Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o

familie de răzeși săraci, în satul Silișteni pe malul râului Elan în
ținutul Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în
partea de sud a orașului Huși. După alte date s-ar fi născut la Iași .
Genealogiștii au stabilit că un strămoș obscur ar fi dobândit în secolul
al XVI-lea cătunul Silișteni din Moldova și că familia era de „origine
pur românească”Răzeșii moldoveni erau oameni săraci, dar pe care
sărăcia îi făcuse luptători dârzi și aspri. „Aveau acolo un codru, codrul
Tigheciului, fără copaci mari, dar cu spini mulți, cu arbori deși și
mici, în care dușmanul nu poate pătrunde. Nici boierii nu izbutiră să
le cotropească răzășiile, nici tătarii din Bugeac, vecinii lor, nu-i
speriaseră și nu-i putuseră prăda.” A fost fiul lui Constantin și al Anei,
născută Bantăș, care a fost a treia soție a lui Constantin Cantemir.
Dimitrie Cantemir menționează cele 3 soții ale tatălui său: 1.
Anastasia, nepoată de văr după tată a domnului Țării Românești Gr.
Ghica; 2. Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș, mama lui Dimitrie
Cantemir. Anița Bantăș a făcut parte „din vechea stirpe
moldovenească a Bantășilor, nepoată după mamă a Anastasiei, soția
Ducăi-vodă”. Ana Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în
aristocrația moldovenească, Ioan Tăutu, mare logofăt în timpul
domniei lui Ștefan cel Mare. Dimitrie Cantemir spune că a purtat
acest nume , fiindcă a fost botezat de Dumitrașco vodă Cantacuzino.
În românește, principele semnează „Dimitrie”. În latină: Demetrius,
formă preluată de majoritatea autorilor din Europa secolului al XVIII-
lea. La 14 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol , unde a stat 20
de ani, ca zălog al credinței tatălui său pe lângă Înalta Poartă,
înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. Tatăl său,
Constantin vodă, dorea să facă din fiul său un om învățat, de aceea a
ales ca educator al lui Dimitrie pe dascălul Ieremia Cacavelas, din
Creta, un grec cu studii la Veneția, Oxford, Leipzig și Viena.
Divanul sau Gâlciava înțeleptului cu lumea sau Giudețul
sufletului cu trupul, scrisă în limbile română și greacă, tipărită la Iași
în 1698, din porunca fratelui lui Dimitrie, Antioh vodă Cantemir.
Această operă este prima lucrare românească originală de gândire
religioasă. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre
timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează
superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un
stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției
biologice a omului, încearcă să definească concepte filozofice și să
alcătuiască o terminologie filozofică . În Divanul... omul cu aspirațiile
lui morale e pus în fața implacabilei Firi, care se așează în poziția
ispititoare a lui Mefistofeles. Șerban Cioculescu apreciază că " opera
lui de debut, Divanul...este un exercițiu de învățăcel, sub îndrumarea
unui dascăl superior, cum a fost ieromonahul cretan Ieremia
Cacavelas." De la Cacavelas a putut învăța Cantemir grecește și
latinește, dar nu și disciplina gândirii științifice. Lucrarea este
prefațată de Ieremia Cacavelas.