Cum sa ai armonie in familie

MAI MULT DESPRE: copii, familie, mit,parinti, realitate, relatii Patru idei se leaga obligatoriu de familie: coabitarea armonioasa intre membri acesteia, comunicarea fara bariere, respectul firesc al autoritatii materne si/sau paterne, emanciparea personala. Daca toate acestea ar fi indeplinite, am putea vorbi despre o familie ideala. Realitatea se pliaza oare, pe aceste reguli care definesc ideea de familie? Nu exista oameni perfecti

Fiecare familie pleaca de la ideea de a fi perfecta. Pe de alta parte, fiecare familie isi stie limitele si

greselile, chiar daca nu le recunoaste, si tinde catre o perfectiune, asa cum este ea inteleasa de membrii ei. Concluzia studiilor mele, ale discutiilor avute cu zeci de persoane este una singura: familia ideala nu exista, pentru ca nu exista oameni ideali, oameni perfecti!, afirma psihiatrul Serge Hefez, psihoterapeut specializat in problemele de cuplu.
Psihologul Anne Pernot-Masson scrie in cartea sa Bilantul parintilor, publicata in 2007 la editura Payot, din Paris: Extrem de multi parinti fac un cult din a insufla copiilor lor ideea de succes si

performanta ca unice cai spre fericire. De aici o atitudine uneori aproape tiranica fata de copil, care este impins, indemnat, obligat la performata. Acesti parinti isi asuma riscul de a deveni oameni macinati de dezamagiri, de vinovatii, in timp ce copiii lor, niste incapabili sa se adapteze ori sa gaseasca propriul drum in viata.
Nu toata lumea iubeste pe toata lumea Teoretic, familia este refugiul unde gasesti pace, liniste si armonie. De fapt, oamenii au sentimente amestecate, contrare, opinii diferite, dorinte contradictorii. Incercarea de a nega aceste aspecte ar fi o nebunie. Serge Hefez avertizeaza ca "armonia in familie nu este consecinta faptului ca toata lumea

iubeste pe toata lumea, ci este consecinta unui echilibru intre cenzura impusa de familie si autocenzura. Adica 'nu fac si nu spun lucruri pe care stiu ca nu am voie sa le spun, pentru ca acestea sunt regulile familiei si, nu fac si nu spun lucruri, care ar deranja armonia familiei mele' ".
Inevitabil aceasta aduce dupa sine conflicte, fie interioare, fie intre membri familiei (intre soti, intre frati sau intre parinti si copiii).

"Brutal spus, sotul viseaza cu ochii deschisi la colega de la birou... Nu va spune nici sotiei, nici copiilor. Va trai cu fantasma, cu visul sau erotic. Dar aceasta va fi o sursa constanta de tensiune, consecinta a autocenzurii, care va alimenta relatiile din familie. Nu va rupe relatiile cu sotia sa, pentru o noapte cu sexy-colega, pentru ca il opreste cenzura familiei, regulile. O va face insa daca nu va fi prins", explica putin sadic, putin amuzat Hefez Serge.
Comunicarea eficienta presupune si conflicte

Familia ideala presupune o comunicare eficienta. Fara usi trantite, fara crize, fara stres. In fapt, este doar o viziune feerica. "Conflictul in familie nu este o amenintare, este un fel de supapa, este o cale

de autoimunizare, este de fapt o cale de rezolvare si clarificare, chiar a conflictului, dupa care urmeaza o perioada de perfecta si reala armonie. Un conflict tinut in frau de dragul comunicarii fluide se va intoarce impotriva cuplului. Prea mult dialog, atat vreme cat este facut plecand de la principiul 'nu vreau sa te supar, nu vreau sa te stresez' nu duce nicaieri, nu este dialog, este o pacaleala. A spune lucrurilor pe nume, a fi sincer in fata familiei duce inevitabil la conflicte", spune
psihologul Anne Pernot-Masson. Pe de alta parte, lipsa de transparenta, sustine Serge Hefez, este obligatorie pentru a face diferenta dintre generatii. "O intimitate verbala totala intre parinti si copiii nu inseamna nici prietenie, nici complicitate. Nu este o relatie normala intre parinti si copiii si nu este in avantajul nimanui. Fara amenintari, santaj sau pedeapsa In teorie, autoritatea nu este o necesitate, copilul intelege si asimileaza usor normele, se supune lor. Accepta singur, fara prea multe explicatii, "interdictiile" veinte din partea parintilor si nu le comenteaza. Dar orice parinte stie ca teoria este o utopie! Realitatea este, daca nu complet pe dos, atunci oricum diferita. Copiii nu inteleg foarte usor, amenintarile si pedeapsa fiind necesare. "Ocolirea manifestarii autoritatii paterne sau materne catre copil nu este deloc o idee buna. Copilul

nu creste doar cu aer, soare si mancare, ci si cu reguli, restrictii, autoritate, si invata ca fiecare are rolul si locul sau", spune Anne Pernot-Masson. "Copiii care au simtit o cat de mica reticenta a parintilor in aplicarea regulilor, vor profita de aceasta. Este o mare greseala pentru un parinte sa impuna o regula sau o pedeapsa si sa revina asupra ei, pentru ca va demonstra copilului ca nu are niciun pic de autoritate si isi va pierde credibilitatea. Daca indulgenta este consecinta dorintei de a pastra 'armonia in familie' situatia va fi speculata de copil, dar in detrimentul lui", noteaza Serge Hefez.
Familia, ca spatiu al dezvoltarii personale In teorie, familia nu este doar un loc in care se invata, ci un loc in care este asigurata dezvoltarea personalitatii tuturor membrilor ei. Libertatea individuala, intimitatea vietii de cuplu este garantata. In realitate, "familia nu este si nu trebuie sa fie un forum proiectat pentru a asigura fericirea ", spune Serge Hefez. Specialistul afirma ca daca lucrurile ar sta ca in teoria idealista, nu ar mai exista notiunea de asumare a responsabilitatii. "Familia nu este un loc de dezvoltare, ci unul in care invatam sa ne dezvoltam pe propriile picioare, traind. Este o diferenta de nuanta esentiala ", completeaza Serge Hefez. "Familiile unde exista dispute intre frati, familiile unde orgoliile se pot manifesta sunt mai castigate

decat cele care satifac nevoile, fara comentarii. Familiile in care exista conflicte castiga la capitolul inventivitate, creativitate, bucurie pentru succes si suferinta pentruesec si acesta din urma este un 'gust' pe care familia trebuie sa-l incerce, iar copiii trebuie sa-l cunoasca", spune Anne PernotMasson. "Nu face greseala sa-ti compari familia cu alta, pe care o percepi ideala. Este posibil ca si cealalta

familie sa o invidieze pe a ta. Exista particularitati care deosebesc o familie de alta, dar esentiala este comuniunea la bine si la greu, si dragostea. Toate celelalte vin de la sine ", incheie Serge Hefez.