordonarea este obţinută orice contracţie a muşchiului care nu este nece
ară unei activităţi date trebuie evitată se vor utiliza explicaţii verbale, înregistrări ci
atice, desene antrenamentul se opreşte la orice semn de oboseală sau plictiseală este
necesară o forţă mare pentru o mişcare de precizie Corect: a, b, c, d
39
HIDROTERMOTERAPIE ŞI BALNEOLOGIE 2008
Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Simona Pătru, Hidrotermoterapie şi Balneologie, Editura Medicală Un
iversitară, Craiova, 2003;
Întrebări cu un singur răspuns:
216. O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos este falsă. Care?
a. b. c. d. e. Iradierea este transferul de energie calorică prin radiaţii infraroşii
Convecţia are două componente: internă şi externă Evaporarea se activează în condiţii de co
termic şi căldură umedă Evaporarea constă în: secreţie sudoripară, perspiraţie insensibilă
re la nivelul suprafeţelor respiratorii Conducţia este transferul de căldură prin contac
t direct între obiecte cu temperaturi diferite Răspuns: c
217. Alegeţi răspunsul corect:
a. b. c. d. e. Tipul constituţional microkinetic încadrează persoanele cu extremităţi cald
e şi tendinţă la vasodilataţie periferică Reacţia dermovasculară reprezintă modalitatea de
a circulaţiei superficiale la aplicarea locală a factorului termic Aplicaţiile termic
e de scurtă durată scad excitabilitatea nervilor periferici Aplicaţiile calde de lungă d
urată cresc randamentul muscular Băile fierbinţi uşurează munca inimii, iar băile moderat r
ci solicită foarte mult cordul Răspuns: b
218. Baia cu peria se efectuează la temperatura:
a. b. c. d. e. De indiferenţă Rece Caldă Hipertermă Intens hipertermă Răspuns: a
219. O singură afirmaţie din cele enumerate mai jos este falsă. Care?
a. b. c. d. e. Băile de mâini determină vasodilataţie coronariană şi bronhodilataţie Băile
nante de mâini activează circulaţia periferică şi descongestionează organele intraabdominal
Băile Hauffe la membrele superioare sunt indicate în arteriopatii obstructive ale m
embrelor inferioare Băile calde de şezut sunt indicate în colici uterine, vezicale, in
testinale Băile reci de şezut sunt contraindicate în cistite Răspuns: b
Întrebări cu mai multe răspunsuri:
220. Zona periferică este alcătuită din:
a. b. c. d. Tegument Organe interne toraco-abdominale Ţesut celular subcutanat Muşch
i
e.
Organe intracraniene Răspuns: a, c, d
221. Funcţiile zonei periferice sunt:
a. b. c. d. e. De receptor caloric De tampon termic De comutator De organ efecto
r al termogenezei într-un mediu cald De izolator caloric variabil Răspuns: a, b, c,
e
222. Alegeţi răspunsurile corecte:
a. b. c. d. e. Termogeneza se realizează prin reacţii chimice celulare tip redox Ter
moliza se realizează prin procese fizice Termogeneza netremurândă intervine la tempera
turi mai mici de 14˚ C Frisoanele sunt mecanisme de urgenţă în termogeneză, mari consumato
are de energie Tremurăturile sunt contracţii individuale ale fibrelor musculare Răspun
s: a, b, d
223. Termoreceptorii periferici sunt:
a. b. c. d. e. Receptorii de tip A Corpusculii Krause şi Ruffini Receptorii de tip
B Terminaţiile nervoase libere amielinice din tegumente şi mucoase Terminaţiile nervo
ase libere de la nivelul viscerelor Răspuns: b, d, e
224. Aplicaţii generale de căldură sunt contraindicate în:
a. b. c. d. e. Afecţiuni reumatismale degenerative Sechele posttraumatice Afecţiuni
neurologice însoţite de spasticitate TBC Tumori maligne Răspuns: d, e
225. Efectele aplicaţiilor locale de căldură sunt următoarele:
a. b. c. d. e. Antialgic Rezorbtiv Spasmolitic De asuplizare Hemostatic Răspuns: a
, b, c, d
226. Crioterapia are următoarele efecte:
a. b. c. d. e. Creşte metabolismul local Scade temperatura cutanată, subcutanată şi musc
ulară Antiinflamator Antispastic De asuplizare 41
Răspuns: b, c, d
227. În funcţie de suprafaţa pe care se aplică factorul termic, procedurile de termotera
pie se împart în:
a. b. c. d. e. Locale Ascendente Alternante Parţiale Generale Răspuns: a, d, e
228. Băile calde includ:
a. b. c. d. e. Baia de 36˚ C Baia cu valuri Baia de jumătate Baia de imersiune Baia
de 37˚ C Răspuns: a, e
229. Baia de sare are următoarele efecte:
a. b. c. d. e. Creşte capacitatea de apărare a organismului Efect hemostatic Antiinf
lamator Creşte eliminarea de acid uric Vasodilataţie cutanată Răspuns: c, d, e
230. Efectele băilor cu CO2 sunt:
a. b. c. d. e. Hipotensor Sedativ De antrenare economică a cordului Realizează un ma
saj fin la nivelul tegumentelor Astringent asupra tegumentelor Răspuns: a, b, c, d
a. b. c. d. e. Afuziunile sunt proceduri prin care asupra corpului se proiectează
o coloană de apă fără presiune Duşul scoţian este un duş sul sub formă alternantă Perierile
: complete, parţiale, uscate şi umede Compresele stimulante au o durată de aplicare de
6 ore Duşurile sunt proceduri prin care se aplică apă, aburi, aer cald cu jetul foart
e aproape de tegument Răspuns: a, b, c, d
a. b. c. d. e. Tehnicile de aplicare a parafinei sunt: pensulare, baie de parafi
nă pentru mâini şi picioare, feşi parafinate, plăci de parafină Temperatura la care se util
zează este de 70˚C Parafina are proprietăţi termopexice Împachetările cu parafină sunt indi
e în artroze, sechele posttraumatice ale aparatului locomotor, articulaţii inflamate
Se poate refolosi cu condiţia să fie sterilizată Răspuns: a, c, e
233. Termoterapia contrastantă cuprinde:
a. b. c. d. e. Hidroterapia mică Hidroterapia mare Hidrofoare Cataplasme Cura Knei
pp Răspuns: a, b, e
234. Balneaţia cu ape minerale clorurate sodice este indicată în:
a. b. c. d. e. Afecţiuni reumatismale degenerative Afecţiuni ORL şi bronhopulmonare Af
ecţiuni ginecologice Reumatisme abarticulare Afecţiuni neurologice şi posttraumatice Răs
puns: a, c, d, e
235. Modalităţile de terapie cu nămoluri teraputice sunt:
a. b. c. d. e. Cataplasme Oncţiuni Împachetări Băi Aerosoli Răspuns: a, b, c, d
43
RECUPERARE REUMATOLOGICĂ 2008
1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală,
Bucureşti, 1987; 2. Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recup
eratorie, Editura Agora, 1997.
Întrebări cu un singur răspuns:
236. Din grupa afecţiunilor reumatismale degenerative fac parte:
a. b. c. d. e. Gonartroza Periartrita scapulo-humerală Tendinitele Periartrita cox
o-femurală Miozitele Răspuns: a
237. Alegeţi răspunsul fals:
a. b. c. d. e. PR este o afecţiune reumatismală inflamatorie, cu evoluţie cronică progre
sivă PR afectează cu predilecţie articulaţiile mici (mâini, picioare) PR evoluează către de
mare şi anchiloză articulară În PR redoarea matinală durează cel puţin o oră În stadiul III
se instalează anchiloza fibroasă sau osoasă Răspuns: e
238. Alegeţi răspunsul fals. Caracterele comune ale spondilartritelor seronegative s
unt următoarele:
a. b. c. d. e. Prezenţa factorului reumatoid Absenţa nodulilor subcutanaţi Prezenţa artr
itelor periferice Afectarea articulaţiilor sacroiliace şi a coloanei vertebrale Afec
tarea tegumentelor şi mucoaselor Răspuns: a
239. Obiectivele kinetoterapiei în spondilita anchilozantă sunt cele enumerate cu o
singură excepţie:
a. b. c. d. e. Menţinerea / corectarea posturilor şi aliniamentului corpului Menţinere
a / ameliorarea mobilităţii articulare şi tonusului muscular Prevenirea poziţiilor vicio
ase Prevenirea disfuncţiei ventilatorii restrictive Redimensionarea obiectivelor c
asnice Răspuns: e
240. Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt următoarele, cu excepţia:
a. b. c. d. e. Combaterea durerii Reeducarea respiratorie Recuperarea mobilităţii ar
ticulare şi a tonusului muscular Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului
articular Ameliorarea circulaţiei locale Răspuns: b
241. Clinica gonartrozei este caracterizată de următoarele elemente, cu excepţia unuia
singur:
a. b. c. Subfebrilitate Redoare de inactivitate Senzaţie de instabilitate la nivel
ul genunchiului
d. e.
Chist Baker Tulburări de statică la nivelul genunchiului Răspuns: a
242. O singură afirmaţie cu privire la spondiloza cervicală din cele enumerate mai jos
este falsă. Care?
a. b. c. d. e. Este contraindicat masajul la nivel paravertebral cervical Electr
oterapia include galvanizări, CDD, curenţi de medie frecvenţă şi înaltă frecvenţă Împachetă
afină „pelerină” au efect benefic Exerciţiile urmăresc refacerea tonusului musculaturii ext
nsoare Tratamentul chirurgical este indicat în formele cu tulburări neurologice seve
re şi progresive Răspuns: a
243. Alegeţi răspunsul fals. Discopatia lombară de fază IV se manifestă astfel:
a. b. c. d. e. 60-70% din pacienţi sunt asimptomatici Lombalgie cronică mecanică, mete
orodependentă Lumbago acut cu pseudosciatică, după ridicare de greutăţi Sciatica vârstnicul
i cu Lasseque pozitiv Sindrom de coadă de cal Răspuns: d
244. Alegeţi răspunsul fals. Reumatismul abarticular cuprinde următoarele entităţi clinice
:
a. b. c. d. e. Gonartroza Periartrita scapulo-humerală Periartrita coxofemurală Algo
neurodistrofia Maladia Dupuytren Răspuns: a
Întrebări cu mai multe răspunsuri:
245. Alegeţi răspunsurile corecte. La inspecţia tegumentelor pacienţilor cu sindrom reum
atoid se pot evidenţia:
a. b. c. d. e. Leziuni eritemato-scuamoase în psoriazis Noduli reumatoizi în spondil
ita anchilozantă Noduli Bouchard şi Heberden în boala artrozică Tofi gutoşi în poliartrita
eumatoidă Eritem facial „în fluture” în lupusul eritematos diseminat Răspuns: a, c, e
246. Mobilitatea coloanei cervicale este evaluată prin:
a. b. c. d. e. Indicele Schöber Indicele tragus-acromion Indicele Ott Indicele men
ton-stern Indicele occiput-perete Răspuns: b, d, e
45
247. Poliartrita reumatoidă este caracterizată de următoarele deformări articulare:
a. b. c. d. e. Deviaţia cubitală a degetelor şi mâinii Police în „Z” Flexum de cot Genu rec
atum Genu flexum Răspuns: a, b, c, e
248. În poliartrita reumatoidă, posturarea mâinii cu ajutorul ortezelor se realizează as
tfel:
a. b. c. d. e. Pumn în extensie 10-20˚ Deviaţia cubitală a mâinii şi degetelor Flexie uşoar
etacarpofalangienelor Police în abducţie şi opoziţie Interfalangiene proximale în extensie
Răspuns: a, c, d
249. Alegeţi răspunsurile corecte. În poliartrita reumatoidă:
a. b. c. d. e. Se evită poziţiile sau activităţile ce solicită flexorii degetelor Se recom
andă purtarea de susţinători plantari Se evită poziţia şezândă pe scaune sau fotolii joase
comandă exerciţiile care antrenează prehensiunea de forţă Cura balneară se adresează tuturo
ormelor de poliartrită reumatoidă Răspuns: a, b, c
250. În poliartrita reumatoidă se pune accent pe tonifierea:
a. b. c. d. e. Extensorilor degetelor Flexorului superficial al degetelor Flexor
ilor antebraţului Flexorilor coapsei şi gambei Musculaturii intrinseci a mâinii Răspuns:
a, b, e
251. Sindromul Reiter:
a. b. c. d. e. Este artrita reactivă Este caracterizat de triada: conjunctivă, artri
tă, uretrită Nu este însoţit de manifestări generale Sunt contraindicate procedurile de el
ectroterapie şi termoterapie Poate evolua către spondilita anchilozantă Răspuns: a, b, e
252. Care din următoarele afirmaţii cu privire la artrita psoriazică sunt adevărate:
a. b. c. d. e. Manifestările cutanate constau în plăci eritemato-scuamoase pe coate, g
enunchi, trunchi Este însoţită de manifestările extraarticulare: oculare, cardiace, resp
iratorii În majoritatea cazurilor apar manifestările articulare şi apoi cele cutanate
Cea mai frecventă formă este artrita mutilantă Unul dintre obiectivele de tratament es
te prevenirea deformărilor şi anchilozelor articulare Răspuns: a, b, e
253. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a. În spondilita anchilozantă cura balneară este indicată în special în staţiunile de pe li
alul Mării Negre
b. c. d. e.
Spondilita anchilozantă afectează cu preponderenţă sexul feminin Caracteristice spondili
ta anchilozantă sunt lombosacralgiile în a doua jumătate a nopţii, cu iradiere în basculă T
bloul clinic al spondilita anchilozantă include şi disfuncţia ventilatorie restrictivă În
stadiile avansate ale spondilita anchilozantă se poate instala „poziţia de schior” Răspuns
: a, c, d, e
254. În timpul activităţilor cotidiene spondiliticul trebuie să păstreze anumite posturi:
a. b. c. d. e. Decubit dorsal pe pat tare, cu pernă sub cap Şezând pe scaun cu spătar înal
t şi păstrarea contactului permanent al spatelui cu spătarul Masa de lucru la nivelul
pieptului, cu antebraţele pe masă Evitarea şederii prelungite în fotoliu În ortostatism păs
rarea distanţei maxime xifoid-pube Răspuns: b, c, d, e
255. În spondilita anchilozantă menţinerea sau creşterea tonusului muscular se realizează î
special la nivelul anumitor grupe musculare:
a. b. c. d. e. Ischiogambieri Iliopsoas Adductorii coapsei Erectorii capului şi tr
unchiului Muşchii abdominali Răspuns: b, d, e
256. Alegeţi răspunsurile corecte privitoare la programul de kinetoterapie din spond
ilita anchilozantă:
a. b. c. d. e. Se începe cât mai precoce şi are continuitate absolută Ocupă primul loc în i
rarhia formelor de tratament fizical Pune accent pe exerciţiile de flexie la nivel
ul coloanei vertebrale şi centurilor Cuprinde exerciţii pentru reeducarea respiraţiei
toracice şi abdominale Kinetoterapia este adaptată stadiului evolutiv Răspuns: a, b, d
, e
257. Care dintre următorii factori favorizează deteriorarea cartilajului articular:
a. b. c. d. e. Menopauza Obezitatea Vârsta peste 50 ani Sexul feminin Rasa neagră Răsp
uns: a, b, c
258. Tabloul clinic al coxartrozei cuprinde:
a. b. c. d. e. Durere la nivelul genunchiului Redoare de inactivitate Durere la
nivelul peritrohanterian, fesier, inghinal, pe faţa anterioară a coapsei Mers şchiopătat
Parestezii pe faţa anterioară a coapsei Răspuns: a, b, c, d
47
259. Igiena ortopedică a şoldului constă în:
a. b. c. d. e. Mers şi ortostatism prelungit Greutate corporală ideală Mers pe teren a
ccidentat Mers cu sprijin în baston Evitarea urcării şi coborârii scărilor Răspuns: b, d, e
260. Indicaţiile curei balneare în coxartroză sunt reprezentate de:
a. b. c. d. e. Formele acute Formele subacute Coxartroza la debut Coxartroza ope
rată Forme cu redoare strânsă şi atitudine vicioasă ireductibilă Răspuns: c, d
261. Igiena ortopedică a genunchiului constă în:
a. b. c. d. e. Evitarea tocurilor înalte Evitarea traumatismelor directe Repaus pr
elungit Medicaţie antialgică Descărcarea de greutate a genunchiului Răspuns: a, b, e
262. Procedurilor de electroterapie antialgică în gonartroză includ:
a. b. c. d. e. Comprese reci cu sulfat de magneziu Împachetări cu parafină Curenţi de jo
asă frecvenţă Curenţi de medie frecvenţă Biostimulare laser Răspuns: c, d, e
263. Kinetoterapia în gonartroză constă în:
a. b. c. d. e. Posturări în flexie a genunchiului Tonifierea cvadricepsului, a trice
psului sural Mobilizări articulare pentru refacerea extensiei complete Exerciţii în la
nţ kinetic închis Exerciţii pentru coordonare Răspuns: b, c, d, e
264. Spondilodiscartroza cervicală are manifestări clinice polimorfe:
a. b. c. d. e. Cervicalgie iradiată occipital, în vertex, în umeri Nevralgie cervico-b
rahială Sindrom Barré-Lieou Puncte dureroase la nivelul umărului Vertij, fosfene, acuf
ene Răspuns: a, b, c, e
265. Obiectivele de tratament recuperator în spondilodiscartroza lombară sunt următoar
ele:
a. b. Reeducarea respiratorie Combaterea durerii
c. d. e.
Corectarea dezechilibrului muscular între agonişti şi antagonişti Restabilirea controlul
ui adecvat al mişcării Profilaxia recidivelor Răspuns: b, c, d, e
266. Tratamentul fizical al spondilodiscartrozei lombare cuprinde:
a. b. c. d. e. Masaj sedativ lombosacrofesier Băi galvanice, 4 celulare Curenţi diad
inamici în special în lumbago musculo-ligamentar Împachetări cu parafină lombar în formele
cute Băi simple la 36-37˚ în cazul radiculopatiilor reziduale Răspuns: a, c, e
267. Kinetoterapia din perioada acută a discopatiei lombare urmăreşte:
a. b. c. d. e. Asuplizarea trunchiului inferior Relaxarea musculaturii lombare c
ontracturate Relaxare generală Scăderea iritaţiei radiculare Creşterea tonusului vagal Răs
puns: b, c, d, e
268. „Şcoala spatelui” constă în:
a. b. c. d. e. Conştientizarea poziţiei neutre a coloanei lombare şi bazinului Înzăvorârea
oloanei lombare Menţinerea forţei musculare agonişti şi antagonişti Programul Williams faz
ele I şi II Relaxarea musculaturii lombare contracturate Răspuns: a, b, c
269. Tratamentul chirurgical în hernia de disc lombară este indicat în cazul:
a. b. c. d. e. Durerilor care nu cedează la tratament conservator Recidivelor frec
vente Manevrei Lassèque pozitivă la valori mici Apariţiei sau agravării unui deficit mot
or Apariţiei sindromului de „coadă de cal„ Răspuns: a, b, d, e
270. PSH (umărul dureros simplu) se caracterizează prin:
a. b. c. d. e. Durere de intensitate mare Limitarea mare a mobilităţii pasive Substr
atul anatomopatologic este capsulita retractilă Aspect radiologic normal Evoluţie fa
vorabilă la aplicarea curenţilor de joasă frecvenţă Răspuns: d, e
271. PSH (umărul pseudoparalitic) se caracterizează prin:
a. b. c. Durere de intensitate mare Mobilitate activă absentă Mobilitate pasivă normală
49
d. e.
Absenţa tulburărilor de sensibilitate Modificări ale reflexelor osteotendinoase Răspuns:
b, c, d
ORTEZARE - PROTEZARE
Bibliografie: 1. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior
ortezat şi protezat, Editura Medicală Universitară Craiova, 2002, pagini 7 – 27, 44 – 90,
111 – 164, 190 - 274 2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice
ale membrelor, Editura Medicală, Bucureşti., 1981; pagini 309 – 313, 362 – 365, 408 - 4
14 3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medi
cală, Bucureşti., 1987; pagini 517 – 519 4. T. Sbenghe, Kinesiologie – ştiinţa mişcării, Ed
Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 488 – 490 5. Delia Cinteză, Daniela Poenaru, Ortezare
a în recuperarea medicală, Editura Vox, Bucureşti, 2004 272. Care dintre următoarele def
iniţii caracterizează noţiunea de orteză: a. mijloc / dispozitiv extern folosit pentru m
odificarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale sistemului neuro - mioar
trokinetic, cu menţinerea sau refacerea funcţiei segmentului la care este aplicată b.
aparat sau dispozitiv de substituţie artificială folosit pentru înlocuirea diferitelor
segmente absente sau organe ale corpului c. dispozitiv adăugat corpului unei pers
oane pentru a susţine, a poziţiona, a imobiliza, a corecta diformităţi, a asista forţa mus
culară, a modifica tonusul muscular sau a promova mişcarea unor segmente d. modalita
te fizică pentru creşterea forţei şi rezistenţei musculare e. una dintre cele mai importan
te exerciţii din kinetoterapia pasivă
Corect: a, c
273. Ortezele au rol multiplu în recuperarea medicală, dar nu asigură: a. imobilizarea
sau susţinerea unei articulaţii sau unui segment al corpului, asigurând astfel preven
irea / corectarea deformărilor şi menţinerea articulaţiei într-o poziţie cât mai funcţional
nătăţirea funcţiei articulare în condiţiile unei asistări corespunzătoare a mobilităţii la
l, cu posibilitatea aplicării unei tracţiuni c. controlul unei mişcări direcţionate d. dur
erea şi presiunea în segmentul respectiv prin transferul de forţă de la o zonă topografică
a alta e. protecţie a structurilor segmentului respectiv (muşchi, ligamente, oase, n
ervi, vase) pe toată perioada programului de recuperare
Corect: d
274. a. b. c.
