Harta metrourilor din Roma

Vatican – Roma
14 – 18 aprilie 2011
 şi la metrou, şi ar trebui să vă păstraţi biletul validat mereu, ca
dovadă că aţi plătit călătoria. Dacă nu aveţi suficienţi bani pentru a
plăti amenda, vă vor escorta la un bancomat pentru a retrage suma
Mijloacele de transport în comun necesară.
Dacă nu aveţi un card pentru a retrage banii, vi se va cere să
plătiţi prin poştă, şi amenda ajunge până la 140 €. Controlorii vă pot
Cu transportul public (ATAC)
amenda şi dacă urcaţi sau coboraţi pe uşa greşită, chiar dacă
Biletele trebuie cumpărate (de la „Tabacchi\' – căutaţi T-ul
autobuzul e gol. Urcarea se face pe la primele şi ultimele uşi şi
mare, sunt numeroase magazine, sau chioşcuri de ziare), înainte de
coborarea la mijloc. Mulţi români ignoră această diferenţă.
a urca în autobuz, metrou sau tramvai. Staţiile de metrou au
Autobuzele sunt de încredere, dar aglomerate. Sunt cel mai bun
chioşcuri automate de bilete, şi staţiile mari de metrou au ghişee
mod de a vă deplasa (în afară de mersul pe jos). Hărţi ale sistemului
pentru bilete. Unele dintre rarele tramvaie au şi ele aparate de
de autobuz sunt disponibile. Altele pot fi cumpărate (3.5 € la
bilete. Biletele obişnuite pentru autobuzele ATAC, metrou şi
Termini). Semnele de la staţiile de autobuz prezintă toate staţiile
tramvaie costa la fel de mult şi sunt compatibile între ele. Opţiunile
fiecărei linii. Întrebaţi dacă nu sunteţi siguri. În Roma este mereu
din martie 2010 sunt următoarele:
cineva în apropiere care vorbeşte engleza.
* un bilet simplu ('Biglietto') - 1.00 € – puteţi schimba
Unele linii de autobuz ajung la fiecare 10 minute. Rutele mai
autobuzele şi metroul de-a lungul unei singure călătorii (valid
puţin populare pot ajunge la jumătate de ora sau mai puţin. În afara
pentru 75min)
centrului, programele pot fi întrerupte de traficul dificil. Deseori
* Bilet zilnic integral ('Biglietto Giornaliero') - 4 € (Valid până
cursele sunt pur şi simplu oprite.
la miezul nopţii)
* Una dintre cele mai populare şi utile linii este 40, care
* Bilet turistic integral ('Biglietto Turistico') (3 zile)- 11 €
circula de la staţia Termini prin centrul istoric şi apoi până la
* Bilet săptămânal integral('Carta Integrata Settimanale')
Castelul Sant'Angelo, lângă Vatican. Este considerată o ruta expres,
(7zile) - 16 €
şi staţiile sunt la 0.6 km distanţă, dar autobuzele sunt foarte frecvente
* Abonament lunar ('Abbonamento Mensile') - 230 €
şi convenabile şi ajung în zone în care metroul nu ajunge, circulând
Când urcaţi în autobuz sau metrou, ar trebui să vă validaţi biletul
repede, mai ales în comparaţie cu alte rute.
('convalidare') în aparatul galben. Ultimele 4 tipuri de bilete de pe
* 64 merge tot de la Termini spre Vatican. Atenţie, sunt mulţi hoţi
lista de mai sus trebuiesc validate doar prima oară când le folosiţi.
de buzunare.
Per total, abonamentele integrale nu sunt economice. Dacă nu
* 116 si 117 sunt mici autobuze electrice care trec prin centrul
calatoriţi mult de-a lungul zilei, biletul simplu este preferabil. Să
istoric.
calculaţi dacă abonamentul este avantajos este destul de uşor, având
* Autobuzele de noapte pot fi utile, mai ales în condiţiile în care
în vedere că un bilet simplu este 1 €. De exemplu, pentru ca un bilet
metroul se închide la 23:30 şi liniile obişnuite de autobuz şi metrou
pe zi de 4 € să merite, ar trebui să faceţi 5 sau mai multe călătorii pe
se opresc la 12 noaptea. În timpul verii (până la 23 sept) şi vinerea şi
zi la intervale mai mari de 75 de minute. Mulţi vizitatori merg pe jos
sâmbăta, frecvenţa este înjumătăţită, şi poate varia între 10, 15, 30 şi
într-o direcţie şi apoi se întorc cu autobuzul în sens opus.
35 min, depinde de linie. În orice caz, sunt mult mai punctuale decât
ATAC conduce autobuzele, metroul, şi tramvaiele şi ei îi verifică
ziua, căci traficul este mai liber. Asta îi face pe şoferi să conducă mai
pe cei care călătoresc fără bilet. Inspectorii urcă rareori în anumite
repede, făcându-i pe pasageri să experimenteze un amestec ciudat de
autobuze, dar prezenţa lor este mai frecventă vara. Controlorii se află

2
adrenalina şi peisaj clasic(al oraşului). Stopuri pentru autobuzele de
noapte sunt la Termini şi Piazza Venezia.
Vaticanul
Un obiectiv turistic
important, cea mai mică ţară
din lume, Oraşul Vatican ocupă
o suprafaţă de 0.44 km pătraţi
şi serveşte drept centru spiritual
pentru milioane de credincioşi
catolici din întreaga lume.
Oraşul Stat aşa cum este
deseori numit, Vaticanul este reşedinţă pentru aproximativ 800
de locuitori, însă nici unul dintre ei nu este rezident permanent.
Populaţia acestei zone micuţe din jurul Basilicii San Pietro este
compusă din preoţi, călugări, gardieni, demnitari de rang înalt
şi bine-înţeles tot aici se găseşte şi cel mai de seama locuitor,
Papa.
Oraşul Vatican nu a fost mereu atât de mic. La mijlocul
secolului al XIX-lea, Statul Papal avea o suprafaţă de peste
44000 de km pătraţi. În anii următori, în urma eforturilor
pentru unificarea Italiei, majoritatea statelor care existau au
devenit parte ale Italiei. Puterea Papei a fost restrânsă şi
teritoriul Statului Papal a fost restrâns la dimensiunile
Vaticanului. În 1929, Tratatul de la Lateran a oferit Vaticanului
autonomie şi a delimitat în mod oficial această zonă care atrage
astăzi milioane de turişti anual. Oraşul Stat al Vaticanului este
apărat de propria sa armată, Garda Elveţiană. Turiştii din
Vatican sosesc prin Piaţa San Pietro. Această piaţă este un
obiectiv turistic din Roma pe care nimeni n-ar trebui să-l
rateze, indiferent de convingerile religioase. Piaţa San Pietro a
fost proiectata de Bernini în timpul pontificatelor lui Alexandru
VII şi Clement IX. Vizitatorii acestei pieţe superbe, sunt
înconjuraţi de doua rânduri de coloane cu 284 de coloane
3
aranjate în patru rânduri, în vârful cărora exista 140 de sfinţi. În
centrul pieţei, se găseşte un obelisc egiptean cu o înălţime de
peste 25 de metri, adus în Roma de Caligula de la Heliopolis,
din Delta Nilului. De-o parte si de alta a obeliscului exista două
fântâni. Mii de oameni se aduna în această piaţă pentru a auzi
discursurile şi binecuvântările Papei sau pentru a participa la
slujbe, mai ales la sărbătorile importante romano-catolice, cum
ar fi Paştele sau Crăciunul. Basilica San Pietro, bijuteria
coroanei Oraşului Vatican, este cea mai importantă biserică din
lume. Piatra de temelie a acestei biserici a fost pusă acum mai
bine de 500 de ani, în 1506. Altarele şi monumentele din
interiorul bisericii sunt prea numeroase pentru a fi enumerate
iar turiştii, chiar şi cei care nu sunt în mod special atraşi de artă,
sunt fascinaţi de interiorul mirific al bisericii. Domul basilicii
poate fi accesat cu ajutorul unui lift până la acoperiş, apoi
există încă 323 de trepte care va pot duce spre locul de unde
poate fi admirată cea mai spectaculoasa privelişte a oraşului
Roma. Apartamentele papale se găsesc şi ele tot aici, ca şi
muzeele Vaticanului, ce găzduiesc cele mai mari şi valoroase
colecţii de artă din lume. Un tur al muzeelor este imperios
necesar pentru orice turist care ajunge să viziteze Vaticanul.
