www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

MANAGEMENTUL REŢELELOR DE TELECOMUNICAŢII

1. Introducere

O&M este termenul clasic pentru control şi supervizare a reţelelor de

telecomunicaţii. Dezvoltarea foarte mare în ultimii ani a telecomunicaţiilor şi a tuturor
activităţilor legate de acestea, au dus la lărgirea noţiunii şi înlocuirea ei cu termenul de
reţea de management.
Managementul de reţea cuprinde:
• Operare
• Mentenanţă
• Control
• Supervizare
Mare parte din investiţiile în reţele se fac în domeniul managementului. Furnizorii
de echipamente de telecomunicaţii investesc puternic în echipamente speciale pentru
managementul de reţea numite sisteme suport pentru operare (OSS-Operations System
Suport).

2. Operare şi mentenanţă

Funcţiile de operare şi mentenanţă vizează două scopuri precise:

1. de a face ca reţeaua să asigure serviciile cerute de clienţi cu grad de satisfacere
maxim;
2. la un preţ de cost cât mai mic.

Acţiuni

Operare Mentenanţă
Managementul: Corectivă:
-abonaţilor Informaţii -localizarea defectelor
-încărcării -corectarea defectelor
-semnalizării Preventivă:
-traficuluii -măsurătorilor
-serviciilor -supervizării

Fig. 1 Funcţiile de operare şi mentenanţă

Operare şi mentenanţă necesită:

• operatorul să comunice cu elementele care poartă traficul;
• să poată cere rapoarte de stare;
• elementele de reţea să poată informa operatorul despre defecte (alarme);

1
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

• să raporteze starea reţelei;

• să producă rapoarte statistice;
• să reconfigureze reţeaua la cerere sau automat la apariţia defectelor.

2.1. Funcţia de operare trebuie să asigure următoarele activităţi:

1. Legate de abonaţi
• să conecteze noi abonaţi şi să le asigure serviciile cerute şi în condiţii cerute;
• să mute, schimbe, adauge sau elimine abonaţi.

2. Legate de încărcare:
• să colecteze datele (informaţia) despre încărcare;
• să supravegheze individual fiecare abonat privind serviciile asigurate;
Scopul acestei supravegheri este de a asigura o corectă notă de plată pentru
abonaţi.
3. Legate de semnalizare
• Privind stabilirea de noi conexiuni în reţea
• Semnalizarea abonat comutator
• Semnalizarea între registre

2.2. Funcţia de mentenanţă are două scopuri: preventivă şi corectivă.

Preventivă:
Supervizare
Măsurare Monitorizare
Avertizare

Corectivă:
Detectare defecte
Localizare defecte Restabilire
Înlăturare defecte

2.3. Operarea şi mentenanţa pot fi:

Descentralizate
Centralizate
Operarea şi mentenanţa sunt tradiţional descentralizate şi mulţi operatori
lucrează încă în acest mod. Necesită volum mare de echipamente, personal, costuri,
redundanţă, conflicte de interese. Supradimensionare a reţelei.

După anii “70 au apărut noi oportunităţi în domeniul operării şi mentenanţei ca

urmare a posibilităţii controlului la distanţă a echipamentelor şi reţelelor de comunicaţii.
Au început să fie construite seturi de sisteme tehnice capabile să controleze şi
supervizeze de la distanţă echipamentele de comunicaţii. Termenul generic pentru aceste

2
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

sisteme este sisteme suport de operare (OSS- Operations Support System) iar
operarea şi mentenanţa au devenit centralizate. Este avantajoasă pentru operator:
• Se fac din câteva puncte ale reţelei;
• Conţin echipamente performante
• Personal redus, dar bine calificat
• Efort redus pentru personal
• Implică standardizare, automatizare, unificare
• Nu necesită coordonare între personalul de operare şi mentenanţă.

Fig. 2 O&M descentralizată

OSS

Fig. 3 O&M centralizată

2.4. Managementului abonatului cuprinde:

• Conectarea
• Deconectarea
• Evidenţa încărcării
• Servicii speciale
În mod tradiţional, aceste activităţi se fac în comutatoarela (centralele) locale la
care este / se va conecta abonatul. Când se cere o nouă conectare, datele noului abonat se
înregistrează într-un registru de abonaţi. Apoi operatorul caută cel mai bun (apropiat)

3
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

comutator din reţea şi transferă acestuia datele solicitantului unde sunt preluate de
personalul O&M.

Birouri de vânzare

Birouri de vânzare
Calculator
pentru abonaţi

OSS

Fig. 4. Exemple de O&M descentralizată şi centralizată

În cazul O&M centralizate, datele de la viitorii abonaţi sunt colectate de

centrele de vânzări, întroduse într-un computer central pentru abonaţi. Acesta vede datele
căror abonaţi sunt preluate şi le trimite mai departe spre cel mai apropiat OSS.
OSS generează automat comenzile necesare pentru conectarea noului abonat la
comutator. În această situaţie, 80%-90% dintre operaţiile necesare conectării se fac
automat.

2.6. Informaţia de încărcare

4
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Înformaţia privind încărcarea abonaţilor este una dintre cele mai impottante
activităţi ale operatorului deoarece ea determină şi nota de plată pentru abonat.
Colectarea şi prelucararea acestei informaţii ca şi întreaga suită de activităţi care se
încheie cu eliberarea notei de plată constituie un proces laborios, de mare acurateţe. Dacă
în trecut operatorul trebuia să măsoare individual timpul de convorbire coroborat cu zona
de taxare, astăzi aceste procese sunt automatizate. O fază intermediară a constituit-o
folosuirea contoarelor de timp şi zonă. Ca regulă, informaţia de incărcare este culeasă la
nivelul centralelor telefonice de câteva ori pe zi. Dacă numărul de centrale telefonice din
reţea (şi deci şi a abonaţilor) este mare, atunci cantitatea de date care trebuie memorată
este mare.
În prezent, tot mai mulţi operatori de telecomunicaţii folosesc computere
speciale pentru colectarea şi prelucrarea informaţiei de încărcare. Software-ul acestui
computer este capabil să comunice cu reţeaua prin intermediul OSS. Ideea acestui mod
de calcul a încărcării este de a permite calculul încărcării şi distribuirea informaţiei
despre încărcare la oricare nod din reţea. OSS poate deasemenea să asiste operatorul în
setarea (stabilirea valorilor) de calcul ale notelor de plată.

