INTRODUCERE PUNCTE DE PLECARE PENTRU CITITORI

1. Educaia nu e att art, ct tiin. - Istoria pedagogiei ajut puin, cci muli pedagogi vestii au scris ntr-o vreme, cnd creierul nu era cunoscut mai deloc, iar sufletul copilului era o tain. Abia Rousseau a bnuit drumul cel adevrat. Pestalozzi l urmeaz n educaia simurilor. Frobel ghicete nsemntatea muncii. n sfrit, etnografia modern a artat nsemntatea fundamental a conceptului de munc pentru toat evoluia omenirii i a individului care e n mare parte un produs al muncii sociale. 2. tiina pedagogiei are drept scop practic s dea cea mai mare i mai armonioas dezvoltare energiilor sdite n fiecare ins, potrivit cu interesele societii i ale individului. i fiindc viaa trebuie mai nti de toate trit, educaia e datoare s fac din fiecare copil un ,,om de isprav`` n sensul nsuirilor sale celor mai favorabile, - s-l ajute adic s devin un om harnic i cu un caracter bine definit. 3. Caracterul nu e un dar, ci o sum de deprinderi tari, dobndite prin munc. Primitivii au, de obicei, mai mult caracter dect oamenii civilizai care, de multe ori, nu nva deplin nici un fel de munc, ci rtcesc de la o ndeletnicire la alta, pn se obinuiesc a pune vorba n locul faptelor. 4. Jocul nu ine locul muncii. - Animalele se joac, omul muncete. Cartea i abstraciile, care sunt un joc al minii, nu pot nlocui realitatea muncii. CONCLUZIE: Doctrina educaiei trebuie s se sprijine pe nvtura tras din munca ntregii omeniri. Pedagogul i omul de Stat n-au alt drum spre educaie dect munca, fie c voiesc s formeze individul, fie c tind s ndrepte obiceiurile unui popor nrvit. ,,Ofensiva naional``1) a fost gndul cel mai apstor al generaiei care se apropie acum de sfrit. De aceea, cnd am vzut zdrobirea rii chiar din lunile dinti ale rzboiului, ne-a izbit pe toi nepotrivirea dintre sarcina pus pe umerii poporului i lipsa lui de pregtire2), iar pornirea cea dinti a fost spre critic. Dar cuvntul singur e sterp; el nu poate vindeca o zgrietur, necum s lecuiasc rnile unui ntreg neam. De aceea, am lsat judecata pe seama viitorului. Pentru oamenii de etatea mea, anii ci ne-au mai rmas pot fi ntrebuinai mai cu folos la altceva: s dm tineretului o minte mai chibzuit dect a generaiei trecute. Se poate? Credem c da: deteptnd n prinii buni i n profesori (care ar trebui s fie toi buni), un nou sim de rspundere fa de copii i o vie dorin de a-i ndruma cum se cade. Iar asta nu-i cu

putin dac nu cunoti firea copilului. Zadarnic te frmni sftuind, ndemnnd ori pedepsind, dac sufletul cuiva nu e n stare s rspund gndurilor tale. Degeaba apei afar, la captul soneriei, cnd firul nu-i nc legat nuntru. Prin urmare, din capul locului, educatorul trebuie s-i dea seama: ce se poate i ce nu se poate n fiecare etate. Dup cum spierul are venic la ndemn caietul reetelor, ca s nu greeasc msura, de asemenea, cel ce poart grija de educaie trebuie s-i dea socoteala an dup an de schimbrile copilului, aa cum le arat tiina pedologiei. Spre a nu rtci ns calea, e nevoie s nlturm chiar de la nceput trei greeli: Muli cred c educaia ar fi numai o art, iar gndul lor e s se ia pe urmele pedagogilor pe care i laud istoria. Firete, nirarea doctrinelor pedagogiei i are i ea folosul ei. Dar nu trebuie s uitm c cei mai muli dintre educatorii veacurilor trecute scriau ntr-o vreme cnd sufletul copilului era aproape necunoscut. Pn la Rousseau, copiii erau privii ca nite oameni maturi, doar de un format mai mititel. De aceea, li se da aceeai nvtur, din aceleai cri, ca i celor mari, - numai n porii mai mici3) . Rousseau a fost cel dinti care a cerut prinilor s lase pe copii a fi copii. Cu toate c habar n-aveau de anatomia i fiziologia creierului, el punea ca regul: s urmm naturii i s ne amestecm ct mai puin n viaa copilului. Unele povee din vestita sa oper Emile sunt n adevr minunate; dar altele sunt curate nzdrvnii. De altfel, pedagogul fusese el nsui un biet hoinar, petrecndu-i copilria i tinereea pe la uile oamenilor, iar, cnd a ajuns s aib i dnsul familie, i-a lsat vlstarele pe mna strinilor, dndu-le la azilul copiilor de pripas! Mult mai aproape de adevr a pit Pestalozzi. El i-a dat seama c nu oricine poate urma povaa lui Rousseau, adic s-i ia dascl acas pentru copii. De aceea, cu gndul la gloata poporului, el ncerc s aplice sfaturile lui ,,Emile`` ntr-o coal. Dar, cu toat dragostea lui pentru copii, greelile se in lan i la dnsul. ntr-o privire ns a nimerit bine: n educaia simurilor i a judecii. ,,Tot ce intr n mintea copiilor trebuie, zicea Pestalozzi, s fie limpede i uor de vzut ca luna pe cer``. Elevii trebuie mai ales ,,s vad bine i s neleag bine``... De aci, grija sa pentru desen, calcul, intuiie i alte mijloace care s ajute mintea a primi numai lucruri simite i n adevr tiute. Bun plan, dar nendestultor i acesta. Deoarece a vedea i a judeca nu e de ajuns. Pentru desvrirea omului, mai trebuie nc multe; iar ,,omul deplin``, la care se gndea uneori Pestalozzi, nu putea s se formeze ntr-o biat coal plin nc de dibuiri, cum era cea ntemeiat de el. Abia Frobel a fcut un pas mai departe n calea adevrului. El a bgat de seam c copiii simt de timpuriu nevoia de a lucra, i a spus marele adevr c nimic nu intr n sufletul copilului, dac nu se leag cu aceast fireasc pornire spre lucru. De aici ideea ,,grdinilor de copii`` i o sum de msuri rnduite nadins:

cntarea, jocul, desenul, dansul i altele, pentru a da ocazia elevilor s-i ncerce puterile, fiind ei nii activi. ns, chiar dup Frobel, educaia a rmas tot pasiv. Lucrul elevilor e i azi abia un simulacru. Dovad c muli tineri nva fizica, fr s poat drege o sonerie; foarte muli isprvesc botanica, fr s poat altoi un copcel; iar cei mai muli cunosc zoologia numai din tablouri de intuiie, fr s tie cum s ngrijeasc o pasre din curte. Prin urmare, nici pn n clipa de fa nu ne-am ncredinat c singurul chip de a ti i a putea ceva e s lucrezi n adevr; ci rsfoim operele pedagogilor vestii, amgindu-ne cu nchipuirea c educaia e o art n care izbutesc numai cei care au talent special, ca n pictur, sculptur, poezie i alte arte, unde numai oamenii excepional nzestrai ajung la izbnd. Aceasta este ntia mare greeal, de care sufer creterea generaiei de azi. n locul ei trebuie s punem adevrul modest, c nainte de a fi o art, educaia ncepe a fi prin studiul creierului o tiin exact, ca i fiziologia, iar meteugul de educator se poate nva i trebuie s fie nvat, ca orice alt meteug. A doua greeal e concepia fals despre ceea ce numim caracter. Cineva a spus un cuvnt plin de neles: ,,Nu uitai c mai mult dect talentele, caracterele hotrsc soarta popoarelor`` (Regele Carol); iar un critic a formulat cunoscutul aforism: ,,Cu ct se adaug experiena vieii, cu att pun caracterul mai presus de tiin i de talent`` (Titu Maiorescu). Dar ce e caracterul? - Nimeni nu-i prea d osteneala s ne spun lmurit. De aceea, pentru muli, caracterul pare a fi un dar din natere, ca frumuseea, talentul artistic ori deteptciunea. Iar urmarea se vede ndat: dup cum coala nu-i poate da frumusee ori talent, tot astfel i se pare c nu poate da nici caracter. Ai impresia c fiecare om intr de la nceput n hotarele caracterului su, ca ntr-o strad nfundat. De ar fi aa, adic: dac educaia ar fi numai o art, iar caracterul un dar de sus, de care nu te poi atinge, ar fi vai i amar de sufletul celor ce-i iau sarcina de a crete tineretul. Din fericire, nici educaia nu e numai art, i nici caracterul nu e un dar tainic, cum ni se pare, citind viaa eroilor lui Plutarh. Adevrul e cu mult mai simplu i-l gsim ndat, dac lsm la o parte pe Plutarh care ne nfieaz numai cteva flori rare, i privim traiul de toate zilele, la oricare dintre neamurile pmntului. S ascultm, de pild, ce spune Nansen despre eschimoii din Groenlanda: E vreme rea: o furtun cumplit rscolete oceanul. Cei ce plecaser de diminea la vntoare se zresc pe valuri abia ca nite puncte negre. i simi cum vslesc din rsputeri ctre mal. Dar, zadarnic. Furtuna i-a ajuns. Vntul biciuiete apa de-o face numai spum, iar cei din kaiac simt uraganul n spate, ca pe un uria care i ridic i-i zvrle nainte. Talazurile aci se nal n chipul unor turnuri, aci se rup i prvlesc peste ei. Aproape fiecare creast de

val i ngroap sub ap; nici nu mai vd de mulimea stropilor, iar din mijlocul spumei abia se mai zresc cteva capete, cteva mini ori vrfuri de lopei. n sfrit, iat unda cea mare: Valul se ridic, se ridic mereu... n deprtare nu se mai vede dect negru i puin alb. Cerul aproape a pierit. Repede, vslaii leag lopata de curea, apleac trupul nainte... Iar muntele cel prpstios i copleete... Totul a pierit... n curnd, se arat ns un kaiac... nc unul... Dar acesta e cu fundul n sus. Pedersuak s-a rsturnat. Iute, vecinul i sare n ajutor, ns un alt val i cuprinde ntr-o clip i fiecare trebuie s se gndeasc la sine. Prea trziu! Iat, s-au rsturnat amndoi. Ci ndat, unul se scoal, iar cugetul cel dinti e la tovarul lui, spre care se ndreapt, ca s-i dea ajutor. mpinge kaiacul alturi, sprijin lopata, punnd-o curmezi peste amndou luntrile i cu o smucitur zdravn, trage sus pe cel scufundat, aa c poate i el s apuce vsla. Ct te-ai terge la un ochi, a i ndreptat kaiacul... cnd tocmai soseau i ali tovari. Aceia prind lopata pierdut i apoi se ndreapt cu toii ctre mal``. Au caracter eschimoii? Nansen spune c scene de acestea se petrec zilnic, i zilnic eschimosul i pune viaa n primejdie pentru tovarii si. Ct privete tiina lor, adic priceperea la vntoare, meteugul de a cldi case de zpad i ndemnarea la vslit ori la construirea kaiacului i altor unelte, este iari mai presus de orice critic. Amundsen, alt martor vrednic de crezare, nu se putea ndestul mira de nelepciunea, statornicia i cuminenia obiceiurilor lor. Pn i ciucurii de la poalele hainelor au un rost hotrt: ei mpiedic marginea pieptarului de a se rsfrnge de umezeal, ceea ce ar face cu neputin purtarea hainei. i acelai e cazul cu toi slbaticii, de la pol pn la pdurile calde de la ecuator i n mijlocul pustiurilor africane, australiene i asiatice. Toi umbl pe ci bine cunoscute de tovarii traiului lor. ntrebarea e: cine a dat acestor slbatici obiceiuri att de nrdcinate, nct tii mai dinainte cum vor lucra n anume mprejurri - chiar dac fapta lor i-ar costa viaa? Rspunsul e scurt i lmurit: tiina lor i deprinderile lor nu se nva din cri, ci din munca adevrat, ncepnd chiar din copilrie. ndat ce poate s-i lege bernevicii, eschimosul ncepe a prinde pete. La 6 ani, intete cu arcul n psri i apoi an cu an se ndeamn la vnat tot mai mare. Iar ndeletnicirea asta nu e o glum. Cnd unul lunec sub ghea s-a dus..., dac nu i-ar sri n ajutor tovarii, - nite omulei de 7-8 aniori. De aceea, a sri n ap, ca s mntui pe altul, nu li se pare vreo isprav mare, ci obinuin de toate zilele - adic drumul cel mai drept spre caracter. Cci munca, oricare ar fi, las urmele ei nu numai n palm, ci i n creier: deteapt anumite simiri i aduce pe buze anume cuvinte, potrivite cu gndurile, dup cum haina se mldiaz, potrivindu-se dup trup. Cum munceti, aa gndeti i tot aa vorbeti.

De aici urmeaz c singura cale pentru a dobndi o nvtur temeinic i caracter sigur e munca efectiv. Iar adevrul acesta, pe care etnograful l sprijin cu mii de dovezi, e ntrit i de pedagogie adic de cunoaterea tiinific a copilului. Cine i d seama de felul cum lucreaz creierul, vede c nimic nu poate ptrunde n sufletul nostru, dac n-a trecut mai nti prin simurile noastre i ndeosebi prin mna, tovara oricrui sim. Cci ea ,,mnuiete`` lucrurile spre a fi vzute mai bine de ochi; ea le lovete spre a ntiina urechea despre sunetul lor; ea le duce la gur spre a fi gustate, i la nas ca s fie mirosite; tot ea le pipie, le salt i le ridic spre a ne ncredina de tria ori moliciunea, de cldur ori rceal, de uurtate ori greutatea lor. De aceea, numai muncind (i ndeosebi, muncind cu braele) poi mputernici trupul i creierul, lcaul sufletului. Numai muncind n adevr, poi cunoate deplin lumea dimprejur, poi preui valoarea lucrurilor sau a oamenilor i poi fi tu nsui gata a trece de la vorb la fapt - adic poi dobndi caracter4). Cci, caracterul nu e numai dect un dar de sus, ci un obicei sau o sum de obiceiuri, ns aa de tari, c nu poi lucra altfel, dect ntr-un chip tiut mai dinainte de toi cei care te cunosc. Cum ziceam, eschimosul nu st o clip la ndoial, s sar n ajutorul tovarului, mcar c dedesubtul lui se deschid genunile oceanului. Prin urmare, educaia nu-i vreo art misterioas, ci e o tiin, iar filosofia ei se mrginete la att: s ndrumi pe copil, potrivit cu dezvoltarea creierului, ctre munci adevrate, spre a-i forma deprinderi tari. ncolo, se nsrcineaz natura s-i spun pas cu pas ce e adevr i ce e minciun, - dovad c eschimosul i atia slbatici tiu bine ceea ce tiu, i fac cu deplintate ceea ce trebuie s fac potrivit cu mediul lor geografic; pe cnd europeanul adeseori nu tie exact nici ce tie, nici ct poate. Iar cnd nu trece de la vorb la fapt, atunci zicem c n-are caracter, fr s ne dm seama c este absurd s-i cerem a lucra ceea ce el nu s-a deprins niciodat s lucreze. Hotrt, a sosit timpul s-o lsm mai domol cu Plutarh i chiar istoria pedagogiei. Nu doar c ne-am gndit s reeditm paradoxele bietului Rousseau, i s ndemnm pe oameni a se ntoarce n pdure spre a cpta tiin i caracter. Nu. Dar a venit vremea s nelegem c istoria sistemelor pedagogice este pn azi n mare parte nirarea unor ncercri pornite din concepiile individuale. De aici caracterul ei mai mult biografic i mulimea erorilor legate de viaa cutrui ori cutrui reformator. Din contra, adevrata doctrin a educaiei trebuie s plece de la antropologie, fiziologie, pedagogie, etnografie i etnopsihologie, cci experiena omenirii ntregi este neasemnat mai instructiv dect experiena ctorva individualiti - mai ales n faza magic i metafizic a cugetrii omeneti. Viaa unui eschimos, a unui bakair sau botocud te nva n unele priviri mai mult pedagogie dect Seneca, al crui ucenic a dat foc Romei, i dect Bacon care a sfrit mielete lund mit, ori Rousseau care i-a prsit copiii pe drumuri...

Lsnd deci la o parte pe cei ce privesc educaia numai ca o art practicat de civa artiti, s ne punem nainte o int mai modest: s considerm creterea copiilor ca un meteug, pentru care trebuie nu numai inspiraie, ci ct mai mult tiin exact. S cunoatem mai nti schimbrile prin care trece trupul i mintea copilului an cu an, i apoi s-l deprindem a lucra efectiv. nti s muncim, apoi s citim, - s urmeze adic fiecare individ calea pe care a mers omenirea ntreag de la nceput i pn azi 5 , deoarece omul s-a ridicat din treapta animalitii mai ales prin munc i unealt, ca s ajung unde l vedem acum. Aceasta ni se pare a fi calea adevrat, iar nu ntoarcerea spre pustietile codrilor 6). * Dar, din capul locului, s lum seama la o greeal: s nu confundm munca cu simulacrul muncii sau cu jocul. Ct timp copiii erau privii ca nite oameni mari, jocul era socotit un pcat i pedepsit... De cnd a nceput a lsa pe copii mai n voie, ni s-a prut c activitatea copilului e numai joc i jucrie. Iari ru. De aici a ieit tndleala din grdinile frobeliene i lipsa de roade practice a marelui principiu pe care-l pusese nainte Frobel: educaia ntemeiat pe activitatea copiilor. A venit vremea s observm c jocul e numai o ndrumare spre munc. La nceput, zburdlnicia este ceva animalic. Mai toate vietile, cnd sunt stule i sntoase, cheltuiesc prisosul de putere zbenguindu-se - ndeosebi puii, - i chiar dobitoacele adulte. La om ns, starea aceasta se vede numai prin pruncie. Copilul de cteva luni gngurete, mic minile, i apuc piciorul, se zbate ca un pisoi care se joac cu vrful cozii. Dar, ndat ce nceteaz pruncia, copilul, spre deosebire de dobitoace, se ndrum instinctiv spre munc. Creierul omenesc, de la cei dinti ani, e capabil de a combina reprezentrile i ncepe a crea, adic a nchipui lucruri noi, - ceea ce animalul nu poate. Leul btrn, ca i puiul de leu, sare, d cu laba, scoate unghiile, mrie i lovete cu coada, cnd e stul. Att. Pe cnd puiul omenesc, prin simpla lucrare a creierului su plin de energie nervoas, se simte atras spre o activitate original i ncepe a modela ntr-un chip propriu natura nconjurtoare, adic ncepe a munci. Firete, activitatea aceasta i face plcere i astfel jocul devine nceput de munc serioas. Dovad c un copil, ct de mic, se crede foarte cinstit s ia parte la lucrrile celor mari. (Ce feti nu se amestec s frmnte aluatul mpreun cu mama ei, i s-i fac un colcel mic?) Dimpotriv, simulacrul de munc, ncepnd cu falsitatea multor jocuri frobeliane (adevrate caricaturi) i sfrind cu nvtura verbal din colile secundare i chiar superioare, e calea cea mai sigur nu numai spre ignoran, dar i spre lipsa de caracter. A nlocui deci munca cu un surogat; a simula cu creta ori cu creionul ceea ce poi face din plin cu minile, e o mare i primejdioas greeal. Astfel de ncercri nu-s ,,lecii de

lucruri``, ci intuiii false, adic nceputul minciunii, al netiinei i al lipsei de caracter. Aadar, ca s nu greim cumva drumul, trebuie s pornim n orice etate, pe ct se poate, de la munci adevrate. Acest ndreptar e cel mai sigur dintre toate acelea, pe care etnografia i etnologia (adevrata filosofie a istoriei) le-a pus la ndemna pedagogiei i moralei. Pe ua fiecrei locuine omeneti, i mai ales pe ua colilor, ar trebui s stea scrise aceste cuvinte: Atta tii i atta poi, ct munceti. Munca este izvorul obiceiurilor fiecrui popor - adevrata sa constituie, iar - cine nu schimb felul i rostul muncii, acela degeaba mai schimb legile. Prin urmare, oamenii de stat i educatorii nu trebuie s mai stea o clip la ndoial, cutnd alte leacuri, acolo unde e unul singur, dovedit i rzdovedit prin toate paniile omului din perioada paleolitic i pn azi. n loc de legi multe, - ne trebuie coli de munc direct spre a ndruma tineretul. Iar pentru cei maturi, n loc de predica oficial, care de multe ori e cu totul stearp, e de o mie de ori mai bine s deprinzi pe oameni a munci chibzuit. Cine s-a deprins a altoi copaci i tie ce nseamn s atepi, pn ce dintr-un mugure va iei un pom ntreg, acela nu va mai rupe niciodat copacii semnai pe marginea drumului, necum s vatme ultoana din grdina vecinului. De asemenea, cine i-a dat osteneala s ngrijeasc de aproape o pasre, o vit sau alt dobitoc folositor omului, acela, simind c dragostea - dragoste aduce, nu va mai njura, nu va mai bate ori blestema nici o vietate, dezbrndu-se pentru totdeauna de aceste apucturi uricioase. Cine a nlat munca pn la iubire, acela a cobort raiul pe pmnt. ncheiere: Caracterul nu e un dar, ci o sum de deprinderi tari. (Pascal zicea c firea nu-i dect un obicei vechi, dup cum obiceiul e o a doua fire.) ns deprinderile nu se pot cpta dect prin munca cu rost, iar nu prin carte sau alt surogat al muncii. Firete, uneori i vorba are mare nrurire n educaie. Cnd un copil e att de simitor, nct dintr-un cuvnt s rmn sugestionat i deci cu o anume deprindere pentru toat viaa, asta e un mare dar al naturii, ca i talentul muzical al celui care prinde dintr-odat cu urechea o ntreag melodie. Dar astea sunt excepii, nu reguli. n orice caz: Creterea copiilor, nainte de a fi o art, e o tiin, i anume o tiin cu caracter regional n ce privete partea de aplicaie, cea cu adevrat hotrtoare7) . Iar regula general e aceasta: adevrata coal a unui om i chiar a unui neam este munca lui de toate zilele. nvmntul fr munc efectiv - e o amgire care aduce dup sine, ca ori i ce minciun, cderea i pedeapsa mincinosului, fie c e vorba de un individ, fie c e vorba de un popor ntreg. 1 Soveja: ,,Ofensiva naional``, Bucureti, 1912.

2 ,,Intrarea Romniei n rzboi a fost, din punct de vedere militar, foarte ru pregtit``. (Marealul Foch) 3 n ara noastr, de pild, ucenicii treceau de la Bucoavn la Ceaslov, apoi la Psaltire, cartea unde David i mrturisete pcatele i pocina. Se rugau adic bieii copii, la 7-8 ani, s fie iertai de ,,mulimea... fr de legilor`` lor... ! (Psalmul 50.) 4 Definiia aceasta se lmurete n paginile ce urmeaz. Vezi capitolul XV. 5 Asta nu nseamn c el va repeta munca omenirii ntregi, ci, alturi de partea general, comun tuturor gruprilor etnice, copilul se va lega ndeosebi de tradiia neamului su, deoarece prin educaie se nelege mai nti de toate, cum am spus, integrarea individului n naiune. 6 Se nelege, i n direcia aceasta, a muncii efective, pe lng tiina metodelor pedagogice i deprinderea de a le aplica, are nsemntate i arta, adic ndemnarea superioar a unui adevrat talent de educator. Atta numai c talentul e un lucru rar. De aceea ni se pare necesar s apsm ndeosebi asupra laturii tiinifice a educaiei moderne, care se poate ctiga aproape de orice om, prin silin i luare aminte, ca orice meteug. Cci e mai bine s ai profesor bun - fr talent - dect un om de talent, dar profesor miel, adic o piatr a scandalului pentru tineret. De o mie de ori e mai de laud un meteugar serios dect un artist crpaci, adic un nchipuit care, sub pretext de ,,creaie`` i ,,concepie personal``, nu respect regulile consacrate ale muncii sale profesionale. 7 Vezi Discordane geografice i antropogeografice, cu soluia ,,alt regim de munc``.

CARTEA INTIA EVANGHELIA IUBIRII: COPILUL SI FEMEIA

Un popor care njura si bate. Bataia-i din rai.

O generatie mai buna nu poate iesi dect din scoala iubirii. Numai iubirea pentru altii ne poate nvata cum sa ne iubim pe noi nsine. Dimpotriva, ura e un venin care slabeste si ucide mai nti pe cel care uraste - fie ca e vorba de un om, fie ca patima s-ar ntinde asupra unui neam ntreg. 1. Romnii de azi njura cumplit. Batrnii nu njurau. Obiceiul e luat n mare parte de la tigani. Popoarele cu buna crestere nu cunosc njuraturile. 2. Romnii bat vitele si le ngrijesc rau. - Pilde din vremea razboiului. ,,Bataia-i din rai``. Scoala si cazarma au ntarit aceasta idee. Popoarele civilizate nu bat vitele. La o lectie de etnografie, unde se vorbea de teatrul turcesc si de mascarici (karaghioz), profesorul Luschan a pomenit si de njuraturile romnesti. Le gasea extraordinare si cu neputinta de talamcit1). Se ntelege, romnii, care erau de fata, au plecat ochii n pamnt. Dar adevarul e ca nu totdeauna poporul nostru a avut obiceiul acesta grozav. Batrnii din vremea cnd biserica era ntr-adevar ,,Casa Domnului``, iar omul si pregatea din vreme pna si camasa cu care avea sa se ngroape, nu cunosteau sudalmile si alte vorbe spurcate. Cnd vreun mosneag se supara pe cineva, vorba cea mai aspra era: du-te la tatarii! Ce tatarii facusi? Iar cnd venea vorba de colindul ori comndul cuiva, asta era lucru mare... Fireste, nici pe atunci nu erau toti stlpi de biserica. Alaturi de cuvinte blajine, se auzeau si altele mai aspre. Dar cei care le spuneau nu erau ,,oameni acatarii``, ci ,,spurcati la vorba``, ,,modorani``, ,,laiesi``, ,,cioare pulpese``... iar gura lor era ,,curata ca un cuib de pupaza``... Erau, adica, niste blestemati, de care cucernicii nostri stramosi se mirau ca-i mai ,,rabda pamntul``. De la o vreme nsa, pupezele s-au nmultit, iar astazi sunt multe de tot. Cnd ar pricepe un suedez, danez, norvegian, elvetian francez, german, englez sau alte natii binecrescute, ce nteles au zecile si sutele de njuraturi care se aud pe la noi pe toate cararile, ar ramne trasnit. E destul sa le scrie cineva pe hrtie si se ngrozeste. ntrebarea e: cum de s-a ticalosit pna ntr-att poporul nostru? Daca tinem seama de cuprinsul njuraturilor, se vede numaidect ca pecinginea asta am luat-o din atingerea societatii turco-levantina - dovada e teatrul scrnav al karaghioz-ului. Iar cei care au latit ndeosebi molima au fost tiganii. Avem marturii sigure ca n epoca fanariota si chiar mai trziu, tiganii curtilor boieresti umblau la sarbatorile de iarna din casa n casa cu Paiata - un fel de teatru de papusi - si, ,,cu perdea`` sau ,,fara perdea``, mprastiau n auzul tuturor, spurcaciunile imaginatiei lor greco-turcesti si tiganesti, att de bogata n perversitati si vorbe nerusinate. Cnd tiganii au fost dezrobiti si asezati prin sate, cu ocazia mproprietaririi lui Cuza, molipsirea s-a ntins mai departe. Dar e treaba etnografiei sa arate cu de-amanuntul cum si cnd

naravul njuraturilor s-a raspndit asupra neamului nostru. Pentru noi, lucrul de capetenie e ca poporul romnesc njura azi cu o adevarata pornire. Pentru un lucru de nimic, njuratura e gata. Ce auzi la munca cmpului, n piata, prin fabrici, la cazarmi si chiar n preajma scolilor si a bisericilor te nmarmureste. Pna si n mprejurari grele cnd ai crede ca fiecare cuvnt trebuie sa fie cntarit, romnul tot n-a ispravit cu njuratura si cu vorbele rele. Cteva fapte din iarna anului 1916 - 1917 pot sluji ca dovada. Pna n sarbatorile Craciunului, nu cazuse un fulg de zapada. Era soare si bine ca primavara. Din partea asta, nemtii si tovarasii lor, bulgarii si ungurii au putut nainta n bunavoie. Abia n ziua de Sf. Ion (7 ianuarie 1917) a nceput a fulgui, apoi s-a asternut de-a binelea pe ninsoare si a nins, si-a nins n sir, ziua si noaptea, de a troienit strazile si curtile, ca abia mai puteau iesi oamenii din casa. Ce-i de facut? Merinde avea fiecare ct putuse aduna n pripa si ct mai ramasese pe urma ostirii romnesti si rusesti, pornita spre Moldova. Greul cel mare era sa capeti de undeva pine. De pe la miezul noptii, lumea ncepea sa se adune n fata brutariilor, asteptnd scoaterea celui dinti cuptor. Ca la denii, oamenii de toata mna: femei, barbati, copii, stapni si slugi forfoteau pe ntuneric, ngramadindu-se pe strazile unde erau brutarii. Dar unii peste altii, se calcau, plngeau, tipau - cei mai slabi lesinau - dar asteptau pna dimineata, avnd doar o singura teama: ca nu cumva sa se ispraveasca pinea, nainte de a le veni si lor rndul. Cine se nimerea mai spre coada, se ntorcea acasa cu minile goale. Dupa ce s-a ntetit frigul, s-a mai adaugat la foame si alta urgie: lipsa de foc. Lemne nu se pomeneau nicaieri. De aceea, lumea a tabart pe garduri. Locurile virane au ramas ndata dezgradite, parca se largise orasul. Iar dupa garduri, a venit rndul schelelor de la casele neispravite si al copacilor de prin gradini. n sfrsit, s-au pornit pe lemnele din pivnite, ncepnd cu casele de unde stapnii fugisera. Slujbasii primariei se asezau cu cntarul la poarta si vindeau pe apucate, lasnd fiecarui gospodar, ct se ndurau. Unde stapnul lipsea, vindeau tot. Navalitorii, se ntelege, intrau unde vreau si luau tot fara nici o plata. Sa fi vazut acum sirul de femei si de copii, asteptnd ceasuri ntregi si mbulzindu-se n fata caselor unde se auzea ca s-au gasit lemne! Necazul cel mare era nsa altul: cum sa-si duca fiecare lemnele acasa? Carute nu se mai zareau pe nicaieri; birje - nici de leac. Doar unde si unde ntlneai cte o hodoroaga veche, cu vreo mrtoaga de cal, sa-i plngi de mila. De aceea, cumparatorii puneau lemnele n saci. Cine era voinic, umfla sarcina n spinare. Femeile - unele cu manson si ghete cu calcie nalte - se ntovaraseau cte doua - trei, legau sacul cu o funie si-l trau prin zapada... Noroc ca nevoia te nvata mestesug. Ladite de lemn, rasturnate n chip de cioacla ca un curmei, erau sanii minunate. Baietii, care avusesera anul trecut sanioare de dat pe gheata, au prins a veni n ajutor. Ca sa-ti duca un brat de lemne dintr-o strada n alta, chirigiii cei de 10 - 12 ani luau nu mai putin de patru sau

cinci lei! Abia atunci au vazut si bucurestenii ce munca blagoslovita fac n toate zilele vitele de ham si de jug. Dar, spre rusinea poporului nostru, unii n-au nteles nici atunci. Putinele carute, care mai duceau ncoace si ncolo carbuni, faina sau alte merinde, aveau niste cai ca vai de ei. Sarmanele dobitoace abia notau prin zapada; roatele se nfundau pna n butuc, iar cnd se ntepeneau de tot, nadejdea era la bici: poc, poc, poc... si njuraturile curgeau ca ploaia. nsa nimanui nu-i venea n minte sa puna umarul, sa salte putin greutatea... A trebuit porunca anume de la comenduirea germana, ca sa nu mai bata nimeni bietele animale... Nici porunca asta n-a folosit pna pe-acolo, caci omului naravit nu-i vine minte cu una cu doua. Pe strada, carausii se mai nfrnau; pe din dos - bateau n toata voia. O pilda ntre altele: ntr-o curte cunoscuta, aud doi copii tipnd: - Vino, vino, ca-l omoara... Stapnul s-a grabit sa vada ce se ntmplase. Un baietan descarcase niste carbuni si batea un cal, care cazuse din ham, lunecnd pe gheata. Balanul era si orb de un ochi. Carutasul se saturase pesemne de plesnit cu biciul si acuma lovea cu calciul cismei, ceea ce speriase pe copii. - De ce bati vita, tinere, nu te hranesti cu ea? - Eu i dau de mncare, eu trebuie sa-i dau si bataie, raspunse artagos flacaiandrul. - Ce fel, numai tu cstigi chiria? Nu te-ai ajutat si cu munca bietului dobitoc? Carutasul tacu. - Nu te gndesti, mai baiete, ca simte si el saracul ? Uite, e slab de i se vad coastele, ba si-a taiat si piciorul n gheata. Ce-i de vina el ca gheata luneca? - Hei, domnule? asta nu-i cal, e zmeu. Acuma ncepe a sari ca la alergari... Hi, boala, ca te fac piftii... Si ncepu a-l plesni din nou. Nesimtirea asta l-a scrbit peste masura pe cel ce o privea. A ntors si el foaia: - Nu fi cine, flacaule; spuneai ca ai frate la razboi. Apoi mai e sio judecata pe lumea cealalta... - Din partea asta n-avea grija dumneata; pe mine nici iadul nu ma primeste... Hi, haram! Cu chiu, cu vai, balanul s-a ridicat pe picioare, clatinndu-se ca un om beat. Cum cazuse, tot soldul dindarat era julit, iar sngele rosise gheata sub el. * Am intrat n casa, sa nu mai vad. Salbaticia carutasului mi s-a parut n clipa aceea mai grozava dect razboiul. Atta smintenie - si nca sub ochii bulgarilor, al turcilor si altor straini - nu ma asteptam... Socoteam ca macar n ceasul umilintei si al suferintei va birui dreapta judecata. Zadarnic. Realitatea era mai trista dect banuisem. Stiam eu de

mult ca la noi vitele sunt un fel mucenici. Dar nu mi-as fi nchipuit niciodata, ca n vreme de atta lipsa si necaz, cel ce-si tinea casa cu niste mrtoage vlaguite de munca si lihnite de foame sa le mai si schingiuiasca hoteste, lovindu-le, fiindca gheata e lunecoasa, cum a fost si va fi n vecii vecilor orice gheata. * Cum de a ajuns poporul nostru asa de buimac? Si ce mai poti astepta de la omul care, de dimineata pna seara, nu mai conteneste cu blestemele ori cu sudalmile, si caruia nimic nu i-a ramas nenjurat de la ,,Dumnezeirea, Dumnezeului Dumnezeilor... pna la cruce, arhanghel, nafura, icoana, botez, parastas, grijanie``... si tot ce poate avea fiinta, ntre cele vazute si nevazute? Nu cumva naravurile astea att de gretoase sunt si ele de vina pentru urgia care a cazut asupra noastra. E vadit lucru ca astfel de apucaturi si au urmarile lor n viata unui popor. Ceea ce faci mereu devine sistem. Bataia, de pilda, e privita la noi ca un fel de lege. Calul e ntetit, la calarie cu biciul; juncanii sunt pusi la jug cu de-a sila, sub amenintarea prajinii, furcii, toporului ori stramuraritii, iar celelalte dobitoace dimprejurul casei sunt domestice numai cu numele: cinele e toba batailor - nu zaboveste odata n calea stapnului, fara sa se aleaga cu o lovitura de picior ori cu o scurtatura de lemn, care l face sa fuga n trei labe; pisica de asemenea: se tine numai cu zilele; gaina, rata, gsca... sunt vesnic zburatacite. Asa ca ntre om si vietuitoarele dimprejurul gospodariei sta vesnic legea batului . Folos mult si ct mai putina ngrijire... asta pare a fi socoteala cea mai buna pentru multi dintre locuitorii satelor noastre. Iar cnd bietul dobitoc nu mai poate birui foamea, se nvata si el naravas : boul sare gardurile n gradinile cu semanaturi; gaina scurma straturile; cinele colinda cuibarele; pisica mannca puii, iar vitele de ham rabda pna cad sub greutatea poverilor ori se salbaticesc si capata obiceiuri rele: boul se lasa pe tnjeala, calul capata meleac, se sperie, zvrle ori musca... Ce urmeaza de aici? Mai nti, o nsemnata paguba materiala. Am auzit ca tabacarii straini platesc mai putin pieile vitelor noastre, fiindca au prea multe dungi si locuri slabe de pe urma vesnicei batai a bietelor dobitoace de munca! Nici ca se poate mai grea marturie n fata lumii ntregi! Ct despre lipsa de chibzuinta a unei astfel de purtari, aceea ntrece toate marginile; caci a bate calul ori boul, cnd greutatea e prea mare si n-o poate urni din loc, e tot att de nerod lucru, ca si cum ai bate pietrele din drum. Atta numai, ca la natngie, se mai adauga si cruzimea, - deci paguba morala. Totusi, obiceiul e obicei. Chiar cei care nu bat, njura si blestema: Hi, haram! His, boala! Ho-chi, pastrama! mnca-te-ar lupu` sa te mannce! Da-r-ar galbeaza, taunii, splina, holera, ciuma, dalacul!...

Toate plagile Eghipetului sunt chemate asupra vitelor, - basca de sudalmi si batai cu ghiotura. E att de ncredintat romnul de binecuvtarile bataii, nct are si o vorba: bataia-i din rai! De aceea, sistemul nu se margineste la vite, ci trece si la om. Mai nti, trebuie batuta femeia: ,,muierea ne batuta - ca moara neferecata``. Apoi trebuie ,,scarpinati`` copiii si cine se mai ntmpla sub acelasi acoperis, caci ,,unde da tata, creste carnea...! `` Asadar, bataia ridicata la naltimea unui principiu! Un cntec de nunta spune miresei aceste ademenitoare cuvinte: Pe unde stau florile Cum or sa stea palmele!... Iar de la o muncitoare vaduva, am auzit odata un cuvnt de un umor cu neputinta de uitat: Saracul barbatu - meu! Dumnezeu sa-l ierte... Cnd ma batea, nu da niciodata cu mna goala... Ti-ar veni sa rzi, daca n-ar fi acelasi timp covrsitor de trista inconstienta acestui obicei salbatic. Si-ti sta mintea n loc, cnd afli ca lipsa bataii e privita uneori chiar drept semn ca lipseste dragostea dintre soti! De aici lauda femeii cu vnataile si fala barbatului ca-si pecetluieste nevasta, batnd-o uneori n curte ori pe drum, ca sa-l vada si altii... Fireste, asa ceva se petrece, de obicei, cnd barbatul e ,,aghezmuit`` si numai pe treapta de jos, unde omenia se schimba n tiganie. Ct priveste pe modorani si laiesi, la unii ca aceia, bataia desteapta n suflet chiar un fel de sentiment estetic. Buselile n-au haz dect cu larma si tipete, sa auda tot catunul: iar rafuiala n stil curat tiganesc e atunci, cnd cei ncaierati zvrl unul n altul nu numai cu bolovani, ci chiar cu propriii lor copii... * Fata de atta cadere, s-ar fi cuvenit ca ndata ce am scapat de jugul turcesc si am nceput a ne dezmeteci din paragina n care cufundasera fanariotii si alti straini tara, sa fi alungat mai nti bataia din obiceiurile noastre. Grbaciul turcesc, knutul muscalesc, palciile, butucul si celelalte unelte de chin ar fi trebuit sa lase n sufletul romnului o scrba vesnica fata de cei cu purtare mojiceasca. Dar molima sufletelor se lecuieste mai greu dect toate bolile trupului. Scoala, care ar fi trebuit sa ne lumineze, s-a sprijinit si ea la nceput tot pe bataie. La scoala din satul S., vergile erau nelipsite din fereastra domnului1) . Cele de salcie - calea valea. Erau nsa unele de mesteacan, mladioase ca biciul si tari ca srma. nsa cele mai cumplite erau cele de prun: nodoroase si grele ca fierul. Sarace mini! sarace degete spintecate pentru greseli marunte, pe care un nvatator cu inima de parinte le-ar fi ndreptat zmbind! Sa pazeasca Dumnezeu si pe dusmani de scoala hinghereasca prin care au trecut multi din generatia mea, care visam si azi la

ceasurile acelea de nesfrsita tristete. Ct despre ostire, acolo cel putin bataia era n reglemente. Soldatii trebuiau asezati n sir, ca un gard mprejurul vinovatului asternut la pamnt. Doi l tineau de cap, doi de picioare, iar alti doi se asezau cu vergile de o parte si alta, lovind pe rnd: pac-pac, pacpac... pna ce tsnea sngele, iar carnea se facea piftie. - Valeo, domnule capitan! Iarta-ma, domnule capitan!... De la o vreme, glasul se nmuia: cel lesinat era ridicat si dus pe sus n dosul rndurilor. E drept ca salbaticia asta se ntmpla odinioara si n alte tari. Bastonada franceza, sagul prusian, knutul rusesc, stroiul si alte mijloace de chin, erau pna nu demult metode recunoscute n educatia militara. Atta numai ca altii s-au dezbarat mai devreme de astfel de obiceiuri. Stim apoi ca pentru ucigasi s-a pastrat n unele tari chiar pedeapsa cu moartea; pe cei greu vinovati, i nchid pe viata, iar cei ndaratnici sunt pedepsiti cu bataia n fata lumii, ca sa-i copleseasca rusinea si sa se ndrepte. n scoala nsa, n ostire si chiar n viata casnica, bataia e osndita peste tot. Si nu numai fata de oameni, dar si fata de dobitoace. Cine ar ndrazni n: Elvetia, Norvegia, Suedia, Olanda si alte tari luminate sa bata boul sau calul cu care se slujeste la munca? Unde se pomenesc pe acolo blesteme si vorbe de ocara, cum e: boala, haram si multe altele, care se aud la noi pe toate cararile? Dimpotriva, e o placere sa vezi aiurea ce nume de mngiere (nume de flori si nume omenesti) se dau vitelor si ce purtare blnda au oamenii fata de ele. n acele tari, bataia nu-i din rai, ci e semn de salbaticie, si de aceea legea o pedepseste cu asprime. E pedepsit chiar si cel care ncarca prea mult caruta ori nhama rau, asa ca streangurile jupuiesc pielea dobitoacelor. Cnd o vita e sperioasa, asta e o rusine si o dovada ca stapnul e prost ori natng. Cine e destept si omenos, acela ndruma calul si boul numai cu vorba. Despre cini, nici nu mai vorbim. Cei ciobanesti aproape nu mai latra, ci se nteleg cu omul prin semne. Pastorul arata de pilda o linie de paza. ndata ce turma ajunge pna n dreptul ei, dulaul porneste ca sageata din arc, iar oile se abat pe loc, asa ca vezi n stnga imas pascut, iar n dreapta se ntinde iarba de coasa, fara sa fie vreo urma de oaie prin ea. Cum de s-a facut schimbarea aceasta? Pe ce cale au ajuns unele popoare sa puna cuvntul n locul ciomagului? Nu cumva altii au izbutit sa ghiceasca graiul dobitoacelor si sa le talmaceasca gndurile lor? La ntrebarea aceasta e mai bine sa raspundem cu cteva fapte, despre care se poate ncredinta oricine.

CE SPUN FIARELE
1. Animalele nu-s masini, ci au si ele priceperea lor si graiul lor.

Fiecare specie are menirea ei. Aproape toate salbaticiunile sunt blnde, cnd nu le cauti pricina. Omul le-a speriat si le-a nrait pe multe. 2. Hagenbeck - un fel de Pestalozzi al vietatilor salbatice. Noua metoda de mblnzire. ,,Scoala`` pentru fiare. Raiul de la Stellingen. Parerea vnatorului de lei Gerard. Odinioara se credea ca animalele sunt un fel de masini (Descartes). Cum merge ceasornicul, daca e ntors, asa merg si ele: mannca, dorm, traiesc si mor ca ntr-un fel de vis. Adevarul e altul. Fiecare vietuitoare are obiceiurile ei, nevoile, bucuriile si suferintele ei si se lupta cu traiul, cnd mai usor cnd mai greu, ntocmai ca si omul. Batrnul Fabre, care o viata ntreaga a pndit mereu, sa vada cum traiesc gnganiile marunte: furnici, paianjeni, greieri si altele la fel cu acestea, a ramas nmarmurit cte mestesuguri si cta ndemnare se poate gasi n lumea fapturilor celor mai nebagate n seama. Astfel, de unde pna acum ne deprinsesem a privi pe om ca un fel de cununa a creatiei, azi ncepem a vedea cu alti ochi. Nu mai zicem, bunaoara, ca acum o suta de ani, ca omul este oglinda universului si ca celelalte vietuitoare sunt un fel de imitatie dupa trupul omenesc. (Viermii se credea pe atunci ca nchipuiesc matele; scoicile ar fi ntocmite dupa chipul ficatului; meduzele ar fi un fel de inimi, etc.). nchipuirea asta nu s-a dovedit cu totul desarta. Dimpotriva, stim ca fiecare soi si are tiparul lui deosebit. Iar progresul speciilor nu ne mai pare ca o scara cu multe trepte, deasupra carora ar sta fiinta omeneasca. Din contra, fiecare specie, dupa cum are un trup deosebit, are si un drum deosebit n viata, adica suie pe o scara deosebita si poate ajunge n felul sau la o naltime, unde nici un alt soi de animale nu se mai poate ridica. De pilda, paianjenul. Cum simte el prada, cum si tese pnza si cum pluteste prin vazduh, ca un arhitect nazdravan, care si scoate materialul cladirii chiar din trupul lui; asta e o maiestrie pe care nici o alta faptura n-o mai poate imita. Ti-ar trebui ochi, ureche, picioare si minte de paianjen, ca sa te poti lua la ntrecere cu el. Despre pnza lui, poporul nostru spune ca gngania cea iscusita s-ar fi luat la ramasag chiar cu Maica Domnului! Si ct este Ea de puternica ntre Puternici, biruinta tot de partea paianjenului a ramas... Gndul acesta cuprinde simbolic un adevar de mare pret. Si anume, ca fiecare soi de vietate are apucaturile sale si mintea sa, pe care n-o da pe a nimanui. Iar pentru om, adevarata dibacie ar fi sa caute a pricepe graiul celorlalte vietuitoare si sa le apropie cu binisorul pe toate cte-i pot fi de folos. Cu att mai mult, cu ct sunt gata de tovarasie, iar unele l poftesc chiar ele. Livingstone, un suflet drept ca Fabre, povesteste despre cucul african ceva minunat: ,,Ce pasare ciudata si cuculcalauza! Cine i-a spus lui si tuturor soiurilor din neamul lui, ca oamenilor - fie albi, fie negri - le place mierea? ndata ce te zareste, dragutul de el, alearga si te cheama din toata inima, sa vii la stup. Zboara ntr-acolo, se opreste apoi pe un copac si priveste ndarat,

sa vada daca-l urmezi; si cnd s-a ncredintat ca vii, porneste iarasi. Astfel, zburnd din creanga n creanga, te duce pna la locul unde este stiubeiul. Iar daca cumva nu vrei sa te iei dupa el, staruie si pune atta rvna sa te ademeneasca spre lacasul albinelor, pe ct de grabite sunt alte pasari sa te alunge pe lnga cuibul lor``. (Explorations du Zambeze). Caprioarele din padurile Canadei cu ce ncredere se apropie de vnator? Dar castorii? Dar pasarile din Galapagos, despre care Darwin spune ca veneau sa se aseze pe teava pustii. Si totusi, ca un natng, omul n-a priceput cti tovarasi prielnici siar fi putut aduna pe lnga el. Pe unele animale, e drept, le-a mblnzit; dar pe altele le-a speriat si chiar le-a stins samnta cu totul. Ca un copil artagos, a cautat sa le mustruluiasca dupa toanele lui. Dovada cea mai buna sunt menajeriile, unde de frica pistolului, a fierului rosu si altor unelte de tortura, bietele salbaticiuni sar prin cerc, se culca, se scoala si joaca dupa cum nu le e voia. Abia n timpurile din urma, un ntelept n felul lui Fabre si altor observatori ai naturii, a bagat de seama ca omul a apucat o cale gresita n socotelile sale cu celelalte vietati. Acest barbat minunat a fost Hagenbeck. Numele lui poate fi alaturi de al lui Rousseau, Pestalozzi si altor pedagogi vestiti, iar viata lui e vrednica sa fie povestita de un nou Plutarh si pomenita cu cinste chiar n istoria pedagogiei. * Hagenbeck s-a nascut la 1844, n Hamburg. Taica-sau era negustor de peste. nsa curtea lui era plina de pasari: nu numai de gaini, gste, rate si porumbei, ci de pauni, papagali si multe raritati precum si de capre, vaci si alte dobitoace. De carte, nu facea mare haz. ,,Popa n-o sa ajungeti, dar a scrie, a citi si a socoti... tot trebuie sa nvatati``, zicea el catre cei sapte copii ai sai, punndu-le nainte ca tel munca si rnduiala. De altfel, copiii lucrau de-a valma cu dnsul si primeau plata regulata, ca orice lucrator. ntr-o buna zi, pescarii tocmiti sa aduca la pravalia lui Hagenbeck ,,tot`` ce prind, au vnat sase foci. Ce sa faca negustorul cu ele? Sa le hraneasca cu peste de cumparat? Asta nu era o socoteala. ncaltea, sa-si fi scos singure hrana lor... Si atunci i veni o idee: sa le arate la lume - pe plata. Le-a asezat deci n niste ciubere cu apa si a pus 10 bani intrarea, pentru cine ar vrea sa le priveasca. Afacerea cu focile a iesit bine. Iar unul dintre copiii lui Hagenbeck, avnd mare dragoste pentru animale, ncepu a cumpara si alte soiuri de salbaticiuni, aduse de marinari, cine stie pe unde. Astfel, ncetul cu ncetul, negustoria de peste s-a schimbat n negustorie de fiare pentru menajerii. Nu putem nsira aici cu de-amanuntul ispravile lui Hagenbeck. Destul ca azi, menajeria lui este cea mai mare din lume. Salbaticiunile cuprind, lnga Hamburg, cu gradinile, iazurile, lacurile

si coliviile lor, o ntindere de peste 140 de pogoane. Trenuri lungi si corabii ntregi duc si aduc aici tot felul de vietati, din toate tinuturile globului. ntia data de cnd e pamntul pamnt, vietuitoarele mprastiate din corabia lui Noe... s-au ntlnit iarasi la un loc. Cine na auzit de Hagenbeck si cine trece prin Hamburg, fara sa se abata pe la marele negustor de fiare! Catre batrnete, i-a venit n minte sa-si povesteasca singur pataniile vietii lui si a scris o carte vrednica de citit si de meditat de orice om doritor de nvatatura si, mai ales, de cei ce au n sarcina lor cresterea tineretului. Abia cnd citesti povestirea unui om care a trait zeci de ani cu fiarele, bagi de seama ce minciuni prostanace ni se spun n copilarie, cu chip de nvatatura. Dupa ce ai aflat din cartea de lectura ca elefantul doarme n picioare, iar vnatorii ferestruiesc copacii, pentru ca elefantii sa cada seara (ntocmai ca si cum ar fi de lemn...), asculta ce spune Hagenbeck despre greutatea vnarii elefantilor si vei pricepe ca astfel de ispravi se fac cu fierastraul... numai n cartea de citire. Si cte alte lucruri minunate nu afli din gura omului, care a vazut si a patit attea! Dar lucrul cel mai de seama din cartea mai sus pomenita nu-i povestirea primejdiilor de vnatoare si a ntmplarilor din menajerie, ci o mare idee pedagogica: chipul nou de a mblnzi animalele, fara nici un pericol. Gndul acesta i-a venit lui Hagenbeck astfel : La 1892,cnd cu marea expozitie din Chicago (pentru a sarbatori patru sute de ani de la descoperirea Americii), Hagenbeck facuse o nvoiala cu doi americani sa ntocmeasca acolo o gradina zoologica, iar cumnatul sau, ca mblnzitor, sa dea reprezentatie cu fiarele. S-a ntmplat nsa ca mblnzitorul s-a mbolnavit de tifos. Ce era de facut? - mai ales ca contractul era foarte aspru... Nu- i ramnea dect sa tina el locul cumnatului. A intrat deci n cusca fiarelor si a nceput chiar el figurile anuntate publicului, mustruluind, dupa cum arata programul : lei, tigri, ursi, leoparzi si alte fiare primejdioase. Izbnda a ntrecut toate asteptarile. Menajeria ajunsese minunatia ntregii expozitii. Aici nsa, trebuie lamurit ndata un lucru. Daca Hagenbeck ar fi intrat netam - nesam n cusca leilor, ca un speculant care nu vrea sa piarda cstigul unei afaceri, ai zice doar att : ia, un ndraznet !... ahtiat dupa bani pna ntr-atta, ca si-a pus chiar viata n primejdie. Adevarul era nsa altul : fiarele l cunosteau mai dinainte pe stapnul lor . Cum? Pna la Hagenbeck, cei care intrau n cusca leilor si a tigrilor nu lasau pistolul si biciul din mna; erau niste meseriasi ndrazneti, care se jucau n adevar cu viata lor. Fiarele erau stapnite cu bataia, cu tepusi de fier, cu cangi nrosite n foc si de alde astea. Cnd animalul era ngrozit destul, batausul se ncumeta sa intre n colivie, iar salbaticiunile, de teama, sareau peste obstacole mpinse prin gratii de sluga care sta afara, ori prin cercul tinut de mna mblnzitorului. Dar, ce mai sforaieli! Ce pocnete de bici! Ce priviri fioroase din

partea tigrului, a leului ori a hienei! S sfrsitul era mai totdeauna la fel: ntr-o buna zi, cel cu pistolul era sfsiat de ghearele fiarelor care, ntr-o clipa de nebagare de seama, se repezeau asupra dusmanului lor, razbunndu-si toate ranile fierului nrosit n foc. Socoteala asta i s-a parut lui Hagenbeck cu totul neroada. S-a gndit asa: daca omul e ucis, dnsul e de vina, nu fiara. Batuta si schingiuita mereu, biata salbaticiune e n ,,legitima aparare``. Multi s-or fi mirnd, zice el, ca din miile de fiare cu care am avut de-a face, nu m-a rapus nici una. De buna seama a fost si paza si dibacia mea, ca nu m-a sfsiat vreun tigru, nu m-a stropsit vreun elefant sub piciorul lui, nu m-a strapuns cu cornul nici un rinocer si nu m-a sugrumat nici un sarpe cu ncolaciturile lui... Dar iarasi li se face o nedreptate salbaticiunilor, cnd se zice ca au ,,caracter rau``. Dimpotriva: ele sunt asa, dupa cum e si stapnul care umbla cu ele. ,,Puteti sa ma credeti: ntre lei, tigri si pantere, am avut multi prieteni buni, cu care umblam tot asa de fara grija, ca si cu un cine de casa. Iar dragostea era nu numai din partea mea, ci m-am bucurat din partea fiarelor de o prietenie ndelungata. Legaturi credincioase au ramas ntre mine si ele multa vreme, chiar dupa ce ajunsesera unele n tari departate``. Caci tinerea de minte a fiarelor e ntr-adevar uimitoare. ,,Acum vreo patruzeci de ani, cumparasem niste pui de tigri. Unul se mbolnaveste nsa de raceala si capata albeata la amndoi ochii. Luni de zile a trebuit sa-l ngrijesc si cautam sa-i usurez viata, pe ct puteam. Ma tram n fiecare zi n cusca bolnavului, fiindca altfel nu puteam ajunge pna la el... Asa s-a nfiripat o legatura de ncredere ntre noi, iar la urma urmei am fost rasplatit pentru osteneala mea, deoarece tigrul s-a facut sanatos... Mai trziu, l-am vndut la Berlin mpreuna cu perechea lui, dar mie mi-a pastrat pna la moarte cea mai credincioasa prietenie...`` ,,Trecuse multa vreme, fara sa-l mai vad. Cnd am calatorit pe acolo, a fost de ajuns sa auda din departare glasul meu si l-a cuprins ndata o neliniste si o mare bucurie. Cum m-am apropiat, a nceput a mieuna si a toarce n felul pisicilor, ca sa ma cheme spre dnsul Si nu s-a potolit, pna ce nu m-am alaturat sa-l mngi. Lumea sta mprejur cu gura cascata si nu-si putea da socoteala ce sa nsemneze aceasta ntlnire``. Dar leii l-au cunoscut pe Hagenbeck pna n adnci batrneti! Dar ramasagurile pe care le-a cstigat vechiul lor stapn, bizuindu-se ca, chiar dupa lunga despartire, ei tot l vor recunoaste!... Care e taina unor astfel de prietenii? Raspunsul e simplu de tot: Hagenbeck se purtase bine cu toate fiarele sale. si daduse seama ca salbaticiunile sunt rele numai cnd omul e rau fata de ele. Altfel, chiar cele prinse de curnd, din codru, pot fi puse pe calea cea dreapta. Iata o dovada care nu mai lasa nici o ndoiala: ,,Cel mai fioros tigru, dintre cti am vazut, mi venise din India pe la nceputul anului 1890. Era un tigru din Bengal, cel mai mare si

mai greu din cti am cunoscut. Fusese prins abia de cteva luni... n ziua nti, cnd m-am apropiat de colivie, s-a repezit spre gratii si sia ntins ghearele, ct a putut, sa ma nhate... Dar salbaticia lui nu ma speria si-am voit sa i-o dovedesc: n fiecare zi ma apropiam sa-l privesc si ncepeam sa mri ca tigrii, cum s-ar prinde: sa vorbesc n limba lui. Zi cu zi se arata si el tot mai potolit; sarea nsa spre gratii, dar nu mai ntindea labele dupa mine. Peste opt zile, am nceput sa-i arunc cte o bucata de carne, caci ,,drumul spre inima trece prin stomac``, chiar si la fiare. Peste patru saptamni, ajunsesem sa-l ating cu mna, dar cu cea mai mare paza, caci aceasta miscare l facea uneori sa ntinda ghearele spre mine. n sfrsit, dupa trei luni a nteles ca nu-i vreau nici un rau; venea singur lnga zabrele, se tolanea si se lasa sa fie scarpinat``. Si Hagenbeck adauga: aici era vorba de o fiara prinsa dupa ce cunoscuse apucaturile vietii de codru. Cnd ncepi nsa cu pui mici, salbaticia lor e doar o nchipuire a omului. Dimpotriva: ,,Toate fiarele de prada, fara exceptie, cnd le iei de tinere, si cnd te porti cu ele cum se cade, pot fi crescute ntocmai ca vietatile dimprejurul casei``. Se ntelege, poti da uneori si peste cte o fire salbatica, deoarece n fiecare vietuitoare, ca si n om, e si bine si rau, iar binele poate fi nmultit, dupa cum si raul i poate fi mputinat. De aceea, gndul cel dinti al mblnzitorului trebuie sa fie acesta: sa cerceteze caracterul, adica apucaturile fiarelor cu care umbla, cu alte vorbe, sa faca scoala cu ele. Cum? nti si nti, trebuie sa dai ocazia animalelor cu care vrei sa lucrezi naintea publicului, sa lege cunostinta unele cu altele. n acest scop, coliviile lor vor fi puse alaturi, sa se poata vedea. Caci daca le-ai da drumul la un loc, chiar n ziua nti, s-ar ncinge ntre ele o batalie strasnica... Din contra, dupa ce au stat ctva timp aproape, fiarele se deprind mpreuna, si spun n limba lor necazurile si bucuriile, pe ct le ngaduie gratia de fier, iar n vremea asta nici mblnzitorul nu sta degeaba, ci, privindu-le mereu, ncepe sa cunoasca pe ncetul apucaturile fiecareia. Dupa ce s-au deprins a trai alaturi, ca buni vecini, vine ziua nti de scoala: le da adica voie sa intre toate ntr-o singura cusca, fireste, n fata nvatatorului. Ce sa faca? ntocmai ca la scoala, n ziua ntia nu se face nici o lectie. Scolarii au mare pofta sa se joace mpreuna ori cu nvatatorul, cu care de altfel s-au jucat nca de mici n custile lor. mblnzitorul trebuie sa fie nsa cu ochii n patru: sa opreasca certurile si ncaierarile, deoarece la fiare, ca si la copii, de la joc si pna la bataie e un singur pas. De pilda, un urs alb se apropie tapalagos de un leu si ar vrea sa-i mngie putin coama; dar leul pricepe rau gndul tovarasului si-i arde ndata o lipa peste bot... nvatatorul trebuie sa fie numaidect ntre ei si, printr-un ghiont prietenesc, i da a ntelege leului, ca aici trebuie sa fie cu bune purtari... Sau se ntmpla altceva: unui tigru cam artagos i vine n minte sa-i dea o laba leopardului, care tocmai trece de-a fuga pe lnga el. Leopardul ndata se zbrleste, se face ghem - gata sa sara

n capul tigrului... Dascalul trebuie sa fie iarasi la ndemna spre a-i desparti. Si astfel, de la lectia ntia, el poate ghici multe din apucaturile fiecarui scolar. Vine apoi lectia a doua. Se aduc n cusca toate uneltele: scaune, scari, cercuri, frnghii si tot ce mai e nevoie pentru figurile de nvatat. (Cum s-ar zice se aduc bancile n clasa si trebuie deprins fiecare elev sa stea la locul sau). Grea treaba sa ndupleci pe un tigru sa stea pe scaun ori sa se suie pe un poloboc! Dar tocmai aici se vede priceperea si rabdarea mblnzitorului. Cu bicisorul ntr-o mna, n alta cu traista de bucati de carne, el cheama pe fiecare ucenic la locul lui, l aseaza pe scaun, pe scara sau unde i va fi slujba, aratndu-i bucatica de carne. nsa nu i-o da, pna nu se suie singur, de buna voie... Se ntelege ca o astfel de lectie, le place si scolarilor. Unii sunt mai grei la cap; altii sunt mai zburdalnici... abia s-au asezat pe scaun si, cum trece nvatatorul la alta banca, ei sar iarasi de la locul hotart. De aceea i trebuie dascalului o rabdare ngereasca, pna ce-l deprinde pe fiecare sa stea frumos n banca si sa vina la loc, ndata ce aude numele lui strigat ca la catalog... n sfrsit, ncep lectiile cele grele. Dar pna atunci cei ndaratnici si cei grei de cap au fost dati afara din clasa. mblnzitorul e grabit de negustoria lui si alege numai pe cei destepti si cu bune purtari. Apoi, nadins nici nu vrea sa fie aspru cu cei nenzestrati, ca sa nu deprinda rau pe cei ce asculta de buna voie. Mai bine lasa repetenti pe toti cei netrebnici si trece clasa a doua numai pe cei priceputi si cu apucaturi de lauda. Acuma e acuma. Cum sa faci pe tigrul sa se urce pe un butoi care se pravaleste, iar tigrul sa nu sara jos, ci sa schimbe mereu labele, asa ca el nsusi sa nvrteasca butoiul, mpingndu-l de colo pna colo prin colivie? Sau cum sa faci pe un elefant matahalos, sa se suie pe fundul unui vas? Dar, cu rabdare, cu blndete si bagare de seama, toate greutatile sunt biruite. Orice fiara poate fi astfel mblnzita, iar dovada e ca nici un mblnzitor nu mai e sfsiat. S-a adeverit deplin dreptatea metodei lui Hagenbeck, care se cuprinde n doua cuvinte: Sa biruiesti salbaticia prin blndete. * nsa reforma lui Hegenbeck nu s-a marginit numai la atta. Pentru ca scolarul sa nvete, cuvntul bun nu-i de ajuns. Mai trebuie si hrana potrivita si aer ct se poate de bun. Nu-i adevarata cruzime sa tii gogeamite leu nchis ntr-o colivie de ctiva pasi? Si cum sa nu fie artagos tigrul, care casca de plictiseala si stranuta mereu de mirosul cel greu al coliviei? Asadar, ca si Rousseau, Hagenbeck a zis: ndarat spre natura! sa dam si fiarelor libertatea care li se cuvine. Din fire, ele sunt bune. Ia sa le vedem n aer liber, vara, ca si iarna, sa vedem ce vor face... Zis si facut. mblnzitorul, care ncepuse odinioara cu cele sase foci, cumpara o mosie lnga Hamburg si se apuca de munca: sapa iazuri pentru pasarile de balta; ridica coline si gramezi de stnci

pentru salbaticiunile care pasc; alcatuieste pesteri pentru lei, crnguri pentru tigri... si scobeste niste santuri adnci, pentru ca fiarele sa nu poata sari de la unele la altele. Astfel, cine intra acuma n ,,raiul de la Stellingen``, da cu ochii de elefanti, lei, tigri..., si tot soiul de salbaticiuni care crezi ca n doua sarituri te si nhata. Adevarul e ca nici nu se gndesc la asa ceva, deoarece stiu bine hotarul peste care nu pot trece. Ct despre sanatatea lor, e minunata. Strutii din pustiurile calde ale Africii se tavalesc iarna prin zapada; girafele, care n tara lor nu stiu ce-i ninsoarea, s-au deprins sa petreaca aproape toata iarna fara foc, n schimb, parul lor s-a mai lungit putin; caprioarele se catara pe stnci; renii, potrivit obiceiului, se suie pe culmea colinelor sa stea n bataia vntului, spre a se apara de tntari. Asa ca fiecare vietate si alege locul care-i place; iar cnd e vremea rea, intra n adaposturile ce le stau la ndemna. Urmarea a fost ca, de unde la nceput Hagenbeck vindea pe an abia o pereche-doua din fiecare soi de animal, azi vinde cu sutele si chiar cu miile. Odata a primit o comanda de 2000 de dromaderi! Munca sa, ca orice activitate pornita din judecata dreapta, i-a fost rasplatita nu numai de dragostea animalelor, care se mblnzeau repede si se bucurau sa-l vada aproape de ele, ci i-a adus si un mare spor de avere, precum si un renume mparatesc. Hagenbeck este si va ramne cel mai mare pedagog al fapturilor necuvntatoare, - e un fel de Pestalozzi al animalelor. Urmnd pilda de la Stellingen, mai n toate tarile civilizate, s-au facut gradini zoologice la fel si, n acelasi timp, s-au luat masuri sa se opreasca vnatul soiurilor amenintate cu stingerea. Att n Europa, ct si n celelalte parti ale lumii, sunt azi paduri si sesuri ntinse, crutate de cruzimea si de lacomia omului. De abia acum ncepem sa ne dam seama ca o tara nu poate produce locuitorilor ei tot folosul cuvenit, pna ce omul nu ncearca sa creasca plantele si animalele cele mai potrivite cu clima ei. (Hagenbeck a dovedit-o cu fapta. Fazanii de pe mosiile proprietarilor englezi sunt azi mult mai grei, de pe urma ncrucisarii cu fazanii adusi de el tocmai din mijlocul Asiei). Urmnd aceasta cale, se vor mbunatati cine stie cte soiuri de animale domestice, precum si cele de padure, care sunt bune de vnat. De aceea, odata si odata, numele lui Hagenbeck va fi de buna seama pomenit printre marii binefacatori ai omenirii. n orice caz, el este si ramne un mare pedagog. Prin fapta si nvatatura lui, ne-a deschis ochii asupra unui adevar pe care multi nu-l ntelegeau deplin cu privire la om. Si anume: Scoala adevarata porneste de la blndete si de la iubire. Mai mult dect oricare, el a dat de minciuna proverbul romnesc ca ,,bataia-i din rai``. Dimpotriva, fiarele mblnzite de Hagenbeck dovedesc fara putinta de ndoiala, ,,ca bataia nu-i din rai, ci din prostie si din naravire``. *

