Sunteți pe pagina 1din 158

Prof. univ. dr. Eugen ULEA

FITOPATOLOGIE

SPECIALĂ

IAŞI 2012

CUPRINS

CAPITOLUL I. BOLILE PLANTELOR ULEIOASE

12

 

1.1.

Bolile florii soarelui

12

1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui

12

1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui

12

1.1.3. Mana florii soarelui

13

1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui

14

1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor

17

1.1.6. Rugina florii soarelui

18

1.1.7. Putregaiul cenuşiu

19

1.1.8. Alternarioza

20

1.1.9. Pătarea frunzelor de floarea soarelui

21

1.1.10. Pătarea neagră a florii soarelui

22

1.1.11. Putrezirea rădăcinilor şi tulpinilor

22

1.1.12. Lupoaia

23

 

1.2.

Bolile soiei

26

1.2.1. Virusul mozaicului soiei

26

1.2.2. Arsura bacteriană a soiei

27

1.2.3. Bacterioza pustulară a soiei

28

1.2.4. Mana soiei

29

1.

3. Bolile rapiŃei

30

1.3.1.

Rugina albă a cruciferelor

30

CAPITOLUL II. BOLILE PLANTELOR TEXTILE

 

2.1.

Bolile inului

31

2.1.1. Cloroza inului

31

2.1.2. Îngălbenirea inului de Noua Zeelandă

32

2.1.3. Bacterioza inului

32

2.1.4. Arsura inului

33

2.1.5. Putregaiul plăntuŃelor de in

34

2.1.6. Făinarea inului

35

2.1.7. Rugina inului

35

2.1.8. Ascochitoza inului

37

2.1.9. Pătarea brună a inului

37

2.1.10. Septorioza sau boala "Pasmo"

38

2.1.11. Antracnoza inului

39

2.1.12. Polisporioza inului

40

2.

2. Bolile cânepii

42

1

2.2.1.

Mozaicul cânepii

42

2.2.2. Pătarea foliară a cânepii

42

2.2.3. Mana

43

2.2.4. Putregaiul alb al cânepii

44

2.2.5. Pătarea albă a frunzelor de cânepă

44

2.2.6. Cuscuta

45

2.2.7. Lupoaia

45

CAPITOLUL III. BOLILE TUTUNULUI 3. 1.Bolile tutunului

45

3.1.1. Pătarea inelară a tutunului

45

3.1.2. Mozaicul tutunului

46

3.1.3. Focul sălbatic al tutunului

47

3.1.4. Putregaiul plantelor de tutun

48

3.1.5. Căderea răsadului de tutun

48

3.1.6. Mana tutunului

49

3.1.7. Făinarea tutunului

50

CAPITOLUL IV. BOLILE PLANTELOR DE NUTREł

4.1.

Bolile lucernei

51

4.1.1. Mozaicul lucernei

51

4.1.2. Măturile de vrăjitoare la lucernă

52

4.1.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului

53

4.1.4. Mana lucernei

53

4.1.5. Făinarea lucernei

54

4.1.6. Pătarea brună a frunzelor de lucernă

55

4.1.7. Rugina lucernei

55

4.2.

Bolile trifoiului

56

4.2.1. Nanismul trfoiului

56

4.2.2. Filodia tifoiului

57

4.2.3. Arsura bacteriană a lucernei şi trifoiului

57

4.2.4. Mana trifoiului

57

4.2.5. Pătarea neagră şi căderea foleolelor frunzelor

58

4.2.6. Făinarea trifoiului

59

4.2.7. Pătarea brună a frunzelor de trifoi

60

4.2.8. Rugina trifoiului

60

4.2.9. Cuscuta trifoiului şi lucernei

61

4.3.

Bolile sparcetei

62

4.3.1. Mana

62

4.3.2. Rugina

62

4.4.

Bolile sorgului si ierbei de Sudan

63

4.4.1.Virusul mozaicului european al porumbului

63

4.4.2.

Pătarea punctiformă şi vestejirea sorgului

63

2

4.4.3.

Arsura bacteriană a sorgului

63

4.4.4. StriaŃia bateriană a sorgului

64

4.4.5. Tăciunele îmbrăcat al sorgului

65

4.5.

Bolile graminelor perene furajere

65

4.5.1. Mozaicul obsigei (Bromus)

65

4.5.2. Mozaicul raigrasului (Lolium)

66

4.5.3. Bacterioza galbenă mucilaginoasă a golomăŃului (Dactylis)

67

4.5.4. Mana gramineelor

67

4.5.5. Furca de tors la graminee

68

4.5.6. Rugina ovăsciorului (Arrhenatherum)

68

CAPITOLUL V. BOLILE LEGUMELOR

5.1.

BOLILE TOMATELOR

69

51.1.Pătarea inelară neagră a tomatelor

69

5.1.2Pătarea inelară a tomatelor

70

5.1.3.Aspermia tomatelor

70

5.1.4.Ofilirea pătată a tomatelor

71

5.1.5.Alte viroze ale tomatelor

71

5.1.6.Stolburul tomatelor

72

5.1.7.Alte micoplasmoze ale tomatelor

73

5.1.8.Ofilirea bacteriană a tomatelor

73

5.1.9.Pătarea bacteriană a tomatelor

75

5.1.10.Pătarea bacteriană punctiformă

77

5.1.11.Necroza măduvei tulpinilor de tomate

78

5.1.12.Alte bacterioze ale tomatelor

78

5.1.13.Putrezirea coletului şi căderea răsadurilor de legume

78

5.1.14.Mana tomatelor

80

5.1.15.Mana de sol-putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelor

82

5.1.16.Făinarea tomatelor

83

5.1.17.Putrezirea coletului

84

5.1.18.Putregaiul alb al tomatelor

85

5.1.19.Pătarea albă a frunzelor de tomate

86

5.1.20.Suberificarea rădăcinilor de tomate

88

5.1.21.Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate

88

5.1.22.Putregaiul cenuşiu al tomatelor

89

5.1.23.Pătarea cafenie a frunzelor de tomate

90

5.1.24. Pătarea brună a frunzelor de tomate

92

5.1.25.Ofilirea (fuzarioza) tomatelor

93

5.1.26.Verticiloza tomatelor

95

5.1.27.Putregaiul fructelor de tomate

96

5.2.

BOLILE ARDEIULUI

97

3

5.2.1.

Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului

197

5.2.2. Mozaicul castraveŃilor la ardei

197

5.2.3. Mozaicul tutunului la ardei

98

5.2.4. Virusul Y al cartofului la ardei

99

5.2.5. Mozaicul lucernei la ardei

99

5.2.6. Stolburul ardeiului

100

5.2.7. Pătarea bacteriană a ardeiului

101

5.2.8. Pătarea pustulară a fructelor de ardei

102

5.2.9. Mana ardeiului

103

5.2.10. Făinarea ardeiului

103

5.2.11. Pătarea albă a frunzelor de ardei

104

5.2.12. Ofilirea (fuzarioza) ardeiului

105

5.3.

BOLILE VINETELOR

105

5.3.1. Marmorarea şi piticirea vinetelor

105

5.3.2. Mozaicul castraveŃilor la vinete

105

5.3.3. Mozaicul tutunului la vinete

106

5.3.4. Stolburul vinetelor

106

5.3.5. Mana vinetelor

107

5.3.6. Pătarea brună a frunzelor şi fructelor de vinete

107

5.3.7. Antracnoza vinetelor

109

5.3.8. Alternarioza vinetelor

109

5.3.9. Ofilirea vinetelor

110

5.4.

BOLILE CASTRAVEłILOR, PEPENILOR VERZI

PEPENILOR GALBENI SI DOVLECEILOR

111

5.4.1. Mozaicul castraveŃilor

111

5.4.2. Mozaicul verde al castraveŃilor

113

5.4.3. Pătarea unghiulară a castraveŃilor

114

5.4.4. Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor

115

5.4.5. Putregaiul plăntuŃelor şi fructelor de cucurbitacee

116

5.4.6. Mana cucurbitaceelor

117

5.4.7. Făinarea cucurbitaceelor

118

5.4.8. Antracnoza cucurbitaceelor

120

5.4.9. Cladosporioza cucurbitaceelor

122

5.4.10.

Fuzarioza (putrezirea rădăcinilor, coletului şi bazei tulpinii

cucurbitaceelor

123

5.4.11. Veştejirea verticiliană a cucurbitaceelor (verticiloză)

124

5.4.12. Alternarioza

125

5.5.

BOLILE LA VARZĂ, CONOPIDĂ, RIDICHI, GULIE ŞI HREAN

126

5.5.1. Virusul mozaicului conopidei

126

5.5.2. Pătarea inelară a verzei

127

5.5.3. Virusul mozaicului ridichilor

127

5.5.4. VirescenŃa florilor de ridichi

128

4

5.5.5.

NervaŃiunea neagră a frunzelor de varză

128

5.5.6. Putregaiul umed al cruciferelor

130

5.5.7. Pătarea bacteriană a frunzelor de ridichi

131

5.5.8. Înnegrirea şi putrezirea coletului

131

5.5.9. Hernia rădăcinilor de crucifere

132

5.5.10. Mana cruciferelor

134

5.5.11. Albumeala cruciferelor

135

5.5.12. Putregaiul uscat al verzei

136

5.5.13. Rizoctonioza cruciferelor

137

5.6.

BOLILE LA CEAPĂ, USTUROI ŞI PRAZ

139

5.6.1. Îngălbenirea şi piticirea cepei

139

5.6.2. Virusul dungării galbene a prazului

140

5.6.3. Proliferarea şi aspermia cepei

140

5.6.4. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă

141

5.6.5. Mana cepei şi a altor specii ale genului Allium

142

5.6.6. Alternarioza cepei şi prazului

143

5.6.7. Putregaiul alb al cepei şi prazului

144

5.6.8. Putregaiul cenuşiu al cepei

145

5.6.9. Helmintosporioza usturoiului

146

5.6.10. Fuzarioza cepei

147

5.7.

BOLI LA MORCOV, PĂTRUNJEL, MĂRAR, PĂSTÂRNAC,

łELINĂ, LEUŞTEAN

148

5.7.1. Mozaicul Ńelinei

148

5.7.2. Putregaiul umed la morcov, Ńelină şi pătrunjel

149

5.7.3. Făinarea morcovului, păstârnacului şi mărarului

150

5.7.4. Putregaiul alb al morcovului, pătrunjelului, păstârnacului şi Ńelinei

151

5.7.5. Pătarea albă a frunzelor de pătrunjel

152

5.7.6. Pătarea albă a frunzelor de Ńelină

152

5.7.7. Pătarea albă a frunzelor de leuştean

153

5.7.8. Cercosporioza morcovului

154

5.7.9. Alternarioza morcovului

155

5.7.10.

Putregaiul violet al morcovului

156

5.8.

BOLILE SPANACULUI

158

5.8.1. Virusul mozaicului castraveŃilor la spanac

158

5.8.2. Mana spanacului

158

5.8.3. Antracnoza spanacului

159

5

5.8.4.

Ascochitoza spanacului

160

5.8.5.

Veştejirea fuzarioană a spanacului

160

5.9. BOLI LA SALATĂ ŞI ANDIVE

161

5.9.1. Mozaicul salatei

161

5.9.2. Putregaiul bacterian al andivelor

162

5.9.3. Mana salatei şi andivei

163

5.9.4. Făinarea salatei

164

5.9.5. Septorioza salatei

164

5.10. BOLILE CIUPERCILOR COMESTIBILE

165

5.10.1. Pătarea brună bacteriană

165

5.10.2. Mumificarea "Mumy"

166

5.10.3. Mucegaiul verde cenuşiu

166

5.10.4. Putregaiul moale

167

5.10.5. Petele albe de gips

168

5.10.6. Cocleala ciupercilor

168

5.10.7. Putregaiul uscat

169

5.10.8. Ofilirea ciupercilor cultivate

169

5.10.9. Mucegaiul de gips brun

170

5.10.10. Trufele

170

CAPITOLUL VI . BOLILE POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI

6.1.

BOLILE MĂRULUI ŞI PĂRULUI

171

6.1.1. Mozaicul mărului

171

6.1.2. Virusul pătării clorotice a mărului

172

6.1.3. Virusurile latente ale mărului

173

6.1.4. Îngălbenirea nervurilor frunzelor părului

174

6.1.5. Pietrificarea perelor

175

6.1.6. Proliferarea mărului

175

6.1.7. Arsura bacteriană comună a mărului şi părului

176

6.1.8. Focul bacterian al rozaceelor

177

6.1.9. Ricketsiile

179

6.1.10. Putregaiul coletului şi fructelor (fitoftorioza)

181

6.1.11. Făinarea mărului

182

6.1.12. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi rapănul merilor

185

6.1.13. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor şi ramurilorperilor

189

6.1.14. Cancerul negru al ramurilor

191

6.1.15. UlceraŃia deschisă a ramurilor

193

6.1.16. Uscarea ramurilor

194

6.1.17. Cancerul rugos al pomilor

195

6.1.18. Putregaiul amar al fructelor

196

6.1.19. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor

197

6

6.1.20.

