1. Notiuni fundamentale Sistemul industrial. Ansamblu de echipamente mecanice, electrice, electronice, etc.

care fac parte dintr -un proces tehnologic. Proces industrial. Activitate tehnica, tehnologica sau umana de transformare aparametrilor unui material. Sistem industrial automat. Ansamblu de echipamente mecanice, electrice, electronice, etc. care mentin in activitate un proces industrial, cu interventie umana minima. Sch bloc a unui sist

automat: Sistem industrial automat se compune din: Procesul industrial controlat Sistemul de control. Acesta efectueaza masuratori (m) asupra parametrilor procesului industrial si actioneaza asupra elementelor de control ale procesului. Instrumentatie: Controlul automat al parametrilor unui proces industrial prin moni torizarea unor marimi specifice. Blocul de instrumentatie al unui sistem industrial cuprinde parte analogica, parte digitala si parte de interfata a sistemului de control, atat pentru vectorul de masuratori (m), cat si pentru vectorul de control . Sistem de control: Un sistem de elemente integrate care au functia de a mentine o variabila de proces la o anumita valoare sau intr-un domeniu dat de valori. 2. Sisteme de control in bucla deschisa/inchisa A. BUCLA DESCHISA Sunt sisteme in care variabila de cont rol de iesire este independenta de cea de intrare. In general, aceste sisteme necesita operator uman. Observatie: Sistemele in bucla deschisa sunt functionale numai in lipsa perturbatiilor. B. BUCLA INCHISA Sunt sisteme in care variabila de control de iesi re depinde (dupa o functie oarecare) de variabila de intrare. Functia de dependenta a variabilei de iesire determina tipul sistemului (proportional, integrativ, derivativ, etc.). Procesul de reglare a iesirii fata de intrare se face prin compensarea variab ilei de intrare cu o valoare de referinta.

Observatie: Sistemele in bucla inchisa vor compensa perturbatiile Functiile controlului automat: 1. Masurare. Proces prin care un param. al procesului industrial este adus la intrarea sistemului de control. 2. Comparare. Proces de determinare a abaterii fata de valoarea de referinta. 3. Calculare. Proces de estimare a valorii parametrului de iesire in functie de abaterea determinata anterior. 4. Corectie. Proces de aplicare a parametrului de iesire in scopul modi ficarii parametrului de proces vizat

Elementele controlului automat: el. de masura, el. de detectie a erorii, el. de control Caracteristicile sistemelor : 1. Capacitatea. Proprietatea unui proces de a stoca energie. In general, aceasta proprietate determina inertia sistemului. 2. Rezistenta. Proprietatea unui proces de a se opune schimbarii starii in care se afla. In general, aceasta proprietate determina necesarul de energie consumat pentru a mentine sistemul intr -o anumita stare. 3. Timpul de transport. Intarzierea introdusa de sistem la aplicarea unei corectii. 3. Sisteme de control bipozitional Sistemele de control, in general, sunt sisteme care genereaza la iesire un semnal de comanda pe baza unui semnal de intrare un semnal diferenta intre valo area variabilei de proces masurate si valoarea de referinta.

Semnalul de intrare in algoritmul de control (e = eroare) reprezinta marimea deviatiei dintre punctul de operare curent al procesului si punctul in care se doreste sa functioneze acel proces. S istemul de control genereaza un semnal de iesire catre elementul de actionare final, in scopul de a reduce deviatia punctului de functionare al procesului. Caracteristica acestui semnal de iesire depinde de tipul sistemului de control. Definitie: un sistem de control bipozitional este un dispozitiv care actioneaza in numai doua stari: inchis/deschis. Caracteristica ideala a unui sistem de control bipozitional este asemanatoare cu cea a unui comparator. Astfel, circuitul de control va genera marimi de iesir e de tip ON/OFF pentru fiecare depasire a valorii de referinta: ON pentru cazul in care valoare de intrare este mai mare sau egala cu valoarea de referinta si OFF pentru cazul in care valoarea de intrare este mai mica sau egala cu valoarea de referinta.

In cazul sist bipozitionale reale, caracteristica are aspectul unui histerezis axat pe valoarea de referinta si avand latimea 2d, unde d este o constanta a sistemului, proportionala cu inertia. Marimea variabilei de intrare nu intervine direct i n sistemul de control bipozitional ci numai sub aspectul comparatiei cu valoarea de referinta. Astfel, pentru doua valori sensibil diferite ale semnalului de intrare, dar mai mari decat valoarea de referinta, sistemul de control va genera acelasi raspuns.