P.S. Pentru a fi drepti fata de cei care au avut initiative bune, se cade sa pomenim aici si parerea vestitului vnator de lei, Gerard. Tot colindnd muntii Algeriei, gasise odata un pui de leu, pe care l-a adus la cazarma si l-a crescut. Hubert, asa-l chema pe leu, se facuse mare si se juca cu Gerard si alti soldati, fara sa se slujeasca de gheare ori de dinti... n octombrie 1874, a fost pornit spre gradina zoologica din Paris. ,,Ajungnd la Toulon, a trebuit sa ne despartim... Cu toata bucuria mea de a-mi vedea parintii, simteam ca-mi lipseste ceva... Peste cteva saptamni, cnd m-am ntors la Marsilia, sa-mi vad ucenicul, nu l-am mai gasit cum l lasasem. Dupa cea dinti scnteiere de bucurie, care a nsufletit o clipa capul lui cel frumos, mi s-a parut trist, bolnav si abatut. Privirea lui parca-mi zicea: De ce m-ai parasit? Unde sunt? Unde ma duce? Iaca, ai venit acum, dar rami cu mine... mi parea att de rau sa-l vad nenorocit, ca n-am avut puterea sa lungesc sederea mea, ci repede am plecat. Pe cnd ma departam , odata l aud sarind n cusca si urlnd cu furie. M-am grabit sa ma ntorc. Zarindu-ma iarasi, s-a linistit, s-a culcat n lung lnga gratii, ca sa-l pot mngia cu mna. Peste cteva minute adormise, si-am plecat, mergnd n vrful degetelor, de teama sa nu-l destept... .......................................................................................................... Peste trei luni, am ajuns si eu la Paris... A doua zi, m-am dus la ,,Jardin des Plantes`` ntovarasit de Bertrand, directorul gazetei Journal des Chasseurs si de fata lui, care vrea sa fie de fata la ntlnirea mea cu Hubert. Intrnd n galeria ,,fiarelor salbatice``, am ramas mirat de ngustimea carcerelor, unde bietele fapturi sunt osndite a trai ntr-o trndavie ucigatoare. Mai ales m-a izbit putoarea nciumata care iese din colivii si duhoarea pe care hienele (fapturi murdare si spurcate) de buna seama ca o pot suferi dar care - fara nici o ndoiala - trebuie sa omoare pe lei si pantere, vietati cu blanuri linse, care sunt curatenia ncarnata. .......................................................................................................... Smintenia asta m-a ndemnat sa spun marelui nvatat Geoffroy Saint-Hillaire cteva observari si chibzuiri, pe care el le-a ascultat cu mare bunavointa. Si ma grabesc sa adaug ca, daca n-ar fi venit revolutia din 1848, Hubert si cei de o seama cu el ar fi dobndit ceea ce cerusem pentru dnsii. Pe cnd ma ndreptam astfel amart, catre cusca leului meu, el sta culcat si pe jumatate adormit, privind cu nepasare pe cei ce treceau naintea lui. Deodata ridica capul; ochii se deschid mari; o miscare nervoasa i ncreteste muschii fetei; vrful cozii ncepu sa se zbata: zarise uniforma de Spahiu, dar nu recunoscuse nca pe vechiul sau stapn. Totusi, cu privirea nelinistita, ncepu a ma masura de la cap pna la picioare, ca si cum ar fi cautat sa-si aduca aminte ceva. Atunci, ma apropiai si, nemaiputnd sa ma stapnesc, ntind mna

printre gratii. Doamne, a fost o clipa... n adevar zguduitoare si pentru mine, si pentru cei ce erau de fata. Sorbindu-ma mereu din ochi, Hubert si-a lipit botul de mna mea si a nceput sa ma miroase cu sete. La fiecare rasuflare, privirea lui se limpezea si se facea mai prietenoasa. Sub uniforma pe care o recunoscuse de la nceput, ncepea acum sa-si cunoasca prietenul. ntelesei ca ar fi de ajuns un singur cuvnt, ca sa pun capat tuturor ndoielilor. - Hubert, i-am zis, netezindu-l, dragul meu tovaras! Nici n-a mai asteptat sa mai adaug ceva. Cu o saritura furioasa s-a izbit de gratiile care trosneau de zguduitura lui puternica. Tovarasii mei, speriati s-au ferit grabnic nlaturi, ndemnndu-ma sa fug... Dar Hubert se ridicase n doua labe si lipit de zabrele, cauta sa sparga grilajul care ne despartea, urlnd de bucurie si de furie n acelasi timp. Era vrednic de vazut. Limba lui aspra lingea cu nesat mna, pe care i-o lasasem n voie, si labele lui uriase cautau sa ma traga ncetisor spre dnsul. Dar ndata ce se facea vreunul ca se apropie, pe Hubert l apuca o furie groaznica; iar cnd se departa, sa ne lase singuri, se potolea iarasi si ma mngia. .......................................................................................................... N-as putea sa spun, ca grea mi-a fost despartirea de el n ziua aceea. De douazeci de ori m-am ntors, sa-l fac sa priceapa ca o sa ne vedem iarasi, si de fiecare data, cnd ma departam, zguduia toata colivia cu salturi si zbierete ngrozitoare. Ctva timp, ma duceam des sa vad pe bietul prizonier si adeseori petreceam ceasuri ntregi numai amndoi. Dar, de la o vreme, bagai de seama ca e trist si slabeste. Paznicii ziceau ca-i face rau ntlnirea cu mine. Cu greu, nsa, m-am hotart sa nu mai vin asa de des. ntr-o zi, n luna lui mai, m-am nfiintat ca de obicei. - Domnule, ma ntmpina paznicul ntristat: nu mai veni, Hubert a murit`` * ntmplarea asta dovedeste ca gndul lui Hagenbeck l-a avut si altul nainte de el. Statul francez s-a aratat nsa zabavnic. Asa ca, abia dupa jumatate de veac, prin silintele negustorului din Hamburg, a ajuns la mplinire ideea de a se nlocui metoda asprimii printr-o purtare blnda si a da fiecarui animal un mediu potrivit cu acela n care s-a nascut. Nici o ntmplare nsa n-a minunat mai mult pe pedagogi dect cea cu caii lui Rolf din Elberfeld (care stiau sa faca socoteli) si mai ales cea cu cinele din Mannheim. Un avocat avea un cine, Rolf. Pe cnd sotia lui facea lectie cu copiii, catelul privea, ca si cum ar pricepe. ntr-o zi, mama copiilor, voind sa glumeasca, zice cinelui: ,,Dar tu, Rolf, stii ct fac 2 si cu

2?`` Care n-a fost mirarea femeii, cnd a vazut ca Rolf da de 4 ori cu laba peste mna stapnei sale!. ndata, sotia avocatului a facut alte ncercari si a aflat ca martorul cel mut al lectiilor urmarea n capul lui socoteli destul de grele: adunari, nmultiri, scaderi... Atta i-a trebuit si, fara zabava, munca profesoarei s-a ndreptat catre acest nou scolar. Dar, cum sa se nteleaga cu el? A fost nevoie sa-l nvete a citi, facndu-i un alfabet anume, ca la telegraf. Asa de pilda, pentru a, da cu laba odata; pentru b, de 2 ori, si asa pna la 25 de litere... n sfrsit, Rolf a ajuns sa priceapa din bataia minii orice ntrebare si sa raspunda si el, batnd din laba, ntocmai ca un telegrafist care spune ceva altuia, la alta statie. A ajuns sa scrie si scrisori... Caci, dupa ce s-a aflat minunea asta, au venit multi nvatati sa-l vada (ntre altii profesorul Claparede din Geneva si Makensie din Genua). Cnd a sosit Makensie, Rolf l-a ntrebat: wr d? adica wer du? ? cine esti tu? (Ca sa nu mai piarda vreme, cinele nsira numai consonantele, ca stenografii!) Iar dupa ce Makensie i-a spus numele si a nceput sa-i povesteasca, cum ca si lui i plac cinii; ca dorea mult sa vada pe Rolf... cinele a raspuns: lib ht Lol dich (lieb hat Lol dich), adica si Lol (asa se alinta Rolf) te iubeste pe tine. Dar astea erau mici banalitati de conversatie. Oaspetii au putut constata ca acel catel nazdravan poate face unele socoteli (cu radacina patrata si cubica!) mai repede dect scolarii si mnuieste numerele cu o ndemnare mai mare dect un om obisnuit. Avem, asadar, dovada pipaita ca sunt animale geniale - mai destepte uneori si dect oamenii! mprejurarea asta trebuie sa cufunde n cea mai grea rusine pe natngii care chinuiesc alte vietuitoare si ndeosebi vitele de munca, tovarasii care se ostenesc pentru noi si sufera, fara sa aiba cui spune mhnirile lor. * n anii din urma, au iesit la iveala fapte tot mai numeroase, care arata ca omul, salbatacit prin ,,vnatoare``, a ajuns sa se mpace acum iarasi cu vietatile padurii. Peste tot, n tarile cu adevarat civilizate si culte, se lasa pe seama animalelor nedomesticite tinuturi ntregi, unde ele pot trai n voie, urmnd obiceiurile stravechi ale speciei lor. Povestea Americanului Grey Owl este una dintre cele mai interesante, fiindca nu e o poveste, ci fapt pipait. Nascut dintr-un englez si o indiana (dintre putinele piei-rosii care au mai ramas n Canada), vnatorul acesta traia din negotul cu piei de castori si de alte salbaticiuni. mpreuna cu sotia sa, deprinsa, ca toate pieilerosii, cu viata aspra a vnatorilor, ratacea de colo pna colo prin nesfrsitele paduri ale Canadei, punnd capcane, cum e obiceiul, spre a nu strica blana, mpuscnd vnatul. Dar Anahareo (asa o chema pe nevasta lui) simtea o mare mila, cnd gasea bietele animale zbatndu-se ntre coltii de fier ai capcanelor, tavalite n

sngele lor... ntr-o seara, Grey Owl vslea mpreuna cu sotia sa pe un lac, sa caute o capcana pusa n ajun. Cnd s-o scoata din apa, nimic. Castorul rupsese laba si fugise, dar din apropiere se auzea scncetul puisorilor ramasi flamnzi... I-au luat si i-au dus la coliba.. Iarna era grozav de grea; ct pe-aci sa moara de foame, caci vnatul era rar. Dar nu s-au ndurat sa lase n parasire bietii pui, iar ei s-au deprins cu stapnii, ntocmai ca niste pisoi alintati... Urmarea nsa a fost neasteptata: Grey Owl n-a mai avut curajul sa puna capcane... Asezndu-se cu cei doi castori blnzi n apropierea unui lac, unde mai gasise ctiva salbatici, de la un timp s-au mprietenit si cu aceia. N-a mai lasat apoi pe altii sa puna capcane n acel loc si numarul castorilor a sporit, iar guvernul canadian i-a venit n ajutor, sprijinindu-l sa ntinda pacea mai departe. Astfel, colonia castorilor a crescut si partea cea mai neasteptata e blndetea lor. Cnd fostul vnator cu capcane, pleaca cu luntrea peste lac, castorii, nu numai ca nu se sperie, dar unii se apropie de luntre, ba se lasa sa fie suiti alaturi de cel care vsleste si chiar sa mannce din mna lui. ,,Cnd noata n lac, castorii se joaca pe lnga el, ca si cum Grey Owl ar fi si el din neamul castorilor. Fericirea lor nu mai e tulburata acuma de nici o frica``. Dar nu numai castorii, ci si alte salbaticiuni se mpartasesc din aceasta pace. Veveritele si pasarile au aflat ca Owl e ruda cu ei toti. Gaitele i se aseaza pe umar si ciugulesc seminte din palma lui. Puii de veverita se coboara din copaci si se aduna pe lnga el. Caprioarele sunt blnde ca mieii, iar ursuletii se tin de ghidusii pe lnga coliba. Dar cel mai mare dintre toti prietenii lui Grey Owl este un elan care cntareste vreo jumatate de tona, daca nu si mai mult. Uriasul acesta doarme ceasuri ntregi aproape de salasul vnatorilor de odinioara, ba se apropie de coliba si flutura din coarnele lui falnice, cnd vnatorul nu-l ia n seama, sa-i ntinda o creanga cu frunze... De cteva ori pe an, cnd inima cerbilor simte dor de viata noua, oaspetele cel puternic si pierde urma n departarile codrului, apoi, dupa un crd de vreme, iar si-aduce aminte si se apropie de lacurile si poienile unde salasluieste Grey Owl si Anahareo, ca Adam si Eva n raiul de odinioara. ,,Dintre toate rezervele (adica tinuturile unde vnatoarea este pentru totdeauna oprita), aceasta e cea mai minunata. Owl si nevasta lui sunt un fel de rege si regina a salbaticiunilor; uneori ei sunt cercetati de naturalistii nvatati sau de prieteni care vin anume sa-i vada cum traiesc... E aici un fel de al doilea ,,Rai pe pamnt``, dupa risipirea si paragina celui dat odinioara lui Adam. * Daca povestea nu s-ar lungi prea mult, ar trebui sa nsiram si ntmplarile din viata lui Bellchambers, nascut la 1858 n Londra si statornicit apoi n Australia, la Humbug Scrub (un fel de Padurea lui Pacala). Vnatorii orasului vecin cu Adelaida strpisera aproape toate vietatile dimprejur. Cumparnd un petec de pamnt, unde

bietele fapturi nu mai erau prigonite de nimeni, mosioara lui Bellchambers ajunsese un fel de adapost. Pasarile veneau pna n casa si se asezau pe umerii stapnului. ntr-un timp de seceta mare, o codobatura istovita de sete, cu aripile lasate jos de oboseala, s-a orit n palma lui si a baut din lingurita lui ceai... Ce n-a aflat el, stnd de vorba cu neamul zburatoarelor si lund seama la felul lor de trai! Isprava cea mai mare a fost descoperirea clocitului artificial. Leipoa, numita si curca padurilor, este o pasare foarte sfioasa; traieste n tufisurile cele mai dese si rar cine o vede. Totusi, n Hambug Scrub a venit si o leipoa, asa ca stapnul padurii a putut-o privi pe ndelete. Astfel a putut afla ca pasarea cea sfioasa lucreaza aproape sase luni pna si pregateste cuibul, sapnd n pamnt un cotlon de 1,80 naltime si 2,70 m latime. aici aduna apoi frunze si ierburi uscate, facnd un cuibar moale, n care aseaza ouale, acoperindu-le cu nisip. n acest chip, localnicii au deprins sa faca si ei clocitori, fara ajutorul pasarilor. Ce-a mai nvatat stapnul cel blnd de la alte pasari si de la salbataciunile adunate mprejurul lui, nu e locul sa povestim aici. Destul ca ,,padurea lui Pacala`` a ajuns vestita n toata lumea, iar calatorii vin tocmai din Europa s-o vada. * Cam la fel s-a petrecut lucru cu marele parc de la Yelowstone, pe care Statele Unite l-au pastrat numai n stapnirea animalelor salbatice. E aproape ct Bucovina de mare. Calatorul poate trece fara teama printre salbataciuni. Cerbii, ursii, renii, muflonii, bizonii... traiesc n pace. Cireada bizonilor numara peste o mie de capete. Lebedele, pelicanii si gstele salbatice acopera lacuri ntinse... iar hotelurile unde poposesc turisti, peste noapte vin cete de ursi, care rascolesc n cutiile de gunoaie, sa mannce resturile de mncare, cum fac cinii n orase... E destul sa spunem ca peste 5 milioane de calatori vin n fiecare an numai din Statele Unite, sa vada mai de aproape tinuturile unde vnatul e oprit, asa ca fiarele padurii s-au deprins cu omul si-l ntlnesc, fara sa-i faca rau. nsa minunatia cea mai mare este parcul lui Kruger n Africa de Sud, unde vnatoarea e oprita pe o ntindere de doua ori mai mare dect Bucovina. n 1931, traiau aici n pace cam 100 de elefanti, 10 rinoceri negri, 200 de girafe, 200 de hipopotami, 800 de bivoli, vreo 50 de lei si peste 120.000 de gazele, gnu, zebre etc., etc. Pe la sfrsitul lui august, cnd ncepe primavara australiana, asa ca frunzisul si ierburile nu mpiedica vederea, poti privi la 50 metri departare fel de fel de salbaticiuni, adapndu-se laolalta, fara sa-si faca vreun rau una alteia, afara de prada cuvenita carnivorelor. Maimutele umplu padurea cu sfada lor vesnica, sarind dintr-un copac ntr-altul, iar leii dorm satui n mijlocul drumului, asa ca automobilul trebuie sa dea semnal de departe, ca sa-i destepte. Seara nsa, dupa apusul soarelui nu mai calatoreste nimeni... Faptele acestea arata n destul orisicui ca fiara cea mai fioroasa este cea cu doua picioare. Unde omul a nceput a se purta mai

blnd, urmnd pilda lui Hagenbeck, chiar salbaticiunile se mblnzesc.

CE MRTURISESC COPIII SI SALBATICII

1. Copiii iubesc toate animalele si ndeosebi puii. Copilul e cel mai bun mblnzitor. 2. Salbaticii, de asemenea, leaga repede prietesug cu tot felul de vietati. Colibele lor sunt adevarate menajerii! Ceea ce spune nteleptul mblnzitor de la Hamburg marturisesc si copiii tuturor neamurilor pamntului. Nu-i copil care sa nu se bucure, cnd vede un miel, un pui de gaina, de rata sau de alta pasare si sa nu doreasca a pune mna pe el. Cnd gasesc n tufe sau n mijlocul araturii un cuib cu trei-patru ousoare sau cu niste pui golasi, le tremura inima de bucurie, mai mult dect zgrcitul care ar gasi o comoara. De aceea, copiii afla calea spre sufletul animalelor mult mai repede dect omul matur. Iata cteva fapte observate de aproape. Cea dinti vietate, cu care au facut tovarasie niste copii cunoscuti scriitorului acestor rnduri, a fost o broasca testoasa. O gasisera pe drum, cu teasta pe jumatate strivita; - de buna seama, fusese calcata de vreo caruta. Cu toata nfatisarea ei neplacuta, copiii au primit-o n gradina, ca s-o scape de alte primejdii. S-a pierdut apoi n tufis si s-a vindecat singura, cum se vindeca toate salbaticiunile. ndata nsa ce s-a facut sanatoasa, ne-am pomenit cu ea pe carare. n fiecare zi, o ntlneam aci pe o poteca, aci pe alta. De la o vreme, ne privea fara nici o sfiala, se oprea locului, apoi ncepea sa ciuguleasca firele de iarba. Si asa ratacea de colo pna colo prin gradina si prin curte, pna toamna, cnd pierea ca sa iasa iarasi primavara. Aratarea ei sub o tufa de liliac ori de lemn cinesc era atunci vestita tuturor celor din casa, ca o noutate de seama si era primita cu aceeasi bucurie, ca si sosirea rndunelelor. Astfel, a ramas ani de-a rndul pe lnga noi, fara sa treaca n alte gradini; pna ce ntr-o buna zi, am aflat ca pribeaga si-a dat obstescul sfrsit. Dar, n amintirea ei, copiii au adus de la Techirghiol o broscuta de acelasi soi. Cu asta, jocul a ajuns un fel de scoala. Kara-Kara (asa o chema pe scolarita cea noua) venea sa mannce iarba chiar din mna stapnei care o ngrijea. Fiind nsa mutata la vie, n locuri cu totul necunoscute si, poate neprielnice neamului brostesc, ntr-o zi s-a ratacit prin iarba prea mare si astfel n-am putut urmari pna unde ar fi mers prietenia cu piticul cel hazliu, care asculta cu mare luare aminte tot ce auzea, si privea ndelung cu ochisorii ei negri tot ce-i iesea nainte, chibzuind daca trebuie sa se apropie ori nu. La ispravi si mai mari ajunsese Tuti. Tuti era un pui de canar cumparat de ziua fetitei, n locul altuia care parea obosit de batrnete. Mestesugul batrnului fusese sa deschida singur usa coliviei. Facea ce facea, si-l gaseam zburnd prin camera. Tuti fiind

numai de 6 luni, era la nceput sfios. Cnd se apropia cineva de colivie, flfia din aripi si zbura din colt n colt. Primind nsa mereu bucatele de smochine, sfiala a pierit. Dupa vreo cteva saptamni, cnd mica lui ngrijitoare i ntindea degetul, Tuti venea acum s-o ciupeasca, ceea ce nsemna n limba lui un fel de ,,buna ziua``. Ca nu era vreun gnd de aparare, s-a dovedit deplin mai trziu, cnd usa coliviei a fost lasata deschisa, iar pufuletul cel galben venea sa se aseze pe degetul fetitei, ciugulindu-i unghia cu mult ciripit si larma. ndrazneala a crescut apoi repede. Dimineata, cnd copiii se spalau, Tuti facea un taraboi ct zece. Zbura de colo pna colo prin odaie; se aseza pe marginea oglinzii, unde vedea alta pasarica galbena; se certa putin cu aceea, sarea pe cuier, pe soba si unde-i venea la socoteala. ntr-o zi, a avut ideea nazdravana sa se aseze chiar pe capul stapnei lui, sa vada ce are sa fie! Si, fiindca semetia asta i-a dat prilej sa-si ncalzeasca picioarele ntr-un par neted si moale, Tuti a ntins prietenia lui si asupra altora cu par mai putin ademenitor. Se aseza pe spatele si umerii goi ai celor ce se spalau si facea toate ghidusiile: i ciupea, i gdila si-apoi zbura, ciripind ct l ajuta glasul, ca unul ce-a facut cine stie ce isprava. Astfel, Tuti era stapnul acelei odai si, drept sa spun, era geniul bun al ceasurilor de dimineata pentru toti cei ce veneau sa se spele spre a ncepe obisnuita munca zilnica. (Moartea lui a fost o parere de rau nu numai pentru copii). De buna seama, n capsorul lui ct o aluna, se desteptasera gnduri si sentimente mai vrednice dect ale multor fapturi care se cred lucru mare pe lumea asta. Al patrulea la rnd a fost Tuca - un pisoi care venise cine stie de unde si mieuna jalnic, ca unul ce fusese osndit la moarte prin foame. Dupa oarecare dosire ntr-un cos (caci regulile casei nu ngaduisera pna atunci nici o pisica) de ziua fetitei a venit rugaciunea neasteptata : sa primim ,,un pisoi care miorlaie de foame``... O astfel de cerere ar fi fost orisicnd respinsa fara multa vorba. ntelepciunea celor mai batrni din casa aratase copiilor din vreme, ca pisica e un dobitoc murdar, fara credinta si stricator : perii cad n mncare, stofele sunt zgriate, chiar si oftica poate da omului. Toate faptele rele ale neamului pisicesc fusesera ncondeiate cu deamanuntul. Cnd a auzit attea grozavii pe seama pisoiului ascuns, un nor de mhnire s-a cobort pe ochii celei ce se rugase si, ct pe ce sa nceapa ploaia. O lacrima se si aratase n coltul ochiului. Poftim bucurie de ziua nasterii! Pribeagul a fost deci ngaduit n casa, dar cu chezasie : la cea dinti zgrietura pe mini ori, Doamne fereste, la ochi ; la cea dinti dovada de rele purtari avea sa fie zvrlit, fara nici o mila. Iar deocamdata vagabondul trebuia sa doarma jos, la bucatarie, ntr-un colt hotart. Atta strasnicie ar fi trebuit sa zadarniceasca orice ncercare de apropiere. Iubirea nsa e mesterul mesterilor. Peste cteva saptamni, ne-a fost dat sa vedem minunea, ca pisoiul cel jigarit,

ciufulit si salbatec se facuse o ,,Tuca`` cu par lins, vioaie, gata de joc si cu obiceiuri de o punctualitate exemplara,- ncepnd cu ceasul, cnd venea dimineata la usa copiilor, strigndu-i n limba ei. Iar dupa ce i se deschidea usa, itinerariul era stiut : nti la patul din stnga, unde se oprea o clipa, musuluind putin cu botul pe cel ce dormea ; apoi la dreapta, n alt pat, unde ncerca toate mngierile pisicesti, spre a destepta pe adevarata ei proteguitoare. Si cnd o mna somnoroasa o departa, Tuca se ducea tocmai la picioare, unde se aseza n coltul patului, asteptnd linistita ceasul de primire... Ct despre jocurile ei de peste zi, acelea erau fara sfrsit. Pe lnga multe sarituri facute dupa ndemn, ca la circ, Tuca avea si meritul de a nu tulbura cu nimic pe ceilalti locuitori ai casei, dndusi parca seama ca fusese numai ngaduita si ca orice greseala ar putea- o arunca iarasi pe drumuri. Ct priveste necredinta pisicilor, necuratenia si alte ponosuri, nsirate de cei mari, cu buna credinta, dupa cum le auzisera ei de la altii, toate au ramas de rusine, clevetiri curate. Vedeau acum si cei ce se mpotrivisera la primirea pribeagului, ca acele nvinuiri se potrivesc numai cu ,,pisicile rau crescute``, n casele unde oamenii nu stiu dect sa le zburatuiasca cu matura si cu vatraiul ori sa le ntareasca cu un ct, care le face sa intre n pamnt de spaima. Aceasta a fost cea dinti lectie, pe care niste copii fara stirea lor, o dadusera unor oameni trecuti de jumatatea vietii si totusi stapniti de o prejudecata vrednica de rs. E de prisos sa mai nsiram alte ntmplari, cu alte dobitoace dimprejurul casei. Raposatul Haret a povestit cu privire la cini unele lucruri pline de interes. Despre batrnul Ursu, cinele care pazea o casa la tara, pot da marturie, ca era mai ntelept - n orice caz mai credincios - dect toti chelarii platiti neasemanat mai mult, pe cnd bietul dobitoc avea parte numai de o cusca cu trei pereti si o bucata de mamaliga. Privirea lui Ursu era plina de bunatate si desteptaciune. Cred ca avea notiuni de o finete morala deosebita. Cnd chelarul venea beat, Ursu l latra ca pe un strain si nici mncarea nu-l potolea. Numai odata s-a nselat n socotelile lui. ntr-o toamna, vaznd pe ai casei ca pleaca de la vie, s-a furisat sub pat - cu gndul, pesemne, sa pazeasca el gospodaria pna la ntoarcerea stapnilor! Sentimentul datoriei si al iubirii a fost mai puternic dect simtul de prevedere. Astfel, a ramas nchis patru zile si a fost mntuit ca printr-o minune de servitorul care, nimerindu-se pe acolo, a auzit un scheunat nabusit, si, spargnd usa, l-a gasit aproape mort de foame. Daca o fi adevarat ce cred budistii, ca sufletele oamenilor intra n trupuri de animale, mi vine sa cred ca n capul lui Ursu se ratacise sufletul vreunui ntelept care, din nebagare de seama, va fi gresit si el cine stie ce. Dar, ntr-o viata viitoare, sunt ncredintat ca drept-credinciosul paznic va fi iarasi n rnd cu cele mai bune si mai desavrsite fapturi dintre cte a purtat pna acum pamntul. Ca un adevarat bodisatva, el va fi atunci iertator fata de bipezii prostanaci, care l-au legat de attea ori n ploaie si-l vor fi lasat

flamnd, ct a trait n locasurile acestea de ispasire. Dupa Ursu, s-ar cuveni sa ncheiem. Vom pomeni totusi nca o ntmplare din vremea razboiului, fiindca a fost prilejul acestor pagini. Dupa ce a nceput ninsoarea cea mare, gainile abia se mai dau jos din cotet. Apa ngheta ndata n strachina, iar ouale crapau de ger. Pasarile din curte, fiind proprietate personala a celei ce ia apararea tuturor fapturilor, stapna lor a adus pe Pufulone (o gaina motata) sa oua n casa, la caldura. Peste cteva zile, nu numai Pufulone, dar si Alba, Crestuta si Pitulicea se deprinsesera a veni la fereastra bucatariei, dnd stire la geam despre gndul lor. Iar cnd gaseau cumva usa deschisa, se suiau pe scara si se asezau la coltul hotart, unde primisera la nceput si oarecare tain de graunte. Pentru fiecare ou care se adauga n cuibar, cotcodacind nstiinta pe toti cei din casa la ce tocmeala se nvoisera niste proaste de gaini. Si, spre a dovedi si mai mult marginirea lor, nici una nu voia sa iasa din casa, pna nu li se da, n chip de graunte sau firimituri de pine, plata fagaduita atunci... cnd cu nvoiala de la nceput! n capul cel ciufulit, Pufulone, Pufu ori Pufuloanca (unde e dragoste multa, e si multa alintare) si facuse pesemne din ziua ntia socotelile sale, ndata ce a vazut ca e mai bine sa se oua la caldura, ba nca sa mai primeasca si plata. De mirare nsa, cum a nduplecat si pe celelalte tovarase, sa caute, cnd le vine rndul, acelasi cuibar. Dupa lectia auzita de la Hagenbeck, pilda aceasta, data pe negndite de niste copii, marturiseste lamurit ca dobitoacele nu-s proaste, ci au fiecare mintea lor si apucaturile lor, pe care trebuie sa te silesti a le pricepe, daca vrei sa te ntelegi cu ele. Legea batului e cea mai neroada dintre toate legile. Ea dovedeste ca nu lighioanele sunt proaste, ci omul e natng, cnd se bizuie pe bat. Si ce spun copiii, marturisesc la fel si salbaticii (tot un fel de copii si ei). ncredintati ca toate vietatile au suflet, ei ncearca sa talmaceasca gndurile tuturor vietatilor. Cu vorba buna si dezmierdare, dobitoacele s-au adunat mprejurul lor, ca mprejurul lui Adam. Colibele negrilor de pe la Izvoarele Nilului sunt adevarate menajerii. Pieile-rosii, tot asa, au nu numai gaini, capre, cini, dar si papagali, maimute, ba si serpi, care tin loc pisicilor, adica prind soareci... Uneori gasesti n cortul indianului tot attea maimute, cti si oameni. Pe cele mici, femeile le tin n brate, cum obisnuiesc cucoanele din Europa sa tina catei. Noaptea, cnd e frig, maimutele se lipesc de stapnele lor, torcnd ca si pisicile... Tucanii, aranii si multe neamuri de papagali stau pe prajini, sau se catara unde pot... Fiecare madular al familiei are ntre maimute ori pasari favoritul sau cu care se joaca... Copilul indianului, tacut de felul lui, se bucura, privind miscarile menajeriei: mama, mai vorbareata, si baietii mai mari se silesc ceasuri ntregi sa nvete pe papagali a vorbi, iar copilasii se hrjonesc cu toate vietatile care le stau n cale. (Martius) . Asta dovedeste mai presus de orice ndoiala dreptatea lui Hagenbeck, ca toate vietatile, daca sunt luate cu binisorul, se

apropie de om. Atrna de el ca sa fie n adevar domnul sau macar tovarasul lor, al tuturor. Pentru ce n-a izbutit? Nu cumva fiindca omul a pus mna pe ciomag? La ntrebarea asta, vom raspunde lamurit, numai daca privim deosebit purtarea femeii si purtarea barbatului.

FEMEIA - EDUCATOAREA GENULUI OMENESC

1. Copiii si femeile au mblnzit cele dinti animale. 2. nceputul mblnzirii nu-i folosul, ci jocul. Femeia aduna seminte, le seamana si ncepe agricultura. Tot ea are paza focului si pune temeiul industriei: olarit, tesut etc. Buna purtare cu vitele la cei dinti plugari. Pentru a lamuri procesul dintre om si celelalte vietati, ar trebui sa urmarim pas cu pas toate dibuirile omului din starea lui de salbaticie si pna acum. Dar asa ceva e aproape cu neputinta. Carturarii, pna mai ieri-alaltaieri, aveau obiceiul sa nfatiseze viata omului ca trecnd prin trei stadii: nti ar fi fost vnator; dupa aceea, a mblnzit animalele si s-a facut pastor; apoi, cultivnd pomi, legume si alte ierburi, a ajuns lucrator de pamnt. Azi, nchipuirile acestea ni se par adevarate copilarii. Privind traiul salbaticilor de la un pol la celalalt, etnografia ne arata ca cele trei faze sunt departe de fiinta adevarului. Astfel, n mijlocul Africii, gasim negri care lucreaza minunat pamntul, fara sa fi visat macar de pastorie. De alta parte, n America, nefiind pna acum 400 de ani nici vaci, nici oi, nici cai, nici capre, unele neamuri (mexicanii de pilda) ajunsesera la agricultura cu irigatie, fara sa cunoasca pastoria, - necum nomadismul. Adevarul e ca, n fiecare tinut, omul si-a croit viata cum a putut. De felul sau, nefiind prea alegator la hrana, a ncercat sa mannce din tot ce gasea: a cules radacini, a adunat poame, a scotocit scorburile, sa gaseasca cuibarul pasarilor: a rascolit musuroaiele furnicilor, s-a balacit prin lacuri si balti, dupa scoici sau pesti. ntr-un cuvnt, omul a fost la nceput un culegator: strngea hrana unde-o gasea si cum o gasea, ntocmai cum fac lupii, cerbii, iepurii si celelalte salbaticiuni. Abia mai trziu, a nceput a produce si el ceva, ntovarasindu-se cu unele plante si animale care, n schimbul ostenelii, i-au dat hrana. Atunci a ajuns cultivator, adica a trecut din rndul animalelor la starea de civilizatie. nsa, trecerea asta nu s-a facut la fel n toate locurile. Unii au ajuns de la culegere direct la agricultura; altii la pastorie; altii numai la vnatoare. (Laponii au mblnzit renul, pe cnd eschimosii l vneaza si azi.) Asa ca nu e popor care sa nu fi amestecat n gospodaria lui mai multe ndeletniciri n acelasi timp. Dar, macar ca nu putem deslusi azi pas cu pas cararile pe care a mers omul n fiecare tinut, totusi din ce vedem acum la cei mai

salbatici dintre salbatici, ghicim o buna parte din viata omenirii de odinioara. La nceput, barbatul, femeia si copiii culegeau, cum culeg puii unei closti: fiecare pentru sine. Piticii din padurile tinutului Congo n-au nici acum asezari statornice. Nu seamana nimic, ci merg din loc n loc, dupa cum i ademeneste vnatul. Daca poposesc undeva cteva saptamni sau luni, asta e mult... Cnd nu vneaza nimic, culeg bureti, radacini si poame salbatice. Traiesc n adevar ca pasarile cerului. Tot asa si bosimanii din pustiile lui Kalahari. Dar, pentru acestia viata e neasemanat de grea: trebuie sa alerge nu numai dupa vnat, ci sa caute si apa, si ceva verdeturi. De aceea, ,,fiul pustiei`` nu mai alege, ci ntr-adevar culege: mannca tot ce-i iese nainte si bea tot ce curge - afara de veninul serpilor. Dar nici pe acesta nu-l leapada, ci-l pastreaza spre a muia n el vrful sagetilor. Semnul cel mai vadit al vietii lor de culegatori e punga, care nu lipseste niciodata din mna femeii bosimanului. mprejurarea asta ne pune pe cale sa dibuim ndata o mare cauza de progres: mpartirea muncii. ntr-adevar, dupa ce omul a nascocit marea minunatie care se cheama unealta, si s-a ridicat astfel mai sus dect toate animalele, barbatul si femeia au apucat de la o vreme carari deosebite. Barbatul, fiind mai puternic, a nceput a culege cu de-a-sila, adica a vna. Femeia, ca una care e mai plapnda si mai avea si grija pruncului neajutorat, a trebuit sa se multumeasca cu poame, cu radacini sau vietati marunte: soareci, lacuste, melci, oua de furnici etc., care se lasa a fi culese fara mpotrivire. Pe cnd barbatul nascocea arme, femeia se gndea la unelte propriu zise. Femeia australianului, pe lnga un cos (care aminteste punga sotiei bosimanului) poarta vesnic un bat lung (cam de 2m.) si ascutit. Cu el se ajuta sa scoata radacini, cu el scotoceste pietrele n ru, scoicile n balta, musuroaiele de furnici etc. Batul acela e semnul vredniciei unei femei maritate; de aceea, gospodina nu-l slabeste din mna, nici chiar la ospete sau la dans. Batul e puterea femeii si datatorul de hrana al copiilor; caci barbatul, desi e vnator strasnic, dar adesea mannca pe loc tot ce vneaza; carnea e pentru dnsul , iar femeia trebuie sa se multumeasca cu poame si verdeturi, ba sa-si hraneasca si copiii. Si asa e mai la toti salbaticii. * ntrebarea care se ridica acum, n chip firesc, e urmatoarea: Cine vrea sa fie mai mare n gospodarie: barbatul, ca vnator, ori femeia, ca adunatoare de hrana marunta? Lucrul ar fi ramas, poate, ndoielnic, daca n-ar fi venit n sprijinul femeii un tovaras puternic - focul. De unde l-a luat, nu e locul sa aratam aici. Destul ca peste tot (afara de cteva ostroave calde), omul se slujeste de foc, iar grija pentru pastrarea jarului a capatat-o femeia. mprejurarea asta a dat sexului slab o mare nsemnatate n casnicie. ntr-adevar, femeia culege radacinile, femeia le coace, femeia frige vnatul; tot ea ncalzeste pestera, ngrijeste de copii..., ea e stapnul gospodariei; barbatul e mai mult un musafir. Unde

mai pui ca, sprijinindu-se pe hrana vegetala, femeia era mai la adapost de foame, dect barbatul care se ntorcea uneori de la vnat cu minile goale. Si nu numai att. Vaznd ca unele radacini smulse din pamnt se pastreaza si se prind din nou, daca le nfigi n pamnt umed, iar smburii poamelor mncate, rasar si fac pomi la fel, femeia a ajuns la gndul fericit de a semana unele plante nadins.(De buna seama, cele dinti curaturi vor fi puse n locuri mai dosite, sa le scape de ochii barbatului si al copiilor, cum se face si pna azi n Africa.) Iar deprinderea asta i-a dat femeii un mare pas nainte fata de barbat. Femeia e nascocitoarea agriculturii, deci a uneltelor de lucrat pamntul si a chipului de a pastra si gati legumele si poamele. Dintr-o singura nevoie, iesira deci doua arte deosebite: bucataria si agricultura. Ca pregatitoare de bucate, ea se bizuie nu numai pe foc, ci a trebuit sa nascoceasca mijloace anume pentru a alunga veninul din unele seminte vatamatoare (manioc); iar ca pastratoare a merindelor, tot ea a nascocit si industria. De la punga si cosul n care culegea hrana, ajutata si de copiii mai marisori, ea a trecut la mpletituri mai mestesugite, apoi la tesut si cusut. n acelasi timp, focul a ajutat-o sa inventeze olaria. Pentru a aduce apa, s-a slujit mai nti de cojile unor legume cum sunt dovlecii; ori de nuci de palmier si de tivde... apoi cosul de nuiele n care aduna provizia. Dar, ca sa nu se scurga apa, a trebuit, fireste, sa-l lipeasca cu lut. Nevoia nsa a facut ca astfel de cosuri ori tivde lipite cu lut sa fie puse lnga foc spre a ncalzi apa. Atunci, lutul s-a ntarit, s-a rascopt, si asta i-a dat femeii gndul de a face oale. Ceramica a fost o arta feminina, ca si tesutul si mpletitul. Iar originea ei o dibuim si mai bine, daca observam ca cele dinti linii de mpodobire ale oalelor sunt si azi la salbatici, o imitatie a mpletiturilor stravechi, pe care se lipea lutul, spre a pazi nuielele cosului de para focului. Astfel stnd lucrul, ntelegem si mai usor de ce femeia a apucat naintea barbatului n gospodarie. Umblnd dupa vnat, el venea doar cnd si cnd la coliba, aducnd putina carne pentru a primi ceva din mncarea pregatita de femeie. Barbatul era mai mult un oaspete. n Madagaskar, chiar si azi, averea femeii este despartita de a barbatului. ,,Tot ce are o femeie: vite, robi sau alta bogatie, ramne pe seama ei si dupa casatorie... Sotul are datoria sa poarte grija nevestei, ba sa mai ncaseze si ceva ocari`` (von Steinen). * Tot femeii i datoram n buna parte si mblnzirea animalelor. Dar aici i-a ajutat mult si copiii. n adevar, cnd privesti vietatile dimprejurul casei, gndul cel dinti e ca omul le-ar fi chemat pe lnga sine pentru folosul ce-l putea scoate din ele. Ce e mai aproape de cugetul europeanului, cnd vede oaia, vaca ori capra, dect sa gndeasca la lna, lapte si carne...

n fapta, lucrul nu sta asa. Multi salbatici nici nu se ating de lapte; altii nu mannca nici carnea vitelor. De pilda, dinka, un neam de negri din valea superioara a Nilului, au cirezi mari de vaci, dar nici nu gusta laptele si carnea. ,,Niciodata nu taie o vita: pe cele bolnave, le ngrijeste cu mare luare aminte, punndu-le n grajduri mari, facute nadins pentru asta; numai cele care cad sau se spetesc... sunt mncate. Mhnirea unui dinka pentru pierderea unei vite nu se poate spune; de asemenea nici parerea de rau pentru moartea ei ori furarea ei de niscavai tlhari. Cnd se ntmpla asa ceva, un dinka e gata sa faca jertfele cele mai mari, numai sa-si dobndeasca ce pierduse; vaca i este mai scumpa dect femeia si copiii... Cnd nsa o vita se betejeste si moare, ea nu e ngropata, ci este mncata... Vecinii privesc o astfel de ntmplare ca un noroc pentru ei, caci fac atunci un ospat de se duce pomina. Dar numai oaspetii. Stapnul vitei, din contra, e prea mhnit ca sa ntinda si el mna la scumpele ramasite ale raposatei... Si nu rareori vezi pe un astfel de stapn, stnd n tacere si clocind zile ntregi jalea lui (Schweinfurth)``. Si dupa cum dinka nu gusta laptele, de asemenea unele piei-rosii si alti salbatici nu s-ar atinge, Doamne fereste, de oua, de carnea gainilor, a gstelor sau a altor pasari. Ceea ce dovedeste ca nu folosul l-a mpins pe om sa mblnzeasca vietatile dimprejurul lui, ci alte gnduri. De buna seama, cei dinti oaspeti ai gospodariei au fost puii salbaticiunilor. Cnd mama lor a fost vnata, ramasi fara ajutor, au fost prinsi de vii si adusi la coliba, iar puii mai tuturor vietatilor sunt dragalasi si gata de joc. Femeia si copiii, ca cei ce stau mai mult mprejurul vetrei, erau, fireste, mai n masura sa se bucure de ghidusiile puiului de maimuta, de ngnarea papagalului, de zburdatul mieilor, viteilor, magarusilor si, mai ales, al dracosului de ied, care se suie peste tot si are mereu chef si voie buna. Astfel, pe nesimtite, coliba a ajuns o mica menajerie. Jocul si simpatia catre alte fapturi au fost cei dinti pasi catre mblnzirea salbaticiunilor. Copiii au ajutat mai mult cu jocul, iar femeia - cu nsusirea ei fireasca de duiosie. Dovada e ca australiencele ngaduiesc cateilor sa suga la pieptul lor, mpreuna cu copiii, iar femeile din neamul Aino (Sahalin si Iezo) alapteaza chiar si pui de urs! Ce-a iesit din aceste fapte ale femeii si ale copiilor, vedem azi, cnd privim sumedenia de animale supuse vointei omului. Cel dinti tovaras a fost cinele. Din puiul de lup sau de sacal, a ajuns azi prietenul cel mai credincios al gospodarului: spre poli, e animal de povara (fara cine, viata eschimosilor ar fi cu neputinta); n paduri, el ajuta la vnat, adulmecnd urma fiarelor; n stepe, e cioban pazeste turmele; n tinuturile cu plugarie, el e straja de zi si de noapte a casei, a averii si vietii stapnului; n munti, cauta pe cei rataciti ori nfundati n zapada; n orase, face slujba de politist... Putem zice ca, n slujba omului, cinele si-a schimbat si trupul si obiceiurile, ajungnd o faptura cu totul noua, departe de lup si de sacal, ca cerul de pamnt. Unii sunt mici ca un ghemulet; altii mari ca mnzatul; unii sui la trup si iuti ca vntul - ogarii; altii au un

miros fin de tot - copoii... Si cte, si cte rase si varietati n-a creat omul prin mperecheri si anume ngrijiri. Dar isprava cea mai mare a cinelui e alta: de dragul omului si de nevoia de a se ntelege cu stapnul, cinele a capatat un fel de grai: latratul lui este o vorbire. Cinii salbatici nu latra, iar cei domestici, daca sunt lasati n padure uita repede latratul. Din contra, lnga gospodarie, latratul, ca grai al cinelui, se manifesta dupa mprejurari. Unul e latratul de bucurie; altul e chiaunatul de foame, de plictiseala etc. Iar despre cinii dresati, se stie cte lucruri grele nteleg si cum le mplinesc spre folosul omului. E de prisos sa mai nsiram si pe celelalte animale. Toate au venit sa se joace; apoi, sub privegherea omului, unele s-au nmultit si au capatat anumite nsusiri care i-au fost lui prielnice. Cum? Pe de o parte - prin ncrucisare, pe de alta - prin fireasca schimbare a tuturor animalelor mblnzite. Caci, ndata ce scapa de grija hranei si a adapostului, trupul vietuitoarelor domestice se schimba cu o iuteala neasteptata. Asa, pe cnd lupul nu si-a schimbat parul, cinii au capatat o blana foarte variata: alba, rosie, neagra, vnata, galbena sau mpiestritata n chipul cel mai felurit. Unii au par cret si lung, ca lna oilor; altii aspru ca al caprelor; altii aduc cu blana lupului; altii sunt cu desavrsire golasi. Tot asa porumbeii. Stramosul lor din paduri (Columba livia) are pene vinete, iar din acel porumbel salbatic au iesit azi sute de soiuri cu fel de fel de fulgi. Si acelasi e cazul cu caii. Din mnzocul murg, care paste si azi n pustiile ierboase din mijlocul Asiei, omul a scos o sumedenie de rase: unele pitice (ca poney din Islanda); altele uriase, ca soiul normand, a carui copita e ct un dovleac; unii sprinteni ca ogarii, buni de fuga; altii greoi, potriviti numai sa trasca greutati... ti vine sa zici ca natura se joaca, iar omul priveste si repeta tipurile care-i plac mai mult. ndata ce se naste un mnz, un vitel, un cine sau un alt dobitoc cu o nsusire deosebita, el l cruta, l hraneste bine si l mperecheaza cu altii la fel, pna ce o noua rasa se statorniceste. Astfel s-au nascut si se nasc sub ochii nostri soiuri cu nsusiri tot mai variate, dupa nevoia si gndul stapnului. Jocul si folosul au mers mna n mna. Dar a trebuit sa treaca vreme ndelungata, pna ce omul s-a dumerit destul de bine, la ce-i poate sluji fiecare soi de animale. Din scoala blnda a femeii si a copiilor, unele varietati au trecut n scoala mai aspra a barbatului. Pe cnd cele mai multe pasari au ramas n curte, sub ochiul gospodinei, una din ele, soimul, a plecat la vnat cu stapnul; alta, cormoranul, ajuta la pescuit; calul, elefantul si boul au luat parte la razboaie; taurul a iesit n arena etc. (La nceput nsa, barbatul s-a purtat si el blnd cu toate, urmnd pilda femeii si a copiilor, mai ales ca omul nu prea facea multa deosebire ntre sine si celelalte fapturi1). n felul acesta, nu e de mirare daca, pna mai ieri alaltaieri, popoare de nalta cultura cinsteau si ngrijeau cu mare bagare de seama vitele dimprejurul casei si, ndeosebi, pe cele care ajuta la munca ogoarelor. La romani, era pedepsit cu moartea cel care ar fi taiat boul de jug. Egiptenii mergeau mai departe: se nchinau la boul Apis. Regii babilonieni si asirieni tineau menajerii mari si

plateau doctori deosebiti pentru animale. De altfel, nu-i nevoie sa mergem asa de departe. Chiar acum, n Birma, cine ar njunghia un bou, e pedepsit cu moartea. Vechii arieni, ca si dinka de azi, aveau adevarata evlavie fata de neamul blnd al vitelor cornute si, ndeosebi, fata de vaci. Mongolii au atta rabdare cu vitele, nct camila cea mai ncapatnata devine n minile lor blnda; iar calul cel mai salbatic a ajuns un tovaras ascultator. Daca s-ar fi urmat calea asta, de buna seama, omul ar fi mblnzit mai toate fiarele padurilor. Romanii aveau mblnzitori anume (mansuetarii) si ajunsesera sa puna la ham lei si tigri. Marcu Antoniu, prietenul lui August, se plimba prin Roma ntr-o caruta trasa de pantere. Caci cine nu se ndupleca la pace, daca vede la cei dimprejur numai gnduri pasnice! Se zice, de pilda: mut ca un peste. Si totusi, unde pestii sunt hraniti cu rnduiala, raspund si ei la chemarea omului venind spre mal la ceasuri hotarte, ndata ce aud clopotul de masa, ntocmai ca si porumbeii, gainile, caii si alte animale cu creier mai nzestrat. Chinezii, care sunt foarte rabdatori, au facut din peste un animal domesticit; iar asta se dovedeste si din usurinta cu care se prasesc n China soiuri noi de pesti, deosebite ca forma si culoare. De altfel, n batrna Asie, vietatile apelor au avut parte si n alte tari de ngrijirea omului. Xenofon povesteste ca n rul Chalos (Siria) a vazut niste pesti mari si foarte blnzi, fiindca localnicii i socoteau sfinti si nu ngaduiau sa li se faca vreun rau. E deci vadit, ca fiecare faptura are mintea si graiul ei si, daca stii cum sa te porti cu ea, osteneala nu e zadarnica. Pna si pestele mutul mutilor, vine si el, sa se nteleaga cu omul. Ar fi fost destul ca barbatul sa fi urmat calea blajina a femeii si a copiilor, pentru ca mai toate vietatile codrului sa vina mprejurul omului si sa capatam din fiecare, prin variatiile pe care le aduce domesticirea, fel de fel de specii folositoare vietii omenesti. Daca din sacal am facut attia cini (dintre care unii trag poveri), cine stie ce soiuri am fi scos din puternicul urs care, de felul lui e vegetarian. S-ar fi mplinit vorba din povesti, cnd Fat-Frumos pune chiar ursii la jug... Cine e de vina ca s-a ntmplat altfel, vom spune n paginile ce urmeaza.

ISPRAVA BRBATULUI
Din culegator, barbatul ajunge vnator. Descoperind uneltele, barbatul ncepe un ,,razboi nasprit``. Fala lui sunt armele. Unele specii de animale pier, altele ajung sperioase. Vnatoarea ajunge ,,arta de a ucide pentru a ucide``. Cnd a nceput mpartirea muncii, barbatul a luat partea blestemata. La nceput, era si el destul de neajutorat. Culegea ce gasea, ca sasi astmpere foamea: radacini, poame, seminte, oua de pasari, de furnici si de broaste, lacuste si alte vietati maruntele. Mai ales pe marginea lacurilor si a marii, unde scoicile stau pe stnci, ca buretii

de ciuturugi, hrana era destul de nlesnita. Astfel, ncetul cu ncetul, a ajuns pescar. Dar prinderea pestelui, a lacustelor si a altor gnganii ca acestea nu putea sa destepte n sufletul lui boldul cruzimii. Iar a lupta cu animalele mai mari nu se ncumeta nca. Ghearele tigrului, coltii mistretului ori coarnele attor patrupede uriase erau arme grozave, fata de unghiile moi si dintii marunti ai omului. Un pui de urs l-ar fi pus pe goana. A venit nsa vremea, ca omul a nascocit cteva unelte. Descoperirea asta a fost norocul si nceputul puterii lui. Bolovanul1) luat n mna a facut din pumnul omului o maciuca, mai tare dect laba si unghiile leului; lancea a ntrecut n tarie chiar coltii cei mai tari ai fiarelor setoase de snge, iar sageata, care zboara si loveste mai departe dect lancea, a ajuns nmiit mai primejdioasa dect ghearele tigrului. Muncind astfel sa-si tina viata, cel slab la virtute, dar iscoditor si neastmparat la minte, a gasit chipul sa ajunga mai puternic dect puternicii si mai mester dect vietatile cele mai ndemnatice. Atunci, bizuindu-se pe arme, barbatul rupse pacea cu toate fapturile care i ieseau n cale, adica se facu vnator. Aceasta a fost raspntia de la care a nceput ratacirea omului. Pentru dezvinovatirea lui, trebuie sa marturisim ca vnatoarea, adica razboiul, e legea cea mai veche a pamntului si cea mai greu de nfrnt. ntocmirea naturii e ciudata. La o singura masa, ea cheama totdeauna nmiit mai multi oaspeti dect locurile pe care le are. Semintele unui singur mesteacan ar putea sa umple numai ntrun singur an o mparatie ntreaga, daca nu s-ar mpotrivi semintele altor copaci sau ierburi. Iar mpotrivirea nseamna lupta: care mai de care cauta un locusor pentru radacina si ct mai multa caldura si lumina la soare. Unele plante sunt adevarati asasini, adica strng pna nabusa chiar copacul cel mai falnic, caznd pe urma cu el cu tot la pamnt. Dar-mi-te lupta dintre animale, care nu-s priponite locului ca ierburile si copacii. Din naltul vazduhului pna n mijlocul codrilor, n fundul pesterilor si sub genunea ntunecata a oceanului, se savrsesc n fiecare clipa cele mai grozave asasinate. Lupta si iar lupta, ucidere si iarasi ucidere... Cine va aduce pacea? Trebuia o minte cu adevarat ntelegatoare si o inima plina de mila. Opera cea mare a pacii au nceput-o femeia si copiii; dar barbatul, dimpotriva, ndata ce s-a bizuit pe armele sale, a nceput a se mpodobi cu dinti de fiare, cu piei si pene de la animalele ucise si a se mnji cu sngele lor n chip de podoaba! A pornit apoi un razboi neadormit mpotriva tuturor vietatilor care-l stinghereau si chiar mpotriva celor nevinovate. Urmarea a fost o cumplita pustiire a planetei, mai ales n veacurile din urma. Elefantul, cel mai puternic si mai cuminte dintre toti tovarasii omului (att de ntelept, ca poarta de grija ca o dadaca de pruncii stapnului), uriasul acesta att de folositor la aratul ogoarelor, la caratul butucilor, al pietrelor si altor sarcini grele, pentru care e nevoie nu numai de virtute, ci si de pricepere, e pe cale de a pieri. Odinioara, traia pna n padurile din nordul Africii; azi, abia se mai gaseste n padurile din mijlocul

acestui continent, unde e ucis cu zecile de mii n fiecare an. Tot asa e pe cale de a pieri si uriasul marilor - balena. Cnd Laperouse a trecut pe lnga Tara-Focului (n ianuarie 1787), oceanul era plin de balene. ,,Corabia nu le speria deloc: la o bataie de pistol, ele notau falnice...``. Iar lnga tarmul chilian, ,,toata noaptea am fost nconjurat de balene; notau att de aproape, nct, la fiecare rasuflare, azvrleau apa pe puntea corabiei``, nici un localnic nu ncercase sa le vneze. Vestitul navigator adauga nsa proorocia, ca stapnirea balenei n acele mari va dainui pna la ivirea pescarilor dinspre Spitzberg si Groenland, unde neamul blnd al balenei era nca de pe atunci foarte strmtorat. Si vorba lui s-a mplinit. Azi, speciile cele mai mari de balena sunt aproape stinse. Unul din cele mai bogate izvoare de hrana a fost neghiobeste risipit. (Gnditi-va: de la o singura balena, puteai lua pna la 150.000 kilograme de untura, adica atta ct s-ar lua de la o cireada de boi!) Dar cerbii cu armatura falnica a coarnelor lor! Dar zimbrii, dar castorii si zecile de alte soiuri binecuvntate, care fara mila au fost nimicite! De cnd omul alb a napadit n sesurile ierboase dinspre Mississippi, cirezi ntregi de bizoni au fost strpite, fara ca macar carnea ori pielea lor sa fi folosit cuiva. Von Steinen spune ca pe malurile lui Paranatinga (Brazilia), caprioarele erau asa de blnde, nct asteptau sa te apropii de ele pna la 30 de pasi, iar cele mpuscate porneau nti la fuga, apoi se opreau sa-si linga ranile si priveau mirate la omul care venise sa le tulbure traiul. Rezultatul: din blnde, cum erau la nceput, multe vietati ale stepei si ale codrului s-au salbatacit, au ajuns sperioase si, ndata ce vad chipul omului, fug de-si iau lumea n cap. nsa, nici fuga nu le poate ocroti, caci mestesugul si viclenia vnatorului sunt nemarginite. Bosimanul, ct e de slut si de pipernicit, se ascunde, ca un diavol, sub pielea unui strut jupuit, i sprijina gtul si capul pe un bot, plecndu-l si ridicndu-l mereu (cum fac pasarile, cnd ciugulesc), iar cu mna cealalta, mpielitatul si gateste arcul si sagetile. Apoi, cnd s-a apropiat ndestul, zvrr... o sageata si biata pasare cade gramada la pamnt. De aceea, strutul a ajuns grozav de sfios: se teme pna si de chipul lui, stiind siretlicul omului. Dar nici sfiala nu-l apara ndestul. n curnd, s-ar putea ca strutul sa fie stins de pe fata pamntului, ramnnd doar ca o nchipuire de povesti, cum ni se par azi uriasele testoase din Galapagos, Moa din Madagascar, Dronta si alte pasari gigantice, despre care ai crede ca au trait pe vremea zmeilor. Si totusi, nu de mult, strutii erau la o palma de loc, lnga Europa. Xenofon i-a vazut n Siria si n sesul Eufratului. ,,Pe lnga magari salbatici, se vedeau si multi struti. Apoi ntlneai si dropii, si gazele, iar calaretii porneau uneori sa le prinda. Magarii, cnd i goneai, se departau, apoi se apropiau iarasi caci fug mai iute dect caii. Dar, ndata ce vnatorul pornea spre ei, ncepeau iarasi acelasi joc, asa ca nu era chip sa-i ajunga, dect asezndu-se mai multi calareti n locuri deosebite si dndu-le goana fara ragaz... Dar struti nimeni n-a putut prinde. Calaretii care i goneau s-au oprit ndata, caci, strutii fugeau, alergnd nu numai cu picioarele, ci ajutndu-se la zbor cu aripile ntinse de care se slujeau ca niste

pnze``(Anabasis). Azi, pe locurile acelea nici urma de strut ori de magari salbatici. Tot asa s-au rarit aiurea cerbii, fiind vnati fara crutare. Dupa cum bosimanul se ascunde sub pene de strut, de asemenea pieile-rosii amagesc cerbii, furisndu-se pna aproape de ei, mbracati n piele de cerb! Milosul Laperouse povesteste astfel o vnatoare: ,,Vazusem un indian, cu un cap de cerb legat peste al sau, mergnd n patru labe si facndu-se ca paste. Cu atta ndemnare a urmat jocul acesta, nct vnatorii ar fi fost n stare sa traga n el chiar la o departare de 30 pasi, daca n-ar fi stiut mai dinainte cine este. Cu acest mestesug, ei se apropiau de ceata cerbilor si-i ucideau cu sageti``. Dar pilda cea mai potrivita pentru a arata cum vietatile padurii au ajuns sperioase si prostite de pe urma omului, e castorul! Ce minunate zagazuri facea el n rurile Americii! Copaci ntregi erau scurtati numai cu dintii si trti uneori pna la marginea apei, pe uluce sapate nadins. Ramneai crucit sa vezi cu cta chibzuinta legau iazul, burdusindu-l n susul albiei, ca sa domoleasca puterea sivoiului. Adevarati ingineri! Ct priveste colibele lor, cu unele ncaperi deasupra apei, iar altele sub apa, si cu cotlonul care sa le ngaduiasca fuga la vreme de primejdie, ti sta mintea n loc cta prevedere si cta desteptaciune dovedea viata unor fapturi att de marunte. Acum nsa, de cnd vnatorii au napadit n padurile Canadei, castorii s-au rarit mult, iar cei care au ramas, s-au prostit. Mesterul inginer si arhitect de altadata va ajunge, de buna seama, soarta castorului european, care era foarte numeros odinioara si traia n cete, ca si cel american; dar, fiind mereu prigonit, s-a mputinat si a ajuns sa traiasca singuratic, ca un pusnic. Ca orice gospodoar necajit, nu mai are ndemn la lucru. Putini castori, care se mai gasesc prin Rhon si Elba, fac gauri n pamnt, ca sobolanii. Din palate, cu mari ncaperi, au ajuns la bordeie! Se zice ca unii castori au lacrimi n ochi -plng ca orfanii si toti obijduitii vietii... Asadar, pustiire si salbatacie, iata isprava barbatului. n loc de a fi frate mai mare si un bun tovaras macar pentru vietatile pasnice, el a ajuns prigonitorul si spaima lor. Cnd lupul ucide, chiar dupa ce e satul, poate fi banuiala ca s-o fi gndind la vreme de foamete. De aceea, e si vorba: unde a mncat odata, lupul vine si a doua oara. Singur omul ucide, fara sa se gndeasca la foame, ci numai pentru placerea de a omor - mai rau dect lupul si dect tigrul. El a ajuns un fel de artist al cruzimii. Asadar, pe cnd femeia si copiii cladeau cu dreapta, barbatul risipea si risipeste nca cu stnga. n loc de legea iubirii, el a adus legea batului - vnatoarea, adica arta de a ucide pentru a ucide... Speriind si strpind unele animale, omul si-a ngreuiat singur viata. Cruzimile vnatorii l-au facut pe barbat crud fata de femeie si de copii, apoi fata de propriul sau sex. Omul devine capcaun,

BTUL ARE DOU CAPETE

mannca pe semenii sai. Raspndirea canibalismului. Trecerea de la canibalism la robie usureaza soarta femeii. Robia aduce ideea de casta, care scufunda pe om n pacate tot asa de mari, ca si canibalismul. Dispretul pentru paria. Pacatul mnjeste. njosirea robilor tigani a trecut asupra taranului romn. Sngele ndeamna la varsare de snge; pacatul naste totdeauna alt pacat. Caci e o vorba: batul are doua capete. ntr-adevar, strpind unele soiuri de animale si speriind pe altele, vnatorul si-a taiat singur creanga de sub picioare. Astfel, n unele tinuturi neprielnice, viata e grozav de grea numai din vina omului. Pe cnd laponii, mblnzind renul, si-au nlesnit mult traiul, eschimosii ratacesc ca vai de ei din loc n loc, vnnd reni salbatici, cnd se ntmpla sa le iasa n cale, si flamnzind cumplit, cnd renul sau alt vnat le lipseste. Atunci traiesc saptamni si luni numai cu zilele. Amundsen, strabatnd cu o corabie prin gheturile din nordul Americii, a cunoscut foarte de aproape pe locuitorii acelor regiuni aspre. El povesteste ca a vazut pe un eschimos, furisndu-se n dosul unei colibe si alegnd ce se mai putea alege din excrementele cinilor! Ct despre bosimani, e stiut: cnd foamea i razbeste de tot, ei strng pntecele cu o curea spre a potoli sfrseala pe care o simt n stomac... Dar urmarea cea mai rea a salbaticiei omului n-a fost nfometarea lui, ci alta si mai grozava: schingiuirea femeii. De buna seama, la nceput, barbatul si femeia trebuie sa fi trait destul de apropiati, dupa cum se vede mai la toate soiurile de vietati. Leul, de pilda apara leoaica; taurul se bate cu taurii, nu cu vacile; cocosul pazeste puii si gainile... Deoarece, mai la toate vietuitoarele, femeia e mai slaba si apoi are si o mare greutate asupra-i: luni de zile trebuie sa poarte pruncul, iar dupa nastere sa-l si hraneasca, ferindu-l de primejdii. De aceea, la toate animalele superioare, barbatul mpartaseste si el aceste griji. Un colibri, ct e de mic, dar se face farme cnd te apropii de cuibul lui. Ca sa-si scape puii, unele salbaticiuni, chiar dintre cele care n-au putere, se reped n lancea vnatorului si se tnguiesc n limba lor. Ct despre animalele puternice: lei, ursi etc., nici nu mai pomenim. Rapirea puilor le ntarta n asa chip, ca nu stau o clipa la ndoiala de a-i apara chiar cu jertfa vietii lor. Numai la om s-a ntmplat un lucru n adevar blestemat: cu ct barbatul s-a narmat mai bine, cu att a ajuns mai aspru si mai crud cu cei dimprejurul gospodariei lui. Australienii, de pilda, bat si ranesc asa de cumplit pe femeile lor, nct mai toate sunt pline de semne. n multe parti, ele n-au voie sa mannce cu barbatii si nu-s primite nici n adunarile tribului. Iar n Noua-Guinee, despartirea merge att de departe, ca nici n-au voie sa intre pe aceeasi usa cu barbatul: casa are doua usi, una pentru femeie, alta pentru barbat. n sfrsit, la Niam-Niam (canibali dinspre izvoarele Nilului) chiar dupa moarte se pastreaza semnul desavrsitei njosiri a femeii: trupul ei este nmormntat cu capul spre apus; numai al barbatilor e

pus cu capul spre rasarit. Ct priveste greutatile gospodariei, acelea cad mai toate n socoteala sotiei. De unde odinioara (pe vremea matriahatului) femeia traia n voie, fiind sprijinita de copii (care o cunosteau numai pe ea) si de fratii ei, rezemndu-se pe agricultura, bucatarie, tesut si alte industrii, (iar barbatul era ca cioara n par), dupa ce s-a narmat ca vnator si a prins ncrederea n puterea lui de a ucide, el a ajuns ciocan n capul femeii si, astfel, sotia a cazut tot mai jos. Australianul paseste nainte cu lancea, bumerangul si alte arme, iar biata nevasta vine din urma, ncarcata cu toate lucrurile gospodariei, ba si cu copii n brate sau n spinare. Ea are grija focului, ea aduna lemne si culege radacini, ea aduce apa... e un fel de dobitoc pentru toate poverile si muncile. Dar att nu-i deajuns. De ar fi vorba numai de o pereche, ai crede ca, pe lnga un barbat mai salbatic, poate fi altul mai blnd. Vnatoarea nsa a adus njosirea sistematica a femeii. Pentru lupta cu unele fiare mai puternice sau mai iuti la fuga, barbatii au trebuit sa se ntovaraseasca mai multi. Tovarasia asta s-a pastrat apoi si dupa vnatoare, cnd se ntorceau n colibele lor. Si astfel, gasim mai la toti salbaticii, n fiecare sat, o ,,casa a barbatilor``, un fel de sura, unde intra numai ei, iar tuturor femeilor le este oprita intrarea sub pedeapsa de moarte. n clubul acela, barbatii si pun niste masti care nchipuiesc fiarele vnate...; fac jocuri, imitnd vnatoarea, cnta, se ospateaza si dantuiesc dupa anumite reguli. Si astfel, ntr-o suta si o mie de chipuri, femeia a fost aproape peste tot data la o parte si obijduita. Din sotie a ajuns roaba. Un pacat nsa ntotdeauna aduce altul. Cel care scoate sabia mpotriva altora, de multe ori se raneste si pe sine. Punndu-si fala lor n arme, barbatii au trebuit sa intre n scoala schingiuirilor: le-a venit n minte, ca ceva firesc, sa aseze si pe tineri si chiar pe copii, dupa sirul etatii, sa traiasca mpreuna cu ei, pregatindu-i prin anume deprinderi, pna ce se vor ridica la vrednicia de a fi si ei primiti n ,,casa barbatilor``. Si asa, de unde copiii crescusera multa vreme pe lnga mama, n scoala blndetii, de la un timp au trebuit sa se ndrume spre scoala aspra a barbatilor. La unele neamuri, despartirea asta ncepe de pe la 6 ani, iar baietii sunt pregatiti dupa anume reguli sa calce pe urmele luptatorilor. (De obicei, alaturi de mnuirea armelor, se pune mare pret pe deprinderea de a suferi dureri mari, fara sa plnga. Li se ia, de pilda, fsii de piele de la umar pna la cot si n-au voie sa crcneasca, necum sa tipe; sau i pun la o ncercare ca aceasta: le strapunge muschiul de la picior cu o tepusa, apoi baga prin gaura o ata tare, i nnoada capetele si atrna de ea o piatra, pentru ca ata sa frece mereu rana si sa mpiedice vindecarea... Astfel, ramne pna ce putrezeste ori sfoara, ori carnea, iar piatra cade de la sine). Hotart: nici o faptura de pe fata pamntului, fie mare, fie mica, n-a ajuns sa se chinuiasca pe sine n chip asa de smintit, cum face omul, de pe urma obisnuintei sale cu varsarea de snge si cu alte cruzimi ale vnatorii.

