Havamal - Cuvintele Celui Prea Înalt

Copyright Societatea Gebeleizis
www.gebeleizis.org
HAVAMAL
Cuvintele celui Prea-Înalt
Înainte să intri, caută toate ieşirile,

Uită-te cu grijă împrejur,
Cercetează totul cu înţelepciune
Niciodată nu se poate şti cu siguranţă,
Dacă afară nu pândeşte vreun duşman.
În sănătatea celor ce dau! A intrat un oaspe,

Spune, unde să se aşeze;
Să nu zăbovească mult, cel ce trebuie să obţină
Totul înfruntând nămeţii.
Are nevoie de căldură cel ce vine de departe,

Cel cu genunchiul înţepenit de frig;
De mâncare şi îmbrăcăminte are nevoie bărbatul,
Venit de peste stânci.

www.gebeleizis.org
De apă şi un salut de bunvenit are nevoie
Oaspetele, dar şi de un prosop să se usuce;
Şi-a câştigat singur faima,
Dacă vrea să fie invitat din nou.
De o vorbă de glumă are nevoie cel ce a hoinărit

îndelung,
Acasă te ajuţi singur cu uşurinţă;
Va deveni mingea de joc, râsul tuturora, nătăfleţul,
Dacă se va duce printre înţelepţi.
Nu se recomandă să te lauzi cu înţelepciunea,

Ea trebuie păstrată în linişte în sine;
Cel tăcut şi şiret, va fi scutit de greutăţi,
Dacă intră într-o casă ca musafir;
Un prieten mai devotat decât capul şi înţelepciunea ta
Nu vei găsi niciodată.
Musafirul precaut, când vine la un ospăţ,

Păstrează tăcerea şi ascute urechea;
Îşi ascute auzul şi scrutează locul cu ochii,
Este felul în care înţeleptul se păzeşte pe sine.
Fericit este cel care îşi procură singur

www.gebeleizis.org
Ceea ce aduce laudă şi sănătate;
Înşelător este să te încrezi în înţelepciunea,
Rămasă ascunsă în capul celuilalt.
Fericit este cel care deţine

Agerimea atât de lăudată în viaţă,
Căci ades a pricinuit necaz sfatul,
Rămas ascuns în capul celuilalt.
Nimic nu e mai bine, decât când călător

Are măsura cuvenită la glume;
Printre străini ea înseamnă aur,
Este umbrela şi pavăza celui aflat la grea încercare
Nimic nu e mai bine, decât când călătorul

Are măsura cuvenită la glume;
Cel mai mare păcat este pe timpul călătoriei,
Să te umfli cu prea multă bere.
Mai puţin bună, decât ar spune unii,

Este pentru muritori berea;
Căci mai puţin valorează cel ce bea prea mult,
Licoarea devenind stăpâna spiritului său.

www.gebeleizis.org
Deasupra licorilor pluteşte stârcul uitării,
Care ne fură raţiunea;
Penele acestei păsări erau în jurul meu,
Pe când stăteam în grota Gunnlodei.
Ameţit am fost, mort de beat,

In marea sală a ingeniosului Fjalar;
Cel mai bine este când, după beţie,
Ajungi acasă cu mintea limpede.
Fiul unui rege trebuie să fie înţelept şi tăcut,

Dar viteaz în luptă;
Să trăiască asemeni tuturora cu curaj şi veselie,
Până ce îi sună ceasul.
Să trăiască veşnic urmăreşte numai laşul,

Care fuge de luptă,
Dar nici el nu este scutit să îmbătrânească,
Chiar dacă a scăpat de lovitura săbiei.
Prostănacul venit la banchet se zgâieşte,

Se bâlbâie sau este mut;
Dacă bea, iese la iveală,

www.gebeleizis.org
Ce este în mintea lui.
Singur ştie cel ce a colindat pretutindeni,

Şi a făcut multe călătorii,
Ce glumă face oricine
Care este înzestrat pentru aşa ceva.
Nu evita miedul, dar bea-l cu măsură,

Spune ceva cu tâlc sau taci!
Numai după maniere nu te ia nimeni în seama,
Dacă te culci prea devreme.
Cu lăcomie mănâncă oaspetele cel neînţelept

Şi îşi face rău;
Deseori este ironizat pentru proasta creştere
În cercul celor deştepţi, care ştiu să îşi controleze
stomacul.
Masculii turmelor ştiu când trebuie să se întoarcă,

Şi părăsesc iarba;
Dar celui ce îi lipseşte înţelepciunea nu va cunoaşte
niciodată
Măsura.

www.gebeleizis.org
Un biet om, cu o gândire redusă,
Ironizează totul;
El nu ştie, ce ar trebui
Şi anume că şi el este supus greşelii.
Neînţeleptul veghează noaptea,

Are grijă de toate;
Când mijeşte de ziuă este obosit
Şi nu poate face nimic.
Toţi cei care râd de el, sunt socotiţi de un neînţelept