Oricare dintre ortezele folosite în practica medicală trebuie să prezintă următoarele cali
tăţi: grele, cu durabilitate scăzută confortabile, tolerate corespunzător acceptabile din
punct de vedere cosmetic, mai ales pentru cele folosite la extremitatea distală a
membrului superior d. uşor de întreţinut şi de curăţat; simple, în sensul facilităţii (uşur
ii / demontării (“pus / scos”) corecte e. utile, să servească în realitate scopului propus,
ajustabile diferitelor faze evolutive ale suferinţei respective
Corect: b, c, d, e 51
275. a. b. c.
Oricare dintre protezele folosite în practica medicală trebuie să prezintă următoarele cal
ităţi: confecţionată din material dur, rezistent acceptabilă din punct de vedere cosmetic,
fără determinarea modificărilor trofice la nivelul bontului să posede relief adaptat se
gmentului protezat şi caracteristicilor bontului cu care trebuie să se articuleze d.
uşor de întreţinut, de aplicat la nivelul bontului e. să nu se modifice în raport cu evol
uţia afecţiunilor asociate
Corect: b, c, d
276. a. b. c. d. e.
Ortezele se confecţionează din următoarele materiale, cu o excepţie: metalul (oţel călit -
noxidabil, aliaj de aluminiu) plasticul pielea hârtia fibrele sintetice, materiale
plastifiabile
Corect: d
277. Fiecare orteză este prezentată în detaliu, prin intermediul mai multor fotografii
(din diferite unghiuri) şi însoţită de o fişă tehnică, care cuprinde următoarele elemente:
umele şi tipul ortezei – statică sau dinamică, temporară sau definitivă b. indicaţiile sale
rapeutice, obiectivele montării sale la un anumit segment c. descrierea materialul
ui din care este confecţionată, durata în care se poate realiza, dificultatea de execuţi
e d. alte menţiuni sau remarci cu privire la orteza respectivă e. date despre pacien
tul la care urmează a fi aplicată
Corect: a, b, c, d
278. a. b. c. d. e.
Aspectele motivaţionale care permit încadrarea ortezelor în orteze statice sunt: menţine
rea tonusului şi forţei musculare corectarea deformărilor din afecţiunile neurologice pr
in deficitul muscular prevenirea şi corectarea contracturilor musculare stretching
-ul pasiv stabilizarea articulară analitică şi globală, mai precis în lanţ cinematic
Corect: c, d, e
279. a. b. c. d. e.
Aspectele motivaţionale care permit încadrarea ortezelor în orteze dinamice sunt: imob
ilizarea, limitare activităţii articulare prevenirea deformărilor secundare dezechilib
relor musculare stimulare senzorială, în principal proprioceptivă menţinerea schemelor d
e mişcare posturarea corectă şi păstrarea aliniamentului articular
Corect: b, c, d
280. Principalele condiţii patologice care presupun în cadrul asistenţei medicale comp
lexe şi ortezarea sunt: a. leziunile de neuron motor central sau periferic b. sufe
rinţe ortopedico-traumatice diverse
c. afecţiuni reumatismale d. complicaţiile după arsuri e. afectări tegumentare grave, cu
edem fluctuant
Corect: a, b, c, d
281. Selectarea protezei optime pentru pacientul cu amputaţie de membru se realize
ază în baza unor criterii, cu excepţia: a. nivelul amputaţiei membrului respectiv b. sta
rea aparatelor cardiovascular şi respirator ale pacientului, precum şi statusul cogn
itiv cu motivaţia personală c. activităţile – vocaţionale şi nevocaţionale – pe care pacien
anticipează d. existenţa sau nu a antecedentelor heredo-colaterale de amputaţie e. res
ursele financiare şi tehnice de care dispune persoana în cauză
Corect: d
282. a. b. c. d. e.
Principalele criterii în funcţie de care se clasifică ortezele sunt: Clasic (gruparea în
două mari categorii – statice şi dinamice) Anatomic (în funcţie de segmentul ce urmează a
i ortezat) Clinico-funcţional Materialul din care sunt confecţionate Denumirea firme
i producătoare
Corect: a, b, c
283. Radiculopatiile cervicale inferioare, paralizia de plex brahial, paralizia
de nerv circumflex, hemiplegia, tetraplegia, miopatiile, atrofia spinală pseudomio
patică beneficiază în programul de recuperare de ortezare şi fac parte din categoria afe
cţiunilor: a. Reumatismale degenerative b. Reumatismale inflamatorii c. Ortopedico
-traumatice d. Neurologice e. Cardio-vasculare
Corect: d
284. a. b. c.
Rolul ortezei statice de tipul stabilizatorului pentru abducţia umărului este comple
x, incluzând: mobilizarea braţului şi umărului, practic a întregului membru superior preve
nirea contracturii muşchilor adductori ai umărului reducere a dezechilibrelor biomec
anice la nivelul centurii scapulare, a consecinţelor acestora (subluxaţia umărului, re
tracţiile musculare) d. prevenirea stretchingului muşchilor rotatori interni simulta
n cu asuplizarea muşchiului deltoid şi a “coafei rotatorilor” e. asistarea şi stimularea m
uşchilor membrului superior în raport cu derularea recuperării, când există o paralizie de
plex brahial
Corect: b, c, e
285. Care din următoarele aspecte caracterizează eşarfa de umăr: a. este inclusă în categor
a ortezelor dinamice b. permite mobilizării algice după variate injurii musculare sa
u capsulare, la pacienţii cu umăr dureros sau în luxaţiile de umăr
53
c. prevenirea suprastretching-ului (overstretching-ului) musculaturii sau ligame
ntelor în programul kinetic derulat la pacienţii cu paralizie de plex brahial d. ame
liorarea durerii la nivelul umărului în sindromul algoneurodistrofic uni- (umăr) sau b
ipolar (umăr - mână) e. protejarea braţului, cu evitarea unor poziţii inadecvate dar cu as
igurarea poziţionării mâinii în câmpul vizual al pacientului
Corect: c, d, e
286. Unul dintre aspectele de mai jos nu caracterizează orteza dinamică pentru balan
sul / mobilizarea antebraţului (BFO = balanced forearm orthoses): a. indicată la pac
ientul cu suferinţă neurologică, fără o bună stabilitate şi un control motor schiţat al tru
lui b. deosebit de utilă când există posibilitatea suspendării eşarfei, prin intermediul a
două benzi sau curele, deasupra capului pacientului c. poate fi montată la scaunul
cu rotile, cu care se mobilizează pacientul neurologic (tetraplegic, distrofie neu
romusculară severă) d. articulat cu orteza, se aplică un dispozitiv sub formă de jgheab
pe mânerul scaunului, ceea ce permite ca printr-un efort muscular minim la nivelul
centurii scapulohumerale şi trunchiului, pacientul poate să-şi mobilizeze, în plan oriz
ontal, braţul, să-şi flecteze cotul şi să ajungă cu mâna la gură e. tip aparte de orteză di
ntru membru superior
Corect: a
287. Ortezarea umărului la pacientul hemiplegic permite: a. în perioada flască a hemip
legiei, ortezarea de repaus asigură poziţionarea corectă a umărului, cu braţul în abducţie
450 şi uşor anteflectat b. în etapele de recuperare, ortezarea dinamică asigură derularea
kinetoterapiei corespunzătoare (tehnicile de facilitare neuroproprioceptive, exerc
iţii de redresare şi echilibru, de antrenare a simetriei corporale etc.) c. derulare
a stretching-ului rapid pentru corectarea spasticităţii d. derularea stretching-ului
lent necesar asuplizării structurilor ţesutului moale din regiunea mâinii e. promovar
ea contracturilor generate de dezechilibrele tonusului muscular şi la nivelul cent
urii scapulohumerale
Corect: a, b
288. Orteza helicoidală a membrului superior este: a. o orteză funcţională statică b. indi
cată când paralizia de plex brahial este definitivă, severă şi nu există posibilitatea alto
atitudini terapeutice (ortopedico-chirurgicale) c. indică la pacienţii cu paralizie
de plex brahial cu sau fără conservarea unei mâini funcţionale d. orteza care-i permite
pacientului să-şi utilizeze optim restantul funcţional muscular e. orteză care necesită o
purtare permanentă, independent de programul de recuperare sau de intervenţiile chi
rurgicale ulterioare
Corect: b, c, d
289. a. b. c.
Ortezarea umărului instabil, la pacienţii cu luxaţie sau subluxaţie a umărului, presupune:
respectarea poziţiei funcţionale, timp de 7 – 10 zile obţinerea stării antalgice prevenir
ea redorii articulare, care predispune la dezvoltarea sindromului dureros cronic
d. iniţierea programului de recuperare pentru refacerea mobilităţii articulare (prin i
ntermediul exerciţiilor globale de mobilizare pe abducţie-flexie-rotaţie externă) şi a con
trolului motor al umărului e. toate aspecte cuprinse la punctele a, b, c, d
Corect: e
290. Ortezarea umărului la pacientul cu poliartrită reumatoidă presupune: a. orteza de
s utilizată este cea care asigură rotaţia externă şi abducţia umărului, fiind necesară mai
la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu tendinţa la redoare marcată b. orteza des
utilizată este cea care asigură rotaţia internă şi adducţia umărului, fiind necesară mai a
a pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu tendinţa la redoare marcată c. menţinerea b
aţului în poziţie funcţională, cu evitarea poziţiei “protectoare” din perioadele dintre şed
netice d. asigurarea igienei corespunzătoare a regiunii axilare, evitându-se astfel
posibilele infecţii, cu impact negativ asupra evoluţiei bolii e. asistarea unora din
tre exerciţiile kinetice
Corect: a, c, d, e
291. La un pacient cu tendinopatie a coafei rotatorilor, ruptura sub 1 cm, progr
amul de recuperare în care este inclusă şi ortezarea cuprinde: a. imobilizare în eşarfă, în
ziţie antalgică, 2 – 3 săptămâni (primele din cele 6 săptămâni ale fazei de protecţie din c
uperării) b. imobilizare în eşarfă, în poziţie funcţională, confortabilă, 1 – 2 săptămâni (
e 6 săptămâni ale fazei de protecţie din cadrul recuperării) c. ortezarea este suprimată în
mpul exerciţiilor kinetice (ex. de tip Codman, ex. active asistate cu ajutorul unu
i baston în L, scripetoterapie, ex. izometrice pentru m. abductori şi rotatori ai umăr
ului, m. flexori ai umărului şi cotului) d. ortezarea este suprimată în timpul crioterap
iei, electroterapiei e. ortezarea se menţine în timpul crioterapiei, electroterapiei
Corect: b, c, d
292. Principiile reeducării kinetice postoperatorii în cazul unui pacient cu umăr endo
protezat sunt următoarele: a. programul kinetic este parte componentă a programului
de reabilitare complex, etapizat, fiind fundamentat pe gesturi blânde, simple şi res
pectând principiul indolorităţii b. durata unei şedinţe kinetice este variabilă, de 5 – 10
20 minute c. frecvenţa şedinţelor kinetice în cursul unei zile este de 5 ori, chiar de m
ai multe ori dacă starea pacientului o permite d. exerciţiile de tip stretching pasi
v şi decoaptare (tracţiune – glisare) sunt indicate folosesc în programul kinetic e. pro
gramul kinetic se derulează doar în condiţii de spitalizare
Corect: a, b, c
293. Luxaţiile cotului, fracturile diafizei humerale, ruptura ligamentului colater
al ulnar, injuriile cotului la sportivi beneficiază de ortezare şi reprezintă suferinţe
de tip: a. neurologic b. reumastimale inflamatorii c. reumatismale degenerative
d. postcombustionale
55
e. ortopedico-traumatice
Corect: e
294. Atitudinile kinetice din cadrul fazei a II a programului de recuperare la u
n pacient cu luxaţie de cot sunt: a. imobilizarea într-o orteză / atelă din material ter
moformabil, adaptată amplitudinii mişcării de extensie (care creşte progresiv); orteza /
atela nu sunt folosite în cursul programului kinetic b. orteza este menţinută 2 săptămâni
luxaţiile stabile, apoi doar nocturn încă o săptămână c. mobilizarea activă ajutată şi acti
i în limitele amplitudinilor de mişcare nedureroase – după 2 –3 şedinţe sunt permise auto-m
lizările în condiţii de ortezare d. exerciţii de tip stretching pentru toate grupele mus
culare ale cotului, cu prudenţă e. exerciţii active rezistive
Corect: a, b, c, d
295. Dintre principii generale care trebuie respectate în ortezarea mâinii important
e sunt: a. orteza trebuie să corespundă cât mai fix conturului mâinii şi antebraţului b. lu
gimea ortezei să fie suficient de lungă (există şi excepţii), prelungindu-se de cele mai m
ulte ori până în 1/3 proximală a antebraţului c. lăţimea ortezei la nivelul antebraţului tr
să fie suficientă pentru asigurarea stabilităţii sale d. orteza să asigură o extensie de m
nim 150 – 300 la nivelul gâtului mâinii, cu particularizare în funcţie de scopul ortezei e
. arcurile anatomice ale mâinii nu sunt absolut respectate de forma ortezei iar de
getele sunt plasate rareori în poziţie funcţională
Corect: a,b,c,d
296. Terapeutul care execută orteza pentru complexul mâinii trebuie: a. să cunoască noţiun
ile fundamentale de anatomie şi biomecanică ale mâinii (! semnificaţia gestuală a unghiuri
lor funcţionale) precum şi noţiunile semiologice minime corelate cu suferinţa respectivă b
. să cunoască mecanismele de deformare şi de corectare pentru aspectele patologice car
e sunt posibile la nivelul complexului mâinii c. să dovedească discernământ în alegerea pro
ramului kinetic şi să posede noţiuni de terapie ocupaţională d. să nu explice pacientului r
lul aplicării etapizate a educaţiei gestuale cu ajutorul ortezelor în cadrul programul
ui kinetic general e. să adapteze / schime tiparul ortezei în funcţie de dinamica sufe
rinţei
Corect: a, b, c, e
297. a. b. c. d.
Orteza în paralizia / pareza de nerv radial prezintă următoarele aspecte definitorii:
combate tendinţa la retracţie a tendoanelor muşchilor flexori combate tendinţa la retracţi
e a tendoanelor muşchilor extensori asigurară utilizarea convenabilă a mâinii, prin susţin
erea activităţii aparatului extensor al mâinii este indicată o orteză cu suport dorsal pen
tru gâtul mâinii şi accesorii care să controleze extensia la nivelul articulaţiilor metaca
rpofalangiene e. dacă muşchii extensori ai pumnului sunt indemni sau refăcuţi, este nece
sară o orteză statică pentru extensia în articulaţiile metacarpofalangiene, plasată tot pe
aţa dorsală a mâinii
Corect: a, c, d
298. Orteza în paralizia / pareza de nerv median prezintă următoarele aspecte definito
rii: a. asistă flexia dorsală a pumnului şi opoziţia policelui
b. asistă extensia degetelor c. sunt folosite orteze statice (sub formă de bară în C) şi o
rteze dinamice pentru police d. când deficitul motor este minim, pacientul preferă să
folosească orteză doar în mişcările de fineţe, mai ales atunci când pensele laterale polici
gitale sunt posibile e. pentru deformările degetelor II şi III sunt indicate ortezel
e statice de tipul benzilor adezive sau suporţilor externi
Corect: a,c,d,e
299. La pacientul cu mână reumatoidă, ortezele de repaus asigură: a. limitarea durerii în
contextul combaterii procesului inflamator prin repaus articular b. prevenirea /
corectarea deviaţiilor articulare, a dezvoltării poziţiilor vicioase, a deformaţiilor l
a nivelul pumnului, degetelor c. menţinerea în poziţie neutră de lucru a mâinii d. menţiner
a durerii e. prevenirea poziţiei neutre de lucru a mâinii
Corect: a, b, c
300. Stabilizatorii digitali, stabilizatorii policelui, stabilizatori pentru deg
et – mână – pumn / gâtul mâinii, orteze pentru reducerea hipertoniei, orteze de tip mânuşă
te din categoria de orteze: a. statice, de repaus sau de protecţie b. dinamice c.
funcţionale d. de substituţie e. susţinători instrumentali
Corect: a
301. Gâtul mâinii în uşoară flexie, asociată deseori cu înclinarea ulnară moderată şi semip
licele în extensie – adducţie moderată, degetele II V în poziţie indiferentă (uşoară flex
ulaţiile metacarpofalangiene şi interfalangiene), muşchii regiunii tenare sunt în repaus
când poziţia policelui este de 400 antepulsie şi 200 abducţie nu definesc: a. poziţia fun
cţională a complexului mâinii b. poziţia funcţională a antebraţului distal c. poziţia antal
complexului mâinii d. poziţia antalgică a antebraţului e. poziţia de repaus nocturnă
Corect: a,b,d,e
302. a. b. c. d. e.
Ortezele pentru membrul inferior sunt indicate pentru: asistarea mersului şi contr
olul mişcării reducerea durerii şi a încărcării articulare prin greutatea corpului maximiza
ea efectelor deformărilor articulare existente minimalizarea efectelor deformărilor
articulare existente creşterea încărcării articulare prin greutatea corpului
Corect: a, b, d
303. a. b. c.
Ortezele pentru membrul inferior trebuie să fie centrate astfel: orteza de gleznă ce
ntrată la nivelul maleolei mediale orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil
femural medial orteza de şold astfel încât să permită pacientului o flexie de 900 la nive
lul şoldului
57
d. orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil femural lateral e. orteza de
gleznă centrată la nivelul maleolei laterale
Corect: a, b, c
304. a. b. c. d. e.
Avantajul endoprotezării şoldului cu proteză totală cimentată se exprimă prin: Fixarea biol
gică prin contactul intim biologic la interfaţa implant – os Fixare definitivă de la încep
ut Posibilitatea de a relua mersul cu încărcare, la câteva zile postoperator Reluarea
tardivă a mersului cu încărcare Refacerea părţilor moi ale şoldului
Corect: b, c, e
305. Aşezarea şi ridicarea de pe scaun la pacientul cu endoproteză de şold comportă următoa
ele aspecte definitorii: a. scaunul folosit de pacient se recomandă a fi cu înălţime cât m
ai mică, astfel încât flexia la nivelul genunchiului şi şoldului să fie peste 900 b. la aşe
e, pacientul se îndepărtează cât poate de mult cu călcâiele de scaun, se lasă cât mai reped
greutatea mai mult pe membrul inferior afectat pe scaun c. la ridicarea de pe sc
aun, apropie călcâiele, cu membrul inferior operat cât mai aproape de scaun, deplasează şe
zutul la marginea scaunului şi se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inferior nep
rotezat d. la aşezare, pacientul se apropie cât poate de mult cu călcâiele de scaun, se
lasă pe scaun cât mai uşor cu greutatea mai mult pe membrul inferior sănătos e. la ridicar
ea de pe scaun, apropie călcâiele, cu membrul inferior sănătos cât mai aproape de scaun, d
eplasează şezutul la marginea scaunului şi se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inf
rior neprotezat
Corect: d, e
306. În cadrul programului kinetic performat la un pacient cu endoproteză de şold se d
erulează exerciţii pentru grupele musculare: a. fesiere b. cvadricipitale c. paraver
tebrali d. ale membrelor superioare e. sternocleidomastoidieni
Corect: a, b, c, d
307. a. b. c. d. e.
Obiectivele programului de recuperare aplicat la un pacient cu artroplastie tota
lă şold sunt: creşterea forţei musculare menţinerea atitudinilor preoperatorii ale membrul
ui inferior menţinerea mobilităţii articulare şi evitarea instalării atitudinilor vicioase
recuperarea completă a genunchiului evitarea sau tratarea sechelelor tromboflebit
ei postoperatorii şi prevenirea edemului
Corect: a, c, d, e
308. Postoperator, la pacientul cu artroplastie totală cimentată de şold sunt indicate
mobilizările asistate la nivelul şoldului operat din ziua a 5 – a, pentru: a. flexie şi
adducţie
b. c. d. e.
flexie şi abducţie extensie şi rotaţie rotaţie extensie şi adducţie
Corect: b
309. a. b. c. d. e.
Pacientul cu artroplastie totală necimentată la nivelul şoldului nu are voie să: încarce m
embrul inferior operat şi nu are voie să şofeze înainte de 6 – 8 săptămâni solicite mult gr
musculare abductoare ale şoldului solicite prin exces de forţă sau amplitudine de mişca
re endoproteza meargă cu sprijin în cadru, apoi în baston facă kinetoterapie în programul
de recuperare
Corect: a, b, c
310. În programul de recuperare postoperator într-o artroplastie parţială de genunchi co
ntracţia izometrică a muşchiului cvadriceps nu se iniţiază: a. Din a treia zi postoperator
b. Din a patra zi postoperator c. Chiar din ziua operaţiei d. La 3 – 4 săptămâni postoper
ator e. Este contraindicată
Corect: a,b,d,e
311. Reluarea mersului la pacientul cu artroplastie genunchi cu endoproteză parţială s
e face în modul următor: a. 5 – 6 şedinţe de mobilizare activă a genunchiului, aflat în gip
ivalv în extensie, din ziua 3 –a sau 4a; mersul în cârje fără sprijin la 2 săptămâni; încăr
membrele inferioare la 3 – 4 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu s
jin total în membrul inferior operat, cu indicaţia folosirii bastonului totuşi, la 3 l
uni postoperator b. mersul în cârje cu sprijin la 2 săptămâni; încărcare inegală cu membrel
erioare la 4 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în m
rul inferior operat la 4 luni postoperator c. mersul în cârje cu sprijin la 4 săptămâni; în
care inegală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul
mal cu sprijin total în membrul inferior operat la 3 luni postoperator d. mersul în
cârje cu sprijin la 3 săptămâni; încărcare egală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu
cârjă sau baston; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni
postoperator e. încărcare egală cu membrele inferioare la 4 săptămâni, cu sprijin în cârjă
ton; mersul normal cu sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni postopera
tor
Corect: a
312. a. b. c. d. e.
