Dimitrie Cantemir

Domnul Moldovei

Hațegan Alexia Martina

Galu Ștefan
Dimitrie Cantemir a fost domnul Moldovei în două
rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare
cărturar al umanismului românesc.

Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de:

enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist
, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei
de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept
„un erudit de faimă europeană, voievod moldovean,
academician berlinez, prinț moscovit, un
Lorenzo de Medici al nostru.”[Dimitrie era fiul
domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea
tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după
modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă

Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut

următorii ani la Constantinopol, unde a fost
capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a
însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria,
fiind martor al înfrângerii oștilor otomane ale sultanului
Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723
Petrovaradin și Zenta, unde s-a convins de decadența
Imperiului Otoman.
Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după modelul
lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost
capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al
înfrângerii oștilor otomane ale sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la Petrovaradin și Zenta, unde s-a
convins de decadența Imperiului Otoman.

În 1710 a fost pus la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul
Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit
o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în
Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.
Viața și cariera politică
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o familie de
răzeși săraci, în satul Silișteni pe malul râului Elan în ținutul Fălciu,
azi în comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud
a orașului Huși.
După alte date s-ar fi născut la Iași (cf. Sever Zotta, ref. 9).

Genealogiștii au stabilit că un strămoș obscur ar fi dobândit în

secolul al XVI-lea cătunul Silișteni din Moldova și că familia era de
„origine pur românească”[13] Răzeșii moldoveni erau oameni săraci,
dar pe care sărăcia îi făcuse luptători dârzi și aspri. „Aveau acolo un
codru, codrul Tigheciului, fără copaci mari, dar cu spini mulți, cu
arbori deși și mici, în care dușmanul nu poate pătrunde. Nici boierii
nu izbutiră să le cotropească răzășiile, nici tătarii din Bugeac,
vecinii lor, nu-i speriaseră și nu-i putuseră prăda.” [14] A fost fiul lui
Constantin și al Anei, născută Bantăș, care a fost a treia soție a lui
Constantin Cantemir. Dimitrie Cantemir menționează cele 3 soții
ale tatălui său: 1. Anastasia, nepoată de văr după tată a domnului
Țării Românești Gr. Ghica; 2. Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș,
mama lui Dimitrie Cantemir.
Politica internă

În scurta sa domnie, Dimitrie Cantemir a făcut unele reforme, pentru anumite pături sociale mai puțin
bogate. La înscăunarea în domnie, Cantemir a scăzut "birul steagului", adică darea ce se lua la
domnie nouă, ca să plătească cheltuielile steagului de domnie de la turci.

O altă reformă fiscală a fost desființarea deseatinei (deseatină = dijmă, a zecea parte din produse, în
special din stupi), care privea în special boierimea mică, crescători de albine. Din celelalte privilegii
date de Dimitrie Cantemir se remarcă lipsa unor favoruri domnești date marilor boieri, mai multe acte
fiind date oamenilor săraci. Astfel este privilegiul pentru breasla mișeilor calici din Roman, pentru
breasla cioclilor din Iași, pentru niște "jupânese sărace" văduve etc. (P.P.Panaitescu, op.cit. p.98).

Domnul Moldovei obține reluarea pentru țară a mănăstirilor închinate patriarhiei din Ierusalim (în urma
unei înțelegeri cu patriarhul de Ierusalim Chrisant Notara) și anume a unor mănăstiri mari și bogate ca
Bistrița, Tazlău, Probota. Astfel, biserica reprezenta pentru domnie un sprijin sigur, financiar și spiritual,
împotriva încercărilor marii boierimi de cotropire a puterii. Politica internă a lui Dimitrie Cantemir a
însemnat în primul rând statornicirea unui stat centralizat domnesc, înlăturându-se astfel statul
cârmuit de oligarhia marilor familii de boieri.
Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir