POVAŢA GREIERELUI

Învăţăm de la furnici
Şi de la albine,
Hărnicia s_o iubim;
Să fii leneş, nu e bine
Acest lucru ştie orişicine!
Învăţăm neîncetat
De la necuvântătoare.
Trebuie să înveţi de mic
Ca să ştii când vei fi mare!
Iată, veţi vedea aici
Ce vorbesc două furnici!

Hai, surate! Ce mai staţi?

Iată, sacii ne sunt goi,
Să-I umplem până e zi,
Şi să ne-ndreptăm apoi
Grabnic înspre muşuroi.
( intră un greiere cu coasa în spate şi chitara sub braţ )
Ia te uită-un greieraş
Cu o chitară subsoară,
Şi o coasă în spinare,
Ce-o mai fi şi asta oare?

Ce să fie ? Ce să fie ?
Vrea să pară muncitor;
Şi-a luat o coasă-n spate
Să-I servească de décor.

Nu vorbiţi fără să ştiţi,

Ce a fost azi ,nu mai este ,

A rămas doar o poveste.

Ne-am schimbat, furnicilor.
Greşeala bunicilor
Ne-a servit de-nvăţătură.
- Haideţi, fraţi, intraţi, intraţi,
Nu vă temeţi de-a lor gură!

CÂNTEC: GREIERAŞUL
G: Noi luăm de la străbuni
Ce e de folos şi bun;
Ia gândiţi-vă şi voi
Cât de tristă lumea-ar fi
Dacă-n codri şi câmpii,
Cântăreţii ar pieri!

F: Ce e drept, aşa ar fi !
G: Lenea este boală grea,
Noi ne-am lepădat de ea,
Cântul însă l-am păstrat.
Lepădaţi-vă şi voi
De zgârcenia cea rea,
Căci acel ce e zgârcit,
De semeni nu e iubit.
În viaţă e frumos,
Să fii binevoitor,
La nevoie săritor.

F: Ia te uită ce-am ajuns!

Greierele să ne-nveţe
Şi să vină cu poveţe!
Află că, dacă muncim,
Pentru noi agonisim.

G: Furnicuţă mititea,
Nu fi lacomă şi rea
Cum a fost bunica ta!
După cum am auzit,
A muncit, a tot muncit,
Şi la urmă a murit
Căci la nimeni nu dădea
Din grămada adunată
Care-ncet se putrezea.

G: Ştii, pe vremuri chiar bunicul

Zgribulit şi-nfometat,
A rugat-o să-l ajute
Cu boabe să-l împrumute,
Şi i-a spus cu glasul stins:
,,Recunosc, sunt vinovat,
Dar acum ce pot să fac?
Dă-mi, te rog, şi tu un sfat!”
Şi tu ştii ce sfat i-a dat:
,,Dacă-n vară ai cântat,
Apucă-te de dansat!?”
Şi o boabă nu i-a dat!

F: Chiar aşa s-a întâmplat!

G: Chiar aşa. E-adevărat:

Ascultaţi numai.
(ies toţi din scenă;apare furnica cu ochelari mari, ducând în spate un sac greu, îl pune jos, se
şterge pe frunte cu basmaua)

F: Chiar pe arşiţă, căldură,

Strâng bucate pentru gură,
Căci în mieyul cald de vară
Pun bucatele-n cămară.
Sacii-s plini şi dolofani,
Am făină pe doi ani.
Am slănină sus în pod,
Şapte ani din ea să rod.
Varză stă în poloboace,
Sărmăluţe îmi voi face
Şi plăcinte ,,poale-n brâu”,
Dar din cel mai straşnic grâu,
Şi fripturi şi tocăniţă,
Şi budincă şi alviţă,
Căci pe arşiţă, căldură,
Strâng bucate pentru gură.

-Ehei, numai dumnealui,

Greierelui, nici că-I pasă:
Toată ziua trage din arcuş:
Scârţa-scârţ şi iarăşi scârţ.
Aaaa…..iacătă-l!

G: Sărut-mâna, coană furnică,

Greuuu cu căldurile…!
F: Greuuu, căci eu duc în spinare poveri grele şi nu scripca ta uşoară…

G: Nici ea nu-I chiar atât de uşoară!!! O fi pentru unii din cei care trag cu arcuşul pe strune, cum
a-I da cu băţul prin iarbă. Şi cântecul e cu meşteşug…!Cine îl învaţă ştie că-i cu osteneală şi
năduf…..
F: La ce bun?
G: Să ştii că şi cântecul e bun la ceva!
Cine-n lume nu e prost
Ştie: cântecu-I cu rost.
Când îi potrivită ora,
Bună-I sârba, dar şi hora.
Cântecul ne este frate,
Ne urmează întru toate ,
De aceea, chiar acuş
Am să trag iar din arcuş
CÂNTEC:
(E iarnă….bate crivăţul….)
G: Coană furnică, coană furnică……deschide….Coană furnică,deschide, că mă ia vântul pe
sus….
F: Cine-I acolo?
G: Eu…! Deschide uşa că îngheţ!
F: Nu pot să deschid că-mi intră frigul în casă.
G: Atunci, ieşi până afară!
F: Stai puţin că trebuie să termin de mâncat plăcinta….Ce vrei?
G: să-mi dai un mic împrumut. Ce poţi ş ice vrei, că nu mai pot de foame!!!O pâstaie de mazăre
sau poate un morcov sau un păstârnac…
F: N-am!
G: Cum n-ai? Toată vara ai strâns şi iar ai strâns.
F: Bine că ai avut ochi să vezi, şi n-ai avut minte să faci şi tu la fel. Ce-ai făcut tu toată vara?
G: Toată vara? Vara toată am cântat…
F: Bine, acum joacă dacă poţi…
G: Dar bine, cu cântecul meu v-am înveselit pe toţi, şi pe tine, furnică! Munca ţi-a fost mai
uşoară cu cântec…..Te rog, coană furnică….coană furnică….
(cade şi apar ceilalţi greieri şi furnici)
G: Şi-l găsi a doua zi
Lângă uşă îngheţat.
F:Este trist, da, foarte trist,
S-a purtat neomenos.
Dacă astfel s-antâmplat,
Ce-a făcut , n-a fost frumos.
G: Acum ce-a fost, a fost,
Să mai plângem n-are rost,
Hai să nu mai pierdem timpul
Şi-mpreună să muncim,
Voiniceşte să cosim!
F:Voi cosiţi, noi secerăm
Şi la urmă adunăm.
CÂNTEC:
Pov.: -Vezi? Furnica este mica,
Dar de muncă nu-I e frică!
Fuge, cară, n-are stare,
Iarna are de mâncare.
Nu se duce ca să ceară
De la altul din cămară.
Să-nvăţăm şi noi de mici
Lecţia de la furnici:
Lenea stă cu sărăcia,
O comoară-I HĂRNICIA!

Acum…câteva sugestii privind vestimentaţia copiilor: