Sunteți pe pagina 1din 10

Pneumoniile virale

Pneumoniile virale reprezintă un proces inflamator acut la


nivelul interstiţiului pulmonar, asociat sau nu cu alveolită şi care
se caracterizează prin discordanţa dintre sărăcia semnelor clinice
pulmonare (examen fizic pulmonar sărac sau normal) şi gravitatea
sindromului funcţional respirator.
Etiologie
Virusurile reprezintă cea mai importată cauză de pneumonie
la copil, în special la copiii sub 5 ani:
• virusul sinciţial respirator (VSR) – cel mai frecvent agent
etiologic al pneumoniei virale în primii 2-3 ani de viaţă
– 50-
80%;
• virusurile gripale (tip A);
• virusurile paragripale tip 1,3;
• adenovirusurile tip 1, 3, 7, 12 şi 21
• metapneumovirusurile (familia Paramyxoviridae)
Tropismul pulmonar al altor virusuri: rinovirusuri,
coronavirusuri, enterovirusuri, virusul rujeolei, virusul varicelei.

Patogenie

1
Tabloul clinic

Debutul poate fi:


• insidios, precedat de o infecţie de căi respiratorii
superioare (anorexie, coriză, obstrucţie nazală, indispoziţie
+/ febră, mialgii).
• brusc, în plină stare de sănătate.

Perioada de stare are particularităţi legate de vârstă:


• Sugar: semne de insuficienţă respiratorie acută cu sindrom
infecţios marcat:
 stare generală modificată
 cianoză perioronazală
 tuse
 dispnee cu tahipnee (peste 40 resp/min)
 bătăi ale aripilor nasului
 tiraj suprasternal şi intercostal inferior.
• Copilul mare:
 cefalee, mialgii
 tuse uscată persistentă, apoi productivă
 durere toracică

2
Examenul fizic este sărac:
• murmur vezicular aspru
• raluri bronşice
• extrem de rar - raluri subcrepitante.
Manifestările clinice sunt marcate de severitate la sugarul
mic sau la copiii cu malnutriţie, malformaţii cardiace,
plurispitalizaţi. Tusea şi tahipneea sunt cvasiprezente şi cu durată
mai mare.

Investigaţii biologice şi paraclinice


Biologice
• hemoleucograma
• VSH
• CRP
• eozinofile
• calcemie
• hemoculturi
Paraclinice
Radiografia pulmonară:
• accentuarea tramei interstiţiale cu opacităţi
hiliofuge situate hilar şi perihilar

3
• microopacităţi nodulare, imprecis delimitate
• +/- tulburări de ventilaţie –
emfizem/atelectazie
• revărsat pleural (adenovirusuri).
Investigaţii pentru identificarea agentului etiologic:
• culturi din secreţii nazofaringiene, lavaj
bronhoalveolar, excepţional se utilizează
puncţia bioptică pulmonară
• evidenţierea antigenelor virale în produse
patologice prin ELISA, anticorpi
fluorescenţi, teste rapide, RT - PCR
• examene serologice - anticorpi specifici
virali.

Diagnostic pozitiv
• discrepanţa dintre prezenţa sdr respirator şi
sărăcia examenului clinic
• absenţa sindromului de condensare
(alveolar)
• importanţa semnelor generale
• examenul radiologic.

4
Forme clinice particulare
Pneumonia cu VSR – cea mai frecventă formă de
pneumonie virală întâlnită în primii 3 ani de viaţă ai copilului,
frecventă în sezonul rece.
Infecţia cu VSR determină la sugar şi copilul mic bronşiolită şi
pneumonie interstiţială virală, iar la copilul mare infecţii de căi
respiratorii superioare. Atelectazia segmentară, de lob mediu sau
superior drept poate complica evoluţia pneumoniei cu VRS.
Pneumonia cu virusul parainfluenzae
Virusul parainfluenzae tip 3, cu evoluţie endemică, reprezintă
a doua cauză de pneumonie virală la sugar şi copil în primii 3 ani
de viaţă (după VSR), iar tipurile 1 şi 2 ale acestui virus determină
epidemii de pneumonie (taomna târziu şi iarna) care afectează
sugarii mai mari de 4 luni (în primele luni anticorpii materni oferă
protecţie).
Pneumonia gripală
Virusul gripal tip A, principala cauză de pneumonie la adult,
determină epidemii ce apar la intervale de 4-5 ani. După 18-72 de
ore de la infectare, copilul prezintă febră ridicată şi manifestări
clinice de traheobronşită sau pneumonie. La sugar se pot asocia
convulsiile febrile.

5
La copilul de vârstă şcolară virusul gripal de tip B determină
cefalee, mialgii, dureri abdominale asociate sindromului funcţional
respirator.
Pneumonia cu adenovirusuri este produsă de unele
serotipuri, iar la manifestările respiratorii se pot asocia tulburări
gastrointestinale, alterarea stării de conştienţă (fără a ajunge la
starea de comă).
Formele severe se pot complica cu afectarea pulmonară
permanentă, fibroza pulmonară, bronşiolita obliterantă,
bronşiectazia.

