Parintele Dumitru STANILOAE, despre eshatologia universala

*Dumnezeu a crea lumea ca sa o desavarseasca, nu ca sa o lase vesnic intr-o forma relativa. *Viata noastra isi gaseste un sens numai daca trece prin moarte la plenitudinea unei vieti eterne. Dar aceasta plenitudine nu o poate obtine omul daca nu o poate trai si in trupul sau inviat si eliberat de coruptibilitate. Caci viata completa umana e viata completa in trup, care da o complexitate specifica existentei umane si il face pe om apt sa dea vietii spirituale o frumusete in bogatia si armonia formelor vazute. Valoarea unica si completa a vietii umane in trup a pus-o in lumina Fiul lui Dumnezeu, Care a asumat trupul omenesc si l-a inviat pentru vesnicie. *Dar invierea cu trupul a persoanei omenesti individuale nu poate avea loc decat in solidaritate cu prefacerea intregii substante a cosmosului, adica la sfarsitul chipului actual al lumii. Hristos singur a inviat inainte pentru a pune in fata noastra perspectiva si nadejdea invierii si pentru a Se face izvorul puterii de transfigurare a cosmosului actual si al invierii trupurilor noastre. Hristos cel inviat este prin El insusi inceputul si profetul sfarsitului vietii actuale a lumii si al ridicarii ei in plenitudinea vietii in Dumnezeu. ******************* *In invatatura ortodoxa , spre deosebire de cea catolica, Judecata universala de la sfarsitul lumii isi pastreaza o insemnatate proprie, aducand printr-un plus important intregimea fericirii sau nefericirii pentru sufletele trecute prin judecata particulara. De aceea si sfarsitul chipului actual al lumii, de cae e legata Judecata din urma, nu este asteptat numai de cei vii, cum se asteapta moartea obisnuita, ci se asteapta si de vii si de morti, cu un interes suprem. Il asteapta si sufletele mortilor pentru a-si primi intreaga fericire sau intreaga nefericire vesnica. *Fericirea sau nefericirea deplina a fiecaruia atarna in mod organic de sfarsitul lumii si al activitatii intregii omeniri in ea, deci si de rezultatul acestei activitati, care va fi , in ceea ce are bun, etrnizat in Imparatia cerurilor, iar ceea ce are rau , in iad. *Deplinatatea fericirii sau nefericirii fiecaruia depinde de o judecata noua si finala ce se va face asupra tuturor in comun. Iar aceasta inseamna o judecata sau o apreciere ce se va da asupra tuturor in functie de contributia lor la implinirea planului lui Dumnezeu cu lumea si cu viata omeneasca, plan care va face straveziu pe Dumnezeu prin lume si prin viata omeneasca. * Cei de demult isi vor vedea rodurile gandurilor si faptelor lor in generatiile urmatoare, cei de la sfarsit vor vedea mostenirile inaintasilor, pe care le-au rodit sau le-au lasat fara rod. Cei de demult vor fi judecati pentru cele de dupa ei, cei de la sfarsit vor fi judecati pentru implinirea sau neimplinirea

celor de dinaintea lor. Vom fi judedcati pentru toate chemarile bune ce le-au facut lumii intregi Aplostolii, Mucenicii, Sfintii, pentru toate pildele bune neurmate ale inaintasilor. Vom vedea intensitatea simtirii lor, peste care noi am asezat stratul ne-simtirii noastre, pentru falsa dezvoltare a umanitatii noastre.; Cei de demult vor fi judecati pentru toate semintele rele sadite in lume si vor lua rasplata pentru toate semintele bune sadite in ea, care se vor arata rodite sau nerodite la sfarsit. Istoria intreaga va fi din nou in fata tuturor, nu numai cu cele ce s-au petrecut in pplanul vizibil, ci si cu cele petecute in planul invizibil, ba chiar si cu cele ce s-ar fi putut petece sau s-ar fi putut sa nu se petreaca, apasand sau bucurand pe fiecare, cu totalitatea ei, pentru ceea ce a facut bun sau rau in ea. Se va vedea atunci ca trecutul nu a murit. In vatatura crestina despre invierea trupurilor si despre judecata universala are intre altele si acest sens ca da o ultima aprecier, valabila pentru eternitate, a tot ce a fost, ca nimic nu este lasat sa se piarda in uitare. Judecata universala este astfel un factor indemnator la savarsirea binelui in lume, cum este gandul la moarte pentru viata individuala. **************************************

