n sens larg, hiliasmul este o erezie a primelor veacuri cretine, care susine c lumea zdruncinat i imperfect de dup cderea

n pcat va fi ridicat de Hristos la starea edenic, cnd va mpri cu ei o mie de ani.1 Aadar, originea milenarismului este foarte veche. l aflm n timpurile dinaintea venirii Mntuitorului, cnd iudeii, sub povara unor grele condiii istorice, aspirau la o mprie sub conducerea unui puternic Mesia pmntesc, care avea s ntemeieze o er de prosperitate i de fericire pentru Israelul regenerat.

Iudeii, interpretnd profeiile mesianice de la Isaia (LXV), Iezechiel (XXXVII), Maleahi (IV, 1-2), Ioil (III, 14) i alte texte, spuneau c Dumnezeu i va aduna dintre toate naiile pmntului, atunci cnd va judeca pe toi vrjmaii lor i ei se vor bucura pe pmnt de o fericire desvrit. Dumnezeu anunase prin profetul Isaia c va crea un cer nou i un pmnt nou i c poporul se va bucura deplin n cetatea fericit a Ierusalimului. Cei care recunoteau c Iisus Hristos este Mesia, nu au scpat din vedere promisiunile deosebit de favorabile din Vechiul Testament i se aflau printre ei unii care credeau c, dup venirea lui Antihrist i sfritul lumii care l va urma, va avea loc o prim nviere a drepilor, care vor mpri cu Hristos, rzbunndu-se pe pctoii care le creaser attea necazuri.2 Dac pn acum evreii au fost asuprii de multe popoare, prin Mesia rolurile se vor schimba, acetia rzbunndu-se fr mil pe pgni i profitnd de deplin bunstare material, din care nu vor lipsi plcerile lumeti de tot felul. O asemenea credin i-a atras pe unii iudei convertii la cretinism, fiind favorizat i de ideea apropiatei veniri a Domnului. Cel dinti eretic cunoscut ca milenarist este Cerint, iudeu din Alexandria i contemporan, mai trziu, cu Sfntul Apostol Ioan. Gnostic iudaizant, el nva c Mntuitorul va stabili, la a doua venire, o mprie pe pmnt n care locuitorii Ierusalimului se vor bucura de plcerile trupului i c acele plceri vor dura o mie de ani.3 Cerint poate fi socotit ca fiind cel dinti hiliast care a transplantat ideea unei mprii terestre i egoiste din iudaism n cretinismul primar, a crui nvtur nu
1 2

Vasile Loichi, Hiliasmul (Milenarismul).Expunere critic i dogmatic, Cernui, 1926, p.31). V. de Perrodil, Dictinnaire des hrsies, des erreurs et des schismes, Tome second, Paris, 1845, p.193. 3 Vasile Loichi op. cit., p. 11.

era nc pe deplin formulat. Cu toate c venea din rndul gnosticilor, care voiau s spiritualizeze toate reprezentrile simurilor (ceea ce este, de fapt, contrar concepiei hiliaste), Cerint n a crui doctrin , n genere se contopiser idei gnostice i ebionitice, totui admite i pune n vedere o mprie de o mie de ani, n care oamenii buni dup substan se mprtesc de nemsurata gustare vulgar a tuturor plcerilor senzuale, pn la desfru.4 nvtura hiliast specific eshatologiei iudaice precretine a fost preluat de ebionii, apolinariti, aborii, anabaptiti, hughenoi, swedemborgieni, irvingieni, mormoni, darbiti, iehoviti, adventiti i alte secte derivate din acetia. n literatura rabinic, adepii hiliasmului au gsit temeiul i sursa de informaie pentru nvtura lor, iar Apocalipsa Sfntului Ioan, interpretat ntr-un mod fantezist, a constituit pentru ei o surs i un pseudo-temei.5 Hiliasmul de direcie spiritual i moderat a prins teren n nvtura unor Prini ai Bisericii, dar, desigur, ntr-un cu totul alt sens, deosebit de eretici. Ateptrile hiliaste de nuan spiritual ale cretinilor primelor veacuri i aveau temei adnc n strmtorrile i prigonirile sngeroase ale Bisericii din acel Timp. Cu ct numrul martirilor cretea, cu att mai mult se mrea dorina cretinilor de a se uni cu Domnul i Izbvitorul lor, fapt care I-a dus la considerarea Parusiei ca fiind foarte aproape, cnd, n sfrit, se va face dreptate tuturor. Aceast concepie susine c, dup domnia de trei ani i jumtate a lui Antihrist, va veni iari Hristos, Care mpreun cu martirii (prima nviere) i credincioii Si devotai, va ntemeia o mprie fericit pe pmnt, avnd drept capital Ierusalimul renviat. Drepii nu se vor rzbuna, ci vor domni peste ceilali oameni n nevinovie i dreptate. Dup o mie de ani, satana va porni cea din urm lupt mpotriva lui Hristos, dar apoi va fi dobort definitiv. Atunci va fi sfritul, la care toi oamenii vor nvia. Hiliatii de nuan spiritual credeau c cei alei vor gusta numai lucruri moral permise, numai bucurii spirituale. Cu privire la timpul cnd va ncepe mpria de
4 5