Drept prieteni adevăraţi;
El nu observă, ce se spune despre el,
Când stă în cercul celor înţelepţi.
Toţi care râd de el, sunt socotiţi de un neînţelept

Drept prieteni adevăraţi;
Dar dacă vine la marea adunare, va găsi cu greu
Cine să îi ţină partea.
Un om neînţelept crede că ştie totul,

Când stă comod într-un colţ,
Totuşi nu ştie ce să răspundă

www.gebeleizis.org
Dacă un altul îi cere să spună ce crede.
Un om neînţelept, când se duce undeva,

E cel mai bine să tacă;
Nimeni nu observă, că el nu înţelege nimic,
Dacă vorbele sale nu îl trădează;
Nimeni nu ştie, că el nu înţelege nimic,
Dacă nu deschide gura.
Este socotit înţelept cel ce pune întrebări cu tâlc,

Şi dă tot astfel de răspunsuri;
Oamenii nu pot niciodată să nege
Ce circulă pe buzele tuturora.
Cel ce nu tace niciodată nu rosteşte vreodată

O vorbă de duh;
Limba clevetitorului nu este domolită de nimeni.
De multe ori ea îi aduce nenorocire.
Pe nimeni să nu tratezi cu dispreţ,

Nici măcar pe cel cu care bei alături;
Câte unul crede că este deştept, dacă nu întreabă nimic
Şi stă „pe uscat" fără să bea nimic.

www.gebeleizis.org
Deştept se crede cel care a scăpat de musafirul
Pe care îl ironizase;
Deşi nu ştie niciodată
Cel ce la băut are obiceiul de a batjocori
Dacă pălăvrăgeala lui nu îi aduce duşmani.
Mulţi bărbaţi, care au gânduri bune,

Tachinează când sunt la un păhărel;
Dintotdeauna aceasta a fost pricină de harţă,
Băutura este un motiv de ceartă cu musafirul.
Bărbatul să mănânce dimineaţa pe săturate,

Niciodată să nu plece nicăieri nemâncat;
Altfel şede şi se îndoapă, de parcă ar vrea să se sufoce
Şi nu scoate nici o vorbă.
Locuinţa duşmanului se află pieziş,

Dacă el locuieşte în drum;
Spre prieten duce mereu drumul cel drept
Chiar dacă este în depărtări.
Pleacă la timp, nu rămâne niciodată

Ca musafir prea mult într-un loc;

www.gebeleizis.org
Iubirea devine o povară faţă de cel
Ce vrea să se încălzească prea mult la focul gazdei.
Bucură-te de căminul tău, chiar de ar fi o colibă,

La el acasă fiecare este stăpân;
E mai bine să ai un acoperiş cârpit şi două capre în ocol,
Decât să trebuiască să cerşeşti.
Bucură-te de căminul tău, chiar de ar fi o colibă,

La el acasă fiecare este stăpân;
Inima celui ce trebuie să cerşească zilnic sângerează
Pentru o bucată de pâine.
Bărbatul să nu se despartă de armele sale

Nicăieri,
Căci nu se ştie niciodată când
Are nevoie de ele.
Bărbatul să nu ezite să folosească comorile,

Câştigate în timpul vieţii:
Deseori cel antipatizat are parte
de ceea ce era menit celui de vază,
Mai ales că speranţele sunt înşelătoare.

www.gebeleizis.org
Nimeni nu este lipsit de oaspeţi şi nici nu este atât de
darnic,
Încât să irosească darurile,
La fel nu se gândeşte nici la ce primeşte,
Fiindcă nu iubeşte cadourile primite în schimb.
Prietenii să se fericească reciproc cu arme

Şi cadouri, desfătarea ochilor;
Cel ce primeşte şi cel ce dă rămân prieteni multă vreme,
Dacă le surâde norocul.
Prietenului să îi răspunzi cu prietenie,

Darul se răsplăteşte cu dar!
Dispreţului să îi răspunzi tot cu dispreţ
Şi cu înşelăciune la păcăleli.
Prietenului să îi răspunzi cu prietenie,

Inclusiv prietenului prietenului;
Dar să nu cauţi niciodată bunăvoinţa
Prietenului duşmanului tău.
Dacă ai un prieten în care ai încredere deplină,

Sperând numai ce este mai bun din partea lui,

www.gebeleizis.org
Atunci deschide-ţi inima
În faţa lui şi fă schimb de cadouri cu el
Vizitează casa lui deseori.
Dacă un bărbat îţi este cunoscut, ca trezindu-ţi

neîncrederea,
Dar totuşi te aştepţi de la el la ceva nobil,
Vorbeşte-i cu prietenie, dar numai aparent,
Răspunde la înşelăciune tot cu înşelăciune.
Dacă un bărbat îţi este cunoscut, ca trezindu-ţi

neîncrederea,
Iar felul cum gândeşte el ţi se pare incorect:
Vorbeşte-i zâmbind, maschează suspiciunea,
Plăteşte cu aceeaşi monedă.
Pe vremuri eram tânăr, mergeam de unul singur,

