ANUL I, Nr.
3 [Titlu document]
PÂINEA VIEȚII
Foaie parohialĂ lunarĂ a Parohiei SfÂnta Cuvioasa Parascheva DĂeni
Redacția și Administrația
Biserica Sf. Cuvioasa Parascheva Dăeni
PÂINEA VIEȚII
În primele două numere pe care le-am editat, am
scris despre cum a luat ființă Pâinea Vieții și
despre preotul Constantin E. Cojocaru, cel care o
edita, cât și despre fratele acestuia. Iată, începând
cu numărul 3 vom prezenta cronologic date despre
localitate și câteva fragmente din cartea Istoria
necunoscută a Parohiei Dăeni și oameni de seamă
ai locului, care va apărea pe data de 13 octombrie
2019, autor Pr. Balaban Alexandru-Octavian.
Pe lângă așezările mai însemnate de pe țărmul
mării și de-a lungul Dunării, constatate
documentar înainte de 1601 și care-și
continuă, când mai bine, când mai rău
existența, găsim în veacurile XVII -XVIII, în
Dobrogea și un număr de alte târguri. E probabil,
pentru unele din acestea din urmă e sigur chiar, că
erau în realitate, mai vechi; n-avem însă- sau încă-
întotdeauna dovezile sigure necesare. Măcinul
exista pe vremea lui Mihai Viteazul; Aron
Tiranul , contemporanul și aliatul acestuia,
îl ocupă în iarna anului 1595. În 1640, un sol
polon , trecând prin localitate , o numește în două
rânduri " orășel " . Ceva mai târziu, în 1667, un alt
sol polon îi spune " primul oraș turcesc" pe cale
spre Stambul. Același calificativ i-l dă un al
treilea sol polon în 1700. Acesta din urmă adaugă
un amănunt important în ce privește populația
românească a regiunii. " Pornind de la Măcin -
povestește el - în drum, pe câmpie, o mare mulțime
de țărani moldoveni au întâmpinat pe sol cu
daruri". Mai departe, după opt ceasuri de
călătorie, solul ajunge la Daiakioi, așezat pe malul
Dunării. " Și aci - continuă el- Moldovenii de rit
grecesc, cu călugării lor , au ieșit
în întâmpinarea solului cu multe daruri , cerând
să-i sărute mana dreaptă ". Spre sfârșitul
secolului al XVII-lea , se pare că târgul decade.
În 1766 solul polon Toma Alexandrovici îl
califică drept orășel turcesc foarte sărăcăcios iar in
1780 un alt sol polon vorbește: " satul Macin" la
șase ceasuri de drum de Galați ". Numele acestei
așezări nu mi-l pot explica în chip satisfăcător;
localnicii îi spun Mecin . Dacă în ce privește
Măcinul, izvoarele , în genere, sunt de acord în a-
1
Istoria Românilor, Partea Întâi, De la moartea lui Mihai
Viteazul până la sfârșitul epocei fanariote (1601-1821) pag.
502-503.
2
( N. Iorga,Studii și documente ,vol .lV, București, 1902,p.
117;Călători și străini despre țările române ,vol. lV (volum
îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca
Bulgaru, Paul Cernovodeanu), București, 1972,pag. 117).
