PLAN TEMATIC

Noi tendinţe în criminalistică-Psihocriminalistica. Metode şi tehnici de

investigaţie şi valorificarea acestora de către avocat, în cursul procesului
penal.Strategia probei celei mai favorabile.Minciuna-sursă de adevăr.

Invitat : Conf.univ.dr. N.Zamfirescu , UNIVERSITATEA BABES BOLYAI CLUJ NAPOCA,

FACULTATEA DE DREPT

INTRODUCERE

Hotărârea Cartaziană / „Să studiez şi în mine însumi”./ Consecinţele acestei hotărâri sunt
legate de patru precepte:

• „Să nu accept niciodată un lucru ca adevărat fără să ştiu cu certitudine că este aşa”.

• „Să împart fiecare dintre dificultăţile pe care le examinez între atâtea părţi câte se
poate şi este necesar să fie rezolvate mai bine”.

• „Să-mi conduc gândirea ordonat, începând cu obiectele cele mai simple şi cele mai
uşor de cunoscut, pentru a mă uşura puţin câte puţin şi treptat până la cunoaşterea
celor mai complexe”

• „Să fac peste tot enumerări aşa de complete şi revederi aşa de generale, încât să fiu
încredinţat că nu am lăsat nimic deoparte”.

BIBIOGRAFIE1

CE ESTE PSIHOCRIMINALISTICA

Istoria criminalisticii romaneşti este marcată de istoria şcolii europene de ştiinţe

criminale adusă in rafturile ştiinţei penale romaneşti de către Ionel Tanoviceanu; istoria
criminalisticii romaneşti a fost marcată de creaţia fraţilor Minovici – şcoala romană de poliţie

1
Ionel Tanoviceanu – Tratat de drept şi procedură penală Ed. C.J.Bucureşti 1936 / Karl Popper: Logica cercetării,
Editura ştiinţifică, Bucureşti,1981 / Emilian Stancu – „Tratat de criminalistică”, Ed. Actami, 2001 / Ghe.
Scripcaru „Medicina legala expertala in Romania” / V.Bercheşan – „Metodologia investigaţiei criminalistice a
omorurilor”, Ed. Parlela 45/ T. Butoi, T. Butoi, Tratat universitar de psihologie judiciară: teorie şi practică,
Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2006, / Augustin Lazar „Criminologie” 2008 / S. Alamoreanu, N. Zamfirescu,
Introducere în interpretarea fenomenologică a urmelor./ Sorin Alamoreanu – Criminalistica Ed. Alma Mater,
Cluj-Napoca, 2001 / Neculai Spirea Zamfirescu, Expertiza criminalistica mijloc de proba si identificare Ed.ERA
2007, / Neculai Spirea Zamfirescu, Alexandru Oancea Expertiza criminalistica, Discurs al stiintei adevarului –
Ed.Z&Z Rm.Sarat / 2008 / Neculai Spirea Zamfirescu Logica cercetării criminale Ed.Printeuro Ploieşti, 2002, /
Neculai Spirea Zamfirescu Elemente de psihocriminalistică Ed. Naţional, Bucureşti, 2000, / Neculai Spirea
Zamfirescu, Oana Maria Zamfirescu, Criminologie,–Ed. ERA 2008 / Neculai Spirea Zamfirescu, Oana Maria
Zamfirescu, Evoluţia conceptului de persoană în dreptul roman Ed.ERA 2008 / Neculai Zamfirescu, Oana
Zamfirescu, Elemente de criminalistica si tehnica criminala / Neculai Spirea Zamfirescu, Oana Maria Zamfirescu,
Guniţă Foarfecă Logica probabilitatilor Ed.Primteuro Ploiesti 2005 / Neculai Spirea Zamfirescu, Oana Maria
Zamfirescu, Alexandra Zamfirescu, Andreea Zamfirescu, Strategia probei favorabile Ed. Z&Z Rm.Sarat 2009 /
Anuarele Revistei Romane de Psihocriminalistica / Ed Z& Z / Spiridon Voinea Magdalena, Ana Maria Gherghe,
Alexandra Zamfirescu,. Alexandru Oancea / Note cercetare stiintifica, / N. Zamfirescu „Tratat practic de
psihocriminalistica” Ed. U.J. 2010 / N. Zamfirescu, compilaţie privind „Filosofia crimei si a descoperirii”
ştiinţifică; istoria criminalisticii romaneşti aduce in prim plan organizarea poliţiei criminale pe
principiile criminalisticii prin strădania dr. Constantin Ţurai.
Iată reperele istorice ale criminalisticii romaneşti! In contextul acestora,
“criminalistica este ştiinţa care studiază fenomenologic viaţa criminalului şi crima aşa
cum se petrece în realitatea faptelor cu scopul de a contribui la descoperirea făptaşilor şi
la definirea şi identificarea faptelor criminale” ( C. Ţurai).
Din această perspectivă, criminalistica era incadrată criminologiei.
Criminalistica işi propune să răspundă alaturi de criminologie la 7 intrebări fundamentale2.
Cele mai importante sunt ,,Cine este autorul “ la care raspunde criminalistica si “De
ce” la care raspunde criminologia.
In această raţiune, criminalistica alaturi de criminologie aveau ca menire descoperirea
autorilor necunoscuţi prin identificarea modului caracteristic în care au operat.
Operaţiunile erau adresate ofiţerilor de poliţie criminală criminologi si criminalisti in
acelasi timp. Activitatile lor erau facilitate de operaţiunile de tehnică criminală realizate de
specialiştii laboratoarelor (specialişti de tehnică criminală) şi de operaţiunile de tehnică
poliţienească realizate de specialiştii cartotecilor de identificare (cazier şi identificare
judiciară), şi unii şi alţii auxiliarii ofiţerilor de poliţie criminală
Odată cu a doua etapă a istoriei criminalisticii romaneşti (după 1950) etapa
conceptului răsăritean –, noţiunea de criminalist este recunoscută numai oamenilor de
laborator care dezvoltă o criminalistică a laboratoarelor, străină de criminalistica ce studia
fenomenologic viaţa criminalului şi crima, o criminalistică ruptă de criminologie, o
criminalistică a constatării, nu a descoperirii.
E greu să faci pe cineva azi să recunoască, să inţeleagă acest fapt, după 60 ani de
criminalistică nonconformistă, dar aceasta este realitatea, o realitate care nu este recunoscută în
România nici de criminologi, nici de criminaliştii laboratoarelor. De aceea este necesar
conceptul de psihocriminalistică.
Psihocriminalistica este chemată a reflecta asupra problemelor şcolii române de poliţie
ştiinţifică, tinde să devină un ghid de conştiinţă şi studiul formator al spiritului analitic în
profesiile judiciare şi medico judiciare.
Întrebarea cum se poate defini psihocriminalistica este chiar şi ea una a
psihocriminalisticii, dat fiind recenta aşezare a acestei noţiuni în rafturile şcolii române de
cercetare ştiinţifică.
Pentru introducerea conceptului putem spune că este studiul înţelesurilor şi justificărilor
sau credinţelor despre elementele de fapt şi drept ce însumează acţiunea judiciară atât din
perspectiva subiecţilor particulari cât şi din perspectiva subiecţilor oficiali.
Psihocriminalistica presupune investigaţia sau studiul realizat prin observaţie şi
raţionament, prin interpretarea elementelor şi argumentarea afirmaţiilor relative la întreg.
Teoria şi practica psihocriminalistică integrează condiţiile cercetării ştiinţifice,
respectiv: minuţiozitatea, falsificabilitatea şi interogaţia sceptică.
Psihocriminalistica studiază acţiunea autorului necunoscut pentru a-i determina reperele
identificatoare fizice, operaţionale şi poziţionale.
Psihocriminalistica studiază acţiunea suspectului relativă la afirmarea alibiului sau
asumarea acţiunii.
Psihocriminalistica studiază mărturia şi redimensionează operaţiunile anchetei judiciare
pentru a le determina obiectivitatea.

2
Die sieben goldenen ’’W’’ / 1.Was ? = ce ? 2.Wann ? = cand? / 3.Wo ? = unde? / 4.Wie? = cum? / 5. Womit ? =
cu ce ? / 6. Warum? = de ce ? / 7 . Wer? =cine? / Ce faptă sa comis / Unde sa comis / Când sa comis / Cum sa
comis / Cine este autorul / Cu ajutorul cui sa comis/ În ce scop sa comis
 Psihocriminalistica studiază voinţa civilă sesizând sugestia şi captaţia, eroarea, violenţa
şi dolul.
În termeni generali, psihocriminalistica este studiul critic, nespeculativ al exteriorului şi
interiorului operaţiunilor judiciare pentru descoperirea necunoscutelor, eliminarea erorilor şi
evidenţierea subiectivismului.
Obiectul de studiu al operaţiunilor de psihocriminalistică îl constituie mijloacele de
probă, sau dovezile cauzei.
Având în vedere modalităţile expertale de folosire a acestora, raportul de cercetare
psihocriminalistică se constituie într-un procedeu probatoriu care relevă noi fapte şi
împrejurări.
Psihocriminalistica este orientată spre acţiunea socială, căutându-şi aplicaţii în toate
domeniile, ca strategie judiciară a descoperirii autorilor şi adevărurilor necunoscute.

DRUMUL DE LA IPOTEZA LA SINTEZA3

Dacă filosofia ştiinţei moderne ne apare ca reformatoarea spiritelor, este neîndoielnic sa

reprezinte pentru psihocriminalistică un punct de referinţă.

IPOTÉZĂ, ipoteze, s.f. Presupunere, enunţată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la
anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenţa
fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter
provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza
intuiţiei, impresiei etc. ♦ (Mat.) Ansamblul proprietăţilor date într-o demonstraţie şi cu ajutorul
cărora se obţin noi propoziţii.

Dialectica lui Hegel este privita in general ca un proces de confruntare ce se desfasoara in

triade, fiecare triada fiind alcatuita din teza, antiteza si sinteza. Se porneste de la propozitia
initiala, teza; aceasta se dovedeste a fi inadegvata si genereaza opusul sau, antiteza. Aceasta se
arata a fi, la rindul ei, inadegvata, opusele fiind atunci integrate intr-o sinteza. Sinteza e ceea
ceHegel numeste depasire a tezei si antitezei; ea pastreaza, adica,ceea ce este rational in ele,
eliminind ceea e irational. Intreg acest process triadic poate fi repetat, sinteza ducind la o noua
teza s.a.m.d

Triada in filozofia dreptului consta in trei conceptii despre drept, numite de Hegel, respectiv,
dreptul abstract ( teza) moralitatea (antiteza) si etica (sinteza )

3
AFIRMÁŢIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie)./ POZÍŢIE, poziţii, s.f. 1.
Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva / NEGÁŢIE, negaţii, s.f. 1. Faptul de a
nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia
se contestă valoarea de adevăr susţinută într-o afirmaţie. / OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două
lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. Loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast
cu..., spre deosebire de... / Negare a negáţiei, / COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care
alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire /„Cauzalitatea” se referă la conceptul de relaţii de cauză sau
cauză-efect. Caracteristicile principale care identifică o astfel de relaţie includ: relaţiile între evenimente -
Evenimentul A (cauza) este pricina pentru un eveniment ulterior, evenimentul B (efectul). Primul eveniment A
este precedentul cronologic evenimentului B. Un eveniment de tip A este oricând urmat de evenimentul B.
 INTRODUCERE ÎN PROFILING4

Cuvântul englez „profiling” va fi unul din neologismele limbajului juridic şi este echivalentul
termenului dezvoltat de Dr. Nicolae Zamfirescu – prihocriminalistica.
Profiling – Profilul Infractorului ca nouă tehnică investigativă a diferitelor crime mai este
cunoscut şi sub numele de Profiling Criminal, Psihologie Investigativă, Evaluarea sau Analiza
Scenei crimei, Profilul Criminologic, Profiling Comportamental sau Psihocriminalistica în
România. Aceste denumiri au fost adoptate de pionerii acestei noi tehnici în descoperirea
autorului unei crime. Fiecare agenţie de investigaţii – departamente de poliţie, FBI şi alte
agenţii ale justiţiei penale – academicienii, folosesc una din denumirile de mai sus, dar cu toţii
se referă la aceeaşi ştiinţă – ştiinţa de a indentifica făptaşul unei crime bazându-se pe analiza
naturii crimei şi modul în care aceasta a fost comisă.