Din săptămâna a 6 –a postoperator la pacientul cu artroplastie de genunchi sunt permise:
alergarea ridicare şi purtare de greutăţi mari şofatul exerciţii în lanţ cinematic închis
u coordonare şi control motor al membrului inferior pedalare la cicloergometru
Corect: c, d, e
59
313. Metodele şi mijloacele programului de recuperare la pacientul cu artroplastie
de gleznă sunt astfel alese încât asigură: a. combaterea durerii, tulburărilor trofice, c
omplicaţiilor posibile b. refacerea funcţionalităţii gleznei şi consolidarea regiunii pici
orului c. o schemă de mers cât mai normală, cu evitarea şchiopătatului d. menţinerea status
lui clinico-funcţional iniţial e. o schemă de mers algică
Corect: a, b, c
314. a. b. c. d. e.
Încălţămintea indicată la pacientul cu hallux valgus se caracterizează prin: căpută moale,
rotunjită cu decupaj pelotă laterală în dreptul articulaţiei metatarsofalangiene a halucel
ui toc înalt pelotă metatarsiană sau sesamoidă susţinător al arcului longitudinal lateral
Corect: a, b, d
315. a. b. c. d.
Tehnica prescrierii înălţătorului plantar la un pacient cu picior echin presupune: Un înălţ
calcanean de 1, 8 – 2, 5 cm înălţime dacă dorsiflexia este de 00 Un înălţător calcanean mai
1, 8 cm înălţime dacă dorsiflexia este mai mare de 00 Înălţătorul calcanean cu înălţime ma
m se va purta în interiorul pantofului La nivelul piciorului opus este indicat un înălţăto
r asemănător pentru a evita diferenţa de lungime a membrelor inferioare e. Înălţătorul calc
an va fi indicat doar la nivelul piciorului echin
Corect: a, b, c, d
316. Ortezele pentru gleznă – picior se grupează în două mari categorii, în funcţie de arti
aţia care solidarizează între ele cele două componente (gambieră şi podală): a. Orteze fixe
igide, din material plastice b. Ortezele hibride, dinamice, din metal c. Orteze
funcţionale d. Orteze mobile e. Orteze de repaus
Corect: a, b
317. a. b. c. d. e.
Principalele indicaţii ale ortezelor genunchi – gleznă – picior sunt: Deformări primare al
e genunchiului cu modificări secundare ale complexului gleznă – picior Genu recurvatum
, peste 250 Instabilitate anterioară a genunchiului Contracturi severe în flexie ale
genunchiului Hipotrofie muşchi cvadriceps
Corect: a, b, c, d
318. Ortezarea membrului inferior afectat la pacientul hemiplegic în stadiu flasc
cuprinde două modalităţi prin care se obţin stimularea tonusului muscular şi antrenamentul
proprioceptiv: a. Orteza mobilă, fixată în poziţie neutră sau câteva grade de flexie plant
ră b. Orteza mobilă cu stop pe flexie plantară şi asistarea dorsiflexiei pe un anumit se
ctor c. Orteză dinamică d. Orteză cu arc de mişcare limitat e. Orteză adaptată
Corect: a, b
319. a. b. c.
La piciorul spastic se indică ortezele de reducere a tonusului care se caracterize
ază prin: Favorizează poziţia de recurvatum la nivelul genunchiului Sisteme cu trei pu
ncte de presiune Corectează biomecanic varul calcanean şi supinaţia antepiciorului, cu
refacerea rulării plantei pe sol în schema de mers d. Permit mişcarea liberă a şoldului şi
genunchiului e. Asigură un sector important de mişcare a complexului gleznă – picior
Corect: b, c, d
320. Dispozitivele externe folosite pentru a susţine sau corecta postura şi aliniame
ntul coloanei vertebrale nu definesc: a. Ortezele de genunchi – gambă - picior b. Or
tezele complexului mâinii c. Ortezele spinale d. Ortezele de umăr e. Ortezele gleznă – p
icior
Corect: a,b,d,e
321. Ortezele cervicale, cu rol preponderent de menţinere a memoriei kinestezice şi
de relaxare a ţesuturilor moi din regiunea cervicală, se grupează în: a. Orteze cervical
e propriu-zise (colarul uşor şi colarul rigid) b. Orteze cervicocefalice (colarul Ph
iladelphia) c. Orteze cervicotoracice (orteza tip SOMI, orteza halo) d. Orteze t
oracolombare e. Orteze toracolombosacrate
Corect: a, b, c
61
TERAPIE OCUPAŢIONAL Ă
Bibliografie: 6. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editu
ra Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 119 – 128 7. Daiana Popa, V. Popa,
Terapie ocupaţională pentru bolnavii cu deficienţe fizice, Editura Universităţii din Orad
ea, 2003, paginile 101 – 128, 145 – 158, 159 – 186, 188 – 242, 281 – 293, 306 – 317, 331 -
56 8. T. Sbenghe, Kinesiologie – ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagin
70 – 512 322. Care dintre definiţiile următoare sunt adevărate pentru terapia ocupaţională:
a. Formă de tratament care foloseşte activităţi şi metode specifice, pentru a dezvolta, am
eliora sau reface capacitatea de a desfăşura activităţile necesare vieţii individului, de
a compensa disfuncţii şi de a diminua deficienţe fizice b. Profesie care ajută o persoană
cu incapacitate să îşi câştige potenţialul maxim pentru independenţă şi productivitate în p
aţă c. Îndrumă indivizii să se ajute singuri, să facă ce trebuie cu ce pot d. Arta practică
promova dependenţa funcţională prin utilizarea activităţilor cotidiene fără a modifica ech
mentul sau mediu, când este necesar e. Nu foloseşte activităţi pentru creşterea şi restaura
ea stării fizice şi psihice a unei persoane la nivel disfuncţional al vieţii cotidiene
Corect: a, b, c
323. Principiul de bază, specificul terapiei ocupaţionale este: a. Mobilizarea atenţie
i pacientului pe o activitate fizică şi manuală, care este atrăgătoare psihologic, care îl
olicită somatic, psihic sau mental b. Stimularea şi dirijarea activităţilor c. Creşterea şi
menţinerea forţei musculare d. Refacerea şi menţinerea amplitudinii de mişcare e. Redobândi
ea controlului muscular
Corect: a
324. a. b. c. d. e.
Una dintre metode nu reprezintă o metodă de evaluare în terapia ocupaţională: Observaţia Or
rul zilnic Interviul Documentul medical Alcătuirea planului terapeutic
Corect: e
325. Cele enumerate mai jos reprezintă activităţi ocupaţionale, cu o excepţie: a. Autoîngri
irea zilnică b. Activităţile educaţionale
c. Jocul şi sportul d. Hobby-uri diverse e. Refacerea balansului
Corect: e
326. Pacientul care va urma un program de terapie ocupaţională trebuie să fie evaluat
complet, evaluare ce cuprinde: a. Evaluarea tegumentului b. Evaluarea aparat neu
ro-mio-artrokinetic c. Evaluarea funcţională (generală, adaptată la viaţa personală, profes
onală) d. Bilanţul posibilităţilor de adaptare e. Nici unul dintre aspectele cuprinse la
punctele a, b, c, d
Corect: a, b, c, d
327. a. b. c. d. e.
Categoriile de pacienţi care beneficiază de metodele terapiei ocupaţionale sunt: Limit
ate Doar pacienţii cu afecţiuni locomotorii Pacienţii neurologici Pacienţii cu afecţiuni s
enzoriale Foarte multe categorii de pacienţi
Corect: c, d, e
328. a. b. c. d. e.
Principalele tehnici de bază utilizate în terapia ocupaţională sunt: Olăritul Prelucrarea
lemnului şi fierului Împletitul nuielelor, rafiei, papurei etc. Ţesutul la război, gherg
hef Marochinăria
Corect: a, b, c, d
329. a. b. c. d. e.
Tehnicile de exprimare utilizate în terapia ocupaţională cuprind: Preocupări cu caracter
artistic Preocupări cu rol de comunicare Jocurile distractive Bucătărie – cofetărie Carto
najul şi tipografia
Corect: a, b
330. a. b. c. d.
În terapia ocupaţională modernă există următoarele tipuri de metode de lucru: Metode sporti
e Metode esenţiale Metode neesenţiale Metode facultative
63
e. Metode ajutătoare
Corect: b, c, e
331. În alegerea activităţilor semnificative (esenţiale), care au un scop final, se ţine s
eama de mai multe condiţii: a. Să se justifice pentru un anumit pacient, să fie accept
ată b. Să nu solicite o participare activă fizică şi mintală c. Să realizeze recuperare def
telor prezentate de pacient d. Să dezvolte abilităţi care să mărească performanţa de viaţă
moveze dependenţa pacientului, indiferent starea sa funcţională
Corect: a, c, d
332. a. b. c. d. e.
Modalităţile de gradare din activităţile esenţiale pentru amplitudine de mişcare sunt: Dist
nţarea obiectelor de manipulat Mărimea obiectelor şi sculelor (pentru prehensiune) Sch
imbarea planului de lucru Lucrul cu manşete de plumb din ce în ce mai grele Poziţionar
ea echipamentului
Corect: a, b, e
333. Gestualităţile din ADL-uri (activităţi neesenţiale) deseori folosite în programul de t
rapie ocupaţională sunt: a. Ridicat-aşezat de pe scaun b. Intrat – ieşit din baie (cada de
baie) c. Spălat – bărbierit – pieptănat – şters cu prosopul d. Elemente din gestica mâncat
îmbrăcatului e. Împingerea cu piciorul pe podea a unor obiecte
Corect: a, b, c, d
334. a. b. c. d. e.
Categoriile de metode ajutătoare din programul de terapie ocupaţională sunt: Activităţile
de tip ADL Activităţile de tip I – ADL Exerciţiile terapeutice Fizioterapia Ortezarea
Corect: c, d, e
335. În metodologia de lucru în terapia ocupaţională se descriu următoarele „componente de
erformanţă”: a. Activităţi de tip ADL b. Componenta senzomotorie c. Componenta cognitivă d.
Componenta psihosocială e. Componenta profesională
Corect: b, c, d
336. a. b. c. d. e.
Care dintre următoarele aspecte se încadrează în componenta senzomotorie: Memorie Atenţie
Self-control Toleranţă la efort Control motor
Corect: d, e
337. ADL-urile, definite ca abilităţi de bază legate de activităţile obişnuite zilnice ale
mului, se grupează în următoarele categorii: a. De autoîngrijire b. De mobilitate c. De
forţă d. De comunicare e. De manipulare
Corect: a, b, d, e
338. a. b. c. d. e.
I-ADL-urile reprezintă o categorie aparte a ADL-urilor deoarece: Sunt mai elaborat
e Necesită o participare mai mare a proceselor cognitive Fac referire la abilităţile t
ehnice, sociale, complexe de mediu Caracterizează individul independent Reprezintă u
n mijloc de evaluare exclusiv în terapia ocupaţională
Corect: a, b, c, d
339. a. b. c. d. e.
I-ADL-urile includ: Activitatea casnică Deprinderi pentru convieţuirea în comunitate A
utoîngrijirea sănătăţii Măsuri de securitate şi manipularea obiectelor din mediu Alimentare
toaleta
Corect: a, b, c, d
340. a. b. c.
Importanţa analizării ADL-urilor în terapia ocupaţională rezidă în următoarele aspecte: Con
ie la precizarea diagnosticului pozitiv de boală Nu exprimă nivelul de performanţă al un
ui individ Arată nivelul de performanţă al individului, ca o linie de pornire de la ca
re pot fi măsurate progresele sau regresele d. Reprezintă un ghid pentru modificările
care trebuie făcute în activitatea de rutină a individului e. Contribuie la precizarea
diagnosticului funcţional şi a prognosticului, cu exprimarea nivelului de incapacit
ate
65
Corect: c, d, e
341. Programul pentru refacerea ADL-urilor în cadrul terapiei ocupaţionale este comp
lex, făcând referire la următoarele aspecte: a. Executare pentru antrenare a diverselo
r ADL-uri deficitare b. Obişnuirea pacientului cu mijloace ajutătoare pentru realiza
rea ADL-urilor c. Modificări în mediul ambiant al pacientului d. Deprinderea acelor
ADL-uri care nu sunt deficitare, cu neglijarea acestora din urmă e. Menţinerea const
antă a mediului ambiant, fără modificări ale sale
Corect: a, b, c
342. Dintre adaptările locuinţei care permit facilitarea îmbăiatului la un pacient cu li
mitare de forţă şi mobilitate, care urmează un program de terapie ocupaţională, fac parte:
. Bara fixă de sprijin pe peretele de lângă cada de baie b. Taburete plasat în interioru
l căzii de baie c. Covoraşe cu ventuze pentru prevenirea alunecării, plasate în interior
ul şi lângă cada de baie d. Robinete cu filet e. Duş fix cu furtun rigid şi capăt cu mâner
Corect: a, b, c
343. Terapia ocupaţională este performată la pacientul vârstnic după evaluarea completă a a
estuia şi încadrarea sa într-una din următoarele 3 categorii: a. Persoană vârstnică sănătoa
capacitate funcţională fizică şi psihologică determinată de sindromul de dezadaptare b. Per
oană vârstnică sănătoasă, fără incapacitate funcţională fizică şi psihologică determinată d
zadaptare c. Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă conservată, care face boală
racter disfuncţional d. Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă conservată, care
boală fără caracter disfuncţional e. Persoană vârstnică care prezintă o încărcătură disfunc
Corect: a, c, e
344. Obiectivele generale ale programului de terapie ocupaţională la un pacient cu s
echele posttraumatice nu includ: a. Obţinerea cât mai rapidă a independenţei funcţionale b
. Recuperarea mobilităţii în contextul unghiurilor funcţionale c. Creşterea statusului alg
o-disfuncţional d. Readaptarea pacientului la activitatea anterioară e. Creşterea indi
celui de calitate a vieţii
Corect: c
345. Derularea programului de terapie ocupaţională la un pacient cu sechele posttrau
matice se face prin ameliorarea gestualităţii cotidiene în diverse secţiuni, cu excepţia:
a. b. c. d. e.
Mediul menajer cotidian Aspectele de toaletă Activităţile domestice Activităţile ateliere ş
grădinărit Sala de operaţii
Corect: e
346. a. b. c. d. e.
Programul de terapie ocupaţională la pacientul neurologic se derulează etapizat şi urmăreşt
: Refacerea independenţei maxime Recuperarea specifică Pregătirea pentru revenirea în me
diul familial şi profesional Menţinerea cât mai mult posibil a dependenţei pacientului d
e alte persoane Pregătirea pentru scoaterea pacientului din mediul său de viaţă anterior
Corect: a, b, c
347. a. b. c. d. e.
În cadrul unui program de terapie ocupaţională la un pacient neurologic nu se urmăreşte: Îm
răcarea şi toaleta zilnică Transferurile şi deplasările Posibilităţile de alimentare Monito
area valorilor tensiunii arteriale Capacitatea de comunicare
Corect: d
348. La pacientul protezat pentru amputaţie de membru superior, programul de terap
ie ocupaţională urmăreşte: a. Utilizarea cât mai puţin a membrului superior protezat în act
tăţile cotidiene b. Scoaterea din mediul profesional a pacientului, cu recomandarea
repausului c. Exerciţii de apropiere a obiectelor d. Programe care să asigure prehen
siunea activă şi pasivă, menţinerea prin presiune pe obiect e. Exerciţii de desprindere de
obiect
Corect: c, d, e
349. Diagonala D1 flexie pentru extremitatea superioară (flexia, adducţia, rotaţie ext
ernă umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a.
ură în timpul alimentaţiei b. Lovitura de tenis (forehand) c. Pieptănatul părului pe o par
te a capului, cu mâna opusă d. Rostogolirea din decubit dorsal în decubit ventral e. T
oate activităţile de la punctele a, b, c, d
Corect: e
67
350. Diagonala D1 extensie pentru extremitatea superioară (extensia, abducţia, rotaţie
internă umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:
ptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna opusă b. Lovitura de tenis (backhand) c.
Deschiderea uşii la maşină dinăuntru d. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
e. Mâna la faţă când se şterge cu prosopul
Corect: b, c, d
351. Diagonala D2 extensie pentru extremitatea superioară (extensia, adducţia, rotaţie
internă umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale:
ncarea la baseball b. Încheierea nasturilor laterali cu mâna de partea opusă c. Lovire
a mingii la serviciu (în jocul de tenis) d. Ridicarea rachetei la serviciu, în cadru
l jocului de tenis e. Înotul pe spate
Corect: a, b, c
352. Diagonala D1 flexie pentru membrul inferior (flexie, adducţie, rotaţie externă şold
) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. Încălţare
ntof cu piciorul încrucişat b. Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral c. Lovi
rea mingii de fotbal d. Îmbrăcarea pantalonilor e. Rostogolirea din decubit ventral în
decubit dorsal
Corect: a, b, c
353. Diagonala D2 flexie pentru membrul inferior (flexie, abducţie, rotaţie internă şold
) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. Lovirea m
ii de fotbal b. Îmbrăcarea unui crac al pantalonului c. Rostogolirea din decubit ven
tral în decubit dorsal d. Lovitura de karate e. Aproprierea călcâielor în înotul bras
Corect: d, e
354. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior (extensie, abducţie, rotaţie inte
rnă şold) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în următoarele activităţi funcţionale: a. Î
i pantof cu piciorul încrucişat b. Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral c. În
ceputul mersului d. Şezut alungit cu picioarele încrucişate e. Lovirea mingii de fotba
l
Corect: c, d
355. Modalităţile de a încorpora membrul superior la pacientul hemiplegic în activitatea
funcţională, într-un program de terapie ocupaţională, sunt: a. Activităţile bilaterale b.
turarea antalgic, antideclivă c. Ghidarea membrului superior paralizat de către tera
peut d. Ghidarea prin mişcări brutale a membrului în diferitele activităţi e. Încărcarea pe
mbrul superior plegic în timpul desfăşurării activităţii
Corect: a, c, e
356. Activităţile terapeutice promovate în programul de terapie ocupaţională pentru recupe
rarea membrului superior la pacientul hemiplegic sunt: a. Clădirea conurilor b. Ar
anjarea unui mozaic de cuburi c. Adunarea unor boabe de fasole d. Tricotatul e.
Pedalarea la cicloergometru
Corect: a, b, c
357. Mijloacele prin care se realizează obiectivele terapiei neuroevolutive aplica
te în îngrijirea permanentă a pacientului hemiplegic sunt: a. Rearanjarea locuinţei b. A
bordarea pacientului c. Antrenamentul pentru ADL d. Poziţionarea în pat e. Toate mij
loacele precizate anterior
Corect: e
358. Ordinea valorii terapeutice a poziţiilor de bază din cadrul programului recuper
ator al pacientul hemiplegic este următoarea: a. Decubit lateral de partea paraliz
ată decubit lateral de partea sănătoasă decubit dorsal b. Decubit lateral de partea par
lizată decubit dorsal decubit lateral de partea sănătoasă c. Decubit lateral de partea
oasă decubit lateral de partea paralizată decubit dorsal d. Decubit lateral de parte
a sănătoasă decubit dorsal decubit lateral de partea paralizată e. Decubit dorsal dec
t lateral de partea paralizată decubit lateral de partea sănătoasă
Corect: a
359. a. b. c. d. e.