Şi am greşit drumul;
Mă credeam bogat, când veni un drumeţ,
Bucuria bărbatului este un alt bărbat.
Cel îndrăzneţ trăieşte fericit, el oferă cu bucurie,

Rareori îşi face griji,
Laşul, în schimb, se teme de orice,

www.gebeleizis.org
Iar zgârcitul nu se bucură când trebuie să dăruiască
ceva.
Celor două creaturi din lemn de afară, de pe câmp,

Le-am dat de îmbrăcat;
Zdrenţăroşi, dar cu întruchiparea unor oameni,
Golaşii nu valorează nimic.
Se usucă pinul, care este în sat,

Nu mai acoperă scoarţa;
Bărbatului i se pare că este ocolit de toţi,
De ce să mai trăiască multă vreme?
Între prieteni falşi cinci zile arde

Flacăra mai tare ca focul;
În cea de a şasea flacăra se stinge,
Dispărând şi orice iubire.
Nu trebuie niciodată să faci cadouri mari celuilalt,

Cu ceva mic obţii mai degrabă laudă;
O gură de pâine şi închinarea paharului
Mi-au fost cei mai buni prieteni.

www.gebeleizis.org
Puţin nisip găseşti într-un lac mic
Şi puţină înţelepciune la om;
De altfel nu toţi sunt la fel:
Pretutindeni există o deosebire în toate.
Omului i se cuvine o înţelepciune cumpătată,

Nimeni nu este prea deştept;
Cei mai fericiţi trăiesc acei oameni,
Care deţin experienţă în multe domenii.

Inima celui înţelept se bucură rareori,
După ce a dobândit prea multă ştiinţă.

Nimeni nu ştie ce îi este sortit,
Altfel ar fi mereu îngrijorat.
De la un lemn se aprinde celălalt,

Focul aduce foc;
Omul se poate face cunoscut celuilalt prin viu grai,
Sau prin tăcere, dacă nu îl duce capul.

www.gebeleizis.org
Să te scoli mereu devreme când vrei să obţii de la
celalalt
Capul şi averea lui;
Lupul liniştit nu ajunge la nici o pradă
Nici somnorosul nu poate fi victorios.
Să te scoli mereu devreme dacă duci lipsă de muncitori,

Să te ocupi singur de treburi;
Cine doarme dimineaţa, va pierde:
Comoara a fost deja dusă pe jumătate de cel harnic.
Bărbatul ştie câte scânduri şi lemne uscate

Îi trebuie pentru acoperiş,
La fel de bine şi câte luni şi săptămâni
Are nevoie de lemn de foc.
Sătul şi curat îmbrăcat vei merge la marele sfat

Chiar dacă nu ai haine foarte scumpe;
Nimeni nu se ruşinează de încălţări sau pantaloni,
Nici de calul său,
Chiar dacă nu valorează mult.

www.gebeleizis.org
Ajuns la mal, înclină capul,
Vulturul în faţa apelor mării;
La fel şi bărbatul când este printre alţii
Şi nu are cine să îi ţină partea.
Cel înţelept ştie să întrebe

şi să răspundă,
Ce trebuie ţine numai pentru tine, nu spune nimănui,
Ce ştiu trei oameni, ştie o lume întreagă.
Îşi va folosi puterea lui cu cumpătare,

Cel căruia i-a fost dat să fie chibzuit;
Câte unul află, când găseşte curajoşi,
Că el însuşi nu este cel mai bun în luptă.
Cu grijă şi precauţie să acţioneze oricine,

Să nu fie prea încrezător în prieten;
Deseori va plăti scump pentru cuvintele,
Auzite de urechea altuia.
Am apărut prea devreme în multe locuri,

În altele adesea prea târziu;
Berea se terminase sau nu fusese pregătită
Cine nu este iubit, nu ajunge la băutură.

www.gebeleizis.org
Ici sau colo, peste tot fost-am,
Dacă voisem să petrec,
Sau unde atârnau două şunci în camera prietenului,
Eu am mâncat una din ele.
Focul este cel mai preţios seminţiei oamenilor

Şi darul de a vedea Soarele;
În plus, dacă ar fi să fie, sănătate
Şi o viaţă tihnită.
Nimeni nu este de compătimit pe de-a-ntregul

Chiar dacă boleşte rău
Pe unul îl fericeşte fiul,
Pe al doilea rudele, pe al treilea bunăstarea,
Pe al patrulea cele făcute cu demnitate.
Este mai bine să trăieşti, decât să fii un stârv,