OSS

Date colectate
periodic

Calculator pentru
încărcare

Fig. 7 Culegerea datelor de încărcare

2.7. Tendinţe de dezvoltare

Un număr de factori tehnologici şi economici (legaţi de piaţă) au influenţat şi încă
influenţează, tendinţele spre operare si întreţinere centralizate.

Factori legaţi de tehnologie:

• Tehnologii noi de transport
• Tehnologia informaţiei
• Computere de administrare

Factori legaţi de piaţă:

• Reglementările legislative
• Competiţia între producători
• Cererile noilor clienţi

5
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

• Serviciile noi şi complexe

2.8 Tendinţele dezvoltării tehnologice

Multi operatori, realizand că este mai convenabilă folosirea comutatoarelor digitale

în reţele administrate centralizat, le-au luat drept un ţel de termen lung. Până la
sfârşitul acestui secol, reţelele vor constituite exclusiv din astfel de comutatoare.
Două mari standarde fac posibilă administrarea centralizază a reţelelor digitale de
telecomunicaţii: TMN (Telecommunication Management Network) şi SNMP
(Simple Network Management Protocol). (vezi figura 8). SNMP este folosit cu
precădere pentru administrarea echipamentului în reţele de date private şi cu
extindere în echipamentele de acces în reţelele de telcomunicatii. TMN este destinat
pentru reţele publice – vezi sectiunea 8.3.

SNMP TMN

Reţea transport

Reţea acces
Abonaţi
Abonaţi privaţi
comerciali

Fig. 8 TMN şi SNMP

Tehnicile de transport mai eficiente şi mai usor de administrat au fost deasemeni

dezvoltate. Tehnologia ierarhiei digitale (PDH) a anilor 1970 a fost înlocuită treptat
de ierarhia digitala sincronă (SDH). Aceasta dezvoltare va aduce mari avantaje pentru
operator, în special în combinare cu un OSS eficient.

Dezvoltarea rapidă în tehnologia informaţiei face mai uşoară construirea suportului de

operare al reţelelor. Sunt disponibile computere mai puterniuce şi s-au dezvoltat
sisteme de operare adecvate (UNIX).
Folosirea crescândă a calculatoarelor pentru rutine administrative accelerează de
asememnea dezvoltarea OSS. În special în menagementul abonatului, operatorii tind
să folosească calculatoare conectate la reţele de date prin intemediul OSS. .Acest
lucru va fi discutat mai târziu în cap. 4 si 5.

6
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

2.9 Determinări legate de piaţă

Reglementarile în materie de piaţă de telecomunicaţii au început in SUA la mijlocul
anilor 80. Multe ţări au urmat acest exemplu mai ales cu apariţia de noi operatori în
aceste ţări. Admninistraţiile traditionale de telecomunicaţii exista încă, deşi pe piaţă
au apărut operatori noi care s-au impus rapid în nişele de piaţă şi au crescut rapid (de
exemplu telefonia mobilă).

Noi cerinţe au fost exprimate de abonaţii din domeniul afacerilor – cereri pentru
Centrex, reţele virtuale, reţele private. Servicii avansate (Integrated Services) au
devenit tot mai importante în lumea oamenilor de afaceri. Toate aceste cereri fac ca
operatorul să fie capabil să controleze şi să schimbe reţeaua sa rapid, eficient si
flexibil. Aceasta face să crească competiţia si realizările (şi eforturile) în
managementul sistematic al reţelei.

3. Reţeaua de management a telecomunicaţiilor (TMN)

3.1 Privire generală

Aşa cum a fost deja menţionat, operarea si mentenanţa au devenit din ce iîn ce mai
centralizate. Echipamentul de reţea este controlat si supervizat dintr-un singur punct
sau dintr-un număr mic de puncte.
La inceputul anilor 80, folosirea intensă a OSS central a dat naştere la o varietate de
sisteme, deseori oferite de mai multi furnizori şi destinate pentru diferite sarcini:
operare, mentenanţă, rutine administrative etc.

În consecinţă, costul achiziţionării şi intreţinerii sistemelor de operare şi mentenanţă

au dus rapid spre sisteme din ce în ce mai flexibile.

A devenit dificil să se adauge noi sisteme şi chiar să se înlocuiască altele relativ noi.
Transferul informaţiei între diferite sisteme a pus o altă problemă. Aceasta situaţie a
condus la o serie de standarde şi recomandări cunoscute sub denumirea de Reţea de
Management a Telecomunicaţiilor (TMN) (vezi fig 9).

TMN

7
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Fig. 9 Reţeaua de management a telecomunicaţiilor

Reţele Nevoi
-cu diferite tipuri de echipament -interfeţe standardizate
-făcute în diferite versiuni -funcţii de management
-de diferiţi producători -rutine

TMN, ca model de operare şi mentenanţă a reţelelor de telecomunicaţii, are în vedere

2 obiective importante:
1. Funcţionalitatea într-un mediu multi-furnizor
2. Optimizarea funcţionalităţii reţelei

Primul obiectiv este rezultatul direct al pieţei deschise. Standardele si

recomnandările pot reduce costurile de adaptare impuse oparatorilor si furnizorilor de
echipamente. Preocuparile sunt focalizate pe crearea unor interfete standard, stabile si
generale.

Al doilea obiectiv este bazat pe faptul că o reţea constă în diferite tipuri de

echipamente cu diferite complexităţi. Există în prezent comutatoare controlate de
calculator care au incluse funcţii de operare si mentenanţă: supervizare continuă a
harware-ului si software-ului, iniţializarea atuomată a alarmelor, redundanţa (dublarea)
funcţiilor importante. Când apare o defecţiune este iniţiat automat un test care determină
natura defectului; în acelasi timp echipamentul defect este blocat şi perechea sa de
rezervă este conectată.

Tipul modern de comutator telefonic controlat de computer este un exemplu de

element de reţea (NE network element) inteligent şi avansat. NE este termenul general
pentru echipamentul de reţea utilizat în TMN. Spre deosebire de comutatorul telefonic, se
poate menţiona un alt NE – regeneratorul – care este cea mai mica unitate dintr-o retea
de transmisiuni. Numarul regeneratoarelor este mare, dar acestea sunt nesofisticate,
simple de construit, raspândite în diferite locuri în reţea şi pot declanşa diferite tipuri de
alarme în caz de defectare.