Poziţionarea şi aliniamentul corect în scaunul rulant au următoarele obiective: Prevenir
ea diformităţilor Creşterea tonusului muscular Evitarea escarelor Promovarea funcţiei Me
nţinerea unei funcţii respiratorii optime
69
Corect: a, c, d, e
360. Tehnicile comune de transfer pentru pacientul aflat în scaun rulant, componen
te ale programului de terapie ocupaţională, sunt în număr de 4 cu o excepţie, şi anume: a.
ransfer prin pivotare din poziţie ortostatică b. Transferul cu ajutorul scândurii de a
lunecare c. Transfer prin pivotare cu genunchii flectaţi d. Transfer dependent de
4 persoane e. Transfer dependent de 2 persoane
Corect: d
361. Care dintre următoarele aspecte sunt adevărate pentru transferul asistat de 2 p
ersoane la pacientul aflat în scaun rulant: a. Se utilizează la pacienţii cu afecţiuni r
eumatismale inflamatorii b. Permite un control mai bun asupra extremităţilor superio
are c. Un terapeut se plasează în faţă iar celălalt în spatele pacientului d. Se utilizează
pacienţii neurologici e. Permite un control mai bun asupra feselor şi trunchiului
Corect: c, d, e
362. Îmbrăcarea la pacientul hemiplegic sau cu amputaţie de membru superior, în cadrul u
nui program de terapie ocupaţională, presupune următoarele aspecte: a. Hainele se plas
ează la îndemâna pacientului b. Pacientul se află în poziţie şezândă, sigură, pentru a prev
estările tulburărilor de balans c. Se începe îmbrăcatul cu braţul şi piciorul afectate, iar
zbrăcatul cu braţul şi piciorul neafectate d. Există mai multe metode de îmbrăcare / dezbră
e pentru cămăşile cu nasturi e. Se recomandă obiecte de îmbrăcăminte cu cât mai multe acces
Corect: a, b, c, d
363. Îmbrăcarea pantalonilor la pacientul hemiplegic, în cadrul unui program de terapi
e ocupaţională, presupune următoarele aspecte: a. Dacă îmbrăcarea se face cu pacientul plas
t în scaunul rulant, acesta va sprijini picioarele pe sol şi nu pe suportul scaunulu
i b. Măsura pantalonilor să fie mai mare cu un număr şi suficient de largi jos c. Pantal
onii se îmbracă după ce au fost puse şosetele, dar înainte de a se încălţa d. Se îmbracă in
ul inferior sănătos, apoi cel afectat e. Pentru a evita căderea pantalonilor la trecer
ea peste şold se recomandă ca mâna afectată să fie ţinută pe lângă trunchi
Corect: a, b, c
364. Etapele unui program de terapie ocupaţională performat la un pacient paraplegic
sunt următoarele: a. Obţinerea autonomiei şi performarea activităţilor în pat b. Performar
a activităţilor în poziţie şezândă
c. Performarea activităţilor în poziţie verticală d. Recuperarea independenţei pacientului
. Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor numai în scaunul rulant
Corect: a, b, c, d
365. Etapele unui program de terapie ocupaţională performat la un pacient tetraplegi
c sunt următoarele: a. Refacerea unei independenţe maxime pentru alimentare, comunic
are, toaletă, îmbrăcare, transferuri, deplasări b. Recuperarea specifică în funcţie de nive
lezional c. Pregătirea pentru reinserţia socială şi profesională d. Performarea activităţi
în poziţie verticală e. Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor numai în scaunul
t
Corect: a, b, c
366. Activităţile de igienă şi toaletă personală la pacientul hemiplegic, în cadrul unui pr
am de terapie ocupaţională, presupune următoarele aspecte: a. Se recomandă maşina de bărbie
it electrică b. Scaun special în cabina de duş c. Covor care alunecă d. Burete fără mâner l
, săpun normal e. Bare de sprijin fixate la marginea căzii
Corect: a, b, e
367. a. b. c. d. e.
Activităţile ocupaţionale indicate la pacientul cu poliartrită reumatoidă sunt: Rezistive
Promovează mobilizarea articulaţiei pe un anumit sector de mişcare Atractive Astfel al
ese încât ţin seama de toate articulaţiile afectate Nonprotective pentru articulaţii
Corect: c, d
368. Principiile de protecţie articulară care trebuie respectate la pacientul cu pol
iartrită reumatoidă care urmează un program de terapie ocupaţională sunt: a. Menţinerea for
musculare şi a amplitudinii de mişcare (în cursul ADL-urilor toate articulaţiile trebui
e mobilizate pe amplitudinea maximă) b. Evitarea poziţiilor şi a penselor care favoriz
ează deformările articulare c. Folosirea fiecărei articulaţii în planul său anatomic stabil
funcţional d. Utilizarea articulaţiilor celor mai puternice pentru diferite activităţi
e. Folosirea şi menţinerea articulaţiilor în poziţii fixe prelungite
Corect: a, b, c, d
71
369. La un pacient cu traumatism la nivelul umărului, programul de terapie ocupaţion
ală din cadrul asistenţei medicale de recuperare se caracterizează prin: a. Activităţi car
e se derulează în condiţii de indoloritate b. Activităţi care se derulează din suspendare,
paratele de imobilizarea asigurând mâinii o mobilizare facilă c. Activităţile recomandate
pentru paciente sunt cele casnice d. Activităţile recomandate pentru pacienţi sunt de
tipul olărit, tâmplărie, împletit nuiele, ţesut e. Nu trebuie respectat aspectul funcţional
Corect: a, b, c, d
370. Principalele aspecte kinetice de care trebuie ţinut seama într-un program de te
rapie ocupaţională aplicat la un pacient care a suferit leziuni traumatice la nivelu
l mâinii sunt: a. Obţinerea unei amplitudini de mişcare şi a unei prehensiuni adecvate în
condiţiile unei forţe musculare optime pentru grupele musculare flexoare şi extensoare
ale mâinii b. Limitarea participării muşchilor interosoşi, cu rol în stabilizarea regiuni
i metacarpofalangiene c. Stimularea comenzii centrale prin promovarea mişcărilor spo
ntane uzuale d. Deplasări articulare maxime de la început, imediat posttraumatic e.
Promovarea prehensiunii de forţă
Corect: a, b, c
371. Activitatea aleasă în programul de terapie ocupaţională la pacientul cu traumatisme
la nivelul membrelor inferioare respectă următoarele indicaţii: a. În cursul derulării sa
le se evită atitudinile vicioase ale trunchiului şi membrelor b. În cursul derulării sal
e se evită poziţia de rotaţie când pacientul este aşezat c. Se preferă activităţile de tip
macrame, cartonaj d. Se indică folosirea unor mijloace ajutătoare de tip microcontac
te e. Activitatea poate solicita cu încărcare oricare dintre segmentele membrelor in
ferioare
Corect: a, b, c, d
KINETOTERAPIA DE RECUPERARE NEUROMOTORIE ŞI PROPRIOCEPTIVĂ
Bibliografie: 9. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, E
ditura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 191 - 228 10. T. Sbenghe, Kinesiologie – ştiinţa
mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 142 – 158, 331 – 343 11. Roxana Popesc
, Rodica Trăistaru, P. Badea, Ghid de evaluare clinică şi funcţională în recuperarea medica
,Editura Medicală Universitară, Craiova, 2004, volumul II, pagini 333 - 483
372. Ajustarea permanentă a tonusului postural de către bucla gamma este posibilă în baz
a mai multor aspecte, cu excepţia: a. Comenzii extrapiramidale b. Comenzii piramid
ale c. Modularii cerebeloase d. Modulării formaţiunii reticulate e. Modulării aparatul
ui vestibular
Corect: b
373. a. b. c. d.
Principalele aspecte funcţionale care definesc cerebelul sunt: Aparat de timp – opreşt
e mişcarea la locul şi momentul dorit Aparat de învăţare – circuitele cerebelului se modifi
prin experienţă Aparat de învăţare – inputurile repetate slăbesc sinapsele Aparat coordonat
integrează mişcările unor articulaţii într-un lanţ cinematic complex şi coerent e. Aparat c
donator – nu influenţează semnificativ abilităţile
Corect: a, b, d
374. a. b. c. d. e.
Etapele pe care le parcurge dezvoltarea controlului motor se derulează în următoarea o
rdine: Mobilitatea stabilitatea mobilitatea controlată abilitatea Mobilitatea mobi
litatea controlată stabilitatea abilitatea Mobilitatea abilitatea mobilitatea cont
rolată stabilitatea Mobilitatea stabilitatea abilitatea mobilitatea controlată Mobi
itatea mobilitatea controlată abilitatea stabilitatea
Corect: a
375. a. b. c.
Aspectele definitorii ale controlului muscular sunt: Tonusul şi forţa musculară Mişcarea
normală, activă, voluntară Mişcarea involuntară
73
d. Abilitatea de mişcare e. Antrenamentul la efort
Corect: a, b, c, d
376. a. b. c. d. e.
Şedinţa kinetică derulată pentru antrenarea controlului muscular se caracterizează prin: 3
– 5 contracţii musculare pentru muşchiul care se lucrează status de indoloritate al pac
ientului absenţa senzaţiei de oboseală în cursul unei şedinţe se lucrează doar un singur mu
cursul zilei se poate derula o singură şedinţă kinetică
Corect: a, b, c
377. Modalităţile kinetice care fundamentează programul kinetic aplicat pentru refacer
ea / antrenarea coordonării sunt: a. Tehnici de facilitarea neuromotorii proprioce
ptive b. Mobilizările articulare din cadrul metodei Frenkel c. Gestualitatea necoo
rdonată d. Terapia ocupaţională e. Coordonările paliative
Corect: a, b, d, e
378. Legile formulate de Kottke care trebuie luate în considerare în alcătuirea progra
mului kinetic pentru antrenarea coordonării sunt: a. Şedinţele kinetice se execută o sin
gură data pe zi b. Se evită contracţiile musculare care nu sunt necesare în activitatea
pentru care se doreşte antrenamentul coordonării c. Nu trebuie folosite modalităţi de întăr
re a percepţiei senzoriale adecvate pentru engrama corectă d. Complianţa pacientului,
cu concentrarea acestuia nu sunt absolut necesare e. Exerciţiile nu se derulează cu
rezistenţă şi nu necesită forţă mare (se lucrează cu forţă musculară chiar sub 10% din forţ
hiului respectiv)
Corect: b, e
379. Principiile kinetice care stau la baza programului de recuperare a echilibr
ului sunt: a. Pentru antrenarea unuia din sistemele responsabile cu menţinerea ech
ilibrului se suspendă un altul pentru a-l forţa pe primul să intre cât mai mult în acţiune
. Antrenamentul se începe pe suprafeţe stabile, apoi se derulează pe suprafeţe instabile
c. Se variază înălţimea centrului de greutate în cursul exerciţiilor d. Membrele superioar
şi trunchiul se utilizează ca elemente stabilizatoare sau destabilizatoare pentru e
chilibru e. Câştigarea unei abilităţi motorii funcţionale nu se face prin antrenament şi ex
erienţă, întrun mediu corespunzător
Corect: a, b, c, d
380. Mişcările sunt coordonate atunci când există: a. Stimuli senzitivi proprioceptivi,
exteroceptivi tactili şi senzoriali b. Variate „permutări” de mişcare, posibile prin contr
acţia muşchilor agonişti, sinergişti, stabilizatori, antagonişti
c. Integritatea componentelor motorii ale echilibrului d. Abilitatea de a stabil
iza un segment al corpului simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei mişcări uşo
are, fine e. Inabilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobi
lizarea celorlalte în cursul unei mişcări uşoare, fine
Corect: a, c, d
381. a. b. c. d. e.
Termenul care desemnează tulburările de coordonare este: Asinergie Adiadocochinezia
Ataxia Hipotonia Hipermetria
Corect: c
382. Recuperarea coordonării la pacienţi cu disfuncţii cerebeloase presupune: a. Mişcare
rapidă, unică, cu încărcare la extremitatea superioară şi inferioară b. Tehnici de facilit
(stabilizarea ritmică, izometria alternantă) pentru tonifierea musculaturii stabili
zatoare c. Exerciţiile metodei Frenkel d. Alergarea e. Terapia ocupaţională
Corect: b, c, e
383. Exerciţiile în cadrul metodei Frenkel se derulează în conformitate cu următoarele reg
uli: a. Iniţierea este totdeauna de partea afectată, apoi de partea sănătoasă b. Iniţierea
ste totdeauna de partea sănătoasă sau mai puţin afectată, apoi de partea contralaterală c.
iecare exerciţiu se derulează iniţial cu ochii deschişi, sub control vizual, apoi cu och
ii închişi d. Oricare exerciţiu se derulează lent, cu multă răbdare, cu repetare de 4 – 5 o
în ordinea corespunzătoare e. Exerciţiile se derulează cât mai rapid, cu multă răbdare, cu
petare de 4 – 5 ori, în ordinea corespunzătoare
Corect: b, c, d
384. a. b. c. d. e.
Refacerea şi menţinerea echilibrului se derulează în două etape, acestea fiind: Antrenarea
controlului motor Antrenarea sistemelor senzitivo-senzoriale Controlul amplitud
inii de mişcare Controlul centrului de greutate Antrenarea abilităţii
Corect: b, d
75
385. Ordinea posturilor pentru exerciţiile kinetice derulate pentru controlul cent
rului de greutate este: a. De la posturile stabile la cele mai puţin stabile b. De
la porturile instabile la cele stabile c. Patrupedie în genunchi şezând lungit şezân
rtat ortostatism d. Patrupedie în genunchi şezând scurtat şezând lungit ortostati
rupedie ortostatism şezând lungit şezând scurtat în genunchi
Corect: a, c
386. a. b. c. d. e.
Principalele strategii dinamice care trebuie antrenate pentru echilibru sunt: St
rategia coloanei vertebrale Strategia gleznelor Strategia genunchilor Strategia şo
ldurilor Strategia paşilor
Corect: b, d, e
387. a. b. c. d. e.
Tehnicile de facilitarea neuromusculară proprioceptivă se clasifică în: Fundamentale (de
bază) Particulare Speciale Specifice Generale
Corect: a, c, d
388. Următoarele tehnici de facilitarea neuromusculară proprioceptivă fundamentale se
folosesc deseori în practica kinetică: a. Prizele mâinilor b. Comenzile, comunicarea c
. Întinderea (stretch-reflexul) d. Tracţiunea şi compresiunea e. Inversarea lentă
Corect: a,b,c,d
389. a. b. c. d. e.
Elementele de facilitarea telereceptive sunt: Văzul Auzul Stimularea sinusului car
otidian Olfacţia Presiunile pe tendoanele lungi
Corect: a, b, d
390. Care dintre următoarele aspecte definitorii ale diferitelor tipuri de stretch
ing sunt adevărate: a. În timpul stretching-ului balistic tensiunea musculară este de
10 ori mai mare faţă de o întindere obişnuită
b. Stretching-ul dinamic se realizează prin mişcări voluntare lente ale segmentului înce
rcând să se treacă blând peste punctul maxim al amplitudinii posibile de mişcare c. Stretc
hing-ul activ presupune o mişcare voluntară spre amplitudinea de mişcare maxim posibilă,
cu menţinerea poziţiei 10 – 15 secunde, prin contracţia agoniştilor, fără ajutor extern d.
retching-ul static, cu durată de minim 6 secunde, se realizează de către terapeut sau
cu un echipament, cu obţinerea unei întinderi active a musculaturii de pe faţa opusă a d
irecţiei de mişcare e. Stretching-ul isometric este combinarea celui pasiv cu o cont
racţie isometrică în poziţia de întindere pasivă realizată de terapeutul fizical.
Corect: b, c, e
391. a. b. c. d. e.
Modul corect de aplicare a stretching-ului presupune: Se începe cu articulaţiile dis
tale, apoi se trece spre cele proximale Se întinde doar câte o articulaţie iniţial, apoi
se trece spre cele proximale Se realizează concomitent o tracţiune uşoară în ax, pentru e
vitarea compresiei articulare Trebuie evitat overstretching-ul (supraîntinderea) T
oate aspectele precizate la punctele a, b, c, d
Corect: e
392. a. b. c. d. e.
Stretching-ul este contraindicat în următoarele situaţii: Când limitarea amplitudinii de
mişcare este de cauză musculară După o fractură veche, corect consolidată În prezenţa unui
es inflamator acut sau infecţios intraarticular sau periarticular În prezenţa unui hem
atom sau a altor leziuni ale ţesutului moale La pacientul cu scădere severă de forţă muscu
lară
Corect: c, d, e
393. Inhibiţia activă se aplică pentru refacerea amplitudinii de mişcare compromisă de con
tractura musculară la pacientul cu: a. Muşchi normal inervat b. Muşchi denervat c. Muşch
i aflat sub control voluntar normal d. Miopatie severă e. Spasticitate piramidală
Corect: a, c
394. a. b. c. d. e.
Dintre tehnicile enumerate două nu se folosesc pentru obţinerea inhibiţiei active: Teh
nica hold - relax (contracţie - relaxare) Tehnica hold – relax - contraction (contra
cţie – relaxare - contracţie) Tehnica contracţiei agonistului Tehnica Oxford Tehnica Del
orme Watkins
Corect: d, e 77
395. a. b. c. d.
Principiile de bază care „controlează” facilitarea proprioceptivă sunt: Acţionare iniţial d
artea afectată Acţionare iniţial de partea sănătoasă Respectarea liniilor de mişcare în dia
spirală Iniţierea se face de la nivelul capului şi gâtului, continuând cu genunchiul, ind
iferent scopul funcţional urmărit e. Creierul uman diferenţiază atât noţiunea de mişcare câ
cea musculară
Corect: b, c, d
396. a. b. c. d. e.
Elementul unificator al tehnicilor de facilitarea îl reprezintă utilizarea: Mecanism
elor reflexe elementare Modificărilor de repartiţie tonică prin schimbări ale poziţiei cor
pului Sincineziilor, în mod diferenţiat Intervenţiilor reflexe periferice Electroterap
iei
Corect: a, b, c
397. a. b. c. d. e.
Obţinerea facilitării în metoda Kabat se realizează prin: folosirea unor scheme globale
de mişcare folosirea unor scheme de mişcare locale opunerea unei rezistenţe maxime la
mişcarea dorită a fi executată de pacient opunerea unei rezistenţe minime la mişcarea dori
tă a fi executată de pacient alternarea antagoniştilor în reeducarea mişcărilor active prin
mecanismul inducţiei succesive descris de Sherrington
Corect: a, c, e
398. Facilitarea proprioceptivă a activităţii musculare în cadrul metodei Kabat este asi
gurată de o serie de manevre care se aplică în timpul mişcărilor active pe diagonală, şi an
: a. contactul manual şi comanda verbală b. stimulii de întindere (aplicaţi în schema de m
işcare în care grupul muscular antagonist este în scurtare maximă) c. tracţiunea şi fixarea
articulară d. sincronizarea normală (contracţia muşchilor în secvenţe desprinse din mişcări
donate, cu derulare cursivă) e. nici unul dintre aspectele precizate la punctele a
nterioare
Corect: a,b,c,d
399. a. b. c. d. e.
În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama de următoarele aspecte kinetice fundamentale:
Pentru fiecare segment al corpului există două diagonale de mişcare Fiecare diagonală de
mişcare are două scheme antagonice Fiecare diagonală de mişcare are trei scheme antagon
ice Fiecare schemă presupune o mişcare cu trei componente Fiecare schemă presupune o m
işcare cu două componente
Corect: a, b, d
400. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama că două mişcări nu se asociază niciodată, in
t schema de mişcare: a. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul superior b. Ex
tensie cu rotaţie internă, totdeauna la membrul superior c. Adducţie cu rotaţie externă, t
otdeauna, la membrul inferior d. Abducţie cu rotaţie internă, totdeauna, la membrul in
ferior e. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul inferior
Corect: e
401. În recuperarea hemiplegicului, metoda Kabat este utilă dacă sunt luate în considera
re următoarele aspecte: a. dezvoltarea neuromotorie se face în sens cranio-caudal şi p
roximo-distal b. utilizarea activităţii reflexe întărită de reflexele posturale şi corelată
receptorii senzitivi şi auditivi c. importanţa mişcărilor ritmice, a combinaţiilor bilate
rale simetrice, asimetrice, homolaterale, cu alternarea reciprocă în diagonale a amp
litudinii de flexie şi extensie pe verticală, abducţie – adducţie pe orizontală şi a rotaţi
pe diagonală d. pronaţia antebraţului inhibă extensia cotului e. reflexul tonic lombar f
acilitează extensia globală a trunchiului şi membrului inferior
Corect: a, b, c, e
402. Exerciţiile de tip Bobath, cu largă aplicabilitate la pacientul hemiplegic / he
miparetic, au următoarele scopuri / obiective: a. limitarea excesului de activitat
e tonică-reflexă perturbatoare a schemei motorii normale b. inhibarea sau suprimarea
activităţii tonic reflexe anormale c. cresterea tonusului muscular d. facilitarea i
ntegrării reacţiilor superioare de “ridicare şi echilibru”, în secvenţa dezvoltării lor rea
activarea reflexelor posturale, recâştigând controlul asupra mişcărilor izolate
Corect: a, b, d, e
403. Care din următoarele afirmaţii referitoare la exerciţiile de tip Bobath este falsă:
a. Iniţial se derulează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al poziţiei, cu elim
inarea acţiunii gravitaţiei b. Urmează exerciţii pentru obţinerea controlului activ al dif
eritelor combinaţii posturale care necesită o mişcare finalizată, acţionând contra gravitaţ
c. Se vor diversifica apoi exerciţiile fizice pentru obţinerea controlului asupra c
oordonării mişcărilor d. În final se lucrează exerciţii pentru redobândirea reacţiilor de e
bru e. Ordinea menţionată pentru exerciţiile de la punctele a, b, c şi d nu este importa
nt a fi respectată
Corect: e
404.
Exerciţiile din metoda Rood se fundamentează pe următoarele aspecte neurofiziologice:
79
a. Se facilitează contracţiile voluntare maxime, prin activarea aferentă gamma, cu reg
lementarea activităţii fusurilor neuromusculare b. Este necesar un “input” corect pentru
obţinerea unui răspuns motor corect c. Cea mai eficientă stimulare cutanată se realizea
ză prin perierea tegumentului sau prin trecerea rapidă a unor cuburi de gheaţă d. Fiecar
e mişcare care se execută trebuie să aibă o finalizare prestabilă, iar senzaţiile care se p
rcep în tot cursul mişcării constituie elemente de bază ale învăţării motorii e. Toate aspe
anterioare sunt adevărate
Corect: e
405. a. b. c. d. e.
Receptorii stimulaţi mai frecvent în cadrul exerciţiilor metodei Rood sunt: Receptorii
cutanaţi Fusul neuromuscular Organul tendinos Golgi Mecanoreceptorii din derm şi ar
ticulaţii Receptorii olfactivi
Corect: a, b, c, d
406. a. b. c. d. e.