Fata de astfel de chinuri dracesti, tatuarea e floare la ureche. Totusi, numai cel ce-si scrie pielea cu ntepaturi, o scrijeleste si o puncteaza cu ghimpi si alte unelte, ar putea sa spuna suferintele tatuarii. Pentru a urma acest obicei, eschimosii si trec un fir pe sub piele, ntocmai ca si cum ai coase o pnza sau o rufa... Si nici att n-a fost de ajuns. De la chinuirea altora, apoi a propriului sau trup, omul a trecut la ceva si mai grav: uciderea si mncarea semenilor sai. A devenit capcaun sau canibal si, cu aceasta, a ntrecut si pe fiarele cele mai nsetate de snge. Tigrul nu mannca tigri, uliul nu mannca ulii, maimuta nu mannca maimute. Singur omul s-a lacomit la carnea celui de un chip si o faptura cu dnsul, caznd astfel pe treapta serpilor si altor bestii crude care se nghit unele pe altele. Si, daca s-ar fi ntmplat asta numai ntr-un loc si pentru scurta vreme, ai zice ca e, poate, o alunecare. Dar obiceiul acesta gretos a fost raspndit odinioara peste tot. De la o vreme, neamurile mai naintate n-au mncat carne de om, ci rezervau jertfa omeneasca numai n cinstea zeilor! Se povesteste ca grecii, neputnd sa plece la razboi mpotriva Troiei, fiindca vntul era neprielnic corabiilor, preotul cel mare al lor a trebuit sa njunghie o fata pe altar, spre a ndupleca pe zeul vnturilor... Dar nu e nevoie de pilde asa de vechi. Caci chiar acuma vreo doua mii de ani, cei ce locuiau prin Anglia, Germania si Franta de azi aduceau nca jertfe omenesti. Germanii de pilda, traiau pe vremea lui Traian, cam cum traiesc azi pieile-rosii. Femeile lor se mbracau la fel cu barbatii (ca la eschimosi), se adaposteau peste iarna n bordeie de pamnt, acoperite cu baligar, iar vara colindau de colo pna colo la vnatoare si la razboi. Pace aveau rareori, cnd zeita Ertha (adica Pamntul) iesea din padurea unui ostrov de la marginea tarii, sa se plimbe de la un neam la altul. Iar atunci, germanii i aduceau, ca prinos la nceputul serbarii, sngele si carnea unui om. Att de nradacinat a fost obiceiul antropofagiei, nct si azi, unele neamuri negre mannca carne de om, beau snge de om, se mpodobesc cu dinti de om, pe care i nsira n chip de margele, si beau din tivde omenesti, n loc de pahare; iar pielea smulsa, cu par cu tot dupa capatna, o poarta la bru, ca un fel de basma, spre a se sterge la gura. Niam-Niam mannca pe orice dusman prins n razboi si pe orice strain care le cade n mna. Uneori, mannca si pe cei morti. Cnd cineva moare fara rude, e mncat de ceilalti (Schweinfurth). Adevarati capcauni! Astfel, blestemul sngelui l-a urmarit pe om pna n zilele noastre. Si a fost un mare noroc si o adevarata usurare, cnd unele neamuri au parasit obiceiul cumplit de a ucide pe dusmanul prins n razboi si l-au pastrat ca rob, punndu-l sa munceasca. Se ntelege, cstigul era mult mai mare, deoarece carne puteau dobndi de la vitele dimprejurul gospodariei, pe cnd munca unui rob cte foloase nu aduce timp de o viata ntreaga! Cte vite, cte pasari nu poate prasi un sclav si cte legume nu poate semana pentru stapnii sai! De aceea, robia, orict de amara ar fi, e socotita totusi ca un mare

progres fata de canibalism. ndeosebi, ea a usurat soarta femeii. n loc de a mai fi un dobitoc mpovarat cu toate muncile, sarcina lucrului a cazut de aici nainte si pe umerii robilor. E drept ca razboiul nu s-a mputinat, ci a dainuit mereu. Cnd Niam-Niam pleaca la razboi, ei striga si azi carne-carne... Cei, care se lepadasera de obiceiul antropofagiei, porneau acum razboaie pentru a cstiga robi si cruzimea era aproape tot asa de mare. Robul, chiar la romani si la greci, putea fi batut, slutit, ba si ucis. Unii aruncau carne de robi n iaz, ca sa ngrase pestii... Dar ce sa mai pomenim de greci si de romani, cnd chiar acum cteva zeci de ani, francezi, spanioli, portughezi, englezi si alte natii bisericoase faceau negot cu sclavi! n Africa, se ntocmea vnatoare n toata regula. Sute de mii de negri erau haituiti ca fiarele, prinsi, legati si trti spre malul marii de unde corabii anume i treceau oceanul spre America. Pna sa ajunga acolo, piereau sarmanii ca mustele, mai ales femeile si copiii. Cti scapau, erau vnduti ca vite de munca. Vai de viata lor! Att de grele erau chinurile acestei munci silnice, nct bietii robi si luau uneori lumea n cap si fugeau n paduri, sa traiasca cu jaguarii, serpii si alte jivine, mai blnde dect stapnii lor. Dar bunii crestini cu pielea alba si cu evanghelia n mna deprinsera cini anume pentru a gasi urma fugarilor, hranindu-i cu carne de negru, spre a-i deprinde cu mirosul robilor... La atta ticalosie s-a cobort neamul omenesc, dupa ce ascultase 18 veacuri cuvntul lui Christos! Iar rusinea e cu att mai mare, cu ct negustorii de robi au pustiit cu razboi tinuturi ntregi, chiar acolo unde negrii erau pasnici, lucrau pamntul si nici nu-si mai aminteau de canibalism. Blndul Livingstone povesteste urmatoarele: ,,S-a ntmplat sa trecem ntr-o zi prin mai multe sate din Kaful si Zungul. Localnicii (negri) ne trimiteau soli ncarcati cu bucate, n chip de dar. Ziceau ca nu pot ngadui sa treaca straini pe la casa lor, fara sa primeasca nimic. Si nu rareori auzeam pe cineva din cte-o coliba, strigndu-ne sa zabovim putin, sa ne aduca de baut. Calatoria noastra parea o sarbatoare. Intram si ieseam din sate nsotiti de chiotele de bucurie ale localnicilor. Barbatii bateau din palme, iar femeile se ploconeau si cntau: pace, pace!`` Asadar, omul alb, ca un frate mai mare, ar fi putut spori binele, ajutnd pe acesti negri: cu seminte, cu vite, unelte si alte mestesuguri europene. Dimpotriva, ca o fiara salbatica, tabar asupra bietilor negri, spre a-i tr n robie. Pna sa prinda zece, omorau sute. Asa ca robia a fost un blestem tot att de greu, ca si antropofagia, - doar numai ca lipsea mncarea carnii de om. nsa, ce sa mai vorbim de robia din Africa, din America si din alte tinuturi, cnd, pna mai ieri-alaltaieri, am avut si noi pe pamntul tarii noastre robi cu pielea neagra, pe tiganii sositi acum cinci sau sase sute de ani dinspre Egipt si Grecia. Obrsia lor era India, iadul bietilor paria. Iata ce povesteste un martor al vremurilor robiei: ,,Orice tigan trebuia sa fie rob al vreunui boier, iar daca cumva se iveau tigani fara stapn, pribegiti din alta tara, aceia erau socotiti ndata robi ai Domnului si supusi la dari si munci att de grele, ca

nu puteau duce o viata mai usoara dect ceilalti``. Boierul avea asupra robului o putere nemarginita; putea sa-l puna la orice munca si la orice pedeapsa: sa-l bata, sa-l nchida, sa-i puna coarne, sa-l chinuiasca, sa-l sluteasca, sa-l lege, sa-i ia tot ce are, chiar sotia si copiii, putea sa-l vnda, sa-l schimbe, sa-l daruiasca, sa-l trimita si la ocna... Averea boierului se socotea dupa numarul tiganilor: cu ct stapnea robi mai multi, cu att se zicea ca e mai bogat si mai puternic... Din tigani se alegeau argatii, vacarii, herghelegiii, bivolarii, porcarii, salahorii, prasitorii, seceratorii, apoi bucatarii, pitarii, vizitiii, surugiii, gradinarii, croitorii, cizmarii, fierarii, brutarii etc. (G.Sion) Ct despre tratament, era vai de capul lor! Numai pielea lor stia numarul vnatailor. Zile si saptamni ntregi umblau cu coarne de fier pe cap, avnd un clopotel atrnat n coarne: saptamni ntregi stau legati cu lanturi la poarta, n gerul iernii, mai rau dect cinii. Iar cnd i punea la falanga, spune Sion, ca-i batea cu nuiele, pna ce ,,cadea carnea de pe talpi... pna ce lesinau``. Si nca acestia aveau macar un adapost stiut, fiind tigani de vatra. Tiganii de laie erau nsa ca niste cini ai nimanui; iar mai rau dect acestia erau netotii. ,,Oamenii fara casa si fara satra, nomazii umblnd n crduri, cu capul gol, netunsi, despletiti, nepieptanati, nveliti cu cte o otreapa de rogojina sau un tol vechi, rupt si soios... ducnd copii n crca sau n glugi: furau ce puteau si mncau ce gaseau, hoituri mputite, cini, pisici si mortaciuni...``. Evident, acestia erau paria indieni. Cu adevarat fapturi dezmostenite, ndurnd toate umilintele si suferind toate bataile si obijduirile. Un paria n-are mai nti voie sa intre n nici un sat, ci trebuie sa poposeasca afara, ntr-un loc deosebit; n-are voie sa calce pragul oamenilor de o treapta mai nalta dect a lui; n-are voie sa priveasca n fata pe altii, caci si privirile lui sunt spurcate. De aceea, toti paria poarta clopot la gt, ca sa auda de departe cei curati, cnd se apropie un necurat; dar nu ca sa se fereasca drumetul, ci tot bietul dezmostenit, ndata ce prinde veste ca vine cineva, trebuie sa fuga n laturi, sa se ascunda n tufe sau sa se piteasca n vreun sant. Altfel, este ucis pe loc, deoarece suflarea lui ar spurca aerul pe care l respira omul de o clasa mai nalta! Pna si umbra unui paria este privita ca ceva murdar. .......................................................................................................... Daca lupii, tigrii, hienele si alte fiare ar putea afla toate grozaviile pe care omul le-a putut nascoci si savrsi mpotriva celor de un chip cu el, de buna seama toate salbaticiunile codrului s-ar rusina sa se asemene cu o faptura asa de cruda ca omul! Astfel s-ar dovedi ca batul are doua capete. Sageata, pe care o ndrepti cu rautate catre pieptul altuia, se ntoarce sa te loveasca n inima. Si chiar n inima a fost lovita biata omenire, daca stai sa socotesti toata njosirea femeii, toata asprimea catre copii, toate chinurile robilor si ale obijduitilor pamntului. Poate fi o rusine mai

mare, dect sa vezi ca dobitoacele asculta de cuvnt si se mblnzesc cu binisorul, iar pentru om se folosesc unii de bat si de schingiuiri? E vadit lucru ca bataia si njuratura, care e tot un fel de bataie, e o urma a pacatului vechi si, deci, un semn de salbaticie. Un popor care bate vitele si njura vesnic, trebuie sa ispaseasca vreun pacat stramosesc. La noi, lucrul se poate urmari destul de usor. Din firea lui, romnul nu-i nici crud, nici spurcat la gura. Scoala cruzimii si a neomeniei a nceput din curtile boieresti. Dupa venirea tiganilor, boierimea romna a adaugat lnga vite ori alte dobitoace din curte si o prasila de robi, fara alta lege dect voia stapnului. Urmarea a fost ca boierii s-au naravit si, ncetul cu ncetul, s-au deprins a fi neomenosi. Pentru un lucru de nimica, robii erau batuti cumplit, li se puneau coarne de fier, lanturi de picioare si erau chinuiti n fel si chip. Un boier, care mai traieste nca, marturiseste ,,ca a vazut cu ochii, n al treilea sfert al veacului trecut (adica pe vremea lui Cuza), savrsindu-se de catre cei puternici, fapte mai crude dect cele povestite n Pacatele Sulgerului si nu pe ici pe colea, n chip izolat, ci n toata tara. ,,Bataia, voi zice chiar schingiuirea tiganilor, erau obiceiuri obstesti...`` (Radu Rosetti). Iar cine s-a deprins a chinui o faptura omeneasca, acela e gata a silnici pe oricine i iese nainte. De pe spinarea tiganului, biciul a alunecat repede pe spinarea romnului. La Curte, vechilul facea biciul n patru pentru tigani; acasa l ncerca apoi pe spinarea femeii si a copiilor. Astfel, ca un blestem, bataia si cruzimea s-au ntins asupra tuturor, nflorind, se ntelege, mai ales ntre cei lipsiti de frul rusinii, ntre tigani. Dintre ei ies tlharii si ucigasii (Hauterive) Raicevici, un bun observator, spune lamurit: ,,Am bagat de seama ca uciderile sunt rare, iar criminalii sunt aproape totdeauna tigani. Dimpotriva, spre munte, unde nu erau mosii boieresti si lipseau tiganii, obiceiurile sunt ceva mai blnde. Ciobanul, de pilda, bate vitele mai putin dect plugarul de la ses. Numele date oilor sunt mai dezmierdate dect cele date vitelor de plug si chiar cinii ciobanesti sunt mai bine tinuti dect cei din sat. E drept ca aici se adauga si alta mprejurare: munca ciobanului e mult mai n voie, dect a plugarului. El are vreme sa mai vorbeasca si de ,,miorite``, pe cnd munca nelegiuita, la care era supus taranul de pe mosiile boieresti, unde cazuse aproape n rndul tiganilor, nu-l putea duce dect la nraire, njuraturi si blesteme. (Ascultati, de pilda, argatii boieresti sau plugarul care ara n sila, sa vedeti cum njura si cum si descarca necazul pe spinarea bietelor dobitoace!) Evident, robia - robie aduce, pacatul aduce pacate. Blestemul faptei rele e ca se ntinde mai departe, ca o pecingina. Fireste, nimeni n-a stat sa numere loviturile de bici ori njuraturile dintr-un sat, spre a le compara cu cele din satele vecine. Dar nu poate fi nici o ndoiala ca, acolo unde munca e mai rau ntocmita si mai nedreapta, si obiceiul sudalmilor si al batailor e mai nradacinat. Tiganul de azi, urmas al vechilor robi, e mai spurcat la vorba dect clacasul vechilor boieri, iar acesta rareori se ridica n vrednicie alaturi de mosnean si razes, care n-au cunoscut o njosire att de

mare. (Razesul moldovean tine, ca o lauda, sa nu intre n crciuma alaturi de clacasi si sa nu suduie ca ei; iar unde njura si bate vitele, e semn ca s-a pacatosit si el prin atingerea cu altii). In orice caz: dupa cum dragostea - dragoste aduce, chiar cnd e vorba de fiarele padurii; de asemenea, salbaticia - salbaticie naste, chiar cnd e vorba de femeie si de copil. Deoarece, de cnd e lumea lume, batul are si va avea totdeauna doua capete. 1. Speciile stinse nu le mai putem nvia. Natiunile nimicite nu le mai putem scula din mormnt. Putem cruta si pastra pe cele care au mai ramas. Masuri de ocrotire. Omul se simte vinovat. 2. Vita e asa cum e omul. ngrijirea de pomi si de vite este semn de buna crestere. Scoala cea mai temeinica este cea pornita din gospodaria parinteasca. Poate omul sa mai vindece raul pe care l-a facut prin salbaticia sa? Unele pagube sunt cu neputinta de mplinit. De pilda, neamurile stinse prin cruzimea razboaielor, stinse ramn pentru vecie. E drept ca unii se mngie de pierderea lor: ,,Daca cutare sau cutare popor s-a prapadit, asta nseamna ca era pacatos si deci trebuia sa piara... Bine ca a lasat locul altora mai vrednice...!`` ntelepciunea aceasta, care pune puterea bruta drept masura a pretului unui neam, ni se pare nsa cu totul desarta. n adevar, s-ar putea ca biruitorul sa fie un ticalos, iar biruitul sa fi avut n sufletul sau cine stie ce comori de bunatate si de putere, pe care moartea le-a risipit pentru totdeauna, fara nici un folos pentru nimeni. Iata o pilda mai de curnd. La miazazi de Australia, e o insula minunata - Tasmania unde omul se poate bucura de toate nlesnirile unei clime foarte blnde. E un mic rai pe pamnt. Locuitorii ei erau niste oameni cu pielea neagra si nu urti, ba pruncii lor chiar destul de frumusei. Traiau ca niste adevarati fii ai naturii. Se aflau abia n zorile civilizatiei, neavnd nici unelte, nici arme multe, ca unii care nu trebuiau sa se lupte n acel ostrov cu niscaiva animale de prada. Privirea le era buna si deschisa... Marele naturalist Wallace spune: ,,Aci era un popor cu pornire spre progres, care a gasit ocazia sa se dezvolte tocmai cnd era prea trziu``. Pentru ce trziu? La 1803, englezii, stapnii Australiei, gasesc de cuviinta sa fericeasca acea insula, aducnd n ea o parte din puscariasii Londrei. Era adica tot una, ca si cum ai da drumul unor lupi n mijlocul unui tarc de oi. Abia pe la 1821, au nceput a se aseza n Tismania si emigranti mai de treaba, spre a lucra pamntul. Dar acestia au fost pentru bietii tasmanieni o pacoste si mai grea. Bastinasii au trebuit sa fuga din calea lor, cum fuge vnatul dinaintea vnatorului. Veneticii sosisera cu pusti, iar localnicii naveau nici macar bumerangul (batul strmb ca o cociorva) cu care

LECUIREA DE PCAT

se ajutau vecinii din Australia; n-aveau nici arc, nici sageti... ci abia niste bricege cu leafa de piatra, toporase tot de piatra si bete ascutite la un capat! Urmarea a fost ca bietele oi s-au lasat sa fie sfsiate de lupii englezi, fara nici o mpotrivire. Abia pe la 1826, ura mpotriva dusmanului cu piele alba i-a mpins la razboi. Si ce razboi? Zvrleau sarmanii de ei taciunii (wing-wings) cu gndul sa dea foc adapostului veneticilor ori presarau ghimpi pe potecile si drumurile umblate de albi! Fireste, asta a ntartat si mai rau pe vagabonzii cei lacomi de pamnt, iar guvernatorul a hotart sa faca o haituiala n toata regula, ca la vnatoare de fiare salbatice. A strns deci 3000 de puscasi si a rnduit ca sa ngramadeasca tot vnatul omenesc la o margine. Vnatoarea a costat cam 2 milioane de lei... Cu rnduiala asta, de vreo 8000 de suflete, ramasesera pe la 1835 numai 111, iar la 1876 a murit si Trucanini, cea din urma faptura din neamul tasmanian. De acum, ct va fi pamntul pamnt, n insula binecuvntata de lnga Australia, va putea avea orisice, numai neamul tasmanianului, nascut si crescut acolo de mii si rasmii de ani, nu va mai putea nvia din mormnt. Si tocmai aici e ntrebarea cea grozava: nu cumva acesti copii ai genului omenesc, care se aflu nca la abecedar si n-avusesera timp sa-si arate toate darurile firii lor, nu cumva ar fi fost cu vremea mai buni dect venticii care i-au strpit? Nu cumva, macar ntr-o privire tasmanienii ar fi ajuns la ndemnari pe care englezii nu le vor putea ajunge niciodata? ndoiala aceasta va fi totdeauna cu putinta, deoarece nici un om cinstit nu poate afirma ca pruncul din fasa este inferior cutarui om matur, ct timp nu-i dai si pruncului putinta sa creasca si sa-si arate puterile. Un gusat, ajuns n vrsta barbatiei, poate sugruma foarte usor o mie de genii, care stau n leagan. Se poate deci, prea bine, ca omenirea sa se fi ciuntit pe sine nsasi, ucignd sub ochii nostri attea neamuri arhaice, dar cu posibilitati de progres, pe care le marturisesc chiar unii din neamul ucigasilor. Blndul Darwin si Wallace sunt cei dinti care au osndit cruzimea omului fata de sine nsusi. Dar pacatul trebuia platit: cine s-a deprins a varsa snge, a se mnji cu snge si a se lauda cu omorul trebuia, de la o vreme, sa ispaseasca crima chinuindu-se pe sine nsusi... Att doar ca a nvatat si ceva smerenie. Azi, Nansen nu se sfieste a marturisi ca eskimosii sunt mai de treaba dect multi crestini si a cerut sa fie crutati de atingerea cu roadele civilizatiei noastre. De aceea, se iau acum masuri pentru ndreptarea raului si n ce priveste prigonirea speciilor prea strmtorate de om. n toate tinuturile, unde pot fi luate hotarri internationale, vnatoarea ncepe a fi ngradita cu reguli. Poate ca unele soiuri de balene pot fi mntuite; elefantul, de asemenea, poate va scapa... Peste tot unde omul a deschis ochii si s-a pocait, raul ncepe a fi vindecat. Castorul, bunaoara, pare a-si veni n fire, unde nu mai e prigonit. La Pilawin (n Polonia), un mare mosier a oprit 3600 de hectare numai pe seama vietatilor padurii. Poienile ramn necosite, huceagurile nerarite, apele netulburate, zavoaiele nenfrunzite, iar cerbii,

zimbrii, elefantii si alte soiuri, stinse ori strmtorate aiurea, traiesc aici n voie. ntre acestea sunt si castorii, care au nceput a se ntovarasi n colonii, ca cei din Canada si a cladi colibe n acelasi fel. E o adevarata minune, cum bietul dobitoc, prostit n Europa de atta hartuiala, si-a adus acum aminte de obiceiurile stravechi ale speciei sale! E vadit pentru orisicine, ca pacea si blndetea au readus dupa ele iarasi desteptaciunea si ndemnarea din timpurile cnd Europa, plina de paduri, ngaduia castorilor o viata ticnita. Dar pilda aceasta cuprinde si o mare nvatatura pentru om. Purtarea castorului ne spune lamurit: Dobitoacele sunt proaste, rele si salbatice, numai acolo unde omul este el nsusi prost, rau si salbatic. Dimpotriva, unde stapnul pamntului se apropie de ele cu blndete si chibzuinta, acolo se gaseste repede vreun chip de buna ntelegere. Ce urmeaza de aici? De aici, putem scoate unele reguli sigure n judecarea tarilor si a neamurilor: I. Cum sunt vitele, asa sunt si oamenii din acea tara. Daca vietatile casei sunt bine hranite, curate si blnde, poti fi ncredintat ca gospodarul acela e harnic, destept si cu buna rnduiala n toate. De asemenea si ntregul popor al tinutului sau al tarii cu vite frumoase. Din contra, unde vitele sunt slabe, pline de noroi, de paduchi si alte necuratenii, sa fii ncredintat ca si stapnii acelor dobitoace sunt murdari, fara judecata si fara spor n gospodarie. Caci ce cstig poti astepta de la o vita, al carui snge e supt de paduchi, a carei piele e batuta de ciomag si a carei carne e mistuita de ger? Ba mai mult: unde vita e obijduita si ciomagita, poti fi ncredintat ca batul de pe spinarea boului aluneca si pe spinarea femeii si a copiilor. Bataia si sudalma zilnica a dobitoacelor, duc fara doar si poate - la bataia si njurarea celor din casa. Dovada acestui adevar o poate gasi orisicine. Luati numai seama la viata celor dimprejur ori comparati viata popoarelor ntre ele. n mijlocul orasului Graz e o colina. De jur mprejur sunt munti cu paduri. Dar asa de blnde sunt pasarile, ca mierlele vin si-si fac cuib n oras: umbla ca vrabiile pe strada si prin curti, ba vin sa ia mncare (pinoli) din mna oamenilor. Tot asa n Elvetia, Franta, Germania, Anglia, Olanda... si alte tari cu buna crestere: nu numai pasarile din curte, ci si cele din padure stiu ca omul si-a pierdut cruzimea si nu se mai sfiesc de el. Ba chiar si salbaticiunile cele mari s-au mblnzit. n Thuringerwald si n cte alte tinuturi, caprioarele ti ies nainte, te privesc cu ochii lor rourati, aratnd mai multa mirare dect frica. Pna si codrul da marturie ca omul s-a mblnzit. 2. A doua regula e si mai nsemnata: Daca vrei sa mntuiesti un popor de pacate, mai ales ntr-o tara de plugarie, cel dinti pas e sa-l deprinzi a creste cumsecade vitele si orataniile dimprejurul casei, precum si tot ce are n gradina: legume, flori si pomi. Cine s-a desprins a plivi un strat, acela nvata rabdarea si luarea aminte: cine va uda la timp un copacel, acela se va deprinde cu grija si rnduiala; cine va strpi din timp culcusurile de omizi de pe crengi,

acela se va obisnui cu curatenia; cine va pazi ca ochii din cap mugurasul prins la altoire si apoi mladita din primavara viitoare, din care iese mai trziu un pom ntreg, acela niciodata nu va fi asa de cinos la inima, sa rupa ultoana vecinului, deoarece stie ce nseamna grijile asteptarii. Din contra, va fi cu aceeasi luare aminte si la pruncul omenesc, al carui suflet nmugureste, se dezveleste, nfloreste si rodeste ntocmai ca al pomusorului din gradina. Apoi, de la sine se ntelege, ca cine s-a obisnuit a mngia vitelul, mielul, mnzul si boul de jug, adapndu-i la vreme, pazindu-i de paduchi si de capuse, de rie ori de alte necuratenii, crutndu-i cnd sunt osteniti, aparndu-i de frig, de foame, de rani si alte neajunsuri, acela nu mai poate fi salbatic n purtari cu sotia ori cu vecinii. nca o data; cum e stapnul, asa e si gospodaria lui, ncepnd de la femeie si copii, pna la vietatile dimprejurul casei, pomii gradinii si chiar lucrurile nensufletite: uneltele si alte maruntisuri. La spovedanie, singur taranul stie ce spune preotului; e nsa o marturisire, pe care o aude toata lumea: e casa, curtea, gradina, ogorul, vitele, copiii si femeia sa. Pomii cu omizi striga n gura mare ca stapnul lor e murdar si mncat de paduchi. Stratul neplivit, ogorul rau arat, rau grapat, rau semanat striga oricui trece pe acolo, ca plugarul acela e prost si lenes. Boul ros de jug, calul batut de sa sau ranit de ham, spune oricui l ntlneste, ca femeia si copiii cutaruia sunt batuti si njurati, ntocmai ca si dobitoacele. Altfel nu se poate sa fie, caci omul n-are doua suflete, ci numai unul. Iata de ce, daca vrei sa ridici pe muncitor, trebuie sa ncepi cu capul, nu cu stomacul. n nici un caz cu cartea! caci nu cerneala si hrtia sunt nceputul scolii, ci viata cea de toate zilele din casa parinteasca. Abecedarul adevarat si catehismul cel dinti al fiecarui copil e vatra, ograda, casa si gradina parinteasca mpreuna cu toate vietatile dimprejurul ei. Cea dinti intuitie nu e cea din clasa, ,,la domnul``, ci acea din marea scoala, care se numeste gospodaria parinteasca. Cea dinti lectie de aritmetica si de geometrie nu se nvata la tabla, cu creta n mna, ci n gradina, numarnd rasadurile si masurnd straturile, ca sa-ti ajunga samnta. Cea dinti lectie de istorie nu e cea din cartea de lectura, ci povestirea tatalui, bunicului si a bunicii, despre vremurile apucate din batrni; cea dinti lectie de geografie e pasul dinti, pe care l face afara din sat ori din oras, cnd copilul e numai ochi si urechi, ntrebnd mereu: da, ce sat, e acela? da, colo ce oras e? da, cum se cheama apa asta, muntele acela, dealul celalalt?... n sfrsit, cea dinti ndrumare spre morala nu e rugaciunea bucherita n abecedar si gngavita pe de rost de frica vergii, ci e purtarea blnda cu pasarile curtii, cu cuibul rndunelelor de sub streasina si al zburatoarelor din gradina si din padure, cu vitele de munca si cu celelalte fapturi apropiate de om. Zadarnic merge la scoala, zadarnic scrie si citeste, zadarnic nvata aritmetica, istorie, geografie, gramatica, rugaciuni si multe de toate, copilul unui parinte care njura lucrurile sfinte, bate vitele, suduie sotia si palmuieste copiii. Alfabetul poate schimba sufletul. Copilul deprins de mic a fi hingher si bataus, murdar la trup si spurcat la gura, cu greu mai

poate fi ndreptat; iar daca cumva nimereste la scoala cu vorbe rele, batai si alte apucaturi mojicesti, atunci raul nu numai ca nu scade, ci sporeste: blestematul, care acasa bate pisicile, iese din scoala hingher adevarat, gata sa sparga si capetele oamenilor. Asadar, trebuie sa ncepem scoala de la capatul ei cel adevarat: vatra parinteasca, iar mntuirea poporului trebuie s-o ncepem nu de la stomac, ci de la inima si minte, caci numai capul poate ngriji bine si de stomac. Daca voim sa ne lecuim de pacat, trebuie sa ncepem a cere iertare mai nti de la aceia fata de care am pacatuit: de la pomi si de la vietatile dimprejurul casei. Povatuitorii satelor sa aiba nu numai vorbe frumoase, ci si gradini frumoase, curti curate, gospodarii ntemeiate si apoi sa ndemne copilaretul si tineretul satelor a se ntovarasi cu gnd de ndreptare. De pilda: ,,Eu (cutare) fiu de plugar fagaduiesc sa nu mai las niciodata pomii cu omizi, gradina fara straturi si straturile fara plivire. Fagaduiesc sa nu mai bat si nici macar sa mai ocarasc vitele dimprejurul casei ori sa-mi spurc gura cu njuraturile, caci vorba rea e un ndemn la fapta rea, att pentru mine ct si pentru altii care ma aud. Legea vietii mele vreau sa fie: ridicarea, nu caderea si voi sa ridic cu mine toate fapturile dimprejurul meu. Voi sadi pomi, cum faceau batrnii spre a le fi de pomenire si cum fac parintele N... din sat, domnul I... nvatator si alti fruntasi; voi ngriji de vite si le voi face sa asculte de cuvnt, nu de ciomag, stiind ca ciomagul e o ispita spre cruzime; voi spori mprejurul meu binele, sanatatea, curatenia si averea``. Si tot asa: - ,,Eu, fiu de orasean, voi cauta sa sporesc binele si frumusetea macar sub acoperisul meu si n petecul meu de gradina si de curte. O pasare se poate tine orisiunde. Pentru un copacel sau macar pentru o floare, se gaseste totdeauna un colt de pamnt ori macar un pumn de tarna, ca sa o asez ntr-o oala la fereastra. Voi pazi apoi gura mea de vorbe spurcate; voi pazi ochii mei de vederea petrecerilor murdare si nesanatoase. Voi pasi peste gunoiul omenesc, fara sa ma aseman si sa ma amestec cu el. Caci oricine poate face un pas-doi n viata; iar daca nu voi ridica o scara la cer, cel putin nu vreau sa am pe suflet, ca mi-am facut singur scara de cobort la iad, prin vorbe scrnave, care sunt totdeauna tovarasele faptelor scrnave...`` Dar, pentru ca astfel de ,,tovarasii de tineri`` (cum sunt n toate tarile naintate) sa poata lua fiinta, mai trebuie ceva: fapta - nu numai vorba - celor maturi si, mai nti de toate, a celor pusi n capul poporului: preoti, nvatatori, profesori si crmuitori ai vietii de toate zilele. Cum sa astepti ndreptarea copiilor si a tinerilor, cnd cei pusi ca pilda naintea lor bat sau njura ca niste laieti? Odata pentru totdeauna, trebuie sa ntelegem ca pacatele nu se iarta, ci numai se ispasesc. Alt chip de a scapa de ele n-a fost si nu va fi n vecii vecilor. Pentru lecuire, trebuie ispasire. Numai atunci omul si va spala sufletul de pacatul pe care l-a savrsit, ucignd si speriind vietuitoarele dimprejurul sau, cnd, prin bune purtari, le va aduce din nou mprejurul casei, mblnzindu-le si ngrijindu-le cu

omenie. Grija de altii va destepta bucuria de roadele acestei ngrijiri, apoi si grija de sine nsusi. Din mintea astfel nnoita, va ncepe o viata noua; cu ajutorul pomilor, al rasadurilor si al florilor, cu spijinul pasarilor de curte, al vitelor de munca si al tuturor dobitoacelor mblnzite si bine ngrijite. Omul va fi atunci nu numai stapn pe foamea pntecului, ci va avea si vreme destula spre a ngriji si de ale sufletului.

UN NOU MATRIARHAT
Pentru a ne lecui de pacat, femeia poate arata calea mai usor dect barbatul. Ea nu njura, nu bate, nu bea si nu fuge din biserica. ntre femei, cea mai buna educatoare e taranca, iar la oras - sotia meseriasului si a muncitorului. ncheiere: femeia trebuie sa dea tonul educatiei. Oamenii mari au avut totdeauna mame cu nsusiri alese, iar valoarea unui neam se judeca mai mult dupa femei, dect dupa barbati. Spre un nou matriarhat. Daca blndetea e singura cale spre a ndrepta relele nascute din salbaticia barbatilor, urmeaza de la sine ca educatorul cel mai puternic va fi acela care are n sufletul sau un izvor mai bogat de iubire, adica femeia. Carti despre crestere au scris, ce-i drept, mai ales barbatii; dar crestere buna au dat pna azi ndeosebi femeile, ncepnd chiar din pruncia omenirii. E destul sa privim neamurile negre din centrul Africii. ntre toate s-au ridicat mai mult acelea care au intrat n scoala feminina a gradinaritului, nu n scoala masculina a vnatoarei. Un calator marturiseste ca nicaieri n-a gasit mai multa dragoste pentru familie si pentru copiii, ca la negrii diur. Dar e caracteristic ca tocmai femeile acestui neam lucreaza pamntul cu mai mare harnicie si tin o multime de lighioi mprejurul colibelor, de care ngrijesc nu numai ele, ci si barbatii lor. De aceea, pe cnd niam-niam sunt canibali, diur nu numai ca ngrijesc cu iubire de copii, dar si pe batrni i cinstesc (Schweinfurth). De asemenea, la popoarele civilizate, acelea s-au ridicat la virtuti mai nalte, unde femeia a avut nsusiri superioare. Matroana romana a ramas pna azi simbolul gospodinei serioase, gata de a nfrunta toate greutatile. Si e stiut, din vechime pna n vremurile de fata, ca mai toti oamenii de seama au avut mame cu nsusiri alese. Despre maica-sa, Carlyle zice: ,,hotarrea de a fi vrednic de o mama ca a mea e la mine simtirea cea mai obisnuita si cuprinde n ea ceva sfnt... Sunt mndru de mama mea, cu toate ca nu-i nici bogata, nici nvatata... Dar daca e ceva bun n cele ce am spus, spre a fi auzite de lume, e glasul tau, mama, care a vorbit prin gura mea``. Asadar, pentru a ndrepta educatia unui popor, cuvntul cel dinti trebuie sa-l spuna mamele. Fiindca femeia a fost cel dinti muncitor si ea este cea care a unit pentru ntiasi data n fiinta ei cei doi mari factori educativi: munca si iubirea; ea are si azi pasul nti n

educatie. E asa de nenlaturabil rolul femeilor, nct putem afirma ca orice ar face biserica, scoala si toate organele statului, daca mamele nu vor fi bune, zadarnice vor fi toate silintele. Din fericire, n neamul nostru, n multe priviri, femeia este superioara barbatului: nu njura, nu bate, nu bea si n-a parasit nca biserica. Asadar, de la femei asteptam sa porneasca ndreptarea. Trebuie sa acordam femeii un fel de matriarhat moral, ca o urmare a matriarhatului de odinioara, pe cnd barbatul nu se salbaticise nca prin cruda ndeletnicire a vnatorii si prin alte pacate care i-au urmat. Dupa cum odinioara, mblnzind animalele si cultivnd unele plante, ea a fost educatorul genului omenesc, tot astfel si acum, ea se cuvine sa povatuiasca pasii cei dinti ai copilului. n ce fel? Natura nsasi arata drumul. Dupa cum pruncul strabate de la zamislire si pna la completa dezvoltare a trupului toate fazele de odinioara ale speciei sale, de asemenea si n educatie, omul trebuie sa suie toate treptele, pe care s-a suit omenirea de la nceput pna azi. Sub ochii mamei, el trebuie sa nceapa a ngriji si a iubi plantele. Plivind cu dragoste un strat de legume si aratnd copiilor ei cum firul de ceapa, cartoful, mararul, patrunjelul sau alte verdeturi de folos sufera si mor, daca nu le stropesti la timp, mama da baietelului sau fetitei de lnga ea o mare lectie despre viata. O singura fapta le va spune mai mult dect o suta de vorbe cu privire la grija, mila, prevedere si alte nsusiri. De asemenea, curatirea unui pom de omizi sau aratarea unei crengi ramasa fara frunza ori fara roade le va spune mai mult dect toate nvataturile din gura despre curatenie si harnicie. Astfel, nainte de a sti ce e cartea si de a fi vazut macar un abecedar, mama poate sadi n inima copilului ei simtiri care i vor crmui toata viata si poate mpartasi cunostinte, pe care nici o carte din lume nu le-ar putea nlocui. Cnd, ntre straturile de legume, micul gradinar va pune si el ntr-un colt cteva rasaduri si va vedea cum dintr-o iarba cu doua frunzulite se ridica saptamna dupa saptamna niste frunze late si crete, apoi un mac rosu ca focul ori dincolo o vinetica, o micsunea, o creita sau alte podoabe care minuneaza ochiul si mbata mirosul, copilul va pricepe o sumedenie de lucruri, care ramn taina nchisa cu sapte peceti pentru cei ce cunosc florile numai din pahar, iar legumele numai din farfurie. Dupa marea lectie din gradina, va urma alta tot att de mare, n curte: ngrijirea si mblnzirea vietuitoarelor de pe lnga casa. Mama nteleapta (fie ea o muncitoare cu palmele, fie bogatasa bogataselor) va face mult pentru viitorul copiilor ei daca i va deprinde macar cu ngrijirea cuibului unei closti. Un ou are coaja prea tare; puiul nu poate sa rupa gaoacea si trebuie ajutat sa nu moara nabusit; pe altul, de abia iesit, l apasa prea tare closca; altul, caci sunt si ntre lighioile marunte destui nenorociti, s-a nascut cu picioarele strmbe... Grija si iar grija. nti, trebuie pus fiecare puisor la caldura, pna se usuca; apoi trebuie scosi toti la soare, paziti de uliu, de pisici naravase, de ploi reci... Cte boli, cte primejdii si cti mor! Numai cel ce i-a ngrijit stie ce nseamna o pasare la casa gospodarului. De aceea, copilul, care se ndeamna

alaturi de mama lui la astfel de trebusoare potrivite cu puterile acestei vrste, afla o multime de lucruri noi. Puiul cela... care cadea n brnci, iar acum si-a ndreptat picioarele si alearga ca un titirez, e pentru el o lectie de nadejde si de staruinta: vitelul oblojit si vindecat de el, de asemenea; mielul, iedul, catelul ori alt dobitoc mblnzit de el, venind n graba la chemarea lui... sunt tot attea ocazii de a simti lumea dimprejur si a o cunoaste. Munca aceasta n tovarasia mamei i da copilului cea dinti dovada pipaita ca stie si el ceva, ca poate ceva, ca are si el socotelile lui cu viata. Fata de aceste fapte traite, nascociri ca cele din cartea de lectura cu ,,Tudorel si Marioara`` sunt lucruri serbede, o mncare fara gust, fara miros si fara putere de hrana. O mie de cetanii din carte nu-i pot destepta n suflet atta mila, ct piscuitul unui puisor pe care i la furat pisica vecinului! Cnd baiatul alearga cu lacrimile pe obraz, sa spuna mamei ca Gulerata i-a luat puisorul, se pare ca nsusi cerul se va ntuneca de atta nenorocire! Asadar, viata reala, nu cartea i da ,,lectii de lucruri``, iar viata copilului e mai mult de 99 la suta mprejurul mamei lui. Si, fiindca vrnd-nevrnd, ea este cel dinti dascal al copilului, de ea atrna ca mintea lui sa fie mbogatita si simtirea lui ndrumata. Dimpotriva, a amna educatia copilului pna la vremea scolii, nchipuindu-ti ca sufletul lui asteapta ca o camera goala, pna ce nvatatorul va sosi cu mobila, e cea mai pagubitoare greseala dintre cte se pot nchipui pentru aceasta etate. Mamele deci, sa ia seama: ele nasc nu numai trupul, ci si sufletul copilului. Ele sunt cel dinti si cel mai mare nvatator al copiilor. Ceea ce se adauga mai trziu la scoala e foarte putin lucru, fata de ceea ce fapta si vorba din casa parinteasca dau fiecaruia pe drumul vietii, n ,,cei sapte ani de acasa``. Iar din acest punct de vedere, e un noroc ca aproape 80 la suta dintre romni sunt plugari. Prin felul vietii lor, femeile de la sate au prilej sa dea copiilor o minunata pregatire pentru viata. Ele sunt simbolul muncii. De mica, fetita poarta n brate pe fratii mai maruntei, tinndu-le loc de mama. Na-ni, na-ni... taci cu mama!... (Mama e de 6 ori de 7 ani.) Ca fata, ajuta la gospodarie, pazeste vitele, lucreaza la cmp si face toate muncile casei. Ca sotie, e adevarat topor de oase; ea cu copiii... ea la treburi peste zi; ea pregateste hrana seara cnd se ntoarce de la cmp; ea adoarme copiii si vegheaza., cnd ceilalti ai casei se odihnesc; ea se desteapta cea dinti dimineata. Munca ei n gradina, n curte, n padure si la cmp e o vesnica nvatatura. Cu oarecare bagare de seama, putem da plugarului nostru multe din nsusirile care au facut odinioara puterea poporului roman fata de negustorii cartaginezi si greci. Caci, cu toate pacatele si caderile aduse n mare parte de straini, s-a pastrat nca n el destul fond sanatos, mai ales n depinderile femeilor. Un roman cu multa dragoste de plugarie (Varo) spune ca a vazut n Iliria femei, purtnd o sarcina de lemne n spate, iar n brate avnd unul sau doi copii. Strabuna aceea n-a pierit fara urmasi. Pe potecile muntilor nostri, poti ntlni si astazi femei cu furca n bru, cu copilul n spinare si cu traista sprijinita de umar, ntocmai ca la stramosii veniti din Iliria. Atrna numai de noi

sa ntocmim o crestere ct mai chibzuita si mai vrednica, n mijlocul vietii noastre de plugari. Iar prin lipsa njuraturii, a brutalitatii si altor scaderi, romnca de la tara poate fi un mare sprijin pentru ridicarea unui tineret, care sa ne izbaveasca de urgia n care am cazut. * Aici ma astept la o ntmpinare: oare numai sotia plugarului poate fi o mama buna? Numai cea care se pleaca pe un strat de legume si ngrijeste de gaini, de rate, vitei si alte dobitoace, muncind de-a valma cu barbatul, numai ea poate ndruma pe copii catre harnicie, blndete, rnduiala, cinste si celelalte nsusiri ale adevaratului om? Raspund fara pic de ndoiala, ca nici cea mai buna crestere oraseneasca nu poate nlocui sanatoasa si bogata disciplina pe care o da copiilor activitatea vesnic creatoare a muncitorului de pamnt. Creeaza, se ntelege, si croitorul, cizmarul, stolerul si toti mestesugarii din oras; dar creatiile lor sunt mai totdeauna mute: haine si iar haine, ghete si iar ghete, mese si iar mese... de dimineata si pna seara, de vara pna iarna. Ce sa mai zici de munca functionarului care sade mereu cu ochii n registre, din care copilul nu cstiga nici un ndemn si nici o nviorare? Cu toata larma si miscarea lui, orasul este un cimitir, fata de viata satului, unde natura mbie mereu pe om la lupta si la observare. Dar nici oraseanca nu e att de lipsita de mijloace educative, daca iei bine seama. Oare cine nu are, chiar n oras, un petic de gradinita spre a semana un strat de legume ori de flori, sau n-are un cotet spre a creste cteva pasari? La nevoie, chiar o colivie poate da mamei prilej sa destepte n sufletul copiilor dragostea pentru vietile dimprejurul casei. Sta deci n mna oricarei mame adevarate, sa ajute pregatirea unei lumi noi, iar metoda e tot cea veche de la nceputul omenirii: munca directa, ngrijirea plantelor si mblnzirea animalelor, nu vorbele de cicaleala sau citirea cartilor pna la toceala. De aceea, fie bogata, fie saraca, femeia din orase care se gndeste la cresterea copiilor sai trebuie din cnd n cnd sa ia drumul spre marea ,,Academie de educatie``, care se cheama Satul si Gospodaria sateasca. Mai ales cele care au bucata lor de pamnt si s-au mutat n oras, poarta o mare vina si o mare raspundere. Viciul feminin al luxului, care mpinge pe femei catre orase, ndeosebi catre orasele mari, e o cumplita meteahna, care face din femeie o adevarata dusmanca a neamului. Risipa materiala si caderea morala, provocata de lux, e uneori mai pagubitoare chiar dect njuraturile, betia, brutalitatea si alte pacate barbatesti. Iata dovada: mai nti, ademenita de moda, femeia osndeste portul vechi al parintilor si al stramosilor. Oraseanca porneste nainte, iar pecinginea se ntinde apoi si asupra tarancelor. Sunt sate unde barbatul poarta nca suman ori mintean, iar femeia se poceste, punndu-si pe cap saluri si alte trente cumparate din trg. Si lucrul acesta are o mare nsemnatate nu numai economica, ci si

culturala. Caci arta unui popor, mpreuna cu limba lui sunt cei doi stlpi pe care se reazema viata sa nationala. Cnd un popor si pierde portul si limba, e pe vecie pierdut, haina e zidul cel dinti care-l desparte de straini. nainte de a auzi glasul strainului, te izbeste mbracamintea lui, care ti spune ca acela e altfel si altcineva...; te izbeste ca ceva deosebit si mai totdeauna ciudat si chiar suparator, adica n afara de gustul tau. De aceea, cine paraseste haina parintilor si paraseste tara (chiar daca ramne n hotarele ei). Lund portul altuia, te-ai facut robul lui; marturisesti ca gustul lui e mai bun dect al tau, ochiul lui mai ager dect al tau si judecata lui mai puternica dect a ta. Si daca ar fi ntr-adevar asa, n-ai avea nimic de zis, deoarece adevarul trebuie sa nvinga totdeauna. Dar ce adevar poate fi n purtarea negrului care se mbraca cu frac peste pielea goala, nchipuindu-si ca-i sta mai bine dect nfasurat cu pnza lui larga, potrivit cu clima calda si cu frumusetea trupului negru? Ce adevar si ce frumusete poate fi n chipul tarancii noastre, care si-a pastrat fota, iar mprejurul capului si nfasoara o pocitura de sal ct o ciuturuga, n loc de stergarul alb, care ntinereste pna si fetele zbrcite de batrnete? Prin urmare, parasirea portului e o abdicare. Orasele romnesti, afara de cteva din Oltenia, Transilvania, Maramures, Bihor si Banat, sunt centre de deznationalizare. Toate privesc catre Bucuresti, orasul cel mai fara caracter al tarii. Iar cele mai fermecate de mbierile acestui oras sunt tocmai femeile. De aceea, nu numai n interesul cresterii copiilor, dar chiar pentru a se mntui pe sine de pacat, oraseanca si, mai nti de toate, cea bogata trebuie sa se ntoarca macar vremelnic cu fata catre sat. Numai viata de la tara o poate scapa din zapaceala si lipsa de caracter etnic n care a cazut. Si fiindca vorbele acestea pot parea aspre, e nevoie sa staruim putin asupra lor. Care e deosebirea cea mai hotarta ntre taranca adevarata si taranca pe jumatate pocita cu haine orasenesti sau oraseanca nstrainata cu totul n port? Cea dinti, prin gustul ei format de veacuri n potrivirea cusaturilor si a formelor, si poate arata talentul, crend ceva original. Fiecare fata coase cu drag iia cu care va iesi la hora, iar cnd vin Pastele, ochi sa ai, ca sa privesti... Dimpotriva, taranca neghioaba, care ncepe a se mpopotona cu haine din trg, precum si oraseanca ajunsa roaba modistei, nu mai poate ntrece pe altele dect prin punga si nchinndu-se prosteste jurnalului de moda. Iar urmarea se vede ndata: punga se desarta, gospodaria se ngreuiaza si se cufunda. Cine sa mai marite fetele al caror merit e doar ntrecerea n ,,mode`` si deci n cheltuieli? Si cum sa mai reziste ispitelor rele niste secaturi care nu mai produc, ci consuma! Alaturi de ruina materiala, vine aproape sigur ruina morala. Prin urmare, putem zice ca femeia care si-a parasit portul, n loc de a fi reazemul unei bune educatii, e, dimpotriva, ucigasul neamului, att din punct de vedere moral, ct si material. Femeia mosierului

care-si muta gospodaria la oras, e adevarata tradatoare de tara. n loc de a ramne lnga sateni si a spori munca, adica productia, ea rapeste roadele cmpului spre a le risipi pe lux, nimicind avutia si destramnd sufletul. Venirea la oras e, asadar, cel dinti pas spre expatriere din port, din limba si din mijlocul neamului care te-a nascut. De aceea, daca cerem sa se dea femeii vrednicia sociala a matriarhatului de odinioara si, potrivit cu progresele vremii, nsarcinarea educatiei, e binenteles ca aceasta vrednicie nu poate fi acordata roabelor modei, adica nstrainatelor de neam, de limba si de obiceiuri, care formeaza patura cosmopolita. Acestea sunt niste biete frunze uscate, o pleava inutila din punct de vedere national. Si inutila e nca prea putin. Ca si robii tigani de odinioara, care au adus cu ei attea obiceiuri spurcate, roabele modistelor raspndesc si ele n masa poporului tot felul de apucaturi primejdioase. Nu. De influenta robilor si a roabelor suntem satui. Numai romncei ntoarse cu toata inima spre sat, adica spre obiceiul pamntului, putem sa-i ncredintam grija de a ridica o ,,noua generatie`` * Se poate nsa da educatie deplina n sat? Aici vine a doua ntmpinare: vrei sa ma ngropi la tara? Ce fac cu cresterea copiilor? (ipocrizia ncepe cu acest pseudo-argument). Ce fac cu nevoile mele de o viata intelectuala mai bogata? Pentru copii, ne-am nteles. Temeiul cresterii lor, adica educatia pna la 10-12 ani, e neasemanat mai solida la cel crescut n sat dect la copilul oraseanului, care e o biata pasare nchisa n colivie. (De altfel, n toate tarile naintate, scolile fug astazi de orase. Fetele, ndeosebi, ar putea sa nu vada orasul n veci si ar fi cu att mai destoinice pentru marea lor menire, ca mame si gospodine.) Ct priveste obiectia cu viata intelectuala, fatarnicia e vadita: nu cultura, ci nevoia de lux si obiceiurile rafinate atrag n orase pe cei ce fug din sat ca dintr-un loc de pedeapsa. Iar aici, punem degetul pe rana: lipsa de ocupatii serioase si de ideal moral att la femeie, ct si la barbat, iata buba cea mai primejdioasa a societatii noastre. De aici izvoraste veninul care otraveste din capul locului educatia tineretului. Iar dovada este hotartoare. E destul sa amintim ca cei cu avere fug numai de la mosie si din sate, ci fug si din orase nsemnate, cum sunt Iasii, Craiova, Galatii, Clujul si altele... Ce lipseste Iasilor? Vechea capitala are un teatru luxos, cum nu se gasesc nici n strainatate, n multe tari; are universitate - lucru destul de rar n orice stat; are biblioteci, muzee, conservator de muzica, pinacoteca, societati de sport s.a., s.a. Si totusi, iesenii fug de Iasi, emigreaza spre Bucuresti pna si profesorii universitari! Argumentul cu nevoia de viata intelectuala e deci o vorba de mntuiala. Altul e adevarul. Daca ar fi vorba de cultura, omul bogat la suflet poate chiar ntr-un sat nfundat n mijlocul muntilor sa

traiasca o viata sufleteasca foarte bogata. Pentru ctiva lei, poate chema lnga el pe toti filosofii pamntului. Iar de cnd s-au nmultit mijloacele tehnice n popularizarea operelor de arta, poti avea la ndemna vederi de tablouri si alte raritati, de care nainte vreme nu se nvredniceau nici regii. Ce sa mai zicem de radio care ti da zilnic concerte si-ti spune ce se petrece pe toata fata pamntului! Dar, nca o data, nu de asta e vorba; nu de stiinta de arta si de filosofie, ci de lux si de ademenirile traiului rafinat, inevitabile pentru cel care are avere, fara sa aiba nsa si o ocupatie serioasa n viata. Caci de-ar avea n adevar dragostea muncii si un ideal moral, si-ar da seama ca scena pe care se poate ridica cineva la cea mai mare distinctie e tocmai satul. Un mosier, care salta prin fapta si vorba lui un colt de tara, e un mare reformator, ca si nvatatul apostol Paul sau alti oameni cu chemare divina pe pamnt. Iar femeia lui, n loc de a se chinui sa se ia la ntrecere n moda cu heterele sau sa cheltuiasca nebuneste spre a trece drept ,,regina`` adunarilor deochiate, numite baluri, ar putea fi, fara nici o cheltuiala, suverana adevarata a femeilor unui sat ntreg. Dar, pentru asta, trebuie ideal moral singura unitate de masura a valorii si a culturii cuiva. Iar fata de acest criteriu, pentru orice femeie, care a ngaduit sotului ei sa-si mute gospodaria de la sat la oras, chestiunea se pune astfel: Ori tine ntr-adevar la copii, si atunci nu-i dect un drum: sa se ntoarca grabnic la viata de sat, lnga mosia ori petecul sau de pamnt; ori nu tine, si atunci nsusirile ei negative: lipsa de njuraturi, de betie si de brutalitate sunt de putin folos caci devine si ea, cu vremea, un element negativ si chiar primejdios n cresterea copiilor, nconjurati de toate ispitele orasului. ntrebarea e: mai poate romnca ndrepta raul printr-o noua educatie data tinerei generatii? Si de unde anume ar trebui sa porneasca initiativa? Marturisim ca nu ne putem gndi aici la asa numitele asociatii feministe. N-avem nici o nadejde n femeia masculina, care si bate capul cu egalitatea sexelor, cu masinaria votului si de alde astea. Asemenea, nu nadajduim nici n creatura subfeminina care traieste numai pentru a se mpodobi, adoarme cu gndul la juvaere, se desteapta, respira, se bucura si se ntristeaza dupa evanghelia croitoreselor. Aceasta categorie e neasemanat mai rea chiar dect femeia cu apucaturi masculine. Astfel de femei sunt la fel cu salbaticii din padurile Africii si Americii. Ca sa te ncredintezi, e destul sa citesti n descrierile de calatorie, cum acei salbatici se mnjesc cu unsori albe sau rosii, sau de alte culori; cum si vopsesc parul; cum si gauresc urechile, buzele si nasul; cum se piaptana, aci gramadind parul n crestet, aci ducndu-l la ceafa, aci ntorcndu-l spre tmple si sucindu-l n fel de fel de chipuri. De la ratacirile acestea ale modelor salbatice, femeia n-a putut trece nici azi la o viata cuminte. De altfel, pna mai ieri, chiar si barbatii se mpopotonau sa le plngi de mila. Ce peruci pe cap! Ce funte la genunchi! Ce de horbote la mneci si la guler! Ce de marafeturi si de mpiestritaturi!... Dar, de o suta si ceva de ani,

smintelile astea s-au dus de la barbati. Singure femeile fara ocupatie le mai pastreaza. Ca si bakairii si zulusii sau alti salbatici, ele se mnjesc nrosindu-si buzele, nnegrindu-si sprncenele, sulemenindu-si fata si pieptul, pe care-l dezgolesc, ca tiganii... De la barbaria murdara de odinioara, am trecut la barbaria pudrata de azi, care, n fond, e tot o murdarie. Prin urmare, de la unele ca acestea, nu se poate astepta vreo ndreptare. Sunt nsa femei, carora li se poate ncredinta iarasi rolul matriarhatului; sunt cele care muncesc si stiu a pretui munca. Astfel de femei au facut mai nti un progres nsemnat n mbracaminte. n loc de a schimba de patru-cinci ori pe an, iar uneori de patru-cinci ori pe zi costumele, aci scurtndu-le pna la genunchi, aci lungindule ca pe o coada de sarpe si trndu-le pe jos, femeile acelea si lucreaza singure o parte din haine si au ajuns sa se mbrace ntr-un chip potrivit cu nevoile vietii. Mamele, bunicile si strabunicile lor leau lasat modele de mbracaminte, la care femeia harnica si arata desteptaciunea si talentul, mbinnd doar culorile si iscodind cusaturi si alesaturi mai frumoase. Si, cum nu se pocesc la port, dupa cheful strainilor, de asemenea nu-si slutesc nici fata cu sulimane si otravuri. Ele stiau ca obrazul cel mai frumos e cel spalat cu apa, nu spoit cu dresuri; piciorul cel mai frumos nu e cel bont, ca al chinezoaicelor, ori cocotat pe catalige, ci acela care a crescut slobod, deoarece adevarata frumusete e a sanatatii, nu a simulacrului si a minciunii. n femei ca acestea ne punem noi toata nadejdea unei cresteri mai bune a tinerelor odrasle. Fiind scapate da faza barbariei, ele vor putea duce si pe copii repede spre o viata de harnicie si vrednicie. Vatra, masa si casa lor va fi ca un altar, caruia si barbatul si copiii i dau roata cu dragoste si respect. Numai unor astfel de femei, sfintite prin munca de toate zilele si nteleptite de ncercarile vietii, li se poate acorda matriarhatul moral. Fiecare pas al lor e cugetat, deoarece ele si dau seama ca nu numai vorba si purtarea lor, ci si lucrurile dimprejur, pna si cele nensufletite, nruresc cugetul si simtirea celor din casa. Numai femei ca acestea vorputea ridica neamul romnesc din greutatile n care se zbate acum. Raposata regina Elisabeta a zis cndva: viitorul tarii l tese femeia. E att de adevarat, nct nu ne sfiim a afirma ca adevaratul caracter al unui popor se vede mai mult n femeie, dect n barbati. ntre matroana romana si femeia greaca, deosebirea era nu se poate mai simtita. Dar, ca sa nu gresim cumva, lund exemple din vremuri de mult trecute, e destul sa privim la popoarele de azi. Cum e francezul? Care sunt nsusirile lui cele mai caracteristice? De vom raspunde ca este inteligent, econom, vioi... poate fi dupa disputa. Inteligenti sunt si englezii, vioi - italienii, economi olandezii etc. Daca vom zice nsa ca franceza e cocheta, nimeni nu va tagadui ca am nimerit o nsusire, pe care nici o alta femeie din lume nu i-o poate disputa. De altfel, vorbele ar fi de prisos. Suveranitatea Parisului n chestie de mode feminine e un fapt. O Pompadour, o Dubary si attea altele care umplu cronica regalitatii franceze sunt tipuri istorice. Cu totul astfel ni se nfatiseaza femeile

altor neamuri. Italianca e, nti de toate, o fiinta cu pasiuni violente. (Julieta amesteca iubirea cu moartea). Englezoiaca e voluntara. Nu e o ntmplare ca din neamul englez a iesit o regina ca Elisabeta si o lady Macbeth. Ct despre Margareta din Faust e semnificativ ca Goethe ne-o nfatiseaza lipsita de orice urma de artificiu. Ingenuitatea si simplitatea erau, pna mai ieri, nsusirile tipice ale poporului german; aceasta explica si faptul ca pedagogia a fost pna de curnd o stiinta germana. Caci, fara duiosie si ingenuitate, nimeni nu se poate apropia de sufletul copiilor. Pestalozzi e o dovada. ,,Mama mea, zice el, se jertfea pentru educatia copiilor ei...``, iar alaturi de mama, marele pedagog pune ndata minunata figura a Barbarei Schmid, o servitoare cu suflet de apostol. ,,Iubirea acestei slujnice catre copiii fara tata ai stapnei sale, pe care o slujea cu adevarat din toata inima, o adusese la atta lepadare de sine, nct s-a lipsit de un maritis bun``. Toata dragostea ei si-o revarsa asupra copiilor pe care i ngrijea nu numai trupeste, ci cauta sa le destepte si sufletul, atragndu-le luarea aminte asupra tuturor lucrurilor care puteau sa-i intereseze. Cta deosebire ntre Rousseau, care recomanda pentru cresterea copilului un guvernor, si Pestalozzi care, crescut de maica-sa si de biata Babely, cum i zicea el servitoarei, si pune toata ncrederea n femeia din popor, pentru a da o ndrumare ntr-adevar sanatoasa copilaretului unei tari! Gndul acesta al lui Pestalozzi ni se pare adevarat, chiar daca observarile de mai sus asupra caracterizarii unui neam prin femei ar fi neexacte. Deoarece, bune sau rele, femeile sunt temelia educatiei n fiecare generatie; asa ca, chiar daca ele n-ar fi ncoronarea istorica a fiecarui popor, sunt cel mai putin nceputul naltarii, ca si al caderii lui. E un mare simbol faptul biblic ca nsusi Iisus, n loc de a veni pe norii cerului, sa curete pamntul cu tunete si trasnete, a venit ca prunc omenesc, n casa unui muncitor si sprijinit pe bratele unei fecioare. Iubire si munca, copil si femeie, iata calea spre izbavirea din pacat. Dar, pentru aceasta mai trebuie nca un lucru: viziunea limpede a unui ideal, fara de care nu i se poate ncredinta matriarhatul moral. Gasim acest ideal macar la femeia muncitoare? Sau, daca nu-l are nici ea destul de clar n minte, cine sa i-l dea?

CARTEA A DOUA SCOALA MUNCII: PREOTUL SI NVATATORUL

Biserica vie 1. Numai biserica poate da nvatatura unei muncitoare si ndrumare spre ideal femeilor care nu stiu destul ce e munca. nsa nu prin rugaciuni stereotipe, nici prin discursuri, ci prin pilda de

iubire crestineasca, data de preot, si prin munca sa pozitiva. 2. Dupa cum mama este nvatatoarea copiilor, de asemenea preotul trebuie sa fie nvatatorul mamelor; predica trebuie sa devina o lectie de pedagogie cu privire la educatia fizica, intelectuala si la formarea caracterului. Am aratat n partea nti ca temeiul educatiei este iubirea. Prin munca si ngrijirea care naste din iubire, si plantele, si animalele, si omul s-au mblnzit si s-au apropiat. Apoi, femeia, fiind mai simtitoare dect barbatul, era firesc ca ea sa fi fost cel dinti educator al genului omenesc; iar azi, tot ea trebuie sa fie cel dinti nvatator al fiecarei fapturi omenesti. Copilul e nu numai carne din carnea mamei, ci si suflet din sufletul ei: din gura ei aude cel dinti cuvnt; din mna ei primeste cele dinti lucruri; din mngierile ei ncepe a simti ce e bucuria; din glasul ei deprinde a ntelege ce se cade si ce nu se cade. La nceput, pruncul e un fel de prelungire a sufletului mamei lui. ntrebarea e: poate n tara noastra femeia sa mplineasca cum se cuvine sarcina de a creste o generatie ntr-adevar destoinica? Cntarind valoarea societatii romnesti, asa cum au facut-o mprejurarile, ajunsesem la ncheierea ca de la femeile paturii suprapuse e putin de asteptat, unele fiind straine de neam, iar altele straine de munca. Ar fi necesar deci ca toate femeile sa intre n scoala muncii, adica sa se supuna n chip constient unui regim de viata noua, potrivit cu nevoile societatii moderne. (Sunt tari care au introdus legea muncii att pentru barbati, ct si pentru femei, spre a le arata pe ce cale sa apuce n viata, ca sa fie de folos poporului din care s-au nascut.) ndeosebi, pentru populatia rurala, agronomii cu simt pedagogic ar putea avea un rol hotartor pentru educarea gloatei poporului. Deocamdata nsa, toata nadejdea e la mamele care cunosc viata, ncepnd cu taranca deprinsa cu toate ostenelile si pna la sotia meseriasului, negustorului, slujbasului si a celui ce traieste, socotind zilnic pinea, lemnele, hainele si toate cele de nevoie unei vieti strmtorate. Cine cunoaste cta vitejie trebuie unei vaduve, ca sa tina casa cu acul, sau unei orfane care-si ajuta fratii mai mici, muncind cu ziua ori vestejindu-si obrajii la lumina unei lampi, acela stie ca, n marea armata a femeilor care muncesc munca dreapta a vietii, sunt multe care pot sta n fata copiilor ca nalta pilda de scoala a vietii. Dar si acestora le lipseste, daca nu idealul moral, pe care li-l da biserica, cel putin priceperea pentru a ndruma cumsecade dezvoltarea trupeasca si sufleteasca a copilului. E destul sa vezi cum ngrijesc tarancile, chiar cele cu dare de mna copiii lor, pentru a vedea ca romnca, att la sat, ct si la oras, e foarte departe de ceea ce ar trebui sa fie, ca educatoare a copiilor. De pilda, obiceiul salbatec de a pune copilul cu pielea goala pe pamnt e o adevarata crima. Mii de prunci se sting n fiecare an numai de tetanos. Dar eresul de a tine copilul 3 zile nemncat, dndu-i pe gt fierturi babesti, care-l ucid cu zile? Nici o mirare ca n Romnia mor anual peste 100.000 de copii, iar jumatate din ei pier chiar n luna dinti!