Cine trăieşte, îşi va găsi liniştea;
Pentru cel înstărit am văzut lemnul fumegând,
El însuşi zăcea mort în faţa uşii.
Cine nu are mâini se face cioban,

www.gebeleizis.org
cel ce şchiopătează călăreşte,
Surdul este bun la luptă;
Orbul valorează mai mult, decât cel ars,
Mortul nu foloseşte niciodată nimănui.
Este bine să ai un urmaş, deseori născut mai târziu,

Abia după decesul tatălui
Monumentele sunt rareori văzute pe drumuri,
Dacă nu sunt ridicate de trib.
Pentru o ceartă este nevoie de doi;

limba este cea care duce la tăierea capului;
Aştept să văd câte un pumn în fiecare haină de aba;
Cine este sigur de provizii, se bucură de noapte;
Scândurile transversale ale corăbiei sunt scurte;

Noaptea schimbă timpul toamna;
Vântul se schimbă de mai multe ori în cinci zile,
Iar într-o lună de şi mai multe ori.
Cine nu ştie nimic, acela nu ştie niciodată

Câţi puişori face aurul;
Unul este bogat, altul sărac,
Să nu fie ţinta unei dojane!

www.gebeleizis.org
Am văzut cirezi întregi la fiii lui Fitjung,
Acum mănâncă din cerşite;
Averea poate dispărea într-o clipă,
Este prietenul cel mai necredincios.
Vitele mor, rudele se sting din viaţă,

La rândul tău şi tu eşti muritor;
Dar renumele nu se poate stinge niciodată,
Dobândit în timpul trecătoarei vieţi.
Vitele mor, rudele se sting din viaţă,

La rândul tău şi tu eşti muritor;
Un lucru ştiu sigur, care trăieşte veşnic;
Aura cu care s-a încununat mortul pe timpul vieţii.
Adevărat este ce spun runele,

De origine zeiască,
Făcute de zei, scrise de Odin:
Tăcerea e de aur!
Când un bărbat lipsit de înţelepciune cucereşte

Favorurile unei femei sau aur,

www.gebeleizis.org
Mândria lui sporeşte, dar nu şi deşteptăciunea sa,
Chiar dacă crede că capul său se află foarte sus.
Laudă ziua abia la lăsarea serii, femeia când a devenit

cenuşă,
Sabia după ce ai probat-o, curva, când s-a măritat,
Gheaţa, dacă te-a purtat pe ea, berea, pe care ai băut-o.
Copacul este doborât de vânt, când bate, se prăvale în

apă,
Mănâncă seara cu femeia, ziua are şi ochi;
Corabia este făcută să se clatine, scutul să te apere,
Tăişul să taie, fetele să fie sărutate.
Bea bere la gura focului, patinează pe ger,
Cumpără un cal slab, o sabie ruginită,
Adu armăsarul acasă, la fel şi câinele.
Nu te încrede în bărbatul care vorbeşte unei femei,

Nici în cuvântul femeilor;
Inima lor a fost făcută pe o roată,
De aceea în ea sălăşluieşte un suflet schimbător.
Valurile spumegânde, iarba arzândă,

Lupul ce înşfacă, ciorile care ţipă,

www.gebeleizis.org
Mistreţul când guiţă, copacii smulşi din rădăcină,
Valul cel liniştit, cazanul care fierbe,
Săgeţile care zboară, valul care se sparge,

Gheaţa proaspătă, zgomotul şarpelui,
Şoaptele miresei în pat, săbiile rupte,
Ursul jucăuş, fiul regelui,
Săgeata ce zboară, sluga prea plecată,

Vrăjitoarea care te laudă, duşmanul căzut
Ucigaşul fratelui, dacă îl întâlneşti în cale,
Casa pe jumătate arsă, armăsarul cel sprinten -
Nu mai e bun la nimic când are un picior rupt: -
Să îi crezi pe toţi aceştia: ar însemna o pură prostie.
Nu te încrede prea devreme nici în ceea ce ai semănat,

Nici chiar în propriul tău fiu;
Sămânţa are nevoie de vreme bună, fiul de raţiune,
Deseori lipsesc amândouă.
Încrederea în iubirea falsă a femeii

Este ca şi cum ai merge pe gheaţă cu un cal nepotcovit,
Ca o călătorie de doi ani pe o mare agitată, nestăpânită,
Sau fără cârmaci când valurile sunt uriaşe,

www.gebeleizis.org
Ca vânătoarea celui ce şchiopătează, când încearcă să
prindă
Căprioara cea sfioasă pe stâncile abrupte.
Acum vorbesc clar ca un cunoscător al amândurora:

Şi bărbatul este schimbător faţă de femeie:
Cel mai frumos vorbeşte cel ce are gânduri rele:
Numai prin amăgire poţi ademeni.
Spune vorbe frumoase şi dă cadouri,

Cel ce vrea să cucerească femeia;
El laudă frumuseţea ei feciorelnică,
Ca apoi iubirea să îi fie răsplată.
Să nu îţi baţi joc de nimeni