4.

Sisteme de control proportional

Modul de control proportional se caracterizeaza printr -o relatie continua si liniara intrevaloarea variabilei de intrare (variabila de control) si valoarea variabilei de iesire(pozitia elementului de control).

Caracteristicile sistemelor de control proportional A. Banda sau domeniul de actiune este valoarea modificarii variabilei de intrare Vi care determina modificarea maxima a variabilei de iesire Vo. Aceasta valoare este exprimata uzual in procente din domeniul maxim al traductorului. PB = dVi/dVomax [%] Exemplu: avem un sistem de control TC care preia ca semnal de intrare valoarea furnizata de un senzor de temperatura. In functie de temperatura masurata, sistemul de control va inchide/deschide proportional v alva de control a unui sistem de racire.

Daca domeniul de temperatura masurat de senzor este de la 0*C la 200*C si avem o valva care se deschide maxim la o variatie de 50*C atunci avem: PB = dVi/dVoutmax = 50/200 = = 25% B. Castigul sau senzitivitatea : compara raportul dintre variatia marimii de iesire pentru o valoare a variatiei marimii de intrare. G = dVo/dVi Pentru exemplul anterior, daca se considera ca debitul maxim comandat de valva V este 100l/min, se poate exprima castigul astfel: G = dVo/ dVi = (100l/min)/(50*C) = (2l/min)/*C Asta inseamna ca la fiecare crestere cu 1*C a temperaturii vom avea o crestere cu 2l/min a debitului. C. Offsetul este reprezentat ca deviatia care persista dupa ce procesul a fost stabilizat. Offsetul este o caracteristica inerenta a modului proportional astfel incat un control proportional nu va stabiliza in mod necesar un proces la valoarea de referinta prescrisa. 5. Sisteme de control integrative Caracteristicile sistemelor de control integrative: Sistemele de control integrativ sunt sisteme de control pentru care viteza de adaptare a marimii de iesire este proportionala cu amplitudinea semnalului de intrare. Astfel, o valoare mica a variabilei de intrare va determina o variatie lenta a marimii de iesire, in timp ce o valoare mare va determina o viteza mare de adaptare. Se denumeste control integrativ deoarece aproximeaza functia matematica a integrarii. Caracteristica principala a acestui tip de control este constanta de integrare = variatia in procente pe secunda a marimii de iesire la variatia cu 1 procent a marimii de intrare. Utilitate: sistemele reale sunt supuse perturbatiilor externe. Presupunem un sistem ca acela din exemplul anterior in care luam in considerare perturbarea semnalului de la traductorul de te mperatura prin fenomenul de interferenta electrica. Astfel, sa presupunem ca peste semnalul continuu de la traductor ( 5V

corespunzand temperaturii de 80*C) se suprapune o interferenta electrica provenita de la cablul de alimentare (240VAC, 50Hz), care ada uga un semnal sinusoidal cu amplitudinea de 2Vvv (50Hz) peste semnalul traductorului.

Se observa in cazul sistemelor de control integrativ o imunitate mai mare la perturbatii. Daca in cazul controlului proportional o perturbatie de +10% din domeniul se mnalului de intrare producea o variatie a semnalului de iesire cu +20%, aceeasi perturbatie producea doar +2% variatie in semnalul de iesire pentru sistemul de control integrativ. Proprietati: 1. Avantajul major al modului de control integrativ este acel a ca poate readuce un proces la valoarea stabilita dupa actiunea unei perturbatii. 2. Dezavantajul major al modului de control integrativ este raspunsul relativ lent la semnalul de intrare, fapt ce poate produce deviatii mari si erori instantanee semnifica tive. Se recomanda folosirea acestui mod numai in combinatie cu alte moduri. Exemple: Circuite analogice: RC, Opamp+RC Circuite digitale sau variante software.

6.

Tipuri de CAN

7. Notiuni fundamentale CAN/CNA A. Banda, rata de esantionare, criteriul Nyquist Banda = frecventa pentru care un semnal sinusoidal care parcurge calea analogica de intrare este atenuat la 70.7% din amplitudinea originala (frecventa la 3dB). Rata de esantionare = viteza de conversie ADC exprimata in esantioane pe secunda (S/s). Criteriul Nyquist = rata de esantionare = 2 x frecventa maxima a semnalului de intrare.