Semnele sfrsitului si motivul nevzut al sfrsitului lumii

Conform Sfintei Scripturi, desi nu se va putea prevedea cu sigurant momentul sfrsitului lumii, totusi vor fi unele semne care pot s indice cu oarecare probabilitate apropierea sfrsitului. Desigur c si aceste semne sunt supuse unei ambiguitti. De aceea, Sfnta Scriptur spune pe de o parte ca sfrsitul va veni pe neasteptate, dar pe de alt parte, d unele semne ale apropierii lui. Sfntul Apostol Petru nftiseaz caracterul ambiguu al apropierii sfrsitului, declarnd c si atunci unii se vor ndoi de apropierea lui. De aceea sfrsitul va veni ca un fur. nti trebuie s stiti c n zilele cele de apoi, veni-vor cu batjocur batjocoritorii, care vor umbla dup poftele lorsi vor zice: Unde este fgduinta venirii Lui? C de cnd au adormit printii, toate rmn asa ca de la nceputul zidirii... Iar ziua Domnului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile arznd se vor desface si pmntul si lucrurile de pe el vor arde cu totul (2 Pt. 3, 3-4, 10). Pe de o parte semnele sfrsitului date de Scriptur par s fie foarte caracteristice. Dar pe de alt parte, din cauza echivocului care va persista, nici aceste semne nu pot fi identificate cu sigurant deplin. Ele sunt: 1) predicarea Evangheliei la toate popoarele (Mt. 24, 14); 2) convertirea poporului iudeu la crestinism (Rom. 11, 25); 3) nmultirea frdelegii si rcirea dragostei ntre oameni (Mt. 24, 10, 12), cderea multora de la credint, amgiti de prooroci mincinosi (Mt. 24, 4 oi urm.), nmultirea rzboaielor si a vestilor de rzboaie (Mt. 24, 67), mari catastrofe n natur (Mt. 24, 7, 29); 4) venirea lui Enoh si Ilie(Apoc. 19, 1); 5) venirea lui Antihrist (2 Tes. 2, 3-11; 1 In. 2, 18) care va lucra mpreun cu

apostolii si mincinosi tot felul de semne ca s amgeasc pe oameni; substituindu-se lui Hristos, el va prigoni cu furie pe alesii Domnului(Mt. 24, 5, 11); 6) artarea pe cer a semnului Fiului omului (Mt. 24, 30), adic a crucii. Semnele 1 si 3 sunt ceva prea general, ca s se poat cunoaste exact cnd sau produs. Convertirea poporului iudeu nu stim n ce sens are s se nteleag. Celelalte semne cuprind pe de o parte ceva misterios, pe de alta nu vor avea o aparent lipsit de echivoc. De aceea multi vor putea s le indice ca prezente, nainte de a se produce real, oi multi vor putea contesta realitatea lor, cnd se vor produce de fapt. Astfel istoria va putea ajunge obiectiv de multe ori aproape de sfrsit, dar oamenii nu vor putea subiectiv s cunoasc aceasta; sau unii oameni o vor considera aproape de sfrsit, fr s fie de fapt. De aceea ei vor continua s se cstoreasc si s se ocupe cu celelalte treburi ale lor, chiar n preajma sfroitului ei real. Istoria nu va ajunge la sfrsit prin ea nssi, ci prin voia lui Dumnezeu. Dumnezeu i pune capt cnd vrea, dar aceasta, se pare c atunci cnd continuarea ei nu ar mai avea ntr-adevr un rost, chiar dac multor oameni li s-ar prea dimpotriv. Numai din viata lor de dincolo vor vedea si ei c o continuare a istoriei ar fi fost inutil. De aceea Scriptura cere ca oamenii s fie pregtiti pentru sfrsit, dar nu s fixeze un soroc al lui (Mt. 24, 42). Unii Printi bisericesti vd motivul sfrsitului lumii la un moment dat, ntr-un plan intern al lui Dumnezeu. Sfrsitul ei va veni prin Dumnezeu, atunci cnd ea si-a mplinit rostul conform planului lui Dumnezeu. Ambele aceste idei: sfrsitul lumii prin Dumnezeu, dar atunci cnd ea si va fi mplinit rostul prevzut de Dumnezeu, se cuprind n afirmarea Sfntului Maxim Mrturisitorul si a Sfntului Simeon Noul Teolog, c nti trebuie s se mplineasc lumea de sus si apoi va veni sfrsitul. Dup cel dinti, lumea de sus se va mplini cnd toate mdularele se vor strnge n jurul capului - Hristos, ca s fie trupul lui Hristos complet. Cel de al doilea dezvolt ideea aceasta, adugnd c pentru a se ntregi trupul lui Hristos cu toti cei mai nainte rnduiti, trebuie ca acestia s se nasc pe pmnt. Deci, fiindc Biserica este trupul lui Hristos si mireasa Lui si lumea de sus si locasul lui Dumnezeu, iar mdularele trupului Lui sunt toti sfintii; si fiindc nu s-au nscut nc toti, nici n-au bineplcut, este vdit c nici trupul lui Hristos nu e complet si nu s-a umplut nc lumea de sus, adic poporul Bisericii lui Dumnezeu, ci se afl nc multi n lume si pn azi multi care nu cred, dar vor crede n Hristos. Sunt oi multi pctosi si risipitori care se vor poci si multi neasculttori care vor asculta. Si nc multi se vor naste si vor bineplcea lui Dumnezeu pn la glasul trmbitei din urm. De aceea e de trebuint sa se nasc toti cei mai-nainte-stiuti de