DEFINIŢII / Holmes & Holmes descriu profiling ca o „tentativă academică de a furniza

agenţiilor de investigaţii informaţii specifice despre tipul de infractor care comite o anumită
crimă.” (Holmes & Holmes, 3) / Brent Turvey: „procesul de a deduce caracteristicile de
personalitate distinctive ale indivizilor responsabili de comiterea actelor criminale.”(Turvey, 1)
/ Palermo & Kocsis numesc această ştiinţă profiling criminal şi sociopsihologic şi definiţia ei
conţine „combinaţia de cunoştinţe din disciplinele sociologiei, psihiatriei, psihologiei şi
criminologiei în analiza comportamentului criminal.” (Palermo & Kocsis, 5) Se observă
similaritatea cu termenul dezvoltat de Dr. Zamfirescu, Psihocriminalistica, deoarece ei, ca şi
Dr. Zamfirescu, au încercat să coreleze definiţia cu ştiinţele componente ale acestei tehnici de
investigare. / Prinsloo & Pistorius folosesc termenii Profiling Psihologic sau Analiza Scenei
Crimei, termeni care se suprapun cu abordarea criminalistică a modului de operare (M.O.).
Obiectul acestei ştiinţe este de a identifica infractorii prin estimarea caracteristicilor lor
psihologice din analiza urmelor şi a altor informaţii detectabile la scena crimei. „Informaţiile
de această natură, implică printre altele, scena crimei în general şi în particular prezenţa sau
absenţa obiectelor semnificative, elucidarea la ceea ce s-a făcut victimei, ordinarea
evenimentelor şi comportamentul infractorului înainte, în timpul şi după comiterei crimei.”
(Van der Westhuizen, 52)

Profiling, ca ştiinţă se dezvoltă rapid şi îşi extinde ramurile prin contribuţia diferiţilor
profesionişti în psihologie, psihiatrie, criminologie şi ofiţeri de poliţie cu educaţie universitară
şi experienţă de lucru în prinderea infractorilor. Un exemplu concludent este Profiling
Geografic care a fost computerizat şi dezvoltat de Dr. Kim Rossmo, un ofiţer de poliţie de la
Poliţia Roială Canadiană. De asemenea, elemente ale Profiling Geografic şi psihologia de
mediu al lui David Canter şi alte metode de investigare dezvoltate de Dr. Maurice Godwin au
fost aplicate în prinderea criminalilor în serie. (Mai mult despre Profiling Geografic şi
metodele Dr. Maurice Godwin într-un capitol viitor.)

Iniţial, multe departamente de poliţie au refuzat să fie asistate de „profileri” în soluţionarea

unei crime, pe motiv că rapoartele „profiling” sunt vagi şi nu oferă un ajutor concludent în
prinderea infractorului. Un alt motiv invocat de profilers în refuzul detectivilor de a lucra cu ei
este percepţia detectivilor că ei şi numai ei ca ofiţeri de poliţie pot rezolva o crimă, profiler-ii
sunt „detectivi de fotoliu” care nu au habar de munca de poliţie şi care caută să îşi facă
publicitate prin cazurile faimoase.

4
Mihaela Brooks, M.A. Criminal Justice student, American Military University, USA.
Într-adevăr, în unele cazuri de renume, au fost şi profileri care nu au reuşit să ajute la
identificarea infractorului, dar care şi-au făcut un nume prin apariţiile în media, dar în cele mai
multe cazuri ajutorul acestor „noi detectivi” a ajutat cu adevărat la prinderea unor criminali
periculoşi. Recent, această tehnica care era numită o „artă şi nu o ştiinţă”, a fost acceptată ca o
ştiinţă, şi doar unele universităţi din lume acum oferă cursuri şi diplome în criminal profiling şi
de aceea este de salutat iniţiativa Centrului de Cercetări Ştiinţifice, Studii şi Practică
Universitară Rm-Sărat să facă parte din pioneratul aplicării şi educării în această disciplină.
Dihotomia artă – ştiinţă a profiling-ului este încă în dezbatere, cu adepţi acerbi de fiecare parte,
dar recent, balanţa se înclină mai mult către ştiinţă. Profiling este considerat o artă, deoarece în
întocmirea raportului de profiling mulţi autori au inclus şi flerul lor de detectivi, intuiţia
înnăscută sau dezvoltată pe parcursul investigării diferitelor crime. Iniţial nu a fost acceptată ca
ştiinţă deoarece nu există aplicabilitate în toate tipurile de crime şi nu îndeplineşte toate
condiţiile unei ştiinţe, dar după întocmirea multor statistici şi rapoarte de studiu şi cercetare,
caracterul ştiinţific al profiling a fost în sfârşit acceptat.

Chiar dacă universal vorbind, agenţiile de investigaţii urmează acelaşi procedeu în investigarea
unei crime, din punct de vedere al profiling încă nu există un sistem universal acceptat de
pionerii acestei ştiinţe şi de agenţiile din care fac parte. Din păcate, există un „război” între
pionierii diferitelor stiluri de profiling, (exceptând Dr. Zamfirescu), fiecare dintre ei
revedincându-şi superioritatea stilului lui, şi mulţi critică stilul celor care nu fac parte din
agenţia lor sau nu aplică stilul lor. Există un prim stil de profiling american – care are la bază
stilul dezvoltat de F.B.I. cu faimoasa dihotomie „infractor organizat / dezorganizat”, apoi un alt
stil american din care fac parte Brent Turvey, Robert Holmes, Maurice Goldvin şi alţii, care
într-o mare măsură critică stilul F.B.I. şi care şi-au dezvoltat fiecare în parte un alt stil de
profiling. În partea opusă, avem stilul britanic, care are la bază metodologia de profiling
dezvoltată de David Canter şi pe care americanul Maurice Godwin o acceptă (Dr. Godwin este
influenţat de stilul britanic deoarece şi-a luat doctoratul în Psihologia Investigaţiei Criminale în
Marea Britanie). Alte stiluri, care nu au renumele internaţional al celor de mai sus menţionate
este stilul profiling sud-african şi psihocriminalistica românească. Punctul de asemănare între
aceste ultime doua stiluri, şi prin care diferă de stilul american şi cel britanic constă în
includerea iter criminis (România) şi Planning Phase (Faza de planificare) a modului de
operare. (Aceste două faze vor fi detailate în paginile care urmează.)
Din punctul de vedere al autoarei acestui ghid de studiu, fiecare metodă de profiling ale
diferitelor stiluri are avantajele şi dezavantajele ei. Pentru un raport profiler care să fie
concludent, elemente din fiecare stil pot fi aplicate în soluţionarea crimelor cu autori
necunoscuţi.
 ŞCOALA AMERICANĂ DE POLIŢIE ŞTIINŢIFICĂ5

Analiza dovezilor comportamentale

Paşi principali:
1. analiza criminalistică relativă - este relativă în sensul că o dovadă poate avea mai
multe înţelesuri, şi scopul acestui pas este să aprecieze înţelesul cel mai potrivit al dovezii.
Analiza criminalistică relativă implică o varietate de surse care pot include:
- fotografiile, înregistrările video şi schiţele de la faţa locului
- rapoartele celor care au investigat fapta
- jurnalele cu dovezi şi formele dovezilor de ascultare
- raportul de autopsie, fotografiile şi înregistrările video ale autopsiei
- interogatoriul martorilor şi al vecinilor
- orice alt document important, interviu sau informaţie
- traseul victimei înainte de a muri
- trecutul victimei.

2. evaluarea victimei - o analiză victimologică completă este destinată să contureze un

portret exact al victimei, determinând când, unde, cum1 şi de ce o anumită victimă a fost aleasă
de infractor. Portretul victimei poate ajuta la realizarea portretului psihologic al infractorului.

3. determinarea trăsăturilor scenei crimei - respectiv trăsăturile distinctive ale scenei

crimei precum dovezile legate de deciziile comportamentale ale autorului cu privire la victimă
şi la locul infracţiunii şi înţelesul subsecvent al acestora în mintea infractorului. Acest pas
implică determinarea mai multor factori referitori la locaţia scenei crimei şi modul în care
autorul a abordat victima sau victimele. O scenă a crimei lipsită de informaţie criminalistică
presupune că este doar una din multe altele.

4. determinarea şi notificarea trăsăturilor infractorului - respectiv a caracteristicilor

comportamentale şi de personalitate care se desprind din informaţiile obţinute din etapele
anterioare şi inspirate de aici. Acestea pot conţine următoarele informaţii2: constituţia fizică,
sexul, loc de muncă şi obiceiuri, remuşcare sau vinovăţie, tipul de vehicul al infractorului,
trecut infracţional, grad de agresivitate, domiciliul infractorului în raport cu infracţiunea,
antecedente medicale, stare civilă, rasă.

FAZELE ANALIZEI DOVEZILOR COMPORTAMENTALE6

Faza investigaţiei - se referă la un infractor necunoscut pentru o crimă cunoscută.

Scopurile principale ale acestei faze sunt:
- de a reduce cercul de suspecţi în cadrul unei investigaţii şi de a concentra (canaliza)
investigaţiile doar pe aceşti suspecţi
- de a contribui la realizarea unei conexiuni între posibilele infracţiuni aflate în relaţie
pentru a identifica indicii unici ai locului infracţiunii şi tiparul comportamental
- de a ajuta în evaluarea potenţialului criminal al infractorului de a săvârşi infracţiuni
mult mai grave
- de a furniza investigatorilor indicaţii relevante şi strategii
- de a ajuta păstrarea investigaţiei generale pe o anumită pistă şi fără a fi influenţată.
5
Oana Maria Zamfirescu – Note cercetare ştiinţifică, Centrul Universitar Rm. Sărat, 2005
6
(după Brent Turvey)
 Faza procesului - se referă la un infractor cunoscut pentru o infracţiune cunoscută.

Scopurile principale ale acestei faze:

- de a ajuta în procesul de evaluare a naturii şi valorii dovezilor criminalistice pentru un

caz particular
- de a contribui la procesul de dezvoltare a strategiilor pentru interogatorii şi interviuri
- de a ajuta dezvoltarea şi pătrunderea psihologică în ceea ce priveşte motivaţiile şi
fanteziile autorului
- de a înţelege modul de gândire al autorului înainte, în timpul şi după crimă (de ex:
gradul în care a planificat-o, dovezile privind căinţa, actele de de acoperire etc.)
- de a ajuta la coroborarea indicilor locului infracţiunii în virtutea modului de operare7
şi a semnăturii comportamentale.

