Sunteți pe pagina 1din 27
Banca de Export - Import a României EXIMBANK – S.A. Publicarea informaţiilor referitoare la adecvarea

Banca de Export - Import a României

EXIMBANK S.A.

Publicarea informaţiilor referitoare la adecvarea capitalului, în aplicarea reglementărilor care transpun în legislaţia românească Acordul de capital BASEL II - pentru data de 31.12.2011 -

Strategii şi principii în abordarea băncii 2011-2012

1. Strategia şi politicile privind asumarea, administrarea, monitorizarea şi diminuarea riscurilor semnificative în EximBank

Parte componentă a strategiei de dezvoltare a Băncii, Strategia privind asumarea, administrarea, monitorizarea şi diminuarea riscurilor semnificative constituie un pilon de bază în orientarea activităţilor Băncii pe coordonate de eficienţă.

Principalele categorii de riscuri avute în vedere în conturarea strategiei de risc sunt următoarele:

- riscul de credit;

- riscul de piaţă; 1.riscul de rata a dobânzii (trading book); 2. riscul valutar;

- riscul de rată a dobânzii (banking book);

- riscul de lichiditate;

- riscul operaţional;

- riscul reputaţional;

- riscurile necontrolabile si riscul rezidual;

- riscurile aferente activităţilor externalizate;

- risc strategic.

Strategia privind administrarea riscurilor semnificative are în vedere procesul de analiză şi determinare a profilului de risc pe care EximBank îl consideră acceptabil, în vederea optimizării raportului dintre risc şi profit şi a corelării cerinţelor de capital pe diferite linii de activitate, în condiţiile desfăşurării unei activităţi bancare sănătoase şi prudente.

Strategia privind administrarea riscurilor semnificative are drept scop urmărirea asigurării unei perfecte corelări a cerinţelor pentru adecvarea capitalului cu profilul de risc asumat de bancă, ţinând seama de structura de risc a activităţilor desfăşurate, precum şi în funcţie de tipologia abordărilor BASEL II alese de EximBank.

1.1. Principii

Administrarea riscurilor semnificative în EximBank se realizează pornind de la următoarele principii:

- definirea şi încadrarea în profilul de risc ales, respectiv profilul de risc mediu în raport cu riscurile semnificative;

- încadrarea în pragurile de toleranţă şi în apetitul la risc, stabilite pentru categoriile de riscuri semnificative asumate de Bancă;

- identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscurilor, inclusiv pentru activităţile externalizate, conform normelor şi politicilor specifice;

- menţinerea unui sistem de raportare corespunzător expunerilor la riscuri, respectiv al pragurilor de la care un risc este considerat semnificativ;

- menţinerea limitelor corespunzătoare privind expunerea la riscuri, în conformitate cu mărimea, complexitate şi situaţia financiară a EximBank;

- separarea corespunzătoare a atribuţiilor în cadrul procesului de administrare a riscurilor

semnificative, pentru evitarea potenţialelor conflicte de interese;

- monitorizarea permanentă a respectării procedurilor stabilite pentru riscurile semnificative şi

soluţionarea operativă a deficienţelor constatate;

- revizuirea periodică a strategiilor şi politicilor privind administrarea riscurilor semnificative (cel puţin anual).

Prin aplicarea acestor principii Banca urmăreşte asigurarea unui profil de risc mediu la nivelul Băncii, fapt transpus la nivelul reglementărilor interne privind administrarea riscurilor în EximBank.

1.1.a. Profilul de risc asumat /prag de semnificaţie / apetitul la risc/ toleranţa la risc

Evaluarea încadrării în profilul de risc asumat prin politicile şi strategiile stabilite se realizează pe baza „Procedurii specifice privind stabilirea corelaţiei dintre indicatorii de activitate ai băncii şi profilul de risc asumat prin politicile şi strategiile băncii”. În acest scop, EximBank utilizează un sistem de indicatori de eficienţă agregaţi, indicatori care, prin conţinut şi intercorelare, pot determina modalitatea de încadrare a activităţilor bancare în sistemul stabilit pentru a defini profilul de risc.

Totodată, Banca dispune de un sistem agregat ce evaluează măsura în care este realizată încadrarea în strategia asumată, procesul fiind definit în cadrul evaluării riscului strategic la nivelul riscului de credit, riscului de piaţă şi a riscului operaţional.

Profilul de risc asumat de EximBank, pornind de la tipologia şi specificul Băncii este unul mediu.

Monitorizarea corectă a riscurilor semnificative, în contextul respectării cadrului de reglementare al BNR, a determinat fixarea pentru fiecare categorie de riscuri semnificative a: „pragului de semnificaţie”, „apetitului la risc” şi „toleranţei la risc”.

Pragul de semnificaţie

Pragul de semnificaţie reprezintă nivelul, exprimat pentru fiecare categorie de risc, începând de la care EximBank desfăşoară un proces de urmărire / monitorizare pe baza unor sisteme evoluate de înregistrare şi analiză, dezvoltate în conformitate cu cerinţele impuse de Banca Naţională a României pentru categoriile de riscuri avute în vedere la definirea profilului de risc asumat.

Considerând structura şi specificitatea EximBank, respectiv nivelul de complexitate a activităţilor desfăşurate şi riscurile asociate, la nivel global se realizează procese de urmărire / monitorizare şi analiză a riscurilor pe baza unor metodologii şi modele conform solicitărilor impuse de către Banca Naţională a României pornind de la cel mai redus nivel de expunere la risc.

Apetitul la risc

Apetitul la risc reprezintă nivelul de risc, exprimat pentru fiecare categorie de risc, până la care EximBank este dispusă să-şi asume riscuri, respectiv să îl accepte, în concordanţă cu strategia şi politicile de risc stabilite în contextul păstrării sub control a riscurilor în cadrul profilului de risc asumat pentru fiecare categorie de risc semnificativ în parte.

Prin prisma tuturor riscurilor semnificative asumate în acest cadru, apetitul la risc este exprimat ca şi referinţă la un anumit procent din fondurile proprii, în contextul în care, capacitatea de absorbţie a pierderilor posibile, ca urmare a manifestarii factorilor de risc, este estimată a nu depăşi, la nivel agregat, 20% din fondurile proprii.

Apetitul la risc exprimat este definit a corespunde profilului de risc asumat de Bancă.

Toleranţa la risc

Toleranţa la risc reprezintă capacitatea Băncii de a accepta sau a absorbi riscurile. În accepţiunea Băncii, păstrarea riscurilor în marja de toleranţă stabilită constituie o siguranţă în menţinerea în nivelul de apetit de risc stabilit la nivel strategic.

Toleranţa la risc, instrument de ajustare a apetitului la risc, prin prisma unor sub nivele de apreciere, este exprimată sub forma evoluţiei unor indicatori de relevanţă specifici fiecărei categorii de riscuri semnificative identificate şi asumate de Bancă.

Principial, toleranţa la risc este definită prin prisma a cinci nivele corespunzătoare, din punct de vedere al tipologiilor, nivelului de agresivitate a strategiilor potenţial a fi adoptate. Aceste nivele sunt:

- conservativ

- moderat conservativ

- moderat

- moderat agresiv

- agresiv

Pornind de la aceste tipologii, Banca îşi defineşte un nivel de toleranţă agregat considerat ca moderat.

Nivele de toleranţă sunt monitorizate permanent având la bază un sistem de analiză a parametrilor consideraţi ca « indicatori relevanţi » asociaţi fiecărui risc semnificativ, încadrarea în grilele de evaluare fiind raportaperiodic. Evaluarea încadrării în strategia generală privind parametrii de toleranţă permite luarea unor decizii rapide de ajustare a politicilor băncii în funcţie de evoluţiile înregistrate.

Pragul de semnificaţie, apetitul la risc cât şi toleranţa la risc stabilite la nivel global / individual pentru fiecare categorie de risc, au în vedere natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor EximBank, reflectate în nivelul fondurilor proprii raportate la total active, structura depozitelor şi în ansamblul tipologiei atragerilor, structura activelor legată de inexistenţa retail-ului, relaţionarea profilului de risc al Băncii cu structura profitului, nivelul de concentrare şi sistemul de limitare la risc.

1.2. Calculul cerinţei de capital pentru Pilonul I

a. Categorii de riscuri pentru care EximBank calculează necesar de capital

EximBank asigură existenţa unui cadru general de desfăşurare a activităţii specifice în corelaţie cu un nivel al fondurilor proprii care să se situeze în permanenţă la un nivel cel puţin egal cu suma următoarelor cerinţe de capital:

Cerinţa de capital pentru riscul de credit;

Cerinţa de capital pentru portofoliul de tranzacţionare (când este cazul);

Cerinţa de capital pentru riscul valutar;

Cerinţa de capital pentru riscul operaţional aferent întregii activităţi.

b. Tipologia abordărilor folosite de bancă pentru evaluarea cerinţelor de capital

În procesul intern de adecvare a capitalului la riscuri şi pentru stabilirea unor cerinţe de capital intern care să fie conforme cu profilul de risc asumat şi mediul în care banca îşi desfăşoară activitatea, banca a avut la bază principiul proporţionalităţii, respectiv dimensiunea şi complexitatea operaţiunilor, experienţa în activităţile pe care le desfăşoară, natura acestora, complexitatea structurii organizatorice, calitatea personalului, condiţiile economice şi mediul concurenţial.

În scopul calculării necesarului de capital, EximBank utilizează următoarele tipuri de abordări:

- abordarea standard pentru riscul de credit;

- abordarea standard pentru riscul de piaţă;

- abordarea de bază pentru riscul operaţional;

- abordarea simplă în utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

Banca a considerat că, pentru celelalte categorii de riscuri pentru care nu calculează la această dată cerinţe de capital conform pilonului I, respectiv riscuri de tipul riscului rezidual, de concentrare, reputaţional, strategic sau riscul de rată a dobânzii pentru activităţi în afara portofoliului de tranzacţionare, va proceda, în măsura în care va constata că aceste categorii de riscuri au o probabilitate rezonabilă de a se manifesta, la calcularea unor cerinţe de capital conform celor stipulate la nivelul procedurilor interne referitoare la calculul cerinţei de capital pentru pilonul II (EPACI).