Numai din cauza iubirii;
Deseori înţeleptul este orbit de un trup atrăgător,
Farmecul nu este gustat de netot.
Niciodată vreunul să nu îl dojenească pe celălalt,

Lucru ce se petrece adesea:
Bărbaţii cu minte devin nişte netoţi,
Sclavii unei iubiri oarbe.

www.gebeleizis.org
Tu însuţi ştii numai ce este în sufletul tău.
Spiritul tău îţi cunoaşte inima;
Boala cea mai cumplită i se pare a fi celui înţelept,
Când nu mai are de ce să se bucure.
Singur am văzut aceasta când stăteam acolo

Şi speram într-o iubire măreaţă;
O iubeam ca pe viaţa mea pe şmechera de femeie,
Fără să reuşesc să o cuceresc.
În pat am găsit-o pe fata lui Billing,

Frumoasă ca soarele, în somn;
Mi s-a părut mizerabilă soarta stăpânului,
Dacă ar fi trebuit să duc dorul femeii.
„La lăsatul serii, să vii, tu, Odin,

Dacă vrei să cucereşti femeia;
Nu s-ar cădea dacă altcineva ar afla
Că amândoi am călcat pe de lături".
M-am întors, lipsit de înţelepciune,

Jinduind după iubire;
În braţele ei speram să găsesc

www.gebeleizis.org
Iubire destulă.
Dar precauţi au mai fost războinicii adevăraţi,

Noaptea, când mă apropiam de ea;
Lumânările ce pâlpâiau, făcliile ce ardeau
Mi-au dezvăluit neîndemânarea.
Am mai venit o dată la ivirea zorilor,

Ei dormeau la ceasul acela;
Am dat de o căţea chiar în acel loc,
Animalul era legat în pat!
Câte o femeie atrăgătoare, dacă o cauţi mai atent,

Se arată schimbătoare faţă de curtezan;
Am aflat aceasta, când am vrut să o cuceresc,
Doar pentru o aventură, pe şmechera fecioară;
Am avut parte de un dispreţ usturător din partea
şmecherei,
Nimic n-am avut de la ea.
Acasă fii bucuros şi prietenos cu musafirul,

Dar ai grijă şi de tine;
Când tu, înţeleptul, cauţi faima, exersează-ţi vorba şi
memoria,

www.gebeleizis.org
Te gândeşti întotdeauna cu plăcere la ceva bun;
Nebun se numeşte cel care nu ştie să spună nimic;
Acesta este felul de a fi al celui lipsit de minte.
L-am vizitat pe bătrânul uriaş, acum m-am întors,

Puţine am aflat acolo păstrând tăcerea;
Ca să aflu ce am eu în plus, a trebuit să vorbesc mult,
Acolo, în marea sală a lui Suttung.
Mi-am croit drum cu vârful sfredelului

Şi am spart stânca;
În jurul meu erau cărările uriaşului,
Am îndrăznit astfel să îmi risc viaţa.
Gunnlod mi-a dat să beau din acel mied,

Stând pe un scaun de aur;
Dar braţele s-au ales cu o răsplată mizerabilă
Pentru cel dezinteresat,
Pentru inima ei rănită.
Am băut cu plăcere, de acolo mi-a venit ideea

năstruşnică,
Înţeleptul rareori poate fi oprit:
Deci Odrerir a venit acum aici, sus,

www.gebeleizis.org
În locuinţa stăpânului lumii.
Mă îndoiesc, că m-aş mai fi întors

Din împărăţia uriaşului,
Dacă nu m-ar fi ajutat Gunnlod, ce fată bună,
Care, neprihănită, m-a îmbrăţişat.
A doua zi Thurşii s-au apropiat

Şi au întrebat în casa lui Har:
„Bolwerk este acasă în cetatea zeilor,
Sau a pierit de mâna lui Suttung?"
A jurat Odin pe inel,

Cine poate avea încredere în jurămintele lui de credinţă?
L-a înşelat pe Suttung la băutură,
Pe Gunnlod a făcut-o să rămână cumplit de îndurerată.
A sosit timpul cumpănirii la locul vorbitorului!

La izvorul rece al nornei Urd
Am privit în tăcere, am privit cu atenţie
Şi am auzit ce spunea Har;
Vorbea despre rune, fiind nevoie de sfaturi,
Şi iată ce am auzit în casa lui Har:

www.gebeleizis.org
„Te sfătuiesc, Loddfafnir să urmezi sfatul!
Ai de câştigat, dacă îl urmezi,
Obţii foloase, dacă îi dai curs:
Scoală-te noaptea numai, dacă ai văzut duşmanul
Sau caută-ţi un loc afară.
Te sfătuiesc, Loddfafnir, să urmezi sfatul!