Factorii care pot fi determinaţi într-un profil de personalitate

- Age vârstă
- Sex sex
- Race rasă
- Marital status/adjustment stare civilă
- Intelligence nivel de inteligenţă
- Scholastic achievement/adjustment pregătire şcolară
- Life style stil de viaţă
- Rearing enviroment mediul în care a crescut
- Social adjusment statut social
- Personality style/characteristics caracteristici de personalitate
- Demeanor comportament
- Emotional adjustment adaptare emoţională
- Evidence of mintal decomposition dovezi ale degradării psihice
- Pathological behavioral characteristics trăsături comportamentale patologice
- Employment/occupational history loc de muncă
- Work habits ocupaţie;
- Residency in relation to crime scene locuinţa în raport cu locul crimei
- Socioeconomic status statut socio economic
- Sexual adjustment orientare sexuală
- Type of sexual perversion or disturbance tip de perversiuni sexuale/devianţă
- Motive mobil

7
Modul de operare este definit ca fiind acele lucruri pe care autorul a trebuit să le facă pentru a comite crima.
Şcoala românească de poliţie ştiinţifică defineşte modul de operare ca fiind acel complex de activităţi, deprinderi
şi procedee folosite ce caracterizează activitatea unui infractor înainte, în timpul şi după comiterea unei infracţiuni
intenţionate.
 ŞCOALA ROMÂNĂ DE POLIŢIE ŞTIINŢIFICĂ8

Autori si Adevaruri necunoscute

1. STRATEGIA REDIMENSIONARII ANCHETEI / Adevaruri necunoscute

Etapa cunoaşterii situaţiei de fapt şi a obiectivităţii probelor administrate

Analiza modului de apreciere a probatoriului / stabilirea erorilor, când acestea există
Etapa descoperirii adevărurilor necunoscute
Stabilirea elementelor situaţiei de fapt ce nu au fost cunoscute anchetatorului, parţilor sau
instanţei / stabilirea necunoscutelor
Etapa sesizarii si demonstrarii manifestarilor subiective în anchetă
Demonstrarea reducerii realităţii la conştiinţa anchetatorului; suspectului sau martorului /
stabilirea subiectivismului
Etapa expertizei ipotezelor
Extrapolarea ipotezelor expertale / modele logico-matematice aplicate în
psihocriminalistică
Etapa interpretării fenomenologice a urmelor acţiunilor infracţionale
Interpretarea fenomenologica a urmelor în cazul evenimentelor (accidente de trafic, muncă
etc.)
Interpretarea fenomenologica a urmelor în cauzele cu autori neidentificaţi
Etapa punerii în acord a datelor
Structurarea demonstratiilor şi concluziilor cercetărilor din etapele precedente

2. STRATEGIA CUNOASTERII MODULUI DE OPERARE /Autori necunoscuti

Etapa celor sapte intrebari

Determinarea elementelor şi particularităţii acţiuni infractionale
Poziţionarea faptelor şi făptuitorilor (sistemul informatic de identificare judiciară şi ghidul
de individualizare)
Etapa tehnicilor investigative
Redimensionarea C.F.L. prin interpretare fenomenologica a urmelor
Reconstructia scenei unei crime
Realizarea profilului făptuitorului
Executarea portretului schita / psihofotografiei judiciare
Etapa expertizei modus operandi
Crimele în serie / unicul autor
Etapa investigatri suspectului
Verificarea directa sau acoperita a alibiului investigativ
Verificarea directa a alibiului /aparent
Verificarea suspectului acţiunii infracţionale cu latură obiectivă prezumată
Verificarea motivaţiei asumării acţiunii infracţionale

3. STRATEGIA PROBEI FAVORABILE / atunci când ele există

Aplicarea normelor dreptului natural / principii de drept si proverbiale
Aplicarea modelelor logice si matematice privind interpretarea situaţiilor de fapt şi de drept
Minciuna, sursa de adevar

8
N. S. Zamfirescu, / Practica Centrului de Cercetări Ştiinţifice Studii şi Practică Universitară Rm.Sărat
Vezi„Logica cercetării criminale“2003 şi “Tratat practic de psihocriminalistica”, Ed. Universul Juridic 2010
 1. STRATEGIA REDIMENSIONARII ANCHETEI
Adevăruri necunoscute

EXTRAS RAPORT DE CERCETARE

Constatari privind:
1. Faza rezoluţiilor infracţionale şi scuza provocării

2. Momentele execuţiei:
a. Momentele de debut al acţiunii infracţionale
b. Momentul elementului material tanatogenerator
c. Momentul desistării inculpatulului Cernat Remus şi acţiunea sa pentru
înlaturarea amplificării acţiunii inculpatului Ungureanu Damian Ion

3. Imaginile stocate de camerele video ca procedeu probatoriu

4. Obiectivitatea / subectivitatea relatărilor testimoniale

Faza rezoluţiilor infracţionale şi scuza provocarii

Club 69 se afla în incinta complexului comercial SC TEHNO COMIXT SRL Comaneşti,

unitate administrată de martorul Coman Daniel. Pentru zilele de vineri şi sâmbătă cilenţii
obijnuiţi ai clubului rezervau mese.

Cernat Remus, permanent în ultima vreme avea rezervata o masă corespunzatoare numarului
de prietein care îl însoţeau. Grupul era format din: Cernat Remus, Ungureanu Daniel,
Avramescu Remus, Bouros Mihai, Elvis, Romario, Albina, Robertel.....

În seara zilei de sâmbătă 11.07.2009 în faţa mesei rezervată de Cernat Remus se afla masa
rezervată cu două săptămâni înainte de prietena lui Cernat Remus, Enachioie Andreea
Marina şi un grup de fete care se aflau în relatii de prietenie cu grupul de tineri care îl însoţea
pe Cernat Remus. ( roomi si romani)

În club, respectiv pe un scaun din colţul barului, langă perete aproape de holul grupului sanitar,
se afla şi un binecunoscut tânar din Comanesti, fost sportiv, respectiv Pimicheru Vasile Dan.
Pozitia pe care o avea permitea să fie atins sau să atingă persoanele care se îndreptau spre bar
sau grupul sanitar.

Pozitia pe care o avea Pimicheru Vasile Dan şi reacţia sa faţă de persoanele care teceau pe
langa el a generat două conflicte cu persoane apropiate grupului Cernat / Ungureanu.

Iniţial Avramescu Remus la jenat prin trecerea sa pe Pimicheru Vasile Dan motiv pentru care
acesta din urma la lovit cu pumnul în barbie, incidentul a fost adus imediat la cunoştinţa
comeseanului Ungureanu Daniel. Acesta din urma la temperat pe Avramescu Remus.

Un al doilea conflict, este legat de atitudinea lui Pimicheru Vasile Dan faţă de prietena lui
Cernat Remus, respectiv Enachioie Andreea Marina care a fost acostată în mai multe râduri de
Dan Pimicheru şi atinsă în zone intime ale corpului. Cernat Remus nu se afla in club in acele
momente.
De retinut:
Cernat Remus şi grupul sau de prieteni, locuiau în oraşul Moineşti şi veneau la Clubul 69 din
Comaneşti, motivaţi de relaţiile de prietenie cu grupul de fete din localitate.

În seara zilei de sâmbătă 11.07.2009 Enachioie Andreea Marina sărbătorea anticipat ziua de
naştere având în vedere reluarea prieteniei cu Cernat Remus după o perioada de desparţire de
trei săptămâni. Pentru cei doi si grupul lor de prieteni era o dublă sărbătoare.

Cernat Remus alaturi de prietenul sau Ruffo Bourosu Mihai a părpsit clubul din Comanesti
pentru circa o ora, timp în care au loc cele doua conflicte care au generat nemulţumirea
liderului de varstă al grupului venit de la Moineşti, Ungureanu Damian Ion

Pimicheru Vasile Dan, de nationalitate româna, şi-a exteriorizat verbal acumularile

motivaţionale şi reacţiile intenţionale faţă de grupul roomilor care saptamanal veneau de la
Moineşti prin formularea “ in seara asta am sa omor toti tiganii”. Reactiile lui Pimicheru
Vasile Dan atrag progresiv si cumulat deliberari in cadrul grupului de prieteni veniţi de la
Moineşti, în principal Ungureanu Damian Ion sa aflat permanent intr-un proces de deliberare.

In momentele urmatoare venirii în Club a lui Cernat Remus prietena sa este acostată din nou
de Pimicheru Vasile Dan. Cernat Remus aflat in acel moment langa prietena sa încearcă să
discute cu Pimicheru. Drept raspuns Pimicheru Vasile Dan în loveşte în faţa prietenei sale9.

Acţiunea infracţională se declansază, generatoare fiind doua rezolutii diferite, una luată de un
tanar care îşi apără onoarea neinfluienţat de grupul de prieteni, iar a doua rezolutie luata de un
matur care în concepţia sa trebuia sa raspundă afrontului adus grupului în cadrul caruia se
considera lider.

Deci rezoluţia lui Cernat Remus este spontană, determinată direct de atitudinea lui Pimicheru
Vasile Dan faţă de Enachioie Andreea Marina precum şi de lovirea sa.

9
Provocarea penala consta in acte externe de violenta, exercitate de o persoana fizica cotra altei persoane fizice.
Dupa natura actelor de violenta provocarea poate fi materiala, cand violentele constau in acte materiale si sunt
indreptate fie contra sanatatii, integritatii corporale sau vietii; loviri, raniri, etc. si morala , cand violentele constau
in ofense adresate contra onoarei sau considreatiei morale.Din alt punct de vedere provocarea poate fi directa,
cand violentele privesc insusi persoana care reactioneaza, si indirecta cand violentele se refera la alta persoana
decat cea care riposteaza.
Ungureanu Damian Ion parcurge etapa deliberării acumuland timp de doua ore afronturile
aduse grupului prin lovirea lui Avramescu Remus de catre Pimicheru Vasile Dan si
ameninţarea adresată grupului etnic10 “ in seara asta am sa omor toti tiganii”.
Momentul lovirii lui Cernat Remus de catre Pimicheru Vasile Dan închee procesul psihic al
inculpatului Ungureanu Damian Ion în ansamblul sau prin luarea hotararii, a rezoluţiei
infracţionale al cărui conţinut nu putea fi cunoscut sau intuit de Cernat Remus.

Cei doi au început actiunea infractionala sub rezoluţii de execuţie imediată cu conţinut diferit,
rezoluţii constitutive a unor laturi subiective diferite.