La aceasta data banca dispune de un sistem de calcul ce permite evaluarea cerintei de capital pentru riscul de concentrare, astfel incat in functie de conditiile concrete de evaluare a portofoliului calculeaza cerinta suplimentara de capital.

c. Specificitatea EximBank în abordarea riscului de piaţă

În vederea calculării necesarului de capital pentru riscul de piaţă EximBank are în vedere şi existenţa, în viitor, a unui portofoliu de tranzacţionare (trading book), respectiv poziţiile deţinute cu intenţie de tranzacţionare, revânzare pe termen scurt şi/ sau cu intenţia de a beneficia de diferenţele pe termen scurt, reale sau aşteptate, dintre preţurile de cumpărare şi vânzare, sau de pe urma altor variaţii de preţ sau rată a dobânzii.

Acest aspect este precizat în Declaraţia referitoare la portofoliul de tranzacţionare (trading book), componentă a Strategiei Băncii de administrare a riscurilor semnificative a băncii.

1.3. Calculul cerinţei de capital pentru Pilonul II

În sensul unei desfăşurări corecte a evaluării procesului de adecvare a capitalului intern se au în vedere următoarele:

- expunerea Băncii la risc văzută prin încadrarea, atât în profilul de risc asumat pe fiecare

categorie de risc, dar şi la nivel agregat;

- dezvoltarea proceselor de identificare, măsurare şi control al riscurilor;

- calculul corect al necesarului de capital intern;

- calculul resurselor de capital;

- existenţa conformităţii cu standardele impuse de Directivele Europene referitoare la prevederile Acordului de Capital Basel II.

Principiile urmărite sunt:

- existenţa unei corelaţii extinse între profilul de risc asumat de EximBank prin strategiile de risc aprobate şi tipologia de risc reflectată în managementul de risc, sistemul de „mix” utilizat în

gestionarea riscurilor şi nivelul de capital necesar, conform reglementărilor B.N.R. pentru acoperirea riscurilor exprimate;

- acoperirea prin procesul de management, într-o manieră adecvată, a identificarii, măsurarii şi

evaluarii riscurilor;

- procesul vizează toate aspectele legate de activitatea de business privite din punct de vedere al

riscurilor asociate, precum şi guvernanţa internă, inclusiv riscul asociat administrarii/ controlului, conformităţii şi auditului intern ; - principiul proporţionalităţii, urmărit la scară globală, respectiv legatura cu natura, scala,

complexitatea şi importanţa sistemică a EximBank.

Având în vedere tipologia cât şi specificitatea activităţii exprimate la „principiul proporţionalităţii”, EximBank a considerat adecvată utilizarea metodei referitoare la gestionarea EPACI bazându-se pe calcului cerinţei minime de capital determinat pentru Pilonul I, la care se adaugă cerinţa de capital proporţională cu riscurile ce nu sunt cuprinse în Pilonul I. Calculul de capital intern ce este alocat pentru cerinţele Pilonului I este însoţit de un set de proceduri şi măsuri cantitative şi calitative ce identifică, măsoară, controlează şi monitorizează toate riscurile cuprinse în normativele interne privind riscurile semnificative, riscuri gestionabile prin proceduri interne.

Măsurarea riscurilor are în vedere:

- nivelul de complexitate a activităţii /produselor băncii.

- specificitatea băncii în ceea ce priveşte atragerea de fonduri, absenţa retail - ului, dimensiunea

portofoliilor, nivelul de concentrare, absenţa activităţilor de trading book.

- corelarea apetitului la risc cu nivelul de expunere la risc în contextul evidenţierii unui volum al

fondurilor proprii ce se situează între 22-25% din total active, respectiv a existenţei unui portofoliu care nu va depăşi de o maniera semnificativa nivelul fondurilor proprii, într-o perspectivă de un an.

- banca nu utilizează un sistem de asigurare la risc, prin stabilirea unor riscuri, plafoane de risc ce pot fi asigurate prin intermediul unor instituţii de profil.

1.4. Planificarea capitalului

Planul de business şi relaţionarea lui cu EPACI are la bază un scenariu de dezvoltare bazat pe următoarele:

- extinderea activităţii Băncii prin utilizarea de noi produse de finanţare/garantare, volumul valoric de creştere la scară anualizată fiind relativ moderat, mai ales dacă se are în vedere baza de calcul redusă (sub 30% din total active în ceea ce priveşte portofoliul de credite);

- dispersia riscurilor pe activităţi este relativ mare în condiţiile în care, după cum a fost menţionat anterior, ca volum de expunere supus factorilor de risc acestea nu reprezintă - în mod real - un nivel ce poate afecta, de o manieră semnificativă, cerinţa de capital;

- dispersia riscurilor este realizată prin aplicarea sistemelor de limitare la risc utilizate pentru toate categoriile de risc evidenţiate în normativele interne privind riscurile semnificative, sisteme stabilite la nivelul procedurilor şi aplicaţiilor interne care acoperă expunerile pe ţări, sectoare economice, bănci, societăţi de asigurare, clienţi non-financiari, concentrările pe grupuri de clienţi aflaţi în legătură, colaterale, dar şi riscurile operaţionale. Concentrarea ca şi obiectiv strategic este fundamentată la nivelul sistemelor de limitare, respectiv prin opţiunea strategică validată de organismele interne abilitate în aprobarea ei;

- EximBank îşi asumă, prin strategia de business, un nivel de concentrare pe segmentul APL urilor, pentru care se consideră necesar a se calcula o cerinţă de capital suplimentar conform cerinţelor impuse în Pilonul II. În 2011 Banca a calculat trimestrial un necesar suplimentar de capital aferent acestui tip de concentrare;

- EximBank consideră necesar a calcula un nivel de capital suplimentar faţă de cel calculat conform Acordului de capital pentru Pilonul I şi pentru existenţa unor perioade în care portofoliul de credite va consemna un nivel al expunerilor pe termene de peste 5 ani ce

depăşeşte 30% din nivelul fondurilor proprii. Pentru 2011 nu a rezultat un necesar de capital suplimentar in acest scop;

- strategiile EximBank, în ceea ce priveşte lichiditatea, impactul cursului de schimb-poziţii valutare, riscului de dobândă, conexiunea indicatorilor de activitate cu reflectare în profilul de risc al Băncii, evidenţiază evoluţii în situaţii de criză, ca de altfel şi strategiile şi politicile privitoare la Planul de continuitate a afacerii. Modul în care simulările pentru situaţii de criză sunt determinate şi aprobate, respectiv luarea de măsuri în sensul combaterii efectelor adverse sunt precizate în procedurile interne / aplicaţii specifice;

- în ceea ce priveşte posibilitatea existenţei necesităţii unor finanţări suplimentare / majorarea fondurilor proprii, EximBank apreciaza că nivelul fondurilor proprii, raportat la portofoliile Băncii, reprezintă un nivel acceptabil, dar a întrevăzut şi intrevede posibilitatea ca în anumite perioade să apeleze la finanţări în condiţii de eficienţă şi acoperire la risc. În contextul în care experienţa ultimilor 5 ani a demonstrat că nivelul maxim al portofoliului de credite al EximBank s-a situat în permanenţă sub 26% din nivelul activelor, iar planul de business, ţinând cont de specificul Băncii, nu a prevăzut majorări ale expunerilor din operaţiuni de creditare, la nivel de an, care să facă necesară atragerea unor sume suplimentare substanţiale, cerinţa de capital aferentă expunerilor nu a necesitat majorări ale capitalului Băncii. In perspectiva anului 2012, banca a stabilit prin planul de business acordarea unui volum suplimentar de credite şi estimează că sursele pentru finanţarea portofoliului de credite pot fi mobilizate, fără a face necesară calcularea unor cerinţe suplimentare de capital ;

- luând în considerare cele prezentate, EximBank nu a intenţionat si nu intentioneaza si nici nu a realizat în 2011, nici chiar în perioadele de criză severă ca cele impuse de calculul cerinţei de capital sub EPACI ca şi variante de simulare, reduceri severe în domeniile principale generatoare de costuri cu impact major în bilanţul EximBank;

1.5.Guvernanţa şi sistemele de control

Prin structura sa organizaţională EximBank dispune de un cadru adecvat şi flexibil de monitorizare a riscurilor, aceasta fiind uşor adaptabilă modificărilor intervenite în ceea ce priveşte tipologia

riscurilor asumate prin strategiile de risc ale băncii şi la nivelul Normei interne de administrare a riscurilor. Structurile interne ale băncii deţin roluri bine definite (prin R.O.F.) în ceea ce priveşte problematica riscurilor pe care o gestionează pe paliere separate:

- structuri care evaluează condiţiile globale de mediu, precum şi cele specifice ale contrapartidei,

acestea fiind structurile care determină pragurile/ limitele până la care banca se poate expune la risc în conformitate cu reglementările în vigoare;

- structuri interne care generează expuneri la risc şi care acţionează conform procedurilor în ceea ce

priveşte încadrarea la risc în baza analizelor / evaluărilor proprii, acţiune desfăşurată în cadrul parametrilor stabiliţi prin limitele aprobate;

- structuri care monitorizează expunerile la risc în sensul respectării cerinţelor impuse de sistem;

- structuri de avizare şi aprobare realizate în conformitate cu reglementările B.N.R. în vigoare;

- structuri de control şi audit intern având funcţionalităţi specifice pe linia verificării şi auditării proceselor de evaluare / limitare/ monitorizare / aprobare a expunerii băncii la riscuri. Atribuţiile specifice ce revin acestor structuri sunt stabilite prin proceduri interne generale şi specifice ce respectă reglementările B.N.R. în domeniu.

Procesul de control este detaliat la nivelul procedurii interne generale având totodată şi o separare a sarcinilor pe tipologiile de riscuri evidenţiate la nivelul fiecărei structuri. Procesul de verificare / control intern se desfăşoară la rândul lui pe mai multe paliere:

- autocontrolul executat la nivelul fiecărei structuri, stabilit printr-un proces de control încrucişat realizat de către personalul de execuţie şi validat de conducătorul structurii, aspect specificat în proceduri;

- controlul indirect, realizat de structurile cu atribuţii de monitorizare;

- controlul exercitat prin procesul de administrare a riscurilor la nivelul băncii;

- controlul de conformitate, inclusiv cel pe baze periodice; - evaluările realizate de structura cu atribuţii de audit pe linia specifică de urmărire a aspectelor legate de problematica riscurilor.

