Psihologia muncii

Curs 10-11

STRESUL OCUPATIONAL
1. Definirea stresului
2. Surse ale stresului ocupational
3. Consecinte ale stresului
4. Managementul stresului
1. Definirea stresului
Stresul ocupational este una dintre multiplele probleme cu care se confrunta societatea moderna. El
este generat de viata profesionala, de mediul muncii si are consecinte nemijlocite asupra activitatii profesionale,
dar si asupra sanatatii celor care presteaza munca respectiva. Sursele de stres se regasesc in schimbarile
profunde ale societatii moderne, in general si a locurilor de munca, in special, modificarile explozive ale
tehnologiilor, procesele de informatizare, modernizarea sistemelor manageriale. Competitia economica dura
in care este angrenata viata sociala prezenta este considerata ca una din semnele sau reactiile generatoare a
ceea ce a intrat in limbajul cotidian prin sintagma de stres sau stres profesional ori stres ocupational.
Cannon foloseste primul termenul de "stres". El a studiat reactiile umane si animale in situatii
periculoase si a specificat ca atat animalele, cat si oamenii adopta raspunsuri adaptative la situatiile stresante
fata de care decid sa lupte sau sa le evite (Cannon numeste acest comportament reactia lupta sau zbori fight or flight).
Stresul poate fi definit ca:

reactie acesta abordare considera stresul ca fiind o variabila dependenta, adica un raspuns la un stimul
deranjant sau amenintator. Originile acestei definiri sunt identificate in medicina, unde stresul este
abordat dintr-o perspectiva fiziologica. H. Selye defineste stresul ca un raspuns nespecific al corpului
uman la solicitarile exercitate asupra sa.

stimul aceasta abordare se centreaza pe identificarea potentialelor surse de stres si isi are originea
in fizica si inginerie. Stresul este definit ca o forta externa ce actioneaza asupra organismului intr-o
maniera distructiva.

interactiune aceasta abordare se bazeaza pe interactiunea statistica intre stimul si raspuns. Este o
abordare statica, de tip cauzal.

tranzactie intre individ si mediu - stresul este abordat din perspectiva tranzactionala, ca un apect

relational, ca rezultat al unui schimb intre individ si mediu. Stresul nu este un factor care tine doar de individ
sau de mediu, ci este incadrat intr-un proces permanent in care individul tranzactioneza in diferite medii,
evalueaza factorii stresori. Stresul este conceptualizat ca o stare cognitiva dinamica, un dezechilibru ce
impune o restaurare a homeostaziei. Sunt importante evaluarea cognitiva a situatiei si resurselor disponibile
1

pentru gestionarea stresorilor. Lazarus (1991) vede stresul ca un proces directionat in care individul
procedeaza la o evaluare a mediului si incearca sa lupte cu stresorii. Aceasta evaluare atrage dupa sine un set
de raspunsuri de lupta din partea organismului. Aceasta actiune poate fi un succes in stresul episodic, dar
negativa in cel cronic. Cele mai multe din aceste reactii sunt automate.
Fizicianul si endocrinologul Hans Selye a fost primul care a facut distinctia intre stresul benefic
(eustres) si stresul nociv (distres). Primul motiveaza individul antrenindu-l intr-o munca dificila, al doilea,
daca persista in timp produce reactii negative asupra sanatatii.
Selye a observat ca secventa de raspuns la aproape orice distres sau trauma este aproape identica. El
o numeste sindrom general de adaptare (General Adaptation Syndrome - GAS), fiind compus din trei
etape:

Reactia de alarma corpul isi mobilizeaza resursele sa lupte cu stresul (cresc bataile inimii si
hormonii stresului adrenalina, noradrenalina, epinefrina si cortizolul).

Rezistenta - corpul lupta cu sursa originara de stres, rezistenta la alti stresori fiind insa diminuata.

