Sunteți pe pagina 1din 21

Azi e miercuri 15 octombrie 2008

Acum este ora 07:05.

Relaxează-te un moment şi apreciază …

Derulare automată
CHARLES DARWIN

Charles Darwin s-a născut în localitatea


Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809. Tatăl
său, Robert, era un medic din înalta societate,
iar mama sa, Sussannah, era fiica lui Josiah
Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute
fabrici de porţelan din Anglia. Bunicul lui
Charles, Erasmus Darwin, medic şi filosof, este
cunoscut pentru teoriile referitoare la moştenirea
şi diferenţierea speciilor; într-un fel ele au
anticipat descoperirile nepotului. O altă
persoană din familia lui Charles Darwin, care s-a
afirmat în lumea ştiinţei, a fost Francis Galton,
creatorul eugeniei.
CHARLES DARWIN

Şcoala o începe în Shrewsbury în


anul 1817, pe când avea 8 ani. Aici învaţă
mai slab decât sora sa, Caterina, însă
avea alte preocupări cum ar fi realizarea
unor colecţii de scoici, minerale, monede,
sigilii poştale. Din anul 1818, Charles a
urmat şcoala particulară a lui Samuel
Butler (teolog), tot în Shrewsbury, unde a
invăţat timp de 7 ani.
CHARLES DARWIN
Concomitent începe să
colecţioneze insecte. Întocmirea în
colecţii a micilor vieţuitoare nu era doar o
activitate mecanică. Îl interesau şi
denumirile animalelor colecţionate. Astfel
la o vârstă foarte fragedă de numai 10
ani, ajunsese să cunoască bine fauna
împrejurimilor. Se preocupă de
observarea vieţii păsărilor după ce citeşte
o carte de ornitologie şi îl interesează
chimia, participând la experienţele
efectuate de fratele său mai mare,
Erasmus. Continuă să fie pasionat de
natură şi devine un vânător pasionat la
vârsta de 15 ani, când primeşte de la un
unchi o puşcă de vânătoare.
CHARLES DARWIN
În octombrie 1825, la presiunile
tatălui, începe studiile la Facultatea de
Medicină din Edinburg, în Scoţia
împreună cu fratele său Erasmus. Din
cauza faptului că la acea vreme operaţiile
erau efectuate fără anestezie, Charles a
înţeles că medicina nu era chemarea lui.
De altfel, în repetate rânduri, el se declară
dezgustat de orele de disecţie pe
cadavre. Tatăl său a fost de acord cu
transferul la Facultatea de Teologie, la
Christ College din Cambridge. Această
schimbare nu a fost pe placul lui Charles.
Pe el îl interesa doar botanica şi geologia,
şi acestea nu aveau nimic în comun cu
teologia. Necesitatea concentrării asupra
acestor domenii s-a materializat prin
trecerea sa la Plinian Natural History
Society (1826), unde a început studiile de
botanică.
CHARLES DARWIN

Reverendul John S. Henslow,


profesor de botanică, l-a îndrumat până în
anul 1831, când a dobândit diploma. În
acelaşi an, Robert Fitzroy, cunoscut
naturalist, făcea pregătiri pentru o expediţie
ştiinţifică care trebuia să ajungă în Ţara de
Foc, Chile, Peru şi Insulele Galapagos.
Henslow l-a recomandat pe Charles
Darwin, ca fiind un tânăr botanist, cu
aptitudini de colecţionare şi clasificare
excepţionale. În acest mod, Charles a
plecat în expediţie pe 27 decembrie 1831,
la bordul navei Beagle, voiaj în timpul
căruia avea să înceapă formularea teoriei
evoluţioniste.
CHARLES DARWIN
Călătoria a durat 5 ani, timp în
care Charles Darwin a adunat probe de
plante şi animale de pe insulele vizitate.
Cercetarea ştiinţifică amănunţită pe care a
efectuat-o asupra speciilor de animale şi a
fosilelor a constituit punctul de reper în
scrierea unor cărţi, precum "Originea
speciilor" sau "Declinul omului". Expediţia
a avut un impact puternic pentru Charles,
atât pe plan ştiinţific, cât şi pentru
sănătatea sa. Febra pe care a avut-o în
Argentina în anul 1833, presupusa
maladie Chaga de care s-a îmbolnăvit în
America de Sud, cât şi răul de mare de
care suferea, au dus la agravări ale
sănătăţii în următorii ani.
CHARLES DARWIN
Momentul decisiv pentru Darwin a fost vizita
la Insulele Galapagos. Deşi aflate la 965 km în largul
Pacificului, insulele adăposteau tot felul de animale
ciudate: broaşte ţestoase de peste 227 kg, iguane
care înotau in mare, carmorani si multe alte păsări
care nu puteau zbura, majoritatea specifice unei
singure insule. Darwin se simţea aproape de “acel
mister al misterelor – prima apariţie a unor vietăţi pe
pământ”; când s-au format aceste insule vulcanice
nu exista viaţă pe ele. Plantele şi animalele care au
populat insulele au venit probabil de pe continent,
dar se deosebeau de speciile de acolo. Nu existau
decât două posibilităţi
: ori Dumnezeu crease separat fiecare din aceste
specii, ori deveniseră deosebite printr-un proces încă
necunoscut.
CHARLES DARWIN
Darwin s-a împrietenit cu cel mai
mare geolog al epocii sale, Chales Lyell,
creatorul teoriei despre procesul treptat
de dezvoltare al Pământului. În urma
discuţiilor cu acesta, Darwin a ajuns la
concluzia că speciile au suferit o
dezvoltare asemănătoare cu evoluţia în
timp a Pământului. Reverendul Henslow a
prezentat o parte din fosilele şi jurnalele
lui Charles unor naturalişti celebrii din
acele timpuri, astfel ca, la data ancorării
vasului Beagle în Anglia, Charles
devenise celebru în cercurile ştiinţifice
britanice. O dată cu revenirea în Anglia,
pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a
început să-şi formuleze teoria, pe care a
considerat-o ca fiind singura viabilă.
CHARLES DARWIN