Aceste două exemple de elemente de reţea reprezinta 2 cazuri extreme:

comutatorul telefonic ca fiind cel mai controlabil şi regeneratorul ca fiind cel mai putin
controlabil. Între acestea 2, există o gamă largă de alte tipuri de elemente de reţea.

3.2 Conceptul TMN

Arhitectura pentru operare si mentenanţă într-un mediu multi-
furnizor

Concept şi definiţii
Arii funcţionale
Principii de interoperare
Model informaţional

8
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Arhitectură fizică

In 1985 eforturile in domeniul stardardizarii managementului telcomunicaţiilor s-

au concretizat în definirea conceptului TMN: recomandarea ITU-T M 300.

Conceptul TMN cuprinde calculatoare, bază de date, terminale, reţele de

comunicaţii si funcţii de operare. Este o arhitectura organizată pentru a interconecta
diferite tipuri de OSS şi NE. TMN descrie de asemenea interfeţele si protocoalele
standardizate, folosite pentru schimbul de informaţii între OSS-uri şi NE-uri şi
funcţionalitatea integrală necesară pentru menegementul de reţea.

Deşi TMN este conceptual gândită ca o entitate separată, conectată la reţeaua de

telecomunicaţii prin intermediul unor interfeţe, ea poate folosi o parte din aceasta reţea
pentru nevoile proprii de telecomunicaţii. Acest lucru este descris mai detaliat în secţiune
Modele TMN.

TMN-urile pot varia ca mărime de la o simpla conectare între un OSS şi un NE

până la o reţea compusă din câteva OSS-uri şi un număr mare de NE-uri. Fig. 11 arată
relaţia dintre TMN şi reţeaua de comunicaţii.

TMN-Telecommunication Management Network

OSS OSS

Reţea de comunicaţii de date

Q3

NE NE NE NE NE

Fig. 11. Conceptul TMN

Setul de rcomandări M 3000 nu este complet (există arii care încă nu au fost
standardizate).

3.3 Modele TMN

Pentru ca recomandările TMN să descrie managenentul unei reţele de
telecomunicaţii într-un mod sistematic, au fost definite un set de interfeţe şi un număr de
modele.
• Interfeţe Q

9
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

• Modelul la nivel management

• Modelul funcţional
• Modelul fizic
• Modelul organizaţional

Interfaţa Q
Comunicaţia între OSS şi NE este definită prin intermediul interfeţei Q care
este împarţită in 2 părţi.
• Modelul informaţional
• Protocoale de comunicaţii

Modelul informaţional
Modelul informaţional descrie modul în care sunt controlate şi supervizate
diferite funcţii ale elementului de reţea. De asemena sunt furnizate regulile de creare a
obiectelor administrate inclusiv evenimentele şi operaţiile legate de acestea. Din punct de
vedere al TMN, toate resursele fizice şi logice (semnalizari ale trminalelor, rute,
declanşări de evenimente, rapoarte de alarmă, informaţii despre abonaţi etc) sunt privite
ca obiecte administrate, MO (managed objects). Un obiect administrat reprezintă o
resursă fizică sau logică.

În modelul informaţional sunt de asemenea definite relaţiile reciproce dintre

obiectele administrate. Aceste relaţii sunt aranjate intr-o structură arborescentă numită
arborele informaţiei de management (MIT Management Information Tree). La o
staţie de lucru oparatorul poate crea, superviza şi schimba, în mod direct obiecte conduse
sau poate folosi o aplicaţie OSS pentru a realiza o interfaţă mai prietenoasă intre operator
şi TMN.

Un OSS manevrează elementele de reţea ca un set de obiecte administrate. Toate

obiectele administrate într-un NE constituie baza informaţiilor de management (MIB
management information base), care conţine descrierile şi relaţiile dintre obiecte şi
evenimentele sau operaţiile care sunt implicate. Aceasta este o baza de date conceptuală
şi nu se referă la un mediu fizic de stocare.

OSS Element de reţea

Aplicaţie Parte TMN

OSS

Parte trafic

Fig. 12 Obiecte administrate în TMN

10
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Standardul descrie cum operatorul, prin intermediul OSS, reuşeşte să controleze

obiectul administrat. Este descris de asemenea modul în care obiectele administrate
informează OSS despre evenimentele şi schimbările care au loc în elementele de reţea. O
funcţie manager în OSS controlează obiectele administrate dintr-un element de reţea prin
intermediul unui agent.

Functia manager face contactul cu elementul de reţea stabilind o conexiune cu

funcţia agent. Funcţia manager poate apoi controla obiectele administrate trimiţând
instrucţiuni de operare spre agent.

Agentul de aemenea se asigură că operaţiile sunt reralizate de către resursele

logice sau fizice conţinute în obiectul condus (fig. 13).

Modelul informaţional, care este bazat pe obiecte şi pe model relaţional este crucial în
ceea ce priveşte comunicaţia între OSS şi oricare alt echipament din reţeaua de
telecomunicaţii.

Protocoale de comunicatie
Am menţionat deja ca interfaţa Q include de asemenea protcoale de comunicaţie
Element de reţea
OSS
Stiva de protocoale OSI

Stiva de protoc. OSI

Agent
Manager

CMIP / FATM

X.25

Fig. 14 Protocoale de comunicaţii

Figura 14 arata 2 protocoale principale de aplicaţie în TMN: the Common

Management Information Protocol (CMIP) şi File Transfer Access and
Management Protocol (FTAM).

CMIP este un protocol orientat pe tranzacţie adecvat pentru tranferul informaţiei

de alarmă şi schimbărilor de date la abonat.

11
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

FTAM este folosit pentru a transporta o cantitate mare de date ( fişiere), de

exemplu informaţii referitoare la încăîrcare şi statistici.

Modelul de management stratificat

Modelul de nivel startificat împarte funcţiile de management pe nivele sau

straturi. Altfel spus, se poate studia reţeaua de management pe nivele. Modelul
indentifică 4 nivele:
• Managementul afacerii
• Managementul serviciului
• Managementul reţelei
• Managemnetul elementului
Nivelul de sus, managementul afacerii, descrie functţii legate de aspectele
afacerii; analiza tendinţelor şi aspectele de calitate, de exemplu, care pot fi baza
rapoartelor financiare.