Comitetele ce funcţionează la nivelul băncii: Comitetul de audit, Comitetul de Credite, Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor, Comitetul de Administrarea a Riscurilor, prin atribuţiile pe care le au, prezintă un mod concret de evaluare a factorilor de risc ce le sunt prezentaţi spre avizare, acţionând de o manieră concretă în limitarea expunerii la risc a băncii, în contextul respectării cadrului de reglementare existent.

1.6. Coordonatele de bază ale procesului de administrare a riscurilor

Caracteristicile de bază ale administrării riscurilor constau în:

identificarea riscurilor cu care EximBank se confrunta / se poate confrunta în viitor;

– estimarea cât mai fidelă a posibilitatii producerii acestor riscuri;

– determinarea relaţiilor de interdependenţă între riscurile identificate;

identificarea factorilor de cauzalitate pentru fiecare categorie de risc în vederea delimitării

posibilelor efecte adverse asupra activităţii de ansamblu a EximBank;

– identificarea categoriilor de activităţi care generează cel mai mare risc în cadrul EximBank şi

redistribuirea ponderilor acestora astfel încât să se obţină minimizarea riscului general pe ansamblul

instituţiei.

Identificarea riscurilor cu impact semnificativ asupra activităţii EximBank este realizată prin elaborarea Politicilor şi Strategiilor specifice enunţate mai sus.

Evaluarea prin utilizarea de modelele de cuantificare a riscurilor are în vedere următoarele categorii de variabile:

(a) controlabile: valoarea de activ/pasiv/extrabilanţier a angajamentului/creanţei, structura acestora,

clauze contractuale asiguratorii, etc.;

(b) necontrolabile: condiţii economice generale, evenimente defavorabile (procese juridice,

dezastre naturale, acte teroriste, etc.).

(c) reziduale: riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate de către

instituţia de credit să fie mai puţin eficiente decât se aşteaptă.

Administrarea / monitorizarea riscurilor în activitatea EximBank are trei componente principale:

(a) Selecţia reprezintă identificarea riscurilor posibile şi selectarea celor pe care EximBank este dispusă să şi le asume în vederea atingerii obiectivelor strategice propuse;

(b) Compensarea reprezintă identificarea structurii, calităţii şi valorii garanţiilor sau modalităţilor

de acoperire a riscurilor precum şi cuantificarea preţului pe care EximBank îl atribuie fiecărei categorii de risc asumate în urma selecţiei (pe ansamblul activităţii), în corelaţie atât cu dimensiunea riscului, cât şi cu obiectivele politicii sale financiare. EximBank urmăreşte cuantificarea dinamicii riscului, a probabilităţii de variaţie a riscului faţă de valoarea estimată la un moment dat, pentru a o putea compensa prin preţ. În acest sens, se au în vedere diferenţele între viteza modificărilor care pot surveni în riscurile structurale (mai lente) şi cele aferente riscurilor de conjunctură (prin natura lor, foarte abrupte).

(c) Modificarea reprezintă procesul prin care EximBank utilizează următoarele tehnici de

modificare a gradului de risc la care poate fi expusă:

- Diversificarea tipurilor de risc asumate sau a entităţilor de risc faţă de care apare expunerea;

- Asigurarea împotriva efectelor generate de producerea riscurilor;

- Tehnici de acoperire pe piaţa interbancară sau bursieră (hedging contracte options sau futures; swap);

- Renegocierea: urmăreşte modificarea condiţiilor iniţiale ale contractelor în vederea minimizării riscurilor deja asumate. Este foarte important în administrarea riscului ca această soluţie să nu fie adoptată numai pentru angajamentele generatoare de expuneri deja calificate ca fiind neperformante, ci să fie utilizată pe parcursul monitorizării angajamentelor pentru a contribui la anticiparea şi evitarea sau minimizarea efectelor unor posibile evenimente cu efecte negative asupra activităţii.

Mentinerea sub control / diminuarea riscurilor urmăreşte derularea procesului de administrare a riscurilor în condiţii de eficienţă, precum şi obţinerea de informaţii corecte, relevante şi complete necesare formulării deciziilor de către organele competente, are la bază următoarele principii:

a. evaluarea sistematică a riscurilor, având în vedere atât interdependenţele dintre acestea, cât şi efectele evoluţiei acestora în situaţii de criză;

b. mentinerea unui circuit eficient al informaţiilor şi documentelor referitoare la identificarea, evaluarea, monitorizarea riscurilor atât la nivelul structurilor organizatorice ale EximBank, cât şi la nivelul Băncii;

c. evaluarea sistematică a aplicării procedurilor stabilite pentru administrarea riscurilor şi, după caz, corectarea deficienţelor constatate;

d. prevenirea intrării în relaţii de afaceri cu persoane implicate în activităţi de natură infracţională sau frauduloase.

1.7. Abordarea riscului de credit

Administrarea riscului în activitatea de finanţare în EximBank are trei componente principale analizate/detaliate la nivelul procedurilor generale, respectiv: selecţia, compensarea şi modificarea.

a. Riscul de credit pe contrapartidă nebancară

Limitarea la risc - în vederea păstrarii sub control a riscurilor faţă de contrapartide comerciale EximBank dispune de un sistem de limite de expunere definite în cadrul reglementărilor interne aferente acestui domeniu. Sistemul de limite face referire la fondurile proprii ale EximBank.

Identificarea/evaluarea riscurilor - analiza solicitărilor individuale de credit pentru clienţii non- financiari se realizează în conformitate cu prevederile reglementărilor interne aferente acestui domeniu, avându-se în vedere:

- analiza aspectelor financiare;

- analiza aspectelor nefinanciare;

- încadrarea clientului în clase de performanţă / rating extern, după caz;

- analiza riscurilor asociate unor factori colaterali, precum şi încadrarea în limitele de expunere stabilite prin reglementările în vigoare;

- analiza aspectelor legate de nivelul expunerii faţă de clienţii ce formează grup de clienţi aflaţi în legătură, sectorul economic, ţară/zonă geografică.

b. Riscul de credit pe contrapartidă financiară

Limitarea la risc - în vederea păstrării în palierele asumate a riscurilor faţă de contrapartide financiare EximBank dispune de un sistem de limite de expunere definite în baza unor reglementări interne, acestea fiind diferenţiate pe bănci/ societăţi de asigurare şi fonduri de garantare. Sistemul de

limite face referire la fondurile proprii ale EximBank, ţinând seama şi de parametrii funcţionali ai respectivelor entităţi. Aplicaţiile ce gestionează aceste limite şi procedurile interne ce reglementează modul de aplicare şi urmărire a limitelor se regăsesc la nivelul structurii organizatorice ce asigură un management unitar al riscurilor la nivelul EximBank.

Identificarea/evaluarea riscurilor - analiza expunerilor individuale de credit pentru clienţii

financiari se realizează în conformitate cu prevederile reglementărilor interne, avându-se în vedere:

- analiza aspectelor financiare /nefinanciare;

- încadrarea clientului financiar în clase de performanţă/ rating extern, după caz;

- analiza riscurilor asociate unor factori colaterali, precum şi încadrarea în limitele de expunere stabilite;

- analiza aspectelor legate de nivelul expunerii faţă de clientii ce formează „grup de clienţi aflaţi în legătură”.

c. Riscul de concentrare asociat riscului de credit

Administrarea individuală a fiecărui element din structura portofoliului (credite şi garanţii colaterale) se extinde la nivel global, aplicând principiile diversificării riscurilor intrinseci şi de concentrare în cadrul portofoliului.

Analiza gradului de diversificare şi de concentrare pe portofoliul de credite vizează expunerile pe:

- sectoare economice;

- ţări şi zone geografice, luând în considerare riscurile datorate condiţiilor economice generale;

- clase de risc, în vederea păstrării sub control a profilului de risc asumat;

- garanţii colaterale;

- produse bancare specifice.

Modul în care procesul de monitorizare a riscului de concentrare se desfăşoară la nivelul băncii este stabilit la nivel procedural, fiind distribuit ca mod de analiză şi urmărire între structurile implicate în gestionarea următoarelor riscuri, astfel:

c1. Abordarea riscului de sector

Limitarea expunerii aferente sectoarelor economice se regăseşte în cadrul Procedurii de calcul a limitelor de expunere pe sectoare pentru activităţile în nume şi cont propriu ale EximBank care pot constitui expunere la riscuri, gestionate la nivelul Direcţiei de Administrare a Riscurilor.

Evaluarea riscului de sector are ca scop alocarea optimizată a fondurilor pentru clienţii aparţinând unor sectoare economice cu un nivel acceptabil al riscului, respectiv pentru societăţi aparţinând acelor sectoare economice cu o perspectivă de dezvoltare echilibrată. În acest mod se urmăreşte o minimizare a riscurilor băncii şi orientarea eforturilor acesteia în susţinerea unor companii aparţinând unor sectoare viabile, în contextul în care se evită în bună măsură apariţia riscului de concentrare.

c2. Abordarea riscului de ţară şi zonă geografică

Limitarea expunerilor pentru statele faţă de care se generează aceste expuneri, evitându-se în acest fel concentrarea riscului pe anumite zone, având în vedere specificul activităţii EximBank de a sprijini exporturile româneşti pe pieţe cu risc, dar cu oportunităţi de afaceri ridicate, se face pe bază de proceduri adecvate de abordare a riscului de ţară, inclusiv prin stabilirea de limite de expunere având la baza convergenţa acestor atribute. Prin acest demers se urmăreşte păstrarea sub control a riscului asociat riscului de credit, care este determinat de condiţiile economice, sociale şi politice ale ţării faţă de care se generează expunerea.

Scopul stabilirii plafoanelor şi, respectiv, a limitelor de expunere la riscul de ţară este acela de a evita asumarea permanentă şi nediscriminată a unor riscuri – şi implicit, a unor pierderi, şi acceptarea în cadrul strategiei Băncii a unor eventuale pierderi calculate (specifice unei instituţii de tip EximBank) în schimbul cărora va fi sprijinit accesul exportatorilor români pe pieţe care, în ciuda riscurilor ridicate, oferă oportunităţi deosebite.