3
N. Iorga, Studii și documente ,vol. lV, București, 1902,p.
117;Călători și străini despre țările române ,vol. lV (volum
COLECTIVUL DE REDACȚIE AL PUBLICAȚIEI : PR. PAROH ALEXANDRU-OCTAVIAN BALABAN, BALABAN GEORGIANA, MATEI LENUȚA
Apare o dată pe lună
Abonament 36 lei anual
l prezenta ca un oraș mai mic, în schimb când e
vorba de Dăieni - pe turcește Daiakioi - opiniile
variază: unii îl socotesc orășel sau târg, alții sat
mare. În harta lui Dimitrie Cantemir, e înfățișat ca
sat; în aceea a Stolnicului Constantin Cantacuzino
ca oraș. Un raport italian de la începutul secolului
al XVII-lea ne spune că la Dăieni locuiau mai mult
țărani munteni și moldoveni. Cât era de însemnat
numărul lor rezultă și din împrejurarea că au fost
în stare să bată și să distrugă, în 1603, un corp de
oaste munteană, ( vezi vol III. p. 4). În 1766 , solul
polon Toma Alexandrovici, trecând prin Dăieni ,
îl caracterizează drept " un orășel în ruine". În
această localitate era un conac al curierilor
și solilor, pe drumul Galați-Stambul. Numele ei
înseamnă: urmașii lui Daea sau Daia ( cf. satele
Dăești în Argeș și Vâlcea, Dăișoara în Târnava
Mare , Daia și Dăița în Vlașca ! (cf. Numele vechi
românești asemănătoare Braea sau Braia și Maia);
poate să însemne și primii refugiați veniți din
Daia " primii refugiați munteni stabiliți aci vor fi
fost din satul Daia din Vlașca. 1
Așa în anul 1603 , când Domnul Radu Șerban
face o incursiune în Dobrogea " nu erau alți
locuitori pe malul Dunării decât în satul ce se
cheamă DAIANI care se poate compara cu un mic
oraș, unde se adunaseră mii de Români cu
familiile lor , ca să scape de tirania Domnilor din
Moldova și Muntenia" . Acești români ridicară
armele și opuseră o rezistență dușmănoasă
cuceririi lui Radu Șerban, în care ei nu vedeau
decât pe reprezentantul clasei asupritoare.2
Ai noștri, ținuți în loc de puținătatea bărcilor, nu
puteau trece Dunărea în număr mai mare, ci au
trecut in grupuri mici; pe malul Dunării nu se
aflau alți locuitori în afară de satul Dăeni, care
poate fi asemănat cu un oraș mare în care se
adunaseră multe mii de români cu familiile lor,
fugiți de tirania foștilor domni ai Moldovei și Țării
Românești; ai noștri, nebănuind că la acei țărani
să poată fi atâta îndrăzneală încât să vrea să lupte
și să li se împotrivească, au debarcat în acel sat.
Țăranii s-au strâns cu toții, după obiceiul lor, într-
un grup care părea o oaste mare și organizată și
privind de pe creasta dealurilor la ai noștri care
erau jos și văzând că erau puțini i-au atacat cu
atâta înverșunare, că ai noștri abia au avut timp
să se îmbarce. Și, deoarece bărcile erau făcute, în
cea mai mare parte, dintr-un singur trunchi se
îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca
Bulgaru, Paul Cernovodeanu), București, 1972,p. 274
4
Const. C. Giurescu, Harta stolnicului Constantin
Cantacuzino, București, 1943, p. 14. -- Dar tot în 1700,
solul polon Rafael Leszczynski, trecând pe acolo, îl numește
,,sat" (P. P. Panaitescu, Călători poloni în țările române,
București, 1930, p. 119).
5
. Vezi Atlasul Dimăncescu, la Academia R. S. R. Hărți, f.
122.
6
Idem, f. 142.
7
Academia R. S. R., Hărți, D XV 20. -- Solul polon Toma
Alexandrovici califică Dăenii în 1766 ca ,,un orăşel în
ruine" (P. P. Panaitescu, o. c., p. 221
28 iunie 2019
Eu sunt pâinea vieții cea vie, care s-a pogorât din
cer; de va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi
viu în veci; și pâinea pe care Eu o voi da, trupul
Meu este pe care îl voi da pentru viața lumii.
Ioan VI, 51
răsturnau ușor; astfel aproape 100 de oameni s-
au înecat și mulți au fost uciși. 3
În februarie 1603 oastea munteană trece
Dunărea pe gheață și atacă Silistra. Turcii sunt
înfrânți ,în frunte cu comandantul Ahmet
Pașa, dar cetatea nu putu fi luată. Dobrogea a avut
de suferit, Hârșova fu arsă; la satul Dăeni,
locuit de Români, un detașament muntean fu
atacat însă de săteni și distrus .
