Rolul si locul radioului in societate

2.1. Rolul radioului in societatea romaneasca

Descoperirea electricitatii a declansat o noua etapa importanta in comunicarea de

masa. Experimentele comunicatiilor fara fir au dus la inventarea unor mijloace de
transmitere fara fir cum sunt undele electromagnetice. Acestea au fost punctul de pornire
in dezvoltarea domeniului de radiocomunicatii si apoi in cel al radiodifuziunii.

            De-a lungul ultimelor trei secole, numerosi cercetatori au fost interesati de
fenomenul electromagnetic, ajungandu-se la descoperiri precum paratraznetul (Benjamin
Franklin, 1774) sau telegraful electric si alfabetul format din linii si puncte (Samuel
Morse, 1832). Descoperirile lor au fost, mai tarziu,  un inceput pentru incercarea lui
Guglielmo Marconi de a pune bazele primului sistem de radiocomunicatie. In 1903, el a
facut posibila legatura intre doua continente - Europa si America- prin radio.

La inceput, radioul era folosit in scopuri militare si in transporturile navale, avind

costuri destul de ridicate. Imbunatatirile aduse aparatului, precum reducerea volumului si
calitatea emisiei si receptiei undelor, a transformat radioul intr-o cale usoara de acces la
informatie, devenind un mijloc de comunicare in masa. Primul post de radio a fost
infiintat la Pittsburg, in 1916, si a capatat licenta de emisie abia in 1920.

Radioul cunoaste o raspandire rapida in toata lumea. In Romania, evolutia sa a

fost lenta din cauza lipsei receptoarelor, fabricate in strainatate si a costurilor ridicate.
„Primul post de radio a luat fiinta la 1 Noiembrie 1928, cand s-a difuzat prima emisiune
in limba romana.”[1], fiind prima emisie oficiala a Societatii de Difuziune
Radiotelefonica din Romania. Pe langa discursul tinut de Dragomir Hurmuzescu,
directorul Institutului Electrotehnic, „emisiunea a mai cuprins, printre altele, un buletin
de stiri, informatii meteorologice, muzica si prima conferinta difuzata la radio, intitulata
„Poezia populara romaneasca””.[2] Inca de la inceput, specializarea si-a facut aparitia si
in cazul continuturilor radiofonice. In urmatoarele luni au inceput sa fie difuzate emisiuni
special concepute penru copii sau pentru femei, precum si emisiuni umoristice si altele
continand  sfaturi medicale.

Rolul radioului declarat de la inceput - informarea, educarea si divertismentul - 

isi atingea scopul in emisiunile transmise. Urmarind sa contribuie, in special, la formarea
publicului, emisiunea culturala „Universitatea radio”, difuzata zilnic intre  orele 19 si 20,
trata subiecte dintre cele mai diverse in fiecare zi a saptamanii. Ca urmare, a fost creat un
nou post numit „Radio Cultural”, existent si astazi. De asemenea, s-a dezvoltat si reteaua
posturilor teritoriale in orase precum Iasi, Craiova, Targu Mures, Cluj si Timisoara.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, radioul a suferit o involutie prin
reducerea drastica a orelor de program. Devenit mijloc principal de propaganda alaturi de
televiziunea nationala, radioul si-a reluat cursul dupa 1990, cand a fost posibila
transmiterea in unde ultrascurte (FM). Cu o calitate superioara fata de transmisia in unde
medii, FM-ul a luat amploare foarte repede, aducand un stil nou in mass-media
romanesti.

2.1.1.  Formate radio[S1] 

Fiecare canal de audio a incercat sa-si construiasca propria personalitate, tinand

cont de preferintele publicului dorit. Astfel au luat nastere mai multe formate radio,
dintre care cele reprezenative sunt:

Adult Contemporary se adreseaza persoanelor intre 25 si 49 de ani, difuzeaza

muzica mai putin alerta, iar informatia ocupa un spatiu de 30% din programele acestui tip
de post radio.