Cernat Remus NU îşi propusese ca scop eliminarea fizică a lui Pimicheru Vasile Dan, şi NU
întrevedea în momentul începerii execuţiei o asemenea eventualitate.
Monentele execuţiei:

10
Dr. Delia Grigore „Onoarea şi familia în cultura tradiţională rromani” / RROMANIPEN-ul este legea
fundamentală a rromilor. Conceptele esenţiale ale familiei tradiţionale a rromilor sunt: „phralipe” (fraternitate), ca
formă de ajutor reciproc şi responsabilitate colectiv împărtăşită; „pakiv” (respect, cinste, împăcare / reconciliere,
încredere, onoare, credinţă, credinţă în Dumnezeu), ca formă de reconciliere intracomunitară şi construcţie a
imaginii de sine pozitive; „ujimos” (curăţenie, puritate), ca normă de control social şi sancţiune intracomunitară în
cadrul opoziţiei ritualice pur / „ujo” versus impur / „mahrime”. Acela care respectă aceste principii fundamentale
ale culturii tradiţionale rromani este „rrom pakivalo” (rrom cinstit, de onoare, de încredere, înţelept, cu credinţă în
Dumnezeu), ceea ce înseamnă, în comunitatea de rromi, „rrom ciacio” (rrom adevărat), altfel spus „phral”
(frate).Acela care nu respectă aceste principii poate fi declarat „mahrime” (spurcat) şi exclus din comunitate:
astăzi, când rromii sunt sedentarizaţi, excluderea nu se mai referă la plecarea fizică din comunitate, ci la
excluderea spirituală: persoana nu va mai fi invitată la sărbătorile tradiţionale, iar dacă are fete, se vor mărita mai
greu.În relaţie nemijlocită şi profundă cu fundamentalul concept de „pakiv” se află şi acela de„ujimos”, ca
determinant al „pakiv”-ului. Întreaga filosofie de viaţă a culturii tradiţionale a rromilor se bazează pe opoziţia pur
/ „ujo” – impur / „mahrime”, puritatea rituală reprezentând respectarea ordinii şi armoniei universale prin
conformarea la model, iar impuritatea rituală, invizibilă, dar pregnantă spiritual, fiind devierea de la model, deci
ruperea echilibrului intracomunitar prestabilit printr-o serie de legi de comportament şi conduită, a căror
valabilitate a fost îndelung verificată prin experienţă.Rromii au obligaţia să respecte regulile purităţii, în caz
contrar putând fi excluşi din cadrul comunităţii. Respectarea acestor norme ţine de responsabilitatea individuală şi
colectivă şi se manifestă prin simţul ruşinii – „lajipe” –: în acest spirit sunt educaţi copiii. În comunităţile
tradiţionale ale rromilor (căldărari, ursari, argintari etc.), majoritatea conflictelor se rezolvă în interior – „maśkar e
phralenqe” (între fraţi), prin adunarea de judecată – „i kris”. Judecata o fac înţelepţii, oameni bătrâni, independenţi
din punct de vedere al rudeniei faţă de cei în cauză, hotărârea se ia prin consens şi justiţia este distributivă. Rolul
judecăţii tradiţionale rrome este de a stinge conflictele din interiorul comunităţii, dar, când nu se reuşeşte judecata
de pace, conflictul poate degenera şi în crimă, mai ales în cazuri grave de înşelăciune, inclusiv în relaţia dintre
soţi.În concluzie, „phralipe” (fraternitate de tip ierarhic, bazată pe structura societăţii tradiţionale, pe ajutorul
reciproc şi pe responsabilitatea colectiv împărtăşită), „ujimos” (puritate ritualică) şi „lajipe” (element esenţial al
relaţionarii cu modelul familial de la care orice deviere este fie sancţionată / supusă puniţiei, fie supusă unui
proces ritual reparatoriu), toate trei concepte subordonate şi determinând „pakiv”-ul (cinste, respect, onoare,
credinţă în Dumnezeu, împăcare) formează laolaltă RROMANIPEN-ul, legea fundamentală a identităţii rromilor.
Momentele de debut al acţiunii infracţionale

M 1. Ora 02.06 patronul localului Coman Daniel se interpune înter Cernat Remus, Ungureanu
Damian Ion, Avramescu Remus şi Pimicheru Vasile Dan, reuşeşte să-l reţină pe Cernat Remus
şi Avramescu Romeo,

M 2. Ungureanu Damian Ion trece de Coman Daniel şi intră în conflict deschis cu Pimicheru
Vasile Dan. Acesta din urma îl loveste puternic pe Ungureanu propulsând-ul în grupul sanitar.

M 3. Revenirea lui Ungureanu Damian Ion din grupul sanitar, atacul asupra lui Pimicheru
Vasile Dan şi apărarea acestuia cu o coadă de mop.( posibil iniţial cu cuţitul tip briceag gasit
pe hol după epuizarea acţiuni infracţionale. Conform procesului verbal de cercetare la faţa
locului vârful briceagului era îndoit şi prezenta urme de var. Acest fapt coroborat cu lovitura
de pe zid ( proces verbal “ pe perete .... se observă un orificiu .....”) duce la concluzia căderii
briceagului din mâna atacatorului în momentul lovirii zidului) Momentele nu sunt reflectate
de nici o relatare testimoniala întrucât cei doi combatanţi se aflau pe hol în afara razei vizuale a
martorilor şi a inculpatului Cernat Remus.

M 4. Coman Daniel care îl ţinea în braţe pe Cernat Remus cade jos înpins de Avramescu
Remus. Cernat Remus eliberat de opoziţia patronului discotecii trece de Ungureanu Damian
Ion (intimidat de modalitatea apărării iprovizate de Pimicheru Vasile Dan) şi îl urmareste pe
Pimicheru Vasile Dan în incinta magazinului alimentar, fară a sesiza modalitatea de atac cu
cuţitul adoptată de Ungureanu Damian Ion.
Momentele elementului material tanatogenerator
M 5. Ungureanu Damian Ion vine din urmă, se implică în schimbul de lovituri libere dintre
Cernat Remus şi Pimicheru Vasile Dan. Dinamica acţiunii infracţionale face ca Cernat Remus
să perceapă o lovitură cu cuţitul care are ca efect plaga superficiala la degetul 2 mâna dreaptă.

M 6. Ungureanu Damian Ion aplică cu cuţitul lovitura tanatogeneratoare victimei Pimicheru

Vasile Dan.

Alegerea inaginii privind elementul material tanatogenerator are ca suport poziţionarea în

această imagine a victimei şi autorului, faţa în faţa, poziţionare coroborată cu descrierea
leziunii în cuprinsul raportului medico legal de necropsie “plaga taiata fusiforma11 obica de
sus in jos si de la dreapta la stinga”. Relatările testimoniale nu reflectă acest moment.
M 7. Momentul desistării inculpatulului Cernat Remus relaiv la rezoluţia sa şi acţiunea
imediată pentru înlaturarea amplificării acţiunii inculpatului Ungureanu Damian

Cernat Remus sensibilizat de plaga ce i sa produs cu cutitul, şi sesizand intenţia de înjunghiere

a victimei Pimicheru Vasile Dan de catre Ungureanu Damian Ion îşi schimbă atitudinea
agresivă şi încearcă să stopeze atacul promovat de Ungureanu Damian Ion.

Cernat R Pimicheru D Cernat R

UngureanV Pimicheru D
Ungureanu V

11
Plaga fisiforma – plaga pe distanta mica
Dacă în segvenţele anterioare aplicării loviturii tanatogeneratoare Cernat Remus este reflectat
printr-o gesticulaţie indicând atacul, momentul acestuia îl detaşează de această atitudine motiv
pentru care imaginile urmatoare reflectă acte de împiedicare activă a acţiuni inculpatului
Ungureanu Damian Ion acte promovate de Cernat Remus care încearcă prin acestea să se
interpună între Pimicheru Vasile Dan şi Ungureanu Damian Ion în scopul îndepărtării celor
doi.

Ungureanu Damian Ion

Cernat Remus Pimicheru D

In finalul acţiuni din spaţiul cumpărătorilor Cernat Remus aflat înte Ungureanu Damian Ion şi
Pimicheru Vasile Dan este împins cu putere de acţiunea celor doi circa doi metri spre dreapta .

De retinut:

Cernat Remus, venit în urma derularii evenimentelor precedente care afectase onoarea grupului
etnic, nu a acţionat sub presiunea reacţiei grupului ci conform rezoluţiei sale, respectiv
rezoluţia demonstrării atitudinii sale la o viitoare repetare a gesturilor faţă de prietena sa.

Cernat Remus nu a avut posibilitaea cunoaşterii sau intuirii rezolutiei inculpatului Ungureanu
Damian Ion, întrucat din momentul revenirii sale pană la momentul începerii execuţiei acţiuni
infracţionale propriu zise NU a avut un contact de sfat cu acesta şi grupul de tineri care
cunoşteu afirmaţiile intenţionale ale inculpatului Ungureanu Damian Ion.
3. Imaginile stocate de camerele video ca procedeu probatoriu

Imaginile stocate de camerele video INTOTECH cu placa de captura / 420 TV infrarosu

10mm / IR-9115A-PAL 40 mm12 au servit organelor de cercetare penala pentru identificarea
autorilor şi stabilirea acţiunii victimei Pimicheru Vasile Dan, inculpatilor Ungureanu Damian
Ion şi Cernat Remus, precum şi a celor trei martori oculari, Coman Daniel, Avramescu Remus
şi Prisceanu Stefan.

Organele de urmarire penală au aplicat elemente strategice degajate, specifice urmăririi şi

anchetării autorilor identificaţi. Faţă de aceştia sa formulat o învinuire susţinută de
vizualizarea imaginilor stocate de camerele video ale magazinului.

Imaginile prezentate instanţei de judecată NU sunt însă imaginile originale ci copia acestora
rezultată din preluări de pe un monitor13 care ulterior au fost prelucrate14 în vederea vizualizării
segvenţiale.

Calitatea acestor inregistrării nu permite marirea rezoluţiei în vederea eliminarii unor

confuzii15.

Viteza de înregistrare la copierea imaginilor difernţiază în timp acţiunea infracţională captată

de cele două camere de supraveghere.(45 secunde si 75 secunde).

Martorii precizeaza o dreulare a acţiunii infractionale de circa 30 secunde.

Din această perspectivă reflectivitatea în plan juridic a imaginilor poate fi apreciată numai în
măsura coroborării cu concluziile medico legale şi relătările testimoniale / NU printr-o
simpla vizualizare.16

12
Procesul verbal de cercetare la fata locului nu consemneaza marca si conviguratia tehnica a camerelor de
supravegere . Datele relative la conviguratia tehnica au fost obtinute prin contactarea patronului discotecii.
Acesta afirma ca in prezent camerelor de supraveghere si placa de captara sunt in custodia organelor judiciare.
Ne rezervam posibilitatea de a solicita examinarea acestora in cazul aparitiei unor neconcordante intre imaginile
puse la dispozitie si eventuale alte imagini detinute de organele judiciare si neprezentate pana in prezent apararii.
13
Prezenta exaninare priveste DVD–ul atasat dosarului de cate organele de urmarire penala. ( poza 1; poza 2; poza
3 de pe DVD-R 4,7 GB sp 120min. / 1-8 X speed / DVD R –R 4,7 8x / 1x PRINCO / DVD pus la dispozitzie )
14
Cu consecinta posibilitatii diminuarii calitatii imaginilor sau alterarii sucesiunii actiunii infractionale.
15
Eventuala folosire a unor posibilitati tehnice de marirea rezolutiei poate fi facuta numai pe originalul inaginilor
stocare de camerele de supravegere detinute in prezent de organele judiciare, folosidu-se un PC dedicat
procesarii imaginilor (Hardware necesar pentru buna procesare a imaginilor cu software-ul - Adobe photoshop
cs 4 sau 5 / procesor intel dual sau quatro core / cel putin 3 GB memorie / cel putin 100 GB HDD / cel putin 1 GB
placa video ). In aceasta etapa procesuala, de plin drept, o asemenenea utilizare trebuie facuta in prezenta
specialistilor propusi de aparare. (argumentum a pari / argument fondat pe egalitate)
16
Drumul de la ipoteza la teza / ipoteza – ipoteza de lucru – ipoteza stiintifica – concluzie stiintifica ( de
identificare, de probabilitae sau iposibilitate )
.........................................................................................................................................................
.............................

4. Obiectivitatea / subectivitatea relatarilor testimoniale,

Din relatarile testimoniale se desprind elementele de certitudine privind scuza provocarii,

debutul acţiunii infracţionale şi finalitatea accesteia.

Conţinutul elementelor privind scuza provocării, mobilul şi scopul în această cauză sunt în
masură să departajeze NET aspectul participaţiei cu consecinţa încadrării juridice diferite.

Nici o relatare testimoniala nu conţine fixarea momentelor esenţiale, respectiv, momentele

elementului material tanatogenerator şi cele concomitente şi imediat următoare care releva
poziţia şi acţiunea activă a inculpatului Cernat Remus pentru întreruperea acţiunii inculpatului
Ungureanu Damian Ion.

Martorul Coman Constantin sa aflat într-o permanentă acţiune de împiedicare a martorului

Avramescu Remus de a se angaja şi acesta în conflict, iar martorul Prisceanu Stefan sub emoţia
evenimentelor şi emotivitatea personala a fost într-o continuă dinamică pentru a informa
patronul şi a primi sprijin de la aceata.

Astfel evocarea, adică reactivarea informaţiilor stocate de fiecare martor şi participant la

comiterea acţiunii infracţionale a fost afectată de apariţia unor dificultăţi, a unor erori .

Trebuie subliniat faptul că orice persoană dezvoltată normal din punct de vedere
psihofiziologic poate percepe, reţine şi reda evenimentul la care a participat, în mod suficient
de exact, cu excepţia cazului în care au intervenit în acest proces de cunoaştere unele condiţii
obiective sau subiective care pot stânjeni procesul de cunoaştere.

Aprecien ca în cauza de faţă politistul şi magistratul care sa ocupat cu ascultarea persoanelor

NU a ţinut seama, în aprecierea obiectivităţii celor declarate, de toate condiţiile obiective şi
subiective prin care a trecut procesul său de cunoaştere a martorilor şi inculpaţilor.

In cazul de faţă martorii si inculpaţii au invocat, direct sau indirect urmatorii factori care au
influenţat procesul perceptiv, memorarea si evocarea, respectiv: Condiţii improprii de
luminozitate / Zgomotul de fond existent într-un anumit loc / Durata percepţiei / Distanţa şi
unghiul de observaţie / Fluctuaţiile atenţiei / Existenţa unor reprezentări eronate în legătură cu
anumite lucruri cunoscute din existenţa anterioară / Nivelul de vârstă / Starea emoţională /
Scopul şi intenţia de a memora.
Aceşti factori alături de faptul că prima problemă a anchetei NU a fost problema identificarii
autorilor, ci problema prinderii acestora a impus adoptarea unei strategii profesionale care
desi admise a atras unele compromisuri care au afectet reţinerea în cuprinsul declaraţiilor a
unor importante aspecte privind circumstanţierea acţiunii participanţilor.

Reluarea audierilor în această fază procesuală va negativa şi mai mult procesul de aflare a
adevarului.

Adâncirea procesului de apreciere logică a materialului probator administrat poate scoate din
întunericul probelor în defavoare întunericul încât să ramână numai lumină17.

Concluzii:

Întrucât ancheta a indicat autorii pe baza unor depozitii sumare iar copia imaginilor captate de
camerele de supraveghere nu au calitatea necesară obiectivizării conţinutului probator sa
impus reconstrucţia scenei acţiunii infracţionale şi redarea reflectivitătii acesteia în strânsă
concordanţă cu actul medico legal, mobilul şi scopul acţiunilor infractionale.

Reconstrucţia scenei acţiunii infracţionale şi redarea reflectivităţii acesteia în strânsă

concordanţă cu actul medico legal, mobilul şi scopul acţiunilor infracţionale se constituie într-
un nou procedeu probatoriu, care reflectă:

- Corespondenţa declaraţiilor celor doi inculpaţi cu realitatea a fost strâns legată de o serie de
factori specifici momentului audierii, respectiv: Emotivitate mărită care a dus la erori în ceea
ce priveşte redarea evenimentului / Apariţiei confuziilor în ceea ce priveşte desfăşurarea
succesiunii actiuni infractionale / Temerea de a face anumite declaraţii în prezenţa altora / Sub
imperiul promisiunilor facute pentru prezentarea de buna voie a inculpatilor in fata organelor
de urmarire penala au aparut interuperi care au facut sa se piardă firul desfăşurării
evenimentelor, sa se faca relatari sumare si să se omită unele amănunte. Inculpatii au fost
sugestionati de gesturile aprobative sau dezaprobative ale anchetatorului, aceaste aspece sunt
reflectate de declaraţiile lor.

- Cernat Remus a delibereat şi rezolutionat în urma unei duble provocari, respectiv o provocare
morală ce a constat în ofensa adusă timerei pe care o însoţea şi o provocarea materială
îndreptată împotriva integritatii sale corporale (lovira acestuia de catre Pimicheru Vasile Dan
chiar in faţa prietenei sale).

- Cernat Remus reactionază sub ipulsul tânăului care îşi apară onoarea într-o manieră
bărbătească, respectiv prin folosirea forţei sale fizice opusă forţei fizice ofensatoare, opune prin
proportionalitate forţa demnităţii, o legitimă aparare în faţa nededmnităţii.

17
Rolul activ al organului de urmarire penala / Art. 202. - Organul de urmarire penala este obligat sa stranga
probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei
solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat în favoarea, cat si în defavoarea invinuitului sau
inculpatului / Parfarază / Emil Cioran „ Scoate atâta energie din întunericul tau încat să nu mai ramămâna
decât lumină”
- Reacţia sa NU este legată de precepte tradiţionale ale etniei din care face parte, întrucât este
sensibilizat de mediul social în care a păşit cu succes, respectiv cel universitar.18.
- Deliberarea inculpatului Ungureanu Damian Ion ca proces complex de apreciere, evaluare şi
comparare între diverse opţiuni posibile cu privire la luarea unei hotarari anume – de a comite
fapta ori de a nu o comite, în caz pozitiv de a o săvarşi în anumite modalitaţi sa realizeat în
circa două ore, respectiv din momentul în care a fost sensibilizat de lovirea lui Avramescu
Remus de catre Pimicheru Vasile Dan, urmat de momentul perceperii amenintarii “ în seara
aceasta am să omor toţi ţiganii”.

- Deliberarea inculpatului Ungureanu Damian Ion a precedat rezoluţia printr-un proces de

acumulari negative amplificate de o noua provocare, lovirea sa de către Pimicheru Vasile
Dan.

- Din aceaste perspective activitatea infracţională se autostructurează în doua acţiuni

disticte întrucat între cei doi inculpaţi nu a preexistat şi nu sa omogenizat pe parcursul
execuţiei o unitate rezoluţională şi executională.

Întrucat nu a preexistat şi nu sa omogenizat pe parcursul execuţiei o unitate rezoluţională şi

execuţională, aprecierea faptelor trebie să corespundă prevederilor art. 28 C.pen. prevederi
relative la circumstantele presonale si reale, respectiv „Circumstanţele privitoare la persoana
unui participant nu se rasfrang asupra celorlalţi. / Circumstantele privitoare la faptă se
rasfrang asupra participantilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au
prevazut.”

- Dacă diferenţierea privind circumstanţele personale este notorie, diferenţierea circumstanţelor

reale trebuie constatatî din însasi derularea situaţiei de fapt. Cernat Remus pozitionat în timp şi
spatiu NU putea cunoşte sau intuii rezoluţia inculpatului Ungureanu Damian Ion. NU a
conceput şi NU putea prevedea o asemenea actiune.

- Întrucât acţiunea tanatogeneratoare a inculpatului Ungureanu Damian Ion nu avea

corespondenţă în rezoluţia inculpatului Cernat Remus, acesta realizează că peste acţiunea sa
concepută în limetele lovirii şi vătămării corporale se suprapune o acţiune ce trebuie
îndepartată.

18
Cunoasterea personalitatii inculpatului Cernat Remus prezinta importanta tactica pentru ca in functie de
trasaturile psihice precum si de factorii care au influentat sau conditionat evolutia somato-psihica si sociala, se
poate stabili cu certitudine imprejurarile cauzei si conditiile in care a fost savarsita fapta precum si daca se face
vinovata sau nu de coautorat in cauza privind omorul cercetat. / Astfel, dintre principalele elemente de natura sa
conduca la definirea personalitatii invinuitului Crenat Remus si care sa influenteze actiunile sale in mediul extern,
mentionam: Caracterul, trasatura psihica ce defineste manifestarile de conduita cu semnificatie morala pozitiva,
demnitate, sociabilitate, etc. pot fi retinute in detrimentul celor cu semnificatie negativa (egoism, susceptibilitate,
ingamfare, etc.) Cernat Remus desi era de etnie rooma, era component al unui cerc de prieteni mixt a caror prere
era unanima in sensul „este un baiat bun, nu fumeaza, nu consuma alcool, impune respect, corect, rezervat.” /
Temperamentul, il plaseaza in tipul sanguinic (puternic, echilibrat, mobil), Aptitudinile, unele avand un sens
mai special, ajungand pana la talent pentru sport. In privinta factorilor externi care au o oarecare influenta asupra
manifestarilor inculpatului se cuvin a fi mentionati : / Cernat Remus este un membru al unei familii respectate in
cadrul etniei si societatii bacaoane, familie capabila sa restabileasca echilibrul psihic al acestuia. Cernat Remus a
urmat liceul teoretic “Siru Haret” si este in prezent student al Facultatii de Stinte ale Miscarii, Sportului si
Sanatatii din Bacau, comportamentul in familie ii asigura sustinerea pentru derularea studiilor licentiale, iar in
societate a fosrt detasat de imputarea unor atitudini negative.
- Din această perspectivă Cernat Remus se desistează din acel moment de acţiunea rezoluţiei
sale, (lovirii cu consecinta vatamarii corporale) şi încearcă stoparea acţiunii inculpatului
Ungureanu Damian Ion prin acte unilaterale de împiedicare activă.

- Aceste acte coroborate cu argumentele rezoluţiei instantanee a inculpatului Cernat Remus

conduc la constatarea lipsei laturei subiective relativa la infractiunea de omor.

De menţionat că în cazul de faţă desistarea devine operantă pentru faptele de lovire săvârşite de
Cernat Remus din momentul imediat anterior sesizarii atacului tanatogeneratoar al inculpatului
Ungureanu Damian Ion. Faptele de lovire anterioara acestui moment raman sub incidenţa legii
penale.

Cernat Remus şi Ungureanu Damian Ion au început acţiunea infracţională sub rezoluţii de
execuţie imediată cu conţinut diferit, rezoluţii care NU sau realizat printr-o legătură subiectivă
anterioara începutului actului de executare sau pe parcursul desfăşurării actului de executare.
Deci NU exista coautorat / de asemenea , NU a exista o intenţie de înlesnire sau ajutare din
partea lui Cernat Remus pentru suprimarea veţii victimei, acesta NU a procurat mijloacelor de
săvârşire a infracţiunilor, NU a înlăturat unele piedici pe care le-ar fi putut întâmpina autorul
şi nici NU a ajutat pe acesta întrucât în plan subiectiv nu-i cunoştea intenţiile. Analiza situaţiei
de fapt duce la concluzia certă că nu a existat nici o complicitatea intelectuală, respectiv
Cernat Remus NU putea întări o rezoluţie necunoscuta. Deci NU exista complicitate

Învinuirea adusă inculpatului Cernat Remus pentru infracţiunea de omor calificat, prevazută
de art. 174 -175 ali.1 lit. i) C. pen. NU este susţinută de elementele situaţiei de fapt, elemente
relative la rezoluţia infracţională, elementele acţionale şi circumstanţele intervenite pe
parcursul desfaşurării acţiunii infracţionale.

Raportul dintre actele inculpaţilor indică faptul că aceste acte în raţiunea lor de a exista şi de a
se produce nu sunt condiţionate în mod reciproc, adică între ele nu există un raport ca de la
cauză la efect, astfel că faptele inculpaţilor pot fi examinate seapart şi independenţă unele de
altele.

