„La venirea sa a avut fericita misiune de a uni toate religiile în una singură, cea a Domnului, ortodoxă, şi a fost înzestrat şi

dăruit cu puteri de taumaturg (făcător de minuni - n.n.). întrucât era un «Respectai Frate al Cercului închis», clasa a doua,
Sublima, i s-au dăruit zile nesfârşite, fără ca cineva să poată împiedica desfăşurarea lor, şi vibraţii sonore foarte libere,
conform cu gradul său astral şi cu o putere nelimitată, putând dispune, în bine, după bunul său plac în orice.
înainte de descălecare (întoarcerea pe pământ prin reîncarnare - n.n.) a făcut «Şcoala Astrală» obligatorie pentru
oricare frate care coboară într-o rată concedială (pentru a repeta experienţa vieţii în corpul fizic - n.n.), indiferent de felul
acesteia şi de clasa din care coboară, când a putut vedea, ca într-un film, la cinematograf, întreaga viaţă pământească ce o va
avea, inclusiv cursele şi ob~ stacolclc pe care urma să le întâmpine. Cu această ocazie s-a obligat să respecte şi să păzească
«Legiţe Tatălui» şi să îndrume cu puterea ce i s-a dat, pe toţi fraţii de jos către «Sfânta Religie a Domnului» şi a declarat că
drumul nu-i va fi greu şi că va fi demn de iubirea ce i se poartă. Că fraţii (de jos - n.n.), văzând puterea sa, vor îmbrăţişa
cu drag botezul, lumina şi dragostea de frate, preamărind pe domnul".
Această „fişă personală", deconspirată prin comunicare mediumnică de Aurelian Theodor Tinculescu, conectat la
dimensiunea astrală, aparţine - spre stupoarea noastră intratabilă! - lui Iosif Vissarionovici Stalin!
înainte de a parcurge datele unei metamorfoze tulburătoare, să ne aducem aminte că prima şcoală pe care tiranul o frecventase
în tinereţe a fost seminarul teologic! întrebarea pe care mi-am pus-o mereu este în care moment al vieţii şi evoluţiei sinistrului
personaj, s-a semnat con- traclul cu diavolul? După cum vom vedea, lucrurile sunt departe de simplitatea dorită, şi, în orice
caz, nu au o co-notaţie folclorică, spiritistă sau obscurantistă.
Importanţa misiunii încredinţate în astral lui Stalin profilează drumul pe care urma să evolueze, un drum anevoios,
deoarece misiunea încredinţată Sus era aceea de Apostol şi Ucenic al Domnului. în momentul descălecării este sfătuit să nu uite
cine a fost, cine este, şi să fie mereu un exemplu, să nu forţeze ridicarea treptelor, pentru că le va urca în mod sigur până în
vârful cel mai înalt, iar osteneala în acest sens i-ar fi de prisos; fără nici o sforţare, va fi conducător!
Să dea la o parte tot ce nu-i este folositor şi să se înconjoare numai de fraţi care fac dovada răspunderii şi dragostei pentru
cei de Sus, şi să fie atent să nu alunece! Prin Lumina Divinităţii va putea fi văzut de la orice capăt al „coajei de jos" (astfel"
este numit Pământul!) şi să păzească această lumină care trebuie să încălzească, şi nu să răcească.
Sceptrul biruinţei pe care îl avea îl va scoate din toate încurcăturile şi cursele întinse întru desăvârşirea misiunii fericite din
viaţa excepţională menite lui jos, dar, cu condiţia de a nu-şi întrebuinţa sceptrul în scopuri greşite. Se ya minuna de atâta
noroc, căci sceptrul va fi norocul său. In situaţia în care l-ar prinde răutăţile, i s-a recomandat să se dezmeticească, să
renunţe la viaţa pământească şi să revină de unde a plecat, pentru că va fi bine primit, aşa cum fusese bine primit la
început. Dar dacă îl va înlătura pe Domnul, va regreta amarnic la înapoiere!
La acest „îndreptar pentru misiune", cel ce avea să coboare pe planeta oamenilor sub pseudonimul Stalin a răspuns că a luat
cunoştinţă de întreaga desfăşurare a vieţii excepţionale dăruite şi trecătoare jos, şi a dat asigurări că nu ar putea îmbrăţişa
puterea pământească (probabil în sensul devenirii sale exclusiv materialiste), deoarece „materia de jos este grea şi puturoasă"
şi, oricât de dulce şi de atrăgătoare ar fi, nimeni nu ar putea să renunţe la fericirea cea adevărată de Sus, în schimbul
trecătoarelor mulţumiri de jos! în momentul despărţirii de astral, viitorul Stalin avea cunoştinţă de faptul că fratele cel mai
iubit de Domnul, Ioan, descrisese cu mult înainte prin Duh că se va găsi unul care într-o viaţă excepţională se va război cu Tatăl,
şi va „sări cursele din viaţa pământească", aşa cum le-a sărit în Şcoala Astrală. (Din acest episod deducem, aşadar, că în astral
Stalin fusese un frate de o valoare sacră excepţională!) S-a angajat, înainte de plecare, să fie atent şi numai cu dragoste pentru
fericirea de Sus, să-i scoată pe fraţii de jos din bczmelicirea în care îi va găsi şi să-i facă să aducă cele mai curate şi
binecuvântate mulţumiri Domnului, iar apoi, mulţumit de îndeplinirea misiunii, să ceară, prin juruinţă, revenirea Sus.