Epuizarea - cade rezistenta generala si apar consecintele adverse: burnout-ul, imbolnavirea si chiar
moartea. Ceea ce sugereaza GAS este rolul factorilor psihologici

2. Surse ale stresului ocupational

Stresorii sunt cerinte fizice sau psihologice la care trebuie sa raspunda un individ.
Bogathy (2004) clasifica sursele stresului ocupational in cinci categorii:

factori intrinseci muncii desfasurate: suprasolicitarea, subsolicitarea, presiunea timpului si

termenele limita, numarul mare de ore de munca, orarul, conditiile de munca improprii,
responsabilitatea foarte mare.

factori legati de rolul in organizatie: ambiguitatea rolului (obiective neclare), conflictul de rol
(cerinte contradictorii), grad redus de participare la procesul decizional, responsabilitate mare pentru
oameni si lucruri, adaptarea la schimbari tehnologice rapide.

factori vizind structura si climatul organizational: comunicare ineficienta, absenta sentimentului

apartenentei, birocratie excesiva, dezechilibru intre patronat si sindicat.

factori vizind relatiile la locul de munca: relatiile cu superiorii, cu subordonatii, cu subalternii,

dificultati in delegerea responsabilitatilor, discriminarile si favoritismele.

factori vizind dezvoltarea carierei: lipsa perspectivelor de promovare sau promovarea prea rapida,
teama de a fi disponibilizat, teama de activitati repetitive, rutiniere.
Acestora li se pot adauga:

alte caracteristici si conditii organizationale: securitatea locului de munca, orele lucrate si durata
sarcinilor, structura organizationala, sistemele de comunicare, politicile si procedurile legate de
personal, sistemul de evaluare.
2

conditiile si cerintele externe organizatiei: distanta dintre locul de munca si domiciliu, sindicatele,
legile si reglementarile guvernamentale, temperatura.
Studiile privitor la stresorii fizici sunt numeroase, la fel si cele asupra efectelor sau reactiile

organismului la acestia. In acord cu multe studii experimentale si de teren, zgomotul necontrolat (de ex. in
cazinouri) este un stresor important si duce la scaderea performantei si a motivatiei in munca.
Stresorii psihologici
Lipsa de control/predictibilitate. Absenta controlului s-a constatat ca este un factor de stres
puternic. Perceptia individului asupra controlului sau predictibilitatii va determina raspunsul lui la situatia
respectiva. Aceasta perceptie poate fi afectata de caracteristicile locului de munca si ale mediului muncii (de
ex. orarul si ritmul muncii). De exemplu, orarul de munca flexibil sporeste sentimentul de control al unui
angajat. Perceptia controlului la locul de munca este legata si de autonomie, masura in care un salariat poate
controla cand si cum sa-si realizeze sarcina de munca.
Conflictul interpersonal. Interactiunea negativa cu colegii de munca, superiorii sau clientii poate
varia de la argumente vehemente la comportament agresiv. Conflictele interpersonale pot distrage angajatii
de la sarcinile importante de munca, situatia avind consecinte asupra sanatatii fizice a acestora. Alte rezultate
negative ale conflictelor interpersonale sunt ierarhizate de la depresie si insatisfactia cu munca la agresiune,
violenta la locul de munca, comportamente contraproductive (furturi, sabotaje).
Stresorii de rol (ambiguitatea de rol, conflictul de rol si incarcarea muncii). Notiunea de baza din
spatele stresorilor de rol este ca multe activitati de munca prezinta multiple responsabilitati sau roluri si ca
aceste locuri de munca devin stresante daca intra intr-un conflict de rol unul cu altul sau sunt lipsite de
claritate. Ambiguitatea de rol apare cind angajatilor le lipsesc informatii clare asupra sarcinilor, iar
conflictul de rol atunci cind comportamentele solicitate din partea diferitelor surse sunt incompatibile.
Uneori poate sa apara un conflict de rol intre cerintele organizatiei si propriile valori ale angajatilor sau
conflictul dintre obligatiile citorva colegi de munca.
O forma mai speciala de conflict este rolul de supraincarcare sau incarcarea muncii, un stresor care
apare in contextul in care angajatului i se cere sa indeplineasca prea multe roluri in acelasi timp.
Supraincarcarea cu roluri poate cauza solicitarea unui numar prea mare de ore de munca, cresterea stresului
si a reactiilor la acesta. Exista activitati de munca in care se solicita un numar mare de ore de activitate, cum
sunt programele speciale de televiziune sau munca in schimburi. La aceste categorii de personal s-a observat
o corelatie pozitiva intre stresorii de rol si variate activitati cu probleme de sanatate, incluzand o stare de
tensiune, anxietate si o tendinta de a parasi organizatia.
Modificarile statutului profesional pot deveni o sursa de stres astfel:

organizatia poate favoriza avansarea exceptionala a anumitor angajati, fara sa tina cont de
consecintele emotionale si somatice implicate: supraincarcare si exces de activitati si responsabilitati,
aparitia unor sentimente de insecuritate si izolare fata de mediul de munca;
3