Contemporary Hit Radio se adreseaza tinerilor intre 14 si 25 de ani si difuzeaza

hituri contemporane, lasand informatia pe plan secundar. In Romania, il putem identifica
cu posturi precum Radio 21, Radio Zu, Pro Fm.

Urban Contemporary vizeaza publicul intre 18 si 34 de ani care prefera  muzica

dinamica. Si aici, emisiunile de stiri au timp de emisie scazut.
 Middle- of- the- road este formatul echilibrat, care tine cont de melodicitatea
pieselor, mai mult decat de topurile muzicale si care difuzeaza informatii intr-un volum
considerabil (stiri ample, meteo, sport si informatii rutiere). Publicul tinta are varsta peste
40 de ani. (Europa Fm)

Easy listening promoveaza muzica deconectanta, iar publicul tinta este situat in
preajma varstei de 50 de ani. (Magic Fm, Romantic Fm)

News/ Talk este un format de stiri si dezbateri. (Realitatea Fm)

De mentionat sunt si alte formate radio precum Album- Oriented Rock cu succes
la barbatii intre 18 si 34 de ani, Muzica Clasica pentru cei cu un nivel de cultura mai
elevat , formatul Etnic cu emisiuni in limbi straine, ale etniilor din diferite regiuni si cel
Religios.

2.1.2. Specificitatea canalului audio

Ca mijloc de comunicare in masa, si radioul indeplineste functiile mentionate in

primul subcapitol. Insa in cazul lui, unele functii  sunt mai accentuate, tinand cont de
specificul canalului. De pilda, informarea este mult mai rapida si eficienta in comparatie
cu televiziunea, unde este necesara editarea imaginii si a sunetului. Elementele noi aduse
de radio in peisajul mass-media sunt prioritatea difuzarii si instantaneitatea mesajului.
„Transmisia directa de la un eveniment in desfasurare, declaratiile martorilor la
eveniment sau a oamenilor politici facute in direct ridica foarte mult gradul de
credibilitate.”[3] Desigur ca si televiziunea are aceasta posibilitate, insa chiar si asa
modalitatile tehnice de transmisie ale radioului sunt mult mai rapide. Este suficienta
prezenta unui reporter la fata locului desfasurarii unui eveniment si un telefon mobil
pentru o transmisie imediata si de senzatie. Mai mult, increderea creste, in timp, in cel
care a furnizat primul informatia. Se spune ca radioul anunta, televiziunea completeaza
prin imagini si presa comenteaza.

            Radioul sta la baza relatiilor sociale, a comunitatii eterogene si imaginare, formate
prin raspandirea lui si prin posibilitatea de a putea fi receptat in zone geografice unde
televiziunea cu greu poate patrunde. Putem lua ca exemplu zonele izolate fara curent
electric, in care singura sursa de informare este radioul cu baterii. Universalitatea
canalului permite, de asemenea, receptarea programelor unui post in orice punct de pe
glob, in functie de modalitatea de emisie si de transmisie. Un exemplu elocvent ar fi
Radio Europa Libera, post ascultat in toata tara in timpul perioadei comuniste, cu sediul
la München, in Germania. Echipa de romani care lucra la producerea si transmiterea
materialelor audio incercau sa duca un razboi pe calea undelor impotriva regimului de
atunci. Informatiile urmareau sa descrie imaginea Romaniei propagata in spatiul
european si incercau sa ofere o perspectiva realista ascultatorilor despre situatia din tara.
Prin vocea si atitudinea prezentatorilor se putea observa lupta psihologica continua cu
regimul comunist, ceea ce  raspandea un sentiment puternic de solidaritate in randul
romanilor. Astfel, radioul poate fi un mijloc de comunicare in masa puternic, care poate
concura prin puterea cuvantului cu produsul mediatic vizual.