Dumnezeu si s se umple lumea Bisericii de deasupra lumii acesteia, a Ierusalimului celor nti-nscuti, n cele ceresti. si atunci se va umple plintatea trupului lui Hristos de cei ce sunt mai nainte-rnduiti de Dumnezeu ca s se fac dup chipul Fiului Su, care sunt fiii luminii si ai zilei aceleia. Acestia sunt toti mai nainte-rnduiti si scrisi si msurati si se vor uni si se vor lipi de trupul lui Hristos si atunci va fi ntreg si desvrsit trupul lui Hristos si nu va mai lipsi nici un madular. Ideea a exprimat-o mai nainte Sfntul Grigorie de Nyssa care zice: Prin cei ce se adaug continuu la credint, Hristos Se zideste pe Sine nsusi. Si El va nceta s Se zideasc pe Sine, cnd va ajunge la msura de crestere si desvrsire a trupului si nu va mai lipsi ceva care s trebuiasc s se adauge prin zidire, toti fiind ziditi pe temelia proorocilor si apostolilor... Dac deci, cap fiind El, si zideste corpul Su n continuare prin cei ce se adaug mereu, nchegndu-i si articulndu-i pe toti n ceea ce i se potriveste fiecruia dup msura lucrrii lui, ca s fie, fie mn, fie picior, fie ochi, fie ureche, fie altceva din cele ce completeaz trupul, pe msura credintei fiecruia, iar fcnd aceasta Se zideste pe Sine, precum s-a zis, e clar c slsluindu-Se n toti, pe toti i primeste n Sine, pe cei ce se unesc cu Sine prin mprtsirea de trupul Su si pe toti i face mdulare ale trupului Su, ca s fie mdulare multe, dar un trup. Sfrsitul lumii va veni deci cnd se va completa lumea din punct de vedere spiritual, sau trupul lui Hristos, ca o spiritualitate unitar si armonic. Unitatea acelei lumi trebuie s cuprind totalitatea formelor de ncorporare individual a spiritualittii divino-umane a lui Hristos. Desigur deplintatea unirii se va realiza dincolo. Dar dincolo se realizeaz cele nzuite aici. Dar de ce este definit prin numr aceast totalitate si nu implic mai degrab o infinitate de forme individuale, e greu de nteles. Poate pentru spiritul finit e necesar acest caracter definit al totalittii formelor de spiritualitate, ca s le poat cuprinde fiecare pe toate. Spiritualitatea divin exprimat uman primeste un contur definit, fr a nceta s fie experiat ca infinit n adncimea ei. Poate ns motivul principal pentru care numrul persoanelor care completeaz Trupul tainic al Domnului e definit, s fie acela c un numr infinit de persoane nu poate fi iubit. Iubirea infinit cere si o concentrare a ei spre persoane de numr finit. Nici dumnezeirea nu e un numr infinit de persoane. Dar ipostasurile ce se iubesc sunt ele nsesi infinite. Tot asa experiaz infinitul persoanele umane ce se iubesc n trupul Domnului cu iubirea unitar din El, sau din Sfnta Treime, dar nu din infinite centre divine. nsa conturul definit al spiritualittii se refer probabil nu numai la numrul limitat de persoane n care se experiaz, ci si la modalittile de experient si