Evaluare - Sistemul stabilirii de limite de expunere la riscul de ţară permite, prin construcţia sa, introducerea de parametri de calcul care să permită opţiunea strategică a Comitetului de Administrare a Riscurilor şi respectiv a Consiliului de Administraţie în contextul unei politici globale guvernamentale existente.

c3. Abordarea problematicii riscurilor datorate expunerilor pe produse bancare specifice Scopul stabilirii de limite pe produse bancare specifice în cadrul EximBank este de a limita nivelul unei expuneri excesive pe anumite produse de impact, în contextul în care factorii de mediu economic/ conjuncturali ar putea afecta de o manieră mai severă expunerile băncii pe o anumită categorie de produse. La bază, se are în vedere asigurarea unei dispersii rezonabile în ceea ce priveşte expunerea la risc asa cum este definită de cadrul de reglementare BNR.

Evaluare - Aceste elemente se concretizează în rapoarte şi analize care stau la baza stabilirii limitei pe produs bancar sub forma unui nivel procentual de expunere raportat la portofoliul existent. Criteriile care sunt avute în vedere la stabilirea limitelor pe produse:

- nivelul de complexitate al produsului şi al riscurilor induse;

- nivelul estimat al expunerii medii pe client;

- nivelul surselor disponibile;

- raportul profit / risc-costuri estimate;

- nivelul maxim al limitei pe un produs bancar nu va putea depăşi referintele procentuale stabilite stabilite la nivel procedural.

d. Riscul de transfer este analizat ca posibilitate de expunere la pierderi ce pot apărea atunci când agenţii economici privaţi nu îşi pot îndeplini obligaţiile de plată externe în valută datorită reglementărilor guvernamentale sau legislative restrictive apărute pe parcursul derulării afacerii în ţara respectivă. Riscul de transfer este evidenţiat în mod distinct în rapoartele de analiză ce vizează evoluţiile dintr-o ţară, banca dispunând de un sistem continuu de urmărire a acestui tip de risc.

e. Instrumente de monitorizare a riscului de credit la nivel de portofoliu

La nivelul întregului portofoliu de active purtătoare de risc de credit, monitorizarea riscului de credit se realizează prin următoarele instrumente:

- indicatorii privind calitatea activelor calculaţi după metodologia CAAMPL;

- indicatorii de solvabilitate (rata datoriilor pe termen mediu şi lung, gradul de îndatorare);

- structura portofoliului de credite în funcţie de performanţa financiară a clienţilor nebancari şi calitatea garanţiilor;

- expunerile mari faţă un client sau de grupuri reprezentând un „grup de clienţi aflaţi în legătură”;

- informări asupra problemelor şi evoluţiilor semnificative care ar putea influenţa profilul de risc de credit.

- simulări şi scenarii de criză cu impactare asupra portofoliului;

- un proces continuu de evaluare a garanţiilor şi a riscului rezidual cu efecte în privinţa acoperirii la risc;

- utilizarea unui sistem de clasificare a activelor care este conform cu natura, dimensiunea şi complexitatea Băncii;

- identificarea şi administrarea activelor problemă, ca proces continuu în cadrul administrării

riscului de credit, se desfăşoară în conformitate cu prevederile reglementărilor interne specifice.

f. Profilul de risc al portofoliului de credite al EximBank

Identificare - Profilul de risc al portofoliului de credite EximBank reprezintă un proces de

distribuire a creditelor acordate şi a celor ce urmează a fi acordate, considerand totodata si garantiile asociate, pe cele cinci niveluri de risc:

- risc scăzut

- mediu - scăzut

- risc mediu

- mediu - ridicat

- risc ridicat

prin stabilirea unor limite de expunere la riscurile implicate de activitatea de creditare.

Evaluare - În vederea desfăşurării unei activităţi prudenţiale, caracterizată prin urmărirea şi controlul permanent al limitelor de expunere la riscul asociat portofoliului de credite, se va utiliza un sistem intern de evaluare a riscului de credit.

Profilul de risc asumat - În conformitate cu încadrarea portofoliului în structura menţionată, EximBank îşi asumă gestionarea unui portofoliu de credite cu un risc asociat considerat a fi mediu - ridicat.

Limitare - Conform strategiei asumate o structură de risc a portofoliului de credite prin prisma profilului de risc acceptat de Bancă este una medie ridicata, urmarind ca nivelul coeficientului de ajustare la default asociat matricei clase de performanta / clasa de garanţie să se situeze în marja de 9,95-12,15 corespunzatoare acestei încadrări (detaliere la nivelul procedurilor interne) anticipând astfel posibilitatea ca pe anumite perioade portofoliul să indice o încadrare în zona de risc mediu ridicat ca urmare a unor efecte depreciative venite din piaţa care să afecteze nivelul de performanţă / capacitatea de rambursare a clienţilor băncii.

În contextul urmăririi încadrării în profilul de risc asumat, Banca îşi stabileşte un nivel al apetitului la risc aferent riscului de credit până la un prag echivalent a 10% din fondurile proprii, astfel încât aceasta să acopere toate categoriile de riscuri ce se circumscriu riscului de credit, în măsura în care acestea pot avea loc cu un anumit nivel de simultaneitate, reflectată de contextul general de criză prin care trece economia. Banca defineşte nivele de apetit la risc şi toleranţe la risc pentru fiecare categorie de risc semnificativ ce se circumscrie riscului de credit. Nivelul apetitului la risc este asumat şi prin prisma misiunii Băncii în aceasta perioadă legată de necesitatea implementării strategiei guvernamentale referitoare la susţinerea economiei de către sistemul bancar.

Toleranţa la risc pentru riscul de credit, reflectă la rândul ei, poziţia Băncii raportată la strategia guvernamentală a momentului, nivelul de toleranţă asumat fiind unul „moderat-agresiv”.

1.8. Riscul de piaţă

Riscul de piaţă este determinat de riscul de preţ, riscul valutar şi riscul ratei dobânzii. Întrucât EximBank nu tranzacţionează valori mobiliare, mărfuri şi instrumente financiare derivate, se poate considera ca riscul de preţ nu reprezintă un risc specific pentru Bancă. Pornind de la această premisă, administrarea riscului de piaţă la nivelul EximBank are în vedere monitorizarea riscului valutar şi cel de rată a dobânzii (pentru operatiunile din banking book).

a. Riscul valutar

Administrarea riscului valutar în EximBank are scop preventiv, în sensul evitării expunerii băncii la un risc valutar mai mare decât cel asumat.

Profilul de risc stabilit de Bancă în domeniul riscului valutar este scăzut având în vedere că Banca nu efectuează operaţiuni în valută de valori semnificative ca pondere în totalul activelor.

Apetitul la risc aferent riscului valutar ca şi componentă a riscului de piaţă este asumat de banca în limita a 2% din fondurile proprii.

Toleranţa la risc pentru riscul valutar este subordonată obiectivului de a reduce la maxim expunerea băncii la efectele acţiunii acest risc, nivelul de toleranţă stabilit fiind unul „moderat conservativ

Identificare - principalele surse generatoare de risc valutar sunt considerate: operaţiunile de schimb valutar efectuate atât în nume propriu cât şi cele dispuse de clienţii băncii, precum şi operaţiunile interne de înregistrare a veniturilor şi cheltuielilor băncii în valută.

b. Riscul ratei dobânzii

Administrarea riscului ratei dobânzii în EximBank urmăreşte evitarea expunerii băncii la un risc al ratei dobânzii mai mare decât cel asumat. În accepţiunea băncii, reprezintă riscul ca variaţiile ratelor de dobândă, prin necorelarea activelor cu pasivele purtătoare de dobândă, să conducă la diminuarea rezultatelor financiare ale băncii.

Profilul de risc stabilit de Bancă în domeniul riscului ratei dobânzii este mediu în contextul structurii patromoniului băncii respectiv a componenţei activelor şi pasivelor purtătoare de dobânzi.

Apetitul la risc aferent riscului ratei dobânzii este asumat de banca în limita a 8% din fondurile proprii.

Toleranţa la risc pentru riscul ratei dobânzii este subordonată obiectivului de a menţine la un nivel controlabil expunerea băncii la efectele acţiunii acest risc, nivelul de toleranţă stabilit fiind unul „moderat agresiv

Evaluarea - în raport cu structura actuală a bilanţului băncii, ca active şi pasive purtătoare de dobânzi şi a tipologiei produselor şi contractelor în derulare, EximBank recunoaşte ca sursă imediată şi semnificativă de risc pentru bancă, riscul de revizuire a ratei dobânzii (repricing risk), pe baza lui construind şi indicatorul relevant pentru evaluarea riscului de rată a dobânzii:

modificarea valorii economice.

1.9. Riscul de lichiditate

Administrarea riscului de lichiditate are ca obiectiv menţinerea unui raport optim între lichiditatea efectivă şi obiectivele de profitabilitate, cu respectarea cerinţelor de prudenţialitate referitoare la rezervele minime obligatorii şi indicatorii de lichiditate reglementaţi.

Profil de risc stabilit de Bancă în domeniul riscului de lichiditate este mediu în contextul profilului predominant excedentar ca lichiditate al băncii dar ţinând cont şi de conjunctura actuală a pieţelor pe care banca acţionează şi de obiectivele stabilite prin strategia de afaceri a băncii.

Toleranţa la risc pentru riscul de lichiditate este subordonată obiectivului de a menţine la un nivel controlabil expunerea Băncii la efectele acţiunii acestui risc, nivelul de toleranţă stabilit fiind unul moderat.

Limitare: Pentru a limita riscul de lichiditate în cele două dimensiuni ale sale, banca utilizează:

1. un sistem de limite ale poziţiilor de lichiditate, zilnice şi pe un orizont de timp prestabilit, încadrate într-un sistem de nivele de toleranţă la risc;

2. un stoc de active de calitate, lichide, negrevate de obligaţii, compus din titluri de stat, în scopul

de a acţiona ca rezerve de lichiditate, pentru obţinerea de finanţare garantată de tipul: intraday, overnight, credite colateralizate, vânzări reversibile (repo).

1.10. Riscul operaţional

În sensul asigurării unei evaluări profunde, implicit mai corecte şi a unei monitorizări atente a evenimentelor de risc operaţional la nivelul EximBank, elementele de risc operaţional sunt evidenţiate pe tipuri de activităţi (business lines). Criteriul de alocare a activităţilor în aceste categorii standard este cel al produselor/serviciilor bancare.