            Mai mult, „radioul ramane un mijloc eficace de propagare a culturii si prin
cultura a educatiei”[4]. Acesta concureaza cu televiziunea inca de la aparitie. Ea
beneficieaza de imbinarea imaginii cu sunetul si capteaza atentia mai repede. In apararea
radioului se poate spune insa ca volumul de informatie este mult mai crescut in cazul lui,
pentru a putea acoperi timpul de emisie. Pentru produsele radiofonice trebuie facuta o
documentare minutioasa si mult mai atenta pentru a trezi interesul, pentru a-l angrena pe
ascultator in discutie. Asa cum am mentionat mai sus, puterea cuvantului nu poate fi
contestata. Ea are uneori un impact mult mai mare asupra publicului decat imaginea. Pe
de alta parte, un tip de comportament prezentat la radio poate influenta mai putin in lipsa
imaginii si poate fi mai greu imitat de catre tineri. Acest aspect este benefic in cazul
modelelor negative si in defavoarea celor pozitive care trebuie prezentate in mod repetat
si printr-un discurs convingator pentru a fi adoptate intr-un final.

Prin posibilitatea radioului de a imprima si pastra vocea, a luat nastere Fonoteca

de aur a Radiodifuziunii care a adus o contributie importanta tezaurului culturii
romanesti. Benzile magnetice pastrate cuprind recitaluri de poezie, marturisiri de creatie,
amintiri si lucrari literare ale marilor creatori care au disparut dintre noi, precum George
Calinescu, Tudor Arghezi, George Bacovia si altii.  „Fonoteca completeaza astfel
biblioteca si contribuie la pastrarea legaturii dintre trecut si actualitate.”[5]

De asemenea, divertismentul a fost o preocupare a mijloacelor media inca de la

inceput. Emisiunile de varietati, de umor sau cele muzicale difuzate, in special, la
sfarsitul saptamanii, au devenit o buna delectare pentru ascultatori. In acelasi timp,
radioul a incercat imbinarea intre divertisment si educatie, inserand astfel informatii
culturale in programele menite pentru timpul liber. Spre exemplificare poate fi oferita
difuzarea pieselor de teatru sau a pieselor de opera si opereta.

Specificitatea canalului audio se remarca si prin flexibilitatea programelor

radiofonice care pot fi intrerupte in orice moment pentru o editie speciala de stiri sau
pentru a transmite in direct un eveniment. In comparatie, presa scrisa ofera informatii din
ziua precedenta din cauza timpului necesar pentru conceperea si editarea articolelor. In
schimb, prin intermediul tiparului, informatiile se pot pastra in cazul in care se doreste a
se reveni la ele, pe cand mesajul radio este caracterizat de efemeritate. De asemenea,
acesta poate fi mai greu de retinut, asa cum subliniam mai sus. Primul are avantajul ca
ofera o imagine vizuala a scrisului, usor de memorat, in timp ce radioul necesita o mai
mare atentie. Insa, cuvintele auzite la radio ajuta ascultatorul sa-si formeze o imagine
auditiva si ii da posibilitatea de a-si  pune imaginatia si creativitatea in functiune la auzul
informatiilor.

Datorita fluxului informational continuu, canalul audio devine unul dinamic, in

care imbinarea cuvantului cu sunetul sunt esentiale. Pauzele trebuie sa fie cat mai scurte,
de 3-4 sau maxim 6 secunde, deoarece ele pot deruta ascultatorul sau il pot agasa. In
acelasi timp, ele au rolul de a da o anumita ritmicitate postului alaturi de jingle-urile
identitare ale postului.

