Tema: Strategii de amenajare turistica; obiective si principii

La elaborarea unei strategii de amenajare turistica se iau in vedere mai multi factori : 1.resursele turistice naturale si antropice; 2.gradul lor de valorificare; 3.resursele materiale, umane si financiare aferente turismului; 4.obiectivele politice si economice pe termen scurt, mediu si lung; 5.realizarile din activitatea turistica in ce priveste structurile de primire; 6.circulatia turistica si rezultatele economico-sociale. Tinind sema de acesti factori, obiectivele principale ale strategiei de amenajare turistica sunt : 1.Valorificarea superioara a potentialului turistic; 2.diminuarea sezonalitatii, respectiv, extinderea sezonului turistic prin echiparera teritoriului cu dotari exploatabile si functionale tot timpul anului; 3.atragerea a unui nr sporit de turisti; 4.largirea ariei geografice si sociale a activitatii de turism; 5.dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile si pretabile in teritoriul amenajat; 6.pastrarea si conservarea mediului inconjurator si a obiectivelor turistice. In elaborarea si aplicarea strategiilor de amenajare turistica s-au conturat urmatoarele principii : 1)principiul integrarii armonioase a conditiilor naturale cu suprafetele construite conform acestui principiu se impune necesitatea armonizarii constructiilor turistice cu elemente arhitecturale locale, integrate in mediul geografic; 2)principiul structurilor evolutive potrivit caruia structura unei zone turistice este necesar sa reprezinte un sistem multifunctional si transformabil, care sa permita dezvoltarii continuie si adoptarii in functie de cerintele clientelei turistice; 3)principiul realizarii serviciilor turistice de baza (cazare, alimentatie publica, transport) si a celor suplimentare care pun accentul pe elementul recreativ, dinamic a unie zone, subzone, pe diversificare; 4)Principiul retelelor independente intre constructiile si activitatile turistice si populatia autohtona cu activitatile ei social-economice; 5)Principiul functionarii optime a sistemului turistic orice dereglare a uneia din componente are consecinte asupra activitatii turistice, in general; 6)Principiul rentabilitatii directe si indirecte sau cu alte cuvinte orice amenajare turistica care nu ganereaza efecte economice si sociale nu se justifica, teoretic si practic, ca solutie de dezvoltare in profil teritorial.

In functie de obiecivele si principiile mentionate, dar luind si in calcul factorul timp, strategiile de amenajare turistica pot fi : pe termen scurt (1-2 ani),ca o directie de moment la tendintele cererii turistice, cu efecte economice scontate; pe termen mediu (3-5ani), cu dezvoltari si modernizari ale spatiului deja amenajat; pe termen lung (6-10ani), ce vizeaza amenajarera unor noi puncte, statiuni etc menite sa raspunda unor necesitati si motivatii ale cererii pe o perioada indelungata. Strategiile de amenajare turistica se diferentiaza in : -strategia de flexibilitate sau a structurilor evolutive presupune o permanenta adaptare la cerintele turistilor, zona turistica fiind amenajata polifunctional -strategia de diferentiere cu accent pe originaliatea in costructiile turistice si in produsele si serviciile oferite -strategia de diversificare cu accent pe amplificarea dotarilor si echiparilor legate de serviciile suplimentare (forme si mijloace de agrement cit mai diverse, retea comercila moderna si diversificata, excursii variate) Amenajarea si dotarea unei zone turistice se integreaza in amplul proces de punere in valoare a unui teritoriu, a resurselor lui. Abordarea acestei actiuni trebuie realizata intr-o viziune sistematica, in cadrul sistemului general al turismului, in strinsa legatura cu celelalte sisteme (politic, social, economic, demografic, natural, etc.) cu care se integreaza spatial si functional, intr-un echilibru dinamic. In acest context, elaborarea unei strategii de amenajare turistica trebuie sa tina seama de realitatile teritoriale ale zonelor si de determinarile acestora, de elemente de influenta care actioneaza asupra calitatii mediului inconjurator, ca spatiu de odihna si recreere. Astfel, elementele urmarite in strategia de amenajare turistica sunt : Integrarea armonioasa a viitoarelor constructii in ansamblul cadrului natural; Diversificare dotarilor de baza si complementare in vederea asigurarii unei largi palete de prestatii turistice; Crearea unei oferte turistice cu accentuat caracter de specificitate si originalitate, prin folosirea calitatii teritoriului si caracteristicilor civilizatiei si culturii zonei; Asigurarea unei posibile flexibilitati a ofertei, in functie de preferintele turistilor, care sa permita o dezvoltare si adaptare continua; Dimensionarea riguroasa a viitoarelor constructii si, in specil, astatiunilor, evitindu-se fenomenul de aglomerare turistica si peericolul de degradare a peisajului; Ierarhizarea diferitor tipuri de servicii turistice, in concordanta cu specificul si dimensiunile zonei, accentul punindu-se pe serviciile ce

corespund in cel mai inalt grad, cantitativ si calitativ preferintelor turistilor; Inzestrarea diferitor puncte ale zonei cu doatri auxiliare, menite sa faciliteze practicarea unei game largi de forme de turism; Asigurarea functionalitatii optime a activitatii turistice in zona, incepind cu accesibilitatra, parcajul, cazarea, masa, transportul, si alte servicii si terminind cu animatia, cu ambianta generala; Asigurarea unei ridicate eficiente economice si sociale a intregii activitati turistice, paralel cu oferirea unor servicii de calitate.

oncluzie:

Desigur ca problemele ridicate de amenajarea unei zone turistice sunt mult mai compexe, insa abordarea trebuie sa se realizeze intr-o viziune stiintifica, de marketing, care permite o justa corelare a deciziilor privind prrodusul turistic si promovarea lui pe piata turistica interna si internationala.