Revolutia de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu

Frailor locuitori ai rii Romneti - glsuia Proclamaia de la Pade din 1821 a lui Tudor Vladimirescu veri de ce neam vei fi, nici o pravil nu oprete pe om de a ntmpina rul cu ru. Dar pe blaurii care ne nghit de vii, cpeteniile noastre, zic, att cele bisericeti ct i cele politiceti, pn cnd s-i suferim a ne suge sngele din noi, pn cnd s le fim robi? () Venii dar, frailor, cu toii, cu ru s pierdem pe cei ri, ca s ne fie nou bine. La chemarea lui Tudor au rspuns cu entuziasm sute de rani, meteugari, trgovei i chiar mici boieri patrioi. Masele populare nu mai puteau suporta dominaia turco-fanariot i abuzurile boierimii, fiscalitatea excesiv, plata haraciului, a pecheului, a mucarerului, a dijmelor i clcii, a datoriilor. n faa mulimii adunate la Pade, Tudor a proclamat la 23 ianuarie 1821 Adunarea norodului, care trebuia s hotrasc n problemele importante ce frmntau societatea romneasc. Astfel, a nceput una din cele mai nsemnate revoluii a romnilor dornici s nlture pentru totdeauna dominaia strin i exploatarea feudal. Nucleul revoluiei l constituie pandurii olteni, care, dei se sacrificaser n lupta mpotriva turcilor, n rzboiul ruso-turc din 1806-1812, acum erau supui la numeroase dajdii i n primejdie de a fi asimilai cu clcaii. Oastea strns la Pade, narmat cu puti, pistoale, sbii, lnci, coase, ghioage, furci de fier, securi etc., s-a ndreptat pe valea Motrului spre Strehaia i de aici, spre nreni. La ordinul lui Tudor, au fost ocupate mnstirile Tismana, Strehaia i Motru, care au fost fortificate i transformate n puncte ntrite de sprijin ale rsculailor. tiind c poporul romn nu va putea singur s-i ctige libertatea naional, Tudor a luat legtura cu patrioii srbi, macedoneni, muntenegreni i greci, care, ca i romnii, doreau s nlture dominaia otman. n timpul staionrii la nreni, oastea lui Tudor a ajuns la peste 4000 de panduri i 500 de arnui, cuprinznd trupe de infanterie, cavalerie, artilerie i elemente de asigurare material cu muniii i alimente. Detaamente speciale au ocupat n acest timp i mnstirile Crasna, Polovraci, Horezu, Bistria i Cozia, n care au rmas garnizoane armate pentru aprare. Programul revoluiei, iniiat prin Proclamaia de la Pade, este definitivat prin Cererile norodului romnesc din februarie i Memorandumul ctre divanul rii, din martie 1821. n acest program se prevedea ca dregtoriile rii, att n aparatul de stat ct i n cel bisericesc, s nu se mai vnd, ci s se obin pe merit, s fie reglementate drile la patru pe an i s fie pltite la trei luni; s se desfiineze taxele pentru a fi nlesnit comerul, s se desfiineze privilegiile boiereti i s se renfiineze armata naional. Evitnd un rzboi nchis cu Poarta, dar care nu putea fi exclus n viitor, Tudor solicit n prima urgen desfiinarea cu totul i pentru totdeauna a ornduirii domnilor greci n ara Romneasc i instaurarea domniilor pmntene, precum i recunoaterea de ctre nalta Poart a drepturilor pe care leau avut n vechime rile Romne prin tratatele ncheiate cu Mircea, tefan i ali domni. Vetile despre rscoala din Oltenia au ngrijorat Comitetul de oblduire, format la moartea domnitorului Alexandru uu, i Divanul, i