Din cauza densitatii mesajelor, in radio se lucreaza sub presiunea timpului si in

prelucrarea informatiilor, dar si in difuzarea lor. Jurnalistul din audio- vizual este in
permanenta stresat de incadrarea in timp. De aceea, munca in echipa este foarte
importanta, iar colaborarea membrilor sai se poate observa in produsul mediatic final.
            Radioul este cunoscut ca cel care anunta primul, caracterizat de rapiditate si
operativitate. Specificitatea canalului consta in prelucrarea rapida a informatiilor si
timpul redus de la obtinerea informatiei si pana la difuzarea ei. Datorita acestei
caracteristici, radioul este intotdeauna cu un pas inaintea televiziunii, care, daca
urmareste obtinerea unui produs mediatic calitativ, are nevoie de un montaj video
adecvat. Punctul forte al canalului audio consta tocmai in mobilitatea sa, dand
posibilitatea publicului sa fie in permanenta in miscare si nu imobilizat in fata
televizorului. In urmare, acest mijloc este omniprezent insotind ascultatorul peste tot.
Posturile radio se pot asculta in salile de asteptare, in masina, la birou, in metrou, in
ascensor si chiar si in timpul parcurgerii drumului pe jos, prin intermediul telefoanelor
mobile conectate cu casti audio. Radioul este deci un canal mediatic intim, personal si
mult mai fidel ascultatorului. Acesta permite si desfasurarea altor activitati datorita
efortului mai mic de a asculta, comparativ cu cel de a citi. De altfel, accesibilitatea sa il
transforma intr-un mijloc folositor, eficient si prietenos. Pentru persoanele cu un anumit
handicap fizic, cum ar fi nevazatorii sau cei imobilizati, radioul poate deveni „antidotul
singuratatii nelinistite”.[6]. El se transforma intr-un prieten de nadejde care alunga
singuratatea si care sfatuieste, informeaza si binedispune. Astfel, s-a format in randul
publicului obisnuinta de a detine un aparat radio si de a ramane fidel unui post anume.

           

2.1.3. Stilului radiofonic

Dezavantajat de lipsa imaginii, jurnalistul de radio trebuie sa aiba anumite calitati

si sa indeplineasca anumite conditii pentru a se adapta stilului radiofonic. Oralitatea este
caracteristica definitorie a stilului, iar cuvantul rostit devine mijlocul principal de
exprimare. De aceea, vocea este prima calitate pe care trebuie sa o aiba un jurnalist de
radio. Ea trebuie sa fie in concordanta si cu textul citit sau cu specificul emisiunii
prezentate. Este preferat un timbrul vocal placut, care sa nu oboseasca. O voce puternica
si un discurs omogen, fluent, poate impune un anumit respect care il determina pe
ascultator sa asculte. De multe ori, ascultatorul indrageste foarte mult o voce fara sa
cunoasca imaginea persoanei din spatele microfonului pentru ca a ajuns sa iubeasca
modul de exprimare si sentimentul provocat de vocea respectiva, iar infatisarea trece pe
plan secund.

            Dictia si pronuntia sunt si ele extrem de importante. Chiar daca un text este citit,
asa cum se intampla in cadrul unui buletin de stiri de exemplu, acest lucru nu trebuie sa
se observe. In acelasi timp, ascultatorului trebuie sa i se dea impresia ca lui i se comunica
ceva, ca munca jurnalistica depusa a fost pentru a i se face pe plac. El trebuie sa se simta
privilegiat ca are acces la acele informatii, care au fost stranse si concepute intr-un
anumit format special pentru a-i face pe plac.

            Indiferent daca citeste sau vorbeste liber, jurnalistul trebuie sa fie foarte atent si la
respiratie. O pauza plasata inadecvat in text ii poate da o semnificatie nedorita. Cuvintele
trebuie pronuntate clar, articulat, iar frazele lungi trebuie citite cu atentie tocmai pentru a
evita acea pauza mentionata mai sus. Din aceste motive, oricat de frumoasa ar fi o voce,
ea trebuie educata in permanenta.

