Tromboembolismul pulmonar

Tabel 22 – Ghid de tratament pentru tromboembolismul

pulmonar (după Harrison, 2001)

1.Tratamentul trombozei venoase profunde (TVP) sau al TEP cu nivele

terapeutice de heparină intravenoasă nefracţionată, doze adaptate de
heparină subcutanat sau heparine cu greutate moleculară mică pentru cel
puţin 5 zile şi coincizând în parte cu anticoagularea orală pentru cel puţin 4-
5 zile. Tratamentul pe termen lung cu heparină va fi luat în consideraţie
pentru TEP masiv sau TVP ilio-femurală severă.
2.Pentru cei mai mulţi dintre bolnavi, heparina şi anticoagularea orală pot fi
începute împreună şi heparina întreruptă după 5-6 zile dacă nivelul INR a
fost terapeutic pentru două zile consecutive.
3.Terapie orală anticoagulantă continuă pentru cel puţin 3 luni cu o valoare a
INR de 2,5 (între 2 şi 3).
4.Bolnavii cu reversibilitate sau factori de risc limitaţi în timp pot fi trataţi 3-
6 luni. Bolnavii cu un prim episod de tromboză venoasă profundă idiopatică
ar trebui trataţi cel puţin 6 luni. Bolnavii cu tromboză recurentă sau cei cu
factori de risc persistenţi (cancer, deficienţă de inhibitor, prezenţa de
anticorpi antifosfolipidici) ar trebui trataţi indefinit.
5.Tromboza izolată a gambei trebuie tratată cel puţin 3 luni.
6.Utilizarea agenţilor trombolitici va fi individualizată, clinicianului
revenindu-i decizia asupra modului de utilizarea a acestor agenţi. Bolnavii
cu TEP hemodinamic instabili sau tromboză masivă ilio-femurală sunt cei
mai buni candidaţi.
7.Plasarea unui filtru la nivelul venei cave inferioare se recomandă dacă
există contraindicaţii sau ineficienţă a anticoagulării, pentru embolismul
cronic recurent cu hipertensiune pulmonară, în concurenţă cu embolectomia
pulmonară chirurgicală sau endarterectomia pulmonară.