CURSURI - Elemente de amenajarea teritoriului si urbanism Curs 1 18.10.

.2011 Termenul de teritoriu se poate referi la un continent, insul, ar, sau la o form de relief (munte,vale, un teritoriu deltaic), sau mai poate defini o localitate (urban sau rural teritoriu administrativ). Amenajarea constituie o intervenie de natur tehnic a oamenilor, realizat n scopul satisfacerii unor necesiti. Amenajarea teritoriului reprezinta un ansamblu de activiti complexe, cu caracter global i interdisciplinar, avnd drept scop organizarea fizic a spaiului. Amenajarea teritoriului cuprinde urmtoarele componente: - conceperea unor strategii i politici specifice; - elaborarea unor studii de cercetare; - culegrea datelor; - ntocmirea planurilor de amenajare i a regulamentelor aferente i avizarea lor; - gestiunea teritoriului, n special al localitilor; - autorizarea realizrii construciilor i a spaiilor verzi; - elaborarea actelor normative i controlul amenajarilor urbane; Importana amenajrii teritoriului const n faptul c ea reprezint o politic interdisciplinar i de viziune global, ce ar avea ca scop asigurarea unei echilibrri a regiunilor i localitilor, prin protejarea mediului natural pe de o parte, ct i pe cel cultural pe de alt parte. Curs 2 02.11.2011 Obiectivele generale ale amenajrii teritoriului 1) Dezvoltarea economic i social echilibrat a regiunilor i aezrilor prin controlul creterii regiunilor aglomerate i congestionate (mari orase, metropole). Dezvoltarea regiunilor rmase n urm, prin racordarea lor la circuitul economic (zonele ecologic fragile litoral, zone deltaice, zone montane etc) 2) Gestiunea responsabil a resurselor naturale, protecia mediului i a patrimoniului construit, n special al monumentelor istorice; 3) Utilizarea raional a terenurilor, inclusiv protecia terenurilor agricole, forestiere, a zonelor umede etc. Caractere morfologice i decorative ale materialului dendrologic (arbori i arbuti) folosit n spaiile plantate. Dup puterea de cretere exist urmtoarele categorii de plante lemnoase: - arbori de talia I, cu h > 25m - arbori de talia II, h 15 25m - arbori de talia III, 7-15m - arbutii < 7m

Querqus rubra (stejarul rou) Categorie: Arbore ca face parte din categoria I, ca putere de cretere, Origine: Estee originar din America. Caracterizare: Are trunchiul drept, acoperit de sciar subire, frunzele sunt mari (1015cm) cu lobii terminali prelungi (acuminate). Toamna frunzele se coloreaz n nuane de armiu. rou sau brun-rocat. Caractere biologice: Este o plant longeviv, cu cretere rapid Caractere ecologice: este o specie de semiumbra i se dezvolt mai puin pe soluri calcaroase, nisipoase Utilizare - Cultivare: Se poate planta n masive, dar i ca exemplare izolate. Este folosit n si pentru amenajri urbanistice, pe alei i n parcuri, datorit rezistenei crescute la poluare. Platanus occidentalis Este una dintre speciile cele mai ntlnite n spaiile stradale. Origine: America de N Categorie de cretere: I Caracterizare: Scoara este colorat n diverse nuane de alb, gri, verde i pe alocuri tente maronii, ceea ce o face deosebit de decorativ, n special toamna. La specimenele mai btrne, scoara se exfoliaz n plci. Frunzele sunt mari, lobate, cu lobi lai. Florile sunt grupate n inflorescene, de tip capitul, care dau natere ulterior unor fructe de tip achen. Caractere biologice: Este un arbore cu longevitate mare i cretere viguroas, chiar monumental. Datorit exfolierii scoarei caracteristic arborilor mai n vrst, cumulat cu impactul vntului, poate rezulta vatmarea acestora i chiar instalarea putregaiului. Caractere ecologice: prefer solurile profunde i rezist bine la plantarea stradal (rezisten la fum i praf). Utilizare: Specie tipic pentru plantaiile de aliniament (alei i strzi), de cele mai multe ori este regasit ca exemplar solitar, ns poate forma i grupuri. Salix alba Origine: Specie indigen Categorie de cretere: II Caracterizare: Arbore cu coroan neregulat, cu lstari lungi, flexibili, de culoare verde-glbui, care la pipire prezint textur mtsos-proas (pubescent). Trunchiul plantei are tendina de a se ngroa spre baz, odat cu vrsta. Frunzele sunt lanceolate, cu marginile fin serate, pe partea ventral sunt albicioase, iar pe cea dorsal pubescente. Inflorescena apare odat cu nfrunzirea, la nceputul lunii aprilie. Caractere biologice: Salcia are o cretere foarte rapid, dar o longevitate mic. Caractere ecologice: Planta rezist foarte bine la ger. Poate vegeta att pe soluri uscate ct i pe soluri umede (cu ap freatic superficial), tolereaz bine inundaiile. Este o specie iubitoare de lumin.

