Dimitrie Cantemir

 Dimitrie Cantemir (1673-1723) este cel mai de seamă gânditor umanist român si totodată autor al primelor

scrieri filosofice originale românești. Concepția despre lume a lui D. Cantemir a cunoscut de-a lungul vieții o
evoluție in direcția accentuării tendințelor laice si raționaliste. Prima sa operă Divanul sau Galceava
ințeleptului afirmă o concepție optimistă despre om.Descriptio Moldaviae este prima lucrare monografică
asupra Moldovei.Dimitrie Cantemir reia problema latinității limbii române, vorbind pentru prima data despre
diferențierile dialectale. D. Cantemir scrie cu mândrie despre Moldova, dorind sa impună străinătății imaginea
unui popor viteaz și a unei țări bogate. Scrierile istorice ale lui Cantemir sunt pătrunse de patriotism si umanism
civic. Ele sunt menite, pe de o parte, sa dovedească romanitatea si continuitatea poporului român, pe de alta
parte, iminența decădere a Imperiului Otoman.In concluzie pot spune că pentru D. Cantemir omul nu mai este
rob, ci stăpân a lumii, el cea mai nobilă dintre toate ființele. In concepția sa omul este o ființă rațională si liberă.
Dimitrie Cantemir este: ,, Filosof între Regi și Rege între Filosofi’’.
 Viața și Cariera
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o familie de răzeși săraci, în satul
Silișteni pe malul râului Elan în ținutul Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui,
în partea de sud a orașului Huși.[8]După alte date s-ar fi născut la Iași (cf. Sever Zotta, ref. 9).
Genealogiștii au stabilit că un strămoș obscur ar fi dobândit în secolul al XVI-lea cătunul Silișteni
din Moldova și că familia era de „origine pur românească”[9]Răzeșii moldoveni erau oameni
săraci, dar pe care sărăcia îi făcuse luptători dârzi și aspri. „Aveau acolo un codru, codrul
Tigheciului, fără copaci mari, dar cu spini mulți, cu arbori deși și mici, în care dușmanul nu poate
pătrunde. Nici boierii nu izbutiră să le cotropească răzășiile, nici tătarii din Bugeac, vecinii lor,
nu-i speriaseră și nu-i putuseră prăda.”[10] A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantăș,
care a fost a treia soție a lui Constantin CantemirAna Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în
aristocrația moldovenească.Dimitrie Cantemir spune că a purtat acest nume [Dimitrie], fiindcă a
fost botezat de Dumitrașco vodă Cantacuzino În latină: Demetrius, formă preluată de
majoritatea autorilor din Europa secolului al XVIII-lea. La 14 ani a fost nevoit să plece la
Constantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani, ca zălog al credinței tatălui său pe lângă Înalta
Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. Tatăl său, Constantin vodă,
dorea să facă din fiul său un om învățat, de aceea a ales ca educator al lui Dimitrie pe dascălul
Ieremia Cacavelas, din Creta, un grec cu studii la Veneția, Oxford, Leipzig și Viena. Ieremia
Cacavelas a fost traducătorul din l. latină în l.greacă (în 1687) a lucrării Vitae Pontificum [Viețile
Papilor], scrisă de episcopul Platina. Cacavelas a avut o mare influență asupra formației
spirituale a lui Dimitrie Cantemir. Cacavelas a aruncat un văl de misticism asupra spiritului clar al
lui Cantemir, acesta a urmărit însă în anii maturității să se dezbare de această înrâurire, părăsind
fondul mistic al cugetării.
 În perioada martie-aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost ales de boierii
mari, în frunte cu Iordache Ruset, vornicul, domn al Moldovei, la 19 ani.
Succesiunea evenimentelor a fost următoarea: în 19/29 martie, un agă al vizirului
aflat la Iași este adus ca „să rădic pe Dumitrașco beizădeaoa, ficiorul lui
CantemirVodă în locul lui tătâne-său.Turcii l-au proclamat domnitor al Moldovei
la 23 noiembrie 1710, iar Cantemir sosește în capitala Moldovei la 10
decembrie1710, acesta având ca sarcină prinderea lui Constantin Brâncoveanu.
La 13/24 aprilie 1711[24], un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, țarul
Rusiei, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea
granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei.
Dimitrie Cantemir a fost un admirator al lui Petru cel Mare, a dorit să introducă și
în Moldova principiile absolutismului luminat.
A existat un conflict între Dimitrie Cantemir și boierii mari ai Moldovei, conflict
care izbucnește în timpul războiului ruso-turc din 1711. Tratatul de la Luțk a fost
publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia
ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare,
adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor
liberi în șerbi. În monografia închinată marelui cărturar moldovean, P.P.
Panaitescu[27] consideră că încă din tinerețe, D. Cantemir ar fi urmărit realizarea
unui scop bine determinat, și anume instaurarea monarhiei absolute și ereditare în
Moldova, împotriva anarhiei feudale a boierilor.