exprimare a spiritualittii lui Hristos de ctre lumea spiritelor create, fr ca s se exclud trirea infinitului de ctre ele si o naintare n Hristos cel infinit si Unul prin fiecare modalitate. Persoanele se grupeaz pe pmnt pentru a experia modalitti mai bogate ale ncorporrii spiritualittii divine a Capului noii umanitti, Hristos, n legturi variate si mereu schimbate. Dar n lumea viitoare fiecare persoan, desi reprezint o modalitate de ncorporare a spiritualittii infinite a lui Hristos, va avea si va ntelege n legtur cu ea pe toate celelalte ntr-un mod infinit mai deplin ca aici, nct fiecare va tri ntreaga spiritualitate a lui Hristos, a trupului tainic al Lui, dar n alt form. Iar pe de alt parte, ntreaga spiritualitate dumnezeiasc si omeneasc concentrat n Hristos, Capul trupului omenirii ndumnezeite, se va afla actualizat prin mdularele acestui trup al Su. Nimic din comoara aflat n Hristos nu va fi nevalorificat n trupul Lui tainic, datorit nenumratelor capacitti naturale, nltate de har, pe care le reprezint mdularele Lui. Sfntul Grigorie de Nyssa spune c Dumnezeu priveste n viziunea Sa omenirea ca un ntreg si dac n-ar fi prevzut cderea ei, oamenii s-ar fi nscut altfel si ar fi aprut toti n existent deodat. Faptul c n urma pcatului se nasc succesiv, face ca fiecare s astepte realizarea sa deplin pn la nasterea tuturor. Oarecum nasterea deplin a fiecruia e conditionat de nasterea tuturor la sfrsitul lumii. Chipul dumnezeiesc e comun ntregii omeniri. La nceput, cnd puterea divin a produs natura existentelor, tinta lor a fost creat n imediat corespondent cu nceputul lor... n acelasi moment cu nceputul lor apare perfectiunea lor final. Natura uman era n numr. Ca si celelalte creaturi ea trebuia s aib perfectiunea sa chiar n momentul creatiei, imediat.Datorit cderii, specia uman are durerea s regseasc prin generatii succesive integritatea ei numeric si ontologic, adic libertatea complet sau, mai bine zis, libertatea de jugul pcatului. mbinnd motivele dezvoltrii istoriei spre sfrsit cu motivul opririi ei cnd va vrea Dumnezeu, s-ar putea spune c lumea se va sfrsi atunci cnd, pe de o parte, nu vor mai creste n ea oameni care s o completeze de sus spre a exprima vreuna din trsturile spiritualittii lui Hristos, pe de alta, cnd cei ce vor aprea nu vor mai lua din ea nimic pentru a o dezvolta n cadrul ei. Se va sfrsi atunci cnd nu va mai fi posibil n ea o dezvoltare a spiritualittii infinite concentrate n Hristos. Epuizarea istoriei n acest rol al ei nu va fi nici accidental, nici silit de providenta divin, ci se va datora unei misterioase convergente si ntlniri a acesteia cu ornduirea divin, care nu exclude nici libertatea uman, nici lucrarea dumnezeiasc. Refuzul lui Dumnezeu de a mai revela adncimi noi prin creatie va coincide cu neputinta ei de a mai sesiza si dezvolta aceste adncimi. Epuizarea puterii creatoare sau revelatoare de spiritualitate a istoriei va fi un semn c lumea de sus s-a completat. Prin mbinarea acestor dou cauzalitti n explicarea sfrsitului istoriei, se d un rspuns afirmatiei eventuale c istoria, sfrsind printr-o epuizare a

posibilittilor ei de a mai sesiza si dezvolta n cadrul ei virtualittile sdite n ea de Dumnezeu si concentrate, actualizate si descoperite n Hristos, e un esec al operei lui Dumnezeu. nsusi faptul c omenirea e destinat nvierii, a crei baz a pus-o Hristos, si anume nvierii n solidaritate, pe un plan de viat absolut si etern fericit, arat c Dumnezeu a pregtit pentru omenire ceva cu mult mai nalt,si istoria creatiei e numai o etap de existent omeneasc n care s contribuie si omenirea la cresterea ei pentru aceast viat absolut fericit. Apoi, istoria a dezvoltat dac nu ntr-un mod uniform, mcar n mod dublu (ambiguu) virtualittile puse n ea de Dumnezeu oi rennoite si desvrsite n Hristos. Ea a pus n lumin ultim, n limitele relative ce tin de ea, tema omului ca fiint suprem a creatiei vizibile, destinat s cunoasc opera lui Dumnezeu si s se cunoasc pe sine nssi n valoarea ei superioar tuturor creaturilor. Dac nu toti folosesc aceast dezvoltare maxim a virtualittilor umane, ca prin ele s vad dincolo de ele si s se uneasc cu Dumnezeu cel ntrupat, pentru o dezvoltare infinit dincolo de imanenta finit, aceasta se datoreote liberttii omului, pe care Dumnezeu nu voieste s o anuleze.