Ibidem, p. 13-15. Pr. Asistent Dr. Nicolae Dur, Hiliasmul, doctrin ereziarh, n Ortodoxia, XXXVI (1984), nr. 1, p. 73.

o mie de ani, au existat diverse preri, unii creznd c va avea loc ntre nviere i Judecata universal, iar alii, mai noi, dup Judecata universal, cnd drepii vor mpri o mie de ani, apoi vor fi nlai la cer.6 n perioada post-apostolic, hiliasmul i are primul reprezentant n Papia, episcop de Ierapole (150-163). El i expune ideea hiliast dup prototipul tradiiilor iudaice, dar trebuie s lum n considerare prerea istoricului Eusebiu de Cezareea care spune c Papia profera cteodat i nvturi care ineau de domeniul fabulei, printre care i aceea c, dup nvierea morilor va fi o mprie de o mie de ani cu Hristos pe pmnt. Eusebiu l consider pe Papia foarte mrginit la minte i spune c el a neles fals relatrile Apostolilor, nenelegnd sensurile adnci pe care acetia le-au mbrcat n imagini simbolice.7 Fericitul Ieronim numete doctrina hiliast a lui Papia tradiie iudaic, deoarece a preluat cifra o mie n sens strict literal, n loc s-i dea o interpretare alegoric. Sfntul Iustin Martirul (+ 165), influenat de Papia, afirm c: va fi att nvierea trupurilor, ct i o mprie de o mie de ani n Ierusalimul constituit din nou, mpodobit i lrgit, dup cum mrturisesc profeii: Iezechiel, Isaia i alii, dar tot el preciza c muli dintre cretinii care sunt de o credin curat i pioas nu cunosc acestea.8 Reiese de aici c nvtura despre mpria de o mie de ani nu a fost proprie Bisericii primare, ci doar unor teologi care s-au aflat sub influena tradiiei iudeo-cretine. Acelai apologet afirm c Biserica a tiut i propovduit doar dou veniri ale Mntuitorului. Una n care este propovduit ptimitor, fr slav, necinstit (de oameni) i rstignit, iar a doua n care va veni cu slav din ceruri, atunci cnd omul apostazieiva cuteza s svreasc pe pmnt lucruri nelegiuite.9 Sfntul Irineu (+202), interpretnd literal textul de la Apocalips XX, 1-10, susine c la a doua venire a Domnului vor nvia mai nti cei drepi, care vor mpri cu Hristos o mie de ani pe pmntul transformat ntr-un nou rai, n care puterea satanei
6 7

Vasile Loichi, op. cit., p.18. Ibidem, p. 20-21. 8 Sfntul Iustin Martirul i Filosoful, Dialogul cu iudeul Trifon, n Apologei de limb greac, (P.S.B.), vol. 6, p. 187-188. 9 Ibidem, p. 221.