Dar la descălecare (reîncarnare), după ce i s-a şters complet memoria trecutului, Stalin nu-şi va mai aminti misiunea
excepţională cu care fusese investit, şi nici promisiunile făcute. A intrat pur şi simplu în vârtejul şi evenimentele vieţii!
 Trecând peste amănuntele de la începutul vieţii, ştim că el urcă tumultuos ierarhia politică până la conducerea supremă şi,
indiferent de obstacolele ce-i stau în calc, Ic înlătură cu eficienţă şi mult sadism. Fiecare treaptă cucerită îl face să dorească
încă una, mai sus, până se va vedea ridicat în piscul cel mai înalt, de unde începe să răstoarne valorile umane impunând în scurt
timp silnicia, împăunân-du-se cu un cult al personalităţii nemaiîntâlnit până la el la vreun conducător pământean.
Urmărind cu perseverenţă diabolică distrugerea credin ţei în Dumnezeu şi a datinilor, a împins popoarele pe care le stăpânea
într-o nefericire generalizată, împiedicându-lc să-şi urmeze evoluţia. Pentru el calomnia era o ştiinţă, iar cu firea lui
stăruitoare şi hotărâtă, a ordonat să se facă orice pentru descoperirea celor ce l-ar putea împiedica sau i s-ar împotrivi;
aceştia trebuiau nimiciţi; astfel Stalin determină Ura acoliţilor săi împotriva celorlalţi şi chiar între ei înşişi!
El, care până la încorporare se găsea în conducerea Planului Divin, nu a renunţat la rătăcirile lui, pe pământ. Dacă
metamorfozarea satanică este, conform logicii umane, efectul, interesant este să vedem cauza.
Mcdiumul român primeşte informaţii exacte şi în privinţa cauzei. Purtarea inexplicabilă a celui desemnat în astral pentru
fapte benefice pe pământ este urmarea directă a judecăţii sale libere (noţiune ce cuprinde un sumar mai complex, pe care îl vom
cunoaşte mai încolo). Judecata liberă 1-a situat în cea mai grea poziţie, devenind prin faptele sale, de neiertat, mai ales că
din Ordinele sale au fost strămutate în masă popoare aflate sub călcâiul său şi aşezate acolo unde el hotăra, pricinuind suferinţe
inimaginabile. Cruzimea de care a dat dovadă, cnutul cu care a lovit popoare subjugate, împilarea şi asuprirea mulţimilor nu
le poate săvârşi decât diavolul lipsit de orice milă. Astfel a degenerat Respectatul Frate,'alunecând din rangul de lumină de unde
coborâse.
Aflăm că pentru cei de Sus a fost o marc tristeţe; ei lotuşi au încercat să-1 ajute să se îndrepte, prin spiritele misionare.
Astfel, la data de 21 august 1948, Slalin a fost chemat Sus spre a i se imputa fărădelegile (abjuraţiunea!). O chemare Sus din
planul terestru nu a mai existai în trecut. La Marca Intrare nu i-a fost uşor să privească Tabelele pe care trebuia să le cerceteze
cu atenţie, în văzul tuturor
(este vorba de Respectaţii şi Preafericiţii Fraţi din clasa a doua, Sublima), pentru ca apoi să se simtă acolo un paria, să se
considere umilit şi să se căiască profund! A cerut să apară de îndată în faţa Sublimei, pentru ca Respectaţii şi Preafericiţii Fraţi să
se pronunţe şi el să primească decizia definitivă. Şi i s-au prezentat graficul şi cele trei file de la căsuţa sa din „Centrala de
Ascultare, Execuţie şi Control", în care se oglindeau, fără putinţă de protest, faptele săvârşite de el până atunci (1948) în
viaţa pământească. (Denumirile de „instituţii astrale", pe care mediumul român le reţine întocmai, putem presupune că sunt
convenţionale, pentru a crea o echivalenţă cu rolul de percepere şi înţelegere specifice omului pământean). La această
chemare (este de presupus că a fost realizată pe cale onirică sau prin inducţie telepatică, mentală), dându-şi seama de gravi-
tatea faptelor comise, cât şi de împrejurarea că fusese liber să se conducă în viaţa de jos, Stalin a consimţit să renunţe la viaţa
sa nelimitată în timp. El s-a aflat într-o cumplită suferinţă pentru că păcătuise în contra Divinităţii şi şi-a dat seama că, prin
ordinele date jos, a împiedicat evoluţia spirituală a celor aflaţi sub puterea sa. Cât timp a fost cuprins de'remuşcări, judecata a
decurs limpede, dar după aceea el a încercat să se apere prin raţionamente false, făcând din aparenţe adevăruri. Considera că
misiunea sa extraordinară a fost îndeplinită şi chiar depăşită! Recunoscând totuşi că greşise uneori, a formulat mai multe cereri
care însă nu i-au fost aprobate; în cele din urmă a renunţat la nelimitata sa viaţă pământească.