Vaticanul este un loc uimitor, aşa că va trebui să fiţi siguri că
nu pierdeţi nimic din toate lucrurile pe care le are de oferit.
Vaticanul are propriul său birou turistic, în partea stângă a
pieţei San Pietro. Acest birou turistic este un loc perfect pentru
începerea vizitei. Aici se găsesc cărţi şi broşuri despre Vatican,
pot fi rezervate tururi pentru vizitarea grădinilor Vaticanului,
pot fi achiziţionate harţi şi alte lucruri care se pot dovedi utile
pentru vizitarea oraşului papal. Se spune că sistemul poştal al
Vaticanului este mai bun decât cel al oraşului Roma aşa ca
puteţi trimite vederile pentru cei de acasă de aici.

Basilica Sf. Petru
Această clădire măreaţă este centrul
creştinismului. Opulenţa interiorului său
stă mărturie pentru bogăţia bisericii
catolice din secolul al XVI-lea. Împăratul
Constantin, primul împărat creştin al
Romei, a ordonat construirea Basilicii Sf.
Petru pe dealul Vaticanului. Locaţia a fost
aleasă simbolic, pe locul în care Sfântul Petru, unul dintre apostoli, a
fost îngropat în anul 64 d. C. Un mic altar exista deja în locul
respectiv, dar acesta a fost înlocuit cu biserica ce a fost finalizata în
anul 349 d. C.
La jumătatea secolului al XV-lea basilica se afla în ruină şi Papa
Nicolae al V-lea a ordonat restaurarea şi lărgirea bisericii conform
unui plan al lui Bernardo Rossellino. După moartea acestui papă,
lucrările au fost oprite. În 1506, Papa Iulian al II-lea a pus piatra de
temelie a unei noi basilici ce urma să fie cea mai mare din lume.
Papa Iulian al II-lea l-a numit pe Donato Bramante drept arhitect şef
al noii Basilici. În 1547 Michelangelo i-a luat locul lui Bramante.
Acesta a proiectat domul impunător şi a modificat câteva dintre
planurile iniţiale. Michelangelo a murit în 1624, cu doi ani înainte de
terminarea domului. În 1626, basilica a fost inaugurată şi de atunci
biserica a fost centrul creştinismului, atrăgând pelerini din toate
colţurile lumii.
Clădirea în sine este foarte impresionantă. Cea mai mare biserică
din lume are un naos lung de 218 metri. Domul Basilicii Sf. Petru,
proiectat de Michelangelo este cel mai mare dom din lume, având 42
de metri în diametru şi o înălţime de 138 de metri. Interiorul, care are
nu mai putin de 45 de altare, este decorat de lucrările multor artişti
faimoşi. Unele dintre cele mai importante lucrări din biserică sunt
“Pieta” de Michelangelo, altarul papal de Bernini, Tronul Sfântului
Petru tot de Bernini şi Monumentul Stuarzilor de către Canova.
Biserica se poate vizita gratuit, în fiecare zi cu condiţia ca turiştii să
aibă o ţinută foarte decentă.
4
Se poate vizita de asemenea şi domul, unde intrarea nu mai este
gratuita dar costul acesteia merită din plin. Există doua opţiuni: un
lift sau scări. A doua alternativa este ceva mai ieftină. Liftul duce
turiştii la baza domului de unde o scara în spirala duce până în vârf.
De acolo poate fi admirată o privelişte absolut splendida a Romei şi a
pieţei San Pietro.
La intrarea în Basilica Sf. Petru se pot întâlni câţiva membri ai
celebrei Gărzi Elveţiene Pontificale. Garda Elveţiană Pontificală
exista încă din anul 1506 când Papa Iulian al II-lea a invitat nişte
soldaţi elveţieni să se alăture unei mici armate a Vaticanului. Aceştia
sunt străjerii Papei şi ai Vaticanului. Toţi membrii acestei gărzi
trebuie să fie elveţieni, catolici şi trebuie să jure loialitate papei.
Jurământul este depus pe 26 mai pentru a comemora prădarea Romei
din aceeaşi zi a anului 1527 când Garda Elveţiana Pontificală l-a
protejat pe Papa Clement VII în timpul exilului său spre Castelul
Sant’Angelo. Dintre cei 189 de membrii ai gărzii doar 42 au
supravieţuit.
Basilica Sf. Petru este localizata în Vatican, peste râul Tibru, la
vest de centrul oraşului Roma. Oraşul Vatican este complet
înconjurat de Roma.
Orar Basilica San Pietro:
Zilnic: 7:00 - 19:00 (aprilie - septembrie); 7:00 - 18:00 (octombrie -
martie).
Cupola: 8:00 - 18:00 (Apr - Sep) 8:00 - 16:45 (Oct - Mar)
Muzeul trezoreriei: 9:00 - 18:15 (Apr - Sep) 9:00 - 17:15 (Oct -
Mar)
Metrou: staţia Ottaviano-S. Pietro.
Se mai poate ajunge şi pe jos din centrul Romei traversând râul
Tibru şi mergând pe Via Conciliazioni
Preţuri:
Intrarea este gratuită la Basilica San Pietro. Pentru a urca pe
cupola se percep însă taxe după cum urmeaza: Lift: 7€ Scari: 6€.
Cod de ţinută: Nu este permis accesul persoanelor în
pantaloni scurţi, cu umerii goi sau fuste scurte. Chiar şi în zilele
călduroase de vară cei în pantaloni scurţi sunt întorşi din drum şi
nu li se permite să viziteze Basilica.
 Muzeele Vaticanului (Musei Vaticani)
Ceea ce a început doar ca o mică colecţie de sculpturi, a devenit
peste secole, un complex al celor mai minunate muzee ale lumii
conţinând una dintre cele mai importante colecţii de artă ale
omenirii. Muzeele Vaticanului au fost fondate sub patronajul a doi
papi din secolul al XVIII-lea – Clement al XIV-lea şi Pius al VI-lea.
Aceştia au fost printre primii care au permis accesul la colecţiile de
artă publicului larg, promovând astfel cultura în rândul maselor.
Prima clădire din complexul muzeal,
Muzeul Pio-Clementin a fost numit
după aceşti doi pontifi.
Cu trecerea anilor, mai mulţi papi
au adăugat lucrări colecţiei deja
impresionante a Vaticanului. Astăzi
există 13 muzee şi colecţii şi încă 14
Palate ale Vaticanului care sunt
incluse în tururile complexului de muzee ale Vaticanului. Complexul
de muzee merită vizitat fie numai şi pentru interiorul clădirilor care
sunt decorate cu fresce şi marmură. Muzeele ce compun complexul
de muzee al Vaticanului sunt foarte vaste şi diverse. Fiecare dintre
acestea este interesant, cel care place cel mai mult depinzând strict de
gusturile fiecărui turist şi preferinţele sale artistice.
Muzeul Gregorian Egiptean a fost fondat în anul 1839 de Papa
Grigore al XVI-lea, care a manifestat un interes deosebit pentru
Egipt. Cu nouă camere, obiectele de artă din acest muzeu variază de
la hieroglife din secolul III î.C. până la diverse obiecte din
Mesopotamia şi Siria sau Palestina, datând din secolul III d.C.