B. Esantionare si cuantizare DAC si ADC fac legatura intre domeniul continuu si cel discret. Esantionarea = reduce setul infinit de valori de timp la un set finit. Cuantizarea =reduce setul infinit de valori de amplitudine la un set finit. In domeniul timp, putem reduce erorile de esantionare prin marirea vitezei de esantionare. Pentru micsorarea erorilor de cuantizare putem sa marim numarul de cuan te sau sa aplicam o procedura de dithering daca erorile de cuantizare sunt independente de semnalul achizitionat. Acest proces implica adaugarea de zgomot aleator la semnalul util si apoi medierea rezultatului obtinut. Medierea semnalului fara adaugarea zgomotului nu va produce rezultate notabile, medierea pe durate mari va produce intarzieri. Nivelul zgomotului trebuie astfel ales incat sa nu depaseasca limita de zgomot a sistemului (uzual 3 LSB).

C. Aliasing Consta in aparitia de semnale false pentr u frecvente de intrare mai mari decat frecventa Nyquist=> necesitatea implementarii unui filtru trece -jos la intrarea ADC.

D. Interpolare Consta in cresterea artificiala a ratei de esantionare prin sinteza nivelelor digital e dintre doua esantionari reale, avand ca scop aplatizarea caracteristicii Nyquist. Prin interpolare, frecventele imagine apar indepartate de f0 filtrare mai usoara.

8.

Tehnici avansate CAN

A. Metoda in virgula flotanta Tehnica de conversie analog - numerica in virgula flotanta ar e la baza cuantizarea neuniform si reprezint codul numeric de iesire in virgula flotanta. Treapta de cuantizare si eroarea de cuantizare descresc pe msura ce semnalul de intrare scade. Schema de principiu a unui convertor analog - numeric in virgula flotanta realizat cu microcontrollerul 80552 este prezentata in figura de mai jos:

Algoritmul de conversie poate fi implementat foarte usor. Pentru un exponent e = 2 bii, rezulta 2e valori distincte ale amplificrii PGA - ului si 2e valori pentru exponent. Cei e bii ai exponentului se folosesc pentru a stabili amplificarea in funcie de domeniul tensiunii de intrare, asa cum este prezentat in tabelul urmator:

Conversia analog - numerica in virgula flotanta se realizeaz in doua etape: Etapa I - cstigul amplificatorului programabil este setat 1 si tensiunea de intrare este codificata numeric pe m bii. Primii doi bii (MSB) sunt examinai pentru a determina domeniul tensiunii de intrare si valoarea exponentului.

 Etapa II - cstigul amplificatorului este setata la valoarea obinuta in primul ciclu de conversie, apoi se converteste tensiunea de intrare amplificata. B. Metoda in doi pasi Algoritmul de conversie utilizat este acelasi ca cel folosit in convertoarele serie -paralel. Sch. electrica de principiu a unui convertor a crui realizare se bazeaz pe aceasta tehnica este prezentata in figura de mai jos:

Cele doua etape ale conversiei sunt: Etapa I - se converteste tensiunea de intrare (UIN) prezenta pe canalul 1 al multiplexorului. Rezulta tul conversiei determina primii n bii (MSB), realiznd cuantificarea grosiera a semnalului analogic de intrare. Rezultatul conversiei se aplica la intrarea convertorului numeric - analogic si se obine tensiunea UCNA care este sczuta din tensiunea anal ogica de intrare, rezultnd UIN2. Valoarea amplificrii in tensiune este in funcie de rezoluia dorita. Daca dorim sa obinem 2n bii, atunci A = 2n. Etapa II - tensiunea UIN2 este convertita de al doilea convertor analog numeric (CAN2), care realiz eaz cuantificarea fina a semnalului de intrare. Rezultatul conversiei este un numr reprezentat pe 2n bii, constituit din cele doua numere de n bii. 9. Senzori de temperatura RTD Senzorii de temperatura rezistivi (RTD) sunt senzori a caror rezi stenta se schimba cu temperatura . Construiti dintr-un fir de platina infasurat pe o bobina ceramica, caracteristica senzorilor RTD este mult mai precisa si mult mai liniara pen tru domenii largi de temperatura fata de termocuple. Figura de mai jo s ilustreaza coef de temperatura al unei RTD de 100 ohmi si coef Seeback al unei termocuple de tip S.