(Este momentul să consemnăm aici un fapt extraordinar, pe care l-am sesizat în textul originar al mediumului român:
Aurelian Theodor Tinculescu ştia exact în anul 1948, ceasul, ziua, luna şi anul în care Stalin va muri! I se comunicase totul
din planul astral.)
Revenind la chemarea Sus a lui Stalin, aflăm că i se acordase o viaţă pământească de maxim 10 solstiţii (ceea ce înseamnă
5 ani), adică până la data de 21 decembrie 1953! (Vom vedea de ce aşa!) I s-a lăsat alegerea zilei plecării, prin juruinţă, dar
modul cum va pleca (cum va muri, desigur) a rămas de resort Divin, legat fiind de noua sa comportare. Stalin a fost propriul
său judecător în Plenul Sublimei, faţă cu situaţia ce singur şi-o crease pe pământ. Cităm din comunicarea primită de
medium la datele de 21 august şi 17 noiembrie 1948: ,,£/ s-a căit şi precum apa spală murdăria, tot aşa căinţa şi îndreptarea
fratelui duc la lumină." Putem urmări evenimentele mai departe...
Revenind jos, alunecalul a rămas o vreme îngândurat, după care s-a încărcat brusc de speranţe utopice, dar cu aparenţa de
a fi realizabile, comportându-se în continuare ca şi cum nu ar fi fost chemat la judecata prelecturărilor de dinainte de final.
Scurtarea timpului acordat lui Stalin pen-iru viaţă depindea de rugile oamenilor pentru ca aureola lui pământească să i se şteargă
înainte de termenul fixat (21 decembrie 1953).
Vibraţiile sonore foarte libere, cu care era alimentat, îl făceau să simtă pulsaţiile Divine, astfel considerându-se, în mod
incontestabil, superior! (Putem desluşi, în acest amănunt, însăşi forţa Satanei?) Dorinţele sale sau ale acelora care îl
înconjurau, dacă erau îmbrăţişate de el, deveneau comandamente irezistibile oricărei forţe de opoziţie, iar gândurile sale se
împrăştiau necontenit întru îngenuncherea lumii sub călcâiul său. I s-a acutizat paroxistic pofta de dominare.
(Ne apropiem de un moment de asemenea excepţional, din care putem deduce, cel puţin, „o metodologie" inaccesibilă nouă,
privind felul în care forţele astrale operează în plan istoric terestru. Să urmărim scenariul inspirat din astral.)
Pentru a se contracara pe plan mondial intenţiile şi acţiunile celui alunecat, satanizat, care ambiţiona să subjuge întreaga
omenire, a fost desemnat preşedintele Ame-ricii, H. Truman; acesta urma să devină „Unsul Sfintei Cruci". Pe data de 14
august 1948, aflăm că Truman a fost condus până la marca Intrare, unde cu nedumerire a privit Tabelele Respectaţilor Fraţi ai
Cercului închis, aflaţi în viaţa concedială excepţională (adică reîncarnaţi, precum Stalin). I s-au prezentat lui Truman cele trei
file cu faptele sale pământeşti până în acel moment, completate „la zi" şi, la citirea lor, s-a simţit fericit. După aceea a fost
introdus în plenul Diviziunii Superioare a clasei a patra a Judecătorilor Spirituali, care judecă formând un complet de 49 de
judecători. Această procedură, aflăm de la medium, este folosită de cei ce aparţin, ca rang de lumină, clasei a IV-a, a
Judecătorilor!
(In cele ce urmează ni se relevă un amănunt fundamental pentru înţelegerea „ordinii spirituale astrale", care ne ajută,
probabil, să dăm un sens anulării memoriei trecutului, şi să vedem în ce situaţii aceasta este funcţională.)
Lui Truman i s-a acordat mintea trecutului (de unde deducem că şi preşedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii era un
reîncarnat pentru o misiune pe pământ!), de dinainte de descălecare; această minte a trecutului dispare după încorticare (după
intrarea sufletului într-un- nou născut). Dreptatea ce domneşte Sus nu 1-a găsit nepregătit pe Truman, el primind cu toată
seninătatea „capitolele obligatorii" din viaţa sa până la acea dală. A obiectat însă că nefericitul frate (Stalin) "face parte din
clasa a doua, Sublima, iar vibraţiile sale sonore foarte libere îi conferă o putere deosebită, peste orice alte vibraţii, cărora nimeni
nu le poale rezista! (Aici putem face o analogic cu evenimentele istorice, mai ales cu felul în care Stalin a reuşit să domine
personalităţile politice ale momentului, impunân-du-şi punctul de vedere şi reuşind să împartă lumea, lui revenindu-i partea
terorii!) Răspunsul la obiecţiunea lui Truman, dat în astral, a fost că Stalin îşi va găsi soluţionarea „problemelor sale" numai
în clasa din care făcea parte în astral.