Riscul juridic şi riscul de personal sunt tratate de EximBank, ca fiind componente de bază ale riscului operaţional.

Riscurile proprii sistemelor informatice sunt tratate distinct, prin Politicile şi Planurile de securitate elaborate pentru sistemele respective. Totodată aspecte de bază ale riscului operaţional asociat sistemelor informatice sunt dezvoltate la nivel procedural de către Direcţia Informatică, inclusiv la nivelul planurilor de continuitate al afacerii.

Profilul de risc asumat - Având în vedere gradul de complexitate al activităţii EximBank, volumul de activitate, structura de personal, nivelul de informatizare, complexitatea procedurilor de monitorizare şi control şi celelalte aspecte intrinseci legate de politica de risc a Băncii se consideră că riscul operaţional acceptat de către EximBank este unul mediu.

Apetitul la risc aferent riscului operaţional asumat de Bancă este în limita a 3,5% din fondurile proprii.

Toleranţa la risc pentru riscul operaţional este definită de Banca, ca fiind „moderată

Limitarea în contextul monitorizării unui număr de indicatori stabiliţi la nivel procedural, EximBank dispune de un sistem de limite impuse la nivelul de oscilaţie al acestora, cu stabilirea pragurilor de nivel de acceptanţă.

1.11. Riscul necontrolabil

EximBank abordează riscurile necontrolabile cu scopul de a se asigura reintegrarea procedurilor, aplicaţiilor, operaţiunilor, sistemelor, reţelelor şi facilităţilor care sunt critice pentru continuarea activităţii. Banca dispune de o procedură de identificare, evaluare şi monitorizare a riscurilor necontrolabile.

Profilul de risc aferent riscului necontrolabil acceptat de către EximBank este unul mediu.

Apetitul la risc aferent riscului necontrolabil asumat de Bancă este în limita a 3,5% din fondurile proprii.

Toleranţa la risc pentru riscului necontrolabil este definită de Bancă, ca fiind „moderată

Evaluarea acestui tip de riscuri are loc prin declararea şi estimarea extinderii, în contextul specificării condiţiilor în care starea de urgenţă este instaurată şi identificarea persoanelor care o pot declara oficial şi extinderea, respectiv specificarea condiţiilor în care starea de urgenţă este considerată că s-a extins şi identificarea persoanelor responsabile.

Banca şi-a evaluat gradul de expunere faţă de riscurile necontrolabile identificate şi a decis nivelul de risc acceptabil, exprimat la un nivel echivalent a maxim 3,5% din fondurile proprii necesare acoperirii pierderilor potenţiale datorate acestui tip de riscuri, cu respectarea reglementărilor în vigoare .

În sensul asigurării unei evaluări mai detaliate, deci implicit mai corecte a evenimentelor de risc din segmentul celor necontrolabile la nivelul Băncii, acestea sunt evidenţiate pe tipuri de activităţi. Banca a elaborat politici şi proceduri de administrare a riscurilor necontrolabile, specifice domeniilor de activitate; acestea constituind elementele de referinţă pentru activitatea de control.

1.12. Riscul rezidual

În accepţiunea EximBank, riscul rezidual este tratat ca totalitatea riscurilor care apar ca urmare a faptului că tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate sunt mai puţin eficiente decât se aştepta, respectiv a riscurilor decurgând din utilizarea garanţiei reale, inclusiv riscul nerealizării sau al realizării incomplete a garanţiei reale, riscurile de evaluare, riscurile asociate cu încetarea contractului de garanţie, riscul de concentrare generat de utilizarea garanţiei reale.

Evaluarea riscului rezidual - În scopul unei evaluări corecte a dimensiunii riscului rezidual ca urmare a folosirii tehnicilor de diminuare a riscului de credit, EximBank foloseşte un set de tehnici, care vin în completarea măsurilor şi acţiunilor întreprinse în acest sens de către bancă, măsuri care vizează şi riscurile asociate colateralizării.

Pe baza datelor privitoare la garanţii/colaterale şi la portofoliu, trimestrial este analizat impactul pe care condiţiile din piaţă referitoare la acoperirea cu garanţii a expunerilor îl generează asupra băncii. Analiza face referire la dimensiunea şi structura portofoliului, la acoperirea cu garanţii a expunerilor, la tipologia garanţiilor, la nivelul de acoperire cu garanţii acceptat de bancă, la măsura în care acestea pot fi afectate de evoluţiile pieţei şi la corelarea acestor informaţii cu nivelul de impactare raportat la nivelul fondurilor proprii.

Raportul de analiză / aplicaţia de gestionare a riscului asociat deprecierii valorii de garanţie are în vedere şi impactarea în cazul unor scenarii de criză, cu evidenţierea necesarului suplimentar de garanţii, numărul creditelor afectate de neacoperirea cu garanţii şi în ce masură, categoriile de credite afectate, cerinţa de capital după caz.

Profilul de risc aferent riscului rezidual acceptat de către EximBank este unul mediu.

Apetitul la risc aferent riscului rezidual asumat de Bancă este în limita a 7% din fondurile proprii.

Toleranţa la risc pentru riscul rezidual este definită de Bancă, ca fiind „moderată

Principiile utilizate de bancă în acceptarea garanţiilor colaterale Garanţiile acceptate de EximBank pot fi reale şi/sau personale.

Garanţiile reale reprezintă acele mijloace juridice de garantare a obligaţiilor, prin afectarea specială a unui bun sau mai multor bunuri ale debitorului sau ale altei persoane, în vederea asigurării executării obligaţiei garantate. Tipuri de garanţii reale acceptate de bancă sunt următoarele: garanţii reale mobiliare (ipoteci mobiliare asupra conturilor, fondului de comert, creanţelor, gajuri asupra depozitelor colaterale, etc) şi garanţii reale imobiliare (ipoteci imobiliare asupra imobilelor uşor vandabile de tipul proprietăţilor imobiliare locative sau comerciale situate în zone semicentrale ale localităţilor şi alte tipuri de proprietăţi comerciale vandabile). Garanţiile personale sunt de tipul fidejusiunii sau cauţiunii. Alte tipuri de garanţii constau în:

avaluri, srisori de garanţie de plată, scrisori de angajament, garanţiile fondurilor de garantare, garanţii emise de EximBank în nume şi cont stat, poliţe de asigurare pentru garantarea riscului de neplată. Angajamentul poate fi constituit din unul sau mai multe tipuri de garanţii colaterale (mix de garanţii). Evaluarea garanţiilor colaterale se realizează de către evaluatori interni sau externi agreaţi de EximBank, membrii ANEVAR, în baza “Standardelor Internaţionale de Evaluare” şi cu respectarea Ghidului privind evaluarea pentru garantarea imprumuturilor ANEVAR 2011, precum şi cu respectarea celorlalte prevederi legale în domeniu. Pentru diminuarea riscului în recuperarea creditelor acordate, beneficiarii de credite sunt obligaţi să asigure la o societate de asigurări, toate bunurile aduse în garanţie colaterală, inclusiv pe cele cumpărate şi/sau realizate din credit, iar drepturile care decurg din poliţele de asigurare sunt cesionate în favoarea EximBank. Garanţiile colaterale constituite de clienţi în favoarea EximBank se clasifică în clase de risc, în funcţie de siguranţa şi rapiditatea recuperării sumelor datorate, în cazul executării garanţiei, motivată de nerambursarea datoriei conform contractului de credit/mandat. Pentru toate tipurile de garanţii colaterale acceptate de EximBank se stabileşte valoarea justă care constă în valoarea de piaţă furnizată de raportul de evaluare sau valoarea creanţei cedate, determinată pe bază de factură, contract, titlu de credit, etc. Valoarea admisă în garanţie (valoarea de garanţie) se determină prin aplicarea la valoarea garanţiei a unui procent stabilit de admitere în garanţie. Procentul de admitere în garanţie se încadrează între anumite limite, în funcţie de tipul de garanţie şi de evoluţiile previzionate ale pieţei în ceea ce priveşte vandabilitatea, siguranţa şi rapiditatea recuperării sumelor datorate.

1.13. Riscul asociat proceselor de externalizare

Prin politica sa preventivă, banca are drept obiectiv identificarea, evaluarea, monitorizarea şi controlul riscurilor care pot apărea în cazul externalizării unor activităţi, în vederea îndeplinirii misiunii sale şi realizării obiectivelor sale strategice în condiţii de eficienţă.

Evaluarea -Factorii care influenţează managementul riscurilor asociate activităţilor externalizate la nivelul Băncii şi care trebuie determinaţi de către structurile din Bancă, conexe procesului de externalizare respectiv, includ :

Impactul financiar, reputaţional şi operaţional pe care îl poate avea asupra EximBank neîndeplinirea în mod adecvat a activităţii de externalizate de către prestatorul de servicii;

Potenţialele pierderi pe care prestatorul de servicii le poate aduce EximBank şi clienţilor săi;

Gradul de dificultate şi durata necesară pentru a selecta un prestator de servicii alternativ sau pentru a relua desfăşurarea activităţii pe cont propriu, dacă este cazul;

Menţinerea sub control a riscurilor, în cazul colaborării între mai mulţi prestatori de servicii care conlucrează pentru finalizarea unei soluţii complete de externalizare.

Profilul de risc aferent riscului asociat activităţilor externalizate acceptat de către EximBank unul mediu.

este

Apetitul la risc aferent riscului asociat activităţilor externalizate asumat de Bancă este în limita a 2,5% din fondurile proprii.

Toleranţa la risc pentru riscul asociat activităţilor externalizate este definită de Bancă, ca fiind moderată

Atribuţii şi competenţe pe linia administrării riscurilor asociate activităţilor externalizate revin structurilor interne iniţiatoare a externalizării de activităţi şi care asigură legătura cu prestatorii de servicii, monitorizând derularea şi integrarea activităţii acestora în ansamblul acţiunilor băncii, urmărind respectarea procedurilor interne privind acest tip de activităţi, concomitent cu îmbunătăţirea acestor proceduri în măsura în care experienţa sau reglementările legale în vigoare aduc în atenţie elemente noi.