Nivelul managementului serviciului descrie funcţiile legate de mânuirea

serviciilor în reţea: definire, administrare, încarcare.

Nivelul managemantului reţelei descrie funcţii pentru distribuirea resurselor

reţelei: configurarea, controlul şi supervizarea funcţionării reţelei.

Nivelul de jos, managementul elementului conţine funcţii pentru mânuirea

elementelor individuale de reţea. Acestea includ managementul alarmelor, mânuirea
informaţiei, backup, conectare si mentenanţă soft şi hard.

Figura 15 arata de asemenea o altă subdivizare a fiecarui nivel, o vedere pe planuri a

managementului de reţea. Din punct de vedere funcţional, managementul poate fi
împărţit în 5 arii funcţionale în care găsim funcţii similare:
• Managementul defectelor: recunoaşterea defectui, izolarea defectului,
raportarea defectului şi conectarea la rezervă
• Managementul contabilizarii: colectarea, stocarea si livrarea informaţiilor de
incarcare si contabilizare
• Managementul performantelor: colectarea, stocarea si livrarea statisticilor
operative; optimizarea reţelei folosind resurse disponibile în cocncordanţă cu
statisticile de funcţionare recepţionate
• Managementul configurării: instalarea de echipamente de reţea, setarea
parametrilor, configurarea reţelei, stabilirea capacităţii
• Managementul securităţii: funcţii de administrare si autorizare, protecţia
impotriva intrărilor neautorizate in reţea

Modelul funcţional

12
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Modelul funcţional descrie funcţiile TMN în forma unor blocuri funcţionale. Unele
blocuri funcţionale privesc TMN în ansamblu (OSF, DCF şi MF) altele doar în parte
(NEF, QAF, WSF). Blocurile funcţionale realizează următoarele sarcini:
1. Funcţia sistem de operare (OSF) manevrează programele suport de funcţionare
folosite de operatori
2. Functia de mediere (MF)
• Converteşte protocoalele dintre OSS şi NE
• Manevrează date: concentrează, editează, grupează
• Ia decizii referitoare la valorile de prag
• Stocheaza date pentru identificarea reţelelor şi echipamentelor
3. Funcţia element de retea (NEF) manevrează procese de transport şi comutaţie. Ca
exemplu de aplicaţii se pot denumi localizarea defectelor şi protecţia comutării.
4. Funcţia adaptare Q (QAF) converteşte interfeţele nesdandardizate în interfeţe
standard Q3
5. Funcţia workstation (WSF) manevreaza terminalele utilizator ale TMN

Managementul Managem. Managem.

afacerii defectelor securităţii

Managementul Managem. Managem.

serviciului contabilizării configurării

Managem.
Managementul
performanţelor
reţelei

Managementul
elementului

Fig. 15 Nivelele şi ariile funcţionale ale aanagementului

Modelul fizic TMN

Figura 16 descrie modelul fizic al TMN, adică un sistem de operare şi mentenanţă

cu echipamentul asociat. OSS este conectat la NE prin intermediul unei reţele de
comunicaţii de date (DCN), în multe cazuri o reţea cu comutare de pachete X.25 sau o
reţea Frame Relay. NE 1 din fig 16 reprezintă un NE cu capacitate de management şi
supervizare totala conectat la TMN şi care poate comunica cu aceasta folosind întreaga
suită de protocoale OSI (de la 1 la 7). Exemple de elemente NE 1 sunt: un comutator
telefonic şi un cross-connect. Celelalte 2 elemente de reţea din fig 16 sunt mai simple.
Ele pot fi linii terminale, multiplexoare sau regeneratoare.

13
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Recomandarile ITU-TE sugereaza că aceste elemente de reţea trebuie conectate prin

intermediul unei reţele de comunicaţii locale (LCN). Cel mai simplu, acest lucru se poate
realiza, folosind antetele din cadrele SDH sau PDH.

OSS

Q3

DCN

Q3
Q3
MD

NE 1
LCN

NE NE

Fig. 16 Modelul fizic al TMN

Un dispozitiv de mediere, MD, este folosit pentru comunicare cu OSS prin
intermediul DCN. MD converteşte protocoalele, concentrează, reduce şi stochează date.
Pentru unele elemente de reţea, MD poate de asemenea lua decizii referitoare la valorile
de prag şi să declanşeze alarme în caz ca acestea sunt depăşite.

MD poate fi un program mic sau un OSS mic, ăn ultimul caz el poate fi legat la
un OSS mai mare dar niciodată echipat cu o interfaţă utilizator. Un MD astfel proiectat,
este numit maşina dispozitiv de mediere (MMD).

4 Managementul reţelelor cu comutare de circuite

4.1 Privire generală

Acest capitol descrie managementul reţelelor cu comutare de circuite (PSTN

şi ISDN) în conformitate cu recomandările ITU-TE privind TMN.

4.2 Centrele de operare şi mentenanţă

Centrele de operare şi mentenanţă care acţionează la nivelele element de reţea

şi retea sunt numite centre de mentenanţă şi operare (OMC) respectiv centre de
management reţea (NMC). In mod firesc, numărul de OMC este mai mare decât

14
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

numărul de NMC şi există mai multe comutatoare în fiecare OMC. Centrele de operare şi
mentenanţă folosesc unul sau mai multe OSS pentru a-şi realiza sarcinile lor.