Pătarea albă a frunzelor de păr sau septorioza

199

6.1.2. Rugina mărului

201

6.1.22. Rugina părului

209

6.2.

BOLILE GUTUIULUI

203

6.2.1. Pătarea brună a frunzelor

203

6.2.2. Mumifierea fructelor tinere

204

6.3.

BOLILE PRUNULUI

205

6.3.1. Vărsatul prunului

205

6.3.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor pomilor sâmburoşi

207

6.3.3. Hurlupii

208

6.3.4. Făinarea prunului

209

6.3.5. Pătarea roşie a frunzelor

210

6.3.6. Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor

212

6.3.7. Rugina frunzelor de prun

214

6.4.

BOLILE PIERSICULUI ŞI MIGDALULUI

215

6.4.1. Mozaicul în formă de benzi al piersicului

215

6.4.2. Pătarea inelară a frunzelor pomilor sâmburoşi

216

6.4.3. Vărsatul piersicului

217

6.4.4. Verucozitatea piersicilor

217

6.4.5. Cancerul bacterian

217

6.4.6. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană

220

6.4.7. Băşicarea frunzelor de piersic

220

6.4.8. Făinarea piersicului

222

6.4.9. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoşi

223

6.4.10. Uscarea cenuşie a ramurilor

224

6.5. BOLILE CAISULUI ŞI ZARZĂRULUI

225

6.5.1. Răsucirea clorotică a frunzelor de cais

225

6.5.2. UlceraŃia şi ciuruirea bacteriană a frunzelor

226

6.5.3. Cancerul bacterian

226

6.5.4. Monilioza sau putregaiul fructelor de cais şi zarzăr

226

6.5.5. Ciuruirea frunzelor şi pătarea fructelor de cais şi zarzăr

226

6.5.6. Rugina caisului şi zarzărului

227

6.5.7. Boala plumbului

227

6.5.8. Uscarea ramurilor

228

7

6.6.

BOLILE CIREŞULUI ŞI VIŞINULUI

229

6.6.1. Pătarea inelară a frunzelor de cireş

229

6.6.2. Răsucirea frunzelor de cireş

230

6.6.3. Îngălbenirea vişinului

230

6.6.4. Pătarea roşiatică şi răsucierea frunzelor de cireş

231

6.6.5. Monilioza sau putregaiul fructelor de cireş

232

6.6.6. Antracnoza fructelor de cireş

233

6.6.7. Ciuruirea frunzelor de cireş şi vişin

234

6.7.

BOLILE NUCULUI

235

6.7.1. Arsura bacteriană

235

6.7.2. Uscarea ramurilor

236

6.7.3. Pătarea brună a frunzelor (antracnoza)

236

6.8.

BOLILE DUDULUI

237

6.8.1. Arsura şi ulceraŃia bacteriană a dudului

237

6.8.2. Pătarea brună a frunzelor de dud

238

6.9.

BOLILE ARBUŞTILOR FRUCTIFERI

240

6.9.1. Bolile agrişului şi coacăzului

240

 

6.9.1.1. Făinarea americană a agrişului

241

6.9.1.2. Făinarea europeană a agrişului

241

6.9.1.3. Antracnoza agrişului

241

6.9.1.4. Rugina agrişului şi coacăzului

243

6.9.2. Bolile zmeurului

245

6.9.2.1.Mozaicul zmeurului

245

 

6.9.2.2. Cancerul bacterian

245

6.9.2.3. Focul bacterian

246

6.9.2.4. Pătarea brună violacee a tulpinilor de zmeur

246

6.9.2.5. Pătarea cenuşie a frunzelor

247

6.9.2.6. Rugina zmeurului

248

6.9.3. Bolile căpşunului

249

 

6.9.3.1. Îngălbenirea marginală slabă a frunzelor de căpşun

249

6.9.3.2. ÎncreŃirea frunzelor

249

6.9.3.3. Pătarea albă a frunzelor

250

6.9.3.4. Făinarea

251

6.9.3.5. Putregaiul cenuşiu al fructelor

252

CAPITOLUL VII. BOLILE VIłEI DE VIE

253

8

7.1.

Scurt nodarea

253

7.2. Mozaicul nervurian al viŃei de vie

254

7.3. Răsucirea frunzelor

255

7.4. Îngălbenirea aurie

255

7.5. Cancerul bacterian

256

7.6. Mana viŃei de vie

257

7.7. Făinarea viŃei de vie

266

7.8. Antracnoza sau cărbunele

268

7.9. Putregaiul alb al rădăcinilor

270

7.10. Eutipioza viŃei de vie

271

7.11. Boala petelor roşii

272

7.12. Putregaiul cenuşiu al strugurilor

273

7.13. Esca (apoplexia) viŃei de vie

276

7.14. Putregaiul fibros al rădăcinilor

278

7.15. Excorioza

279

7.16. Putregaiul rădăcinilor

283

7.17. Boala piciorului negru

283

7.18. Citosporioza

284

7.19. Verticiloza

284

CAPITOLUL VIII. BOLILE PLANTELOR FLORICOLE

8.1. Bolile garoafelor

286

8.1.1. Mozaicul garoafelor

286

8.1.2. Pătarea inelară a garoafelor

287

8.1.3. Marmorarea garoafelor

287

8.1.4. Pătarea nervuriană a garoafelor

288

8.1.5. Veştejirea bacteriană a garoafelor

288

8.1.6. Cancerul bacterian al plantelor floricole

289

8.1.7. Înnegrirea garoafelor

289

8.1.8. Rugina garoafelor

290

8.1.9. Septoriozele plantelor floricole

291

81.10. Fuzariozele plantelor floricole

292

8.1.11. Putregaiul cenuşiu al plantelor floricole

294

8.2. Bolile lalelelor

295

8.2.1.

Mozaicul frunzelor la lalele, begonie, nemŃişor,

petunie, flox, muşcată

295

8.2.2. Pătarea clorotică inelară şi în benzi la lalea, ochiul boului, gladiole, gerbera, narcise

296

8.2.3. Boala "Augusta" a lalelelor şi încreŃirea frunzelor de flox

297

8.2.4. Pătarea lalelelor

297

9

8.2.5.

Cancerul bacterian al lalelelor

298

8.2.6.