1.14. Riscul strategic

Riscul strategic este definit / înţeles ca fiind riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului determinat de schimbări în mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de implementare neadecvată a deciziilor, sau de lipsa de reacţie la schimbările din mediul de afaceri.

Identificarea -Procesul de identificare a riscului strategic este urmărit la nivel de Bancă printr-un sistem de repere / indicatori de referinţă care permit evidenţierea derapajelor în asumarea strategiilor având ca acoperire un interval de timp delimitat.

Reperele principale în acest proces care sunt analizate prin raportarea la nivelul marcat în strategii sunt:

nivelul de afectare al portofoliului de către factorii de risc;

nivelul concentrărilor de risc raportat atât la portofoliu cât şi la fondurile proprii;

profitabilitatea înregistrată;

evoluţia principalilor indicatori de eficienţă;

încadrarea în profilul de risc asumat.

Evaluarea / Reducerea impactului riscului strategic - Atribuţii şi competenţe pe linia reducerii impactului riscului strategic sunt alocate structurilor din Bancă ce activează atât pe linia planificării/bugetării cât şi pe cea a riscurilor semnificative, fapt evidenţiat la nivel procedural.

Acţiunea de reducere a acestui tip de risc are în vedere mai multe praguri de aplicare:

analiza condiţiilor/ cauzalităţii modificării de strategie;

motivaţia variaţiilor de performanţă ca urmare a aplicării strategiilor;

abordarea problemelor ce ţin de slăbiciunile strategiilor alese şi asupra riscurilor asumate;

evaluarea condiţiilor interne / instituţionale ce pot fi afectate de implementarea strategiilor, evaluarea costurilor, inclusiv a celor privind asumarea riscurilor;

evidenţierea modului în care ţintele strategice şi obiectivele sunt conforme cu misiunea Băncii, dimensiunea acesteia cu profilul, apetitul şi toleranţa la risc;

analizarea modului în care, în urma aplicării strategiilor, structura de personal, factorii tehnologici, finanţarea şi resursele de capital, au dobândit prioritizarea necesară implementării respectivelor strategii şi dacă au fost într-adevăr compatibile cu aceasta;

Având în vedere caracteristicile şi specificitatea Băncii evidenţiate la nivelul prezentei strategii, inclusiv poziţia Băncii şi relaţionarea sa cu politica guvernamentală în domeniu, profilul de risc asociat riscului strategic asumat de Bancă este un profil de risc mediu.

Apetitul la risc aferent riscului strategic asumat de Banca este în limita a 2,5% din fondurile proprii.

Toleranţa la risc pentru riscul strategic este definită de Bancă, ca fiind „moderată

1.15. Analiza de ansamblu a riscurilor în EximBank

În cadrul activităţii de administrare a riscurilor în EximBank, se urmăresc, prin intermediul analizelor specifice:

- interdependenţa între riscurile semnificative existente la nivelul băncii; - influenţele schimbării profilurilor unor riscuri (în baza deciziilor luate de conducerea băncii privind obiectivele şi măsurile stabilite prin strategiile şi politicile în domeniu) asupra evoluţiei celorlalte riscuri; - efectele introducerii de produse/activităţi noi în activitatea desfăşurată în EximBank asupra fiecărui risc semnificativ în parte şi asupra interdependenţei dintre acestea.

2. METODOLOGII DE ADMINISTRARE A RISCURILOR

A. METODOLOGII UTILIZATE LA NIVELUL PORTOFOLIILOR

a. Încadrarea portofoliului de credite în profilul de risc asumat

Pentru determinarea profilului de risc la nivelul portofoliului de credite, EximBank utilizează un sistem de rating sub formă de matrice bidimensională. La calcularea acestui rating se iau în considerare performanţa financiară (PF) şi clasa de risc de garanţie (RG);

Semnificaţia încadrării pe clase de rating intern al riscului:

A1 = capacitate foarte bună de rambursare la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate ridicată, risc global foarte redus asumat de Bancă A2 = capacitate de rambursare foarte bună la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate bună, risc global foarte redus asumat de Bancă A3 = capacitate de rambursare foarte bună la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate moderată, risc global mediu - redus asumat de Bancă A4 = capacitate de rambursare foarte bună la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate modestă, risc global mediu asumat de Bancă B1 = capacitate bună de rambursare la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate ridicată, risc global foarte redus asumat de Bancă B2 = capacitate bună de rambursare la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate bună, risc global mediu - redus asumat de Bancă B3 = capacitate bună de rambursare la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate moderată, risc global mediu - redus asumat de Bancă B4 = capacitate bună de rambursare la scadenţă, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate modestă, risc global mediu asumat de Bancă C1 = capacitate modestă de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate la şocurile pieţei, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate ridicată, risc global mediu - redus asumat de Bancă C2 = capacitate modestă de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate la şocurile pieţei, suplimentată

de o acoperire cu garanţii cu lichiditate bună, risc global mediu asumat de Bancă C3 = capacitate modestă de rambursare la scadenţă - vulnerabilitate la şocurile pieţei, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate moderată, risc global mediu asumat de Bancă C4 = capacitate modestă de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate la şocurile pieţei, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate modestă, risc global mediu-ridicat asumat de Bancă D1 = capacitate mediocră de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate ridicată, risc global mediu asumat de Bancă datorat garanţiilor D2 = capacitate mediocră de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate bună, risc global mediu-ridicat asumat de Bancă D3 = capacitate mediocră de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate moderat, risc global mediu-ridicat asumat de Bancă D4 = capacitate mediocră de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, suplimentată de o acoperire cu garanţii cu lichiditate modestă, risc global ridicat asumat de Bancă E1 = risc ridicat de nerambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, recuperare susţinuta de o acoperire cu garanţii cu lichiditate ridicată, risc global mediu-ridicat asumat de Bancă datorat garanţiilor E2 = risc ridicat de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, recuperare susţinuta de o acoperire cu garanţii cu lichiditate bună, risc global ridicat asumat de Bancă E3 = risc ridicat de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, recuperare susţinuta de o acoperire cu garanţii cu lichiditate moderat, risc global ridicat asumat de Bancă E4 = risc ridicat de rambursare la scadenţă, vulnerabilitate ridicată la şocurile pieţei, recuperare susţinuta de o acoperire cu garanţii cu lichiditate modestă, risc global ridicat asumat de Bancă

Conform matricei bidimensionale PF/RG, portofoliul de credite şi implicit profilul de risc al băncii, poate fi încadrat pe categorii de risc după cum urmează:

-

risc scăzut (zona evidenţiată în matrice prin culoarea verde şi reprezentată de clasele: A1, A2, B1

);

-

risc mediu – scăzut (zona evidenţiată în matrice prin culoarea albastra şi reprezentată de clasele:

A3, B2, B3, C1);

- risc mediu (zona evidenţiată în matrice prin culoarea galbena şi reprezentată de clasele: A4, B4, C2, C3, D1);

- risc mediu-ridicat (zona evidenţiată în matrice prin culoarea rosie şi reprezentată de clasele: C4, D2, D3, E1);

- risc ridicat (zona evidenţiată în matrice prin culoarea mov şi reprezentată de clasele: D4, E2, E3,

E4).

Profilul de risc al portofoliului de credite se determină prin calcularea ponderii creditelor încadrate în cele trei categorii de risc (scăzut, mediu-scazut, mediu, mediu -ridicat şi ridicat) în volumul total al creditelor.

b. Sistemul de evaluare a migraţiei riscului la nivel de portofoliu de credite

În vederea evidenţierii migraţiei încadrării creditelor în cadrul claselor de performanţă, banca dispune de un sistem «matrice tranziţională», aplicaţia permiţând evaluarea în orice moment, prin comparaţie, a migraţiei la nivel de portofoliu cu luarea în considerare a principalelor evenimente de impact. Raportul este supus lunar procesului de avizare la nivelul conducerii executive a băncii.

c. Sistemul de limitare a riscului la nivelul unităţilor teritoriale

Pentru urmărirea impactării la risc la nivelul unităţilor teritoriale, banca utilizează o aplicaţie de monitorizare a profilului de risc detaliat la nivelul acestora, pe baza aceloraşi criterii ca şi la nivel

agregat, cu determinarea nivelului de inducere a riscului la ansamblul portofoliului de credite pe fiecare categorie de risc.

d. Urmărirea încadrării în profilul de risc asumat la nivelul agregat al ncii

Profilul de risc asumat de bancă pe segmentul riscului de credit este stabilit anual prin strategiile şi politicile privind asumarea riscurilor.

Pentru determinarea corelaţiilor dintre indicatorii de bază şi profilul de risc asumat de bancă, lunar, se realizează o analiză care utilizează un sistem construit pornind de la principalii indicatori de impact, determinanţi la nivelul băncii (inclusiv indicatorii CAAMPL).

Pentru determinarea evoluţiilor de perspectivă ale raportului corelativ dintre indicatorii de bază ai activităţii băncii şi profilul de risc asumat de către aceasta, aplicaţia informatică utilizează un sistem de funcţii de relaţionare la nivelul acestor indicatori, pornind de la un grup determinat de indicatori de impact, utilizaţi apoi pentru dezvoltarea scenariilor. Scenariile iau în considerare asocierea profilului de risc pe cinci clase, respectiv: scăzut, mediu-scazut, mediu, mediu-ridicat şi ridicat.

e. Sistemul de limite utilizat în gestionarea riscurilor

Limite pentru clienţi non-financiari Limitele de expunere pentru clienţii non-financiari se stabilesc pe paliere, în funcţie de categoria de performanţă financiară. Banca utilizează un sistem de cinci clase de performanţă evidenţiate de la A la E, încadrarea în clasa A fiind apreciată ca fiind cea mai bună.

Limite pentru clienţi financiari Sistemul de limite aplicabil clienţilor financiari este construit având la bază indicatorii cantitativi şi calitativi asociaţi respectivei instituţii, a grilelor scor, respectiv a claselor de performanţă (care sunt definite pe 5 nivele de la A la E, cu clasa A corespunzând nivelului cel mai performant). Curbele de echilibru ce poziţionează scalele de limitare sunt refăcute anual, luând în considerare, atât evoluţiile de ansamblu ale pieţei (bancare/de asigurări), cât şi performanţele individuale ale instituţiilor financiare raportate la cele de sistem.

