Relatia dintre fiul Craiului si Span

Unul dintre cei patru clasici ai literaturii romane,alaturi de Mihai Eminescu,I.L.Caragiale,Ioan

Slavici,Ion Creanga are o opera complexa care cuprinde povesti,povestiri,snoave,amintiri,Nicolae Iorga
precizand ca ,,poestile si snoavele,partea cea mai mare din opera lui Creanga nu fac nimic decat sa ne
dea adevaratul spirit al poporului,de la care a invatat mestesugul de scriitor si care a pus pe
temperamentul acesta viori,si puternic pe cetea lui nestearsa… ‘’

,,Povestea lui Harap-Alb ‘’,a fost publicata in revista ,,Convorbiri literare’’,in august 1877 si are
radacini adanci in spiritualitatea arhaica de unde sunt preloate secventele narative
centrale,tema,tipurile de personaje,insa cu toate acestea este o creatie profund originala,considerata de
Nicolae Iorga ,,cea mai ingrijita ca forma si mai cu dragoste scrisa dintre povestile lui.’’

Veritabil bildungsroman fantastic, ,,Povestea lui Harap-Alb’’ ilustreaza initierea protagonistului in

tainele vietii si ale universului,intrucat drumul pe care il parcurge nu este doar unul fizic,geografic ci mai
ales un traseu spiritual de purificare si perfectionare.

Harap-Alb este personajul principal,eponim al basmului cult ,,Povestea lui Harap-Alb’’ de

I.Creanga,pivot al diegezei,pozitiv,protagonist(in raport cu Spanul care este antagonist),real si nu
fabulos,nu are nicio putere supranaturala,are atat calitati cat si defecte,G.Calinescu asemanandu-l cu un
flacau de la tara datorita mentalitatii sale.Este un personaj rotund (in formare)nu este doar nepotul
Craiului,mezinul mai inzestrat decat ceilalti,ci o fiinta complexa care prin intermediul aventurilor
initiatice se autoperfectioneaza.

Personaj aflat la interferenta real-fabulos,se inrudeste cu Fat-Frumos,insa imaginea acestuia nu se

inrudeste cu cel al eroului folcloric ,ramanand adesea in limitele umane realiste.Semnificatia numelui
reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul Craiului sa intre in fantana, naiv si lipsit de experienta
isi schimba statutul de print in sluga,astfel incat construtia oximoronica fixeaza dubla identitate a
protagonistului,cea aparenta,desemnata de lexemul ,,Harap’’,care inseamna ,,rob tigan’’,asociindu-se
negrului,si cea reala de tanar print ,intrucat albul este atributul stapanului.Numele format din doua
nonculori ,armonizeaza deopotriva binele si raul,slabiciunea si puterea,cu alte cuvinte defectele si
calitatile specific umane.Antroponimul folosit serveste atat ca argument al intentiei scriitorului,de a
individualiza un tip uman (detasandu-se de basmul popular in care de obicei eroul nu este individualizat
prin nume),cat si pentru a sustine caracterul realist al operei.

De la inceputul basmului,protagonistul,apare ca fiinta aparte cu un destin exceptional,fapt ce se

sugereaza prin cifra magica 3 ,intrucat este al treilea dintre frati si deci predestinat prin nastere sa fie un
erou,un invingator .Elementul declansator al calatoriei initiatice este scrisoarea primita de la imparatul
Verde,prin care ii cere Craiului un fiu,capabil sa-l urmeze la tron.Incercarile fratilor mai mari sunt sortite
esecului,singurul care reuseste sa treaca de proba data de Crai fiind mezinul,acesta incerercandu-si
norocul dintr-o tripla motivatie :pentu a demonstra tatalui ca este capabil de fapte vitejesti,alinandu-i
astfel deziluzia ;sa-si ia revansa impotriva fratilor ; sa se cunoasca pe sine si realele lui posibilitati,traseul
spre statutul de imparat fiind defapt o initiere in revelarea propriei identitati.

Intalnirea cu Spanul este episodul-cheie al operei,cu multiple semnificatii in evolutia ulterioara a

eroului,intrucat primeste un nume si un nou statut(acela de sluga).Cu alte cuvinte Spanul este cel care
indeplineste functia de magister initiatic.Probele initiatice la care Spanul il supune pe Harap-Alb la curtea
imparatului Verde sunt menite sa contribuie la formarea sa ca om,fara ele procesul desavarsirii
protagonistului,n-ar fi putut fi demonstrat.Inca de la inceput,imaginea conducatorului despotic ii opune
pe aceea a conducatorului drept, care cunoaste si intelege problemele supusilor. Cele trei probe
initiatice sunt foarte importante pentru ca prin acestea,capata increderea si recunoasterea imparatului
Verde.Sinceritatea,blandetea,bunatatea sufleteasca si loialitatea protagonistului se afla intr-o evidenta
contradictie cu viclenia,agresivitatea si josnicia Spanului.Imediat ce au ajuns la imparatia unchiului
sau,Spanul il trimite pe Harap-Alb la grajduri ca sa aiba grija de cal,il ameninta ca va fi ,,vai de pielea
lui’’,apoi ii da si o palma ,,ca sa tii minte ce ti-am spus’’,cu intentia de a-l umilii in fata Imparatului Verde
si a fiicelor acestuia.Tanarul isi ascunde suferinta ,nu se revolta fatis,pretuind mai mult respectarea
cuvantului dat si compartamentul civilizat in detrimentul unei reactii provocatoare si necuviincoase,cu
care,de altfel,nu era obisnuit datorita educatiei alse primite la curtea tatalui sau.