Stimularea receptorilor cutanaţi în cadrul exerciţiilor metodei Rood se realizează prin:
Periere rapidă, uşoară, superficială Periere rapidă, profundă Aplicaţii de rece (gheaţă) p
erioadă scurtă Aplicaţii de cald pentru perioadă lungă Netezirea lentă, uşoară, ritmică
Corect: a, c, e
TEHNICI DE KINETOTER APIE PENTRU FORŢĂ ŞI REZISTENŢĂ MUSCULARĂ.
Bibliografie: 12. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare,
Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 282 – 286; 310 – 318 13. T. Sbenghe, Kinesiol
ogie – ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 162 – 222, 243 – 247, 51
4. Rodica Trăistaru, Tehnici de kinetoterapie pentru forţă şi rezistenţă - curs, 2007, Edit
ra Universitaria Craiova 15. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de M
edicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală, Kinetoterapia în recuperare afe
cţiunilor aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981 407. Forţa musculară, el
ement caracteristic muşchiului exprimat prin contracţia musculară, este condiţionată de ur
mătorii factori musculari: a. Mecanica muşchiului – lungime, schimbare în lungime, puter
ea muşchiului b. Arhitectura muşchiului – aranjamentul fibrei musculare, aranjamentul în
tregului muşchi c. Numărul recrutărilor unităţilor motorii d. Inserţiile musculare e. Ritmu
de descărcare a potenţialelor de acţiune sosite la muşchi
Corect: a, b, d
408. a. b. c. d. e.
Evaluarea obiectivă cantitativă a forţei musculare se realizează prin următoarele modalităţ
Examen clinico-funcţional Măsurarea suprafeţei de secţiune musculară Manometrie Testare mu
sculară manuală Examen electromiografic
Corect: b, c, e
409. a. b. c. d. e.
Care din următoarele aspecte nu condiţionează rezistenţă musculară: Amplitudinea de mişcare
rţa musculară Circulaţia musculară Integritatea metabolismului muscular Factorii nervoşi
Corect: a
410. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru valoarea forţei musculare:
a. Valoarea forţei musculare este independentă de lungimea muşchiului b. Forţa musculară v
ariază cu variaţia de lungime a muşchiului
81
c. Valoarea minimă a forţei musculare este realizată la mijlocul lungimii muşchiului d.
La mijlocul lungimii muşchiului, forţa musculară este dată de două componente (musculară şi
triceală conjunctivală) e. Valoarea maximă a forţei musculare este realizată la mijlocul l
ungimii muşchiului
Corect: b, d, e
411. a. b. c. d. e.
Travaliul muscular este maxim când: Forţa musculară este egală cu 1/2 din forţa maximă Forţ
usculară este egală cu 1/3 din forţa maximă Forţa musculară este egală cu 1/4 din forţa max
ocitatea este egală cu 1/3 din velocitatea maximă Velocitatea este egală cu 1/4 din ve
locitatea maximă
Corect: b, e
412. Substratul creşterii forţei musculare, obiectiv fundamental în kinetoterapie, est
e reprezentat numai prin: a. Substrat morfologic b. Substrat funcţional – sumaţie spaţia
lă c. Substrat funcţional – sumaţie temporală d. Substrat funcţional – sincronizare crescut
Substrat morfologic, sumaţie spaţială, temporală (sincronizare crescută)
Corect: e
413. a. b. c. d. e.
Pentru a creşte forţa musculară se execută: Mobilizări pasive Tehnici de facilitare propri
oceptivă neuromusculară Coordonări paliative Mobilizări pasivo-active Exerciţii rezistive
Corect: e
414. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat p
e contracţie isometrică pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare sunt: a. Intensitat
a să corespundă unui minim de 35% din tensiunea musculară maximă b. Durata să fie cuprinsă
re 30 – 60 secunde c. Ritmicitatea contracţiei isometrice - se preferă tipul exerciţiu r
epetitiv scurt isometric zilnic (ERSIZ) d. Lungimea muşchiului la care se realizea
ză contracţie trebuie adaptată e. Concentraţia voliţională nu are importanţă
Corect: a, c, d
415. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un exerciţiu rezistiv fundamentat p
e contracţie izotonă pentru creşterea şi menţinerea forţei musculare sunt:
a. Contracţia dinamică creşte forţa musculară dacă raportul dintre capacitatea muşchiului ş
oarea rezistenţei este adecvat b. Uzual se foloseşte o rezistenţă moderată (35 – 40% din ce
maximă) care creşte progresiv c. Ritmicitatea contracţiei izotone d. Viteza derulării e
xerciţiului se află în relaţie directă cu rezistenţa e. Coordonarea musculară este necesară
Corect: a, b, c, e
416. a. b. c. d. e.
Exerciţiile isometrice practicate pentru creşterea forţei musculare sunt: exerciţii unic
e scurte isometrice zilnice (EUSIZ) exerciţiul maximal scurt (EMS) exerciţii repetit
ive scurte isometrice zilnice (ERSIZ) exerciţii rezistive regresive exerciţiul maxim
al cu repetiţie (EMR)
Corect: a, c
417.
Exerciţiul fundamentat pe contracţia isometrică este exerciţiul care: a. asigură creşterea
ea mai rapidă a forţei musculare b. realizează o hipertrofie musculară c. care nu reuşeşte
a realizeze menţinerea sau creşterea forţei musculare d. solicită articulaţia e. realizează
o hipotrofie musculară
Corect: a, b
418. a. b. c. d. e.
Principalele avantaje ale exerciţiilor bazate pe contracţie isometrică sunt: Eficienţă bună
obţinerea creşterii forţei musculare Eficienţă bună în corectarea hipotrofiei musculare Te
că simplă, fără a necesita aparatură specială Necesită durate lungi de antrenament Nu menţi
ocierea neurală
Corect: a, b, c
419.
Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate pentru: a. hipertrofia musculară b. hip
otrofia musculară c. ameliorarea mobilităţii articulare d. creşterea rezistenţei musculare
e. scăderea rezistenţei musculare
Corect: a, c, d
420.
Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun următoarele aspecte adevărate: a. urmărirea ate
tă, zilnică, a semnelor de oboseală musculară b. durata exerciţiilor este un parametru de
dozare c. la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului muscular simetric
83
d. viteza mişcărilor nu are importanţă e. mişcarea nu se realizează pe amplitudinea de mişc
maximă posibilă
Corect: a, b ,c
421. a. b. c. d. e.
Principalele dezavantaje ale exerciţiilor isotone cu rezistenţă sunt: Solicită articulaţia
Determină dureri articulare şi musculare Afectează osul patologic Pot declanşa sinovite
traumatice Creşte nu doar forţa musculară dinamică dar şi pe cea isometrică
Corect: a, b, c, d
422. a. b. c. d. e.
Exerciţiul maximal cu repetiţie: se mai numeşte tehnica Oxford se urmăreşte prin creşterea
rogresivă a greutăţilor se testează acea greutate care poate fi ridicată de 10 ori (10RM)
la o săptămână se retestează noua rezistenţă pentru 10 RM se execută 4 seturi de 10 RM pe z
dinţe pe săptămână
Corect b, c, d, e
423. a. b. c. d. e.
Tehnica De Lorme se compune din: setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM setul II: 10 ridicări
cu ¾ 10 RM setul III: 10 ridicări cu ¾ 10 RM setul IV: 7 ridicări cu ½ 10 RM setul V: 7 r
idicări cu ½ 10 RM
Corect: a, b, c
424. a. b. c. d. e.
Schema tehnicii Oxford se compune 4 seturi cu următoarea structură: setul I: 10 ridi
cări cu 10 RM setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM setul III: 10 ridicări cu 80% 10 RM s
etul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM setul IV: 10 ridicări cu 50% 10 RM
Corect: a, b, c, d
425. In cazul exerciţiilor regresive: a. muşchiul oboseşte treptat b. progresia este a
sigurată prin retestarea 10 RM la 5-7 zile c. numărul de repetări într-o repriză depinde d
e greutate d. schimbarea mereu a greutăţilor face ca aceasta tehnică să nu fie prea agre
ată nici de pacient, nici de kinetoterapeut e. se obţine o performanţă aproape maximă pent
ru starea fiziologică a muşchiului în momentul respectiv
Corect: a, b, d, e
426.
Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime) este: a. seria I: de 10 ridicări cu 2
x10 rm b. seria II: de 10 ridicări cu 1,5 x 10 rm c. seria III: de 10 ridicări cu10
rm d. seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm e. seria V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm
Corect: a, b, c
427. In situaţiile deficitelor mari de forţă musculară (valoare 0, 1 sau 2 la testing mu
scular manual) este necesar să se apeleze şi la: a. posturi declanşatoare de reflexe t
onice b. întinderea prelungită la muşchii posturali extensori slabi c. tehnici de faci
litare pentru întărirea musculaturii d. elemente facilitatorii de creştere a răspunsului
motor e. se contraindică tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii
Corect: a, c, d
428.
Mişcarea activă asistată este utilizată în cazurile cu forţă musculară: a. –2 la testing mu
manual b. 2 la testing muscular manual c. –3 la testing muscular manual d. 3 la te
sting muscular manual e. +3 la testing muscular manual
Corect: b, c, d
429. a. b. c. d. e.
Mişcarea activă cu rezistenţă se aplică în antrenarea muşchilor cu forţă musculară: +2 la t
scular manual +3 la testing muscular manual – 5 la testing muscular manual – 4, 4, +
4 la testing muscular manual 2 la testing muscular manual
Corect: b, c, d
430.
Rezistenţa musculară reprezintă: a. capacitatea muşchiului de a menţine o contracţie b. cap
citatea de a susţine un efort c. capacitatea muşchiului de a executa o activitate sa
u exerciţiu fizic dinamic pe o perioadă prelungită de timp d. “o rezistenţă locală”- execut
un segment al corpului e. incapacitatea muşchiului de a susţine o contracţie
Corect: a, b, c
431.
Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare:
85
a. b. c. d. e.
Se scade durata exerciţiilor Se creşte durata exerciţiului Se indică programe de terapie
ocupaţională se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar prelungite în timp se lucre
ză la intensităţi mari de efort
Corect: b, c, d
432. Rezistenţa generală a organismului se defineşte prin: a. Abilitatea organismului
de a continua timp îndelungat o activitate fizică aerobică, cu apariţia oboselii b. Capa
citatea organismului de a efectua activităţi fizice complexe, cu intensitate redusă, p
e o perioadă de timp mai mare c. Abilitatea organismului de a continua timp îndelung
at o activitate fizică aerobică, fără apariţia oboselii d. Măsură a fitness-ului exprimat p
consumul maxim de oxigen e. Abilitatea organismului de a continua timp îndelungat
o activitate fizică anaerobică, fără apariţia oboselii
Corect: b, c, d
433.
Ca metode ale antrenamentului la efort nu se utilizează: a. mersul pe jos b. termo
terapia c. jogging-ul d. înotul e. ciclismul
Corect: b
434.
Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui efort se face prin: a. echivalentul meta
bolic (MET) b. distanţa parcursă într-un interval de timp c. încărcarea la cicloergometru
d. panta folosită la covorul rulant e. numărul treptelor urcate de pacient
Corect: a
435. Parametrii care sunt necesari a fi precizaţi pentru exerciţiile fizice din comp
onenţa unui antrenament pentru rezistenţa generală a organismului sunt: a. Intensitate
b. Frecvenţă / ritm c. Durata d. Modalitatea de execuţie, tipul de contracţie musculară e
. Intensitate, frecvenţa / ritm, durata, modalitatea de execuţie / tip de contracţie
Corect: e
436. a. b. c. d. e.
Programul de antrenare aerobică pentru anduranţă respectă următorii parametri: Intensitate
medie sau chiar sub medie (în jur de 40% din intensitate maximă) Durata şedinţei ajunge
până la 2 ore Şedinţa se poate repeta de 2 – 3 ori / săptămână Durata şedinţei ajunge până
poate repeta de 4 – 5 ori / săptămână
Corect: a, d, e
437.
Durata efortului în cazul antrenamentului la efort este de: a. 3 minute de efort u
rmate de o pauză de 30 –180 secunde, ciclu care se repetă în cursul unei şedinţe de lucru c
durata de 30 – 60 minute b. 5 minute de efort c. 10 minute de efort d. 15 minute
de efort e. 7 minute de efort
Corect: a
438. a. b. c. d. e.
Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul centurii scapulare presupune: Un
status de doloritate la nivelul umărului Existenţa unei amplitudini de mişcare optime,
funcţionale Exerciţiile rezistive se derulează iniţial analitic, apoi global Poziţia de s
tart pentru exerciţii este cu încărcare gravitaţională pentru trenul superior Ulterior ref
acerii forţei musculare se efectuează exerciţii în lanţ cinematic deschis şi închis pentru
acerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii
Corect: b, c, d, e
439. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul cotului presupune: a. În testa
rea musculară manuală se ţine seama că forţa muşchilor flexori este mai mare în pronaţie de
pinaţie şi când braţul este vertical, ascendent b. Programul se derulează în două etape c.
ilitatea cotului este esenţială în program, fiind dobândită prin mobilizări active d. Se lu
rează mai ales grupele musculare flexoare şi pronatore e. Toate răspunsurile sunt core
cte
Corect: e
440. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul complexului mâinii la pacientu
l cu poliartrită reumatoidă presupune: a. Tonifierea muşchilor interosoşi şi lumbricali pe
ntru corectarea deviaţiei cubitale degete b. Tonifierea muşchiului extensor al carpu
lui pentru corectarea deformării degetelor în „gât de lebădă” c. Tonifierea muşchiului flex
perficial al degetelor pentru corectarea deformării degetelor în „butonieră” d. Tonifierea
muşchilor flexor profund, lung abductor şi opozant al policelui pentru corectarea d
eformării în „Z” a policelui
87
e. Tonifierea muşchilor extensor lung şi scurt abductor al policelui pentru corectar
ea deviaţiei cubitale degete
Corect: a, b, d
441. a. b. c.
Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la nivelul centurii pelvine presupune: Tonif
ierea musculaturii hipotone (muşchii fesier mijlociu, cvadriceps, fesier mare) Ton
ifierea musculaturii hipotone (muşchii adductori, rotatori externi, iliopsoas) Asu
plizarea musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii adductori, rotatori externi,
iliopsoas) d. Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii fesier mijlo
ciu, cvadriceps, fesier mare) e. Restabilirea echilibrului funcţional al grupelor
musculare periarticulare antagoniste
Corect: a, c, e
442. Exerciţiile isometrice pentru muşchiul cvadriceps sunt esenţiale în refacerea forţei ş
rezistenţei musculare deoarece: a. Sunt uşor de performat b. Determină o forţă de reacţie
inimă în articulaţia genunchiului c. Sunt activaţi şi muşchii biceps femural, fesier mijloc
u d. Nu sunt activaţi alţi muşchi e. Asigură o incoordonare motorie cu un impact funcţiona
l important
Corect: a, b, c
443. Principalele grupe musculare care trebuie tonifiate pentru refacerea echili
brului muscular al piciorului sunt: a. Muşchiul triceps sural b. Muşchiul cvadriceps
c. Muşchii tibiali d. Muşchii peronieri e. Muşchii ischiogambieri
Corect: a, c, d
444. a. b. c.
Antrenamentul pliometric presupune: Schema de antrenare a mobilităţii articulare Sch
ema de antrenare a forţei musculare prin contracţii secvenţiale excentrice - concentri
ce Schema de antrenare a forţei musculare prin contracţii secvenţiale excentrice – conce
ntrice isometrice d. Rapiditatea de dezvoltare a forţei la nivelul muşchilor extenso
ri ai genunchilor e. Lentoarea de dezvoltare a forţei la nivelul muşchilor extensori
ai genunchilor
Corect: b, d
445.
Avantajele exerciţiilor pliometrice sunt:
a. Forţa musculară obţinută este superioară celorlalte modalităţi dinamice de refacere a fo
musculare b. Se obţine o sincronizare a unităţilor motorii ale muşchiului c. Este favori
zată coordonarea musculară d. Nu există risc al leziunilor structurilor tendinoase e.
Nu necesită prudenţă în derulare
Corect: a, b, c
446. a. b. c. d.
Mişcările sunt coordonate atunci când există: stimuli senzitivi proprioceptivi, exteroce
ptivi tactili şi senzoriali (vizuali, vestibulari); sinergişti şi stabilizatori, cu re
laxarea simultană a muşchilor antagonişti; integritatea componentelor motorii ale echi
librului; abilitatea de a stabiliza un segment al corpului simultan cu mobilizar
ea celorlalte în cursul unei mişcări uşoare, fine; e. toate răspunsurile sunt corecte
Corect: e
447. Când un membru inferior este mai afectat ca celălalt (de exemplu la pacientul h
emiplegic) pentru recuperarea echilibrului se folosesc două metode: a. dezavantaja
rea membrului inferior afectat sub raport al echilibrului, pentru a forţa transfer
ul echilibrului pe membrul inferior sănătos; b. încărcarea şi punerea în situaţii de solici
e a membrului inferior afectat; c. dezavantajarea membrului inferior sănătos sub rap
ort al echilibrului, pentru a forţa transferul echilibrului pe membrul inferior af
ectat; d. încărcarea şi punerea în situaţii de solicitare a membrului inferior sănătos; e.
i una dintre metodele precizate nu este corectă
Corect: b,c
448. Principalele aspecte biomecanice necesare a fi cunoscute în programul kinetic
de refacere a stabilităţii active pentru genunchi sunt: a. mişcarea de extensie rezis
tivă determină o activitate musculară mai intensă decât în situaţia contracţiilor izometric
atice); b. maximul de activitate musculară este posibilă pe ultima jumătate a amplitud
inii ei (de la 900 spre extensia completă); c. pentru contracţia izometrică, maximul d
e activitate musculară este posibil când genunchiul se află în extensie completă; d. este
mai eficientă contracţia izotonă concentrică decât cea excentrică; e. este mai eficientă co
acţia izometrică decât cea excentrică.
Corect: a,b,c,d
449. Exerciţiile rezistive, cu încărcare, recomandate pacientului cu suferinţă reumatismală
a genunchiului sunt: a. pedalarea la cicloergometru, când pacientul realizează flexi
e – extensie genunchi, b. prinderea unei mingi din poziţie şezândă, c. la spalier, cu spri
jin al mâinilor pe bara spalierului, pe vârful picioarelor, efectuează flexii – extensii
repetate la nivelul genunchilor,
89
d. din poziţia ghemuit, realizează extensii alternative ale genunchilor, e. exerciţii
de urcat şi coborât scările,
Corect: a, c,d, e
450. Corectarea disarmoniei musculare la nivelul şoldului presupune: a. tonifierea
musculaturii hipotone (fesier mijlociu, cvadriceps şi fesier mare) b. asuplizarea
musculaturii cu tendinţa la retractură (muşchii adductori, rotatori externi şi flexori)
c. restabilirea echilibrului funcţional al grupelor musculare periarticulare anta
goniste d. restabilirea echilibrului funcţional al grupelor musculare periarticula
re agoniste e. asuplizarea musculaturii cu tendinţa la hipotonie (muşchii adductori,
rotatori externi şi flexori)
Corect: a, b,c
451.