Truman a cerut binecuvântarea pentru, popoarele pe care le conducea, şi a mai cerut ca aceste popoare să aibă un rol
predominant, cu obligaţia respectării libertăţilor totale. I s-a indicat însă că nu el, Truman, va fi acela care va conduce
popoarele. întrebat dacă în postura sa, de pământean orgolios, se va răzbuna, Truman a răspuns:
„Am fost credincios şi voi rămâne credincios. Răzbunare fiinţa mea nu cunoaşte; pedeapsa din partea celor ce se vor
ocupa de ci (de cei alunecaţi, probabil!) nu o voi putea opri; mă leg a apăra legile fundamentale ale Divinităţii cunoscute de noi,
pământenii. Legea de bază făcută pentru popoarele pe care le administrez este o lege de libertate, de respect desăvârşit de frate
şi de către frate. Mă găsesc jos sub controlul mulţimilor. Dumneavoastră hotărâţi şi cu mă oblig cel dintâi să înfrumuseţez
hotărârea ce o veţi lua." (Aceste comunicări ale ghizilor Marpha şi Avanti - pe care îi reţinem abia acum cu numele lor! - au
fost făcute în Bucureşti, pe data de 3 mai 1949.)
Exact la aceeaşi dată, aflăm că Stalin a încercat o revenire către cei de Sus, dar s-a lovit cu putere de cei ce-1
înconjurau, „hrăniţi în permanenţă cu nefericita sămânţă aruncată de el" (ura, sadismul), şi nu a mai reuşit o reconectare la
astral; a simţit atunci că intrase într-un lent şi ferm declin.
Ştiind că Stalin („Fratele alunecat") poseda xel mai înalt rang astral, întrebarea firească (şi creştinească) este cum a fost
posibil să degenereze atât de vertiginos şi de contrar identităţii lui din dimensiunea pură a lumii spiritelor? Sau, este cu
putinţă ca un spirit, revenind în lumea tridimensională, într-un corp născut, să decadă prin totala amnezie în opusul luminii,
luând chipul întunericului? Cei de Sus l-au avertizat, desigur, dar, judecând această revelaţie mediumnică prin mijloace
omeneşti, ne întrebăm în continuare de ce nu l-au oprit din evoluţia lui bestială pe pământ? Puteau foarte bine să-i curme
vibraţiile libere, foarte înalte, sonore, scutind astfel pe o jumătate de planetă viaţa oamenilor Terrei de grozăviile unui degenerat
satanic! în astral ştim că este cu putinţă orice, totul. Prin i curmarea evoluţiei tiranului, acest secol nu ar fi cunoscut asemenea
suferinţe omeneşti, şi nici cei de Sus suferinţe spirituale...
Ca să răspundem la aceste nedumeriri, trebuie să încercăm, pe cât e cu putinţă, să nu mai judecăm omeneşte. Altfel
decât omeneşte este sigur că nu putem judeca, dar ne putem transpune în ceea ce s-ar numi „logica transcendentală", adică ceea
ce poate fi „dincolo de noi". Deducem aşadar că orice „Frate", chiar şi cei respectaţi din Cercul închis, odată pogorâţi pe
pământ, daţi materiei vii şi circuitului normal al vieţii pământeşti, au, fiecare, un înscris, care echivalează cu o „hotărâre
personală" luată în sensul foarte strict, dar aprobată şi perfectată Sus, trebuind respectată întocmai în viaţa „de jos". în termeni
de stat major, cunoaştem „strategia" iniţială a desemnatului din astral. Avusese o misiune sfântă, de consolidare în credinţă a
popoarelor, de libertate şi armonie, de respect necondiţionat şi profund faţă de Tatăl Ceresc.
Dar dacă c să animăm scena luptei dintre Iad şi Rai cu personaje şi speculaţii, Stalin devine uri fruntaş de necon testat de partea
Satanei în această bătălie. Cum timpul şi spaţiul nu există în dimensiunea astrală, ar fi greşit să-i atribuim lui Stalin, degenerat
în Satana, o victorie în această luptă. O victorie este un fapt istoric decisiv, uneori poate avea un caracter definitiv, ceea ce în
cazul tiranului de la Kremlin nu s-a întâmplat... dar există, desigur, o izbândă vremelnică, iar a recunoaşte este un gest moral faţă
de milioanele de victime. Extinzând raţionamentele, se cuvine să amintim aici că principala combustie, deosebit de puternică în
mersul vieţii de jos dăruite (ca în cazul la care ne referim), este liberul arbitrul Stalin odată devenit forţă antagonică, a contat
prea puţin că cei de Sus încercau să-i stăvilească nelegiuirile, pentru că liberul său arbitru îl conducea exact în sensul
propriei înţelegeri asupra funcţiunilor, în fine, cei de Sus nu se amestecă în hotărârile pe care le ia un „Frate Respectat",
orice ar face ci; chiar dacă îl huleşte pe Dumnezeu, nu-1 pot opri! Dar, fapt crucial, cei de Sus îi execută înscrisull
Ştim din comunicarea mediumnică amănuntul foarte important că, la Şcoala Astrală, lui Stalin i s-au arătat toate fazele
vieţii pământeşti pe care urma, prin „dăruirea vieţii", să le parcurgă; dar el şi numai el devenea răspunzător, din acel moment,
de gândurile, intenţiile şi faptele sale.