De asemenea, vocea de la radio poate instaura un sentiment de linistire si de

control in situatii de panica generala, cum ar fi un cutremur. Din aceasta perspectiva,
jurnalistul radio trebuie sa aiba o puternica stapanire de sine pentru a reusi sa transmita o
anumita stare si radioascultatorilor si pentru a putea face fata evenimentelor
imprevizibile. Numai constientizarea ca sunt milioane de oameni care il asculta poate
deveni un factor de stres considerabil pentru jurnalist.

            Spontaneitatea este o alta caracteristica importanta, deoarece jurnalistul radio este
pus in situatia de a umple un gol in emisie. De aceea, el trebuie sa fie, in permanenta,
pregatit cu materiale suplimentare pentru a iesi cu bine din astfel de situatii. In general,
emisiunile in direct sunt cele mai dificile din acest punct de vedere, pentru ca pot deveni
imprevizibile. Un ascultator care intra in direct poate pune intrebari care sa-l puna in
dificultate pe prezentator. La fel, invitatul in studio poate aduce in discutie detalii care nu
respecta cu strictete desfasuratorul propriu-zis al emisiunii, iar documentarea
suplimentara poate fi salvatoare intr-o astfel de postura. Jurnalistul demonstreaza ca este
stapan pe subiect, arata respect interlocutorului si poate usor controla discutia.
            In concluzie, stilul radiofonic presupune o multime de calitati specifice, dar si
foarte multa experienta dobandita prin exercitiu. Jurnalistului de radio se aseamana astfel
cu „un actor care se adapteaza rolului pe care il interpreteaza, care se emotioneaza,
suferind sau bucurandu-se alaturi de cei care participa la un eveniment”.[7]

2.2.       Impactul radio in lumea internetului/ Radio versus Internet

Internetul si-a facut aparitia in anii 1960. Initiativa a venit din partea Agentiei
Ministerului Apararii pentru proiecte de Cercetare Avansata a Statelor Unite ale
Americii, al carei scop era sa creeze un mijloc de comunicare functionabil in cazul unui
razboi nuclear cu Uniunea Sovietica si care sa nu poata fi distrus sau acaparat de inamic.
Astfel s-a format ARPANET, o retea care nu poate fi controlata de nici un centru si care
avea in componenta mii de retele autonome de computere legate intre ele. Astfel, de la un
proiect militar, la fel ca si radioul, Internetul a devenit o noua modalitate de comunicare.
El este definit ca fiind   „o colectie intinsa de retele de calculatoare care cuprinde
intregul glob, conectand la un larg sistem electronic de servicii, resurse si informatii atat
institutii guvernamentale, militare, educationale si comerciale, cat si persoane fizice”.[8]

Prin aparitia in timp a programelor de navigare (browsere) si a postei electronice

(email), Internetul a devenit popular si a ajuns o forma de comunicare usor de folosit. In
prezent, exista aproximativ 30 de milioane de utilizatori in intreaga lume.

Navigarea de la o pagina Web la alta se face cu ajutorul World Wide Web-ului, in

traducere Reteaua Globala. In general, Internetul este considerat o sursa credibila mai
mult chiar decat tv-ul, de aceea orice companie care doreste sa-si construiasca o identitate
puternica si credibila, incepe prin a-si  construi o pagina de Web. Aceasta devine o
modalitate de a informa publicul de existenta companiei si o buna cale de promovare a
imaginii.

Internetul prezinta multe avantaje spre deosebire de celelalte media de comunicare in

masa, fiind comod, rapid, eficient si ieftin. El reuseste sa inglobeze toate celelalte
mijloace. In timpul rasfoirii paginilor de web, este posibila ascultarea radioului, urmarirea
unui post TV sau achizitionarea oricarui produs posibil prin comanda online. Exista
posibilitatea de a vizita vizual orice, incepand de la produsele unui magazin online, la
exponatele unui muzeu virtual.

