Rabindranath Tagore - poezie - 1

Vai, pentru ce mi-e cldit casa de la marginea drumului ce duce spre

trgul cetii?
Ei i leag luntrile mpovrate lng copacii mei.
Ei vin i pleac i rtcesc cum li-i voia.
ed i-i urmresc cu privirea; vremea se scurge.
Nu pot s-i alung. i astfel mi trec zilele.
Zi i noapte paii lor mi rsun la poart.
Zadarnic le strig: "Nu v tiu!"
Unii sunt cunoscui degetelor mele, alii nrilor mele, sngele venelor
mele pare c-i cunoate pe unii, i pe alii i cunosc din visele mele.
S-i alung nu pot. i chem i le spun: "Cine vrea dintre voi, vin-mi n cas!
Da, vin-mi!"
Dimineaa clopotul sun la templu.
Ele vin i au couri n mini.
Picioarele roii le sunt, ca trandafirii. Primele sclipiri ale zorilor le
lumineaz faa.
S le alung nu pot. Le chem i le spun: "Venii-mi n grdin i culegei
flori! Venii nuntru!"
La amiaz rsun la poarta palatului gongul.
Nu tiu de ce-i las lucrul i zbovesc aproape de gardul meu.
Florile-n pletele lor sunt pale i vetede, sunetele lncezesc n flautele lor.
S-i alung nu pot. i chem i le spun: "Umbra e rcoroas sub arborii mei.
Prieteni, venii!"
Noaptea greierii cnt-n pduri.
Cine pete ncet spre poarta mea i bate uor?
Abia i zresc faa, niciun cuvnt nu rostete, linitea cerului e peste tot.
Tcutul oaspete s-l alung nu pot. i privesc chipul prin ntuneric i ore de
vis se
scurg una dup alta.