Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(Scenariu)
Personaje:
Gavrilescu (G)
Tiganca Batrana (B)
Hildegard (H)
Tiganca (T)
Grecoaica (GR)
Evreica (E)
(B) Ce-ti doreste inima pe ziua de azi? O tiganca, o grecoaica, o nemtoaica ?
(G) Nu ! Nu nemtoaica !
(B) Atunci, o tiganca, o grecoaica, o evreica. Trei sute de lei !
(G) Trei lectii de pian! Fara sa mai socotim tramvaiul dus si ntors.
(B) Esti muzicant? Atunci are sa-ti placa.
(G) Sunt artist, . Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a
fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet. Va cer iertare, Niciodata nu
gasesc portmoneul cnd trebuie.
(B) Nu e graba. Avem timp. Nu e nici trei.
(G) Va cer iertare daca va contrazic, dar cred ca va nselati. Trebuie sa fie aproape
patru. La trei am terminat eu lectia cu Otilia.
(B) Atunci sa stii ca iar a stat ceasul,
(G) Ah! n sfrsit, . Era acolo unde trebuia sa fie.
(B) Sa le tii bine minte. Sa nu le ncurci: o tiganca, o grecoaica, o evreica.
( Se opri si, privindu-l o clipa, adnc, n ochi, izbucni ntr-un rs scurt, tacut. )
(G) Ah! Eu sunt artist. Daca ar fi fost dupa mine, eu as fi ramas aici, n boschetele
atstea, , mi place natura. Si pe o arsita ca asta, sa poti respira aer curat, n racoarea
asta, ca la munte. Dar unde suntem?
(B) La bordei.
(G) mi faceam iluzii. Venisem pentru racoare, pentru natura.
(B) Asteapta
(G) Sunt emotionat, spuse, nu mi dau seama de ce.
(B) Sa nu bei prea multa cafea, .
(G) (Ramas singur) Hildegard! Nu m-am mai gndit la ea de douazeci de ani. A fost
marea mea dragoste. A fost femeia vietii mele!
(cele 3 la pian)
(T) Asa ne-ai ales. O tiganca, o grecoaica, o evreica.
(GR) Dar sa vedem daca ai sa ne ghicesti,
(E) Sa vedem daca ai sa stii care-i tiganca,
( Gavrilescu lasase sa-i cada palaria de paie, si le privea fix, mpietrit, ca si cum nu le-ar
fi vazut, ca si cum ar fi
privit altceva, )
(G) Mi-e sete!
(G) Va sa zica, voi credeti ca n-am nici atta imaginatie nct sa ghicesc cum arata o
tiganca, mai ales cnd e tnara, frumoasa si goala.
(GR) Ghiceste-ne! Care-i tiganca? Care-i tiganca?
(G) Pentru ca sunt artist, primesc sa fiu pus la ncercare, chiar la aceasta ncercare
copilareasca, si raspund: Tu esti tiganca!
(n clipa urmatoare, se simti prins de mini, si fetele ncepura sa-l nvrteasca n cerc,
strignd si suiernd, si parca vocile veneau de foarte departe. )
(TOATE) N-ai ghicit! N-ai ghicit!
( ncerca sa se opreasca, sa se smulga din minile acelea care-l nvrteau n iures, ca
ntr-o hora de iele, dar i fu peste putinta sa se desprinda. Simtea n nari dogoarea
trupurilor tinere si parfumul acela exotic, departat, si auzea n el, dar si n afara lui, pe
covor, picioarele fetelor dantuind.
Trezindu-se, dadu cu ochii de fata oachesa si goala ngenuncheata pe covor, n fata
divanului, si se ridica n capul oaselor. )
(G) Am dormit mult?
(GR) Nici n-ai apucat sa dormi. Doar ce-ai atipit.
(G) Dar ce Dumnezeu mi-ati facut? Ma simt cam ametit. Ce Dumnezeu mi-ati facut?
(GR) Nu m-ai ghicit . Si totusi ti-am facut semn cu ochiul ca nu eu sunt tiganca.Eu
sunt grecoaica.
(GR) Grecia! Grecia eterna! Cnd eram n dragoste cu Hildegard, nu visam dect
asta, sa facem mpreuna o calatorie n Grecia.
(GR) Ai fost un prost Nu trebuia sa visezi, trebuia s-o iubesti.