Conf.univ.dr. N. Zamfirescu
 2. STRATEGIA CUNOASTERII MODULUI DE OPERARE
A lua cunoştinţă / A înţelege, a aprecia, a judeca. / A deduce, a conchide / A observa, a
remarca. / A şti, a avea în minte, a-şi da seama de ceva. / A recunoaşte, a identifica / A dovedi.

IMAGINEA PSIHOCRIMINALISTICĂ

De la început, trebuie precizat că psihocriminalistica nu are nimic în comun cu

ansamblul de concepţii şi practici care proclamă existenţa în natură a unor forţe supranaturale
misterioase cu care ar putea comunica pretinşii iniţiaţi. Psihocriminalistica nu este o
pseudoştiinţă. Ea este, prin excelenţă, ştiinţa organizării sistematice, a experienţei profesionale.

Psihocriminalistul abordează ideile de specialitate înainte de a le asimila, de a şi le

însuşi, el trebuie să le privească din afară, să se disocieze de ele, apoi o dată cu maturitatea,
făureşte un sistem cu care nu se confruntă niciodată pe de-a-ntregul. Detaşarea este esenţială
pentru toţi cei preocupaţi de problematica descoperirii.

Imaginea psihocriminalistică se formează pe fondul imaginii reale dobândite prin

operaţiunile de observare a faptelor – respectiv vizualizarea directă şi personală a locului
faptei, a împrejurărilor – a urmelor materiale, a poziţionării fireşti a obiectelor şi prin
perceperea mutaţiilor intervenite ca urmare a dinamicii victimei şi a autorului.

Imaginea reală are, de asemenea, ca fundament interpretarea tehnică, medico-legală şi

fenomenologică a urmelor acţiunii infracţionale cu adâncul lor suport ştiinţific. Perceperea –
sesizarea trinomului modului de operare: „iter criminis”, „modus operandi”, „punctum saliens”
şi a caracteristicilor acestora – dă stabilitate imaginii reale.

Am văzut că semnificantul central al imaginii psihocriminalistice este făptuitorul. Imaginea

psihocriminalistică este, de fapt, o imagine reală, în care aducem un personaj real nedefinit în
acel moment şi urmează să-l definim, bazându-ne pe posibilităţile noastre / făptuitorul este
constituit din propriile sale manifestări prin puterea, decizia şi curajul experienţei noastre
profesionale.

EXERCIŢIU PRACTIC
Imaginea locului faptei o aveţi deja formată, pornind de la imaginile concrete percepute
cu ocazia observării stărilor de fapt şi a mărturiilor / Rezervaţi-vă timp şi reveniţi singur la
locul faptei, respectând ziua şi ora critică. / Imaginaţi-vă venirea făptuitorului – intrarea
acestuia în locuinţa victimei, contactul cu aceasta, acţiunea sa asupra victimei şi reacţiile
acesteia din urmă – deznodământul şi plecarea autorului. / Important este ca aceste imagini să
fie cât mai vii, dinamice şi amănunţite. Trebuie să acordaţi mare atenţie micilor amănunte,
imaginilor, sunetelor, obiectelor care-i înconjoară şi chiar mirosurilor. Observaţi detaliile
atribuind urmele făptuitorului sau victimei, obiectelor dinamizate de aceştia. Amănuntele
mediului imaginat sunt extrem de importante în acest exerciţiu, pentru a percepe experienţa
făptuitorului şi, pe această cale, personalitatea sa./ Vizualizaţi-i acţionând, simţind,
reacţionând./ Acest exerciţiu construieşte imaginea fizică şi imaginea psiho-socio-psihiatrică a
făptuitorului, imaginează reperele pe care urmează să le consemnaţi. După ce-l veţi aplica
pentru o vreme, veţi fi foarte surprins să descoperiţi că „reuşiţi, fără să vă străduiţi”. Acest
sentiment introdus în mecanismul dumneavoastră automat va funcţiona tot automat şi în alte
cazuri.

Notificaţi semnalnentele si caracteristicile identificatoare ale celor doua personaje

Ei, Petre! Nu se vede încă nimic?” întreba – la 29 martie 1859 – un bărbat de 45 de ani,
îmbrăcat într-un palton şi cu nişte pantaloni cadrilaţi, plini de praf, stând în picioare, cu capul
gol, pe pragul unei cârciume de pe şoseaua X, din Rusia. Servitorul, către care se îndreptau
aceste vorbe, era un tânăr bălan, cu obrajii plini, cu ochii mici, întunecaţi, cu bărbia rotundă,
acoperită cu puf de culoare nehotărâtă.
Servitorul acesta, la care totul – de la păru-i pomăduit şi de la cercelu-i cu o piatră
scumpă, atârnat la o ureche şi până la gesturile-i învăţate pe dinafară – arăta un servitor de
modă nouă, ca să facă pe placul stăpânului, îşi aruncă privirea în zarea şoselei şi răspunse pe un
ton grav:
- Nu se vede nimic!
- Nimic? întrebă stăpânul.
- Absolut nimic! – răspunse servitorul.
Stăpânul suspină şi se aşeză pe bancă. În vreme ce şedea acolo, picior peste
picior, cercetând cu ochii împrejuru-i – îngăduit fie-ne să ne folosim de această odihnă pentru
a-l face cunoscut cititorului.”19

SEMNE
STATICE DINAMICE PARTICULARE VESTIMENTAŢIE
Vârsta: Mers:
Înălţime: Gesturi:
Culoare piele:
Culoare păr:
Corpolenţa:
Contur faţă:
Nasul:
Urechi:

Exemplificare / Caracteristici identificatoare

- merge cu bărbia în piept, poartă helancă peste gură şi fes tras pe ochi;
- nebărbierit, barbă brunetă, rară şi ţepoasă;
- haine foarte murdare;
- faţa ascuţită, osoasă;
- merge târşâit sau şchiopătat;
- posibil ţigan;
- fumează ţigări fără filtru (ieftine);

19
I. Turgeniev – „Părinţi şi copii”
RECONSTRUCTIA SCENEI UNEI CRIME
Model ipotetico-deductiv / faptuitor gerontofil20
Motivaţia
Moment Acţiune Rezultat Metodă
interpretării acţiunii
1. aprox. Prealabilă supraveghere a locului faptei şi Hotărâre Logico-
10 min vecinătăţilor din grădină şi verificarea infracţională deductivă
prezenţei victimei în casă
2. aprox. Pătrunde în locuinţă împingând uşa din Deschiderea Poziţia celor două Logico-
1 min spatele locuinţei (uşa “C”) uşii topoare şi a ştiinţifică
levierului în unghiul
de deschidere a uşii
3. aprox. Pătrunde în holul 1, după care traversează Primul contact Prezenţa victimei în Explicaţii
3 min locuinţa prin camera 2,5,7. Găseşte victima cu victima camera 9 este medico-
dezorientată în camera 9. Relaţionează la explicată de dorinţa legale
nivel minimal cu victima, constată repulsia, de a se depărta de examinarea
refuzul victimei şi intră în prima fază de acţiunea autorului foto
transă afectivă asociată cu manifestări judiciară, pe
sexuale. Momentul se caracterizează printr- calculator
o dinamică a autorului în încăpere
4. aprox. Se orientează mental în configuraţia Cele două Poziţia victimei faţă Interpretări
1 min. locuinţei pentru a alege locul cel mai escoriaţii de de agresor, respectiv foto
potrivit spre a acţiona asupra victimei. pe obrazul împinsă şi lovită cu judiciară +
Împinge victima spre camera 2, lovind-o de drept mânerul cuţitului pe declaraţie
două ori cu mânerul cuţitului obrazul drept, pentru martori (uşa
determinarea 4 mereu este
victimei să se supună închisă)
acţiunii sale
5. aprox. Ajunge cu victima în camera 2, o împinge Urgentarea Poziţionarea Interpretarea
1 min. către uşa camerei4, încearcă să pătrundă în acţiunii finale preşurilor din faţa urmelor ca
această cameră, dar constată că uşa camerei ca răspuns la camerei 4 (vezi rezultat al
este închisă. Acţiunea este dinamică şi din trăirile planşa foto) cercetării la
partea autorului şi din partea victimei afective ce-l locul faptei-
marchează în explicaţii
acest moment med.legale
6. aprox. Împinge victima spre cam.3, deschide uşa Cele cinci Picături de sânge în Tehnico-
2 min. şi se decide să înceapă acţiunea finală escoriaţii de cădere verticală pe ştiinţifică
asupra victimei (chiar în pragul uşii). Ţine pe hemifaţa pragul uşii şi lângă
cu braţul stâng obrazul drept al victimei, iar stângă a acesta, precum şi
cu dreapta aplică victimei 5 lovituri cu victimei, plaga zone cu crustă de
extremitatea prăselei cuţitului. Roteşte înţepată de la sânge pe masa din
antebraţul şi aplică două lovituri succesive nivelul gâtului dreapta intrării
cu lama cuţitului. şi plaga încăperii
deschisă
7. Victima cade (liber) pe spate cu o uşoară Scurgerea sângelui şi Examinare şi
înclinaţie a corpului spre partea stângă îmbibarea interpretare
vestimentaţiei spre fotografiei
centru stânga, cu judiciare
scurgere pe
linoleum. Pata de
sânge se află la o

20
N.Zamfirescu – Magdalena Voinea – note cercetare ştiinţifică.
 distanţă de 1,30m
faţă de tocul uşii.
8. Autorul începe dezbrăcarea victimei astfel: Poziţionarea victimei Măsurători
aprox.10 desface şi trage de pantaloni, dezbracă şi a elementelor efectuate cu
min. victima de lenjeria intimă şi o păstrează. reprezentative de la ocazia
Păşeşte peste victimă, ajunge în dreptul locul faptei recercetării
capului, ridică victima astfel încât să o locului faptei
poată dezbrăca de geacă şi pulover. Aşază
vestimentaţia sub corpul victimei (coapse),
păşeşte spre uşă (peste victimă) şi are loc o
manifestare sexuală
9.aprox.3 Încearcă să părăsească încăperea şi să tragă Rularea şosetei Logico-
min uşa, dar constată că nu se poate, din cauza stângi, urmele de deductivă
picioarelor victimei; păşeşte peste victimă, deplasare ale
o apucă de mâna dreaptă şi o trage pe o corpului evidenţiate
distanţă de 40 cm spre interiorul camerei pe pata de sânge în
lungime de 40 cm şi
poziţia braţului drept
al victimei
10. 1.min Păşeşte înapoi spre victimă, închide uşa şi Finalitatea Rămânerea în
părăseşte locuinţa pe unde a venit (uşa acţiunii locuinţă a căţelului
“C”), închizând uşa din spate (locuinţa victimei (caniche)
rămâne închisă)

Exemplificare repere psihocriminalistice / criminal la comanda

A. Repere psihiatrice – aparent clinic sănătos

B. Repere psihologice
a) Tulburare de personalitate – cu predominarea manifestărilor asociale
* nu este adaptat regulilor vieţii sociale, prin refuz. În general nu manifestă
agresivitate sau ostilitate faţă de aceste reguli, fiindu-i indiferente;
* se remarcă prin dorinţa de a-şi păstra libertatea existenţială şi de a se proteja de
orice dependenţă psihosocială;
b) Inteligenţă – medie sau peste medie;
c) Temperament – predominant flegmatic;
* critic faţă de alţii şi faţă de ceea ce se întâmplă;
* rece, neimpresionabil, inafectiv;
d) Este organizat – acţiunile sale sunt calculate, planificate, consideră că există un loc
pentru orice şi toate trebuie să fie la locul lor;
e) Imagine despre sine – pozitivă, nu acceptă critica, manifestă grijă pentru persoana sa şi
confortul său;
f) Tip de om – amabil, vigilent, îngrijit, cu abilităţi motrice şi reflexe (viteză de reacţie);
g) Este un cerebral – aşteaptă ceea ce i se cuvine, fiind sigur că i se va da;
h) Nu acţionează singur, dar nici cu o a treia persoană. Este loial faţă de partenerul
infracţional pe care l-a ales, apreciind calmul şi indiferenţa. Bioritmuri coincidente.