Muzeul Gregorian Etrusc, fondat de acelaşi papă, este foarte
mare şi interesant de văzut. Cele 23 de camere includ de toate, de la
sarcofage toscane la bijuterii romane, porţelanuri şi obiecte de fildeş
până la fresce din secolul al XVI-lea, opere ale celor mai buni
maeştri italieni. Pinacoteca Vaticanului, unul dintre muzeele mai noi,
deschis în anul 1932, este o expoziţie de picturi. Tablourile expuse
aici datează din secolul al 12-lea până în secolul al 19-lea şi ocupă
camere întregi dedicate operelor unor mari artişti cum ar fi DaVinci,
Bernini sau Raphael. Tot aici se găseşte şi o expoziţie unică de
5
icoane din secolul al XV-lea până în secolul XIX. Fondat de Pius al
XI-lea în anul 1926, Muzeul Misionar Etnologic expune obiecte de
natură religioasă din patru zone geografice diferite – Asia, Oceania,
Africa şi America. Peste 80.000 de piese compun colecţia acestui
muzeu spectaculos. Printre celelalte muzee se regăsesc Colecţia de
Artă Religioasă Modernă fondată de Papa Paul al VI-lea în anul 1973
compusă din 55 de camere; Muzeul Antichităţilor Clasice (greceşti şi
romane); Muzeul Pio Cristian; Tapiţeriile; Ceramicele; Mozaicurile
în miniatură; Muzeul Sacru; Muzeul Gregorian Profan şi Muzeul de
Istorie al Vaticanului – care oferă o retrospectivă a istoriei lungi şi
tumultoase a Vaticanului. Turul muzeelor Vaticanului include şi
faimoasa Capela Sixtină, unde vizitatorii se pot bucura nu numai de
celebrul tavan pictat de Michelangelo dar şi de alte opere de artă de
cea mai buna calitate, printre care se numără şi „Cina cea de taină”
de pe zidul altarului (opera lui Cosimo Rosselli - a nu se confunda cu
mult mai celebra pictura a lui Leonardo da Vinci, numita tot Cina
cea de taină (ce se găseşte la Milano). Cele patru camere, cunoscute
sub numele de „Stanze di Raffaello”, găzduiesc operele lui Rafael şi
ale altor artişti membri ai şcolii sale. Stanzele lui Rafael sunt şi ele
incluse în turul muzeelor Vaticanului.
După ce v-aţi cumpărat biletele pentru Muzeele Vaticanului
puteţi alege să urmaţi una dintre cele patru tururi marcate prin
diverse culori ce variază ca durată de la o ora jumătate pana la peste
cinci ore. Toate itinerariile sfârşesc la Capela Sixtină. Chiar şi cu
turul de cinci ore, este imposibil să vedeţi totul, dar va puteţi face o
impresie foarte bună despre ceea ce poate fi văzut în aceste muzee
extraordinare.
Orar: Muzeele Vaticanului sunt închise duminica, cu excepţia ultimei
duminici din lună când nu sunt disponibile tururile cu ghid. Alte zile când
muzeele sunt închise: 1, 6 ianuarie; 11 februarie; 19 martie; 13 aprilie;
1,21 mai; 11, 29 iunie; 15 august; 8, 25, 26 decembrie.
Preţ: 14 €; bile redus 8 €. Biletele sunt valabile pentru muzee şi Capela
Sixtină. Biletele pentru tururile cu ghid costa pana la 41 € în funcţie de
durata turului. Accesul în muzeele Vaticanului este permis numai
persoanelor cu ţinută decentă. Muzeele pot fi închis fără a se anunţa
înainte în funcţie de deplasările şi activităţile Sfântului Părinte.
 Fontana di Trevi
Fontana di Trevi este cea mai cunoscuta şi probabil cea mai
frumoasă fântână din întregul oraş
Roma. Acest monument impresionant
domină micuţa piaţă Trevi situată în
cartierul Quirinale. Fontana di Trevi
se află la capătul unui apeduct
construit în anul 19 î. C. ce se numeşte
Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apă
de la izvoarele Salone (aproximativ
20km depărtare de Roma) şi aprovizionează fântânile din centrul
istoric al Romei cu apă.
În 1732, din ordinul Papei Clement al XII-lea, a fost angajat
Nicola Salvi pentru a ridica o fântână mare în Piaţa Trevi. Mai
existase un plan de construcţie al unei astfel de fântâni după un
proiect de Bernini care fusese amânat în urmă cu un secol după
moartea Papei Urban al VIII-lea. Salvi şi-a construit capodoperă pe
baza vechiului proiect al lui Bernini. Construcţia monumentalei
fântâni baroce a fost finalizata abia în anul 1762.
Figura centrală a fântânii Trevi este Neptun, zeul mării, care se
află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluţi de
mare. Unul dintre cai este nărăvaş, iar celălalt este calm şi supus.
Aceştia simbolizează dispoziţia fluctuantă a mării. La stânga lui
Neptun se găseşte o statuie ce reprezintă abundenţa, iar cea din
dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc
basoreliefuri, unul din ele înfăţişând-o pe Agripa, fata după care a
fost denumit apeductul. Apa de pe fundul fântânii reprezintă marea.
Legenda spune că cel ce aruncă o moneda în apă se va întoarce la
Roma. Această monedă trebuie aruncată peste umăr cu spatele la
fântână.
6
Columna lui Traian
Columna lui Traian a fost ridicată
între anii 106-113 d.C. pentru a onora
victoriile împăratului Traian în Dacia.
Această columnă era situată în forumul lui
Traian (forum ce abia fusese inaugurat in
acele vremuri) şi înconjurata de clădiri. O
spirală de reliefuri este gravată de jur împrejurul coloanei. Banda de
reliefuri are o lungime de peste 180 de metri iar lăţimea sa variază de
la 60 de cm jos pana la 120 de cm în vârf. Pe columnă există peste
2000 de personaje gravate în scene ce descriu povestea celor două
războaie romane din Dacia dintre 101-102 şi 105-106. Scenele încep
cu soldaţi romani care se pregătesc pentru război şi se termină cu
Dacii alungaţi de pe tărâmul lor de baştină. Columna lui Traian este
formată din 29 de piese de marmură albă, cea mai mare dintre ele
cântărind aproape 77 de tone. Basoreliefurile nu au fost mereu albe;
iniţial acestea au fost poleite şi ca multe alte monumente romane,
divers colorate. Iniţial, o statuie a unui vultur se găsea în vârful
coloanei, dar după moartea lui Traian, aceasta a fost înlocuită cu o
statuie înalta de peste 6 metri a împăratului. Cenuşa lui Traian şi mai
târziu a soţiei acestuia Plotina, au fost depuse la baza coloanei. În
1587 statuia a fost din nou înlocuită, de data aceasta cu una a
Sfântului Petru. Legenda spune că acest monument istoric a fost
salvat de la demolare datorită Papei Grigore cel Mare. Se spune că
acesta a fost atât de mişcat de o scenă de pe columna ce îl înfăţişa pe
Traian ajutând mama unui soldat mort, încât s-a rugat pentru salvarea
sufletului păgân al Împăratului. Apoi Domnul i-a spus papei că
sufletul lui Traian a fost salvat. Tot legenda spune că limba lui
Traian era încă intactă când cenuşa sa a fost scoasă de la baza
coloanei, semn al salvării sufletului sau. Zona din jurul coloanei a
fost apoi declarată o zona sacră, salvând astfel coloana de la
demolare.
Columna lui Traian este situată în Forumul lui Traian – parte a
forumurilor imperiale – pe Via dei Fori Imperiali, chiar lângă Piazza
Venezia.
 Coloseumul din Roma
Coloseumul este probabil cea
mai impresionantă clădire a
Imperiului Roman. Cunoscut
iniţial sub numele de Amfiteatrul
Flavian, Coloseumul era cea mai
mare clădire a epocii. Structura
monumentală este astăzi o ruină,
dar chiar şi aşa este un obiectiv
turistic foarte frumos şi impozant. Împăratul Vespasian, primul
din dinastia Flaviană, a început construcţia Coloseumului în
anul 72 d.C. Construcţia a fost terminată în anul 80 d.C. la un
an după moartea lui Vespasian. Imensul amfiteatru a fost
construit pe suprafaţa unui lac artificial, ce făcea parte dintr-un
parc uriaş construit din porunca lui Nero, în centrul Romei care
includea şi Casa de Aur (Domus Aurea) precum şi statuia lui
Colossus – o imensă statuie a lui Nero care dă şi numele actual
al clădirii.
