Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie aleși),
în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii. [1]
1 Mica corupție
2 Marea corupție
3 Limitarea
fenomenului
4 Corupția în
România
5 Legislația
europeană
6 Note
7 Vezi și
8 Legături externe
[modificare]Mica corupție
Prin mica corupție se înțelege acel sector din corupție care nu aduce atingere intereselor
majorității indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupția unui cadru
medical, a unui funcționar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de
indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitate în timp și spațiu.
[modificare]Marea corupție
Prin marea corupție se înțelege corupția la nivel înalt a unui funcționar, demnitar, etc. Acest
gen de corupție are ca și carecteristică principală efectul asupra întregului stat și a
indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupție se pot traduce în costuri directe
sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toți contribuabilii.
[modificare]Limitarea fenomenului
Fenomenul corupție nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de guvernare.
Corupția este întâlnită atât în societățile democratice cât și în cele totalitare. Deși există o
oarecare tendință de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine corupția,
realitatea este că într-un astfel de regim corupția este parțial limitată, ea regăsindu-se în
anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi. [1]
[modificare]Corupția în România
Manifestaţie împotriva corupţiei din Justiţie în anul 2009
[modificare]Legislația europeană
Conform legislatiei comunitare, statele membre iau măsurile necesare pentru ca actele
menționate în continuare, săvârșite cu intenție în cadrul activităților profesionale, să fie
considerate infracțiuni:[2]
(a) faptul de a promite, de a oferi sau de a da, direct sau prin intermediul unui terț,
unei persoane care exercită o funcție de conducere sau o activitate de orice fel pentru o
entitate din sectorul privat, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea însăși sau
pentru o terță persoană, cu scopul ca această persoană să îndeplinească sau să se
abțină de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea obligațiilor sale;
(b) faptul că o persoană, în exercitarea unei funcții de conducere sau a unei
activități, sub orice formă, pentru o entitate din sectorul privat, solicită sau primește,
direct sau prin intermediarul unui terț, un avantaj nemeritat de orice natură, pentru ea
însăși sau pentru o terță persoană, sau faptul de a accepta promiterea unui asemenea
avantaj cu scopul de a îndeplini sau de a se abține de la îndeplinirea unui act, cu
încălcarea obligațiilor sale.
[modificare]Note