Spre deosebire de termocuple, RTD urile sunt senzori pasivi si necesita excitatie in current pt a produce o tensiune la iesire. Tensiunea aplicata pe un RTD este mu lt mai mare decat cea aplicata termocuplelor, dar necesita timp de raspuns mai mare. Efectele termoelectrice de incheiere a jonctiunii nu afecteaza precizia senzorilor.

Trebuie luate masuri de precautie in ceea ce priveste folosirea excitatie de curent de oarece curentul ce strabate RTD urile produce o incalzire a acestora. Acesta crestere de temperature proprie va modifica temp senzorului RTD, fiind considerate o eroare de masurare. Ca un rezultat trebuie acordata atentie in ceea ce priveste proiectarea circuitelor astfel incat temperatura proprie de incalzire sa fie mentinuta sub 0.5*C. Pt a reduce acesta eroare trebuie folosite valoare minima, respectiv maxima posibila a curentului prin RTD, respective valoarea RTD. Un alt efect care poate produce erori d e masurare este tensiunea pe firele conductoare ale RTD. Aceasta e critica in special la conexiunea 2 fire a RTD deoarece coef. de temperatura si valoarea rezistentei RTD sunt ambele mici. Daca RTD este pozitiona t la o distanta mare fata de circuitul d e semnal conditional atunci rezistenta firelor conductoare are valori de ohmi sau zeci de ohmi si o mica parte din aceasta poate contribui semnificativ la aparitia erorii de masurare a temperaturii. Pentru a elimina acest efect se poate folosi o conexiune/tehnica in 4 fire sau Kelvin, cu urmatoarele c aracteristice: un curent constant e aplicat prin terminalele de forta (FORCE LEAD) ale RTD, iar tensiunea pe RTD e masurata comutand prin SENSE LEAD (vezi fig de mai jos)

10. Termistoare Avand functionare similara cu a RTD-urilor, termistoarele sunt senzori de temperatura rezistivi necostisitori si sunt construiti din material e semiconductoare solide care au coef de temperatura pozitiv sau negativ. Cu toate ca dispozitivele cu coef de temperatura pozitiv sunt d isponibile, cei mai des utilizati sunt termistorii cu coef de temperatura negativa . In Fig. 1 este prezentat caracteristica rezistenta temperatura a unui termistor NTC (coef neg de temp). E cel mai sensibil dintre senzorii de temperatura studiati. Marea pr ecizie a termistoarelor ( -44,000 ppm/*C la 25*C) permite acestora sa detecteze variatii minime de temperatura ce nu pot fi detectate cu un RTD sau cu o termocupla. Precizia e un avantaj fata de RTD deoarece nu e nevoie de conexiunea 4 fire pt a elimina/co mpensa erorii firelor conductoare. Ex: presupunem un termistor NTC de 10kOhm cu coef de temperatura de -44,000ppm/*C la temperatura de 25*C, care inlocuieste un RTD de platina de val 100 Ohmi ; astfel pt o rezitenta a firului conductor de 21 ohmi avem o eroare de masurare mai mica decat 0.05*C. Aceasta e o imbunatatire a factorului de eroare pt un RTD cu aprox 500 ppm/*C.

Totusi precizia ridicata a termistoarelor in ceea ce priveste temperatura are pretul ei. Coef de temperatura a termistoarelor nu descreste liniar cu cresterea temperaturii ca si in cazul RTD. Aplicatiile cu termistoare sunt limitate la cateva sute de grade in cel mai bun caz, din cauza ca sunt predispuse la deteriorari in cazul temperaturilor ridicate. In comparati e cu RTD-urile si termocuplele, termisoarele sunt fragile in constructie si cer o mai mare atentie la montare pt a preveni zdrobirea. Cu toate acestea raspunsul in timp e scurt datorita dimensiunilor reduse; deoarece prezinta masa termica de valori mici, termistoarele sunt predispuse erorilor de incalzire proprie (self -heating). Dupa cum am aratat in figura 2, coef de temperatura a termistoarelor variaza de la -44,000 ppm/*C la 25*C la -29,000 ppm/*C la 100*C. Aceasta neliniaritate nu numai ca introduce cele mai mari erori de masurare a temperaturii, limiteaza de asemenea utilizarea termistoarelor in aplic atii cu intervale de temperatura f inguste daca nu sunt folosite tehnici de liniarizare. E posibil sa obtinem liniaritate si peste un domeniu larg de temperaturi. O metoda de liniarizare a caracteristicii a unui termistor este suntarea cu o rezistenta de valoare fixa, legata in paralel cu termistorul. Acesta metoda pastreaza precizia mai mare decat a RTD -urilor respective a termocuplelor. Principalul dezavantaj al acestei m etode este faptul ca liniarizare a se poate obtine doar pe intervale inguste.