Management reţea
NMC Supraveghere reţea
Supraveghere trafic
Manag. semnalizări
OSS

OMC Management elemente

OMC
Manag. comutatoarelor
OSS OSS (funcţiile de bază)
Management trafic
Manag. semnalizărilor
Funcţii de mediere
Funcţii de Q- adaptare

Fig. 17 Managementul elementelor şi al reţelelor

4.3 Funcţiile de bază ale unui OSS

Funcţiile de bază ale unui OSS includ in mod uzual următoarele:

• O hartă a reţelei
• Managementul alarmelor
• Managementul comenzilor
• Un model de telecomunicaţii
• Protocoale de comunicaţii

Harta reţelei dă staff-ului din OMC şi NMC o vedere generală a

echipamentelor de reţea. Ca regulă, harţile de reţea sunt ierarhice. Nivelul cel mai inalt
arata reţeaua în ansamblu, iar diferite detalii sau zone locale din reţea pot fi afişate.
Scopul nivelului cel mai ănalt este de a da o vedere cuprinzătoare şi totodată critică a
structurii reţelei şi a alarmelor care pot apărea. Elementele de reţea şi alte echipamente
sunt reprezentate prin simboluri. Alarmele cu diferite grade de urgenţă sunt indicate prin
simboluri şi culori diferite.
Managementul alarmelor cuprinde recepţionarea, procesarea şi afişarea alarmelor
de la elementele de reţea. TMN specifică diferite nivele de alarmă: alarma critică, majoră,
minoră si atenţionare (fig 19). De asemenea, alarmele sunt împarţite în 3 categorii:
alarme necunoscute, alarme cunoscute şi care sunt încă active ţi alarme cunoscute pentru
care deja s-a luat o decizie (şi care ăn curând nu vor mai fi active). Simbolurile indică
alarme în diferite elemente de reţea. Detalii despre o anume alarmă pot fi obţinute

15
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

selectand simbolul respectiv. Alarmele sunt stocate într-un fişier de alarme şi pot fi
tipărite la cerea personalului OMC.

Alarmă critică Cea mai semnificativă. Cere acţiune imediată

Alarmă majoră Cere acţiune cât se poate de rapede

Cere acţiune la momentul oportun, dar se

Alarmă minoră
recomandă ţinerea sub observare a
reţelei
Atenţionare Cea mai puţin semnificativă. Cere acţiune corectivă
Confom planului de mentnanţă, dar şi supravegherea

Fig. 19 Nivele de alarmă

Personalul din OMC poate controla şi superviza individual elementele de reţea

trimiţând comenzi spre acesta şi primind răspuns de la ele. Comenzile de management
pot fi trimise cu sau fără întârziere şi pot fi executate imediat sau într-un timp precizat.
Răspunsul la execuţia comenzii poate fi imediat sau cu întârziere.

Functiile de baza ale unui OSS atât pentru nivelul OMC cât si pentru nivelul NMC includ
un model informaţional si protocoale de comunicaţii.

4.4 Managementul traficului (nivelul OMC)

Un OSS poate realiza pe lângă funcţia sa de bază , aceea de a administra

comutatorul (centrala telefonică), el mai poate realiza şi funcţii de management al
traficului (măsurători de trafic, colectarea de date despre încărcare şi furnizarea de
statistici de trafic). Valorile de trafic măsurate pot fi stocate, prelucrate, afişate, utilozate
în diferite statistici. Acestea sunt la rândul lor baza de calcul pentru proiectarea şi calculul
(planificarea) reţelelor de comunicaţii. Funcţiile pentru măsurători de trafic se pot realiza
fie la nivel OMC fie la nivel NMC.
În general sunt realizate umătoarele măsurători de trafic:
I. Asupra tipurilor de trafic:
1. Traficul local efectuat de abonaţii locali în centrala la care sunt conectaţi.
2. Traficul de ieşire pe trunchiuri de la un abonat dintr-o centrală spre un abonat
dintr-o altă centrală
3. Traficul de intrare pe trunchiuri de la un abonat dintr-o altă centrală spre un
abonat din centrala locală
4. Traficul de tranzit care trece printr-un comutator dat, fără a fi legat de abonaţii
locali.
II. Asupra distribuţiilor de trafic:
1. Distribuţia traficului de la un comutator la la alt comutator
pe diferite rute

16
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

2. Distribuţia traficului de la un comutator spre diferite alte

comutatoare.

Apeluri pe trunchiuri de ieşire

Apeluri locale Apeluri în tranzit

Apeluri pe trunchiuri de intrare

Fig. 20 Măsurători pentru diferite tipuri de trafic

R1 C2

R2 R3 C3
C1 C2

C1
Abonat A Abonat B
b)
a)
Fig. 21. Măsurători de distribuţie de trafic: a) pe rute diferite b) pe destinaţii diferite

Majoritatea 0centralelor telefonice moderne permit măsurătiori f de trafic în

aceste moduri. Ele sunt iniţiate de OSS iar rezultatele adunate în fişiere care apoi sunt
prelucrate şi afişate sub formă de tabele, grafice, dir’stribuţii statistice etc.

Alte funcţii ale OMC (Operation and Maintenance Center)

• înregistratrea datelor
• conectări ale diverselor echipamente de culegere de date
• raportări legate de stări ale reţelei
Scopurile acestor funcţii este de a simplifica activităţile de rutină ale OMC.
Funcţiile unui OMC sunt specificate sumar în fig. 23.

Funcţii de bază ale OSS OMC Unelte suport pentru ele

-managementul comenzilor -rapoarte despre probleme
-managementul alarmelor -versiune de software
OSS
-harta reţelei -configurarea
-afişare -date despre comutator

17
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Fig. 23 Funcţiile OMC

4.5 Managementul reţelei (nivelul NMC)

Un NMC (centru de management de nivel reţea) este instalat, de regulă deasupra

nivelelor OMC şi are o funcţionalitate diferită. El dă operatorului unele avantaje. Având
un NMC în reţea, este posibil ca OMC-urile să fie urmărite doar în timpul zilei. Noaptea,
alarmele urgente de la comutatoarele telefonice conectate la OMC sunt direcţionate la
NMC care poate avea o funcţionalitate dublată (backu) pentru OMC.
Scopul principal al NMC este de a da o vedere generală a reţelei de telecomunicaţii.
Ea este, de regulă, compusă dintr-o reuniune de mai multe subreţele care necesită o
supervizare de la un nivel mai înalt. Un defect în funcţiile de transport poate dezactiva
mai multe servicii reciproc independente.
Funcţiile principale ale NMC sunt:
• managementul traficului de reţea, NTM
• supravegherea reţelei, NS
• managementul semnalizărilor.
NMT (Network Traffic Management) este termenul avansat pentru funcţia de
management a traficului care cuprinde:supervizarea traficului, analiza traficului şi
managementul traficului.
Scopul NTM este de a optimiza reţeaua în sensul prevenirii supraîncărcării. Datele
de trafic colectate de la fiecare comutator la fiecare 10 min. sunt concentrate, analizate şi
afişate grafic pentru personalul NMC. Funcţia de management a traficului care face
posibilă setarea valorilor pragurilor de alarmă în comutatoare şi pe rute şi destinaţii,
asigură sprijin personalului de management atunci când traficul trebuie rerutat sau limitat
într-o anumită parte a reţelei.
În cazurile de management mai avansat, funcţia NTM poate lua decizii, pe baza
datelor colectate din reţea, de a genera comenzi de rutare pentru cmutatoare.

