PRIMUL AJUTOR

RANI-HEMORAGII-PANSAMENTE
Rana reprezinta o intrerupere a continuitatii pielii.Cauzele ei pot fi multiple.
Traumatismele (lovire, strivire, intepare, arsura etc., reprezinta in orice caz cauza cea
mai frecventa, care in cursul vietii nu ne-a ocolit pe niciunul dintre noi.
Pielea este un scut de aparare al organismului impotriva agentilor agresivi din
mediul inconjurator. Rana devine astfel mijlocul cel mai probabil al intrarii microbilor in
organism. De aceea, ranirea reprezinta urgenta medicala care trebuie ingrijita din
primele momente ale producerii ei. In primele 6 ore de la producerea ranii, organismul
poate lupta impotriva microbilor dar dupa acestea, rana este considerata infectata, chiar
daca pielea nu arata semne de infectie. In ziua urmatoare insa microbii, luand calea
vaselor limfatice sunt opriti la bariera limfatica pentru ca in celelalte zile depasind-o, sa
invadeze organismul, situatie in care viata accidentatului este periclitata (bacteriemiesepticemie-moarte).
Aceasta evolutie poate fi evitata daca spalam si dezinfectam rana in primele 6 ore de la
accident, atunci cand numarul microbilor este inca mic. Executam deci curatarea sau
toaletaplagii, pe care o acoperim apoi cu un pansament, pentru a opri eventualitatea
unei contaminari ulterioare a acesteia.
Toate ranile sangereaza mai mult sau mai putin, pentru ca pielea este bine
hranita cu sange. Cand insa agentul traumatic intercepteaza un vas important, artera
sau vena, sangerarea devine abundenta, ceea ce reprezinta de asemenea un real
pericol pentru accidentat. In mod firesc, in aceste situatii vom incepe prin a opri
sangerarea dupa care vom trece la spalarea si pansarea ranii.
Oprirea sangerarii (hemostaza)
Cand sangerarea provine din vasele mici ale pielii (capilare), cantitatea de sange
este mica si poate fi usor oprita, comprimand pentru 2-3 minute rana cu o batista
(panza curata,fasa,etc.). In acest interval, organismul pune in miscare complicatul
sistem de coagulare care duce la astuparea cu cheaguri a micilor vase rupte.
Cand sangerarea provine dintr-o artera, sangele tasneste cu putere, in jeturi
intrerupte. El are culoarea rosie deschisa.
Cand este ranita o vena importanta, sangele are o nuanta de rosu mult mai
inchis si iese din rana intr-un jet continuu. Pierderea unei cantitati exagerate de sange
poate duce la moartea victimei.
Sositi in primele secunde la locul accidentului, va trebui sa incercam sa
oprim sangerarea cu mana goala. Vom realiza acest lucru, strivind cu degetul sau cu
pumnul vasul ranit, pe un traiect aflat intre inima si rana, acolo unde el se afla mai la
suprafata fata de tegument, trecand totodata peste un plan osos pe care poate fi
comprimat.
Reperarea locului este inlesnita de faptul ca, in aceste puncte se simte la palpare
pulsatia arterelor ce urmeaza sa le apasam.