Putem zice ca, pe cei care scapa, i-a crutat numai ntmplarea. De aici urmeaza un lucru lamurit: pentru a avea alti copii si ,,alta crestere`` a tineretului, trebuie sa avem mai nti alte mame. Educatorul acesta mai bunicel, femeia muncitoare, trebuie facut n adevar bun. i fiindca nu putem sa strngem n vreo scoala toate femeile acestei tari, trebuie sa legam firul de acolo unde se poate lega, de biserica. n adevar, pe lnga alte nsusiri, care n tara noastra nalta pe femeie fata de barbat, mai e una de foarte mare pret: simtirea ei religioasa. Pe cnd barbatii sunt ademeniti de crciuma sau ramn departe de Casa Domnului, urmnd pilda rea a ctorva albastrei de la primarie si din casa proprietarului; pe cnd la oras cluburile, distractiile si pseudocultura opresc pe barbat de a mai calca pragul bisericii, femeile, din contra, att la sat, ct si la oras, n-au pierdut nca bunul obicei de a veni duminica n fata altarului. Nu putem sti la ce gndesc ele acolo si daca sunt n stare sa-si nalte ndestul sufletul, dar aceea e singura scoala de la care putem astepta mplinirea educatiei mamelor. Pentru aceasta nsa, ne trebuie o biserica vie, nu numai un loc de cntari, orict ar fi ele de frumoase si cucernice. Biserica lnceda de azi nu ne mai multumeste, ci, dimpotriva, ne mhneste. Datoria preotului, cum am mai spus si altadata 1 ) nu e numai sa citeasca si sa liturghiseasca, deoarece Iisus n-a zis ,,mergeti si cititi``, ci ,,mergeti si predicati``... Iar preotul nu e numai un barbat cu parul lung si doua haine negre (una mai strmta si alta mai larga) sau vreun slujbas nsarcinat cu glasuirea unor cuvinte citite ori cntate. Nu glasul lui, ci sufletul lui vrem sa-l auzim. ntr-adevar, daca e vorba sa repetam uneori mai rar, alteori mai repede, iar cteodata pripit de repede unele rugaciuni, tocindu-le si pronuntarea si ntelesul, atunci sunt de o mie de ori mai ntelepti tibetanii, care au mori anume pentru rugaciune. Calare ori pe jos, acasa ori pe drum, treaz si n somn, morisca se nvrteste si rugaciunea se pritoceste: ,,Om mani padme hum, om mani padme hum, om mani padme hum``... Se poate mai mare zadarnicie dect gngavirea asta vesnica a unor vorbe, al caror nteles nici DalaiLama nu-l mai stie? Nici icoanele fara numar ale lui Buda, nici cadelnitarea la sarbatori, nici mataniile neobosite, nici pomelnicele care flutura peste tot n vnt, nimic - nimic din slujba bisericilor lamaiste - nu mai poate nvia sufletul, tmpit prin repetarea masinala a vorbelor. Att de stearpa se face mintea, cnd omul dondaneste mereu, ca un natng, aceleasi vorbe, fara sa se patrunda de ntelesul lor! Apostolul Pavel care a muncit cu palmele, ca sa ntinda nvatatura lui Christos si a fost batut si ucis pentru credinta lui, cu spaima pe care o avea el de glossolalie (cum am spune pe romneste - limbarita), oare ce-ar zice azi, cnd, n locul cuvntului viu, ar vedea iarasi, ca si sinagogile evreilor, numai forma desarta din care a pierit orice cugetare? Pentru un crestin adevarat, Doamen miluieste de 40 de ori, care ajunge n gura psaltului un singur cuvnt lung: tamlesttamlesttamlesttemlesti... e un adevar pacat mpotriva nvataturii crestine. De aceea, n locul bisericii amortite de azi, ne trebuie o biserica

vie. Nu cerem preotilor cuvntari ca ale nvatatului apostol Pavel sau ale lui Crisostom si Bossuet. Darul cel mare al cuvntului frumos se coboara rar capul pe capul cuiva. Noi ne-am multumi cu doua-trei cuvinte, dar spuse din inima, omeneste si pe ntelesul tuturor. Si, mai ales, am vrea ca servitorii altarului sa destepte n mintea femeilor o nalta idee despre menirea lor n lume, caci mama este nceputul scolii. Din biserica se cade sa porneasca cea dinti lectie de pedagogie si pedologie. Ce-ar fi de pilda, daca, la Duminica Samarinencii, ntre altele, preotul ar adauga si cteva cuvinte cam n felul acesta: 1. Menirea femeilor... ,, Luati seama, ce sus a ridicat biserica noastra pe femeie! Pna la venirea lui Isus Hristos, mai la toate neamurile pamntului, sotia era roaba barbatului, vita lui de munca. Fiul Mariei, dimpotriva, nu s-a sfiit sa stea de vorba cu o samarineanca; ba i-a cerut si de baut. El stia cta duiosie si bunatate se ascunde n sufletul femeilor vrednice si de aceea le-a privit cu aceeasi dragoste, ca si pe copiii cei nevinovati. Iar dragostea i-a fost rasplatita, caci ntre ucenicii sai erau nu numai barbati, ci si femei. Ba nca, n ceasul din urma, ele au fost care l-au mngiat de departe cu privirile, cnd sta rastignit pe cruce, parasit de toti, chiar si de vitejii care i fagaduisera ca nu se vor lepada de el pna n mormnt. Petru, cum stiti, s-a lepadat si a fugit. Singura Maria lui Cleofa, Maria Magdalena, Ioana, Salomia si altele cteva iau alinat durerea, cu lacrimile lor... Acesta e adevarul. Dupa cum femeia are o mare parte n ridicarea neamului omenesc, prin munca pamntului, mblnzirea dobitoacelor si alte nascociri ale ei, de asemenea si n raspndirea evangheliei, ea a fost din capul locului o luptatoare plina de vrednicie. Dovada, marele numar al mucenitelor si al sfintelor pe care le cinsteste pna azi biserica. De aceea, bagati seama: de la voi, femeile, biserica asteapta si azi mai mult dect va nchipuiti, caci puteti face ntr-adevar mai mult! Mai nti, n unele locuri femeia e mai crestina dect barbatul. E o mngiere pentru mine, preot, sa vad attea mame, venite sa asculte cuvntul Domnului. Si e o bucurie sa stiu ca rusinoasele njuraturi, care batjocoresc numele lui Hristos, al crucii, al botezului si al altor lucruri sfinte, nu pngaresc macar buzele femeilor din aceasta tara. nsa atta nu e de ajuns. Menirea aceasta mare, de a crea trupeste si sufleteste o lume noua, n-o veti putea mplini cumsecade nici voi, daca nu veti pricepe deplin raspunderea cea grea a chemarii unui nou suflet la viata``... 2. Sanatatea copilului. ,,Cte dintre gospodinele satelor si ale oraselor noastre stiu cu ce ngradire de grija si de buna purtare trebuie ntmpinat pruncul chiar nainte de a vedea lumina zilei? Cte se gndesc ca o picatura mai mult de bautura ameteste nu numai pe mama, ci mbata pruncul din pntecele ei, osndindu-l a apuca pe calea grozava a betiei si a altor pacate? Cte si dau

seama ca noptile nedormite, chefurile si alte petreceri ruineaza pentru totdeauna sanatatea fapturii plapnde, care mine-poimine va fi o pacoste nu numai pentru familie, ci, uneori, o adevarata primejdie pentru toti cei dimprejur...? Si, totusi, la astfel de lucruri, orice mama ar trebui sa se gndeasca, daca cugeta ct de putin la menirea ei. Si e datoare sa se gndeasca nu numai din interes, ci si pentru alte temeiuri mai nalte. Caci orict de umilita ar fi o femeie - sa zicem ca e sotia celui mai smerit plugar - ea nu trebuie sa uite ca darul lui Dumnezeu se poate cobor pna la ieslea dobitoacelor. Sa nu uite ca pruncul care va fi purtat de bratele ei poate sa ajunga lumina lumii si sarea pamntului... Deci, luati seama, mame si sotii! Pe ct de mare e menirea voastra, pe att de mare trebuie sa fie grija de copiii vostri, chiar din clipa nti a pregatirii lor spre viata. Pe bratele voastre se ridica lumea de mine; din sufletul vostru se va mpartasi cugetul generatiei de mine; prin gura voastra vorbeste trecutul cu viitorul. Cuvntul cel mai scump, al celor ce dorm n cimitire, voi trebuie sa-l spuneti celor ce deschid acum ochii spre viata, pentru ca vesnic sa rasune n urechile lor, pna l vor mplini. Fara voi, lumea amuteste: firul vietii neamurilor se rupe; generatiile se ratacesc, ntocmai ca sirurile de cocori, nvalmasite pe vreme de seara... Voi sunteti inima si gndul cel mai bun al neamului nostru; de la voi porneste binele si raul. Vegheati deci si iar vegheati, caci e o mare maiestrie cresterea unui copil. Tu, tnara mama, deschide ochii: haina neroada care sugruma viata pruncului tau e o unealta de moarte, ca si latul calaului... nvrtelile smintite ale dansului, care-l mbolnavesc nainte de a fi n rndul oamenilor, sunt un pacat, ca si uciderea cu vointa. Vorba si fapta care tulbura linistea casniciei e o sageata nveninata, ale carei urme ramn n trupul si sufletul copilului tau. Ia seama! Pazeste-te si pazeste-l ca lumina ochilor. Unde nu te pricepi, ntreaba pe cei ce stiu. Iar cnd un cuget greu te apasa, nu uita sa bati la usa bisericii... Atoatestiutor e numai Dumnezeu. Dar n masura srguintei si a darului, avem si noi, slujitorii altarului, ndrumari si ndreptari pentru toti fratii nostri n Hristos... Veniti! Biserica va asteapta si va primeste. Mntuitorul nu s-a sfiit sa stea de vorba cu o biata samarineanca... Prin asta, cel nascut n iesle a voit sa dovedeasca lumii, ca orice femeie poate fi un izvor de bine, care sa mngie si sa ndrepte un neam ntreg si chiar lumea ntreaga. Veniti, asadar, cu ncredere naintea altarului... Pentru fiecare suflet nou, pe care l daruiti bisericii, o lumina noua se aprinde n cer, o nadejde noua se desteapta n sufletul neamului nostru, strmtorat de necazuri si un sprijin nou se adauga familiei... Dimpotriva, fiecare prunc, care moare din vina voastra, e o candela care se stinge, o scadere pentru cei ramasi, o osnda care va apasa sufletul vostru n ceasul mortii. Drept aceea, ntoarceti-va ochii spre chipul luminos al Maicii Domnului si fiti vrednice de menirea voastra``...

- Crede cineva ca astfel de cuvinte ar rasuna cu totul n zadar? Sau ce-ar fi, daca preotul, dupa ce a desteptat n sufletul femeii credinta n menirea ei si n sfintenia pruncului, ntr-o buna zi, lund prilej din evanghelia semanatorului care a iesit la cmp, ar face un pas mai departe si ar lamuri pe mamele care l asculta, ce fel sa paseasca n educatia morala a pruncilor? 3. Purtarea fata de copii. ,,Iesit-a semanatorul...`` O, Doamne, ct as vrea sa va ramna, iubitii mei, n cuget, ca fiecare dintre voi, vrnd sau nevrnd, e un semanator!... Si, mai ales ct as vrea ca gndul acesta sa patrunda n sufletul mamelor, spre care se ndreapta ceas cu ceas tocmai ochii cei nevinovati ai pruncilor! Iata, prin buna paza si ngrijire, copilul a venit zdravan pe lume. E ca o floare de care nu s-a atins macar un fir de noroi. Creste, vaznd cu ochii; se joaca, prinde a vorbi si nvioreaza casa cu dragalaseniile lui... Dar n casa, cine e? De jur-mprejur, stau ,, semanatorii``, nsa nu numai de seminte bune, ci si de neghina. Gndindu-te-ai, tu mama, sa-l pazesti de tina vorbelor cele rele? Si, mai nti de toate, pazitute-ai tu nsati de astfel de vorbe? Stiu ca sudalmile si njuraturile lipsesc din gura femeilor. Dar stiu, si stiti toate ca nu lipsesc uneori dracuirile cele mai cumplite: Fir-ai al dracului! Luate-ar dracii... Ce crncen blestem! Un copilas nevinovat-menit de mama lui sa fie partea diavolului! Sa fie adica daruit iadului si Satanei- chiar de aceea care i-a dat nastere!... Se poate mai mare grozavie? Mame, care aveti acest rusinos obicei, aduceti-va aminte ca fetita voastra va ajunge si ea mama si va dracui; ca baiatul vostru va ajunge sot si va sudui. Drept aceea, feriti-va ca de foc de a semana voi nsiva samnta pacatului. Cnd auziti njuraturi n gura barbatilor, sa nu va mirati, deoarece chiar voi, care sunteti mai simtitoare si aveti menirea de a vindeca ranile si de a alina durerile, chiar voi nu v-ati stapnit ndeajuns limba, ci ati fost semanatoare de neghina n ogorul cel curat al sufletului copilaresc. Ce sa mai zic de mamele si mai natnge, care nu-si stapnesc nici mna, ci bat odraslele lor, socotind ca copilul trebuie crescut n frica batailor... Ce credinta neghioaba! Sunt neamuri unde nimeni nu atinge un copil si tocmai acolo copiii privesc pe parintii lor aproape ca pe niste sfinti. n Japonia, cartea cea dinti de nvatatura, cum ar fi la noi Citirea, e toata plina numai de povestiri, unde se arata cum copiii acelei tari sunt n stare sa treaca prin foc si prin apa, pentru parintii si mai marii lor. Ati auzit cu toti ce fel s-au purtat soldatii japonezi n marele lor razboi cu rusii. Ati auzit ca generalii, dupa biruinta, s-au dus cu capul descoperit la mormintele parintilor lor, sa se nchine, dndu-le de stire ca si-au ndeplinit datoria; iar cnd mparatul - parintele tarii - a murit, Nogi, vestitul ostean care a trecut si prin tara noastra si-a urmat stapnul n mormnt. Pilde ca acestea ar trebui sa dovedeasca oricui, ca sufletele cele mai tari se calesc nu n fierbinteala batailor, ci n caldura blnda a

iubirii. Feriti-va deci de neghiobul obicei de a lovi copiii. Daca ati vedea ca un muzicant se nfurie pe vioara si o trnteste, fiindca suna fals, ati zice ca e nebun si i-ati da sfatul sa nu se necajeasca n zadar, ci sa acordeze linistit strunele. Ei bine, tocmai asa e sufletul copilului: are si el coardele lui, unele trebuie lasate mai slab, altele trebuie ntinse. Apoi, cauta sa vezi si unde asezati degetul. Daca te ia cineva cu zorul, chiar tu, om mare, poti da un raspuns ngaimat ori gresit. Ba te si nrosesti de necaz, ca nu nimeresti repede cuvntul potrivit ori, din uitare, spui ca ai facut un lucru pe care abia te gndeai sa-l faci... Iar cnd n locul tau e un copil, care se nroseste, de-l privesti tinta, iata ca-l faci mincinos, viclean, afurisit... Doamne, ce cumplita nedreptate! Dar, daca se mai adauga si bataia... Ce salbaticie! Caci nu e vorba numai de dureri, ci lovirea pngareste si sufletul copilului, deprinzndu-l a fi temator si n adevar mincinos. Cnd stai cu varga ridicata si-i zici: ai facut cutare ori cutare lucru? Spune, ca te iert; altfel... Nu vezi ca spune si ce n-a facut, numai sa scape de usturime! Pe vremea cnd judecatorii schingiuiau, nu s-au vazut oameni nevinovati, marturisind crime de care ei habar n-aveau? Si nu e lesne de nchipuit ca nu poti astepta barbatie n luptele vietii, de la acela care s-a deprins sa tremure de teama altora - chiar cnd are dreptate! Apoi, la frica se adauga si alte metehne. Cine e fricos, acela uraste; cel chinuit va chinui mai trziu sotia; daca e fata, cnd va ajunge mama, si va chinui copiii, iar pna atunci, copilul, salbatacit prin bataie, va bate si va chinui animalele mai slabe dect dnsul. Luati deci seama: nu cu varga, ci cu vorba si cu pilda se ndrumeaza pruncii. De aceea, orice cuvnt al vostru sa fie pus cu mare bagare de seama; cine va semana neghina, neghina va culege``. 4. Puterea pildelor. ,,V-am spus rndul trecut, fratilor, ca vorba, nu varga trebuie sa ndrume pe copiii vostri. Va zice nsa cineva: mijlocul acesta nu e prea slab? - Nu. Parintii au la ndemna ceva si mai tare dect cuvntul - au fapta. E destul sa te porti tu bine si sa-l feresti de pilda rea a altora, pentru ca fiul ori fiica ta, cnd sunt de soi bun, sa mearga pe calea cea dreapta. E o mare greseala sa te pornesti cu cicaleala asupra celor dimprejurul tau, sfatuindu-i si iar sfatuindu-i. Poarta-te tu bine si lauda cu nsufletire purtarea unui copil care-ti place; vorbeste apoi cu scrba despre purtarea care nu-ti place la altul si vei vedea ca copilul se ntoarce dupa sfatul tau, cum floarea-soarelui se ndreapta dupa soare. Dimpotriva, numai de la bataie ori de la ciocaneala sa nu astepti nimic. Ct despre dracuiri si alte vorbe rele, acelea nu trebuie sa spurce niciodata gura unei mame. Ramneti macar voi, femeile, duioase si blnde, cum ati fost n ziua rastignirii Mntuitorului, si credincioase iubirii pe care Hristos a aratat-o copiilor, chemndu-i lnga sine. Nu uitati ca privirea mohorta a unei mame e pentru copil si pentru barbatul bine crescut o pedeapsa mai grea, dect o mie de cuvinte aspre si de ocari. Multe poate privi omul cu nepasare, dar ochii mniati ai unei

mame i sfsie sufletul. De aceea, n voi mi pun nadejdea, ca sa ridicati poporul nostru din pngarirea sudalmilor si altor obiceiuri rele, pe care le-au adus atti oameni de pripas pe pamntul parintilor nostri. Nu uitati ca bunii si strabunii nostri au fost oameni cu mare cuviinta n vorbe si n fapte. Atrna de voi sa ridicati o lume la fel, deoarece casa si gospodaria voastra e adevarata scoala a neamului. Pna la 7 ani, copilul nvata att de multe nct ceea ce se adauga mai trziu e putin lucru. Cine s-a nvatat lnga mama lui sa spuna numai adevarul, cinstit ramne pna nchide ochii; cine s-a deprins curajos, curajos ramne pna la mormnt; cel blnd cu animalele, blnd si bun ramne pna la batrnete, nu numai pentru fapturile necuvntatoare, ci cu att mai mult pentru semenii sai. Cine s-a obisnuit a rosi de vorba si de fapta rea, pe acela sa stii ca te poti bizui ca mama, cnd vei fi batrna si neajutata; ca socru si soacra, daca i vei lua de ginere si nora; ca tovaras, daca vei intra cu el n afaceri... peste tot va fi om adevarat sau femeie adevarata, deoarece pretul cel mare al nvataturii nu e n multimea lucrurilor nvatate de copil, ci n felul cum le afla de la mama si tatal lui si cum le simte. Iata de ce cnd vad parinti n fata altarului, gndindu-ma la pilda Semanatorului din evanghelie, o calda nadejde mi se coboara n suflet. Cnd cuget la marea putere a unor mame bune, parca vad tara si neamul acesta schimbat ca prin farmec. E destul sa vreti... Gnditi-va n fiecare zi, macar o clipa la menirea voastra. Gnditiva la curatenia pruncului purtat pe bratele voastre si la viitorul lui care e viitorul vostru. Puneti naintea cugetului vostru pilda unei vieti nalte si purtati-va n asa chip, nct copilul sa poata merge, cu ochii nchisi, n caile pe unde ati mers voi. Si atunci, att trupeste ct si sufleteste, o lume noua se va ridica chiar de mine sub ochii vostri, iar n ceasul cel mare, cnd veti ncrucisa minile pe piept, privind fiii si fiicele dimprejurul vostru veti nalta ochii catre cer, zicnd: Acum libereaza, Doamne, pe roaba ta. n ogorul vietii, am semanat numai samnta curata. ndeplineasca-se voia ta. Iar voi, dragii mei, nu uitati pe cea care va purtat n brate... Faceti mai mult dect a putut face mama voastra. Si rugati-va pentru dnsa``. Dar nici att nu ajunge. Femeia, chiar patrunsa de menirea ei, e nca departe de mplinirea datoriei sale de educatoare, daca si-ar nchipui ca e de ajuns sa se fereasca numai de ocari sau batai, marginindu-se la aceasta atitudine negativa. De aceea, citind evanghelia despre nmultirea talantilor, preotul poate face nca un pas n lamurirea mamelor cu privire la partea pozitiva a cresterii copiilor. 5. Puterea muncii - ,,Am pomenit altadata, cu ce grija trebuie sa se fereasca o femeie de blesteme, dracuiri, ocari si alte vorbe urte, care mnjesc sufletul nevinovat al pruncilor. Dar nu as vrea sa

credeti ca e destul sa nconjori astfel de greseli si apoi sa privesti la copil, ca la o floare pusa n glastra, asteptnd sa nfloreasca de la sine. Nu. Luati seama ca fiecare faptura omeneasca are daruit de la Dumnezeu un talent, chiar din anii dinti; ca chiar de mic, omul poate deprinde o sumedenie de lucruri. Cum? Mijloacele nvataturii sunt multe ca frunza si ca iarba; dar calea care sta tuturor la ndemna, nu-i dect una si buna - munca. Nici cel mai mare talent nu sporeste macar cu o farmita, daca omul nu munceste. Aici nsa ma astept la o firesca ntmpinare: O, Doamne, dar ce poate sa munceasca un copil de ctiva anisori? Nu e destul n vrsta asta sa-l priveghezi, pazindu-l de primejdii si ferindu-l de naravuri rele? Nu, iubitii mei, nadins am ntrebuintat cuvntul munca, deoarece, chiar din vrsta cea mai frageda, faptura omeneasca simte nevoia de a munci. Pe cnd celelalte vietati, ndata ce sunt satule, dorm ori se zbenguiesc, singur omul nca din pruncie nascoceste mereu n mintea lui lucruri noi si cauta sa le aduca la ndeplinire. De cnd ncepe a umbla copacel, iata-l ca nnoada o basma, facnd o papusica, adica un om mai mic dect dnsul; apoi iese n curte unde aduna pietricele spre a face o casa; si dupa aceea, ajunge cu calatoria lui pna n gradina, unde sadeste trei crengute si trei fire de iarba, ca sa-si faca el gradina si straturile lui... De dimineata si pna seara, copilul e un muncitor neobosit, care cere mereu de lucru si da de lucru celor dimprejurul lui. Dar tocmai aici e marea taina a vietii omenesti si deosebirea dintre dobitoace si om. Ele au din ziua nti toate ndemnarile: puiul de cerb fuge de nu-i zaresti urma; ratusca de o zi noata ca si mama ei; albina si destinde aripile si zboara ntocmai ca cele batrne... Numai bietul om e fara seaman de neajutorat la nceput. Chiar dupa ce deschide ochii nu vede si nu aude nimic; aproape un an de zile zace pe spate, pna se ntoarce cu fata n jos si ncepe a se tr; apoi ncearca a merge de-a busilea, si numai cu mare-mare greutate se ridica n picioare si nvata a umbla... De l-ai lasa de la nceput n parasire, ar fi mort ca toti mortii. Cum biruieste el atta slabiciune si umilinta? nti, cu ajutorul parintilor, iar mai trziu, dupa ce trupul si, ndeosebi, creierul se mai mplineste, copilul sporeste repede n putere si pricepere prin setea lui de a nascoci si de a munci. Aici e semnul, darul cel mare al omenirii! Din capul locului, natura pare a-i spune: Omule, toate celelalte fapturi ramn de la nastere pna la moarte cu aceleasi nsusiri. Tu singur poti sa-ti adaugi mereu priceperea si ndemnarea. Caci tu singur te-ai ridicat la vrednicia de a munci cu unelte, care nsutesc si nmiesc puterea madularelor tale. De aceea, urmeaza legea firii: munceste! Altfel talentul tau nu va spori cu o farmita macar. Si ntr-adevar, copiii muncesc chiar cnd noua ni se pare ca ei se joaca. Iar obiceiul de a struni mereu copilul cu mustrari: sezi! fii cuminte! si de alde astea, e nu se poate mai gresit. E tot una, ca si cum ai zice focului sa nu arda si rului sa nu curga... Doar numai

copiii bolnavi sau cei din afara de slabanogi stau pe loc. Cei sanatosi se odihnesc numai cnd dorm. Altfel, n orice clipa, ei sunt gata sa nascoceasca ori sa faca ceva. Iata, ai pregatit faina sa faci pine... Mama, uita-te cu ce graba fetita ta se sprinteneste. E gata sa aduca apa, sa cearna, sa nmoaie, ba sa si framnte... De aceea, n-o alunga si n-o mustra. Las-o sa-si faca si ea o pinisoara, alaturi de a ta. Va nvata cu placere, nu cu sila. Ce minunat prilej sa o deprinzi cu rnduiala si curatenia! Daca-i dai si ei o bucata de aluat, e n stare sa-si spele minile pna le va face mai albe dect faina. Nici sculptorul care asteapta sa cada pnza de pe statuia dorita de mii de ochi, nu e mai mndru, dect fetita ta, cnd va iesi din cuptor opera minilor ei de mica gospodina, care a framntat, a rotunjit si a pus sa se coaca-o pinisoara!... Dar cusaturile! E drept ca nceputul se face de obicei la jocul cu papusa. Dar, n curnd, cnd mama va fi zorita de treburi, surioara se ncumeta sa coasa nasturele de la haina fratelui mai mic; cnd mama tese, fata va face tevi; cnd bunica toarce, hop si nepotica cu un betisor, de care leaga o ata, ca sa-i faca o furcuta... Bunica, ngaduitoare, cum sunt batrnii care au vazut si au patit multe, stie ce nseamna asta. De aceea, nu alunga nepoata cea harnica, ci smulge putin din caier si torcatoarea cea mica se aseaza pe lucru... Ca firul ei e plin de gheomotoace, asta nici nu se mai ntreaba. Batrna zmbeste si apoi l scarmana n ascuns nca o data. Dar peste ctva vreme, iata ce oblu curge firul din caier si ce spornic si lin se adauga mprejurul fusului... Si asa e cu toate . Asa e si cu baietii. Nu-s ei gata sa marunteasca tarna straturilor? Nu pun si ei n pamnt seminte de flori, rasaduri de legume... ntocmai ca si cei mari? Caci au si ei gndurile si planurile lor. ntr-un colt, stiut numai de el, prichindelul nfige n tarna un smbure de cireasa, pastrat cu grija n fundul unei cutioare dosita de dnsul cine stie unde, nca din vara trecuta... Ct despre paza vitelor si ntovarasirea la muncile cmpului, nici nu mai pomenesc. O gglice de baietas duce vitele la grla sa le adape; le apara sa nu pasca n locurile oprite... si cte trebusoare nu face el spre marele folos al parintilor. Si toate astea sunt munci iesite din jocurile copilariei, cum rodul iese pe ncetul din floare si floarea din mugur. De aceea, dragii mei, bucurati-va de voiciunea copiilor vostri... Ea e un semn ca n ei se desteapta multe puteri, iar datoria voastra e sa nmultiti talantul, ajungnd si ndreptnd munca marunta a copilului. Ceea ce vi se pare joc, adica lucru netrebnic, e ,,munca copilareasca`` iar lucru nu ajunge netrebnic dect atunci cnd parintii sunt natngi si nu se pricep sa ia ca tovarasi si pe copii la muncile adevarate. Dimpotriva, cine e chibzuit, poate spori cu o mie la suta talentul si talantul copilului sau chiar din cei dinti ani ai vietii. Caci tocmai acestia sunt anii cnd omul cstiga aproape trei sferturi din capitalul cu care va pasi pna n mormnt. Daca va ajunge la 7 ani, fara ca gura lui sa fie mnjita de vorbe nevrednice; daca s-a deprins a fi harnic, adica saritor la treburi si drept la vorba, gata sa-si spuna fara sfiala

cugetul lui, astea sunt nsusiri mari, de care si cerul se bucura, iar mine, poimine o tara ntreaga se va folosi de ele. Ferice de mama si de tatal care au putut ngriji astfel odrasla lor si au sporit zi cu zi comoara ce se poate aduna chiar din pruncie, ntrun suflet omenesc, numai prin muncile marunte ale copilariei``. 6. Roadele muncii - Va zice nsa unul si altul: doar n-am cine stie ce folos de munca unui copil! ,,Mare greseala, daca va judeca cineva astfel. Aflati ca, daca nu veti lasa un copil sa munceasca n legea lui, dupa puterile lui, creierul nu creste. nvatatii au cercetat si au vazut ca creierul n-are spor, pna ce nu se dezvolta organele simturilor si ndeosebi mna si ochiul. De aceea, pe copiii care se nasc tmpi la minte, doctorii i ademenesc sa munceasca cu minile, ca sa puna n lucrare ochii, auzul, muschii si alte madulare. Si cu acest chip, i desteapta. (Pe gngavi, de pilda, i ajuti sigur spre vindecare, daca-i pui sa lucreze cu mna dreapta.) A sili deci pe un copil sa stea locului, adica a-l lipsi de munca sa copilareasca, e tot una, ca si cum i-ai fereca cu obezi mna sau piciorul, ca sa ramna schilod! Ba e si mai rau, caci cel dinti care se schilodeste si se paragineste e nsusi creierul. Al doilea, pe lnga ca sporeste creierul, munca l si desteapta. ntr-adevar, nimic nu nvata omul deplin, pna nu munceste. Degeaba i cnti la ureche: fa asa sau asa. Pna nu pune mna, sa lucreze, sa greseasca, sa se ndrepteze singur si sa capete o ndemnare tot mai mare, zadarnica e orice vorba. Chiar si filosofii marturisesc ca nimic nu intra n mintea omului, daca nu trece mai nti prin ochii, prin urechile si ndeosebi prin minile lui; iar asta nu se poate dect lucrnd, caci numai atunci ntorci un lucru pe toate fetele si-l cunosti cu adevarat. De aceea, ct e munca omului, atta e si n capul lui; cnd munca se opreste, si capul se goleste. (Cine na mai cosit de ani de zile nu mai stie ce e coasa; cine a parasit ilaul nu mai stie ce e fieraria; cine a zacut luni sau ani n pat acela uita si mersul, macar ca l-a nvatat chiar din pruncie.) De aici nsa urmeaza un lucru de mare nsemnatate si anume: ca trebuie sa muncesti n fiecare zi - macar ct de putin - ca sa poti pastra ce ai dobndit. Lasati deci pe copil sa munceasca si deprindeti-l cu gndul ca, pna va nchide ochii, omul trebuie sa munceasca mereu, fiind cu att mai destept, mai puternic si mai fericit, cu ct munceste mai mult. Feriti-va nsa de a ntoarce cumva munca copiilor n sila. Munca trebuie sa fie totdeauna un dar, nu o pedeapsa. Cum se bucura fetita, cnd i-ai dat aluat sa faca o pinisoara, o furca sa toarca sau un ac sa coasa, asa trebuie sa se bucure copiii de orice prilej de a munci n casa. ntr-adevar, munca nu numai ca sporeste si ntareste creierul; nu numai ca ntareste madularele, si prin ele, mijloceste si adauga nvatatura, dar ne aduce un cstig mai mare dect toate: ne da caracter. E destul sa fii cu bagare de seama cum cresti copilul pna la 7 ani si poti sa fii ncredintat ca ai pus n baiatul sau fata ta temelia caracterului, care e semnul cel mai de pret al omului. Caci ce este caracterul? Cine crede ca e un dar din nastere, cum e, de pilda, frumusetea,

se nseala. Dimpotriva, a avea caracter nseamna sa ai obiceiuri tari. Zici ca cineva e om de caracter cnd stii mai dinainte ce va face n cutare sau cutare mprejurare. Unul e tare n apucaturile lui, ca otelul. Poti sa-i ncredintezi cea mai mare taina si n-o spune macar de l-ai pune pe carbuni. Poti sa-i lasi n pastrare o comoara si nu se atinge de o para... Altul e un fleac, lasa-ma sa te las. Daca zici da, zice da; cnd zici nu, zice si el nu; iar daca pornesti cu el vreo treaba, vorba romnului, nu te poti bizui pe dnsul, nici ct pe un cui de tei... De unde vine asta? Din felul cum a fost deprins a munci. Mai nti, cine a muncit de timpuriu si cu anume chibzuinta are ochiul ager, auzul ascutit, mna ndemnatica, piciorul sprinten si toate madularele putenice. Si numai cel care e mai puternic poate avea caracter... Un slabanog tremura ca fulgul n vnt; se sperie si de umbra lui, iar cnd la adica, odata nimica. Ce sa-i faci? E slab si, de unde nu-i, nici Dumnezeu n-are ce lua. Dimpotriva, cel care a muncit de timpuriu si s-a ndeletnicit cu multe feluri de munci, acela a ntarit toate madularele si are o suta de sageti la arcul lui. La orice munca si n orice mprejurare, el e gata, n picioare. Te poti bizui pe dnsul, deoarece, facnd de multe ori un lucru, pentru el e o jucarie sa-l faca din nou si-l face bine. Ba chiar sa-l rogi, nu-l poate face rau. De pilda, fetita care s-a deprins a pune mna pe aluat si-a bagat de seama ce sila simte maica-sa cnd vede mini murdare, ia obiceiul de a se spala cu mare grija, de cte ori atinge lucruri de mncare. Deprinderea ajunge apoi asa de nradacinata, nct poti fi ncredintat ca ori o vezi, ori nu, ea si tine obiceiul - are caracter. De asemenea, baiatul deprins a pastra mici sume, ca un fel de casier al parintilor, sa zicem pentru mncarea pasarilor, va capata obiceiul de a fi exact si a nu nstraina o letcaie din ceea ce i-ai dat n primire - are caracter. Si tot astfel, n toate mprejurarile. Munca singura da deprinderi si tot ea le pune la ncercare, ca sa te ncredintezi daca sunt tari ori slabe. De pilda: vrei sa obisnuiesti pe copii a fi milosi fata de pasari? Ia cumpara-le o pasarica sa o ngrijeasca si vei vedea daca vor mai ndrazni sa atinga un pui de vrabie, necum sa strice cuiburile ori sa chinuiasca vreo vietate oarecare! Am vazut niste copiii, care, lundu-si pe seama pasarile unei gospodarii, punnd closti, scotnd pui, ngrijindu-i cu untdelemn, usturoi si altele doctorii, cnd erau bolnavi, au ajuns sa dezmierde pasarile si sa le mblnzeasca n asa chip, ca nu-i mai lasa inima sa taie din pasarile crescute de ei, nici pe cele batrne, ci le schimbau cu altele de la vecini, numai sa nu le stie ucise n curtea lor... Ce nseamna asta? - un lucru lesne de nteles si anume: munca singura, adica fapta, nu vorba, da deprinderi. Iar cine vrea ca vorba sa ndrume viata copilului sau e ntocmai ca cel care ar privi un ru si i-ar fluiera, ndemnndu-l sa-si strnga apele ntr-un singur vad. Nu. Asta nu se poate. Fara sant bine adncit, apa nu porneste ntr-o cale stiuta; iar sant nu face dect munca. Numai curgnd vreme ndelungata n acelasi fagas, rul sapa albia, adnceste si statorniceste cumsecade cursul sau.

Drept aceea, parinti si mai ales mame - caci mai ales voi aveti grija copiilor pna la sapte ani - luati seama! Mai nti, bucurati-va de mare fericire, pe care v-a dat-o Dumnezeu, daruindu-va copii. Caci ce e mai trist dect pomul care da umbra, dar roade niciodata? ntrebati-i pe cei care ajung la batrnete singuri-cuc si simt ca mor pe ncetul, fara ca nimeni sa le fi spus un cuvnt din inima. Averea, casa si toate ale lor, vor ramne pe mini straine; la mormntul lor nu va ngenunchia nimeni si nu se va ruga nimeni, iar pomenirea lor se va stinge, ca si cum n-ar fi fost vreodata pe fata pamntului. ntrebati-i pe acesti morti-vii si veti vedea ct de mare e amaraciunea lipsei copiilor. n tinerete, n-o prea simt; dar, mai trziu, spre batrnete, ea ajunge un adevarat venin. ntrebati apoi ce grija (la fel cu o boala nevindecata) e sa ai un copil-doi si sa tremuri ca dintr-o zi n alta poti vedea casa goala si pustie... Numai atunci veti simti cum binecuvntarea unei case sunt copiii; ca sprijinul batrnetii sunt tot copiii si ca ei sunt fala ntregii vieti. E drept ca se poate nimeri cte unul mai plapnd; dar, iata, ceilalti sunt voinici ca brazii, iar fetele, slava Domnului, sunt ca trandafirul cu roua de dimineata pe dnsul. De cte ori le vede batrna si mosneagul, simt ca pot nchide ochii cu liniste, caci n-au trait degeaba. n anii mohorti, are cine le deschide usa, sa le aduca o raza de bucurie, iar n cesul din urma, vor putea nchide ochii n pace. Ei nu mor nici trupeste, nici sufleteste: chipul si numele, pomenirea si binecuvntarea lor vor trece din neam n neam, de la fii la nepoti, si de la acestia la stranepoti... Nici casa, nici mormntul lor nu va fi pustiu. De aceea, dragii mei, bucurati-va si iarasi va bucurati de cte ori Dumnezeu va daruieste un copil. Poate ca tocmai cel din urma e norocul si bucuria voastra cea mai mare. Dar, alaturi de bucurie, aveti ndata grija sa ncepeti nmultirea talantului lor nca din pruncie. V-am aratat cum: muncind, dupa cum ne povatuieste chiar firea noastra omeneasca, spre deosebire de a dobitoacelor care nu stiu ce e munca cu uneltele. Ma astept aici la o ntmpinare: la ce sa ne grabim cu munca? Vine ea si aceea... Eu nsa va spun: feriti-va de gndul cel lunecos al amnarii!... Lasa ca mai e vreme! Lasa mine! Lasa poimine... Nesocotitule, nesocotitule! Dar cine e chezas ca vei ajunge macar pna deseara? Ori pna ntr-un ceas? Cum se cheama judecata parintilor care zic: lasa ca o sa vina vremea scolii? Vai de copilul pe care scoala trebuie sa-l puna pe calea vietii! Vai si de trupul, si de sufletul lui. Caci cine va putea fi tata copilului tau, daca nu esti tu? Si cine i va fi mama, cnd cea care l-a purtat la snul ei, se leapada de dnsul? Ceea ce nu vad ochii parintilor de dimineata si pna seara, putea-va oare vedea n cteva ceasuri cei doi ochi ai nvatatorului care priveste peste o gramada de copii, n care al tau se pierde ca un fir de iarba ntr-o pajiste? Omule! de datoria ta de parinte nu te scuteste si nu te poate scuti nimeni pe pamnt. Mama! duiosia inimii tale n-o vor putea nlocui o suta si o mie de straini. Tu ai dat viata pruncului tau, tu raspunzi de

sufletul lui. Tu esti cel dinti, cel mai mare si cel mai ascultat nvatator al copiilor tai. De aceea, nici vorba sa nu fie de amnare. Viata e ca un razboi, iar la razboi nu-i e ngaduit nici unui om cuminte sa amne macar o clipa grija si pregatirea. Altfel, amar si vai va fi de capul lui. Dimpotriva, cel vrednic trebuie sa fie ca o straja vesnic treaza, iar regula cea mai buna a vietii e aceasta: Lucreaza astfel ca si cum n fiecare zi ar putea veni sfrsitul, iar moartea sa te gaseasca gata. De aceea, nu amnati nimic n cresterea copiilor vostri. Pe lnga putere, nvatatura si caracter, dati-le din frageda pruncie si o adnca ndrumare morala; faceti din ei crestini adevarati. 7. ncununarea muncii : Caracterul moral. ,,V-am aratat n duminica trecuta ce roade minunate poate da munca : Ziceam ca numai pe ea se poate cladi caracterul. Si adaugam ca chiar viata morala tot prin munca se ndruma nca din frageda copilarie. Cum ? veti zice : e oare copilul n stare sa cuprinda chiar din anii nti, adncile nvataturi ale moralei ? Da, iubitii mei! Si calea e nu se poate mai usoara; daca luati seama, e tot munca. Dupa cum ea a fost calea spre adevar, tot ea e si calea spre bine. Multi cred ca cea dinti datorie a parintilor e sa nvete pe copii o rugaciune pe de rost, sa-i deprinda a face o cruce - si s-a ispravit. Fireste, sunt rugaciuni si parti de rugaciuni pe care si pruncii le pot pricepe : ,,Pinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua...``, asta o ntelege si copilasul care nca ssieste unele cuvinte... Dar nu rugaciunea e nceputul cresterii morale (caci rugaciunea e un cuvnt), ci fapta, adica tot munca. Iar lucrul e nespus de usor pentru parintii cu judecata. Caci ce ne spune Mntuitorul? Cea dinti nsusire, care sta la temelia oricarui bine n viata, e mplinirea poruncii: iubiti pe aproapele vostru, ca pe voi nsiva... Aici e giuvaerul cel mai de pret al nvataturii crestine si marea ei deosebire fata de nvataturile dinainte de Hristos. Pentru pagni, si chiar pentru evrei, legea legilor se ncheia ntr-att: Sa fii bun pentru ai tai! Ba, chiar ntre cei de un neam cu tine, era socoteala salbatica: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte! Ct pentru straini, oricine nu era din neamul tau, era socotit ca un dusman sau ca un cine... Gnditi-va: ca sa mearga n Galileea, iudeii treceau Iordanul si nconjurau pe drumuri departate si grele... numai sa nu calce pe la ,,cinii`` de samarineni. Si ati vazut altadata, ce pilde de bunatate si dragoste omeneasca le-a dat Iisus: s-a oprit, a vorbit cu samarineanca si a laudat pe samarineanul care ngrijise pe cel cazut ntre tlhari, fiindca gasise n sufletul lui mai multa omenie, dect n cugetul fariseilor si al carturarilor care biguiau rugaciuni multe, dar erau ca mormintele spoite pe dinafara si pline de putreziciuni nauntru. Aici a fost, iubitii mei, noutatea si puterea cea mare a nvataturii crestine. Omule! iubeste ca pe un frate, pe orice om, de orice neam si din orice tara ar fi. Iar deprinderea asta o poti sadi foarte usor n

sufletul copiilor. Stiu o casa unde vin la zile hotarte anume batrni lipsiti. Daca s-ar fi poruncit copiilor sa le duca ei pomana, ar fi privito ca o sarcina neplacuta: sa iasa n frig, sa se apropie de oamenii mbracati... cum se ntmpla. Dimpotiva, mama copiilor da cu mna ei, pna ce ntr-o zi s-a ntors catre fetita si i-a zis: draga, ia tu cheia si da-i femeii care vine smbata... Copila s-a simtit asa de mare, n vrednicia ei, ca poate darui singura batrnei care asteapta afara, nct smbata urmatoare a apucat ea cu vorba nainte: ma lasi, mama, sa dau eu babei? De altfel, copiii crescuti cu luare aminte, din grija lor de pasari, de semanaturi si de alte vietati, se deprind usor a simti mila. Am citit undeva despre o fetita, care atta ngrijise de fratele ei nfasat, sa nu-l bata lampa la ochi, nct ntorcea si pietrele de pe drum, sa nu le dogoreasca soarele mereu pe-o parte!... E bun, nu e rau copilul cnd i dai o buna ndrumare prin fapta. Si tot mestesugul e aici: sa simta viata prin el... Cel deprins a ngriji de altii, a facut un mare pas n calea vietii. El stie ca a iubi nu nseamna a spune o vorba placuta la auz, ci a lucra n asa chip, nct sa scutesti de suferinta pe aproapele, ncepnd, fireste, cu cei dimprejurul sau. Iar cnd un astfel de copil va ajunge n anii tineretii, pentru nimic n lume nu va ur si nu va obijdui pe altii caci toata viata omului nu-i dect o repetare mai pe larg (o parafraza) a copilariei. Vedeti dar ca, chiar din pruncie, puteti da fiilor si fiicelor voastre cea mai nalta ndrumare morala. nca din anii prunciei, puteti pune temelia pe care se sprijina mai trziu taria tarilor si marirea neamurilor, adica: iubirea adevarata pentru altii, pe care biserica ne-o pune mereu nainte cnd zice ,,sa ne iubim unul pe altul, ca ntr-un gnd sa marturisim. ............................................... Gditu-v-ati ce margaritar de pret se ascunde n aceste putine vorbe? Cuvntul bisericii spune si filosofului, si celui cu putina nvatatura ca nu n carti si n legiuiri afla omul calea spre sufletul si prietenia altora. Stiinta e putina o scnteie n mijlocul noptii, iar legea e slaba. Chiar acolo unde legea zice da si filosofia zice iarasi da, se poate ridica totdeauna cineva sa zica un nu, macar pe soptite. Chiar carturarii cei mai mari marturisesc ca felurimea gndurilor omenesti e att de neistovita, nct mai despre toate poate fi samnta de vorba si de zzanie. Un singur lucru curma ndata toate ndoielile si certurile: dragostea catre cineva. Daca ti-e drag, zici ndata ca el, marturisesti adica ntr-un gnd cu dnsul... Iata marea minune a iubirii si marele pret al nvataturii lui Hristos! Si iata, ca chiar aceasta rara samnta a iubirii o putem sadi n sufletul copiilor. De aceea, luati seama: sa nu amnati aceasta sarcina nici macar un minut. Copilul se nvata a fi crestin sau pagn chiar de cnd e n scutec. Cnd s-a lovit cumva si ncepe a plnge, iar mama nechibzuita se face a lovi scaunul: na, na!... las ca l-a batut mama... ea i da o pilda, nu se poate mai rea. n loc sa-l lase sa simta ca,

daca s-a lovit, singur el e pricina, i desteapta ideea ca altcineva e de vina si ca fata de acela trebuie sa te razbuni, platind lovitura cu lovitura, adica dinte pentru dinte... Se poate mai rea scoala de asprime si de cruzime? nca odata, luati seama! Aduceti-va aminte ca copiii sunt crestini pe chezasia voastra, a celor care i-ati tinut n brate la botez. Dar ei pot deveni crestini adevarati, numai daca, pas cu pas si zi cu zi, va faceti datoria pe calea sfnta a muncii, deprinzndu-i cu bune apucaturi. Va veni si vremea ca ei singuri sa fie raspunzatori de ceea ce fac ori nu fac cu darurile ce le-au fost date din nastere. Dar pna atunci - si chiar atunci- o mare raspundere aveti si voi, cei care i-ati privegheat n anii nevrstnici. A voastra va fi vina, daca izvorul lor se va preface n mlastina plina de jivine necurate. Drept aceea, bagati de seama sa nu vi se poata zice: sluga lenesa si zabavnica, iata, ti-am daruit un talant nepretuit n copilul tau si nai stiut cum sa-l ngrijesti si sa-l sporesti, ci l-ai lasat n paraginire... Culege acum mustrarea pentru pacatele lui! Aduna pe fruntea ta rusinea faptelor savrsite de el. Coboara-te mhnit si pedepsit n mormnt! Caci adevar zic voua: celui ce are si munceste, toate i vor spori, iar celui ce se leneveste si zaboveste, i se va lua si ceea ce i se pare ca stapneste``. * Departe de mine gndul ca aceste cteva sfaturi puse n gura unui preot, ar putea tine loc de predici. Dimpotriva, cea mai buna talmacire a Evangheliei e cea care se cuprinde n zece-douazeci de cuvinte spuse la timp. n sirul duminicilor, pildele lui Iisus ajung de repetate ori la urechea ascultatorilor, iar preotul cu luare-aminte pot lega de fiecare pilda nu una, ci o multime de nvataturi. Aici am pomenit n rnd ce mi-a venit sub condei, spre a dovedi ca se poate spune n biserica, n chipul cel mai simplu, si cteva adevaruri pedagogice, dintre cele nsirate n partea ntia a acestei lucrari; ca se poate face nespus de mult n cresterea copiilor, daca preotul si ia asupra-si sarcina de a da ndrumari mamelor. Altcineva, afara de preot, nu poate lua acum aceasta sarcina; iar cine nchide ochii asupra anilor de educatie din casa si-si pune nadejdea n minutele scolii fara sa-si dea seama ca scrisul, cititul si socoteala ajuta numai jumatatea stnga a creierului, acela, din capul locului, osndeste copilul si-i primejduieste viitorul. Fiindca ceea ce n-a facut cresterea sub ochii mamei, scoala poate numai cu greu crpi si meremetisi. Iata de ce, mai mult dect orisicnd, pentru a avea alti copii, trebuie ca nsasi mamele sa ajunga altfel de cum sunt azi; iar pentru aceasta ne trebuie numaidect o ,,biserica vie``, asa cum a voit-o Iisus si cum a facut-o dupa pilda Sa inimosul Apostol Pavel, care pna la moarte nu s-a odihnit, predicnd si pilduind cu propria sa viata. Si aceasta se poate - oricare ar fi vrsta si nvatatura preotului numai inima sa aiba. Cititi Popa Tanda, o pilda a preotimi romnilor de peste munti, si veti vedea ca se poate. Un sat ntreg: si sarac, si

laturalnic, si paraginit; cu oameni naraviti, traind n cea mai dobitoceasca nesimtire... nvie numai din pilda preotului. Care pilda? Cercase bietul om cu vorba; slujea cu evlavie, citea, ndemna... Zadarnic! Cuvntul nu era ndestulator. Ct pe ce sa-si ia lumea n cap, sa fuga cum fugisera si altii din satul cel de pomina Saracenii. Cnd, o lumina i se facu n minte, ca lui Paul pe drumul Damascului. Stai! ,,Iubire adevarata nu pot s-o dovedesc poporenilor mei, dect muncind pentru ei si alaturi cu ei``. S-a apucat deci sa-si ndrepte mai nti gospodaria lui. Iar din ziua aceea, totul a pornit spre bine, pna ce o stralucita izbnda a ncununat toate silintele sale, schimbnd colibele n case cu nfatisare, iar pe satenii cei saraci si lenesi n gospodari de lauda. Poate ca nicaieri cititorul romn nu vede mai bine dect n Popa Tanda ca biserica nu sunt zidurile, cadelnita, cntarile si fumul de tamie, ci e cercetarea gospodarului n casa lui, e mngierea si ndrumarea orfanilor, e sfatul si mustrarea naravitilor, ajutarea vaduvei, privirea cu nteles n ochii bogatului... si cte altele sprijinite nu numai cu vorba, ci mai ales cu fapta preotului. Un astfel de preot va face biserica vie. Si aici e marea nadejde a ridicarii poporului nostru. Caci, dupa cum cea dinti scoala a copilului e casa parinteasca, de asemenea, pentru mame, cea dinti si mai ascultata scoala e biserica.

SCOALA - FR BOAL
Scoala trebuie sa urmeze viata de acasa a copilului, mplinind sistematic ceea ce mama lasase nemplinit. Scoli bolnave. O mare pilda peste Ocean. Booker Washington. ,,Scoala muncii`` mai presus de ,,Scoala cartii``. n loc de a ntari trupul si a mplini mintea, scoala de azi schilodeste copilul. Ca un rau care bate mereu n malul stng, ea se ocupa mai toata vremea de jumatatea stnga a creierului; vorbe si iar vorbe, scris si iar scris... de la abecedar pna la Universitate. Scoala noastra de azi e arta de a privi lumea pe hrtie. Sa zicem ca am ajuns cu bine la etatea de 7 ani. Mama a ispravit o buna parte din munca ei: copilul e voinic la trup, destept la minte, iar inima lui e curata ca apa izvorului n care razele soarelui patrund pna n adnc. Si nici nu se putea sa fie altfel, daca mama l-a pazit de vorbe rele, de minciuna, de viclenie, salbatacie si alte pacate. Caci e stiut: cum vorbesc si cum lucreaza cei mai mari, asa gnguresc si apoi graiesc si cei mici. E tocmai ca la pasarile cntatoare: puii deprind cntecul pe care l aud, iar daca parintii lor lipsesc, mprumuta cntecul altor pasari. Acum vine rndul scolii. Puii ncep a se departa de cuibul casei parintesti... Ce va deprinde copilul de la nvatator, noul lui tovaras si ajutator? Din capul locului, raspundem hotart: are sa nvete ceea ce a nvatat de la parintii lui - a munci. Puterile care se desteapta rnd

pe rnd n faptura omeneasca trebuie sporite si organizate n mod sigur, adica sa putem sti ca, n cutare mprejurare, el va face cutare lucru, si-l va mplini bine, chiar de ar fi n mijlocul codrului. Cu alte cuvinte, ceea ce se obisnuise a face n casa parinteasca, printr-o imitatie ntructva pasiva, sa devina acuma, n atingere cu lumea mai mare, un obicei ntemeiat pe hotarrea clara a vointei. Aceasta presupune nsa dezvoltarea tuturor puterilor sufletesti si trupesti ale copilului. Ceea ce facuse mama, ademenindu-l la munca, dupa nevoile ntmplatoare ale vietii casnice, trebuie sa faca acuma cu stiuta rnduiala nvatatorul, spre a ntari sistematic toate organele simturilor si prin ele sa dea creierului ct mai multa vigoare si nlesnire de a functiona repede si exact. Muncise copilul si n casa parinteasca, dar tot ramasesera unele colturi ale gradinii nelucrate si nesemanate. Acum nu trebuie sa ramna prloaga nici macar o parte din creier. Copilul va mplini deci treptat multe feluri de munci, pentru a exercita multe grupe de muschi, multe legaturi ale organelor si a dezvolta astfel ct mai multe statii (centre) din creier, precum si firele de legatura ntre ele, pna ce creierul va lucra ca un aparat de mare precizie. Se poate asa ceva n scoala de azi? Hotart nu. Ea este mai degraba un mijloc administrativ de a schilodi creierul copiilor. Dupa cum unele ruri bat numai ntr-un mal, asa si scoala de azi se ocupa, cum zisei, mai mult de partea stnga a creierului: vorbe si iar vorbe; scris si iar scris - de la abecedar pna la universitate. De aceea, scoala e un fel de casa de chin - o adevarata boala. Dovada ca chiar trziu, spre batrnete, noptile cele mai rele sunt acelea n care visezi ca te-ai ntors iarasi la scoala... Pentru ce? Pentru ca scoala de azi se abate cu totul din calea nvataturii primite de copil acasa. De unde copilul era n mijlocul familiei un mic muncitor, lund parte si el la lucru si la toate raspunderile gospodariei, ce face dupa intrarea n scoala? Scrie, citeste si prociteste. Pisica pe care a pipait-o de o mie de ori, cnd se juca cu ea lnga vatra, acum o vede si o descrie de pe hrtie; legumele, pomii, buruienile si florile, pe care le-a semanat si ngrijit n gradina, acum le nvata pe de rost, dupa figuri tiparite ori facute cu creta pe tabla. Din muncitor totdeauna destept, el ajunge scolar, adica ascultator plictisit, ba uneori adormit. Aici e marea deosebire dintre scoala mamei si scoala nvatatorului. Acasa, copilul lua parte, cu toata fiinta lui, la tot ce faceau parintii; iar scoala, gndindu-se la examene, leapada mai mult de jumatate din sarcina si lasa la voia ntmplarii tocmai ceea ce face pretul omului - caracterul; iar din jumatatea cealalta, zvrle mai toata intuitia vie a muncii, nlocuind-o cu cea moarta (pasiva) a simplei vederi a lucrurilor ori a povestirii despre ele: intuitie de vorbe - adica slabanogirea nadins a mintii! Si, fiindca vorbele goale nu pot fi tinute minte, deoarece cuvintele numai atunci au miez, cnd simtim nevoia sa mbracam n ele lucruri si fapte savrsite sau cunoscute de noi nsine, urmeaza de la sine ca minciuna vorbelor mpinge pe copil la nvatarea pe de rost, la copierea tezelor, la

nselatorii si alte pacate de teama pedepselor. Cu alte cuvinte, lectia devine un descntec ca al babelor, un chin si ocazie de pacat. Dondanirea pe dinafara oboseste zadarnic creierul, iar cteodata l mbolnaveste, dupa cum o ncaltaminte nepotrivita, n loc de a apara piciorul, i casuneaza rani si bataturi. Ce e de facut? Un singur lucru: n loc de boala, scoala trebuie sa ajunga o prelungire a vietii de familie; iar asta nu se poate dect chemnd pe copil la scoala spre a munci, iar nu a vorbi si a nsira mereu semne negre pe hrtie alba. Scriind acest cuvnt - munca, pentru a nu stiu cta oara, ma astept din partea unor dascali de moda veche la ntmpinarea urmatoare; - Dar socotelile pe care le fac eu la tabla, nu-s munca? Dar teorema mea de geometrie? Dar lectia de gramatica? Dar harta si descrierea geografica? Oare trebuie numaidect peste tot munca cu bratele? Daca munca e o doftorie care tamaduieste toate bolile, atunci muncitorii au si stiinta, si caracter, si sanatate si avere..., iar scolile trebuie nchise si cartile aruncate pe foc... La o astfel de ntmpinare a omului suparat e zadarnic sa raspundem cu vorbe. Aici numai faptele pot fi chemate ca marturie. Sa aducem deci fapte. Acuma o jumatate de veac, cnd au fost dezrobiti la noi tiganii, li s-a daruit libertatea si robilor negri din Statele Unite. ntr-o buna dimineata, dupa oarecare tulburari, s-a batut toba si s-a dat de veste tuturor ca robia a ncetat: fiecare negru poate face ce-l va taia capul. A fost un chiloman nemaipomenit: strigate de bucurie, ospete, lautari, jocuri... de se cutremura pamntul. Dar cheful n-a tinut mult. ,,Pe drum, spre coliba, povesteste un negru, despre care vom vorbi ndata, bagam de seama ca pornirea sufletelor attate att de iute, se mai schimbase. Raspunderea ca sunt liberi de ei si de familia lor... le sta deasupra capului, ca un nor negru, care ntunecase soarele mult doritei libertati. Erau ntocmai ca niste copii de 10-11 ani, aruncati pe valurile unei mari pline de primejdii din care trebuiau sa iasa la liman cum se vor pricepe``. nsa grozavia cea mai mare era alta: copilul are tot minte de copil, chiar daca-l pui pe scaunul unui om mare. Asa si negrii. ,, Credeau ca daca se vor mpodobi cu haine scumpe si vor pune pe cap un cilindru alb, va fi de ajuns sa se faca si ei boieri. De aceea, cheltuiau si cel mai de pe urma gologan, numai sa-si cumpere un astfel de giuvaer; iar ct despre femei, ele au dat fuga la modiste, sa se mpodobeasca cu palarii dupa moda frantuzeasca, pe care le pune de-a-ndoaselea! Toti, pna la unul, se gndeau la mariri: unii vreau sa se faca preoti; altii judecatori, avocati, ingineri si chiar carturari. Privelistea cea mai trista, pe care am vazut-o, era un flacaiandru... care sta ntr-o coliba si se pusese sa toceasca o gramatica franceza, mbracat sarmanul de el cu niste haine ponosite, traind n mijlocul murdariei si neornduielii, iar n gradina lui - buruienile ct gardul, nabusind orice ar fi putut creste acolo``.