Pe data de 21 august 1951, Sublima s-a întrunit, a analizat cererile formulate de cel alunecat şi, ţinând seama de dorinţa celor
de Sus de a-i oferi posibilitatea revenirii alunccatului pe calea cea bună, s-a hotărât să se modifice Planul Divin, în sensul că,
dacă va fi nevoie, termenul acordat vieţii pământeşti să se prelungească la 36 solstiţii (adică 18 ani!), incluzând aici cele zece
solstiţii stabilite anterior. Prelungirea devenea posibilă numai în funcţie de comportamentul ulterior al „Respectatului Frate
alunecat." Sus nu se comit nedreptăţi, iar Sublima nu putea
refuza îndreptarea unui păcătos de o asemenea anvergură! La data de 14 septembrie 1951, aflăm din comunicările mediumnice,
H. Truman, pe cale de a deveni „UnsuLSfin-tei Cruci", a fost chemat din nou, să compară înaintea forului de judecată din
clasa a IV-a, a Dreptăţii Eterne. Iar în cursul anului 1952, Stalin putea cere plecarea, întrucât ar fi fost silit la aceasta de
împrejurări, ceea ce ar fi constituit o cotitură, modificarea Planului Divin stând în acest caz numai în puterea lui. Aceasta ar fi
urmat să producă schimbări radicale în diplomaţia pământeană, tot în acest an naţiunile animate de înţelegere şi fraternitate, de
ideea asocierii, urmând să facă alianţe care vor duce, treptat, la Statele Unite ale Europei, iar mai târziu la „Turma şi Păstorul"!
(Cu această comunicare se impune o observaţie de natură politică: mediumul român, să nu uităm, a primit aceste informaţii în
anul 1951, iar ideea unităţii statelor Europei a fost repusă în termeni socio-politici, spirituali şi culturali cu patru decenii mai
târziu! Pe lângă multe altele, acest simplu amănunt, care atestă fără dubiu capacitatea mediumnică vizionară, ne-a îndreptăţit
intenţia de a reţine drept autentică şi validabilă forţa transcendentală a românului Aurelian Theodor Tinculescu. Cercetând
manuscrisele, putem afirma că nu există nici un caz şi nici o situaţie în comunicările mediumului cu ghizii din astral sau prin
inducţie mentală, care să nu se fi adeverit întru totul!)
Revenind la ideea luptei dintre Iad şi Rai, reafirmăm că lot ce se clădeşte fără credinţă în Dumnezeu este sortit prăbuşirii.
Surprinzător şi uimitor, întâlnim în comunicarea din 7 aprilie 1950 următoarea frază, scrisă cu cerneală, într-o caligrafie
ordonată, fermă: „Dezmembrarea patriei sale (este vorba de U.R.S.S.) va fi împlinită într-un timp mai lung, după greşelile
succesorilor săi, timp necesar împlinirii!"
înţelegem din comunicări că la începutul anului 1953 Stalin se simte ca un pământean gol, care aleargă pe străzi hăituit de
coşmaruri. încep să i se inducă în somn „viziuni", i se îndreaptă noapte de noapte privirea către cuvintele de foc, scrise clar:
„Respectă ce ai înlăturat şi adoră ce ai blestemat. Iubeşte ce- nu ai respectat şi înlătură ce ai îmbrăţişat!" însă a doua zi el uita
totul. Aceste cuvinte i-au fost repetate de unsprezece ori, dar Stalin continua să fie stăpânit de dorinţa de a fi conducătorul
necontestat al oricărei suflări, ceea ce declanşează în el dorinţe aberante, diavoleşti: Vreau să-i îngenunchez, vreau să le arăt
puterea de care dispun, vreau să-i pedepsesc!, vreau, vreau... Acum obişnuinţa (în corpul fizic) devine sentiment al vibraţiilor de
complacere, de încredere şi de nevoie. Are zilnic momente de deprimare pe care le îneacă în alcool şi jocuri. Pentru că îşi
vede plecarea (moartea), o strigă în gura mare. Anturajul său intim, foarte redus de altfel, face parte din el, este „obişnuit". La
un moment dat se vede mort pe masa de autopsie, vede medicii pe care nu-i poate suferi, vede cum i se scoate creierul, se
cutremură, spasmele îl cuprind, cerc băutură ca să alunge vedeniile, cere cântece şi joc! în clipele când îşi revine, aude în
sine ca o litanie: „Să fie... să fie cu adevărat un Dumnezeu? Nu, nu, nu (îşi răspunde) şi lotuşi poate fi!"