cresterea ritmului schimbarilor tehnologice, adaptarea continua a organizatiilor modifica ritmul de

desfasurare a carierelor profesionale, precum si varsta medie a angajatilor. Astfel se impinge spre
marginea societatii un mare numar de persoane competente si eficace, care nu mai sunt tinere,
acest lucru ducand la disconfort psihic, boli psihice sau somatice.
Conflictul munca-familie. Este un tip diferit de stresor de rol, care se refera la confruntarea dintre

rolurile indeplinite la munca de catre angajat, cu cele indeplinite in viata personala. Acest stresor este unul
actual deoarece in familia de azi, cuplul lucreaza asa ca acest tip de conflict a devenit o sursa de stres
obisnuita. Studiile au indicat ca acest conflict are un impact semnificativ asupra sanatatii si starii de bine atit
a femeilor cit si a barbatilor. Acest tip de conflict pare sa fie un stresor egal distribuit intr-un cuplu familial.
Frone (2000b) gaseste intr-un studiu pe 2700 angajati ca la persoanele care declara prezenta unui conflict
munca-familie este de 30 de ori mai probabil sa se confrunte cu probleme mentale de sanatate, ca depresie
sau anxietate, decit angajatii care nu au raportat prezenta unui conflict munca-familie.
Incarcarea emotionala a muncii (Emotional labor). Studiul emotiilor in context organizational este
important deoarece stresul este considerat in primul rind o reactie emotionala. Incarcarea emotionala a
muncii este reglata de propriile emotii in contact cu munca sau cu cerintele organizationale. Studiul
emotiilor in contextul activitatii de munca se adreseaza stresului de management al emotiilor, aspect necesar
in domeniul relatiilor cu clientii sau cu publicul.
Inhibarea emotiilor sau afisarea unor emotii false cere un efort cognitiv si fiziologic, care probabil
va fi stresant pe termen lung. S-a constatat ca stresul incarcarii emotionale a muncii duce la insatisfactia
profesionala, burnout si intentia de a parasi locul de munca. Pentru a reduce stresul incarcarii emotionale a
muncii se recomanda apelul la umor, obtinerea de suport social din partea colegilor, depersonalizarea
ciocnirilor cu clientii.
3. Consecintele stresului
Consecintele negative ale stresului cronic pot fi divizate in trei catgorii:

comportamentale: absenteism, intarzieri, abuz de medicamente, alcool si tutun, sabotaj/violenta,

scaderea performantei in munca, fluctuatie;

psihologice: luare de decizii/prelucrare de informatii deficitara, burnout (suprasolicitare), depresie,

anxietate, satisfactie scazuta cu locul de munca, tulburari sexuale, de somn;

fiziologice: boli cardiovasculare si infarcte, ulcere, dureri de spate si artrite, migrene, cresterea
tensiunii sanguine si a ritmului cardiac, boli endocrine.
Performanta. Ipoteza este ca pe masura ce arousal-ul (starea de activare) creste, creste si

performanta, dar numai pina la un anumit punct, dupa care performanta incepe sa scada. Cu alte cuvinte, un
nivel scazut de activare (de ex. plictiseala), ca si unul ridicat de activare (agitatie), conduc la o scadere a
performantei. O activare (arousal) moderata va duce la o motivare, energie, stare de vigilenta, crescute; acest
rezultat sprijina conceptul lui Selye de eustres.
4

Cercetarile din aria organizationala au demonstrat ca stresul de la locul de munca, indiferent de