C. Repere sociologice:
a) A practicat mai multe tipuri de meserii şi a avut mai multe locuri de muncă;
b) Mobil geografic, deşi are un loc unde îşi păstrează obiectele preferate, pe care le
îngrijeşte (armele) de câte ori are ocazia. Manifestă grijă faţă de funcţionarea ireproşabilă a acestora şi a
oricăror bunuri personale;
c) Îl găsim într-o lume interlopă, unde manifestă siguranţă de sine. Aici îi este recunoscută
poziţia, deşi nu i se cunosc preocupările;
d) Are antecedente penale şi a executat pedepse private de libertate. În penitenciar a fost
retras, nu a bravat, dar a controlat psihologic liderii, asigurându-şi astfel echilibrul bio-psihic;
 e) În mediul obişnuit este adaptat social. Doreşte să trăiască singur. Nimeni nu este pentru
el suficient de bun şi de sigur.
3. STRATEGIA PROBEI FAVORABILE

Probele în acuzare servesc la dovedirea vinovăţiei învinuitului sau inculpatului. Aceasta e

misiunea de căpetenie a judecătorului de instrucţiune, care este mai înainte de toate instructor,
adică adunător de probe ale vinovăţiei, în caz când ele există.21

Probele in favoare servesc la demonstrarea lipsei de temeinici a probelor in acuzare sau

circumstantierea acestora. Aceasta e misiunea de căpetenie a aparatorului, care poate fi mai
înainte de toate instructor, adică adunător de probe favorabile, în caz când ele există22

Cuvânt din suflet

Sunt rugat de colegul şi bunul meu prieten Zamfirescu să recenzez lucrarea „Strategia probei
favorabile”. Îmi expune pe şleau noul concept, îmi spune că avem o datorie de împlinit, rechemarea la
realitate, o altă expertiză, un alt expert, un alt anchetator, un alt judecător, un alt apărător, un alt mod de
apreciere a probelor, cel ştiinţific, deci voi recenza lucrarea, iată!
Strategia probei favorabile preconizată a fi folosită pentru redimensionarea anchetei judiciare este
nu numai bine venită ci chiar se impune. Urmărirea tendinţelor actuale din cercetarea ştiinţifică naţională şi
mondială, promovarea colaborării cu practicieni, instituţii de cercetare şi învăţământ superior din ţară şi
spaţiul european, aplicarea experimentală a cercetărilor preliminare şi a celor în curs de desfăşurare
presupune utilizarea modelor autocorectoare de erori, metodelor de sesizare a necunoscutelor şi stabilire a
subiectivismului.
Trinomul „Zamfirescu” erori, necunoscute, subiectivism. Scop, cercetare ştiinţifică pentru
demonstrarea nevinovăţiei şi circumstanţierea vinovăţiei, prilej pentru impunerea unui proces concurenţial
adresat corpului experţilor şi a unei provocări adresate aspirantilor catre o noua profesie, aceea de
cercetător în domeniul strategiilor judiciare. Asta doreste subtilul meu coleg si se pare că va reuşi.
Urmăresc ideea „dispoziţia art. 202 C.pr.pen. relativă la probele în favoare, aceasta indică nu numai
necesitatea adunării acestor probe dar şi necesitatea aprecierii lor în cadrul unei strategii ius imperativum.
Ignorarea acestei dispoziţii prin inabilitate, lipsa de diligenţă trebuie urmată firesc de o sancţiune logică,
respectiv transferul beneficiului probei favorabile. Acest beneficiu se transferă de drept (pro domo sua)
apărării chiar din momentul sesizării probei favorabile, probă pe care apărarea o poate impune prin apreciere
ştiinţifică.”
Conceptul „Strategia probei favorabile” ne sugerează faptul că probele preexistă dezbaterii
judiciare, şi asa şi este. Conceptul pretinde un nou mod de apreciere a probelor, aprecierea ştiinţifică şi
impune aşa cum am văzut în cuprinsul rapoartelor de cercetare motivarea aprecierii probelor . Acest ultim
aspect permite acceptarea şi susţinerea afirmaţiei „Psihocriminalistica este chemată a reflecta asupra
problemelor şcolii române de poliţie ştiinţifică, tinde să devină un ghid de conştiinţă şi studiul formator al
spiritului analitic în profesiile judiciare”.
Atâta timp cât „conceptul strategiei probei favorabile” este un concept care apelează la metode şi
tehnici aparţinând unor diferite domenii ştiinţifice (logica juridică, logica matematică, psihologie judiciară,
criminalistică, biocriminalistică şi psihocriminalistică, filozofie, chimie etc.), în scopul degajării anchetei de
erori, necunoscute şi manifestări subiective, acest concept trebuie să primeze în actuala dezbatere academică
şi aplicaţie practică.
„Strategia probei favorabile” este hotărârea, raţiunea însănătoşirii aprecierii probelor prin
intermediul operaţiunilor ştiinţifice.

Prof.univ. dr. Vasile Bercheşan

21
Centrul Universitar Rm.Sarat / Studiu dupa I. Tanoviceanu ,Tratat de drept si procedura penala 1936
22
Centrul Universitar Rm.Sarat / parafraza potrivit rationamentului a pari .
MINCIUNA, SURSA DE ADEVAR

Minciuna23 este o afirmaţie care este contrazisă de către experienţă, observaţie sau bun simţ,
care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau
parţială a faptelor şi a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a
faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acţiune intenţională de declarare a unei stari
modale necomfirmabile sau imediat (ori uşor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi
false speranţe, a determina o anume acţiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori
afectivă care serveşte într-un fel sau altul mincinosului. Deşi minciunile premeditate sunt cele
care sunt considerate a fi mult mai devastatoare şi de neiertat, se pot totuşi identifica şi
minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înţelegere
corectă şi/sau de interpretarea greşită a informaţiilor existente sau accesibile la un moment dat.

Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea iar
adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmaţii confirmabile sau
infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realităţii în individ, care este un adevar, este o
distinctă transpunere a unei cantităţii purtătoare de informaţii care se metamorfozează
"realitate" cu o structură şi fenomenalitate distinctă.

Abuzul de drept şi frauda la lege. / Acestea sunt probleme conexe cu interpretarea normei
juridice.

23
Vezi / Wikipedia, enciclopedia liberă / SURSE: Adler, J. E., “Lying, deceiving, or falsely implicating”, Journal
of Philosophy, Vol. 94 (1997), 435-452. / Aquinas, T., St., “Question 110: Lying”, in Summa Theologiae (II.II),
Vol. 41, Virtues of Justice in the Human Community (London, 1972). /Augustine, St., "On Lying" and "Against
Lying", in R. J. Deferrari, ed., Treatises on Various Subjects (New York, 1952). / Bok, S., Lying: Moral Choice in
Public and Private Life, 2d ed. (New York, 1989)./ Carson, Thomas L. (2006). "The Definition of Lying." Nous
40:284-306. / Chisholm, R. M., and T. D. Feehan, “The intent to deceive”, Journal of Philosophy, Vol. 74
(1977),143-159. / Davids, P. H., Bruce, F.F., Brauch, M.T., & W.C. Kaiser, Hard Sayings of the Bible
(InterVarsity Press, 1996)./ Fallis, Don. (2008). "What is Lying?" Paper presented at the Pacific Division Meeting
of the American Philosophical Association./ Flyvbjerg, B., "Design by Deception." Harvard Design Magazine,
no. 22, Spring/Summer 2005, 50-59. / Frankfurt, H. G., “The Faintest Passion”, in Necessity, Volition and Love
(Cambridge, MA: CUP, 1999). / Frankfurt, Harry, On Bullshit (Princeton University Press, 2005). / Kant, I.,
Groundwork of the Metaphysics of Morals, The Metaphysics of Morals and "On a supposed right to lie from
philanthropy", in Immanuel Kant, Practical Philosophy, eds. Mary Gregor and Allen W. Wood (Cambridge: CUP,
1986). / Lakoff, George, Don't Think of an Elephant, (Chelsea Green Publishing, 2004). / Mahon, J. E., “Kant on
Lies, Candour and Reticence”, Kantian Review, Vol. 7 (2003), 101-133. / Mahon, J. E., “The Definition of Lying
and Deception”, Stanford Encyclopedia of Philosophy (2008). / Mahon, J. E., “Lying”, Encyclopedia of
Philosophy, 2nd ed., Vol. 5 (Farmington Hills, Mich.: Macmillan Reference, 2006), p. 618-19 / Mahon, J. E.,
“Kant and the Perfect Duty to Others Not to Lie”, British Journal for the History of Philosophy, Vol. 14, No. 4
(2006), 653-685. / Mahon, J. E., “Kant and Maria von Herbert: Reticence vs. Deception”, Philosophy, Vol. 81,
No. 3 (2006), 417-44. / Mannison, D. S., “Lying and Lies”, Australasian Journal of Philosophy, Vol. 47 (1969),
132-144. / O'Neill, Barry. (2003). "A Formal System for Understanding Lies and Deceit." Revision of a talk for
the Jerusalem Conference on Biblical Economics, June 2000. / Siegler, F. A., “Lying”, American Philosophical
Quarterly, Vol. 3 (1966), 128-136. / Sorensen, Roy. (2007). "Bald-Faced Lies! Lying Without the Intent to
Deceive." Pacific Philosophical Quarterly 88:251-64.
Abuzul de drept constă în exercitarea drepturilor conferite de lege cu rea credinţă, cu
încălcarea scopului pentru care ele au fost instituite, de fapt în scopul de a produce consecinţe
vătămătoare pentru altcineva. Litera legii este folosită în mod nelegitim. Mobilul acestui
comportament nociv poate fi dorinţa de şicană, răzbunare etc. De exemplu introducerea unei
acţiuni în justiţie cu scopul de a-l şicana pe cel reclamat, cel care reclamă ştiind foarte bine că
nu are dreptate, un funcţionar care în exerciţiul atribuţiilor sale nu îndeplineşte un act sau îl
îndeplineşte defectuos pentru a cauza o vătămare drepturilor sau intereselor legale ale unei
persoane.

Frauda la lege constă într-o manevră nelegitimă făcută cu scopul de a eluda aplicarea unor
norme care sunt în mod normal aplicabile, pentru a promova ilegal unele interese sau a ocoli
consecinţe legale care nu convin. Şi aici avem de a face cu utilizarea literei legii şi cu
încălcarea spiritului ei. De exemplu, în cazul unui contract de vânzare-cumpărare se trece în
înscris un preţ mai mic decât cel real pentru a evita aplicarea integrală a taxelor fiscale. Sau:
două persoane încheie o căsătorie nu pentru a întemeia o familie, ci pentru a obţine, să zicem,
cetăţenia unei ţări.

În cazul fraudei la lege, nu întotdeauna scopul în sine urmărit este ilegal, ci metoda de atingere
a lui, de aceea sancţiunea nu este neapărat una penală.