Dăieni apare în hărțile secolelor XVII și XIX mai
des ca târg decât ca sat, și nu numai sub numele
acesta, dar și sub acela de Daia sau, turcește,
Daia-chioi. Astfel, în harta stolnicului Constantin
Cantacuzino, tipărită la Padova în 1700,
localitatea este trecută ca târg, cu numele scris
grecește, 4 adică Dăieni. În aceea a lui Dimitrie
Cantemir, alcătuită în 1716 dar publicată abia în
1737, așezarea e arătată ca sat, iar numele scris
latinește, ,Dăeni". 5 Tot sub această formă ,,Dăeni"
apare și în harta engleză din 1770, a lui Andrew
Dury 6și în cea franceză, contemporană, a lui De
la Ville. 7.
Găsim și ambele numiri ale așezării, în harta lui
C. M. Roth, Carte spéciale de la Principauté de
Valachie, imprimată la St. Petersburg, în 1771.
Citim aici : ,,Daya ou Daeni " . ,,Daja" i se spune
și în harta din 1785 a lui F. L. Güssenfeld din
Nüremberg. 8. Forma turcească Daia-chioi apare
în harta din 1774 a lui Rizzi Zannoni
(,,Dagakioi")9, apoi în aceea a lui Riga din
Veleştin (1797), unde însă localitatea Daiakioi
nu e pusă la locul ei, ci mai spre miazăzi, între
Rasova și Silistra. 10. În harta statistică însă,
ridicată, în ce privește Dobrogea, în 1828 - 1829
și publicată în 1835, găsim Doian, deci Dăianii,
considerată ca sat, și cifra de 111 curți sau
gospodării; în timpul războiului ruso-turc din acea
vreme, n-au decât 68, respectiv 30 de gospodării. 11
Harta generală a Turciei europene, apărută la
Viena în 1883, notează Dăienii (,,Dojan") ca târg,
la fel cu Cernavodă și Cusgunul. 12
Una dintre cele mai însemnate așezări românești
dobrogene, cu populație refugiată din stânga
Dunării, a fost aceea de la Dăieni, pe malul gârlei
Băroiu, aproape de vărsarea ei în fluviu. Un raport
militar italian din 1603, scris de unul din ostașii
care au luptat în slujba lui Radu Șerban, domnul
Țării Românești (1602 - 1611), amintește de
,,satul ce se chiamă Dăieni, care se poate egala cu
8
Academia R. S. R., Atlasul Dimăncescu, f. 151
9
Academia R. S. R., Hărți, II, 266
10
Idem, Hărți, D VII 60 -- Și harta lui Rizzi Zannoni
amintită mai sus, are, în afară de ,, Dagakioi", și o a doua
localitate, , Dajankioi" , târg creștin, așezată mai spre
miazăzi, între Rasova și Silistra.
11
Idem, Hărți, III, 461, planșele respective.
12
Idem, Hărți, D C XIII 70, cu titlul : ,,Generalkarte ...
europäischen Türkey..."
ANUL I, Nr.3
un oraș bun; acolo s-au strâns multe mii de
români, cu familiile lor, fugind de tirania foștilor
domni din Moldova și Țara Românească " 13
Vrând să ocupe acest sat, detașamentul din care
făcea parte autorul raportului a fost respins de
locuitorii respectivi. Ei se strânseseră pe o culme
de deal vecină, formând -- spune italianul -- ,,un
grup care părea o armată foarte deasă și
rânduită". Văzând că detașamentul nu era
numeros, locuitorii l-au atacat cu atâta avânt, încât
ostașii lui Radu ,,abia au avut timp să se îmbarce".