Coloseumul este o structură imensă, ce măsoară 188m
lungime, 156 lăţime şi 48m înălţime. Coloseumul putea primi
în jur de 55.000 de spectatori care puteau intra în incintă prin
nu mai puţin de 80 de porţi. Clădirea are patru etaje, ultimul
dintre acestea conţinea locuri pentru clasele inferioare şi pentru
femei. Cel mai jos dintre etaje avea locuri rezervate pentru
cetăţenii cei mai de seamă ai Romei. Sub nivelul solului se
găseau camere şi cuşti pentru animalele sălbatice şi dispozitive
mecanice cu ajutorul cărora cuştile puteau fi ridicate pentru ca
animalele să apară direct în mijlocul arenei.
Coloseumul era acoperit cu o enorma apărătoare de soare
numită „velarium”. Era ataşată pe nişte stâlpi foarte mari în
vârful Coloseumului şi ancorată în pământ cu ajutorul unor
7
funii foarte mari. O echipă de aproape o mie de oameni era
folosită pentru a instala velariumul.
Împăraţii foloseau Coloseumul pentru a oferi publicului
jocuri gratuite. Aceste jocuri erau un simbol al prestigiului şi
puterii şi constituiau o modalitate pentru împărat de a îşi mări
popularitatea. Jocurile se desfăşurau pentru o zi întreagă sau
chiar timp de mai multe zile la rând. Acestea începeau cu
spectacole de comedie şi prezentări de animale exotice şi se
terminau prin lupte până la moarte între animale şi gladiatori
sau doar între gladiatori. Gladiatorii erau în general sclavi,
prizonieri de război sau criminali condamnaţi. În unele cazuri
romani liberi sau chiar împăraţii luau parte la lupte.
La inaugurarea Coloseumului au fost organizate jocuri timp
de o suta de zile de către Titus, succesorul lui Vespasian pentru
a celebra darea în folosinţă a Coloseumului. În timpul acestor
jocuri peste 9000 de animale sălbatice au fost omorâte.
Partea de sud a Coloseumului a fost dărâmată de un
cutremur în anul 847. Parţi ale clădirii – inclusiv faţada de
marmură – au fost folosite pentru a construi monumente mai
noi, printre care se numără chiar şi Basilica Sf. Petru.
Adresa: Piazza del Colosseo
Preturi bilete Coloseum:
Bilet întreg: 15.50 €
Pentru tineri intre 18 si 25 ani: 10.50 €
Pentru persoane sub 18 ani si peste 65 de ani: 4.50 €
Copii sub 6 ani nu plătesc intrare.
Orar:
Coloseumul este deschis spre vizitare de la 9 dimineaţă
până in jur de ora 5 seara pe timpul iernii şi până la 7 seara în
timpul verii.

Forumul Roman
Forumul Roman a fost centrul vieţii politice din Imperiul
Roman, lucru evidenţiat de multe vestigii,
temple şi biserici. Până în anul 509 î.C. când
Roma a devenit republică, oraşul a fost condus
de o dinastie etruscă. Aceasta a construit un
sistem de canalizare numit “Cloaca Maxima”
pentru a aduce apa de la ţinuturile mlăştinoase din valea situată între
dealurile Palatin, Capitol şi Esquiline spre râul Tibru. După
construcţia acestui apeduct, zona a devenit centrul cel mai activ din
Roma şi locul primului Forum. Aici aveau loc procesiuni triumfale,
alegeri şi tot aici se reunea şi Senatul.
Astăzi, forumul cunoscut sub denumirea de Forum Romanum
poate părea o colecţie dezordonată de ruine ochiului celor neiniţiaţi,
dar cu puţină imaginaţie turiştii pot vedea Imperiul Roman revenind
la viaţă în acest loc. Părţi ale multor clădiri din diverse perioade sunt
vizibile. Forumul era înconjurat de temple, biserici şi arcuri de
triumf. Trei arcuri de triumf au fost construite la Forum Romanum.
Acestea erau folosite de împăraţi pentru a celebra victoriile militare
ale Imperiului Roman. Foarte puţin se mai poate vedea din primul
arc de triumf, construit de Augustus în anul 29 î.C. Arcul de triumf al
lui Titus, construit în anul 81 d.C. comemorează victoria în
„Războiul din Iudeea” când Imperiul Roman a cucerit Ierusalimul.
Acest monument este aşezat la Via Sacra pe partea de est a
forumului. În celalalt capăt al forumului, în apropierea Capitoliului,
se află arcul de triumf al lui Septimius Severus.
Program:
Forumul din Roma este deschis zilnic de la ora 8:30 AM cu excepţia zilei
de Crăciun şi a Anului Nou. Ora de închidere este cu o oră înainte de
apusul soarelui după cum urmează: Ultima duminică din Martie şi până la
sfârşitul lunii August: 7:30 PM septembrie: 7:00 PM Octombrie: 6:30 PM
Noiembrie – 15 Februarie: 4:30 PM 16 Februarie – 15 Martie: 5:00 PM 16
Martie – ultima duminică din Martie: 5:30 PM
Transport:
Metrou: Staţia Colosseo Autobuz: 60, 75, 85, 87, 95, sau 175
Un bilet la Forumul Roman costa 6.5 € sau 10 € pentru o vizita cu ghid.
8
Piaţa Spaniei (Piazza di Spagna)
Piazza di Spagna este unul
dintre cele mai populare
locuri din Roma şi în acelaşi
timp un loc foarte plăcut
ochiului. Combinaţia unor
scări monumentale –
celebrele trepte spaniole, cu
un obelisc şi o biserică atrage
o mulţime de fotografi şi turişti în această piaţă.
În Piaţa Spaniei se găseşte o biserică franceză (Trinita dei
Monti) în vârful unui deal unde se poate ajunge urcând pe o
scara foarte lungă, cunoscută sub numele de Scalinata della
Trinita dei Monti sau Treptele Spaniole. Ideea de a lega
biserica de piaţă a apărut în secolul al XVII-lea, când francezii
au proiectat şi o statuie a Regelui Ludovic al XIV-lea la capătul
scărilor. Opoziţia papală a făcut ca planurile să fie amânate
până în 1723, când treptele monumentale au fost construite fără
statuia regelui. Papa l-a angajat pe arhitectul italian Francesco
de Sanctis care a prezentat un proiect ce i-a mulţumit atât
papalitatea cât şi pe francezi.
Scara foarte eleganta este formată din 137 de trepte
împărţite în 12 sectoare diferite. Scara este deosebit de
frumoasă în luna mai când este decorată cu azalee. Treptele
sunt în general foarte aglomerate; atrag atât turişti cât şi
localnici care le folosesc ca loc de întâlnire.
La baza Treptelor Spaniole se găseşte Piazza di Spagna.
Piaţa lungă şi triunghiulară este numită după ambasada Spaniei
pe lângă Papa de la Roma. În secolul al XVII-lea, zona din
jurul ambasadei era chiar considerată teritoriu spaniol.
 Fontana della Barcaccia.
La sfârşitul treptelor se găseşte Fontana della Barcaccia, o
fântână sobră comandată de Papa Urban al VIII-lea şi
proiectată de Gian Lorenzo Bernini. Design-ul, o mică barcă, a
fost inspirat de ieşirea din matcă a râului Tibru din anul 1598,
când o mică barcă a rămas aici după ce apele s-au retras.
Trinita dei Monti.