Programul kinetic performat la pacientul coxopat trebuie să respecte aspecte esenţia
le: a. progresie lentă, în acord cu statusul clinico-funcţional al articulaţiei respecti
ve; b. evitarea mişcărilor care generează durere; c. precocitatea şi continuitatea progr
amului, fundamentat pe exerciţii de tip activ; d. adaptarea / suprimarea programul
ui în timpul decompensărilor algice, inflamatorii, funcţionale, globale ale bolii e. p
recocitatea şi continuitatea programului, fundamentat pe exerciţii de tip pasiv
Corect: a, b,c,d
RECUPERARE RESPIRATORIE
BIBLIOGRAFIE:
16. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universita
ră „Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 229 - 232 17. T. Sbenghe, Recuperarea medicală
la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 186 – 246 18. T. S
benghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşt
i, 1987, pagini 292 – 305 452. Care dintre următoarele mecanisme de producere revers
ibile nu caracterizează disfuncţia ventilatorie obstructivă: a. hipersecreţia (hipercrin
ia) şi vâscozitatea crescută (discrinia) a mucusului bronşic b. bronhospasm c. edemul mu
coasei d. îngustarea dinamică din expir e. procese fibrotice bronşice şi peribronşice
Corect: e
453. Care dintre următoarele mecanisme de producere ale disfuncţiei ventilatorii obs
tructive sunt ireversibile: a. hipertrofia şi hiperplazia glandelor bronşice b. proc
esele fibrotice bronşice şi peribronşice c. atrofia peretelui bronşic şi pierderea de căi a
riene d. bronhospasm e. scăderea reculului elastic
Corect: a, b, c, e
454. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în cor
elaţie directă cu perturbarea schimburilor gazoase alveolare – unul dintre procesele f
iziopatologice determinate de sindromul obstructiv - sunt: a. reeducarea raportu
lui inspir / expir b. scăderea obstrucţiei dinamice din expir c. corectarea inegalităţii
de distribuţie d. oxigenoterapia e. ventilaţia mecanică
Corect: c, d
455. Musculatura respiratorie îşi măreşte travaliul (pentru a genera o creştere a presiuni
i coloanei de aer care străbate căile aeriene cu rezistenţă crescută în sindromul obstructi
) prin următoarele modalităţi: a. creşterea tensiunii de contracţie a muşchilor în activita
91
b. scăderea tensiunii de contracţie a muşchilor în activitate c. intrarea în contracţie a m
hilor inspiratori de rezervă (muşchi de obicei inactivi în respiraţia de repaus) d. intr
area în contracţie a muşchilor expiratori (inactivi în respiraţia de repaus) e. intrarea în
contracţie a muşchiului diafragm
Corect: a, c, d
elaţie directă cu perturbarea travaliului ventilator – unul dintre procesele fiziopato
logice determinate de sindromul obstructiv - sunt: a. tonifierea musculaturii re
spiratorii b. reeducarea ritmului respiraţiei c. reeducarea frecvenţei respiraţiei d.
scăderea obstrucţiei e. oxigenoterapie
Corect: a, b, c, d
elaţie directă cu perturbarea gazelor sanguine – unul dintre procesele fiziopatologice
determinate de sindromul obstructiv - sunt: a. oxigenoterapia b. scăderea travali
ului ventilator c. scăderea efortului fizic general d. ameliorarea distribuţiei intr
apulmonare e. reeducarea ritmului respiraţiei
Corect: a, b, c, d
458. Apariţia hipoxemiei exprimă instalarea insuficienţei pulmonare denumită: a. insufic
ienţă pulmonară parţială b. insuficienţă pulmonară de distribuţie c. insuficienţă pulmonară
d. insuficienţă pulmonară totală e. insuficienţă pulmonară gravă
Corect: a, b
459. Caracteristicile programului de recuperare medicală la pacientul cu disfuncţie
ventilatorie obstructivă sunt: a. complexitatea metodelor b. simplicitatea metodel
or c. continuitatea aplicării lor d. intermitenţa aplicării lor e. absenţa măsurilor de pr
ofilaxie din componenţa programului
Corect: a, c
460. Din metodele programului de recuperare medicală aplicat la pacientul cu disfu
ncţie ventilatorie obstructivă nu face parte: a. îndepărtarea factorilor de risc bronho-
pulmonari b. corectarea factorilor patologici extrapulmonari de întreţinere sau agra
vare a disfuncţiei ventilatorii obstructive c. dezobstrucţia bronşică d. creşterea costulu
i ventilaţiei şi relaxarea musculaturii respiratorii e. ameliorarea distribuţiei intra
pulmonare a aerului
Corect: d
461. Principalele modalităţi terapeutic – recuperatorii prin care se reuşeşte evacuarea se
creţiilor bronşice, cu scopul de a dezobstrua căile respiratorii la pacientul cu disfu
ncţie ventilatorie obstructivă sunt: a. umidifierea bronşică b. drenajul de postură şi educ
rea tusei c. utilizarea mucokineticelor şi a medicaţiei specifice pentru pacientul c
u disfuncţie ventilatorie obstructivă d. posturarea relaxantă e. exerciţii respiratorii
abdominale
Corect: a, b, c
462. Reeducarea tusei cuprinde următoarele componente: a. poziţionarea corpului în tim
pul tusei, au adoptarea poziţiilor de facilitare a tusei b. poziţionarea corpului în t
impul tusei, au adoptarea altor poziţii cu evitarea celor de facilitare a tusei c.
controlul respiraţiei în accesul de tuse d. controlul respiraţiei numai perioadele fără a
cces de tuse e. emiterea unei tuse cu sunet „rotund”, „surd”
Corect: a, c, e
463. Kinetoterapia respiratorie performată pentru reducerea rezistenţei din expir – el
ement de bază al scăderii travaliului ventilator la bolnavii obstructivi – cuprinde ur
mătoarele aspecte: a. expirul numai pe gură b. expirul cu buzele strânse, ca pentru fl
uierat sau cu pronunţarea consoanelor de tipul h, s, f, pf c. îndepărtarea narinelor c
u ajutorul policelui şi indexului d. reeducarea respiraţiei diafragmatice e. tonifie
rea musculaturii respiratorii
Corect: a, b, c
464. Respiraţia abdominală se învaţă în diferite posturi ale pacientului obstructiv pulmona
, ordinea corectă a acestora fiind: a. decubit dorsal, şezând, ortostatism, mers b. şezând
, ortostatism, mers, decubit dorsal
93
c. decubit dorsal, ortostatism, mers, şezând d. şezând, ortostatism, mers, decubit dorsa
l e. ortostatism, mers, decubit dorsal, şezând
Corect: a
465. Efectele favorabile ale relaxării generale la pacientul cu disfuncţie ventilato
rie obstructivă sunt: a. reechilibrarea tonusului muscular general şi al musculaturi
i respiratorii, cu instalarea eutoniei b. limitarea cererii de oxigen a organism
ului şi a producţiei de bioxid de carbon c. diminuă semnificativ starea de „tensiune ina
decvată” d. permite ventilaţia asistată e. limitează efortul fizic
Corect: a, b, c
466. Tehnicile de lucru prin care se realizează antrenarea muşchiul diafragm ca prin
cipal muşchi inspirator constau din: a. posturare în Trendelenburg cu o greutate pe
abdomen b. folosirea borcanelor Pescher c. folosirea unei sticle cu un tul de pl
astic introdus în ea şi în care se suflă continuu pentru a produce bule d. exerciţii de re
spiraţie la nivelul nasului e. gimnastica corectoare
Corect: a, b, c, d
467. Controlul şi coordonarea respiraţiei – unul dintre cele mai importante capitole d
in kinetoterapia respiratorie la pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă – in
clude următoarele aspecte: a. reducerea ritmului respirator b. creşterea ritmului re
spirator c. controlul volumului curent d. controlul fluxului de aer e. obţinerea u
nui raport între timpii respiratori (inspir / expir) egal cu 1 / 2 – 1 / 2,5
Corect: a, c, d, e
468. Condiţia fizică a pacientului pulmonar este rezultatul: a. leziunilor bronhopul
monare b. stării de antrenament la efort a pacientului c. mediului ambiant d. cond
iţiilor meteo e. funcţiei reno-urinare a pacientului
Corect: a, b
469. Introducerea antrenamentului de efort la pacienţii cu disfuncţie ventilatorie o
bstructivă determină creşterea toleranţei la efort prin: a. ameliorarea ventilaţiei printr
-o mai bună coordonare a „pompei” toraco-abdominale b. reducerea suprafeţei de schimb al
veolo-capilar c. reducerea extracţiei periferice a oxigenului d. ameliorarea perfo
rmanţei cardiace prin efortul dozat e. ameliorarea condiţiei psihice
Corect: a, d, e
470. Cele mai utilizate modalităţi de antrenament la efort performate la pacienţii cu
disfuncţie ventilatorie obstructivă sunt: a. antrenamentul prin mers (cura de teren)
b. antrenamentul la scăriţă c. exerciţii fizice rezistive, progresive, intense d. antre
namentul la piscină e. antrenamentul prin terapie ocupaţională
Corect: a, b, d, e
471. Kinetoterapia respiratorie cuprinde: a. relaxarea b. posturarea c. gimnasti
ca corectoare d. educarea tusei şi vorbitului e. refacerea posturii şi aliniamentulu
i
Corect: a, b, c, d
472. Obiectivele kinetoterapiei respiratorii sunt: a. corijarea curburilor patol
ogice ale gâtului şi poziţiei capului b. corijarea poziţiei umerilor şi scapulei c. corija
rea curburilor patologice ale coloanei dorsale şi lombare d. conservarea poziţiei şi m
obilităţii existente ale bazinului e. tonifierea diafragmului şi musculaturii respirat
orii
Corect: a, b, c, e
473. Posturarea in kinetoterapia respiratorie cuprinde: a. posturi relaxante b.
posturi facilitatorii c. posturi de drenaj d. posturi corective e. posturi antid
eclive
Corect: a, b, c
474. În ortostatism, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei posturi
facilitatorii:
95
a. b. c. d. e.
spate rezemat de perete coloana cifozata membrele superioare la zenit membre inf
erioare extinse membrele inferioare uşor flectate din genunchi
Corect: a, b, e
475. În decubit dorsal, pacientului dispneic i se recomandă adoptarea următoarei postu
ri facilitatorii: a. capul aşezat pe o pernă mică, patul fiind înclinat la 450 b. braţele î
abducţie la 300 – 400 c. şoldurile şi genunchii în extensie d. şoldurile şi genunchii în u
lexie e. antebraţele stau în sprijin pe două perne
Corect: a, b, d, e
476. Pacientului dispneic îi sunt caracteristice următoarele posturi / poziţii facilit
atorii: a. în şezând "postura rezemat de spătar" b. poziţia Trendelenburg c. spate rezemat
de perete, coloana cifozată, umerii căzuţi, membre inferioare uşor flectate d. în şezând "
tura aplecat înainte" e. posturarea conform sistemului celor "5 perne în scară"
Corect: c, d, e
477. Momentele de derulare pentru posturile de drenaj bronşic sunt următoarele cu o
excepţie: a. înainte de masă b. după masă c. seara d. dimineaţa e. dimineaţa, seara, înaint
masă.
Corect: b
478. Aspectele care caracterizează posturile de drenaj bronşic sunt: a. durează aproxi
mativ 40 minute pentru întreg plămânul b. se efectuează după masă c. se efectuează înainte
să d. sunt urmate de tapotament e. sunt urmate de vibromasaj
Corect: a, c, d, e
479. Gimnastica corectoare privind corijarea curburilor patologice ale coloanei
dorsale nu urmăreşte: a. decontracturarea musculaturii spinale si tonifierea muscula
turii abdominale
b. c. d. e.
asuplizarea coloanei dorso - lombare diminuarea cifozei, mobilizarea si tonifier
ea centurii scapulare creşterea lordozei lombare întinderea şi decontracturarea muscul
aturii spatelui
Corect: d
480. În aplicarea programului de gimnastică corectoare pentru corijarea curburilor p
atologice ale gâtului şi poziţiei capului nu se urmăreşte: a. asuplizarea b. decontractura
rea c. corectarea lordozei cervicale d. tonifierea musculaturii cefei e. accentu
area lordozei cervicale
Corect: e
481. a. b. c. d. e.
Ritmul respirator la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă trebuie să: se a
dapteze spontan să fie lăsat liber la nivelul cel mai convenabil să compenseze volumul
curent mic să respecte raportul optim al timpilor respiratori fie cât mai redus
Corect: a, b, c
482. a. b. c. d. e.
Programul de recuperare la pacientul cu disfuncţie respiratorie restrictivă include:
tratarea cauzei supraîncărcării ameliorarea ventilaţiei alveolare dezobstrucţia bronşică a
enamentul la efort reducerea rezistenţei la flux în căile aeriene
Corect: a, b, d
97
RECUPERAREA ÎN AFECŢIUNILE NEUROLOGICE ŞI NEUROCHIRURGICALE
Bibliografie: 19. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Edit
ura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998, pagini 141 – 153, 159 - 186 20. T. Sbeng
he, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medica
lă, Bucureşti, 1981; pagini 230 - 245 21. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terape
utică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987; pagini 554 - 608 22. *** Caie
t documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică, balneoclimatologie şi re
erare medicală, Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor aparatului locomotor, Editura
Medicală, Bucureşti, 1981, pagini 25 – 36 23. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domic
iliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 130 – 183 24. I. Kiss, Fiz
iokinetoterapia şi recuperarea medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1999, pagini 106 -
120, 188 – 195, 201 – 206, 224 – 240, 244 – 249, 260 – 269, 270 - 284 483. Programele de
recuperare la pacientul cu suferinţă neurologică trebuie instituite precoce pentru: a.
Menţinerea statusului clinico-funcţional existent al pacientului b. Prevenirea dezv
oltării sechelelor funcţionale neurologice c. Combaterea modificărilor somatice secund
are – deformări, deviaţii, redoare articulară d. Combaterea modificărilor somatice secunda
re – degenerescenţe şi fibroză musculară, escare de decubit e. Refacerea mobilităţii articu
e
Corect: b, c, d
484. Metodele şi mijloacele specifice folosite în programul de recuperare performat
la pacientul neurologic fac parte din: a. Electroterapie şi termoterapie (terapie
fizicală) b. Kinetoterapie specifică, masaj şi terapie ocupaţională (ergoterapie) c. Psiho
terapie şi alte categorii terapeutice (ortezare) d. Modalităţile chirurgicale e. Farma
coterapie
Corect: a, b, c
485. La pacientul cu deficit motor important, programul kinetic performat în recup
erare cuprinde: a. Posturare b. Mobilizări pasive c. Hidrokinetoterapie d. Kinetot
erapia la sală e. Meloterapie
Corect: a, b, c, d
486. a. b. c. d. e.
Bilanţul muscular (testarea musculară manuală) la pacientul spastic se apreciază: Analit
ic, pentru fiecare grup muscular În conformitate cu cotaţia de la 1 la 5 Grosier, pr
in capacitatea de a realiza gesturi din viaţa cotidiană Pe ambele hemicorpuri În difer
ite momente ale zilei
Corect: c
487. a. b. c.
Modularea spasticităţii şi stimularea sa controlată se poate realiza prin: Controlul la
stimuli nociceptivi Schimbările posturale şi utilizarea de posturi inhibitorii Stret
ching-ul lent pentru musculatura spastică şi stimularea vibratorie pe tendoanelor muşc
hilor antagonişti celor spastici d. Stimularea electrică funcţională e. Mişcări rezistive,
apide
Corect: a, b, c, d
488.
a.
b.
c.
d. e.
Electrostimularea selectivă a muşchiului denervat se face cu: Curenţi excitomotori exp
onenţiali de joasă frecvenţă Curenţi excitomotori de medie frecvenţă Impuls de 1000 msec cu
nta de creştere > 500 - 700 msec Impuls urmat de pauză în raport de 1/ 4 Parametrii or
ientativi
Corect: a, d, e
489. În recuperarea neurologică sunt preferate tehnicile: a. Kinetoterapie manuală b.
Tehnici de facilitare a contracţiei musculare voluntare şi care se bazează pe iradiere
a influxului nervos c. Autoantrenament muscular d. Exerciţii izometrice şi izodinami
ce e. De relaxare extrinsecă
Corect: a, b,c,d
490. Limitarea spasticităţii în programul de recuperare la un pacient care a suferit u
n traumatism cranio-cerebral constituie un obiectiv foarte important şi se realize
ază prin intermediul următoarelor metode şi mijloace fizicale, cu o excepţie: a. Kinetic
e – tehnici de facilitare, exerciţii ale musculaturii antagoniste b. Masajul c. Elec
troterapia d. Termoterapia e. Medicaţie
99
Corect: e
491. Exerciţiile de mers la un pacient care a suferit un traumatism cranio-cerebra
l sunt incluse în programul de recuperare atunci când: a. Se poate ridica în şezând dar nu
are stabilitate b. Poate menţine decubitul dorsal, fără capacitatea de realizare a tr
ansferurilor c. Are nevoie de un scaun special pentru menţinerea rectitudinii colo
anei d. Se realizează un bun echilibru în balans vertical e. Nu prezintă tulburări de vo
rbire
Corect: d
492. În categoria traumatismelor vertebro-medulare stabile sunt incluse: a. Trauma
tismele în care este păstrată integritatea totală sau parţială a arcului osteocapsulo-ligam
ntar posterior b. Fracturile prin compresie, hiperextensie şi hiperflexie cu rotaţie
şi deplasare moderată c. Fracturile cu dislocaţii d. Fracturile cu deplasare mare e.
Fracturile cu complicaţii neurologice
Corect: a, b
493. În categoria traumatismelor vertebro-medulare, sunt considerate ca fracturi i
nstabile ale coloanei vertebrale următoarele tipuri de fracturi: a. cu dislocaţii b.
cu deplasare mare c. cu minimă deplasare d. cu complicaţii neurologice severe e. as
ociate cu sindrom miofascial
Corect: a, b, d
494. La un pacient care a suferit un traumatism vertebro-medular aprecierea clin
icofuncţională trebuie să cuprindă următoarele aspecte: a. tipul traumatismului de părţi mo
. integritatea pachetelor vasculo-nervoase c. tipul de afectare osoasă (tipul de f
ractură) d. intensitatea statusului algic e. orientarea temporo-spaţială
Corect: a, b, c
495. Pacientul cu tetraplegie posttraumatică are şanse de supravieţuire dacă nivelul tra
umatismului vertebro-medular se situează: a. La nivelul vertebrei C1 b. Sub nivelu
l vertebrei C2 c. Sub nivelul vertebrei C3 d. Sub nivelul vertebrei C4
e. Sub nivelul vertebrei C5
Corect: d, e
496. În programul de recuperare performat la pacientul hemiplegic, combaterea spas
ticităţii se face prin utilizarea: a. Posturilor statice reflex – inhibitorii b. Mişcărilo
r cu efort care augumentează reflexele tonice c. Schemelor stereotipe de mişcare d.
Schemelor de mişcare reflex – inhibitorii care facilitează mişcările active automate şi vol
ntare e. Schemelor de mişcare reflex – inhibitorii care inhibă mişcările active automate şi
voluntare
Corect: d
497. a. b. c. d. e.
Cauzele mai des întâlnite la pacientul cu accident vascular cerebral sunt: Tromboza
cerebrală Hemoragia intracerebrală sau subarahnoidiană Trombembolismul Tumora intracra
niană Meningita virală
Corect: a, b, c
498. La pacientul care a suferit un accident vascular cerebral stâng tabloul clini
cofuncţional cuprinde: a. Hemiplegie dreaptă b. Afectarea vorbirii şi limbajului (afaz
ia) c. Afectarea înţelegerii materialului verbal, cititul, scrisul d. Probleme vizua
le şi de integrare spaţială e. Abolirea disponibilităţilor relaţionale normale
Corect: a, b, c
499. La pacientul care a suferit un accident vascular cerebral drept tabloul cli
nicofuncţional cuprinde: a. Hemiplegie stângă b. Probleme vizuale şi de integrare spaţială
. Abolirea disponibilităţilor relaţionale normale d. Afectarea vorbirii şi limbajului (a
fazia) e. Afectarea înţelegerii materialului verbal, cititul, scrisul
Corect: a, b, c
500. Parametrii care se verifică în cadrul bilanţului clinico-funcţional la pacientul he
miplegic sunt: a. Toleranţa la exerciţii, la efortul fizic (adaptarea cardio-respira
torie)
101
b. Deficitul motor (inclusiv modificările fiziopatologice de tipul spasticitate, c
ontractura, retractura, sincinezii etc.) şi controlul postural, al mersului c. Mot
ivaţia corelată cu starea emoţională, posibilităţile de comunicare, nivelul de integrare co
ticală şi de memorizare d. Deficitul senzitiv (sensibilitatea, tulburări de auz şi văz, in
tegrare corticală) e. Toţi parametrii cuprinşi la punctele de mai sus trebuie verificaţi
Corect: e
501. Mobilizările pasive realizate în programul de recuperare la pacientul hemiplegi
c aflat în fază precoce au mai multe roluri: a. Combaterea spasticităţii b. Întreţinerea sc
emei de mişcare c. Prevenirea redorilor articulare d. Combaterea contracturilor mu
sculare e. Refacerea forţei musculare
Corect: b, c, d
502. Recuperarea funcţională a membrului superior la hemiplegic în perioada de spastic
itate cuprinde următoarele aspecte: a. Exerciţii de redresare şi echilibru, prin împinge
ri uşoare ale trunchiului b. Exerciţii de antrenare a simetriei corpului c. Ameliora
rea şi controlul spasticităţii, cu corectarea reflexelor tonice anormale prin folosire
a punctelor cheie şi a tehnicilor de facilitare Kabat d. Exerciţii de întreţinere a mobi
lităţii articulare e. Mobilizare pasivă a tuturor articulaţiilor membrului superior
Corect: a, b, c, d
503. a. b. c. d. e.
În recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se speră doar la: Priză şi un sprijin grosie
r (după Wynn Parry) Controlul mişcărilor de fineţe Refacerea prehensiunii în toate aspecte
le sale Refacerea doar a prizei de forţă Refacerea abilităţii şi funcţionalităţii mâinii
Corect: a
504. Kinetoterapia pasivă este performată de la început în orice program de recuperare l
a pacientul hemiplegic şi cuprinde următoarele aspecte cu referire la membrul superi
or – complexul mâinii: a. Posturare corectă, indiferent poziţia generală a pacientului b.
Mobilizare pasivă blândă, de 2 ori / zi, în toate articulaţiile, în amplitudine maximă, cu
etching lent la capătul excursiei maxime c. Mobilizare auto-pasivă, cu favorizarea „in
tegrării senzoriale” a mâinii afectate d. Exerciţii active rezistive e. Exerciţii din meto
dele de facilitare proprioceptive
Corect: a, b, c
505. Kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se începe
imediat ce pacientul participă efectiv la derularea programului şi este fundamentată p
e: a. Exerciţii active cu rezistenţă maximă b. Exerciţii cu bastonul c. Exerciţii de facili
are şi inhibiţie neuromusculară d. Exerciţii desprinse din metodele Bobath şi Kabat e. Exe
rciţii de tip stretching rapid
Corect: c, d
506. În kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se are în
vedere: a. Realizarea extensiei simultane a pumnului şi degetelor pentru a se obţin
e o prehensiune corectă b. Realizarea extensiei pumnului simultan cu flexia degete
lor pentru a se obţine o prehensiune corectă c. Realizarea flexiei pumnului simultan
cu flexia degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă d. Realizarea flexiei
pumnului simultan cu extensia degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă e.
Realizarea independentă a extensiei pumnului şi degetelor pentru a se obţine o prehens
iune corectă
Corect: a
507. Obiectivele programului de recuperare a membrului inferior şi mersului la pac
ientul hemiplegic sunt: a. Prevenirea stării de comă b. Monitorizarea valorilor tens
iunii arteriale c. Corectarea sincineziilor pentru ameliorarea mersului d. Echil
ibrarea comenzilor pe grupele musculare agonist – antagonist e. Refacerea unei pre
hensiuni cât mai aproape de cea fiziologică
Corect: c, d
508. a. b. c. d. e.