(G) Aveam 20 de ani si ea nu mplinise nca 18. Era frumoasa. Eram amndoi
frumosi. Visasem sa mergem n Grecia. Nu, era mai mult dect un vis, era ceva
care ncepuse sa fie real, caci hotarsem sa plecam n Grecia foarte curnd dupa
nunta. Si atunci s-a ntmplat ceva. Dar ce Dumnezeu s-a ntmplat? Era tot asa, o zi
calda ca asta, o zi teribila de vara. Am vazut o banca si m-am ndreptat spre ea, si
atunci am simtit arsita lovindu-ma n crestet, lovindu-ma ca o sabie n crestetul capului.
Nu, asta e povestea Colonelului Lawrence, asta am aflat-o azi de la studenti, asteptnd
tramvaiul. ( Ah! daca as avea un pian.)
(GR) Haide cu mine!
(E) E trziu, (Acolo, rezemate de pian, l asteptau celelalte
doua fete. )
(E) Ce-ati ntrziat att? S-a racit cafeaua.
(G) Ah, nu, eu nu mai beau. Am baut destula cafea. Eu, domnisoarelor, desi fire de
artist, duc o viata regulata. Nu-mi place sa-mi pierd timpul prin cafenele.
( Dar, ca si cum nu lar fi auzit, fata se ntoarse spre grecoaica: )
(E) De ce-ati ntrziat att?
(GR) Si-a adus aminte de Hildegard.
(E) Nu trebuia sa-l lasi,
(G) Pardon, dati-mi voie. Aceasta e o chestiune strict personala. Nu ma poate nimeni
mpiedica. A fost tragedia vietii mele.
(T) Acum iar o sa flirteze. S-a ncurcat din nou.
(G) Dati-mi voie. Nu m-am ncurcat de loc. A fost tragedia vietii mele. Mi-am adus
aminte de ea cum am intrat aici. Ascultati! O sa va cnt ceva si o sa ntelegeti.
(E) Nu trebuia sa-l lasi. Acum n-o sa ne mai ghiceasca niciodata.
( Gavrilescu ramase cteva clipe concentrat, apoi si pleca umerii deasupra clapelor sisi pregati minile ca si cum ar fi fost gata sa atace cu brio. )
(G) Mi-am adus aminte! . Stiu ce s-a ntmplat!
(Se ridica nervos de pe scaun si ncepu sa se plimbe, cu privirile plecate n covor. )
Acum stiu, acum stiu..... Era tot asa ca acum, ntr-o vara. Hildegard plecase cu
familia ei la Konigsberg. Era teribil de cald. Locuiam n Charlottenburg, si iesisem sa ma
plimb pe sub arbori. Erau arbori nalti, batrni, cu umbra deasa. Si era pustiu. Era prea
cald. Nu ndraznea nimeni sa iasa din casa. Si acolo, sub arbori, am zarit o fata tnara,
care plngea n hohote, plngea cu obrazul ascuns n mini. Si m-a mirat mult, caci si
scosese pantofii si-si rezema picioarele pe o mica valiza, asezata naintea ei, pe pietris.
Gavrilescule, mi-am spus, iata o fiinta nefericita. De unde sa banuiesc eu.
Domnisoarelor! (exclama patetic) eram tnar, eram frumos si aveam un suflet de artist.
O fata abandonata mi rupea inima. Am stat cu ea de vorba, am ncercat s-o consolez.
Asa a nceput tragedia vietii mele.
(E) Si acum ce-i de facut?
(GR) Sa mai asteptam, sa vedem ce ne spune baba,
(E) Daca mai asteptam, n-are sa ne ghiceasca niciodata,
(G) Da, tragedia vietii mele. O chema Elsa. Dar m-am resemnat. Mi-am spus:
Gavrilescule, asa a fost sa fie. Ceasul rau! Asa sunt artistii, fara noroc.
(T) Vedeti? Acum iar se ncurca, si n-o sa mai stie cum sa iasa.
(G) Ah, destinul! Grecia eterna! . N-am mai apucat sa te vad.
(T) Lasa asta! Lasa asta! Adu-ti aminte cum ne-ai ales!
(GR) O tiganca, o grecoaica, o evreica, . Asa ai vrut, asa ne-ai
ales.
(E) Ghiceste-ne! si ai sa vezi cit are sa fie de frumos.
(G) Care-i tiganca? Care-i tiganca?
Va sa zica, asa-i povestea aici pe la voi. Artist sau muritor de rnd, voi o tineti una si
buna: sa va ghicesc tiganca. Si de ce ma rog? Cine a dat ordin?
(T) Asta-i jocul nostru, aici, la tiganci, ncearca sa ghicesti. N-are sa-ti para rau.