au bgat groaza n boieri. Tudor este calificat tlhar, trdtor, fctor de rele, vrjma al patriei. Unii au informat imediat Poarta pentru ca s fie sfrmat cu preaputernicul bra al mpriei acest rzvrtitor. Ali boieri, auzind c oastea revoluionar se ndreapt spre Capital, i-au fcut bagajele i au plecat peste grani, n imperiul austriac, pentru a-i salva pielea. n calea otirii lui Tudor, n direcia Craiovei, e trimis vornicul Nicolae Vcrescu, cu misiunea de a nbui revoluia. Acestuia i s-au pus la dispoziie unitile de arnui de sub comanda lui Hagi Prodan, delibaa Mihail i bulucbaa Ieni. Rspunznd scrisorii lui Nicolae Vcrescu, prin care era acuzat ca vrjma al patriei, fiul de oltean din satul Vladimiri, districtul Gorj, care era ataat trup i suflet patriei sale, a dat o apreciere genial patriei i aa-zisului patriotism boieresc: pre semne, dumneata pre norod, cu al crui snge s-a hrnit i s-a poleit tot neamul boieresc i numai pre jefuitori i numeti patrie ()- spune Tudor n

scrisoarea sa -. Dar, cum nu socotii dumneavoastr c patria s cheam nordul, iar nu tagma jefuitorilor. Tudor ncheie amintind boierului Vcrescu despre prinii si, boirii Vcreti, care niciodat nu s-au ridicat cu arme de moarte mpotriva patriei. El invit pe Vcrescu la o ntrevedere pentru a discuta ce ornduieli ateapt norodul de la crmuitori. Aceeai poziie de mare patriot a lui Tudor o aflm i din scrisoarea ctre Al. Pini, diplomat arist i susintor al Eteriei, care l acuza pe conductorul revoluiei romne, cnd a trecut Oltul, c a atacat patria. Se cade s fac tiut excelenei voastre c eu sunt un adevrat fiu al Patriei, care din tinereea mea, i-am fcut multe i folositoare slujbe; ns c n-am dobndit alt folos fr dect iubire i jertfire de la norod, iar din partea boierilor nu mi-a fost cu putin a dobndi ct de mic folos. C acetia numai din preteugul lor pentru strini sunt nrvii a prpdi ara (). i eu de capul meu nicidecum n-am ncercat cea de acum pornire. Tudor Vladimirescu arat c este un reprezentant al norodului i norodul, spunea el, m-au luat a le fi chivernisitor n treaba cererii dreptilor. Voind s evite vrsrile de snge, Tudor Vladimirescu i-a cerut lui Al. Pini s binevoiasc a mijloci la boierii oblduitori ai Divanului s nu mai trimit trupe mpotriva norodului, care s-a ridicat s-i cear drepturile. n acelai timp, el avertiza foarte drastic; Cci trebuie s v fac tiut, domnule, c de se va trage mcar un foc de arm asupra norodului, atunci n ara Romneasc nu va mai rmne nici mcar un suflet de neam boieresc. Fiind rechemat la Bucureti, Vcrescu nu a mai apucat s atace tabra lui Tudor de la nreni. O mare parte din arnui, pe care conta stpnirea, au trecut de partea lui Tudor. Misiunea noului trimis al Divanului, Samurca, avnd acelai scop, de a opri prin orice mijloc ntinderea revoluiei, a euat. Ajuni la Craiova, Samurca mpreun cu consulul i eteristul Al. Pini puseser la cale asasinarea lui Tudor Vladimirescu, prin Hagi Prodan, aderent la cauza eterist, ns tentativa nu a avut loc, Tudor punnd mna pe scrisorile compromitoare. Ca s mascheze complotul, Constantin Samurca l cheam pe Tudor la Craiova pentru tentative. Tudor merge cu gndul de a pedepsi pe criminali, dar fiind