Utilizare: Se poate planta solitar, n grupuri sau chiar n masive, atta timp ct se regasete n poziii bine luminate. Salcia mai este de asemenea folosit i pentru fixarea solurilor. Se planteaz pe malurile apelor sau a lacurilor joase. Acer platanaides Origine: arbore indigen Categorie: I-II Caracterizare: Trunchiul su este drept, coroana sferic, iar frunzele mari sunt palmatlobate, cu 5-7 lobi profunzi. Varful lobilor e acuminat. Toamna frunzele se coloreaz n galben. Florile sunt verzi-glbui i grupate n erecte, ele apar odat cu frunzele, n luna aprilie. Fructul ararului se numete disamar, formeaz un unghi obtuz n cele doua semine aripate care l alctuiesc, acestea devin atrntoare Caractere biologice: Rspund foarte bine la tieri. Caractere ecologice: Se adapteaz foarte bine la lumin ct i la semiumbr. Utilizare: Specie tipic plantaiilor de aliniament, pot fi folosite n forme de coloane strnse. Acer pseudoplatanus Paltinul de munte Origine: Arbore indigen Categorie: I Caracterizare: Tulpina este dreapt, acoperit mult timp de o scoar neted, coroana este larg i aproape ovoidal. Frunzele sunt palmat-lobate, cu 5 lobi ovali, ce capt toamna culoarea galben. Florile sunt verzi-glbui, dispuse n raceme lungi, pendente, cara apar dup nfrunzire, sau n luna mai. Disamarele prezint dou semine aripate. Caractere biologice: specie cu cretere rapid Caractere ecologice: poate fi cultivat de la cmpie pn la munte, specia fiind de asemenea foarte rezistent la poluare. Utilizare: Specie tipic pentru plantaiile de aliniament. Curs III 16.11.2011 Aver campestre (jugastrul) Este un arbore indigen, de talia II. Coroana este deasa si aproximativ rotund, cu frunze verde nchis, palmat-lobate (3-5 lobi inegali). Florile sunt mici, de culoare verde-galbuie, si apar in luna mai. Disamarele au aripile una in prelungirea alteia, formand un unghi de 180 de grade. Caractere biologice: Raspunde foarte bine la taieri Caractere ecologice: Toleranta crescuta la umbra Folosire: Poate fi plantat n masiv, dar i n perdele de protecie. Acer saccharinum Artarul Argintiu Origine: America de N Categoria: I

Caracterizare: Coroana este lata cu frunze palmat-lobate, prezinta 5 lobi ascutiti, colorati in verde deschis, Pe partea dorsala frunza este argintiu albicioasa, iar toamna devin galbene cu irizatii portocalii. Disamarele sunt mai mari. Caractere biologice: Sufera vatamari la vant si zapada Modalitati de folosire: Sunt arbori de aliniament, dar se regasesc si solitari in parcuri. Ginko Biloba Origine: China Categorie de crestere: I Caracterizare: Apartine clasei gimnospermelor, si face tranzitia catre conifere. La noi in tara exemplarele nu cresc asa inalte (categoria II). Poate ave aun habitus variat, poate fi piramidal (exemplarele masculine) sau longitudinal (exemplarele feminine). Frunzele sunt bilobate, coloritul de toamna fiind verde deschis, iar cel de toamna galben-auriu. Caractere biologice: In primii ani de viata are o creste lenta, urmata de o crestere rapida in urmatorii ani. Pentru ca planta sa rodeasca este necesara cultivare ain grupuri, pentru ca exemplareme masculine sa se afle in preajma celor feminine. Caractere ecologice: Specie iubitoare de lumina si caldura, puietii sunt sensibili la ger, spre deosebire de adulti. specia prezinta rezistenta moderata la seceta (in special puietii), iar de aceea necesita soluri profunde. Modalitati de folosire: Ca arbori solitari, n grupuri, dar i ca arbori de aliniament. In general se prefera exemplarele masculine. Abies alba Bradul alb Origine: Specie indigena Categorie: I Caracterizare: Prezinta radacini puternice (inradacinare profunda), are coroana piramidala, cu habitus falnic pana la nivelul solului. Frunzele sunt verde inchis, lucioase, iar pe fata dorsala sunt albicioase datorita celor doua dungi albe pe stomate. Conurile sunt mari, cilindrice si erecte. Caractere biologice: arbori longevivi, cu crestere extrem de lenta Caractere ecologice: specie indigena, montana, necesita veri racoroase si o umiditate atmosferica si a solului ridicata. Modalitate de folosire: ca arbori solitari, in grupuri si foarte rar in aliniamente (doar in parcuri). Abies concolor Bradul Argintiu Origine: America de N Categorie: I Caracterizare: Are coroana conica, regulata. Frunzele aciculate sunt de culoare argintiu deschis, pana la albastru inchis, datorita faptului ca pe ambele fee exist numeroase dungi de stomate. Conurile sunt mai mici, cilindrice si se remarca din punct de vedere estetic prin culoarea verde-violacee la maturitate.