11. Senzori de temperatura cu semiconductori Senzorii moderni de temperatura cu semiconductori ofera o mare acuratete si liniaritate in intervalu de operare -55*C 150*C. Amplificatoarele interne modifica scara valori de iesire uzuale (ex: 10 mV/*C) . Toti senzorii de temperatura cu semiconductori utilizeaza relatia dintre tensiunea baza emitor a unui BJT si curentul de collector, unde k -cst lui Boltzmann, T- temp absoluta, q-sarcina unui electron, Is-curentul atribuit geometriei si temperaturii tranzistorului.(Fig 1) Daca luam mai multe tranzistoare identice ce cel de mai sus si impartim curentul Ic en mod egal prin ele, obtinem o noua tensiune baza emitor data de relatia din F ig 2:

Daca avem acelasi curent printr -un BJT respectiv N BJT-uri identice atunci expresia pt diferenta dintre cele 2 tensiuni baza emitor e proportionala cu temperatura absolura si nu depinde de curentul Is.

12. Termocuple Diagrama de variatie a coeficientului Seebeck (variatia tensiunii Seebeck raportata la variatia temperaturii). Atunci cand alegem un senzor de tip termocupla trebuie sa avem in vedere zona in care coeficientul Seebeck al senzorului variaza cel mai putin cu temperatura se va selecta tipul termocuplei in functie de domeniul de temperatura masurat. De exemplu, o termocupla de tip J are un coeficient Seebeck care variaza cu mai putin de + 1V/C in domeniul 200.. 500C acesta este domeniul in care se vor folosi termocuple de tip J .

Tensiunea electromotoare Seebeck va aparea la capetele libere ale celor doua conductoare din material diferite (A, B) la diferenta de tempe ratura dT. Tensiunea Seebeck este foarte mica (V pana la mV) ca urmare voltmetrele uzuale nu se pot utiliza . Un alt aspect important este acela ca pentru a conecta un aparat de masura (un microvoltmetru, de exemplu), se vor forma doua jonctiuni parazite ( AC si CB) care vor functiona ca niste termocuple. Ca urmare, tensiune citita va fi: V(V) = V(AB) - V(CB) - V(AC) Ca urmare, daca am masura temperatura jonctiunilor AC si CB (cu un alt dispozitiv) si am calcula V(AB) la aceasta temperatura (de pe grafic), am putea compensa valoarea citita de microvoltmetru: V(AB)real = V (V) V(AB)calculate =>compensarea jonctiunii reci (CJC)

O alta metoda de compensare a jonctiunii reci este aceea de a intercala o jonctiune de referinta (FIG 1). Tensiuna V(AC) este egala dar de sens contrar cu tensiunea V(CA), ca urmare suma lor este zero. V(AB) V(AB)o = V(AC) + V (V) + V(CA) V(V) = V(AB) - V(AB)o Daca jonctiune BA suplimentara este tinuta la o temperature constanta, cunoscuta (0C) se va putea calibra cu usurinta termocupla (FIG 2). V(AB) V(AB)o = V(AC) + V (V) + V(CA) V(V) = V(AB) - V(AB)o Daca se foloseste un sensor suplimentar (de exemplu un termistor) pentru a detecta temperatura jonctiunii reci, se poate compensa cu usurinta eroarea de masurare( FIG 3): V(AB) V(AB)t = V(AC) + V (V) + V(CA) V(V) = V(AB) - V(AB)t(Th)

13.

Proiectare PCB si radiatoare PCB

Atentie la amplasarea componentelor in conformitate cu normele de proiectare antiperturbativa. 1 Condensatoarele de decuplare se plaseaz cat m ai aproape de pinul ca crui decuplare o realizeaz. 2. Cristalul de quartz se amplaseaz si el ct mai aproape de pinii circuitului dupa cum se observ in zona portocalie. Amplasarea sa se face in asa fel incat suprafata cuprinsa intre pinii integr atului si pinii cristalului sa fie cat mai mica (suprafata poligonului galben s fie cat mai mic). Atentie la respectarea normelor de proiectare antiperturbativa referitoare la trasee. 1. Traseele pe care circula acelasi tip de semnale se plaseaza cat mai ap roapeunul de altul. 2. Gurile de trecere apropiate se plaseaza aleator pe placa. 3. Planul de masa digital (st) si cel de mas analogic (dr) sunt interconectate prin intermediul unei ferite. PROIECTAREA PARTII DE PUTERE

14.