în comunicarea din 19 februarie 1953, consemnată la Braşov, citim:
„A început să se analizeze, a începui să ne simtă pe noi (cei de Sus), apoi ne-a înlăturat, a revenit şi... şi-a format
obişnuinţa pregătirii de moarte ce încetul cu încetul seva împlini!"
Deşi mediumului român îi era cunoscută încă din anul 1948 data morţii lui Stalin, după cum am putut găsi în comunicări,
reţinem pentru acest final de capitol comuni-
cârca din 6 martie 1953, la Braşov:
„Acela care a avut cea mai fericită şi excepţională
misiune, jos, de a strânge într-un singur corp religiile de pe
întinsul pământului, în aceea a Domnului, nu mai este.
Viata pământească a sa a luat sfârşit din dorinla sa - prin
juruinţă!"
Aflăm însă că o altă dată inclusă ca eveniment al morţii lui Stalin a fost deturnată, „căci altfel judecata sa ar fi căzut
în săptămâna luminată (săptămâna ce urmează după Sfânta înviere a Domnului). în această săptămână Sus nu se judecă,
judecăţile se amână, iar celor care apar la judecată în această săptămână, li se acordă Clementă Divină, cu excepţia
criminalilor, sinucigaşilor şi a altora". Interesantă este consemnarea mediumului cu privire la ritualul astral al „prezentării"
sufletului, după ce şi-a părăsit trupul, în Imperiul Tăcerii; instituţionalizarea astralului prin denumiri care cer explicaţii, dorite de
noi cât mai exacte, rămâne în scama iniţiaţilor; dar înţelegem că ghizii, ca să poată comunica lizibil cu un medium, trebuie,
probabil, să facă apel la nişte convenţii specifice organizării noastre sociale, juridice şi chiar administrative. Deducem însă că
există în dimensiunea astrală o ierarhizare a valorilor spirituale, care funcţionează, cel puţin în relaţia cu sufletele recrutate de
astral, cu o înaltă responsabilitate şi cu o intransigentă inflexibilă, sub semnul unor rigori necunoscute pe pământ decât în mod
artificial, adică forţate. Iată scena completă a suirii lui Stalin în locul ceresc de unde coborâse:
„Respectatul Frate alunecat a urcat Sus însoţit de escorta datorată rangului său astral şi, la Marca fntrarc, a fost întâmpinat
de Plenul Sublimei, iar un Respectat Frate din clasa a IH-a a Diriguitorilor Coordonatori i-a predat cele trei file de la
căsuţa sa din Centrala de Ascultaţic (ascultare!), Execuţie şi Control, împreună cu cartea sa de coborâre. Erau prezenţi
respectaţii Fraţi de la clasa a 777-a şi fericiţii Fraţi de la clasa a IV-a a Dreptăţii Eterne, iar vibraţiile sonore foarte libere de la
clasa a If-a au arătat tuturor claselor "sosirea Respectatului, dar nefericitului Frate alunecat."
Aflăm că, de regulă, sosirea unui spirit puternic, cunoscut în forumul astral, şi care şi-a îndeplinit misiunea pe pământ
respectându-şi angajamentele benefice este întâmpinată cu o mare fericire spirituală; de dala aceasta, forumul astral-a trăit o
„mâhnire spirituală profundă", care s-a aşternut peste tot. Era de neconceput, un caz rarisim, ca un rang spiritual atât de înalt să
apară la judecată! Judecata a avut loc în prima zi după săptămâna luminată, pe data de 13. Aşadar pe data de 13 aprilie 1953,
Stalin a compărut în faţa Sublimei, pentru a da socoteală de modul cum a înţeles el să se comporte în viaţa excepţională ce i
se dăruise jos; se face menţiunea că „urmele lăsate de vibraţiile sonore foarte libere se vor resimţi ani după ani"! El a făcut
juruinţă şi, în cadrul unui consiliu intim, i s-a arătat posibilitatea de a fi înfrânt pe plan militar de către Einscnhower, la care a
răspuns: „Voi nu cunoaşteţi truda ce-am avut-o ca să fiu unde mă găsesc. Decât învins de un netrebnic - dacă există un
Dumnezeu - mai bine mor"! Dar această replică a dictatorului a avut loc pe pământ, nu în astral, şi a fost.receptată în acele
momente cunoscute ca „între viaţă şi moarte". Negarea sau îndoiala cu privire la existenţa lui Dumnezeu erau subsumate orbirii
trăite de Stalin în viaţa pământească. La puţin timp după replica de mai sus, Stalin a intrat în comă, iar cei din jurul său, care
nu se aşteptau la o moarte atât de fulgerătoare, au rămas consternaţi. (Trebuie menţionat că revolta lui Stalin pe patul de
moarte, împotriva lui Eiscnhowcr a fost consemnată în zilele premergătoare momentului când peste Kremlin urma să se
aştearnă doliul!)