informat c Tudor aflase de uneltirea lor, acetia au fugit la timp pentru a nu fi trai la rspundere. Dup un mar victorios, ntre 4 i 21 martie, otirea lui Tudor ajunge n Bucureti, fiind primit cu entuziasm de ctre populaie. Dei mulimea l numea Domnul Tudor, marele patriot nu s-a proclamat domn. El a ncercat s rezolve problemele complexe care stteau n faa poporului romn, sprijinindu-se pe Adunarea norodului. n Capital a sosit i Alexandru Ipsilanti cu oastea lui, dar n loc s treac Dunrea i s mearg s elibereze poporul grec de sub dominaia otoman, aa cum i propusese societatea Eteria, Ipsilanti rmne n ara Romneasc, ncercnd s-i subordoneze oastea lui Tudor i chiar pe Tudor. Retrgndu-se de la Trgovite, Ipsilanti a luat o serie de msuri administrative pentru a-i impune puterea asupra rilor romne. Oastea lui Ipsilanti s-a dovedit a fi compus mai mult din aventurieri pui pe jaf i cptuiala dect din adevrai patrioi, dornici s lupte cu hotrre pentru eliberarea poporului lor. Intrnd n rile romne ca un stpnitor, el a pus sub ascultarea sa Moldova i o parte din ara Romneasc i a numit ispravnici, peste cei numii de Tudor Vladimirescu. Ipsilanti cere chiar lui Tudor s se retrag din Capital, fapt neacceptat de acesta. Rmnerea eteritilor n rile romne, n loc s treac Dunrea spre Balcani pentru eliberarea rii lor, ncercarea lui Ipsilanti de a-i impune dominaia asupra rii Romneti i a lui Tudor i de lua sub comanda sa oastea lui Tudor, ce numra 8000 valahi, cum susine un memorialist, au agravat conflictul dintre cei doi conductori. Dup unii autori, Ipsilanti considera c are chiar dreptul la tronul rilor romne, ntruct i bunicul i tatl su fuseser domni n aceste ri. Tudor Vladimirescu a luat poziie fa de inteniile i aciunile eteritilor pe pmntul romnesc i i-a trimis lui Ipsilanti o scrisoare la 14 aprilie, prin intermediul divanului, n care se spunea: n numele lui Dumnezeu () oprii neomenia oamenilor dumneavoastr, milostii-v de

un popor nevinovat () i asuprit pe nedrept, fa de care () datorai mult recunotin, cinstire i ngrijire. Destinuii-ne n mod sincer timpul ct vei mai rmne aici (). Rechemai pe ispravnicii numii de dvs. ca s vedem ncotro mergem i s putem face fa greutilor nemaipomenite (). S ne ngrijim ca patria noastr s nu ajung prad i acelora care sunt nfuriai mpotriva noastr (e vorba de turci, n.n). Dup cum ne informeaz cronicarul anonim n Istoria jefuitorilor rii Romneti, Tudor a adus acuzaii grave lui Ipsilanti i l-a tras la rspundere, lucruri care i-ar fi mucat inima acestuia prin cuvintele: Mria ta, ai dat tiri prin manifesturi c te cheam patria i cum c trectoarea i este la Elada ca s o izbveti de subt jugul otomanicesc. Apoi acuma cum te-ai nscunat la Trgovite i cu ce cuvnt te amesteci n stpnirea rii i scoi biruri asupra locuitorilor i le iei vitele i bucatele?. E clar c aceste cuvinte i-au mrit ura lui Ipsilanti mpotriva lui Tudor, punnd la cale complotul ce avea s-l ucid. arul Alexandru al Rusiei, pe care conta foarte mult Alexandru Ipsilanti, aflat la Congresul Sfintei Aliane la Laybach (Liubliana de azi), a condamnat i declanarea revoluiei romne i rscoala lui Ipsilanti. Poarta otoman, al crei sprijin l ceruse marea