Putregaiul moale al bulbilor de lalea

299

8.3. Bolile crizantemelor

299

8.3.1. Aspermia crizantemelor

299

8.3.2. Mozaicul crizantemelor

299

8.3.3. Necroza bacteriană a crizantemelor şi gerberelor, pătarea frunzelor şi florilor de muşcată

300

8.3.4. Făinarea crizantemelor

301

8.3.5. Rugina albă a crizantemelor

302

8.4. Bolile gladiolelor

303

8.4.1. Pătarea clorotică inelară în benzi

303

8.4.2. Râia tuberobulbilor de gladiole

303

8.5. Bolile freesiei

304

8.5.1. Mozaicul galben al fasolei la freesie

304

8.5.2. Mozaicul freesiei

304

8.5.3. Fuzarioza la freesie

305

8.6. Bolile trandafirului

305

8.6.1. Mozaicul galben al trandafirului

305

8.6.2. Cancerul bacterian

305

8.6.3. Făinarea trandafirului

305

8.6.4. Pătarea neagră a frunzelor de trandafir

307

8.6.5. Rugina trandafirului

307

8.7. Bolile crinului

309

8.7.1. Rozeta crinului

309

8.7.2. Mucegaiul cenuşiu al crinului

310

8.7.3. Putregaiul bazal al crinului

310

8.8. Bolile narciselor

310

8.8.1. Virozele narciselor

310

8.8.2. Putregaiul bazal al bulbilor de narcise

310

8.8.3. Putregaiul cenuşiu

310

8.9. Bolile zambilelor

311

8.9.1.

Mozaicul zambilei

311

10

8.9.2.

Putregaiul galben al bulbilor de zambile

311

CAPITOLUL IX. BOLILE PLANTELOR MEDICINALE

9.1. Bolile nalbei

312

9.1.1. Rugina nalbei

312

9.1.2. Cercosporioza nalbei

312

9.2. Bolile coriandrului

313

9.2.1.

Brunificarea inflorescenŃelor şi înnegrirea fructelor

313

9.3. Bolile gălbenelelor

314

9.3.1. Făinarea gălbenelelor

314

9.3.2. Tăciunele gălbenelelor

314

9.4. Bolile anghinarei

315

9.4.1.

Septoriozele anghinarei

315

9.5. Bolile degeŃelului

316

9.5.1.

Septoriozele degeŃelului

316

9.6. Bolile feniculului

316

9.6.1.

Mana feniculului

316

9.7. Boli la levănŃică

317

9.7.1.

Septorioza la levănŃică

317

9.8. Boli la mentă

318

9.8.1.

Rugina mentei

318

9.9. Bolile macului

318

9.9.1. Pătarea bacteriană a frunzelor

318

9.9.2. Mana macului

319

9.10. Boli la valeriană

320

9.10.1. Rugina valerianei

320

BIBLIOGRAFIE

321

11

CAPITOLUL I - BOLILE PLANTELOR ULEIOASE

1.1. Bolile florii soarelui

Bacterioze 1.1.1. Putregaiul moale al florii soarelui – Erwinia carotovora pv. carotovora.

Boala a apărut pe floarea soarelui în 1968 în U.R.S.S., apoi în Italia şi Iugoslavia. În România agentul patogen al bolii a fost izolat de I. Zurini în 1975.

Simptome. Pe tulpinile de floarea soarelui bacteria produce pete mari de 2-30 cm alungite, hidrozate apoi verzi-măslinii şi în final negre. Măduva tulpinilor afectate are culoarea neagră iar epiderma se exfoliază uşor în dreptul zonelor putrezite.

Calatidiile plantelor atacate prezintă achene cu epicarpul şi conŃinutul distrus, putrezit. Pe timp ploios, boala evoluează rapid, petele înconjură tulpina şi aceasta se frânge. Acelaşi putregai moale se poate observa şi pe rădăcini. Agentul patogen - Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones) Bergey, Harrison, Breed, Hammer et Hunton - fam. Enterobacteriaceae.

Bacteria are formă de bastonaş cu capetele rotunjite, de 1-3 x 0,5-1 µm, cu cili peritrichi, gram negativă şi este foarte rezistentă la temperaturi scăzute şi uscăciune. Epidemiologie. Bacteria rezistă în sol ca saprofită pe resturile vegetale care sunt în cantităŃi mari în culturile cu tulpini frânte şi recoltate mecanic. Pe plantă şi între plante, bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt.

Prevenire şi combatere. Întrucât agentul patogen este comun la multe plante cultivate din familia Solanaceae şi Composeae, se recomandă alcătuirea unui asolament de cel puŃin 4-5 ani fără floarea soarelui, cartof, morcov etc. În tarlalele unde s-a manifestat atacul, se vor strânge şi arde resturile vegetale după recoltare

1.1.2. Arsura bacteriană a florii soarelui - Pseudomonas syringae pv. helianthi.

Boala a fost descrisă în 1934 de Kawamura. În România, în 1981 C. Stăncescu şi V. Severin au semnalat-o, iar studiile asupra agentului patogen le-au publicat în 1983. Simptome. Pe frunzele tinere afectate apar pete mici brune, de formă neregulată şi înconjurate de un halo mai deschis la culoare. Pe frunzele mature petele sunt mai mari, colŃuroase iar pe timp umed pe partea inferioară a frunzei, în dreptul petelor apare exudatul bacterian. În condiŃii prielnice, pe vreme umedă, frunzele sunt încreŃite întrucât Ńesutul vascular creşte mai repede decât cel laminar apoi frunzele devin brune-negricioase şi se usucă. Pe peŃioluri apar pete alungite şi chiar crăpături pline cu gomă bacteriană.

Agentul patogen - Pseudomonas syringae pv. helianthi (Kawamura) Young Dye et Wilkie - fam. Pseudomonadaceae. Bacteria aerobă, are celule monotriche, de dimensiuni cuprinse între 1,5-4 x 0,5-1 µm, este sensibilă la uscăciune dar rezistentă la ger.

Epidemiologie. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminŃe sau prin resturile de plante infectate rămase pe sol. În timpul vegetaŃiei bacteria este vehiculată de apa de ploaie şi de vânt.

12

Prevenire şi combatere. Semănatul florii soarelui se va face numai cu sămânŃă din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat iar la recoltare resturile de plante se vor arde. Asolamentul de 4-5 ani fără floarea soarelui este absolut obligatoriu pentru solele cu inocul infecŃios.

absolut obligatoriu pentru solele cu inocul infec Ń ios. Fig. 1. Mana florii soarelui - Plasmopara

Fig. 1. Mana florii soarelui - Plasmopara

Micoze

2.1.3. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi.