Cel care povesteste lucrurile acestea e Booker Washington, un rob negru, pe atunci un copilandru. Cum vedem, el nu cruta deloc pe ai sai, ci marturiseste ca dezrobirea a aruncat pe negri n cea mai cumplita ticalosie: chefuri, lene, betie, crime si multe alte pacate. Atta se zapacisera bietii oameni, ca ramasesera muritori de foame, parasind mai toti munca cmpului. Erau satui de plugarie. ,,Ia sa mai traim si noi la oras, sa vedem ce-o fi...`` Din fericire, se nascusera si ntre dnsii vreo ctiva oameni cu scaun la cap. Unul din ei era tocmai acest Booker Washington. n copilarie, lucrase la o ocna de sare. Dar, fiindca negrii n-aveau voie sa mearga la scoala, bietul baiat facuse ce facuse si, strecurndu-se ntr-o scoala de seara, deprinsese a citi. Ca sa ajunga acolo la timp, da ceasul ndarat cu 10 minute pna ce, ntr-o buna zi, afla ca ar fi undeva mai departe o scoala anume pentru negri si ca cine intra acolo ca sluga, primeste mncare si poate nvata o meserie si ceva carte. ,,O astfel de scoala mi se parea chiar raiul pe pamnt. Nici cerul nu mi-l nchipuiam mai ademenitor dect scoala de la Hampton (n statul Virginia)``. Dar pna acolo e cale. i trebuiau bani... Ce sa faca? Auzise sarmanul Booker ca nevasta stapnului ocnei plateste servitorii foarte bine, dar e aspra, varga lui Dumnezeu. La ea, toate trebuiau sa mearga dupa ceasornic. Un fir de praf sa nu se gaseasca, nici macar sub mobile ori n colturile cele mai ascunse ale odailor. De-ar fi aflat o unealta azvrlita sau o petica aruncata undeva, ori macar o bucatica de hrtie, era suparare mare... La masa, trebuia musai sa fie toti n aceeasi clipa; culcarea, scularea, ca si orice munca, trebuia sa se faca la timpul hotart. I se dusese vestea. Totusi, ca baiatul nazdravan din poveste, Booker se ncumeta sa intre n slujba tocmai la stapna cea hapsna. Si nu-i fu degeaba. De la dnsa nvata el marea ntelepciune: ca fiecare lucru, macar ct de mic, trebuie facut la timp si cu cea mai strasnica ngrijire. Deoarece tocmai aici, zice el, se vede deosebirea dintre salbatic si omul civilizat. Salbaticul nu stie ce e munca ncordata si ce e rnduiala. (Eschimosul, de pilda, e minunat n felul lui; dovedeste o rabdare ngereasca si se necajeste de-i iese sufletul, pna face o andrea de os, mai ales ca nu are unelte de fier, ca sa poata ascuti ori sa taie si sa gaureasca osul. Totusi, dupa ce coase haina cu andreaua, o azvrle unde se nimereste; asa ca, atunci, cnd i trebuie iarasi, o cauta prin toate bulendrele pna ameteste cautnd...) De aceea, Booker marturiseste ca deprinderea de a lucra cu rnduiala a fost cel mai mare cstig al uceniciei la stapna cea aspra si cel mai mare noroc al vietii sale. Deocamdata, cu banisorii din leafa, baiatul pleca la scoala din Hampton. Iar cnd s-au ispravit paralele de tren, a luat-o la picior: muncea o zi, cstiga ct trebuia pentru hrana, apoi pornea mai departe, dormind noaptea la marginea drumului, pe sub garduri, n suri si pe unde se mai nimerea. Cu chiu, cu vai, a ajuns, n sfrsit, la poarta scolii. - Dar daca nu m-o primi?... Se ntreba n sinea lui. Si sufletul

tremura n el de teama. - Fie ce-o fi. Am sa intru. Daca voi arata ca-s gata sa fac orice munca, doar n-are sa-mi taie capul... Si, ntr-adevar, ngrijitoarea scolii l-a primit, ca sa-l puna cteva zile la ncercare. - Uite, i zise ea. Odaia de clasa trebuie maturata, iar podelele frecate. Ia matura si ncepe! ,,Niciodata n-am ascultat de o porunca cu mai multa rvna si mai mare bucurie. Stiam ca a matura si a freca podelele e un mestesug deosebit, n care ajunsesem maestru, - fusesem doar la gospodina cea strasnica. Si-apoi, simteam bine ca viitorul va atrna de impresia pe care lucrul meu l va face asupra celei ce-mi daduse nsarcinarea``. Se ntelege, a fost primit ndata n slujba si a ajuns sa le fie drag tuturor pentru harnicia lui, iar din sluga s-a ridicat, cu vremea, ntre dascalii scolii; asa directorul acelui asezamnt a ajuns a-l privi ca urmas al sau. Dar Booker nu s-a multumit numai sa duca mai departe munca altora, ci a planuit sa croiasca o prtie noua, prin osteneala si chibzuinta lui. De aceea, se muta la Tuskegee (Albama). Aici, ntr-o poiata de pasari, lnga un grajd vechi si o sandrama care slujisera drept biserica unor metodisti, vru sa arate semenilor sai puterea nvataturii celei noi. n scurta vreme, aduna pe lnga sine o sama de negri si se apuca de lucru; a dres mai nti acareturile si ndata s-a sprintenit sa se apuce de munca cmpului. ,,Dar planul acesta nu era deloc pe placul scolarilor. Ei nu puteau ntelege ce legatura putea sa fie ntre carte, scoala si plugarie! Ctiva dintre ei, care fusesera, draga Doamne, nvatatori socoteau ca nu-i vrednic de dnsii sa se coboare pna la munca ogorului...! Drept aceea, ca sa-i lecuiesc de o nchipuire att de neroada, am pus chiar eu mna pe sapa si cazma, pornind n fiecare zi la munca; iar cnd au vazut ca nu ma tin de loc mndru, ci vreau sa-mi cstig pinea cu sudoarea fetei, s-au nduplecat pe ncetul... Astfel, n scurta vreme, cteva sute de prajini au fost arate si semanate... Dar, din capul locului mam ferit sa nstrainez pe ucenicii mei, mai ales pe cei veniti din sate, de viata taraneasca. Nu vroiam cu nici un pret ca ei sa plece de la sat spre a se aseza la orase ori sa lunece n ispita de a trai la ntmplare, din orice fel de munca. Dimpotriva, vroiam sa le destept pofta de a se ntoarce n tinuturile lor, la plugarie, spre a-si duce viata mai departe cu puteri mai mari si apucaturi mai bune, ca sa ridice neamul lor si sufleteste, si ca bogatie``. Ce nteleapta chibzuinta din partea lui Booker! El vazuse ca negrii se feresc de munca pamntului fiindca, pe atunci, numai robii se ndeletniceau cu astfel de lucruri. Asadar, tot mestesugul era sa-l faca sa le fie draga munca si sa o considere ca o cinste. Cum? Lasndu-i sa guste din bucuriile vietii plina de harnicie. De aceea, n loc de a-i pune pe ucenicii sai n banci, a le da un condei n mna si o carte dinainte, deprinzndu-i a nsira lucruri straine de viata lor: ortografie, gramatica, geografie, socoteli nclcite si alte lucruri seci, fostul rob ncepu omeneste: Fiecare ucenic sa-si poarte singur

de grija. Cu privire la mbracaminte, era lasat orisicare n voia lui. Fetele veneau mpopotonate (n felul tigancilor); dar, dupa cteva luni, le era rusine sa se poarte altfel dect tovarasele lor si-si faceau toate haina obisnuita de bumbac albastru. Apoi, vaznd ca regula casei e o curatenie desavrsita, ucenicii si ucenicele cautau ndata sa se spele, ncepnd cu clatirea gurii. Cine n-avea perie de dinti, nici nu era primit ntre ceilalti. Pna si cei mai saracuti faceau ce faceau si-si cumparau macar o periuta. Atta nsa nu-i de ajuns. Dupa ce ai mncat, trebuie sa ai unde dormi. Fiecare scolar cata sa-si nchipuie cum va sti un pat; nu de mprumutat de la altii, ci facut chiar de mna lui: l va ciopli deci singur, cum se va pricepe. De va fi tare ori strmb, e treaba lui; cum si va asterne, asa va dormi! Astfel, pas cu pas, fiecare tnar nvata a fi om, si deschidea singur calea n viata, lucrnd, gndind, chibzuind si capatnd mereu tot mai multa ndemnare. Iar pilda asta a lui Booker spunea lamurit oricarui negru: omule, asta e civilizatie, nu cilindru cel alb, camasa cea scortoasa si basmaua de matase la gt, cnd punga e goala, stomacul gol, iar paduchii se tin funie pe tine. Si truda nu i-a fost zadarnica. Unde era poiata si grajdul cel parasit, America a vazut ridicndu-se o minune de scoala a neamului negru. Pe locul sandramalei, se ntinde acum un oras ntreg: ferme, ateliere, biblioteci, laboratoare, gradini si muzee. n total: 125 de cladiri, iesite toate din mna scolarilor lui Booker. mprejurul gospodariilor pasc nu mai putin de 1500 de vaci si 200 de cai. Ct despre oi, porci, pasari... e berechet. Toti lucreaza si toti nvata cte o meserie: lemnarie, fierarie, turnatorie, gradinarie, zidarie... ce poftesti. E o sectie unde se pregatesc nvatatorii si preotii meniti a lumina pe negri. Dascalimea pamntului vine sa vada si ia pilda de la scoala de educatie a fostului rob. Fireste, cu att mai mult vin sa-si vada scoala lor, cei care au nvatat acolo ucenicia muncii. Se ntorc ca acasa la dnsii; gasesc ntotdeauna o masa curata, flori pe masa, curatenie desavrsita si mncare dupa ceasornic, adusa la masa chiar de scolari, deoarece ntr-o casa unde toti muncesc deopotriva nu e nevoie de slugi, ci toti iau parte cu drag, la tot ceea ce priveste bunul mers al gospodariei. Astfel, numele lui Booker a ajuns binecuvntat de tot neamul negrilor si laudat de toti pedagogii pamntului. * Acum sa ne ntoarcem la scoala bolnava din tara noastra si sa ne ntrebam: nu cumva fiul plugarului si al meseriasului, care dondaneste frantuzeste, latineste, algebra si altele ca acestea, e ntocmai ca tnarul negru pe care Washington l-a ntlnit buchisind n coliba lui carti franceze, spre a ramne apoi muritor de foame? Nu cumva mpopotonarea tiganeasca a femeilor negre si cilindrul alb al barbatilor are vreo asemuire cu moda maimutarita, care ruineaza orasele noastre si ncepe a se ntinde acum ca o pecingine si asupra satelor? Iar scoala, n loc de a stavili raul, nu cumva l

ntinde si mai mult, fiind ea nsasi o moda desarta si fara folos real pentru viata? E vadit lucru, ca n unele priviri, multi romni de azi nteleg civilizatia, ntocmai ca si negrii. Dupa ce taranul, adica ,,romnul``, a fost tinut vreme ndelungata sub apasarea boierescului, ne-am apucat acum vreo jumatate de veac sa ticluim forme si reforme pentru o viata noua si, cu acest gnd, am parasit obiceiul pamntului, nlocuindu-l cu legi fabricate aiurea: am desfiintat breslele 1 ); am lasat sloboda navalirea strainilor; am trimis tineretul sa nvete la ntmplare prin tari straine, iar acasa am ntocmit iute si degraba scoli, punnd dascali pe cine s-a nimerit... Cu ce era sa se foloseasca poporul nostru din atta namol de legi si de forme noi? Ca si negrul lui Booker, amagit de moda frantuziei, am nceput si noi a nvata limbi straine, a silabisi latineste si greceste, a nnegri hrtia cu formule de algebra, a bigui ceva fizica, chimie mineralogie... si altele ca acestea. Iar roadele se vad peste tot: de la ghiveciul programei primare, unde copilul nvata de toate, dar se alege mai cu nimic, am trecut la ghiveciul secundar (unde se nvata iarasi de toate si se alege iarasi cu mai nimic); pentru a pasi apoi la ghiveciul universitar unde fiecare tnar nvata n ramura lui multe de toate, iar cnd intra n viata, nu e n stare sa faca aproape nimic cumsecade. Vorbe si iar vorbe; scris si iar scris; citit si iar citit... Ct despre munca efectiva, singurul chip de a cunoaste si de a deprinde ceva, aceea e lasata pe de laturi, fiind buna numai pentru oamenii de rnd!... Pentru ce? Pentru ca ne-a intrat n cap sminteala ca nvatatura de carte e totuna cu puterea. Nu. Poti sa stii multe si totusi sa fii un bicisnic. Lucrul de capetenie e sa poti lucra bine si sigur ceea ce trebuie, att pentru tine, ct si pentru cei dimprejurul tau; - pentru ca, vrnd-nevrnd, asta trebuie. Si tocmai la asta nu vrea sa se gndeasca scoala de azi, care nu e facuta pentru viata, ci e ntocmita, ca si cum ar avea numai menirea sa dea de lucru profesorilor! n loc sa se ntrebe dascalul ,,ce are sa faca scolarul pe lume?`` si sa-l puna ndata la lucru, spre a-l pregati pentru chemarea lui, din contra, pierdem toata tineretea, urmarind abstractii, formule si alti cai verzi pe pereti. Ne-a intrat n minte ca omului i trebuie cultura generala1), - adica sa fie nti filosof, dupa aceea om care se apuca de ceva cu dinadinsul! Mai sluta judecata nici ca e cu putinta : Ce-ai zice de-o albina, care s-ar apuca sa filosofeze cam astfel n fata stiubeiului: ,,Eu trebuie sa adun miere din flori. Cea dinti datorie a mea e sa nvat botanica, morfologia plantelor, fiziologia si clasificarea lor n varietati, specii, genuri, familii etc. Dar, fiindca n colindul meu de la floare la floare, ntlnesc si fluturi, furnici si alte vietati, trebuie sa cunosc si zoologia : sa am o idee generala despre toata animalitatea. nsa animalele si plantele sunt legate de scoarta pamntului, trebuie deci sa studiez si mineralogia, geologia,

petrografia, paleontologia si tot ce se leaga cu stiinta despre plasmuirea litosferei. n sfrsit, fiindca acest glob face parte dintr-un sistem de corpuri ceresti, care umbla prin spatiul infinit si ntunecat, cum ratacesc licuricii noaptea, trebuie sa-mi arunc ochii si spre astronomie, caci toate se tin n lume si despre toate trebuie sa am o idee generala. nainte de a ma cobor la urdinis cu o picatura de ceara sau de miere, trebuie sa cunosc filosofia cerii si a mierii, pe temeiul cunostintelor adunate n stiintele exacte, ncepnd de la matematici si pna la sociologie, unde se lamuresc raporturile cu proprietarul gradinii n care e asezat stiubeiul. Aceasta e numaidect necesar... Deoarece, pentru a trai viata, trebuie nti sa o ntelegi; iar pentru ntelegerea fiecarui atom, ai nevoie de ntelegerea universului ntreg, - macar n linii generale``. O, sarmana gza! Rau te-a sfatuit cine te-a sfatuit. Mare si cruda bataie de joc din partea cui te-a ndemnat sa nconjori universul cnd e sa nconjori stiubeiul si sa te opresti pe cea dinti floare, de unde sa culegi ce trebuie vietii tale si tovaraselor tale! Asculta-ma! Sa nu cumva sa urmezi acel sfat ca vei muri de un milion de ori, nainte de a fi facut macar ctiva pasi n genunea asta care se cheama stiinta. Ca sa aduni un pic de miere, poti orisicnd, daca vrei. De aceea, ndata ce ti-ai netezit aripile si simti ca esti n stare a pluti pe marea cea usoara a vazduhului, da-ti drumul de la urdinis n jos si-apoi fa-ti vnt spre cea dinti floare care ti iese nainte. O! dumnezeiasca placere a celui dinti zbor!... Parca te leagana o mna nevazuta. Dar bucuria ca ai cules tu acea picaturica de miere tinndu-te voiniceste cu piciorusele tale de firicelul de iarba, care se clatina cu floare cu tot! Baga de seama: dupa fiecare zbor n lumea cea larga, te vei ntoarce tot mai puternica si mai stiutoare, deoarece numai carausia nvata minte pe caraus. n curnd, vei sti minunat felul tuturor florilor bune si rele; vei simti de departe mirosul lor si vei deosebi culorile lor, pna la cele mai fine. i asta trebuie nti. Iar ce o fi mai departe - departe, la marginea cerului, unde dimineata se arata focul cel grozav, care dogoreste pamntul, aceea nu e treaba ta sa stii. ( Parca oamenii stiu? Fac si ei fel de fel de presupuneri... Ba ca ar fi eter care are ntindere, dar nu se poate mparti; ba ca ar fi materie compusa din atomi, care nu sunt divizibili si totusi exista - fara sa aiba ntindere si forma, caci de-ar avea s-ar putea mparti!!... Te-apuca mila de ntelepciunea bietului om... De asemenea: cte vor fi neamurile buruienilor de peste mari si tari, iarasi nu-i treaba ta sa afli, caci sunt multe ca frunza si ca iarba. nvatatii si nchipuie ca le cunosc. S-au ntovarasit unii dintre ei - cteva sute de mii - spre a le numara si descrie. Cu mare necaz, au adunat chipurile ori numele lor n bucoavne mari, ca de abia le tii n brate. Dar nu e un carturar - unul al dracului - care sa poata tine minte tot ce sta scris n acele carti. Cnd au nevoie sa afle cte ceva, cauta din condici n condici, dar ceea ce gaseste unul aici, altul gasise mai demult dincolo, dar i daduse alt nume. De aceea se si glcevesc ntre dnsii: ba ca-i laie, ba ca-i balaie...ba ca specia asta se cheama stultitia spiculifolia, ba ca e o varietate sau chiar o

specie noua stultitia latifolia, cu peri pe dosul sepalelor, cu hlujanul n patru muchii si alte nsusiri nsemnate ca acestea... Si, cum e cu buruienile, asa e si cu vietatile care umplu apa marilor, a rurilor, a ostroavelor si continentelor. Sute de mii de soiuri! Abia daca le mai zareste ochiul prin microscop; si abia daca scrisul le mai poate nsira numele si numarul lor. Pas de le mai tine si minte... ncaltea, astronomia te uluieste cu totul. Se sperie gndul de adncimea departarilor fara sfrsit n care roiesc mii si milioane de sori, planete, sateliti si nebuloase, fata de care pamntul nostru e abia ca firul de polen pe care ti-l aduci tu la fagure. Drept aceea, sarmana albina, rau te-a sfatuit cine te-a ndemnat sa nconjuri marea cu sarea si sa atingi soarele cu picioarele...Gndul acesta ori e o gluma, ori e viclesugul vreunui vrajmas care vrea sa-ti rapuna capul... Ia-ti mai bine seama: cultura generala e, de obicei, o amagire generala, la care oamenii au ajuns numai din pricina scolilor bolnave n care si irosesc tineretea. Si e usor de nteles cum de au lunecat n astfel de rataciri. Ieri-alaltaieri, fiind prea putine carti, unii se ncumetau sa le citeasca mai pe toate si vorbeau de omenire. n timpurile din urma, nascocindu-se nsa tiparul, numarul cartilor a sporit strasnic. Pe toate cararile, vezi numai hrtie tiparita. Dar bietii oameni au ramas si acum cu obiceiul stramosilor de altadata si voiesc macar sa spicuiasca din toate... daca nu le pot birui cu cititul. De aceea, ncep a chinui pe copii de mici silindu-i sa guste din toate nvataturile si sa se deprinda cu ct mai multe limbi. Ba nca, se straduiesc sa talmaceasca si cartile scrise n limbi pe care astazi nimeni nu le mai graieste. Parca le citesc? Doar unul-doi la cteva milioane. Totusi, pentru atta lucru, ei chinuiesc n unele tari toti copiii, de-ti vine sa le plngi de mila, fara sa ia n seama ca omul nu poate stapni deplin nici limba pe care a nvatat-o de la parinti si nu poate citi destul nici ce e tiparit n limbile moarte... Dar de chinuit se chinuiesc vrtos si baieti si fete. De mici se deprind a bigui douatrei vorbe straine. Si asta e ceea ce numesc ei cultura generala!... la care mai amesteca si putin sos pseudo-stiintific...! ndraznesc sa vorbeasca de astronomie, (fara sa se fi uitat macar o data ntr-un telescop); de fizica si de chimie (fara a fi facut o singura experienta); de biologie, botanica, zoologie si mineralogie (fara sa fi determinat o singura specie vegetala, animala sau minerala). Si astfel se ametesc cu vorbe unii pe altii, o buna parte a vietii, pna ce, parasind scoala, ncep a le uita pastrnd doar din ele o amintire ca despre un vis rau prin care au trecut n anii copilariei. Asta e cultura generala! Drept vorbind, numai ameteala e generala. Toata nvatatura noastra e arta de a privi lumea pe hrtie. Iar cnd scapa din scoala, tnarul e silit sa ntrebe pe muncitorii de rnd: cum se ridica un zid, cum se sapa un put, cum se face o sonerie, cum gasesti drumul noaptea dupa stele, cum se crmuieste o luntre... Si ar ntreba si cum se duce lingura la gura, daca n-ar fi apucat sa nvete de la mama...

Noroc ca unii oameni au deschis ochii si, lund pilda de la voi albinele (care ati dezlegat prin munca pna si probleme fine de geometrie, ca a economisirii spatiului n fagurele cu prisme hexagonale) si-au zis: fiindca stiinta n-are nici un capat, iar viata are doua, foarte apropiate unul fata de altul, hai, sa nu mai punem carul naintea boilor, ci sa ncepem cu munca, nainte de a pasi la speculatii filosofice si stiintifice. Asa a facut un oarecare vnzator de ziare, Edison, si, slava Domnului, nu i-a mers rau. Muncind mereu, a nascocit mereu, pe cnd attia, mii si mii dintre cei care mereu citesc, n-au inventat nici macar fabricarea unui chibrit. Asa au facut si altii care, din lucratori de laborator, din calfe de fabrica sau muncitori de cmp, au ajuns mari nvatati si podoaba stiintei lor. Deoarece munca dezveleste darul din creierul cuiva mai degraba dect o mie de carti. Cel nzestrat de Dumnezeu cu o pricepere deosebita, de la o vreme nu mai face lucrul lui la fel cu al altora, ci nascoceste ceva nou; iar cnd vede ca nascocirea ntmpina greutati venite din nestiinta lui, el se apuca grabnic si de citit, nvatnd cu mare bucurie ceea ce-i trebuie, ca unul care stie bine ca-i este n adevar de folos. Si astfel, din mijlocul muncii sale de toate zilele, ca un paianjen, lucratorul cel destept se muta cnd spre un colt, cnd spre celalalt; aici nnoada un fir, dincolo dezleaga un nod, spre a lega altul, si peste tot tese mereu acelasi gnd. Asa se pregateste specialistul adevarat1), adica omul care nu numai stie sau i se pare ca stie, ci poate n adevar. De la special, el paseste spre general, urmnd drumul firesc pe care a mers neamul omenesc, de cnd omul s-a sculat n doua picioare si a pus mna pe unealta dinti - eolitul, din care a scos apoi tot ce se gaseste n fabricile si arsenalele moderne. Si tot asa face si copilul, ct e sub ochii parintilor: nvata cu dragoste numai ceea ce cuprinde cu mna, cu ochii, cu urechea, cu gustul si mirosul, adica cu munca, singura lui cale spre stiinta. Abia trziu, dupa ce a pasit pragul spitalului care se cheama scoala, ncepe a vorbi si despre lucruri nestiute si nentelese, biguind n dodii si deprinzndu-se a minti. Astfel, din ameteala vorbariei generale a iesit, cu vremea, un fel de nselaciune neroada, care se ntinde acum peste tot tineretul unui popor sub numele de cultura generala. Si acum, pilda lui Booker Washington ne revine n minte ca o adevarata mustrare: Ceea ce a facut un negru, pentru niste dezmosteniti de robi, nu va pricepe nimeni sa faca si pentru necajitul nostru popor, scapndu-l de scoala bolnava a vorbelor si deprinzndu-l cu scoala sanatoasa a faptelor? Aceasta e ntrebarea. Raspunsul e categoric: Dezvoltarea copilului si a genului omenesc, asa cum ne-o arata antropologia, pedologia, psihologia, pedagogia si etnografia, ne duce la o singura ncheiere: n afara de munca efectiva, toate caile educatiei sunt false si, deci, primejdioase. A venit, prin urmare, vremea sa iesim din fagasul formelor seci. Finlandezii, mpinsi de saracia tarii lor, au gasit calea cea buna naintea tuturor. Suedezii, norvegienii, americanii si alte neamuri

luminate au intrat pe aceeasi cale. Proba e facuta. Cu toate ca am trecut printr-o scoala bolnava, stim si noi unde este doctoria. Sta, asadar, n mna noastra sa ne folosim si noi ct mai curnd de leacul ncercat de altii. Cine va urma n scoala romna pilda lui Booker Washington? Cine va ndrazni sa zica: nti sa muncim si apoi sa citim? * Adaos. O pilda stralucita, ct de bolnava e scoala departata de munca si de aplicatiile ei, putem da si noi romnii. Nu demult, o foaie engleza (Daily Mail), vorbind despre un compatriot de al nostru, compara lucrarile sale cu ale lui Galilei si Newton. Cine e romnul care o fi adus culturii apusene un spor asa de nsemnat? Este descoperitorul stiintei sonice. Cum a ajuns el la ntemeierea acestei stiinte, e un lucru aproape de necrezut. Un tnar (Gogu Constantinescu), nainte de razboi, dorind sa alcatuiasca si dnsul niscaiva cntece la pian, a nceput sa dibuiasca (avea numai 17 ani) o teorie a acordurilor muzicale pe baze matematice. Pentru aceasta, a ncercat sa studieze vibratiile n trompete, n tuburi acustice si n alte instrumente. Si, lucrnd astfel, s-a ntrebat ,,daca o goarna misca aerul pna unde ajung sunetele ei, nu s-ar putea ca sunetul sa miste ceva n departare ?`` Ce e o vibrare dect rezultatul apasarii aerului? Puscociul de soc nu arunca dopul ct colo cnd strivesti dintr-odata aerul de sub dop? Ce-ar fi daca ai mna vibratiile acustice pe un tub (un fel de puscoci) n loc sa le lasi sa se risipeasca n toate partile, ca sunetul goarnei? Dar aerul e prea elastic, mai bine ar fi sa ntrebuintam apa. Si aici vine lucrul de necrezut: tnarul afla din cartile dascalilor de la universitate si ale tuturor nvatatilor ca apa nu e compresibila sau ca asa de putin nct asta s-ar putea trece cu vederea. Ciudatenia si mai mare era ca fizicienii admiteau compresibilitatea otelului... Asadar, otelul se putea strnge prin apasare, iar apa nu! Mare minune... Tnarul n-a voit sa creada. A ncercat deci sa verifice lucrul n fapta si a gasit nu numai ca apa se poate comprima, dar ca e de 100 de ori mai compresibila dect otelul! Deci, apasnd apa n tuburi, ai putea - daca apasarea e violenta ca la puscoci - sa arunci la capatul celalalt al tubului o ghiulea. Astfel, n timpul razboiului, tnarul romn care se afla la Londra a facut un tun care arunca o bomba de 100 kg. la un kilometru si jumatate - fara foc si fara zgomot! A nascocit apoi niste aeroplane care trageau cu asa precizie, nct unul se putea lupta cu 4 -5 avioane germane. (Englezii au comandat repede peste 40.000 de masini de acestea. Si putem spune ca nu numai pe frontul rasaritean, dar si pe frontul apusean, romnii si-au avut partea lor de cinste n hotarrea marelui razboi.) Acum se asteapta ca descoperirea stiintei sonice sa schimbe pna n temelie munca industriala. Motoarele sonice vor elimina toate transmisiunile prin curele. Atelierele nu vor mai avea nevoie de

zidaria grea, pe care o zguduie azi masinile cu transmisie. Aeroplanele vor fi usurate (motorul sonic de 180 cai putere cntareste numai 20 kg, pe cnd un motor electric cu aceeasi putere ar cntari 1000 kg.) Cu masinile sonice, granitul e taiat ca o piftie... Asa ca facerea tunelelor pe sub munti va fi, de aici nainte, colosal usurata... Si cte, si cte alte aplicatii practice. Dar partea cea mai minunata e rezultatul stiintific. Pe o conducta sonica nu poti sa trimiti vibratii la ntmplare, ci, ntocmai ca la pian, vibratiile trebuie sa asculte de acorduri ntemeiate pe raporturi de numere ntregi. Asadar, armonia muzicii aplicata la industrie! Cine stie daca n curnd nu vom dibui ca si combinarile chimice au la baza vibratii exprimabile n raporturi numerice? Asa ca chimia ar fi si ea un fel de muzica aplicata: fenomene disonante si consonante!... Cnd te gndesti la aceasta minunata descoperire a baietanului de acum 23 - 25 ani, ti vine n minte vechea teorie a lui Pitagora despre armonia sferelor ceresti care, n miscarea lor, produceau sunete muzicale ca de harpa. Oricum ar fi, un lucru pare sigur: sonicitatea e cea dinti mare descoperire stiintifica pe care un romn o aduce n istoria dezvoltarii spiritului omenesc. Daca englezii, care sunt att semeti cu privire la ei si la ale lor, alatura numele compatriotului nostru de ale lui Galilei si Newton, aceasta e o verificare a credintei celor care socotesc ca poporul romn are o minte att de fina, nct putem astepta de la el cele mai nalte manifestari culturale. ,,Din acest substrat etnic, plamadit att de greu n timp de aproape doua milenii, din acest popor capabil de a simti armonii superioare si ale nfatisa n forma nepieritoare a artei (acum putem adauga si a stiintei), dupa cum a iesit Eminescu, de buna seama vor mai rasari si altii, multi altii; iar cununa de aur se va cobor cu supusa nevoire a neamurilor si a secolelor pe crestetul unui geniu nascut din neamul nostru``. Pomenirea acestei ntmplari are nsa aici numai un interes pedagogic: sa arate de ce poate atrna o descoperire stiintifica. Carturarii, ca oile, mergeau unii dupa altii, repetnd ,,apa nu se poate apasa... apa nu se poate apasa...`` Pe cnd sfnta metoda a muncii si a verificarii n fapta a rasturnat ntr-o clipa eroarea aceasta att de copilareasca, spusa nsa de la naltimea catedrelor din scoala bolnava a vorbei si a autoritatilor verbale. Iata de ce, descoperitorul sonicitatii e si o minunata pilda pentru pedagog. El a spus un cuvnt care ar trebui sa fie scris pe usa tuturor scolilor de toata fata pamntului: ,,Stiinta fara experimentare este un pericol ``. Scoala fara munca este nceputul celor mai multe boli ale sufletului.

ALT PREGATIRE A PREOTILOR SI A NVTTORILOR

Unde e turma - si pastorul Unde e ogorul, acolo si lucratorul. Fiecare scoala sa fie asezata n mediul social de care se ocupa. Pregatirea n orase a nvatatorului si a preotului de sat e o absurditate. ntoarcerea orasenilor spre sat. ,,Cura de munca``. Pentru a scapa de scoala bolnava de pna azi, ne-am nteles asupra unui lucru: copilul, deprins a munci n casa parinteasca, sa urmeze munca si dupa ce a pasit pragul scolii. Nu putem nsira aici cu de-amanuntul ce si cum are sa lucreze. Regula fireasca e aceasta: n fiecare tinut, scoala trebuie sa pregateasca pe copil a savrsi, pe ct se poate, toate muncile cu care se tin oamenii n partea locului. Nu doar ca fiecare om ar trebui sa faca de toate, ca primitivii, dar e bine ca tnarul sa lucreze n fiecare ramura macar att, ca sa poata cunoaste pretul muncii acelora cu care va trai si de care va avea nevoie n viata. Apucnd pe calea aceasta, a muncii potrivite cu tinutul unde e scoala, ajungem la urmatoarele rezultate: 1. - Copilul, deprinzndu-se cu mai multe lucrari, pune n miscare mai multe organe, si ascute simturile si-si mputerniceste creierul. 2. - Comparnd mai multe ndeletniciri, el si poate alege pe cea mai potrivita cu nsusirile sale individuale. 3. - nainte de a porni pe calea vietii, capata o cunostinta ct mai ntreaga despre traiul parintilor, mosilor si stramosilor sai. Vaznd lucrurile si mnuindu-le, le si da nume si astfel nvata cumsecade limba neamului sau. Lucrnd, el judeca mprejurarile fiecarei lucrari, simte mpreuna cu tovarasii cu care lucreaza, se deprinde a trece de la vorbe la fapte, adica si ncordeaza vointa si o disciplineaza. Prin urmare, o astfel de crestere da fiecarui copil putinta sa fie n mediul sau la naltimea tuturor nevoilor. Si tocmai asta cere viata de la orice om. Fireste, cei deprinsi cu scoala bolnava de azi vor gasi ca e greu sa faci ntr-o tara agricola plugarie si gospodarie sateasca, cu copii de la 7 pna la 12 sau 14 ani. E mult mai usor sa deschizi un abecedar, sa scrii cteva caiete si sa umpli tabla cu siruri ntregi de numere. Dar, fiindca viata cere sa lucrezi, nu sa citesti ori sa scrii mereu si sa calculezi, orice scoala, care nu minte, trebuie sa nceapa de la lucrul manual. Si anume: copiii maruntei de tot (ca o trecere de la joc si munca copilareasca spre munci mai grele) trebuie sa ticluiasca ei, n legea lor, doar cu ndrumarea nvatatorului, tot ce-a nascocit neamul nostru ca gospodarie. Fiecare scolar sa lucreze ctva timp, ca un mic Robinson, repetnd munca etnografica a generatiilor care l-au precedat. De pilda, a croi dintr-un petec de pnza sau chiar din hrtie o gluga, haina cea mai simpla si mai ingenioasa dintre cte a descoperit poporul nostru, e o ntreaga lectie de gospodarie, de igiena si de istorie. (Gluga tine un loc de traista, de umbrela n vreme de ploaie si ninsoare, de asternut pe vreme de noapte si de

multe de toate.) A face un arc cu scripet e o lectie de vnatoare, de razboi, de istorie si etnografie ori chiar de fizica si de mecanica aplicata. Cine a lucrat un arc si o sageata stie sa pretuiasca pusca nsutit mai bine, dect cel care pune dintr-o data mna pe arma de foc. Cine mpleteste din mlaja o leasa de prins peste acela capata o lectie de intuitie botanica, zoologica si tehnica de cel mai mare pret pentru omul menit a trai n lupta cu natura. Si, despre fiecare unealta, despre fiecare haina, fiecare pom si fiecare leguma, se pot spune lucruri de cel mai nalt interes educativ. Asa ca greseste cumplit nvatatorul care si-ar nchipui ca nu se poate munci ceva chiar cu copii de 7 ani n treburile meseriei ori ale plugariei. Caci ce e gradina cu legume, dect treapta nti a agriculturii, nascocita de femeie si de copil? Dar aici, cum am spus, nu ne propunem a arata n amanuntime felul de lucrari al scolii ntemeiate pe munca. Nu putem nsira nici macar lucrarile pe care le pot face copiii unei scoli de sat, necum sa aratam programa practica a scolilor de oras unde sunt pregatiti meseriasii, negustorii, inginerii, zidarii, doctorii si alti muncitori de mare folos societatii. Cu privire la pregatirea lor prin munca practica, chiar din capul locului, si sprijinul teoretic pe care cartea l poate adauga pe masura ce simte nevoia de el, va mai fi vorba aiurea. Deocamdata, fiindca partea cea mai mare a poporului nostru e la sate si, fiindca dintre toate scolile bolnave, cele mai vinovate sunt cele satesti, care dau plugarilor vorbe n loc de fapte, ne marginim acum la sat. i afirmam ca ar fi o mare izbnda, daca vom ndrepta educatia pna la 7 ani prin mame si preoti, iar de la 8 pna la 12 ani, prin preoti, nvatatori si agronomi. Pentru aceasta, e nsa nevoie ca nsisi povatuitorii satelor sa fie pregatiti altfel de cum au fost ndrumati pna azi; sa nteleaga mai nti de toate ei, ca tot ce e vorba fara munca, e o amagire si minciuna, paguba si pacat; ca nu va fi ndreptare pentru poporul nostru pna ce ndrumatorii lui nu vor trece de la scoala cartii la scoala muncii si pna ce, alaturi de vorba bisericii: sa ne iubim unii pe altii, ca ntr-un gnd sa marturisim, pedagogul nu va adauga: sa muncim unii cu altii si pentru altii, ca ntr-un gnd sa organizam viata satului si a neamului nostru. Deoarece munca, adica fapta - nu vorba, e singura chezasie pipaita a iubirii si a felului de a gndi. Dar asa ceva nu e cu putinta n seminariile si scolile normale de azi. Ce cauta seminarul lnga fabrica de bauturi, lnga raspntii de carutasi, n prejma crciumilor si altor locuri unde grul e amestecat cu atta neghina ? Ce cauta scoala normala n acele gari lungi de caramida rosie, cu coridoare asfaltate, cu mese de marmura, cu spalator de lux - ca la hoteluri, cu calorifer si alte rafinarii... cnd copilasul venit de la sat e menit sa se ntoarca iarasi ntre fratii lui la tara, cu gnd sa-i ridice la vrednicia unor plugari si oameni deplini ? Scolile acestea pacatuiesc mai nti prin locul unde sunt asezate. Prin firea lucrurilor, unde e turma, acolo trebuie sa fie si pastorul;

unde e ogorul - acolo si lucratorul. Asadar, preotul si nvatatorul trebuie sa aiba de la nceput sub ochi viata de sat, cu toate greutatile ei reale. La sate e locul seminariilor si al scolilor de nvatatori. Profesorii de scoli normale, daca simt n adevar chemarea lor de dascali ai tineretului, sa paraseasca orasul, sa se aseze mpreuna cu ucenicii lor n mediul de care pretind ca se ocupa. Altfel, devin, cu vremea, birocrati de oras. Profesor cu ,,ora``, care sa se uite nerabdator la aratatorul ceasornicului, asteptnd trasura spre a pleca mai repede de la scoala normala la alta scoala, asta a fost o nascocire vrednica de nepasarea cu care zeci si zeci de ani am pregatit pe povatuitorii poporului nostru. Astfel de oameni, chiar cnd nu sunt, par niste naimiti, niste ,,grabiti`` iar pregatirea unui preot sau a unui nvatator nu poate fi o treaba de facut n pripa, ci ea cere ndelunga rabdare si dragoste, ca a gradinarului care stie ca merele nu se coc la para lumnarii, ci trebuie sa astepti lucrarea domoala a razelor soarelui, a umezelii si caldurii, a luminii si a umbrei, cum ai asteptat deschiderea florilor din mugur si tainica mpartasire a polenului de la o floare la alta. Cine si nchina viata unei astfel de scoli trebuie sa dea pilda muncii, ca Booker Washington: lnga scoala sa-si faca veacul, asezndu-si n apropiere toata gospodaria sa, pentru a privi pe scolari ca prelungirea familiei sale propri. Asa nsa, cum au fost planuite pna azi, seminariile si scolile normale au fost un fel de atentat mpotriva vietii satelor. Cum turcii luau copiii crestinilor, ca sa-i faca ieniceri, tot asa scolile acestea iau copiii satenilor pentru a-i momi spre o viata nepotrivita cu traiul lor de la tara. n loc de a ocroti portul satelor, limba cea nteleapta a plugarilor, obiceiurile din batrni si a da fiecarui nvatator mndria de a fi un taran deplin, multi dintre nvatatorii iesiti din aceste scoli s-au ntors cu un port schimbat, cu o limba pasareasca, cu obiceiuri cosmopolite si au slujit astfel, nu spre ntarire, ci spre slabirea vietii poporului nostru. A venit deci vremea sa ne ntoarcem la calea cea fireasca: scoala preotilor si a nvatatorilor trebuie sa se aseze nu n mijlocul oraselor si nici macar la marginea lor, ci de-a-dreptul n sate; iar profesorii acestor scoli de elita, unde se pastreaza ca ntr-un templu tot ce constituie partea caracteristica a unui neam, trebuie sa fie cu toata viata lor nchinati satului. Prin munca lor, ei trebuie sa stea pilda tineretului n toate privirile. Daca orice preot si orice nvatator trebuie sa fie un plugar foarte priceput, cu att mai mult profesorii scolilor normale nu trebuie sa fie debitanti de geografie, aritmetica, botanica, zoologie, istorie si alte cunostinte teoretice, ci pilda de viata intensa si completa, ncepnd cu propria lor gospodarie rurala. Niciodata dascalul de matematica nu va explica mai bine matematica ori geometria dect atunci, cnd va face explicatii de agrimensura, cotit si alte lucrari practice. Dimpotriva, cnd ar fi numai carturar, dar cu gospodarie fara rnduiala n casa lui, adica, dupa cum zice romnul: brnza buna n burduf de cine, unul ca acela s-ar dovedi ndata ca nu e potrivit ca profesor la SeminarulNormal. Deoarece, la sat, chiar cea mai buna brnza, ndata ce se

pune n burduf... necurat nu se mannca, ci e aruncata. Profesorii Seminarului-Normal trebuie, asadar, sa fie cele mai alese personalitati ale ntregii generatii si oamenii cei mai stapni pe realitatile vietii. Dar orict de buni vor fi, tot nu vor fi destul de buni, fata de marea cinste ce li s-a ncredintat de a ngriji de cresterea paturii celei mai de pret a neamului lor - poporul muncitor. Neo-umanismul. De aceea, lor le trebuie o pregatire cu totul deosebita. 1. Mai nti, sa fie modele de sanatate fizica si morala. Cea dinti conditie a unei vieti adevarate e buna stare a organismului. Prin urmare, toti viitorii profesori trebuie sa practice o riguroasa igiena, sustinuta printr-o gimnastica rationala. Cum sa vorbeasca despre putere un slabanog ori despre curatenie un murdar! Gimnastica nu e sport, ci o datorie. Scandinavii au renviat n societatea moderna ceva din cultivarea corpului att de cinstita la antici. Asadar, cei care vor sa stea, ca modele de ,,umanitate`` naintea tineretului, sunt obligati sa dovedeasca n fapta ca nteleg rostul unei discipline fizice exemplare. n al doilea rnd, toti viitorii educatori trebuie sa practice lucrul manual, fiind stiut ca cel mai bun regim pentru pastrarea si ntarirea sanatatii e munca efectiva. Cum era nainte o fala sa fie cineva polihistor, azi e o necesitate educativa sa fie politehnic, adica mester n ct mai multe lucrari manuale. Vechiul ideal al dascalului slabanog cu scufie pe cap si ochelarii ridicati pe frunte, un fel de Doctor Faust, ros de molii, e demodat. Idealul de azi e un om iubitor de oameni si de viata, sanatos, viu si ndemnatec, care sa dea n orice clipa impresia ca e gata nu numai a gndi si a vorbi, ci si de a lucra efectiv. Anahoretii din pesterile bibliotecilor sau din arhive nu mai pot strni entuziasmul nimanui - n orice caz, nu al tinerilor care au nevoie n anii adolescentei sa traiasca o viata ct mai intensa. Dar nici munca cu minile nu-i de ajuns. Cine munceste e, n felul sau, un creator: adica traduce imaginile din creier n anume forme concrete. Iar, pentru a nlesni aceasta proiectare a gndului, e nevoie, de multe ori, sa schitezi mai nti o forma, adica sa desenezi. Lemnarul, croitorul, inginerul, pictorul, sculptorul, cartograful s.a. stiu ce nseamna a vorbi cu creionul n mna. Si fiindca nimic nu ademeneste mai mult pe copil, dect desenul, toti educatorii trebuie sa-si faca educatia propriului lor ochi, a minii si a creierului prin desen. Poate sa auda ori sa scrie cineva de o suta de ori pe caiet maxima ,,exactitatea este politetea regilor``, dar tot nu va ajunge la nici o isprava; pe cnd acela, care se deprinde a construi exact figurile, pricepe de o mie de ori mai bine ce pretuieste exactitatea n toate relatiile vietii. Dar simtul de observare! Niciodata ochiul nu vede mai bine o planta, un mineral, un animal sau un peisaj, dect cu ajutorul minii care i face chipul. Ct despre simtul estetic, e de prisos sa mai insistam. Asadar, toti viitorii profesori vor trebui sa se deprinda bine cu desenul, caci oricare ar fi ramura lor de predilectie, toti vor avea nevoie sa

deseneze si sa nvete pe copii a desena. n sfrsit, toti vor trebui sa nteleaga si sa vorbeasca limba universala a muzicii. Mijlocul cel mai direct de nviorare al muncii e ritmul muzical. Nu numai pentru ureche, gt si plamn, dar, n genere, pentru suflet, melodia este un adevarat tonic. Aceste patru ndeletiniciri: gimnastica, lucrul manual, desenul si muzica sunt studiile umaniste cele mai nsemnate. Numai prin ele, putem ajunge la un nou umanism vrednic de vremurile noastre. Numai pe calea aceasta vom putea nlatura din fata copiilor caricatura fizica a gubavului care, de pe catedra, tuseste: declinari,conjugari, cifre, nume proprii si alte simboluri seci. Ascetismul din Evul Mediu si nmultirea prodigioasa a cartilor n epoca moderna au facut pe bietul magister sa se cufunde din ce n ce mai adnc n hruba bibliotecilor si sa trasca si copiii dupa dnsul, nazuind sa-i faca si pe ei viermi de hrtie (Bucherwurmer). E deci mai mult dect orisicnd timpul sa ne ntoarcem spre natura. Numai astfel de oameni noi vor putea face din doctrina educatiei un Novum Organum, schimbnd vechea metoda pasiva ntr-o metoda dinamica. Fiind el nsusi ndemnatic si deprins a lucra, profesorul va deprinde si pe copii cu munca efectiva si, astfel, va nceta vechea eroare a pedagogiei rationaliste, care socotea ca a sti si a putea e totuna. Din aceeasi eroare izvorse obiceiul nerod al memorizarii - metoda ciocanului pe nicovala. Dascalul spunea, scolarul asculta si repeta; profesorul poruncea, mustra, ameninta, pedepsea... iar elevul, ca o nicovala, primea toate loviturile pentru ca sa ajunga, prin ciocanire, nvatat, puternic, moral etc., etc.! Traieste nca un batrn dascal de scoala normala, care poate da amanunte, cum candidatii, meniti sa ajunga nvatatori, dondaneau pe de rost - pna si descrierea unei gaite...: ,,Gaita! - Gaita, gaita... este, este, este... gaita este... un animal... gaita, gaita...`` - o ameteala ntocmai ca a lui Trasnea care blbia, saracul, pe dinafara pronumele din gramatica lui Macarescu: mi-ti-ni-vi-li-me-teil-ve-i-le... Vorba lui Creanga: ,,Cumplit mestesug de tmpenie, Doamne fereste``! n laturi deci cu verbalismul acesta zadarnic. Dascalii, fiind mereu mpreuna cu ucenicii - ca Booker Washington, Tolstoi si alti ntelepti - si punnd chiar ei mna aci pe secure, aci pe coasa, pe sapa, pe cutitul de altoit ori pe altele unelte ale gospodariei rurale, vor nvata si tinerii o multime de lucruri, iar cititul le va veni ca un adaos si o noua nviorare spre munca. n loc de o pedagogie statica, una dinamica, n loc de a mai mobila creierul individului cu sute de cunostinte, din contra, vom tinde sa mobilizam masa poporului spre o munca rodnica, stiintific organizata. Vom face adica pedagogie sociala. Astfel, din pilda vie, n mijlocul unei scoli care seamana mult cu casa taraneasca, viitorul preot si nvatator va deprinde temeinic toate muncile, pe care el le va ncerca mai trziu cu copii satenilor. Iar cnd vom avea scoli, n care cinstea cea mai mare sa fie ndemnarea la munca, poporul nostru va fi mntuit. n loc ca nvatatorul sa faca, mpreuna cu preotul, proprietarul, arendasul,

primarul si perceptorul un fel de mica oligarhie rurala mbracata altfel dect satenii, vorbind altfel si pndind cea dinti ocazie, sa treaca spre oras ori macar sa-si faca copiii lor oraseni; n loc de a da goana dupa slujbe, socotind purtarea condeiului de la calimara la hrtie si de la hrtie la calimara un lucru mai de cinste dect mntuirea secerii, coasei ori altei unelte, viitorul preot si viitorul nvatator vor fi stlpul cel mai tare al vietii nationale si vor ajunge sa ncredinteze si pe oraseni (pe cei care muncesc meserii grele si, mai ales, pe trntorul care nu munceste nimic), ca sanatatea trupului si a sufletului cere n fiecare an o ,,cura de munca`` la tara. Cu o astfel de educatie, ogorul romnesc, istovit si batjocorit de toti veneticii, va fi din nou ndragit. Mndria mosierului va fi sa stea la mosie; fala cea mare a taranului va fi sa se simta slobod ca un mparat si ndestulat pe petecul lui de pamnt, iar bucuria oraseanului va fi sa-si agoniseasca si el n preajma orasului un coltisor de gradina, unde sa-si odihneasca batrnetele, scapnd macar duminica de strmtoarea zidurilor orasului. n loc de a nazui, ca negrii lui Booker, spre mode frantuzesti, vom dobndi mndria de a fi si a ramne noi nsine pe pamntul nostru si n datinile noastre, care n-au voie sa fie lepadate pentru ale nimanui. Va avea poporul acesta mndrie pentru ca va vedea la conducatorii sai firesti, preotul si nvatatorul, aceeasi credinta si aceeasi purtare. Iar de la straini, vom mprumuta atunci numai ce se cade sa mprumutam: seminte mai bune, pomi mai buni, vite de soi ales, unelte mai ndemnatice si tot ce poate ajuta n adevar munca omului. Numai astfel vom putea avea si noi o taranime ca cea suedeza, daneza, norvegiana, olandeza si a altor tari care, desi mici ca ntindere si ca numar de locuitori, sunt mari ca cinste n lume, deoarece fiecare sade pe picioarele sale, tinnd fruntea n sus n fata orisicui. Schimbarea atrna, asadar, de noi nsine. Va fi destula pentru asta o mna de oameni: cei care vor pregati pe preoti si pe nvatatori. Ei au pe seama soarta ntregului neam romnesc. Profesorii seminarului-normal sunt - mai mult dect toti ceilalti profesori- ofiteri de stat-major n lupta poporului nostru cu vecinii. n zece ani, ei pot crea o lume noua, mprastiind n sate un tineret iesit din ,,scoala muncii`` adevarate. Iar felul pamntului i ajuta mai mult dect pe educatorii din alte tari, caci ocolul tinuturilor romnesti este o plasmuire unica, prin buna ei ntocmire: munte, deal, ses, lunca, pasune, podgorie; cereale, sare, petrol si balti de peste - deci tot felul de munci. Unitatea limbii si valoarea literaturii populare i ajuta iarasi. O balada ca Miorita nu are nici un popor, nici vechi, nici nou. Proverbele, colindele, legendele si basmele sunt margaritare, pe care nu le da pe ale nimanui. Cine le cunoaste poate marturisi fara sfiala, ca sufletul romnului1) ca si pamntul lui, e o gradina. Asadar, povatuitorii satelor n-au de ce se simti umiliti n fata nici unui pedagog daca voiesc sa primeasca cu toata inima sarcina de a fi reprezentantii neamului nostru n limba, n port si n toate

obiceiurile lui caracteristice. Singuri tiganii vor mai pune pe ei zdrente straine; iar alaturi de tigani, vor urma pilda nstrainarii patura cosmopolitilor care, neputnd mnca toata renta ntre hotarele noastre, se duc sa petreaca n alte tari ascunzndu-se sub alt port si mprumutnd alte obiceiuri. Plugarul nsa, crescut cu astfel de nvatatori si preoti, va ramne credincios nu numai sufletului romnesc, exprimat n limba si literatura poporului, dar si portului romnesc care, ca orice port national, apara fiinta unui neam de amestecul babilonic cu toti veneticii. ncheiere: atrna de preoti si de nvatatori - prin urmare de profesorii seminarului-normal - daca noi, romnii, mai putem fi noi nsine n mijocul vrtejului care risipeste si amesteca toate popoarele slabe. Numai cine va rezista acela va dainui, dar nu va rezista, dect cel ce va fi pregatit sa reziste, nchizndu-se ca ntr-o cetate n obiceiurile care exprima personalitatea neamului sau.

MINUNILE MUNCII
Munca e cale catre progres nu numai pentru omul normal, ci si pentru cel cazut n rataciri. Oskar Wilde. De la literatura, Tolstoi se ntoarce spre munca. Helen Keller scapa din osnda copilariei numai cu ajutorul minilor. Munca e atotputernica. nsusirile muncii adevarate; ea trebuie sa fie stiintifica, libera si creatoare. De la nceput si pna aici, am spus mereu ca munca e metoda tuturor metodelor. Cei care au patimit de pe urma educatiei false din trecut pot sa cada la banuiala: Nu cumva o fi si asta o vorba, ca attea altele pe care le-am auzit prin scoli si de pe urma carora nu ne-am ales cu nimic? n loc sa raspundem cu vorbe, sa aducem mai bine marturia ctorva fapte mai semnificative. Era odata un om, pe care Dumnezeu l ncarcase cu toate darurile: putere, frumusete, bogatie... si, pe deasupra, cu un mare talent literar. Cartile lui erau citite n lumea ntreaga; vorbele lui erau ca niste profetii; el facea vremea rea si vremea buna n orasul unde traia... Cei cu prisos de avutie, care pretuiesc viata mai mult dupa masura placerilor si a desfatarilor, se uitau la dnsul, ca la un rege, caruia i lipsea doar coroana. Pna si nebuniile lui erau ascultate si urmate. Daca i-ar fi trasnit prin minte sa iasa ntr-o buna zi cu un picior gol pe strada, toti ar fi facut la fel... Vremea aceea nu-i tocmai veche - acum vreo patruzeci si ceva de ani; orasul acela nu-i vreun trgusor ascuns de ochii lumii, ci e chiar Londra, capitala celei mai mari mparatii dintre cte a vazut pna acum pamntul; iar tnarul cel dezmierdat de soarta era vestitul poet Oskar Wilde. Masa lui era vesnic rosie de trandafiri si de vinuri scumpe.

mprejurul lui roiau tinerii si femeile cele mai frumoase din nobilimea engleza. Parisul l asteapta cu bratele deschise. America l poftise anume, ca sa-l vada si sa-l auda... primindu-l ca pe un cuceritor. ,,Traiam, zicea el, numai pentru placere. Fugeam de suferinte si de durere, oricare ai fi fost nfatisarea lor: pe amndoua le uram; hotarsem sa nu tin seama de ele, pe ct se va putea, consider ca o lipsa de perfectiune. Nici una, nici alta nu intrau n socotelile mele. Maica-mea, nsa, care cunostea viata mai de aproape, mi repeta adeseori versurile lui Goethe, scrise de mna lui Carlyle pe o carte daruita chiar de dnsul si tot de dnsul talmacite asa: Cine n-a petrecut ceasurile noptii, Asteptnd n lacrimi zorile ce ntrzie, Unul ca acela nu va cunoaste nca, puteri ale cerului. ... Erau stihurile pe care mama le spunea adesea n ceasurile ei de mhnire, spre sfrsitul vietii. ... Dar eu ma mpotriveam n chipul cel mai hotart sa-i dau dreptate sau macar sa fac cel mai mic loc n sufletul meu adevarului cuprins n acele cuvinte. Mi-aduc bine aminte, i raspundeam: n-am deloc pofta sa mannc pinea mea n durere sau sa-mi petrec noptile asteptnd n lacrimi o dimineata amarta...``. .................................... ,,Cnd eram la Oxford, n anul din urma, plimbndu-ma pe potecile strmte de la Magalen College, n cntecul pasarilor, zicem unui prieten: am sa gust din toate poamele cte sunt n gradina lumii si am sa intru n viata patruns de dorul acesta pna n adncul sufletului. Asa am intrat si asa am trait``. Unde a ajuns n goana asta dupa placeri, nu putem nsira aici. Destul ca, ntr-o buna zi, semetul care se credea atotputernic, simtindu-se atins de niste vorbe, a dat n judecata pe un fost prieten, pentru clevetire. Dar adversarul nu s-a lasat cu una, cu doua, ci a dovedit n fata judecatii ca Oskar Wilde cazuse n patimi nevrednice de om. Urmarea a fost: doi ani de munca silnica (hard labour) pentru poetul alintat pna atunci de toata lumea. Trasnetul sa fi cazut peste Londra si tot n-ar fi fost mai mare uimirea. Dar legea e lege (n Anglia). Cu minile n fiare, cu haina si chitie vargata de puscarias, la 13 noiembrie 1895, osnditul se ndrepta spre Reading House locul unde avea sa-si mplineasca pedeapsa. Macar ca abia iesise din spital, a trebuit sa astepte doua ceasuri si jumatate n ploaie, pe peronul garii din Clalam, sub ochii calatorilor. ,,Dintre toate lucrurile, cte se pot nchipui, eu eram aratarea cea mai grozava. Trecatorii, vazndu-ma pironit locului, ncepeau sa rda. La sosirea fiecarui tren, toti gura-casca se adunau mprejurul meu si nimic nu putea sa covrseasca hazul lor. Si nca asta... atta, ct n-au stiut cine sunt. Dar cnd au aflat, rsul si chilomanul nu se mai ispraveau. Aproape o jumatate de ceas, am stat nconjurat de multimea care ma huiduia. Un an ntreg, n toate zilele, la ceasul acela, plngeam ct timp tinuse atunci batjocorirea mea...``

,,Sa mor era singura dorinta. Dupa doua luni de zacere n spital, cnd m-au adus aici si am simtit ca merg spre vindecare, mi se parea ca turbez. Hotarsem sa ma ucid...`` nsa o pedeapsa nu vine niciodata singura, ci trage dupa sine multe altele. Dupa trei luni, mama lui Wilde moare de rusine si de durere; nevasta e silita sa fuga din Anglia, iar copiii, potrivit legii, erau opriti sa-l vada pe tatal lor osndit. Ar fi fost, poate, o usurare, sa traiasca singur, ca ntr-un mormnt. Dar nu. Poetul cel admirat de toti, ,,arbitrul tuturor elegantelor``, mbracat acum n haine de pnza de sac, cu numarul 33 pe piept, spala podelele nchisorii mpreuna cu ceilalti puscariasi; trebuia sa doarma pe un pat de scnduri; sa mannce o hrana gretoasa si sa scarmene capete de frnghie pna ce vrfurile degetelor amorteau si ncepeau sa sngereze... Doar moartea daca ar mai fi putut aduce vreo alinare cumplitei ticalosii n care cazuse cel slavit odinioara de o lume ntreaga. Si totusi, cine ar crede? Dupa un an si mai bine de o durere, care l ncremenise, o lumina neasteptata s-a facut n cugetul sau cel nnegurat: - Nu, am sa traiesc. Vreau sa ntorc spre binele meu tot ceea ce sa ntmplat... Scarmannd capete de frnghie, ca sa faca scama pentru bolnavi, ajunsese sa nteleaga ca munca de toate zilele e cel mai mare noroc al vietii. Petecul de cer albastru, pe care l zarea prin geam deasupra capului, deodata s-a largit. A nceput sa se gndeasca la patimile si suferinta lui Hristos pentru pacatele oamenilor. Si, ncetul cu ncetul, pagnul, care habar n-avusese ce e durerea si lacrimile, simti ca-si pleaca genunchii si se sprijini cu amndoua minile de crucea celui rastignit ntre tlhari. Ce minuni savrseste uneori umilinta! Attea veacuri au trecut din cnd Iisus din Nazaret se suise pe Golgota si poate ca nimeni - afara de sfinti - n-a simtit pe Fiul omului att de aproape de suflet si n-a spus cuvinte mai de inima despre nvataturile cuprinse n Evanghelie, dect Wilde. Ca Paul pe drumul Damascului, puscariasul din Reading a vazut dintr-odata lumea cu alti ochii. Umilinta l coborse pna la muncile cele mai de rnd, iar munca l-a naltat pna la fericirea desavrsita. Ascultati acum cu ce gnd iese din nchisoare artistul rafinat de odinioara: ,,Sunt satul de vorbele oamenilor... Un dor launtric ma mpinge catre lucrurile mari si simple... Pastorii, pescarii, plugarii, taranii si cei de un fel cu dnsii nu stiu nimic despre aceasta si, totusi, ei sunt sarea pamntului. Cine n-a cunoscut munca si n-a avut prilej sa guste suferinta acela degeaba a trait pe pamnt. E ca un lunatec ce rataceste pe marginea unei prapastii. Crede ca paseste sigur, dar e de ajuns o piedica neasteptata, un cuvnt, o toana de o clipa si, iata-l, se trezeste n fundul abisului... Dimpotriva cel care-si mannca pinea n durere, cel care a petrecut macar o data ceasurile noptii, asteptnd cu lacrimile n

ochi zorile ce ntrzie, unul ca acela stie sa pretuiasca toate bucuriile vietii - orict ar fi de mici. Calea spre fericire i este pentru totdeauna deschisa...`` Cam asa a cugetat si Tolstoi. Fara sa fi cazut n pacatele osnditului din Reading, el s-a mbracat cu suman si a pornit la lucru de-a-valma cu taranii. Din viforul vietii si din ndoielile filosofice, marele sau suflet si-a gasit alinarea numai muncind cu bratele. Iar daca Tolstoi pare cuiva un slav mistic, iata o pilda, de care nimeni nu va avea nimic de zis. Goethe, linistitul si ntru toate masuratul Goethe, dupa ce pune pe Faust sa faca ocolul stiintei omenesti; dupa ce-l face sa deserte cupa placerilor, schimbndu-i pna si batrnetea n tinerete, nu-i gaseste alta potolire a gndului si a simtirii dect tot n munca. Cel doritor de a afla toate tainele stiintei ispraveste odiseea vietii sale, facnd ce? - un zagaz la marginea marii... Ce semet fusese n tinerete! nvatase filosofie, legi, medicina si chiar teologie. Un moment crezuse, ca si alti tineri furtunatici din aceea vreme (Sturm und Drang), ca va putea descoperi secretele universului, ntorcnd spetele stiintei si privind fatis Natura... Dar cnd vede pe Duhul Pamntului (Erdgeist), se sperie. si da adica seama ca nu-l poate pricepe, deoarece biata faptura omeneasca e numai un fragment din univers: o mica relatie, n mijlocul altor relatii, infinit de multe si de mpletite ntre ele. Si atunci, deznadajduit de marginirea stiintei, socotind cte taine ramn nca necunoscute, mhnirea l doboara, nct mai era sa-si puna capat vietii. Cine-l scapa? Mai nti, clopotele, de la biserica. Vestind nvierea, ele i opresc paharul cu otrava la buze. Amintirile din copilarie si bucuriile vietii nevinovate l cucerisera din nou... Dar, n curnd, chinul sufletesc se redesteapta si atunci veni nsusi Necuratul sa-l ispiteasca, trecndu-i pe dinaintea ochilor: tinerete, avere, slava, placeri si toate desfatarile. nsa Faust i le arunca ndarat cu dispret: Tu ai bucate care nu satura Ai aur lucitor, care luneca printre degete ca argintul viu. O loterie, la care nu se cstiga niciodata... O ibovnica necredincioasa... Dar arata-mi pe lume o roada, care sa nu putrezeasca nainte de a o culege?... ................................... Daca ma vei vedea vreodata culcndu-ma linistit, Iata, n clipa aceea, poate si moartea sa ma cheme... Daca vei putea sa ma ademenesti cu lingusiri nct sa fiu multumit de mine, Si de vei putea sa ma nseli c-o desfatare, Aceea sa fie ziua mea din urma! Iaca ma prind. MEFISTO. - Primesc. FAUST. - Da mna... ....................................

De voi zice clipei mi esti draga, Rami, nu trece asa n zbor! n lanturi tu atunci ma leaga, Si voi putea atunci sa mor! Sa sune clopotul de jale n loc ramie ceasul-mut... Si, ntr-adevar, el gusta din toate placerile, dar zadarnic, deoarece tocmai placerea l aduce la suferinta, facndu-l sa ademeneasca la pierzare pna si sufletul unei fete nevinovate. ntlnirea cu Margareta, nnebunita n carcera, e culmea tragediei care poate ncapea ntr-un suflet omenesc... Se arunca atunci n vltoarea luptelor politice, ajunge om de stat. Dar nici puterea nu-l mai multumeste. n sfrsit, la adnci batrnete afla alinare si mngiere, dar nu n stiinta, n slava, n avere sau n placeri, ci n munca: el seaca o mlastina spre a o face loc de aratura, aparnd-o cu un dig spre mare si zice: Asta e ncheierea cea din urma a ntelepciunii, Numai acela e vrednic de libertate si de viata Care si le cstiga n fiecare zi... Iar cnd vede lucrul ispravit si priveste multimea de lume forfotind pe acel petec de pamnt, filosoful chinuit odinioara de ndoieli, apoi nfrigurat de durerile iubirii, iar mai trziu ametit de patimile politicii e acum asa de multumit, nct striga: Minutei acesteia pot sa-i zic: Rami!... esti prea frumoasa! Urma traiului meu pamntesc n veacuri nu se va mai sterge, n gustarea unui astfel de mare noroc, Ma bucur azi de clipa cea mai nalta a vietii... Dar n-a apucat sa ispraveasca vorba si, iata, Mefisto: - Te-am prins!... Acuma vei muri si sufletul e al meu... Grabestete! Faust nsa i raspunde linistit: - Nu. Moartea nu ma mai atinge. Eu voi muri, dar acum intru izbavit n odihna sufleteasca, mpacat cu mine nsumi... Si, ntr-adevar, batrnul nchide ochii, nsa cu inima plina de bucuriile unui rai fara sfrsit... De altfel, o presimtire a acestui deznodamnt se putea ghici chiar din felul cum Faust cercase a tlcui cuvintele evanghelistului Ioan. Im Anfang war das Wort... La nceput a fost cuvntul... Din capul locului m-am oprit: poate cuvntul sa fie izvorul lumii cu toate cele vazute si nevazute? Cuvntul gol nu e nimic. Tot pretul lui sta doar n ntelesul ce se ascunde dedesubt. Trebuie sa fi fost deci o minte, un cuget, care va fi nascocit lumea asta: Im Anfang war der Sinn! Dar si Cugetul singur ce isprava face daca ndaratul lui nu sta o putere? Asadar, adevaratul nceput e Puterea: Im Anfang war die Kraft. Energia care pe toate le face si le desface. Totusi, si puterea e o biata iluzie, o amagire desarta, cta vreme nu se manifesta n nimic pipait. Prin urmare, abia cnd vezi fapta,

adica lucrarea, atunci simti ca gndul acela poate ajunge la realizare. De aceea, scriu acum linistit: La nceput a fost Fapta - Im Anfang war die Tat. Si astfel, cu fapta ncepe batrnul Faust nnoirea sufletului sau; fapta, adica munca, l duce la mpacarea cu sine nsusi. Fireste, ar putea ntmpina cineva, ca toate astea sunt literatura... ntmpinarea ar fi nsa nedreapta. Puscaria din Reading si ndreptarea lui Wilde nu-s deloc literatura; viata lui Tolstoi la Iasnaia Poliana nu-i nici ea literatura... Dar, ca sa nlaturam orice chip de crtire, iata cteva pilde n care minunile muncii izbesc si ochii celor mai ndaratnici. La 27 iunie 1880, s-a nascut n Tuscumbia (Statele Unite) o fetita: Helen Keller. Dupa un an si opt luni, s-a mbolnavit de tifos, iar cnd s-a nsanatosit a ramas oarba, surda si muta. Pna la opt ani, a trait ca un bot de carne - att doar ca putea pipai si mirosi. Atunci, o nvatatoare miloasa si-a pus n gnd sa mntuie biata faptura din atta ntuneric. Dar greutatea era: cum sa te apropii de sufletul ei? Si apoi ce suflet sa fie ntr-o fiinta care nu vorbeste, nu vede, nu aude, nu afla nimic despre lume, afara de ceea ce-i spune pipaitul si cteodata mirosul! nsa, credinta nvatatoarei era tot asa de mare, ca si mila. Si s-a pus pe lucru. ntr-o zi, a dus pe oarba la cismea si i-a ntins mna n apa care curgea, apoi i-a scris cu degetul n palma: Water, facndu-o astfel sa priceapa ca asa se cheama ceea ce curgea din canea. Si asa a urmat cu toate lucrurile. Punea pe fata sa le pipaie, apoi i scria numele fiecarui lucru. Chinuindu-se asa vreo doi ani, muta ncepu a vorbi, adica a scrie cu degetul n palma nvatatoarei ceea ce vrea sa-i spuna, dupa cum si nvatatoarea i scria tot n palma. Astfel n-a mai fost nevoie nici de vaz, nici de auz! Mna tinea si loc de ochi, si loc de urechi, nct la 15 ani, Helen ajunsese sa priceapa ce zic alti oameni, punnd numai mna pe gura lor, spre a pipai miscarile buzelor. Cu acest chip, copila cea oropsita de soarta a putut la 17 ani sa treaca examenele de limba germana, franceza, engleza si elena; a pornit apoi a scrie carti, si azi e una dintre scriitoarele cele mai cu nume, nu numai n America ci n toata lumea. Prin mna, a ajuns sa-si deschida o cale nu numai spre o viata ndestulata, ci si spre slava; de aceea, nimeni n-a spus despre mna vorbe mai de lauda dect Helen Keller. ,,Minile oamenilor vorbesc pentru mine o limba plina de nteles. Unele mini ma ating ca si o ocara. Am ntlnit oameni care sunt att de lipsiti de orice bucurie n viata, nct apropierea degetelor lor reci mi era totuna, ca si cum as fi dat mna cu vntul de miazanoapte. Dimpotriva, minile altor oameni parca au raze de soare, asa ca atingerea lor mi ncalzeste inima. E destula apasarea unei mini de copil si pentru mine e tot atta lumina, ct e la altii ntr-o privire de dragoste...`` Cine crteste si se plnge mereu de viata sa citeasca odata cteva pagini de Helen Keller pentru ca sa-i fie rusine n veci ca n-a stiut sa pretuiasca nesfrsitele daruri pe care le da viata oricarui om cu destula sanatate si ceva-ceva pricepere. Caci ar trebui sa fii din cale afara de natng sa mai adaugi un cuvnt cnd auzi o

marturisire ca aceasta: ,,sunt prea fericita aici pe pamnt, ca sa ma mai gndesc mult la viata de dincolo!...`` Sa fii oarba, surda si muta si, totusi, sa gasesti cu ajutorul minilor raiul pe pamnt! Avea dreptate filosoful Aristotel cnd zicea ca mna e unealta uneltelor. Ar fi putut zice: munca cu minile e filosofia tuturor filosofiilor caci de ea se leaga tot sporul sufletului si al trupului: Mna e dascalul creierului, iar, prin creier, al ntregii fapturi omenesti. * Va zice nsa cineva: cu mna ajungi cel mult la dobndirea unei stiinte abstracte, cum e matematica ori la filosofie, sau la poezie, ca Helen Keller. Lumea vazuta ti ramne nsa pentru totdeauna straina. Nici asta nu-i adevarat. n Leeds traieste acum un batrn care si-a pierdut vederile de la 22 de ani. De 42 de ani, n-a mai zarit o raza de lumina. Ct pastrase vederea slujea ntr-o pravalie. Cnd a orbit, nu stia de ce sa se apuce. Dar l-a cuprins un dor nestapnit de frumusetile cmpului si ale padurii, pe care nici nu le luase n seama, cnd avea ochii sanatosi. Ce sa faca? ncepu a pipai toate buruienile, cte i ieseau nainte. Le sucea si le rasucea n mna, ca si cum le-ar fi mngiat, iar pe maica-sa o ruga sa-i citeasca regulat carti despre viata plantelor. Azi asa, mine asa, pna ce, ntr-o buna zi, orbul baga de seama ca el poate deosebi dupa pipait mai toate soiurile de copaci si de ierburi. Strngndu-le, cu mna, mirosindu-le, iar la nevoie si gustndu-le, el a ajuns sa descopere ntre plante deosebiri pe care nici nu le banuiau cei care se serveau de ochi. Urmarea a fost ca Wilkinson, asa se cheama nvatatul cel orb, a ajuns sa scrie o multime de carti despre botanica. Cine nu cunoaste acum n Leeds pe botanistul orb? Singur, singurel, cercetnd calea cu batul, ca orice orb, colinda mprejurimile orasului, se apleaca si culege ierburi bucurndu-se ca un mparat de frumusetea florilor, de netezimea ori asprimea frunzelor, de mirosul lor, de toate nsusirile pe care le vede cu mna, mai bine dect altii cu ochii deschisi. Azi, el este cel mai mare cunoscator al plantelor Angliei. Universitatea din Leeds i-a dat n 1915 titlul de doctor. Baiatul de pravalie de odinioara e autoritate n stiinta botanicii - dovada ca mna e n stare sa cuprinda cu aceeasi nlesnire si stiintele concrete, ca si pe cele abstracte. Dar, fiindca nu numai mna munceste, ci si piciorul, dam aici nca o pilda despre minunile muncii fiindca ntmplarea aceasta a ajuns si la cunostinta tarii noastre. n vara anului 1917, cnd la Marasti si Soveja bubuia tunul, iar de pe ,,frontul de fier`` curgeau mereu trenuri cu raniti, a sosit la Bucuresti o aratare de om, pare-se chemat nadins, spre a da oarecare mngiere celor ce scapau schilozi din spitale. l chema Untan (parca si numele lui vrea sa spuna ca-i Neom). n adevar,

Untan era o faptura fara mini, din nastere... Toti ai lui i dorisera moartea. Dar bietul dezmostenit nu s-a lasat biruit de nenorocire. Ci si-a pus n gnd sa faca cu picioarele ceea ce altii pregeta sa faca, chiar cnd au mini sanatoase si puternice. Si a izbutit. Untan se spala, se mbraca, mnca, ntorcea foile cartii, ba cnta si din vioara cu degetele de la picioare! Astfel a ajuns la 65 de ani, cstigndu-si viata cu munca lui, dnd o mare pilda celor cu ochii - fara sa vada, ori cu mini - fara sa lucreze... Cnd miile de privitori, adunati mprejurul bazinului de pe malul Dmbovitei, l-au vazut pe ,,omul fara mini`` notnd ca un tipar, siau facut cruce... Asta nu mai e literatura, ci viata adevarata si lupta piept la piept cu soarta. Cine are ochi, urechi, mini, picioare... si totusi mrie ca n-are ncotro, acela e vrednic nu numai de osnda lui Dumnezeu, ci si de scrba oamenilor. Ticalosul vede deschisa poarta raiului aici pe pamnt, dar, de lene, nu vrea sa faca nici macar un pas pentru a trece pragul. n c h e i e r e: fata de pilde ca acestea, nici un om cu judecata dreapta nu mai poate sta o clipa la ndoiala, ca munca este atotputenica. Chiar si pe cel cazut n fundul iadului ea l poate ridica iarasi la lumina si fericire. ntrebarea e: orice munca? Raspundem fara zabava si ndoiala: orisicare. Numai sa fie bine nteles ca nu orice truda e munca adevarata. Ucigasul care asteapta ceasuri ntregi n ger, pna nfige cutitul n inima drumetului, se osteneste si el. Dar o astfel de osteneala nu e munca, ci blestem. Pentru oamenii cinstiti, munca, spre a fi rodnica, trebuie sa aiba aceste nsusiri: Mai nti, sa se ntemeieze pe o judecata dreapta. Eschimosii, de pilda, nu parasesc corturile lor de vara, si nu-si fac colibe calduroase pentru iarna pna ce gheata nu e destul de groasa si luna nu ajunge la un anume loc pe cer... De aici raceli, betesuguri, boala si moarte, macar ca ei sunt de altminteri foarte ndemnateci la cladirea colibelor. Ce lipseste? Judecata dreapta. Un eres i duce de rpa, risipind munca lor de a-si coase haine de piele, de a vna, a aduna merinde etc. De asemenea, peruvienii, cu toate ca erau mesteri la vnatul fiarelor, se lasau sa fie mncati de jaguar, socotind ca el este stramosul neamului lor. Dar descntecele si toate smintelile care ncurca munca omului, chiar n tarile cu oarecare civilizatie! Toate acestea dovedesc ca omul, n nazuinta lui de a munci, n-a nimerit totdeauna drumul cel drept. Cnd ncepe a ninge, ursul intra n brlog si nu raceste: instinctul, adica deprinderea adunata de mii si mii de ani n fiinta lui, l mna spre adapost cum vntul mna valul spre mal. Omul, din contra, lucrnd cu unelte, trebuie mereu sa chibzuiasca cum sa-si faca traiul mai nlesnit. Pe calea asta, ajunge sa faca colibe, bordeie, case si palate. A ajuns asa de nazdravan ca ntr-o jumatate de ceas, eschimosul poate sa-si faca o coliba de zapada att de calduroasa, nct sa se poata dezbraca n pielea goala, cnd deasupra hauleste viforul, ridicnd mprejurul

fiecarui iglu niste nameti ct toate zilele. Dar tot el, luptndu-se cu frigul, cu foamea si batndu-se mereu cu gndurile, ajunge de se razboieste cu nchipuirile sale si chiar cu visurile. Teama de luna l face deci sa tremure sub cort, cnd ar putea sa se adaposteasca la caldura, n coliba! De aceea, omul nu s-a putut si nu se poate ridica, pna ce munca sa nu porneste de la judecati drepte, adica de la cunoasterea adevarata a lucrurilor dimprejur, asa cum o da stiinta. Cnd munca s-a curatat de toate eresurile si a ajuns deplin stiintifica, adica stii la fiecare pas sa dobndesti cu minimum de energie maximum de folos, atunci munca aceea e aproape perfecta. nsa nici atta nu-i de ajuns. O astfel de socoteala se potriveste pentru masini. Dar omul nu-i nici locomotiva, nici ceasornic sau alt mecanism brut. Muncind, el adauga lnga energia fizica a naturii, o noua energie - cea vitala, iar aceasta nu ajunge la deplina ei desfasurare dect cu o conditie: sa fie libera (adica alaturi de necesitatea fizica sau de obisnuinta de a munci, omul sa aiba sentimentul intim ca poate schimba oricnd felul muncii, daca i s-ar parea ca alta e mai rodnica ori mai placuta). Dimpotriva, cnd muncitorul sta lnga roata masinii ori lnga coarnele plugului, fara putinta de odihna si fara nadejde n folosul muncii sale, o astfel de munca e pentru cugetul lui ca un venin, chiar daca ar pricepe masinariile ca Edison sau agricultura ca Liebig si alti nvatati care au legat plugaria de chimia agricola. Prin urmare, a doua nsusire adevarata e aceasta: sa fie libera si sa nvioreze pe muncitor cu gndul la roadele ce voi iesi din munca. Si nici cu asta n-am ispravit. Pentru ca munca sa fie deplina, i se mai cere nca o nsusire: sa fie creatoare. Caci tocmai aici e caracterul adevarat al muncii omenesti, spre deosebire de lucrarea animalelor. Fiecare pui de urs aduna zmeura, ntocmai cum au facut si parintii lui. Din contra, omul nu face niciodata un lucru aidoma ca altii, ci mai schimba cte ceva si astfel nlesneste munca. Cu ct e mai destept, cu att e mai inventiv. Iar nascocirile acestea i aduc totdeauna o mare bucurie. Cel care a inventat ntia data arcul si a putut arunca sageata la o suta de pasi, a trebuit sa simta o dumnezeiasca placere. Si tot asa, nascocitorul rotii, al oalei si al tuturor uneltelor. A crea ceea ce n-a mai fost niciodata si nicaieri e cea mai mare bucurie pentru un suflet omenesc. E att de mare, ca omul uita de foame, de sete si se uita chiar pe sine... Asta e binecuvntarea muncii perfecte. De aceea, o astfel de munca nici nu se mai cheama mestesug ci arta. Cum jocul e ncoronarea vietii animalului, asa arta e ncununarea vietii omenesti. (Ea este jocul adevarat al omului, nu zbenguirea pruncului, care misca minile si picioarele, ntocmai ca pisoii, mieii si alte animale tinere.) n scurt: cnd munca e stiintifica, adica ntemeiata pe judecata exacta a legaturilor dintre cauza si efect; cnd e libera si dreapta din punct de vedere moral; si cnd e si creatoare, adica apuca pe cai noi si da roade noi, atunci ea este cea mai nalta manifestare a vietii omenesti, - e semnul cel mai sigur al ,,omeniei`` cuiva. Chiar

geniul a fost definit uneori ca o ,,lunga rabdare la munca``, deoarece sugestia ceasurilor de munca este izvorul cel mai bogat si mai prielnic pentru a ajunge la creatii originale. Iata de ce munca e nu numai nceputul, ci e si sfrsitul, adica ncununarea educatiei. Alta crestere mai buna dect cea pe care tio da munca nu-i si nu va putea fi ct lumea si pamntul. Caci nca o data: munca e atotputernica; e o vesnica facatoare de minuni.