va fi n acest timp suprimat. Abia dup aceea va fi a doua nviere (general) i judecata. n opera sa Adversus haereses el folosete fragmente din Papia, combtnd gnoza cu ajutorul hiliasmului, dar nva ca i Tertulian c martirii, ndat dup moartea lor, se bucur de fericita vedere a lui Dumnezeu.10 Dar, desi a fost sustinut de atatia scriitori crestini si Parinti bisericesti si cu toate ca n-a fost condamnat de nici o hotarare oficiala a Bisericii, hiliasmul n-a izbutit sa influenteze gandirea crestina. In Rasarit, el a fost combatut cu hotarare mai intai de catre Origen si apoi de catre episcopul Dionisie al Alexandriei. In Apus, hiliasmul sau milenarismul a fost combatut mai intai de preotul roman Oaius - care, in toiul polemicii, a savarsit greseala de a contesta autenticitatea Apocalipsei, de care abuzau milenaristii - si apoi de Fericitul Ieronim si mai cu seama de Fericitul Augustin, care a propus, cel dintai, un sistem de interpretare larga a simbolismului Apocalipsei. Aa cum am vzut, hiliasmul concepia despre mpria teocratic de o mie de ani i are izvorul n falsa credin iudaic cu privire la mpria lui Mesia. Evreii postexilici, nelegnd greit unele nvturi mesianice din Vechiul Testament, spuneau c Mesia, cnd va veni, i va elibera de sub jugul asupririlor stine i va ntemeia pentru ei o mprie pmnteasc care va dura o mie de ani i care va ncheia cele ase milenii scurse de la facerea lumii. Credina c sfritul lumii va fi precedat de o er nou de o mie de ani de fericire pmnteasc pentru cei drepi i de mari suferine i nfrngeri pentru cei nedrepi era rspndit n cercurile iudaice din veacul apostolic. Cum ns Iisus spunea c mpria Lui nu este din lumea aceasta, unii dintre cretinii iudaizani erau deazamgii, dar credeau totui c El va infiina mpria cnd va veni a doua oar. Influenndu-i n epoca primar chiar i pe unii brbai de seam ai Biseriii, aa cum am vzut, hiliasmul n-a izbutit s ptrund n gndirea cretin, disprnd treptat prin secolele IV-V, pentru ca, mai trziu, dup dousprezece secole, s apar sub diferite forme n snul protestantismului i neoprotestantismului, fiind predicat mai cu seam de sectele Micrii adevente.
10

Vasile Loichi,op. cit., p.22.

Milenistii (Iehovistii), Adventistii, reformistii si ceilalti adepti ai ereziei milenariste pretind ca invatatura lor si-ar avea temeiul in pericopa din Apocalipsa XX, 1-10, pe care o interpreteaza in sens cu totul literal, fara nici o legatura cu simbolismul general al acestei scrieri biblice si in dezacord atat cu contextul, cat si cu eshatologia celorlalte carti ale Noului Testament. Ei pretind ca Apocalipsa ar prezice doua invieri din morti: una a dreptilor, la inceputul acestei mii de ani, cand Domnul Hristos va veni a doua oara, si alta a nedreptilor, la sfarsitul acestei mii de ani, cand se va incheia faza pamanteasca a imparatiei lui Dumnezeu si cand satan si slujitorii sai vor fi aruncati pentru totdeauna in chinurile infricosate ale iadului. Adeptii Iehovistilor ignora faptul ca, pentru intelegerea pericopei de la Apocalipsa 20, 1-10, trebuie sa se tina seama de cateva considerente esentiale, si anume: a) Toate vedeniile din Apocalipsa sunt descrise in grai simbolic si nu se preteaza la interpretari literale ; b) Cifrele si numerele din Apocalipsa exprima, simbolic, doar notiuni abstracte si insusiri generale, nu cantitati definite; c) Vedenia din Apocalipsa XX, 1-7 nu prezice evenimente eshatologice viitoare, ci descrie, simbolic, activitatea misionara a Bisericii crestine de la intemeierea ei pana la Parusia lui Hristos. Dupa invatatura Sfintei Scripturi prabusirea puterii lui satan se desfasoara in doua etape principale. La intruparea Fiului lui Dumnezeu si la intemeierea Bisericii crestine, satan si ingerii rai au fost loviti de aratarea lui Hristos si de lucrarea harului divin, care le-au limitat considerabil influenta asupra credinciosilor si au scos pe crestini de sub tirania lor. Atunci, ingerii rai au primit o pedeapsa prealabila condamnarii lor finale (XX, 10), puterea lor a fost neutralizata si ei au fost pusi in situatia unor prizonieri care se mai bucura de o libertate cu totul redusa si relativa (Matei XII, 29, Marcu III, 27) Epoca restrangerii puterii satanice asupra neamului omenesc este concomitenta cu aceea a imparatiei lui Hristos cu cei alesi ai Sai. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spune ca durata acestei epoci va fi de "o mie de