Aceasta este o biserică franceza foarte frumoasă situata pe
un deal în apropierea unei mici piaţete numită tot piaţa Trinita
dei Monti. De aici turiştii se pot bucura de o foarte frumoasă
privelişte a oraşului Roma. La sfârşitul secolului 15, numai o
mică capelă exista pe acest deal. În 1495, Regele Franţei,
Ludovic al XII-lea, a poruncit ridicarea unei noi biserici care să
înlocuiască capela. Construcţia a început în anul 1502 şi s-a
prelungit pentru mai multe decade. A fost finalizată de Papa
Sistus al V-lea în anul 1585. Biserica gotică cu o faţadă
renascentistă are doua turnuri cu clopote. În interior mai multe
picturi decorează diferitele capele. Printre ele se găsesc şi două
lucrări ale lui Daniele da Volterra, un elev al lui Michelangelo.
Localizarea sa în apropierea Treptelor Spaniole fac din această
biserică un obiectiv turistic important din Roma. Obeliscul din
faţa bisericii a fost iniţial plasat în Grădinile lui Sallus. În 1788
a fost mutat la cererea Papei Pius al VI-lea. Hieroglifele de pe
obelisc au fost copiate de pe obeliscul din Piazza del Popolo.
Colonna dell'Immacolata.
În partea sud-estica a pieţei se găseşte Colonna dell'
Immacolata. Aceasta a fost ridicată în anul 1857 pentru a
celebra dogma Neprihănitei Zămisliri. Columna a fost găsita în
anul 1777 sub o mănăstire. Astăzi în vârful columnei se găseşte
şi o statuie a Sf. Fecioarei Maria.
9
Pantheonul
Construit acum mai bine de 1800 de ani, minunata clădire a
Pantheonului încă se ridică semeaţă ca o amintire a măreţiei
Imperiului Roman şi reprezintă un important obiectiv turistic
din Roma.
Domul clădirii, cu o
înălţime de peste 43 de
metri este cel mai
impresionant. A fost cel
mai înalt dom din lume
pana în anul 1436 când a
fost construită Catedrala
din Florenţa. În vârful
domului există o deschizătura mare, numita oculus, care era
singura sursa de lumină a clădirii. Partea din faţă a
impresionantei clădiri are trei rânduri a cate 8 coloane, fiecare
cu un diametru de 1.5 metri. Uşa masivă din bronz asigură
accesul în clădirea cilindrică. Diametrul sau este egal cu
înălţimea interiorului 43.3 metri.
Iniţial un templu pentru zeii păgâni, Pantheonul a fost
transformat într-o biserică în anul 609. Pantheonul conţine
mormintele lui Raphael şi ale mai multor regi italieni. Design-
ul din interior contrastează cu structura clădirii, dar podeaua de
marmură încă păstrează liniile originale din vremea romanilor.
Înainte de actualul Pantheon, doua alte cladiri au ocupat acelaşi
loc. Prima, o clădire în formă de T a fost construită în anul 27
î.C. de împăratul Marcus Agripa, ginere al împăratului
Augustus. Templul a fost dedicat zeilor Marte şi Venus. A ars
în anul 80 dar a fost reconstruit de împăratul Domiţian. În anul
110 clădirea a fost lovită de traznet şi a ars iarăşi din temelii. În
anul 118 împăratul Hadrian a plătit pentru construirea acestui
Pantheon dar sub o forma total diferită. De data aceasta
Pantheonul avea să reziste mult mai multă vreme. Cea mai
mare problemă întâmpinată în timpul construcţiei Pantheonului
a reprezentat-o greutatea imensă a acoperişului. Pentru ca
aceasta să poată fi suportată fără alte ranforsări, tipul betonului
şi grosimea domului diferă de la bază la vârf. La bază au fost
construite ziduri foarte groase de 6 metri. Pentru vârful
acoperişului, un tip mai uşor de beton a fost folosit iar spre
deschizătura numită oculus, grosimea este de numai 2.3 metri.
Folosirea de cofraje şi deschizătura din vârf au ajutat şi ele
la reducerea greutăţii imense a domului. Imensele coloane ce
cântăresc 60 de tone au fost făcute în Egipt şi au fost
transportate până la Roma cu vapoare. Coloanele suportă un
fronton care atribuie Patheonul lui Marcus Agrippa deşi acesta
a fost ctitorit de Hadrian. Pantheonul se află lângă Piazza della
Rotonda, o piaţă rectangulară cu o fântână centrală şi un
obelisc. Este situată în centrul istoric al Romei, nu departe de
Piazza Navone, una dintre cele mai frumoase pieţe ale Romei.
Adresa: Piazza della Rotonda
Orar Pantheon Roma: 8:30 – 18:30;
Duminica 9:00 – 18:00;
in zilele de sarbatoare: 9:00 – 13:30.
La Pantheon intrarea este gratuita
10
Basilica San Giovanni in Laterano
Catedrala unde Papa oficiază slujbele în calitatea sa de Episcop
al Romei, Basilica San Giovanni in Laterano este cea mai veche
dintre cele patru biserici importante din oraş.
Terenul pe care se află catedrala Romei a fost cândva ocupat de
o proprietate a familiei Laterani. Constantin I a obţinut terenul în
secolul al 4-lea atunci când s-a căsătorit cu o membra a acestei
familii extrem de bogate de patricieni. Mai târziu, Constantin a donat
acest teren în vederea construirii
unei biserici. Primele construcţii
aflate pe acest teren au fost
afectate de cutremure, incendii
sau războaie. Biserica ce poate fi
văzută astăzi datează din 1646,
când Papa Inocentiu al X-lea l-a
angajat pe arhitectul Francesco
Borromini pentru a restaura basilica ce era pe punctul de a se
prăbuşi. Una dintre faţadele bisericii de astăzi a fost adăugată mai
târziu, fiind proiectată de Alessandro Galilei în secolul al 18-lea.
Palatul Lateran, aflat în apropiere, a fost reşedinţa oficiala a
Papei până când a fost mutată la Avignon în 1309. Când papalitatea
s-a mutat înapoi la Roma, s-a stabilit în Vatican în loc de Palatul
Lateran. Cu toate acestea, Basilica San Giovanni in Laterano a rămas
principala catedrală a Romei.
Când Borromini a fost angajat să restaureze biserica, proiectul
său a dat acestei basilici o înfăţişare mai mult baroca, lucru care era
într-un contrast marcant cu vechea biserică. Din vechea biserică doar
podeaua a rămas neatinsă de noua amenajare. Faţada din partea
estică a bisericii San Giovanni in Laterano este probabil cea mai
impresionantă şi reprezentativă parte a acestei basilici. Cu apariţii în
multe filme a căror acţiune se petrece la Roma, faţada este dominată
de statui albe ale lui Isus şi ale apostolilor săi. Uşile din bronz foarte
vechi au fost luate de la Curia din Forum Romanum.
În ciuda renovărilor drastice, există încă nişte reminiscenţe
istorice cum ar fi un fragment al unei fresce din secolul al 14-lea care
îl reprezintă pe Papa Bonifaciu al VIII-lea. Mai există şi o masă de
lemn în altarul papal care se spune că a fost folosită de Sfântul Petru
pentru a celebra Sfânta Împărtăşanie. Exista şi un fel de acoperiş în
stil gotic ce datează din 1367 şi care are o întrebuinţare foarte
macabră; se spune ca aici se află capetele Sfinţilor Petru şi Pavel.
Un lucru cu mult mai remarcabil decât aceste relicve îl reprezintă
statuile care sunt plasate în cele 12 nişe create de Berromini în naos.
Statuile care au fost adăugate mai târziu reprezintă pe cei 12 apostoli.
Acestea au fost create de o varietate de sculptori celebri,
reprezentanţi ai stilului Rococo, cum ar fi Francesco Moratti, Angelo
de’Rossi si Pierre Le Gros cel Tânăr.
Există şi şase morminte papale la San Giovanni in Laterano:
Alexandru al III-lea, Sergius al IV-lea, Clement al XIII-lea, Martin al
V-lea, Inocentiu al III-lea si Leo al XIII-lea. Dupa Leo al XIII-lea,
papii au fost înmormântaţi la Basilica San Pietro. O vizita la
mănăstirea din apropiere trebuie luată în considerare pentru a admira
coloanele şi mozaicele unice ce se găsesc aici. Pentru intrarea în
mănăstire se percepe o mică taxa de intrare. Tot separat de biserică
se află şi un baptisteriu, ctitorit de Constantin I în anul 315 d.C. A
fost primul baptisteriu din Roma, forma sa actuală fiind data în
vremea Papei Sixtus al III-lea şi mai apoi a servit drept model pentru
multe alte baptisterii din Roma.