REPETENTII LUI HAGENBECK

Nu toate vietuitoarele sunt deopotriva de educabile. Nici ntre oameni nu au toti acelasi ndemn spre bine. Pentru unii ca acestia, e nevoie si de oarecare constrngere. Dar nti trebuie sa-i despartim de cei buni. Pornind de la cteva fapte din viata unor copii iubitori de animale si de la marea experienta a lui Hagenbeck, am considerat ca temelie a educatiei munca ajutata de iubire si de stiinta. nvataturile etnografiei ne-au dus apoi la aceeasi ncheiere. ntrebarea e: ajunge blndetea totdeauna? Nu cumva e nevoie sa ncerci uneori si cu asprimea? Fireste, lumina fara umbra nu se poate si nici lume fara de pacate. Chiar Raiul a fost de la o vreme ntinat prin rautatea sarpelui, iar pacatul s-a continuat n pornirea salbatica a lui Cain care a ucis pe cel nascut dintr-o mama cu dnsul... Asadar, din capul locului, omul cu minte trebuie sa ia seama ca natura da cteodata la iveala adevarate pocituri, fata de care iubirea si blndetea nu-s de ajuns, ci trebuie luate si alte masuri. nsusi Hagenbek ne-o spune lamurit. Ct era de bun si milos, dar nare un singur cuvnt blajin pentru serpi. A cumparat si a vndut mii si mii, nsa cu nici unul nu s-a putut mprieteni. Dimpotriva, ctiva erau ct pe-aci sa-l nghita. Asa ca blndul educator al tuturor vietatilor marturiseste fara nconjur: ,,prietenia ntre trtoare (reptile) si om e cu neputinta... Sarpele sta, ca sa zic asa, alaturi de creatiune; nici o legatura sufleteasca nu-l apropie de celelalte fapturi: el ntmpina peste tot ori dusmani care-l pndesc, ori fugari (care se feresc de dnsul); prieteni - nicaieri... ,,Cnd a scapat o data n menajeria mea un sarpe mare (era n vara anului 1874) toate salbaticiunile au fost cuprinse de o neliniste grozava... Era un python sosit din Africa ntr-o stare cam rea!... I se pregatise o baie calda ntr-un ciubar asezat aproape de custile fiarelor. Dupa vreo doua ceasuri, m-am pomenit cu tipete de spaima. Balaurul iesise din baie si da trcoale pe la coliviile papagalilor si ale maimutelor. Am pornit de-a fuga si am gasit o adevarata zavera ntre dobitoace. Toate, pna la una, erau ntr-o cumplita turburare si se uitau numai spre el, att ct puteau sa-l zareasca printre gratii. Leoparzii, leii si alte animale de prada pareau apucate de nabadai si urlau zguduind gratiile, iar maimutele si papagalii tipau din rasputeri. Era un scandal ca n iad. Nici o vietate nu vrea sa aiba de a face cu

sarpele``... Si cu drept cuvnt. ,,n viata mea, am facut cunostinta cu mii de serpi, le-am cunoscut de aproape firea, obiceiurile si traiul!... Cu multe salbaticiuni era sa-mi primejduiesc zilele, dar cu nici unele asa de des ca cu serpii. Traiul lor e al unor mncai tmpiti. Unui boa, sosit din America, i se daduse seara un iepure. A doua zi, socotind ca-i satul, nu i-am dat nimic. n dimineata cealalta l-am gasit teapan. Jivina nghitise patura, dar fiindca postavul nu putuse luneca dect pna pe la jumatate, se necase...`` Prin urmare, sunt pe fata pamntului si fapturi de rnd, care traiesc numai pentru pntece; nici o scnteie de cumintenie ori de bunatate nu lumineaza viata creierului lor ntunecat. Si asta e adevarat nu numai pentru trtoare, dar si pentru alte specii. n toate se pot naste uneori pocituri trupesti sau sufletesti. Sunt tigri pociti, hiene pocite, maimute pocite si chiar oameni pociti; unii la trup, iar altii si la suflet. De pilda, din parinti betivi se nasc copii muti, surzi, nsetati de snge... si Dumnezeu mai stie cum. Caci taina zamislirii si a cresterii pruncului e ct se poate de ascunsa. E destul o sperietura a mamei sau cine stie ce meteahna a tatalui, pentru ca copilul sa fie un ne-om. De aceea, Hagenbek, dupa ce ne ndeamna la blndete, ntoarce foaia si ne povatuieste sa mai pazim nca o regula: sa alegem nainte de a educa. Odata, din 20 de lei, el a gasit numai 4 potriviti pentru mblnzirea deplina. Ceilalti i s-au parut: unii prosti, altii artagosi, altii trndavi... ntr-un cuvnt, lei de rnd, cum sunt si oameni de rnd. Ce faci cu acestia? Hagenbek i lasa repetenti, adica i da afara din scoala de mblnzire. Repetentie cu eliminare! Atta numai ca nu poti face tot asa cu copiii oamenilor. Deci, ia seama : daca un copil e tmp, e greu de-o ureche ori e slabanogit - cine stie de ce boala - el poate sta mult si bine sub ochii tai; nsa pasul cu cei nzestrati nu-l va tine niciodata. Pentru unii ca acestia trebuie, asadar, o scoala deosebita si un mestesug deosebit, ca sa te poti apropia de sufletul lor. Iar calea este aceeasi: munca. Punndu-i sa munceasca, potrivit cu sfatul doctorilor, ajungi sa le ndrepti multe neajunsuri. Muncind n chip stiut cu mna dreapta, poti corecta, cum am spus, gngavia. Cu ct minile, ochiul urechea si celelalte madulare lucreaza mai mult, cu att creierul se ntareste. Apoi, sa nu uitam ca, alaturi de crestere, se adauga, chiar si pentru copiii destepti, ceea ce s-ar numi dresajul, adica deprinderea de a face un lucru imitnd pe altii. Un suflet ales, raposatul etnograf Schurz, spune undeva un cuvnt plin de nteles: ,,Deoarece copilul nu poate vedea pricinile mai adnci ale multor lucruri - ba uneori nici profesorul singur nu le pricepe - cea mai mare parte a educatiei trebuie sa fie curat dresaj``. Cred ca Schurz merge cu smerenia prea departe. Dar, drept vorbind, nimeni nu poate tagadui ca obisnuintele din copilarie (chiar

cnd la nceput nu vin tocmai la ndemna) au mare pret pentru fericirea omului. Bunaoara, cine s-a deprins a se scula de dimineata, acela si lungeste nca pe atta viata. Cine s-a deprins a pune n rnduiala uneltele cu care munceste si apoi lucreaza n ceasuri stiute acela economiseste neasemanat de multa putere. Prin urmare, cnd copilul nu pricepe nca deplin unele porunci sau cnd ucenicul nu se da usor pe brazda, fie din pricina vrstei, fie din cauza marginirii mintii lui, poti chema n ajutor si dresajul, ba chiar oarecare asprime. dar, mai nti sa iei seama sa nu cazi din lac n put. Hagenbeck nu ntrebuinta niciodata biciul cu animalele ncapatnate, de teama sa nu deprinda rau si pe cele cu buna porniri. Al doilea, nu te grabi. La acest mijloc nu trebuie sa ajungi dect dupa ce ai ncercat toate ademenirile muncii si anume: ale muncii creatoare, care desteapta n copil cea mai mare placere. Numai ispitindu-l lunga vreme cu desfatarile muncii, te poti ncredinta de adevarata fire a unui copil. Numai pndindu-l mereu sa vezi daca se ndeamna singur la ceva sau se ncapatneaza n trndavie, poti ghici daca ai n fata o fiinta spornica la minte ori un dobitoc lenes, care ar vrea numai sa caste gura si sa nghita, ca sarpele care a nghitit patura. De unde urmeaza ca, n calea iubirii si a muncii, trebuie sa mergi pna la capat. Si numai cnd ai sleit toata dragostea si ai ispravit toate ncercarile de a pune pe ucenic n calea binelui, numai atunci ai dreptul sa banuiesti ca te afli n fata unui dezmostenit sau a unei pocitanii zamislita ntr-un ceas rau. Iar pentru unii ca acestia nu mai ramne dect paza si dresajul. Dar, la drept vorbind, aici iesim din scoala si pornim spre curtea spitalului. ntr-o tara nsa, unde sute de mii de copii nici nu deschid usa scolii, nu de bolnavi si dezmosteniti trebuie sa fie mai nti vorba. Datoria cea mai grabnica e sa ne ngrijim de cei multi si vrednici, asa cum ne povatuiesc scoala muncii si evanghelia iubirii.

ROADELE EDUCATIEI: CARACTERUL OAMENILOR SI OAMENI DE CARACTER

Fericirea cea mai mare n viata e sa fii om deplin; norocul cel mare e sa ai, pe deasupra, si armonia unui suflet frumos, adica sa fii o personalitate. Creierul nu e ca o coala de hrtie nescrisa. Copilul are anumite nsusiri din nastere, care pot determina macar o parte a caracterului. Alta parte se poate adauga prin educatie. Sufletul se poate altoi, ca si pomii. Tipuri: vizual, auditiv, motor s.a. Felurile caracterului: senzitiv, activ, apatic. Infra-om si supra-om. Cunoasterea caracterului cuiva prin ceea ce gndeste, ce citeste

si dupa prietenii pe care i are. Metode ajutatoare: fizionomie, chiromantie, grafologie... Criteriul cel mai sigur: munca. Tinta cea mai nsemnata a educatiei e sa formeze caracterul. ntrebarea e: poti sti de la nceput daca vei izbuti ori nu? Repetentii lui Hagenbeck ne spun din capul locului ca sunt unele bleavuri din care n-ai sa faci otel niciodata. Totusi, descoperirea asta nu-i tocmai veche. Acum o suta si ceva de ani, erau oameni cu multa nvatatura, care pretindeau ca educatia e atotputernica! ntemeiati pe o psihologie care afirma despre creierul copilului ca e ca o coala de hrtie alba (Locke), ei socoteau ca poti scrie pe ea orice vrei. ntr-o carte despre suflet (Helvetius, De l`esprit) se spunea ca, daca iei seama ce prinde mintea unui copil, vei ghici ndata apucaturile lui. Cine si ncarca mintea cu numere ajunge matematician; cine se ndeletniceste cu probleme de fizica ajunge fizician; cine nvata versuri va fi poet etc... Prin urmare, poti creste un copil cum ai ndopa un curcan. Poti face si un om de geniu daca, alaturi de cunostinte, izbutesti a destepta n sufletul lui o pasiune puternica! (De aceea, Helvetius propunea ca statul, printr-o ngrijire deosebita, sa sporeasca numarul oamenilor de talent, ca pe al viermilor de matase, al fazanilor sau altor vietati de folos). Daca lucrul ar sta asa, cum credeau pedagogii materialistii ai veacului al XVIII-lea, Europa ar fi azi plina de oameni geniali si de caracter. Adevarul suna nsa altfel: E drept ca ,,nimic nu e n sufletul nostru care sa nu fi trecut prin simturile noastre", dar asta nu nseamna ca creierul e ca o coala de hrtie, pe care poti sa scrii orisice. Caci, chiar hrtie de-ar fi, si tot e deosebire: una prinde repede cerneala, alta nu; una suge, alta lateste scrisul etc. Prin urmare, copilul vine si el cu anumita zestre de la mama, tata, mosi si stramosi. Nu voi uita niciodata nfatisarea unui copil dintr-o scoala de orfani n timpul razboiului (1918). Abia mplinise 8 ani: taica-su era un ucigas osndit la munca silnica pe viata. n mijlocul tncilor nevinovati, care larmuiau n toata curtea, odrasla ocnasului sta razlet ca o vietate salbatica. Privirea ochilor lui era piezisa si ncruntata... De aici urmeaza ca e de cea mai mare nsemnatate pentru parinti si profesori sa dibuiasca din capul locului ce nsusire aduce cu sine copilul din nastere. Lucrul nu e usor, dar sunt totusi mijloace, ca sa pipaim nsusirile cele mai rasarite ale cuiva. De pilda, unul are o mare agerime n ce priveste vazul. Nu numai ca deosebeste bine formele si culorile, dar le si tine minte cu nlesnire. Sunt pictori care pot zugravi chipul cuiva dupa ce l-au vazut o singura data. Astfel de oameni se zic ca au tipul vizual. La un examen de capacitate, un candidat a fost banuit ca a copiat lucrarea n scris. Chemat la cercetare, candidatul a marturisit comisiei ca el poate repeta cuvnt cu cuvnt nu numai capitolul cu pricina, ci tot volumul. Si ntr-adevar, comisia s-a ncredintat ca viitorul profesor putea reproduce ad litteram cartea ntreaga (ceea ce, fireste, nu era deloc

chezasie pentru valoarea lui profesionala). n loc de lucruri si de idei, un astfel de creier memoreaza forma literelor. Altii au un auz foarte fin. Urechea lor e ca placa unui fonograf; ascultnd o singura data un concert, pot transcrie din memorie o partitura ntreaga. (Vestitul Barbu Lautarul a minunat pe Liszt. Putea ,,fura" pe vioara orice improvizatie a maestrului). Acesta este tipul auditiv. n sfrsit, altii se bizuie pe memoria miscarilor minii. Se pomeneste de croitori care iau masura numai pipaind corpul cuiva. Acest tip se numeste motor. Astfel de vorbe dovedesc ca pornirile nnascute au mare nsemnatate. Fiecare om este un amestec de nsusiri mostenite si altele dobndite cu vremea, asa ca numai nchegarea lor n cursul vietii ti poate lamuri care este adevaratul fond al caracterului unui individ. De unde urmeaza ca ncercarea de a caracteriza copilul e cu mult mai grea, dect caracterizarea omului matur. Totusi putem deosebi de timpuriu mai multe categorii: I. Oameni simtitori, adica aceia ale caror suflete vibreaza foarte usor. Si anume: a) Unii sunt slabi: tremura si de umbra lor, ca iepurele. N-au destula putere fizica, nu-s adnci la cuget si n-au statornicie nici n ce zic, nici n ce fac. (De obicei, felul acesta de simtire se vede la unele femei.) b) Altii sunt simtitori si gndesc cu mare agerime; nsa de prea, multa gndire, ramn nehotarti, nu pasesc la fapta. Cum sta barza ntr-un picior, asa stau ei n contemplarea lumii, cntarind mereu cugetul lor si al altora, lund seama sa noteze zi cu zi ntmplarile traiului, ca si cum Universul s-ar nvrti n jurul fiintei lor. (Calugari, filosofi, ipohondri...) c) n sfrsit, sunt oameni simtitori, care au si destula putere pentru a lucra, dar lucrul lor e cu toane ca zborul liliacului: aci se avnta spre cer, aci se ntorc spre pamnt si ating abia o clipa realitatea, pentru a se dezgusta de ea si a cadea iarasi n pirotire. n categoria aceasta intra multi artisti. Din punct de vedere filosofic, oamenii simtitori sunt aplecati spre pesimism. Pentru cea mai slaba cauza de nemultumire, nervii lor vibreaza. O mica suferinta e n stare sa le rascoleasca sufletul mai mult dect o mare bucurie. Senzatiile organice (interne) precumpanesc asupra impresiilor din afara. Se ntelege, nici iepurii, nici barza, nici liliecii nu pot fi purtatorii de steag ai unui popor. Marea impresionabilitate a nervilor e ntotdeauna semn de slabiciune si de ruina cu o scadenta foarte apropiata. II. Temelia unei natiuni trainice o fac ndeosebi oameni cu destula putere, adica energici (voluntari). La acestia, pornirea spre lucru e ceva statornic. De dimineata pna seara, muncitorul vrednic roboteste cnd una, cnd alta. Odihna pare pentru el o greutate. E semnificativ cuvntul unui plugar care, ntrebat de ce mai munceste, dupa ce agonisise destula stare, a raspuns: muncesc sa nu ma gaseasca moartea

stnd... Omul care nu cunoaste odihna si la care munca porneste din plinatatea puterilor trupesti si sufletesti, ntocmai ca apa din izvor, e tipul de caracter cel mai pretios pentru un stat. Dar si n harnicie, putem deosebi variante. Alaturi de tipul sanatos, descris pna aici, e si un tip vulgar, caracterizat printr-un apetit nemasurat. Sunt oameni care vesnic se agita si, neavnd destula putere sa creeze, ei cauta sa acapareze, dupa formula: obraznicul mannca praznicul. De aceea, astfel de specimene se amesteca peste tot, pretind toate slujbele, se aseaza la toate mesele si-s gata sa dea prin bat, numai sa aiba succes material ori de vanitate. Democratia moderna a scos la iveala varianta aceasta n toate societatile contemporane si, ndeosebi, n cele semiculte, unde oamenii sunt pretuiti nu n raport cu meritele ci cu pretentiile lor. Exista nsa si un tip de harnicie superioara: a acelora care lucreaza fara sa urmareasca un interes personal. Acestia sunt marii creatori (artistii, oamenii de stat si inventatorii). Goethe, Cavour, Pasteur... ar fi exemple caracteristice printre moderni. Precum dintre senzitivi se iveste tipul fricos, iar din ceata harnicilor vulgari iese tipul tiranic al celor care chinuiesc pe altii, de asemenea, din categoria activilor superiori se nalta tipul optimistului senin, care potoleste furtunile si ndreapta scaderile epocii lor. Pentru toate neajunsurile launtrice, ei se despagubesc cu o activitate ndreptata spre o creatiune impersonala: arta, stat, stiinta etc. Caracterul cel mai deosebitor al acestei harnicii superioare este lipsa de vanitate. III. n sfrsit, a treia categorie e a caracterului apatic sau cum i zice romnul: moale. Deosebim si aici doua trepte de potolire sau nepasare: - a celor sterpi, care vegeteaza - trndavii adevarati; - a celor cu oarecare putere de a lucra, iar uneori si cu o reala putere de a gndi. Practic vorbind, n loc de cele 8 despartituri nsirate pna aici, ne putem multumi cu trei: Omul normal. Limba romneasca are un cuvnt frumos, omenie, aratnd nsusirea specifica a omului n sens sufletesc. Cnd ai zis om de omenie, ai spus tot. Din contra, cnd ai zis Ne-tot, ai afirmat din capul locului ca ai n fata un exemplar care sta sub nivelul obisnuit al speciei umane. Asadar, dupa experienta condensata n limba poporului nostru, ierarhia valorilor omenesti cuprinde aceste trepte: a) netoti: slabanogii, trndavii, infirmii, degeneratii si, n genere, cei lipsiti de echilibru. Fireste, scara e lunga si foarte variata. La un capat stau tmpii care, numai prin caracterele somatice, pot fi pusi n rndul oamenilor. La celalalt capat stau netotii cu unele nsusiri remarcabile si chiar extraordinare. Pentru un om normal, trebuie oarecare gndire sa socoteasca n minte ct pretuiesc 175 saci de gru, daca sacul se vinde cu 177 lei. Calculatorul-fenomen ti spune cu ochii nchisi cte fire de nisip se afla ntr-o lada de 376.891 metri cubi, admitnd ca fiecare centimetru cub cuprinde: 678.900

firisoare de praf. Dar, la atta se margineste puterea sufleteasca a omului ne-ntreg. E ca un boa constrictor care, din timp n timp, casca o gura ct o sura, nghite un mistret, apoi cade n nesimtire ca un bolovan. Tot asa e cutare prestidigitator care imita trenul, vntul, zborul ciocrliei, fumul, fulgerul, etc. sau mnuitorul de vioara ale carui degete cu agilitati de maimuta scot scntei din strunele instrumentului. Ametesti numai privindu-l... Dar, ncolo, butuc ca toti butucii... Cutare ticalos superlativ nu unea pictura cu betia, excrocheria, omuciderea si toata hora viciilor si a crimelor? Medicii au o vorba ciudata. Vorbind despre o rana complicata, un cancer sau o alta grozavie patologica, ei zic: un caz frumos! Adevarul e ca orict de extraordinare ai fi unele nsusiri, astfel de oameni numai ,,suflete frumoase`` nu pot fi; ci, dupa toate regulile logice ale clasificarii, ei sunt ne-toti, adica fapturi lipsite de ntregimea si armonia care caracterizeaza pe omul adevarat. De aceea, din punct de vedere practic, educatorul trebuie sa tina n vesnica observare pe toti netotii, fie ca sunt brute pasive, fie ca n mijlocul dezechilibrelor lor licareste, ca ochiul sarpelui, raza unei nsusiri, pe care cel fara simt critic o numeste ndata talent. (Cuvntul talent, ca si cuvntul inteligent1) sunt notiuni al caror nteles trebuie revizuit.) Pna atunci, socotim ca toti tmpitii, toti saracii cu duhul si toate sufletele lipsite de armonia sanatatii, exact vorbind, merita numele de infra-oameni. Toti acestia, ca regim de crestere, intra n categoria repetentilor lui Hagenbeck. Toata admiratia pentru virtuozitate - cnd este, dar imediat, toate lanturile si zabrelele, pentru a izola acel infra-om, botezat pe nedrept cu numele de artist. b) Mai sus, sta omul normal, avnd atributul deplin al omeniei. Fie ca e muncitor cu palmele, fie ca munceste cu gndul, el este axa mprejurul careia se nvrteste zilnic tipul speciei omenesti: mijlociu n unele sau chiar n toate manifestarile sale, omul normal are nsa armonia care l ajuta sa cuprinda si apoi sa reflecteze lumea n proportiile sale juste. El e chezasia progresului omenirii. nfraoamenii sunt eliminati, iar oamenii normali elimina pe netoti, dupa cum stolul pasarilor sanatoase ciupeste si alunga o zburatoare cu nfatisare monstruoasa. De aceea, putem zice: fericirea cea mai mare n viata e sa te nasti om ntreg. c) n sfrsit, deasupra mijlociei simpatice, se ridica un tip mai nalt: lnga ntregime se adauga o mare putere, dar n acelasi timp o deplina armonie ntre suflet si manifestarile lui n afara. Astfel de exemplare se numesc personalitati. Ei sunt ca zeii lui Homer: au toate nsusirile oamenilor, nsa ridicate la o treapta cu mult superioara. Goethe, de pilda. Frumoasa armonie a vietii sale pururea activa, pururea simtitoare la natura frumusetii si statornic ndreptata spre progresul omenirii (pe care l confunda cu progresul sau zilnic) e o dovada ca natura nimereste cteodata mbinari de nsusiri care ridica unele exemplare la nivelul omului-erou. Aici poate fi vorba ntr-adevar de supraoameni, - ceea ce este norocul cel mai mare n viata.

Se ntelege, din punct de vedere psihologic, mpartirile nsirate pna aici sunt nendestulatoare. Cele opt nuante de caracter cuprinse n categoriile: simtitor, activ si apatic nu-s asa de simple. De pilda, un om sau o femeie simtitoare poate fi si harnica. Cutare galagios poate fi, n acelasi timp, fricos ca un iepure, zvcnit ca un liliac, egoist ca o reptila, iar cteodata poate fi fascinat ca un bondar frumos colorat. E treaba artei sa puna pe scena astfel de caractere paradoxale. (Si e treaba pedagogiei experimentale si descriptive sa clarifice tipurile cu ct mai multa nuantare.) Pentru educator si pentru omul de stat, e nsa vrednic de notat: ca numai pe ncetul, caracterul se ncheaga prin colaborare ntre nsusirile mostenite si cele adaugate n cursul vietii. n copilarie si tinerete, se poate, asadar, vorbi cel mult de o caracterizare provizorie; abia n mijlocul vietii de dezveleste deplin caracterul adevarat al fiecarui om. * ntrebarea e: pe ce cale putem dibui caracterul cuiva? Pentru a ghici nsusirile determinante ale unui om, ar fi necesar sa poti asculta gndurile lui cele mai ascunse. Care sfera de idei l preocupa mai mult? Si care e dorinta sa cea mai arzatoare? De ai ghici aceasta, ai pune mna pe firul care te-ar duce pna n penumbra sufletului sau, unde ncepe ntunericul subconstientului. Doamne, daca ai putea urmari macar o zi, tot ce trece prin cercul luminos al constiintei cuiva! Dar astfel de constatari directe sunt cu neputinta. E nsa un mijloc indirect de a afla ce zace n sufletul omului. Daca acela e carturar, e destul sa vezi ce citeste el cu mai multa evlavie. nsemnarile pe marginea unei carti si paginile frnte sunt uneori adevarate revelatii. E un fel de marturisire tainica, pe care o asculti, fara sa te vada nimeni. nchipuie-ti ca pe masa cuiva gasesti deseori pe Tacit. Foile cele mai framntate sunt acelea unde se descrie viata lui Agricola, biografia cea mai duioasa si mai demna dintre toate cte s-au scris vreodata. Cu creionul rosu e subliniat: nunc redit animus. (Dupa ticalosiile lui Nero si ale altor blestemati, venirea lui Traian e pentru seriosul Tacit ca un rasarit de soare.) Cele trei cuvinte: ne-a venit inima la loc ti spun toata concentrarea sufleteasca si toata naltimea morala a seriosului scriitor. Dar nu numai pe a lui. Ele sunt o pretioasa indicatie si cu privire la sufletul cititorului care s-a oprit ndeosebi asupra acelui rnd. Ct de ct, el trebuie sa fi vibrat cu Tacit, caci altfel privirea sa ar fi lunecat mai departe. Dar fiindca numarul celor care citesc cu temei e foarte mic, iata ai o cale si mai usoara, ca sa ghicesti sufletul cuiva. ntelepciunea poporului zice: spune-mi cu cine traiesti, ca sa-ti spun cine esti... Si, cu drept cuvnt, deoarece oamenii nu se simt bine dect ntre cei de un fel cu ei. Acesta e la primitivi punctul de plecare al formarii celor dinti grupe sociale: ceata barbatilor, ceata tinerilor, ceata copiilor etc.) Si tot acelasi sentiment raspunde si la civilizati n legaturile de ordin

mai ascuns, pe care Goethe le numeste ,,afinitati elective``.) Uitate, asadar, la prietenii cuiva si vei dobndi un mijloc destul de sigur pentru a-i dibui sufletul lui, ca si cum ai vedea acelasi chip reflectat n mai multe oglinzi. ntrebarea e: de unde poti sti care sunt prietenii adevarati ai cuiva? Lucrul nu e usor. ntelesul acestui cuvnt s-a cam tocit. Deseori, n realitatile sociale, l pronuntam fara sa legam de el cel mai mic cuprins real: - Asculta, prietene! (Prietenul e un om ntors cu spatele, care ti sta n cale. Nici nu i-ai vazut macar ochii.) Cum zic francezii: une maniere de dire... Totusi, cu oarecare luare aminte, poti deosebi n sfera vietii cuiva legaturile sociale mai caracteristice pentru aplecarile sale sufletesti. Pe acela poti pune temei, caci amicitia, dupa ntelesul ei adevarat, e un consens ntre doua suflete pna n asa grad nct si unul, si celalalt privesc viata din acelasi punct de vedere, e adica un singur suflet n doi oameni. Pe lnga carte si prieteni, sufletul cuiva se mai oglindeste si n trasaturile fetei, adica n fizionomie. Lavater socotise ca a gasit mijlocul de a citi la chipul cuiva caracterul. De atunci si pna azi, sau facut multe ncercari. nsusi Darwin s-a ocupat de ,,Expresia emotiilor`` care, desigur, lasa urme pe fata orisicui. Dar alfabetul acestei carti e nca greu de descifrat. Un alt semn dupa care se poate dibui caracterul cuiva, e scrisul. E chiar un nceput de stiinta numita grafologia. Altii cauta n trasaturile palmei mijlocul de caracterizare (chiromantia). nsa toate aceste mijloace sunt nca empirice. Educatorul, care vrea sa paseasca pe cai ct mai sigure, trebuie sa-si dea seama mai nti de toate de partea de mostenire cu care copilul vine pe lume. Cunoasterea parintilor si a familiei ntregi a unui scolar e deci de mare nsemnatate. Uneori, un copil repeta aidoma tatii, a mamei, a unui bunic sau alt stramos. E o editie noua, la care stii mai dinainte ce-ar fi de corectat. Al doilea, trebuie vazut care izvor al sufletului sau curge mai bogat si care e mai sarac. Statornicia n purtari (si asta e nsusirea de capetenie a caracterului) atrna n buna parte de puterea memoriei. A sti deci care sunt reprezentarile care se repeta n creierul unui copil cu mai mare precizie nseamna a cunoaste un fir important n tesatura sufletului sau. Daca e, de pilda, tip vizual, n partea aceasta se va aduna capitalul cel mai bogat al deprinderilor sale, cele mai trainice. Al doilea, dupa ce cunosti zestrea din nastere a unui copil, cauta sa legi cele mai multe si mai vii emotii de reprezentarile lui cele mai puternice. Ca sa destepti mila ntr-un copil de tipul vizual, e destul sa-i arati un pui cu aripa rupta ori plina de snge. - Saracul! cum l doare... Expresia de durere pe fata mamei poate aduce lacrimile n ochii copilului. Un gemet poate fi pentru tipul auditiv o sugestie de groaza ori de scrba pentru toata viata. *

Din contra, dupa cum am aratat mai nainte, metoda sfaturilor e cea mai searbada si mai stearpa dintre toate. Rationamentul rece e ca un rasad firav pus n nisip uscat. Se paleste si se usuca n scurta vreme. Un pedagog elvetian, Girard, avusese naivitatea sa creada ca daca vei conjuga un verb la toate modurile, timpurile si persoanele: eu iubesc pe Dumnezeu, tu iubesti pe Dumnezeu, el..., noi iubim..., noi vom iubi..., iubeste... etc., pritoceala aceasta de vorbe va lasa urme favorabile n sufletul tineretului! Nimic mai fals. Singura urma e sila si plictiseala. Reprezentarile fara emotii trec ca umbra norilor pe fata unui lac. De aceea, tot mestesugul sta aici: sa legi emotii vii de reprezentarile care pot fi determinate pentru caracter. Iar metoda e relativ usoara: Cel mai variat izvor de emotii este munca. ncepe deci cu jocul care sta la temelia muncii, mai n toate manifestarile copilariei. Din joc trebuie sa iasa: a) Mladierea si energia corpului. Sanatatea si puterea musculara e cel dinti sprijin al unui caracter bine nchegat. Curajul, de pilda, e o virtute nu se poate mai usoara pentru voinicul care si simte ncordarea muschilor ca o prghie de fier. Pentru el, a mplini o fagaduinta, repetnd ceea ce a mai facut, e o jucarie; pe cnd slabanogul, care tremura la orice lovitura de ciocan si nchide ochii ori de cte ori fulgera, e ca o biata frunza batuta de vnt. b) Tot din joc, pot iesi o suma de nsusiri morale. Aici se pot nvata apucaturile de ordine (cine e atent la prinderea mingii, nu poate pierde si nu face pe tovarasi sa piarda partida); deprinderile de curatenie (cine nu s-a spalat pe mini nu intra n anumite jocuri ca sa nu murdareasca hainele vecinilor); cine e nepartinitor e luat ca judecator n caz de nentelegere etc. c) De asemenea, din joc trebuie sa iasa pe nesimtite deprinderea de a munci. nca din anii cei mai fragezi, se ivesc uneori aplecarile cele mai pronuntate ale individului. Si fiindca placerea cea mai mare izvoraste din exercitarea nsusirii celei mai bogate, cu bagare de seama, educatorul poate duce pe tnar spre anume obiceiuri de munca, dupa cum morarul mna apa pe jgheab facut nadins. Dar rezultatul nu e sigur dect atunci cnd deprinderea a ajuns att de tare, nct sa te poti bizui pe ea, socotind-o ca parte constitutiva a caracterului. Fapta, adica gndul exprimat prin munca (nu numai prin vorba), e cntarul care ti spune caracterul. In labore veritas - la munca se vad toate nsusirile se seama ale omului, dupa cum la chef (in vino) se vad apucaturile cele pacatoase. Ceea ce e ,,betia`` pentru pacat, acelasi lucru este ,,munca`` pentru virtute. Sa luam nsa aminte: O fapta izolata nu dovedeste nca nimic. Chiar un nauc poate o clipa sa faca cele mai mari ispravi. Dar a pastra aceeasi directie n viata, adica a savrsi aceeasi fapta, n aceleasi mprejurari, asta n-o poate face dect omul de caracter. Iar pentru aceasta trebuie nu numai deprindere, ci si vointa hotarta, la care nu poate ajunge dect acela care si ancoreaza cugetul ntr-

o conceptie clara despre menirea existentei sale. Si anume, trebuie sa fie deplin ncredintat ca degeaba traieste, daca activitatea sa nu va corespunde adevarului, asa cum i-l descopera stiinta, iar unde najunge stiinta - simtul sau launtric despre interesele omenirii, ncepnd cu interesul propriului sau neam. Cnd Kant zicea: lucreaza asa, nct maxima vointei tale sa poata fi oricnd temeiul unei legiferari generale, seninul cugetator depasea cu mult sfera vietii de toate zilele. O regula mult mai omeneasca (fiindca e mai smerita) ar fi aceasta: lucreaza asa, omule, ca si cum fiecare zi ar fi cea din urma a vietii tale. Privindu-te si privind pe altii din acest punct de vedere, vei putea fi impersonal, dezvoltnd si n tine si n cei dimprejur toate puterile prielnice vietii omenesti n genere. Se ntelege ca un astfel de imperativ nu poate fi categoric dect pentru cel care poarta n sufletul sau convingerea adnca despre o armonie superioara, n care existenta individului se confunda cu un atom n sistemul universului moral. Fara aceasta unitate de tel, unitatea de directie nu e cu putinta. Astfel stnd lucrurile, este vadit ca adevaratul caracter nu se poate forma si nici nu se poate arata dect n vrtejul faptelor vietii, nu n constructiile cerebrale exprimate prin cuvinte - orict ar fi ele de frumoase. ntre patru pereti, poate creste un bicisnic, un filosof sau un poet, dar erou al caracterului nu poate fi dect cel care a trecut prin furtuna vietii. De aceea, caracterul e o nsusire ce se ncheaga pe ncetul, potrivit cu etatea, sexul si mediul social. Unitatea de masura nu poate fi aceeasi peste tot si la toti. Pedersuak- eschimosul - a sarit n ajutorul vecinului rasturnat cu caiacul, fiindca e obisnuit si fiindca lucrul e de folos. Fricosul, care ar sta la ndoiala, n-ar mai fi primit de nimeni ca tovaras de pescuit. La deprindere, se adauga deci interesul. Cnd nsa Jack, matelotul unui vapor, care trece n largul Oceanului, sare sa scape viata unui polinezian malaez, pe care nu l-a vazut si nu-l va mai ntlni n veci, asta dovedeste un caracter de un nivel superior celor ntemeiate pe simpla deprindere si pe boldul necesitatii. n astfel de cazuri, vezi ca sufletul e stapnit de un imperativ car i da unitatea de directie oriunde ar fi si pe oricine ar privi urmarile faptei lui. Concluzia: Numai munca poate nchega deplin caracterul, iar fapta e singura unitate de masura pentru a pretui dimensiunile unui caracter. Numai n lumina acestui adevar, putem judeca exact o suma de maxime cu privire la nsusirile oamenilor. De exemplu: promettre c`est noble, tenir c`est bourgeois nu nseamna ca nobilii n-ar voi sa-si tina cuvntul, ci cu totul altceva: nseamna ca nu pot; si nu pot fiindca de obicei nu muncesc, adica nu au deprinderea de a se ncorda pna la traducerea gndului n fapta. Tot asa si n limba noastra sunt vorbe minunate care arata ca pentru romn, semnul caracterului e munca. Om de treaba nseamna ca e numai acela care poate lucra; iar om de isprava e cel care ispraveste, adica duce lucrul pna la capat. Asta e pe romneste, dovada deplina a caracterului.

Daca toate cele nsirate aici sunt adevarate, urmeaza de la sine ca scolile bolnave, care se sprijina ndeosebi pe educatia formala a vorbelor, sunt un fel de institutii de castrare a sufletelor. Iar certificatele de ,,studii`` sunt o forma goala, care te lasa nedumerit tocmai asupra chestiei capitale. ntr-adevar, lucrul de capetenie nus cunostintele unui tnar. Acelea pot spori usor si se adauga necontenit n cursul vietii. Partea cea nsemnata e dezvoltarea nclinarilor bune din nastere, nabusirea celor rele si nlocuirea lor prin altele prielnice societatii. Prin urmare, n loc de note la studii si o cifra neagra pe hrtie alba spre a arata conduita (?), ar fi de zece ori mai folositor sa aflam macar o scurta caracterizare spre a sti care este gradul de omenie al tnarului si care au fost fazele dezvoltarii sale spre a putea ghici ceva si asupra viitorului sau. De pilda, Ilie Pitoaca are: 1. Dezvoltarea fizica buna. La 14 ani, a capatat friguri tifoide. A ramas cu auzul greu. 2. nvata mai mult cu ochii (tip vizual). 3. E moale (dar nu lipsit de pricepere). 4. Staruitor. Foarte exact la munca. 5. Nu mine niciodata. (Din lipsa de informatie suficienta, a facut odata o apreciere neexacta despre un coleg. Asa a fost de mhnit, nct sufera de cte ori si aminteste.) 6. Aplicare deosebita spre fizica. si face singur multe instrumente. ntocmeste experiente si le executa cu multa placere. 7. Duios n raporturile cu familia. (Mare afectiune pentru mama). 8. Nepartinitor n relatiile cu colegii. Lipsit de orice spirit de vanitate etc., etc. Cu alte cuvinte, educatorul ar scrie n ziua despartirii de tnarul pe care l-a crescut, un fel de diagnostic sufletesc, mergnd pna la unele ipoteze asupra viitorului. n loc de metoda orientala a zodierilor, care fac de la nastere horoscopul cuiva dupa crugul stelelor, ziua lunii si a anului, felul vremii si de-alde astea, metoda stiintifica ar cere tocmai la urma formularea ctorva judecati si prevederi asupra scolarului, - daca educatia e o realitate, nu o tndaneala zadarnica. n adevar, pentru ce zici ca ai crescut attia ani, pe un copil si l-ai urmarit n tot timpul adolescentei, daca tu, pedagog, nu esti n stare, la sfrsit, sa-mi dai o indicatie ct de aproximativa despre felul cum va lucra el n viitor? A cere nsa astfel de certificator-diagnostic ar nsemna sa pui dintr-odata pe educatorii de azi n fata superficialitatii procedeelor formale din prezent. Pe de alta parte, parintii ar ntelege ca e folositor sa lase, pe ct e cu putinta, pe copil n aceeasi scoala. Autoritatea scolara ar ntelege si ea, ca nestabilitatea corpului didactic (mutari, concedii etc.) nimiceste orice opera educativa serioasa, iar directorul (n calitatea lui de inspector educativ2) mpreuna cu dirigintele clasei (care urmareste o serie de copii din anul dinti pna la cel din urma), ar fi pusi n fata unei munci delicate: sa noteze mereu si sa claseze an dupa an caracterizarile despre fiecare elev, potrivit cu nsemnatatea lor. Munca aceasta

este indispensabila, deoarece nsusirile care alcatuiesc caracterul cuiva sunt uneori de o valoare foarte neegala. De pilda, alaturi de o mare agerime de judecata, poate sa stea o completa atonie morala; lnga o reala putere de creatie ntr-o directie, incapacitate toata n alta directie. Caracterul deci e ceva poliedric sau, mai degraba, un lant cu multe verigi de marimi, forme, tarie si material deosebit. Lnga o veriga de otel, alta e de tinichea sau o legatura moale, de bumbac. Ce siguranta poate insufla un astfel de lant? Dar tocmai aici s-ar vadi patrunderea educatorului si valoarea diagnozelor sale. Sa ne arate macar att: unde e veriga cea mai tare si unde e cea mai slaba, care ar putea sa faca ndoielnica toata dezvoltarea ulterioara a tnarului? Ceasul din urma la iesirea de sub acoperisul scolii ar fi pentru scolar ca un fel de ramas bun de la un parinte sau duhovnic, care i stie tot binele si tot raul si-l ndruma pe fiecare tnar n calea vietii, dndu-i cel din urma sfat, spre a sti cum sa observe singur si cum sa ntareasca veriga cea mai slaba a caracterului sau. Se ntelege, astfel de caracterizari ar fi deocamdata destul de aproximative. Ele ar schimba nsa dintr-odata centrul de gravitate al educatiei. Parintele si profesorul ar privi pe copil, cum priveste pictorul un model, pe care vrea sa-l prinda n aspectele lui cele mai caracteristice: - cu deosebire esentiala ca pictorul ar fi n acest caz si un modelator al exemplarului, pe care l are n fata. Vesnic i-ar sta nainte formula: adevarata ncununare a cresterii este formarea si fixarea caracterului. Iar n raporturile dintre cei mari si cei mici, n loc de metoda ciocanului pe ilau, s-ar introduce pe ncetul metoda mult mai rodnica a muncii dupa principiile pedagogiei experimentale.

NCHEIERE DECALOGUL MUNCII

Ispravind aici sfaturile izvorte din scoala muncii, ar fi folositor sa strngem n cteva cuvinte regulile pe care trebuie sa le urmeze educatorul, aplicnd munca efectiva la cresterea copiilor. Ferice de acela care va nsira vreodata canoanele unei maiestrii att de nalte! Ar fi, ntr-adevar, un cstig neasemanat de mare, daca s-ar putea gasi un fel de tabela pitagoreica pentru ndrumarea muncii si un sprijin n silinta educatorului. Suedezii, dupa ct se pare, au ajuns pe calea aceasta mai departe dect toate popoarele... Lasnd deci pe cititor sa caute singur n operele privitoare la lucrul manual (slojd) rezultatele dobndite n aceasta directie, sa ne fie ngaduit a nsira aici numai cteva sfaturi privitoare la munca n genere: 1. Munceste ntr-adevar. Taina educatiei e sa muncesti n fiecare etate numai munci adevarate. Nimic nu mbarbateaza mai mult pe un copil dect o lucrare serioasa. Copiii oamenilor muncitori au mai

mult miez la vorba, mai multa pricepere si chiar mai multa putere dect cei ce ajung vrstnici, fara sa munceasca. 2. Repeta munca pna ce ajunge deprindere si caracter. Floarea educatiei este caracterul, dar cine a ridicat munca pna la iubire acela a cobort cerul pe pamnt; traieste ntre oameni ca si cu sfintii n cer. Aceasta nu e o nsusire ntemeiata numai pe nastere, ci se capata - sau cel putin se modeleaza si se ntareste cu vremea. A avea caracter nseamna sa ai deprinderi asa de tari nct sa fii stapnit de ele aproape fara putinta de mpotrivire. Atunci stii din vreme cum va lucra n cutare mprejurare omul de care e vorba. Miselul va apuca totdeauna la stnga si omul vrednic totdeauna la dreapta. 3. Adauga muncii iubirea. Puterea caracterului sta n dragoste. Numai acela va lucra mine cum a lucrat ieri si alaltaieri, caruia stii ca lucrul cutare i place. De aceeea, ca sa fii deplin ncredintat de caracterul cuiva, vezi care e munca pe care o mplineste el cu cea mai mare placere. 4. nalta munca ta pna la creatie. Semnul muncii desavrsite e fericirea. Orice munca poate sa te bucure, dar, cnd ajungi sa realizezi repede si deplin gndul tau si, mai ales, sa plasmuiesti ceva nou, adica sa creezi, atunci bucuria e n culmea ei. Sporeste deci munca ta pna la hotarul unde ncepe creatia originala, adica maiestria. Atunci sa stii ca esti cineva. Deci spune-mi ce muncesti si cum muncesti, ca sa-ti spun cine esti. 5. Munceste pna la uitarea de tine. Dovada ca ai ridicat munca pna la sfera artei e tocmai aceasta uitare de tine si de ale tale. A savrsi un lucru de dragul lui, nseamna a face cel mai mare bine neamului tau si cea mai mare cinste tarii n care traiesti. 6. Munceste si pentru altii. Daca vrei sa stii ce pretuieste munca ta si ct te-ai apropiat de perfectiune, munceste pentru altii. Daca vei lucra si atunci tot cu dragoste, fii ncredintat ca esti sincer si ca ai facut doi-trei pasi n viata. n acelasi timp, vei afla daca iubesti ntr-adevar pe aproapele, caci numai atunci simpatia pentru altul e curata cnd vei munci pentru el, ca pentru tine nsuti. 7. Nu-ti face tie chip cioplit. Nu te deprinde a nsela munca, deoarece te nseli pe tine nsuti. De cnd e lumea, nici o greseala na ramas nepedepsita. Superficialitatea e sinucidere. Cnd zici ca ai facut un lucru, amagindu-te si amagind pe altii cu un simulacru de munca, ai iesit din sfera caracterului: ai dat adevarul pe minciuna, puterea pe slabiciune si cinstea pe rusine: ai rupt o veriga din lantul sufletului tau; te-ai plecat si, potrivit cu legea gravitatiei, vei cadea ncotro te-ai aplecat, adica n pacatul care te va ucide. Dimpotriva, a fi cinstit nseamna a crede riguros n cauzalitate si a porni totdeauna pe drumul muncii corecte stiind ca orice simulacru de munca duce fatal la non-valori, adica la ruina vietii. 8. Nu crede ca poti sa furi munca altuia. Poti privi o vesnicie pe cei care noata, dar mestesugul acesta nu-l vei nvata, pna nu vei sari singur n valuri. Munca e binecuvntare numai pentru cel care o mplineste el singur, iar pentru cel ce priveste numai si culege roadele ei, fara sa se osteneasca, e un blestem. De aceea, de la

nceputul istoriei omenesti si pna ai, vedem ca munca robilor a ucis totdeauna pe stapni; i-a slabit la trup - prin trndavie; i-a slabit la judecata - prin lipsa de ncredere a mintii si le-a slabit vointa - prin placeri. De unde urmeaza nvatatura, ca nici o viclenie nu poate nsela munca, si nici o silnicie n-o poate fura, fara sa primeasca nsutita pedeapsa. 9. Nu risipi munca nimanui. Cine mprastie spicele pe cmp e un risipitor si un natang. Dar din risipa lui tot se poate folosi cineva: pasarile cerului ori poate vaduva Rut care vine sa strnga pine pentru copiii ei. Cine da nsa o gramada ori zeci de gramezi de gru pentru un diamant acela nu e risipitor, ci ucigas. El ia pinea de la gura muncitorului, l flamnzeste si-l omoara, ca si hotul care loveste cu cutitul. Ia deci seama: orice munca e sfnta, iar cine o risipeste e un ticalos si un pagn, chiar daca si-ar toci minile si genunchii, facnd matanii la icoane. 10. Sase zile sa muncesti, iar ziua a saptea odihneste-te cu gndul la ceea ce-ai muncit si, mai ales, la ceea ce-ti ramne de muncit, pentru a te apropia de ideal si a te ndruma spre marea armonie care sta dincolo de marginea vietii tale pamntesti. Munca e nu numai izvorul stiintei, al puterii si al caracterului, dar e si un semn ca traiesti. Cta vreme te scoli dimineata cu gndul la cei vei mai munci a doua zi, e dovada ca viata, ca o apa bogata, umple mereu vadul traiului tau. Din contra, cnd vei simti ca te gndesti cu sila la munca, ori ncepi sa nu te mai gndesti la ea, poti fi ncredintat ca se apropie apusul... si ,,nu-i mult pna departe...``

ROADELE EDUCATIEI: CARACTERUL OAMENILOR SI OAMENI DE CARACTER

Fericirea cea mai mare n viata e sa fii om deplin; norocul cel mare e sa ai, pe deasupra, si armonia unui suflet frumos, adica sa fii o personalitate. Creierul nu e ca o coala de hrtie nescrisa. Copilul are anumite nsusiri din nastere, care pot determina macar o parte a caracterului. Alta parte se poate adauga prin educatie. Sufletul se poate altoi, ca si pomii. Tipuri: vizual, auditiv, motor s.a. Felurile caracterului: senzitiv, activ, apatic. Infra-om si supra-om. Cunoasterea caracterului cuiva prin ceea ce gndeste, ce citeste si dupa prietenii pe care i are. Metode ajutatoare: fizionomie, chiromantie, grafologie... Criteriul cel mai sigur: munca. Tinta cea mai nsemnata a educatiei e sa formeze caracterul. ntrebarea e: poti sti de la nceput daca vei izbuti ori nu? Repetentii lui Hagenbeck ne spun din capul locului ca sunt unele bleavuri din care n-ai sa faci otel niciodata. Totusi, descoperirea asta nu-i tocmai veche. Acum o suta si ceva de ani, erau oameni cu multa nvatatura, care pretindeau ca educatia e atotputernica!

ntemeiati pe o psihologie care afirma despre creierul copilului ca e ca o coala de hrtie alba (Locke), ei socoteau ca poti scrie pe ea orice vrei. ntr-o carte despre suflet (Helvetius, De l`esprit) se spunea ca, daca iei seama ce prinde mintea unui copil, vei ghici ndata apucaturile lui. Cine si ncarca mintea cu numere ajunge matematician; cine se ndeletniceste cu probleme de fizica ajunge fizician; cine nvata versuri va fi poet etc... Prin urmare, poti creste un copil cum ai ndopa un curcan. Poti face si un om de geniu daca, alaturi de cunostinte, izbutesti a destepta n sufletul lui o pasiune puternica! (De aceea, Helvetius propunea ca statul, printr-o ngrijire deosebita, sa sporeasca numarul oamenilor de talent, ca pe al viermilor de matase, al fazanilor sau altor vietati de folos). Daca lucrul ar sta asa, cum credeau pedagogii materialistii ai veacului al XVIII-lea, Europa ar fi azi plina de oameni geniali si de caracter. Adevarul suna nsa altfel: E drept ca ,,nimic nu e n sufletul nostru care sa nu fi trecut prin simturile noastre``, dar asta nu nseamna ca creierul e ca o coala de hrtie, pe care poti sa scrii orisice. Caci, chiar hrtie de-ar fi, si tot e deosebire: una prinde repede cerneala, alta nu; una suge, alta lateste scrisul etc. Prin urmare, copilul vine si el cu anumita zestre de la mama, tata, mosi si stramosi. Nu voi uita niciodata nfatisarea unui copil dintr-o scoala de orfani n timpul razboiului (1918). Abia mplinise 8 ani: taica-su era un ucigas osndit la munca silnica pe viata. n mijlocul tncilor nevinovati, care larmuiau n toata curtea, odrasla ocnasului sta razlet ca o vietate salbatica. Privirea ochilor lui era piezisa si ncruntata... De aici urmeaza ca e de cea mai mare nsemnatate pentru parinti si profesori sa dibuiasca din capul locului ce nsusire aduce cu sine copilul din nastere. Lucrul nu e usor, dar sunt totusi mijloace, ca sa pipaim nsusirile cele mai rasarite ale cuiva. De pilda, unul are o mare agerime n ce priveste vazul. Nu numai ca deosebeste bine formele si culorile, dar le si tine minte cu nlesnire. Sunt pictori care pot zugravi chipul cuiva dupa ce l-au vazut o singura data. Astfel de oameni se zic ca au tipul vizual. La un examen de capacitate, un candidat a fost banuit ca a copiat lucrarea n scris. Chemat la cercetare, candidatul a marturisit comisiei ca el poate repeta cuvnt cu cuvnt nu numai capitolul cu pricina, ci tot volumul. Si ntr-adevar, comisia s-a ncredintat ca viitorul profesor putea reproduce ad litteram cartea ntreaga (ceea ce, fireste, nu era deloc chezasie pentru valoarea lui profesionala). n loc de lucruri si de idei, un astfel de creier memoreaza forma literelor. Altii au un auz foarte fin. Urechea lor e ca placa unui fonograf; ascultnd o singura data un concert, pot transcrie din memorie o partitura ntreaga. (Vestitul Barbu Lautarul a minunat pe Liszt. Putea ,,fura`` pe vioara orice improvizatie a maestrului). Acesta este tipul auditiv. n sfrsit, altii se bizuie pe memoria miscarilor minii. Se pomeneste de croitori care iau masura numai pipaind corpul cuiva.

Acest tip se numeste motor. Astfel de vorbe dovedesc ca pornirile nnascute au mare nsemnatate. Fiecare om este un amestec de nsusiri mostenite si altele dobndite cu vremea, asa ca numai nchegarea lor n cursul vietii ti poate lamuri care este adevaratul fond al caracterului unui individ. De unde urmeaza ca ncercarea de a caracteriza copilul e cu mult mai grea, dect caracterizarea omului matur. Totusi putem deosebi de timpuriu mai multe categorii I. Oameni simtitori, adica aceia ale caror suflete vibreaza foarte usor. Si anume: a) Unii sunt slabi: tremura si de umbra lor, ca iepurele. N-au destula putere fizica, nu-s adnci la cuget si n-au statornicie nici n ce zic, nici n ce fac. (De obicei, felul acesta de simtire se vede la unele femei.) b) Altii sunt simtitori si gndesc cu mare agerime; nsa de prea, multa gndire, ramn nehotarti, nu pasesc la fapta. Cum sta barza ntr-un picior, asa stau ei n contemplarea lumii, cntarind mereu cugetul lor si al altora, lund seama sa noteze zi cu zi ntmplarile traiului, ca si cum Universul s-ar nvrti n jurul fiintei lor. (Calugari, folosofi, ipohondri...) c) n sfrsit, sunt oameni simtitori, care au si destula putere pentru a lucra, dar lucrul lor e cu toane ca zborul liliacului: aci se avnta spre cer, aci se ntorc spre pamnt si ating abia o clipa realitatea, pentru a se dezgusta de ea si a cadea iarasi n pirotire. n categoria aceasta intra multi artisti. Din punct de vedere filosofic, oamenii simtitori sunt aplecati spre pesimism. Pentru cea mai slaba cauza de nemultumire, nervii lor vibreaza. O mica suferinta e n stare sa le rascoleasca sufletul mai mult dect o mare bucurie. Senzatiile organice (interne) precumpanesc asupra impresiilor din afara. Se ntelege, nici iepurii, nici barza, nici liliecii nu pot fi purtatorii de steag ai unui popor. Marea impresionabilitate a nervilor e ntotdeauna semn de slabiciune si de ruina cu o scadenta foarte apropiata. II. Temelia unei natiuni trainice o fac ndeosebi oameni cu destula putere, adica energici (voluntari). La acestia, pornirea spre lucru e ceva statornic. De dimineata pna seara, muncitorul vrednic roboteste cnd una, cnd alta. Odihna pare pentru el o greutate. E semnificativ cuvntul unui plugar care, ntrebat de ce mai munceste, dupa ce agonisise destula stare, a raspuns: muncesc sa nu ma gaseasca moartea stnd... Omul care nu cunoaste odihna si la care munca porneste din plinatatea puterilor trupesti si sufletesti, ntocmai ca apa din izvor, e tipul de caracter cel mai pretios pentru un stat. Dar si n harnicie, putem deosebi variante. Alaturi de tipul sanatos, descris pna aici, e si un tip vulgar, caracterizat printr-un apetit nemasurat. Sunt oameni care vesnic se agita si, neavnd destula putere sa creeze, ei cauta sa acapareze, dupa formula: obraznicul mannca praznicul. De aceea, astfel de specimene se

amesteca peste tot, pretind toate slujbele, se aseaza la toate mesele si-s gata sa dea prin bat, numai sa aiba succes material ori de vanitate. Democratia moderna a scos la iveala varianta aceasta n toate societatile contemporane si, ndeosebi, n cele semiculte, unde oamenii sunt pretuiti nu n raport cu meritele ci cu pretentiile lor. Exista nsa si un tip de harnicie superioara: a acelora care lucreaza fara sa urmareasca un interes personal. Acestia sunt marii creatori (artistii, oamenii de stat si inventatorii). Goethe, Cavour, Pasteur... ar fi exemple caracteristice printre moderni. Precum dintre senzitivi se iveste tipul fricos, iar din ceata harnicilor vulgari iese tipul tiranic al celor care chinuiesc pe altii, de asemenea, din categoria activilor superiori se nalta tipul optimistului senin, care potoleste furtunile si ndreapta scaderile epocii lor. Pentru toate neajunsurile launtrice, ei se despagubesc cu o activitate ndreptata spre o creatiune impersonala: arta, stat, stiinta etc. Caracterul cel mai deosebitor al acestei harnicii superioare este lipsa de vanitate. III. n sfrsit, a treia categorie e a caracterului apatic sau cum i zice romnul: moale. Deosebim si aici doua trepte de potolire sau nepasare: - a celor sterpi, care vegeteaza - trndavii adevarati; - a celor cu oarecare putere de a lucra, iar uneori si cu o reala putere de a gndi. Practic vorbind, n loc de cele 8 despartituri nsirate pna aici, ne putem multumi cu trei: Omul normal. Limba romneasca are un cuvnt frumos, omenie, aratnd nsusirea specifica a omului n sens sufletesc. Cnd ai zis om de omenie, ai spus tot. Din contra, cnd ai zis Ne-tot, ai afirmat din capul locului ca ai n fata un exemplar care sta sub nivelul obisnuit al speciei umane. Asadar, dupa experienta condensata n limba poporului nostru, ierarhia valorilor omenesti cuprinde aceste trepte: a) netoti: slabanogii, trndavii, infirmii, degeneratii si, n genere, cei lipsiti de echilibru. Fireste, scara e lunga si foarte variata. La un capat stau tmpii care, numai prin caracterele somatice, pot fi pusi n rndul oamenilor. La celalalt capat stau netotii cu unele nsusiri remarcabile si chiar extraordinare. Pentru un om normal, trebuie oarecare gndire sa socoteasca n minte ct pretuiesc 175 saci de gru, daca sacul se vinde cu 177 lei. Calculatorul-fenomen ti spune cu ochii nchisi cte fire de nisip se afla ntr-o lada de 376.891 metri cubi, admitnd ca fiecare centimetru cub cuprinde: 678.900 firisoare de praf. Dar, la atta se margineste puterea sufleteasca a omului ne-ntreg. E ca un boa constrictor care, din timp n timp, casca o gura ct o sura, nghite un mistret, apoi cade n nesimtire ca un bolovan. Tot asa e cutare prestidigitator care imita trenul, vntul, zborul ciocrliei, fumul, fulgerul, etc. sau mnuitorul de vioara ale carui degete cu agilitati de maimuta scot scntei din strunele instrumentului. Ametesti numai privindu-l... Dar, ncolo, butuc ca toti butucii... Cutare ticalos superlativ nu unea pictura cu betia, excrocheria, omuciderea si toata hora viciilor si a crimelor?