Picea excelsa Molidul Origine: Este un arbore indigen Categoria I Caracterizare: Coroana este piramidala (la exemplarele mai batrane ramurile inferioare devin pendule). Frunzele au culoare verde inchis. Conurile sunt cilindrice si pendule, in stadiul tanar sunt de culoare verde, iar mai apoi devin brun deschis. Cerinte biologice: cresc relativ incet Cerinte ecologiec: sunt rezistenti la ger, e o specie de lumina si de semiumbra. Modalitati de folosire: Se cultiv ain gradini si parcuri, in special, atat in gruprui cat si in masiv. In gradini se pot cultiva si izolat. Pinus Nigra Pinul Negru Este un arbore de talie II, cu o coroana larg ovoidala, care spre batranete devine tabulara. ramurile pinului negru sunt foarte groase, intinse lateral si cu varfurile ramurilor usor curbate in sus. Frunzele aciculare sunt lungi pan ala 10-14 cm, de culoare verde inchis si grupate cade doua in fascicul. Conul de 5-8 cm, are culoare galbuie cu irizatii brune si usor lucioase. Caractere biologice: Crestere rapid Cerine ecologice: Rezist foarte bine la ger Pinus silvestris Pinul Rosu/Pinul de Padure Origine indigen, talie II sau I. Caracterizare: Habitusul este la inceput conic, care odata cu varsta devine neregulat.. Tulpina este dezgolit de ramuri la diverse nlimi. Scoara ramurilor din coroan i a prii superioare a trunchiului este rocat caramizie. Frunzele aciculare sunt mai mici decat la majoritatea pinilor adolescenti (3-7 cm), colorate in verde albastrui si usor rasucite. Conurile mature au aproximativ 3-7 cm, si au o pozitie pendenta. Spre deosebire de alte specii de conifere, pinul rosu/de padure are o crestere mai rapida. Sunt toleranti la seceta si nepretentiosi fata de sol, suportand chiar si solurile calcaroase sau nisipoase. Sunt specii iubitoare de lumina. Nu prezinta toleranta la poluare. Utilizare: Speciile sunt folosite si in scop decorativ, se planteaza atat solitar cat si in grupuri sau masive. Nu sunt indicati pentru aliniamente. CURS 4 30.11.2011 Taxodium Distichum Chiparosul de balt Origine: America de N Talie: I Caracterizare: Este o specie de conifer, foarte nalt ( ajunge si la 50 de m), care la maturitate formeaza un trunchi viguros, care odata cu inaintarea in varsta se lateste spre baza. Coroana este larg piramidata, cu frunzisul foarte fin de culoare verde deschis, ce devine ruginiu toamna. frunzele aciculare sunt subtiri, liniare, de dimensiune intre 1-1,5 cm, frunzele sunt inserate distinct pe niste lujeri subiri, acestia sunt prevazuti cu niste muguri pe care sunt prinse frunzele mici, solzoase, dispuse spiralat. Conurile sunt sferic-ovoidale si au dimensiunea de aproximativ 2-3 cm,

Caractere biologice: Prezinta o crestere rapida si longevitate exceptionala (6000 ani). Caractere ecologice: prefera un climat mai bland, deoarece exemplarele mai tinere sun sensibile la ger. Prefera terenurile cu exces de umiditate, dar rezista si la umiditate moderata. Modalitati de folosire: Poate fi plantat solitar sau in grupuri, dar in special pe margine ala curilor, de-a lungul cursurilor de apa. Taxus baccata Specie indigena de talie III, insa in unele cazuri poate atinge si talie II. Are o coara larg piramidala, aproape rotujita. Ramurile sunt dispuse neregulat incepand din apropierea solului. Frunzele aciculare sunt pensistente, dispuse pectinat (ca la pieptan). Este o planta dioic (sexe diferite pe exemplar) Exemplarele feminine prezint niste seminte cu un inveli crnos (rou aprins). Caravtere biologice: crete foarte ncet, are o longevitate ridicat (2-3 mii ani), suporta foarte bine tunderea. Cerine ecologice: nu rezista foarte bine la ger. Are nevoie de umiditate n sol si atmosfera. Creste foarte bine pe suprafete insorite, dar tolereaza si umbra accentuata. Prefera solurile fertile, dar se dezvolta si pe cele calcaroase. Este o specie rezistenta la poluare. Modalitati de folosire: se poate planta si solitar, dar se prefera palntatia in grup. Larix decidua Zada Este un arbore rinos, cu frunze cztoare, de talia I, tulpin dreapt i rdcin profund. Are coroan piramidal, rar, care se dezvolt mai mult spre lumin. Odat cu trecerea anilor, zada i pierde ramurile inferioare. este o sepcie decorativ datorit lstarilor lungi care atrn purtnd fascilude de frunze aciculare. Frunzele sunt mai lungi de 1-3 cm, liniare, de culoare verde deschis primavara, iar toamna inainte de cadere devin galben-portocaliu. Conurile zadei sunt mici, de 2-4 cm, de form ovoidal, n faz tnr bat puin spre rou. Caractere biologice: Crestere rapida, suporta bine tunderea. Cerinte ecologice: Rezista bine la ger, necesita ins aumiditate atat in sol cat si ain atmosfera. Nu suporta soluri excesiv de umede. se poate adapta si pe ceel calcaroase. Zada este o specie iubitoare de lumina. Modaliti de folosire: Specie apta pentru plantarile solitare, in grup si in masiv.