Adresa:
Piazza San Giovanni in Laterano 4,
00184 Roma
Orar:
Zilnic: 7:00 AM până la 6:30 PM
Preturi:
Intrarea este gratuită. La mănăstire intrarea este 2.00 €
Transport:
metrou: San Giovanni - linia A
autobuz: 4, 16, 30, 85, 87, 174
11
Piazza Navona din Roma
Piazza Navona este una dintre cele mai celebre şi poate cea
mai frumoasa dintre numeroasele pieţe din Roma. Piazza
Navona are nu mai puţin de
trei fântâni absolut superbe,
o altă atracţie de aici fiind
biserica în stil baroc,
Sant’Agnese in Agone.
Piaţa a fost construită
pe fostul stadion al lui
Domiţian, construit de acest
împărat în anul 86 d.C.
Stadionul care avea o arena mai mare decât cea de la
Colosseum era folosit pentru festivităţi şi întreceri sportive.
Faptul că piaţa Navona a fost construită pe locul fostului
stadion explică şi forma ovală a acestei pieţe.
Stadionul a fost cunoscut sub numele de Circus Agonalis şi
se crede că de-a lungul timpului, numele s-a schimbat în „in
agone” şi mai apoi în „navone” şi in cele din urmă în „navona”.
În secolul al 15-lea stadionul a fost pavat pentru a da naştere
pieţei Navona, dar parţi ale stadionului lui Domiţian se pot încă
vedea în zona pieţei.
Fântâna celor patru râuri din Piazza Navona
Principalul punct de atracţie al pieţei Navona îl reprezintă
cele trei fântâni. Fântâna centrală şi cea mai mare dintre ele
este Fontana dei Quattro Fiumi (fântâna celor patru râuri). A
fost construită între 1647 si 1651 la cererea papei Inocenţiu al
X-lea, iar proiectul i-a fost iniţial încredinţat lui Borromini, dar
în cele din urmă s-a decis să-i fie acordat rivalului său, Bernini.
Fântâna are patru figuri, fiecare reprezentând un fluviu de
pe câte un continent – Nilul, Gangele, Dunărea şi Rio della
Plata. Aceste statui se afla la baza unei pietre care susţine un
obelisc, aflat iniţial la Circus Massenzio, în apropiere de Via
Appia Antică.
Fântâna lui Neptun şi Fântâna Maurului din Piaţa
Navona.
Celelalte doua fântâni din
piaţă sunt Fontana di Nettuno
– Fântâna lui Neptun – şi
Fontana del Moro – Fântâna
Maurului. Fontana del
Nettuno, cunoscută şi drept
Calderari, a fost construită în
1576 de Giacomo della Porta.
Statuile, Neptun înconjurat de
nimfele mării au fost adăugate în secolul al 19-lea. Giacomo
della Porta este şi cel care a construit Fântâna Maurului, iar
statuia centrală, un maur care ţine în mână un delfin, o creaţie a
lui Bernini, a fost adăugată în secolul al 17-lea. Tritonii au fost
adăugaţi şi mai târziu, în secolul al 19-lea.
Biserica Sant’Agnese in Agone din Piazza Navona
O alta atracţie a pieţei Navona din Roma este biserica
Sant’Agnese in Agone. Construcţia sa a fost comandată de
papa Inocentiu al X-lea şi construită pe locul unde, conform
legendei, Sfânta Agnes a fost dezbrăcată la piele, dar în mod
miraculos a fost salvată de ruşine prin creşterea imediată a
părului. Faţada bisericii în stil baroc a fost concepută de
Borromini, cel mai important rival al lui Bernini. Construcţia a
început la numai doi ani după ce a fost terminata Fontata dei
Quattro Fiumi a lui Bernini, ce se afla chiar în faţa clădirii.
Biserica a fost finalizată în anul 1670.
12
Castelul Sant'Angelo
Castelul Sant’Angelo, o clădire
impunătoare de pe malul drept
al Tibrului are o istorie
tulburată chiar şi după
standardele Romei. În lunga sa
existenţă, clădirea a servit mai
întâi drept mausoleu, apoi a
devenit parte din zidul oraşului
şi mai apoi a fost transformata într-o fortăreaţă. În cele din
urma a ajuns să servească drept reşedinţă papală şi mai apoi
drept închisoare militară. În zilele noastre este un muzeu
naţional şi un important obiectiv turistic din Roma ce atrage un
număr impresionant de turişti din toata lumea.
Castelul Sant’Angelo a fost iniţial construit de
Împăratul Hadrian ca mausoleu. Construcţia a început în anul
123 d.C. şi a fost terminată în anul 139, în timpul domniei
succesorului lui Hadrian, Antoninus Pius. Clădirea era formată
dintr-o baza pătrată, lată de 89 de metri pe care s-a amplasat o
structură cilindrică cu coloane şi cu un diametru de 64 de metri.
În vârful cilindrului era un tumul de lut pe care se afla o statuie
a lui Hadrian.
Mausoleul a fost legat de oraşul de pe partea cealalta a
râului printr-un pod nou construit, Pons Aelius. Podul este
astăzi cunoscut sub numele de Pont Sant’Angelo, iar statuile de
pe acest pod au fost adăugate mult mai târziu în timpul
Renaşterii. Mausoleul lui Hadrian a găzduit rămăşiţele
pământeşti ale împăratului şi ale succesorilor săi până la
Caracalla.
Între anii 270 şi 275 d.C., în timpul construcţiei
zidurilor Aureliene, mausoleul lui Hardian a fost fortificat şi
inclus în Zidul Aurelian din jurul Romei. Din acel moment
clădirea a început să fie cunoscută sub numele de Castel
Sant’Angelo şi a devenit uşor, uşor o fortăreaţă, iar în 1277 a
fost achiziţionat de papalitate care a folosit clădirea drept
refugiu în caz de pericol. Un coridor secret, cunoscut sub
numele de Passetto di Borgo, face legătura între Castel
Sant’Angelo şi Vatican. Coridorul a fost folosit de Papa
Clement al VII-lea şi de Garda Elveţiană, pentru a se retrage
din calea armatei lui Charles de Bourbon în timpul invaziei
oraşului Roma din 1527.
Chiar şi în această fortăreaţă, pontifii au avut grijă să nu
le lipsească nimic. Apartamentele papale de la Castel
Sant’Angelo au camere superb decorate cu multe fresce, iar sub
apartamente se găsesc mai multe etaje unde se afla celule şi
chiar o cameră de tortură. Un coridor în spirală, parte a
mausoleului original duce la baza clădirii.
În partea de sus a fortăreţei, privind peste terasa
panoramică, se găseşte o statuie a unui înger ridicată de un
sculptor flamand din secolul al 18-lea - Pieter Verschaffelt.
Statuia din bronz a luat locul uneia mai vechi care era însă din
marmură. Statuia înfăţişează un înger care, conform legendei,
şi-a făcut apariţia în vârful fortăreţei în anul 590 şi în mod
miraculos a pus capăt epidemiei de ciuma care infestase
întregul oraş Roma. După acel moment clădirea a primit
numele de Castel Sant’Angelo.
Adresa:
Lungotevere Castello, 50; 00186 - Roma
Orar:
aprilie-septembrie: 9:00 AM-7:00 PM; octombrie-martie: 9:00 AM-
2:00 PM
este închis de sărbătorile legale.
Preţuri:
bilet întreg: 8.00 € bilet redus: 6.00 €
Transport: metrou - Lepanto (Linia A) autobuz – linia expres nr. 40
de la gara centrala.