Și fiindcă luntrile cu care trecuseră Dunărea erau
luntre de ale localnicilor ,,făcute dintr-un singur
trunchi de copac ", -- ca ,,monoxilele" din vremea
lui Vlad Dracul (1445) și ca acelea, mult mai
vechi, ale geților pescari, contemporani cu
Alexandru Macedon14 - o seamă dintre ele s-au
răsturnat cu ușurință, așa încât cam o sută dintre
ostașii detașamentului s-au înecat, pe lângă tot
atâția care au fost uciși în luptă. 15 Numele
Dăienilor, caracteristic românesc, înseamnă
urmașii lui Daia. Sate cu acest nume se găsesc nu
numai în Muntenia -- în raioanele Giurgiu și
Filiași -- dar și în Transilvania, în raioanele Sibiu,
Mediaș, Sighișoara, Sebeș și Odorhei16 ; e deci un
nume general românesc. În ipoteza că, în
Dobrogea, n-am avea de a face cu o numire
originară locală, aidoma celor din Muntenia și din
Transilvania, cele mai multe probabilități sunt ca
primii locuitori din Dăieni să fi venit din Daia
vlășceană, de la nord-est de Giurgiu, în marginea
,,bălții" dunărene. Facem această presupunere
deoarece și alte sate de pe malul dobrogean, ca
Stelniceni -- azi Seimenii Mari -- își au
întemeietorii veniți din stânga Dunării și anume
din Stelnica, sat vechi pe Borcea.
La primii locuitori, originari din Daia munteană,
se vor fi adăugat cu timpul și țărani veniți din alte
sate ale Țării Românești, și chiar din Moldova ;
așa se explică afirmația ostașului italian din 1603.
Comuna Dăeni este așezată pe gârla Băroiu,
aproape de vărsarea în Dunăre, ocupă ambele văi
Topărscea și Punga, între care e situată, la 26 km
spre N. de Hârșova și la 102 km spre N.V. de
Constanța.
Comuna nu cuprinde decât satul Dăieni, care la
1850 era populat numai de români veniți de peste
Dunăre.
Se mărginește la N cu Ostrovul , de care se
desparte prin gârla Băroiu, valea Moșului și
dealul Cairac ; la E cu Urumbei , de care se
desparte prin valea Cairac, calea Mezetului si
dealul Stanchei, la S. Cu Gârliciu, de care se
desparte prin valea Berteșți , la V cu Dunărea.
Lungimea perimetrului hotarului este de 40 km .
Sunt în comună 456 case, din care 64 bordeie.
Repartiția suprafeții și populației este arătată la
plasă.
Bugetul comunei este de 11.911 lei la venituri si
5306 la cheltuieli; excedentul este de 6605 lei;
sunt 335 contribuabili.
Clădirea are o școală mixtă ridicată în 1880; are
doi învățători și 97 de elevi. A fost clădită de
locuitori . Are 10 ha teren de cultură. Primăria e
clădită în 1902.
Biserica este una cu hramul " Sf. Parascheva " ,
are un preot, 2 cântăreți și 10 ha teren . A fost
construită de locuitori, în 1873.
Afară de drumul Hârsova - Măcin , mai sunt
drumuri comunale spre : Aigar Ahmet, Făgăraș,
13
(N. Iorga, Studii și documente, IV, p. 117-- Și Evliya
Celebi, vestitul călător turc, care a străbătut Dobrogea în
1651, știe că ,,Daia cea mare" (Daia-i Kebir) e asemenea
unui ,,oraş mare", că are ,,două mii" de case și că locuitorii
ei sînt munteni și moldoveni (M. Guboglu), Evliya Celebi:
De la situation sociale-économique des Pays Roumains vers
le milieu du XVII-e siècle, în Studia et acta orientalia, IV
(1962), p. 171).
14
Const. C. Giurescu, Istoria pescuitului și a pisciculturii
în România, I, București, 1964, p. 43 și 57.