Compresiunea digitala a arterelor are marea calitate de a opri sangerarea,

imediat. Nu poate fi folosita insa mai mult de cateva minute. In acest interval, avem insa
la dispozitie timpul necesar pentru confectionarea unui garou dintr-un material elastic
(tub de cauciuc sau chiar dintr-o bucata de panza). Aplicarea garoului ne confera
linistea executarii corecte a toaletei si a pansarii ranii.
Aplicarea corecta a garoului cere respectarea catorva amanunte.
In primul rand el trebuie aplicat numai acolo unde vasul este la suprafata,
trecand totodata peste un plan osos, de care poate fi comprimat prin apasare. Aceste
locuri sunt: radacina bratelor (la 4 laturi de degete de la axila) pentru membrul superior
si radacina coapsei (la nivelul stinghiei), pentru membrul inferior .Aici garoul se aplica
cu usurinta si daca este strans corect opreste sangerarea ranilor, indiferent de nivelul la
care se afla aceasta pe membre si daca vasul lezat este artera sau vena.
Pentru ca vasele sanguine sunt ascunse in defileele formate de masele
musculare, putand scapa astfel stransorii garoului ce trece in punte peste ele, trebuie sa
asezam intre garou si piele un rulou de fasa sau panza. Acesta, fiind asezat
perpendicular pe garou si paralel cu vasul, reuseste sa ajunga la el si sa-l comprime,
insinuandu-se intre masele musculare .Garoul este bine sa fie facut din cauciuc. In lipsa
lui, putem folosi si panza, cu conditia luarii unor masuri suplimentare, pentru a fi sigur
ca nu se relexeaza cu timpul : un prim lat de panza este strans la radacina membrului,
dupa care in nod se introduce o bucata de lemn sau creion, care se rasuceste la 180,
fapt care creste considerabil compresiunea circulara.
Capatul rasturnat in jos al creionului se fixeaza cu un al doilea lat de panza.
Desi folosirea garoului pare sa fie o manevra simpla, practica demonstreaza ca
ea este destul de rar aplicata corect. Daca garoul este mentinut o perioada de timp mai
lunga de 60-90 minute, exista riscul instalarii unor leziuni degenerative ireversibile, la
nivelul tesuturilor lipsite de aportul oxigenului, fapt care poate conduce la necesitatea
amputarii membrului afectat. Pentru evitarea unui asemenea accident, este recomandat
ca pe pieptul victimei sa fie prins cu un ac de siguranta, un bilet pe care sa fie notat
numele accidentatului si ora exacta a aplicarii garoului. Odata terminata aceasta
operatiune, functiunile garoului trebuie sa fie preluate de asa-numitul pansament
compresiv.
Peste compresele sterile care acopera rana curatata, se aseaza un pumn de
comprese sterile sau o bucata de panza curata, impaturita la dimensiunile ranii si care
apoi se strang cu putere in cateva ture de fasa. Prin aceasta manevra, vasul este
comprimat in exclusivitate in locul in care este ranit, in timp ce sangele continua sa
circule sub leziune, prin vasele sanguine care au scapat intacte. Acest tip de
hemostaza, poate fi aplicata si acolo unde garou nu poate fi folosit (cum ar fi ranile
sangerande ale toracelui sau ale abdomenului).
Toaleta ranii
Contactul tesuturilor dezgolite ale ranii cu mediul inconjurator este egal cu
poluarea lor cu microbi. Toaleta va urmari ca impreuna cu eliminarea impuritatilor din
rana sa fie indepartati si majoritatea germenilor, cei ramasi fiind apoi distrusi cu ajutorul
substantelor antiseptice. In acest scop, marginile ranii se spala cu apa si sapun si se

dezinfecteaza apoi cu alcool sau tinctura de iod. Aceste substante deosebit de iritante,
nu trebuie sa atinga rana. Peste rana vom turna intai un jet de apa oxigentata, care face
spuma si care antreneaza in acest fel corpii straini aflati in afara plagii. Apoi se toarna
tot in jet antiseptice neiritante ca: solutie de cloramina (2 tablete la l de apa), rivanol,
permanganat de potasiu. Daca vom extrage cu o penseta sterilizata la flacara sau cu
degetele goale, dupa ce in prealabil ne-am spalat pe maini cu apa si sapun si apoi cu
alcool. Sutura ranilor este de competenta exclusiva a cadrelor sanitare.
Rana dezinfectata va fi acoperita cu comprese sterile, din pachetelele ce se vand
in farmacii, iar in lipsa lor cu una sau mai multe batiste foarte curate sau sterilizate in
apa prin fierbere, timp de 30 minute. In nici un caz rana nu trebuie sa vina in contact
direct cu vata. Aceasta din urma lasa in rana scame ce se comporta ca niste corpi
straini.
Mentinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feselor. Fasa se
derulueaza intotdeauna incepand de la extremitatea membrului spre baza sa. Prima
tura se aplica la cateva laturi de deget sub rana, pe o zona sanatoasa de piele,
urmatoarele petrecandu-se astfel incat fiecare tura sa acopere jumatate din tura de fasa
precedenta. Daca rana se afla la nivelul mainii, turele de fasa trebuie sa se sprijine si pe
antebrat. La fel ranile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu ture de fasa care iau
sprijin si pe gamba.
Pentru acoperirea ranilor capului, se incepe cu cateva ture de fasa ce se trec in cerc in
jurul fruntii, dupa care fasa se pliaza si prin cateva miscari de du-te-vino ce pornesc de
la frunte si ajung la ceafa si invers; astfel se acopera crestetul cu un soi de capelina.
Capelina este fixata terminand-o cu inca 2-3 ture circulare trecute la nivelul fruntii, ture
ce acopera capetele turelor anterioare.
Ranile situate pe suprafata de piele dintre radacina coapselor (perineu), ca si
ranile barbiei, fruntii, cefei, urechii, ochiului, nasului, se panseaza usor cu ajutorul unui
capastru de panza sau fasa format dintr-o bucata dreptunghiulara, rupta incomplet la
cele doua extremitati, astfel incat sa formeze litera H. Portiunea de mijloc a
dreptunghiului acopera pansamentul, in timp ce cele patru capete de prindere astfel
formate, se leaga intre ele pe crestet si ceafa (pentru ranile barbiei), dupa urechi (pentru
ranile nasului) sau de un brau trecut in jurul mijlocului (pentru ranile perineului) .
In lipsa feselor medicale, fixarea pansamentelor se poate face cu usurinta cu
ajutorul triunghiurilor de panza (batic impaturit).