Instinctivul nostru spirit justiţiar, exprimat din dorinţa de a vedea dreptatea aplicată prin relaţia plată-şi-răsplată, se încarcă
de curiozitate la citirea comunicărilor mcdiumu-lui român, mai ales a celor legate de „destinul unui spirit întunecat". Ne putem
bizui în dimensiunea astrală pe intransigenţa spiritului de dreptate, chiar dacă îl percepem în conformitate cu tradiţiile juridice
omeneşti. Astfel, aflăm că pe data de 13 aprilie, la 40 de zile de la moartea sa, recăpătând mintea spirituală, Stalin a arătat că,
din cele 3 file înmânate, a constatat că intimii săi au încercat în diverse rânduri să-i suprime viaţa în rata concedială
excepţională dăruită, şi că puterea atât de mare pe care a avut-o ia dat posibilitatea să schimbe de trei ori Planul Divin! (Acest
element deosebit de important ne poate da o imagine mai puţin cunoscută de noi, despre „forţa satanică". Aflăm, de pildă, că
în lupta dintre Iad şi Rai este posibil, în anumite conjuncturi, să se „schimbe chiar Planul Divin". Chiar dacă este vorba de
schimbări istorice, care nu pot fi menţinute multă vreme, Puterea Divină reaşezân-du-se apoi în aura tutelară, Lumina revenind
în spaţiul sufletesc graţie forţei dumnezeieşti, totuşi, înţelegem din comunicările de mai sus că Răul nu este o „cantitate negli-
jabilă" nici pentru dimensiunea astrală).
Aflăm însă, referitor la Stalin, un amănunt senzaţional, pe care istoria nu 1-a consemnat: Stalin reuşise să înscrie în Planul
Divin cel de-al treilea război mondial, care din ordinul său urma să se declanşeze pe data de 14 iulie 1953 (oare întâmplător
tocmai la data când se aniversează Căderea Bastiliei?), şi că era fericit că a avut posibilitatea să facă juruinţa plecării, evitând
să mai comită „fapte carc-1 îngrozesc." Completul de judecată s-a întrunit. El este format din 9. Respectaţi Fraţi şi Preafericiţi
de Sus, împreună cu Respectatul şi Fericitul Frate Theodor (este vorba chiar de mcdiumul român, care ia loc în astral la
judecarea „cazului", probabil prin detaşarea în transă mediumnică a spiritului de corpul fizic), prezent fiind respectatul, dar
nefericitul Frate alunecat. Cu toţii şi-au ocupat locurile din Sublima şi, în unanimitate, au hotărât:
- Nefericitul Frate alunecat să locuiască 13 luni în
clasa a XIII-a, iar după aceea va avea 13 încorporări suc
cesive în diferite situaţii, cu diferite vârste şi în cele mai
grele şi umilitoare stări.
- Imediat după întrunirea din Sublima, la câteva clipe
numai, nefericitul a fost trimis la clasa a XIII-a, dar fără
vibraţiile sonore foarte libere, care i-au adus atâta neferi
cire şi, în lume, atâta suferinţă...
- Al treilea război mondial, pe care Stalin dorea să-1
declanşeze - dacă nu făcea juruinţa plecării! - urma să
dureze 37 de zile, reprezentând deci inversul anilor săi,
care atunci numărau 73, şi ar fi fost un război cumplit de
distrugător...
Aşadar, Stalin, degenerat în forţă satanică, a schimbat de trei ori Planul Divin. Care ar fi fost evoluţia istoriei fără Slalin? Din
alte comunicări aflăm că era înscris în astral, în ceea ce mediumul numeşte „Guvernământul Popoarelor", ca ziua de 20
august 1953 să fie începutul de reconstrucţie, aşa cum, de altfel, ni se spune că o indică şi „pietrele reci ale marii piramide"
(a lui Keops?). Planul Divin era al iubirii de oameni. Căci, la 500 de ani de la începutul Renaşterii (1453), ar fi urmat o epocă
nouă de reconstrucţie spirituală şi de fericire, guvernate de credinţa în Dumnezeu. Un proiect benefic umanităţii a fost deturnat
de forţa oarbă a unui spirit din astral care, prin pierderea memoriei trecutului său în acea dimensiune, face pact cu diavolul,
devenind în acest secol chiar prototipul Satanei! Ne putem face însă o idee despre „destinul Satanei", cel puţin din nevoia
omenească de compensare în faţa imaginii istoriei trăite: destinul maleficului Stalin stă în cele 13 reîncarnări ale sale conform
tradiţiei mediumnice şi ştiinţei spirituale, îl putem găsi în persoana unui handicapat, în figura unui cerşetor, pe un pat de
suferinţe atroce, cu o agonie de zeci de ani, sau în atâtea şi atâtea alte ipostaze ale pedepsei prin care cel golit în astral de
vibraţiile sonore foarte libere trebuie să reia traseele suferinţei pentru a ajunge, cine ştie când, la un start de evoluţie spirituală
mântuitoare.