Diagnosticul diferenţial
• pneumonii bacteriene
• inflamaţii neinfecţioase ale interstiţiului
pulmonar: alveolita fibrozantă criptogenă,
pneumonia interstiţială descuamativă sau
pneumonia Hecht, cu celule gigante
• mucoviscidoza
• stafilococia pleuro-pulmonară
• pneumonia cu Mycoplasma pneumonie !!
• bronşiolita

6
Tratament

I. Măsuri generale
• Oxigenoterapia
• Hidratare adecvată
II.Tratament simptomatic
• antitermice – Paracetamol, Ibuprofen
• antitusive
III.Tratament patogenic
• antiinflamatorii
IV. Tratament etiologic
1. Ribavirina (Virazid) – agent antiviral cu acţiune specifică
pe VRS şi virusurile gripale A şi B.
Se administrează în aerosoli, în doză de 20 mg/ml H2O, 12-
18 ore/zi, timp de 3-7 zile succesiv.
2. Amantadina – agent antiviral sintetic, cu structură de
amină triciclică, cu acţiune principală asupra virusului gripal A.
Indicaţii: formele grave de pneumonie şi copiii cu risc crescut
de îmbolnăviri virale.
Se administrează per os în doze de:
• sub 1 an – 200 mg/zi, în două prize
• 1-9 ani – 5 mg/kg/zi (4,4-8,8 mg/kg/zi), în 2 prize
(max 150 mg/zi)

7
• copilul mare şi adultul – 100 mg de 2 ori pe zi,
durata tratamentului – 2 - 7 zile succesiv.
Mod de prezentare: Symmetrel – capsule de 100 mg sau sirop
pentru uz pediatric – 50mg/linguriţă.
!!! – 10% din cazuri – efect toxic asupra sistemului nervos.
Rimantadina – acţiune similară amantadinei.
Se administrează per os în doze de:
• sub 1 an – 200 mg/zi, în două prize
• 1-9 ani – 5 mg/kg/zi (4,4-8,8 mg/kg/zi), în 2 prize
(max 150 mg/zi)
• copilul mare şi adultul – 100 mg de 2 ori pe zi,
durata tratamentului – 2 - 7 zile succesiv.
Efecte secundare reduse asupra SNC comparativ cu
amantadina.
Oseltamivir (Tamiflu) - inhibitor de neuraminidază cu
acţiune asupra virusului gripal A şi B.
Se administrează în doză de 30 mg de 2 ori pe zi şi 75 mg de
2 ori pe zi
Acyclovir – analog nucleozidic cu acţiune asupra virusurilor
herpetice, utilzat în infecţiile cu virusul herpes simplex şi varicelo-
zosterian.
Se administrează i.v. în doze de:
• sub 1 lună – 30 mg/kg/zi, la 8 ore

8
• 1 lună – 12 ani – 750 mg/m2/zi în 3 prize
• peste 13 ani – 30 mg/kg/zi, în 3 prize, durata
tratamentului – 10-21 zile succesiv.
Ganciclovir – analog nucleozidic cu activitate in vitro asupra
herpesvirusurilor. Utilizat în infecţia cu citomegalovirus (forme
grave, cu risc vital sau risc de afectare a acuităţii vizuale). În
pneumonia cu CMV nu au făcut proba eficacităţii terapeutice (la
imunodeprimaţi).
Peste vârsta de 2 luni se administrează în doză de 10
mg/kg/zi, în 2 prize, intravenos, 14-21 de zile. În funcţie de boala
de bază, se poate administra cronic, în doză de întreţinere de 5
mg/kg/zi, 5 zile pe săptămână.
Tratamentul antibiotic se utilizează la pacienţii cu infecţii
bacteriene secundare (reapariţia febrei şi a simptomatologiei
infecţiilor de căi respiratorii inferioare în perioada de
convalescenţă a unei afecţiuni respiratorii iniţiale) sau când
etiologia este incertă şi există suspiciuni de infecţie bacteriană.
În cazul infecţiilor respiratorii inferioare la care nu s-a putut
stabili exact etiologia bacteriană sau virală, este justificată
administrarea antibioticelor.
Sugarul eutrofic cu vârsta peste 3 luni cu pneumonie formă
medie poate benificia de tratament cu:

9
• Penicilina G 50-100000 UI/kg/zi, uneori 200-400000
Ui/kg/zi
• Ampicilină 100-200 mg/kg/zi
• Amoxicilină 40-50 mg/kg/zi
• Claritromicină 15 mg/kg/zi, în 2 prize
• Azitromicină 10 mg/kg/zi, în doză unică, 3 zile
(ultimele 2 antibiotice frecvent utilizate la copiii de
vârstă şcolară datorită infecţiei cu Mycoplasma
pneumonie).
Formele severe necesită internare în terapie intensivă şi
tratament cu ampicilină cu gentamicină sau cefalosporine de
generaţia a-II-a sau a – III-a.

Evoluţie
• Vindecare în 10-14 zile

10