15
N. Iorga, Studii și documente, IV, p. 117.
16
Indicatorul alfabetic al localităților din R. P. R.,
București, 1956, p. 231
COLECTIVUL DE REDACȚIE AL PUBLICAȚIEI : PR. PAROH ALEXANDRU-OCTAVIAN BALABAN, BALABAN GEORGIANA, MATEI LENUȚA
[Titlu document]
Calfa, Ramazamchioi, Rahman, Haidar, Carapelit,
și Balgiu. 17
În Dăeni a existat o biserică a românilor
ortodocși în perioada ocupației turcești. Un locaș
bisericesc închinat Cuvioasei Parascheva a
început a se zidi împrejurul vechii biserici care era
din lemn, în anul 1873. 18 Această bisericuță de
lemn o găsim existentă prin anii 1830 pentru că
primul slujitor pomenit de săteni este Teodor
Pârvu, fiul cântărețului Afanasie Pârvu din părțile
Sloboziei, ținutul Prutului, aparținător de
administrația Benderului, hirotonit preot la 1829,
și trecut prin 1830-1831 în Dobrogea unde se
stabilește mai întâi la Cinciler, un cătun lângă
Făgărașu Nou, după care vine la Dăeni. 19 Piatra
de temelie a acestui locaș de cult a fost pusă în
anul 1863; planurile au fost întocmite în această
perioadă, se zidește temelia, iar lucrările stagnează
până în 1873. În 1872 satul arde integral, iar
biserica , deși era de lemn, ca prin minune rămâne
în picioare.
Despre aceasta aflăm câteva amănunte din
raportul protoierului județului Constanța, Nicolae
Rășcanu, trimis în toamna anului 1882
episcopului Iosif Gheorghian al Dunării de Jos :
,,În comuna Dăeni ocolul Hârșova am găsit
biserica începută a se construi din peatră și
cărămidă, încă din timpul când Dobrogea era sub
turci, dar sta neterminată căci nu avea cine se ia
inițiativa, și putea să stea încă mult timp fiindcă
înlăuntrul bisericei ce se construia era o biserică
din scânduri cu trei icoane în care se oficia Sfânta
Leturghie; a trebuit se pun o mare stăruință și cu
ajutorul mai multor locuitori carii au înțelesu mai
bine sfaturile ce le am dat s-a reușit a se termina
biserica,și sfinți cu binecuventarea Prea Sanției
Voastre, în diua de 28 octombre 1880,care este
cea întăi din tot județul''. 20
După decesul preotului Teodor (1848), unul
dintre fiii săi, Vasile Pârvu, trece în țară unde este
hirotonit, și la întoarcere în sat începe să ridice
biserică din piatră care va purta hramul Cuvioasei
Paraschiva. Preot la Dăeni, în anul 1879, era
Vasile (Teodorescu) Pârvu numele de familie
după tată, dar e amintit Teodorescu după numele
tatălui pentru a fi identificat mai ușor, hirotonit în
anul 1850,în vârstă de 57 de ani. 21 Un alt preot,
Ionescu Radu, slujea la Dăeni din 15 noiembrie
1878.22 Acesta era născut în 21 octombrie 1858 și
a decedat pe data de 9 februarie 1914), grămătic,
hirotonit la 13 nov. 1878 pe seama bisericii Sf.
Ioan Teologu din satul Ciobanu (jud. Constanța),
numit aici la 15 noiembrie 1878, adus de la
Gârliciu (jud. Constanța );23
Acesta era născut în 21 octombrie 1858 și a
decedat pe data de 9 februarie 1914. Preotul
Radu Ionescu este înmormântat în curtea bisericii
din Dăeni, în partea dinspre miazănoapte, în
dreptul absidei de Nord și, chiar dacă au trecut
105 ani, crucea acestuia este intactă, reprezentând
o mărturie că aici vrednicul de pomenire se
odihnește în pace. La 1878 se mai găsea la Dăeni
un preot slujitor Nicolae Costea, hirotonit diacon
în 1838 și preot în 1865, de către Mitropolitul
Dionisie de Silistra.
Corala Nihil Sine Deo a Parohiei Dăeni
În anul 2012, la inițiativa preotului Balaban
Alexandru Octavian, a luat ființă corala Nihil
Sine Deo a Parohiei Dăeni, compusă din tineri din
localitate.
17
. DODROGEA IN PRAGUL VEACULUI AL XX-
lea ,CAPITANUL M.D. IONESCU , București 1904, pag.
419.
18
Pr. Eugen Drăgoi, Aspecte ale vieții bisericești din
Episcopia Dunării de Jos în anii 1864-1866,în
vol. ,,Monumente istorice și izvoare creștine'',Galați, 1987,
p.294.