Spanul este pedagogul rau,intrucat probele date lui Harap-Alb pentru a-l ucide,devin etape ale
initierii in revelarea propriei identitati.Intra in categoria opozantilor,in raport cu erorul este
antagonist.Este rautacios,amenintator ,este tiran ,nesocoteste dorintele supusilor, reprezinta principiul
raului,demonul care ispiteste,vicleneste,supune ,instaureaza in sufletele oamenilor teama si in lume
asprimea,violenta si teroarea si acestea in numele ideii ca ,,cea mai mare parte a oamenilor sant
dobitoace,ce trebuiesc tinute in frau’’.G.Calinescu,il numeste ,,fiinta infernala,insa pieritor’’,Spanul
constituind totusi o prezenta strict necesara in dezvarsirea eroului care doar prin obstacolele impuse de
catre antagonist isi poate demonstra calitatile.

In ipostaza de urmas al tronului imparatesc,Spanul devine arogant si laudaros,insusiri evidentiate

indirect,de propriile conceptii exprimate in cuvinte necuviincoase.El isi atribuie toate meritele lui Harap-
Alb,ba mai mult,falindu-se ridicol ca stie sa fie stapan,adevarat,si sa-si struneasca slugile :,,Nu stiti
dumneavoastra ce poama-a dracului e Harap-Alb aista…Alt stapan in locul meu nu mai face branza cu
Harap-Alb cat ii lumea si pamantul.’’Insolent si infatuat,Spanul nu se sfieste sa-i spuna Imparatului Verde
ca daca o vrea Dumnezeu ,,sa ma randuiesti mai degraba in locul dumitale’’,ca sa schimbe regulile
acestuia, ,,prea intri in voia supusilor’’,iar imparatia nu va mai arata atat de pasnica, n-or mai sedea
lucrurile tot asa moarte,cum sunt ‘’,pentru ca ,,omul sfinteste locul… ‘’.Parventismul si infumurarea
antieroului nu au limite ,insusirile reiesind indirect din dialog.La ospatul dat de Imparatul Verde in
cinstea ,,nepotului’’,jigneste mesenii ingrijorati de puterile miraculoase,despre care se vorbeste ca le are
fata Imparatului Ros ,,-Rau e cand ai a face cu oameni care se tem si de umbra lor.D-voastra,cinstiti
oaspeti, se vede ca pasteti boboci,de nu va mai pricepeti al cui fapte acesta.’’

Antiteza dintre protagonist si antagonist evidentiaza indirect pe parcursul intregului basm,trasaturile

pozitive ale lui Harap-Alb,aflate intr-o contraditie vadita cu cele negative ale
Spanului.Distinctia,blandetea si atitudinea cuviincioasa caracteristice fiului de crai se opun agresivitatii
si obrazniciei Spanului,care,fiind sigur ca statutul de nepot al Imparatului Verde este definitiv,nici macar
nu mai incearca sa-si ascunda provenienta nativa,inferioara,umila.Pe Harap-Alb il ameninta mereu si mai
ales de fata cu martorii,prin aceasta demonstrand cat de bine i se potriveste lui insusi zicala ,,Sa te
fereasca Dumnezeu,cand prinde mamaliga coaja’’.Porunca Spanului este urmata totdeauna de
amenintari cu moartea pentru fiul craiului :,,Dar nu cumva sa faci de alt fel,ca te-ai dus de pe fata
pamantului’’.Spanul este insa un rau necesar,dupa cum cugeta calul cu intelepciune ,,Si unii ca acestia
sunt trebuitori pe lume cateodata,pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte… ‘’

Punctul culminant al operei,echivaleaza cu revelarea identitatii reale,uciderea lui Harap-Alb si

pedepsirea Spanului si are valoarea unei sentinte morale,binele triumfa,oamenii drepti izbandesc,iar cei
rai sunt pedepsiti pe masura faptelor lor.Moartea eroului este simbolica,ritualica,el fiind astfel supus
unui proces de purificare ,uciderea sa fiind un rau, facand trecerea de la stadiul de nemuritor de
principiu universal.

Fiind un bildungsroman cu subiect fabulos, ,,Povestea lui Harap-Alb’’ ilustreaza traseul initiatic al
fiului de crai spre cunoastrea lumii,marcand trecerea de la adolescenta la maturitate ,adica la
cunoasterea propriilor limite ,dar si la revelarea virtutilor,imperios necesare unui imparat.

Ion Creanga a ilustrat in opera sa propria experienta de viata,pe care a povestit-o ,,sub forma de
memorial ,a invaluit-o in mit si a sublimat-o intr-o experienta fantastica,valabila pentru om in genere ;si
el a luptat cu spanii,cu primejdiile si nevoile ,si el s-a facut frate cu dracul,ca sa treaca puntile vietii,iar
nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice’’. (Pompiliu Constantinescu).