Stadiile standardizate de recuperare ale mersului la pacientul hemiplegic sunt:
stadiul I ortostatism între bare paralele stadiul II mers între bare paralele stadiu
l III mers fără bare paralele stadiul IV urcat – coborât scările stadiul V alergarea
Corect: a, b, c, d
509. Componentele kinetice ale programului de recuperarea aplicat la pacientul h
emiplegic aflat în stadiul iniţial sunt:
103
a. b. c. d. e.
Postura în pat Mobilizările pasive Exerciţiile terapeutice pentru controlul trunchiulu
i, controlul extremităţilor Mişcări pasive şi active tip Bobath Exerciţii rezistive
Corect: a, b, c, d
510. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul programului de recuperare apl
icat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul mediu nu includ: a. Promovarea activ
ităţii antagoniştilor prin inhibarea musculaturii spastice şi facilitarea mişcărilor antago
iştilor b. Promovarea unor scheme complexe de mişcare c. Promovarea unor scheme simp
le de mişcare d. Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activi
tăţi de performanţă crescută e. Promovarea începutului controlului motor al articulaţiilor
ermediare (cot, genunchi)
Corect. c
511. Posturile recomandate în recuperarea pacientului hemiplegic aflat în stadiul me
diu sunt: a. Decubit lateral şi decubit dorsal b. Decubit cu genunchii flectaţi şi poz
iţia „de pod” c. Şezând şi şezând în picioare cu sprijin pe mâini d. Decubit ventral e. Pat
Corect: a, b, c
512. Pentru controlul trunchiului şi al extremităţii inferioare se recomandă în recuperare
a pacientului hemiplegic aflat în stadiul mediu următoarele tehnici kinetice derular
e din decubit lateral: a. Izometria alternantă b. Stabilizarea ritmică c. Mişcarea act
ivă cu relaxare – opunere d. Inversarea lentă e. Inversarea lentă cu opunere
Corect: c, d, e
513. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul programului de recuperare apl
icat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere includ: a. Promovarea ab
ilităţilor extremităţilor pentru a merge cât mai corect, pentru a utiliza mâna în activităţ
nice uzuale b. Ameliorarea controlului motor concentric c. Ameliorarea vitezei d
e mişcare d. Ameliorarea automatismului mişcărilor
e. Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităţi de performa
nţă crescută
Corect: a, c, d
514. Kinetoterapia din cadrul programului de recuperare aplicat la pacientul hem
iplegic aflat în stadiul de refacere cuprinde următoarele procedee specifice pentru
redobândirea mişcării de rotaţie în sens invers a trunchiului în timpul mersului: a. Iniţie
ritmică b. Inversarea antagoniştilor c. Stabilizarea ritmică d. Izometria alternantă e.
Contracţii repetate
Corect: a, b
515. După Bobath, obiectivele fundamentale ale programul kinetic de recuperare apl
icat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere sunt: a. Promovarea indi
vidualităţii mişcării articulare, independent unele de altele b. Promovarea individualităţi
mişcării articulare, independent de posturi c. Antrenarea coordonării pentru mers d.
Recâştigarea abilităţii mâinii e. Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul u
or activităţi de performanţă crescută
Corect: a, b, c, d
516. Dificultatea la mers la pacientul cu paraplegie prin lezarea neuronului mot
or central este dată de spasticitatea care determină 2 forme clinice de paraplegie:
a. În flexie, severă sub raport funcţional b. În extensie, mai funcţională c. Paraplegia as
ciată cu tulburări sfincteriene d. Paraplegia asociată cu tulburări de sensibilitate e.
Paraplegia asociată cu tulburări genitale
Corect: a, b
517. Prezenţa spasticităţii la pacientul paraplegic este salutară din mai multe motive:
a. fixează postura membrelor inferioare în extensie permiţând stabilitatea genunchilor în
ortostatism b. fixează în flexie membru inferior pe bazin c. ajută expulsia urinară d. i
nhibă expulsia urinară e. menţine densitatea osoasă prin forţa musculară aplicată pe os
Corect: a, c, e
518.
Reeducarea paraplegicului la pat presupune:
105
a. Poziţionarea corectă a pacientului cu evitarea escarelor şi a retracturilor care fa
vorizează poziţiile vicioase; asistarea tulburărilor sfincteriene b. Mobilizările (pasiv
e, active) şi creşterea forţei musculare pentru membrele superioare şi trunchi c. Gimnas
tica respiratorie d. Autoposturarea în pat şi antrenarea pacientului de a-şi modifica
singur, fără ajutor poziţia în pat e. Ridicarea cât mai precoce în ortostatism
Corect: a, b, c, d
519. a. b. c. d. e.
Reeducarea paraplegicului din şezând presupune: Program kinetic derulat din şezând alung
it (mobilizări pasive şi active) Program kinetic derulat din şezând scurtat (mobilizări ac
tive şi pasive) Instalarea în scaunul cu rotile şi derularea programelor de terapie oc
upaţională Ridicare în ortostatism Menţinerea forţei musculare iniţiale pentru membrele sup
rioare şi trunchi
Corect: a, b, c
520. Realizarea unui ortostatism chiar limitat şi doar protezat se obţine după ce paci
entul reuşeşte să: a. Menţină poziţia şezând, cu diferite modalităţi de destabilizare şi re
umere coerent până la 100 c. Menţină poziţia de patrupedie, cu diferite modalităţi de desta
izare şi revenire, şi să deruleze exerciţii de târâre d. Aibă un bun control vasomotor în v
alitate e. Se familiarizeze cu ortezele de verticalitate în formele de paraplegie
flască
Corect: c, d, e
521. Criteriul Guttman care dacă este îndeplinit permite ridicarea în ortostatism şi mer
sul paraplegicului se exprimă astfel: a. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stâ
d în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte şi cu ochii închişi b. Pacientul poate să s
hilibru din stând în şezând lungit, cu braţele întinse înainte şi cu ochii închişi c. Pacie
e să se menţină în echilibru din stând în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte şi cu
d. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în şezând lungit, cu braţele întins
cu ochii deschişi e. Pacientul poate să se menţină în echilibru din stând în genunchi, cu b
e întinse înainte şi cu ochii deschişi
Corect: a
522. Ambulaţia la pacientul paraplegic care posedă cele 2 cârje absolut necesare se de
rulează într-unul din cele 3 tipuri fundamentale: a. Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în
4 timpi) b. Mers cu cârje prin paşi târşâiţi (în 4 timpi sau în 2 timpi)
c. Mers cu cârje prin paşi simultani (în 2 timpi) d. Mers cu cârje prin pendulare (balan
s) e. Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 3 timpi)
Corect: a, b, d
523. a. b. c. d. e.
Mersul în cârje poate fi iniţiat la pacientul paraplegic atunci când: Muşchii coborâtori ai
umărului pot ridica o greutate de cel puţin 15 kg Muşchii adductori ai umărului pot ridi
ca o greutate de cel puţin 15 kg Muşchii coborâtori ai umărului pot ridica o greutate de
cel puţin 20 kg Muşchii adductori ai umărului pot ridica o greutate de cel puţin 20 kg
Muşchii abductori ai umărului pot ridica o greutate de cel puţin 15 kg
Corect: a, b
524. Mersul pacientului cu parkinsonism este tipic: a. mersul se face cu săltarea
pasului, dansant b. imposibilitatea rotaţiei corpului şi a păşirii laterale (nu există mob
ilitate controlată, având loc revenirea la scheme primitive de mişcare, într-un singur p
lan) c. doar din genunchi flectaţi cu târşâitul paşilor d. membrele superioare îşi menţin b
ul e. caracteristicile pasului sunt puţin modificate
Corect: a, b, c
525. La pacientul cu sindrom parkinsonian, obiectivele asistenţei medicale complex
e sunt: a. ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi corectarea posturilor vici
oase (menţinerea ortostatismului, mersului, transferurilor, autoservirii cu membre
le superioare) b. ameliorarea coordonării şi recuperarea mimicii c. ameliorarea resp
iraţiei d. continuarea la domiciliu a programului de asistenţă medicală e. întreruperea la
domiciliu a programului de asistenţă medicală
Corect: a, b, c, d
526. Pentru ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi corectarea posturilor vic
ioase la pacientul parkinsonian, în cadrul programului kinetic, ordinea derulării ex
erciţiilor este: a. din punct de vedere al tipului de mişcare - analitic, segmentar,
plurisegmentar, global b. din punct de vedere al topografiei – coloana vertebrală,
membre inferioare, membre superioare c. din punct de vedere al tipului de mişcare
- plurisegmentar, global, analitic, segmentar d. din punct de vedere al topograf
iei – membre superioare, coloana vertebrală, membre inferioare e. indiferentă
Corect: a, b
107
527. Programul kinetic aplicat la pacientul parkinsonian pentru ameliorarea coor
donării cuprinde: a. rotaţia trunchiului asociată la paşii de mers, cu mişcări ale braţelor
itmuri variabile b. menţinerea fixă a trunchiului, fără mişcări ale braţelor c. mers cu păş
iate, cu dezechilibrări voite (mers pe vârfuri, mers cu "aruncarea" unui braţ înainte sa
u în abducţie, "culegerea" unor obiecte mici de pe jos în timpul mersului etc.) d. exe
rciţii de aruncat la ţintă cu mingea, jocul de popice, menţinerea în echilibru pe mână a un
obiect e. terapie ocupaţională cât mai multe ore pe zi (activităţi casnice, jocuri)
Corect: a, c, d, e
528. Pentru corectarea faciesului inexpresiv la pacientul parkinsonian sunt indi
cate: a. exerciţii de mimică, precoce, de 2 – 3 ori / zi, în faţa oglinzii b. exerciţii ana
itice: exerciţii izolate ale frunţii, sprâncenelor, pleoapelor, obrajilor, gurii c. ex
erciţii globale, de expresie: râs, plâns, mirare, furie, veselie d. exerciţii active rez
istive e. exerciţii din metoda Kabat
Corect: a, b, c
529. Programul de recuperare funcţională la pacientul parkinsonian se adresează următoar
elor activităţi motorii: a. Menţinerea ortostatismului b. Mersul c. Transferul dintr-o
poziţie în alta d. Urcatul şi coborătul scărilor e. Folosirea membrelor superioare pentru
autoservire
Corect: a, b, c, e
530. Programul kinetic din componenţa asistenţei de recuperare, performată numai în peri
oada de stabilizare post leziune cerebeloasă a pacientului, indiferent de cauza ac
esteia, se fundamentează pe următoarele obiective: a. redobândirea stabilităţii posturale
(controlul capului şi al trunchiului, balansul din poziţia şezând, ridicarea din poziţia d
e decubit dorsal sau ventral în şezând) b. transferuri independente (recuperarea trans
ferurilor din scaunul cu rotile în alt scaun sau în pat) c. recuperarea mersului d.
reeducarea mişcării extremităţilor e. creşterea hipertoniei piramidale sau extrapiramidale
Corect: a, b, c, d
531. Obiectivele pe care terapeutul fizical le are în vedere în alcătuirea programului
fizical din componenţa asistenţei medicale complexe la un pacient cu scleroză multiplă
nu includ:
a. inducerea activităţii motorii voluntare cu combaterea simultană a spasticităţii, slăbici
nii musculare şi oboselii musculare b. ameliorarea feedback-ului senzorial c. amel
iorarea coordonării şi a balansului, cu promovarea unei scheme corecte de mers d. am
eliorarea disfuncţiei cerebeloase e. conservarea disfagiei şi menţinerea disfuncţiilor c
ognitive
Corect: e
532. a. b. c. d. e.
Recuperarea medicală în scleroza multiplă va urmări: să scadă dificultăţile mersului să red
icitatea să limiteze efectele ataxie să realizeze independenţa totală a pacientului să fie
aplicată în puseu evolutiv
Corect: a, b, c
533. a. b. c. d. e.
Lezarea nervilor periferici determină următoarele sindroame clinice de bază: Sindrom p
iramidal Sindrom motor Sindrom cerebelos Sindrom senzitiv Sindrom vasculotrofic
Corect: b, d, e
534. Evitarea apariţiei deformărilor şi a atitudinilor vicioase, unul dintre obiective
le de recuperarea ale sindromului motor la pacientul cu afecţiune a neuronului mot
or periferic se realizează prin tehnici de elecţie de tipul: a. Mobilizări pasive b. M
obilizări active c. Posturări d. Tehnici de facilitare neuromotorie e. Terapie ocupaţi
onală
Corect: c
535. Evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi, unul dintre obiectivele de recuperarea
ale sindromului motor la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic se re
alizează prin: a. Stimulări electrice b. Manevre kinetice de tipul mobilizări pasive,
tehnici de facilitare, stretch-reflex c. Exerciţii rezistive d. Exerciţii izometrice
e. Terapie ocupaţională
109
Corect: a, b
536. Reeducarea sensibilităţii la pacientul cu afecţiune a neuronului motor periferic
are ca obiective: a. Refacerea stereognoziei b. Corectarea spasticităţii c. Corectar
ea deficitului de mobilitate d. Refacerea forţei musculare e. Refacerea localizării
senzaţiei
Corect: a, e
537. a. b. c. d. e.
Paralizia totală a nervului radial determină următoarele aspecte clinico-funcţionale: Im
posibilitatea extensiei degetelor, pumnului, antebraţului („mâna căzută”) Imposibilitatea f
exiei degetelor, pumnului, antebraţului Imposibilitatea supinaţiei (parţială) Deficit de
prehensiune Menţinerea prehensiunii normale
Corect: a, c, d
538. „Mişcările trucate” pe care le poate prezenta mâna cu paralizie de nerv radial sunt u
rmătoarele, cu o excepţie: a. după flexia puternică a pumnului şi mâinii, relaxarea poate d
impresia extensiei pumnului b. extensia în metacarpofalangiene se poate realiza d
atorită muşchilor interosoşi c. extensia în metacarpofalangiene se poate realiza datorită
muşchilor lombricali d. extensia degetelor cu flectarea în metacarpofalangiene e. ex
tensia ultimei falange a policelui dacă aceasta este abdus şi puţin flectat
Corect: c
539. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în cadrul paraliziei nervului radial cu
prinde: a. mişcări pasive b. tehnici de facilitare motorie c. mobilizarea întregului m
embru superior pe schemele D1F şi D2E d. exerciţii analitice în ordinea triceps şi ancon
eu, scurtul supinator, lungul supinator, cubitalul posterior, primul şi al doilea
radial, muşchii extensori e. exerciţii de tip contralateral pentru promovarea extens
orilor cotului, pumnului, degetelor
Corect: a, b, e
540. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie de nerv radial cuprinde ur
mătoarele aspecte cu o excepţie: a. Mâna de predicator b. Mâna în gât de lebădă
c. Extensia activă şi înclinarea radială a pumnului sunt imposibile d. Extensia activă a d
egetelor în totalitate este imposibilă e. Deficit variabil de forţă musculară pentru grupe
le musculare inervate de nervul radial
Corect: a
541. Kinetoterapia mâinii în faza de paralizie la pacientul cu interesarea nervului
radial se limitează la mobilizarea pasivă în amplitudine maximă permisă cu tensionări la ca
ul excursiei de mişcare iar poziţia de lucru este următoarea: a. Antebraţ în semipronaţie,
a sprijinită cu marginea cubitală pe masă b. Antebraţ extins, cu mâna sprijinită cu margine
cubitală pe masă c. Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu marginea radială pe masă
braţ în pronaţie, mâna sprijinită cu faţa palmară pe masă e. Antebraţ în supinaţie, mâna sp
dorsală pe masă
Corect: a
542. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu paralizie de nerv cubital presup
une exerciţii pentru tonifierea următoarelor grupe musculare, cu o excepţie: a. Cubita
lul anterior, flexorul comun profund al degetelor b. Muşchii din regiunea hipotena
ră c. Muşchii interosoşi şi lombricali d. Muşchiul adductor al policelui e. Muşchii extenso
i ai degetelor
Corect: e
543. Prevenirea instalării redorilor articulare la nivelul articulaţiilor metacarpof
alangiene şi interfalangiene a degetelor IV şi V se obţine prin: a. Mobilizări active b.
Mobilizări pasive c. Mobilizări autopasive d. Mobilizări active cu orteze e. Exerciţii
izometrice
Corect: b, c, d
544. a. b. c. d. e.
Semnele reinervării musculaturii paretice din teritoriul nervului cubital sunt: op
ozabilitatea police – deget (II – V) degetul V poate fi abdus mişcările de abducţie - addu
cţie ale degetelor devin posibile flectarea metacarpofalangienelor cu extensia int
erfalangienelor degetul V nu poate fi abdus
Corect: a, b, c, d
111
545. Disfuncţionalitatea cea mai invalidantă a mâinii – atât motorie cât şi senzitivă – est
minată de mononeuropatia tronculară de: a. Radial b. Cubital c. Circumflex d. Median
e. Crural
Corect: d
546. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu paralizie de nerv median presupu
ne exerciţii pentru tonifierea următoarelor grupe musculare: a. Flexorii mâinii şi pumnu
lui b. Muşchii policelui – scurtul abductor, scurtul flexor, opozantul c. Extensorii
mâinii şi pumnului d. Muşchii interosoşi e. Muşchii lombricali
Corect: a, b
547. a. b. c. d. e.
Paralizia musculaturii inervate de nervul median determină următoarele aspecte: aspe
ctul de „mână simiană” „gheara medianului” la încercarea de a închide mâna policele nu acop
, ci rămâne extins la încercarea de a închide mâna scădere diametrului transversal al mâini
olicele acoperă indexul
Corect: a, b, c
548. Reeducarea musculaturii paralizate la pacientul cu paralizie de nerv median
se realizează prin: a. Schemele Kabat în care se promovează activarea flexorilor (D1F
şi D2E) b. Schemele Kabat în care se promovează activarea flexorilor (D2F şi D1E) c. Ex
erciţii analitice pentru flexorii pumnului, flexorii degetelor şi musculatura eminenţe
i tenare d. Exerciţii globale pe lanţul kinetic al triplei flexii e. Exerciţii globale
pe lanţul kinetic al triplei extensii
Corect: a, c, d
549. a. b. c. d. e.
Sensibilitatea globală în cazul paraliziei nervului median revine la normal după: 1an
5 luni 3 luni 4 luni 2 luni
Corect: a
550. Tipul mijlociu (Remak) ca urmare a lezării trunchiului mijlociu al plexului b
rahial se evidenţiază prin paralizia: a. Muşchiului triceps b. Muşchilor pătrat şi rotund p
onator c. Muşchiului mic pectoral d. Muşchiului brahial e. Muşchiului deltoid
Corect: a, b
551. Pentru prevenirea redorilor articulare şi a poziţiilor disfuncţionale în paralizia
plexului brahial se recurge la: a. posturări prin orteze pentru umăr – cot - mână b. purta
rea unei eşarfe sub cot pentru a evita subluxaţia capului humeral c. mobilizări active
d. mobilizări autopasive cu sau fără scripetoterapie e. evitarea purtării unei eşarfe sub
cot
Corect: a, b, d
552. Recâştigarea funcţionalităţii şi abilităţii membrului superior în paralizia plexului b
se realizează prin: a. reeducarea prizelor b. reeducarea poziţionării mâinii pentru exec
utarea unor activităţi c. reeducarea activităţii combinate a celor două mâini d. orteze din
mice e. utilizarea electroterapiei şi termoterapiei
Corect: a, b, c
553. Programul kinetic de recuperare performat la pacientul cu paralizie de nerv
crural cuprinde: a. Prevenirea diformităţii de tip genu recurvatum şi a contracturilo
r lombare b. Pregătirea compensărilor până la recâştigarea forţei musculare pierdute c. Men
ea tonusului în musculatura denervată şi reeducarea forţei musculare d. Reeducarea funcţio
nală a genunchiului e. Menţinerea poziţiei de genu recurvatum
Corect: a, b, c, d
554. Pregătirea compensărilor, până la recâştigarea forţei musculare pierdute în paralizia
lui crural se face prin: a. tonifierea musculaturii membrelor superioare b. toni
fierea musculaturii trunchiului (abdominalilor şi dorsalilor) c. tonifierea fesier
ilor mari şi a tricepsului sural d. tonifierea muşchiului croitor e. tonifierea muşchi
lor ischiogambieri
Corect: a, b, c 113
555. Prevenirea devierilor piciorului „în echin”, cum se întâmplă în cazul paraliziei nervu
sciatic popliteu extern, presupune: a. menţinerea poziţiei în unghi drept a piciorulu
i printr-o atelă (orteză) b. purtarea unei atele (orteze) mai ales noaptea c. încălţarea p
iciorului în cursul zilei cu o gheată cu carâmb dur d. se contraindică susţinătorii plantar
e. evitarea purtării de orteze în cursul nopţii
Corect: a, b, c
556.
Deficitul complet de forţă a cvadricepsului nu împiedică mersul: a. mersul pe teren plat
b. mersul pe plan înclinat c. mersul pe scări d. mersul pe bicicletă e. „mersul piticul
ui”
Corect: a
557. a. b. c. d. e.
Programul de recuperare a leziunii traumatice a nervului crural trebuie să insiste
pe: Tonifierea fesierului mijlociu Tonifierea marelui fesier Tonifierea adducto
rilor coapsei Refacerea forţei şi rezistenţei cvadricepsului după reinervarea lui Tonifi
erea tricepsului sural
Corect: b, d, e
558. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu extern include următoarele
aspecte senzitive: a. Hipoestezia plantei b. Hipoestezia gleznei c. Hipoestezia
feţei dorsale a piciorului d. Anestezia feţei dorsale a piciorului e. Cauzalgie
Corect: c, d
559. a. b. c. d. e.
Tratamentul fizical-kinetic al paraliziei nervului sciatic popliteu extern impli
că: Mobilizări precoce pasive manuale Precocitatea tratamentului datorată tendinţei de a
dezvolta redoare Ortezarea nu e necesară Electrostimularea analitică a musculaturii
dorsiflexoare şi eversoare nu e necesară O durată de 9-12 luni
Corect: a, b, e
560. Nervul tibial posterior derivă din nervul sciatic popliteu intern şi inervează: a
. Muşchii flexori ai degetelor
b. c. d. e.
Muşchiul gambier posterior Muşchii intrinseci ai degetelor Muşchii anteriori ai gambei
Muşchii laterali ai gambei
Corect: a, b, c
561. Care este categoria pacienţilor cu paralizie de nerv facial care nu beneficia
ză de tratamentul fizical – kinetic: a. Paralizia „a frigore” b. Paralizia prin afectare
a intracraniană a nervului c. Paralizia cu sincinezii musculare d. Paralizia cu hi
pertonia musculară e. Pacienţii la care s-a instalat spasmul facial
Corect: e
562. Schema terapeutic-recuperatorie performată la pacientul cu paralizie de nerv
facial, în stadiu iniţial constă din următoarea succesiune de metode: a. Căldură locală, ma
, kinetoterapie b. Masaj, căldură locală, kinetoterapie c. Kinetoterapie, căldură locală, m
saj d. Kinetoterapie, masaj, căldură locală e. Masaj, kinetoterapie, căldură locală
Corect: a
115
RECUPERAREA ÎN ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE ŞI MEDICINĂ SPORTIVĂ
Bibliografie 1. Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor – Tud
or Sbenghe, Editura 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Medicală, 1981 Noţiuni practice de medicină recuperatorie – Roxana Popescu, Adrian Bighe
a, Editura Agora, 1997 Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical – kinetice -
Iaroslav Kiss, Editura Medicală, 1985 Kinésiologie scientifique ( kinétotherapie, tra
umatologie et médicine du sport) Elemente de chirurgie ortopedică – Andrei Voinea, Cor
neliu Zaharia, Editura Militară, 1985 Recuperarea membrului superior ortezat şi prot
ezat – Roxana Popescu, Rodica Trăistaru – Editura Medicală Universitară, Craiova, 2002 Kin
etoterapia pre- şi postoperatorie – Clement Baciu şi colab – Editura Sport-Turism, Bucur
eşti, 1981
Întrebări cu o variantă corectă de răspuns 598) Sechelele osoase posttraumatice cuprind: a
) edemul posttraumatic, plaga granulară, plaga grefată, cicatricea patologică b) pseud
artroza, calusul vicios, osificarea subperiostală, osteoporoza de imobilizare, ost
eonecroza aseptică, algoneurodistrofia c) redoare articulară, hipotrofie musculară, os
teoporoza de imobilizare, scăderea capacităţii cardio-pulmonare d) rupturi musculare,
rupturi de tendon, hematom muscular, contracturi musculare, atrofie musculară e) o
steoporoză generalizată, redoare articulară, denervări parţiale, tulburări circulatorii R:
599) După intervenţii chirurgicale asupra coloanei lombo-sacrate, adresate structur
ilor osteo-articulare, fără fixarea acestora (laminectomii etc), etapa de reluare pr
ogresivă a mişcărilor segmentului lombo-sacrat durează: a) 10-20 zile b) 20-40 zile c) 3
0-60 zile d) 60-90 zile e) 90-120 zile R: c 600) În faza I a recuperării umărului cu a
rtroplastie sunt contraindicate: a) exerciţiile pasive b) exerciţiile autopasive c)
exerciţile izometrice d) exerciţiile de tip Codman e) mobilizările active R: e 601) Du
pă intervenţia chirurgicală pentru ruptura tendonului distal al bicepsului tratamentul
recuperator durează: a) 1-3 săptămâni b) 4-6 săptămâni c) 6-8 săptămâni d) 8-12 săptămâni
16 săptămâni R: d
602)
În cazul deviaţiilor axiale posttraumatice ale genunchiului se recomandă: a) scădere pon
derală, tonifierea stabilizatorilor genunchiului b) scădere ponderală, creşterea stabili
tăţii pasive şi active a genunchiului, încălţăminte ortopedică corectoare, kinetoterapie c)
cţii ortopedice, kinetoterapie pasivă, termoterapie, reflexoterapie d) imobilizare în
aparat gipsat, urmată de recuperarea mersului e) asigurarea stabilităţii pasive şi activ
e a genunchiului, reeducarea mersului R: b
Întrebări cu 2 sau mai multe variante corecte de răspuns 603) În recuperarea sechelelor
cutanate posttraumatice, menţinerea funcţionalităţii şi troficităţii segmentului se realize
rin: a) ultrasunete, căldură moderată locală, radioterapie b) diapulse, ultraviolete, cu
renţi diadinamici, imobilizarea segmentului c) mobilizări pasive şi active, contracţii i
zometrice d) masaj pentru circulaţia veno-limfatică, hidrokinetoterapie e) îngrijirea şi
supravegherea chirurgicală a plăgii R: c, d 604) Pentru recuperarea forţei segmentelo
r neafectate de paralizie (în cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor perife
rici) se recomandă: a) exerciţii cu rezistenţă b) exerciţii izometrice c) electroterapie e
xcitomotorie d) masaj profund e) curenţi de medie frecvenţă R: a, b 605) Atrofia muscu
lară se poate produce prin: b) denervare c) imobilizare d) ischemia musculară e) rup
tura fibrelor musculare f) ruptura de tendon muscular R: a, b 606) În perioada de
imobilizare la pat pentru sechele generale posttraumatice, kinetoterapia va cupr
inde: a) scripetoterapie şi mobilizări pasive ale segmentelor imobilizate b) contracţi
i izometrice sub gips c) hidrokinetoterapie la bazin d) exerciţii active cu rezist
enţă e) mobilizări pentru toate articulaţiile accesibile f) exerciţii active fără rezistenţ
egmentelor imobilizate R: b, e 607) Obiectivele recuperării sechelelor articulare
posttraumatice sunt: a) combaterea durerii şi inflamaţiei b) refacerea mobilităţii şi stab
ilităţii c) evaluarea deficitului motor şi senzitiv d) refacerea abilităţilor e) recomandăr
privind tratamentul balneo-climatic R: a, b, d
125
608) Pentru refacerea stabilităţii în recuperarea sechelelor articulare posttraumatice
, articulaţia trebuie să fie: a) indoloră, chiar în condiţii de musculatură slabă b) fixată
musculatură puternică c) indoloră şi protejată de capsule şi ligamente integre d) stabiliz
tă prin orteze e) dureroasă, dar cu capsule şi ligamente integre R: b, c 609) În osificări
le subperiostale posttraumatice nu sunt recomandate: a) mobilizările active b) imo
bilizarea completă (cu excepţia fracturilor) c) diapulse d) mobilizările şi întinderile pa
sive e) recuperarea mobilităţii articulare R: b,d 610) Tratamentul recuperator al al
goneurodistrofiei de stadiu I cuprinde: a) repaus, comprese reci cu sulfat de ma
gneziu b) Sollux cu filtru albastru, terapie ocupaţională c) reflexoterapie cu ultra
sunete d) diapulse, magnetodiaflux local e) aplicaţii locale de parafină R: a,c,d 61
1) Dacă reducerea mobilităţii articulare este determinată de retractură musculară, refacere
flexibilităţii musculare (în cazul sechelelor posttraumatice musculare) se poate real
iza prin: a) repaus tendinos, medicaţie antialgică, terapie fizicală antalgică b) masaj,
căldură, tracţiuni c) manipulări facilitate d) ultrasunete în doze mari e) ionogalvanizări
sclerolitice R: b, c, d 612) În recuperarea sechelelor posttraumatice, dintre form
ele de hidrotermoterapie sunt utilizate şi pentru efectul produs prin mecanism ref
lex: a) băile generale la 38,50C b) băile alternante la temperaturi mai mici de 380C
c) împachetările cu parafină d) aplicaţiile locale de rece e) băile cu bule R: c, d 613)
Avantajele contracţiilor izometrice utilizate în refacerea forţei de contracţie sunt: a)
eficienţa crescută, tehnica simplă b) nu ameliorează supleţea articulară, nu creează feed-
k c) nu dau dureri articulare şi oboseală d) necesită timp scurt de execuţie e) determină
creşterea diametrului muşchiului R: a, c, d, e 614) Tratamentul recuperator al hemat
omului muscular în faza granulomatoasă se realizează prin: a) punerea în repaus a muşchiul
ui, bandaj compresiv, crioterapie b) electroterapie antalgică şi excitomotorie, kine
toterapie cu rezistenţă c) combaterea edemului şi stazei venoase din zona lezată d) masa
je, căldură, antiinflamatoare pe cale generală
e) electroterapie antalgică şi excitomotorie, reluarea funcţiei musculare fără rezistenţă R
, c, e 615) Recuperarea sindromului motor din cadrul sechelelor posttraumatice a
le nervilor periferici are ca obiective: a) evitarea apariţiei deformărilor şi atitudi
nilor vicioase b) evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi şi creşterea funcţiei fibrelor mu
sculare restante sănătoase c) combaterea şi prevenirea durerii d) refacerea imaginii k
inestezice şi recâştigarea coordonării mişcărilor e) recuperarea mobilităţii şi forţei segm
eafectate de paralizie R: a, b, d, e 616) Pentru evitarea atrofiei muşchilor paral
izaţi (în cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor periferici) se poate recurge
la: a) căldură b) electrostimularea muşchiului denervat c) atele de postură d) curenţi de
medie frecvenţă e) mobilizări active şi active cu rezistenţă R: b, d 617) Recuperarea sind
omului vasculotrofic din cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor periferic
i poate beneficia de: a) băi călduţe cu vârtejuri de apă b) aplicaţii locale reci c) împach
locale sau generale cu parafină d) hidroterapie alternantă la temperaturi mai mici
de 380 C e) mofete parţiale R: a, d, e 618) În cadrul tratamentului recuperator al s
echelelor generale posttraumatice, în perioada de imobilizare la pat se recomandă: a
) posturi de facilitare a circulaţiei veno-limfatice şi pentru drenaj bronşic b) masaj
şi gimnastică vasculară c) kinetoterapie respiratorie şi aerosoloterapie d) climatotera
pie şi tratament balnear e) curenţi de medie frecvenţă şi electrostimulări R: a, b, c, e 61
) Mijloace fizicale folosite în managementul durerii în cadrul tratamentului recuper
ator al sechelelor posttraumatice sunt: a) aplicaţii calde şi reci, imobilizări b) TEN
S, stimulare nervoasă periferică c) masaj d) exerciţii corectoare, stretching e) medic
aţie antialgică şi antiinflamatorie R: a, b, c, d 620) Forme de terapie fizicală utiliza
te în recuperarea sechelelor posttraumatice, care pot acţiona prin mecanism reflex s
unt: a) ionogalvanizările, ultrasunetele, kinetoterapia pasivă b) ionogalvanizările, u
ltrasunetele, masajul c) fototerapia, hidrotermoterapia d) curenţi de înaltă frecvenţă, di
apulse e) fototerapia, termoterapia, climatoterapia R: b, c, d
127
621) Enumeraţi forme de terapie miorelaxantă utilizate în recuperarea sechelelor postt
raumatice: a) masajul, căldura prelungită b) întinderea, manipulările facilitate c) apli
caţiile generale şi locale reci d) undele scurte, kinetoterapia activă cu rezistenţă e) ul
trasunetele R: a, b, e 622) Examenul bolnavului cu sechele posttraumatice ale co
loanei vertebrale, efectuat de către terapeut, trebuie să cuprindă: a) evaluarea respi
ratorie şi cardiovasculară b) evaluarea respiratorie, a amplitudinii tuturor articul
aţiilor implicate, a forţei musculară c) aprecierea gradului de spasticitate d) apreci
erea prezenţei edemelor e) testarea biologică şi radiologică R: a, b, c, d 623) Tratamen
tul recuperator al bolnavului posttraumatic cu fractură-luxaţie de coloană cervicală în pe
rioada de purtare a Minervei, cuprinde: a) exerciţii de echilibrare b) mobilizări al
e membrelor superioare c) izometrie pentru menţinerea tonusului dorso-lombar d) gi
mnastică respiratorie abdominală e) reprofesionalizare pentru asigurarea independenţei
bolnavului R: a, b, c, d 624) În perioada de imobilizare la pat a bolnavului cu s
echele posttraumatice ale coloanei vertebrale se recomandă: a) electroterapie de îna
ltă frecvenţă b) termoterapie locală sau generală c) terapie respiratorie d) mişcări pasive
mişcări active R: c, d, e 625) Pentru prevenirea escarelor la pacienţii cu leziuni po
sttraumatice medulare se vor recomanda: a) întoarcerea pacientului la fiecare 3 or
e b) inspectarea tegumentului de către pacient c) protejarea împotriva căldurii excesi
ve d) evitarea traumatismelor prilejuite de transferuri şi ridicări e) electroterapi
e antialgică şi vasculoactivă, masaj decontracturant R: a, b, c, d 626) Mijloace de re
educare micţională la bolnavii cu leziuni posttraumatice ale coloanei vertebrale sun
t: a) masajul superficial, electroterapia de joasă frecvenţă, psihoterapia b) termoter
apia locală, hidrokinetoterapia, curenţii de medie frecvenţă c) curenţi de joasă frecvenţă
u stimulare transvezico-pelvină d) curenţi de medie frecvenţă şi câmpuri magnetice de joasă
ecvenţă e) crenoterapia cu ape sulfuroase hipotone R: c, d, e 627) Etapele de recupe
rare a bolnavilor cu fracturi-luxaţii de coloană dorso-lombară conform metodei Magnus,
sunt: b) imobilizarea conştientizată a coloanei
c) decubit pe pat tare d) verticalizarea e) recuperarea f) reeducarea mersului R
: b, c, d 628) Complicaţii ale utilizării pe termen lung a ortezelor: a) atrofii, fi
broze b) contracturi musculare, ale fasciilor şi ligamentelor c) tulburări micţionale
d) iritaţii cutanate e) dependenţă psihologică R: a, b, d, e 629) Metodele prin care se
realizează rearmonizarea mecanică a umărului posttraumatic sunt: b) posturi c) mobilizăr
i pasive cu tracţiuni d) exerciţii active e) electroterapie antalgică f) electroterapi
e excitomotorie R: a, b, c 630) Din săptămâna 8-9 după artroplastia parţială de umăr, trata
tul recuperator (faza III) cuprinde: b) exerciţii de tip Codman şi rotaţii autopasive
c) hiperextensii autopasive, rotaţii active d) mobilizări ale cotului, scripetoterap
ie e) exerciţii de tip stretching f) exerciţii active cu rezistenţă R: d, e 631) În faza I
V a recuperării umărului posttraumatic, kinetoterapia cuprinde: a) manevre de decoap
tare capsulo-ligamentară, exerciţii de facilitare proprioceptivă b) exerciţii autopasive
la scripete şi exerciţii active pentru creşterea mobilităţii c) exerciţii cu rezistenţă pe
creşterea forţei musculare, exerciţii de coordonare d) exerciţii izometrice executate pe
principii ale facilitării proprioceptive e) kinetoterapie respiratorie de tip cos
tal superior şi de tip abdominal R: a, b, c 632) Definiţi cauze posibile ale limitării
de mobilitate a cotului posttraumatic: a) organizarea colagenică consecutivă edemul
ui, calusul vicios b) leziuni de vase şi nervi c) retracţii musculo-tendo-ligamentar
e, cicatrici retractile d) artrita posttraumatică e) osteomul periarticular, fragm
ente osoase intraarticulare R: a, c, d, e 633) Pentru recâştigarea mobilităţii cotului p
osttraumatic după suspendarea imobilizării se recurge la următoarele mijloace: f) tera
pie fizicală antialgică, masaj, electroterapie excitomotorie g) mişcări pasive cu ajutor
ul scripeţilor, reglate de durere h) mobilizări pasive, cu purtarea de greutăţi în mână i)
active analitice, de reeducare globală a cotului şi de facilitare neuromusculară prop
rioceptivă j) exerciţii de tip Codman şi întinderi pasive R: b, d
129
634)
Faza III a programului recuperator la bolnavii cu artroplastie de cot cuprinde:
a) ortezare discontinuă b) exerciţii active şi pasive la nivelul cotului c) ortezare c
ontinuă d) numai mobilizări active e) doar mobilizări pasive R: a, b 635) În faza I a re
educării mâinii după intervenţii chirurgicale pentru leziuni ale tendoanelor flexorilor
degetelor, posturarea optimă a complexului mâinii presupune: a) 400 flexie pentru gâtu
l mâinii b) 450 flexie în articulaţiile metacarpofalangiene c) 900 flexie în articulaţiile
interfalangiene proximale d) flexie completă în articulaţiile interfalangiene distale
e) flexie 900 a cotului R:a, b, c, d 636) Terapia ocupaţională în recuperarea mâinii po
sttraumatice vizează: a) redobândirea abilităţilor în scopul asigurării independenţei bolna
ui b) recuperarea mobilităţii articulare la nivel axial şi periferic c) refacerea forţei
şi a rezistenţei musculare d) evaluarea necesităţii unor unor facilităţi de muncă prin rea
area unor adaptări la restantul funcţional e) dezvoltarea unor noi vocaţii profesional
e R: a, d, e 637) În sechelele posttraumatice ale mâinii, întinderile sunt indicate în:
a) fracturi intraarticulare la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene b) adere
nţe ale ţesuturilor moi şi ale tendoanelor c) redoare articulară prin retracţii capsulolig
amentare d) cicatrici şi grefoane postoperatorii e) hipercorecţii ale unor deformări p
entru care se aplică atele seriate R: b, c, d, e 638) Recuperarea pacienţilor cu fra
ctură de şold presupune, alături de posturări pentru evitarea deviaţiilor şi de mobilizări
coce: a) prevenirea edemului, tromboflebitelor, tulburărilor trofice b) aplicarea
de diapulse pentru grăbirea consolidării focarului de fractură c) atenţie pentru reeduca
rea genunchiului şi cvadricepsului d) reeducarea membrului superior în lanţ kinetic înch
is e) reeducarea coloanei vertebrale cervico-dorsale R: a, b, c 639) Obiectivele
recuperării şoldului posttraumatic sunt: b) combaterea durerii c) refacerea stabili
tăţii d) recuperarea mobilităţii e) reluarea precoce a mersului f) refacerea aliniamentu
lui şi posturii corpului R: a, b, c 640) În recuperarea bolnavului cu artroplastie t
otală de şold se vor evita: a) adducţia şoldului b) abducţia de şold c) flexia şoldului d)
aţiile şoldului e) extensia şoldului R: a, d
Metodele de recuperare a stabilităţii pasive a genunchiului posttraumatic sunt: a) t
onifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului b) creşterea rezistenţei ligame
ntare c) respectarea regulilor de igienă a genunchiului d) ortezarea genunchiului
e) artroplastia genunchiului R: a, b, c, d 642) După îndepărtarea gipsului utilizat pe
ntru imobilizarea genunchiului în cazul rupturii aparatului extensor cvadricipital
, se va recurge la: f) exerciţii de mobilizare a genunchiului, cu accent pe mobili
zările active g) tonifierea cvadricepsului prin izometrie şi exerciţii rezistive cu încărc
are progresivă h) mobilizări pasive în poziţii extreme i) ortezarea genunchiului şi exerciţ
i izometrice j) masaj profund şi mobilizări pasive controlate de durere R: a, b 643)
Recuperarea echilibrului muscular al piciorului posttraumatic presupune: a) rec
uperarea mobilităţii şi forţei musculare b) tonifiere musculară analitică c) exerciţii de c
donare, de refacere a feed-back-ului senzitivo-motor d) metode fizicale de comba
tere a durerii şi retracţiilor tendinoase e) recuperarea exclusivă a forţei şi rezistenţei
usculare R: b, c 644) Tratamentul recuperator al entorselor instabile fără smulgeri
osoase presupune: a) imobilizare în aparat gipsat b) diapulse, roentgen-terapie c)
electroterapie excitomotorie d) posturi antideclive pe perioada imobilizării în apa
rat gipsat e) mobilizări ale degetelor, genunchiului şi şoldului R: a, b, d, e 645) Re
cuperarea funcţională după intervenţiile chirurgicale practicate pentru rupturi ale tend
onului achilean presupune după îndepărtarea aparatului gipsat: a) electroterapie antal
gică, masaj decontracturant, kinetoterapie activă a piciorului şi gleznei b) posturi a
ntideclive, baie cu vârtejuri, diapulse, masaj c) hidrokinetoterapie pentru remobi
lizarea articulaţiei gleznei d) tratamentul edemului (posturi antideclive, bandaje
elastice, baie cu vârtejuri, diapulse, masaj), tonifierea tricepsului sural e) re
mobilizarea gleznei prin hidrokinetoterapie, întinderea tricepsului şi tendonului ac
estuia (când a apărut retracţia) R: d, e 641)
131

Teste Grilă Kinetoprofilaxie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Grilă Kinetoprofilaxie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exemple de grile pentru examenul de licen ă BFKT (3 ani)

TESTE GRILĂ KINETOPROFILAXIE

S-ar putea să vă placă și