EximBank utilizează sisteme de limite diferenţiate:

- pentru bănci persoane juridice române;

- bănci persoane juridice străine;

- societăţi de asigurare.

Limite asociate sectoarelor economice

În vederea limitării riscului de credit se introduc clase de risc asociate sectoarelor economice în funcţie de nivelul de performanţă al acestora şi de capacitatea de reacţie la influenţele factorilor de mediu.

Având în vedere specificitatea pieţei româneşti şi nivelul exprimat de impact al factorilor de mediu cu influenţe asupra nivelului de performanţă al sectoarelor, inclusiv al factorilor cu caracter de sezonalitate, se procedează la stabilirea de clase de risc atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung.

Considerând rapiditatea modificărilor indicatorilor de bază, inclusiv a faptului că aceştia sunt în bună masură actualizaţi statistic cu bază lunară, sistemul de evaluare utilizează un coeficient de risc ce agregă influenţe majore şi care poate fi reprezentat grafic.

Coeficientul de risc sintetizează evoluţiile agregate ale unui număr de 17 indicatori statistici de referinţă legaţi de respectivul sector, inclusiv indicatori corelativi. Coeficientul pentru fiecare lună include totodată influenţele marginale ale acestor indicatori pentru ultimele 12 luni, fapt ce face ca evaluarea riscurilor în această formă să evite impactul de mediu exclusiv legat de factorii de sezonalitate. Limitele sectoriale sunt actualizate trimestrial.

Pentru o mai fină cuantificare a aspectelor generatoare de riscuri în funcţie de nivelul de implicare marginal al factorilor de influenţă, s-a procedat la utilizarea a nouă clase de risc, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu, astfel:

Aa1

= creştere rapidă de performanţă, ritm de creştere susţinut, nu există simptome de manifestare a unor riscuri semnificative;

Aa

= îmbunatăţire moderată a performanţei, posibile riscuri la scară redusă pe termen mediu-lung;

Bb1

= îmbunătăţire moderată a performanţei, posibile riscuri la scară redusă pe termen scurt;

Bb

= nivel de performanţă relativ stabil, există probabilitatea creşterii nivelului de risc;

Cc1

= pierdere lentă de performantă, posibilitatea materializării de riscuri;

Cc

= deteriorare a nivelului de performanţă, creştere moderată a riscului;

Dd1

= o amplificare a nivelului de risc, perspective negative pe termen mediulung;

Dd

= creştere sesizabilă a riscurilor pe termen scurt;

Ee1

= pierdere rapidă de performanţă, condiţii sporite de risc.

Limite asociate ţărilor/zonelor geografice

Având în vedere că în politica EximBank, ţările dezvoltate sunt considerate ca având un risc de ţară neglijabil, existând totodată pe piaţa privată asigurători pentru aceste riscuri, limitele de expunere calculate se referă, în principal, la ţări considerate a avea un risc mediu şi uşor peste mediu. În vederea realizării acestor operaţiuni, EximBank a dezvoltat în timp o metodologie proprie de evaluare şi monitorizare a riscului de ţară. Astfel sunt urmărite în mod curent evoluţiile economice, sociale şi politice din mai multe zone geografice (America Latină, Orientul Apropiat, Asia – Pacific, Asia de Sud-Est, Comunitatea Statelor Independente, Europa Centrală şi de Est, unele state din Africa), respectiv pentru un număr de cca.77 de state.

Pentru punerea în practică a strategiei adoptate, în cadrul EximBank s-au elaborat politici specifice pentru identificarea, evaluarea şi monitorizarea riscului de ţară, care au în vedere :

Realizarea de clasamente ale riscului de ţară pe termen scurt şi respectiv pe termen mediu- lung, pe baza unor metodologii proprii, fundamentate pe analiza agregată a evoluţiilor unor indicatori statistico-economici, precum şi a evaluării unor indicatori care reflectă situaţia politico-socială de ansamblu din statele monitorizate,

Calcularea plafoanelor zonale şi de ţară, precum şi a limitelor de expunere pe ţări, atât pentru operaţiuni în nume şi cont propriu cât şi pentru cele derulate în numele şi contul statului. Aceşti indicatori contribuie la alocarea judicioasă a susţinerii financiare pentru exportatorii şi investitorii români în străinătate în condiţiile menţinerii unui nivel de risc considerat ca acceptabil pentru EximBank,

Monitorizarea expunerilor şi a încadrării în limitele de expunere, în nume şi cont propriu pe termen scurt şi pe termen mediu-lung.

Promovarea prioritară, în funcţie de politica guvernamentală, a relaţiilor comerciale şi investiţiilor româneşti în anumite state, utilizând la calculul plafoanelor de ţară a unor coeficienţi de favorizare pentru aceste state,

Elaborarea şi actualizarea permanentă a Fişei de Ţară pentru fiecare stat monitorizat care cuprinde, în esenţă, următoarele capitole :

Situaţia politică internă şi externă

Situaţia economică internă

Situaţia economico-financiară externă

Perspective ale evoluţiilor în plan politic şi economic

Clasa de risc de ţară pe termen scurt şi mediu-lung

Elaborarea de Avize de Risc şi Rapoarte de Analiză la solicitări venite din cadrul EximBank şi din partea unor beneficiari externi,

Urmărirea evoluţiilor schimburilor comerciale bilaterale ale României cu toate statele monitorizate, precum şi a structurii pe secţiuni de produse a acestora.

Limite aplicabile produselor bancare specifice

Scopul stabilirii de limite pe produse bancare specifice în cadrul EximBank este de a limita nivelul unei expuneri excesive pe anumite produse de impact, în contextul în care factorii de mediu economic/ conjuncturali ar putea afecta de o manieră mai severă expunerile băncii pe o anumită categorie de produse. La bază, se are în vedere asigurarea unei dispersii rezonabile în ceea ce priveşte expunerea la risc asa cum este definită de cadrul de reglementare BNR.

Nivelul de expunere maximal pe un produs bancar are în vedere particularităţile produsului, existenţa surselor de susţinere a expunerilor, şi potenţialul real de acceptare a riscurilor la nivel de bancă, în condiţiile încadrării în profilul de risc asumat în contextul în care natura business-ului justifică acest lucru.

Limite aplicate indicatorilor de risc operaţional

Banca stabileşte un sistem de limite pentru un număr de indicatori de risc operaţional consideraţi a fi relevanţi în procesul de determinare a unui eventual impact de risc. Pentru aceşti indicatori a fost creată baza de date de istoric, astfel încât să poată fi determinat un prag de relevanţă în ceea ce priveşte dezvoltarea unor fenomene adverse procesului de evoluţie pozitivă a ncii.

Riscul strategic

În ceea ce priveşte riscul strategic, procesul de identificare este urmărit la nivel de Bancă printr-un sistem de repere / indicatori de referinţă care permit evidenţierea derapajelor în asumarea strategiilor având ca acoperire un interval de timp delimitat.

Reperele principale în acest proces care sunt analizate prin raportarea la nivelul marcat în strategii sunt:

- nivelul de afectare al portofoliului de către factorii de risc;

- nivelul concentrărilor de risc raportat atât la portofoliu cât şi la fondurile proprii;

- profitabilitatea înregistrată;

- evoluţia principalilor indicatori de eficienţă;

- încadrarea în profilul de risc asumat.

Aplicaţia informatică ce stă la baza acestei analize permite o cuantificare clară asupra evoluţiei

acestui risc, precum şi a încadrării lui în palierele de risc asumate.

B. METODOLOGII UTILIZATE PE SEGMENTUL RISCULUI DE PIAŢĂ

Riscul de rată a dobânzii Banca urmăreşte în mod curent, prin aplicaţii informatice dedicate, soldurile medii zilnice ale activelor şi pasivelor purtătoare de dobândă şi ratele medii de dobândă efective, acţionează preventiv prin stabilirea ratelor de bază ale dobânzilor active şi pasive în funcţie de indicatorii de

referinţă relevanţi şi intervine cu corecţii prin politicile de dobânzi dacă se înregistrează semnale privind deteriorarea marjelor.

Pentru determinarea senzitivităţii valorii economice a băncii la apariţia unor schimbări bruşte a ratelor de dobândă, la nivelul EximBank se aplică Metodologia standard stabilită de BNR în Anexa la Regulamentul 18/2009 este implementată prin proceduri interne.

Riscul de curs valutar Pe parcursul activităţii operaţionale banca urmăreşte în timp real, prin aplicaţii informatice dedicate, operaţiunile de schimb valutar şi poziţiile valutare generate, asigurând operativ corecţiile necesare pentru încadrarea în limitele de risc asumate.

Simularea pe curs Banca dispune de un sistem procedural, respectiv de aplicaţii care să evalueze influenţele determinate de variaţiile unor indicatori de volum relevanţi în funcţie de impactarea variaţiilor cursului de schimb al monedei naţionale faţă de principalele valute, având la bază serii de date istorice. Se calculează probabilitatea maximă de depreciere/apreciere a monedei naţionale pe intervale determinate de timp, precum şi cea a evoluţiei acesteia până la anumite praguri, datele astfel obţinute fiind utilizate în dezvoltarea scenariilor. Prin aceste sisteme sunt urmărite influenţele date de o anumită tendinţă de evoluţie a acţiunilor băncii în contextul unor scenarii de evoluţie a cursului de schimb al monedei naţionale faţă de principalele valute, urmărindu-se măsura în care sunt respectaţi parametrii de limitare propuşi prin strategiile de risc.

Riscul de lichiditate Banca asigură administrarea zilnică a lichidităţii utilizând aplicaţii informatice dedicate, pentru stabilirea poziţiei zilnice de lichiditate şi a poziţiilor viitoare prin proiectarea fluxurilor de încasări şi plăţi rezultate din tranzacţiile derulate pe orizonturile de timp previzibile.

Simularea pe lichiditate Banca dispune de un sistem procedural, respectiv de aplicaţii care să evalueze influenţele determinate de variaţiile unor indicatori de volum relevanţi din activitatea sa. Sinteza aspectelor rezultă din urmărirea raportului lichiditate efectivă/lichiditate necesară. Sistemul urmăreşte dacă cele trei scenarii (optimist, pesimist şi de medie) se încadrează în sistemul de limitare la risc stabilit prin politica şi strategia băncii.

