Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în

două râ nduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare că rturar al umanismului
româ nesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numă rat cele
de: enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost
membru al Academiei de Științe din Berlin. George Că linescu îl descria drept „un erudit de
faimă europeană , voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de
Medici al nostru.”
Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. A studiat pe parcursul
multor ani prin grija tată lui să u, care nu învă țase decît sa se semneze, neavînd alte
cunoștințe. Primul să u dască l a fost Ieremia Cacavela, un grec din Creta, școlit la marile
universită ți occidentale, adus în 1688 de tată l sau la Iaşi. De la acesta a învă țat limbile
greacă , latină şi slavonă , asimilînd şi primele noțiuni de filozofie. Trimis ca ostatic la
Istanbul, unde a stat între 1689 şi 1691, a profitat continuîndu-şi studiile la Academia
Patriarhiei Ortodoxe (Marea Școală ) din Fanar, cu profesori celebri, studiind limbile turcă ,
arabă şi persană , dar şi cultura, literatura, religia şi muzica turcă .
La moartea tată lui să u în 1693, a fost proclamat domn după  modelul lui Constantin
Brâ ncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. În 1710 a fost pus la tronul Moldovei,
avâ nd misiunea de a-l supraveghea pe Brâ ncoveanu, bă nuit de neloialitate față de Imperiul
Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare.
Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrâ ngere categorică din partea turcilor
în Bă tă lia de la Stă nilești. În consecință , Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia,
unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupă rilor intelectuale.
Principe luminat, crescut în spirit politic, el incearca sa-și impună ideile umaniste în plan
politic (pe plan intern, prin impunerea domniei ereditare, iar pe plan extern, prin
eliberarea tarii de turci și alianta cu Rusia).
Câ t privește viața de savant cu renume universal a lui Dimitrie Cantemir, iese în
evidența faptul că a urmat cu cea mai mare fidelitate și rodnicie vocația de că rturar. În
acest sens, la numai douazeci ș i cinci de ani el ș i-a publicat prima carte ("Divanul
sau Galceava înțeleptului cu lumea” sau “Giudețul sufletului cu trupul"). În
plus, contribuția sa substanțiala rezidă  in scrierea cartii în limba latină  Descriptio
Moldaviae ("Descrierea Moldovei"), carte ce are caracter monografic, unde pune bazele
etnografiei și geografiei.
A elaborat de-a lungul timpului si alte lucrari: “Metafizica” (1700), “Logica” (1701),” Fizica
universală a lui Van Helmont “(1701), “Tratat de muzică turcească “(1704), “Istoria
ieroglifică ”(1705), “Studiu asupra naturii monarhiilor” (1714), “Istoria creșterii şi
descreșterii Imperiului Otoman” (1716), “Viața lui Constantin Cantemir” (1718),
“Evenimentele Cantacuzinilor şi ale Brîncovenilor” (1718), “Despre conștiință “(1722),
“Sistema religiei mahomedane” (1722), “Hronicul vechimii româ no-moldo-vlahilor” (1723).