Domnule Comandant

Subsemnatul XX, domiciliat în com. Podgoria jud. Buzau, cercetat în dosarul privind
accidenul de circulaţie produs la data de 09.09.2007 pe raza localităţii Tigmandru jud. Mureşi,
cu respect va aduc la cunostinţă urmatoarele;
Vazând şi înţelegând modul subiectiv în care expertul a efectuat şi redactat
Raportul de Expertiză Tehnico Judiciară24 în cauza ce mă priveşte am decis să-mi formulez
apararea din momentul în care voi avea la dispoziţie în copie xerox întreg materialul de
urmarire penală.
Invocând prevederile art. 66 al 2 si 67 C.proc.pen25 , respectos vă rog să-mi pune-ţi la
dispoziţie (în copie xerox) întreg materialul cauzei în vederea studierii şi formulării aparării.
Urmează ca pe baza întregului material studiat să formulez motivat cererea privind
contraexpertiza ce se ipune în acest dosar.

Cu stimă, Marcu Ştefan

24
Depun alaturat Raportul de Cercetare Stiintifica relativ la examinarea continutului probator al Raportului de
Expertiza Tehnico judiciara.
25
Prezumptia de nevinovatie Art. 66. - Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa. In
cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
Concludenta si utilitatea probei Art. 67. - In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere
administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si
utila. Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
EXTRAS RAPORT DE CERCETARE

1. Situatia de fapt reflectata de procesul verbal si schita locului faptei

a. Înainte de începerea cercetării la faţa locului rudele victimei şi ulterior personalul medical
au acordat primele măsuri de ajutor victimei.

Deci: victima a fost repoziţionată în vederea acordarii primului ajutor. Pata de sânge
poziţionată la 40,08 m faţă de punctul de reper indică repozitionarea victimei NU finalul unui
spaţiu de proiectare ca urmare a impactului.

b. Autoturismul implicat în accident prezintă următoarele avarii: far dreapta spart, capotă
motor înfundată, , parbriz spart.

Prin interpretare fenomenologică avariile autoturismului indică urmatoarele momente

poziţionale ale victimei după impact, respectiv: lovirea corpului la nivelul farului .... preluarea
corpului pe capotă urmată de ... lovirea parbrizului şi cadere laterală. NU sa produs o
proiectare spre înainte a corpului victimei ci o preluare pe capotă, lovire de parbriz urmată de
cadere laterală la finalul efectului frânării.

c. Urmele de frânare indică dinamica autoturismului în spaţiul critic ( prima apasare pe frană
18,90 m / usoară eliberare a pedalei pe distanţa de 4,10 m / a doua apasare pe distanţa de 2,10
m. )

Deci: aplicarea modelelor matematice de calcul expertal se face relativ la valorile dimensionale
ale spatiului critic, respectiv 25,1 m NU si pentru spatiul exterior dinamicii accidentului.

2. Situaţia de fapt reflectată de probele testimoniale:

a. Declaraţia conducatorului auto Marcu Stefan Alin „ ... am lovit pietonul cu partea din
dreapta faţă a autoturismilui. Maşina mea sa oprit pe loc undeva aproape de mijlocul
drumului şi, fiindăcă din sens opus circulau alte maşini am parcat imediat pe partea stângă a
drumului în direcţia mea de mers.”

Deci: sa produs repoziţionarea autoturismului în afara spaţiului de calcul expertal printr-o

manevră exterioară dinamicii accidentale.

b. Declaratia martorului Nicolescu Gheorghe Romeo “ Rulam în spatele autoturismului Skoda

Octavia ... cu o viteză de aproximativ 65 Km./ h....... victima a căzut pe banda mea de
deplasare aproape de acostament la o distanţă de aproximativ 6 m faţă de locul de impact”.

Deci: depoziţia confirmă logica avariilor autoturismului respectiv spatiul fenomenologic

ocupat de: lovirea victimei, preluarea pe capota, lovirea de parbriz si caderea laterala pe
carosabil.

c. Declaratia martorului Sandu Constantin “ In urma impactului victima a cazut pe carosabil

pe sensul nostru de mers cu capul pe linia care delimitează partea carosabila şi cu restul
corpului( perpenticular cu axul drumulu) la circa 2 - 3 m în spatele maşinii oprite”.
Deci: depoziţia confirmă caderea corpului victimei de pe capota acestuia.

d. Declaratia martorului Luscan Petrica Catalin “ După impact femeia a fost proiectata pe
parbrizul masinii care sa spart iar apoi a cazut jos în partea dreapta a drumului cu fata spre
Sighisoara”

Deci: depozitia reconfirmă elementele interpretării fenomenologice.

3. Raportul de ExpertizăTehnico Judiciară intră în contradicţie cu situaţia de fapt în

principal datorită:

a. Ignorarea depozitiilor testimoniale mai sus notificate şi direcţionarea cercetării în sensul

declaraţiilor date de rudele victimei care susţin proiecţia spre înainte a victimei.

b. Condiţiei ipuse programului de simulare, respectiv „ se impune condiţia ca poziţia finală,

obtinută prin simulare, a victimei să se suprapună peste pata de sânge, consemnată de
organele de politie.”

c. Introducerii în calcul a unei valori declarate privind viteza de deplasare a autoturismului

(declaratia martorului Nicolescu Gheorghe Romeo “ Rulam in spatele autoturismului Skoda
Octavia ... cu o viteza de aproximativ 65 Km./ h) NU a unei valori calculate pe baza unui
model matematic afectat spatiului real cauza – efect.

Concluzii:

1. Raportul de Expertiză Tehnico Judiciară este afectat de:

a. eroarea în examinare care constă în falsa reprezentare de către expert a dinamicii

victimei în momentele imediate impactului cu autoturismul.
b. eroarea în examinare care constă în falsa reprezentare de către expert a dimensiunii
spatiului critic al accidentalităţii
c. introducerea în calculul expertal a unor valori neverificate ştiinţific.

2. Reconstrucţia scenei accidentalităţii şi formularea concluziilor relative la încadrarea juridică

o putem realiza pe baza examinarii punctuale a întrgului material al dosarului cauzei.
EXTRAS RAPORT DE CERCETARE

2. Concluzii privind pozitionarea în spaţiu a mărturiei:

Procesul verbal din data de 26.10.2007 încheiat de organele de pliţie consemnează şi fixează
prin fotografiere indicaţiile petentului Chituc Ilie Tase privind locul unde la lăsat pe martorul
Gherghina Constantin. ( pansa fotografica, foto 3 ) Fotografia realizată cu ocazia operaţiunii
poliţieneşti lasă posibilitatea constatării faptului că fereastra de la care pretinde ca a privit
martorul este o fereastră în două canate, unul fix în stănga şi unul activ în dreapta. Canatul
activ poate avea două posibilităţi de deschidere, respectiv deschiderea spre dreapta sau
semideschiderea prin rabatare de sus spre interior.

Fereastră în două canate cu unul activ (dreapta)

Semideschidere prin rabatare de sus spre interior

PERETE /XXXXXXXXXXX XXXXXXXXXXX / PERETE

Deschidere spre dreapta

 Plan de amplasament si detalii - str. Eroilor

Locul evenimentului stabilit prin calcul expertal Locul evenimentului indicat de petent

Locuinţa fam. Dumitrana Locuinţa fam. Marin Locuinţa fam. Radu

Camera de unde a “privit” martorul

Martorul Gherghina Constantin afirmă ca a fost lasat de petent “ într-o cameră a imobilului
acestuia, situată la parter, care avea vizibilitate spre strada Eroilor”, precizând ca “................
m-am uitat pe fereastra.. care era în poziţia întredeschisă” ocazie cu care a vazut
evenimentul.
Martorul NU afirmă în nici una din declaraţiile sale “am scos capul pe fereastră” / afirma că,
“ m-am uitat pe fereastra” DECI a pastrat o poziţie veritcală în faţa ferestreiîintredeschise
spre dreapta sau de sus in jos. In aceasta situaţie era poziţionat la o distanta de circa 20 cm
faăa de canatul fix.

Omul are o vedere binoculara. Informaţiile vizuale din spaţiul înconjurător intră prin ambii
ochi. Zona din spaţiu, care se vede fară a misca ochii sau capul se numeşte câmp vizual. Zona
de spaţiu percepută prin poziţia capului spre stânga sau dreapta cu ochii nemiscaţi o definim
de asemanea câmp vizual. / Unghiul de câmp al ochiului uman este de aproximativ 47gr.,
acesta fiind şi unghiul de câmp al unui obiectiv fotografic cu f 50 motiv pentru care este numit
obiectiv cu distanţă normală.

Ochi experimental / unghi de câmp 45 gr.

Câmpul vizual al martorului în condiţiile descrise de aceata a fost determinat experimantal

folosind un obiectiv fotografic cu f 50 în următoarele condiţii: înalţimea executantului 1,72
poziţionat în faţa ferestrei, la circa 20 cm., capul întors spre stânga; ferestră termopan în două
canate,dimensiuni 1,25 / 105
Ecranarea peretelui Ecranarea ghiurgiuvelelor

XXXXXX XXXXXXXX
PERETE PERETE
Câmp vizual experimental26
măsurat pe lungimea bordurii trotoarului învecinat / 6 m / total
2,70 stânga, (avem în vedere ecranarea giurguvelei)

26
Experimantul NU a fost realizat din casa petentului
 Fereastra la care sa aflat martorul

Locuinţa Radu Maria / lungimea gardului 15,77 m

cămpul vizual al martorului în condiţiile arătate a fost limitat la 6 m
masuraţi de la mijlocul gardului pană la stâlpul din stânga

Locuinţa Marin Ion / 14,51m Locuinţa Dumitrana Angelica / 20,11m

Puctul evenimentului indicat de petent Puctul evenimentului calculat se află

se află la distanţa de 10 m faţă de limita la distanţa de 28 m faţă de limita
campului vizual obiectiv câmpului vizual obiectiv27

Concluzii

27
Calculele au fost realizate făcând apel la dimensiunile reflectate de planul de amplasament şi detalii al zonei
alăturat de conţinutul declaraţiilor petentului
1. Condiţiile de vizibilitate oferite de poziţionarea martorului Gherghina Constantin NU
permiteau perceperea unui eveniment produs după caz în faţa locuinţei familiei Marin Ion sau
Dumitrana Angelica.28

2. Este cunoscut faptul că orice marturie are dublu aspect: subiectiv şi obiectiv. Întotdeauna
există o anumită direcţie a cercetării fenomenelor psihologice ce însoţesc formarea mărturiei
judiciare, avandu-se în vedere anumite atribute cu privire la mărturie şi la martori, deoarece
chiar şi marturia de bună credinţă poate fi pândită de falsitate şi de un anumit relativism29.

3. Martorul Gherghina Constantin nu a relatat fapte şi înprejurări percepute vizual, în procesul

mărturiei sale sunt implicate reprezentări auditive, mai precis relatare din relatare.

4. Având în vedere modalităţile ştiinţifice concrete în care s-a procedat la folosirea mijloacelor
de probă ale cauzei, prezentul raport de cercetare se constituie într-un procedeu probatoriu
care relevă fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.30

EXTRAS SUPORT CURS PSIHOCRIMINALISTICA, Conf.univ.dr.

N.Zamfirescu UNIVERSITATEA BABES BOLYAI CLUJ NAPOCA, FACULTATEA
DE DREPT

28
La aprecierea probelor nu sa avut în vedere principiul de drept natural “TESTIS UNUS TESTIS NULUS” /
un singur martor (inseanma) nici un martor.
29
Art. 66 - Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor / (1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de
prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia. (2) In cazul cand exista probe de
vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.