19
ART., dosar 392, Fond Parohie Dăeni, Adresă Nr. 38/22
sept. 1935.
20
Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, fond dosare
generale, dosar nr. 1783/1881-1882, f.56v.
La biserica din Dăeni activa cunoscutul dascăl Cosma, care
învăța pe tinerii comunei cititul și scrierea, dar pregătea și
pe viitorii dascăli și preoți.Vezi Gh.Rădulescu, Starea
religioasă a Dobrogei în decursul vremurilor, București,
28 iunie 2019
Tânăra Elena Lazăr, solistă a coralei Parohiei
Dăeni, a reprezentat atât comuna Dăeni, cât
și județul Tulcea, la Festivalul Concurs
Național de Folclor “Dor de Cânt Românesc”,
ediția a XIV-a, organizat la Cumpăna, județul
Constanța, unde au participat 43 de concurenți
din 18 județe ale țării, în perioada 31 05.2019 -
01.06.2019, și a obținut locul III.
La Festivalul Concurs Euroregional de
interpretare vocală și instrumentală folclorică
pentru copii și tineri interpreți ,,Perla Dunării”
2019, ediția a XII-a, organizat de Centrul
Cultural” Dunărea de Jos” la Galați, ea a câștigat
premiul I.
140 de ani de presă românească in
Dobrogea (1879 -2019) (I)
La cincizeci de ani de la întemeierea presei
românești (1829 „Curierul Românesc” –
București , „Albina românească” -Iași ), la Tulcea
ia ființă la 23 iunie 1879 STEAUA DOBROGEI,
organ de publicitate independent, salutat
binevoitor de cele mai importante publicații
centrale („Timpul”, „Binele public”,
„Telegraphul, Resboiul, Românul ș.a.). La Tulcea
șapte luni după intrarea provinciei sub
administrație românească , apare primul ziar
românesc, care cu toate întreruperile survenite de-
a lungul anilor, va rămâne cea mai importantă
publicație a primului deceniu publicistic tulcean.
În perioada 1880-1890 au apărut și au fost
contemporane cu Steaua Dobrogei următoarele
organe de presă: România trans-dunăreană(
1880), Mahmudia, Ecoul Dobrogei (1882), Tulcea
(1883), Revista corpului didactic rural (1883-
1884), Delta (1885), Dunărea de Jos (1884-
1886), Monitorul județului... (1886), Gazeta
Tulcei (1888-1890). Imprimat la tipografia locală
Aurora Dobrogei, s[ptămânalul menționat a fost
înființat de Basile Brănișteanu (?1820-1893), un
jurnalist venit la Tulcea după momentul
reintegrării Dobrogei la România. Despre acest
gazetar reputat cunoaștem puține lucruri: e
originar din Moldova, crescut și educat în spiritul
idealurilor generației pașoptiste și unioniste; la
Bacău (1868-1869), sub redacția sa, apare ziarul
Călăusul; la Bolgrad (1872-1873) conduce
Echoul Bolgradului; la Tulcea întemeiază Steaua
Dobrogei (1879-1891, cu întreruperi), iar din
1886 redactează Monitorul Județului... Steaua
Dobrogei, subintitulată foie interesilor locale,
devine cu timpul santinela fidelă între apărarea
tuturor intereselor conjudețenilor (...)
Adina Marinache, prof. publicist
1904, p. 122; Tudor Mateescu, Permanența și continuitatea
românilor în Dobrogea, București, 1979, p. 101; pr. prof.
Mircea Păcurariu, Viața creștină și organizarea
bisericească în ținuturile Tomisului și Dunării de Jos de la
începuturi pânilor în anul 1864,în vol. ,,Arhiepiscopia
Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi'' ,Galați 1981,
p.27.
21
Pr.Eugen Drăgoi, Precizări pe marginea unui studiu
despre intelectualii românii din Dobrogea în, ,,Pontica''
,XX,Constanța, 1987 p. 363,nr. 76.
22
Anuar 1909,București, 1909, p. 460.
23
AADJ, dosar 2025/1902, Tablou cu situația preoților din
jud.Constanța.