OMC

OSS

Supraîncărcare

Fig. 24 Managementul traficului reţelei (NMT)

18
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Termenul supravegherea reţelei (NS) ilustrat în fig. 25 se referă la supervizarea

totală a reţelei. El dă operatorului o vedere generală asupra unui număr mare de entităţi
de reţea şi procese, incluzând comutarea, transportul şi semnalizarea. OMC se ocupă cu
filtrarea şi trimiterea alarmelor la NMC. Funcţia NS compilează aceste alarme şi
analizându-le poate emite, pa baza unor reguli implementate, sugestii pentru modul de
acţiune.

NMC Supraveghere reţea

-imagine de ansamblu a reţelei
OSS -managementul alarmelor

OMC OMC OMC

OSS OSS OSS

PSTN PLMN Reţea de transport

Fig. 25 Supraveghere reţea (NS)

4.6 Managementul de reţea -Centrex

O companie poate alege între a investi întrţo centrală telefonică privată (PBX) şi
închirierea de capacităţi dintr-o reţea publică. Serviciul de simulare a unei centrale
private este numit Centrex (centralised extention). Multe companii cu locaţii diferite
pentru filialele sale, pot avea un PBX la sediul central şi Centrex pentru sediile locale.
Ele sunt interconectate prin linii închiriate sau prin tr-o reţea virtuală privată.
Pentru operator este important să administreze acest Centrex rapid şi eficient.
Activităţile OSS desfăşurate de către operator include:
• definirea grupului Centrex
• crearea sistemului de numerotare
• încărcarea abonaţilor
• definirea extensiilor
• înlocuirea, schimbarea şi deconectarea extensiilor
• alocarea serviciilor

19
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Este din ce în ce mai obişnuuit pentru abonaţi să controleze o parte din Centrexul
lor prin intermediul operatorului OSS.
6. Managementul reţelelor de transport

5.1 Privire generală

Controlul şi managementul eficient a reţelei de transport sunt de mare importanţă
pentru operator şi s-au dezvoltat mult după anii “80. Au fost realizate OSS.uri tot mai
puternice şi mai performante, dar factorul decisiv care a dus la intoducerea lor pe scară
largă a fost definirea şi utilizarea noului standard de reţea de transport, SDH. Această
nouă tehnologie cuprinde un număr important de elemente de reţea flexibile şi
controlabile: comutatoare digitale (DXC-Digital cross Connect), multiplexoare de
extragere- inserţie (ADM- Add and Drop Multiplex), interfeţe optice (OI- Optical
Interface), regeneratoare etc.
Una din caracteristicile vechii tehnologii PDH, încă destul de răspândită este lipsa
de flexibilitate şi capacitate de administrare, ceea ce face ca reţeaua să fie ineficient
utilizată. În unele părţi doar 30% - 40% din capactăţi sunt folosite. Remedierea acestui
neajuns se poate face folosind un OSS care să administreze DXC- urile reţelei SDH.

OSS

DXC
DXC

DXC
DXC

Fig. 26 Combinarea dintre SDH, DXC şi OSS

Avantajele acestei combinaţii:

• Realizare rapidă, de la un OSS central, a liniilor închiriate sau a altor capacităţi
de transport
• Rerutarea automată în caz de rupere a cablului sau a altor perturbări
• calitatea reţelei poate fi permanent supravegheată, analizată şi afişată
• selecţia rutelor în reţea poate fi optimizată, poate ţine seama de congestii,
peturbări, defecte
Astăzi, multe reţele include atât echipamente SDH cât şi PDH dar OSS pot fi
asociate direct doar cu elemente de reţea SDH. Elementele PDH pot fi şi ele asociate cu
OSS dar prin intermediul unor dispozitive de mediere, care să facă adaptarea între
elementele de reţea PDH şi OSS. Un asemenea MD poate consta dintr-un OSS pentru

20
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

PDH la care se adaugă interfeţe pentru conectarea la reţeaua de date de management a

SDH. (v fig. 27).

OMC

OSS

DCN
Q3
Q3
Q3
Q3 MD
SDH

NE1 DXC LCN

DXC
NE1
NE1
PDH PDH

NE NE

Fig. 27 Managementul elementelor de reţea într-o reţea de transport

5.2 Managementul configurării

Funcţionalitatea unui OSS în ceea ce priveşte managementul configurării se poate
divide în teri părţi:
1. instalare şi configurare
2. implementarea căii şi a capacităţii de transmitere
3. protecţia reţelei
Instalarea şi configurarea include funcţiile de management referitoare la
adăugarea unui echipament nou în reţea.

OMC
Starea actuală
Sincronizarea
Costul OSS
Calitatea

DXC DXC
DXC

Fig. 28 Instalarea şi configurarea 21

 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Când se instalează un nou echipament în reţea, baza de date a OSS este

actualizată, indicând şi în ce stare este echipamentul: în funcţiune, în rezervă, încărcat
etc. Echipamentul poate fi sincronizat fie de semnalul de ceas provenind de la semnalul
din linie (SDH sau PDH), sau de la un ceas propriu al echipamentului. Operatorul poate
deasemenea specifica un factor de cost pentru o anumită rută. El este folosit de OSS
pentru a optimiza calculele de stabilire a rutelor de interconectare cu celelalte elemente
de reţea. Un alt factor de care trebuie să se ţină seama în stabilirea interconectărilor cu
alte echipamente este calitatea legăturilor.