Să nu dormi niciodată în poala vrăjitoarei,
Piciorul ei să nu te învăluie niciodată.
Ea te amăgeşte atât de bine, că tu vei uita de Thing,

Vei lipsi la adunarea poporului;
Te vei feri de oameni, mâncarea nu îţi va mai trebui,
Vei căuta, cu grijă, numai somnul.

Să nu vrăjeşti niciodată ca să faci iubire
Soţia altuia.

www.gebeleizis.org
Dacă trebuie să treci stânca sau să stai într-alt loc,
Ia cu tine suficientă mâncare.
Fereşte-te întotdeauna să îţi mărturiseşti necazul

Unui om rău;
Este foarte rar, ca un om rău
Să îţi răspălătească bunătatea.
Am văzut un bărbat cu capul vătămat

De pălăvrăgeala femeilor;
Şi-a dat sufletul, din cauza limbilor celor ascuţite,
Care aduceau numai acuze neadevărate.

Dacă ai un prieten, în care ai încredere deplină,
Caută-l ades;
Căci buruienile cresc peste tot, iar pe drumul nebătătont
Iarba este grasă.

www.gebeleizis.org
Câştigă-l de partea ta pe cel iscusit
Şi învaţă de la el, cât trăieşti,
Dacă el ştie învăţături folositoare.

Dacă ai un prieten bun să nu fii niciodată primul
Care rupe legătura;
Supărarea te macină, dacă nu îţi poţi deschide
Inima cuiva.

Să nu te laşi niciodată atras de nimeni la vorbă
Dacă nu ştie de glumă:
Se întâmplă foarte rar ca un om rău
Să-ţi răsplătească bunătatea;
Cel bun, în schimb, va reuşi întotdeauna,
Să te aprecieze prin laude.

www.gebeleizis.org
Strânsă este prietenia, dacă tu îi vei dezvălui
Celuilalt gândurile tale;
Necinstea este mai rea, decât toate -
Cine spune doar lucruri plăcute, acela nu este folositor
ca
prieten.

Nu schimba trei vorbe la o harţă
Cu un om mai puţin bun:
Ades cel mai puternic a pierit
De lovitura celui rău.

Să îţi fii tie întotdeauna pantofar şi cel ce face mânerul
săbiei:
Căci dacă încălţarea nu este bună sau mânerul nu este
sigur,
Înseamnă că cineva îti vrea răul.

www.gebeleizis.org
Dacă ai o pagubă, anunţă-l şi pe vinovat
Şi nu acorda nici o clipă de pace duşmanului!

Niciodată să nu te bucuri de nenorocirea altuia,
Cele bune să-ţi tihnească.

În toiul luptei să nu priveşti niciodată în sus
Căci teama îi face nechibzuiţi pe fiii oamenilor,
Prinşi în urzeala duşmanului.

Dacă vrei să îţi atragi preferata la îmbrăţişări tainice
Şi să obţii clipe de iubire din partea ei,
Laudă ce are frumos şi ţine-ţi cuvântul:
Fiecare primeşte cu plăcere ceva bun.

www.gebeleizis.org
Fii precaut, dar nu temător,
În faţa cănii cu vin mai ales şi cu nevasta altuia,
L-aş numi pe cel de al treilea vicleşugul hoţului.

Niciodată să nu tratezi străinii
Cu ironie şi dispreţ.
Rareori cel ce stă aici în scaun înţelege cum trebuie

Străinul:
Nici un bărbat nu este atât de bun,
Încât să nu greşească niciodată,
Nici atât de rău, ca să nu fie de nici un folos.

Nu dispreţui drumeţul al cărui păr a încărunţit,

www.gebeleizis.org
Deseori bătrânul dă poveţe bune;
Ades primeşti îndrumări bune de la cel cu pielea
scorojită
Asemeni pieilor uscate atârnate între blănuri la vânt
Sau a pielii ori stomacului uscat de viţel.

Alungă-l de la poartă, fără cuvinte grele, pe străin,
Dar ai grijă cu plăcere de cel nevoiaş.
Lacătul trebuie să fie sigur, căci se poate răsuci tot timpul

Lăsându-i pe toţi să intre în casă;
Pune-i un inel, altfel îţi va face numai necazuri.