C. METODOLOGII UTILIZATE ÎN EVALUAREA PROFILULUI DE RISC AL MEDIULUI ECONOMIC

Previziuni trimestriale privind evoluţiile sectoriale Reprezintă un sistem previzional ce utilizează un număr de indicatori statistici aferenţi sectoarelor industriale ce sunt monitorizaţi lunar (sistemul foloseşte date statistice de istoric cu bază lunară pentru respectivii indicatori pe un interval agregat de timp de cca. 8 ani). Datele şi indicatorii obtinuţi sunt utilizaţi într-un sistem de scoring ce elimină sezonalitatea printr-un sistem general de glisare. Pe baza scoring-ului sectoarele sunt încadrate în clase de risc. În ansamblu, prin corecţiile previzionale banca poate anticipa evoluţiile favorabile/ defavorabile ce se pot manifesta la nivelul sectoarelor economice limitându-şi expunerile pe sectoarele cu un factor de risc în creştere.

Impactul factorului de risc bancar la nivel teritorial Banca dispune de un sistem de aplicaţii care să evalueze influenţele determinate de evoluţiile unor indicatori de risc bancar evidentiaţi la nivel de teritoriu. Parametrizările sistemului sunt transpuse la nivelul aplicaţiei într-un sistem de scoring ce funcţionează, atât la nivel de indicator, cât şi agregat la nivel de judeţ, ca unitate teritorială avută în vedere în procesul de evaluare. Sistemul de scor este convertit în rating permiţând o evaluare în timp a “factorului de risc bancar” asociat fiecărui judeţ, fapt ce permite o reconfigurare, după caz, a strategiei de acţiune teritorială a băncii.

Impactul riscului rezidual privitor la garanţii asupra expunerii ncii - este realizat prin ultilizarea unei aplicaţii. Pe baza datelor privitoare la garanţii/colaterale şi la portofoliu, trimestrial este analizat impactul pe care condiţiile din piaţă referitoare la acoperirea cu garanţii a expunerilor îl generează asupra băncii. Analiza face referire la dimensiunea şi structura portofoliului, la acoperirea cu garanţii a expunerilor, la tipologia garanţiilor, la nivelul de acoperire cu garanţii acceptat de bancă, la măsura în care acestea pot fi afectate de evoluţiile pieţei şi la corelarea acestor informaţii cu nivelul de impactare raportat la nivelul fondurilor proprii. Raportul de analiză / aplicaţia de gestionare a riscului asociat deprecierii valorii de garanţie are în vedere şi impactarea în cazul unor scenarii de criză, cu evidenţierea necesarului suplimentar de garanţii, numărul creditelor afectate de neacoperirea cu garanţii şi în ce masură, categoriile de credite afectate, cerinţa de capital după caz.

Anexă Informaţii cantitative

La data de 31 decembrie 2011, Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. face publice informaţiile cantitative supuse cerinţelor de publicare, după cum urmează:

1. Fondurile proprii totale ale Băncii de Export-Import a României EXIMBANK S.A. la data de 31.12.2011, calculate la nivel individual, erau în valoare de 906.438.520 lei şi se compuneau din:

a. Fonduri proprii de nivel I: în valoare de 907.968.287 lei;

Capital social subscris şi vărsat: în valoare de 800.759.862 lei;

b. Fonduri proprii de nivel II: în valoare de 25.005.743 lei;

c. Elemente deductibile din fondurile proprii de nivel I şi II: în valoare de 26.535.510 lei, reprezentând participarea EximBank ca acţionar majoritar în cadrul Companiei de Asigurări-Reasigurări EXIM România S.A. (CARE – România S.A.).

2. Cerinţele de capital pentru riscul de credit erau în valoare de 50.097.890 lei (potrivit abordării

standard).

3. Cerinţele de capital pentru riscul de piaţă sunt zero, ca urmare a:

i. faptului că EximBank nu deţine portofoliu de tranzacţionare (trading book);

ii. menţinerii poziţiei valutare totale sub nivelul de 2% din totalul fondurilor proprii, valoare sub care nu se calculează cerinţe de capital pentru riscul valutar;

iii. lipsei tranzacţiilor cu mărfuri.

4. Cerinţele de capital pentru riscul operaţional aveau valoarea de 45.725.260 lei şi au fost calculate utilizând metoda indicatorului relevant, respectiv prin aplicarea unei cote de 15% asupra bazei de calcul determinate ca medie aritmetică pe ultimii trei ani a indicatorului relevant, calculul realizându-se cu datele de final de an ale fiecărui exerciţiu financiar.

Indicatorul relevant a fost calculat prin însumarea unor posturi din contul de profit şi pierdere conform art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 24/29/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii pentru riscul operaţional cu modificarile si completarile ulterioare

5. Clasificarea expunerilor pe ţări partenere, clasificate în funcţie de clasele de risc asociate acestora, pe termen scurt (TS) şi pe termen mediu-lung (TML):

 

TS

%

TML

%

 

Risc

Aa

0,0

AA

0,0

 

redus

       

Risc

Bb

0,0

AB

1,0

redus

Risc

Cc

0,0

BB

94,4

mediu

Cd

0,0

BC

0,0

Risc

Risc

       

mediu

ridicat

Dd

0,0

CC

0,0

 

CD

0,0

Risc

DD

4,6

ridicat

6. Clasificarea expunerilor pe sectoare economice, pe termen scurt (TS) şi pe termen mediu-lung

(TML):

Sector

%

TS

TML

Industria prelucrătoare

17,39

21,88

15,32

Comerţ şi servicii

36,74

43,98

33,39

Construcţii

20,06

31,95

14,57

Alte activităţi conexe celor agricole

4,13

0,00

6,04

Alte sectorare

21,67

2,19

30,66

TOTAL

100,00

100,00

100,00

7. Clasificarea expunerilor pe sectoare economice, în funcţie de clasele de risc asociate acestora,

pe termen scurt (TS) şi pe termen mediu-lung (TML):

%

 

TS

TML

 

Aa1

0,0

0,0

 

Aa

57,8

17,2

risc

Bb1

5,5

0,8

redus

Bb

3,6

51,1

 

Cc1

11,2

5,0

risc

Cc

15,3

5,6

mediu

Dd1

5,6

20,3

 

Dd

1,0

0,0

 

Ee1

0,1

0,0

risc

Ee

0,0

0,0

ridicat

8. Repartiţia expunerilor în funcţie de scadenţa reziduală:

Repartiţia expunerilor funcţie de scadenţa

>5 ani

reziduală

29% 3-5 ani 1-3 ani 9%
29%
3-5 ani
1-3 ani
9%

20%

<= 1 an

42%

9. Structura portofoliului de credite în funcţie de tipologia clienţilor:

% număr clienţi pe tipuri clienţi APL SC 6% 7% OAEFSL 1%
% număr clienţi pe tipuri clienţi
APL
SC
6%
7%
OAEFSL
1%

IMM

86%

10. Structura portofoliului de credite în funcţie de tipologia creditului:

Expunerea pe tipuri de credit

1% 10% 1% 34% 0%
1%
10%
1%
34%
0%

54%

investitiiExpunerea pe tipuri de credit 1% 10% 1% 34% 0% 54% export creante comerciale credite de

exportpe tipuri de credit 1% 10% 1% 34% 0% 54% investitii creante comerciale credite de trezorerie

creante comercialeExpunerea pe tipuri de credit 1% 10% 1% 34% 0% 54% investitii export credite de trezorerie

credite de trezorerieExpunerea pe tipuri de credit 1% 10% 1% 34% 0% 54% investitii export creante comerciale factoring

factoringpe tipuri de credit 1% 10% 1% 34% 0% 54% investitii export creante comerciale credite de

alte crediteExpunerea pe tipuri de credit 1% 10% 1% 34% 0% 54% investitii export creante comerciale credite

11. Structura portofoliului de credite în funcţie de nivelul expunerilor:

Structura expunerilor în funcţie de

nivelul acestora 0%2%2% 5% 3% 10% 3% 10% 65% <= 100,000 lei 100,000-500,000
nivelul acestora
0%2%2% 5% 3%
10%
3%
10%
65%
<= 100,000 lei
100,000-500,000

500,000-1,000,0003% 10% 3% 10% 65% <= 100,000 lei 100,000-500,000 3,000,000-5,000,000 10 000 000-15 000 000

3,000,000-5,000,00065% <= 100,000 lei 100,000-500,000 500,000-1,000,000 10 000 000-15 000 000 1,000,000-3,000,000

10 000 000-15 000 000lei 100,000-500,000 500,000-1,000,000 3,000,000-5,000,000 1,000,000-3,000,000 5,000,000-10,000,000 15 000 000-20 000

1,000,000-3,000,000100,000-500,000 500,000-1,000,000 3,000,000-5,000,000 10 000 000-15 000 000 5,000,000-10,000,000 15 000 000-20 000 000

5,000,000-10,000,000100,000-500,000 500,000-1,000,000 3,000,000-5,000,000 10 000 000-15 000 000 1,000,000-3,000,000 15 000 000-20 000 000

15 000 000-20 000 000lei 100,000-500,000 500,000-1,000,000 3,000,000-5,000,000 10 000 000-15 000 000 1,000,000-3,000,000 5,000,000-10,000,000

12.

Structura portofoliului de credite în funcţie de moneda de finanţare:

Structura expunerilor în funcţie de

monedă

USD EUR 5% 14% RON
USD
EUR
5%
14%
RON

81%

13. Structura portofoliului de credite în funcţie de segmentul de risc căruia aparţin:

Structura portofoliului de credite pe

grade de risc in 2011

Risc

Risc mediu Risc ridicat ridicat mediu 4% 2% 13% Risc
Risc
mediu
Risc
ridicat ridicat
mediu
4%
2%
13%
Risc

mediu

scazut

32%

grade de risc in 2011 Risc Risc mediu Risc ridicat ridicat mediu 4% 2% 13% Risc

Risc

scazut

49%

14. La data de 31.12.2011, ajustările pentru deprecierea creditelor şi dobânzilor aveau valoarea de

59.408.484 lei; ajustările pentru deprecierea titlurilor de plasament erau de 280.000 lei.