boierime, aflnd i de faptul c Rusia nu sprijin cele dou micri, nici pe cea a lui Tudor, nici pe cea a lui Ipsilanti, s-a grbit s strng trupele i s le trimit asupra Principatelor. n faa invaziei otomane, Tudor a hotrt s se retrag spre Oltenia, unde inteniona s organizeze rezistena, n caz c nu ajungea la o nelegere cu Poarta. n drum spre Oltenia, la Goleti, Tudor este arestat de eteriti n frunte cu Iordache Olimpiotul, din ordinul lui Ipsilanti. La acuzaia adus de Olimpiotul, la ntlnirea de la 18 mai la Goleti, c colaboreaz cu turcii, Tudor a rspuns, foarte clar, c e pregtit s lupte cu otomanii, dar trebuie s ncerce a negocia cu ei, n folosul compatrioilor si. n ceea ce privete colaborarea cu eteritii, Tudor i invit pe acetia s prseasc teritoriul romnesc, deoarece eliberarea Greciei se poate decide n Imperiul otoman, i nu n Valahia. Aceast orientare nu putea satisface pe conductorii eteriti, cci ei hotrser cu mult nainte soarta lui Tudor. La arestarea lui Tudor, Iordache Olimpiotul are concursul lui D. Macedonschi i Hagi Prodan, cpitani de arnui, trecui de partea lui Tudor, care, dup cum spun unii autori, erau mai mult oamenii lui Ipsilanti, dect ai lui Tudor. Acetia ar fi fost nemulumii i de severitatea lui Tudor n pedepsirea unor panduri, pentru acte de indisciplin. n momentul arestrii, Tudor nu s-a putut opune, deoarece cei doi cpitani nvoiser oamenii de ndejde ai lui s plece la Piteti, dup diferite treburi n ziua de Sf. Constantin (21 mai) i i nlocuiser cu 300 de oameni ai lui Prodan, n majoritate srbi. Simind sfritul ce i se pregtea, Tudor a spus celor doi cpitani: sufletul meu presimte ceva ru, care mi se va ntmpla, sngele meu s fie asupra voastr i asupra copiilor votri. Lui Iordache Olimpiotul i eteritilor care-l arestaser, Tudor le-a spus: vrei s m omori? Eu nu m tem de moarte. Eu am nfruntat moartea n mai multe rnduri. Mai nainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am mbrcat n cmaa morii. Turcii sunt n ar, dar nu suntei n stare i nu vei fi niciodat a v bate cu dnii cu isprav () voi oamenii fr cpti i strini cu totul de aceast ar. Fiind dus la Trgovite, Tudor este supus la chinuri, pentru a spune unde a ascuns banii, i apoi asasinat mielete n noaptea de 26 spre 27 mai 1821. Dup cum afirm I. P. Librandi, Caravia l-a mpucat cu pistolul, apoi l-au cioprtit; i-au tiat capul, iar trupul i l-au aruncat in ru. Prin moartea lui Tudor Vladimirescu, romanii au pierdut nu mare conductor politic si militar, un patriot nfocat, lupttor drz pentru drepturile poporului sau. Eteritii au comis afirma G. D. Iscru in lucrarea sa dedicata revoluiei din 1821 in final, acel asasinat odios, rmas pentru noi ca o rana deschisa, iar pentru ei, in fata oricrei judecai obiective, o pata neagra pe care n-o va putea terge nimeni in desfasurarea istoriei. Oastea lui Tudor este subordonata eteritilor, fiind numii comandani D. Macedonschi si Hagi Prodan. La Piteti, din ordinul lui Iordache Olimpiotul, pandurilor li s-a luat o mare parte din muniie si din artilerie. Olimpiotul a jefuit si casa de bani a ostii pandurilor si a trimis banii soiei sale la Cmpulung, fapt care denota cat de revoluionar si de patriot era acesta.