Dacă te-ai ameţit cu bere, trezeste-te cu puterea
pământului,
Căci câmpul absoarbe umezeala şi focul udeala,
Stejarul te fereşte de diaree, spicul - de vrajă,
Cornul de secară - de rană, runele - de otrăvire,
Câmpul suge umezeala.

www.gebeleizis.org
Iată că proverbele lui Har au fost rostite în marea sală,
Folositoare pentru fiii oamenilor,
Nefolositoare pentru fiii uriaşilor, în sănătatea celui ce le-
a rostit! În sănătatea celui ce le ştie!
Să le folosească cei ce le-au auzit,
În sănătatea tuturor ascultătorilor!
Ştiu că am stat atârnat în copacul bătut de vânt

Nouă nopţi în şir,
Rănit de lance, închinat ca Odin,
Eu singur cu mine,
Legat de puternicul copac, despre care oamenii nu ştiu
niciodată
Din ce rădăcini a crescut
Nu mi s-a oferit nici un com de băut, nici pâine,

Ochiul meu se uita în jos,
Gemând ridicam, da, ridicam runele,
Curând aveam să cad la pământ.
Fratele lui Bestia, fiul lui Bolthorn,

Mi-a dat nouă poveţe,
Şi astfel am dobândit băutura - acel mied –

www.gebeleizis.org
Scos din vasul lui Odredir.
Am început să cresc şi să devin atent,

M-am înălţat şi m-am simţit bine;
Am găsit un cuvânt, un alt cuvânt,
O lucrare a altei lucrări.
Vei găsi runele, beţişoare învăţate,

Beţişoare pline de forţă, beţişoare tămăduitoare,
Colorate de principele cântăreţilor,
Făcute de puternicii zei;
A fost zgâriată Ragna-Hropt,
La Aseni - Odin, la Elbi - Dain,
În imperiul piticilor - Dwalin, la uriaşi - Alswinn,
Unele au fost scrijelite şi de mine.
Ştii tu cum trebuie să scrijeleşti?

Ştii tu cum trebuie să le dezlegi? Ştii tu cum trebuie să
colorezi?
Ştii tu cum trebuie să citeşti? Ştii tu cum trebuie să le
chemi?
Ştii tu cum se aduce sacrificiul? Ştii tu cum să tai? Ştii tu
cum să defrişezi?
A aduce ofrande într-o măsură mult prea mare

www.gebeleizis.org
este mai rău, decât să nu te rogi,
Darul cochetează deseori cu ceea ce vine în schimb;
A irosi este mai grav decât să nu tai
Astfel Thund în vremile cele de foarte demult,
Acolo, unde ajunse acasă, reuşi să se ridice din nou.
Cunosc versetele, pe care nu le ştie nici o femeie de-a

regelui
Şi nici fiul vreunui om:
Primul se numeşte ajutor, el poate ajuta împotriva
Oricărui necaz şi suferinţă.
Mai ştiu un al doilea, accesibil oamenilor,

Care este folosit de medici
Mai ştiu un al treilea, este foarte importantă ocazia,
De a opri duşmanul prin vrajă:
Fac ca oţelul duşmanului meu să îşi piardă ascuţişul,
Sabia aceea nu va mai tăia niciodată.
Mai ştiu un al patrulea - când duşmanul îmi leagă

Încheieturile,
Spun cu voce înceată cuvintele magice, încerc să mă
mişc,
Legăturile se rup dintr-odată
Eliberându-mi picioarele şi mâinile. .

www.gebeleizis.org
Mai ştiu un al cincilea, dacă cumva vreo săgeată
Trasă de duşman nimereşte oamenii:
Oricât de repede ar zbura ea, eu o domolesc
De îndată ce ochiul meu o localizează.
Mai ştiu un al şaselea, dacă vreun războinic mă

nimereşte
Cu rădăcina unui lemn moale:
Acest erou, care îţi stârneşte ura,
Este lovit mai des de nenorocire, decât mine.
Mai ştiu un al şaptelea, când văd că arde sala cea mare

De deasupra tovarăşilor mei:
Oricât de mare ar fi văpaia, o pot opri,
Ştiu cum să rostesc cuvintele vrăjite.
Mai ştiu un al optulea, care îi fereşte de rele

Pe toţi oamenii care îl cunosc:
Dacă ura câştigă teren printre fiii eroilor,
O voi spulbera repede.
Mai ştiu un al noulea, dacă mă simt ameninţat

Să nu îmi pot adăposti corabia pe mare:

www.gebeleizis.org
Mă rog de vânt să îmi dea un val salvator
Să prind mareea.
Mai ştiu un al zecelea, dacă femeile vrăjitoare

Zboară prin aer,
Pot face ca ele să se întoarcă
Acasă, cu îmbrăcămintile furate,
Acasă, cu mintea tulburată.
Mai ştiu un al unsprezecelea, când ajut în luptă

Un vechi prieten:
Murmur în scut, după care pornesc călare,
Să ajung la întâlnire, să fiu sănătos,
Să mă întorc cu bine acasă.
Mai ştiu un al doisprezecelea, dacă sus pe ramuri,

Este legat un cadavru, care se leagănă,
Atunci pot scrijela şi colora rune,
Ce se ridică de la rădăcina celui mort
Şi el vorbeşte cu mine.
Mai ştiu un al treisprezecelea, când micuţul,

Trebuie sfinţit de mine cu apă
Dacă se va bate alături de oşteni, nu va fi răpus,

www.gebeleizis.org
Nu va cădea niciodată la pământ.
Mai ştiu un al paisprezecelea, când norodul