nivelul la care se gaseste, inclusiv cel de la un nivel moderat, are o relatie negativa directa cu performanta in
munca. Efectele stresului asupra performantei depind de cativa factori, incluzand complexitatea sarcinii
realizate si trasaturile de personalitate ale individului care este implicat intr-o sarcina de munca. Stresul
cronic, in mod obisnuit, are efecte negative asupra performantei in munca.
Consecintele psihologice. Burnout-ul (suprasolicitarea) este o stare extrema a reactiei la stres care este
rezultatul unui raspuns prelungit, cronic la stresorii muncii care depasesc resursele individuale de a controla
stresul (Maslach, Schaufeli & Leiter, 2001, apud Pitariu). Pines (1988) noteaza ca epuizarea este o stare
subiectiva fizica, emotionala si de epuizare mentala care are loc ca rezultat a implicarii de lunga durata intr-o
situatie de solicitare emotionala. Solicitarea emotionala a situatiilor este cauzata tipic de existenta unei
discrepante prea mari intre expectante si realitate. Pines si Aronson (1988) specifica faptul ca epuizarea are
trei componente subiective esentiale: epuizarea fizica (ex. sentimentul de oboseala, insomnii, slabiciune si
susceptibilitate la boala), epuizare emotionala (ex. stare de depresie, claustrare, neajutorare) si epuizare
mentala (ex. senzatia de a fi nefolositor lipsit de valoare, deziluzionare si refractar).
Prelucrarea informatiilor. Stresul cronic determina efecte asupra memoriei, timpului de reactie,
preciziei si performantei intr-o mare varietate de sarcini. Persoanele sub stres au adesea dificultati de
concentrare a atentiei. Stresul conduce la reactii premature la stimuli si cresterea erorilor in sarcini cognitive.
Stresul coreleaza cu o creativitate scazuta si cu o capacitate defectuoasa de luare a deciziilor, mai ales a celor
luate sub presiunea timpului.
Consecintele fiziologice ale stresului se refera la schimbari fiziologice care au loc in corp in momentul in
care situatiile stresante cauzeaza o supraactivare a sistemului nervos simpatic, care, la rindul sau stimuleaza
citiva hormoni ai stresului. Acestia cauzeaza o crestere a ritmului cardiac, ceea ce asigura pregatirea pentru
cresterea activitatii fizice si cognitive. Initial, aceste schimbari pot produce o imbunatatire a luarii deciziilor,
a judecatilor si performantelor fizice. Totusi, activarea cronica a sistemului nervos simpatic conduce la
excesul de hormoni de stres din circuitul sanguin si creier.
Stresul cauzeaza, de asemenea, tulburari de circulatie periferica. Acest conglomerat de manifestari
circulatorii duc la o circulatie periferica defectuoasa, la ateroscleroza si boala cardiaca. Desi multe din
efectele fiziologice ale stresului sunt intercorelate un rezultat al stresului cronic poate declansa un altul,
creandu-se astfel un cerc vicios ele pot fi totusi categorizate in trei tipuri: efecte cardiovasculare
incluzind tensiunea arteriala, tahicardie si colesterol; efecte gastrointestinale care includ probleme digestive
de diferite tipuri; efecte biochimice care includ cresterea cortizolului si a catecolaminelor (hormoni ai
stresului). Situatiile stresante de la locul de munca sunt in conexiune cu cresterea nivelului de cortizol,
norepinefrina si adrenalina din circuitul sanguin. Expunerea pe termen lung la niveluri ridicate ale
hormonilor specifici stresului, conduce la deteriorarea sistemului imunitar si aparitia bolilor coronariene.
4. Managementul stresului
5

Un management eficace al stresului poate fi aplicat:

la nivel individual prin: managementul timpului, exercitii fizice, tehnici de relaxare, cresterea retelei
de suport social;

la nivel organizational prin: selectia corespunzatoare a personalului, stabilirea de obiective cu

participarea angajatului, reproiectarea posturilor, imbunatatirea comunicarii in organizatie, programe
de sanatate.
O persoana poate evalua experienta stresanta si poate adopta diferite strategii de lupta cu situatia

respectiva. Obisnuit, s-au evidentiat doua modalitati de a lupta cu situatiile stresante:

lupta orientata pe problema - este directionata pe rezolvarea problemei care cauzeaza stresul.
Mijloacele utilizate pot fi: definirea problemei, generarea de situatii de solutionare, aprecierea
costurilor si beneficiilor, actiuni de rezolvare a problemei. (Ex: rezolvarea unei situatii de presiune de
timp poate fi evitata prin proiectarea unui sistem de management al timpului.)

lupta orientata pe emotii - implica reducerea raspunsurilor emotionale in rezolvarea problemelor.

Obisnuit, ca strategii urmarite sunt minimizarea, evitarea sau distantarea de problema. De exemplu, o
solutie in diminuarea stresului locului de munca este suportul social acordat de familie.
Interventiile pentru diminuarea stresului pot fi grupate in:

interventii primare: informarea privind sursele stresului si modalitatile de gestionare a lor;

interventii secundare: constientizarea reactiilor la stres, dezvoltarea unor abilitati de management al

stresului, dezvoltarea unui stil de viata sanatos, dezvoltarea stimei de sine, managementul timpului,
structurarea competentelor si activitatilor clare cerute de fiecare post;

interventii tertiare: dezvoltarea unor programe de consiliere adresate angajatilor dupa ce au fost
expusi la stresori puternici.