Mana a apărut la floarea soarelui la sfârşitul secolului XIX în America de Nord şi s-a răspândit în America de Sud, Asia, ajungând în 1940 în Europa. În România este semnalată de E. Rădulescu în 1946 pe samulastra de floarea soarelui şi de atunci s-a extins în toate culturile producând pagube de până la 60 % (C. Raicu şi E. BaniŃă, 1965) în funcŃie de

condiŃiile climatice ale anului agricol. Simptome. Primele simptome se observă la plantele tinere ce apar din seminŃele infectate. Aceste plante rămân pitice (moşnegi), au talia de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte, frunze mici, clorotice, încreŃite şi prezintă un sistem radicular slab dezvoltat (fig. 1). Aceste plante au pe faŃa superioară zone mai galbene, în dreptul cărora pe faŃa inferioară începând de la peŃiol, de-a lungul nervurilor principale şi între nervuri se formează o pâslă albă, densă, miceliană. Plantele pot forma calatidii mici, de 1-5 cm în diametru dar nu înfloresc şi nu dau seminŃe.

Plantele mature infectate mai târziu, prezintă pe frunze pete galbene-untdelemnii situate în special lângă nervuri, zone care se brunifică în scurt timp. În dreptul lor, pe faŃa inferioară, apare un puf alb micelian. Plantele infectate mai târziu, formează calatidii mai mici, înfloresc înaintea plantelor sănătoase şi uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate fără să prezinte la exteriorul lor simptome de diagnostic diferenŃiat. Agentul patogen - Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et de Toni, fam. Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subîncr. Mastigomycotina.

Peronosporales , cl. Oomycetes , subîncr. Mastigomycotina. Fig. 2. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi :

Fig. 2. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi: frunză cu frucificaŃiile ciupercii(după F. Paulian şi H. Iliescu,

1973).

Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvoltă în spaŃiile dintre celule şi trimite în celule haustori sferici, incolori sau gălbui. După o perioadă de incubaŃie variabilă ca lungime în funcŃie de temperatură, prin stomatele de pe partea inferioară a limbului frunzei, ies grupuri de sporangiofori ramificaŃi monopodial în treimea inferioară, lungi de 300-700 µm şi laŃi de 10-15 µm. Ultimele ramificaŃii au 2-4 sterigme subŃiri, ascuŃite pe care se formează sporangii eliptici, incolori de 10-30 x 15-26 µm (fig. 2).

13

În Ńesuturile necrozate, pe frunzele mature, în urma procesului de sexualitate apar şi oospori sferici de 23-32 µm în diametru, galben-aurii, prevăzuŃi cu o membrană groasă.

Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din achenele infectate şi prin oospori rămaşi în sol în resturile vegetale. Întrucât nu se practică monocultura la floarea soarelui, principala sursă de infecŃie în anul următor o constituie seminŃele infectate.

În cursul perioadei de vegetaŃie, după apariŃia primelor plante infectate au loc mai multe infecŃii secundare datorită zoosporilor apăruŃi din zoosporangii vehiculaŃi de vânt şi de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale moşnegilor”. Numărul infecŃiilor secundare este în corelaŃie directă cu frecvenŃa precipitaŃiilor şi cu temperatura care, dacă este optimă (16-18 o C) favorizează eliberarea din zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 µm, ce pot produce infecŃii sistemice, deci indiferent de numărul de pete de pe frunzele unei plante, achenele obŃinute de la acestea vor fi infectate. Agentul patogen mai poate ataca şi alte plante din familia Compositae. Prevenire şi combatere. Întrucât boala se transmite prin seminŃe, principala grijă este ca acestea să provină din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare solele unde s-a găsit chiar numai 1 plantă/ha infectată primar, deoarece aceasta are un imens potenŃial infecŃios. Pe terenurile unde s-a constatat prezenŃa agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decât după 7-8 ani. Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spaŃial la cel puŃin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui şi vor fi urmărite sub aspectul semnalării manei până la recoltare. Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scuturarea achenelor şi deci apariŃia samulastrei în anul următor care ar putea fi o sursă de infecŃii primare.

Cea mai eficientă metodă este însă cultivarea de soiuri rezistente. Tratarea seminŃelor este eficientă când se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Galben Super SD-4 kg/t săm.; Apron 35 SD-4 kg/t săm.; Apron XL 350 ES-3 l/t săm.; Galben 35 SD-4 kg/t săm.

1.1.4. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum.

alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum . Fig. 3. Putregaiul alb al florii soarelui -

Fig. 3. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973).

Boala a fost descrisă în 1886, în FranŃa de către A. de Bary, apoi ea s-a extins în toate Ńările din Europa trecând chiar şi în America de Nord şi Australia. Încă din 1933, în toate lucrările Stării fitosanitare apare inclusă boala ca producând pagube mari în special la floarea soarelui, pagube evaluate la 60-70 % din potenŃialul productiv al culturilor. În anul 1996, în Moldova au fost înregistrate pagube de 70-80 % din producŃie.

Simptome. Boala afectează rădăcinile, tulpinile, calatidiile şi achenele, fiind favorizată de cantitatea mare de precipitaŃii din toamnă deşi pot fi atacate şi plantele în stadiu de cotiledoane. Primele simptome se observă pe axul hipocotil unde apar pete galben-brune ce pot

14

înconjura tulpina şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere. O a doua fază de atac se observă când plantele au 90-100 cm înălŃime şi încep să formeze calatidii. Pe aceste plante, la colet, apare o zonă sau un inel de mucegai de înălŃime variabilă, sub care Ńesuturile sunt putrezite, vasele conducătoare invadate de miceliu iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă (fig. 3). În cazul în care atacul este numai parŃial şi intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în interiorul tulpinii, distruge măduva, putrezeşte parenchimul şi produce în final fracturarea plantei. După formarea calatidiilor boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia calatidiile

vor cădea în întregime pe sol. La soiurile la care după ce calatidiul se apleacă şi axul tulpinii este

aşezat sub nivelul marginilor acestuia, în cavitatea ce apare, se adună apă din precipitaŃii şi în acest fel apar condiŃii optime pentru infectarea calatidiilor prin partea lor inferioară. La început apar pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune iar Ńesuturile calatidiilor putrezesc umed şi între rândurile de achene apare un mucegai alb, dens, care prin deshidratare va forma scleroŃi în formă de reŃea (fig.4). Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorată, pătată, lipsită de luciu, se crapă foarte uşor iar cotiledoanele sunt brune, acoperite de miceliu şi cu un gust rânced. Aceste achene au capacitatea germinativă scăzută. După căderea achenelor şi a alveolelor lor, din fostul calatidiu rămân doar fasciculele de vase conducătoare, lemnoase, alcătuind un aspect parazitar numit mătură”(fig. 5).