Instalarea unei linii închiriate

Pe ecranul OSS apare reţeaua de transport aşa cum este ea configurată şi
stocată în baza de date de management. Operatorul trebuie să indice punctele trminale ale
căii pe care doreşte să o creeze ca linie închiriată. OSS execută un algoritm de
determinare a unei variante şi prezintă o soluţie posibilă. Operatorul o poate accepta sau
poate cere determinarea altei variante. Se pot pune diferite cerinţe de tipul: calea cea mai
scurtă, anumită capacitate de transport, fiabilitate, rată de erori etc. Se poarte cere
inclusiv o alocare dinamică, funcţie de încărcare, de schimbare de la zi la noapte etc.
Deasemenea, o cerinţă aproape întotdeauna întâlnită este protecţia căii închiriate prin
rerutare autumată (semiautomată) în caz de defectare a circuitului. OSS supraveghează
permanent calea închiriată, detectează alarmele apărute şi ia decizii privind asigurarea
parametrilor negociaţi.

DXC DXC DXC DXC

PTP PTP

DXC DXC DXC DXC

PTP -Path Terminal Point

Fig. 29 Instalarea unei linii închiriate

5.3 Managementul defectelor

Managementul defectelor cuprinde supervizarea, localizarea defectelor şi
testarea. Personalul OSS poate decide ce trebuie raportat şi în ce mod. Deasemenea el
trebuie să definească acele evenimente şi criterii care trebuie să declanşeze alarme şi cum
trebuie ele să fie semnalate (afişate) la staţia de lucru.
În cazul unei alarme, OSS popate fi de mare ajutor în localizarea acesteia.
Dacă un DXC semnalează o alarmă, personalul OSS poate detecta şi identifica la
calculatorul propriu, prin afişarea componentelor reţelei (scrolling the network). El poate
apoi decide ce va face cu elementul defect (înlocuire, resetare, izolare, blocare etc.). Alte
defecte, cum ar fi o rată crescută a erorilor, necesită o altă procedură. O BER mare indică,
de regulă, un defect în regeneratoare. În acest caz se dispune efectuarea de măsurători
pentru a depista elementul suspectat de introducerea de erori. Apoi OSS declaşează o

22
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

procedură de testare a sa. Regeneratoarele moderne au posibilitatea de a declanşa singure

alarme la depăşirea unei rate a erorilor prestabilită.
Monitorizare alarme
OMC -supervizare
-afişare
OSS -criterii de departajare
-categorii

Testare DXC
-echipament DXC
-trafic
Localizarea defectului
DXC DXC

Fig. 31 Managementul defectelor

5.4 Managementul performanţei

Scopul managementului performanţei este de a permite o supervizare a
calităţii serviciilor asigurate de reţea. Unii parametrii de calitate sunt specificaţi în
Recomandările M 3000 privind managementul reţelelor de comunicaţii: BER, slip rate
SLR (rata alunecărilor), alţii pot fi ceruţi de OSS pentru a fi colectaţi la anumite
intervale de timp. Valorile acestor parametrii sunt stocate în baza de date şi pot fi folosiţi
pentru diverse scopuri.
OSS poate da o imagine de ansamblu a calităţii reţelei şi poate identifica un
anumit circuit închiriat după anumiţi parametrii de calitate ceruţi. Operatorul poare
cunoaşte numărul de linii dintre două destinaţii date precum şi capacitatea şi calitatea
acestor linii. Astfel poate răspunde oricând unor cereri de noi conexiuni în reţea.

Performanţe în serviciu
OMC -colectare date
-stocare
OSS -analiza calităţii
-căutarea profilelor
-valori de prag (cât,
DXC unde, cum, care)

DXC

Localizarea defectului
DXC DXC

Fig. 31 Managementul performnaţelor

23
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

5. 5 Managementul securităţii
Managementul securităţii acoperă deopotrivă atât securitatea faţă de folosirea
neautorizată de către sistemul de management cât şi funcţii care previn folosirea
simultană a resurselor de reţea deja alocate. Ca şi în cazul altor sisteme cu computere,
fiecare user OSS trebuie să aibă o identitate şi o parolă proprie. Portecţia de bază contra
intruziunilor în OSS este dată de sistemul de operare, dar deseori operatorii de reţea
specifică şi alte cerinţe suplimentare. Utilizatorii OSS aparţin unei anumite categorii: de
exemplu, personalul de înterţinere şi reparaţii. Această categorie va avea acces limitat, în
timp ce o persoană responsabilă de sistem va avea acces deplin la OSS.
Un OSS trebuie să conţină funcţii care să prevină coliziunile atunci când staful de
management foloseşte reţeaua simultan din diferite locuri. De exemplu de la un OSS al
unui DXC local

Identitatea utilizatorului
OMC Profilul utilizatorului
Folosirea simultană
OSS

DXC Securitatea elementului

DXC de reţea

DXC
DXC

Fig. 31 Managementul securităţii

6. Interoperabilitatea reţelelor
6.1 Aspecte generale
Termenul de interoperabilitate sau conlucrare (interworking) se referă la acele
cazuri în care mai multe reţele conlucrează în scopul transmiterii (schimbului) de
servicii. Deasemenea se referă şi la cazul în care o reţea suportă altă reţea cu scopul
realizării unor servicii sau funcţii specifice. Sunt câteva tendinţe în telecomunicaţii care
determină dezvoltarea aspectelor de conlucrare:
• standardizarea în plină desfăşurare crează noi servicii de telecomnicaţii, noi reţele
de transport şi noi moduri de transfer. Cei care folosesc aceste noi facilităţi trebuie
desigur să poată să le utilizeze şi pe cele vechi, existente deja. Astfel de noi
servicii de telecomunicaţii sunt B-ISDN, FR, UPT (universal personal
telecomunication), UMTS (universal mobile telecommunication system).

24
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

• Numărul de operatori este în creştere ca urmare a dezvoltării pieţei de

telecomunicaţii în fiecare ţară. Există tot mai mulţi operatori de comunicaţii
celulare, tot mai mulţi operatori de acces, mhulţi operatori de mare distanţă, şi
operatori globali. Această tendinţă poate fi denumită ca segmentare –
organizaţională, tehnică şi economică, şi aduce noi standarde în reţelele de
interfaţă.
• Competiţia acerbă dintre operatori necesită imperativ reducerea costurilor şi
creşterea eficienţei şi diversificarea serviciilor pentru atragerea clienţilor.
Serviciile de poştă vocală, internetul, comunicaţiile între sisteme şi UPT sunt
asemenea exemple.
• Structurarea reţelelor de comunicaţii în forma unei reţele de transport centrale
(core net, backbone) şi a unui nor de reţele de acces, a dus la idea de tunelare a
traficului, adică reţeaua centrală trebuie să devină transparentă la diferite tipuri de
trafic. Emularea LAN şi emularea circuitelor vocale TDM (de pildă E1 din ierarhia
PDH) peste o reţea de transport ATM sunt asemenea exemple.
• Creşterea numărului de echipamente şi de operatori în reţele impune cooperare şi
în domeniul managementului reţelelor.
În continuare sunt derscrise câteva tipuri de conlucrare între reţele şi unele soluţii
posibile.