Diagrame scara fundamentale

15. Sisteme PLC Descriere automate programabile Sistemele programabile de control automat au aparut ca o consecinta a aplicarii controlului automat in industria productiei de automobile. Pe masura ce viteza de transformare a liniei de productie crestea de la an la an, se impunea de fiecare data reproiectarea sistemului de control cu logica cablata (relee), ducand la crestereacosturilor de productie. In 1970, firma Allen-Bradley a produs primul sistem programabil de control care permitea schimabarea algoritmului de automatizare prin reprogramare. Structura PLC

Algoritmul fundamental PLC. Acest algoritm se compune din 4 pasi care se executa in bucla infinita: SCAN citirea intrarilor in PLC; EXECUTE calcularea variabilelor de iesire; UPDATE actualizarea variabilelor de iesire; SELFTEST diagnoza;

Circuitul de alimentare PLC

Circuite de intrare PLC

16. 17.

Modele de proiectare VI Proiectarea orientata pe eveniment

18.

Celula Brocaw

Tensiunea VBE = VBE VN apare pe rezitenta R2. Curentul de emit or in tranzistorul Q2 e dat de relatia VBE/R2. Servo loop aplificatorului operational si rezitentele R forteaza sa curga acelasi curent si prin Q1. Curentii prin Q1 si Q2 sunt egali insumandu -se pt a curge prin R1. Tensiunea corespunzatoare aparuta de-a lungul rezistentei R1 e proportionala cu temperature absoluta (PTAT) si data relatia:

Tensiunea de referinta pe celula Bandgap (VBANDGAP) apare la baza tranzistorului Q1 si e suma tensiunilor VBE(Q1) si VPTAT. Tensiunea VBE(Q1) e complemetara cu tempera tura absoluta (CTAT) si insumatat cu tensiunea VPTAT provoaca o tensiune BANDGAP constanta cu temperatura.(avand in vedere o alegere potrivita a raportului R1/R2 si a nr de tranzistoare N pt obinerea unei tensiuni BANDGAP de 1.205V). Acest circuit este senzorul de temp Bandgap de baza si e folosit cu precadere in constructia senzorilor de temperature cu semiconductori. 19. Circuit de conditionare termocuple O termocupla de tip K va avea un coeficient Seebeck de aproximativ 41V/ C; ca urmare, pentru compensarea jonctiunii reci am folosit un senzor de temperatura intagrat (TMP35) cu uncoeficient de temperatura de 10mV/C. Acest coeficient este divizat si inversat prin reteaua R1 si R2 pentru a produce o tensiune de jonctiune rece cu un coefficient de 41V/C. Astfel se compenseaza erorile introduse de conectarea la termocupla (fire si trasee PCB).Aceasta compensare functioneaza corect pentru valori ale temperaturii ambiente situate inintervalul 20C .. 50C. Pentru un domeniu de masura de 250C, tensiunea Seebeck a termocuplei va avea o variatie de 10.151mV. Daca dorim ca iesirea full-scale a circuitului sa fie de 2.5V, pentru iesirea compensata termocuplei (10.151mV) avem nevoie de o amplificare de 246.3. Alegand R = 4.99kohms rezulta R5 = 1.22Mohms. Deoarece cea mai apropiata valoare de 1% este 1.21Mohms, se va allege un potentiometru de 50kohms in serie cu valoarea standard, pentru ajustare fina. Desi amplificatorul ales (OP193) este un AO cu alimentare monopolara, iesirea acestuia nu este de tip rail -torail si valoarea minima de iesire va fi de aproximativ 0.1V. Ca urmare, se va aduga rezistenta R3 care sa introduca un offset de 0.1V pentru o alimentare de 5V. Acest ofset (echivalentul a 10C) trebuie scazut din valoarea obtinuta la iesire. R3 permite si detectarea unei termocuple intrerupte (pentru termocupla intrerupta, tensiunea de la intrarea AO va fi mai mare de 3V). R7 adapteaza impedanta de cc si capacitorul de 0.1F reduce zgomotul de cuplare.

20.

Circuit de conditionare cu AO pentru Pt500