In plus, ofera posibilitatea de comunicare interpersonala prin intermediul postei

electronice sau, si mai simplu, prin programele de instant messanger. Acestea presupun
comunicarea imediata prin scris, vizual, prin camerele Web atasate, dar si audio, prin
apelarea computerului persoanei cu care se doreste comunicarea, cu conditia ca aceasta sa
se afle conectata in spatiul virtual.

Astfel, se sterg limitele dintre comunicarea mediatica si comunicarea

interpersonala. Mesajele nu mai sunt exclusiv concepute de profesionisti pentru un public
larg si eterogen, care le recepteaza pasiv. Pe Internet, oricine poate scrie, oricine poate
deveni comunicator. Drep exemplu, ne servesc blog-urile care sunt definite ca un fel de
viata personala prezentata virtual. Pagina personala cuprinde poze, formate audio si
video, precum si articole cu idei, pareri sau experiente personale. Astfel, spre deosebire
de mass-media traditonale, Internetul ofera posibilitatea publicului de a-si  selecta singur
ceea ce vede, citeste sau asculta si de a se exprima virtual.  In urmare, mesajul devine
personalizat la maxim.

Odata cu aparitia Internetului a luat nastere jurnalismul online, un nou tip de

jurnalism, care abia isi formeaza principiile, regulile si acceptiile. Jurnalismul online
inseamna  un mod diferit de tratare a informatiei si un mod diferit de organizare a
continutului. Structura nonlineara, link-urile, elementele
care stimuleaza interactivitatea sunt cateva dintre atributele principale care disting media
online de alte tipuri de jurnalism. Informatiile trebuie colectate, redactate si difuzate
special pentru paginile Web. De aceea, jurnalismul online necesita o echipa mult mai
mare fata de cea de radio si un efort sporit, pentru a concepe un material informativ de
calitate. Munca jurnalistului a crescut, deoarece el trebuie sa adapteze un articol pentru
publicarea pe Internet, dar si pentru o eventuala difuzare in format audio- video.

In Romania, jurnalismul online este la inceput in comparatie cu America sau

Europa de Vest.  La noi, toate ziarele, agentiile de presa, televiziunile si radiourile au
doar versiuni online. Dar acest lucru nu transforma automat continutul lor in ceea ce
numim jurnalism online si nici nu le confera semnatarilor statutul de jurnalisti online.

Prin aparitia Internetului s-a ajuns la acea convergenta a mediilor, acea lipsa a
granitelor intre canalele mediatice. Toate canalele de comunicare ajung sa se contopeasca
intr-unul singur. Mesajele sunt simultan video, audio, tiparite si completate de imagini.

Desi a aparut tarziu dupa radio, Internetul a preluat controlul, dar nu a impiedicat
radiodifuziunea sa-si urmeze cursul. Din contra, a  ajutat la promovarea radioului ca
mijloc de informare si delectare. Ascultarea canalelor radio de la calculator, prin
conectarea la Internet, a facilitat accesul. In acelasi timp, radioul se foloseste de Internet
pentru a intra In atentia publicului tinta. Paginile Web ale posturilor radio sunt actualizate
in permanenta cu ultimul buletin de stiri, cu informatii despre grila de programe sau cu
prezentarea emisiunilor. Alt avantaj al promovarii prin Internet este ca se pot urmari
emisiunile in format audio sau rezumatul lor, pe care, in caz ca ascultatorul le-a pierdut,
le poate asculta sau poate citi despre ele online.

[1] Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Editura Tritonic, 2003, p. 8

[2] Idem, p 13

[3] Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Editura Tritonic, 2003, p. 42.

[4] Idem, p. 45

[5] Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Editura Tritonic, 2003, pp. 46- 47

[6] Grosu- Popescu, Eugenia, Jurnalism radio: specificul radiofonic, Editura…., anul, p.
11

[7] Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Editura Tritonic, 2003, p. 40

[8] Popa, Dorin, Mass-media, astazi, Editura Institutul European, 2002, Iasi, p. 185