CURS 5 7.12.2011 Juniperus Communis - Ienupr Este un arbus montan indigen, multitulpinal (de la baz pornesc mai multe tulpini) care au o ramificare densa. Varfurie ramificatiilor sunt usor orientate in sus. Frunzele aciculare sunt rigide, neptoare, sun scobite longitudinal ca un jgheab. Dimensiunile frunzelor 1- 1,5. Exemplarele feminine (planta dioica) formeaza niste pseudobace, asemanatoare unor bace foarte decorative, deoarece au forma sferica de dimensiune 6-9 cm, la inceput sunt verzi, spre toamna devenind alb-negricios (usor brumate). Caractere biologice: arbust cu o cretere rapid. Cerine ecologice: Rezisten crescut la ger, nu sunt pretenioi fa de sol. Ienuprul este o plant de lumin si semiumbra. Se planteaz solitar sau n grupuri. Tipuri de zone funcionale n amenajarea teritoriului exist delimitate aa numitele zone cu funcii si importan specifice. Acestea sunt: A. Zonele urbane B. Zonele rurale (cu funcii prioritar agricole) CURS 6 14.12.2011 Spaiile plantate Sunt clasificate n primul rnd dup poziia fa de ora: A. Spaii extravilane (pduri periurbane i perdele de protecie); B. Spaiile intravilane, poziionate n interiorul localitilor, acestea pot fi clasificate n funcie de folosina i destinaia lor. Dup folosin: - spaii plantate de folosin general: parcuri, grdini, squar-uri, plantaiile stradale i ale cilor de comunicaie. - spaiile plantate de folosin limitat: plantaiile rezervate locuinelor, grdinile din jurul instituiilor publice i intreprinderilor industriale i anumite zone de protecie. Dup destinaie: - spaii destinate pentru odihn i recreere (parcuri i grdini) - spaii cu caracter cultural, sportiv i utilitar (stadioane, pepiniere, zone de protecie, cimitire) Funciile spailor intravilane difer mult de cele ale spaiilro extravilane. Spaiile plantate intravilan au funcii precum cele de mbuntire a climatului, funcii estetice i rol psihologic. Realizarea spaiilor plantate se face pe baza principiilor arhitecturii peisagistice, n diferite stiluri (arhitectural geometric, peisager liber, mixt etc) Stilu arhitectural realizeaz amenajarea spaiului cu alei trasate n linie dreapt, cu perspective lungi, cu vegetaie ordonat ce urmeaz traseul acestor arii, cu oglinzi de

ap delimitate n forme simetrice, toate aceste aspecte imprimnd ansmablului un covor amplu i monumental. Stilul peisager n care traseul mbrac formele reliefului, perspectivele sunt neateptate, oglinzile de ap sunt tratate simil cu cele ntlnite n natur. Vegetaia estye dispus pe ct de pitoresc posibil, urmrindu-se o aezare ct mai natural, gruprile de arbori i arbuti nlocuiesc n principiu aliniamentele. Din combinarea acestor stiluri a rezultat stilul mixt, n care traseele drepte, arhitecturale, cu profile transversale largi, sunt capabile s primeasc un numr mare de oameni. Aceste spaii sunt folosite de regul pentru zonele principale, cum ar fi cele de acces si de centru ale unui parc, zone n care pot fi grupate i anumite construcii (biblioteci, teatre etc). n zonele mai laturalnice traseele devin mai sinuoase, vegetatia este dispus apitoresc, acolo und efrecventa vizitatorilor este mai redusa i tot cadrul trebuie s se apropie de natural.