ani" cifra rotunda insemnand, in limbaj profetic, o epoca foarte lunga si nedeterminata. Adevarata interpretare a mileniului din Apocalipsa XX, 1-10 este deci aceea care vede in cei "o mie de ani" o epoca nelimitata si foarte lunga ; - in "imparatia" lui Hristos si a alesilor Lui de pe pamant, o stare de fericire si de binecuvantare spirituala ; - in "legarea diavolului", o limitare relativa si treptata a puterii diavolului asupra credinciosilor; - in "invierea cea dintai", renasterea spirituala prin taina Sfantului Botez ; - in "moartea cea de a doua", condamnarea pacatosilor la chinurile iadului, dupa judecata din urma ; - in "dezlegarea lui satan din inchisoarea lui, cand se vor sfarsi cei o mie de ani", ultimele incercari ale diavolului de a indeparta pe crestini de pe calea binelui (comp. II Tes. II, 1-12) ; - in "Gog si Magog", imaginea fortelor raului ; - in "cetatea cea iubita", Biserica crestina sau Trupul tainic al lui Hristos ; - in "tabara sfintilor", totalitatea credinciosilor devotati Evangheliei lui Hristos; - in expresia "preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos",, nobletea spirituala a chemarii crestine si starea de har in oare se afla cei ce slujesc cu vrednicie lui Dumnezeu, iar - in "imparatia de o mie de ani", toata epoca de la intrupare la Parusia Domnului, adica toata faza pamanteasca a imparatiei lui Dumnezeu. Aceasta interpretare se afla in perfecta concordanta cu invatatura eshatologica din celelalte scrieri ale Noului Testament. Sfintii Evanghelisti ne spun ca Mantuitorul a venit in lume ca sa intemeieze in ea "imparatia lui Dumnezeu" sau "imparatia cerurilor" (Matei III, 2, IV, 17, Luca VIII, 1 etc.) si ne arata ca aceasta imparatie se realizeaza in si prin Biserica crestina (Matei XVI, 18-19). Iisus Hristos ne-a spus ca intrarea in aceasta imparatie spirituala (Ioan XVIII, 36) se face prin "nasterea cea de a doua", adica prin harul Sfantului Duh primit la Botez, care echivaleaza cu "prima inviere" din morti {Ioan III, 5 ; V, 25, XI, 24-25). Sfantul Apostol Pavel precizeaza, la randul sau, ca "Imparatia lui Dumnezeu nu-i mancare si bautura", ca s-o intelegem ca pe ceva trupesc, ci "pace, dreptate si bucurie intru Duhul Sfant" (Rom. XIV, 17) si ca ea se infaptuieste, treptat-treptat, in Trupul tainic al lui Hristos care este Biserica (Efes. IV, 25, V, 23, Col. I, 24, I Cor. XII, 29, Rom. XII, 5 etc); ca cei primiti in ea prin Taina Sfantului Botez s-au facut partasi mortii si invierii lui

Hristos (Rom. VI, 2-6); ca pacatosii se afla intr-o stare de moarte morala {Efes. V, 14, Col. II, 13) si ca Biserica se opune fara incetare incercarilor diavolului de a zadarnici mantuirea credinciosilor (II Tes. II, 1 s.u.). Ideile dogmatice si morale care se desprind din Apocalipsa XX, 1-10, sunt deci, pe scurt, urmatoarele: a. Legarea diavolului inseamna limitarea puterii satanice asupra credinciosilor si s-a facut odata cu intemeierea crestinismului ; b. Imparatia de "o mie de ani" a lui Hristos si a alesilor Sai este rastimpul in ,care Hristos a restrins puterea diavolului asupra credinciosilor ; c. Membri ai imparatiei lui Hristos sunt credinciosii care s-au facut partasi primei invieri, adica renasterii prin harul Sfantului Botez si al celorlalte sfinte taine si care se impotrivesc voii diavolului ; d. Spre sfarsitul erei mesianice si mai inainte de Parusia Domnului, diavolul se va bucura din nou de o oarecare libertate de actiune, fiind lasat sa lucreze catava vreme asupra credinciosilor ; e. Credinciosii care nu s-au facut partasi primei invieri, adica renasterii baptismale si sfinteniei crestine, vor invia la sfarsitul veacurilor, adica la invierea cea de-a doua, care va precede judecata generala, cand se va da fiecaruia dupa faptele sale ; f. Asupra celor ce s-au impartasit de harul divin, au pastrat pana la moarte credinta in Hristos si n-au facut faptele diavolului moartea a doua, adica osanda cea vesnica, nu va avea nici o putere ; g. La sfarsitul celor "o mie de ani", adica atunci cand Biserica isi va fi implinit misiunea pentru care a fost intemeiata, diavolul si slujitorii sai vor fi aruncati in focul iadului, care este moartea cea de a doua . h. Chinurile iadului nu se vor sfarsi niciodata, ci vor dura fara nici o intrerupere, zi si noapte, in vecii vecilor; acolo va fi locul fiarei si al proorocului mincinos;

i. Venirea a doua a Domnului va fi urmata de invierea trupurilor celor adormiti, de Judecata de apoi si de starea tuturor in viata ce va sa fie, pe care autorul Apocalipsei le descrie, tot in grai simbolic, in vedeniile din XX 11 - XXI, 5-11.