13
Basilica Sf. Paul din afara zidurilor
Este una dintre cele patru basilici majore aparţinătoare în mod
dirct de Sfântul Scaun, beneficiind de statutul de extrateritorialitate,
în afara Statului Vatican. Se află în concurenţă cu basilica Sfântul
Ioan de Lateran pentru locul al doilea ca mărime, după aprecierile
unor diferiţi autori.
La moartea sa, Paul a fost îngropat într-un vechi
cimitir pe Via Ostiense (drumul spre Ostia), în
afara zidurilor lui Aurelianus (de unde a
provenit şi calificativul ataşat edificiului), în
apropiere de Porta Ostiensis, devenită Poarta
Sfântul Paul. Inainte de promulgarea edictului
de la Milano (313 e.N) se acorda un cult secret
mormântului său. Aici se ridicase şi un mic
edificiu (Calla Memoriae), că şi cel aflat pe mormântul Sfântului
Petru pe Vatican.
După oficializarea creştinismului, Constantin cel Mare a
construit o bazilică pe proprietatea Sfintei Lucia şi pe mormântul
Sfântului Paul, acolo unde Apostolul primise mormântul discipolului
său Timotheus. Locul se afla la circa 2,25 Km în afara zidurilor de
atunci ale Romei. Acel prim edificiu, orientat spre apus, a fost
consacrat de Papa Sylvestrus I la 18 noiembrie 324 d.C.
Refăcută, restructurată şi mărită între 384-395 d.C, sub împăraţii
Theodosius I, Valentinianus al II-lea şi Honorius, o nouă basilică a
fost orientată bine spre răsărit. Theodosius a mărit basilica ridicată
sub Constantin cel Mare, în anul 388, iar Honorius a terminat-o în
anul 423. La reconstruire s-a avut în vedere un plan vast, cu cinci
nave ce se deschideau spre un portic exterior cu patru laturi.
Basilica, terminată sub domnia lui Honorius, a avut drept
constructor principal pe Ciradus, numit „Profesor Mechanicus”.
Aceluia i se datorează planul cu cinci nave şi porticul patrulater din
exterior. Lăcaşul a fost consacrat de papa Siricius. De la numele
iniţiatorului reconstruirii sale, basilica a purtat, un timp, numele de
Theodosiana, aceasta cu toate că lucrările s-au terminat sub domnia
lui Honorius. Galla Placidia, fiica lui Theodosius I şi sora lui Honrius
a adăugat mozaicul de pe arcul de triumf din interior, mozaic ce a
mai fost refăcut în secolele al 8-lea şi al 9-lea.
Lombarzii au jefuit basilica în 739, iar sarazinii în 847. Pentru a
apăra locul sfânt, papa Ioan al VIII-lea a ridicat fortificaţii înalte în
jurul lui. Împrejurul acelora s-a format o mică localitate, numită
Giovannipoli, din care nu a mai rămas nici o urmă astăzi.
Pe parcursul secolelor ea s-a bucurat de atenţia papilor, fiind
înfrumuseţată încontinuu şi beneficiind de unele adăugiri. Sunt de
amintit mozaicurile de pe faţadă, realizate de Pietro Cavallini,
frumosul claustru, realizat de Vassalletto, celebrul baldachin gotic al
lui Arnolfo di Cambio şi candelabrul pascal, realizat de Nicola
dţAngelo şi Pietro Vassalletto, în sec.al 13-lea.
In calitatea sa de cea mai mare şi mai bogată din Roma, basilica
Sfântul Paul din afara zidurilor a parcurs epoca de aur câteva secole,
până la consacrarea basilicii dedicate Sfântului Petru de la Vatican,
în 1626. Cu toate acestea acest lăcaş de mare tradiţie a rămas un
deosebit loc de pelerinaj al creştinătăţii, renumit şi prin operele sale
artistice.
Sub pontificatul lui Pius al VII-lea, în noaptea de 15 spre 16 iulie
1823, un incendiu a distrus cea mai mare parte a edificiului. Numai
claustrul a fost salvat. El data din anul 1220 şi conţine fragmente şi
inscripţii antice.
Papa Leon al XII-lea s-a ocupat de reconstruire, urmărind ca
noua clădire să păstreze planul paleocreştin. Lucrarea a fost atribuită
lui Pasquale Belli, urmat după moarte de Luigi Poletti. A existat şi un
alt proiect al lui Giuseppe Valadier, dar acele nu s-a pus în operă.
Noua bazilică a păstrat tipologia de basilicală paleocreştină, dar
ca aspect este departe de edificiul iniţiat de Theodosius I-ul
(Theodosiana). S-au astupat jumătate dintre ferestrele navei centrale,
pentru a crea o suprafaţă necesară unor 36 de fresce, reprezentând
episoade din viaţa Sfântului Paul şi dedesubt unei frize cu portretele
papilor, de la Petru , la Benedict al XVI-lea, lucrate în mozaic. Lunga
seria a medalioanelor papilor a fost iniţiată, în sec.al 5-lea e.N, de
către papa Leon cel Mare. S-au înlăturat toate iregularităţile (coloane
torsadate, decoruri de sub arcade, etc.), s-a înlocuit pavimentul din
marmură uniformă cu un paviment cu desen geometric, s-a conceput
14
un plafon cu casete de tip antic în nava centrală, cu care s-a mascat
şarpanta. Mozaicul faţadei, din sec. al 11-lea, a fost înlocuit cu unul
nou şi strălucitor pe fond auriu, îndepărtat de canoanele estetice
paleocreştine. Resturile vechiului mozaic s-au replasat în spatele
arcului de triumf. Basilica a fost reconsacrată de papa Grigore al
XVI-lea, în 1840.
Basilica cea nouă este un edificiu religios
neo-clasic, nu unul paleocreştin. In ea se
regăsesc însă puternice referinţe la
ultimele timpuri ale Imperiului Roman.
Interiorul basilicii măsoară 131,66 metri în
lungime, fapt ce pune la îndoială locul doi, ca mărime, revendicat
pentru basilica de la Latran (care are o lungime de numai 130 de
metri). Lăţimea basilicii Sfântul Paul este de 65 de metri, iar
înălţimea de 29,70 de metri. Nava ei centrală se sprijină pe 80 de
coloane monolit din granit de Montofarno, cu capiteluri corintice şi
baze de marmură albă In mijlocul navei se ridică altarul ce datează
din 1280. Acesta are un baldachin susţinut de patru coloane de
alabastru oriental, primit de la Mehmed Ali Paşa din Egipt. Altarele
din malahit, plasate la capetele transeptului, au fost donate de
împăratul Rusiei, Nicolae I-ul (1825-1855).
Porticul realizat de Calderini, în 1928, măsoară 70 de metri
lungime. Pe latura pronaosului de la faţadă dispune de zece coloane
monolitice din granit roşu de Baveno, pe laturi două rânduri de
coloane şi pe latura dinspre Tibru trei rănduri, în total 146 de
coloane.
În interior s-a adus astăzi la suprafaţă mormântul Apostolului, în
urma unor ample şi costisitoare lucrări arhitecturale, lucrări care au
beneficiat de ajutor şi generozitate din întreaga lume.
Aici se deschide solemn, în fiecare an, de ziua Convesiunii
Sfântului Paul, săptămâna pentru unitatea creştinilor.
Adresa: Omonima stazione della ferrovia Roma-Lido
• Capolinea linee autobus ATAC Feriali e festive: 128 – 761
Solo feriali: 271 Solo sabato e festivi: C6 - C8 Linee autobus ATAC
di passaggio: Feriali e festive: 23 - 715 – 766; Notturne: n2 - n3
Solo feriali: 670 - 769 - 770 (fino al venerdì)

Tre Fontane - locul martiriului Sfântului Paul
Abaţtia Sfântul Paul - Tre Fontane
În afara Sfintei Scripturi nici o altă scriere
nu face referire la data şi locul martiriului
Sfântului Paul. „Apostolul Neamurilor” a
ajuns la Roma în anul 60 d. C. pentru a fi
judecat de împărat. Aici a petrecut doi ani într-
o casă închiriată, păzit de un ostaş roman. Este
eliberat în anul 63. A fost martirizat prin decapitare în anul 67, în
timpul împăratului Nero.