un aspect parazitar numit “ m ă tur ă ”(fig. 5). Fig. 4. Putregaiul alb al

Fig. 4. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum: scleroŃii care se formează pe tulpină şi calatidiu

Agentul patogen - Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de By. - fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales, cl. Discomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Talul ciupercii este bogat ramificat, hialin, saprofit sau parazit în vasele conducătoare unde produce o traheomicoză. Prin întreŃeserea miceliului şi deshidratarea sa, pe tulpini, în măduva calatidiului sau chiar pe calatidiu printre achene apar scleroŃii de culoare neagră la exterior (paraplectenchim) şi albă la interior (prosoplectenchim). ScleroŃii formaŃi la exteriorul tulpinii sau a calatidiului pot să cadă şi să infesteze solul în care ei rămân

viabili 6-8 ani (fig. 4). În anul următor din scleroŃi pot porni direct hife miceliene de infecŃie sau dacă scleroŃii au fost acoperiŃi de sol umed (6-8 cm) în primăvară ei generează apotecii în formă de pâlnie, cu diametrul de 4-8 mm, de culoare cenuşie. Apotecia este tapetată cu un strat de asce de 130-138 x 8-10 µm printre care se găsesc numeroase parafize filiforme. Ascele au câte 8 ascospori unicelulari, ovoizi, aşezaŃi pe un rând şi de dimensiuni cuprinse între 9-12 x 6,5 µm. Piciorul apoteciei are

cuprinse între 9-12 x 6,5 µm. Piciorul apoteciei are Fig. 5. Putregaiul alb al florii soarelui

Fig. 5. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum: calatidii cu atac puternic (după F. Paulian şi H. Iliescu, 1973).

15

1-5 cm lungime susŃinând apotecia ce se găseşte la nivelul solului. La maturitate ascosporii sunt proiectaŃi la câŃiva centimetri înălŃime şi pot fi luaŃi de curenŃii de aer şi îşi păstrează viabilitatea până la 60 zile dacă temperaturile oscilează între 20-25 o C. Temperaturile sub 20 o C scad viabilitatea ascosporilor dar la temperatura de 25 o C pot germina şi produce infecŃii în 4 ore de la ajungerea lor pe plantă.

Epidemiologie. Agentul patogen este adus în cultură odată cu seminŃele infectate care nu-şi pierd germinaŃia. ScleroŃii care au dimensiuni mici, asemănătoare seminŃelor nu pot fi selectaŃi şi vor constitui o sursă importantă de infecŃie. ScleroŃii rămaşi în sol rezistă până în anul următor când pot produce infecŃii direct prin micelii sau prin ascosporii de pe apotecii. Aceste infecŃii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen. De la plantă la plantă agentul patogen poate fi vehiculat de curenŃii de aer ce antrenează fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. Din cercul de plante gazdă fac parte toate legumele rădăcinoase, bulbifere sau tuberculifere, la care după infecŃiile din câmp boala continuă în silozuri putrezind materialul depozitat. Sunt afectate de acest agent patogen şi o multitudine de specii ale plantelor floricole. Prevenire şi combatere. Agentul patogen este deosebit de polifag aşa încât o solă puternic infestată cu scleroŃi va trebui cultivată cel puŃin 4-5 ani cu cereale păioase, apoi cu plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. ScleroŃii îşi păstrează viabilitatea cel puŃin doi ani, însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează în asolament după floarea soarelui, agentul patogen formează noi generaŃii de scleroŃi ce menŃin potenŃialul infecŃios al solei mulŃi ani. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o textură argiloasă decât dacă este asigurată drenarea excesului de umiditate. Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale. SămânŃa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase, certificate şi eventual aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeŃe mici. Înainte de semănat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice din diferite grupe ca: Gr.C: Tiradin 70 PUS-3 kg/t săm.;Tiradin 500 SC-3 kg/t săm.; Gr.D: Bavistin 50 WP-2 kg/t săm.; Bavistin FL-2 l/t săm. (1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t săm.; Metoben 70 PU- 2 kg/t săm; Gr.G: Ronilan 50 WT-2 kg/t săm.; Rovral 50 WP-2 kg/t săm.; Rovral 50 PU-2 kg/t săm.; Sumilex 50 FL-2 l/t săm.; Sumilex 50 PU-1 kg/t săm.; Sumilex 50 WP-1 kg/t săm.; Gr.H: Galben Super SD-4 kg/t săm.; GR.L: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Ostenal MT-4 kg/t săm.; Ostenal C 75 PUS-4 kg/t săm.; Rovral TS-2 kg/t săm.; Tiracarb 600 SC-2,5 l/ha săm.; Tiramet 60 PTS- 2,5 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-2,5 l/t săm.; Gr.N: Trichosemin 25 PTS (pentru toate ciupercile) - 4 kg/t săm

Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de vegetaŃie dar, dacă începând cu lunile iulie-august cad precipitaŃii de peste 100 mm, iar temperaturile sunt în jur de 20-25 o C, atacul la calatidii nu poate fi evitat. În vegetaŃie se poate aplica produse din grupele: Gr.D: Bavistin FL- 1,5 l/ha;Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Goldazin 500 SC-1,5 l/ha; Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.G: Ronilan 50 DF-1 kg/ha (2 trat.); Ronilan 50 WP 1 kg/ha; Rovral 50 WP- 1

16

kg/ha; Rovral 50 PU-1 kg/ha; Sumilex 50 Fl-1 l/ha; Sumilex 50 WP-1 kg/ha; Gr.I: Magnate 50 ECNA-1 l/ha; Gr.J: Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-1 l/ha; Sportak 45 EC-1 l/ha; Gr.L: Alert- 0,6 l/ha; Alto combi-0,5 l/ha; Bumper Forte- 1 l/ha; Calidan SC-2 l/ha; Konker-1,25 l /ha (t.p. 21 z.); Sanazole Combi-1 l/ha. Amelioratorii români au reuşit să creieze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenŃi la această boală şi numai aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor luptei integrate poate limita pagubele produse de agentul patogen.

1.1.5. Pătarea brună şi frângerea tulpinilor de floarea helianthi.

soarelui

- Diaporthe

Această boală este una dintre cele mai recent apărute la culturile de floarea soarelui. A fost semnalată în 1980 în Voevodina - Iugoslavia, de unde s-a extins şi a apărut în Ungaria, România, Bulgaria, Italia şi FranŃa. În România este semnalată în toate judeŃele cultivatoare de floarea soarelui iar pagubele ce pot fi înregistrate sunt variabile fiind în funcŃie de condiŃiile climatice ale zonei şi de sensibilitatea hibridului sau a soiului cultivat.