Medicii au o vorba ciudata. Vorbind despre o rana complicata, un cancer su o alta grozavie patologica, ei zic: un caz frumos! Adevarul e ca orict de extraordinare ai fi unele nsusiri, astfel de oameni numai ,,suflete frumoase`` nu pot fi; ci, dupa toate regulile logice ale clasificarii, ei sunt ne-toti, adica fapturi lipsite de ntregimea si armonia care caracterizeaza pe omul adevarat. De aceea, din punct de vedere practic, educatorul trebuie sa tina n vesnica observare pe toti netotii, fie ca sunt brute pasive, fie ca n mijlocul dezechilibrelor lor licareste, ca ochiul sarpelui, raza unei nsusiri, pe care cel fara simt critic o numeste ndata talent. (Cuvntul talent, ca si cuvntul inteligent sunt notiuni al caror nteles trebuie revizuit.) Pna atunci, socotim ca toti tmpitii, toti saracii cu duhul si toate sufletele lipsite de armonia sanatatii, exact vorbind, merita numele de infra-oameni. Toti acestia, ca regim de crestere, intra n categoria repetentilor lui Hagenbeck. Toata admiratia pentru virtuozitate - cnd este, dar imediat, toate lanturile si zabrelele, pentru a izola acel infra-om, botezat pe nedrept cu numele de artist. b) Mai sus, sta omul normal, avnd atributul deplin al omeniei. Fie ca e muncitor cu palmele, fie ca munceste cu gndul, el este axa mprejurul careia se nvrteste zilnic tipul speciei omenesti: mijlociu n unele sau chiar n toate manifestarile sale, omul normal are nsa armonia care l ajuta sa cuprinda si apoi sa reflecteze lumea n proportiile sale juste. El e chezasia progresului omenirii. nfraoamenii sunt eliminati, iar oamenii normali elimina pe netoti, dupa cum stolul pasarilor sanatoase ciupeste si alunga o zburatoare cu nfatisare monstruoasa. De aceea, putem zice: fericirea cea mai mare n viata e sa te nasti om ntreg. c) n sfrsit, deasupra mijlociei simpatice, se ridica un tip mai nalt: lnga ntregime se adauga o mare putere, dar n acelasi timp o deplina armonie ntre suflet si manifestarile lui n afara. Astfel de exemplare se numesc personalitati. Ei sunt ca zeii lui Homer: au toate nsusirile oamenilor, nsa ridicate la o treapta cu mult superioara. Goethe, de pilda. Frumoasa armonie a vietii sale pururea activa, pururea simtitoare la natura frumusetii si statornic ndreptata spre progresul omenirii (pe care l confunda cu progresul sau zilnic) e o dovada ca natura nimereste cteodata mbinari de nsusiri care ridica unele exemplare la nivelul omului-erou. Aici poate fi vorba ntr-adevar de supraoameni, - ceea ce este norocul cel mai mare n viata. Se ntelege, din punct de vedere psihologic, mpartirile nsirate pna aici sunt nendestulatoare. Cele opt nuante de caracter cuprinse n categoriile: simtitor, activ si apatic nu-s asa de simple. De pilda, un om sau o femeie simtitoare poate fi si harnica. Cutare galagios poate fi, n acelasi timp, fricos ca un iepure, zvcnit ca un liliac, egoist ca o reptila, iar cteodata poate fi fascinat ca un bondar frumos colorat. E treaba artei sa puna pe scena astfel de caractere paradoxale. (Si e treaba pedagogiei experimentale si descriptive sa clarifice tipurile cu ct mai multa nuantare.) Pentru educator si pentru omul de stat, e nsa vrednic de notat: ca numai

pe ncetul, caracterul se ncheaga prin colaborare ntre nsusirile mostenite si cele adaugate n cursul vietii. n copilarie si tinerete, se poate, asadar, vorbi cel mult de o caracterizare provizorie; abia n mijlocul vietii de dezveleste deplin caracterul adevarat al fiecarui om. * ntrebarea e: pe ce cale putem dibui caracterul cuiva? Pentru a ghici nsusirile determinante ale unui om, ar fi necesar sa poti asculta gndurile lui cele mai ascunse. Care sfera de idei l preocupa mai mult? Si care e dorinta sa cea mai arzatoare? De ai ghici aceasta, ai pune mna pe firul care te-ar duce pna n penumbra sufletului sau, unde ncepe ntunericul subconstientului. Doamne, daca ai putea urmari macar o zi, tot ce trece prin cercul luminos al constiintei cuiva! Dar astfel de constatari directe sunt cu neputinta. E nsa un mijloc indirect de a afla ce zace n sufletul omului. Daca acela e carturar, e destul sa vezi ce citeste el cu mai multa evlavie. nsemnarile pe marginea unei carti si paginile frnte sunt uneori adevarate revelatii. E un fel de marturisire tainica, pe care o asculti, fara sa te vada nimeni. nchipuie-ti ca pe masa cuiva gasesti deseori pe Tacit. Foile cele mai framntate sunt acelea unde se descrie viata lui Agricola, biografia cea mai duioasa si mai demna dintre toate cte s-au scris vreodata. Cu creionul rosu e subliniat: nunc redit animus. (Dupa ticalosiile lui Nero si ale altor blestemati, venirea lui Traian e pentru seriosul Tacit ca un rasarit de soare.) Cele trei cuvinte: ne-a venit inima la loc ti spun toata concentrarea sufleteasca si toata naltimea morala a seriosului scriitor.Dar nu numai pe a lui. Ele sunt o pretioasa indicatie si cu privire la sufletul cititorului care s-a oprit ndeosebi asupra acelui rnd. Ct de ct, el trebuie sa fi vibrat cu Tacit, caci altfel privirea sa ar fi lunecat mai departe. Dar fiindca numarul celor care citesc cu temei e foarte mic, iata ai o cale si mai usoara, ca sa ghicesti sufletul cuiva. ntelepciunea poporului zice: spune-mi cu cine traiesti, ca sa-ti spun cine esti... Si, cu drept cuvnt, deoarece oamenii nu se simt bine dect ntre cei de un fel cu ei. Acesta e la primitivi punctul de plecare al formarii celor dinti grupe sociale: ceata barbatilor, ceata tinerilor, ceata copiilor etc.) Si tot acelasi sentiment raspunde si la civilizati n legaturile de ordin mai ascuns, pe care Goethe le numeste ,,afinitati elective``.) Uitate, asadar, la prietenii cuiva si vei dobndi un mijloc destul de sigur pentru a-i dibui sufletul lui, ca si cum ai vedea acelasi chip reflectat n mai multe oglinzi. ntrebarea e: de unde poti sti care sunt prietenii adevarati ai cuiva? Lucrul nu e usor. ntelesul acestui cuvnt s-a cam tocit. Deseori, n realitatile sociale, l pronuntam fara sa legam de el cel mai mic cuprins real: - Asculta, prietene! (Prietenul e un om ntors cu spatele, care ti sta n cale. Nici nu i-ai vazut macar ochii.) Cum zic francezii: une

maniere de dire... Totusi, cu oarecare luare aminte, poti deosebi n sfera vietii cuiva legaturile sociale mai caracteristice pentru aplecarile sale sufletesti. Pe acela poti pune temei, caci amicitia, dupa ntelesul ei adevarat, e un consens ntre doua suflete pna n asa grad nct si unul, si celalalt privesc viata din acelasi punct de vedere, e adica un singur suflet n doi oameni. Pe lnga carte si prieteni, sufletul cuiva se mai oglindeste si n trasaturile fetei, adica n fizionomie. Lavater socotise ca a gasit mijlocul de a citi la chipul cuiva caracterul. De atunci si pna azi, sau facut multe ncercari. nsusi Darwin s-a ocupat de ,,Expresia emotiilor`` care, desigur, lasa urme pe fata orisicui. Dar alfabetul acestei carti e nca greu de descifrat. Un alt semn dupa care se poate dibui caracterul cuiva, e scrisul. E chiar un nceput de stiinta numita grafologia. Altii cauta n trasaturile palmei mijlocul de caracterizare (chiromantia). nsa toate aceste mijloace sunt nca empirice. Educatorul, care vrea sa paseasca pe cai ct mai sigure, trebuie sa-si dea seama mai nti de toate de partea de mostenire cu care copilul vine pe lume. Cunoasterea parintilor si a familiei ntregi a unui scolar e deci de mare nsemnatate. Uneori, un copil repeta aidoma tatii, a mamei, a unui bunic sau alt stramos. E o editie noua, la care stii mai dinainte ce-ar fi de corectat. Al doilea, trebuie vazut care izvor al sufletului sau curge mai bogat si care e mai sarac. Statornicia n purtari (si asta e nsusirea de capetenie a caracterului) atrna n buna parte de puterea memoriei. A sti deci care sunt reprezentarile care se repeta n creierul unui copil cu mai mare precizie nseamna a cunoaste un fir important n tesatura sufletului sau. Daca e, de pilda, tip vizual, n partea aceasta se va aduna capitalul cel mai bogat al deprinderilor sale, cele mai trainice. Al doilea, dupa ce cunosti zestrea din nastere a unui copil, cauta sa legi cele mai multe si mai vii emotii de reprezentarile lui cele mai puternice. Ca sa destepti mila ntr-un copil de tipul vizual, e destul sa-i arati un pui cu aripa rupta ori plina de snge. - Saracul! cum l doare... Expresia de durere pe fata mamei poate aduce lacrimile n ochii copilului. Un gemet poate fi pentru tipul auditiv o sugestie de groaza ori de scrba pentru toata viata. * Din contra, dupa cum am aratat mai nainte, metoda sfaturilor e cea mai searbada si mai stearpa dintre toate. Rationamentul rece e ca un rasad firav pus n nisip uscat. Se paleste si se usuca n scurta vreme. Un pedagog elvetian, Girard1), avusese naivitatea sa creada ca daca vei conjuga un verb la toate modurile, timpurile si persoanele: eu iubesc pe Dumnezeu, tu iubesti pe Dumnezeu, el..., noi iubim..., noi vom iubi..., iubeste... etc., pritoceala aceasta de vorbe va lasa urme favorabile n sufletul tineretului! Nimic mai fals. Singura urma e sila si plictiseala.

Reprezentarile fara emotii trec ca umbra norilor pe fata unui lac. De aceea, tot mestesugul sta aici: sa legi emotii vii de reprezentarile care pot fi determinate pentru caracter. Iar metoda e relativ usoara: Cel mai variat izvor de emotii este munca. ncepe deci cu jocul care sta la temelia muncii, mai n toate manifestarile copilariei. Din joc trebuie sa iasa: a) Mladierea si energia corpului. Sanatatea si puterea musculara e cel dinti sprijin al unui caracter bine nchegat. Curajul, de pilda, e o virtute nu se poate mai usoara pentru voinicul care si simte ncordarea muschilor ca o prghie de fier. Pentru el, a mplini o fagaduinta, repetnd ceea ce a mai facut, e o jucarie; pe cnd slabanogul, care tremura la orice lovitura de ciocan si nchide ochii ori de cte ori fulgera, e ca o biata frunza batuta de vnt. b) Tot din joc, pot iesi o suma de nsusiri morale. Aici se pot nvata apucaturile de ordine (cine e atent la prinderea mingii, nu poate pierde si nu face pe tovarasi sa piarda partida); deprinderile de curatenie (cine nu s-a spalat pe mini nu intra n anumite jocuri ca sa nu murdareasca hainele vecinilor); cine e nepartinitor e luat ca judecator n caz de nentelegere etc. c) De asemenea, din joc trebuie sa iasa pe nesimtite deprinderea de a munci. nca din anii cei mai fragezi, se ivesc uneori aplecarile cele mai pronuntate ale individului. Si fiindca placerea cea mai mare izvoraste din exercitarea nsusirii celei mai bogate, cu bagare de seama, educatorul poate duce pe tnar spre anume obiceiuri de munca, dupa cum morarul mna apa pe jgheab facut nadins. Dar rezultatul nu e sigur dect atunci cnd deprinderea a ajuns att de tare, nct sa te poti bizui pe ea, socotind-o ca parte constitutiva a caracterului. Fapta, adica gndul exprimat prin munca (nu numai prin vorba), e cntarul care ti spune caracterul. In labore veritas - la munca se vad toate nsusirile se seama ale omului, dupa cum la chef (in vino) se vad apucaturile cele pacatoase. Ceea ce e ,,betia`` pentru pacat, acelasi lucru este ,,munca`` pentru virtute. Sa luam nsa aminte: O fapta izolata nu dovedeste nca nimic. Chiar un nauc poate o clipa sa faca cele mai mari ispravi. Dar a pastra aceeasi directie n viata, adica a savrsi aceeasi fapta, n aceleasi mprejurari, asta n-o poate face dect omul de caracter. Iar pentru aceasta trebuie nu numai deprindere, ci si vointa hotarta, la care nu poate ajunge dect acela care si ancoreaza cugetul ntro conceptie clara despre menirea existentei sale. Si anume, trebuie sa fie deplin ncredintat ca degeaba traieste, daca activitatea sa nu va corespunde adevarului, asa cum i-l descopera stiinta, iar unde najunge stiinta - simtul sau launtric despre interesele omenirii, ncepnd cu interesul propriului sau neam. Cnd Kant zicea: lucreaza asa, nct maxima vointei tale sa poata fi oricnd temeiul unei legiferari generale, seninul cugetator depasea cu mult sfera vietii de toate zilele. O regula mult mai omeneasca (fiindca e mai smerita) ar fi aceasta: lucreaza asa, omule, ca si cum fiecare zi ar fi cea din urma a vietii tale. Privindu-te si privind pe altii din acest

punct de vedere, vei putea fi impersonal, dezvoltnd si n tine si n cei dimprejur toate puterile prielnice vietii omenesti n genere. Se ntelege ca un astfel de imperativ nu poate fi categoric dect pentru cel care poarta n sufletul sau convingerea adnca despre o armonie superioara, n care existenta individului se confunda cu un atom n sistemul universului moral. Fara aceasta unitate de tel, unitatea de directie nu e cu putinta. Astfel stnd lucrurile, este vadit ca adevaratul caracter nu se poate forma si nici nu se poate arata dect n vrtejul faptelor vietii, nu n constructiile cerebrale exprimate prin cuvinte - orict ar fi ele de frumoase. ntre patru pereti, poate creste un bicisnic, un filosof sau un poet, dar erou al caracterului nu poate fi dect cel care a trecut prin furtuna vietii. De aceea, caracterul e o nsusire ce se ncheaga pe ncetul, potrivit cu etatea, sexul si mediul social. Unitatea de masura nu poate fi aceeasi peste tot si la toti. Pedersuak- eschimosul - a sarit n ajutorul vecinului rasturnat cu caiacul, fiindca e obisnuit si fiindca lucrul e de folos. Fricosul, care ar sta la ndoiala, n-ar mai fi primit de nimeni ca tovaras de pescuit. La deprindere, se adauga deci interesul. Cnd nsa Jack, matelotul unui vapor, care trece n largul Oceanului, sare sa scape viata unui polinezian malaez, pe care nu l-a vazut si nu-l va mai ntlni n veci, asta dovedeste un caracter de un nivel suprior celor ntemeiate pe simpla deprindere si pe boldul necesitatii. n astfel de cazuri, vezi ca sufletul e stapnit de un imperativ car i da unitatea de directie oriunde ar fi si pe oricine ar privi urmarile faptei lui. Concluzia: Numai munca poate nchega deplin caracterul, iar fapta e singura unitate de masura pentru a pretui dimensiunile unui caracter. Numai n lumina acestui adevar, putem judeca exact o suma de maxime cu privire la nsusirile oamenilor. De exemplu: promettre c`est noble, tenir c`est bourgeois nu nseamna ca nobilii n-ar voi sa-si tina cuvntul, ci cu totul altceva: nseamna ca nu pot; si nu pot fiindca de obicei nu muncesc, adica nu au deprinderea de a se ncorda pna la traducerea gndului n fapta. Tot asa si n limba noastra sunt vorbe minunate care arata ca pentru romn, semnul caracterului e munca. Om de treaba nseamna ca e numai acela care poate lucra; iar om de isprava e cel care ispraveste, adica duce lucrul pna la capat. Asta e pe romneste, dovada deplina a caracterului. Daca toate cele nsirate aici sunt adevarate, urmeaza de la sine ca scolile bolnave, care se sprijina ndeosebi pe educatia formala a vorbelor, sunt un fel de institutii de castrare a sufletelor. Iar certificatele de ,,studii`` sunt o forma goala, care te lasa nedumerit tocmai asupra chestiei capitale. ntr-adevar, lucrul de capetenie nus cunostintele unui tnar. Acelea pot spori usor si se adauga necontenit n cursul vietii. Partea cea nsemnata e dezvoltarea nclinarilor bune din nastere, nabusirea celor rele si nlocuirea lor prin altele prielnice societatii. Prin urmare, n loc de note la studii si o cifra neagra pe hrtie alba spre a arata conduita (?), ar fi de zece ori mai folositor sa aflam macar o scurta caracterizare spre a sti

care este gradul de omenie al tnarului si care au fost fazele dezvoltarii sale spre a putea ghici ceva si asupra viitorului sau. De pilda, Ilie Pitoaca are: 1. Dezvoltarea fizica buna. La 14 ani, a capatat friguri tifoide. A ramas cu auzul greu. 2. nvata mai mult cu ochii (tip vizual). 3. E moale (dar nu lipsit de pricepere). 4. Staruitor. Foarte exact la munca. 5. Nu mine niciodata. (Din lipsa de informatie suficienta, a facut odata o apreciere neexacta despre un coleg. Asa a fost de mhnit, nct sufera de cte ori si aminteste.) 6. Aplicare deosebita spre fizica. si face singur multe instrumente. ntocmeste experiente si le executa cu multa placere. 7. Duios n raporturile cu familia. (Mare afectiune pentru mama). 8. Nepartinitor n relatiile cu colegii. Lipsit de orice spirit de vanitate etc., etc. Cu alte cuvinte, educatorul ar scrie n ziua despartirii de tnarul pe care l-a crescut, un fel de diagnostic sufletesc, mergnd pna la unele ipoteze asupra viitorului. n loc de metoda orientala a zodierilor, care fac de la nastere horoscopul cuiva dupa crugul stelelor, ziua lunii si a anului, felul vremii si de-alde astea, metoda stiintifica ar cere tocmai la urma formularea ctorva judecati si prevederi asupra scolarului, - daca educatia e o realitate, nu o tndaneala zadarnica. n adevar, pentru ce zici ca ai crescut attia ani, pe un copil si l-ai urmarit n tot timpul adolescentei, daca tu, pedagog, nu esti n stare, la sfrsit, sa-mi dai o indicatie ct de aproximativa despre felul cum va lucra el n viitor? A cere nsa astfel de certificator-diagnostic ar nsemna sa pui dintr-odata pe educatorii de azi n fata superficialitatii procedeelor formale din prezent. Pe de alta parte, parintii ar ntelege ca e folositor sa lase, pe ct e cu putinta, pe copil n aceeasi scoala. Autoritatea scolara ar ntelege si ea, ca nestabilitatea corpului didactic (mutari, concedii etc.) nimiceste orice opera educativa serioasa, iar directorul (n calitatea lui de inspector educativ2) mpreuna cu dirigintele clasei (care urmareste o serie de copii din anul dinti pna la cel din urma), ar fi pusi n fata unei munci delicate: sa noteze mereu si sa claseze an dupa an caracterizarile despre fiecare elev, potrivit cu nsemnatatea lor. Munca aceasta este indispensabila, deoarece nsusirile care alcatuiesc caracterul cuiva sunt uneori de o valoare foarte neegala. De pilda, alaturi de o mare agerime de judecata, poate sa stea o completa atonie morala; lnga o reala putere de creatie ntr-o directie, incapacitate total n alta directie. Caracterul deci e ceva poliedric sau, mai degraba, un lant cu multe verigi de marimi, forme, tarie si material deosebit. Lnga o veriga de otel, alta e de tinichea sau o legatura moale, de bumbac. Ce siguranta poate insufla un astfel de lant? Dar tocmai aici s-ar vadi patrunderea educatorului si valoarea diagnozelor sale. Sa ne arate macar att: unde e veriga cea mai tare si unde e cea mai slaba, care ar putea sa faca ndoielnica toata

dezvoltarea ulterioara a tnarului? Ceasul din urma la iesirea de sub acoperisul scolii ar fi pentru scolar ca un fel de ramas bun de la un parinte sau duhovnic, care i stie tot binele si tot raul si-l ndruma pe fiecare tnar n calea vietii, dndu-i cel din urma sfat, spre a sti cum sa observe singur si cum sa ntareasca veriga cea mai slaba a caracterului sau. Se ntelege, astfel de caracterizari ar fi deocamdata destul de aproximative. Ele ar schimba nsa dintr-odata centrul de gravitate al educatiei. Parintele si profesorul ar privi pe copil, cum priveste pictorul un model, pe care vrea sa-l prinda n aspectele lui cele mai caracteristice: - cu deosebire esentiala ca pictorul ar fi n acest caz si un modelator al exemplarului, pe care l are n fata. Vesnic i-ar sta nainte formula: adevarata ncununare a cresterii este formarea si fixarea caracterului. Iar n raporturile dintre cei mari si cei mici, n loc de metoda ciocanului pe ilau, s-ar introduce pe ncetul metoda mult mai rodnica a muncii dupa principiile pedagogiei experimentale.

NCHEIERE DECALOGUL MUNCII

Ispravind aici sfaturile izvorte din scoala muncii, ar fi folositor sa strngem n cteva cuvinte regulile pe care trebuie sa le urmeze educatorul, aplicnd munca efectiva la cresterea copiilor. Ferice de acela care va nsira vreodata canoanele unei maiestrii att de nalte! Ar fi, ntr-adevar, un cstig neasemanat de mare, daca s-ar putea gasi un fel de tabela pitagoreica pentru ndrumarea muncii si un sprijin n silinta educatorului. Suedezii, dupa ct se pare, au ajuns pe calea aceasta mai departe dect toate popoarele... Lasnd deci pe cititor sa caute singur n operele privitoare la lucrul manual (slojd) rezultatele dobndite n aceasta directie, sa ne fie ngaduit a nsira aici numai cteva sfaturi privitoare la munca n genere: 1. Munceste ntr-adevar. Taina educatiei e sa muncesti n fiecare etate numai munci adevarate. Nimic nu mbarbateaza mai mult pe un copil dect o lucrare serioasa. Copiii oamenilor muncitori au mai mult miez la vorba, mai multa pricepere si chiar mai multa putere dect cei ce ajung vrstnici, fara sa munceasca.

2. Repeta munca pna ce ajunge deprindere si caracter. Floarea educatiei este caracterul, dar cine a ridicat munca pna la iubire acela a cobort cerul pe pamnt; traieste ntre oameni ca si cu sfintii n cer. Aceasta nu e o nsusire ntemeiata numai pe nastere, ci se capata - sau cel putin se modeleaza si se ntareste cu vremea. A avea caracter nseamna sa ai deprinderi asa de tari nct sa fii stapnit de ele aproape fara putinta de mpotrivire. Atunci stii din vreme cum va lucra n cutare mprejurare omul de care e vorba. Miselul va apuca totdeauna la stnga si omul vrednic totdeauna la dreapta. 3. Adauga muncii iubirea. Puterea caracterului sta n dragoste. Numai acela va lucra mine cum a lucrat ieri si alaltaieri, caruia stii ca lucrul cutare i place. De aceea, ca sa fii deplin ncredintat de caracterul cuiva, vezi care e munca pe care o mplineste el cu cea mai mare placere. 4. nalta munca ta pna la creatie. Semnul muncii desavrsite e fericirea. Orice munca poate sa te bucure, dar, cnd ajungi sa realizezi repede si deplin gndul tau si, mai ales, sa plasmuiesti ceva nou, adica sa creezi, atunci bucuria e n culmea ei. Sporeste deci munca ta pna la hotarul unde ncepe creatia originala, adica maiestria. Atunci sa stii ca esti cineva. Deci spune-mi ce muncesti si cum muncesti, ca sa-ti spun cine esti. 5. Munceste pna la uitarea de tine. Dovada ca ai ridicat munca pna la sfera artei e tocmai aceasta uitare de tine si de ale tale. A savrsi un lucru de dragul lui, nseamna a face cel mai mare bine neamului tau si cea mai mare cinste tarii n care traiesti. 6. Munceste si pentru altii. Daca vrei sa stii ce pretuieste munca ta si ct te-ai apropiat de perfectiune, munceste pentru altii. Daca vei lucra si atunci tot cu dragoste, fii ncredintat ca esti sincer si ca ai facut doi-trei pasi n viata. n acelasi timp, vei afla daca iubesti ntr-adevar pe aproapele, caci numai atunci simpatia pentru altul e curata cnd vei munci pentru el, ca pentru tine nsuti. 7. Nu-ti face tie chip cioplit. Nu te deprinde a nsela munca, deoarece te nseli pe tine nsuti. De cnd e lumea, nici o greseala na ramas nepedepsita. Superficialitatea e sinucidere. Cnd zici ca ai facut un lucru, amagindu-te si amagind pe altii cu un simulacru de munca, ai iesit din sfera caracterului: ai dat adevarul pe minciuna, puterea pe slabiciune si cinstea pe rusine: ai rupt o veriga din lantul sufletului tau; te-ai plecat si, potrivit cu legea gravitatiei, vei cadea ncotro te-ai aplecat, adica n pacatul care te va ucide. Dimpotriva, a fi cinstit nseamna a crede riguros n cauzalitate si a porni totdeauna pe drumul muncii corecte stiind ca orice simulacru de munca duce fatal la non-valori, adica la ruina vietii. 8. Nu crede ca poti sa furi munca altuia. Poti privi o vesnicie pe cei care noata, dar mestesugul acesta nu-l vei nvata, pna nu vei sari singur n valuri. Munca e binecuvntare numai pentru cel care o mplineste el singur, iar pentru cel ce priveste numai si culege roadele ei, fara sa se osteneasca, e un blestem. De aceea, de la nceputul istoriei omenesti si pna ai, vedem ca munca robilor a ucis totdeauna pe stapni; i-a slabit la trup - prin trndavie; i-a

slabit la judecata - prin lipsa de ncredere a mintii si le-a slabit vointa - prin placeri. De unde urmeaza nvatatura, ca nici o viclenie nu poate nsela munca, si nici o silnicie n-o poate fura, fara sa primeasca nsutita pedeapsa. 9. Nu risipi munca nimanui. Cine mprastie spicele pe cmp e un risipitor si un natng. Dar din risipa lui tot se poate folosi cineva: pasarile cerului ori poate vaduva Rut care vine sa strnga pine pentru copiii ei. Cine da nsa o gramada ori zeci de gramezi de gru pentru un diamant acela nu e risipitor, ci ucigas. El ia pinea de la gura muncitorului, l flamnzeste si-l omoara, ca si hotul care loveste cu cutitul. Ia deci seama: orice munca e sfnta, iar cine o risipeste e un ticalos si un pagn, chiar daca si-ar toci minile si genunchii, facnd matanii la icoane. 10. Sase zile sa muncesti, iar ziua a saptea odihneste-te cu gndul la ceea ce-ai muncit si, mai ales, la ceea ce-ti ramne de muncit, pentru a te apropia de ideal si a te ndruma spre marea armonie care sta dincolo de marginea vietii tale pamntesti. Munca e nu numai izvorul stiintei, al puterii si al caracterului, dar e si un semn ca traiesti. Cta vreme te scoli dimineata cu gndul la cei vei mai munci a doua zi, e dovada ca viata, ca o apa bogata, umple mereu vadul traiului tau. Din contra, cnd vei simti ca te gndesti cu sila la munca, ori ncepi sa nu te mai gndesti la ea, poti fi ncredintat ca se apropie apusul... si ,,nu-i mult pna departe...``

CARTEA A TREIA CALAUZA STIINTEI: NATURA SI CARTEA

1. Observari asupra muncii primitivilor Dupa cum natura nu face salturi n nimic, nu face nici n munca. Pna acum, am pus nainte munca, privind-o ca temelia cea mai tare a unei bune cresteri. ntrebarea e: care munca e mai potrivita, ca scoala a tineretului unui popor? Sunt attea si attea trepte n dezvoltarea muncii, nct nu e totuna daca spui cuvntul acesta pe malurile lui Mississippi, ale Senei, Tamisei sau ale Dunarii. Fuegianul, de pilda, culege scoici pe tarmul oceanului cum culege barza mormoloci pe malul unei balti. Rar cnd pune mna pe undita. Iata ce spune Darwin despre locuitorii din tara Focului: ,,ntr-o zi, cnd ne coboram pe uscat,

lnga insula Wollaston, am ntlnit o luntre cu sase fuegieni. Nu vazusem niciodata fapturi mai prapadite si mai nemernice. Pe tarmul dinspre rasarit, localnicii poarta haine de guanaco; pe coasta apuseana, se mbraca cu piei de foca. La triburile din mijloc, barbatii n-au dect o piele de vidra sau o bucata oarecare de piele - cam ct o batista de buzunar - care abia ajunge sa le acopere putin spatele pna la sale. Bucata aceea de blana e legata cu o ata la piept, asa ca o muta dintr-o parte ntr-alta a pieptului, dupa directia din care bate vntul. Dar fuegienii care se aflau n luntrea de care va povestesc, erau cu desavrsire goi, chiar si o femeie n puterea anilor, tovarasa lor. Ploaia turna cu galeata, apa curgea siroaie pe trupul femeii. n alt loc, la mica departare, o mama da sa suga unui copil nascut de curnd. ntr-o zi, a venit lnga corabie si a ntrziat multa vreme, numai ca sa caste gura, cu toate ca zapada cadea ntr-una pe pieptul gol si pe prunc. Nenorocitii aceia de localnici au trupul nchircit, fata uricioasa, acoperita cu bengiuiri de vopsea alba, o piele murdara si unsuroasa, parul nclcit, glasul hrit si gesturi mnioase. Cnd vezi astfel de oameni, abia daca ti vine sa crezi ca sunt fapturi omenesti, locuind aceeasi lume ca si noi``. ,,Ei traiesc fara nici un fel de crmuire sau capetenie. Fiecare trib e nconjurat de alte triburi dusmane, vorbind limbi deosebite. Triburile sunt despartite unele de altele prin tinuturi pustii care ramn cu desavrsire goale. Cauza cea mai nsemnata a razboaielor lor nesfrsite e greutatea de a-si gasi hrana. Toata Tara-Focului nu e aici dect o gramada uriasa de stnci, de dealuri nalte si de paduri netrebnice, totul acoperit de neguri vesnice si bntuit de furturi necontenite. Pamntul locuibil se margineste doar la cteva petece de tarm. Ca sa-si gaseasca hrana, localnicii sunt siliti sa-si schimbe mereu salasul pe care nu-l pot parasi dect slujindu-se de luntrele lor netrebnice. Nici nu viseaza fuegianul ce poate sa fie tihna unui culcus statornic, necum sa mai fie vorba de dragostea pentru sotie. Barbatul nu-i altceva dect un dobitoc, stapn al femeii, care i este, mai degraba, o roaba. Ce fapta mai grozava s-a savrsit vreodata, dect aceea la care a fost martor Byron pe tarmul apusean? El a vazut cu ochii lui pe o biata nenorocita de mama, ridicnd trupul nsngerat al copilului, pe care barbatu-sau l sfarmase de o stnca pentru ca baietasul rasturnase un paneras cu oua de mare! De altfel, ce este n viata lor care sa poata pune n miscare facultatile sufletesti? Cta nevoie au ei de rationament, judecata sau de imaginatie? N-au nimic de nchipuit, de comparat sau de hotart. ca sa dezlipesti un molusc de o piatra nu e trebuinta de vreo mare siretenie... Ai putea asemui putinele lor nsusiri sufletesti cu instinctul dobitoacelor... Luntrea, nascocirea lor cea mai mare, e asa de pacatoasa, ca n-a facut de 250 de ani nici cel mai mic progres; n-ai dect sa deschizi la povestirea calatoriei lui Drake, spre a te ncredinta``. Iata deci icoana unei munci, care abia daca merita sa fie numita astfel. ,,ntocmai ca maimutele, acesti salbatici imita tot ce vad... repeta cuvintele, cearca sa cnte...; cnd aud pe altii cntnd (repeta

cuvintele din urma ale cntecului, dupa oarecare ntrziere, ceea ce suna la ureche foarte ciudat)... Dar nimic nu se lipeste de ei. Un fuegian, cumparat pe pret de un nasture (de unde si numele de Jemmi Button) a fost tinut trei ani n Londra, iar, cnd l-a adus ndarat, n-a putut fi de nici un folos localnicilor``. Darwin, care era un suflet milos, spune lamurit ca atingerea dintre societatea europenilor si salbatici nu duce la nici o isprava. ncearca acum de supune pe copii fuegienilor sau ai unui neam salbatic la regimul muncii din Europa, cu gndul de a-i ridica dintr-o data pe aceeasi treapta cu englezii sau alti europeni! Evident, lucrul e cu neputinta. ntre munca primitivilor si munca noastra e o prapastie. Unii dintre salbatici (eschimosii, de pilda) au o munca foarte specializata. Ca mbracaminte, luntre, arme de vnat si pescuit, omul polar e un adevarat artist. Sa ncerci, nsa a lega munca si obiceiurile europene de viata lui, e ntocmai ca si cum ai vrea sa rasadesti un mar domnesc pe vrful Alpilor sau n gheturile Groenlandei. Din contra, cte tinuturi, attea feluri si grade de munca; prin urmare educatorul trebuie sa-si dea bine seama, cum sa paseasca din treapta n treapta la aplicarea muncii n cresterea copilaretului fiecarei tari. O analiza a lucrului se impune deci oricui ncearca sa ndrume educatia unui neam. Si mai ales e necesara o cunoastere ct mai adnca a muncii salbaticilor. * Ceea ce caracterizeaza ndeosebi munca omului n stare de salbaticie este lipsa de rnduiala si de continuitate. Un civilizat traieste cu program: lucreaza, mannca si doarme dupa ceasornic. Un negru din padurile Congului nici nu viseaza la o astfel de mpartire a timpului. Mannca de cte ori i e foame si de cte ori poate, apoi se odihneste sau sta de palavre toata ziua. E drept ca un copil de negru ncepe a munci de pe la 6 ani, dar numai att ct i trebuie spre a-si astmpara foamea. Restul timpului se joaca. Iata ce spune un doctor care a trait mai multa vreme n Africa ecuatoriala: ,,Copilul de negru se bucura de privilegiul puilor din toate rasele de animale omenesti. Cu tot capul lui mare si pntecele umflat, n anii dinti e dragut, nevinovat, dracos, plin de chef si voie buna; gasesti chiar oarecare gratie n stngacia gesturilor si a mersului sau; ochii sai mari si negri sunt blnzi si ncrezatori; nu-i rautacios, ci mai degraba alintat si supus. Afara de mncare si de somn, si petrece vremea cu jocul - marea scoala practicata a copilariei, deoarece nu e altceva dect o imitare copilareasca a faptelor omului matur. Puiul de leu se nvata a pndi si a prinde prada, jucndu-se cu coada mamei lui; fetita face cu papusa ucenicie de mama... Tot asa, pentru negrisorul care are un simt de imitatie foarte ascutit, jocul e o nchipuire a vnatorii, a pescuitului si a razboiului. Cete de baieti se deprind a vna dobitoacele marunte; ticluiesc capcane si fac arcuri mititele. Un fel de bostan... e dat de-a

dura de unul dintre ei! iar ceilalti se aseaza pe de laturi n rnd, cautnd sa-l nimiceasca cu o tepusa mica si ascutita, aruncata n chipul unei lanci``. ,,Dar cum e copilul, asa e si negrul matur; putina munca pentru agonisirea hranei, apoi dant si alte petreceri, nsa aproape nici un gnd de prevedere. Grija si munca de dimineata pna seara a unui european, care are din belsug de mncare, e pentru mintea negrilor o taina pe care n-o pot dezlega... Ce-a fost ieri, ei uita cu o uimitoare usurinta, iar ce va fi mine nici nu vor sa se gndeasca. E asa de ngusta puterea lor de prezentare, nct chiar cea mai grozava amenintare nu-i poate clatina din pasivitatea ceasului actual. Iata o ntmplare ntr-adevar semnificativa. Capitanul unui vapor de pe Ubanghi, coborndu-se ntr-un sat de indigeni, ca sa cumpere merinde, ntlneste pe un negru care fusese n slujba pe vaporul sau. ntrebat ce face acolo, el a raspuns ca e rob si, prin urmare, e menit a fi taiat ntr-o buna zi, ca o vita de casapie si mncat de stapn, potrivit cu obiceiul locului. De mila, capitanul l-a sfatuit sa vina pe vapor si sa-l faca scapat, ceea ce i era foarte usor. Dar negrul nu s-a nvoit. Avea hrana si tot ce-i trebuie. Perspectiva cutitului, care avea sa-l macelareasca dintr-o zi n alta, nu-l tulbura ctusi de putin. Asa ca vaporul a plecat fara el... Cum sa-l sperie pe un astfel de om grija de foamea, care va veni mine ori peste o luna sau un an, si sa-l mboldeasca azi la munca? Pentru el, a sta nu e lene, ci un lucru firesc, ca si pentru antilopa care rumega sau pentru maimuta care se joaca ori doarme, ndata ce e satula. Munca este o opintire neplacuta la care nu se mai supune pna ce nu-l razbeste foamea. (Cum se ntmpla si la unele populatii napoiate din Europa). De aceea, ndata ce poate, salbaticul arunca grabnic munca pe seama altuia si, ndeosebi, pe spinarea femeii si a copiilor. Asa se explica pe aceasta treapta de dezvoltare sociala situatia sotiei, ca un simplu animal de munca si de procreare. Cea dinti avere a unui negru din regiunile ecuatoriale e femeia lui. Ea face tot ce-i trebuie: aduna poame, strnge radacini, macina grauntele, face oale, tese s.a., s.a. Cum si cumpara plugarul o vita de jug, asa si cumpara negrul o femeie. Toata casatoria e tocmeala de cumparare - o ciorovaiala care rascoleste tot satul. ,,Gurile se dezleaga, rudele, capii satului, vecinii, trndavii si oricine - chiar oamenii cei mai putin interesati n afacere - se amesteca si ei, ca si cum ar fi treaba lor. Petitorul si parintii din amndoua partile sunt mbulziti, glasul se ridica si vorbele cele mai ciudate se amesteca n trguiala, care tine zile si zile ntregi...`` Iar caracterul casatoriei se vede lamurit din nsusirile care se cer unei sotii bune; sa fie: mare de trup, ceafa groasa... si alte calitati care dovedesc o buna vita de munca si prasila. Cu ct a avut mai multi copii nainte de casatorie, cu att pretul era mai mare: pe cnd, daca femeia ramne stearpa, trgul poate fi stricat, iar tatal da banii ndarat cumparatorului. Pna aici ajunge prevederea celor mai multi salbatici: sa arunce munca n spatele femeii, a copiilor si, ntr-o faza mai naintata,

asupra robilor. De aceea, orice ncercare de a-i ademeni de bunavoie la regimul unei munci mai intense e zadarnica. De altfel, nu-i de mirare ca ideea despre munca e att de schimbatoare dintr-un tinut n altul si dintr-o faza n alta a dezvoltarii sociale. Acum 3000 de ani, pirateria, adica hotia pe mare era o munca, ntocmai ca si pescuitul. Contemporanii lui Ulyse ieseau n larg, cum ies azi pescarii de morun pentru asezarea navoadelor. Si tot acum doua mii si ceva de ani, n Adriatica, ilirii puneau pe acelasi plan vnatoarea cu pirateria. Cnd romanii s-au plns la regina Teuta ca negustorii italieni sunt jefuiti pe coastele Dalmatiei, regina le-a raspuns cu seninatate ca ea nu mai poate mpiedica pe supusii sai de a porni pe mare ,,pentru folosul lor particular`` (Polybiu). nsusi nteleptul Aristotel avea despre munca o idee nu se poate mai departata de a vremurilor noastre. A trebuit o lunga dezvoltare istorica, pentru ca sa ajungem la o lume ca cea americana sau engleza, unde munca e o ,,categorie`` a vietii, iar ,,timpul e ban``. Pe cnd negrul face un drum de doua zile si vinde gaina cu acelasi pret ca si n sat (ceea ce se ntmpla si la unii europeni necivilizati), pentru englez - timpul e ban (time is money). Din aceasta rezulta, ca transformarile societatii omenesti sunt foarte ncete si singurul chip de a pasi pe o cale sigura e sa observi evolutia muncii si sa alegi elementele educative din fondul propriu al fiecarei societati, n raport cu treapta ei de dezvoltare, ntarind prin scoala muncii tocmai partea slaba. Orice schimbare, care se margineste numai la legi si la forme, e o simpla amagire. ncercarile facute n colonii au dovedit ca prefacerile repezi n-au avut alt rezultat, dect sa adauge la viciile indigene si unele vicii europene, ceea ce scufunda pe salbatici, n loc sa-i ridice. Asta dovedeste nca o data legea cunoscuta: ca natura nu face salturi.... ntrebarea este: pentru ce nu-i cu putinta sa schimbi repede felul de munca al unei grupari sociale sau etnografice si sa-i dai dintrodata o educatie ntr-adevar superioara? Cei care au trait mai mult printre salbatici si i-au observat mai de aproape afirma ca temelia sufletului lor e foarte subtire. Impresiile lor despre lume se opresc la suprafata creierului, nu patrund mai adnc. Ei au mai mult senzatii si foarte putine reprezentari. De aceea, zguduirea unei impresii nu se ntinde mai profund n creier si deprinderea cu munca legata de prevederea unei placeri sau a unei suferinte viitoare nu se poate nradacina. Prin urmare, ar fi tot asa de absurd sa ceri unui negru purtarea unui om civilizat, dupa cum e absurd sa ceri unui pom sadit de o zi sau de o luna sa fi prins radacini tari n pamnt. O astfel de comparatie poate sa puna pe cineva pe gnduri: ce asemanare poate fi ntre creierul omenesc si radacinile unui copac? Totusi, comparatia nu e prea departe de adevar. E destul sa priveasca cineva imaginea creierului si a elementelor care l alcatuiesc, pentru a vedea ca orice munca prinde radacini n creier, adica ajuta la nmultirea firisoarelor care leaga celulele nervoase ntre ele, dupa cum radacinile cele marunte leaga tot mai adnc

pomul de pamnt. Observnd cum lucreaza nervii, vezi ca impresiile din afara ajung pna ntr-o anume parte a creierului (centrul de proiectie) si ca pentru fiecare organ al simturilor (ochi, ureche, limba...) este un centru de proiectie n patura care nveleste creierul. Dar, alaturi de aceste centre de proiectie, mai sunt tot n scoarta creierului alte centre unde se pastreaza amintirea senzatiilor primite. Acestea sunt centrele de asociatie sau ale memoriei... Asadar, zadarnic spui subalternului: munceste staruitor ca altfel mori de foame! Centrele lui de asociatie nu-s destul de puternice pentru a destepta n el o imagine destul de vie despre suferinta foamei . Cuvntul ,,foame`` nu-l va misca la munca. Cu alte vorbe, deprinderea n-a prins nca radacini destul de puternice n creierul lui si destul de adnci - pna la centrul de memorie. E necesar deci, cnd vrei sa schimbi cresterea unui popor sa vezi: cta si ce fel de munca e n stare sa faca acel popor? Apoi sa te ntrebi: pe ce treapta de dezvoltare este creierul lui? Stiinta ne arata ca n zadar vei cere unui creier o alta munca, dect n raport cu treapta lui de organizare, fie ca e vorba de un om (potrivit cu etatea), fie ca e vorba de un popor (potrivit cu gradul sau de civilizatie si de cultura). De aici urmeaza, ca ncheiere, ca e numaidect necesar sa privim pe ct se va putea mai de aproape chipul cum lucreaza creierul, ceea ce vom face pe scurt n paginile urmatoare.

CUM CRESTE SI MUNCESTE CREIERUL

Daca e adevarat ca mna este ,,unealta uneltelor``, cum zicea Aristotel, atunci creierul e masina tuturor masinilor. Pedagogul, care nu cunoaste creierul, este ca un orb care vrea sa vada ori ca un surd care vrea sa auda. Celule si fibre nervoase. Fiecare celula nervoasa e ca vasul unei sonerii. Fibrele care pornesc din toate partile corpului spre maduva spinarii si creier, iar altele pleaca din creier si maduva spre marginea corpului, se pot asemana cu firele unei sonerii. Abia de vreo suta de ani, s-a putut dovedi aceasta asemanare. Si abia e un sfert de veac de cnd se stie cum se face legatura ntre fibre si celula. Celula sau neuronul e ca o steluta. n mijloc, are un smbure care noata ntr-un fel de apa (protoplasma), iar la margini are niste prelungiri ca piciorusele unei caracatite (dendrite). Una din aceste prelungiri formeaza fibra nervoasa, adica un fir nvelit la oarecare departare cu mielina. Cu ct copilul creste, cu att celulele nervoase sporesc n ramuri si ramurele, legndu-se unele de altele. La prunc, se vede n maduva spinarii, cum unele celule abia au apucat sa faca o codita, ca la mormoloci; altele au ramurele mai

lungi si mai mpleticite. Un manunchi de fibre face radacina nervului care slujeste la miscare; alt manunchi va face radacina nervului simtirii. Printr-unul ajunge la maduva sau la creier simtirea (unei dureri, de pilda), iar prin celalalt nerv vine porunca sa se miste mna sau piciorul spre a scapa de durere. * Lucrarea celulei. Cum se topeste tipirigul n borcanul cu apa al soneriei, asa se descompune materia din protoplasma celulei nervoase (asimilare si disimilare). Cnd vine o attare din afara (de pilda, ochiul vede o frunza), ntr-o celula a creierului (spre ceafa) se produce o tulburare (disimilare); dar, ndata ce nchizi ochii ori ascunzi frunza, attarea se opreste; se opreste si tulburarea, iar celula se ntremeaza (lund din snge ori din limfa ceea ce cheltuise) adica asimileaza. Dar pentru asta trebuie oxigen. S-au facut ncercari cu nervii broastelor. Daca le injectezi n vine un lichid fara oxigen, nervii nu mai lucreaza, adica nu mai simt. Cum le dai oxigen, celulele si nervii capata iarasi simtire. Atipirea dureaza abia o particica de secunda; cnd nsa nervul a lucrat mult timp, de la o vreme oboseste si nu mai da nici un semn de simtire. (De aici se vede ct de trebuincios e pentru copii aerul curat, adica oxigenat). Celulele nervoase produc electricitate. Sunt aparate care pot masura aceasta electricitate. De altfel, curentul electric se si aude. Cnd vezi o para, iar celula din creier da ordin minii sa se ntinda spre a o lua, muschiul suna ca firul de la telegraf. Dupa cum telegrafistul de la statie loveste mereu cu degetul si trimite mereu unde electrice pe fir, tot asa celula din creier trimite repede-repede unde electrice; iar dupa sunetul mai tare sau mai slab al muschiului s-a putut socoti ca celula din creier poate, ntr-o secunda, sa porunceasca minii pna ntre 30 si 50 de ori. Grozav stapn! Oboseala celulei. n protoplasma celulei nervoase, sunt niste gramajoare de materie, care i dau o nfatisare pestrita - ca petele de pe piele unui tigru (corpuri tigroide). Cnd celula oboseste, gramajoarele acelea nu se mai vad. Acesta e semn de oboseala, iar osteneala se explica asa: lucrnd mereu (disimilnd si asimilnd), se produc, de la o vreme, n celule un fel de otravuri, pe care oxigenul nu le mai poate arde. Otravurile acestea paralizeaza nervul si atunci el cade n amortire. Nu se cunosc bine toate aceste otravuri. Una e acidul lactic. S-a facut o ncercare cu oameni odihniti. Li s-a injectat n muschi acid lactic si, de unde erau gata sa porneasca la drum, ei au simtit ndata oboseala!... Odihna celulei. Cnd oboseala este mare, omul adoarme. Oxigenul adus de snge vine si arde otravurile, producnd acid carbonic si apa. n felul acesta, celula se aeriseste, se curata de otravuri si capata iarasi puterea de a lucra. Din cele nsirate pna aici asupra masinii nervoase a omului, urmeaza ca munca nu trebuie sa treaca marginea oboselii. Degeaba

apesi afara soneria, daca nauntru s-a ispravit curentul. Prin urmare, nu atta ntr-una nervii copilului, fie ca arati ceva ochilor lui, fie ca spui ceva urechilor lui sau l pui sa cnte, sa faca gimnastica, sa socoteasca etc. Din cnd n cnd, da-i repaos si oxigen... adica aer curat. Mai degraba repaos des, dect odihna lunga, deoarece la nceputul lucrului celula se nvioreaza foarte iute. Se credea ca poti mplini puterea pierduta a muncitorului attndu-l cu eter, morfina, alcool sau alti excitanti. Azi se stie ca acestea mpiedica aerisirea (oxidarea celulei), adica ngramadeste si mai multa otrava n ea. Cine crede ca rachiul (tuica) da putere e ntocmai ca cel care pune tarna pe foc, cu gnd sa nteteasca flacara! Statii deosebite. Poti taia parti ntregi din creier si omul traieste; atta numai ca pierde unele nsusiri: vazul, graiul, auzul etc. Cu acest chip, s-a putut dovedi ca fiecare parte a creierului are functia ei. De pilda, attarile care patrund prin ochi se opresc tocmai n partea dinspre ceafa a creierului; acolo e statia vazului, nu n ochi, care slujeste numai ca o fereastra. Attarile produse de sunet se opresc tot n creier, n partea de sub tmpla. Graiul nu e n gura, ci si are statia lui n cutele creierului din partea stnga, spre frunte. ndeosebi, se cunosc bine statiile miscarii: poti spune mai dinainte ce punct al creierului trebuie atins, daca vrei ca omul sa miste cutare deget ori glezna, cotul, limba etc. Asadar, creierul e ca o statie centrala cu multe birouri ori statii mici, unde se mparte munca de primire si trimitere a telegramelor. E destul sa tai sau sa ranesti centrul sau biroul cutare si toata corespondenta se opreste n acea parte. Ochiul ramne ntreg, dar nu mai vede, daca tai o anume felie de creier de la ceafa; limba ramne nevatamata, dar omul nu mai spune un cuvnt, daca e ranita circumvolutia a treia... Si tot asa e cazul cu gustul etc., ca si cum din statia cutare, ai taia firul spre cutare ori cutare oras. De aici urmeaza pentru educator o mare grija: sa nu lase n parasire nici un simt; ci sa cultive toate simturile, deoarece, dupa nastere, celulele nervoase nu mai sporesc ca numar, cum sporesc celelalte celule ale trupului, dar sporesc ca marime si ramificatii. (Cu ct un simt e mai bine educat, cu atta partea lui din creier e mai bogata - e o statie cu aparate mai mari, mai bine legate ntre ele si cu mai multa provizie de electricitate). Asadar, cunostinta despre floare e mult mai nradacinata n creierul celui care nu numai ca cuprinde lucrurile cu toate simturile, dar le mai si da un nume, apoi le si scrie. Analfabetul are, deci, mai putine fire spre a lega cunostinta unui lucru de creierul sau de cte unul care stie a citi si a scrie. Legaturi ntre statii. Statiile din creier (centrele de vaz, auz, grai etc.), nu numai ca sunt legate prin fire nervoase cu ochiul, urechea, limba, nasul si alte organe ale simturilor, dar sunt legate si ntre ele prin fire de asociatie. nsa e o deosebire: firele care merg de la

creier spre organele simturilor sunt gata chiar de la nastere (adica sunt captusite cu mielina). De aceea, ndata ce s-a nascut, copilul poate lucra n curnd cu organele simturilor: aude, vede, miroase, gusta... Centrele sau statiile de simtire si de miscare functioneaza de la nceput. Pe cnd firele de asociatie nu sunt nca mielinizate. Ce nseamna asta? nseamna ca pruncul nu poate avea nca reprezentari, gndiri, rationamente etc.; masinaria nu-i nca gata. Abia an cu an creierul se mplineste. Prin urmare: nu prididi un copil cu nvataturi pe care creierul lui nu le poate cuprinde. Deoarece, cum am mai spus degeaba apesi afara capatul soneriei, daca nauntru firele nu s-au tesut nca si nu s-au legat unde trebuie. Legatura dintre senzatii. Sa zicem ca vedem o piersica. Razele plecate de la ea ating nervul ochiului; aici se produce o attare (disimilare), iar attarea din acele celule se duce pe fir pna n creier (la ceafa), unde se opreste n centru sau statia vazului, producnd si acolo o attare (disimilare). Simtim atunci o culoare, o forma, o marime... care pentru noi e senzatia de piersica. Cum nchidem ochii, attarea nceteaza, celula a reparat paguba prin asimilare si senzatia piere. Tot asa, avem senzatii de miros, de sunet, de temperatura etc. Vedem deci ca senzatiile nu vin despartite totdeauna, ci mai adeseori mperecheate. Iar de aici, urmeaza pentru educator o mare nlesnire: daca vrei sa-ti ntiparesti bine un lucru si sa-l cunosti deplin, cauta sa-l cuprinzi cu ct mai multe simturi. Piersica are nu numai culoare, forma, marime si o departare oarecare de ochi, ci poate avea un miros, un gust, o greutate... si poate face un sunet caznd. Cine vede piersica n carte, o cunoaste foarte putin, fata de cel care o culege din pom, o pipaie, o miroase, o gusta, o aude caznd din pom etc., fiindca acela primeste de la ea multe senzatii ntovarasite si leaga astfel imaginea piersicii de mai multe centre din creier. Asadar, un orb, un surd sau unul caruia i lipseste un simt are mai putine legaturi n creier pentru a-si ntipari cunostinta despre un lucru. R e g u l a: Leaga senzatiile ntre ele; fa ca n creier firele de asociatie sa se ntareasca. Deschide toate usile si ferestrele prin care poti capata stire despre un lucru. Dimpotriva, cnd un simt lipseste, cunostintele despre lucruri se mputineaza. Intuitia. Din cele nsirate mai sus se vede ca intuitia e un lucru de o nsemnatate fundamentala. Cum prinde caracatita prada, nfasurnd-o cu toate picioarele si sugnd-o cu toate ventuzele, asa poate sa prinda creierul copilului orice cunostinta daca dascalul e mester si se pricepe cum sa rnduiasca lectia. Figurile alaturate arata ce mare deosebire e ntre cel care prinde un lucru numai cu un simt spre deosebire de cel care l cuprinde cu toate simturile.

(Un orb sau un surd e ca un birou telegrafic cu unele fire rupte). De aceea, cnd omul are nenorocirea sa-si piarda un simt, trebuie numaidect sa ceara ajutor de la altele. De pilda, orbul nlocuieste vazul prin pipait. Sunt carti anume pentru orbi, sapate n lemn sau n carton. Orbul plimba mna pe carte si citeste cu degetele, pipaind; ori e noapte, ori e zi - cititul merge nainte. Surdul, dimpotriva, pierznd auzul si graiul, nlocuieste limba cu miscarile minii. La intuitie, el se ajuta cu mna nu numai pentru pipait, dar si pentru descrierea lucrurilor si exprimarea gndurilor. (Pieile-rosii din America de Nord aveau o limba de semne att de bogata, nct salbatici cu limbi deosebite, care nu ntelegeau un cuvnt din gura celuilalt, puteau sta o zi ntreaga de vorba, numai prin semne, povestindu-si unul altuia fel de fel de ntmplari. E drept ca nu vorbeau numai cu minile, ci si cu picioarele si prin alte miscari ale corpului). De altfel, viata Elenei Keller, a lui Untan, a botanistului orb din Leeds si a altora lipsiti de unele simturi dovedeste ca creierul omenesc se poate ajuta la nevoie cu organe mai putine. Prin urmare, sa aiba cineva toate simturile si sa nu se foloseasca de ele, ci sa se margineasca la o intuitie slaba, nseamna a fi orb de voie, surd de voie..., ntr-un cuvnt pocit de bunavoie. Dimpotriva, cnd intuitia copilului e slaba din cauza nepriceperii dascalului, atunci cel care si-a luat sarcina de nvatator are el toata raspunderea schilodirii copiilor. Memoria. Chiar cnd lipseste lucrul care a pricinuit o senzatie, creierul o poate destepta iarasi. Trandafirul cules asta-vara, l vezi parca ar fi acuma pe ramura, cu roua pe dnsul. Rechemarea aceasta a unei senzatii se numeste reprezentare, adica nfatisarea din nou. Cum se petrece o astfel de minune? Din senin, nu-ti vine nimic n minte. Ca sa-mi aduc aminte de acel trandafir, trebuie sa vad o gravura ori gradina de unde l-am cules, tovarasul care fusese atunci de fata sau alt lucru ct de marunt, sa aud macar un cuvnt, care sa destepte n celula nervoasa o attare ca cea de atunci. Atta numai ca attarea aceasta nu se produce n locul unde s-a nregistrat senzatia obiectului (centrul de proiectie), ci n alt centru numit centrul de asociatie sau de memorie. Si tocmai aici se vede bine pretul fibrelor de asociatie. Se ntmpla, de pilda, ca un om capata un betesug la centrul vizual. De exemplu, un tata ranit vede pe copil si nu-l mai cunoaste. Dar e destul sa-i spuna cineva: uite, Iancu, baiatul tau! Si bolnavul, auzind numele, si aduce aminte ndata de copil. Adica, legatura care nu sa putut face prin ochi, se face prin ureche, caci fibrele de asociatie au putut transmite attarea n centrul de reprezentare ramas nevatamat. E ca si cum ai telegrafia spre un oras, dar nu de-a dreptul, ci printr-o alta statie. R e g u l a: Cnd ntrebi ceva, cauta sa destepti reprezentarea pe care o chemi, nu numai cu vorba, ci si pe alte cai, pna vei nimeri

firul de 1egatura, care scoate mai repede o senzatie din camera de pastrare si o aduce la lumina, n chip de reprezentare. Daca ai prins un lucru cu multe fire, adica ai avut multe senzatii despre el, vei izbuti cu mult mai usor sa-l aduci n reprezentare. E mare mestesug pentru profesor sa stie a pune ntrebari... Amintirea e nlesnita nu numai de asocierea senzatiilor, ci si de repetarea lor. Dupa cum muschiul creste si se ntareste, cnd tai lemne, de asemenea, cnd senzatia se repeta de multe ori, reprezentarea devine din ce n ce mai usoara. Celula sporeste ca marime, ca ramificatii si legaturi prin fibrele de asociatie, iar curentii pornesc cu att mai usor, cu ct calea e mai umblata. Creierul creeaza. Ce este reprezentarea? Ai crede ca e desteptarea unei attari vechi cu urmarile ei, adica renvierea unor senzatii, ntocmai cum au fost. Adevarul e altul: ndata ce cauza senzatiei dispare, piere si senzatia, lasnd n loc o copie slabita, adica altceva dect senzatia. Tranadafirul din gnd nu e niciodata la fel cu trandafirul care se simte, cnd deschid ochii, si floarea mi atta ntr-adevar ochiul si mirosul. Mai mult: ori de cte ori vad acelasi trandafir, n realitate am vazut un trandafir deosebit, caci alta e lumina, vntul, pozitia ochilor, temperatura, sunetul dimprejur, mirosul...; toate se schimba, iar eu prind imaginea trandafirului din alt punct de vedere, cu alta mbinarea de senzatii. Prin urmare, repetarea unei senzatii pna la identitate e cu neputinta. Cu att mai mult e cu neputinta sa se destepte n mine o reprezentare de doua ori exact la fel. De cte ori mi reprezint trandafirul cutare, de fapt am tot alte imagini, diferite ca intensitate, tonalitate etc. De unde urmeaza ca reprezentarea e mereu ceva nou n minte, dupa cum, n aceeasi albie, rul curge mereu cu valuri noi, - macar ca, la anume cotituri, formele apei se repeta mai mult sau mai putin asemanator. Lumea asadar se schimba mereu n mintea omului, ca si cum creierul lui ar fi o oglinda care si schimba pe ncetul convexitatea ori concavitatea si diformeaza necontenit imaginea obiectelor. Iar ceea ce stim noi despre lume sunt aceste imagini ale noastre despre lucruri. Cu drept cuvnt s-a zis: Lumea e reprezentarea noastra. Ba, putem adauga ca e chiar creatia noastra, deoarece n fiecare clipa creierul o reflecta mereu n alt chip. Kant a pus n circulatie o expresie care, pentru naturalisti, ncepe a parea de prisos. E vorba de lucru n sine (das Ding an sich). Ce nteles pot avea aceste vorbe? naintea mea e o vinetica. Albastrimea ei o simt nu n ochi, ci n creier, spre ceafa. Daca centrul vizual s-ar modifica, vinetica mea sar arata rosie (daltonism). Fiecare senzatie porneste deci dintr-o attare particulara n una sau mai multe celule. Pentru un surdomut-orb, lumea e grozav de simplificata. Culorile dispar toate. Sunetele, de asemenea. Pentru Helen Keller, vntul e leganarea unui copac, n care se suise, adica o senzatie de miscare. Valul marii n-are pentru ea nici culoare, nici sunet, nici forme..., ci e

apasarea ritmica, produsa pe mini ori pe picioare, de un fluid cald ori rece. Tot ce stie dnsa despre lume, a aflat prin pipait si prin simtul miscarilor (kinestezic). Asadar, lucrul n sine e totdeauna lucrul din mine; atta lume exista, cta intra n reprezentarea mea si cum intra. Singura realitate sufleteasca e tesatura senzatiilor mele si ce mai pot mpleti eu din ele, dupa cum covorul e o tesatura de fire. Cnd le desfaci, a pierit covorul, ca si cum n-ar fi fost. Iar a zice ca exista un lucru n sine, n dosul reprezentarii, e ca si cum ai zice ca exista covorul - independent de tesatura lui. Asadar, expresia ,,lucrul n sine``, ca ceva dezbracat de orice determinare intuitiva sau rationala, trebuie evitata1). Maruntisurile acestea nu-s nsirate aici de dragul filozofarii, ci pentru nevoile educatiei. Daca lumea e reprezentarea mea (si, n oarecare masura, chiar creatia mea), ce grozava raspundere trebuie sa aiba acela care ngrijeste cresterea copilului si ndruma munca lui n cunoasterea si cucerirea lumii! Dobitocul traieste n buna parte cu sira spinarii. Attarea ajunge pna n maduva si porunca se ntoarce tot acolo. Actul e reflex, - cum te misti n somn, cnd te nteapa un ghimpe. Omul nsa, lucrnd cu o sumedenie de senzatii, poate gresi cumplit, croind n capul lui mperecheri de reprezentari neroade. Jaguarul i aduce aminte peruvianului de cruzimea stramosilor sai, care sunt din neamul jaguar; si, fiindca si el se va face dupa moarte tot jaguar, de aceea nu ndrazneste sa se apere, ci se lasa a fi sfsiat fara nici o mpotrivire! E drept ca lunecarile acestea se pedepsesc. Cine are multe mperecheri de gnduri absurde - piere. Ramn numai oamenii care au n neuroni asociatii prielnice traiului; functia acestor neuroni, repetndu-se din generatie n generatie, se consolideaza, adica drumul fiind umblat mereu de un curent nervos, prielnic, calea se netezeste, se largeste si se fixeaza, pe cnd asociatiile gresite, creatiile neroade ale creierului, aratndu-se nefolositoare, iar uneori chiar primejdioase, sunt uitate: neuronii respectivi nu trimit ramificatii..., adica se da lupta pentru existenta ntre reprezentari. Cele drepte, legate de neuroni puternici, traiesc; cele slabe dispar... De aici, pentru pedagog - o mare grija: sa nu lase a se strecura n mintea copiilor asociatii false ntre reprezentari. Nici n gluma nu face si nu repeta o greseala, caci repetnd s-ar putea s-o ntiparesti si mai tare n creier. Baga de seama ca lumea e sa cum o creezi tu, n mintea ta. Daca iei seama si o cladesti temeinic, temeinica va fi; daca strecori nsa n suflet (cu stiinta sau fara stiinta) o singura greseala, te osndesti la rataciri si pierire. * Abstractia. Daca ai vedea toata viata numai un brad, ai avea o singura reprezentare despre ceea ce numim copac. n fapta, vezi o multime de brazi: de marimi, culori, frunzis si specii deosebite. Iar

alaturi de brazi, vezi o sumedenie de alti copaci, de toate formele si culorile. Dar, de cte ori se produce n celula nervoasa attarea pe care o numim copac, de attea ori e o anume disimilare care se repeta mai lesne: cea produsa de razele venite din trunchi, ramuri, frunze si radacini, caci mai toti copacii au aceste parti si toti atta celula mai mult sau mai putin la fel, pe cnd alte attari sunt mai rare; de pilda, cele care vin de la o creanga rupta, un cuib pe ramura si alte amanunte, care nu se ntlnesc la toti copacii. De aici urmeaza ca unii neuroni cresc mai mult; altii sau alte parti de neuron cresc mai putin. Prin urmare, cnd auzi sau citesti vorba copac, partea n care se desteapta mai nti attarea este aceea unde s-a nregistrat imaginea trunchiului, ramurilor, frunzelor si radacinilor. Asa ca avem atunci n minte nu un copac anume, ci o imagine generala, care nu se potriveste cu nici un copac, ci are numai partile comune tuturor. Aceasta imagine colectiva, ramasa n creier de pe urma attarilor produse de toti copacii vazuti, se cheama imagine abstracta sau notiune. Se zice despre un om ca e cu att abstract, cu ct are mai multe imagini de acestea colective. Este vadit ca, fara concret, nu e abstract; si, cu ct averea concreta a creierului e mai mare, cu att poate fi mai mare si cea abstracta (notionala). Senzatia, reprezentarea si abstractia sunt attari ale celulelor nervoase, deosebite nsa n tarie, precum si n numarul si locul celulelor unde se produc. Iata de ce creierul copiilor de la tara si, n genere, al copiilor de muncitori e mai bogat n imagini si notiuni. * Sirul reprezentarilor. Fiind attea celule nervoase (milioane) si attea fire de asociatie, capul omului ar fi ca un roi de gnduri, daca s-ar putea destepta toate deodata. Cum se poate ca ele sa se nsire n regula? S-a facut dovada ca creierul, care poate porunci pna la 50 de ori ntr-o secunda, nu e n stare sa dea poruncile lui dect pe rnd, adica o porunca odata. De pilda, cnd zice ochilor sa se uite la dreapta, nu le poate porunci sa se uite si la stnga; asa ca nu poti privi n acelasi timp cu un ochi ntr-o parte si cu celalalt n alta parte. De asemenea, daca ti aduc aminte de un lucru, sa zicem de o para, nu poti sa-ti nchipuiesti n acelasi timp si alta para n locul ei, ci numai pe rnd. Cu alte cuvinte, ntr-un singur moment nu poate sta n mintea noastra dect un singur gnd. Dupa cum nu poti trage un lant peste scripet dect veriga cu veriga, de asemenea si cugetele nu se leaga n sirul lor dect unul cte unul si anume, unul dinainte si altul care i vine n urma. (Cnd se spune ca Cezar dicta dintr-odata mai multe scrisori, asta nsemneaza ca el putea trece repede de la un sir de gnduri la alt sir, apoi se ntorcea iarasi la cel dinainte, cu o mare nlesnire. Dar doua gnduri n

acelasi timp nu ncap n minte, cum nu pot intra doua sabii ntr-o teaca.) Lucrul se explica asa: cnd ncepe vibratia ntr-o celula celelalte intra ndata n repaos. Cnd un neuron porunceste sa te uiti la dreapta, neuronul care ar putea provoca o miscare a ochilor la stnga e ca si paralizat, adica nu se poate produce n el o attare de desimilare. nchipuieste-ti o casa cu multe sonerii, dar asa mbinate ntre ele firele ca atunci cnd suni la o usa, numai o sonerie raspunde, iar celelalte nu mai suna nici una. Asa e creierul omului si, de aceea, reprezentarile nu se pot destepta toate deodata, ci pe rnd, una cte una-una, ca la strunga. Cine hotaraste rndul lor? * Firele de asociatie. Vad, de pilda, un carbune aprins. Roseata si caldura lui desteapta ideea ca frige si doare, fiindca totdeauna reprezentarile acestea au urmat una dupa alta; adica attarea celulei nervoase prin roseata carbunelui a strnit imediat impresia de durere si deci alta attare care porunceste mnii sa se departeze de carbune. Din contra, copilul mic, neavnd aceste legaturi facute n creier, pune mna pe carbune si se frige, iar acei care-l vad zic ca nu judeca. A judeca nseamna deci a nsira gndurile dupa o rnduiala stiuta. Ar nsemna atunci ca n minte nu se pot mperechea gnduri noi! Ba da. Si, ca sa ne dam seama mai bine cum se rnduiesc n capul nostru reprezentarile, sa vedem ce se petrece n somn. Am spus ca, lucrnd mereu, celula se ncarca de la o vreme cu otravuri si cade ntr-un fel de toropeala - nu mai simte nimic. Atunci vine somnul, adica omul adoarme pna ce otravurile sunt curatate si scoase afara din corp. (De aceea aerul curat si bogat n oxigen nlesneste mult respiratia si deci trezirea. Iar dormitoarele unde dorm multi copii ngramaditi sunt o noua oboseala pentru bietele fapturi.) Nu tot creierul se linisteste nsa n timpul somnului. E destul o mna sa fie asezata rau, o mncare greu de mistuit, un zgomot, o ntepatura, un curent de aer sau alta attare, pentru ca o celula sa se destepte, iar cugetarea, adica nsirarea reprezentarilor sa nceapa din nou. n starea aceasta nsa, attarea rataceste de la o celula la alta, n chip neregulat, caci nu are controlul creierului ntreg. Curentul pornit dintr-o celula, se rupe acolo, unde da de o celula din care otravurile n-au fost departate si doarme nca. Caruta se loveste ca de un bolovan si apuca n laturi, ca un tren deraiat... De la imaginea de foc, cel care viseaza sare, de exemplu, la imaginea de zapada; viseaza ca pune gheata n foc, iar gheata ncepe a arde, pe cnd mna lui sta n flacari si focul nu-l frige... Aici vedem deosebirea dintre somn si trezie. Creierul judeca si n somn si se poate ntmpla sa judece minunat. Uneori face socoteli foarte grele, care slujesc omului a doua zi. De obicei nsa, cnd curentul nervos nimereste n parti, unde creierul e nca necuratit de

otravuri, asociatiile nu mai pot urma drumul deprins n stare de trezie si atunci judecata se destrama. (Nebunia e tot un fel de tulburare a creierului, dar nu numai din oboseala, ci si din alte pricini care smintesc de la locul si functia lor unele parti ale creierului.) Aici se vede ce mare lucru e somnul: e acea jumatate din viata noastra, n care maturam creierul de otravuri, pentru a-l pune n masura sa nceapa din nou lucrarea sa. De aici urmeaza ca noptile nedormite sunt un pacat n contra mintii omenesti. Profesorul otravit de nopti albe, judecatorul, plugarul si orice om care ncepe munca cu creierul ametit de necurateniile din ajun, e ca un om care pleaca dimineata nespalat, cu hainele murdare, cu ncaltamintea plina de noroi, cu creierul otravit... astfel de om e o primejdie si pentru el si pentru toti cei dimprejur. Treaba lui nu e treaba; judecata lui nu e judecata, ci nauceala. Cu drept cuvnt, romnul apropie ntelesul cuvntului destept, adica inteligent, de treaz. Destept cu adevarat nu poate fi dect omul cu totul treaz, adica cu creierul odihnit, caci numai atunci gndurile lui se nalta fara gres. * Dreapta judecata. A judeca drept, nseamna a nsira gndurile potrivit cu realitatea. Dar ce e realitatea? Am vazut cum creierul creeaza. n nici un creier omenesc nu se petrec nsa aceleasi attari. O mie de oameni vad acelasi pom, dar toti l vad ca ceva deosebit. Din milioanele de raze care pleaca de la trunchiul, ramurile, frunzele ori poamele lui, vor patrunde tot alte grupe de raze n fiecare ochi si va produce n fiecare creier tot alta attare. Unul l vede mai verde, altul mai putin verde; unul priveste mai mult trunchiul, altul ramurile, altul poamele... si fiecare leaga de vederea lui tot alte gnduri, dupa firele sale de asociatie: unul se gndeste la lemn, altul la roade, altul la racoarea umbrei, al zecelea - la iarna, al o sutalea la altoire, al miilea la genul, specia si varietatile lui n regnul vegetal. ntre acestia, sunt nsa si ctiva care socot ca, daca pomul s-a nimerit n dreptul unui stlp cu sot, va iesi bine vnatoarea! Iar daca stlpul de lnga pom e fara sot, asta e semn rau... Care nsirare de gnduri e dreapta si care nu? Daca privesti felul cum nsira reprezentarile lor copiii si salbaticii, vezi cum s-a nfiripat judecata omeneasca. Pentru salbatic, e de ajuns sa trimiti o sageata, menind-o sa ucida cutare dusman, si, gata, l-a ajuns! De aceea, femeile bakairilor trag acasa cu arcul, pentru a ajuta pe barbatii care au plecat la vnatoare... Copilul, de asemenea, bate scaunul si-si potoleste astfel necazul. Aceasta lamureste sumedenie de eresuri si descntece, care dainuiesc si pna azi pe treptele de jos ale societatii omenesti. De cnd s-a ridicat peste instinct si, lucrnd cu uneltele, omul a creeat cu creierul lui mai mult dect animalele, de atunci a avut si putinta de a rataci mai mult dect orice alte faptura. Noroc ca ratacirile si capata ndata pedeapsa. Neamul care s-a ncrezut n descntece, la

vnat sau la razboi, a fost biruit prin foame si nimicit de dusman, iar acela care a asociat vnatul mai mult cu urma animalelor si alte semne adevarate, dect cu descntecul, a trait, a sporit si a lasat urmasi. Astfel, legaturile false ntre reprezentari s-au dovedit nefolositoare ori chiar primejdioase si pier, lasnd sa dainuiasca numai legaturile juste. Pentru a judeca deci drept, adica a lega n gnd numai ceea ce se leaga si n fapta, nu e dect un chip: sa simti durere de pe urma legaturilor false si sa le parasesti, iar de pe urma legaturilor exacte sa simti placere si sa le pastrezi. Experienta, asadar, e cntarul cel mai sigur, unde se verifica valoarea judecatilor omenesti. Dar experienta - sa fie adevarata. De aceea, porunca nti a oricarei educatii sanatoase e aceasta: munceste n orice etate munci adevarate. Cnd zici cu creta pe tabla: sa facem o experienta; sa punem ntr-un vas cu apa A, un cilindru de sticla B... si numai le desenezi, aceea este o experienta falsa, adica o ocazie de a baga n cap imagini si asociatii mincinoase. Numai cel care face ntr-adevar ceea ce zice stie deplin ce se poate si ce se potriveste cu vorba ori nu se potriveste. Singura munca adevarata lasa n minte capital adevarat de reprezentari, adica judecata. Cei care nu muncesc efectiv au n minte numai niste biete imagini slabe sau legate alandala; legaturile lor se rup lesne, iar, daca dureaza, i pot duce la primejdie, ntocmai ca si descntecele babelor si ale salbaticilor. Si nu e destul sa muncesti numai munci adevarate, ci trebuie sa mplinesti si porunca cealalta: nu-ti face chip cioplit, adica nu amagi mintea ta cu simulacrul muncii si cu vreo imagine ori judecata falsa. Sa nu zici nici n gluma ca 2 si cu 2 fac 5, ca deschizi prtie minciunii n creierul tau. Nu bolmoji un lucru, ispravindu-l de mntuiala, caci urmarea nu poate fi dect rea, fie ca e vorba de lucrarea pamntului, fie de ngrijirea unei vite, de negot, sanatate sau orice ar fi. Nici o siretenie nu poate face sa ai roade bune dintro aratura rea; s-ar putea ca o ploaie la timp sa mai stearga urmele muncii tale rele; poate ca vita se nsanatoseste singura, macar ca ai ngrijit-o rau... Dar ulciorul nu merge de multe ori la apa, iar cine s-a deprins a-l tr prin bolovani, ntr-o buna zi va ramne cu hrburile n mna. Minciuna si nengrijirea se platesc totdeauna, - fara doar si poate. De aceea, pe lnga datoria de a munci numai munci adevarate, am pomenit mai sus si alta regula: nu te multumi cu un simulacru de munca, deoarece prefacatoria lasa urme n creierul tau, de care tot ai sa suferi. nvatatura cea mai buna. Din cele nsirate pna aici, urmeaza ca cea mai buna scoala e a pataniilor proprii. Cine s-a fript o data, nare voie sa mai ncerce a doua oara, daca focul arde, si nu zice nici n gluma ca flacara e rece. Celula a fost asa de bine zguduita, iar n centrul de asociatie se desteapta asa de repede ideea de usturime, ca niciodata creierul nu mai da porunca minii sa atinga un carbune aprins. Urmeaza de aici sa-l lasi pe copil sa puna mna n foc, spre a sti ce e flacara, ori n gura sarpelui spre a cunoaste veninul?

Nu. Cei patiti pot nvata si pe cei care n-au patit unele necazuri. De pilda, copilul poate capata o spaima cumplita de muscatura sarpelui, daca mama, vaznd un sarpe, i-l arata cu fata ngrozita, facndu-i semn ca dihania cea cu gura cascata e gata sa muste. Senzatia sau chiar reprezentarea racelii sarpelui, a ncolacirii, a strngerii dintilor nfipti n carne, ai veninului, a umflaturii...pot zgudui uneori att de bine creierul si pot produce asociatii de idei asa de naplacute, nct nvatatura ramne toata viata si va fi de ajuns pentru copil sa vada chipul sarpelui ntr-o carte, spre a simti scrba si sfiala. Asadar, unele judecati (drepte sau nedrepte)pot intra n creierul cuiva numai prin puterea ce o are vorba de a destepta anume reprezentari si de a le mperechea dupa voie. Aceasta se poate vedea si mai bine la cei hipnotizati. Spui, de pilda, celui hipnotizat: ridica degetul mic! l ridica ndata. Uite ca nu-l mai poti lipi de celelalte... Si ntr-adevar, cel adormit se sileste sa-l strng alaturi cu celelalte, dar nu poate!... Ba mai mult! i arati un cutitas si-i zici: ce viespe! cum bzie!... Iar cel hipnotizat tipa, se zbate si-si ascunde fata sub palarie, aparndu-se de viespea imaginara. Ce dovedeste asta? Dovedeste ca vorba a desteptat n creierul bolnavului anume reprezentari tari sau sugestii. Dar ceea ce se petrece cu bolovanul, se ntmpla la fel (numai ntr-un grad mai slab) cu orice om: o vorba poate destepta n mintea oricui o imagine... Si mai ales se poate aceasta la copii care nu au asociatii de idei multe si destul de tari spre a se mpotrivi vorbei auzite. Cnd spui: sarpele e rece ca gheata, lunecos, strnge, musca... si te otaresti de scrba si de frica, toate cuvintele sunt pentru copil sugestii, - un fel de muscatura ,,ideala``, desteptnd n creierul lui aproape o senzatie de durere. R e g u l a: o buna parte a educatiei se reazema pe astfel de sugestii, pe care parintii le dau necontenit copiilor, mprumutndule astfel gusturile, judecatile si obiceiurile lor. (O fetita de doi ani e bolnava. Doctorul cere sa dea camasa la o parte. Copila se mpotriveste cu indignare: usine! Usine! - Ce zice? ntreba doctorul. Cu toata mhnirea, mamei i vine sa rda: Zice ca e rusine sa pui mna pe camasa...) Pe cnd salbaticul umbla gol, fara sa banuiasca ce ar fi rusinea, copilul societatii civilizate a primit printr-un cuvnt de la parinti o sugestie care dureaza toata viata. Mestesugul educatiei se reazema deci n mare parte pe felul cum parintii stiu sa sugestioneze pe copii. Orice vorba si orice fapta a parintilor si a celor mai mari poate fi pentru copii o sugestie. De aci, marea raspundere a educatorului pentru tot ce zice si face n fata copiilor. Capitolul asociatiilor, e cel mai nsemnat n catehismul pedagogului - e ntocmai ca busola pentru marinar. Cine stie sa mnuiasca bine asociatiile, poate nfige n mintea copiilor multe reguli de purtare, legnd de anume feluri de reprezentari idei de groaza (sarpe), iar de altele idei de placere. Cu ajutorul asociatiilor, poti face si diagnoza sufleteasca a unui copil... i spui, de pilda, un cuvnt si vezi ce poate el lega de acel

cuvnt... Astfel ghicesti daca reprezentarile lui sunt mai mult vizuale, adica dobndite prin ochi; auditive, tactile etc... si daca reteaua reprezentarilor din mintea lui e mai slaba sau mai tare, adica a nceput a le rndui cu judecata proprie ori nu. Caracterul. Un cuvnt nenteles poate fi ca un oblon care ti astupa vederea. Asa e uneori cuvntul caracter. Am aratat cum unii socot ca e un fel de dar neobisnuit, cum ar fi talentul muzical, desteptaciunea etc... Dimpotriva, toti oamenii au caracterul lor, adica un manunchi de obisnuinte care stau n centrul vietii lor sufletesti. caracterul nu e altceva dect obisnuinta tare. De pilda, betivul ndata ce trece prin fata unei crciumi, intra si bea, macar ca e plin de bautura; omul cu rusine nu intra n crciuma, chiar cnd se usuca de sete. Amndoi au caracterul lor, adica o deprindere, care i stapneste. Pentru a afla radacina caracterului, sa privim pe hipnotizat. Doctorul i spune n somn: peste 4 zile, la ora 5, vei merge la cutare... ntradevar, la timpul hotart, cel care primise porunca n somnul hipnotic, se pomeneste la usa omului. De ce-ai venit? El nu stie sa spuna altceva dect ca a simtit asa... ca-i vine sa plece spre acea casa... E ntocmai, ca si cnd te culci cu gndul sa te destepti la un ceas hotart, te destepti, ca si cum n creier ar fi fost o sonerie. Asa e si caracterul: unele reprezentari sunt att de tari, ca fapta urmeaza ndata ideii. Omul de caracter, cnd a fagaduit sa vina undeva, pleaca... nu se poate stapni. nchipuirea ca ar ramne de rusine fata de altul este att de vie, nct simte rusinea mai dinainte si nu pregeta o clipa. Celula din creier e ca o baterie att de ncarcata, iar drumul curentului nervos pe firele de asociatie e att de umblat nct fapta si vorba urmeaza sigur una dupa alt. Tehnic vorbind, s-ar putea zice: a avea caracter nseamna sa ai ctiva neuroni foarte dezvoltati si cu fibre pe care sa poata circula cu mare nlesnire curentul de impulsie (spre fapta). A forma caracterul nu e deci lucru tocmai greu, pentru cine ntelege originea. Da copilului deprinderi tari - si att. Iar pentru a te ncredinta de taria lor, nsoteste-le de scrba ori de placere, cum zice porunca a treia: adauga muncii iubirea, desteptnd placere pentru ceea ce e bun, si sila de ceea ce e rau. De pilda, spui unui copil: nu mnca asta! e spurcat! Cnd mama arata copilului lucrul acela si se otareste, ca si cum ar fi nghitit ceva gretos si se face ca scuipa n laturi (ca si cum ar lepada cu groaza acea mncare), copilul ramne cu dezgust, fara sa fi gustat macar. Astfel, mongolii nici nu ating pestele. Se uita la el cu aceeasi scrba, cum ne uitam noi la broaste... Si cum e cu mncarea, asa e cu mbracamintea si cu alte obiceiuri. (Femeile europene si arata la baluri o parte a corpului tocmai ca si salbaticii; pe cnd femeile chinezilor socotesc ca e cea mai mare nerusinare sa arate macar vrful piciorului. nceputul caracterului e, asadar, sugestia: obiceiurile capatate de mic copil. Pna la 5-6 ani, copilul a capatat aproape jumatate din stiinta vietii si cam trei sferturi din caracter. Laesul care s-a nvatat

de mic a chinui animalele, a sudui, a ameninta pe tata si pe mama (fiind laudat la nceput, ca pentru o desteptaciune), ramne toata viata lui un animal naravit, pe care trebuie sa-l pazesti cu politia. Degeaba sfaturile de mai trziu. Deprinderile si sugestiile cele dinti sunt temelia obiceiurilor celor mai tari, adica a caracterului. De aici se vede marea nsemnatate a mediului n educatia unui popor. Dupa cum murdaria din casa ori curtea cuiva poate mprastia boli n toata mprejmuirea, De asemenea, orice vorba sau fapta devine un capital (bun sau rau) pentru toti cei dimprejur. Batrnii si au obiceiurile lor. Tinerii, si mai ales copiii, le imita cu cea mai mare usurinta (cum unul casca, dupa ce vede pe altul cascnd). Asa se iau obiceiuri de vorbire, mbracaminte, purtare etc. Multe idei morale, politice si economice sunt imitatii ntarite prin obisnuinta (uneori pna la fanatism). Dupa cteva generatii de cearta ntre protestanti si catolici, sila unora fata de ceilalti ajunsese att de departe, nct la Augsburg nici caii protestantilor nu trebuiau sa stea la aceleasi iesle cu ai catolicilor. Ct despre scrba mahomedanilor fata de mncarea ghiaurilor si alte obiceiuri ale lor, se stie ct este de puternica. De aceea, fiindca obiceiurile tari sunt temelia vietii, am pus nainte regula: munceste munci adevarate si ridica munca pna la caracter, adica fa din deprindere un obicei egal cu a doua natura. Etate si sex. Oricte reguli am da pentru a tese viata sufleteasca a copilului si a-i forma un caracter vrednic, trebuie sa mai tinem seama nca de o mprejurare: sistemul nervos si, prin urmare, sufletul, se schimba cu etatea, deoarece omul e n necurmata prefacere. Astfel, la o vrsta sporeste mai mult capul, n alta picioarele, trunchiul etc. Cresterea aceasta se arata, nu numai la masura, ci si prin neastmpar. De aceea, parintele sau profesorul, care cere copilului sa stea smirna, nu stie ce cere. Numai copii bolnaviciosi bojesc locului, stnd blenditi. Cine zice ca un astfel de copil e ,,cuminte``, acela ia boala drept ntelepciune. Iar cine crede ca zburdalnicia e semn de inferioritate, acela batjocoreste sanatatea, numind-o nebunie. De aceea, educatorul trebuie sa ia seama an cu an, cum creste copilul. La nceput, sunt gata centrii de simtire si de miscare; apoi, ncetul cu ncetul, se adauga si se ntaresc fibrele de asociatie, care fac cu putinta reprezentarile si judecatile n centrele de asociatie. ntre 10 - 12 ani, memoria e foarte puternica. Si anume: memoria auzului se dezvolta bine pna la 14 ani, apoi scade; a vazului sporeste pna la 15-16 ani si, n genere, e mai puternica dect cea auditiva. Ct priveste memoria sentimentelor, ea e slaba ntre 9 12 ani si se ntareste abia spre epoca pubertatii. Amanuntele nu se cunosc tocmai bine, dar, daca iei seama, vezi ca sufletul trece prin schimbari, ca o balanta care aci se ridica, aci se coboara. Profesorul fara bagare de seama spune: elevul cutare (sau clasa cutare) s-a deochiat. Cel care se uita mai de-aproape,

vede ca pricina nu e o rea vointa, ci o prefacere venita cu etatea. De aceea, educatorul ar trebui sa masoare si sa observe mereu toate schimbarile trupesti si sufletesti, mai ales n anii tineri. Apoi sa tina seama ca schimbarile nu-s aceleasi la fiecare sex si nu se petrec n aceeasi vrsta. (Baietii au, de pilda, memorie mai puternica pentru abstractii; fetele, din contra, au mai ales reprezentari intuitive.) Prin urmare, cnd un copil nu e atent, (sau nu tine minte, ori nu ntelege ceva) e foarte primejdios sa-l pecetluiesti cu vorbe proaste. Poate ca, dimpotriva: ntrebarea e proasta, iar sarcina pe care scoala i-o pune elevului n spate, nu e potrivita cu anul acela. Asteapta nsa, si te vei minuna singur, cnd va veni ,,plinirea vremii``.... Vointa. Daca o mare parte din educatie e sugestie, pentru a te educa pe tine si a educa pe altii, tot mestesugul este sa stii cum sa nfigi n creier unele idei, asa ca sa ramna acolo si sa rodeasca. Dupa cum ti pui n gnd sa te trezesti la cutare ceas din noapte, ca sa pleci undeva, iar creierul te trezeste ca o straja credincioasa, de asemenea sa-ti pui n suflet pentru fiecare mprejurare anume idei de straja. Cum? Pna mai ieri-alaltaieri, se credea ca e destul sa repeti o vorba de mai multe ori si astfel ea se nfige de la sine n minte. E si repetitia ceva, dar nu-i mare lucru. Poti sa zici de o mie de ori seara din gura: ma scol la 4... si daca zici numai de mntuiala, creierul se odihneste si te trezesti cine stie cnd. Prin urmare, repetarea unei vorbe si a unui gnd nu e destul. Mai trebuie ceva. Pentru ca o idee sa ramna ca un tarus n minte, sa n-o smulga nimeni, ci sa dea roadele ei fara gres, trebuie sa vrei, adica sa pironesti toata puterea asupra acelui gnd, sa faci sa vibreze neuronul, ca o baterie ncarcata cu electricitate pna la limita tensiunii. Atunci soneria are grija sa te destepte. De aceea, repetirea si dondanirea unei lectii pe dinafara n-are nici un pret. Lucrul de capetenie e sa vrei, - si cnd ti porunceste tie, si cnd poruncesti altora. Numai acela care stie sa voiasca poate sa se conduca pe sine si sa povatuiasca si pe altii. Asta nu nseamna nsa, ca cei hapsini, care poruncesc cu glas tare ori cheama n ajutor pedepsele, ajung numaidect la vreo isprava. A voi e si o chestie de judecata: trebuie sa aduci n fata cugetului tau (sau a cugetului altora) o idee asa de vie si de limpede, nct sa vezi toate urmarile ei; sa te fericeasca iubirea binelui izvort din ea, ntocmai ca si cum ar fi aevea mplinita. (Atunci te nflacarezi pentru ea, simti adica o pornire de entuziasm, care traste si pe altii). Ori, dimpotriva, sa te sperii singur de urmarile ei rele, sa te nfiori, sa suferi si sa faci si pe altii sa sufere numai la gndul ca ideea s-ar nfaptui. (Atunci se naste scrba, care te stapneste ca un fru, nengaduindu-ti tie sau celor care te asculta sa faca un pas macar spre mplinirea ei.) Prin urmare, vointa atrna de judecata, dar si de puterea fizica. Bolnavii si oamenii moli nu pot voi; puterea lor trupeasca e att de

mica, nct macar ca pricep, adica gndul lor se nsira lamurit n cap, dar nu pot... n-au taria de a-l opri locului si de a face creierul lor sa vibreze tare. De aceea, oamenii bolnaviciosi si betegi tndalesc chiar propria lor viata, necum sa o conduca pe a altora. Naucii si marginitii, din contra, pot avea putere, dar nevaznd limpede ramificarile unui gnd, gresesc usor n hotarrile lor. Ei fac si iarasi fac un lucru, dar l fac mereu la fel, cad n rutina ori apuca peste cmpi... Progresul nu vine dect de la cei care stiu sa voiasca n chip lamurit, adica pe temeiul unei judecati drepte si sa destepte totodata n sufletul lor o simtire vie fata de lucrul voit

NCHEIERE SEMNELE UNEI BUNE CRESTERI

Daca ,,scoala muncii`` are la temelie un sir de idei bine legate, e necesar sa aratam, la sfrsit, care ar fi semnele, dupa care se cunoaste o crestere buna. Cel dinti semn e sanatatea si puterea fizica. nsusirile cele mai de pret devin netrebnice cnd substratul organic al cuiva nu-i destul de bogat, pentru ca sa nlesneasca deplina lor manifestare. Asadar, vechea maxima a romanilor: ,,minte sanatoasa nu poate fi dect ntr-un corp sanatos`` e si ea un criteriu nsemnat al judecatii despre oameni. Suedezii, norvegienii, danezii, englezii si alte natii cu adevarat naintate au verificat judecata aceasta la lumina stiintei moderne si au ridicat educatia fizica la naltimea unei serioase preocupari de stat. Al doilea semn e sanatatea si puterea sufletului. Aceasta nsusire nu se poate nsa cunoaste tocmai usor. Cu toate acestea sunt cteva criterii, care nlesnesc orientarea si anume: a) Respectul adevarului. Nu poate avea suflet sanatos cel care, n adncul constiintei sale, nu simte scrba de minciuna. n fata oricarei vieti se deschid doua cai: una e a bolii, adica a nchipuirii ca poti pacatui n contra adevarului, fara nici o urmare, ndata ce minciuna e bine acoperita; alta e calea sanatatii: credinta neclintita ca orice greseala, ntocmai ca o cifra falsa ntr-un calcul aritmetic, trebuie sa dea rezultate false si, deci, sa atraga dupa sine un deficit fizic ori moral, chiar daca greseala ar fi ascunsa n taina celui mai adnc ntuneric. Cel care apuca pe calea minciunii e totdeauna capabil de a aluneca. E un arhitect care zideste pe nisip, att pentru sine, ct si pentru altii. Lipsa de respect pentru adevar face ca sufletul lui sa sufere de o infectare cronica si, n orice clipa, boala poate izbucni. Prin urmare, cresterea care nu l-a vaccinat pe copil mpotriva neadevarului e o crestere nevrednica si primejdioasa. Dimpotriva, cel care, n copilarie si tinerete s-a patruns de respectul cauzalitatii stiintifice si stie ca toate erorile atrag dupa sine rele inevitabile, acela se tine de adevar, cum se tine orbul de

gard. Ceea ce este Diavolul pentru crestin, acelasi lucru este Eroarea pentru omul cu suflet sanatos, care stie ca orice lunecare din calea dreapta duce fatal la paguba si suferinta. Calcul exact cu cifre false, asta n mintea lui nu poate intra. De aceea, impuritatea minciunii nici nu-l poate atinge. Pe acela educatia l-a vaccinat odata pentru totdeauna. Poate gresi din nestiinta, dar are n sine si puterea de a se ridica, rascumparndu-si el singur greseala, adica anulnd-o prin ntoarcerea la calea dreapta. b) Putinta de a realiza adevarul. Sanatatea si puterea sufleteasca se arata, nsa, nu atta prin atitudinea unui respect contemplativ pentru adevar (orict ar fi acela de statornic), ci mai ales prin deprinderea de a-l realiza practic, dovedindu-l cu fapta. De aceea, semnul cel mai vadit ca cineva a capatat o crestere buna e usurinta cu care poate tine drumul drept, ori de cte ori e vorba sa traduca o convingere n fapte. Prin urmare, nu putem fi siguri de sanatatea si puterea mintii cuiva, daca nu are acea latura a personalitatii sufletesti, care se numeste caracter. Cine are nlesnirea de a urma adevarului nu numai teoretic, ci si n practica, despre acela stim ca a dobndit o crestere buna. Despre unul ca acela, avem siguranta ca n cutare mprejurare nu va sta cu minile n sn, ci va lucra numaidect n cutare fel, dupa cum o anume problema are o dezlegare si numai una. c) Dezvoltarea armonioasa a tuturor nsusirilor de seama si, ndeosebi, a celor caracteristice poporului din care s-a nascut copilul. O buna crestere presupune, n sfrsit, nu numai respectul adevarului si deprinderea de a-l sprijini cu fapta, ci si o dezvoltare a tuturor calitatilor sufletesti n chip armonios. ntr-adevar, legea progresului cere o diferentiere progresiva. Prin urmare, un individ e cu att mai de pret si pentru el, si pentru societate, cu ct viata lui are mai multe laturi expresive, n sensul perfectionarii omenesti: mai multe idei, mai multe sentimente, mai multe porniri spre activitate... Dar toate acestea nu n ciocnire unele cu altele sau unele n paguba altora, ci integrate si armonios dezvoltate. Omul sa fie adica nu numai o persoana, ci o personalitate, al carui suflet sa aiba un caracter bine definit - unitar. Dar tocmai n interesul diferentierii ceruta de progres, o buna crestere a individului presupune ndeosebi dezvoltarea nsusirilor care sunt un fel de potenta a varietatii etnice din care el face parte. A fi om e bine; dar a fi un reprezentant tipic al natiunii din care te-ai nascut e si mai bine, e un pas mai departe n calea progresului omenirii care nu e un amestec de indivizi, ci o suma de unitati etnice. Educatia asadar are o latura etnografica nu numai n metodele sale (cum am cautat sa dovedim, facnd analiza muncii poporului si studiul caracterului national, pentru a ndruma cresterea copiilor), ci si n scopul ei, care e de a face din fiecare individ, pe ct e cu

putinta, un reprezentant tipic al nsusirilor mai caracteristice ale gruparii etnice din care face parte. Concluzie. Daca cele nsirate pna aici sunt adevarate, rezulta de la sine urmatoarele: Pe temeiul criteriilor amintite, se poate judeca relativ usor n ce masura educatia unui popor e sau nu pe linia progresului. n ce priveste educatia fizica, mortalitatea - ndeosebi a copiilor, numarul infirmilor, raspndirea sporturilor, gradul de dezvoltare a gimnasticii igienice ( ca la suedezi) si alte masuri de eugenetica sunt puncte de orientare destul de obiective, pentru a gasi locul unui popor n scara valorilor planetare. Iar cine vrea o unitate de masura mai concreta o poate gasi prin compararea cu scandinavii si anglo-saxonii n rasa alba, sau cu japonezii n rasa galbena. Ct priveste educatia sufleteasca, unitatea de masura nu poate fi internationala. Un popor e cu att mai naintat pe calea progresului, cu ct s-a apropiat mai mult de idealul sau propriu, manifestat n felul de a cugeta, simti si exprima toata partea mai aleasa a fiintei sale. Un popor este asadar ceva unic, iar individul sta cu att mai sus, cu ct reprezinta mai clar nsusirile caracteristice ale vietii neamului n care si prin care traieste.

ADAOS SCOALA MUNCII SI LUCRUL MANUAL

n timpul din urma, au iesit la iveala o suma de formule: ,,scoala activa``, ,,scoala cetateneasca``, ,,scoala sentimentalista``, ,,scoala tacerii``, ,,scoala n aer liber`` etc. Bogatia aceasta de titluri e, pe de o parte, dovada dorintei de nnoire a ideilor despre nvatamnt, pe de alta parte, poate duce la o primejdioasa confuzie. Fiindca ne numaram ntre cei care dorim o ,,alta crestere`` si am pus ca o ndrumare mai speciala aceste doua cuvinte: scoala muncii, e bine sa lamurim ct mai exact raportul dintre aceasta formula pedagogica si altele apropiate. ndeosebi, e necesar sa aratam hotarul ntre lucrul manual si scoala muncii. Sa ne fie ngaduita o asemanare: lucrul manual e ca un firicel de iarba ntr-un manunchi de ierburi, de flori si de roade culese din binecuvntata gradina a muncii. Prin ,,scoala muncii``, am nteles mult mai mult dect se cuprinde n lucrarea cu minile. Stiam ca n tara noastra lucrul manual nu este ndestul de pretuit, necum sa fi ajuns cu totii la o conceptie lamurita despre scoala muncii, n genere. n cele mi multe scoli, lucrul cu minile lipseste cu desavrsire; n altele, abia a nceput si numai n cteva ne apropiem de ceea ce se face n tarile scandinave, de unde a pornit aceasta directie de nviorare a nvatamntului. Att de putin a fost nteles la noi lucrul manual, nct unii nvatatori au supus pe copii la un adevarat chin. Zile ntregi, scolarii ,,nu mai pot sa tina n degete condeiul, caci minile lor fragede fac opintiri mari, ca sa rupa mlaja prea groasa... Vrful degetelor se umfla, abia mai pot sa se ncheie

la haina si nu mai pot nici sa tina lingura!`` Ce sa mai zicem de oamenii lipsiti - nu numai de simt pedagogic, dar si de cel al omeniei, care au cumparat ,,maturi legate cu srma, perii cu catifea si cu oglinda; cosuri si alte obiecte artistice, aratndu-le n expozitii scolare, ca lucruri iesite din minile elevilor...!``. Ratacirea aceasta dovedeste ca cei care s-au apropiat de munca manuala nici pe departe n-au banuit nsemnatatea ei educativa. Iar lucrul e usor de nteles: dupa cum nu pricepe igiena ochiului sau a plamnilor ori a altui organ, cel care n-are o idee lamurita despre conditiile de viata ale organismului omenesc n genere, tot asa nu poate ntelege ce nseamna lucrul manual, ca mijloc de educatie, cine n-are o conceptie limpede despre munca, privita ca temei al dezvoltarii omenirii, de cnd a nceput omul a munci si pna azi. Pentru etnograf, este vadit ca masura cea mai pipaita a progresului unei grupari omenesti e multimea uneltelor, perfectiunea lor si intensitatea muncii; si, daca este adevarat ca toata dezvoltarea sufleteasca a omului, de cnd a parasit treapta animalitatii, a fost legata de nevoia de a munci tot mai mult si cu unelte mai felurite, nu mai ncape nici o ndoiala ca scoala muncii nu e o formula nascocita de un pedagog, ci este nsasi legea dezvoltarii sufletului omenesc si deci si a dezvoltarii sufletului copiilor. Prin urmare, prin scoala muncii nu se poate ntelege numai lucrul manual, ci toata activitatea prin care copilul traduce cugetul sau prin fapta (ntrupndu-l, cnd se poate, n materie si ajungnd pna la bucuria de a crea ceva nou). Iar scoala muncii nu are ca scop sa produca numaidect obiecte de folos imediat, ci lucrul de capetenie e altul: sa ademeneasca pe copil la munca n asa chip, nct sa-i fie cu neputinta, pentru tot restul anilor vietii, a mai sta trndav. Cum va putea educatorul sa faca astfel de minune? Daca s-ar gndi numai la att: sa dea copiilor ndemnarea de a mpleti cosuri, de a lega maturi, perii... si de alde astea, atunci n-a nteles mai deloc scopul lucrului manual, ca mijloc de educatie, ci a pocit ,,scoala muncii``. Ademenirea copiilor spre munca presupune cu totul alta cale de urmat. Pentru aceasta se cere sa destepti mai nti n sufletul copilului o mare dorinta de a modela natura si ncrederea ca o poate modela. Cum? Observnd mpreuna cu copiii, sa-i deprinzi si pe ei a observa natura. Gndind mpreuna cu ei, sa-i deprinzi si pe dnsii a gndi. Si cercnd, mpreuna cu ei, a corecta ceea ce n natura nu e destul de bine ntocmit, sa-i mbii pe ncetul a se amesteca n sirul fenomenelor naturii. (De altfel, cum am spus, copilul a ncercat nca din casa parinteasca a fi si el un mic muncitor. Din joc, rasare deci n chip firesc gndul de a modela nti pentru placere, apoi pentru interes, ceea ce vede n sfera vietii lui). Educatorul, asadar, nu are dect sa mbogateasca si sa rnduiasca experienta nceputa de copil, legnd-o cu idei tot mai multe, cu sentimente mai vii si cu hotarri mai tari de a lucra. Iar

pentru aceasta, lucrul manual e abia ca o struna la vioara... fata de alte strune mai numeroase si cu tonuri neasemanat de multe. Sa luam o pilda. n vechea scoala pasiva, se credea ca e de ajuns sa spui: omizile sunt vatamatoare. E bine, copii, sa curatati omizile... Ce face educatorul patruns de scoala muncii? S-ar putea banui ca el, de la vorba, paseste la fapta, adica ncepe a culege omizile mpreuna cu copiii. Atta nsa nu-i de ajuns. Copilul silit sa curete un pom ar putea privi o astfel de ndeletnicire ca pe o adevarata pedeapsa. O astfel de scoala a muncii brute i-ar putea lasa o amintire tot asa de neplacuta, ca si scoala pasiva a cartii goale... Trebuie asadar sa apucam pe alta cale: copilul trebuie sa capete un real interes sufletesc, cnd mplineste o astfel de sarcina, iar aceasta se poate atinge prin alte mijloace. - Ce jivine scrboase... Uite! n cuibul asta omizile forfotesc... parca-s niste serpi... Iata ce paroase sunt... Paziti-va, ca de-ti cade una pe gt, te ustura o zi! face niste basici, ca si cum te-ar ntepa urzicile... Si ia priviti colo prunul acela, ce gol si beteag e sarmanul ! Alde Vasile Pitoaca o sa mannce prune din gard. Facnd astfel sa vibreze, cnd o fibra, cnd alta a sufletului copilaresc, curatirea omizilor nu mai e o munca silnica, ci devine o rectificare a naturii care multumeste sufletul si-l modeleaza din punctul de vedere al inteligentei, al simtirii si al vointei. Iata scoala lipsita de munca! Iar cine a nsotit o astfel de munca cu astfel de idei si sentimente, va fi gata sa curete nu numai pomii lui, ci si pe ai altora. (Un copil, deprins cu grija pomilor din gradina parinteasca, sa pomenit undeva... curatind stejarii din padurea satului, ct ajungea cu securicea... Att de puternica e obisnuinta simpatica). Si cte mprejurari nu-i sat educatorului la ndemna! Grija de pasari si de alte vietati, grija de flori si de pomi... pna si grija de curatenia, ntregimea si rnduiala lucrurilor nensufletite, ncepnd cu bancile scolii, cartile si tot ce nconjoara mediul vietii scolarului. Iar n toata tesatura aceasta, lucrul manual e abia un caz special din marea scoala a muncii, pe care trebuie sa se ntemeieze viata copilului, cum se ntemeiaza si viata n genere. Prin urmare, scoala muncii nu e altceva dect ceea ce se numeste cu un termen mai pretentios activismul sau practicismul. * Dar revine ntrebarea: cum sa-l ademenesti pe copil spre caile muncii, ca sa fie harnic si sa ramna lipit de munca pna la sfrsitul vietii? Este oare destul sa dramatizezi prin vorbe munca strpirii de omizi, pentru ca sa-l faci pentru totdeauna grijnic de pomii lui? E si aceasta un mijloc (pentru unii poate fi chiar deplin ndestulator), dar si mai sigur e alt drum: ca sa faci din scolar un partas la munca, sugestia faptei simpatice e cea mai puternica prghie. Si vis me flere... daca vrei sa ma faci sa plng, plngi tu nti. Tu adica, educatorule, sa fii nti de toate un om harnic...; sa

te vada ucenicii tai ca lucrezi cu dragoste adevarata (nu numai sa faci lectii). Cum ti face cineva pofta, culegnd cirese dintr-un cires si mncnd din plin, asa sa ademenesti si tu pe copii la lucru. Cnd coseste cineva de zbrnie coasa si cade iarba ca valul, fara sa vrei ti vine sa pui mna pe coporie... Un cojocar care tragea firul de matase, parc-ar fi tras arcusul pe vioara, cu nfatisarea lui fericita, nsotita de un fluierat vesel, sugerase unui copil ideea ca maiestria cea mai mare pe lume e sa fii cojocar... Avea dreptate cel care zice undeva ca ,,nu plngi fiindca esti nefericit, ci esti nefericit fiindca plngi!`` Paradoxul acesta vrea sa spuna att: placerea e molipsitoare, ca si tristetea... E destul sa vezi rsul cuiva, ca sa te pomenesti ca ai chef sa rzi, nu numai cu buzele, ci din toata inima. A crea asadar o atmosfera de placere mprejurul unei munci, e drumul cel mai drept s-a faci cuiva draga... Prin urmare, mestesugul cel mai mare al educatorului e sa fie el nsusi n gospodaria sa un muncitor fericit; multumirea lui sa ispiteasca si sa ademeneasca n fiecare clipa, la munca, pe toti cei care l vad. Iar cnd copilul ndrumat mereu de parinti si de nvatator a capatat dragoste de munca, fie de munca fizica, fie de cea intelectuala, fie de o activitate sociala (ajutorarea unui batrn etc.), atunci poti fi sigur ca scoala muncii a dat roade: creierul lui nu e un cinematograf de imagini sau un fonograf de percepte moarte, ci un izvor de actiune - n sensul cel mai deplin al omeniei. Din cele nsirate pna aici, urmeaza de la sine urmatoarea deosebire: Lucrul manual este n scoala de meserii o ndeletnicire care are drept scop sa faca dintr-un copil un mestesugar deplin, economisindu-i timpul si puterile, iar idealul e acolo metoda americana numita taylorism. Scoala muncii e altceva: ea nseamna sa pui n miscare toate puterile trupului si ale sufletului copilaresc, pentru ca sa le sporesti pe toate si n acelasi timp, din jocul lor liber, sa dibuiesti apoi care e nsusirea cea mai puternica a fiecarui copil, pentru ca sa-i poti da ndrumarea cea mai rodnica si pentru el, si pentru societate. Lucrul cu minile e asadar numai unul din multele mijloace ntrebuintate de educator n scoala activista sau scoala muncii. A transforma prin urmare scoala n atelier este o ratacire; dar ne grabim a adauga ca o astfel de ratacire nu e nici pe departe att de primejdioasa, cum sunt scolile unde copilul e tinut la carte, dupa cum insectele sunt fixate ca un ac pe hrtia din cartoanele muzeelor. Ca o indicatie generala, am recomanda aceasta formula: sa proiectam programul tuturor anilor de scolarie peste munca din fiecare colt de pamnt al tarii, potrivit cu ritmul ei n timp; si astfel sa ademenim pe copii la o viata pe ct se va putea mai intensa, lipind tot ce priveste educatia fizica, intelectuala si morala de munca concreta a celor dimprejurul scolii. Scoala nu mai trebuie sa fie nchisoarea copiilor, ci casa cea mai draga a satului, unde sa se poata vedea n chipul cel mai luminos satul de mine...

Dupa cum sta scris la ,,Tatal nostru``: pinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua..., tot sa trebuie sa zicem: munca noastra cea de toate zilele (adica a satului) arata-ne-o noua... n chipul cel bine ntocmit si mai rodnic pentru trupul si sufletul acestui neam. Prin urmare, la urzeala pedagogiei generale, scoasa din orice manual, educatorul e dator sa stie: care este elementul local (etnic) ce ar trebui adaugat. Batatura si alesatura florilor covorului nu poate fi scoasa dect din experienta proprie a fiecarui popor si chiar a fiecarui tinut. Ne dam seama ca opera aceasta este foarte grea din doua pricini: La un popor, n care munca a fost blestemata, din pricina nedreptatilor care o nsoteau, a mbia azi pe copil la orice fel de munca mprejurul scolii, pare ca si cum i-ai arata robului lanturile si vargile cu care l-ai batut pna ieri. Al doilea, alegerea elementelor celor mai caracteristice din ntreaga viata a poporului (n legatura cu coltul lui de pamnt) presupune o cunoastere deplina a tot ce este esential din trecutul neamului apoi si destul talent pedagogic si artistic pentru prezentarea ct mai vioaie a acestui material... Si nu orice om de duzina se poate ncumeta la mplinirea unei astfel de sarcini. Dar pedagogia nationala n-o poate scrie si n-o poate aplica, dect cel plin de fiinta poporului sau si nca cu conditia sa fie el nsusi o personalitate cu adevarat reprezentativa. Nadejdea noastra e ca vor rasari n curnd n mijlocul educatorilor tinerimii ct mai multe personalitati, care sa ne dea o disciplina de educatie ntemeiata nti de toate pe fondul propriu al sufletului romnesc.

POSTFAT ACTUALITATEA OPEREI PEDAGOGICE A LUI SIMION MEHEDINTI

Nu putem sa nu recunoastem ca lectura acestei carti a provocat cititorului numeroase ntrebari, care s-ar putea sintetiza n una singura: Ce ar putea fi valorificat acum din teoria ,,scolii muncii``? Aceasta mi se pare a fi ntrebarea esentiala. Ea staruie cu att mai mult cu ct i se asociaza alta: De ce nu au fost puse n practica tezele de baza ale ,,scolii muncii`` ndata dupa primul razboi mondial, din moment ce autorul a gndit noua orientare educationala ca o alternativa la scoala dominanta din acea epoca? Pentru a putea oferi un raspuns ct mai elaborat, cred ca se cuvine sa revedem care erau motivele pentru care marele geograf cu vocatie de autentic teoretician al educatiei - a considerat necesara o reasezare a scolii romnesti pe noi principii? Scoala traditionala era considerata a fi o ,,scoala de carte``, n sensul ca ntre copil si realitatea complexa a vietii se ntrepunea cartea, acuzata ca nu oferea copilului posibilitatea cunoasterii lumii, ci doar nvatarea unor cuvinte. ,,Scoala noastra de azi - scria

Mehedinti - e arta de a privi lumea pe hrtie``. Ocupnd copilul aproape n exclusivitate cu nvatarea vorbelor (citite sau scrise), scoala acorda atentie numai emisferei stngi a creierului, cu consecinte negative asupra dezvoltarii generale a intelectului. ,,Nea intrat n cap sminteala ca nvatatura de carte e totuna cu puterea``. Si adauga: ,,Poti sa stii multe si totusi sa fii un bicisnic``. Simion Mehedinti era, asadar, nemultumit de caracterul dominant teoretic al scolii si de aici opozitia sa fata de ,,cultura generala`` nteleasa ca prioritate acordata disciplinelor teoretice. n conceptia sa, o astfel de scoala nu putea pregati elevii pentru viata, nu putea forma caractere; era o ,,scoala bolnava``. ,,Singurul chip de a sti si a pune ceva e sa lucrezi n adevar``. De aici acel motto tulburator al cartii ,,Mai bine munca fara carte, dect carte fara munca``. Ideea unei ,,scoli a muncii`` nu era noua; ea fusese exprimata cu ctiva ani nainte de pedagogul german Georg Kerschensteiner (1854-1932) considerat ca parinte al sintagmei si teoriei a ceea ce n epoca s-a numit Arbeitschule - Scoala muncii. Pedagogul german avea n vedere o scoala care sa puna n centrul preocuparilor sale activitatea practica a elevilor din mediul urban, ca modalitate fundamentala de a li se forma deprinderi de munca si de a li se asigura o educatie cetateneasca, al carui element esential l constituie respectul si atasamentul fata de stat. G. Kerschensteiner si-a ntemeiat teoria sa pe ideea ca cei mai multi copii si tineri au nclinatii practice; n consecinta, scoala trebuie sa vina n ntmpinarea lor, oferindu-le posibilitatea pregatirii pentru munca fizica. Totodata, munca fizica este considerata cea mai potrivita pentru educatia cetateneasca. Ideea ,,scolii muncii``, ca si aceea a ,,educatiei cetatenesti``, ambele lansate de G. Kerschensteiner, au avut un larg ecou n epoca, mai ales dupa ncheierea primului razboi mondial, cnd popoarele Europei cautau o noua solutie educationala menita sa faca fata, pe de o parte, degradarii economice, iar pe de alta parte, valului de manifestari n favoarea fortelor de stnga. Simion Mehedinti are comun cu G. Kerschensteiner numai termenul de ,,scoala muncii``, temeiul teoretic, precum si scopul acesteia sunt diferite. S. Mehedinti marturiseste n repetate rnduri - cum s-a vazut - ca gndul sau s-a ndreptat catre lumea satelor. Acolo se afla majoritatea populatiei romnesti, iar scoala satelor da ,,plugarilor vorbe n loc de fapte``. Acest gnd era completat n mod semnificativ, cu altul: ,,Ca sa sprijinim orasele, trebuie sa ne ntoarcem cu fata catre sate``. Satul era privit ca factor regenerator al orasului. Principalul argument al lui Mehedinti n favoarea ,,scolii muncii`` este de natura etnografica. Cercetarile din acest domeniu demonstreaza ca genul uman dobndise nsusirile care i sunt specifice datorita muncii. De-a lungul timpului, indivizii nsisi s-au umanizat prin participarea lor la activitati practice care le asigurau existenta zilnica. De aici concluzia : individul sa repete n evolutia sa drumul parcurs de omenire, iar ,,doctrina educatiei sa se sprijine pe nvatatura trasa din munca ntregii omeniri``.

Un al doilea argument invocat de S.Mehedinti n sprijinul ideii de ,,scoala a muncii`` este pus n evidenta de cunoasterea stiintifica a copilului, a modului n care se desfasoara activitatea creierului sau; nimic nu poate patrunde n sufletul copilului daca n-a trecut mai nti prin simturile sale, ,,ndeosebi prin mna, tovarasa fiecarui simt``. Vechea maxima - nihil est intellectu quod prins fuerit in sensu evocata de J.Locke, si care s-a aflat la baza principiului intuitiei a fost completata de savantul romn ntr-o maniera moderna, la nivelul pedagogiei secolului al XX-lea. Numai cu putini ani mai nainte J. Dewey afirmase ca simpla percepere prin simturi nu asigura cunoasterea semnificatiei lucrurilor, ci numai activitatea cu acestea. Daca pedagogul american a ajuns la formularea acestei idei ntemeindu-se pe conceptia sa filozofica si pe conceptul fundamental al acesteia - experienta - Simion Mehedinti s-a bazat pe cercetarile etnografiei, precum si pe acelea referitoare la activitatea creierului uman. ,,Mna e dascalul creierului, iar - prin creier - al ntregii fapturi omenesti``. Asadar, cel de-al doilea argument n sprijinul ,,scolii muncii`` ar putea fi formulat astfel: activitatea practica este sursa cunoasterii, (ceea ce apropie surprinzator de mult teoria lui Mehedinti de aceea a ,,educatiei noi``, constituita - dupa cum se stie - n primele doua decenii ale secolului nostru. Autorul nostru nsusi va releva aceasta apropiere n editia a patra a cartii. Vezi cap. Adaos al editiei de fata.) Celor doua argumente n favoarea scolii muncii, li se adauga nca unul: ,,puiul omenesc`` - spune Mehedinti - se simte atras spre o activitate originala si ncepe a munci, chiar daca adultilor li se pare ca munca lui nu este altuna dect joaca. ,,Jocul devine astfel nceput de munca serioasa``. Tendinta spontana a copilului spre activitate este, asadar, un alt argument n sprijinul ,,scolii muncii``. Dupa ce am raspuns la ntrebarea de ce, S. Mehedinti a preferat ,,scoala muncii``, ,,scolii de carte``, vom cauta sa dam raspuns altei ntrebari: Pentru ce ,,scoala muncii``? Ce oferea ea individului si societatii n prima jumatate a acestui secol, cnd cartea sa a fost publicata n sapte editii? a) Scoala care pune n centrul preocuparilor sale activitatea practica - munca - ofera, n cel mai nalt grad, posibilitatea de a forma caractere. ,,Caracterul - precizeaza autorul acestei carti - nu e un dar, ci o suma de deprinderi tari, dobndite prin munca``. Numai printr-o repetata confruntare cu dificultatile muncii se formeaza si se consolideaza nsusirile omului, se asigura trainicia legaturii dintre gnd, vorba si fapte. ,,Cum muncesti, asa gndesti si tot asa vorbesti``. ncununarea muncii este, n conceptia marelui geograf - caracterul moral: ,,tinta cea mai nalta a educatiei e sa formeze caractere. b) Activitatea practica - munca - devine, cum am vazut, sursa de cunoastere. Mehedinti nu are ncredere n cunoasterea care se

bazeaza pe carte si care se reduce, de multe ori, la memorarea de cuvinte. Chintesenta teoriei lui Mehedinti cu privire la instructie se afla n aceasta fraza, care reia ideea enuntata ntr-una din paginile anterioare. ,,Nimic nu intra n mintea omului daca nu trece mai nti prin ochii si urechile si ndeosebi prin minile lui, iar asta nu se poate dect lucrnd, caci numai atunci ntorci lucrul pe toate fetele si-l cunosti cu adevarat``. (p.173). Procedndu-se astfel se realizeaza legatura dintre ceea ce ,,trebuie stiut`` si ceea ce ,,trebuie facut`` - ntre teorie si practica. Ideea unei astfel de legaturi, n procesul instruirii, nu era noua. n teoria sa asupra lectiei I. Fr. Herbart considera ca, dupa ce s-a asigurat dobndirea noilor cunostinte, pe calea instructiei sau prin explicare, sa se ceara elevilor sa puna n aplicare cunostintele abia nsusite. Decenii de-a rndul, aceasta cale - de la teorie la practica a fost considerata ca foarte fireasca. J. Dewey, facnd apel la nceputurile civilizatiei umane, scoate concluzia ca la nceput a fost experienta si abia dupa aceea teoria, stiinta. n consecinta, el a cerut ca n procesul instruirii sa se pastreze aceeasi ordine: mai nti sa se ofere copilului posibilitatea de a lucra ceva, pentru ca, pe aceasta baza, sa ajunga la cunoastere. n teoria pedagogica americana aceasta idee a fost experimentata prin sintagma ,,learning by doing`` (a nvata prin actiune, a nvata facnd). n mod similar a gndit si Mehedinti, dar el, n-a pornit de la o teorie filosofica, nici n-a preluat ideile lui Dewey, ci a ajuns la aceeasi concluzie - ,,munca este singura cale spre stiinta`` - pe o cale propusa, pornind, dupa propria sa marturisire, de la cercetarile antropologice, psihologice, pedagogice si etnografice, de la acestea din urma ndeosebi (cf. p. 205). Prin scoala muncii, asadar, se pregateste omul care nu numai stie, ci si poate ntr-adevar. ,,Scoala muncii``, pe care o avea n vedere Mehedinti, era o continuare a muncii depuse de copil n casa parinteasca, ceea ce l apropie iarasi de J. Dewey. La ntrebarea pe care cititorul i-ar fi pus-o: ,,Ce munca ar putea desfasura copiii ntre 7 si 12/14 ani?``, Mehedinti , a dat un raspuns edificator si bogat n sugestii: aceea care ,,repeta munca etnografica a generatiilor care i-au precedat`` (o gluga de pnza, un arc, o leasa de prins peste etc.). Efectuarea unor astfel de activitati l ajuta pe copil sa-si nsuseasca cunostintele de istorie, zoologie, botanica, tehnica etc. Ca si Dewey, care a sustinut aceeasi idee, Mehedinti nu avea n vedere ca prin astfel de activitati copiii sa devina gradinari, crescatori de animale sau pescari, ci doar sa-si nsuseasca cunostinte temeinice, pe care sa le poata utiliza si sa prinda dragoste de munca. c) Un alt motiv pentru care pedagogul nostru a sustinut ideea de ,,Scoala a muncii`` a fost acela ca, prin angajarea ambelor emisfere ale creierului, se creau conditii favorabile dezvoltarii potentialului psihic al copiilor. Asadar, Mehedinti avea n vedere realizarea unui nvatamnt formativ. ntruct n anul 1922, cnd a aparut editia a IV-a a volumului ,,Alta crestere - scoala muncii`` dobndisera o larga circulatie ideile

,,educatiei noi``, care punea un deosebit accent pe activitatea copilului, iar Adolphe Ferriere si publicase volumul sau ,,L`ecole active`` si Ion Nisipeanu - ,,Filosofia scolii active``, Simion Mehedinti a simtit nevoia sa-si precizeze pozitia fata de noua orientare pedagogica, ct si fata de tendinta unora de a reduce activismul la ,,lucrul manual``. n editia a IV-a a acestei carti, autorul a introdus un nou capitol - ,,Adaos``, cu titlul ,,Scoala muncii si lucrul manual`` (vezi p. 319 327). nca de la nceput, marele geograf si pedagog precizeaza ca prin ,,Scoala muncii`` se ntelege mai mult dect se cuprinde n simpla lucrare cu minile. Nu era vorba doar de formarea ctorva deprinderi de munca necesare pregatirii unui mestesugar sau de a produce unele obiecte utile; ,,a transforma scoala n atelier este o ratacire``. ,,Scoala muncii`` si propune ceva mai mult: sa destepte n sufletul copilului o mare dorinta de a modela natura si ncrederea ca o poate modela. Nu aspectul economic era prioritar, ci acela educativ; sa ,,ademeneasca pe copil la munca n asa chip, nct sa fie cu neputinta, pentru tot restul anilor vietii, a mai sta trndav``. n aceste conditii, munca nu trebuie sa fie silita, ci una pentru care copilul manifesta ,,un real interes sufletesc``, iar educatorul este el nsusi un model si stimulator al activitatii copilului. Dupa ce se delimiteaza de acea orientare care punea accentul pe efectuarea unor activitati manuale si pe consecintele lor economice, Mehedinti tinea sa precizeze: ,,prin urmare, Scoala muncii nu e altceva dect ceea ce se numeste cu un termen mai pretentios activismul sau practicismul``. (p.323) Pedagogul nostru avea, asadar, n vedere orientarea ,,educatiei noi``, n varianta care atunci se constituia ,,scoala activa``, orientare care face din activitatea practica o sursa de cunoastere si un element de baza al dezvoltarii intelectuale, afective si volitionale. Activismul lui Mehedinti a fost conturat sub aspect teoretic, nca din 1919, nainte deci de aparitia lucrarii ,,Scoala activa`` semnata de Ad. Ferriere. Nu este n intentia mea sa sustin ca Simion Mehedinti are prioritate n elaborarea teoriei ,,Scolii active``. Activismul lui Ferriere se justifica, n primul rnd, prin tendinta spontana a copilului spre activitate, n timp ce activismul lui Mehedinti avea la baza, n special, rezultatele cercetarilor etnografiei, chiar daca era invocata si ideea privind tendinta spre activitate a copilului. Abia la a IV-a editie a cartii sale, Mehedinti a facut o apropiere ntre teoria sa si aceea a ,,educatiei noi``. Aceasta apropiere devine mai evidenta daca ne referim la specificul muncii pe care Simion Mehedinti o avea n vedere. 1. Sa fie ntemeiata pe o judecata dreapta, sa fie o consecinta a cunoasterii stiintifice a lucrurilor, altfel spus, sa se desfasoare pe un suport stiintific. Aceasta preocupare privind caracteristicile muncii contribuie la nuantarea conceptiei lui Mehedinti asupra relatiei dintre munca si instructie. n cursul activitatii practice apare trebuinta copilului de a se sprijini pe carte, pentru a duce munca sa la bun sfrsit. ndraznesc sa formulez ipoteza ca Mehedinti a intuit aparitia, n cursul desfasurarii muncii, a unei probleme care l

ndeamna pe elev sa se informeze pentru a gasi solutia adecvata. n felul acesta a gndit el ,,metoda dinamica`` (nu poate fi acesta un alt termen ,,pentru metoda activa?``), care trebuia sa ia locul metodei pasive. Asadar, n ,,Scoala muncii``, activitatile practice nu erau gndite sa se desfasoare exclusiv la nivelul traditiei, ci lundusi traditia ca punct de plecare, activitatea urma sa se desfasoare la nivelul la care se afla stiinta n momentul instructiei. 2. A doua caracteristica a muncii n conceptia lui Mehedinti era sa fie libera. Cel ce munceste sa aiba sentimentul ca poate schimba oricnd felul muncii, daca i s-ar parea ca alta ar fi mai rodnica si mai placuta. 3. Munca sa fie creatoare, sa se aspire spre ceea ce ,,n-a mai fost niciodata si nicaieri``. Munca sa dobndeasca atributele artei. Mehedinti facuse, cum se vede, constatarea ca teoria sa despre educatie se ncadra n sprijinul muncii, era una care facea din activitatea practica a copilului centrul de greutate al scolii. Tocmai pentru a evidentia aceasta apropiere ntre conceptia lui S. Mehedinti si aceea a ,,educatiei noi`` am facut deseori trimiteri la J. Dewey. Dupa opinia sa nsa, activitatea desfasurata n scoala trebuie sa conduca la nfaptuirea unui scop al educatiei, idee care l diferentia de marele pedagog american: ,,din fiecare individ, pe ct e cu putinta, un reprezentant tipic al nsusirilor mai caracteristice ale gruparii etnice din care face parte``. (p.316). Activitatea pe care o desfasurau copiii si tinerii n ,,scoala muncii`` era una care pastra specificul muncii si uneltelor proprii poporului romn. Asupra acestei probleme, Mehedinti revine n Prefata editiei a III-a (1921). n conditiile n care copiii se deosebesc dupa mediul lor etnic, pedagogia - aprecia el - nu poate fi o stiinta internationala, ,,ci are numaidect o latura etnografica``. Pentru a ne lecui de neajunsurile noastre, nu vom importa sisteme de educatie straine, ci vom apela la valorile specifice poporului romn. ,,Numai o pedagogie romneasca poate folosi pe deplin poporului romn``. Pentru a exprima aceasta convingere, a relatiei strnse dintre educatie si realitatile concrete ale fiecarui popor, Mehedinti a folosit termenul de etnopedagogie1). Cu aceasta interventie referitoare la ,,latura etnografica`` a pedagogiei, Mehedinti punea bazele unei orientari pedagogice romnesti care considera ca educatia n spatiul carpato-danubian trebuie sa se ntemeieze pe o conceptie care pune n valoare specificul spiritualitatii romnesti, asa cum este relevat n traditiile conservate n lumea satelor. n acelasi chip au gndit si au scris, n anii imediat urmatori, Onisifor Ghibu, Constantin Radulescu-Motru, Ion C. Petrescu, Iosif I. Gabrea . Dar sa revenim la ntrebarea pusa la nceputul acestor pagini: Ce se poate valorifica din teoria ,,scolii muncii``, asa cum a vazut-o Simion Mehedinti? Dupa cum s-a vazut din lectura cartii, autorul nostru a avut n vedere scoala primara rurala - cu patru clase nainte de 1924 si cu sapte clase dupa aceasta data (ceea ce ar corespunde nvatamntului obligatoriu din zilele noastre). Asadar, ce s-ar putea

valorifica? Se cuvine, mai nti, sa precizam ca unele din criteriile formulate la adresa scolii din vremea sa si pastreaza actualitatea. Scoala noastra are nca, n buna masura, un caracter dominant livresc, un caracter abstract, informativ, cu putine situatii care permit elevilor sa lege ceea ce trebuie stiut cu ceea ce trebuie facut. n activitatea didactica romneasca a ramas adnc nradacinata practica de a se oferi elevilor teoria si numai dupa aceea aplicarea ei. n conditiile n care programele noastre scolare sunt mpovarate cu o mare cantitate de informatie, oricarui profesor i se pare mai scurt traseul de la teorie spre practica, dect cel de la practica spre teorie. Desigur nici acesta nu poate fi absolutizat. A devenit evident pentru noi - mai ales n anii din urma - ca elevii nostri sunt mai informati dect altii, dar, din nefericire, nu prea stiu ce sa faca cu informatia lor. Altii, de pe alte meridiane, stiu mai putin, dar pot mai mult. Activitatea practica, bine ndrumata, are si darul de a provoca elevilor o mai intensa nevoie de cunoastere. O scoala care ar acorda o mai mare atentie activitatilor practice ar contribui si la cultivarea unor nsemnate si absolut necesare trasaturi de caracter: perseverenta, spirit de ordine, capacitatea de a pretui timpul, rezistenta morala n situatii de efort si de esec, corectitudinea n relatiile cu altii, acord dintre gnd, vorba si fapta etc. Instruirea prin munca ar permite - prin activitatea cu caracter regional - o mai strnsa atasare a copiilor si tinerilor de mediul n care s-au nascut si traiesc si s-ar realiza o autentica educatie ecologica. Nu este vorba de a diferentia nvatamntul rural de cel urban - asa cum s-a practicat la noi ntre anii 1893-1924 - dar scoala nu poate face abstractie de anumite particularitati regionale, de valoarea educativa a muncii, care pune n evidenta traditii ce leaga generatiile ntre ele. Nu este usor de a se valorifica ideile lui S. Mehedinti din ,,Alta crestere - scoala muncii``. Se cere daruire pentru ideile mai putin obisnuite, capacitate creatoare etc. El, care a avut idei asa de aproape de ale lui J. Dewey, nu a avut sansa acestuia de a provoca o adevarata revigorare a scolii patriei lui. Ideile lui J. Dewey au avut un larg ecou n teoria si practica pedagogica nord-americana. Acolo s-a creat ,,Asociatia progresivista`` (1919), care a avut o contributie esentiala n raspndirea n scoli a ideilor dewey-iste. La noi nu s-a ntmplat asa. Desi citita, cartea lui Mehedinti ,,Alta crestere - scoala muncii`` n-a creat un curent de opinie favorabil unei scoli care acorda un loc central activitatilor practice. n disputa care a avut loc n anii `20 si ` 30 pe tema activismului, n general, si a ,,scolii active``, n special, pozitia lui Simion Mehedinti apare contemporanilor ca una manualista si - orientndu-se dupa motto-ul cartii - una refractara instructiei si culturii generale. Or, n conceptia teoreticianului nascut pe plaiurile vrncene, munca era privita ca o sursa de cunoastere, o sursa deosebit de variata, care facea legatura dintre educatia n familie si cea scolara si care, concomitent, cultiva dragoste si respect pentru natura.

Cartea contine si unele afirmatii care au aparut - pe buna dreptate - chiar n anii `20 si `30, ca platind tribut unor traditii de mult depasite. Aici se afla deosebirea dintre Mehedinti si J. Dewey, si aceasta explica, n parte, soarta teoriei lor: Mehedinti are n vedere viitorul poporului sau, mentinndu-se nsa prea ancorat n traditii, privind prea insistent spre trecut, pe cnd pedagogul american a pus accentul pe ideea de schimbare si pe promovarea valorilor care anuntau viitorul. Si noi parcurgem n prezent o perioada n care am constientizat ritmul accelerat al schimbarii. Scoala nsasi este chemata a fi sensibila la schimbare si este considerata ca un factor activ al schimbarii. Ramnnd credinciosi marilor valori ale culturii romnesti nu putem sa nu fim atenti la ceea ce este n jurul nostru, la schimbarile ce se produc, precum si la cele ce se anunta pentru viitor. n acest sens - cu gndul orientat spre viitor - putem face apel la valoroasele idei ale lui Simion Mehedinti. Asupra uneia dintre acestea se cuvine sa ne oprim n ncheiere. Este vorba despre teoria sa privind caracterul national al pedagogiei. Este adevarat, ca mprumutul sistemelor educative s-a dovedit a fi daunator. Exista si n practica educativa unele aspecte care tin de specificul fiecarui popor; ele au, ntr-adevar, un caracter national. Abordarea teoretica a acestora se constituie n acea parte a pedagogiei care are ea nsasi un specific anume. Asadar, exista o parte a teoriei educatiei care are un caracter national; ea este puternic ancorata n realitatile fiecarui popor. nsasi o parte a teoriei ,,Scolii muncii``, promovata de Mehedinti, poate fi inclusa n aceasta pedagogie nationala. Mi se pare deosebit de sugestiv acest frumos paragraf de la sfrsitul cartii : ,,Prin urmare, la urzeala pedagogiei generale, scoasa din orice manual, educatorul e dator sa stie, care este elementul local (etnic) care ar trebui adaugat. Batatura si alesatura florilor covorului nu poate fi scoasa dect din experienta proprie a fiecarui popor si chiar a fiecarui taran``. (p.326) Cartea ,,Alta crestere - Scoala muncii`` este ea nsasi un model de ,,batatura`` si de ,,alesatura`` care da un continut si o frumusete aparte urzelii pedagogice. Initiativa Asociatiei Personalului Didactic ,,Simion Mehedinti`` din Focsani si a Casei Corpului Didactic ,,Simion Mehedinti`` din judetul Vrancea de a tipari editia a VIII-a a operei ,,Alta crestere - Scoala muncii`` se constituie ntr-un remarcabil act de cultura.
Iulie 1997 Prof. univ. dr. Ion Gh. Stanciu

Precizri necesare n biobibliografia lui Simion Mehedinti

Lucrarile aparute n Editura Enciclopedica din Bucuresti de-a lungul anilor, att cu caracter enciclopedic (Micul Dictionar enciclopedic al Romniei, diferite editii, precedate, de altfel, de editia n patru volume, a Dictionarului Enciclopedic Romn, aparuta n anii 60, n Editura politica), ct si lucrari tematice, precum cea

mai recenta, Simion Mehedinti Viata si opera de Victor Tufescu, 1994, au perpetuat drept data de nastere a savantului geograf 18 octombrie 1869. n alte lucrari se citeaza data de 19 octombrie, iar anul de nastere este 1868. volumul Civilizatie si Cultura, aparut n anul 1986, n Editura Junimea, sub ngrijirea lui Gheorghita Geana, un avizat cercetator al operei lui S. Mehedinti, originar, de altfel, din comuna Soveja, consemna data de 16 octombrie 1868. Consecintele unor atari diferente nu sunt putine. Recent aparuta lucrare Istoria Academiei Romne n date (1866-1996) de Dorina Rusu, aparuta n Editura Academiei, n 1997, indica drept an de nastere al lui S. Mehedinti 1869 (p. 182), pentru ca pe parcurs (p. 370) sa se mentioneze ca Sesiunea stiintifica a Academiei Romne consacrata centenarului nasterii lui Simion Mehedinti a avut loc n aula Academiei Romne, la 21 octombrie 1968. tot n toamna anului 1968 avea loc la Soveja o sesiune omagiala de comunicari. Exemplificarea acestor contradictii biografice poate continua. Identificarea surselor primare s-a impus deci. Ce se constata? n Registrul Starei Civile pentru nascuti al comunei Soveja, Plasa Zabrauti, Districtul Putna, per anul 1868, identificat la Arhivele Statului din Focsani, se consemneaza, la p. 28, anu unamie optu sute sasezeci si opt, luna octombvrie ziua optsprezece, cnd a fost declarat copilul Semionu a lui Neculai Mehedintu de secsu barbatescu, nascutu altaeri n comuna Soveja, la casa parintilor sai (vezi facsimilul 1). Este clar deci ca data exacta, sub semnatura primarului, a martorilor, a tatalui si sigiliul primariei comunei Soveja este 16 octombrie 1868. Anul 1868 nu putea fi pus la ndoiala, de altminteri, si din Extractul din registrul actelor de casatorie pe anul 1902 de la Oficiul de Stare Civila al Primariei Sectorului I Galben al Municipiului Bucuresti, unde sub nr. 1436, se nscrie drept vrsta a mirelui 34 ani (vezi facsimilul 2). Conchidem o data n plus, ca anul de nastere este 1868. corectarea acestei date devine strict necesara. O a doua controversata data n biobibliografia lui Simion Mehedinti este anul aparitiei lucrarii sale capitale Terra. Introducere n geografie ca stiinta, care n absenta vreunei date indicate pe coperta anterioara a pendulat ntre 1930 si 1931. n lucrarile girate de Academia Romna, de Institutul de Geografie de ex. Tratatul de Geografie al Romniei, vol. I, cap. 2, Cunoasterea geografica a teritoriului Romniei si Miscarea geografica romneasca se consemneaza anul 1931 (p. 34). Argumentul implicit al adoptarii acestei date se afla n aceeasi lucrare la p. 35, unde n fig. 2.3. este reprodusa n facsimil coperta exemplarului oferit de autor cu dedicatia Domnului G. Vlsan, de la cei mai batrni, catre cei mai tineri, S. M. 1931 Dec. 8. Rationamentul nostru este deductiv. Magistrul nu putea oferi volumul celui mai apropiat dintre elevii sai si mai apropiat dintre colaboratori la o distanta de un an de la aparitia lucrarii nedatate. Suntem ndreptatiti, dimpotriva, sa credem ca unul dintre primele exemplare ale lucrarii s-a ndreptat cu aceasta dedicatie catre

George Vlsan. Deci, conchidem, ca anul de aparitie al lucrarii fundamentale a lui Simion Mehedinti, Terra, a fost 1931.

Septembrie 97 Serban Dragomirescu