Conform acestei teorii, speciile


evoluează, adică sunt supuse unor
transformări treptate, de la formele simple
la cele mai avansate, deci strămoşii tuturor
formelor vii de astăzi au fost organisme
monocelulare. Nu a îndrăznit să publice
aceste concluzii timp îndelungat. Probabil,
şi-a dat seama de efectele acestei teorii;
evoluţia subminează "Cartea Creaţiei",
ceea ce putea genera punerea sub semnul
întrebării a existenţei lui Dumnezeu.
CHARLES DARWIN

În anul 1839, Charles se căsătoreşte


cu verişoara sa, Emma Wedgwood, şi se
stabileşte în Down House din comitetul Kent.
În anul 1858, primeşte o scrisoare din partea
naturalistului Alfred Russel Wallace.
Observaţiile pe care acesta le formulează,
călătorind prin America de Nord, referitoare la
ereditate şi transformarea proprietăţilor printre
specii, îl fac pe Darwin să grăbească
finalizarea teoriei evoluţiei.
CHARLES DARWIN
Câteva luni mai târziu, atât Alfred
Wallace, cât şi Chales Darwin se prezintă la
Linnean Society pentru atestarea teoriei
evoluţiei. Acest consiliu decide asupra
întâietăţii formulării teoriei şi astfel, Charles
Darwin este considerat părintele evoluţiei. În
anul 1859 este tipărită cartea "Originea
speciilor". Conform aşteptărilor sale, cartea a
generat controverse fără precedent. Darwin
a fost criticat şi acuzat de lipsa credinţei în
Dumnezeu. Totuşi, numeroşi oameni de
ştiinţă i-au acordat sprijinul lui Darwin şi
teoriei acestuia despre evoluţia speciilor şi
selecţia naturală.
CHARLES DARWIN

Charles a dovedit că numai trăsăturile


ereditare decid asupra schimbărilor speciilor şi
că cele mai puternice gene sunt transmise
urmaşilor. Darwin a argumentat prin faptul că
lupta pentru supravieţuire are loc nu numai între
specii, dar şi în interiorul acestora, iar acest
lucru asigură transmiterea urmaşilor a celor mai
bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat
"the survival of the fittest", adică "supravieţuirea
celui mai bun".
CHARLES DARWIN

Totuşi, lipsa anumitor noţiuni de


genetică din zilele noastre, precum
"cromozom", legile lui Mendel şi teoria
ereditară a lui Morgan, l-au împiedicat pe
Darwin să explice toate aspectele teoriei
sale. În schimb,a reuşit să explice, de ce,
după opinia sa, omul provine din maimuţă,
teorie care nici până azi nu a fost
acceptată de creaţionişti şi de
conservatorii religioşi. Charles Darwin a
murit pe 19 aprilie 1882; iar, ca dovadă a
recunoaşterii operelor sale ştiinţifice, a fost
înmormântat în Westminster Abbey, lângă
Isaac Newton.
CHARLES DARWIN

Teoria sa a fost completată şi


explicată pe larg în numeroasele sale cărţi
ulterioare, dintre care cea mai cunoscută
este Declinul omului (1871). Darwin a
formulat de asemenea o teorie cu privire la
originea recifurilor de corali.
CHARLES DARWIN
Opera
1859 Originea speciilor
1860 Originea speciilor, Ediţia a II-a
1861 Originea speciilor, Ediţia a III-a
1862 Polenizarea la orhidee
1865 Plante agăţătoare
1866 Originea speciilor, Ediţia a IV-a
1868 Variabilitatea plantelor şi animalelor în
stare domestică
1869 Originea speciilor, Ediţia a V-a
1871 Originea omului şi selecţia sexuală
1872 Originea speciilor, Ediţia a VI-a
Expresia emoţiilor la om şi animale
1874 Originea omului şi selecţia sexuală,
Ediţia a II-a
CHARLES DARWIN
1872 Originea speciilor, Ediţia a VI-a
Expresia emoţiilor la om şi
animale
1874 Originea omului şi selecţia
sexuală, Ediţia a II-a
1875 Plante insectivore
Variabilitatea plantelor şi
animalelor în stare
domestică Ediţia a II-a
1876 Autobiografia
Polenizarea încrucişată şi
autopolenizarea în regnul
vegetal
1877 Flori de diferite forme la
plantele aceloraşi specii
Polenizarea orhideelor,
Ediţia a II-a
1878 Polenizarea încrucişată şi
autopolenizarea în regnul vegetal,
Ediţia a II-a
1880 Încrucişările la plante
CHARLES DARWIN
CITATE

“Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l


poţi respecta."

"Nu supravieţuiesc speciile cele mai puternice, nici


cele mai inteligente, ci cele mai uşor adaptabile."

"Nu există o diferenţă fundamentală între om şi


animalele superioare din punct de vedere al
facultăţilor mentale... Animalele inferioare, ca şi
omul, simt plăcere şi durere, fericire, suferinţă."
CHARLES DARWIN

Meritele i-au fost recunoscute abia


după moarte şi, în prezent, scrierile sale
(Originea speciilor prin selecţie naturală sau
păstrarea raselor favorizate în lupta pentru
existenţă, Originea omului şi selecţia sexuală)
continuă să fie lucrări de referinţă în domeniul
ştiinţelor naturii.
CHARLES DARWIN