Simptome. Boala se manifestă pe frunze şi tulpini, rareori pe calatidii. Atacul pe frunze începe de la vârful lor printr-o decolorare ce se extinde spre peŃiol şi spre marginile frunzei. Zona atacată se brunifică, datorită Ńesuturilor necrozate iar ciuperca rămâne viabilă în zona mare de decolorare ce înconjură petele brune. Pe tulpini apar pete brune ce se extind concentric până acoperă tulpina de jur împrejur. În dreptul petelor sunt distruse toate Ńesuturile aşa încât la cea mai mică adiere de vânt şi sub greutatea calatidiilor plantele se frâng.

Agentul patogen - Diaporthe helianthi Muntanola Cvetkovic, Mihaljcevic et Petrov. cu f.c. Phomopsis helianthi Munt. - Cvetk., Mihalj. et Petr. fam. Diaporthaceae, ord. Sphaeriales, cl. Pyrenomycetes, subîncr. Ascomycotina.

Ciuperca prezintă un tal filamentos cu creştere rapidă şi extindere radiară în Ńesuturile parazitate. În Ńesuturile brunificate ale tulpinilor frânte apar picnidii cu picnospori de tip Phomopsis ce pe vreme umedă sunt eliminaŃi sub forma unor cordoane subŃiri, vizibile cu ochiul liber. În resturile vegetale înglobate în straturile superficiale ale solului până în primăvara următoare se diferenŃiază periteciile care au un gât lung prin care se elimină ascele ce au 8 ascospori bicelulari.

Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen în cultură este asigurată de picnosporii care sunt vehiculaŃi de apa de ploaie şi de vânt. De la un an la altul persistenŃa agenŃului patogen este asigurată de miceliile saprofite din resturile de plante bolnave, pe care se diferenŃiază periteciile cu asce şi ascospori.

Prevenire şi combatere. Atacul acestui patogen poate fi prevenit prin măsuri agrotehnice ca: îngroparea adâncă a resturilor atacate, rotaŃia culturilor şi semănatul la timpul optim. La hibridul Sorem, la semănatul prea devreme se poate înregistra un atac puternic în urma căruia pierderile pot fi de cel puŃin 30-65 % din producŃie, în schimb la hibridul Felix chiar fără să fie tratat se înregistrează pagube de numai 5-7 % din producŃie. În cazul în

17

care se aplică cel puŃin 2 tratamente cu fungicide sistemice pagubele vor fi de cel mult 8 % la hibridul Sorem.

În urma cercetărilor întreprinse de dr. V. Jinga s-a stabilit schema de aplicare a tratamentelor chimice care prevede 3 tratamente în epoci diferite: a - 8-10 perechi frunze; b - tratament preforal la apariŃia florilor ligulate şi c - tratament la 10-15 zile după sfârşitul înfloritului. Cele mai bune rezultate s-au obŃinut când se execută cu: produse sistemice la tratamentul a, amestec de fungicide sistemice şi contact la tratamentul b şi tratamentul c cu fungicide de contact. În cazul în care s-au folosit produsele Metoben 70 PU, Fundazol 50 WP, Benlate 50 WP -1,5 kg/ha, Rubigan-1 kg/ha, Punch 40 EC-0,4 kg/ha sau Konker-1,25 kg/ha nu s-a înregistrat nici o plantă frântă la unitatea de suprafaŃă, cu toate că experienŃa a fost

efectuată pe un sol cu un mare potenŃial infecŃios (V. Jinga, teză de doctorat)

Ultimele

recomandări adaugă acestor substanŃe pe cele din grupele:: Gr.D: Bavistin DF-1,5 kg/ha/trat.; Bavistin FL 1,5 l/ha; Goldazim 500 SC- 1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha/trat.; Benomyl 50 WP-1,5 kg/ha; Efomyl 50 WP-1 kg p.c./ha (t.p. 18 z.); Topsin 70 PU-1 kg/ha; Gr.I: Corbel EC 0,4-0,8 l/ha; Gr.J: Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 28 z.); Impact 125 SC-1,5 l/ha (t.p. 42 z.); Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-0,4 l/ha; Sportak 45 EC 1 l/ha; Trifmine 30 WP-1,0 kg/ha (2 trat.); Gr.L: Alert- 0,6 l/ha/trat.; Alto Combi 420-0,5 l/ha/trat.; Calidan SC-2 l/ha (t.p. 21 z.); Konker-1,25 l/ha (t.p. 21 z.).

1.1.6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi.

Boala descrisă în 1922 de către Schweinitz este astăzi răspândită în toată Europa, America, Africa de Nord şi Australia pe floarea soarelui dar şi pe alte 16 specii ale genului Helianthus.

Simptome. Boala apare primăvara, pe frunzele tinere sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici şi de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii şi spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare în dreptul cărora pe faŃa inferioară apar pustule pulverulente brune sau negre. Aceste pustule pot fi întâlnite chiar şi pe bracteele din jurul calatidiilor (fig. 6).

Agentul patogen - Puccinia helianthi Schw. - fam. Pucciniaceae,

ord. Uredinales, cl. Teliomycetes, subîncr. Basidiomycotina.

, cl. Teliomycetes , subîncr. Basidiomycotina . Fig. 6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi :a-

Fig. 6. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi:a- frunză atacată; b - ecidiospori; c - uredospori; d - teliospori (după E.Docea şi V.Severin, 1964).

Ciuperca este autoică şi macrociclică având aparatul vegetativ un tal filamentos, gălbui sau hialin, ce se dezvoltă intercelular şi se hrăneşte prin haustorii ce pătrund în celule. Pe frunzele tinere ciuperca formează picnidiile cu picnospori şi ecidiile de tip Aecidium, cu ecidiospori elipsoidali sau poliedrici, galben- portocalii. În pustulele de pe faŃa inferioară a frunzelor se găsesc uredosporii galbeni-bruni, sferici sau ovali, de 24-27 x 18-20 µm cu episporul fin echinulat. Teliosporii bruni, bicelulari, cu celula superioară prevăzută cu perete gros şi o papilă germinativă au un peduncul fragil. Din teliospori în

18

primăvară în urma germinaŃiei vor apărea epibazidiile cu bazidiospori mici, unicelulari şi hialini.

Epidemiologie. Transmiterea agentului patogen de la un an la altul este asigurată de teliosporii de pe seminŃe sau din sol care sunt foarte rezistenŃi la temperaturi scăzute. În cursul anului agricol, în prima parte, răspândirea agentului este asigurată de picnospori apoi de ecidiospori şi de uredospori.