Pandurilor li s-a ascuns ca Tudor a fost omort, de teama unei revolte a adunrii norodului; au fost amagiti ca a fost trimis pentru tratative la Ipsilanti, apoi a fost rspndit zvonul ca a fost nlturat datorita trdrii. Oastea lui Tudor, rmasa fara conductor, s-a retras spre Oltenia, reuind sa treac Oltul pe la Vultureti. Muli panduri nu au vrut insa sa se subordoneze eteritilor si au plecat spre casele lor. Prima lupta cu trupele turceti a fost dusa de pandurii lui Ioan Solomon, lsat de Tudor comandant al trupelor din Oltenia. El primise o scrisoare de la Goleti din partea lui Tudor, sa vina din Craiova spre Rmnicu Vlcea pentru a face jonciunea cu forele principale care din Bucureti. Fiind urmrit de turci, care invadaser tara pe la Calafat, Solomon are o lupta cu acetia la Zavideni (circa 10 km nord de Dragasani), insa este nevoit sa se retrag pentru a nu fi copleit de superioritatea turcilor. Aflnd ca Tudor a fost omort de eteriti, Solomon a refuzat sa se uneasc cu acetia si, lsnd pandurii sa plece prin pduri, spre satele lor, a trecut cu nume schimbat grania spre Transilvania. Efectivul forelor principale ale oastei pandurilor, apreciat la circa 4000 de oameni la trecerea Oltului, a angajat lupta cu forele turceti la 27 mai 1821. pentru a se masca locul de trecere a Oltului, a fost trimis un detaament de 300 de panduri care sa retina si sa atrag forele turceti la Dragasani. Acetia au trecut pe ascuns Oltul in noaptea de 27-28 mai si au ocupat casele din nordul Dragasanilor. Turcii, in numr de 3000, venii din Craiova in urmrirea pandurilor, au atacat micul detaament prin viile de la marginea de nord a Dragasanilor. Erau 3000 mpotriva a 300, insa pandurii s-au aparat cu ndrjire. Intre timp, grosul forelor romaneti au putut trece nestingherite Oltul, la Vultureti. Turcii au avut 86 de mori si 200 de raniti, iar pandurii 33 de mori si 17 raniti. Seara, vitejii panduri s-au ntors la grosul forelor. A doua zi, 29 mai, are loc prima lupta a pandurilor cu turcii la Dragasani. Lupta a nceput printr-o arja a calaretilor panduri asupra unei coloane otomane ce ieise din Dragasani cu gndul, probabil, sa afle unde se afla oastea romaneasca. Atacul a ca un trsnet; turcii luai prin surprindere se rspndesc in formaie de lupta, insa sunt lovii nprasnic cu securile si cu sbiile. O rup la goana napoi spre Dragasani. Calaretii pandurilor, care-i urmreau, sunt oprii de focuri de arma din casa satrarului, aflata in apropierea mnstirii. In ajutor vin si forele principale ale pandurilor. Lupta continua cu schimburi de focuri pana la prnz. Era nevoie de artilerie pentru a fi drmate zidurile mnstirii, insa cele doua mici tunuri pe care le mai aveau pandurii erau insuficiente. Turcii au folosit si doua case boiereti fortificate. Muniia fiind pe terminate, cu amrciune in suflet, cu ura pe eteritii care spuneau ca vor veni in urma si nu mai apreau, cu blesteme la adresa lui Iordache, care oprise carurile cu muniii si tunurile otirii, pandurii se retrag spre nord. La Dragasani a fost o victorie, insa nu a putut fi desavarsita, pandurii neavand muniiile necesare. Nu au fost sustinuti nici de detaamentul de arnauti calri ai serdarului Diamandi Giuvara, care trecuse prin apropiere. Dezamagiti, unii panduri s-au grupat la Rmnic. Eteritii au mers pe drumul direct de la Piteti spre Rmnicu Vlcea. Aici vine si Ipsilanti din Targoviste, pe motiv ca nu putea face fata trupelor otomane conduse de