DIMITRIE CANTEMIR

Dimitrie Cantemir, (1673 – 1723), este unul

dintre cei mai de seamă reprezentanți ai istoriei și
culturii românești.
Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26
octombrie 1673, intr-o familie de moldoveni din
tinutul Falciului. Tatal invatatului era un om fara
carte, dar foarte istet, Constantin Cantemir, domn al
Moldovei. Mama, Ana Bantos, provenea dintr-o
familie boiereasca si avea o cultura aleasa. Primele
studii le face acasa cu un dascal invatat grec de la
care capata cunostinte profunde de cultura antica.
La 14 ani, Dimitrie a fost nevoit să plece la
Constantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani, ca
zălog pentru fidelitatea tatălui său. Dimitrie
Cantemir este trimis în 1688 la Istanbul, pe lângă
curtea sultanului, în calitate de ostatic. Își continua studiile la Constantinopol, atat la înalta şcoală a
Patriarhiei din acest oraş, cât si la diverşi profesori particulari de formaţie culturală iluministă
europeană și orientală.
Ca domnitor, in scurta sa domnie Cantemir a reusit sa faca multe lucruri progresiste. A
inlaturat vechile functii boieresti; i-a scutit pe tarani de o parte a din dari; a obligat manastirile sa
plateasca dari; a urmarit formarea unui stat centralizat ,care sa limiteze puterea marilor boieri; a
realizat a alianta antiotomana cu Petru I., tarul Rusiei.
Pentru meritele sale stiintifice si literare, Dimitrie Cantemir a fost ales mebru al Academiei
din Berlin. Multe dintre operele lui Cantemir reprezintă o veritabilă enciclopedie pedagogică, în care
savantul meditează şi dezvăluie sensul educaţiei morale, intelectuale, civice şi estetice a omului.
Cantemir a lăsat o impresie de neuitat în conştiinţa contemporanilor, impunându-şi, totodată,
personalitatea în cultura orientală.