Prevenire şi combatere. Respectarea tehnologiei de cultură şi tratamentul seminal poate preveni atacul acestui agent care, deşi are mai multe rase fiziologice nu produce pagube mari. Soiurile şi hibrizii omologaŃi pentru cultură sunt destul de rezistenŃi faŃă de acest agent.

1.1.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea.

Boala este cunoscută şi sub numele de putregaiul calatidiilor de floarea soarelui dar agentul patogen atacă şi numeroase alte plante de cultură sau plante ornamentale, leguminoase furajere, ricin etc. În anii cu toamne foarte bogate în precipitaŃii, boala poate produce pagube mari, aşa cum a semnalat Ana Hulea în 1940. Simptome. Agentul patogen parazitează numai calatidiile începând cu partea lor inferioară, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de Sclerotinia sclerotiorum, dar sunt mai strict delimitate. În dreptul petelor, pe Ńesuturile moi şi putrede apare o eflorescenŃă cenuşie (fig. 7). Boala poate să cuprindă întreg calatidiul şi chiar la suprafaŃa achenelor apare o culoare cenuşie-verzuie iar între achene apar scleroŃi mici, negri. SeminŃele au suprafaŃa pătată, fără luciul caracteristic şi cad uşor din alveolele lor. Cotiledoanele sunt şiştave, amare, iar seminŃele îşi pierd parŃial capacitatea de germinaŃie.

ele î ş i pierd par Ń ial capacitatea de germina Ń ie. Fig.7. Putregaiul cenu

Fig.7. Putregaiul cenuşiu al florii soarelui - Botrytis cinerea: calatidiu atacat parŃial

Agentul patogen - Botrytis cinerea Pers. - fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agentului patogen este gros, bogat ramificat şi cu un conŃinut granulat în celule. Miceliul se extinde intercelular în zona vaselor conducătoare din Ńesuturile parazitate, vase pe care le ocupă producând ofilirea plantelor. Agentul secretă enzime capabile să dizolve celuloza şi lignina. Conidioforii ce apar ca o eflorescenŃă cenuşie, sunt lungi, bruni, groşi la bază şi mai

subŃiaŃi şi hialini spre vârf. În treimea lor superioară se ramifică iar pe ramificaŃii apar mici proeminenŃe ce susŃin numeroase conidii grupate în ciorchine. Conidiile sunt unicelulare, sferice sau eliptice de 9-15 x 6,5-10 µm prevăzute cu o membrană dublă, incoloră iniŃial, apoi gălbui. Aceste conidii sunt foarte rezistente, ele asigurând pentru anul următor potenŃialul infecŃios al solului.

Epidemiologie. Transmiterea ciupercii de la o plantă la alta este asigurată de conidiile ce sunt uşor luate de vânt, insecte sau de picăturile de ploaie şi pot germina imediat, formând un miceliu infecŃios cu pătrundere activă prin Ńesuturile pe care a ajuns.

19

De la un an la altul potenŃialul infecŃios a solei este asigurat de conidiile apărute sau de microscleroŃi. Agentul patogen poate fi adus într-o nouă cultură odată cu seminŃele infectate sau infestate. Prevenire şi combatere. Respectarea cu stricteŃe a tuturor verigilor prevăzute în tehnologia de cultură a florii soarelui poate preveni atacul patogenului. Tratarea seminŃelor cu fungicide sistemice care se face obligatoriu pentru ceilalŃi agenŃi patogeni este eficace şi împotriva lui Botrytis cinerea. Culturile semincere trebuie să li se asigure o izolare parŃială de cel puŃin 500 m faŃă de alte culturi de floarea soarelui sau faŃă de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului.

1.1.8. Alternarioza - Alternaria zinniae şi A. helianthi.

Alternarioza a fost considerată până nu demult o boală de mai mică importanŃă, însă de când s-a trecut la recoltarea mecanizată în urma căreia pe sol rămân foarte multe resturi vegetale, boala s-a extins şi produce pagube destul de mari prin debilitarea plantelor în urma distrugerii parŃiale a fasciculelor de vase conducătoare. În literatura de specialitate (Smith I. şi col., 1988) se menŃionează faptul că boala este gravă şi a apărut în România şi Iugoslavia. Ea a fost studiată de Allen şi col. (1983), de H. Iliescu şi col. (1983) iar în Iugoslavia de M. Acimovic (1987).

Simptome. AgenŃii patogeni produc pe organele aeriene (cotiledoane, frunze, tulpini, calatidii) pete negre în dreptul cărora Ńesuturile putrezesc şi în condiŃii deosebit de favorabile agenŃilor, aceştia pot produce chiar frângerea tulpinilor. Pe cotiledoane apar pete necrotice, mai întâi pe margini apoi şi spre centru. Frunzele atacate au pete negre, cu un uşor halo de decolorare, pete de diferite dimensiuni care pot conflua şi în acest caz ocupă suprafeŃe mari din limb acoperite pe vreme umedă cu un puf negru. Pe tulpini, iniŃial apar pete negre ce prin unire dau naştere la striuri longitudinale necrotice. Calatidiile infectate şi bracteele lor au la început pete de decolorare, apoi brune iar în final brune-negricioase, adâncite în Ńesuturi. A. helianthi produce pete mai mari şi mai alungite.

Agentul patogen - Alternaria zinniae M.B.Ellis şi A.helianthi (Hansf.) Tubaki and Nishihara - fam. Dematiaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Talul filamentos al agenŃilor patogeni prezintă hife brun-negricioase, ramificate, pe care apar conidiofori bruni de 150 x 5-10 µm, ce susŃin la A. zinniae o conidie muriformă cu 5-12 septe transversale şi 1-2 septe longitudinale, de 36-236 x 8-12 µm. Alternaria helianthi are un tal filamentos brun dar conidiile sunt grupate pe conidiofori şi au 79 x 9 µm. În 1991 în Iugoslavia, M. Acimovic mai semnalează şi pe A. heliantinfeciens. AgenŃii patogeni iernează în resturile vegetale ca miceliu saprofit sau sub formă de conidii care în primăvară vor produce infecŃii primare.

Epidemiologie. Transmiterea agenŃilor patogeni de la un an la altul este asigurată de miceliul saprofit sau de conidii. Pe organele infectate primar apar zonalităŃi concentrice formate din conidiofori şi conidiile ce vor răspândi agentul pe toată perioada de vegetaŃie.

20

Prevenire şi combatere. Alternarioza poate fi prevenită prin fertilizarea raŃională fă