(G) Dar mie nu mi-e capul la joc. Eu mi-am adus aminte de tragedia vietii mele. Caci,
vedeti, acum nteleg foarte bine: daca n seara aceea, la Charlottenburg, n-as fi intrat cu
Elsa ntr-o berarie. Sau, chiar daca as fi intrat, dar daca as fi avut bani cu mine, si as fi
putut plati eu consumatia, viata mea ar fi fost alta. Dar s-a ntmplat ca n-aveam bani, si
a platit Elsa. Si a doua zi am umblat peste tot, sa caut cteva marci sa-mi platesc
datoria. Dar n-am gasit. Toti prietenii, toate cunostintele erau plecate n vacanta. Era
vara, era teribil de cald.
(E) Iar i e frica
(G) Ascultati, ca nu v-am spus tot. Trei zile n-am gasit bani, si ma duceam n fiecare
seara s-o vad pe Elsa, la gazda ei: sa ma scuz ca nu gasisem bani. Si pe urma
mergeam amndoi la berarie. Daca macar m-as fi tinut tare si n-as fi primit sa merg cu
ea la berarie! Dar, ce vreti? Mi-era foame. Eram tnar, eram frumos, Hildegar era
plecata la bai si mi-era foame. Va spun drept, erau zile cnd ma culcam nemncat.
Viata de artist.
(GR) Si acum ce-i de facut? Caci trece timpul, trece timpul.
(G) Acum? Acum e bine si cald, si-mi place la voi, ca sunteti tinere si frumoase, si
stati aici, n fata mea, gata sa ma serviti cu dulceata si cafea. Dar nu mai rni-e sete.
Acum ma simt bine, ma simt perfect. Si-mi spun: Gavrilescule, fetele astea asteapta
ceva de la tine. Fa-le placerea. Daca vor sa le ghicesti, ghiceste-le. Dar, atentie!
Atentie, Gavrilescule, ca daca iar gresesti, te prind n hora lor si nu te mai destepti pna
la ziua.
Va sa zica, voi vreti sa va spun care-i tiganca. Ei bine, am sa va spun.
(Fetele se aliniara emotionate, fara sa scoata un cuvnt, privindu-l n ochi.)
Am sa va spun, (relua el dupa o pauza.)
(Apoi ntinse brusc, nielodnamatic bratul catre fata acoperita cu voalul verde-pal si
astepta. Fetele mpietrira, ca
si cum nu le-ar fi venit sa creada. )
(GR) Ce are? De ce nu poate sa ghiceasca?
(T) I s-a ntmplat ceva. Si-a adus aminte de ceva, si s-a pierdut, s-a ratacit n trecut.
(E) Eu sunt evreica.
(G) Ah! Ar fi trebuit sa nteleg. Avea ceva n ochi care venea
de foarte departe. Si avea un voal prin care se ntrezarea tot, dar exista totusi un voal.
Era ca n Vechiul Testament.
( Brusc, fata cu parul rosu izbucni n rs. )
(T) Nu ne-a ghicit boierul. N-a ghicit care-i tiganca.( ncepu sa dantuiasca nvrtinduse ncet, n cerc, batnd din palme si cntnd.)
Spune, grecoaico, cum ar fi fost?.
(GR) Daca ai fi ghicit-o, ar fi fost foarte frumos,. Ti-am fi cntat si ti-am fi dantuit si team fi plimbat prin toate odaile. Ar fi fost foarte frumos.
(G) Ar fi fost foarte frumos, (repeta Gavrilescu cu un zmbet trist.)
(T) Spune-i, grecoaico! ( striga tiganca oprindu-se n fata lor, dar continund sa bata
ritmic din palme si lovind tot mai puternic cu piciorul gol pe covor.
Grecoaica se furisa aproape de el si ncepu sa-i spuna. Vorbea repede, n soapta,
clatinnd uneori din cap sau trecndu-si degetele peste gura, dar Gavrilescu nu izbutea
s-o nteleaga. O asculta zmbind, cu privirile pierdute, soptind la rastimpuri: )
(GR) Ar fi fost frumos!
( Auzea tot mai puternic piciorul tigancii lovind n covor cu un sunet surd, subpamntean, pna ce ritmul acela
necunoscut si salbatic i se paru peste putinta de suportat, si atunci, cu un efort, se
repezi la pian si ncepu sa
cnte. )
Acum spune-i si tu, tiganco!