Tradiţia spune că pe locul unde a căzut capul Sfântului Apostol
Paul au izvorât trei fântâni. De aici şi numele mănăstirii: „Tre
Fontane” (Trei fântâni). Izvoarele erau cunoscute în vechime ca
Aquae Salviae.
Trupul său a fost înmormântat la o distanţă de câţiva kilometri,
pe locul în care se află în prezent „Basilica San Paolo fuori le Mura”
(Catedrala Sfântul Paul din afara zidurilor).
Pe locul martiriului Sfântului Apostol Paul se află Complexul
abaţial cistercian „Tre Fontane” (Trei Fantani).
În prezent, aşezământul monahal cuprinde trei biserici. Prima
este închinată Sfântului Vincenţiu şi Anastasie şi datează din secolul
al XIII-lea.
Pe partea dreaptă se găseşte Biserica Sf. Maria Scala Coeli. A
fost reconstruita în 1599 de către Giacomo della Porta pentru
Cardinalul Petru Aldobrandini.
În subsolul acestei biserici se găseşte temniţa unde se crede că a
fost închis Sfântul Apostol Paul.
La 50 m depărtare se află Biserica Sfântul Paul - Tre Fontane.
Fragmente dintr-un mozaic pavimentar se păstrează în navă. Acesta a
fost donat bisericii de către Papa Pius IX şi se spune că a fost adus
aici din Ostia, portul Romei în perioada imperiala.
În interiorul acestei abaţii, în biserica „Santa Maria Scala Cœli”,
prin bunăvoinţa Bisericii Romano-Catolice, un preot ortodox român
săvârşeşte slujbe pentru comunitatea ortodoxă română din Roma.
15
Catacombele creştine din Roma
În 31 mai 1578, au fost descoperite accidental Catacombele din
Roma, atunci când o cameră mortuară a fost descoperita din greşeală
de nişte muncitori care săpau un puţ. Istoricul ecleziast Baronius a
fost primul care a vizitat noua descoperire. Cincisprezece ani mai
târziu, în decembrie 1593, Antonio Bosio, în vârstă de 18 ani, a
început să exploreze catacombele. Treptat, el a descoperit legături
între ele, întrucât între catacombe fuseseră construite pasaje înguste,
acestea fiind excavate în rocă. Bosio a descoperit 30 de intrări
adiţionale. A consemnat cu grija ceea ce a descoperit, cu ajutorul
unui arheolog.
Aceste catacombe, datând din secolul III, au fost utilizate de
creştinii din Roma pentru a-şi îngropa morţii, deoarece acest lucru le
era interzis în cimitirele obişnuite.
LE CATACOMBE DI SAN CALLISTO
Informaţii practice
Via Appia Antica, 110/126 - 00179 ROMA - Italy
Cum se ajunge:
Privind Appia Antica de la Poarta Sf. Sebastian, Catacombele di
San Callisto se găsesc lângă bisericuţa „Quo Vadis, Domine?” şi
Basilica di S. Sebastiano.
Cu mijloacele de transport public:
• Dalla Stazione Termini
Metro A (direzione Anagnina) oppure linea 714 (direzione Palazzo
Sport) fino a Piazza di S. Giovanni in Laterano. Poi con linea 218,
con fermata Fosse Ardeatine. L’entrata alle catacombe (n. 2 nella
piantina) è di fronte.
Metro B (direzione Laurentina) fino alla fermata Circo Massimo.
Proseguire con la linea 118 (direzione Lagonegro) fino alla fermata
Catacombe di San Callisto (dopo Quo Vadis?, n. 4 nella piantina).
• Dalla Piramide di Caio Cestio (Metro B Piramide / Stazione
ferroviaria Ostiense).
Linea 118 (direzione Lagonegro) fino alla fermata Catacombe di S.
Callisto (dopo Quo Vadis?, n. 4 nella piantina).
Per i pullman:
L’accesso al parcheggio interno è possibile solo con entrata di
fronte alla chiesa del Quo Vadis? (entrata n. 1 nella piantina),
venendo da Porta S. Sebastiano. Per questo si consiglia di
avvicinarsi
• da Via Cristoforo Colombo fino alla fine (Porta Ardeatina,
Mura Latine), poi girare a destra fino a Porta S. Sebastiano, dove
inizia a destra l’Appia Antica. Oppure
• dal Centro al Viale delle Mure Latine fino a Porta S.
Sebastiano, e al semaforo girare a sinistra per l’Appia Antica.
• da Via Cristoforo Colombo, Piazza dei Navigatori, Via delle
Sette Chiese, proseguendo fino all’incrocio di Via Ardeatina. Il
parcheggio è di fronte alla entrata n. 2.
Infornaţii:
1. Le Catacombe di S. Callisto sono aperte tutto l’anno, eccetto
Natale, Capodanno e Pasqua. Sono chiuse il mercoledì e dal 26 gennaio
2011 al 23 febbraio 2011
2. L’orario di visita è il seguente: 9.00 - 12.00 e 14.00 - 17.00
3. Il prezzo del biglietto è di € 8,00 a tariffa intera e di € 5,00 a
tariffa ridotta.
La riduzione è prevista
o per le scolaresche, munite di lettera di presentazione
dell’Istituto di provenienza;
o per i ragazzi dai 7 ai 15 anni di età;
o per i militari e forze dell‘ordine in divisa o con il
tesserino di riconoscimento.
L'entrata gratuita è prevista
16
o per i bambini fino ai 6 anni compiuti;
o per i professori, maestri e catechisti accompagnatori nel
rapporto di 1 ogni 15 ragazzi;
o per gli studenti del Pontificio Istituto di Archeologia
Cristiana (muniti di tesserino);
o per i portatori di gravi handicap e accompagnatore;
o per il capogruppo ed un autista nei gruppi che pagano il
biglietto a tariffa intera;
o per i membri del Corpo Pontificio delle Guardie Svizzere
e della Gendarmeria Vaticana attualmente in servizio;
o per i Sacerdoti e Suore appartenenti alla famiglia religiosa
che gestisce la catacomba.
Tutti gli altri visitatori pagano il biglietto intero. Non ci sono sconti per
studenti singoli e per gli anziani.
È vietato fotografare o filmare all‘interno delle catacombe.
Modalità della visita.
I visitatori vengono accompagnati, gratuitamente, da guide della loro
lingua, ma nei momenti di grande afflusso con i gruppi numerosi della
stessa lingua, per evitare particolari aspettative personali e lunghe attese,
con comprensibili nervosismi, la visita si svolge in questo modo:
I gruppi ricevono all’esterno un’ampia spiegazione sulle catacombe
(storia, simboli, cripte e gallerie, affreschi e lapidi); poi, scendono
accompagnati nelle catacombe percorrendo con calma, ma senza fermarsi
nelle cripte e gallerie, perché data la ristrettezza degli spazi non sono
possibili ulteriori spiegazioni.
Non è possibile soddisfare esigenze diverse come maggiore durata
della visita, altre spiegazioni all’interno della catacomba, percorsi alternativi
fuori dell’itinerario normale.
La visita (spiegazione previa e percorso in catacomba) dura dai 30
ai 40 minuti circa.
Obiective ce se mai pot vizita
Dintr-o multitudine de atractii turistice, amintim numai:
-Palatine - Campo de Fiori - Villa Borghese - Basilica St. Clemente -
Basilica St. Maria Aracoeli - Biserica St. Maria sopra Minerva
- Basilica St. Maria del Popolo - Palatul Barberini - Palatul Quirinale -
Basilica St. Maria Maggiore- Basilica St. Maria in Cosmedin si Bocca
della verita - Circus Maximus - Appia Antica - Basilica St. Sabina
- Basilica di San Pietro in Vincoli- Basilica di San Clemente
- Fontana delle Tartarughe - Basilica St. Maria in Trastevere
- Basilica St. Cecilia in Travestere -

17