Ar enumera omul printre cei cereşti:
Asenii cu toţii şi toţi Elbii, da, îi cunosc pe toţi,
Dar doar un singur înţelept ştie asta foarte bine.
Mai ştiu un al cincipsrezecelea - în curtea lui Delling,

Piticul Thjodrerir a găsit formula magică:
A luat forţa de la Aseni, iscusinţa de la Elbi,
Înţelepciunea deosebită de la Hroptatyr.
Mai ştiu un al şaisprezecelea, Femeii deştepte:

când vrei să câştigi iubirea
Schimb comportamentul fecioarei
Dar şi simţămintele ei.
Mai ştiu un al şaptesprezecelea, pe care l-am prins,

Ca nimeni, niciodată, să nu-mi ia perechea
Tu, Loddfafnir, vei rămâne mereu neştiutor despre
Aceste proverbe;
Dacă ai fi avut isteţimea să le înveţi,
Ai fi avut avantajul, să le probezi,
Sănătos, le-ai fi păstrat.

www.gebeleizis.org
Mai ştiu un al optsprezecelea, pe care nu îl spun
nimănui,
Nici femeii, nici nevestei bărbatului
Când ştie numai unul singur, este întotdeauna cel mai
bine:
Aici se încheie proverbele
Doar celei ce m-ar strânge în braţe,
Sau mi-ar fi sortită să-mi fie soră.

www.gebeleizis.org

Havamal - Cuvintele Celui Prea Înalt

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Havamal - Cuvintele Celui Prea Înalt

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Copyright Societatea Gebeleizis

Înainte să intri, caută toate ieşirile,

În sănătatea celor ce dau! A intrat un oaspe,

Are nevoie de căldură cel ce vine de departe,

Copyright Societatea Gebeleizis

De o vorbă de glumă are nevoie cel ce a hoinărit

Nu se recomandă să te lauzi cu înţelepciunea,

Musafirul precaut, când vine la un ospăţ,

Fericit este cel care îşi procură singur

Copyright Societatea Gebeleizis

Fericit este cel care deţine

Nimic nu e mai bine, decât când călător

Nimic nu e mai bine, decât când călătorul

Mai puţin bună, decât ar spune unii,

Copyright Societatea Gebeleizis

Ameţit am fost, mort de beat,

Fiul unui rege trebuie să fie înţelept şi tăcut,

Să trăiască veşnic urmăreşte numai laşul,

Prostănacul venit la banchet se zgâieşte,

Copyright Societatea Gebeleizis

Singur ştie cel ce a colindat pretutindeni,

Nu evita miedul, dar bea-l cu măsură,

Cu lăcomie mănâncă oaspetele cel neînţelept

Masculii turmelor ştiu când trebuie să se întoarcă,

Copyright Societatea Gebeleizis

Neînţeleptul veghează noaptea,

Toţi cei care râd de el, sunt socotiţi de un neînţelept

Toţi care râd de el, sunt socotiţi de un neînţelept

Un om neînţelept crede că ştie totul,

Copyright Societatea Gebeleizis

Un om neînţelept, când se duce undeva,

Este socotit înţelept cel ce pune întrebări cu tâlc,

Cel ce nu tace niciodată nu rosteşte vreodată

Pe nimeni să nu tratezi cu dispreţ,

Copyright Societatea Gebeleizis

Mulţi bărbaţi, care au gânduri bune,

Bărbatul să mănânce dimineaţa pe săturate,

Locuinţa duşmanului se află pieziş,

Pleacă la timp, nu rămâne niciodată

Copyright Societatea Gebeleizis

Bucură-te de căminul tău, chiar de ar fi o colibă,

Bucură-te de căminul tău, chiar de ar fi o colibă,

Bărbatul să nu se despartă de armele sale

Bărbatul să nu ezite să folosească comorile,

Copyright Societatea Gebeleizis

Prietenii să se fericească reciproc cu arme

Prietenului să îi răspunzi cu prietenie,

Prietenului să îi răspunzi cu prietenie,

Dacă ai un prieten în care ai încredere deplină,

Copyright Societatea Gebeleizis

Dacă un bărbat îţi este cunoscut, ca trezindu-ţi

Dacă un bărbat îţi este cunoscut, ca trezindu-ţi

Pe vremuri eram tânăr, mergeam de unul singur,

Cel îndrăzneţ trăieşte fericit, el oferă cu bucurie,

Copyright Societatea Gebeleizis

Celor două creaturi din lemn de afară, de pe câmp,

Se usucă pinul, care este în sat,

Între prieteni falşi cinci zile arde

Nu trebuie niciodată să faci cadouri mari celuilalt,

Copyright Societatea Gebeleizis

Omului i se cuvine o înţelepciune cumpătată,

Omului i se cuvine o înţelepciune cumpătată,

Omului i se cuvine o înţelepciune cumpătată,