Chehaia-bei. D. Macedonschi si Hagi Prodan s-au ntlnit la Rmnic cu Ipsilanti. Se plng acestuia de Iordache si Farmache, care le luaser muniiile, si de G. Diamandi, care nu-i ajutase; altfel, turcii ar fi fost acum infranti. Fanariotul ii asculta, dar nu-i aude; probabil nu avea ncredere nici in ei, cci a luat o msura care i-a uluit. Sunt obligai sa dea comanda lui Iordache Olimpiotul. Astfel erau rasplatiti cei doi tradatori ai lui Tudor. Ei ii spun insa lui Iordache, sa aib grija cum se poarta cu pandurii, cci intrase in urechile lor zvonul ca el (Iordache) a fost pricina pierzaniei lui Tudor. Alexandru Ipsilanti spera sa castige cu bani pe panduri, insa inimile acestor patrioi adevarati nu puteau fi cumprate cu arginti. Au preferat sa plece spre familiile lor, asteptand vremuri mai bune, sau sa se fac haiduci. Iat, deci, ca nici Adunarea norodului nu a vrut sa se subordoneze lui Alexandru Ipsilanti, aa cum nu a dorit-o nici Tudor. Acuznd pe panduri ca s-au retras de la Dragasani, bine era sa mai fi inut poziia spunea Ipsilanti -, acest ngmfat fiu de fanariot a declarat cpeteniilor pandurilor; Acum merg

eu singur de a-i izbi pe vrajmasi cu tot trupul meu si a da sfarsit acestui rzboi. Faptul ca erau vorbe goale, de parada, se va vedea in a doua lupta de la Dragasani de la 7 iunie 1821, dintre eteriti si turci. Lupta eteritilor, de la Dragasani, n-a fost nici pe departe o lupta eroica mpotriva turcilor; ea reflectat lipsa de hotrre a eteritilor, slaba lor pregtire militar, spiritul aventurist si tradator al conductorilor lor si chiar al lui Ipsilanti. In ceea ce privete raportul de forte, cele eteriste erau mult superioare celor otomane; eteritii aveau circa 7500 de oameni (dup alte izvoare 10000), iar turcii numai 5000. Dup Chiriac Popescu, numrul turcilor era de 4000, dup M. Cioranu, de 6000. Alturi de eteriti au fost si circa 500 de panduri pedestri, condui de Ioan Oarca si 300 de calareti, comandai de Mihail Cioranu, fost aghiotant al lui Tudor. Planul era ca sa fie atacate, cu o parte din forte, trupele turceti din schiturile de la sud de Dragasani; Serbanesti, Stanesti, Strajesti si Mamul si flancurile, iar atacul principal sa se dea frontal, de ctre forele conduse de Iordache si Caravia. Lupta a nceput-o batalionul sacru, format din 800 de mavrofori, urmat de arnauti husari si cazaci. Turcii au rspuns printr-un contraatac impetuos si au nconjurat batalionul sacru. In loc sa intervin cu energie, trupele lui Iordache si Caravia, la btaia putilor otomane, s-au retras in debandada. ntreaga oaste eterista era in pericol de a fi decimata, dar a intervenit detaamentul cpitanului roman Oarca cu pandurii si, caliti de la exerciiile militare organizate de Tudor, care se opun miilor de turci, imbatati de succes ca doborser numeroi eteriti. Furia cu care lovesc acum pandurii ii desmeticeste pe turci; acetia se opresc din urmrirea gloatelor inspaimantate. Batalionul sacru al eteritilor nu poate fi salvat. Majoritatea sunt taiati. Din 800 raman numai 120, care reuesc sa-si fac culoar de salvare cu sabia. Din rndurile pandurilor, raman pe cmpul de lupta 48 mori si raniti. Neavand nici muniie suficienta si nici un alt sprijin, micul detaament de eroi ai lui Oarca se retrage in ziua urmtoare spre Rmnicu Vlcea. Despre Iordache Olimpiotul, izvoarele spun ca la nceputul luptei nu s-a gsit pe linia frontului, ci s-a dus, chipurile, sa ntmpine un detaament ntrziat, eschivndu-se