6.2 Conlucrarea dintre operatorii de reţea

Un nou operator de reţea într-o ţară poate alege între diferite planuri (posibilităţi)
de afaceri referitoare la segmentul de piaţă pe care vrea să penetreze. Dacă alege, să
zicem, să ofere telefonie internaţională, atunci investiţiile sale iniţiale vor fi orientate spre
comutatoare internaţionale. Abonaţii săi vor folosi iniţial serviciile operatorilor care oferă
acces naţional deja existenţi pentru a ajunge la comutatorul internaţional nou instalat.
Investitorul se va orienta spre a face compatibilă funcţionarea comutatorului său cu cele
deja existente naţionale şi internaţionale.
Dacă noul operator doreşte să extindă gama de servicii oferite şi deaemenea să
ofere servicii de lungă distanţă, atunci trebuie să compare costul închirierii liniilor de la
operatori deja stabiliţi cu costul instalării de comutatoare şi linii de comunicaţie proprii.
Următorul pas în această dezvoltare este fie achiţionarea unei reţele de acces ori
conlucrarea cu alţi operatori de acces radio în bucla locală. Aceasta va duce la un număr
de rute posibile şi desigur selecţia rutei celei mai ieftine. În unele ţări în care sunt mai
mulţi operatori concurenţi de lungă distanţă, s-a introdus o condiţie care se cheamă acces
egal. Adică fiecare operator de acces este obligat să asigure accesul spre toţi operatorii de
lungă distanţă. Toate accesele trebuie să fie la fel de bune, fără discriminări. La fel şi
invers, adică toţi operatorii de lungă distanţă trebuie să asigure disponibilităţi egale
pentru toţi operatorii de acces. Utilizatorul trebuie să fie capabil întotdeauna să poată
alege cel mai potrivit (ieftin) operator atungi când doreşte o convorbire de lungă distanţă.
În US fiecare operator de mare distanţă denumit şi interexchange carrier (IC) are asignat
un cod de identificare a purtătorului (CIC-carrier identification code) pe care îl foloseşte
abonatul împreună cu codul propriu de identificare pentru a alege operatorul.

Interoperabilitatea reţelelor publice mobile

25
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

Interoperabilitatea dintre reţelele publice mobile (PLMN-Public Land Mobile

Networks) nu diferă de modul de interoperabilitatea dintre operatorii de telefonie fixă,
atîta vreme cât abonaţii A şi B sunt în aceeaşi reţea PLMN. O altă formă de interoperare
poate să apară atunci când reţelele permit roamingul între ele, de exemplu reţelele GSM.
Când un abonat călătoreşte într-o altă ţară,se poate face roaming dacă între operatorul
local şi unul sau mai mulţi operatori din acea ţară există acorduri de roaming. În acest
caz, registrul local de vizitatori (VLR) din centrul de comutaţie pentru abonaţi mobili
străini (MSC- Mobile Switching Centre) conlucrează cu registrul din ţara de origine
(HLR- Home Location Register). Registrele servesc drept inteligenţă comună pentru cele
douăPLMN.

GMSC-Gateway Mobile Switching Centre HLR

HLR- Home Location Register
MSC- Mobile Switching Centre
VLR-Visitor Location Register GMSC
Call Route
Signalling Path

VLR

MSC

Fig. Interoperarea reţelelor în serviciul roaming

6.3 Cooperarea dintre purtătoarele de servicii şi modurile de transfer

ISDN – PSPDN (packet switched public data network)

De la terminalul său, un abonat PSPDN poate ajunge la un abonat ISDN şi invers,
dacă există o poartă de forma unei unităţi de interoperare (IWU – Interworking Unit)
înztre cele două reţele. Punctul de interconectare poate fi implementat în diferite moduri.
Toate pachetele, chiar şi cele dintre doi abonaţi ISDN pot fi transferate de la nodul de
acces direct în reţeaua X.25. ISDN poate fi deasemenea construit pentru a fi apt de a
vehicula pachetele interne.

ISDN/PSTN - PLMN
Un exemplu tipic de intercomunicare între PSTN şi PLMN este un apel spre sau de la
un telefon mobil. Un comutator de tranzit PSTN este conectat la un gateway MSC
(GMSC) din PLMN. Între cele două reţele există un acord de taxare, deoarece reţelele
fiind diferite vor avea metode şi tehnici de taxare diferite. Pot fi gândite mai multe rute
alternative. Un apel de la un MSC poate fi rutat pe o cale mai lungă în PLNM pentru a
ajunge la comutatorul de tranzit în această reţea. Altă variantă este de a ajunge la
comutatorul de tranzit conectând apelul direct de la MSC la PSTN. Alegerea variantei

26
 www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

depinde de cost. Acesta la rândul său depinde de mai mulţi factori: gradul de încărcare a
reţelei, echipamentele tehnice, etc.

PSTN

Rute alternative PLMN

GMSC MSC MSC

Fig. Interconectare PLMN - PSTN

ATM ca purtător peste FR – FR ca purtător peste X.25

ATM, FR şi X.25 sunt servicii de transfer de pachete cu viteze din ce în ce mai mici
de la una la cealaltă. Primele douş necesită infrastructură de calitate foarte bună (fibre
optice, rata erorilor mică). Într-o ţară care nu are reţeaua de FO foarte extinsă, în special
la abonaţi (FTTO fiber to the office) este necesară tehnologia X.25 în reţeaua de acces.
Dar operatorii pot eficientiza reţeaua pe ansamblu, concentrând traficul X.25 în puncte
convenabile şi încărcându-l într-o reţea FR. Reţelele FR pot fi interconectate printr-o
reţea backbone ATM.

Reţea Reţea
Reţea
X.25 X.25 X.25

Reţea FR
Reţea FR

ew
Afuuu

27