( O auzi cum se apropie, ca si cum ar fi dantuit pe o toba uriasa de bronz, si cteva
clipe n urma i simti n spate respiratia fierbinte. Gavrilescu se apleca mai mult asupra
pianului si-si repezi minile cu toata puterea, aproape cu furie, parca ar fi vrut sa
rascoleasca clapele, sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile n pntecul pianului, si
apoi mai departe, mai n adnc. Nu se mai gndea la nimic, furat de melodiile noi,
necunoscute pe care le asculta parca pentru ntia oara, desi i veneau una dupa alta n
minte, ca si cum si le-ar fi amintit dupa foarte multa vreme. Trziu se opri, si atunci si
dadu seama ca ramasese singur si ca n odaie se facuse aproape ntuneric. ) (se
termina melodia de pian, si pe ultimele acorduri se lasa lumina. )
(G) Unde sunteti?
Unde v-ati ascuns?
vazu gol, mai slab dect se stia, cu oasele iesinduri prin piele, si totusi cu pntecul
umflat si cazut, asa cum nu se mai vazuse vreodata. Nu imai avea timp sa fuga napoi.
Apuca la ntmplare o draperie si ncepu sa traga. Simti
ca draperia e gata sa cedeze si, proptindu-se cu picioarele n perete, se lasa cu toata
greutatea pe spate. Dar atunci se ntmpla ceva neasteptat. ncepu sa simta ca
draperia l trage, cu o putere crescnda, spre ea, astfel ca putine clipe n urma se trezi
lipit de perete, si desi ncerca sa se desprinda lasnd draperia din mini, nu reusi, si
foarte curnd se simti nfasurat, strns din toate partile, ca si cum ar fi fost legat si
mpins ntrun sac. Era din nou ntuneric si foarte cald, si Gavrilescu ntelese ca nu va
putea rezista mult, se va sufoca. ncerca sa tipe, dar gtlejul i era uscat, lemnos, si
sunetele pareau necate n psla. Auzi un glas care i se parea cunoscut
(Se trezeste PAPUSA )
(B) Ia spune, boierule, ia mai spune.
(G) Ce sa va mai spun? V-am spus tot. Asta a fost tot. Am venit cu Elsa la Bucuresti.
Eram saraci amndoi. Am nceput sa dau lectii de pian.
(G) Nu, multumesc, eu nu mai beau! spuse ridicnd bratul. Am baut destula cafea,
Mi-e teama ca n-am sa mai dorm la noapte.
Baba si umplu ceasca, apoi puse ibricul pe un colt al masutei.
(B) Ia mai spune, Ce-ai mai facut? Ce s-a mai ntmplat?
(G) Apoi am nceput sa ne jucam de-a v-ati ascunselea,
Fireste, ele nu stiau cu cine au de-a face. Eu sunt om serios, sunt artist, profesor de
pian. Eu venisem aici din simpla curiozitate. Ma intereseaza lucrurile noi, necunoscute.
Mi-am spus: Gavrilescule, iata o ocazie sa-ti mbogatesti cunostintele. N-am stiut ca e
vorba de jocuri naive, copilaresti. Va nchipuiti, m-am vazut deodata gol, si auzeam
voci, eram sigur ca dintr-un moment n altul ntelegeti ce vreau sa spun.
Baba clatina din cap si sorbi pe ndelete din cafea.
(B) Ce ti-am mai cautat palaria. Au rascolit fetele tot bordeiul pna au dat de ea.
(G) Da, recunosc, a fost si vina me. Nu stiam ca, daca nu le ghicesc la lumina zilei, va
trebui sa le caut, sa le prind si sa le ghicesc pe ntuneric. Nu-mi spuse-se nimeni nimic.
Si, repet, cnd m-am vazut gol, si am simtit draperia strngndu-se n jurul meu, ca un
giulgiu, va dau cuvntul meu de onoare ca era ca un giulgiu.
(B) Ce-am mai patimit pna te-am mbracat! Ca nu voiai de loc sa te lasi mbracat.
(G) Va spun, draperia aceea era ca un giulgiu, ma itrngea din toate partile, ma
nfasurase si ma strngea de nu mai puteam respira. Si era o caldura! Ma mir ca nu mam sufocat!
(B) Da, a fost foarte cald,
n acea clipa se auzi, departat, huruitul imetalic al tramvaiului. Gavrilescu si duse mna
la frunte.
(G) Ah! cum trece timpul. M-am luat cu vorba si, din una din alta, am
uitat ca trebuie sa ma duc pna n strada Preoteselor. nchipuiti-va ca mi-am uitat
servieta cu partituri. mi spuneam azi dupa-amiaza: Gavrilescule, atentie, ca parcaparca. Da, mi spuneam ceva cam n felul acesta, dar nu-mi aduc bine aminte ce. Mi-ati
facut o groaza de ncurcaturi
(B) E trziu. Nu mai e nimeni. Mai e doar nemtoaica. Ea nu doarme niciodata.
(G) Nemtoaica?