de la atac. S-ar fi ntors si ar fi intervenit cnd a vzut groaznica mcelrie de ctre turci a eteritilor, dar fara vreun rezultat. Caravia, celalalt conductor al eteritilor si uciga al lui Tudor, a ordonat detaamentului sau sa atace cu o zi nainte de data stabilita, pentru a culege singur laurii victoriei. Dar la riposta turcilor, a luat-o la fuga, dezertnd de pe cmpul de lupta. Seful suprem al eteritilor, Ipsilanti, care, aa cum relateaz martorul luptei, M. Cioranu, fcea pe feldmarealul, pe generalisimul, era departe, undeva in spate, la 16 km distanta, in satul Bucsani una (comuna Ionesti) la nord de Dragasani, sa nu-l ajung vreo ghiulea sau vreun glon. Aa tia el sa izbeasc pe vrajmasi, cu tot trupul sau. Retras la Rmnic, Ipsilanti acuza pe comandani ca a fost trdat, ca a pierdut toata muniia si tunurile, ca arnautii n-au pofta de a sta la rzboi si fug la mirosul ierbii de puca. Nefiind in stare sa stranga trupele si sa impun disciplina, sa organizeze din nou lupta sau rezistenta, Ipsilanti se retrage spre mnstirea Cozia, cu gndul de a trece in Transilvania. Resturile otirii merg dup el si-i cer lefurile. Ipsilanti refuza sa le satisfac dorina, acuzndu-i ca au fugit de la Dragasani fara mcar a deerta un pistol asupra vrajmasilor. Pentru a scpa si a nu fi ucis, el nascoceste minciuna ca Austria a declarat rzboi turcilor si ca trupele acesteia au intrat in Caineni. Librandi afirma ca noaptea, laul conductor al Eteriei a ieit pe ascuns din mnstire si a trecut grania in Transilvania, obtinand cu nsemnate sume de bani paapoartele false de la autoritatile austriece. Fiind oprii de austrieci la grania, cei doi vnztori ai lui Tudor, D. Macedonschi si Hagi Prodan, s-au ndreptat spre mnstirea Tismana, unde se retrseser ramasitele otirii pandurilor. Aici, pandurii, in frunte cu Papa Vladimirescu, fratele lui Tudor, au cerut socoteala celor doi pentru faptele lor. Sunt arestai, bagati in fiare si chinuii 21 de zile, pana la sosirea turcilor. Li s-a dat drumul doar in camasi, cum ne informeaz Chiriac Popescu, si s-au refugiat prin Transilvania in Basarabia.

Dup cum ne spune Aricescu, pandurii care mai erau aici s-au risipit prin muni si codri, fcnd vanatoare de turci, dup sistemul haiducesc. Resturile otirii eteriste, urmrite de turci, au fost infrante la Sculeni si mnstirea Secu din Moldova. Revoluia de la 1821, nceput al epocii moderne in istoria Romniei, a dat o lovitura puternica ornduirii feudale si dominaiei otomane asupra Tarilor Romane. Ea a avut un puternic rsunet asupra Moldovei si a Transilvaniei, unde masele ateptau pe craiutul Tudorut sa fac dreptate. Dei a fost infranta, revoluia lui Tudor a avut unele rezultate pozitive. Poarta a fost obligata sa pun capt regimului fanariot, aa cum ceruse Tudor Vladimirescu si sa revin la domniile pmntene. Revoluia din 1821 a contribuit la dezvoltarea naiunii romane si la creterea spiritului revoluionar al maselor populare. Ea va continua in deceniile urmtoare, culminnd cu revoluia din 1848-1849 din cele trei tari romaneti. Amintirea lui Tudor Vladimirescu a rmas in constiinta poporului nostru ca un exemplu de mare patriot, care a luptat pana la sacrificiul suprem pentru interesele naionale si sociale ale romanilor. Bibliografie: Liviu Lazr, Viorel Lupu:Istoria romanilor Hadrian Daicoviciu, Pompiliu Teodor, Ioan Cimpeanu:Istoria antica si medie a Romniei Nicolae Bardeanu: Pentru glia strabuna (Din luptele romanilor)