Satana sau Antichristul acestui secol am văzut că avea însuşiri excepţionale, el putuse învinge în toate direcţiile, orice
obstacol, impunându-se prin forţă şi teroare; prototipul satanic ajunge conducătorul unui imperiu artificial, şi primeşte onorurile
şi slava pământenilor, care sunt adevărate insulte în faţa lui Dumnezeu. Născut într-o modestă familie de cizmari, lipsit de o
educaţie aparte şi fără nici o şcoală înaltă, trecând printr-un seminar teologic unde alunecatul îşi va fi simţit puterea de a-1
înfrunta pe Dumnezeu, cel puţin, la început, prin dispreţul orb faţă de învăţăturile acelei şcoli ortodoxe - cel ce a ucis
milioane de oameni nevinovaţi şi a mutilat popoare semnifică apogeul maleficităţii. Numai atunci când se vor cunoaşte, prin
dezvăluire, tainele cuprinse în Cărţile Sfinte, atunci şi numai atunci umanitatea îşi va da seama de puterea cu care este
plămădită fiinţa unui Respectat Frate al Cercului închis. Pentru un asemenea spirit din astral, vibraţiile sonore foarte
libere, precum şi cele de putere sunt ca şi dorinţe împlinite!
Recitind istoria scrisă de oameni, care fatalmente nu racordează succesiunile evenimcnţiale la dimensiunea astrală, nu
putem decât să ne uimim că Iosif Vissarionovici Stalin a fost considerat în viaţa de jos ca unul dintre cei mai iluştri
conducători, un geniu al istoriei şi al timpurilor. Evident, nu au lipsit nici cei ce l-au văzut la vremea respectivă în veşmântul
său satanic. Pedeapsa primită de Stalin şi etapele îndeplinirii ei îi sunt cunoscute mediumu-lui din comunicările cu ghizii săi
astrali. Prima descălecare (reîncarnare) a avut loc pe meleagurile părăsite de el pentru scurtă vreme. Mai exact, pe data de 17
februarie 1955, Slalin a descălecat pe solul unde şi-a pierdut strălucitul loc şi rang de Sus.
Odată cu reîncarnarea, intră în funcţiune şi procesul „trezirii" în oameni. Faptele sale, în totală contradicţie cu misiunea
divină, excepţională, pe care o avusese, încep să fie detestate chiar de către cei care îi fuseseră apropiaţi; dezavuările se succed,
atingând un lanţ de detestări odioase, începe să se producă dezmeticirea. Este victoria Divinităţii. Cei care au participat la
fărădelegile lui Stalin vor să scape de dâra întunecoasă a celui plecat.
„Trecătorii de jos (popoarele) de pe întregul întins al pământului au simţit necurăţenia sa, dar nu au putut reacţiona în
nici un fel atâta timp cât vibraţiile sonore foarte libere care-1 alimentau împrăştiau neasemuita putere cu care fusese investit"!
încheiem cu o comunicare finală, .consemnată de medi-umul român Aurclian Theodor Tinculescu la începutul anului 1955; o
comunicare care abia acum, la aproape patru decenii de la aşternerea ei pe hârtie, are cu adevărat valoarea unui document:
„La 25 martie 1955 s-a definitivat Planul Divin şi Guvernământul Popoarelor a hotărât ca popoarele şi naţiunile subjugate
comunului (evident, comunismului!) să-şi reca- pete libertatea." Urmează conotaţia specială, aceea cu valoare de document,
pe care am mai menţionat-o anterior: „Dezmembrarea patriei sale pământeşti (URSS) va fi împlinită într-un timp mai lung, după
greşelile succesorilor săi, timp necesar împlinirii"!
Câteva amănunte ce ţin de misterul mediumnităţii. Ne întrebăm, desigur, cum a putut mediumul român să pătrundă dincolo
de lumea noastră, ca să vadă că de fapt lumea noastră este „văzută" în permanenţă de „cealaltă lume", din dimensiunea astrală?
Ce certitudini putem avea noi în privinţa atestării celor comunicate? La ultima întrebare, care nea stat tot timpul în auz, am
încercat să ne dăm un răspuns prin analiza textelor, comparativă: am reţinut o comunicare oarecare, desprinzându-i ideea din
context şi urmărind-o apoi în cursul evenimentelor care s-au construit mai târziu. Era singurul mod de a proceda. în toate
cazurile, am descoperit că mcdiumului i se comunicau adevăruri ce urmau să se împlinească.
Evident, la această capacitate extraordinară, care consternează şi naşte atâtea nedumeriri privind dimensiunea astrală, viaţa
sufletului după moartea corpului fizic, destinul sufletului nemuritor, mediumul adaugă câteva detalii foarte preţioase; este
vorba de un subiect uman care nu a fost ales la întâmplare, deoarece, cum însuşi o spune, „dacă la sfârşitul acestei prime
clape, a iniţierii", el a putut „vedea pe jumătate, tot ce nu văd alţii", după împlinirea celei de-a doua etape i se acordă
maturitatea spirituală! Ghidul astral îi comunică pe data de 6 august 1952: „Prin maturitatea spirituală, cei jumătate de ochi cu
care aţi pulul vedea până acum s-au deschis şi priviţi cu ei întregi!"