Dimitrie Cantemir – cariera politica

În perioada martie-aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost ales de boierii mari, în

frunte cu Iordache Ruset, vornicul, domn al Moldovei, la 19 ani. Succesiunea evenimentelor a
fost următoarea: în 19/29 martie, un agă al vizirului aflat la Iași este adus ca „să rădic pe
Dumitrașco beizădeaoa, ficiorul lui Cantemir-Vodă în locul lui tătâne-său.” Dregătorul turc,
văzând că toți boierii îl cereau domn „au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco
beizădeaoa.” (Ion Neculce). Dar după o domnie care a ținut mai puțin de trei săptămâni și care
nu a fost recunoscută de Poartă, turcii plătiți de Constantin Brâncoveanu, domnul Țării
Românești, au impus în scaunul domnesc pe Constantin Duca (la 18 aprilie 1693), instrumentul
domnului muntean.

Din 1695 a fost capuchehaie, adică reprezentant la Constantinopol al fratelui său Antioh

care domn al Moldovei in acea perioada

Turcii l-au proclamat domnitor al Moldovei la 23 noiembrie 1710, iar Cantemir sosește în
capitala Moldovei la 10 decembrie 1710, acesta având ca sarcină prinderea lui Constantin
Brâncoveanu, suspectat de legături cu rușii, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, la
13/24 aprilie 1711, un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, țarul Rusiei, în speranța eliberării
țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de
armata Moldovei. Tratatul continea 17 articole, prin acesta se prevedea ca domnia va fi pe viata,
iar scaunul se va transmite ereditar in familia Cantemir, cu exceptia cazului in care unul dintre
domni va rupe alianta cu Rusia sau se converteste de la ortodixism. In acelasi timp, tratatul
prevedea si retrocedarea la Molvoda a Tighinei și Buceagului, cu cetățile de la Dunăre, Chilia și
Cetatea Albă, pierdute în vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareș.

Fiind un mare admirator al lui Petru cel Mare, a dorit sa introduca in Moldova principiile
absolutismului luminat, concept in care domnitorul nu este de natura divina, ci este o delegare a
puterii poporului, acesta aparand ca un parinte al poporului si care ar da dovadă de
responsabilitate înaltă faţă de soarta ţării, ar ţine cont de aspiraţiile supuşilor, ar promova în
funcţii înalte de conducere oameni oneşti şi devotaţi Patriei, ar cârmui cu dreptate, deoarece
„când stăpânii miluiesc şi ceartă cu dreptate, supuşii ascultă şi slujesc din dragoste”.

In anul 1711, in timpul razboiului ruso-turc, Dimitrie Cantemir ii anunta pe boieri ca a

trecut de partea rusilor, astfel apare un confilct intre domnitor si boierii Moldovei.

In iulie 1711, Petru cel Mare ii face o vizita lui Dimitrie Cantermir la Iasi. In cronica sa, Ion
Neculce mentioneaza: „ ...caimacamii, împreună cu alți boieri și orășeni mai bătrîni de cinste și
mitropolitul cu tot clirosul, i-au ieșit cu toții înainte, afară din Iași, și frumos tîmpinîndu-i, l-au primit
cu toată inima... ”. Cu aceasta ocazie, Cantemir va prezenta boieriilor o parte din conditiile
Tratatului de la Lutk. Cativa boieri s-au impotrivit prevederii ce privea instaurarea domniei
ereditare, astfel liderul revoltei, Iordache Ruset este exilat la Soroca.

Dupa un an de domnie, se va alatura lui Petru cel Mare in razboiul ruso-turc, fara a plasa
Moldova sub suzeranitate ruseasca. Dupa ce armata ruseasca reunita cu oastea moldoveneasca
( circa 40 mii de oameni ) este inconjurata de armata marelui vizir Mehmed Pasa ( 200 mii de
oameni ) si pe urma infranta, Dimitrie Cantemir se refugiaza impreuna cu familia sa in Rusia timp
de 12 ani, pana la moarte, in 1723.
 In acest timp, el a fost consilierul secret al lui Petru I, dar si membru al senatului dupa ce
amasadorii Olandei si Frantei de la Inalta Poarta l-au ajutat. Totodata a desfasurat si o activitate
stiintifica, cum ar fi contribuirea la cartografia Rusiei, colectia sa de harti ale zonei Marii Caspice (
Baku de azi ), scrise in latina, se afla in Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg,
dar si crearea primei tipografii mobile cu caractere persane din Rusia, astazi aflate la Oxford. In
Moscova, acesta ctitoreste o manastire greceasca, ridicata dupa arhitectura din tara sa, planurile
sale parand sa le desenat personal.

In 1714, devine membru in Societas Scientiarrum Brandenburgica, ulterior cunoscută sub

numele de Academia din Berlin. La 11 iulie 1714, este acceptat de Academie, iar ca membru el
corespondeaza cu Leibniz, prezedintele Academiei, in incercarea de a fonda o Academie Ruse.

In timpul campaniei „persane” a tarului Petru cel Mare din 1722-1723 a fost seful
cancelariei imperiale, scriind manifeste catre populatiei Persiei.

In scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a facut unele reforme pentru a ajuta familiile cu o
stare materiala mai precara. La inscaunarea in domnie, acesta a scazut „birul steagului”, adica
taxa ce se lua la o domnie noua pentru a se putea plati cheltuieliile steagului de domnie de la
turci. O alta reforma fiscala a fost desfiintarea deseatinei ( dijma ), adica darea ce reprezenta a
zecea parte din produsele principale. Din celelalte privilegii date de domnitor se remarca si lipsa
unor favoruri domnesti date marilor boieri, astfel mai multe acte erau date oamenilor saraci.
Domul Moldovei obtine reluarea pentru tara a manastirilor inchinate patriarhiei din Ierusalim,
dupa o intelegere cu patriarhul din Ierusalim, Chrisant Notara. Astfel biserica reprezenta pentru
domnie un sprijin sigur, financiar si spiritual impotriva marii boierimi de cotropire a puterii. Politica
interna a lui Dimitrie Camtemir a insemnat in primul rand statornicirea unui stat centralizat
domnesc, inlaturandu-se astfel statul carmuit de oligarhia marilor familii de boieri.

O atentie speciala a acordat si elementului militar, recrutat din paturile mijlocii ale
societatii. Un numar mare de boierasi si slujitori, care luptasera pana acum ca mercenari in ostile
straine, au venit in tara si s-au grupat in jurul domnului. Cu ajutorul lor a reusit sa organizeze, in
preajma razboiului ruso-turc, 7 sau 8 unitati militare.

Cantemir s-a sprijit pe aceleasi paturi sociale ca si tatal sau Constantin si fratele Antioh,
cronicarii vremii aratandu-l ca pe un domn foarte popular. Ion Neculce spunea: „Ca asa aata de
bun si de bland incat tuturor le era usa sa deschisa si era nemaret de vorovea cu toti copiii”.

In politica externa, acesta s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxa, opusa Islamului. In
acelasi timp, fost adept al domniei autoritare si impotriva transformarii taranilor liberi in tarani
dependenti.

Surse:

https://cantemir.asm.md/dimitrie/politica

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir